EXPLICATIUNE TEORETICĂ ȘI PRACTICĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN IN COMPARAȚIUNE CU LEGILE VECHI ȘI cu PRINCIPALELE LEGISLAȚ1UN1 STRĂINE „înțelegerea pravilelor este nu ea să BCU Cluj / Central («eorsitț ÎS ’&fZStfS Cap. I.—L. 17, Dig -, Lib 1. Ttt, 7). Simit rie Âlexandresco Consilier la înalta Curte de Casație și Justiție TOMUL AL SASELEA A Mri. 1004 - / Inii Alin Codul Civil) IAȘI A T I I* O G R A F I A îi A Ț 1 O N A L A 11, STRADA ALEXANDRI, 11 <900 DREPTUL CIVIL ROMÂN ÎN COMPARAȚIUNE CD LEGILE VECHI principalele legisktțîuni străine TOM. VI, Obligațiuni» „Ă« Science du droif consiste tmfant dans la refidcdion de primipes qite dans La cowiaixșaHce des rt'i-if:< ■ Procuror general la înalta Curte de Casație și Justiție. 6V-* ' ' TOMUL AL SASELEA (Arf. 1004 din Codul Ci cil) BCU Cluj-Napoce. RBCFG20120D640 [ASI > T I P 0 0 R A FIA li A Ț I O X A L A 11, 8I HAHA ALEXANDRI. H 1900 > CARTEA III TITLUL 111 CAPITOLUL IV. Despre diferitele specii de obligațiuni. Obligațiunile se împart : 1° în obligațiuni civile și Diyisiunea naturale (art. 1092, $ 2') : 2° în obligațiuni de a da (art. ot'bgnțnlor. 1074, § 1, 1079) și în obligațiuni de a face sau a nu face (art. 1075—1078. 1094) *): 3° în obligațiuni care au de obiect un corp cert și determinat (art. 903, 995. 1061, § 1, 1102, 1156, 1329, etc.) și în obligațiuni care aude obiect lucruri determinate numai în genul lor (obligația generic) (art. 908, 1103) ²): 4° în obligațiuni principale și accesorii³): 5° în obligațiuni privilegiate, ipotecare și chirografare ; 6° în obligațiuni executorii și neexecuLoiU, etc. Din punctul de vedere al modalității sub care obli- Oblig.pure gațiile pot fi contractate, ele pot fi pure și simple, con-^^Samo^de, diționale sau necondiționale, cu termen sau fără "termen, termen, alternative, solidare sau nesolidare, divisibile sau nedivi- șibile, etc. ■ Prima divisiune a obligațiunilor, pe care o găsim și la Romani, este acea în obligațiuni eieile și în obligațiuni naturale, despre care legiuitorul vorbește numai în treacăt. ⁿ) „StipulatwnMn quwdtnn in dando, rpwdam in fucienda (ald- in nan facienda) eonsislttnD. L. 2, Pr., Dig., 45, 1, De ter- borum obligatlonibuș). *) Cpr. Pothier, Oblig., II, 180. ®) Fidejusiunea este,' de exemplu, o obligație accesorie. Vedi asupra interesului distincțiunii între oblig, principale și acele accesorii, t. V, p. 17 și 18. COI). C1V. CART. III.—TIT. III— CAP. IV.-AHT. 1092, § 2,1588,1036,1688. Despre obligațiunile naturale '). Art. 1092,§ 2. Repeți țhmea mi este admisă în privința obligațiunilor naturale care au fost achitate de bună voe. (Art. 992 urm., 1023, 1588, 1636, 1638 C. C. Art. 1235, § 2 C. fr.). Art. 1588.—Împrumutatul care a apucat de a plăti dobândi ce nu s’au stipulat, sau mai mari de cât s’au stipulat, nu mai poate a le repeți, nici a le imputa asupra capitalului. (Art. 992, 1092, § 2, 1111 C. C. Art. 1906 C. fr.). Art. 1636. -Legea nu dă nici o acțiune spre plata unui debit din joc. sau din prinsoare. (Art. 1638 O. C. Art. 876, § 2 C. corn. Art. 319, 350, 389, § 6 C. pen. Art. 1965 0. fr.). Art. 1638.—Perdetorul nu poate in nici un caz repeți ceea ce a plătit de bună voe, afară numai în cașul când câștigătorul a întrebuințat doi, înșelăciune sau amăgire. (Art. 953, 960 urni., 1092, § 2 C. C. Art. 332 urm. C. pen. Art. 1967 C. fr.). Definiție. Mai înainte de toate, ce este o obligație naturală, n«- turalis obligația, după cum o numesc textele romane’²)? Ma- joritatea autorilor, parafrasând definiția dată de Pothier (Oblig., II. 173,175), definesc obligația naturală acea care, in afară de ori ce constrângere legală, derivă din echitate sau din conștiință sau este impusă de delicateță și de o- noare %cₗ Această definiție este însă criticată, și cu drept cu- veni, pentru că ea confundă obligațiile naturale cu dato- Bîbliografie. ') Se poate consulta cu folos asupra oblig, naturale, Pothier, Oblig., II, 173 urm. Massol, De l’oblig. natiirelle et de l’oblig. morale en droit romain elen droit francai s. Boissonade, Projet de O. O. potir VEmplre du Japon, t. II, appendice, p. 791 urm. Pand. fr., Obliy., 1, 29 urm. Boucher, Des oblig, na- tureUcs eu droit romain el en dr. francai». Machelard, Des oblig. naturelUs en dr. romain. Jeanselme, Des oblig, nata- ridles en dr. romain et en dr. francai». Schwanert, Die natu- ralobligatioMn des romischen Pechts. Molitor, Oblig, en dr. romain, I, 20 urm., 40 urm. Savigny, Das Obliyailonenrecht ale Theil des heutigen romischen Rechts (Berlin, 1851—1853). I, § 5—14. Giorgio Giorgi, Teoria delte obbligazumi nel di- rltto moderna italiano, I, 36 urm., etc, O L. 13, Pr. și 19, Pr., Dig., 12, 6, De comUctione indebiti-,— L. 6, Dig., 16, 2, De eompensationibus;—L. 16, § 4, Dig., 46, 1, De Jidejassoribus;—L. 1, ți 1, Dig., 46, 2, De notat. O oblig.; — Gaîus, Instlt., III, § 119, etc. Vedi și t. V, p. 7 t. și n. 1. ³) Vedi Baudry, II, 1014. Larombiere, III, art. 1235, No. 6. Demolombe, XX, 38 și XXVII, 34. Marcade, IV, 669. T. Hue, VII, 234. Cpr. C. Grenoble. Repert. Dalloz, Supplem., Oblig., 385, n. 1. Vedi și C. Craiova, Dreptul din 1896, No. 27. OBLIG. NATURALE.—ART. 10U2* $ 2, 1588, 1636,1638. Ț riilc pur morale, care nu intră în domeniul dreptului, ci în acel al moralei '). Alții definesc obligația naturală o legătură juridică, susceptibilă ca atare de o executare silită, pe care însă legea positivă n'a sancționat-o prin o acțiune, precum a făcut pentru obligațiile civile 'A. Din toate definițiile, acea care mi s’a părut mai bună, este acea pe care o dă Vi- gie³). Obligația naturală poate fi definită, după acest au- tor, o obliga: o obligație drilă. pentru că avem față în față......un. creditor și un debitor; p_.0bl.i7 gațiepentru că ea este lipsită....................dfi._jăan.cținne, creditorul neputend să ceară plata în justiție și remănend la discreția debitorului. Doue condițiuni sunt deci neapărate pentru ca să existe o obligație naturală : trebue, pe de o parte, ca să existe o legătură juridică (jurig între doue persoane, ear pe de alta, că acea legătură să nu fie reriuiQscută de legiuitor. Primul caracter deosebește obligațiile naturale de datoriile pur morale ⁴), precum este caritatea, recunoș- tința, ctc., ear cel de al dfife 'l? obligațiile cavile. r) Vedi t. V, p. 7. Cpr. Trib. Ilfov. Dreptul din 1896, No. 58. -) Cpr. Laureat, XVII, 6. Aubrv et Hau, IV, jț 297, p. 4. Thiry, III, 39. :s) Vigie, prof. la facultatea din llontpellier, Courx element, de dnd civil (ed. din 1890), 11, 1490. Cpr. T. Hue, Vil, 234,235. ⁴) O altă obligație morală este acea de a veni în ajutorul Art. 1938 «aracilor și de a apara pe cei slabi și neputincioși. Bazat c-⁽'alⁱmⁱⁱcl¹- pe aceste considerațiuni, art. 1938 din codul Calimach, con- sacrând un vecină obicein al pământului, oprește pe aed puternici, care ar fi împresurat și stăpânit cu putere lucruri nemișcătoare ale celor Heputemici, de a putea invoca usu- capiunea fie chiar de 40 de ani bazată pe asemene posesiune. Această disposiție, lăudabilă din toate punctele de ve- dere, luată din nov. împăratului V. Portirogenit, după cum atestă Andr. Donici (cap. 9, § 28), se aplică numai Ia lucrurile nemișcătoare și la prescripția achisitivă, ear nu și la acea liberatori». Cpr. C. lași și Cas. rom. Dreptul din 1881, No. 72 și Bnlet. Cas. 1887, p. 1. Cât pentru ches- tiunea de a se ști ce trebue să înțelegem prin acei pu- tentici, este bine să ne referim la textul grecesc al Codu- lui Calimach, unde nu se vorbește de acei puternici, ci de a- rd care dețin puterea, d & Andr. Donici vorbește de acei ce euid în putere. Prin urmare, această disposiție se aplică tuturor acelora care dețin o părticică cât de mică a 8 COD. CIV. CART. IIL—TIT. III.-CAP. IV.—ART. 1092 § 2, 1538, 1G36. 1638. Despre căușele obligațiunilor naturale. Am vcțlut D că Romanii făceau o mare deosebire în- tre contracte și convențiuni. In adevâr, pe când contrac- tul dădea naștere unei obligațiuni garantate prin o acțiu- ne, simplul pact (pactum mtdum) sau convenția nu produ- cea, din contra, de cât o obligație naturală, fără nici o ac- țiune. Ei bine, această distincțiune nu mai este admisă în dreptul modern, unde pactul se confundă cu contractul și unde atât unul cât și altul produc astăzi o obligație ci- vilă, așa în cât obligațiile naturale care, la Romani, isvo- puterei publice. După interpretarea dată de Curtea noas- tră supremă, Statul nu se prenumeră in reudul puternici- lor de care se ocupă Codul Calimach, pentru că această disposiție nu s’ar aplica de cât Ia persoanele private. Bulet. Gas. S-a I, anul 1887, p. 1. Astfel, Domnul sau ori ce membru a unei dregătorii publice nu poate să prescrie o avere ne- mișcătoare contra unui particular. In dreptul vechiu fr., după art. 7 din cutuma Parisului, le seigneur ne pouvait pre- scrire contre son wssal, ni le va ssal contre son seigneur. Față cu originalul Codului Calimach (textul grecesc), nu se poate deci susține că boerii, în genere, ca clasă, nu se puteau folosi de prescripția achisitivă, pentru că ei nu dețineau nici o putere în mâna lor, ci se bucurau numai de oare care pri- vilegii. Art. 1263 O altă disposiție care presintă oare care analogie cu a- C. Calimach. cea de care am vorbit mai sus, este disposiția care oprește pe cei sărăci și neputernici de a face ori ce feluri de da- ruri celor bogați și puternici, care nu le sunt rude (art. 1263 C. Calimach și art. 12, capit, 24, C. Audr. Donici, Despre danii sau dăruiri). Eată cum se exprimă, în această privință, art. 1 din Sobornicescul hrisov de la 28 dechem- brie 1785, modificat de obșteasca obicinuită adunare în a- nul 1839, sub Mihail Sturza : „Se oprește cu hotărire de istov să nu fie slobod a se mai face danii de cătră cei să- răci și de starea de jos la acei mai bogați și puternici, ci daniile să fie slobode a se face numai de cei de starea de o potrivă, sau puternicii la cei sărăci, și de cătră toată starea la sfintele monastiri și biserici; ear care vor cuteza a întrebuința vicleșug dând și luând înprotiva hotărîrii a- ceștia, asemenea danii prin zapise viclene cu date mai dinainte, unii ca aceia afiânduse și dovedinduse, să fie su- puși la pedeapsă a păgubi amendoue părțile, atât lucru ce se va face danie, cât și prețul lui cu care să se folosească neamurile sau răzășii acelor ce vor da acele danii, etcA Vedi acest hrisov, publicat in colecția lui Pastia, p. 170 urm. 9 Vedi t. V, p. 5, nota 1. OBLIG. NATURALE.—ART. W02, § 2. 158», 11136, 1638. 9 reau din convenții sau pacte sunt astăzi niște adevarate obligațiuni civile, după cum observă insuș Pothier L. Care sunt însă, în dreptul actual, obligațiile naturale ? câwi există Legiuitorul fiind mut în această privință. părerea generală*¹^}"¹ este că chestiunea de a se ști dacă există sau nu obliga-raia.'chestie ție naturală este lasată la suverana apreciare a instanțe-,le a,>K’ware^ lor de fond, ceea ce resultă și din raportul lui Jaubert la Țribunat ²). Cu toate aceste, sunt oare care datorii cărora legea le recunoaște caracterul de obligațiuni naturale. Astfel sunt, de exemplu : lⁿ datoriile care resultă din Art. ni36, joc sau prinsoare (art. 1636, 1G3S) V. cu excepție insă ¹⁶M "pentru jocurile care contribuesc la exercițiul corporal (art. 16371 și care erau permise și la Romani, pentru că se considerau ca niște exerciții utile, v/rtulis caasa f/at ⁴j. ]) Pothier, Oblig. TT, 192. 9 Vedi acest raport in Locre, Legist. civile, XII, No. 5, p. 160. Thiry, III, 40. Arntz, TU, 158. Baudry. TT, 1011. La- rombiere, III, art. 1235, No. 6. Repert. Dalloz, Oblig., 1058 și decisiile citate în Land, rr., Oblic/., I, 12. - Vedi insă Laureut (XVII, 9), care dice că aceasta e prea absolut. ³) Datoriile care resultă din joc sau prinsoare sunt naturale, și ca atare, lipsite de acțiune în justiție, din cansa defa- voarei cu care legiuitorul vede cansa lor. Cpr. art. 1888 C. Calimach. Vedi Thirv, III, 40 si IV. 205. Pand.fr., Oblig.. 1,18. Laurent, XVII, 19 și XXVII, 194, 201. Demante, 174 bis VIII și t. VIII, iî8 bis I. Aubry et Rau, IV, § 386, p. 574. Masse-Verge, TU, P- 34a, § 525, nota 9. Arntz, III, 158 și IV, 1439. Baudry, III, 882.— Vedi însă Demo- lomhe (XXVII, 45), care contestă acestor datorii caracte- rul de obligațiuni naturale.—După art. 128 din cutuma Pari- sului, și datoriile tăcute la o cârciumă se considerau ca obli- gații naturale și erau lipsite de acțiune (Pothier, Oblig., II, 193). Această disposiție neAind reprodusă iu codul actual, datoriile contractate la cârciumă dau astăzi loc la adevă- rate obligațiuni civile. Cpr. Demante, V, 174 bis IV. Pand. fr., Oblii/,, I, 47. — Datoriile contractate pentru desfrănări întru casă de toleranță irar putea însă fi cerute in justi- ție, nici opuse pe cale de compensație, pentru că au o cau- să ilicită. Vedi t. V, p. 145, n. 4. Cpr. Cas. fr. D. P., 97. 1. 126. 9 L. 2, § 1, Dig., 11, 5, De (tlmtoribit-i și L. 1, in mediu, Cod., 3, 43, De nlentnribns el :L terdis care s’ar afla într’un interval lucid, etc., așa în cât minorul, femeea măritată, interdisul, etc., remân obligați naf unt Uter în urma anulării actului (argument din art. 1653) D. , , . BOU C lui ĂCcmrahUniverșit ..IbrarvCluj ,, , In dreptul roman (L. 1!), Dig., 23, 2, De rdu nuptlarunt Dreptul ro- L. 7, Cod., 5, 11, De dolis pruni Osione, etc.; L. 14, Cod., 5 num și * odul 12, De jure dotium), ca și în Codul Calimach (art. 1623, co- amuci. respnndetor cu art. 1220 din Codul austriac), obligația de a’și înzestra copiii nu era naturală, ci civila. Cpr. C. din Iași. Dreptul din 1888, No. 55. Vedi t. I, p. 79; t. 111, p. 504, o. 6 și t. IV, p. 177, n. 4 de la p. 176. ’) Demolombe, XX, 38 și XXVII, 42. Anbry et Rau, IV, § 297, p. 6.-(toutni. Laureat, XVII, 16. Demante, V, 174 bis X. Jurispradența franceză decide cu drept cuvent că tatăl contractând prin faptul paternității obligațiuni cătră copi- lul seu natural, se poate obliga a plăti o pensie alimenta- ră copilului sau mamei, el nefacend prin aceasta de cât a achita o obligație de conștiință. Cpr. Cas. fr. Puiul Pe- riod., 89. 1. 487. V. și C. Alger. D. P. 97. 2. 453. Lau- rent, IV, 93; XVI, 154, 155; XVII, 17. Pand. fr. Obli;/., I, 83. Vetji și t. V a lucrării noastre, p. 138, n. 2 și p. 468, n. 2. -) Anbry et Rau, IV, § 297, p. 6 7. Demolombe, XX, 39. Pand. fr., Oblig., 1, 89. Cas. fr. D. P. 60. 1. 448. ;⁽) Molitor, I, 46, p. 83. Anbry et Pian, loco rit., p. 7. Thiry, IIP 40. Demante, V, 174 bis 7. Demolombe, XXVII, 40. Vigie, II, 1493. Pand.fr., Oblig., I, 68. Repert. Dalloz, Sup- pb'in. Oblig., 396. Cpr. D. P., 64. 1. 132. D. P. 72. 2. 166. Pand. Chron., V. 1. 112. I). P. 74. 5. 357.—Vedi însă Lau- reut, XVII, 21, 22. ⁵) Pothier, Oblig., II, 192. Demolombe, XXVII, 36 urm. Au- 12 COD. OTV—CART. III.—TIT. III.—CAP. IV.—ART.10ă2,§ 2, 1588, 1636,163». Oblig, sus- Unii generalisând această doctrină, după care obliga- Ceoufirmare tiⁱle contractate de incapabili sunt obligațiuni naturale, o Controversă. aplică la toate obligațiile susceptibile de confirmare contra cărora legea admite o acțiune în anulare sau în rescisiune pentru ori ce causă '). Această părere este însă inadmisibilă. In adevăr. din doue una : sau debitorul face să se anuleze obligația vici- ată prin eroare, violență sau doi, și în asemene caz, obli- gația anulată nu poate fi validă nici ca obligație naturală, căci obligația naturală, ca și acea civilă, cere un consim- țământ perfect care, în specie, nu există: sau debitorul își execută obligația și. în asemene caz, el nu plătește o da- torie naturală, ci confirmă o obligație civilă ²). In cașurile în care legea pronunță nulitatea obligațiu- nii, în virtutea unui principiu de ordine publică, discuțiu- nea ne mai fiind cu putință, se înțelege că obligația natu- rală nu poate să’și aibă ființă³). Excepția care in fine, mai există încă obligație naturală de câte ori mwu jud£ debitorul unei datorii civile poate să opue acțiune! credito- «at, din pre- rului o fine de neprimîre, precum ar fi, de exemplu, au- ContnVv^ lucrului judecat care ar resulta din o hotărire dată pe nedrept ⁴), excepțiunea care ar resula din prescrip- ție (art. 1841) sau din prestarea unui jurământ. Tu toate aceste cașuri, debitorul este liberat din punctul de vedere a dreptului civil, însă el remâne obligat după echitate, și bry et Hau. TV. § 297, p. 5. Vigie, II, 1493. Demante, V, 174 bis IV. Acollas, II, p. 870. Marcade, IV, 669. Toullier, ITT, partea II, 385. T. Huc, VII, 235. Thiry, III, 40. Arntz, 111, 158. Monrlon, II, 1309. Pand. fr., I, 52 urm.— Contra. Laurent, XVII, 10. Cpr. Molitor, I, 44 și Marcade, IV, 752. i) Demolombe, XXVII, 38. Demante, V. 174 bis V. ²) Aubry et Bau, IV, § 297, p. 5, n. 5. Laurent, XVII, 11. Pand. fr., Oblig., I, 64. Vigie, II, 1494. T. Huc, VII, 239- ⁴) „Dacă judecătorul absolve pe nedrept pe una din părți, și dacă, cu toată hotărîrea favorabilă pronunțată în favoarea ei, fiice L. 28, Dig,, 12, 6, De condictione indebiti, această parte, plătește de bună voe suma de care a fost scutită prin hotărire, acțiunea în repetiție nu poate să aibă loc:“ Juder si muie absolvit, et absoluta* sun spmde solwît, repetere nou potesC. Persoana pe nedrept scutită de plată remâne deci obligată uatumliter : ^Natura tamen debitor permaneD. L. 60, Pr., Dig., loco cit. OBLIG. NATURALE.—ART. 1W2. (• 2, J58Ș, ICUi;, 1G3«. 13 obligația sa din civilă ce era. se transformă în obligație naturală, așa în cât dacă. în urma acestor excepțiuni, el ar fi plătit datoria sa, acțiunea în lepetiție nu va mai putea să aibă loc (art. 1092, § 2) r). Toullier (IT1, partea II, 384) mai consideră încă ca obligații naturale, convențiile sinalagmatice încheiate prin un act sub semnătură privată, fără mențiunea că acest act a fost făcut în atâtea exemplare câte sunt și părți cu inte- Convenții siualagma- tice făcute în violarea art. 1170 și 1 ISO. res contrar (art. 1179), precum și actele sub semnătură Controversa. Pothier, Oblig., II, 196 si Condictio indebiti. V, 145. Thirv, 111, 40. Marcade, IV, 669. Demolombe, XXVII, 23,39. Vi- gie, II, 1493. Arntz, III, 158. Mourluu, II, 1309. Aubry el Bau, IV, § 297, p. 7 și t. VIII, § 775, p. 448, t. și u. 2. Demante, V, 174 bis IV. Larombiere, III, art, 1235, No. 6 și t. V, art. 1376, No. 22. Masse-Verge, IU, p. 346,' m 10, colona 1. Pand. fr., Oblig., I, 65 urm. Repert. Dalloz, Xtg>- plem., Oblig., 394. Baudry, II, 1014. Leroux de Bretagne, Nmccuu tradc de la prescriptivii, I, p. 12 urm. ('pr. și Laureut, XVII, 12. Vedi și t. V ii lucrărei noastre, p. 364, n. 3. - Contră. Molitor, Oblig, en droit romain, 1, 45 și Troplong, Presari ption, 1, 29 urni. Acești autori susțin că prescripția nu lasă să subsiste o obligație naturală' pentru ca ea este pentru debitor un mijloc, de a se libera de obligațiunea sa (art. 1091 și 1837). Aceasta chestiune era controversata și în dreptul roman. Vedi Alolitur, op. rit., 33 urm. Aubry et Bau, LV, £ 297, p. 7, nota 11. Savigny, Obligationenrecht,!.. ț; 11, No. 10. Savigny, Sgstem des li.evtigr.it rliHtiecheu liwhte, V, § 248 urm. Maclielard, op. cit., p. 450 urm., etc. Art. 1888 din codul Calimach (1432 C. austriac) curmă, controversa, picând că acel care a plătit o datorie stensă prin prescripție, nu mai poate exercita acțiunea in repetiție. ,Nu se mai poate cere înapoi, dice art. 72 din codul elvețian asupra obligațiilor, ceea, ce s'a plătit pentru a se achit" o datorie prescrisă, sau pentru a îndeplini o datorie morală". Art. 222 din noul Cod german prevede de asemenea că aceea ce a fost prestat, pentru achitarea unei datorii prescrise im poate ti cerut înapoi, chiar dacă prestațiuuea ar fi fost fă- cută în necunoștința prescripțiunei, anch mu die Lemlwtg in Uiikenidniss der Verpihruwj bewirkt tcorden, ist“. Cpr. Po- thier, Condictio iudebiti, X. 145. care dice că debitorul n’are acțiunea în repetiție, chiar dacă el ar fi plătit în necunoș- tința hotarîrei care admitea excepția reijudicatce. Această so- luție este insă inadmisibilă astăzi, fiind cu neputința ca debitorul să renunțe la. o excepție pe care el n’o cunoaște (art. 993, S 1). Laureut, XX, 349. Troplong, Prese ript ion, I, 33. Art. ISSș r fnliimu'li și dreptul st vă in 14 COP. CIV.—CART. ni.~TlT.JH.- CAP.1V.--ART. 1092. § '2, i.%8, privată care n'ar purta mențiunea bun fii aprobat (art. 1180). Adevărul e insă că aceste acte care, prin ele în- șile, nu formează o dovadă complectă a obligațiune!, ci nu- mai un început de dovadă ’), constituesc chiar o obligație civilă, fiind că creditorul ar putea să acționeze pe debitor in judecată și sâ complecteze dovada prin alte probe, de ex. prin marturi, presumțiuni, dându’i chiar jurământ a- supra existenței datoriei ²). . Acte solem- ne. Contro- versă. Ce trebue să decidem in privința actelor solemne a căror forme n’au fost observate ? Eată, bună oară, o do- națiune iregulară in privința formelor; dăruitorul care a executat asemenea donațiune, poate el să exercite acțiunea iu repetiție? Afirmativa nu sufere nici oîndoeală, cu toată părerea contrară a lui Toullier, pentru că donațiunea fiind, in asemene caz, inexistentă (art. 1168), neantul nu poate să dea loc la nici o obligație, nici civilă, nici naturală³). Testamente In cât privește testamentele nule pentru lipsă de for- ""k tbrme'me’ doctrina cât și jurisprudența sunt insă aproape Controversă.unanime pentru a decide că legatul lăsat prin asemene tes- tament, de exemplu, un legat verbal, cu toate că este nul, poate să facă sâ nască pentru moștenitor o oblgație na- turală de natură a servi de dansă plăței legatului, sau u- ttei promisiuni valabile de plată ¹1, soluțiune formal admi- ') Vedi în privința art. 1179, autoritățile citate in tr. nostru in limba franceză, p. 398, n. 2, ear în privința art. 1180, p. 399, t. și netele 4—7, și la autoritățile citate acolo, otWe ; C. Galatz și Cas. rom. Dreptul din 1897, No. 13 și 68. Deep- Iul din 1896, No. 55. Cpr. și C. Paris. Patul. Period^ 93. 2. 143. -) Cpr. Molitor, Oblig. en droit romain, I, 43. s) Lanrent, XII, 228, 481; XIX, 7 și XVII, 13. Deinaute, V, 174 bis VI. Molitor, o/x cit., I, 42. V. și t. IV a luerărei noastre, p. 107, m 1 și p 241. — (Wc- liHpnziiiiii ud dirltto moderuo italiano. T, 45—18. ’) Vedi t. V, p. 346 urm., 381 ; t. II. p. 467, t. și n. 2: 184, t. și n. 3; 509, 510, 615 nota; t, 1TJ, p, 546, 547 și tr.fr p. 212. ³) P. Pont, Petit'; eontrats, IX, 1290. Giorgio Giorgi, T, 56.— Coitlra. Glasson, Da. droit de rete/dimi, p. ;>7, 58. *) Obligațiile care resultă din joc sau prinsoare nu pot ti novate, nu pentru că ele ar avea o causă ilicită, precum pe nedrept se exprimă Curtea din Linmges (Hepert. Dal- loz, Jm et Pari. 50 nota 1), ci din cansa caracterului par- ticular a acestor datorii și a dispusițiunilor pe care legiui- torul le a edictat în privința lor prin art. 1636, 1638. Cpr. 2 18 COD. CI V.—CART. III.—T1T. III—CAP. IV.—ART. 101)2, §2,1588,1036, 163N. obligație civilă, ceea ce era admis și la Romani '), pen- tru că ceea ce lipsește obligațiunii naturale spre a pro- duce o acțiune în justiție, este mărturisirea debitorului, mărturisire pe care el o face cu ocasiunea novațiunii ²). Oblig-. Dar dacă obligațiile naturale pot ii novate, ca unele moⁱa e‘ ce pot ti plătite, obligațiile pur morale sau de conștiință pot servi de basă unei liberalități, nu însă unei plăți, și prin urmare, nici novațiunii (T. Uuc, VIII, 105). Oa ⁰ consecință a teoriei de mai sus. unii admit că l-ale.'Con- o obligație naturală ar putea fi confirmată (art. 1190) și că trovcm. continuarea expresă făcută în timpul util i-ar conferi pu- terea unei obligațiuni civile³): insă această, părere este Demolombe, XXVIII, 257. Lanrent, XVII, 19 și XVIII, 245. Aubry et Rau, IV, § 297, p. 9 și §386, p. 575. Pand. fr., I, 116. P. Pont, Petitș amiral*, I, 645. Repert. Dalloz, Hupplem., Oblig., 395, 952, Pilette, Lettre a M. Mourlon sur le jeu et le puri, Beruc pratitpie, t. 15 (1863), p. 448 urni. Cpr. D. P. 54. 1. 180 și 423. D. P. 66. 2. 211. *) pilind nou interest, guaUs procesați obligai io ■. titram naturali* au ririhs. QHalieeuntpte ijitur obligația nit giae praremll, no- rari cerbi* poteri,- dunimodo septete obligația aut civUiter le- neat, aut nattuarderC (L. 1, § 1, Dig., 46, 2, De Nomtionilms). ²) Cpr. Pothier, Oblig., II, 589. Thiry, III, 41 și 75. Vigie, II, 1495, Baudry, II, 1014 bis, 1080. Demante, V, 174 bis III și 219 bis VII. Arntz, UT, 159. Acollas, II, p. 870. Dnranton, X, 337 urm. și XII, 293. Larombicre, 111, art. 1235, No. 9. Anbry et Rau, IV, § 297, p, 8 și § 321, p. 213. Repert. Dalloz, BuppUin., Oblig., 956. Demolombe, XXIV, 351 : XXVIII, 256 și XXIX, 730 bis, iu fine. Pand. fr., I, 112 urm. Massol, op. cit., p. 215. T. Huc, VIII, 105. Moiirlon, II, 1309. F. Herman, III, art. 1271, No. 9 urm. și art. 1235, No. 7. Marcade, V, art. 1338, No. 2, p. 94. Cpr. C. Bordeaux, Poitiers și Angers. D. P. 50. 2. 102. D. P. 72. 2. 166. Purul. Period., 97. 2. 121. D, P. 97. 2. 314. —Contra. Giorgio Giorgi, 4, 57- -59 și VII, 351. Vedi și Lanrent (XVII, 29 și XVIII, 245, 569), care etice că obli- gația naturală nu poate ti novată pentru că ea este inexis- tentă, de vreme ce nu este garantată prin o acțiune. Aceasta nn poate fi însă de cât o eroare a savantului au- tor, pentru că, din lipsa de acțiune, nu se poate conchide la inexistența obligațiunii. In adever, obligația naturală iși are ființa, de oare ce acel care a achitat-o în cunoștința de causă nu poate să ceară plata înapoi. Kaptul că debitorul poate s'o plătească dovedește că ea există, căci ori ce plată presupune o datorie (art. 1092, § 1). ⁸) Toullier D., III, partea 11,391. Marcade, V, art. 1338, No. ■ OBLIG. NATURALE.—ART. 1092, § 2, 1588, 1636, 1638. 19 inadmisibilă, chiar după acei care admit posibilitatea no- vațiunii, pentru că obligația naturală nefiind infectată de un viciu care s?o facă nulă, nu poate să fie vorba de confir- marea unei obligațiuni care nu este viciată. Debitorul poate deci confirma obligația tacitamente executând-o, adecă plă- tind ceea ce datorește naturaliter (art. 1092, § 2), fără a o putea însă confirma în mod expres, pentru că legiuitorul u'a admis asemene confirmare ¹). O altă chestiune nu mai puțin controversată este aceeaKecuuoaște- de a se ști daca debitorul natural poate să și recunoască turale prin obligația sa, dând creditorului un amanet, o ipotecă sau conferirea un fidejusor. Unu admit amanetul și ipoteca, pentru ca a-unei ipoteci, manetul este un contract prin care creditorul remite de- etc.Coutru- bitorului un lucru mobil spre siguranța datoriii (art. 1G85), vt ‘ ear ipoteca un drept real asupra imobilului afectat Ia pla- ta unei obligafiuni (art. 1746, abiniția'}: și în specie există o datorie sau obligație (art. 1092, țț 2) ²). Constituirea unui amanet sau a unei ipoteci ar însemna din partea debitorului o promisiune tacită de plată, pe care jurisprudența o consideră în genere ca civilmente obliga- torie ³). In privința fidejusiunii, chestiunea este însă mai de-Fidejusiune, licatâ. Unii *), în adevăr, întemeinduse pe disposițiile 2, p. 93—95. Massol, op. cit., p. 244. Boucher, op. cit., p. 255.—Cât pentru obligațiile pur morale, nu mai încape în- doeală că ele nu pot fi confirmate. Massol, op. cit., p. 244. *) Laurent, XVII, 31 și XVIII,. 569. Demolombe, XXIX, 730 bis. Larombiere, III, art. 1235, No. 9. xiubry et Rau, IV, § 297, p. 9, t. și ii. 22. Pand. fr., Oblig., I, 118. F. Hcrman, III, art. 1235, No. 9. Giorgio Giorgi, I, 55. ²) Vigie, 11, 1495. G. Giorgi, 1,57 urm. Baudry, II, 1014 bis. Bou chei', Oblig, naturelleg, p. 247. Pand. fr., 1, 121. — Cpr. L. 5, Pr., Dig., 20, 1, De pignoribus et hypothecis, unde se prevede în termeni generali că ipoteca are loc pentru toate obligațiile, fie civile, pretoriane sau pur naturale ... pro civili obligatione, vel onorariu, vel tantiim naturali.—Contră. Chiesi Sistema ipotecario, III, 536. ⁸) Ve$i Baudry, 11, 1014 bis. ⁴) Aubry et Bau, IV, § 297, p. 10 t. și îl 24 și § 425, p. 676 t. și n. 5. F. Herman, III, art. 1235, No. 10. — Cpr. Laurent, XVII, 28 și XXVIII, 141 urm., care respinge fi- dejusiunea sub cuvânt că obligația naturală ar fi inexistenta. 20 COD. CIV.—CART. III.—T1T. III.—CAP. IV.—ART. 1092, §2,1588,1636,1638. 1653 n’o admit, ear alții o admit, întemeinduse pe ace- laș text ’). Dacă s’ar admite, conform opiniunii generale, că o- bligația naturală poate ti garantată prin fidejusiune, credi- torul va avea o acțiune contra tidejusorului, fără nici un recurs in contra debitorului principal, ear fidejușorul, după ce va fi achitat obligația naturală, nu va avea acțiune contra debitorului principal, acest din urmă nefiind obligat cătră densul, ca și cătră creditor, decât naturallter (art. 1670)²). /11 1 * 1 .1 ■ ' ' J ' ' ' de debitor Din împrejurarea că un fidejusor ar putea în mod va- sau de moș-lid să se oblige a plăti pentru altul o datorie naturală, ^^“{^■^jurisprudența trage consecința că atât debitorul cât și moș- obl. naturalățenitoril sei s’ar putea obliga în mod valid fie prin o scri- soare? Con- soare, fie altfel, a plăti o obligație naturală, asemene pro- troversa. misiune de plată fiind civilmente obligatorie pentru denșii ³). Com- Creditorul fiind cu totul la discreția debitorului și ne- avend contra lui nici o acțiune spre a’l sili la plata unei obligațiuni naturale, asemene obligație nu poate ti com- pensată cu o datorie civilă, pentru că compensația nu are loc de drept fără concursul voinței debitorului și fără ști- rea lui. Apoi, compensația neavend loc de cât pentru da- toriile exigibile (art. 1145), nu poate să fie vorba de com- pensarea unei obligațiuni care nu este exigibilă, de oare ce ea nu poate ti cerută în justiție. Asupra compensărei le- gale toți autorii sunt, de acord ⁴). ’) Demante, V, 174 bis III. Arntz, IV, 1495. Tliiry, IV, 235. Vigie, II, 1495. Baudry, II, 1014 bis. Pand. fr., Oblig., I, 123 și t. XV, Cautionnement, 200. P. Pont, IX, 41. Moiirlon, III, 1126. Masse-Verge, V, § 759, p. 66, n. 15. Toullier D. III, partea II, 393. G. Giorgi, I, 57 urm. Troplong, Cau- tionnement, 53 urm. Larombiere, III, art. 1235, Xo. 10. Cpr. L. 16, § 3, Dig., 46,1, Du fidejussoribus, unde se dice : „Fi- dejussor accipi potest, guotiens est aligua obligația civilis, vel natnralis, cui applicetur‘ⁱ. In Institutele lui Justinian (III, 20, § 1, De jidejussoribus), se dice de asemene: „At ne illud guidem interest, utrum civilis, an natnralis sit obligatio,cui I adjiciatur gidejussoru. ²) Baudry, II, 1014 bis. Pand. fr., Oblig., I, 124. 3) In acest sens, C. Toulouse și Montpellier. D. P. 92. 2.568. D. P. 94. 2. 15. Idem. Baudry, TI, 1014 bis.—('ontrâ. Trib, apel Colmar și Trib. Imp. german. D. P. 93. 2. 115. Vedi și suprii, p. 10, 1). 2, in medio. ⁴) Lanrent, XVII, 27 și XVIII, 408. Tliiry, III. 41, 82. De- DESPRE OBLIGAȚIILE PPRE Șl SIMPLE. 21 La Romani, o obligație naturala putea din contra să Oreptm , p . ... , - roman, .fie compensata cu o obligație civilă D. In tine, creditorul natural poate să cedeze cu titlu o- Cesiunea ' . ¹ , . nnci oblig*, neros sau gratuit creanța sa altuia, de cate ori ea nu are naturale, un caracter personal. El neputend insă transmite mai multe drepturi de cât are însuș, renume bine înțăles ca cesiona- rul sau legatarul ei nu va avea nici o acțiune contra de- bitorului. precum nu avea nici cedentele Despre diferitele modalități sub care obligațiile pot fi contractate. Obligațiile pot să fie pure și simple (ari. 1029, 1030, 1040, 1296b condiționale sau necondiționale (art. 1004-.........- .1021), cu termen sau tară termen (art. 1022 - -1025) *), conjunctive, facultative sau alternative (art. 1026—1033), solidare sau nesolidare (art. 1034.—1056), divizibile sau indivisibile (art. .1057 — 10651 si in tine cu dansă-penală .(art. 1.066—1072 și L. din 20 fevr. 1679). Despre obligațiile pure și simple. Obligația este pură ^Ldiuplă, când existențadpj este asigurată și când ea poate fi executată de îndată ce s'a for- molombe, XXVTU, 543. Vigie, II, 1495. Demante, V, 174 bis 111 și 242 bis X. Aubry et Bau, IV, țț 326, p. 228. Duranton, XII, 405, 406. Iv Herman, III, art. 1291, No. 59 și art. 1235, No. 8. G. Giorgi, 1, 55 și VIII, 14. Des- jardins, De ă/ (120. Paiul, fr., 1, 110. Dar dacă compensarea legală este cu neputință. compen- Compensa- sarea convențională poate din contra să aibă loc. Astfel, dacă rea, couven- iți datoresc 1000 lei cDiliter și D-ta inii datorești aceiaș suma indurat Iter, o compensație convențională va putea să aibă loc intre ambele datorii, pentru că datoria D-tale pu- temi să servească de causă unei plăți voluntare, poate să servească de causă și miei compensatului voluntare, de vre- me ce a compensa însemnează a plăti. Baudry, II, 1014 bis. in fine. 9 „EIuuh ^tuul natura debidw, rănit in eoniiX'u^dioHenD. L. 6, Dig., 16, 2. De eonipenecifionibue. 9 Paiul, fr., ObHy.. I, 126. ’) Obligația poate fi in aceiaș timț) și sub condiție și cu ter- Art. smj C. men. Cpr. Pothier, OJ/ă/., II. 237.ᵣ Condiția, dice art. 892 din Calimacli. C. Călimării, se pune si pana la un termen Imtărit, și este atârnată până atuncea câștigarea sau perderea dritnlui isvoritor dintr'ensa". CODUL CIVIL.—CARTEA HL-TIT.IIL—CAP. IV.-S-a 1.—ART. 1004. -->a âJ L-' mat. adecă când ea nu este supusă nici unui termen, nici subordonată unei condițiuni, de ex.. vendarea pe bani gata J). Asemene obligație nu presintâ nici o dificultate ; de aceea, legea n’o mencionează. Vei?” Nal tre^u’ ”lsâ sA credem că obligația este pură și simplă și exigibilă îndată, de câte ori ea n'ar fi supusă unui termen expres, căci termenul poate să fie și tacit și să resulte din împrejurările care se apreciază de judecători. (Cpr. art. 1582). Astfel, cele mai multe ori, obligația de a face im- plică tacitamentc un termen neapărat pentru aducerea ei la îndeplinire -). Tot. astfel, dacă nuam obligat a’ți preda la Brăila, productele pe care le am în deposit la Iași, neapa- rat. că va trebui să mi se deie un termen pentru a le transporta la locul de destinație ³). k^ratîe Obligația pură și simplă poate li transformată în o- * ' ’ " bligație cu termen, de câte ori judecătorii vor găsi de cu- viință a acorda un termen de grație debitorului (art. 1101, C. C. 126 urm. Br. civ). ¹1 IA l l liij ( eînral r inversă) Libran C Iu, SECȚIUNEA 1 Despre obligațiile condiționale. De țin iț ia condițiun ii. Art. 1004. — Obligațiunea este condițională când perfecți- unea ei depinde de un eveniment viitor și necert(Art. 9'25 urm., 1017 nrm., 1019 urm. Art. 1157 C. italian, 1168 C. fr.). x) Instit., III, 15, De verb, obligatione, § 2. Vedi și L. 8, Br,, Dig., 18, 6, De perieulo D commodo rei venditm, unde se dice ,,Et vi id quod venierit, appareal qnid, qmde, qnantHtn sit, sic el pretium et pure venit, perfecta est emptio''. Vedi și L. 41, § l,Dig. 4o, 1,7)/? verb, obligaționibus, unde se dice : „Quotieus in obligationibu» dics non ponitnr, pmsenli die pecunia debetur, itisi și locaș adjeetnș apedium lempuris indu- ceți, quo illo possit pterrenirP. -) Cpr. Potbier, Oblig., II, 228. Vedi și infru, rubrica : Termen de drept și de grație, ad notam. s) Cpr. L. 41, § i, Dig., 45, 1, De verb. obl,igatiombiijț, citată sWrâ,în nota 1. Vedi și art. 893, 1213 C. Calimach. ⁴) Cpr. Boissouade, Profit da C. C. pen- dente condU ion?, creditomn esse. Tn materie de legate, lucrurile se petrec însă cu totul altfel: legatarul sub condițiuue nu devine creditor al moș- tenirii de cât Ia îndeplinirea condițiuni!: ^ ls mi tub cornii- tione leț/n est creditor, ml tune citin e.ditirit conduită. L. 42. Div,. Imi sn/>râ ei! Cpr T Huc, VII, 244. “ ‘ ' Art. sUT C. Calimach. 26 Corul re- solutorie. Art. SUS (' Calimach, CODUL CIVIL.—CART. HI.-TIT. IU.-CAP. IV.-S-a I.-ART. lmK>- 1007. nihil inlerim debeatur (L. 13, § 5, Dig.. 20, 1, De pip- uoribus et hypvtbecis). Dacă condiția nu se îndeplinește, contractul n’a avut ființă nici odată... Quwl si defecerit condiția, nulla est eniptio '). Condiția se deosebește întru aceasta de termen, pen- tru că el nu împcdică obligația de a avea ființă, ci a- mână numai executarea și exigibilitatea ei (art. 1022 Condiția rewlut^ deslegătoare, după cum o numește Codul Calimach (art. 864, <868, 1203, J 204, 1205, etc.). este aceea care, prin îndeplinirea ei, desființează obligația și pune lucrurile înstărea de mai’nainte, ca și cum ea n’ar fi avut nici odată ființă³). Exemplu: Iți dau 1000lei, însă a- ceastă liberalitate va fi desființată, dacă vei muri înain- tea mea (art. 825) d). Obligația exista imediat prin efectul contractului, în- să părțile au supus desființarea ci unui eveniment viitor și necert, care îndeplininduse, pune lucrurile în starea de mai 'nainte, ca și cum ea n’ar fi avut nici odată ființă. Este bine 4a bbservăm in treacăt că ceea ce legiui- torul numește o obligație sub condiție. resolutone nu este în realitate de cât o obligație pură și simplă, pe care înde- plinirea condiția nil o desființează : pum obligația (pur sub condiționa resohititr, după cum se exprimau jurisconsulțil romani. Drept vorbind, ori ce condiție este deci suspensivă, însă ea suspendă când existența obligațiunii, când resolufiu- mm ei ■’). Cu toate acestea, în limba legiuitorului, pe care o vom păstră și noi, pentru a un da loc la confusiune, condiția suspensivă este aceea care expune dreptul credi- *) L. 8, Pr., Dig., 18, 6, l>e perie. et cammndo ret midlhe, - ) Vedi t. IV, p. 578 și 582. Cnventul condiție vine de la condere (a întemeia), pentru că ea întemeiează dreptul și'i dă naștere. a j Cpr. Art. 1019 C. C. și 1158, fi 2 O. italian. „Condiția este dezlegătoare, ilice art. 868 din Codul Calimach. când dri- tul încetează înipliuinduse condiția". ■ ') Vecii și art. 1371 urm. C. C. • ’■) Cpr. Baudry, II, 930, 942. T. FTuc, VII, 244. Boissonade, l'rojd de. C. C- pour l’Euipire du Japon, II, p. 378, No. 360, In jitie. Cpr- și Alex. Degre, Dreptul din 1886, No. 43, p. 331. V’. și mfed, explic, act. 1015, «ț iniho. DIFERITELE SPECII DE CONDIȚIE.—ART. 1005—1007. 27 torului a nu se naște, ear condiția resolidorie, aceea care, odată dreptul născut, îl expune a fi desființat. Condiția fie suspensivă, fie resolutorie, este afirmativă Condiția pi- sau positivă (art. 1008, 1012), adem-ifoare^ după cum se ,ⁱmatlva- exprimă art. 865 și 1200 C. Calimach, când îndeplini- rea. ei consistă în realisarea unui eveniment viitor și necert, de exemplu : dacă voi avea copii. Ea este nepatimi ( art. 1009, 10131, tâțiâduitoare^ după Condiția, ne- cum o numește Codul Calimach (art. 866, 1201, 1202, sativa. 1204). când îndeplinirea ei consistă în nerealisarea unui eveniment viitor și necert, de exemplu : dacă nu voi avea copii, dacă nu mc voi însura, etc. '). Condițiile sunt exprese sau tacite. Condiția expresă ce inntHitm* ă. cit., p. 118 urm. Thiry, 111, 4. Arntz, III, 99. Acollas, II, p. 819. ÎMunrlon, II, 1196. Vigie, 11, 1313._ Marcade, IV, 551. Laureut, XVII, 55 urm. Boissonade, TJ, 379. Masse- Verge, 111, § 354. p. 375, u. 16. Toullier 1L, III, partea TI. 494. Taulier, IV, p. 321. Repert Dalioz, Siip/dem. Oblip., 437. Molitor, op. ci/., 1, 136, 137. Demolombe, XXV, 313. Demaute, V, 94 bis I. Aubry et Bau. IV, § 302, p. 66, 67. Larombiere, TI, art. 1174, No. 11. Pand fr., I, 1072 urm. F. Herman, HI, art. 1174, No. 49. Vezi și decisiile citate Mtpru. p. 32, n. 3. ⁴) Pand. fr., Oblia., 1, 1075. ⁵) Cpr. Pothier, TI, 205. Pand. fr., 1,1095. Denmlombe, XXV, 321. Arntz, III, 99, in fum. Bufnoir, cp. cil., p. 120. L. 44, Dig., 45, 1. Ik' i'erhiernm oiiliipitiouibus. 34 COD. CIV. -CARTEA III.—TIT. III. CAP. IV.-S-a. I.—ART. 1008, 1009. § 1, Dig., 18, I, De conte. emptione}. pentru că, în ase- menea caz, unul din elementele esențiale ale vendârei, pretium, ar fi lăsat la discreția debitorului D. Efectul eondițiuiiii imposibile, imorale și ilicite în privința convențiuiiilor. Art. 1008. — Gondițiuuca imposibilă ²) sau contrară bu- nelor moravuri, sau proibită de lege este nulă și desființează conventiunea ce depinde de densa. (Art. 5, 1009 O. C. Art. 134, 138, 306 C. german. Art. 1172 C. fr.). Imposibili- tate abso- lută. Momentul când trebue să existe im- posibilitatea. Numai con- diția contra- ră legilor de ordine publi- că anulează convenția. 9 Larombiere, II, art. 1174, No. 8. Palid, fr., 1, 1094. Lau- rent, XXIV, 73. Troplong, Vente, I, 151. ²) Pentru ca obligația să fie nulă, trebue ca imposibili- tatea să fie absolută, căci o imposibilitate relativă din par- tea aceluia care ar fi contractat obligația n’ar fi de ajuns. T. lluc, VII, 247. Laurent. XVII, 41. Toulli^r D., III, par- tea II, 482. Demolombe, XXV, 303. Pand. fr., I, 759. An- bry et Rau, IV, § 302, p. 64. V. și t. IV a lucrării noas- tre, p. 99. Cpr. L. 35, Pr. și 137, § 5, Dig., 45, 1, De verb. itiᵤₙ.e,această mai sus, nu trcbue să tic confundată cu causa ilicită, des- și pre care vorbește art. 906. căci causa este, după cum am"”¹'¹' vedut. rațiunea, imediat și direct determinantă care face pe părți să contracteze, scopul principal ce ele 'și au propus ³), pe când condiția este o simplă modalitate a contractului, și prin urmare, un element accidental. Condiția ilicita a- trage nulitatea convențiunii, pe când causa ilicită atrage ine.rlutcnța ei lart. 966i ⁴). *) Pothier, 1T, 204. Thiry, III, 4. Baudry, 11, 932. T. line, Vil, 248. Vigie.lf, 1314. Pand. fr., 1, 777. Lanrent, XVII, 18. Larombiere, II, art. 1172,1173, No. 9. Saviguy, Hț^tem des kcut. rirmisdim lîedds, 111, Ș I 22, in /inc. Mareade, IV, 548. Anbry et Rau, IV, Ș 309, p. 65. Baudry et Barde,!, 310. Vedi și t. V a lucrării noastre, p. 138, t. și n. 4. — Vedi insă Demolombe, XXV, 308. Demante et Colmct de Santerre, V, 93 bis L ') "Și ol) mah-țiciuut, ne fiat, [iroiiilssnni sil, nuito est ublu/edlo er h«r conreuliAt' ILICITE.—ART. 1WS. 41 Art. 1008 este însă ol aplicabil la testamente? Co- dul actual păstrează. în această privință, tăcerea cea mai adâncă, jnulțâminduse de a elimina art. 900 din codul fran- cez, după care, prin derogare de la dreptul comun, ori ce condifie imposibilă. contrară h-pilor sau bunelor morarurl. făcend parte din o donatinne sau testament, nit anulează liberal Halea. ci se eonsidera numai ca nescrisă. pro noii scrîpto habetur (fnstif., țj 10, TI. 14, De heredibus insti- tuendisț. Așa dar, Codul francez, condus mai mult de niște pre- ocupațiuui politice¹.', părăsește distincțiunea pe care Ro- manii o făceau între donațiiini și testamente, punem! am- bele liberalități pe aceia? treaptă. Această disposiție derogatorie de la dreptul comun a fost cu drept cuvânt criticată atât în prvința donațiunilor cât și a testamentelor. Donațiunea fiind, in adever. un contract (art. 814':, tre- bue să-i se aplice regulele de la contracte, adecă art. 1008. Tn privința testamentelor, disposiția derogatorie a (Io- dului frances nu &F golite ’de asemene justifica priinmmic, căci astăzi nu mai e o desonoare dc a muri infestat, cum era altă data la Romani. Testamentele făcute sub o con- diție imposibilă. imorală sau ilicită trebnc deci să ca și donațiunile, ear averea legată să se întoarcă la moș- tenitori, cu atât mai mult cu cât moștenirea ab infestat este astăzi regula dreptului comun, care se bucură de fa- voarea legiuitorului, ear nu moștenirea testamentară, care este o adevărată cxccpțiune. Bazat pe aceste considera- țiuni și pc altele de asemene natură, legiuitorul nostru n a mai tradus art. 900 din Codul francez, și asemene elimi- nare n'a fost făcută din nebăgare de samă, ci anume, pen- tru că s‘a ținut samă de criticele întemeiate pe care au- torii le aduc cu drept cuvent textului francez. Față cu eliminarea, conștientă a art. din Codul francez și cu modificarea de redacțiune a art. o, am con- clus altă dată că testamentul tăcut sub o asemene condi- țiune trebue să fie anulat, ca și donațiunea, cu atât mai 82. Idem. Al. Degre, Dreptul din 1890, No. 7. p. 50, u. 1. Vedi și t. IV, p. 95. Conform, art. 1065 C. italian.—t'mdro. Art. 990 C. fr. *) Vedi t. TV a lucrării noastre, p. 95. t. și n. 3. 42 COD. CIV.—CARTEA III.—T1T. ni—CAP. IV.-I.—ART. 1011—1011. mult cn cât, la noi, n’au existat și na există nici astăzi considerentele politice care au putut să motiveze în Fran- cia o disposiție atât de excepțională r!. Cu toate acestea, jurisprudența și o parte din doctri- nă mențin disposițiile testamentare făcute sub o condiție im- posibilă, imorală sau ilicită, aplicând astfel art. 900 din Codul francez, de și acest text a fost eliminat de legiui- torul nostru, sul) cuvent că suprestunea (lisului te.ct se ex- plică prin inutilitatea unei disposiflimi care de sine se sitb- tnfelege-'). Auriți argument; o disposiție excepțională și de- rogatorie de la dreptul comun, precum este acea a art. 900 din 0. fr., se înțelege de la sine 1 Regiile generale relative Ia îndeplinirea condițiilor. Art. 1011. — împlinirea condițiuni] trebue să se facă astfel cum au înțeles părțile să fie făcută. (Art. 977, 1012 urm. 0. 0. Art. 1175 C. fr.). Art. 1012.—Când obligațiunea este contractată sul) con- dițiunea că un eveniment oare care se va întâmpla intr’un timp fixat, condițiunea este considerată ca neîndepihiită, dacă timpul a expirat fără ca evenimentul să se întâmple. Când timpul nu este fixat, condițiunea nu este considerată ca cădută de cât când este sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla. (Art. 925 urm., 1013,1200,1202 C. C. Art. 1176C.fr,). Art. 1013. — Când obligațiunea este contractată sub con- dițiunea că un eveniment n’are să se întâmple intr’un timp de- :) Vedi considerentele C. din București (Dreptul din 1892 No. 27) citate textual in. t. IV a lucrării noastre, p. 97, n. 1 și p. 98, n. 1, și la alte decisiuni citate tot acolo, adde, Trib. Vaslui și Tecuci. Dreptul din 1895, No. 74 și din 1896, No. 14. Vedi și tratatul nostru iu limba franceză, p. 137 urm., art. Testament». De când ne am pronunțat în acest sens, mai mal ți autori au aprobat modul nostru de a vedea. Vedi, între alții, Dini. Kebapci, Tratat teoretic și practic fie Proced. civilă (București, 1895), 1.1, p. 288 urm. Vedi încă in acelaș sens, (4. Petrescu, Testamente, p. 356 urm. și 363. C. C. Stefănescu, Dreptul din 1879, No. 12. D. 8. Nenițescn, Dreptul din 1895, No. 20, etc. -) Gas. rom. Bulet. 8-a 1, 1884, p. 265 și 407. Vedi, pe lângă decisiunile citate in t. IV, p. 98, nota 2, Tribun. Buzeu, C. Iași și Cas. rom. Curierul judiciar din 1893, No. 38. Drep- tul din 1895, No. 82. Dreptul din 1896, No. 19. In acelaș sens, Alex. Degre, Dreptul din 1884, No. 45 ; din 1890, No’. I și din 1892, No. 38. C. Nacu, Elemente d.e drept priviți romii n, TT, p, 93. REGELE RELATIVE LA ÎNDEPLINIREA CONDIȚ—ART. 1011^10(4. 43 fipt, aceasta condițiune este îndeplinită, dacă timpul a expirat fără ca evenimentul să se fi întâmplat: este asemene îndeplinită, dacă înaintea termenului este sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla ; dacă nu este timp determinat, condițiunea este îndeplinită numai când va ii sigur că evenimentul n’are să se mai întâmple (Art. 1012 C. C. Art. 1177 C. fr.). Art. 1014.—Condițiunea este, reputată ca. îndeplinită, când debitorele obligat sub această condițiune, a impedicat îndeplini- rea ei'). (Art.'998, 1010, 1200, 1202 C. C. Art. 1178 C. fr.). Art. 1011 luat, ca și celelalte, din Pothier (II, Art. mu. curmă o chestie care altă, dată era controversată, și anu- me. aceea de a se ști dacă condiția trebue neaparat să se îndeplinească în termenii în care a fost concepută, in for- ma specifica, sau dacă ea poate să tie îndeplinită per polUus : și legiuitorul făceml în specie aplicarea art. 977, decide cu drept cuveni chestiunea în acest din urmă sons. Astfel, dacă te ai obligat să'mi dai LOO galbeni, ju- decătorii vor aprecia dacă atu înțeles să'mi dai numai gal- beni, sau hârtie, ori altă monedă-i. Eată un alt exemplu care va face și mai bine să în- țelegem scopul °art. 1011. Iți promit 1O00 lei dacă. în termen de un an, vei tăea cutare copac cure 'mi supără vederea. Trebue sâ tai d-ta singur copacul, sau această obligație poate ea să tie îndeplinită de moștenitorii d-talc? Chestiunea, presintă interes iu cașul câini ai li murit în- aintea îndeplinire! condițiunii. Judecătorii vor interpreta, în mod suveran convenția părților :ⁱ). J) Conform: art. 179 Cod. federal ; art. 1296 C. olandez; art. 1119 C. spaniol, etc. L. 85, Ș 7, Dig., 45, 5,— L. 81. Ș 1, Dig., 35, 1, citate textual inj’nt p. 16, n. 5. Cpr. și L. 39, Dig-, 50,17, Dr repnlix juri*. Xonl Cod german arc o dis- posiție identică (art. 192). Acest text mai adaogă insă, în partea a doua, că, dacă îndeplinirea condiții este adusa cu rea credință de acela căruia ea folosește, condiția se consi- deră ca neîudeplinilă, so ///// G-r KnitcM «l* uicht -) Cpr. Pothier. TI, 209. Baudry, II, 933. Marcade, IV. 553. Giorgio Giorgi, IV, 321. Arntz, 111, 100. Demante, V, 95 bis, Demolombe, XXV, 332. Cpr. L. 115, Pr., Dig., 45, 1, De cerb. ohlfialimiibit*.—.Dacă obligația este contractata, prin cambie, plata trebue să se facă în moneda aratată întreusa (art. 41, 315 C. com.). ³) Pothier. II, 21)7. Thiry, III, 4. T. Hue, VII, 251. Demo- lombe, XXV, 333, 334. Larombirre, II, art. 1175, No. 6. Giorgio (Morgi, IV, 321. 44 COD. CIVIL.—CARTEA III. TIT. III.-CAP. IV.-S-a L—ART. 1012-1013. Art, 925. privința legatelor, condiția suspensivă treime să se îndeplinească în timpul vieței legatarului : altfel lega- tul ar li caduc (art. 925) J). Art. 1012. Art. 1012 și 1013 ne arată în tremeni neîndoelnici când condiția se consideră ca îndeplenită și când ea se consi- deră ca cădută. Dacă aceste texte ar lipsi din Cod, soluția ar fi tot aceiaș, pentru că ele nu sunt de cât niște conse- cinți logice a naturei condițiuniî și a intențiunii părților '²!. Când obligația este contractată sub condiția că un e- veniment viitor și necert se va întâmpla înti’un timp anu- me hotărît (condiție suspensivă afirmativă), condiția se con- sideră ca neîndeplenită dacă timpul a expirat fără ca eve- nimentul să se întâmple, și aceasta fără a fi nevoe de a se pune în intărdiere pe debitor ³). Când timpul nu este fixat, condiția nu se consideră ca cădută de cât atunci când este sigur că evenimentul nu se va mai întâmpla. Astfel, dacă m'am obligat a’ți da 1000 lei sub condiție că te vei căsători in thnp de doi ani. eon- dițiuuea se va considera ca cădută, daca au trecut doi ani fără să te căsătorești, chiar dacă te ai fi căsătorit după expirarea acestui termen ¹ ■: și judecătorii nu vor putea prelungi termenul hotărît de părți pentru îndeplinirea con- dițiunii ⁵), ei putend numai să'l determine după împrejurări, dacă părțile au înțeles să puc un termen, însă nu l’au fixat cu precisiune. Dacă, din contra, m'am obligat a’ți da o sumă de bani sub condițiunea că te vei căsători, fără a fixa nici un ter- men, condiția va putea fi îndeplinită ori când, și nu se va considera ca cădută de cât la moartea d-tale ⁶). Cotul.potes- De câte ori este însă vorba de o condiție potestativă, tativă. Con-________ J) Vedi t. IV, p. 58’2 unu. și înfm, p. 51, 52. -) Boissonade, op. cit., TT, p. 400, No, 382. ;<) Laurent, XVII, 73. Pand. fr., 1, 1189. Repert. Dalloz, Sop- plem., Oblig., 490. Fuzier-Herman, ITT, art. 1176, No. 4. Cpr. Cas. fr. D. P. 56. 1. 171. ⁴) Cpr. L. 41,$ 12, Dig., 40, 5, De fideiennimi^uriin: tiLertiddnm. Cpr. art, 436, § ultim din proiectul C. japonez. Laureat, XVII, 75. Demolombe, XXX'. 340. Pand. fr., I, 1186. Fu- zier-Herman, ITT, art. 1176, No. 1. °) Vedi Pothier, II, 209. Demolombe, XXV, 341. Baudry, D, 934. Cpr. L. 59. Pr. și § 1, Dig., 35. 1, De amtlitiombH* demoni rutidHÎbiie. ? REGIILE RELATIVE LA ÎNDE PLINIREA , car înstrăinările, ipotecile, servitutile, etc., constituite de densul vor ii desființate, pentru că el nu a avut nici odată vre-nn drept asupra lucrului m. 2'- Efectele condiții in suspensie. Art. 1015, parte finală.— Dacă creditorul a murit. înain- tea îndepliuirei condițiunii, drepturile sale trec eredilor sei. (Art. 1179 C. fr.). Art. 1016. — Creditorele poate, înaintea îndeplinire! con- dițiunii să exercite toate actele conservatorii dreptului seu. (Art. 356, 731 urni., 1178, 1776 C. 0. Art. 1180 0. fr.). Este greu de a formula în mod precis efectele condi- țiunii, cât timp ea este încă în suspensie. Art. 1022 deo- (Jritiea art. 1022. sebind condiția de termen, dice că condiția suspendă obli- ') L. 8, Pr., Dig., 18, 6, De pencitlo et cominodo rei cenditut. Vedi și L. 37, Dig-, 18, 1, Jjc rnHtralnhda einptione, unde se dice: ..fdeoqne s/uidis erd sub condilioni faetce l enditioni ■. quw mdl« est si conditio defecerit^. *) Demolombe, XXV, 376. Pand. fr., T, 1262. Aubry et- Bau, IV, ți 302, p. 75. Marcade, IV, 558. Arntz, III, 101. La- rombiere, TT, art. 1181, No. 10. Bufnoir, <:it„ p. 312. G. Giorgi, IV, 368. 1 50 COD. CIVIL—CARTEA IU. TIT. III.—CAP. IV-S-ₐ 1.- -ART. 1015, 1016. gația, de unde ar părea să resulte că, pe cât timp condiția nu s’a îndeplinit încă, nu există nici creditor, nici debi- tor, pentru că nu există încă nici creanță, nici datorie¹): și în adevăr, Pothier ții, 218) reproducând teoria romană, dice că, pană la îndeplinirea condițiunii, nimic nu se dato- rește încă și că există numai o speranță de creanță: condiționali stipulatione nondum debetur, sed spes est debi- tam ivi'" ²). Teoria lui Pothier. care mai dice încă fii, 222'), că creditorul condițional nu ave nici un drept înainte de îndepli- nirea condițiunii, este prea absolută, căci din texte resultă că el are oare care drepturi. Astfel, art. 1015 dice că, la caz de a muri credito- rul înaintea îndeplinire! condițiunii, drepturile sale trec la moștenitorii sei: ear art. 1016, că el poate. înaintea îndeplinitei condițiunii, să exercite toate actele care au de scop conservarea dreptului seu. Creditorul are deci, pendante conditione, mai mult de cât. o speranță: el are un drept, de și imperfect, en herbe, după expresia lui Ricard³:, care face parte de pe acum din patrimoniul seu, transmisibil moștenitorilor țart. 1 (>15\ de care el poate să dispne cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, și pentru conservarea căruia, el poate să ieie toate măsurile ce ar crede de cuviință, precum ar fi, de exem- plu, luarea sau reînoirea unei inscripțiuni ipotecare, între- ruperea prescripții, etc. Art. 1770. Și aceasta este adevarat nu numai în privința drep- turilor de creanță (jura ad rem), dar chiar în privința dreptului de proprietate (jus in re): și dovadă la aceasta este art. 1770, care recunoaște că se poate avea asupra unui imobil un drept de proprietate suspens prin o condiție 0 Cpr. L. 13, § 5, Dig., 20, 1, De pignoribus et hypolhecis. Vedi suprim p. 25, 26. ²) lnst.it., § 4, III, 15, De cerborum obligutione. Vedi și supru, ]). 25, nota 2. ³) Acelaș autor (Disp. condifionelles), comparează într’un stil poetic, obligația condițională... ii un bonton, tpii pent pro- duire un fritiț ou s’evanoulr entierement. Vedi Demolombe, XXV, 356. ⁴) Cpr. Laurent, XVII 90. Demolombe, XXV. 357. Pand fr., Oblly., 1, 1240. EFECTELE C0NDIȚ1LOR.—AUT. 1035, 1016. 51 Treime deci să recunoaștem că art. 1022 se exprimă în mod prea absolut când dice că condiția suspendă exis- tenf a obligațiuni pentru că obligația există, de vreme ce ea dă naștere la un drept eventual ¹j, Creditorul condițional avend un drept, dc și imper- fect încă, legea nouă care ar fi intervenit, penitente condi- tione, n’ar aduce nici o jignire acestui drept, pe când con- trariul sar întâmpla dacă creditorul n’ar avea de cât o speranță, după cum Jice Potliier, tiitid că principiul nere- ■j troactivităței legilor nu apără de cât drepturile, nu însă și £ simplele speranțe sau expectative (art. 1) -). Din împrejurarea că creditorul condițional are un drept - eventual, legiuitorul trage următoarele consecințe : 1” In caz de moartea creditorului sau a debitroului înaintea îndeplinirei condițiuni], acest drept trece în mod activ si pasiv la moștenitorii părților contractante (art. 1015), pentru că omul este în genere presupus a fi con- tractat nu numai pentru sine, dar și pentru moștenitorii săi. Acest principiu este adevarat și la noi, cu toate că ne lipsește art. IO# Ulii Aktdnl fnivnmț clutewfe'l formal în această privință¹). In materie de contracte, condiția se poate deci rea- lisa și în urma morții părților, pe când. în materie de le- gate, ea nu poate, din contra, să se realizeze în mod util de cât. în timpul vieței legatarului (art. 925j, pentru că dispozițiile testamentare fiind personale (intuita personaj, Art- 101 o- Dnusebire între con- tracte și lₑ. g-ate. Vu. b2â. ' >) Cpr. Baudry, 11, 936. Demolombe, XXV, 356, 357. Lau- rent, XVII, 87. Pand. fr., I, 1239. Demante, V, 100 bis IT. Acollas, 11, p. 821. Marcade, IV, 560, Vigie, II, 1322. ²) Cpr. Baudry, 11, 936. Demolombe, XXV, 360. Lanrent, XVII, 87. Demante, V, 100 bis II. Aubry et Bau, IV, § 302, p. 75. Pand. fr., I, 1241. Vedi și t. 1 a lucrării noas- tre, partea I, p. 28 unu. 3) ipsaw spun hwisHiitfinms si. peiusqmtni condiția exis- tat, mor» nobis eonllgentd. Instd., § 4, in fine, III, 15, De wr- bornm Migatione.—Dacă însă contractul făcut sub condiție este o societate, moartea uneia din părți împedecă societa- tea de a. se forma, pentru că natura con vetițiunil se opune, în asemene caz, la transmisibilitatca dreptului. Pand. fr., I, 1248. Demolombe, XXV, 365. Larombiere, IT, art. 1179, No. 4. ⁴) Acest principiu este atât de evident, dice Marcade (IV, 438), în cât nu mai era nevoe de a fi formulat. Vedi t. V a lucrării noastre, p. 102, t. și n. 2. 52 CODUL CIVIL.—CARTEA UT.—TIT. III. CAP. IV.—S-a 1.—ART. 1016. Art. 1016. Art. SUU C. CuJimach. ca și afecțiunea care le dictează, dreptul la legat nu se poate deschide de cât în persoana legatarului [). 2° Creditorul poate, înaintea îndeplinirei condițiuni! să exercite toate actele care tind Ia conservarea dreptului său (art. 1016). Ast-fel. creditorul condițional va putea, pendante conditione, să înscrie ipoteca care garantează cre- anța sa, menționând însă în inscripție că creanța este condițională (art. 1776, § 2). El va putea, de asemene, să facă acte intreruptive de prescripție (art. 1863 urm.); să se opue la facerea unui raport sau unei împărțeli în frauda drepturilor sale (art. 769, 785): să ceară separa- rea patrimoniului defunctului de acel al moștenitorilor (art. 781, 1743), și după unii, să exercite chiar drepturile și ac- țiunile debitorului seu în baza art. 974 ~); să ceară ca banii datoriți sub condiție să fie depuși la casa de con- semnație, cu toate că Burtea din București a vedut în ase- mene procedare un act de urmărire, ear nu un act de conser- vare ³) ; să ceară declararea în stare de faliment a debi- torului seu '*), fără însă a putea, cât timp condiția nu s’a 9 Pothier, U, 208, 220. Baudry, TI, 652 și 936. Jutvmdit legatum, si ea persana de.cesse.rit, cui legatiun est sub condi- liomp. L. 59, Pr., Dig. 35, 1, De condition. et demonștrationi- bus. „Nimene nu poate câștiga, nici lașa moștenitorilor soi dritui atârnat de condiția uruitoare, (lice art. 890 din C. Calimach (703 C. austriac), când d Im împlinirea ei nu se ca aj/a iu viață*. Vedi t. IV, p. 578 și supră, p. 44. ²) Pand. fr., Oblig., I, 1252. Larombiere, II, art. 1180, No. 2. Mourlon, II, 1171, nota 2. —Contră. Demolombe, XXV, 100. Baudry, II, 910. Baudry et Barde, Oblig,, 1, 629. T. Huc, VII, Î86. G. Giorgi, II, 232. Garsonnet, Pr. cir., I, § 120, p, 492 și autorii citați in t, V a lucrării noastre, p. 212, nota 5, unde se arată controversa. Această din urmă părere este cu mult mai juridică.—Creditorii condiționali nu pot de asemene, pendante conditione, să exercite acțiunea pau- liană (art. 975), pentru că această acțiune presintă mai mult caracterul unui act de executare, G. Giorgi, II, 268. T. Huc, VII, 219, in fine. Peucescu, 1, 365. VigU, H, 1194. Baudry, II, 922. Lanrent, XVI, 459 și autorii citați în t. 7, p. 242, u. 2. -Contră. Demolombe, XXV, 231.—Acțiunea în simulație aparține însă creditorilor condiționali. T. Huc, 111,231. Baudry et Barde, I, p. 646, No. 733. Trib. Pa- ris, Dreptul din 1894, No. 17. Vedi și t. V, p. 273, t. și n. 3. )) Dreptul din 1876, Xo. 11. A Lyon-Caen et Renault, Dr. comm., VII, 94, 258 și autori- tățile citate de acest! autori. E. Thaller, Tri etern. de droit cornm. (Paris. 1898)) 1514. ț EFECTELE CONDIȚIILOR.-ART. 1016. 53 * ■ | îndeplinit, să primească dividendele ce i sar cuveni. Aceste | dividende vor ii depuse la casa do consemnație, și el nu le i va lua de cât după îndeplinirea condiții. Dacă condiția nu se îndeplinește, dividendele ce s'ar ti cuvenit creditoru- lor condiționali se vor împărți între ceilalți creditori D. Creditorii condiționali n'ar putea însă, înaintea înde- plinirei condițiuni], să ceară o condain națiune in. fitturun^ p^rea, Ik. Ț să preceadă la execuținuea silită ( art. 371 urm. Pr. civ.). 1- să facă o poprire (art. 455 urm. Pr. civ.), etc.-). I ------------- g *) Potbier, (Mnj., TI, 235. Lyon-Caen et Renault, op. cit., | VII, 258. Thailer, Dr. ccnuni., 1687. Salamandrei, Del Jldli- V niento, I, 159.—Cont rit. Alauzet, Continent. du ('.de commerre. VI, 2486. Bedftrrldc, Fadlitea et Bafiqueroutex, 1. 93. După acești din urmă autori, creditorul condițional ar putea pri- mi dividendele, dând cauțiune pentru a asigura restituirea lor, la caz când condiția nu s'ar îndeplini. Acest din urmă ( sistem se vede formal consacrat prin legea germana din 10 fevr. 1877 asupra falimentului, KonkurA-Orilnunțf (art. 60, 142, 155). Vedi aualisa acestei legi, care se aplică și la necoinercianți, în Annunire de FpAtfti'm cfruiKiere., anul 1878. p. lOjl^lm.Cl -) Anitz, 111, 101. Demante. V, 99 bis I si II. T. Hac, VII, 259. G. Giorgi, IV, 336. Baudry. II, 937. Laurent, XVII, 89, 90. Aubry et Rau, IV, § 302, p. 75. Larombiere, II, art. 1180, No. 2. Pand. fr., 1, 1242, 1254. Demolombe, XXV, 358, 369. F. Ilerman, III, art. 1180, No. 1. D. Kebapci, Pr. cir., 11, 217. Boitard, Pr. cir., 11, 817. Sand. Nanovea- nu, Pr. cie., p. 995. Garsonnet, Proced. cir., III, p. 502, § 542 și p. 682, § 592. C. Grenoble, D. P. 83. 2. 126. — Curtea noastră supremă consideră însă pe nedrept popri- rea ca un act de conservare, ear nu ca mi act de executare. Cas. rom. S-a 1. Bulet. 1892, p. 563 și Bulet. 1894, p. 1193. Cpr. și Gas fr. D. P. 82. 1.3(7.—O decisie a Înaltei Curți, S-a II, din 18 Mai 1898, pare însă să considere poprirea in mâna celor de al treilea ca o mesură de executare, de vreme ce hotăreste că termenul de apel contra hotărîrilor de validare, în asemene materie, este de o lună, conform art. 402 Pr. civ. Dreptul dim 1898, No. 67. Cpr. și C. Bu- curești, Dreptul din 1898, No. 76. Dar dacă creditorii condiționali, ca și acei a căror termen Creanțe oare n’a ajuns încă la scadență (v. D. Kebapci, op și loco supru cit.) m.’t face nupotsa proceadă la o poprire, creanțele condiționale și chiar bietul unei acele eventuale pot. face obiectul unei popriri. Cpr. Gas. fr. l*'’!'-"¹" Pand. Period.^ 95. L 493. D.P. 98. 1. 40. Garsonnet, Pr. ele., IU, £600, p. 714. Vedi în privința creanțelor eventuale, nota fostului nostru profesor, Glasson, în D. P. 97. 2. 41. 54 CODUL CIVIL.—CARTEA III-TlT. III.—CAP. IV.—S-a L—ART. 1016. Alesurile ce Dar daca creditorul condițional nu poate, pendante con- nate^k'tri- ditione, să facă acte de executare, el nu va sta însă cu bunale p. brațele încrucișate de câte ori averea debitorului condițio- drepturfinr ⁿal se va urⁿlâri de creditori, pentru că altfel banii creditorilor care i s’ar cuveni lui sar lua de ceilalți creditori, și el condiționali.ₙ?ₐ]. ₘₐj ₐᵥₑₐ cₑ jᵤₐ |ₐ cₐz ₍jₑ îndeplinirea condițiunii. El neavend dreptul de a primi banii, intru cât condițiunea sa nu s’a îndeplinit încă, tribunalul va putea să. ordoane de- punerea la casa de consemnați] a sumelor ce i se vor da- tori în caz de a se îndeplini condiția, sau să facă ca acești bani să se primească de ceilalți creditori, sub îndatorirea din partea lor de a da cauțiune, spre a asigura restitui- rea lor la îndeplinirea condițiunii. Acesta este mijlocul cel mai bun spre a împaca toate interesele, atât acele ale de- bitorului și ale creditorului condițional, cât și a celorlalți creditori ’) Art. 993. Din faptul că creditorul condițional n’are. pendante condițiune^ un drept definitiv, mai resulta încă că, dacă de- bitorul a plătit actualmente din eroare ceea ce nu dato- rea de cât la îndeplinirea unei condițiuni, această plată este supusă acțiunei în repetiție (art. 993) -). Art. 1685. De asemene, prescripția liberatorie nu va curge în contra creditorului condițional și în favoarea debitorului condițional, cât timp condiția nu s’a îndeplinit încă, cel puțin în privința acțiunilor personale (art. 1885, § 1), căci. în privința acțiunilor reale ale creditorului sau pro- prietarului condițional, ele sunt, prin excepție, supuse pres- cripțiunii, chiar și mai înainte de îndeplinirea condițiunii (art. 1885, § 2). Legiuitorul nostru, primind și de astă dată părerea lui Marcade, admisă în contra jurisprudenței ³) i) Cpr. Potbier, 11, 222. Laurent, XVII, 89. Demolombe, XXV, 370. Demante, V, 99 bis T. Larombiere,‘II, art. 1.180, No. 3. Aubry et Kau, IV. § 302, p. 74. Pand. fr., 1,1255. F. Hermau, III, art. 1180, No. 5. ²) „Sub condiționa d.ebitum, pac errorem salutam., pendante qui~ dem condiționa, rcpetiiuDd L. 16, Dig., 12, 6, De condictione indeblti. Cpr. Potliier, II, 218. Demolombe, XXV, 358. Lan- rent, XVII, 91. Bufnoir, op. cit., p. 240. Bandry, II, 937. Thiry, III, 6. Aubry et Bau, IV, § 302, p. 71. Larombiere, 11, art. 1181, No. 6. Pand. fr., I, 1245. Vedi și infră. p. 63. 64. ’) Cpr. C. Pan și Cas. fr. D. P. 89. 2. ’119. D. P. 79. 1. 343.—Cont™. C. Tonlouse, 1). P, 80. 1. 65. b -„• j,â> EFECTELE CONDIȚII ÎNDErLINETE.—AUT. 1015. 55 de aproape întreaga doctrină, a curmat controversa care există, în această privință, în Francia, în sensul susținut de doctrină D. (Vedi și infru, p. 64). Tn tine, dacă este vorba de un contract translativ de Legea tim- proprietate, dreptul do mutațiune prevedut de legea tini- brului nu poate ti cerut cat timp condiținnea nu sa în- deplinit încă. D. 3y Efectele eondiținiiii îndeplinite (Efect retroactiv). Art 1015, ab initio. — Condiținnea îndeplinită are efect din diua în care angajamentul s’a contractat, (Art. 1179 C. fr.). Covenținnilc producendu-și efectul lor din dina in care părțile au consimțit, îndeplinirea condițiunii are efect retroactiv până in dina în care obligația sa contractat. In strpukifionibus id tempits spectunnte qu<> eo>drakiwus"-ⁱ\ Deci, dacă condiția s’a. îndeplinit, părțile sunt legate, nu din diua îndeplinitei D'/ c.r iunie), ci din dina în care ele au consimțit (uf ix fune)^, car dacă condiția nu s’a îndeplinit, ele iran fost legate nici odată. ____ BCU Cluj / Central University Library Cluj 9 Vedi Marcată, Prescriptivii, art. 2257, No. 2, p. 167 urm. Lanrent, XXXII, 25 urm. Giorgio Giorgi, IV, 338. Bau- dry et Tissier, Prescriptivii, No. 394 urm. Troplong, Pres- criptivii, II, 791 mm. Leronx de Bretagne, Prescription, 701 urm. Larombiere, II, art. 1181, No. 15. Aubry et Rau, II, § 213, p. 330 urm. si p. 485 din ediția a V-a. Berriat St. Prix, HI, 9261. Durauton, XXI, 328. F. Hermat), IV, art. 2257, No. 32. Demante et Cohuet de Santerre, VIII, 364 bis III urm. Bandry, III, 1676 urm. Thiry, IV, 634.— Vedi însă Arntz, IV, 2003. .. ²) Demolombe, XXV, 358. T. Huc, VII, 255.—In caz de con- (.„mVia caz diție resolutorie, transmisiunea fiind actuală, dreptul fiscu- de condiție lui este exigibil imediat. Condiția resolutorie desființând resolutorie. contracții], ca și cum el n’ar ti avut nici o dată ființă (art. 1015), ar urma că și taxa percepută să fie restituită, însă restituirea nu are loc, pentru că ceea ce a fost perceput în mod regulat remâne bine perceput. Cpr. T. Huc, loco si/prii cit. ?) L. 78, Dig., 45, 1, De. rerb. dbHyulionibus și L. 144, § 1, Dig., 50, 17, De reyulis jitris aiifiepii. V. și L. 8, Pr.. Dig., 18, 6, unde se dice : „N7 ejsfiterit coiul it io... ipiuD jam con- trwbț einptione. in praleril.ittip. D Astfel, ipoteca creditorului condițional, care a luat inscrip- țiune, va avea rang din dina inscripținniî, car nu din diua îndeplinire! condiții (art. 1776, 1778). llolitor, 1, 131. 56 CODUL CIVIL.—CARTEA in.-TIT. III.—CAPIT. IV.-S-a I.--ART. 1015. Autorii caută să justifice principiul retroactivităței, țlicend că el este conform voinței presupuse a părților con- tractante G. Critica art. Aceasta este atât de puțin adevarat în cât sunt le- S'sla^uⁿi care admit sistemul invers, ceea ce simplifică cu mult raportul părților față cu cei de al treile. Astfel, este Codul federal al obligațiilor din 1881 (art. 171, 174) și noul Cod german din 1896, după care convenția nu 'și are ființă sau nu se consideră ca desființată de cât din mo- mentul rcalisărei condițiunii suspensive sau resolutorie -1. Părțile pot. cu toate acestea, în cât privește raporturile dintre ele. sâ facă, prin convenția lor, ca condițiunea să și producă efectele sale înainte de îndeplinirea ei. ³i. Ori care ar fi avantajele sistemului neretroactivităței, legiuitorul nostru, reproducând Codul francez, a consacrat în termeni expreși sistemul opus, care se vede admis și în Codul italian (art. 1170) ⁴), Aplicarea Termenii art. 1015 fiind generali, principiul retroac- tivităței se aplică ori cărei condițiuni, atât acelei resolu- dițiiie. torie (art. 101j9 urmAl cât și aedlci suspensive iart. 10171 și ori cărui drept, atât acelor personale cât și acelor re- ale (art. 1770)®). Este adevarat că art. 101.5 pare a se referi numai la condiția suspensivă, din causă că el este împrumutat de la Pothier iii. 220), care avea în vedere mai cu samă această condiție. însă regula este aceiaș pen- Art. 158 C. german. i) Vedi Giorgio Giorgi, IV, 352. Vigie, II, 1327. Laureut, XVII, 78. „Betroactivitatea condițiunii îndeplinite, dice Demolombe (XXV, 387, p. 370, 371), este o consecință neaparată a validităței obligațiunii condiționale". -) Eatâ, în adever, cum se exprimă art. 158 din noul C’od german : „ lUbv? em Rwhtsgenchăft unter einer aufschiebeiidrii Bedingung oorgemmnuen, so tritt die con der Bedingung ab- hiingig gemachte [Virkung mit dem Eintritte dec Bedingttng . „ Wird eiu Rechtsgeșchăft unter eiuer uufliwriden Bedingung eorgenomnien, xe endigt mit dem Eintritte der Bedingung die Wirkung des Recldsgesebdffs; mit die^em ZeitpHnkte fritt der frnhere RecJdszustand n-ieder cdna. ’) Art. 159 C. german. Conform : art. 171 al obligațiilor (El- veția) din 1881. 4) Cpr. G. Giorgi, op. cit., IV, 359. — In aceiaș sens: art. 1120 C spaniol; art. 1297 C. neerlandez, etc. 9 T. Huc, VII, 255, p. 313. EFECTELE CONDIȚII ÎNDEPLINITE. - AHT. 1015. 57 tru toate condițiile A. In adever. ori ce condiție suspen- sivă cuprinde o condiție resolutorie corelativă, după cum ori ce condiție resolutorie cuprinde o condiție suspensivă ; de unde și consecința că retroactivitatea uneia atrage nea- părat retroactivitatea celeilalte. Ast-fel. dacă presupunem că, la 1 ianuar 1898. ’ți-am vendut casa mea sub condi- ția suspensivă de a fi numit procuror general la Curtea din București, indeplininduse condiția la 1899. vei fi con- siderat ca proprietarul casei mele încă de la 1 ianuar 1898, de când eu voi fi considerat că am încetat de a fi pro- prietar: de unde resultă că. din dina contractului dintre noi, eu n'am mai avut de cât o proprietate sub o condi- ție resolutorie. Eată deci că condiția suspensivă sub care ’ți-am făcut vendarea cuprinde neaparat, ca corelatif. o condiție resolutorie²). Principiul retroactivitate! condițiunii se aplică de ase-easu- menea la condițiile casuale și mixte, precum și la cele im- a ¹ ’' posibile și ilicite³!. El se aplică și la condiția potestativă, fie că eu Vuid. pmc-*- atârnă de un cvenitminit cai^n^ă. î^jniterqa creditorului coutn.V^ de a'lface să se întâmple sau să nu se întâmple, fie că ea atârnă de voința debitorului, cu toate că, în această din urmă privință, chestia este controversată. Astfel, dacă pre- supunem că, la 1 ianuar 1898, ‘ți am vendut casa mea sub condițiunea potestativă că întrun an să mc stabilesc la București, întâmplândiise ca condiția să se îndeplinească, ipotecarea sau vendarea casei ce aș ti făcut cătră o altă persoană pendente coiiditiow va fi nulă, pentru că. prin efectul retroactiv al condițiunii. d-ta fiind proprietar încă de la 1 ianuar 1898, eu nu eram proprietar când am făcut, ipoteca șaua doua ventfareB. ') Demolombe, XXV, 407. T. Huc, l«a> tmprâ cit. ²) Demolombe, XXV, 408. Mourlon, II, .1194. T. Huc, VII, 244. Baudry. II, 930, 942. Al. Degre, Dreptul din 1886. No. 43, p. 331. Vedi și suprtt, p. 26 t. și 11. 5. *) Pand. fr., 1, 1271 și trib. Lyon. 28 nov. 1.888. ⁴) Lanrent, XVII, 86. Vigie, II, 1331. T. Huc, VII, 256. Pe- molombe, XXV, 387. Larombiere. II, art. 1179, No. 10. Pand. fr., I, 1273. Contră. Anbry et Rau, IV, § 302, p. 78, 11. 66. Molilor, 1, 138. Toullier D., III, partea II, 546. Troploug, II. 474. Masse-Verge, HI, § 525, p. 5S CODUL CIVIL-CARTEA I1I.-TIT.III.-CAP. IV.-S-a 1,—ART. 1015. Aplicarea Dar dacă am admis că principiul retroactivităței sta- art. iiuămi-țₒᵣₙicit de art. 1015 se aplică și condițiilor potestative, dimie simphiaceasta se înțelege numai in privința condițiilor simplu pOțₑₛtative (art. 1006), ear nu și în privința condițiilor pur potestative prevedute de art. 1010, pentru că obligația contractată sub o astfel de condiție fiind nulă din mo- mentul contractărei ei, nu poate prin nimic sâ devie va- lidă mai în urmă. '). Coiisecințiiu Acest principiu al retroactivităței condițiuni! dă naș- eare reanim țₑᵣₑ ]ₐ următoarele consecinți: ) Demolombe, XXV, 399. Larombiere, 1.1, art. 1181, No. 20 și art. 1183, No, 15. Aubry et Kau. IV, § 302, p. 72. Du- rau! 011, XVTT, 34. G. Giorgi, TV, 359. Troploug, I. 100. Duvergier, idem. 84. Pand. fr.. I, 1278 urm. F. lierman, HI, aut, 1179, No. 11 urm. Marcade, IV, 566. Masse-Verge, IV, $ 699, p. 351, n. 1. ('ontra. Laurent, XVII, 82. T. Huc, Vil, 257. Baudry, II, 935. Paeifici-Mazzoni, Istifiisioni di dh'iUo cirile; itfdinnn, 11, 91. -) Demolombe, XXV, 404. Pand. fr., I, 1291, 1292. Larom- (Unnojii-a. biere, II, art. 1181, No._13 și art. 1183, No. 54, 55. Trop- long. Venin, IT, 766, 76r. Duvergier, DmG, 11, 55. T. Huc, VII, 277. G. Giorgi, IV. 357. Marcade, VI, ari. 1673, No. 2, p. 311, 312. Duranton, XVI, 425. - Ueniâne însă bine înțeles că debitorul va avea drept la partea din comoară ca găsitor (art. 649, § 1). Larmnbierc.il., art. 1183. No. 55. *) Baudry, 11,935. Laurent, XVII, 84,85, 1 Hi, 154. Arntz, III. 104. Tliiry, III, 6, in Jhtc. Marcade. IV. o59, 563. T. Huc, VII, 258, 277. Larombiere, 11, art. 1181, No. 1 Ț și art. 1183, No. 45. Pand. fr., 1, 1284. Acollas, 11, p. 821. Aubry et Hau, TV, £ 302, p. 75 și 81. F. Herman, IȚI, art. 1179, No. 17 urm. MassM’erge, 111, S 535, p. 380, 60 CODUL CIVIL.—CARTEA III.—TIT.IU.—CAP. IV.-8-a L-AHT. lOJă. Cu toate aceste, chestia este foarte controversată, și mai multe sisteme sunt în presență. Astfel, unii r) scutesc pe debitorul condițional de res- tituirea fructelor percepute, din causa bunei sale credințe, prin aplicarea art. 485, 486, care sunt străine de mate- ria noastră ; ear alții -) îi conferă proprietatea fructelor ca o compensare a sarcinei deteriorărilor ce'i impune art. 1018, prin aplicațiunea maximei: Eiim sequi debent coMimoda, ipiew sequuntur incowmoda ³). sau eommodum ejus esse debet cujus per ie ulii di In tine, alții conferă proprietatea fructelor tot debi- torului condițional, însă pentru alte motive : 1° pentru că această soluție ar ti conformă intențiunei părților; și 2° pen- tru că retroactivitatea operează in jure, ear nu in facto^ adecă nu poate șterge faptul posesiunei și a folosinței de- bitorului medio tempore. (Cpr. art. 7 62, 834, 838, 854, 1363, ctc.l j. Neînțelegerea asupra motivelor acestui sistem dovedesc că el este inadmisibil și că trebue să tie respins. Restituirea Creditorul condițional devenit proprietar delinitiv prin îndeplinirea condiții, care va lua lucrul dimpreună eu fruc- tele sale, va trebui insă să restituească debitorului toate cheltuelele necesare făcute de densul pentru conservarea lucrului, chiar dacă ele n'ar ii adus nici o îmbunătățire fondului (art. 494, 766, 991, 997). Cheltueii In cât. privește însă cheltuelele utile, creditorul nu le va restitui de cât numai pană la suma adausului de va- loare produsă printrensele, adecă numai întru cât ele an mărit valoarea fondului, pentru că numai întru atâta au fost folositoare (art. 494, 997, 1377 G). text, în /ne, și nota 9. Giorgio Giorgi, IV, 360, Cpr. art, 173 C. federal al obligațiilor. 9 Toullier D., III, partea 11, 541, 545, Troplong, Denie, 1, 60 și Donafions, I, 291. j Duranton, XI, 82. ³) L. 10, Dig., 50, 17, De regtdis juris. 9 Instit., § 3, III, 23, De emptiwie et venditimie. Vedi asupra acestei maxime, t. III, p. 527, n. 3; t. V, p. 191 și tufrit, p. 69, text și nota 5. ⁵) Cpr. Vigie, II, 1329. Demolombe, XXV, 401, Mourlou, II, 1206. Demaute et Colmet de Santerre, V, 98 bis II. G) Cpr. Cas. fr. Pand. Period., 87. 1, 230. Vedi t. V, p. 338 și p. 380. condiția suspensivă.-art. ion. oi Acest adaos de voloare se va aprecia după momentul în care lucrul se restituc, ear nu după momentul când sa făcut acțiunea 'i. Debitorul va avea de asemene drept la chcltuelelc do ClMtueli «le simpla întreținere, pentru ca aceste clienueli nind o sar- cină a folosinței, am vedut că el trebiie să. restitue fruc- tele, de unde resultă că și lui treime să i se plătească cheltuelele de întreținere, pentru că altfel, creditorul con- dițional devenit proprietar definitiv s’ar înbogăți în detri- mentul debitorului²!. In nici un caz insă debitorul nu va ii în drept a re- rnejcni ține lucrul pană la plata cbeltuelelor sale, pentru că drep- tul de retenție fiind o garanție specială, nu poate ti ad- mis de cât în cașurile anume statornicite de lege A. Cât pent ru clieltuelele de simpla plăcere sau volup-t'heltmG vo- tuare, debitorul nu va putea să le ceară de la creditor, re- măncndn'i însă dreptul de a le rădica, dacă aceasta se poate face sLm tldriiwnlo itI. cu îndatorirea de a restabili lucrurile iu starea de mai înainte (art. 539Î ⁴'. Debitorul condițional va trebui în ori ce caz să des-vi-^«s. «M). păgubească pe. creditor de stricăciunile care ar fi micșorai valoarea lucrului prin faptul. culpa sau neglijența sa iart. 767. 998, 999'ț ⁴1. Despre condiția suspensivă. Art. 1017. Obligațiunea sub eondițiuue suspensiva este a- ceea care depinde de. un eveniment viii or și nec.ert. Obligațiunea condițională nu se perfectă de cât după îndeplinirea evenimen- tului. (Art. 1004. 1012 urm., 1018, 1022, 1770, 1885 C. C. Art. 03 C. rom. Art. 1181 0. fr.). Am vedut w/mo p. 25, ce este condiția suspensivă sau după cum o numește Codul Calimach. ') Larombiere, II, art. 1183, No. 57. *) Larombiere, 11, art. 1181, No. 13 și 1183, No. 57. Cpr. Giorgio Giorgi, IV, 361.— Autorii care lasă fructele debi- torului condițional recunosc, ca o consecința a dobâmîirei acestor fructe, că debitorul n'are nici nu drepi la restitui- rea cbeltuehdor «le întreținere. Vedi Vigie, II, 1330. De- molombe, XXV, 402 bis. a) Vedi t. V. p. 340 urni, și 381. V. și su/uA, p. 17. text și n. 2. Vedi insă T. line, Vil, 168 urm. ⁴) Vedi t. 111, p. 543 și t. V, p. 338 și 380. ') Demulombe, XXV. 403. (52 COD. C1V.-CARTEA III.—TIT. III.-CAPIT. IV..S-a I,—ART. 1017. Gresală de Condiția suspensivă este un eveniment viitor și necert redacție a care suspendă existența unei obligațiuni. O obligație con- Mituită sub asemene condiție nu se perfectă, țlice art. 1017, de cât după îndeplinirea evenimentului, ceea ce însemnează că, până la acest moment, ca nu’și are ființă. Astfel, dacă am dis că voi lua cu chirie casa d-tale din București, sub condițiunea că voi fi numit consilier la Curtea de Casație, obligația nu se va naște de cât prin îndeplinirea condiții. Pănă atunci, nu pot ti silit a’ți plăti chiria, nici a mă muta în casă. Textul nostru este deci exact când țlice că o- bligația nu se perfectează de cât prin îndeplinirea eveni- mentului, pe când textul francez cuprinde o inexactitate, criticată de toți autorii, când țlice că obligația nu poate Ji executată de cât după îndeplinirea condițiunii. Textul francez mai cuprinde încă și o altă inexacti- tate care, la noi, a fost earăși înlăturată, când presupune că un eveniment întântplat, insă necunoscut încă de păcii, poate fi considerat ca condiția unei obligațiuni ¹). nutiiitiUea toate că art. 1017 este mai bine redactat de cât art. 1017. în Codul francez, totuși el nu este de nici o utilitate, si ar ti fost mult mai bine dacă ar ti fost eliminat, precum este în Codul italian, pentru că el nu face de cât. a repeta ceea ce se mai spune încă odată în art. 1004. Pin împrejurarea că obligația nu iea naștere de cât prin îndeplinirea condiții, resultă mai multe consecințe pe care le am expus mai sus. Debitorul condițional nu poate fi urmărit pentru exe- cutarea obligațiunii sale înainte de îndeplinirea condiții, fiind că până atunci el nu datorește nimic. Până la îndeplinirea condiții ol are posesiunea și fo- losința lucrului care face obiectul obligații, avend dreptul de a’l administra ²), de a sta în judecată pentru densul a- tât ca reclamant cât și ca pârît³), remăntmd însă credito- rului dreptul de a interveni în instanță spre a împedeca colusiunea, frauda sau negligența, și de a respinge hotă- rîrea dată față cu debitorul singur în urma îndeplinitei condițiunii, dacă acea hotărîre nu’i este folositoare ’). ') Vedi suprîi, p. 23. *) Vedi mtpră^ p. 59, unde se arată controversa. •“) Larombiere, II, art. 1181, No. 6. Pand. fr., I, 810. ⁴) Pand. fr., loco rit., Demante, V, 328 bis XXIII. Anbrv et Bau, IV, ji 302, p. 72. CONDIȚIA SUSPENSIVA.—ART. 101". (ț.3 Când imobilul datorit, sub o condiție suspensivă este Am mu. afectat de ipoteci emanate de la proprietarii anteriori, ere- rs°; ”,m’ ditorii ipotecari vor putea îndrepta urmărirea lor contra debitorului acestui imobil, care arc facultatea de a purga proprietatea (art. 1803 urm.), ca și cum imobilul n'ar fi fost înstrăinat, și de a l delasa (art. 1795) D. Debitorul sub condiție suspensivă fiind încă proprie- Aplicarea tar până la îndeplinirea condițiunii, poate, prudente eondi- ;ⁿt’ liane, să înstrăineze lucrul în totul sau în parte, să'l gre- veze de sarcini reale, ipoteci, servituți. usufruct. etc., însă toate aceste drepturi vor li revocate prin realisarea con- dițiunii (art. 1 7 70)-). Acelaș drept aparține și creditorului condițional: ear înstrăinările totale sau parțiale consimțite de densul vor remânea valide sau vor cădea, după cum condiția se va în- deplini sau nu se va îndeplini ³i. îndeplinirea condițiunii avend efect retroactiv pană în dina contractului (art. 1015), debitorul va fi obligat, după cum am vedut, să predeie creditorului lucrul cu toate accesoriile sale și fructele percepute ,l). Dacă debitorul a plătit înaintea îndeplinitei condițiu- Art- ;R,;t Creditorul care n’a figurat în instanță poate el să invoa-Tu»ria repre- ce liotăririlc date in favoarea debitorului ? Unii admit a- șentațmnei firmativa (cpr. Anbry et Rau, VIII, § 769, p. 383. Bounier, ‘"'pertem?. Tr. des prem-es, ediția a V-a, revedută de F. Larnaude (Paris, 1888), 878, p. 718. Marcade. V, art. 1351, No. 13, p. 193. Larombiere, V, art. 13.51, Nu. 112, 113), ear alții negativa (Demante, V, 328 bis XXIII. Demolombe, XXX, 370. Lan- rent. XX, 118 urm., 123. T. Huc, VII, 317). Această contro- versă celebră asupra mandutubti restrens sun representațimei imperfecte va fi discutată mai târdiu când ne vom ocupa despre lucrul judecat (art. 1201). Ne am mărginit de o cam dată a cita principalii autori care se pronunță într’un sens sau altul. Mai vedi încă, asupra acestei teorii foarte con- testabile a representațiunei inperfecte, Pand.fr., (l&șejwfc, t. 17,1178 urm. Fuzier-Herman, UI, art. 1351, No. 1268 urm. ') Pand. fr., I, 811 urm. Anbry et Rau, IV, Șs 302, p. 72. Larombiere, II, art. 1181, No'. 7. ■) Vedi supră p. 85.—Art. 161 din noul Cod german este for- mal în această privință. ³) Vedi snprf p. 58. ’) Vedi snprii, p. 59, 60. 61 CODUL CIVIL.-CARTEA IU.- TITJIII.-CAPIT. IV.—S-aL—ART. lulb. nii, el va avea o acțiune în repetiție, pentru că a plătit ceea ce nu datoaroa încă (art. 993) J). Art. Wj. Până la îndeplinirea condiții, prescripția nu curge în contra creditorului condițional, cel puțin în privința ac- țiunilor personale (art. 1885) -). In fine, art. .1018 prevede ca risco-pericolul lucrului determinat datorit sub o condiție suspensivă, este și remâ- ne, până la îndeplinirea condiții, în sarcina debitorului. Res perii debitori. Despre riscuri în materie de obligațiuni condiționale și responsabilitatea debitorului mini corp cert și determinat. Ai't. 1018. în cele dintâi trei paragrafe, se ocupă des- pre riscuri în materie de obligații condiționale, ceea ce presupune o perderc sau deteriorare fortuită a corpului cert și determinat care face obiectul obligațiunii condiționale, ear paragraful ultim se ocupă despre responsabilitatea ce incumbă debitorului, când corpul cert s’a deteriorat prin culpa sa. Aceste chestiuni fiind însă cu totul deosebite, le vom deosebi și noi, ocupllfidune de fie care în parte. Despre riscuri *) Art. 1018.—Când obligațiunea este contractată sub o con- dițiune suspensivă, obiectul couvențiunii remâne în risco-perico- lul debitorului, caro s’a. obligat a’l da în caz.de îndeplinirea con- dițiunii. Dacă obiectul a perit în întregul seu, fără greșala debito- rului, obligațiunea este stinsă (sau mai bine dis inexistentă). Dacă obiectul s’a deteriorat fără greșala debitorului, cre- ditorul este obligat a’l lua în starea în care se găsește, fără scădere în preț. (Art. 943, 971, in fine, 1074, § 2, 1102, 1156, 1335, 1358 C. C. Art. 1182 C. fr. 1163 C. italian). i) Vecii supră, p, 54. Cpr. L. 16, Dig-, 12, 6, citată textual șuprf lom cif., nota 2. ") Vedi supră, p. 54, 55. Kisco-peri- ³) Prin risc (perieuium), rism-periml (art. 9 il) sau pericol (art. col, caz for- tuit. 1335) se înțelege pericolul în care se găsește o persoană de a suferi perderea totală sau parțială a unui lucru de- terminat, întâmplată prin caz fortuit sau forță majoră; ear prin caz fortuit sau forță majoră (aceste expresiuni fiind sinonime), rin divina, vis major (art. 1082, 1083,1435, 1447, 1448, 1601, etc.), se înțelege ori ce eveniment întâmplat din o cansă străină și neimpntabilă debitorului, precum ar ii, RISCURI ÎX MATERIE DE OBLIG. CONDIȚIONALE.—ART. 1018. 6$ X înainte de a examina teoria riscurilor astfel cum le- Art. nus _ V gnutorul a stal)iht-o prin art. 1018, trebue sa observam pcrden-a IM că acest text presupune, de și el n'o spune anume, după M cum o spune art. 1163 din Codul italian, că perderea sau țnaiAtca î„. deteriorarea fortuită a corpului cert, care face obiectul obli- dnplmirei . . ... , , / . . . condiții. gațiuntl condiționale, sa întâmplat pmdenio cmddtoite., a- decă înainte de îndeplinirea condiții, căci dacă lucrul a perit sau sa stricat în urma îndcplinirei ei, nu se va mai aplica art. 101S, ei. art. 971 și 1074, 2, de oare ce, prin îndeplinirea condițiunii, obligația devenind pură și sim- plă, ea este supusă dreptului comun, după cum foarte bine observă Pothicr A. doua observație importantă pe care o fac autorii Necesitatea este ca, m ipotesa art. 101b, legiuitorul presupune ca obli-sinaiairniatie. gația condițională s‘a născut din un contract sinalagmatic ori bilateral, de ex., vendarea, schimbul, locațiimea, etc. . (art. 9 13), sau cel puțin din un contract unilateral cu titlu oneros, căci, de câte ori va ti vorba de un contract uni- lateral cu titlu gratuit, de ex., o donațiune, creditorul, ear nu debitorul va siiferi,| fără nici o d^sj^gaibire, ppnsecințile perderii sau deteriorării lucrului (art. 971, 1074, § 2), și debitorul la care lucrul ar ti perit prin caz fortuit, va fi liberat de obligația sa, fără a datori nici o despăgubire. (Cpr. art. 1 565- - 1568 l). Aceste fiind expuse, să venim acum la textul nostru.RLeo-pericoi Tu obligațiile pure și simple sau cu termen ³), care au de obiect. corpuri certe și determinate, risco-pericolul, ple mm cu termen. de ex., un incendiu causat prin trăsnet, sau distrugerea u- nui imobil prin un cutremur, prin o inundație, prin o inva- sie străină, etc. Vedi t. V, p. 186 și 329 urm. Cașul for- tuit este, cu alte cuvinte, ori ce eveniment pe care vigi- lența umană nu poate să’l previe, nici sO împedece, fie că acest eveniment provine de la natură, fie de Ia o persoa- nă sau un lucru de care debitorul nu respunde. Cpr. C. Paris. D. P. 97. 2. 249. Vedi și t. V, p. 330, n. 1. Vedi și htfru, rubrica: Despre cașul fortuit sau forja majoră. ') Pmhier, TT, 219. Demolombe, XXV, 419. Pand. fr., I, 825. ²) Ve 406), dice că convenția condițională este ca un copil con- ceput, care arc capacitatea de a moșteni, sub condiția însă de a sc naște viu. și care, în caz contrar, n’arc nici un drept, pentru că n’a exisat. Ori cum ar ii, bun sau ren. acesta este sistemul con- ț. sacral de legiuitor. I Dar daca, in materie de obligațiuni condiționale, ris- Turtiie m & curile privesc pe debitor, nimic n'ar înipedeca pe părți de¹/"^^:^ ’• a le pune. prin convenția lor. in totul sau in parte. în creditorului. ■ sarcina creditorului²): „SZ in mu!Himic vombt imunii hac ip- svm coHrenisset. ut ros periculo emptoris servaretur, puto pactmn vaiere., dice Ulpian ³). Principiul excepțional al respunderei debitorului fiind cunoscut, să venim acum la aplicațiile lui. Prima aplicație o găsim în § 2 a textului nostru. Dacă^rt. wima corpul cert și determinat a perit cu totul [peri(•uium inter Urni), pendentc nmdition^ fără greșala debitorului, obligația tiu este stinsă. precum pe ne drept prevede vextur. ci na 'kri*M nici odată '¹). Prin urmare, lucrul a perit pentru debitor, fiind că riscurile sunt pe sama lui. Astfel, dacă 'ți am vendut casa mea din Iași cu preț de 20000 lei, sub con- diția suspensivă că voi ii numit consilier la Curtea de Ca- sație, presupunem! că obiectul contractului a fost distrus ') Cpr. Pothier, II, 219. Boissonade, op. cit.. p. 406, No. 388. Baudry, TT, 938. Marcade, IV, 562. Larombiere, II, art. 1182, No. 1. Demanle, V, 101 bis I. Acollas. TT, p. 823. T. Huc, VII, 261. Pand. fr., I, 830. Aubry et Bau, IV, § 302, p. 71.—Demolombe (XXV, 426) justifică această dis- posiție excepțională prin echitate și prin intenția părților contractante. “) Cpr. Demolombe, XXV, 429. Larombiere, TI, art. 1182, No. 4. Pand. fr., T, 834. ³) L. 10, Pr., Dig., 18, 6, De perieulo et eomntodo rei rendllti'. *) Pothier, II, 219. Marcade, IV, 562. Thiry, III, 6. Masse- Verge, TTI, țț 355, p. 378, nota 3. Demolombe, XXV, 422. Acollas, II, p. 823. Vigie, TI, 1333. Bugnet asupra lui Pot- bier, TT, p. 105, n. 1. Pand. fr., T, 829, in ține. Art. 1163 din Codul italian este mult mai corect, când dice că, în a- semene caz, obligația este inexistentă, J'ohbltgtiziMe si Im come wm eontratta. Cb CODUL C1V. -CARTEA III.—TIT. III.- CAP. IV.-S-a. L— ART. 1018. prin caz fortuit, voi fi liberat de obligația de a’ți preda casa la îndeplinirea condiții, însă, in acelaș timp, nu voi putea să’ți cer prețul, pentru că, în specie, neexistând contract din causa lipsei de obiect, lucrultrebue să pearâ pentru proprietarul lui, în specie, pentru mine, debitorul. Res perii domino. în specie, debitori¹). Cașul in care Art. 1018, § 2 neprevedend de cât cașul în care lucrul '"prin culpa'a Per^ Prudente conditione, fără greșala debitorului, se în- debitomtni. țelege că, dacă lucrul a perit din culpa debitorului, acest din urmă va trebui să plătească creditorului valoarea lu- Art. 1018, § 3. Deose- bire de la evului ²) și la nevoe, chiar daune, prin aplicarea principi- ilor generale relative la perderea unui corp cert și deter- minat (art. 1018, § ultim, 1102, 1156)³). A doua aplicație a principiului de mai sus o găsim în § 3 a art. 1018. Dacă corpul cert și determinat care Cod. francez.făcea obiectul obligații condiționale, în loc de a peri cu totul, prudente conditione, s’a deteriorat sau degradat⁴) nu- mai prin caz fortuit, adecă a perit în parte ('perimlum de- teriortitionix), textul francez conferă creditorului alegerea sau de a desființa obligația, sau de a cere lucrul în sta- . JCl xI.c Tfark sițx .ii - Ciur rea in care se găsește, tara reducere de preț, ceea ce în- semnează că riscul remâne tot în sarcina debitorului, pen- tru că, dacă deteriorarea este însemnată, creditorul nn va lipsi de a cere desființarea obligațiunii, lăsând astfel per- derea pe sama debitorului. Această disposiție, contrară dreptului roman și păre- rei lui Pothier (TI, 2191, prea favorabilă creditorului și nedreaptă pentru debitor, fiind criticată de autori⁵), legiui- ’) Cpr. Demolombe, XXV, 421. Baudry, II, 938. Pand. fr., I, 829. -) Valoarea ce el va plăti va fi aceea ce lucrul a avut iu mo- mentul îndeplinitei condițiunii. Cpr. art. 765 și L. 59, Dig., 45, 1, De cerb, oblig., nude se dice : .,Rjus mstinuitionein eo tempore spectari oportet. pto diez oblig ut ion le venit". Cpr. Demolombe, XXV, 432. Larombiere, 11, art. 1182, No. 9. 9 Cpr. Demolombe, XXV, 431. Larombiere, II, art. 1182, No. 8. Pand. fr., I, 838. Vigie, TI, 1333. Cpr. ari. 1163, § 3 C. italian. D Cpr. art. 767 si 995, in jine, care mai vorbesc încă de de- teriorări sau degradațiuni. ■9 Vedi Larombiere, TI, art. 1182, No. 7. Acollas, TT, p. 823. Thiry, III, 6. Duranton. XI, 80. Mourlon, II, 1208. Marca- de, IV, 563. Bugnet asupra lui Pothier, II, p. 105, nota 2. Arntz, III, 103. Baudry, II, 938. Molilor, 1, 133. Lanrent, | RISCURI ÎN MATERIE DE OBLIG. CONDIȚIONALE—ART. 1018. (p) | torul nostru ținând sama de aceste critice întemeiate și V reproducând £ 1 a art. 1163 din Codul italian¹), a făcut t în cașul do față aplicațiunea principiului retroactivităței. lăsând de astă dată riscul perderei parțiale pe sama credi- torului. perii creditori. (Vedi Șt infrd, p. 81). Această soluție, conformă dreptului roman²), admisă și în vechia jnrisprndență franceză ³ >, este singură logică misa de Co- si echitabilă. In adevăr, lucrul deteriorat sau degradat a-*¹?¹ nostru, vend, in specie, liință m momentul îndeplinitei condiții, italian, 8 contractul a putut să se formeze, și nu se mai poate dice. că în caz de pcrderc totală (art. 1018, § 2), că obligația debitorului ne mai având obiect, obligația creditorului ar fi lipsită de causă. Nimic ncopunendiisc deci la formarea contractului, prin efectul retroactiv al condiții, el va ti considerat ca pur și simplu încă din diua în care părțile au consimțit, și prin urinare, creditorul va lua lucrul în starea în care se găsește, fără scădere de preț și fără a mai avea drept, ca în Codul fr., a cere desființarea obli- gațiunii, suferind astfel paguba deteriorărilor aduse lucru- lui fără culpa debitorului, după cum el se va folosi și de măririle aduse acestui lucru, soluțiune care este cu mult mai echitabilă: Idnm stupii drlmtl cfoiunoda. ptcia wtpiun- tur inconimoda ⁴). Responsabilitatea care incumbă debitorului rund lucrul a perii sau sa deteriorat prin culpa sa, înaintea îtide- plinirei condif lunii. Art. 1018, § ultim. -Dacă obiectul s’a deteriorat prin gre- șala debitorului, creditorul are dreptul sau să ceară desființarea XVII, !)8. Anbry et Kau, IV, 302, p. 77, t. și n. 64. Paud. fr., 1, 841.—Dcniolonibe însă (XXV, 437) și Colmet de San- terre (V, 101 bis III) se încearcă a justifica această me- sură nedreaptă. Cpr. și Vigie, 11, 1334. P Cu toate aceste, si disposiția Codului italian este criticată de unii autori. Vedi Boissonade, op. cit., p. 407, No, 38!). Vedi insă Giorgio Giorgi (IV, 349), care cu drept cuvânt aprobă modificarea Codului italian, admisă și de legiuito- rul nostru. ²) „Sune si eM ves, lied deferim- e/Ma, p(M dici esse dmunum emptoritd. L. 8, Pr., iu line, Dig., 18, 6, De pericole d c<>~ iHiitodo vei rendito:. s) Potlner, W.ițp, II, 219. ⁴) L. 10, Dig., 50, 17, De rppdis jnris și hulit., Ș 3, 111,23. De emptiooe et Midi ti oue. Vedi și supru, p. 60, t. și m 4. 70 CODUL CIV.—CARTEA III. TIT. III.—CAP. IV.-S-a I.—ART. 1018. obligațiunii, sau să iee lucru) în starea în care se găsește, cu dau- ne interese. (Art. 767, 998, 1021 C. C. Art. 1182 C. fr.). Ultimul paragraf a art. 1018 prevede ipotesa în care corpul cert și determinat ce face obiectul obligații condi- ționale a fost deteriorat pendante conditimie, prin greșala debitorului, ceea ce, precum am observat supră, p. 64, este o chestie de responsabilitate, ear nu de riscuri. Art. wa și Greșala debitorului putend să păgubească pe creditor, w" ' este evident că acesta va fi în drept a cere despăgubirea pre- judiciului causat (art. 998); de aceea, textul conferă cre- ditorului dreptul de a cere desființarea obligațiunii, sau de a lua lucrul în starea în care se găsește cu daune-intere- se. Aceasta este, pe de o parte, aplicarea principiului în- scris în art. 998, adecă că ori cine cauzează altuia o pa- gubă trebue să’l despăgubească, ear pe de alta, a art. 1021 (condiție resolutorie tacită), după care, de câte ori debito- rul nu’și a îndeplinit obligația sa (și în specie, obligația sa consistă în a păstră lucrul ea un bun părinte de familie), creditorul poate să ceară sau desființarea obligații sau executarea <|i ¹). Creditorul Ori cₐᵣₑ ₐᵣ fi soluția la care creditorul s’ar opri, fie daune în toa-ca el ar cere desființarea obligațiunii sau executarea ei, u cașurile. ₑț ₐᵣₑ drept la daune și într’un caz și în altul, cuvintele daune-interese, care se găsesc la finele textului, referindusc la ambele alternative’-). Determina- Lucrul fiind datorit în momentul îndeplinirei condiții, rea daunei- unele condiții resolntmiî că desființarea n’are efect retro- f"¹¹'- activ și nu operează de cât in viitor (ttl rr moic). Vedi de exemplu; art. 762, 834, 838, 854, etc. Cpr. Pand. fr., I, 895. Nu trebue să confundăm condiția resolutorie cu terme- Termen re- nul resolutoriu, a cărui îndeplinire stânge obligația, adecă «"hum-m. o desființează pentru viitor, nu insă și pentru trecut. Ast- fel, dacă m’am obligat aȚi plăti o sumă de. bani ca fide- jusor, însă numai până la îndeplinirea cutărni eveniment, obligația mea este pură și simpla, fiind însă limitata la un timp oare care. Deci, daca evenimentul prevednt s’a în- tâmplat, fără ca să’mi ti executat obligația, voi ti cu de- severșire liberat. Cpr. Pothier, LI, 224 urm. Pand. fr., I, 896. Marcade, IV, 566. Demolombe, XXV, 465 urm. De- mante, V, 103. Laureut, XVII, 179. Larombiere, II- art. 1183, No.' 79. J) Vedi sii/irir p. 59, t. și u. 1 țt in/r'r p. 74, t. și n. ti. ²) Paiid. fr., î, 857 urm. Laureat, XVII, 106. Larombiere, II, art. 1183, No. 7. 74 CODUL CIVIL.—CARTEA III- -TIT. 1II.-CAP. IV.-S-a 1.—ART. 1019. Prescripție. Până la îndeplinirea condiții, creditorul condițional fiind un proprietar pur și simplu, poate să prescrie contra adevăratului proprietar sau contra celor care ar pretinde vre un drept real asupra imobilului ')• Prescripția va curge de asemenea în contra lui -). An. 1079. Creditorul condițional poate, pendente conditione,^ o- pue creditorilor ipotecari beneficiul de discuțiune (art. 1379)³). Art. i<9ă. In calitatea sa de terțiu detentor al imobilului, el poate să’l purgheze de privilegiile și ipotecile care ’l grevează, să delese imobilul (art. 1795), etc.⁴). Soarta acte- Creditorul condițional fiind, pendante condiționa, un a- hn-demstra-devarat proprietar, poate să înstrăineze imobilul și să ’l mare consti- r ¹ . .’ . ± . .. ... tuite de ere-greveze de sarcini reale, usutruct, ipoteci, servituți, etc. Dacă condiția nu se îndeplinește, înstrăinările totale sau parțiale vor remânea valide, ca unele ce emană de la proprietarul definitiv. Dacă, din contra, condiția se înde- plinește, toate înstrăinările constituite de creditor vor că- dea prin aplicarea regalei: Itewluto jure dantis, solvitur jus aecipientis (art. 830, 1380, 1770) Acte de ad Actele de administrație făcute de bună credință vor niînistrație. românea însă m picioare (argument din art. 1380) ⁶b ') Argument din art. 1378, care face aplicarea acestui prin- cipiu la cumpărătorul cu pact de rescumparare și a cărui disposițiune este aplicarea unui principiu general. Cpr. Po- thier, Prescriptim, IX, 93. Pand. fr., I, 863 urm. Lanrent, XVII, 107 și XXXII, 398. T. Huc, VII, 264. Larombiere, 11, art. 1183, No. 12. Aubry et Bau, 11, § 218, p. 379. Troplong, Prescriptim, IT, 911. Baudry et Tissier, Pres- cription, 672. -) Cpr, Lanrent, XVII, 107. Pand. fr., 1, 865. Larombiere, /oro cit., No. 33. T. lluc, VII, 264. ³) Pand. fr., I, 869. Larombiere, loco cit., No. 13. T. Hue, VII. 264. 0 Pand. fr., 1, 870 urm. Lanrent, XVII, 105 și XXXI, 427. Larombiere, TI, art. 1183, No. 21 și 28. T. Tine, VII, 264. ⁴) Baudry, II, 941. Tliiry, UI, 7. Vigie, 11, 1340. T. Huc, VII, 265. Lanrent, XVII, 117. Pand. fr., I, 875, 904 urm. Cpr. art. 161 din noul Cod german. Vedi și L. 4, § 3, Dig., 18, 2, De in diem uddictiorni. j Marca de, IV, 566. Tbiry, III, 7. Vgie, II, 1343. Demo- lombe, XXV, 464. Demante V, 102 bis III, Aubry etllan, IV, § 302, p. 72 și autorii citați snprtt, p, 59, n. 1. Vecți și p. 73. — Dwtfrn. Lanrent, XVII, 82, 83. T. Huc. VI 1,257. Baudry, II, 935. In privința condiții resolutorie tacite, vedi infru, p. 86. : CONDIȚIA RESOLUTORIE EXPRESĂ—ART. 101D. 75 Debitorul sub condiție resolutorie poate si el aet^' acte de înstrăinare, insa aceste acte nu vor rcmanea m mₐᵣₑ const.i- picioare de cât dacă condiția se va îndeplini. La caz con- trar, adecă la caz de ncîndeplinirea condiții, înstrăinările 1770, totale sau parțiale emanate de la densul vor cădea, pen- tru că, prin efectul retroactiv al condiții (art, 1015), el nu mai este proprietar din momentul contractului, care, în asemenea caz, se consideră ca pur și simplu, și prin ur- mare, n'a putut transmite drepturi pe care nu le avea¹): 7 Nemo plus juri* ud aliinn transfew potent tpiam ipw t habet²}. Din împrejurarea că. îndeplinirea condiții pune lucru-Visul in ca- rile în starea de mai înainte, ca și cum obligația n ar fi na'tbs/exe- avnt ființă, resultă că creditorul nn va putea să ceară. cutat, lucrul de la debitor, dacă contractul na fost, executat, pentru că, în specie, contractul nu are ființă :lk Dacă contractul a fost, executat, ceea ce se va în- c\ tampia cele mai dese ori, părțile vor restitui reciproc tot;, fost ₑₓₑcn ce au primit în virtutea contractului desființat. Dacă este tsit, vorba de vendare, cumpărătorul va restitui lucrul cu toate accesoriile sale și chiar fructele percepute ; ear vendetorul va restitui prețul cu dobenda lui ’). Dacă, în timpul detențiunii cumpărătorului, lucrul a suferit oare care deteriorări din culpa lui, el va datori vendetorului o despăgubire, fiind în culpă că n'a dat lu- crului îngrijirea unui bun proprietar 199s) D. Dacă deteriorările s:au întâmplat fără culpa lui, elArt. mrs.ș nu va datori nici o despăgubire (art. 1018, $ 3 modificat de la Codul francez după art. 1163 din Codul italian) G). Dacă, in timpul detențiune! sale, cumpărătorul a făcutehd“ cheltueli necesare sau utile pentru conservarea sau inbn- c^are ă ______ ________ ntiio. ’) Baudry, II, 912. Lanrent, XVII, 112. ²) Art. 1770 C. C.; art, 580 și 1521 0. Calimach (442, 1138 C. austriac). L. 54, Dig., 50, 17, Dr reijuli* juris anfipti. ³) Laureat, XVII, 116. Vigie, II, 1338. ⁴) Thiry, III, 7. T. Huc, Vil, 264. Laureat, XVII, 85 și 116. Vedi sepru, p. 59, 60, unde am redat că, în pri- vința restituire! fructelor, chestia este controversată. Vecii si uifm, p. 86, text si nota 4. 0 Lanrent, XVII, 116. ¹¹) Cpr. Anbry et Rau, IV, § 302, p, 80, t. și h. 71. Masse-Verge, III, § 536, p.'381, nota 3.—In Codul francez, chestia este con- troversată. V. Laureat, XVII, 116. Demolombe, XXV, 463. 70 CODUL CIVIL. CARTEA IIL-TIT. III.-CAP. IV,-S-a. L—ART. 1019. nătățirea lucrului, vemletorul îi va restitui toate cheltue- lele necesare, și acele utile pană la concurența folosu- lui tras din ele: altfel, el sar înbogăți în detrimentul cumpărătorului, care a făcut asemene dieltueli în intere- sul lucrului L. Despre modul cum operează condiția resolutorie expresă. Condiția resolutorie expresă, singura despre care ne ocupăm de o cam dată, de câte ori se îndeplinește, își pro- duce efectele sale de drept, fără ca să mai fie nevoe de pronunțarea resolnțiunei și fără ca justiția, care ar inter- veni la caz de contestație-), să aibă facultatea de a nu o admite: ceea ce însemnează că, din momentul îndeplinirei ei, legătura de drept născută din contract dispare. Astfel, dacă presupunem un contract translati v de proprietate a- vend de obiect un corp cert și determinat, proprietatea transmisă dobenditornlui prin efectul contract ului se în- toarce ipso l'acto. în momentul îndeplinire! condiții, la acel care a înstrăinat lucrul³). Este adevarat că le^a n‘o spuiîe fSrmal, însă aceasta resultă din art. 1021, după care contractul nu este des- ființat de drept, de câte ori este vorba de o condiție re- solutorie tacită, ceea ce lasă a se înțelege că, în cașurile unei condiții resolutorie exprese, resolnțiunea arc loc do drept ⁴), soluție care este conformă cu voința părților for- Dreptul ro- man. Vigie, IT, 1324. iu fine. Cpr. Cas. fr. Pană. Period., 87. 1. 230. Vedi și eupnt, p. 60. Justiția va interveni de. câte ori ar urma contestație asu- pra îndeplinire! condiții, sau de câte ori detentorul lucru- lui se va opune Ia restituirea lui, în care caz tribunalele îl vor condamna a restitui ceea ce a primit sub o condiție resolutorie care s’a îndeplinit. Vedi infrn, p. 78. La Romani, proprietatea netransniițenduse prin efectul con- simțemântulni, ci prin tradiție (vetli t. V, p. 161 urm.), nu se întorcea la vendetor de cât. atunci când cumpărătorul sub condiție resolutorie îi transmitea din nou lucrul în- străinat, și vendetornl avea o acțiune personală contra cumpărătorului pentru al sili a’i transmite din nou pro- prietatea. Cpr. Vigie, II, 1339. Thiry, III, 7 și 8. T. Huc, VII, 26o. JIarcade, IV, 567. Demoiombe, XXV, 471 urm. Larombiere, II, art. 1183, No. 36. Arntz, 111, 106. Troplong, Fente, I. 61 și II, 666. F CONDIȚIA RESOLUTORIE EXPRESĂ.—ART. in Ut I mal exprimată de ele și a cărei aplicaținne unii autori o |- v6d în art. 836 !). | Regula de mai sus, după care condiția resolutorie cx-Aplicarea re- ? presă își produce efectele sale ipw fado, se aplică nu mai la condițiile casuale și mixte, dar chiar și la acele condițiile. * potestative, afirmative sau negative, precum ar li, de e- xemplu, în cașul următor: Iți vend cu 50000 de lei casa mea din București, sub condiție însă ca vendarea să fie re- Isiliată, dacă mc voi muta în acel oraș Îndeplinirea condiții resolutorie producând ipso jure ?[’ desființarea obligațiunii. resoluția poate fi propusă de ori₍mₐpropune ce parte interesată, adecă nu numai de părți, dar chiar resoluția ■ , - , . , .... , , o ' ...... contractului, și de cei de al treile R, după cum ea poate fi propusa, tara f nici o judecată, nu numai iu contra părților, dar și in J contra celor de al treile cai’e ar fi tratat cu densele, și y aceasta prin aplicațiunea maximei : Hesolido jure daniis, Ț solvitar jas aecipiculis B. Idem, Lonație, L 321. Mourlon. II, 1215. Baudry, II, 946. Vinie, II, 1339. Laurent, XV.1I, 111. Aubry et Rau, IV, s 392, p. 82. Pand fr., 1, 8‘H FiUier-Herman, HI, art. 1183, No. 2 urni. Acollas, II, p. 824, 825. ') Tldry, III, 7, p. 12. Vedi insă Laurent (NU, 486 și XIII, 53, 81), care dice că, în cașul art. 836, revocarea este legală. Vedi și tom. IV a lucrării noastre, p. 287. In cașul art. 832 însă, revocarea donaținnii pentru neînde- Art. sii plinirea de sarcini producendusc in baza miei condițiuni re- solutorie tacite (art. 1020, 1021), ea nu operează de drept, nici odată. Vedi t. IV. p. 247. Vedi Laurent, XII, 486 si XVII, 123, p. 139. ⁷ a) Pand. fr., I, 900. Marcade, IV, 568. Laurent, XVII, 115. Demolombe, XXV, 474. Larombiere, 11, art. 1183, No. 36. Aubry et Rau, IV, § 302, p. 82, t. și n. 78. a) Mouriou, TL 1215, p. 636, 3° Laurent, XVII, 162. Demo- lombe, XXV, 476. Pand. fr., I, 902, 1040. Acollas, II, p. 825.—Resoluția care resultă din pactul comisoriu expres (art. 1367), ca și acea care resultă din pactul comisoriu tacit (art. 1020, 1021) fiiud relativă, nu poate din contra fi propusă de cât de partea. în folosul căreia pactul a fost stipulat, adecă de creditorul cătră cai’e obligația n’a fost executată. Debitorul n’ar putea deci să se prevaleze de ue- exeentarea sa pentru a cere resoluțiunea obligațiunii sale. Pand. fr., 1, 1040. Laurent, XVII, 162. Aubry et Rau, IV, S 302, p. 85. Demolombe, XXV, 553. Demaute, V, 105 bis 11. Baudry, II, 950. Vedi și infrit, p. 97. !J Demolombe, XXV, 477. Liinrent, XVII. 118, 148. Pand. fr., ] 904,1002. Vedi și tuf vil, p. 95, text și nota 5. Țb CODUL CIV.—CARTEA IIL-TIT. m.-CAP. IV.—S-a L—ART. 1011». Justiția n’are Mai mult încă, justiția, de câte ori ar interveni, în condiții, n’ar putea să mențic contractul, contractul, ori cât de folositor ar fi părților, ci va trebui neaparat să constate că resoluțiunea a avut loc prin Îndeplinirea condiții, și în consecință, să ordoanc creditorului să res- tituească ceea ce primise sub condiție resolutorie J). Părțile nu pot, prin comuna lor înțelegere, să re- segăsRscpâr-uunțe la efectul resolntor al condiții îndeplinite, pentru că nie de a nu ₑțₑ ₙᵤ ₐᵤ alegerea între resoluțiunea sau menținerea con- resoiiirimie. fracțiuni. ide au, ce e dreptul, facultatea de a considera condiția îndeplinită ca cădută, însă această modificare nu poate să resulte de cât din o nouă convenție, ele ncpu- tend, la caz de îndeplinirea condiții, să inenție un con- tract care de drept a încetat de a avea ființă -). De asemenea, dacă condiția a cădut, părțile n’ar pu- tea s’o considere ca îndeplinită de cât prin o nouă con- venție care ar înlocui pe acea veche ³). Tu fine, trebue să observăm că îndeplinirea condiții resolutorie aducând de drept desființarea convenții, n ar putea să facă să nască pentru una din părți obligația do a plăti daune celeilalte, fie că condiția ar fi casuală. mixtă sau chiar potestativă ⁴). Despre riscuri în materie de condiție resolutorie. Art. 1018 ocupânduse despre riscuri numai în cât privește condiția suspensivă, naște întrebarea : cine va su- feri riscurile de câte ori obligația va fi fost contractată sub o condiție resolutorie, presupunem!, bine înțeles, că este vorba de un corp cert și determinat și că acest corp 9 Pand fr., I, 905. Demolombe, XXV, 478. Mourlon, IT, 1215. Larombiere, II, art. 1183, No. 36. Aubry et Bau, IV, § 302, p. 82, nota 78. Vedi supră, p. 75. — Justiția in- tervine în asemene caz, pentru că este de principiu că ni- mene nu’și poate face dreptate singur (L. 1, § 2, Dig., 43, 3, Quod legatorum)] ea nu face de cât să constate că condiția s’a îndeplinit sau nu s’a îndeplinit. Cpr. C. Craio- va, Dreptul din 1893, No. 24, p. 188. Vedi infra, explic, art. 1367 (pactul comisoriu expres), p. 103, n. 2. -) Mourlon, II, 1215. Demolombe, XXV, 479. Pand. fr., I, 906. Larombiere, II, art. 1183, No. 37. s) Larombiere, loco siipnt cit. ⁴) Demolombe, XXV, 480. Pand. fr., I, 910. RISCURI ÎN MATERIE DE COND. RESOLUTOIUE.—ART. 1018. 79 ■ a perit. (perieiihtm înferitus) sau în parte (pericu- î hun diderioratifiniti) prin caz fortuit, pendante conditione. Nici o dificultate nu se prcsintă pentru cașul când Xemdipiini s condiția nu sa îndeplinit, căci, în asemene caz, obliga-^*¹ ția fiind considerată din capul locului ca pură și sini- $ 2 < plâ D, perderea este în sarcina creditorului sau a cumpă- rătorului conform art. 971 și 1074-, § 2, dacă presupu- nem cașul unei vcndări sub o condiție resolutorie, cel pu- țin în caz do perire totală a lucrului, sau când condiția s este de natură a nu se mai putea îndeplini în urma pc- J rirei lucrului ²j. ■■ Chestiunea este, ce e dreptul, controversată, în cașul In deplini rea când condiția s’a îndeplinit în urma perirei lucrului. însă părerea cea mai juridică este cu bună samă că riscul și lucrului. pericolul este și de astă dată tot în sarcina creditorului <>ⁿtlⁱⁿf:'¹S!l' condițional, adecă a cumpărătorului, dacă părțile, prin o clausă tacită sau expresă, n’au pus riscurile în sarcina vendetorului. ceea ce este permis (art. 1156, § 21³\ In adevăr, presupunend că corpul cert și determinat rasul înca- care face obiectul obligații condiționale a i fost distrus în f¹, J¹¹.⁰™¹ a O' .. , r ni\ ci t<>st distras totul prin caz fortuit, pemlente mediO fempore, în totul, din două lucruri unul: sau corpul cert a fost predat cum- părătorului, sau el n’a fost, predat încă. în cașul întâi, adecă când lucrul a fost predat, ceea ce se va întâmpla cele mai dese ori, dobenditorul, adecă cumpărătorul va su- feri consecințile perderei fortuite, pentru că el fiind obli- gat a restitui lucrul la îndeplinirea condiții (art. 10191, este debitor sub o condiție suspensivă, și ca atare, el tre- bue să sufere riscurile în baza art. 1018. In cașul al doi- le, adecă când lucrul n’a fost încă predat cumpărătorului, tot el va suferi consecințile perderei, pentru că, în cali- tate de creditor, el trebuc sâ fie considerat ca avend un drept pur și simplu, contractul producând, până la resolu- țiunea lui, efectele unei obligațiuni pure și simple. In ambele cașuri, el va suferi deci riscurile, fie ca debitor ’l Vedi supn\ p. 72. *) Cpr. Demolombe, XXV, 456, 457. Pand. fr., I, 885. Larom- biere, II, ari. 1.183, No. 63. Durau ton, XIX, 91. T. .Huc, VII, 264. ³) Mourlon, II, 1212, nota 1. Demolombe, XXV, 462. Pand. fr., I, 888. Demante, V, 102 bis IV. 80 CODUL CIVIL.—CARTEA UI.-T1T. III.—CAP. IV.—S-a I.—ART. 1018 Cașul în ca re lucrul perit nuni a în parte. sub o condiție suspensivă, în baza art. 1018. fie ca credi- tor pur și simplu în baza art. 971 și 1074, § 2 Un exemplu, ne va face mai bine să înțelegem a- ceastă materie deficilă a riscurilor. Presupunând că ’ți-am vendut casa mea din Iași cu 50000 Ici sub o condiție re- solutorie, adecă remânend ca vendarea să fie desființată, dacă se va întâmpla cutare eveniment, de ex.. dacă voi fi numit consilier la Curtea de Casație, la îndeplinirea con- diții îmi vei restitui casa și eu îți voi restitui prețul. Da- că însă, pendante conditione, casa a fost distrusă cu totul prin caz fortuit, cu nu'ți voi restitui prețul, pentru că d-ta fiind debitor sub o condiție suspensivă, riscurile sunt în sarcina d-tale după art. 1018. Dacă sar admite sistemul contrar, susținut de La- rombiere și de alți autori, ar trebui ca să’ți restituesc pre- țul, de și d-ta nu poți să’mi dai casa, care nu mai există, pentru că riscurile ar fi în sarcina mea, vendetorul, care n'am încetat nici odată de a fi proprietarul casei, din cau- să că îndeplinirea condițiunii șterge cu deseverșire efec- tele coWbctului (art. 1.015, 1.019). Acest din urmă sis- tem ai¹ ii admisibil numai atunci când legiuitorul ar fi ținut socoteală, în materie de riscuri, de efectul retroac- tiv pe care îl produce îndeplinirea condițiunii, ceea ce el însă n’a făcut, cel puțin la caz de perdere totală, după cum dovedește art. 1018 -). Dar dacă art. 1018 se aplică, după părerea generală, ‘■la perderea totală a lucrului cert și determinat care face obiectul obligațiunii condiționale, acest text este el apli- cabil la perderea parțială, pe care legiuitorul o numește 9 Cpr. Baudry, IT, 942, in /ine. Thiry, UI, 7. Vigie, TI, 1342. Laureut, XVII, 110, 111. Demolombe, XXV, 461. Marca- de, IV, 564, 565. Acollas, II, p. 824. Alex. Degre, Dreptul din 1886, No. 43. Toullier D., III, partea 11, 548. Ber- nard. II, 664. Boileux, IV, p. 451. Pand. fr., I, 887. Fu- zier-Herman, III, art. 1183, No. 28. Masse-Verge, III, § 536, p. 381, n. 3. Aubry et Rau, IV, § 302, p. 79, t. și n. 20. Demante, V, 102 bis IV. T. Huc, VII, 264. Vedi și supră, p. 66 și tom. V, p, 193.—Contră. Duranton, XI, 91. Larombiere, II, art. 1183, No. 63. Masse, Dr. comm., III, 1809. Bufnoir, op. cit., p. 155. Înalta Curte a Țărilor de jos (Olanda). D. P. 80. 2. 90. 0 Vedi supră, p. 66. | DESPRE PACTUL L'OJUSORIU. | deteriorare sau degradare, periculum drfenm'atmnh (art. D 767, 995, 1018)? Chestiunea este earăș controversată în Francia, și unii autori, care admit că perderea totală a ; lucrului privește pe creditor, adecă pe cumpărător, în ca- litatea sa de debitor sub o condiție suspensivă, susțin do : astă dată că perderea parțială privește pe verplător '), în- temeinduse pe dreptul roman, pe vechea jurisprudență și pe principiul efectului retroactiv a condițiunii (art. 1015), : care de astă dată își poate primi aplicație, fiind că lucrul ă își are ființă, de și se găsește deteriorat, și prin urmare, • părțile se află în starea de mai înainte, ca și cum con- venția n’ar fi avut loc. Controversa la noi nu mai este însă cu putință, unde acest sistem este singur admisibil, față cu $ 3 a art. 1018, care schimbând cu deseverșire textul francez, consacră pentru acest caz soluția admisa în dreptul roman-i și în Codul italian (art. 1163, § 4 j ³ L Despre pactul eomisoriu. Nu treime să confundăm condiția resolutorie propriu țlisâ (expresă), despre care am vorbit mai sus, cu condiția resolutorie tacită sau pactul eomisoriu (parfum commis- sorimn sau Ier coniinissoria)⁴}^ care este tot o condiție re- solutorie. însă de o natură specială. Pactul eomisoriu este dansa prin care părțile convin că contractul va ti desființat, dacă una din ele nu 'și va îndeplini obligația sa. Această clausă poate să fie tacită i.art. 102<>) sau ez- presâ ( art. 1367). La Romani, pactul eomisoriu trebuea în tot-deauna să fie expres ■’). ;) Vedi Masse-Verge, IU, § 536, p. 381, n. 3. -Cmi/rm De- mofombe, XXV, 463. Laureat, XVII, 111. Vigie, 11, 1342. Tliiry, III, 7. -) L. 8, in /ine, Dig., 18, 6, De perie, et coutmodo rei cendit ? ne mai sus. 925. Larombiere, 11, art. 1184, No. 7. Troplong, Verde, I, 294. Duvergier, Idem, T, 265. Aubry et Bau, IV, § 354, p. 363. — l.u ori ce caz. partea care a fost impedecată de a’și îndeplini obligația prin o causă de forță majoră, nu va pu- tea fi supusă la daune, pentru că nu i se poate imputa nici o culpă, (art. 1083). Pothier, Venle, III, 49, Troplong, loco cit. Pand. fr., loco cit. Larombiere, II, art. 1184, No. 7. Aubry et Rau, loco supră cit. Bacă inexecutarea obligații din partea debitorului seCasutîu care datorește unui fapt imputabil creditorului, acest din urmă inexecut. un va putea cere resoluțiunea. Laurent, XVII, 125, Paud.'"¹’¹’^ d»- fn, I, 947. Larombiere, II, art. 1.184. No. 15. — Vedi însă ,X,' Cas. fr. D. P. 50. 1. 11. ’ ‘ ¹ Xi Dacă există culpă din partea ambelor părți contractauÂ-utpa comu- te, judecătorii vor cântări gresala fie-căreia din ele. Lau- ll:l' rent, XVII, 126. De câte ori inexecutarea obligații nu va fi totală, ci numai Inexecm. parțială, judecătorii vor kprecia dacă inexecutarea parțială, parțiala a pe care se întemeiează cererea în resoluțiune, este des- obh^ tul de înseninată pentru a aduce resiliarea (cpr. art. 1347)), sau dacă inexecutarea parțială poate da loc numai la daune. Pothier, Fm/e, III, 144. Demolombe, XXV, 498, 499. Laurent, XVII, 127. T. Huc, VII, 269. Larombiere, II, art. 1184, No, 10. Cpr. Cas. fr. D. P. 89. .1. 248. Pand. Period., 88. 1. 251. Pand. Period., 92.1.54.—Vedi însă Au- bry et Bau, IV, țț 302, p. 83. Resoluțiunea poate fi cerută atât pentru inexecutarea limbut, obligațiilor accesorii, cât și pentru aceea a obligațiilor plinei- oblig, aeee- pale, judecătorii apreciând și de astă dată dacă inexecutarea s',r¹¹' obligații accesorie trebue să aducă resoluțiunea contractu- lui, sau numai condamnarea la daune. Demolombe, XXV, 500. Larombiere, II, art. 1184, No. ÎL Laurent, XVII, 127. Pand. fr., 1, 938 uimi. Pentru ca inexecutarea obligații uneia din părți să poatăCamd în care conferi celeilalte dreptul de a cere resiliarea contractului,iyexcent. ob- trebue ca această inexecutare să fie nedreaptă, adecă, cu ¹ uᵣepțeJlu alte cuvinte, ca debitorul să poată ti juridicamente cons- părței, trens la executarea obligațiunii sale, căci, dacă prin ine- xecutare, el n’a făcut de cât. să uzeze de dreptul seu, cre- ditorul nu poate să invoace în contra lui art. 1020. Cpr. Pand. fr., 1, 943. Larombiere, IT art. .1184, No. 12. T. Huc, VII, 269. 86 CODUL CIVIL—CAR. III.—TIT. [IL—CAPIT. IV.—S-a 1.—ART. 1021,1370. 1345, 1349, 1365 urm.. 1408, 1445, 1430, 1439, 1454, 1646 C. C. ; 553 urm. Pr. civ., 67 C. com., etc.'), însă această aplicațiune nu este limitativă. Astfel, principiul inscris în art. 1020 se aplică și în materie de vânzare a bunurilor Statului')- Vendare mo- Condiția resolutorie tacită este subînțeleasă nu numai biiia.r.%. vendările imobiliare, dar și în acele mobiliare. In ade- văr, atât art. 1020 cât și 1365 se exprimă în mod gene- ral și nu fac nici o deosebire - ). împărțeală. Condiția resolutorie nu se subînțelege însă în împăr- țeală ³), dar părțile sunt libere de a stipula resiliarea împărță- lei prin un pact comisoriu pentru cașul când una din ele nu :și ar îndeplini obligațiile sale. îndeplinirea condiții resolutorie tacite. Art. 1021. — Tntracest caz, contractul mi este desființat de drept. Partea in privința căreia angajamentul nu s’a execu- tat are alegerea, sau să silească pe cealaltă a executa conven- • țiunea, când este posibil, sau să’i ceară desființarea cu daune in- terese. Desființarea trebue să se ceară înaintea justiției, care, după criciiinstanțe, poate acorda, un termen părței acționate. (Art. 832, 943, 998, 1018, § ultim, 1020, 1068, 1075, 1077, 1101, 1320, 1365 urm., 1370, 1408 C. C. Art. 67 C. com. Art. 1184, .§2 C. fr.). Art. 1370. — La vendări de denariate și de lucruri mobi- le, vendarea se va resolvi de drept și fără interpelațiune, in ') Art. 26 L. din 31 martie 1868 modificatoare a. legei din 15 iulie 1866, p. vendarea unei părți din domeniile Statu- lui. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1885, p. 256. Bulet. Cas. 1888, p. 334. Dreptul din 1888, No. 32. •) Pand. fr., I, 956. Demolombe, XXV, 502. Troplong. Fente, H, 645 și Hypoth., 1,193. Duvergier, J We, 1, 436. Larom- biere, II, art. 1184, No. 42. Lanrent, XVII, 128 și XXIV, 336. Thiry, III, 594. Guillonard, TWc, II, 571. Vi- gie, III, 780. F. Hermau, IV, art. 1654, No. 1. Mareadă, VI, art. 1654, No. 1, p. 292. Demante, VII, 99 bis I. Au- bry et Ban, IV, § 356, p. 399. Baudry, III, 572. — Coh- tra. Duranton, XVI, 380. (bulon. Quest. de droit, I, p. 249, dial. 18. ³) Verii t. 111, 452, n. 1 și p. 611. Vedi și eupră, p. 40. Cpr. Demolombe, XVII, 308 urm. Lanrent, X, 412, 460 urm. Aubry et Ran, VI, § 625, p. 562. T. Tine. VII, 250. Vedi și C. din Iași, in motivele sale. Dreptul din 1890, No.’ 67, p. .539, coloana 2. | INDEPL. COND. RESOLCT. TACITE.— ART. 10’21. 1370 e. C.. G7C.COM. șț t folosul vendetornlni, după expirarea termenului pentru râdica- , rea lor. (Art. 472 nrin., 1020, 1021. 1079, 1365, 1730, § 5 C. i C. Art. 67 C. com. Art. 1657 C. fr.). Art. 67 Cod. eoni. - Când, mai înainte de expirarea ter- menului fixat pentru executarea convențiunii, una din părți a oferit celeilalte predarea lucrului vendut sau plata prețului, ți acesta nu ’și îndeplinește la termenul lixat obligațiunea sa, atunci condiținnea resolutorie; se Îndeplinește de drept în favoa- rea părții care ’și executase obligațiunea, sa. In lipsă de asemene oferte sau de stipulațiuni exprese, re- siliarea contract ului se regulează după disposițiunile Codi celui civil privitoare la condiținnea resolutorie tacită. Iii amendoue cașurile, cel iu culpă respnnde de daunele interese cansate. (Art. 998, 1020, .1021, 1073. 1084 urm., 1365, 1370 C. C. Art. 67 C. eoni, italian). Condiția resolutorie expresă operează, după cum am Deosebire vețlut, de drept, pentru că aceasta este voința presupusă a ᵣ7smᵤt™x’- părților și această voință constitue legea lor (art. 969 j,presă șî aer-a pe când, în materie de condiție resolutorie tacită, afară de ta,,r;ⁱ- excepția prevedută de art. 1370- C. C., 67 C. com. ¹ i și de :) In tnaterie de vendare de producte (legiuitorul întrebai»- Art. 1370. țeaza neologismul rlenariate, <1 curte») și de alte mobile cor- ■bisi.ihcyea pocale, de câte ori convenția expresă. șan tacită a părți- lor a fixat un termen pentru râdicarea lucrurilor vendate,ₗ.X₍.,.p‘țfiₕ₎ₗ..ₗiₗ.. și vemjetornl nu vrea să menție contractul, vendarea este resiliată de drept în folosul seu, fără nici o judecată sau somație extrajudiciară (interpelațiune, dice textul), dacă termenul a expirat fără ca cumpărătorul să fi rădicat lu- crurile vândute. După cât vedem, legiuitorul deroagă în această privință, la regula înscrisă in art. 1021 și 1365 111 virtutea, căreia condiția resolutorie nu resiliază venda- rea de drept, desființarea ei trebuind neaparat să fie ce- rută și admisă de. justiție. Motivele acestei excepțiuni sunt lesne de priceput. F.le au fost date de Portalis. Resolvirea vemlărei prin judecată ar ti adus adese ori o mare întăr- diere și ar fi expus de multe ori pe vendetor a perde oca- siuuea favorabilă de a desface productele sau mărfurile sale. Aceasta ar fi adus, in ori re caz, o pedecă comercia- lul. eu atât, mai mult cu cât prețul productelor variază de la o di la alta. Apoi, vendetoriil poate, chiar să aibă nevoe pentru alte mărfuri de local ocupat de acele vendiite. Vedi Thiry, TH. 594. Arntz, HI, 1035. Baudry, ITT, 579. Ber- riat St. Prix, 111, 6626. Demante, VII, 102. Din motivele pe care le dă Portalis și care justifică, pe ........................... deplin această excepție la dreptul comun, doctrina și juris- inerțiale, prudența franceza, au tras conclnsiunea juridică că această' ontrovHsă. 86 Ari, 67 cam. C.C.—CAB.IIL—TIT.m.—CAP.IV.—S-a.l —ART. 1021, 13700. CUÎ7C. COM- cașul în care părțile ar fi dispus altfel prin convenția lor (pact comisoriu expres, art. 1367), resolnția n’are loc ipso jure, ci trebue să fie cerută în justiție (art. 1021) ¹), disposiție se aplică mai cu samă la vendările comerciale. Cpr. Cas. fr. și C. Donai. 1). P. 83. 1. 304. D. P. 94. 2. 589. C. București, Dreptul din 1882, No. 85.—Idem. Laureat, XXIV, 312 bis. Guillouard, Vente, II, 637. Baudry, III, 579. Troplong, Vente, II, 680. Masse, Dr. conuri.., III, 1837. Thaller, Dr. comw., 857. Lyou-Caen et Renault, Dr. amw., III, 121. E. Herman, IV, art. 1657, No. 5. - Contră. An- bry et Rau, IV, g 356, p. 395, t. și n, 5. Pardessus, Dr. mrm^ I, 288. Bedarride, Achat* et. rente», 305, Codul nostru comercial din 1887 are insă, în această privință, o disposiție, pe care trebue s’o menționăm aici. După art. 67 din acest Cod, de câte ori mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea convențiunii, una din părți a oferit celeilalte predarea lucrului vendut sau plata prețului, și acesta nu’și îndeplinește la termenul fixat obligațiunea sa, condiția resolutorie, se îndeplinește. de drept în favoarea părții care ’și executase obligația sa. Astfel, dacă A a cumpărat o cantitate de marfă de la B și, înaintea expirărei t^menulni fixat pentru predârea măr- iei, ii oferă prețul,¹ ear B nun predă marfa, contractul este de drept resiliat în favoarea Iui A (cumpărătorul), care ’și-a îndeplinit obligația, el avend drept și la daune. De ase- mene, in sens invers, dacă la termenul convenit, B oferă marfa lui A, ear acesta nu’și Îndeplinește obligația, adecă nu plătește prețul, contractul este ipso fado resiliat in fa- voarea lui B, vendetorul putând, în asemene caz, cere dau- ne de la cumpărător. In lipsă de asemenea oferte sau de stipulațiuni exprese, resiliarea contractului va avea loc prin judecată conform dreptului comun, adecă conform art. 1021 și 1365. Oferta de care vorbește acest text trebue să fie seri- oasă, însă de și legiuitorul nostru a eliminat cuvintele din art. corespumțetor italian (67), după care această ofertă se face ut formele nsitate în comerț, nei nunti usati in conimer- cio, nu poate să fie vorba în specie de oferta reală astfel cum o înțelege Codul civil (art. 1114) și Procedura civilă (art. 604 urm.), pentru că aceasta ar constitui o pedecă comerțului. Cpr. Gr. Maniu, Drept comercial, I, p. 131, No. 89. Vecii pentru mai multe detalii asupra art. 67 C. corn., C. N. Toneanu, Drept comercial, 1, p. 148, No, 179 urm. A. Ingaramo, Repertoriu generale di massime de giuris- prudenza commerciale (Torino, 1894), p. 64 urm. asupra art. 67. ’) Cas. rom. și C. Galatz. Balet. Cas. S-a I, 1889, p. 835. Dreptul din 1889, No. 71 și din 1890, No. 44. Bnlet. Cas. g. INDEPLIX. COND. RESOLUTORIE TACITE—ART. 1021, 1370. $ ■ principiu care era admis și în Codul Calimach ⁱ). ,. Dacă o f parte, dice art. 1236 din acest Cod, n’au împlinit tocmala ori nici ca cum. sau nu la termenul și locul cuviincios, ori după chipul tocmit, atunci ceealaltă parte, afară de cele în legi hotărîtc întâmplări sau aratate excepții, are drit să ceară amdarisirea tocmelci, sau amăruntă împlini- rea ei și despăgubirea sa" -). (Vedi și infră p. 98, n. d i, । Motivul acestei disposiții este lesne de priceput. Le- 'giuitorul n’a voit și n'a putut, raționahnente vorbind, să ( ■ impne resoluțiunea părții câtră care obligația n'a. fost e- j Executată, ci numai să ’i confere o favoare de care ea este - liberă de a se folosi sau nu, cerend resiliarea contractu- lui sau executarea lui. Apoi, resoluția de drept, dacă ar : fi fost admisă în specie, ne ar fi condus la resultatul stra- * ; niu că una din părți să poată prin voința sa resilia con- [tractul, retușând de a'l executa, ceea ce este inadmisibil. Eată pentru ce resoluția, în specie, n’are loc de drept și pentru ce partea care a avut a suferi de inexecutarea convenții trebue să ceară resiliarea de la justiție, așa pre- cum admitea și Codul Calimach (art. 1236\dacă nu pre- . feră să oblige pe cdaltă parte la executarea contractului. In ori ce caz, nu este nevoe ca cererea în resoluțiu- inutilitatea ne să tic precedată de o punere în întărdiere extra-judi-in întăHim- ciară, cererea în judecată, constituind prin ea însăș o pu-«tra-buiici- nere în întărdiere suficientă ³î. 1891, p. 1201. - - Sui) legea veche, contractele mi puteau fi resiliate de autoritățile administrative, ei anularea lor trebuoa cerută tot înaintea instanțelor judecătorești. Cas. rom. Bulet. 1865, p. 769. 9 Cpr. C. Galatz. Dreptul din 1890, No. 44. *) Este de observat, că art.. corespundetor din Codul austriac _ Deosebire (919) nu conferă părții, in privința căreia obligația n’a fost executată de celaltă parte, dreptul de acere anularea con- tractului, ci numai executarea lui și daune interese... ₙ8o ist der tindere TheH, uusser den in dem (desetre bcxtimud.cn Etdlen, ader eiwtH naxdruel lichen rwbektdte, nieht berecddi- get, die Aufhebnuți, ponderii mir die ț/maw Erfidlnnfl des Vertraqes mid Ersat^ fordern*. ³) Cpr. Pand. fr.,^ I, 959, '1942. Laurent, XVII, 132, 139. Baudry, II, 945, iu rine. Larombiere, II, art. 1184, No, 44. T. Huc, VII, 270. Cpr. Cas. fr. D. P. 75. 1. 270. I). P. 83. 1. 376. 1). P. 88. 1. .120. Cas. rom. Bulet. S-a 1,1870, consid. de la p. 283. Bulet. amil 1874, consid. de la p. 283. Motivul p. rare resi- fiarea nu se poate tace de cât priit justiție. 90 CODUL CIVIL- CART. ITT.—T1T. HL-CAP. IV.- S-a 1.—ART. 10’21, 1370. ., . . _ Chiar în urma ccrerei în resoluțiune. convenția con- contractului tinuă a avea ființă pană la resoluția ei definitivă: de unde bendîrea că’ ’ⁿ ti'npul instanței și pană la dobendirea hotaiîc iicii-unei hotărâri definitive, partea în contra căreia se cere naive. ᵣₑₛₒiuția poate s’o previe executându’și obligația sa : „Con- siderând. fiice Curtea noastră supremă 1'23 fevr. 1898), că, după cum resultă din art. 10'21 C. C., partea în pri- vința căreia contractul s’a violat, avend alegerea a cere resoluțiunea sau executarea acelui contract, urmează de aci că neexecutarea lui, ca și violarea ce densul cuprinde, nu desființează de- plin drept acel contract; că el conti- nuând a exista și a’și produce efectele sale, chiar în acest caz, resoluțiunea nu poate să aibă loc de cât când partea o cere și justiția admite această cerere; că așa fiind, chiar dacă o asemene cerere a fost formată, partea cealaltă poate, în tot timpul instanței și până la dobendirea unei hotărîri definitive, pe cât timp contractul continuă a exis- ta, să înlăture resoluțiunea lui, executând obligațiunea contractată, etc.“ ¹i. Dreptul jus- Mai mult încă, ori cât de întemeiată ar fi resoluțill- tinei deares-ₙₑa judecătorii suverani apreciaturi. ținend sama de îm- areasan de prejurări, de posiția respectivă a părților, de cașurile mai a acorda «le-mult, sau mai puțin scusabile oai e au putut să intârdie termen, sau să impedece aducerea la îndeplinire a obligații, etc. pot să respingă cererea de resiliare, când o asemene ce- rere nu li s’ar părea destul de întemeiată Ji, putend la ne- Bulet. 1885, p. 410. Veți insă Cas. fr. D. P- 90. 1. 415. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1870, p. 252. Bulet. 1882, p. 1218. Bulet. 1892, p. 50. Cpr. și C. Galatz, Dreptul din 1890, No. 34, consid. de la p. 274. Veiti și infrli, explic, art. 1081. i) Cas. rom. Curierul judiciar din 1898. No, 12. Bulet. S-a T, 1889, p, 832 urm. ' Dreptul din 1889, No. 71. Bulet. 1892, p. 50 urm. C. Galatz. Dreptul din 1890, No. 44. Baudry, II, 945. T. Huc, VII, 271. Laurent, XVII, 135. Demolom- be, XXV. 515. Larombiere, II, art. 1181, No. 46. Pand. fr., I, 960 urm. ’) Cpr. Laurent, XVII, 133. Demolombe, XXV, 514. Larom- biere, II, art. 1184, No. 47. ³) Cp)⁻. C. din București, 3 dechembrie 1897 (Ath. C Kivu președ.). Curierul judiciar din 8 martie 1898, No. 10. Idem. Cas. fr., 23 fevr. 1898, D. P. 98. 1. 159. — Judecătorii pot însă, de câte ori vor crede de cuviința că resiliarea nu trebue să aibă loc, să acorde daune aceleia din părți față cu care obligația n’a fost, executată. Cas. fr., lac» cit. 1NDEPLIN. CONDIȚII RESOLUTORIE TACITE.- ART 10-21,1370. p] | voe. să acorde debitorului un termen, mai lung sau mai J scurt, după împrejurări, pentru executarea ei (art. 1021, : 1101, 1366 insă numai un singur termen, ear nu mai multe, fiind neaparat datori, in urma expirărei acestui ter- ■ meu, să pronunțe resoluțiunea țargument din art. 1366 £ ultim), chiar dacă obligația ar ii fost executată în parte ²). Cele mai multe ori, în practică, judecătorii, pentru a KesiLeou- economisi părților timpul și cheltuele zadarnice, prin una^¹^^ <. și aceiaș hotărîrc vor declara contractul resiliat, dacă de- darea unui : bitorul nu 'și va executa obligația îiitr’un termen anume termeⁿ- ' deâpt³). Afară de această facultate ce au tribunalele de a acor- Art. lâti Pr. da un termen de grație pentru plată, care plată efectuau- C¹V’ duse, va împedeca resoluțiunea contractului, judecătorii vor mai putea încă să acorde un termen pentru executarea ho- tărîrei care pronunță rcsoluția, prin chiar sentința ce ho- tărește contestația, arătând în hotârirea lor motivele pen- tru care s’a încuviințat acest termen ₍art. 126 Pr. civ.)⁴). Dacă debitorul opune reclamantului, prin o acțiune (’asnJîncarc reconvențională, anularea convenții a cărei executare se cere, pentru doi sau alte motive, judecătorii voi- decide muntulni a- mai întâi această chestiune în mod prealabil, și numai când asemene cerere li s’ar părea neîntemeiata, ei se vor ocupa de resiliarea contractului A. *) Acordarea termenului de grație este lasatâ la facultatea ju- decătorului fondului. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1885, p. 475. <'ur. judiciar din 1898, No. 36. Vedi și iul’ru, p, 107, n. 6. -) Baudry, 11, 945 și III, 575. Larombiere, IL art. 1184, No. 48. Pand. ti'., I, 968. — Cumpărătorul n’ar putea să evite resoluțiunea plătind prețul m urma tj:pi rarei termeiDilui, însă înaintea hotărirei, art. 1366, $ ultim prevedem! în mod formal că, dacă termenul a expirat tară ca cumpărătorul sâ ti plătit, resolufiuucu cî'itjdrli ca Ji ueaparat promuluiă. Cpr. Thiry, III, 593. Arntz, III, 1032. Coimet de Sauterre. VII, 100 bis. Baudry, 111, 575. Laureat, XXIV, 342. Guil- louard, IWc, II, 582. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1878, p. 298. Vedi și infra, p. 99, n, 2. ³) Baudry, II, 945. Demolombe, XXV, 514. Lanrent, XVII, 134. Larombiere, II, art. 1184, No. 49. Pand. fi'., I, 969. Cpr. Cas. fr. D. P. 58. 1. 457.--Potliier voea insă ca să se pronunțe doue hotăriri (Oblip.^ 11.672). ceea ce, în lipsă dc text, poate ti admis și astădi. )) Larombiere, II, art. 1184, Nu. 47. iu puc. ') Cas. Ir,. 4 ianuar 1825. Kepert. Dalloz, dipp'immi, 991 4".. 92 CODUL CIVIL.—CAR. III.-TIT. III —CAPLT. IV.—S-a l.-ART. 1021, 1370. Executarea Partea care are dreptul sâ se plângă de inexecuta- tontractulm.^ contractului, poate să renunțe la dreptul de a cere re- soluțiunea D, și să ceară executarea lui, fie care fiind li- ber de a renunța la ceea ce este stabilit în favoarea sa²). Consimțământul putend. în regulă generală, fi atât expres cât și tacit, asemene renunțare poate fi expresă sau tacită, conform dreptului comun. Renunțările însă nepresu- puneuduse nici într'un caz³), judecătorii nu vor admite renunțarea tacită de cât atunci când creditorul a făcut un act inconciliabil cu ideea de a'și reserva exercițiul acțiu- nei în resoluțiune ⁴). Așa dar, creditorul care are dreptul de a cere reso- luțiuuea contractului, are neapărat și dreptul de a cere executarea lui, dacă aceasta este cu putință, și dacă inte- resul său reclamă asemenea mesurâ. Dreptul ere- In ambele cașuri el are drept la daune (art. 988, ddau"elma 1021), și asemene daune se pot acorda nu numai în caz toate caau-de inexecutarea obligații, dar și în caz când executarea este rⁱle' tardivă ⁵). ■...............BC Central Unîversity Librarv ') Cpr. L. 3, Dig., 18, 3, De lege commissoria, unde se dice : „Nam legem commissoriam gua in venditiombus adjicitur, si vuiet, venditor exercebit: non etiam invitus.u. Părțile pot de ase- mene, prin convenția lor, să prevadă că resoluția nu va putea fi cerută, sau că ea nu va fi admisă de cât in cu- tare sau cutare împrejurare, în care caz ele nu vor putea cere de cât executarea contractului și daune interese. Cpr. Pand. fr., T, 995. Demolombe, XXV, 546. Larombiere, II, art. 1184, No. 25. a) „Regula est Juris anii gin, onmeslicentiam habere his gute pro se introduda sunt, renuntiare*. L. 29, Cod., 2, 3, De padis, Vedi și t. 1, partea 1, p. 116. ³) Astfel, urmărirea plății areudei datorite nu implică nea- părat renunțarea proprietarului la resiliarea contractului. Cpr. C. București. Dreptul din 1888, No. 72. Vedi și Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1874, consid. de la p. 283. Vedi și t. III a lucrării noastre, p, 337, n. 3. Cpr. infrâ, p. 94, t. și n. 1. ⁴) Cpr. Demolombe, XXV, 527. Laurent, XVII, 138. Larom- biere, II, art. 1184, No. 95. Pand. fr., I, 978. ⁵) Cas. rom. Bulet. S-a I, 1876, p. 39. Laurent, XVII, 155. Pand. fr., 1, 1021. T. Huc, VII, 278. Baudry, II, 946. De- molombe, XXV, 523. Demante, V, 104 bis I. — Numai partea care ’și a îndeplinit obligația sa corelativă poate să silească pe celaltă parte la executarea obligațiunii sale sau să ceară daune. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1888, p, 23, 113 și 458. Bulet. Cas. S-a 1, anul 1891, p. 766. ÎNDEPLINIREA COND. RESOLUTOHIE TACITE.—AHT. 1021, 1370. 93 El remâne liber de a cerc, resoluțiunea, după ce a Dreptul cre- cerut mai întâi executarea., avend de asemene facultatea 'Hmruiuide _ _ . _ * „ :i Cfere muli- de a cere executarea contractului, după ce ceruse mai in-arca«lupă ce tăi resiliarca lui, pentru că, prin exercițiul unuia din a- t-eruse mai . ⁷ ⁴ ⁴ ' 1 ti tai RX6CU" ceste drepturi, el nu înțelege a renunța la celalalt.uw-a, și viee Adagiul decta una râu, wm dalm' recursan ud alteram nn este nicâiri înscris în legile moderne 'i. Se admite chiar că creditorul ar putea, prin aceiaș ConcL subsi- acțiune, să ceară executarea contractului și, în subsidiar, resoluția ne a lui -j. Principiile de mai sus care cârmuesc raporturile diu- Raporturile tre vendetor și achisitorul primitiv sunt aplicabile, eu teată^^^VsuE controversa ce există asupra acestui punct, și în privința arhisitorii c mnpărăto- vului. Când deci pârîtul susține ca reclamantul este acela care Oontroversă. ’și a violat, mai întâi obligația sa, instanța de fond tretino neaparat sa se pronunțe, asupra acestei propuneri, altfel comite o omisiune esențială și violează art. 1020, 1021. (las. rom. Bufet. S-a. 1, anul 1874, p. 124. ') Pand. fr., I, 983. Larombiere, II, art. 1184, No. î)6. Lau- rent, XVTT, 139. JHeimolumbe, XXV, 530 urm. Aubry et Hau, IV, țț 356, p. 403. Dnranîon, XVI, 379. Duvergier, Vrute, 1, 444. Tropiong, ld dreptul actual. preiimn pdid, eoiuinisxoriu- legi reumiciaitun viddnr, urc ta- rliirr, et ad liant- redire potest". L. 7, Dig., eod. tii. Cpr. J’otljier, Venic, III, 461, 462. Larombiere, TI, art. 1184, No. 96. -) 1 jarombiere, 11, art. 1184, No. 96. 94 COT). CIVIL.—CARTEA HI.—TIT. III CAP. IV.-S-a 1.—ART. 1021, 1370. raporturilor dintre vendetorul originar și sub-achisitorii cumpărătorului primitiv. Astfel, dacă presupunem că, după ce ’ți am vendut un imobil pentru care nu 'mi ai plătit prețul, d-ta l’ai vendut altuia, faptul că eu aș ii urmărit contra acestui sub-achisitor plata prețului sau că aș ti inter- venit întrn împărțeală sau într'o licitație, cerând a fi plă- tit la tablou (art. 569 urm. Pr. civj, nu ’mi ar închide, cel puțin în regulă generală, dreptul de a cere mai în urmă re- siliarea vendărei contra d-talc pentru neplata prețului, fiind că, prin acțiunea ce am exercitat contra sub-achisitorului, nam înțeles neaparat să recunosc de bună transmiterea proprietâței severșită cătră densul, de oare ce renunțările nu se presupun H. Și în ori ce. caz, dacă s’ar putea de- duce din aceasta o renunțare tacită, asemene renunțare nu sar pricepe de cât sub condițiunea de a fi integral- mente plătit. Îndată deci, ce nu am primit prețul. întreg, nimic nu este inai logic și mai natural de cât de a cere resiliarea vendărci, de și mai întâi cerusem executarea ei, fie în contra cumpărătorului primitiv, fie în contra sub- achisitorului Efectele îndeplinire! condiții resolutorie tscitg, Condiția resolutorie tacită produce aceleași efecte ca și condiția resolutorie expresă, cu această deosebire că ea nu operează de drept (art. 1021, 1365). Prin urmare, îndeplinirea condiții resolutorie tacite i) Vedi xupnt, p. 92, t. și nota 3. - S’ar putea însă întâm- pla ca vendetorul să renunțe implicit la acțiunea in reso- hiținne, de exemplu, prin garantarea fără nici o reservă a execuUrei înstrăinărilor făcute de cumpărător cătră alții, și chiar prin alte fapte neîndoeluice, care se voi’ aprecia în mod suveran de judecătorii fondului. Cpr. Pand. fi'., 1. 993, 994. Larombiere, TT, art. 1184, Nm 97. ²) Lanrent, XVII, 140. Demolombe, XXV, 534 urm. Laroni- biere, II, art. 1184. No, 96. Toullier D., V, partea II. 193. Pand. fr., 1, 992. Cas. fr. D. P. 56. 1. 256.—Contră. Trop- long, JWr, II, 659 și Jă-iri/. rt hypoth.. I, 225. Diiyergier, Vente, 1, 647. Cas. fr.. 2 iunie 1824, Report. Dalloz, Vmle. 1341, 2'’. ERECTELE INOETLIX. OOND, RESOLUTORIE TACITE, 95 aduce revocarea obligații, punend lucrurile în starea de mai înainte, ca și cum ea nu ai' fi existat (art, 1019) J). Resoluția pronunțată de justiție avend efect retroactiv, Apiiniwa ca și acea care rcsultă din îndeplinirea condiții resolutorie ■’ exprese (art. 1015)-j; vendetorul va putea să revendice lucrul seu nu numai de la cumpărător, dar și de la ori ce detentor în a cărui mână el s'ar g'ăsi, căci cumpărăto- rul sub condiție resolutorie, prin efectul retroactiv, fiind presupus că n’a fost nici odată proprietar, n’a putut în mod valid să’l înstrăineze, și toate înstrăinările totale, sau parțiale consimțite de densul vor cădea prin aplicațiunea regulei cunoscute : BenohUo jure druih's, solvifur jus am- pientis (art. 1380, 1770 « (*.. 565 I’r. civ.!. Vendetorul, în urma pronunțârei revocare! de cătră Aplicarea justiție, poate deci să revendice lucrul sen nu numai de wo- la cumpărător, dar chiar și de la cei de al treile, acțiu- bilelor . cit., JV. 396. Cpr. ’T. Hnc, VII. 282. Giorgio Giorgi, op. cit., IV, 404. Vedi și i uf rit, p. 111. Tu asemenea caz, termenul se dice convențional, și este Termen ex- expre» sau tacit. Krpre* ; de exemplu : me oblig a/ți plăti o preș sau sumă de bani deduii în thd luni. 7«rfts,- de. iexemplu: ine oblig a'ți clădi o casă, si domuni irtlipeari :rtipitMHx rit (L. 73, Pr., Dig., 45, 1, De rob. tMti/atirmibH*). Tu asemene raz, de și nici un termen nu s’a stipulat, totuși trebue ne- apărat să/mi dai umil ea să’ini pot îndeplini obligația mea și să aștepți sezonul favorabil pentru facerea unor aseme- ne lucrări. Potliier, IT, 228. V. și nipru, p. 22. 'Tribuna- lele vor fixa, in specie, termenul in care trebue săini în- deplinesc obligația, aveud in privire obiectul contractului și intenținnea părților (art. 1582 C. C.). Cpr. Trib. Bru- xelles, /Vanii rine btlye, 61, 2, 257. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1889, p. 1044. Vedi Pand. fr., T, 1300 urm. Report. Dalloz, Xuppltni., Obli;)., 502. T, Hnc, VII, 283. „Insăreinânduse Artd»;; C. cineva cu o condiție fără hotărire de termen. dice art. Cahmae i. 893 din Codul Calimach. se va hotări de cătră judecătorie termenul împlinire! ei, după împrejurări, de nu va ii hotă- rît anume de lege¹¹. Cpr. art. 1173 C. italian; art. 1128 C. spaniol, etc. Vedi și nipru, p. 22. V. de ex., L. din 27 april 1877 (art. 4) pentru suspendarea prescripțiilor și a termenelor unor acte judecătorești pe timp de stare de resboiu. ⁶) Acordarea termenului de grație fiind lasată la facultatea judecătorilor, instanța de fond nn comite un exces de pu- tere de câte, ori ea refusă să acorde asemene termene. Cas. rom., S-a II, 9 sept. 1898. 1898, No. 36. Cpr. și Bulet. Cas. 1885, p. 475. V. nipru, p. 91, nota i. Deosebire între terme- nul de drept fi acel de grație. 108 COD. CIV.—CARTEA III.-TIT. III—CAP. Vl.-S-a II.— ART. 1022,1023. umanitate, să’l acorde debitorului nenorocit și de bună cre- dință l). (Cpr. art. 1021, in fine, 1101, 1366, 1582, 1831 C, O., 126 urm.. 502 Pr. civ.; art. 33 L. jud. de pace din 1896), etc. Art. 42, 312 Ei ₙᵤ ₐᵤ jₙₛₐ această facultate în materie comercia- lă, unde debitorul trebue să fie în tot-deauna în măsură de a plăti la timp (art. 44, 312 C. com.). inovațîunea Codul italian a desființat termenul de grație chiar în lian. materie civila, menținandu-l numai in cașul resoluțiunei contractului prin efectul condiții resolutorie tacite (art. 1165, § 3 C. ita]., 1021. in fine, O. rom.), inovație pe care unii o aprobă -), ear alții o critică ³ț. Acelaș sistem este admis și în Codul spaniol de la 1889. Deosebire între termen și condițiuiie și efectele terme- nului înainte de scadență. Art. 1022. — Termenul se deosebește de condițiune pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână execuțiunea. (Art. 1017, 1101, 1146, 1885 C. C. Art. 1185 C. fr.). Art. 1023. — Aceea ce se datorește cu termen nu se poate cere înaintea termenului, dară ceea ce se plătește înainte nu se mai poate repeți. (Art. 993, § 1, 1016, 1092, § 1 C. C. Art. 316 C. com. Art. 1186 C. fr.). Intre termenul suspensiv și condiția suspensivă (art. ') Termenul de drept se deosebește de termenul de grație în următoarele puncte : lft Termenul de drept este un obsta- col la compensațiune (Quod in diem debetur, non compensa- bitur anteguam dies venit, quunqwtm dări oporteut) (L. 7, Pr., Dig., 16, 2, De compensationibus) \ pe când termenul de grație u’o împedecă (art. 1146). Cpr. G. Giorgi, VIII, 76. „Aliud est enim diem obligationis non remisse; aliud humani- tatis gratia fempits indulgeri xolutioniiC. (I,. 16, § 1, in fine, Dig,, loco suprâ cit.). 2^ Cașurile care fac pe debitor să peardă beneficiul termenului, de grație sunt mai nume- roase de cât acele careT fac să peardă beneficiul termenu- lui de drept (cpr. art. 1025 C. C., 128 Pr. civ.). Vedi Mour- lon, II, 1225. AcolJas, II, p. 828. T. Huc, VII, 283. G. Giorgi. IV, 399. Demolombe, XXV, 611. Vedi și infrâ, explic, art. 1101 C. C. și 128 Pr. civ. ”) Vedi T. Huc et Orsier, Le Code civil 'dulie» el le Code Na- poleon, I, p. 251. Giorgio Giorgi, Teoria delle obbligazioni net diritio moderna italiano, IV, 393. ³) Boissonade, Profit de C. C. potir VEmpire du Japon, II, p. 372 și Le noureau Code viril italie» compare an Code Napo- leon, Revue pratique, anul 1868, t. 26, p. 87. DEOSEBIRE ÎNTRE TERMEN ȘI CONDIȚIE. -ART. 1022, 1023. 109 1017) există următoarea deosebire. Termenul nu suspendă însuș existența, ci numai executarea obligațiunii, punend pe creditor în imposibilitate de a urmări pe debitor îna- intea scadenței, pe când condiția suspendă însuș formațiu- nea obligațiunii. Cu alte cuvinte, obligația va avea ființă dacă condiția se va îndeplini, car in caz contrar, ea nu va avea ființă: pe când obligația cu termen își are ființă de îndată, termenul întărdiind numai executarea ei. Am avut. însă ocasiunea de a observa ') că art. 1022 se exprimă în mod prea absolut, când dice că condiția suspendă existența obligații, pentru că obligația condițio- nală există, de vreme ce dă naștere la un drept eventual. In adever, pendente eanditimu^ creditorul are un drept, de și imperfect, transmisibil la moștenitorii soi (art. 1015), de care el poate să dispue și pentru care poale să iee măsuri conservatorii (art. 1016). Din această deosebire fundamentală resultă următoa- rele consecințe: 1° Discurile corpului cert și determinat datorit cu Riscuri in termen sunt în sarcina creditorului ,(art. 9Ț1, in. ^ine și 1071, § 2-): pe când riscurile lucrului datorit sub o con- termen, diție suspensivă și chiar sub o condiție resolutorie. de și legea n’o spune formal, sunt în sarcina debitorului (art. 1018) ³); 2° Ceea ce a fost plătit din eroare înaintea îndepli- Condicția nirei condiții poate să fie cerut înapoi prin condici in biți, pentru că. până la îndeplinirea condiții, debitorul ne- din eroare datoritul încă nimic (pendente conditione nondum debetur), "lepiiniVe? acțiunea în repetiție există de câte ori cineva din eroare, condiții, credendu-se dator, a plătit o datorie inexistentă (art. 993, 1092, Ș li¹); pe când debitorul care plătește înaintea ') Vedi supra, p. 50, 51. ²) Baudry, II, 953. Mourlon, II, 1131, in Jinx. Vedi și supră, p. 65, text și nota 3. *) Vedi t. V, p. 193 și supai, p. 66. *) Vedi t. V, p. 364, 365, text și nota 1. „Acel ce au plătit,.\rt issic. dice art. 1889 din Codul Calimach (1434 C. austriac), poate Calimach. să ceară întoarcerea celor plătite și atunci când datoria atârnă încă de împlinirea condiții adăogite“. Cpr. L. 16, Pr., Dig., 12, 6, De cnndidione buAZDb. Conform: art. 12.18 C. Cant. Zuricli. Cpr. Er. Lehr, Dr. yt'inwiiipw, p. 287, No. 238. Vedi și Pothier, Condidio indebdi, V, IbO și Oblig., 1 VHLHLUILJl, 1434 C. aus- triac și 813 C. german. 110 COD. ('IV.—CAR. III.—TIT. III.—CAP. VI.—S-a II.—ART. 1022, 1023. scadenței termenului nu poate să exercite acțiunea în repe- tiție, pentru că, in realitate, el a plătit ceea ce datorea, însă înainte de termen, renunțând la beneficiul lui (art. 1023, C. C. 316 C. corn.'). J) „In diem debitor, adeb debi- tor est, ut ante diem solutum repetere non possit". (L, 10, Dig., 12, 6, De condictione indebiti). Cașul juca- Și această soluție este adevărată nu mimai când de- aeₚ1ăUt a Plat't prin anticipație, cunoscând existența ter- antieipație mcuulut și renunțând la beneficiul lui, dar chiar în cașul tînța terme-ⁱⁿ care el ar A plătit din eroare, adecă în necunoștința nnhii. termenului, credend că datoria este exigibilă de îndată, Controversa.^^ dₐcA ₐᵣₜ ₐᵣ înțeles a exclude acțiunea în repetiție numai în cașul când debitorul avend cunoștință de termen ar ti renunțat la beneficiul lui, disposiția sa ar fi fost inutilă, aceasta resultând din principiile generale. In ambele cașuri, în adever, fie că debitorul a cunoscut, fie că el n’a cunoscut existența termenului, el plătind un lucru datorit, nu poate, in această materie tradițională, să aibă acțiunea în repetiție, pe care el no avea nici la Ko- mani nici în vechiul drept francez pentru că asemene acțiune nu există de cât atunci când piața făcută nu este datorită (art. 992, 1092, § 1) ⁴). II, 230. Marcade, IV, 572. T. Huc, VII, 281 și VIII, 391, p. 520. Thiry, III, 198. Lanrent, XVII, 185; XX, 346 și toți autorii. Art. 1889 c. l) Această soluție nu sufere nici o dificultate. în cașul când debitorul a plătit prin anticipație, cunoscând existența ter- menului, pentru că el este liber de a renunța la beneficiul lui : „Plata unei datorii limpezite și fără condiție, dice art. 1889 din codul Calimach (1434 C. austriac), nu poate să se ceară înapoi cu cuvânt că s’a plătit înaintea iermemdm^. Con- form : art. 1218 C. cant. Ziirich și art. 813, § 2 din noul Cod german. Eată cum se exprimă acest din urmă text: ,, IH'rd cine betagte rerbindliehkeit torzeitig erfullt, so ist die Rukc- forderung ausgeschlossenu. Ve<|i și t. V, p. 365, nota 1. ²) ^Quod autem sub incerto die debetur, aie existente non repeti- tur^. L. 16, Șl, Dig., 12, 6, De condictione indebiti. J) Pothier, Oblig., 11, 230 și Condidio indebiti, V, 151. 9 Vigie, II, 1302. Baudry, II. 954. Cohnet de Santerre, V, 108 bis II. Lanrent, XVII, 185 și XX, 347. Pand. fr., I, 1369 urm. Anbry et Bau, IV, § 303, p. 88, text și nota 10. Larombiere, II, art. 1186, No. 34. T. Huc, VII, 284 și VIII, 391, p. 520. Fuzier-Heman, III, art. 1186, No. 16. Masse-Verge, ITT, § 537, p. 385, n. 6. Art. 1174 din Codul DEOSEBIRE ÎNTRE TERMEN ȘI CONDIȚIE.—ART. IO”, 1023. UI Tot cc se poate admite numai, este că acel care ar fi Acțiunea in plătit înaintea termenului, șl in Hwtinoșfinfa lui, adecă din eroare, va avea o acțiune în repetițiune numai in privința procentelor procentelor sau scontului capitalului plătit (interusuriiim), căci dacă capitalul este datorit, nu tot așa este și pentru talului, procente, care nu sunt debite, și prin urmare există. în' ""traversa, privința lor, acțiune în repetiție, pentru că, in cât privește procentele sau scontul, debitorul a făcut o plată nedato- rită și din oroare G. Ori care ar fi. soluția ce s’ar admite' asupra chestiune! rasurile iu de mai sus, sunt însă patru ipoteze în care debitorul care^j ar fi plătit prin anticipație și din eroare, ar avea necon- plătit prin testat acțiunea in repetiție, și anume: 1° Când plata ar fost făcută nu numai luiuporr, dar încă re : 2” Când do-’ poate exer- bendile ar ti fost cuprinse în capital, fără ca sâ se facă™”.;¹^ deducțiunea lor: 3" Când eroarea în care se găsea debi- torul ar ii resultatul manoperelor dolosive întrebuințate de creditor : 4" Când debitorul ar li fost incapabil de a face plata. din causa verstei sale sau din alte împrejurări tari. 1O95Î-L A doua dcj^e|>ițq țațe PWtă ipțiȚi <[ondiția șnspen- Termenul sivă și termenul suspensiv este că condiția îndeplenită are efect retroactiv din dina coutractărci obligații :art. 1015, odată efect ab initi^ pe când îndeplinirea termenului suspensiv nu produce nici într’iui caz efect retroactiv italian este formal în aceasta privința. Cpr. asupra acestui text, G. Giorgi, TV, 397. Contra. Acollas, II, p. 828. Marcade, IV, 572 și V, art. 1376, 1377, No. 111, p. 266. Demolombe, XXV, 633 urm. Mourlon, II, 1212, care citea- ză în acest din urmă sens părerea prof. Valette. ’) Cpr. Lanrent, XVII, 186. Demolombe, XXV, 634. Durau-Art. 1120, § ton, XI. 113. Bugnet asupra lui Potliier, Oblig., II, ic 109,“ 9- nota 3. Alarcade, loco supru cit. Mourlon, TI, 1222. Gior- p gio Giorgi, IV, 398. Acest sistem este formal admis prin art. 1126, jț 2 din Codul spaniol: „Dacă acel care a plătit, nu cunoștea, in momentul plaței, existența termenului, dice acest text, el va ii in drept a cere de la creditor dobenda și fructele percepe te V — Contra. Potliier, Coiul ictio hidebiti, V, 152. Larombiere, loco cit., Xo. 35. Demante, Vigie, Au- bry et Ban, Baudry, loco sn/trâ cit. T. Huc, VIT 285. ..La caz de plata unei obligații înainte de termen, dice în acest sens art. 813, § 2, in fine, din Codul german, nu se poate cere scontul dobendilor". „Oie Ef»tuttu»g con Zteincbemin^.en kann nicht ccrlamit u-erden^. A edi și art. 2(2 din acelaș Cod. ²) Cpr. Demolombe, XXI', 636—639. Giorgio Giorgi, IV, 398. Larombiere, II, art. 1186, No. 36. ³) Giorgio Giorgi, IV, 404. Vedi și xn^Ct. p. 107. 112 COD. CIV.—CARTEA 1IL-T1T. III.- CAPIT. VL-S-a II.-ART. 102'2,1023. Aplicarea art. 1583. Art. 1215 C. Calimach. Câte o dată, poate să fie îndoeală asupra punctului de a se ști dacă părțile au înțeles a prevedea în convenția lor un termen sau o condiție, ceea ce nu este fără inte- res, din causa deosebirei ce aur vădut că există între ter- men și condiție (art. 1022). Astfel este, de exemplu, cașul în care debitorul ar fi dis că va plăti când va putea, când va avea mijloace sau când mijloacele îi vor permite (art. 1583); cum potuero, cum commodum erit ¹) ; când se va îndămâna sau înlesni și când nu i se va întâmpla vre o împedecare, după cum se exprimă art. 1215 din Codul Calimach; când îi va sta prin putință ²) și pre cât ii va sta prin putință (autant que cela dependra de. lui) ³), etc. De și s’ar părea că, în asemene cașuri, debitorul s’a obligat sub o condiție potestativă pe care el ar ti în tot- deauna liber a n’o îndeplini, dicend că nu poate, că nu are mijloace, că nu s’a înlesnit, că nu’i stă prin putință, etc.: totuși din art 1583 relativ la împrumut, aplicabil în toate cașurile, resultă însă că debitorul a înțăles a plăti când-va, și judecătorii, în asemenea cașuri, vor fixa un ter- men de plată după împrejurări, soluțiune pe care o admite atât art. 1215 din Codul Calimach cât și art. 1128, § 2 din Codul spaniol de Ia 1889 ; pentru că, a interpreta altfel convenția și a decide că, în asemene cașuri, debitorul este liber de a nu plăti, ar însemna a viola art. 978, după care clausa primitoare de două înțelesuri trebue să se interprete în sensul ce poate avea un efect, ear nu în acela ce n’ar produce nici unul, magis ut valeal. quam ut pereat (L. 13, Dig., 34, 5, De rebus dubiis) ⁴). Aceiaș soluție este, pentru aceleași motive, aplicabilă în cașul în care debitorul s’ar fi obligat a plăti când va 9 L. 125, Dig., 50, 1(5, De cerborum Pv/Hijicatione. Cpr. T. Hac, VII, 246. C. din Besancon. D. P. 64. 2. 180. ³) T. Huc, loco xupră cit. C. Besancon. D. P. 85. 2. 239. 9 Cpr. Laurent, XVII, 175. Demolombe, XXV, 320, 575—577. Pand. fr., 1,1088,1306 urm. Larombiere, TI, art. 1174, No. 5 și art. 1186, No. 5. T. Huc, VII, 246. Troplong, Preț, 431, p. 376, 377. Aubry et Eau, IV, § 303, p. 87. G. Giorgi, IV, 298, 392. „Eemâne la cuviincioasa hotărîre a judecă- toriei, dice art. 1215 din Codul Caiiniacli (904 C. austriac), vremea pentru împlinirea tocmelei și când îndatoritul a fă- găduit că o va implini când va putea și se va îudămâna, și când nu i se va întâmpla vre o împedecare*. EFECTELE TERMENULUI ÎN URMA EXPIRĂREI SALE. 113 voi sau când îi va conveni, cum voluevit. In asemene caz însă, debitorul neputend îi obligat la plata, pentru că el ’și a rescrvat dreptul de a plăti toată viața sa, după moartea lui obligația va exista în persoana moștenito- rilor sei '). „Dacă vremea împlinire! tocmelei s?au lăsat la voință a îndatoritului, dice art. 1214- din Codul Calimach ’*maCL (904 C. austriac), trebue ori să se aștepte până la moar- tea lui, și atunci să se ceară ea să împlinească moșteni- torii lui tocmala, sau dacă îndatorirea va li numai per- sonalnică, care nu trece la moștenitori, trebue judecătoria să hotărească după cuviință vreme îndestulă spre împlinirea ei“. Pentru ca judecătorii să poată însă valida asemene 10W clătise, se cere acaparat ca ele să nu fie destructive a le- găturei de drept care constitue obligația, căci de câte ori se va constata în fapt că nu este vorba de un termen ne- cert, care suspendă numai executarea obligațiunii, ci de o condiție pur potestativă de care ea atârnă, de atâte ori obligația va ti nulă în baza art. 3 010 -). Efectele termen ului in urma expirărei sale. Ajungerea termenului la scadență permite creditoru- lui de a cere executarea obligații și de a urmări pe de- bitor. dacă el nu plătește de bună voe (art. 1022, 1023). i) Laurent, XVII, 17b'. Demolombe, XXV, 319, 575. De- mante, V, 94 bis 11. Larombiere, II, art. 1174, No. 4. Pand. fr., L 1083, 1311. Molilor, T, 144. Masse-Verge, III, § 534, p. 376, nota 16. Bufnoir, Theot-ie de la condition, p. 120. Cpr. art. 1214 C. Calimach. Jurisconsulții romani nu erau de acord asupra conven-Dreptul ro- țiunii prin care debitorul se obligase a plăti cum rolwil. maⁿ- linii voean, în adever, ca asemene convenție să fie nulă, quidam hmtilem esse stipulat ionem uimit (L. 46, § 2, Dig., 15, 1, Dr cerb, oblig.), soluție care se vede admisă și de Po- thier (TI, 47), ear alții voean ca stipulațiunea să fie execu- tată de moștenitori, dacă autorul ei manifestase în acest sens voința sa înaintea morței sale : ulii Ha imitilem, si antequam conslituas, niorieris; guod venim est (L. 46, § 2, Dig., loco cit). Un autor modern a reprodus distincțiunea romană și în dreptul actual (Duranton, XI, 27); insă părerea sa este generalmente respinsă. ²) Demolombe, XXV, 576. Pand. fr., I, 1314 urm. Vedi și supră, p. 30 urm. 8 114 COD. CIV.—CAR. IIL—TIT. IIL-CAP. VL-S-a II.—EFECTELE TERMEN. înaintea expirărei termenului însă, creditorul nu poate formula o cerere de plată în contra debitorului, chiar dacă termenul s’ar împlini pendente lite, înaintea pronunțărei hotărîrei ¹). Momentul Creditorul neputend urmări pe debitor de cât la ex- când tenne-pirarea termenului, cată se determinăm momentul în care der/ca ajunsErmenul se consideră ca ajuns la scadență și datoria ca la scadență.exigibilă. Totul. în această privință, atârnă de voința păr- ților. In lipsă însă de o convenție expresă, sunt oare care regule tradiționale, pe care atât doctrina cât și ju- risprudența le aplică și astăzi. Actele de ur- Prima regulă în această privință este că creditorul mărire nu potₙᵤ yOₐtc să exercite nici un act de urmărire contra de- Ți Xâ Y POIIT *1 t"P L de cât adonabitorului de cât a doua di după expirarea termenului (art. fLeaPtenne’ $1$’ § “ C⁰Iⁿ•’ ' c^v^’ ^ua scadenței (dies nulul, ad quem) aparținând toată debitorului, gaia lotus îs dies arbitri» solwntis tribui debet (Instil., § 2, III, 15, De verb, obligati one). Art. 1212 C Calimncli. ^Dacă s’au pus la tocmală o di hotărîtă spre câști- garea unui drit, dice art. 1212 din Codul Calimach (903 C. austriac), se câștigă (ivitul acesta la aceiaș di 5 ear spre împlinirea îndatorirei, folosește pe îndatoritul întreaga di hotărîtă^ ²\ Astfel, dacă nfam obligat a’ți plăti 1000 lei la 1 ia- nuar. nu vei putea face acte de urmărire in contra mea de cât la 2 ianuar. dina de 1 ianuar fiind înlănntrul ter- menului și aparținendu’mi toată ³). piuaaquo De asemene, dina luată drept punct de plecare a ter- 'dinYcnner'¹¹^^ a ⁿu ^ace Parte din termen, non compu- Dreptul străin si art. 1881) Ci Cil- ii macii. i) Cas. fr. Pand. Period. 1898. 1. 62. Dreptul din 1897, No. 65. Vedi infrâ, p. 121, t. și n. 2.—Creditorul n’ar putea, înainte de termen, nici să cheme în judecată pe debitor pentru ca el să recunoască sau să confirme o datorie verbală. Demo- lombe, XXV, 617, 618. Pand. fr., I, 1337.— Vedi însă La- rombiere, II, art. 1186, No. 24. !) Conform art. 1130 C. spaniol; 188, ab intio, C. german. Vedi și art. 1889 C. C. rom., după care prescripția nu se soco- tește câștigată de cât după împlinirea celei de pe urmă di a termenului defipt prin lege. ³) Thiry, III, 11. Demolombe, XXV, 642. Baudry, TI, 885, 951. Laurent, XVII, 191. Demante, V, 108 bis I. Larombiere, II, art. 1186, No. 17. Aubry et Rau, I, § 49, p. 165 și p. 243 din ediția a V-a. Pand. fr., I, 1379. T. Huc, VII, 287. Giorgio Giorgi, IV, 403. EFECTELE TERMENULUI ÎN URMA EXPIRĂREI SALE. 110 lătur in lermw (art. 187 7). Astfel, dacă în (lina de I ianuar. m’am obligat a’ți plăti 1000 Iei în termen de 10 dile, diua de 1 ianuar nenumărând, scadența va avea loc la 11, ear creanța va li exigibilă tocmai la 12 ianuar. Art. 307 din Codul de comerț face aplicațiunea aces-^’ 2^ pi tui principiu la cambii, ear art. 729 Pr. civ. la terme- eiv. nele date pentru a face oposiție, apel, recurs, etc. Acest principiu este aplicabil în privința ori cărei unități a timpului luată de părți ca punct de plecare a termenului, iie că această unitate este mai mică sau mai marc de cât dina. Astfel, oara, luna sau anul a quo nu întră nici o dată în calculul termenului²). Dacă însă m'am obligat a ți plăti o sumă de bani de Uasunte în ta , . , care dma a ap» in opt sau emeispredece dde, se mțblege ca tacitamen-qᵢₗ₀ ₑₛtₑ cu- te am cuprins în termen diua a qno, și va expira a opta sau a cinspredecea di, că acest termeni¹¹™^ iu tw- _ iuen. și va ii de t sau 14 dile libere, ca și cum aș ti stijmlat un termen de o septămână sau două ³). Termenul se poate socoti pe oare și frac- Gnuenui si>- . , cotit pe oare, inac- chiar pe țiuni mai mici. Oara, în asemene caz. se socotește. ,JV , . BCU, Ului/ Centra! University Liorary Clu pliiuta la prima lovitură care sună oara urmatorc ¹ n piua este un interval de 24 oare socotit de la ⁱⁿe' zul nopței pănă la mezul nopței următoare (art. 1888 C. *’ 0 Cpr. art. 88, 1", 150, 751 Cod. federal, al obligațiilor din Art. 187 C. 1881. Art. 187 din noul Cod german cuprinde in această sărman, privință următoarea disposițiune : „Dacă începutul unui termen este determinat după un eveniment sau după un moment care se găsește în cursul unei dile, dina în care acest eveniment sau acest moment are loc, nu face parte din termen. — Dacă însă termenul a început a curge la în- ceputul unei (Iile, această di face parte din termen. Se mi- meră de asemene diua nașterei unei persoane, când e vorba de a se calcula versta eiD In cât, privește această din urmă chestie, relativă la numărarea celor 21 ani ai majo- rității, vedi t. II a lucrării noastre, p. 58, t. și n. 1. ■) Cpr. T. Huc, VII, 287. Laurent, XVII, 191. Domolombe, XXV. 643. Larombiere, II, art. 1186, No. 13. Aubry et Rau, I, § 49, p. 164 și p. 242 din ed. a V-a. Pand. fr., I. 1380 și autoritățile citate acolo. Giorgio Giorgi, IV, 403. ³) Demolombe, XXV, 644. Larombiere, II, art. 1186, No. 13. Pand. fr., I, 1381. ⁴) Demolombe, XXV, 645. Anbry et Rau, I, § 49, p. 162, 163 și p. 240 din ed. V-a. Larombiere, II, art. 1186, No. 11. Pand. fr.. 1,1382. G. Giorgi, IV, 403. Merlin, Repert. Prescriptiv, S-a II, § 1, No. 3. 116 COD. CIV.—CAR- HI.—TIT. III.—CAP. VI—S-a. II.—EFECTELE TERMEN. Art. 1211 ij „Doădeci și patru de ceasuri după legi împlinesc o Calimach. ^cₑ 1211 din Codul Calimach (902 C. austriac). Astfel, dacă în dina de 1 ianuar, la 12 oare, m’am obli- gat a’ți plăti 1000 lei întro di. termenul va expira în dina de 3 ianuar, când ceasul va bate 12 oare de noapte -). Cum se so- Expresiunele 24 oare, 48 oare. însemnează o di sau menid de 24,dou6 dile, cu începere de la mezul nopței a dilei în care oare, etc.contractul s’a încheiat (art. 1888), afară de cașul în care părțile ar ii înțeles a socoti termenul pe oare ³). Termini! în- Termenii însemnați cu lunele sau scptămânele se îm- semnati cu Iu- „ * , , neie sau sep-pnnesc in diua lunei sau septamanei corespundetoare cu uinânde. ^jᵤₐ punctului de plecare (cpr. art. 307 C. com.. 730 Pr. civ.) ⁴). Astfel, termenul de o lună, cu începere de la 13 de- chembrie, expiră la 15 ianuar. Termenul de 6 luni, cu în- cepere de la 27 fevruar. va expira la 27 august, și la 28 august creditorul va putea, să urmărească pe debitor. Ter- menul de 6 luni însă, cu începere de la 28 fevr., în ca- șurile în care această lună are 28 (.Iile, va expira la 31 august, ear nu la 28 august (cpr. art, ₍730, § 2 Pr. civ.). Bacă m’am obligat a’ți plăti o sumă de bani la ju- mătatea, începutul sau sfârșitul unei luni, termenul va expira la 15 a acelei luni, la prima sau ultima di a lunei (art. 307, § ultim C. corn.) “). ') Nu este deci vorba în specie de dina naturală, care începe la răsăritul soarelui și se sfârșește la asfințitul lui, ci de dina civilă, astfel cum o socoteau și Romanii : „More ro- mano dies a media nade incipit, et sequentis noctis media parte tinitur^. (L, 8, Dig., 2, 12, De ferils). Cpr. Aubry et Rau, ed. a V-a, I, § 49, p. 240. Merlin, op. cit., v⁰ Date, n. 2 și v° Jour. ‘0 Pand. fr., I, 1383. Laurent, XVII, 192. T. Huc, VII, 287. G. Giorgi, loco cit. Larombiâre, loco cit. Demolombe, XXV, 646. Aubry et Rau, I, § 49, p. 163. Cpr. art. 188 C. ger- man.-• Curtea noastră supremă a decis că și termenele de procedură încep și se sfârșesc tot la mezul nopții a fie că- rei dile. Dreptul din 1884, No. 61. ³) Larombiere, II, art. 1186, No. 11. Pand. fr., I, 1384. ⁴) Pand. fr., I, 1385. Demolombe, XXV, 647. Laurent, XVII, 192. Aubry et Rau, I, § 49, p. 164. Larombiere, 11, art. 1186, No. 11. G. Giorgi, IV, 403. Art 192 0. B) Cpr. art. 192 C. german, unde se dice: „Unter Anfang des $eⁿuaⁿ" Monats wird der erste, unter Mitte des Monats der funf- zehnte., unter Ende des Monats, der letzte Tag des Monats ferstandetD. EFECTELE TERMENULUI ÎN URMA EXPIRÂREI SALE. 117 Ilemânc bine înțeles că lunele sunt astfel cum au Ddendarui fost stabilite în vechiul calendar (iulian) reformat de I. Cesar, care la noi, este acel oficial ⁾), afară de cașul în care părțile ar fi avut in vedere calendarul gregorian (stil nou). In privința anului, el se va socoti împlinit la expi-T',l'm⁰llb îⁿ- rarea ultimei țlile a liniei a 12-a. Astfel, dacă m'am obli- eⁿann. ' gat a’ți plăti 1O0O lei într’un an, cu începere de la 28 fevruar, termenul nu se va împlini de cât la 1 martie a anului viitor, ear nu la 29 fevruar, presupunem! că acel an este bisect, și prin urinare, datoria va fi exigibilă la 2 martie -). Anul. în regulă generală, are 365 (Iile L. Prin jumătate de an se înțeleg 6 luni; prin un sfert de an, 3 luni ; prin o jumătate de lună, 15 i.lile, etc. ⁴). î) Spre a înlesni relațiile internaționale, care din di în di Serviciul tr- devin mai frequente, decretul din 20 dech. 1864 a adoptat calendarul gregorian pentru serviciul poștelor și telegra-^^,,.^:^¹^ felor. Veen. expirarea termenului facultatea de a opune o excepție per- emptorie ori cărei cereri de urmări re din partea credito- rului, care. înainte de termen, nu poate, cel puțin în re- gulă generală, să facă nici chiar o poprire ⁴), nici să ob- ție o condamnare in futurum ⁵î. J) „Ditm adjeclus (J'jdit, ne pru-seuti die păunite debeutur*. (L. 41, ți 1, Dig., 45, 1, De cerb. Mițiationibus). Vedi și Jnstit,, § 2, III, 15, De cerb. Mij., unde se dice : „...îd uutem quod in diein stipidamus, stalim guidem debetur; aed peti prins quu/u dies ceniat, wh pofest.-d. „Nu poate da- tornictd (sau mai bine dis creditorul), dice Andr. Douici (hapit. 8, § BJdftU ceaifă datoria sa pană nu va veni soro- cul și (.Una însemnată prin zapis*, și acelaș legiuitor adao- gă aiurea : „Nici dobenda, nici datoria înaintea vadelei nu se cere” (§ 3, capit. 19, Despre (ornătă). Vedi și art. 1210 din Codul Calimach (902 C. austriac), unde se dice că tocnie- lele trebue să se împlinească lu creme. Mai ve^i încă art. 1862 0. Calimach (1413 C. anstr.), art. 271, § 2. C. german, etc. *) Cas. fr., Pand. Period. 1898. 1. 62. Dreptul din 1897, No. 65. Cas. Napoli, 1 martie 1893. 11 Faro italiano, 1893, 1, 142.—Contră. Cas. Roma, 6 fevr. 1889, La iM/ye, 89, 1. 506. Vedi G. Giorgi, IV, 397, p. 451, nota 2. Vedi și s«- prâ, p. 114, text și nota 1. ®) Cpr. Pothier, TI, 233. Baudry, II, 956. T. Huc, VII, 286. Pand. fr., 1, 1347. Laurent, XVII, 181. Demolombe, XXV. 622. Larombiere, II, art. 1187, No. 2. Mourlon, TI, 1218. Molitor, I. 147, 148. Vigie. II, 1299. Giorgio Giorgi, IV, 406. Aubry et Ban, IV, § 203, p 90. Cas. fr., D. P. 80. 1. 38. Cpr. L. 70, Dig., 46, 3, De sulutionibus ; - L. 50, Dig., 44, 7. De oblig, et aetionibus; — L. 17. Dig., 50, 17, De regulis juris anlapu, etc. *) Marcade, IV, 578. Demaute, V, 109 bis. Laurent, XVII, 188. Demolombe, XXV, 617, 618. G. Giorgi, IV, 397. Vedi și supru, pag. 53.— Vedi însă Larombiere. II, art. 118o, No. 24. s) Laurent, XVII, 187. Demolombe, XXV, 610. D. Kebapci, Pr. cir., II, 217. Garsonnet, Pr, cir., HI, § 542, iu fine, p. 122 CODUL CIVIL.—CARTEA III.—TIT. III—CAP. VI.—S-a I.—ART. 1024. Cașul în care Dacă termenul a fost stipulat numai în favoarea cre- fosTstipuiatditorului, acesta nu poate li silit a primi plata înainte de in favoarea termen (art. 316 0. corn.), avend însă facultatea de a re- cre^I^oru'ulnunța beneficiul iᵤj și de a constrânge pe debitor să plătească înainte de termen. Art. 1616. Astfel, deponentul poate să ceară restituirea deposi- tului înainte de termen (art. 1616), soluție aplicabilă la toate cașurile analoage : ÎJbi eadem ratio, ibi Idem jus'Y Cașul în caro jₙ fine, dacă termenul a fost stipulat atât în intere- fos™tipulat SU1 debitorului cât și a creditorului, fie care putând să în interesul revendice beneficiul Ini, consimțământul lor mutual este ^eredit^ pentru ca plata să poată în mod valid fi făcută mini. înainte de expirarea termenului -). 507. Cpr. C. Grenoble, D. P. 83. 2. 126. Vedi și supră, p. 53, t. și n. 2. Acte conser- Creditorul cu termen avend însă de pe acum un drept vatorii. Art. cert, poate, ca și acel condițional, să facă acte conserva- ¹⁰¹⁶- torii (art. 1016). Laurent, XVII, 188. Arntz, TIT, 108. De- mante, V, 109. Demolombe, XXV, 612. Marcade. IV, 578. G. Giorgi, IV, 402. Thiry, III, 11. Aubry et Rau, IV, § 203, p. 90. Pand. fr¹.¹,¹ I, 1331. Larombiere, II, art. 1186, No. 29 și toți autorii. întreruperea Astfel, creditorul cu termen ar putea să întrerupă pre- preseripțit scripția în privința acțiunilor reale, aceasta fiind un act în privința conservatorii!, și aceste acțiuni fiind prin excepție, după reaîeⁿ\rt. legea noastră, supuse prescripții în folosul celui ce deține 1885,' § 2. lucrul, chiar și mai înainte de expirarea, termenului la care acele acțiuni pot fi subordonate (art. 1885, § 2 adaos de legiuitorul nostru, după părerea lui Marcade). Vedi supră, p. 54, 55. Cpr. Demolombe, XXV, 615. G. Giorgi, ’ IV, 401. Art. 974,975. Creditorul cu termen nu poate însă usa de beneficiul art. 974, ci numai de acel a art. 975. Vedi t. V, p. 212 și 241. — El poate de asemenea să exercite acțiunea în si- mulație. Vedi t. V, p. 273, n. 3. ‘) Cpr. Baudry, II, 956. Laurent, XVII, 181. Demolombe, XXV, 623. Mourlon, II, 1218. Larombiere, TI, art. 1187, No. 2. Aubry et Rau, IV, § 303, p. 90. G. Giorgi, IV, 406. Pand. fr., I, 1354. Demante, V, 110. T. Huc, VII, 286. s) Pothier, II, 233. T. Huc, VII, 286. Vigie, II, 1299. G. Giorgi, IV, 406. Demolombe, XXV, 624. Laurent, XVII, 180, 182. Demante, V, 110 bis. Baudry, II, 956. Mourlon, II, 1218. Acollas, II, p. 829. Pand. fr., I, 1355. Aubry et Bau, IV, § 303, p. 90L Toullier D., III, partea II, 677. Molitor, op. cit. I, 147. C. Toulouse, Pand. Period., 1898. 2. 57. Vedi și Cas. fr., Pand. Period., 96. 1. 325. PERDEBEA BENEFICIULUI TERMENULUI.—ART. 1025 U. C., T15 U. COM. ] 03 Perderea beneficiului termenului. Art. 1025.- Debitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului când este cădut în d^onjitară ‘), sau când, prin fapta sa., a micșorat siguranțele ce prin contract dăduse creditorului. (Art. 1323, 1523, 1552, 1646, 1661, 1673 C. C. Art. 128 Pr. civ. Art. 715 C. corn. Art. 1188 C. fr.). Art. 715 Cod. com. — Datoriile cu scadență obligatorie în sarcina falitului, și acele a căror scadență este subordonată voinței sale, sunt considerate ca ajunse la scadență prin efectul declarațiunei falimentului.—Din momentul declarărei iu stare de faliment, creanțele în contra falitului, în ceea ce privește parti- ciparea lor la deliberările falimentului, vor remânea fixate în manele ultimului purtător anterior declarărei în stare de fali- ment ; asemenea și cele care se vor ii aflând în circulațiune in străinătate, vor remânea fixate in manele ultimului purtător din țară, anterior declarărei in stare de faliment. (Art. 704, 778 0. com. Art. 1025 C. C. Art. 701 C. com. ital.; 444 C. com. fr.- 58 C. germ.; 450 C. com. belgian, etc.). Debitorul perde beneficiul termenului în următoarele cașuri : P când el a fost declarat în stare de faliment. -) Fălim. ) H. Vidări, op. cit., VIII, 7832, p. 245. Tito Masi, I, p.322. Calamandrei, o/x cit., 1,158. Pand.fr., I, 1480. Rodiere, De la SolidaritA, p. 223. Esnault, Faillites, I, 170. Pand. fr., I, 1480. Laurent, XVII, 214. Riviere, op. cit., p. 603. Demo- lombe, XXV, 703. Lyon-Caen et Renault, op. cit., VII, 264 bis. Repert. Dalloz, SuppUm., Oblic/., 531. Aubry et Rau, IV, țț 303, p. 90, Duranton, XI, 119. Larombiere, II, art. 1188, No. 23. Cuzzeri. op. cit., VII, 164. Cpr. C. Bordeaux și Trib. com. Marseille, D. P. 55. 2. 246. Pand. Period. 1898. 2. 278.—Contră. C. Bordeaux (6 ianuar 1836), Repert. Dalloz, FaiUite, 257, nota 2. ‘J) Vedi asupra acestei excepțiuni, care ’și are ființă și in Co- dul com. francez (art. 163, § 2 și 444, § 2 C. com.), Cala- mandrei, op. și loco cit. Lyon-Caen et Renault, IV, 237,238, 523. Repert. Dalloz, Faillite, 258 urm. Demolombe, Laurent, loco supră cit. Pand. fr., I, 1481. Cuzzeri, op. și loco cit. ³) Demolombe, XXV, 708 Laurent, XVII, 215 și XXXI, 245. Repert. Dalloz, Supplem., Oblig., 531, in fine. Pand. fr., I, 1485. Lyon-Caen et Renault, op. cit., 265. P. Pont, Privii, et hypoth., II, 1131. Martou, Idem, III, 1252. Aubry et Rau, III, § 287, p. 435, t. și nota 1. Repert. Dalloz, Privii, et hypoth., 1780 și Sitpplem., eodem 1188.: -Contră. Duranton, XX, 229. Taulier, VII, p. 381. PERDEREA BENEFICIULUI TERMENULUI.—ART. 1025 C.C., 715 C. COM. 127 textul francez nu vorbește de insolvabilitate, ci numai de faliment. (Veji suprti, p. 1.24, ad notam'). Perderea termenului pentru debitorul insolvabil areIⁿ î;ⁱs deⁱⁿ" loc de drept, tara nici o cerere in judecata din partea crc-tea debitorn- ditorului. de și Curtea de Casație din Francia a decis con-¹'^ P®rd trarul C, destul este ca, în fapt, să se constate că pasivul termenidid debitorului întrece activul său ceea ce se va constata.are *pso în deajuns prin fuga sau disparițiunea debitorului ³) : prinjm * urmărirea averei sale de câtră mai inului creditori (art. 128 Pr. civ. ); prin neplata datoriilor după acordarea mai multor termene de grație ⁴) ; prin însuș mărturisirea ce ar face datornicul că nu mai este în stare să plătească dato- riile sale³): prin separarea de patrimonii admisă în fa- voarea femei debitorului c). Totul in tine este o chestie de fapt. Faptul moștenitorului debitorului de a primi moște- Primirea nirea sa sub beneficiu de inventar nefiind însă o probă de debitorului insolvabilitatea mostenirei, nu aduce cu sine exigibilitatea⁸¹¹¹’ beneficiu . , . . , ' , . ᵥ ° de inventar, creanțelor neajunse mea la scadența C. 3° A treia împrejurare care face pe debitor să pear-Mieșorarea a- dă beneficiul termenului este micșorarea prin fapta sa asigurărilor ce el dăduse creditorului prin contract. iiitominipriti Această decădere nu are loc de drept, ci trebue ca e,>lltract- creditorul să dobândească o hotărîre care să declare că de- bitorul a perdut beneficiul termenului sj. Pentru ca această causă de decădere să fie aplicabilă se cer doue condițiuni: ') Vedi D. P. 92. 1. 281. Pand Period. 93. 1. 12 și 94. 1. 145. Cpr. Baudry, II, 1119, in fine, ²) Cpr. C. Bourges, D. P. 92. 2. 455. Laurent, XVII, 197 și 210. T. Huc, VII, 287. Vedi și nota lui Marcel Planiol, in I). P. 92. 2. 281 urm. Judecătorii, la caz de contestație, nu fac deci de cât să constate starea de insolvabilitate a debitorului. ³) Cpr. Larombiere, II, art. 1188, No. 4, in fine. ⁴) Cpr. C. Colmar, D. P. 64. 2. 230. ⁵) Cpr. art. 1979, lit. a C. Calimach. ®) C. Paris, 24 nov. 1864. Pand. fr., Oblig., I, 1410. Larom- biere, II, art. 1188, No. 4, in fine. ‘) Vedi t. III, p. 373, unde se arată controversa. —In Codul Calimach, primirea moștenirei sub facerea de bine a legei prin catagrafie, aducea din contra deschiderea concursului creditorilor (art. 1979 lit. b). s) Laurent, XVIII, 415. 128 c. c.—CAR. III.—TIT. III.— CAP. VI—S-a II.—ART. .1025 C. C., 715 C. COM. Micșorarea 1° Debitorul trebue să fi micșorat prin fapta sau ^Aptui^sa?"eulpa sa O siguranța dată creditorului. De exemplu : Con- cuipa debito-stituind o ipotecă asupra moșiei mele, mâ apuc în urmă nihu. ș| tai pădurea care îi mărea valoarea : sau constituind o ipotecă asupra unei case, me apuc și o distrug. Este evi- dent că, în asemenea cașuri, independent de acțiunea în daune ce va avea creditorul, ipoteca va deveni imediat exigibilă și voi perde beneficiul termenului, ori cât de lung el ar fi fost, pentru că implicitamente prin contract m’am obligat a nu micșora garanția creditorului; Siguranța 2” Trebue să fie vorba de o siguranță convenționa- ^onibrit.^lă-) conferită creditorului prin contract³), fie din capul credit, prin contract. Cașul în care siguranța dată prin contract a fost micșora- tă prin caz fortuit. Deosebire de la C. ir. și de Ia legea belgiană. ’) Deci, dacă siguranța dată prin contract n’a fost micșorată prin faptul debitorului, ci prin caz fortuit, precum ar fi, de ex., cașul în care imobilul constituit ipotecă ar fi fost distrus prin un cutremur, prin o inundație, etc., debitorul nu va perde beneficiul termenului, pentru că, în asemene caz, nu există din partea lui o violare a contractului, ci un fapt neprevedut (damnum fatale) de care el nu poate să fie res- ponsabil. Art. 2131 din Codul fr. (art. 79, § 2 L. belgiană din 1851), prevede din contra că distrugerea sau degradarea fortuită a imobilului ipotecat aduce pentru debitor perderea terme- nului și resiliarea contractului, el putând însă să înlăture această decădere oferind creditorului un suplement de ipo- tecă, sau mai bine dis o ipotecă într’un alt imobil. Acest text fiind eliminat de legiuitorul nostru, soluția, la noi, va fi cu totul alta, pentru că perderea beneficiului termenu- lui fiind o decădere, asemene decădere nu poate să existe de cât în cașul anume prevedut de lege, adecă atunci când debitorul prin fapta sa și violarea contractului, a micșorat garanțiile conferite creditorului (art. 1025). Cpr. Lau- rent, XVII, 203 și XXV, 516. Vigie, II, 1307. Giorgio Giorgi, IV, 414. Aubry et Hau, IV, § 303, p. 89, nota 13. T- Huc, VII, 288. Demolombe, XXV, 680. Demante, V, 111 bis IT. Vedi și L. 27, Dig., 20, 1, De pignoribus, după care perderea sau distrugerea fortuită a lucrului ipotecat nu dădea loc la nici un recurs in contra debitorului. ²) Cpr. Cas. fr. D. P. 82. 1. 201. ³) Din împrejurarea că art. 1025 se referă la siguranțele con- ferite creditorului prin contract, resulta că perderea bene- ficiului termenului nu se aplică la siguranțele care resulta din singura autoritate a le.gei, fără stipulațiunea părților, precum este ipoteca legală (Pand. fr., Oblig., I, 1423), pri- vilegiul vendetorului, a copartașilor, a architecților, pe- PERPELEA BENEFICIULUI TERMENULUI.—ART. 1025, C. C., 715 C. CUM. 139 locului, fie prin un contract posterior r): de unde rcsultă că, dacă debitorul n’a dat creditorului nici o siguranță specială. înstrăinarea bunurilor sale nu ’1 face să peardă beneficiul termenului, de și înstrăinarea micșorează sigu- ranța creditorului -). Faptul înstrâinărei unui imobil ipotecat pentru asigu-bistrăin^^ rarea unei creanțe anterioare, cunstituc el din partea pro- ipotecat, prietarului acelui imobil o micșorare a siguranței conferite creditorului ipotecar ? O distincținne se impune : Dacă în- tregul imobil ipotecat a fost înstrăinat unei singure per- soane, această înstrăinare n’a micșorat siguranța dată cre- ditorului ipotecar, el putend prin efectul dreptului de ur- mărire (droit, de aude) să’l urmărească in mâna celui de al treilea detentor, ca și cum imobilul ar ti remas în mâna proprietarului debitor (art. 1790; ³;. tracilor și antreprenorilor (art. 1737), etc. —Astfel, dacă cumpărătorul căruia s’a dat un termen pentru plata imo- bilului vendut, îl degradează sau îl distruge, vendetorul nu va putea să invoace art. 1025, considerând beneficiul terme- nului ca perdut plntru debitor ; D ifiind că privilegiul nu este o siguranță dată de debitor, ci de lege ; și 2° pentru că art. 1025 cuprindem! pentru debitor o decădere a dreptului seu, mi poate fi întins la cașuri neprevedute. Laurent, XVII, 202. T. Huc, VTT, 288. G-.Giorgi, IV, 411. Demaute, V, 111 bis 11. Aubry et Bau, IV, Ș 303, p. 89, îl 14. Demo- lombe, XXV, 675. Larombiere, TT, art. 1188, No. 11. Vedi și distincția propusă de Baudry, II, 958. De asemenea, și pentru aceleași motive, art. 1025 1111 va Art. 1025 nu fi aplicabil do câte ori debitorul n’a constituit o siguranță «șțe aplica- specială creditorului, pentru că, de și toate bunurile debi-/L torului formează gagiul creditorilor sei (art. 1718), aceastăiPa constituit siguranță generală resultă din lege, ear nn din voința păr- o siguranță ți lor. Cn alte cuvinte, art. 1025 nu se referă la atingerileeie' ț/enertdv ce debitorul poate sa aducă patrimoniului sen, ci ,|,toⁿⁱ u|. mimai la acele ce el poate să aducă siguranței s/wvmZc date sau promise creditorului. Cpr. Laurent, XVII, 202. De- mante, V 111 bis U. Baudry, II, 957. Demolomlng XXV, 672. l’and. fr,, 1, 1424 urm. Larombiere, 11, art. 1188, No, 13. Aubry et Ban, IV, p. 89, nota 14. Acollas, ÎL p. 830 și toți autorii. Cpr. Curtea Metz, D. 1*. 69. 2. 206. ') Demolombe. NXV, 673. ²) Thiry, LII, 12. ’) Cpr. art. 1791, după care cei de al treile, în calitate de Art. 1791. detentori ai imobilului, se bucurii de toate termenele de plata ce le ar avea debitorul primitiv. Vedi Laurent, XVII, 130 C. 0 —CART. III.—TIT. HI.-CAI’. VL-S-aIL-ART. 1O25,C. U., 715 C.COM. Dacă însă numai o parte din imobilul ipotecat sau dacă tot imobilul a fost înstrăinat. însă la diferiți cum- părători, se decide generălmente că asemene înstrăinare parțială sau divisată constîtue o micșorare a siguranței conferite creditorului ipotecar, pentru că, pe lângă că din această parcelare poate să resulte o depreciare simțitoare a imobilului, apoi creditorul este expus a primi plăți par- țiale de la terții detentori, fie că ei înțeleg a usa de fa- cultatea ce le dă legea de a purga imobilul, fie că’l de- Iasă sau se lasă a fi expropriați ¹). Schimbarea O schimbare în exploatarea imobilului ipotecat putend phatar^bsă atragă adese ori o micșorare a valorei acestui imobil, (nobilului se decide generălmente că debitorul ar putea fi declarat că ipotecat. ₐ pₑᵣjᵤₜ bₑₙₑficiul termenului, de câte ori el a încetat de a'și exploata imobilul în modul în care îl exploata îna- inte de constituirea ipotecei *). Constituirea pentru concedarea unui drept real asupra imo- real asupra bitului ipotecat, precum ar h, de exemplu, constituirea imobilului ᵤₙₑj ₛₑᵣvituți sau a unei alte ipoteci, ea n’ar constitui în genere o micșorare a siguranței creditorului primitiv, pen- tru că, dacă acesta s’a conformat legei în privința înscrie- rei ipotecei, ipoteca constituită în al doile rang nu’i strică absolut nimic, ear servitutea nu ’i este oposabilă ³). Faptul din pₑ ₛj ₐᵣț ^025 prevede numai cașul în care debito- torului de a rut, prin fapta sa, ar fi micșorat siguranțele date credito- nu da cmlit.ᵣᵤțᵤj pᵣjₙ contract, totuși se admite atât de doctrină cât si ^uraur de ¹ ’ promise prin și de jurisprudență că faptul debitorului de a nu da cre- ditoFulni siguranțele ce’i promisese prin contract... se îl d^benefiefiddebitor? non ha dato le cautele protnesse, după cum se ex- teimenului. pᵣjₘₐ art. 1176 din Codul italian, este asimilat micșorărei 206. Demolombe, XXV, 686. Larombiere, II, art. 1188, No. 17. T. Huc, VII, 288. G. Giorgi, IV, 414. Pand. fr., 1, 1445. P. Pont, Privii, et hypoth., II, 694. — Contra. De- mante, V, 111 bis IV. ]) Pand. fr., I, 1447. Demolombe, XXV, 685. Demante, V, 111 bis IV. Larombiere, II, art. 1188, No. 15. Aubrv et Rau, III, § 286, p. 429, t. și n. 14. T. Huc, VII, 288. G. Giorgi, IV, 414. — Vedi însă Laurent, XVII, 206, 207. ²) Vedi T. Huc, VII, 288, care citează în acest sens o sen- tință a trib, din Arlon (Belgia), din 19 Iulie 1888. s) Laurent, XVII, 205. Pand. fr., I, 1443. Demante, V, 111 bis III. EFECTELE PERCEREI BENEFICIULUI TERMENULUI. jjj siguranțelor conferite,, și ca atare, atrage după sine per- derea beneficiului termenului (argument din art. 1646 (1. C. și 128 Pr. civ.') D. In acest din urmă caz însă, debitorul poate, cât timp perderea beneficiului termenului nn fost admisă de justi- ție, să deie asigurările ce promisese, pe când în caz de a fi micșorat prin fapta sa siguranțele date prin contract, el nu mai poate să restabilească lucrurile, perderea bene- ficiului termenului fiind în asemene caz ireparabilă-). Art. 128 din Fr. civ. mai prevede încă și alte ca- suri în care beneficiul termenului este perdut, însă acest text referind usc, după părerea generală, la termenul de grație, pe care judecătorii îl pot acorda debitorului neno- rocit și de bună credință (art. 1101 C. C., 126 Pr. civ.\ acest text va fi examinat atunci când ne vom ocupa des- pre termenul de grație ³i. Efectele perderei beneficiului termenului. Când, prin aplicarea art. 1025. debitorul a perdut beneficiul termenului,C datoria devine purii și simplă, și creditorul poate să uzeze de toate căile de drept pentru a dobândi de îndată plata creanței sale. Dacă însă creditorul a urmărit averea debitorului, și tribunalele vor decide că acest din urmă nn era insolva- bil, nici micșorase garanțiile date prin contract, nici re- fuzase de a da garanțiile promise, creditorul va suferi cheltuelele de judecată, pntend chiar fi condamnat și la daune, dacă prin această urmărire el a compromis credi- tul debitorului (art. 998'1 D. ¹) Baudry, TT. 957. Vigie, II, 1307. F. Herman, III, art. 1188, No. 57. Thiry, III, 12. Repert. Dalloz, SuppUni., ObUț/., 521. Laurent, XVII, 204. Acollas, II, p. 830. T. Huc, VII, 288, in fine. Demolombe, XXV, 677, 678. Larombiere, 11, art. 1188, No. 18. Pand. fr., L 1463 urm. Aubry et Rau. IV, § 303, p. 89, t. și nota 15. Duranton, XI, 123. Cpr. C. Donai și Bordeaux, D. P. 47. 2. 28. D. P. 52. 2 131. Art. 1129 din Codul spaniol și art. 1176 din Codul italian sunt formali in această privință. *) Demolombe, XXV, 673. Larombiere, II, art. 1188, No. 19. Pand. fr., I, 1472. ³) Vedi liifrii, explic, art. 1101. ♦) Cpr. Laurent, XVII, 210. Pand. fr., 1, 1473. C. Bruxelles. Repert. Daloz, Obliy.. 1296, u. 2. 132 COD-CLV.-OART. III.—TIT.III.—CAP. VL—S-aII—PERD.BENEF.TERII. Exigibilitatea anticipată a creanței sale va aduce un folos însemnat creditorului, care se va folosi de îndată de lucrul de care, în tot timpul termenului, trebuea să se fo- losească debitorul. Debitorul nu Aceasta nu autorisă însă pe debitor de a cere o re- P^g^^ducținne asupra capitalului, fie cu titlu de scont, fie sub asupra ca- alt titlu, pentru că el nu mai poate invoca un contract pitalului. cₐᵣₑ ₙᵤ ₑₐᵣₑ ₛ>ₐ ᵣₑₛnjₐt ₜțiₙ causa lui¹). Deducerea Tot ce se poate admite numai este ca debitorul să dobenddor. cₑₐᵣₐ deducerea dobemjilor care ar- fi fost cuprinse în capital, pentru că contractul fiind resiliat, creditorul nu are dreptul la aceste dobândi²). Compensație. Exigibilitatea anticipată, care resultă din insolvabili- tatea debitorului sau din micșorarea garanțiilor oferite prin contract, sau din nedarea garanțiilor promise, nu au- torisă de asemene compensarea, care nu va putea să aibă loc de cât de la data judecăței ce constată insolvabilitatea sau celelalte împrejurări, sau din (lina în care părțile au recunoscut existența acestor fapte ³). Am vOdut, când ne am ocupat despre perderea bene- ficiului termenului prin declararea în stare de faliment a debitorului, că numai datoriile falitului se consideră ca ajunse la scadență, nu însă și acele ale fidej ușorului sau ale codebitorilor falitului, fie chiar solidari. Această soluție este admisibilă, cu toată controversa ce există asupra acestui punct, și în cașurile când debitorul a perdut beneficiul termenului prin celelalte împrejurări prevedute de art. 1025, adecă prin insolvabilitatea sa, prin micșorarea garanțiilor conferite prin contract, sau prin nedarea garanțiilor promise ⁴). In cât privește exigibilitatea care resultă din declara- ’) Pand. fr., T, 1476. Laurent, XVII, 211. Larombiere. II, art. 1188, No. 27. Demolombe, XXV, 696. — Contră. Du- ranton, XI, 114. Demolombe, XXV, 627. Pand. fr., I, 1477. Laurent, XVII, 211. Larombiere, II, art. 1188, No. 27. V. și gupră, p. 111. ³) Demolombe, XXV, 701 și XXVIII, 541. Aubry et Dau, LV, (ț 326, p. 228, 229. Marcade, IV, 827. Pand. fr., I, 1479. Larombiere, III, art. 1291, No. 27. Desjardins, (W- lumsatimt, 120. T. Huc. VILI, 156. Baudry, II, 1119. Lau- rent, XVIII, 414, 415.' Cas. fr. D. P. 54. 1. 132. ’j Ve<*li p. 125, text, și nota 3; p. 126, t. și n. 1. DESPRE OBLIGAȚIILE CONJUNCTIVE. 133 rea în stare de faliment a debitorului (art. 715 C. com.), vedi sitpră, p. 125, text și nota 1. Despre obligațiile conjunctive, facultative și alternative. Din punctul de vedere al prestațiunei care face obiec- Oblig. com- tul obligațiunii, aceasta poate ti simplă sau compusă. Ast- fel, dacă uram obligat să’ți dau un cal și un bou, obliga- ția este compusă. Dacă însă uram obligat să’ți dau o turmă de oi. o Oblig, bibliotecă, etc.. obligația mea este simplă, de și turma se H,mPlâ' compune din mai multe oi și biblioteca din mai multe cărți, pentru că obiectul ci este, în specie, o adunătură de mai multe lucruri privite in mod colectiv ca un singur lucru întfo denumire generică *). „Si res nn fuerint ex- pressw (stipulationi), una est stipulat²'). Dacă mai multe prestațiuni deosebite unele de altele Cașul in care sunt datorite chiar in virtutea aceluiaș titlu, precum ar ^stațiuni fi, de exemplu, în cașul când prin unul și acelaș contractant datorite s’ar ii vendut un cal cu preț de 500 lei, o casă cu preț.”)!^^ de 500(10 lei și o pădure cu preț do 200<>0 lei, obligația nu este compusă, ci există atâtea, obligațiuni simple câte și obiecte vândute. In acest sens Romanii diceau : „Scire de- bemvs in știpnlatumibus tot csse sUpulationes, quot suivinw sunt, totqae esse stipulationes. quot specios snnD ³). O obligație compusă poate fi conjunctivă, facultativă sau alternativă. Despre obligațiile conjunctive. O obligație este conjunctivă când debitorul datorește Gblig. cori- de odată fie care din obiectele promise, așa că el nn se juⁿot¹™- poate libera de cât plătind toate aceste obiecte. Astfel ar fi, de exemplu, cașul în care ’ți aș fi vendut prin unul și acelaș act casa mea din lași și casa mea din București cu 9 Demolombe, XXVI, 25. Pand. fr., I, 1487. Larombiere, JL art. 1189, No. 1 și 2. Toullier D„ 111, partea II, 686 urm. Boissonade, op. cit., p. 426, No. 406. ²) L. 86, Dig., 45, 1, De verb, obligatiwibus. Cpr. și L. 29, Dig., loco cit, ³) L. 29, Pr., ab ini fio, Dig., 45, 1, De verb, obligalionibus. Vedi Demolombe, XXVI, 28. Pand. fr,, I, 1488. Larombiere, TT, art. 1189, No. 3. Aubry et Bau, IV, § 300, p. 43, 44. Lau- rent, XVII, 224. Cpr. art. 447 din Ante-proiectul C. japo- nez și Boissonade, II, p. 427, No. 407. 134 CODUL CIVIL.—CART. III.—TIT. III.—CAP1T, VI.—S-aII.- OBLIG. CONJ. preț de 100000 lei. In asemene caz, nu me voi putea li- bera de cât predându’ți ambele imobile vendute, ear nu numai unul din ele, pentru câ obligația mea este unică, de și ea cuprinde mai multe obiecte, și pentru câ debito- rul nu poate ii silit a primi o plată parțială (art. 1101, § l)¹)- Deosebire Nu trebue să confundăm obligația conjunctivă cu acea conjunctivă alternativă sau disjunctivă, despre care ne vom ocupa mai și acea aiter-la vale, căci între aceste obligații există următoarele deo- ⁿatⁱvă- sebiri:' 1° In cașul unei obligațiuni conjunctive, debitorul nu este liberat de cât prin îndeplinirea tuturor prestațiunilor la care el este ținut; pe când, în cașul unei obligații al- ternative, debitorul este liberat prin plata unuia din obiec- tele cuprinse în obligație ('art. 1026) ; 2° In cașul unei obligații conjunctive, lucrurile dato- rite sunt, din momentul contractului, în risico-pericolul creditorului, conform dreptului comun, și perderea fortuită a acestui lucru nu’l scutește de plata prețului (art. 971, 1074, § 2) ; pe când în cașul unei obligații alternative, lucrurile datorite nefiind în risicul și pericolul creditorului, perderea tuturor lucrurilor cuprinse în obligație îl scutesc, cel puțin după părerea unora, de plata prețului. (Vedi in- j™, p. 141, 142). 3° In cașul unei obligații conjunctive, natura obliga- ții fiind determinată a priori, obligația este mobiliară în privința mobilelor și imobiliară în privința imobilelor cu- prinse într’ensa ; pe când în cașul unei obligațiuni alter- native, care ar avea de obiect un mobil un imobil, obli- gația va fi mobiliară sau imobiliară, după natura lucrului care se va plăti ³j. (Vedi infru, p. 136 și 140). 0 Divisibilitatea plăței ar putea însă să resulte din împreju- rarea că m’aș fi obligat a’ți preda ambele imobile în locuri și în timpuri deosebite, sau din alte împrejurări din care ar resultă că intenția părților ar fi fost ca executarea ven- dărei să se poată face în mod deosebit și separat pentru fie-care din lucrurile vendute eu bloc, de o dată și pentru acelaș preț. Larombiere, II, art. 1189, No. 5. £) Vedi în privința tuturor acestor deosebiri, Acollas, II, p. 834. Lanrent, XVII, 225. Mourlon, II, 1237. Demolombe, XXVI, 26. Pand. fr., I, 1492. DESPRE OBLIGAȚIILE FACl'L'l'ATJVE. 135 Despre obligațiile facultative. Obligația este facultativă când ea nn are de obiect de cât una și aceia? prestațiune, însă debitorul are prin lege sau convenție facultatea de a se libera, înlocuind o prestațiune prin alta (non est in ohlitiutione, sed in solu- ționa). Exemplu-. Iți promit un cal, pe cared cresc actual- mente, convenind însă că me voi putea libera dândn'ți 500 lei. Obligația, in cașul de față, nu este alternativă, pentru că nu m’am obligat a‘ți da calul sau 500 lei D, ci numai un singur obiect, calul, plata sumei de 500 lei fiind numai o facultate pentru mine de a me putea libera de obligația mea (in facultate sol uf ion is); de unde și numele de obligație facultativă, admis de doctrină după Delvin- court, care cel întâi 'i a dat acest numeD. Obligațiile facultative se găsesc foarte des în testa- Art. tma. mente³). Codul nostru nn cuprinde de cât un singur caz de obligație facultativă, și anume în art. 1702 O. După acest text, detcntorul unui imobil ipotecat ur- mărit de creditorul ipotecar, are facultatea sau de a plăti toate capi taluri ^.iți dpbe^dile eligibile, ș^n de ^.| lașa i- mobilnl ipotecat fără nici o reservă. Din împrejurarea că, în obligațiile alternative, toate Deosebire intre oblig'. ..............' _ _ facultativă, și 9 Non sunt duo in ohliijatione, sed una. acen alteruâ- -) Cpr. Delvincourt, TI, p. 497, nota asupra p. 157 (ediția din Ovă. 1834, Dijon). Potliier, 11, 243, 244. D. Giorgi, IV, 443. Marcade, IV, 591. Arntz, III, 111. Demolombe, XXVI, 30. Baudry, 11, 963. Larombiere, II, art. .1196, Xo. 2. Moli- tor, I, 171. Demante, V, 115 bis II. Duranton, XI, 154 urm. Bernard, II, 673. Aubry et Rau, IV, țț 300, p. 45. Tliiry, III, 17. Acollas, 11, p. 835. Mourlon, II, 1238. Vi- gie, II, 1356, 1357. Pand. fr., I, 1493 urm.. T. Huc, VII, 294. ⁸) Exemplu: Las lui A casa mea din Iași, cu facultate însă pentru moștenitorul meu de a se libera de acest legat, plă- tindu-i 10000 bn. în cașul de față, un singur lucru este datorit (una est in nbEnjutionf), și anume casa legata, moș- tenitorul meu avend numai facultatea de a plăti mi alt lucru in loc, aliud pro alin, adecă 10000 lei. Cpr. Baudry, II, 963. Pand. fr., I, 1493. Mourlon, II, 1238. ’) Codul fr. mai cuprinde încă și alte, exemple de obligațiuni fa- cultative în art. 891 și 1681, eliminate de legiuitorul nostru. Cpr. art. 120 C. coiu. fr, modificat de asemene de legiui- torul nostru (art. 339 C. com.), care cuprinde earăș un exemplu de obligație facultativă. 136 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAP. VI. - S-a II.—OBLIG. FAC'ULT. lucrurile sunt in obligatione^ pe când în obligația faculta- tivă, numai un singur lucru este cuprins in obligație, re- sultă următoarele consecințe : 1° De câte ori, întro obligație alternativă, unul din lucruri pere prin caz fortuit, obligația subsistă pentru celalalt lucru (art. 1030, § 1); debitorul nefiind liberat de cât prin perderea fortuită a tuturor lucrurilor cuprin- se în obligație (art. 1032, 1033); pe când, in obligația facultativă, perderea fortuită a lucrului care este in obli- yatione^ liberează pe debitor (art. 1156) ; 2° Creditorul care nu are alegerea nu poate să ceară unul din lucrurile cuprinse in obligația alternativă ; pe când el are acest drept în obligația facultativă, în care un singur lucru este datorit; 3” Natura mobiliară sau imobiliară a obligațiunii al- ternative remâne nedeterminată până la alegere D; pe când, în obligația facultativa, ea este determinată imediat, în dată ce obligația s’a format, și este mobiliară sau imobi- liară, după cum lucrul este mobil sau imobil: l” Dacă unul din lucrurile cuprinse în obligația al- ternativă este un fapt ilicit sau un lucru care nu există în comerț, obligația nu este nulă, ea fiind restrânsă la ce- lalalt obiect, pe care creditorul poate să’l ceară; pe când în ipoteza unei obligații facultative, dacă obiectul care este in obliyatione este un fapt ilicit, un lucru care nu există .sau care nu este în comerț, obligația este din contra nulă, și creditorul nu poate să ceară lucrul care este in facul- tate solutionis, pentru că neexistând obligație, nu poate să existe nici plată ²). Câte o dată poate să fie greu de a se distinge dacă obligația este alternativă sau facultativă, sau chiar cu dan- să penală ³). Aceasta este o chestie de fapt care se va decide după împrejurări, și Delvincourt (loco supră cit.), după care s’au luat toți autorii în această privință, dă următoarea regulă: ') Veclii infru, p. 140, text și nota 2. ²) Vedi asupra tuturor acestor deosebiri, Arntz. III, 111. Thiry, III, 17. Baudry, II, 963. T. Huc, VII, 294. Pand. fr., I, 1494 urm. Demolombe, XXVI, 31. Acollas, II, p. 835. Mour- lon, II, 1238. Vigie, TI, 1357. Laurent, XVII, 226 urm. Giorgio Giorgi, IV, 443 urm. s) Vedi infră, explic, art. 1068. Cpr. G. Giorgi, IV, 454. OBLIG. ALTERNATIVE.—ART. 1026, 1029, 103.3. Presupunend că debitorul nu este de față, trebue să ve- dem care este lucrul în privința căruia el poate să fie urmă- rit asupra bunurilor sale. Dacă el poate să iie urmă- rit pentru ambele lucruri menționate in obligație, obliga- ția este alternativă : dacă însă el nu poate ti urmărit de cât în privința unuia din acele lucruri, obligația este fa- cultativă Fn (ine, trebue să observăm că o obligație alternativă o oblig, ai- poate deveni facultativă, căci după ce s’a cuprins într’en-ₚ^te deveni sa alternativa mai multor lucruri, debitorul poate să'și re- facultativa, serve facultatea de a plăti unele în locul altora SECȚIUNEA III. Despre obligațiunile alternative.s) — Caracterele acestor obligațiuni. Art. 1026.— Debitorul unei obligațiuni alternative este liberat prin predarea unuia din două lucruri ce erau cuprinse în obligație. (Art. 1027 C. C. Art. 1189 C. fr.). Art. 1033. -Aceleași principii sp aplică .când obligațiu- nea alternativă cuprinde mai mult lle done lucruri. (Art. 129(1 C. C. Art. 1196 D fr.). Art. 1029.-- Obligațiunea este simplă, de și contractată în mod alternativ, dacă unul din dom- lucruri promise nu poate fi obiectul*) obligațiunii. (Art. 963, 1026 urm. C. C. Art. 1192 C. fr.). ') Cpr. L. 6, § 1, Dig., 42, 1, De re judicato. ~) l’and. fr., Oblig., 1, 1499, in fine. ⁸) Art. 1026 urm. presintâ o utilitate, practică destul de res- Inutilitatea trensă : de aceea, sunt autori care cred că. ele ar putea fiart 1020 urm. eliminate din Cod. Vedi Baudry, TI, 960, in fine. Codul fe- deral al obligațiilor cuprinde o singură disposiție in această privință, prin care se conferă alegerea debitorului, dacă contrariul nu resultă din contract (art. 82). Dacă la această disposiție s’ar mai adăoga, precum făcuse Codul Conven- țiunei naționale, ea, la ca,z de perirea unuia din lucruri, trebue să se produc pe celalalt, aceasta ar fi prea suficient. Legiuirile străine, mai toate tratează insă această nia- Dreptul terie foarte pe larg. Cpr. Codul olandez (art. 13(18—1313); străin. Codul italian (art. 1177—1183); Codul spaniol din 1889 (art. 11:31-—1136) ; Codul german din 1896 (art. 262—265). etc. Vedi și art. 448—455 din Ante-proiectul Codului ja- ponez. ⁴) Textul fr. elice subiectul obligații. Textul nostru este mai 138 COD. CIV.—CAR. III—TIT.III.—CAP. VI.—S-a III.—ART. 1026, 1029,1033. Oblig, aiter- Obligația alternativă (alternativa), numită câte odată Definiție disjunctivă (disjunctiva), este aceea prin care debitorul se obligă a face cel puțin doue r) sau mai multe prestațiuni, în așa mod în cât îndeplinirea uneia din ele să’l libereze de celelalte ²). Exemplu : Me oblig a’ți da un bou sau un cal. Particula disjunctivă sau caracterizează deci obligația alternativă, după cum conjuncțiunea și caracterizează pe acea conjunctivă. In exemplul de mai sus atât boul cât și calul promis sunt cuprinse în obligațiune ³), pentru că fie care din aceste lucruri poate face obiectul alegerei fie din partea debito- rului, fie din partea creditorului, dacă acest drept i s’a acordat lui (art. 1027). Prin remiterea însă numai a u- nuia din obiectele promise, debitorul este liberat (art. 1026). Duo sunt in obligatione, una vero in solutione. Termen ai- Nu numai obligația, dar și termenul poate fi alter- teinatn. ₙₐₜjᵥ, însă, în asemenea caz, alegerea aparține neaparat debitorului. Astfel, dacă m’am obligat a’ți plăti 10000 lei la 1 ianuar sau la 1 fevruar, este ca și cum m’aș fi obli- JBCU.Cluj / Central University Library Cluj exact, întrebuințând cuvântul obiectul, ca și art. 1179 din Codul italian. Cpr. Lanrent, XVII, 218. Demolombe, XXVI, 9. Baudry, TI, 961. T. Huc, VII, 292. 0 Obligația care n’ar cuprinde de cât un singur lucru, sau o adunătură de mai multe lucruri privite. în mod colectiv ca un sigur lucru (vedi supră, p. 133), n’ar fi alternativă, ci pură și simplă. Lanrent, XVII, 216. Pand. fr., I, 1503. Cpr. art. 447 din Ante-proiectul Codului japonez. -) „Stipulații# sum decern mihi aut honimem Titio dări, si homo Titio datus fuisset, promissor a me liberatur“, L. 34, § 2, Dig., 46, 3, De sohdimiibus. 3) In ce sens lucrurile promise sub alternativă sunt ele cu- prinse în obligație ? Chestiunea era controversată altă dată și este controversată și astăzi. Demolombe, (XXVI, 6 urm.) susține că toate lucrurile promise sunt datorite în acelaș mod și în acelaș grad și că, prin urmare, toate sunt de o potrivă in Migatione. Laurent (XVII, 217) și Colmet de Santerre (V, 115) admițend părerea lui Dumoulin, susțin însă că numai un singur lucru este in Migatione, și că acest lucru, până la alegerea debitorului sau creditorului, remâne nedeterminat între mai multe lucruri determinate, ■mmm de certis. Cpr. Repert, Dalloz, Suppltm., Oblig., 532. Pand. fr., I, 1507, 1508. Chestiunea nu presintă însă nici un interes practic, după cum observă Larombiere (II, art. 1189, No. 6). Cpr. Giorgio Giorgi. IV, 424. 0BLI6. ALTERNATIVE.—AHT. .IWfi. 1029, 1ffi .139 gat a’ți plăti la 1 fevruar, pentru că fie care vrea să aibă soroc mai lung, după cum se exprimă Codul Caragea (art. 13, partea VI, capit. 2). !j. Se poate întâmpla ca o obligație să fie contractată Casuriiem sub forma, alternativă și, cu toate acestea, ea să fie pură contactată și simplă, de exemplu, în cașul în care unul din cele dou6 sub forma lucruri promise nu poate face obiectul unei obligațiuni^¹^ (art. 1029). și simplă. Această regulă împrumutată de la Pothier (II, 249) < este evidenta, pentru că, de câte ori unul din cele done lucruri promise nu poate face obiectul obligațiunii, de e- xemplu, nu este în comerț sau aparținea de mai înainte creditorului ²), obligația ne mai avend de obiect de cât un singur lucru, ea este pură și simplă, pentru că nu mai există nici o incertitudine asupra lucrului datorit³). Obligația mai devine încă pură și simplă când unul din lucrurile promise a perit fie prin caz fortuit, fie din greșala debitorului, sau nu mai poate fi predat din ori ce altă împrejurare, când, de exemplu, el a fost expropriat pentru causă de utilitate publică sau Lscos din c^pțprț sau a devenit proprietatea, creditorului (art. 1030, § 1) ⁵), pentru că creditorul stipulând două lucruri sub alternati- vă. perirea unuia din ele face ca. să'i remâe celalalt, ra- ’) Cpr. Larombiere, II, art. 1186, No. 10. Pand. fr.,], 1367.— Această soluție era admisă și ia Romani: „A/ A ita stigida- tnx Jwro calcndis ianuariis cel febrrariis duri npondes ? Perinde est guasi rtdendis februariis stipidutus sim (L. 12, Dig., 45, 1, De cerb. Migutiombus).... guiu in sfipulutiouibus id serra- tur, ut gutui minus esxef, gumhpte imtfims, eseu videretur in obligat ionimi deductitnP. (L. 109, Dig., loco cit,). O Cpr. L. 16, Pr., Dig-, 45, 1, De cerb. ohliguliouibus și L. 72, țj 4, Dig., 46, 3, De- xolutitmibux et libertdionibus. Vedi și Pothier, Oblig., II, 249. ³) (fir. Pand. fr., I, 1509 —1511. Larombiere, II, art. 1192 No. 1 și 2. Demolombe, XXVI, 9—12. Laurent, XVI 1,218.’ T. Huc, VII, 292. G. Giorgi, IV, 421. ’) Pand. fr., 1, 1582. Demolombe, XXVI, 92. Marcade, IV, 583. Larombiere, II, art. 1193 urm.. No. 10. Aubry et Pan’ IV, § 300, p. 46, t. și nota 14. j (fir. L. 16, Pr., big., 45, 1, unde se dă'- ,87 ^ichum aut. Pmnph 'dwm mihi debens, et alter e.e ris metis factus sif ex •digua causa, rdiguum deMu-r midi a 1P. V. hifră. p. 151. 140 COD. C1V.—CART. III. -TIT. III.—CAP.VI.—S-a III.-ART. 1026,1020,1033. liquum debetur, după cum se exprimă L. 16, Dig., 45, 1, De verb, obligationibus l). Consecințele Din împrejurarea că ambele lucruri promise sub al- care resulta temativă sunt in dbliqatione. resulta următoarele consecințe: rareacăam- 1° Natura mobiliară sau imobiliara, divisibilă sau in- suntdatorîtedivisibilă a obligațiunii atârnă de natura obiectului asupra căruia poartă alegerea. Astfel, într’o obligație care ar a- vea de obiect un mobil sau un imobil, un lucru divisibil sau indivisibil, obligația va fi mobiliară sau imobiliară, divisi- bilă sau indivisibilă, după cum se va alege mobilul sau imobilul, lucrul divisibil sau acel indivisibil. Cât timp deci alegerea nu s’a făcut, natura obligații remâne nedetermi- nată și în suspensie ²J. 2° Până la alegerea lucrului care face obiectul obli- nu^tțln^gații alternative, dobenditorul lui are numai un drept de mite de cât creanță și proprietatea nu-i este transferată de cât la de- '^erⁱⁿiⁿarea ludului P™¹ alegere, pentru că, de și legea prin akgere.n’o spune formal, totuși din art. 971 și 1295, § 1 resultă Controversa.jₙₛă implicit că proprietatea nu se strămută astăzi prin efectulî₍consimțbmentului de cât în privința lucrurilor de- terminate ³): și într’o vemjare a doue lucruri alternative, lucrul vendut este nedeterminat până la alegere, soluție care este cu atât mai admisibilă cu cât ea resultă și din dis- cursul oratorului guvernului (Bigot-Preameneu) ⁴). In zadar se obiectează că creditorul. în specie, a de- venit proprietar din momentul vendărei prin efectul retro- activ al îndeplinirei condiții suspensive sub care venda- rea ar fi fost contractată (art. 1015), adecă ca el să de- vie proprietarul cutărui lucru, dacă alegerea va avea de obiect acest lucru, pentru că, în drept, neexistând de ]) Cpr. Laurent, XVII, 219. Demolombe, XXVI, 13. Duver- gier asupra lui Toullier, III, partea II, 695 nota «. La- rombiere, II, art. 1193, No. 3. Pand. fr., I, 1512 urm. ²) Cpr. Potliier, II, 254. T. Huc, VII, 291. Vigie, TT, 1363, Mourlon, II, 1237. Demante, V, 115 bis T. Demolombe, XXVI, 15. Laurent, XVII, 225, 241. Thiry, III, 15. Pand. fr., I, 1515. Vefii și supru, p. 134 și 136. ®) Vedi t. V, p. 187 ; t. IV, p. 182 ; t. III, p. 208. ⁴) Lacre, Legist. civile, XII, 78. Cuvintele pronunțate de ora- torul guvernului se găsesc reproduse in Mourlon, II, 1233. OBLIG. ALTERNATIVE.—ART. 1029. 1033. 141 cât condițiile stipulate de părți sau subînțelese de lege, în specie, nu există nici una, nici alta !Ț Din împrejurarea că creditorul sub alternativă nn dc-t^uHncințele vine proprietar de cât la determinarea lucrului prin ale-prind- gere. resultâ următoarele consecințe : pini edact>e de. vânt că trebuea ilis sau în loc de și, ceea ce legiuitorul¹;l G.francez. nostru a și făcut, conform art. 1180 din Codul italian. Vedi Pand. fr., I, 1582 și autorii citați acolo. Art. 1031 fiind greșit in redacțiuneasa, 1’am îndreptat după textul francez, redactându'l astfel cum ar fi trebuit să fie. Art. 1031 prevedend cașul în care alegerea este lasată prin convenție creditorului, se înțelege prin a conlrario că art. 1030 prevede cașul normal în care alegerea aparține debitorului. Cpr. Marcade, IV, 583. Pand. fr., I, 1567. De- molombe, XXVI, 74. Textul corespundetor francez adaogă că obligația este stensă 150 COD. CIV.—CARTEA IIL—TIT. III.—CAPIT.VL—S-a IIL—ART. 1030-1032 Art. 1032. Ipoteza cea mai simplă și care nu dă loc la nici o dificultate, este aceea prevăzută de art. 1032. Acest text prevede că, dacă amendouc sau toate lucrurile care făceau obiectul obligații alternative (art. 1033), au perit fără greșala debitorului și înainte ea el .să fi fost pus tn întăr- fiiere, obligația este stensă, el ne mai având ce preda ; și aceasta fie că lucrurile au perit, de odată sau pe rend, fie că alegerea aparținea debitorului sau creditorului ’)• De- bitor rei certoe interitu liberatur (art. 1156). Riscurile sunt deci ale creditorului în acest sens că el trebue să plăteas- că prețul promis, dacă contractul este sinalagmatic, cu toa- te că lucrul nu i se poate preda -). Complecta- Textul nostru nu prevede ca acel francez ca pcrde- prinart.u5G.rea fortuită să se li întâmplat înaintea punerei în intăr- fiiere a debitorul uf însă art. 1032 nefiind de cât aplicarea dreptului comun, adecă a art. 1156, de și textul nostru nu ne trimete la acest articol, după cum ne trimete tex- tul francez, ambele texte trebuesc complectate unul prin altul, și art 11.56 § 1 prevede că perderea să se ii în- tâmplat înaintea pun^reiîn întărfii^ra (cpr. jart. 1074, §2). Apoi, de câte ori debitorul nu și a exercitat obliga- ția sa în urma punerei în întârziere, și lucrul a perit, pe- rirea se consideră ca întâmplată din culpa lui, pentru că, după cum foarte bine observă Marcade (IV, 589), și după cum chiar o spune art. 1044, § 2, faptul de a nu se con- forma punerei în întărdiere constitue o culpă din partea debitorului : Qui in mora est culpa non vocal³). Rată mo- tivul pentru care legiuitorul nostru a eliminat cuvintele (lin textul francez : înaintea punerei în întărdiere. conform art. 1156, cerend ca perirea lucrului să se fi în- tâmplat înaintea punerei în întărfiiere a debitorului^ soluție care, după cum vom vedea mai la vale, este adevarată și la noi. VeQi textul supră, 9 Marcade, IV, 589. Demolombe, XXVI, 70. -) Vedi supră, p. 141, 142. —Dacă, în loc de ambele lucruri, numai unul a perit prin caz fortuit, și înainte de punerea in intărdiere a debitorului, obligația alternativă devine pură si simplă, si debitorul va plăti lucrul remas (art. 1030, § 1). ³) Cpr. L. 173, § 2, Dig., 50, 17, unde se dice : ^Untmiipie sua mora nocet*. (Cpr. art. 1044, § 2, 1601). Vedi t. V, p. 193, u. 2, și infrâ. p. 183, „In urma punerei în întârziere, EFECTELE OBLIG. ALTERNATIVE.—ART. 1030 -1032. 15 j Tot prin aplicațiunea dreptului comun trebue. să de-An. iiwțȘL cidcm că obligația alternativă va li stensâ prin perderea tuturor lucrurilor întâmplată prin caz fortuit, chiar dacă ele ar ii perit în urma punerei în întârziere a debitoru- lui, hi caz când lucrul ar fi perit și la creditor, dacă i, s’ar Ji dat (art. 1156, $ 2), ceea ce este o chestie de fapt care atârnă de împrejurări D (cpr. art. 995, $ 1). In puterea acestor principii vom aplica obligațiilor Art. 1102. alternative si art. 1102 privitor la perderile parțiale sau deteriorările fortuite, pentru că perderea parțială și acea totală sunt cârmuite de aceleași principii. Deci, dacă un lucru a fost, deteriorat mai mult de cât altul, sau dacă numai unul a fost, deteriorat, debitorul care ar avea ale- gerea se va putea libera, predând lucrul deteriorat în starea în care se găsește -). Până acum am presupus că toate lucrurile sau unulCasⁿlc-ye macar din ele au perit prin caz fortuit. Ce trebue să de-j^^at am cidem în caz când debitorul a fost în culpă în privința r,|hm ăebi- perderei unuia din lucruri, sau în privința amendurora ? ⁰¹¹¹ tlh Legiuitorul distinge Kitim Gutui Mnih aileigerea aparținie de- bitorului (art. .1030) și între cașul când ea aparține cre- ditorului (art. 1031). Prima ipoteză (cea mai comună). — Aleyereu aparține ArL debitoriilui (art. 1030). — Doue ipoteze sunt posibile: 1° Sau numai unul din lucruri a perit, ori nu mai poate li predat din altă causă; de exemplu, a fost scos din comerț, a fost expropriat pentru causă de utilitate publică, sau a devenit proprietatea creditorului³) ; și în asemenea caz, obligația devine pură și simplă în privința lucrului remas. fără a se distinge dacă perderea a avut loc prin culpa sau fără culpa debitorului, căci el avend alegerea, era liber să lese sâ poară unul din lucruri pentru a pre- da pe celalalt (art. 1030, § I). debitorul este responsabil de ori ce culpă", dice art. 287 din noul Cod german. „Der Schuldnsr hat trahread des Verzitys jede Pahrlassif/keit za vertreteid. ’) Pand. fr., 1. 1564. Laurent, XVII. 245. Larombiere, II, art, 1195, No. 2. Demante, V, 123. Demolombe, XXVI, 70. ~) Pand. fr. 1, 1566. Larombiere, II, art, 1193, 1194, No. 11. Demolombe, XXVI, 71 și 72. Laurent, XVII, 223. Labbe, l)e la perle de la chose due dans t oblic. alternative^ No. 41 și 54. G. Giorgi, IV, 437. s) Cpr, L. 16, Pr., Dig., 45, 1, De cerb, (Migutiondni*. Vedi și snpră, p, 139, text și nota 5. 152 COD. OIV.-CARTEA III.-T1T. III.—CAP. VI.—S-a III.—ART. 1030—1032. Debitorul n’ar putea, în asemene caz, sâ ofere prețul lucrului perit, pentru a se scuti de a preda lucrul remas (art. 1030, § 1), fiind câ lucrul perit ne mai avend ființă nu este datorit. Ceea ce este datorit și, prin urmare, poate sâ fie plătit, este numai lucrul remas 2° Sau amendoue lucruri au perit, debitorul fiind în culpă pentru unul din ele, și în asemenea caz, pe lângă daunele la care el ar putea fi condamnat -), el va plăti prețul lucrului care, a perit în urmă (art. 1030, § 2), ear nu prețul lucrului care a perit prin culpa lui, precum voca Potliier ³). Această soluție este juridică de câte ori ambele lu- cruri au perit succesiv prin culpa debitorului, căci dacă debitorul era în culpă în privința primului lucru, el avend alegerea, a putut să'l lese să peară cu scopul de a preda pe al doile, și fiind că și acest lucru a perit în urmă tot prin culpa lui, este just ca el să restituească prețul aces- tui lucru, ear nu acelui întâi, fiind că culpa lui neînce- pend de cât la desființarea lucrului de al doile, aceasta este greșala pe care el trebue s'o repare, și reparația sa ') Potliier, II, 250. Laurent, XVII, 246. Demolombe, XXVI, 79. — Această soluție era admisă și la Homani (L. 2, § 3, Dig., 13, 4, De eo quo certa loco dări oportet; — L. 34, § 6, Dig., 18, 1, De contm/i. emptione-, — L, 95, § 1, Dig,, 46, 3, De ^olulioulbus).— Este adevarat că legea 47, §3, Dig., 30, De legatis I, pare a fi contrară acestei soluțiuni, dicend că, în cașul unui legat alternativ a doi robi, moștenitorul ar avea poate facultatea să plătească prețul acelui mort fortaxsis rel mortul pretium, însă asemene soluție trebue, după părerea Ini Dumoulin, sâ fie restrânsă la cașul când aceasta ar resultă din voința testatorului, ceea ce resultă din expresiunea fortassis (poate). Cpr. Pothier, II, 250. -) Demolombe, XXVI, 90. Pand. fr., I, 1575. Larombiere, II, art. 1193 și 1194, No. 6. ³) L’niî critică această derogare de la doctrina Iui Potliier (V. Bugnet asupra lui Potliier, II, p. 117, u. 2; Demolombe, XXVI, 84. Duranton, XI, 144); ear alții cred că soluția modernă este pe de o parte mai practică, pentru că ea nu obligă a cerceta în trecut, valoarea unui lucru distrus poate de mult; ear pe de altă parte, mai justă, pentru că, prin distrugerea primului lucru, debitorul luând asupra lui ris- curile lucrului remas, nimic nu este mai natural de cât ca el să datorească valoarea acestui lucru. Cpr. Laurent, XVII, 248, in fine. Demante, V, 120 bis. EFECTELE OBERE ALTERNATIVE.—ART. 1030-1032. 153 nu poate să consiste de cât. în plata prețului lucrului pe- rit în urmă. Soluția textului este de asemene rațională când pri- mul lucru a perit prin caz fortuit, și al doile prin culpa debitorului, pentru că perderea fortuită a primului lucru făcend ca obligația să devie pură și simplă (art. 1030, țț 1). debitorul nu mai datorește de cât lucrul remas și, prin urmare, este just ca, și în asemene caz, el să datorească prețul lucrului perit în urmă prin culpa lui, neputend să ofere prețul lucrului care a perit întâi, acest lucru fiind presupus că n’a făcut nici odată. obiectul obligațiunii ■). Chestiunea, ce e dreptul, poate ti mai delicată când debitorul n’a fost în culpă de cât în privința lucrului care a perit întâi, și când al doile a perit prin caz fortuit. S’ar putea țlice, în adever, și s’a dis chiar că, în asemene caz, debitorul este liberat și nu datorește nimic. In adever, el avend dreptul de a lăsa să peară unul din cele doue lu- cruri promise sub alternativă, pentru că avea alegerea, în urma acestei perderi obligația a devenit pură și simplă în privința lucrului remas (art. 1030, țț 1) : deci perderea acestui lucru aduce liberarea lui* conform -art. 1156"). La aceasta însă se respunde că debitorul a adus o daună creditorului prin faptul că a lasat să peară primul lucru, căci dacă acest lucru n’ar ii perit prin culpa lui, el ar ii fost predat creditorului în caz de peri rea fortuită a lucrului de al doile. Creditorul fiind deci lipsit de unul din cele doue lucruri prin culpa debitorului, este just ca și în acest caz să se plătească prețul lucrului perit în urmă³). >1 doua ipoteză ; Alegerea aparține creditorului (art. Art. îosi. 1031). — Această ipoteză este prevedută de art. 1031. însă, din nefericire, acest text cuprinde în partea întăi mai multe greșeli de redacție care '1 fac aproape neînte- ligibil. Ani căutat deci să’l îndrept și să'l transcriu astfel cum ar fi trebuit să fie redactat⁴). ') Cpr. Laurent, XVII, 249. Demolombe. XXVI, SI. Pand. fr., T, 1571). Thirv, IU, 16. Larombiere,'II, art. 1193 1191, No. 5. -) Delvincourt, IT, p. 495, nota 2, asupra p. 136. ³) Cpr. Laurent, XVII, 248. Demante, V, 120 bis. Thiry, III, 16. Mourlon, TI, 1231. Demolombe, XXVI, 82. Larombiere, II, art. 1193, 1194, No. 5. *) Vedi textul îndreptat, siynm p. 149. 151 COD. CIV.—CARTEA UI.-TIT. 11I.-CAP. VI.—S-a III.- ARI’. 1030—1032. Deosebire de la Cod. francez. Dou6 ipoteze sunt și de astă dată posibile : 1° Sau numai unul din lucruri a perit fără greșala debitorului, adecă prin caz fortuit, și atunci obligația de- venind pură și simplă, lucrul remas va fi predat credito- rului, fără ca el să aibă dreptul de a cere valoarea lu- crului perit, pentru că această valoare nu era datorită; sau unul din lucruri a perit, însă de astă dată prin gre- oaia debitorului, și asemene greșală neputend să lipsească pe creditor de alegerea ce ’i a fost conferită prin con- tract, acest din urmă va putea cere, după alegerea sa, sau lucrul remas, fiind că el este datorit, sau valoarea a- celui perit (ear nu acelui remas., după cum din eroare se exprimă textul), pentru că altfel, greșala debitorului ar aduce o daună creditorului în caz când lucrul perit ar avea o valoare mai mare de cât acel remas ¹). 2° Sau ambele lucruri au perit prin greșala debito- rului, și atunci creditorul poate, după alegerea sa, să ceară valoarea unui sau celuilalt lucru, după cum el ar ti putut să ceară unul sau celalalt lucru, dacă ele n’ar fi fost desființate prir culpa debitorului; sau in fine? numai unul din lucrurile datorite sub alternativă a perit prin greșala debitorului, celalalt fiind perit prin caz fortuit, și în asemene caz, creditorul nu poate cere de cât valoarea lucrului perit din culpa debitorului, ear nu și aceea a lu- crului perit prin caz fortuit, pentru că el nea viind nici o dată drept la acest din urmă lucru, nu poate să aibă drept nici la valoarea lui. Din contra, creditorul avend drept la lucrul care a perit prin culpa debitorului, trebue să aibă drept și la valoarea acestui lucru: altfel faptul debitoru- lui i-ar fi prejudiciabil. După textul francez și acel italian (art. 1181), cre- ditorul are dreptul să ceară valoarea unuia sau celuilalt lucru, fără a se distinge dacă debitorul a fost în culpă in privința unuia numai sau a amândurora. Această soluție fiind însă nedreaptă și criticată într'un glas de toți auto- rii'-), legiuitorul nostru ținând socoteală de această critică J) Cpr. Pothier, II, 253. Lanrent, XVII, 249. Demolombe, XXVI, 86. Larombiere, II, art. 1193, 1194, No. 8. Demante, V, 121 bis I. Thiry, III, 16. Pand. fr., I, 1577. -) Vedi Thiry, III, 16. Demolombe, XXVI, 88. Laurent, XVII, 250. Demante, V, 121 bis I. Arntz, III, 114. Berriat St. f DESPRE OBLIGAȚIILE SOLIDARE, ] 55 >■ întemeiată, a modificat în partea sa finală textul francez, prese timp arând astfel greșălele de redacție care s’au stre- W curat în partea întâi a acestui nenorocit text. I Pană acum am presupus, ceea ce presupune și Codul.Cașul în rare K că perderea unuia din lucrurile cuprinse în obligația l tentativă se datorește faptului debitorului. Ce trebue săținJnscetc- Cele mai nu- meroase cașuri de solidaritate legală sunt însă prevedute în Codul de comerț. (Vedi art. 42, 98, 106, 127, 149, 194, 203, 277, 301, § ultim, 339. 389, 393, 398, 674, etc. O corn.). Solidaritatea Trebue să observăm că, în toate textele de mai sus, este legală, legiuitorul nu vorbește de solidaritatea activă, ci numai ei numai cou-de acea pasivă, adecă care există între debitorii aceleiaș digațiuni, de unde resultă că solidaritatea activă (între editori) nu este nici odată legală, ea neputend să emane : cât din voința părților, convențiune sau testament⁴). J) Larombiere, loco suprâ cit, Laurent, XVII, 281. Demolombe, XXVI, 223. Aubry et, Rau, IV, § 298 ter, p. 22,n. 12.—Contra. Toullier D., UI, partea II, 721. — Și decisia care nu pro- nunță o condamnare solidară, ci se mulțămește pur și simplu a condamna mai multe persoane a plăti o datorie toți îm- preunâ, nu implică solidaritatea, ci o condamnare conjunctă. Cas. fr. Pand. Period., 87. 1. 339. Pand. fr., Oblig., I, 243. ²) Cpr. Tribun. Roman (Al. Franc făcend funcțiunea de pre- șed.J, Dreptul din 1897. No. 32. ³) Art. 347 și 348 C. C. declară pe mama nemăritată respon- sabilă solidar dimpreună cu noul ei barbat de administra- ția tutelei de fapt sau de drept a copiilor ei născuți din prima căsătorie.—In legile noastre anterioare (v. t. II, p. 61, n. 1), minorul putend să aibă mai mulți epitropi, ca și in dreptul roman, art. 299 din Codul Calimach, care nu are corespondent în Codul austriac, prevede că „de câte ori a- verile sărăimanilor se ocărmuesc dimpreună de cătră mai mulți epitropi, atuncea se îndatoresc a respunde toți pentru unul sau unul pentru toți; ocărmuindu-le însă de osebi, fie care respunde numai pentru partea sa“. Am transcris aici acest text, pentru că el cuprinde un adevarat caz de soli- daritate legală. Vedi și art. 1733 C. Calimach (1302 C. austr.). ⁴) Arntz, III, 118. Thiry, III, 19. Budry, 11, 965. Repert. Dalloz, Supplem., Oblig., 587. Feder, op. cit., p. 121, No. 13. T. Huc, VII, 301. G. Giorgi, 1,128. Marcade, IV, 595. Lăn- SOLIDARITATEA ACTIVA—ART. 1034. 161 Cn această deosebire deci, art. 1041 se aplică și la solidaritatea activă, cu toate că el se găsește așezat sub rubrica care se ocupă de solidaritatea pasivă. Unii autori ar voi ca solidaritatea legală să fie perfectă, când imperfectă Vom vedea insă mai la vale că inadmisibi- această teorie este inadmisibilă, și că nici Pothier, nici le- ¹,tate- giuitorul actual nu cunosc pretinsa solidaritate imperfectă. Despre solidaritatea între creditori (Solidaritate activă). Xatura solidaritdlei active și cașurile in care ea are loc. Art. 1034.—Obligațiunea este solidară între mai mulți cre- ditori când titlul creanței dă anume drept fie căruia din ei de a cere plata in totul a creanței, și când plata făcută unuia din creditori liberă pe debitor. (Art. 1035—1038 C. C. Art. 398 C. com. Art. 428 C. german. Art. 1197 C. fr.). Obligația este solidară între mai mulți creditori ²) când titlul creanței >convenția sau testamentul) conferă fie căruia din ei dreptul de a cere plata integrală, și când a- ceastă plată făcută unuia din ci liberează pe debitor (art. 1034), chiar dacă valoarea primită ar trebui să fie în ur- mă împărțită între ceilalți cocreditori (art. io;?H) ³). -Dacă cineva a făgăduit tot aceiaș totimemai multor per-Art. 1187 o. soane, dicc art. 1187 din Codul Calimach (892 C. austriac), Cal,mach- și dacă fiște-căruia din aceștia s’au dat anume dritul s o ceară întreagă, atuncea se îndatorește datornicul să deie totimea aceluia din acești creditori, carele mai întăi o ar fi cerut de la densul rent, XVII, 254. Demolombe, XXVI, 132.—Art. 169, §2 din Codul federal al obligațiilor (Elveția) prevede din con- tra că solidaritatea activă poate să resulte din lege. ’) Wxli ilourlon, II, 1260. R. de La Grasserie, Code cir. ailu- mand (Paris. 1887), p. 91, n. 1. Vedi și infră, p. 219, u, 2. •) Creditorii solidari se numeau la Koinani m stipulând^ ear debitorii solidari, ret promittendi sau debendi. L. 1, Dic. 45, 2, De duobus reD etc. :‘) Cu alte, cuvinte, solidaritatea este compatibila cu divisibi- litatea și divisiunca creanței. Aceasta resultă, la noi, din art. 1037, ados de legiuitorul nostru, ear in Codul francez din partea finală a art 1197, eliminată din textul nostru’ eiwori- gne /e benefice de l’obtigatitui nod partageable d didDble intre Ies diicrn cmotcier^ sau, după cum se exprimă art. 1184 din Codul italian, ancorche ii benefic io dfdlbWdieptzione si po.it", diridere fru i diverși creditori. J] 162 CODUL CIVIL.—CARTEA III.-TIT. III.—CAP. VI.—S-a IV.—AUT. 1034. Condițiile Pentru ca sâ existe solidaritate intre creditori, se cere so-deci ca mai multe persoane să fi stipulat acelaș lucru, sain- lidaritate. dₑₜᵤ pecimiam (L. 2, Dig’., 45, 2, De duobus reis), de la a- ceiaș persoană Pr., III, 16, eod. în acelaș timp și cu intențiune ca lucrul să fie datorit în întregimea lui fie căruia din ei, așa în cât să nu existe de cât o singură obligație față cu toți creditorii considerați în mod colec- tiv: Una res vertitur, quanwD smgulis totum debetur (Ins- tit^ loco supra cit., Șl)¹)- Nu este însă nevoe ca să se declare formal în titlu că fie care din creditori va putea cere plata integrală a cre- anței, acest drept resultând în deajuns din împrejurarea că s’ar fi dis în titlu că creditorii sunt solidari, sau vor putea lucra unul pentru altul, unul pentru toți sau toți pentru unul. (Vedi supra, p. 159). Tot astfel, clausa prin care se permite fie cărui cre- ditor de a cere plata creanței întregi, cuprinde în sine dreptul debitorului de a se libera pentru tot în manele ți- nui singur creditor, așa în cât această din urmă mențiune nu mai are nevoe de a fi prevedută în act -). Solidaritatea Ditt împrejurarea câ titlul trebue să confere anime, ade- actîva nu a- câ căruia din creditori dreptul de a cere totali- rafpeăcea tatea creanței (art. 1034), ceea ce exclude solidaritatea Cdtrt^Wrsă resultă că, dacă doue persoane ’mi-au vândut soli- daricește acelaș lucru, ele vor fi cătră mine debitoare solidare în privința obligațiunii care resultă din contractul de ven- dare (predarea lucrului și obligația de garanție), fără a fi însă creditoare solidare în privința prețului, dacă această solidaritate nu a fost anume stipulată ³). •) Laurent, XVII, 255. Duranton, XI, 163.— Nu există deci solidaritate activă de câte ori creditorul se mărginește a arata o a treia persoană căreia urinează a se face plata pentru densul (adjeclus solutionis gratia) (Cpr. L. 55, Dig., 45, 1, De verb. oblig.; L. 95, § 5, Dig., 46, 3, De solution. vedi și t. V, p. 100, 101), nici când debitorul este iu drept a determina prin alegerea sa, între mai multe persoane,pe aceea care urmează a fi creditoare. In acest din urină caz, în a- dever, cât timp debitorul n’a făcut alegerea, există doi cre- ditori condiționali, ear în urma alegerei, nu mai este de cât unul singur, care are calitatea de a primi și de a păs- tră lucrul plătit. T. Huc, VII, 301. ²) Cpr. Pand. fr., I, 155. Demolombe, XXVI, 136. Larombiere, II, art. 1197, No. 19. Duranton, XI, 165. ³) Laurent, XVII, 256. Demolombe, XXVI, 138. Troplong, EEECTELE SOLIDARITAȚEI ACTIVE.—ART. 1035—1038, 1'216—1218. 163 Efectele solidaritâței actife. Art. 1035. — Poate debitorul plăti la ori care din credito- rii solidari, pe cât timp nu s’a făcut împotrivă-i cererea în ju- decată din partea unuia din creditori. Cu toate acestea, remisiunea făcută de unul din creditorii solidari nu liberă pe debitor de cât. pentru partea acelui credi- tor. (Art. 1064, 1138 urm., 1141, 1216 C. C. Art. 1198 C. frj. Art. 1036. — Actul care întrerupe prescripțiunea în pri- vința unuia din creditorii solidari profită la toți creditorii. (Art. 642, 643, 1038, 1045, 1046, 1872, 1876 G C. Art 1199 C. fr.). Art. 1037. — Creditorul solidar, care a primit toată dato- ria, este ținut a împărți cu ceilalți cocreditori, afară numai de va proba că obligațiunea este contractată numai în interesul seu. (Art. 1034 urm. 1053, 1054 C. C.) •)• Art. 1038. — Creditorul solidar vepresintă pe ceilalți co- creditori în toate actele care pot. avea de efect conservarea o- bligaținniL (Art. 1036, 1056, 1216—1218, 1532 urm. C. C.) -). Mandat, 323. Larombiere, II, art, 1197, No. 18. Pand. fr., T, 156. Feder, op. cit., 14, p. 122.—Contra. Duranton (XI, 169), după care vendarea făcuta solidaricește fără altă ex- plicație, ar da loc atât la solidaritatea, activa cât și la a- cea pasivă.—De asemene, in ipoteza inversă, dacă mai mul- te persoane ar fi cumpărat solidaricește acelaș lucru de la mine, ele vor fi necontestat debitori solidari in privința prețului, fără însă a fi creditori solidari în privința obli- gațiunii mele ca vendetor. Larombiere. II, art. 1197, No. 18.—Contrâ. Demolombe, XXVI, 139. Rodiere, Solidarite, No. 5. Cpr. și Pand. fr., 1, 158. ') Art. 1037 nu există in Codul francez și este adaos de le- giuitorul nostru, insă, cu toate aceste, soluția este aceiaș și in Francia, după părerea unanimă a autorilor, pentru că, în cât privește raporturile creditorilor solidari între ei, existând o presumpțiune de societate și de comunitate de interese, fie care creditor trebue să deie socoteală celor- lalți cocreditori de partea lor din creanța comună. (Argu- ment din art. 1034, 1035, § 2, 1052, 1053, 1216). Cpr. De- molombe, XXVI, 145, 146. G. Giorgi, 1.95. Laurent, XVII, 272. Baudry, TI, 965. Thiry. III, 20, 21. Aubry et Hau. IV, § 298 bis, p. 16. Demante. V, 128 bis 11. Vigie, II, 1372. Mourlon, II, 1243. T. Huc, VII, 298. Acollas, II, p. 838. Pand. fr., I, 163 urm. și toți autorii. -) Art. 1038 lipsește de asemene în Codul fr., însă soluția este aceiaș și in acest din urma Cod. ., Fie-care creditor solidar este representant.nl și mandatarul legal a celorlalți*, dice Marcade (IV, 597, 599), însă bine înțeles numai in cât pri- vește conservarea și înbnnătățirea creanței (art. 1038 și 161 C. C—CAR, III.—TIT. III.—CAP. VI.—S-aIV —ART. 1035-1038,1216—1218. Art. 1216. — Jurământul dat debitorului de unul din cre- ditorii solidari și făcut, nu liberă pe debitor de cât pentru par- tea acelui creditor. (Art. 1035, § 2, 1215, 1217, 1218, ob initio C. C. Art. 1365, § 2, C. fr.). *). Art. 1217. — Jurământul dat de debitor unuia din credito- rii solidari și refusat de acesta, liberă pe debitor numai pentru partea creditorului care a refusat a jura. (Art. 1215 urm., 1218 C. C.). Art. 1218, § 1. — Jurementul dat de unul din creditorii solidari și refusat de debitor, sau jurământul făcut de creditor, după propunerea debitorului, profită la toți creditorii solidari. (Art. 1038 C. C.) O- Dreptul ro- In dreptul roman, fie care din creditorii solidari mau' (correi stipulandi) era considerat față cu debitorul ca sin- gur și unic creditor, așa în cât fie care din ei fiind stă- pân absolut al creanței, remiterea ei din partea unuia aducea neaparat stengerea ei față cu toți creditorii. ^Ideo- que peiitione, accept ilatione iinius tota soli'itur obligația¹* ³). Deosebire de redacție de la C. fr. 1218 C. rom.). Aceasta o spune tot Marcade (V, asupra art. 1365, No. II, p. 237). Art. 1038 nu este deci de nici o utilitate, și soluția ar fi fost, aceiaș chiar dacă el ar fi lipsit din 'Cod. Codul spaniol de la 1889 cuprinde o dispo- siție aproape identică; „Fie-care din creditori poate să facă ceea ce este folositor celorlalți, nu insă ceea ce le strică" (art. 1111, § 1) ]) Textul corespunzător francez, prin cuvântul neumnoins pre- sintă această regulă ca o excepție la principiul statornicit de art. 1215, după care jurementul prestat, sau refusat nu constitue o dovadă de cât în favoarea sau in contra ace- luia care l’a dat, sau în favoarea ori în contra moștenito- rilor și representanților sci. Marcade (V, p. 237) criticând însă acest viciu de redacție, cuvântul neanmoins (cu toate a- ceste) n’a mai fost reprodus în textul nostru. Tot după Mar- cade (foeo cit.), s’a îndreptat și redacția art. 1215. ²) Art. 1217 si 1218 nu există în Codul francez, și sunt a- daose de legiuitorul nostru, tot după observațiile’ lui Mar- cade (V, art. 1365, No. 11, p. 237). Vedi și infră, p. 169, notele 2 și 3. ³) L. 2, Dig., 45, 2, De duobus reis și L. 31, § 1, Dig., 46, 2, De Hovationibus. Vedi și L. 28, Dig., 12, 2, De jureju- rundo, unde, contrar dreptului actual (art. 1216—1218), se elice că jurementul deferit debitorului de unul din credi torii solidari, vatămă pe ceilalți: K In duobus reis stipulandi ab altera ddatnm jusjuranduin etiam alteri naceblf*. Vedi și Instif., § 1, III, 16, De duobus reis stipulandi et pro- mittendi. Cpr. Savigny, Dus ObligationeHrecht^ etc., 1. § 19. b 5, EFECTELE SOLIDAKITĂȚEI ACTIVE— ART. 1035 URM., 1216—1218. In cât privește raporturile creditorilor dintre denșii, ei nefiind presupuși asociați și în comunitate, așa cum sunt astăzi, acel care primise plata întregei creanțe nu datorea în principiu nici o socoteală celorlalți, dacă nu intervinise între ei un pact de asociațiune ¹); de unde re- sultă că asemenea corealitate nu numai că nu avea nici un interes practic, dar încă era periculoasă, de vreme ce în- treaga creanță aparținea creditorului celui mai diligent. Legiuitorul modern depărtându-sc de la principiile ro- mane, a admis pentru fie care creditor dreptul de a cere plata integrală a creanței (art. 1034) obligându’l însă, în asemenea caz, a împărți suma primită cu ceilalți cre- ditori (cpr. art... 1053, 1054), legea noastră fiind chiar formală în această privință (art. 1037), pentru că, pe de o parte, contrar celor ce se petreceau în dreptul roman și în dreptul nostru anterior, creditorii solidari sunt astăzi •) Cpr. L. 62. Pr., Dig., 35, 2, Ad leyeM Falciddfm. ,Dacă Art. 1.190 C. cineva au făgăduit tot aceiaș totime la mai mulți impre- ⁽ allI“ach- ună-creditori deosebi, dice art. ] ț.pciᵣdin Qodul^alijnach (895 C. austriac), din care unul au apucat a lua acea to- time singur, în cât se indatorește acesta să respundă cătrâ ceilalți creditori, treime să se hotărească din legiuitele al- cătuiri, care s'au făcut deosebi între denșii. Dacă nn s’au făcut, acest fel de legături, nu este îndatorit a respunde unul cătră altul“; Sn hl ebter dcui andem fadne IFchenschitft whidd-iy, după cum se exprimă textul corespunselor din Codul austriac. ²) Dreptul care aparține creditorului solidar de a cere platarⁱrRPțul !¹¹⁰^ integrală a creanței aparține și moștenitorului seu, pentru ^"ptorului că mandatul conferit fie cărui creditor este irevocabil și S₍₍]idₐᵣ. nu se stenge prin moartea Iui. — Dacă creditorul solidar a lasat mai mulți moștenitori, fie-care nu va putea cere de la. debitor de cât partea cuvenită lui, după vocațiunea sa ereditară în creanța solidară. Cpr. Cas. rom., Balet. S-a 1, anul 1885, p. 80. Obligația solidară, se divide deci între moștenitori conform principiului; Salina hereditaria iyso jure inter heredea dioiduntur^. (Cpr. art. 1059, 1060, 1064, 1072, § 2). Solidaritatea continuă însă a subsista între moș- tenitorii creditorului defunct și ceilalți creditori, numai pentru partea care revine fie cărui moștenitor. Cpr. Pothier, II, 324. Thiry, ITT, 21, in fixe. Laurent, XVII, 261. De- molombe, XXVI, 154. Marcade, IV, 594. Arntz, III, 120. Larombiere, 1T, art. 1199, No. 4. Aubry et Rau, IV, § 298 bis, p. 16, t. și nota 5. Pand. fr., I, 170. Rodiere, Soli dorite., No. 11. 166 C. C.—CAR.III.—TIT.III—CAP. VI.-8-a IV.-ART. 1035URM.-121b-12]8. presupuși a avea un interes comun în creanță, a li în pri- vința ei în societate sau în comunitate, ear pe de altă parte, a se represinta unii pe alții în cât privește primirea plăței (art. 1038). ') împărțirea creanței între toți credi- torii solidari nu se poate explica de cât prin presumpțiu- nea că ar exista între denșil o societate sau o comuni- tate, căci altfel solidaritatea activă n’ar presinta nici un interes. Efectul principal al acestei solidarități consistând, în adevăr, în dreptul pentru unul din creditori de a pri- mi creanța întreagă, s’ar putea foarte bine ajunge la ace- laș resultat prin un mandat ordinar, și acest mandat ar avea chiar mai puține inconveniente de cât solidaritatea, fiind că el este revocabil și nu trece la moștenitori (art. 1552, 1553). Răsturnarea Această presumpțiune de comunitate sau de societate presumpțiu- . a , . a . . nei de socie-putcnd insa fi resturnată prin dovada contrara, creditorul tate sau co-cₐᵣₑ ₐ pᵣiₙfit plata n'ar avea de cât să dovedească prin mumtate ere- ., r . . .... atâ în favoa-mijloacele ordinare de drept -), că obligația era con- rea erediton-tractată în interesul seu exclusiv și că, prin urmare, el 'nu trebue să împartă beneficiile ei cu ceilalți (art. 1037), soluțiune carele admire¹ șV în Codul ¹‘francez, de și acolo art. 1037 din Codul nostru nu ’și are ființă ³). Precum vedem, efectul principal și esențial al solida- rităței dintre creditori este atribuirea fie căruia din ei a dreptului de a cere plata integrală a creanței (art. 1034), cu îndatorire în urmă de a o împărți cu toți ceilalți co- creditori (art. 1037), fie de o potrivă, fie în părți inega- le, după înțelegerea lor comună ⁴). 9 Cpr. art. 1056, care admite acelaș mandat intre codebito- rii solidari în toate actele care pot avea, de efect stenge- rea sau împuținarea obligațiunii. V. infr(\ p. 188 urm. ²) Proba testimonială și presumpțiile nu vor fi admise peste 150 lei, de cât în cașul când ar exista un început de do- vadă scrisă (art. 1191 urm.). Demolombe, XXVI, 149. Pand. fr., I, 166. Larombiere, II, art. 1197, No. 20. — Chestia de a se ști dacă există sau nu început de dovadă scrisă fiind o chestie de drept, cade sub controlul Curței de Casație. Cas. fr. P«nd. Period. 1898. 1. 99. Pand. Period. -87. 1. 236. ³) Thiry, UI, 20. Demolombe, XXVI, 147, 148. Pand. fr., I, 165. Larombiere, II, art. 1197, No. 20. Vedi și suprâ^ p. 163, nota 1. Art. 430 c. ⁴) Art. 430 din noul Cod german prevede că, afară de o con- german. venție contrară, creditorii solidari au dreptul între ei la o EFECTELE SOLID. ACTIVE.—ART. 1035 URM., 1216—1218. 167 Prin urmare, în cât privește partea de creanța care tre- bue sâ’i remâe lui definitiv, creditorul solidar fiind proprie- tarul ei, poate să dispun de densa după bunul seu plac. Cât pentru părțile care urinează a. fi restituite celorlalți creditori, el nu este de cât un simplu mandatar cu drep- tul de a primi plata integrală (art. 1034) și dc a face toate actele care tind la conservarea creanței (art. 1038). Acest mandat se deosebește însă de mandatul ordinar (art. 1553), prin aceasta că este irevocabil. Din acest principiu fundamental, care predomină întrea- ga materie, resultă următoarele consecințe : 1*' Debitorul poate, după alegerea sa, să plătească toată creanța ori cărui creditor va voi, fie care din ei fiind în drept a primi plata, și această plată îl liberează față de toți (art. 1.034, 1035). „Dacă unul din mai mulți împreunâ-creditori. dice A¹'ț D⁸⁸ art. 1188 din (Iodul Calimach (893 C. austriac), va ⁽■ ⁰pn.-v. (tiorgl I, 108. |70 C. C.-CAR. III.—TIT. III.—CAP. VI.-S alV — ART. 1035 URM., 1216—1218. justiție, pentru că cererea plăței este un act de adminis- trație, pe când reclamația în justiție este un act de dis- posiție, și creditorul solidar nu poate să dispue de creanță de cât pentru partea sa. Deci, hotărîrea ce debitorul a do- bendit contra unui creditor solidar, nu este oposabilă de cât acestui creditor pentru partea sa, nu însă și celor- lalți creditori. Gasul în Hotărîrea însă care ar fi favorabilă creditorului și ar A *ost Pronunțată în contra debitorului, va fi oposabilă ce- dobenditâ delorlalți creditori, soluție admisibilă și în privința solidari- °tra debit”-¹ ’^ței pasive (v. p. 190 urm.), pentru că creditorul care a câș- ndui. tigat procesul îmbunătățește soarta cocreditorilor săi, și el are mandat pentru conservarea creanței r). Acest sistem, după care creditorul și debitorul solidar au mandat de la cocreditorii sau codebitorii lor numai pentru a câștiga, ear nu și pentru a perde, pe care autorii îl critică, conside- rându’l ca nedrept și nelogic -), este formal admis de le- giuitorul nostru (art. 1038, 1056). Într’un alt sistem, prea absolut, se susține însă că lu- crul judecat între debitor și unul din creditorii solidari nu este nici o dată oposabil celorlalți creditori, fie că credi- torul a perdut sau a câștigat procesul ³). In fine, un alt sistem, earăși absolut, și inadmisibil la noi față cu art. 1038, voește ca hotărîrea pronunțată în- 9 Aubry et Bau, IV, § 278, p. 17, t. și nota 10 și VIII, § 769, p. 380. Masse-Verge, III, § 527, p. 351, n. 11. Thiry, III, 171. Vigie, II, 1376. Pand. fr., I, 205. Rodiere, Soli- dorite, No. 27. Arntz, III, 117. Bonnier, Preuvex (ed. Lar- naude din 1888), 887. ² ) Vedi Demolombe, XXVI, 191, w fine. T. Huc, VII, 306. Saleilles, Essai n tieMiniiiitseliiddner irirld «uf f it-r die itLrinitiendi. ⁴) L. 7 și 9, § 2, Dig., 45, 2,De dwdnix reis. Ă⁷. și Ș 2, III, 16, De duobtis rei», unde se dice : „Ex duobus reisj>r<>- initf.eiidi. ahits piere,, uUits in diem, cel sub condițiuue. dbli()ari potesD. ") Cpr. T. Huc, ATI, 316. — „AV- impediment o erit dies, aut condiția, ipiominuș, ab eu pti pun obligi petfdur*. lustlt.^ ' loco supră cit. “O Cpr. Pothier, II, 263. Demante, V, 134 bis I. Demolombe, XXVI, 213. Pand. fr., I, 225. 12 178 COD. CIV—CART.III.—TIT.ITT.—CAP. VI.—S-aIV. - ART. 1012—1046,187'2 Cașulîncare Mai mult încă, solidaritatea ar avea loc chiar dacă dîn'febitori obligația unuia din debitori ar fi supusă unei cause de a- este supusă nulare, de ex., pentru vicii de consimțement sau incapaci- ^ot ce va resu^ta ⁽^ⁿ aceste împrejurări este că de- bitorul care, în termenul legal (art. 1900), ar anula obli- gația pentru un motiv sau altul, se va considera că nu a fost nici o dată debitor '). Caracterele Din cele mai sus expuse, putem conchide că carac- °regpasivea'teⁱ’ele obligații solidare pasive sunt, următoarele: 1° Fie care din codebitori este obligat cătră creditor pentru toată datoria, ca și cum el ar fi singur debitor: Sj^uli._sQlLdL^l£b£iit: 2° Toți debitorii împreună nu sunt obligați a plăti datoria de cât o singură dată : Unum debent omnes. 3” Și în fine, al treile caracter al obligații solidare pasive care, în Codul francez, se deduce din natura obli- gații -), și care, la noi, este aratat formal de art. 1056, este următorul: Intre toți codebitori! solidari, ca și între creditorii solidari (art. 1038),_exisță o_asocia ti u n e, o co- munițațe de interes, care ’i face a fi considerați față cu creditai ca mandatari mutuali ¹ pentru tot ce privește stingerea sau împuținarea obligațiunii, principiu din care legiuitorul trage mai multe consecințe, după cum vom ve- dea mai la vale. (Vedi infra^ p. 188 urm). Efectele solidarităței pasive. Pentru a determina efectele obligațiunii solidare în- tre debitori, vom distinge efectele ce obligația produce în raporturile debitorilor cu creditorul (art. 1042—1046), și efectele ce ea produce în raporturile debitorilor dintre ei (art. 1052—1055). (Vedi infrd^ p. 201 urm.). I. Raporturile debitorilor solidari cu creditorul. Art. 1042. — Creditorul unei obligațiuni solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fără ca debitorul sa ') Pand. fr., loco cit. Demolombe, XXVI, 214. Laurent, XVII, 286. Aubry et Rau, IV, § 208 ter, p. 24. Demante, V, 134 bis 1. F. Herman, III, art. 1201, No. 2. Deman- geat, Des oblii), solidaires en droit roi», p. 292. T. Huc, VII, 308. ²) Cpr. T. Huc, VII, 308. Marcade, IV, 602, in fine. Thiry, TIT, 22. EFECTELE SOLID. PASIVE.-ART. 1042—1040, 1872. 179 poată opune beneficiul de divisiune. (Art. 1065, 1666, 1667 C. C. Art. 1208 C. fr.). Art. 1043. — Acțiunea intentată în contra unuia din debi- tori nu poprește pe creditor de a exercita asemenea acțiune și în contra celorlalți debitori. (Art. 1035, 1039 C. C. Art. 798, 800 C. eoni. Art. 1204 C. fr.). Art. 1044. — Dacă lucrul debit a perit din culpa unui sau mai multor debitori solidari, ceialalți debitori nu român li- berați de obligațiunea de a plăti prețul lucrului, dar nu sunt respundetori pentru daune. Debitorii care au întărdiat de a plăti sunt în culpă. Creditorul nu poate cere daune, de cât numai în contra debitorului în culpă. (Art. 998, 1079, 1081, 1156, 1571, 1601 C. C. Art. 1205 C. fr.). Art. 1045.—Acțiunea intentată in contra unuia din debitori întrerupe prescripținnea iu contra tuturor debitorilor. (Art. 642, 1036, 1872 0. C. Art. 946, § 2 și 3 C. eoni. Art. 1206 0. fr.). Art. 1872. — întreruperea civilă a prescripțiunii, făcută în contra unuia din debitorii solidari, are efect în contra tuturor celorlalți codebitori ai sui. întreruperea civilă făcută in contra unuia, din moștenitorii unui debitor solidar, nu are efect în contra celorlalți comoșteni- tori, chiar dacă creanța ar fi ipotecară, dacă nedivisibilă. obligațiunea este Asemenea întrerupere nu are efect în contra codebitorilor debitorului defunct, de cât iu mesura părții de obligațiune a moștenitorului, contra căruia s'a făcut întreruperea. Spre a întrerupe prescripținnea în contra acelor codebitori, trebue o întrerupțiune făcută contra tuturor moștenitorilor debi- torului defunct. (Art. 642, 1039, 1045, 1052, Î.062 C. C. Art. 946, § 2 si 3 C. eoni. Art. 2249 O. fr.). Art. 1046. — Cererea de dobândă făcută in contra unuia din debitorii solidari face a curge dobânda în contra tuturor de- bitorilor. (Art. 1036, 1040, 1045, 1088 C. C. Art. 1207 0. fr.). Primul efect al solidarităței pasive este prevedut de art. 1042 și 1043. Dacă datoria este exigibilă față cu toți codebitori!, adecă dacă unii dintr’cnșii nu s’au obligat cu termen sau sub condiție (art. 1040), sau dacă, in asemene caz, ter- menul și condiția s’au îndeplinit r), sau dacă părțile, prin o anume convenție și derogare de la lege, n’au determinat o ordine particulară de urmărire a debitorilor, ceea ce ele sunt libere de a face -), creditorul obligațiunii solidare Ah. 1o4c. O Vedi Miprt'i, p. 177. *) Pand, fr., I, 350. Demolombe. XXVI, 315. Larombiere, II, art. 1203, No. 3. 180 C. CIV.—CART. 1IL—TIT.IIL—CAP. VL -S-aIV.—ART. 1042 -1046, 1872. poate, după a sa voe și plăcere (art. 1185 C. Calimach, 891 C. austriac), nach aeinem Belieben, după cum se exprimă art. 421 diu Cod. german '), să ceară plata, fie pe cale de urmă- rire, în caz când el ar avea un titlu executor, fie pe cale de ac- țiune în caz contrar, de la acela care va voi dintre de- bitori, a quo velit ²), fără ca acesta să poată opune bene- ficiul de divisiune (art. 1667) sau de discuțiune (art. 1662). Art. 1042 s’a exprimat formal în privința beneficiului de divisiune, pentru că debitorii, în cât privește raporturile dintre denșii, fiind niște adevarați fidejusori (art. 1055), fidejusorul poate opune acest beneficiu, dacă n’a renunțat la el (art. 1667). Debitorul nu poate însă opune acest beneficiu creditorului, pentru că, față cu densul, el nu mai este un fide- jusor, ci un debitor principal ³). Art. 112 unn. 'Debitorul solidar urmărit de creditor ar putea însă Controversă.să opue acestuia excepțiunea djlațorie de garanție, și să dobendească un termen spre a pune . pe codebitorii săi în cansă (art. 112 nrm. Pr. civ.\ pentru ca și ei, la rondul lor, prin aceiaș hotărîre, să fie condamnați cătră densul la sumele plătite în socoteala lor (art. 1052) *). El ar putea chiar să facă ca condamnarea să fie îm- părțită între codebitorii săi, aceasta fiind interpretarea cea Art. 421 C. german. Dreptul roman. J) Acest text adaogă că, pănă la deplina achitare, toți debi- torii remân obligați, fie care pentru tot, ceea ce este ade- vărat și la noi. „Bis zur Beu’irkung der gumen Leis- tung, bleiben samnitllcbe Schiddner verpflichM*. ²) L. 2, Cod., 8, 40, De duobus reis stipidandi et proniittendi, ⁸) La Romani, Justinian, prin Nov. 99, acordă debitorilor so- lidari beneficiul de divisiune, ear L. 47, Dig-, 19, 2, Locati cwducti, dice că este mai just de a le refusa acest bene- ficiu... quanquam fortasse Justius sit. Dreptul vechiu francez ca și al nostru, n’a acordat nici o dată beneficiul de divi- siune debitorilor solidari. Pothier, II, 270. Cpr. art. 1184 —1186 C. Calimach (891 C. austriac), infra, p. 182 și L. 3, § 1, Dig., 45, 2, De duobus reis. ⁴) Argument din art. 1065, care acordă asemene excepție di- latorie codebitorilor unei obligații indivisibile. Cpr. Bau- dry, II, 971. Vigie, II, 1385. Arntz, III, 122. Demolombe, XXVI, 316. Demante, V, 136 bis II. Pand. fr., I, 355. Duranton, XI, 215. F. Herman, III, art. 1203, No. 3. T. Huc, VII, 316. Feder, op. cit., 43, p. 148. Larombiere, II, art. 1203, No. 4. Aubry et Ran, IV, § 298 ter, p. 28. — Contra. Laurent, XVII, 297. Această din urmă părere era. admisă și în vechiul drept francez. VeQi Pothier, II, 330. > EFECTELE SOLID. PASIVE.—ART. 1042-1046, 1872. mai rațională care se poate da art. 1065 de la indivisi- V bilitate, aplicabil și codebitorilor solidari D. Cât pentru excepția de garanție, el o are în baza dreptului comun (art. 112 urm. Pr. civ.). Debitorii neurmăriți pot de asemene să intervie în urmărirea introdusă în contra unuia din ei, pentru conser- varea interesului lor personal sau a intereselor comune ?), fără ca creditorul urmăritor să tie obligat a le da do știre ³). Din dreptul care aparține creditorului de a cere plata integrală de la ori care din debitorii solidari, rcsultă pen- tru tie care debitor dreptul corelativ și reciproc de a plăti toată datoria și de a sili pe creditor la primirea plății integrale (art. 1115, 3”), chiar dacă acesta, avend interes la divisiunea datorii, ar cere o plată parțială ⁴). Remâne însă bine înțăles că dreptul creditorului de a cere plata integrală fără divisiune, precum și dreptul tie cărui codebitor de a plăti datoria întreagă, nu există in plenitudinea sa, de cât atunci când toți codebitorii soli- dari se găsesc în viață) sauncând acel severșit din viață n’ar 6 lăsat de cât un singur moștenitor, căci dacă unul din codebitori ar ii lasat mai mulți moștenitori, fie care dîntr'enșii neluând de cât o parte din moștenire, nu va ti obligat a plăti datoria solidară, de cât până la concurența acestei părți (art. 777, 1060) H. Fie care din codebitori fiind obligat la plata întregei Art. 1043. datorii (art. 1639), de aici resultă, ca o consecință, că ac- ') Vedi explic, acestui text, p. 244 și 245.—Chestiunea este însă controversată. ²) Demolombe, XXVI, 317. T. Huc, VII, 316. Larombiere, TI, art, 1203, No. 4. Pand. fr., I, 356. Aubry et Rau, IV, § 298 ter, p. 28. C. Bordeaux, 19 aug. 1829, Repert. Dalloz. v° Ihnte rkujere, 133, nota 1. ³) Pand. fi'., J, 357. 9 Demolombe, XXVI, 318. Pand. fr.. I. 359. Aubry et Bau, IV, § 298 ter, p. 27. Vigie, II, 138,5. Larombiere, II, art. 1204, No. 4. C. Bordeaux și Cas. fr., 15 martie 1827. Re- pert. Dalloz, (Mit/., 1389. n. 1. - Contră. Laurent, XVII, 298. Cpr. L. 3, § 1, Dig., 45, 2, De duobus reis. ⁵) Demolombe, XXVI, 319. Pand. fr., I, 360 urm. Demante, V, 136 bis III. F. Herman, III, art. 1203, No. 17. Lau- reat, XVII, 327. Trib. Xancy, 11 fevr. 1889, sentință ci- tată in Paiul, fr., 360. 182 c- CIV.—CART. IIL—TIT. IIL—CAP. VL—S-a IV.—ART. 1042-104. CIV.-CART. III.- T1T. III.—CAP. VI.—S-a IV.—ART. 1042-I04G, 1872 factum alieri quoqne nocet (L. 18, Dig., 45, 2, J)e duo- bus reis consiituendis) ’). In cât privește însă daunele care pot fi datorite pe lângă valoarea lucrului distrus, ele fiind resultatul perso- nal al debitorului în culpă, echitatea cere și art. 1044 § ultim prevede, că ele nu sunt datorite de toți codebitorii soli- dari. ci numai de debitorul în culpă, care singur le a produs, soluțiune admisă și în dreptul roman ²). Temeiul dh- Care este temeiul distinețiunei făcute de art. 1044 ? Dumoaliⁿ Pothier, după densul, die că codebitorii soli- 1041 dări se represintă unii prin alții numai pentru a conserva și perpetua obligațiunea, nu însă pentru a o mări sau a adaoga ceva la ea, ad consermndam et ad perpeiuandam. non ad augendam obligationem. Ori, de câte ori lucrul pere prin culpa unuia din debitori, obligația nefiind stensă, ci obiectul ei fiind numai schimbat, s'a părut just ca fie care din codebitori să fie obligat la plata valorei lucrului, în lo- *cul însuș lucrului perit: pe când, în privința daunelor, obligația fiind mărită, această augmentare trebue să re- mâe străină de codebitorii care nu sunt în culpă sau în întârziere. Cel puțin aceasta este teoria lui Pothier, de la care art. 1044 este împrumutat ³). contra lui Petru (art. 1052). Dacă, din contra, calul ’mi ar fi fost vendut de Petru și Pavel fără solidaritate, prin o obligație conjunctă, Petru ar respunde singur de culpa lui, si Pavel ar fi liberat de obligația de a’mi preda calul, re- mănend însă creditor pentru jumătate din prețul calului vendut, ca și cum acest cal ar fi perit prin caz fortuit. ') Cu toate aceste, Codul german admite principiul contrar (art. 425, § 2). a) L. 173, Dig., 50, 17, De regulis jttris și L. 32, § 4, Dig., 22, 1, De usuris et fructibus^ unde se dice: „Sed si duo rei promittendi sint, atterius mora alteri non noceD. ³) Pothier, II, 273. Cpr. Pand. fr., I, 383. Toullier D. III, partea II, 730, 731. Baudry, II, 973. Thiry, III, 23. Unii autori aprobă soluția art. 1044, considerând-o ca o consecință logică a principiilor solidarităței (Duranton, XI, 218. Vigie, 11. 1386. Larombiere, II, art. 1205, No. 1), ear alții, din contra., o critică, dicend că debitorul care nn este în culpă ar fi trebuit sau să fie cu totul liberat, sau să plătească și daunele (Demolombe, XXVI, 344. T. Huc, VII, 317, 318. Demante, V, 139 bis I. Baudry, II, 973. Lau- rent, XVII, 311. Pand. fr., I, 384), etc. ' 1 J.' EFECTELE SOLID. PASIVE.—ART. 1042—104C, 1872. 185 * Dacă convenția, regulând de mai înainte daunele in-Casulîⁿțare gc terese care ar putea ti datorite creditorului la caz de per-stipulează o î derea lucrului imputabilă unuia din codebitori, ar stipula o 8 clausă penală, ceea ce este permis și la noi (art. 1087), întru cât legea din 1879 nu anulează asemene clătise de cât în contractele de împrumut sau de prestațiuni în natură ¹), se admite, după părerea lui Dumoulin și a lui Pothier (TT. 273, hi f)ie\ că, în asemene caz, credi- ( ' torul poate sâ ceară de la toți codebitori!, chiar de la . • acei caro n’ar fi în culpă sau în întărdiere, nu numai va- loarea lucrului perit, dar și daunele stipulate-'). In ase- menea caz, codebitori! care nu sunt în culpă au recurs con- tra debitorului prin a cărui fapt daunele stipulate sunt datorite ³). Iu tine, dacă presupunem că corpul cert, care face obiectul obligații solidare, a perit prin caz fortuit, înainte de punerea în întărdiere, ipoteză neprevedută de art. 1044, toți debitorii vor ii liberați conform dreptului comun (art. 1156). Și vicc-rerw. dacă perderea a provenit din culpa tuturor codebitorilor. sau în urma punerei lor în întâr- țhere, toți vor fi de o potriva responsabili de consecințele culpei sau întârdicrei lor⁴). Al treile efect al solidarităței pasive este prevedut de An. iod și art. 1045, complectat prin art. 1872. lbl², r) Cas. rom. Dreptul din 1887, No. 88 și Bulei. 1887, S-a 1, p. 895. — Tribunalul de Ilfov și acel de Covurbii hotărîse că disposiția legei din 1879 se aplică la ori ce convențiu- ne (Dreptul din 1887, No. 86), insă înalta Curte, prin de- cisia de mai sus, restabilește adevăratele principii, dicend foarte bine că legea asupra dânsei penale fiind o excepție la regula generală prevedută iu art. 969, după care con- vențiile legai făcute au putere de lege între părți, nu poate fi aplicată de cât la cașurile anume prevedute, adecă la împrumuturile de bani și la prestațiunile in naturii. Vedi' infra, explic, art. 1087 și a legei din 20 fevr. 1879. -) Pothier, II, 273. Baudry, II, 973, iu fw. Laurent, XVII, 312. Mourlon, II, 1254. Demolombe,' XXVI, 345. Laroni- biere, II, art. 1205, No. 5. Demante, V, 139 bis II. An- bry et Rau, IV, § 298 ter, p. 29. t. si n. 29. Marcade, IV, 609. Pand. fr., T, 386. ³) Demolombe, XXVI, 347. Pand. fr., I, 387. Larombiere, II, art. 1205, No. 6. «) Baudry, II, 973. T. Huc, VII, 317. Pand. fr., I, 382. De- mante et Colmet de Santerre, V, 139 bis I. 186 con. CIV.—CART, ni.-TIT. III,-CAP. VL-S-alV.-ART. 1045,1846, 1872. După aceste texte, acțiunea sau urmărirea îndreptată contra unuia din debitorii solidari, întrerupe prescripția con- tra tuturor debitorilor, chiar și în contra acelora care n'au fost interpelați ¹), pentru că debitorii se represintă unii prin alții, și fie care din ei datorește întreaga da- torie. Art. 1865,3". Tot pentru aceleași motive, recunoașterea datoriei din partea unuia din debitori (art. 1865, 3”) ar fi oposabilâ și celorlalți -)• Actele întreruptive de prescripție făcute contra unuia din moștenitorii unui debitor solidar, nu întrerup prescrip- ția contra celorlalți comoștenitori, chiar dacă creanța ar fi ipotecară, dacă obligațiunea nu este nedivisibilă, pentru că, după cum am spus-o mai sus, datoriile defunctului îm- părțiuduse între moștenitori, în proporțiune cu partea lor ereditară (art. 777, 1060), nu există solidaritate între moștenitori. întreruperea făcută contra unuia din moșteni- torii unuia din debitorii solidari, întrerupe prescripția în privința celorlalți codebitori, dar numai pentru partea ce acest moștenitor are în datorie, pentru că solidaritatea continuă a subsista între moștenitorii unui debitor solidar defunct și ceilalți codebitori, însă numai pentru partea da- torită de fie care comoștenitor. Spre a întrerupe prescrip- ția în contra acelor codebitori, în privința datorii întregi, trebue ca întreruperea să lie făcută contra tuturor moște- nitorilor debitorului defunct (art, 1872) Art. 1046. patrule și ultimul efect al solidaritâței pasive, a- daos de legiuitorul francez la acele prevedute de Pothier, este stabilit prin art. 1046. ‘) L. 5, Cod., 8, 41, De duobus reis stipidandi et prmnittendi. Cpr. Pothier, II, 272. — Art. 425 din noul Cod german ad- mite principiul contrar. ²) Cpr. L. 5, Cod., loco cit. — îndeplinirea prescripții iu folo- sul unuia din debitorii solidari, nu Far face însă să peardă acest beneficiu din cansă că ea n’ar fi fost îndeplinită în folosul codebitorilor sei. Baudry, II, 972. ³) Vedi asupra acestui text (1872), Marcade, Prescription, p. 147 urm. Baudry et Tissier, Prescription, 561 urm. Berriat St. Prix, III, 9221 urm. Pand. fr., I, 396 urm. Baudry, III, 1653. Demolombe, XXVI, 59 urm. F. Herman, IV, p. 1317 nrm. EFECTELE SOLIDARI ȚÂȚEI PASIVE.—ART. 1046, 1872. 187 După acest text, cererea r) de dobândă făcută în con- tra unuia din debitorii solidari, face să curgă dobânda în contra tuturor debitorilor, bine înțeles, dacă datoria este exigibilă față cu toți Cererea in judecată făcută contra unuia din moșteni- torii unuia din debitorii solidari nn face însă să curgă dobenda în privința celorlalți comoștenitori. Ea nu face de asemenea să curgă dobenda în privința celorlalți codebitori solidari, de cât pentru partea la care acest moștenitor este obligat. Pentru a face ca dobenda să curgă în privința tutu- ror celorlalți codebitori. creditorul va trebui să. formuleze cererea sa contra tuturor moștenitorilor debitorului de- funct. Cererea în judecată îndreptată contra unuia din co- debitorii în viața ar face din contra să curgă dobenda contra tuturor moștenitorilor codebitorului defunct, tic care din acești moștenitori neiiind, bine înțeles, obligat de cât pentru partea sa (arg. din art. 18721 ³j. --------U Cluj / Central University Library Cluj J) Legiuitorul vorbește de cerere în judecata, pentru că, în regulă generală, dobenda nu curge de cât în urma unei asemene cereri (arc. 1088), însă se înțelege ea acelaș efect ar produce și o somație, sau chiar însuș convenția, daca ea ar stipula că dobenda va curge de drept (art. 1088, 1089). Demolombe, XXVI, 350, 351. Pand. fr., I, 391, 392. Larombiere. II, art. 1207, No. 2 si 5. F. Herman, III. art. 1207, No. 1. ²) Deci, dacă din mai mnlți codebitori solidari, unul ar li obligat pur și simplu, altul cu termen, ear altul sub o con- diție. suspensivă, ceea ce am vedut că se poate după art. 1040, cererea în judecată sau somația făcută contra celui dintâi nu va face să curgă dobenda contra celui de al doile, de cât de la expirarea termenului, ear contra, celui de al treile, de cât de la îndeplinirea condiții. Demolombe, XXVI, 363. Momloit, II, 1256. Demante, V, 141 bis II. Marcade, IV, 611. Larombiere, IT, art. 1207, No. 4. Pand. fr., I, 353. F. Herman, 111, art. 1207, No. 3. Masse-Verge, 111, Și 528, p. 356, n. 7. Rodiere, 92. — și în aseme- ne caz, debitorii cu termen sau sub o condiție .suspensiva, nu vor plăti dobenda din diua cererei formulate contra de- bitorului pur și simplu, ci din dina expirărei termenului sau îndeplinitei condiții. Demolombe, XXVI, 354. Pand. fr., I, 394. ³) Larombiere, II, art. 1207, No. 3. Pand. fr., I, 395. 188 CODUL CIVIL.—CARTEA IIL-HT. IIL—CAP. VI.—S-a IV.—ART. 1056. Principiul înscris în art. 1046 este el o aplicațiune a regulei prevfidute de art. 1056, după care fie care de- bitor arc mandat de a represinta pe ceilalți codebitori în toate actele care pot avea de efect stengerea sau împuți- narea obligațiunii, sau este el, din contra, o deviațiune și o derogare de la acest principiu ? Cu toată încercarea unora de a presinta art. 1046 ca o aplicare a principiului formulat de Dumoulin și de Pothier. credem, dimpreună cu majoritatea autorilor, că acest text este o derogare de la principiul de mai sus. In adevăr, dobenda moratorie ce se datorește cu titlu de daune, în baza art. 1088. din causa întărdierei debitoru- lui (ex mora debitor îs) adaogându-se la capitalul datorit, constitue o mărire a obligațiunii primitive, și întârzierea individuală a unuia din debitori îngreuează, față cu credi- torul, obligația celorlalți, care nu puteau fi represintați de cătră codebitorul lor, întru cât nu este vorba în specie de conservarea și perpetuarea obligații, ci de mărirea ei: de unde resulta că, după rigoarea principiilor, dobenda moratorie u’ar ft trebuit să fie plătită de cât de debitorul pus în întărdiere. De aceea, asemenea disposiție nu se gă- sește nici în dreptul roman D, nici în dreptul vechia fran- cez (Pothier, II, 273), și nici chiar în dreptul nostru an- terior, unde art. 1189 din Codul Calimach (894 C. aus- triac), prevede că condițiile ce au primit deosebi unul nu- mai din împreună-datornici, nu vatămă pe ceialalți. Cu toate acestea, legiuitorul modern părăsește vechile prin- cipii și teoria Iui Pothier, probabil pentru a micșora chel- tuelele care ar ti resultat din necesitatea de a urmări pe toți debitorii ²). Despre mandatul care există între eodebitorii solidari. Art. 1056. — Debitorul (ear nu creditorul, după cum dîn greșală se exprimă textul oficial) solidar represintă pe ceilalți ') „Si duo rei promittendi slut, alterna mora alieri non uocetd L. 32, § 4, Dig., 21, 1, De uswis et fruetibus. Art. 425 dill noul Cod german este conform acestui principiu. *) Cpr. Thiry, III, 23. Laurent, XVII, 310. Mourlon, II, 1255. Vigie, II, 1386. Demolombe, XXVI, 349. Larombiere, II, art. 1207, No. 1. Pand. fr., I, 389. Demante, V, 141 bis I. Aubry et Rau, IV, § 298 ter, p. 31, text și n. 34. T. Huc, VII, 321. EFECTELE SOLIDARITĂȚEI PASIVE—ART. 1056. 189 L codebitori în toate actele care pot avea de efect stingerea sau împuținarea obligațiunii¹). (Art. 1038, 1039 urm. 1552 urm.). Aceste fiind efectele solidarităței pasive, în cât pri- vește raporturile codcbitorilor solidari cu creditorul, au- torii francezi se întreabă care este principiul de unde is- voresc aceste efecte. Unii, referinduse la Dumoulin și la Potliier, pe care Codul francez i-au reprodus, fac să decurgă toate efec- tele solidarităței din îndoita idee in care se poate resumă întreaga teorie a solidarităței, și anume din unitatea da- torii (una fes cerititur) și din multiplicitatea legăturilor de drept dintre debitori ²). • Mai tărțliu însă (cam pe la 1873), s’a născut ideea de mandat tacit între codebitorii solidari, din causa aso- ciațiunii și comunității de interese care mai tot-deauna există între codebitorii solidari, căci arare ori o datorie se con- tractează în interesul exclusiv numai a unuia din ei (art. 1055). Toată dificultatea este numai de a determina limitele acestui mandat, și fiind că, în Codul francez, el nu este consacrat prin nici un text, lege. ncapaTal¹ că a trebuit să se nască o controversă. S’a dis, în adevăr, pe de o parte, că mandatul care e presupus a exista între codebitorii solidari, conferă fie căruia din ei dreptul de a severși nu numai actele favora- bile tuturor codcbitorilor, precum ar fi, de ex., plata da- torii sau o transacție încheiată cu creditorul prin care s’ar ușura datoria comună, ci și unele acte care ar va- tama pe codebitorii sei, și anume acele care ar avea de resultat conservarea și perpetuarea obligațiunii în intere- sul creditorului (ad conserrandam et perpetuandam obliga- tioneM), fără însă a putea face acte din acele care ar mări ') Acest text lipsește în Codul fr. și este adaos de legiuito- rul nostru, ca o consecință a principiului înscris în art. 1838, după care și creditorul solidar represintă pe ceialalți cocreditori în actele care au de efect conservarea și îmbu- nătățirea obligațiunii. Art. 165 din (Iodul federal al obli- gațiilor (Elveția) prevede de asemene, că unul din debitorii solidari nu poate, prin faptul seu personal, să ingreueze posițiunea celorlalți. ³) Vedi suprâ, p. 177. 190 COD. CIV— CARTEA III.—TIT. IIL-CAP. VI.-8-a IV.- ART. 1056. datoria și ar îngreuea posiția codebitorilor sei, non ad au- yendam obligați (meni] D. După o altă părere, mandatul tacit presupus între co- debitorii solidari ar fi mai puțin întins și n’ar cuprinde în genere de cât actele de natură a îmbunătăți soarta code- bitorilor față cu creditorul, nu însă și acele de natură a le face o posiție mai rea, afară, bine înțeles, de cașurile excepționale care ar resulta din lege, precum ar fi de exemplu, în cașul art. 1044 ²). Codul nostru. ^rt. 1056 din Codul nostru prevădend că debitorul solidar represintă pe ceialalți codebitori in toate actele care pot avea de efect stengerea sau împuținarea obligațiunii, a curmat controversa în acest din urmă sens, așa în cât transacțiunea împovorătoare, pe care unul din codebitori ar fi făcut-o sub respunderea sa cu creditorul, n’ar fi oposa- bilă codebitorilor săi ³), după cum n’ar fi oposabil tuturor debitorilor lucrul judecat numai față cu unul din ei, în caz când acest din urmă ar fi perdut procesul. Efectele iu Lucrul judecat față cu unul din codebitorii, care arii cat. Con- câștigat procesul in contra creditorului asupra unei excep- troversă. țjuni comune tuturor debitorilor (art. 1047), ar li însă oposabil tuturor debitorilor, pentru că, după art. 1056, în o obligație solidară, fie care debitor are mandat pen- tru a stenge sau a împuțina obligația⁴), după cum în o J) Vedi supra, p. 184. Cpr. Em. Coheudy, profesor la facul- tatea din Lyon, D. P. 92. 1. p. 179, coloana 1. — Curtea de cas. din Francia, admițând că lucrul judecat față cu unul din codebitorii solidari este oposabil tuturor celorlalți debitori, fără a se distinge dacă codebitorul care s’a jude- cat a câștigat sau a perdut procesul (D. P. 86. 1. 251 și Pand. Cbron., VI, I, 376), recunoaște prin aceasta unuia din debitorii solidari dreptul de a face mai rea posiția co- debitorilor sei. ²) Cpr. Cas. fr. D. P. 92. 1.177. Sirey, 93. 1. 81. Pand. Period. 92. 1. 211. C. Besanțon, D. P. 93. 2. 279. Baudry, II, 973 ter. T. Huc, VII, 321. ³) Transacțiunea favorabilă făcută de unul din debitorii soli- dari ar folosi însă celorlalți, căci nefiind de cât o singură datorie, stengerea ei în privința unora trebue să profite și celorlalți. Pand. fr., 1,477. Troplong, Transactioas, 125, 126, Duranton, XVIII, 420. Larombiere, TI, art. 1208, No. 11. Aubry et Bau, IV, § 421, p. 664. ⁴) Cas. rom. și Trib. Brăila. Balet, anul 1874, S-a I, p. 164 și Dreptul din 1882, No. 25. Cas. Torino, 15 iunie 1879, efectele solidaritâței PASIVE.—ART. 10Vi. 191 | creanță solidară, fie care creditor are în principiu mandat 1 pentru a îmbunătăți soarta cocreditorilor sei (art. 1038). Prin urmare, casarea unei decisiuni care ar cuprinde ^țtek ca- ■ o condamnare solidară admisă în folosul unuia din debi- folosul u- torii solidari, folosește tuturor codebitorilor sei ¹), după mda din de- ' * . . . . . bitorn soh- ᵣ cum și casarea in urma cerem unui asociat folosește celor- ₍iari. lalți asociați, de câte ori este vorba de o datorie socială a cărei plată este cerută solidaricește contra tuturor-). Remâne însă bine înțeles că lucrul judecat în favoa-Exeeptn per- : rea sau în contra unuia din codebitorii solidari, asupra unor tonale mma excepțiuni care nu sunt inerente datorii, nici comune tuturor : coobligaților. ci personale acestui debitor (art. 1047). nu : vor fi oposabile codebitorilor sei, a căror causă a remas întreagă și nejudecată. decisic citata de G. Giorgi, I, 174, nota 25. Mourlon, 11, 1630. TliiryJITJ 71. Molitor, III, 1179. Arutz, 111,127,416. Duranton, XIII, 520. Aubry et Bau, Vili, £ 769, p. 38D, t. și n, 52. Marcade, V, art. 1351, No. 13, p. 192. Alex. Degre, Dreptul. din 1894, No. 67, p. 542. Pacihei-Mazzoni, IxtUuziwi di dlritto cirile UaliaHO, IV, 14, 15. — Cu toate aceste, chestiunea feste foarte controversată în Francia, căci, într’un sistem, se susține că hotărîrea pronunțată față cu unul din debitorii solidari nu are nici o autoritate în pri- vința celorlalți debitori, fie că el a perdut sau câștigat procesul (Lanrent, XX, 120. Demante, V, 328 bis 24 urm. Lacombe, De l’autor. de la ehose jitffce,2M) urni. Cpr. C. Alger. Pand. Chron. VT anii 1878—1886, 2. p. 111) ; ear în altul, că ea pro- duce, în toate cașurile, efectele lucrului judecat în privința tuturor debitorilor. Demolombe, XXVI, 374. T. Huc, VIL 328. G. (Morgi, I, 175. Lewandowsky, De la SolidaritL p. 294 urm. Feder, op. cit., 68, p. 175. Larombiere, TI, art. 1208, Xo. 19. Bonnier, op. p ed. cit., 887. Bolaffio, LI Cod. di comm. ital. commentato, L partea I, 282, p, 5(10. Melucci, La teoria delte, olddiguzioni xolidali, 65. Cpr. Cas. fr. C. Alger și Agen, D. P. 86. 1. 251. Pand. Chron. VI, 1, 376 și 2.208. D. P. 93. 2.540. Cu alte cuvinte, întâlnim la solidaritatea pasivă aceiaș controversă ce ani semnalat la solidaritatea activă (v. supră, p. 169 urm,). Ambele sis- teme extreme, mai sus aratate și desvoltate în Pand. fr., I, 420 urm., sunt însă inadmisibile la noi, și sistemul in- termediar, admis de unii și în Codul francez, este singurul juridic în legislația noastră, față cu disposițiile art. 1056. In Codul german, lucrul judecat față cu unul din debitorii solidari nu produce nici un efect în privința celorlalți de- bitori (art. 425). Vedi și supră, p. 170 n. 3 ’) Cpr. Cas. fr. D. P. 91. 1. 342. s) Cas. fr. D. P. 83. 1. 385. 192 CODUL CIVIL.—CARTEA. III.—TIT. III.—CAP. VI.—S-a IV.—ART. 1056. Astfel, dacă debitorul chemat în judecată de cătră creditor, a susținut că obligația sa este anulabilă pentru causă de minoritate sau un viciu de consimțement, acest mijloc fiind personal debitorului acționat, hotărîrea câști- gată de densul nu va ii oposabilă Godebitorilor săi, care vor putea și ei, la rondul lor, opune creditorului excepțiu- nile personale ce ar avea l). De asemenea, lucrul judecat in favoarea sau în contra unuia din debitori ar ii față cu ceailalți res inter alias acta, dacă contestația n’ar ii avut de obiect însuș existența sau stengerea datorii comune, ci faptul solidarităței debitorului care s’a judecat ²). Din împrejurarea că debitorii solidari se represintă unii pe alții în actele care pot avea de efect stengerea sau împuținarea obligațiunii, adecă îmbunătățirea soartei lor, mai resultă încă și următoarele consecințe : Renunțarea ]<’ Renunțarea la apel din partea unuia din debitorii partea unXS⁰^arb îⁿ privința sentinței dobândite de creditor, nu din debitorii împedecă dreptul de apel a acelora care n’au renun- împetecăa-W ³)» aPe^ ^a care debitorul renunțător nu va mai ii ci- peiui acelor tat⁴), nu atât pentru că el e presupus a ti dat inulțămire la earnU"ₗₜ^t_ⁱe'judecata urinată, după cum a decis Curtea noastră supre- mă ⁵), ci mai mult pentru că el e representat în instanță prin codebitorul apelant. Apelul inter- 2° Apelul interjectat de unul din debitorii solidari nuTdindebi' coⁿtl’a sentinței dobândite de creditor, folosește tuturor co- torii solidari debitorilor săi, chiar dacă apelul făcut de acești din urmă ar fi neregulat sau tardiv, pentru că apelul făcut în re- i) Cpr. Demolombe, XXVI, 367, 368. Larombiere, II, art. 1208, No. 20. Aubry et Rau, VIII, § 769, p. 381, ad no- tam. Arntz, III, 416. Duranton, XIII, 539. Pand. fr., I, 415. Rodiere, op. cit., 105. ²) Argument din art. 1218, § 2, după care jurementul prestat de unul din debitorii solidari nu folosește codebitorilor săi, de cât atunci când el a fost deferit asupra ființei datorii, ear nu și asupra faptului solidarităței. Demolombe, XXVI, 369. Pand. fr., 1, 417. Cpr. L. 19, Dig., 45, 2, De duobiw reis. ³) Merlin, Queșt., t. T, p. 56, § 22, in fine, v° Aequiescement, care se întemeiază pe autoritatea lui Pothier. — In dreptul fr., chestiunea este însă controversată. Vedi Report. Dal- loz, Acpuiescemeuf, 846 urm. Pand. fr., t. 1, eodem r°, 750 urm. 9 Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 79. ⁵) Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 79. 5 EFECTELE SOLIDA RIT AȚEI PASIVE.-ART. 1056. 193 gulă de unul din codebitori tinde la îmbunătățirea soaitei tuturor debitorilor ’). . Din contra, apelul interjectat de creditor contra itintia^^ din debitorii solidari, nu este oposabil celorlalți debitori, mtor contra pentru că, prin apelul creditorului, posiția debitorilor vine mai rea, și debitorii nu se. represintă în această pri- ₍iₐri nu este vință unii prin alții Dacă, cn toată controversa ce există asupra acestui punct, asemene soluție este, in lipsă de wᵣi. text, admisă de unii în Francia, apoi cu atât mai mult ea este admisibilă la noi, față cu disposiția art. 1056. 3° Jurementul deferit de creditor unuia din debitorii Art. 1218. solidari asupra ființei datorii, nu insă asupra faptului so- lidarităței. și prestat de acest debitor, ca și jurementul re- tușat de creditor după propunerea debitorului ³\ folosește codebitorilor sei, pentru că, prin prestarea lui de cătră debitor, ca și prin retușul lui din partea creditorului, se îmbunătățește soarta comună a tuturor debitorilor (art. 1218) ⁴\ Jurementul retușat de debitorul solidar după propu- nerea creditorului sau jpresta^ d^ țlupă propune- J) Cas. fr., Pand. Period. 91. 1. 138. D. P. 92. 1. 8. C. Li- moges și (Den. I). P. 89.2. 213. D. P. 95. 1. 2.329. Pand. fr. t. VII, Apptd civil, 2450, și autoritățile citate acolo. Boi- tard Col met d'Aage et Glasson, Proc. de. (ediția a 15-a), II, 675. Garsonnet, Proc. cic., V, $ 963. p. 232. T. Huc, VII, 322. Remâne însă bine înțeles că apelul interjectat. de li- nul din debitorii solidari n’ar folosi codebitorilor soi, în caz când apelantul ‘și ar fi restrâns apelul seu la o excepție personală. T. Hnc, VII, loco supră cit. Aceiaș soluție este admisibilă în materie de indivisibili- tate, așa în cât apelul interjectat de unul din cointeresați profită celorlalți. Cas. fr. I). P. 93. 1. 357. Pand. Ph-iod. 94. 1- 51- Pand. Period. 96. 1. 318 șiw Dreptul din 1895, No. 20. Cas rom. Dreptul din 1897, No. 2. Pand. fr.. t. VII, v° Appd civil, 2404 urm. T. Huc, VII, 364, in tine. Garson- net, Pr. cir., V, p. 231, § 963. Rivoire, De l'appel, 206. Crepon, Tr. de l'appel, ]. p. 398 urm. Bonfils, On/. judici- atre, 1362 urm. G. Tocilescu, Pr. cir., III, p. 64. — însă C. Orleans, D. P. 54. 2. 175. Cas. fr. D. P. 92. 1. 177.: Vedi însă in D. P., loco cit., nota lui Em. Cohendy, p. 178, colona 2. Cpr. și tr. nostru în limba franceză, p. 3H. a) Marcade, V, art. 1365, No. 3, p. 237. 9 Cpr. Gas. rom. S-a ], Bulet. 1883, pag. 1033. Marcade loco cupru cit. Vedi și SHpra, p. 169. 13 194 COD. CIV— CARTEA IIL-TIT. III.—CAP. VI.—S-a IV—ART. 1047,1048. Sensul cu- rentului ex- cepțiune. rea unuia din debitori, nu poate, din contra ti opus celor- lalți debitori, pentru că printr’ensul se face posiția debi- torilor mai rea Intr’un cuvent, tot ce face un debitor solidar este o- posabil codebitorilor s6i. dacă faptul lui tinde la îmbună- tățirea soartei comune a tuturor debitorilor, și dce-versa, toate faptele unui debitor care fac posiția codebitorilor săi mai rea mfi sunt, afară de excepțiile admise de lege, oposabile de cât. lui, pentru că el nu represintă. în această privință, pe ceilalți codebitori (art. 1056 i. Despre diferitele mijloace de aparare ce codebitorii solidari pot să opue creditorului. Art. 1047. — Codebitorul solidar, în contra căruia credi- torul a intentat acțiune, poate opune toate excepțiunile -) care ’i sunt personale, precum și acele care sunt comune tuturor de- bitorilor. Debitorul acționat nu poate opune acele excepțiuni care sunt curat personale ale vre unuia din ceialalți codebitori. (Art. 953, 966 urm., 1039, 1065, 1091, 1136, 1137, 1140 urm., 1155, 1215 uimi., 1653, 1681 C. (’. Art. 349. 802 C. com. Art. 1209 C. fr.). Art. 1048. — Când unul din debitori devine crede unic al creditorului, sau când creditorul devine crede unic al unuia din debitori, confusinnea nu stânge creanța de cât pentru partea de- bitorului sau a creditorului. (Art. 1148, 1154, 1155, 1680 0. C. Art. 1209 C. fr.). In genere, ori ce fapt care tinde la desființarea da- torii, sau la respingerea acțiunii creditorului față cu unu) din debitorii solidari, are acelaș efect în privința tuturor. In adever, în obligațiile solidare, tie care din debitori da- ') Marcade, loco cit., p. 237, 238. Larombiere, V, art. 1365, No. 8. Duranton, XIII, 605. Vedi și sttpră, p. 169. -) Cuventul excopfhtne, în art. 1047, ca și in art. 1681, este impropriu întrebuințat de legiuitor, pentru că nn este vor- ba, în specie, de a întărdiea instanța sau de a critica o procedură îndeplinită (cpr. art. 106 urm. Pr. civ.), ci de mijloacele de. aparare de fond, care tind la respingerea pre- tențiunei creditorului. Marcade, IV, 613. Acollas, TI, p. 845. Baudry, IT, 974. Demolombe, XXVI, 377. G. Giorgi, I, 156. Laurent, XVII, 299. Mourlon, II, 1261. Berriat St, Prix, II, 4488. T. Huc, VII, 323. Vigie, II, 1387. Arntz, III, 127. Pand. fr., I, 429. Vedi și infra, p. 199, t. și n. L s) Cuvintele curat personale se mai găsesc încă în art. 1681. MIJLOACELE DE APARARE OPOSAB. CREDITORULUI.—ART. 1017. WLS. pgg torind întreaga, sumă sau întregul lucru promis, și toți la un loc nedatorind de cât o singură dată (art. 1039), ni- mic nu este mai natural de cât ca stengerea obligații față cu unul din debitori să aducă stengerea ei față cu toți ceialalți. și ca fio care din ei să poată opune creditorului toate mijloacele de aparare, lie direct în numele seu. tic indirect în numele celorlalți. Acest principiu sufere, cu toate aceste, oare care dis- tiucțiuni. Art. 10+7 clasifică, în adevăr, excepținnile sau mai bine dis mijloacele de aparare, prin care debitorii solidari pot să respingă acțiunea creditorului, în mai multe cate- gorii: 1° acele comune tuturor codcbitorilor (excepțiuni reale sau absolutei ; 2" acele personale : și 3h acele curat personale (parenient personnelles) unuia sau unora din debitori. Textul francez mai vorbește. încă de excepțiile care Deosebim ile resultă din natura obligațiunii, despre care textul nostruj.^¹.¹^ nu pomenește. ele fiind cuprinse în excepținuile comune. In realitate deci, precum foarte bine observă auto- rii '), mijloacele de aparare pe care debitorul solidar le poate opune acțiunii creditorului, sunt, de doue feluri : 1° Absolute sau generale (comit»?} ; și 2° relative sau pa rt i c u 1 a r e o ier am tale). 1" Mijloacele de aparare eoni inie tuturor debitorilor, Mijloacele de aparare absolute, adecă comune tuturor debitorilor, cuprind inexistența sau nulitatea obligații în- tregi pentru lipsă de causă sau causă ilicită, pentru lipsă de obiect, obiect ilicit sau scos din comerț, pentru lipsa formelor prescrise de lege în contractele solemne-), pentru plata făcută fie direct, fie indirect prin o dalia in xoln- tum. novațiunc [art. 1137. § lî, compensație, remitere voluntară a datorii, nu însă a solidarităței (art. 10+9 — 1051), prescripție îndeplinită, etc. Toate aceste mijloace de aparare fiind absolute și Marcade, IV, 614. Thiry, III, 24, in fine. Acollas, II, p. 846. Giorgio Giorgi, I, 156. *) Contractele solemne, nule pentru vieiuri de formă, sunt, ine- xistente, și ca atare, nesupuse ratificărei. C. Calatz, Dreptul din 1898, No. 13. Vedi și t. V, p. 23,35,116.151, n. 3, etc. 196 COD. CIV.—CARTEA III—TIT.III.-CAPIT. VI8-aIV.-ART. 1047,1048. reale, rei cohwrentes (L. 7, § 1, Dig., 44, 1, De excepția- nibus), pot fi opuse creditorului de fie care debitor pentru întreaga datorie D. Causăiiicită Astfel, dacă obligația solidară ar fi întemeiată pe o Sa"cau8ă de causa ilicită, sau n'ar avea nici o causă-), se înțelege că fie care debitor va putea opune creditorului acest mijloc de apărare, și că hotărîrea câștigătoare ce unul din debitori ar dobândi în această privință, ar fi oposabilă tuturor ce- lorlalți. (Veiji supru, p. 190). Plata, no- De asemenea, dacă datoria solidară a fost plătită sau ril solidare' ⁿovata de unul fii» debitori, plata sau novațiunea va pu- remiterea tea fi invocată de toți ceialalți (art. 1039, 1137, § 1). datom, ete. rpₒț ₐₛțfₑi₅ remiterea datorii, fie ea tacită (art. 1140), fie ea expresă (art. 1141), făcută unuia din codebitorii solidari, liberează pe ceialalți și poate deci fi opusă de aceștia, afară de cașul când creditorul ’și ar fi reservat anume dreptul contra lor, în care caz, el nu mai poate cere de la dân- șii plata datorii de cât scădend partea aceluia căruia s’a făcut remiterea (art. 1141). Legiuitorul consideră deci remiterea datorii făcută fără nici o reservă unuia din debitorii solidari ca făcută tutu- ror debitorilor, ceea ce este contrar principiului că renun- țările sunt de strictă interpretare (renunciatio non prcesu- mitur), și ceea ce face ca această disposiție să fie criti- cată³). In adevăr, după Pothier (II, 275), remiterea da- torii făcută de creditor numai unuia din debitori nu libe- rează pe ceialalți, de cât dacă aceasta pare a fi f^t inten- ția creditorului ⁴). Art. 423 C. german. 9 Cpr. Demolombe, XXVI, 379, 380. Baudry, II, 974, 975. Vigie, II, 1388. Marcade, IV, 614. Laurent, XVII, 299. T. Huc, VII, 322. Pand. fr., I, 431, 432. Thiry, III, 24. Arntz, III, 127. G. Giorgi, I, 157. ²) Vedi în privința obligațiilor fără causă sau întemeiate pe o causă ilicită, t. V, p. 130 urm. a) Art. 1049, după care remiterea expresă a solidarității fă- cută unuia din debitorii solidari, nu liberează pe ceialalți codebitori, este deci mult mai conform principiilor. Cpr. Thiry, III, 26. Demolombe., XXVI, 460, 461. Laurent, XVII, 346. T. Huc, VIII, 138. Pand. fr., I, 547. Noul Cod german este deci mult mai conform principiilor, când dice prin art. 423, că remiterea datoriei făcută de creditor unuia din debitorii solidari nu folosește celorlalți MIJLOACELE DE APARARE <)POSAB. CREDITORULUI.—ART. 1017,1W* pg 7 De aceea, art. 11S9 din Codul Calimach ($94 O. aus- Art. im triac) prevede ca ertarea sau slobozirea ce un împreună-¹u' datornic au primit personaliccște. un folosește pe ceiulolțl, și art. 1 [93 din aceiaș Cod (S9G C. austriac} adaogă că ertarea de datorie ce a urinat din partea creditorului la unul din împreună datornici, nu poate ti spre paguba ce- lorlalți. Deferirea juremeiitului decisor de cătră creditor unuia A|,e T-¹s- din debitorii solidari considerânduse ca o remitere condi- țională a datorii, prestarea acestui jurement din partea unuia din debitori liberează pe ceialalți, așa în cât toți co- debitorii se vor folosi de prestarea acestui jurement. pu- tând să invoace acest mijloc de aparare pentru a respinge pretenția creditorului jart. 121sj. iVmji xiiprâ. p. 193j. Dacă corpul cert și determinat datorit solidaricește a Perima iu- perit prin caz fortuit jart. IlĂtD. obligația este sl cnsă'‘lljJV"l.at,,rⁱt țață cu toți debitorii, si toți vor putea earăș de o potnvăprîn caz for- să invoace acest mijloc de aparare. i Vedi supru, p. îsbi. t,m- In tine, cu deosebire de ceea ce se întâmplă în Co-Compensația, dul francez, compensația poate ii opusă, la noi, de toți co- debitorii. trunUz. Sa presupunem. în adever. că A si B îmi datoresc. ]Us . , ' . i . nun. solidaricește ioni) lei. și că- cil la pendul meu, am deve- nit debitorul lui A tot pentru 1000 lei. Chestiunea este de a se ști dacă B îmi va putea opune compensația ? Codul francez face următoarea distincțiune : Sau mi am urmărit pe A, care este în aceiaș timp și debitorul și creditorul meu pentru VW lei, și în asemenea caz, el va putea să ’mi opue compensația, acest mijloc de aparare putând ti invocat și de B, Ja rendul seu, când îl voi urmări pe densul, pentru că datoria sa este sten să prin compensație: sau, in Ioc de a urmări pe A, creditorul meu, am urmărit pe B, care mi este numai debitor, și în asemene caz. el nu mi va putea opune compensația, pentru suma ce eu datoresc lui A, codebitorul seu, art. 129-1,$ 3 din Codul fr. fiind formal în această privință. Această disposiție adaosă de legiuito- rul francez, în urina observațiilor Tribunatului, în scop de a împcdeca pe unul din debitori de a se amesteca in debitori, de cât atunci com/ pă>iih- cort ivctttHtf «u mțeh-* *ₜi .ib'itijă iiifrcuyii ditforle, „>rcitn di? Virtruysridh^eiidi-ii tiu.- ytutze Sfltiiltlt'ei'lK'ilIuhs dicție. etc., vidarea consimțementului penjru eroare, doi sau violență, etc. Din aceste mijloace de aparare, impropriu numite ex- cepțiuni D, unele sunt personalr. ear altele curul xaa par personale M. Mijloacele de aparam_/jm.ww.& sunt acele care pot ii Mijloacele opuse pentru toată datoria, de debitorul în persoana căruia ele rto aparare sau născut, ear de codebitorii sui, numai pentru partea a* I,erSrt"ⁿle- cestuia. Astfel, dacă presupunem că creditorul a descurcat de datorie pe unul din codebitorii solidari, rescrvâmlu'și drep- tul seu contra celorlalți debitori (art. 1141), debitorul descurcat, poate sâ se apere în contra creditorului, invo- când remiterea datorii și neplătind absolut nimic, pe când ceilalți codebitori în contra cărora creditorul ’șj a rescr- ; vat dreptul seu, nu vor putea să se opue la plată, de cât c pentru partea debitorului căruia datoria a fost remisă, ear ■ părțile lor vor trebui să fie plătite, tic care din ei pu- tend ti apucat pentru tot (art. 1039) A. trrbiguntj nud der AuJ rechnitug.—Ei ne l'ordermu^ die cinam (,/>. samnifsdiidditfr znddd, kann nidit am den ttl>rhjeu ddndd nern <'itjjeredtnel iverdcn*. Cpr. art. 1411 C. austr. (1897 C. Calini.). J) Vedi .wpM, p. 194, m 2. ■) Autorii ijic că această distincțiune între mijloacele de apa- rare personale și acele curat personale, resultă virtual din art. 1047. Cpr. Demolombe, XXVI, 382. Baudry, 11 974. Vigie, 1.1, 1388. Pand. fr., 1, 433. Demante, V, 149’ 142 bis L Larombiere, D, art. 1208, No. 7 urm.—Vedi însă Laurent, XVII, 301. ³) Remiterea solidarităței, ca și remiterea datorii, dă naștere la un mijloc de aparare personal, ear uu numai pur ₛₐₙ '•urat personal. Demolombe, XXVI, 4o9. Pand. fr., Ț. .54^ Vigie, [1, 1400. 200 COD, CIV.CARTEA III.—TIT. IIL-CAP. VI—8-aIV—ART. 1047, 1048. Confusiune. Confiisiunea. care se îndeplinește când unul din debitorii solidari moștenește pe creditor, sau rice-versa, stenge da- toria, sau mai bine dis, împedecă executarea ei ’), însă nu- mai pentru partea acestui codebitor (art. 1048. 1155, § 2). Astfel, dacă presupunem că, din trei debitori solidari care datoresc 12000 lei, unul din ei moștenește pe cre- ditor, sau creditorul pe unul din ei. datoria este stensă numai pentru 4000 lei, și creditorul va putea cerc solida- ricește de la ceilalți codebitori 9000, aceștia putend să ’i opue, ca mijloc de aparare, confiisiunea numai pentru 4000 lei-). Aceiaș soluție este aplicabilă nu numai când unul din debitori ar deveni moștenitorul unic al creditorului, sau creditorul moștenitor unic a unuia din debitori, precum are aerul de a presupune art. 1048. dar chiar și atunci când ei nu s’ar moșteni intre ei de cât pentru o parte numai, confiisiunea neproducend însă, în asemene caz, efecte de cât în măsura drepturilor de moștenire a unuia din debi- tori în succesiunea creditorului, sau în măsura drepturilor de moștenire ale creditorului în succesiunea unuia din de- bitori ³). Mijloacele de Mijloacele de aparare curat nan nur nermuiale, sunt sau curat acele care pot ti propuse numai de debitorul in persoana personale, căruia ele s'au realisat, fără a putea nici odată folosi ce- lorlalți debitori, nici macar pentru partea debitorului că- ruia ele aparțin. Astfel sunt de exemplu: excepțiunile trase din beneficiul termenului sau a condiții stipulate numai în folosul unuia din codebitori: excepția nea trasă din concordatul făcut de unul din codebitori cădut în faliment (art. 845 urm. C. ’) Confuzi» mugit pirftmtam dcbliorm ar imit ah ubHgutione, guam ectim/uit obligutioHem. Cpr. Potliier, II, 276. ²) Potliier, 11, loco cit. Thiry, III, 24. Demolombe, XXVI, 403, 404. Laurent, XVII, 336. Demante, V, 143 bis I. Pand. fr., 1, 467. — Această soluție este aplicabilă chiar dacă confii- siunea s’ar fi operat altfel de cât prin moștenire, de ex., prin cesiunea sau donațiunea datorii făcută de creditor unui codebitor (art. 1154). Laurent, XVII, 337. Demolombe, XXVI, 405. in fine. Pand. fr., I, 468. T. Hnc, VII, 323. s) Laurent, XVII, 337, in .fine. Demolombe, XXVI, 406. De- iminte, V, 145 bis III. Pand. fr., 1, 461). Larombiere, II, art. 1209, No. 3. T. Huc, VII, 323. 201 i RAPORTURILE CODEBITORILOR SOLIDARI ÎNTRE EI.-Art. 1052-1055. .... ? com.): acea trasă din incapacitatea unuia din codebitori ; pentru minoritate, interdicție sau lipsă de autorisarc. dacă ■ este vorba de o femee măritată A: din eroarea, violența ■ sau dolul care ar fi viciat consimțementul sen, cu toate ; că, iu această din urmă privință, chestiunea este supusă ‘ discuțiunei. II. Uapnvt/nrile codcbitorilor solidari Intre ei. Aid. 1052. — Obligațiunea solidară, în privința creditoru- ; lui, se împarte de drept intre debitori: fie care din ei nu este ? dator unul cătră altul de cât partea sa. (Art. 778, 779. 1037, - 1060, 1061, 1065, 1108, Șj 3, 1872 0. C. Art. 799 O. com. Art. 1213 C. fi-.). Art. 1053.— Codebitorul solidar care a plătit-) debitul iu totalitate ³), nu poate repeți de la ceilalți de cât numai de la fie care partea sa. Dacă umil dintre codebitori este nesolvabil, atunci perde- rea causată de insolvabilitatea acestuia se împarte cu analo- gie între ceialalți codebitori solvabili și între acela care a făcut plata. (Art. 778, 779, 1037, 1052, 1054 urm., 1108, 1667 0. C. Art. 1214 0. fr.). Art. 1054. - - Când creditorii! a renunțat la solidaritate in favoarea unuia sau mai mulți din debitori, dacă unul sau mai - mulți din ceialalți codebitori devin insolvabili, partea acestora se . va împărți eu analogie între toți ceialalți codebitori, cuprinden- du-se si acei care au fost descurcați de solidaritate. (Art. 1049. : 1053, 1668 0. C. Art, 1215 C. fr.). ? Art. 1055. — Dacă datoria solidară era făcută numai în ț interesul unuia din debitorii solidari, acesta in față cu ceialalți i codebitori respnnde pentru toată datoria, căci, în raport cu el, ; ei nn sunt priviți de cât ca tidejusori. cArt. 1669 urm., 1674 • C. C. Alt. 1216 C. fr.). ’) Vedi asupra tuturor acestor excepțiuni, Baudry, 11, 974. Demolombe, XXVI, 384, 385. Demante, V, 142 bis I. Pand. fr., 1, 435 urni., etc. -) Prin plată se înțelege aici lato sens» ori ce act care atra- ge în un mod definitiv și irevocabil stengerea obligații și liberarea tuturor debitorilor fața cu creditorul. Deino- lombe, XXVI, 425. Larombiere, II, art. 1214, No. 2. Pand. fr., 1, 494. ³) Acest recurs ar exista din partea debitorului, chiar dacă el n'ar fi plătit de cât o parte din datorie, fiind că code- bitorii sei sunt liberați pentru parcea plătită de densul. Demolombe, XXVI, 426. Arntz, III, 132. Pand. fr., I, 496. Larombiere, 11, art. 1214, No. 5. C. Nancy, D. P. 78. 2.14. 202 COD- CIV.—CARTEA UI.-TIT. III.—CA P. VJ—8-a IV. -ART. 1052-1055. Art. 1191 C. Art. 1191 din Codul Calimach (896 C. austriac) pre- Calimach. ᵥₑ₍jₑ că, ^dacă unul din împreună-datornicii a plătit din ale sale întreaga datorie, are dritul, și fără să ’i ii mutat creditorul asupra lui driturile și jalbele lui, să ceară de la ceialalți împreună-datornici întoarcerea în părți de o potrivă, dacă nu s’ar ii urmat între el și între aceia al- cătuire deosebită^ ')• Aceiaș principiu este admis și sub Codul actual, căci solidaritatea nefiind de cât o favoare introdusă în folosul creditorului pentru a'i asigura plata creanței sale, ea nu schimbă raporturile dintre debitori. De și, față cu creditorul, fie care din debitori va pu- tea fi constrâns la plata întregei datorii (art. 1039), totuși, la urma urmei, în raport cu codebitorii sei, fie-care nu va plăti de cât partea care ’l .privește, căci pentru tot, ce în- trece această parte, debitorul plătind-o în calitate de mandatar a codebitorilor sei (art. 1056), trebue să aibă recurs în con- tra lor (art, 1052, 1053), afară de cașul în care s’ar sta- bili că datoria a fost exclusiv contractată în interesul a- celuia car^ a plătit-o ²). Art. 1003. Acest recurs va avea loc chiar în cașul art. 1003, adecă când delictul sau quasi-delictul ar ii imputabil mai multor persoane, regula statornicită de art. 1052 și 1053 fiind absolută și generală ³). Recursul nu se va exercita însă, în asemenea caz, prin acțiunea manduti^ pentru că mai multe persoane nu se pot asocia spre a comite delicte sau quasi-delicte, ci prin ac- țiunea wgotioruui D. (Vedi infru, p. 205). Art. 426 C. german. 9 „Afară de cașul unei convențiuni contrare, debitorii soli- dari sunt obligați intre ei pentru părți egale“, dice art. 426 din noul Cod german : „Die Gesamintschuldner sind im Verhăltnlsse zu einander ut gleichen Antheilen verpfiiekM, xouseit mehl ein Anderet bestimmt i^. Cpr. art. 168 0. fede- ral al oblig. (Elveția). -) Cpr. Cas. fr. I). P. 91. 1. 475. “) Vetli t. V, p. 491. 9 Cpr. Pothier, II, 264, j'h fine. Baudry, II, 984. Demolombe, XXVI, 423. Arntz, III, 133. Demante, V, 147 bis III, Laurent, XVII, 357. Pand. fr-, T, 493. Acești autori admit recursul în cașul art. 55 C. pen. fr., adecă când solidari- tatea ar resulta din o crimă sau un delict. — Vedi însă L. 6, § 3, Dig-, 17, 1, Handuti vel contra. r RAPORT. CODEBITORILOR SOLIDARI ÎNTRE EI.—ART. 1032-1055. 20.3 ț Datoria solidară se împarte deci de drept între debi- : tori, adecă fără nici o împărțeală, ci numai în virtutea le- ; gei (art. 1052). ceea ce nu este de cât o consecință a 1 asociațiunii care este presupusă între debitori. Legea pre- supune deci, îu privința datoriei între codebitorii solidari, aceia? asociațiune, areiaș comunitate de interes pe caro o ( presupune între creditorii solidari, în privința creanței lor (art. D<37). Prin urmare, divisiunea între dânșii se va h opera în principiu în porțiuni egale, interesul fie căruia | fiind presupus comun. Această presumpție putem! însă fi combătută prin do- Restmuarea | vada contrară L. de câte ori se va stabili că datoria a mVlutorai- | fost contractată numai în folosul unuia din debitori, el oDtedelcge. f va plăti întreagă, codebitorii săi netiind /'«/« eu de cât niște fidejusori (art. 1055)-). Precum vedem, în materie de solidaritate, ca și în ') Dovada incumbă aceluia care combate presumptimma, ear nu aceluia care o invoacâ (art. 116!)). Baudry, TT, 983. Cas. fr., D. P. 91. 1. 475. • Proba cu marturi sau presump- țiunîle nn vor fi admise in aceasta privință, de cât în casu- ț rile în care această dovadă este admisă după dreptul co- ' intui (art. 1191 urm.). Rodiere, 130. Lmrouibiere, II, art. 1213. No. 3. Cpr. C. Liege, D. P. 88. 2. 71. :) Astfel, dacă presupunem că A având nevoe de 4000 lei pentru un interes personal, a împrumutat această sumă de la mine, dându’mi ca debitori pe B și pe C, care s'au o- bligat solidariccște cătră mine., eu voi putea să urmăresc £ jje ori care, din acești debitori pentru suma întreagă, fără p ca. B și C să poată opune beneficiul de divisiunu sau de L discuțiune (art. 1042), pentru că, față cu mine, ei nn sunt î fidejusori, ci debitori solidari; însă, după ce B san C va plăti datoria contractată de A, acel care va fi plătit va avea recurs pentru suma întreagă contra aceluia in socoteala căruia el a plătit-o. Cpr. C. Lyon, J), P. 91. 1. 343. Dacă datoria n’a fost contractată in interesul exclusiv a unuia din debitori, ci in interesul tuturor, insă pentru părți inegale, datoria se va repartisa între dânșii in proporțin- nea interesului lor respectiv. Astfel, dacă presupunem ca A având nevoe de 50000 lei, B de 40000 lei și C de 10000 lei, s’au împrumutat de la mine cu 100000 lei, eu voi putea cere întreaga suină de la A, de la B sau de la C ; și dacă presupunem că C a plătit întreaga datorie, el va avea recurs contra lui A pentru 50000 lei, ear în contra lui B pentru 40000 lei. Baudry, 11,983. Bcrriat St. Prix, TI, 4512. Thiry, III, 25. Mourlon, II, 1277. 204 COD. CIV.—CARTEA III.-TIT. IH.-CAP. VL—S-aIV—ART.—1052—1055. materie de moștenire, când există mai mulți moștenitori, trebue să distingem obligația de a plăti datoria de con- tribuțiunca la datorii. Obligațiunea cârmuește raporturile codcbitorilor față cu creditorul (art. 777), ear contribuția cârmuește raporturile debitorilor între ei (art. 774). Obligația fie cărui debitor este pentru totalitatea da- toriei, ear contribuția debitorilor între ei este proporțio- nală eu interesul fie căruia (art. 1053, § 1\ La caz de îndoeală, se presupune că toți debitorii au acelaș interes ■•). Neaplicarea art. 1673. Pentru ca un codebitor să aibă recurs în contra ce- lorlalți, el trebue să fi plătit datoria comună în totul, sau macat in parte, căci art. 1G73 nefiind aplicabil în specie. debitorul n’ar putea, chiar în urina ajungere! obligații la scadență, să acționeze pe codebitorii- sei spre a'i constrân- ge a contribui împreună cu densul la plata datoriei co- mune -). Aplicarea ^ ar putea însă întâmpla că, chiar în urma plății, art. 1672. recursul debitorului care a severșit-o să fie declarat neîn- temeiat, în iț^sul, depexemplu, când el plătind datoria n‘ar fi prevenit pe codebitorul s6u, și acesta ar fi plătit-o de al doile. Cu alte cuvinte, art. 1 672 de la fidejusiune ne- fiind o disposiție specială, precum este art. 1673, ci apli- carea unui principiu general, și anume a art. 998, 999, se aplică și la solidaritate³!. Art. 1632. In cât privește însă aplicarea art. 1682 tot de la ti- Coⁿtro'eraa'dejusiunc, chestiunea este foarte controversată ⁴). * Debitorul care a plătit întreaga datorie va putea să exercite recursul seu contra celorlalți debitori, fie prin ac- țiunea manda/i sau gestonou, fie prin acțiunea care aparține creditorului. Acțiune» Fie care din debitori fiind, în adever, mandatarul ce- niandati. ’) Baudry, II, 983. Vedi și t. III a lucrării noastre, p. 551. ²) Demolombe, XXVI, 427. Laurent, XVII, 365. Aubry et Rau, IV, § 298 ter, p. 32, text și n. 41. Pand. fr., I, 498. Masse-Verge, III, § 528, p, 360, nota 16. Repert. Dalloz, Sapplt-m., Oblig., 578. Cpr. C. Nancy, D. P. 78. 2. 14. — Contra. Tropiong, Cavtiomiemenl, 414. Larombiere, II, art. 1216, Xo. 3. Rodiere, Solidarite, 131. ³) Demolombe, XXVI, 428. Larombiere, II, art. 1214, No. 3. Pand. fr., I, 501. ’) Vedi infru, explic, art. 1050, 1051, p. 217. 218. F RAPORTURILE CODEB1T. SOLID. ÎNTRE EL—ART. 1052-1055. 205 ; loi’lalți pentru a plăti partea lor de datorie (art. 10561. • mandatarul trebue să aibă acțiunea mandati contra man- ; danților sci ca să tie desdaunat de ceea ce a plătit în so- ( coteala lor (art. 1517\ și această acțiune îi va permite ( de a cere nu numai capitalul plătit, dar și dobenda lui | din diua facerei plății (art. 1550), chiar dacă datoria f solidară nu producea nici o dobenda. I Debitorul care a plătit întreaga datorie fiind ipso jure , Acțiunea subrogat în drepturile creditorului (art. 11 OS, § 3 i, poate.^redhoruhiL . în calitatea sa de subrogat, să aibă interes a exercita re- cursul seu contra celorlalți debitori prin acțiunea care a- parține creditorului, căci, de și această acțiune nu’i dă drept la dobenda sumelor plătite, precum îi dă acțiunea | mandati. totuși ea ii permite de a exercita siguranțele ■ personale, precum ar ii amanetul, privilegiile și ipotecile ) ce ar fi avut creditorul ¹J. Fie care acțiune își arc deci : foloasele și neajunsurile sale. Cât pentru acțiunea neqotioruni aestonnn, debitorulAepunea ne- ; care a plătit totul o va exercita în cașul art. 1003, adecă gestorum. când mai multe persoanp ar ii comis un jdeli<;t șgu un quasi-delict, și una din ele ar fi plătit toată dauna cau- sată, pentru că, în cașul de față, lipsește posibilitatea man- datului, neputenduse dice că mai multe persoane se repre- < sintă unele prin altele pentru a face rău altora -). Ori care ar fi acțiunea prin care unul din debitori ’și-ar exercita recursul seu contra celorlalți, el nu va pu- tea cere de la fie care de cât partea sa contributorie din : datorie (art. 1053, § 1), chiar dacă creditorul ar fi con- simțit. o subrogație expresă în favoarea lui (art, 778, 1107 § 1) ³). Aceasta se înțelege de la sine când este vorba de acțiunea mandulj căci mandatarul neputend cere de cât restituirea sumelor plătite în socoteala mandantclui (art, 1547), eodebitorul care a plătit întreaga datorie n’a plă- tit pentru fie care din codebitorii sei de cât partea lor ;) Baudry, II, 985. Thiry, III, 25. Mourlon, II, 1280. Acol- las, II, p. 852. j Vedi supra, p, 202, și t. V, p. 491. Cpr. art. 1859 din Cod. cant. Ziirich. ³) Demolombe, XXVI, 133. Demante, V, 148 bis II, l’and, fr., I, 505. Larombiere, II, art. 1214, No. 1. Aubry et Bau, IV, § 298 ter, p. 32. Vedi și t. 111 a lucrării noastre, p. <558. 206 COD. CIV.-CAR. IIL-TlT.in.—CAP.VI.-S a. IV.-ART. 1052-1055. respectivă, neavend mandat de cât pentru această parte, și neputend, prin urmare, cere mai mult de la denșii. Această repartiție proporțională a recursului debito- rului solidar în contra codebitorilor săi, parc însă contrară principiilor, când el își exercită recursul său prin acțiunea care aparținea creditorului, căci debitorul care a plătit întreaga datorie fiind subrogat în drepturile creditorului (art. 1108, țț 3), acest debitor ar trebui să aibă dreptul pe care îl avea creditorul, adecă acel de a cere întreaga datorie de la tie care codebitor, deducenduse numai partea ce el datorea personal. Art. 1053, § 1 voește, cu toate aceste, ca debitorul care a plătit întreaga datorie, să nu poată exercita recursul sen contra codebitorilor săi de cât pentru partea și porțiunea tie căruia din ei, nu atât pen- tru a evita acțiunile recursorii ale debitorilor, unora în contra altora, precum dice Pothier (TT, 282), ci mai cu samă din cansa garanției ce debitorii solidari își datoresc unii altora, în calitatea lor de asociați și în virtutea re- gulei că cine trebue să garanteze nu poate să evingă : Quem de eviefione icnet euni^ew agentem repeUit c/- ceptio ¹). Art. 1053, § 2. Dacă unul din codebitori este insolvabil, perderea causată prin insolvabilitatea acestuia se împarte cu analo- gie între ceialalți codebitori solvabili și între acel care a făcut plata (art. 1053, § 2) -). Ar li fost nedrept, în a- dever, ca, în asemene caz, acel care a plătit pentru toți debitorii, să sufere perderea care resultă din insolvabilita- tea unora din ei (cpr. art. 779). De aceea această dispo- siție se găsește în toate legislațiunile ³). Art. 426 C. german. i) Vedi asupra acestei maxime, t. II, p. 452, n. 2; t. III, p. 393, 631, 639, t. și n. 3; t. IV, p. 205. Cpr. Baudry, II, 986. Demolombe, XXVI, 432. Laurent, XVII, 358. De- mante, V, 148 bis I. Tliiry, III, 22. Mourlon, II, 1280. Vigie, II. 1392. Pand. fr., I, 504. -) Cpr. Trib. Roman (Al. I. Franc făcând funcțiunea de pre- ședinte). Dreptul din 1897, No. 32. 3) Dacă debitorul n’a putut să plătească partea sa contribu- torie, (Jice art. 426 din noul Cod german, acest deficit va cădea asupra celorlalți debitori obligați la plata datoriei". „Kami eon einem Gesammtschuldner der auf ihu entfaUende Ikitrap nicht erlangt nerdm, no ist der Ausfall von den Hbrigm zur Awujleickmig rerpAicĂMen Schtddneni zu tragen^. RAPORT. CODEBITORILOR SOLIDARI INTRE EL—ART. 1052-1055. 207 Astfel, dacă presupunem patru debitori solidari pen- tru suma de 12000 lei, partea contributivă a fie căruia din ei fiind de 3000 lei, acel care a plătit întreaga datorie va cere de la fie care din ceialalți câte 3000 lei, adecă peste tot 9000 lei. Prcsupunend acum că unul din debi- : toii este insolvabil, partea lui de 3000 lei nu va fi numai în sarcina debitorului care a făcut plata, ci se va împărți ■: între toți cei solvabili. Prin urmare, debitorul care a plătit întreaga dato- rie, va perde numai partea lui. adecă 1000 lei. putend ? cere de la ceilalți debitori solvabili câte 4000 lei C, f Aplicarea art. 1033, ți 2 poate însă să dea loc la o Art. 1054. 1 dificultate, pe care o prevede art. 1034. După acest text, remiterea solidarităței făcută de creditor unuia sau mai mul- ■ tor din debitori, nici nu folosește, nici nu strică celorlalți, Deci, dacă dintre debitorii remași solidari, unii au ; devenit insolvabili, partea insolvabililor se împarte cu a- : nalogie. adecă în proporție cu partea ce fie care trebue să plătească din datorie, între toți ceialalți codebitori, cu- prindenduse în mod, fictiv și ac ei । care au fost descarcați de solidaritate (art. 103 li. Eată. de exemplu, patra debitori, care, într'un inte-C;^i mcare : res comun, au împrumutat de la mine solidaricește 1200U ^tona fost lei: partea contributorie a fie căruia din ei este de 3000 descărcat ? lei. Dacă am renunțat la solidaritate în favoarea unuia din ei, am păstrat contra acestui debitor o acțiune par-c"ntrov insolvabil, ceilalți doi remași solvabili nu vor plăti sin- ; guri partea insolvabilului, ci ea se va împărți între denșii ■ și debitorul liberat, de solidaritate, cel puțin fictiv. în cât ■ privește acest din urmă, ceea ce face că fie care din ei va plăti peste partea sa contributorie câte 1000 lei. Eiind însă că debitorul, pe care l'am descărcat de solidaritate mi mai poate fi urmărit peste partea sa de datorie, care Vecii în aceiaș sens, art. 168 C. federal a oblig, din 1881; art. 1199 C. ital.: art. 896 C. austriac (1192 C. Calimach); art. 1113, § ultim C. spaniol; art. 757 C. portughez, art. 1329, § 2 C. neerlandez, etc. *) Cpr. art. 1192 C- Calimach, 896. in medio, C. austriac. 208 COD. CIV. CARTEA 1II.-TIT. III. -CAPIT. VI.- S-a IV.-ART. 1052-1055. este 3000 lei, și fiind că remiterea ce'i am făcut trebue să’l descarce de consecințele solidarităței, altfel ea ar fi lipsită de efecte, nu el, ci eu creditorul voi li acela care voi suferi perderea de 1000 lei resultând din insolvabili- tatea unuia din debitori. Prin urmare, în ipoteza de mai sus, eu voi putea cere numai 8000 lei de la fie care din cei doi debitori iernași solvabili, și 3000 lei de Ia debitorul descărcat de solidaritate J). Cașul în care Dacă însă, în loc de a descarcă pe unul din debitori mini ,dm de-ₙᵤₙᵢₐi solidaritate, l’aș fi descărcat de însus datoria sa, biton a fost „ . . - . . . , , , ’ , I descărcat de făcendu mi reserve in privința celorlalți, eu aș perde ori însușdatona.cₑ ₐcțjᵤₙₑ contra acestui debitor, remănendu’ini numai ac- țiunea solidară contra celorlalți, scădenduse partea aceluia căruia am făcut remiterea, și debitorul urmărit de mine n'ar mai putea să exercite nici un recurs contra debitoru- lui descărcat-). Despre cașurile, care lăsând să susbiste datoria, pot să facă să înceteze solidaritatea sau sâ modifice efectele ei. Două cașuri pot să facă să înceteze solidaritatea sau să modifice efectele ei, fără a stânge cu toate aceste obli- gația solidară. Aceste sunt: 1° moartea unuia din debitorii solidari, care lasă mai mulți moștenitori; și 2° remiterea solidarităței. 1° Moartea unuia din debitorii solidari, care lasă mai mulli moștenitori. Moartea unuia din debitorii solidari, care lasă mai mulți moștenitori, nu face să înceteze solidaritatea, ci mo- ’) Cpr. Pothier, TI, 275. Thiry, III, 26. Mourlon, II, 1278. Acollas, II, p. 853. Aubry et Hau, IV, § 298 ter, p. 33, text și n. 43. Duranton, XI, 231. Larombiere, II, art. 1215, No. 2. Rodiere, Solidarite, 138. Pand. fr., I, 512 urm. Mas- se-Verge, 111, § 529, p. 361, nota 21.—Contră. Baudry, TI, 983. Marcade, IV, 625. Laurent, XVII, 363. Demolombe, XXVI, 439. Demante, V, 150 bis T. Cas. fr. D. P. 82. 1. 441. După acești din urmă autori, codebitorul descărcat de solidaritate ar trebui să contribuească în realitate la plata pArței debitorului insolvabil (argument din expunerea de motive a lui Bigot-Preameneu). Locre, XII, 95, p. 365. s) Aubry et Rau, TV, § 298 ter, p. 33, nota 42, și autorită- țile citate acolo. 209 REMITEREA SOLID AK1TĂȚEL—ABT. 1049—1051. difică numai efectele ei. In adever, art. 1060 fiind con- ceput în termeni generali, este aplicabil și la obligațiile solidare, de unde resulta. că obligația nu încetează prin moartea debitorului; ci trece la moștenitorii sei, împărțin- duse între ei, dacă ea este divisibilă icpr. art. 774, 775Î. La moartea unuia din debitorii solidari, datoria se va împărți între moștenitorii sci, și situația creditorului va fi modificată în acest sens că, de unde el putea să urmă- rească pe debitorul defunct pentru întreaga datorie, el nu va mai putea urmări pe fie care din moștenitori, de cât în mesnra părții sale ereditare. Astfel, dacă presupunem că din trei debitori, care 'mi datoresc solidaricește 12000 lei, unul a murit lăsând trei moștenitori pentru părți ega- le, datoria se divide între ei, fie care datorind câte 1000 lei (art. 1060i. Solidaritatea continuând însă între cei doi debitori remași în viață și moștenitorii acelui defunct, eu voi pu- tea cere întreaga datorie la lie care din debitorii în viață, și 4000 lei la fie care moștenitor, neputend do- bendi întreaga creanță de la moștenitorii debitorului de- funct, de cât urmărind¹ pe~ Wț!i. SHufifîJi-mea a remks deci aceiaș față cu debitorii care sunt în viață, pe când ea a fost schimbată față cu moștenitorii debitorului defunct V. 2° Re.Diitcrea wlblaritâfii. Art. 1049. Creditorul care consimte a se împărți dato- ria în privința unuia din codeLitori, conservă acțiunea solidară în contra celorlalți debitori, dar cu scădementul părții debitoru- lui, pe care ba liberat de. solidaritate, (Art. 1047, l<>50, 1064, 1141, 1521, 1666 urm. C. C. Al t. 1210 C. fr.). Art. 1050. — Creditorul care primește separat partea unuia din debitori, fără ca în chitanță să ’și reserve solidaritatea sau drepturile sale în genere, nu renunță hi solidaritate de cât in privința acestui debitor. Nu se înțelege că creditorul a renunțat la solidaritate in favoarea unui debitor, când primește de la el o sumă egală eu partea ce e dator, dacă chitanța nu dicc eă acea sumă este pri- mită pentru partea debitorului. Asemenea, din simpla cerere în judecată formată in contra i) Cpr. Baudry, II, 977. Thiry, III, 26, p. 37. Laureat, XVII, 327. Pand. fr,, I, 541. Demante. et C) „Dacă mai multe persoane au dreptul de a cere o presta-Art. 432 C. f țiune indivisibilă (ei ne lurtheilbm-i- Leistitnț/), dice art. 432 german. din noul Cod german, debitorul nu poate, de câte ori aces- te persoane nu sunt creditoare solidare, să facă presta- țiunea de cât tuturor creditorilor împreună, și fie care cre- ditor nu poate s’o ceară de cât, pentru toii împreună. Fie care din creditorii unei prestaținni indivisibile. poate să ceară ca debitorul sa consemneze lucrul in folosul tuturor creditorilor, sau dacă lucrul nn este de natură a putea ii consemnat, să lic încredințat unui sechestru judiciar. — Faptele îndeplinite in persoana unuia din creditori nu'și produc efectele lor nici pentru, nici contra celorlalți". Art. 427 și 431 din acelaș Cod mai preved încă că Art 427,431 acei care datoresc o prestațimie indivisibilă se consi- c- german, deră ca. debitori solidari". Vedi supri^ p. 176, n. 1. Co- dul german a. lasat deci la o parte întreaga teorie subtilă și clasică a obligațiilor indivisibile. 222 CODLL CIVIL—CAE. III.—TIT. III.—CAP. VL-S-a V—ART. 1057, 1058. după cum nici eu nu voi putea să te silesc să ’mi faci o plată parțială. Obligația d-tale, de și divisibilă, se va exe- cuta deci ca și cum ar fi indivisibilă. Pentru ca chestiunea divisibilităței sau indivisibilitâței să presinte interes, trebue să presupunem că este vorba de o obligație conjunctă, contractată de un singur debitor față cu mai mulți creditori, sau de mai mulți debitori față cu un singur creditor, sau în fine, de mai mulți debitori fa- ță cu mai mulți creditori. Interesul chestiunei este și mai însemnat când credi- torul sau debitorul s’a severșit din viață, lăsând mai mulți moștenitori, căci dacă obligația este divisibilă, ea se îm- parte de drept între moștenitorii debitorului sau între acei ai creditorului, în așa mod că fie care moștenitor al debi- torului sau al creditorului nu va putea fi obligat la plata datoi'iei, sau nu va avea drept acere această plată, decât în măsura părței sale de moștenire. Dacă, din contra, obligația este indivisibilă, ea nu se va împărți nici între moștenitorii debitorului, nici între acei ai creditorului, așa (că unui din moștenitorii debitoru- lui va putea fi constrâns la plata întregei datorii, după cum și unul din moștenitorii creditorului va putea cere plata întregei creanțe (art. 1060, 1062, 1063)¹). Interesul chestiunei fiind cunoscut, cată acum să de- terminăm caracterele obligații divisibile și acelei indivisi- bile, precum și efectele acestor obligațiuni. Caracterele distinctive ale obligații divisibile și indivisibile. Art. 1057. — Obligațiunea este nedivisibilă, când obiectul ei, fără a fi denaturat, nu se poate face în părți nici materiale, nici intelectuale. (Art. 1058, 1060 urm 1695, 1746 C. C. Art. 1217 C. fr.) *). Art. 1058.— Obligațiunea este incă nedivisibilă, când o- biectul este divisibil, dar părțile contractante Ian privit sub un )) Cpr. Baudry, II, 990. Laurent, XVII, 367. Demolombe, XXVI, 541, 542. Arntz, III, 137. Pand. fr., I, 595, 596. Larombiere, TI, art. 1217, 1218, No. 2. T. Huc, VII, 336. ²) Art. 1057 a fost puțin schimbat în redacțiunea sa, aven- duse in vedere pe Marcade (IV, 631). Vedi infră, p. 224, nota 3. 223 (OBLIG. DIVISIBILE ȘI INDIVISIBILE.—ART. 1057, 1058. raport de nedivisibilitate ')• (Art. 1057, 1061, § 3 C. C. Art. 1218 C. fr.). Pentru a ști dacă, o obligație este divisibilă sau in- divisibilă, trebue să ne referim la obiectul ei. Acest obiect este el divisibil, obligația este divisibilă ; este el din con- tra indivisibil, obligația este indivisibilă. Obiectul obligații este divisibil, când el este suscepti- bil de divisiune, când el se poate împărți în mai multe părți reale sau intelectuale (art. 1057). Astfel, o bucată de păment, o sumă de bani pot ti împărțite în mai multe părți reale sau materiale. Obliga- ția care ar avea de obiect asemene lucruri este deci di- visibilă (divisibilitate reală sau materială). Unele lucruri sunt însă susceptibile de părți intelec- I tuale, fără a putea fi împărțite in părți reale. Astfel, pen- | tru a lua exemplul dat de Pothier (II, 288), un cal, un | talger de argint, nu pot ti împărțite materialmente în mai £ multe bucăți, însă, cu toate aceste, ele pot să aparție la I mai multe persoane, și fie care din ele va fi proprietarul | unei părți indivise din acel cal sau din acel talger. Divi- siunea poate deci fi nu numai materială, dar și intelec- tuală ²), ut intellectu viajis partes habeant, guam corpore | (L. 5, Dig., 45, 3, De stipul. servorum). In acest sens L. ■ 9, § 1, Dig., 46, 3, De solutionibus, dice că obligația de a da robul Stichus este o obligație divisibilă, fiind că de- bitorul poate, cu consimțementul creditorului, s’o achite pro parte, cu toate că robul nu este susceptibil de o di- visiune materială : „Qui Slichum debetᵣ parte Stichi data, in țeliguam partem teneturu (Dig., loco cit.) ³). Obligațiile dea face sau de a nu face (art. 1075 urm.), I care consistă in faciendo, vel in non faciendo, sunt în genere indivisibile ; însă, în teoria lui Pothier, un fapt fie posi- tiv, fie negativ, poate, ca și un lucru, fi susceptibil de di- ; ') Art. 1058 este earăș schimbat in partea sa finală, tot după Marcade (IV. 632). Cpr. Baudry, II, 994. Pand. fr., I, 617. «) Cpr. Thiry, III, 28. Baudry, II, 991. Mourlon, II, 1283. Demolombe, XXVI, 510 urm. Marcade, IV, 631. Demante, V, 154 bis IV. Vigie, II, 1407. Aubry et Rau, IV, § 301, p. 47, text și n. 2. Arntz, III, 139. Acollas, II, p. 856. Larombiere, II, art. 1217, 1218, No. 13. Pand. fr., I, 601. T. Huc, VII, 337. Molitor, Oblig, en dr. romain, I, 258. ⁸) Cpr. Pothier, TI, 288. Molitor, op. cit., 258. 224 COD. CIVIL.—CARTEA III. -TIT. III. —CAP. VI.-S-aV.-ART. 1057,1058. visiune, după cum o spune anume atât textul francez (art. 1217), cât și acel italian (art. 1202)’). Textul nostru, mai corect, în această privință, de cât acel francez și acel italian, nu presupune cașul unui fapt divisibil, și in adever, unii autori mărturisesc că nu pot cita exemplul unui asemene fapt -). Când oblig. Prin urmare, de câte ori obligația arc de obiect un lucru susceptibil de divisiune fie reală, fie intelectuală, ea este divisibilă ³). Când ea este Obligația este din contra indivisibilă, când ea are de indivisibilă. ₒț)iₑcț ₙₙ ]ᵤcᵣₙ^ șj după Codul francez, chiar un fapt ne- susceptibil de divisiune nici reală, nici intelectuală. Id est quando prastedio, nec in partea quantas (divisiune materială 0 Eată exemplul pe care il dau autorii francezi: Ți-am pro- mis de a nu 'ți face nn proces sau do a nu te tulbura in posesiunea unui fond, pe care il stăpânești. După moartea mea, unul din moștenitorii mei poate să execute această promisiune, ear altul s’o calce în limitele părții sale ere- ditare. Această obligație in nou fwiendo este, deci divisibilă, de vreme ce ea poate fi executată numai în parte. Cpr. Potliier, 11, 289. Arntz, 111,139. Thiry, III, 28. Obligațiile de a face se consideră în genere ca indivi- sibile, pentru că ceea, ce nn este făcut in totul trebue să se considere ca nefăcut, mai cu samă când faptul trebue să se execute de debitorul în persoană (art. 1094). precum ar fi, de ex., obligația, de a face un portret. Obligația de a face ar ii însă divisibilă, dacă faptul promis ar putea ii prestat de altul de cât debitorul în persoană. Arntz, III, 139. ²) Cpr. T. Huc, VII, 341. Molitor, op. cit., I, 262. ³) Argument a contraria din art. 1057. — Este de observat că textul nostru spune numai când obligația este indivisibilă, pe când acel fr. arată și când ea este divisibilă. Textul nostru, așa cum este redactat, trebuea să adaoge, ca și a- cel italian (art. 1202), că ori ce altă obligație este divisibilă. Din faptul însă că obligația, este indivisibilă când obiec- tul ei nu se poate face în părți nici materiale, nici inte- lectuale, resultă că obligația este divisibilă, când obiectul ei se poate împărți macar intelectual, dacă nu material- mente. Redacțiunea art. 1057 este schimbată după Marca- de. Acest autor (IV, 631), dicend în adever că obligația este indivisibilă, când obiectul ei este cu deseverșire ne- susceptibil de divisiune, această formulă a fost reprodusă de legiuitorul nostru, care a omis însă de a dice că obli- gația este divisibilă în cașul contrar, adecă când obiectul ei poate fi divisat materialmente, sau macar solo intellectu (L. 5, Dig., 45, 3, De stipidatlone servorum). I OBLIG. DIVIZIBILE ȘI TNDIVISIBILE —ABT. 10,57, 1053. 225 | sau fisică), nee in parte* quvfas (divisiune intelectuală sau I abstractă), diridi poUst. Astfel sunt servituțile prediale Iqwepro parte aerpt.iri nan possnnf, precum este dreptul de : trecere, dreptul de vedere, etc. -k In adever. nu se poate trece, nici vedea numai pen- • tru o parte. ,Jni pasibile est. dicea Dumoulin. ijmiii pir par- te* ire. et pr» parte urni ire". Faptele positive sau negative sunt, după cum am vu-Hmmpomi- !: ^ut? nesusceptibile de divisiune Astfel, făptui de a face | sau a nu face o călătorie la București, de a tăea sau de a I nu tăea un copac, etc.. nu este susceptibil de divisiune nici reală, nici intelectuală. In adever, călătoria se va face sau nu se va face de loc, copacul se va tăea sau nu se va tăea ³). Prin urinare, obligația care are de obiect, un lucru nesusccptibil de divisiune materială sau intelectuală, este indivisibilă (art. 1057). Astfel ar fi, de ex., obligația de a constitui o servi-Constituirea tute de trecere sau de vedere. ^Stipulat iwtcft nou dirălmi- l,ⁿeⁱțᵤ*«rvl- tur etnaun reruni dată sau casa înehirieată este, după părerea tuturora, in- divisibilă ³), dacă părțile n’au considerat-o ca divisibilă. ț ceea ce ele erau libere de a o face, în baza art. 1058. A- 1 ceste sunt adevăratele principii ¹ e Majoritatea autorilor mai citează încă, după Pothier, f ca exemplu de indivisibilitate obligat ione, îndatorirea ce ar na de a da ț fi luat cineva de a da altuia o bucată de locH pentru fa- cerea unei construcții, fundam trudi ad certam fineni⁰'}, p. facerea pentru că. de și obligația de a da acest loc este prin na- tura sa divisibilă, totuși, împrejurarea că locul trebue să g se predee pentru o lucrare determinată, dovedește că păr- y țilc au considerat prestațiunea locului promis ca indivisi- bilă, de vreme ce creditorul n'ar avea ce să facă numai cu o parte din loc, totalitatea lui fiind neaparată la con- strucția proiectată ⁶). Adeveriți e însă că obligația/um/um >) Dreptul din 1873, No. 38 și din 1875, No. 11. Balet. Cas. S-a 1, 1871, p. 122. Cpr. C. Orleans, D. P. 52. 2. 108. ²) Vedi I). P. 52. 2. 108 si nota precedentă. s) Cpr. Cas. fr. D. P. 81. 1. 38. ⁴) Demolombe, XXV, 529. Laurent, XVII, 380. Aubry et Rau, IV, Ș 301, p. 49, text și nota 11. Pand. fr., I, 628 urm. B. M. Missir, Dreptul din 1873, No. 38 (nota asupra de- cisiunei .suscitate a Curței din București). Cpr. și Cas. fr. D. P. 51. 1. 165. Vedi și supra, p. 157, ud notam. s) Cpr. L. 72. Pr., Dig.. 45, 1, De rerborum obligationibns. 8 ‘j Cpr. Pothier, II, 295. Thiry, III. 28. Baudry, II, 994. 7 Arntz, 111, 140. Laurent, XVII. 370. Demolombe, XXVI, I 526. Demante, V, 151 bis VI. Aubry et Rau, IV, § 301, p. 49, t. și n. 9. Marcade, IV, 631. Pand. fr., 1, 619. La- 7 rombiere, TI, art. 121 7, 1218, No. 7. 230 COD. CIVIL.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VI.—S-a V.—ART. 1057,1058. tradi nn este indivisibilă oblufatione, ci solutione iantum, fiind că după cum prevede art. 1061, § 3, scopul ce păr- țile și-au propus prin contract dovedește că intenția lor a fost ca datoria să nu poată li achitată în părți¹). Art. 1061, § 3 și 107'2, § --pQȚO 3° Individuum solutione tanlum (art. , § 2). — Această iudivisibilitate nu 1061, § 3 și afectează însuș obligația, ci numai execuțiunea ei, adecă plata. Ea are loc atunci când obiectul obligații este divisibil fie material- mente, fie intelectuahnente, însă intenția părților a fost ca plata să nu se poată face în părți, ca și cum obligația ar fi indivisibilă. Această intenție a părților poate să resulte fie din natura obligații, fie din acea a lucrului ce ea are de obiect, fie din scopul ce părțile și-au propus prin con- tract (art. 1061, § 3). Așa, de exemplu, dacă ’ți am promis o sumă de bani pentru a’ți libera moșia de ipoteca care o afectează, de și obligația mea este divisibilă, ca una ce are de obiect o sumă de bani, nu voi țintea să’ți fac mai multe plăți par- țiale, și, la caz de a muri, unul din moștenitorii mei va putea SC âptidat pentru! întreaga sumă, pentru că d-ta ai nevoe de toată suma de odată într’un scop anume deter- minat. Executarea obligații mele este deci. în specie, in- divisibilă solutione tantum, de și obligația este eminamente în sine divisibilă, și această iudivisibilitate resultă din scopul ce părțile :și au propus prin contract -). Aceasta nu este însă o adevarată iudivisibilitate, căci obiectul obligațiunii remâne tot divisibil, și numai plata nu poate fi parțială. Deosebire în- Deosebirea între obligația indivisibilă solutione tanium 1061, § 3) și acea indivisibilă prin natura ei (art. lutionet.au- 1057) și prin intenția părților (art. 1058) este mare, căci, ^livisA'e'ce^e '^ⁿ U¹'mă d°ue cașuri, adecă în cașurile de indivi- aut natura șisibilitate re aut natura (art. 1057) și obligațiune, (art. obligatione. ^05^ ^ obligația fiind absolut indivisibilă, fie care din cre- ’) Molitor, op. cil., T, 265. ²) Cpr. Potliier, II, 294. Baudry. TI, 995. Thiry, III, 28. Vi- gie, II, 1409. Demolombe, XXVI, 530 urm. Marcade, IV, 633. Mourlon, II, 1285. Gr. G. Peucescu, Dreptul din 1872, No. 18, p. 6. B. M. Missir, Dreptul din 1873, No. 38, p. 7. Aubry et Hau, IV, § 301, p. 57, nota 37. Pand. fr., I, 630 urm. T. Huc, VII, 345. Molitor, I, 276. Vedi și infrh, p. 240, nota 3. j EFECTELE OBLIGAȚIILOR DIVIS1BTLE,—ART. ]OfiO. f ditoriî sau din moștenitorii creditorului are dreptul de a i cere totul, și fie care din debitorii sau din moștenitorii [ debitorului e dator a plăti totul, pe când în cașul de in- f divisibilitate xolidhw- t antum, obligația este indivisibilă ' numai pentru debitor sau moștenitorii sei. ea fiind divisi- bilă pentru creditor sau moștenitorii set. In adever, crcdi- ? torul sau moștenitorii lui nu pot cere de cât. partea lor ; debitorul însă sau moștenitorii iui sunt din contra obligați a plăti fie care totul. Cu alte cuvinte, indivisibilitatea plă- ței nu produce nici un efect în privința moștenitorilor cre- t ditorului. ci numai în privința moștenitorilor debitorului, pe când indivisibilitatea obligațiunii însuș impedecă di- ț visiunea de a. avea loc atât în privința, moștenitorilor cre- ; ditorului cât și ai debitorului ¹!. ț Atât indivisibilitatea ta-nt hm, cât și acea o- [ blujatumn rcsultă, după cât vedem, din voința părților con- £ tractante : aceste doue indivisibilitâți producând însă efecte deosebite, este de mare interes a se distinge ce fel de in- ? divisibilifate părțile au înțeles să stabilească. Aceasta fiind o chestie de faph₍ judecătorii vor interpretai voința părți- lor în mod suveran A. Efectele obligațiilor divisibile. Art. 1060. Obligațiunea primitoare de divisimm trebue ■ să se execute intre creditor și debitor ca cum ar fi nedivisibi- lă.— Divisibilitatea nu se aplică de cât in privința erecților lor, care uu pot. cerc creanța, sau care nn sunt ținuți de a plăti (da- toria) de cât in proporținne cu părțile lor creditare. (Art. 653, 774 urm., 777, 893. 896, 1061. 1072, .1101, J 384 urm., 161J C. 0. : Art. 1220 C. fr.)- L’recum am observat mai sus (p. 221), principiul di- visibilităței nu 'și primește nici o aplicație de câte ori ;) Cpr. Potliier. TJ. 314. Alarcade, IV, 633. Baudrv. I f, 995. Laurent. XVTT, 422. Mourlon, 11, 128(1. Vigie/IT, '1413. Aubry et Han. IV, țj 301, p. 53, t. și nota 25. Pand. fr., .1, 702. Gr. G. Peucescu, Dn/M din 1872, No. 18, p. 6. —Tn cât privește deosebirea intre obligațiile indivisibile w- MImh Umtuni (art. J.061, S 3) și acele indivisibile în baza art. 1058, vedi m//A, p. 242. a) Baudry. 11, 995. Demoloiube, XXVI, 632 urni. Pand. fr., 1. 632 urm. Larombiere, II, art. 1217, 1218. No. 9. T. Huc, Vil, 357. 232 CODUL CIVIL.—CARTEA III.—TIT. IIL—CAP. VL—S-a V.—ART. 1060. există numai un debitor și un creditor unic, căci obligația divisibilă se execută, în asemene caz. ca și cum ar fi in- divisibilă (art.LOGO). Consecințele și efectele divisibilităței nu se vor pro- duce do cât în cașurile următoare: 1° Când obligația a fost contractată de mai mulți debitori, sau de unul numai în folosul mai multor creditori, în care caz obligația se dice conjunctă (vedi suprâ, p. 155); 2° când creditorul unic a cedat o parte din creanță unui de al treile ; și în fine, 3° în cașul prevăzut de partea finală a art. 1060, a- decă când debitorul sau creditorul primitiv sau chiar a- mendoi s’au severșit din viață lăsând mai mulți moște- nitori. Este adevarat că art. 1060 nu vorbește de cât de a- cest din urmă caz, singurul de care vorbește și Pothier, însă cu toate acestea, aceiaș regulă se aplică de câte ori există mai mulți creditori sau mai mulți debitori, puțin importă causa caro ar fi produs această pluralitate ¹). _Qhlig.co.n- pₙ cₐz nn nlitini, dar și din generalitatea curentului Mvjtițiifiii! întrebuințai, de acest text. Cpr. Lau- rent., XVII, 416. Demolombe., NNVI, 571, 572. Marcade, IV, 641, 11. L p. 514. Larombiere. îl, art. 1221, No. 21. Demante,, V. 157 bis VL Mourlon, TI, 12!)K. Toullier D. 111, partea .11, 773. Aubry et Rau, IV, § 3n csscf, pună rd iinpusei- bild nun einiimilh'lair*. ⁴) Cpr. asupra acestei disposiținni. 14 Calnci, II ('ud. di conim. ital. eninmcidfiio, IV. 321. in iiur. 260 C. c.—CAR. III.-TIT. III-CAP. VI.-8-a VI.—ART. 1067 URM. 1087,1708. Stipularea Astfel, promisiunile de căsătorie nefiind obligatorii, ’penafeh^clausa penală menită a asigura executarea unei asemene promhmlede promisiuni, ar fi deci nulă, quia inJumestum visam est, vin- casătoiie, pamat matrimonio obstringi, sive futura, sive jam con" tracta r). Art. 1’297 C. german. Conv. contr. ordinei pu- blice. Convenția de a nu se des- pârfi. Divorțul este el de or- dine publică? Controversă. ') L. 131, Pr., in fne, Dig., 45, 1, De verb. oblig. Cpr. .Potliier, Contrat de, mariaye, VI, 44. Baudry, I, 415 bis și II, 1005, in fine. Aubry et Rau, IV, § 309, p. 113 și V, § 454, p. 33, t. și n. 26. T. Tine, VII, 368. Glasson, Du consent. des rpoia au mariaye, 97. Molitor, I, 149. Pand. fr. v° Mariaye, I, 348 urm. ; v’ Oblig., I, 50, 2380, 2381; v* Arrhes, Să, Bedarride, Du doi et de la fraude, III, 1353. C. Dijon, I). P. 93. 2. 183 și autoritățile citate în t. V a lucrării noastre, p. 459, n. 3. Art. 1297 din noul Cod german, 53 C. italian și 45 C. austriac, sunt formali in această privință. Eată cum se ex- primă, in această privință, textul sus citat din Codul ger- man : ^Das Versprechen einer S^rafe fib- den Eall, dase die Eingehuny der Ehe nnterbleibt, ist nicbtig^. Cpr. art. 1580 C. saxon ; art. 53 C. italian; art. 45 C. austriac, etc. Tot astfel, nulitatea unei conveuțiuni contrare ordinei publice ^an bunelor md^ăvuri, precum ar li, de ex., aceea de a ucide un om (cpr. L. 123, Dig., loco cit.), va trage neaparat după sine nulitatea clausei penale de care această convenție ar fi fost întovărășită. Cpr. Cas. fr. I). P. 79. 1. 77. Art. 181 din Codul federal al obligațiilor este for- mal în această privință. De asemenea, convenția ce soții ar face de a nu se des- părți (ne liceret dioertere) fiind nulă, de oare ce dreptul de a se despărți este esențial căsătoriei, nulitatea acestei convențiuni ar atrage și pe aceea a clausei penale, care ar fi fost, stipulată pentru asigurarea execuțiunei ei. Cpr. Mo- litor, I, 149. Și fiind că vorbim de divorț, trebue să menționăm că, intr’o afacere în care am luat noi înșine parte ca. advocat, Curtea din lași considerând divorțul ca de ordine publică, l’a admis pentru un străin domiciliat în țară, în specie o austriacă, catolică, de și Codul austriac nu admite divorțul pentru catolici, ci numai pentru ovrei, protestanți și acei de religie ortodoxă (art. 111, 115 C. austriac). Dreptul din 1895, No. 17. In acelaș sens: Trib. Iași, Vlașca și Ilfov. Dreptul din 1890, No. 32 și 44. Dreptul din 1892, No. 57. Aceasta este și părerea profesorului de la Amsterdam, As- ser (Drept internaț., § 15, No. 53. p. 115 urm. a traduc. Schina). Chestiunea este insă controversată, și atât tribu- nalul cât și Curtea din Iași au admis altă dată părerea contrară (Dreptul din 1891', No. 57 și din 1895, No. 17). EFECTELE CLAU8ET PENALE. AHT. 1067 UHU, 1087, 1708. 267 | ' Principiul stabilit. de art. 1067 neliind însă absolut. Cașurile în | se poate întâmpla ca obligația principala să nu poată flp^iapoate -executată, și dansa penală, cu toate aceste, să remâe fi vaiidn. cn toate cu valida. , ... . oblig, prin- Astfel, dacă nfani obligat a’ți transmite proprietatea cîpălâim ; unui lucru care nu 'mi aparține, stipulând o penalitate pentru cașul când nu voi îndeplini obligația mea, această obligație va cădea prin faptul că n‘am dobendit lucrul străin spre a ți'l transmite, obligația mea prefăcenduse, în asemenea caz. în daune iart. .1073, 1075): dansa penală l este însă validă, pentru că ea are tocmai de scop de a determina daunele aduse prin neexecutarea obligații prin- cipale iart. 1069), și judecătorii mc vor condamna a plăti daunele stipulate, lixândn-le ei însuși, dacă n’aș 6 stipu- lat nici o penalitate ri. Tn acelaș sens, Tribun. Bruxelles, Dreptul din 1887, No. 71. Cas. rom. C. Focșani și Galatz, Dreptul din 1884, No. 1 și din 1889, No. 27. Bnl. Cas. S-a II, anul 1875, p. 3 și Bulet. S-a 11, 1883, p. 1114, Laurent, î, 94 și Droit Inter- V, 119 urm., 124. A. V eiss, Dm/t internat ionuly p. 538 urm. Vedi asupra acestei controverse tom. I a literarii noastre, partea II, p. 162, t. și n. 2 și tratatul nostru în limba franceză, p. 112, t. si n. 1. i) Pothier, II, 339- Baudry, II, 825, 1006. Thiry, III, 36. Vigie, II, 1421. Laurent, XVII, 430. Demolombe, XXVI, 642. Demante, V, 163 bis UI. T. ITuc, VII, 368. Aubry et Bau, IV, § 309. p. 113, _text și n. 4. Paud. fr. I, 2389. Larombiere, III, art. 122 i, Xo. 6. Alta este însă chestiunea de a se ști dacă, în legislația Vendarea noastră, vendarea lucrului altuia trebuește considerată ca nulă lucrului al- sau ca validă. Contrar celor ce am susținut altădată, că ven-^, - darea lucrului altuia este validă între părți, și nulă iu privința ‘ ” proprietarului lucrului (vedi t. III, p. 503, n. 2 și t. IV, p. 182 și 226), credem, după o matură reflexie, că vendarea unui corp cert și determinat, fie mobil, fie imobil, care în momentul vendărei aparținea altuia, este nulă la noi ca și iii Francia, cu toată eliminarea art. 1599 din Codul fr., pen- tru lipsă de causă (art. 966). Cumpărătorul avend în ade- ver de scop dobândirea proprietăței lucrului cumpărat, pro- prietatea nu poate fi strămutată, vendetorul nefiind pro- prietarul lucrului vendut. Vendarea este deci nulă pentru lipsa de causa, causa nefiind alt ceva de cât scopul prin- cipal și imediat ce părțile ’și au propus. Vetji t. V, p. 55, n. 5, in Jbu\ p. 128 și 130. Cpr. Boissonade, Amnt-prqpd de C, C. pmtr rF.mpire du Japon, II, p. 58 și 74. Trib. 262 C. C - CART. I1L—TIT. III.—CAP. VL-S-a VI.—ART. 1067 URM. 1087,1708. Tot astfel, dacă presupunem că ara stipulat că vei tâea de pe fondul d-tale cutare copac, care astupă vederea lui X, sau Ia din contra, îmi vei plăti 1000 Iei, clausa pe- Oblig. de a dobîndi lu- crul străin spre al trans- mite altuia. Validitate. Vânzarea lu- crului altuia în materie comercială. Art. 59 C. tom. italian. Dolj, Dreptul din 1894, No. 68. Vedi și tom. V a lucrării noastre, p. 113, n. 1 și p. 131. Dl. Gr. Maniu (Dreptul co- merciitl, 1, p 128, No. 87), dice mai întâi că, in dreptul nostru, vendarea lucrului altuia nu este posibilă, ear câteva rânduri mai la vale, că ea este permisă, cu deosebire de la Codul civil francez (?). Mărturisesc că nu înțeleg. Dl. Al. Cerban (Dreptul din 1898, No. 33), dice că vendarea lu- crului altuia este resolubilă, ear nu nulă, soluție admisă și de Dl. Al. Degre (Dreptul, din 1875, No. 21). Cpr. Lau- rent, XXIV, 102. Colniet de Santerre, VII, 28 bis VI, p. 54, 55. Dar dacă validarea lucrului altuia, adecă contractul care are de scop transferarea proprietăței, trebue în principiu să fie declarat nul, la noi, ca și în Codul fr., în baza princi- piilor generale, cineva se poate obliga în mod valid a’și procura un lucru străin și a’l ceda altuia. In asemenea caz, s’a promis propriul seu fapt, ear nu faptul altuia, și s’a contractat o obligație de a face, care neexecutânduse, se va preface în daune (art. 1075). Cpr. Boissonade, op. cit., p. 58. Laurent, XXI V, 105. Tartufari, 11 Cod. di comm. Hal. com meritate, I, partea II, 62. Baudry, III, 105. Thirv, III, 537. Acollas, III, p. 260, 261. Arntz, III, 952. Soluția de mai sus este ea aplicabilă in materie comer- cială ? Majoritatea autorilor francezi, întemeinduse pe cu- vintele pronunțate de tribunul Grenier la corpul legislativ, admit că vendarea lucrului altuia în materie comercială este validă, remăneud ca vendeterul să’și procure lucrul spre a’l preda cumpărătorului (Troploug, Vente. 1, 232. Toullier D. III, partea II, 131. Acollas III, p. 268. Guil- lonard, Vrute, I, 194. Aubry et Dau, IV, § 351, p. 357. Boistel, Dr. comm., 453. O. Rouen (decisie casată). D. P. 68. 2. 60. Cpr. Duvergier, Venit, I, 223. — Contră. Lyon- Caen et Renault, Dr. comm., III, 105). Această soluțiune este formal admisă prin art. 59 din C. de comerț italian: „La reudita commerciale delta cosa altrui e valida, dice acest text. Essa obbliga il renditore a farne l'ucquiste e la crmwjna al compratore, națio pena dd risarcimento dei darmE. (Vecji a- supra acestui text, Tartufari, op. cit., 66 urm., p. 113 urm.). Acest text fiind eliminat din Codul nostru de comerț, nu putem dice că vendarea unui corp cert și determinat, care ar aparținea altuia, ar fi validă în materie comercială, pentru că, în materie comercială, ca și in materie civilă, vendetorul trebuind să transmită proprietatea cumpărăto- EFECTELE CLAUSEI PENALE.-ART. 1067 URM., 1087, 1708. 2 63 nală este validă, de și neavend nici un interes, nu te pot rului (art. 1294), el nn poate să dee ceea ce nn are. Xemo dat quod no» habet. (L. 54, Dig., 50, 17). In acest sens, vendarea lucrului altuia este nulă și înmaterie comercia- lă. Tot ce se poate dice mimai este că, atât in materie ci- vilă cât și in materie comercială, vemlarea este validă de câte ori ea nn are de obiect un corp cert și determi- nat (mobil sau imobil), ci nn ytenus (an. 964). Astfel, da- câ’ți-am vendut 1000 de saci de grâu sau de porumb, ven- (Jarea este validă, de și nn am aceste producte în posesiu- nea mea, pentru că din însus natura lucrului vendut re- sultă că amândoi am înțeles a face o vendare productivă de obligațiune, adecă a ți transmite proprietatea producte- lor vândute, pe care mi le voi procura ori cum și de la ori cine voi putea, ear nu a’ți transmite de îndată pro- prietatea lor. aceasta fiind chiar cu neputință, lucrul vendut liind determinat numai în specia sa, in //em-re. (Vedi t. V, p. 17, t. și n. 2; p. 126 și 167). Productele vândute ne- aparținând deci nimănui, n’am vendut lucrul altuia, și deci vendarea este validă, fie ea civilă sau comercială. Cpr. Ly- on-Caen et Penault, Dr. mmm., III, 105. Thaller, Dr. mm., 829. in /ine. Laurent, XXV, 104. Baudry, III. 501. Thiry, III, 537. Duranton, XVI 181. Acollas, III, p. 268. Col- met de Santerre, Vil, 28 bis T. Aubry et. Hau, VI, ți 351, p. 357. F. Ilerman, IV, art. 1599, No. 40, 41. Guillouard, Vente. I, 188. Arntz, III, 951. Am dis că principiul nulitâței vendărei unui corp cert Combinarea și determinat, care aparține altuia, se aplică nu numai la principiului imobile, dar și la mobile și chiar la vendarea unei coră-¹¹!'.'^^’ veⁿ' bit (Cas. fr. D. P. 70. 1. 127), netiiml nici o rațiune de a m’/a'ltuia cu distinge între mobile și imobile. Acest principiu tiiud insă, art. 1909. în privința mobilelor, modificat prin art. 1909, se decide generalmente în Francia, că cumpărătorul de bună credință a unui lucru mișcător străin nu poate să propue nulitatea vemlărei, pentru că el devenind proprietarul lucrului ven- dut in baza art. 1909. nn are nici dreptul nici interesul de a provoca nulitatea vendărei lucrului pe care l’a primit, de cât atunci când ar fi expus la o acțiune iu revendicare din partea adevăratului proprietar. (Cpr. Aubry et Hau, IV, § 351, 358, t. și n. 56). Această soluție este insă, inadmisibilă la. noi, pentru că, in sistemul legiuirei noastre, cumpărătorul mobilelor corpo- rale devenind proprietar prin prescripția instantanee (art. 1909) (v. t, V, p. 1/4^11. 1; 175, 382. 383; v. și tr. nos- tru in limba fr., p. 497. 498. Cpr. Cas. rom. și trib. Ilfov, Dreptul din 1894, Xo. 71 și din 1896, No. 33. Al. Degre, Dreptul din 1889, No. 14), nimeni: nu se poate prevala in contra lui de prescripția pe care el nu înțelege și nu 264 0. C—CAR. HI.—TIT. HI.—UAP. VL-S-a VI.—ART. 1067 URM., 1087, 1708. sili a’ți îndeplini obligația principală ’), pentru că, in ca- șul de față, este întocmai ca și cum aș fi dis : Îmi vei plăti 1000 lei, dacă nu voi tăea cutare copac²). Castilia care In fine, dacă presupunem că, iu numele meu, ’ți am fapVmXikP¹’^ i’aptul altuia, promițcndu-ți, de exemplu, că A îți va da un cal, această convenție este nulă, pentru că, în specie, nici A. nici eu nu suntem obligați. A nu este obli- gat a’ți da calul, pentru că n'a consimțit, ear eu nu sunt obligat, pentru că n’am promis faptul meu, ci faptul al- tuia ³). Cașul in care Ei bine, cu toate acestea, dacă m’am obligat a plăti Jă vTmiează'⁰ clăusâ penală pentru cașul când A nu ’ți va da calul, obligația această convenție accesorie șterge viciul convenții p rinei- conferindu-ți o acțiune in contra mea. în cașul când un efect. A nu ’și va îndeplini obligația. Clausa penală face deci, în specie, să devie validă o obligație care, din capul lo- cului, era menită a nu produce nici un efect ⁴). Art'fine,T’¹¹¹ ^ar ’ⁿ principiu, nulitatea obligații principale atrage pe aceea a clausei penale, art. 1067, în partea sa finală, adaogăocu drept cuvent-ică utilitatea clausei penale nu atrage pe aceea a obligații principale, pentru că, după cum no spune earăș Pothier (TI, 340), principalul nu atâr- nă de accesoriu, și poate subsista fără densul ⁵). In ase- menea caz, clausa penală va fi presupusă nescrisă, și dau- voeștc s’o invoace. Trebue să decidem deci că el are. în toate cașurile acțiunea în anulare. Cpr. Laureut, XXIV. 110. J) Cpr. Pothier, TT, 339. Baudry, IT, 825. Demolombe, XXVI, 641. Marcade, I V, 435. Duranton, XI, 330. Demante, V, 33 bis I. Molitor, 1, 150. Laurent, XV, 553 și XVII, 429. Cpr. și Baudry et Barde, Oblig., I, 153. ²) Baudry, II, 825, in fine. Aecarias, Pr. de dr. renunin, TI, 539 urm., p. 121) urm. (ed. 4-a din 1891), s) Vedi t. V, p. 98 și articolul ce am publicat în diarul Dreptul din 1894, No. 19. Cpr. Instit., § 3, III, 19, De i- iiid'dibus xtipulutiemibus, unde se dice : „Si quia alaun datu- rum facturmnre quid spopânde rit, non obligabilur, eelutl si xpmdeut, Titiirm quinqw. aureos daluruhP, ⁴) Cpr. Pothier, II, 239. Baudry, II, 1006. Demolombe, XXVI, 640. Pand. fr., 1, 2388 Laurent. XVII, 429. Molitor, L 150. Vedi și T. Huc, VII, 369. J) Cpr. L. 97, Pr, și 126, Ș 3, Dig,, 45, 1, De verb. obliga- tionibu*. EFECTELE CLAUSEI PENALE — ART. 1067 URM., 1087, 1708. 265 nele la care ar putea da loc neexecutarea sau executarea tardivă a obligatii, se vor determina după dreptul comun. Scopul clausei penale fiind de a asigura executarea Art. 1068. obligații principale¹), obligația, cu dansă penală trebuește distinsă de obligația alternativă ~ i. facultativă ³), și acea sub condiție potestativă din partea debitorului ⁴). Așa fiind, debitorul nu are alegerea de a executa o- bligația principală sau de a. plăti penalitatea, pentru că atunci clausa penală nu 'și ar mai atinge scopul, de vre- ]) Cpr. Giorgio Giorgi, IV, 448, 450. ²) Intre obligația alternativă și acea cu dansă penală existăDeoscb.între următoarele deosebiri : 1“ In obligația alternativă, toate ln-°blig.cuelau- crnrile sunt datorite, suni in obUgutiow, cu toate că umil singur este in sohftione, de unde și consecința că, dacă unul din nativă aceste lucruri pere prin caz fortuit, celelalte român dato- rite; pe când, îu obligația cu clausa penală existând doua obligațiuni, una principală și pnra și simplă, ear cealaltă accesorie și condițională, contractată pentru cașul când o- bligația principală va românea tară executare, cât timp a- ceastă condiție nu se îndeplinește, penalitatea nu este da- torita; de nude și consecința că, dacă obiectul obligații principale pere prin caz fortuit, debitorul este cu desever- șire liberat, condiția ne mai putenduse îndeplini. 2,J A doua deosebire între obligația alternativă și acea cu dan- să penală este, următoarea ; Natura acțiunei mobiliare sau imobiliare a obligații alternative atârnă de plata care se face (vedi supai, p. 136, 140), pe când natura obligațiunii cu dansă penală se determină din capul locului prin natura lucrului principal, ear nu prin natura penalității ce debi- torul plătește în caz de neexeentare. Cpr. Thiry, III, 36, 38. Mourlon, IT, 1220, 1239. Demolombe, XXVI, 33. Lau- renț, XVII, 230, 431. Giorgio Giorgi. LV, 454. Larombiere, ITT, art. 1228, Xo. 5. Pand'. fr., I, 1500, 2407. ⁸) Intre obligația cu dansă penală și acea facultativă există beoseb. între următoarea deosebire : In această din urmă obligație, de-obji^.cnelau- bitornl poate să se libereze îndeplinind prestațiiniea este hi facnlM-e solutionis, pe când ia obligația cu clausa' ‘tiră. penală, el nu poate să ofere creditorului penalitatea in lo- cul prestațiund principale, a cărei executare creditorul poa- te în tot deauna so ceară.. G. Giorgi. loco supai cit. T]\\vy, III, 36, 38, p. 58. Pand. fr. I, 2408. Demolombe, XXVI, 646. Laurent, XVII, 433. Demante, V, 162 bis II. Vedi și supui), p. 136. 9 Cpr. Thiry, III, 36, p. 52 și 38, in tine. 266 C. C—CAR. HI.—TIT. III.—CAI’. VL-S-a VI—ART. 1067 URM.. 1087, 1708. me ce, prin plata ei, debitorul s'ar putea sustrage de la obligația principală ¹). Creditorul având însă tot-deauna facultatea de a cere executarea obligații, când aceasta este cu putință (art. 1021), remâne liber, la caz de neexecutare din partea de- bitorului, de a cere, după alegerea sa, sau îndeplinirea o- î bligații principale, sau aceea a penalităței (art, 1068), dacă el nu preferă să ceară resoluția convenții²), soluțiune care era admisă și la Romani ³) și care este foarte juri- dică, pentru că clausa penală fiind o garanție mai mult în favoarea sa, nu poate să’i rădice dreptul ce el ar fi avut în lipsa ei ⁴). Cașurile in care debito- rul poate plăti penali- tatea in locul oblig, prin- cipale. Execut, oblig, după ce se ceruse penalitatea, și viee versa. i) Cpr. Thiry, III, 36. Laurent, XVII, 445. Baudry, II, 1005. Larombiere, III, art. 1228, No. 2. Pand. fr., I, 2494. Gior- gio Giorgi, IV, 462. Debitorul numai atunci va putea să plătească penalita- tea în loc de a executa obligația principală, când prin sti- pularea unei clause penale părțile ar fi înțeles să facă o novațiune, adecă să stengă prima obligație și s’o înlocn- ească prin o penalitate, în care caz penalitatea este o obli- gație nonă, principală, care se substitue obligații primitive. Novațiunea nepresupunenduse însă, voința părților trebue, în această privință, să fie neîndoelnic exprimată în act (art. 1130/ Cpr. Potbier, II, 341. Laurent, XVII, 445. Demolombe, XXVI, 652. Larombiere, III, art. 1228, No. 4. Aubry et Rau, IV, § 309, p. 114. Demante, V, 164 bis. Pand'. fr., I, 2497. -) Cpr. Laurent, XVII, 446. T. Huc, VII, 372. Pand. fr., I, 2499. Giorgio Giorgi, IV, 461. Cas. fr. D. P. 56. 1. 443.— De câte ori executarea obligațiunii este cu putință, și cre- ditorul preferă s’o aducă el singur la îndeplinire cu cbel- tueala debitorului (art. 1077), renunțând la penalitate, ceea ce el este liber de a face, debitorul va trebui să’i restitue cheltuelele făcute cu ocasiunea aducerei obligații la înde- plinire, chiar dacă aceste cheltueli ar întrece cu mult clau- sa penală, pentru că asemene cheltueli nu sunt datorite cu titlu de pedeapsă, ci ca o urmare a execuținnei obligații principale. Demolombe, XXVI, 651. G. Giorgi, IV, 462. Duranton, XI, 342. Larombiere, III, art. 1231, No. 3. ³) L. 10, § 1, Dig., 2, 14, IM puctD și L. 28, Dig,, 19, 1, De actionibun empti et renditi. ’) Cpr. G. Danielopo), Gaz. At:nealdo>\ anul 1897, No. 7.— Creditorul poate deci, în ori ce caz, să ceară îndeplinirea penalităței îu loc de îndeplinirea obligațiunii. El ar putea să ceară, executarea obligații principale, chiar după ce a EFECTELE CLAL'SEI PENALE.-ART. 1067 URM. 1087, 1708. 267 Clausa penală fiind echivalentul executărei, adecă re- Creditorul presintând daunele interese suferite de creditor din causa neexecutărei obligațiunii principale (art. 1069, § li¹’), cere și pe- .consecința neaparată este că, de câte ori asemenea clausă a fost stipulată pentru a asigura executarea obligații, ere- gații. ditorul nu va putea cerc în acelaș timp și penalitatea și .obiectul obligații (art. 1069, g 2L pentru că ar lua ace- laș lucru de două ori -)- Pentru ca creditorul să poată cere în acelaș timp și Gasurile in penalitatea și executarea obligații principale pwne miu manenie pado), treime ca clausa penală să ti fost ren: și pe- stipulată pentru simpla întărdiere a execuțiunei i art. 1069, § 2) 9, cumulul de astă dată nefiind nedrept, de oare ce oblig, prin- perialitatea represintă, in asemenea caz, daunele moratorii cⁱpak’ menite a despăgubi pe creditor de pagubele causate prin inexecutarea obligațiunii la timp ⁴i. declarat mai întâi că înțelege sa execute penalitatea, și pentru că, după cum am mai spus-o o dată (tupeu, p. 93), adagiul Eleata mia aia, mm duhie recului* ad idtemiii un Vte litică⁽ii‘illtîlii!M,is in Codul nostru. Cpr. Ciorgi o Ciorgi, IV, 462 bis. Art. 340 din noul Cod german prevede, din contra că, Art. 340 c. dacă creditorul a declarat debitorului că înțelege a cere german, clausa penală, el nu mai poate cere executarea obligațiu- nii principale: „Erkliirt dar (ilaitbiț/er dam Sclntldner, date ea die Strufle twlaw/e., xo Ist dar Ans/nmdi a»f Erfullumj }) Cpr. Ciorgio Ciorgi, IV, 44S, 451. -) „iHbpimii cu ha este. et boniiuem pmmdere, et panutiii ejab/ereA. L. 4, Ș 7, Dig., 44, 4, De ddi imli el met ut exccjdîoue. ⁸ ) Nu este insă nevoe ca clausa penală să fi fost stipulată în mod expres pentru simpla întărdiere, această stipulație putend să resnlte din intenția neîndoelnică a părților, care se apreciază în mnd suveran de judecătorii fondului. Ast- fel, de câte ori clausa penală va li egală sau superioară valorei obligații principale, ea se va considera ca stipulata pentru inexecutarea obligații, ear de câte, ori va ti mai mică, pentru simpla întărdiere. Cpr. Baudry, II. 1008. Thi- ry, III, 36. Laurent, XVII, 459. Demolombe, XXVI, 657. Demaute, V, 166 bis II. Aubry et Rau. JV, § 309, p. 114, nota 6. Pand. fr., 1, 2505. Report. Dalloz, Siipplem., Oblig., 657. T. Huc, Vil, 373. 9 Legislațiunile străine admit acelaș principiu. Vedi art. 341, preptul § 1 C. german: art. 1429 C. saxon; art. 179, § 2 C. fe- străin, deral (Elveția); art. 1212 C. italian: art. 1153 C. spaniol ; art. 1343, 2 C. neeidandez, etc. 268 C.C.—CARTUL—TIT. III—CAP. IV.-S-a VI.-ART. 1067 URM., 1087,1708. Cumulul Osebit de aceasta, cumulul penalităței și a executărei m/princon'- obligații principale va mai putea încă să aibă loc de câte ori ven. părților.aceasta va resulta din voința expresă sau tacită a părților. Art. 1708. Astfel, într’o transacțiune, s’ar putea stipula o pena- litate contra părții care nu se va ținea de densa, adecă care va refusa de a o executa (art. 1708), și în aseme- nea caz, partea care va fi silită a recurge ia justiție pen- tru executarea transacțiunei, va putea să ceară atât pena- litatea cât și menținerea transacțiunei, dacă aceasta a fost intenția părților contractante Art. 983. La cₐz ₍[ₑ indoeaiâ, cumulul nu va avea loc, con- form principiului înscris în art. 983A. „Semper in obsca- ris, qnod wibiimu)n esl serpuMtir^ ³). Art. 439 c. jₙ fiₙc ₐᵣₜ 439 jjₙ c₀Qᵤ] 4ₑ comerț prevede că, în contractele de transport, se poate cereși executarea trans- portului și elausa penală, fie că ea a fost stipulată pentru neindeplinirea, sau numai pentru simpla întărdiere a pre- dărei. Aceasta este o derogare de la dreptul comun, pe care o justifică numai interesul comerciului ⁴L împărțeală, Clausa penală pntend fi stipulată într’o împărțeală ⁵). compromis, " etc.------------------------- ’) Cpr. K Herman, IV, art. 2017, No. 2. Giorgio Giorgi, IV, 459, 460. Larombiere, III, art. 1229, No. 5. Guillonard, Transactions, 126. G. Danielopol, loco suprâ cit. Demolombe, XXVI, 658. si autorii citați în nota următoare. -) Cpr. Lanrent, XVII, 461 si XXVIII, 381. Molitor, I, 158. Demolombe, XXVI, 659. Larombiere. III, art. 1229, No. 5. Aubry et Bau, IV, § 421, p. 667, n. 14. F. Herman, IV, art. 2047, No. 1. Guillonard, op. cit., 125. G. Giorgio, IV, 459, 460. Demante, V, 166 bis III. Masse-Verge, V, $ 768, p. 89, nota 6. Troplong, TimiMcfions, 103 urm. P. Pont, Petite eontrats, II, 621 urm. Pand. fr,, I, 2509. — Vedi însă Rigal (Tranuactions, p. 134) și Toullier (III, par- tea II, 830), după care cumulul va avea loc tot-deauna, de câte ori o penalitate, ar fi fost stipulată într’o transac- țiune, fără a se mai cerceta intenția părților, soluție care este prea absolută și pe care adnotatorul lui Toullier, Du- vergier, cu drept cuvent o respinge (loco cupră cit., p. 514, nota a). ³) L. 9, Dig-, 50, 17, De reguli* juris cmtiqiii. Vedi și L. 56, Dig., loco cit., unde se dice : „Semper in dubii*, bmlgoiores proeferenda sunt*. ⁴) Cpr. Gr. Maniu, Drept, comercial, II, p. 15!), nota 1. E. Ca- luci, op. cit., IV, asupra art. 414, 319 urm., p. 399 urm. ■') Cpr. L. 122, § 6, Dig,, 45, 1, De rerborum obliga!iwiibu*. EFECTELE CLACSEL PENALE.--ART. 1067 URM., 1087, 170$. 269 într un compromis, etc., contra acelora care ar nesocoti a- semenea acte, principiul este aceiaș. și părțile care ar exe- cuta împărțeala sau compromisul, vor putea să urmărească atât menținerea actului cât și penalitatea, însă numai când din împrejurările causei ar resnlta că penalitatea a fost considerată ca o despăgubire pentru uerespectarea contractului V. O altă consecință a caracterului clausei penale este Art. ios7. că ea un poate în principiu li modificată de judecători nici în favoarea creditorului, nici în favoarea debitorului -1. Art. 1087 derogând. în această privință, de la dreptul anterior³). o spune anume în privința, daunelor conven- ționale stipulate de părți, și am vedut p. 257) că clausa penală și daunele interese convenționale sunt unul și aceiaș lucru. Regula care oprește pe judecători de a modifica pe- Cașurile in nalitatea convenită între părți sufere două excepțiuni: ₜaₜle'ₓ^ 1° In contractele de împrumuturi sau de prestațiuni în'nudim-am natură (munci agricole), clausa penală fiind oprită după ,h! legea din 20 fevr. 187 9 (art. 1 și 2;, judecătorii nu nu- mai că pot, dar Qidit QaWiri a ocfrWliU dilCc^d' ori J) Cpr. Pothier, 11, 343. Laureat, XVII, 461. Demolombe, XXVI, 661. Larombiere, 111, art. 1229, No. 8. Paiul, fi'., I, 2512 urm. Demante, V. 166 bis 1TI. ²) Cpr. 0. l’aris, Puiul. Period., 86. 2. 13. —Art. 439 C. eoni. Art. 4:D prevede că creditorul poate cere o sumă mai mare, de câte eoⁱⁿ- ori paguba ce el a suferit întrece clausa penală. Judecă- torii, în acest caz excepțional, au deci facultatea de a mări penalitatea stipulată de părți. 3) Vedi Pothier, II, 346 și art. 1764 C. Calimach (1336 C. Art. 1764 austriac), unde se dice că: ,De câte ori datornicul va do- C- Calimach. vedi cum că tocmita globire este peste mesură, poate jude- cătorul s'o analogisească după lămurirea ce ar fi luat de la persoane experte, dacă va cere trebuință". Vedi sh- prâ, p. 258, n. 1. și explic, art. 1087. Art, 343 din noul Cod german prevede de asemenea cit Art. 343 C. „dacă clausa penală este prea exagerată (iiHter/iăltiiis- german. kocb), ea poate ti redusă prin judecată la o sumă potrivită, după cererea debitorului, judecătorii ținend so- coteală de toate interesele justificate ale creditorului, ear nu mumii de acele bănești"; și acest text adaogă că redne- țiunea mi mai este cu putința, de câte ori penalitatea a fost executată : „Xwh dw Eidrichlvitt) der Strafeiridielle- 270 C. C. —CAR. IIL-TIT.in.-CAP. VL -S-a VI. -ART. 1067 URM. 1087, 1708, ar întălni-o în asemene contracte, chiar dacă ea ar ii fost ascunsă sub o altă formă, aplicând după împrejurări art. 1589 modificat prin legea din 9 decembrie 1882, sau art. 1084’). 2° Clausa penală poate ti micșorată de judecători, nu însă înlăturată cu totul²), când obligația principa- lă a fost executată în parte, dacă, bine înțeles, părțile n’au modificat prin convenția Ioj- sau n’au respins in totul aplicarea art. 1070, ceea ce ele sunt libere de a face (art. 909), ordinea publică nefiind interesată în causă ³). Judecătorii nu vor usa însă de această facultate de cât atunci când executarea parțială ar aduce un folos oare care creditorului¹). Astfel, de exemplu, dacă te ai obligat a’tni lucra 100 de fălci de pămeut, stipulând pentru cașul în care această obligație n’ar fi executată, o dansă penală de 500 lei, pe- nalitatea va putea fi redusă de judecători, dacă ’mi ai lu- crat o parte din acest pământ, pentru că o parte din o- bligația d-tale fiind achitată, n’am suferit pentru această parte nici o daună, ci numai pentru partea de pământ care a rămas nelucrată i dvu vi / wnlidr umvcic Dacă insă executarea parțială nu este de nici un fo- los pentru creditor, penalitatea nu va fi redusă. Astfel ar ii, de ex.. cașul în care un pictor obligânduse sub o dansă penala oare care a’mi face portretul, Var fi făcut numai în parte, lăsându’l necomplect*’). <) Această excepție este specială legislațiunei noastre. -) Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1878, p. 284 și Dreptul din 1879, No. 31. ’) Cas. rom. S-a II, Bulet. 1893, p. 1073 si Cur. judiciar din 1893, No. 84. Cas. fr. și C, Paris, D. P. 60. 1.' 257. D. P. 61. 2. 33. Demolombe, XXVI, 671 bis, 672. Laurent, XVII, 456. Larombiere, 111, art. 1231, No. 7 și 11. Masse-Vergă, III, § 552, p. 407, nota 12. Toullier D. III, partea II, 839. Pand. fr., I, 2538. Repert. Dalloz, Suppleru., Oblig., 668. Giorgio Giorgi, IV, 452. •) Art. 1070 vorbind de executarea parțială a obligațiunii, nu este aplicabil de câte ori clausa penală a fost stipulată pentru simpla întărdiere (art. 1069, § 2). O. Rennes. 19 ani. 1886. Pand. fr.,‘ T, 2534. Vedi si Cas. fr., D. P. 60. 1. 257. b Cpr. Polbier, II, 350. 9 Cpr. Baudry, II, 1007. Laurent, XVII, 454. Demolombe, XXVI, 669. Larombiere, III, art- 1231, No. 7. Demante, V, MODUL DUPĂ CARE CLAUSA PEN. DEVINE EXIGIBILĂ. 271 Principiul art. 1070, după care penalitatea poate fi redu- să de judecători în caz de executarea parțială a obligații, este aplicabil și în caz când ar fi vorba de o obligație indivi- sibilă și chiar însuș penalitatea poate să consiste în pre- stațiunea unui lucru indivisibil Cașurile și modul după care clausa penală devine exigi- bilă. (Art. 1230 din C. fr. eliminat de legiuitorul nostru). Pentru ca inexecutarea totală sau parțială a unei obligațiuni să poata da loc la daune, trei coiidițiiini sunt neaparate : 1° Inexecutarea trebue să fi adus o pagubă credito- rului: 2° Debitorul trebue să fi fost pus în întărdiere; 3° Inexecutarea trebue să fie imputabilă debitorului ³j. 1° In cât. privește prima condiție, toată lumea rccu- Creditorul noaste că clausa penală este datorită prin simplul fapt contravențiunei, fără ca acel ce o reclamă să fie obligat a fă, fără să proba că a suferit vre o daună (cpr. art. 439. ț? 2 C. com.\ și chiar dacă s’ar stabili că el n’a suferit nici una-vre<>pagubă, pentru că, precum foarte bin^ndice Curtea noastră supre- mă, scopul clausei penale este tocmai de a determina de mai înainte și prin hună înțelegere daunele ce s’ar datori de una din părți celeilalte, în caz de inexecutarea obli- gațiuni], pentru ca astfel să se evite întărdierea și difi- cultățile ce se întimpină cu constatarea acestor daune pe cale contencioasă D. 168 bis I. Pand. fr., I, 2533. Repere. Dalloz, Sitpph-m.. Obliț/^ 668. ’) Astfel, dacă te-ai obligat a me lăsa să trec pe fondul d-tale pentru a’mi transporta recolta, convenind că, la caz de neexecutarea acestei obligațiuni, îmi vei plăti 1000 lei, această penalitate va putea ti redusă, dacă ’mi ai interdis drumul după ce’mi am transportat o parte din recoltă. Cpr. Pothier, U, 352 urm. Demolombe, XXVI, 673, 674. La- rombiere, III, art. 1231, No. 8. Pand. fr., I. 2535. ²) Pothier, II, 354. Demolombe, XXVI, 675. Pand. fr., I 2536, Larombiere, III, art. 1231, No. 9. ³) Vedi ințr‘\ explic, art. 1078 urm. ⁴) Cas, rom. S-a TT. Bulet.. 1893, p. 1073 și jv.di’-lar din 1893. No. 84. Cpr. C. Paris, Nimes și Trib. Versailks. Pawl. PMoil. 88. 2. 309. Pand. P^iud. 89. 2. 192. D. Pi 91. 2. 52. Demolombe. XXVI. 66L 677. Larombiere, 111. art. 1231, No. 2. T. Huc, VIL 378. Pand. fr., I, 2524 272 c- C.—CARTEA TiI.—TTT.lTI.~CAPIT.VL—,S'-a VI. — ART. 1007 URM. Punerea în 2° In cât privește a dona condiție, adecă punerea în mttmjiere. întârziere a debitorului, ea este aplicabilă clausei penale in virtutea principiilor generale. Arț 1230 c. Art. 1230 din Codul francez prevede că debitorul nu francez. pOₐțₑ obligat a plăti clausa penală., de cât după ce a fost pus în întărdiere C, fie că obligația principală este cu țermen sau fără termen. Acest text a fost eliminat de legiuitorul nostru, însă soluția este aceiaș la noi ca și în Francia, pentru că clau- sa penală neliind de cât compensarea daunelor interese aduse creditorului prin neexecutarea obligațiunii principale (art. 1069, 1087), penalitatea nu poate fi datorită de cât atunci când se datoresc și daunele interese, adecă numai în urma punerei debitorului în întărdiere de a’și îndeplini obligația sa (art. 1079, 1081). Oblig, de a Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debi- da Sfaee.de va Pus întârdiere prin. o. somație, extra-judicia- râ ce i se va înmâna prin portăreii trib, domiciliului seu (art. 1079), sau prin un alt act echivalent, de ex., chemarea în judecată, de și art. 1079 n’o spune anume, după cum o spune textul corespundetor fratrcez > (brt. 1139), pentru că chemarea în judecată este o punere în întărdiere mai energică de căt acea care resultă din o notificare extra- judiciară -’). oblig, de a Dacă obligația consistă în a nn face, debitorul care ⁿu ee’ a calcat-o va datori penalitatea prin simplul fapt că a făcut ceea.ce el se obligase a nu face (art. 1078) ³). Art 389 C. „Dacă prestațiune» consistă în o abstențiune, dice gcⁿⁿaⁿ' ₐᵣₜ ;>o<^ german, clausa penală este datorită îndată ce intervine un act positiv contrar¹). urm. Aubry et Rau, IV, § 309, p. 114. - Contră. Repert. Dalloz, Oblig., 1595. Iu Suplement însă (Oblig., 646), aceas- tă părere este eu drept cuvânt părăsită. i) Cpr. art. 339 din noul Cod german. -) Cpr. Cas. rom. S-a 1. Bulet. 1876, p. 332. Veiii și infră, explic, art. 1079. 3) Cpr. Pothier, II, 347. Demolombe, XXVI, 685. Laurent, XVII, 436. Toullier ])., m, partea II, 834. Thiry, III, 36. Pand. fr , I, 2436. Larombiere, III, art. 1230, No. 5. Cpr. C. Donai, D. P. 82. 2. 112. 4) „lîestekt die geseladdeO Leistung in einem l'nterlassm, so triti die Vernirknng mit der Xtticiderliaitdlimg ein“. MODUL DUPĂ CARE CLAUSA PENALĂ DEVINE EXIGIBILĂ, 273 De asemenea, dacă obligația debitorului de a da sau de a face nu poate ii îndeplinită de cât întrun timp oare care, pe care el Ta lăsat să treacă, clausa penală va ii datorită prin simplul fapt al expirărei acestui timp (art. 1081, in Jine) D. In toate celelalte cașuri, debitorul nu va datori clan- Punerea în sa penală de cât în urma pnnerci sale în întărdiere, afară de cașurile anume determinate de lege, în care întărțlierca are loc de drept (punere în întărdiere legală), de ex., în ca- șurile prevețIute de art. 1370, 1504, 1544, etc., sau când el a renunțat expres la ori ce punere în întărdiere (art. 1079 punctul 1 și 2)"). Punerea în întărdicrc este în principiu neaparată, chiar dacă obligația principală este cu termen, și terme- nul a expirat, pentru că, cu deosebire de ceea ce se în- tâmpla la Romani³!. simpla expirare a termenului numai aduce astăzi exigibilitatea dânsei penale, conform teorii lui Pothier (II, 349), care a trecut în art. 1230 din Co- dul fr. și care, după principiile generale, este admisibilă și la noi, cu toate că acest text lipsește din Codul nostru.⁴). ') Pand. fr., I, 2438. Larombiere, III, art. 1230, No. 1. Demo- lombe, XXVI, 686. Toullier D., loco supră cil. -) Pand. fr., I, 2440. Molitor, 1, 160. Toullier D.,HI, partea II, 834. Larombiere, III, art. 1230, No. 1. Opr. C. Paris, D. P. 60. 5. 381, No. 3. ’) Vedi L. 23, Dig., 44, 7, De oblig. et aclionibtts; L. 77, Dig., 45, 1, De cerb. oblig. și L. 12, Cod., 8, 38, De conira- Itenda et comniittenda stipulat ione. Alta este însă, chestiunea de a se ști dacă simpla ex- pirare a termenului pune pe debitor în întărdiere, sau, cu alte cuvinte, dacă maxima dies interpellat pro humine era sau nu admisă la Romani. Această chestiune, foarte contro- versată, va fi discutată la locul ei. Vedi infră, explic, art. 1078 urm. ⁴) De câte ori obligația principală este cu termen, debitorul nn va putea li pus în întărdiere de cât în urma expirărei termenului, pentru că, pană atunci, el nu datorește încă.,, Qui doit u terme ne doit ricu. (Vedi suprâ, p. 121). —La- rombiere (TIT, art. 1230, No. 7) observă că s’ar putea în- tâmpla ca. obligația principală să fie pură și simplă, și ter- menul să 11 fost stipulat numai pentru clausa penală. In acest caz, obligația principală va ii exigibilă de îndată, ear penalitatea numai după expirarea termenului. In ori ce caz, prelungirea termenului obligații principale 18 274 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. IH.-CAP. VL—S-a VI.—ART. 1067 URM. inexecutarea 3° A treia condiție neaparată pentru ca clausa pe- poată* ⁿa^ sa Poata fi cerută, este ca inexecutarea obligațiunii imputată să fie imputabilă debitorului. Clausa penală nefiind, în a- debitorulni. ₍jₑᵥgᵣ_ de cât determinarea de mai mainte a daunelor su- ferite de creditor prin inexecutarea obligații principale (art. 1069, § 1, 1087), se înțelege că art. 1082 și 1083, care prevăd că debitorul este scutit de plata daunelor când se stabilește că inexecutarea obligatii provine din o causă străină ce nu’i poate fi imputată, adecă din causa unui caz fortuit sau unei forțe majore, sunt aplicabile și clausei penale. Debitorul care n’a luat asupra’și cașul fortuit, va pu- tea deci să se sustragă de la plata clausei penale, dove- dind că inexecutarea obligații nu'i poate fi imputată ¹). Debitorul nu va mai putea însă invoca forța majoră survenită în urma punerei sale în întărdiere, pentru că, în asemenea caz, el răspunde de cașul fortuit, ca și cum Iar fi luat asupra lui (art. 1156) In fine, Pothier (II, 349, in fine) observă cu drept cuvent că debitorul nu va mai datori penalitatea, când creditorul este acela care l’a împedecat de a’și îndeplini obligația ³). Efectele clausei penale în privința moștenitorilor debitorului. Am vcdut cașurile în care debitorul poate să fie o- bligat a plăti clausa penală. Rămâne acum să cercetăm de cătră creditor, sau acordarea unui termen de grație de cătră judecători, nu preschimbă natura obligații, și clausa penală subsistă și în urma prelungire! termenului (Cas. rom. Dreptul din 1879, No. 31 și Bulet. Cas. 1878, p. 284), ju- decătorii putend să acorde un termen de grație nu numai pentru obligația principală, dar încă și pentru plata clau- sei penale. Cpr. Demolombe, XXVI, 683. Larombiere, III, art. 1230, No. 4. i) Laurent, XVII, 440. Pand. fr., I, 2447 urm. Demolombe, XXVI, 689. Larombiere, III, art. 1230, No. 6. Buna sa cre- dință și buna voință ce el ar fi avut de a îndeplini obligația nu l’ar scuti însă de plata clausei penale. (Argument din art. 1082). Demolombe, XXVI, 691. Pand. fr., I, 2453 urm. ²) Pand. fr., I, 2451. Laurent, XVII, 439. s) Pand. fr., I, 2452. Larombiere, III, art. 1230, No. 6. De- molombe, XXVI, 690. Cpr. L. 122, § 3, Dig., 45. 1, De verb, oh liga t io a lima. EFECTELE CLATSEI l’EXALE.-ART. 1067 GEM. modul după cate. în caz de inexecutarea obligații, clausa penală va fi plătită de cătră moștenitorii debitorului con- tra căruia ea a fost stipulată. Mai înainte dc toate, este o ipoteză care nu sufere nici o dificultate, și care, pentru aceasta, nici n'a fost preve- dută de lege. Presupunem!, în adcver. că însuș debitorul a contra- venit obligațiunii ce luase și că, prin fapta sa. a făcut el însuș să se deschidă dreptul creditorului la clausa pe- nală, obligațiunea de a plăti penalitatea stipulată va tre- ce, ca toate obligațiile sale, la moștenitorii sei, conform dreptului comun. Beci, dacă prestațiunea care face obiectul dânsei⁰^”¹ ⁱⁿ ea‘e penale este divisibilă, adecă consistă m o sumă de bani, consista iu ceea ce se va întâmpla mai tot-dcauna, obligația de a o baⁿk plăti se va împărți între moștenitorii debitorului, și fie care o va plăti în proporție cu partea sa de moștenire (art. 777, 1066'!. Dacă, din contra, obiectul elansei penale consistă în-¹'^'¹¹ ¹¹¹ tr’un lucru indivisibil, ceea ce se va întâmpla a rare ori. cₜ»n”îâtâ'iH creditorul va putea cerc întreaga penalitate <îelW negare din moștenitorii debitorului, conform art. 1065, remăneml ‘ca acel care va plati mai mult de cât partea sa sâ'și exercite recursul sen contra celorlalți ¹ >. Dacă presupunem, din contra, că debitorul a murit},’^^,^ pe când se afla încă în termen de a'și exercita obligația hg. se datu- și că inexecutarea ei, care dă drept creditorului dea eere^j^J^ clausa penală, se datorește unora, mai multora, sau tuturor mri’hj:. moștenitorilor creditorului, legiuitorul reproducem!, în a- ceastă privință, soluția dreptului roman -y admisă și de Pothicr (11, 355k distinge cașul când obligația prin- cipală este indivisibilă (art. 10711 de acela când e divisibilă (art. 1072)³), distincțiune care nu și primește aplicare de câte ■) Cpr. Laurent, XVT1, 462. Demolombe, XXVI, 693. Larom- biere, llt, art. 1232, Xo. 1 Durauron, XI. 367, 368. Pand. fr., 1, 2457. T. Huc, VII, 3811. s) Cpr. L. 4, § 1 și L. 85, țj 3, Dig., 45, 1, 7L nrb. Miția- iionibu». ³) Art. 1071, 1072 presupunem! o obligație principală indivi- sibilă sau divisibilă, ar fi fost poate mai bine ea aceste texte să figureze in secția precedentă, care se ocupă de in- divisibilifatea și divisibilitatea obligațiunilor. Cpr. Tliiry, 1IJ, 37, ub inifiu. 276 CODUL CIVIL—CARTEA III-TIT. III.-CAP. VI.-S-a VI.—ART. 1071. ori este vorba de simple daune interese datorite în lipsă de ori ce clausă penală, căci asemene daune nu pot ti da- torite, chiar în caz de obligație indivisibilă, de cât de a- cei din moștenitorii debitorului care personal au contra- venit obligațiunii, de oare ce, în asemenea caz, ei nu mai sunt urmăriți în calitatea lor de moștenitori și pentru faptul debitorului defunct, ci pentru faptul lor personal 1” Cașul în care obligația principală este indivisibilă. Art. 1071 ¹). — Când obligațiunea principală contractată cu o clausă penală este nedivisibilă, penalitatea este debită prin, contravențiunea unui singur din eredi, și se va putea cere sau în totalitate în contra aceluia care a comis contravențiunea, sau de, la fie care erede în proporțiune cu partea sa ereditară, ear ipotecar pentru tot. Acela din eredi, care a plătit, are recurs în contra erede- delui din faptul căruia s’a îndeplenit condițiunea penalităței. (Art. 1011, 1044, 1062 urm., 1746 C. C. Art. 1232 C. fr.). De câte ori obligația principală, contractată sub o clausă penală, este indivisibilă (art. 1057, 1058), adecă nu este susceptibilă de o executare parțială, precum ar fi, de exemplu, obligația de a lașa pe cineva să treacă pe un fond (iter fieri), de a zidi o casă, etc.. inexecutarea - ei, după moartea debitorului, din partea unuia din moște- nitorii sei face ca întreaga penalitate să fie datorită, pen- tru că obligația neputend ti executată în parte, întreaga o- bligație n’a fost de loc executată, îndată ce există o con- travenție din partea unuia macar din moștenitori. Cât pentru chestiunea de a se ști în contra cui pe- nalitatea poate fi cerută, art. 1071 dispune că creditorul poate s’o ceară de la fie care moștenitor, chiar necontra- venient, în proporțiune cu partea sa ereditară³), remă- J) Larombiere, 111, art. 1233, No. 11. ²) Acest text reproduce No. 355 urm. din Oblig, lui Pothier. 3) Dreptul creditorului de a urmări, pentru faptul unuia din moștenitori, pe acela care n’a contravenit obligații principa- le, pare la prima vedere inechitabil și este chiar criticat de unii (v. Marcade, IV, 655. Berriat St. Prix, II, 4610. Bois- sonade, II, 446, p. 480), însă soluția admisă de Codul ac- tual după Pothier (II, 355), se justifică pană la un punct oare care, pentru că, de câte ori obligația principală este indivisibilă, contravenirea unuia din moștenitorii debitoru- lui echivalează pentru creditor cu contravenția tuturor. a DESPRE CLAUSA PENALĂ.- ART. 1071. gyj nend ca acei care nu sunt culpabili de inexecutare să exercite recursul lor contra moștenitorului care a făcut ca penalitatea să, devie exigibilă. Pentru a înlesni insă posițiunea creditorului și pen- tru a face ca el să nu aibă nevoe de a exercita mai mul- te acțiuni, art. 1071 îi conferă facultatea de a urmări pe moștenitorul contravenient pentru totalitate, sau pe fie care moștenitor in proporțiune cu partea sa, după cum el va găsi mai folositor¹;. Moștenitorii necontravenienți nu pot fi urmăriți fie care, de cât pentru partea lor respectivă de moștenire, pentru că, de și presupunem cașul unei obligațiuni indivisi- bile, totuși, prin neexecutare, ea se transformă în o obli- gație divisibilă. precum este și penalitatea, care cele mai multe ori consistă în o sumă de. bani. Moștenitorii care dețin un imobil ipotecat pentru aArt. 2. garanta asigurarea (dânsei penale, pot însă, prin efectul acțiunei ipotecare (art. 1746, § 2\ să fie urmăriți pentru penalitatea întreagă, remănendu-le în ori ce caz recurs contra autorului contravenții, tic că ei au plătit întreaga clausă penală, sau numai partea lor respectivă, puțin im- portă : pentru că acest din urmă făeînd prin fapta sa. să devie penalitatea exigibilă, trebue la urma urmei să Cpr. ■Molitor, î, 168, p. 213. Demolombe, XXVI, 766. Lau- reut, XVII, 463. Duranton, XI, 372. Pand. fr., I, 2463. Larombiere, III, art. 1232, No. 4. T. Huc, Vil, 380. ') Astfel, presupunend că te ai obligat a’mi zidi o casă, cu îndatorirea de a’mi plăti 66600 lei, cu titlu de, daune. Ia caz de neexecutare, dacă din trei moștenitori ce ai lasat în urina morței d-tale, unul din ei 1111 execută această 0- bligație, en voi putea cere de la tie care din ceialalți doi moștenitori partea lor respectivă din penalitate, adecă câte 20000 lei, reniăneudu-le, in asemenea caz, recursul con- tra moștenitorului contravenient, precum și facultatea pen- tru mine de a urmări pe moștenitorul contravenient pen- tru întreaga penalitate. Aceasta lașa însă a se presupune că obiectul stipu- laținnii penale este un lucru divizibil, de ex., o sumă de bani, căci dacă ea ar consista într’un lucru indivisibil, aș putea urmări pentru întreaga penalitate pe fie care moș- tenitor, remănend acestui din urmă recurs contra comoș- tenitorilor sei. Cpr. Thiry, III, 37. Demolombe, XXVI, 706. Duranton, XI, 368. Pand. fr., I, 2470. Larombiere, III, art. 1232, No. 11. 278 CODUL CIV.—CARTEA m.-TlT. HL—CAP.VL—8-a VI.—ART. 1071,1072. sufere numai el consecințele faptului seu J). De ace- ea, creditorul il și poate urmări pentru penalitatea în- treagă, chiar dacă el n’ar deținea un imobil ipotecat pen- tru siguranța clausei penale. In fine, trebue să observăm că regula prevăzută de art. 1071, ca și aceea prcveijută de art. 1072, este apli- cabilă nu numai în cașul când debitorul clausei penale a lasat inai mulți moștenitori, din care unii au contravenit obligații principale, ci și atunci când datoria indivisibilă sub clausa penală a fost contractată de mai mulți codebi- tori originari²). In caz când obligația principală ar fi fost contrac- tată din capul locului de mai mulți codebitori solidari, inexecutarea din partea unuia din ei ar face ea penalita- tea să poată fi cerută de la toți, și ca unul din codebi- tori, chiar nccontravenient, să fie ținut in wlidunt pentru totalitatea ei, pe când moștenitorii debitorului, necontrac- tând personal, nu vor plăti clausa penală, după cum obser- vă Pothier (II, 355, in fine). de cât fie care pentru par- tea sa de moștenire ³)J 2" ('asul în care oblit/ația principală este divizibilă. Art. 1072 - Când obligațiunea principală contractată sub o clausa penală, este divisibilă, nu remâne supus la pena- litate de cât eredele acelui debitor care a calcat legământul, și aceasta numai pentru partea la care, este ținut in obligațiunea principală, fără a avea creditorul vre o acțiune contra acelora care au executat obligațiunea principală. Această regulă primește excepținne în cașul când cugetul părților a fost ca plata obligațiunii principale să nu poată fi făcută în părți, și unul din coeredi a împedecat. execuțiunea obli- gațiunii pentru totalitate. Tn acest caz, creditorul poate cere de la acesta penalitatea întreagă, car de la ceialalți coeredi pentru partea lor ereditară, remănend recursul ce au în contra erede- lui care a împedecat executarea obligațiunii. (Art. 1058, 1060, 1061, § 3 U. C. Al t. 1233 C. fr.). 9 Cpr. L. 85, § 3, Dig., 45. 1, J)e verb. obUpationibits. -) Marcade, IV, 656. Larombiere, 111, art. 1232, No. 9 și art. 1233, No. 8. Pand. fr., I, 2486. Demolombe, XXVI, 692. a) Cpr. Larombiere, III, art. 1232, No. 10. ⁴j Acest text este earăș împrumutat de la Pothier (11, 359 urm.). — Art. 1071, 1072 nu sunt reproduse în Codul ger- man. Ipotezele prevedute de aceste texte sunt cu totul lă- sate doctrinei. DESPRE CLAUSA PENALĂ.—ART. 1072. 279 * Dacă unul din debitorii originari 'j, ‘ moștenitorii debitorului, în urma mortii ace cută obligația divisibilă contractată sub o clausa penală, delatorul sau moștenitorul contravenient va plăti penalita- tea, și aceasta numai pentru partea la care el este ținut în obligația principală, tară ca creditorul să aibă, în a- ceastă privință, vre o acțiune contra acelora care au exe- cutat obligația principală lart. 1072. ț* I). Astfel, dacă te ai obligat a’ini preda 300 kile de grâu, cu îndatorirea de a’mi plăti 300 lei la caz de ine- xecutarea obligații principale, presupunând că d-ta ai mu- rit lăsând trei moștenitori, obligația împărținduse între dânșii, fie care din ei îmi datorește câte ICO kile grâu și’mi va plăti, la caz de incxecutare, câte 100 lei, în vir- tutea clausei penale. Această soluție este atât de rațională, pe cât. este de juridică, pentru că, de câte ori obligația principală este divisibilă, există arate obligații deosebite câți sunt debi- tori sau moștenitori ai debitorului, și lie care din ci nu respunde de cât pentru partea sa, fără a garanta faptul celorlalți. Deci, dacă numai unul din debitorii originari sau din moștenitorii debitorului unic își calcă obligația sa. numai el datorește clausa penală, și mo datorește întrea- gă, ci numai pentru partea ce el avea în obligația prin- cipală, pe caro n’a executat-o Cu toate acestea, dacă clausa penală a. fost adaosă la o obligație principală cu intențiune ca plata acestei o- bligații să nu poată li făcută in părți (art. 1OG1,§ 3; ') Am vedut, in adever, mai sus, pag. 278, ca atât ari. 1¹171 cât și art. .1.072 se aplică nu mimai alunei când debitorul lașa mai mulți moștenitori, dar și când obligația principa- lă a fost contractata din capul locului de mai mulți debi- tori conjuncți. A Această soluție pare a fi fost admisă și in dreptul roman prin legea 4,ș 1, Dig., 45, 1, De iwl>. ohliț/HțioHilni*,, de și această lege pare a fi în contrazicere eu fr. j, S 4, Dig., cit. ³) Aceasta este, după cum am vedut pag. 230 urm., nn caz de indivisibilitate soluții:»? tnntn»i. Dacă părțile au În- țeles sau nu en plata să nu poată ti fracționaU, aceasta e o chestie de intenție, care se apreciază în fapt de judecă- torii fondului, după împrejurările causei. 280 CODUL CIV.-CARTEA III.-TIT. III.—CAP. VL-S-a VI.-ART. 1072. art. 1072, § 2 reproducând regula art. 1071, prevede că creditorul poate să urmărească penalitatea întreagă contra aceluia din debitori sau din moștenitorii debito- rului care a împedecat îndeplenirea obligații pentru tota- litate, sau contra celorlalți codebitori ori comoștenitori pentru partea și porțiunea lor respectivă în penalitate, re- mănend acestora recursul ce ei au contra debitorului sau moștenitorului care a împedecat. executarea obligațiunii. Legiuitorul părăsește pentru această ipoteză disposiția art. 1072, § 1, și aplică în specie acea a art. 1071, pentru că obligația divisibilă primește caracterul indivisibilităței, de câte ori intenția părților a fost ca plata obligațiunii principale să nu poată li fracționată. Despre cașul în care obligația cu clausă penală a fost stipulată iu folosul mai multor creditori sau in folosul unui creditor unic, care a murit lăsând mai mulți moștenitori. In art. 1071 și 1072, legiuitorul s’a ocupat despre cașul în earqLₗp planșă penală ar ii fost₍ promisă de mai mulți debitori, sau de un debitor unic care a lasat mai mulți moștenitori, neprevâdend însă ipoteza inversă, în care obligația, cu clausă penală ar fi fost stipulată în folosul mai multor creditori, sau în folosul unui creditor unic, care s’ar fi severșit din viață lăsând mai mulți moște- nitori. Ce trebue să decidem în această ipoteză, caro se poate întâmpla în practică, și pe care l’othier (II, 364) nn o trece cu vederea. Cașul în care Nici o dificultate nu se presiută în cașul îtt care pâăPe"te’obligația principală, garantată prin o clausă penală, este divisibilă. divisibilă. In adevCr, de câte ori debitorul nu va executa obligația sa față cu unul din creditori sau față cu unul din moștenitorii lui, el nu va datori penalitatea de cât aces- tui creditor sau moștenitor, și numai pentru partea res- pectivă ce acest creditor sau moștenitor are în creanța care n'a fost executată față cu densul. Cu alte cuvinte, clausa penală în specie este divisibilă, ca și obligația prin- cipală. Cât pentru creditorul sau moștenitorul în privința căruia obligația principală, a fost executată, el nefiiud le- DESPRE CLAUSA PE^AL— LEGEA PIX 1879.—ART. 1. 281 zat. nu are nici un interes, și prin urmare, nici un drept la clausa penală ’ ). Pothier (11, 36J) admite aceiaș soluție și în cașul când⁰*⁸."¹ obligația principală ar li indivisibilă, așa că dacă te ai'* p^k^esm¹ obligat a me lăsa să trec pe fondul d-tale, cu îndatorirea UdivisiW de a'mi plăti 1000 lei. la caz de inexecutare, și dacă după moartea mea, ai executat obligația numai față cu trei din moștenitorii moi, retușând trecerea celui de al patrule moștenitor, penalitatea nu se va datori de cât acestui moș- tenitor, și numai pentru un sfert. pentru că numai el a avut a suferi de inexecutarea obligații principale. Ccialalți moștenitori n'an nici un drept la clausa penala, pentru că, față cu dânșii, obligația este executată. Această soluție era admisă și de jurisconsultul Paul²), și numai prin o subtilitate, inadmisibilă în dreptul mo- dern, Upian a putut să susție contrariul /. Să nu se dică că moștenitorul care a suferit inexecu- tarea obligații principale ar avea drept, în specie, la în- treaga dansă penală, car nu numai la un sfert, pentru că clausa penală . nefiind de cât compensarea daunelor a- ¹ 111 ■ v. L¹ nn c duse creditorului prin neexecutarea obligații principale (art. 1069, țj li, obligația, care din capul locului era in- divisibilă. prefacendu.se în daune, adecă în o obligație emi- namente divisibilă, tic care creditor nu poate sâ ceară de cât partea sa din aceste daune, și prin urinare, partea sa din panalitate ⁴;. Despre mortificări le aduse dânsei penale prin legea din 20 fevr. 1879. Art. 1 L. din 1879. — Clausa penală aliată în contractele de împrumut sau de prestațiuni în natură, este și va remânea anulată, ori care va fi data actului a cărui executare se cere, ’) Cpr. Pothier, TT, 364, in jim-, Demolombe, XXVT, 715. Lau- rent, XVTT, 167. Demante. V, 171 bis. Thiry, III, 37, La- rombiere, 111, art. 1233, No. 10. Pand. fr., î, 2488. ⁸) L. 2, § 6, Dig., 45, 1, 1)<> rerl>. Migtitwiubux. l) Ta 3, $ 1, Dig.. lavo tu/tră eif. A Cpr. Lanrent, XVII, -KW. Thiry, IU. 37. Marcade, IV, 657, in piue. Molitor, I, 168. Demolombe, XXVI, 717. La- rombiere, HI, art. 1233, No. 10. Demante, V, 17.1. bis. Dând. fr.. 1, 2489, 2490. Duranton, XI, 376. T. Tine, VH, 380/ 282 C. C.—CART. 1II.-T1T. IIL—CAP. VI,—S-a Vî.-L. DIN 1879.—ART. 1 ȘI 2 insă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgărei acestei legi. Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna nu- mai la plata dobendei prevedută de art. 1589 C. C., sau în caz de alte obligațiuni, la daune interese conform art. 1084 C. C. (Art. 1084, 1589 C. C. L. din 9 dechem. 1882 p. reducerea do- bendei legale. Art. 2 L. din 28 mai pentru tocmeli de lucrări agricole). Art 2 din aceiaș lege. — Dacă clausa penală nu va fi stipulată direct, ci va ii deghisată sub o altă formă, sau va re- suita din condițiile actului, judecătorul va aprecia și va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clausă pe- nală, putend aplica, după cașuri, art. 1589 sau art. 1084 C. C. (Vedi textele citate la art. 1) '). Am explicat textele relative la clausa penală. Remane acum să vedem întru cât legea specială din 1879 a mo- dificat aceste disposițiuni. Și mai înainte de toate, n’ar trebui să credem, așa precum s’a hotărît une-orică legea din 1879 a anulat clausa penală în ori ce convențiuni, căci anularea n’a fost admisă de cât în contractele de împrumut și de presta- țiuni în natură. Proiectul votat de Camera deputaților anulase, ce e dreptul, clausa penală într’un mod absolut, în ori ce fel de contracte, fără nici o distincțiune³), însă Senatul a- mendând legea, a redus proibițiunea ei numai la contrac- tele de împrumut și de prestațiuni în natură. Eată, în a- devfir. cum s’a exprimat în Senat, V. Boerescu, raportorul acestei legi : „Noi am limitat cașurile când clausa penală se poate anula ; n’am anulat această clausă în mod abso- lut, în ori ce fel de contracte, cum era în proiectul Ca- merei, care mi se pare că mergea prea departe proibind clausa penală în ori ce contracte, fără distincțiune. Noi am fost mai modești, limitând anularea ei numai în contrac- tele de împrumut și în acele de prestațiuni în natură, a- i) L. din 1879 mai are încă un § (art. 3), pe care îl vom ex- plica o dată cu art. 1089. ²) Cpr. trib. Ilfov, Dreptul din 1887, No. 86. Aceiaș greșală a comis-o și Curtea din Iași. Vedi Dreptul din 1899, No. 11. Vedi sHprît, p. 185, nota 1 și infru, explic, art. 1087. ³) Vedi Monitorul oficial, No. 271, din 6 declmmbrie 1878, p. 7580 urm., ședința Camerei din 5 decb. 1878 și Monitorul oficial, No. 273, din 9 dechem. 1878, p. 7652 urm., ședința Camerei din 8 dechembrie 1878. DESPRE CLAUSA PENALĂ.-LEGEA DIN 187!».—ART. 1 și 2. decă pentru- lucrări agricole. Jn asemenea acte, am crezut că clausa penală are mi caracter de imoralitate pe care le- giuitorul este In drept și poate so tocească... pentru că el este în drept să proteagă pe omul simplu sau nenorocit, care este în nevoe sau care nn’și dă socoteală să vadă ce face. Legiuitorul mai este dator să proteagă interesul pu blic contra lăcomiei speculațiunei private" Jî. Toți oratorii care au luat cnventul asupra acestei chestiuni au recunoscut necesitatea legei, și Dl. P. p. Carp a disb între altele, că clausa penală a atins societatea în proporțiuni așa de mari. în cât poate sdruncina întreaga putere productivă a țărei-i. Așa dar, în ori ce alte contracte, afară de împrumu- turi și prestațiuni în natură, clausa. penală poate ti stipu- lată și astădi ³), și judecătorii nu pot nici so mărească, nici s’o micșoreze (art. 108"). ’) Vedi Monitorul oficial No. 22, din 27 iauuar 1879, ședința Art 138 c. Senatului din 21 ianuar 1879, p. 452.—Noul Cod german german, are și el o disposiție specială menită a apara pe imprnmu- tătorii inexperienți contra lăcomiei ușurărilor: „Este nul, dice art. 138 din acest. Cod, actul juridic prin care cineva exploatând lipsa,, ușurința sau inexperiența altuia, face, a se promite lui sau altuia, in schimbul unei prestațiuni, niș- te foloase patrimoniale care intrec valoarea prestat iun ei sale și care fac, după împrejurări, ca aceste foloase să fie in o disproporție anormală eu prestațiunca sa". „Niehtiț/ ist iiisbr-stmdiTe tiu lleeldsijrM'hdJ't, du ceh dus temând, imter . l«x- beutumj der Not-hlai/e, des J^ieidsiiiHs oder der Dnerfharoi- ludf euies Andc-ren sleit oder rinem hcdten filr cine Leistmi') idrmmjensi-orthide cerspreelien ude-r peifălireu lossf, trelche den Werth. der Leistuug derijeslulf idxrstedien. dans den l'ni- stănden mieii dic Vermmpursrortlieil-e in tuiffiilli iu)fui Uisseir- hdltiossș zu der Leisliim/ sh'hen^. -) Monitorul oficial, No. 22, din 1871), p. 458. ’) Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1887, No. 88 și Bulet. Cas. S-a 1. anul 1887, p. 895. Vmli și suprît p. 185, nota 1. Cpr. Chr. 1. Snlioti, Dreptul din 1879, No. 24. B. M. Missir, Dreptul din 1879, No. 33. Este de observat cil această soluție era iu parte ad-⁽'ortul < aii- misă și in Codul Calimach, căci dacă părțile aveau liberta- ma^'₃Aⁿ tea de a. stipula o c.lausă penală, o țilolăre in tocmelelelor ' în genere, art. 1733 din acest Cod (1336 C. austriac) adao- gă că, în materie de împrumuturi, globirea nu poate să covârșească dobemlile legiuite, care erau de 10’.., pe an (art. 1332, 1333). Iu privința regimului dobendilor în drep- .284 C. C.—CART. III.-TIT. III—CAP. VI.—S-a VI. -L. PIN 1879.—ART. 1 ȘI 2. Ce se înțele- ge prin pres- tațiuni în natură. Eată, în adever, cum s‘a exprimat, în această pri- vință, raportorul legeiîn Senat: „Clausa penală continuă de a putea să existe în toate contractele, afară de acele de împrumuturi și de prestațiuni în natură. Spre exemplu, am contractat cu un întreprinzător să ’mi facă o clădire, cu obligația ca la termenul cutare să ’mi-o sfârșească, adao- gând insă în contract că, la caz de neurmare din partea-i, să 'mi plătească cutare sumă drept daune interese. O ast- fel de stipulațiune este valabilă. Asemenea, se întâmplă foarte des ca să încredințez mărfurile unui cărăuș spre a mi le transporta la cutare bâlciu, în cutare ții fixă, sti- pulând că, dacă nu va fi următor, îmi va plăti cutare sumă ca despăgubire. Și în acest caz, ca și în altul, sti- pulațiunea este valabilă E, In toate aceste cașuri și în alte asemenea, clausa penală este foarte justă și legală. Când este însă vorba de împrumuturi și de prestațiuni, ea are un caracter de imoralitate pe care legiuitorul, care este protectorul societăței. este în drept ca s’o lovească^-). Și în altă ședință, raportorul a mai dis: ,,Să ne dăm bine sama că, prin această lege, nu se oprește stipularca dânsei penale în mod general, în toate contractele; ea continuă a se putea stipula conform Codului civil de la art. 1066 pană la 1072, însă cu modificările cuprinse în legea de față" ³). In cât privește însă contractele de împrumuturi și prestațiuni în natură, prin care legiuitorul înțelege, după cum a spus o de mai multe ori raportorul legei în Se- nat muncile agricole, care se fac mai cu samă cu să- tul actual și în dreptul nostru anterior, vedi tratatul nostru in limba franceză, p. 389 urm. și Infm, explic, art. 1888. ') Cpr. art. 439 C. eoni, explicat supră^ p. 259 și 268. -) Vetii Monitorul oficial No. 22, din 2l ianuar 1879, p. 454, coloana 2, ședința Senatului din 24 ianuar 1879. Prin apli- carea acestor principii, Curtea noastră supremă a decis că nu se poate considera ea o clausa penală oprită, suma ce un creditor ar stipula să 1 se plătească ca o compensare a cheltuelelor ce el va fi nevoit să facă cu ocasia urmă- rirei debitorului seu. Bulet. Cas. Secția I, anul 1889, p. 630. ³) Monitorul oficial, No. 25, din 1 fevr. 1879, p. 554, ședința Senatului din 29 ianuar 1879. t) Vedi Monitorul oficial, No. 22, din 27 ianuar 1879, p. 452, colona 3 și No. 25, din 1 fevr. 1879, p, 554, colona 3. DESPRE CLAUSA PENALĂ,- -LEGEA DIX 1879.- ART. 1 Șl i tenii pentru efectuări de diferite lucrări, tic cu brațele sau cu vitele¹!, clausa penală considerânduse ca imorală, este și remâne anulată, ori care ar ti data actului a că- rui executare se cere, textul legei fiind imperativ, ear nu facultativ, destul este ca termenul cxigibilităței creanței să cadă în urma promulgării legei din 1879 judecătorii ne- putend, la caz de împrumut, să condamne pe debitor de J) Contractele care au de obiect prestațiuni in natură nu sunt numai muncile agricole, ci și ori ce contracte de locuțiuni de opere în genere. O prestațiune în natură mai poate încă să figureze in alte contracte, de exemplu, ca preț în o vendare. De câte ori o prestațiunc în natură sau în materie va face obiectul unei obligațiuni intr’un contract, de atâtea ori dansa penală va li de nul efect. Cpr. B. AI. Missir, Dreptul din 1879, No. 33, p. 279. a) Legea din 1879 nu se aplică deci la datoriile exigibile înainte de promulgarea ei. C. București, Dreptul din 1883, No. 6. Dreptul din 1891, No. 19 și 82. Iu Senat, D-nii Strat, Manolaki Costaki, P. P, Carp și S. Șemlre au combătut legea din punctul de vedere al re- troactivităței. dicend că, prin faptul câ^e anulează dau- sele penale din contractele devenite exigibile in urma pro- mulgărei legei, se lovește in drepturile câștigate. Raporto- rul V. Bocrescu a răspuns însă că dansa penală cuprinsă întruni contract ajuns la scadență, nu constitue un drept câștigat, ci numai o simplă espectativă și că, prin urma- re, legea nu lovește în principiul neretroactivităței, pe care, de altmintrele, legiuitorul nici nu este ținut sa'l res- pecteze. Tot în acest sens an mai vorbit D-niî N. Voinov și ministru] justiții care, intre altele, a dis : „Nu ved cum societatea ar putea să mai dee concursul sen forței publice pentru speculatorii care o ruinează, și să silească pe debi- tori a executa niște clătise penale, oneroase, pe care legea le reprobă și le stigmatizează. Statul nu datorește protec- țiunea sa de cât intereselor legitime, nu și celor ilicite, și îndată ce legea se va fi promulgat, clausele penale uee- fectuate încă vor 11 devenit ilicite, și prin urmare, nu seva putea cere executarea lor¹*. Cpr. și Chr. 1, Sulioti, în Drep- tul din 1879, No, 24, p. 206 urm. In urma acestor cuvinte și altoi' discursuri rostite într’uu sens și in altul, legea a fost votată astfel cum era concepută, prin 31 bile albe contra 11 negre. Veili Monitorul oficial, No. 22, din 27 ianuar 1879, p. 451 urm. și No. 25, din 1 fevr. 1879, p. 551 urm. N Revenind apoi la Cameră, legea amendată de Senat a fost votată aproape fără discuțiune. Vedi Monitorul oficial, No.. S 37, din 16 fevrnar 1879, p. 941 urm. 3Sg C. C.—CART. III.—TIT. DL—CAPT. VI.-SaVl.-L. DIN 1879.—AET.l 81 2. cât la dobânda legală (L. din 9 dech. 1882), sau la dau- ne interese, conform art. 1084, la caz de prestațiuni în natură. Legiuitorul a voit deci, pe de o parte, să apere pe locuitorii săteni care, după cum a dis raportorul în Senat, merită toată solicitudinea legiuitorului *), ear pe de altă parte, să lovească în cămătari, care ajunsese o adevărată plagă. „Am voit, dice Ministrul justiții, E. Stătescu, în Senat, respundend D-lor I. Strat și M. Kostake, care se rădicase cu putere în contra retroactivităței acestei legi, să proteguim munca și producțiunea contra speculanților avidi care, prin efectul clauselor penale, au adus clasa întreagă de cultivatori și producători la cea mai desever- șită mizerie... și nu credeam că clausele penale, aceste a- vantaje ilicite și excesive ale unor speculatori lacomi, să găsească apărători așa de călduroși" -). Și fiind că legea ai' fi rămas o literă moartă, dacă nu s’ar fi luat măsuri spre a se împedeca frauda, art. 2 dă drept judecătorilor fondului de a anula clausa penală ascunsă sau deghisată, sub ori ce formă ea s’ar presinta ³), putend aplica la împrumuturi¹ art. 1589, modificat prin L. din 9 dech. 1882, ear la prestațiuni în natură, art. 1084 C. C. Cât pentru obligația principală, ea remâne, bine înțeles, validă ⁴). d'"®’ Mai i) Art. g din legea de la 28 mai 1893, asupra tocmelelor de A lucrări agricole, prevede de asemenea că clausele penale și actele de solidaritate sunt oprite in contractele de lucrări agricole. Vedi și supră, p. 175, t. și n. 3. ³) Vedi Monitorul oficial. No. 22, din 27 ianuar 1879, p. 456. ⁸) Cpr. C. București și Focșani, Dreptul din 1891, No. 49 și 82. Dreptul din 1883, No. 88. Ambele Curți ținând samă de împrejurări, lipsa de in- stitute de credit, starea de resboiu, etc., n’au vedut o dan- să penală deghizată în o convenție în care părțile stipu- lase o dobenda de 18 și 24°/, pe an. Chestie de apreciare. 0 Eată cum s’a exprimat, in această privință, raportorul le- gei în Senat: „Dacă am fost siliți ca să dicem că clausa penală să fie anulată și când se va afla ascunsă ori de- ghizată, este că știm că teoria nu poate învinge practica : pe teremul intereselor materiale, oamenii de rutină, prac- ticanți de trebuii, știu a inventa atâte subtilități, atâte fraude spre a ocoli și a viola legea, în cât noi nu pretin- dem de cât ca, în limitele posibilului, să facem a se evita asemene fraude. Judecătorul dar va avea facultatea a a- | DESPRE ARVONĂ.-GENERALITĂȚI. 287 | Mai mult încă, debitorul care ar fi plătit o clausă g penală, ar putea, cu toată decisia contrară a Curței din | București s'o ceară înapoi prin acțiunea în repetiție t (condicile ob injustam retușam), chiar dacă ar fi plâtit-o J de bună voe, pentru că creditorul n'ar avea de cât să si- lf lească pe debitor a plăti clausa penală prin anticipație, î. deducend-o din capitalul împrumutat, și legea ar remcnea o literă moartă -). Despre arvonă (arrha) dată cn condiție ca părțile să se poată desista de contract (Ruleta p:enitentialis, pactnm displicenti®, fa cui te de dedit, Rcugeld oder Reubusse). Prin arvonă 'arrha ■ ³1 se înțelege ceea ce una din f părțile contractante. în genere cumpărătorul (art. .1297. | 1298) sau locatarul (art. 1416), dă celeilalte, fie pentru a ț asigura executarea contractului (arrha conjirmatoria), fie ) precia și anula din contract numai ceea ce va avea un carac- ter de penalitate, declanșa penală, fără însă ca prin aceasta să anulze și obligația principală cu accesoriile ei. Acea dansă penală anul abilă s’ar pulea ascunde in diverse for- me; așa ar fi, de exemplu, când dobânda stipulată ar fi exorbitantă sau cu caracter de interese moratorii, în cât judecătorul ar putea conchide că conține implicit o clausă penală, și o va anula. Proiectul nostru, în art. 2, îi dă a- cest drept de apreciare și judecată, căci acel text dă drept judecătorului de a aprecia că clausa penală resultă din condiținnile actului, etc? Vedi Monitorul oficial, No. 25, din 1 fevr. 1879, p, 555. *) Vefii Dreptul din 1890, No. 79. “) Cpr. Boissonade, op. rit., TT, apprudice, Oblig. natnreUes, p. 807, No. 723. Er. Lehr, Dr. germanitpfi', pagina 291, No. 242. Ve^i tom. V a lucrării noastre, p. 387. n. 1 și infrâ, explic, art. 1089, iu fine. ³) Arrha (fr. Ies arrhes, ital. la caparru (art. 1217 C. ital.), nem- Etim. cuven- țește Daraitffydtl, DraufgM, Dunuifgabe, Jlaftqeld, Angeld, tu lui arrha. Handgeld, etc.), vine de la cuvântul grecesc' care însemnează gagiu, amanet: „Arrhabo sic dicta, ut rdUptum reddalur’. bloc cerbum a ynren ăiiajwv rdieptum, ex eo quod debit unt reliquiP. (Marcus Tereutius Varro, De lingua latina, V, § 175). „Arrha rcro, dice un alt autor, est pri- mam, quyd pro re borne fidel amtraeta emtu ex parte datur, d postea completur... et dicta arrha a re, pro f 300 COD. CIVIL.—CART III.—TIT. III—CAP. VL-S-a VL - ART. 1-237, 1298. fără ca părțile să poată anula obligațiile lor respective, oferind de a perde arvona sau de a o restitui îndoitJ). Cașul în care Nu trebue să confundăm arvona de care am vorbit mai unaXmsus cu suma ce cumpărătorul ar fi dat vendetorul ui în mo- o anticipare mentul formărei contractului, ca acont sau o anticipare asu- pra prețului, așa cum o consideră în principiu legiuitorul nostru prin art. 1 298, pentru că asemenea sumă nu se mai consideră ca o lichidare convențională a daunelor aduse prin neexecutarea contractului, și deci nu poate să confere nici uneia din părți dreptul de a se desista de la contract²). Chestiunea de a se ști dacă sumele date de cumpărător vendStorului sunt un acont asupra prețului, sau o arvonă penitențială, este o chestie de fapt, care se va interpreta în mod suveran de judecătorii fondului. Cele mai multe ori ei vor decide, la caz de îndoeală, că suma dată de cum- părător vbniletorului este un acont asupra prețului. De câte ori insă vendetorul este acela care a dat o sumă de bani cumpărătorului, această sumă nu poate fi socotită ca un acont asupra prețului, ci va fi, cu bună samă, consi- derată ca o clausă de dedicere, cu toate că părțile n’au în- trebuințat această expresiunc. (V. supră, p. 293). Părțile ințeles-au ele a considera această sumă ca o arvonă confirmatorie sau penitențială ? Altă chestie de interpretare care aparține judecătorilor fondului. Cele mai multe ori. suma dată de vendetor cumpărătorului va implica pentru părți facultatea de dedicere, afară de cașul când această sumă ar fi cu totul minimă față cu însemnătatea contractului, când, de ex., ar consista într’nn leu sau doi³). Totul încă o dată este o chestie de fapt. ³) Cpr. Merlin, Repert., v" Arrhes, t. 1, p. 495, 496. care ci- tează în acest, sens părerea Ini Pothier, Vinnius, Weissem- bacb și a altora. Vedi și Pothier, JWe, III, 507. ²) Cpr. Pothier, Vente, III, 506. Baudry, III. 461. Demante, V, 11 bis V. Troploug, Vente, I, 140. Tartnfari, op. cit., 52. Giorgio Giorgi, IV, 470. Guillonard, Vente, I, 21. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1890, p. 673. ³) Cpr. Boissonade, op. cit., II, 402, p. 419. Giorgio Giorgi, IV, 468. Demante, V. 11 bis V. Vedi și supră, p. 293. Sumele eu totul neînsemnate, de ex., un pitac sau un bănuț (ttn nard), ce unele persoane dădeau câte o dată ca un semn al perfecțiunei contractului, mai cu samă la țară, se nu- meau, in dreptul vechili fr., le deniei- dAdieii sau A denier ii bum. Vedi Pothier, Verde, UT, 509. Dnvergier, Ten- te, I, 137. Guillonard, Verde, I, 21. EFECTELE OBLIGAȚIILOR.—ART 1073. CAPITOLUL VII. Despre efectele obligațiunilor. Legiuitorul nostru, mai logic de cât acel francez, ur- mând în această privință împărțirea Codului italian, nu confundă efectul convențiilor cu acel al obligațiilor, ci 1 tratează în capit. 111 despre efectul convențiilor și pute- : rea lor. legală ear în capit. de față despre efectul obli- gațiilor. ț Legiuitorul se ocupă în acest capitol: l⁽l despre efec- y tul comun a ori cărei obligații civile în genere (art. 1073); | 2° despre obligația de a da (art. 1074, § 1, § 2 din a- | Cest text fiind relativ la teoria riscurilor, după cum am ( vS^ut în t. V, ]). 185 urm.; : 3" despre obligația de a face ( (art. 1075 -1077); și în fine. 4° despre daunele care pot :: să resulte din inexecutarea obligațiunii (art. 1078 urm.). Efectele comune ori cărei obligațiuni in genere. Art. 1073. — Creditorul are dreptul de a dobendi înde- plinirea exactă a obligațiunii, și în raz contrar, are drept la desdannare. (Art. 1021, 1074 tirppn 1081 urm^., 1084 mpipO. C. Art. 66, 81, 81, 110. 524 C. Cont. Art. 1218 C. italian). Efectul comun a ori cărei obligații civile este de a : pune pe debitor în necesitatea juridică de a’și îndeplini : prestațiunea promisă, și raportul juridic este stens îndată ce prestațiunea datorită a fost făcută creditorului tart. 1091) ²). Dacă debitorul nu 'și îndeplinește de bună vuc pres- tațiunea sa, creditorul poate să"] constrengă la plată prin ajutorul puterei publice, sau bi caz contrar, să ceară daune ³). J) Vedi t. V, p. 156 urm. a) „Da* Mivrk, EFECTELE OBLIG. DE A DA—ART. 1074, s I. Ș gratuit, adecă a dărui (donare): 2° a transmite proprieta- .) tea rl sau alt drept real -) (art. 972) : 3” a transmite unei f persoane tisul și posesiunea unui lucru, de ex., a da în a- | rendă sau cu chirie, etc. In art. 972, cuvântul a da este luat în sensul res- ) trens și tradițional de a transmite proprietatea sau alt drept real, ear în art. 1074, § 1 și 1079, obligația de a ■ da consistă în predarea unui lucru, pe care creditorul poa- 4 te să’i ceară sub ori ce titlu, pentru a avea fie proprie- a tatea, fie posesiunea sau usul acestui lucru ’p | Efectele obligații de a da. Obligația de a da face să se nască doue alte obliga- țiuni, și anume : 1° obligația de a preda lucrul creditoru- lui (art. 1074. § 1) sau de a’l da în posesiunea lui (art. 1314); 2° aceea de a păstră lucrul până la predarea lui . (art. 1074, § 1). I¹* Predarea literalul. _ BClI Clui / Central University Library Citii Art. 1074, § 1.-- Obligațiunea de a da cuprinde pe aceea de a preda lucrul și de a’l conserva pană la predare. (Art. 1075, 1079 urm., 1082 urm., 1314 urm., 1391 O. 0. Art. 1219, § 1 C. italian. Art. 1136 C. fr.). Art. 1074, § 2. Vedi t. V, p, 185 urm. Debitorul, care s’a obligat a da un lucru mobil sau imobil, pentru a transmite proprietatea sau numai usul ori posesiunea lui, este obligat a preda acest lucru credi- torului cu toate accesoriile sale¹') și a’l pune în posesiu- nea lui, pentru a se putea folosi de el. ') Cpr. L. 75, § 10, Dig., 45, 1, Dr verb, oblig. și L. 167. Pr., Dig.. 50, 17, De diterxi* reguli* Juri* antigui. ²) L. 2, § 1 și 5, Dig., 4.5, 1, și L. 19, Dig., 8, 3, De .scrD- tutibux gnardiorHiH rusticoruin. ³) Laurent, XVI, 187. Thiry, II, 620. Demolombe, XXIV. 396. Vedi însă Baudry (II, 863). Baudry et Barde (I, 344), T. Tine (VII, 91}, Cohnet de Santerre (V, 52 bis I). Marcade (IV, 477), Aubry et Rau (IV, § 299, p. 38, n. 3), după care a da, în art. 1074, ca și în art. 972, ar însemna a transmite proprietatea. Cpr. asupra acestei controverse pur teoretice, rând, fr., I, 1588 urm. ⁴) Astfel, de exemplu, debitorul va trebui să dee creditoru- lui odată cu lucrul și fructele ce el a produs și care, iu 304 CODUL CIVIL.—CARTEA III.-TIT. UT.-CAP. VII.-ART. 1074, § 1. 'i Astfel, întro vențlare, ventietorul trebue să predee lucrul cumpărător ului (art. 1314 urm.); întro locuțiune, locatarul trebue să predee lucrul chiriașului, în așa stare în cât el să se poată folosi de densul (art. 1421) ,). Debitorul nu se poate sustrage de la această obliga- ție, și el datorind însuș lucrul promis, n’ar putea să se libereze plătind valoarea lui. Dacă debitorul se opune a preda corpul cert care face obiectul obligații sale, creditorul are alegerea sau de a cere însuș lucrul și de a se pune în posesiunea lui mânu militari, în virtutea hotărîrei ce va dobendi pentru aceas- ta ²), sau de a cere daune (art. 1073). 2° Pastrarea lucrului până la predare (art. 1074, § l). Pentru ca predarea lucrului să poată avea loc la tim- pul hotărît prin convenție, debitorul trebue să’l păstreze momentul închierei contractului, nu erau încă percepute (art. 1324). Masse-Vergc, III, § 521, p. 364, nota 2. Art. 311- c. „Dacă cineva se obligă a înstrăina sau a greva un lu- german. ₑᵣU₍ ^lie^ri.¹ 314 din 'houlslfibd german, obligațiunea sa se întinde, in caz de îndoeală, la accesoriile lucrului, ^aw:h auf dax ZuMtor der Sărite*. Cpr. și art. 926 din acelaș Cod. ■) Cpr. art. 535 urm., 581 urm. din noul Cod german. -) Laurent, XVI, 194. Demolombe, XXIV, 400. Thiry, II, 621. Baudry, 11, 859. Baudry et Barde, I, 330. Demante, V, 53. Aubry et Rau, IV, § 299, p. 40, text și nota 8. Pand. fr. 1, 1607. Vedi și sttpra, p. 302. — Creditorul ar putea să fie autorisat de justiție a’și procura cu clieltucala debitorului lucrul care face obiectul obligațiunii, chiar când acest lu- cru ar fi determinat numai în specia sa, căci fiind vorba de un gen, obligația na strămutat imediat proprietatea, și prin urmare, se apropie de obligația de a face, unde art. 1077 autorisă acest mod de procedare. Cpr. Pand. fr., I, 1608. Toullier D., IV, partea I, 64. Masse-Vergc, IV, § 530, p. 363, n. 4. Laureat, XVI, 196. Larombiere, I, art. 1144, No. 11. Repert. Dalloz, Oblic/., 677. — Contra. C. Bru- xelles, Repert. Dalloz, loco cit., n. 1. Autorii sunt însă u- nanimi pentru a critica această decisiune. Astfel, dacă te i ai obligat a’mi da un vagon de grâu cu preț de 1000 lei, voi putea, la caz de inexecutare, să cumpăr grâul cu au- torisarea justiției în socoteala d-tale, după cursul momen- tului, remănend. ca, dacă cursul actual este superior prețu- lui convenit, să’mi plătești această diferență (pumti pluri- mi emero), cu titlu de daune. Cpr. Larombiere, loco rnpm cit. Aubry et Rau, IV, Și 299, p. 40, 41. TEORIA CULPELOR.-ART. 10S0. 305 i până atunci, de unde resultă că obligația de a păstră lu- | crul nu este de cât consecința, obligațiunii de a‘l preda | (art. 1074, $ 1). i ' Aceasta lasă însă a. se presupune că obligația are de | obiect un corp cort și determinat, căci jiu se poate păstră un obiect determinat numai în specia sa¹). Obligația de a păstră este o obligație de a face sau de | a nu face ; de a face ceea ce este neaparat pentru a îm- | pedeca stricarea lucrului în totul sau în parte: de a nu | face ceea ce ar putea să aducă destrucțiunea. sau deterio- | rarea lui. adecă perderea lui totală sau parțială. I Ca oi'i ce obligație de asemenea natură, ea se va | preface în daune la caz de inexecutare lart. 10751. însă, numai întru atâta întru cât această inexeentare va putea |. fi imputată ciilpei sau tji-exâlei debitorului țart. 10*2, 10S3Î | Aaște insă întrebarea : care este întinderea, responsa- >' bilităței debitorului și ce diligență trebue el să pună în f îndeplinirea obligațiunii sale. Pentru a respunde la această întrebare, trebue să examinăm vechia și celebra chestiune a prestațiuni Culpelor. Teoria culpelor (Culpa contractuală). 5 Art. 1080. —- Diligența ce trebue sa se pună în îndepli- nirea unei obligațiuni³) este tot-deaiiua aceea a unui bun pro- prietar¹). l) Baudry. 1T, 865. Baudry et Barde, 1, 344. Giorgio Gior- gi, Teoria delir obidiți. ne! diritto moderna ihdntno. 11. 3. -) Baudry, I], 865. Baudry et Barde, 1. 345. ’) Art. 1224 din (Iodul italian, de la care acest text este îm- prumutat, adaogă, ca. și art. 1137 C. fr., tie că obligația este folositoare ambelor părți, sau numai uneia din ele¹¹. Bată cum se exprimă art. 1224 din Codul italian: .Jm di- Hffen-u ehe 4 dere impiegare neW «demplmento d, § 2 ceasta privință: ..Debitorul nu poate fi descărcat de mai l'' seunan. înainte, dice art. 276, § 2 din acest Cod, de responsabili- tatea care resultă din actele sale voluntare¹'. „Die Huftwui ue/jin PoreuDea brun dem ScluddHer Hțeht im waits iritai- seu trerdeib. Vedi și art. 114, ț$ 1, Cod. fed. al obligațiilor din .Elveția ; art. 123 C. saxon, etc. ') Potliier, 06/;,;., II, p. 497 urm., Appeudice. un imip' des bliipitioma ²) L. 47, § 5, Dig., 30, De bțpdD 1. Vedi și 1. V a lu- crării noastre, p. 501 și iiifro, p. 311. r. și u. 1 ’) L. 213, § 2, Dig., 50, 16, De cerb. xiipiiiic/itiuue. ⁴) „Latm culpa- finis unu inhiUgr.re, quwl innne» iiifelliiiiint'. L. 213, § 2 și L. 223, Dig., 50, iii, De cerb. sigiufieafione. Cpr. art. 1728, 1729 C. Calimach (1297 C. 'austriac). Vedi tom. V, p. 328, t. și n. 2 și t. 111 (art. 715), p. 403, ud notam. ⁿ) Cpr. art. 528, 715 C. C. „Muguu ucț/l iț 4, Dig., 44, 7, De oblig, et aetionibus. Vedi Potliier, Oblig., ÎI, 142 și Appt'udiee la trat. obliga- țiilor, p. 497 urm. Baudry et Barde, 1, p. 323, ) Cpr. Hasse, Die Culpa des romPchen RecltC (Bonn, 1838, ed. a 2" ; ediția 1“ e tipărită la Kiel, în 1815). Marezoll, Letirbuch der JnfditidioneH des romischen ItecJds, 120. Ac- carias, Pr. de droif romain, II, 662, 663 și p. 449, nota 2. Namur, fnsfif., 1, p. 304 urm. G. Danielopoî, Gun aco- cufilor, anul I (1898), No. 15. Pand. fr., I, 1743. Baudry et Barde, 1, P- 323, 324, ad notat»- Molitor, I, 200 urm. T. Huc, Vil, 92. Rambaud, Pr. romain (Paris, 1893), II, p. 315 urm. Van Wetter, Or. rom-, I, § 88, Maynz, Pr. rom., II, § 260. G. May, Pr. rom. (Paris, 1894), p. 366 urni. Girard, Manucl element, de dr. romain (1897), p. 632 urm. Baudry, II. 866. Etienne, Instit., II, p. 42 urni. Sour- dat, op. cit., I, 652 urm. Thiry, fi, 623. Giorgio Giorgi, II, 20 urm. Troplong. Verde, I, 361 urm. Dncaurroy, /ost., expHquces, 111, 1068 urm. Arntz, III, 63 urm., etc. Vedi și t. V a lucrării noastre, p. 397 și 502. 9 Ve
  • t uișot ml¹". b Acest sistem este formal admis in noul Cod german: „De- Art- -<⁴* bitorul, afară de o dansă contrară, dice art. 2/6 dm acest Cod, respunde de actele sale intenționate și de neglijența sa (Vwitutî und l'dhrld ltNeglijența consistă în a un presta îngrijirea ceruta iu relațiile ordiuareu. „bldn-h'isshi lntitdilf, n-ff dd hu l’n'M>• (Tfordrrlidie Sor ¹ nu respunde de cât de fapta sa intențională (doi) și de genimn. HHlfxi l³), membrii consiliului de caro și ei au mandat de la lege ca și epitropul ⁴i: in abstracte, curatorul mimilijilui flmattcipat (artLi 425 urm.): consiliul judiciar rânduit râsipitornlui (art. 158 urm.) ;,i: părintele ad- ■ >) L. 25, Pr., in Jine, Dig., 22. 3, /U iirobulânubitu. Vedi și mipra, p. 308, t. și n. 1. -) Vedi .^nprii. p. 305. nota 3. - De câte ori legea vorbește de culpă sau in genere, se înțelege culpa pi cvednta de art. 1080, § 1, și debitorul trebue să aducă iu îndeplinirea obligații sale diligența unui bun proprietar, fiind de prin- cipiu că regalele generale își primesc aplicațiune de câte ori nu sa făcut o derogare la această regulă. Cpr. Pand. fr. I, 1758. Laurent, XVI, 226- *) Vedi t. II, p. 178 urm, Cpr. Laurent. XVI, 226 și X, 195. Tliiry, I, 574. Baudry, II, 869, in /M. T. Huc, VII, 94. Alex. Degre, Dreptul din 1884, No. 30, p. 236. Baudry et Barde, I, 358. H. Dauielopol, Gas. arMafilor (1898)/No. 15. Vedi și Cas. fr. D. P. 82. 1. 470. Cpr- art. 1833 din noul Cod german. Veiii și infim, p. 321. ⁴) Lanrent, V, 181. Al. Degre, Dreptul, lw<> cit., p. 237. Cpr. art. 1848, 1872 C. german. Vedi și mfrd, p. 321. Laurent., V, 191, 355. Al. Degre, Dreptul din 1884, No. 30, p. 237. — In noul Cod german, consiliul judiciar im mai are ființa (art. 211 L. de introducere a Codului civil, IGn- fultranfjpiereG zum buryerUchen Genetzbucht vom aug. IM), el fiind înlocuit prin interdicțiune (art. 6 C. C.). Acest Cod aduce o inovațiune însemnată, aplicând interdic- 313 | TEORIA CULPELOR.- ART. 1080. îiministrator a averei copiilor sei minori în timpul căsăto- riei (art. 343) l) ; administratorul provisor a bunurilor a- ^parțincnd persoanelor internate într’un ospiciu de alienați |(art. 32 urm. L. din 15 dechenibrie 18941²): usufrnctua- i iul (art. 541 Pi, usuarnl și acel care are un drept de a- pitațiune (art. 567)⁴): chiriașul și arendașul (art. 1429Î H: custodele sau sechestrul judiciar (art. 1633) ''n vendetorul tiunea aceluia care, din causa beției, se pune în imposibili- Art. c c. tute de a’și administra afacerile sale, și iși expune familia arnnan. ; a deveni samca, sau compromite siguranța altuia: „Enf- ; i/ii'uidic/t I.uhu irenbn ■. irrr inloh/t con Tmidcsneld seine Ja- î delețieiilieiti'n meht >h bewyen winwi mler sidt odor seim' Fundie der (deftthr des Nothstnmli-s nusseF/ odar die Si- diirhed underer ffidlirdid". Această disposiție, aplicabilă și ■ străinilor domiciliați sau având reședința in Germania (ari. 8, L. de introdncer). nu exista în primul proiect extra- parlamentar ; ea a fost adaosă în al doilea proiect, și a , trecut, in Camera, de și combătută de unit deputați. care se temeau ca nu cumva aceasta să nu devie in mâna guvernului o armă in materie electorală. ') Laumit, XVI, 232, in fine. Bandrv. 11. 869, in. fine. Ban- dry el Barde, HG B58, lup ©entr; 9 Cpr. Tmnrent, XVI, 232. in line. - ³) Laurent, VI, 526. T. Hm', VII, 94. Demolombe, X. 627. , 'Thiry, 1, 745. Vedi și t. TT a lucrării noastre, p. 597, od i notam. ; H T. Huc, VII, 94. (.1. Danielopol, Al. Degre, b>eo snprâ cit, | 9 Cpr. Bandrv et Wahl. Imw, 1, 707. Gouillouard, Idem. 1, 236. T 9 Sechestrul judiciar răspunde de rniₜm leris ut abstracta numai Responșab. î când primește un salariii. De câte ori însă el nu cere res- sechestrului ț plata miincei sale, el nu respunde, ca și depositarul, de cât â™'eiar. de culpa hriș în mjncreto (art. 1599). Cpr. Bandrv et Wahl. ț Depot et Xmpfextre, 1300. Guillouard, Idem. 186. Trib. St. (■ 1.0, Fund. Piriod. 87. 2. IBS. Sechestrul judiciar nu poate sa facă de cât actele con- Aemb-i-e servatorii menite a impedeca deteriorarea lucrurilor ce’i ¹;țce sunt încredințate. Baudry et Wabl, op. cit.. 1298.—După o ■ altă părere se admite insă că sechestrul poate face actele de administrație provisorie, neapărate la conservarea htern- hii. Laureat. XX. 183. Gttillonard, op. cit., 177. Cas. fr. D. P. 55. 1. 11. — Burtea noastră suprema a decis că se- chestrul judiciar ale cărui atribnțiuni și drepturi mau fost ■ specificate, nn are dreptul de a intenta acțiuni sau de a i sta în judecata, fără împuternicirea specială a tribunalu- lui care l‘a renduit: „t'misiderând, (jice t.'urtea, că seches- ; trid judiciar numit fără specificarea atribuțimulor și drep- 314 CODUL CIVIL.—CARTEA HT.-TtT. III.-CAP. VH.-ABT. 1080. care n’a predat încă lucrul vendut dărnitorul, care n’a Pruced. ren- duirci se- ehestnihii. Citarea, păr- ților în con- tradictor. Controversă. tarilor conferite, nu are de cât dreptul de a administra spre a conserva: că, din acest punct de vedere, el nn are în sine dreptul de a intenta acțiuni sau de a. respunde la o acțiune, fiind că aceasta nu însemnează a administra spre a conserva ; că, dacă sechestrul judiciar, chiar in urma nu- mitei și în fața unei împrejurări neprevedute, poate a se adresa Ia. tribunalul care l’a numit spre a’i conferi sau spe- cifica, oare cart¹ drepturi necesare după împrejurări, și dacă tribunalul poate conferi unui sechestru și drepturi foarte varii, insă fără această conferire din partea tribunalului, im poate fi admis ca sechestrul să exercite drepturi nere- cunoscute ; că, întru cât nu se constată de Curtea de apel că. s’ar li conferit sechestrului dreptul de a sta in judeca- tă, fie la numirea lui, fie în urmă, ci Curtea îi recunoaște acea facultate numai in virtutea principiilor, aceasta con- stitue o violare a art. 1632 C. C., etc.“ Vedi Dreptul din 1896, No. 84 și Bulet. Cas. S-a II, anul 1896, p. 1569. Cpr. și Jud. ocol IV, București, Cur. judiciar din 1899, No. 2. In cât privește procedura rtmdnirei sechestrului judiciar, se decide generălmente că acest sechestru având o mare analogie cu sechestrul asigurător, poate ti ordonat pe ca- lea gracioasă, după o simplă cerere a părței interesate. Cpr. in acest sens, C. din Galatz, Dreptul din 1897, No. 77, și demisiile citate în t. III a lucrării noastre, p. 432, pre- cum și trat. nostru în limba franceză, p. 188, n. 2. Acest sistem ni s’a părut insă inadmisibil: 1“ pentru că citarea părților in contradictor este singurul mijloc de a permite părților să convină asupra citstodelui, după cum voește art. 1634 ; și 2" pentru că este cu neputință de a se lua o avere din manele unei persoane după, o simplă reclamație adresată unei instanțe judecătorești. Cpr. Trib. Vaslui, Dreptul din 1885, No. 61. — In tine, după o altă părere, se decide că tribunalele sunt suverane apreeiatoare dacă treime șan nu să se citeze părțile, după gradul de urgență ce presintă cererea de sechestru. Cpr. Cas. rom. S-a I, Bulet., anul 1881, p. 16. Trib. Suceava, Dreptul din 1883, No. 13. Trib. Iași (D. Maxim președ.) Dreptul din 1892, No. 65. J) „SI nilul appareat cimeeuisse, talis custodia desideranda est a wnditore, qwiUm bonus puterfamdias suD rebus adbibeD. L. 35, § 4, Dig., 18, 1, De coutniheuda miptiow. „De va ro- mânea lucrul după severșirea vendărei la vendetor, și se iu strica din ricleșnijid lui sau din nduare aminte a lui, strică- ciunea cătră densul privește¹¹, dice Codul Caragea (art. 18, partea III, capit. 2, Dentru mijari). Cpr, Troplong, Verde, I, 361, 400. Al. Degre, Dreptul din 1884, No. 30, p. 236. Luigi Tartufari, II Cod. de commerCo italiano commentato, I, partea II, 124. f TEOKFA CULPELOR.--ARI. 1080. ;>|5 Ș 1 predat încă lucrul dăruit i.art, 828) ¹ i: bărbatul adminis- î trator al zestrei ferocei sale jart. 1243. 127-1; credito- ț Tot la această respundere va li supusă și partea, care. Art. l'29s. iutr’un contract, ar ti primit nn lucru ca arvona (art. 1298), 1 pentru că, prin primirea acestui lucru, ca contractează obli- gațiunea de a'l păstră en îngrijirea unui bun părinte de familie. Acel care a. primit arvona va respunde de mițyw /c- ris iu abdi-adoAitv^ insă a respunde de cașul fortuit; ear acel care a dat arvona va respunde de evicținne. Cpr. Po- tliier. I III, 501, 504. Merlin. Repert. v" t. I, p. 495. Molitor. I, 182, p. 232.Pand.fr., v" .4 itIim, 28. 29. L !) Argument din art. 828, care face pe dăruitor responsabil Art. sșs. de evicțiunea provenită din faptu și care nu există iu ’ Codul fr., fiind adaos de legiuitorul nostru, după art. 1077 din Codul italian. Vedi t. IV a lucrării noastre, p. 183 urm. Dărnitorul, care deține in mâna lui lucrul dăruit, va trebui deci să’i dee îngrijirea unui bun proprietar, căci altfel el va fi responsabil de perirca lui. Cu alte cuvinte, ca ori ce debitor, dărnitorul respunde de i'td/m lord in ah- drado. Cu toate că art. 828 lipsește in Codul fr., totuși această soluție este generahnente admisă și în Francia. Cpr. Laurent. XIT, 388. - - Vecii însă Demolombe (XXIV, 544), care reprșfliimțnd Vețiri^ lui 111, 183), declară pe dăruitor responsabil h nunti iicuini so- luție care se vede formal admisă prin art.. 521 din Codul Art. Sol r. german. Fată cum se exprimă arest din urmă text: .l>er german. .Ahenker hui nur lArsatz nud țirnbr duh rldid> At., p. 101 și t. ITT a lucrării noastre, p. 404. u. 2. „In iude- 316 CODUL CIVIL.—CARTEA III.—TIT.III—CAP. VIL— ART. 1080. rul amanetai’ jart. 1691)V: asociații (art. 1508) -): cura- torul unei moșteniri vacante (art. 725 urm.') ³). etc.. fiind Art. 1359 C. german. Codul Cara- gea. Responsab. asociaților. Controversa. Art. 708 C. german. plinirea obligațiilor reciproce, care resultă din căsătorie, dice art. 1359 din Codul german, soții nu sunt ținuți de a aduce de cât îngrijirea ce ei au de obicei ii de a avea în propriile lor afaceri, ..ifelche sie in eii/ewn Aiup'lepeidieiten anzuircnden pflegetr. ') „Când un zălog va cerca sminteală fiind in mâna împru- mutătoruliu,... de se va pricinui din viclenie suit din lenitire o hupruiimtâtondui, paguba este a împrumut ătornlui¹". (Art. 12, partea 111, capit 11, C. Caragea). Cpr. și art. 9, cap. 13 C. Andr. Donici. ’) Lanrent, XVI, 226, iu tine și XXVI, 253. Al. Degre, Drep- tul, loco cit., p. 239. Baudry et WahI, Monc/A 195. Guillou- ard, Idem, 205. Danielopol, Zoeo s«/>rd cit., p. 118. Tliiry, IV, 125. Cpr. art. 1580 C. Calimach (1191 C. austriac). — Vedi insă Trophmg (Societe^ 566 urm ), Berriat St. Prix (III, “330;, Arntz (IV, 1287), Duranton (XVII, 403), Au- bry et Hau (IV, g 308. p. 101, n. 28), etc., după care aso- ciatul ar respunde numai de culpa lecis in concreto. Cpr. L. 72, Dig., 17, 2, Pro sado-, htsfif., III, 25, § 9, De societate ’ și art. 94 C. com. german, după care fie care asociat, este dator să aducă în afacerile societăței diligența și solicitu- dinea ce el este oliichiui! u aduce hi propriile sule afaceri. Art. 708 din noul C. C. german are o disposiție identică și este in perfectă armonie cu Codul de comerț. Eată cum se exprimă art. 708 din C. C.: „Piu GeselDchafter hat bei der Erfidlung der Unu oblhpendm Verpjlieldunț/en nur filr dipjendp: Aorț/falt eimustehm, irelcbe er hi edc/euen Anțirlepen- heiteu auzit imulen pfleyP. Conform: Laudrecht fur die Preus- sisdien Staaten, I, 17, § 211 urm. ; art. 1371 C. Saxoniei, etc. Această din urmă soluție este, conformă cu adevăratele principii, de și ea n’a fost consacrată de legea noastră, pentru că cine încheie un contract de societate cu altul, nu se referă la nn tip abstract, ci are in vedere un tip relativ și individual, și cu atât mai ren pentru densul, dacă el ’și a pus încrederea în o persoană puțin deligentă: A7«h, qui param diliyeidem socluni sibi assumpsit, dr se pieri de- ltei (J)isfif., HI, 25, § 9, in fne, De societate). Cpr, Pothier. Societe, IV, 124. Alex. Degre, G. Danielopol, loco su- prit cd. ³) Art. 727, care aseamănă administrația curatorului cu aceea a moștenitorului beneficiar, nu se opune la această solu- ție, pentru că textul sus citat nn vorbește de respunderea care resultă din gestiunea curatorului, ci compară numai modul seu de administrație, cu acel al moștenitorului bene- ficiar. Vedi t. III a lucrării noastre, p. 425, ud notam. Cpr. Al. Degre, Dreptul, loco supră cit., p. 236, 237. Laurent, X, teoria cclpei.or.-akt. nm mm 3] 7 datori să administreze, sa se folosească și să vegheze la conservarea lucrului ca niște buni părinți de familie, vor respunde deci, conform art. 10S0. § 1. de culpa ferit in abstracta. Această regulă nu este însă absolută, ci primește maiAi't.3'E. Motivul acestei disposi- țiuni excepționale întemeiază pe interpretarea voinței presupuse, a. părților contractante și pe împrejurarea că depositarul nu trage nici nn folos din posesiunea lucrului depus ¹1. La această rațiune destul de puternică, l’ortalis, în expunerea de motive, a mai adaos și alta., dicând că de- 195. Demolombe, XV, 431. Marcade, III, 274. Mourlon, II, 319. Baudry, II, 216. Aubry et Rau, VI, § 642, p. 735, t. și n. 19. F. Herman, II, art. 814, No. 18. Demante, III, 137 bis V. ') Cpr. T. Huc, VII, 94. Baudry- W, 867. Thiry, IV, 180. Baudry et Barde. 1, 350. Baudry et Wabl, 1054. Laurent, XVI, 223 si XXVII. 95 urm. Pand. fr., T, 1752. Ales. Degre, Dreptul din 1884, No. 30, p. 235. Arntz, III, 65. Liorgio Giorgi, II, 29. Guillouard, Dipol, 47. Aceas- tă soluție era admisă atât în dreptul roman (L. 31, Dig., 16, 3, llepositl cel euntra), cât și în dreptul vechili (Po- thier, Depui, 27). Cpr. art. 1300 C. Calimach (964 C. austriac), Aceiaș soluție este admisa si iu dreptul străin. Vedi art. 1843 C. italian; art. 113 C. federal al obligați- ilor (Elveția); an. 690 C. german, etc. Ea ta cum se expri- Art. ino c. mă acest din urma, text; ., 07n/ die Auflieirahruiuj unent- sărman. ijfdtlii'li uhenanHHuu. so hat der 1'ecn‘ahrer aur filr tlie iej- "u/e ><>ryf, unde am vedut că art. 1566 mi este a- plicabil nici gerantului de afaceri. — Contră : art. 1891 C. spaniol. Vedi t. V, p. 330, nota 4. * TEORIA CULPELOR.-ART. 1080, 1600, 1623, 1625. 319 1618, să ceară de la deponent valoarea lucrului care el l'ar ti sacrificat. Prin urmare, el va putea, cie. sâ deducă această valoare din suma ce trebue tească deponentului !). seu, pe în spe- să plă- 1 Imprejurările particulare în care depositul a avut loc, Art. 1600. putend însă să agraveze responsabilitatea depositarului, art. 1600 se grăbește a adăoga că această responsabilitate t este mai mare și că depositarul va putea ti responsabil de I culpa levis in abstracto (art. 1080, § 1) : 1° când el s’ar | fi oferit însuș a primi lucrul în deposit (cpr. L. 1, § 35, ■ Dig., 16, 3, Depositi vel contra)-, 2° când s’ar ti stipulat | vre o plată pentru paza depositului, nisi forte merces ac- ■yessit (L. 5, § 2, Dig.; 13, 6, Commodati, vel contra); 3° | când depositul ar fi fost făcut numai in folosul deposita- rului (cpr. L. 4, Pr., Dig., 12, 1, De rebus creditis), sau în folosul ambelor părți -); 4° și în fine, când părțile ar fi convenit ca depositarul să fie respun^tor de ori ce culpă j (cpr. L. 1, § 6, Dig., 16, 3, Depositi, vel contra). In acest din urma caz, pentru ca depositarul să fie responsa- bil de ori ce culpă, ori cât de ușoară ar fi, va trebui o , clausa expresă și specială, căci dacă s’a tfis numai că de- positarul va respunde de ori ce culpă (omnis culpa), se înțelege că părțile au prevăzut culpa levis in abstracto³). Art. 1623 prevede că ospetătorii sau hangii respund, Responsab. Ha depozitari, pentru toate obiectele aduse în localul lor de^a^fn^ călători, depositul unor asemenea lucruri considerânduse ca Art. 1623, un deposit necesar. Acest text este însă inexact, pentru că, pe când depositarul nu respunde în genere de cât de culpa levis in concreta, pentru că el prestează serviciile sale deponentului în mod gratuit (art. 1599), hangiul sau ospetătorul precum și persoanele care ’i sunt asimilate (v. t V, p. 534, ad notam), respund de culpa levis in ab- P'?) Pothier, V, Depot, 29 și 71. Duvergier, Depot (t. XXI), 429. Thiry, IV, 181. Arntz, IV, 1403. Troplong, Depot, 72. Baudry et Wahl, Depot, 1069. Duranton, XVIII, 38. P. Pont, Petits Controls, I, (VIII a operei complecte), 427. — Vedi însă Laurent, XXVII, 97. Guillouard, DUpot, 63. Cpr. și Bolaffio, II Cod. di comm. ital. continent., I, partea I, 84. După acești din urmă autori, depositarul poate, în toate cașurile, să sacrifice lucrul depus pentru a scapa pe al seu. I ') Cpr. Baudry et Wahl, Depot, 1064. Guillouard, Idem, 57. I ’) Tliiry, IV, 183, in fine. 320 COD. CIV.—CART. IU.—TIT. III.—CAP. VIL—ART. 1080,1510,1623,1625. stracto. pentru că ei nu prestează călătorului serviciile lor gratuit, ci încheie cu densul un contract cu titlu oneros, în care depositnl nu este de cât nn accesoriu '). In con- secință, ei respund nu numai de furtul comis de cătră oa- menii sau slugile lor, ceea ce este o aplicațiune a dreptului comun (art. 1000), pentru că Ii se poate imputa o culpă in eliyendo '), dar încă și de acel comis de străinii care fre- cuentează hanul sau ospetâria, pentru că ei trebue să e- xercite în stabilimentul lor supravegherea cea mai rigu- roasă. Responsabilitatea lor nu încetează de cât în caz de furt cu mâna înarmată (art. 1625), și vom vedea că fur- tul cu efracție, prin escaladare sau cu chei minciunoase, nu constituesc, în asemenea materie, un caz de forță majoră³). Rcsponsain- () ₐ]fă excepție la art. 1080, 8 1 o găsim în art. (lataruhiî ne-lu40, § 2, căci de și mandatarul salariat, respunde de salariat. fₑc;ₛ ;ₙ ubstracto^ conform principiului înscris în art. rt i'* "'1080, $ j 4^ țₒțUșj ₐᵣₜ 1540. țț 2 prevestind o respun- dere mai mică pentru mandatarul nesalariat, de aici rc- sultă că un asemenea mandatar respunde numai de culpa ') Cpr. Thiry, IV, 194. Baudry, 111, 87^ -) Cpr. Cas. rom. Cur. judiciar din 1899, No. 3. Trib. Paris, Pand. Period. 98. 2. 128. V. și t. V, p. 529, t. și m 1. ³) Vedi infră, p. 350, nota 5. — Contra, in privința furtului cu efracțiune, P. Pont, Petit* contrat*, I, 540 și Trib. Iași (I). Maxim președ.), Dreptul din 1898, No. 73. ⁴) Mandatarul, fie chiar salariat, ca și ori care altă persoană obligată in virtutea unui contract, nu respunde insă nici într’un caz de culpa leri^ima. Cpr. Cas. fr. Pand. Period. 90. 1. 351. D. P. 91. 1. 380. Sirey, 90. 1. 408. Vedi Trop- long, Mandat, 391. Fuzier-Herman, IV, art. 1992, No. 3. Respoimb. Executorul testamentar fiind și el nu mandatar ales execut, testa- de testator, respunderea sa va ti aceea, a mandatarului în "'c"tar‘ genere (art. 918 și 1540). Vedi t. IV a lucrării noastre, p. 631, 632 și autorii citați acolo. Cpr. și Alex. Degre, Drep- tul din 1884, No. 30, p. 237. Laurent, XIV, 376. Thiry, II, 464. Baudry, II, 628, in fine.. Demolombe, XXII, 109. F. Herman, 11, art. 1032, No. 57. Aubry et Rau, VII, § 711, Art. 2219 C. p. 458. — Art. 2219 din noul Cod german prevede ca, de german. cₐtₑ ₒᵣț executorul testamentar contravine obligațiilor sale, el este responsabil cătră moștenitor când este în culpă (irenn Hun «in Vericlmldeu mr Dust falit), si chiar cătră legatari, dacă este vorba de executarea, unui legat?, și § 2 a acestui text adaogă că „dacă mai mulți executori testa- mentari sunt în cnlpă, toți sunt solidar responsabili, buftea al* (Dvtaiuiufscbtddner". TEORIA CULPELOR.—ART. 1080. 321 | lecic in nincreto. neavend deci nici o respundere de câte j ori el a îngrijit de afacerile ce i s'au încredințat ca și de o propriile sale afaceri, chiar dacă un alt mandatar ar fi fost mai diligent de cât densul E. | Unii ar voi ca, în materie comercială țart. 37-1 urm. Kesponsab. f C. corn. ), mandatarul să presteze o diligență extraordinară, ₗᵤj înmate- ț ca un Imn părinte de familie de tot diligent (dilițjenlișsi- de corner- mita pater faurdiuD- ca un om cu o sută de ochi vecinie \Y90. 454), el respunde de culpa feb in ab.dmcln. ear nu numai de a- cea in concret o 9 Cpr. Laureat, XVI, 224 și XXVII, 475. Baudry, II, 867, in fine. Baudry et Barde, I, 352. Pand. fi- I, 1755. Thirv III, 623. Vigie, TI. 1241. Alcx. Degre, Dreptul din 1884* No. 30, p. 23i. G. Danielopol, loco suped rit, -) Donumget, Mandat, I, 709. Delamarre et Lepoitvin, 7r. tbeor. et praf. de dr. ctimmercial, II, 219. ³) Troplong, Mandat, 392. Al. Degre, Dreptul din 1884. No. 30, p, 238. E. fainei, 11 Cod. dicoum. 'dai. cornni rut., IV, 41. 9 Cpr. Bolaftio, 11 Cod. di coatm. ital.coninientuto, I partea. 1 238. 9 Vedi t. II a lucrării noastre, p. 59, n. 2. Cpr. C.’lasi Dreptul din 1887, No. 1.—Vedi insă art. 1836 C. german. ’ r'l ..In wiiidbus pne ferit tutor, ritm facere w>n deberC, iUm in Ins qiur licit, ruliimem reddut hoc judieio; pritDando dohnu, ad/Mif et cuantum in rebus mus diligentiam". L. 1, Pr., Dig., 27, 3, De hdeht et rafionibua dintrahen- dD, etc. ⁷) Vedi nupCi, p. 312, t. și n. 3. 21 3^2 C°D-CIV.—CARTEA. III—TIT. 111.—CAP. VIL—ART. 1080, 1564,1566. Aceste sunt cașurile in care debitorul are o respun- dere mai mică de cât acea prevenită de art, 1080, $ 1. Eată acum un caz în care el are o respundere mai mare. Kesponsab. Art. 1561 începe prin a declara că comodatarul este hd¹ArfaS'dator să se îngrijească de conservarea lucrului împrninu- 1566. ’tat c« un bun proprietar, referinduse astfel la respunderea dreptului comun, culpa leris in abstracta utrt. 1080. $ Ij ' dar eată că art. 1566. întrun caz particular. îi agravea- ză responsabilitatea, prevedend că, dacă lucrul împrumutat pere prin caz fortuit, de ex., un incendiu, o inundație, etc., de la care comodatarul bar fi putut sustrage, substi- tuindui un lucru al său, sau dacă el neputend scapa de cât unul din doue lucruri, a preferat pe al seu. atunci el este respunrlător dc perderea lucrului împrumutat Presupunem! deci că lucrul împrumutat se găsea în pericol dimpreună cu alte lucruri dc ale comodatarului. art. 1566 face pe acest din urmă responsabil, obligân- du’l a plăti valoarea lucrului împrumutat, dacă el na sa- crificat lucrul seu pentru a scapa pe acel al comodantehii. Se poate însă întâmpla ca lucrul comodatarului să fi fost mai scump de cât lucrul împrumutat, și în asemenea caz, ') Baudry et. Wahl, Prii, 633. Guillonard, Idem, 33, 34. P. Pont, I, 76 urm. Troplong, Preț, 77 urm. Laureat, XVI, 227 și XXVI, 471. Thiry, IV, 157. F. Herman, IV, art. 1880, No. 1. Demolombe, XXIV, 412. Baudry, II, 867 și III, 811. — Contră. Pothier, Preț â usuge, V, 48. Durau- ton, XVII, 521 urm. După acești din urmă autori, como- datarul ar respunde de culpa twis, si deci și de acea leris- sima. Argument din L. 1, § 4, Dig., 44, 7, J)e oblu/. el «c- tionibus, nude se dice: „Iile epu mtduwu accepit eructissiniaut dUigenliam custodienda ret pnestare comeptMur; net: suf/icit ei emndem diligmtiam adhibere quam suis rebus adhibet, si alias diliyentior custodire poterii¹'. yrt. 591) c. Iu Codul german, comodatarul nu respunde de cât de german. doi negligența sa grosieră : ₙ Der Verleiher hat nur Corsatz and grobe Pahrlășsigkeit tu rertreien* (art. 599). ²) Aceasta lasă insă a se presupune că pericolul a permis comodatarului de a face o alegere, căci dacă primejdia era atât de mare în cât el n’a putut scapa din râpegiune de cât lucrurile care ’i au picat sub mână, ori ce respun- dere din partea sa încetează. Pothier, V, Preț ă usage, 56, in fine. Guilloiiard, Preț, 39. Baudry et Wahl, Idem, 642. Bandrv. 111, 815. Colmet de Santerre, VIII. 82 bis V si VI. F. Herman, IV, art. 1882, No. 2. | TEORIA CULPELOR.- AUT. 715, Wi. 323 | comodatarul scăpând lucrul cel mai scump, a făcut ceea ce | trebuea să facă ori ce bun proprietar, și eu toate acestea, | legea îl face responsabil, împunbndu-i, iu acest caz particu- b Iar, o diligență mai marc de cât aceea a unui bun proprie- | tar (art. 1080, § 1). Comodatul având. în adever, de o- biect interesul exclusiv al împimmutatoruliri, legea impune f acestuia o diligență excepțională pentru conservarea lu- : crului împrumutat C, soluțiune care era admisă și la Ro- : mani -). In fine, după art. 715, moștenitorul beneficiar nu res- , .... * mostenitorii- ț punde, m cat privește administrația sa. de cat de greșâlele jM beucți- ; sale cele grave (culpa lata) :ⁱi și de doi. fⁱar. Art.îiă. Moștenitorul beneficiar administrând averea. de moș- : tenire fără nici o plată iart. 1531i, respunderea sa ar fi : trebuit să fie aceea a unui mandatar nesalariat, ceea ce ■ însemnează câ, după rigoarea, principiilor, el ar fi trebuit să respundă de culpa Ieri* in eimvrcfo , art. 154 0, $ 2i, 5 dacă nu de culpa DiD in abstract», ca ori ce administra- - tor a unei averi străine (art. 390, loso, § 1. 15 10, i; ( 1). Cu toate acestea, art. Ctnu prim\mxii.cpțibțrmnd’1 face !) Pothier, V, Dret a 56. Baudry, II, 867. Baudry et ; Barde, Oblii/., I, 353. Baudry et Walil, Prît, 643. Tropiong, ; Idem, 117. Guillonard, hlrm, 39. Masse-Verge. IV, ți 724. i p. 460, n. 3. P. Pont, I, 95. Pand. fr., (W5/,, 1, 1753. De- p niolombe, XXIV, 412. Demante, V, 54 bis 11. - Cmdrîi. Lau- ț rent, XXVI, 474. Duranton, XVII, 527. Giorgio Giorgi, II, i 30.—In ori ce caz, art. 1566 nn este aplicabil deponentului | (vedi sifpcit, p. 31.8, și 319, t. si nota 1), nici gerantului de । afaceri. Vedi t, V, p. 330. | ²) „87 inandio, vel ruina idii/uid contu/il, mj- alltptod damnwm fatali-: non tmelntur, aisi furii-, chiu. paseri res cunun odutas f salras facere, siws pradidi!^. L. 5. iț 4, Dig., 13, 6, ('ommo- t dati, cel contra. Vedi și Pauli Senten., § 2, 2, 4, De comwo- i dala et deposito, etc. ³) Art.. 715 nu înțelege a vorbi de gveșâlele grave apreciate in , abs-tructo, ci de acele apreciate in cuiiwti), adecă care con- sista în a fi mai puțin diligent pentru alții de cât pentru sine. ^Talem ipitur diliip-ntium pru-sfare debif pumle de culpa Icris iu abstraeto (art. 989 și 108(.i. țț 11 de și gestiunea de afaceri este prin esența sa gratuită³,. Motivul acestei deosebiri este că, pe când mandata- Dig., loco cit., unde se dice : „>7 nepotia absenth et ipnaran- fis diingm des Xachdruckes sind tit den poi'dixchen (ifAdien eidbnlt.eid. Această disposiție n’a fost, reprodusă de legiuitorul Mol- dovei. „Iu virtutea obligațiunii, creditorul are dreptul de a cere Art. 211 C. de la debitor o prestațiune¹¹, dice art. 241 din noul Cod ger- german, man; și acest text adaogă : „Prestațiunca poate să consiste în a nu face“. Die Tjdditng kaun etudi in einein VnterlnMm bedehen¹¹. <>32 COD. CIV.-CARTEA III.-TIT. 1IL-CAP. VIL—ART. 1075-1077. gere, mânu militari. Acest mod de a raționa ar fi însă cu totul greșit, și trebue să recunoaștem că termenii art. 1075 sunt prea absoluți, căci de eăte ori obligația de a face va putea fi executată fără participarea și interven- ția personală a debitorului, creditorul poate fi autorisat de justiție a o aduce la îndeplinire prin alții, cu clieltueala debitorului (art. 107 7) î). după cum el poate, osebit de daunele la care ar avea drept, fi autorisat a distruge ceea ce s’a făcut cu calcarea obligațiunii, de câte ori ceea ce a fost făcut poate fi desfăcut (art. 1076j²b ') Astfel, dacă te ai obligat a rădica pe locul d-tale un zid de care am neaparată nevoe, sau dacă te ai obligat a tăia un copac, care ’mi astupă vederea, eu voi putea, cere auto- visarea justiției pentru a rădica zidul sau a tâea copacul care me supără, dacă d-ta nu Ți vei îndeplini obligația luată cătră mine. Cpr. Bugnet asupra lui Potliier, TT. p. 75, n. 1. Baudry. II, 859, 887. Baudry et Barde, I, 330, 435. Laurent, XVI. 197. Demante. V, 60 bis T. Marcade, IV, 512. T. Huc, VIL, 134, 135. Demolombe. XXIV, 488,498, 499. Thiry, II, 630. Mourlon, II, 1138. Durautun, X, 458 urm. Pand. fr.. I, 1612 și 1636. Larombiere, I, art. 1143, 1144, No. 1. Aubry et Ban, IV, § 299, p. 42. Cpr. Cas. rom. Ba- let. S-a I, anul 1893, consid. de la p. 7. Vedi și p. 302. Punerea în Tn puterea acestor principii, se admite că. locatarul sau posesnine a arendașul poate fi pus în posesiunea lucrului închirieat sau sau arenda- arendat, mânu uuutun. tară participarea proprietarului (ar- șuhii. * ginii, din art. 1021, 1077). Cpr. Baudry et Wabl, Louagc, I, 226. — Această executare silită a contractului numai atunci va fi indamisibilă, când punerea în posesiune a chi- riașului sau arendașului s’ar lovi cu drepturile altuia, de ex. cu dreptul unui chiriaș sau arendaș care ar trebui să fie preferat, sau când s’ar fi închiriat sau arendat lucrul altuia. Baudry et Wabl, lom nu/n-a cil. închirierea Din cele mai sus expuse resultă deci că închirierea sau sau arenda- arendarea lucrului altuia trebue în principiu să fie declarata realueruhu validă, și în acest sens se pronunță, în adever, majoritatea autorilor. închirierea sau arendarea nu este, în adever. nu contract translativ de proprietate, precum este vendarea, pentru ca închirierea sau arendarea lucrului altuia să fie nulă. Cpr. Baudry et Wabl, Luuag?, I, 96 urm. Gnillouard, Itlem, 1, 51, 52. Colmet de Santerre, VII, 159 bis IT. — Cont rit. Laurent, XXV, 56. -) Astfel, dacă te ai obligat a nu îngrădi proprietatea d-tale, pentru ca să pot trece pe densa, sau a nu rădica casa d-tale, pentru a nu ’mi astupa vederea, eu nu voi putea să EFECTELE OBLIG. DE A FACE SAU A NU FACE.—ART. 1075-1077. Autorisarea justiției este neaparată și într'un caz și în ■ altul, pentru că este de principiu că nimene nu'și poate ' face singur dreptate ¹Y | Sunt însă cașuri urgente în care creditorul va putea Cașurile m J să proceada de indata la. executarea obligații sau ia dis- sarea justiți- I tragerea lucrului făcut de debitor, remanent! că mai în pi poate tf | urina justiția sa reguleze drepturile și obligațiile părțilorurmă. | In ori ce caz, judecătorii iran numai facultatea, așa Judecătorii | precum se susține de unii pe nedrept, de a autorisa î cerea la. îndeplinire a obligații prin altul, cu cheltueala mito șau nu f debitorului, sau distrugerea lucrului făcut de debitor in j-Z ' V. CA । । Mit 111- | contra obligații ce luase, ei ei sunt obligați a admite con- creditor. clusiile creditorului, de câte ori el va cere fie aplica rea Lontroversa. | art. 1.076, fie a art. 1077. Astfel, dacă creditorul a ce- E rut aducerea obligații la îndeplinire (urt. 10771, sau dis- tragerea lucrului făcut de debitor iart. 10761, tribunalele ț nu se vor putea mărgini ai acorda numai diuine-in- terese ³ u ti te cimstibngl jbd>tmtd ă GW neertiNi* ai făcut în contra F obligații luate de d-ta, dar voi putea li aiitorisat de justi- r ție a distruge prin alții și cu cheltuiala d-tale ceea ce ai I făcut iu contra obligații luată față cu mine, avend drept | a cere și despăgubiri pentru daunele ce ’mi ai causat, cât ț: timp această, lucrare a stat în picioare. Pothier, II, 158. ț Baudry, 11, 8,59, 887. Demante, V. 60 bis II. Baudry et I Barde, I, 330, 434. Demolombe, XXIV, 488, 498. Thiry, II , 630. Mourlon. II, 1138. Pand. fr., I, 1612 și 1636. Au- bry et Bau, IV, § 299, iu fine, p. 43, etc. Vedi si Aînnv p. 302. ’) ^Etenim n{ue wn Atbi ipșuni jn.A dicerE*. L. 1, § 2, Dig-, 43, 3, Qn»d leipitorum. Vedi Atiped, p. 103, t. și n. 2.—Vedi insă art. 229 și 230 î din C. german, citate tot acolo. i •) Upr. Laurent, XVI, 200. Demolombe, XXIV, 500. Pand. : fr., 1, 1641, 1642. Duranton, X, 461. L *) Laurent, XVI, 199. Demolombe, XXIV, 505. Baudry, 11, | 887. Baudry et. Barde, OW/y., I, 436. Mourlon, IT, 1138. Pand. i fr.. OEfi)., I, 1649. l.)emante, V, 60 urm. Duranton, X, ; 460. Masse-Verge, III, § 530, p. 363, n. 3, T. Huc, VII, 138 .—Lu toate acestea, chestia este foarte controver- sată, și unii ar voi ca judecătorii să aibă facultatea de a admite sau de a respinge autorisarea cerută de cătră cre- ; ditor, fie că ar li vorba de o obligație de a face sau dc a nu face un lucru (cpr. Larombidre, I, art. 1143, 1144, No. 7 334 ' codul civ.—cart, tu.-tit hi.-cap.vi.-s-h vil—art. 1075-1077. Cașurile în Cu alte cuvinte. obligația de a face sau de a nu face care oblig. ₛₑ ᵥₐ preschimba țₙ daune : 1° numai atunci când eredi- de a nu face torul preferă să ceară daune în loc de a cere executarea diimb’un obligațiunii sau distrugerea lucrului făcut ‘j, și 2° când daune, prestațiunea este de așa fel în cât ea să nu poată fi în- deplinită lie prin natura sa, fie după intenția părților, de cât de debitor în persoană, sau când faptul îndeplinit în contra, obligații nu poate fi desfăcut ori distrus. Obligația u- Astfel, de exemplu, dacă presupunem că un pictor de mu pictor de, , , , ¹ . • V , J . . a face un talent s’a obligat a nii tace portretul meu, este evident că portret. ₙᵤ’ț Voi pUtcₐ ₛiii cᵤ jandarmii la facerea tabloului și că singura cale ce'mi va remânea va fi aceea de ai cere daune, căci portretul ce 'mi ar face un alt pictor n'ar ti poate de natură a ine mulțâmi, întru cât eu am contractat în vederea talentului personal a cutărui pictor anume de- terminat (iiituitu persona’). de'unaiti^ ■’-ot ast^ ¹¹¹¹ artist s’a obligat a juca un rol de a juca snope scena teatrului național, sau a ciuta într'un concert, '"naimd' ⁰ Pafere Iunie neputend să’l silească a și îndeplini teatru, aceastăobligație. ca 'se va preface firește în daune. A- ccsta este sensul adagiului: Ac»?o potent prăjise cogi oblig. | rea pagubei suferite (art. 1075, 1984), n ar trebui să ere- t dem ca obligația de a face sau dea nu face este o obligație pură și sim- ț alternativă a cănii îndoit efect ar ti sau lucrul promis, sau pla‘ | daunele produse prin neexccntare. căci o atare obligație fiind j pură și simplă și avend de obiect prestațiumui convenită. | nn sc preschimbă ex post faeto în desdaunâri, de cât din causa imposibilităței sale de a ti executată, așa în : cât daunele nu apar de cât ca o compensație și ca echi- j *) Vedi t, V, p. 144, nota 1, și la autoritățile citate acolo, î. miile : Cas. ir. 1'and. Period., 98. 1. 188. Cpr. (tas. rom. și L Trib. lași. Bulet. Cas. S-a I, 1893, p. 1073 și Cur. judiciar din 1893, No. 84. Curierul jmlieiar din 1897. No. 12. Cp!'. Baudry et. Valii. iMumje. 1, 386. *) Alaivadc, IV. 512, ^Vhirtea. de easalit^dîu V^âhcia, independent, de alocarea daunelor fixate pentru repararea prejudiciului causat, a încuviințat și Închiderea. stabilimen- tului. D. P. 62. 1. 185. Soluția de mai sus un este insă ad- ’■ misă de toți autorii, pentru că tribunalele nu se pot. în prin- ț cipiu, amesteca în atribnținmle puterei administrative, care, pentru a putea funcționa in mod regulat, trebue sa tic in- dependentă de puterea .judecătorească. Vedi t. V, p. 404, ■ n. 3. In baza acestor considerațiuni, Curtea din Alger a \ decis (22 fevr. 1898) ca autoritatea judecătorească nu are ■ conipetința de a ordona închiderea unei case de toleranță. chiar daca u^uui'itM stuldl'mienl ar ți fost drșchl.ș fără o prea- labilă utilări sare dai partea administra junei (I). P. 1899. 2. ti urm.). Soluția Curței nn este insa la adăpost de ori ce critică, pentru că, în specie, stabilimentul despre care este vorba funcționând în mod clandestin, fără cuvenita autori- | sare, putea și chiar treimea să fie închis, fiind că tri- ( banalele au conipetința de a ordona încetarea tuturor fap- i telor ilicite, care aduc un prejudiciu altuia. Am vedut, în î adevăr, ca creațiunea unei casc de toleranță constitue o ) culpă și atrage responsabilitatea autorului ei pentru dau- nele materiale sau morale causate prin acest fapt proprie- ; tarilor vecini, chiar dacă asemene stabiliment a fost anto- risat de autoritatea competentă. Vedi t. V, p. 405, și la autor, citate acolo, addet C. Poitiers și Montpellier. Pand. Period., ! 8i. 2. 19o. Pund. Period., 98. 2. 213. waman' 22 338 CODUL CIVIL.—CARTEA IIL—TIT. III.-CAP. VIL—ART. 1O75-1O77. valentul pagubei causate prin inexecutare: de unde re- sultă că, la caz de inexecutare, creditorul nn poate cere de cât. faptul datorit, adecă prestațiunea lucrului promis, ear în caz contrar, daune, fără a putea conchide direct la daune, de vreme ce el n’a stipulat o suină de bani, ci un fapt anume determinat. Debitorul nu va putea de aseme- nea să ofere creditorului, cu titlu de daune, o sumă de bani în locul executârei obligații, pentru a se scuti de obligația sa D. Naște însă întrebarea : cum judecătorii vor formula decisiunca lor ? Chestiunea ne pare foarte simplă. Judecătorii fiind legați prin contract, care este le- gea părților (art. 969), vor trebui neaparat să condamne pe debitor la îndeplinirea obligații sale, și la daune, la caz de inexecutare, dacă creditorul a pus asemenea conclusiuni. Dacă creditorul a cerut numai prestațiunea lucrului promis, judecătorii vor admite pur și simplu aceste con- clusiuni, remănend ca creditorul să ceară și să doben- deascâ. mai în urmă daune ²j. 3CU Clui! Ce niversi Librarv Cluj Despre natura obligații de a tace sau a nu face și despre riscuri in asemene materie. d^a face^sau * Ce a *ace sau a ⁿu face mobi- deanuface.liară, chiar dacă obiectul ei ar fi un imobil, precum ar fi Oblig.mobi- ₑXᵢᵢ îₙ cₐₛᵤi îₙ Care un architect sau un antreprenor s’ar fi obligat a clădi o casă, inwlaw fabricări. In specie, în adever, resultatul executârei obligații este imobilul, nu însă și obiectul ei, Cn fapt positiv sau o abstențiune nu poate deci nici o dată fi considerat cu un lucru imobiliar D. *) Cpr. Laurent, XVI, 201. Thiry, II, 630, hz /ine. Demo- lombe, XXIV, 490. Larombiere, I, art. 1142, No. 2. Arntz, III, 58. Masse-Verge, HT, § 530, p. 363, nota 2. Pand. fr., I, 1614. Cas. fr. ÎL P. 57. 1. 213. *) Cpr. Laurent, XVI, 201. Pand. fr„ I, 1619.—Cu toate aces- te, chestia este controversată, și Demolombe (XXIV, 491) dice că judecătorii pot să condamne pe debitor a’si înde- plini obligația sa, ear Larombiere (I, art, 1142, No' 3), că ei nu pot să condamne în mod principal și direct pe debi- tor a face sau a nu face, avend mimai dreptul, la caz de inexecutare, de a’l condamna la daune. 3) Pothier, IX, Tr. des personnea et des cltoses, 252 urm. Șj Introductiv, (tur cvfumes, 50. Baudry et Barde, 1, 430, F p DAUNELE INTERESE CARE RESULTÂ DIN INEXECUT. OBLIG. 339 -■ In cât privește chestiunea riscurilor, ea nu este re- 'bsempert- glementată în materia obligațiilor de a face sau de nu face. |Din soluția specială pe care legea o dă în unele cașuri |(cpr. art. 1479, 1481, 1525), se poate insă deduce că, în Iasemenea materie, riscurile sunt în sarcina debitorului : l^s perii, debitori, ear nu creditori ¹ k | Despre daunele interese care resulta din inexecutarca 1 obligații. ț Prin daune (art. 1044, 1081). daune-hiterese (art. | 1018 in fine, 1021, 1069, § 1, 1082, 1504. ctc.)-) sau desdaunâri (art. 1073, 1075), se înțelege lato m-nsu indem- | nitatea datorită pentru repararea unui prejudiciu sau unei ț pagube. ( Paguba sau prejudiciul poate să resulte tic din inc- 1 xecutarea sau din executarea tardivă (art. 1082)³) a unei | obligațiuni, fie din un delict sau quasi-delict (art. 998, ? 999). ( In art. 998 urm., legiuitorul se ocupă de daunele î causate prin un delict țț^u 'sifV^Sra^ ț delictuală, sau extra-contractnală). ear în art. 1078 urm.. g de acele causate prin inexecutarca absolută sau prin exe- I cutarea tardivă a unei obligațiuni. Inexecutarca totală sau parțială a unei obligațiuni. ca și executarea ei tardivă, poate să aducă creditorului Demoloinbe, IX, 374. Troplong, Cwdrut de mariaț/e, I, 401. Laurent, V, 495. Arntz, 1, 860. Thiry, 1, 668. Baudry et ÎChauveau, Des biens, 130. Contra. Ducaurroy, 11, 31. Colinei de Santerre. V, 60 bis IV (Demante nu împărtă- șește însă părerea continuatorului seu, II, 356 bis I). Ro- | diere et Pont, Contrat de mariwje, I, 336. Vedi și t. II a V lucrării noastre, p. 408. k ') Baudry, 11, 887 bis. Baudry et Barde, I, 445. Vedi în t. V, p. 192 urm, și alte cașuri excepționale in care riscurile sunt tot in sarcina debitorului. ²) Expresiunea modernă daune interese vine de la id co cit., și § 299, p. 41, 42. Laurent, XVI, 300. Demolombe, XXIV, 496. Fnzier-Herman, II, art. 1142, No. 35 și autoritățile citate, acolo. Aubry et Bau, IV, § 308, p. 108. Bandrv et Barde, I, 449. Cpr. Cas. fr. D. P., 63. 1. 250. Sirev, 63? 1. 311. I V * CONDIT. CERUTE P. CA DAUNELE SĂ FIE DATORITE. -ART. 1078 URM. 341 f obligațiunii, se numesc pentru că ele sunt dato- ț rite tocmai din cansa acestei intărdieri. propter mm-cun dc- ț bitorh ¹ j. După o doctrină aproape constantă, daunele morato- ■ rit sunt datorite numai in urma unei puneri în întănlicre ■ (art. 1081 u pe când acele compensatorii sunt datorite de : drept prin simplul fapt al inexecutărei obligațiunii ²\ Daunele compensatorii nu pot ti cumulate cu execu- tarea obligațiunii, pe când acele moratorii pot, din contra, ' ti cumulate atât cu executarea ei cât și cu daunele com- pensatorii D, ț Intre daunele moratorii și acele compensatorii mai ; există si alte deosebiri, pe care le vom examina mai la vale rj. Condițiile cerute pentru ea daunele interese să fie datorite Art- 1078. — Dacă obligațiunea consistă in a nuface.de- ■ biterul, care a cakat-o, este dator a da despăgubire pentru sim- plul fapt al contravențiunei. (Art. 1075. 1079, 1081. 1084 C. C. Art. 1145 C. fr.). Art. 1079 9. dWH obligațiunea consista in a da sau in a face, debitorul se va pune in intărdmre prin o notificați ti ne • ce i se va tace prin tribunalul domiciliului seit. 9 Upr. Pand. fr., 1, 1668. Demolombe. XXIV, 566 urm. Bau- dry et Oarde, 1, 450, f 9 Larombiere, I, art. 1147, No. 3. Demolombe, XXIV. 570. Pand. fr., I, 2213. Laurent, XVI, 251. Vedi și infră, ex- plic. art. 1078. 1079, 1081. s) Thiry, II, 633. Pand. fr., I, 2041. Demolombe, XXIV, 571. Demante, V, 64 bis 11. Larombiere, I, art. 1147, No. 2. 9 Upr. Demolombe, XXIV, 572. Pand. fr.. I, 2039 urm. ⁵) Acest text se deosebește in redacția *a de art. 1139 C. Pvoseb. de fr., însă admite acelaș principiu, respingem! maxima I)iit J) Cpr. Ciis. rom, Bulet. S-a 1, anul 1874. p. 18. -) Vedi t. V, p. 45(1 urm. Vedi si ruprâ. p. 336. ud noimi. 3) Vedi t. V, p. 452. C|,ᵣ. Laurent, XVL2SlșiXX, 393,395. urm., 525. Vedi și Al. Degre, Dreptul din 1897, Xo. 90, ⁴) Vedi t. V, p. 459 unu. veiji t. V, p. 492 urm. Vetji și infru. p, .174. “) Cpr. Tril». Ilfov (afacerea Filipescn-Lahovari), Dreptul din 1898, No. 23 și Curierul jmlidiu' din 1898, No. 12. Ea Ui speța recentă și interesantă in cure, pentru prima oară, jnrisprudența a aplicat principiile responsabilitate! bănești la faptele ilicite, care constituesc o causă de des- părțenie. O femee căsătorită abia de trei luni, ceruse di- vorțul pentru insulte grave, și anume, pentru motivul că bărbatul nu Ai îndeplinise în acest timp nici o dată dato- ria sa conjugală, dovedind, in adevăr, prin certificate ema- nate de la mai mulți medici și moașe, că ea se afla tot vir- gină, de și locuise la un loc cu bărbatul seu. Ei bine, atât tribun, din Parca,ssonne cât și Curtea din Alontpellier nn s:au nmlțămit de a pronunța divorțul, ci admițând coneln- siile reclamantei, au condamnat pe barbut, la 50000 lei des- păgubiri pentru dauna morală suferită de fenice, prin fap- tul ilicit al bărbatului. Vedi aceste decișii în 1). P. 1899. 2. 15 urm. Această soluție pare stranie la prima vedere, însă din împrejurarea că faptul bărbatului era, in specie, de natură a aduce ruperea legâturei căsătoriei (v. 1.1, par- tea II, p. 142, t. și n. 4), nu resultă că. el nu trebue să plu- tească dauna cansată soției sale, dacă, în adever, daună mo- rală sau materială există, ceea ce este o chestie de apreciare. s) Laureat, XVI, 281. Pand. fr., T, 1683. Al. Degre, Dreptul din 1897, No. 30, p. 233. C. Ronen, 27 mai 1844. Repert. .Dal- loz, Kifds de counuerre, 766, p, 344, ud nutow. V. și iufrd, p. 374. DACXE JXTEKESE.- AUT. losg lo-U. probați», paguba nefiind presupusă de cât în ipoteza art. 1088, când obligația are de obiect o sumă de bani ¹). Când daunele provenite din inexecutarca obligația- Art. iim nii ar fi fost de mai ‘naiute hotărîte prin stipularea unei clanse penale (art. 1069. 1087), creditorul va putea cere penalitatea, fără a li ținut de a justifica că a suferit vre o pagubă, și chiar dacă s ar stabili că n'a avut nici una-). II. — .1 doua c. 1053. 347 Despre cașul fortuit sau forjă majoră. Cuvintele raz jortuit și torța maiorii, iu limbagiul le- tm-mir. gei, fund sinonime¹), se întrebuințează cate o data separat unul pentru altul-), ear câte o data la. un loc³', și ex- primă ideea unei canse străine, care nu poate ti imputată debitorului. Legea nedefinind forța majoră și cașul fortuit, jude- cătorii fondului vor aprecia iu mod suveran dacă eveni- mentul propus dc debitor a avut sau nu a avut de efect distrugerea imputabilirăței sale ’j. Ulpian definește forța majoră fris ‘Urina sau major), ori ce putere la care nu se poate resista. omitem rim cal re- sisti nou potrst ⁵ț : ear cașul fortuit (rasus sau rasus Jor- A pive ia re a judecător, lumlnlui. Definirii¹. J) Ve,349. < lăcustelor sau altor insecte ori paseri stricătoare (tis nMe.tudinem tempes- ț tatis etc., au fost în tot-deauna considerate ca cașuri ■ fortuite, pentru eâ voința omului nu poate să le împedece : și să le opue o rcsistență. S‘a decis de asemene, în materie de locațiuue. că dis- ,Filoxeră.^ : tragerea complectă a viilor arendate prin filoxeră, consti- tue un caz fortuit, care aduce resiliarea contractului (art. 1J23 :ⁱi. Evenimentele ordinare ale naturei, precum furtuna, ploaea, ninsoarea, căldura, creșterea și varsarea apelor, etc.. nu intră însă în categoria cașului fortuit, dacă nu sunt excesive și neobicinuite, ci sunt resultatul ordinar al lucrurilor, pentru că părțile au trebuit să se aștepte la ele 'î. Incendiul nu este un caz fortuit, de cât atunci când incendiu. provine din trăsnet. In celelalte, cașuri, el este mai tot- deauna resultatul unei imprndcitți. „Incendia plcruinipte fi/tid culpa inhahitaHtiMii^ L. De aceea, art. 1435 face pe l) L. 15, § 2, Dig., 19. 2, Ltenil mnd iuti. - L. 18, Cod., L 65, D- LwmIu eondudo, face de asemenea să figureze intre cașurile fortuite, stricăciunea adusă recoltelor de lăcuste... rdu.r iw.udtirnm prn-itiru:*. Cpr. Baudry et AVaN, lanioip., T, 287^ Gnillouard, Idem. 11, 562. ~) L. (8. ț: 3. Dig., 18. 1, !><■ eindraiiendtt-emptionf. Cpr. Cons, de stat. 1). P. 95. 5. 554, No. 53. Trib. Marseille și Cas. fr. D. P. 74. 5. 320, No. 31. D. P. 96. 1. 239. Sirey, 97. 1. 10. Ve
  • ră. Cons. de stat. D. P. 94. 5. 601. C. Limoges, D. P. 96. 2. 147. Cpr. și C. Besancou, D. P. 94. 2. 151. f) L. 3, § 1, f)ig.. 1, 15, bc ojji'io prf'ffd.i lipit mu. CODUL CIVIL.—CARTEA. III.—TIT. III. CAP. VIL—ART. 1082,1083. chiriaș responsabil de incendiu, dacă el nu probează că focul s’a întâmplat prin c’az fortuit, forță majoră, etc. O. Comodatarul nu este de asemene liberat de perderea lucrului împrumutat, la caz de arderea lui. dacă nu do- vedește causa fortuită a incendiului-). Faptele omului pot, ca și evenimentele na turei, să constituească un caz fortuit, însă pentru aceasta trebue ca ele să fie așa de violente în cât ori ce resistență să fie cu neputință și să facă cu deseverșire imposibilă executa- rea obligații. Abusulde Astfel ar putea li.de exemplu, abusul de putere sau cu mina inar- violența, exercitata de cătră un mai puternic, om»r dam- mata, greva ₙi₍ₜₙ duium a potent iori, după cum se exprimă Medicis³); o grevă, generală, atunci când debitorul nu putea s’o prevadă, nici să se sustragă de la consecințele ei 'r) ; furtul cu mâna înarmată, (.upjressum lutronum ⁵), invasiu- Furtul cu e- fraețiu'm sau cscalatlare. Controversa. J) Cpr. Laurent, XVI, 263. Pand. fr., I, 1796. Baudry et Wabl, Lomu/e, 1, 750 urni. Troplong, Idem, 1. 385 urm. Larombiere, 1, art. 1148, No. 10 urni. Cpr. și Cas. fr. D. Pr oS. Ip1. Intrai Lnivcrsitv Library Citii -) Baudry et XV ahl, IW, 636. (Tnillonard, 34. — L. 5, § 4, Dig.. 13, 6, Conunodedi ret contra, pare însă să consi- dere incendiul ca un caz fortuit. „Proinde et si incendia.... idiquid eonUyit, nou tenfdntur fis qui comnuidatuiu recepU), nisi forte, citm passet res eonuuodatas salras facere, suar proftdiP. s) Cpr. Troplong, Lomu/e, I, 208. ⁴) Cpr. Trib. Nantes și C. Rennes, D. P. 95. 2. 214. *) L. 6, Cod., 4, 24, De pigneratitia actione. Cpr. E. Caluci, 11 Cod. di. comm. itai. cmnme.nlato, IV, 260. Prin aplicarea acestui principiu, art. 1625 scutește pe ospetători și hangii de ori ce responsabilitate, de câte ori obiectele calatorului au fost luate prin violență (furt cu mâna înarmată) de cătră oamenii din afară, nu însă de că- tră oamenii lor sau de străinii primiți de denșit în han. (Troplong, Depot, 236. Vedi și supră, p. 320). Art. 1625 vorbind de furtul cu mâna înarmată, aceasta se va aplica și la alte cașuri de forță majoră. Astfel ar fi, de ex., prădă- ciunea severșită cu ocasiunea unei resvrătiri sau invasiu- nea unei armate străine (Laurent, XXVII, 142,ᵣ in fine). Hangiul, in asemenea cașuri, nu este în adever culpabil de negligență; de oare ce el n’a cedat de cât violenței. Unii asimilează acestor cașuri de forță majoră și furtul comis noaptea prin escaladare sau efracțiune (art. 310, § 2 U pen.). P. Pont, Petit* contrate, I, 540. Trib. Iași, 12 CAȘUL FORTUIT SAU FORȚA MAJORĂ.—ART. 1082. 1083. 351 nea unei armate străine (iacnrsus hoatimn) B. și în genere. fresboiul²); revoluțiile politice³]: actele paterei publice că- reia se datorește ascultare, ceea ce, sub vechiul regim, se ' numea faptul prineeptlui (le falt da princeyf, și chiar fap- Îoct. 1898 (D. G. Maxim președj. Dreptul din 1898, No. 73. Părerea contrară, generahnente admisă, este mult mai ju- k ridică, pentru că prin o supraveghere mai de aproape, fnr- Itul ar fi putut sa fie înlăturat.. Cpr. in acest din urmă sens, Baudry et Barde, 1, p. 401, u. 4. Baudry et Wahl, Depot, 1211. IL Herman, IV, art. 1954, No. 3, Gnillouard, Depot, 147. Troplotig, Idon, 235. Anbry et Bau, IV, ș « 373, p. 522 și § 406, p. 629, f. si n. 9. Laurent. XVI, E 258 și XXVII, 142. In ori ce caz, furtul severșit eu chei minciunoase (avl.Fm-tul sever- • 310, § 3, C. pem), nu constitue un caz de forța majora W yu vhej care să scutească pe hangii de responsabilitate, pentru că asemenea furt ar fi putut fi înlăturat prin o îngrijire [ mai mare, de ex., prin instalarea unor zăvoare sau unor ț broaște de siguranță. Cpr. Baudry et Wahl, Depot, 1211. ’ P. Pont, 1, 540 și toți autorii. Vedi asupra responsab. han- : giilor, mtprd, p. 319, 320 și t. V, p. 416 și 533, nota 3. L ') L. In, § 2, Dig., 19, 2, Locali conduct;. Cpr. Caluci, loco mprâ cit. 1 ²) Cpr. Baudry et Barde, 1, 455. Baudry¹ Wahl, Lomuje. I, R<‘*h'>iu 287. Laurent, XVI, 258 urm. Pand. fr., I, 1802 urm. Cas. fr. D. P. 72. 1. 456. Vedi și t. V a lucrării noastre, p. 418 urm. Pentru ca starea de resboiu să poată fi considerată ca un caz fortuit sau o forță majoră, nu este ele ajuns ca ca să fi făcut executarea obligații mai grea și mai oue- , roasă, ci trebue să fi impedecat cu fotul aducerea ei la în- ᵣ deplinire. Cpr. Cas. fr. și C. Lyon, D. P. 74. 1. 200. D. P. 72. 2. 225. Acest principiu este aplicabil tuturor cașurilor l fortuite care resultă din faptul omului. Vedi infrâ, p. 354. r Dacă împedecarea, care resultă din cașul fortuit, este mo- r mentană, executarea obligații este suspendată numai pană i la 'încetarea acestei impedecări. Ca$. fr. D. P. 88. 1. 203. t ³) Cpr. D. P. 55. 1. 9 si D. P. 88. 3. 69. Laurent, XVI, 261. j Pand. fr., 1, 1803. [ ⁴) Cpr. Baudry et Barde, I, 455. Troplong, op. cit., 208. G. Faptul prin- | Giorgi, II, 8. Laurent, XVI, 261, 274. Demolombe, XXIV, lipelni. £ 555. Pand. fr., L 1840. T. Buc, VII, 143, Baudry et Wahl, * Lonarje, T, 431 urm. Cas. fr., 4 mai 1842. BApert. Dalloz, J Dom' majeure, No. 8, p. 757, ad notam'. „Considerând, dice { această decisie, că faptul princepelui cărui se datorește as- I cultare, constitue, ca și faptul naturei, un caz fortuit sau de forță majoră...“. Mai vedi încă Cas. fr. D. P. 48. 1. 78. D. f. P. 77. 1. 367. — Ca exemple de proibițiuni, care emană de e la autoritatea publică si care constituesc ceea ce se numește fapn! principelui, autorii citează: suprimarea unei indus- 352 CODUL CIVIL.—CART. 111 —TIT. HI.-CAP. VIL—ART. 1082, WS3. tul unui particular, sub condiție insa, în acest din urină caz. ca cel de al treilea care a împedecat executarea obli- gații să nu tie o persoană pentru care debitorul respunde civilmentc (art. 1000, 1434, 1487, 1624) '). tril prin un act a! pnterei superioare; decisiunea consiliu- lui de miniștri care ordonă expulsarea unui străin, in baza legei din 7 april 1881 ; oprirea făcută directorului unui teatru de a representa o piesă ; închiderea unui teatru pe un timp oare, care, etc. Cpr. Baudry et Barde, 1, 455 și autoritățile citate acolo. Repert. Dalloz, Force uiajeure^ 8. L. din 6 april Și fiind că am vorbit de oprirea de a se representa o l'iesă de teatru, trebue să menționăm câ, după legea din trâreateatre- $ april 1877, asupra, organisărei și administrare! teatrelor lor.' in România, Comitetul tetral este în drept, de a retușa re- presentarea unei piese, pe ori ce scenă din țară, fie ca sub- venționată sau nu, dacă piesa nu întrunește condițiile ce- rute de legile esteticei, fără care nu se poate, produce fru- mosul in artă (art. 6 și 26 din sus citata lege), nemulță- miții având drept de apel la Curtea. locală, in termen de lo (Iile de la notificarea îuchierei date, procedura fiind gra- tuită. Cpr. C. București, Cur. judiciar din 1898, No. 41.— Numai încheierile Comit, teatral .sunt supuse apelului, nu insă și resoluțiunile directorului general. C. București, Dreptul din 1899, No. 9. ') Cpr. Baud, fr., I, 1876. Laurent, XVI, 262. T. Huc, VII, 143. Aubry et Rau, IV, § 308, p. 103.’ Demolombe, XXIV, 558. — Faptul cehii do al treilea nar scuti deci pe debi- tor de plata daunelor, când acel dintâi ar fi una din per- soanele pentru care debitorul respunde, afară de cașul când acest din urmă ar dovedi că el n’a putut. împedeca faptul (art. 1000, § ultim.). — In fine, debitorul va plăti daunele aduse prin neexecutarea obligații, chiar când el ar fi fost împedecat de a o aduce la îndeplinire prin faptul unei a treia persoane pentru care el n’ar respunde, când credito- rul va stabili că faptul celui de al treile a fost produs prin o culpă imputabila insuș debitorului. Astfel, dacă 'ți am închirieat grădina mea, îmi vei plăti valoarea copacilor ce altul ar fi tact din causa dușmăniei care exista între d-ta și intre densul, pentru că, în asemenea caz, exista culpă din partea d-tale. „Culpa- autem ipsius et Ulmi aduu- mevatur, xz pnpter iuiniicifias «pat. ricinul arbores c.rciderit*. L. 25, § 4, Dig.. 19, 2, Locali condudi. Dacă însămi ți se poate imputa nici o culpă și n’ai putut împedeca pe cel de al treile de a produce dauna, nu vei avea nici o respun- dere : „Qaa cniui cura, aut dMfputiu conwpti pos^nnms, ne ul.l(ptts damnunt uobis injuria dd". L. 19, in .fine, Dig., 13, 6, CoiuMadati iei i îndeplinească i) Cpr. Demolombe, XXIV, 553. Cpr. Demolombe, XXIV, 559. Aubry et Han, IV. țj 308, p. 103, text și 11. 34. Pand. fr., T, 1877. 3) Cpr. Demolombe, XXIV, 560. Anhry et Bau, IV, § 308. p. 103, 104. Larombiere, II, art. 1148, No. 20 urm. Laurent, XVI, 265 urm. Baudry et Barde, T, 460. Baudry et Walil( Loun'je, [, 293. V. și t. V a lucrării noastre, p. 192, 330 și 417, 418. Vedi și hfrli, p. 355, t. și n. 3. - Astfel, dacă 'ți am împrumutat calul meu pentru a face o călătorie, și d-ta fiind atacat pe drum de hoți, calul a perit sau a fost furat, îmi vei plăti valoarea lui, cu toate că această vio- lență constitue un caz fortuit, dacă, iu loc de a merge pe drumul mare, unde puteai fi la adapost, ai luat, din impru- dență alt drum cunoscut, de periculos, pentru că cașul for- tuit se datorește in specie greșălei d-tale. Cpr. Pothier. II, 142, in tim-. Debitorul ar fi de asemenea in culpă, dacă putend să previe pe creditor, nu l’a vestit la timp despre cașul for- tuit sau forța majoră, care îl împedeca de a’și îndeplini 0- bligația sa, pentru ea el să’și poată lua mesurile sale. Po- thier, II, 149, in fine. Demolombe, XXIV, 563. Pand. fr., I, 1913. Cpr. L. 27, § 2, Dig., 17, 1, Mandati vd contră, după care mandatarul, care nu poate să ’și execute manda- tul, trebue să plătească daune mamlantelui pe care nu l’a vestit despre aceasta la timp : „Quod si, cum possit ntuitia- re, cessacerit, qiwnti mandatoris intersit, fenebitur. Si /diptd ex emisa noii poterii nuntiare, Securus eri^. O aplîcațiune a principiului că debitorul respunde de Art. 1565. cașul fortuit de câte ori el este în culpă, o găsim în art. 351 COPUL CIV. CARTEA IIL-TIT. III. -CAI’. VII.—ART. loxg 1083. 1563. obligația, fie chiar în condițiuni mai grele și mai oneroase pentru densul 9. Efectele ra- Care sunt efectele cașului fortuit? Art. 10S3 respun- su m torhut. că ₙᵤ pOₐₜₑ jₒₑ jₐ Qₐᵤₙₑ interese de câte ori debi- torul nu 'și executa obligația sa din caiisa unui caz for- tuit sau a unei forțe majore, fără a decide insă dacă con- tractul slibsistă sau nu. Atât doctrina cât și jurisprudența fac următoarea dis- tincțiune. Dacă imposibilitatea în caro se găsește debito- rul de a da sau de a face lucrul la care se obligase e privi- toare numai la, obligația accesorie, convenția subsistă, ca- șul fortuit scutind numai pe debitor de ași îndeplini obli- gația contractată, pe. care forța majoră îl împedecă de a o executa - i. Dacă, din contra, cașul fortuit împedecă pe debitor de a executa obligația principală, care rcsultă diu convenție, contractul este resiliat s'j. Cașul în rare lucrul împru- mutat ar ti perit, chiar daca n'ar li fost distras de la nani si‘u legitim. Controversii. 1565 C. C. In adever, după acest text, comudatarul, care intrebuințfjaz^ lucrul împrnmntfjt la o altă trebuință, san pentru un timp mai lung de' cât se cuvine, respunde de ponderea lucrului, chiar când eu se dutorește unui cm for- tuif, pentru că, în asemenea caz, el este in culpă. Cpr. L. 1, § 4, Dig., 44, 7, De oblig, et adionlbus. Vedi t. V a lu- crării noastre, p. 417 și Baudry et Wald, Preț, 644. Chestiunea de a se ști dacă aceiaș respundere apasă a- supra comodatarului, când se dovedește că lucrul împru- mutat ar fi perit chiar dacă el n'ar fi fost distras de la usnl seu legitim, sau n’ar ti fost întrebuințat peste timpul stipulat de convenția părților, este însă controversata. Vedi autoritățile citate într’uu sens și in altul de Fuzier-IIer- man, IV, art. 1881, p. 532. — Cpr. Laurent, XXVI, 470. Baudry, IU, 816. Baudry et Wald, Preț, 644. Duranton, XVII, o20. Troplong, Preț, 101. Mourlon, III, 949. Duver- gier, Preț, 64. Guillouard, Idem, 30. Colmet de Santerre, VIII, 81. bis II și III. Acești din urmă autori, întemeindu- se pe art. 1156, g 2, scutesc, in asemenea caz, pe comoda- tar de ori ce respundere, soluțiune care se vede formal ad- misă prin art. 322, § ultim, in fine, din Codul federal al obligațiilor. -- Contrij. Anbry et Rau, IV, § 392, p. 596, nota 2. Paul Pont, Petit# contrai#, I, 73. 9 Laurent, XVI, 265, 268. T. Hnc, VII, 143, Demolombe, XXIV, 556. Pand. fr., I, 1883 urm. Baudry et Barde, I, 458 și decisiile citate acolo. Vețli și suprit, p. 351, n. 2. 9 Cpr. Laurent, XVI, 270. Pand. fr., I, 1914. ³) Cpr. Laurent, XVI, 270. Pand. fr., I, 1914 urm. Cpr. D. P. 48. 1. 78. D. P. 71. 3. 17. D. P. 73. 1. 78 și 3. 6. CAZ FORTUIT.—FORȚĂ MAJORA.—ART. 1082, 1083, 1156, s 3. «r. Principiul de mai sus ncfiind însă absolut, se admite in genere că executarea convențiunei. dacă ea este încă posi- bilă, poate ti urmărită în urma încetărei cașului fortuit ¹). Tribunalele fiind insă legate prin convenția părților ca prin o lege (art. 9691, nu pot să modifice, nici să re- ducă obligațiunile lor -). Debitorul respunde de cașul fortuit și de forța ma- joră, de câte ori el este în culpă³) sau în întărțliere (art.i\n™spnnde 1156, § 2). întări,fierea fiind considerată ca o culpă D, însă . , . .... , ,. îortUJt. aceste nu sunt adevarate excepțium la regula generala. Adevăratele excepțium la principiul că debitorul nu sufere cașul fortuit pot să resulte sau din lege sau din convenție. Hne-ori însuș legea pune cașul fortuit în sarcina de-ArL $• biterului. Astfel, furul respunde de perderea fortuită a lu- crului furat, chiar dacă lucrul ar fi perit în mâna pro- prietarului lui (art. 1156, iș 3). Motivul acestei disposi- țiuni este că furul avend o posesiune de rea. credință, este presupus a fi în întărdiere h. BCU Cluj Central University Library Cluj L Cpr. Laurent, XVI, 271. Baudry et Barde, 1, 465. Pand. fr., 1. 1920 urm. C. Rennes si Cas. fr. D. P. 72. 2. 211. D. P. 88. 1. 203. -) Laurent, XVI, 272. Baudry et Barde, 1,459. — Vedi însă, C. Xaucy și Trib. com. Roucn, 1). P. 71. 2. 158 și 3. 54. ³) Vedi w/mA p. 353, text și m 3. Vedi și art, 1565. care face o aplicație a acestui principiu. Mai vedi încă t. V, p. 192, 330, 417 și 418. *) Qhî in morn est, culpa nan oacaf. V. mipră, p. 150 și 183. Art. 287 Vedi și t, V, p. 193, t. și m 2. Art, 287 din noul Cod german, german este forma] in această privință. „In urma punerei in întărdiere, dice art, 287 din acest Cod, debitorul res- punde de cașul fortuit, afară de vasul când dauna s’ar fi produs chiar dacă prestațiunea ar fl fost făcută la tiinp“. „Ar (der Scliuldner) îs! itnc/i J'iir die iriihreiuf des Verztigs d«rch ZufaU emtretende Vninw/Hcbleit der Leistung verant- ivortlich, eu sei denii, dass der Selutilen aiieh bei rrehteediger LelDiuig eingetreten sein imirde“. ⁵) „S'/nw/w fur numim facere videh.tr". L. 8, § 1, în fine și L. 20, Dig., 13. 1, De ituidictitme furtira. Cpr. Pothier, II, 144. Laurent, XVI, 241. Vigie, ÎI, 1247, in jm>\ Thiry, II, 632. T. Huc,'Vil, 120 și Vili, 184. Acesta disposiție fiind ex- cepțională nu poate fi întinsă la cașurile de înșălăcuuie (art. 332 urm. C. pen.) sau de abuz de încredere (art. 322 urm. C. pen.) T. Huc, loco suprâ cit. 356 COD, CIV— CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. VIL—ART. 1082, 1083. Art. 095 și Pentru aceleași motive, acel care a primit drept pla- 11^6, § a ₜă cₑ ₙᵤ_j ₑᵣₐ ₍]ₐțₒᵣită, un imobil sau un mobil corporal, respunde de perderea lui fortuită, dacă nu dovedește că lucrul ar li perit și în mâna proprietarului (art. 995 și 1156, § 2). In tine, în unele cașuri, comodatarul respunde de per- derea fortuită a lucrului împrumutat (art. 1565 —1567) ‘). Cașurile în Debitorul putând, după părerea tuturor să iee prin rui a luat ea-anurne convenție cașurile fortuite asupra sa se înțelege sui fortuit cₐ jₙ asemenea caz. el va ti obligat a plăti daune credi- torului, chiar daca lucrul ar n perit prin caz fortuit, casuluifor- Debitorul care propune liberarea sa prin perderea mit. fortuită a lucrului, trebue, ca ori ce reclamant, să ’și do- vedească afirmațiunea sa (art. 1169) ⁴). această probă pu- tend fi făcută și prin mărfuri, fiind vorba de o chestie de fapt⁵). ,,Debitorul este ținut aproba cașurile fortuite ce aleagă", dice art. 1156, § 3 C, O. Aceasta mai resultă încă din art. 1082, 1169, 1434, § 1, 1435, 1475 C. C., 425 C. com., etc. . . ,, £L“Cluj Ccmra 1 University L ibrarv CI T. . ₁ U Vedi supra, p. 354, ad notam, ut puc si t. v, p. 41L ²) Cpr. Laurent, XVI, 277. Demolombe, XXIV, 564. Aubry et Rau, IV, § 308, p. 104, t. si n. 37. Larombiere, I, art. 1148, No. 5. Pand. fr., I,’ 1932. Cas. fr. D. P. 85. 1. 73. Cpr. și Cas. rom., S-a. 1, Bulet. 1895, p. 876 urm. și Cur. judiciar din 1895, No. 27. — Clausa care pune cașurile for- tuite în sarcina debitorului fiind excepțională, trebue să fie expresă, fără însă a ii nevoe de a se întrebuința vre un termen sacramental. Laurent, XVI, 277. Baudry et Barde, I, 463. Demolombe, XXIV, 554. Troplong, Vente, I, 465. 466. Aubry et Rau, IV, § 308, p. 104. ³) Argum. din art. 1156, § 2 și 1460, 1461. Cpr, L. 23, Dig,, 50, 17, De regidis juris antipui. Vedi asupra art. 1460, 1461. Baudry et Wabl, Louage, 1, 317 urm. $) AUegait» fortuitum casam, Uium tendur probare, elice Mede- cis. Cpr. Pothier, II, 656. Troplong, Louage, I, 222. Gior- gio Giorgi, II, 12. Laurent, XVI, 278 și XVIII, 520. Fuzier- Herman, III, art. 1302, No. 23. T. Hnc, VII, 144. Demo- lombe, XXIV, 561 și XXVIII, 764. E. Caluci, 11 Codice di comm. ital. continent., IV, 44. Pacifici Mazzoni, op. cit., V, 93. Molitor, op. cil., 11, 579. D. Kebapci, Pr. cir., V, p. 141. Baudry et Barde, I, 466 și toți autorii. Cpr. Cas. rom., S-a I. Bulet. 1883, consid. de la p. 44. Vedi și t. V, p. 504. ⁵) Cpr. Cas. rom., S-a II, Dreptul din 1898, No. 44. Trib. civ. Charolles, 23 martie 1894, sentință citată de Baudry et Wabl, Louage, I, 294 și 327 urm. PUNEREA ÎN ÎNTĂRDIERE.—ART. 1070, 1081. 357 Debitorul este deci presupus in culpă până la dovada Presumpția ( contrară (art. 1202) D. culpei. O dată dovada cașului fortuit făcută de debitor. cre-Casul m care ; ditorul, care va susține că pretinsul caz fortuit este con- (^1^2 • secința unei culpe din partea debitorului, sau că el tre-reclamant la bue să respundă de cașul fortuit în baza legei ori a con- lⁿⁱ- vențiunei. va trebui și el. la rendul seu. sași stabilească alegațiunea sa, conform principiului: Ițeau in ercipiendo fit actor -). J. treia condiție. — Punerea în întărdiere (Mora debitoris^ art. 1079, 1081). Debitorul este obligat prin insuș efectul obligații sale a executa prestațiunea datorită la timpul hotărît prin contract. La caz de a nu’și îndeplini obligațiunea, el trebue să fie pus în întărdiere. in mora (art. 1079, 1081), căci, în regulă generală, atât în obligațiile de a face cât și în a- cele de a da ³), el nu mai este astădi de drept în întăr- —...............— U CI / Central Universitv Library Cluj 0 Vedi t. V, p. 494 și 504, t. și n. 3, unde am vedut că cul- pa contractuală este presupusă până la dovedirea cașului fortuit, cn toate că aceasta teorie nu este admisă de toți autorii. Vedi t. V, p. 494, n. 1.—Iu cât privește insă culpa aquiliană sau extra-contractuală, ea nepresupunendnse nici odată, trebue să fie dovedită de acel care o invoacă, ori ce probă fiind admisibila in această privință. Vedi autori- tățile citate în t. V a lucrării noastre, p. 397, n. 4. Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1881, No. 34. ²) Cpr. Laurent, XVI, 278. Baudry et Barde, I, 466. Demo- lombe, XXIV, 561. Larombiere, I, art. 1148, No. 8 și 19. Thirv, II, 632. Aubrv et Rau, IV. țj 308 p. 104. Pand. fr., I, 1938. ³) Art. 1079 vorbește, în adever, atât de obligația de a face Art. 107» se cât și de aceea de a da. Aceiaș soluție este admisă și Codul francez, cu toate că, în acest Cod, textul corespun-și la detor (art. 1139) este așmiat sub rubrica Dcs/me Mijaflancete de a da. de a da, toți autorii recunoscend că aceasta este un viciu de clasificare, care, la noi, s’a înlăturat. Cpr. Pand. fr., I, 2037. Laurent, XVI, 247. Demolombe, XXIV, 433. Larom- biere, I, art. 1139, No. 2. Aubry et Rau, IV, § 308, p. 95, t. si n. 5. Fuzier-Henuan, II, art. 1139, No. 1. Toul- lier D., II, partea II, 246. — Art. 1079 nu se aplică însă la obligațiile care au de obiect o sumă de bani, în privin- ța cărora avem o regulă specială (art. 1088, § 2). 358 COD. C11V-—CARTEA III.—T1T. ITT.—CAP1T. VII—ART. 107!). 1081. diere nici chiar prin expirarea termenului hotărît de părți pentru executarea obligații sale, legiuitorul modern respin- gend, cel puțin iu tcsă generală, maxima Dies ifderpellat )>>'<> homine itermenul interpelează în locul omului), care era admisă in vechia noastră legislaținne. atât în Codul Calimach cât și în Codul Caragea, și pe care unii pe ne- drept o cred admisă si în dreptul roman D. Romani, de câte ori obligația era pură și simplă și rer eum stetisse*. Cât pentru L. 114, Dig., 45, 1, De cerb, obliy., invocată de partisanii sistemului contrar, adeca ii mttirijierei re ipsa, ea vine din contra în favoarea păi'erei ce susținem, pentru că cuvintele care se ved în a- PUNEREA ÎN ÎNTĂRDIERE.-ART. 1079, 108.1. 359 Se violează deci legea când judecătorii condamnă pe un debitor la daune, fără a constata că el a fost pus în ceasta lege „per debilorem steieriP, însemnează că debitorul a fost, interpelat, după cum cuvintele ^per crediforem stefe- rip. însemnează. că s'a tăcut ofertă creditorului, Vedi in acest din urma sens : Molitor, Les tm d rod minai/i.y I, 349 urni. Maynz, Dr. rwuw-, II, § 179, ed. din 1891. Wolff, Zar Dehre con der .Uncii (Gmttingen, 1841), § 27 urm. Puchta, PaiMuldex (Leipzig, 1866), § 26IK Keller, Panthk- (m-\'orDiainyen (Leipzig, 1866), i; 252. Mominsen, Die Lehre ran dur Mura in li>'ilriiye zum Oblujationeiirechl (Brunswick, 1855), III, $ 10. Acearias, Pr. de dr. romain (Paris, 1891), 11. p. 599. n. 2. Unterbolzner, Lcbre des ri>miselnm liirbts, nm den SchiddcirhaUitissim (Leipzig, 1811)), I. $ 55, VII. Baudry et Barde, Obli;/., 1, 427. Rambaud, K.rplP. iMm. du dr. ram., II, p. 325. Lirard, Muu. de dr. rom, p. 629 urm. In cât privește dreptul nostru anterior, el admitea re- (Iodul Uali- gulu Pier interpelbd pro lumihte. (art. 1760 urm. C, Caii- macii, macii, 1333 C. austriac). Cpr. Cas. rom., Trib. Tntova și G. București. Bulet. Cas. S-a I, anul 1872, p. 200 și 1876, p. 512. Bulet. 1883, p. 440. Dreptul din 1883, No. 48. Dreptul din 1881, Nbi 76 : din 1886, No. 25 și din 1895. No. 63. Cur. judiPiir din 1895, ^9%. mW ^îV^cfer sW vede redactat și art. 1223 din Codul italian: ,.8- l.’Mliyazioue Art. 1223 C. consiste md dure t, md fure, dice acest text, il dfbdure e italian. co^tituito in mom per iu sola seudeuza de] termine stahllito mdlu inmwHzionP. Vedi asupra acestui text, Liorgio Giorgi, IV, 404. Boissonade, l.e nour. C. C. duhe» compare au C Papo- h'mp Revue pratiqne, t. 26 (1868), p. 87. V. și p. 341, n. 5. Cpr, art. 284, 296 din noul Cod german ; 117, ți 2 C. fede- ral al obligațiilor din Elveția. (L. din 14 iunie 1881), etc. In cât privește dreptul vechiu francez, el respinsese re- Dreptul gula Dics iiderpeUat pro IxnnliH', și debitorul treimea să fie vechiu tran- pus în întâriliere de a da lucrul datorit prin o interpe- lare judiciară. Pothier, Obli;/., II, 144. înainte de a termina această materie, cată să exa-Obliș. eonsd- minăm o chestiune, care s’a ivit de mai multe ori jn țmta sub le; practică. Eată. o obligație constituita sub legea veche, fxigîbnl*sub unde atât Codul Calimacli cât și Codul Caragea ad- legea nouă, miteau principiul Dics iuterpellat pro bomiue. Aceasta obli- Controversă, gație devenind exigibilă sub legea nouă, debitorul da- tori-va el procentele moratorii din dina expirărei termenu- lui, conform principiilor legei vechi’ sub care obligația a ajuns la scadență, san numai de la punerea în intardiere, adecă din diua cererei în judecata (art. 1088), conform le- gei noi y Atât tribunalul din Berlad cât și C. din Bucu- rești au decis că debitorul nu va datori dobenda morato- riu, în rasul de față, de cât de la punerea in întărdiere, 360 COD. CIV.—CARTEA III. TIT. III.—CAPIT. VIL—ART. 1079, 1081. întârziere, conform art. 1079, sau că el era în unele din cașurile excepționale prevăd nte de acest text ¹). Instanța de fond care nu sar pronunța asupra mo- tivului invocat de debitor, că el na fost pus în întârziere de a și îndepleni obligația, ar comite o omisiune esențială și ar da o decisiune casabilă ²\ conform principiilor statornicite de legea nouă. Dreptul din 1881, No. 76 și din 1886, No. '25. Această părere este, du- pă noi, inadmisibilă, pentru că nn este vorba, in specie, de executarea unui act, după cum spune tribunalul de Tuto- va, ci de o chestiune de fond, și nu treime să confundăm exercițiul unui drept cu dreptul însuș. Iu adevăr, sau cre- anța constituită sub legea veche a devenit exigibilă tot sub acea lege, și in asemenea caz, este necontestat că cre- ditorul are un drept, câștigat la procente din dina expiră- rei termenului (cpr. (las. rom. Bulet. S-a I, 1872, p. 200); faptul că reclamația a avut loc sub legea nouă nu-i poate . aduce nici o pagubă, și această lege va fi aplicabila numai in privința formelor de procedură, adecă a modului de a introduce acțiunea și a competinței; sau creanța constituită sub legea veche a devenit exigibilă sub legea nouă, și iu asemenea caz, creditorul are earăș un drept câștigat Ia procente, căci obligația de a plăti procente derivând din voința părților, ca toate obligațiile care resulta din con- tract, este invederat, după cum dice Demolombe (I, 54), că părțile n’au putut avea voința de a se supune unei for- malități care nu avea ființă în momentul când ele au con- tractat, formalitate pe care ele n’au putut s’o prevadă și la care poate n’ar fi consimțit. Legea nonă nu poate deci să schimbe nici unul diu efectele contractului, nici a le mări, pentru că s’ar îngreuea posiția debitorului, nici a le mieșura, pentru că s’ar lovi în drepturile creditorului. Nu se poate dice ca creditorul, care n’ar ti pus pe debito- rul seu in intărdiere, conform legei noi, ar fi înțeles a renunța la procentele care au curs din momentul aplicarei acestei legi, pentru că este de principiu ca renunțările la un drept nu se presupun nici odată. Eată pentru ce soco- team altă dată (v. t. I, partea 1, p. 62, 63) și socotim și astădi că deciziile mai sus citate care, în privința procen- telor moratorii, aplică legea nouă convențiilor constituite sub legea veche, fac o greșită aplicare, a principiilor de drept și calcă în picioare marele principiu al neretroacti- vităței legilor (art. 1). Cpr. A. Capitolin, Dreptul din 1881, No. 77. ') Cas. rom. Bulet. S-a I, anul 1875, p. 119. Bulet. anul 1876, p. 470. Bulet. anul 1878, p. 218. ') Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1889, p. 741. PUNEREA. ÎN ÎNTĂRDIERE.—ART. 1079, 1081. < întârzierea ('inova) presupune o culpă comisă fie de î creditor (mora creditori# rel accipiendi), fie de debitor (W- r ra debitori# ret solvendi). Creditorul este în întărdiere, când refuză pe nedrept intiirdierea ( de a primi prestațiunea oferită conform obligații debitoru- ‘'rcdiun-iihn. • lui, sau când face cu neputință executarea acestei obliga- țiuni. neaflânduse, bună oară, la locul convenit pentru exe- ' cutarea ei ¹ j. Creditorul este, în regulă generală, pus în întărdiere prin o somație sau interpelare de a primi lucrul oferit (art. 1114 urm,, 1121), afară de cașul când el este de drept în întărdiere, de ex.. în cașul art. 1370. Punerea în întărdiere a creditorului îl face, pe dc o Consecințele parte, să sufere riscurile lucrului datorit, ear pe de altă p¹¹!¹⁰^¹ ¹¹¹ ⁷ , ii- -i -' . întărdiere. parte, autonsă pe debitor a cere resiliarea contractului (art. 1370). Despre punerea în întărdiere a creditorului, vom vor- bi mai pe larg, când ne vom ocupa despre oferta de plată și despre consemnațiune (art. 1114—1121). De o cam dată ne vom ocupa numai desprel I întărdierea debitorului, despre care se ocupă art. 1079 și 1081. Îndată ce obligația este perfectă, creditorul poate să Punerea in ceară îndeplinirea ei, afară de cașul când ea este cont rac-XiutVnmib tată sub un termen oare care. In asemenea caz. interpe- larea debitorului nu poate fi făcută de cât a doua Zi după îndeplinirea termenului, dina scadenței (dies ad qiicm) a- parținend toată debitorului (art. 307, 319, § 2 C. com., 729 Pr. civ.Y qaia fota# i# die# arbitrio #oltentis tribui debet Intr un caz și în altul însă, debitorul nu este în in- tărZiere prin inexecutarea obligații sale, ci trebue să fie somat sau interpelat de creditor, căci altfel acest din ur- mă este presupus a fi consimțit ca obligația să fie execu- tată mai tărdiu. Această interpelare se face prin o notificare sau so-Eonneie pn- noroi hi îti- tărdiere. ') Cpr. art. 1869 C. Calimach (1419 C. austriac). Ve^i și art. 293—304 din noul Cod german. ²) hotif., § 2, 3, 15, De cerb. oblii/. Cpr. art. 1212 C. Caii; raach (903 C. austriac) și ari. 1889 C. C. actual. Vedi Baudry, II, 885, 951 și suprb, p. 114, t. și n. 2 și p. 114 text și n. 3. 362 COD. CIVIL.-CART. IIL—TIT. IIL—CAPIT VII—ART. 1071), 1081. întărdiere. Art. '.1088, 1805. mație extrajudiciară, în care creditorul pune în vedere de- bitorului de a’și îndeplini obligația sa. Textul francez mai adaogă încă sau prin alt act echivalent, de ex,, o chemare în judecată, un comandament prealabil *) (art. 496 urni. Pr. civ.), etc. Chemarea in Cu toate că legiuitorul nostru nu vorbește, în cât pri- judeeată esteᵥₑște obligațiile de a da și de a face, de cât de somația extrajudiciară, nu mai încape îndocalâ că. chemarea în ju- decată (art. 1088, 1865) va produce aceiaș efect, ea fiind cea mai energică punere în întărdiere ²). inapiic. art. In regulă generală, cererea în judecată n’ar constitui ¹S'⁰' o punere în întărdiere, dacă ea ar ii pre matură³), sau dacă ar ii adresată unei instanțe incompetente, sau, în tine, dacă ar fi nulă pentru lipsă de forme, art. 1870 de la prescripție nefiind aplicabil în specie ⁴i. Cașurile în Autorii observă însă cu drept cuvent că cererea în iu judecata judecata introdusa înaintea unor judecători incompetenți îreguiară țₐcₑ cᵤᵣgă dobenda în cașurile excepționale în care o tace sa curgă . , ' . . • . . . , , dobenda. simpla somație este suficienta pentru a produce acest rc- sultat. In adever, cererea,iîn judecată, cn toate că ar fi a- dresată unor judecători incompetenți, sau ar fi pre ma- tură, echivalează, în asemenea caz, cu o punere în întăr- diere ⁵). Comand, prealabil. ³) Comandamentul prealabil ar fi, după unii, mai mult de cât o somație, adecă ar constitui un început de executare și ar face parte integrantă din urmărire (Cas. fr. Repert. Dalloz, ILăc publique d* iutuieiibles, 1007, n. 1): de aceea, nu se poate renunța la el. Adeverul e însă că comanda- mentul nu face parte din executare, ci este im act precur- sor al execuțiunei, adecă, care o procedează. Vedi în această privință tratatul nostru în limba franceză, p, 362 urm. art. SaDies. Cpr. Garsonnet, Pruc. civ., IV, § 654. D. Ke- bapci, Pr. civ., TT, p. 98. ²) Cas. rom. Bulet. Cas. S-a 1, 18 îO, p. 281. Bulet. 1876, p. 305, 312 și 332. Bulet. 1885, p. 407 și 549. Dreptul din 1885, No. 61. C. din București, Dreptul din 1881, No. 24. Cpr. Pand. fr., 1,1959. Laurent, XVI, 234. Demolombe, XXIV, 527. Demante, V, 56 bis VIL Larombiere, 1, art. 1139, No. 15. T. Huc, VII, 117. Baudry et Barde. I, 426. ³) C. Iași, Dreptul din 1888, No. 23, consid. de la p. 184. Vedi infra, explic, art. 1088, p. 401, 402. ⁶) Baudry, II, 902. Pand. fr., I, 2254. Larombiere, I, art. 1153, No. 27. Vedi și infra, p. 403, text și n. 1. I PUNEREA IN tNTĂRPIERE.-ART. l<>70. 10S1. 3^-} O interpelare verbalii făcută de creditor, n’ar pune interpelare pe debitor în întărdiereJ i. art. 1079 cerând o notificare verlHlla' făcută prin agenții publici alipiți pe lângă tribunal (por- tărei) -), ceea ce pare a exclude notificarea făcută prin un ț act sub semnătură privată, de ex.. prin o scrisoare. o te- ! legrantâ. etc.³) Se admite însă, cu toate acestea, că scrisorile si iele-scrisori, te- gramele pot sa eonstituească o punere în întărdiere șuti- i'^nne. cientă, mai cu samă in materie comercială H, Unii au mers și mai departe, admițând că o recu- Reennuaște- ; noastere. chiar verbală din partea debitorului, ar ti șuti- C*¹ vcrRaL . cienta pentru ca el sa fie considerat ea pus tu întărdiere, debitorului. . remăneud. bine înțeles, ea asemene recunoaștere sa nu j)oatăCo"tr,,vHmi. fi dovedită de cât conform dreptului comun N. In ori ce caz, o recunoaștere verbală din partea de- bitorului ar ti suficientă in cașurile în care, ea ar înfățoșa caracterele unei noi convențiuni intervenite între densul și creditor, dovada acestei recunoașteri neputenduse face de cât conform dreptului comun ⁶i. Așa dar, principiul este debitorul treime, în pri ce caz. să fie pus in întărdiere, fie că obligația, sa este cu termen sau fără termen, cu sau fără cla.usă penală, etc. j C. din Iași, breplul din 1891, No. 70. Vigie, II, 1244. .De- molombe, XXIV, 525. Laurent; XVI, 234. Toullier D..1H, partea TI, 253. Pand. fr., T, 1956. ; '■) Agenții administrativi n'au ileei raderea de a face smna- țiuni extrajiideciare, ci numai de a aduce la îndeplinire căr- țile de judecată civile sau comerciale, care nu sunt privi- toare la imobile (art. 95 L din 1 iunie 1896). Cpr. ('.Botez, Controversele L. p. jud. de pace (Botoșani, 1899), p. 224. a) Cpr. Lvon-Caen et .Renault. Dr. cohuh., TIT. 32. Cas. fr. D. P. 76. 1. 363. I). P. 78. 1. 346. ⁴i Cpr. T. Huc, A II, 117. Lvon-Caen Rt Benault, <>p. si Lco .smpre că. Cas. fr.’și C. Paris. D. P. 84. 1. 130. D. P. 94. 1. 589. 1). P. 77. 2. 11. — Tn cât privește datoriile co- Art. 43 U. merciale, lichide și platibile în bani, ele produc, dobândă ,'™¹' de drept din dina când devin exigibile (art, 43 C. cum.). Vedi in/rd. explic, art, 1088, p. 398. ⁵) Demolombe, XXIV, 530. Larombiere, I, art. 1139, No. 29.— (W/m Laurent, XVT, 234. Vigie, IT, 1245. Pand. fr., 1, 1969, etc., care nu admit decât recunoașterea constatată prin un act autentic sau cel puțin sub semnătură privată. e) Pand. fr., 1, 1957, 1970. Demolombe, XXIV, 526. Larom- biere, T, ari. 1139, No. 13. 364 COP. LUV.—CARTEA IU.—TIT. III,-CAPIT. VIL—ART. 1079, 1081. La această regulă se fac însă următoarele excep- țiuni. Debitorul este de drept în intărdiere : Casările in ț<’ Jn cașurile anume determinate de lege (punere în rulate de intărdiere legală ), de ex., în cașurile prcvedute de art. 399, drept în in-400. 420. § 1. 994, 995, 1078, 1156, § .3, 1370, 1504, ₗfJ₄₄ f, ₄;^ ₃₇₂. ₇₆G cₜc/ Intr'un cuvent, există punere în intărdiere legală, de câte ori legea face să curgă de drept dobânda, care ține loc de daune interese în obligațiile ce au de obiect sume de bani. Convenția 2 ⁽⁾ Al doilea caz în care debitorul este de drept în aț^rmTr. intărdiere, este când părțile au convenit expres că debito- rul va fi în intărdiere la împlinirea termenului, fără să fie necesitate de vre o notificare (punere în intărdiere con- vențională). Această convenție treime să fie expresă. fără ca să fie nevoe de vre un termen sacramental, destul este ca in- tenția părților să resulte neîndoelnic din contract căci în- doeala s'ar interpreta in favoarea debitorului (art. 983)-). climele eu- Societățile de asigurare au obiceiul de a insera în lirîle de asi- polițile lor următoarea dansa: ,in lipsa plaței primei la gurure. _ timpul hotârît, și fără ca să fie neroe de rre o punere in 'u asiguratul, la caz de sinistru, nu are drept la nici o despăgubire^. Jurisprudența tinde a decide că ase- menea clausa nu este aplicabilă în toată rigoarea ei, dacă societatea are obiceiul de a trimete câte un agent la do- miciliul asiguratului pentru încasarea premiilor. Societatea este, în adevăr, prin această procedare, presupusă a fi re- nunțat tacitamcntc la clausa cuprinsă în poliță. Prin ur- mare, asiguratul nu va perde beneficiul asigurârei de cât în urma unei puneri în intărdiere de a plăti premiile a- rierate a). i) Cp¹’. Trib., Ilfov, Dreptul din 1884, No. 11 și autorii citați in nota următoare. ²) Pand. fr., 1, 1987 urm. Demolombe, XXIV, 519. Larom- biere, I, art, 1139, No. 7. Laurent, XVI, 237. Baudry et j^^rde T 469* ³) Cpr. Cas. fr. și Trib. Paris. D. P. 88. 1. 16, 384 și 432. Pand. Period., 88. 1. 152. Pand. Period., 90. 1. 113. Ve^ și numeroasele autorități citate în Pand. fr., Bepert., v° Aaw- ranee en ț/lml, 659 urm. Cpr. T. Huc, VII, 119. — Vecii însă Cas. fr. (D. P. 85. 1. 422), care aplică clausa din po- F I PUNEREA ÎN ÎNTĂRniERE.-ART. 1079, J081. 365 3° In line, debitorul este de drept în întărdiere cân(lcaₕujh> cara f obligația nu poate ti îndeplinită de cât întrun timp de- ■ terminat ce ol a lasat să treacă l art. .1079, § 3 și depiînîtA de l 1081V). De exemplu, ’mi-ai închin e-at un câne pentru | diua deschidere! vânatului²), și mi l ai adus mai târdiu : ’mi minat ce de- | ai vendut niște vite în vederea unui earmaroc unde aveam^^^ i intențiunea de a le vinde și eu la rondul meu și nu mi 1' le ai predat la timp⁴); ’ți am dat mandat de a face apel i sau recurs în numele meu, sau de a reînoi o inscripție i- ■' potecarâ. și d-ta ai lasat să treacă termenul detipt de > lege fără a’ți îndeplini mandatul, etc. i In toate aceste cașuri și în altele de asemenea natii- i ră, îmi datorești daune, fără ca să tic nevoc de intcrpe- ; lare din partea mea, pentru că simpla expirare a terme- nului te-a pus în întărdiere prin convenția tacită a păr- . ților. Art. 1079, Șț 3 și 1081 nu constituesc deci propriu i Zis o excepție la principiul punerei în întârziere, așa pre- ; cum ar părea să resulte din redactarea lor. ci din contra, o - aplicațiune a regalei generale că debitorul trebue sâ fie pus in întărdiere, și în adever. el se găsește, în asemenea cașuri, pus in întărdiere prin convenția tacită a părților⁵). Judecătorii fondului vor aprecia in mod suveran dacă debitorul nu putea să ’și îndeplinească prestațiunea promisă liță in toată rigoarea ei. Cpr. si Trib. Ilfov, Dreptul din • 1881, No. 11. î ’) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1878, p. 318. Bulet. S-a, 1, anul 1889. p. 994. ²) Vedi art. 3 L. din 2 nov. 1891 asupra poliției venatuhu. ³) Cpr. Troplong, Vente^ I, 303. ⁴) Pentru a se putea constata, in obligațiile de a da, faptul nepredărei la. timp din partea debitorului, trebue ca. credi- torul să se fi presentat la domiciliul lui, unde, în lipsă de convenție contrară, se face plata (art. 1104). Debitorul nu va fi deci in iutărdiere prin simplul fapt al convențiunei de cât atunci când creditorul va fi stipulat că predarea se va face la domiciliul seu (art. 1104). Cpr. Laurent, XVI, 239. Duranton, X, 466. Vedi si C. din București, Dreptul din 1893, No. 67. c) Potliier, II, 147. Tbiry, II, 632. Demolombe, XXIV, 521. Laurent, XVI, 239, 251. Demante, V, 62 bis III. Larom- biere, 1, art. 1139, No. 8. Pand. fr., I, 2000. Baudry et Barde, I, 469. 3(j6 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAP. VIL-ART. 1079, 1081. de cât într’un termen oare care, pe care cl Ta lăsat să treacă, fără ca sași execute obligația ¹\ Disposiția linală a art. 1079 și a art. 1081 a dat 1079^1081 i°c la ⁰ dificultate în materie de locațiune. In adevăr, uu dat ioc in locatorul fiind dator să predce chiriașului lucrul în așa ’iocaținne^ stare în cât să poată ti întrebuințat și fiind obligat a face, în cursul locațiunei, toate reparațiile care nu cad în sarcina locatarului, adecă reparațiile cele mari (art. 1421). chestiunea este de a se ști dacă el datorește chiriașului daune de drept și tară nici o interpelare pentru nefacerea acestor reparațiuni. sau dacă trebue să fie pus în întăr- diere ? Obligația care incumbă locatorului de a face repara- țiile cele mari nefiind de cât consecința obligațiunii sale de a face ca locatarul să se poată folosi, fără nici o in- trerupere. de lucrul închirieat în tot timpul contractului (art. 1120. § ultim!, îndată ce el nu va face reparațiile care trebue să asigure această, folosință continuă și efec- tivă, obligația sa nu este îndeplinită, și deci art. 1079 și 1 OS 1 sunt inaplicabilă lin speciei de unde resultă că el va datori daune fără nici o punere în întărdiere, remănend ca locatarul să previe pe locator într'o formă oare care, fie chiar și verbal, fără nici o punere în întărdiere extra- judiciară sau alt act echivalent, despre reparațiile care tre- bue sâ'i asigure folosința sa - i. Cașurile m Punerea in întărdiere presupunând câ executarea obli- eare ebb". a , devenit cu gațiunn este mea cu putința, nu mai este necesara de neputință^ ₒᵣj executarea ei a devenit cu neputință, prin culpa ^'torului.'¹ sau faptul debitorului, de ex., prin perirea lucrului datorit pentru lipsă de privighere la conservarea lui. In aseme- nea caz. daunele sunt datorite de drept creditorului, re- măiiend numai a fi lichidate, dacă el nu vrea să le plă- tească de bună voc. Aceasta resultă din art. 1081 și mai cu samă din art. 1078, după care simplul fapt al contra- vențiunei unei obligațiuni de a nu face, supune pc debitor ’) Baudry et Barde, I, 471. Demolombe, XXIV, 521 Lau- rent, XVI, 239. -) M. Planiol, nota, în Jiue, in l>aUm Period., 92. 1. p. 258. Baudry et Barde, I, 470. (Tuillouard, Lowuje, I. 108. Cas. fr. D. P. 81. 1. 37. — Cont rit- Cas. fr., D. P. 92. 1. 257. Șirey, 92. 1. 117. Baudry et Wahl. Lwwje, I, 249. PUNEREA ÎN TNTĂRpIERE—ART. 1073, 10S1. Ș la plata de daune. Cu alte cuvinte, debitorul va datori f creditorului daune de drept, și tară nici o punere în în- ' târdiere, de câte ori prin fapta sa, obligația a devenit cu : neputință, sau vicioasă C. Pin cele mai sus expuse resultă că art. 1081, după iimpiimea : care daunele nu sunt datorite de cât atunci când dubito- rul a fost pus in întărdiere de a’și îndeplini obligația sa,prevedinâ dr nu se aplica la resoluțiunea prevedută de art. 1021 și că, ;ll’r⁻ în contractele sinalagmatice., partea cătră care obligația n’a fost executată poate, fără nici o punere în întărdiere, să ceară resoluțiunea și daune-). Punerea în întărdiere nu este de asemenea necesară Alte rasuri când dauna resultă din un delict sau ouasi-delict ³); când Pⁱ’ⁿJ’J¹¹¹⁰' una din părțile angajate într’un contract sinalagmatie cere mere mi este reducerea obligații ce-i impunea contractul, pentru că ccalaltă¹¹^^’^ parte nn ’și arii îndeplinit. în totul obligația sa corela-delicte, etc. tivă ⁴i; când creditorul cere restituirea fructelor sau altor accesorii ale lucrului principal ⁵), care nu constituesc pen- 9 Cpr. Pand. fr. . I. 1940. Bandnn II, 892, //«• Baudry et Barde, I, 472. T. .Huc, V) 1,141. Larombiere, L art. 1147, Nn. 3. Laurent. XVI, 251. Demolombe, XXIV, 570. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1876, p. 305. Bulet. 1885, p. 407. I)rr^>tid din 1885, No. fii. Vedi și capro, p. 311.— Cn toate aceste, Cas. fr, a decis, cd puțin în mod implicit, că re- gula art. 1081, care subordona posibilitatea de a cere dau- ne unei puneri in întărdiere prealabile făcută debitorului, este generală și se aplică atât la cașul când obligația n’a fost executată, cât. și la acel când ea a fost numai întăr- dieată. B. P. 92. 1. 257, și nota lui M. rianiol. -) Vedi p. 89, t. și n. 3. ’) Cas. rom. Bulet. 1885, p. 422. Cas. fr. D. P. 59. 1. 20. D. P. 66. 1. 26. B. B. 68. 1. 271 și 383. D. P. 74. 1. 309. Demolombe, XXIV, 545 și XXXI, 685. Larombiere. I, art. 1146, No. 4. Aubry et Ban, IV, § 308, p. 94, n. 1 și $ 445, p. 750. Laurent, XX, 523. JÎassc-Verge, III, $ 547, p. 396, n. 2. T. Huc, VII, 95 și 120. Baudry et Barde, L 473. Sourdat, 77'. de la RexjionsabUUe, T, 109, 459, 460. Vedi și t. V a lucrării noastre, p. 484, t. și n. 2. ⁴) Asemenea cerere derivând din o lipsă de causă, în cât pri- vește partea obligatii neexecutate, poate ii introdusa fără nici o punere în întărdiere. Cpr. Demolombe, XXIV, 544. Laurent, XVI, 254. Aubry et Ran, IV, § 308, p. 95. Pand. fr., T, 1669. ”) Cpr. art. 1226 C. Calimach (912 C. austriac). 368 COD. CIV.—CARTEA III.—Tl’f. 111.- CAP. VI1.-ART. 1078,1079,1081. tru densul o despăgubire, ci luarea înapoi a. proprietăței sale, mera cei persecutio, după expresia lui Dumoulin rl. Art. 1078. Art. 1078 mai prevede încă un caz în care debitorul este în întărdiere, fără nici o interpelare sau dansă spe- cială. ci numai în virtutea convenții. Acest text prevede în adevăr că, dacă obligația consistă în a nu face (in non faciendo), debitorul care a calcat-o este în întărdiere prin singurul fapt al contravenții, și el datorește daune fără ca creditorul să aibă ncvoc dc a'l interpela, pentru că debi- torul s’a pus însuș in întărdiere făcend ceea ce se obli- gase a nu face. Violarea contractului fiind, în specie, pa- tentă, nu se poate presupune o simplă negligență din par- tea debitorului tolerată de creditor-). Cașul în care Acest text este aplicabil nu numai când obligația fac^un mcHiConsistă în a nu face un lucru determinat, dar și în ca- atrageneta- șurile când obligația, consistând în a face un lucru, atrage eApHcareaa’îⁿ m⁰^ virtual nefacerea altuia. De exemplu, te-ai obligat art. 1078. a'mi sămăna un pogon de păment cu grâu, și l’ai sămănat cu ovăs: am dat unui croitor o bucată de ștofă spre a ini face uM surtuc, și nd mi-a cicvoit-obi pentru pantaloni, etc. In toate aceste cașuri, și în altele de asemenea natură, simplul fapt a) contravenții îmi dă drept Ia daune, fără nici o somație sau punere în întărdiere (art. 1078) ®). Efectele punerei în întâr(liere. Punerea în întărdiere produce următoarele efecte : Kiseo-pe- 1° Risco-pericolul corpului cert și determinat, care rⁱcoL făcea obiectul contractului, remâne in sarcina debitorului pus în întărdiere, și debitorul respunde de cașul fortuit, afară de cașurile când el va dovedi că lucrul ar fi perit și la creditor (art. 995, 1156, § 2j ⁴), restricțiune care nu se aplică la fur (art. 1156, § 3) D : ') Dumoulin, De eo quod inlerest, No. 219. Cpr. Larombiere, I, art. 1149, No. 2. Pand. fr., I, 1670. Cpr. Baudry et Barde, I, 444. Demolombe, XXIV, 541. Laurent, XVI, 240. C. Donai, D. P. 82. 2. 112. s) Cpr. Pand. fr., I, 2015. Demolombe, XXIV, 543. Larom- biere, I, art. 1145, No. 3. ’) Cpr. Pand. fr.. I, 2023 și 6246 urm. Baudry et Barde, I, 425 urm. Vedi și t. V a lucrării noastre, p. 192, 193. ’) Vedi, in această privință, supră, p. 355, t. și nota 5, și infră, explic, art. 1156. 369 ÎNCETAREA PUXEREI ÎN ÎNTÂRZIERE. 2" Dacă lucrul, care na fost predat la timp, a deve- nit inutil pentru creditor, el poate cere resiliarea contrac- tului țart. 1D21) ¹): •V In line, creditului poate să ceară daune de la de- bitor, și aceste daune sunt datorite numai de la punerea în intărdiere i art. 1082, lOSȘi-ț. încetarea pit nervi în Intărdiere Efectele întârdierei încetează (mura pargediv^ prin faptul debitorului sau prin faptul creditorului. Prin faptul debitorului, când el face creditorului o- ²\ cu anume destina- ție ca ele să'mi servească la sprijinirea casei mele, și dacă, din această causă. casa s'a dârămat, el me va despăgubi ¹ nu numai de prețul lemnului, dar și de ruina imobilului, chiar dacă lemnarul cu care am contractat era de bună credință, adecă dacă a credul că grim.lile vemlulc sunt în stare bună, pentru că, prin profesiunea sa publică și co- merciul ce exercită, el este responsabil de calitatea măr- furilor veiidute pentru tisul la care ide sunt destinate. El nu va putea sa invoace buna credință spre a se apara de rcspumlere. pentru că ignoranța sa se consideră ca o : negligență, caro îl face responsabil³!: Imperilia culp"’ (nl- 1 Hitwrahu- țL. 132. Digi^ bti, De rrgidi* jiti i* u»iii[uD. 1 Tntr un cuveni, debitorul de bună credință va datori î toate daunele ce el a trebuit sau a putut să prevadă, și j tribunalele vor decide în fapt, după împrejurările tie cărei ț cause. dacă cutare sau cutare daună a fost sau n’a. fost, i în inlcnțiuiica părților D. : ') t'pr. Potbier, 11, 162. Demolonibe. XXIV, 5H7. Demante, V. 66 bis II. Laureut, W'L 288. ilarcade, IV. 522. Paml.fr., î I, 2055. .Baudry et Haide, J, 4SL t -) L. 13. Pr., Dig., 19, 1. ih ttfl. B c.-.H'hli. i «) ț'pr. Pothier, 11, 163. Dcmobnnbi'. XXIV, Larom- ț biere. T, ari. 1150, Xn. 3. Pand. fr.. T, 2056. ■ - Dacă insa i n'am cumpărat griudilc de Ia un lemnar, ci de. la o per- soană care mi cunoștea destinația lor, această persoană nu ‘mi va datori despăgubiri pentru dârămarea raselor (daune : extrimsecij, ci mimai pentru reaua calitate a lemnului, dară ea resultă. din virinri ascunse (daune iut.reuseei). Larom- hiere. 1, art. 1150, Xo. 2. Tot astfel, ducă am cumpărat ; de la un particular nișle vase defectuoase, fără ca vendC- tornl să ti avut cunoștință de viciurile de care ele erau u- tinse, el mi'iui va. datori nici o despăgubire pentru vinul care s’ar fi stricat in ele. Potliicr. IV,/.-, UT, 215. Larom- bicre. /ere ci!. ') Marcade, TV, 523. Thiry, .11, 633, p. 010. CODUL C1V. CARTEA. 11I.-T1T. III.-CAP. VIL—ART. 1086. 380 Așa, de exemplu, dacă ini ai vendut un imobil asu- pra căruia te credeai proprietar, la caz de a fi evins de cătră adevăratul proprietar, îmi voi restitui nu numai pre- țul primit, dar și toate cheltuelele necesare, utile și de în- treținere ce am putut face La acest imobil, pentru că ele au putut fi prevețlute. nu însă și cheltuelele de înfrumu- sețare sau de simplă plăcere, care, după toate probabilită- țile, n'au fost in intenția părților (art, 1345. 13461. Cașul în care inexecutarea obligații resultă din doini J) sau mai bine țlis din reaua credință ori frauda debitorului. Art. 1086. — Chiar în cașul când neexeentarea obligațiu- nii resultă din doini debitorului, daunele interese nu trebue să cuprindă de cât aceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutărei obligațiunii. (Art. 960, 1085, 1356 C. C. Art. 1151 C. fr.). Debitorul, care, cu rea credință, nu’și execută obliga- ția sau o execută prea tărdiu, este tratat mai aspru de cât aceJ^jC^ie euiumai^în culpă,। .|șau negligent. In ade- ver, pe când debitorul de bună credință nu datorește de cât. daunele prevețlute. sau care au putut fi provei,Iute la facerea contractului (art. 1985), acel dc rea credință sau culpabil dc fraudă, respunde și de daunele care n'au putut fi prevețlute de părți, dacă ele sunt o consecință directă și necesară (imediată) a inexecutărei obligații (art. 1085. 1086), pentru că. de astă dată, obligația debitorului nu se mai întemeiează pe o convenție tacită, ca în cașul art. precedent (vedi siipră, p. 37 7). Obligația de a plăti daune având, in adever, în cașul de față, sorgintea sa în însuș frauda debitorului, el n'a putut să facă o convenție în Ce se înțele- ge în cașul de față prin doi. ]) Piin doi nu se înțelege aici, ca in cașul art. 960, manope- rele frauduloase sau viclene întrebuințate de una din părți spre a induce pe celaltă in eroare, ei simpla rea cre- dință sau frauda debitorului. Astfel, dacă am promis sâ’ți dau la 1 fevruar o cantitate oare care de producte, și a- ceste producte le am vândut altuia, pentru că am găsit un preț mai avantagios, inexecutarea obligații mele nu este numai resultatnl unei culpe, ci a dolului și a rălei credin- țe, cu toate că n’am avut de mobil răutatea, ci urmărirea unui câștig ilicit. Cpr. Boissonnade, op. cit., II, No. 307, p. 319. Baudry et Barde. I, 106, 483. DETERMINAREA DAUNELOR DE JUSTIȚIE.-ART. 1086. 381 vederea unei fraude viitoare și să restrângă responsabili- tatea sa în privința consecinților care ar resulta din a- ceastă fraudă, căci am vâdut eă asemenea convenție ar ti nulă D : „llludnon probabil, dolum non esse prestând ion, si concenerit, nani ha-c coiimitio contra bonam jidani, contra- qne. bănos mores est² ²'). Debitorul, chiar de rea credință, nedatorind însă de cât dauna pe care el a causat.-o în realitate, art. 1086 a- daogă că el nu va plăti de cât daunele interese care sunt o consecință directă și necesară, adecă i/Hcdiată a inexe- cutărci sau a executarei tardive a obligații sale, detrinim- tuni pro.rinie secutuni, după expresia lui Dumoulin. Debitorul, chiar de rea credință, nu va plăti deci dau- nele care nu sunt o consecință neapărată și imediată a inexecutărei obligații sale, și care pot fi datorite unor canse străine. Astfel, pentru a lua exemplul dat de Pothicr, dacă cu rea credință (dolosns), 'mi ai veiidut un bou atins de o boală contagioasă (peens morbosinn). și acest bou fiind pus în cârdul vitelor inele, niim (tmmlipsit celelalte] vite, (tare au perit din această causă, neaparat că hui vei plati atât va- loarea boului ce 'ini ai vândut cât și valoarea vitelor pe- rite din această causă, paguba ce am suferit fiind, în spe- cie, o consecință directă și imediată a dolulni d-taleJ). Dacă însă, din causa lipsei de vite, n’ain putut sănii agricultez moșia, această pagubă nu te va privi pe d-ta, pentru că ea este o consecință indirectă și depărtată a. dolului d-talc ⁴j. ')’ Vedi xnpra, p. 306, n. 3 și t. V, p. 135. t. și n. 3; p. oOl, 514, 538, etc. Cpr. art. 276, £ 2 din noul Cod german și art. 114, țț 1 C. federal al obligațiilor, citate sup/v, p. 306, n. 3, in tine. -) L. 1, ș 7, Dig., 16, 3, Depodti tel contra. Vedi și legile citate în t. V, p. 135, n. 3, și suprii, p. 306, n. 3. :0 Cpr. art. 1356 C. C. și L. 13, Pr., Dig., 19, 1, /te act. empti et rendil-i.- 'Dacă însă vendctorul a fost de bună cre- dință (non tbdoxax), adecă mi știea că vita vândută era bolnavă, el nu va putea fi apucat de cat pentru restitui- rea prețului și pentru spesele făcute de cumpărător. Art. 1357 C. C. și L. 13, Pr., Dig., loco sitprâeit. D Cpr. Pothier, 11, 167. Demolombe, XXIV, 598 urm. Lau- rent, XVI, 297. Baudry, II, 895. Thiry, 1.1, 633. Vigiejl, CODUL CIV.—CARTEA III.—TIT. IIL-CAP. VIL—ART. W8G. 1087. Prin aplicarea acestor principii, Curtea din Alger a decis câ călătorul a cărui bagaje au fost perdute, nu poate să ceară daune de la cărăuș, în specie Compania generală transatlantică, sub cuvent că perderea acestor bagaje la făcut să renunțe la o călătorie în America, unde îl aș- tepta o posiție din cele mai avantajoase, pentru că aceste daune erau. în specie, o consecință indirectă și depărtată a inexecutârei obligații luate de cărăuș ’j. Aceste sunt principiile admise de legiuitorul actual, după Pothier. în privința determinare! daunelor interese, și judecătorii care nu sar conforma art. ]t)84—1.046i. după care debitorul î ]) „A7 in hujiisini>di xtiiiulationibiix, uptinuim erit piiHiiin ; eet’f. ne fjiflilltilnn eti/iitlatlUHie m ilK'Ci'to Sd. Ut' HeeeSSe Slt ilt - < furi probare. qi'id ejn» intrrsif*. Dtdd.^ HI, 10. § 7, in «te- dio, De rcrbornin Mițpdioitf. Cpr. și L. 68, Dig., 4b, 1, De Mi.yafuniil>H:t. Vedi și sif/nu, p. 256, 251. ²) Vedi suprb. p. 269. — Art. .1763 din Codul Calimach (1336 Art. 1763 C. C. austriac.) oprește din contra pe părți de a stipula în con- Cahmack tracfele de împrumuturi bănești daune moratorii covârși- toare dobemiilor legiuite. ³) Diceiii că este vorba, în specie, de o adevârâtă elausâ pe- nală. de vreme ce clausa penală este tocmai compensarea ’ daunelor ce creditorul sufere, din causa inexeentărei obliga- ții (art. 1069, ij 1). Vedi aw/nk, p. 257 și 269. ⁴) Cpr. Demolombe, XXIV, 608. Thirv, II, 633, in /ine. Pand. fr., 1, 2149. T. Huc, Vil, 152. Cpr. Cas. fr., 23 mai 1898. D. P. 98. 1. 272. Vedi și p. 270. '') Cas. rom. dur. judicitir din 1893, No. 84 și Bulet. S-a 1,1893^ p. 1073. Vedi și autoritățile citate rn/>nt, p. 270, t. și n. 3; 3g4 CODUL CIV.—CARTEA IIL-TIT. III—CAP. VII.- ART. 1087. putea să ceară reducerea daunelor fixate de părți când ele erau excesive '). Astăfii, daunele sau mai bine dis clausa penală stipu- lată de părți in contracte²), altele de cât împrumuturi bă- nești, este in principiu ireductibilă și este datorită prin simplul fapt al contravențiunei, fără ca acel ce o reclamă să fie obligat a dovedi că a suferit vre o pagubă ³). Contracte de Jurisprudența a avut ocasiunea de a aplica art. 1087 transport. cᵤ ₛₐₘₐ jₐ contractele de transport. Astfel, s’a decis că este validă clausa imprimată pe un bilet de călătorie prin care se limitează la o cifră determinată suma ce ur- mează a fi plătită călătorului la caz de perderea bagaje- lor sale, ori care ar fi numerul coletelor și conținutul lor, și că decisia care ar refusa de a aplica această dansă, ar fi casabilă, dacă, bine înțeles, cărăușul n’ar fi culpabil de doi sau fraudă ⁴): însă această soluție este foarte contes- Dreptul strii- ) Teoria vechilor autori francezi, admisă și în Codul Cali- i”jiArțv macii, este și astădi admisă in Codul federal al obliga- r⁷rS-¹⁷*'a grațiilor (L. elvețiană din 14 iunie 1881, art. 182), in Co- dul german (art.. 343)’ ietc. Vedi rupră, p. 269, n. 3. „Când datornicul va dovedi, fiice art. 1764 din Codul Calimach 1336 (C. austriac), cum că tocmita globire este peste me- snră, poate judecătorul s’o analogisească, după lămurirea ce ar fi luat de la persoane experte, dacă va cere tre- buință"; și art. 1765 din acelaș Cod (1336, in C. aus- triac) adaogă că ..plata globirei nu sloboade pe îndatoritul de împlinirea tocmelei, daca nu s’ar fi alcătuit întralt chip“; ceea ce însemnează că plata ci ansei penale poate ti cumu- lată cu executarea obligațiunii. Vedi și sitpap p, 258, n. 1 și p. 269, d. 3. ²) Am vedut supră, p. 257, că clausa penala poate fi stipulată nu numai in contracte, dar și în testamente. - Judecăto- rii n’ar putea însă să sancționeze decisia lor prin o dansă penală, fixând daunele cc ar urma să se plătească de par- tea care nu s’ar conforma decisiunei date. Vedi p. 257. Cpr. Laurent, SuppUm., I, 94 și autoritățile citate acolo. ³) Gas. rom. S-a I, Bulet. 1893, p. 1073. Curwid judiciar din 1893, No. 84. Vedi și sxpru, p. 271 și 345. s) Cas. fr. și C. Alger, D. P. 90. 1. 34. D. P. 92. 2. 44. Cpr. și T. Hue. VIT, 152. — In ori ce caz, dacă valoarea măr- furilor este determinată in scrisoarea de carat sau în nota de expediție adresată cărăușului, acest din urmă nu poate, la caz de perderea lor, să fie condamnat a plăti expedito- rului sau destinatarului o sumă superioară valorei aratate, DESPRE DOBENDĂ.- CONSIDERAȚII GENERALE. 385 tabilă, pentru că nimic nu dovedește că călătorul a luat cunoștință de această dansă și a acceptat-o, acceptarea neputend, în specie, să nesilite din tăcerea lui. fiind că el n'a avut mijlocul de a protesta ¹). Jurisprudenta declară de asemenea, validă și obliga- torie dansa unui tarif special, prin care cărăușul ar fi stipulat, că indemnitatea datorită pentru stricarea obiecte- lor menite a fi transportate, va fi mărginită la restituirea prețului transportului, și asemenea clausă ar trebui să fie respectată, chiar dacă paguba s ar datori culpei cărăușului, nu însă holului seu r). Tot în baza acestor principii se admite că Statul, în calitate de exploatator al căilor sale ferate, poate să sti- puleze o sumă determinată, ca daune, pentru cașul de perdere a mărfurilor ce i se încredințează spre transpor- tare ³ j. El nu poate- însă stipula neresponsabilitatca agenți- lor sei. pentru cașul când ei ar fi culpabili de doi sau de o greșală gravă, care este asimilată holului³1. Despre daunele interese în obligațiile care au de obiect o sumă de bani. Despre dobrndă. — ('ttiidddrriiții ykâerate. Dohcnda este despăgubirea legală sau convențională, pe care debitorul unei sumi de bani numită capital Dors, capuf). o dă proprietarului acelui capital pentru a se pu- tea servi de el un timp determinat Cine ar crede că, față cu ideile economice moderne, după care nimic nu este mai legitim de cât ca capitalul să nu remâc neroditor, altă dată acei care dădeau banii lor cu dobândă erau considerați ca niște hoți și paricid! bț. puțin importă dacă marfa ar fi sau nu susceptibilă de a fi taxat ă ud calort-M. Cas. fr. I). P. 92.1. 520. T. Huc, loco cit. ') Bandrv et Barde. Olddj., T, 493. -) Cpr. Cas. fr. I). P. 90‘. 1. 223. D. P. 92. 1. 574. T. Huc, loco suprit cit. a) T. Huc, VII. 152, mjinc. ⁴) Vedi cupcâ, p. 306, n. 3 și 3H1. Vedi și t. V, p. 135, t. și n. 3; p. 501, 514, 538, etc. ") Cpr. art. 1, partea III, capit 10 din C. Caragea, care dă o definiție iiicomplectă când dice că „dobânda se dice un a- tăt ce do pe tw-nudă dă datornicul înipruinutătorulni seu pentru datoria sa“. Cpr. Ar. Pascal, tribun., anul 1861, No. 8. *) Cpr. Laurent, XXVI, 513, și Dr. iidcniatioiod. VIII, 183. 3SG CODUL CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIL-DODENDÂ. Pentru mulți filosofi din antichitate, a da bani cu do* bendă însemnează, în adever, a ucide un om r), și Aristotel pune în principiu că dobenda este un lucru contra na- tul ei -). Legea mo- De aceea, Moise, considerând pe toți israeliții ca mem* sau'.u. ^11 aceleiaș familii, oprește împrumutul cu dobândă, însă mimai între Evrei: „ Fratri tuo mm famerubD., aliena antem ftmerabis^³). Dreptul ca- Canoniștii, prin interpretarea greșită a unui text din nome. jțᵥₐᵢ₎g țᵤj Sf. Luca, unde se dice: faceți bine și dati îm- prumut fără a aștepta ceva au transportat porunca lui Moise și în doctrina lui Hristos, căci Soborul de la Niceea, cel întâi sobor ecumenic, ținut la anul 325 după Hristos, decretează destituirea tuturor clericilor care dădeau bani cu Troplong, Du pr^t, preface, p. 89. Vedi și autorii citați de D. lorgu Radu, Fcouomia politica (Iași, 1898), II, p. 340. Această carte a amicului și colegului nostru un este lip- sită de valoare științifică, însă tiparul este așa de puțin îngrijit îu cât cetirea ei devine foarte anevoiasă. 1) „Quid famerari? Quid hoininehi wfdepef' (Cicerone, De offms). f Aristotel, Politica, cart. I, cap. 3, § 23, trad. lui .Barthe- Imy St.-Hilaire. ³) „Să nn iei dobândă de la fratele teu, dobândă pentru bani, dobândă pentru bucate, dobândă pentru veri ce lucru. De /« cel străin poți să iei dobândă, dar de la fratele tiu să nu ei“. Deuteronomul (a 5-a. Carte lui Moise), capit. 23, stih. 19, 20. Vedi și Exodul, capit. 22, stih. 25. — Legea mu- împrumutul cu dobândă este în principiu oprit și îu legea snhnană. musulmană. Vedi tr. nostru în limba franceză, p. 339, n. 1. Veiji și Meysonasse, Code civil untsidimw suirmd le cadre du C. C. fr. (Paris, Ch. Marescq, 1898), art. 887, p. 195.-- Vedi însă în Aristarchi Bey, t. I, p. 48 urm., L. din 27 Șeval 1280, care, modificând pe acea din 1266, fixează do- bânda legală la 12"/,, pe an, hotărîud reducerea dobânzi- lor superioare la. acea legală și pedepsirea ușurei. Astădi, in Turcia, maximul dobendei este de 9%. Vedi Journal de droit internațional, t. 14, anul 1887, p. 514. Baudry et Wahl, Preț, p. 433, No. 825, ud notam. ⁴) Capit. 6, stih. 34, 35 : ^Muluum date, nihil înde speranței. Romanii numeau împrumutul mutuum, pentru că obiectul împrumutat devenea din al meu al teu: „Unde etium mu- tuum appdlatum est, (ptia Ha a nu tibi datur, ut c.r meo timm fiaC. (fnstit., III, 14, Pr., Quîbus medie re contrtdiUitr oblipatio). DESPRE DOBENDÂ.—CONSIDERAȚII GENERALE. 3^7 dobândă, disposiție care mai în urmă s‘a întins și la mi- reni. In pravila lui Matei Basarab, găsim un capitol în- treg, care se ocupă despre camătă, considerând-o ca cal- care de lege'). J) Eată cum se exprimă glava 281 din această pravilă: „Ma- Pravila lui rele Vasilie grâește in al 14-lea canon, cine ia camătă, de M: Basarab. va ti ciiric și va vrea acea dobândă nedreaptă și spurcată ⁽’bHa281. să o dea săracilor, de aceia să se ferească de acea boală, atunci poate să se facă popă. Pentru că grăește într’alt loc Marele Vasilie că plugarul ia plodul spicului, și nu mai caută să ia sămânța de supt rădăcini, ear cămatnicnl el ia șî plodurile și tot, șinii’i lipsește, sau nu lasă nimica; fără de pământ sădește și samănâ, și fără sămânță săceră. Pentru aceea, arama și argintul carele nu se nasc, ele nasc preste fire, ear pământul carele rodește și face pre firea lui, el remâne pustiu. „De vreme ce an părut, la mnlți de cei de mai 'munte vreme a ti bună și priimita dobânda carnetelor, poate că doar o au vrut pentru zgârcenia și răutatea datornicilor, ci am socotit sau am judecat căci nu-i se cade să fie in- tru viața creștinilor, drept aceea sa ne părăsim și să fu- gim de densa, pentru ca nu lasă sfânta și Dumnezeiasca pravilă, ci o apără; pentru aceea poruncește împărăția noastră, sa n’aibă voe nici într'o socoteală nimenea a lua de la cineva camătă, ca să nu ne socotim că călcăm și trecem legea lui Dumnedeu, ear de va fi luând cineva ceva, aceea să se socotească intru datorie". Această pravilă nu tace de cât a reproduce teoria pă- rinților bisericei, care ved în împrumutul eu dobândă un act nedemn și o varietate a furtului: ..Cămătarii nu fac de cât sa se îmbogățească din miseria altora, dic Sf. Vasile, Sf. Bernard, Sf. Ambrosie și alți părinți ai bisericei, și să tragă foloase neertate din foamea și goliciunea săracului. A da bani cu dobândă însemnează a săcera fără a fi sa- inanat și a comite un act de crudime nedemn de un creș- tin și de un om. Ușura nu este de cât o specie a. furtului, etc." Vedi N. Villianme, Nour. tr. d'Prownnie politi^w, 1, p. 314, 315. L. Faucher, J/Dum/cs d'ccoHoinie politiqw c! de /wm, II, p. 451. Laurent, br. internat.. VIII, 183. - Aceste idei sunt însă greșite, și Calvin, superior, în această privință, Iui Luther, care oprește în pricipiu împrumutul cu dobândă, nepermițendu’l decât bătrânilor, văduvelor și or- fanilor (v. Baudry et Wabl, Preț, p. 431, u. 5. L. Faucher, op. fit., TȚ, p. 452 urm.), restoarnă vechia teorie, dicend că bmud este o proprietate susceptibilă de a fi închiriată cu șl pmiantid. V. Villianme, op. rit., T.p. 316. Molinari, Coh/s d'ld- 388 CODUL CIVIL—CARTEA III.-T1T. I1L-CAP. VIL-DOBENDĂ. Dreptul nos- Legile anterioare Codului actual, reproducând prin- tre ₐₙₜₒᵣior.ciₚii]ₑ ᵣₒₘₐₙₑ recunosc legitimitatea dobendei. însă fi- xează o suma peste care părțile nu pot să treacă. conomie pordigue, I, p. 322,—Acest reformator nu admite însă de cât o dobândă potrivită, plătită numai de acei bo- gați. V. Garnier, Tr. d'Econ. politiqiK, p. 491, n. 1. Dreptul ro- J) La Romani, capitalul se numea cupid sau sors, ear doben- maⁿ- da,rersura sau ușurat (de la itsus, hs). Prin faenus, se mai înțelegea încă însuș împrumutul cu dobândă. Pana la legea celor 12 tabule, cea mai marc libertate domnea in privința dobendei, a cărei singură margină era, după cum dice Tacit (Ann., VI, 16), lăcomia celor bogați. Decemvirii au hotărît insă un maximum pe care dobânda anuală nu putea să’l întreacă (legitimat wm). V. Tacit, Ann., VT, 16. Mai tânjiu, dobânda a variat, și Tacit, ne spune (loco cil.) că legea Genucia, din anul 413, a oprit cu deseverșire împrumutul cu dobândă. Ceea ce este însă sigur este că, pană la .Tustinian, dobânda cea mai mare, care se putea stipula in mod legal, era 12c/„ pe an, centesimce u- sura) (L. 4, Dig., 12, 1, De rebus credil-is), și se plătea pe fie care lună, afară de împrumuturile maritime (luudicum fmnus) ('cpr. art. 601 urm. C. corn.), în care dobânda putea fi cât de mare, din causa pericolului in care se găsea cre- ditorul cât timp corabia se afla pe mare: „Traje-ditiu pe- eunia, propter perieuliim creditoris, quctmdiu mttigal n în ma- terie civilă și 6‘Vc în materie comercială, sunt astăzi abro- gate prin legile din 14 iunie 1868 și 15 mai 1885 (art, 2). Dobenda legală este astădi fixată in Austria la 5rt/„ pe an. In celelalte țări, dobenda legală variază după im preju-Dobânda Jc- rări și după starea economică a fie-cărei țări. Astfel, în gala în alte Grecia, unde starea economică lasă de dorit și nude ea a V'¹’’- fost agravată prin ultimul resboin, dobânda legală este de 8"₍₁ in materie civilă și 9'Ț-, în materie comercială (L. din 22 mai 1882); în Belgia, dobenda legală este 4¹/,’h, în materie civilă și 59, “G în materie comercială (L. din 20 dechent. .1890); în Serbia 6fi'„ ^ₐᵣₜ_ p. q din 1844); în Germania, dobânda legală este fixați la 4°;ₒ (art, 246 și 288 din noul Cod. care urmează a se aplica în toată Ger- mania. la 1 ianuar 1900); in Italia, 5”/₀ iu materie civila și 6"G în materie comercială (art. 1831 C. C.): iu Spania, 6 'I, (art. 1108 Cod. din 1889) : în Elveția, 5'3, atât în materie civilă cât și în materie comercială (art, 83 C. fed. din 1881), După. art. 119, ij 1 din acest Cod, în obligațiile care au de obiect sume de bani, debitorul pus în întărdiere datorește dobenda de 5¹'/,, mi toate că părțile ar fi stipulat o dobândă mai mică. Art, 288 din Art. gss c. noul Cod german prevede de asemenea că datoriile de sume german, de bani (cine Gi'hlwhtihl) produc o dobândă de 4"/₀ pe an in urma punem în întărdiere, creditorul având însă drep- tul la o despăgubire mai mare, de câte ori el va stabili ca paguba este superioară acestor dobândi. Vedi 397,m2. în principatul Monaco, dobenda legală este 5"f₀ în mu- principatul terie civilă și 6"/,, în materie comercială, părțile putemi Monaco, stipula 6",7 și în materie civilă, insa numai prin un act scris. Ori ce împrumut, in care s’ar fi stipulat o dobânda mai mare, se consideră ea usurar, și Codul penal (art. 424) obligă, in asemenea caz, pe imprumutător la restituirea do- bendilor, fie că ele au fost plătite înainte sau puse în capete, sau sunt datorite la termenul împrumutului (cpr. art. 1344, 1345 C. Calimach, citate p. 390). Vedi 1 lector de Rolland, DmGmm, de dr. eompure (opera la care am colaborat și noi), broșura France et Mwiaw, p. 115. In coloniile franceze, do- bânda ce părțile pot stipula este astădi 8%, in materie civilă și comercială (L. din 13 april 1898, art. 61). 390 CODUL CIVIL.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VII—DOBENDĂ. dece la sută pe an, și când la tocmală nu s’ar fi hotărît câtimea lor, ci s’ar fi pomenit numai cuvântul dobândă^ ; și art. 1333 din acelaș Cod (995 C. austriac, modificat mai în urină) adaogă : „Bacă nu din tocmală anume ho- Art. 1341, 1345 C. Că- limării. tărîtă, ci din legi se cuvine cuiva dobândă, trebue să se dee lui pe an" % Apoi, art. 1344 și 1345 opresc și pedepsesc ușura : „Oprita cămătărie urinată în capete, dice art. 1344 din acest Cod, se pedepsește : că un asemene camatarnic să se lipsească și de dobândite legiuite și să dee și împlineală pentru toată suma scrisă în sinet, luând fără dobândă suma câtă cu adevarat au împrumutat^ ; și art. 1345 din acelaș Cod adaogă: „Cămătăria oprită în dobândi se pe- depsește cu aceasta, că mârșacul creditor are să peardă toate dobendile câte an luat, pe vremea trecută peste do- bânda legiuită, și să dee și împlineală». Codul actual. Codul actual proclamă libertatea dobendilor conven- modif. prin ționale, hotărînd o dobândă de 10%ₒ pe an, în toate casu- V dl? în care nu s’a hotărît de părți cuantumul ei (art. 1589). O lege posterioară din 9 dechem. L1882 a modificat însă această disposiție, fixând dobânda legală la 3°/₀ în materie civilă și 6°/₀ în materie comercială ²), în toate cașurile în. care nu s’a hotărît de părți cuantumul ei, păs- trând însă principiul libertăței dobendilor convenționale ³). Codul Andr. Doniei și Ipsilant. Cod. Cara- gea. i) După Codul lui Andr. Donici (art. 2, capit. 19, despre ca- mătă), dobânda ce. se cerea prin judecată era obicinuit 10% pe an, ear dobânda după pravilă (legală) 12°% pe an; și § 3 din acelaș Cod și capit. adaogă: „Camăta mai pre sus de cât ceea ce este legiuită, nu este slobodă a se lua, și dacă se va lua, să se socotească prisosul în capitalul da- toriei“,—Veili și Codul lui Ipsilant, care fixează o dobândă peste care părțile nu pot să treacă, macar că dobânda este de tot oprită și nu se permite de cât pentru tesuirea negusto- rii și u trebuinței oamenilor (art. 3, capit. pentru dobendi). ²) Codul Caragea (art. 2, partea III, cap, 10) prevede că, pen- tru datoriile poliților ce nu se plătesc la soroc, dobânda este îndoită, adecă 20% pe an, O circulară a departamen- tului dreptăței din 1852, deslușind schimbările aduse de Codul de comerț, care a modificat, în această privință, Co- dul Caragea, ordonă pe viitor ca să nu se mai plătească 20% pentru datoriile contractate, prin polițe. Vedi această circulară în Cod. Caragea (ed. Brăiloiu), p. 298,n. 3. Cpr* Ar. Pascal, Gaz. tribun., anul 1<861, No. 8. 3) Chestiunea de a se fixa un maximum al dobândi peste care 391 DESPRE DOBENDA.—CONSIDERAȚII GENERALE. l .n materie comercială, legiuitorul fixează o dobândă mai mare: 1” pentru ca acel care împrumută pe un co- părțile sâ nn poată trece, s’a discutat și la noi cu ocasiu- nea iegei asupra clausei penale din 1879. Unii, in adever, voean s’o fixeze Ia 12, ear alții Ia 18°,Ț, și Camera depu- taților o fixase chiar la 12% pe an (art. 2 L. din -1879, proiectul votat de Cameră). In Senat insa, comitetul delegaților a suprimat acest text, înlocuindu’l prin art. 3 al legei din 1879, care s’a a- daos la art. 1089. Vasile Boerescu, raportorul legei din 1.879. a combătut mai cu samă ideea susținută de ministrul de justiție de atunci, d. E. Stătescu, care tindea la desfiin- țarea principiului libertăței dobeudilor : „Pobenda, o știți prea bine, dice raportorul, nn este de cât chiria, de cât piața serviciului capitalului. Capitalul este și el o marfă care se vinde, care se închirieazâ. Cu ce drept legiuitorul ar veni să fixezi¹ maximul prețului acestei marfe, sau maximul chiriei sale? Aceasta ar fi tot atât de nedrept și de nelogic cum ar fi când s’ar fixa maximul prețului ori căror altor mărfuri... Taxa dar a dobendei am lasat-o liberă, tot cum era până acum in Codul civil. Și dacă această taxă a variat, dacă ea a fost a dese ori prea mare, causa. n’a fost in lipsa de legi care ar fi limitat-o, ei în lipsa de institute de credit; causa a fost că capitalurile erau scumpe prin ele înșile—etc?’ Vedi MoHitoritl o/irifi- i-ia/, Ioi-d tupi'â dt. Chestiunea de a se ști dacă dobânda treime sau nu să ¹ fie liberă, este, ce e dreptul, controversată între economiști,¹’ însă eu toate că unii ar voi ca legea să fixeze un maxi- ' .bmlrovei-sa i care Jiber- :ttdoben- lei n dat loc.. 392 CODUL CIVIL.—CARTEA. III.—TIT. III.—CAP. VIL—DOBENDĂ. merciant este mai expus la perderea capitalului sân: și 2° Dreptul străin. Art, 247 C. german. Art. 1832 C. italian. mum pe care părțile să nu'l poată întrece, mai cu samă în materie civilă )cpr. Guillouard, Preț, 111; N. Villiaume, Emiteau tr- d’EcMiomie politiqw^ 1, § 4, p. 321 urm., etc.), totuși majoritatea autorilor sunt pentru libertatea absolută a dobendei, fiind că, precum foarte bine a dis V. Boercs- cu în discursul sus citat, capitalul este o marfă a cărui preț nu poate in principiu fi fixat de mai ’naiute de legiui- tor. In acest din urmă sens se pronunță, cu drept cnvent, Turgot, Bentham, Stuart Mill, Molinari (Cours d’Economie poUtiqne, ed. a 11-a, 1, p. 333 urm.), J. B. Say (Tr. d’Eco- nomie politiqit°₇ p. 418 urm.), Baudry et Waltl (Preț, 812), Wolowski, Pani Leroy Beanlieu, etc. Veții și Ar. Pascal, Caseta tribun., anul 1861, No. 8. De aceea, libertatea dobendei este mai pretutindene le- gea comună. Astfel este, de exemplu, în Anglia țbiU din 10 aug. 1851) (cpr. Trib. civ. Paris, 12 mai 1885, Journal de dr. internat., tom. 12, anul 1885, p. 305 și Er. Lchr, Droit citii ungluis. 524 și 870) ; în Olanda (L. din 22 dech. 1857 și ari. 1804 C. C.); în Rusia (Ucaz din fi martie 1879, promulgat de Senat la 10 april 1879) ; in Danemarca (L. din 6 april 1855): în Belgia (L. din 5 mai 1865); iu Ita- lia (art. 1831 C. C.); in Spania (L. din 14 martie 1856 și art. 1108, 1755 C. C. din 1889); în Portugalia (art. 102 C. corn.); in Norvegia (L. din 1857); în Suedia (Leg. din 1864); in Austria (L. din 14 iunie 1868) ; iu Ungaria și în Elveția, in cele mai multe cantoane (L. genoveză din 7 fevr. 1857) ; în Erancia, însă numai in materie comercială (L. din 12 ianuar 1886), etc. Aceiaș soluție este admisă, afară de mici excepțiuni, și in America. Vedi legile ci- tate de Baudry et Wahl, Preț, p, 433, ud notam. Noul Cod german admite, conform legilor anterioare, libertatea dobendilor atât in materie civilă cât și in ma- terie comercială (art. 246), însă art. 247 permite debitoru- lui, care ar fi stipulat o dobândă mai mare de 6° de a restitui capitalul după șase luni, prevenind pe creditor șase luni înainte, părțile neputend prin convenția lor să renun- țe la această facultate acordată debitorului, nici s’o res- trângă. Această disposiție nu se aplică însă obligațiilor la purtător. „Et cin bobercr Zinssats als tecii* vom Hmidert fur dus luhr verehibart, sa kann der Schuldner narii dem Jb- Icmfe m wks Monaten da* Kapital unter Einbidtung einer Kândiffung^friat mi seeb* Monaten litndiyen. Das Kiindi- gungm-echt kann nwht durch Vertrag ansgenMofsen oder be- schrilnft uerden. — Dine Vor»chriftm gelten nicld fur Schuld- tersdireibungen «uf den Imbaberf Codul italian are o disposiție aproape identică. Art. 1832 din acest Cod, permite tot-deauna debitorului, după cinci DEESPBE DOBENDĂ.—CONSIDERAȚII GENERALE. 393 pentru că, în comerț, banii produc un folos mai mare: Phiris valet pecitnia meraibiris. (Cpr. Baudry, ÎL 898'). Așa dar, părțile pot stipula astădi ori ce dobenda ‘L remănend însă ca ea să iic redusă de judecători, de câte ori ar constitui o clausă penală deghisată sau ascunsă-ț. R₁,₍ₗᵤ₍.Pᵣc.L Dacă dobenda a fost stipulată prin convenția părților dobemidor și este excesivă, nimic mai simplu: judecătorii vor apreria după împrejurări dacă asemene dobândi constituise o clan- ]ST9. să penală deghisată. Dacă însă procentele au fost puse în capete ³k dovada va li foarte anevoioasă și nu va putea cele mai multe ori li făcută de cât prin jurementul creditoru- lui, ceea ce va face adese-ori ca chestiunea să fie compro- misă, pentru că cine își face o profesiune de a se folosi ani dt- Iu dftfa etndrar!uhu, dop» fln^ue unui dul ronfrallo. să restitueasca sumele pentru care s’a stipulat o dobenda urni mare de cât acea legală, chiar dacă el ar ti renunțat la a- ceastă facultate, mm oxhtute 'piahiuei /nitlo contra vio. El trebue insă să previe înscris (per iserllto) pe creditor sase luni înainte, acest avertisment, aducând de drept renunța- rea la termenul care a mai remas a curge: „ți Wâh pro- duet'- di dirifto lu■ rutunzw uliu pil), lunyumora conmiibi". Vedi și art. 574,575 din C. bulgar, citate n/nr, p. 417, ud notam. ’) Acest principiu nu este admis de legiuitorul francez de Umiruiu cât in materie comercială. (L. din 12 ianuar 1886, publi- dreptul cată in 1). P. 86. 4. 33). In materie civilă, legea din 3 sU’!l,ⁿ- sept. 1807 și din 19 dechem. 1850 fund încă în vigoare, împrumuturile oblei u uite cu o dobândă mai mare, de 5";,, constitnesc delictul de usură, Legile asupra ușurei au fost desființate in mai toate legislațiunile moderne, de ex,, în Austria (L. din 14 iunie 1868), in Germania (L. din 12 mai 1866 și din 14 nov. 1867), în Olanda (L. din 22 dech. 1857), în Anglia (L. din 10 aug. 1854), in Italia (art. 1831 C. C.), în Spania (C. penal revisnit la 1850), etc. Vedi ra- portul deputatului dozmi, în D. 1’. 86. 4. 32, ml nobuu. — In Austria insă, o lege din 28 mai 1881 și în Ungaria, o lege din 2 mai 1883, inaplicabile în materie comercială, pedepsesc pe toți acei care abuzează de libertatea doben- dilor pentru a exploata pe imprumntiitoriî care nu se pot apara. Tu Belgia, părțile sunt libere de a stipula ori ce dobândă convențională (L. din 5 mai 1865), insă art. 494 din Codul penal pedepsește ușura obicinuită când împru- mntătovul a abusat de slăbăciunea și pasiunile 'împrumuta- tului. Cpr. și art. 138 din noul Cod german, citat .-mpră, p. 283, n. 1. Ar ti de dorit că asemenea penalitate să lie in- trodusă și în legislația noastră. -) Vedi sujuA, p. 286, t. și n. 4; 390, t. șin. 3, și infra, p. 399, t. și n. 4. :ⁱ) Cpr. art. 1344, 1345 C. Calimach, citate p. 390. 394 CODUL CIVIL.- CARTEA IIL-TIT. III.—CAP. VIL-ART. 1088. de inexperiența și nevoile altuia, nu-și va face, cu bună samă, nici un scrupul de a ii sperjur. Renunțarea Se poate chiar întâmpla ca debitorul să fi fost silit iVadmîsî^ ^aca ⁿⁿ materialmente a renunța de mai îna- litatc. iute la deferirea jurământului, așa în cât el să fie lipsit și de acest mijloc de probă. Asemenea renunțare avend însă de scop ascunderea unei fraude la lege, tribunalele, cu bună samă, nu o vor admite, pentru că, după cum foarte bine dice tribunalul din Iași, s’ar rădica, în asemenea caz, debitorilor nenorociți singurul mijloc ce ar mai avea dea se apara contra lăcomiei cămătarilor¹). Aceste considerațiuni generale asupra dobendei fiind expuse, să venim acum la art. 1088, care, pentru obliga- țiile ce au de obiect o sumă de bani, stabilește o îndoită derogare de la regalele generale asupra fixărei daunelor interese. Art. 1088. — La obligațiunile care au de obiect o sumă oare care, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde de cât dobânda legală, afară de regalele speciale in materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să tic ținut a justifica despre vre-o pagubă ; nu sunt debite de cât din dina cererei in judecată, afară de cașurile în care, după lege, dobânda curge de drept. (Art. 399, 400, 420, § 2, 1046, 1078,. 1079, 1081, 1504, 1550, 1586. 1589 modif. prin L. din 9 dech. 1882, 1669 C. C. Art. 43, 335, 380 C. eoni. Art. 1153 C. fr.). Inexactîta- Alai înainte de toate trebue să observăm că, pe când tea de text. ₒpțigațiile de a da sau de a face, creditorul are drept la daune atât pentru inexecutarea obligațiunii cât și pen- tru întârzierea execuțiunei (art. 1082), în obligațiile care au de obiect o sumă de bani, nu poale să fie vorba de daune compensatorii, adecă datorite pentru inexecutarea propriu dise a obligații, de și textul nostru (art. 1088) vorbește dc inexecutarc, ci numai de daunele moratorii, ade- că datorite de debitor din causă că el nu’și a îndeplinit obligația Ia timp, propter Dioram debitorii. Daune mura- In adevăr, daunele datorite pentru inexecutarea obli- umi gații, numite compensatorii, nefiind de cât o compensare bănească a pagubei suferite de creditor prin inexecutarea 9 Cpr. Trib, lași, 15 decliembrie 1898 (D. G. Maxim președ.). Curierul judiciar din 1899, No. 2. r DAUNE ÎN OBLIG. CARE AL’ DE OBIECT SUME DE BANI.—ART. luSS. 395 obligații debitorului, obligația de a da sau de a face se trans- formă în bani, și în locul unei prestațiuni în natură, cre- ditorul dobândește o executare în bani, transformare care, din capul locului, este tăcută, sau mai bine dis, este cu neputință de câte ori obligația primitivă consistă ea însuș în o sumă de bani. Nu poate deci să tic vorba, în specie, de daune-interese compensatorii, ci numai de daune mora- torii, adecă care resultă din întărdierea adusă în execu- tarea obligații, care daune. în lipsă de o convenție ex- presă, sunt cârmuite do regula specială statornicită de art. 108S. Textul nostru este deci greșit când vorbește de dau- Greșaia de nele interese datorite pentru inejcecufana obligații, căci el rc’tJ’cne. nu trebue să vorbească de cât de daunele care resultă din inexecutarca la timp, sau mai bine dis, din întărdierea adusă executărei obligații, așa precum se exprimă art. 1153 din 0. francez și art. 1231 din Codul italian lj, Codul Calimach este deci mult mai exact când vorbește de do- bcndile datorite pentru prehuipirea plății (art. 1760 și 17G3, in ^ne). BIT Dai’ aceasta nu este singura deosebire ce există între iiern-jre de obligațiile de a da si de a. face si acele care au de obiect la dreptul ” r ' . ’ , * COllitm. o suma de bani. Art. 1088 mai tace încă, m privința a- cestor din urmă obligațiuni, si alte derogațiuni la regulele generale privitoare la lixarea daunelor interese. 1. In adever, pe când in obligațiile care nu au de Dreptul cre- obiect o sumă de bani, daunele moratorii variază după 'Imn-nim la . ᵥ uobcuda. Ir- pagubele ce întărdierea executărei obligații a adus creai- torului, în obligațiile care au de obiect sume de bani, cre- ditorul, ori care ar ii dauna ce el ar ti suferit, nu poate, dacă ei n’a stipulat o dobândă convențională, să ceară cu titlu de daune de cât dobenda legiuită a sumei datorite, adecă 5 ”/„ în materie civilă și G '7₍₁ în materie comer- cială și decisiunea care ar condamna pe debitor la o ') Cpr. Baudry, II, 897. Thiry, II, 634. T. Hm’, A II, 153. Demolonibe, XXIV, 612. Laurent, X\ I, 306. Demaute, "V, 70 bis I. Vigie, Tlj 1275 Arntz, III, 79. Bm’iat st. Prix, II, 4277. Marcade, IV, 528. Baudry et Barde, I, 494. Pand. fr., I, 2152. ²) Legea din 9 dechembrie 1882. 396 CODUL CIVIL.—CARTEA III.—TIT. III.-CAPIT. VII. —ART. 1088. sumă mai mare ar ii casabilă pentru violarea art. 1088 Art. 1085. 1086 nu se aplică deci la obligațiile care au de obiect o sumă de bani - j. Se poate întâmpla, ce e dreptul, ca creditorul, prin neplata la timp, să fi suferit o daună mai mare de cât a- ceea pe care o dă legea, în care caz el va fi în pagubă: dar se poate întâmpla și contrariul, adecă ca creditorul, care ar fi primit banii la timp, să‘i ii pastrat în ladă, sau chiar să'i fi pcrdut ori cheltuit, în care caz el va ti în câștig. In ori ce caz. posiția sa este destul de favorabilă în- tru cât el are drept la dobânda legală, fără a ii ținut de a justifica vre o pagubă (art. 1088, 2). Apoi, dacă el nu se mulțămea cu dobânda legală, nu avea de cât să stipuleze o dobândă convențională, potrivită însă, ca să nu fie considerată ca o clausă penală deghisată (art. 1 L. din 20 fevr. 1879); și dacă na făcut-o, vina este a Ini. Prin urmare, el nu se poate plânge. Disposiția art. 1088 este deci rațională, și în lipsa ei. judecătorii ar fi dat o hotârîre arbitrară, neavend nici o normă pentru a putea aprecia dauna suferită de creditor prin neplata capitalului la timp ³). Art. 228 C. german. Art. 1298. J) Cpr. Cas. rom. și Cas. fr. Bulet. Cas. S-a I, 1875, p. 113. D. P. 81. 1. 150. 1). P. 78. 1. 474. — Judecătorii ar putea însă, pe lângă dobeuda legală, să acorde creditorului dau- nele ce el ar ii suferit prin contestația vexatorie și de rea credință a debitorului.Cas.fr. și C. Cliamberv. IJ. P. 92. 1. 224, 272 și 566. D. P. 79. 2. 219. Cpr. Cas. fr. D. P. 98. 1. 22 și 391. 1). P. 99. 1. 85. Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1879, No. 32. Vedi și tom, V, p. 407, t. și n. 2, 408, etc. T. Hnc, VII, 155. Marcade, IV, p. 439, n. 1. Laurent, XVI, 309 urm. Pand. fr., I, 2176. Aubry et Rau, IV, § 308, p. 108. Noul Cod german are o disposiție expresă, datorită co- misiunei parlamentare, pentru a opri acțiunile vexatorii și de rea credință : «Este oprit de a exercita un drept, dice art. 226 din acest Cod, când exercițiul lui nu poate avea alt. scop de cât de a aduce altuia o pagubă". „Die Ausilbuiuj eint-s Tiechtes ist umiddssicf, icemi gieuur den Zireck haben katm, einem Anderen Schaden ziizufugen*. Cpr. Landrecht fur die Prmssișchen Stuaten din 1 iunie 1792, I, VI, § 37 si I, VIU, j; 27. ²) Cpr. Baudry et Barde, I, 496. Pand. fr., I, 2158. ³) Un alt caz în care daunele sunt anume statornicite de le- ge, și in care ele nit pot fi mai mari, este acel prevedut de art. 1298. In adever, după acest text, de câte ori s’a încheiat un DAUNE ÎN OBLIG. CARE AU DE OBIECT SUME DE BANI.—AHT. J0b8. 397 Eată pentru ce o găsim și in Codul Calimach 'î Noul Codul (.'ali- Cod german are însă o disposiție contrară, care n’a fost admisă de cât în urma ccrerci camerelor de comerț din ni a eh și Co- dul german. Germania și care este criticata-). Cu toate acestea, regula statornicită de art. 1088. du- Exeepimni pă care creditorul unei sumi de hani nu poate să ceară cu titlu de daune de cât dobenda legală a sumei datorite, sufere cxcepțiunc în materie comercială. în materie de fi- dejusiune și de societate. 1° Prima excepție se referă la regnlele relative la Materie co- materia cambiilor iart. 335 urm. Cod. com.). în care x / > nil. ----- 336 C. com. contract cu dare de arvona (convenție accesorie care pre- supune validitatea convenții principale), partea care nu este in culpă și care nu cerc executarea contractului, tre- bue să se niulțiimeascâ. cu arvona ce a primit, sau s’o în- toarcă îndoit, dacă ea este iu culpă, fără ca partea nevi- novată să poată cere daune mai mari, pentru că arvona este, in asemenea caz, o evaluare și o lichidare convențio- nală a daunelor causate uneia sau altei părți prin ueexe- cutarea contractului. .Aceasta este teoria lui Potliier, pe care autorii (Iodului Pan urihat în loWîiLGivBastă i^rmnță. (’pr. C. Craiova, din 1895. No. 37. Vedi și suprit. p. 298, text și nota 3. 9 La împrumuturi, dice art. 1763, in fine, din Codul Calimach (1336 C. austriac), n’a re voe judecătorul să hotărească pentru prelungirea plății o globire covârșitoare legiuitelor dobcndii: și art. 1760 din acelaș Cod (1333 C. austriac) adaogă: „Paguba pe care datornicul a pricinuit creditoru- lui sen prin prelungirea alcătuitei plăți a capitalului, se răfuește cu plata dobânzilor legiuite.“ Im Romani, acei condamnați a plăti o sumă de bani, care n’o plătise in timp de 1 luni, plăteau o dobenda de 12°/₀ „c.mtisunas ușura* exirfi prircipiuius". L. 2, Cod., 7,51, De usuris rei judieufie. -) Cpr. Baudry et Barde, I, 591. Saleilles, BidMin Hiunsuel de h/ wirfe de ler;isi. eînnpurie, anul 26. p. 781 urm. „Datoria unei sumi de bani, dice art. 288 din acest Cod, produce o dobenda de 4'6, pe. an în urma punerei în intărdiere. Dacă însă, pentru o altă causă, creditorul are legiuit temeiu de a cere dobândi mai mari, el poate s’o facă, fiind că cere- rea unor daune interese mai mari nn este oprită¹¹. „Eine (ieldschidd tsf irulmutl des Verzmjs inii cier cont Hundert fur dus luhr ut rnrziușen, Hanii der (Hihtb'np’r tins tineni auderen Heddstjimitde hohere Zinsen cerlauțp’u, st) sind diese fwtzurntricltteil¹¹. Art. 1760, 1763 Cod. Calimach. Dreptul ro- man. Art.. 288 C. german. 3 98 CODUL CIVIL—CARTEA IIL—TIT.IIL—CAP. VII.—ART. 1088. Codul de comerț derogă de la dreptul comun căci, în principiu, atât în materie comercială cât și în ma- terie civilă, regula este că creditorul unei sume de bani nu poate să ceară și să dobândească drept daune de cât tot dobânda legală cu această deosebire însă, că în materie comercială, dobânda curge de drept fără nici o punere în întărdiere (art. 43 C. corn.)³). Fidejusiune. 2° A doua excepțiune este relativă la fidejusiune. In Art. 1069,ₐᵣₜ §3 prevede că fidejusorul, care a plă- tit pentru debitorul principal, are regres în contra acestui din urmă atât pentru dobenda ce a plătit, chiar când da- toria nu producea dobenda, cât și pentru daune interese, dacă se cur in ⁴). Societate, /rt. l;>04. 3° A treia excepție, pe care textul nostru o prevede anume, ca și art. 1231 din Codul italian, și pe care tex- tul francez n’o prevede, este relativă la contractul de socie- tate. In adever, după art. 1504, asociatul care era dator *) Această excepție însemnează deci că, la caz de neplata miei cambii la scadență, posesorul ei este în drept a trage o contra-canibie asupra trăgătorului sau unuia din giranți, și fiind că negociarea acestei noi cambii atrage uoui chel- tueli, el va putea să încaseze aceste clieltueli, cu toate că ele ar întrece dobenda legală a sumei neplătite. Cpr. Po- thier, TI, 171. T. Huc, VII, 154. Baudry et Barde, I, 499. Larombiere, I, art. 1153, No. 16. Aubry et Sau, IV, § 308, p. 107, n. 46. Masse, Dr. comut., III, 1707. Lyon-Caenet. Renault, Dr. cam., IV, 383 urm. Tlialler, Dr. eomm., 1327 urm. Pand. fr., I, 2198. Demolombe, XXIV, 621. Laurent, XVI, 313. Demante, V, 70 bis 111. Thiry, II, 634, in fine. Pand. fr., I, 2197, 2198. ²) Vedi autorii citați în nota precedentă. — Curtea din Col- mar (8 iulie 1841) generalisănd disposiția art. 1088, a de- cis că ea nu se aplică în materie comercială, însă această decisie a fost cu drept cuvânt casată. Vedi D. P. 45.1. 362. ³) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1886, consid. de la p. 237. Bulet. S-a II, 1896, p. 632. Vedi și »upră, p. 363, n. 4.—In Codul corn, fr., simpla expirare a termenului nu este în principiu suficientă pentru a pune pe debitor în întăr- diere. Vedi Lyon-Caen et Renault, Dr. mmm., III, 32. Cas. fr. D. P. 94. 1. 49. Cu toate aceste, chestia este acolo controversată. Vedi Baudry et Barde, 1, 509, n. 2. ⁴) Este de observat că art. 1669 nu reproduce întocmai tex- tul corespundetor francez (art. 2028). Această schimbare de redacție este împrumutată de la Codul italian (art. 1915). 399 DAUNE ÎN OBLIG. CARE AUDE OBIECT SIAIE DE BANI.—ART. luSS. a pune în comun o sumă de bani și care n'a adns-o, re- mâne debitor do drept și tara nici o cerere, de dobenda acestei sume, din clina în care trebuea s’o plătească, fără ' a fi scutit și de pluta de daune interese. dacă s'ar cuveni '). Aceiaș soluție este aplicabilă și în privința suinelor ce J unul din asociați ar fi luat din casa societăței în folosul î seu particular. In ambele ipoteze, dobenda legală n’ar ti fost sufi- cientă. scopul unei societăți iiind de a dobendi prin uni- rea capitalurilor foloase superioare acelora pe care pot să le producă capitalurile isolate ²'l. 4“ In tine, nu mai încape îndoială, de și textul no spune, că art. 1088 nu va mai ti aplicabil de câte ori păr- țile, prin convenția lor. au tixat daunele la o sumă mai mare de cât dobenda legală ³): destul este ca această do- bendă să nu ascundă o dansă penală, căci, în asemenea cașuri, judecătorii ai’ putea s'o anuleze, și să condamne Convenția părților. pe debitor numai la. dobenda legală, dacă datoria a deve- nit exigibilă în urma promulgărei legei din 20 fevr. 1879 J). II. Art. 108K mai fadecincă o derogare deda drep- Creditorii] tul comun în privința obligațiilor care au de obiect o sumă™ de bani, căci, în aceste din urmă obligații, creditorul arevreopiignbâ. dreptul la dobenda legală sau la acea convențională, dacă^Jj', asemene dobenda a fost stipulată, fără a fi ținut de a tm w-mnn.’ justifica vre o pagubă țart. 1088, § 2j, pe când, la caz de inexecutarea unei obligații de a da sau de a face, el nu poate să- ceară și să dobândească daune de cât stabi- lind că întărdierea debitorului i-a adus o pagubă oare care. Legiuitorul de astă dată a tixat dauna de mai îna- inte, comine par une espece de forfait, după cum se expri- i) și art. 1504 a fost puțin schimbat în redacția sa tot după Codul italian (art. 1710). ²) Cpr. Baudry et Barde, I, 499. Baudry et Wald, Sec/Cf, 181. T. Huc, VII, 155. Troplong, SWf/e, II, 541, 542. •) Cpr. C. București, Dreptul din 1881, No. 24 și din 1891, No. 82. Vedi Pand. fr. T, 2201, și autorii citați acolo. ⁴) Cpr. C. din București, Dreptul din 1891, No. 82 .— Înaintea legei din 20 fevr. 1879, care anulează clausa penală in contractele de împrumut și de prestațiuni în natură, păr- țile puteau stipula o dobenda cât de mare, și judecătorii nu puteau s'o anuleze, fără a viola art. 969 și 1066 urm. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I, anul 1879, consid. de la p. 203 urm. 400 CODUL CIVIL.—CARTEA IIT.-TIT. III.—CAP. VIL—ART. 1088. mâ Pothier (II, 170), pentru a curma, dificultățile la care ar fi fost expuși judecătorii în aprecierea determinărei ei *). Altă deroga- UT. Tn fine, ultima derogare pe care art. 1088 o de Ja dreptul comun, și pentru care nu se poate da nici Cererea in un motiv serios, de și unii s’au încercat a o justifica’²), judecata. ₑₛₜₑ ᵣₑiₐț,iV£t la punerea in întărdiere. In adever, pe când în obligațiile de a da sau de a. face, o simplă somație ex- trajudiciară constitue o punere în întârziere suficientă (art. 1079), în privința obligațiilor care au de obiect o sumă de bani, legiuitorul nu se mai mulțămește cu o notificare, ci prescrie o cerere în judecată (art. 1088, țț 2, 1586)³), ') Cpr. Baudry et Barde, I, 500, 501. Baudry, II, 899 și toți autorii. Aceleași principii sunt admise și in noul Cod ger- man (art. 288). “) Demolombe (XXIV, 625), Demaute (V, 70 bis VI), Vigie (II, 1280), Thiry (II, 634) și alții, se încearcă a justifica necesitatea unei cereri în judecată, dicend că dobenda mo- ratorie putend să mărească datoria într’un mod considera- bil, legiuitorul n’a putut de astă dată să se mulțumească eu o simplă notificare, ci a prescris o punere în întărdiere mai energicăPEa¹ aceasta w h-espnnde însă cu drept cu- vent că un comandament prealabil (art. 496 urm. Pr. civ.), sau o recunoaștere din partea debitorului (art. 1865, § 3) ar fi tot atât de energice ca și cererea în judecată, și cu toate acestea, ele nu sunt, după lege, suficiente, pentru a constitui o punere în întărdiere. Prin urmare, nu era nici o rațiune de a se distinge intre daunele interese ordinare și acele datorite în baza unei obligațiuni, care are de obiect Art. 284 c. o sumă de bani. De aceea, în noul Cod german (art. 284, german. § 1), o simplă somație din partea creditorului produce a- eelaș efect ca și cererea in judecată. Cpr. Laurent, XVI, 320. Baudry, li, 900. Mourlon, II, 1155, nota 1. T. Hue, VII, 156. Baudry et Barde, I, 506. Eată cum se exprimă textul sus citat din Codul german : ^LeisM dar Sckuldner auf eine Malmnng den Glăuhigcrs nicht, die nach dem Ein- tritfe. dar EdUigkeit erfolgt, no koînnit ar durch die Mahnung in Verzug. Jder Mtdtnnng stelit die Erhebung dar Kluge auf die Eeidung soirie die Ziuddlnng ei nes ZMtmg$befehls ini Mahnverfahren gle îeh“. ³) Remâne însă bine înțeles că părțile sunt libere de a con- veni că dobenda va fi datorită în virtutea unei simple so- mațiuni extrajudiciare, și chiar de drept tară nici o pu- nere in iutărdiere (art. 969, 1079, punctul 2). Demolombe, XXIV, 644. Larombiere, I, art. 1153, No. 39. Pand. fr., I, 2345. T. Hue, VII, 161, in fine. Baudry et Barde, 1, 522. Vigie, II, 1284. Vedi și infră, p. 407. DAUNELE ÎN OBLIG CALE AL DE OBIECT SUME DE BANE—AHT. 1088. 401 | ceea ce însemnează că, în obligațiile care au de obiect suine de bani, dobânda va curge de la introducerea acțiu- nei, ear nu numai de la pronunțarea hotărirei pl. Pentru ca cererea în judecată prescrisă de art. 1088 Condițiile ce și introdusă fie înaintea tribunalelor ordinare, lie înaintea î^nească ____ cererea în judecată. >) Cpr. Gas. rom. Bulet. S-a I, 1878, p. 292. Bulet. anul 1882, p. 1152. Bulet. 1883, p. 1169. O hotărîrc judecătorească avend efect retroactiv din dina cbemărei in judecată (vedi asupra, acestui principiu incontestabil și necontestat, Gar- sonnet, Pr. cit-., 11, § 257, p. 262, 263), dobendile acordate prin acea hotărîre încep a curge de la data. întroducerei acțiunei. chiar dacă hotărîrea nu spune aceasta in mod ex- pres. C. Craiova, Dreptul din 1892, No. 78. Pentru ca, întruni împrumut cu termen, sâ iie nevoe de o cerere în judecată spre a face să curgă dobenda moratO' rie, se cere însă ca părțile să fi păstrat tăcerea in privin- ța dobendei, adecă să nu ti stipulat nici o dobendă con- vențională (cpr. C. București, Dreptul din 1887, No. 7), căci dacă împrumutatul s’a obligat a restitui suma împru- mutată. intrun anume timp și a plăti dobenda convențio- nală pănă la acea epoca, aceste dobemli continuă a curge, la caz de neplată la timp, și dnpă expirarea termenului stipulat, fără ca să fio nevoe de o cerere in judecata, și aeeada chiar duca d na di* ea cu plăti dobenda d după ex- pirarea teruteHtdui. ,«m până lu deplină achibire, de oarece, în lipsa unei anume stipnlațiuni, nu se poate admite că un împrumut pentru care părțile au stipulat dobendă, să se transforme, după expirarea termenului, intr'uu împrumut gratuit. Vedi in acest sens, Cas. rom. C. București și Cra- iova, Bulet. Cas. S-a 1, anul 1888, p. 545. Bulet. 1889, p. 1042. Bulet. 1892, p. 563. Dreptul din 1887, No. 41. Drep- tul din 1891, No, 49 și 82. Dreptul din 1894, No. 72. Cas. fr., 10 mai 1837. Repert Dalloz, Preț a ndirete, 28, n. 3. Art. lâSd. Laurent, XXVI, 516. Aubry Repert. Dalloz, Pref 9 interet. et Rau, IV, § 394, p. 601. 28. Fuzier-Herman, II, art. ‘Preț, art. 1905, No. 9. GuiUouard 12 e Rolland de Villargues, Repert., v" Intcret- 141. Mer- «ea- lin, Repert., v" Iute n-t*, § 3, No. 12, t. VIII, p. 524 urm. și Qiust. de drod, t. IV, luxcripfion liypvtldeaire, țț 1. Du- vergier, XXI, Du preț, 257. Cpr. art. 6, partea II I, capit. 10 din Codul Caragea, unde se dice : „Cel ce e dator bani Cod. Cm⁻a- fără dobendă, insă cu soroc, acela după soroc e dator și gca' dobendă". Contră C. Iași (decisie casată). Dreptul din 1888, No, 23. C. Bourges și Bordeaux, Repert- Dalloz, Preț ă intercts, 29, n, 1 și 2. 26 402 CODl'L CIV.—CARTEA IIL—TIT. III.—CAPIT. VIL—ART. 1088. arbitrilor, la caz de compromis (art. 339 urm. Pr. civ.)¹), să facă să curgă dobenda, trebue să fie făcută în formele prescrise de lege, pentru că un act nul în privința forme- lor neavend existență legală, este lipsit de orice efecte-). Acțiune pre- matură. ce- rere de se- chestru. etc. Cererea de n fi eolocat iu- ti'u u ta- blou de or- dine. Art. 7G8 unu. C. eoni. Redamațin torni ulată înaintea ar- bitrului se- zisat de o- p erați ile li- nei împăr- țeli. ') Cpr. Bandry et Barde, 1, 517. Cas. fr. D. p. 47. 4. 367, No. 7. a) Bandry, II, 902. Pand. fr., I, 225(1 urm. T. Huc, VII, 156. Laurent, XVI, 324. Demolombe, XXIV, 630. Larombiere, I, art. 1153, No, 25, 26. Garsonnet, Pr. cir., II, § 257, p. 263. Baudry et Barde, I, 516. Aubry et Rau. IV, § 308, p. 98, t. și n. 16. Cpr. Cas. fr. D. P. 88. 5. 286. No. 3. — Contrin. Carre-Chauveaii, Loist de lu proced. cir., I, p. 277, asupra art. 59. Vedi și supra, p. 362. O acțiune pre-matură făcută înainte de expirarea ter- menului unui împrumut n’ar face să curgă dobenda mora- torie (O. Iași, Dreptul din 1888, No. 23), nici cererea fă- cută pe calea gracioasă (Cas, rom. Bnlet. S-a 1, anul 1889, ultimul consid., p. 58), nici cererea unui sechestru (Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1879, p. 874). Cererea de a fi colocat într’un tablou de ordine a credi- torilor este însă o cerere in judecată in sensul art. 1088 și face să curgă dobenda moratorie. Cpr. Aubry et Rau, IV, § 308, p. 98, n. 15. Pand. fr., I, 2259. Bandry et Barde, I, 518. — Contru. C. Paris. Repert. Dalloz, ML/ ă intereD, 58, n. 3. Aceiaș soluție este admisibilă, eu toată controversa ce există asupra acestui punct, îu privința producere! sau pre- seutărei titlurilor creditorilor unui falit spre verificare. Această producere făcută conform dreptului comun (art. 768 urm. C. corn.) interpelând atât pe falit și ceialalți cre- ditori cât și pe sindic spre a contesta existența datoriei, echi- valează cu o cerere în judecată și face să curgă dobenda moratorie contra falitului, căci este de observat că doben- dile a căror curs se găsește în suspensie prin falimentul debitorului față cn masa numai, nn încetează de a curge în contra falitului. Cpr. Lvon-Caen et Renault, Dr. codim., VII, 273 și 541. Baudry et Barde, I, 520. Thaller, Dr. 1691. Cas. fr. D. P 93. 1. 538 și nota Ini Boistel. Sirev, 94. 1. 113 si nota lui Labbe. C. Paris. D. P. 94. 2. 109/ Arbitrul sezisat de operațiile unei împărțeli fiind dele- gatul tribunalului (art. 737, 746 C. C. și 694 Pr. civ.), se decide cu drept cuvent că reclamațiile formulate înaintea lui de cătră unul din comoștenitori, are caracterul unei ce- reri în judecată, și in consecință, face să curgă dobenda sumelor cerute din dina formărei acestor reclamaținni. Cpr. Baudry et Barde, I, 519. Aubry et Rau, IV, § 308, p. 98, n. 15. Cas. fr. si C. Caen, D. P. 91. 1. 332. I). P. 50. 2. 177. DAUNELE ÎN OBLIG. CARE AU DE OBIECT HUME DE BANI.—ART. 1088. 403 De aceea, se decide in genere că cererea în judecată Cererea a- adresatâ unei instanțe incompetente, suficientă pentru a întrerupe prescripția (art. 1870 ) și pentru a face să curgă competente, dobenda de câte ori o simplă somație poate să producă acest efect (art. 1079) n’ar face să curgă dobenda mo-Controversă, ratorie în specie, pentru că legiuitorul nu face excepție. în această privință de cât în materie de prescripție (art. 1070)-). Naște însă întrebarea dacă, pentru a face dobenda moratorie, este de ajuns ca creditorul să curgă Creditorul X are dreptul să ceară jₙ Uoliemia capitalul, fără a pomeni de dobenda, sau dacă el trebue să pmratone ceară și dobenda? După o părere, contrară jurisprudențeireroi^în ' d' celei mai recente, se susține că cererea în judecată nu deeatru eu face să curgă dobenda de cât dacă creditorul a centf-o prin evrut'o (tcfiunea sa, și partisanii acestui sistem se întemeiază pe însuș îⁿ acțiunea textul art. 1088. care prevede că daunele interese ('do-Cnutroversâ. benda moratorie i nu sunt datorite de cât din (lina cerere) in judecată; de unde ar resultă că ele trebue să fie ce- rute, și aceasta cu atât mai mult cu cât textul nu vor- bește de capital. Apoi, în favoarea acestui i^țem se mai invoacă încă art. 1046. care nu este de cât o aplicațiune a acestui principiu, și care prevede că cererea de dobândă făcută în contra unuia din debitorii solidari, face să curgă dobenda în contra celorlalți: de unde resultă că, în ase- mene materie, dobenda trebue în ori ce caz să fie cerută ³). J) Vedi autorii citați supră, p. 362, u. 5. -i Baudry, TI, 902. Baudry et Barde, T, 516. Demolombe, XXIV, 631. Laurent, XVI, 324. Demante, V, 70 bis VIL Aubry et Rau, IV, $ 308, p. 98, t. și n. .16, care, in edi- țiile precedente, susținuse părerea contrară. Larombiere, 1, art. 1153, No. 26. Garsonnet, Pr. cir., 11, § 257, p. 263, 264. Caillenier, Des iutereis, p. 108. Baud, fr., I, 2252. T. Huc, VII, 156. Vigie, II, 1281. Tot în acest sens este și (urisprudența, Vedi D. P. 49. 2. 137. D. P. 55. 3. 2. D. P. 56. 5. 256. D.’P. 58. 2. 52. I). 1’. 67. 3. 13. D. P. 88. 5. 286. Laurent (lan siipră cit.) ne atestă că și jurispru- dența belgiană este tot în acest sens. -■ iw'rm Carre- Chauvean, Lot» de tu prwed. civ. (ediția din 1880), I, p. 277, v" Ajonrnement. Duranton, XXI, 265. Idem. 0. Paris și Orleans, Repert. Dalloz, Preț ă hderi'ts, 61. ³) Cpr. T. Huc, VII, 158. Demolombe, XXIV, 626, 627. Au- bry et Ban, IV, § 308. p. 98, t. și n. 13. Demante, V, 70 bis VII. Acollas, II, p. 802. Bugnet asupra lui Pothier, II, p. 83, n. 1. Thiry, ÎI, 634. Vigie, II, 1282. Caillenier, Des 404 CODUL CIVIL.—CARTEA III.-TIT. III.—CAPIT. VIL—ART. 1088. Acest sistem este însă inadmisibil. In adever, dobenda moratorie fiind niște daune interese, după cum aceasta re- sultă din art. 1088, aceste daune nu sunt datorite de de- bitor de cât în urma punerei sale în întărțliere, cu această deosebire că, în materie de obligațiuni, care au de obiect sume de bani, legiuitorul prescrie o punere in întărdiere pe care o socotește mai energică, adecă o cerere în judecată. Această cerere înlocuind somația extrajudiciară, creditorul trebue să ceară judecătorește de la debitor ceea ce el Par fi somat de a plăti, dacă s’ar fi aplicat în specie dreptul comun, adecă art. 1079. Ori, este evident că el nu l’ar soma să plătească de cât capitalul ; prin urmare, el va cere numai capitalul, pentru că numai acesta i se dato- rește în momentul cererei. Această soluție este cu atât mai admisibilă la noi, cu cât textul nostru prevede că dau- nele interese (dobenda moratorie) nu sunt datorite de cât din jiua cererei în judecată, ear nu din jitia cererei, după cum se exprimătextul fr., și fostul nostru profesor Boistel, unul din partisanii sistemului opus, într’o notă recentă și re- marcabilă asupra unei decisiuni a Curței de casație din Francia '), dice, cu drept curent, că daca textul francez ar vorbi de o cerere în judecată, așa precum se exprimă tex- tul nostru, cu bună samă s’ar putea susține că această expresie se referă la cererea principală, adecă a capita- lului, pentru că aceasta este dificultatea de căpitenie între părți. Prin urmare, chiar după părerea partisanilor siste- mului opus, noi avem un argument mai mult pentru a de- cide chestiunea in sensul că creditorul va avea drept la dobenda moratorie din dina cererei în judecată, cu toate că el n’a cerut-o în acțiunea sa. Pentru ca judecătorii să poată condamna pe debitor la această dobenda, trebue însă ca creditorul s’o ceară prin conclusiile sale orale, pentru că nu se poate acorda ceea ce părțile n’au cerut. Aceasta ar constitui un mijloc de revisuire (art. 288 Pr. interzis, p. 108. A. Boistel, nota în D. 1’., 93, I, p. 538. Toullier 1). VI, partea II, 272. Marcade, IV, 532. Massii- Verge, III, § 550, p. 402, nota 15. Cas. fr. I). P. 64. 1. 73. D. P. 69. 1. 406. C. Limoges și Bordeaux, 1). P. 47. 4. 306, No. 5 și 6. Vedi și Pand. fr., I, 2279 urm. ’) VeQi D. P. 93. 1. 538, coloana 2, in Jine. DAUNELE ÎN OBLIG. CARE Al' DE OBIECT SUME DE BANE—ART. 108S. •105 civ.). In acest sens se pronunța jurisprudența cea mai re- centă în Francia și o parte din doctrină ’). Pentru ca cererea capitalului să facă să curgă do- benda, nu este necesar ca datoria acestui capital să fie lichidă, fiind suficient ca existența ci să fie certă ²). Trebue insă ca creditorul să fi precisat în deajuns o- biectul cererei sale pentru ca debitorul să poată opri cursul dobendilor prin oferta reală ce ar face credito- rului s). Cererea în judecată tăcută contra unui codebitor so- Art- lidar debitor principal, sau tidejnsor (art. 1055). face să curgă dobenda în contra tuturor debitorilor iatr. 1040)⁴). De asemenea, urmărirea îndreptată contra debitorului principal face să curgă dobenda contra fidejușorului și ncc-rem, cererea făcută contra fidejusorului face să curgă dobenda contra debitorului principal. Regula statornicită de art. terie de obligațiuni ce au de 1088, după care, în obiect sume de bani, do-'îₐ‘ daunei” benda nu curge de cât în urma unei cereri în judecată «ompensatu- fiind excepțională, trebue să fie strict mărginită la cașul MaeHe™o- anumo prcvăduL adecă la daunele interese care resultă r.itorii. din inexecutarea la timp a unei obligații ce arc de obiect o sumă de hani, și nu poate fi întinsă la daunele com- pensatorii ⁶). ') Cpr. Laurent, XVI, 320. Baudry, IT. 901. Mourlon, II, 1162. Baudry et Barde, I, 515. Delvincourt, II, nota 7 asupra p. 160, p. 534 (ediția din 1834). Pigean, Pr. cir., I, p. 155. (■hauvean sur Carre, /'r. c/r., I, p. 273, 252. Pand. fr,, I, 2282. Labbe, nota in Birey, 94. 1. J14, colotia 3. Garsonnet, Pr. eit., TT, S 255. p. 260. Vedi si I). P. 48.1. 233. T). P. 67. 1. 74 urm. D. P. 77. 1. 209.’ D. P. 91. 1. 358 și 5 313. No. 5. L). P. 93. 1. 538 urm. D. P. 94. 2. 449. -) Argument din art. 1090, după care restituțiunea fructelor, adecă o creanță nelicliidată in momentul cererei, produce dobenda diu dina cererei in judecată. Cpr. Baudry et Barde, I, 521. Masse, Dr. comm., 111, 1688. Laurent, XVI, 323. Aubry et Bau, IV, § 308, p. 97, Larombiere, 1, art. 1153, No. 19. Demolombe, XXIV, 667. T. lluc, VII, 158, in fine. Pand. fr., I, 2286. Cas. fr. D. P. 52. 1.299. D. P. 64.1. 72. *) Baudry et Barde, loco cit. Cas. fr. D. P. 52. 1. 110. ⁴) Venale pricato, 2.77.—Vedi insă Brocher. Pottrs de dr. inlmntf. prin', TT. p. 74 urm. Art. 14. din Anie-proiectul de revis. a lui Laurent și art. 9 din C. italian (dmp. prelimin.) simt, redactate în acest sens. VeQi și art. 58 din C. de comerț ital. eliminat din Codul nostru. Dacă însă părțile ifau lămurit prin convenția lor legea Nedetenni- Ia care ele au înțeles a se supune, judecai orii vor căuta să descopere voința lor probabilă, ceea ce va fi foarte ușor dețilc au înțeles a se supune. 410 COD. C1V.—CARTEA III.-TIT. IIL-CAPIT. VU.-DR. INTERNAȚIONAL. Dacă însă părțile nu aparțin aceleiaș naționalități, sau dacă n’au manifestat nici o voință in această privință, Cașul în care părțile apar- țin aceleiaș naționalități. Cașul in eare părțile nu a- parțin ace- leiaș naționa- lități. Controversă. câte ori ele vor aparținea la aceiaș naționalitate și vor fi supuse aceleiaș legi, căci, în asemenea caz, in lipsa manifes- taținnei unei voinți contrare, cele mai multe ori ele vor fi înțeles, cu bună samă, a se referi la legea lor națională, pe care o cunosc și de care n’au avut, nici un motiv de a se feri. In acest sent Hertius dicea foarte bine (De collisione legam, No. 10): „S'z mfcr daos celebratur, cerbi gratia, paetum, d uterque paciscens nit externus et unius civitatis civis, dubi- tandum nan est actum n talibun secundam legcs patrhe factum in patria talere*. Cpr. Weiss, loco supră cit. Pand. fr., Oblig.., TI, 9967. Laurent, op. cit., VII, 433. Despagnet, Dr. inter- nat., 481. Aubry et Bau, I, Ș 31, p. 107, n. 65. Fmlix-De- mangeat, op. cit., p. 243, No. 101. Vincent et Penaud, op. și loco cit., No. 3. P, Fiore, op. cit., 23. Cas. fr. D. P. 84. ¹ 1. 286. Cpr. art. 5 C. Calimach (4 C. 'austriac). De câte ori însă părțile nu mai aparțin aceleiaș naționa- lități, criteriul de mai sus lipsind, chestia este controversată. 1⁰ După o părere, în asemene caz, obligațiile convenționale vor fi cârmuite de legea personală a debitorului, pentru că, la caz de îndoială, convențiunea. interpretându-se in favoarea sa (art. 983), el are neapărat interes a fi judecat conform acestei legi, care il apără și pe care el e presupus a o cu- noaște mai bine (Demante, 1, 10. bis V. L. Durând, Essai de dr. intern, privi', p. 417 urm.); 2° După un alt sis- tem, admis mai cu samă în Germania, susținut de 8a- vigny, Bar, etc., și care pare a fi fost admis și în drep- tul roman (L. 21, D., 44, 7, De oblig, et «ctiemibus; L. 3, Dig., 42, 5, De rebus audoritat., etc.; L. 19, §2, Dig., 5, 1, De judiciis), obligația va fi cârmuită de legea unde contrac- tul urmează a fi executat, yao ut solvent se obligării (L. 21, Dig., 44, 7), pentru că acolo obligația urmează a fi mate- rialmente realisată. Cpr. Savigny, System des beat, romischen Jiechls, VIII, § 372. Bar, Das infern. Privat rochi, § 66. Story, Conflict of latrs, § 280. Stocquart, Belgigue judiciaire, anul 1888, p. 147. In acest sens s’a pronunțat și Curtea de Casație din Germania (Eeicltsgerichf), la 10 mai 1884. V. Journ. de dr. internat, price, anul 1886, p. 609. —3° In fine, după ultima părere, care mi se pare cea mai juridică, și care este aproape generalmente admisă atât în doctrină cât și în jurisprudență, de câte ori părțile vor avea o naționali- tate deosebită, convenția lor se va interpreta după legea țârei în care ele au contractat (tex toci contractus) (cpr. art. 9 C. italian disp. prelim.), pentru că, după toate probabi- litățile, ele au cunoscut această lege și au înțeles a se re- feri la densa (argument și din art. 980, care prevede că disposițiile îndoelnice se interpretă după obiceiul locului 411 Ț .CONFLICT ÎNTRE LEG. STRĂINE Șl- LEG. ROM.—DR. INTERNAȚIONAL, sau în line, dacă voința lor nu este destul de clar expri- mată, ceea ce se apreciază în mod suveran de judecătorii fondului r), dobânda moratoriu la care va fi condamnat de- bitorul de cătră judecătorii români pentru neexecutarea la j timp a obligațiune) sale, se va determina după legea țârei E în care s’a încheiat contractul, pentru că părțile, în lipsa unei convențiuni contrare, sunt presupuse a fi avut în ve- dete această lege, care cârmuește tot ce este relativ la executarea sau inexecutarea contractului unde s’a încheiat contractul). Cpr, în acest din urma sens: Pand. fr., tMiy., TT, 9971 urm. Weiss, op. cit., p. 632, t. și n. 2. Masse, Ih-, cunun., 1, 599. Lyon-Caen et Renault, Dr. conun., III, 35. Aubry et Ran, I, $ 31, p. 106, Calvo, Dr. intern., II, p. 171. Laureat, VII, 435 urm. Asser et Rivier, op. cit., 33, p. 72 a trad. Schina. Lecasble, op. cit., p. 231. Fmlix-Deinangeat, op. că., I, p. 227, urm. No. 96. Vincent et Penaud, op. cil.,Sa. 9. Demolombe, 1,105. Vedi și t. 1, partea I a lucr. noastre, p. 91. Aceasta soluție este admisă nu. numai de jtirisprudența franceză (v. numeroasele decisiuni citate în Pand. fr., TT, 9971), dar și în țările străine, de ex. iu Austria (C. supremă, 9 iunie 1853); in Germania ■ (Trib, superior de apel Lubeck, 15 fevr. 1858 ; Trib. Leip- zig, 21 fevr. 1871; Trib. snp. corn. Leipzig, 4 dech. 1876); in Italia (C. cas. Torino, 11 martie 1871 și 6 martie 1872; Cas. Napoli, 1 martie 1883) ; in Belgia (Cas. belg. 30 ian. 1879); in Anglia (înalta Curte, 25 nov. 1885); în Suedia (C. sup. din Stockolm, 14 mai 1873); in Portugalia (C. Li- sabona, 3 nov. 1885), etc., etc. Toate aceste decisiuni sunt citate în Pand. fr., TI, 9972, in A. Weis, op. cit., p. 632, n. 2 și în Vincent et Penaud, loco euprd cit. ’) Cpr. Cas. fr. T). P. 84. 1. 286.- Trib. eoni, din Hamburg a decis (17 oct. 1865) că întrebuințarea iimbei engleze în un contract intervenit la Malaga intre un Spaniol și un German, implică din partea lor inteuțiunea de a se supune legei engleze.— S’a decis de asemenea de Trib, din Paris (Sirey, 77, 2, 25), că faptul de a contracta cu un Stat stră- in atrage, în cât. privește efectele contractului, supunerea la legea acelui Stat. In line Curtea din Bruxelles a decis (13 martie 1885) că contractul încheiat în mod regulat înaintea, unui agent consular străin, este presupus făcut sub imperiul legei de care acest agent atârnă. V. A. Weiss, op. cit., p. 628. n.2. Vincent et Penaud. op, si v" cit.. 11,12. T. Huc, I, 162. ’) Bandry et Barde, OMiți., 1, 497. Raudry et. Wahl, Prct, 943. Lyon-Caen et Renault, Dr.eomm., III, 35, p. 33. Despagnet, J)r. internațional, 482. T. Huc, VII, 166, C. Rourges, Re- per t. Dalloz, v’’ 'Organ. , adaugă: ..Dacă creditorul au lăsat să crească dobendile până la suma capitalului, neeerendu-le prin ju- decată, i se stânge dreptul de a mai cere dobenda de pe capital, ear din dina aceea de când au pornit jalobă, poate să ceară de isuoavă dobenda”. In cât privește Codul Caragea, clare următoarea dis- c- posiție : „Nimeni; să nu plătească dobândă la dobendă : ear dacă datornicul mulțâmindu-se va face dobenda capete, și va făgădui pentru toată suma dobenda, atunci să’i plă- tească, căci aceasta nu mai este dobândă la dobenda ci do- bendă la capete. După ce dobendile se vor face tot de *) h«c upertissima Iepe dețimiuiup uiillo modo Hem CHÎqmiH prateriti teinporis, cel fuluri in sortem redi- gere, et iwim iferum ușura* stipula rD. (L 28, iu mediu, Cod., 4, 32, De usuris). Prin excepție la această regulă, dobendile primite de nu mandatar în socoteala mandaiite- lui, sau de un epitrop in socoteala epitropisitului, produceau dobendă, pentru că ele se considerau în manele lui ca un adevarat capital, quio in sorfem computantuc ■ . . et omnis sws efpeitur. (L. 10, țț 3, Dig., 17, 1, Mandat} rd contra ; L. 7 § 12 ; L. 58, §§ 1 și 4, Dig., 26, 7, De adiidnistr. et perinda futorum). Cpr. art. 339, 400, 1544 C. C. -) Vedi Pand. fr., t. VI, v° DmdocDme, 5. ’) Vedi și resoluția domnească din 5 novem. 1842, pusă de Miliail Sturdza pe o anafura. a Cons. administrativ din 1842, care sună în modul următor: „Se încuviințează a se plăti dobendă numai pe capital, ear nu și pe dtddndd*. Colecția Pustia, I, p. 503. 416 CODUL CIVIL.-CART. III.-TIT. III.—CAPIȚ VII.-ART. 1089, o potrivă cu capetele, dobânzile să nu să mai plătească (art. 3 și 4, Capit. 10, partea 3) r]. Cu alte cuvinte, după acest Cod, stipulațiunea ana- tocismului nu este permisă, dar la finele împrumutului, do- bânda poate ii adaosă la capital, și să producă și ea, la rendul ei dobendă, cu condiție insă ca dobânzile acumu- late să nu poată întrece capitalul, soluțiune care, precum am vățlut, era admisă și în dreptul roman ²). Judecata era însă tot-deauna în drept a pronunța condamnarea la dobendă pănă în momentul achitatei, cu toate că această dobendă ar fi trecut peste îndoit ³). ^a^AiT După Codul actual (art. 1089), care reproduce, în a- ios9⁻ c. c. coastă privință, principiile admise de Codul francez, do- și benda datorită pe timpul trecut poate produce dobendă sau prin cererea in judecată, sau prin convenția părților, destul este ca, în cerere sau în convențiune, să fie vorba de do- bândă datorită pentru un an întreg sau pentru mai mult timp⁴), C. tpsiJant. C. An cir. Donici. Dreptul ro- man. Dreptul stră- in. C. aus- triac. Cod, german. Art. 248,289. ]) Vecți asupra acestor texte un art. a lui Ar. Pascal, în Gazeta tribun., anul 1861, No. 8 și 9. Vei ^elntdeun bleibl- . Art. 218 C. Consequmit acestui principiu, art. 248 din acelaș Cod ami- german, leaza convențiile, prin care de mai înainte s’ar stipula că dobânda va produce dobândă, permițând anatocismnl in materie comercială (case de comercin, institute de credit. bandiicri, etc.). Conform; art.. 335 Cod federal al oblig, din 18S1. Codul de comerț german (art. 291) și Codul -Saxon (art 679 nrm.) nu permit anmocismnl de cât în materie de conturi-curente. Legile germane din 14 nov. 1867 (art. 3) și din 21 mai 1880 opreau de asemenea anatocismnl în principiu pentru rațiuni economice. Codul spaniol din 24 iulie 1889 permite anatocismnl in c,„ₗH] Sj,ₐ. materie comercială In materie civila insă, dobândite nimiol dm isȘ9. sunt productive de dobândi de cât din dina ccrerei in ju- decată, șj aceasta chiar dacă convenția panilor ar li mută asupra acestui punct (art. 1109) Ibipă - 420 CODUL CIVIL—CARTEA. III—TIT. IIL—CAP. VII.—ART. 1089. nu poate să aibă acest efect, aceiaș soluție este admisibilă și în privința convențiunei părților. 'j Prin urmare, remane bine stabilit, cu toată contro- versa ce există asupra acestui punct în Franeia, că nu se poate de mai înainte stipula dobândă la dobânda ce se va datori după expirarea unui an. Numai atunci se poate plăti dobândă la dobândă când dobenda datorită este cel puțin de un an și după expirarea acestui termen s'a făcut sau cerere in judecată, sau o nouă convenție prin care s’a stipulat dobenda la dobenda datorită U. Prin această disposiție legiuitorul a voit ca debitorul să fie în fie-care an pus în posiție de a'și cunoaște situația și de a vedea că datoria sa crește mereu. Astfel, pentru a relua exemplul de mai sus, presupu- rdn, și aceasta cel puțin pe nn an, dacă mi pe mai mult. Din causa defavoarea cu care legiuitorul vede anato- cismul, se decide în genere că creditorul va trebui să ceară nu numai capitalul, dar și dobenda, de și legea consideră in specie dobenda ca un capital, ( jir. Laurent, XVI, 341. Arntz, UT 80. Demolombe, XXIV, dibâk Pand. fr., .Lmfo- cDme, 18. Duranton, X, 503. Aubry et Hau, IV, § 308, p. 109, n. 56. Baudry et Barde, I. 533. F. Hermau, II, art. 1154, No. 51. Cas. fr. T). P. 67. 1. 74. D. P. 74. 1. 67. Capitalisarea dobânzilor poate fi cerută în principiu, chiar daca aceste dobândi u'au fost încă lichidate, afară de cașul când dobendile datorite ar ti necerte din causa culpei sau faptului creditorului. Cpr. Baudry et Barde, I, 534. Laurent. XVI. 34'2. Demolombe, XXIV, 667. Aubry et Rau, IV, șt 308, p. 109, nota 56. Larombiere, I, art. 1154, 1155, No. 14. F. Herman, II, art. 1154. No. 33 urm. Vedi și Cas. fr. D. P. 51. 1.317.—Vedi insă C. Paris, care se mulțumește a afirma, tară însă a’și motiva, decisia sa, că disposițiile art. 1089 sunt relative la cașul in care cifra datoriei este certă (Sirey, 78, 2, 9). ') Vedi în acest sens. T. Huc, VII, 164. Mourlon, II, 1159. Thiry. II, 636. Bandry, 11, 904. Baudrv et Barde, I, 536, 537,'543. Laurent, XVI, 344. F. Hermau, II, art. 1154, No. 43. G. Giorgi, TI, 136. Lyon-Caen et Renault, Dr. eonim-, IV, 844. Demolombe, XXIV, 655 urm. Demante, V, 71 bis HI. Marcade, IV, 534 urm. C. Nancy, D. P- 8'2. 2. 140. — ('ontră. Pand. fr., 4'2 urm, Aubry et Rau, IV, Ș 308, p. 109, 110. Larombiere. I, art. 1151, No. 6. Cas. fr. C. Nancv și Bourges. D. P. 45. 1 125 D P. 79.2. 240. D. D. P. 73. 2. 182. ') Cp!-, C. din București, Dreptul din 1879, No. 35. Vedi și Cas. rom. Bulet. S-a I, anul 1887, p. 518.—Art. 1232 din Codul italian este formal în această privință. DESPRE ANATOCISM SAP DOBENDĂ LA DOBENDĂ.—ART. W). 421 nend că te-am împrumutat cu suma de 10000 lei pe ter- men de dece ani și cu dobenda de 1 't" ᵣ pe an, aș putea, la sferșitul tie-cărui an, sâ convin prin o nouă toemală ca dobenda datorită pe un an să remâc tot la d-ta ca capital și să producă și ea, la rendul ei, dobendă. așa in cât în a) doilea an să nii datorești, în loc de 10000 lei, 11000 lei, care, cu dobenda lor de 10%, în al treilea an. ar pro- duce 12100: car după acest timp, aș putea să convin cu d-ta ca suma de 12100 lei sâ producă și ea dobendă. așa în cât în al patrulea an să’mi datorești 13,310 lei, și așa mai departe. în cât după 10 ani. sânii dai 25937 lei, bani 41. D. Legiuitorul nu interzice deci în mod absolut anato- cismul, ci'l restrânge numai în oare care limite, voind a apara pe debitor, fără a baga de samă că cu socoteala de mai sus și cu dobenda de 10'7,,, în 7 ani aproximativ, capitalul ajunge la o sumă îndoită. Art. 3 din legea de la 1879 n a modificat deci, în privința împrumuturilor civile, art. 1089 din 0. C., ci a curmat numai controv^Wa din Codul francez, hotărînd în termeni mai formali că dobenda unui capital nu poate să producă, la rendul ei, dobendă, fie prin o cerere în jude- cată, tie prin convenția părților, de cât atunci când această dobendă este datorită cel puțin pe un an în mo- mentul acțiunei sau convențiunei părților. In materie comercială însă, atât din textul legei cât Anatoeismul și din desbaterile urmate în Cameră, resultă ca legiuitorul n’a înțeles a opri auatoeismul ²). 1) Suma de 10000 lei, procentată eu 10".;„, a adus deci, cu acest sistem foarte legal, în 10 ani, 15937 lei, bani 41. ²) Proiectul comitetului delegaților prevedetid, in adever, in mod general că dansa prin care s’ar stipula de mai îna- inte dobendă la dobendi sau la venituri viitoare, este milă (v. Afonii. oficial, No. 271'78, p. 7580), Dl. Pache Protopo- pescu a propus un amendament tindeml la permiterea ana- tocismidui intre comercianți, care amendament fiind com- bătut de dl. P. Grâdișteann și V. Mania, și aparat de dl. Stolojan, s’a primit de Cameră, devenind textul actual. Lată în ce termeni Pache-Protopopescu ’și a aparat amen- damentul : „in materie comercială, nu avem nici un in- teres ca să stipulăm o asemene mărginire, adecă sâ nu permitem dobendă la dobendă; aceasta s'o lăsăm la deplina facultate, la libertatea fie-cArui comerciant sâ o reguleze cum va găsi mai nemurii, căci dacă veți n pn'f, 889 urm. “) Cpr. Ar, Pascal, Caseta tribun., anul 1861, No. 8, p. 66. 426 CODUL CIVIL.---CARTEA III---TIT. IIL---CAP1T. VIL -ART. 1090. aceste venituri sunt datorite chiar pe mai puțin de un an, fiind-că fructificarea lor nu mai presintă acelaș pericol pentru debitor. Remâne însă bine înțeles că arendile, chiriile și ve- niturile rentelor, fie pe viață, fie perpetue, pentru a pu- tea produce dobendă, trebue să fie datorite, adecă ajunse la scadență. Aceasta resultâ atăt din art. 1090, caro vor- bește de venituri pe trecut (Ies renenas fohus, Jice textul francez), cât și din art. 3 al legei din 20 fcvr. 1879, care proibă anatoeismul pentru veniturile viitoare. Cu toate acestea, autorii francezi admit câ capitalisarea pre- vOdută de art. 1090 se poate face prin anticipație1), ceea ce este contrar insuș textului. Fructele în natură, percepute de un posesor de rea credință, sau suma care reprcsintă valoarea acestor fructe, la care ar putea fi condamnat un asemenea posesor (art. 485, 994 0. 0. 139 Fr. civ.), vor putea de asemenea să producă dobendă de la cererea în judecată sau de la con- venția părților, pentru că asemenea fructe nu sunt dobendi- Art. 1090 adihifA mWh&^egulă în țAivința dobân- zilor ce o a treia persoană ar li plătit creditorului în so- coteala debitorului. Astfel, dacă datorindu ți la capitalul ce 'mi-ai împrumutat, dobenda pe 6 luni, această dobendă’ți a fost plătită de o a treia persoană pentru mine, această sumă va putea produce dobândă prin efectul convențiunei părților sau cererei în judecată, pentru că, față cu cel de al treilea, care a făcut plata in socoteala mea, suma plătită de densul nu este o dobendă, ci un capital. Art. J5; Mai mult încă, cel de al treile, care ar fi plătit pen- tru altul, ca mandatar, și după unii chiar ca gerant de afaceri2), are drept la dobenda sumelor anticipate, din dină 9 Cpr. T. Huc, VII, 165, in jine. Baudry, II, 906 bis. Bau- dry et Barde, I, 547. Pand fr., Anafocisme^ 7^; Deniolombe, XXIV, 664. Laurent, XVI, 351. Demaute, V, 72 bis II. Maronie, IV, 538.---Contra. Acollas, II, p. 804. -) Vedi t. V, p, 333. t. și 11. 2; p. 340. Chestiunea este con- troversată în privința gestiuuei de afaceri. Sistemul care mi s’a părut mai juridic este acela care nu aplică art. 1550 la gestiunea de afaceri de cât atunci când stăpânul ar fi ra- tificat gestiunea, pentru că, în asemenea caz, ea echivalează cu un adevărat mandat, conform principiului: Katihabitio mandat» coutjwratar (L. 12, § 4, Dig., 46, 3, De noi ut.). Ve^i DESPRE ANATOCISM SAU DOBÂNDĂ LA DOBÂNDĂ.—A KT. ICK.'O. 427 plăței probate, independent de ori ce convenție sau cerere în judecata (art. 1550). In tine trebue să adaogăm că, afară de cașurile pre- vedute de art. 109). Art. 1091.—Obligațiunile se stâng prin plată, prin novați- une, prin remitere voluntară, prin compensațiune, prin confu- siune, prin perdemt •) lucrului, prin anulare sau rescisinne, prin efectul condițiuuei resnlotorie si prin prescripțiune. (Art. 951, 1019-1021, 1092 urm., 1128 urm., 1138 urm., 1143 nrm., 1154, 1155, 1156, 1157, 1837 urm. Art. 1231 C. frj. Art. W) c. Obligațiunea neputend să fie perpetuă²), se stânge neaparat prin îndeplinirea prestațiuuei promisa de debitor creditorului: „Driturile și îndatoririle, dîce art. 1860 din Codul Calimach (1411 U. austriac), sunt așa de strâns unite între ele în cât eu încetarea unui drit, se dezleagă îndatorirea, și cu încetarea îndatorirei. se dezleagă driturc Art. 1091 prevede nonă moduri de stengere a obli- gațiilor, și anume : 1° plata : 2° novațiunea ; 3” remiterea datoriei: 4° compensațiimea : 5° confusiunea : 6° perderea lucurului datorit³): 7" anularea sau rescisiunea: 8" efec- tul condiții resolutorie, despre care ne-ani ocupat în ca- Grrșală (ie ') Textul oficial vorbește din eroare de predarea luciului. Am redacție. substituit deci in text cuveutul care figurează a- tât iu textul corespiindttor francez (art. 1234) cât și in acel italian (art. 1236). Ar ti fost însă mai bine ca legiu- itorul să fi prevejut că obligația se stânge priit hn posibilitatea de a o aduce ta Îndeplinire, așa precum prevede art. 471 din Ante-proiectul Codului japonez, pentru că această formulă generală se aplică atât la obligațiile dea da cât și la cele dea face sau a nu face. Vedi bi/nt, p, 431, n. 1. Această formulă mai cuprinde incă și cașurile în care nu există per- dere propriu (Jisă, și cu toate acestea, debitorul este libe- rat, când de ex. lucrul este scos din comerț. “) Caracterul esențial al proprietăței este din contra de a fi perpetuă, adecă de a nu putea fi limitată in cât pn-ivește timpul. De aceea, in titlul care se ocupă despre proprie- tate, nu găsim nici o rubrică analogă cu acea a capit. de față, care sase ocupe despre steur/erea dreptului de proprie- tate. Cpr. T. Huc, V. 21 și VIII, 1. B) Simpla deteriorare a lucrului nu atrage stingerea obliga- ții, debitorul fiind indatorit a 4 remite creditorului in sta- rea in care se găsește. Toullier D., IV, partea 1, 2, nota c. STENGEREA OBLIGAȚIUNILOR. -ART. PDl. 429 pit. VI (art. 1091- -1021! r) și 9¹¹ prescripția²), care face obiectul ultimului titlu a cărțoi ce comentăm. i) Este de observat că condiția resolutoric nu stenge obliga- ția de cât atunci când ea se îndeplinește înaintea execu- t arei obligațiunii, căci daca obligația a fost executată, con- diția resolutorie departe de a aduce ștengcrca ei, produce din contra îndatorirea de a restitui ceea ce fusese plătit in virtutea obligații astfel resiliate (art. 1019J. Cpr. Mar- cade, IV, 661, S ', p. 526. Acollas. II, p. 868. Demolombe, XXVII, 10, 11. Demante, V, 172 bis T. Repert. Dalloz. 672. T. Huc, VIII, 2. p. 7, 8. Vigie, II, 1249. Pand fr., I, 2856. Vonrlon, II, 1306. Legiuitorul nu pre- vede intre modurile de steiigere ale obligațiilor, condiția, suspensiva, pentru că, de câte cri această condiție nu se Îndeplinește, obligația n’a existat nici odată (vedi 26), și prin urmare, n'a putut sa se stângă. Larombiere, ITT, art. 1234, Xo. 8. Pand ti’., I, 2857. -) Prescripția este, pe de o parte, un mijloc de a dobândi i'^serișcie. proprietatea (prescripție achisitivâ sau usiicapiune. de ]ₐ⁽ "“trover"-;!. ><*ti ecq>ef\ a dobendi prin uz sau posesiune), ear pe de alta, un mijloc de stingere a obligațiilor, /h- e « lilimi „âbț/jbb, dice art. ^837 (prescripție iilmiatorieț sau ex- tinctivâ). Prescripția liberând pe debitor, sau, cn alte cu- vinte, stengend obligația sa, de câte ori el o va propune in instanța, căci, în materie civila, judecătorii nu pot nici odata s'o invoace din oficiu (Upr. art' 1841 (1 C.. 1971 c. Calimach, 15(11 C. austriac), cu bună sama ca ea trebue să figureze intre modurile de steiigere ale obligațiilor, și reii și fără de cale Aubry et Rau (IV, § 315, p. 157, n. 5) sus- țin ca art. 1091 nu treimea s’o prevadă, sub cuvânt că ea ar constitui numai o fine de neprimire a acțiune! din par- tea creditorului, fără a stângeînsuș dreptul. (Țr. și Masse- Verge, IU, țj 555, p. 417, n. 4. Art. 189(1 prevede, in ade- ver, cit acțiunile se prescriu prin 39 de ani, fără a dice că creanța este stânsă, insă din art. 1837 resultă clar că însuș dreptul este stens, pentru ca debitornl nu poate ti liberat altfel. Si lucrul este așa de adevarat încât însuș Pothier (II 677), pe care îl invoaca adnotatorii lui Za- clmritv. dice că „cu toate ca finele de neprimire nu steng in realitate creanța, ele o fac en toate acestea a ti presu- pusa stinsa și achitata, cât timp finea de neprimire subzistă*. Va să dică art. 1(191 treimea sa prevadă prescripția între mijloacele de steiigere a obligațiilor, și bine a făcut de a preveijut-o. Upr. Laurent, XVII, 469. Demolombe. XXVII, 22. Marcade, TV, 661, 9', p. 526. 527. Tmploug, /Vcxcr/p- f>•>,!. T. 25. Bandrv et Tissier, 37 urm. Larom- biere, IU, art. 1231, X n 7. 430 CODUL CIVIL.-CART. III.-TIT. LII—CAPIT VIII.—ART. 1091. Osebit de aceste moduri obicinuite de drept comun ale steugerei obligațiilor, mai sunt și altele, pe care legiu- itorul le trece cu vederea. Astfel, obligația se mai stenge Încă in unele cașuri: 10° prin expirarea termenului pentru care ea a fost contractată ’); 11° prin moartea creditorului sau a debitoru- lui, de câte ori voința părților, natura contractului, sau o disposiție a legei, implică neaparat acest resultat -); 12° prin consimțementul mutual al părților ('art. 962, § 2)³), și câte odată chiar prin voința unilaterală a uneia din ele (art. 1523, § 1. 1532 $ 1 și 2, etc.) : 13° priit incapa- citatea survenită uneia din părți, de ex., interdicția, in- solvabilitatea sau falimentul unuia din asociați (art. 1523, § 4 C. C., 191, $ 4, 193 C. corn.): interdicția, insolva- bilitatea sau falimentul mandantelui ori a mandatarului (art. 1552, § 3 C. C.) ⁴): 14" Prin ori ce eveniment care Art. 11)2 C, Cum. Art. 13(3 C. Catimai-li. Astfel, societatea încetează prin expirarea termenului pen- tru care ea a fost, contractată (art. 1523. § 1 C. C., 191, nversitv Librarv Clui * Curtea noastră suprema a-decis, sun vechiul Cod de co- merț, că o societate a cărui termen a expirat, poate ti continuată de fapt. Cas. rom., S-a II, Bulet. 1877, p. 42. Art. 192 din noul Cod comercial prevede insă că societa- tea, care a încetat prin expirarea termenului fixat pentru durata sa. nu poate ii prelungită în mod tacit. V. asupra a- cestui text, A. Margheri, Cod. di couuHercio it(d. tato, 11, p. I0S urm. De asemenea, dacă am garantat pe cineva numai pentru un termen determinat (ud dimt), in urma expirărei terme- nului voi fi descurcat de obligația mea, dacă n’am fost urmărit in lăuntrul acelui termen. Baudry, II, 1010. T. Huc, VIII, 2. Demolombe, XXVII, 8. ²) Veji de exemplu, art. 369,557, 833,1485. 1523, § 3, 1552, § 3, 1563 C. C. 193 (cpr. Cas. rom. 28 ianuar 1899, Cwi' wd judiciar din 1899, No. 11), 291, 492 C. eoni, etc. ³) „Niltd taui naturale e,d, qnani co yenșre quidnnid dixwlrere; gun rMdjidum exC. L. 35 Dig.,p50, 17, J)e reguJis juris an- tiqui. 5 e
  • , ea a fost, explicată iu t. V, p. 363 nrm. -) Cpr. Thiry, III, 43 si 19S. Demolombe, XXVII. 31. Bau- drv, 11. 1343. l’and. fr., I, 2370. Cpr, (.‘as. fr. D. P. 77. 1. 422. Vedi și t. V, p. 371. s) Vedi .șapcă, p. 16. Vedi, iu privința obligațiilor naturale, xu/hv. p. 6 urm. *) -.Jocul sau ramașagid, dice art. 762 din Codul german, nu Arc. ub eoiidițiunca de a fi fost V. german, autorisate de Stat, irr-uu ilie Lolli.rie «3rr >th‘ Ans*j>i<'ln.H'i xiitntlb-h iji’iiehitiii/f ixt. Conform : ari. u]7> C. federal al o- bligațiilor. Cpr. art. 17t.lS c. t'alimacli. 127-1 C. austriac. Vedi r. V. ]>. 136, n. 1. Vedi, in privința loterielor, L. din '20 iannar 1SS3 și h’egulanientul din 26 fevr. JSȘ3. V. și aii. 350 C. penal. Curtea noastră, supremă a decis că, de și tui se poate reclama in țara plata unei sume câștigate 434 cod. civil. -cartea hl- tit. ii l-cap. viii. aht. mo::. Persoanele care pot face plata. Art. 1093. -Obligațiunea poate fi achitată de ori ceper- soană interesată, precum de un coobligat, sau de un tidejusor. Obligațiunea poale fi achitată chiar de o persoană nein- teresată ; această persoană trebue însă să lucreze in numele și pentru achitarea debitorului, sau, de lucrează in numele ti pro- priu, să nu se subroage în drepturile creditorului. (Art. 987. 1039 urni., 1094-, 1107, 1108, 1652 urm. C. C. Art. 309 urm.. 322 urm. V. Com. Art. 1236 C. C.). la o loterie străină, asemenea loterii fiind proibite, to- tuși se poate cere prin justiție de la un colector liberarea biletului câștigător, intru cât persoana care a câștigat are dreptul să reclame plata iu țara în care a avut loc acea loterie. V. Bulet. S-a 11, 1881, cousid. de la p. 543, 544. Soluția de mai sus nu mai este insă admisibilă astăzi fața cu L. din 20 ianuar 1883 (art. 5). Vedi, în privința lote- rielor, in I rancia, Baudry et Wahl, fW/rafx ulddoires (Du Jhiti<>nibn.<. -) Cpr. Marcade, T\”, 674. Durautmi, XII. 16. Alourlou, II’ 1314. Larombiere, III, art. 1’236, Xo. 3. Aubry et Bau, IV. § 3'22, p. 193, 11. 1. Masse-Verge, 111, jj 538, p. 418. n. 2. C. Paris. Report Dalloz, Oblig., 1656, u. 1. -Vedi însă Laurent, XVII. 486. u) Cpr. Marcade, IV, 674. Acollas, 11, p. 871. Baudrv, TI, 1017. Monrlon, TI, 1314. ;) Cpr. Acollas, /wo xiigri! cit. Tbiry. 111, 45. ’) „Solreve gen ignorante et incite cnigne lied ; clini cit jure ei- vili Conctifntinn, Ucere diurn igiiiu-irnlis i)uitii- mi/otiis ș/edi* cictione. Vedi tom. V, p. 321. 438 COD. 01V.-CART. TJL—TIT. 11I.-CAP. VIII. -S-a 1, S l.-ART, 1093, 1091. veni ca Codul actual ar li pastrat tradiția trecutului¹). Această părere, contrară legislațiunei anterioare a Mol- dovei este inadmisibilă și astădi, căci de câte ori debito- rul se opune la plată, nici un motiv bine curentat nu mai justifică intervenția celui de al treilea. In adever, sau cel de al treilea voește să facă o liberalitate debitorului, și a- ceasta nu este cu putință fără concursul voinței acestui din urmă (art. 814): sau cel de al treilea voește pur și simplu să procure, un folos debitorului, și el nu poate interveni în contra voinței sale: Beneficiem invita nouflutur ³ ’. Recursul _ Dacă s’ar admite câ cel de al treile poate sâ facă ¹¹¹ contra voinței debitorului, el va avea necontestat torului, recurs în contra acestui din urmă, de câte ori el na în- îVn""ve^ să’i facă o liberalitate, și acest, recurs n,u poate să fie de cât acțiunea de in reni cerso Am vedut că plata poate să emane atât de. la îusuș ') Thiry, III, 45. Marcade, IV, 675. Mourlon, II. 1319. l)u- rantom XII, 18. Tonllier I».. IV, partea T, 10 si 12. Masse- Verge, UT, țț 558, p 418, n, 1. irt ism ") -Băni uwbimt din (,'odnl Cali- *i.sm c, ' macii (1423 0. austriac), nu este silit creditorul să pri- Calitnncli. niească datoria de la o a treia persoană, afară de hitâm- plarea hotărită în § 606 (462 C-. austriac) ; car dacă a îi primit-o, poate acel ce au plătit-o, și după plată să ceara cesia dritului cuvenit®; și art. 1873 din acelaș iVd (1422 C. austriac), adaogă: „Dacă nuni treile poate și voește să plătească în locul datornicului, cn înrăirea și aeemhtin., după măsura indatorirei contractuite. dator este creditorul să primească plata și să cedueasca dritul său (adecă să su- broage) asupra celui ce a plătit^ și acest text mai adaogă încă că creditorul nn are nici o respundere când datoria nu este dreapta, sau realisarea ei este cu neputință, afară numai dacă a urmat vicleșug. Cpr. asupra acestor texte, Cas. rom. Bulet. S-a T, anul 1872, p. 118. :>) Laurent, XVII, 485. - După u altă părere intermediară, de asemenea inadmisibilă, se face următoarea distiucțiune : sau debitorul se. opune la plată și creditorul o refuză, și iu asemenea caz, acest din urmă mi poate fi silit a pri- mi ceea ce i se datorește ; sau, cu toata opunerea debito- rului, creditorul primește, a ti plătit, și in asemenea caz, plata poate să aibă loc. Ve" țiunea m plătitorul mi nu m- subrocup ilrcphirilr rn- ₗᵢᵣ₀₁,ᵣiₙ ditoridui. Această soluție este contrară acelei admisă de L'otbier (II. IV9\ și mai toți autorii o critică. In adcvem ea nu '■ se prea poate justifica, și,, după toate probabilitățile, n a j fost, admisă de cat, din cansa tavoarei eu care.¹ legiuitorul ț vede liberarea debitorului ' I' Art; 1093 punând restricția că cel de al treilea, care Sensul eu- p tace plata iiomiue proprio. să nu se subroage iti drepturile ț creditorului, naște întrebarea ce trebue să. înțelegem prin ₙn se «u- t aceste cuvinte? La prima vedere sar părea că cel de al L treile, care a plătit în numele seu propriu o datorie stra- < i-ee snhttlon.ibtot, Cpr. Duranton, XII, 15. Toullier I)., IV, partea I, 9. Marcade. IV, 677. 678. Mourlon. II, 1316. Acollas. II. p. 872. ■) Cpr. Baudry, II, 1017. Thiry, 111,45. Vigie, II, 1434. Lau- reat, XVII, 487. Demolombe, XXVII, 65, 66. Demante, V, 175 bis VII și VIII. Aubry et Bau, IV, § 316, p, 149, text și nota 6. Pand fr„ 1, 2889 urm. Arntz, III, 164. T. Huc, Vin, 8. ’) Cpr. Vigie, LI, 1434, ;« fine. T. Huc, VIII, 8. Cas. fr. D. P. 58. 1. 156. ⁴) b. 31, nh indiir Dig., 46. 3, l)t eobitinn'd'oe el liberationd'i^. PERSOANELE CARF. POT FACE PLATA.—AUT. LKk 10U1. 11L ție de a face, care ar presintă un caracter personal pen- tru. debitor Legea nu vorbește în art. 1094 de cât de obligațiile Apiu-an-a dc a face. însă se înțelege că disposiția sa va fi întinsă și la obligațiile dea da, dacă plata oferită, de o a treia per- a da. soană ar li de natură a jigni interesul creditorului Se poate întâmpla, că chiar. în o obligație, de a face, per- soana debitorului să iie indiferentă. Astfel, dacă am tocmii un cărăuș ca să’mi scoată gunoiul din curte, este evident că n’am nici un interes ca obligația să se îndeplinească nu- mai decât de debitorul cu care am contractat, și că, în a semenea caz. un altul va putea tot așa. de bine să’mi facă aceiaș treabă³!: lotuși, și în cazul de față, obligația va trebui să tic executată de însuș debitorul, dacă aceasta a fost convenția părților . . . s/ hor special iter (icliiui est. ut Slfis uperi* 5/ peyffiat ( L. 3], Dig.. 16. 3, De solltfioiiibiis A :. Ne mai române acum, pentru a. termina această nm- terie. ușoară în aparență, să examinăm raporturile celui dc al treile plătitor cn debitorul pe care la liberat. și mai înaibt4 fldiitodfcnimi încapnitNiIldealâ. cu toată Eecui-ni :ᵢ controversa există asupra acestui punct, că cel de «1^.”'^^’^ treile. care a. plătit pentru altul, va avea tot-deauna re-Dml, m curs contra debitorului care a fost liberat., chiar dacă plata a fost făcută contra voinței acestui din urmă și eu toatăiTmcm :■' opunerea lui. nohntfe et tpechilite)' prohibeate. Este ade- vărat ca .lustinian curmând. în această privință, contro- versa care exista între jurisconsulțiî romani, a decis că ) T. Huc, VIU, 11, Laurent, XVI I, 492. Demolombe. XXVII, 71. Duranton, XTT, 21. Aubry et Bau, IV, Ș 316, p. 149. u. 3. Demante. V, 17(5 bis 11.—-Tot- astfel s’a decis ca o- bligația luată de cumpărătorul sau donatarul urnii iniohil, e.a o condițiium a vendărei san a daniei de a întreține și în- griji pe vendător sau dăruitor cu cele trebuitoare, consti- tue, mai cu samă când există o legătură de înrudire intre părți, o obligație de a face, care nu poate ti îndeplinita de o a treia persoană, iu contra voinței creditorului, C. Liâge. Pas. bidțp:, 86. 2. 63. ²) Aubry et Bau, 1\ , ți 316, p. 149, n. 5. Massc-Verge, ITT, S 558, p. 418, n. 3. ;j Cpr. Pothier, 11, 501). Baudry, 11, 1016. Thiry, III, 45, in fine. Mourion. II, 1318. Demolombe, XXVII, 72. Pand. fr„ I, 2901. Launmt^ XVII, 492. Demolombe.XXVI l, 73. Larombiere, TIT, ari. 1237, No. 1. Pand fr.. Ț 2902. T. Huc. VIII. 11. 442 COD. CIV.—CART. IIL-T1T. III.—CAP. VIIL-8-a I, $ l.—ART. 1093, 1094. plătitorul care, în asemenea împrejurări, ar ii plătit pen- tru altul, n’are nici o acțiune contra debitorului . .. nnllani esse rd directam, ed ut Hem adionem , . . /ied ren bene ab eo yedtf sint ') ; însă această soluție este inadmi- sibilă față cu principiul de echitate, după care nimene nu se poate înavuți in detrimentul altuia ²j. Plătitorul va avea deci, în asemenea caz, acțiunea de îu reni verso, a- decă un recurs în limitele numai în care plata ar ti folo- sit debitorului ³). Cât pentru argumentul care consistă îu a dice că plătitorul ar ti înțeles, a face o liberalitate debitorului, el este lipsit de ori ce temeiu : 1° pentru că donațiunele nn se presupun ; și 2" pentru că ele nu se pot îndeplini tară voința donatarului (art. 814) ⁴i. Acțiunea Dacă cel de al treile a plătit datoria în numele și cmi-jₙ iₙtₑᵣₑₛᵤț debitorului, de exemplu, spre a'l sustrage de t.nma. sau ’ i ? i o negoț, gesto-la urmărirea iminentă a creditorului, el va avea, după im- î™'/”™- pvejurări, acțiunea mândriți contraria, sau Hețiotioriim r/es- tortim contraria, după cum el a intervenit în calitate de mandatar sau de gerant de afaceri D. Deosebirea Ppin acțiunea care se naște din mandat, plătitorul mtre arpm ᵥₐ ₐᵥcₐ j|Cpt nu numai la ceea ce el a plătit, dar si la si negoț, ges-dobenda sumelor plătite, socotită din dina plăților probate torum. ('ₐᵣț, L550) ■ pₑ când acțiunea care, isvorește din gestiunea de afaceri nu dă drept la dobenda de cât din dina cere- rei în judecată, conform dreptului comun (art. 1088i. dis- ■) L. 24, Cod., 2, 19, De iicyotiiș ț/edis acțiune. Vedi t. V, p. 321. -) „Juri’ Hâ/ifnr nofumit ed, ncinhii’H cum dlteriun detrimemto it injuria jiid loeupletinrem*. L. 206, Dig., 50.17, De reguli* juri» și L. 14, Dig-, 12, 6, De eondictioue inddnti. Vedi t. V, p. 321 și 351, n. 6. ;¹) Vedi tom. V, p. 321. O Cpr. Pothier, Mandat, V, 183. Marcade, IV, 6/5. .Mourlon, II, 1320. Vigie, II, 1433/ Acollas, II, p. 872. Pand. fr., I, 2905. Baudry, II, 1018. Larombiere, III, art. 1236, Xo. 5. Repert. Dalîoz, Supplem., Oblig., 680. Demolombe, XXVII, 80. Demante, V, 175 bis XI. Laurent, XVII, 488. 489. T. Huc, VIII, 9.—Cimtdt. Toullier D., IV, partea I, 12. Thiry, III, 45. Arntz, III, 164. Acești autori nu acordă aici un recurs plătitorului.- Vedi și Duranton (XII, 19), care lasă cașul la apreciarea tribunalelor. Vedi Și t. V a lucratei noastre, p. 321, text și note. ⁵) Cpr. Laurent, XVII, 488. Baudry, 11, 1018. Repert. Dai loz, CnppUm., Oblig., 680. PERSOANELE CARE VOT FACE PLATA,—ART. KET UHU. 443 poziția excepțională de la mandat, fiind inaplicabilă ges- tiunei de afaceri ¹ L Dacă cel de al treilea a făcut plata în numele seu propriu (nomiitf proprio), cu intcnținnea de a face o libe- ralitate debitorului, anima iIoucih'H. el nu va avea in con- tra acestui din urmă nici o acțiune. Daca el a făcut pla- ta în interesul seu personal, de exemplu, pentru a⁷și plasa capitalul seu, care era neroditor, el va avea contra debi- torului acțiunea de in rem verso Cel de al treilea care a plătit datoria, și care voește Art- lîⁱ;!L să exercite recursul seu contra debitorului, va trebui, con- form dreptului comun, să stabilească faptele pe care el își întemeiază recursul sen ;art. llCdh. La caz de contestație din partea debitorului, care ar pretinde că plata s'a făcut cu banii lui. plătitorul va tre- bui să stabilească contrariul, adecă să dovedească că el a făcut plata cu banii sei proprii, această dovadă resnltând îndeajuns din înfățoșa rea chitanței creditorului, care n’ar cuprinde nici o mențiune despre origina banilor L. U Laurent. XX, O £ XXVîVl^ \ plierea Baudry, 11, 1339 și autorii citați în t. V a hterărei noas- m-t.. lao la tre, p. 333, u. 2.--Cu toate acestea, chestia este controver-g sată și mulți autori aplică gestiunei de afaceri art. 1550 de tjmtn.wL,,. ia mandat. Vedi Demolombe, XXXI, 171. P. Pont, l'etltx cam trat^ VIII, 1098. Tliiry, DI, 100. Pencescu, D, 133. Akmr- lon, II, 1666 și autorii citați iu t, V, loco snpvii cit. Art. 1144 din Codul italian curmă controversa în acest din ur- mă sens. ..Dacă afacerea a fost bine administrată, dice a- cest text, partea interesată (stăpânul) trebue să îndepli- nească obligațiile contrariate în numele sen de gerant, să’l indenmizeze de toate acelea ce el a contractat- personal, și săli plătească toate cheiluekde utile și necesare ce a făcut, cu dobânda ilin piva acelor cheltueli, cegii inb'i-ew dai giorno in. cal turaua ff so- hdionibiisp Vedi t. V, p. 333 t. și îl 3 și 345, t. și n. 2. Vedi și snprâ, p. -1'20, n. 2, Cpr. Cas. fr. D. P. 97. 1. 613. ■) Baudry, II, 1018. Ilepert. Dalloz, Sappb'm., Oblir/., 680. ⁷|) Cpr. Demolombe, XXVII, 82. lîepert. D;Oloz, Sapplcin., Oblig., 682. Larombiere, 111. art. 1236. Xo. 7. Baud, fr., 1, 2909 urm. Cpr. Cas. fr. D. B. 50. 1. 86. D. P. 70. 1. 291. Curtea din Bordeaux a decis cu drept cuveni (1 aug. 18m>) 444 C°D- C1V.—CARTEA IH.-TIT. HL-CAP. VIL], -S-a J, § l.-ART. 1095. Aplicarea jp fine, trebue se observăm că cel de al treilea, care îa%dejush ar v°i să plătească datoria altuia, va face foarte bine să une. prerie despre aceasta pe debitor, pentru ca acest din urmă, în Recunoștință de causă, să nu cum-va să plătească de al doilea, căci, la asemenea întâmplare, cel de al treilea n'ar mai a- vea nici un recurs contra debitorului, căruia plata na a- dus nici nu folos, ci numai contra creditorului, care a pri- mii de doue ori ceea ce nu i se datorea de cât o singură dată, ianalogie din art. 1672, care aplică acest principiu la tidejusorul ce a plătit pentru debitorul principal, fără a'i aduce la cunoștință această plată) ¹i. Condițiile ce trcbne să întrunească plătitorul pentru ca plata să fie validă. Art. W95.-- Plata, ca să fie valabilă, trcbne. făcută de proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat in plată. Cu toate acestea, plata unei .sume hi bani, sau altor lucruri ce se consumă prin in trebuința re, nu poare fi repetită contra creditorului, care le-a consumat de bnmt credința, de și plata s’a făcut, de, o persoană, ce nu era,proprietară, sau care nu era capabilă de a înstrăina. (Art. 94-9 urm., 971, 1898, 1909 C. C. Art. 1238 C. fr.). După art, 1095. copiat aproape textual din Pothier (11, 49,5 uriu.l, plătitorul fsohens) trebue să întrunească doue condițiuni pentru ca să poată face o plată, valabilă : 1” El trcbne să fie proprietarul lucrului dat în plată: 2° El trebue să fie capabil de a înstrăina, așa încât, credi- torul poate se refuse plata care s‘ar face de o persoană ce n'ar întruni aceste condițiuni, pentru că el nu poate fi si- lit a primi o plată nevalidă. Arc. io!>.‘> nu înainte de a examina tic-care din aceste doue condi- f’¹¹¹¹' ’¹¹ Parte, trebue să observăm din capul locului că a- rileîn ] devine aplicabil, și plata nn va li valida de cât sub condiția că acel care <'asuriă iu eurc mi. mn.v iși pri- m'-ște apli- ca i-i. o face să fie proprietarul lucrului dat creditorului. k ') rlm Im /nm Offț/fftu di (rulimfei ivc /ti prtiprdld dr<}, p. 43'2. ³) yedi 1. \ , p. 168 și 167. Cpr. c. dîᵤ [;ᵢși, .Dri-pțml din 1SSS, Xo. 13 și autoritățile citate in t. V,’p. 167, mda 1. 446 COR Ci V. —CARTEA HI—TIT. Hl.-CAP. VHl.-8-a 1. § L—ART. loSC». Partea întâi a art. 1095 astfel înțeleasa și aplicată, își are deci utilitatea sa, deși poate textili se exprima în termeni prea generali și nu merită criticele care mpnt cit. ⁴) Pothier, II, 498. Demolombe, XXVII, 91. Baudry. 11,1020. Laurent, XVII, 495. T. Huc, VIII, 14. Demante, V, 177 3 5. | CONDIȚIILE CE TREBUE SA ÎNTRUNEASCĂ PLĂTITORUL.—ART. ION. 4 47 p Creditorul care invoacă nulitatea plâței, fiind obligat Pi-iw-;’inc- [ a restitui corpul cert și determinat primit de la debitor. Xj't'phm va ii scutit de restituțiune. dacă lucrul a perit prin caz prin «>. fortuit și fără culpa lui țart. 1136!, ceea ce nul va im- pedeca de a putea cere o nouă plată. Riscurile sunt deci pe sama debitorului, care a făcut o plată nulă V. De câte ori însă plata s’a făcut de un debitor inca- pabil. riscurile vor fi pe sama creditorului, pentru că el nu poate să. ceară nulitatea plâței (art. 952)-R Creditorul va. putea cere nulitatea plâței. chiar dară el ar fi devenit proprietarul lucrului străin prin prescrip- ție, sau îu basa art. 1909, pentru că. pe de o parte, el poate renunța la prescripția îndeplinită în favoarea lui (art. 18381. ear pe de alta, pentru că el nu poate fi silit a invoca niște mijloace pe care le ar crede neleale :ⁱ ■. Dreptul creditorului de a cere nulitatea trebuind ne- apărat sa aibă un termen, se va perde prin prescripția de 30 de ani ; art. 1890 ; ⁴ < Creditorul nu va. țintea de asemenea să mai propue nulitatea plăței după ce a consumat lucrul prin intrebuin - ț țâre, de bună credință, credem! că era al debitorului, care plani, pt-L t i l’a dat jart. 1095, § 2). pentru ca el a dispus de lucru ' I ca proprietar, și în urma acestei consumațiuni. nu mai £ are ce restitui N. I- F ' " ---- £ bis VI. Pand fi'., I, 2926. Thirv, III, 47. Larombiere. III. R art. 1238, No. 5. Aubry et Rau, IV, § 316, p, 152. Acollas. j IR p, 873. <4, Giorgi, Teoria delte Mdigaziuni, etc. VII, 1(18. Ș *) Baudry, 11,1020. Demolombe, XXVII, 96. Laurent, XVII. 497. Demante, V, 177 bis XIV. Marcade,IV, 684. Thiry, 111, 2 47. Pand. fr., I, 2932. T. Huc, VIII, 15. G. Giorgi, VII. ) 110. Mourlon, II, 1326. - Vedi însă Duranton, XII, 32. 7 -) Vedi inf ra, p. 452. ’) Cpr. Bugnet asupra lui Pothier, II, p. 272. nota 3. Thirv, III. 47. Baudry, II, 1021. Marcade, IV, 683. Mourlon. 11. 1324. Laurent, XVII, 496. Demolombe, XXVII, 95. De- mante, V, 177 bis XII și XIII.— Contra. Duranton, XII, 8 31. Aubrv et Rau. IV, tf 316, p. 152, nota 17. Larombiere. g. HI, art. 1238, No. 5. Vedi și T. Huc, VIII, 15. Cpr. L. 60. g: Dig., 46, 3, De sotutionAiaț ei liberaiionibys. | j) Demolombe, XXVII, 95, p. 87. T. Huc, VIII, 15. | 9 Cpr. Cas. fr., 29 mai 1839. Pand. Chrun., Tom. II. 1, p. | 260, peuult- consid. și Repert. Dalloz, t. 14, C<»ttr. de nm- K r/m/g p. 123, nd notam. Pothier. II. 497. Laurent, XVII. li 498. T. Huc, VIII, 16. Demolombe, XXVII, 103. COI) CIV.—CARTEA III.—TIT. HL—CAP. Vl)L-S-a 1, S A -ART. KUj. Dreptid debitorului. Debitorul arc și el dreptul, cel puțin după părerea generală, de a invoca nulitatea plă- ței, oferindu-se a plăti un alt lucru în locul acelui străin, pe care îl cere înapoi, și aceasta chiar dacă ar fi vorba de un lucru care nn se consumă prin întrebuințare ¹). Acest drept resultă pentru densul din art. 1095, țj 2, care re- fitzâudu-i acțiunea în repetiție în cașul când lucrul a fost consumat prin întrebuințare cu bună credință de cătră creditor. îi conferă implicitamente această acțiune de cate ori lucrul a fost consumat cu rea credință sau n’a fost de loc consumat de creditorul care’l posedă. Acțiu- nea debitorului nu poate ti respinsă prin adagiul : V ¹ * IlLIdl ^JJIIVCIMLN 1 . * * Acțiunea în repetiție a debitorului încetează rund creditorul a consumat prin întrebuințare ⁴Î și de bună i) Laurent, XVII, 500. I¹. line. VIII, 16. -fWrL Demolombe, XXVII, 100. ²) Vedi asupra acestei maxime, xwp/A, p. 206, t. și n. 1. Cpr. C. București. Dreptul din 1897, No. 54. ;ⁱ) Cpr. Baudry, II, 1020. Acollas, II, p- 873. Thirv, 111, 47. T. Huc, VIU. 16. Vigie, TL 1435. Moar Ion. 11, 1325,1327. Anbry et Ran, IV, § 316, p. 152, t. și m 1.6, cari în edi- țiile, anterioare susținuse părerea contrară, admisă și de Za- chari;e. Demante, V, 177 bis Vil și Vili. Pand. Ir., 1, 2936. Laurent, XVII, 499.—(.W/vl. Slarcade, IV, 683. Arntz, III, 165. JIasse-Verge, III, § 558, p. 421, t. și n. 12. La- rombiere, III, art. 1238, No. 5. Acești autori resping ac- țiunea debitorului prin aplicarea maximei : Qhvm de cric- tione fenet adio, etc. Cpr. Demolombe, XXVII, 99 urm. și G-iorgio Giorgi (VII, 111), care fac o distincțiune arbitrară. ’) Consumațiunea consistă in usul și întrebuințarea obicinuita a lucrului. Lucrul ar fi considerat ca consumat, chiar dacă s’ar afla inc.ă în manele creditorului, dacă el ar fi perdut substanța sa juridică și destinația sa primitivă. Astfel, dacă ’ți-am dat drept plată o grinda străină. ca se con- sideră ca consumată îndată ce ai întrebuința t.-o la spriji- nirea casei d-tale. De asemenea, dacă ’ți-am dat drept plată un cal străin, și d-ta l’ai vendnt altuia, care l’a cumpărat, CONDIȚIILE CE TREHUE SĂ ÎNTRUNEASCĂ PLĂTITORUL.-ART. 1095. 449 credință lucrul plătit ț art. HI95, £ 2), pentru câ. în ase- menea caz. ea este lipsită de interes, lucrul străin ne mai avend, pe de o parte ființă. spre a putea ii restituit pro- prietarului, ear pe de alta, debitorul fiind obligat a face de îndată o altă plată echivalentă. Dacă creditorul a consumat numai in parte lucrul Consumarea . . . , . . . , , , m parte a străin primit 111 plată, repetiția nu va avea loc de cat]ueriiliiistra- pentru partea neconsumată ’b drept pht'» Dreptul proprietarului lueruluidat hi plută.— In cat pri- vește pe proprietarul lucrului dat în plată, nu .mai încape îndoială câ. el poate să revendice lucrul seu atât de la de- bitor, de și el nu l mai posedă, cât și de la creditorul care’l deține, pentru că el a fost pe nedrept dispoeat de pro- prietatea sa. Creditorul va putea însă, conform dreptului comun, să opue proprietarului, în privința mobilelor, prescripția, instantanee, dacă el se găsește în cașurile prevedute de art. 1909, ear în privința imobilelor, prescripția de 30, de 10 sau 20 de ani. după împrejurări Creditorul va mai putea încă opune proprietarului re- vendicant consumarea lucrului de bună credință, în care caz acest din urmă nu va mai avea ce revendica. de bună credință, calul nu va mai putea fi curiit înapoi. Cpr. Demolombe, XXVII. 10(i, 109. Larombiere, III, art. 1238, No. 10. Pand. fr.. i;2912. T. Huc, VIII. 16. G. Gior- gi, Teoria delte iMUț/asinui. etc., VII, 11 ti, 119. Faptul insă de a ii amestecat productele sau banii pri- miți cu alte producte sau alți bani, si uliiiii minuni..... mixti essenl, Ha uf discerni non pfMcitt (L. 78, .Dig., 46, 3, De sobitimlbns), uu se consideră însă în genere ea con- sumație nici naturală, nici civilă, și nu exclude acțiunea in repetiție, pentru ca creditorul care a primit lucrul străin îl posedă. încă și n'a dispus de densul. Laurent, XVII. 502. Larombiere, loco cit. Duranton, XII, 33. Pand. fr., 1, 2945. T. Huc, VIII, 16. - Cont nu Demolombe, XXVII, 108. G. Giorgi, VII, 117 și L. 78, Dig., loco supră ed, 0 Giorgio Giorgi, VII, 118. Demolombe, XXVII, 110. La- rombicre, III, art. 1238, No. 11. Pand. fr., I, 2947. *) Cpr. Baudry, II. 1021. Report. Dalloz, Supph'm. ilbliți., 685. Laurent, XVII, 503, 504. Arntz, III, 165. Demante, V, 177 bis X și XI. Duranton. XII, 30. Aubry et lîan, IV, S 316, p. 152. Pand. fr., 1, 2952. Marca de, IV, 683. La- rombiere. UI. art. 1238. Xo. 7. T. line, VIU, 15.— Vedi însă Demolombe, XXVII, 116 urm. gi 4^0 CODUL CIVIL.—CAKTEA tII Ti l. IIL-GAPIT. VIU, S-a L —ALT. UAV Astfel. s’a decis că persoana de hi care s’a sustras o sumă de bani, pe care turul a dat-o drept plată credito- rului seu. poate să revendice această sumă de la creditor, cât timp el n’a consumat-o de bună credință ri. 2ⁿ) Plătitorul treime să /ie capabil de a înstrăina. Plata făcuta de un incapabil. Art. 187-2 Art. 1872 din Codul Calimacb (1421 U. austriac) C*lⁱmach-prevede că ₐcₑj cₐᵣₑ ₙᵤ ₑₛₜₑ ᵥᵣₑ₍pₙjc ₛₐ oca numească averea sa. poate legiuit să plătească o datorie dreaptă, a căreia termen s'a împlinit, și să se desfacă de îndatorire; ear dacă va ii plătit, o datorie gâlcevită sau îndoelnică, ori mai înainte de termen, curatorul ci poate să ceară de la judecată întoarcerea acestei datorii- i. Dreptul După Codul actual (art. 1095, țț [ț, pentru ca plata ai-tuai. ₛâ j|ₑ ᵥₐii(}ă, nu cₛₜₑ jₑ ₐjₙₙₛ cₐ plătitorul să tic pro- prietarul lucrului ce se dă creditorului, ci se mai cere încă ca el să tic capabil de a înstrăina, pentru că. în ca- șurile în care plata transmite proprietatea. a plăti însem- nează ă înstrăina ju Maliwe este alienare ³i: de unde re- *) C. Paris, 11 nov. 1837. llepert. Dalloz,/'rw/v'p. nrit<\ 288, m 1.—Curtea din Metz a decis insă că plata unei sume de bani nu poate ti cerută înapoi de la creditorul, care ar ii primit'o drept plată de bună credință, credeml că debitorul ce i-a remis-o era proprietarul ci. I). P. 67. 2. 179. Dreptul ") La Romani, în ceea ce privește obligațiile de a da, se ce- romau. rea neapărat ca plătitorul (sul cens) să lie proprietarul lu- crului dat drept, plată și capabil de a înstrăina. VediMaynz, tburș de dr. conuiin, II, ți 288, p. 559, t. și nota’ 15, edi- ția a 5-a, din 1891. In adever, pentru ca plata să fie va- lidă, treime neaparat să se transmită proprietatea lucrului creditorului, de unde resultă că plătitorul trebue să fie proprietar, pentru că el nu poate sa transmită o proprie- tate pe care nu o are. „Alwo pluș jitrir ad alimu trmish r- re jxduP, tjitaiH ipse habcP (L. 54, Dig., 50, 17, De rer/idis juris). Cpr. art. 580 C. Calimaclt (442 C. austriac) și 1521 din acelaș Cod (1138 C. austriac). Vedi asupra acestei ma- xime, t. V a lucrărei noastre, p. 237. t. și n. 2. Vedi și art. 1770 C. C. actual. :t) „Aba rideutur data, dautui^ aceipDilis nan fi unt'-. L. 167, Dig., 50, 17. De dicersis repidD im-is. Pentru ea plata făcută sa fie nulă, se cere deci ea sa fie vorba de o plata translativă dc proprietate, fiind că numai alunei se poate dice, conform principiilor romane, CONDIȚIILE CE TKBHPK SĂ ÎNTRUNEASCĂ PLĂTITORUL.—ART. Jw,. 151 sulta ca plata făcută de un incapabil, de ex.. un minor, un interdis. o fenice măritată neautori^ată, ctc.. este anulabilă ¹1. și incapabilul va avea, după principiile generale, dreptul de a provoca anularea și de a cerc lucrul înapoi. însă numai cât timp lucrul plătit n’a fost consumat de bună credință de creditor, doctrina fiind unanimă pentru a aplica art. 1095. § 2 nu numai la plata, făcută de un «o» doini nu*. dar și la acea făcuta de un proprietar incapabil, de și această soluție nu este tocmai logică, și de și legiuitorul ar fi tre- buit, în specie, să acorde incapabilului dreptul de a cere înapoi, dacă nu hisuș lucrul plătit, care nu mai există, cel puțin diferența între valoarea acestui lucru și acea a lu- crului ce el ar li ])Utut să plătească - c Așa dar. incapabilul nu va putea cere anularea plă- ței făcute de densul de cât in două cașuri : 1" când lu- crul plătit n’a fost încă consumat prin întrebuințare de Cătră creditor: "2" când acest lucru a fost consumat. însă .■« u /dâli e.ife o di^raimi. De câte ori deci plata se face in executarea unei convenții care strămutase mai dinainte proprietatea (art. 644, 971, 121)5, 1), debitorul, cu toate că este incapabil de a înstrăina, poate in mod valid să faca plata. Eatft, bună oară, o fenice măritată, care, cu antori- saren bărbatului sau a justiției, a înstrăinat un imobil al sen, si apoi l’a predat cumpărătorului, fără nici o autori- sare. Predarea sau, mi alte cuvinte, plata, este valida și nu poate, ti atacată, de și femeea măritată este incapabilă f (art. 950), pentru ca asemenea plata n'are de obiect strâ- V mutarea proprietăței. (’pr. Demolombe. XXVII, 126. Lan- î. rent, XVII, 510. Aubry et Pan, IV. Ș 916, p. 151, t.șin. " 14. D. Giorgi, VII, 104. Larombiere, III, art. 1238, No. i 13. T. fine, VIII, 17. Pand fr., 1, 2962 și toți autorii. Tot J pentru aceleași motive, incapabilul poate să restitue un lucru împrumutat., încliirieat, depositat, etc.. asemenea plată neconstituind o strămutare de proprietate. Demolombe, (wo eil. Pand. fr., 1. 2963. :) Pand. fr., I, 2957. Laurent, XVII. 505. Iu cât privește plata, mobiliară făcuta de o fenice măritata neantorisntil, ea ar fi validă, dacă femea ar fi separată de bunuri, pentru că, iu urma acestei separaținui. femeea poate sa înstrăineze a- verea sa mișcătoare (art 1265, 1285), autorisarea bărbatu- lui sau a justiției pelinul ceruta de cât in privința averei t nemișcătoare. Cpr. Laurent, XVII, 506. b -) Pami. Ir., L 2967. Demolombe, XXVII, 131. Laurent, XVII, 509. Arniz, 111, 165. Baudry. II, 1022. Thiry, IU, 47. De- ț mante, V. 177 bis XVIL T. Hnc, VII f, 17. Muurlon, II, 1328. 4 5 2 COD. CIVIL.- CARTEA UI. -TIT. III.—CAP. VIII, S-a L -ART. 109â. IWG. eu rea credință în care cașuri, numai incapabilul care a făcut plata va putea s’o atace, nulitatea ei neputend nici o dată fi propusă de creditor (art. 207. 952), pentru că. în privința Ini, plata este validă Acțiunea în anulare din partea incapabilului, nea- vend de efect liberarea lui. pentru că ol va trebui nea- părat să ofere un alt lucru în locul acelui plătit, nu’i va folosi de cât a rare-ori, și anume în cașurile în care plata i-ar fi adus o pagubă oare care. Aceasta se va întâmpla mai cu samă când plata va li fost făcută înainte de ter- men sau când ea ar implica o alegere din partea plătito- rului, asupra căreia el ar voi să revie ³). Riscul lucru- Din împrejurarea că dreptul de a propune nulitatea al credito-l’laței tăcuta de un incapabil nu aparține nici o data ruiui. creditorului, resultă ca consecință, că el va suferi riscurile lucrului plătit, căci, in adevăr, de câte ori lucrul va peri prin caz fortuit, incapabilul se va feri cu bună samă de a cere anularea plăței, spre a nu da alt lucru în locul a- celui perit, și creditorul neputend să propun nulitatea, consecința este că lucrul va peri pentru densul, i Cpr. art. 971 și 1011, S M.. "'«WMb Cui se poate face plata. Art. 1096. — Plata trebue să se facă creditorului, sau în- putenilcitului seu, sau aceluia ce este autorisat de justiție sau de lege a primi pentru densul. Plata dată aceluia ce nu are împuternicire de a primi pen- tru creditor, este valabilă, dacă acest din urmă o ratifică, sau profită de densa. (Art. 1097 urm., 1167, 1190. 1532 unu., 1554, 1609 C. C. Art. 309. 316, 317 C. corn. Art. 1239 C. fr.). J) In asemenea caz, creditorul va putea li acționat prin o acțiune personală pentru a despăgubi pe incapabil de pa- guba ce’i a causat prin distrugerea lucrului supus repeti- țiunei. Monden, II, 1.329. ²) Baudry. TI, 1022. Thiry, III, 47. Demolombe, XXVII, 123. Laurent. XVII, 506. T. Huc, VIII, 17. Vigie, II, 1435. Pand. fr., I, 2958. Larombiere, III, art. 1238, No. 13. A- collas, TI, p. 874. Aubry et Bau, IV, S 316, p. 151, t, și nota 12. Deuiante, V, 177 bis XV, ®) T. Huc, VIII. 17. Mourlon, II, 1327. A Baudry, II, 1022, Or /ine. Laurent, XVII, 507. Demolombe, XXVII, 124. Demante, V, 177 bis XVI. Marcată, IV, 684. Thiry, IU, 47. T. Huc, VIII. 17. Moiulon, TI, 1326. 453 Cl:I SE POATE FACE PLATA.—AHT. 1096-1098. Art. 1097.—Plata făcută cu bună credință aceluia, ce are creanța, in posesiunea sa, este valabilă, chiar dacă în urmă pose- sorul ar fi evins. (Art. 993, 996,1096, 1337 C. C. Art. 1240 C. fr). Art. 109S. — Dacă creditorul este necapabil de a primi, plata ce i se face nn este valabilă, afară numai dacă debitorul probă că lucrul plătit a profitat creditorului. (Art. 390, 428, 445, 454. 458. 952. 1158, 1104, 1165. 1169, 1242, 1265. 1285, 1538 C. C. Art. 1241 C. fr.). Plata trebue să se facă : 1" creditorului țart. D)96 i. sau unei persoane care are calitatea de a. primi in locul lui, adecă unui mandatar convențional, legal sau judccăto- , resc lart. 1096; A; 2° posesorului creanței an când incapabilul devenit ca- incapabil ar pabiî ar ii ratilicat-o țart. H)9i>. 1 H17, 1h valle miIuIwhIIiiis i priponit. intrUii/Hur eiiam debilordaiș am udare ut procuratori sol ea ni" -i. Mandar tarit. Mandatul putând în genere fi expres sau tacit (art. 1533 ³) O. (1, 394 O, coui.i. creditorul va conferi cele mai Art.tr>;) i'. t’alimarli. Art KAUC.O. 1352 din Codul Ciilimadi (1008 C. austriac), adecă: când in numele altuia are a se înstrăina lucrul cu plată, sau a se inchie împrumutare in bani, sau iu alte lucruri, ort a sc /n-imi bani sau alte lucruri în locul lor. sau a se porni ju- decăți, ori u da sm u prinți .pira/wW, sau a se face invoeli". Și art. 1353 din acelaș Cod (1008 G austriac) adaogă : „Insă spre curată primirea sau lepădare demoștenire, spre închiere de tovărășie, spre facerea darurilor, pentru alegerea unui judecător compromisar, și spre acea fără plată lăsare a niscaiva drituri, cere trebuința ca sa aibă vechilul o scri- soare de împuternicire prin care să se rostească aumne liste care treabă'’.— Art. 1536 din Codul actual cere mi mandat, specia! pentru înstrăinare, ipotecare și pentru toate actele care trec peste o administraținim ordinară. ') Cpr. Potliier, DWȘ/., IT, 513 și V, 15D. Demolombe, XXVII, 143. Laurent, XVII, 523. Troplong, Matulai. 287. Anbry et Hau. IV, £ 317. p. 153. Larombiere, 111, ari. 1239, No. 5. Masse-Verge, III, ț; 559, p. 422, n. 1. Pand. fi’. T, 3003. Baudry, TI. 1024. Tlmy, III. 48. G. Giorgi, VII, 73.—Mandatul de a vinde sau de a închiria nu atrage insă j>e acel de a primi prețul, dacă lucrul n’a fost dat manda- tarului spre al remite dobânditorului. Cpr. Pothier, TI, 513. T. Huc, VIII, 22. Tliiry, 111, /oco cil. Arntz. III, 167. G. Giorgi, VII. 79. Molitor. ITT, 965. Laurent, XVII, 536. Rup. 1). XtipplD». Obiip., 702. Cpr. L. 1, § 12, Dig., 14, 1. Cu toate acestea, chestia este controversată. Vedi diversele sisteme și distincținni făcute de autori iu Demolombe (XXVII, 149 urm.) și in Pand. fr., I, 3082 urm.—In baza principiilor de mai sus s'a decis că re prese ut an tul unei case de comerț (cvmmlsowjuțp'ur) n’are calitatea de a primi ba- nii pentru njârfnvile ce vinde. Trib. Chateaubriand. D. P. 69. 3. 30. Jdem. Trib. Termonde, 24 ianuar 1891, sentință citată de T. Hnc, loco cit., nota 3. Pand. fr., I, 3088. ") L. 34, § 3, Dig., 46, 3, De sDittiomlms. Vedi și L. .12, Pr., Dig. loco cit.. unde se dice: „ IG'o procuratori recte soirilor. Verum «utem (leelpere debemus eni». cui iiiinKlufani rel speeiajlter, c/d cui cmtnitau nepolioeum udmhilstratio tuau- data est'¹. Textul nostru (1533) este formal în această privință. Art. F. Cl’l SE l'UATE I'aCI’ P1,ATA.--MAXDAT. CONVENȚ.—AUT. IV'Ki-lWS. 459 ■> multe uri mandatatului sen anume dreptul du a primi ; plata, insa acest drept va putea să rusnlte și implicita- mente din termenii actului sau din împrejurările faptului, căci primirea platei fiind, precum am spus, un act- de ad- ministrație, mandatarul nu are numai de cât nevoe, in a- : ceasta privință, de un mandat expres ¹La caz de îndo- 1533 reproduce, iu adever, art. 1738 din italian: ,/Z An. J7ăs uiti>ulat<> <‘xsi-.iv ('.rpr.hil din 1896, Xo. iii. t'pr. 1). 1’. 92. 2. 352.1). 96, 1, 558 și 2. 77. V. și autoritățile citate in t. V, /oco xttpdt <-it. Cohtră. Batldrv et Walil, Mandat, 594 și nota lui Labbeiu Sirey 76. 1. 401. V. ,și 1). P. 95. 2. 492. ■) t’pr. Potliicr, 11.513 și Mandat, V, 159. Demolombe, XXVII, 144. Laureut, XVII, 528. Aubry et. Hau. IV, țj 317. p. 153. Pand. fr.. 1,3004. T, Huc, Vili, 20. G. Giorgi, VII. (5. Larombiere. III. art. 123'.V Xo. 4. Astfel, portă- relul căruia creditorul a remis titlul seu executor spre a'l aduce la îndeplinire, sau a cambiei spre a o protesta, are mandat, tacit de la creditor pentru a. primi plata. Cpr. Po- thier. II, 513. Baudry. 11.1024. Demolombe, XXVII, 145. Lau- reut, XVII, 529. Troplong, Maiulnt. 119 urm. G. Giorgi, VI, <6. Molitor. III, 964. Ti Huc, VIII, 22. Masse-VergA, 111, S 559. p. 422, n. 1. Larombiere, 111. art. 1239. No. 13. Pand. fr., T. 3005. Aubry el Hau, !w<> m. fi-ansmit pᵣjₙ ojp, piața făcută t/c bună credință aceluia care a devenit proprietarul ei prin nn gir falș, este validă în principiu, plătitorul netiind obligat a examina autenti- citatea girpjilor care au ajuns pănă la densul (art. 309 C. comj, și aceasta pentru a nu se pune o podiră trans- miterei efectelor de comerț, căci dacă debitorul ar putea să se sustragă de la plată, sub cuvent ea girul ar ti falș, transmiterea efectelor de comerț, creată pentru a se în- lesni transacțiunele comerciale, ifar mai ti de nici un folos ³i. Legiuitorul neapărând de cât pe plătitorul de bună ') ,,Si nulht mandafo ini erced tufe, debitor ftdxo cxisfiniu ferit ro- luidute mea pernnia»i mnnerare, no» liherubitur⁰. (L. 34. § 4, Dig., 46, 3, De wbdionibn^. Cpr. Laurent, XVII, 525. Demoiombe, XXVII. 138. Marcade, IV, 685. Demante, V, 17S bis TI. Aubry et. Ban, IV, § 317. p. 154, 155. Pand. fr., I, 2795. Larombiere, III, art. 1239, No. 16. Baudry, TI, 1924. Duranton. XII, 48. T. Hnc, VIII, 20. L Giorgi, VII, S5. Molitor, op. cit., 111, 968. -) Molitor, Laurent, Aubry et Bau, T. Huc, loco xujirb cit. I)e- molonibe, XXVII, 1.39. Pand. fr., 1, 2996. Larombiere, 111. art. 1240, No. 2. Trib. Paris, 3 martie 1891, sentința ci- tată de T. Huc, 20, p, 33, n. 4. ³) Cpr. Larombiere. 111. art. 1240, No. 2. Aubry et Rau, IV, S 317, p. 155. T. Huc, VIII, 20. Molitor, TIT, 968. G. Giorgi, VII, 85. Duranton, XII, 68. Lyon-Caen et Renault, Dr. eoînni^ IV, 297. David Supino, H Cod. diconnn. Hcdianu nindato^ III, 272. ICU1 SE POATE l-ACE Pf.ATA. -MANDAT. OtNVENȚ.—ART, lOSMi-l'i'K 4ₜ*j credința, remâne bine-înțeles că tribunalele ar putea să’l declare neliberat, de câte ori s:ar dovedi rea credință din partea lui sau o negligențâ nescusabilâ. Mai mult încă, pentru ea plătitorul să lin liberat, plata ni: trebue să se facă la scadență, căci art. 316, § 2 C. eoni.⁰ prevede că acel care plătește o cambie nwintti de scadența ș este rexptințMor de validitatea plafei^-. și art. 317 din a- p celaș Cod adaogă că plata unei cambii făcută în manele V posesorului ci liberează pe debitor, ducă c făcută la scadentă. | Mandatul, tară a ti falș, poate să fie expirat sau re-Plata tacma t vocat, așa în cat debitorul să li plătit în manele unei pPi-’^Hn¹^ iț soane lipsită de calitate. Naște atunci Întrebarea daca tar a cărui ț- plata făcută in asemenea împrejurări este sau nu validă. “eXm'san v Trebue să facem următoarea distincțiune, pe care o expirat. făceau și Romanii M: Sau debitorul a plătit în manele d fostului mandatar, pe când el știa sau trebuea să știe că. A mandatul nu mai există ide ex. mandatul era dat peniru un anume tini]) hotărât priit contract, și acest timp expi- rase), și in asemenea cas. plata este nulă și neoposabilă creditorului : sau debitorul a plătit do bună credință in manele fost ului mau da rai. imAtnosclend ue'lAinde să cunoască încetarea mandatului, și în asemenea caz. plata este validă, creditorul avend recurs contra, fostului seu mandatar tarf. 1334, 153Si :'i. St Se întâmplă câte o dată că părțile, de comun acord. .Mjmiis x* hirinnis i ' tia. Cpr. Lyou-Caen el Renault, op. cil.. IV, 295. D. Supiuo, cit.., ni, p. ib: urm.—Nu înțeleg pentru ce DL I. Bolii, care a. tradus in limba franceză Codul nostru de comerț (Paris, 1895) și care, după citațiile ce face, dovedește că este in curent de tot' ce se petrece in lumea noastră ju- ridică, a omis dc a traduce g 2 al art. 316, careti are corespondentul sen atât, in Podul italian (art. 2941 cât și în Codul francez (art. 144). Aceasta nu poate, ti de cât o scăpare din vedere a traducătorului. L. 12, țș 2 : I,. 34, § 3 ; L. 31, Dig'., 46, 3, De solittionibas et liberationdiHe. Cpr. I’otbier, I], 510. Molilor, TU, 969. Demolombe, XXVII, 1.41, 142. Demante, V, 178 bis III. Laurent, XVII, 524. Larombiere, 111. art. 123!), No. 16. Pand. fr., I, 3001. T. Hiie, VIU, 21. Marcade, IV, 685. — Astfel, debitorul nu mai poate face nici o plată in niâuele mandatarului credi- torului, când acest din urmă i-a adus la cunoștință revo- carea mandatului ce dăduse unei a treia persoane. ('. Nancv. I). P. 96. 2. 346. 462 COD. CIVIL.-CAUT. III.—TU. III.—L AlTT. VJIt, S-a. 1. -ART. !()!)(>—100M. determină prin convenția lor o persoană, de ex.. un credi- tor al creditorului ¹ i, sau advocatul care a făcut actul, spre a primi plata. Această persoană, care se numea in dreptul roman și se numește și astăzi (uljeetn^ rohitionis canea sau țy’cttia'-). poate în mod valid să primească plata de la debitor și să dea chitanță descârcătoare :ⁱ\ și aceasta chiar dacă debitorul ar ti apucat a plăti o parte din datorie creditorului^), fără a putea însă în principiu să noveze datoria, s'o remită debitorului, s'o compenseze, etc., afară de cașurile, bine înțeles. în care părțile ar ti manifestat o intenție contrară ⁵i. Deosebiri m- Persoana adaosă întro convenție pentru primirea plă- te* uu es^e ¹¹¹¹ mandatar al creditorului, pentru ca acesta sohit. ^rntin. .. Pluta tneiitu ') Plata făcută creditorului creditorului, fără ca acest creditor creditorului să fi fost indicat de părți pentru primirea ei, nu liberează ereditorimii. jₜₗ principiu pe debitor. In adevăr, debitorul care plătește datoriile creditorului seu gerând afacerile acestuia, va a- vea drept a fi despăgubit cu plata făcută, de câte ori ges- tiunea sa a fost utilă (art. 991), și dacă această suma este lichidă, el o va opune in compensația creditorului seu țart. 11451! Plata fădlita deAMiitor creditoAilui creditorului va ti deci cârmuită de regalele relative la gestiunea de afaceri. L. 11, § 5, Dig., 13, 7, De pițțneratitia Mtiw, prevede, ce e dreptul, că ducă locatarul principal a uimi imobil subin- chirieaza și el, la rendul lui, o parte din acest imobil unei alte persoane, acest al doilea snb-locatar este de drept li- berat prin plata făcută locatarului primitiv... nam DtH altă, deosebire intre mandat și udjwfio sohitionri c Mtufiwtibu*. Pptlder, H. o24. Pand. fr., 1. 3, Xo. 79. <4. Viorgi,VIT, 34. bld>SOUade, pripei de ( '. t ! J '.mpu'C do jup¹»'-, li- 461. Vedi și L. ăs, I’r_, Dig., Iwo rit,., unde se diee : „Ș ‘pus ollcicrii si‘ .iiijoltiș 'tlriin* boioi jitie soh'ertt, h- l>’‘,-r-titr j l.i ,//f .!nhnnH'.-, il'JtinlHK i'Hfnin hrduiil'it. liht-iti ri". 464 C⁰IX CIVIL- CART. IH.-TIT, UI.—CAPIT. VIII. S-a 1.—ART. 1096—1098. plată înapoi prin condicțiunea sine eausa, dacă el a înțe- les a ti liberat de îndată, pentru că, în asemenea caz. el a considerat pe gerant ca mandatarul creditorului. Dacă însă el a știut că gerantul nu are nici un mandat de la creditor, el nu va putea să ceară plata înapoi de cât a- tunci când creditorul va fi retușat a o ratifica ¹1. Plata făcuta jₙ fine, autorii se întreabă dacă plata poate în mod valid mandata- R iacuta iimu sub-mandatar al mandatarului, șt respunsul ‘«lui. este că, de câte ori mandatarul avea puterea de a substi- tui pe altul în locul lui, plata făcută în manele substitui- tului este validă în privința creditorului ~! ( art. 1542. 1546 ). Preptu¹ mau- Trebue însă să observăm, cu această ocasiune. că ’latarului de . , . , , , ... . a substitui mandatarul are dreptul de a substitui pe altul iu locul pe altui ni ₛ₆ᵤ chiar dacă mandatul nn'i conferă această facultate. locul seu. . ' . Art. i;>i2. destul este ca ea să nu i ii fost mterdisă he în mod expres, fie tacitamente. In adevăr. mandatarul fiind, după art. 1542. responsabil față cu mandantele de substituitul seu, când nu ’i s’a conces facultatea de a’și substitui pe altul, de aci resultă implicit că dreptul de substituire există, chiar când ol n’a fost anume p^yeijut în maiidat^m^indatariil fiind însă, în asemenea caz, responsabil de substituitul seu, ca și în cașul când substituirea a fost permisă, insă fără arătarea unei anume persoane, și persoana aleasă de mandatar este incapabilă sau insolvabilă (art. J542'i:r>. !) Cpr. Molitor, III, 668. „Tidianus alt, antequam damhtits hu- brret rahnn, an condici ex ea causa postit ' Et alt interesse, qita mente- soluții) facta esset : Htntm ut stal im debitor libe- relttr, an m finii dominus raturn habaisset. Priore casa eonfestim porse condici procuratori, et tune demum extiiupu condictionem, cin» dominus ratam habuisset: posteriore fituc demitm nașei condidionem. cum domintis rcilum non habnișsgp. L. 58, Pr., Dig-, 46, 3, De sohdionibnș d Hbevationibns. -) Cpr. Larombiere. III, art. 1239, No. 15. G. Giorgi, VII, 81. ³) Cpr. C. Iași, Dreptul din 1886. No. 31. Baudry III, 929. Thiry, IV, 229. P.Pont, Petit s contrate, VIII. 1016 urm. Eng. Cahici, 11 Cod. di cmnm. comnmnhdn, IV. 86. Laurent, XXVII, 482 urm. E. Herman. JV, art. 1994. No. 1. Bau- dry et Wald, Mandat, 569. Guillonard, Mandat, 129. Au- bry et Bau. IV, § 413, p. 645, nota 14. Cpr. L. 8, 3, Dig., 17, 1, Mandat! cel contra, ('ontrâ, Masse-Verge, V, 753, p. 46, nota 20. Troplong, Mandat, 446. Domenget, Mandat, Art GiTi'iid 1’ 312’ 313- din noii) Cod german prevede că, la ' caz 9e îndoeală, mandatarul nu poate sa’și suhstitne pe altul în locul seu: ..Dor Be.aiifteagte darf'im Zir/ifel die AuM'dbrnnii des Aiiflriifp niebi ehii-iu prilten idiertrapii,". r CUI SE POATE FACE PLATA.-NA MDATARI LEGA LI.--ART. PWii. 4f,5 Bj Mandatari legali (art. lUDii. § 1'. După art. 1.096, $ 1, plata poate să se facă persoa- nelor autorisate de le^e (le a primi pentru creditor. cu alte cuvinte, mandatarului seu legal. Mandatarii legali acăror plata poate și chiar trebne să tic făcută sunt : l*¹ Acei puși in posesiunea, averei unui absent Art. nu. (art. 119) : 2° Epitropul minorilor sau interdișilor (art. 390. 454) ;Art. 3° Părintele administrator legal al averei copiiloi" An. sei minori în timpul căsătoriei iart. 343) : 4" Curatorul minorului emancipat. Acest curator An. las. nu lucrează insă singur, ea epitropul. ci asistă numai pe minor, (iitdui'Hafe interpoaifa (art. 4 AS: ; 5° Administratorul provisor renduit alienatului ne- Ari.ngVi interdis (art. 32, 35 L. din 15 Dcchcmbre 1S94 asupra¹"'¹^d⁽’c alienatilor) rt: 6" Consiliul judiciar renduit. acelui slab de minte (meide ciptnfi) iart. 445 i. sau acelui care râsipește averea sa (art. 458 udMJ :(.^i/ rt ildd- pando praf undit ²) : 7'-' Bărbatul, in cașurile în care el are adminis- trațiunea averei femeei sale (art. 1242, 1286), etc. 8° Moștenitorul beneficiar, care administrează bu- nurile moștenirei (art. 714, 715 C. C.. 707 Pr. civ.) M A rt, 11.'i, 4.’>S urm. C. Art. 12 12. 12SG. Prin aplicat ea principiilor de mai sus, ari. 423 din Codul Art. 12"> V de comerț, declară că cărăușul este responsabil de faptele subordinaților sei, de ale tuturor cărăușilor succesivi și de ale ori-cărei alte persoane căreia densul i-a încredințat facerea transportului. Vedi asupra acestui text. Cahici, op. cit.. IV, 246 urm., p. 317 urm. Vidări, Corso di dinttu coiHiiiumtde, IV, 2630 și 2634. ') Cpr. C. Tași, Dreptul din 1895, No. 22. ²) L. 1, Pr., Dig., 27, H.>, De ciirtitovilnis furioso^ etc. - Dnpti Cmlid Cara Codul Caragea, modificat în această privință prin legea din "f,m 18'34, cineva nu putea ii considerat ea râsipitor, de cât ti- tnnci când râsipea în cheltueli nebunești tiicfrduiice spre iuti ei pi narea dcsfnlă rilor și ti jdăiierdor mile) CiA puțin j. contumacie (art. 476 Pr. pen.;: acel remluit eondamnați- lor, care se găsesc in stare de interdicție legală (art. 13, 16 C. pen.) ; ') curatorul unei moșteniri vacante (art. 725. 726) ²): administratorul provisor renduit persoanelor care urmează a li interdise (art. 44.”» C. Cj : sindicii însărcinați cu administra țiuiiea falimentelor, și care astăzi, după legea din 20 Iunie 1895, sunt funcționari publici (art. 726 urm. C, com.j. Sentința declarativă de faliment rădicând, în a- dever, de drept falitului, din dina pronunță roi sale, ad- minist rațiunea tuturor bunurilor sale, chiar și a celor do- bendite în timpul falimentului, ori ce plată datorită fali- tului va trebui să fie făcută sindicului [art. 713 C. eoni.) L. Sechestrul judiciar este tot un mandatar judiciar P, ■) Și sub Codul Cnlimach, acei osândiți la o închisoare imle-A¹'¹^- ¹h'¹’¹ lungata aveau un curator însărcinat cu administrația ave-⁽■ * “b'naeh. rei lor (art. 371 C. Călimării. 279 ('.austriac). Vedi și art. 1159 din acela? Cod (868 C. austriac), după care acel o- semlit pentru o vinovăție mare, nu putea să facă nici o t.ocmală puternica în tot timpul pedepsei sale. Cpr. tom. Ha Jner. noastre, p. 293, n. 3. Curatorul reudnit miei moșteniri vacante, conform art. 723 tTU rile । ᵤ- C. C.. reprezintă in acelaș timp si pe creditori și pe moș- tenitorii cari s’ar putea înfățoșa mai în urmă, însă numai araim-, în limitele lichidaținuei și pentru ceea ce tinde la aceasta lichidare. Cpr. T. Huc, V. 252. Laurent, X, 205. Pe aceea, se decide iu genere că el u'are calitatea de a ataca, prin acțiunea panliană, actele ce defunctul ar fi făcut in frauda creditorilor (art. 975). această acțiune neaparțiuend de cât creditorilor. Laurent., lom rit. C. Cliambery. Jh P. 66. 5. 456. Trib. Paris. l’and. JVricd. 93.2. 144, Vedi și t. V a lucr. noastre, p. 240, n. 1. El nu poate de asemenea sa inter vie întrmn proces in care sar rădica chestiunea dacă, cutare persoana are sau nu are calitatea de moștenitor. Misiunea sa consistă în a administra averea de moștenire pentru moștenitor, ori care ar ti el. Cpr. T. Huc. V, 252. Chauveau-Carre, Loi* de la pror/'d. cir,, VI. partea II, Q. 3249 bis, p. 888, ed. 4 a. din 1873. ³) Vedi eiijird p. 454, nota 1. ’) Vedi asupra, pute,roi sechestrului, smpcâ, p. 313, u. 6. Se-Ari. mi Ci„‘. chestrul judiciar putea fi rânduit și soli codul Călimării : *• Vuii.uT. ..Dacă un se va arata îndată, dive art. 4-31 din acest {'ml. (347 C. austriac), cine se alia intr’o stăpânire neprihănită, și în cât n parte și alta are dreptate să ceară, judecătorescul ajutor, atunci trebue sa se încredințeze lucrul de pricina in păstrarea judecătoriei, sau a altui cuiva, pana când se va cerceta și hotărî pricina pentru stăpânirea lucrului". 468 C. C.—CART. irL-TtT.IIL-C.Vni, S-aI,S 1.—ART. 1097 C. C., 317 C. COJI. Creditorul Majoritatea autorilor mai consideră încă ca mandatar Art°455urm judiciar creditorul, care, poprind în manele celor de al Pr. tiv. Controversă. treile sumele datorite debitorului seu, în baza art. 455 urm. Pr. civ., a obținut o hotărîre care condamnă pe cel de al treile poprit, a face plata în manele sale. Pentru a se ajunge la acest resultat cu totul straniu, se dice că creditorul popritor este un mandatar judiciar in reni suam, fiind că poprirea a fost făcută în interesul său, însă că el este în acelaș timp mandatarul debitorului a cărui sume s'au poprit, fiind că acest debitor este liberat prin efectul poprirei ’). Alții observă însă că creditorul popritor exercită un drept propriu al seu : însă de câte ori el a poprit o sumă de bani datorită de alții debitorului seu, consemnarea a- cestei sume este inutilă, dc câte ori el este singurul creditor popritor, și în asemenea caz, el este împuternicit a primi direct ceea ce i se datorește -). Plata făcută posesorului creanței. BCU Clui / Central LJniversitv Librarv Cluj Art. 1097. -PIata făcută cu bună credință aceluia ce are creanța în posesiunea sa, este valabilă, chiar dacă în urmă ]»o- sesorul ar fi evins. (Art. 993, 996, 1096, 1337 C. C. Art. 317 C. corn. Art. 1240 C. fr.). Art. 317 C. com.—Plata, unei cambii făcută în manele posesorului la scadență și fără oposițiune din partea cui-va, li- berează pe debitor J). (Art. 1097 C. C. Art. 309 C. eoni. Art. 145 C corn. fr. Art. 35 L. belg. din 20 mai 1872). Am vedut că plata, pentru a fi validă, trebue să se facă creditorului, sau mandatarului seu convențional, le- gal ori judecătoresc (art. 1096). Câte o dată legea asimilează creditorului persoane care n’au această calitate. Astfel, art. 1097 decide că plata făcută cu bună credință aceluia ce are creanța în J) Cpr. Laurent, XVII, 519. Baudry, II, 1024. Demolombe, XXVII, 165. Larombiere, III art.' 1239, No. 18. Pand. fr., 1, 3110. ²) Cpr. T. Huc, VII, 183, 185, 187 și VIII, 19, in fim. ®) Textul corespundetor fr. (art. 145 O. corn, și L. belgiană din 1872, art. 35) preved că acel care plătește o cambie la scadență, fără nici o oposiție, e presupus a fi liberat, <:>'t euldbleiiteiit UIiiti-, PLATA FĂCUTĂ POSESORULUI CREANȚEI.-ART. 1097. 4 69 posesiunea sa, este validă, chiar dacă în urmă, posesorul ei ar fi evins de adevăratul creditor. A avea posesiunea unui lucru. însemnează a avea de-Ureanpirnu tențiunca lui, cu intențiunea- de al trata ca al seu (art. 1846), și această intențiune este presupusă până la dovada tenținne. contrară [art. 1854). Ori, o creanță, liind un lucru in- corporai, nu este susceptibilă de detențiune. In adever. dacă ea este constatată prin un titlu \jnsfrumenDtm proba- iiotus}'), nu se poate dice că detentornl titlului are pose- siunea ei, pentru că el nu poate dispune do densa cum ar face, pentru un lucru material, liind că însuș titlul nu- mind pe creditor, arată că el nu aparține detentorului. Numai în cât, privește valorile sau titlurile la pur- tător, detentornl fiind presupus proprietarul lor. plata fă- din 21 ia cută dc bună credință in manele sale este validă. Fiind "lⁱar însă că aceste titluri au putut ti perdute sau furate, o lege specială, din 1883, permite proprietarului lor, prin în- deplinirea unor anume formali*âțiA de a face nevalide față cu densul transmisiunile și plata titlului peijdut sau furat -1. Afară de aceste cașuri excepționale, creanța fiind ra- portul obligator dintre creditor și debitor, ea se deose- bește de titlul scris care o constată, și posesiunea titlu- lui nu conferă, după cât am vedut, detentorului faculta- tea de a exercita drepturile creditorului. Art. 1097 n'a. putut deci să aibă în vedere acest caz. Textul are în vedere o ipoteza prevedută dePothicrhmmzapp’- (11, ACC, adera acea 111 care cineva se găsește in posesi- .ᵢᵣₜ upt. unea unei universalități de bunuri în care se găsesc creanțe. Posesorul unei creanțe nu este deci, in cașul de față, ’) Cuventul tilhf arc, după cât vedem, done ințelesnri deose- bite : el însemnează sau însnș dreptul și întemeerea Ini, sau instrumentul de dovadă (iustruuicntiuu probafiunD) (art. 628, 1189). ²) Vedi legea din 21 Ianuar 1883 pentru titlurile hi purtător perdute, distruse, furate, etc. Vedi și art. 58 Cod. comer- cial. Cpr. I.. fr. din 5 Iulie 1872. V., în privința legei sus citate, o monografie a D-liii A. Bueliere in Urme praflque, anul 1873, t. 35, p. 129 urm. Cpr. Al Degre, Dreptul din 1894, No. 82 și 86. Al. Cerban, Despre actele juridice rele mai importante făcute i» patrimoniul altuia (lași, 1899), p. 7 urm, • Tn cât. privește cambiile perdute sau sustrase, vedi art. 354—357 C. emu. 470 COD. CIV.-CARTEA III.-TIT. III,—CAP. VJIL-S-a 1, § 1.-ART. 1097. detentorul titlului care servește de dovadă, ca în materie de titluri la purtător, ci acela, care, fără a fi adevăratul creditor, lucrează ca atare, primind, de ex., doberplile, fă- când urmăriri, acordând termene, etc., și pare a avea a- ceastă calitate in ochii terțiilor. A ti posesorul unei creanțe, în sensul art. 1097, însem- nează deci a fi investit, cel puțin în aparență, cu calitatea care conferă dreptul de a executa creanța și de a o a- duce la îndeplinire J). Dacă cineva este sau nu posesorul creanței și. prin urmare, are sau nu calitatea de a primi plata, aceasta este o chestie de fapt, care scapă de controlul Casației Moștenitor Astfel este, de exemplu, moștenitorul aparent si pu- tativ, care a pus mana pe o moștenire ca ruda cea mai a- propiată a defunctului, atunci când exista o altă rudă in- tr’un grad mai apropiat, sau un moștenitor testamentar care îl exclude de la moștinerea ab infestat. Tot astfel este și moștenitorul testamentar, care ar fi pus mâna pe o moștenire în basa unui testament recunos- cut maj tartan ț,al^₁I^jii ^nulat peptr^ nn viciu de formă. Legatarul va fi considerat ca moștenitor aparent, chiar dacă el n’ar fi îndeplinit formalitățile punerei în po- sesiune (art. 653, 889, 891, 895, 899), atunci când el era de fapt în posesiunea, averei Cesionarul Art. 1097 fiind aplicabil și posesorilor cu titlu parti- unei ereanfe.c^iar, cesionarul unei creanțe a cărui act a fost mai în urmă desființat sau anulat, va putea fi considerat ca pose- sorul ei. și va avea, prin urmare, calitatea de a primi plata, și aceasta chiar înainte de a se fi îndeplinit dispo- sițiile art. 1393 ⁴). Cesiune Aceias soluție ar fi. după unii, aplicabilă chiar dacă falșă._______________’___ Controversa, i) pₐnd. fr., 1, 3141 urni. Tbiry, 111, TS. Deniolombe, II, 236 și XXVII, 181 urm. Baudry, II, 1025. Monrlon, II, 1336. T. Huc, VIII, 23 urm. Laurent, XVII, 543 urm. Boissonade, op. cit., II, 462. Vigie, II, 1438. Demante, V, 17!) bis I. Marcade, IV, 686. Ârntz, II, 1671 și III, 166. ?) Cpr. Laurent, XVII, 544. F. Herman, III, art. 1240, No. 19. T. Huc. VIII, 25. Cas. fr. D. P. 62. 1. 225. ³) Cpr. Laurent, XVII, 545. T. Huc, VIII, 23, in fine. Cas. fr. D. P. 68. 1. 155. Cpr. T. Huc, VIII, 21. Laurent, XVII, 547. Deniolombe, XXVII, 185. Demante, V, 179 bis III. Larombiere, III, art. 1240, No. 1. F. Herman, III, art. 1240, No. 17. Arntz, III, 166. Cpr. Cas. fr. Repert. Dalloz, IVnte, 1840, nota 1. PLATA FĂCUTĂ POSESORULUI CREANȚEI.-ART. H«»7. 17 1 P actul de cesiune ar fi fost mai în urma recunoscut falș. $. așa în cât purtătorul unui act de cesiune recunoscut falș trebue, în acest sistem, sa fie considerat ca posesorul f. creanței și să aibă calitatea de a primi plata, dacă plă- J titorul a fost de bună credință ¹ t Sunt deci considerați ca posesori ai creanței : 1¹¹ moș- iVisoaucL ⁷ tenitorul sau un alt succesor aparent si putativ ; 2° cesiona- «« . , . .... , .șuiera < n pu- rul aparent a unei creanțe nominative: •> posesorul unui sesm-n unei titlu plătitor la purtător. Plata făcută de hună crediidă\w |,rr-;mm. mâna acestor persoane este validă, pentru că debitorul a credut că are a face eu adevăratul creditor, și pentru că acest posesor a creanței putea chiar sad constrengă la plată. In privința efectelor dc comerț nominative H/ambii. bilete la ordine, etc.n plata făcută de bună credință cesio-' om. ilarului aparent va li de asemenea validă, dacă ea a fost făcută na urnia wtdeniei fart. 316. țț 2. 317 P. com.î, chiar dacă girul ar ti falș, plătitorul nefiind obligat a exa- mina autenticitatea girurilor ajunse pană la densul lart. 309 C. com.î '- i. Pentru ca plata făcută posesorului să tie ți- iH-iiiimnț ț nută în samă, nu se cere ca ea să fi fost primită de bună | credință, ci să cerc numai ca plătitorul să li fost, dc bună itinp. p; credință, adecă să ii credut că are a face cu adevăratul creditor. Dacă plătitorul este de bună credință, plata făcută-Du. am, în asemenea condițiuni este validă, chiar dacă ea a avut loc înainte de scadență, condiția ca ea să tie făcută în ur- ma scadenței nefiind prescrisă de cât în privința cambi- ilor (art. 316, 317 C. corn.). Legiuitorul nu putea. în adever, raționalmente vor- bind, să prescrie, în privința creanțelor civile, ca plata să se facă numai in urma scadenței, așa cum a prevCdut. în privința, cambiilor, pentru câ el nu’și ai' mai fi atins scopul. De câte ori debitorul este de bună credință, el Laurent, XVII, 54-7.--('ontrâ. T. line, VIII, 24. Deinante, V, 179 bis III. Aubry et Hau, IV, ți 317, p. 155. Demo- lombe, XXVII, 186. Larombiere, III, art. 1240, Xo. 2. K. Herman, HI, art. 1240, No. 18. In cât privește plata făcuta unui mandatar învestit cu o procură falșă, vedi stiprâ, p. 460. Vedi snprtf p. 460. 70 COD. CLV.-CARTEA IU.-TIT- III.-GAP. VIU.—S-a 1 § l.-ART. 1097. n’are nevoe să aștepte ca creanța să fi ajuns la scadență, pentru că aceasta ar implica că el are bănueli asupra dreptului posesorului creanței, și atunci n'ar mai fi de bună credință. Afară de aceasta, din două lucruri unul: sau termenul a fost stabilit în interesul debitorului, ceea cose va întâmpla cele mai multe ori (art. 1024), și în aseme- nea caz, el putând să renunțe la beneficiul lui și datoria devenind exigibilă prin voința sa, el n’a plălit înainte dc termen ; sau termenul a fost statornicit în favoarea cre- ditorului, și în asemenea caz, creditorul aparent sau po- sesorul creanței, după cum îl numește art. 109", cerând plata sau consimțind a o primi, a renunțat la beneficiul termenului, și în asemenea caz, nu se poate dice că dato- ria a fost plătită înainte de termen O. ctisuriio î» Pentru ca plata făcută de bună, credință posesorului c;u'⁽; A'¹-¹*?'creanței nu numai de debitor, dar si de o altă persoană enbîi. interesată sau nu la stengerea datoriei A. ne in urma ex- pirărei termenului, fie înainte de expirarea lui, să fie va- lidă, trebue să tie vorba de o plată efectivă, care sâ consiste în executarea obligațiunei. Art. 1097 nu va ti deci apli- cabil convențiiinilor prin care debitorul, tară a opera o plată reală, s’ar fi împacat. în privința datoriei, cu pose- sorul creanței, dobândind de la densul o remitere totală sau parțială, sau făcend o novațiune. Aceste acte n'ar ti deci oposabile adevăratului creditor, care s’ar presinta mai tardiu spre a cere plata :0. Până acum ne am ocupat despre [data făcută în mâ- nele moștenitorului aparent, și am vedut că art. 1097 o declară validă și oposabilă creditorului, dacă debitorul a fost de bună, credință, remânând, bine înțeles, ca adevăra- tul creditor, care a fost negligent și nu s’a interesat de soarta creanței sale, să exercite recursul seu contra pose- sorului creanței, care a primit plata A, recurs care nu va ’) Cpr. Boissonade, op. ei/., TI, 464, p. 507. T. Hac, VIII, 25. Demolombe, XXVII, 189. Pand. fr.. I, 3165. Larombiere. ITT, art. 1240, No. 9. A Cpr. Demolombe, XXVII, 190. T. IIuc, VIII, 25. Pand.fr., I. 3168.—Vedi însă Larombiere, III, art. 1240, No. 6. A Cpr. T. Huc, VIII, 25. Pand.fr., I, 3163. Larombiere, III, art. 1210, No. 8. Demolombe, XXVII, 187, 188. A .,Quod auteiit possessori solutuiu est, (tu restituire ilebeat, i'/- ? Et si Iww fidei powssor foit, sire uon, tlebwe res- tituere plucel: et. rptidem, si restituirii, ut Cassius scribit, et PLATA FĂCUTĂ POSESORULUI CREANȚEI—ART. 1097. 473 produce nici un resultat. dacă posesorul este insolvabil. Ce trebue să decidem in privința, actelor de adminis-A'lf.¹¹' de*u- trație și de înstrăinare făcute de moștenitorul aparent timpul posesiunei sale? Aceste acte tăcute de densul fi-ție Driite dc vor ele nule, ca unele ce emană de la un posesor lipsit'"Aparentl" de ori ce drepturi, sau li-vor ele valide în interesul cehirD'ntroversm dc al treile, care au contractat cu densul ? Această chestiune, pe care ani mai examinat-o odată ¹ i, este din cele mai controversate. După părerea generalmente admisă, se face o distincți- une între actele de administrație și acele de disposiție. Actele pur conservatorii si de simplă administrație.Actele de ad- precum ar h, de exemplu, contractele de închiriere ]nche-c,,ₗₗₜᵣ,,V₁.A!ᵢ iate pe un period de cinei ani cel mult (art. 427. 7)34, 12<î8. 1 419) 4k vendarca obiectelor supuse stricăciunei. etc. făcută, bine înțeles, cu autorisarea justiției, ar li valide, pentru că asemenea, acte putând să emane de la cei care nu au calitatea de moștenitori și care renunță la moște- nire lart. 690. 7071, pot să emane și de la cei caro n’au avut nici mi drept asupra mostcmirei Dmi Cpr. art. 110. 111, 1097 C. Dj. De asemenea, hotărirele pronunțate în favoarea san )i„ᵣărîri pr.>- în contra moștenitorului aparent vor ti oposabile adevă- '""'4^ râtului proprietar, dacă moștenitorul a pledat de bună ere- tmnim apa. dința, tării ca să existe colusinne între densul și pretinsul «a-nt. Julittiiitx Hbut’G Mst», lilitniri ipo j'tre debitow*. L. 31. § .5, Dig., 5, 3, De heredlMi* petilhme. Din acest text, pre- cum și din L. 25, S 17, in fine, Dig., r//., resuita că, la Romani, debitorul im era liberat de cât. atunci când pose- sorul creanței restituea creditorului (adevăratului moșteni- tor) obiectele sau banii primiți de densul. Cpr. Arntz. 11, 1671. Muynz, Dr. rmn., DI, 41l,p. A13. Molitor, III. 967. Vedi și t. IH, a Incr. noastre, p. 683, n. 1. 9 Vedi t. HT, p. 682 urm. sj Vedi t. II, p. 266, 584; t. 111, p 398, 425, n, 2; t. V, p. 313, n. 2 și tr. fr. p. 222. â) Arntz, TT, 1671. Repert. Dalloz, HuppDim. Succes., 469. De- molombe, II, 236, 237. Demante. I. 176 bis IV. (luillou- ard, Lonage, I, 56. Thiry, II, 103. Baudry et Wahl, Snccee- sionn, I, 1246. Aubry et Ban, VI, § 616, p. 431. Vedi și l. III a Incr. noastre, p. 682, t. și n. 3. Daniel de Folleville, Jh..<.*-Cotdrit. Laurent, IX, 559. Vetji și T. Huc, V, 273, care restrânge dreptul moșteni- torului aparent mimai la acțiunile personale. Aceiaș contro- versă există și în privința transacțiunilor consimțite de moș- tenitorul aparent. Vedi t. III, p. 683, n. 2. Cpr. L. 3, £ 2 și L. 17, Dig., 2, 15, De tninsaettouiims. Jnrisprudența declară tran- șacțiunea validă, dacă cel de al treilea era de bună credință. Cas. fr. D. P.89. 1. 278. Pand. Period. 88. 1. 350. Șirey 89. 1. 457. Bandiv etAVahl, Contrate ali at.. etc. 1231.—Contra. Lau- rent, IX, 560. T. Huc, XII, 286. Arntz, loco supra cit. Demolombe, II, 252 și XIV, 240. Aubry el I?au, VI, 4$ 616, p. 437, n. 32. Daniel de Folle- ville, Jdssai sur la rente de la chase Paiitriii, Revue prati- qne, t. 32, anul 1871, p. 527, No. 33. Acollas, II, p. 182. Laurent, IX, 561. Repert. Dalloz, Supplem., Succese., 470. T. Huc, V, 274. Thiry, II, 115. -) Chestiunea dense ști dacă art. 1909 este sau nu aplicabil la mobilele incorporate, adecă la creanțe, este controversată, însă negativa este generalmente admisă. Cpr. D. de Folleville, op. și loco sapră cit., p. 528, Xo. 34, text și u. 1. Baudry et 1 is- sier, Preseription, 840. Demolombe, XXIV, 486. Laurent, XXXII, 562 urm. C. Douai. Sirey 74. 1. 409 și nota lui Labbe. ■’) Arntz, Ii, 1672. Aubry et Rau, VI, § 616, p. 438 urm. Mourlon, I, 494. Laurent, IX, 561, in ține. Demolomlm, II, 251 și XIV, 241. Repert. Dalloz, SuppletH., Succese., 470. T. Huc, V, 274. Demante, I, 176 bis IX, Vedi și t. 111 a lucr. noastre, p. 684, t. și n. 1. F PLATA FĂCUTĂ POSESORULUI CREANȚEI.—ART. 1097. lui aparent de un creditor al moștenirei, în baza art. 1824, este opozabilă adevăratului moștenitor : V pentru că ex- propriarea silită nefiind de cât mijlocul pentru creditor de a, dobândi plata ce i se datorește, această plată poate în mod valid fi făcută moștenitorului creanței (art. 1007) : 2° pentru că moștenitorul aparent, in specie, este desemnat de lege, sau impus prin fapte ca contradictoriii neaparat al creditorului ; și în line, 3” pentru că adjudccatarul nu poate fi suparat de adevăratul proprietar, care este în culpă prin faptul că nu s'a arătat la timp : .Jura rițiilanti- bus succurrxnf, nou dornitentibns ¹ *. Dar din toate chestiunile, cea mai grea este acea a înstrăinările înstrăinărilor imobiliare cu titlu oneros, consimțite de bună'¹¹.’?¹’¹¹¹'"¹¹ p" voe dc catra moștenitorul aparent. Sistemul care mi s aconsimțite-le părut, cel mai juridic, când am examinat această chestiune uoiștenitonii celebra, pentru prima oara D. este acel care pune iu principiucontroversă, că înstrăinările imobiliare consimțite de moștenitorul a- parent sunt absolut nule, chiar când vcndetornl și cum- părătorul ar fi fost ambii de buna credință, pentru că moștenitorul aparent nqțjind proprjiqțar, n'a ]nitutₓsp trans- mită niște drepturi pe care nu le avea el însnș: AVmo plus juriu ad alium transfer re. potent, quaui ipse babei (art. 11803!: și Renalul o jure duntis. Micit ar fes (iwlpicntls ț art. 1 7 70) i. linii ajung la acelaș resultat, fără a se referi la prin- cipiile condiției resolutorie, dicend că moștenitorul aparent, o dată adeverii! recunoscut, n’a fost nici odată proprietar și ca atare. înstrăinările consimțite de dînsul emană de la un non doiniims, și deci mi pot face obstacol la revendi- *) (’pr. Daniel ile Eolleville, op. și loco mpra cit., p. 529, No. u Vedi t.- III, p. 684. :|) Vedi in sensul nnlităței absolute, Bandry, I, 393. Bandry et Wahl, Simxxs., 1,1234, 1246. Laurent, IX.562. Llourlon, I, 495. buranton, 1, 565, 578 bis și XIX, 352. Marcade, 1, 472. Troplong, Viute, II, 900 și Ifepoth., 11,468. D. de Foleville, Essaisitr la nule de la choee d'aatraifeb urni.. Bevne pra- tique, anul 1871, t. 32, p. 529 urm. Sercsia, IWHoh d’hend.itfi, 231. Plasmau, Absente, p. 168. Grenier, Hijpoth., I, 51. Thiry, I, p. 192, n. 1: II, 103 și 115. Las. belg. și Trib. Bonneville. 1). P. 47. 2. 30. D. P. 79. 2. 35. Dreptul din 1881, No. 48. Tot în acest sens s’a pronunțat și Curtea din București. Dreptul din 1881, No. 48. 476 COD. CIV.-CARTEA HL—TIT. TIL—CAP. VUI.-S-a 1, § 1.—ART. 1097. care din partea adevăratului proprietar ale cărui drepturi sunt astăzi recunoscute ¹). Este adevărat că legiuitorul a dispus altfel în pri- vința absentului, care se reîntoarce și revendică patrimo- niul seu. In asemenea caz. absentul este obligat, a și re- lua averea în starea in care se găsește, fără a putea re- voca înstrăinările consimțite de acei trimeși in posesiunea definitivă (art. 117)-) : această regulă, privitoare nu mai la obse/tfi. fiind excepțională, nu poate ii întinsă la alte cașuri. In adever, nu se poate dice că acei trimeși în posesiunea averei absentului ar ii iisurpatori, pentru că ei au luat locul care le-ar ti aparținut, dacă persoana a cărei existență este necertă, arii murit în realitate: pe când acei care au pus mâna pe o moștenire la care nu erau chemați, sunt niște adevărați usurpatori, fie că ei c- rau de bună sau de rea credință. Cașul întâi fiind anume prevedut de lege, acei puși în posesiunea averei absentu- lui se găsesc într'o situație care uu presintă nici o ana- logie cu cașul usurpărei moștenirei de o persoană fără ca- litate ; de unde resulta că nu se poate în mod logic argumenta de la un caz la altul³). Prin urmare, înstrăinările imobiliare emanate de la un moștenitor aparent sunt nule, ca unele ce emană a nou domino. ipoteci. Aceiaș soluție este admisibilă și în privința ipotecilor ⁴ j. Cu toate acestea, chestiunea este, precum am spus, •) Cpr, T. Huc, 1, 452 și V, 275, 276. Baudry, I, 393, p. 226. s) Cpr. art. 369, 370 C Calimacli (278 C. austriac). ³) Cpr. T. Huc, V, 270. Laurent., IX, 564. ') Vedi, în privința ipotecilor, autoritățile citate intrăm sens și în altul în Fuzier-Herman, IV, art. 2124, No. 18 și în î’and. fr., Privii. et hț/poth., I, 7055 urm. Jurisprudența franceză menține ipoteca, dacă acel care a consimțit, a fi creditor ipotecar a fost de bună credință și dacă nu există bănueală de fraudă sau colusiune între densul și moște- nitorul aparent. Vecii I). P. 77. 1. 429. Sirey 78. 1. 38. Cpr. C. Angers și Cas. fr. Gaz. trib, din 21 april 1894 și din 27 ianuar 1897. Sirey 97.1.316. Acollas, III, p. 744. Baudry et Loynes, Prir.et liypoth.,}\ 1303.—Contră. Troplong, Prir. et hypoth^ II, 468. P. Pont., Idem, II, 631. Mantou, III, 954. Dnrantom XIX, 352. Cpr. Daniel de Foile viile, Pseai w la rente, de la ehow d'aulrui^ Revue pratique, t. 3a, anul 1873, p. 266 urm., No. 140. PLATA FĂCUTĂ POSESORULUI CREANȚEL-ART. 1OH7. 477 foarte controversată, și mai multe sisteme sunt în pre- sență '). Jurisprudența și o parte din doctrină mențin, în adever, înstrăinările imobiliare severșite de moștenitorul aparent, fără a se distinge între moștenitorul legitim și acel care deține dreptul seu de la o dispoziție testamen- tară²), insă nu sunt de acord asupra condițiilor ce ur- mează a fi îndeplinite. Astfel, unii mențin aceste înstrăi- nări, sub condițiunea că atât vendetorul (moștenitorul a- parent) cât și cumpărătorul să fie de bună credință³!; ear alții se mulțămesc numai cu buna credință din partea cumpărătorului⁴). Acest din urmă sistem este for- mal admis prin art. 933 din Codul italian 9. ') Aceiaș controversă există și în dreptul roman. Vedi 1.111 a Incr. noastre, p. 685, ud nohim. Cpr. Duranton, 1. 565 urm. Arntz, II, 1673. Mavnz. 1.11, § 411, p. 514 urm. ²) Cpr. O. Besanțon și Cas. fr. 1). P. 64. *2. 271. D. P. 77.1. 429. Masse-Verge, II, § 278, p. 68, n. 18, coloua 2, in fine. Deniolombe, II, 258.—Vedi însă Aubry et Rau, VI, $616, p. 440, 441, n. 32, in fine. :9 Vedi decisiile citate, de Aubry et Ram .VI § 616, p. 438, ad n), este radical nulă, pentru că, dacă ase- menea act ar fi valid, el ar lipsi pe adevăratul moșteni- tor de ori ce drepturi în această moștenire -). Despre plata făcută în urma unei popriri sau unui sechestru. Am vețlut că plata făcută în manele creditorului ca- pabil dc a o primi stinge datoria și liberează pe debitor. Câte o dată creditorul este capabil, după regalele ge- nerale ale dreptului, însă cu toate acestea, se găsește în imposibilitate de a putea primi plata. Acest caz special este prevăzut de art. 1099. Art. 1099. -Plata făcută de debitor creditorului seu iu urma unui sechestru sau oposițiuni, nu este valabilă în privința bună credință nn restitue fructele de cât din diua cererei în judecată, dai efiorno delta domanda fiudPialC. i) Cpr. Baudry, 1, 393, in fine. Thiry, II, 115, p. 128. Lau- rent, IX, 562. Daniel de Folleville, op. cil., Rente pratiqnc, t. 32 (anul 1871), p. 531, No. 38. ²) Cas. fr., 22 Ang. 1833. Pand. Chron., t. II, I. 79. și Re- pert. Dalloz, Sncccss., 555, u. 1. Cpr. C. Ageu, 19 Ianuar 1842. Repert. Daloz, Sttecesn., 572, n. 2. Diivergier, Vente, II, 303 urm. Demolombe, II, 253. Demante, I, 176 bis VI. Duran- ton, 1, 559, 581. Daniel de Folleville, op. cit., Rene pne ti9:Ă 479 creditorilor secliestrauți sau oponenți; aceștia pot, în virtutea drepturilor lor, săi silească a plăti din nou ; debitorul însă, in acest caz, are, recurs în contra creditorului, (Art. 1152, 1616, 1719 C. C. Art. 379, 399 urm., 455 urni., 613 urm. Pr. civ. Art. 321, 997, 908. 910 urm. O. eoni. Art. 97 L. p. jud. de pace din 1896. Art. 1242 C. fr.). Prin sechestru sau oposițiune. legiuitorul înțelege popri- rea în mâna celor de al treilea (art, 455 unu. Pr. civ.). Poprirea este actul prin care creditorul învestit eu un ti- Poprire. de- țin executor, cu un titlu privat sau cu un titlu autentic ne- "'"t"'- executor¹), oprește în manele unui terțiu sumele sau obiec- tele mobile datorite sau aparținând debitorului sen, și în virtutea căruia el dobândește, pană la concurența sumei ce i se datorește. predarea acestor sume sau prețul obți- nut din vem.lafea acestor obiecte 'n. De exemplu : A îmi datorește 5000 Iei, ear B datorește lui A 10,000 lei. Dacă voi popri în manele debitorului debitorului meu B suma ce’mi datorește A, neapărat că voi parveni a’mi încasa creanța. Intri) poprire intervin deci trei persoane : creditorul po- pritor, în specie, eu; debitorul urmărit. A, și terțiul poprit, B. Art. 1099, reproducând teovia lui Pothier (TUȘCCm. pre- l) Creditorul care nu are nici un titlu nu poate deci să pro- I’euhu a ceadă la o poprire nici in materie comerciala și nici cliiari'r'tetde la» sub îndatorirea de a da cauțiune. Cas. rom. tlalatz Craiova. Dreptul din 1894, No. 7, 13 și 81. Vedi t. V, p. 'Vm 'titlu. 198, n. 2 și ir. fr., p. 356. — Curtea de casație a decis de asemenea că nu se poate procede la o poprire de cât in baza unei iiotâriri având puterea lucrului judecat. Dreptul din 1893, No. 59. Bulei. S-a 1, 1893, p. 747.-■ Cont rit. Trib. Ilfov, Dreptul din 1887, No. 16. Vedi tr. fr., p. 356, u. 1. După proiectul D-hti Ministru C. Dissesen. pendent înain- tea Camerelor (art. 455 lit. b). creditorii cari n'au nici un act scris pot face poprire, depimend însă o cauțiune de a treia parte din valoarea recbimaținnei. Cât pentru sechestrul asigurător, se admite însă că el Sechestni poate fi înființat în materie comercială fără nici un titlu, astelⁱr*r,u- și numai sub îndatorirea de a da cauțiune (art. 997, ți 1 C. eoni.), pentru că obligațiile comerciale putând, in ori ce caz, fi stabilite prin mărfuri și presiimpțiuni (art. 46 C. eoni.), ar fi nedrept ca creditorul, care nu are nici un titlu, să nu poată lua nici o măsură couservatorie. C. Craiova. Dreptul din 1895, No. 5. Cpr. și C. Galatz, în motivele sale. Dreptul din 1894, No. 13, ți. 102. Vedi și tr. fr.. p. 360, 361. -) (iarsonnet, Pr. eh:.. 111. § 288, „A hbtio. Pothier, 7>. hi- iu profiți, eh:.. N, 496. 4S0 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. IU. CAP. VUI.-S-a 1, § l.-ART. 10»). vede că terțiul care, în urma unei popriri provocate de credi- torul creditorului seu. plătește acestui din urină, se expune a plăti a doua oară creditorului popritor l), rămânendu-i, bine înțeles, recurs contra creditorului care a primit plata, pentru câ, în ori ce caz, debitorul uu poate să plătească aceiaș lucru de două ori. Plata făcută de debitor creditorului sen în urma primirei ordonanței de poprire (art. 458 Pr. civ.), este deci validă față cu acest din urmă. Ea fiind însă nulă față cu creditorul popritor, acesta poate constrenge pe debitor a plăti a doua oară și a repara astfel prejudi- ciul ce i a causat prin faptul că n’a ținut samă de po- prirea ce i s’a făcut -). Terț iul poprit nu poate face plata nici creditorului popritor, cât timp hotărîrea de validare na dobândit pu- terea lucrului judecat ³). El este dator, până în acel mo- ment, a deținea banii datoriți sau a‘i depune la casa de consemnație E, Pentru aceasta însă nu are nevoe de a face, ofertă reală. Rații unul din cașurile excepționale în care consemnarea n'arenevoe de a fi precedată de ofertă reală G. C'cin se cin pdc Din împrejurarea terțiu|l poprțt nu poate, în ur- primirei ordonanței de proprire. să facă nici o plată rai-pa en nn-debitorului, în dauna creditorului popritor, resulta urmă- 0uⁱ nu poate,țoapele consecințe : m urma tir- v dnjmnțpi de P Debitorul urmărit nu poate să remită datoria ter- jd’ite-isc²' m-t'HlHi poprit, nici să noveze sau să cesioneze creanța po- himinlni. prită, oprirea de a plăti atrăgând (t fortiwi pe acea de a distruge creanța poprită și de a o înstrăina; ') Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1892, p. 1103. -) Plata făcută de terțiul poprit creditorului seu (debitorul urmărit) fiind nulă in privința popritorului, nu stinge, în privința acestui din urmă, privilegiile, ipotecile, etc., care garantau creanța poprită. Baudry, II, 1026. s) Garsonnet, Pr.cit-., III, § 618, p. 778. ’) Terțiul poprit poate?, deci depune sumele datorite la casa de consemnație și, prin asemene, depunere, el se consideră ca achitat de obligațiile sale cătră creditorul seu. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1892, p. 240 și 1103. Cas. fr. D, P. 81. 1.427. Garsonnet, op. cit., III, § 616, p. 773 și § 628, p. 803.11 Kebapci, Pr. civ., II, 242. Baudry, II/1027.—Banii depuși mi vor putea fi primiți de creditorul popritor de eât după ce hotărirea de validare va dobândi puterea lu- crului judecat. Garsonnet. IH, § 618, p. 778. f’) Vedi infvo, explic, art. 1116. f PLATA FĂCUTA ÎN URMA UNEI POPRIRI—ART. 10:»!). । ₛ j r t 2°} Terțiul poprit, n'ar putea, în detrimentul poprito- ț rului, să opue creditorului seu compensația, presupunând l că el ar ii devenit la rondul seu creditorul lui (art. I 1.32 \ ; pentru că compensația este o plată fictivă, și am vedut că ? terțiul poprit nu poate plăti nimărui cat timp hotărireu 3 de validare n’a dobândit puterea lucrului judecat ¹ i. Comunicarea ordonanței de poprire terțiului produce poprirea io deci, față cu creditorul popritor, indisponibilitatea crcan- t* ței poprite. tate toata Naște însă întrebarea, în caz când suma datorită depoprita . ' . . l mitroversa. terțiul poprit ar h mai mare de cat acea pentru care s’a făcut poprirea, dacă acest torțiu poate sau nu să plă- tească excedentul creditorului seu. Astfel, dacă presupu- nem că datorești 2000 iei lui A, care și el, la rendul ini. îmi datorcște 1000 lei. și că am poprit această sumă în manele D-tale, chestiunea este de a se ști dacă, în urma poprirei mele, vei țintea fără pericol să, plătești diferența de 1000 lei lui A. Cu toată controversa ce există asupra acestui punct, respunsul treime să fie negativ. pentru că poprirea lovește de, indisponibilitate, în interesul credito- rului popritor, nu numai o sumă egală cu acea pentru care ea a fosi efectuată, ci întreaga suma poprită. In adevăr, poprirea neconferind nici o precădere primului popritor. el va trebui să impartă suma poprită cu ceilalți creditori, dacă ar interveni și alte popriri mai în urmă. Și fiind că terțiul poprit nu poate ști dacă, din emisa concursului po- sibil a mai multor popriri, suma întreagă va ti suficientă pentru dezinteresarea primului creditor popritor. el trebue să se abție do la ori ce plată parțială -1 “) Opr. Baudry, .11, 1.027, 1127. Boitard <-olmet-d'Aage et Glasson, Dr. cir., II 833. T. Huc. VIU, 168. Vedi in pri- vința. compensației, inj'ru, explic, art. 1152. -) T. Huc, Vili, 27. Alourhm, II, 1334. Boitard, < ohnet-d’Aage et Glasson, l'r.nr., II, 833. Marcnde, IV, 690. Baudry, 11, 1027 bis. Vigie, II. 1-147. Dnranton, NU, 65. pemolombe, XXVII, 207 urni. Dodo, T/i. V ID. A- wA-m-um-G. 159 urm., 162 urm. Bimsseau et Laisney. JUdl'nui. 7c Pr, civ., V" 574. Houyvct, Du IrunMport De. ?h coa.-rmrs ucf.c dea mfisie.a-urvi'is, Revim piatupie, t, 31, anul 1871, p. 177 urm. Biochcet Gonjet, Didiomi. 9 urm. T. Huc, VII, 259 și VILI, 35. Deniolombe, XXV, 604. 484 COD. CIVIL.-CART. IIL-TIT. III.-CAPIT. VllI.-S-a D S l.-ART. IHA Ce lucru trebue să se plătească. — Datio in solutnin. Art. 1100.—Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru de cât acela ce i se datorește, chiar când valoarea lucrului ofe- rit ar fi egală san mai mare. (Art. 969, 1578, 1579, 1604 C. C. Art. 41, 314—316 0. corn. Art. 8, 9 și 14 L. p. sistemul mone- tar din 17 martie 1890. Art. 1243 C. fr.). Art. 1100, care nu este de cât o consecință a art. 969 V și a interpretărei voinței părților, reproduce Xo. 530 din obligațiile lui Pothier: „Obicinuit, dice acest au- tor, nn se poate plăti de cât lucrul datorit: și debitorul nu poate sa oblige pe creditorul sen a primi drept, plată alt ceva de cât ceea ce i se datorește". „Allud pro alio. invito creditori, solvi nou polest" - i. ,Nici creditorul, dice art. 1862 din Codul Calimach (12 l? C. austriac), nu poate h suit sa primească inprotiva voinței sale alt ceva, fără de cât aceea ce are drit să cea- ră, nici datornicul nu este indatorit să dea sau să facă alt ceva, fără de cât aceea ce este dator să dea sau să .facă, [Aceasta are tăr^ ,șj pentru vremea, când, și pentru locul, unde, și pentru chipul cum arc să se împlinească în- datorirea “ ³). Arc. JUG Poprirea în mâna cehii de, al treilea încetează daca credi- Pr- e,v- turul care a provocat-o, mi se presintă spre a. o susți- ne, nici in persoană, nici prin procurator, de și a fost ci- tat în mod legal (art. 466 Pr. civ.) : nimic nii'l impedică insă de a face o nouă poprire. Trib. Ilfov. Dreptul din 1883. Xo. 7 si 26. - Tn ori ce caz, creditorul popritor, care nu s’a presentat la prima instanța, nu poate face apel, ci tre- bue să preceadă la o nonă poprire. C. București și Cas. rom. Dreptul din 1S82, No. 36. Bulet. Cas. S-a 1. anul 1891, p. 1311.—Coidrâ. C. lași, Dreptul din 1884, No. 33.— In noul proiect al 1>-Ini Ministru C. Dissescu, art. 466 este desființat. ') Acest text prevedeud că convențiile legal făcute au pu- tere de lege între părțile contractante, se înțelege ca a- cest principiu ar fi culcat in picioare, dacă creditorul ar putea fi silit să primească alt lucru de cât acela ce-i se Arr. 1210 datorește. „Tocmelele trebue să se împlinească, dice art. C. Cahumeli. 1210 din Codul Calimach (902 C. austriac), la vreme, când, și la. locul unde, și după chipul cu care s’au alcătuit păr- țile". Vedi t. V, p. 157. n. 1. -) L. 2, § 1, iu fine, Dig., 12, 1. Vedi și L. 3, Dig., Iwo Dt. ■') rpto muhioM shhi/ixDU pecituia»!, in rnlntitni iioteiilem >->tseipere nomeit debitoris fui vumpelli juris rotiri unit permit- t>f“. L. 16. Cod., 8. 43, De xohtfiimibH* r/ Uberlnionibus. CE LUCRU TKEBL'E SĂ SE PLĂTEASCĂ.-ART. 1100. Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru, chiar daca acest lucru ar avea o valoare mai mare de cât acel datorit jart. 1100') A. Aceasta este atât de evident, în cât legiuitorul ar ti putut să n'o mai supue: și dacă el s’a exprimat expres in această privință, este pentru a respinge soluția romană, respinsă și în dreptul vechili francez -1. admisă însă prin Noveila 4. capit. 3, De solntionibus, după care debitorul unei sume dc bani, care tiu avea la disposiție nici bani, nici mobile pentru a'și procura bani, putea să silească pe creditorul seu a primi drept plată imobile (in sohftiiin 0. Dig.. 46, 3, De sDnliomlnis «t liberatitoHtbun. A ArL. 1414 din Codul austriac prevede că _de câte ori fi- Act. 1111 o. ind înțelegere între creditor și debitor, sau imposibilitate austriac. _ de a tace plata convenită, se dă alt lucru în locul acelui datorit, această transacție treime se se considere ca cons- tituind un contract cu titlu oneros* : „No Dt die ILuwllnini oD cin ciitpeltlirh^ OesDdft zu belrt/chteiD. Cpr. și ai't.. 364 C. german, citat snpn>. pi. 431, n. 2. 486 Ari. Ca . COD. CIVIL.—CART. III— TiT. 1IL-CAPIT. VUI.-S-a 1, § l.-ART. 1100. înlocuește plata sau executarea directă a faptului la care debitorul era obligat. din capul locului D. Dafio in solutoni poate deci să existe și astăzi ea putcml li și condițio- nală și putend sâ existe numai pro pârleai; însă, în ori ce caz. ea nu poate să aibă loc de cât cu consinițementul creditorului, pentru că el nu poate fi silit a primi un alt lucru în locul prestațiunei datorite, chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare lart. 1100). În- dată însă ce creditorul, care’și cunoaște interesul, a primit un alt. lucru în locul acelui ce i se datorca, s:a operat o novațiune, în virtutea, căreia prestațiunea primitivă, este înlocuită prin alta. Ducă sar datori un mobil sau uu imobil, și creditorul ar consimți a primi un alt mobil sau un alt imobil în locul acelui datorit Cros pro ruj. această convenție ar constitui un schimb D. De câte ori însă se. datorește o sumă de bani și se dă alt ceva în loc. de exemplu, un lucru mobil sau imobil, sau m-mw, această convenție are multă analogie cu vendaren d: dc aceea, art. 1307 consideră dntio in wlutitm ca o vendare. ear legea 4, Cod., SwdLS. CiiictÎPH^ dice rjiore Jw oj mtdere G). Dm analogia care există intre vendare si darea ni plată resulta următoarele consecințe: Art. 1863 din Codul Pali macii, în loc de a traduce dis- limneh. posiția de mai sns a Codului austriac, are următoarea dis- posiție : „Când din lipsa obiectului sau din pricina oprirei urmate intr’acea vreme a lucrului tocmit, sau din relația locului, a vranei și altor pricini, se va face cu neputință plata datornicului, se desleagă îndatorirea, daca contrac- tuitorii nu s’ar li alcătuit într'alt chipX ’) Marcade, IV, 691, in Jitie. Acollas. II, p. 878. -) Vedi snprh, p. 431, unde am vedut că ea este un mod de strugure a obligațiunilor. *) Cpr. T. Huc, VIII, 31, in pite. care citeaza în acest sens o decisie a Cmței din Gând, din 23 Iulie 1879. ⁴) Demolombe, XXVII, 230. Giorgio Giorgi, VII. 300 bis. Duranton, XII, S0. Duvergier, Vente, I, 45. Acollas, II, p. 868. T. TIuc, VIII, 30. Pand. fr., I, 3194. ⁵) Este de observat că dafin in nolutmu are mimai analogie cu vendarea, și că ea nu se identifică cu acest contract. Intre darea in plută și vendarea există, în adever, mai multe deosebiri semnalate de Pothier (IVa/c, III, 602), pe care și autorii moderni îl urmează în această privință. Cpr. Lam'eni, XXIV, 152,153. Troplong, Penfe, 1, 7. Duvergier, (Wc. T, 45, 46. Molitor, UI, 980. Guillouard, Vrute. 1, 67 urm. .,>7 prwdiHni tibi pro sohdo datitm est, tul care o constată, va trebui să fie transcris spre a fi n-jY'? analogia : posabil celor de al treilea tart. 721 urm. Pr. civ.. 1 sol e.. «hmi m- ș ¹ , , Ire vrmlfli'ea •< urm. G. L. । ș si darea în r 2") Dacă, pentru a primi obiectul dat de debitor, ere- plată, t ditorul datorește o sulta, adecă o diferență oare care, a- ă ceasta diferență se consideră ca preț al vendărei, și prin i urmare, va exista în specie privilegiul vândetorului :art. ' 1737) și acțiunea resolutorie tart. 1020, 1021. I 365 urm.j: 3'Jî Darea in plată atrage stengerea garanțiilor ere- 1 anței primitive (privilegii, ipoteci, fidejusiune, etc. i tart, i 16831; 4"i în tine, creditorul care ar ti evins din imobilul dat și primit drept plată, va avea, ca și cumpărătorul, acțiu- nea în garanție conform art. 1337 urm. C. h. ..Dacă Art. 365 s’a dat drept plată, un lucru, o creanță contra, unei terții ’ ' -;L¹¹”‘ⁱⁿ- persoane, sau nu alt drept, fiice art. 3C>5 din noul Coti german, debitorul datorește garanția, ca și un vendetor. ; pentru evicțiune și pentru viciile lucrului” ²''. Aceste considerațiuni generale asupra dârei in plată Art. - fiind expuse, cată acum să ne reîntoarcem la textul ăn. UOo. Am vedut că, după acest text, creditorul nu poate fi ; constrâns a primi un alt lucru in locul acelui datorit, pen- tru că aceasta a fost intenția părților contractante ³). Dacă lucrul datorit este un corp cert si determinat. Datori;: mini ’ ‘ corp Ct rl: și ; , , . determinat. f KWtd obligf, 1, 45. 46. Dnranton, XII, 79 urm. Ijauvent, XXIA, 151 urni. Troplong, lente. I, 7 si linpoth.. IV, 847 urni Aubry et Han. II,209/ p. 290. 291 ; I\, și 324, p. 221,-^ 429, p. 693. Dandrv et l.ny- nes, Pricit, ef liț/poth.^ t, 576. \ edi asupra dârei in plată un studiu complect în G. Giorgi. Teoria ilclle <>l>l>lir/uzicmi' m-f dirilfn moderno italiano, VII, 298 urm J) „ Ihrd eme Sudie, etiw 7b,<:;ncn Dritten odee cin amleres Pecht a». DcfMDsetat so hat Di- ^huhl- »er mecieii eMes Mam/els i,ₕ i[₍ₗ₎Vjels der Siu’/ie in ₗₓ creditis. COI). CIVIL. -CART. III.—TIT. HL-CAP. VIII. 8-a 1, § l.-ART. 1100. 488 debitorul trebue săi predee în starea în care se găsește in momentul tradițiunei. ceea ce însemnează că nu este obligat a despăgubi pe creditor de degradaținuile suferite fără culpa sau faptul lui (art. 1D>2'. Aceasta nu este de cât consecința logică a principiului cunoscut că lucrul este în riscopericolul creditorului din momentul ce obligațiu- nea este perfectă (art. 971, in line și 1H74, $ 2). Deteriorarea Dacă lucrul s’a deteriorat prin gresala debitorului, lucrului in a „ - . . . urmaPunereisau dnar tara culpa sa. nisa in urma punerei sale m ni- in întăfdieii'tardiere. el va trebui să despăgubească pe creditor, pen- a ru]in.. ' .. , - , ..... ... . , ¹ , tru ca. in cașul întâi, el nu și a îndeplinit obligațiunea de a păstră lucrul, impusă prin art. 1074 iț 1. ear în cașul de al doilc, riscul este în sarcina lui (art. 1074, țț 2 și 1102 '. Debitorul nu se va putea apara de respundere, în acest din urma caz, decât dovedind că lucrul ar ti perit și la creditor, dacă i s'ar ti dat iart. 1 li>6. § 2n Datoria imni Dacă lucrul. care face obiectul obligațiunei. este de- lucru deter* . . ; , ₜ . ᵣ i • i minat numai terminat numai in specia sa. dc ex., un cal. debitorul nu în specia sa. ₑₛₜₑ dator a da lucrul de cea mai bună specie, nici însă dc cea mai rea^art. 1.103'!. ci un lucru de g^itate mijlocie D Această soluție, admisă și în privința legatelor iart. 908 j A este conformă art. 970. care vocște ca convențiile să fie executate cu bună credință ³1. Datoria unor Dacă este vorba di? predarea unor lucruri fungibile, 'l pi'eenm vin. oloiiî, grâne, etm, a căror calitate na fost, de- terminată, debitorul se va putea libera dând lucruri de o calitate ordinară, destul este ca aceste lucruri să nu fie stricate ⁴i. Art. 243 Cod. german. Art. 242 Cod. german. ') ..Acel care datorește un lucru determinat numai prin spe- cia sa. dice art. 243 din noul Cod german, trebue să pres- teze un lucru de calitate și valoare mijlocie ; .Jld fine Sinhe c'l‘- . Vedi și art. 137 din acelaș (‘od. ⁴) Cpr- 1D Dig., 33. 6, In- ti‘itico,rino rd p/ro/ty/o/o ; L. o2, Dig.. 17, 1, Mtimlrtli. rel centru. Vedi Molitor, .111, 977. I CE LUCRU TREBUE SĂ SE PLĂTEASCĂ.—ART. 4^9 v Dacă este însă vorba de împrumutul unor lucruri tun- Arr. um;, gibile, se vor restitui lucruri de aceiaș cantitate, spe- Jl I de si calitate iart. 526. 1576, 1579. $ 2 1584\ eadem Vqualltali’ or bănit afe adecă lucruri de aceiaș câtime și ca- | litate, și tal de aceiaș notă, după cum se exprimă art. 1323 1 din Codul Calimach (983 C. austriac) -1. fără a se avea în ț vedere valoarea lor. suirea sun căderea prețului lor (art. 1579. § 2i. Legea nu ține nici o socoteală. în privința | productelor sau altor lucruri tangibile, de valoarea ce ele fi pot avea în momentul restituirei. pentru că părțile sunt i presupuse a li avut iutențiunea de a înlocui lucrurile îm- Ț prumutatft prin lucruri identice, ear nu prin lucruri de a- ceiaș valoare ;L. Împrumutul de consumație este deci până la un punct oare care un contract aleator, intru cât va- loarea restituită, de împrumutat poate ti cu mult mai mare sau mai mică de cât acea dată de împrumutător. împrumutatul fiind obligat a restitui lucruri de are- Aᵣf i iaș specie, calitate și cantitate, treimea prevednt cașul in ■care asemenea restituire nu pui ea să aibă loc. Aceasta face obiectul art. 1585^ după care, de câte ori împrumu- . tatul se găsește in imposibilitatea, lie chiar relativă L. de *) L. 3. Dig.. 12. 1, La reiat» rrnltfa. ■) Cpr. art. 607 U. german, unde se dice că acel care a pri- Arr. no? mit ca împrumut bani sau alte lucruri fimgibile, este obli- V gi-rman. gat să restitueasea imprumutălorului ceea ce a primit in lucruri de aceiaș .specie, calitate și cantitate, ia Sinheu con gleirlu-c Art, (jitii- uml Memje.— Este de observat ca art. 1892 din Codul fr. confundă fnugibilitatea cu con- siimptilnlifat.ea, confnsinne de care textul nostru (art. 1576) se ferește cu drept cuvent. reproducem! m t. 1819 din Uodiil italian. Uousumptibililatea resultă, îu adever, din na- tura lucrurilor, pe când fnugibilitatea resultă din voința părților. Toate lucrurile consum ptibile sunt- fimgibile. pe când unele lucruri fungibile (de ex. petrele de construcție, scândurile, etc.), nu știut consumptibile. ('pr. Thirv, IV, 162. Al. Deger, ])ce)>lnl din 1891, Ao. 80. p. 612. «'/ notam, T. Huc, XT, 166. Vedi și t. TT a Incr. noastre, p. 378, nota 2. •³) Cpr. Thindry et Wabl, Ibel, 750. (iuillonard, W., 92. Vedi și Laurent, XXVI, 505, care dice ea acest sistem tradițional, de și e mai puțin juridic, totuși este mai nemerit, pentru că înlesnește restituirea, și, in ori ce caz, tac diu rădăcină contestațiile ce adese-ori s’ar rădica din causa prețului productelor, care poate varia de la mi moment ia altul. ’) Aceasta disposiție se aplică, în adever, nn mimai la caz de o imposibilitate absolută, când, de ex., s'a împrumutat vin 4<)o c. civ.-cart.iii.—tit, in—cap. viii.— s-a, i, § i-—art.uw.lăre. a’și îndeplini obligația de restituire în condițiile de mai sus. el trebue să plătească valoarea lucrurilor împrumu- tate, calculată după timpul și locul în care urma a se face restituirea, sau după timpul în care și locul unde s'a con- tractat, dacă timpul și locul facerei plăței n'au fost de- terminate prin contract. Dacă însă împrumutul, în loc de a avea, de obiect lucruri tangibile, are de obiect o sumă de bani, ipoteză Iiilpruniut.il! unei sume de bani. An. 13H. ₘᵤit mai practică, restituirea treime să se facă în monete de aur sau argint avend curs legal în momentul facerei plăței. Debitorul nu mai este obligat a restitui de astă dată lucruri de acciaș calitate, el putend să plătească cu monete mai rele de cât acele primite, destul ca ele să aibă curs legal in momentul facerei plăței. De asemenea, el nu mai este obligat a restitui lucruri de aceiaș specie (idem yenusi. putend să restitucască alte monete de cât acele primite, destul numai să dea suma numerică împrumutată in monete avend curs legal în momentul plăței (art. 1578, § In Datoria unei sume de bani este deci cârmuită de alte principii de cât acea care are de obiect celelalte lucruri fun- gibile, și aceasta pentru motivul că monoHde au un curs oficial ]>c care îl fixează legea i.eurs legali, pe când cele- lalte lucruri au numai un curs comercial, care este mai mare sau mai mic, după abundența sau lipsa numerarului ' i. Așa dar, in materie de împrumuturi bănești și chiar de ori ce obligațiuni în genere avend de obiect o sumă de bani, toți autorii recunoscend că disposiția art. 1578 este generală, ear nu specială la împrumut.-), principiul este că plata se face in monete avend curs legal in țară, dintr'o vie care a fost distrusă prin filoxeră (Cuillouard, Preț, 95. Baudry et WahI, PEt, 794), sau cărți a căror ediție s'a epuisat (Baudry, III, 831. Baudry et Wald, op. e/7., 793, 794), dar și in cașul în care ar îi foarte greu pentru împrumutat de a găsi lucruri de specia acelora care ur- mează a li restituite, sau când găsind ule. n’ar voi sa le restitueaseă. Cpr. Thiry, IV, 165, p. 158. Baudry, 111,831. Baudry et Walil, ny. cit., 794 urm. P. Pont, Petit* cont rut*, I, 199. Lanrent, XXVI, 596. Troplong, Prit^ 284. — Vedi insă T. Huc, XI, 175. Cpr. Montesqnien. Exyrit des Ini*. Liv. 22. Troplong, PcP. 229. Vedi iufrâ. p. 497, nota 3. -) Cpr. Pothier, Prii 'i cit. Du- X hniivîrtu- rautom XII, 92, 93. Cpr. și art. 1579, § 3 adaos de legiui-aliiama l<>r. torul nostru, după. art. 1822 C, italian. Vedi asupra acestui din urmă, text. Al. Degre, Dreptul No. 80 din 1891, p. 639. 9 Cpr. Paul Pont, op. cil., 1, 211). Laurent, XVII, 564 și XXVI, 50!). Al. Degre, Dreplu' din 1891, No. 80, p. 638. Aubry et Hau, IV, § 3.18, p. 159, n. 10, Duranton, XII, 91. T. Hîm, VHT, 40." 492 COD. CIV.—CART. III—TIT. III.- -CAP. VIII.- S-a .1, § 1.—ART. 1100—1578. lei, diferența de curs de Ja contractarea împrumutului și până la achitarea lui. Debitorul. în specie, a plătit deci 30 lei mai mult de cât a luat J). Critica ia a- Disposițiu art. 1578 fiind contrară tuturor noțiunelor 'll't urnim™’ e''⁰'O'Hdce. nu se justifică prin nici o considerație serioa- Dreptul să: de aceea ea este criticată de majoritatea autorilor -i, străin. șj ₍țₑ aceea unele legiuiri străine prevăd câ debitorul tre- buc să întoarcă monete de aceiaș specie și calitate. Astfel este, de exemplu, Codul austriac ³). Cuiul ince- Dispoziția art. 1578 fiind exorbitantă, trebue sa de- teuza •mbța-cidem că. de câte ori schimbarea cursului monetelor a a- m art. bus, . ... .... vut loc in urma expirârei termenului împrumutului și după ce debitorul a fost pus în Intărdiere, această schimbare nu‘i va aduce nici un folos, pentru că el fiind iu culpă (Qui in woro est vulpii nou racul) *), nu poate trage foloase din această culpă. In asemenea caz. el im va restitui deci Art. !).ȘS C. anstrine. Art. 1328 C. Calimaeh. ') Cpr. Alex. Degre, Dreptul No. 80 din 1891. p. 638. -) Cpr. Baudry, îl, 1030. Laurent. XXVI, 509. Alasse-Verge, LV, g 726, p. 464, h. 5. Paul Pont, op. cit., 1, 210. ³) „Schimbările introduse de lege în monete, dice art. 988 din acest Cod, fără alterarea titlului lor, privesc pe împruuiu- tători. Plata i se face in moneta determinată dată de den- sul, de ex., intr’o mie de galbeni împărătești sau trei mii piese de câte 20 kr., tară a se ținea în samă radicarea său micșorarea valorei lor nominale in restîmpul dc la irapru- mut la plată, Ducă Insă ralwea intrenseen a irxiMteior o fost im>dipaită, pluta trebue să se facă in prporțiunr cit rn- Iwtreu iiitmtsmt rc specia iiiiiwtei împrumutate (itt'i iu am- meniul împrumutul,itp-. ,, IJVcd ober der iuncre Werlh petiu- dert: so ist die Ztddțuiți im Verlu'illuiss zu dem iuneren ]]frthc, den die pe/p-Mw Miiuz-Sorle 2tir Zeii des Dar/eUmus halte, za leisteu". Imită cum art. 1328 din Codul Calimach traduce acest text: ..Legiuitele prefaceri a celui cin afară preț, a mane- telor, se socotesc în câștigul sau paguba creditorului; deci dar el va primi plata capetelor în soiul monetelor dat. de densul; afară aninai de s’ar fi alcătuit într’alt chip, fără deosebire, daca întrâicest termen s au suit, ori s’au .sctlfiut acest, preț; ear dacă prețul cel din lăuntru a monetei s’au prefăcut, atuncea datornicul nu se supune la vre o îndato- rire pentru aceasta A ⁴) Vedi sit/iMt, p. I5(J, r. și n. 3: p. 183: 355, n. I- și t. V. p, 193, t. și n, 2. Vedi și infrit, p. 513. CE LUCRU TREBUE SĂ SE PĂȚEASCĂ. ART. IM), niS, J57H. 493 valoarea nominală, ci adevărata valoare a sumei împrn- . mutate ¹i. ah. iăTsₙu In tine. art. 1578 nu’s va primi apiicațiunea sa dacă interes™/.:! .. . . . . ordinea puh părțile au stipulat anume ca ori care ar ti variațiunea mo- ipa. | netelor în cursul împrumntnlni, nu se va ținea nici o so- p coteală de această, variațiune în momentul restituitei, și i că, în ori re caz, împrumutatul va restitui împriiinutâtoru- ' lui o valoare egală în greutate cu acea primită. Art. 1578 î nu interesează deci ordinea publică, pentru ca părțile să nu’l poată înlătură prin convenția lor. Dacă în Prancia. se găsesc autori care dau dreptul particularilor de a se : apara în contra rătăcire! legiuitorului apoi cu atât mai mult această soluțiune poate ti admisă la noi ³i. unde pu- tem trage, in aceasta privință, argumente din art. 1579 țț ultim, care nu există în Cocini l'r. și care s’a adaos de le- giuitorul nostru după art. 1822 din Codul italian'¹). „Asemenea, dice acest, text, ।adecă regula cuprinsă în Art. mm. art. 1578) nu se va aplica când s’a iacul împrumutul în § ultim. : monete de aur ori argint, ș/ s’a stipulai o resfilipiiuif ui , aceiaș sperie și cal.iMe\ dacă legea die® din greșala sau D ■ w cri ultern tutlonrea iiPriiiseră a iitt»iflch)r, sau nu se vor putea găsi, sau vor li scoase din curs, se va restitui mpii- ț valentul prețului intrensec ce acele monete avuseseră in i timpul în care au fost împrumutate-. Am vedut că, de câte ori datoria consistă într o sumă de bani, plata trebue să se facă în monete de aur sau ar- 1 gint având curs în țară. în momentul efectuărei sale c). ') P. Pont, op. cM, ], 211. Dmanton, XII, 91 și XVII, 575. Vedi insa Duvergicr, XXI, PrP, 218. Troplong, Preț, 302. -) Vedi în acest sens, P. Pont, gu. cit,, 1, 212. Baudry et. Wahl, Prii, 752. Demantr, VIII, 100 Ins V. DuranOm, XU, 93 și XVII, 577. Masse-Verge, IV, § 726, p. 464, n. 5.- Majoritatea autorilor se pronunța. in sens contrar. Vedi Potbim', preț . Vedi și Lyon-Caen et Renault, op. cit.. IV, 762. t as. fr. 8. 73. 1. 07 și nota lui Labbc. -) Plata liind insa în genere cârmuita de legea locului unde ea treime să se facă, se înțelege ca creditorul, în lipsa li- nei convențiuui care sa determine ca ea se va efectua in monetă metalică, nu va putea sa refuse hârtia monetă, da- cii ea ar avea curs forțat la locul fixat pentru efectuarea ci, și aceasta, chiar daca hârtia ar ii fost substituită mane- tei metalice în urma convenției părților. T. line, VIU, 459. Vincent et Pfirnud, op. Dl., v'? (Mu/.. 63. P. Fiore, Diritio inter/m?., 300. Cas. fr. Sirev 73. 1. 9i. 7 edi insa Alassu, Dr. i-o>nni., 1, fiii. 496 COD. CIVIL.—CART. KL—TLT. HL—CAVIT. V1U.-S » ]. $ I.—AHT. IM». ordine publică. Părerea contrară este însă mult mai juri- dică, pentru că, pe de o parte, convenția părților nu im- pedică legea asupra cursului forțat dc a’și produce efec- tele sale, întru cât biletele de bancă vor fi primite după valoarea lor nominală, ear pe dc alta, părțile pot fixa, după cum ele înțeleg, cuantumul sumei datorite, țintind so- coteală de diferința caic există între valoarea nominală și valoarea reală a biletelor cu care urmează a se face plata. Prin anularea dânsei relativă la uy/o, se violează, pe de o parte, echitatea și voința părților contractante, ear pe de alta, se permite debitorului de. a se libera plă- tind mai puțin de cât datorește ¹). Plata făcuta Creditorul n’ar putea dc asemenea fi silit a primi cecuri¹¹¹'.'!'’ plată valorile care circulează iu comerț ca instru- ' mente de credit și înlocuesc moneta, precum cambii, cecuri, etc. Remiterea unor polițe, bilete la ordini, etc., nu con- stitue, in adever, o plată reală și nici o dare in plată (dntio in solntum), ci numai o promisiune de plată - . Warnute. In cât privește recipisele de depunere a mărfurilor în dokurPsau magazii generale h^ai^kW girul lor cătră o a treia persoană strămutând proprietatea mărfurilor de- puse, asemenea transmitere constitue o plată în marfă, a- decă o datio in so/tditni -b. Art. 315 Iu privința cambiilor, art. 315 U. corn, prevede că L-plata trebue să se facă în moneta aratată într'ensa. A- ceasta nu este de cât o consecință logică a art. 969, după care convențiile legal făcute au putere de lege între păr- țile contractante, și a art. 1100, după care creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru de <;ât acela ce i se. dato- ') Vedi în acest sens, Despagnet, np. ci/., 311, p. 6.14. 615. Esperson, Junru. r/oef, amil 1882, p. 285. Cpr. Vas. rom. Bulet. S-a I, unul 1889, p. 630.Cas. fr, S. 73.1. 97. Art. np» C. -) Cpr. T. line, VIII, 39. Laurent, XVII, 561. - „Hemiterea unor spaniol. bilete la ordin, cambii, sau altor efecte dc comerț, dice art. 1170 din Podul spaniol de la 1889. un va produce efectele unei plăți de cât atunci când aceste efecte vor fi plutite sau când ele vor perde valoarea lor prin greșala creditornhiL. *) T. Buc, VIII, 39. Lym»-Caen et Renault, I)c. conțin., III, 347 urm. Cas. fr. 1). P. 82. 1. 358. Cpr. ari. 3, S 29 C. emu., art. 5. urm. L. din 28 Iunie 1881 asupra magasiilor generale, modif. prin L. din 6 Iulie 1892: art. 114 I.. vă- milor din 15 Iunie 1874. Vedi în privința, legisl. franceze, L. din 28 Alai 1858. privitoare la mărfurile depuse în ma- gaziile generale. CE LUCRU TREBUE SĂ SE PLĂTEASCĂ.—ART. 1100. .197 Ș r r rește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar li egală sau mai mare \). In Francia se controversează chestiunea de a se ști dacă debitorul poate plăti in altă momită de cât acea in- dicată. ținend, bine înțeles, socoteală de cursul dilei în care se face plata-). In dreptul nostru, această chestie nu mai e contre- - versată, căci art. 315 trimețenduue la art. 41 CL corn., acest din urmă text prevede că, de câte ori moneta ară- tată într’un contract nu are curs legal sau comercial a) în țară, și când cursul ei n’a fost determinat de însuși părțile contractante, plata poate ti făcută în moneta țârei după cursul ce va avea schimbul la vedere în dina sca- denței și la locul plăței, ear când in acea localitate n’ar ti un curs de schimb, după cursul pieței celei mai apropia- te, afară numai dacă contractul poarta dansa efect ir sau o altă asemenea, în care caz nu mai remânc îndoeală că plata va trebui să se facă în moneta prevedută dc părți, pentru că, după cum foarte bine dice Mancini: ..nici o ra- țiune nu se POăt^țjpvg^ per^rii a țin^ica |țț.ᵢₜsți picați li- ne perfect licita, și la a cărei îndeplinire un creditor poa- te să aibă un legitim interes^ ⁴). ’) Cpr. Lyon-t aen et Renault, Dr. uihoh., IV. 301. David Su- pino, II Cad. di comm. dai. comiHtmfato, 111, 302. *) Vedi Lyon-Caen et Renault, op. și loco sn/im ed., text și n. 1. *) Cursul cont ere iul este acel care se stabilește de la sine prin abundența sau lipsa numerarului, ear cursul este acel oficial fixat prin lege. Cpr. Troplong, Pmt, 22!). 230. Vedi sapro, p. 490, text și nota 1. *) ^...Perclir nan ri e ra/ponc dl impidire una stipuhizioni’ p<-r- fettammte licita, cd ul cui adempimento un creiUlore pui> a- fere iMjiftiint) interease. In tul caso. l'obbligo noii /• solamcuie dl dare, ma umcIw di fure, poneudMt a curie» del debitare col sun consenso espresso ogui dUițfenza, spesa, cd evruhifililâ per proMceiarni la speci* cfl'dllea pmtuetMt, etc/ Vedi D. Su- pino, op. cit., III. 305. Cpr. Gr. Maniu, Dr. rom., T, fit). C. N. Toneanu, Idem, I, 104. Art. 244 din noul Cod german prevede că plata unei da- torii de bani pliltibilă în inonetă străină, se poate face in moneta germana, afară de rasul când s'a stipulat anume că plata trebue neaparat să se facă în moneta străină. Conversiunea se face după cursul schimbului din timpul și locul plăței. „Die Umrechmuig erfolțil nucii dem Kiirsicedbe, der zur Zeii der Zahliuuj fiir den Zaldumpvol mussepclend DU, \rt. 11 eiuu. rt. ATI O. «ermau. 498 COD. CIVIl.,-CARTEA III.—TIT. III.—CAI’. VIII. - Sa I, 9 1.—ART. 1100. Art. 625 c. Tot în această ordine de idei, art. 625 din C. eoni, eom. prevede câ, dacă s’a stipulat prin contract că prețul lu- crurilor asigurate va fi plătit în moneta străină, lucruri- le vor fi prețuite in moneta țârei, după cursul din timpul subscriere! poliței, afară de o convențiune contrară ’). Art. 475. țț In fine, trebue să observăm că faptul dc a nu primi Afumatdin’,ⁿoⁿetele naționale adevărate și nealterate, nu se pedep- Cod. nostru.sește după legea noastră, ca contravenție polițienească, de oare ce § LI a art. 475 din Codul penal francez (art. 7)56, 4" C. pen. belg. în 1867) a fost cu drept cuvent eliminat din Codul nostru, suveranitatea Statului nefiind desprețuită prin acest refus, fiind câ, în materie de ma- netă, Statul nu are rolul dc suveran, ci dc simplu mijlo- citor -). Cum treime să se facă plata. Art. 1101.--Debitorul nn poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria divizibila chiar.—Cu toate acestea, judecătorii pot, in considerațiunea posițiimei debitorului, să a- corde mici termene pentru plata și să oprească execuținnea ur- măririlor, lăsând lucrurile. în starea în care se găsesc. Judecă terii insă nu vor usa de această facultate de cât cu mare reservă. (Art. 1021, 1025. 1146. 1366, 1582, 1831 C. C. Art. 44, 312, 316 C. corn. Art. 128 Pr. civ. Art. 33 L. jud. de pace din 1896. Art. 54 L. credit, funciar din 1873. Art. 1244 C. fr.). Art. 33 L. jud. de pace din 1896 *).—Când datornicul uu este de rea credință și nn tăgăduește datoria, dar dice câ uu poate acum sa plătească, judecătoria ’i va putea da un termen de plată ; și dacă nici atunci nu va plăti, ea 4 va condamna la plată și va împlini banii, conform regalelor de mai sus spre a'i da creditorului. (Art . 31 L. jud. ocoale din 1879. Art. 1101 C. C.). Art. 44 <’. com. Tu obligațiunile comerciale, judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1021 C. C. (Art. 312, 316 C. Cum. Art. 1021, 1101 C. C. Art. 42 Corn. ital.). Art. 312 C. rom - Termene de grație, de favoare, pen- tril plata cambiei nn pot avea loc. (Art. 44, 316 C. corn. Art. 1101 C. C. Art. 290 Cod. corn, italian). ■') Vedi asupra acestui text, Prospero Ascoli, 11 Cod. di connn. il(d. com'nwitutb, VI, 892. “) Cpr. Al. Degre, Drejitnl din 1891, No. 80, p. 638. ³) Curtea de casație a decis, chiar in lipsa acestui text, că termenul de grație poate fi acordat și de judecătorii de pace. Bulet. Cas. S-a 1, anul 1869, p. 383. CUM TREBFE SĂ SE VACA PLATA.- ART. 1101. j.99 Art. 128 Pr. civ. -Debitorul mi va putea obține termen, nici va pntea să se bucure de termenul ce i s'ar ii acordat, dacii bunurile Ini se vend după cererea altui creditor: daca este in stare, de faliment sau de insolvabilitate notorie ’) sau de con- tumacie, sau daca este pns la închisoare sau dacă, prin fapta sa a micșorat siguranțele ce prin contract dăduse creditorului seu, sau dacă nu a dat și garanțiile promixu (Art. 1025, 1323, 1582. 1646 C, C. Art. 715 C. eoni. Ari. 470 urni.. 483 Pr. pen. Art. 124 Pr. fr.). Plata noHind, după cum am vedut snprâ. p. 432. de cât îndeplinirea prcstațiunei datorite, debitorul trebue s’o îndeplinească în întregimea ei, fără a putea oferi înde- plinirea ei numai in parte, și aceasta chiar dacă lucrul da- torit ar li divisibil țari. 1 1011, pentru că. după art. 1060, obligațiunea chiar divizibilă trebue să se execute între creditor și debitor ca și cum ar ti indivizibila -‘1. Debitorul mare deci nici întruti caz dreptul de aimpo>ibiHm- divisa presta ți un ea datorita'fo 1“ pentru ca astfel a fostv^'q^^ voința părților: 2“ pentru că, după cum dice Politiei’ iTL iiueiiW 534b creditorul are interes de a primi creanța deodată, "l:b ear nu ronduri rânduri, ca s o cheltuenscă pe nesimțite. Soluția, de mai sus presupune, bine înțeles, că este¹ m i rm- vorba de o datorie unică, căci debitorul mai multor dato-'^'*"]¹^'^^ rii deosebite ar putea să silească pe creditor a primi plata darurii. tie-câreia din ele în deosebi, chiar dacă toate ar resnlta din aceiaș titlu și ar ti exigibile. Art. 1101 stabilește, în adever. indivizibilitatea datoriei. car nu a tuturor datoriilor D. ’) Curentul insolvabilitate se mai găsește inca în art. 1323. 1673, 2’7 1523, -I", 1552 C. Iu art. 1025, și 1133, se în- trebnințcazii neologismul dt>oi>!ilo,-ii. Vedi ■■niprip p. 123,11. 1. Tu proiectul D-lui Ministru < ‘. Dissesc.u, se dice, in loc de insolvabilitate notorie, insolvabilitate. de o^fe ctimnutifă. In acest proiect se mai intrebuințază încă. cuvintele datornicul în Joc do debitorul. dat in loc. de acordat. Toate aceste schim- bări de redacție nu presintă nici un interes practic, întru cât cuvintele întrebuințate de vechiul text simt destul de lamurii e. -) Cât pentru cașul in care obligația ar ti indivizibila, plata parțiala ar ti chiar cu neputință. ³) Cpr. art. 266 C. german, citat m/oA, p. 144. m 3. Vedi și Au, ism art. 1861 CmL Călimării (1415 C. austriac), unde se dice ⁽'u i-r.dif/*. •) Cpr. T’otbier, IT, 533. Tam-enr, XVTT, 568. Denmloinbe. 500 CODUL CIVIL.—CART. IH.-T1T. IH.-CAP. VIII.—S-a 1, § l.-AKT, 1001. Prin aplicarea acestui principiu, debitorul unor anui- tăți a căror capital nu este exigibil, poate să silească pe creditor a primi separat una. sau mai multe din aceste a- nuități ’). De câte ori însă capitalul este exigibil, el formează cu dobendilc, cheltuelele și alte accesorii, o singură dato- rie, și debitorul este obligat a oferi toate dobânzile expi- rate (art. 1115, 3°), chiar dacă capitalul n’ar ii exigibil de cât pro parte ^'debito* Principiul că debitorul nu poate să facă plăți par- nii poate face țiale sufere următoarele excepțiuni: plățiparțiale. ]0 jₙ cₐz când părțile, prin convenția lor, au hotă- rît contrarul (art. 969): Art. 1113 In caz de compensație. In adever, de câte ori se ¹¹⁴⁴‘ compensează doue datorii inegale, cea mai mare se stenge până la concurența celei mai mici, creditorul datoriei ce- lei mai mari fiind astfel în posițiunea în care el s ar găsi dacă ar fi primit o plată parțială (art. 11+3, 1144); Art. u;g7. 30 In cașul când, fiind mai mulți fidejusori, unul din ei opune beneficiul de divisiune urmărirei ce i se face. Fi- dejusorul urmărit, obligând prin acest beneficiu pe credi- tor a urmări pe toți fidejusori), îl obligă prin aceasta în- suș a primi o plată parțială (art. 1667); Art. 1113. 4⁰ In cașul când debitorul obligat ia plata mai mul- tor datorii, face o plată fără a arata datoria ce înțe- lege a plăti, și fără ca chitanța să cuprindă vre o im- putațiune (art. 1113) ³); Pm-gă. 50 Purga are de asemenea de efect divisarea platei, Art. 1ȘO5. ” 1 r . XXVII, 239. T. Huc, VIII, 32. Pand. fr., 1,3213. Larom- biere, III, art. 1244, No. 2. Baudry, II, 1031, in fine. ’) Cpr. Pothier, TI, 539. Baudry, II, 1031. T. Huc, VIII, 32. Laurent, XVII, 568. Demolombe, XXVII, 240. Larombiere, III, art. 1244, No. 7. Pand. fr., I, 3219. Aubry et Hau, IV, § 319, p. 160, text și nota 5. -) Pothier, II, 534. Baudry, T. Huc, loco snprit cit. Demo- lombe, XXVII, 238. Laurent, XVII, 568. Aubry et Rau, IV, § 319, p. 160, 11. 2. Larombiere, III, art. 1244, No. 11. Pand. fr., I, 3224. Cpr. și C. Pan. D. P. 91. 2. 117. ») Vedi asupra tuturor acestor excepțiuni, Pothier, II, 536 urm. T. Huc, VIII, 33. Baudry, II, 1032. Thiry, HI, 50. Pand. fr., I, 3227 urm. Demolombe, XXVII, 246 urm. Larombiere, III, art. 1244, No. 14 urm.' DESPRE TERMENUL DE URAȚIE.—ART. 1101. NOI în caz tic neajungerea prețului oferit, tcrțiul detentor ne- fiind obligat de cât până Ia concurența acestui preț (art. 1805) 9. 6ⁿ Dar din toate excepțiunile la principiul de mai sus, cea- mai însemnată, și asupra căreia ne vom opri mai mult, este aceea care permite judecătorilor de a acorda debito- rilor nenorociți mici termene de grație (art. 1101 C. C. și 33 L. din 1 iunie 1896 i. Termenul de grație. Prin derogare de la dreptul comun, judecătorul poa- te -) deci, după cererea debitorului, și chiar din oficiu și în lipsa lui (art. 127 Pr. civ.)³). în ori ce caz pentru motive de umanitate, ținând socoteală de situațiunca ne- norocită iu care se găsește, de sărăcia sa, după cum se exprimă l'othier (TT, 536). să acorde unul sau mai multe termene D debitorului a cărui datorie, este expirată (ter- •) Larombiere, IU, ar. 1244, No, 14. Pand. fr., 1, 3229. Demn- hmibe, XVH,r249. _ ₑₙₜᵣₐ] _ ₗfₐₙ_ ₐᵢ Creditorul mai primește încă, in contra voinței sale, o plată parțială in caz de concordat (art. 845 urm. C. cotii.), de distribuțiium la tablou (art. 450 urm. Pr. civ.), sau de cesiune de bunuri din partea debitorului (art. 1122 urm. C, C.), însă, in asemenea cașuri, nu există o adeverată ex- cepțiune la principiul înscris in art. 1101, pentru că, in toate aceste cașuri, plata parțiala nu este de cât resulta- tul unei necesități de fapt, debitorul fiind in imposibilitate de a’și plăti datoria întreagă din causa situațiunei în care se găsește. Cpr. Pand. fr., I. 3230. Demolombe, XXVII, 249. Larombiere, loco snpră eif. -) Art. 1101 lasă, în adever, bi facultatea judecătorului de a ad- mite sau nu termenul de grație cerut de debitor. Cas. rom. $-a 11. BuL 1891, p.817. Bulet. S-a 1, 1897, p. 159 șiC.>7L ciar din 1898,No.36. Vedi siipra, p. 91, nota 1 și 107, nota 6. !) Cpr. C. Galatz, Dreptul din 1895, No. 2 ('arierat jitd. din 1895. No. 7. T. Hac, VID, 34. Garsonnet, Pr. cir., III, § 560, p. 579, 580. Chauveau sur Carre, Lui* de fa prorid. cir., 1. p. 619, Q. 526. Boitard et Colmet-d’Aage, Pr. cir., 1, 266. Boncenne, Throrie de la procid,, II, p. <509. G. To- cilescu, Pr. cir., II, 144, in line și 147. Larombiere, III, art. 1244, No. 31. Pand. fr,, I, 3264. A. C. Șendre, Pr.cP., I, partea 11, 675. <) Cum că judecătorul poate să acorde mai multe termene, Gm-birea aceasta resulta necontestat atât din art. 1KH C. C. cât și grație. 502 CODUL CIVIL-—CART. HI.—TIT. III.-CAP. VIII. -S-a J, § 1.—ART. 1101. meu dc grație prin oposiție cu acel de drept) !'j și să frac- ționeze plata în mai multe termene succesive. Traedonarea Astfel, presupunem! o datorie de 5000 lei, judecăto- niuke Poate sa hotărască câ debitorul va plăti câte 1500 lei ne. Cootro- pe fie care lună. Dreptul judecătorului de a împărți plata veraⁿ' unei datorii divisibile în mai multe termene resulta : 1° din expresiunea cu. tocite anesiect^ care legând cele doue para- grafe între ele, arată că § 2 cuprinde o derogare de. la șj 1; 2° din discuțiunea urmată în Consiliul de Sfat: și în line, 3° aceasta era și părerea lui Pothier. pe care autorii Co- dului fr. Van reprodus în totul din art. 126 Pr. 60. p. oiS. Pand. fr., 1, 327!). Vedi și xnprd, p. 91, u. 1: 107, n. 6 și 501, nota 2. 504 COD. CIV.-CAKTEA IIL-TIT. III.—CAP. VHI.-S-a 1, § 1.-AKT. 1101. Casui în care mească aplicație chiar în caz când creditorul executa pe debitoruli ₍Pcbitoi'ul seu în baza unui act autentic învestit cu formula aqto DKvCllLltL în baza unui executorie. Debitorul va putea, în asemenea caz. să se a~ dreseze la tribunale pentru a dobendi un termen, spre a opri exemtfmnea urmărirdor, după cum se exprimă art. 1101, § '2. Acești termeni presupun, în adevăr, că tribu- nalul este sezisat din partea debitorului de o contestație la urmărirea ce i se face în baza unui titlu executor. Spiritul legei fiind de a veni în ajutorul debitorului ne- norocit și de bună credință, pe care niște Împrejurări se- rioase și neatârnate de voința lui îl împedică de a’și plăti datoria, puțin importă titlul în virtutea căruia se face urmărirea '). Cașul in care Debitorul urmărit în baza unei hotărîri definitive, nu Cut ^ⁿsâ dobendi un termen de grație, pentru că o ho- unei hotărîri tărîre definitivă nu mai poate ii modificată nici de jude- C^trovcA cătorul care a dat-o, nici de altul. Judecătorul fiind, în a- dever, desezisat prin hotărîrea ce a dat, nu mai poate să modifice disposițiile sale²). Debitorul odată condamnat, fără a fi dobândit în cursul procesului termenul prevefiut de art. 126 Pr. civ., nu poate deci dobendi alt termen pe cale de contestație la urmărire. Este adevbrat că tribu- ]) Cpr. C. București, și Cas. rom., Dreptul din 1885, No. 86. Bulet. S-a TI, anul 1886, p. 83. Cas. fr. D. P. 93. 1. 33. Trib. Putna (T. P. Cudalbii făcând funcțiunea de președ.) Dreptul din 1895, No. 70. C. Paris, Colmar și Alger. D. P. 5'2. 2. 239. D. P. 64. 5. 276. Thiry, III, 50. Mourlon, II, 1318, 1349. Baudry, II, 1033. Demolombe, XXV, 594. Ke- pert. Dalloz, Siipplem., Oblii/., 726. F. Herman, III, art. 1244, No. 28 urm. Vigie, 11, 1450. Acollas, II, p. 880. Marcade, IV, 695. Pand. fr., I, 3245 urm, Luarent, XVII, 579 urm. Aubry et Pan, IV, §319, p. 165, t. și n. 29. De- mante, V, 183 bis VI urm. T. Huc, VIII, 34. Larombiere, III, art. 1214, No. 23. Masse-Verge, III,§ 561, pag. 429. Carre-Chauveau, op. cit., I, Q. 524, p. 615. Garsonnet, Pr. cir., 111, § 561, n. 581. Rodiere, Compet. et pncedure, I, p. 274. -Contra. Duranton, XII, 80. Boncenne, Th. de la proced., II, p. 518. Boitard et Colniet-d’Aage, I, 256. Eolland de Vîllargues, Repert., Acte auth., 88 și Terme, 17. Bioche, Didinnn. de proced., v° Ditai, 55. Teste, Enciclopedie du droit, v¹¹ Acte auth., 28. Vedi asupra acestei controverse, G. To- ciiescu, op. cil., II, 145 bis. -) „Judex postequam semeț sententiam dixit, postea judex esse deșiiiiC. L. 55, Dig. 42, 1, De re judicatn. DESPRE TERMENUL DE GRÂTTE.-ART. UOJ. 505 naleie pot une-ori ii chemate a judeca cererile incidente, oposițiile și toate celelalte contestații ce s?ar rădica cu ocasi- unea executârei hotărîrelor pronunțate de denele (art. 400 Pr. civ.), insă acest principiu, relativ numai la dificultățile ce s’ar rădica cu ocasiunea executârei. nu poate să le con- fere facultatea de a rădica părței câștigătoare drepturile dobândite in baza unei hotărîri definitive pronunțate în fa- voarea ci f j. Debitorul urmărit. în materie imobiliară, în baza u-4^'^0-*'- nei hotărîri definitive. care, după cât am vedut, n'ar mai ' ' putea cere un termen de grație, are însă facultatea, îna- inte de a se pronunța adjudecarea provisorie -j. de a jus- tifica, prin contracte de arendă autentice, că venitul cu- rat al imobilelor sale pe timp de un an este de ajuns pen- tru plata capitalului datoriei, dobendilor și cheltuelelor, și în asemene caz. tribunalul rn putea b să suspende urmă- rirea. dacă debitorul dă delegațiune creditorului de a per- cepe acest venit (art. 1831 0.. 502 Pr. pen. D. Art. 1101 permițând judecătorilor de a da debitori- Keunniaryy hi heueticnd • BCU Cluj / Central University Library Cluj .ut. hol 9 Cpr. Paris. D. P. 72. 2. 71. Sirey, 72.2. 131. Trib. Pra- hova (Al. Panaitescii președ.) br< piid din 1895, No. 66. T. Huc, VIII, 34, p. 53. Aubry et Pan, IV, § 319, p. 165, t. și n. 30. Al. C. Șendre, Pr. r.A.,1, partea 11, p. 771, No. 672. fiepert, Dahoz, Suyp/cm., OW/-/.. 727. Tocileseu, op. cit., II, 126. Demolombe, XXV, 596. Larombiere, III, art. 1244, No. 29. l’and. fr., 1, 3251). Laureut, X VII, 578. Bioclie, op. cit., \" Ditai, 84. Demante, V, 183 bis VI. Boitard et Col- met-d'Aage, Pr. cir., I, 256. Cavre-Chauveau, op. cit., I, p. 617, Q. 525. Garsonnet, Pr. cit., III, § 558, p. 572. t. și n. 9. Baudry, H, 1933. -Contra. C. Dijon, 8 ianuar, 1817. Îiepert. liahoz, v ¹ .httjeuieid, p. 354, u. 1. Această decisiv este insă criticată de toți autorii.—Curtea noastră supremă a decis de asemenea cit judecătorii sunt în drept a acorda termene de grație, chiar când debitorul este urmărit iu baza nuci sentințe,. motivul de umanitate fiind in toate cașurile aeelaș (Bulet. S-a TI, anul 1886, p. 83). Această decisiune face insă o greșita aplicare a legei. -) Gas. rom., Ș-a H, Bulet. anul 1891, p. 1269. A Oferta debitorului de a delega toate veniturile imobilelor sale creditorului urmăritor, nu obligă pe tribunal casa sus- pende urmărirea, această măsură fiind cu totul lăsată la apreciarea sa suverană. Gas. rom. S-a II. Bulet. 1891, p. 267. ;) Cpr. asupra acestei disposițiuni de favoare, Garsonnet, Pr. cir., 1.11, § 561, in line, p. 582. 583. 506 COD. CIV.—CARTE AII l.-TlTin. -CAP. VIU.1^ j.-ART. 11(11. lor nenorociți mici termene de grație pentru riHixideraliiini de umanitute. adecă de interes general, se decide în ge- nere că renunțarea de mai’nainte la beneficiul acordat de art. 1101. este nulă și că judecătorii ar putea, pjiu ur- mare, să uzeze de facultatea ce le dă legea, cu toată re- nunțarea debitorului iart. 5) !d Termenul de De câte ₒᵣj judecătorii, în apreciarea lor suverană, gratie trebue ... r , , , . , să’fideter- nesupusă nici unui control, daca liotărirea lor este moti- minut. vₐtă în fapt, găsesc cu cale de a acorda debitorului un Controversa.i A ■ t < termen de grație, ei vor notari și întinderea acestui ter- men, care, în principiu, va trebui să aibă o durată certă și să fie determinat. Sa decis une-ori că termenul poate să aibă drept limită sfersitul unei proceduri ²j : însă această soluțiune este departe de a fi juridică, pentru că un ter- men nedeterminat nu este mic. după cum voește art. 1101. Și apoi, asemenea termen micșorează în mod simțitor va- loarea creanței în manele creditorului care, din această causă, n’ar găsi un preț favorabil spre a o vinde Art. 127 Termenul de grație mtrye din dina pronunțârei sen- Dr. Gv. tinței, când este dată in contradictoriu: și din dina înmâ- nărei, când este dată in lițisA i art. 127 Fr. civ.V.. Dacă s’a făcut apel, termenul curge din dina în care s’a con- firmat sentința tribunalului. Em<-teic ter- In cât privește efectele termenului de grație, art. 1101 menulni (le _________ 0 Baudry, TT, 103-1. T. Mac, VII 1. 34. Demolombe, XXV, o!J2. Lanrent, XVII, 571. Maronie, IV, 694. G. Tocilescu, Pr. cir., 11, 144. Al. C. Șendre, Pr^ cir., partea 11. 671. Garsoimet, Pr. cir., IH, ț; 560, p. 5/0, t. și n. 9. Glasson snr Boitard, Pr. ric., ed. a 15-a, 1, p. 269. u. 1. Carre-Chau- veau. op. cit., 1, Q. 529. Rodiere, Poi)i]Pt. et procid., I. p. 274. C. Colmar, D. P. 52. 2. 238. C. Galatz, Curierul ird. din 1895, No. 7.—Vigie, 11, 1451. Demante, V. 183 bis IX. Larombiere, 111, art. 1244, No. 28. Anbry et Raig IV, Ș 319, p. 161, t. si ii. 26. C. Bordeaux, 23 iulie 1838. Report. Dalloz, GWg/., 1773, n. 1 și Sirey, 39. 2. 147. Vedi asupra acestei controverse, Paiul, fr., I, 3260 urm. *) Cpr. Cas. fr., 14 mai 1838. Report Dalloz, Disyxwtit»^ e»!re rifa 1802, n. 2. ⁵> Cpr. T. Huc, VIII, 34. <) Cpr. asupra art. 127 Pr, cir,, Al. C. Șendre. op. cil., 675, p. 776 nrm. Toeilescu, op. cii., IT, 14/. In proiectul _Codu- lui de proced. a l)-lni Ministru C. Pisesscu, ari. 127 este desființat cu totul. | DESPRE TERMENUL DE GRAȚIE. -AHT. Ilul. 507 ■prevede că lucrurile remân în starea in care se găsesc ■ (t-esfeni m ceea cc înseninează că actele de urmări- re remân valide, ele fiind numai în suspensie și creditorul neavend nevoi; de a le reîncepe din nou. dacă debitorul a g lăsat să treacă termenul fără să plătească. Din cele mai sus expuse resultă următoarele conse- cințc : 1" Termenul de grație nu întrerupe cursul procente-Cunseeintelc lor moratorii, care vor continua a curge în folosul credi-,^')^^^^ torului din dina cererei în judecată iart. l”ss. $ 2) ¹i ;rarea ca iw- 2" Termenul dc grație nu împedieă compensația Ic-ₚXg numai gală de a avea loc iart. 1146:, așa că dacă debitorul îusnșaeteledeur- a devenit, în lâuutnil acestui termen, și el creditor alcredito- ll,aⁱⁿe- rului seu, creanțele lor se compensează de drept iart. 1144), iară ca debitorul să poată invoca beneficiul termenului și să poată cere de la creditor, devenit. în urmă debitorul - sSu. plata creanței sale²); 3G Termenul de grație nu împedieă pe creditor de a Art. 123 Pr. face acte conservatorii, ci numai acte de executare. A-ᵣ;ₗ ₍ₗₗ, | ceasta este atât de evident, în cât art< 125 din pruci^ura | fr., /'arc o spune anume, a fost eliminat de legiuitorul nos- |tni ca de prisos. Astfel, credit urni va putea, în lăiintrul £ termenului de grație, să se optic la punerea pereților iart. iț i ■---- ? i) Din contra, termeiml de drept inipedică curgerea acestor Deosebire procente, pentru că nu poate sa fie vorba de procente'’Hmtcnmș ; moratorii cât timp debitorul are termen, ci mimai de pro-')¹!¹ ' cente convenționale. In aceasta privința, termenul de gra-in pri- ție se deosebește deci de acel de drept. Vedi și xKf>r<'t, p. vinia pm- illȘ, n, 1. Cpr. Al. C. Șendre, I‘r. cir., I, partea 11, 6Kli. riaitilor mo- Uarsonuet, /V. Gr., 111, § 539, p. 575 urm. G. ToHlescii, op. ci/., 143. Boitard, Colniet-d'Aîure et Glasson, Pr. cir., * 1, 259. -) Din contra, termenul de drept împedieă compensația de a Alia iluose- avea loc, pentru că ea nu se îndeplinești! de cât intre ere- Dire in pri- anțe deopotrivă lichide si exigibile iart. 1145). ,,OihhI in vⁱⁿl-a t , , 1 m v ,. ■ peiisnnoi, tiuin i/tM.tur unii eQmi)«n*a'Ht"i'(twtiiuaiii itnm frai/, AᵣL 'lari rii>i>rti‘iiț“-. (L. 7, Pr,, Dig., Hi, 2, Dc eoo/pcmv/mmAo.so. un. mo. Aceasta este o alta deosebire care există intre termenul de grație și acel de drept. Vedi mtpra, p. 1■/ /oro i cit. Pand. fr., J, 3233. Laurent, XVII, 533. Demolombe, XXV, 691. Boitard et CoIniet-d'Aage, <>]>. rit.. T, 259. 568 COD. CIV.-CARTEA III.-T1T. IIL—CAP. VIII.—S-a 1, § l.-ART. 1101. 666 urm. Pr. cic.), să ceară un sechestru asigurător (art. 610 Pr. civ.), etc., aceste acte și altele de asemenea na- tură neaducend nici un prejudiciu debitorului , Poprire. Unii acordă creditorului chiar dreptul de a procede Controversa.^ poprire, considerând-o ca un act conservator²). Este cu neputință, dice T. Huc, ca termenul de grație acordat debitorului să poată în așa mod nimici dreptul creditoru- lui. în cât el să peardă o avere pe care poprirea ar pu- tea să i-o asigure. In acest sistem, poprirea este deci un act conservator permis creditorului ³). Cașul în em-e Beneficiul termenului de grație fiind personal, poate rnuiu debi- fi acordat numai unuia din debitorii solidari și retușat ce- tori. lorlalți, după cuin el poate fi acordat tuturor, fără ca du- rata lui să fie aceiaș pentru toți. De câte ori termenul de grație a fost acordat numai unuia din debitori, el va folosi însă indirect și celorlalți în acest sens că creditorul nu va putea să'i urmărească de cât deducem! din datorie partea contributivă a acelui care l’a obținut: altfel el n’ar fi de nici un folos pentru aces^Qin fwmă. ' Art. dw;si. Fidejusornl se va folosi de asemenea de termenul a- cordat debitorului principal ; altfel el n’ar aduce nici un folos acestui din urmă, pentru că îndată ce creditorul ar apuca pe fidejusor, aceasta ar avea regres contra debito- rului (art. 1669) ⁴). Termenul de grație poate fi acordat debitorului și chiar tcrțiului interesat sau neinteresat, care ar interveni ') Cpr. T. Huc, VIII, 35. Al. C. Șendre, Tocilescu, op. și loco supră cit. Garsonnet, op. cit., TIT, § 559, p. 571. Larom- biere, III, art. 1244, No. 26. Pand. fr., I, 3'28.5. -) Vedi în privința chestiunei de a se ști dacă poprirea este un act de. conservare sau de executare, șmprâ, p. 53, n. 2; p. 483, nota 2. :t) T. Hac, VIII, 35. Roger. De la Saisie-arret, 119. Boucenne, Theorie >lc la proceda II, p. 525. Toullier I). III, partea II, 673. Carre-Chauveau, op. cit., IV, Q. 1926, p. 551. -Contră. Laurent, XVII, 584. Larombiere, III, art. 1244, No. 27. Delaporte, Pand.fr., I, p. 131. Vedi și Demolombe (XXV, 604), care admite sau mi admite poprirea, după natura mo- tivelor care au făcut, pe judecători să acorde termenul de grație. Această părere este, iu ori ce caz, inadmisibilă. Cpr. Larombiere, 111, art. 1244, No. 36. T. Ilue, VIII, 35. Pand. fr., I, 3289 urm. DESPRE TERMENUL DE GRAȚIE.—ART. Hui. 309 spre a plăti în socoteala debitorului, tie în baza art. 1093, tie în vederea de a dobendi subrogați unea legală sau con- vențională O, de câte ori legiuitorul n’a dispus altfel, și el a depus contractul în materie de obligațiuni comerciale (art. 44 C. com.i și in materie de cambii (art. 312C.com.). Termenul do grație nu poate deci fi acordat nici în Ari. 44, 312 Cod, emu. materie de obligațiuni comerciale (art. 44 C. ccm.) nici pentru plata unei cambii (art. 312 C. com. ). In materie de cambii, mai cu samă, debitorul trebue să tie tot deauna în mesură de a plăti la timp, chiar dacă el n'ar fi comer- ciant., de oare ce legiuitorul n'a avut în vedere calitatea debitorului, ci natura datoriei ³). Cecurile sunt, în această privință, asimilate cambiilor (art. 366 C. corn/) U. Osebit de art. 44 și C. corn.. mai simt și alte A 4 cașuri în care termenul de grație nu poate ti încuviințat. Astfel, acest termen nu poate ti acordat în cașurile art. 136G, 1367 (pact comisoriu expres). 1370, 1374 C, C., etc. Art. 1366 prevede rusul în yfmdețjQȚul unui i- mobil cere resiliarea vendărei și este in pericol do a per- de lucrul și prețul, când, de ex., cumpărătorul devine in- solvabil sau degradează ori denaturează imobilul compa- rat ⁵) ; ear art. 1367 prevede cașul încarc contractul este resiliat de drept, prin însuș faptul neîndeplinirei obligațiu- nei debitorului. In asemenea caz. judecătorii nu pot, cu bună samă, să acorde nici nn termen debitorului, pentru că ei nu resiliază contractul, ci constată numai resiliarea, care se îndeplinește prin convenția părților ‘9. Art. 3(>6 C. com. m<>7, etc. Cpr. Larombiere, III, art, 1244. No. 37. Pand. fr. 1, 3291. Cpr. Tril». Prahova (Al. Panaitescu președj. Dreptul din Deosebire 1895, No. 66. — In Codul fr., se admite insa. în genere că de la Cod. fr. judecătorii pot, din contra, sa acorde termen de grație în materie de obligațiuni comerciale, ca și în materii de obli- gațiuni civile. Lyon-Caen et Renault, Dr. cont.. IU, 49. Laureut, XVII, 577.—i.'otdrit. Toullier. 1)., LII, partea II, 661. Termenul de grație nu are insa loc, nici după acest Cod, in materie de cambii (art. 135, 157, 187 C. corn. fr.). Cpr. Lyon-Caen et Renault, tip. df., IV. 287, u. 2 și 291.— ( oulru. Bedarride, Letife de dianițc^ 1, 281 și 11. 449. Cpr. Lyon-Caen et Renault, op. df.. III, 40, p. 38. Vedi xupra^ p. 99. 1 edi nnpra, p. 101, 103. Cpr. T. Huc, VIU, 25, in ține. de care se bucură credi- tele. funciare după legea lor organică din Istă. -I () COD. CIV.—CARTEA IIL-TIT. UI. -CAP. VHL-S-a 1, § l.-ART. 1101. Art.5iL.din Judecătorii mai sunt încă opriți de a acorda termene ⁶ grație pentru plata anuităților datorite creditelor fun- ciare (art. 54 L. din fi april 1873) ’). Art. 128 Pr. Iu tine, debitorul nu poate să obție termene de gra- «v. ție în cașurile prevddute de art. 128 Pr. civ., în care ca- șuri el perde chiar termenele ce i se acordase. Cașurile în care judecătorii nu pot să acorde debito- rului termene de grație, sau inai bine dis, în care el per- de termenele ce i se acordase, căci, in acest text, este mai mult vorba de perderea sau revocarea termenului de gra- ție de cât de neacordarea lui, sunt in minier de cinci: Debitorul perde termenul de grație Vinderea im- 1° ș/e cunoscută după cum*^^.,^ se exprimă proiectul D-lni Ministru C. Uissescu (art. 12b hi torului. Pr. civ.. "Io C. eoni. 1025 C. C.¹ ¹ h 3" Când el se alia în stare de contumacie ;art. 47()Co"tinmicie. ., ., , .. , . , Art. 110 unu. urm. Pr. peu. i. Rebeliunea contumacchu. pe de o parte, mir pᵣ. penală, culpabilitatea, sa. pe de alta, îl fac nedemn de favoare. Și apoi, absența sa prelungită și persistentă, reîntoarcerea sa puțin probabilă și sechestrarea bunurilor sale (art. 476 Pr. pen.i rădică creditorilor garanția pe care le o da legea ²:; 4" Când este pus la închisoare. Este vorba. în spe- Punerea m- cie. de închisoarea la care debitorul ar ti fost condam- Vncî^is^'W.,!¹¹ nat numai pentru crime san delicte, car nu și pentru con-Conti-overso, travenținni polițienești, pentru că această închisoare este scurtă il-i dilc cel umil) tart. 3*2 C. pcn.j și nu împe- , divă pe debitor i^îîfl mWerWr j : Vedi raprii', p. 123 urm.—O strimtorare sau jena momenta- na im constitue starea de insolvabilitate (C. București. brcptnl din 1895, Xo.62), după cum ea nu constitue nici în- cetarea de plăți a mini comercialii. Lyon-Caen et Renault, lh-. comni., VII, 54 urm. (Salamandrei, Del fidiDieiito, I. 9. Cnzzeri, 11 (iod. di conici. eomuierdato, VII, 5 urm. '0 l'pr. Barsoiniet, Pr. cit:., III, $ 559. p. 578. Tocileseu. 11, p. 363, No. 143. Șendre, op. cil., 679.—Debitorul va putea insa face să se mențină termenul de grație, daca reîntor- '■j-nduse, va șterge contnmacia și va fi achitat (art. 483 Pr. peu.). Al. C. Șendre, loco snprh cit. ³) Cpr. Tocileseu, op. cit., p. 363, n. 1. Șendre, op. cit., 679.— I nii înțeleg însă prin închisoare și acea pronunțată pen- tru o simpla contravenție polițienească. Cpr. Mourlon, Pnccd. eie., 236. In line, după alți autori (Boitard et Colmet-d'Aage, op. cit., I, 263. Garsonnet, op. cit., III, p. 5(8, n. 24), textul ar fi înțeles a vorbi de închisoarea pen- tru datorii (constrângere corporala), părere care, în ori ce caz, la noi este inadmisibila, pentru că constrângerea cor- porala nu există, de și legea din 24 Sept. 1864 n'a fost a- brogata. Vedi t. V, p. 136, n. o ; p. 488, 489. Vedi și Ir. jr., p. 51 și 347. foiistrengerea corporala era admisă detXU. Amic. Andr. I ionici: „Cel ce nn are nici nu chip ca să plăteas- buuii-i. că datoria sa, dice S 16, capit. 8 din acest Cod, nici chi- 51 2 CODUL CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.—S-al J ART. 1102. Nedarea ga- 5° Când nu a dat garanțiile promise (art. 128 Pr. ranțmorpro-ciᵥ 1646 0. C.) D sau când, prin culpa ori faptul seu. șorarea ga-a micșorat asigurările date prin contract (art, 128 Pr. civ.. îadatc⁰¹ 1^-5 C. C.). De ex., debitorul a constituit creditorului o ipotecă asupra unui imobil, pe care în urmă l’a distrus, etc.²). In toate aceste cașuri, creditorul se va adresa la ju- decătorul de pace, la tribunalul sau curtea care a dat termenul de grație, și judecătorii, în contradictor, vor re- voca sau vor menține termenul, după cum debitorul se află sau nu se află în cașurile prevalate de art. 128 Pr. civ. și 1025 C. C. ³). In ce stare lucrul trebue să fie plătit. Legiuitorul distinge. în această privință, doue ipoteze : 1° acea în care datoria are de obiect un corp cert și de- terminat : și 2° acea în care ca are de obiect un lucru nedeterminat. 1° (asul în care datoria are de obiect un corp cert și determinat. Art. 1102.—Debitorul unui corp cert și determinat este li- berat prin tradarea lucrului in starea ni care se găsește la pre- dare, dacă deteriorările ulterioare nu sunt ocazionate prin fap- tul sau greșala sa, nici prin aceea a persoanelor pentru care este responsabil, sau dacă înaintea acestei deteriorări n’a fost în întări,fiere. (Art. 903, 971, 999, 1000 urm., 1004, 1071, 1079, 1083, 1156, 1324 C. C. Art. 62 C. eoni. Art. 1245 C. fr.). De câte ori obligația are de obiect un corp cert și determinat în individualitatea sa, în felin, după cmn se exprimă art. 796 din Codul Calimach. de ex., cutare moșie sau casă, 1000 hectolitre de grâu din recolta anului trecut, ce am în hambar, etc.⁴), debitorul va li liberat, dacă acest lucru a perit fără greșala sau faptul lui, ori a persoane- lor pentru care el respuude (art. 1156). Dacă însă lucrul zes nu’si găsește, scrie pravila că im se cuvine mai. mult de trepied de (Iile si șadă în închisoare, ci de se cade, i se pune mai îndelungata vade“. ') Vedi xuprâ, p. 130, 131. -) Vedi suprd, p. 127 urm. ⁵) Cpr. Al. C. Șendre, op. cit., 682. ’) Lucrul este cert și determinat in ipso iiidiridi(o, când se a- rată natura sa, cantitatea, calitatea, etc., quid, qaale, qtian- htm dt (L. 74, § 1, Dig-, 45. 1 și f;. 8, Dig., 18, 6, De pedctdo et commodo rei rendilte). Vedi t. IV, p. 182, n. 1 și 547 ; t. V, p. 125 urm. și 167, n. 2.’ ÎN CE STARE LUCRUL TREBGE SĂ FIE PLĂTIT.-ART. IRC 1103. n‘a peuit în totul, ci a fost numai deteriorat, se înțelege 1 tot Iară greoaia sau faptul lui. debitorul se va libera prin / tradavea lui în starea iu care se găsește iart. 1102) ¹'). f I’entrn ca obligația să tic stensă sau debitorul să se | poată libera prin predarea lucrului în starea in care se găsește, se cere însă ca atât perirea totală cât și acea par- \ țialâ să se ii întâmplat Înaintea punerei sale în intârdiere. pentru că, precum am spus-o de mai multe ori A faptul de a nu se conforma punerei în întârdiere este o culpă din partea lui : Q/d in >nnra piiI[hi. «wi ntcaf. fart. 1044, § 2. 1074, § 2, 1102, 1156, 1479, 160 1, etcj.' Debitorul nu va ti la adăpost de respundere de cât atunci când va dovedi că lucrul ar li perit și la creditor, dacă i s’ar li dat iart. 995, 1 1.56 țț 2j ³). Textul art. 1102 este deci de prisos, întrucât el nul cuprinde de cât aplicațiunca unor principii cunoscute iart. 97.1, infima 1074. 1080, 1156, etc.), el ne avend de cât un singur avantaj, și anume acel de a ti prevăd ut. atât culpa in owillenJ» cât și acea in cfnnuiittv.nd<>. Prin expresiunea culpă, legiuitorul înțe^ge^ îi^ adevi'm^ o lipsă de îngrijire și de diligeuță (cid/M in oiHUb’iulv). ear prin iiijit, < nlin eomm/ttecu și în art. 999 D. i 2° tasul in care datoria arc de obiect nn lucru nedeterminat. Art. 1103. Dacă datoria este un lucru determinat numai prin specia sa, debitorul, ea sa se libereze, ml este dator a’l du 9 Acela care a primit in păstrarea sau supravegherea sa un lucru, trebue să’l restitiie în starea in care l‘a primit. De râie ori, deci, el restitiie lucrul deteriorat, el va trebui să despăgubească pe proprietarul lui. afară, de cașul când va dovedi ca deteriorarea se datoreste urnii caz fortuit sau forțe majore, ori uimi viciu al lucrului. N’ar ti de ajuns, deci, ca faptul rare a adus deteriorarea sâ ti remas necunoscut, ( pr. T. line, VID, 36. Cas. fr., D. 1’. 92. 1- 227. -) Vedi 192, t. și n. 4. ³) Vedi «ipi-'i, p. 4SE. D Cpr. Potbier, H. 541. T. Huc, VID, 36. Anbry et lîau, IV, Ș 318. p. 157, n. 4. Pand. fr., 1, 3302. Lanrent, XVII, 557. F. Herman, ITT, art. 1215, No. 3. Vedi însă Duran- ton (XII, 95), după care debitorul ar resptiude de. faptul seu, chiar râmi arest, fapt n’iir constitui o culpă. Această derogare de la art. 1080 și mai cu samă de la art. 1156. este insă inadmisibila, intru cât acest din urmă text prevede aceiaș ipoteza. a; olDaseb' ee prodnta ari. IM o bl COL). CIV.-CART. UI. -TIT. III.- CAP. VLII.-S-a 1, § 1.-ART. 1103, 1301. dc cea mai bună specie, nici insa de cea mai rea. (Alt. 908, 964, 969 C. C. Art. 243 C. german, Art. .1246 C. fr.). De câte ori obligația nu arc de obiect un corp cert și determinat iu ipso hidividuo (ipoteză prevădută de art. precedent), ci un lucru determinat numai în specia sa ((jenus). de ex., un cal, un bntoiu de vin, etc., fără a se arăta ce anume cal, și ce calitate de vin, debitorul se va libera dând nn lucru de o calitate mijlocie, cine Audio von miftlerer Art- wtd după cum se exprimă art. 243 din noul Cod german ¹1. Această disposițic. aplicabilă și la legate (art. 908), este conformă cu disposiția art. 970, care voește ca con- vențiile să tic executate cu bună credință. Principiul înscris in 1103 nefiind imperativ, de oare ce se întemeiază pe voința presupusă a părților, va ii a- desc-ori modificat, în aplicațiunea sa, prin împrejurările de fapt. Judecătorii vor avea a examina, înainte de toate, scopul ce părțile ’și au propus și serviciile ce trebuea să aducă lucrul care face obiectul contractului. Dacă voința părților nu lasă în această privință nici o îndoială, jude- cătorii vor determina după regulele generale de interpre- tare a tocmelelor. gradul de bunătate ce va trebui să o- fere lucrul pentru a corespunde intențiunci comune a părților. Astfel, daca am comparat de la D-ta un cal, fără alte indicațiuni, ușor se va putea vedea, după profesiunea mea. după prețul convenit și alte împrejurări, dacă am în- țeles a compara un cal de muncă sau de lux ²). Art. 1103 nu se aplică numai la lucrurile de aceiaș specie, care diferă între ele din causa calităței sau bună- tăței lor, ci și la acele tangibile prin natura lor, precum vinul, oloiul, grâul, etc. J). Art. mm. In privința acestor lucruri însă, care, după obiceiu. se gustă mai înainte de a se cumpără, debitorul nu s’ar putea libera predând lucruri de o valoare mijlocie, dacă cumpă- rătorul nu le-a gustat și n’a declarat că’i convin, pentru că, pană în acest moment, vendarea este inexistentă (art. ') Vedi supră, p. 488, t. și n. 1. -) Cpr’. Marcade, IV, 699.' l’and. fr., 1,3311. Larombiere, III, art. 1246, No. 2. liemolombc, XXVII, 255. 3) Larombiere, III, art. 1246. No. 3. Demolombe, XXV 11, 253. Pand. fr„ 1, 3312. CNDE TREBEE SĂ sE EACĂ PLATA.-ART. 1103. 1101. 1105. 13013 Deci dacă cumpărătorul nn le agrează. de bună credință, bine înțeles, debitorul se va supune, la capriciile gustului seu personal Art. 1103 nefiind aplicabil de cât Ia lucrurile deter- minate numai prin specia lor. Curtea din Bennes a decis, cu drept cuvent. că el nu se aplică la corpul cert și de- terminat de care proprietarul ar li fost deposedat prin culpa unei a treia persoane. Valoarea acestui luciu. în lipsă de alte clemente de apreciate, nn se va fixa deci conform susci tatălui text, ci prin jurementiii deferit pro- prietarului conform art. 1222 -i. Unde și cu a cui cheltueală trebue să se facă plata. Art. 1104. — Plata trebue sa se facă in locui arătat in c onvențiune. Dacă locul nu este arătat, plata, în privința lucrurilor certe și determinate, se va face in locul îu care se găsea obiectul obli- gațiune! în timpul contractului. Tu ori ce alt. caz, plata se va face la domiciliul debitoru- lui. (Art. 87. 473. 969, 977, 11.15, b". 1121, 1319. 1392. 1614. 1615 C. C. Art.,59. 310 C.A-mm Art. 1247 C. fiA. 1 l lui / Centra! lmversitv Liorayv ijuj Art. 1105. C’I iei t ue ie ie pentru efectuarea piaței suni iu sarcina debitorului, (Art. 1117, 130.5, 1317. 1614 C, C. Art. 1248 C. fr.). Art. 59 C. con). Ori ce obligațiune comercială trebue Să fie executată in locul aratat prin contract, sau în locul care ar resultă din natura operațiunei, ori din inteiițiunea părților contractante. Iu lipsă de o clausa expresă, contractul trebue să fie exe- cutat îu locul unde cel ce s'a obligat își avea stabilimentul sbn comercial sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea con- tractului. Dacă insă urmează a se preda un lucru determinat, care, după cunoștința părților, se găsea intr’altă parte în momentul formărei contractului, atunci predarea se va face iu ace! loc (Art. 272, 31(1 C. Com. Art. 1101 C. C. și textele citate acolo. (Art. 324 C. com. german). Art. 310 C. com. Cambia trebue să tie înfățoșată pentru plată; plătită la locul aratat îutrb'msa și la dina scadenței. (Art. 5!) G. Com. Art. 1104 C. C. și textele citate la acest art.). ’) Larombiere,/oro r-;/,, No. 5. Demolombe, XXVII, 257. Trop- long, JVo/c. I, 96 urm. Dând. fr.. 1, 3315. 'f. Huc, X, 20. Aubry et Rau, IV, § 349, p. 334. A'edi bum, explic, art, 1301. -) C. Reunes. 21 martie 1821. Repert. Dalloz, Obl"!., 1761. Cpr. Pand’. fr., I. 3316. 51 g COD. CIV.—CART. III.—TIT. I1L-CAP. VUI.-S-a, 1, § 1. - ART. 1101,1105. Art. 272 C. com.—Dacă în poliță locul de plată uu se a- rată anume, polița se va plăti la locul arătat lângă numele sau firma trasului. Tn biletul la ordin, locul emisiunei se socotește ca loc de plată și în aceiaș timp ca domiciliu al emitentului, dacă un alt loc de plată nu s’a arătat. (Art. 59, 310 C. corn. Art. 1104 C. C. și textele citate la acest art.). Cele mai multe ori convenția părților determină lo- cul unde trebue să se facă plata. Convenția, în aceasta privință, poate fi expresă sau tacită. Ea este expresă de câte ori, prin o dansă specială, pentru care nu se cere nici o expresie sacramentală, păr- țile declară că plata se va face într’un loc anume deter- minat. Ea este tacită, când resulta din împrejurările cau- sei (art. 59, ab iniția C. corn.) E. De câte ori părțile an determinat, fie expres, fie tacita- mentc locul plățci, debitorul nu poate, să silească pe credi- tor a primi, nici creditorul pe debitor a plăti aiurea -In qm certa loco dare prumittit, niillo alio loco, qaam in quo prointsd, solvere Incita stlpalatore potent". (L. 9, Dig., 13. 1, T)e eo qttod certa loco dări oportet). Părțile pot sâ convin ca plata să se facă la domici- liul creditorului ³). J) Cpr. Baudry, 11, 1038. Pand. fr., I, 3345. Demolombe, XXVII, 272. Laureat, XVII, 587, 593. Larombiere, III, art. 1247, No. 1. Mnurlon, IT, 1350. Masse-Verge, III, § 561, p. 427, t. și n. 11. Toullier D., IV, partea I, 93. Dreptul ~) La Romani, creditorul putea, din contra, să ceară plata de roman. la debitor aiurea de cât la locul convenit de părți, de ex., la domiciliul debitorului sau la locul unde contractul fuse- se încheiat, despăgubind pe acest din urmă de prejudiciul ce ’i aducea prin această modificare a convențiunei. Cpr. Dig., 13, 4, De, eo eptorl cerio loco dări oportet. Acest mod de a interpreta convenția părților iva fost. însă nici o dată admis în dreptul anterior fr., după cum atestă Pothier (IT, 238). Cpr. Pand. ti-., I, 3347. Demolombe. XXVII, 272. Larombiere, III, art. 1247, No. 4. :ⁱ) Asemenea clătise se obiciiiuesc mai cu samă în polițele de asigurare, și sunt, fără nici o îndoială, valide și obligatorii. Jurisprudența decide insă, cu toate acestea, că companii- le, care obiciiiuesc a. se presenta la domiciliul asiguraților spre a incasa primele, nu sunt primite a. invoca clausa po- liței, după care primele trebue.sc, sub pedeapsă, de decă- dere, plătite in biurourile companiilor. Cpr. Cas. fr. și C. Paris. D. P. 92. 1. 313. D. P. 93. 2. 256. Baudry, 11,1038. Pand. fr.. v" Assurunce eu țjeneral, 654 urm. și Oblig., I, TINDE TREBUE SA SE FACĂ PLATA.—ART. IW, .1105. 517 Tribunalele vor decide dacă, prin asemenea convenție, părțile au Înțeles a se referi la domiciliul ce creditorul avea în momentul închierei convențiunei, sau facerei plă- ței. Chestie de interpretare a voinței părților B. In ori ce caz, debitorul care consimte a face plata la domiciliul creditorului, trebue să ia toate masurile de sigu- ranță ca suina expediată să parvie la destinație, căci dacă ea ar ti sustrasă pe drum din causa lipsei de pre- cauțiune. el n’ar ti liberat, ci ar ti nevoit să facă plata din nou Dacă convenția prevede doue locuri deosebite pen- tru tăcerea plăței, de ex., Iași și București, plata se va face in ambele orașe pe jumătate³!. Dacă s’a dis că plata se va face la Iași la Bu- curești, plata întreagă să va face în unul din aceste doue orașe, după alegerea debitorului¹¹’. Dacă părțile n’au indicat locul unde urmează a se face plata, legea distinge intre cașul în care este vorba de plata unui corp cert și determinat, și acel în care e vorba dc un lucru determinat numai prin specia sa : 3351. T. Huc, VIII, 42. -Aceiaș soluție este admisa și în privința pnnerei în întărdiere la care asigurați! renunța prin polițele ce subscriu, durisprudența decide și de asta dată că asemenea dansă nu este aplicabilă în toată rigoa- rea ei, dacă societatea are obiceiul de a trimete câte un agent la domiciliul asiguraților pentru încasarea primelor. Cpr. Vas. fr. Period., 88. 1. 152. Pand. Period. 9(1. 1. 113, Vedi și ^upru, p. 364, t. și u. 3. ') Baudry, II, 1038. Pand. fr., 1, 3352. Demolombe, XXVII. 273. Laurent, XVII, 589. Larombiere, 111, art. 1247, No, 7. ■) Cpr, Cas. ir. D. P. 71, 1. 318. C. Orieaus. D. P. 98. 2.Ari.-HO Cod. 202. , Banii, dice art. 270 din noul Cod germani, trebue, .^''rman. la caz de îndoială, să se transmită de debitor, pe riscul și cheltueala lui. creditorului, la domiciliul seu". -.GMJiat der Schukluer irit Zicelfel «uf seine (deiahr tind seine kt,sten dew GHhibige.r an dessen Wolinsitz zu HberniiftebP. ) «8/ , domiciliat în București, plata prețului se va face în București, la domiciliul cumpără- torului. adecă a debitorului D. Dacă coiivenținnea părților nu stabilește locul unde trebue sa se facă plata, sau este vorba de un lucru deter- minat numai prin specia sa, plata se face la domiciliul debitorului (art. I 191. țț ultimi-’, și aceasta nu constitue pentru creditor numai o obligație, ci și un drept, fiind că, deși disposiția art. 1B'4 are. precum am spus. în ve- dere interesul debitorului, totuși, o data admisa, ea for- mează legea comună a părților³'. Dacă debitorul, în urma contractului, și-a schimbat domiciliul, plata se va face la domiciliu] unde tre- bue să se facă și acțiunea, la caz când ci nn plătește dc bună voe iart. 5S Pr. civj, car nu la domiciliul vecbiu. Poate că aceasta IA nul wft'Vie în'WAliithibh^^ mai cu samă câ.nd debitorul s’a mutat îiitr'un loc depăr- tat : insa vina este a lui. pentru că el treimea să prevadă asemenea. împrejurare și să’și facă rcscrvele sale⁴?. ') Cpr. Demolombe, XXVII, 279. Pand. fr., 1, 3361. Tonllier D., IV, partea 1, 92. -) Cpr. C. Craiovu, Dreptul,, din 1896, Xo. 3o. (1. Lyon. D. P. 93. 2. 324. (turtea din București a făcut aplmațimiea aces- tui principiu la contractul de închiriere. Daca coiitraetul de locațimie prevede nn pact cmnisoriu, adecă resiliarea contractului de drept tara vre o somație sau punere in iii- tărdicre, prin simplul fapt al neplaței chiriei la timp. re- sibarea nn poate, fi invocată de locator, daca el nu dove- dește că s’a presmilat la domiciliul debitorului (locataru- lui) spre a cere plata, și că această plata i s’a retușat. Dn-plul din 1893, No. 67. b Demolombe, XXVII, 268. Pand. fr.. I. 3364. ⁴) Pothier, II, 649. Bandry. II. 11138. Monrkm, LI, 1351. Arntz, III, 174. Demolombe, XXVII, 270. Daurent, XVII. 592. Masse-Verge. ITT, § 561, p. 427, m 13. T. Huc, VIII. 42. Mareade, IV, 702. Pand. fr„ I. 3367. Aubry et Ban, IV, 5ț 319, p. 162, m 15. Thiry. 11]. 52. — t.AA'ă. Durantmi i\ll. IUI), după- cure plata, în asemene caz. ar trebui să se facă la domiciliul ver.liin. In line, după alți autori, plata 520 COD. CIVIL.- CART. III.-TIT. HI.-CAP1T. VUL-S-a 1. § I —ART. 1615. Dreptul conferit debitorului de a face plata la do- miciliul seu. fiind edictat în favoarea sa. el nu va fi presupus că a renunțat la densul numai prin împrejura- rea că ar fi plătit vre o câte-va aconturi la domiciliul creditorului D. Renunțarea debitorului la această favoare va putea însă ii și tacită și să resulte din împrejurările causei -). Exceppuni Regula după care, în lipsa unei alto convențiuni, plata trebue să se facă la domiciliul debitorului, sufere mai multe excepțiuni : Deposîr. Astfel, în materie de deposit, dacă contractul nu arată Art. i6i.>. |ₒₑᵤj ᵣₑₛtitnirei, ea trebue să se facă acolo unde se gă- sește lucrul depositat (art. 1615). adecă la locul unde se găsește actualmente lucrul, cu toate că acest loc ar fi al- tul de cât acel în care el se găsea în momentul facerei contractului, și că depositarul Far fi transportat aiurea fără rea credință (sine dolo)'A}. «Dcpositum eo loco restitui debet, iu quo sine dolo mato e/us est, apud cptem depositum est: ubi rero deposituut est, nihil inter est’' ⁴!. _ BCU Cluj / Central University Library Cluj se va face la domiciliul actual, creditorul avend însă drep- tul la despăgubiri, dacă schimbarea domiciliului din partea debitorului i-ar fi ocasionat cheltueli pe care părțile nu ie ar fi avut in vedere. Cpr. Larombiere, III, art. 1247, No. 8. Anbry et Bau, loco stipra cit. ’) Cpr. Pand. fr., I, 3369. Lanrent, XVII, 593. Larombiere, loco cit., No, 8. Demolombe, XXVII, 271, T. Huc, VIII, 42, p. 66. C. Bordeaux, D. P. 48. 2. 167. Sirey, 48. 2. 431. C. Donai, 17 fevr. 1879, decisie citată de T. Huc si in Pand. fr., 1, 3371. ²) Pand. fr., I, 3370. Demolombe, Laureat, loco supra cit. Vedi și suprâ, p. 516, text și n. 1. :ⁱ) Cpr. Potbier, Depot, V, 57. Larombiere, III, art. 1247, No. 9. Pand. fr., I, 2372. Durantou, XI 111, 67. Demolombe, XXVII, 286. Troplong, Depot, 168. Batidrv et Wahl /D- pot, 1159. T. Huc, XI. 249. ⁵) L. 12, § 1, Dig., DepoDti cel contra, 16, 3. Art. 1615 în- cetează însă de a fi aplicabil de câte ori depositarul a trans- portat lucrul aiurea, pentru a face restituția mai oneroasa deponentului. Potbier, Depot, V, 57. Baudry et Wahl, De- pot, 1159. Guillouard, Depot, 102. T. Huc, XI, 249. Lau- rent, XXVII, 124. Arntz, IV, 1413. Thiry, IV, 189. P. Pont, Petit* contrat*, I, 492. Cpr. L. 12, § 1, Dig., loco SHprîl cit. I N DE TKEBVE SA SE FACĂ FLATA. ART. 1585. Itpu. Ljl Aceiaș soluție este admisibilă In privința amanetului, Amanet, amanetul neiiind, în manele creditorului, de cât un depo- A¹L 'vb‘ $it menit ai asigura privilegiul seu (art. 1686)' Resti- tuirea lucrului amanetat se va tace deci la locul unde el se găsește actualmente In cât privește împrumutul, trebue să distingem ca- Imprimuii. sul in care el are de obiect o sumă de bani, de acel în care el consistă in producte sau alte lucruri tangibile. Dacă împrumutul are de obiect o sumă de bani și împrumut s’au stipulat procente, debitorul va face plata la dornici- bănesc, liul seu. conform art. 1104. Dacă însă împrumutul este gratuit, plata se va face la locul unde banii au fost îm- prumutați, fără ca creditorul să se deplaseze. pentru că. în asemene caz. el aducând debitorului un serviciu gra- tuit. acest serviciu nu poate să’i cauzeze nici o pagubă ³). De câte ori însă împrumutul are de obiect producte rmprmmitul sau alte lucruri fnugibile, plata nu se va mai face Ia do-'’"^,!^^ miciliul debitorului, ci la locul in care s'a contractat îm- ArnJăsâ. pruiniitul, adecă la locul unde lucrul se afla atunci când el a fost predat împrumutatului țart. 1585). .Această in- terpretare este conformă atât tradițiunei vechi, cât și prin- cipiilor de echitate. In adever, valoarea lucrurilor împru- mutate fiind cele mai de multe ori când mai mare când mai i) Pentru ca creditorul să aibă dreptul de a fi plătit cu pre- ferență din lucrul amanetat, înaintea altor creditori, actul trebue să fie înregistrat, adecă să aibă cel puțin dată certă iart. 1182). să tie, de ex., legalisat de o autoritate admi- nistrativă sau polițienească. Cpr. C. lași, Dresul din 1882. No. 83. — Pecetea poștei n'ar fi insă suficientă pentru a conferi dată, certă conventium de amanet ce ar conținea o scrisoare. Baudry et Loynes, NaiitiwiMeHt, I, 46. Laurent, XXVIII, 452. Guillouard, XantixseiHeHf, 66. P. Pont, Petlln etndnils, II, 1091, p. 588, 589. C. Aix și ALmtpellier. D, ?. 45. 2. 118. D. P. 54. 2. 172. Cpr. si C. Lvon. D. P. 90. 2. 113. Sirey, D2. 2. 37. ²) Cpr. Larombiere, 111, art. 1247, No. 9. Pand. fr., I, 3373. Cpr. Pothier, Pri-f de convmtiDud'wu. V, 43. Pand. fr., I, 3374. Larombiere, III, art. 1247, No. 10. Demolombe, XXVII, 284. Troplong, Preț, 275, 280. Baudry et Wahl, Pi ti, 789. Guillouard, Preț, 94. Demante. VIII, 109 bis. P. Pont, B- titA contrai*, I. 215. E, Herman, IV, art. 1903, No. 1. Du- ranton, XVII, 586. „ COD. CIV.—CART. 1U.-T1T. III.—CAP. VIII. ,S-a 1, § L—ART. 1101, 1362. i) / -• mică, după diferitele localități in care iinprnmut.nl a fost contractat, singurul mijlocde a face ca împrumutatul să nu restituească nici mai mult nici mai puțin dc cât a primit, este să se decidă câ lucrurile ce el nu poate restitui îu natură, să fie restituite după prețul locului în care împru- mutul a fost contractat D. Vomlare. In fine. în cât privește vendările cu termen, prețul mcA ₛₑ ᵥₐ țₒț jₐ domiciliul debitorului (cumpărătorului^ disposiția art. 1362, după care. în caz de lipsa unei a- nume convențiuni, cumpărătorul este obligat a plăti pre- țul la locul și în timpul în care se face predarea lucru- lui, neliind, după părerea, unanimă a autorilor, aplicabilă de cât la vendările în care prețul urmează a ti plătit pe șin, în momentul predărei obiectului vendut -c Deosebirea In tine, pentru a termina comentarea art. 1.104, vom rea'lunimî observa că nu trebue să se confundă arătarea locului un- tacyei plă-de urmează a se face plata cu alegerea de domiciliu, pe ₍V:m^i.care părțile pot s'o facă pentru executarea obligațiunei. crn. conform art. 97 C. C. Iu adever, indicațiunea unui loc pentru facerea plăței nu este atributivă de juridicție, și debitorul nu va putea li acționat, cel puțin in materie ci- vilă ⁸). de cât tot conform dreptului comun (art. 58 Pr. civ.i. înaintea judecătorilor domiciliului sau reședinței sale 9 Cpr. Pothier, op. V, 46. Pand. fr., 1,3375. Demolombe. XXVII, 285. Larombiere, loco sitprii cit. Duranton, XII, 98 și XVII, 585. Troplonsr, op. cit., 2(5. 1’. Huc, XI, 176. -) Pothier, Vcule, ITT, 286' Demante, VII, 96 bis. Marcade, [V, 701. Demolombe, XXVII, 281. Larombiere, III, art. 1247, No. 9. Duranton, XII, 98. Troplong, Tente, 11, 594. Duvergier, Idem, I, 417. Pand. fr., I, 3377. ălasse-Wrge, IV, £ 687, p. 307. n. 7. Aubry et Bau, IV, £ 356, p. 396. Baudry, TTI, 569. Thiry, 111/589. Berriat St. Prix. III, 6603. (iuillouard, Venlr II, 559. Laurent, XXIV, 320. F. Herman, IV, art. 1651, No. 19. T. Huc, VIII, 12. C. Be- sanțon. D. P. 91. 2. 140. Art, S97. s 3) Cpr. Aubry et Ran, I, § 146, p. 899 (ed. a V-a). — Direm C. rom. in materie civilă, pentru că, în materie comercială, prin derogare de la dreptul comun, acțiunile personale și mo- biliare pot fi introduse Ja tribunalul locului unde s'a sti- pulat a se face plata (art, 897, £ 3 C. corn.). Art. 420 din pr. civ. fr. este conform in această privință. Cpr. La- rombii'-re, III, art, 1247, No. 12. Pand. fr., Oblitj., 1, 3385 si Domiflle. 565. Toullier D., IV partea I, 88. UNDE TKEBT'E SA SE FACĂ PLATA.—ART. 1101. - ₜ. (argitm. din art. 1115. $ Gi: pe când alegerea de domi- ciliu într un alt loc de cât domiciliul debitorului, este atri- butivă de juridicție și permite creditorului de a acționa pe debitor la acest domiciliu special ¹ i, tara insă ca, în re- gulă generală, plata să poată li făcută la acest domiciliu, dacă din împrejurări și din interpretarea contractului, nu resultă că părțile, prin alegerea, unui domiciliu pentru executarea obligațiunei, iran înțeles a fixa în acelaș timp și locul unde trebue să se facă plata - i. V In caz de alegerea domiciliului într’nn loc determinat., de Efectele ₐiₑ. ex., in cutare comună sau în cutare oraș, fără a se defer- doini, mina o anume persoană, care să fie menită a representa pe 'dhidui. debitor ca un mandatar șia’i comunica actele de procedura ce s’ar înmâna la acest doniieiliu, alegerea Iui nu va produce de cât. un singur efect, și anume, acela dea determina com- petința domiciliului ales Qiforie/edif) Jurisdh tiwtis), și de a permite reclamantului de a acționa pe debitor Ia acest, do- miciliu special, creditorul remănend însă liber de a‘și in- troduce acțiunea sa la domiciliul real al debitorului, con- form dreptului comun (art. 58 Pr. civ.). Aninai atunci cre- ditorul ar ti obligat, a acționa pe debitor la domiciliul a- les, când alegerea n’ar ti fost făcută in interesul exclusiv al creditorului, ci numai în interesul debitorului sau a am- belor părți, împrejurări care nu se presupun nici odată, și care trebue să resulte din convenție. In caz insa când, pe lângă arătarea locuiții unde s'a ales domiciliul, s’a deter- minat și o persoană care să represinte pe debitor, atunci nu numai că asemenea alegere va ti atribntivâ de compe- tință, dar citaținnile, copiile de hotărire, etc., vor putea fi comunicate la acest domiciliu, pentru că persoana nomi- nal arătată se socotește drept mandatarul debitorului, cs/ de wîpietidix citutiMiilni’'. Cpr. C. Lalatz, DiKK. sb, "'d ș/us qm dfqiiisitit*. D. 1'2, Dig., 16. 3, IJupoAH , (2 cviib'd, A ..Acel ce plătește o datorie, dice art. 1881 din C. t'alimadi ah. tssi c. (14'26 C. austriac),/wmC in liștecare întâmplare sa ceară CdimaHi. pentru aceasta o chitanță, adecă înscris adeverință de la acela pe carele Fa îndestulat. In chitanță trebue să se în- senineze numele datornicului și a creditorului, locul, vre- mea si obiectul datoriei stense, și să se iscălească de că- tra creditor sau de cătră împuternicitul lni“. „Contra in- Arc nes q deplinirei prestaținm-i, dice art, 368 din Codul ferman, german/ creditorul treime, la cererea debitorului, să deie o chitanță t finițimiți'i scrisa. Dacă acest din urmă are un interes ju- ridic ca chitanța să tic dată in altă forma, el poate s’o ceară in această formă". Cpr. art. 10'2 fed. al oblim 5 2G C. C.- CARTEA HI.-TH’. UL-CAP. VIII-Sa 1, § l.-DOVED. PLÂȚEL creditorul ar fi dis. „Primit de la cutare ceea ce îmi datorește din vendarea cutărui imobil". Asemenea chi- tanță face credință pentru ceea ce se datorește în baza causei arătate, fără a se întinde însă la obligațiile care ar avea alte cause, și aceasta chiar dacă nu s’ar fi făcut nici o reservâ în această privință ’). ^acă obligația a care^ chitanță exprimă causa, fără d^oEecV a arăta suma plătită, are de obiect plata veniturilor unei plutavenita-ᵣₑₙtₑ ᵤₙₒᵣ chirii sau arendi, si dacă chitanța, care este rente, unor datată, nu arată anul sau termenul pentru care plata a chirit, ete. fₒₛj făcută, ea este presupusă a ii dată pentru tot ce se datorea la termenul care a precedat data ²). Ea nu cuprin- de însă ceea ce s’ar datori la termenul actual, pentru că fructele civile dobendindu-se di cu di (art. 525), nu se poate presupune că debitorul a înțeles a plăti înaintea ex- pirărei termenului ceea ce făcea parte din acest termen ³). Soluția de mai sus se aplică și la obligațiile plăti- toare în mai multe termene succesive, fiind că, și în ase- menea cașuri, este vorba de a se ști la care termen se a- plică chitanța⁴). Cașni)»care $ₑ ₚₒₐte întâmpla ca o chitanță să nu arăte nici su- arată nici ma plătită, nici causa obligayunei, ca in cașul, de ex., suma piatită,c^ₙj creditorul ar ii dis : ,Am primit de la cutare tot ce oblig-, 'mi datorește". Asemenea chitanță datată, cuprinde tot ce se datorea în momentul când a fost liberată, afară de da- toriile neexigibile în acel moment, sau de care debitorul nu putea să aibă cunoștință. Ea nu cuprinde însă capita- lurile rentelor, care, în genere, nu sunt exigibile, nici da- J) Cpr. Pothier, 11, 781. Larombiere, IV, art, 1332, No. 13. Duranton, XIII, 225. Pand. fr., I, 3598. Toullier 1)., IV, partea 11, 405. ,ₗᵣₜ 103Cod- „Dacă se datoresc dobendi sau alte prestațiuni periodice, ied. ai oblig. d'ce art. 103 din Cod. elvețian asupra oblig., creditorul carts dă chitanță pentru un termen, fără a’și formula re- servele sale, este presupus că a primit tot ce se datorea la termenele anterioare*. Conform: art. 1885 C. Calimach (1429 C. austriac). a) Pand. fr., I, 3599. Duranton, XIII, 226 și autorii citați în nota precedentă. Cpr. art. 103 C. fed. al oblig. — In cât privește cașul în care chitanța n’ar fi datată, vedi Pand. fr., T, 3600 urm. Larombiere, IV, art. 1332, No. 13, etc. *) Pand. fr., I, 3603 și autorii supru citați. DESPRE DOVEDIREA PLĂTEL -->7 toriilc la care debitorul nu era obligat personal, ci numai ca fidejusor simplu sau solidar, remănend însă ca credito- rul să stabilească contrarul, ceea ce ar putea face chiar prin simple presumțiuui, chitanța constituind în favoarea sa un început de dovadă scrisă ¹ j. Chitanța dată pentru capital, fără nici o reservă în Art. i*”'. privința dobendilor, este o presuințiune de plata lor si scu- tește de plata dobendeiC. „Chitanța pentru plata capitalului, Arb lys-, dice art. 1SS2 din Codul Calimach 11427 C. austriac!, jₙ_ < .dimam. temeiază juridica presumție că s’au plătit și dobendilei. Această presnmținue nu poate însă fi admisă de câte ori însnș debitorul recunoaște că n’a plătit dobendile⁴). Ea nu poate în genere fi combătută prin proba con-Phmi iiuiien- trară, afară de mărturisirea, si jurementnl nărței intere- fk’‘ sate, pentru că este de principiu că ori ce presumțiuui prin dovada, legale, chiar si acele care nu admit dovada contrară, pot- ‘•"••tr*™. ii combătute prin mărturisire șt jurement țart. 1202) J). Chitanța autentică sau sub semnătură privată, cma- Nemitcia-a nată de la debitor sau de la un împuternicit al sen. nu este singurul mijloc prin care se poate dovedi plata. In unele BCU Cluj / Central t niversity Library Cluj ') Cpr. Pothier, II, 782. Pand. fr., T, BH04 urm. Larombmre. IV, ari. 1332, No. 13. -J Cpr. Cas. rom. I)rephd din 1891, No. 42 și Bulet. S-a. 1, anul 1891, p. 567. ’) Asemenea disposițiune se găsește și in alte legislaținni stra-Lu-epml sim- ine. Vedi, de ex., art. 1834 C. italian ; 103, £ 2, Cod. fed. im al oblig.; art. 1806 C. olandez; art. 576 Cod. bulgar din 1 martie 1893; art. 1427 Cod. austriac, etc. Ea nu exista insă în Codul Caragea. Cas. rom. S-a 1. deuisia No. 214 din 1871, citata de Christescu la art. 1590. ⁵) Cas. rom. și fr. Bulet. S-a 1, amil 1891, p. 117. Bulet. 1879, p. 641. 1), P. 75. 1.117. Sirey, 75. 1. 244. Gnillonard. Prii, 138. Baudry et Wahl, Idem. 920. ") Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, amil 1891, p. 119. Baudrv, III, 834. Thiry, IV, 168. Baudry et Wahl, Preț, 919, 92H Troplong, Priit, 414. Aubry et Rau, IV, § 396, p. 602, u. 8. Arntz, IV, 1373. Laurent, XXVI, 518. Masse-Verge, IV. țț 709, p. 467, n. 3. T. Huc, VIII, 343 și XI, 199.—CmVW. Guillouard, 7W7, 1:17. P. Pont, Petits cmdrats, I, 320. Du- vergier, Prid, 260. Duranton, XIII, 431 și XVII, 606. Co- telle, De iute rit. 212. Acești din urmă autori admit proba contrară, ceea ce se vede, formal admis prin art. 1834 din Codul italian. 1 528 c. C.—CART. I1L—TIT. 1II.-CAPIT. VlH.-S-a 1, § L—DOVED. PLĂȚEI. ■' cașuri, remiterea voluntara a titlului, făcută de creditor debitorului, poate constitui o probă a liberațiunei (art. 1138) ¹) „Sinetul ce s’au dat înapoi fără chitanță, țlice art. 1883 din Codul Calimach (1428 C. austriac), întemeiează juridica presumție că s’au plătit datoria, însă nu închide dovada cea din protivăN Neadniitcrea In ori ce caz, debitorul n’ar putea să dovedească li- sa Pr’ⁿ martini sau presuințiuni, de câte ori obli- presumțiilorgația sa ar întrece suma de 150 lei (art. 1191)'-), afară de cașul când chitanța liberată ar ti fost perdută sau dis- trusă prin un cas de forță majoră (art. 1189, $ 4) ³). Această soluție este admisibilă, bine înțeles, numai în materie civilă, căci, in materie comercială, atât obligațiu- nile cât și liberctțhtmle pot fi stabilite prin presuințiuni și mărfuri, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede de cuviință (art. 46 C. corn.')⁴). In cât privește însă plata unei cambii, vedi art. 318 Cod. corn. IU UI civila. Art 46 C, com. Art. 318 O. CODI. 9 Singura posesiune a titlului, fără achitare scrisă, nu face însă dovadă de plata cambiei (art. 318 C. eoni.). Cpr. Cas. fr. I). P. 75. 1. 229. Pand. fr., I, 3635.—După prin- cipiile Codului Calimach (art. 1881, citat supm, p. 525, n. 2), dovedirea plăței unei obligațiuni se putea face și prin pre- sunițiuni sau marturi, luarea unei chitanțe nefiind obliga- torie, ci constituind o simpla facultate pentru părți. Cas. rom. Dreptul din 1890, No. 4 și Bulet. S-a 1, anul 1889, p. 738. Această soluție era admisă și în dreptul roman, unde dovada liberărei nu se putea face de cât prin cinci mar- turi. (L. 18, Cod., 4, 20, De testibua și Nov. 90, capit. 2). Cpr. Ălolitor, Oblig. eu dr. mmaiu, III, 984. ³) Cpr. Cas. rom., decisie citată în nota precedentă. In pri- vința dreptului roman, vedi Molitor, III, 984. ⁴) Cpr. Cas. rom., 8-a. II. Bulet. amil 1889. p. 963. C. Bucu- rești, Dreptul din 1899, No. 32. Cas. fi⁻. I). P. 79. 1. 369. Sirey, 79. 1. 120. D. P. 81. 1.435. Sirey, 81.1. 109. C Bor- deaux. D. P. 1899. 2. 149. Pand. fr., 1, 3645. Lyon-Caen et Renault, Dr. tww., 1, 93. Bolafiio, 11 Cod. dl eomm. Hal. commentato, 1, 303 urm. Gr. Manin, Dr. I, 82, p. 117.-- Caracterul comercial a unei creanțe nefiind modificat prin dobendirea unei condamnațiuni în justiție, decisia dată de o curte asupra unei .sentințe a unui trib, comercial nu o- perează novațiune, ci dă numai putere executorie creanței, care tot comercială remânc. C. Bordeaux. I). P. 99. 2. 149. Sirey, 1899. 2. 206. DESPRE EFECTELE PLATEI, 5-0$ Efectele plăței. Plata făcută îu mod valid stenge în genere obligația întruni mod absolut, adecă în privința tuturora și eu toate accesoriile sale: privilegii, ipoteci, amaneturi, fidejusiune, etc,, afară de ceea ce vom dice în privința subrogației ¹ i : In omnibus spcclehus Jiberationum etiam accesnione-s Uleran- tur; puia adpromissores, hypotcae, piiinara^- Debitorul care 'și a plătit datoria poate, în principiu, Remiterea să ceară ca creditorul să’i remită titlul constatator al anței, fiind că el poate perde chitanța, ceea ce ar permiteArt. 371 Cod creditorului de a cere plata a doua oară³). ,De câte ori Kerm,m- obligația este constatată prin un titlu, dice, art. 371 din noul Cod german, debitorul poate, pe lângă adeverință, să ceară și restituirea titlului" "C. Dreptul debitorului de a cere remiterea, titlului nu și m primește excepțiune de cât atunci când creditorul justifică^¹,'^¹^,¹^"' că are un interes serios la conservarea lui ■'), când, de cere re mite- ex., titlul cerut constată o liberațitme și din partea ere- roatltlul"L ditorului "). Principiul restituire! titlului mai sufere încă excepție în privința falitului care, în virtutea unui concordat, plă- tește o parte din datoriile sale, cealaltă parte tiindu-i remisă⁷). Am dis că plata stenge obligația. Aceasta presupune PRiii pani- 0 plată integrală. Deci, dacă debitorul, care are mai multe?^*™^ datorii, a făcut o plată parțială, această plată va fi im-’ putată asupra uneia din obligațiile sale. Necesarmente, deci, ajungem a ne ocupa despre imputațiunca plăței îna- inte de subrogațiune. schimbând astfel ordinea admisă dc legiuitor. ’) Cpr. Pothier. 11, 551. Molitor, III, 985. Laurent, XVII, 597. Pand. fr., I, 3415. Thiry, III, 53. T. Huc, VIII. 44. Aubry et Bau, IV, p. 166, $ 320, «6 initio. ■) L. 43, Dig., 46, 3, De solutionibu» et liberati;i. giu sau o ipotecă ³j. Regula pusă de art. 1111 se aplică și la cheltnelele ce creditorul a fost obligat, să facă cu ocasinnea datoriei, pentru că aceste cheltueli formează un accesoriu care se confundă cu capitalul R. meni. 1011. C. Limoges. D. P. 90. 2. 11. Cas. fr. D. P. 9'2. 1. 19. >) Cas. fr. D. P. 62. 1. 133. I). P. 92. 1. 19. T. Huc, VIII, 82. Pand. fr., I, 3480. '9 Laurent, XVII, 619 și XXVIII, 275. Pand. fr., 1. 3479. Baudry et. Wald, Cautionneini’ift, 1012. Troplong, Jdem, 247. Guillouard, ('«uliouneiueid. 119, 225. T. Huc, VIII, 82. Demolombe, XXVIII. 22. P. Pont, Petit* rwitrats, II, 394. Aubry et, Rau, IV, $ 429, p. 692, nota iV'Uj’âEl fr. D. P. 92. 1. 19. Sirey, 91. 1. 55. Prud. IVrml. 91. 1. 214. C. Poitiers. Pand. Period. 92. 2. 62. Sirey, 92. 2. 111 și Repert. Dalloz, Snpple.ni., 857, nota 1. — ('onlrit. Larombiere, 111, art. 1256, No. 7. Ponsot, ('a> ’Po- et 292. Guillouard, Idem, II. 535. P. Pont, Pricii. Controversă. ei hi/potli., I, 214. Pand. fr., (VVy., I, 3477 și Pricii, d hypoth., I, 2569 urm.— Contra. Perșii, lUgbne hypothec., I, art. 2103, § 4, No. 10, după care imputațiunea trebue să se facă asupra sumei privilegiate, t'pr. L. 97, Dig., 46, 3, De liberutiomlnis.— In fine, după un alt sistem, imputarea, ar treimi să se facă in proporțiuni egale atât asupra păr- ței creanței privilegiate cât și asupra celei neprivilegiate. Grenier, Tr. des lnjpotheques fed. din 1829b II, 419. Duran- tmi, XIX, 191. ⁴) Demolombe, XXVIII, 14. Pand. fr., I, 3456. Larombiere, III, art. 1251, No. 5. Anbrv et Rau, IV, § 320, p. 167, Cpr. art. 491 din Ante-proieetul Cod. japonez.—In cât pri- vește daunele interese, ele nu se bucură de drept ca cbel- 536 c. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.-CAP. VIII.—S-n 1, § 3.—ART. 1110, 1111. Art. lin Ea nu se aplică însă, după unii, la dobendile mo- ?adobatuUier^ care constituesc o adevărată clausă penală, ci nu- moratorii,cimai la acele compensatorii ; „Considerând, dice tribunalul ceîecompea-de Iltov că: de prin disposițiile art. 1111 se declară că satorii. debitorul unei datorii pentru care se plătește dobenda sau Controversa.^ ᵣₑₙₜâ₎ ₙᵤ poate, fără consimțământul debitorului, să im- pute plata ce face pe capital, cu preferență asupra ren- tei sau dobendei, aceste disposițiuni însă sunt aplicabile numai întru ce privește dobendile compensatorii, adecă a- cele ce se datoresc pentru folosința unui capital împru- mutat, de oare ce într’un asemenea caz, aceste interese nu sunt alt ceva de cât produsele, fructele capitalului ; dato- ria capitalului și aceea a intereselor nu sunt atunci, pro- priu vorbind, doue datorii distincte, ci o datorie unică, a- vend de obiect un principal și niște accesorii, și nu este de presupus că, creditorul ar fi voit să’și micșoreze veni- turile capitalului seu pe cât timp dobendile nu’i vor fi fost încă plătite; că, prin urinare, nu se poate aplica la acest caz principiul câ debitorul mai multor datorii este stăpân a achita una sau alta după cel mai mare folos al său; că, din contra, fiind vorba de o sumă pentru care interese nu se datoresc de cât ca o indemnitate pentru întărdierea a- dusă la plata ei, atunci datoria acestor interese se află cu totul distinctă de datoria capitalului, putend avea a- Cont curent. Controversă. desc-ori o sorginte diferită, putend, de ex., proveni una din un contract, ear alta din prejudiciul causat debitoru- lui în virtutea unui quasi-contract sau quasi-delict, etc/ ¹). In line, se decide în genere, în Francia, că art. 1111 nu se aplică îu materie de conturi curente (art. 6, 370, 373 C. eoni.) -), nici la caz de faliment, art. 445 din tuelele, dobendile și veniturele rentei, de prioritatea impn- tațiunei, pentru că ele fiind de o natură deosebită, nu se confundă cu capitalul. Larombiere, loco supra cit. și art. 1256, No. 9. Vedi infru, explic, art. 1113. ') Vedi Dreptul din 1886, No. 57. Cpr. Pothier, II, 571. T. Huc, VIII, 82. Marcade, IV, 724. Laurent, XVII, 606. Duranton, XII, 192.— Contra. Aubry et Rau, IV, § 320, p. 166, n. 4. Demolombe, XXVIII, 12. Larombiere, III, art. 1254, No. 4. Masse-Verge, III, § 562, p. 429, n. 3. Pand. fr., I, 3454. Pand. fr., I, 3467, 3585. Demolombe, XXVIII, 59. Laroni- biere, III, art, 1256, No. 15. Laurent, XVII, 629. T. Huc, 537 IMPUTAȚIA PLĂȚEI FĂCUTĂ DE CREDITOR.—ART. 1112, 1300. Codul de comerț fr. (714 Cod. com. rom.) derogând im- plicit de la art. 1111. Tn această din urmă privință însă, chestiunea este controversată, și părerea contrară este ge- neralmente admisă 2° Imputațiunea făcută de creditor. Art. 1112. Cănd debitorul unor deosebite datorii a pri- mit o chitanță prin care creditorul impută aceea ce a luat spe- cial asupra unei din acele datorii, debitorul nu mai poate cerc ca imputațiunea să se facă, asupra unei alte datorii, afară nu- mai dacă creditorul l’a amăgit sau l’a surprins. (Art. 953, 960, 1111,. 1113, 1506 C. C. Art. 1255 C. fr.). Art. 1506.—Când un asociat este pe sama sa creditor de o sumă exigibilă al unei persoane, debitoare asemenea și cătra societate cu o sumă exigibilă, atunci aceea ce primește de la un așa debitor va trebui să se socotească atât în creditul (creanța) societăței, cât și iu al seu propriu, in proporțiunea ambelor cre- dite (creanțe), chiar când prin chitanța dată s’ar specifica că primirea s’a tăcut numai pe sama creditului seu particular. Dacă insă prin chitanța dală s’ar specifica că primirea s’a făcut numai în contul creditului (creanței) societăței. atunci se va urma după această declarațimue.i(Art. 1110 urm.. 1507 C. C Art. 1848 U. fr.). Dacă debitorul, în momentul plăței, n'a făcut inipu- tațiunea. sau a făcut o imputațiune care nu este valabila, creditorul, care are în contra, lui mai multe creanțe de a- ceiaș specie, poate s’o facă prin chitanța ce eliberează de- bitorului : ..Quotienx reci) nou dicimns id quod solutum sif. in arbitri» est accipientis. cui pot ins debila accept uni ferat* VIU, 84, in fine. llasse, Dr. eonun., 1V, 2178. Feitn, Gna/* conrititl, 234. Noblet. conrunt, 74. Boistel, Pr. de dr. conn».. (ed. a 3-a), 884. Lyon-Caen et Renault, l)r. comur, IV, 829. F. Hcrman, lll, art. 1256, No. 34 urm. Clement. /Unde s>t>- le finiipte <-<»trant, 145. Cas. fr. D. P. 54. 1. 119. D. P. 72. 1. 109. Sirev. 72. 1. 223. Cpr. Cas. fr. Sirey, 99. 1. 499.—Art. 494 diii Ante-proiectul Codului japonez este formal în această privință. V. Boissonade. op. cit., TI, 509.—CWro. Sebire el Cartem, A'wyc/op. du droif, v" Corupte ewrant, 29. ’) Cpr. Lanrent, XVII. 60.9. T. Huc, VIII, 84, in fine. las. fr. Pupei. Period. 1899. 1. 145 și nota lui Bouvier-Bangil- lon. Vedi autoritățile citate într’un sens si în altul iu Pand fr., 1, 3468 si în Lyon-Caen et Renault, Proit comw.. VII, 27o. L, 1. Dig., 46, 3, De solutlonihuo. Cpr. Pnțhier, II, 566. 533' COD. CIVIL.—CARTEA III—TIT. III.—CAP. VIII—S-a 1, § 3—ART. 1112. Pentru ca imputația făcută de creditor să lie validă, se cere însă ca ea să fie făcută, ca și acea a debitorului, în momentul plăței, statim atqua solutum est, și să figureze în chitanța acceptată de debitor. Imputațiunea ce credito- rul face prin chitanța ce dâ debitorului se consideră, în asemenea caz, ca o convenție tacită, căci debitorul putend să impue imputațiunea creditorului, este presupus, de câte ori nu uzează de dreptul ce’i dă legea, a primi pe acea care o face creditorul în chitanță ; de unde resultă că, de câte ori plata a fost constatată prin o chitanță pură și simplă, părțile sunt presupuse, prin tăcerea lor, a se fi referit la imputațiunea legală, prevăzută de art. 1113, și creditorul n’ar mai putea, în urma facerei plăței, să mo- difice această imputație legală ¹). Debitorul, care ar fi acceptat chitanța eu imputația făcută de creditor, n’ar putea cere ca plata să fie impu- tată asupra unei alte datorii. Asemenea cerere n'ar fi admisibilă din partea lui de cât atunci când el ar fi respins chitanța redactată de cre- ditor, sau ar fi acceptat-p^cu rezerva ulterioară a dreptu- lui său Debitorul ar putea însă să atace imputația chiar pri- mită de densul, când ea ar fi resultatul (lotului sau a li- nei simple surprinderi din partea creditorului ³). In ce consis- Dolul consistă în manopere frauduloase sau uneltiri ta dolul și viclene, întrebuințate de creditor în scopul de a însala pe surprinderea. ,r r , debitor asupra interesului ce el ar putea să aibă de a nn- Art. Cod. Art. 366 din Codul german nu admite dreptul creditorului german. de a face imputațiunea. ') Cpr. Pothier, II, 566. Baudry, II, 1058. Laurent, XVII, 611. Larombiere, III, art. 1255, No. 2. Demolombe, XXVIII, 37. Pand. fr. I, 3489 urm. Cpr. L. L. 1 și 2, Dig., 46, 3, De solutionibus. s) Pand. fr., I, 3492. Demolombe, XXVIII, 35, 36. Larom- biere, Iii, art. 1255, No. 4. ³) Dolul sau surprinderea trebue deci să emane de la însuș creditorul (art. 960), căci dacă ele ar fi opera exclusivă a unui terțiu, debitorul n’ar putea să atace imputațiunea, ci numai să exercite o acțiune în daune contra autorului do- lului sau surprinderei (art. 998). Pand. fr., I, 3496. Demo- lombe, XXVIII, 39. Larombiere, III, art. 1255, No. 5. G. Giorgi, VII, 141. ! IMPUTAȚIA PLATEI FĂCUTĂ DE CREDITOR —ART. 1112. 539 pută plata asupra unei datorii în locul alteia, ear saprin- j fierea. în faptul de a se folosi de eroarea debitorului, sau i de a abusa de simplicitatea ori ignoranța sa, spre ad face sâ primească o imputați mie dăunătoare. Astfel ar fi, de exemplu, faptul de a face pe un debitor, care nu știe carte, să primească o chitanță docare el nu’și ar da samă. Sur- prinderea din partea creditorului care, în regulă generală, n'ar fi suficientă pentru anularea unui contract-, poate fi invocată cu succes pentru a ataca imputațiunea, legiuito- rul presupunem! că, fiind vorba de o simplă plată, debi- torul nu i-a dat atențiunea cuvenită și este expus a fi mai ușor îtișalat de un creditor de rea credință D- Dacă a existat doi sau macar surprindere din partea creditorului, aceasta este o chestie de fapt. In ce termen debitorul putea-va el să atace imputa- Termenul iu țiunea făcută în chitanța primită de densul? După Du-"î canton (NU, 1931, debitorul ar avea 30 de ani conform atace impu- art. IbfiO. pentru ca nu este vorba in specie de o acțiu- ₍ₗₑ.creditor, ne în anulare sau în stricarea unei convențiuni, ear Jupă Controversa. Demolombe (XXVI.H, 40), prescripția decenală prevedută de art. 1900 'ăv fi aplicabilă în specie, pentru că este vorba de stricarea unei convențiuni pentru causă de doi. Această din urmă soluție ne pare cea mai juridică. Debi- torul, în ori ce caz, va face însă foarte bine de a și porni acțiunea îndată ce va descoperi dolul sau surprinderea, pentru ca tăcerea sa prelungită sâ nu fie considerată ca o aprobare a împutațiunei făcute de creditor -1. Pothier (11, 566), reproducem! legea romană ³i, voea imputaHa ca imputația făcută de creditor să tie echilibrată. Această condiție n’a fost. însă reprodusă de legiuitorul modern, astăzi nevoc căci art. 1112 nu permite debitorului de a ataca impillația-'¹⁶^^^ D Cpr, Pothier, II, ofili. Laurent, XVII, 612. T. Duc, VIII, 83. Pand. fr., I, 3495. Demaute, V, 200 bis. Thîry. 111,62. Larombiere, HI, art. 1255, No. 5. Demolombe, XXVIII, 38. Bandry, II, 1058. Marcade, IV, 125. Aubry et Bau, IV, § 320, p. 167, t. și n. 9. -) Cpr. Demolombe, XXVIII, 40. Giorgio Giorgi, VII, 141. ’) L. 1, Dig., 46, 3, De golutionibits, voea, in adevăr, ca cre- ditorul să facă imjmtaținnea pentru debitor așa cum el ar fi voit, ca ea să fie făcută pentru densul, dacă el ar fi fost debitor .... dnnnnodb in UI mn^tihial solutuiti, in jcâ' aⁱt- 1506 ar fi, după unii, aplicabil administra- ori cărui administrator convențional sau legal, precum un torn legali ₁Bₐₙ4ₐfₐᵣ ᵤₙ epitrop, un barbat. un moștenitor benefi- ționaii. ciar, etc., care fiind m aceiaș timp creditor personal al debitorului, ar imputa ceea ce i se plătește asupra crean- ței sale neexigibile, atunci când creanța mandantelui, mi- norului, femeei măritate sau a succesiunei ar fi exigibilă, și ca atare preferabilă. Asemenea imputațiune fiind, în a- devăr, un act de rea administrație, nu poate să fie făcută în dauna părței interesate ⁵). 3° Imputațiunea legală. Art. 1113. —Când în chitanță nu se dice nimic despre im- putațiune, plata trebue să se impute asupra aceleia din datorii ') Guillouard, Sociite, 210. Baudry et Wahl, Idem, 200. La- rombiere, III, art. 1255, No. 6. Thiry, IV, 125. ■) Pand. fr., I, 3503. Cpr. C. Ronen. Sirey, 35. 2. 361. ă) Baudry et Wahl, op. cit., 201. Guillouard, Soviete, 211 bis, L Vedi în acest sens, Baudry et Wahl, op. cit., 201. Duran- ton’ XVII, 401. Masse-Verge, IV, § 716, p. 434, n. 10, in fine. Delangle, Soc. comm., I, 170.—Contră. Troplong, Sovie- te, 558. Dnvergier, Idem, 341. Larombiere, III, art. 1255, No. 6. P. Pont, VII, 338. Guillouard, Soviete, 211 bis. Laurent, XXVI, 261. Thiry, IV, 125, p. 111. ⁵) Cpr. Larombiere, III, art. 1255, No. 7. Pand. fr., I, 3506 urm. | DESPRE IMPUTAȚIA LEGALĂ.—ART. 1113. 543 | ajunse la termen, pe care debitorul, in acel timp, avea mai mare I interes a o desface. In caz de o datorie ajunsa la termen și alta L neajunsă, de și atentă din imun ') ar ii mai puțin oneroasa, im- ț putațiuuea se face asupra celei ajunse la termen. t Dacă datoriile sunt de egală natura, imputațiunea se tace | asupra celei mai vechi; dacă datoriile sunt în toate egale, im- t putațiunea se face proporțional asupra tuturor. (Art. 1151, 1506 C. C. Art. 1256 C. fr.). Când in chitanța nu se dice nimic despre imputațiu- ne, sau când nu există chitanță într'uu cuveni. când nici debitorul, nici creditorul n'an făcut imputațiunea, ea se face de lege, in baza art. 1113, ținenduse samă atât de interesul creditorului cât și de acel al debitorului. Imputațiunea legală nu are loc de cât în lipsa impu- tațiuuci părților D, ulrittxqite demoni ratione cessanta, după cura se exprimă Papinian 1, și judecătorii fondului au o putere discreționară pentru a constata acordul expres sau tacit al părților în această privință \). De câte ori se stabilește că părțile n’au dispus nimic în această privință, imputațiunea trebue să se facă după regalele nrmatoar^j: Cj • / cₑₙₜᵣₐ[ i)ₙiVersity.Library Cluj. Prima reijMă.- ■Dacă una din datorii este exigibila, ear cealaltă neexigibilă, imputațiunea se va face asupra acelei exigibile, și aceasta chiar dacă interesul debitorului ar fi contrar soluțiunei de față Gj. Din cele mai sus expuse resultă că datoriile naturale. Datorii na- turale. *) Cuvintele de fi această din urmă cuprind o greșală de re- Greșalâ de dacție. Trebuea dis, în adever, de și acea dintâi., adecă re' atd’e- datoria exigibilă, este mai puțin oneroasă de cât acea ue- exigibilă. Astfel se exprimă atât textul fr. (art. 1256) cât și acel italian (art. 1258). Cpr. art. 366, § 2 Cod. german. ’O Pand. fr., I, 3485. Demolombe, XXVIII, 33. b) Laurent, XVII, 614, 615. T. Huc, VIII, 84. Demolombe, XXVIII, 43, 44. Pand. fr., I, 3509. Larombiere, III, art. 1256, Xo. 1. Cpr. Cas. fr. și C. Lyon. D. P. 73. 1. 13. D. P. 75. 1. 33. Pand. Crhon. t, V, partea 1, p. 165. Pand. Period. 98. 1. 130, 131. Pand. Period. .96. 1. 16. ⁵) L. 97, Dig., 46, 3, De xohttioHibus. s) Vedi sitprii, p. 533, text și n. 2. Cpr. Cas. fr., 2 iulie 1896 și 20 martie 1895. Pand. Period. 98. 1. 130, 131. Pand. Period. 96. 1. 16. T. Huc, VIII, 84. ⁽ⁱ) Demolombe, XXVIII, 46. T. Huc, VIII, 84. Pand. fr. T, 3524 urm. Cpr. C. Rennes. D. P. 84. 2. 38. Și art. 366, § 2 C. german. 544 CODUL CIVIL.—CART. III.—TIT. IIL-CAP. VIII—S-a 1, § .3—ART. 1113 ' art. 1113 Ia cașul când toate dato- riile' sunt neexigibile. Controversă. pentru care creditorul n’are acțiune, nu sunt supuse im- putațiunei legale, pentru că ele nu sunt nici o dată exi- gibile !). A doua regulă. — Dacă ambele datorii sunt exigibile sau neexigibile imputațiunea legală se face asupra ace- lia pe care debitorul avea mai mult interes a o plăti, a- decă care este mai oneroasă, avenduse în vedere situa- țiunea din momentul facerei plăței, fără a se ținea soco- teală de împrejurările ulterioare care ar putea să modifi- ce caracterul ambelor datorii ³). J) Demoîombe, XXVIII, 47. Larombiere, III, art. 1256, No. 3. Pand. fr., I, 3527. Cpr. L. 94, § 3, Dig., 46, 3, De so- lutlonibus. Aplicarea ²) Legiuitorul a prevedut în art. 1113 două cașuri: 1° acel când, între mai multe datorii, unele sunt, exigibile și altele neexigibile; și 2” acel când toate datoriile sunt exigibile; el n’a prevedut insă direct cașul în care toate datoriile sunt neexigibtle; însă și in asemene caz, imputațiunea se va face, cu bună samă, tot după regulele admise în cașul în care toate datoriile sunt exigibile, făcenduse abstracțiune de ori ce prioritate a scadenței sau a exigibilităței. Cpr. Demoîombe, XXVIII, 56. Pand. fr., I, 3584. Baudry, II, 1059. Larombiere, III, art. 1256, No. 11. Demante, V, 201 bis II. Masse-Vergă, III, § 562, p. 430, n. 8. Duranton, XII, 195. Laurent, XVII, 617. T. Huc, VIII, 84. Aubry et Bau, IV, § 320, p. 167. Cas. fr. D. P. 53. 1. 316. Sirey, 53. 1. 695.—Vedi însă Marcade (IV, 726), după care, în asemenea caz, de câte ori datoriile an aceiaș natură, im- putația ar trebui să se facă asupra datoriei a cărei sca- dență este mai apropiată. ³) Demoîombe, XXVIII, 48. Pand. fr., I, 3529. T. Huc, VIII, 84.—Cât pentru chestiunea de a se ști care e datoria pe care debitorul avea mai mult interes de a o plăti, sau care datorie e mai oneroasă, după cum se exprimă art. 1113, aceasta este o chestiune de fapt, care atârnă de împrejură- rile fie cărei cause, și pe care judecătorii fondului o apre- ciază în mod suveran. Cpr. Laurent, XVII, 617. Demo- lombe, XXVIII, 49. T. Huc, VIII, 84. Pand. fr., I, 3530. Aubry et Bau, IV, § 320, p. 167, n. 12, in fine. Larom- biere, III, art. 1256, No. 6. Masse-Verge, III, § 562, p. 430, n. 7. Repert. Dalloz, Suppttm. Oblig., 860. Baudry, II, 1059. Cas. fr. D. P. 62. 1. 507. D. P. 84. 1. 459.-Faptul că iraputația nu s’a făcut așa cum trebuea să se facă nu poate fi propus pentru prima oară în casație. Cas. fr. D. P. 57. 1. 438. Paud. fr., I, 3533. DESPRE IMPUTAȚIA LEGALĂ.—ART. 1113. 545 B Astfel, între doue datorii, din care una este garantată I prin fidejusiune și alta negarantată, imputațiunea se va face | asupra celei garantate¹). E Dacă debitorul are mai multe datorii garantate prin | fidejusiune, imputația se va face asupra celei mai vechi²). In caz când datoria nu este garantată prin fidejusiuneDatorii ga- | de cât pro parte, există controversă asupra punctului de a ț se ști dacă plata parțială făcută de debitorul principal, în mimai în | lipsa unei anume imputațiuni, trebue sau nu să fie impu-c^r^r^ | tată asupra părței negarantate din datorie ³). f Intre doue datorii, din care una produce dobenda si Datorit pn,- i „ i , , . ... ductive de î alta nu produce, plata se va imputa asupra celei mai o- dobemli. | neroase, adecă care este productivă de dobândi; ear intre s doue datorii care produc ambele dobândi, imputația se va face asupra celeia a cărei dobândă este mai mare⁴). Intre doue datorii, din care una este privilegiată sau Datorii pᵣi- ipotecară și alta chirografară, imputația se va face asuprapJₜXr£ctk celei previlegiate sau ipotecare, pentru că privilegiile sau ipotecile, care grevează bunurile debitorului, sunt dăună- toare creditului seu ■'). ___________________BCU Cluj / Central University Library Cluj ; ') Datoria pentru cave debitorul a dat o fidejusiune este mai oneroasă (gratior tidclur (putui ea (pue pura cel), pentru că j prin una și aceeiaș plată el achită doue datorii, datoria t- sa principală și datoria accesorie a fidejușorului. Apoi, ; prin liberarea fidejnsoriilni, debitorul dobândește un credit mai mare. Intre doue datori, din care una este garantată prin fidejusiune și alta negarantată, plata trebue să se im- pute de preferență asupra celei garantate. Cpr. Pothier, H, 567. Demolombe, XXVIII, 48. T. Huc, VIU, 84. Aubry et Rau, IV, § 320, p. 167, n. 22. Larombiere, III, art. 1526, No. 5. Pand.fr., I, 3541. Baudry, 11, 1059. Laurent, XVII, 619. Demante, V, 201 bis II. Marcade, IV, 72o. C. Orleaus, D. P. 51. 2. 66. C. Dijon, Repert. Dalloz, Oblii)., 856, n. 1. Sirey, 81. 1. 211. Cpr. L. 4, in fine și L. 5, big., 46, 3, De sOatiunibus. -j Cas. fr., 19 Nov. 1879. Pand. fr., I, 3543. Repert. Dalloz, ^upplem., Oblip., 856, n. 1, colona 2. Sirey, 81. 1. 21L ³) Vedi supru, p. 535, text și n. 2. Cpr. Pand. fr., I, 3544. Repert. Dalloz, Supplim., Oblig., 857. ⁴) Pand. fr., I, 3553 și autorii citați acolo. ⁵) Pand. fr., I, 3535. Laurent, XVII, 618. Tliiry, III, 63. G. Giorgi, VII, 144. Baudry, TI, 1059 si toți autorii. Cas. fr. si C/Paris.' D. P. 47. 4. 349. D. P. 99. 1. 179. Sirey, 99. î. 395. Cpr. L. 97, Dig., 46, 3, De suluflonibuA. 35 546 COD. CIVIL.—CART. III.—T1T. IH.-CAPIT. VIII.-S-a 1, § 3.—ART. 1113. Intre două datorii, din care una este personală și alta solidară, imputațiunea se va face asupra celei personale Intre doue datorii, din care una este necontestată și alta contestată, acea necontestată se consideră ca mai o- neroasă, și deci imputațiunea se va face asupra ei Intre două datorii, din care una este garantată prin o clausă penală, și alta negarantată, sau din care neplata uneia expune pe debitor la o decădere, la o acțiune în resoluțiune sau în daune, ear cealaltă nu presintă aceleași caractere, se înțelege că imputația se va face asupra ce- lei dintâi, ear nu asupra celei din urmă ³). Intre doue datorii, din care una este constatată prin un titlu executor și alta prin un titlu sub semnătură pri- vată, imputațiunea se va face asupra celei dintâi ⁴), etc. într’un cuvânt, de câte ori ambele datorii sunt exi- gibile sau neexigibile, imputațiunea se va face asupra da- toriei celei mai oneroase, legiuitorul făcând în specie cea ce ar fi făcut însuș debitorul, dacă ar fi usat de dreptul său (art. 1110). Creditorul, în cașul de față, nu se poate plânge, întru cât. prin asemenea procedare, drepturile sale nu sunt de loc atinse ³). A treia regulă.—Dacă toate datoriile sunt exigibile sau toate neexigibile, și dacă debitorul nu are nici un in- teres de a achita una înaintea celeilalte, imputațiunea se va face asupra datoriei celei mai vechi, adecă care a luat mai întâi naștere r>), ear nu care a devenit mai întâi exigibilă, ') Pand. fr., I, 3549. Demolombe, XXVIII, 48. Larombiere, III, art. 1256, No. 5. T. Huc, VIII, 84. Repert. Dalloz, SuppDni., Oblig., 859. G. Giorgi, VII, 144. Cpr. Cas. fr. D. P. 89. 1. 283. Trib. Bourges, 31 dech. 1888. La Loi din 8 martie 1889. ²) Potbier. II, 567. Baudry, II, 1059. Larombiere, loco cit. Pand. fr., I, 3557. ³) Demolombe, XXVIII, 48. Larombiere, III, art. 1256, No. 5. Duranton, XII, 199. Toullier D., IV, partea I, 179. Pand. fr., I, 3558. Giorgio Giorgi, VII, 144. Cpr. L. L. 4 și 7, Dig., 46, 3, De sdutionibus. *) Demolombe, XXVIII, 48. G. Giorgi, VII, 144. Larombiere, 111, art. 1256, No. 5. Pand. fr., I, 3552. — Vedi însă Cas. fr. Repert. Dalloz, Louage, 331. ") Cpr. Lanrent, XVII, 617. Pand. fr., I, 3528. Potbier, TI, 567. Baudry, II, 1059. T. Huc, VIII, 84. Mour- lon, II, 1378. Demante, V, 201 bis IV. G. Giorgi, VII, DESPEE EFECTELE IMPUTATIUXEL 547 așa precum pe nedrept susțin unii autori ¹), pentru că le- giuitorul înțelege a vorbi aici de vechimea datoriei, ear nu de exigibilitatea ei. Disposiția art. 1113, după care plata trebue să se impute asupra datoriei celei mai vechi fiind generală, se aplică în toate cașurile în care nu s’a tăcut o imputațiu- ne specială-'!. J patra și ultimă regulă. — Dacă toate datoriile au aceiaș natură și aceiaș data, imputația se face proporțio- nal asupra tuturor ³). Creditorul primește, ce e dreptul, în asemenea caz, o plată parțială, contrar art. 1101: însă vina este a lui, pentru că el nu avea de cât să facă im- putațiunea conform art. 1112 ⁴). Tmputațiunea proporțională asupra tuturor datoriilor resnltă deci, în specie, din însuș necesit a tea iu c ruril or. Efectele imputațiuiiei. Tmputațiunea nefiind de cât o plată, ca ori ce plată, are de efect stengerea datoriei asupra căreia ea este în- dreptată, cu toate accesoriile ei, privilegii, ipoteci, fideju- siune, ete. Creditorul și debitorul n'ar mai putea, prin modificarea imputațiuiiei. să facă să renască aceste garan- ții reale sau personale, plata o dată făcută constituind 145. Demolombe, XXVIII, 52. Pand. fr., I. 3573. Repert. Dalloz, SuppUm., Oblig., 864. Cpr. L. 5, Pr., Dig-., 46, 3, De solutionibus, unde se dice : „Si au t cm mtlla praujravet (id est si omilia nomina similia fuerînt) in unluptioreirP. Intre mai multe darorii, care sunt de o potrivă oneroase (unter nieJirereii glelch lăstigeu), prestațiunea stânge pe cea mai veche (dă Site re), dice art. 366, § 2 C. german. ’) Marcade, IV, 726.’ Laurent, XVII, 622. Larombiere, III, art, 1256, No. 13. Duranton, XII, 194. Tonllier D., IV, partea I, 183. î) Cpr. C. Dijou. D. P. 99. 2. 20. s) „Illuil nou inelegantei’ scripturii esse Pompmiiiis uit, si par et dierum el contraduiim causa s/t, ex omnilus swnmis pro por- tione vicieri solutu»P. L. 8, Dig., 46, 3, Pe sohdionibus. «) Cpr. Laurent, XVII, 623. Demolombe, XXVIII, 53- Larom- biere, III, art. 1256, No. 14. Pand. fr., I, 3581, Conform; art. 366, §2, iu puc, C. german. ⁵) „In oiunibus speciebus liberat iomuu, ctiam accessiones liberau- tur, pută adpromissores, hgpotecii', pignoru-. L. 43, Dig., 46, 3, De suhdionibus. 548 C. C.-CART. IIL—TIT. HI.-CAP. VIIT.-S-al, §4.-0FERTĂ ȘI CONSEMN. un drept câștigat pentru cei de al treilea. O datorie poate, să renască, ce e dreptul, iu urma stengerei ei, prin con- venția părților, capabile și avend exercițiul drepturilor lor, fără însă ca asemenea convenție să aducă vre o jig- nire celor de al treilea ¹). Această soluție este a fortion admisibilă de câte ori imputațiunea s'a făcut în mod contradictor cu cei de al treile interesați, căci, în asemenea caz, existând o conven- țiune, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante (art. 969) ³). Despre ofertele de plată și despre eonsemnațiune. Intărțlierea în executarea unei obligațiuni poate să provie nu numai de la debitor ³), dar și de la creditor. întârzierea este imputabilă creditorului atunci când acesta refusă, fără cuvent, îndeplinirea prestațiunei datorite. Cod. german. In Codul german, simplul refus din partea creditoru- lui de a primi prestațiunea oferită, pune pe creditor în în- tărdiere (art. 293) ⁴). Dreptul In dreptul nostru, ca și în acel francez, oferta re- nostru. ₐj^ adecă materială, efectivă a însuș lucrului datorit, nu este de cât o condiție prealabilă a consemnărei și nu ’) T. Huc, VIII, 84. Laurent, XVII, 613. Demolombe, XXVIII, 61, care reproduce in acest sens considerentele unei deci- siuni a Curței de casație din 25 iulie 1864 (Sirey, 64. 1. 452). Pand. fr., I, 3590. Aubrv et Rau, IV, § 320, p. 167. Cpr. C. Lyon. D. P. 82. 2. 217. ²) Cpr. Laurent, loco cit. Demolombe, XXVIII. 62. Pand. fr. .1, 3591. C. Caen, D. P. 71. 2. 184 și Sirey, 70. 2. 180. ³) In regulă generală, și afară de excepțiunile admise de lege, pe care le am examinat supră, p. 364 urm., debitorul nu este de drept in întărdiere prin inexecutarea obligației sale, ci trebue să fie somat sau interpelat de creditor, căci, alt- fel, acest din urmă ar ti presupus a fi consimțit ca obliga- ția să fie executată mai tărdiu. Vedi supm, p. 361 urm. ⁴) „Der Gldiddger kommt in Verzug, wenn er die ihm angebo- tene Leistung nicht anntmmt* (art. 293). a) Oferta se dice reală (de la res, lucru), pentru că însuș lu- crul datorit trebue să fie oferit creditorului: „Prestațiunea trebue să fie oferită creditorului in realitate, dice art. 294 din Codul german, așa cum trebue să fie efectuată. “ „Die Leistung muss dem Gldubiger so, icie sie zu beirirken ist, that- săehlich angeboten icerde>iu. | OFERT. DE PLATA ȘI CONSEMNARE.—ART. 1114 C. C„ <»l URM. PR. CI V. £' produce prin ea insnș nici un eiect. Codul nostru nu cu- * noaște deci adevărata teorie a întârdierei creditorului ora ncăpientis) și singurul efect pe care poate să’l producă o- ferta făcută în mod valid, este liberarea debitorului prin consemnarea sumei sau lucrului datorit ’)• Sistemul legei este resumat în art. 1114. Eată cum se exprimă acest text. Art. 1114, § 1Când creditorul unei sume de bani ²) refusă de a primi plata, debitorul poate să’i facă oferte reale, și refu- sând creditorul de a primi, să consemne suma ³). (Art. 1116, § 2, 1632, § ultim, 1807 C. C. Art. 604 urm. Pr. civ. Art. 314, 316, 320 0. com. Art. 1257 C, fr.). Art. 604 Pr. civ.—Când debitorul va voi să plătească a- ceea ce e dator și creditorul nu va voi să primească plata, de- bitorul e în drept a face oferte reale și a consemna aceea ce e dator, (Art. 605 urm. Pr. civ., 1114 urm. C. C. Art. 815 Pr.fr.). Art. 605 Pr. civ.—Spre acest sferșit, el va face credito- rului, prin mijlocirea unui agent de lângă tribunalul domiciliu- lui acestuia -), o somațiune ca să primească valoarea datorită. In această somațiune se va arata diua, oara și locul când snma oferită are să fie depusă :'). (Art. 604, 606 urm. Pr. civ. Art. 1114 urm. C. C. Art 47 Regul. portăreilor din 1865. Art. 19, § 6 L. timbr. Art. 812 Pr. fr.). Art. 606 Pr. civ.—Dacă creditorul refusă primirea sumei, agentul judecătoresc va încheia proces-verbal de respunsul seu și va menționa dacă creditorul a subscris, ori n’a putut, sau n’a voit a subscrie. Debitorul va putea, în acest caz, spre a se li- bera, să consemneze suma sau lucrul oferit, observânduse cele prescrise în art. 1116 C. C. G). (Art. 604, 605, 60/urm. Pr. Civ. Art, 1114 urm. C. C. Art. 813, 814 Pr. civ. fr.). 5 49 ') Cpr. T. Huc, VIII, 85 și 93. -) Textul fr. adaogă: sau a uniți lucru. ³) Textul fr, adaogă: sau lucrul oferit. Cpr. art. 1259 C. ital., 1440 C. olandez, 1176 C. spaniol, art. 606 C. pr. civ. rom,, care vorbește de asemenea de consemnarea lucrului oferit. ⁴) Proiectul D-lui Ministru C. Dissescu adaogă : sau a domi- ciliului ales. ⁵) In acest Proiectul de nmi sus se exprimă astfel : „când și unde suma sau obiectul oferit are să pe predat^. e) Eatu cum se exprimă art. 606 din noul Proiect, al D-lui C. Dissescu: „Dacă creditorul nu roește să se prezinte sau să primească suma sau obiectul oferit, agentul judecătoresc va încheia proces-verbal și ta arăta dacă creditorul a iscălit, ori n’a putut, sau n’a voit să iscălească.—Datornicul, în a- cest caz, va putea, spre a se libera, să consemneze suma 550 COD. CIV,—CARTEA III.—T1T. IlI.-CAP. VIII.- S-a 1, § 4.—ART. 1114, Debitorul putend să aibă interes de a se libera, de ex., pentru a se descarcă de riscurile lucrului, pentru a face să înceteze dobânda, pentru a’și degreva imobilele de privilegiile sau ipotecile care le afectează, etc., va putea, în contra voinței creditorului, care n’ar avea nici un mo- tiv legiuit de a refusa prestațiunea datorită, să se libereze de obligațiunea sa, fie că ea consistă într'o sumă de bani, fie în un alt lucru determinat ori nedeterminat, într’un fapt sau în o abstențiune, prin mijlocul unei consemnări, precedate de o ofertă reală făcută prin portărei, oferta verbală neproducend nici un efect. Pentru a putea însă recurge la această procedură, debitorul trebue să fi oferit mai întâi de bună voe plata creditorului și el s’o fi refusat. Aceasta resultă din art. 1114, § 2 : „Când creditorul unei suine de bani refuză de a primi plata, fiice acest text, debitorul poate să’i facă oferte reale, etc.“ ]). Oferta reală consistă în presentarea efectivă și ma- terială a însuș lucrului datorit creditorului, ear consemna- rea (de la cum signare, pentru că suma consemnată era altă dată închisă în saci pecctluiți, fără a fi numărată) ²i, în depunerea lucrului datorit într’un loc anume aratat fie de lege, fie de justiție, pentru a românea la disposiția cre- ditorului ³). sau lucrul oferit la casa de depuneri satt administrația fi- nanciară a județului respectiv, ear recipisa se ra depune la corpul portăreilor trib, domiciliului creditorului. Cuvintele sub- liniate sunt acele schimbate sau adaose în proiect. i) Vedi infră, p. 551, nota 1 și p. 586. ..Considerând, dice Curtea din București că, conform art. 1114 C. C. și 604 Pr. civ., fie care debitor are dreptul să se libereze de obli- gațiunea sa, și când, creditorulrefusă plata, el poate recurge la formele ofertei și consemnațiunei care, dacă sunt tăcute conform legei, liberează pe debitor. etc.“ Dreptul din 1896, No. 23. -) Loyseau, Tr. des offices, Cartea 11, capit. 6, No. 23. Cpr. Pand. fr., I, 4746. Laurent, XVIII, 181. 3) Consemnarea primește câte o dată numele de sechestru (art. 1632). Cpr. Garsonnet, Pr. civ., VI, p. 320, n. 1, § 1319. Demolombe, XXVIII, 113. Pand. fr., 1, 4746. Sechestrul judiciar era admis și în Codul Calimach (art. 451 cores- pundetor cu art. 347 din Codul austriac). Vedi supru, p. 467, nota 4. CONDIȚIILE CERUTE PENTRU VALIDITATEA OFERTEI.- ART. 1115. 55 1 l’resentarea efectiva și materială a lucrului datorit Art. oo se face prin o somație adresată creditorului prin mijloci- l' cⁿ’ rea unui portărel de pe lângă tribunalul domiciliului a- cestuia, în scop de ași primi banii sau lucrul datorit. In această somație trebue să se arăte diua, oara și locul, când și unde suma sau lucrul datorit are să tie de- pus (art. 605 Pr. civ.). Dacă creditorul sau persoana împuternicită a primi plata în locul lui, acceptă oferta făcută prin mijlocirea ofițerului public, acesta plătește luând chitanță, cheltue- lele ofertei fiind. în asemenea caz. în sarcina creditorului (art. UIT)¹). Dacă creditorul refusă din contra de a primi plata, Art. goi; agentul judecătoresc încheie un proccs-vcrbal constatând CIV' natura suinei sau a lucrului oferit, neprimirea din partea cre- ditorului, rcspunsul Ini, precum și dacă el a subscris, oii n a putut sau n'a voit a subscrie iart. GOG Pr. civ.’. Procedura variază după cum datoria are de obiect o sumă de bani sau nu. corp cert și determinat. n vi I ar i] Cașurile in care datoria are de obiect o sumă de bani.— Condițiile cerute pentru validitatea ofertei. Art. 1115.—Pentru ca ofertele să fie valabile trebue: 1° Să fie făcute creditorului, ce are capacitatea de a primi, sau aceluia ce are drept de a primi pentru densul (ari. 1096— 1099 C. C.) ; 2° Să fie făcute de o persoană capabilă de a plăti (art. 1093, 1095): 3° Să fie făcute pent.ru toată suma exigibilă, pentru rendite și dobândi datorite, pentru cheltueii lichidate și pentru o sumă oare care în privința sumelor nclichidate, sumă asupra căreia se poale reveni, după lichidarea acelor cheltueii (art. 1100, 1101); 4° Termenul să fie împlinit, dacă a fost stipulat în favoa- rea creditorului (art. 1023. 1024 C. C. art. 310 (’. corn.). 5” Condițiunea sub care datoria s’a contractat să se fi în- deplinit (art. 1017, 1092); i) Pentru ca chcdtuelelc să fie iu sarcina creditorului, debito- rul trebue să justifice că el a voit să plătească de bună voe și creditorul a refnsat plata; căci altfel cheli uelele ar fi în sarcina debitorului, care nu poate recurge la oferta reală de cât atunci când creditorul redusa plata oferită pe calea amiabila (art. 1114 § 1). A udi i/tfrft, p. 58(1, explic, art. 1117. 552 CODUL CIV.—CART. HI.—TIT. III.—CAP. VJIL-S-a 1. § 4.—ART. 1115. 6° Ofertele să fie făcute în locul ce' s‘a hotărit pentru plată, și dacă locul pentru plată nu s’a determinat prin o con- vențiune specială, să fie făcute sau creditorului in persoană, sau la domiciliul seu, sau la domiciliul ales pentru execuținnea con- vențiunei (art. 87 urm., 97, 1104, 1121). 7° Ofertele să fie făcute prin nn ofițer public, ce era com- petinte pentru astfel de acte. Procesul verbal încheiat de ofițerul public să indice nu- meral și calitatea monetelor oferite, să facă mențiune de res- pnnsul creditorului, și să arate dacă creditorul a subscris, a re- tușat sau a declarat că nu poate subscrie ')• (Art. 606 Pr. civ., 1258 C. fr. Art, 812, 813 Pr. civ. fr.). Persoana Pentru ca ofertele reale să fie valide, se cer mai multe a c^ror neîndeplinire atrage nulitatea ofertei. oferta reală. 1° Ele trebue să fie făcute creditorului capabil de a primi, sau acelui ce este în drept de a primi pentru den- sul, de ex. mandatarului seu convențional, învestit cu un mandat regulat²), sau mandatarului său legal, precum : epi- tropul sfiu, etc., căci, altfel, creditorul ar li în drept de a refusa o plată pe care legea îl oprește de a o primi. Oferta reală mai poate încasă fie făcută persoanei arătate prin contract pentru primirea plăței ³). Dacă creditorul este minor, oferta se va face persoa- nei care gerează tutela. Dacă este vorba de mama supraviețuitoare, căreia ta- tăl a lăsat un consiliu îngrijitor pentru toate actele rela- tive la tutelă, sau numai pentru oare care acte, între care figurează și misiunea specială de a o asista pentru primi- J) Acest nltim alineat nu există nici în textul fr,. nici în tex- tul corespundotor italian (art. 1260), și este adaos de legiui- torul nostru, după art. 812 și 813 Pr. civ. fr. Cpr. art. 606 Pr. civ. rom. Pand. fr. I, 4688 urm. Vedi supră, p. 456 urm. Cpr. Cas. fr. D. P. 85. 1. 161. Mijlocul tras din împrejurarea că oferta a fost făcută nnei persoane, care nu avea mandat de la creditor de a o primi, nu poate fi propus pentru prima oară în casație. T. Huc, VIII, 86. Pand. fr., I, 4494. Cas. fr. D. P. 79. 1. 308 și Sirey, 79. 1. 407. ³) Cpr. Pothier, II, 574. Laurent, XVIII. 147. T. Huc, VIII, 86. Duranton, XII, 203. Pand. fr., I, 4481. — Dacă titlul creanței arată o persoană avend calitatea de a primi oferta, debitorul o va face acestei persoane. Garsonnet, Pr. civ., VI, § 1317, p. 309. Merlin, Eepert. t. 11, v’ Ofirex, p. 740. | CONDIȚIILE CERUTE PENTRU VALIDITATEA OFERTEI.-ART. 1115. 553 | rea sumelor datorite minorului (art. 345) oferta se va | face atât maniei epitrope cât și consiliului ’). Dacă creditorul este un minor emancipat, oferta i se p va face lui de câte ori va fi vorba numai de veniturile ‘ sale (art. 4’27)ț ea se va face însă și curatorului seu de • câte ori va fi vorba de un capital (art. 4'28). r Iu caz de faliment al creditorului, sindicul represen- tând masa creditorilor sei, are putere și calitate de a pri- mi oferta reală din partea adjudicatarilor bunurilor fali- tului -). In caz de rânduirea unui sechestru judiciar, oferta reală nu se poate face de cât acestui sechestru, care sin- gur are calitate de a primi sumele datorite creditorului și de a da chitanță de primirea lor ³). Dacă creditorul a cedat dreptul seu, oferta nu se va face cesionarului, ci tot creditorului, cât timp cesiunea iva fost notificată (art. 1393) D. Dacă suma datorită a fost dată sau legată în usu- fruct, oferta se va face usufructuarului, ear nu nudului proprietar ’)• 2° Oferta reală trebue să fie făcută de o persoană Persoanele, capabilă de a plăti, căci, altfel, creditorul ar putea să fuse prestațiunea oferită, spre a nu se expune acțiunei în repetiție. Ori ce persoană capabilă de a plăti arc deci capaci- tatea de a face o ofertă reală. Astfel, asemenea oferte pot fi făcute nu numai de în- suș debitorul, dar și de ori ce persoană interesată la achi- •) T. Huc, VIII, 86. Bioche, Dietionn. de proced., v° Oft'n’f No. 161. Pand. fr., 1,4482. Demolombe, XXVIII, 70. Gar- sonnet, Pr. de., VI, § 1317, p. 310.—Gmtru. O. Bordeaux. D. P. 71. 2. 124 și Sirey, 70. 2. 272. Repert. Dalloz, 8»^’ plem Obtig., 883. 9 Garsonnet, op. cit., § 1317, p. 309. Pand. fr., I, 4484. 1. Herman, III, art. 1258, No. 4. Laurent, XVIII, 148. ³ ) Pand. fr., 1,4486. Trib. Lyon, 30 Nov. 1881. Repert. Dalloz, Supplem., Oblii}., 883, in tine. 9 Pand. fr., I, 4489. 9 Pand. fr., loco suprâ cit. Dumesnil, Lois et Pegt. ^nr la mixte des depots et consignatioiix dans ses raporte avec Ies partien- liers, Ies ojficiers minirferiels, etc. (ed. a 2-a, 1853), 150. 554 codul civ.—cart, hi.—tit. nr.—cap. vin.-s-a i, § a—art. nis. i tarea datoriei, precum: un coobligat sau un fidejusor, san chiar o a treia persoană neinteresată J). Epitropnl are de asemenea capacitatea de a face, fără ț autorisarea consiliului de familie, o ofertă reală în numele ; minorului, pentru a conserva drepturile și interesele aces- î tui din urmă. Minorul sau femeea măritată, autorisați a face corner- : ciu (art. 10 urm., 15 urm. 0. com.), au capacitatea de a face oferte reale fără autorisarea nimărui, pentru tot ce privește comerciul lor. cu rhidTo^ 3° Debitorul neputând, în principiu, fi silit a primi o ierta reală, plată parțială (art. 1101), și oferta reală ținend loc de plată, ea trebue să cuprindă tot ce debitorul datorește cre- ditorului. De aceea, ea trebue să fie făcută pentru tot ca- pitalul exigibil, pentru rentele și dobențlile datorite -), pen- tru cheltuelele lichidate ³), și pentru o sumă oare care în privința cheltuelelor nelichidate remănend ca aceste cliel- tueli să fie complectate in urma lichidărei lor. Oferta, reală, care n'ar cuprinde totalitatea capitalu- lui datorit, a dobcndilor exigibile și a cheltuelelor lichi- ’) Laurent, XVIII, 149. Bioche, op. cit. v° Offres reellrs, No, 4. Demolombe, XXVIII, 71. Pand. fr., I, 4495. Larombiere III, art. 1257, No. IR. Ve^i supră, p. 435 urm. -) Oferta reală care n’ar cuprinde toate dobemlile datorite ar fi insuficientă, cu toate că creditorul n’ar avea un titlu exe- cutor pentru a cere plata lor. Cas. fr. Sirev, 99. 1. 454. D. F. 96. 1. 64. a) Cheltuelele lichidate sunt acele determinate prin o hotărîre condemnatorie. Pand. fr., I, 4553. C. Dijon, 21 lanuar 1870. Debitorul nu este deci obligat a cuprinde în oferta ce face creditorului cheltuelele procesului verbal acelei oferte. Cas. fr. Sirey, 99. 1. 37. ⁴) Nu este necesar ca suma oferită pentru cheltuelele nelichi- date să fie aproximativ egală cu suma la care se sue aceste cheltueli, oferta, unei sumi oare care, ori cât de mică arii, ajunge dacă este serioasă. Cheltuelele lichidate și doben- dile exigibile trebue însă să fie oferite în întregimea lor. Cas. fr. D. P. 88. 1. 217. Bandry, II, 1062. Laurent, XVIII, 164. Garsonnet, op. cit., VI, p. 312. Demolombe, XXVIII, 78. Pand. fr., I, 4572 urm. — Oferta ar fi suficientă chiar când suma cheltuelelor nelichidate oferită de creditor, ar fi cu mult inferioară cheltuelelor reale, și creditorul cunoștea această insuficientă. Laurent, XVIII, 166. Pand. fr., I, 4576.—Contra. C. Paris. D. P. 71. 1. 321 și Sirey, 72.1. 173. f CONDIȚIILE CERUTE PENTRU VALIDITATEA OFERTEI.- ART. lllă. 55^ 5 date, ar fi nulă, chiar dacă debitorul s ar oferi de a le complecta mai în urmă, căci numai asupra cheltuelelor ne- . lichidate se poate reveni mai in urmă, nu însă asupra sumelor exigibile și a accesoriilor lor lichide '). O simplă eroare de calcul a dobendilor, nerectiticată ; în timpul oportun, adecă înainte de consemnare, ar atrage . nulitatea ofertei, pentru că, in asemenea caz, oferta n’a fost făcută pentru toată suma datorită ²j. Art 1115, § 3 cerend, pentru ca oferta să fie vali- dă, ca ea- să cuprindă toată suma exigibilă, înțelege a vorbi de capitalul exigibil în momentul ofertei : de unde resultă că, dacă suma datorită este plătitoare in mai multe ter- mene, creditorul va putea face mai multe oferte succesive la scadența fie cărui termen :t). Iu regulă generală, oferta treime, după cât am viglut, oferta ex- să cuprindă toată datoria, capete, procente și clieltneli.Cₒ/H\^ nici mai mult, nici mai puțin. De aceea unii autori declară nulă ori ce ofertă excesivă, care ar ti mai mare de cât suma datorită ⁴\ Majoritatea autorilor validează însă ase- menea ofertă, cel puțin în cașul când creditorul o i^fusă pur și simplu, fără a da nici o explicație, sau când ea ne- fiind făcută în persoana debitorului, ci la domiciliul seu, agentul judecătoresc n’a găsit, pe nimene la acest domiciliu, pentru că ar ti nedrept de a anula o ofertă, sub cuvenit că ar fi excesivă, atunci când debitorul n’a fost pus în ') Cpr. Cas. fr. D. P. 67. 1. 208. D. P. 88. 1. 217. Paiul. Period. 88. 1.30. Paud. Pirîwl. 98. 1. 488. D. P. 99. 1.108, C. Pan. D. P. 87. 2. 16. C. București, Drept»! din 1896, No. 23. Laurent, XV1TI, 152. Demoîombe, XXVIII, 75. Pand. fr., I. 4513. Larombiere, III, art. 1258. No. 6. T. Huc, VIU, 87. F. Ilennan, IU, art. 1258, No. 20 urm. Repert. Dalloz, Sitppleui.. OWey., 888. Dumesnil, LoP el rtyL ser hi Ctibw den coufitpuitionn etc., 180. Garsoiinei, op. rit VI, $ 1317, p. 311. o Cas. fr. D. P 85, 1. 205. T. Hm-, VIII, 87. Paud. fr., 1, 4512, 4544. Repert. Dalloz, Xtippleni.. 892. Laurent. XVIII, 156. F. Henuan, 111, art. 1258, No. 18, 19. Larom- biere. ITT, art. 1258, No. 6. Carsonnet, op. ep VI, p. 311, 3J2. Diirantmi, XII, 206. Pand. fr., I, 1523. *) Duranton, XII, 205. Merlin, Report., t. 11, p. 740. v’O/Lvs i-tuHeț, nota 1. 556 COD. CIV.—CART. IIE—TIT. UL—CAP. VIII.—S-a, 1, § 4.-ART. 1115. 1 posiție, prin observațiile creditorului, de a o reduce la cifra exactă a datoriei ¹). j Remâne însă bine înțeles că ofertele excesive, făcute J de debitor cu rea credință și cu scopul vădit și răutăcios « de a prelungi procesul, vor fi anulate de judecător³). J Dacă excedentul provine însă din o eroare de calcul, ’ oferta va putea fi validată ³). Oferta reală trebue să cuprindă și să indice într’un mod special o sumă suficientă pentru fie care articol din care se compune datoria, capete, procente, cheltueli lichi- date și nelichidate. Insuficiența sumei oferite pentru unul din punctele de mai sus, atrage nulitatea ofertei, chiar dacă toate sumele oferite ar fi la un loc suficiente pentru plata întregei datorii. Legea nu admite, în adevăr, com- pensația între excedentul unui articol și deficitul altuia¹). In principiu, oferta trebue să fie pură și simplă, de- bitorul neputend să adaoge ca condiție nici o dansă sau reservă de natură a atinge drepturile creditorului ’). El poate însă să ceară remiterea titlului plătit, ștergerea in- scripției luate în virtutea acestui titlu, o chitanță în re- gulă, etc., pentru că o ofertă acceptată de creditor sau va- lidată de justiție echivalează cu plata c). Oferta, pentru a libera pe debitor, trebue să fie reală, adecă să fie făcută în monctă sunătoare, ear nu in bilete de bancă, care, la noi, nu au curs forțat. Vom aplica deci în specie regalele expuse în privința facerei plâței ⁷). ’) Demolombe, XXVIII, 80. Marcade, IV, 733. Larombiere, III, art. 1258, No. 8. Pand. fr., T, 453(1. Laurent, XVIII, 156. Demolombe, V, 203 bis I. Toulier I)., IV, partea 1, 193, 194, Garsonnet, op. cit., VI, p. 311. '■’) Pand, fr., I, 4534. Cas. fr. Repert. Dalloz, Oblig., 2106, n. 2. ³) Laurent, XVIII, 156. Pand. fr., I, 4535. ⁴) T. Huc, VIII, 87. Laurent, XVIII, 160. Pand. fr., I, 4581. C. Bordeaux, Repert. Dalloz, Oblig., 2096, n. 1 și Sirey, 35. 2. 410. ⁵) Cpr. O- București, Dreptul din 1896, No. 23. G. Giorgi, Teoria delle obbligazioni, etc., VII, 269. ⁶) Cpr. T. Huc, VIII, 87, in fine. Pand. fr., I, 4598. Laurent, XVIII, 187. Demolombe, XXVIII, 82 urm. Larombiere, III, art. 1258, No. 11. Duranton, XII, 210. Garsonnet, op. cit,, VI, § 1317, p. 313, 314. C. Liege, 11 Iulie 1883. Pas. belge, 84. 2. 110. ⁷) Vecji supră, p. 495. Cpr. Pand. fr., 1,4591 urm. Garsonnet, Pr. dv., VI, țț 1317, p. 312, 313. — Prin aplicarea acestui ■CONDIȚIILE CERUTE PENTRU VALIDITATEA OFERTEI.—ART. 1115. I Judecătorii fondului au o putere suverană și discre- Iționară pentru a aprecia și a decide dacă oferta făcută de Edebitor este suficientă '). I 4“ Pentru ca oferta să fie validă, se mai cere încă ca jea să li fost făcută în urma expirârei termenului; dacă a- Fcest termen a fost stipulat în favoarea creditorului, căci pacest din urină putend, înainte de termen, să refuse plata, ? poate prin aceasta însuș să refuse și oferta. De câte ori ' însă termenul a fost stabilit in interesul debitorului, ceea .. ce se și presupune, la cas de îndoeală (art. 1024). el poate să renunțe la densul și se facă oferta înainte de termen-’). La acest principiu se face insă excepție în materie comercială. In adever, posesorul unei, cambii neputend, după ari. 3 IU C. corn., ti silit a primi plata înainte de scadență, este în drept a refusa și oferta ce i sar face înainte :ⁱi. Oblig, cu termen. Art. 316 0. eoni. 5,J Dacă datoria este condițională, oferta nu poate ii Oblig, con- făcută înaintea îndeplinitei condițiunei. pentru că, pană în ⁽¹¹b⁰^al',• acest, moment, obligația nu'și are ființă în acest, sens că debitorul nu poat^fi] qoț^trițti^ p^tă (art. i^rb'Cluj CⁿⁿtL P’*"' De câte ori insă datoria este contractată sub o con- diție resolntorie. ca fiind pură și simplă în privința exis- tenței ei iart. 1019(1. debitorul, cât timp condiția nu s'a principiu, s'a decis că mi se poate oferi uimi creditor de- legația consimțita de debitor asupra unuia din debitorii sei, nici delegația făcută asupra, unui sechestru judiciar. Pand. fr., L 451)5. C. Lyon. D. P. 54. 5. 525.—Nu se poate de asemenea considera ea echivalentul unei oferte reale o- ferta de a remite creditorului recipisa nu ei sume varsate la casa de consemnați!. Pand. fr., 1, 4596. 11 Orleaus^ .1). P. 116. 2. 68. ’) Garsonnet, op. cit., § 1317, p. 313. Pand. fr., 1, 4587. Cas. fr. Repert. Dalloz, Oblig., 2108. D. P. 92. 1. 480.--Chestiu- nea de a se ști dacă oferta făcută de debitor este sau nu suficientă, este, în adever, mai mult o chestie de fapt de cât. o chestie de drept. Cas. fr. D. P. 85. 1, 161. -) Kste lipsită de ori ce efecte oferta făcută do debitor in urma expirârei timpului fixat prin punerea. în intârdiere e- manată de la creditor, acest din urmă ne mai avend nici un interes la executarea obligațiuuei, de oare ce contrac- tul urmează a fi resiliat. Cas. fr. D. P. 92. 1. 228. :¹) Cpr. Lanrent, XVIII, 168. Patul. fr., I, 4625. Vedi în pri- vința art. 316 C. eoni., p. 120, 122 și 461. CODUL CI W C ART. III.—TIT. III. —CAP. VITT.-H-n I. § 4.—ART. J J15. 1 s îndeplinit, poate ii constrâns la plată, și prin urmare, este ■ în drept a face oferte, reale creditorului ’). Condiție sus- pensiva. Dacă debitorul, în Recunoștința existenței condițiunei suspensive, ar fi făcut creditorului o ofertă pe care acesta ar fi priiuit-0, el ar avea acțiunea în repetiție pentru că a plătit ceea ce nu datorea; îndeplinirea condiției ar va- lida insa oferta prin efectul său retroactiv (art. 1015) ²). Locui unde 6° Oferta, pentru a fi validă, trebue să fie făcută la trebue sa scocul hotărit pentru nlată. ear dacă asemenea loc nu s⁷a iaca «Ierta. . 1 - .... determinat prin o convenție specială, ca trebue să ne fă- cută creditorului in persoană, sau la domiciliul seu, sau în fine, la domiciliul ales pentru executarea contractului. Oferta ținând loc de plată, trebue neaparat să se facă Ia locul convenit pentru efectuarea platei, de câte ori con- venția părților a determinat nn loc în acest scop ³): de unde resulta câ oferta este nulă dc câte ori ea a fost fă- cută aiurea, fie chiar la domiciliul creditorului ⁴j. Art. 74 Dacă agentul judecătoresc, însărcinat cu înmânarea o- Pr- Cⁱv-Vfertei reale, nu găsește pe nimene, adecă nici pe creditor, nici pe un mandatar al seu, la locul indicat pentru face- rea plăței, se vor aplica prin analogie dispozițiile art. 74 Pr, civ. ⁵). Vasul In lipsa unei convențiuni speciale în privința locului ^uici un'ioe unde urmează a se face plata, oferta se va face în per- pentru face-ₛₒₐₙₐ creditorului, tie la domiciliul său real, fie la doini- rea plaței. ’) Cpr. Laurent, XVIII, 169. Tliiry, III, 66. Baudry, II, 1062. Demolombe, XXVIII, 85. T. Huc, VIII, 88. Pand. fr. I, 4626. Larombiere, III, art. 1’258, No. 10. -) Pand. fr., I, 4627. Bioche, Dictionn. de groced., v° Ojfrt* reeUes, 30. ’) Determinarea unui loc pentru facerea plăței autorisă pe debitor a face oferta reală în acest loc, fără ca să fie ne- voe de a se soma pe creditor spre a 6 față. O. Caen, Sirey, 48. 2. 385. Aubry et Bau, T, § 146, p. 899, nota 1 (ed. a V-a). ⁴) Cpr. Pand. fr., I, 4628 urm. C. Pan. D. P. 99.2. 185. Lau- rent, XVIII, 170. Aubry et Bau, IV, țț 322, p. 193, n. 5. Bousseau et Laisney, Dictionn. de proceda v° Off'res reeUes, 28 urm. Baudry, II, 1062. Laurent, XVIII, 171. Aubry et Bau, IV, § 322, p. 194, n. 6. Duranton, XII, 217.--Chestiunea este cn toate aceste controversată. Vedi diversele sisteme arătate în Pand. fr., I, 4639 și în Garsonnet, Pr. civ., VI, p. 315, nota 52. Vedi și Bepert. Dalloz, Supp/ew., Oblig., 901. 559 gCOXDITIJLE CERUTE PENTRU VALT1UTATEA OFERTEI.—ART. DV. tciliul ales pentru executarea convențiunei. Legea deroagă. pn această privință, de la ari. 1104, după care. în lipsa lunui anume loc arătat prin convențiune. plata și prin nr- |niare și oferta ar ti treimii să se facă la domiciliul debi- |torulni. Hațiunea acestei disposițiuni excepționale este ca llucrul trebuind să fie presentat creditorului, aceasta nu se țpoate face la domiciliul debitorului, unde creditorul nu se t găsește Pentru ca oferta să poată ti făcută la domiciliul tnu este de ajuns ca, in convenție, să se ti arătat locul funde el s'a ales, ci să se fi determinat și o persoană care să represinte pe creditor și să poată primi oferta-i. p In ori ce caz. oferta nu se poate face la domiciliul A’t ¹|''¹' ales, în baza art. 17sl, în o inscripție ipotecară :⁾i, pentru !) Cpr. Thiry, IIL 66. G. (liorgi. VII, 2(i7. Laurent, XVIII. 172. Demante, V, 203 bis II. T. Huc, VIII, 89,—Cu toate aceste, disposiția art. 1115, Ș 6 este criticată de unii, care dic ca legiuitorul ar fi trebuit sa permită debitorului de a soma pe creditor să vie la densul spre a primi lucru! sau suma ce ține la disposiția sa. Cpr. Monrlnu, 11 1380, Demolombe, VMLși lPhiid.lltL,'L^^ A- ceastă critică este însă neîntemeiată, pentru că asemenea procedare n'ar constitui o oferta reala, in care insnș lu- crul să fie oferit creditorului, ei o ofertă verbală, care, în sistemul legei, este nesufieientă. ²) Vedi sapee, p. 523, nota 1. ³) Art. 1781 obligă pe creditor u face alegere de domiciliuAloycri-a de într’un loc din circonscripția tribun, unde se înscriu privi- legiile și ipotecile, insă această formalitate nu este eseu- ',ᵥl 37^ ₙᵤ țială și lipsa ei 1111 viciază iiiscripțiunea, Cpr. Cas. rom. cmc escmi.y Dreptul No. 47 din 1898. Idem. C. București si (Ldatz.ls o Dreptul No. 29 din 1884 și No. 38 din 1895. Tot in acest sens se pronunță si jnrisprudența străină. Cpr. I). P. 55. 42. 1). P. 61. 2. 10(1/D. P, 75, 2.13. D. P., 79. 2. 69. D. P. 84. 1. 64. Pmd. Period. 87. 2. 335. Sirey, 96.2. 284. D. P. 97, 2. 322. Ve>tpjdeirt,. Pricii, et hppoth., 1033 560 CODUL CIV—CARTEA UL—TIT. III—CAP. VIII.—S-a 1, § 4.—ART, 1115. că alegerea acestui domiciliu nn este privitoare la plată, ci numai la conservarea privilegiilor și ipotecilor Art. ( Dacă creditorul este domiciliat în străinătate si nu’și a ales domiciliul în țară, se va aplica art. (5, § 7 Pr. civ. ²). In nici un caz, oferta nu sc va putea face la par- chet, pentru că § 9 de sub art. 69 din Pr. civ. fr. n’a fost reprodus de legiuitorul nostru. Necesitatea 70 Oferta trebue să fie făcută prin un ofițer public unui ofițer ¹ . ’ / public competent pentru astfel de acte, adeca prin portărei (art. (portărel). gQ5 pᵣ. cjᵥJ ay O oferta reală nu s’ar putea, deci, face la bara justi- ției, în cursul unui proces ⁴). urm.—Chestiunea este cu toate aceste controversată și în- suș Curtea de casație din Francia a decis că alegerea de domiciliu din partea creditorului este substanțială și că lipsa ei atrage nulitatea inscripțiunei. D. P. 83. 1. 125. Sirey, 82. 1. 263. In acelaș sens: C. Nancy, Paris, Agen și Trib. Bourganeuf. Sirey, 89.2. 231. Pand. Period. 92.2.47. D. P. 93. 2. 406. D. P. 95. 2. 190. Idem. Duranton, XX, 107. Colmet de Santerre, IX, 130 bis V urm. Pannier, Hy- potb., p. 220. Solon, Hidlite^ I, 362. Guillonard, Priv. et hypoth., III, 1203 urm. Laurent, XXXI, -18. Vedi diversele sisteme arătate in Pand. fr. v' cit.. 7988 urm., în F. Her- man, IV, loco cit., 105 urm. și în Repert., Dalloz, Supplem.^ v° cit., 1034, 1035.—Art. 85 din legea ipot. belgiană curmă controversa, prevedend că omisiunea, uneia din formalită- țile prescrise de lege nu atrage nulitatea inscripțiunei de cât atunci când din această omisiune ar resultă o pagubă pentru cei de al treilea. Legiuitorul nostru, care s’a inspi- rat din legea suscitată, a comis greșala neertată de a nu reproduce acest text. J) Cpr. Aubry et Rau, IV, § 322, p. 194. Pand. fr., I, 4666. Laurent, XVIII, 173. Demolombe, XXVIII, 94. Dutruc, SvppUm. aux lols de la proeld., v° Off'res rMlesₜ 24. Gar- sonnet, Pr. civ., VI, § 1317, p. 316, n. 55. Larombiere. III, art. 1258, No. 14. Cas. fr. D. P. 55. 1. 72. ") Cpr. Pand. fr., I, 4670. Aubry et Rau, IV, § 322, p. 194, n. 6. Chanvean sur Carre, Loix de la proced., VI, partea II, p. 594, Q. 2791 bis. 5) In Francia, ofertele reale mai pot încă li făcute prin no- tari, de si chestiunea este controversată. Cpr. Pand. fr.. I, 4678 urm. T. Huc, VIII, 90. ’) Laurent, XVIII, 174.—Cu toate aceste, atât doctrina cât și jurisprudența se pronunță, în Francia, in sens contrar. Cpr. Pand. fr., I, 4705 urm. Demolombe, XXVIII, 99 urm. La- rombiere, III, art. 1258, No. 19. CONSEMNAREA SEMEȚ OFERITE.—AHT. IlUl. 8° Ofițerul public care instrumentează trebue să în- cheie un proces-verbal. Acest, proces-verbal trebue să a- răte minierul și calitatea monetelor oferite, să facă men- țiune de respunsnl creditorului ’) și să arate dacă acesta sau ori ce altă persoană avend putere de a primi pentru densul -|. a subscris, a retușat, sau a declarat că nu poate să subscrie (art. 1115, £ ultim, GOG Pr. civ.j. Dacă oferta consistă în lucruri fungibile, procesnl-ver- bal va trebui să constate greutatea, mesura, și pe cât este cu putință, valoarea lor comparativă Dacă creditorul refusâ oferta, această oferta nu libe- rează pe debitor, ci suma oferită, trebue să fie consemnată. Despre consemnarea sumei oferite. Art. 1116.—Nu este necesar pentru validitatea consemna- țiunei ca ea sa ti fost autorisată de judecător; e destul: lu SA fi fost precedată de o somați line significată credito- rului, in care să se arăte dina, ora și locul unde suma datorita are să fie depusa (art. 6()4, 605 urm. Pr. civ.). 2" Ca debitorul să depună suma oferită la casa de deposite și consemnațiuni, cu dobeapn ei până în dina depunerei (art. 1114 O. C. Art. 320 C. com. Art. 1 urni. L. p. org. casei de de- puneri și consemnațiuni din 3 aug. 1876): 3° Să se facă proces-verbal de ofițerul pnbliti despre natu- ra monetelor oferite, despre retușul creditorului de a le primi, sau despre Revenirea sa, și in fine, despre depunere (art. 1115 C.C.); 4" In caz de nevenirea creditorului, să i se semnifice pro- cesul verbal al depnnerei, eu somațiunea da a veni să’și iea su- ina depusă. (Art. 604—609 Fr. civ. Art. 1259 D fr.). Art. 607 Pr. civ.—Cererea ce s’ar putea intenta înaintea tribunalului, sau pentru ca să se întărească, sau pentru ca să se anuleze aceste oferte și consemnațiuni, se va forma prin ose- bită petițiune după regalele stabilite pentru cererea principală. (Art. 66 urm., 608 Pr. civ. Art. 1116,1121 C. C. Art.815Pr.fr.). Art. 608 Pr. civ. — Judecata care va recunoaște că bine s’au făcut ofertele, va ordona, în caz când consemnarea nu s’ar *) Oferta n’ar fi nulă cu toate că procesul-verbal n'ar arata respunsnl creditorului, presupunendnse, in asemenea caz, ca creditorul u’a dat nici uimi. Cpr. Pand, fr., I, 4694. Tlio- mine-Desmazures, Pr. cie., 11, p. 405. Arthur Sion, Despre oferta tic /dată și constiintațli (lași 1893), p. 18. -) Larombiere, UT, art. 1258, No. 18. Pand. fr., 1, 4693. ⁵) Biochc, op.cH., 74 și 125. Paiul, fr., 1, 4692. Chauveau sur Carre, Lois de la preced., VI, partea TI, p. 580, Q, 2781. 3(1 562 COD. CIV-CARTEA III—TIT. 111.—CAP.VllL-S-a 1,§ 4.—ART. 1116. fi făcut, că dacă creditorul nu voește a primi suma sau lucrul oferit, să se consemneze, și ori ce dobendă va înceta de la diua realisărei acestei consemnări ')• (Art..604 urm. Pr. civ. Art. 111 1116 urm. C. C. Ar. 816 Piv fr.). Oferta făcută în mod regulat poate fi sau acceptată sau refusată de creditor. Dacă creditorul o primește, nu mai poate fi vorba de consemnare ; agentul judecătoresc face plata lucrului sau a sumei oferite, primind chitanță de la creditor sau titlul creanței ²), Dacă însă creditorul refusă oferta, suma sau lucrul datorit va ii consemnat (art. 1114 C. O., 606 Pr. civ.). Ceseînțeie- Prin refus trebue să înțelegem ori ce fel de neaccep- gepriuretus.ₜₐᵣₑ, ₑₐ ₐᵣ ᵣₑ₃Uuₐ ᵤₙ ᵣₑfus formal, sau numai din o simplă tăcere-ori din absența creditorului'*). O simplă reservă făcută de creditor în momentul no- tificârei ofertei, nu se consideră în genere ca un refuz de a primi piața, când asemenea reservă du este de natură a compromite drepturile debitorului ⁴). Neautonsa- Astăzi nu mai e necesar, pentru validitatea consem- reajustiției.ₙₐᵣₑ^ cₐ ₑₐ șₐ aᵤtorisată de justiție. Art. 1116 o spune anume pentru a abroga vechia practică de altă dată ⁵). Dreptul ere- Art. 1116 nu oprește însă pe debitorul care a făcut oferta, de a cere, înainte de consemnare, ca ea să fie vali- darea ofer- dată de justiție în presența creditorului, pentru a nu se ceL expune la o consemnare nulă și a nu prelungi incertitudi- nea asupra liberațiunei sale. Dreptul debitorului de acere ') Acest text este desființat in proiectul D-lui Ministru 0. G.Dissescu. s) Baudry, II, 1063. Pand. fr., I, 4718. Laurent, XVIII, 180. Demoîombe, XXVIII, 104. Larombiere, III, art. 1259, No. 1. Thiry, III, 66, in fine. -După Chanveau sur Carre (op. cit., VI, partea TI, p. 585, Q. 2785), portărelul ar trebui să lese creditorului o copie de pe procesul verbal. ³) Cpr. Laurent, XVIII, 180. (t. Giorgi, VII, 276. Demoîombe, XXVIII, 105. Larombiere, UI, art. 1259, No. 2. Pand. fr., I, 4719.—Refusul creditorului n’are nevoe de a fi motivat. C. Nîmes, 9 martie 1830. Pand. fr., I, 4720. ⁴) Cas. fr. D. P. 77. 1. 224. Cpr. T. Huc, VIII, 91. Pand. fr., I, 4721. ■'') Cpr. Pothier, II. 578. Pand. fr., I, 4727. Laurent, XVIII 180.—Iu noul Cod german, consemnarea nu este, că in dreptul nostru, precedată de o ofertă reală (art. 372 urm). CONSEMNAREA SUMEI OFERITE—ART. 1116. 563 de la justiție, înainte de consemnare, validarea ofertelor sale, resultâ implicitamente din art. 607 Pr. civ., care vor- bește de o cerere în validare sau în anulare a ofertei și consemnațiunei ¹). Această cerere se va face după regalele dreptuluiȚribânaintea comun (art. 66 urm. Pr. civ.), tribunalul competent fiind, după unii, acel al locului unde oferta a fost făcută, adccâcerereaînva- acel al domiciliului creditorului²), ear după alții, acel al '"fertef. domiciliului debitorului, conform art. 58 Pr. civ.³). Controversă. Judecătorul de pace este și el competent de a statua Competinta asupra unei cereri de validitate a ofertelor reale, atunci ''"paVe.¹¹⁰ când suma, care face obiectul litigiului, nu întrece limita competinței sale ,¹). J) Lanrent, XVIII, 145. Demolombe, XXVIII, 107. Pand.fr., T, 4728. Durantou, XII, 227. Larombiere, 111, art. 1259, No. 5. Aubry et. Rau, IV, țț 322, p. 195, t. și n. 13. De- maute, V, 204 bis I. Garsonnet, Pr. cir., VI, § 1318, p. 319. T. Huc, VIII. 92. Cpr. C. Bordeaux. Repert. Dalloz, Oblig., 2063. n. 3 si Sirev. 33. 2. 180. C. Poitiers. D. P. 99.2. 61. ®) C. Bordeaux, 14 fevr. 1868. Pand. fr., I, 4731. T. Huc, VIII, 92, p. 126, 127. Rodiere, Compf/. O procOhu-r, II, p. 396. Rousseau et Laisney, Diefionn. de proccd.eir., v° O/frea rMPs, 39. Bioche, Dictionn. de proced. eii\, eod. verbo, 157. Carre-Chauveau, Lois de la proet-d. cir., VI partea TI. p. 593, Q- 2790. 3) Thomine-Desmazures, Pr. cir., II, art. 815, p. 407, No. 953. Duiuesnil, Lois et regi. de la caisse des dfpots et consigna- tions, p. 247, No. 219, 220. Boitard Colmet-d’Aage et Glas- son, Pr. cir., II, 1077. C. Pau și Caeu. Pand. Period. 94. 2. 24. I). P. 93. 2. 372. Pand. Cbron.. t. VI (anii 1878 1886), II, p. 151. Dacă părțile au ales, prin convenția lor, locul unde tre- bue să se facă plata sau un domiciliu pentru executarea convenții, cererea în validarea sau anularea ofertelor va ii, iară nici o îndoială, introdusă înaintea trib, acestui loc sau domiciliu. Cpr. Cas. fr.. D. P. 4/. 1. 285.—Vetii însă Trib. Tournay (Belgia). D. P. 59. 3. 79. ⁴) Trib. Paris, 20 martie 1889, sentință citată de T. Huc, VIII, 92.—Chestiunea este insă controversată in Francia. Vedi autoritățile citate pro și contra în Pand. fr., I, 4740. La noi. nu poate ii nici o îndoială în această privință, pen- tru că judecătoriile de ocol sunt, în limitele competinței lor, niște tribunale mai mici avend cădere de a judeca a- proape toate acțiunile pe care le pot judeca și' tribunalele 564 0. C.—CAR. III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a 1,§4.—ART. 1116 C.C.,608P.C Tribunalele corecționale pot de asemenea să se pro- nunțe asupra validităței ofertelor reale făcute de preve- nit părței civile ¹). Dreptul ere- După cum debitorul poate să ceară validarea oferte- dîtoruiui de țₒᵣ cₑ ₐ făcut, tot astfel și creditorul poate cere nulitatea tea ofertei, lor Aceasta u ar impedica insa pe debitor de a con- semna, în timpul instanței, fără autorisarea judecăței, suma oferită, pe care el pretinde că o datoreste, pentru că el nu are nici într’un caz nevoe de autorisarea justiției pentru a putea consemna suma oferită³). Art. 608 Dacă debitorul n’a consemnat suma oferită și dacă Pr. civ. cᵣₑ₍ntorul ₙᵤ voește s'o primească, judecata va ordona con- semnarea ei, și ori ce dobândă va înceta din dina realisă- rei acestei consemnări (art. 608 Pr. civ.), adecă din dina depunerei sau consemnărei⁴). Momentul Consemnarea sumei sau lucrului datorit fiind faculta- ^âle'facă tiv^L legiuitorul nedeterminând termenul în care ea tre- consemna- bue să se facă, debitorul poate s’o severșască când va cre- rea' de de cuviință, după un timp mai lung sau mai scurt. In- teresul seu cere însă ca ea să se facă cât mai curând, pen- tru că oferta nu’l liberează de cât când este urmată de consemnare ⁵). Cașurile în jₙ principiu, consemnarea trebue să fie precedată de XaȚXo oferta reală (art. 1114, 1116, § IC. C., 604, 605 Pr. sa aibă ioc cjᵥj 6) adecă de o somație, extrajudiciară în care să se iara mei o ofertă. ------------------ de județ. Cpr. C. Botez, Controversele legei pentru judecăto- riile de pace (Botoșani, 1899), p. 229. 9 Cpr. C. Angers și Cas. fr. D. P. 93. 1. 459. -) Larombiere, III, art. 1259, No. 5. Demolombe, XXVIII, 108. Pand. fr., I, 4729. 9 Laurent, XVIII, 180. Demolombe, XXVIII, 110. Pand.fr., I, 4729. Larombiere, III, art. 1259, No. 5. ⁴) Cpr. Garsonnet, op. cit., VI, țț 1322, p. 333, 334. Boitard Colmet-d’Aage, etc. Pr. civ., II, 1078. Demante, V, 202 bis III. Pand. fr., I, 4867 urm. Mourlon, II, 1383. Demolombe, XXVIII, 111, 145. Aubry et Kau, IV, § 322, p. 198, n. 26. Laurent, XVIII, 199. Larombiere, III, art. 1259, No. 8. Cons. de Stat. D. P. 55. 3. 33. Ve^i și w/râ, p. 578, text și n. 2.—Vedi însă Mourlon, II, 1384. Pand. fr., T, 4866. ") Cpr. Laurent, XVIII, 180. Demolombe, XXVIII, 112. La- rombiere, III, art. 1259, No. 4. Pand. fr., I, 4743. G) Cpr. C. Galatz, 24 oct. 1894, Curierul judiciar din 1895, No. 7. r CONSEMNAREA SUMEI OFERITE.- ART, 1099 C. C., 320 C. COM. arate clina, oara și locul unde suma oferită are să fie de- pusă. In unele cașuri însă, consemnarea poate să aibă loc fără nici o ofertă prealabilă făcută creditorului. Astfel, după art. 320 din Codul de comerț, de câte oii plata cambiei nu este cerută la scadență, acceptantul sau emitentul și chiar trasul neacceptant, de și textul nostru nu vorbește de densul *), după expirarea termenu- lui protestului pentru neplata, are dreptul a consemna su- ma arătată în cambie, la casa de depuneri și consemna- țiuni, și a depune recipisa la tribunalul locului unde tre- buea să se facă plata, fără nici o altă incunoșfiinjare, pe riscul și cu cheltueala posesorului. Legiuitorul deroagă, în această privință, de la dreptul comun, pentru că cele mai multe ori proprietarul cambiei fiind necunoscut nu i se poate face oferta reală prevbdută de lege. Această excep- țiune este foarte logică, pentru că, fără densa, creditorul ar ii putut, prin nepresentarea sa, să impudice pe debitor de a se libera ²). Osebit de cașul special prcvCdut de art. 320 din Co- dul de comerț, mai sunt și alte jtfWtri în care consemna- rea poate să aibă loc, independent de ori ce ofertă prea- labilă. Astfel este, de exemplu, cașul prevenit de art. 1099. după care debitorul nu poate, in urma unui sechestru sau oposițiuni, să facă plata în manele creditorului seu. Fl va consemna deci, în asemenea caz, suma datorită, fără o o- fertă prealabilă, căci asemenea ofertă ar ti inutilă și trâ- gănătoare³). 565 Art. 320 O. <■(>111. Art. IO"’ 9 Cpr. Gr. Maniu, Drept cam., II, No. 329, p. 84. Art. 297 din codul italian vorbește însă și de tras, il trattario o 1'acedlante, o Temittente. -) Cpr. Pardessus, Dr. eomm., I, 214. Demolombe, XXVIII, 101. Laurent, XVIII, 183. Aubry et Rau, IV, § 322, p. 193, n. 3. Pand. fr., I. 4750. Gr. Maniu. op. și loco supro cit. David Supino, 11 Cod. di comin. ital. eummmtato, 111, 329. Giorgio Giorgi, Teoria delte ohblipazioni, etc. VII, 275. Larombiere, III, art. 1259, No. 15. T. Huc, VIII, 91, in fine. Bandry II, 1064 bis. Mourlon, II, 1389. s) Vedi supră, p. 480. Cpr. Laurent, XVIII, 183. Demolombe, XXVIII, 103. Aubry et Kan, loco supră cit. Pand. Ir., I, 4752, Larombiere, loco cit., No. 16. C. Orleans, I). P. 56. 2. 234.—( Web. C. Paris. Sirey, 56. 2. 503. Pand. fr., I, 4753. 56f> CODUL CLV.-CAKT. IIL-TIT. III.—CAPIT. VlII.-S-al, § 4.—ART. 1116. Art. 1364, Autorii mai citează încă și alte cașuri în care con- 1607, etc. ₛₑₘₙₐᵣₑₐ n’are nevoe de a fi precedată de oferte reale. Astfel este, de exemplu, cașul când cumpărătorul este tul- burat sau are cuvânt de a se teme că ar fi tulburat prin o acțiune ipotecară sau în revandicare, și care este auto- risat a suspenda plata prețului pană ce vânătorul va face să înceteze tulburarea sau va da cauțiune (art. 1364), cașul.. în care terțiul detentor ar voi să purgheze ipotecile înscrise asupra imobilului (art. 1807), etc. In aceste ca- șuri și în altele de asemenea natură, nici creditorul, nici creditorii săi personali ne putend de o cam dată să pri- mească . plata, este de prisos de a se mai face o ofertă care nu poate să ajungă la nici un resultat *). Locul unde jₙ ᵤᵣᵣₐₐ somațiunei notificate creditorului în persoa- trebue sa se ? facăconsem-nă sau la domiciliul său real, ori ales J, care somație poate narea, facă ₛₐ revie asupra refusului seu de a primi plata, și care pentru aceasta trebue sâ’i acorde timpul suficient spre a putea merge la locul unde urmează a se face con- semnarea ³), debitorul trebue să se deseziseze de suma o- ferită depunend-o, în București, la casa de depuneri, ear în județe, la casieria generală J), astăzi administrația finan- •) Cpr. Larombiere, III, art. 1259, No. 16. Pand.fr., 1. 4755 urm. Trib, și C. Lyon. D. P. 94. 2. 180. ²) C. Caen. D. P. 49. 2. 32. Garsonnet, Pr. civ., VI, § 1319, p. 311. ®) Cpr. Demoîombe, XXVIII, 116. Chauveau-Carre, Loisdela proced., VI, partea a Il-a, p. 591, Q. 2787 quater. Larom- biere, III, art. 1259, No. 6. Pand. fr., I, 4768 urm.—In lipsa fixărei urnii termen de cătră lege, judecătorii vor a- precia după împrejurări dacă termenul acordat creditoru- lui este suficient. Larombiere, loco supra cit. 9, Nu este numai de cât necesar ca suma depusă să fie iden- tic acea oferită, fiind suficient de a se depune o sumă e- gală cu acea oferită. Totmiem idem est. Cpr. Laurent, XVIII, 184. Demoîombe, XXVIII, 123. Pand, fr., I, 4786. Larom- biere, III, art. 1259, No. 10. Garsonnet, Pr. civ., VI, § 1319, p. 322, t. și nota 25. ft) Art. 3, L. din 3 aug. 1876, p. organ, casei de depuneri. Depunerea făcută de debitor în un alt loc, de ex., la un ' bancher, este milă și nu echivalează cu consemnarea. Cas. rom. S-a II. Balet. 1877, p. 298. Cpr. C. Chambery, 3 aug. 1872. Paud. fr., I, 4773.—Noul Cod german admite con- ' semnarea prin poștă, ea producendu-și, în asemenea caz, efectele sale din dina trimeterei lucrului la poștă (art. 375). f. CONSEMNAREA SUMEI OFERITE.—ART. 1110. 567 ț . L ciară, după legea din 6 Hârtie 1897. O dată cu depunerea ; sumei datorite, se va consemna și dobenda ei până în diua ? depunerei ’). Depunerile si consemnările în numerar, produc doben- DobCmla .. , . . , , . sumelor de- ■ dă, potrivit art. 4 din legea organică a casei de depuneri yu»,.. și consemnațiuni (3 aug. 1876), de la dina întâi a lunei a doua, care vine după depunere, până la dinu întâia a lunei în care se ordona restituirea (art. 6 L. din 30 april 1895). Pentru depunerile .și fracțiunile mai mici de 100 lei, nu se bonifică nici o dobenda (art. 4, § ultim L. din 3 aug. 1876!. Portărelul care a făcut oferta, sau un alț portărel ²j.Procesulvor- încheie un proces-verbal prin care se arată natura inone-bal telor oferite (aur. argint sau bilete de bancăi. retușul cre- ditorului de a le pripii sau ne venirea sa la consemnare ³j, și în tine depunerea lor la casa de consemnație sau ia administrația financiară. In acest proces-verbal se va mai arata încă numerul recepisei cu care s'a depus suma ⁴1. ') Plata fiind indivisibilă (art. 1101). consemnarea numai a li- nei părți din datorie este mila și nu oprește dobenda de a curge chiar pentru partea consemnată.,; Pothier, 11, 498. Larombiere, 111, ari. 1259, No. 12. Pand. fr., I, 4782. Cpr. L. 41. $ 1, Dig. 22, 1, De u sur in tl friictibuA.—Curtea de casație din Pruncia a decis că judecătorii pol să scutească pe debitor de a plăti dobenda până hi dina consemnărei, dacă această consemnare a fost iutârdiată prin faptul cre- ditorului, Bepert. Dalloz, Oblig., 2234, nora 3. ") Procesul verbal de depunere poate deci ii încheiat de un alt portărel de. cât acel care a făcut depunerea. Cpr. Pand. fr„ 1. 4790. Demolombe, XXVIII, 120. Laurent, XVIII, 184. Garsonnet, (g>. cit., VI, p. 323. Bandry. 11, 1064. La- rombiere. III, art. 1259, No. 13. Aubry et Mau, IV, $322, p. 196. n. 18. -Funcționarul însărcinat cu primirea banilor ncavend competiuța de a face oferta, nu poate să încheie proces-verbal de depunerea lor, Vcdi autorii de mai sus și Pand. fr., I, 4791. ;ⁱ) NIarcade, IV, 736. Demaule. V. 204 bis II. Laurent, XVI II, 181. Demolombe, XXVIII, 124. Pand. fr., I, 4792. Aubry et Bau, IV, $ 322, p. 196.—In edițiile precedente, acești din urmă autori susținuse că, în procesul-verbal de con- semnare, trebue sa se'menționeze refusul creditorului dea primi oferta sau neieuirea sa la această ofertă. t) Acest proces-verbal se încheie în patru exemplare, pe timbru de 1 leu (ari. 18, $ 12 L. timbrului). din care unul se dă casei de depuneri sau administrației financiare : al doilea se trimeie creditorului ; al treilea se dă debitorului, și al patrulea se oprește la dosar. Cpr. Arthur Sion, 'pa cit., p. 20. 568 CODUL CIVIL.—CART. IIL—TIT. III.-CAP. VlIL-S-a 1, § 4.—ART. 1121. Ultima formalitate prescrisă de art. 1116 pentru va- liditatea consemnatei, este ca, în caz de nevenirea credi- torului. să i se notifice procesul-verbal de depunere, cu soinațiune de a veni să’și iea suma depusă. Această notificare are de scop de a înștiința pe cre- ditor că debitorul s’a liberat și că datoria sa este stensâ. Ea este substanțială și lipsa ei ar atrage nulitatea ofer- telor reale l). Tot nulă ar fi și consemnarea făcută fără îndeplini- rea celorlalte formalități ²). N’ar trebui însă să credem, așa precum pe nedrept a decis Curtea din Kennes ³), că debitorul n’ar fi liberat de cât din dina notificatei acestui proces-verbal. pentru că, după art. 1114, § 2, ofertele reale, urmate de con- semnațiune, liberează pe debitor⁴}. Cașurile in care datoria are de obiect uu corp cert și de- terminat.—Excepție la dreptul comun. Art. 1121. — Dacă lucrul debit, este un corp cert care tre- bue a se trăda în locul unde se găsește, debitorul este obligat a soma pe creditor să’l iea, printr’nn act ce i se va notifica sau în persoană, sau la domiciliul seu, sau la domiciliul ales pentru executarea convențiunei. După această somațiune, dacă credito- rul nu’și iea lucrul și debitorul are trebuință de Jocul unde este pus, acesta din urmă poate lua permisiunea justiției ca să’l de- pună in altă parte. (Art. 97, 1104, 1632 C. C. Art. 68 C. corn. Art. 1264 C. fr.). De câte ori datoria nu mai are de obiect o sumă de bani, ci un corp cert și determinat (mobiliar) s), oferta re- ') Laurent, XVIII, 184. Garsonnet, Pr. civ., VI, p. 324, § 1319. Pand. fr., I, 4794. - Contra. Trib. Lesparre. D. P. 68. 2. 219. -j Cpr. C. Iași și București, Dreptul din 1888, No. 23 si din 1896, No. 23. ³) ' C. Rennes, 3 Iulie 1821. Repert. Dalloz, Oblig., 2215, n. 1- ⁴) Cpr. Laurent, XVIII, 184. Oblîg.imob. ⁵) Dacă obligația debitorului este imobiliară, din doue lucruri unul: sau ea are de obiect un imobil determinat, in care caz debitorul va face să se ordone un sechestru judiciar in baza art. 1632 § ultim, după ce va soma mai întâi pe cre- ditor de a'l primi (Demolombe, XXVIII, 172. Larombiere, III, art. 1264, No. 8. Garsonnet, Pr. cir., VI, p. 329); sau obligațiunea sa are de obiect niște imobile determinate nu- CONSEMNAREA LUCRULUI DATORIT.—ART. 1121. ală este înlocuită prin o somație făcută creditorului¹; in persoană, sau la domiciliul seu real ori ales, de a primi și rădica lucrul din locul unde el trebue să fie predat. Oferta reală a fost, în cașul de față, înlocuită prin o somație din causa dificultăței de a transporta la domiciliul creditorului corpul cert care trebue să fie predat aiurea, și din causa cheltuelelor ce ar fi ocasionat acest transport -i. Somația de a rădica lucrul înlocuește oferta de plată, după cum se exprimă Pothier (II, 577) și liberează ime- diat pe debitor, punend în sarcina creditorului riscurile și cheltuelele transportului lucrului datorit ³). Textul presupune că corpul cert și determinat, care face obiectul obligați linei, trebue sâ fie predat la locul în care se găsește. In asemenea caz. dacă în urma somațiu- hei de care s'a vorbit mai siis, creditorul nu l rădică, de- punerea lui în alt loc este facultativă pentru debitor. A- ceastă depunere va fi însă autorisată de justiție ⁴). care mai in yenere, de ex., atâtea hectare de pămentdin cutare județ, în care caz se va m ucede, după cum se va arăta mai jos, pentru obligațiile de a face. Gai^oiineT.¹^?^ Aco capro cit. Vedi 'mfnt, p. .572 urm. x) Această somație ar trebui, după unii (Demolombe, XXVIII, 166; Duranton, XII, 220), să fie făcută conform art. 1116 § 1. și 4, adecă să arăte, pe de o parte, (Jina, oara și locul unde lucrul are să fie depus, eară pe de alta, depunerea să'i fie notificată cu somația de a veni siVși iea lucrul de- pus, -tb/ă că. Larombiere, III, art. 1264, No. 3. Toullier D., IV, partea 1, 212.— In ori ce caz, îndeplinirea acestor forme n’ar putea să strice, și debitorul va face foarte bine de a le îndeplini. Dar dacă, în această privință, chestiunea este controversată, nu mai încape iudocală că oferta și depunerea corpului cert sunt, pentru validitatea ofertei in genere, supuse condiținnilor cerute de. art. 1115, în cât pri- vește capacitatea creditorului și a debitorului, câtimea ofer- tei. efectele termenului și a condiției și intervențiunea unui agent judecătoresc (portărel). Upr. Pand. fr., I, 4811 urm. -) Cpr. Demolombe, XXVIII, 168. Thiry, III, 70. s) Vedi iitfră, p. 576. ⁴) Curentul perni'^iuitu întrebuințat de art. 1121 dovedește ca nu este nevoe ca debitorul să angajeze o instanță contra- dictorie cu creditorul. El va adresa o simplă cerere pre- ședintelui tribun, sau judecătorului de pace, după cum tri- bunalul sau judecătoria ar fi competentă a se pronunța a- supra predărei lucrului. Permisiunea justiției nu se va da în mod contradictor de instanța sezisată de contestațiune 570 COD- CIVIL.—CARTEA III.-TIT. IIL-CAP. VIII.-S-a 1, § 4.—ART. 1121. va determina și locul unde ea urmează a se face (art. 1121) '). Legea n'a determinat însăș acest loc, precum a făcut pentru sumele de bani, fiind că el variază după natura lucrului datorit. Legea nu prevede cașul în care corpul cert, care face obiectul datoriei, trebue să fie predat într’un loc determi- nat, altul de cât acel în care el se găsește actualmente, însă această lacună va putea ușor, fi înlăturată. In adevăr, debitorul va transporta lucrul la locul unde el trebue să fie predat și, în asemenea caz, el fiind debitor a unui corp cert plătitor la locul unde el se găsește, se va aplica art. 1121 ■'). Dacă corpul cert și determinat, care face obiectul o* Deosebire între dreptul roman și dreptul an- terior. de cât atunci când ea va fi cerută în mod incidental in cur- sul unei instanței, ceea ce poate fi făcut în ori ce stare a procesului. Cpr. Demolombe, XXVIII, 164. Larombiere, III, art. 1264, No. 4. Pand. fr., I, 4806. Dreptul roman admitea o procedură mult mai expeditivă de cât acea prevedută de art. 1121. Astfel, de ex„ de câte ori acel care cumpărase vin in but.oae, neglija de al rădica la tihip, ventDtorul, care avea nevoe de vasele in care se afla vinul, putea săi verse (chmn effundere), somând în mod prealabil pe cumpărător de a’și lua vinul și fâcendu’i cunoscut că, la caz de neurmare din partea-i, vinul va fi varsat: „Effunderc autem nou statim poterii, prius quam tes- tata deuuntiet emptori, ut aut tMat cinum, aut setat futurum ut vimim effunde retur*. L. 1, § 3 și 4, Dig., 18, 6, Du perl- culo et commodo rid venditw.— Asemenea procedare astăzi n’ar mai fi cu putință, atară de cașul când ea ar fi fost antorisată de părți sub forma unei clause penale, credito- rul putend, după împrejurări, fi condamnat la daune. Cpr. Larombiere, III, art. 1264, No. 5. Pand. fr., I, 4808. i) In cașurile urgente, debitorul, care ar avea trebuință de locul unde lucrul se află depus, ar putea săT transporte a- iurea fără permisiunea justiții, remănend ca această permi- siune să se deie mai în urmă. In asemenea caz, debitorul va suferi cheltuelele acestui transport, dacă justiția ar or- dona transportarea lucrului în alt loc. Cpr. Demolombe, XXVIII, 165. Pand. fr., I, 4807. Mourlon, II, 1387. -) Bandry, II, 1065. Pand. fr., I, 4815. Larombiere, III, art. 1264, No. 1.' Demante, V, 208 bis L T. Huc, VIII, 97. De- molombe, XXVIII, 169. Laurent, XVIII, 190. Găl’sonnet, op. cit., VI, p. 328, § 1321. Aubry et Kaii, IV,"§ 322, p. 196. Thiry, III; 70. | CONSEMNAREA LUCRULUI DATORIT.—ART. 1121. 571 P' Litligațiunei, urmează a fi predat Ia domiciliul creditorului, |,această ipoteză fiind străină de art. 1121, debitorul va tface ofertă reală la domiciliul creditorului conform drep- |,tului comun (art. 1114), unde lucrul va fi transportat, t-cerend ca justiția să determine locul unde el va fi depus, f .in caz când creditorul ar refusa do al primi . 1. In cașuri urgente, el ar putea chiar să efectueze dc- f ..positul de îndată, fără permisiunea justiției, remânend ca . .s'o dobândească mai în urmă -). L.- Dacă este vorba de o obligație alternativă, trebue să Oblig, altern, f .distingem cașul în care alegerea aparține debitorului de • acela. în care ea aparține creditorului. In cașul întâi, . debitorul va alege pe acela din lucruri ce va voi să plătească creditorului, conformânduse, în privința acestei .alegeri, disposițiilor art. 1121. In cașul de al doile, a- decă când alegerea aparține creditorului, debitorul va so- ma pe creditor a'și alege și a rădica lucrul, reniânend ca, la caz de refuz din partea lui, alegerea să se facă dejus- : tiție sau de o persoană anume determinată și ca lucrul ast- ; fel ales să fie depus îriirhin loc dârei wpfy pentru ()3 I Dacă s'a încheiat un act sub semnătura privată, a- | cest act nu va fi oposabil celor de al treilea de cât din | țiina de când a dobendit dată certă (art. 1182) D | Mai mult încă, legea necerend nu act scris, subro- Declarație | gația făcută de creditor poate li consimțită prin o decla-₍.₀)^'“^ ț rație verbală, cu toate că s'a găsit un autor care să susțin - contrariul ~), însă, în asemenea caz, ea nu va putea ii do- ; vedită, în materie civilă, conform dreptului comun, prin marturi sau presumțiuui, dacă este vorba de o sumă mai mare de 150 lei³). In materie comercială însă, ea va putea ii dovedită, Dovedirea chiar în contra terțiilor, prin marturi, presumțiuui, co-bafeîninVt^ respondență, telegrame, registrele părților, etc. (art. 46 De ermmreî- urm. C. com.⁴). Cât pentru jurementul sau interogatorul părților, a- «hirem^ntul ceste mijloace de dovadă sunt necontestat admisibile, chiar₁₍ₗYjp^^ în materie civilă, nefiind vorba. în specie, de un act solemn⁵). 30. Demolombe, XXVII, 376. Pand. fr., I. 3795 urm., și toți autorii. Cpr. Cas. fr. I). P. 55. 1. 245. D. P. 57. 1. 309. D. P. 65. 1. 469. Subrogația consimțită dq debitor (art. 1107, 2) este din contra un act solemn, în interesul de a se putea înlătura frauda, care este mai mult de temut în cașul când debitorul transmite unui terțiu drepturile cre- ditorului seu. Curtea din Grenoble a decis că și subroga- ția consimțită de creditor treime să tie constatată prin mi act autentic (Repert. Dalloz, Wâ/., 1864), insă această de- cisie este criticată de toți autorii. Cpr. Laurent, loco «npra cil. *) T. line, VIII, 58. Bandry, II. 1047, iubite. Pand. fr., I, 3804 urm. Laurent, XVIII, 32. Aubry et Rau, IV, § 321, p. 170, 171.- Vedi insă Demolombe, XXVII, 381. -) Gauthier, Snlnuipitif,», 111. Părerea acestui autor a remas însă isolată. Cpr. Demolombe, XXVII, 377. Demante, V, 19i) bis II. T. Huc, VIII, 58. Baudry, II, 1047. Laurent, XVIII, 27. Pand.fr,, I, 3799 urm. Mourlon, Snbroț/., p. 215. Larombiere, III, art, 1250, No. 6. ³) Cpr. C. Liege, D. P. 88. 2. 34. T. Huc. VIII, 58, p. 82. Pand. fr., I, 3800. T. Hnc, loco cit. Pand. fr., I, 3801. Aubry et Rau, IV. § 321, p. 172. Laurent, XVIII, 33. Demolombe, XXVII, 378, Cas. fr. D. P. 59. 1. 150, In materie comercială, și conco- mitenta plâței cu subrogația poate ti dovedita prin mar- turi și presumțiuui, nefiind necesar ca asemene dovadă să resulte din însuș actul de subrogație. Cpr. Pand. fr., I, 3790. Cas. fr. I). P. 63. 1. 337. Sirev, (i3. 1. 335. r) T. Huc, VIII, 58. Laurent, XVIII, 27. Pand. fr., I, 3800. Demante, V, 190 bis II. 604 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. IIL-CAP, VIII.—S-a ],§ Z-aET. 1107, §2. In adevăr, legea distinge, precum foarte bine o spune Curtea din Bruxelles¹), doue cașuri de subrogație convențională, acea consfințită de creditor (art. 1107, § 1) și acea con- simțită de debitor (art. 1107, § 2). Pentru această din urmă trebuește un act autentic, pc când, pentru acea d’in- tăi, nu se cere nici macar existența unui act scris, ea fi- ind cârmuită de dreptul comun. Prin efectul subrogațiunei, creditorul desinteresat de- vine în genere străin de judecățile care pot să aibă loc între debitor și terțiul subrogat, în privința creanței plătite ; însă el poate, cu toate aceste, să aibă interes a figura în instanță, de exemplu, pentru a face să se menție hotâ- rîrea care a recunoscut validitatea titlului seu -). 2° Subrogația consimțita de debitor. Art. 1107, § 2.—Această subrogațiune este convențională : 2° Când debitorul se împrumută cu o sumă spre a’și plăti dato- ria șisnbroagă pe imprumutător în drepturile creditorului. Casă fie valabilă această subrogațiune, trebue să se facă actul de îm- prumutare și chitanța înaintea tribunalului, să se declare în ac- tul de împrumutare că suma s’a luat pentru a face plata, și în chitanță să fie declarat că plata s’a făcut cu banii dați pentru aceasta de noul creditor. Această subrogațiune se operă fără con- cursul creditorului. (Art. 1106, 1108 urm., 1670, 1737, § 2 și 5, 1744 O. C. Art. 8 urm. L. p. aut. actelor din 1 sept. 1886. Art. 1250, § 2 C. fr.). Subrogația mai este încă convențională, de câte ori debitorul se împrumută ³) cu o sumă spre a’și plăti dato- ria și subroagă pe imprumutător în drepturile creditorului. ubro^, con simțită de im risipitor. Subrog, con- simțită de epitrop. Comerciant în încet, de plăți. ’) C. Bruxelles, 2 fevr. 1857, decisie citată de Laurent, XVIII, 30, nota 2. *) Cas. fr. Pand. Period., 93. 1. 313. Sirey, 92. 1. 547. T. Huc, VIII, 58, bi fine. s) Debitorul, pentru a putea, subroga, avend nevoe de a se împrumuta, trebue, în principiu, să fie capabil. Astfel, râsipitorul neputend să contracte un împrumut, fără asis- tența consiliului judiciar (art. 458), are neapărată nevoe de aceiaș asistență pentru a putea consimți subrogația pre- vedută de art. 1107, § 2. Pand. fr., I, 3860. Epitropul nu va putea de asemenea să consimte la sub- rogație fără împuternicirea sfatului de familie, întărită de tribunal (art, 401, 402). Pand. fr., I, 3859. Larombiere, III, art. 1250, No. 90,—Vedi însă Tonllier D. 1, partea 11,1223 și IV, partea I, 135. Tn cât privește subrogația consimțită de un comerciant SUBKQGăȚIA CONSIMȚITĂ DE DEBITOR.—ART. 1107, s 2. 605 Aceasta «abrogație pare, la prima vedere, contrară Critica adn- tuturor principiilor. „Cum se face, Jice Laureat, ca bitorul să poată ceda drepturile care aparțin creditorului? debitor. Subrogațiunea fiind o cesiune fictiva, ficțiunea se înțelege când însus proprietarul creanței este acela care o cedează; ea nu se mai înțelege însă când debitorul cedează drep- turile pe care creditorul le are în contra lui" 'j. Această obiecțiune este însă lipsită de temeiu. In a- Justificarea dever, debitorul fiind în drept, de a se libera prin plată.ₛₗₗb‘^₁g:₁d|ₗₗₗi. poate, în acest scop, să recurgă la ori ce combinație, des- tul este ca sa nu jignească drepturile nimărni. Prin ofe- rirea plăței, debitorul manifestă inteuțiunea de a trans- mite împrumutătorului toate drepturile care aparțineau creditorului, și acesta nu se poate opune la asemenea o- perație, pentru că el nu poate să refuse plata. Prin fa- cerea nuci plăți valide, puțin importă de unde debitorul :și-a procurat banii, drepturile creditorului încetează, tre- când asupra debitorului, care redevenind stăpân absolut pe ele, poate sa le confere aceluia care ‘i a avansat bani spre a face plata. Ceialalți creditori ai debitorului n'au de ᵣ asemenea nici un interes a se opune la subrogație, situa- *■ ția lor remânend aceiaș, fie că creanța va aparținea cre- ditorului primitiv, fie altei persoane²). Subrogația consim- țită de debitor în folosul noului creditor, la care el a re- Ș curs spre a’și stânge datoria față cu creditorul primitiv, nejignind interesul nimărni, este perfect licită, și ca atare nu este contrară principiilor ³î. De aceea și iurisconsulții romani admiteau pentru debitor in stare, de încetare de plăți, fie înainte, tieîn urma sentin- ței declarative de faliment (art. 720 corn.). Vedi Paiul, ir, 1, 3861, 3863. Mourlon, Subrog.. p. 288, n. 1. Gauthier, o/>. cit., 152. — In cât privește snbrogarea masei credale iu drepturile creditorului desinteresat de sindic, vedi Lyon- Caen et Renault, /)r. coinnt., VII. 207. < ■) Laurent, XVIII, 37. Cam tot astfel se exprimă și alți a- j utori, dicend ea subrogația consimțită de debitor este con- trară principiilor și că ea na fost admisă de cât pentru cousiderațiuui de utilitate practică. Cpr. Baudrv, 11, 1048. Pand. fim T. 3827. ²) Cpr. C. Pan, D. P, 91. 2. 117. ³) Cpr. T. Hnc, VIII, 59. Larombiere. 111, art. 1250, No. 67. G. Giorgi, VII, 174. Vigie, 11, 1470. Demante, V, 191. ^00 COD. CIV—CARTEA III.—TIT. I1L—CAP. VIII.—S-a 1,§2—ART. 1107,§ 2. facultatea de a transmite noului creditor, care procurase banii, ipoteca care aparținea vechiului creditor '). Origina sub- Această subrogațiune a fost pentru prima oară întro- tiu dT'd™ ’ⁿ Francia prin edictul lui Henri c al IV, din 1609, * biter. despre care am vorbit mai sus (p. 589), eată în ce îm- prejurări. In dreptul vechili, împrumutul cu dobendă fi- ind oprit, și constituțiunea de rentă fiind singurul mijloc de a’și procura bani, un edict a lui Carol IX, din 1576, fixase dobendă rentelor la 8 !/₃ 'Vo, ceea ce făcea ca pen- tru 100 lei, creditorul primea o dobendă de 8 lei și '/₃ pe an. Henri al IV-le reducând, prin edictul de mai sus, dobendă rentelor la 6 debitorii rentelor care plă- teau 8 ‘/₃ aveau interes a imprumuta bani cu 6 ⁾/₄ °/ᵤ pentru a plăti capitalul vechelor rente și a se folosi ast- fel de diferența dobendei. Capitaliștii cerând însă garanții, și cei mai mulți din debitori neavend altele a le oferi de cât acele date creditorilor primitivi, aceștia refusau de a le trece la alții pentru a se folosi înainte de dobendă de 8 și '/₃, ceea ce puteau să facă, pentru că, pe vremea aceea, subrogația nu putea să aibă loc fără consimțemen- tul creditorului. Hernie al IV-le vedend impasul în care se găseau debitorii, care, continuau a plăti tot 8 și '/₃. deși dobendă se scoborîse la 6 l/₄, și dorind a le veni în a- jutor, îi Împuternici prin edictul de mai sus a consimți ei singuri subrogația, disposiție care, prin o decisiune a par- lamentului din Paris, de la 6 Iulie 1690, s’a întins de la rente la toate speciile de obligație, și de atunci această subrogație n’a încetat un singur moment în Francia -). Cunoscend acum justificarea și origina subrogației consimțite de debitor, cată să determinăm condițiile ce ea trebue să întrunească. Banii dați Această specie de subrogație are loc in genere în ur- deîwrîiinu"ma uⁿⁿⁱ împrumut. Debitorul care împrumută o sumă de ³) Cpr. L. 12, Ș 8, Dig., 20, 4, Qui putiores in piynure, etc.; L. 3, Dig., 20, 3, Qw re* piț/wi, etc.; L. 1, Cod., 8, 19, De his gui in pnontm creditoruiu loctttn succedunt. -) Cpr. Baudry II, 1048, Mourlon, II, 1367, n. 1. T. Huc, VIII, 59. Pand. fr., I, 3828 urm. Thirv, 111, 57. Arntz, III, 188. Duranton, XII, 130. Laurent, XVIII, 38. Larom- biere, III, art. 1250, No. 65. Acollas, II, p. 885. Demante, V, 191 bis III. Barrilliet, Rcvue prafigut. t. 14, anul 1862, p. 137, No. 49. SUBROGAȚIA CONSIMȚITĂ UE DEBITOR. ART. 1 loî. §2. 607 bani spre a’și plăti o datorie, poate deci să subroage pe w imprumutător în drepturile creditorului; fără concursul vo- inței acestui din urmă G. Nimic nu împedică însă, după părerea comună, subroga- pȘ’p' ția dea avea loc. când banii sunt dați debitorului cu un cᵤ ₐjₜ ₜjₜ(ₙ. alt titlu, de exemplu, cu titlu de dotă, și cu stipulatiunea^^^^'^ă. că ei vor fi întrebuințați la stengerea datoriilor bărbatu- lui, sub condițiunea ca fenteea să fie subrogată în dreptn- 4 rile creditorilor lui. Subrogația care emană de la debitor, netiind, după cum am vei,lut mai sus. întru nimic contrară dreptului comun, art. 1107, $ 2 nu trebuește, în adever, interpretat în mod restrictiv, și subrogația trebue să fie admisă, chiar în folosul aceluia care remite banii altuia, cu un alt titlu de cât cu titlu de împrumut Această subrogație poate ii consimțită nu numai de Subrog, r.m- debitorul direct și principal, dar încă de ori ce persoană, 4’“^ care fiind obligată la plata datoriei, sau avend interes a mi achiior o plăti, se găsește în unul din cașurile de subrogație le- ’¹ u gală prevedută de art. 1108, Astfel sunt, de exemplu, fi- dcjusorul si codehitorul solidar căci^ de si legea vor- bește numai de debitorii! care se împrumută, a mărgini a- ceastă expresiune numai la debitorul pricipa), ar li a viola disposiția art. 1107. $ 2 a cărui scop este de a procura ') Creditorul fiind cu totul străin de subrogație, ea va avea loc, chiar dacă datoria n’a fost plătită in întregimea ei, destul este ca ol să fi consimțit a primi o plată parțială. Cpr. Laurent, XVIII, 40. T. Huc, VIII, 60. Pand. fr., I, 3857. -) Aubry et Ran, IV, Ș 321, p. 176, nota 29. Monrlon, Subru) Autenticitatea contractului de împrumut va împedieă de a scopul au- reînviea, prin mijlocul unui împrumut antidatat, o ipotecă tentdiearei sau o altă siguranță stinsă ; ear autenticitatea chitanței va împedieă postdatarea ei. Cpr. Pand. fr., T, 3868 urm. ’ Demolombe, XXVII, 406, 407. Laurent, XVIII, 43. Mour- lon, II, 1368 și Subrog., p. 256 urm. Demante, V, 191 bis VII și VIII. Gauthier, Subrog., 159. Boissonade, op. rit., II, 530. Cpr. Trib. Brăila., Dreptul din .1897, No. 70. Codul italian se mulțăm^ștdi cu un act avend dată certă (art. 1252), și autorii aprobă această inovațiune. Cpr. T. Huc, Lc Code ciril ital. et le. Code Napoleon, I, p. 252. -) Cpr. art. 3, lit. b și c din L. p. autentiii actelor de la 1 Sept. Actele pe 1886, modif. prin L. din 1 lannar1887. După această lege, judecătoriile de pace au, în a dever, competința dea atiten- ti fi ca: 1- contractele constatând obligațiuni personale sau' ,iₑ ocoale, convențiuni asupra Imnurilor mobiliare, până la valoarea de 3000 lei inclusiv; 2° ori ce alte acte de asemenea na- tură a căror valoare s’a determinat de părți, sau al căror obiect intră în competința diselor judecătorii pentru a li judecate în primă sau ultimă instanță. Autentificarea testa- mentelor nu intră însă în competința lor (art. 5 și 33 din snsdisa lege). Cpr. Trib. Putna și Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 9 și din 1891, No. 42. Vedi tom. IV a lucrărei noastre, p. 436 și tr. nostru în limba franceză, p. 141, text și n. 1. ’) Cele mai multe ori, declarațiile de origina și destinația ba- nilor, prescrise de lege, se vor face de debitorul care se împrumută și care, cu banii împrumutați, plătește datoria ; insă nimic nu se opune ca ele să fie făcute de înipruinută- tor, sau chiar de creditor. Legiuitorul păstrând tăcerea în această privință, declarațiile prescrise delege pot fi făcute de ori cine, puțin importă, destul este ca ele să fie cuprin- se în actul de împrumut si în chitanță. Cpr. Demolombe, (110 COD. CIV.—CART. IIL—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a 1, § 2.—ART. 1107, § 2. suma s’a luat pentru a face plata unei datorii anume de- terminate ; 3° Că în însuș corpul chitanței, ear nu aiurea ²), să se declare că plata s’a făcut cu banii (tați pentru aceasta de noul creditor ³). Aceste condițiuni îndeplinite, fie prin un singur act autentic, fie prin doue acte deosebite ⁴), subrogația are loc fără concursul voinței creditorului ⁵) și fără ca să fie ne- XXVII, 410. Laurent, XVIII, 49. Gauthier, op. cit., 166. Pand, fr., I, 3883 urm. C. Orleans. D. P. 46. 2. 72. J) Demolombe, XXVII, 409. T. Huc, VIII, 63. Laurent, XVIII, 47. Gauthier, op. cit., 163 bis. Aubry et Rau, IV, § 321, p. 178. Larombiere, III, art. 1250, No. 71. Pand. fr. I, 3875. C. Nîmes, 25 Iulie 1885,—Contră. Mourlon, Subrog., p. 168. *) Cpr. Demolombe, XXVII, 411. T. Huc, VIII, 63. Pand. fr., I, 3879. Mourlon, op. cit., p. 269. Larombiere, III, art. 1250, No. 72. Gauthier, op. cit., 168. C. Orleans. D. P. 51. 2. 66 și 124. 3) Cpr. C. București, Dreptul din 1898, No. 69 și Curierul ju- diciar din aceiaș an, No. 40. Deci, dacă creditorul a remis plătitorului o chitanță pură și simplă, declarația ori- gine! banilor făcută mai în urmă prin un act separat n’ar produce nici un efect. Demolombe, XXVII, 411, 434. Lau- rent, XVIII, 50. Repert. Dalloz, Supplem., Oblig., 768. Cas. fr. D. P. 45. 1. 147, C. Nîmes, Repert. Dalloz, Supplew., Oblig., 768, n, 1. ⁴) Nimic nu se opune, in adever, ca împrumutul și plata să fie constatate prin unul și aceiaș. act autentic. Acest mod de procedare ar îndeplini chiar mai bine scopul legei și ar oferi mai multă siguranță impinmutătorului, Cpr. Baudrv, II, 1049. Pand. fr., I, 3926. Demolombe, XXVII, 428. Lau- rent, XVIII, 46. Larombiere, III, art. 1250, No. 77. De- mante, V, 491 bis XI. Gauthier, op. cit., 157. Aubry et Rau, IV, § 321, p. 179, t. și u. 39. Mourlon, Subrog., p. 294 urm. s) De și creditorul n’are nevoe de a declara că consimte la subrogație, totuși trebue să recunoască in chitanța ce dă că banii primiți de densul provin din împrumutul contrac- tat de. debitor. Dacă el s’ar opune la aceasta, debitorul îi va face ofertă reală, somându’l a elibera o chitanță care să indice origina banilor. Dacă nici după această somație creditorul n’ar consimți a da chitanța cerută, debitorul va consemna suma, și casa de depuneri va constata în chitan- ța ce’i va elibera, că banii provin din împrumut, care chi- tanță va înlocui pe acea autentică cerută de lege. Cpr. T. SUBROGAȚIA CONSIMȚITĂ DE DEBITOR.—ALT. 1107, § 2. 611 voe ca actul de împrumut sau chitanța să conție o decla- rație expresă de subrogare. Dacă debitorul nu se presintă in persoană la auten- Necesitatea tificarea actelor, ci prin mandatar, ceea ce este permis, după art. 8 din legea de la 1886 pentru autentificarea actelor.Controversă, procura va trebui, după părerea noastră, să de autentică, pentru că, după cum foarte bine dice Curtea din Lyon, mandatul formează un tot indivisibil cu actul pentru care a fost dat și este supus acelorași condițiuni la care este supus însuș actul¹). Legiuitorul face, de altmiiitrele, apli- cațiunea acestui principiu in art. 1781 și 17rtS -Y Kste a- Huc, VIII, 63, in ține. Thiry, III, 57. Repert. Dalloz, 0W5/., 1888 și «W v", 769. Cas. fr. I>. P. 00. 1. 207. Vedi și m/Vu, p. 622, nota 3. ’) C. Lyon, 22 Dech. 1888. D. P. 92. 1. 218. Vedi in acelaș sens, Paul Pont, Petit* contrat*, 1 (t.VIII a operei com- plecte), 865 și Priv. ef hgpoth., I, 470 și II, 657, 1074. Greuier, IJypoth., I, 68. Mourlon, Tnmwipfion, 1006. Pu- cruet, Conn». de l8, sunt de strictă interpretare ¹ i și nu pot, ori care ar ti analogia, să fie întinse la alte ca- șuri neprevețlutc de lege. Subroga ți unea, fiind, în adever. o ficțiune, ficțiunele sunt de strictă interpretare, și regula : •) Cpr. Demoîombe, XXI II, 442. Pand. fr., 1, 3973.- Benefi- ciul snbrogaținnei neiiind stabilit de cât în interesul sub- rogatnlui, si ea fiind de interes privat, nu mai române nici o indoeală că el poate renunța, la acest beneficiu. Laurent, XVIII, 66. Pand. fr., 1, 3983. Las. fr. D. P. 57. 1. 438. Vedi și p. 615, t, și n. .1, Prin aplicarea acestui principiu, Curtea noastră supremă a decis ca subrogația de drept prevedută de art. 462 Cod. corn., nefiind de ordine publică, poate fi modificată sau sus- pendată prin convenția contrară a părților. Ih-eptul No. 11 din 1898 și nota D-lni Degre. < 'nri/-rid judiciar din 1898. No. 9. Vedi și ia/bâ, p. 646, text și nota 1. '-) Cpr. Laurent, XXIX, 236. Alourlon. Snhrvj., p. 615 și 622. Gaittbier, op. cit., 598. Paud. fr., T. 3982. Pas. fr. D. P. 55. 1. 173. Vedi însă Grenier, llț/notli., I, 29. ;|) Cpr. Laurent. XXIX, 236. ⁴1 Trib. Goriin ȚS. .Miculescm președ.l. lirc/did No. 15 din 1900, Art. V. con.. 618 c. C.—CART. IIL—TIT. IIL—CAP. VIII—S-a 1, § 2.—ART. 1108, 1070, W71. Nan transeuut adiones nisi in casibus jure expressis, e ve- che cât lumea ¹). Cașurile de subrogație legală. Art. 1108.—Subrogațiunea se face de drept: L" In folosul aceluia care, liind el însuș creditor, plătește altui creditor ce are preferință (art. 1723, 1778 C. C.). 2” In folosul aceluia care, dobândind nn imobil, plătește creditorilor cărora acest imobil era ipotecat (art. 1790 urm., 1799 C. C.). 3" In folosul aceluia care, liind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o desface, (art. 778,. 1053, 1093, 1670 0. C.). 4" In folosul eredelui beneficiar, care a plătit din starea sa datoriile succesiune!. (Art. 704 urm., 713, 778 C. C. Art. 706 Pi’, civ. Art. 298, 323, 462, 464, 680. C. com. Art. 1251 C. fr.L Art. 1670.—Cauționatorul ce a plătit datoria intră în drep- turile ce avea creditorul contra datornicului -). Art. 1108, § 3,. 1682 C. C. Art. 774 Cod. german. Art. 2029 C. fr.). Art. 1671.—Când sunt mai mulți debitori principali soli- dari pentru una și aceiaș datorie, fldejusorul ce a garantat pen- tru ei toți are regres în contra fiecăruia din ei pentru repetiția- nea sumei totale ce a plătit (Art. 974, 1108, § 3 C. C. Art. 2030 C. fr.). 1° Primul caz de subrogase legală (art. 1108, § 1). Legea acordă în primul loc subrogația aceluia care, ■fiind el însuș creditor ³) ipotecar sau numai chirografar, !) Baudry II, 1050. Arntz, III, 189. Mourlon, II, 1369 și Sub- rog., p. 347. Pand. fr., I. 3980. Laurent, XVIII, 63. De- molombe, XXVII, 447. Duranton, XII, 180. Troplong, Hy- potlr, T, 357. Gauthier, Subrog., 214. Marcade, IV, 710. • Larombiere, III, art. 1251, No. 3. Vigie, II, 1473. Thiry,. III, 58. Duvergier, Vrute, II, 167. Aubry et Rau, IV, § 321, p. 185. Masse-Verge, III, § 563, p. 434, n. 12. T. Huc, VIII, 66. Trib. Lyon, 4 Iulie 1890. Pand.fr., 1,3984. Această soluție era admisă și în dreptul vechiu. V. Po- thier, I, lutroductiou a la eoutume d’Orleans, tit. 20, No. 70. Art. 774 Cod. -’) „In mesura în care fidejnsorul plătește pe creditor, tjice german. ₐᵣt, 774 din noul Cod german, creanța asupra debitorului principal trece asupra Iui. Această subrogație nu poate fi invocată în dauna creditorului". •¹) Acel care plătește trebue deci neapărat să fie creditor pen- tru ca subrogația legală să poată avea loc ; de unde re- sultă că subrogația va fi declarată nulă de câte ori cineva,, prin o simulație frauduloasă, ar fi hiat calitatea de credi- 619 SUBROGAȚIA LEGALĂ.—ART. 1HX § 1. puțin importă¹), plătește altui creditor ce are preferință²}, fie din causa privilegiilor sau ipotecilor sale, fie din causa unui drept de anticreză, de retenție, de resoluțiune sau altul, care, deși nu atrag un privilegiu propriu dis, totuși fac posiția creditorilor ce le posedă mai avantajoasă. Este adevărat că majoritatea autorilor străini se. pronunță in sens contrar³'), insă această interpretare restrictivă a tex- tului provine din împrejurarea că art. 1251 fr. nu acordă subrogația legală de cât creditorului, care plătește pe un alt creditor ce’i este preferabil tlin causa pricâlețiiihr sau ipotecilor sale. Ori, acest argument de text lipsește iu co- dul nostru, fiind că textul nostru tiu mai vorbește, ca acel tor pe care nu o are, pentru a. face plata și a se folosi de subrogația legală. Demolombe, XXVTT, 454. Pand. fr., I, 31)88. Larombiere, III, art. 1251, No. 12.—O dată insă ce cineva este creditor serios, el are drept la subrogația le- gală, ori care ar fi suma creanței sale. Legea netixând, in adever, nici o sumă și nearătâud mesura interesului cre- ditorului, el singur va judeca dacă interesul seu este de a plăti pe nu creditor preferabil. Demolombe, XXVII, 456. l’aud. fr., I, 3993. Laroigbierc, locp.^f jȘi pentru aceasta nu este uevoe ca el sa dovedească că are un interes legi- tim a face plata, acest interes fiind presupus și această presumție nepntend fi combătută prin dovada contrara. Lanrent, XVIII, 68. Demolombe, XXVII, 455. Gautliier, ap. cit. 232 bis. Larombiere, loco cit. Pand. fr., I, 3992. Vedi insă Mourlon (Subn/y., p. 361 urm.), după care aceasta presumție ar putea fi combătută prin dovada contrară. 4 Cpr. T. Huc, VIII, 67. Vigie, TI, 1474. Mourlon, II, 1370 și Subrog., p. 356 urm. Pand. fr., I, 3996. Baudry, II, 1051. Laurent, XVIII, 69. Demaute, V, 193 bis III. Arntz, III, 190. Lauthier, op. cit., 223. Troplong, ibjpoth^ 1, 356. La- rombiere, III, art. 1251, Xo. 5. Aubry et Kau, IV, țț 321. p. ISO, n. 45. Marcade, IV, 711. Demolombe, XXVII, 459. Thiry, HI, 58. Acollas. II, p. 886. C. Caen, 1). P. 73. 2. 181. Art. 1253, ț; 1 din C. italian este formal in această privință.. Contră. Grenier, llypoth., I, 91. Eavard de Lan- glade, Repert. v° Subrog., § 2, No. 2. ') Cpr. Cas. rom. Bnlet. S-a 1, anul 1894, p. 538. Curierul ju- diciar din 1894, No. 25 si din 1898, No. 42. 0 Laurent, XVI TI, 75, 76. Baudry, II, 1051. T. Huc, Vili, 67. Demolombe, XXVII, 462, 465, 466. (4. Giorgi, VII, 191. Pand. fr., I, 4005. Mourlon, II, 1370 și Subrog., p. 358 urm. Aubry et Rau, IV, § 321, p. 181. t. si n. 49. Larom- biere, ITT, art. 1251, No. 9. Cas. fr. și C. Alger, D. P. 54. 1. 247. Repert. Dalloz, Snpplein., oblig., 783, n. 1 și Sirey, 75. 2. 249. Cas. Torino, 7 Mai 1880. La Leggr, 80. 1. 545. 620 COD. CIV.—CART. III.—TIT. IIL—CAP. VIII.—S-a 1, § 2.-ART. 1008, § 1. francez și acel italian (art. 1253), de creditorul preferabil din causa privilegiilor sau ipotecelor sale, ci pur și simplu de creditorul ce are preferință^ ori care ar ti această pre- ferință, puțin importă. Această interpretare mai largă fi- ind admisă de unii autori chiar în Francia l), este singură admisibilă în legislația noastră. Astfel, creditorul chirografar, care ar plăti creanța ipotecară a debitorului s6u, sau creditorul ipotecar, care ar plăti pe un alt creditor ipotecar cu rang anterior, sau pe un creditor privilegiat, va fi de drept subrogat în ipo- teca sau privilegiul creditorului desinteresat²). Tot astfel creditorul chirografar, care ar plăti pe un creditor amanetai*, va fi subrogat în drepturile acestui din urmă ³), pentru că amanetul conferă un privilegiu (art. 17 30, 3°), de câte ori lucrul a fost pus și a remas în po- sesiunea creditorului (art. 1688 C. C„ 480 C. corn.) și Comisionarul care ar plăti cheltuelele sau avansuri le făcute de alt comisio- nar, poate să invoace sub- rog. legală. 9 Marcade, IV, 711. Gauthier. Subrog.,222 bis Arntz, III, 190, '9 Subrogația legală n’ar avea însă loc in folosul creditorului care ar ti plătit pe alt creditor, egal în rang cu densul sau venind după densul, pentru că, in asemenea caz, credi- torul plătit n’ar avea preferința pe care o cere art. 1108, § 1. Un creditor ar putea câte o dată, ce e dreptul, să aibă interes a desiuteresa pe un creditor egal sau posterior în rang cu densul, pentru a împedieă urmărirea și contes- tațiile inoportune ce ar putea face acest din urmă, însă acea- stă soluție n’a fost admisă de legiuitor, care voește ca creditorul plătit să aibă preferință, și subrogația fiind o ficțiune, este, după cum am vădut, de drept strict. Cpr. T. Huc, VIII, 67. Arntz, III, 190. Thiry, III, 58, p. 82. Bau- dry, II, 1051. Pand. fr„ I, 4002, 4003. Demolombe, XXVII, 460, 461. Larombiere, III, art. 1251, No. 67. Demante, V, 193 bis II. ’) Această soluție este, în privința amanetului, admisă și în Codul francez. Cpr. Demolombe, XXVII, 467. Laurent, XVIII, 73.—Comisionarul, care a făcut avansuri sau chel- tueli pentru mărfurile expeduite în socoteala comitentului, fiind un mandatar, și ca atare, avend un privilegiu asupra acestor mărfuri, cât timp ele se găsesc în posesiunea sa, pentru plata avansurilor sau cheltuelelor făcute de dînsul și chiar pentru provisiunea ci ’i s’ar datori (art. 387,405, § 2, 412 C. corn.), trebue să decidem că al doile comisio- nar, care ar plăti cheltuelele sau avansurile făcute de cel d’intăi, va putea să invoace subrogația prevedută de art. 1108, § 1. Cpr. Laurent, XVIII, 74. Pand. fr., I, 4015. SUBROGAȚIA LEGALA.-ART. 1108, § 1. 621 dacă contractul este înregistrat (art. 1686 C. C.); adecă are cel puțin dată certă V- Aceiaș soluție este admisibilă de câte ori creditorul plătit avea asupra acelui care a plătit ori ce causă de preferință, ear nu numai un privilegiu sau o ipotecă. Astfel, dacă din doi creditori, unul a primit imobilul Auticreza. debitorului în anticreză, ceea ce la caz de neplată îi dă dreptul de a’l scoate în vendare iar. 1701), este evident că celalalt creditor, desinteresând pe cel d'intăi, va ti sub- rogat în drepturile acestuia, ca și cum ar li plătit o cre- anță ipotecară Un creditor ar putea, în cașurile de mai sus. sâ aibă interes a face plata, fie pentru a înlătura de o cam dată o expropriere inoportună, fie pentru a micșora cheltuelele de urmărire prin împuținarea minierului creditorilor. Origina acestei subrogațiuni se găsește în dreptul ro-Origina snb- man. In adever, în această legislație, creditorul înscris în 4^ rangul întâi avend singur dreptul de a urinări venjarea’UOS, § 1.' imobilului ipotecat, și această vendare putend fi cerută în- tr un moment inoportun, s a conferit celorlalți creditori pos- teriori dreptul de a plăti pe cel d intăi, /us ofyerendi, sau jus bfierendie peruniii', așa in cât creditorul urmăritor era desinteresat, și acel care îl plătise era subrogat în pri- vilegiile și ipotecile acelui plătit: ,Prior quidem creditor conipelli nou potent tibi. qm posteriore loco piqnus accepisti^ debitam ojferre z sed si tu dli id omue quod- debetum soite- ris, pupioris tui eausu finuabitur^ ³i. In legislația actuală însă, ori ce creditor avend drep- tul de a ui mari expropriarea bunurilor debitorului (art. 1718, 1719), ar fi trebuit, în loc de a mărgini subroga- ția la cașul în care creditorul urmăritor este preferat a- 9 Cpr. C. lași, Dreptul din 1882, No. 83. Vedi si suvrâ^p 521, nota 1. ’ ' -) Marcade, IV, 711, p. 563. Aruiz, III, 190.-In codul fr. se dclinitc însă soluției contrară* V^di p. 619, t. și n. 3. ) ^⁰⁽ț’iu pignore habeantur. Vedi și L. 3, C od., 8, 19, De bis qui in j/rionun creditorum locuiți succe- dunt, unde se dice: ^Si poHores creditores pecuma lua di- missi sunt, qmlms obligata fuit poswsio, qitam etnice te dids da id prehnm pemtnrd ud eosdem priori creditori; in ins eorum sweessish, et contra eos pii inferiores illis fuerunt, justa defensivne te tueri potesD 622 ⁽’⁰D’ CIV.-CART. III.—TIT. III,-CAP. VUI.-S-a 1, § 2.-ART. 1108, $]. 1 cehii care plătește, ca ea se fle acordată ori cărui credi- | tor care plătește pe altul, așa cum prevede art. 1788 din Codul Calimach Acest inconvenient devine însă ne- ‘ simțitor din causă că creditorii avend mai tot-deauna in- teres de a fi plătiți, vor consimți subrogația convențională, de câte ori acea legală n’ar putea avea loc ²). Condițiile ce- Plata fiind baza ori cărei subrogați!, singura condiție tenta subrog.ceruta pentru ca subrogația legală să poată avea loc, este legale pre- ca creditorul posterior să ii plătit pe acel anterior, fără ⁿ*ci ⁰ a^ă formalitate ³). După părerea unanimă a autorilor, banii cu care se face plata trebue să aparție creditorului. de. sua pecunia (L. 3, Cod., 8, 19, l)e his qui in priorum crediforum, etc.), însă ei pot să provie din un împrumut⁴). Art. 1788 „Acel ce plătește datoria altuia, dice art. 1788 din Codul C. Caiimacii. Calimach (ar. 1358 C. austriac), intră în dritul creditorului, și are voe să ceară de la datornic întoarcerea datoriei, pe care el a plătit-o in locul aceluia ; deci dar dator este creditorul ce an primit plata datoriei, să trădee plătitoru- lui toate ce are pentru dovada și siguranța datoriei, adecă: sineturi, document uri, amanetări, ipoteci, etc.“ Cpr. Allgem. Ijundrechi fUr die Prenssiscken Stauten, 1, 14, Ș 338, 339, 384. Trebue însă să observăm că, după art. 1721 din Codul Calimach (1361 C. austriac), debitorul poate să opue fide- jusorului astfel subrogat excepțiunile pe care el ar fi pu- tut să le opue însuș creditorului. Cpr. Er. Lehr, Tr. ele- ment. de dr. civ. germanigue, II, No. 1009. a) Cpr. Vigie, II, 1474. Demante, II, 193 bis II. ³) Dacă creditorul anterior refusă plata oferită in condițiile determinate de art. 1108, § 1, creditorul posterior va pu- tea să’l constrângă, pentru că subrogația se îndeplinește in puterea legei, fără consimțământul seu. Prin aplicarea celor expuse mai sus (p. 610, nota 5) in privința subro- gațiunei convenționale, care de asemenea se îndeplinește fără concursul voinței creditorului (art. 1107, § 2), vom decide deci că oferta reală urmată de consemnare va ținea loc de plată în privința creditorului anterior, soluțiune care era admisă și în dreptul roman: „Qui pignus secundo loco accepit, ita jus suum confirmare potest, si priori creditori debi- tam pecuniam solverit; aut citm obtulisset, isque accipere noluisset, eam obsignavit, et deposuit, nec in usus suos convertii. Li. 1, Cod., 8,18, Qui potiores in pigmre habeantur. Cpr. Demolombe, XXVII, 475. Pand. fr., I, 4049. Laurent, XVIII, 80. ⁴) T. Huc, VIII, 67. Pand. fr., I, 4037,4155. Laurent, XVIII, 78. Demolombe, XXVII. 469. Mourlon, Subrog., p. 375. Cpr. SUBROGAȚIA LEGALĂ.—ART. 1108, § 1. I Astfel, banii falimentului nefiind proprietatea masei, I ci a falitului. care, prin efectul sentinței declarative, a per- | dut numai administrațiunea bunurilor sale (art. 713 C. | com.), s’a decis cu drept cuvent că, în caz când sindicul. I representând in aceiaș timp și pe falit și pe creditorii soi. | ar ii plătit în numele masei cu banii falimentului o dato- ( riep rivilegiată. această plată fiind, în realitate, făcută cu banii falitului, masa creditorilor nu se poate pretinde sub- 623 Plat.i făcuta de sindic iu num ide ma- sei, eu banii falimentului. rog'ată legalmente în drepturile creditorului desinteresat H. Dar dacă origina banilor cu care s’a făcut plata este ¹>kțu pCnu- indiferentă, trebue însă, pentru ca subrogația să poată a-le miihi"nd vea loc, ca însuș creditorul posterior să facă plata, lucru posterior, care, de altmintrele, se va constata prin chitanța eliberată * chiuncd ¹ de creditorul anterior. Această chitanță, fie ea chiar au- carecmifta- tentică, va putea fi combătută, și acei interesați vor putea stabili, prin ori ce soiu de mijloace, că plata n a fost fă- cută de acel cuprins într’ensa -). Această plată nu este supusă la nici o formalitate : PLi'p trebui- pentru a produce insa subrogația legala, ea trebue sA fie grai», integrală, adecă să cuprindă atât capitalul cât, și nrocen-Controversa, tele datorite creditorului anterior din causa ureferinței sale, pentru că o plată parțială neputenduse efectua de cât cu consimțcmentnl creditorului (art. 11011, nu poate da loc de cât la o subrogație convențională consimțită de creditor (art. 1107, § lj³). Pentru ca subrogația legală să aibă loc în folosul cre- Cas. fr. și C. Lyon, D. P. 47. 1. 5. D. P. 54. L 409. D. P. 91. 2. 377. Vedi și supra, p. 600, t. și n. 3, nude am ve- dut că origina banilor nn se cercetează nici in cașul sub- rogației convenționale consimțite de creditor. — Nu există deci subrogație legală, dacă plata s’a făcut eu banii debi- torului, pe care acesta, ii lăsase in deposit la creditor. Trib. Dorohoi (Al. Negrescu făcend funcțiunea de președ.) Drep- tul din 1896, No. 59. ') T. Huc, VIII, 67. Pand. fr., T, 4035. JIasse, Dr. eonnu.. IV, 2159. Alauzet, Comu. C. cwm., VI, 2786. Cas. fr. D. P. 75. 1. 353 și Sirey, 75. 1. 341. ²) Cpr. Laurent, XVIII, 81. Demolombe, XXVII, 474. Gau- thier, op. cit., 124. Pand. fr., I. 4042. C. Donai, D. P. 54. 2. 199. ³) T. Huc, VIII, 67. Laurent, XVIII, 79. Pand. fr., T, 4045 urm.—fw/rA Demolombe, XXVII, 473. Vedi și Mourlon, Subrof/., p. 365. ^24 COD. CIV.—CART. 11I-TIT. HI—CAP. VIII.-S-a 1, § 2.-ART. 1108, § 1. ditorului, care plătește pe altul ce’i este preferabil, nu este necesar ca ambii creditori să aibă acelaș debitor, fiind de ajuns ca acelaș lucru să fie gagiul lor comun. Astfel, dacă presupunem că acelaș imobil a fost succesiv ipotecat de a- cei care au fost proprietarii lui, fie care din acești pro- prietari are creditorii săi cătră care este personal obligat ț dar dacă acești creditori nu au un debitor comun, ei au un gagiu comun (eadem res) și aceasta ajunge pentru ca acel dintre ei care ar plăti pe un alt creditor ce'i este preferabil, să aibă drept la beneficiul subrogației legale, pen- tru că motivul care a făcut să se stabilească această sub- rogație există și în acest caz Cașul in eare Până acum ne am ocupat de cașul cel mai ordinar, și creiiiturui_ₐₙᵤₘₑ acel în care creditorul preferabil nu posedă de a fiplătitesteCât o singură creanță. Ce trebue să decidem in cașul când titularul mai cᵣₑAltoi ul care urinează a fi plătit pentru a se dobendi anț.c. subrogația legală, este titularul mai multor creanțe deo- sebite? O altă chestie, nu mai puțin complicată și controver- Cami] în care ₛₐₜă ₑstₑ acea de a se ști cum trebue să se exercite sub- mai multe ' . ; . imobile sunti'ogația in caz când mai multe imobile sunt afectate de o “Poteci⁶ ipotecă generală și de o ipotecă specială în folosul mai generală ?i multor creditori. Această chestiune va ii studiată la locul . De aceea, subrogația legalii nu aparține aceluia din moștenitorii universali sau cu titlu universal, care a plătit o datorie chirografară a moștenirei. peste partea sa con- tributorie. fie în urma împărțelei, fie în timpul indivisiu- nei, pentru că datoriile moștenirei se împart între toți moștenitorii, așa că fie care din ei nu le plătește de cât în proporțiune cu partea sa ereditară (art. 777, lOCp) ²). epitropnlui, care ar plăti o datorie a minornlni, etc. Cpr. Demoîombe, XXVII, 585. Paiul, fr., I, 4289. Larombiere, TIT, art. 1251, No. 59.—Soluția ar fi insă alta dacă, prin excepție, mandatarul ar fi fost însărcinat a plăti cu banii sei datoria mandantelni. In asemenea caz, se va aplica de- cisia pe care IJlpian o aplica mandatului, în dreptul roman. (L. 28 Dig., 17, 1, Mandati ret contra). l’pr. Demoîombe, XXVII, 586. Pand. fr., I, 4290.—In ori ce caz, bărbatul, epitropui și ori ce administrator in genere, ar putea să. ob- ție subrogația convențională (art. 1107, § 1). Larombiere, loco capra cit. ’) Pand. fr., I, 4249. Duranton, XII, 176. Laurent, XVIII, 101. Demoîombe, XXVII, 580. Larombiere, III, art. 1251, No. 61. Mourlon, p. 461. Gauthier, Idem, 312. Au- bry et Kau, IV, § 321, p. 184. Boissonade, op. cit., II, 533, p. 590. Masse-Verge. 111, § 563, p. 436, n. 17. T. Hucj VIII, 75. Thiry, III. 58, p. 83. ■) Demoîombe, XXVII, 581, 582. Pand. fr., I, 4252 urm. Lau- rent, XVIII, 101. Larombiere, III, art. 1251, No. 60. Au- bry et Kau, IV, § 637, p. 685, t. și n. 14. Duranton, VII, 450 și XII, 175. Mourlon, Subrog., p. 472. Gauthier, Idem, 372. T. Huc, VIII, 75.—Vedi insă Toullier D., IV, partea I, 151, cure conferă pe nedrept subrogația legală moște- nitorului, care ar fi plătit în timpul indivisiunei o datorie comună, fie chiar chirografară. 638 C. CIV.-CART. III.—TIT.III.—CAP. VIII.-S-a, 1, § 2.—ART. 1053,1108, §3. Din împrejurarea că subrogația legală, prevăzută de art. 1108 § 3, nu are loc de cât în folosul aceluia care plătește o datorie la plata căreia el era obligat cu alții sau pentru alții, mai resultă încă că asemenea subrogație nu se îndeplinește de câte ori acel care desinteresează pe creditor, plătește o datorie exclusiv personală : puțin im- poartă ea doi sau mai mulți debitori să fl fost din capul locului obligați cătră creditor, dacă acel care plătește da- toria a luat-o toată asupra lui, devenind ast-fel singur de- bitor față cu coobligațiî sei *). Art. 1488. Subrogația legală nu are de asemenea loc în folosul sub-antreprenorului unor lucrări de construcție, care ar ii plătit pe lucrătorii întrebuințați la această lucrare, in cât privește acțiunea pe care acești din urmă ar ii putut s’o exercite contra antreprenorului principal, pentru neplata salariilor lor, în baza art. 1488 C. C., pentru că sub-an- treprenorul, care întrebuințează lucrători, fiind singur obli- gat la plata salariilor lor, plătește, în asemenea caz, o da- torie personală -). Cât pentru efectele produse de această subrogație, ele sunt acele a ori cărei subrogați! în genere, pe care le vom determina mai la vale. (Vedi înfra, p. 646 urm.). Art. 1053. Treime însă să reamintim aci disposiția art. 1053, după care codebitorul solidar, care a plătit datoria întreagă, nu poate repeta de la ceialalți decât numai de la fiecare partea sa. Dacă unul din codebitori este insolvabil, atunci perderea causată de insolvabilitatea acestuia, se împarte cu analogie între ceialalți codebitori solvabili și între acela care a făcut plata. Codebitorul care a plătit datoria nu se va putea pre- vala de subrogația legală de cât pentru recursul său divi- sat contra fie-căruia din codebitori! sei. Astfel, dacă da- toria este de 6000 lei, fiind trei codebitori solidari cu in- terese egale, acela care ar fi plătit datoria întreagă va a- vea recurs pentru 2000 lei contra fiecăruia din ceialalți doi debitori, și pentru 3060 lei. dacă unul din ei este cu de- ') Cas. fr. și C. Paris. D. P. 91. 1. 482. Pand. Period, 90. 1. 357. D. P. 99. 1. 33. Pand. fr., 1, 4217. j T. Huc, VIII, 75, p. 104, .105. Demolombe, XXVII, 584. Laurent, XVIII, 102. Aubry et Rau, VI, § 321, p, 184. Pand. fr., 1, 4287. Cas. fr. D. P. 66. 1. 57. f SUBROGAȚIA LEGALĂ.-ART. 778, 1108. §3. 639 sevîrșire insolvabil. Subrogația legală va avea de efect, în specie, în cazul când creditorul ar avea o ipotecă asupra imobilelor celorlalți doi debitori, ca acela care a făcut plata să o poată exercita până la concurența recursului seu contra, fie-căruia din eiD. Aici se presintă însă o chestiune gravă, și anume a- cea de a se ști dacă codebi torul unei datorii solidare, care ar ti plătit-o în întregimea ei, n'ar putea, cu toată dispo- siția art. 1053. și în baza subrogației convenționale con- simțite de creditor (art. 1107. § 1\ să urmărească soli- dar pe ceialalți codebitori, deducem! numai partea sa din datorie și din insolvabilități. Cu toată controversa care exista, în aceasta privință, în dreptul vechili francez și care există și astăzi, se decide în genere câ codebitorul solidar, care a plătit toată datoria, nu poate să'și exercite recursul contra codebitorilor soi decât până la concurența părței ce fie care are în datorie, chiar dacă el a fost sid>- rwpit prin conreuț iutie ni drepturile ereditarilor. In adever, între codebitori! solidari existând un fel de societate din care resulta pentg^fie care o^obligație mutuală de garan- ție, care se opune, din partea unuia din ei, la ori ce ac- țiune de natură a dauna pe ceialalți, această considerație face ca subrogația convențională, dobândită de la creditor, să nu poată produce mai multe efecte de cât subrogația legală. Apoi, art. 7 78 vine tot în favoarea acestui sistem, căci textul mai sus citat oprește pe moștenitorul care, din causa ipotecei, ar ti plătit din datoria comună mai mult de cât partea sa, de a exercita contra comoștenitorilor sei un recurs superior părței lor personale, chiar când romoșteni- torni care ar fi. plătit datoria ar ți fost subrogai în dreptu- rile creditor ului ³i. D Vedi si/pră, p. 205, t, și u. 1. Cpr. Pand. fr., 1, 4319. -) Vedi autorii vechi citați într’un sens și in altul in Pand. fr., I, 4320. Cpr. Pothier, II, 281. Cpr. Demolombe. XXVII, 609, 610. Larombiere, II, art, 1214, No. 1 și III, art. 1251, No. 48. Troplong. Cn>ii- nieiă, 433 urm. Mourlon, Șutirăți., p. 47. Gauthier, Idem. 50.5 urm. liodiere, AAA/mG, 133. Aubry et Pan, IV, § 298 fer, p. 32 și $ 321., p. .188, t. și nota 82. Duranton, XI, 244 și XII, 167. MassC-A erge, III, § 528, p. 360, n. 16. Marcade, IA', 624. T. Huc, VII, 333 și VIII, 75. Pand, fr.. Art. 77s. 640 O. C.—CART. III.—TIT. III.—CAP. VIII.-S-a 1, § 2.—ART. 1108, § 3,1G70. Art. 1674. Aceiaș soluție este admisă de lege și în privința co- fidejusorilor. In adever, art. 1674 prevede că, de câte ori mai multe persoane au garantat pentru unul și aceiaș de- bitor și pentru una și aceiaș datorie, cofidejusorul care a plătit datoria, are regres contra celorlalți cofidejusori nu- mai pentru porțiunea ce privește pe fie-care. Cofidejusorul care a plătit datoria întreagă, neavend, ca și codebitorul solidar, de cât un recurs divisat, fără a se distinge între subrogația legală și acea convențională, nu va putea deci să acționeze pe ceialalți cofidejusori pentru întreaga dato- rie, deducenduse partea sa contributivă din datorie și din insolvabilitate, ci numai pentru partea ce fie care este la urma urmei obligat a plăti, și aceasta chiar când el ar fi dobendit de la creditor subrogația convențională, ceea ce este just și echitabil, pentru că toți acei care au garan- tat o datorie străină se găsesc în aceiaș situație '). Art. 1670, In cât privește însă recursul fidejusorului contra co- debitorilor solidari, legiuitorul a edictat o disposiție specia- ală. In adever, dacă art. 1670 pune în principiu că fide- jusorul care a plătit datoria, intră în drepturile ce avea creditorul contra debitorului ²), art. 1671 adaugă că, de câte ori sunt mai mulți debitori principali solidari pentru una și aceiaș datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toți, are regres în contra fie căruia din ei pentru repetițiu- nea suinei totale ce a plătit. Fidejusorul neputend, în a- dever, fi considerat ca asociat al debitorilor solidari, tre- 1, 4322 urm. Demante, V, 148 bis I și II. Duvergier a- supra lui Toullier, IV, partea I, p. 157, nota 1.—Contra. Toullier, loco cit., No. 163, p. 148 urm. Vedi supră, p. 205 și t. III, p. 558. Demolombe, XXVII, 616. Pand. fr., I, 4330. Ponsot, Caii- tionnement, 290. Guillouard, Cautionimncnt, 213. Baudry et Wabl, Cautionnement, 1132. Thiry, IV, 263. Troplong, Idem, 432 urm. Larombiere, 111, art. 1251, No. 54. (laulbier, Subrog., 424. P. Pont, Petits contrate, lî, 324. Aubry et Rau, IV, §' 428, p. 692. ■ Contra. Laurent, XXVIII, 267. T. Huc, XII, 235. Arntz, IV, 1531. -) Spre a se putea opera subrogațiunea, trebue ca fidejusorul să fi plătit creanța garantată, simpla urmărire începută de creditor în contra lui dându’i numai dreptul de a acționa pe debitorul garantat, conform art. 1673. Cas. rom. Bulet. S-a I, anul 1872, p. 12. SUBROGAȚIA LEGALĂ. ART. 11W, g4. 641 bue să aibă recurs contra fie căruia din ei pentru totali- tatea sumei plătite. Această regulă este eu totul deosebită de acea pusă de art. 1053, pentru că și situațiunea este cu totul alta. Neexistând, în adevăr, în sarcina fidejusorului nici o obligație de garanție, este natural ca subrogația să’i transmită, în plenitudinea lor, toate drepturile pe care creditorul le a- vea contra debitorului Pentru aceasta trebue însă ca fidejusorul să fi garan- tat pe toii debitorii principali solidari, căci dacă el n’a ga- rantat de cât numai pe unul dintr'cnșii, el este subrogat pentru tot contra acestui din urmă, însă nu arc recurs con- tra celorlalți de cât în măsura recursului care aparține codebitornlui garantat iargum. u contrarii) din art. 167 1) 4° Al patrulua caz de subroțudie legală iort. 1108, țț 4 șz ultim). In fine, § ultim al art. 1108 acordă subrogația le- gală moștenitorului beneficiar, care plătește din banii sei datoriile moșteuirei LVii' Lichidarea unei moșteniri beneficiare fiind cu atât mai Motivele a- complicată și mai costisitoare cu cât numeral creditorilor este 'n^atiurd' ') Cpr. Pand. fr., 1, 4327, T. Huc, VIII, 75. Paul Pont, op. 11, 269 unu. 0 Aubry et Hau, IV, § 427, p. 687, t, și n. 4. P. Pont, II, 278. Troplong, (\udloiiwun-id, 379. Ponsot, /dem, 261. Giiillouard, Idem, 193, 248. Mourlom Subrog,, p. 108 urm. Thiry, IV, 260, in ține. Laurent, XXVIII, 249. T. Huc, XII, 224. Arntz, IV, 1524. Bamlrv et Wahl, ('autionnement, 1123. Col ine. t de Sauterre, VIII, 263 bis. C. Amiens (decisie casată). D, P. 95. 2. 271. Cas fr. Sirey, 55, 1. 17 și D. P. 54. 1. 293. Durauton, XII, 170 și XVIII, 355 urm. Lyon-Caen, nota in Sirey, 97. 1. 5 urm. -CWrâ. Demolombe, XXVII, 614. Gauthier, Subrog., 433 urm. Marcade, IV, 717 urm. Larom- bicre, III, art. 1251, No. 50. Cas. fr. 1). P. 61. 1. 361. D. P. 87. 1. 271. 1). P. 96. 1. 455 și Sirey, 97. 1. 5. Vedi a- supra acestei controverse, F. Herman, IV, art. 2030, No, 1 urm. Pand. fr., oblig., I, 4328 urm. și t. 15, v° O'udion- (.'aiifioHHetiu’id, No. 700 urm. ⁸) Curtea de casație, din Francia a decis că subrogația legală conferită de art. 1108, § 4 nu poate să aibă loc de cât in privința plăței pe care moștenitorul beneficiar ar fi făcut-o 41 642 COD. C1V.-CART. III.-TIT. IIL—CAPIT. VIIL-S-a 1, §2.—ART. 1108, §4. mai mare, legiuitorul a dat o siguranță moștenitorului pentru a’l încuraja a procura fondurile care vor face lichidarea mai lesnicioasă și mai puțin costisitoare. Grație acestei subro- gațiuni, moștenitorul beneficiar, care nu cunoaște încă ac- tivul moștenire!, va plăti din banii săi pe creditorii învestiți cu siguranțe suficiente, fiind sigur de a reintra în fon- durile debursate, în cașul eventual când pasivul moșteni- re! ar fi mai mare de cât activul. Origina sub- Această subrogație își are origina sa în vechiul dutc ^art. drept francez, nici o urmă neexistând în această privință '1108, § 1. în dreptul roman G. Numai moștenitorul beneficiar, adecă care a îndepli- nit formalitățile prescrise de art. 704. urm., se bucură de această subrogație. Ea nu este deci conferită moștenitoru- lui pur și simplu -), nici curatorului unei moșteniri va- cante³), care, de altmintrelea, nici nu au interes a plăti din banii lor datoriile moștenirei, interesul acestui din urmă fiind diu banii soi in mod regulat, conformânduse prescripțiilor art. 719, așa că, în caz când unii din creditori s’ar opune la plată, moștenitorul beneficiar n’ar putea dobendi subro- gația legală de cât plătind după ordinea și chipul regulat de judecător. D. P. 92. 1. 481. Exactitatea acestei sohi- țiuni este însă contestată : 1" pentru că art. 1108, § 4 nu prescrie ca moștenitorul beneficiar să facă o plată regu- lată ; și 2° pentru că plata efectuată în contra disposițiilor art. 719, nu aduce nici o pagubă celorlalți creditori, întru cât ea nu conferă moștenitorului beneficiar de cât dreptu- rile care aparțineau creditorului desinteresat. Vedi Baudry, II, 1054. ’) Vedi Demolombe (XXVII, 621), care citează pe Lebrun, Renusson, Bretonnier și pe alți autori. Cpr. G. Giorgi, VII, 238. Troplong, Hgpoth., I, 361. Pand. fr., I, 4334. ' ²) Cpr. Giorgio Giorgi, VII, 239. ⁸) Bandry, II, 1054. G. Giorgi, VII, 239. T. Huc, VIII, 76. Demolombe, XXVII, 624. Laurent, XVIII, 107. Mourlon, Subrog., p. 476. Pand. fr., I, 4337. Bernard, Cours somm., de dr. cw., II, 743. Gauthier, op. cit., 550. Larombiere, III, art. 1251, No. 79. Aubry et Rau, IV, § 321, p. 184, nota 65. — Contră. Toullier D. IV, partea I, 155 (Duvergier, loco cit., nota a, nu împărtășește însă această părere). Rolland de Villargues, Repert. du notariat, v° Subrog ation, 55. Pă- rerea acestor din urmă autori este însă inadmisibilă, pen- tru că textul nu vorbește de cât de moștenitorul benefi- ciar, și subrogația fiind o excepție, este de drept strict. SUBROGAȚIA LEGALĂ. -ART. UCIS, § 4. 613 din contra de a prelungi lichidarea, intru cât el este un administrator salariat Acei trimeși în posesiunea provisorie sau definitivă a Tnmeșh in bunurilor unui absent, au însă drept la subrogația legalii prevedută da art. 110^. § 4, pentru ca tnmetcrea in po-unui absent, sesiune este o adevărata moștenire provisorie ²). Aceiaș soluțiune este admisibilă atât în privința moș- Moștenitor tenitoruku aparent, care, față de cei de al treilea, re- ;|i>urrnt. presintă pe defunct ³), cât și în privința tuturor acelora care au un drept de moștenire supus resoluțiunoi, fie că ei sunt învestiți de acest drept in virtutea unei vocațiuni personale, lie în virtutea unei cesiuni⁴). Pentru ca subrogația legală, prevădută de art. 1108 § 4, să poată avea loc, trebuc ca moștenitorul beneficiar să plătească din banii sei proprii, fie chiar și împrumu- tați ⁵î. datoriile moștenire!; de unde resultă că nu poate să fie vorba de subrogație, de câte ori plata a fost făcută cu banii moștenirei, pentru că, în asemenea caz. moșteni- torul plătind ceea ce datorește. activul moștenire! aparține creditorilor si este gaiul lor c). ’ .l5C J .ii l cutia, ..nivcrsi .Um „ Plin datora se înțelege aici, lato seasa. ca și in art. j e"‘ 713. nu numai datoriile propriu disc, contractate de defunct, *' ¹ dar încă și sarcinele moștenirei, care mau luat naștere de cât în urma morței sale, quw ab hvreda c^rperant precum sunt chcltuelele de iumormentare și celelalte cheltueli ne- apărate pentru conservarea si lichidarea drepturilor res- J) Vedi t. 111, p. 424, nota 2.- In cât privește puterile cura- torului unei moșteniri vacante, vedi *upru, p. 467. nota 2. Vedi si t. 111, p. 423 urm. ?) Larombiere, ITT, art, 1251, No. 80. Pand. fr., 1, 4339. a) T. Huc, VIII, 76, iu Jitie. Pand, fr., I, 4340. Larombiere, III, art. 1251, No. 81. ⁴) T. .Huc, loco cit. Larombiere, loco cit., 82. Pand. fr., I, 4341. Cpr. Bretonnier, Subrorp, t. II, p. 282. r') Moștenitorul care se impruiuntă cu o sumă de bani spre a plati o datorie a moștenirei, nn poate să subroage pe imprumută- tor in drepturile creditorului dezinteresat, contra comoște- nitorilor sei, de câte ori el este singur însărcinat, prin îm- părțeală, cu plata integrală a acestei datorii, Trib. Grenoble, 4 aug. 1884, sentință citată în Pand. tr., I, 4352. *) Pand. fr., 1, 4342. Laurent, XVIII, 108. Demolombe, XXVII, 625. G. Giorgi, VII, 241. j L. 40, Dig., 44, 7, De oblijatiotii/ti^ et actionibu^. 644 COD. CIV.—CART. III..—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a 1, § 2.-ART. 1108, § 4 . pective ale coinoștenitorilor (art. 708, 723, 919), legatele (art. 902) 9, drepturile de mutațiune prevâdnte de legea timbrului²), etc. Efectele sub- Subrogația legală, prevedută de art. 1108, § 4, trans- de mite; ca ori ce subrogație, moștenitorului beneficiar drep- art. ii08,§iturile și acțiunile creditorilor sau legatarilor pe care el ’i a plătit din banii sei. Această subrogație nu va fi însă admisă în folosul lui de cât în limitele conferite de lege; de unde resultă că moștenitorul, care ar fi plătit o datorie chirografară peste limita dreptului seu de moștenire, nu va fi subrogat în drepturile creditorului, in lipsa stipulaținnei unei subroga- țiuni convenționale, de cât pentru partea pe care el era obligat a o plăti. In adevăr, art. 1108, § 4 conferind moștenitorului beneficiar subrogația legală pentru datoriile pe care el le a plătit din banii sei, presupune că el putea fi constrâns la plata acestor datorii asupra bunurilor primite din moș- tenire. Ori, acceptațiunea beneficiară nu împedică divisiu- nea datoriilor între co moștenitori, și moștenitorul benefi- ciar nu este obligat a plăti de cât partea lui din datorii, afară de cașul în care, prin efectul acțiunei ipotecare sau a indivisibilităței obligațiunei, el ar fi fost constrâns a plăti întreaga obligație, în care caz numai el va fi, ca moș- tenitor beneficiar, subrogat de drept pentru tot ce a plă- tit, chiar peste partea sa de moștenire. Așa dar, de câte ori moștenitorul beneficiar a plătit datoriile moștenirei peste partea sa ereditară, el nu va fi subrogat de drept pentru tot ce a plătit de cât în caz când datoria era ipotecară sau indivisibilă. In asemenea cașuri, moștenitorul putând fi constrâns a plăti întreaga datorie asupra bunurilor ce el deține ca moștenitor, este just ca el să poată invoca subrogația legală prevedută de art. ‘) ^Hereditariaruin actionum loco habmtur et legata, quamvix ab herede ceeperint*. L. 40, Dig., loco cit. Cpr. Pand. fr., I, 4344. Demoîombe, XXVII, 626. G. Giorgi, VII, 241. Lau- rent, XVIII, 108. T. Huc, VIII. 76. Larombiere, III, art. 1251, No. 72. Aubry et Hau, IV, § 321, p. 185, nota 66, Duranton, XII, 177. Gauthier, Subrog., 548. Vedi și t. III, a lucr. noastre, p. 547. ²) Pand. fr., I, 4345 și autorii citați în nota precedentă. SUBROGAȚIA LEGALĂ—ART. 298, 323, 462 Cod. Corn. 645 1108 § 4, sau Șț 2. In celelalte cașuri, el nu va fi subro- gat tic drept de cât pentru partea pe care el era obligat a o plăti, căci, în privința celeilalte părți, care nu era în .sarcina lui, el n'a plătit-o ca moștenitor beneficiar, ci ca un simplu terțiu, care plătește pentru altul. El nu va pu- tea deci, în asemenea caz, să invoace, pentru această din urmă parte, care ntvl privea, subrogația legală, ci numai subrogația convențională, pe care el este liber de a o stipula ¹). Alte specii de subrogație legală neprevăzute de Codul civil. Osebit de cele patru cașuri de subrogație, pe care le am examinat mai sus și care, ca ori ce excepțiuni, sunt de strictă interpretare ( vedi snprd, p. 617), Codul comercial mai prevede și altele. 1° Astfel, art. 298 din Codul comercial prevede că Art. 2%c. dătătorul avalului, care plătește cambia sosită la. scadență, ¹ este subrogat în drepturile ce are posesorul în contra per- soanei pentru care s’a dat avalul și în contra obligațiilor anterioare -) : 2° Art. 323 din aceiaș Cod prevede că acela care Art. 323 u. plătește o cambie prin intervențiune, este subrogat în toate Ct,ⁿⁱ’ drepturile posesorului, în limitele arătate în art. următor (324) ³) : 3° Art. 462 din Codul comercial prevede că asigu- Art.462 O. rătorul, care a plătit despăgubirea pentru stricăciunea sau co’¹¹ perderea lucrurilor asigurate, este subrogat, față cu cei de al treilea, în drepturile ce, din causa daunei, nasc pen- tru asigurat. Asiguratul este responsabil de ori ce act care ar vătăma asemenea drepturi. (Cpr. și art. 464, țț 2 din aceiaș Cod). Această subrogație, aplicabilă și la asigurările contra ') Cpr. Laurent, XVIII, 108. Demolombe, XXVII, 628. Du- ranton, XII, 179. Larombiere, III, art, 1251, No. 73. Pand. ir., I. 4347 urm. Giorgio Giorgi, VII, 241. Cpr. C. Orleans, D. P.' 95. 2. 184. -) Vedi asupra acestui text, David Supino, II CW. di coiumer- cio itaJicmo cont menta to, TIT, p. 153, Xo. 235. E. Vidări, Cor- so dl diritto conimecciale, VII, p. 532, n. 2 (ed. a IV-a). ³) Vecii asupra acestui text, David Supino, op. ed., III, p. 217 urm.. No. 353 urm. Vidări, op. cit., VII. p. 619, No. 6986. 646 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. IIL-CAP. VIII.—S-a 1,§ 2. ART. 1109. riscurilor navigațiunei (art. 616 Cod. com.), nefiind însă de ordine publică, ea poate fi modificată sau suspendată prin convenția contrară a părților *)• In baza acestui text, trebue să admitem, contrar celor admise de doctrina și jurisprudența franceză ²), câ compa- nia de asigurare, care plătește asiguratului valoarea imo- bilului incendiat, este subrogată de drept în acțiunea ce proprietarul edificiului are în contra locatarului. în baza art. 1435 C. C. ³). Art. 680 0. In tine, art. 680 din Codul comercial prevede că, dacă eoni, creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai mul- tor obiecte, este primat asupra prețului acestor obiecte de un creditor al cărui privilegiu se întinde și asupra altor obiecte, cel d'intăi este subrogat îu privilegiul aparținem! ultimului creditor. Aceiaș drept îl au asemenea și ceialalți creditori privilegiați, care sufer o perdere în urma sus ară- tatei subrogațiuni ⁴). Despre efectele subrogațiunei. Art. 1109.—Subrogațiuneaistabilită prin art. precedente, se operă atât în contra fidejusornlui cât și în contra debitorului. Ea mi poate desființa dreptul creditorului, când plata i s’a făcut numai pentru parte din datorie; îu acest caz, el poate exercita, pentru ce are a mai lua, aceleași drepturi ce exercită și subro- gatul, pentru partea plătită celui cui a făcut o plată parțială °). Deoseb. de la C. fr. ]) Cas. rom. Dreptul No. 11 din 1898, și nota D-lui Degre. Curierul judiciar, No. 9 din 1898. Cpr. Cesare Vivante, II Cod. di eomm. ital. commmtato, V, art. 438, No. 304. Vidări, op. cit., V, 4600 urm. Vetți și supră, p. 617, nota 1. ²) Cpr. Demolombe, XXVII, 595 urm. Pand. fr. t. X, Assu- rance contre Ciuceudie, 1607. urm. Duranton, XII, 181. Du- vergier, Louage, I, 418. Laurent, XVIII, 103, 104. Fuzier- Herman, IV, art. 1733, No. 106 urm. Repert. Dalloz, Sup- plem., Oblig., 818. Cas. fr. D. P. 78. 1. 345. Toate aceste autorități, afară de Demolombe, se pronunță în contra sub- rogaținnei legale. Nimic nu împedică însă pe asigurător, în specie, compania de asigurare, de a stipula subrogația convențională. Cpr. Pand. fr., I, Repert., v° cit., 1616 urm. și autoritățile citate acolo. s) Cpr. Giorgio Giorgi, Teoria delte obbliga^ioni net diritfo mo- derno italiano, VII, 242. ⁴) Ve^i asupra acestui text, Prospero Ascoli, 11 Cod. di eomm, ital. commentato, VI, p. 749. Este de observat că textul nostru se deosebește de acel 647 EFECTELE SUBROG ATLEI. -ART. 11(M). (Art. 1106—1108, 16o2 urm. C. C. Art. 1252 0. fr. modificat in partea finală). Subrogația. fie ea legală, fie. convențională, produce în genere aceleași efecte. Aceste efecte fiind arătate în art. 1109 într’un mod incomplect, vom căuta a suplini lacunele legei și a le expune într’un mod mai sistematic. Subrogația, fie ea legală, fie convențională, dacă aceas- tă din urmă n'a fost restrensă numai la unele drepturi și acțiuni ’), pune pe subrogat în locul creditorului, în pri- vința asigurărilor care garantau creanța, și aceste garan- ții trec toate la subrogat. Astfel, dacă creditorul plătit avea un privilegiu sau o ipotecă, creanța pe care o va avea subrogatul va ti ga- rantată prin acelas privilegiu sau prin aceiaș ipotecă ^art. 1107, § 1). Dacă creanța plătită cu subrogație era garantată de unul sau mai mulți fidejusori, subrogatul va putea să ur- mărească pe acești fidejusori (art. 1109, ah Cit alte cuvinte, creanța trece la subrogat așa cum ea aparținea creditorului plătit, cu toate asigurările care o garantau, privilegii, ipoteci, amanet, fidejusiune, etc.-). Legea vor- francez, căci, pe când, după acest din urmă Cod (art. 1252), snbrogantul primează, pentru ceea ce are a mai lua, pe sub- rogat, după textul nostru, ambii sunt din contra, puși pe aceiaș treaptă, venind fie care in concurență după creanța lor respectivă (art. 1109), ceea ce apropie subrogația de cesiunea de creanță. Vedi Anpră, p. 596. n. 2 și i/ifrȘt, p. 650 urm. ’) Cpr. Aubry et Bau, IV, § 321, p. 187. fi’, Herman. 111. art. 1249, No. 46. Vedi și .wpi), p. 601. j Prin efectul ficțiunei, care servește de bază subrogațiunei convenționale sau legale, dice Curtea de casație din Frau- da, creanța plătită e presupusă a subsista. cu toate drep- turile ce’i sunt inerente, pentru a asigura celui de al treile subrogat eficacitatea recursului seu, care trebue. să’l facă să reintre în fondurile debursate. Cas. fr. D. P. 61. 153. Sirey, 61. 1. 590. Sirev, 99. 1.519. C. Caen. Paiul. Periwl. 90. 2. 201. C. Orleans. D. P. 93. 2. 33. Cpr. T. Huc, VIII, 77. Demolombe, XXVII, 636. Laurent, XVIII, 109, 115, Pand. fr., I, 4355. G. Giorgi, VII, 245. Marcade, IV, 712. Tliiry, 111, 59. Vigie, II, 1484, și toți autorii. Subrogația legală sau convențională transmițând sub- Exercitarea regatului nu numai privilegiile, ipotecile, fidejusiunea și în:ⁱ(Ț pauiiane, genere toate asigurările care garantau creanța, dar și drep- turile sau acțiunile caro aparțineau subrogantului, sau a că- \nlni. 648 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.-CAP. VIII. —S-a 1, § 2.—ART. 1109. bește, ce e dreptul, numai de cauțiune sau fidejusiune, în- să aceasta nu pentru .a exclude .pe celelalte garanții, ci pentru a curma controversa de altă dată, căci, după unele parlamente, subrogația stingea obligația fidejusorilor ’). Legiuitorul nu vorbește, de asemenea, în art. 1109, de terții detentori a imobilului ipotecat pentru siguranța da- toriei, însă cu toate acestea, nu mai încape îndoeală că «abrogatul va putea să exercite drepturile pe care credi- torul le avea nu numai in contra debitorului, dar și în contra terțiilor detentori ai imobilului ipotecat, posiția a- cestor terții fiind mai puțin favorabilă de cât acea a fide- jusorilor ²). Exercițiul ac- țiunei resolu- torie p. ne- plata prețu- lui. Contro- versă. ror causă avea ființă in folosul lui în momentul îndepli- nire) subrogației (Cas. fr. Pand. Period. 1899. 1.491. D. P. 99. 1. 345), se înțelege că terțiul care face o plată cu sub- rogație va putea să exercite acțiunea pauliană care apar- ținea creditorului primitiv. Cas. fr. D. P. 95. 1. 486. Pand’ Period. 96. 1. 22 si Dreptul No. 22 din 1896. Sirey, 1899. 1. 491. Vedi și t. V a lucr. noastre, p. 240.—Judecătoriile de ocoale sunt competente de a judeca acțiunea pauliană, atunci când valoarea litigiului nu trece peste 1500 lei. Cas. rom. (7 fevr. 1900). Curierul judiciar, No. 20 din 1900. El va putea de asemenea să exercite acțiunea resoluto- rie, care aparținea vendetorului contra cumpărătorului pen- tru neplata prețului (art. 1020, 1365 urm.). C-Caen, Pand. Period. 90.2.201. Cas.fr. Sirey, 95.1.321 și Pand. Period. 95. 1. 264. C. Grenoble, O. P. 58. 2. 177. Iii acelaș sens: Demoîombe, XXVII, 641. Laurent, XVIII, 111. Paud. fr., I, 4368. Mourlon, Subrog., p. 37 și 157. Gauthier, Idem, 107. T. Huc, VIII, 77. Aubry et Hau, IV, § 321, p. 186, t. și nota 75. Larombiere, III, art. 1252, No. 13. Masse- Verge, III, § 563, p. 436, nota 21.— Contra. Coin-Delisle, Perne critique, amil 1854, t. IV, p. 317. J) Cpr. Marcade, VI, 712. Arntz, III, 194. Demoîombe, XXVII, 637. T. Huc, VIII, 77. Pand. fr., I, 4357 urm. Baudry, II, 1043, p. 751. ²) T. Huc, VIII, 77. Laurent, XVIII, 110. Demoîombe, XXVII, 639. Demante, V, 197 bis II și III. Thiry, III, 59. Vigie, II, 1484. Mourlon, Subrog., p. 53 urm. Gauthier, Idem, 63. Pand. fr., I, 4364. Cpr. Cas. fr. D. P. 54. 1. 409. D. P. 47. 1. 6. Această soluție era admisă și de Pothier (I, Intro- duc. a la coutume d’OrUaus, p. 666, No. 80, in fine). Art. 1212 din Codul spaniol este formal in această privință. Cpr. art. 1255 din Ante-proiectul de revisuire a lui Laurent — Vedi însă Toullier D., IV, partea I, 136. Favard, Repert. Subrog., § 2, No. 5. Bugnet asupra lui Pothier, I, p. 666, nota 2 și II, p. 299, nota 1. EFECTELE SUB BOGĂȚIEI.—ART. HOit 649 Trebue să decidem chiar că fidejusoriil care, cu bună samă, a avut în vedere bunurile afectate de debitor la plata creanței, va putea, în virtutea subrogațiunei, să exer- cite contra terțiulni detentor ipoteca creditorului desinte- resat, pe când terțiul detentor nu va putea să se preva- leze de subrogație contra fi dej ușorului D. (Cpr. art. 1256 din Ante-proiectul de revisuire a lui Laurent). Dar dacă toate siguranțele, pe care le avea creditorul plătit, trec asupra subrogatului, această trecere mare loc de cât in limitele în care creanța lui își are ființă. Ast- fel, dacă creanța subrogatului este mai mică de cât. acea a creditorului primitiv, garanțiile accesorii a acestei cre- anțe nu pot să aibă o întindere mai mare de cât. însuș creanța sa. Presupunend deci că creditorul a consimțit la subrogație pentru o sumă mai mică de cât creanța sa. așa în cât subrogatul nu este de cât creditorul acestei su- me, este evident că numai pentru această sumă el va a- vea ipoteca sau celelalte garanții transmise prin subroga- ție. Tot astfel, dacă presupunem că, din trei debitori so- lidari, care existau din capul locului, unul diti ei este su- brogat creditorului, este evident că acest subrogat își va exercita acțiunea sa numai contra doue persoane, de și cre- ditorul primitiv își-o exercita contra trei. Creanța subro- gatului primește deci garanțiile de care se bucura credi- torul primitiv, însă numai în limitele în care ea există -j. In resumat, subrogatul fiind, cu restricția de mai sus. pus cu totul în locul creditorului plătit, va putea să exer- cite recursul seu contra tuturor acelora pe care însuș cre- ditorul ar fi putut să’i urmărească. Astfel, el va putea să urmărească : i) Cpr. Pothier, II, 557. T. Huc, loco rHpni cit. Demolombe, XXVII, 651. Demante, V, 197 bis X. Aubry et Hau, IV, țț 321, p. 188, 189. Laurent, XVI II, 123. Larombiere, III, art. 1252, No. 19. Pand. fr,, 1, 4406. Bugnet asupra lui Pothier, TI, p. 222, nota 3. -Vedi însă Mourlon, SWnw/., p. 99 urm. Troplong, Cttutioniiement, 429 și Priiil. et hypoth.. III, 800 bis. După acest, din nrmă autor, terțiul detentor ar li subrogat contra iidejusorului, fără ca acesta să fie subrogat contra terțiilor. ²) Mareade, IV, 712, 717. Baudry,II, 1043^2°, p. 750 și 1055, p. 760. Aubry et Hau. IV, § 312, p. 18/. VcgH și p. 593, 3 A 050 C⁰D- CIV.—CARTEA III.—TIT. III.-CAP. VIII.—S-a l,g 2,-ART. 1109. 1° pe debitorul sau debitorii principali '); 2° Pe fidej ușorii debitorului, adecă pe toți acei care au promis să plătească în cașul când debitorul nu va plăti însuș (fidejusiune personală) (art. 1109, 1652 urm.): 3° Pe terții detentori de imobilele ipotecate sau gre- vate de privilegii, pentru siguranța creanței ; 4° Pe acei care se găsesc în posesiunea imobilelor afectate la siguranța și garanția datoriei debitorului. Este adevărat că aceste persoane n’au luat nici o obligație per- sonală, însă ele au afectat prin ipotecă imobilele lor pen- tru asigurarea datoriei altuia (fidejusiune reală) ²). .ArL Principiul mai sus expus, după care subrogatul este a'’ ’ ' cu deseverșire pus în locul creditorului, sufere o restric- ție însemnată. In adever, codebitorul solidar sau cofideju- sorul, care au plătit întreaga datorie, nu pot să exercite recursul lor contra celorlalți codebitori sau cofidejusori de cât pentru porțiunea ce privește pe fie care (art. 1053, 1674) ³). . Art. <78. Tot în baza acestui principiu, art. 778 prevede că comoștenitorul detentor ipotecar, care a plătit din datoria comună mai mult de cât partea sa, are recurs contra ce- lorlalți comoștenitori sau succesori cu titlu universal. însă numai pentru partea ce fie care din ei era obligat a plăti, chiar când coinoștenilorul care ar fi plătit datoria, ar fi fost subrogat in drepturile creditorilor Art liftă (Iodul francez mai face încă o excepție la principiul Soluția Coiiu^e mai sus caz plată parțială. In adever, art. 1252 lui francez, ______________ ') Art. 1109 prevedend că subrogația are loc. în contra de- bitorului, spune un ce de prisos, pentru că aceasta se înțelege de la sine. Cpr. AcoDas, II, p. 882. ²) Cpr. Vigie, II, 1484. ⁸) Tbiry, III, 59. Vigie, II, 1485. Pand. fr., I, 4322, 4330. 4399. Demolombe, XXVII, 609, 610, 616. Larombiere, II, art. 1214, No. 1 și 111, 1251, No. 48, și 54. Marcade, IV, 624. Aubry et Rau, IV, § 298 ter, p. 32 ; § 321, p. 82 și § 428, p. 692. Troplong, Cautionnement, 432 urm. Demante, V, 148 bis I și II. Baudry et Wahl, Cmitionnement, 1132.— Contră (in privința codebitorilor solidari), Toullier, D., IV, partea 1, 163, ear în privința cofidejusorilor, Laurent, XXVIII, 267. T. Huc, XII, 235. Vedi sh»M, p. 205, 638. 640. *) Cpr. Vigie, II, 1485. Pand. fr., I, 4331. T. Huc,V, 401.— Vecji și t. ITT a lucr. noastre, p. 558, 559. EFECTELE SUBROGATIEI -ARI. 110!). 651 din Codul francez prevede că. în caz când plata care a produs subrogația, a fost parțială, creditorul poate, pentru ce are a mai lua, să exercite drepturile sale cu precădere (par preferenee) înaintea subrogatului. Astfel, presupunend că A are contra lui B o creanță ipotecară de 12000 lei, din care am plătit jumătate, dobendind subrogația pentru 6000 lei ; debitorul neplătind restul datoriei, imobilul este scos în vendare și se adjudecă numai cu 6000 lei: cre- ditorul va lua prețul expropriațiunei, eu precădere înaintea mea, și eu nu voi lua nimic ; așa că creditorul, cu toată insolvabilitatea reală a debitorului seu, va încasa creanța sa întreagă, grație celor 6000 lei plătiți de mitic. Pentru a se ajunge la acest resultat cu totul straniu și nedrept, se dice că subrogația nu trebue să jignească drepturile creditorului, și ea le-ar jigni dacă el u’ar a- vea dreptul de preferință față eu terțiul subrogat B. Prin conferirea acestei precăderi. legiuitorul a consacrat deci vechia maximă : Nenio contra se subrotpisse censetur ²). Această soluție este inadmisibilă din toate punctele de vedere, și ca atare, criticată de majoritatea autorilor, cu Marcade în frunte. In adever, dacă subrogația nn trebue să jignească drepturile creditorului, ea nu trebue nici să’i folosească, și în sistemul Codului fr., ea îi folosește. Pată în adever, cum se exprimă acest autor care, și de astă dată, a servit de călăuză legiuitorului român ³). „Este evident, dice acest autor, că cașul de față tre- buea lăsat sub imperiul dreptului comun. Subrogatul fiind, în adevăr, pus în locul debitorului, legiuitorul trebuea să dică că, pentru partea la care este subrogat, el are ace- leași. drepturi pe care creditorul le păstrează in privința Cpr. Pothier, I, p. 661), No. 87. j ■') Este insă de observat că legiuitorul francez, când dice că sub~ rogația nu poate să jignească pe creditor de cute ori el a fost plătd numai în parte, întinde aplicațiunea acestei maxime la subrogația legală și la acea consimțită de debitor, pe , când, în realitate, ea pare a se aplica numai la snbro- i gația consimțită de creditor (art. 1107, § 1). Cpr. Baudry, IT, p. 751, nota 1. Pand. fr., I. -1426. Demolombe, XXVII, ( ₃ 661. Laurent, XVIII, 133. ³) Osebit, de acest caz, mai sunt și altele in care legiuitorul | nostru a avut în vedere pe Marcade. Vedi tabla, analitică f a tom. V, v" ilarcade. (552 COD. CIV,—CARTEA III.-TIT. IIL—CAP. VIII.—S-a 1, §2.-ART. 1109. restului.... Excepțiunea pe .care o face textul francez, este cu atât mai inexplicabilă cn cât, la urma urmei, ea este negațiunea ori cărei subrogațiuni, intru cât privește ra- porturile dintre subrogant și subrogat. A (jice, în adever, că creditorul va fi preferat, pentru cât are a mai lua, aceluia care face o plată parțială, însemnează a dice că acest din urmă nu este pus, pentru această parte, în lo- cul creditorului ; ori, dacă el nu este pus în locul credi- torului, nti’i este subrogat, fiind că subrogația este tocmai substituirea plătitorului în locul acelui plătit. Textul nos- tru (adecă acel francez) este ca și cum ar spune că plata, chiar formal declarată ca făcută cu subrogare, nu atrage nici o dată subrogația față cu creditorul și nu stânge toată creanța, de câte ori ea nu este de cât parțială.... Această regulă este, precât vedem, tot atât, de stranie, pre cât este de nedreaptă: cu toate acestea, ea este formală : stahtit tex". D. Legiuitorul nostru isbit de nedreptatea ce se face subrogatului, a modificat Codul fr. în sensul susținut de Marcade, netraducend în textul nostru cuvintele par pre- ference și punând pe creditorul primitiv și pe subrogat pe aceiaș treaptă, așa că. în sistemul legislațiunei noastre, creditorul și tertiul subrogat vor împărți între ei suma ce remane de distribuit, în proporțiune cu creanța lor respec- tivă, soluțiune pe care a admis-o și art. 1254 din Colul italian -). Subrogatul va veni deci în concurs cu creditorul primitiv, în proporțiune cu suma plătită de densul. ’) Marcade, IV, p. 566. No. 713 (ed. a 6-a, 1869). Tot cam în aceiași termini se exprimă și alți autori. Vedi Acollas, II, p. 889. Aubry et Itau, IV, § 321, p. 191, nota 89. Larom- biere, III, art. 1252, No. 25. Thiry, III, 59. Duranton, XII, 186. Bernard, Cours somm. de. dr. cir., II, 740. Boissonade, Profet de C. C. ponr l’Empire du Japon, II, 547, p. 609.— Vedi însă Demolombe, XXVII, 662. Demante, V, 197 bis XII. Gauthier, op. cit., 64. Laurent, XVIII, 131 și Ante- proiect, IV, p. 134. T. Huc, VIII, 79 și Le Code ciril Hali- en et le Code Napoleon, I, p. 252, 253, care se încearcă a justifica disposiția nedreaptă și nelogică a Codului fr., re- produsă și in unele legiuiri străine, de ex., în Codul por- tughez (art. 782), in Codul spaniol (art. 1213), în Codul o- landez (art. 1439), etc. -) Tot în acest sens se vede redactat art. și 508 din Ante-pro- iectul Cod. japonez, elaborat de profesorul Boissonade. Ve(Ji t. II a acestei opere, p. 578 și 608 urm. EFECTELE SUBROGA ȚIEI. -ART. 1109. 653 Astfel, pentru a relua, exemplul pe care Tain dat sitpm, p. 651, și pe care l’am împrumutat, înadins de la Mar- cade, dacă presupunem că A are contra lui B o creanță ipotecară de 12000 lei, din care am plătit 6000 lei, do- bendind subrogația pentru această sumă, și că imobilul nu s’a putut vinde de cât cu 6000 lei, tie care din noi va lua câte 3000 de lei, așa în cât creditorul, departe de a. perde ceva prin subrogația parțială la care a consimțit, va câștiga, din contra, 3000 de lei. pe care îl voi perde eu, subrogatul, și pe care el nu’i ar fi luat fără această subrogație ¹). Prin această dispoziție nimerită și lăudabilă din toate punctele de vedere, legiuitorul nostru a înlăturat mai multe controverse care’și au loc în Codul fr., și mai cu samă a- cea de a se ști dacă precăderea conferită creditorului ii este exclusiv personală, sau trece, ca un folos al creanței, la cesionarii lui, sau la un nou subrogat care ar plăti restul - L Printr’ensa legiuitorul nostru a mai înlăturat, o deo- sebire însemnată pe care autorii o semnalează, în Fran- cia, între plata prin subrogație și cesiunea de ebdănță s). Disposiția art. 1101» nefiind însă de ordine publica, nimic n’ar împedica pe subrogat de a renunța la dreptul ce’i dă legea și de a lăsa pe subrogant să primească cu precădere ceea ce el arc a mai lua din creanța sa Regulele dc drept internațional privat aplicabile la plata îu genere și la plata prin subrogație. Plata este în genere supusă legei locului în care se efectuează (tex bici ițolHtioni*), nu numai in ceea ce privește modul în care ea trebue să fie făcută, dar și în privința persoanelor care au datoria sau dreptul de a o face. Cpr. Marcade, IV, 713, p. 566. Boissonade, op. cit., II, p. 6119, No. 546. Vedi si Trib. Olt, Dreptul, No. 62 din 1882. s) In Francia, se decide în genere că dreptul de preferință al creditorului trece la cesionarul lui, nu însă și la noul subrogat. Vedi asupra acestei controverse care, in dreptul nostru, nu’și mai are ființă, Vigie, II, 1481. Pand. fr., I, 4451 urm., 4455 urm. și autoritățile citate acolo. 3 Vedi supru. p. 595, t. și nota 4. ⁴ ) Giurgiu Giorgi, VII, 262. hi fine. £țr-,4 0. C.—CART. III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-al,§2.—DREPT INTERKAȚ. Această lege determină, afară de o convenție contra- ră, monetele în care ea trebue să se facă. Prin aplicarea acestui principiu, am vădut că credi- torul, în lipsa unei convențiuni care să determine că plata se va efectua în monetâ sunătoare, nu va putea să refuse hârtia monetă, dacă ea ar avea curs forțat în lo- cul fixat pentru efectuarea plăței, chiar dacă hârtia ar fi fost substituită monetei metalice în urma convenției părților Subrogația Subrogația legală este cârmuită tot de legea țârei în legala. cₐᵣₑ pțₐțₐ ₛₑ fₐcₑ ₍jₑ terțiul care urmează a ii subrogat. Această subrogație nu poate să aibă loc de cât în cașurile determinate de această lege, pentru că legiuitorul a determinat în mod limitativ, în interesul creditului public, împrejurările în care ea se poate produce -). Subrogația In ceea ce privește subrogația convențională consim- ^onal^¹ de creditor (art. 1107, § 1), se admite în genere că ea constitue un contract ordinar, supus regalelor dreptului ') Vedi supră, p. 495, nota 2. Cpr. T. Huc, VIII, 459. A. Weiss, 7A etern. de dr. internat.-prire, p. 641, n. 3 (ed. a 2-a din 1890). Vincent et renaud, Dictionn. de dr. internat, prive, v° Oblig., 63. P. Fiore, Diritto internaționale, 300. Despagnet, pr. de dr. internat, prive (ed. a 3-a), 311, p. 613 urm. Esperson, Journ. de dr. internat. (Clunet), anul 1882, p. 284. C. Aix și Cas. fr., Sirey, 72, 2. 161. Sirey, 73.1. 97. C. Brescia (Italia), Journ. Clunet., anul 1881, p.448. —Vedi însă Masse, Dr. comm., 1, 611. Pardessus, Dr. comm., 1495 bis. Trib. Lille și C. Douai, Sirey, 72. 2. 163. In cât privește chestiunea de a se ști dacă părțile ar putea să convie că se va ținea în socoteală diferența care represintă agiul, vedi supră, p. 495, unde se arată contro- versa, și la autoritățile citate acolo, adde ; Vincent et Penând, op. și v° cit., No. 64. ²) Cpr. T. Huc, VIII, 460. Despagnet, op. cit., 312, p. 616. Vincent et Penând, op. și v° cit-., 69. Milhand, Privit, et hy- potli-., 303. P. Fiore, op. cit., 303.— Vedi însă Paturet, Privii, et kypoth. en dr. internat, (teză p. doctorat), p. 212. După acest din urmă autor, subrogația legală într’un drept de creanță garantat prin o ipotecă trebue să fie în tot-dea- una cârmuită de legea situațiunei imobilului ipotecat (lex vei sita¹). După P. Fiore (op. cit., 303), subrogația comisionarului, care cumpără mărfuri pentru comitent, plătindule din ba- nii sei (v. supră, p. 620, nota 3), ar fi cârmuită de legea comisionarului, ear nu de acea a comitentului. CESIUNEA BUNURIL»>K.-GENERALITĂȚI. 655 comun. Efectele sale se vor determina de legea care câr- muește contractul din care este născută creanța¹). De câte ori însă subrogația resultă dintr'un împru- mut făcut de debitor, trebue, pentru ca ea sași producă e- fectele sale în privința terțiilor, sa se observe legea țârei în care este propusă, pentru că formalitățile prescrise de legea teritorială interesează ordinea publică și interesul obștesc. Astfel, nu s’ar putea admite, în România, o sub- rogație consimțită de creditor în urma plâței (art. 1107, § 1), pentru că plata o dată efectuată, terții au un drept câștigat a considera creanța ca stensă și a nu cunoaște drepturile accesorii, privilegiile, ipotecile, amanetările, etc. ce li s’ar opune -:. Despre cesiunea bunurilor. Cesiunea bunurilor nu constitue prin ea însăș un mod de steugere a obligațiilor. Ea nu este de asemenea o pla- tă, ci numai un mijloc de a ajunge la o plată, cel puțin parțială ; de aceea, legiuitorul se ocupă despre ea în capi- tolul de față, eu toate că locul ei nu este aici Beneficiul cesiunei bunurilor, introdus la Romani prin origina md. legea Lulia, sub Cesar, sau sub August ₐ jₒgₜ ₐbᵣₒgₐ^ nici până astăzi, ci este numai căzută în desuetudine, de aici resultă că convenția încheiată într’o țară în care acest mod de executare își are încă ființă, nu conferă creditorului dreptul de a usa de ea. în România, cu toate că el a putut avea în vedere această garanție pentru executarea obligației debitorului seu, pentru că desființarea acestui mijloc de constrângere este de ordine publică;?)^ Cluj / Central Lniversity Library Cluj Românul ar fi însă supus, în străinătate, acestui mijloc de constrângere, cu toate că statutul sân personal nu ad- . mite asemenea măsură de rigoare, pentru că legea străină care consacră constrângerea corporală, o consideră ca o garanție necesară la executarea obligațiilor, și prin urma- re, ca o măsură de interes obștesc și de ordine publică⁴). 489. Vedi și tr. nostru in limba franceză, p. 51 și 347.—In Codul Andr. Donici, constrângerea corporală pentru dato- rii era admisă, însă debitorul nu putea să șadă mai mult de treizeci dile la închisoare (§ 16, capit. 8). Vedi p. 511, nota 3, in fine. *) Cpr. Baudry, 111, 864. Guillouard, Depot, 107 bis. Baudry et Wahl, Depot., 1013, și toți autorii. ²) Vedi Laurent, Dr. internat., VI, p. 147, No. 69. Titus Li- vius elicea foarte bine, în această privință, că datoriile nuni om obligă bunurile, ear nu persoana sa. ^PecHniw credite, bona debitoris, non corpus obnoxhtm esse". (Ist. rom., VIII, 28). Vedi t. V a Incr. noastre, p. 488, n. 4. ³) Despagnet, op. cit., 309, p. 612. Vincent et Penând, op. cit., v⁰ Oblig., 58. P. Fiore, Diritto internaționale, No. 270. 9 Vedi autorii citați în nota precedentă. Art. 999 din Codul de proced. civ. grecesc este formal în această privință. Vedi Kmlix-Demangeat, Dr. internat., II, p. 233, No. 496. Cpr. art. 14. L. fr. din 17 april 1832. CESIUNEA BUNURILOR.—ART. 11-J2—1124. 657 Art. 1122. - Cesiunea bunurilor este abandonarea stârei sale întregi, făcută de debitorul ce nu poate plăti creditorului sau creditorilor sei. (Art. u71, o73, 974, 1123—1127 C. C. Art. 648 urm., 653 Pr. civ. Art. 284 C. com. vechili. Art. 1265 C. fr.). Art. 1123. Cesiunea Imnurilor e voluntară sau judiciară. (Art. 1124 urm., 1126 urm. C. C. Ari. 1266 C. fr.). Art. 1122 definește cesiunea bunurilor, ear art. 1123 o împarte în voluntară și judiciară ¹). Aceste texte nu au nevoe de multe explieațiuni; vom observa numai că debito- rul care face cesiunea bunurilor sale, nu abandonează pro- prietatea lor, ceea ce ar constitui o dat io in soliUnn. ci numai posesiunea acestor bunuri. Debitorul române deci proprietarul bunurilor sale, și abandonarea pe care el o face creditorilor sui le conferă numai dreptul de a le vin- de spre a li plătiți din preț, avend dreptul de a percepe și veniturile până la vendare (art. 1126). Despre cesiunea caluntară. Art. 1124.—Cesiunea bunurilor voluntară este acea ce se acceptă de creditori de bună voe, și care nu are alt efect de cât acela ce resultă chiar din sti]>ulatiu»ile convențiunei încheiate între ei și debitor. (Art.'969 C. C. Art. 1267 C. fr.). Din împrejurarea că debitorul care a făcut cesiunea voluntară a bunurilor sale, păstrează proprietatea acestor bunuri, resultă următoarele consecințe: 1" El poate, cât timp n’au fost vendute, să le iee înapoi, sub îndatorirea, bine înțeles, de a’și plăti toate da- toriile, dacă din o împrejurare oare care situația sa s’a îmbunătățitD; 2” La caz când vendarea bunurilor cesionate ar pro- duce o sumă superioară acelei necesare spre ase plăti toate datoriile, excedentul ii va aparținea Jj. ți cedi note tu uium înjure, sed etlnm extra jt(A potesD. L. 9, Dig., 42, 3, l)e cessione hwtoruni. J) Anbry_et Rau, VIU, $ 781, p. 495, t, și nota 7. Baudry II, 1073. Demolombe, XXVIII, 201. Duranton, XII, 244. v™ j Cpr. Laurent, XVIII, 230,231. Vedi și lufrâ. p. 660, n. 1. â) Demolombe, XXVIII, 19L- La Romani, cesiunea se putea face prin un trimes, sau in forma unei scrisori: KEt xuf/i- .Di-eptul roman. 660 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. VIII—S-a 1, § 6.—ART, 1125—1127 Toți creditorii vor trebui să consimtă la cesiunea bu- nurilor, pentru ca contractul sâ le fie oposabil (art. 973). Refusul unora din ei n’ar împedeca pe ceialalți de a con- simți la cesiune. însă desidenții vor putea sa urmărească și să vendă bunurile debitorului L). Cesiunea trebue să cuprindă totalitatea bunurilor de- bitorului, altfel ea n’ar putea fi interpretată de cât ca o dalia iu solutwn. Părțile pot, după cum am vedut, să reguleze așa cum ele înțeleg, condițiile și efectele cesiunei. Dacă debitorul a cedat creditorilor săi întregul său avut, pe care ei l’au primit, dând în schimb o chitanță descărcătoare (pactum remissoriitm), nu mai încape îndo- ială că debitorul este în totul liberat împreună cu fideju- sorii care îl garantase ²). Dacă creditorii ’și an făcut însă reservele lor, ei păstrează dreptul de a urmări ceea ce le mai remâne datorit asupra bunurilor ce debitorul va putea dobendi mai în urmă ³). BCU Cluj / C — U asi Lil C.ii Despre cesiunea judiciara. Art. 1125.—Cesiunea (judiciară ⁴) a bunurilor este un be- neficiu pe care legea îl acordă debitorului nefericit și de bună credință, căruia ca să'și poată redobândi libertatea, i se permi- te să dea creditorilor sei înaintea justiției toate bunurile sale, și chiar în caz de stipulațiune contrară. (Art. 5, 1122 C. C, Art. 648 urm. Pr. civ. Art. 1268 C. C.). Art. 1126.—Cesiunea judiciară nu transmite creditorilor proprietatea ; ea le dă numai dreptul de a face să se vândă bu- nurile în folosul lor și de a le lua venitul până la vîmjare. (Art. 1125 C. C. Art. 648 urm. Pr. civ. Art. 1269 C. fr.). Art. 1127.—-Creditorii nu pot refusa cesiunea judiciară de cit per nuntium, vel per epistolarii id declarară. L. 9, Dig-, 42, 3, De cessione bononim. x) Cpr. Demoîombe, XXVIII, 195. T. Huc, VIII, 101. Baudry, II, 1073. Arntz, III, 208. Aubry et Ran, VIII, § 781, p. 494, nota 1.—Excepțiunea pe care legiuitorul a făcut-o în materie de concordat, după care majoritatea creditorilor leagă pe minoritate (art. 848 Cod. com.), nu este deci apli- cabilă în specie. Vedi si supră, p, 659. a) Cpr. T. Huc, VIII, '101. Cas. fr. Sirev, 97. 1. 372. Pand. Period. 89. 1. 449. j) T. Huc, loco supră cit. ⁴) Acest cuvânt este din greșală omis în textul nostru. 661 CESIUNEA BUNURILOR.—ART. 1125—1127. •cât in casările exceptate de lege. Ea descarcă pe debitor de con- strângerea corporala, nu’l liberează însă de cât până în concu- rență cu valoarea bunurilor lăsate în disposițiunea creditorilor. Când bunurile nu sunt îndestulătoare, el este obligat, de va do- bendi altele, să le lese și pe acestea în disposițiuuea creditori- lor pănă la plata datoriei întregi. (Art. 1122, 1125, 1126 C. C. Art. 653 Pr. civ. Art. 1270 C. fr.). Cesiunea judiciară, care se face prin hotărîre judecă- torească (art. 651. 652 Pr. civ.'), are de scop de a descăr- ca pe debitor de constrengerea corporală. Aceasta se spu- ne anume în art. 1125 și 1127 O. C. și a spus-o și ra- partorul Jaubert înaintea Tribunalului D. Ori, la noi, constrengerea corporală pentru datorii, a- ■ceastă mesurâ barbară, după cum o califică cu drept cu- vent jurisconsultul Lomonaco (vedi snpM, p. 656), ne- avend ființă, atât art. 1125—1127 C. O., cât și art. ■648 - 653 din Pr. civ., care și ele se referă tot la cesiu- nea judiciară, după cum aceasta resultă din art. 648 Pr. civ., nu mai au nici un sens în legea noastră și tre- buesc desființate. Cu toate acestea, proiectul de revisuire .a Pr. civ., elaborat de 1)1 Ministru C. ik Dissescu, reprodu- ce art. 648—653 din Pr. civ. cu mici modificări de re- dacție, ceea ce dovedește că redactorul proiectului nu s'a pătruns de spiritul și scopul acestor texte. Art. 650 din proiect mai face încă greșala de a reproduce vechiul text din Pr. civ., după care cererea cesiunei judiciare treimea ■comunicată Ministerului public, ceea ce este în contradic- ție cu legea din 29 oct. 1877, care face să înceteze atri- buțiile acestui funcționar de câte ori nu sunt în causă mi- nori sau interziși. De aceea, ne-am permis să atragem a- tenția D-lui Ministru al justiției asupra acestei anomalii, •cerend ștergerea din proiect a textelor suscitate. Teoria ce susținem este atât de adevărată în cât, în Francia chiar, unde constrengerea corporală este menținută în materie criminală, corecțională și de simplă poliție (art. 2 L. din 22 Iulie 1867). sunt autori care susțin că tex- tele corespundetoare cu art. 1125—1 127 din C. O. și cu ) art. 648 -653 din Pr. civ. sunt astăzi abrogate -J. : *) Vedi cuvintele raportorului citate de Laurent, XVIII, 235, «) Vedi Garsonnet, Pr. cir., IV, § 875, p. 820, 821. Laurent, i XVIII, 235, Cpr. Repert. Dalloz, Supplem., Oblig., 947. Boi- ) tard et Colmet d’Aage, Pr. civ., II (ed. a 15-a), p. 649, nota 2. 662 CODUL CIVIL.—CART. I1L—TIT, IH.-CAP. VIII.- S-a IL—NOVA ȚIUNE. Prin urmare, textele mencionate din Pr. civ. vor fi cu bună samă desființate în comitetul delegaților. Să ne ierte autorul proiectului, care este și amicul nostru, dacă, ne am permis a’i atrage atenția în această privință. A- ceasta n’am fâcut-o numai în scopul de a critica, ci ca intențiunea de a aduce un folos. Recunoaștem meritele: proiectului și dorim ca el să fie transformat cât mai cu* rend în lege, însă, în acelaș timp, dorim ca el să cuprindă cât se poate mai puține anomalii și inadvertențe J). SECȚIUNEA II Despre Novațiune. Definiție. Novațiunea (de la novare, a reînoi). înoirea, după Co- dul Calimach (art. 1814), Neuerungsvertrag, după Codul austriac (art. 1378). este substituirea unei noi datorii în lo- cul acelei vechi²). Vechia datorie este stensă cu toate acceso- riile care o garantau, privilegii, ipoteci, amanet, fidejusiu- ne, etc. (art. 1134), și înlocuită prin acea nouă, contrac- tată în locul ei; de aceea, ea figurează cu drept cuvent printre modurile de stengere a obligațiilor ³). Ulpian dicea în acelaș sens : „Novată est prioris debili in aliam obliga- tionem, vel civilem vel naturaleni, transfusio atque translația :: hac est, cum ex precedenti causa Ha nova constituatur, ut prior perimatur^ ⁴). Noua obligație iea locul celei vechi, care, servindu-i de causă, este în realitate mai mult schim- bată de cât distrusă. Cuvântul novați?. vine tocmai din a- ceastă substituire a unei obligațiuni noi în locul acelei vechi: !) Aceste observațiuni fiind publicate în No. 3 al Curierului judiciar, din 9 ianuar 1900, DI senator P. Th. Misir, cole- gul nostru de Ia Universitatea din Iași, în ședința Senatu- lui de la 15 fevr. 1900, a cerut desființarea art. 648-653 din proiect, făcendune distinsa onorede a dice că: „auto- ritatea noastră fiind necontestată în materie de drept civil,, trebue să se dea studiului nostru atenția pe care o merită“. Dl. Ministru al Justiției opunenduse insă la suprimarea lor, Senatul le a votat, suprimând numai § ultim al art. 651. Vecji Monitorui oficial (desbaterile Senatului), No. 44, p. 676, col. 3. Această definiție este luată din Pothier, Oblig., II, 581. ³) Novațiunea se deosebește însă de plată, intru cât ea nu stânge o datorie de cât pentru a o înlocui cu alta. Cpr. Laurent, XVIII, 242, 322. Pand. fr., I, 5431. Vedi și p. 681.. ⁴) L. 1, Pr., Dig., 46, 2, De nomtionibuș et delegationibus. HESPRE N0VAȚ1UNE.- GENERALITĂȚI. 663 ^Novatio enim a novo numen aceepifet a nova obligatione^ Pentru ca să existe novație. nu este de ajuns ca obli-Tiansionua- gația primitivă să fie modificată, ci trebue ca ea să fie pXdtive’ transformată. Astfel, nu există, novație de câte ori credi- torul se mărginește a stipula de la debitorul s£u o ipote- că, un amanet, etc., sau renunță la o garanție care garanta creanța. In asemenea cașuri, obligația remâne aceiaș ²). Novațiunea produce în aceiaș timp done efecte: ea Act cu titlu stânge obligația primitivă, și dă naștere la alta. Din causa oⁿeⁱ'os'- acestui îndoit efect, ea este un act cu titlu oneros, fiind că fie care parte face un sacrificii! : creditorul nu dobândește un drept nou de cât perdend pe acel vechiu, ear debitorul nu se supune unei alte obligațiuni de cât liberânduse de acea veche. Acest caracter al novațiunei face ca ea să fie o convenție unilaterală și cn titlu oneros în aceiaș timp ⁸J. Novațiunea este tot-deauna resultatul unei conven- Necesitatea țiuni : ea nu este nici o data opera legei ' Novațiunea judiciară este de asemenea necunoscută Novațiunea astăzi. Romanii, pe lângă novația convenționala, admiteau și o novație judiciară, căci faptul de a pornii un proceș con- im stitnea o primă novație, ear pronunțarea hotărîrei o a doua. Această îndoita novațiune era resultatul unei proce- duri foarte complicate, care n’a lasat nici o urmă în le- gislațiile moderne hj. Hotărîrile judecătorești nu mai sunt deci astăzi o sor- iiotirînie ginte a obligațiilor, precum erau la Romani, pentru că nu crează drepturi noi, ci le declară numai preexistente.' tivede' Cn alte cuvinte, hotărîrile judecătorești nu sunt eonstitu- drepturi. Urc. ci numai declarativa de drepturi ⁽ⁱj. Când deci sunt con- ') L. 1, l’r., in fine, Dig., loco cit. Cpr. Cas. fr. D. P. 76. 1. 438. Sirey, 76. 1. 102. Baudry, II, 1078. Vedi și infra, p. 665, nota 2. B) Cpr. Boissonade, cit., II, p. 30 și 618. ⁴) Cpr. Bufnoir, Propriile. et contrat (Paris, 1900), p. 752. ’j Boissonade. op. cit., p. 17 și 618. Vedi asupra acestui principiu incontestabil, Oarsonnet, Pr. cir,, II, p. 262 urm. și III, p. 216 urm. Cpr. C. Bucu- rești si Craiova, Curierul judiciar. No. 2 din 1895 si Drep- tul din 1893, No. 24. Vedi si D. P. 91. 2. 123. 1). P. 94. 2. 52. D. P. 99. 2. 149 și Sirey, 99. 2. 206. Art. 1263 face aplicațlunea acestui principiu când dice că hotărîrea, care-a pronunțat separarea de patrimonii între bărbat șife- mee, are efect din diua cererei iu judecată. 664 COD. (TVIL—CARTEA III.—TIT. III.-CAP. VUI.-S-a IL—ART. 1128. damnat, aceasta este pentru că eram obligat de mai 'na- inte, fie prin o convenție sau nn contract, fie prin un quasi-contract, fie prin un delict sau quasi-delict, fie în fine, prin lege : hotărîrea nu adaogă nimic la obligația mea, ci constată numai existența ei anterioară. Condam- narea la cheltueli (art. 140 urm. Pr. civ.) are ea însăș o causă anterioară judecăței, și anume culpa părței care a perdut procesul, culpă care consistă într’o acțiune sau în- tr’o aparare temerară. Cât pentru împrejurarea că execu- tarea se face în virtutea hotârîrei, ea n’ar fi o obiecțiu- ne serioasă, pentru că hotărîrea nu este de cât o dovadă a dreptului preexistent, pe care ea îl constată, dovadă care constitue o preșumție legală irevocabilă (art. 1200, § ultim) ; ea nu constitue însă causa sau sorgintea obli- gațiunei, după cum n’o constitue nici înscrisul sau măr- turia în basa căreia hotărîrea a fost dată ’). Cod.german. Noul Cod german nu cunoaște adevărata novațiune Art 414 . ’ urm. din dreptul roman, care crează o datorie nonă și care există în legislațiile moderne, ci numai substituirea credi- torului sau a debitorului prin strămutarea creanței sau da- toriei, fără ca o obligație nouă să înlocuească pe acea ve- che (art. 414 urm.). Motivul acestei disposițiuni ar fi că aceasta este mijlocul cel mai practic de a se dobendi re- sultatul la care se ajunge prin novațiune ²). Despre diversele specii de novațiune. Art. 1128.—Novațiunea se operă în trei feluri : 1° Când debitorul contractă în privința creditorului seu o datorie nouă *) ce se snbstitue celei vechi, care este stinsă; ') Cpr. Boissonade, op. cit., II, p. 17, No. 16. ²) Cpr. T. Huc, VIII, 103 și 129. Er. Lebr, 77. element. de dr. cii\ germunique, II, 724 urm., 744. G. Giorgi, VII, 341 bis. Vedi și Allqem. Landrecht file die 1‘reussischen Staatcn, I, 14, §’ 399. Inexactitate ³) Textul are aerul de a dice că numai în cașul întâi debito- de text. rul contractează o datorie nona. Acest mod de a se expri- ma este însă inexact, pentru că, în toate cașurile de novațiu- ne, există o datorie nonă. Cu toate acestea, atât Codul ita- lian (art. 126i) cât și Ante-proiectul de revisuire a lui Laurent (art. 1271) reproduc această negligență de stil. Trebuea (lis: când părțile convin ca nn non obiect al obli- gațiunei să fie substituit celui d’intâi. Cpr. art. 511 din proiectul Codului japonez. DESPRE NOVATIUNE.—ART. 1128,1131. 665 2° Când un nou debitor este substituit celui vechili, care este descărcat de creditor ; 3" Când, prin efectul unui nou angajament, un nou credi- tor este substituit celui vecinii, cătră care debitorul este des- cărcat (Art. 1129 urm., 1134, 1137 C. C. Art. 1271 C. fr.). Art. 1131.—Novaținnea prin substituire a unui nou debi- tor, poate să se opere fără concursul primului debitor. (Art. 1093, 1128, 2° C. C. Art. 1274 C. fr.). După art, 112S, există trei specii de novație, și a- nume : 1° Novația prin schimbarea datoriei sau a obiectu- lui datorit (novație obiectivă} : 2° Novația prin schimba- rea debitorului: 3° Novația prin schimbarea creditorului (novație subiectivă} pi. La aceste cașuri vom adaoga un al 4-le. Novația prin schimbarea causei obligației, și care are Joc atunci când obiectul datorit remâne acelaș, însă părțile convin că el să fie datorit sub alt titlu sau sub altă eausâ. I. Ncvațiur.ea prin sot.imtarsa isteriei seu a obiectului datorit. Novaținnea prin schimbară datoriei sau a obiectului ei (mutata eaitsa d'twndi), abe W0' atWiici când¹’ dbbftorul și creditorul român aceiași și numai obiectul datorit este schimbat. De exemplu : Datoria avea de obiect un lucru determinat, și părțile convin că debitorul va datori în vi- itor o sumă de bani, sau vice verso. Dacă debitorul plătește imediat alt ceva de cât. ce datorește, există dat io iu solu- ium ; dacă el se obligă a plăti alt ceva, există novațiu- ne, vechia datorie iiind transformată în alta -). ; ) Autorii numesc novația prevedută de aceste doue §, no- Novație su- vație subiectivă, prin oposiție la acea obiectivă, prevedută de biectivâ. § 1 al art. 1128. In adever, în cașul intăi, novația se îndeplinește prin schimbarea obiectului, ear în celelalte ca- șuri. prin schimbarea subiectului. Cpr, Laureat, XVIII, 242. Baudrv, II, 1080. T. Huc, VIII, 104. Demolombe, XXVIII. 238. Ânbrv et Bau, IV, § 324, p. 211 urm. Bernard, op. cit., 757, 758. -) Dar dacă substituirea unei noi datorii in locul acelei vechi Schimbarea produce novaținne, o simplă schimbare adusă datoriei primi- datoriei pri- tive, nu este suficientă pentru a o transfrma în o datorie nouă și a opera novaținnea. Astfel, stipnlarea din partea credite- novase/ rului a unei garanții reale sau personale, de ex., a unei ipo- teci, a unui amanet, unui fidejusor, etc., nu produce nova- țiune, pentru că datoria veche a remas aceiaș. Mourlon, II, 666 COD. CIV — CARTEA III.—TIT. HI. CAP.- VIII—S-a IL—ART. 1128, 1131 Acordarea unui termen sau scurtarea termenului primitiv nu eonstitue o novație. Schimbarea Se poate ca obiectul datoriei să fl rămas acelaș și natureioblig.ₙᵤₘₐj ₙₐtura obligațiunei să fie schimbată ; de exemplu: O datorie comercială a fost transformată în datorie civilă, sau vice-rersa (cpr. art. 370, 1° C. com.); în asemenea caz, există necontestat novație, pentru că există oare care deosebiri între obligațiile civile și acele comerciale, mai cu samă din causa probelor și a procedurei ]). Toată dificultatea este numai de a se ști când o da- torie comercială este înlocuită prin o datorie civilă sau vice-rersa. Ceea ce este afară de ori ce îndoială este că schimbarea, actului sub semnătură privată, care constată existența obli- 1401. G. Giorgi, Vil, 392. Demoîombe, XXVIII, 278. Lau- reat, XVIII, 278. Pand. fr., I, 5120 urm. Larombiere, III, art. 1273, No. 3. Vedi și supră, p. 663, text și nota 2. De asemenea, acordarea unui termen debitorului nu con- stitue o novațiune, cu toate că datoria nu mai este în vii- tor pură și simplă, după cum era din capul locului, pen- tru că ea a reinas aceîaș, execuțiunea ei fiind numai amâ- nată (art. 1022). Mourlon, loco cit. Demoîombe, XXVIII,. 280. Laurent, XVIII, 276. Pand. fr., I, 5101 urm. Cas. fr. Pand. Period. 87. 1. 97. Intr’un cuvânt, schimbările care nu se referă de cât la modalitățile sau la asigurarea datoriei primitive, nu pro- duc novațiunea, dacă părțile n'au declarat în mod neindo- elnic voința lor de a nova. Mourlon, loco cit. Din cele mai sus expuse resultă că nici concordatul con- simțit într’un falit și creditorii săi, nu operează novațiunea, pentru că, prin reducerea datoriilor falitului la dividendele promise, părțile n’au înțeles, de bună samă, să schimbe na- tura datoriei. Lyon-Caen et Renault, Dr. cm., VII, 626. Em. Cuzzeri, 11. Cod, dl comm. commentato, VII, 929. Lau- rent, XVIII, 277. G. Giorgi, Teoria delte obbligaxioni, VII,. 392. Demangeat asupra lui Bravard-Veyriâres, Dr. cm., V, p. +30, ad notam. Ruben de Couder, Dictionn, de dr. comm., v° Concordat, No. 211. Pand. fr., Oblig., I, 5112 urm. și Faillite, 7+41. Laroque Sayssinel et Dutruc, Formal, des failUtes et ban) Cpr. Pand. fr., I, 4935. Vedi și t. III a lucrărei noastre, p. 583, 584. Cpr. art. 1058, 1060 Cod. Caliinach. s) Cpr. Pothier, II, 585. Demolombe, XXVIII, 242. Pand. fr., I, 4936. Baudry, II, 1084. Laurent, XVIII, 243, 251. Dn- ranton, XII, 275. Larombiere, IU, art. 1271, Xo. 4. C. București, Dreptul No. 13 din 1887. ⁸) Cpr. Pothier, II, 583. Thiry, 111,75. Laurent, XVIII, 244. Baudry, TI, 1085. Demolombe, XXVIII, 244. Marcade, IV, 759, 763. Pand. fr., I, 4938. Duranton, XII, 295. Larom- biere, III, art. 1271, No. 4. Giorgio Giorgi, VII, 348. Trib. Bacău, Dreptul No. 60 din 1896.—Astfel, o donațiune nulă in privința formelor nu va putea fi novată, adecă confir- mată (art. 1168). Cpr. Laurent, XVIII, 244. Pand. fr., I. 4941. Cas. rom. Curierul judiciar, No. 22, din 16 martie 1900. 672 C⁰D- CIVIL—CARTEA III.—TIT.UL—CAP. VIII.—S-a, II.-N0VAȚ1E. C1ucruî'Novațiunea va fi de asemenea considerată ca neave- face obiectul nită, dacă lucrul care face obiectul primeiobligațiuni, uu mai primei oblig. ₑₓiăta prin caz fortuit, în momentul contractărei celei de a cazefortuit doua. Debitorul care ar fi plătit ceva în baza obligațiunei celei noi va avea deci contra creditorului acțiunea în re- petiție, pentru că, în asemenea caz, el a plătit un lucru nedatorit (art. 992 urm.). De câte ori însă perderea lucru- lui va fi imputabilă debitorului, și va pune în sarcina lui o obligație în daune, această din urmă va putea servi de bază novațiunei ¹). Novarea miei O obligație condițională poate de asemenea fi novată ⁰ obligație pură și simplă, pentru că obligația con- dițională există. Dacă condiția se îndeplinește, ea are e- fect retroactiv (art. 1015); dacă ea nu se îndeplinește, obligația n’a avut nici odată ființă, și prin urmare, nici novația -). Novarea u- In cât privește obligațiile cu termen, executarea lor ⁿeⁱtermmi.CU singură în suspensie, ear nu și existența lor (art. 1022), se înțelege că ele pot fi novate. Novațiunea, în asemenea caz, va avea loc de îndată, și de câte ori a doua obligație va fi fără termen, creditorul va putea ime- diat să urmărească pe debitor, cea d’intăi obligație fiind stensă. Termenul nu se socotește adaos în a doua obli- gație ³1. Obligații na- Am vețlut că numai obligațiile care an ființă pot fi turale. Controversă.' ... Oblig. anu- O obligație anulabilă mimai, poate însă fi novată, fiind labilă. că ea există și poate fi ratificată. Executarea voluntară fi- ind un mod de ratificare tacită (art. 1167, 1190), novațiu- nea echivalează cu plata, adecă cu executarea. Cpr. Thiry, III, 75. Baudry, II, 1085. Marcade, IV, 760. Vedi și Pand. fr., I, 4942 urm.—In caz însă când obligația va fi anulată, novațiunea va fi neavenită. Baudry, Marcade, loco supră cit. i) Laurent,'XVIII, 244. Demoîombe, XXVIII, 243. Larom- biere, III, art. 1271, No. 5. Aubry et Bau, IV, § 324, p. 212. Molitor, op. cit,, III, 1033. Pand. fr. I, 4937. -) Pothier, II, 585. T. Huc, VIII, 105, p. 141. Thiry, III, 75. Baudry, II, 1085. Aubry et Rau, loco cit. Pand. fr., I, 4945 urm. Demoîombe, XXVIII, 258. Laurent, XVIII, 249, 250. Larombiere, III, art. 1271, No. 6. Cpr. L. 8, § 1; L. 14, § 1, Dig., 46, 2, De novationibus. ³) Larombiere, III, art. 1271, No. 9. Duranton, XII, 302. Molitor, op. cit,, III, 1033, in fine. Pand. fr., I, 4949. Cpr. L. 5 și L. 8, § 1, Dig., 46, 2, De novationibus. CONDIȚIILE CERUTE PENTRU ORI CE NOVAȚIE ÎN GENERE. gyg ?- novate, de unde Laurent trage conclusia că obligațiile na- ; turale nu pot fi novate, pentru că ele nu există, de vre- ■ me ce nu sunt garantate prin o acțiune D. Obligația na- ' turalâ își are însă ființă, și din lipsa do acțiune nu se ; poate conchide la inexistența ei. In adever, obligația na- ' turală există, de oare ce acel care a plătit-o în cunoștință i de causă, nu poate să ceară plata înapoi. Faptul că debi- : torul poate s’o plătească dovedește că ca există, ori ce plată presupunând o datorie (art. 1092, § 1) Dar dacă obligațiile naturale pot ti novate, ca unele*’hiigațiî mo- ce pot fi plătite, obligațiile pur morale sau de conștiință rale- nu pot servi de bază unei plăți, și prin urinare, nici no- vațiunei Aceiaș soluție este generalmente admisă și în privința Oblig. rnșni- datoriilor care resultă din joc sau din prinsoare⁴,¹. v ¹ SdU pilii’ soare. 2" Creațiunea unei obligațiuni noi. Pentru ca novațiunea să poată avea, loc, o obligație Cașul în care nouă trebue să înlocuească pe acea veche. De câte ori ’Y?’a BCU Cluj itral University Librar, < 0 Laurent, XVII, 29 și XVIII, 245, 569 și XXVII, 217. Iu aceiaș sens, Giorgio Giorgi, I, 57 urni, și VII, 351. ■) Vedi autoritățile citate supru, p. 18, nota 2, și la aceste autorități, aride: Larombiere, III, art. 1235, No. 9 și art. 1271, No. 10. Baudry et Wahl, Jeli et pari, 102. Cpr. L. 1, § 1, Dig-, 46, 2, De noMtionilnts, unde se dice: „Nun iute- rest (ptaUs proecessit obligația, seu civili*, seu naturali*, qualis- eunque sil, norari -potest^. s) T. Huc, VIII, 105. Vedi și supră, p. 18. ⁴) Cpr. autoritățile citate supret, p. 17, nota 4, și aride, in a- eelaș sens : T. Huc, XI, 309. Pand. fr., I, 4939 și decisiile citate acolo. Guillouard, Jeu et pari, 67. Baudry, III, 882. Arntz, IV, 1437. Baudry et Wahl, Jeu et Pari, 102. Gar- sonnet, Pr, civ., I, p. 462, nota 14. Colmet de Santerre, VIII, 178 bis I. Jurisprudența este în aceiaș sens. Vedi D. P. 86. 1. 305. D. B. 89. T. 145. Sirey, 89. 1. 10. Pasicrisie belge, 92. 2. 17 și 95. 2. 216. — Vedi însă C. Paris. Sirey, 83. 2. 57. Vedi și Laurent (XXVII, 217), care dice că a- cei cari admit novațiunea obligațiilor naturale ar trebui, pentru a fi logici, să admită și novarea datoriilor provenite din joc sau din prinsoare. La aceasta se respunde însă că aceste obligațiuni an o causă reprobată de lege. Cpr. C. Limoges, Repert. Dalloz, Jeu et pari, 50, nota 1. 43 674 COD- CIV.—CART. III.—TIT. HI.-CAP. VIII.-S-a H-a—XOVATIA. deci, obligația nonă va ii radical nulă, sau mai bine dis inexistenta, novațiunea va fi cu neputință U. Casui când Dacă a doua obligație. în Loc de a fi inexistentă, este numai anulabilă, precum ar fi, de ex., în cașul în care ea anulabii». ar fi fost contractată de un minor sau de o temee mări- Controver3a.|ₐₜₐ neautor isată, această obligație având ființă, novațiu- nea va avea loc, de câte ori nulitatea ei nu se va cere. Dacă însă obligația nouă va fi anulată, chestiunea este controversată. Unii susțin că, în toate cașurile, prima obli- gație remâne stensă, stengerea acestei obligațiuni resul- tând din renunțarea creditorului. Din împrejurarea că noua obligație n’a putut să se formeze, nu trebue să se con- cludă, dic acești autori, că vechia obligație nu s'a stens, pentru că creditorul a putut să aibă intențiunea de a re- nunța la densa, cu toată nulitatea obligațiunei celei noi ²). Se poate, ce e dreptul, ca să fie astfel, și va fi, în a- dever, când se va dovedi că creditorul, cunoscând causa nulităței obligațiunei celei noi, s’a inulțâmit cu densa, ceea ce poate să deie operației un caracter aleator. Dacă însă această dovadă nu este făcută, anularea obligației celei noi va face ca novația să fie neavenită, și obligația pri- mitivă să remâe în picioare ³). Aceiaș soluție este admisibilă în caz când a doua obli- gație ar fi contractată de un al treilea'¹). Cașul când Dacă a doua obligație este condițională, novațiunea este condițio-va fi Și ea condiționala, și prin urmare neavenita, de cate nakⁱ. ₒᵣj C₀₁₁diția nu se va îndeplini, afară de cașul în care păr- țile ar fi înțeles a înlocui o obligație certă prin o obliga- ție necertă de o valoare superioară, ceea ce implică o ope- rație aleatorie a). B Baudry, II, 1085. Thiry, III, 75. Pand. fr., I, 4954, 4955. Laurent, XVIII, 252. Aubry et Rau, IV, § 324, p. 213. Marcade, IV, 763. Trib. Bacău, Dreptul No. 60 din 1896. -) Larombiere, 111, art. 1272, No. 2. Duranton, XII, 282. Cpr. L. 1, § 1, Dig., 46, 2, De novationibus și Instit., III, 29, Quîbiis modis obligația tollitur, § 3. ³) T. Huc, VIII, 106. Aubry et Rau, IV, § 324, p. 215, t. și n. 23 și 24. Demante, V, 220 bis II. Laurent, XVIII, 254. Demolombe, XXVIII, 250 urm. Baudry II 1085. Mourlon, II, 1407. Pand. fr., I, 4957 urm. Vedi autorii citați in nota precedentă. ⁵) Pothier, II, 586. T. Huc, VIII, 106. Tliiry, III, 75. Aubry et [ DESPRE NOTAȚIE.—ART. 1129, $75 Ca paritatea parfilar contractante. i Art. 1120.---Novațiunea nu se operă de rât intre persoane i -capabile. (Art. 950, 952 C. C. Art. 1272 C. fr.). ■ La Romani și în teoria lui Pothier (II, 590 urm.), capa- ' citatea pentru a face o novațiune era acea cerută pentru a primi plata, fiind că acel care novează primește ca plată noua obligațiune. Codul actual a respins însă această teo- rie, și cu drept cuvent, pentru că creditorul care primește plata, primește ceea ce i se datorește: pe când creditorul care face o novație, nu primește ceea ce stipulase, ci re- nunță la beneficiul primei obligațiuni : de unde resultâ că el va ii în pagubă de câte ori obligația cea nouă va fi mai puțin favorabilă de cât cea veche. Novațiunea fiind deci cu totul altă ceva de cât plata, capacitatea cerută pen- tru primirea plăței nu poate fi suficientă pentru a face o novațiune J). Pentru ca creditorul să poată face o novațiune, tre-\>v. man- bue deci să fie capabil de a dispune de creanță, fiind *eⁱ bolld‘ue- că el renunță la beneficiul vechei obligațiuni, pe care o înlocuește prin cea nouă : de unde resultâ că cocreditorul solidar care are capacitatea de a primi plata, nu poate să noveze creanța în cât privește plata celorlalți cocre- ditori -). Aceiaș soluție este aplicabilă în privința unuia din Nov. uneț debitorii unei obligațiuni indivisibile ³). °viabile.¹¹' In cât privește chestiunea de a se ști dacă epitropul Epitropul poate să facă o novațiune, ea este controversată. După o ⁸ă părere, novațiunea ar fi permisă, fiind că, pe de o parte,Controversă, el are capacitatea de a primi ceea ce se datorește minoru- Kau, loco cit., p. 213. Monrlon, II, 1409. Demolonîbe, XXVIII, 258. Laurent, XVIII, 254. Baudrv, II, 1085. Pand. fr., L 4963. Cas. fr. D. P. 54. 1. 347.' Cpr. L. 14, Dig., 46, 2, De nocationibus et deleyatiombns. ') Cpr. Laurent, XVIII, 255. Pand. fr., I, 4966. -) Vedi supru, p. 171, text și nota 3, și la autoritățile citate acolo, adde: Pothier, II, 591. Thiry, III, 21 și 75. Pand. fr,, I, 197 și 4968, Baudry, II, 1086. T. Huc, VII, 304 și VIII, 107. Laurent, XVII, 269 si XVIII, 256. Demolonîbe, XXVI, 183 si XXVIII, 263. G. Giorgi, I, HO, 116 si VII, 406. ³) G. Giorgi, VII, 406, in fine. 676 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a ll-a.-ART. 1129. lui, ear pe de altă parte, are dreptul de a întrebuința su- mele primite¹). Părerea contrară este însă mult mai juri- dică, pentru că, prin novațiune, epitropul dispune de drep- turile minorului, drept pe care el nu'l are, după lege"). Novarea clin După rigoarea principiilor, ar trebui deci să decidem ^atuhdin bărbatul, în calitatea sa de administrator a ave- eaiițațe . 149 urm. Cuzzeri, 11 Cod. di comm. commentato, VII, p. 145 urm. “) Cpr. Tlriry, III, 75. Pand. fr. 1, 4973. Laurent, XVIII, 258. Duranton, XII, 279. Demante, V, 220 bis II. ‘j Vedi supră, p. 658, text și nota 2. *) Acest principiu este admis și în materie comercială ; nu- 078 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VHI.-S-aII-a—ART. 1130. Primirea u- Prin aplicațiunea acestui principiu, jurisprudența de- negoâabUe c’^es cu drePt cuvânt, că primirea de cătră creditor, chiar p. o datorie fără reservă, a unor efecte negociabile subscrise pentru o m" cupXdV^⁰¹"^ anterioară, nu constitue de cât un mod de plată o «ovație^ ear nu o novațiune. Astfel, în ipoteza de mai sus, dacă Controversa.pᵣₑₛUpUₙₑₘ că cumpărătorul unui imobil, în loc de a plăti vânzătorului prețul în bani, a subscris niște bilete ia or- dinul său, nu există novațiune, în cât privilegiul vânză- torului nu va înceta de a avea ființă ¹). Prelungirea Simpla prelungire a termenului de plată nu constitue; termenului. , . de asemenea o novațiune J. Voința de a Din împrejurarea că novațiunea trebue să resulte în ⁿ^v{* ^te mod neîndoelnic din act, după cum se exprimă art. 1130, n’ar trebui să credem că ea trebue să fie constatată prin un act scris, pentru că ea nu este un act solemn și nici nu era vre o rațiune ca să se deosebească în această pri- vință, de celelalte moduri de stengere ale obligațiilor. Prin act, legiuitorul înțelege aci id qitod actum est, adecă con- mai proba diferă. Lyon-Caen et Renault, Droit conțin., III, 41 Vili, nllTVedi'Vă/î^p. flH? forma comercia- lă, dată convențîunei intervenită între părți, este indiferentă,, de câte ori intenținnea de a nova nu resnltă în mod clar din convenție sau din diferitele împrejurări ale causei. Trib.. Paris. 24 Nov. 1885, Pand. fr., I, 5000. i) Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul No. 29 din 1884. Cas. fr. D. P. 79. 1. 71. Sirey, 79. 1. 301. Trib. reg. superior din Carls- rube, Pand. Period. 87. 5. 35. Trib. Tours, Gas. Trib, din 18 Nov. 1898. 0. Alger, D. P. 97. 2. 301. Baudry, II, 1086. Repert. Dalloz, Sttpplim., Oblig., 988 urm. Pand. fr., I, 5133. Laurent, XVIII, 283. Demoîombe, XXVIII, 297. Larom- biere, III, art. 1273, No. 8. T. Huc, VIII, 113. Aubry et Rau, IV, § 324, p. 218. Marcade, IV, 768. Martou, Privii, et kypoth., II, 470, 552. Troplong, Privii, d hypolh., I, 199 bis.—Contră. Duranton, XII, 287. C. Lyon, Sirey, 34. 2. 29. ‘) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1879, p. 273. Bulet. 1888, p. 113. Cas. fr. Pand. Period, 81. 1. 97. Pand. fr., I, 5101. Demo- lombe, XXVIII, 280.—Tot astfel nu există novațiune, dacă- datoria a fost numai mărită sau micsurată, dacă siguran- țele date din capul locului au fost modificate, dacă specia de obligație a fost schimbată, etc., ci trebue ca intenția de a novă (animus novaudi) să fie clar exprimată de părți, de chiar și tacitamente, sau ca a doua obligație să fie neapă- rat incompatibilă cu cea d’intăi. Cpr. Cas. fr. D. P. 76. L. 438 si Sirev, 76. 1. 102. D. P. 78. 1. 300 si Sirey, 78.. 1. 415. DESPRE NOVAȚIE.—ART. 1130. 679 venția părților (argiim. a contraria din art. 1132) *). Prin urmare, nu este nevoe ca voința de a nova să fie expresă sau formulată în termeni sacramentali ori echipolenți, fi- ind destul ca ea să resulte în mod clar și neîndoelnic din termenii convențiunei sau din împrejurările causei, fie chiar și în mod tacit ²). Naște însă întrebarea : cum se va putea dovedi in- Dovedirea tențiunea de a nova? Legea neregulând acest punct în- tr’un mod special, se va aplica dreptul comun, ceea ce în-e.wm m-ep- s6mneazâ că dovada testimonială și simplele presumțiunitl¹w'mⁱⁿ- nu vor fi admisibile de cât atunci când va li vorba de o sumă mai mică de 150 lei, sau când va exista un înce- put de dovadă scrisă ³). In materie comercială însă, dovada testimonială și pre- Materie sumțiunele vor putea fi admise, independent de ori ce în- ceput de, dovadă scrisă (art. 46 O. com.) ⁴!. com. ‘) După art. 1132, delega ți unea prin care un debitor dă ere- Deosebire ditorulni un alt debitor ce se obligă cătră densul și pe intre novația care acest din urmă il primește, nn operă novațiune,' dacă O delegația, creditorul n’a declarat, expres r^rbiti) că descarcă pe debitorul care a făcut delegațhmea. Va să dică numai in caz de delegațiune, declaraținnca de novare din partea creditorului trebue să tie expresă ; în celelalte cașuri, ea poate fi și tacită. Cpr. Baudry, 11, 1086, in Huc. Vedi și inl'ni^ explic, art. 1132, p. 694. -) Marcade, IV, 764. Thiry, LII, 75. Baudry, II, 1086. De- molombe, XXVIII, 269. Laurent, XVIII, 260. Pand. fr.,I, 4981 urm. Mourlon, II, 1404. T. Huc, VIII, 108. Aubry et Rau, IV, § 324, p. 217, t. și nota 28. Cpr. Cas. fr. Pand. Period. 93. 1. 70. Trib. Figeac, Pand, Period.. 95. 2. 341. C. Nancy, I). P. 96. 2. 182. C. București, Dreptul Xo. 48 din 1885.— După o constituție a lui .Tustinian (L. 8 Cod., VIII, 42. De uuindionlbus). intențiunea de a nova treimea să fie declarată in mod expres (s^cuditer/, însă această dispo- siție n’a fost urmată nici in dreptul vechio francez, după cum atestă Pothier (II, 594). Cpr. Larombiere, III, art. 1273, No. 1. Laurent, XVIII, 260, p. 279. ³) Baudry, II, 1086. T. Hnc, VIII, 110, iu tine. Pand. fr., 1, 4994. Demolombe,XXVIII, 270. Laurent, XVIII, 260, 261. Larombiere, III, art. 1273, No. 1. Aubry et. Rau, IV, § 324, p. 217, t. și n. 29. Cas. fr. Pand. Period. 89. L 266. Sirey, 89. 1. 72. D. P, 94. 1. 60. Cas. belg. Pasicrisie, 42. L 15. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1895, p. 599. ) Pand. fr., I, 4999. Laurent, XVIII, 262. Lyon-Caen et Re- 680 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.-S-a II-a.-ART. 1130. Faptele însă și presumțiile din care resultâ novațiu- nea trebue să dovedească în mod clar și neîndoelnic in- tențiunea părților ; altfel novațiunea n’ar avea loc '). Art. imp. Partea care se pretinde liberată va trebui să dove- dească existența novațiunei ce ea invoacă (art. 1169). Dacă intențiunea părților este îndoelnică, ambele obligațiuni vor fi cumulate, iu loc de a fi înlocuite una prin alta'²). intenția păr- cât pentru chestiunea de a se ști dacă, în lipsa unor tie de fapt, termeni expreși, intențiunea părților de a nova resultâ sau nu in mod îndestulător, aceasta este o chestiune de fapt, care atârnă de împrejurări ce se apreciază în mod suve- ran de judecătorii fondului, după termenii convențiunei și diferitele împrejurări ale cansei ³). Dreptul de Dar dacă instanțele de fond constată și interpretă Curtdde¹ îⁿtFun suveran faptele și actele din care părțile fac casație, să resulte intențiunea lor de a nova, nu mai puțin adevărat este câ aparține Curței de casație dreptul de a controla și de a verifica de ce natură sunt faptele și împrejurările pe care judecătorii fondului se întemeiează spre a admite no- vațiunea, și de a cerceta în drept dacă faptele, așa cum ele sunt stabilite, întrunesc caracterele legale ale novațiu- nei. Această soluțiune, singură juridică, a fost consa- crată atât de Curtea noastră supremă, cât și de Curtea de casație din Francia ’i. nault, Droit cornul., III, 41. Cpr. Cas. fr. și C. Angers, D. P. 54. 1. 348. D. P. 89. 5. 827. No. 8. D. P. 69. 2. 8. *) Trib. Buorgoin, 25 lanuar 1889. Pand. fr.. I, 5001. ■) T. Huc, VIII, 110, in fine. Pand. fr., I, 4975. ’) Cpr. Cas. fr. Sirey, 32. 1. 859. D. P. 54. 1. 437. I). P. 55. 1. 159. Pand. perind. 93. 1. 70. D. P. 96. 1. 472. Pand. Period. 97. 1. 32. Cas. rom. Balet. S-a I, anal 1885, p. 163. Balet. 1890, p. 1431. Vedi și decisiile citate de Crepon, Pmirrois cn ca^sation, III, 865 urm. Cpr. Duranton, XII, 284. Pand. fr., 1, 5006 urm. Baudry, II, 1086. ⁴) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a. 1, 1885, p. 702. Bulet. 1891, p. 1045. Cas. fr. D. P. 67. 1. 433 si Sirev, 68. 1. 70. D. P. 84. 1. 286. D.P.85. 1. 281. D. P. 87. 1/269. Pand. Period. 87. 1. 97. Sirey, 92. 1. 59. Pand. fr., I, 5013 urm. Demo- lombe, XXVIII, 271. Laurent, XVIII, 263. Marcade, IV, 771. Larombiere, 111, art. 1271, No. 3. Crepon, PourvoP eu III, 865 urm. Aubry et Han, IV, § 324, p. 221. T. Huc, VIII, 110. 681 EFECTELE NOVAȚIEL-PBIKCIPII GENERALE. Efectele novațiunei. Principii generale. > Efectul novațiunei este, dice Pothier (II, 599), de a i stenge prima obligațiune, ca și cum ea ar fi plătită. Intre [ novațiune și plată există însă această deosebire câ, în mo- mentul stengerei datoriei primitive, o nouă obligațiune iea locul acelei vechi l). Datoria cea nouă nu are însă nici natura, nici efectele celei vechi. Astfel, în privința ches- tiunei de a se ști dacă noua datorie este productivă de ■dobendă și de ce dobenda anume, nu se va avea în vedere ■datoria veche, care este stensă. Această chestiune se va decide exclusiv după condițiile în care datoria nouă a fost contractată. Deci, dacă o datorie comercială a fost substituită ■celei civile, dobenda va fi acea comercială, adecă 6 ⁰ ₜₗ, ■după cum ea va fi acea civilă, 5 dacă, din contra, o datorie civilă a fost substituită celei comerciale Datoria veche va remânea stensă și ea nu va renaște, chiar dacă creditorul n’ar putea să^ aducă îndeplinire noua obligație a debitorului seu. sau dacă ea ar fi în urmă anulată³), pentru că novațiunea este pusă pe aceiaș treaptă ■cu plata, și datoria veche este considerată ca plătită, de vreme ce este înlocuită prin alta valabil contractată. Obli- gația seinei extindă nan reviriscit. Inexecutarea obligațiu- nei noi n’ar putea să redea viață celei vechi de cât în baza unei condițiuni resolutorie stipulate în contractul de novațiune, pentru cașul când obligația nouă n’ar putea fi adusă la îndeplinire. Nimic n’ar împedeca, în adever. pe ■creditor de a stipula asemenea dansă, care ar fi validă în virtutea libertăței convcnțiunelor (art. 9691, pentru că ■creditorul poate să nu renunțe la prima sa creanță de cât sub condițiunea de a putea fi plătit prin executarea ce- lei de a doua ⁴). i) Cpr. Laurent, XVIII, 242, 322. Pand. fr., I. 5-131. Veiji și supră, p. 662, nota 3. -) Laurent, XVIII, 322. Pand. fr., T. 5431. Demolombe, XXVIII, 333. :J) Dacă însă obligația cea nouă ar fi radical nulă, sau inai bine dis inexistentă, novațiunea n’ar avea loc. Tliiry, III, 76- Vedi si snpră, p. 673, 674. *) Demolombe, XXVIII, 334, 335. Pand. fr., L 5433, 5435. 682 C. C.-CART.UL—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a 11-a.—EFECTELE NOVAȚTEI Stengerea Din cele mai sus expuse resultă că novațiunea ope- privilegiilor ₎ᵣ|ₙ ₀ ,[atio [ₙ solutuni. stenge cu desăvârșire, afară cam gara n-de cașul unei reserve contrare, privilegiile și ipotecele care garantau vechia creanță, și câ aceste siguranțe nu vor re- Controversă.naște nici in cașul în care creditorul ar fi evins din lucrul primit drept plată. Art. 1683 prevede, în adevăr, că dacă creditorul primește de bună voe un imobil sau alt lucru în plata datoriei principale (datio in soliditm). fidejusorul remâne liberat, chiar când creditorul a fost evins din a- cel lucru, disposiție care dovedește, după cum au spus-o anume oratorii Guvernului și ai Tribunalului !), că evicți- unea obiectului primit în plată nu face să renască vechia obligațiune, stensă in mod definitiv prin novațiune, ci poate numai să deschidă în folosul creditorului o nouă acțiune, lipsită insă de accesoriile creanței primitive ²). Dreptul roman. Larombiere, III, art. 1278, No. 5 și 1281, No. 4. Aubry et Rau, IV, § 324, p. 221. Demante, V, 228 bis III. ') Vedi Locre, Legisl. civile, t. XV, n. 330, No. 24 ; p. 349, No.’ 27 și p. 388, No. 30. -) Vedi în acest sens, Aubry et Rau, III, § 292, «6 iniția; p. 486 și p. 812 din ed. a V-a, text și nota 4 ; t. IV, § 324, p. 221. Laurent, XVIII, 323 și XXXI, 363. Arntz, IV, 1914. Colmet de Santerre, IX, 161 bis II. Demolombe, XXVIII, 288—293. Baudry et Loynes, Privii, et hypoth., III, 2251. Larombiere, III, art. 1278, No. 6. Grenier, Hy- poth., II, 502. Andre, Tr. pratiqne du regime hypothecaire (Paris, 1886), 108. Duranton, XII, 82. Pand. fr., 1, 5438.— Contra. P. Pont, Privii, et hypoth.^ II, 1230. Martou, Idem, IV, 1336. Troplong, Hypoth., IV, 847 urm. G. Giorgi, VII, 304. Mourlon, 111, 1666. Acești autori, întemeinduse pe au- toritatea Ini Domat (Laia civile», III, tit. 1, S-a VII, No. 6), consideră datio in so/utunt ca neavenită în caz când pri- mitorul platei ar li evins din luci ul primit, sub cuvent că darea în plată n’ar opera de cât o stengere condițională, subordonată transferărei definitive a proprietăței obiectului dat în plată. Această chestiune era controversată si in dreptul roman, căci, pe când Marcian susținea că evicțiunea face să re- nască vechia datorie, manei prietina obligați» (L. 46, Pr., Dig., 46, 3, De eolittionibn»), Iulian voea din contra ca ve- chia obligație să remâe stensă (L. 24, Pr. Dig., 13, 7, De pujnerutitia adione). Aceiaș contrazicere există și în consti- tuțiile împărătești. Cpr. L. 8, Cod’, 7, 45, De sententiis et intwlocutionibus mnnium judieum ; D. 4, Cod., 8,45, De eric- tionibne). Vedi asupra acestor texte Troplong, op. cit., 849 EFECTELE NOVAȚIE!.—ART. 1134—HM 683 Efectele novaliunei în privința privilegiilor și ipotezelor. Art. 1134.—Privilegiile și ipotecele creanței celei vechi nu le are și creanța ce’i este substituită, afară, de cașul când cre- ditorul le a reservat expres. (Art. 1128, 1135, 1137, 1153, 1800, V C, 0. Art. 1814 0. Caliniach. Art. 1278 0. fr.), Art. 1135.—Când novaținnea se operă prin substituirea u- nui nou debitor, privilegiile și ipotecele primitive ale creanței nu pot trece asupra bunurilor noului debitor. (Art. 1091,1128, 1136 urm. C. C. Art. 1279 C. fr.). Art. 1136. -Când novaținnea se operă între creditor și unul din debitorii solidari, privilegiile și ipotecele vechei Cre- anțe nu se pot reserva de cât asupra bunurilor acelui care con- tractă nona datorie. (Art. 1047, 1131, 1137, 1769 C. C. Art. 1280 C. fr.). Novaținnea făcend parte din modurile de stengere ale obligațiilor (art. 1091), obligația novată, adecă acea pri- mitivă, este stensâ ca și cum ar ii fost plătită: și fi- ind că obligația principală este stensâ, se înțelege că vor li stense și accesoriile sale, privilegii, ipoteci (art. 1.134, 1800, l⁰)¹), fidejusiune (art. 1137, țț 2), etc. Acesta fiiind principiul statornicit de lege, garanțiile care asigurau vechia creanța ar fi ^fewnt să fie srense pentru tot-deauna, remănend ca debitorul să constituie al- tele pentru nona datorie. Cu toate acestea, prin derogare de la dreptul comun, legea permite părților, ufilitatis causa, de a conveni, prin o ulausă expresăși prin însnș contrac- urm. G. Giorgi, VII, 301. Aceiaș controversă exista și în dreptul vechii! francez. Cpr. Pothier, GW//;., II, 406, 594 și rente, IT.L,604. Demolombe, XXVIII, 291. Pand. fr., 1,5438. ') Nocatieme legitime forța, liberanhir hypothme ei pignus, w-u- rw nan zurrunt^. L. 18, Dig., 46, 2, De Motutionibit*. Vedi și L. 11, § 1, Dig., 13, 7, De pigneratitia acțiune, citată textual infră, p. 684, nota 2. -) Tu acest, caz însă, ca și în altele de asemenea natură, nu se cere ca părțile să întrebuințeze termeni sacramentali, fiind suficient ca voința lor de a întinde la noua creanță garanțiile care asigurau pe cea veche să resulte neîndoel- nic din ud, după cum se exprimă art. 1130, adecă din con- venția lor. Astfel, de'câte ori novaținnea se îndeplinește prin sub- stituirea unei noi creanțe acelei vechi, fie prin schimbarea o- biectulni obligațiunci, fiie prin schimbarea titlului ei, credi- torul n’are de cât să declare că actul are loc fără muniție. Aceste cuvinte nu pot să insemueze alt ceva de cât ca debitorul va continua a fi obligat sub acelaș titul și sub Ce însem- nează dansa tară novație. 684 COD. CIV.-CART. III.—TIT. III.-CAP. VIlL-S-a II-a.—ART. 1131-1136. tul sau actul de novațiune, după cum se exprimă Pothier¹), ca privilegiile și ipotecile care garantau vechia creanță să garanteze și pe cea nouă, soluțiune care era admisă și în Codul Calimach ²). Aceasta n’ar trebui însă să se înțeleagă, rațional- mente vorbind, de cât pentru ipetecele convenționale nu însă și pentru privilegii, căci nu se vede cum ele ar pu- tea fi transportate de la o creanță la alta, atunci când știut este că privilegiul atârnă de natura și calitatea cre- anței (art. 1722), și că afară de excepția prevăzută de art. 1686-1688, în privința creditorului amanetai’, el nu poate fi creat prin convenția părților³). Aceasta este atât de adevărat în cât un autor acasă legiuitorul de eroare⁴). Cu toate acestea, legea fiind formală, creditorul va putea să ’și reserve privilegiile, ipotecele convenționale și chiar acele legale ⁵), care garantau vechia creanță, însă numai atunci când novația va avea loc prin schimbarea obiectului, fără schimbarea debitorului, pentru că, în asemenea caz, a doua Art. 1814 C. Calimach. aceleași garanții privilegiate sau ipotecare, ca și in trecut. Cpr. Pothier, II, 595. Larombiere, l-Ir, art. 1278, No. 12. Pand. fr., I, 5453. Demoîombe, XXVIII, 345. Toullier D. IV, partea I, 281. Cpr. T. Huc, VIII, 115. Laurent, XVIII, 265. Cas. fr. D. P. 56. 1. 25. ') Pothier, II, 599.—Deci, dacă reservele nu ar fi fost făcute prin însuș actul de novațiune, siguranțele care garantau vechia creanță ar fi defiinitiv stense și n’ar putea fi reîn- viate. Baudry, II, 1088. Demoîombe, XXVIII, 344. Pand. fr., I, 5452. G. Giorgi, VII, 424. Marcade, IV, 781, in fine. Cpr. L. 30, Dig., 46, 2, De solutitmibus. Ve^i și art. 1107, § 1, tuprii, p. 601 urm., după care, și subrogația consimțita de creditor trebue să fie făcută într’un timp cu plata. s) „Driturile chizeșiei, a amanetului și altele, dice art. 1814 din Codul Calimach (1378 C. austriac), care sunt unite cu cea de mai înainte principală îndatorire, se stâng prin ino- ire (novație), dacă alcătuitoarele părți n’au hotărît alt ce- va pentru aceste îndatoriri". ^Novata autem debiti obligația, pignux perhnii, nisi convenit ut pignun repetutur^. L. 11, § 1, Dig., 13,7, De pigneratitia actione. Vedi și L. 12, § 5, Dig., 20, 4, Qui potiore* in pignore, etC-—Ărt>. 1153 preve- de un alt caz în care ipoteca poate să supravețuească da- toriei pe care ea o garantează. Vedi infră, explic, acestui text. ³) Cpr. Demante, V, 226 bis V. T. Huc, VIII, 126. Artur, Revue critique, anul 1882, p. 226 urm. D Taulier, Theorie raisonnee du Code civil, IV, p. 398. ⁵) Cpr. Laurent, XVIII, 330. Pand. fr., I, 5454. EFECTELE NOVAȚIEI.—ART. 11M—1136. 685 obligație are în realitate aceiaș causă și se confundă așa dicend cu cea veche l). Prin o asemenea reservă, credito- rul va conserva chiar rangul ce avea pentru vechia cre- anță. Dacă datoria cea nouă este mai mare de cât acea veche, ipotecele nu vor fi conservate cu aceiaș rang de cât pană la concurența datoriei primitive : altfel ele ar jigni pe creditorii posteriori în rang ²). Creditorul ar putea, ce e dreptul; făcend «ovație. să facă a i se consimți o ipo- tecă pentru excedent, insă această ipotecă nu va avea. bine înțeles, rang de cât. din fiiua inscrierei ei. ni un Art. 1134 constituind o derogare de la dreptul co-Art. ii.w ₙᵤ și ne vorbind de cat de privilegii și ipoteci, nu poate - ■ • fidejusiune. fi întins prin analogie la fidejusiune, pentru că fidejusorul n’a garantat datoria cea nouă (art. 1656P). ₁₁: Dacă novațiunea are loc prin schimbarea debitorului, Art' creditorul nu poate, nici chiar prin o reservă expresă, să facă să treacă privilegiile și ipotecele primitive asupra bu- nurilor noului debitor. Aceasta este atât de evident în cât legiuitorul nu avea nevoe s‘o spue ; de aceea Acollas (II, p. 901) dice că această disposiție cuprinde o naivitate ⁴). In adever, ipo- teca neputend fi constituită de cât prin nn anume act și prin o inscripție, nu se poate transporta ipoteca care gre- ') Cpr. Thiry, III, 75. Vigie, II, 1532. Laurent, XVIII, 331. Demolombe, XXVIII, 350. Pand. fr., I, 5455. Duranton, XII, 304. T. Huc, VIII, 126. Reservă privilegiilor și a ipo- tecelor mai poate incă să aibă loc de câte ori novația se îndeplinește prin schimbarea creditorului, debitorul remâ- nend aceiaș (art. 1128, 3°), pentru că, in asemenea caz, nu- mai numele creditorului este schimbat, drepturile celor de al treile rcinâiiend intacte. Cpr. Laurent, XVIII, 331. Pand. fr., I, 5456. a) Cpr. Pothier, II, 599. Thiry, III, 76. Baudry, II, 1089. Demolombe, XXVIII, 343. Laurent, XVIII, 331. Demante, V, 226 bis VI. Larombiere, III, art. 1278, No. 11. Arntz, HI, 224. Vigie, II, 1532. Acollas, II, p. 900, 901. s) Tliiry, III, 76, p. 98. Baudry, II, 1088. Cpr. C. Halatz, Dreptul. No. 61 din 1897. Nimic n’ar împedeca însă pe iidejusor de a garanta și noua obligațiune, așa cum garan- tase pe cea veche, însă aceasta presupune un nou con- simțement din partea lui. ⁴) Tot cam in asemenea termeni se exprimă și Demolombe, XXVIII, 352. C. CIV.—CARTEA III.—T1T. III.—CAP. VIII.—8-a II-a.—ART. 1134-1UW. vează bunurile unui debitor asupra bunurilor altuia. A- cest din urmă va putea însă să deie creditorului o ipote- că asupra bunurilor sale, însă această nouă ipotecă nu va avea, bine înțeles, rang de cât din țliua inscripțiunei sale ; altfel sar ti jignit drepturile dobândite de alți creditori asupra bunurilor acestui debitor înainte de novatie. Asu- pra acestui punct toți autorii sunt de acord ‘). Necesitatea Chestiunea este însă de a se ști dacă creditorul și de- mântuhii'de-bitorul nou, care se obligă în locul debitorului primitiv, bitoruluipri-pot sau nu, tară consimtementul acestui din urmă, să re- controversă serve și să păstreze ipotecele care grevează bunurile sale pentru siguranța datoriei noi. Pothier (II, 599) voea ca această reserva să nu poată ti făcută de cât cu consimțe- inentul vechiului debitor. Se susține însă că redactorii Co- dului au părăsit de astă dată pe călăuzul lor obicinuit, și au admis teoria contrară. Pentru a se ajunge la acest re- sultat, după părerea noastră inadmisibil, se fiice că art. 1134 autorisă, în termenii absoluți, pe creditor a’și reserva privilegiile și ipotecele care garantau vechia creanță și că nimic nu lasă a înțelege că consimțământul proprietarului a cărui bunuri sunt grevate de aceste privilegii și ipoteci, ar li necesar pentru eficacitatea acestei reserve; art. 1134 ar fi astfel în perfectă armonie cu art, 1131, după care novațiunea prin substituirea unui nou debitor se poate în- deplini fără concursul celui vechiu. Neluarea consimțemen- tului vechiului debitor nu’i aduce nici o pagubă, de vreme ce reserva făcută fără concursul lui nu ’și va produce e- fectele sale de cât în limitele vechei creanțe, fără ca sar- cina lui să devie mai grea²). La aceasta se respunde în- să, cu drept cuvânt, că art. 1134 prevede cașul cel mai ordinar, adecă acel in care novațiunea se face cn concur- sul vechiului debitor, în care, prin urmare, reserva privi- i) Cpr. Thiry, III, 76. Laurent, XVIII, 331. Pand. fr., I, 5457. Demolonîbe, XXVIII, 352. Larombiere, III, art. 1279, No. 1. Mareadc, IV, 779. Baudry, TI, 1089. Mourlon, II, 1413. Acollas, II, p. 901. T. Huc, VIII, 127. *) Vefii in acest sens, Tonllier D., IV, partea I, 312 urm. Duranton, XII, 310, 311. Demante, V, 226 bis III și H • Demolonîbe, XXVIII, 356, 357. Aubry et Hau, IV, § 324, p. 223, text și nota 54. Larombiere, III, art. 1280, No. 2. Pand. fr.. I, 5459, 5450. Giorgio Giorgi, VII, 425 urm. Vigie, II, 1532. EFECTELE NOTAȚIEI. -ART. 1134—1130. 687 legiilor și ipotecelor este acceptată de densul. Singurul caz în care novațiunea s’ar putea face fără cosimțementul ve- chiului debitor ar fi, după unii, acel al expromisiunei (art. 1131) și cașul de care ne ocupăm nu intră în ipoteza art. 1131, ci în ipoteza art. 1136. Acest, din urmă text prevede, în adevăr, că de cate ori novațiunea se îndeplinește între creditor și unul din debitorii solidari, privilegiile și ipotecele primitive ale cre- anței nu pot ti reservate de cât. asupra bunurilor aceluia care contractează noua datorie. Ori, această disposiție este, de bună samă, aplicabilă și la ipoteza noastră. In adever, după acest text, creditorul care face novație cu unul nu- mai din debitorii solidari, nu poate, în cât privește ga- rantarea creanței celei noi, să ’și reserve privilegiile și ipo- tecele celei vechi asupra bunurilor codebitorilor solidari care n’au luat parte la novațiune. Aceasta dovedește că privilegiul și ipoteca care garantează o creanță, nu pot să fie afectate la asigurarea unei alte creanțe, fără consim- țămentul proprietarului bunurilor afectate la aceste ga- ranții -). ') Vetli infri\ p. 689. -) Art. 1136 nu însemnează., în adever, că ori ce reservă a- supra bunurilor celorlalți coobligați ar fi interdisă, după cum aceasta ar părea să resulte din text, ci numai că ase- menea reservă nu se poate face de cât cu consimțementul celorlalți coobligați, conform teoriei lui Pothier (II, 599). Cpr. T. Huc, VIII, 128. Mourlon, II, 14-15. Demolombe, XXVIII, 359. Laurent, XVIII, 332. Demante, V, 228 bis II. Aubry et Rau, IV, $ 324, p. 223, nota 55. Pand. fr., I, 5463. Această disposiție este criticată de autori din punctul de Critica art. vedere practic. Se dice, în adever, că creditorul care face 113G, o novație cu unul din codebitori! solidari, ar fi trebuit să 'și poată reservă, pentru siguranța creanței celei noi, si- guranțele care garantau pe cea veche, adecă ipotecele care afectau bunurile codebitorilor cu care el n’a făcut novațiu- ne, întru cât asemenea reservă nu le ar aduce nici un pre- judiciu, de vreme ce situația lor ar remânea aceiaș. Cu un asemenea sistem s’ar înlesni novațiunele. Cpr. Aubry et Rau, loco cit., nota 56. Larombiere, III, art. 1280, No. 1 și 3. Demante, V, 228 bis II și III. Demolombe, XXVIII, 359, 360. Duranton, XII, 305.’ Pand. fr., 1, 5464. Așa dar, novațiunea este criticată, pe de o parte, din causa reservelor pe care ea le antorisă (art. 1134), ear pe de alta, din causa acelor pe care ea le oprește (art. 1136). Aceste 688 COD. C1V.-CART. III.—TIT. 1II.-CAP. VHI.-S-a TI-a.-ART. 1136. Așa dar, legiuitorul a admis și de astă dată teoria lui Pothier, și cașul nostru intră în ipoteza prevalată de art. 1136 *). Art. 1280 din Ante-proiectul de revisie a lui Lau- rent este formal în această privință -). Aplicarea Acest text însemnând că ipoteca poate fi reservată asupra bunurilor codebitorilor solidari, care consimt la a- ceastă reservă, vom aplica disposițiunea lui la cașul unei novațiuni făcute de creditor cu debitorul principal care’i a dat un fidejusor, și vom decide că creditorul nu va pu- tea, prin novațiunea făcută cu debitorul principal, să’și re- serve, fără consimțCmîntul fidejusorului, ipoteca ce acest din urmă ar fi constituit asupra bunurilor sale. Această soluție resultă « fortiori din art. 1136, căci situația fide- jusorului, față cu creditorul, este mai favorabilă de cât acea a unui codebitor solidar ³). Aceiaș soluție este aplicabilă, pentru aceleași motive, și fidejusorului care ar fi dat o garanție reală pentru a- sigurarea datoriei debitorului principal (fidejusiune reală); așa că creditorul, care ar face o novațiune cu debitorul seu, nu va putea sași reserve, ca siguranță, pentru noua creanță, ipoteca ce un terțiu ’i-ar li constituit asupra bu- nurilor sale, fără a se obliga personal cătră densul, ase- menea reservă neputend să aibă loc de cât cu consimțămân- tul acestui terțiu ⁴). critici fac pe unii jurisconsnlți să aprobe sistemul noului Cod german, care, după cnm am vedut, supră, p. 664, a eli- minat novațiunea, lăsând practica să se desvolte sub impe- riul principiilor generale. Cpr. T. Huc, VIII, 129. Vedi în acest sens, Pothier, II, 599, și nota de ia p. 318 a adnotatorului seu, Bugnet. Baudry, II, 1088. Thiry, III, 76. Mourlon, II, 1416. Laurent, XVIII, 331. Masse-Verge, III, § 566, p. 447,>nota 13. Pand. fr., I, 5461. T. Huc, VIII, 127. Marcade, IV, 780 urm.—Această din urmă soluție, ad- misă de Pothier (II, 599), era consacrată și in dreptul ro- man: „Paulus respondit, si creditor u Sempronio iwandi unimo stipidatus esset, ita ut a prima oblii/atione in unitersitm discederetur, rursum easdem res a posteriori debitare sine consensu prioris obligări non posse“. L. 30, Dig., 46, 2, De novationibus. 9 Cpr. Boissonade, Projet de C. C. potir l’Empire du Japon, II, No. 572, p. 642. Ved și art. 518 din noul Cod japonez. *) Cpr. Aubry et Rau, IV, § 324, p. 223, 224, text și nota 57. Pand. fr., I, 5466. Demolombe, XXVIII, 361. ⁴) Aubry et Rau, loco supra cit. Demolombe, XXVIII, 362. Pand. fr., I, 5466. EFECTELE N0VAȚ1UXEI.—ART. 1137. 689 Cât pentru cașul în care creditorul ar face o nova-Casui m care țiune cu un terțiu cu totul străin datoriei, un expromissor, care n’ar fi nici unul din debitorii sei solidari, nici dcbi- ție cu un ex- torul principal, de la care el a primit o fidejusiune perso-^’^ nală sau reală, chestiunea este eaiăș controversată : Unii decid, în adever, câ prin novaținnea făcută cu un exproinissor străin de datorie, creditorul ar putea să'și reserve ipoteca asupra bunurilor codebitorilor solidari și a fidejusorilor, fără consimțământul lor pj: ear alții susțin, din contra, și cu drept cuvânt, că ipoteca stabilită asupra bunurilor debitorilor solidari, liberați prin novaținnea fă- cută cu un terțiu, este stensâ și nu poate să renască de cât prin consimțământul lor -). In ori ce caz, de câte ori reserva ipotecei vechei cre-Re^rva ipo- anțe este cu putință, nu este nevoe ca ea să fie consim- țitâ prin act autentic, această formalitate uefiind necesară nev <>e «le a fi de cât atunci când s’ar constitui o nouă ipotecă prin con- venția părților. In adever, reserva nefiind, în asemenea autentic, caz, de cât menținerea vechei ipoteci, poate fi consimțită prin actul care cuprinde novaținnea, fie acest act autentic sau privat³). Efectele- noraliunei în privința ^debitorilor solidari și a fidejusorilor. Art. 1137. -Codebilorii sunt liberați prin novaținnea făcută între creditor și unul din debitorii solidari. Novaținnea făcută în privința debitorului principal libe- rează cauținnele. (Art. 1039 urm., 1017, 1056, 1136, 1215, 1216, 1218, 1679 urm. C. C. Art. 1281 C. fr.) ⁴). ’) Ilemolombe, XXVIII, 363. Anbry et Rau, IV, § 324, p. 224, t. și n. 58. Deniante, V, 222 bis I. Pand. fr., I, 5467. •’) Laurent, XVIII, 333. Pand. fr., I, 5468. ³) Cpr. Marcade, IV, 781. Demolombe, XXVIII, 354. Pand. fr., I, 5470. ’■) Textul corespundetor francez și art. 1277 din Codul italian Paragr. ul- mai au încă un §, eliminat de legiuitorul nostru. Eată cum.tim din textul se exprimă partea eliminată. „Cu toate acestea, dacă ere- ditornl a cerut, in casu.1 întâi, consimțementul codebitori-ᵣᵢₒₛₜᵣᵢₗ₋ Dₑₒ. lor, ear în cașul al doile, acel al fidejusorilor, vechia ere-sebire de re- anță snbsistă, dacă codebitorii sau fidej ușorii refnsă de a dacție numai consimți la noua obligație, a; Ies codebitewx ou Ies cauțiune aparenta. r- fusent- d'w'fnler au năucei arranyement*. Eată care este 44 690 CODUL CIV.—CARTEA 1U.-TIT. III.—CAP. VIII —S-a II-a.—ART. 1137. Art. 1137,§1. Art, 1137 nn presintă nici o dificultate. In adevăr, novațiunea stengend datoria novată (art. 1091), de aici urmează, ca consecință, că în obligațiile solidare, novațiu- nea făcuta de unul din debitori, liberează pe toți ceialalți ¹). afară de cașul în care creditorul ar li cerut și consimță- mântul lor (vedi supră, p. 689 nota 4). Aceasta nu este Art. lo.Hi. (iₑ aplicarea principiului înscris în art. 1056, după care debitorul solidar represintă pe codebitorii sei în toate actele care pot avea de efect stengerea sau micșurarea o- bligațiunei. Art. 1038. Novațiunea făcută cu debitorul și unul din cocreditorii solidari, nu liberează insă pe debitor de cât pentru partea acestui creditor. Creditorul solidar represintă. în adevăr, pe cocreditorii sei, însă numai în actele care pot avea de efect conservarea obligațiunei, nn însă și în acele care compromit sau distrug creanța (art. 1038) ²). sensul acestui paragraf. Dacă creditorul n’a consimțit la novațiune, de cât sub condiția suspensivă ea codebitorii solidari sau fidejusorii să accedeze la nona datorie și să se oblige pentru densa, și dacă această condiție nu se înde- plinește, novațiunea im’și are ființă și creanța primitivă sub- sistă eu toate efectele sale; dacă, din contra, codebitorii sau fidejusorii primesc a fi obligați pentru nona datorie, condițiunea se îndeplinește și novațiunea este definitivă. Cpr. Marcade, IV, 783. Pand. fr., I, 5414. Baudry, II, 1090. Laurent, XVIII, 327. Demoîombe, XXVIII, 365. Demaute, V, 229 bis I. Thiry, III, 76, in fine. T. Huc, VIII, 125. Acest principiu este deci aplicabil și la noi, cu toată eli- minarea părței finale a textului fr., care, probabil, a fost înlăturată ca inutilă. In adever, creditorul putând să nu libereze de loc pe debitor, poate a fortiori să nu’I libereze de cât sub o condiție suspensivă; dacă condiția se în- deplinește, novațiunea este perfectă, ear dacă ea nu se în- deplinește, novațiunea este neavenită. Creditorul ar putea să supue novațiunea și unei condiții resolutorie, stipulând că ea va fi considerată ca neavenită, dacă noua datorie nu este plătită. In acest caz, codebitorii și fidejusorii nu vor fi liberați de. cât sub condițiune. Cpr. T. Huc, VIII, 125. Pand. fr., I, 5446. Demoîombe, XXVIII, 367, Larombiere, III, art. 1281, No. 4. ') Aceiaș soluție este aplicabilă de câte ori novațiunea are loc intre creditor și unul din debitorii unei obligații indivisibile. Cpr. art. 523 din Ante-proiectul Codului japo- nez, care este formal in această privință. ²) Textul sus citat din proiectul Codului japonez este formal EFECTELE NOVAȚIUNEI. ART. 1137. 691 Am vorbit pană acum de § 1 a art. 1137. care se ocupă de efectele novațiunei în privința codebitorilor soli- dari ai aceleiaș datorii. Paragraful 2 al acestui text este relativ la fidejusori.Art- Novațiunea făcută în privința debitorului principal, fiice acest text, liberează pe fidejusori. Fidejusiunea fiind un contract accesoriu ]), neaparat că nu va mai avea ființă în urma stcngerei obligațiunei principale, și această solu- ție este adevărată chiar dacă fidejusorul ar fi solidar -). Obligația principală putend din contra foarte bine să subsiste fără acea accesorie, novațiunea făcută în privința fidejusorul ui nu va libera în genere pe debitorul principal, afară de cașurile foarte rare în care ea ar fi fost fă- cută în mod absolut, in rem, cu scopul de a stenge însuș datoria, ear nu numai de a descarcă pe fidejusor ³). Tot astfel, în cașul când există mai mulți fidejusori,Casui iu cure obligația unuia putend să subsiste fără obligația celorlalți, de aici resulta că novațiunea făcută în privința unuia din surî. fidejusori, cu scopul de a’l descarcă pe densul, nu liberează pe ceialalți ⁴); și această soluție va fi menținută chiar dacă fidejusorul cu care creditorul a făcut novațiunea era soli- dar. De câte ori deci creditorul a făcut novațiune cn unul din fidejusorii solidari, în interesul acestui din urmă, e- fectul novațiunei va fi restrâns la fidejusorul pe care no- vațiunea a. avut de scop de a'l libera. Art. 1137, țț 1, după care novațiunea făcută de creditor și unul din debi- torii solidnri liberează pe ceialalți codebitori, nu este deci .și în această privință. Acest text mai adaogă încă că dacă prima datorie era indivizibilă, novațiunea făcută cu unul din cocreditorii solidari, lasă să subsiste pentru tot drep- tul de urmărire a celorlalți creditori, ținenduse însă in sa- mă debitorului, valoarea părței aceluia care a făcut nova- țiunea. (Cpr. art. 1064 din Codul nostru). Ve L. 43, § 7, Dig., Mândriți, net cmitrn, 17, 1. Cpr. Pothier, II, 604. Pand! fr., I, 5403. Laurent, XVIII, 320. Demo- lombe, XXVIII, 315. Larombiere. TIT, art. 1'276, No. 1. 696 CODUL CIVIL—CARTEA III.-TIT. III — CAP. VHI.-S-a II-a.-ART. 1133. thier explică această excepție, după jurisconsulții romani (cpr. L. 45, § 7, Dig., Mandati, rd contra, 17, 1), dicend că creditorul are acțiunea mandati contraria contra dele- gantului pentru a fi indemnisat cu suma ce el n'a putut încasa din causa insolvabilității delegatului D. Pentru ca creditorul să se poată insă folosi de clausa prevfidută în art. 1133, trebue ca reserva sa să fie expre- să și insolvabilitatea delegatului constatată ²), 2” A doua excepție la principiul statornicit de art. 1133, are loc în cașul cănd delegatul era, în momentul de- legațiunei declarat în stare de faliment (art. 695 urm. O. corn), sau se găsea întro stare de insolvabilitate notorie (legea întrebuințează și de astă dată neologismul deeoniitură, ca și în art. 1025) ³), și creditorul nu cunoștea aceste îm- prejurări, de și textul nu se exprimă formal în această din urmă privință, pentru că numai atunci există din partea creditorului o eroare asupra causei novațiunei ⁴). Această excepție, care reproduce o decisie a lui Cu- jacius asupra legei 26, § 2, Dig., 17, 1, Mandati cd contra, și soluția admisă de Pothier, se întemeiază pe echitate. La aceste două excepțiuni, pe care art. 1133 le pre- vede formal, s’ar mai putea adăoga o a treia, și anume, ') Cpr. Potbier, II, 604. Pand. fr., I, 5404. — Pothier însă observă, cu drept cuvent, că pentru a putea reclama o in- demnitate de la mandantele seu, creditorul mandatar tre- imea să ti făcut diligentele necesare pentru a ii plătit de terțiul delegat, așa că delegantul să nu’l poată acusa de nici o negligență in această privință. Această observație este adevărată și astăzi, ca o consecință a regulelor de la mandat (art. 1548). Cpr. Potbier, loco cit. Demolonîbe, XXVIII. 317. Pand. fr., I, 5405. ²) Cpr. Laurent, XVIII, 320. Pand. fr., I, 5406. T. Huc, VIII, 171. ³) Vedi suprâ, p. 123, nota 1 și p. 499, nota 1. ⁴) Cpr. Pothier, II, 604. Marcade, IV, 775. Mourlon, II, 1419. Baudry, II, 1094. Acollas, II, p. 900. Demolonîbe, XXVIII, 321. Larombiere, III, art. 1276, No. 1. Aubry et. Rau, IV, § 324, p. 222, t. și nota 49. Bernard, Coitr* somin. de dr. cir., 11,766. Duranton, XII, 325. Pand. fr,, 1,5412. Thiry, III, 75. -Cât pentru delegant, puțin impoartă ca el să ti cunoscut sau nu insolvabilitatea delegatului, constatata prin falimentul lui sau alte împrejurări. Cpr. Aubry et Rau, loco cit. Demolonîbe, XXVIII, 322. Pand. fr., 1, 5413. Larombiere, loco suprci cit., etc. EFECTELE DELEGAȚIEI PERFECTE.—ART. 1133. 697 acea în care debitorul delegant ar fi întrebuințat mano- pere frauduloase spre a determina pe creditorul delegatar a primi un nou debitor de o cam datâ solvabil, care însă, din causa afacereior periculoase în care se găsește anga- jat, va ajunge mai târziu a fi insolvabil¹;. Tu ori ce caz, recursul care aparține creditorului con- tra delegaiitulni mare nici un raport cu vechia obligație, contra dek- care remâne stensă cu toate accesoriile ce o garantau, vilegii. ipoteci, etc.. ci este o simplă acțiune personală în noua perso- garanție, întemeiata pe dauna produsă prin delegație. A- ceastă soluție se impune față cu teoria lui Pothier, admi-una produsă să de redactorii Codului actual, care întemeia recursul creditorului pe o acțiune nouă, pură și simplă, acțiunea Controversă, mandati contraria '¹}. Nimic n’ar împedeca însă pe creditor de a stipula o delegație condițională, adecă de a supune novațiunea condiției suspensive a solvabilitate! delegatului sau condiției resolutorie a insolvabilităței sale, în care caz nu mai remâne îndoeală că creditorul va exercita vechia acțiune cu toate accesoriile sale ³1, Din cele mai sus expuse resulta că nu trebue să con- Deosebire fundăm cesiunea de creanță eu delegația, căci, pe când ven- detorul sau micuțele unei creanțe, după art. 1397, numieViU cre- respnnde de solvabilitatea debitorului, de cât dacă s’a obli- a"D- gat anume la aceasta și numai pană la concurența prețului primit dc densul, regula este cu totul alta in privința dele- gantnlui, deosebire care se explică prin caracterele particu- ') Cpr. Boissomule, ap. cit., II, p. 637, No. 566, in fine. Berriat St. Drix, II, 4805. *) Vedi în acest sens, Marcade, IV, 775. G. Giorgi, VII, 383. Duranton, XII, 327. Aubry et Rau, IV, § 324, p. 222, nota 51. Acollas, II, p. 900. Bernard, II, 766. Boilenx, IV, p. 578. Pand. fr.. 1, 5415. Demolombe, XXVIII, 323. Larom- biere, III, art. 1276, No. 2.—CWrP. Baudry, II, 1095. T. Huc, VIII, 121, in fine. Laurent, XVIII, 320. Demante, V, 224 bis II și III. Vigie, II, 1535. Pand. fr., I, 5416. După acești din urmă autori, recursul creditorului delegatar ar consista în acțiunea vechei creanțe, care ar renaște prin neîndeplinirea condiției sub care novația a avut loc, adecă ca el să poată fi plătit de delegat. Această părere este în- să in contradicere cu regula: Obliyatio gemet extincta nou reciviseit și cu teoria lui Pothier, pe care autorii Codului au reprodus-o și de astă dată. ®) Cpr. Marcade, IV, 775, in fine. G. Giorgi, VII, 383, in fine. 698 COD. CIV.—CARTEA IIL—TIT. IIL CAP.—VIII.—S-a II-a.-ART. 1133. lare ale acestor contracte. Prin delegație, creditorul delega- tar voește, în adever, să dobândească plata creanței sale, după cum debitorul delegant înțelege să ’i o asigure mai bine ; de aceea, acest din urmă respunde de solvabilitatea debitorului delegat, dacă creditorul nu-1’a descărcat ; și tot pentru aceiaș motiv, creditorul are un recurs contra delegan- tului, chiar la caz când ar fi dat descărcare, dacă debitorul delegat era declarat falit sau se găsea, în momentul delega- țiunei, întro stare notorie de insolvabilitate. Cesiunea de creanță fiind, din contra, un act de speculație prin care cesionarul voește să dobândească proprietatea creanței, proprietate pe care însuș creditorul cedente are intențiu- nea de a-i o transmite, ușor se poate înțelege pentru ce cedentele nu garantează de cât existența creanței a cărei transmisiune este scopul contractului, și pentru ce el nu respunde de solvabilitatea debitorului, care constitue ris- curile inerente a însuș lucrului a cârtii proprietate este transferată ¹). Se poate întâmpla ca părțile să ii făcut o delegațiune in niște termeni car^ ar părea să denote în aparență o ce- siune de creanță, și cice-versa. In asemenea caz, contractul va ti interpretat, conform dreptului comun, după intenția comună a părților, ear nu după sensul literal al termenilor întrebuințați (art. 977). Deci, dacă părțile au înțeles, una să dobândească, ear cealaltă să transmită o creanță, dacă există un preț, etc., operația este o cesiune; ear dacă, din contra, părțile ’și-au propus, una să asigure mai bine, ear cealaltă să dobândească mai ușor plata creanței, există delegațiune, ear nu cesiune de creanță. Un alt criterium care servește a deosebi ambele operațiuni, este că, în delegațiune, delegatul trebue nea- părat să intervie, fiind că el contractează o nouă obliga- ție cătră delegatar, pe când, într’o cesiune, concursul de- bitorului cedat nu este necesar ■). Aplicarea Ori care ar fi deosebirele intre delegația si cesiunea delegație. creanța, se decide in genere, mai cu sama de junspru- Cwih-ovcrsă.dență, că delegația făcută în folosul unui creditor nu este !) Cpr. Larombiere, III, art. 1276, No. 3. Pand. fr., I, 5417, -) Larombiere, loco suprA cit. Pand. fr., I, 5418. T. Huc, X. 214. Vedi și suprây p. 669. DESPRE DELEGAȚIA IMPERFECTĂ. 699 oposabilă terțiilor, adecă celorlalți creditori ai delegan- tului, sau altor noi delegaturi, de cât din momentul de când ea a fost acceptată de debitorul delegat prin un act autentic (art. 1393) sau de când creditorul a notificat de- legația delegatului în ori ce formă, fie chiar și prin un act sub semnătură privată r). Această soluție este formal admisă prin art. 522 din ante-proiectul Codului japonez. După o altă părere, mult mai juridică, se susține însă că art. 1393 nu poate fi aplicat în specie, pentru că el este relativ la cesiunea de creanță, și am vei,lut că delegația nu este o cesiune, de vreme ce datoria anterioară este stensâ prin novație. Legea neprescriind nici o formă în privința acceptărei delegației, ea a remas sub imperiul dreptului co- mun, după care actele servesc numai de dovadă. Este a- deverat că, în unele cașuri, legiuitorul prescrie anume for- me în privința terțiilor, însă aceste forme nu pot fi create de cât de legiuitor, și interpretul nu poate să le aplice la cașuri neprevăzute Nu mai remâne nici o îndoeală însă că, din momentul acceptărei delegației de cătră creditor, creanța delegată și accesoriile ei încetează de a mai fi gajul comun al credi- torilor delegantului, spre a deveni gajul special și exclu- siv al delegatarului, chiar dacă acest din urmă n’ar ii des- cărcat în mod expres pe delegant ³). Despre delegația imperfectă. Delegația imperfectă este acea care nu produce no- vațiuue. Ea are loc atunci când creditorul acceptă pe noul debitor oferit de cel vechili, fără însă a descarcă pe a- cest din urmă de datoria sa ⁴). In delegația perfectă, ere- ’) Cpr. Trib. Ialomița. Dreptul No. S din 1895 C. Orleans si A gen, D. P. 47. 2. 181. D. P. 52. 2. 26. D. P. 62. 2. 88. Larombiere, III, art. 1276, No. 4. Toullier D. IV, partea I, 288. Vedi și distincțiunea făcută de Aubry et Bau, IV, § 359 bis, p. 432, text și nota 27. -) Laurent, XVIII, 316. Demolombe, XX VIU, 329. Pand. fr., I, 5357. ■i) Trib. Ialomița ((4. Malcoci făcend fuucț. de președ.). Drep- tul din 1895, No. 8. (.!, Lyon. D. P. 91. 2. 247. Pand. fr., I, 5349. Astfel, actul prin care vendetorul uimi imobil cedează u- nuia din creditorii sei, care intervine în act și primește o 700 C.C.—CART. 111.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a II-a.—DR. INTERNAȚIONAL. ditorul primește, după cum am vedut, pe un nou debitor în locul acelui vechiu, datoria primitivă fiind stensă și în- locuită prin alta : ear în delegația imperfectă, noul debi- tor nu iea locul acelui vechiu, ci devine coobligatul său, creditorul avend în viitor doi debitori în loc de unul ¹). Natura oblig-. Care ₑₛₜₑ |ₙₛₐ natura obligațiunei noului debitor, a- noulutdebi- ... , , . . tur. tunci când acel vecinii n a fost descărcat de creditor ' Ln lucru este cert, și anume, că ambii debitori nu sunt solidari, pentru că ei nu s’au obligat unul pentru altul, și pentru că solidaritatea nu se presupune (art. 1041). Cu toate acestea, fie care debitor va putea ti urmărit pentru datoria întreagă, fiind că fie care s’a obligat pentru tot. Noul debitor este mai mult de cât un fidejusor, el fiind debitor, ear pe de altă parte, și vechiul debitor este obligat, creditorul avend două acțiuni independente una de alta. Dacă el urmărește pe noul debitor, acesta nu’l poate trimete la cel vechiu, nici să’i opue beneficiul de disciițiune. pentru că el este debitor principal, ca și debitorul primitiv. Dacă creditorul urmărește pe vechiul debitor, acesta nu poate de aseme- nea să’l tȚimeată la debitorul nou, fiind pm și el este de- bitor principal. Această soluție este generalmente admisă în doctrină, afară de cașul în care părțile ar ti hotârit contrariul prin convenția lor (art. 969)-). Rcgulele de drept internațional aplicabile la novațiune. Novațiunea consistând în substituirea unei noi obli- gațiuni in locul celei vechi, și caracterul obligațiunei noi ca și efectele sale, determinându-se lie de legea națională a părților, de câte ori ele aparțin aceleiaș naționalități, fie de legea Iwi eantractus, în caz contrar: de aici resultă că parte din prețul acestui imobil, nu constitue o delegație perfectă, ci o delegație- imperfectă, dacă creditorul n’a des- cărcat în mod expres pe debitorul seu. In consecință, ven- detorul remâue obligat cătră creditorul primitiv și nu poate să’i opue că există novațiune. C. Toulouse, D. P. 98. 2. 337 și nota lui II. Capitant, profesor la Grenoble. 9 Cpr. Mourlon, II, 1420. Demoîombe, XXVIII, 310. Laurent, XVIII, 321. Pand. fr., I, 5425. Baudry II, 1093. Ve<|i și guprt}, p. 695. -) Cpr. Laurent, XVIII, 321. Pand. fr., I, 5428 urni. T. Huo, VIII, 122. Demoîombe, XXVIII, 311. Art. 519 din ante- proiectul Codului japonez prevede că ambii debitori sunt solidari. Vecii Boissouade, op. cit., II, p. 634, No. 565. REMITEREA DAT0R1EI.-PRINCIPH GENERALE. 701. E după una din aceste doue legi se va decide dacă există l -novațiune și care sunt consecințele sale l). Dacă însă legea situațiunei bunurilor n’ar admite ■ transmisiunea drepturilor reale, privilegii și ipoteci, care ar garanta creanța novată, noul creditor n’ar putea să se prevaleze de aceste drepturi, legea situațiunei bunurilor fiind de ordine publică și interesând creditul general (art. 1134, 1136) ²). SECȚIUNEA III. Despre remiterea datoriei.—Principii generale. Remiterea datoriei, pe care nu trebue s'o confundăm Definiție, cu remiterea titlului constatator al creanței (art. 1138), este renunțarea ' tatea creditorilor j^art. urmp Cfₗ c^i^. L Intre remiterea voluntară și acea silită există urmă- Deosebirile intre remite- R⁻ ' rea vohinta- ’) Despagnet, Dr. internat., No. 313, p. 61b, ed. a 3-a, dm ₐcₑᵢₗ 1899. 1’. Huc, VIII, 461, p. 613. Broclier, Dr. internat., II, silită, p. 118. Vincent et Penând, Didionn. de dr. internul.. Oblig., No. 76. P. Fiore, Diritto internaționale, 309, 310. Cpr. Cas. fr. D. P. 84. 1. 287. -) Despagnet, Broclier, Vincent et Penând, loco supru cit. ³) Câteodată creditorul, care renunță la dreptul sen, primește Cașul în ea re un echivalent în schimb, însă în asemenea caz, operațiunea creditorul nu mai este o remitere a datoriei, ci o datio in solutum, sau o novațiune. De exemplu, presupunem! că ți datoresc 1000ₛₑn, primește de lei, îmi dai chitanță descărcătoare, primind de la mine, ceva în în loc de bani, 10 stânjeni de lemne, sau un alt lucru (du- schimb. tio in solutum) •, sau un alt debitor se obligă a’ți plăti suma ce ’ți datoresc (novațiune). Dacă însă ceea ce creditorul primește sau stipulează nu represintă valoarea lucrului da- torit, există remitere parțială a datoriei. Astfel, dacă da- torindu-ți 1000 lei, am primit o chitanță descărcătoare de la d-ta dându-ți numai doue vase de vin, care la un loc valorează 500 lei, în asemenea caz există o remitere de datorie, însă numai parțială, adecă pentru jumătate. Cpr. Baudry, II. 1096. Thiry, III, 78. Pand. fr., I, 5472. Lan- reut, XVIII, 333. Demolonîbe. XXVIII. 373. Demante, V, 230 bis III. Mourlon, II, 1421. Acollas, TI, p. 903. 702 C. C.—CART. IIL—TIT.IU.—CAP. VIII. S-a ILa.—REMITEREA DATORII toacele deosebiri: 1° Remiterea voluntară are mai tot-dea- una de obiect totalitatea datoriei; pe când remiterea care resultă din concordat este neaparat parțială^ 2° Remi- terea voluntară, chiar când este parțială, este făcută în scop de umanitate și constitue o liberalitate; pe când,, prin remiterea făcută în virtutea unui concordat, creditorul caută să încaseze o parte din creanța sa, renunțând la cealaltă parte¹): 3° Creanța sau partea din creanță remisă volun- tar este cn desevârșire stensă ; pe când remiterea silită, care resultă din concordat, lasă pentru falit să subsiste o obligație naturală de a plăti restul -). Această obligație va trebui să fie executată, pentru ca falitul să poată ti reabilitat (art. 826 Cod, com.). Ne vom ocupa numai despre remiterea voluntară, pen- tru câ aceasta este singura de care se ocupă Codul civil. Romit. (lato- Remiterea datoriei este o liberalitate, o donația-ue, după Hberdkate CUU¹ Se exVrⁱma t⁾ottlⁱer (H, 619), pe care creditorul o face i eta¹ a e. ^ₑjjiₜₒᵣₙiᵤi ₛ₆ₗₗ ]£ₐ stenge obligația ■’), desface datoria, după cum se exprimă art. 1899 din Codul Calimach (1444 C. austriac). Ea poate ti făcută atât prin acte între vii, cât și prin testament. ⁴). 9 Cpr. Tlialler, Tr. ileiueid. de dr. conțin. (Paris, 1898), No. 1860. Pand.fr., FaiUite, 7483 urm. și OWiy.,T, 5473. Lyou- Caen et Renault, Dr. cmntn^ VII, 616. -) Thaller, op. și loco cit. Cnzzeri, 11 Cod. di connn. ital. tuto, VII, 930. Pand. fr,, Oblig., I, 68. Lyon-Caen et Renault, op. cit., VII, 617. Renouard, FaMltes, TI, p. 115. Kohler, Lehrbuch den Konkursrechts, p. 462 urm. Massol, Oblig, na- turfUe^, p. 266. Huben de Couder, Dictionn. do dr. conțin., v° Concordat. 203. Vedi și autorii citați supra, p. 11, nota ^--Contră. G. Giorgi, Dota în Foro italiano, anul 1891, 413.—Lin împrejurarea că remiterea care resultă din con- cordat, Iasă să subsiste pentru falit, obligația naturală de a plăti restul, resultă că plata voluntară făcută de densul a acestui rest, n’ar ii supusă repetiției. Pand. fr., FaiUite, 7494. C. Rennes, D. P. 73. 2. 14. Veiți și p. 15 urm. Vetli și alte consecințe arătate de Lyon-Caen et Renault, op. cit., VII, 617. Art. 3H7 Cod. ⁸) „Obligația se stenge, dice art. 397 din Codul german, de german. câte ori, prin contract, creditorul remite datoria debitoru- lui". Sclitddt-erliilltnimi erliniht, we.nn der Glaubiger de»t Sehiddner dtirch Vertray die Sclmhl erltCsf*. 9 Remiterea datoriei făcută prin testament este un adeverat legat, care, prin urmare, este prin esența sa revocabil (art. REMITEREA DATORIEL-PRINCIPIl GENERALE. 703 Din împrejurarea că remiterea datoriei este o adeva-Apik-.u-eaic- rată liberaiitate. trebue să conchidem că ea este supusa ăe . y 7 ' i r ■ ii i ■ -i. ionel prescn- tuturor regalelor de fond prescrise de lege pentru validi- se p. validi- tatea disposițiilor cu titlu gratuit. Astfel, ea presupunend o convenție, cere concursul voinței părților, creditorul care gâtuit, a făcut oferta putând s’o revoace cât timp ea n’a fost ac- ceptată de debitor (v. hifra, p. 704) ; creditorul trebue să aibă capacitatea de a dispune D, după cum prevede a- nume art. 1899 din Codul Calimach (1444 C. austriac) ²), ear debitorul acea de a primi; ea va ti supusă reducțiunei la caz de a întrece partea disponibilă (art. 841 urm., 847 urm.); ea este supusă raportului de câte ori este tăcută unui descendent succesibil (art. 751 urm.); ea este revo- cabilă pentru ingratitudine sau survenire de copii (art. 831 urm.) etc. Asupra acestor puncte toți autorii sunt de a- cord a). Prin excepție însă de la dreptul comun și în scopul NeapliearM probabil de a înlesni pe cât se poate liberațiunea debito- 802, 920 urm.) si caduc prin predecesul legatarului (art. 924) . Cpr. T. Wc, VIII, m¹ Cas! W Panicrisie !>ehp^ 91. 1. 126 și 84. 3. 52. ’) Numai creditorul, capabil de a dispune, sau mandatarul seu specia! poate să remită datoria. Acest drept nu aparține unui mandatar general, pentru că mandatul conceput iu termeni generali cuprinde numai actele de administrație (art. 1536). Acest drept nu aparține de asemenea acelora care an capacitatea numai de a primi plata, precum admi- nistratorilor legali, de ex., epitropului, tatălui, bărbatului, etc., pentru că acești mandatari nu pot să dispue cu titlu gratuit de bunurile acelora a cărora patrimoniu ei gerează. Pothier, II, 619. Laurent, XVIII, 336. Demolombe, XXVIII, 389. Pand. fr., I, 5485. Duranton, XII, 346, 347.—Manda- tarul general al debitorului are însă capacitatea de a primi remiterea datoriei, pentru că el poate face toate actele care aduc un folos mandantelui seu. Cpr. Demolombe, XXVIII, 390. Pand. fr., I, 5498. ²) „In toate întâmplările, dice art. 1899 din Codul Calimach Arț- LSSW (1444 G. austriac), m care creditorul are roe sa înstrăinezi' dritid se», poate să și erte datornicului sen, și într’acest chip să desfacă îndatorirea “. ³) Vedi Baudry, II, 1097. Demante, V, 230 bis ITT. Aubry et Pau, IV, § 323, p. 204, 205. Larombiere, III, art. 1285, No. 3 și 4. Thiry, III, 77. Laurent, XVIII, 336. Demolombe, XXVIII, 386 urm. Acollas, II, p. 903. Pand fr., I, 5484. Mourlon, TT, 1422, și toți autorii. 704 COD. CIV— CART. IU.-TIT. III.—CAP. VIU— S-a III.—REM. DATORIEI, rilor, remiterea datoriei nu este supusă rețjulelor deforma care cânnuesc donațiunele între vii. Aceasta resultă cu prisosință din art. 1138, după care remiterea poate să fie tacită, ceea ce exclude ori ce solemnitate '); de unde re- sultă că remiterea datoriei, la caz de contestație, va fi stabilită conform regalelor prescrise pentru dovedirea con- vențiunelor în genere, adecă prin un act autentic sau sub semnătură privată, prin mărturisire și jurăment, prin pre- sumțiuni legale, și chiar prin presumțiile omului și marturi, de câte ori aceste dovedi sunt admise de lege (art. 1191, 1197, 1198, 1203)-). Keiuiț dat»- Remiterea făcută prin testament nu va avea însă fi- pHn Testa- DRă, dacă acest act nu întrunește condițiile de formă pre- zent. scrise de lege sub pedeapsă de nulitate (art. 85S urm., 886). Legea nefăcend, în adever, nici o excepție în privința testamentelor, dreptul comun devine aplicabil. Acceptarea Pentru ca datoria să fie remisă, nu este .de ajuns ca rni’itomh^ să fi manifestat intenția de a renunța la creanța sa. Renunțarea, cât timp n’a fost acceptată de debitor sau de mandatarul seu, fie chiar și general ³), nu este o libe- ralitate, ci o simplă policitațiune, solius ofermtis promis- suw, o ofertă numai de liberalitate. Creditorul nefiind le- gat de cât prin acceptare ⁴), poate până atunci sâ'și re- tragă oferta sa (cpr. art. 814, 1050, § 3, 1118, 1214). 9 Cpr. Pand. fr., I, 5474. Baudry, II, 1097. Laurent, XVIII, 335. Demolombe, XXVIII, 386. Acollas, II, p. 903. Tbiry, III, 77. Mourlon, II, 1423. Arntz, III, 226, și toți autorii. C. București și Cas. rom. Dreptul No. 42 din 1881, consid. de la p. 337 și Bulei. Cas. S-a I, anul 1880, consid. de la p. 343.—Art. 1187, § 2 din Codul spaniol de la 1889 pre- vede din contra că remiterea expresă trebue să fie făcută în forma donați anelor. *) Cpr. Mourlon, II, 1423. Aubry et Rau, IV, § 323, p. 210. Pand. fr., T, 5475 urm. Laurent, XVIII, 335. Demolombe, XXVIII, 397. Larombiere, III, art. 1285, No. 8, etc. ■9 Vecii suprf p. 703, nota 1. ⁴) Acceptarea debitorului n’are nevoe de a fi. solemnă, ca in materie de donațiuni (art. 814, § 2), pentru că remiterea datoriei nu este nn act solemn. Acceptarea trebuitoare pentru perfecțiunea remiterei convenționale este acea neaparată pentru toate convențiile in genere. Cpr. Baudry, II, 1097. Pand. fr.,I, 5197. Laurent, XVIII, 338. Demolombe, XXVIII, 378. Demante, V, 230 bis IV. Aubry et Rau, IV,'§ 323, p. 205, REMITEREA DATORIEI—PRINCIPII GENERALE, 705 Dacă s'ar întâmpla ca debitorul se moară înainte de ac- ceptare. ea va fi caducă și nu va trece la moștenitorii sei (art. 81.4, £ 2). Propunerea debitorului de a remite datoria poate fi Propunerea făcută prin o scrisoare, după cum observă însuș Pothier datoGcUă-"¹ (II, 614), însă asemenea propunere nu va produce nici un cuta prin efect, dacă debitorul s’a severșit din viață înainte de a SC!IHOaⁱe- primi scrisoarea M. Aceiaș lucim s’ar întâmpla, dacă creditorul ar muri sau ’și ar schimba voința înaintea ajungerei scrisorei la destinație ²). Naște însă întrebarea dacă acceptarea debitorului este Momentul suficientă, sau dacă este nevoe ca ea să ajungă la cunoș- tința creditorului. Cu alte cuvinte, remiterea datoriei pro- traetuL duce ea efectele sale din dina în care debitorul a decla- rat câ primește oferta, sau din diua în care acceptațiunea debitorului a ajuns Ia cunoștința creditorului ? Chestiunea nn este fără interes practic, căci dacă ea va fi decisă in primul sens, este de ajuns ca creditorul să fi fost capabil în momentul acceptațiunei, ear în caz contrar, el va tre- bui să fi fost capabil de a dispune în momentul când ac- ceptațiunea a ajuns la cunoștința lui. Apoi, in caz de a se resolvi chestiunea în sensul că contractul este perfect din momentul acceptărei, creditorul nu’și mai poate retrage oferta din acest moment, pe când el va putea să’și o re- tragă, în sistemul opus, până în momentul când el a luat cunoștință dc acceptarea debitorului. Această chestiune, foarte controversată, a fost tratată în t. V, p. 38 urm., în cât ne putem scuti de a reveni asupra ci ³). Până acum ne am ocupat numai despre remiterea e.r- Remiterea ¹ tacita a da- ---------------- toriei. ') Cpr. Pothier, Contrat de ehanț/e, IV, 176, in Jine. Mourlon, II, 1421. Pand, fr., I, 5496. Larombiere, III, art. 1285, No. 7. Vedi autorii citați în nota precedentă. i) Art. 151 din noul Cod german prevede, în această privință, că contractul este perfect prin simpla acceptare a ofertei,Aᵣₜ j-j Cₒd. fără ca această acceptare să aibă nevoe de a fi declarată german, autorului ofertei, dacă asemenea declarație nu este cerută de uz, sau dacă acel care a făcut oferta a renunțat la den- sa. Cpr. și art. 649 Cod. civ. portughez din 1867. Vedi t. V, p. 39, nota 2, in fine. Vetli asupra dificultăților ce a- ceastă chestiune presiiită în drept internațional, Despagnet, op. cit., ed. a 3-a, No. 299, p. 591 urm. 5 706 COD. CIV.- CARTEA III.—TIT. III. -CAP. VIII. -S-a IH-a—ART. 1138, § 1. presă a datoriei : ea poate ii însă și tacită, și sunt împre- jurări care o presupun chiar. Presumțiunea resultând din remiterea titlului sub semnătură privată. Art. 1138, § 1.—Remiterea voluntară a titlului original¹) făcută de creditor debitorului, dă proba liberațiunei. (Art. 1140, 1176 urm., 1200, 1202 C. C. Art. 1883 C. Calimach. Art. 1282 C. frJ. Paragraful 1 al art. 1138 presupune cașul în care obligația este constatată prin un act sub semnătură pri- vată, ear § 2, acel în care ea este constatată prin un act autentic. Codul francez are, în această privință, doue dis- posiții (art. 1282 și 1283), din care legiuitorul nostru a format un singur text. Remiterea, sau mai bine dis restituirea ²), adecă tra- diția voluntară a titlului original sub semnătură privată, făcută de creditor debitorului, Jice art. 1138, § 1, este o dovadă de liberațiunea acestui din urmă, adecă stabilește în folosul sân o (pp^șmnție legală d^, liberare, care'l scu- tește de ori ce altă dovadă ³) : „Sinetul ce s’au dat îna- ’) Și trebue adaos sub semnătură privată, după cum se expri- mă atât art. 1282 din Codul fr., cât și art. 1279 din Codul italian. ²) Cuvântul restituire, sau tradiție, este mult mai exact în tex- tul de față ca și în art. 1139, căci în § 2 al art. 1138, cuvântul remitere însemnează liberarea debitorului consim- țită cu titlu gratuit de creditor și acceptată de debitor. De aceea, Pothier (II, 608) dice: „dacă creditorul a restituit (« rendu) debitorului sinetul...“ Tot. astfel se exprimă și art. 1883 din Codul Calimach. „Sinetul ce s’au dat înapoi..." Cpr. Demoîombe, XXVIII, 401. Laurent, XVIII, 340. Marcade, IV, 792. Pand. fr., I, 5515. Berriat St. Prix, II, 4831. 3) Naște însă întrebarea: Restituirea titlului face ea să se presume o remitere gratuită a datoriei sau o plată ? Art. 1138 nu decide chestia, pentru că § 1 al textului vorbește de liberarea debitorului, ear § 2, de remiterea datoriei sau de plată. Chestiunea va fi decisă după principiile generale. Prin urmare, dacă creditorul pretinde că a făcut o remitere gra- tuită și cere revocarea donațiunei, sau dacă moștenitorii lui cer raportul ori reducerea darului, ei sunt acei care vor trebui să dovedească alegațiunea lor (art. 1169). Dacă din contra debitorul, posesor al titlului, cere de la acei care erau obligați cu densul partea lor contributivă, sub curent ( REMITEREA DATORIEI—ART. 1138, § 1. ' 707 ’ poi, otpm cit. Arntz, 11 [, 239. 748 CODUL CIV.—CARTEA HI.-TIT. I1L-CAP. VUL—S-a IV-a.—AR. 1146. Rentă via- geră. Datorie cu termen. Procedura acord ărei termenului de grație. sinne, pentru că asemenea reservă ar face-o neeertâ și, prin urmare, nelichidă ’). Compensația nu poate sâ aibă loc pentru capitalul unei rente viagere, pentru că el nu poate fi nici cerut de debitor, nici impus de creditor (art. 1647, 1648)-). In tine, o datorie cu termen nu poate să servească de bază compensației legale, pe cât timp termenul n’a a- juns la scadență ; altfel debitorul ar fi lipsit fără știrea și în contra voinței sale de beneficiul termenului (art. 1023) ³). „Qttoii in diem debetur. mm compensabitur ante- quam dies veniat, quanquam dări oporteat.^ ⁴). Este însă de observat că aceasta nu este adevărat de cât în privința termenului de drept, căci termenul de gra- ție nu împedică compensația "): Art. 1146.—Termenul de grație nu împedică compensațiu- nea. (Art. 1101, 1582, 1831 C. C. Art. 1292 C. fr.). Motivul acestei disposițiuni este lesne de priceput : Termenul de grație este o favoare acordată debitorului, în contra convențiunei părților, pentru motive de umanitate G) __LC.U Chiu Central University Library Cluj ’) Pand. fr., I, 5787. Laurent, XVIII, 400, in fine. Cpr. Pand. fr., I, 5790. Duranton, XII, 409. ³) Cpr. Laurent, XVIII, 411. Demolombe, XXVIII, 527. Pand. fr., I, 5765. Duranton, XII, 400. ⁴) L. 7, Pr., Dig., 16, 2, De compensationibm;. s) Ve^i supni p. 108, nota 1 și p. 507, t. și nota 2.—Clausa contractuală prin care debitorul este autorisat a plăti după un timp oare care, în urma unei înștiințări prealabile, nu constitue un termen de grație. Cas. fr. Sirey, 92. 1. 481. T. Huc, VIII, 155. Pand. fr., I, 5770. ”) Curtea din Iași a decis, în majoritate (3 Ianuar 1900), că termenul de grație poate fi acordat, îu toate cașurile, mai ales în momente de crisă, după cererea orală a debitoru- lui, chiar când el ar fi urmărit în basa unui titlu execu- tor, și aceasta fără ca debitorul să aibă nevoe de a face o contestație Ia urmărire, conform art. 400 urm. și 525 Pr. civ. (Curierul judiciar, No. 9 din 1900). Nu împărtășim acest mod de a vedea. In adever, trebue să distingem ca- șul în care termenul de grație este cerut și poate chiar fi acordat din oficiu în cursul unei judecăți, de acela în care el este cerut cu ocasia unei urmăriri îndreptate contra de- bitorului, in baza unui titlu executor. In cașul intăi, nu se cere absolut nici o formalitate, și prin urmare, nici chiar o cerere scrisă; în cașul de al doilea însă, trebuește o con- testație la urmărire. Aceasta resultă din art. 1101, care CONDIȚIILE COMPENSAȚIEI LEGALE.—ART. 1146. 749 și din causa împrejurării or nenorocite eare’l împedică de a plăti pentru moment; scopul seu fiind de a da debitoru- lui timpul trebuitor spre a'și procura, banii necesari pen- tru facerea plăței, el nu mai are nici o rațiune de a fi și trebue să înceteze de câte ori debitorul a devenit creditorul creditorului seu și se poate libera pe cale de compensație ; căci altfel, creditorul a cărui creanță ajunsese mai înainte la scadență ar fi trebuit se plătească pe propriul sen de- bitor, remănend ca el să fie plătit, la rondul lui, după expirarea termenului de grație, atunci când, poate, debi- torul ar fi insolvabil. De aceea, această soluție logică era admisă și la Romani Datoriile neajunse încă la scadență a unui debitor falit devin exigibile prin simplul efect al declara ți unei fa-¹ limentului (art. 1025 C. O. și 715 C. corn.). Această exi- gibilitate, care are de scop mai cu samă de a înlesni li- chidarea falimentului, nu echivalează însă, din punctul de vedere al compensației, cu acea care ar resultă din expi- rarea termenului și, prin urmare, nu face ca datoriile lui să fie compensabilc cu acele pe care creditorii lui le ar avea în contra lui și care ar fi exigibile. In adevăr, dacă declararea de faliment atrage pentru debitor perderea be- neficiului termenului, ea îi rădică in aceiaș timp de drept administrația bunurilor sale (art. 713 Cod. corn.') și prin urmare și facultatea de a putea plăti pe unii din credi- torii sei în detrimentul masei. Deci, dacă el nu poate să . facă o plată reală, nu poate să facă nici plăți fictive, fie ' că datoria sa ar fi ajuns la scadență în urma declărârei • falimentului, fie că exigibilitatea ar fi efectul hotărîrei de- ( clarative de faliment (art. 715 O. corn.)-), [ prevede că judecătorii piă să oprească execuțiuHea urmăriri- ț lor îndreptate contra debitorului, lăsând lucrurile în stata ■ quo. Ori, o urmărire, fie mobiliară, fie imobiliară, nu poate t fi oprită în baza unei cereri verbale, ci numai în baza u- l nei coutestațiuni sau oposiținni scrise. Vedi în acest sens adnotația noastră care întovărășește această decisie în Curierul judiciar, loco supră cit. și minoritatea Curțci, com- pusă din Dl. președ. I. 1. Vrânceană. ’) Vedi L. 16, § 1, Dig., 16, 2, Ide cowpensatioiiibus, citată suprâ, p. 108, nota 1. -) Lyon-Caen et Renault, Dr. emimn, VII, 216, 261. Remmard, Des faillites, 1, p. 321. Esnault, Id., 1, 171. Repert. Dal- Art 1025 C. ?. 715C.com, 750 CODUL CIVIL.—CART. IIL—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a IV-a.—ART. 114U. Această soluție este criticată de unii autori ca con- trară echităței '), Și chiar respinsă de unele legislațiuni străine, de exemplu, de legea germană asupra falimentelor (Kwkursordnung) din 10 fevruar 187 7 (art. 48), pusă în aplicare la I Oct. 1879 ²). Ori care ar fi temeinicia acestei critici, nici compen- sația legală, nici acea judiciară, nefiind admisă de legea noastră în asemenea materie, debitorul falitului va plăti datoria sa în manele sindicului, remânend ca el să figu- reze in masă ca creditor al falitului și să’și primească di- videndul cuvenit. insolvabili- Insolvabilitatea notorie sau deconfitura unui necomer- debkorneco-ciaⁿ^ atrage și ea, pentru debitorul devenit insolvabil, merciant. perderea beneficiului termenului (art. 1025) ³): debitorul insolvabil remânend însă stăpân asupra bunurilor sale și loz, Supplem., Faillite, 546. Bravard et Demangeat, Dr. comm., V, p. 160. Alauzet, Idem, VII, 2487. Thaller, Dr. comm., 1649 urm. Marcade, IV, 827. Bedarride, Faillites, I, 90. Boulav-Paty, Idem, 176. Laurent, XVIII, 413. Baudry, II, 1119. T. Huc, VIII, 156. Demolombe, XXV, 700 și XXVIII, 540. Larombiere, III, art. 1291, No. 27. Aubry et Bau, IV, § 326, p. 228, text și nota 15. Pand. fr., I, 1390, 1478, 5771. E. Cuzzeri, 11 Cod. di comm. Hal. commentato, VII, p. 123, No. 165. Giorgio Giorgi, IV, 416. Tito Masi, Del fal- limento, I, p. 333 urm. Calamandrei, Del fallimento, I, 160. H. Vidări, Corso di diritto commerciale, VIII, 7596. C. N. Toneanu, Falimentele, 155, p. 191. Cas. fr. I). P. 77. 121 si 128. Sirey, 77. 1. 241. D. P. 80. 1. 29. C. Orieans și Paris. D. P. 83. 2. 199. D. P. 86. 2. 190. Pand. Period. 87. 1. 172. Vedi și supră, p. 125, t. și n. 1. i) Cpr. T. Huc, VIII, 156. R. Saleilles, op. cit., 62, 63.- Vedi însă Lyon-Caen et Renault, op. și loco supră cit., care dă motive puternice pentru justificarea acestei dispo- sițiuni. ²) Se poate consulta cu folos asupra acestei legi, Kohler, Lehrbuch des Konkursrechtes; Wilmowski, Deutsche Reichs- konkursordnuny; Q. Fitting, Das Reichskonkursrecht mid Kon- kursverfahren ; Schrutka-Rechtenstamm, Kompensation im Konknrse; Pand. fr., v” Faillite, 10055 urm., etc. ⁸. ) Această soluție este admisă și în Francia, de și textul francez (1188 C. C.) tace cu deseverșire în privința decon- fiturei. Vedi supră, p. 124, ad notam și p. 126, 127. Cpr. Pand. fi’., Oblă)., I 5772 și Faillite, 9755 urm. C. Bourges. D. P. 92. 2. 455 și autoritățile arătate supră, loco cit. CONDIȚIILE COMPENSAȚIEI LEGALE.—ART. IMG. 751 putend să facă o plată reală, nimic nu se opune la ope- rarea compensațiunei ]). In teoria generală, admisă în Francia, se decide însă în genere că compensația nu va avea loc de cât în urma pronunțărei judecâței care constată insolvabilitatea ²). Aceiaș soluție este generalmente admisă și în privința perderei beneficiului termenului prin micșorarea de cătră debitor a siguranțelor ce el dăduse creditorului prin con- tract (art. 1025). In această teorie, datoria neajunsâ încă la scadență n’ar deveni exigibilă și prin urmare compensabilă. de cât din dina în care micșorarea garanțiilor date ar fi fost con- statată judecătorește ³). Aceste sunt condițiile ce trebue să îndeplinească am- bele datorii pentru a putea fi compensate. Astfel, nici o deosebire de causă a ambelor datorii (art. 1147, ab imtiop nici inegalitatea datoriilor (art. 1144), nici împrejurarea că datoriile n’ar fi platnice in aceiaș loc (art. 1150), nu împedică compensația. Este însă de observat că cele trei condițiuni ce am examinat până acum sunt relative la datoriile ce urmează a fi compensate, ear a patra condiție, despre care avem să ne ocupăm, este relativă la persoanele între care com- pensația are loc. A patra condiție.--Creditorul fie cărei obligațiuni trebue sa fie debitorul personal și principal ai celeilalte. Pentru ca compensația legală sâ poată avea loc, se mai cere încă ca creditorul fie cărei obligațiuni să fie de- i) Cpr. Lyon-Caen et Renault, op. cit., VII, 216, in F»e. Demo- lombe, XXVIII, 541. Laurent, XVIII, 414. Pand.fr., Obl'nj., I, 5773 și Faillite. 9738 urm. T. Huc, VIII, 156. C. Col- mar, Metz, Lyon și Paris. D. P. 64. 2. 230. D. P. 69. 2. 206 și 224. Journal des faillites, anul 1882, p. 40. -) Cpr. Pand. fr., I, 5774. Vedi și supra, p. 132, text și nota 3.—Această teorie ar părea în contrazicere cu acea pe care am admis-o mai sus (p. 127), după care perderea beneficiu- lui termenului, în privința debitorului insolvabil, ar avea loc de drept, fără nici o cerere in judecată din partea cre- ditorului. a) Cpr. Pand. fr., I, 5775, 5776. Laurent, XVIII, 415. Mar- cade, IV, 827. Duranton, XII, 411. T. Huc, VIII, 156. De- moloinbe, XXVIII, 541. Vedi și supră, p. 132. 752 CODUL CIV.—CART. III.—TIT. IIL—CAP. VIII.—S-a IV-a.—ART. 1143. bitorul personal și principal al celeilalte. Art. 1143 țlice, în adevăr, că compensația are loc cinci clone persoane sunt datoare una cătră alta, ear art. 1148, § 2 complectează această idee lăsând a înțelege că ambele datorii trebue să fie datorii principale. Compensația nu poate deci să aibă loc de cât între două persoane care sunt în acelaș timp în mod personal și principal creditoare și debitoare una cătră alta, căci nu se poate ca cineva să’și plătească datoria cu creanța altuia x). Astfel, mandatarul, fie legal, fie convențional, nu poate să compenseze propria sa datorie cu creanța mandantelui seu. Presupunând deci că A ’mi-ar datori 1000 lei și că el ar fi mandatarul lui B, căruia și eu la rândul meu ’i- aș datori 1000 Iei; A nu poate să’mi opue compensația, după cum nici eu nu pot să’i o opun lui -). Debitorul u- Prin aplicarea acestui principiu, L. 23, Dig., De com- pMte™com-pensationibus. 16, 2, dispune că de câte ori un epitrop cere pensa ere- ceea ce se datorește minorului, debitorul nu poate com- aCeastă creanță personală a minorului cu o dato- ruhiicu dato-rie personală a epitropului ³). a^pUro- Tutorul poate însă să’și plătească sie însnș sumele ce puiui. 4 ar datori pupilul său și care au fost declarate în cata- grafie (art. 395), ca și cum ar plăti pe alt creditor al mi- norului. Asemenea act fiind un act de administrație, nu cere intervenția nimărui (art. 390). Compensația, în ase- menea caz, se va stabili de drept, după regulele ordinare (art. 1144), între creanțele personale ale tutorului contra Art. 1837 C. 9 «Datornicul, tjice art. 1897 din Codul Calimach (1441 C. Calimach. austriac), nu poate să pue în socoteala creditorului seu ceea ce creditorul este dator unei a treia persoane, și acesta datornicului “. Cpr. C. Bruxelles, Paste riște helge, anul 1876, 2, p. 92. Thiry, III, 82. Baudrv, II, 1120. Arntz, III, 240. Marcade, IV, 816. T. Hnc, VIII, 144. Laurent, XVIII, 421. Demo- lombe, XXVIII, 561. G. Giorgi, VIII, 32. Pand. fr., I, 5810 urm., și toți au torit.—Art. 1148, § 2 face aplicarea acestui principiu, asupra căruia vom reveni mai la vale, când dice că compensația n’are loc în privința debitorului principal, pentru ceea ce creditorul datorește fidejusornlui. ³) ^Id rptod pupillorutH wnniwi debetur, si tufor petat, non posse coinpeiisationem objici ejus pecunioe, quam ipse tutor swt nomine adversarii debeP. Cpr/C. București. Dreptul No. 9 din 1888. G. Giorgi, VIII, 32. CONDIȚIILE COMPENSAȚIEI LEgaLE.-ART. 1143. 753 minorului și sumele pe care el le ar primi în socoteala a- cestui din urmă ¹ j. Comisionarul, de și lucrează în numele comitentului sân Art. 406 C. (art. 405 C. com.), fiind însă direct obligat, după art. 406 din Codul de comerț, cătră terțiul cu care a contractat, ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie, și comitentul neavend, după aceiaș text, nici o acțiune în contra per- soanelor cu care a contractat comisionarul, precum nici a- cestea în contra comitentului, se înțelege că, in legislația noastră, ca și in acea italiană, terțiul care ar fi cumpă- rat mărfuri de la un comisionar, va putea să reție prețul vendărei, dacă el ar avea o creanța personală contra a- cestui comisionar-!. Ce trebue să decidem în privința bărbatului adminis- trator al bunurilor femeei sale ? Nici o dificultate nu se presintă în cașul în care so- Bărbatulad- ții sunt separați de bunuri, sau, daca ei fund căsătoriți ₐi bunurilor sub regimul dotai, soțul administrează averea parafernală a femeei sale, femeei. In ambele cașuri, bărbatul administrând, în ade- oⁿ r vers'¹' ver. averea femeei în virtutea unui mandat ordinar, câr- ' 13 C l C fui i C itrai l nivdrsity Library CIu muit de dreptul comun, se înțelege că el este cu totul străin de creanțele sau de datoriile femeei față cu cei de al trei- lea ; prin urmare, nici o compensație nu va îi cu putință între aceste creanțe sau datorii cn acele ale Ini personale³). ’) C. Tonlouse. Sirey, 32. 2. p. 494. Vedi și t. II, p. 184.— In puterea acestor principii s’a decis că, de câte ori o fe- mei.' este creditoarei fiului seu moștenitor al primului seu bărbat, din causa drepturilor sale matrimoniale, ear pe de alta, debitoarea acestui fiu din causa tutelei ce a exercitat asupra lui, compensația are loc de drept, dacă ambele da- torii sunt lichide și exigibile, și decisia care o constată scapă de controlul Casației. Cas. fr. Pand. Period. 90. 1. 234.—O decisie ar fi insă casabilă, dacă sar mulțimi de a viza art. 1145, fără a arata anume care condițiuni lipsesc și impedică compensația de a avea loc. Cas. rom. Bulet. S-a I, amil 1872, p. 140. ²) t'pr. E. Caluci, 11 Codice di conuri. italiaHu f-oniuientato, IV, p. 236, No. 176.—In Francia, această soluție nu este, din contra, admisă de cât atunci când comisionarul a lucrat, cu cel de al treilea noțiune proprio. Cpr. Lyon-Caen et Renault, Dr. eoni ui.. III. 479. Pand. fr., 1, 5822. ”) Laurent, XVIII, 422. Demolombe, XXVIII, 563. T. Huc, VIII, 145. .Duranton, XII, 415. Pand.fr., I, 5835. 48 754 W⁰- CIV.-CABT. HL-TIT. III—CAPIT. VIII.-S-a IV-a.—ABT. 1143. Chestiunea este insa controversată întru cât privește cre- anțele dotale, adecă capitalul acestor creanțe, atunci când soții sunt căsătoriți sub regimul dotai. S’a dis, în adevăr, că, sub regimul dotai, bărbatul fi- ind singur în drept de a urinări și de a libera pe debi- torii averei dotale (art. 1242), compensația va avea loc de drept între creanțele dotale și acele pe care debitorii le ar avea față de bărbat, pentru că el nu exercită drep- tul ce’i conferă art. 1242, ca mandatar al femeei. ci în virtutea unui titlu propriu, cu care el este direct învestit de lege și care’l constitue creditor personal al debitorilor averei dotale '). La aceasta însă se respunde cu drept cuvent că drep- tul de a exercita o acțiune, precum este în specie, nu a- trage neaparat proprietatea dreptului care servește de bază acestei acțiuni, și că dacă bărbatul este împuternicit de lege- de a încasa creanțele dotale, aceasta nu dovedește încă că el este proprietarul acestor creanțe, întru cât el nu este de cât un administrator al averei dotale. Compensația le- gală n’ar putea ii admisă de cât dacă s’ar decide că băr- batul este un domina* al dotei, ceea ce n’a fost admis de redactorii Codului actual. Asemenea teorie trebuește cu atât mai mai mult res- pinsă, cu cât ea ar sustrage o parte din dotă de la des- tinația sa specială și ar împedica-o de a ti întrebuințată la nevoile căsătoriei Compensa- Par dacă compensația legală este cu neputință în ¹ capitalului creanțelor dotale, ea va avea loc din creanțelor contra. în privința dobendilor acestor creanțe, pentru că dotale. ₑțₑ devin proprietatea bărbatului³). 9 Aceștia sunt chiar termenii unei decisiuni a Curței din Caeu. Sirey, 56. 2. 180. Tessier, De la dot, II, p. 133. Duranton, XII, 415. Troplong, Contrat de mariage, IV, 3235 urm. -) Vedi iu acest sens, Pand. fr,, I, 5840. T, Huc, VIII, 145. Laurent, XVIII, 422. Demolombe, XXVIII, 564. Larom- biere, ITT, art, 1291, No. 4. Rodicre et Pont, Contrat de mariage, III, 1861. Aubry et Rau, V, § 536, p. 556, text și nota 7. Desjardins, op. cit., 108. Miller, Enciclopedie du droit, v° Compensation, No. 12. Bidard, nota in Sirey, 55. 2. 180. Cpr. G. Giorgi, VIII, 31. s ) Aubry et Rau, loco cit. t. și nota 8. Demolombe, Larom- biere, loco suprif cit. Pand. ir., I, 5843. T. Huc, VIII, 146. CONDIȚIILE COMPENSAȚIEI LEGALE.-ART. 1143. 755 Nimic n ar impedeca de asemene pe barbat, care ar fi compensația .... ... •. ... . . taeultativâ. urmărit de creditorii săi personali, de a le opune in com- pensare o creanță dotală, însă, în asemenea caz, compen- sația este facultativă, ear nn legală Vp Și să nu se creadă că aici este numai o chestiune deneosfibire in- cuvintc, căci deosebirea este mare între compensația legală și acea facultativă. In adevăr, dacă ar li vorba, în specie, șf acea fa- de o compensație legală, după cum am vedut că pe nedrept '''bcitiva. susțin unii, terțiul debitor al femeei și creditor al bărba- tului ar putea să opue și el compensația ; creanța femeei ar putea fi stensă, și ea nu ar avea de cât un recurs în con- tra bărbatului seu, care va fi ilusoriu, dacă el este insol- vabil : pe când, dacă compensația este facultativă, după cum și este în realitate, numai bărbatul va putea s’o opue; terțiul debitor al femeei nu va putea s’o invoace și va fi silit să plătească creanța dotală. KL va avea necontestat recrus în contra bărbatului, recurs care, la caz de insol- vabilitatea lui, va remânea ilusoriu Autorii mai discută încă o chestiune, asupra căreia nu vom insista, pentru că ea nu ᵥ s’a presentat încă în practică, și anume, acea de a se ști dacă femeea poate să compenseze datoriile sale anterioare sau posterioare căsă- toriei, și dacă cel de al treilea, debitor dotai și creditor personal al femeei, poate sau nu să opue compensația In materie de societate, regula poate fi formulată încompnnsami modul următor: Compensația legală nu poate să aibă l°c între o creanță aparținând unei societăți care constitue o C. Bastia. D. P. 55. 2. 304. Sirey, 55. 2. 207.—Terții de- bitori ai creanței dotale și creditori ai bărbatului ar putea de asemenea să opue compensația, 111 privința dobendilor dotale, daca bărbatul n’a făcut să se constate judecătorește că ele sunt, necesare la trebuințele căsătoriei. T. Buc, /oro eif. V Aubry et Rau, Iwu cit.. t„ și nota 9. Pand. fr., Oblig., 1, 5841 .și Murittge, 11, 9133. T. Huc. VIII, 145 și IX, 436. Gnillmiard. Cmlral 'de maciuge, IV, 1778. Demoîombe, XXVIII, 564. Rodiere et Pont, Colf'oH (București, L. Alcalay), nota asupra art. 1148. 768 CODUL CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. VIII.-S-a IV.—ART. 1148. mente exigibile, creditorul uneia fiind debitorul celeilalte. Ori, în obligația solidară, calitatea de debitor principal existând în privința fie-căruia din coobligați, s’ar părea că compensația ar ii trebuit' să se îndeplinească prin sim- plul fapt că unul din coobligați, puțin importă care din ei, are de debitor pe creditor. Legea cu toate acestea dis- pune altfel, și reproducând aci regula pe care Pothier (II, 274) o dădea, credend că se găsește în dreptul roman *), declară că această împrejurare nu este suficientă pentru ca compensația să poata avea loc“ ³). Așa dar, legiuitorul nostru luând și de astă dată de călănsă pe Marcade, care, pentru unele părți ale legiuirei noastre, este un adevărat Pothier, a modificat cu drept cuvânt Codul francez, dând o soluție mult mai conformă cu principiile de drept, soluție, de altmintrelea, consac- rată și în alte legislații străine :t). Solidaritatea In cât privește chestiunea de a se ști dacă creanța so- CoBtroversă lidară poate sau nu să se stângă prin compensația sumei ce unul din cocreditori ar datori debitorului (solidaritate activă), ea este, în lipsă de text, controversată ⁴). Datorii in- Ce trebue să decidem în cașul unor datorii indivisi- divisibiic. ₐjₑcâ îₙ pᵣiᵥiₙțₐ datoriilor unor sume de bani, din L. 10, Dig., De ditobtis reis, 45, 2, unde se dice : „Si duo rei promittendi socii nan sini, nou proderit alieri quod sti- pulator alieri reo pecuniam debet*. Acest text nu are insă sensul pe care ’l dă Pothier, și dovadă la aceasta este că Domat, precum ne arată însuș Pothier (II, 274), decide în contra acestui text, că debitorul solidar poate să opue com- pensația pentru ceea ce creditorul datorește codebitorului, sen, insă numai pană la concurența pârței acestui, codebitor, soluție pe care Codul italian o admite in termeni expreși (art. 1290, § 2). Cpr. și Boissonade, op. cit., II, 609, p. 687 urm. -) Marcade, IV, p. 654, No. 838 (ed. a 6-a, 1869). ’) Vedi supra, p. 198, nota 3. ’) Vedi supra, p. 172.—Proiectul Codului japonez, elaborat de Boissonade (art. 543, § 3), curmă controversa în sensul că, în caz de a exista mai mulți creditori solidari din care unul ar li obligat cătră debitorul comun, acest debitor, la caz de a fi urmărit de creditorul debitor sau de altul, poate . să opue acestuia compensația pentru toată creanța, chiar peste partea creditorului urmăritor. Cpr. Boissonade, op. cit, II, 610, p. 688, 689. "CONDIȚIELE COMPENSAȚIEI LEGALE.—ART- 1144. Țgg care una trebue să lie executată în mod indivisibil din causa scopului ce ’și a propus creditorul? lj. Aceste sunt condițiile prescrise de lege pentru exis- tența compensației- legale, și de câte ori ele -vor ti înde- plinite, compensația va avea loc, afară de excepțiile pe care le vom semnala mai la vale. Astfel, compensația va avea loc chiar dacă persoa- Ineapaeita- nele care ar fi in aceiaș timp creditoare și debitoare una nu^ „medică cătră alta, ar ti incapabile dea primi sau de a face plata, compensația pentru că de și compensația este o plată (compensatio est eA‘ueaoc' inalar aolutionis), totuși ea este o plată impusă, care se în- deplinește în virtutea legei (art. 1144)-). Nu se va considera, în asemenea materie, forma ex- Neeonsidera- terioară a titlului. Astfel, o datorie stabilită prin un act exterioare» sub semnătură privată sau chiar numai prin marturi, în titlului, cașurile în care această dovadă este admisă de lege, va putea ti compensată cu o datorie constatată prin un act au- tentic ³). Nu se va avea în vedere, de asemenea, dacă una din Datorii g»- datorii este garantată prin o siguranță rp^la (țiriy’ilegn, gₐᵣₐₙtₐte. ipoteci, etc.) sau personală (fidejusiune) și cealaltă negaran- tată ⁴); dacă una resultă din o obligație personală și di- rectă a debitorului, ear cealaltă numai din detențiunea ți- nui imobil ipotecat (ob reni), etc. N. Tot astfel, inegalitatea datoriilor nu împedică com-legalitatea pensația de a avea loc. In asemenea caz, datoria cea mai Aᵣt. mi, mică este stensă cu totul, iar cealaltă (cea mai mare), nu- >ⁿ fil- mai pană la concurența celei d’intăi (art. 1144, in fine și 370, § 2 Cod. eoni.). *) Vedi Boissonade, Projet de C. C. pour l’Empire du Japon, II, 611, p. 689 urm. -) Cpr. Thiry, 111, 82, in fine. Baudry, II, 1121, 1124. Pand. fr„ I. 5898. Demoîombe, XXVIII, 585. Aubrv et Rau, IV, § 326, p. 231. •■’) Pand. fr., I, 5897. Demoîombe, XXVIII, 583. Laurent, XVIII, 439. Aubry et Rau, IV, § 326, p. 231. t. și nota 28. Desjardius, op. cit., No. 124. Miller, op. cit., No. 40. ⁴) Astfel s'a decis, cu drept cuvent, că compensația are loc intre o creanță chirografară și o creanță ipotecară. C. Bourges. D. P. 72. 2. 171. Cpr. Laurent, XVIII, 439. Arntz, 111, 237. Pand. fr., I, 5896. A C. Bourges, decisia citată în nota precedentă. Cpr. Pand. fi-., I, 5896. 49 'COD. CIV.—CART. IIL—TIT. III.—CAPIT. VUI.-S-a IV-a-ART. 1150. Astfel, compensația avend loc între două datorii din care una este de 1000 lei. ear cealaltă de 1500 lei, cea d'intăi va ti cu totul stensă, ear cealaltă nu va subsista de cât pentru 500 lei. Este adevarat că acest resultat este contrar art. 1101, § 1, după care debitorul nn poate sili pe creditor a pri- mi o parte din datorie numai, chiar dacă această datorie ar fi divisibilă, însă această derogare de la dreptul comun se explică și se justifică prin chiar motivele care au fă- cut să se admită compensația ¹). De aceea, această solu- ție era admisă atât în dreptul roman ⁹) cât și in dreptul vechiu francez:f). împrejurarea că ambele datorii ar fi platnice în lo- curi deosebite nu împedică în principiu compensația legală de a avea loc, insă, în asemenea caz, partea care va su- feri din această causă o daună, va avea drept la despăgubiri, căci eată cum se exprimă art. 1150, Art. 1150.—Când cele doue datorii nn sunt platnice într’a- celaș loc, nu se poate opera compensaținnea 9 de cât plătind cheltuelele renii terei *). (Art. 1104, 1105 C. C. Art. 1296 fr.). Eată ipoteza pe care o prevede textul : Primus datorește lui Seeiindus o sumă de bani plăti- toare la Iași, ear Secitndus datorește lui Primus o sumă e- gală sau mai mică, ori mai mare, puțin impoartă (art. 1144. in fine), plătitoare la București, ambii fiind domicili- ați în acest din urmă oraș. Primii# nu va putea să opue lui Secundus compensația îndeplinită de drept, de cât plă- Deoseb. de redacție de la Codul fr. ’) Cpr. Baudry, TT, 1121. Pand. fr., I, 5884. ²) Cpr. Gaîus, îiistit., IV, § 61 și Insfif., lustinian, IV, 6, De actionibus, Ș 30 și 36. ³) Cpr. Pothier, II, 637. Vedi și art. 1893 Cod Calimach, ci- tat supră, p. 731, nota 3. ⁴) Textul francez dice că compensația nu poate fi opusă (on n’en peut oppiner la compensation), și Marcade observând (IV, 844) că, în acest text ca și îu celelalte, această ex- presie însemnează că compensația nu poate să aibă loc, legiuitorul nostru a modificat redacțiunea textului nostru iu acest sens. ’) Prin remitere (remise), legiuitorul înțelege aici transportul banilor din un loc îu altul, efectuat fie direct, fie indirect, prin mijlocul unei cambii sau unui alt efect. Cpr. Bexriat St. Prix, II, 4908. CONDIȚIILE COMPENSAȚIEI LEGALE.—ART. 1150. țțj tindu'i cheltueala transportului banilor de la București la Iași (diferența de curs), quanlintea interfuit certa loco duri, dicea Javolenus (L. 15, Dig., De eouqwisafhnibits, 16,2); pe când Secundo* va putea să invoace compensația, fără a plăti nici o despăgubire lui Priimt*, compensația fiind pentru acesta ca și o plată care s’ar face pe loc. Această disposiție, foarte echitabilă, admisă atât in Codul german ( art. 391) cât și în Codul japonez de la 1896 (art. 507), își va primi mai cu samă aplicație atunci când va ti vorba de compensarea unor datorii de producte, a căror preț variază adese ori după localitate. Ea constitue, ce e dreptul, o derogare de la princi- piul care prescrie facerea plăței la locul convenit, sau la domiciliul debitorului (art. 1104), însă foloasele compen- sației sunt, în specie, mai mari de cât inconvenientele care ar resultă din omisiunea de a executa prestațiunea la lo- cul indicat, cu atât mai mult cu cât plata diferenței de curs face să dispară ori ce posibilitate de daună. J). In tine, diversitatea causei datoriilor nu este în ge-Liverșimtea nere o pedică la indeplinireh coinpelnsației legale (art. 1147, țț 1.) Astfel, o datorie care derivă din un contract de-pedma.eoni. terminat se va compensa cu o datorie care derivă din un lp‘ alt contract, sau din un quasi-eontract. dintr'un quasi-de- licl și chiar dintr'un delict ³). ■) Cpr. Berriat St. Prix, TI, 4910, 4911. Pand. fr., I, 5893. Demolombe, XXVIII, 530 urm. Laurent, XVIII, 440. De- mante, V, 248 bis. Duranton, XII, 386. -) „Com/ieositfio debit i c.r pari specie 'V causa dispari udmitti- tiir". Danii Sent., II, 5, De pîpntjrdms, § 3. ³) Cpr. Molitor, <>p. cit., III, 992.—Pentru ca datoria care re* sultă din un delict, sau quasi-delict sâ poată ti opusa in compensație, trebue ca ea.să fi fost lichidată de justiție, căci, pană la aceasta lichidare, compensația este cn nepu- tința, de oare ce nu se știe încă cât se datorește. Vedi «h- prii, p. 746, t. și nota 1.—O datorie isvorită din un delict poate deci fi compensată cu o datorie născută din un alt delict, dacă ambele datorii sunt lichide și exigibile. Deci, dacă doue persoane s’au făcut reciproc culpabile una cătră alta de un delict de aceiaș natură, pretențiile lor vor fi, iii urma lichidărei, compensabile, insă nu intrun mod abso- lut, ci numai inti’o proporție oare care. Astftd, dacă pre- supuneni câ A, prin un delict, a causat lui B o pagubă de 290 lei, eai B a causat lui A o pagubă de 100(1 lei.com- 772 COD. CIV.—CARTEA 11I.-TJT. 11I.-CAP. VIII—S-a IV-a.-ART. 1147. Așa dar, principiul este că compensația are loc ori care ar fi causa ambelor datorii J). La acest principiu, art. 1147 aduce însă trei excepții, pe care le vom examina fie care în parte. Cașurile excepționale in care compensația legală nu are Ioc. Exeepțiuni întemeiate pe causa datoriilor. Art. 1147.--Compensațiunea se operă, ori care ar ii cău- șele miei sau celeilalte datorii, afară de cașurile: 1° Unei cereri pentru restituirea unui lucru ce pe nedrept s’a luat de la proprietar; 2° Unei cereri pentru restituțiunea unui deposit neregulat -) (art. 1591 urm. 1604, 1620 urm. C. C.) ; 3° Unei datorii declarate nesezisabile ’L (Art. 408—410 Fr. civ. Art. 1293 C. fr.). Excepțiunele prevedute de art. 1147, și care sunt toate întemeiate pe causa datoriilor, sunt în număr de trei. Vom vedea mai la vale, p. 780 urm., că există și alte exeepțiuni, întemeiate pe drepturile celor de al treilea și pe excepțiile care derivă din voința părților. De o cam dată vom vorbi numai de excepțiile înte- meiate pe causa datoriilor (art. 1147). Aceste exeepțiuni sunt îu număr de trei. Ele sunt relative: 1° La cașul cererei de restituire a unui lucru de care proprietarul a fost pe nedrept despoeat; 2° la acel al cererei de restitu- ire a unui deposit neregulat: 3” și în fine, la cașul unei datorii declarate nesezisabile. pensația va avea loc numai pănă la concurența sumei de 200 lei, A avend, in specie, dreptul de a cere restul de 800 lei de la B. Cpr. Molitor, cp. și loco suptă cit. Bernard, Cowra svmm. de dr. civ., II, 779.—Contră. Krug (Die Lehre ton der Compensatiou, Leipzig, 1833, § 53), după care A n'ar putea, în specie, să rădice nici o pretenție contra lui B, ambele datorii fiind compensate într’un mod absolut. A- ceastă soluție, contrară ecliităței și art. 1144, este inadmi- sibilă chiar în dreptul roman. Ve^i Molitor, III, 992, p. 224 urm. ') Cpr. Pand. fr., I, 5885. Demolombe, XXVIII, 582. Baudry, II, 1121, in fine,—Datoria care are o causă ilicită nu poate însă ti opusă în compensație, fiind că ea este inexistentă (art. 966). Cpr. Laurent, XVIII, 438. -) Textul fr. vorbește de deposit în genere și de comodat (preț a usage), asupra cărora vedi infră, p. 774. ³) Textul fr. vorbește de o datorie care are de causă ali- mente declarate nesezisabile. Vedi Infră, p. 778. CAȘURILE ÎN CARE COMPENSAȚIA NU ARE LOC.—ART. 1147. 773 Prima excepție — Casai în care proprietarul a fost pe ne- drept despoeat de lucrul seu. Un principiu elementar și de ordine publică voește că ori cine a fost pe nedrept, sine jure, și altfel de cât prin autoritatea legei, despoeat de lucrul seu, fie prin vio- lentă, fie prin fraudă, să fie reintegrat în dreptul seu: Spoliatus ante omilia restituenduș. Deci, dacă datorindu-ți o sumă de bani, prin sama- volnicie sau prin fraudă, ți ai făcut justiție însus, luându’mi un lucru sau o sumă de bani ce'mi aparține, la acțiunea în restituire ce voi exercita în contra D-tale, nu vei pu- tea să’mi opui compensația, ci va trebui mai întăi sănii restituești ceea ce-mi ai luat și apoi să inC urmărești pe calea legală : altfel compensația ar avea de resultat am- nistiarea unei fapte râie¹): „îndeobște, dice art. 1896 din Codul Calimach (1110 C. austriac), nu se pot răfui lucru- rile cele apucate de cineva prin silnicie” _ /Dșstrsș/- onem autem alienam perperam ocitpaatdms, compensația mm datur^ ³). Sa dis insă, și nu fără oarecare rațiune, că jiu eraCritiCₐ nevoe de o excepție pentru aceasta, dreptul comun fiind suficient spre a face compensația cu neputința. In adever, spoliatorul fiind, in cașul de față, obligat a restitui însuș obiectul de care proprietarul a fost despoeat, in specie, se !) Cpr. Pothier, II, 625. Cas. fr. D. P. 95. 1. 471. Nimene, în adever, nu poate într’o societate bine organisată să’și facă însuș dreptate. Cpr. L. 1, § 2. Dig., Quod leqatorum, 43, 3; art. 30 și 31 Cod. Calimach (19 Cod. austriac). Iu acest sens’ Cicerone dice foarte bine în tratatul seu De LepUms: „Nihil est ritaadus ciritatibus, irihi! fam contrarium juri e.t legibus ipiam, eomposiln et emisfifutu republleu, (ptideputni ngi p^r i'hnu. Vedi însă art. 229 din noul Cod german, citat 'supra, p. 104, ml notam, care, sub numele de justiție privată (die Selb^rhulfe), permite într’o limită oare care de a’și face' însus dreptate. Fără a prejudeca chestiunea dacă asemenea măsură ar fi sau nu potrivită cu moravurile țârei noastre, să sperăm că, în Germania. bine înțeleasă și aplicată cu moderaținne nu- mai acolo unde trebue. ea un va conduce la nici un abuz. ²) Cpr. art. 393 Cod german; art. 509 Cod. japonez; art. 1440 C. austriac ; art. 1289. 1" C. italian ; art. 767, 2° C. portu- ghez; 132, 1" C. federal, etc. ⁸) L. 14, țț 2, Cod., De mympenșmiombim, 4, 31. ’gei. 774 CODUL C1V.-CAKT. IIL—TIT. IH.-CAP. VIII—S-a IV-a.-ART. 1147. găsește în situația debitorului unui corp cert, chiar dacă ar ii vorba de lucruri qtw, pondere, mensuraw. numeran- tur, așa că datoria sa nu întrunește una din condițiile nece- sare pentru îndeplinirea compensației, și anume ftingibi- litatea ¹). Pentru ca art. 1147 să constitue o adevărată excep- ție, trebue să presupunem că lucrul răpit a perdut in- dividualitatea sa, fie că el a fost consumat, fie că a fost amestecat cu alte lucruri de aceeaș specie. Obiectul dato- riei spoliatorului devenind atunci o cantitate, care poate să fie de natura obiectului datoriei spoliatului, compensa- ția ar fi putut să aibă loc după dreptul comun : însă ea devine cu neputință față cu textul art. 1147, § 1 ²). A doua excepție.—Cașul cererei în restituire a unui deposit neregulat. A doua excepție admisă de lege, este relativă la ce- rerea în restituire a unui deposit neregulat. Depositarul ac- ționat în restituire nu poate deci să invoace compensația, sub cuvent că ar fi și el, la rândul lui, creditorul depo- nentului, ci trebue să restituească lucrul depus (art. 1604) și apoi să ’și exercite dreptul său pe calea legală. Deosebire de Este de observat că textul francez vorbește, ca și Co- Calimach ³), de cererea în restituirea unui deposit în genere ; însă Marcade observă cu drept cuvent, ceea ce observase și Pothier, că această excepție nu se poate re- feri la depositul ordinar, în care trebue să se restitue în- suș lucrul depus (art. 1604), pentru că, în asemenea de- ■) Vedi sttpră, p. 735. O Cpr. Pand. fr., I, 5905. Baudry, II, 1022. G. Giorgi, VIII, 44. Demolombe, XXVIII, 590. Demante, V, 244 bis I și II. Laurent, XVIII, 445. T. Huc, VIII, 159. Acest din urmă autor dice că redactorii Codului fr. au împrumutat, din nebăgare de samă, această disposiție de la dreptul roman, unde cn adevarat ea constituea in realitate o excepție la principiul compensațiunei. Art. 1896 C ³) deobște, dice art. 1896 din Codul Calimach (1440 C. Călimării. austriac), nu se pot răfui lucrurile luate in depositIn causu depășiți, compensat ioni locus non est, dicea Paulus. Cpr. L. 11, Cod., 4. 34, Depășiți vel contra', L. 14, § 1, in fine, Cod., 4. 31, De compensutionibus ; Instit., IV, 4, De actioni- Ims, § 30, in fine. CAȘURILE ÎN CARE COMPENSAȚIA NU ARE LOC. -ART. 1147. 775 posit. fiind vorba de un corp cert și determinat in ipso in- dividito. se înțelege de la sine că compensația nn poate să aibă loc, ea nefiind admisibilă, după art. 1115, de cât în privința lucrurilor fungibile ’). Deci, dice Marcade, de și textul vorbește de deposit in genere, această excepție nu se poate referi de cât (a depozitul HereyitM, ceea ce legiuitorul nostru a admis în termeni formali, Depositui neregulat, prin oposiție la acel regulat Ce se înțelege este acel făcut cu împuternicire pentru depositar dc a con-p™.ₑ^ suma, de a întrebuința lucrul depus și a restitui altul de aceiaș specie, în locul lui :⁾i. Astfel arii, de exemplu, de- ') Dar dacă depositarul unui corp cert și determinat nu poate, Art. niis, conform principiilor generale în materie de compensație, 161». să. păstreze lucrul depus, spre a’și plăti el sieși ceea ce i-ar datori deponentul, el poate, de câte ori a făcut cheltueli pentru conservarea lucrului depus (art. 1618), să’l reție ca un fel de amanet, reluti tpmdum pigwit jure, pană la pla- ta integrală a cheltuelelor făcute din causa depositului. A- cest drept de retenție este formal consacrat prin art. 1619. L'nii întind acest drept de retențîmși la. comodatar. Cpr. T. fine, VIII, 160. Aubry et Rau,' III', țț 256, p. 190, ₑd. a V-a. Baudry et Loynes, Prir. et. hijpoth., I, 235. Baudry et Wabl, Preț 5 Hsttye, 669, etc. — Acest sistem este inad- misibil, pentru că, după părerea noastră, dreptul de re- tenție este o excepție care, ca atare, trebuește strict măr- ginită la cașurile limitativ admise de lege. Veiți discursul ■•e am pronunțat înaintea Curței din Iași, cu ocasiunea deschidere! anului .judecătoresc 1899—1900. Dreptul din 1899, No. 52 și Curierul judiciar, No. 31 din aceiaș an. j Deposit.nl regulat este acel a. unui corp cert și determinat, Art. 1G04. sau a unei sume de bani închisă și pecetluită într’un sac, petunia iu saccuto sipuato deposita (L. 1, S 36, Dig., 16, 3, Depășiți, ed contra). In acest deposit trebue să se restitue insuș lucrul depus (art. 1604). ;;) Art, 700 din noul Cod german, și art. 1295 din Codul Ca-Considerarea limach (959 C. austriac) consideră depositui neregulat ca depositului imprmnnt, soluție pe care unii autori o admit si în Codul r'D'otnilat «1 francez. Cpr. Duranton, XvITT, 44. bmllouard, Dep et⁰‘ ') Cpr. Baudry, II, 1122, in #ne. G .Giorgi, VIII, 46. T. Huc, VIII, 162. Laurent, XVIII, 453. Pand. fr., I, 5929. Larom- biere, III, art. 1293, No. 10. Thiry, III, 83, in fine. ■) Cpr. L. 1, § 3, Cod., De cwnpeiwatiwiibux, 4, 31; L. 46, § 5, Dig., De jure finei, 49,14. Vedi Molitor, op. cil., 111. 1069. ■!) Cpr, art. 132, Ș ultim, Cod. federal al obligațiilor.—„Com-Art. 395 Cod. pensația un este admisă in privința creanțelor Imperiului german, sau a unui Stat confederat, sau iu privința creanțelor unei comuni ori a unei alte uniuni comunale, dice art. 39.5 din Codul german, de cât atunci când prestațiunea trebue să se facă de casa unde acel care opune compensația trebue să’și plătească datoria". Ve^i și art. 767, 5“ Cod portughez. ⁴) Ultima lege a timbrului este acea promulgată la 24 fevr. 1900 (Monitor of. No. 264) și aplicabilă cu începere de la 1 martie 1900. ³) Cpr. Laurent, XVIII, 454. Larombiere, III, art. 1291, No. 28. Pand. fr., I, 5933 urm. și autoritățile citate acolo. 780 CODCL CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a IV-a.—ART. 1152. datoriile care se cuvin comunelor și județelor cu titlu de imposite !\ Am dis mai sus că, afara de excepțiile prevedute de art. 1147. mai sunt și altele. Aceste sunt acele care se întemeiază pe drepturile celor de al treilea și pe voința părților. Excepțiuni întemeiate pe dreptul celor de al treilea. Art. 1152.—Compensațiunea nu are loc în prejudiciul drep- turilor dobândite de alte persoane. Astfel, cel ce fiind debitor, a devenit creditor in urma se- chestrului ce i s’a făcut de o altă persoană ²), nu poate invoca compensațiunea, in prejudiciul sechestrantului. (Art. 1099 C. C. Art. 455 urm. Pr. civ. Art. 907 urm. C. corn. Art. 1298 C. fr.). Compensația fiind o plată pe care însuș legea o înde- plinește pentru ambii debitori, nu poate avea loc în cașurile în care nici plata nu s’ar putea face. Astfel, după cum debitorul nu mai poate efectua plata îndată ce s’a făcut o poprire în manele lui (art. 1099), tot astfel, asemenea po- prirea împedică datoria de a se compensa cn creanța pe care acest debitor ar putea să dobândească mai în urmă. Art. 1152 nu este deci de cât o consecință a principiului înscris în art. 1099. Pentru a face textul mai lămurit, legiuitorul are în- grijirea de a cita un exemplu, ceea ce el nu prea este o- bicinuit de a face ; însă exemplul pe care îl dă textul are, la rendul lui, nevoe de lămuriri și de alte exemple pen- tru a ti înțeles. Astfel, dacă presupunem că ‘ți datoresc 1000 de lei și că un creditor al D-tale, pe care nu’I plătești, a poprit această sumă în mânele mele : chestiunea este de a se ști dacă, devenind, la rendul meu, creditorul D-tale, voi putea să opun compensația datoriilor noastre credito- rului D-tale, adecă terțiului popritor. O distincție se impune: 1° Sau eu eram creditorul D-tale in momentul facerei poprîrei, și atunci voi putea să’i opun compensația; pe care aș li putut s'o opun și D-tale, 0 Cpr. Merlin, Repert,, v" Compensation, § 3, No. 3. Duranton, XII, 420. Tand. fr., I, 5945, 5946. Giorgio Giorgi, VIII, 46. -) Prin sechestru, legiuitorul înțelege în art. 1152, ca și în art. 1099, poprirea făcută de cei de al treile (vedi supra, p. 479), la saisie-arref, după cum se exprimă textul cores- pundetor francez (art. 1298). CAȘURILE ÎN CARE COMPENSAȚIA LEGALĂ NU ARE LOC.-ART. 1 li>2. Țg| pentru că poprirea nu poate să’mi rădice beneficiul pe care mi-îl dă legea. Poprirea terțiului, în adever, a venit prea tăr- diu; ea nu’și mai produce efectele sale, pentru că, în mo- mentul când a fost făcută, compensația se îndeplinise între datoriile noastre, care erau lichide și exigibile, și eu nu mai eram debitorul D-tale ; 2° Sau eu am devenit credi- torul D-tale în urma primirei ordonanței de poprire, și în asemenea caz, nu voi putea să invoc, în prejudiciul terțiu- lui popritor, compensația pe care aș fi putut s’o invoc in contra D-tale, după cum nu voi putea să invoc nici plata ce’ți-aș ii făcut în urma poprirei (art. 1099';. Poprirea a făcut, în specie, pe terțiul popritor să dobândească un drept asupra creanței poprite, drept care nu mai poate ti atins nici prin o plată reală, nici prin o plată fictivă J). Și soluția va li aceeaș, fie că eu am devenit creditorul D-tale în urma facerei poprirei, lie că creanța mea, care era anterioară, a întrunit numai în urma poprirei condi- țiile cerute de lege pentru îndeplinirea compensației, moti- vele fiind aceleași și îrjtr’un caz si în altul Ce trebue s’ă demdbm fîFBtz când oprirea a fost fă-Casnl în care cută pentru o sumă inferioară acelei datorite ? Corn- fofₜr^ntă pensația poate ea să se producă pentru restul sumei p. o sumă nepoprite⁻? De exemplu: îți datoresc 1000 lei și un creditor al D-tale poprește în manele mele numai 500 lei : rite. în urma acestei popriri am devenit creditorul D-tale pen- tru 1000 de lei; în cât privește suma de 500 lei poprită de creditorul D-tale, nu mai încape îndoială că compensa- ția dintre noi nu va produce nici un efect în privința terțiului popritor (art. 1152). Chestiunea este însă de a se ști dacă compensația legală își va produce efectele sale pentru suma de 500 lei nepo- prită. Această chestiune, fiind dată corelația strensă care exsistă între compensație și plată, revine la acea de a se ști dacă terțiul poprit, în caz când suma datorită de densul ar fi mai mare de cât acea pentru care s’a făcut, popri- ’) Vedi supră, p. 481, text și nota 1. -Bădicarea poprirei ar face însă ca compensația să fie existentă încă din momen- tul în care ea s’a produs. Cpr. Paud. fr., I, 5956. Desja-, dins, <>p. cit-, p. 419. -) T. Huc, VIII, 168. Pand. fr., 1, 5953. Duranton, XII, 442. Desjardins, op. cit., p. 416. <2as. fr. I). P. 83. 1. 305. 732 CODUL CIV.—CARTEA III.—TIT. IIL—CAP. VIII.—S-a IV-a.-ART. 1152. rea, poate să plătească creditorului excedentul, fără a’și angaja responsabilitatea sa față de popritor, pentru cașul când acest din urmă ar fi supus unei perderi parțiale prin survenirea altor popriri. Am v^dut, supru, p. 481, că, cu toată controversa ce există în această privință, poprirea lovește de indisponibilitate, in interesul terțiulni popritor, nu numai o sumă egală cu acea pentru care ea a fost făcută, ci întreaga sumă datorită. In adever, poprirea neconfe- rind nici o precădere primului popritor. el va trebui să împartă suma poprită cu ceialalți creditori, dacă ar in- terveni și alte popriri mai în urmă ; și fiind că terțiul po- prit nu poate ști dacă, din causa concursului posibil al mai multor popriri, suma întreagă va fi suficienta pentru des- interesarea primului popritor, el trebue să se abție de la ori ce plată parțială '). Prin urmare, compensația ca și plata, nu poate fi o- pusă terțiului popritor nici chiar pro parte, pentru suma care întrece propria sa creanță. Cel de al treile poprit poate însă, în ori ce caz, să depue sumele sau efectele poprite la casa de consemnare, de oare ce asemenea depunere constitue eminamente un act de conservare Creditorul Dar dacă persoana în manele căreia s'a făcut popri- p.-.p¹. rea uu P°ăte, în ipoteza de mai sus, să invoace compen- rireîn mâne-sația, contra terțiilor poprituri, ea ar putea, după părerea ge- Rurală, pentru ca condiția sa să nu fie mai rea decât, acea Controversă.a celorlalți creditori, să facă o poprire în manele sale pro- i) Vedi în acest sens autoritățile citate supru, p. 481, nota 2. Cpr. și Pand. fr., I, 5954. Laurent, XVIII, 429. Denio- lombe, XXVIII, 631. Demante, V, 250 bis II. T. Huc, VIII, 168.—Cu toate acestea, Curtea de casație din Fran- cia a decis de curend că proprirea nn lovește creanța po- prită de cât de o indisponibilitate relativă, în privința ter- țiului popritor. Vedi D. P. 99. 1. 136 și Sirey, 99. 1. 403. D. P. 1900. 1. 45. ²) Cas. rom., 6 Ianuar 1900. Curierul judiciar No. 19 din 5 Martie 1900. Bnlet. Cas. S-a 1, anul 1892, p. 204 și 1103. Vedi și supru^ p. 480, nota 4. Aceste decișii pun in prin- cipiu că poprirea este un act de conservare; am vedut în- să nupru, p. 53, n. 2 ; p. 483, n. 2, in fine și p. 508, că chestiunea, in această privință, este controversată. Curtea din București a considerat de curend poprirea ca o mesnră de executare. Dreptul No. 23 din 1900. CAȘURILE IN CARE COMPENSAȚIA LEGALĂ NU ARE LOC.—ART. 1152. prii și astfel să participe cu ceialalți creditori popritori la distribuirea banilor ce ea deține ¹ k Această soluție pare a ti foarte echitabilă, insa ne în- trcbâtn cum uu creditor ar putea să practice o poprire în manele sale proprii, atunci când textele de la poprire presupun toate câ ori ce poprire se face numai în mâna celor de al treilea, și chiar rubrica sub care se găsesc art. 455 și urm. din Pr. civ. este intitulată: Despre urmărirea și poprirea obiectelor mobile ale debitorului, care sunt în mâna celor de al treilea. Apoi, vom observa că aseme- nea procedură este periculoasă, pentru că ea ar permite debitorilor de rea credință de a nimici, sub cuvântul unei creanțe închipuite, drepturile adevaraților creditori. Eată pentru ce, cu drept cuvent, ea. nu este admisă de toți autorii - Bcgula prevbdută de art. 1152,după care compensa-Regula pre- ția nu are loc în privința drepturilor dobândite de cei de ₐrtDă2 fi al treile fiind generală, nu trebuește restrânsă la cașul po- md generalii, prirei, pe care legiuitorul o citeaza <-.r,em.ph gralta. Se pot j,;]^ ₙ„ₘₐi da și alte exemple: Astfel, cumpărătorul unui inabil ipo- la poprire, tecat neputend să plătească prețul vândetorului, ci trebu- ind să’l păstreze pentru creditorii ipotecari, n’ar putea să pretindă, în dauna acestor creditori, că prețul datorit de densul s’a compensat cu creanțele ce el a putut să aibă contra vândetorului³). De asemenea, debitorul unei creanțe n’ar putea să opue în compensație cesionarului acestei cre- ’) Cpr. Laurent, XVIII, 429. Pand. fr., I, 5955. T. Huc, VIII, 168. Demolombe, XXVIII, 633, 693. Garsonnet, Pr. cir., III, § 596, p. 704 urm. Duranton, XII, 433. Demante, V, 250 bis III și 251 bis IX și X. Pigeau, Pr. cir., II, p. 75. Chauveau sur Carre, Pr. cir., IV, Q. 1925, p. 547 «nn. Trib. Lyon, 12 Martie 1823 (considerentele acestei sentințe con- firmate de Curte sunt reproduse de Demolombe. XXVIII. 693). *) Cpr. Cavre-Cliauveau, loco cit., p. 548, nota 1. Boitard et Colmet-d’Aage, Pr. cic., II, 817, hi Ji w. Bodiere, Tr. de. compet. et de preced. cir. (ed. a- 5-a din 1878), II, p. 198. Thomines-Desmazures, Pr.cic. (1832), II, 615. C. Bordeaux și Paris. Sirev, 35. 2. 136. Sirey, 36. 2. 230. ³) Cpr. Marcade, IV, 846. Acollas, II, p. 912. Demolombe, XVIII, 635. Demante, V, 250 bis IV. Larombiere, III, art. 1298 , No. 4. Aubry et Bau, IV, § 326, p. 232, t. și nota 31 .—Vedi însă Laurent, XVIII, 442. 784 CODUL CIV.—CARTEA IIL—TIT. 1II.-CAP. VIII.-S-a IV-a—ART. 1152 anțe creanțele care au hiat naștere în folosul seu contra cedentuluiîn urma notificărei cesiunei (art. 1149, § 2)J). Cesiune de Art. 1152 se aplică și la cesiunea bunurilor. Astfel, bunuri. cᵣₑdjtorul care a acceptat pur și simplu abandonarea bu- nurilor sale făcută de debitor (art. 1122 -1124), n’ar pu- tea mai în urmă sâ opue în compensație acestui debitor o datorie anterioara, pentru câ asemenea compensație ar putea jigni drepturile dobândite de alte persoane ²). Faliment. Falimentul împedică de asemenea compensația, întru cât ea ar jigni drepturile celor de al treilea. Compensația nu va avea deci loc în favoarea aceluia care, fiind creditor sau debitor al falitului, înaintea hotărîrei de declarare, a devenit mai în urmă debitorul sau creditorul sfiu. In adevăr, asemenea compensație ar avea de conse- cință crearea in folosul acestui din urmă a unei precăderi in dauna celorlalți creditori, care ar distruge egalitatea proporțională ce trebue să existe intre toți creditorii³). Moștenire Principiul stabilit de art. 1152 este aplicabil și în beneficiara. ₘₐₜₑᵣjc ₍jₑ ₘₒștₑₙjᵣₑ beneficiară, de câte ori datoriile n’au întrunit condițiile cerute de lege pentru compensație de cât în urma deschidere! acestei moșteniri. Deci, dacă există creditori oponenți, oposițiile lor vor avea de resultat de a împedică ori ce compensație în fo- losul debitorului moștenirei⁴). De asemenea, dacă creditorii unei moșteniri benefi- ciare au oprit pe moștenitor de a face ori ce plată afară de presența lor, moștenitorul neputând, in asemenea caz, să plătească pe creditori de cât după ordinea și modul regu- lat de judecător (art. 719, § 1), nici o compensație nu poate să aibă loc între moștenitorul beneficiar și unul din creditorii moștenirei ⁵). ’) Baudry, II, 1126, in /ine. Demolombe, XXVIII, 634. Pand. fr., 1, 5957. Vecii și suprn, p. 762. -) T. Huc, VIII, 168, care citează iu acest sens o decisie a Curței din Liege, cu data din 9 April 1879. 3) Cpr. Demolombe, XXVIII, 636. Pand. fr., I, 5959 urm. Larombiere, III, art. 1295, No. 6. Aubry et Rau, IV, § 326, p. 232, t. și n. 34. Bedarride, FaiUites, I, 90 (ed. a 5-a din 1874). Lyon-Caen et Renault, Dr. amm., VII, 216 urm. Bravard et Demangeat, Dr. coinm., V, p. 76. *) T. Huc, V, 245 și VIII, 168. C. Rouen. D. P. 77. 2. 90. ⁵) Cpr. T. Huc, VIII, 168. Pand. fr., I, 5971. Demolombe, XXVIII, 637. Laurent, X, 160. CAȘURILE ÎN CARE COMPENSAȚIA LEOAL NU ARE LOC,-ART. 1152. 785 In caz când nu există creditori oponenți, se decide însă în genere că compensația legală are loc după drep- tul comun, pentru că nici o causă bine cuventată nu auto- risă, în această ipoteză, o derogare de la dreptul comun¹). Controversa la care a dat loc aplicarea art. 1152 Moștenire va- A emită la cașul unei moșteniri acceptate sub beneficiu de inven- tar, sa ivit aproape în aceiași termeni in cașul de moște- nire vacantă D. Excepțiuui care derivă din voința părților. Compensația legală, iiind întemeiată pe interpretarea voinței comune a părților, n’ar fi nici drept, nici rațional ca ea să aibă loc de câte ori părțile interesate au mani- festat o intenție contrară. Această intenție poate să nesilite fie din o renunțare anticipată la facultatea de a o opune ca mod de stengere a obligației³’, fie din afectarea în mod valid a obiectului uneia din datorii, chiar numai prin vo- ința creditorului singur, la o destinație specială incompa- tibilă cu compensația. Și mai înainte de toate, nu încape nici o îndoeală că Renunțarea compensația legală poate să fie înlăturată prin o renan- Va legală*' țâre anticipată, adecă manifestată înaintea îndeplinirei eiJ’minteaîade- ■ plinirei ei. căci tic care este în principiu liber de a renunța, fie de mai înainte, fie mai pe urmă, a posteriori, la drepturile stabilite în favoarea sa: ^Regula ist jtcris untigui, om nes licentiam hahere, ins, o 3 786 COD. CIV.—CART. III.—TIT. UI.—CAPIT. VIII.-8-a IV-a —COMPEMS. Art.702,965, Este adevarat că nu se poate renunța la o moștenire viitoare nedeschisă încă (art. 702, 965. § 2 și 1226) L), nici la o prescripție neîndeplinită încă (art. 1838); însă aceste disposițiuni se întemeiază pe motive de ordine publi- că și n’an ce căuta in specie, pentru că compensația nu este și nn putea fi supusă la o excepție de asemenea na- tură, fiind că ea este de ordine pur privată și a fost înfiin- țată în interesul părților, propter veciprocam utilitatem ²). Renunțarea Renunțarea anticipată la compensație poate fi expresă Controversă sau tacHă ; însă, în practica Silnică, ea este generalmente tacită și se deduce mai cu samă din împrejurările causei, adecă din însuș scopul ce părțile >i au propus prin con- venția lor ³). Afectarea Această renunțare poate fi reciprocă sau numai uni- obiectului uneia din da- aⁱa> toții la o Afară de renunțările de care am vorbit, compensa- ^mpatibilă Va ⁱⁿai poate încă fi înlăturată prin - afectarea valid fă- cu coțapen-cută a obiectului uneia din datorii la o destinație specială sa*ⁱa' incompatibilă cu această compensație ⁴). De câte ori compensația legală sc găsește exclusă prin voința părților, efectul acestei excluderi se produce chiar în privința celor de al treilea. Acei care an renunțat prin anticipare la compensație, vor putea deci să se prevaleze Efectele re- nuuțărei an- ticipate în privința terțiilor. ²) ³) 4 Vedi t. III, p. 362 urni.—Asupra chestiunei de a se ști da- că disposițiile care opresc pactele succesorale se opun la aplicarea, în România, a unei legi străine care le ar admite, vedi Trib, regional superior din Colmar și Cas. Florența. D. P. 98. 2. 238. Sirey, 97, 4, 17. Vedi și Curierul Judiciar din 1900, No. 62. Cpr. Marcade, IV, 833. Pand. fr., I, 5984. Demolombe, XXVIII, 604. Larombiere, III, art. 1295, No. 1. Demante, V, 241 bis III. Desjardins, op. cit., 131. Aubry et Rau, IV, § 327, p. 235, t. și nota 8. Masse-Verge, 111, § 574, p. 461, text și nota 1. T. Hnc, VIII, 169. Baudry, II, 1127 bis. Mourlon, II, No. 1453, p. 761, nota 2. Boissonade, op. cit., II, p. 701, No. 616. C. Bordeaux și Grenoble. Sirey, 31. 2. 250. D. P. 92. 2. 222.—Contră. Laurent, XVIII, 456. Toul- lier, IV, partea I, 393 (combătut în această privință de Duvergier, nota a). Cpr, C. Grenoble. D. D. P. 92. 2. 222. Pand. fr., I, 5985 urm. T. Huc, VIII, 169.—Simpla făgăduință din partea de- bitorului de a’și plăti datoria nu implică o renunțare tacită. Masse-Verge, loco supră cit. Cpr. Pand. fr.. I, 5991 urm. Laurent, XVIII, 451. T. Huc, VIII, 169. RENUNȚAREA LA COMPENSAȚIA ÎNDEPLINITĂ.—ART. 1153. 787 de ipotecele sau privilegiile care garantau creanța ce ar fi trebuit să se stângă după dreptul comun. în contra cre- ditorilor ipotecari sau privilegiați cărora stengerea ar fi folosit, dacă ea ar fi avut loc : căci acești din urmă n’au avut nici odată vre un drept câștigat în privința efecte- lor posibile a unei stengeri de datorie care n a avut ființă '). Despre renunțarea Ia compensația îndeplinită. După cum cineva poate să renunțe de mai înainte la foloasele compensației legale, tot astfel se poate renunța la compensația în urma îndeplinire! ei, și asemenea renun- țare poate fi expresă sau tacită -). In asemenea caz, lucrurile se vor petrece ca și cum compensația n’ar fi avut loc : prin urmare, creanțele stense vor renaște, respectânduse însă de astă dată drepturile do- bendite de cei de al treilea (art. 1152). Aceasta resultă din art. 1149 și 1153. Art. 1149 a fost studiat snpru, p. 761 urm.: ne vom ocupa acum despre art. 1 153. Ambele texte cuprind, de altmintrelea, o renunțare tacită la compensația îndeplinită. Art. 1153.—Acel ce a plătit o datorie stensă de drept prin compensațiune, nu mai poate, repetind plata creanței pentru care n’a invocat compensațiunea, sa pretindă, în prejudiciul al- tor persoane, privilegiile san ipotecele acestei creanțe, afară mi- ') Cpr. T. Huc, VIII, 169. Demoîombe, XXVIII, 605. Des- jardins, op. cit., p. 552. Pand. fr., I, 5997. Aubry et. Hau, IV, țț 327, in fine, p. 236, text și nota 10. -) Baudry, II, 1128. Mourlon, TI, 1453. Pand. fr., I, 6028.- Renunțarea expresă nn este supusă nici unei forme specia- le, chiar dacă ar avea de obiect renașterea ipotecelor care garantau datoriile stense prin compensație. Pand. fr., loco cit. Demoîombe, XXVIII, 607. Mourlon, 11, 1453, in Jine.—Renunțarea tacită resultă din ori ce act incompati- bil cu efectul extinctiv al compensației. La caz de indo- eala, ea nu se va presupune, pentru că renunțările mi se presupun nici o dată. Cpr. Pand. fr., I, 6029.- -Veili asupra acestui principiu *upni, p, 658, text și nota 2.—Astfel, de- bitorul care face o plată parțială, nu perde dreptul de a opune compensația pentru restul datoriei. Pand. fr., 1, 6030. Demoîombe, XXVIII, 608, Aubry et Rau, IV, § 329, p.238. Cas. fr. Sirey, 35. 1. 141.—De asemenea, faptul din partea creditorului de a cere plata nu Var împedică, cât timp n’a fost plătit, de a invoca compensația. Demoîombe, XXVIII. 610. Pand. fr., 1, 6031. Larombiere, LII, art. 1295, No. 2. 788 CODUL CIV.—CARTEA IIL—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a IV-a.—ART. 1153. mai dacă, este a causă evidentă ') ce l’a făcut să nu cunoască creanța care trebnea să compense datoria sa. (Art. 1144, .1152 1800, lfl. Art. 1299 C. fr.). Eată ipoteza pe care o prevede acest text: Să pre- supunem că’ți datoresc 1000 de lei și că am devenit uni- cul moștenitor a unei persoane căreia D-ta datorești o sumă egală ; sunt deci, în specie, creditorul D-tale pentru 1000 de lei, ear D-ta ești debitorul meu pentru o sumă egală. Prin urmare, dacă ambele datorii sunt lichide și exigibile, compensația a avut loc de drept și ambele datorii sunt stense. Cu toate acestea, D-ta îmi cei plata creanței D-tale, și eu, în loc de a invoca compensația, după cum sunt în drept, 'ți-o plătesc. Care va fi în viitor situația mea față de D-ta ? După rigoarea principiilor ar fi trebuit să se decidă că datoria fiind stensă prin compensație cu toate siguranțele care o garantau, privilegii, ipoteci, etc., și eu plătind, în specie, ceea ce nu datoream, nu’mi mai remane de cât să exercitez condictio indebiti pentru ceea ce am plătit fără să datoresc (art. 999 și 1092, § 1). Cu toate acestea, art.H,1153 decide că, de și am plă- tit o datorie compensată, totuși păstrez și pot să exercit creanța mea, în privința căreia n’am opus compensația, în- să textul face următoarea distincțiune : 1° Sau am făcut plata în cunoștință de causă și, în asemenea caz, am renunțat la dreptul de a mai invoca com- pensația care stensese datoria mea, după cum și D-ta, prin primirea plăței, ai renunțat de a invoca compensația care stensese datoria D-tale. Vechea mea creanță renaște deci și voi fi în drept a’ți cere plata ei, cu această deosebire însă, că această renunțare la compensația îndeplinită nu va putea să jignească drepturile dobendite de cei de al treilea; garanțiile, privilegiile, ipotecele care asigurau plata creanței mele, nn vor renaște însă în folosul meu; ele re- mân stense prin compensația îndeplinită și nu pot, prin faptul meu, să răpesc terțiilor beneficiul ce le a adus sten- gerea creanței mele ; nu pot, deci, să exercit ipoteca care garanta vechea mea creanță, în dauna unui creditor ipo- tecar posterior. Așa dar, plata făcută și primită în cunoștință de causă !) Textul francez dice: o causa Justa. RENUNȚAREA LA COMPENSAȚIA ÎNDEPLINITA.—ART. 1153. 789 a unei creanțe stense prin compensație, implica din partea ambelor părți o renunțare reciprocă la beneficiul compen- sațiunei îndeplinite. Legea face deci să renască creanța plătitorului, fără asiguratele care o garantau, pentru că exercițiul acestor garanții, privilegii, ipoteci, etc. ar jigni drepturile dobendite de cei de al treilea (art. 1152). 2° S'au plata creanței prin compensație a fost făcută de mine din eroare, de exemplu : n'am știut că am deve- nit creditorul D-tale, fie că n’am cunoscut. încetarea din viață a rudei mele, pe care am moștenit-o, fie că n’am știut că erai debitorul defunctului : si în asemenea caz, legea face să renască nu numai vechea mea creanță, pe care am plătit-o, dar și siguranțele care o garantau, pri- vilegii. ipoteci, fidejusiune *), etc., însă numai atunci când o causă evidentă m’a făcut să nu cunosc creanța care tre- buca să compenseze datoria mea, ceea ce este o chestiune de fapt care se va decide în mod suveran de judecătorii fondului. Independent de acțiunea care resultă din vechea mea Art. 993. creanță, eu voi putea, în specie, să exercit și codidio in- delifi. pentru că am făcut plata din eroare (art. 993). Această din urmă acțiune este pur personală, însă une-ori, ea va fi mai folositoare de cât acțiunea care re- sultă din vechea creanță, pentru câ ea îmi va permite de a cere nu numai capitalul vechei mele creanțe, dar și do- benda ei, în cașul particular prevădut de art. 994. adecă de câte ori D-ta ai fost de rea credință²). Care este motivul distincțiunei făcute de art. 1153Motîvele dîs și pentru ce plătitorul care a avut o justă causă de a nUffieutedeart. cunoaște creanța ce trebuea să compenseze datoria sa. poate 1153. el să exercite. în detrimentul celor de al treilea, garanțiile care asigurau vechea sa creanță și care, după rigoarea prin- cipiilor. ar fi trebuit sâ fie stense pentru tot-deauna ? Legea dispunend că compensația are loc dc drept, ii^o jure (art. ') Textul nu vorbește de cât de privilegii și ipoteci, însă a- ceeaș soluție se admite și in privința lidejusiunei. Cpr. Pand. t'r., 1, 6047. Marcade, IV, 848. Acollas, TI, p. 913. Laurent, XVTTT, 465. Demolombe, XXVIII, 615. Demante, V, 251 bis III, și toți autorii. Codul italian este formal in această privință (art. 1295). ²) Cpr. Baudry. TI, 1129. I 790 COD. CIV.—CART, ni—TIT. III.—CAP. VIII.— S-a IV-a — ÂRT.1144,1153. 1144), a voit să pue pe părți la adăpost de pericolul in- solvabilităței lor respective. Ori, în specie, aplicarea rigu- roasă a principiilor ar fi făcut pe cel care a plătit din eroare să fie victima insolvabilităței debitorului seu, care este în aceiaș timp și creditorul seu ; și legea n’a voit ca o disposiție creată în favoarea sa să poată fi întoarsă în contra lui : Benejicium leyis noii debet esse captiosum j). Critica art. Ori care ar fi motivele ce s’ar da pentru a justi- 1153. ficₐ soluția admisă de art. 1153, el n’are nici o utilitate practică, și autorii observă că el n’ar fi aplicabil de cât în cașul în care plătitorul ar fi titularul unei creanțe în ca- litate de moștenitor a unui neam depărtat (de pildă un unchiu din America), severșit din viață în străinătate fără știrea lui ²). Acest text ar fi putut deci foarte bine să fie eliminat, după cum a și fost în unele legislațiuni străine, de ex., în Codul spaniol de la 1889, în Codul federal al obligațiilor, etc,, cu atât mai mult cu cât el sacrifică dreptul celor de al treilea sub cuvent de echitate, făcend ca ipoteca să su- pravețueascâ datoriei pe care ea o garantează ³). Cu toate acestea, Laurent îl reproduce în Ante-proiectul de revisuire, cu oare care schimbări de redacție (art. 1301), sub cuvent câ plătitorul nu putea să renunțe la un drept pe care nu’l cunoștea ⁴). Cum se îndeplinește compensația și care sunt efectele sale. Art. 1144.—Compeusațiunea se operă de drept în puterea legei, și chiar când debitorii n’ar ști nimic despre aceasta; cele doue datorii se steng în momentul când ele se găsesc exis- tând de o dată și până la concurența cotităților lor respective. (Art. 1101, 1143, 1145 C. C. Art. 370, § 2 C. com. Art. 1290 C. fr.). J) Cpr. Pothier, II, 639. Berriat St, Prix, II, 4928. Thiry, III, 85. ²) Cpr. T. Huc, VIII, 171. Art. 1134. ’) Art. 1134 prevede un alt caz in care părțile pot, prin con- venția lor expresă, să facă ca privilegiile și ipotecele care garantau o creanță actualmente stensă, să garanteze o cre- anță nouă. Ve^i supră, p. 683 urm. *) Cpr. și art. 1295 din Codul italian; art. 551 și 552 din Proiectul Codului japonez, etc. îndeplinirea compensației legale și ERECTELE EL—ART. 1141 791 Compensația ținend loc de plată are loc de drept, ipw jure (L. 4 și 14, Cod., De couipensationibus, 4, 31)'²), în puterea legei, chiar fără- știrea debitorilor ³), îndată ce condițiile la care ea este supusă sunt îndeplinite. ') Com[>eunațio est instar solntionis. “) Vedi și L. 21, Dig., 16, 2, De solutionibns, nude se dice : „Placuit id tpiod invicem debetur ipso jure compensară. Noul Cod gennau nu admite însă compensația legală, Dreptul pentru că plata nu se poate face contra voinței și fără ști- străin, rea acelui care plătește. In consecință, art. 388 din acest Cod dispune că compensația are loc, prin o declarație uni- laterală de voință adresată de una din părți celeilalte, care declarație nu poate fi nici condițională, nici cu termen. (Vedi asupra declara țiunei unilaterale de voință în genere, art. 130 urm. din acelaș Cod, art. 93 urm. din Codul civil japonez). Această declarație de voință are efect retroactiv pană in momentul când datoriile erau compensațiile și an fost, opuse una alteia. Codul civil japonez, promulgat la 28 April 1896, are o disposiție identică. Vedi în acelaș sens și art. 138 din Codnl federal al obligațiilor (Elveția). Este însă de observat că, după proiectul Codului japonez, elabo- rat de profesorul Boissonade, compensația legală trebuea să se opere de drept (art. 542 al proiectului). Sistemul admis de Codul german și de acel japonez este generalmente a- probat de autori. Vedi T. Huc, VIU, 142. R. Saleilles, op. cit^ No. 55. ’) Compensația legală are ioc fără știrea debitorilor și chiar Revocarea. in contra voinței lor, în acest sens că fie care din ei trebue compensației să sufere consecințele ei, de câte ori cealaltă parte înțe- ,ega e‘ lege să se folosească de ea. Părțile pot însă de comun a- cord s’o revoace cu efect retroactiv și să menție datoriile și creanțele care fusese stense, pentru că compensația a- vend de. obiect utilitatea reciprocă a părților, nimic nu le impedică de a renunța, la foloasele create în interesul lor privat (argument a contraria din art. 5). Așa dar, compen- sația legală are loc de drept, chiar fără știrea părților, nu insă și in contra voinței lor, de câte ori ele au înțeles că să renunțe la ea. Compensația care s’ar menținea in contra voinței părților, și prin urmare, in dauna lor, n'ar fi, dice cu drept cuvent Mourlon (11,1453), de cât o proas- tă și detestabilă tiranie... Rămâne insă bine înțeles că vo- ința părților, care revoacâ compensația, nu ’și va produce efectele sale în privința terțiilor, care au un drept câști- gat, dacă și ei n'au aderat la voința de a o desființa (art. 973 și 1153). Cpr. Mourlon, II, 1453 și Recite pratique de dr, fr., t. 18, anul 1864, p. 195 urm. Vedi și supră, p. 785. —Vedi insă Marcade (IV, 832, p. 651), care dice că compen- 792 CODUL CIV.—CART. IIL—TIT. IIL -CAP. VIII.—S-a IV-a.—ART. 1144. Judecătorii Nu este deci nevoe ca ea să tie cerută în justiție, nu pronunța p | chemată în judecată pentru a se vedea condamnată compensația , - \ J , + r » legală, ci na-a plăti o datorie stensă. va trebui, ce e dreptul, so m- exhteuta^ voace, aducend la cunoștința judecătorului faptele din care ea resultă (art. 1169)'), însă, in asemenea caz, judecă- torii nu pronunță compensația ca altă dată ci numai constată.și declară existența ei. Dacă însă debitorul nu opune acest mod de liberare, judecătorii n'ar putea, după unii, să respingă acțiunea, declarând din oficiu existența compensațiunei H). O dată compensația constatată și declarată, ea își pro- duce efectele sale nu numai din momentul când a fost propu- să, ci din . llibhe, 16, 2. '9 Pand. fr., 1, 6014. Demolombe, XXVIII, 651. Baudry, LL 794 CODUL CIV.—CART. IU.—TIT. III.—CAP. VHI.-S-a IV.—ART. 1144,1151. 5° Nici o urmărire, nu mai e cu putință în privința datoriilor compensate '). Consecințele mai sus expuse nu se produc în mod ab- solut de cât atunci când ambele creanțe sunt egale și au fost cu deseverșire stense prin compensație. In caz de ine- galitatea creanțelor însă., cea mai mare subsistând pentru cotitatea care întrece pe cealaltă (art. 1144, in fine și 370 C. corn.), se înțelege că, în această măsură, ea va re- mânea astfel cum era din capul locului. Garanțiile care o asigurau în întregimea ei nu o vor mai garanta în viitor de cât pentru ceea ce a mai remas datorit (art. 1695, 1746); dobendă nu va mai curge de cât pentru această sumă (L. 4, Cod., De. compensaUonibus, 4, 31)-, în această limită ea va fi prescriptibila, va putea fi urmărită, etc. -). Art. 1151. Se poate întâmpla ca acel care devine creditorul unei persoane pentru o sumă lichidă și exigibilă să datoreas- câ acelei persoane mai multe sume de bani de o potrivă lichide și exigibile, și în asemenea caz, naște întrebarea : care este datoria ce se va stenge prin compensație ? La această chestiune respunde art. 1151, astfel con- ceput: Art. 1151.-Când sunt mai multe datorii compensabile, da- torite de aceiaș persoană, se urmează pentru compensațiune re- gulele stabilite pentru imputațiune de art. 1113. (Art. 1113 C. C. Art. 1297 C. fr.). Legea dispune că, in cașul de față, se vor urma re- gulelc relative la imputația plăței, pentru că, după cum 1124. Laurent, XVIII, 460. Aubry et Rau, loco cit., p. 237. Duranton, XII, 408. Cas. fr., 3 Fevr. 1819. Sirey, t. 6 (anii 1819—1821), partea I. p. 21 și Repert. Dalloz, Oblig., 2646, nota 4.—Astfel, prescripția scurtă de un an, prevedută de art. 1904, în privința acțiunei medicilor relativă la visitele lor, nu poate fl invocată contra unui medic, de câte ori creanța sa pentru onorarii și datoria a cărei plată ii este cerută au coexistat în cursul anului care a urmat visitele tăcute de densul, cu toate că el n’ar fi făcut nici o recla- mație în acest timp. Cas. fr., 3 Fevr. 1819, decisia supră cit., Cpr. Pand. fr., I, 6015. ’) Cpr. Pand. fr., I, 6017, 6018. D Cpr. Pothier II, 636. Pand. fr., I, 6019. Demoîombe, XXVIII, 652. Deșjardins, op. cit., p. 428. 795 'i ■ f’ COMPENSAȚIA FACULTATIVĂ. ani spus-o de nenumărate ori, compensația este o îndoită plată fictivă prescurtată ’). ('ompensatio est instar solid ionis. In privința imputațiuiiei plăței, vedi suprâ. p. 530 urm. Despre compensația facultativă și efectele sale. Compensația facultativă este aceea pe care numai o parte poate s’o invoace (est in facultate nniits e.c debitoris), ear nu amendoue, ca compensația legală. Ea presupune că condițiile compensației nu există în privința uneia din părți, care are insă facultatea de a în- depărta acest obstacol, pentru că el n’a fost stabilit de cât în favoarea sa -). Astfel, dacă presupunem că A îmi datorește 1000 de lei plătitori de adi intr'un an (obligație cu termen), și că et a devenit, la rendul lui, creditorul meu cu aceiaș sumă, compensația legală nu va putea să aibă loc, creanța mea (datoria lui A) nefiind exigibilă ; fiind însă că termenul e presupus a fi stipulat în favoarea debitorului (art. 1024), el poate să renunțe la beneficiul lui, și, în asemenea caz, datoria lui devenind exigibilă, este compensabilă. Compen- sația atârnând, în specie, de debitorul cu termen, compen- sația se dice facultativă. Alt exemplu: Am depus în manele D-tale o sumă oare care, împuternicit)du-te a confunda acești bani cu banii D-tale, așa că nn’mi mai datorești un corp cert și deter- minat, ci un lucru fungibil, o sumă de bani, pe care o voi putea cere când voi voi; presupunend că, la rendul meu, am devenit debitorul D-tale cu o sumă egală, ambele datorii fiind lichide și exigibile, compensația legală ar fi trebuit să aibă loc în baza art. 1145: ea fiind însă inad- misibilă după art. 1147, 2°, prin derogare de la drep- tul comun și prin o favoare creată în folosul deponentului, acest din urmă va putea să renunțe la beneficiul stabilit în favoarea lui. și de câte ori asemenea renunțare va a- :) Cpr. Thiry, III, 84. Pand. fr., I, 6020 urm. Demolombe, XXVIII, 653, 654. Aubry et Rau, IV, § 328, p. 237. Mar- cade, IV, 845. -) Laurent, XVIII, 468. Pand. fr.. I, 6055. Demante, V, 251 bis V. Larombiere, III, art. 1203, No. 13. Demolombe, XXVIII, 656. Baudry, II, 1131. Marcade, IV, 851. Aubry et Rau. IV, § 325, p. 225, t. și nota 4. T. Huc, VIII, 172. 796 C. C.—CART. III.—TIT. III.—CAP. VIII,—S-a IV-a.—COMPENS. FACULT. vea ființă, obstacolul care se opunea la compensație va dis- părea și compenșația va avea loc, ea fiind în acest sens fa- cultativă ¹). Proprietarul care pe nedrept a fost despoeat de lucrul s6u (art. 1147, .1°), va putea de asemenea .să renunțe la excepția pe care legea o stabilește în favoarea sa și să consimte la compensația facultativă ²). Aceeas soluție este admisibilă în privința credito- rului unei datorii nesezisabile, (art. 1147, 3°), căruia nu se poate refiisa facultatea de a ceda dreptul seu, excep- tânduse însă pensiile de retragere, recompensele naționale și lefile eclesiasticilor, militarilor și tuturor împiegaților plătiți de Stat, district sau comună, care nu pot fi cedate nici în totul nici în parte (art. 409 Pr. civ., modificat prin legea Grâdișteanu din 1 Martie 1881, menținută în totul prin noua reformă a Pr. civ?) ³), Compensația facultativă va mai putea încă fi admisă în unele cașuri în care compensația legală nu poate să aibă loc pentru că ambele datorii care se găsesc față în față nu sunt datorite de părți personal sau în aceiaș calitate și în mod principal ') Baudry, II, 1131. T. Huc, VIII, 172. Pand. fr., I, 6066. Aubry et Rau, IV, § 326, p. 225, nota 3. Demolombe, XXVIII, 661. Cas. fr. D. P. 92. 1. 296. ”) Pand. fr., I, 6066. T. Huc, VIII, 172. Demolombe, loco supat cit. ³) Pand. fr., I, 6066, 6067. Laurent, XVIII, 471. Veț 2, după care riscurile sunt. încsaircina weditdruWX Hes perii creditori ³). Această soluție se aplică numai la obligațiile de a Oblig.den da, nu însă și la acele de a face, căci în aceste din lace- urmă, debitorul care se găsește in imposibilitate de a’și putea aduce obligația la îndeplinire, este numai liberat prin cașul fortuit, fără însă a putea cere de la cealaltă parte ceea ce ea îi promisese ca echivalent a obligațiunei sale. Motivul acestei deosebiri între ambele obligați- uni este următorul : In obligația de a da, debitorul și-a îndeplinit obligația sa, dând lucrului îngrijirea unui Imn părinte de familie (art. lOSOț : de aceea, el poate să ceară Îndeplinirea obligației creditorului, de și acest din urmă nu primește nimic in schimb, din causa forței majore, care a adus perirea lucrului D; pe când acelaș lucim nu se poate dice în privința obligațiilor de a face: debitorul. în ase- A Upr. Demolombe, XXVIII. 792. Pand. fr., 1, 6246. ²) Vedi tupeu, p. 813, nota 2. D Cpr. Laurent, XVIII. 508. Pand. fr., I, 6247. Demante, V, 260 bis IV. Larombiere, TII, art. 1302, No. 15. Demolombe, XXVIII, 793, 794. <4. Giorgi, VIII, 13K Marcade, IV, 870. A Vedi r. V, p. 191. 824 COD. CIV.—CAKT. III.—TIT. III.—CAPIT. VIU.—S-a VI-a-ART. 1156. menea caz, nefăcend ceea ce se obligase a face, nu’și a îndeplinit obligația și, deci, nu poate să oblige nici pe cre- ditor ași îndeplini pe a sa : contractul remâne deci neexe- cutat pe de o parte și de alta ¹). Eliminarea Art. 1303 din Codul fr. impune debitorului astfel li- Cod/firancezîberat prin perderea lucrului datorit, obligațiunea de a ce- da creditorului acțiunele în despăgubire ce el ar putea să aibă relativ la acest lucru. Acest text, care este o remi- niscență a dreptului vechiu. în care proprietatea nu se stră- muta de cât prin efectul tradiției, și care este copiat din Pothier (II, 670), a fost cu drept cuvânt eliminat de le- giuitorul nostru, pentru că proprietatea lucrului perii sau perdut fiind astădi transferată creditorului prin efectul con- simțementului (art. 971, 1295), acțiunele care pot să isvo- rească din perderea lucrului îi aparțin lui, ear nu debito- rului: prin urmare, acest din urmă n’are nevoe de a le ceda, și nici n’ar putea chiar să-i le cedeze. Art. 1299 c- Tot inutilă, de și mai corectă, este și disposiția Co- itahan. italian (art. 1299}, care dice că drepturile și acțiu- nele relative la lucrul perit,.rseos din cdmerț sau perdut fără culpa debitorului, trec la creditor, passauo al suo ere- ditore. căci, încă o dată, aceste drepturi și acțiuni aparțin creditorului în virtutea contractului. Cu toate acestea, Dl. Degre regretă că Codul nostru n’a reprodus această dis- posiție a Codului italian²). Este un singur caz în care textul de mai sus ar putea, să aibă utilitate, și anume a- cela în care părțile, prin derogare de la art. 971 și 1295, ar fi convenit ca proprietatea să nu fie strămutată de îndată prin efectul consimțământului ³), ceea ce se poate ') Cpr. Laurent, XVIII, 509. Pand. fr., I, 6248. Demante, V, 260 bis IV, Marcade, IV, 870. Larombiere, IV, art. 1302, No. 17. D Vedi Dreptul din 1886, No. 42, p. 327. Vedi și T. Huc, VIII, 185, 186, care se încearcă a da o aplicare practică textului francez (art. 1303), eliminat de legiuitorul nostru. Marcade (IV, 867), dice însă că acest text este un non-sens și că el a fost din inadvertență copiat din Pothier. Vedi și Acollas, III, p. 917. Boissonade, op. cit., II, p. 734, No. 646. Marcel Planiol, op. cit., II, 655. ³) Vecii t. V a lucrărei noastre, p. 166, 167 și p. 192. Cpr. C. Iași. Dreptul No. 13 din 1888, consid. de la p. 101. Ber- riat St. Prix, II, 4219, 4°, 4956. 825 PERDEREA LUCRULUI DATORIT.-DREPT INTERNAȚIONAL. și ceea ce Codul portughez din 1.867 permite prin o a- nume disposiție (art. 715', V. Regulele t. Pagina Art. Puț/iiia 74 558 463 483, n. 2 75, § 7 560 466 484 nota 112' ' • 180, 181 502 505 126 . 91, 501, n. 4 604 127 501, 506 605 128 . 131, 499, 510 606 . 549, 551, 572, n. 2 135 713 140 344 607 144 731, n. 1 608 . 561 urm., 564 327 792, 800 nota 408 1 648- -653 . . 661 409 1 • 778, t. și n. 1; 796 729 115 455 urni. 468, 479, t. și ! 730 116 n. 1 ; 783 Procedura penală 470 urm. , . . • . . . .511 Codul penal BCU Cluj / Central Univ ersity Library Cluj 13) . 467 16 J 350 .... • . 433, n. 4 Codul comercial 3, § 20 . . 496, n. 3 312 . 108, 498. 509 41 . . . ' 497 315 . 494, 496, 497 42 . . 157, n. 1 316 \ . 110, 122, 461, 468, 43 . 363. n. 4; 398 317 1 471, .557 44 . 108, 498, 509 318 528 46 . 479, n. 1; 528, 603, 679 320 565 58 . : . 469 323 . 435,n.2 ; 645 59 . . 515, 516 325 1 67 . . 87, 88, nota 326 J 397, 398 78. § ultim . . 756 340 . . . 126 192' . . 430, n. 1 364 776 272 , . . 516 366 509 277 . . ■ 764 370 . 746, n. 2 : 769.793 280 ... 764 374 32 i 298 . . . 645 394 458 307 . . 115, 116 405 1 309 . . 46l\ 471 406 J Mo, li. 2 ; io3 310 . . . 515 423 465 844 J rt. Pagina Art. Pagina 425 | . • . 259 715 . 123 nrm.; 749 426 J 720 - 677, n. 2 439 . 258, 259, 268, 269, 763 407, n. 4 n. 2: 271 768 urm. 402, n. 2 462 617, n. 1; 645 798 | 464 645 800 182, 183 465 310 802 720, 721 506 310, n. 5 845 721, n. 2; 722 601 388. nota 848 721, n. 2 616 646 852 ) 625 498 853 J • 721, n. 2 680 646 897 522, n. 3 713 . 454, n. 1 ; 467, 623 907 479, n. 1 Constituție 109 408 Legi speciale Legea din 6 april 1873 p. înființarea Grtdit. funciar ro- mân (art. 54) . 510 t. și n. 1 Legea din 3 aug. 1876 p. organ, casei de consemnație 567 Regnl. din 30 noemv. 1876 pentru serviciul casei de depu- neri. etc. . . 457 Regul. vămilor din 15 Iunie 1874 (art. 114) . 496, n. 3. Legea din 6 april 1877 p. organizarea și administr. tea- trelor . . 352, nota Legea din 20 fevr. 1879 a- snpra clausei penale . 175 n. 3: 185, 281 nrm.; 383, 393, 394, 396, 399, t. și n. 4 , 413 . . . (art. 3) ... 414 urni. 416 urm. Legea din 17 april 1880, modificată prin legea din 21 iu- nie 1890 și 31 mai 1892 . 495 Legea din 1 Martie 1881 (așa (lisă Grădișteann) . 796 Legea din 7 april 1881 a- supra străinilor . 352 nota. Legea din 28 iunie 1881 a- i supra magasiilor generale, mo- dificată prin L. din 6 iulie 1892 . . . 496, n. 3 Legea din 9 dechemb. 1882 p. modificarea art. 1589 C. civil 383, 365, n. 2; 390 Legea din 20 iannar 1883 și Regnl. din 1883 p. oprirea lotăriilor , 433, n. 4. Legea din 21 ianuar 1883, p. titluri la purtător perdute. distruse, furate . 469, text și nota 2 Legea p. autentificarea ac- telor din 1886 (art. 8) 457, n. 2 i .... (art. 12 și 20) . 712 Legea din 17 martie 1890 491, 494 Legea asupra poliției vena- | tului din 2 nov. 1891. 365, n. 2 Legea din 28 mai 1893 a- supra tocmelelor de lucrări a- gricole (art. 2) - 175, t. și n. 3 ; 386, n. 1 Legea din 15 dediem. 1894 Jet Piujum asupra alienațUor (art. 32, 35) 455 Legea din 20 iunie 1895 p. modificarea Codului de co- merț .... 467 Legea judecătoriilor de pace din 1896 (art. 33) . 498. 501 . . . . (art. 57) . 799, n. 1 _-L< Payimt Legea din 9 fevr. 1900, care, modifică L. din 20 Oct. 1864 asupra expropriatei, 815, n. 2. Legea timbrului din 24 fe- vrnar 1900 . 779, u. 4 Legea din 10 martie 1900 p_. modific, procedurei civile (art. 61, § 2) . . 779, n. 1 Legiuiri vechi Prutila ht i AL Pnnu > rd> 16, Capit. 8 . . 511, n. 3 28, --- 9 . 7, 11 4 Capit.. 281 387, n. 1 2, - 11 . , 27 Sobornicescul hrisov din 3, . 290,291 1185 (modif. la 1839 sub M. 9, - 13 . . 316, 11. 1 Sturza) 8 nota 2i - 19. . 416, n. 1 Oiisul domnesc dm 18 oct. 12, - 24. 8, nota 1840 457, t. și n. 1. Codul IpAlaidi (’odid (, uraț/ea 4. Cănit. 1, partea, 111 . 3a, Capit. p. dobendi (art. 3) n. 1 ; 36. nota 390, n. 1^416, iujy Centrșj Uiuvgr 291 (\>did Andr. Doilici 5, 8, -- 273, nota 1, 40, --- 385, n. 5 3, Capit. 8 . 121, n. 1 2, ---10, --- 389, 390, n. 2 14, - . 503, n. 1 3,4-10, . . 415, 416 15, . .503, n. 1 6, -19, - . 401, n. 1 Codul Calimach 5 : 110, nota 879 35, n. 1 30 1 1 i i O C} 881 ț 31 1 - 103, 11. 2 887 J 35, n. 3 299 ' 160, n. 3 890 52, n. 1 371 467 n. 1 892 21, n. 3 379 756 893 107, n.4 451 467, n. 4 895 105, 106 580 . 75, n. 2 ; 450, n. 2 898 48 623 225 n. 1 900 35, 11. 3 S67 25 1159 467, 11. 1 868 ■ ■ 26, n. 3 1181 157, 232,11. 2 869 -876 28, 29, 30 1182 ( 871) --- 1183 / 220,221 872 f 1184 159 877 1 28 1185 180,182 878 } 1186 . 182 .846 Art. Payina Art. PtUlilHl 1187" 161 1723 . . 312 1188 .177 1724 . 306, n. 1 ; 345 1189 188, 197; 719, n. 2 1725 . 306, n. 2 ; 345 1190 165, n. 1 1730 . ■ 819, n. 1 1191 202 1733 . . 160,n,3 1192 207, nota 1760 . 359, nota; 39.o, 1193 197, 719, n. 2 397. ii. 1 1194 36, nota 1762 . . . ' 415 1195 35, n, 2 1763 . 283, n. 3; 383, 1200 38 n. 2 ; 395, 397, i). 1 1201 39 1764 { . 258, n. 1; 269, n. 3; 1202 37, îl 1 1765 | 384, n. 1 1205 . 121, ii. I; 484, n. 1 1788 . 622, t. si n. 1 1210 116, 117, n. 3 1814 . 662 : 684. n. 2 1211 114, 361, n. 2 1849 . . 693 1212 113 1850 . . . 693 1214 112, t. și n. 4 1860 . . . 428 1215 142,n.2:145 1861 . . . 432 1218 289, 291 1862 121,n.l;484 1220 291. 292, n. 2 1863 . . 486, nota 1221 291 1864 . . 499, n. 3 1222 .289,290, 292, 297, 1869 . . 361. n, 1 1223 n. 3 1872 . . . 450 1225 . 84, n. 3 ; 291, 292 ;^rj■ 1236 83, n. 2 ; 84, n. 3 ; 89 1881 . .525, n. 2 : 528, n. 2 1263 8, nota 1882 . . . 527 1300 317, n. 1 1883 , . 528, 707 1323 489 1885 . . 526,' n. 2 1328 492, n. 3 1888 . 13, n. .1. : 15, n. 1; 1332 . 389 16, n. 2 1333 390 1889 , 109, n. 4; 110. 1337 415 n. 1 1344 390. 393,n. 3 1891 . . .147 1345 457, t. și n. 4 1893 . 731, n. 3; 733 1352 457, n. 2 ; 458, nota 1894 . 742, 743, 746 1353 430, n. 4 1895 . . 734, n. 1 1373 326, n- 2 1896 . . 773,774 n. 3 1393 . 75, u. 2 ; 450, n. 2 1897 . 199 nota; 752, n. 1 1521 329, nota 1898 . . 762, n. 2 1546 -1559 . 330 nota; 1899 . 702, 703, t. si n. 2 1552 - 331, nota 1900 . . ' . ' 802 1580 316, n. 2 1902 . 66, n. 1 ; 346,n. 4; 1623 11, nota 813, t. și ii. 1 1706 10, nota 1938 . . 7, n. 4 1708 433, n. 4 1964 urm. . 123, n. 1 1721 622, n. 1 1971 . . 429, n. 2 1979 . . 127, n.7 Legi străine (’M aitțfriac. Arf. Pm/hm Jrf. 1022 . . 43#.' n. 4 .....4 l'ațfhxt 1040 . . 326, n. 2 19 4.10, nota 1138 . 75, n. 2 ; 450, n. 2 45 103. u. 2 1158 . . 329 nota 111 l 260, n. 1 1164 urm. 330, nota; 331, 115 j 260, n. 1 nota 279 467,n. 1 1171 . . 331 nota 347 467, ii. 4 1191 . . 316,nota 2 442 . 75, n. 2: 450,n.2 1213 . .484 477 . 225' n. 1 : '817, n. 1 1220 . . 11, nota 793 52, n. 1 1274 . . 433, u. 4 794 106. nota 1293 . . . 372 710 48 1294 . 306, n. 1 si 2 ; 345 868 467. n. 1 1298 . . 819,' u. 1 888 157. 233. n. 2 1302 . . 160, n. 3 889 1 220. 221 1333 359, nota : 397. n. 1 890 | 159. 175, n. 1 ; 1335 . . . 415 891 (1^- 182 1336 . 258, n. 1. ; 269, n. 892 . . '161 3 ; 283, n. 3; 383, 893 177 n. 2, 284 894 188. 197 ^45 | . 389,11.1:390 895 165. n. 1 1358 . . 622, n. 1 893 197, 202, 207 nota 1361 . . 622, n. 1 897 | 36, nota 1378 . 662, 684, n. 2 898 | . 116,117, n. 3 : 121 1400 . . ' . 693 902 n. 1 : 484, n. 1 1402 . . . 693 903 114,' 361, n. 2 1411 . . . 428 904 112, n. 4:113 1413 . . 121, n. 1 900 142: 11. 2; 145 1414 . . 485, n. 6 908 289, 291 1415 . . 499, n. 3 909 290. 291. 292 1419 . . 361. n. 1 910 . 289, 292, 297,' n. 3 1421 . . 450 911 . ' 291 1422 | y 919 . 83. n. 2: 89, n. 2 1423 | ■ ■ 1 ■ “ 964 317. ii. 1 1426 . . 525, n. 2 983 . ' 489 1427 .527, t, si n. 3 988 492, n. 3 1428 . . 528, 707 994 . 389, t. si n. 1 1429 . . 526, ii. 2 995 390 1432 13, n. 1 ; 15, 16, n. 2 998 . ^.415,416,11.4 1434 109. n. 4: 11.0, 11. 1 1008 . 457, t. și notele 2, 1436 . ' . . 147 3; 458 nota 1438 . 731,n.3; 733 848 Art. Pityuia Art. Paflina 1439 742, 743; 746 4; 813, t. si n. i 14411 . 734, n. k 773, t. 1501 . . 429, n. 2 și n. 2 ; 774, n. 3 Legea austriacă din 19 oct. 1441 752, n. 1 1846 . . . 331, nota 1442 762, n. 1 Asupra falimentelor din 25 1444 , 702, 703, t, și n. 2 decbembrie 1868 . 123, n. 1 1445 82 Din 14 iunie 1868 . 416, n. 4 1447 . 66, n. 1 ; 346, n. Din 15 mai 1885 . 416, n. 4 Codul german (1896) 6 313, nota 277 311, n 3 130 791, n. 2 278 311, n. 3 138 283, n. 1 : 393, 282 819, n. 1 n. 2 284 359, nota; 400, n. 2 151 705, n. 3 287 150, u. 3 ; 1.83, n. 2 158 56, n. 2 355, u. 4 159 56, n. 3 288 389,n. 1; 397, n.2; 161 58, n. 2 ; 74, n 5 400, n. 1 162 . 43, n 1 : 48 289 416, n. 4 187 115, n. 1 293 urm. . 348, t. și n. 4 ■ 188 . 114, n. 2 : 116, n. 2 361, n. 1 189 117, n. 4 294 548, n. 5 190 BCU Cluj /1 n ț 296 JJ . 359, nota 191 117, n. 3 300 311, n. 3 192 116, n. 5 308 34, n. 2 222 13, n. 1 314 304, nota 226 396, n. 1 336 298, t. și n. 2 9O<1 337 295, n. 1 230 J . 104 nota ; 773, n. 1 339 272, t, și n. 1 211 302 : 331, n. 1 340 267. nota 242 488, n. 3 343 269, n. 3 243 188, n. 1 344 259, n. 1 244 497, n. 4 362 301, n. 2; 432,n.4 246 . 389, n, 1: 392 nota 364 431, n. 2 ; 485, n. 6 247 392, nota 365 . 487, t. și n. 2 248 416, n. 4 366 531, t. și n. 2: 538 249 . 340,11,2:375,11.1 nota 252 372, n. 2 368 525, n. 2 253 375, n. 1 371 . 529, t. și n. 4 262 387 732, nota ; 742, t. și 263 , 137, n. 3; 142, n. 2 ; n. 3 264 144, n. 2; 148, n. 1 388 791, n. 2 265 391 771 266 . 144,n. 3;499,n, 3 393 773, n. 2 270 517, n. 2 394 . 778, t. si n. 3 275 . 346, n. 4 ; 813, n 1 395 779,’u. 3 276 . 307, nota ; 311, n. 3 397 702, n. 3 ; 729 849 Act. Pag in a Act. Pagina 420 . ' 157 678 326, n. 2 421 . 175, n. 1 : 180, n. 680 324; n. 4 1 : 182, n. 1 690 317, n. 1 422 . 177,n.2: 198,11.3 708 316,ii.2 423 196.n.4:719 762 | 425 . 170, n. 3 ; 184, n. 763 | 433, n. 4 1 : 186, n. 1 ; 764 434. nota 426 . 202, n. 1 : 206, n. 3 : 777 618, n. 2 427 . 176, n. 1. ; 221, n. 1 813 . 110,n. 1 ; 111, n. 1 428 167, n. 2 847 375, n. 1 429 . 170 11.3; 174,n. 1 ! 926 304, nota 430 .166, n. 4 968 315, nota 431 . 176, n. I ; 221,ii. 1 > 1063 802, n. 2 44« 66, ii. 1 ■ 1297 260, n. 1 521 315, nota 1300 275, n, 1 599 322, n. 1 1359 316, nota 607 489, ti. 2 i 1412 . 432 f>51 329, nota 1836 321, n. 5 661 464, n. 3 2219 . . 320, n. 4 072 | 673 l' 431, nota BCU Citii / Central Universitv Librarv Clui Codul de comerț, german 94 316, n. 2 282 1 . 321 285 298, n. 2 291 ■ • . 417, nota Pojea de îittHxlucw h ('olului clrii (imunii ( Kinfitliruiupijcnelz). 30 ..... 413, 1. si n. 2 211 . . . . . 312, n. 5 Ij-’/ea. ijenHtiiiii nxiipi-ft (KMikui‘sf>tl /Pr, . , . 123, n, 1 Lwiid germană din 14 Naeutli. JSfiP (ari. !>) 417, nota Legea din 24 mal .1^0 . . .417, liota. Codul federal al obligațiilor (Elveția) 54 376, nota 88 115,n.l 72 13, n. J 101 531, ii. 2 112, n. 2 103 . 526, n. 2 : 527, n. 3 83 389, n. J 104 729, n. 4 54 8oO Art. Pagina Art. Pagina 113 317, n. 1 171 . 56, t. si n. 3 117 359. nota 174 56 119 389, n. 1 176 . 43, n. 1 131 742, n. 3 178 ..292,11.2; 297,ii.3; 132 . 773, n. 2 ; 779, n. 3 298, n. 2 134 198, n. 3 181 260, n. 1 138 791, n. 2 182 384, n. 1 139 785, n. 3 352 329, nota 144 . 802, n. 3 ; 804, n. 2 335 417, nota 145 813, n. 1 512 1 156 115, n. 1 513 j . 433, n. 4 ; 434, nota 165 189, n. 1 515 433, n. 4 168 . 202, n. 1 ; 207, nota 751 115,' n. 1 Codul Saxoniei (1863). 116 306, n. 1 977 531,11.2 679 417, nota : 1371 316, n.2 893 298, n. 2 , 1580 260, n. 1 Codul / Cnntml I Imvf olandez 1287 | f Vviiiiai ljiiiv\ irsiq ^ț) y Ch 652, n. 1 1288 | ■ 417, nota 1440 549, n. 3 1296 43, n. 1 1466 198, n. 3 1297 56, n. 4 1472 804, n. 2 1308 1313 137, n. 3 1475 729, n. 4 1329 207. nota 1479 726 1391 325^ n. 3 1804 392, nota 1432 531, n.2 1806 527, n. 3 Codul civil bulgăresc din 1 martie 1893 । . . 393, nota în fine : 417,418 nota 576 . . . . . . 525, n. 3 Codul civil serbesc din 1814 661 . . . . 389, n. 1 : 417, nota Codul penal al principatului Monaco 424 .... . 389, n. 1 Codul de proced. civilă grecesc 999 656, n. 4 851 Codul civil spaniol din 1889 Jr? Puyiwt Ari. Paginn 1108 389, u, 1 ; 392 nota 1170" 496, n. 2 1109 41.7, nota 1172 531, n. 2 1119 43, n. 1 1176 549, n. 3 1120 56, n. 4 1184 813, n. 1 11'25 106, nota in fim 1187 704, n. 1 1126 111,11. 1 1192 805 1127 119,11.2 1197 198, n. 3 1128 10/, 11. 4 ; 112 1212 648, n. 2 1180 114. n. 2 1213 652, it. 1 1131 137; n. 2 1589 . 293, n. 6 ; 294 nota 1132 .142. n. 2 1590 292 1133 144, n. 1 11 392, nota 1145 urm. 207, nota 1902 306. n. 1 Codul civil portughez din 1867 649 705, n. 3 767 . 773, n. 2 ; 779, n. 3 715 445, 825 782 652, ii. 1 721 503, n. 2 : 796 804, n. 2 757 207, nota 800 805, ii. 1 765 . BCl 74^ n Central ^^ivcrsit 802, n. 3 Codul Cantonului Zurich (1855) 1218 lin. n. 1 Codul ci vil italian prelim.) 409, n. 2; 1185 410. nota 1199 167, n. 2 9 . 413, n. 2 1202 207, nota 12 260, n. 1 1205 224, n. 3 53 _ ■ 477, t. și n. 5 1217 234. n. 2 933 42 ( nota ; 443. n. 1 1223 . 295, n. 3 si 4 1144 i disp. 23, nota 1224 . 34 1, n. 5 ; 359, nota 1157 (iPhi 25, ii, 1: 26, u. 3 1228 1 . 305, n. 3 și 4 1158 unii. 30 1229 / . 376, nota, in țiiw, 1162 . 69. 75. 81 1231 395, 398 1163 108, 503, u. 2 1232 . 417 nota : 420, n. 2 1165 . 56 1236 428, n. 1 1170 107, n. 4 1240 . ' 415 1173 13/. n. 3 si 4; 1253 619, ii. 1 : 627 1177 149,’n. 1 1254 652 1181 . ' 154 1255 531, t. și notele 1184 161, n. 3 1-3 852 Ort. Pmjinu Jr/. hujattt 1259 . ---549, n. B 1297’ . 808, n. 1 1260 552, n. 1 1299 . 824 1267 664, n. 3 1304 33 1277 689, n. 4 1710 399, îl 1 1279 . 707, n. 1 ; 729, u. 4 1738 459,nota 1284 . . 726 1819 489. n. 2 1287 . 736 1822 . ' 493 1289 . 773, n. 2; 785, n. 3 1832 392, 393,nota 1290 198, n. 3 1834 527, n. 3 1295 . 789, ii. 1 ; 790, n 4 1843 317, n. 1 1296 804, n. 2 1915 • 398, u. 4; 407, n. 5 Codul de comerț italian 58 409, n. 2 59 ..... 262, n. 1 Coditi japonez (promulgat la 28 april 1898) 93 791, n. 2 509 . . 773, ii. 2 505 . 742, n.3; 785, n. 3 510 . . 778, n. 3 507 771 ; 520 . . 804, n. 2 Aut» proiectul Codului juponez, nlciborut de, PoiettoiKule RCIJ CHi / Central Universitv Librarv Clui -148 unu. .131,11.5; 138, n. 1 523 . 198, n. 3; 690, u. 471 428, n. 1 1 si 2 476 445, n. 1 512 . . 791, n. 2 491 531, n. 1 543 . . 768, n. 4 504 627 548 , . 785, n. 3 508 652, n, 2 551 | ' 511 664, ii. 3 552 j ’ ' ' u. 4 518 694 561 . . 817, u. 1 699 562 . . 821, n. 5 Anle-proieCul de recizuire clubond de. Iriureid 1235 445, n. 1 1254 628 1255 648, n. 2 1271 664, u. 3 Codul civil al principatului Muntenegro (1888) 35, n. 1. Vedi t- V, p. 611 Codul francez (Textele din acest Cod eliminate sau modi- ficate de legiuitorul nostru) 891 135 n. 4 1221 234, n. 2 900 40 urm. 1230 271 urni. 1139 345 n. 5 | 1277, § 2 . 668 1197 161, n. 3 1281' 689, n. 4 Art. PtKjhut ■ Jr/. 1282 . . “ 706. n. 1 1296 . . 770, n. 1 1285 1 808, n. 1 1287 J 718,11. 1 ; 728, n. 2 }^J ; ' . 824 1291 . 738, n. 1 1681 ' '. 135, n. 4 1294 . . ' 766 2131 . . 128, n. 1 Codul lui Manii (India) 153, cartea Vili . . • • 414 Mo isc Deitlrroiumud Capit. 23, stih 19, 20 . . - 386, n. 3 Exvdiil 99 stih 25 .... 386, n. 3 Dreptul musulman L. din 20 Șeval 1280 (in privința dobendei) . 386, îl 3 BCU Cluj / Central University Library Cluj TABLA ALFABETICA $1 ANALITICA A MATERIILOR CUPRINSE ÎN VOLUMUL DE FAȚA¹). AB1TAȚIE.—Acel care are un drept, de abitație răspunde dr cnl/m ferie hi aiul mda., 313. ABUS DE ÎNCREDERE.- Disp. excepționale relative la res- jumsab. furului (art.. 1156, țț 3) mi se aplică abttsiilni de încredere, 355, n. 5 ; 821, t. si n. 5. ACTE CONSERVATORII.—Pot ii făcute de creditorul condi- țional, 52. V. < 'onditic. De creditorul cu termen, 122 nota. V. cu termen. \ — De. creditor în lăiintrttl termenului de grație. 507, 508. V . Termen de (/nd-ie. ACTE SOLEMNE (a căror forme n'mt fost observate).—Exerci- tarea acț. în repetiție, 14. — Neadmiterea confirmărei, 19o, n. 2- 615. X. Confirma - Subrog. consimțită de debitor este un act solemn, 669. ACTIO MANDATI DIRECTA Șl CONTRARIA, 204, 442, 696. ACTIO NECOT. GESTOREM (Recursul plătitorului contra de- bitorului), 205, 437, 442. Deosebire intre această acțiune și acțiunea wrtmhdi coufrariu, 442. ACTIO DE IN REM VERSO (Recursul plătitorului contra de- bitorului), 438, 442, 443. V. asupra acț. de in rem rer*», t. V, p. 350 urm. ACȚ. PAULIANĂ Poate ti exercitată de subrogat, dacă ea a- parținea creditorului primitiv, 648 nota. Poate li exercitată de. creditor înaintea expirârei ter- menului, 122 nota și t. NȚ p. 241. - - Această acț. este de competența judec, de ocoale in li- mitele competenței lor, 648 nota. V. asupra acț. pauliaue, tabla analit. a voi. V, md. r". — \htid în privința creditorilor condiționali ? 52, n. 2 si t. V , p. 242. ACȚ. RESOLUTORIE P. NEPLATA PREȚULUI (Vdndare).- Boate ti exercitată de subrogat, dacă ea aparținea vetidă- tprnlni contra cumpărătorului, 648 nota. ACȚ. IN S1MULAȚJE.—Poate fi exercitată de creditorul a Că- li Toate trimeterelc indică patinele volumului; lit. t înseninează text, ear n, nota. Hâte o dată s'a făcut trimet.eri și Ia voi. anterioare, și mai cu sama la vot V și tratatul în limba franceză ce am tipărit la Paris (tsos,. Acest op, care cuprinde iu resnmat tot dreptul nostru, este însemnat ]irju cuvintele: ic. 856 rni termen n’a ajuns încă la scadență, 122 nota si t. V p. 273, n. 3. ACȚ. SUBROGATORIE.—Nu poate li exercitată de creditorul a cărui termen n'a ajuns încă la scadență (Controversă) 122, nota și t. V, p. 212. — Q.uid in privința credit, condiționali, 52, t. si n. 2. ADJECTUS SOLUTIONIS GRATIA, 162, n. 1 ; 461, 462, t. si n. 2. Vedi și t. V, p. 101. Cpr. Pothier, Oblig.^ II, 516. — Nu poate face novație, 677. - • Poate primi plata, 461, 462. — Deoseb. între mandat și udjed.io sohditmis grafia, 462, 463, ADMINISTRATOR LEGAL.—Respunde de culpu Uri» in «h- stracto, 313. — Are capacitatea de a primi plata, 465. ADMINISTR. LEGAU SAU CONVENȚIONALI (Aplicarea art. 1506 de la societate), 542. ADMINISTRATOR PROVISOR (al bunurilor aparținem! per- soanelor internate îutr’un ospiciu de alienați).—Respunde de culpa levis iu abstracta, 313, ADOPȚIUNE.—Nu poate fi supusă unui termen sau unei con- dițiuni, 40. — Minorilor. A⁷. Curierul judiciar din 1900, No. 11 (adnot. noastră prin care am criticat o decisie a Înaltei Curți de Casație, în care am pus condușii iu sensul opus acelui ad- mis de Curtea supremă). AGIO (Dacă credit, are drept la diferența între hârtia moneiă și speciile metalice care constitue agio), 495. 496. ALEGERE DE DOMICILIU (Nu conferă persoanei Ia care s’a făcut alegerea, dreptul de a primi plata, 459, n. 1. - Nu se poate în genere face plata la domiciliul ales, 523. — Deoseb. între alegerea locului facerei plăței și alegerea de domiciliu, 522, 523. V. Plata tu genere. — Efectele alegerei de domiciliu (atributivă de jurisdicție), 522, 523, t. și n. 1. ■ Alegerea de domiciliu cu arătarea unei anume persoane care să represinte pe debitor (comunicarea citațiilor, copi- ilor de pe hotăriri, ofertei reale, etc. la acel domiciliu), 523, n. 1; 559 și t. I, partea II, 280, n. 1. ALEGEREA DE DOMICILIU (in o inscripție ipotecară) (art. 1781), 559. - - Lipsa unei asemene alegeri de domiciliu nu viciază inscripția (Controversă), 559, n. 3 ; 560 nota. - Oferta reală nu poate fi făcută la acest domiciliu, 559, 560. ALIENAȚI (Responsab. administr. provisor), 313. V. Adminis- trator provisor. ALIMENTE.—Oblig, alimentară este divisibilă (Controversă), 227 t. și n. 7 ; ea nu est e solidara (Controversă), 21S, n. 4. ALUVIUNE (Se cuvine creditorului condițional), 59. AMANET (Recunoașterea unei oblig, naturale prin constituirea unui amanet, 19. 857 - Pentru ca creditorul amanetai’ să aibă preferință, actul trebue să tie înregistrat, adecă să aibă cel puțin dată certă, 521, u. 1 ; 621. Restituirea lucrului amanetat trebue, în lipsa unei a- nume convențiuni. să se facă la locul unde se găsește lu- crul actualmente, ca și in materie de deposit, 521. — Rostit, lucrului amanetat din partea creditorului nu face a se presupune liberarea debitorului, 715. AMATORISM (Definiție și etimologie), 414. - Era oprit la Romani, 414. Și in dreptul nostru anterior, 415, 416, t. și n. 1. — Era din contra permis la Greci, 414, n. 2. Dreptul străin, 416, n. 4: 417, nota. — Disposiția care restreuge anatocismul în materie civilă are caracterul unei disp. de ordine publică, 422. - Consecințele care resulta din acest principiu, 422—425. Este oprit, in dreptul nostru actual (civil), 416—421. Este permis în dreptul comercial, 421, t. și n. 2; 422. - Veniturile si dobendile care pot. să producă dobândă (art. 1090), 425 -427. ’ ANTICRESĂ. Oblig, de a constitui o anticresă este indivisibilă, 226. — Restit, imob. constituit antiereză nu liberează pe debitor de oblig, principală, 715. - (Subrog legală), 62 L APEL.—Termenul de apel in materie de poprire. V. Poprire. Apelul interjeetat de unul din debit, solidari, folosește eeloilalți, 192. 193. Apelul interjeetat de creditor contra unuia din debito- rii solidari, mi este oposabil celorlalți debitori, 193. — Renunțarea la apel din partea unuia din debitorii soli- dari nu impudică apelul acelor care n an renunțat, 192. V. Olda/, solidare. — Apel in materie de perimare, 584, nota. Vedi infră, Perimare și art. 257 Pr. nouă. AQl 1LIANĂ.— V. (’ulpâ. ARENDAȘ.—Responsab. lui. V. Chiriaș. ARMATA STRĂINA.— Tnvasiunea unei armate străine est.e un caz de forță majoră, 351. V. Ca? fortuit. ARTIST DRAMATIC.—Oblig, de a juca sau de a căuta pe o scenă se transformă în daune ia caz de neexecntare, 334. V. Teatru. - - Quid juris in caz când artistul s’a obligat ann juca pe scenă ? Poate el, la caz de contravenție, să fie rădicat cu torța de pe scenă ? 334, 335. Validarea clausei prin care directorul unui teatru își re- servă dreptul de a congedia pe nn artist ad induen, 32 t. și n. 3. V. și adnot. noastră mCnrierid judiciar, No. 22 din 1900. Tu ce consistă daunele datorite de un artist când el nu și-a executat oblig, ce luase față de un impressario, 372. 858 — Faptul unei al tiste nemăritate de a nu putea juca ro- lul ce se obligase a juca p. că este îngreunau, nit este un caz de forță, majoră, dacă starea în care ea se găsește nu se datorește unui atentat la pudoare, 347. n. 5. ARVONĂ (Arrka), 287 urm. — Definiție, 287. 288. — Etimologie, 287, n. 3. - Oblig, accesorie, 288. — Ea poate consista nu numai in bani, dar și în un lucru mișcător, 288, t. și n. 3 ; 296, n. 3. — Casai in care ea are caracterul unei clătise penale, 289. — Cașul in care ea are caracterul unei dediceri {(irrha im- niteHtialis), 289. — In asemenea caz, risco-pericolul a lucrului vândut este in sarcina cumpărătorului, 289. — Când arvuna este ea confirmativă și când ea. are caracte- rul unei dediceri (dreptul roman si dreptul nostru anteri- or), 290 - 292. — Codul fr., 292, 293. — Dreptul nostru actual, 294 urm. — Părțile pot. da arvunei, prin convenția lor, caracterul unei dediceri, 297. - La caz de indoeală, arvuna nu are acest caracter, 297, 298. A81GNAȚ1E.— Deosebire intre asignația și delegația., 693. V. Delepal ie, No rație. ASIGURARE (Subrog, asigurătorului), 645, 646. ASOCIAT.—Respunde de culpa le,vin in abstracta, 316, t. și n. 2. AVAL. -Subrog, dătătorului avalului care plătește cambia a- junsă la scadență, 645. B BAGAJE (perderea lor). Respousab. cărăușului, 384, 385. V. Transport și tabla voi. V, vⁱJ Bayuje, Cărăuș, etc. — Kesponsab. ospătătorilor și hangiilor. V. infră, Hangii. BĂRBAT (administrator al dotei femeei sale).—Respunde de calpa Unis iu abstracta, 315, t. și n. 2. — Eu poate să remită datoria în numele femeei, 703, n. 1. — Are capacitatea de a primi plata in numele.femeei. 465. — Dacă poate face novație în calitate de administrator legal, 676. — Dacă poate consimți subrog, convențională, 598, 637 nota. — Qmd p. subrogația legală prevedută de art. 1108, £ 3, 637 nota. — Compensarea între creanțele femeei și datoriile sale per- sonale, 753 urm. — Compensarea in privința dobemjilor creanțelor dotale, 754 859 — Compensația facultativă. 755. BENEFICIEM INVITO NON DATUR, 438. BEȚIE.—Poate fi o causă de interdicție în noul Cod german, 312, n. 5: 313 nota. V. și nota lui Saleilles în Bullel. de lepăd. arm parce, anul 1900, p. 238 urni. BILETE DE BANCĂ—N’au curs forțat p. particulari, ei numai p. casele Statului și stabilimentele publice atârnate de Stat, 495, 556 BUNE MORA VURI (Definiție), 35 n. 1. Vedi tabla voi. V, v? Bune inomnuri și infră. Ordina publică. BURSA. - Jocuri de bursă asupra diferențelor, 434 nota. €' CALENDAR gregorian (Admiterea lui p. serviciul poștelor și telegraf, prin decretul din 20 Deehem. 1864),. 117, n. 1. CALENDAR (iulian) (acel oficial), 117. - Reforma, calendarului, 117, n. 1. CAMBIE (Consemnarea sumei arătate iu—), 557. - Ofertă reală făcută înaintea expirărei termenului (Ne- validitatea ei), 557. V. Ofertă de plută, etc. In materie de cambii nu se poate, acorda termene de grație, 509. - Termenul de plată e stipulat atât în favoarea debit, cât și a creditorului, 120, 126. — Plata cambiei, 528. — Trebue să se faca în moneta arătată, 496. Plata prin intervenție, 436. — Plata făcută de bună credință cesionarului aparent (va- liditate), 471. — Plata făcută acelui care a devenit proprietarul cambiei prin un gir falș, 460. — Creditorul unei sume de bani nu poate fi silit a primi plata iu cambii, 496. ...- Posesiunea, titlului fără achitarea scrisă nu face o dovadă de plată, 528, n. 1. Excepție de la dreptul comun în materie de daune mo- ratorii, 397, 398. V. Daune interese. - Art. 1149 și 1393 nu se aplică la cambii, 764. — O punerea compensației in cașul în care girul nu trans- mite proprietatea cambiei, 764. CONTRA-CAMBIE, 398, n. 1. CĂRĂUȘ (Responsab. Ini). V. Transport și tabla voi. V, v¹’ (-ărăuș. CÂRCIUMĂ (Datorii contractate la ■).—Nu mai sunt astăzi oblig, naturale, ca altă dată, ci civile, 9. u. 3. CASA DE CONSEMNAȚIE.—V. Oferta de plata, etc. - Ce dobendă plătește p. sumele depuse, 567. CASĂ DE TOLERANȚĂ (Datorii contractate p. desfrânați in- 860 tr’o casă de toleranță). -Causă ilicită, 9, n. 3. V. tabla voi. V, v¹’ Crinrej, 351, u. 4, 352. - - Cașuri fortuite bestiale, 353. — Condițiile cerute p. ca. cașul fortuit să descarce pe de- bitor de respundere, 353. — Dovedirea cașului fortuit, 356, 819. - Dacă, in urma dovedirei cașului fortuit, creditorul sus- ține că acest caz fortuit este consecinția unei culpe din par- tea debit., lui incumbă proba alegațiunei sale, 357, 819. — Culpa contractuală'este deci presupusă, pe când culpa extra-coutracUială sau aqniliană treime să fie dovedită de- acel care o invoacă, 357, t. și n. 1; t. V, p. 397, t. si n. 4 ; 494, t. și n. 1; 504, 1. și n. 3. — Efectele cașului fortuit, 354. Respunderea comodatarului. chiar când perderea lucru- lui se datorește unui caz fortuit, 353, u. 3 ; 354 nota; 356 și t. V. p. 417. — Cașurile in care debit, respunde de cașul fortuit, 355, 818. V. infră, Perderea literalul datorit și tabl. mat. voi. V,. v,J Caz fortuit. - ■ Luarea cașului fortuit asupra debitorului, 356, t.șin. 2; 818, t. si n. 4. 861 — Respnnderea finului p. luciul furat, 355, 821. — Cașul in care farul poate fi scutit de răspundere (Con- troversa), 368, 822. — Respnnderea aceluia care a primit drept plată ce nu'i era datorită, un imobil sau un mobil corporal, 356. Pentru mai multe detalii asupra cașului fortuit, V. tabla voi. V, v' Cm fortuit son forță majoră. In contractele sinalagmatice, neîndeplinirea oblig. uneia din părți, fie chiar din cauza unui caz fortuit, permite ce- lei-lalte părți de a cere desființarea contractului. 84, n. 3. CECURI, 496, 509, 776. CEREREA ÎN JUDECATA.—Cașurile iu care ea nu constitue o punere în intărdiere, 362, 401, 402. — Este singura punere în intărdiere admisă de lege in privința, oblig, sumelor de bani, 400, 401. - - Condițiile ce treime să întrunească cererea în judecată, 401 urm. - - Ea nu trebue să fie nici prea matură, nici adresată li- nei instanțe incompetente, 362. 401, 402, t. și n. 2; 403. Vedi lnfră. Daune interesa. Cașurile excepționale iu care cererea adresata unor in- stanțe incompetente face să curgă dobânda moratoriu (ea- (surile în care o simpla somație este suficienta), 362. CEREREA RECDNVENȚIONALA.— Ce se înțelege prin , 799, n. 1. BOU Cluj / Central U — Cerere reconv. in apel. 800 nota. — Interpretarea art. 57 L. jud. de ocoale, 799, n. 1. CESIUNEA DE BUNURI.—Ea este un mijloc de a ajunge la. plata, 65.5. — • Origina ei, 655. - Debit, prin cesiunea bunurilor nu abandonează propri- etatea bunurilor, ci numai posesiunea lor, 657. — Cesiunea voluntară, 657- -660. — Cesiunea judiciară, 660 -662. - (Compensație), 784. — Regulele de drept internațional aplicabile la cesiunea, voluntară și la acea judiciarii, 730. CESIUNEA DE CREANȚA. -Deoseb. intre ces. de creanță și delegația, 697, 698. — Intre cesiunea de creanță și subrogația, 592 -597. - Intre ces de creanță și novația prin schimbarea cre- ditorului, 669. - Plata poate fi făcută cesionarului, dacă acesta a notifi- cat debit, cesiunea sa, sau daca debitorul a acceptat-o in- trun act autentic (art. 1393). 453, t. și n. 4. — ('asul în care debit, ar fi luat cunoștință de cesiune prin alte mijloace, 454 nota. V. Plata In țienere. — Tnaplicarea art. 1393 ia titlurile la purtător, cambii, etc., 764. V. Cambia. 862 — Primirea plaței din partea cesion. a cărui titlu a fost mai în urmă desființat sau anulat, 470. — Quid juris când actul de cesiune, a fost mai în urmă re- cunoscut falș? 470, 471. — Dacă creditorul unic a cedat numai o parte din creanța sa, ea se împarte între cendenteși cesionar, și fie-care nu poate cere de la debitor decât partea care i se cuvine, 232. — Compensația in materie de ces. de creanță, 761 urm., 807. - Cașul în care ces. a fost acceptată de debit, cedat, 762. — Cașul in care ea a fost notificată cedatului, 762, 763. — Momentul de când compensația își produce efectele sale, 763. A', iu privința cesiunei de. creanță, tabla voi. V, v" Proprietate (strămutarea ei). CHELTUELELE (plăței).—Sunt în sarcina debitorului, 524, 588. — In materie de deposit, 524. — In materie de, vendare, 524, n. 1. — (de judecată), în sarcina părței care a perdiit procesul, 344. ■— Ofertei de. plată si consemnare (privesc pe creditor), 586- -588. CHELTUELI.--Restituirea lor de creditor, în urma îndeplinire! condiției, 60. CHELTUELI UTILE, 60. — De întreținere, 61. —. .Voluptuare, 61. CHIRIAȘ sau AREN DA Ș.—Respunde de culpa Ucis iu abstracta, 313. - - Poate fi pus in posesiunea lucrului închiriat niww mi- litari, fără participarea proprietarului, 332, n. 1. CHITANȚĂ.- -V. Plata (dovedirea -) CLAUSĂ PENALĂ.—V, Oblig. cn d. penală. CODEBITORI SOLIDARI.—Efectul nov. în privința codebit. solidari, 689 urm. V. Oblig, solidară, Norație, etc. COMANDAMENT PREALABIL.—Dacă este un început de e- xecutare sau un act precursor al execuținnei, 362, n. 1. COMERCIANT. - - Farmacistul este, comerciant (Controversă). V. Parmacist. — Dacă comerciantul în încetare de plăți poate constitui subrog., 604, u. 3. — Restit. titlului de creanță făcută unui comerciant (pre- sumție de liberare), 707. V. I{.emiterea datoriei. COMERC1U SIMILAR. V. Industrie similară. COMISIONAR.—Comision, care cumpără mărfuri în socoteala comitentului și le plătește cu banii sei, este subrogat ven- detorului, 636, n. 2. — Comision, care ar plăti cheltuelele și avansurile făcute de alt comisionar poate să invoace subrog. legală, 620, n. 3. — Compensația între comis, și comitent, 753. V. (Compensație. COMOARĂ.—Dreptul credit, condițional la-, 59, t. și n. 2. COMODAT.—Comodatarulrespunde de culpa leois in abstracta. 322. — Agravarea resp. comodatarulni, 322, t. și n. 2 ; 323/356. ■863 — Responsab. cumodatarnlni, chiar când lucrul pere prin caz fortuit, 353, n. 3: 354 nota. - QiM juri* când s’ar dovedi ca lucrul împrumutat ar ti perit chiar daca n’ar fi fost distras d*¹ Ia usnl seu legitim, sau n’ar ii fost întrebuințat. peste timpul stipulat? (Con- troversa), 354 nota - Comodatarul nu poate să reție lucrul împrumutat sub cuvent de compensație p, creanța ce el are contra comodan- telui, 735, t. și n. 3; 736. V. CmHpeuxațit!. — Comodatul unor monete considerate in individualitatea lor, 491 nota. COMPENSAȚIE (steng. oblig.), 730 urm. — Definiție și etimologie, 731. ■ ■ Ea este o plata fictiva, 481, 731, 791. ■ Terțiul poprit n’ar putea deci, in urma comunicărei or- donanței de poprire, să opue creditorului seu compensația, in detrimentul popritornlui, presupunem! câ el ar fi deve- nit, la rondul seu, creditorul lui, 481, 780. — Cașul in care poprirea a fost făcută p. o sumă inferi- oară acelei datorite (admiterea compensației p, restul sumei nepoprite), 781, 782. V. Poprire. Utilitatea compensației, 73'2. Diversele specii de compensație. (legală, facultativă, ju- diciară sau reconvențională) 732, 733. Compensația facunatnm și e^^^ 755, 766, 795-■ 797. Compens. judiciară sau reconvențională, 733, 798. — Compens. convențională, 21 nota ; 733. Compens. legală, 733 urm. — Deoseb. intre compens. legală și acea facultativă, 755. - Condițiile cerute p. exist, compens. legale (ambele da- torii trebue să aibă, de obiect sume de bani sau lucruri fungibile de aceiaș specie; ambele datorii trebue să fie lichide și exigibile), 734 urm. — Dani sau lucruri fungibile de aceiaș specie, 734 urm. - Ce se Înțelege prin lucruri fungibile, 734, 735. — Deosebire intre fnngibilitatea și consumtibilitatea, 189, n. 2 ; 735, n. 1. Corpurile certe și determinate nu pdt ti fungibile, 735, 736. — Aplicarea acestui principiu la comodat (art. 1570), 735, t. și n. 3; 736. V. Cwnodat. — Lucrurile treime să fie fungibile între ele, 736, 737. - Compens. unei oblig, alternative cu o oblig, pură și simplă, 737. Unei oblig, facultative cu o oblig, pură și simpla, 737. — Unei oblig, cu clausa penală, 737. Intre două oblig, de a face (Controversă), 737, 738. — ITestaținnele de grâne sau producte constatate prin mercuriale sunt compensabile cu suinele, exigibile si lichide, 738, 739. 864 — Această dispoziție este excepțională și, ca atare, de strictă interpretare. 739. — Productele necotate în mercuriale nu sunt compensa- bile, 739. — Daca datoria de producte trebue sau nu să aibă ca- racterul unei prestațiuni periodice, 740, 741. — Datoriile, care au de obiect restituirea de fructe, 741. — Cașul in care una din datorii este causa celeilalte, 741. — Lichiditatea ambelor datorii, 742. — Această condiție nu se mai cere în Codul german: ea este prescrisă in Codul austriac și Codul Calimach, 742, 743. — Lichiditatea cuprinde certitudinea existenței datoriei și determinarea cuantumului ei, 743. - Datoriile litigioase nu sunt compeusabile, 743. — Contestația trebue insă să fie serioasă, 743,744. - Oblig, contractate sub o condiție suspensivă nefiind li- chide nu sunt compeusabile, 744, 747. — Quid jurii p. oblig, contractate sub o cond. resolntorie (so- luție contrară) ? 744. — Determinarea cnantumulni datoriei. 744. — Datorii lichidabile (apreciarea judec, de fond), 745. - Cașurile în care Curtea de Cas. își exercită controlul seu in această privință 745. — Ambele datorii trebue să fie exigibile, 746. — Oblig. naturale nefiind exigibile nu sunt compeusabile, 20, 747. - Admiterea compens. convenționale, 21 nota. - Oblig, prescrise (necompensabile), 747. — Q»id juri* p. oblig, anulabile sau rescindabile ? 747. — Quiil in privința capitalnlni unei rente viagere? 748. — Datoriile cu termen nu sunt compeusabile, 108. n. 1 ; 507, t. si n. 2; 748. — Termenul de grație nu impudică compensația, 108, n. 1: 507, 748, 749. - Exigibilitatea care resultâ din declararea falimentului nu echivalează, din punctul de vedere al compensației, cit acea care resultâ din expirarea termenului, 121, 125: 749,750. — Qttid juri* in privința insolvabilitate! (deconfiturei) n- nui necomerciant? (Soluție contrară), 132, 750, 751. — Creditorul fie-cărei oblig, trebue să fie debitorul perso- nal și principal al celeilalte, 734, 751, 752, 765. — Debitorul unui minor nu poate compensa creanța per- sonală a minorului cu datoria personală a epitropului, 752. Debitorul nu poate să opue unuia din creditori so- lidari compensanția sumei datorite lui de ceilalți credi- tori, 172. — Comisionar și comitent, 753. — Cașul in care creanțele femeei nu sunt compeusabile cu datoriile personale ale bărbatului, 753, 754. 865 — Compens. în privința veniturilor creanțelor dotale, 754. Compens. facultativă opusa de bărbat. 755. — Deoseb. intre compensația legală și acea facilitațivă, 755. - - Compens. în materie de societate, 755-757. — Societate comercială, 756. — ■ Societăți civile, 756, t. și n. 2. — Compens, in materie de oblig, solidare. 172, 157. 198, 766 —768. — Compens. in materie de succesiune sau moștenire, 757, 758. - • Moșt. acceptată sub beneficiu de inventar, 759. - Compens. în materie de faliment, in cașul când un ct- merciant ar fi fost declarat falit atât in țară cât și in stră- inătate (Pluralitatea falimentelor), 759 -761. V. Fnliuie»/. — Compens. in materie de cesiune de creanța, 761 urm. V. t de criontă. - Incapacitatea părților nu impudică compensația legală de a avea loc, 769. - Nu se consideră de asemenea forma exterioară a titlu- lui, 769. — Nici daca una din datorii este garantată și cealaltă ne- ga cant aia, 769. - Nici daca datoriile sunt inegale. 769. In asemenea caz, datoria cea mai marc este stensa pa- nă la concurența celei mai mici, 509. — Diversitatea causei datoriilor nu impedică de asemenea compensația legală, 771. — Când cele doua datorii nu sunt platnice intrun lor. compens. un se poate îndeplini de cât plâtindn-se clieltu- elele remiterei (adeca a transportului banilor dintrnn loc in altul), 770. 771. — Cașurile excepționale in care compensația legală nu are loc (Kxcepținne întemeiată pe eausa datoriilor), 772. - Cașul în care proprietarul a fost pe nedrept despoiat de lucrul seu. 776, 774. — (lașul cererei de restituire a unui deposit neregulat, 774 urm. — Ce se înțelege prin deposit neregulat. c75, 776, - Prin deposit. regulat, 775, n, 2. — Părțile pot, prin convenția lor, să considere deposit nl ne- regulat ca tui împrumut, 775, u. 3. ■ Art. 1147, § 2 nu se aplică de cât la depositul nere- gulat, 776. — Cașul unei datorii declarată nesezisabila, 778. - Datoriile nesezisabile, 778. - Datoriile de impsite cătră Stat, comune sau județe (Ni- admiterea compens.). 779, 789. — Cașurile excepționale in care compens. este admisă țL. timbrului), 779. — Admiterea aceliaș soluții în privința comunelor și ju- dețelor, 779. 78l). 866 - Excepțiuui întemeiate pe dreptul celor de al treilea, 780 nrm. — Compensația în privința sumelor poprite, 481, 780 urm. — In materie de faliment, 784. — In materie de moștenire beneficiară, 784. — Pe moștenire vacantă, 785. — Excepțiuui care derivă din voința părților. 785 urm. - Renunțarea la compens. legală înaintea îndeplinire, ei, 785. — Renunțarea tacită (Controversă), 786 - Afectarea obiectului unei din datorii la o destinație in- compatibilă cu compensația, 786. — Efectele renunțăret anticipate in privința terțiilor, 786, 787. - Renunțarea la compensația îndeplinită, 787 nrm. — Cum se îndeplinește compensația și cave sunt efectele ei, 790 urm. • - Revocarea compensației legale, 791, d. 3. — Judecătorii nu pronunță compensația legală, ci numai de- clară existența ei, 792. — Odată compensația constatată, ea isi produce efectele sale din dina de când s’a produs, 792. — Compens. legală poate li propusă în ori ce starea pro- cesului, și chiar în apel p. prima oară, 792, 793. p Ea nu poate fi propusă p. prima oară in casație, 793. — ConsecMițele care rezultă din principiul că compensația se îndeplinește de drept, 793 urm. - Regalele de drept, internațional aplicabile la compen- sație, 801. COMPROMIS.—Stipularea unei clătise penale contra acelui care nu se va ține de el, 269. COMUNĂ.—Compensația intre particulari și comună, 779, 780. V. sitp/d, Compensație. CONCORDAT (Oblig, naturală), 11. ■ - Constitue o remitere silită a datoriei, 11, 168, n. 2 ; 529, 701, V. Remit. datoriei, ....... Concordat amiabil sau benevol. 721, t. și u. 2. — Nu folosește codebitorilor sau fidejusorilor falitului (art. 802- C. corn.), 720, 721. — Această disposiție nu se aplică la concordatul amiabil sau benevol, 721. - Nn operează novațiunea, 666 nota. — Toți creditorii solidari trebuesc chemați la concordatul debitorului, 168, n. 2. — Concordatul făcut numai de unul din codebitorii solidari nu folosește celorlalți codebitori, 200. CONDIȚIE (Definiție), 23. — Sensul cuvântului condiție în materie de testamente (sar- cină, modus), 23. — Evenimentul viitor poate să constitue un termen, 24. — Diversele specii de condiție, 24 urm. 867 — Condiția suspensiva (definiție), 25, 61—64. — Exemple de. condiții suspensive, 25^ > — Condiția resolutorie (definiție), 26, 71 urm. — Deosebire între condiția resolutorie și termenul resolu- tor, 73 nota. — Oblig, sub o condiție resolutorie este o oblig. purii și simpla pe care îndeplinirea condiției o desființează, 26. — Condiția afirmativa., 27. — Condiția negativă, 27. Condiția expresă sau tacită, 27. — Condiția posibilă, 27. -...... Condiția imposibilă, 27, 28. — Condiția ilicită. 29. — Condiția preposterâ, 29. Condiția casuală, 29. — Condiția mixtă, 29. Condiția care atârnă și de voința uneia Condiția resolutorie imposibilă, 36, 37. - Condiția suspensivă avend de obiect un fapt ilicit san imoral, 37. < — Condiția resolutorie avend de obiect un fapt ilicit sau imoral, 37. - Condiția negativă suspensivă, 38. v — Condiția negativă resolutorie, 38. -x — Condiția de a nu face un lucru ilicit, 39. — Causă ilicită (Deoseb. între causa și condiția ilicită), 39, - Actele, care nu pot 11 supuse nici unei condiții, nici u- nui termen (adopțiunea, căsătoria, emanciparea, hotărîrele judecătorești, etc.), 40. 868 - - Efectul condițiilor imposibile, imorale sau ilicite in pri- vința donaț. și testamentelor (ciupii părerea noastră, anu- lează insuș disposiția (Controversă), 40 42. — Regule generale aplic, la îndeplinirea condițiilor, 42—48. - - Efectul condițiilor, 49 urm. - Efectul căderei condiției, 49. — Efectul condiției iu suspensie (Trecerea drepturilor care, resultâ din o oblig, condițională la moștenitorii, creditorului, și drept ul acestui de a face, pcndride cirnd dimie, acte conser- vatorii), 49 urm. — Iu materie de contracte, condiția, se poate îndeplini și în urma morței părților, pe când iu materie de legato, ea nu se poate realisa cu folos de cât în timpul vieței lega- tarului, 51, 52. - Creditorii condiționali pot, pcudode cmidilioHe, face acte conservatorii, 52. V. Creditori condiționali. — Qidd în privința poprirei t 53. — Acte de administrație, 59, 73, 74, t. și n. fi ; 96. - Alesurile ce justiția poate ordona p. asigurarea dreptu- rilor creditorilor (depunerea banilor la casa de couseni- nație), 54. — Debitorul are acțiunea in repetiție p. ceea ce ar fi plătit din eroare înaintea indepliu. condiției, 54. — Soarta ofertei reale făcută prudente conditione, 557. I ă In privința acținnelor personale, prescripția nu curge in favoarea debit, și in contra credit, condițional, ci numai în privința acținnelor reale (art. 1885), 54, 55, 64. — Efectul condiției îndeplinite (efect retroactiv), 35 urm. — Retroactivitatea condiției îndeplinite se aplică la toate condițiile, și chiar la ace]e simplu potestative, 56 -58. — Consecințele care resultâ din principiul retroactivităței, 58 urm. - Indepliniria condiției validează oferta reală pe care de- bitorul, în recunoștința condiției, ar 11 făcut pendente cuib ditione, 558. — Cumpărătorul condițional, care ar fi întrebuințat prețul la plata creditorilor privilegiați sau ipotecari, in imobilul cumpărat, este subrogat de drept in locul acestor credi- tori, in baza art. 1108, g 2, 630, < — Quid juri* dacă cumpărătorul imobilului n’a devenit pro- prietar de cât- sub o condiție resolntorie, care s’a. îndepli- nit în urma plăței creditorilor ? 630, 631. > •— Principiul retroactivităței nu se aplică la actele de ad- ministrație făcute, de bună credință, care remân valide, 59. ■- Cui aparțin fructele (Controversă), 59, 96. — Creditorul trebue, în urma îndeplinitei condițiunei să restituească debitorului toate cheltuelele necesare făcute de debitor p. conservarea lucrului prudente rond dimie, 60. — Cheltueli utile, 60. 8 69 Cheli ueli de întreținere, 61. — Cheltneli voluptuare, 61. - Debitorul nu poate insă reține lucrul până la plata cliel- tuelelor cuvenite Ini, p. ca dreptul de retenție este nn drept excepțional care nu poate ti exercitat de cât în cașurile a- nume determinate de lege, 61. V. Drept de rdenție. - • Riseo-pericol în oblig, condiționale (este, prudente con- ditiont', pe sania debitorului), Rvs perit debitori, 65, 66. - Părțile sunt insă libere de a pune riscurile în sarcina creditorului, 67. — Cașul in care corpul cert datorit a perit prin culpa de- bitorului, 68. - Cașul in care acest, corp s’a degradat, numai sau dete- riorat prudente r-oildilio/ie, 68. - Responsabilitatea debitorului când lucrul a perit sau s’a deteriorat prin culpa sa înaintea îndeplinire! condiției, 69 urm. - Dreptul creditorului in toate cașurile la daune, 70. — .Determinarea acestor daune, 70. - - Cașul in care condiția nu s'a îndeplinit, 70, 71. - Cașul in care corpul cert a perit in totul prin culpa debitorului, 71. Condiția resolutorie propriu disa sau expresă, 71 urm. — Definiție, 71. — ((ferta reală făcută prudente eondltioiic, 557. V. Ofertă de plată, etc. — Cond. resolutorie in contractele care se perfectează, in momentul formărei lor (vendarea, donațiunea, etc.), 71, îl 4. — In contractele succesive (închiriere, anticresă, societate, etc.), 71, n. 4. - • Dcoseb. intre condiție și termenul resolutor, 73 nota. — Intre condiție și termenul în genere, 108, 109, 111. - ■ îndeplinirea condiției are efect retroactiv, oblig, consi- derăndu-se că n’a avut nici odată ființă, 72. ■ Cașurile excepționale in care desființarea oblig, nu are efect retroactiv, 73 nota. v — Exemple de condiții resolntorii (art. 825), 73. - Creditorii au, pc»d<-.nte conditione, dreptul de a face acte de administrație, 59, 73, 74, t. și n. 6. - Prescripție (Curgerea ei pendente eonditiond}, 74. — Soarta actelor de înstrăinare constituite de creditor. (Că- derea lor prin aplic, regalei : mohito jure da>/.tf etc.), 74. Soarta actelor de înstrăinare constituite de debitor. (Nu vor remănea in picioare de cât. dacă condiția se va înde- plini), 75. — Cașul în care contractul a fost executat, 75. In care el n’a fost executat, 75. — Aplicarea art. 998, 75. - Restituirea ehcltudelor necesare și utile, 76, 77. -■ - Condiția resolutorie expresă ișl produce efectele sale de drept, 76 urm, 87, 97. — Această regulă se aplică la toate condițiile (casuale, mixte, potestafive, afirmative sau negative, etc.), 77. > - Dreptul celor de al treilea de a propune resoluția, 77. Ă — Justiția nu are facultatea de a menține contractai, 78. - Imposibilitatea părților de a renunța la resoluțiune, 78. - — Risco-pericohil in materie de cond. resolutorie, 78 81. — Dacă cond. nu se Îndeplinește, riscul este al creditoru- lui (cumpărătorului), chiar dacă condiția s’a îndeplinit in ur- ma perirei lucrului, 79. — (.'asul in care lucrul a fost distrus in totul, 79, 80. Clasul in care lucrul a perit numai iu parte, 80, 81. COND. RESOLUT. TACITĂ (PACT COMISURII’ TACIT), 77, m 3 ; 81 urm. Pact comisor tacit (cond. resolnt. tacită), 82 urm. — Noțiunea și origina acestui pact, 82 urm. — Contractele supuse cond. resolutorie tacite, 82. — Condiția resolutorie tacită este tot-deauna sub-înțtdeasă in contractele sinalagmatice, 82—85.. — Contracte sinalagmatice imperfecte, 84. — Contracte unilaterale (Controversă), 84. t. și n. 2 și t. V, p. 12. Textele care fac aplicarea acestui principiu, 85, 86. — El se aplică nu numai la vendările imobiliare, dar și la acele mobiliare, 86. B⁽ Cond. resbiulT tacifă nu’^ subînțelege insă in împăr- țeală, 86. V. Linpărfeiilu. — îndeplinirea condiției resolutorie tacite, 86 urm. -- Resoluția trebue în principiu cerută injustiție, 87, 88, 97. — Acordarea unui termen părței care nu este in culpă, 84, n. 3. — Excepție in privința vânzărilor de producte și altor mo- bile corporale în care s’a acordat un termen p. râdicarea lucrurilor vândute (art. 1370), 87, n. 1. — Art. 1370 C. c. se aplică și la vendările comerciale, 87, n. 1 ; 88 nota. — Motivul p. care resiliarea nu poate în principiu sa aibă Ioc de cât prin justiție, 89. — Inutilitatea unei puneri iu întărdiere extra-judiciare, 89, 367. — Contractul subsistă pănâ la dobândirea unei hotărîri de- finitive, 9(î. — Justiția poate să respingă resiliarea sau sa acorde de- bitorului un termen, 90, 91, 97. — Dreptul justiției de a acorda daune aceleia din părți țață cu care oblig, n’a fost executată, 90, n. 3. - Desființarea care resultă din condiția resolutorie expresă nu poate, din contra, da loc la daune, 97. — Resiliarea contractului odată cu acordarea unui termen, 91. 871 — Cașul in tare debitorul opune reclamantului anularea -conwnțiunei, 91. — Partea care este in drept a cere desființarea contrac- tului, poate cere executarea lui și daune, daca ea ș a exe- cutat oblig. ei corelativă, 92, t și n. 5; 301, n. 3. - Părțile pot diiar prevedea prin conv. lor că resoluția nu va avea loc, 92, n. 1. — Creditorul poate cere resiliarea contractului, după ce ce- ruse mai întăi executarea, și viei-txrsa, 93. — Cererea resiliărei prin condușii subsidiare, 93. - Raporturile dintre vendător și subînchiritorit cumpără- torului (Controversă), 93, 94. - Efectele îndeplinire! condiții resolutorie tacite, 94 urm. — Aplicarea art. 1015 și 1770, 95. - Aplic, art. 1909 în privința mobilelor corporale, 95, 96. — Prescrierea acțiunei in resiliare (art. 1890), 95, 96. - Deoseb. între condiția resohit. expresă și acea tacită, 97. PACl’LL COMISORII EXPRES (Lex i'.omini^orid) (art. 1367), 97 -104. — Definiție, 98. — Foloasele pactului comisoriu expres atât în contractele sinalagmatice cât și in contractele unilaterale, 98, t. și n.3. Efectele pactului comisor expres (efect retroactiv), 98, 99. - Formele sub care se stipulează pactul comisor expres, 99. - - Cașul in care padnJj comisor expres se confundă cu con- diția resolutorie tacită, 99. — Pasul in care părțile an înțeles să excludă intervenția justiției, 100. — Punerea în întărdiere (Controversă), 100, 101. — Resiliarea contractului de drept fără intervenția justiției, 101, 102. — tn urina punerei în întărdiere, debitorul nu mai poate executa contractul, 102. — Soluția contrară în materie de condiție resolutorie tacită, 90, 91, 102. — Cașul in care resoluția are loc de drept în virtutea con- tractului, 102—104. Justiția nu poate acorda termene de grație în cașurile unui pact comisor expres, 509. V. Ternien de ț/rafie. CONFIRMARE.—Oblig. naturale nu pot fi confirmate in mod expres, ci numai tacitainenfe prin plată, 18, 19. V. (Wă/. naturale. — Nici acele morale, 19 nota. — Subrog, neregulată nu poate fi confirmată, 615. — Contractele solemne nule p. lipsuri de formă fiind ine- xistente, nu pot fi confirmate, 195, îl 2 și t. V, p. 23, 35, 116, lai, n. 3, etc. \ . tabla voi. V, v¹' Confirmare. si voi. VII. CONFESIUNE (Steng. oblig.), 802—812. — ■ Deosebire între confusie și celelalte moduri de steiigere a oblig., 808. 872 - - Con fus. nu produce o adeverata stengere a oblig. Con- secințele care resultă din acest principiu, 809 urm. — Definiția confusiei, 82, t. și u. 1. — Ea poate să aibă loc atât in materie de drepturi reale (art. 557, 638), cât și in materie de drepturi personale, 802. In materie, de ipoteca, 802, 803. — In materie de deposit (art. 1617), 803, n. 2. — Cașurile in care confusia are loc. in privința drepturilor personale, 803. — Confus. are loc atunci când credit, moștenește cu titlul universal pe debitor, sau risumtibilf!,fun~ gibile, Compensație, etc. CONSTRENGERE CORPORALA.—Nu există in legea noastră, 511, n. 3; 656, 661 și t. V, p, 136, n. 5; 488, 489 și tr.fr. p. 51 și 34 R — Constr. corporală in legile noastre anterioare, 511, m 3. — Desființarea constr. corporale este de ordine publică. («’oiiliict eu legile străine care o admit: drept internațio- nal), Oi. CONT-ClRENT. (Admiterea anatocismidui), 422. - Iimpliearea regalelor de la imputația plâței, 536, 537. V. Phdn (tntputuție). CONTRACTE SINALAGMATICE (Subînțelegerea condiției re- solutorie tacite). 82 urm. V. Condiție. — Pluralitatea exemplarelor (oblig, naturale), 13, 14. - Partea față, cu care oblig, n'a fost executată poate, fard aici o punere în întârdiere, să ceară desființarea contractului și daune, 89, 367. - Pentru aceasta trebue Insă ca ea să’și ti executat oblig, sa corelativa, 92. n. 5; 301, n. 3. V. suprii, Condiție. CONTRA-t'AMBIE, 398. t. și n. 1. CONTRACTE UNILATERALE.- Subînțelegerea condiției reso- lutorie tacite (Controversă), 84, t. și n. 2; t. V, p. 12. CONTTMACTA (debitorului).- Aduce, perderea beneficiului ter- menului de grație, 511, t. și n. 2. COPII. NATURAL. Oblig, tatălui de ai plăti o pensie alimen- tară (validitate), 11, n. 1. Recunoașterea copilului natural (admiterea ei in legea noastră), 4(1, n. 1. V, si admit, noastră din <\ judiciar^ No. 12. p. 97, m 1 (anul 1900). Nu poate ti supusă unui termen sau unei condiții, 40. - Lipsa de efecte juridice a acestei recunoașteri in drep- tul nostru și în dreptul englez, 40, n 1. Cpr. Cas. fr. Sirey, 901). 1. 283 și .hnunal Ciungi. 1898, p. 127. CORP CERT ȘI DETERMINAI¹. V. Pbda în genere, Cisco-j>eri- tol. Perdwa lucrului datorit., etc. CREANȚE CONDIȚIONALE (Pot face obiectul unei popriri), 53. n. 2. CREDITOR AMANETAU. -Respunderea lui (Culpu leds in abs- tracta), 315, 316. V. Amanet. CREDITORI CONDIȚIONALI.—Pot cere declararea falimentu- lui debit., fără insă a putea primi dividendele din masă, 52, 53. - Nu pot insa. înaintea îndeplinitei condiției, sa proceadă •a o executare silită, să ceară o condamnare in futurum, să facă poprire, etc., 53, t. și n. 2. — Alesurile ce poate ordona justiția p. asigurarea dreptu- rilor lor. Depunerea banilor la casa de consemnație, 54. Exercitarea actelor conservatorii (acț. subrogatorie, acț. țmuliană), etc. 52, L și n. 2. Acte de administrație, 59, 73, 74, t. și n. 6; 96. V. t 'audiție. CREDIT EUNCIAR-Nuse pot acorda termene de grație p. anuitățile datorite creditului, 510. V. Termen de grație. Privilegiile de care se bucură creditele funciare după legea lor organică din 1873, 510, n. 1, ăd 874 ■- Creanțele creditului și ipotecele ce garantează aceste creanțe sunt .indivisibile, 253. CULPA.—Teoria culpelor contractuale, 305 —327. — Definiția culpei, 306. - Deosebire între culpă și doi, 306, 345. 346. — Vechia teorie a culpelor, 307. — Calpa lata, h-rix și lerissiaia. 307. 308 și t. Iii, p. 402, n. 4 : 403 nota. — Utilitatea practică a acestei împărțiri a culpelor, 308. — Teoria actuală a culpelor (dreptul roman). 308, 309. — Culpa lata și Ucis in ubxfrncto și iu cmicretu, 309, 310. Dreptul actual (Controversă). 310, 31]. - Dreptul german nou, 311, n. 2 și 3. — Persoanele care răspund de culpa Uri* in abstracta 312--317. — Responsabilitatea depositarukii, 317—319. — El nu respunde nici o data de culpa Ucis in aba/racla. 318, n. 1. — Responsab. ospetâtorilor și hangiilor. 319. 320. - Responsab. mandatarului nesalariat, 320, 321. — In materie comercială (Controversă), 321. ■ Responsab. mandatarului salariat. 320, n. 4. — Responsab. executorului testamentar, 320, n. 4. - Responsab. comodatarului, 322, t. și u. 2 ; 323, 356. ■ Responsab. lăbștenitoriilui beneficiar, 323, 324 — Responsab. gerantului de afaceri. 324,325. — Rasurile în care gerantul respunde de culpa Ucis iu ab- stract o, 325. - Deosebire intre gest, de afaceri și mandat, 325, 326 și t. V, p. 335, t. și n. 1 și p. 350. — Cașurile in care gerantul de afaceri respunde de cașul fortuit, 326. — Oblig, la care se aplică art. 1080, 326. Aplicarea acestui text în materie de delicte, și quasi-de* licte (Controversă), 327 și t. V, p. 396, 397 : 41.5, n. 3. - Culpa contractualii este presupusă pană la dovada ca- șului fortuit, pe când culpa aquiliană sau extra-contractu- ală trebue să tie dovedită de acel care o invoacă, 357, t. și n. 1 și t. V, p. 397, t. și n. 4; p. 494. t, și n. 1 ; p. 504, t. si ii. 3. — Principiul art. 1088, după care interesele moratorii nu sunt datorite de cât în urina unei cereri în judecată, nu se aplica la culpa extra-contraetuală sau aquiliană, 367, 406 și t. V, p. 484, t. și n. 2. — In materie de culpă extra-contraetuală sau aquiliană, daunele pot fi nu numai materiale, dar și morale, 344, 374 și t. V, p. 141, t. și n. 2 ; 450 urni. Cpr. Trib, Covnrlui. hrepiui No. 25 din 1899, V. ]) tunc-interesc. - In materie de culpă contractuală, daunele nu pot ti morale, ci numai materiale, 374, 375. V. lUiwhtUreșe. 875 CURSUL COMERCIAL (al manetelor), 497, n. 3. — Cursul legal, 497, n. 3. CURATOR.—Are capacitatea de a primi plata (mandatar le- gal), 465. CURATOR (moștenirei vacante).—Respunderea lui (cutpti l^-i* in 316, t. și n. 3. — Curatorul (moștenirei vacante), care a plătit datoriile moștenirei din banii sei, nu se folosește de subrog, legală, 642. UUSTODE --(Responsabilitatea lui), 313. V. XeyHc.tfw jndlvutr. DÂRUITi’R (care n’a predat încă lucrul dăruit). —Respunde de rn!)m Ieri* în ftWrwlo, 314, 315, t. și 11. 1. DATJO IN SOLUTUM (Dare in plată). Există de câte ori cre- ditorul primește de bună voe alt lucru de cât acel dato- rit. 485, 486, 682. V. Pluiu. ■ Analogie între «A in și vtmdarea. 486. — Consecințele care resultâ din analogia ce există intre tltiiio in wlutihH și vendarea, 4*7. — Cesiunea bunurilor pe care o face un debitor creditori- lor sei nu este o in .-nil ni nm, liind câ el nu abando- nează proprietatea, ei ipunai posesiunea bnnurilor^ale, 657. Plata faeilia iu wârante cimstHiw o . DOL.—Deosebire intre doi și culpă, 306, 345, 346. - Ce se înțelege prin doi în cașul art. 1086, 380. m 1. — (Imputația plăței), 538. V. Plată (iit>i>ittatiiin(). Nimene nu se poate sustrage de la responsabilitate.", care resultă din doini seu, 306, 11. 3 : 381. si t. V. p. 135, t. și n, 3 : 385, 501. 514. 538. Pentru urni multe detalii, v. tabla voi. V. v" bol. DOMICILII.’ ALES. V. Alej/crea de doMicddf. DONAȚIUNE (Acceptarea ei prin mandatar;. Necesitatea unui mandat, autentic, 457. 11. 2; 612 n. 2: t. IV, p. 120. n. 3 și Ir. /r.. p. 292. n. 2. - Revocarea donați miei prin ueiudeplinirea sarcinelor, 77, n. 1 și t. IV. p. 139. 882 — Doiiațiunea nu putea, după C. Caliinacli, ti tăcuta de a- cei sărăci și neputernici celor bogați și puternici care nu li erau rude, 8 nota. DREPTATE.—Dreptul de a’și face dreptate singur, 103, n. 2 si 104 nota: 333, t. si n. 1. DREPȚI’L DE RETENȚIE (Comodat). V. Comodat. — (Deposit), 775, n. 1. — Dreptul de retenție nu poate ii admis de cât numai iu cașurile determinate de lege, 17, 61 ; t. 11, p: 467, t. și n. 2: 484, t. și n. 3; 509, 510,615 nota; t. .111, p. 546, 547; t. V, p. 340 urm., 381: tr. fi., p. 212. Vedi asupra dreptului de re- tenție, discursul re am pronunțat la Curtea de apel din Iași eu ocasia deschiderei anului judecătoresc 1899—1900. /O^p- fal din 1899, No, 52 și C. din 1899, No. 31. — Acel care nu are de cât o creanță naturala, nu poate deci să ajungă indirect la plată prin exercitarea dreptu- lui de retenție, 17. DUEL—Daunele pot ti nu numai materiale, dar și morale, 344, 374. Vedi și tabla voi. V, v" Duel. E EFECTE DE COMERȚ. V. Cambie. - Primirea unor edecte negociabile p. o datorie anterioară, nn⁽cuprinde V¹ novație,’’ti un mod dfe pla'tâ (Controversă), 678. V. Notație. EFECTE LA PURTĂTOR.—Neaplicarea am. 1149 si 1393, 764. V. (\nnlfe, Cea. de ei-eaață, etc. EFECT DECLARATIV. V. Hotariri judecătorești. EFECT RETROACTIV.—A condiției îndeplinite, 55—64. - Consecințele care resnltă din principiul retroactivităței, 58 urm. V. Condiție. ■ Termenul suspensiv nu are efect, retroactiv, 111. — Încetarea confusiunei, 802, n. 3 ELECTA UNA VIA NOX DATUR RECW8US A D ALTERAM. (Nici o lege nu consacră astăzi acest adagiu), 267 nota. EMANCIPARE. Nu poate 6 supusă unei condiții san nuni ter- men, 40. EPITROP.—Are capacitatea de a primi plata iu numele mino- rului, 465. —■ Are capacitatea dea face, o ofertă reală in numele mino- rului, 554. — Poate consimți subrog. în numele minorului creditor, 598. Nu însă in numele minorului debitor, fără împuternicirea sfatului de familie întărită de tribunal, 604, n. 3. — Duid în privința subrog. legale prevedută de art. 1108, § 3? 636, n. 2; 673 nota. — Nu poate să noveze creanța minorului, 675, 676. Nn poate să remită o datorie în numele minorului, a- ceasta fiind un act de înstrăinare, 703, n. 1. V. [‘emiterea ‘iMoritM - Plata dobeiujilor și a dobendei dobemlilor p. ori ce su- me neîutrebuințate de ale minorilor, 4'27. - Kesponsab. epitropnlui (ca/pn lemn in nb^lritcto), 312, 321. — Compensația intre minor și epitrop, 752. — Intre debitorul minorului și epitrop (Compensația inad- misibilă), 752. EROAREA LEG-IULTORCLUL—Cașurile iu care judecătorii o pot îndrepta, 292, n. 2 ; 713. EREDE APARENT. V. Moștenitor EXECUTOR TESTAMENTAR.—Responsabilitatea lui, 320, u. 4. EXPROMISIENE.- Când există, 667. - Deoseb. intre expromisiunen și tidejusiunea, 667, n. 4. — Intre expromisinnea. și delegația, 668, 693. - ('asul in care creditorul ar face o novație eu un ex- promisor, 639. F FACTURA. —Remiterea facturei tăcute debitorului nu constitue o presumție de liberare in favoarea lui, daca nu poartă o mențiune liberatorie, 708, 709. FALIMENT. -Aduce pmalerea'iWericiulni termenului p. toate datoriile falitului, chiar și acelor garantate prin un amanet, privilegiu, ipotecă, etc., P24, 12.5. — Numai datoriile falitului se consideră insă ca ajunse la scadență, nu și acele ale fidejusorului, 125, 126. Necesitatea unei hotărîri judecătorești, 124. — <_> strimtorare sau jenă momentană nu constitue starea de încetare de plăți, 511, n. 1. Dacă un comerciant poate ii declarat in stare de fali- ment atât în țară cât și in străinătate (Pluralitatea fali- mentelor) (Controversă), 760, n. 1. - (ipnnerea compensației in caz de existența mai multor falimente a aceluiaș comerciant, 759—761. - Perderea beneficiului termenului de grație, 511. Exigibilitatea anticipată care resnltă din declararea fali- mentului nu echivalează însă, din punctul de vedere al compensației, cu acea care resultădin expirarea termenului, 124, 125. 749, 750, 784. — Iu urma declarărei falimentului, falitul este incapabil de a primi plata, 454, n. 1 ; 467. — Regalele de la imputația platei nu se aplică la fali- ment, 536, 537. V. Plata (Imputați^). — Falitul nu poate face novație, 677, n. 3 ; 696. — (Oferta de plată). Falimentul debitorului declarat înainte de acceptarea ofertei din partea creditorului. 582. 884 FAPTUL PRINCIPELUI (le falt du prime).—Constitue un caz de forță majoră, 351, t. și n. 4; 35'2. V. Caz fortuit. FARMACIST.—Este comerciant (Controversă), 328, nota și t, V, p. 536 n. 1. V. și adnotația noastră din Dreptul, No' 56 (anul 1899), p. 460, unde ani vedut că. si fotograful este comerciant. — Oblig, luată de proprietarul care’și închiriază farmacia sa altuia este o oblig. de a da, ear nu de a face, 328 nota. V. Oblig., de a da și de ti face. FEMEE MĂRITATĂ (neautorisată).—Nu poate in genere primi plata, 454, n. 1. V. Plata. — (comerciantă) Are capacitatea de a face o ofertă reală pentru tot ce privește comercial sen, 554. FIDEJUSIUNE (Contract accesoriu), 5, n. 3; 720 și t. V, p. 18. — Deosebire intre fidejusiunea și expromisiunea, 667, n. 4. — Garantarea prin fidejusiune a unei oblig, naturale (Con- troversă), 19, 20. Falimentul debitorului principal nu atrage exigibilitatea datoriilor fidejusorului, 125, 126. Cererea în judecată făcută contra fidejusorului face să curgă dobânda iu contra debitorului principal. 405. 4 — Termenul de grație acordat debitorului principal pro- fită fidejusorului, 508. V. Termen de grafie. — Fidejușorul care a plătit p. debitorul principal are re- gres contra acestui din urmă, 398. — Fidejusorul care a plătit datoria este subrogat în drep- turile creditorului iu contra debitorului, 636, n. 2. — Aceiaș soluție este admisibilă iu privința fidejusorului fidejnsorilor și a cofidejusorilor care ar ti garantat pe a- celaș debitor p. aceiaș datorie, 636, n. 2. - Doctrina asimilează fidejusorului pe acela din ordinul Căruia creditorul contractează cu împrumutatei- OiKindotar pecimia- credenduf 636, n. 2. — Opunerea beneficiului de divisiune, 500. — (Subrogația legală). Cofidejusorul care a plătit întreaga datorie, are regres contra celorlalți cofidejusori numai pen- tru partea ce privește pe fie-care, 640. V. Plata prin subrog. Recursul fidejusorului contra codebitorilor solidari, 640, 641. Fidejusorul poate consimți subrog, convențională, 607. — Remiterea titlului creanței făcută debitorului principal liberează pe fidejusor, 717. V. Remiterea datoriei. - Creditorul n’ar putea să descarce pe debitor, reser- — vându-și dreptul seu contra fidejusorului (Controversă), 720, 721. — Soluția contrară în materie de concordat (art. 802 C. corn.) (20, 721. V. Concordat. — Qnid în privința concordatului amiabil sau benevol ‘t 721, t. și u. 2. — Stengerea. fidejusiune! prin novație, 683. — Efectul novației în privința fidejusorilor, 689 urni. V. AanRic. — ('asul in care ar exista mai mulți iidejitsori, 693. — Stengerea fidejusiunei prin perderea sau perirea fortuită a lucrului datorit, 8*20 urm. V. Infrâ, Perderea lucrului datorit. — Cum se impută plata când unele datorii sunt, garantate prin fidejusiune, ear altele negarantate, 534, 535, 545. V. Plata ([itipttfuțivite). FILOXERA. -Este un caz fortuit în materie de arendare de vii, 349. V. Caz fortuit. FORȚA MAJORA. V. Caz fortuit. FRUCTE. -Se cuvin creditorului condițional, 59, 60, 63. FUXG1BILITATE.—V. Compensație, Lucruri fumjibile, etc. - Deosebire intre fungibilitatea și consumtibilitatea, 489, n. 2; 735, n. 1. FURT CU MÂNA ÎNARMATĂ (Caz fortuit), 320, 350, n. 5. 5'. Caz fortuit, llaw/iu, etc. — Furt prin escaladare, efracțiune, chei mincinoase, etc., 320, 350, n. 5. - Kesponsab forului p. lucrul furat, 355, <821, <822. V. f 'az fortuit, P- rdrrru htorului datorit, Punerea in liitărțli- ''C eT<\ ECU Citii / Central Unjversity Library CI iu., Cașul m care turul poate ti scutit de Yespundere, 822. Cw GARANȚIE. Excepția de garanție opusă de debitorul solidar pentru a pune pe codebitorii sei în causă, 180. GESTIUNE DE AFACERI (Gratuitatea ei), 325, n. 3; t. V, p. 335, t. și 1). 1. 5’. infra, Mandat. Deosebire între gestiunea de afaceri și mandatul, 325, 326 si t. A⁷, p. 335 t. și n. 1; p. 348 urm. - Aplicarea art. 1550’de la mandat, 442, 443, t. și n. 1; 426. m 2 și t. V, p. 333, t. și n. 3 ; 345. -- Responsabilitatea gerantului, 324, 325. ■ Cașurile in care gerantul de afaceri respnnde de culpa hcis iu abstracta, 325. - De cașul fortuit. 326; t. V, p. 330. Gerantul creditorului are capacitatea de a primi pla- ta, 463. Acțiunea în repetiție contra gerantului, 463. Pentru mai multe detalii, v. tabla voi. V, v° Cest. de afaceri. GIR. Cambie. GIR. FALS, 460. GREȘALĂ. \. t>dpă. GREVĂ.—Poate constitui nu caz de forță majoră, 350. 886 II HANGII (sau ospătâtori).—Responsabilitatea lor, 319,320, 350, n. 5. V. tabla voi. V, v° Ospătători și Huiujii. — încetarea responsab. hangiului când lucrurile călătoru- lui au fost, sustrase prin un furt cu mâna înarmată, 350, n. 5; și t, V, p. 416, 533, n. 3. — Furtul cu efracție sau escaladare, ori cu chei minci- noase, nu este asimilat furtului cu mâna înarmată, 350, n. 5, 351 nota ; t. V. p. 533. n. 3. HOTĂRÎRI JUDECĂTOREȘTI.—Nu pot fi condiționale, 40, t, si n 2. - Nici sancționate prin o dansa penală, 384, n. 2. Opr. Laurent, Sâ^/Vrâ/., I, 94. — Efectul lor declarativ. 663. t. și n. 6 ■ 664, 801 nota. llotărîri pronunțate în contra sau în favoarea moșteni- torului aparent (Daca sunt oposabile adevăratului proprie- tar), 473, 474. V Moșt. uimreiit. — Creditorul care n’a figurat în instanță poate el sa in- voace hotârîrde date în favoarea debitorului {teoria repre- sentațiunei imperfecte), 63 nota. V. Lucru judeail. I BCU Cluj / Central University Library Cluj IMI’ARȚEALA. Poate ti condițională, 40. ... Condiția resolutorie nu se subînțelege in împărțeală, insă părțile pot stipula resiliarea ei prin un pact comisoriu p. cașul când una din ele un și ar îndeplini oblig, sale, 86. -- Stipularea unei dause penale, 268, 269. — Declamația formulată înaintea arbitrului sezizat de u- perațiile unei împărțeli are caracterul unei cereri in jude- cată si face să curgă dobeuda, 402, n. 2. 1MP0SSIBILIUM NTLLA EST OBL1GATIO, 813, 817. IMPOS1TE (datorite cătră Stat, comune, județe).—Particularii nu se pot scuti de plata impositelor sub cuvent că ar fi creditorii Statului, comunei sau județului, 779. - Cașurile in care compensația ar putea să aibă loc, 779. ÎMPRUMUT.—Oprirea dânsei penale, 185 t si n. 1; 269.270; 282. 283. - De bani (unde treime să se facă plata), 521. V. Phita în <)cncrf. — Stipularea termenului atât in interesul debitorului cât și a creditorului, 121). — Monetele ce treime să restitueascăimprumutatul. 490, 491. — Schimbarea cursului manetelor, 492, 493, — Împrumutul de lucruri fiuigibilc. (Ce trebue să resti- tueasca împrumutatul), 489,490. V. Lucruri fitnc/ibilc. - Unde trebue sa se facă plata (la locul unde împrumu- tul a fost contractat), 521, 522. 887 IMPLTAȚIUNEA (plâței).--V. rhdn. INCAPABIL.-—Angajamentele contractate de un incapabil c(m- stituesc o oblig, naturala, 11. INCENDII'. —Nu este rin caz fortuit de cât dacă provine din tiăsnet, 349, 350. ÎNCHIRIEREA (sau arendarea lucrului altuia).--Validitate. 332, n. 1. - Proprietarul este m drept, in lipsa unei danse proibi- tive, a inchiriea aeelaș imobil sau imobilele sale vecine la mai imtlți locatari exercitând industrii similare, 658, n. 2. V. huhfxtrii Kini'diift:. - Locatarul sau arendașul poate ti pus in posesiunea lu- ertiliii închiriat mauu mlUt/u-i. fura participarea proprieta- rului. 332, n. 1. — Daca s'a închirieal sau arendat un imobil la mai multe persoane, oblig. chiriașilor sau arendașilor este ea indivi- sibila in privința plaței chiriei? (Chestie de intenție a păr- ților), 157 nota : 228. 229. 1. Oldn/. dirisdidi' fi indirixibib-. Aplicarea principiului pnuerei in întărdiere la contrac- tul de închiriere (Controversa). 36li. ÎNCHISOARE. Punerea debitorului la închisoare aduce perde- rea beneficiul ni termenului. 511. - De ce fel de mchismu'e este vorba in specie (Controver- să.), 511. r. șir,u. 3. IND1 STRU 81MILARE țlncinrierea unui nimbll ui mai¹ miilți proprietari exercitând industrii similare), 658, n. 2. V. Mpră, Inchirit'ie. INSCRIPȚIE IPOTECARĂ. Lipsa alegerei de domiciliu din partea creditorului nu vicieazâ inscripția (Controversa). .559, n. 3. V. .L/cyerc de duin-uiliu. INSOLVABILITATEA (debitorului). 123, n. 1; 499, n. 1: 696. — Perderea beneficiului termenului ipxo /udo, 127, 759. Perderea beHeficiuhii termenului de grație, 511. Insolvabilitatea delegantului (novație), 696. — Insolvabilitate (compensație). 759, 751. INȘALĂCH'NE. -Disposîția excepțională relativă la responsa- bilitatea turului (art. 1156) nu se aplica la iusâluciune, 355 11. 5 ; 821. Curtea imastra suprema a decis, in unire cu condușii Ic noastre, cA, in delictul de iușălăciune prevedut de art. 332, folosul treime să fie tot-deanna material sau bănesc, un fo- los moral fiind insuficient. V ('nrierid jitdinnr din 27 aii'A 1960, No. 55. y' 1NTARD1 ER.EA (creditorului).—Codul nostru nu cunoaște ade- varata întărdiere a creditorului (/mn-u (iceipieidix), 549. Codul german iu această privința, 548. Intardierea (debitorului). V. in inhiedii'r<-, INTEK1.HS. -Este incapabil de a primi plata. 454, n. 1. INTEROGATOR. -Poate servi de dovada p. stabilirea subrog, consimțita di’ creditor, 603. , INTERPELAREA (debitorului).—V. Punere lu 'mtardiere:. IPOTECA.—Oblig, de a constitui o ipotecă este indivizibilă, 226. — Mandatul dat p. constituirea unei ipoteci trebue să fie autentic, 611, n. 1. — Recunoașterea unei oblig, naturale prin conferirea unei ipoteci, 19. — Debitorul sub o condiție suspensivă poate, prudente con- ditione, săconztitne o ipotecă, 63. — Soarta ipoteeelor constituite de moștenitorul aparent, 476, 477. V. Moft. aparent. — Renunțarea creditorului la ipotecă nu face în genere ca debitorul să fie liberat de oblig, principală, 715. — (Subrogația legală).—Cașul in care mai multe imobile sunt afectate de o ipotecă generală și de o ipotecă specială, 624, 625. V. p. mai multe detalii, infru, v" Privilegii și ipoteci. ÎNZESTRARE. -Oblig, părinților de a’și înzestra copiii este o oblig, naturală, 10, t. și n. 2; 15. - - îndatorirea luată de un părinte de a’și înzestra copiii prin un act sub semnătură privată este ea validă ? (Con- troversă), 10, n. 2. <1 JOC SABPRINSOARE.—Oblig, naturală, 9. Cpr. C. Cas. Viena, ur- mată de adnotația noastră. Curierul judiciar din 1900, No. 67. - Ceea ce s’a plătit de bună yoe nu poate fi cerut îna- poi, 433. - - Jocuri de asard, 9, n. 4: 15. Joc sau prinsoare in dreptul german, 433, n. 4. — Oblig, care rezultă din joc sau prinsoare nu pot fi no- vate, 17, t. și n. 4; 673, t. și n. 4. JOCURI DE BURSA.—434 nota. V, supra, Pursă. JUDECĂTOR DE PACE.- Actele pe care el le poate autenti- fica, 609, n. 2. — Are căderea de. a judeca acțiunea pauliană în limitele competenței sale, 648, nota. Poate statua asupra cererei de validare a unei oferte reale, atunci când suma care face obiectul litigiului nu în- trece limitele competenței sale, 563, t. și n. 4. JUDEȚE.—Particularii care’datoresc către județ nu pot opune compensația pentru sumele ce Ie ar datori județul, 780. V. Compensație. JUDȚCHS QUASI CONTRAHIMUS, 583. JUREMENT.—Efectele jurementulni prestat sau refuzat în ma- terie de oblig, solidare, 168, 169, 193, 194, 197. V. Oblig, solidare. - Roate servi de dovadă p. stabilirea subrog, consimțită de creditor, 603, 604. — Pentru resturnarea presumției prevedută de art, 1590,527. 88.9 — Prestarea jurământului definitiv din partea debitorului nu constitue un mod de stengere a oblig., 431, n. 2. r LEGATE.—In materie de legate, termenul necert produce efec- tul unei condiții, 24, n. 1 ; 106 nota. Vedi sngra, Dies in- certus in testainealo condifionem facil. — Legat verbal (oblig, naturală), 14, 15. V. Testuinent, LEGITIMARE.—Nn poate fi supusă unei condiții sau unui termen, 40. LOCAȚIUNE.—Aplicarea principiilor punerei în întărdiere, 366. V. pentru mai multe detalii, închiriere. LOTARTL Oprirea lor în dreptul nostru si în dreptul străin, 433, n. 4. LUCRURI CONSUMTIBILE. Deoseb. între consumtibilitatea și fungibilitatea, 489, n. 2; 735, n. 1. ■ LUCRURI FUNGIBILE. Ce se înțelege prin lucruri fungibile, 734, 735. — Cum se liberează acel care datoreste lucruri fungibile, 488. - Unde trebue să se facă plata lor, 521, 522. V. Plata în genere. - Ce trebue să restituească acel care a.împrumutat lucruri fungibile, 489, 490. V. împrumut, Plata in genere, etc. LUCRU JUDECAT.—Excepția care resultă din lucru judecat (oblig, naturală), 12. — Efectele lucrului judecat în materie de oblig, solidare, 169 urm.; 190 urm. — In materie de oblig, indivsibile, 250 urm. — Teoria representațiunei imperfecte san a mandatului restrâns. (Creditorul care n’a figurat in instanță poate el sa invoace hotărîrile date în favoarea debitorului? (Contro- versă), 63 nota. — Autoritatea lucrului judecat nu este un mod de sten- gere a oblig., 431, n. 2. M MAMA NATURALA.—Oblig, bărbatului de a’i plăti o pensie alimentară (oblig, de conștiință, validitate), 11, n. 1. MANDAT.—Deosebire între mandat și gestiunea de afaceri, 325. 326 și t. V, p. 355, t. și n. 1 : 348 urm. V. Gest. de «faceri. —- Intre mandat și adjectiv solutimiis gratia, 462, 463. — Mandatul care există între codebitorii solidari, 188 urm., 718. V. Oblig, solidare. — Responsab. mandatarului nesalariat, 320, 321. — Responsab. mandatarului salariat, 320, n. 4. 890 — Kesponsab. mandatarului in materie comercială, 321. — Mandatarul poate în principiu fi incapabil, 456. — Gasurile ni care se cere un mandat autentic, 457, n. 2 : 611, t. și n. 1 ; 612, n. 2. — Cașurile în care 0. Calimach prescrie un mandat spe- cial, 457, n. 4 ; 458 nota, V. Plata tu genere. Dreptul mandatarului de a substitui pe altul in locul lui, chiar dacă mandatul nu’i conferă această facultate (art. 1542), 464, t. și n. 3. — Mandatul poate fi nu numai expres dar și tacit, 458, n. 3 ; 459 nota și t. V, p. 318, t. și n. 5. - Mandatul tacit nu poate, în lipsa unui început de probă, să fie stabilit prin marturi sau presumțiuni, 459 nota și t. V, p. 319 nota. — Mandatar disimulat sau prete-nom (Ce este), 599, n. 3 V. Plata prin subrogație. — Dacă poate consimți subrogația, 599, 600. — Mandatarul care plătește din banii sei datoriile aceluia a cărui bunuri administrează, nu este, în această calitate, subrogat de drept creditorulului, 636, n. 2. — Mandatarul general poate consimți subrogația, nu însă și mandatarul însărcinat numai cu primirea plăței, 598, 599. — Mandatarul pecuH'w credendie este, în privința subro- gației, asimilat fidejusorului, 636, n. 2. — Mandatul dat de debitor pentru a consimți la subrog^ț- țîe treime să fie autentic, 611, 612. — Idem p. constituirea unei ipoteci, 611, n. 1. — Idem p. primirea unei donațiuni, 612, n. 2. — Mandatarul general al creditorului poate el se facă no- vație ? 676, 677. — Nu poate să facă o remitere de datorie, ci numai să primească remiterea ce un creditor ar face mandatarului seu, 703, n. 1. — Mandatarii convenționali, legali sau judecătorești cărora se poate face plata, 456—468. V. Plata in genere. MATERIE COMERCIALA.—Dovedirea oblig, și liberaținnelor prin marturi și presumțiuni, independent de ori ce probă scrisă, după apreciarea judecătorilor, 528, 603, 679. V. Pluta ut genere. - Subrog, convențională 'poate fi dovedită prin ori ce soift de probe, 603. — Punerea în întărdiere a debitorului prin scrisori, tele- grame, etc. 363. — Datoriile comerciale liquide și plătibile în bani produc dobândă de drept din dina exigibilităței lor, 363, n. 4 ; 398. V. Dobenda. — Unde se intenta acțiuuele personale și mobiliare în ma- terie comercială (art. 897 C. corn,), 522, n. 3. — Judecătorii nu pot acorda termene de grație, 108, 509. i-V. (Wtg. cit termen, Termen de grație, etc. 891 — Diferitele specii de subrog, legale admise de Codul de comerț, 645, 646. MERCURIALE. Ce se înțelege prin mercuriale, 738, n. 7; 739 nota. MINOR.—Nn poate primi plata in timpul minorităței, 454, n. 1. — (Comerciant), Poate face ofertă reală p. tot ce privește comerciul sert, 554. — (Emancipat).—Poate primi veniturile, nu însă și capitalul fără asistența curatorului, 454, n. 1. MONETE. -Cursul lor legal, 497, n. 3. — Cursul lor comercial, 497, n. 3. - Monetele străine de argint, aramă, nikel n’au curs în țară, 494. — Plată făcută în monete care nu au curs legal sau co- mercial, 497. — Monetele de argint sau bronz ce poate fi silit a primi creditorul (până la ce sumă), 494. - Faptul de a refusa monete naționale nu se pedepsește după legea noastră, 498. - Monetele cu care serestitue un împrumut de bani, 490 urm. — In materie de cambii, 496. V. Cambie. Schimbarea cursului monetelor, 492, 493. - Dacă creditorul are drept la agio, 495, 496. V. JyL. - Cașul în care monetele au tost considerate în individu- alitatea lor, Wț ttth. ⁽ MONOPOL.—Crearea unui monopol fă ce ud sa. dispară lucrurile de gen care făcea obiectul unei oblig,, aduce stengerea ei, 816. V. infra, Perderm lucrului datorit. MOȘTENIRE. -Ce fel de mandat trebue p. renunțarea la o moș- tenire (un mandat legalisat ajunge, dacă este special), 457, n. 2 și t. III, p. 346. Compensația în materie de moștenire, 757, 758. MOȘTENITOR APARENT,—Are capacitatea de a primi pla- ta, 170. — Soarta actelor de înstrăinare sau de administrație fă- cute de moștenitorul aparent (Controversă), 473, 474 și t. III, p. 682 urm. — Hotărirele pronunțate contra moștenitorului aparent, 473, 474. - - înstrăinările imobiliare cu titlu oneros consimțite de moștenitorul aparent (Controversă), 475, 476. - ■ Soarta transacțiunelor consimțite de densul, 474, n. L V. Tranzacție. — Soarta ipotecelor constituite de moștenitorul aparent, 476, 477. V. Ipoteca. - - înstrăinarea drepturilor întregei moșteniri de cătră moșt. aparent, 478. - • Moștenit, aparent este subrogat în dreptul creditorilor moștenirei pe care el ’i a plătit din banii sei, 643. 892 MOȘTENIRE BENEFICIARĂ.—Responsabilitatea moștenit, be- neficiar, 323, 324. — Moșt. beneficiar care plătește din banii sei datoria moș- tenire! este subrogat in drepturile creditorilor desinteresați (art. 1108, țț 4), 641. V. Plata prin subrogație. — Compensația în materie de moștenire beneficiară, 759, 784. — Confusie, 804. Faptul moștenitorului debitorului de a primi moștenirea sub beneficiu de inventar nefiind o probă de insolvabilitate a moștenirei, nu aduce exigibilitatea creanțelor neajunse încă la scadență, 127. MOȘTENIRE VACANTĂ. — Puterile curatorului rendnit unei moșteniri vacante, 467, n. 2. -- Dacă are calitatea de a ataca prin acțiunea pauliană actele, făcute de defunct in frauda creditorilor sei, 467, n. 2 și t. V, p. 240, n. 1. — Dacă se bucură de subrog, legală prevedută de art. 1108, § 4 (Controversă), 642, t. și n. 3. — Compensația în materie de moșt. vacanță, 785. MUNCI AGRICOLE —Nu se poate stipula solidaritatea, 175 ; 286 n. 1. V. Oblig, solidare, Prestațiuni în natură, etc. — Nici clause penale, 175, n. 3 ; 269, 282—284, 286, n. 1. V. Oblig, ai clausâ penală, Prestații în natură, etc. luj / Central rary Cluj NACU (C.).—Comparație între C. civ.rom. și C. Napoleon (Observa- ții asupra acestei cărți), 289, n. 1 ; 736, n. 1 ; 804, n. 2, etc. NEMO CONTKA SE SUBROGASSE CENSETUR, 651. NEMO POTEST PRECISE COGI AD FACTUM, 334. NEMO PLUS JURIS AD ALIEM TRANSFERRE POTEST QUAM 1PSE HABET, 475. V. infră, Pesoluto jure datitis, etc. NIMENE NU’ȘI POATE FACE DREPTATE SINGUR, 303, n. 2: 333, t. și n. 1. — Soluția contrară este admisă în noul Cod german, 104. nota. N OVAȚIE.—Definiție, 662. — Ea nu presupune numai modificarea, ci transformarea oblig, primitive, 663, 665, m 2. - Ea este un act cu titlu oneros, 663. — Ea implică un act de disposiție, 248. — Novația nu este nici odată opera legei, ci resultatul unei convențiuni, 663. — Novația judiciară de la Romani nu mai există astădi, 663. — Novația în noul Cod german, 664. — Deoseb. intre nov. și subrogația, 590. — Diversele specii de n ovație, 664 urm. — Novația prin schimbarea obiectului datorit, (obiectivă), 665 urm. 893 - Acordarea unui termen sau scurtarea ori prelungirea termenului nu constitue o novație, 666 nota, 678. — Concordatul nu coustitue o novație. 666 nota. — Schimbarea naturei oblig. poate se constitue o novație. 666. - - Novația prin schimbarea debitorului (subiectivă), 667 urm. — Expromisiune, 667. — Deoseb. intre expromisinnea și fidejusiunea, 667, n. 4. — Intre expromisinnea și delegația, 668. — Deoseb. între novația prin schimbarea debitorului și subrogația, 667, n. 2 și 590. — Intre novația și delegația, 679. — Nov. prin schimbarea creditorului (subiectivă), 668, 669. Deoseb. între nov. prin schimbarea creditorului și ce- siunea de creanță, 669. — Nov. prin schimbarea causei oblig, (mutata eonsa), 665, 669, 670. - Speciile de nov. mai sus arătate nu se exlud unele prin altele, ci pot â întrunite și combinate împreuna, 670. — Sensul cuventului novație in art. 782, 670. — Condițiile generale cerute pentru ori ce novație, 671. - - Existența a doue oblig, valide, 671. — Existența unei prime oblig. 671. — Cașul în care lucrul ce face obiectul primei oblig, ape- tit prin caz fortuit, 672. ,[ uₙiᵥₑrs - Nov. unei oblig, condiționale, 672. - - Unei oblig, solidare, 196. - • Unei creanțe solidare, 171, 675. V. Oblii/. solidară. — Unei oblig, cu termen, 672. — Unei oblig, indivisibile, 249 nota; 675. — Nov. oblig, naturale (Controversă), 17, 18, t. și n. 2 ; 672, 673. - Oblig, morale nu pot fi novate, 18, 673. — Aceiaș soluție este admisă în privința oblig, care re- sultă din joc sau prinsoare, 17, n. 4 ; 673, t. și n. 4. — Creațiunea unei oblig, noi, 673 urm. — Cașul in care oblig, nouă este inexistentă, 673, 674. - Cașul în care ea este numai anulabilă (Controversă), 674. — ('asul când oblig, nonă este condițională, 674. — Capacitatea părților contractante, 675. ■ Atât creditorul cât și debitorul trebue să tie capabili, 677. — Incapacitatea nu poate fi propusa de cât de partea in- capabilă, 677. - Creditorul solidar nu poate să noveze creanța in cât privește partea D celorlalți cocreditori, 675. - Aceiași soluție este aplicabilă și iu privința unuia din debitorii unei oblig, indivisibile, 675. !) hi text, rendul 22, din eroare de tipar s'a dis plata iu loc de partea, eroare care se îndreptează aici, netiind trecută în errata. 894 - Epi tropul poate el să facă novație ? (Cotitraversă), 675, 676. — Quid juris. în privința bărbatului in calitate de adminis- trator legal al zestrei ? 676. — ^uid în privința usnfructuarnlui unei creanțe sau unei rente?, 676. - - Din partea unui mandatar general (omnium bonormn) ? 676, 677. — Din partea unui adjectus sohdionis gratia ? — Debitorul urmărit nu poate, în urma ordon, de poprire, să neveze sau să cesioneze creanța poprită, 480. V. Poprire. — Voința de a nova (animus novandi)^ ^11. -■ Această voință poate fi tacită, 678. — Primirea unor efecte negociabile p. o datorie anteri- oară, nu cuprinde o novație ci un mod de plată (Contro- versă), 678. — Dovedirea intenției de a nova se face conform drep- tului comun, 679. - • In materie comercială, mărturii și presumțiile sunt ad- mise independent de ori-ee probă scrisă, 679. — Faptele și presumțiile din care resultă nov. trebue însă să dovedească în mod neindoelnic intenția părților de a nova, 680. — Aceasta e o chestie de fapt de suverana apreciare a ju- decătorilor fondatului, 680. — Curtea de Casație cercetează însă și controlează în drept dacă faptele, așa cum sunt stabilite, întrunesc saîi nu ca- racterele legale ale novației, 680, t. și n. 4. — Efectele novației (Principii generale), 681 urm. — Stengerea privilegiilor și ipotecelor care garantau ve- chea creanță, 682, 683. — Părțile pot insă prin derogare de la dreptul comun să convie că privilegiile și ipotecile care garantau vechia cre- anță să garanteze și pe acea nouă, 683 urm. — Această excepție nu se aplică la fidejusiune, 685. — Aceasta convenție trebue să fie expresă și să se facă prin însuș actul de novație, 683, 684. Ea necesitează consimțimentul debitorului primitiv (Con- troversă), 686-—688. —■ Necesitatea consimțimentului fidejusorului, 688. — Reservă ipotecei vechi nu are nevoe de a fi consimțită prin act autentic, 689. — Dacă nov. are loc prin schimbarea debitorului, credito- rul nu poate nici prin o reservă expresă să facă să treacă privilegiile și ipetecele primitive asupra bunurilor noului debitor, 685, 686. — Efectele novației în privința codebitorilor solidari și a fidej ușori lor, 689 urm. — Cașul în care ar exista mai urniți tidejnsori. 691, 692. - Delegație, 692- 7Ol.Vedî acest cuveni. Regalele de drept internațional aplicabile la novație, 700, 701. O OBLIGAȚIE (definiție), t. V, p. 6. Divisiunea obligațiilor, t. VI, 5. — Diferilele modalități sub care oblig, por. ti contractate, 21. OBLIC. ALTERNATIVE, 137-155. — Definiția oblig, alternative, 138. - Deoseb. intre oblig, alternativă si termenul alternativ, 138, J39. - Intre oblig, alternativă și acea conjuntivă, 134. — Intre oblig, alternativă și acea cn dansă penală, 265, t. si n. 2. — Intre oblig, alternativă și acea facultativă. 135 -137. — O oblig, alternativă poate deveni facultativă. 137. - Ea poate deveni pură și simplă, 139. Oblig, alternativă poate ti compensată cu o oblig, pură .și simplă, 737. — Oblig, de a face sau de a nit face tui este alternativă, ci pură și simplă, 337, 338. • - iu oblig, alternativă ambele lucruri sunt datorite; prin remiterea însă numai a unuia din lucruri, debitorul este li- berat (Duo Mint in obiigatwnf, una cen in nolittimh'), 1.38. — Consecințele care resulU din împrejurarea ca ambele lucruri sunt datorite, 140. — T¹ Natura oblig, atârnă de natura obiectului asupra că- ruia poartă alegerea, 140. — 2“ Pană la alegerea lucrului, creditorul are numai un drept de creanță și proprietatea nu se transmite de cât la determinarea, prin alegerea lucrului (Controversă), 140. - Consecințele care resnltă din principiul că creditorul nu devine proprietar de cât la determinarea lucrului prin alegere, 141. - Risco și pericolul lucrului datorit sub alternativă este pe sama creditorului (Controversă), 141, 142. Efectele oblig, alternative în privința alegerei și per- derei lucrului promis, 142 urm. — Alegerea lucrului datorit sub alternativă, 142 -149. — Ea aparține în principiu debitorului, dacă n’a fost a- cordată in termeni ex/>i'eși creditorului, 142, 143. — Expresiunele din care poate să resulte dreptul de opți- une p. creditor, 14 >. - Oferta, de piară și consemnarea lucrului datorit sub al- ternativă, 145, 571. 896 — Cașul in care moștenitorii debit, sau creditorii ori moș- tenitorii lor un se înțeleg asupra alegerei, 143. - Modul cum se manifesta alegerea, 144. - Indivisibilitatea plăței, 144. — Predarea sau cererea unei părți a lucrul ui datorit, 145. — trevocabilitatea alegerei făcută în cunoștință de ca- usa, 145. - Cașurile în care regula irevocabilităței nu este aplica- bilă, 145. - - Cașul iu care debit, sub alternativă a plătit un lucru din eroare (acțiune iu repetiție), 146. — Cașul in care creditorul a plătit, alt lucru de cât acel datorit (restituirea lucrului primit și cererea celuilalt), 146. — Cașul in care lucrul ales de creditor este afectat de viciuri ascunse (Controversă), 146. - ■ Cașul în care debitorul a plătit din eroare toate lu- crurile datorite sub alternativă (Controversă) 147. - Alegerea odată făcută nu are efect retroactiv (Contro- versă), 147—14H. Perderea lucrului datorit sub alternativă, 149—155. — Cașul iu care perderea s’a întâmplat din culpa debito- rului, 151 urm. - ( asul în care perderea totală san parțială se datorește faptului creditorului, 155. OBLIG.COMPUSĂ ȘI OBLIG. SIMPLĂ, 133. OBLIG. CONDIȚIONALE.—V. supra, Condiție. OBLIG. CONJUNCTĂ, 156, 222, 232, 637, 711. — Oblig, conjunctă se divide între debitori și între credi- tori afară de cașurile de solidaritate și de indivizibilitate, 156, 157. — destituirea titlului original făcută debitorului de uu creditor conjunct, 711. OBLIG. CONJUNCTIVA. Debitorul nu se poate libera de cât plătind toate obiecte datorite, 1.33, 134. — Deoseb. între oblig, conjunctivă si acea alternativă. 134. OBLIG. CU CLAUSĂ PENALĂ, 256-287. - - Definiția dânsei penale (stipulația pmtaj, 256. In ce poate să consiste clausa penală (intr’nn fapt, alw- tențiune, și chiar intr’nn lucru), 256, n. 2. — Ea poate să consiste și în prestația unui lucru indi- visibiL 271. - Prin stipnlarea unei clanse penale, părțile hotăresc de mai înainte daunele compensatorii sau moratorii, 256, 257, 737. ■ Clausa penală poate ti stipulată nu numai intr’o conven- ție, dar și in un testament, 257, 384, n. 2. Cpr. O. București. Dreptul No. 49 din 1894. - Intr’o împărțeală, intr’nn compromis, etc., 268, 269. Hotărîrele judecătorești uu pot insă ii sancționate prin o clausâ penală, 384, n. 2. V. Hotănri. 897 ■ Clausa penale fiind o oblig, accesorie, nulitatea oblig, principale atrage nulitatea cfausei penale, 258, 259, t. si n. 1. — Nulitatea etanșei penale nu atrage insă pe acea a oblig, principale, 264, 265. — ('lansa penală nu poate asigura executarea unei promi- siuni de căsătorie, 260 t. și n. 1 și t. V, p. 459, t. si n. 3. V. Promisiuni de căsătorie. — Nici acea a unei oblig, contrară ordinei publice și bu- nelor moravuri, 260, n 1. - De ex. a convenției dintre soți de a nu se despărți, 260, n. 1. In toate aceste cașuri, nulitatea conv. principale atrage pe acea a clausei penale. 260, t. și n. 1. — Cașurile în care clausa penală poate fi validă, de și oblig, principală n’ar putea fi executată, 261—264. — Cașul în care s'a promis faptul altuia, 264. - Cașul în care clausa penală validează oblig, menită a nu produce nici un efect, 264. — Deoseb. intre oblig, cu clausa penală și acea alterna- tivă, 265, n. 2. — Intre oblig, cu dansă penală și acea facultativă. 136 ; 265, n. 3. — Intre oblig, cu dansă penala și acea sub condiție po- testativă din partea debitorului, 265. — - Debitorul nu are iu principiu alegerea de a executa o- blig. principală sau de a plăti penalitatea 265, 266. - Cașurile in care debitorul poate plăti penalitatea in locul oblig, principale, 266, n. 1. — La caz de oblig, divizibilă, penalitatea se va plati nu- mai de debitorul care a eontravenit oblig, și numai pană la concurența plăței ce el are în oblig, principală, afară de cașul prevenit de art. 1072, Șj 2, 233. — Creditorul are insa facultatea de a cere, după alegerea sa, îndeplinirea oblig, principale sau acea a penalitâțd. 266. -- El poate cere îndeplinirea oblig, principale, chiar după ce ceruse mai întâi penalitatea, 266, n. 4. - Creditorul nu poate în principiu cere și penalitatea și executarea oblig, principale, 267. - Cașurile iu care el poate cere și penalitatea și executarea oblig, principale (Stipularea clausei penale p. simpla în- tărtfiere a executărei oblig.), 267. — Cumulul penalităței și a execut, oblig, poate fi admis prin convenția expresă sau tacită a părților, 268. — La caz de îndoială, cumulul nu va avea loc (art. 983), 268. - In contractele de transport se poate tot-deanna cere și dansa penală și executarea transportului (art. 439 C. corn.), 268. — Clausa penală nu poate în principiu li modificată de ju- decători, daca a fost stipulata in contractele in care ea nu este opriră, 269. 898 — Cașul excepțional pievedut de art. 439 G. corn., 269, n. 2. — Gasurile excepționale iu care penalitatea poate fi modi- ficata de judecători (împrumuturi bănești și prestațiuni în natură), 269, 270. — Gasul în care oblig, principală a fost executată in parte permite de asemenea judecătorilor de a micșora clausa pe- nală, chiar dacă ar fi vorba de o oblig, indivisibilă, 270,271. — Penalitatea nu va fi micșorată de cât ori executarea par- țială nu aduce nici uu folos creditorului, 270. V. infră. Pictor. — Gasurile și modul după care clausa penală devine exi- gibilă, 271 urm. — Creditorul poate cere clausa penală, fără să dovedească că a suferit vre-o pagubă, 271, 345, 384. — Debitorul trebue să fie pus in întârziere, 271, 272. — Dacă oblig, consisă în a da sau în a face, debit, va fi pus iu intărdiere prin o somație extra-judiciară sau prin cererea în judecată, 272. — Dacă oblig, consistă în a nu face, penalitatea va fi da- torită prin simplul fapt al călcărei oblig., 272. — Aceiaș soluție este aplicabilă de câte ori oblig, de a da sau de a face nu poate fi îndeplinită de debitor de cât într’un timp oare care, pe care, el l‘a lăsat să treacă, 273. — In toate celelalte cazuri, debitorul nu datorește clausa penală de cât. in urma punerei sale îu întârziere, 273. — Dacă oblig, este cu termen, debit, nu poate fi pus în întârziere de cât în urma expirărei termenului, 273, n. 4. — P. ca clausa penală să fie datorită se mai cere încă ca inexecutarea oblig, să fie imputabilă debitorului, 274. Efectele clausei penale în privința moștenitorilor debi- torului, 274—276. — Gasul în care clausa penală consistă în bani, 275. — Intr’nn lucru indivizibil, 275. — Gasul în care inexecut. oblig, se datorește faptului moș- tenitorilor, 275, 276. — Gasul în care obligația principală este indivisibilă, 276—287. Gasul in care oblig, principală este divizibilă, 278—280. — Gasul în care oblig, cu dansă penală a fost stipulată în folosul mai multor creditori, sau în folosul unui credi- tor unic, care a lăsat mai niulți moștenitori, 280, 281. — Gasul în care oblig, principală este divizibilă, 280. - ■ Gasul în care ea este indivisibilă, 281. — Modificările aduse clausei penale prin legea din 20 fevr. 1879, 281—287. — Ea este oprită numai in contractele de împrumut și de prestațiuni în natură, putend ii stipulată în toate celelalte contracte, 185, t. și nota 1 ; 282 urm., 399, n. 4; V. Munci agricole, Prestații in natură, etc. 899 — Dreptul judecătorilor de a annla clausa penala, ascunsă sau deghisată, 286, 383, 393. - Dreptul aceluia care ar ti plătit o dansă penală de a o cere înapoi, 287. — Clausa penală fiind de ordine publică, este aplicabilă și străinilor, 413. — Oblig, cu dansă penală este supusă compeusărei con- form dreptului comun, 737. — Intre două oblig, din care una. este garantată prrn o dausă penală, și alta negarantată, imputația plăței se va face asupra celei din tăi, 546. V. Plata (Imputațic/. OBLIG. COMERCIALE.—V. Materie comercială. OBLIG. DE A DA.---V. Oblig. (Efectul lor/. OBLIG. DE A EACE. V. Oblig. (Efectul lor). OBLIG. DIVISIBILE ȘI INDIVISJBILE, 220--255. — Dificultatea materiei oblig, divisibile și iudivisibile, 220. — Critica exagerată a textelor care se ocupă de oblig, di- visibile și iudivisibile. 220, t. și n. 3. — Codurile Calimach și austriac în această privință, 220, 221. Noul Cod german, 221. n. 1. — Chestiunea divisibilităței sau indivisibilităței oblig, nu presintă nici un interes practic de câte ori nu există de cât nn debitor și nn creditor, 221, 222, 231, 232. — Caracterelel distinctive ale oblig, divisibile și indivisi- bile, 222—231. — Când o oblig, este divisibilă sau indivisibilă, 223—-225. Oblig, de a face sau de a nu face sunt in genere in- divisibile, 223—225. — Constituirea unei servituti (oblig, indivisibilă), 225, 226. — Oblig, alimentară nu este însă indivisibilă (Controversă), 227, t. și n. 7. — Compensația oblig, iudivisibile, 768, 769. - Novarea lor. 249 nota, 675. — Remiterea titlului creanței făcută unuia din debitorii unei oblig, iudivisibile, 719. — ludivisibilitățiie admise de autori, după Dinuouliu (Mo- Hneus) și Pothier (Indivisibilitafe absolută, re aut natura; indivisib. de obligație, obligațiune; indivisib. de plată, xolu~ tiowi tantum), 225, 226. — Indivisibilitatea absolută (re aut natura^ 226, 227. — De ex., oblig, de a constitui un drept de trecere sau de vedere, o ipotecă un amanet, o anticresă, de a delasa un imobil ipotecat, de a comunica un act, de a da socoteli, de a face sau a nu face o călătorie, de a face apel, recurs, etc, 226, 227. — Indivisibil. care resultă din voința părților iobligatioiu), 227-230. — Exemple de oblig, iudivisibile după voința părților (a- rendarea sau închirierea unui imobil făcută la mai multe persoane), 157 nota, 228 229. 900 Oblig, mai multor antreprenori de a clădi un imobil, 227, 228. Oblig, luată de o persoană de a da altuia o bucată de loc p. facerea unei construcții (fmidnm imdi ud cerhnit ii- nem), 229, 230. ‘ • Tndivisibilitatea solutione tantum, 230, 231. Exemple de oblig, indivisibile soluționa tantmn. 230. — Deosebire intre oblig, indivisibilă soluționa tantum, și acea indivisibilă re mit natura și obligațiune,, 230, 231. — Efectele oblig, divisibile, 231—232. — Oblig, conjunctă, 232. — Cesiunea unei părți de creanță, 232. — Cașul in care creditorul sau moștenitorul s’a severșit din viață. Isând mai multi moștenitori, 232, 233. — Consecințele care resultă din lipsa de legătură între creditorii sau debitorii unui lucru divisibil, 233. — In privința snspendărei sau întrerupere! prescripției, 233. - Cașul in care oblig, a fost contractată sub o clausă penală, 233. Combinarea art. 1060 cn art. 786, 233 și t. III, p. 608, n. 1. — Excepții la principiul divisibilițâței datoriilor între moș- tenitorii debitorului, și cașurile în care moștenitorii debi- torului sau unul din ei pot ii urmăriți p. totalitatea unei datorii divisibile (art. 1061), 234—242. — PVidcipiuI relativ la divisiunea datoriilor remâne intact in privința moștenitorilor creditorului, 235, n. 1. Efectele obligației, 242, 243. — Efecte in privința debitorului, 243—247. Efecte in privința creditorului, 247—249. — Efecte comune atât debitorului cât și creditorului, 249 253. — Efectele lucrului judecat in materie de oblig, indivisi- bile (Controversă), 250—252. - Efecte în privința prescripției, 249, 250. — Efecte în privința peremțiunei, 252. — Deosebiri intre indivisibilitatea și solidaritatea, 175, 176, 253—255. OBLIG. FACULTATIVE, 135-137, 485, n. 1. — Definiție, 135. — Oblig, facultative se găsesc foarte des in testamente, 135, t. și n. 3 — Cașul art. 1792, 135. — Deoseb. între obligația facultativă și acea alternatvă, 135-137. — Intre oblig, facultativă și acea cu clausă penală, 136, 265, t. si n. 2. — Compensarea oblig, facultative cu oblig, pure și sim- ple, 737. - - Oblig, alternativă poate deveni facultativă, 137. 901 OBLIG. MORALE (sau de conștiință). Deosebire intre obligațiile morale și acele naturale, 1. V, p. 7 și t. VI, 77 și n. 4. — Oblig, morale nu pot ti novate, 18, 673. V.Narație. — Nici confirmate, 19, nota. V. Confirmare. OBLIG. MULTIPLA, 155. — Oblig, multiplă conjunctă, 155, 174. — Oblig, multiplă disjunctă, 156 nota. — Oblig, multiplă solidară, 155, 177. OBLIG. NATURALE, 5- 21. — Definiția oblig, naturale, 67. — Bibliografie în materie de oblig, naturale, 6 n. 1. — Pansele oblig, naturale, 8 —15. — Gând există sau nu există oblig, naturală (chestie de apreciate), 9. - Exemple de oblig, naturale, 9 urm. — Datoriile care resultă din joc sau prinsoare, eu excepție însă p. jocurile care contribuesc la exercițiul corpului, 9, t. și n. 3. - - Plata unor dobendi nestipnlate sau mai mari de cât a- cele stipulate (art. 1588), 10, t. și n. 1. - Oblig, părinților de a’si înzestra și căpătui pe copii lor, 10, 11. ’ - Datoria, de a recunoaște și de a resplăti serviciile pres- tate. Cluj / Central university 1 brary Cluj - Oblig, la care remâne supus falitul concordator de a despăgubi integral pe creditorii care au consimțit la con- cordat, 11. — Angajamentele contractate de un incapabil (Controver- să), 11,12. — Excepția care resultă din lucrul judecat, din prescrip- ție, etc. (Controversă), 12, 13. — Convențiile sinalagniatice făcute in violarea art. 1179, 1180 (Controversă), 13, 14. — Actele solemne a căror forme u’au fost observate (Con- troversă), 14,15. V. supră, Legate (verbale) ^i inj'rd^ Testament. — Legate verbale (Controversă), 14, 15. — Datoriile contractate la cârciumă nu mai sunt astăzi naturale, după cum erau sub cutuma Parisului (art, 128), 9, n. 3. Efectul obligațiilor naturale.—Ceea ce a fost plătit de bună voe, adecă in cunoștință de causă, în basa unei oblig, naturale, nu mai poate fi cerut înapoi, 15—17. 433. — Acel care nu are de cât o creanță naturala nu poate deci să ajungă indirect la plată prin exercițiul dreptului de retenție. 17. V. Drept de retenție. — Debitorul poate deci confirma tacitamente, plătind ceea ce datorește natiiraliter, fără însă a putea confirma în mod expres, 18, 19. 902 — Dacă debitorul poate să’și recunoască o oblig, naturală, dând un amanet sau o ipotecă (Controversă), 19. Quid in privința fidejnsiunei ? (Controversă), 19, 20. — Oblig, luată de debitor sau de moștenitorii sei de a plăti o oblig, naturală prin o scrisoare (Controversă), 20. — Compensația legală nu este admisă in materie de oblig, naturale., 20. 747. — Ci numai acea convențională, 21 nota. Oblig, naturale pot însă fi novate cu excepție p. acele care resultă din joc sau prinsoare (Controversă), 17, t. și n. 4; ÎS, 672, 673, t. și nota. Ele uu sunt supuse imputațiunei legale, pentru că ele nu sunt nici odată exigibile, 543, 544. V. infră, Pluta tJinfHttu(ie). OBLIG. PURA Șl SIMPLĂ, 21 urm., 532, n. 3. — Oblig, de a face sau de a nu face este o oblig, pură și simplă, ear nu alternativă, 337. - Oblig, pură și simplă poate fi compensată cu o oblig, alternativă, 737. — Cu o obligație facultativă. 737. — In oblig, pure și simple, termenul poate fi tacit și se resulte din împrejurările apreciate de judecători, 22. — Ea poate fi transformată în o obligație cu termen de câte ori judecătorii vor acorda un termen de gratie debi- torului, 22. OBLIG. SOLIDARE, 155—220. — Oblig, este solidară când fie-care creditor are dreptul de a cere întreaga creanță (Solidaritate activă), sau când fie-care debitor este obligat a plăti datoria întreagă (Soli- daritate pasivă), 157. — Modurile de, stabilire ale solidarităței active și pasive (Stipularea ei în mod expres), 158. In materie comercială, solidaritatea este presupusă pănă la dovada contrară (art. 42 C. corn.), 158, n. 1. — Solidaritatea poate fi stipulată nu numai prin o con- venție, dar si prin un testament. 158 t. și D. 3. — Ea nu poate fi stipulată in materie de munci agricole (prestații in natură) 175: 286, n. 1. V. Munci agricole, Prestații in natură, etc. — Cuvintele obicinuite prin care se stipulează solidarita- tea, 159. - Dacă există sau nu solidaritate (chestie de fapt), 159, n. 2. — Solidaritatea prin renunțarea la beneficiul de divisiune sau discuțiune, 159. — Solidaritatea pasivă, uu însă și acea activă, resultă n- ne-ori din lege și se U 922 — Creditorul are el drept la agit) ? 495, 496. V. Agio. Creditorul nu poate ii silit a primi plata in cambii, ce- kuri. etc., 496. — Plata iu warante constitui* o datm in stdidum, 496. V. Wamtule. — Cambiile trebue sa fie plătite in monetele arătate în- t r'ensele, 496. - - Plata făcuta intr’o mmietă care uu are curs legal sau comercial, 497. — (’tnn trebue să se facă plata, 498—501. — Debitorul nu poate devisa prestațiunea datoriei. (Indi- visibilitatea platei), 144, 499. — Cașul în care debitorul are mai multe datorii, 499. — Cașul iu care debitorul poate face plăți parțiale, 500, 501. — Purga are de efect devisarea plăței, 500, 501. Cașul in care judecătorii au acordat debitorului un ter- men de grație, 501 urm. V. ObTuj. eu termen, Termen de. i/rAie, etc. — In ce stare lucrul trebue să fie plătit, 512. - Cașul în care datoria are de obiect un corp cert și de- terminat, 512, 513,517, 518. — Cașul în care datoria are de obiect un lucru nedeter- minat, 513 -515, 519. ■ - Dude și cu a cui cheltueală trebue să se facă plata, 515- 525. In genere convenția părților determină locul plăței, 516. ■- Acest loc poate fi domiciliul creditorului, 516, t. si n. 3 ; 517. ■ - Cașul în care convenția părților prevede doue locuri deosebite, 517. - Cașul în care convenția părților nu determină locul unde treime să se facă plata, 517—519. — Schimbarea de domiciliu din partea debitorului, 519. ■ 1> enunțarea debitorului la favoarea de a face plata la domiciliul lui (renunțare expresă sau tacită), 520. .. Faptul debitorului de a fi plătit vre-o câte-va aconturi la domiciliul creditorului nu constitue o renunțare din par- tea lui, 520. Cașurile excepționale în care plata nu se face la domi- ciliul debitorului (deposit), 520. - ■ Amanet (restituirea lucrului la locul unde el se găsește actualmente), 521. Împrumutul de bani cu dobendă (domiciliul debitoru- lui), 521. — Împrumut gratuit (plata se face la locul unde hanii au fost împrumutați), 521. — Împrumutul unor lucruri fungibile (plata se face la lo- cul unde s’a contractat împrumutul). 521, 522 — Vendarea cu termen (plata se face la domiciliul debito- rului), 522. 923. - Deosebire între alegerea locului facerei plăței și alege- rea de domiciliu, 522, 523. Alegerea de domiciliu este atributivă de juridicție, pe când indicarea unui loc pentru facerea plăței nu are acest efect, 522, 523, t. și n. 1. Cheltuelele plăței privesc pe debitor, 524. — Excepție la principiul de mai sus în materie de depo- sit. 524. — Cheltuelele râdicarci lucrului privesc pe creditor, 524. Cheltuelele ofertei reale și a consemnatei privesc pe creditor, 586—588. V. Oferta de plată. — - Cum trebue să se facă plata, 525. ....... Dovedirea plăței, 525—528. — Eliberarea unei chitanțe, 525. Cașul in care chitanța nu arată causa oblig, sau suma plătită, 525, 526, 527. Cașul in care chitanța are de obiect plata veniturilor unei rente, unor chirii, etc., 526. - Chitanța dată p. capital fărăuici o reservă iu privința dobendilor este o presnmție de plata lor, 527. — Aceasta presnmție nu poate ti combătută prin dovada contrară, afară de mărturisire și jurement, 527 ■ In unele cașuri, plata resnltă din remiterea voluntară a titlului făcută do creditor debitorului, 528, 706 urm. V. 1'tndtere'i dator iei. - In principiu, in materie civilă, debitorul nu poate do- vedi liberarea sa prin marturi sau presumținni, 528. — Soluția contrară este admisă în materie comercială (art. 46 C. com.), 528, 603.6711. - Și chiar în materie civilă de câte ori chitanța dată a. fost perdutâ sau distrusă prin caz fortuit. 528. ■ Efectele plăței, 529. ■ - Debitorul care a plătit poate în principiu să ceară ca creditorul să’i remită titlul creanței, 529. - Cașurile in care debitorul nu poate cere remiterea tit- lului, 529. Dacă debitorul care are mai multe datorii a făcut o plată parțială, această plată se impută asupra nneia din oblig, sale, 529. IMPETÂȚirNEA PLĂȚEI, 530—548. — Cașurile in care exista imputație, 530, 531. Cașurile in care există deducție, 530. - - Imputația făcută dc debitor, 53i urm. — Debitorul nu poate prin imputație sa atingă drepturile creditorului, 532. - Consecințele care resultă din acest principiu. 532. — Cașul iu care din doue datorii una este exigibila și alta cu termen. (Imputația se face asupra acelei exigibile). 532. - Cașul in care o datorie este condiționala și alta pură 924 și simplă. (Imputația se face asupra celei pure și simple), 532, n. 3. — Gasul în care o datorie este mai mică și alta mai mare. (Imputația se face asupra celei mai mici), 533. — Gasul unei datorii productive de dobândi. (Imputația se face asupra dobândei, ear nu asupra capitalului, 533. Gpr. C. București. Dreptul din 1900, No. 23. — Această regulă încetează de câte ori dobendile un sunt lichide și exigile în momentul plăței, 533, n. 3. — Părțile pot insă prin convenția lor expresă sau tacită să hotărească ca plata parțială să fie imputată mai iutăi asupra capitalului și apoi asupra dobemlei, 533, n. 2. — Gasul în care există mai multe datorii productive de dobândi. (Imputația se va face mai întăi asupra dobemjilor tuturor datoriilor), 534. — Regulele imputațiunei nu se aplică la dobendile mora- torii, ci numai la acele compensatorii (Gontroversă), 536 - Ele nu se aplică de asemenea în materie de cont curen' și de faliment, 536, 537. — Datorii din care unele sunt garantate, ear altele nega- rantate prin fidejusiune, 534, 535, 545. — Gasul în care o datorie a fost garantată numai în parte prin fidejusiune, 535, 545. — Gasul în care datoria a fost garantată numai în parte prin un privilegiu sau o ipotecă, 535, t. și n 3. — Imputația făcută de creditor, 537 urm. Imputația trebue să fie făcută în momentul plăței, 538. — Debitorul poate să atace imputația chiar făcută, când ea ar fi resultatul dolului sau unei surprinderi din partea creditorului, 538. — Dolul sau surprinderea trebue să emane de la însuș creditorul, ear nu de la o terție persoană, 538, n. 3. -- In ce consistă dolul sau surprinderea? 538, 539. — Dacă a existat doi sau surprindere, aceasta este o chestie de fapt, 539. — Termenul în care debitorul poate să atace imputația făcută de creditor (Gontroversă), 539. — Imputația creditorului nu mai are astăzi nevoe de a fi echitabilă¹), după cum voea Pothier, 539, 540. — Imputația plăței în materie de societate, 540, t. și n. 3 5 541, 542. — Aplicarea art. 1506 de la societate la administratorii legali sau convenționali, 542. — Imputația legală, 542 urm. — Ea nu are loc de cât în urma imputației părților, 543. — Oblig, naturale nu sunt supuse imputației legale, nefiiud exigibile, 543, 544. V. supră, Oblig. naturale. La p. 539, rondul 29, din eroare de tipar Ga di» echilibrată în loc de echitabilă. Această eroare se îndreaptă aici, nefiind trecuta hi errata. 925 — Gasul în care ambele datorii sunt exigibile sau neexi- gibile, 544, t. și 11. 2. ■ Datorii garantate prin fidejusiune si altele negarantate. (Imputatia se face asupra acelor garantate), 545, t. și n. 1. - Datorii garantate prin fidejusiune numai iu parte (Con- troversai), 545. Datorii productive de dobendi, 545. — Datorii privilegiate, ipotecare, etc,, 545. — Intre doue datorii din care una este personala și alta solidară, imputatia se face asupra celei personale, 546. — Intre doue datorii din care una este necontestată și alta contestată, imputația se face asupra celei necon- testate, 546. ... Intre doue datorii din care una este constatată prin un titlu executor și alta prin un act sub semnătură privată, imputația se face asupra celei dintăi, 546. — Intre doue datorii din care una este garantată prin o clausa penală și alta negarantată, etc., imputația se face asupra celei dintăi, 546. ■ - Un alte cuvinte, imputația se face tot-deauna asupra datoriei celei mai oneroase, 546. — (lașul in care toate datoriile sunt exigibile sau neexigi- bile, 546, 547. — (.'asul in care tdate diitbriile au'MWaș natură sau a- ceias dată. (Imputația se face asupra tuturor), 547. — Efectele imputației, 547, 548. PLATA PRIN SUBROGAȚIE, 588- -655. — Origina subrogației (dreptul roman), 589. — Definiția subrogației, 590. — Deosebire între subrogația și novația, 590. V. și 667, n. 2. Natura juridică a subrogației (ficțiune), 590 -592. — Deosebire intre subrogația și cesiunea de creanță, 592-597. - Diferitele specii de subrogație (convențională și le- gală), 599. — Subrogația judiciară de Ia Romani nu mai există as- tăzi, 597, t. și îl 2. — Subrog, convențională poate fi consimțită de creditor (art. 1107, § 1) sau de debitor (1107. § 2), 597. SUBROGAȚIA CONSIMȚITĂ DE CREDITOR, 597.................604. ■ Nu numai creditorul capabil de a primi plată poate consimți subrogația, dar și mandatarul lui legal sau conven- țional, 598. - Mandatarul însărcinat numai cu primirea plăței. de ex., uu portărel, nu poate consimți subrogația, 598, 599. — Subrogația poate fi stipulată nu numai de terținl care plătește, dar și de mandatarul seu, 599. — Quid ;wGîn privința mandatarului disimulat 599, 600. $26 - Necercetarea originei banilor cu care se face plata, 600, t. și n. 3 ; 622. — Condițiile cerute pentru subrogația consimțită de creditor, 600 urm. - Ea trebue să fie expresă, 601. - Ea trebue să fie făcută într’un timp cu plata, 601, 602. — Subrogația nu are uevoe de a fi constatată prin chitan- ță, 602. — Banii pot fi vărsați înainte de a se da chitanța subro- gatorie, 602. - Subrogația poate fi constatată prin un act sub semnătu- ră privată, 602, 603. Și chiar prin o declarație verbală (Controversă), 603. — Dovedirea subrog, verbale în materie comercială (mar- turi, presumțiuni, corespondență, telegrame, etc.), 603. — .Turementul sau interogatorul părților. (Admisibilitatea acestei probe chiar in materie civilă), 603, 604. SUBROGAȚIA CONSIMȚITA DE DEBITOR, 604- 616. - - Debitorul trebue să fie capabil, 604, n. 3. - Epitropul unui minor sau unui interdis nu poate con- simți subrog, fără împuternicirea sfatului de familie întă- rită de tribunal, 604, n. 3. — Quid juri# în privința comerciantului in încetare de plăți ? 604, n. 3 ; 605 nota. — Gritica și justificarea subrog, consimțită de debitor, 605. - Origina ei, 606. — Această subrogație are loc in genere în urma unui îm- prumut contractat de debitor, 606, 607. — Banii pot fi dați debitorului cu alt titlu, de ex., cu titlu de dotă, etc. (Controversă), 607. — Subrogația consimțită de fidejusor, de un debitor soli- dar, etc., 607, 608. ■- Debitorul unei datorii nesolidare care s’a împrumutat p. întreaga datorie nu poate să subroage pe împrumutător de cât in drepturile sale și pană la concurența părței ce datorește din datorie, 607, n. 3. — Subrogația consimțită de un debitor care se Împrumută spre a plăti pe un codebitor preferabil (Controversă), 608. — Subrogația consimțită de dobenditorul unui imobil ipote- cat (Controversă), 608. - Condițiile cerute pentru ca subrogația consimțită de debi- tor să poată avea loc, 609 urm. — Actul trebue să fie autentic (act solemn), 609. - Scopul autentificărei actului, 609, n. 1. — Actul de împrumutare trebue să declare ca banii s’au luat. p. a se face plata unei datorii determinate, 609,610. — Chitanța trebue se declare că plata s’a făcut cu banii dați pentru aceasta de noul creditor, 610. 927 — Chitanța trebue să lie autentică pentru a se împedica postdatarea ei, 609, t. și n. 1. — Dacă debitorul nu se presintă în persoană la. autenti- ficarea actului și chitanței, mandatul dat pentru aceasta va trebui să fie autentic, 611, t. si n. 1. V. si p. 457, n. 2, 612, n. 2. Plata un are însă ne voe de a ti făcută odată, cu împru- mutul, 613, 614. - - Subrogația neregulată nu poate ti confirmată, ear su- brogația regulat făcută nu poate fi distrusă, nici micșorată de creditor sau de debitor, 615. - Efectele subrog, consimțită de debitor, 615. 616. SEBRihL LEGALĂ, 616-645. — Deosebire intre subrogație legală și acea, consimțită de debitor, 616. ■ Subrogația la o creanță privilegiată sau ipotecara nu este supusă transcriere! (lacună), 617. — Subrogatul poate renunța la beneficiul subrog., 617. n. 1. ■ Aplicarea acestui principiu la subrogația prevedntă de art. 462 C com., 671, n.l. Gasurile de subrog, legală sunt de strictă interpretare, 617, 618. - Cașurile de subrogați^ legală, 618 urm. Ea are Ăb'ă 1° In folosul .aceluia .care, tiimLjel însuș creditor ipă nu fie voluntară (Contro- versa), 709 710. Restituirea treimi' să tic făcută de creditor, 710, 711. Restituirea făcută numai de unul djn creditorii soli- dari, 7U. V, ObUtj. soliilară. Restituirea făcută de nu creditor conjunct (Contro- versa), 711. Restituirea, trebue să fie făcută debitorului sau unei per- soane avend calitatea de a a'l reprezenta, 711. -■ Presumția de liberare care resultă din restituirea tit- lului autentic. 711 urm. Preșala, de traducere a legiuitorului nostru, 712. Restituirea copiei de pe liotărîrea învestită cu formula executorie pe care creditorul a. dobendifo contra- debito- rului, 713. Restituirea copiei de pe, hotărîrea neinvestită. cu for- mula executorie, 713, n. 2. -r Deosebire intre presumția prevedută de art. 1138, Șț I și acea prevedută de țș 2 a aceluia? text, 713.......715. Hașurile in care interpretul sun judecătorul poate În- drepta erorile legiuitorului, 292, n. 2: 713. ■ Restituirea, lucrului dat ca siguranță nu face ase pre- supune remiterea, datoriei din partea, creditorului, 715. Efectele remitere! datoriei, 716. Efectele remiterei tacite. 716. Restituirea titlului făcută debitorului principal liberează pe tidejusor, 717. Restituirea titlului făcut,a lidejnsorului liberează pe do- bitmnl princip:a[, 71 7. tio 938 — Soluția contrară in privința remitere i exprese făcută fidejusorului, 722, 723. - - Restituirea titlului făcută unui fidejusor liberează pe ceialalți coti dej ușori, 717. - Efectul remiterei exprese, 718 urm. - Art. 1141 nu se aplică la caz de remitere făcută unuia din debitori a unei oblig-, indivisibile, 719. - - Remiterea expresa a datoriei făcută unuia din debi- torii solidari, 719, 720. - Remiterea tăcută debitorului principal, 720. — Creditorul n‘ar putea sa descarce p; debitor, reservâu- dn’și dreptul contra tidejusorului (Controversă), 720. - Soluția contrară, este admisă în materie de concordat (art. 802 C. corn.), 720, 721. V. f’mmorrMt. — Quid jurie in privința concordatului amiabil sau benevol, 721, t. și o. 2. — Reserva făcută de creditor in privința fidejusorilor, 722. Remiterea expresa tăcută ii dej ușorul ui este in principiu personală și nu folosește debitorului principal, 722, 723. - Această remitere poate însă ti. reala, dacă atare a fost voința creditorului, 723. — Remiterea tacită făcută fidejnsoralni folosește din con- tra debitorului principal, 717. - Remiterea făcută numai unuia din fidejusori nu liberează lu totul pe ceialalți, dacă creditorul n’a renunțat la fidejusi- une in mod absolut, 723, 724. - Deosebire de redacție de la Codul fr. făcută de legiui- torul nostru după Marcade, 724-726. - Cașul în care creditorul descarcă pe fidejusor primind ceva în schimb ((digua dato) (art. 1142, § ultim), 726 urm. Ipotesa prevedntă de art. 1142, § ultim, 727. • - Critica legei, *728, 729. — • Regalele de drept internațional aplicabile la remiterea datoriei, 729, 730. RENUNȚĂRILE NU SE PRESUPUN (Remuiciatio wu pr,w iiiiturf 104, 196, 658, t. si n. 2; 723, 787 n. 2. REPETIȚIE.—V. Acte .«deuiuc, Oblig. uaturule, Pluta iu generi’, etc. V. asupra, eondicției iudebiti^ t. V, p. 363 urm. — Debitorul care a plătit dobendă la dobendă are acțiu- ne în repetiție (Controversă), 422, 423. Exercițiul ucțiunei în repetiție contra, creditorului con- dițional care a primit plata înaintea îndeplinitei condiției, 54. REPRESENTAȚIE IMPERFECTA.- Dacă creditorul care n’a figurat in instanță poate sau nu să invoace hotărîrele dat e în favoarea debitorului, 63 nota. V. Lucru judecat. , RESBOTU. Este un caz de forță majoră, când a împedicat in totul aducerea oblig, la îndeplinire, 351, t. si n. 2. RESOLUTO JURE DANTIS, SOLV1TUR JUS A<'UI PI ENTIS, 74, 77, 95, 475. RETRACT LITIGIOS (Confnsinne). 8(16. RETROACTIVITATEA (condiției îndeplinite), Eo urm. V. Grn- dițic, Efect retrowtic, etc. 939 REVOLTTJ E POLITICA (Caz fortuit), 351. V, fbv fortuit. REES IS'EXCIPJKXDO EIT ACTOR, 357, 819. RlSCi El’ERlci )L. -Ce se înțelege prin risco-pericol, 64, n. 3. X - In urma punerei in Întărdiere, risco-pericohil privește pe «Uibitor, 368, 488. V. Piiuerea. iu >>dârdiere. Punerea, m întărdiere a creditorului îl face sa sufere riscurele lucrului datorii, 36L ■ Risco-pericol iu materie de oblig. alternative, 141, 142. In materie de oblig. condiționale, 64 urni., 69 urm. In materie de condiție rcsolutorie, 66. 78 81. In materie de oblisr. pure și simple, 65, 66. In materie’ de oblig. cu termen, 65. 109. ■ In oblig. de a face sau de a nu face, 339. In caz de facerea plăței de cătră un incapabil, 447, 152. In caz de vendare prin dare de arvuna, când ea are caracterul unei deziceri, 289. Risco-pericolul lucrului consemnat, 579, 580, Riscurile intervenite intre ofertă și consemnare, 579, n. 4. V. Ofertă de plută. etc. Casnl in care un portărel ar Ii luat banii și ar ii fost prădat, de tâlhari, 579, n. 4 ; 580 nota. V. asupra risco-pe- ricolului corpului cert datorit, tabla mat. voi. V, v" Ri*. eo-periro!. SCRISOARE. oblig. b^tâ de diiliit.AVWi a plati o obli¹^. na- mrala prin o scrisoare (Controversă), 20. ■ îndatorirea luată prin o scrisoare de uu părinte de a’și înzestra copiii nu este validă (Controversă), 10, n. 2. ■ Interpelarea făcută debitorului prin o scrisoare nu este o punere iu intărdiere, 363. ut rox ersa curmata prin art..m1 din no- ua proced. civilaj. 521. n. 1. V. hilr^. V'iup.tre. TEAJIU’. Validitatea clausei prin care directorul unui teatru isi reservă dreptul de a emugedia pe un artist, 32, t. și ji. 3. V. . Ic/i.s/ iirumniir și (’. im/idiir din 11)00, No. 22. Oprirea iaculâ directorului unui teatru dea represeuta o pie>a este un caz de forța majora, 3.52 nota. Oblig. luata de un artist de a juca pe scena uimi Lea- li n se transforma, in daune la caz de neexeentare, 334. ■ ‘jniA juri* când artistul s'a obligat a nu jura pe o scena și a contravenit obligației sale ? Poate el, in asemenea caz, li rădicat cu forța de pe scenă ? (I bntroversă) 334, 33,). V. ArUd ilrnnttifir. 1 ,. din ti april 1877 pentru organ, și adniin ist,rarea teatre- lor, 332, nota. IEI i EG RAF. \. Puțin. TEI.EGRAMA.—Interpelarea făcută prin o telegrama nu con- stituc o punere iu intârdiere de cât in materie comer- cială, 363. ■ Dovedirea oblic-, comerciale și a liberaținimi lor prin telegrame (art. 46 (*. corn.), 603. V. Mulerie enmereiftlti. Plata 'm țitncie. ele. 3EUMEN.—A. -If/'i'ii, Ohlnj. iH hi'men. t'asnl im iiarr evenimentul viitor constitue un termen. 21. In care termenul 1; 106 nota, ele. V. suprit. Oblu). mi leihnn. X TERMEN DE GRAȚIE; 22,'107, 108; 301 -312. — roate li acordat, nn numai dupu cererea debitorului, dar chiar din oficiu, 501, 748, n. 6 ; Se poate acorda mai multe termene de grație, 501, n. 4 ; 502 nota. Procedura acordare! termenului dc grație. Necesitatea unei contestații la urmările de. câte ori debitorul este, ur- mărit în baza, unui titlu executor. 748, n. 6. Fracționarea (datei in mai multe termene (Contro- versă), 502. .Judecătorii nu pot. acorda termene de grație de cât cu mare reservă, 302. Critica termenului de grație. 503, u. 2. — Soluția drept ului străin in această privința, 108, 303. n. 2. In dreptul mrntin anterior, 503, n. 1. Judecătorii pot acorda termene de grație, chiar când de- bitorul este executat in baza nuni act autentic. (Contro- versă), 504. Nu insă când, el oii- urmării in baza unei hotariri deti- nitive (Controversai. 504. 505. ■ Justificarea din partea debitorului urmărit in materie imobiliara mi venitul curat al imobilelor sale pe timp de un au este siiticieni. pentru (dala capitainlni. procentelor și a cheltitelelor. 305. - Nu se poate iTuuuta de mai înainte la termenul de gra- 942 ție (Controversă), 505, 506. Termenul du grație trebue sa fie determinat (Contro- versă), 506. - - De când curge lermenui de grație. 506. Efectele termenului de grație (actele de urmărire remân val iile, ele fiind numai in suspensie), 506, 507. - Termenul de grație nu întrerupe cursul dobemlei mora- lorie, 108, n. 1 ; 507, t. și m 1. Termenul de grație nu impedică compensația legala de a avea loc, pe când acel de drept o impedica, 108. n. 1 : 507, t. și n. 2; 748, 749. • - Termenul de grație nn împedica pe creditor de a face acte conservatorii, 507, 508. Dreptul creditorului de a face o poprire. (Controversă), 508, t. și n. 3. V. /M/nvrc. Dacă simt mai mulți debitori, termenul de grație poate- li acordat mimai unuia sau unora din ei, 508. Termenul de grație acordat debitorului principal folo- sește fidejusorului, 508. V. Pide/usiifne. — Termenul de grație nu poate ti acordat in materie co- mercialii, 509. — De exemplu in materie de cambie, cecuri, etc., 509. — Nici iu cașul unui pact, comisor expres, 101, 103, 509. - - Termenul de grație poate din contra fi acordat in materie de pact comisor tacit, 90, 91, V. Condifie (Pad comiror). - Pentru executarea unei ludârjfi (125 Pr. civ.), 91. - In toate rasurile în care asemenea termen poate li a- cordat, el este lăsat la apreciarea judecătorilor. 91, n. 1: 107, n, 6 ; 501, t. și n. 2. Termenul de grație nu poate ti acordat p, plata anui- tăților datorite creditului funciar, 510. V. Credi! i'aadaf. Debitorul nu poate obține termene de gratie iu cașurile ari. 128 Pr. civ., 131, 510. — Perderea beneficiului termenului de grație, 131,510 512, - ('asul în care Imnurile debitorului se veud după cere- rea altor creditori, 510. 511. Ealimentul sau insolvabilitatea debitorului, 511. Coiitunmcia debitorului, 511. Punerea debitorului la închisoare, 511, t. și n. 3. ........... Pe se înțelege prin închisoare (Controversă), 511, m 3. Nudarea garanțiilor promise, 130, 131, 512. Micșorarea asigurărilor date. 127, urm. ; 512. TESTAMENT.—Cuprinde adese-ori oblig, facultative, 135. - Clausa penală poate fi stipulată prin un testament, 251 , 1. și p. 3; 384, n. 2. V ObPa/. eu dansa penală. - Testamentul nul p. lipsa de forme poate da loc ia o o- blig. naturală, 14, 15. V. legate verbale, Oblig. naturale, etc. - IIemiterea datoriei făcută prin testament, 702, t. și n. 4; 704. V. Peiniterea datoriei. TIPOG-RAF.—Contractele Încheiate cu un tipograf p. tipărirea unei cărți.—Dispoziții din Codul Calimach, 330, 331 nota. TITLU CONFIRMATIV' SAU UECOGNITJV. -Remiterea unui 943 asemenea titlu debitorului im face in genere să se presnpue liberarea lui, 70S. V. Il