STAN COVRIGARIUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Scena se petrece la poarta gradinei Cişmegiului. Stan vine aducînd pe cap o tabla rotundă şi încărcată cu covrigi, simiţi, plăcinte etc., iar în mînă, ţiind un trepiciu pe care aşează tablaua.) stan (strigă) : Plăcinţele ferbinţele! gogoşele rotun-zele! Poftim, poftim la ele! (Aşează tablaua.) Să te văd, măi Stane, de-i fi mai cu noroc astăzi la poarta Cişmegiului, că de cîtva timp încoace îţi stau gogoaşele în gît, fătul meu!... Ai păţit-o şi tu, Stănică, ca cei mulţi breslaşi români care nu-şi mai găsesc chip de hrană în^ ţara lor... Lume pe dos... ce să faci?... în Moldova ovreii, aice sîrbii, grecii şi patrioţii cei în şepte luni ne-au luat înainte. Iacă eu, de pildă: Din toţi plăcintării, Din toţi covrigarii, în oraş, ca mine, cine-i mai vestit? Dar cu derbederii Şi cu gogoşerii Carii umple lumea, zău! m-am calicit. Eu fac la plăcinte Grăsuţe, ferbinte, Ei vînd la gogoaşe patrioticeşti, Şi lumea nebună 133 Lasă hrană bună, De se-ndoapă zilnic numai cu poveşti. (Cîteva persoane trec alăturea cu covrigarul şi întră In grădină.) Iaca muşterii... dă, Doamne! (Strigă:) Simit! 5 covrigi! pe buze să te frigi!... încet, încet! nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi. (Caută înapoi.) Hait! s-au dus fără a-mi face seftea... pustii, tufă, nime! (Oftînd.) Ian să videţi, oi să fiu iară silit să-mi mănînc singur marfa ca să n-o las să 10 muctzească... Mare minune! fug toţi de mine ca de slujbă fără leafă, şi eu tot singur, cuc... Ba, iaca un ciocoieş de la tribunal... poate a fi flămînd. (Strigă:) Domnule... Cuconaşule! (Trece un funcţionar.) 15 funcţionarul: Ce vrei? stan: Nu-ţi cere inima de ceva locmale? funcţionarul (apropiindu-se răpide) : Locmale ?... de care? stan: De aste, de ale mele. 20 funcţionarul (cu dispreţ): De-ale tale?... N-am vreme, că-s grăbit... Alerg la tribunal. (Iese.) stan : Pe nemîncate ?... Apoi halal de bieţii împricinaţi !... Spunea bietu răposatul tată-meu că în timpii demult boierii, cînd se duceau la visterie, 25 călări, se opreau la poarta curţii domneşti de cumpărau fiecare cîte un covrig, cîte un simit şi trăgeau pe gît cîte un pahar de vin de Odobeşti, ca să fie mai cu inimă la treaba ţărei, şi trebile mergeau bine... Astăzi?... în loc de covrigi, 30 toţi umblă după colaci calzi. (Trece un grec.) Iaca un grecuşor... a fi vreun nepot monăstiresc... El trebuie să preţuiască plăcintele... N-auzi, ţelebi ? grecul : Oriste ? 35 stan: Nu metahiriseşti un covrig? grecul: Ohi... stan: Pentru ce, nostimiorule? grecul (oftînd)'. Ah! fiindo che eu însumi am azunso covrigo de cînd mi-a luato moşiile. 40 stan: Care moşii, cilibidachi? grecul: Moşii monastiresco a mea. 134 stan: A d-tale? Sărmanul bietu maslinică! Cum i-au luat averile de la moşi, strămoşi, fără milă şi păcat!... grecul: Ah! Vah! 5 stan : Dar asta nu [te] opreşte să cumperi un simit... Ian priveşte cît e de rumîn. GRECUL: Rumeno ?... Nu-mi plaţe rumunii de cînd mi-a dato afară de la monastire şi mi-a luat-o pînea de la gură. 10 stan: Bine faci... mai bine mănîncă un covrig. grecul : Covrigo ? ohi, ma baclavas, pohaţi, cataifi, ţeva evghenistico ai la dimita? stan: Hei! S-a trecut timpul baclavalelor pentru voi, kir Panaite! 15 grecul: Ţe Panaiti!... merzi la diavolo... Eu me numesco Aristidis Monastiropulos... budalas... (Iese.) stan: S-azborşit ţapul... ha, ha, ha... Auzi poznă!... cică i-au luat moşiile din vîrfu catargului... ha, ha, ha!... oi rîde mult de asta. Bine-mi spunea iară tată-meu: Pe cînd domnii greci Cei fanaragii, Mii de parpaleci Şi de papugii, Aici alergau, Lipsiţi de parale, Şi se-mbogăţeau înghiţind locmale. 30 Dar acum li s-a înfundat şi lor; a secat ţîţa caprei!... ( Trece un personagiu posomorit, cu părul zburlit şi cu o gazetă în mînă.) Iaca, mă!... dar ăsta ce să mai tie ?... mare posomorit îi!... A fi cu stomahu deşert, sărmanul! (Strigă:) Gogoşele! Gogoşele! 35 personagiul (tresărind)'. Gogoşele! (Declamă:) Cine a pronunţat acilea sacrul nume de gogoaşe? stan: Eu, domnule, eu, starostele gogoşarilor. personagiul: Unde ţi-e biuroul? 20 25 135 stan : Iată-1 colea, plin de plăcinte înfoiete. Vorba ceea: foaie peste foaie şi la mijloc tufă. personagiul: Ai Gogoaşa patriotică, foaie politică şi democ-soc... ? 5 stan : Cu soc? Mă ferească sfîntu!... Eu vînd covrigi... personagiul : Covrigi, covrigi ?... Bestie incapace!... Cine se mulţemesce cu covrigi în era Constitu-ţiunei?... Dac-oi ajunge eu la putere, precum sper şi nu am dubiu, chiar şi cînii au să umble 10 pre strade cu covrigi în coadă. stan (în parte): Mi se pare cam trăsnit cu leuca, că-i prea roş... la faţă... personagiul: Ai auzit, nemernicule? Şi cînii or umbla ... 15 stan: Oare aşa belşug să fie atunci în ţară? personagiul: D-apoi cum! (Iese mîndru.) stan: O fi, domnule... hei!... domnule!... hait!... l-am scăpat şi pe ăsta... Ian priveşte cum dă din mîni şi din cap!... Se vede că pune ţara la 20 cale... Mai ştii păcatul?... Dar ce-mi mai bat eu gîndul cu dînsul!... mai bine să-mi urmez eu cînticul început. Sub moscali apoi Au ieşit la noi Mii de covrigari Tufă-n buzunari. Iar acum avem Mii de gogoşari Ce au tererem De patrioţi mari. (Trece o damă bătrînă, dar cochetă.) Aţine-te, Stane, fătul meu, că trece madama Mala-cofna care face foş-foş şi se uită pe sub geană... Cuconiţă, cuconiţă! 35 dama: Cine mă cheamă? stan : Eu!... fă-ţi milă şi pomană de-ţi aruncă ochii cei frumoşi la aste plăcinte care se usuc de dorul lor. 25 30 136 dama (zîmbind) : Ce-ai zis ? stan: Am o plăcintă cu sorţi în stihuri scrise de un cuconaş ce te iubeşte ca un năuc. dama: Spune-i că nu-mi plac poeziile de plăcintărie. (Iese legănîndu-se.) stan: Iaca, mă! s-a subţiet neamul!... Acum le trebuie stihuri de calindare... înainte, cu o plăcintă ca asta se ameţeau toate nevestele. Cum o aducea pe masă, fiecare cucoană găsea în părticica ei cîte o hîrtiuţă cu stihuri, de pildă: Precum pohagiul între plăcinte Astfel luceşti între femei. Nurii matale m-a scos din minte Ah! te iubesc, de vrei, nu vrei! Cucoana se roşea pe obrăjel şi zicea: „Ce se potriveşte!... “ Altul: Eşti evghenistă cît Afrodita, Iar eu din pricina dumitale Am uitat chiar şi alfa vita; Ah! te iubesc şi sînt de jale! Cucoana zîmbea şi zicea: „A fi că-i lumea rea!... “ Altul: Mistuind plăcinta bine Gîndeşte-te şi la mine Care-ţi zic cu lînced glas: Ah! te rog na m’agapas. Cucoana se făcea că se mînie şi zicea: „Degrabă ţi-a fi ?... “ Şi cu astfel de flecurele lumea trăia voios; boierii şi cucoanele se iubeau şi plăcintele se vindeau, dar acum le trebuie azur, murmur, bonjur şi amur... Ce aud? o caleaş-că? Dă, Doamne, un muşteriu să-l bag în sîn. (Trece un boier ţanţuş cu un arnăut după el.) Iată-1... îl cunosc... paharnicul Iaurtescu din Zlatar. (Strigă:) Simit! covrigi! boierul (astupîndu-şi urechile) : Ho!... ce te spargi aşa în calea boierilor? 137 stan : La covrigi! la covrigi! boxerul : Aşa ?... la covrigi ?... Lasă că te-oi covrigi eu, cetăţene. stan: Gogoşi, gogoşi! 5 boierul: Ţi-oi arăta eu cu cine ai a face, obrazni-cule! (Iese furios.) stan: Cu cine? Dacă te ştiu eu, măi vere; îţi cunosc spiţa neamului şi soiul boieriei, de pe spusa tatei... Sub domnia celui de pe urmă grec, tată-său s-a 10 făcut vornic de hatîrul unei plăcinte ce a trimis la masa domnească, împreună cu o strachină de iaurt. A doua zi boieriul era căftănit şi meter-haneaua turcească îi ţîrlîia sub cerdac, în vreme ce bărbier-başa îl rădea cu bricele cele de mărgean. 15 Poporul sta adunat la poartă şi cînta aşa: Halal, zău, de cine ştie Să facă plăcintărie, S-o dospească, plămădească, în cuptor s-o rumenească Şi s-o ducă pe tipsie Colo, sus, în spătărie... Cu iaurt, cu plăcinţele, Te făcuşi vornic, mişele! Halal, măi, de cine poate Să se tîrîie pe coate, Să se frîngă-n loc din şele Ca să facă temenele, Aducînd în spătărie Gogoşele pe tipsie. Cu iaurt, cu plăcinţele, Te făcuşi vornic, mişele! (întră rapide un epistat.) epistatul: Ce-ai făcut boierului, măi covrigarule? stan: Eu? ferească sfîntul! Nu i-am făcut nimica. 35 epistatul: Cum nu?... s-a plîns mie că l-ai batjocorit. stan: Nu se află, domnule epistat. 25 138 epistatul: Ian ascultă, măi bade, poartă-te bine cu boierii, c-apoi o împlineşti cu mine! stan: Da mai frumos ce mă port, domnule, unde se pomeneşte?... Nu pofteşti un simit? 5 epistatul: Proaspătu-i? (Ie simitul şi-l mănîncâ.) stan: A ieşit din cuptor înadins pentru d-ta. Se usca, sărmanul, aşteptîndu-te ca să-mi faci sefte. epistatul: Cum? încă n-ai vîndut nimica? stan: Nu, nu, păcatele mele. Nu-i alişveriş nici de-o 10 leţcaie în piaţă. epistatul: O ştiu... şi toate s-au scumpit de nu mai poate omul trăi. (Mai apucă un simit.) stan: Poftim, poftim, domnule epistat, că-s proaspete şi grase. 15 epistatul: Şi bune. stan: Şi ieftine... Doamne!... Kir Hăpcescule, ştii una? epistatul: Ce? stan: De-ai vrea d-ta, mi s-ar deşerta tablaua cît ai 20 bate-n palme. epistatul: Cum asta? stan: întoarce-te în grădină şi răspîndeşte vorbă în dreapta şi-n stînga că ministrul mă are la nazar şi că m-a chemat azi în cabinetul său ca să-mi 25 poroncească ceva. epistatul (rîzînd)'. Bucuros... da bine, Stane, ce poate ieşi dintr-o minciună aşa de gogonată? stan: îi vedea... doar îmi cunosc eu oamenii. Spune d-ta numai atîta, că mă face haz ministru. 30 epistatul: Prea bine, mă duc... bune simituri! (Mai ie două simituri şi iese.) stan: De mai şedea hoţul la sfat, îmi mînca tablaua întreagă. La oricare-mpregiurare 35 Bine-i să ai în păstrare Un simit Bun, grăsuţ şi aurit. Iţi cade vreo belea mare... Ce mijloc e de scăpare? 139 Un simit Bun, grăsaţ şi aurit. Ai procesuri cu cutare? Cum s-ajungi la împăcare? 5 C-un simit Bun, grăsuţ şi aurit. Trai plăcut, cinstire mare, Are tot acel ce are Un simit Bun, grăsuţ şi aurit. (Trece alergînd o feţişoară.) stan (îi aţine calea): Iaca dracu!... încotro, puiule? unde zbori ? fetiţa: Ian şezi binişor, jupîne Stane! 15 stan: îţi face cu ulcica, se vede... cela... ştii tu?... fetiţa (rîzînd): Mi-a fi făcînd, că doar nu-s de lepădat. stan: Şi tare ţi-i drag, fa? fetiţa: Tare, că-i berbant şi-l prinde uniforma. stan: Aoleo!... e militar? 20 fetiţa: Toboşar de la Moldova. stan: Şi cum te-a scos din minte moldoveanul, fa? fetiţa: A zis că m-a lua şi-mi aduce în toate zilele covrigi calzi. stan: Tot covrigeii, sărmanii!... tot ei fac şotiilef... 25 Dacă-i aşa, na, fa, vro doi covrigi de-ai mei, sa-i mănînci sănătoasă cu mîndrul tău. fetiţa: D-apoi n-am cu ce-ţi plăti, jupîne Stane. stan: N-ai cu ce? (Cată lung la fetiţă şi oftează.) Of! of!... Fugi iute că te sorb de vie. 30 fetiţa: Ha, ha, ha!... mare poznaş mai eşti! (Iese.) stan: Aista-i dracu pe uscat. Eşti om teafăr şi cu minte, Te porţi bine, vinzi plăcinte, Şi deodată-ţi iese... crac, 35 Un pui, puişor de drac. Ea-ţi arată dinţi frumoşi. Ochi aprinşi ca să te frigi, 140 Şi cu basme, cu gogoşi Hop! te scoate la covrigi. în zadar inima-ţi ruptă Se încearcă de se luptă; 5 Drăcuşorul frumuşel O aprinde încetinel, Încît, scos fiind din minte, Nu mai poţi vinde plăcinte, Căci în focul de ahmor 10 Arzi, te coci ca în cuptor. (Toate persoanele scenelor precedinte, afară de feţişoara, vin din grădină alergînd şi înoungiură tablaua covrigarului). toţi (în parte): Ce-am auzit! Ministrul... funcţionarul : Stanică... 15 boierul: Jupîne Stane... PERSONAGIUL MISTERIOS: Domnule Stanică... dama cochetă: Stănicuţă... toţi: Ţi-a mai rămas ceva bunătăţi de vîndut... Dă-mi şi mie, dă-mi şi mie... (Deşartă tablaua.) 20 stan : încet, încet! Nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi... (în parte.) Epistatu mi-a făcut treabă bună. funcţionarul (plăteşte şi zice încet): Să-i vorbeşti de mine, Stănică... stan : Cui ? 25 funcţionarul: Escelenţei-sale. (lese.) boierul (încet lui Stan): De-i face să mă rînduiască prefect, te fac om. (Iese.) personagiul misterios (asemene): Spune că-i sînt devotat, de partitul său. (Iese.) 30 dama cochetă (încet): Nu-i cer alta decît o pensie... şi l-oi adora. (Iese.) stan: Ha, ha, ha!... bine a izbutit minciuna... Lume, lume pospăită şi deşartă!... (Sunînd banii în palmă.) Ian priveşte bănărit, de unde eram afif 33 de parale... şi pe tablă nimică, tufă... ba au mai rămas două cununi de aluat, doi colaci... ce să fac cu ei? 141 (Trece fata cu toboşarul.) Ha! tocmai!... am să cunun pe toboşarul cu copila cea fîrţoagă... Vină încoace, toboşarule... vină şi tu, drace... Ian spuneţi moşului... vă 5 iubiţi ? toboşarul: Hai, hai! STAN: Vreţi să vă cununaţi împreună? feţişoara: Vreu, da. stan: Să fiţi dar ai naibei. Vă cunun după moda cea 10 nouă. (Le pune pe cap cîte un colac.) Mergeţi de vă înmulţiţi ca nisipul mărei! toboşarul şi feţişoara : Ha, ha, ha!... Să trăieşti, nunule! (Iese alergînd.) stan: Amin!... (Ridică tablaua de şi-o pune pe cap 15 şi pleacă cîntînd:) Toată grija mi-am luat, Tablaua mi-am deşertat. Cu gogoşi şi cu minciuni Am hrănit proşti şi nebuni. 20 (Cortina cade.)