SCARA MÎŢEI PERSOANE ANICA FLORINEASCA, tînără văduvă GHIŢĂ FĂURIN, vărul ei MĂGDIAN, prezident la Roman 5 MARIN GRĂDINARUL FLORICA, femeia lui O SLUJNICĂ A ANICĂI SĂTENI SCARA MÎŢEI OPERETĂ ÎN UN ACT Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi în beneficiul artiştilor români. 1850. (Teatrul reprezintă o grădină frumoasă cu copaci, straturi de flori, basinuri cu apă ş.c.l. în mijlocul scenei, pe al doilea plan, un boschet de verdeaţă deschis. în faţa boschetului, o canape de iarbă şi o ghitară aninată de crengi. în dreapta şi-n stînga scenei, pe întîiul plan, două pavilionuri cu uşi şi cu balcoane deasupra uşilor. Dinaintea pavilionului din dreapta, o scară înaltă îndoită. La ridicarea cortinei începe faptul zilei şi se aude cînticul unui cucoş.) SCENA I MARIN (cu o greblă în mînă): Hîş, cucurigu dracului, că-i trezi cuconiţa... (Vine în faţa scenei.) Biata cucoana Anica!... De cînd i-o murit boie-riul, nu mai are odihnă!... şi adică mult mă mir pentru ce atîta supărare ?... că era un matuf răposatul... să fugi în lume... pare că era un snop de urzici! Doamne, iartă-mă, că o răposat... dar bine-o făcut!... (Se apucă de grebluit.) Hei, hăc!... Florico... Florico!... Urît ţi-a fi făr' de bărbăţel! că-i numai o lună de cînd ne-am cununat... numai o lunicică, şi povestea vorbei... 157 parcă-ar fi plouat cu piper între noi!... Tu te afli la tîrg cale de-o poştă de mine, şi eu la ţară la Florineşti, cu grebla-n mînă şi cu doru-n suflet. Vai de tine, 5 Măi Marine! Cine-a zis să mi te-nsori! Cînd departe Tu n-ai parte De-a Floricăi mîndre flori. 10 în zadar l-a mea privire Mii de flori aici lucesc, Eu cu dor şi cu iubire La Florica-n veci gîndesc! Căci puicuţa mîndruliţă 15 Poartă-n faţă doi bujori, O garofă pe guriţă Şi-n sîn fragezi crinişori. Dar, Marine, Vai de tine, 20 Cine-a zis să mi te-nsori? ş.c.l. (Cucoşul cîntă iar.) Iaca... crestatul! că nu-i mai tace pliscul... Vai mînca-te-ar ulii!... hîş încolo... la poiată. (Aleargă în fund şi iesă puţin în stînga aruncînd cu pălăria.) 25 SCENA II MĂGDIAN şi ANICA (ies pe balconul din dreapta. ANICA în toaletă de noapte şi MĂGDIAN în costum de călător.) anica: Auzi cucoşu, dragă Măgdiene ?... grăbeşte-te 30 de te du păn’ce nu te vede nime. măgdian: Ah, crede-mă, Anică, că nu-i vreme încă... anica: Da n-ai auzit cucoşul? măgdian : Ba l-am prea auzit, arză-1 focu! dar a fi cîntat în somn. 35 anica: Oricum, du-te mai bine păn’ce nu se trezesc oamenii din sat. 158 măgdian: Ce necaz! Doamne, Doamne! să fim siliţi a ne tot ascunde de ochii lumei. anica: Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile pănă s-a înplini vremea cernirei mele... ş-apoi vom 5 descoperi taina noastră la toţi. măgdian: Zece zile încă! anica: Adu-ţi aminte că tu m-ai rugat să ne cununăm numaidecît... într-ascuns... deşi nu se împlinise încă anul de la moartea bărbatului meu. 10 măgdian: Ai dreptate, dragă Anicuţă. Fie cum vrei tu... dar după zece zile? anica: îi avea dreptul de a întră la mine pe uşă ziua mare, iar nu tot pe fereastră ca acum, şi noaptea. măgdian: Că, zău, drept să-ţi spun, m-am cam săturat 15 de scara mîţei şi mai ales de alergări călare, de la Roman aici şi de aici la Roman seara şi dimineaţa. De două săptămîni de cînd ne-am cununat, sînt bărbatul cel mai struncinat de pe faţa pămîn-tului. 20 (Se aude Marin cîntînd în culise.) anica: Auzi? Du-te degrabă şi să vii deseară! (Măgdian trece de pe balcon pe scara mîţei.) SCENA III 25 Cei dinainte, MARIN (ivindu-se după copaci) marin : Ce-mi văzură ochii!... cuconiţa cu prezidentul din Roman?... Mă... ă... ă!... măgdian: Adio, dar, iubită Anicuţă. anica: Adio, scumpul meu. 30 35 magdian Adio, iubită! Rămîi fericită. Precum doresc eu Gîndeşte la mine. Trio ANICA Adio, iubite! Pe căi înflorite. Precum doresc eu Mergi, du-te cu bine. MARIN Cucoana cernită A dat de ispită. Ce poznă, valeu 1 O văd, o văd bine 159 Căci eu lingă tine Cu gîndul Ia mine, Ş-a crede nu-mi vine Las sufletul meu! O sufletul meu! Pre sufletul meu! MĂGDIAN Mă dispart de tine cu măhnire-amară, 5 Dar pe-al fericirei dulce, dulce scară Mă voi sui iarăşi, draga mea, deseară. ANICA Ca şi tine-acum simt mîhnire-amară, Dar mă mîngăi dulce c-ai să vii deseară. 10 MARIN Ian priveşte poznă, fac amor pe scară. ANICA Adio, deseară! MĂGDIAN 15 Deseară! MARIN Deseară! (împreună.) MĂGDIAN 20 Adio, iubită ş.c.l. ANICA Adio, iubite ş.c.l. MARIN Cucoana cernită ş.c.l. 25 (Măgdian sărută mîna Anicăi şi se coboară. Anica întră în casă şi închide fereastra.) marin (în parte): Măi Marine, aţine-te vîrtos că aice-i treaba pe drăguş la căuş. (Iese dintre copaci şi trece în dreapta.) 160 măgdian (pe gînduri): Cînd m-ar vedea împricinaţii căţărîndu-mă zi şi noapte pe scară, oare ce ar socoti în gîndul lor despre prezidentul din Roman ? 5 marin (în parte): Ce bolboroseşte din gură? măgdian: De 15 zile m-am făcut mai tainic decît comoara zgîrcitului. în taină vin aici, în taină petrec cu Anica, în taină mă întorc acasă la Roman, ca să nu mă vadă nime şi, slavă Domnului! 10 pănă acum am izbutit de nu m-a zărit nici un om. marin (in parte, pufnind de rîs): Ba că chiar. măgdian (căutînd ceasornicul): îi vreme de încălicat. Mă duc să-mi ieu bietul cal din marginea satului. 15 (Vrea să plece şi dă cu ochii de Marin.) Na, c-am păţit-o! MARIN (închinîndu-se): Bună dimineaţa, cucoane... frumoasă vreme-i azi, senin, răcoare... numai bine de primblat. 20 măgdian (în parte) : Oare zăritu-m-a pe scară ? marin: Aud?... Eu unul nu pot pricepe cum de pot dormi boierii păn-amiazi vara ?... da eu cînd aş fi boier, m-aş trezi ca d-ta în faptul zilei, şi aş deschide frumos ferestrile şi aş ieşi în balcon, 25 ca să aud păserile făcînd ceah, ceah, ceah... măgdian (în parte): M-a zărit hoţul! marin (în parte): Mă... ă... ! că nu pricepe. (Tare.) Zău aşa, cucoane... şi alta; pentru ca să nu fac huiet în casă, mi-aş face înadins o scară... ia 30 ca asta care-mi slujeşte de curăţit copacii... şi m-aş coborî frumuşel pe furiş din balcon în grădină de-a dreptul. măgdian (în parte): Bate şeua... (Tare, arătînd o pungă.) Jupîne Marine, vezi punga asta? 35 marin: Ba nu o prea văd bine, că-i cam departe şi mă dor ochii. măgdian (puindu-i punga în mînă): Iată-o chiar sub ochi. Acum spune-mi: văzut-ai ceva mai adi-nioare... într-acoace? (Arată scara.) 161 marin : într-acoace ?... cînd te scoborai de sus ?... Ba m-a ferit Dumnezeu. N-am văzut nimica, nici pe d-ta, nici pe cuconiţa. măgdian (dindu-i punga)'. Foarte bine. Văd că eşti 5 priceput... Na cu ce să-ţi astupi ochii şi de-acum înainte... (Vrea să iasă.) marin (în parte)'. O merţă! şi cele multe înainte... (Tare.) Cucoane Măgdiene... cucoane!... măgdian (oprindu-se): Ce-i? 10 marin: De astupat ochii mi-ai dat... dar de astupat gura ?... măgdian: Cu adevărat... uitasem!... poftim şi pentru gură... (îi dă încă o pungă; în parte.) M-a scurs de bani hoţul. 15 marin (în parte) : Două merţe! noroc să deie Dumnezeu. (Tare, alergînd după Măgdian.) Cucoane... cucoane... dar de astupat urechile nu-mi dai ceva? măgdian (viind supărat lîngă Marin): Cît pentru 20 urechi, să ştii că ţi le-oi bate la stîlp dacă te-a împinge păcatul să auzi ceva cu ele... Auzitu-m-ai? (Iese prin fund în stînga.) marin: Bunătatea d-tale, cucoane... sărut mînile... De-acum sînt şi surd şi mut. (Viind în faţa scenei.) 25 Mă!... da bine ţi-a curs laptele în păsat, Marine... hăi!... două pungi de bani deodată!... Ian vezi-le cîtu-s de grele... parcă-s două prepeliţi de toamnă. (Sărutîndu-le.) Că mare drăgălaşe mai sînteţi pe faţa pămîntului!... Am să cumpăr 30 o rochie de halastîncă Floricăi... da ştii? cole, ghiurghiulie... să-ţi ieie ochii cale de-o poştă... şi mie am să-mi durez o pereche de poturi arnăuţeşti, să par că-s Bimbaşa-Sava... Ei, de-acum, Mărinaş dragă, destulă vorbă... şi mi te apucă 35 de lucru, că azi îi ziua cuconiţei. Să te văd, tătucă... să mi-i durezi un snop de flori cît o dimerlie, tot cu bujori şi cu ciuboţica cucului. (Merge de ridică scara de sub balcon şi o aşează în fund.) Ia scara asta mi-a adus noroc astăzi... 40 Bine-a zis cine-a zis, că norocu-i ca o scară!... 162 Cîte soiuri de momiţe Am văzut în viaţa mea Tot sărind din schiţe-n schiţe Pe a lumei scară grea! 5 Ş-ajungînd în vîrf deodată Le-am văzut de sus căzînd Cînd pe schiţe chiar îndată Săreau altele rîzînd; Căci norocu-n lume e-ndoită scară, 10 Unul cînd se suie, altul se coboară. (Iese prin fund, în dreapta.) SCENA IV anica (pe pragul uşei pavilionului din dreapta, vorbeşte în cantonadă): Un răvaş pentru mine?... 15 De unde?... de la Roman?... Adu-1 încoace... (Vine în scenă, deschizînd răvaşul.) Cine să-mi scrie de la Roman ? Măgdian ?... nu cred ca să fi putut ajunge. (Citeşte:) „Sărut albele mînu-şiţi a verişoarei Anicăi. Cunoşti învăpăiata dra-20 goste ce ţi-am purtat în suflet tocmai din copi- lărie... (Vorbit.) Ha, ha, ha, ha!... iar de la nebunu cel de Ghiţă Făurin... vărul meu... Ian să videm ce mai zice? (Citeşte:) D-ta însă, Anicuţă mult adorată, m-ai izgonit cu cruzime 25 din ochii matale şi mi-ai hotărît să nu mă înfă- ţişez dinaintea lor, decît numai cînd oi fi însurat... (Vorbit.) Ce era să fac dacă nu mai înceta cu declaraţii de amor... (Citeşte:) Iată dar că nemaiputînd învinge dorul ce am de a te videa, 30 iubită verişoară, m-am jertfit pe altarul lui Isaia-dănţuieşte; şi nu mai tîrziu decît astăzi voi zbura la Florineşti unde este îngerul vieţei mele. Nevasta mea mi-a sluji de paşaport, spre a trece hotarul moşiei matale... Al matale în 35 veci robit. — Ghiţă Făurin. Post-scriptum: Nevasta mea este un rod cîm-penesc, fiind răsărită şi crescută tot la ţară. 163 Te rog, iubită Anicuţă, să treci cu viderea oarecare necioplire a apucăturilor sale." Ce supărare! Tocmai cînd vreu să fiu singură, să-mi vie oaspeţi... şi-apoi încă cine?... 5 nebunu cel de Ghiţă! Nici că poate cineva să fie un ceas în linişte... (Se primbla supărată.) I Păsărele mult iubite, Cît sînteţi de fericite 10 în al vostru dulce trai! Voi iubiţi, iubiţi în pace, Voi zburaţi unde vă place Şi prefaceţi lumea-n rai. II 15 De m-aş face-o păsărică N-aş mai plînge singurică Cu-a mea jale, cu-al meu dor; Dar ca voi, mici păsărele, Aş schimba zilele mele 20 în dulci zile de amor. (Se aude în fund, în dreapta, glasuri multe de ţărani. Anica întră în boschet.) SCENA V 25 ANICA, SLUJNICA (ieşind din dreapta)şi, mai pe urma, MARIN (cu săteni) slujnica: Cuconiţă! o venit sătenii cu pocloane de ziua d-tale şi să roagă să vie aice. anica : Cum ?... azi e sărbătoarea mea?... Eu o uitasem. 30 slujnica: Le dai voie, cuconiţă? anica: Zi-le să vie. (Slujnica se duce în fund, în culisele din dreapta, şi se-ntoarce îndată cu ţăranii.) 164 anica (singură): Curios lucru! Cînd eram măritată cu Florinescu, număram zilele pe degete... şi acum nici nu ştiu cum trec. (Sătenii vin din fund cu pocloane. Marin in fruntea lor aduce 5 un buchet mare.) SĂTENII Haideţi toţi cu veselie Să urăm întru mulţi ani Pe stăpîna de moşie 10 Ce iubeşte pe sărmani! MARIN Cuconiţă, sănătate, Să trăieşti întru mulţi ani! Toţi Cu inime curate, 15 Grădinari, păstori, ţărani, Iţi depunem la picioare Ale noastre mici odoare. (Sătenii ce port pocloane se înaintează pe rînd şi le închină Anicăi. Marin le arată.) 20 . MARIN Pui de găină, Flori de grădină. TOTI i Pui de găină, 25 Flori de grădină. MARIN Mere şi pere, Ouă şi miere. TOŢI 30 Mere şi pere, Ouă şi miere. 165 MARIN Şi fragi şi mure, De la pădure. TOŢI 5 Şi fragi şi mure, De la pădure. MARIN Şi trei meioare, De sărbătoare. 10 TOŢI Şi trei meioare, De sărbătoare. ANICA Oameni buni, cu mulţămire Lingă mine vă privesc. Sănătate, fericire Eu din suflet vă doresc. (Dîndu-le o pungă cu bani.) Iată, mergeţi în cîmpie Să jucaţi cu veseliei SĂTENII Să trăias'că-n veselie! Să trăiască-ntru mulţi ani Stăpînica de moşie (Se aude in fund, în dreapta, vuiet de cai de trăsuri şi răcnete surugieşti. Sătenii se trag cîntînd pintre copacii din dosul boschetului.) 25 Ce ajută pe sărmani! 166 SCENA VI ANICA şi SLUJNICA (în boschet), MARIN şi SĂTENII (împrejur în fund), GHIŢĂ (în costum elegant de drum), FLORICA (în toaletă bogată dar prea încărcată: braţSle, ^ cortel, evantail). florica (în culisa din fund în dreapta) : încet, oblu... că mi-i prăvăli. ghiţă (asemene): Da n-ai frică, soro, că eşti cu mine. florica (întrînd iute, apărîndu-se cu evantailul): Ba 10 că chiar... Uf! Slavă Domnului c-am scăpat pe uscat, că era să-mi vie zumaricale... să leşin. ghiţă (alergînd după Florica): Soro dragă... marin (zărind pe Florica): Ce-mi văzură ochii! (Se apropie.) Florica! 15 florica: Ce vrei, mojicule, de te bagi în sufletul meu? (Lui Ghiţă.) Monşerică... monşerică... da unde-i verişoara s-o sărut? ghiţă (încet Floricăi): Caută, soro, să nu mă dai de ruşine. > 20 florica: Ia fă-ncolo, poznaşule. (Merg amîndoi cătră boschet.) MARIN (în parte): Mare minune!... Ori îs orb, ori îs prost. anica (ieşind din boschet) : A! bine-ai venit, vere Ghiţă. ghiţă: Sărut picioruţile, iubită verişoară... Am luat îndrăzneală să venim să te videm, cu soţia mea, cu Calipsica. MARIN (în parte) : Cum a zis?... Soţia lui... Pisica?... florica (se închină): Sărut guriţa, cuconiţă verişoară 30 Anică. (O sărută de multe ori.) Să am pardon... De mult doream să te văd, că auzisem că eşti tare hazlie şi ai un bucătar foarte meşter... Mă rog, sorioară, să-i poronceşti să-mi facă un borş cu perişoare şi alivence... că mi-i poftă... 35 marin (în parte): î-i poftă!... ghiţă: Nu te potrivi, Anicuţă, că Calipsica-i cam... 25 167 florica: Ce fel cam?... Te poftesc, monşerică, c-apoi ştii... (Anicăi.) Şi puţintel bulgur, verişoară, cu învîrtită la sfîrşit... dar să fie cam mare. anica: Bucuros, verişoară... dacă pofteşti. (Vorbeşte 5 încet slujnicei, care îndată şi întră în pavilionul din dreapta.) marin (în parte)'. Bulgur şi alivence!... Ei, apoi îi Florica !... (Se apropie de ea.) Fio... ri... co... florica: Mări, ce tot mi se vîră în ochi ţărănoiu 10 ista?... Dă-te într-o parte, ţopîrlane... (Scoate o oglindioarâ din buzunar şi-şi drege sprîncenile şi zulufii.) marin (în parte) : Ţopîrl... (oftează) ane !... ghiţă (apropiindu-se de Anica): Iubită Ani că, am 15 urmat, precum vezi, poroncilor matale... M-am însurat!... anica: Şi foarte bine-ai făcut, verişorule. ghiţă: Dar... cum îţi place Calipsica? anica: îmi place prea mult... căci are un caracter 20 vesel... deschis... ghiţă: Vei să zici necioplit ?... Aşa este... dar apoi ce era să fac ?... M-am însurat cum am putut, numai ca să cîştig dritul de a mă apropia de îngerul... 25 florica (viind între amîndoi): Ce vorbiţi împreună ?... Ian spuneţi-mi şi mie că mă nebunesc după cabazlîcuri. ghiţă (încet): Da mai' ţine-ţi gura, soro, că mă dai de ruşine. 30 florica: Ce face?... te dau de ruşine?... Mă rog? verişoară, scăpat-am vro prostie de cînd am venit ? Aşa-i că nu ?... Apoi ce mă tot dondăneşte degeaba monşerică ?... Ba că grăiesc prea mult; ba că nu stau locului. Da ce! Doamne, 35 iartă-mă! că doar nu-s par, să şed înfiptă... aşa... ghiţă (încet).: Da bontonu nu iartă... florica: Mări, ian dă-mi pace cu botosul d-tale, că mă pricep eu cum să mă port pe lume. FLORICA I Ca să fii cucoană mare Şi să placi la cavaleri, E "destul să fii în stare De-a mînca zece averi Pe cordeluţe, Pe capeluţe, Pe danteluţe Lucrate-ajur, Şi pe braţele Şi pe inele Şi pe mantele De satintur, Şi pe manşonuri, Şi pe bulionuri, Şi pe jambonuri De la Paris, Pe orice mîncare Cu preţ mai mare Ce arătare îţi trece-n vis. SĂTENII (rîzînd) Să fie aşa Ha, ha, ha, ha! ANICA şi GHIŢĂ îi zău aşa Ha, ha, ha, hal FLORICA II Iar de vrei să fii plăcută Şi madamă de bonton; Curtizani să ai o sută. E destul într-un salon: Să treci măreaţă Cu gura creaţă 5 Şi îndrăzneaţă Lîngă femei; Dar totodată Nevinovată, BIÎndă, plecată 10 Lîngă holtei. Să critici tare, în gura mare Pe orişicare Fi, chel orior! 15 Se detestable Abominable Ensiuportable Parol d'onior! SĂTENII 2o Să fie aşa Ha, ha, ha, ha! GHIŢĂ şi ANICA îi, zău, aşa Ha, ha, ha, ha! 25 (Sătenii cîte unul, unul ies prin fund.) florica: Uf! c-am răguşit... mi s-a uscat gîtiţa. Anicuţă dragă, nu cumva ai ceva poame prin grădină, să mă răcoresc. Ănica: Ba sînt, verişoară, de care ţi-a plăcea... vrei 30 să te duc? florica: Ce se potriveşte! Nu te supăra că le-oi găsi eu singură... Am mai scuturat eu copaci în viaţa mea. (Vrea să plece.) ghiţă (în parte, răsărind): He?... rău am făcut c-am 35 adus-o cu mine. 170 anica: încalţe să meargă grădinara cu d-ta... Marine... du-te cu cucoana Calipsica... marin (in parte)’. Iar Pisica! florica : Marine!... să-mi arăţi unde-s gutăile, că 5 mi-i poftă. marin (în parte): Iar poftă!... florica (sărutând pe Anica): Maşerică, a revuar cu plecăciune. (Plecind să iasă, zice lui Marin:) Da vină azi, leneşule. Ian vezi-1 că de-abia se ur- 10 neşte... Hăis ţa, Tălăşmane... ha, ha, ha, ha. (Iese prin fund.) marin: Iaca vin, cucoană Pisică, vai de capu meu... (Iese alergînd după Florica.) SCENA VII 15 GHIŢĂ şi ANICA ghiţă (în parte): Ne-au lăsat singuri!... Acum îi vreme de făcut un asalt inimei. (Se apropie de Anica.) Stai pe gînduri, verişoară?... ANICA: Dar; te fericeam în gîndul meu că ai găsit 20 o soţie atît de frumuşică şi de... vioaie. ghiţă: în adevăr, Calipsica e destul de plăcută, şi m-aş ferici eu însumi, dacă n-aş avea în sufletul meu o patimă care se măreşte din zi în zi... O ştii prea bine, iubită Anicuţă. (Vrea să-i ieie 25 mina.) anica: Vere Ghiţă... văd că iar ai să începi cu decla- raţiile d-tale, şi, drept să-ţi spun... mă mir, zau, cum de nu te-ai săturat de ele de atîţia ani, de cînd le tot spui de rost? 30 ghiţă (cu foc): Să mă satur de a iubi... cînd toată viaţa mea să razămă numai în dragostea ce mi-ai însuflat chiar din copilărie ?... Crezi că se poate?... anica: Auzi însuratul cum vorbeşte?... ha, ha, ha. 35 ghiţă: însurat, însurat... Cu adevărat am făcut nebunia de m-am însurat... dar pentru cine?... 171 din a cui poroncă?... din poronca ta, Anică, căci alt chip nu aveam ca să mă apropiu de tine. Ah! iubită verişoară, cj Pentr-un dor ce mă omoară Am jertfit tot ce e mai bun: Tinereţe-mbelşugate Ş-a mea dulce libertate... ANICA 10 Vere dragă, eşti nebun, Dorul rău e nălucire; Că ai suflet cu simţire, Vere, zău, mă îndoiesc. De te-aş crede azi pe tine 15 Poate-ai rîde mîni de mine... GHIŢĂ (in genunchi) Ah! mă crede, te iubesc! anica: Ha, ha, ha... mă duc să-ţi trimit o oglindă, 20 vere Ghiţă, ca să vezi cît îţi şede de bine. (Iese rîzînd şi intră in pavilionul din dreapta.) ghiţă (sculîndu-se): Se vede c-am luat-o cam răpide şi că s-a spăriat... Dovadă că-i e frică de mine!... dovadă că voi birui!... Bine c-am apucat a 25 răzbate păn-aici prin viclenie... Anica mă crede însurat... lasă să creadă... Cu chipul acesta o fac de nu se sfieşte nicicum de mine... şi cu o minciună de ici, cu o minciună de cole, ajung frumos la capătul izbîndei... La război 30 toate armele sînt bune. Femeia-i ca apa ce curge la soare Şi pănă te-neacă, te-atrage mereu, Ca paserea mică ce-i gata să zboare 172 Deşi ea te cheamă prin cînticul său. Dar fie cum este, sau cum se preface; Ca paserea mică îţi place ş-o vrei. Ca apa vicleană asemenea-ţi place 5 Că, deşi te-neacă, mori în sînul ei I (Caută în culisele din dreapta.) Pare că zăresc slujnica Anicăi. (Scoţînd o pungă.) Mă duc să-i şoptesc două vorbe la ureche... Să-mi pregătesc mînă de ajutor în cetatea duşmanului. (Iese 10 alergînd în dreapta.) SCENA VIII FLORICA şi MARIN (vin alergînd veseli din stînga), ANICA (mai pe urmă, în balcon) marin: Ha, ha, ha, ha! şi, zău, Florico, nu mă-nşeli?... 13 Tu eşti Florica, nevăstuica mea?... Ha, ha, ha, mare poznă! florica (mîncînd mere): Mai eu, Marine, n-am cum mai fi... Ţi-am spus că toate cîte le-ai văzut să nu le crezi... Da bune mere! 20 marin : Care vra să zică, boieriu cel cu straie strimte ?... florica: Cine?... cuconaşu Ghiţă?... Ha, ha, ha! (Muşcînd un alt măr.) Valeu! că acru-i! (Rid amîndoi cu hohot.) anica (în parte, ieşind în balcon): Cine rîde aşa în 25 grădină ?... verişoară cu Marin!... marin: Ei! da ian spune-mi, mai spune, Florico... cuconaşu Ghiţă... florica: Se vede că i s-au aprins călcăile de mult după cuconiţa Anica, şi pentru ca să se poată 30 apropia de dumrieei, o fost silit să-i toarne o minciună de cele gogonate... anica (în parte) : O minciună!... marin: Ialei!... şi ce minciună? florica: Să vezi... Ieri dimineaţă o venit la Roman, 35 la sameşu-n gazdă. Eu eram acolo, de făceam dulceţi sămeşoaiei; cînd ce să mă trezesc?... că-mi propune să-i fiu soţie, pe vro cîteva zile... 173 marin: Ce? ce?... şi tu ai primit? florica: Iaca! ba n-oi primi, cînd îmi dă rochii de mătasă şi capele şi pantofi... Ba încă şi 50 de galbeni pe deasupra. 5 anica (în parte): Aşa, vere Ghiţă!... bine că ţi-am aflat secretul. (întră în casă.) MARIN (turburat): Şi... ian spune-mi: de mult eşti... nevasta lui? florica: Numai de două ceasuri... Da pune-ţi în 10 gînd, Mărinaş dragă, ce bucurie pe capul meu, cînd m-am trezit la Florineşti, aici unde ştiam că te aflai şi tu ca grădinar. marin : Aşa!... de aceea poate că nici m-ai cunoscut, cînd ai întrat în grădină... ba încă m-ai şi 15 ţopîrlănit dinaintea oamenilor şi a boierilor. florica: Iaca prostu!... dinaintea oamenilor era să-ţi sar în gît ?... ş-apoi ce ar fi zis cuconu Ghiţă şi cucoana Anica? Marin: Mări, că bine zici... dacă-s prost tot prost, 20 uitasem că eşti cucoană... Da ian spune-mi, Florico hăi... Florică?... mai dinioarea era grădina plină de oameni şi nu se putea... dar acum... hei?... parcă sîntem numai noi amîndoi... 25 florica: Ce vrei să-mi dai a înţelege, calindroiule? marin: N-ai cerca să-mi sai puţintel în gît?... florica: Ba şi-n cap, dacă vrei, Mărinaş dragă. (Aleargă la Marin, care o ridică în braţe ş-o sărută.) marin: Ura! şi la anul cu bine... 30 (Ei joc împreună cîntînd.) MARIN Bine-i lîngă puiculiţă! Neică, neiculiţă. FLORICA 35 Bine-i lîngă cel bădiţă, Neică, neiculiţă. 174 MARIN Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. FLORICA 5 Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. MARIN Dă-mi, Florică, o guriţă, Neică, neiculiţă. 10 FLORICA Dă-mi, Marine,-o garofiţă, Neică, neiculiţă. MARIN Ş-eu ţi-oi da o garofiţă, 15 Neică, neiculiţă. FLORICA Ş-eu ţi-oi da a mea guriţă, Neică, neiculiţă. MARIN (oprmdu-se deodată serios): Ian stăi! 20 florica: Ce-ai păţit? marin (luînd pe Florica de mînă, o duce deoparte)'. Singură ai venit în trăsură cu cuconaşu Ghiţă? florica: Singură. marin (turburat): Florico?... Şi nu ţi-o cîntat moţpanu 25 vro neică, neiculiţă}... florica (împingîndu-l); Iaca prostul Ce-i trăsneşte prin cap!... (încep amîndoi a rîde şi se prind iar la joc.) 175 (împreună,.) MARIN Bine-i lîngă puiculiţă! Neică, neiculiţă. Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. Dă-mi, Florică, o guriţă, Neică, neiculiţă. Ş-eu ţi-oi da o garofiţă, Neică, neiculiţă. FLORICA Bine-i lîngă cel bădiţă, Neică, neiculiţă, Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. Dă-mi, Marine,-o garofiţă, Neică, neiculiţă, Ş-eu ţi-oi da a mea guriţă, Neică, neiculiţă. e pe pragul pavilionului. Florica o zăreşte şi se xiă de la joc, zicînd în parte: „Cuconiţa Anica!" ăşi aer de damă. Marin urmează a dănţ-ui singur.) SCENA IX FLORICA, MARIN, ANICA şi, pe urmă, GHIŢĂ 25 florica: Ce te-ai apucat, mojicule, de sai aşa dinaintea mea? marin (în parte, jucînd mereu) : Cui oare grăieşte? FLORICA: Ian priveşte-1 cum ţopăieşte! (Mergînd înaintea Anicăi.) Verişoară dragă, nu cumva l-a 30 lovit strechea pe grădinarul d-tale? anica: Marine!... Marine... marin (oprindu-se)-. Aud?... (în parte.) Valeu! cuconiţa !... io 15 20 (Anica ies. opreşte înde si îsi ia ian ANICA: Du-te de vezi dacă-i pusă masa în odăile veri-şoarei... marin: Unde?... colea-n stînga? FLORICA: Da, dă, mişcă-te azi, degeratule! că mi s-au 5 lungit urechile de foame. marin: Iaca mă mişc, cucoană Pisică... (în parte.) Iar s-a cuconit Florica. (întră în pavilionul din stînga.) (Ghiţă întră prin fund.) 10 anica (în parte, zărind pe Ghiţă)'. Iaca şi Făt-Frumosu nostru!... Cum am să-l rîd acuş... ghiţă: Ale mele complimente, scumpă verişoară. florica: Da vino azi, monşerică, că mă usuc de urît în lipsa matale. 15 anica: Bine zice verişoara... De ce nu şezi lîngă... soţia dumitale... care te iubeşte atît de mult!... ghiţă: Mă iertaţi, vă rog, dacă am lipsit. Am fost să privesc hora din sat. (în parte.) M-am pus la cale cu slujnica. 20 (Marin iese din pavilion.) marin: Cuconiţă... bucatele-s pe masă. anica (cătră Ghiţă şi Florica): Poftim. ghiţă (apropiindu-se de Anica şi dîndu-i braţul): Iubită verişoară, ţi-am greşit ca un nebun mai 25 dinioarea... Dă-mi voie, te rog, să viu mai tîrziu la d-ta, ca să mă tălmăcesc. anica: Nu cere trebuinţa, verişorule. marin (apropiindu-se pe furiş de Florica, îi zice încet): Florico, ţi-am văzut odăile, cole... (Arată în 30 stînga.) florica (încet lui Marin): Să vii după ce ne vom scula de la masă... (Tare.) Da deschide uşa, bre omule... măi, că încă aşa lighioaie n-am văzut. Verişoară... să am pardon... (întră în 35 pavilion.) ghiţă (mergtnd cu Anica spre pavilion): Dragă verişoară, dacă m-ai cunoaşte mai de aproape, n-ai avea nici o îndoială asupră-mi... crede... anica: Eu să am îndoială... nicidecum, vere Ghiţă. 177 ghiţă: Ei, apoi, făgăduieşte-mi că mă-i primi mai tîrziu în pavilionul matale! anica: Vom videa mai pe urmă. florica (arătindu-se la uşă, cu gura plină): Ian lăsaţi vorba că se răceşte borşul... (Ghiţă şi Anica întră în pavilionul din stînga.) marin (singur): Mă...ă...ă!... că mari pozne o fost să mai văd pe lumea asta!... Florica şede la masă cu boierii şi eu postesc la uşă!... ş-apoi vezi mă rog cum ştie să se prefacă, de mă ia de ochi şi mă suceşte ca pe un fus!... Macar! dă, dacă o fost fată în curte!... ce să mă mai mir... Da ian să videm ce mai fac înuntru?... (Caută pintre uşă.) Mănîncă Florica sănătos.,, şi bea, da bea... scena x MARIN (în uşă), MĂGDIAN (viind din fund, din stînga) MĂGDIAN (în parte, viind în scenă): Auzi, mă rog, minune!... să uit eu că azi e sărbătoarea Anicăi?... marin (în uşă): înghite Agachi... gîl... gîl... gîl- - • măgdian: Ha?... (Zărind pe Marin.) Marin!... Ce faci acolo, Marine?... marin: D-ta eşti, cucoane Măgdiene? Ia privesc la minunăţii. măgdian: Ce priveşti? marin: Uită-te de vezi. măgdian (căutînd pintre uşă): Ce comedie-i asta? Anica la masă cu un străin!... cine să fie?... DUO măgdian Marine! MARIN Cucoane! MĂGDIAN Grăieşte ... MARIN (în parte) Ba zău ? MĂGDIAN Cu cine-i Anica? MARIN Cu cine? ... ştiu eu? MĂGDIAN Ian caută bine, Dragă Marine. MARIN Degeaba, geaba mai vrei să Căci dimineaţă C-o săculteaţă Gura şi ochii mi-ai astupat. ( împreună-) MĂGDIAN (în parte ) Văzutu-mi-ai hoţul Şiret şi smerit La pungi de parale Cum s-a îndulcit. MARIN (în parte) Dă, Doamne, dă, Doamne! Acuş iar, acuş îl văd c-a să-mi vie Drăguş la căuş. MĂGDIAN Marine! MARIN Cucoane! MĂGDIAN (arătînd o pungă) Priveşte. MARIN (în parte, cu bucurie) Valeu! MĂGDIAN Acum ştii tu cine-i? MARIN (luînd punga) Acum?... îl ştiu, zău. MĂGDIAN Spune, grăieşte; Spune, grăbeşte. MARIN El îi un hîtru din cei crestaţi Ce-alung neveste Şi joacă feste, Feste drăcoase, la cei bărbaţi. (împreună) MĂGDIAN 5 (în paYte) Ce aud! de mînie, Mă simt chiar turbat. De-abia cu soţie, Să fiu înşălat! 10 MARIN (în parte) Trei merţe cu asta. îmi vine să sar, Să ioc ca nebunii 15 C-am prins un tatar. marin (auzind vuiet de scaune în pavilion) : îra! iaca se scol de la masă... Fugi, cucoane, să nu te vadă. Cît pentru mine, pe-aici mi-i drumu. (Fuge prin fund în dreapta.) 20 .măgdian (singur): Auzi!... Anica să petreacă cu un străin, în vreme ce eu îmi pisăz trupul calare, alergînd pe cîmpuri!.'.. Cine ar fi crezut că... nici o lună nu-i macar de cînd ne-am cununat şi... îi aud viind... mă duc să nu mă vadă... 25 dar n-am să-i perd din ochi... (Iese prin fund, în stînga.) Auzi!... un hîtru!... SCENA XI ANICA, GHIŢĂ, FLORICA anica (ieşind din pavilion): Cu seara bună, verişoară... 30 Vă las... că, la ţară, noi ne culcăm de cu vreme... Noapte bună. (închide uşa pe dinafară cu cheia.) ghiţă (dinîntru): Verişoară, da ce faci? 181 anica: Vă închid în cuşcă ca pe nişte porumbaşi... să nu zburaţi la noapte. ghiţă: Ian lasă şaga, verişoară. anica: Noapte bună... Ha, ha, ha... vere Ghiţă, 5 te-ai prins singur în capcană!... A! te însori d-ta cu nevestele grădinarilor?... Te învoieşte de-acum cu Ma-rin... florica (dinîntru): Ha, ha, ha! cuconaşule, cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs... tare eşti 10 mucalit! Ha, ha, ha_________Ce face?... Ba să nu te apropii, că te botez cu vin de Cotnari. ghiţă: Aşa?... ian aşteaptă... anica (în parte, mergînd spre pavilionul din dreapta): S-a întărtat vărul Ghiţă... Cînd ar şti Marin, 15 mare haz aş mai face... (întră în pavilionul din dreapta.) (Se aude în pavilionul din stînga vuiet de alergături, de scaune şi de pahare stricate.) ghiţă: De-i scăpa de mine, vina mea să fie. 20 florica: Ba, zău?... (Iese în balcon.) Ian ascultă, şezi binişor că sar în grădină. (Se pleacă pe gratiile balconului.) ghiţă (ieşind în balcon): Parcă eu sînt nebun să te las. (Vre s-o ieie în braţe.) 25 (Se aude Marin cîntînd doina.) florica: Auzi?... Vine Marin... de nu te-i astîmpăra, strig foc! (Se face noapte.) SCENA XII 30 FLORICA şi GHIŢĂ (în balcon), MARIN marin (în parte): Florica mi-a zis pe sub apărătoare, ca să viu la ea după ce s-or scula de la masă... Iată-mă-s... Halal de tine, Marine. (Merge de bate la uşa din stînga.) Florico... Florico?... 35 florica (lui Ghiţă): Ţist... 182 5 10 15 20 25 30 marin: Florico... deschide că ţi-o venit bărbatul... Florico?... ţi-o venit sufletul... Ce, Doamne, iartă-mă, de nu răspunde ?... Florico!... Se vede că o adormit!... Ei, apoi ce fac eu acum ? Ha!... Mări să fac şi eu ca cuconu Măgdian... Amandea la scară. (Merge de ia scara şi o apropie de balconul din stînga.) florica: Ce vrea să facă? ghiţă: Ştiu eu? florica : Valeu!... Aduce scara!... Aşa-i c-am păţit-o ? ghiţă: Nu te teme, că vom scăpa amîndoi. florica: Cum? ghiţă: Nu-ţi pasă... Du-te de te culcă şi fă-te că dormi. florica: Să horăiesc? ghiţă: Cît şepte. florica (ieşind din balcon)-. M-am dus. marin : Biata Florica!... A fi apucat-o somnul, gîndind la mine. Am s-o spariu prin somn... Hai, Marine, şi Doamne-ajută. (în vreme ce Marin se suie pe o parte a scării, Ghiţă se coboară pe ceealaltă parte.) ghiţă (în parte)'. Unul cînd se suie, altul se coboară. Parcă ne jucăm de-a scara mîţei. (Sare jos.) marin (suindu-se în balcon): Halal de tine, Marine! (întră înîntru.) SCENA XIII GHIŢĂ [ANICA] ghiţă (singur): Uf! iată-mă-s pe uscat!... A! verişoară, îmi făgăduieşti o întîlnire ş-apoi mă-nchizi cu cheia ?... Poate că ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pănă la tine ?... Hei, dragă Anicuţă, cu Ghiţă Făurin nici dracu nu poate să se lupte... Iată-mă-s scăpat dintr-o casă. Să videm acum de-oi pătrunde în ceealaltă. (Cearcă la uşă.) Uşa-i închisă pe 183 k dinîntru? Ian să cerc a-i da de ştire verişoarei că sînt sub ferestrele ei... Anica-i cam romantică şi-i plac serenadele... (Merge de ie ghitara din boschet.) Parcă zăream azi o ghitară în boschet... lat-o... Să te văd, Ghiţă... Ah, mă jur pe-a ta zîmbire, Pe-al tău glas ceresc, Ţie-n veci a mea simţire, Ţie s-o jertfesc! Vin' ca dulcea mîngîiere, Scumpul meu odor, Că de-o tainică durere Eu suspin şi mor! Nu se zăreşte încă nimic?... Ba iată o lumină la fereastră. Curagiu, Făurine, norocul se apropie. Iată ceasul de-ntîlnire, Ceasul mult dorit! Luna, martur de iubire, Tainic s-a ivit. Vin’ ca dulcea mîngîiere, înger de amor, Că de-o tainică durere Eu suspin şi mori Pare că zăresc o umbră pe perdele... Ea-i! Anica!... Ce aud... o ghitară în pavilion?... Verişoara m-a auzit şi vrea să-mi răspundă?... romanu-i gata!... ANICA (în pavilion) Dulce-a vieţei fericire, Gingaşul amor, Trece ca o nălucire, Ca flutur uşor. Tu ce ai simţire vie, Suflet plin de dor, Prinde vesel în junie Fluturul din zbor. ghiţă (vesel): Să prind fluturul din zbor?... las pe mine... Da oare cum s-ajung păn'la flutur? Ha... cu scara! Să fac şi eu ca Marin. (Merge de ie scara şi o aşează Ungă balconul din dreapta.) 5 SCENA XIV GHIŢĂ, MĂGDIAN (viind din fund prin intunerec şi mergînd spre pavilionul din dreapta) măgdian: Un hîtru cu Anica!... Ei, nu mă pot linişti, şi pace... îmi vîjie fel de fel de prepusuri prin 10 cap... Mă duc să mă tălmăcesc cu Anica... Da unde să fie scara?... De abia văd prin în-tunerec... A! iat-o lîngă balcon... Bietu Marin, mi-a purtat de grijă!... Da de n-a fi Marin... ş-a fi domnişorul cela?... I!... m-am răcit... 15 iute, Măgdiene. (Aleargă de se suie pe scară.) (Măgdian se suie rapide pe o parte a scării, în vreme ce Ghiţă se suie pe ceealaltă parte şi se-ntîlnesc amîndoi în vîrf.) MĂGDIAN 1 . ghită r Cme-i acole?...Eu! 20 ghiţă: Cine eşti tu? măgdian: Cine sînt eu?... Eu, da tu? ghiţă: Şi eu tot eu. Ce cauţi pe scară? măgdian : Ce-ţi pasă ?... da tu ce cauţi ? ghiţă: Nu-ţi pasă nici atîta. 25 măgdian: Ba-mi pasă. ghiţă: Ba nu-ţi pasă. măgdian: Ba-mi pasă, obraznicule. ghiţă: Ce-ai zis?... Ian poftim jos să ne tălmăcim! măgdian: Coboară înainte, că te urmez. 30 ghiţă (scoborîndu-se iute): Iată că mă cobor. Vin că te aştept. măgdian (păşind peste balcon): Iaca vin! ţine scara să nu cadă. ghiţă (ţiind de scară): O ţin, vino acum să-ţi arăt eu! 35 măgdian (din balcon): Dacă o ţii, caută să n-o scapi... Cu seara bună, ha, ha, ha... (întră în pavilion.) 185 ghiţă (furios) : Cum?... ce fel?... ce vrea să zică?... Domnule!... a intrat la verişoara pe fereastră ?... A fi vrun tâlhar, căci altfel s-ar fi coborît să se tălmăcească. Un tâlhar!... verişoara-i în primejdie!... (Strigă în gura mare în fund:) /Tâlharii! tâlharii! săriţi, oameni buni!... Tâlharii! SCENA XV GHIŢĂ, SĂTENII (vin alergînd din fund, avînd torţe aprinse în mîni, coase, pari) FINAL ( împreună.) GHIŢĂ Tâlharii, tâlharii! Săriţi, Cu coase, cu parii Veniţi! SĂTENII Tâlharii, tâlharii! Sărim, Cu coase, cu parii Venim! SCENA XVI Cei dinainte, MĂGDIAN şi ANICA (ies în balconul din dreapta), MARIN şi FLORICA (se arată in balconul din stînga', truspatru au în mîni luminări aprinse) MĂGDIAN Şi ANICA Ce este? tâlharii! SĂTENII Sărim! MARIN Şi FLORICA Ce este ? tâlharii! SĂTENII Venim! (Sătenii se apropie cu torţele de Ghiţă. — Tablou.) GHIŢĂ Ce văd? Prezidentul cu Anica împreună! ANICA Ce văd ? Ghiţă, noaptea, suspinînd la lună! FLORICA Ce văd ? monşerică! MARIN (în parte) Hm! moţpan de soi Umblă pe la case chiar ca un strigoi. TOŢI Ca un strigoi Ha, ha, ha, ha! GHIŢĂ (Anicăi) M-ai învins, Anico, dar nu mi-e ruşine. MARIN (în parte) Hm! neruşinatul... 10 15 20 ANICA (lui Ghiţă) Să ştii de la mine Că înşelătorii des sînt înşălaţi... MARIN Ba, zău, cîteodată chiar şi dişălaţi. TOŢI Şi dişălaţi Ha, ha, ha, ha! GHIŢĂ (închinîndu-se la Anica) Fiţi veseli ferice, De-acum îmi caut eu cuminte De drum. SĂTENII şi CEIALALŢI Mergi vesel ferice Pe drum Şi prinde la minte De-acum. (Sătenii se dau în lături ţi fac loc lui Ghiţă, care se închină şi pleacă spre fund.) (Cortina cade.)