lipitorile satelor PERSOANE Kir IANI AVDELAS, arendaşul moşiei Haramul JUPÎNUL MOISE, orîndarul şatului VÎNTURĂ-ŢARĂ, răzeş 5 ION teslarul, răzeş CATRINA, soţia lui Ion NIŢL', copilul Catrinei GAVRIL sîrbul, argat MARTIN, pădurar 10 Jupîneasa RUXANDA MĂRIUCA, orfană SUBPREFECTUL UN JANDARM GHEORGHE, ţăran 15 ŢĂRANI, LĂUTARI, JANDARMI IANI, grec de 40 ani, îmbrăcat în haine europene ordinare şi în cap cu fes mare. MOISE, evreu de 30 ani, îmbrăcat evreieşte ca cîrcimarii evrei din sate. 20 VÎNTURĂ-ŢARĂ, de 50 ani, îmbrăcat cu dulamâ veche şi căciulă brumărie; poartă o geantă cu ispisoace. ION, de 45 ani, îmbrăcat mai curat decît Vîntură-Ţară, cu căciulă neagră şi cizme de iuft. GAVRIL, de 40 ani, îmbrăcat cu poturi, ilic, brîu roş, pălărie 25 ţărănească şi opinci. 444 CATRINA, de 35 ani, îmbrăcată cu rochie, scurteică şi în cap cu testemel. MĂRIUCA, fată de ţară de 17 ani, îmbrăcată cu cămaşă cu altiţă, fotă, papuci roşi şi la gît poartă şiraguri de mărgele. N1ŢU, MARTIN, GHEORGHE şi ŢĂRANII sint îmbrăcaţi in. haine ţărăneşti. LIPITORILE SATELOR DRAMĂ IN 3 ACTE Şl 2 TABLOURI Scenele se petrec în Moldova, în satul Haramul, la anul 1860. 5 ACTUL I Teatrul reprezintă interiorul casei lui Ion teslarul; pe lîngă păreţi sînt aşezate laiţe acoperite cu scoarţe; în fund este o uşă şi în stînga altă uşă; în dreapta e o fereastă, lîngă fereastă o masă şi două scaune; pe păreţi sînt aninate unelte de 10 teslărie; lîngă uşa din fund se află doi saci plini. S C E N A I CAT RIN A, NIŢU, GAVRIL Catrina (ştergînd masa): Da du-te azi, bade Gavrile, du-te la treabă, că soarele-i sus şi te-a ocărî 15 bărbatu-meu, de te-a găsi tot aici. Gavril: Ce ocărî, ce ocărî?... doar nu-s robu lui. Catrina: Nu eşti robu lui, dar eşti tocmit cu luna ca să-i agiuţi la duratu casii cei de închisoare. Gavril: Ard-o focul... M-am săturat de dînsa şi nu 20 mă mai duc, de-oi şti că m-or închide-n ea. (Aruncă cu mînie uneltele jos.) 447 Catrina: Nu te-ndărătnici, bade Gavrile, că ţi-i găsî beleua cu bărbatu-meu. Gavril: Mai degrabă şi-a găsi-o el cu mine, cît a da păcatu să se-ntreacă cu gluma. 5 Catrina: Haide, hai, păcătosule... Gavril: Ian nu mai lungi şi d-ta vorba, lele Catrină; că nu-s în apele mele, şi-i da peste dracu. Niţu (care în toată scena de mai sus împletea un bici; se scoală şi vine de priveşte drept în ochii lui Galo vrii): Cine şi-a găsi pe dracu, măi sîrbule? Gavril: Mă-ta. Niţu: Mama? Gavril: Şi mă-ta şi tu, de nu-i peri acu pe loc din faţa mea. 15 Niţu: Măi, ai nebunit, ori eşti bat? Gavril: Niţule... nu te pune cu mine, căpremelege... Catrina (alergînd la Niţu): Niţule... Niţule... Niţu : Ian las’, mamă, că doar nu m-ai purtat nouă luni în sîn, pentru ca să las să te batgiocorească un 20 beţiv chiar dinaintea mea. Măi sîrbule, vezi uşa? Gavril: Ş-apoi? Niţu: Ieşi! Gavril (rîzînd): Tu-mi poronceşti, ţîncule? Ha, ha; ha! 25 Niţu: Ieşi, îţi zic. Gavril (cu dispreţ): Dar dacă n-oi vrea ? Niţu (răpezindu-se asupra lui): De nu-i vrea pe uşă; îi ieşi pe fereastră. Gavril (luptîndu-se): Iaca mucosu... 30 Niţu (împingîndu-l pe fereastă): Degeaba te lupţi, că-s mai tare decît tine. Catrina: Niţule, lasă-1 în plata lui Dumnezău. Niţu: Ba nu!... l-oi învăţa eu să te batgiocorească. Gavril (furios): Măi, te ucid, măi! 35 Niţu: Păn-atunci... ian sai pe fereastră. (îl îndoaie cu mijlocul pe marginea ferestei.) Gavril: Ei! lasă-mă, că ies pe uşă. Niţu: Ba nu, ticălosule! Gavril: Iartă-mă, Niţuşorule, că n-oi mai face. ' 40 Catrina: Iartă-1, copile. 448 lancu Alecsandri, fratele poetului (B.A.R. - Stampe). \ î£<< /,t\ Ol rc-t 1 ui •*? (v3VMt*ii /'• 6^" • /Sitf ~-y. Ms. autograf: Zgtrcihtl rîsifitct (ms. B.A.R. 809, f. 102r). 1 ■REgţSRTQRtUL- DRAMATIC. LIPITORI Li: q [ii =±t j Brasâ iz 3 JLsra: ULTRA-OEHUGOCUL Si UlTM-RETROCMDUl CÂNTICELE; COMIC® tmx^uu *-*•*» ■ ■ ■• Foaia de titlu: Lipitorile satului, Iaşi, 1863, UVîtloutc .ovtv W ITboifc'i'A W 4? &4I4 Jt $rw*»<>* Vt u> *U. tlUlU. •*. ^ w Âmwiw *|, *•*> Ms. copie: Lipitori le satelor (ms. B.A.R. 2856, f. 2r). SCENA II CATRINA, NIŢU, GAVRIL, VÎNTURĂ-ŢARĂ Vîntură-Ţară (arălîndu-se în fund)'. Bucuroşi la oaspeţi? Catrina (întorcîndu-se): Ce văd? Moş Vîntură-Ţară? Vîntură-Ţară: Eu!... Da cine se hîrjoneşte la fereastră ? Niţu (lăsînd pe Gavril): Eu!... îi vîram o ţîră de minte lui Gavril. Vîntură-Ţară: Pentru ce? Niţu: Pentru c-o batgiocorit pe mama. Vîntură-ţară: Bine i-ai făcut, finule.Copilu îi datori să-şi apere părinţii cu viaţa. Vin-încoaci la moşu să te sărute. (Sărută pe Niţu.) Gavril (lîngă uşa din fund): Bine-o făcut?... bine?... Ei! las’.că v-oi arăta eu cine-i Gavril sîrbu. (Iese furios.) Niţu: încă-ndrăzneşte să ne-ameninţe?... Oi pune eu mîna pe tine. (Voieşte să alerge după Gavril.) Vîntură-Ţară (oprindu-l): Dă-1 dracului pomană, şi nu vă mai potriviţi la vorbele unui beţiv. Pun rămăşag că se duce la crîşmă să-şi înece ciuda... Aşa ruşine! să-l trîntească un băiet de ieri, de-alaltaieri... Catrina (cu mîndrie): Vezi că-i voinic ca tată-său. Vîntură-Ţară: N-ar fi de diochi... Da cumătru Ion unde-i ? Catrina : S-o dus la tîrg să mai cumpere lemne pentru casa cea de închisoare. Vîntură-Ţară: Casa de închisoare?... Unde? Catrina: Aici, în sat... Vîntură-Ţară (cu multă mirare): Ce în sat?... Niţu: Temniţă. Vîntură-Ţară (frecîndu-şi urechile): Nu cumva-mi ţiuie urechile şi n-aud bine? Ian mai zi o dată, băiete... Temniţă în satu Haramu? Niţu: Ca în toate satele din Moldova... Da bine, moş nînaşule, de unde vii? Vîntură-Ţară: De unde şi-o înţărcat dracu copiii. 449 Niţu: De-aceea poate n-ai aflat c-o vinit poroncă ca să se facă case de închisoare în toate satele? Vîntură-Ţară: Elei! Şi pentru ce? Niţu: Ştim noi? 5 Vîntură-Ţară: Şi ce are-a face tată-tău cu tem-niţile ? Catrina: Să vezi, cumătre. Ion s-o alcătuit cu privi-ghitoriu ca să dureze tot lucru teslăriei, uşile, ferestrile, duşamelile, acoperemîntu... io Vîntură-Ţară: Rău o făcut, dragă cumătră, c-ase-mine lucru nu-mi pare lucru curat şi cu noroc !... Ştiţi vorba ceea: Nu săpa groapă altuia, căci cazi în ea. Catrina: Aste i le-am zis şi eu bărbatu-meu. Apoi 15 dă!... ce să facă bietu om?... Nevoia... Vîntură-Ţară: Nevoia, nevoia!... o cunosc şi eu, bat-o pîrdalnicu! Că de cînd vechilul monăstirii mi-o răşluit bucăţica mea de răzăşie de-aici, din satu Haramu, am rămas pe drumuri ca un 20 calic!... Dar apoi chiar de m-ar mînca de viu stahia cea de nevoie, tot n-aş vrea să pun mîna la durat de temniţi şi la făurit de lanţuri. Mai bine sărac şi curat! scena iii 25 Cei denainte, MĂRIUCA (arătindu-se la fereastă) Măriuca: Niţule, Niţule! Niţu: Măriuca?... ce vrei, Măriuco? Măriuca: M-o trimes giupîneasa să culeg buruiene uscate de leac; nu vii cu mine să-mi agiuţi? 30 Niţu: Ba vin, Măriuco; iaca vin, iaca vin... (Iese prin fund, alergînd.) Vîntură-Ţară: Na, na, na, na! după dînsa, băiete... prinde-o, băiete... (Uitîndu-se pre fereastă.) S-o dus... o zburat hulubaşii... (Cătră Catrina.) 35 Cine-i Măriuca asta care smoneşte flăcăii de la ochi? 450 Catrina: O copilă fără tată şi fără mamă, care slujeşte în casă la posesoru. Vîntură-Ţară: La kir Iani Avdela? Catrina: La el!... şi sărmana copilă!... Vai de 5 capu ei, ce mai trage cu giupîneasa Ruxanda! Vîntură-Ţară: Ţiitoarea grecului? Catrina: Nu ştiu ce-a fi... ţiitoare... giupîneasă?... Naiba să le-aleagă!... dar ştiu că-i ră foc cu biata Măriuca. 10 Vîntură-Ţară: Şi se vede că biata Măriuca se mîn-gîie cu Niţişor... Catrina (zîmbind): Tineri nu-s? Vîntură-Ţară: Să le fie de bine!... Treaba noastră-i să le credem, că, Doamne! mare zburdalnică-i 15 tinereţa !... şi mare bună-i! (Oftînd.) Hei, hîc !... Am fost şi eu un pui... ş-acu, ian priveşte... parcă-s un ciung pîrlit. (Se aude afară an car si vccca lui Ion, strigînd la bei: „Ha ho... ha ho !“ ) 20 Catrina: O sosit bărbatu-meu. (Aleargă spre uşa din fund.) Ion (afară): Gavrile, măi Gavrile... vin de digiugă boii. Catrina (pe pragul uşii): Degeaba-1 chemi, Ioane, 25 că nu vine. Ion (afară): Da unde-i? Catrina: A fi la crîşmă... Ion (afară): Bată-1 mama lui Dumnezău, beţiv!... Ho... ha ho... nea. Bălan, na... 30 Vîntură-Ţară (în parte): Apoi dă!... plăteşte argaţi... scena IV VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, ION Catrina (sărutînd pe Ion): Bine-ai vinit, bărbate. Ion : Bine-am găsit, nevastă... Iaca şi cumătru Vîn-tură-Ţară! Da ce vînt te-o mai suflat pe la noi? 35 Vîntură-Ţară: Vîntu cel de iarnă. 451 Ion: Ba cel de primăvară, că ne-nveseleşti inima cînd te-arăţi, dragă cumătre. Vîntură-Ţară: De-i aşa, noroc să deie Dumnezău! (Bate mîna cu Ion ) Să-ţi fie casa casă şi masa 5 masă. Ion : Şi d-ta, cumătre, să-mi fii totdeauna şi-n casă şi la masă. Ei!... de mult nu ne-am văzut! or fi ani! Pe unde-ai mai fost? ce te-ai mai făcut? 10 Vîntură-Ţară: Hei!... păcatele mele cele grele! Am fost la Ieşi de m-am giudecat pentru peticul cel de răzăşie... ştii, cel răşluit de vechilu monăs-tirii greceşti. Ion: Ştiu, cel de-alăture cu răzăşia mea. 15 Vîntură-Ţară: M-am giudecat şăse ani de zile!... Am avut a face cu toţi cenuşerii, şi-n cenuşă s-o prifăcut drepturile mele ! Ion: Ce zici, frate? te-o ras? Vîntură-Ţară: Ras şi smuls!... Dumnezău să le 20 plătească, c-am agiuns la uşile oamenilor cu ispisoacele-n sîn! Ion: Bietu cumătrui... Catrino!... aleargă de ne adă o ocă de vin, să mai uităm din cele nevoi. Catrina: îndată, bărbate. (Iese.) 25 Vîntură-Ţară: Unde-o trimeţi? la crîşmă din sat? la jidan?... Nu beu vin cuşăr. Ion: Ba, mă ferească Dumnezău!... o trimet la crîşmuşoara mea... colea, lîngă drum. Vîntură-Ţară: Nu te ştiam şi crîşmari, cumătre; 30 te-am lăsat teslari... Ion: Mi-am durat şi eu o dugheniţă pe răzăşia mea, ca să-mi vînd vinul de la pogoanele din deal. Vîntură-Ţară: Şi nu zice nimică vechilu monăstirii? Ion: Kir Iani?.. .cîrneşte el din nas, pentru că cei 35 mai mulţi români beu de la mine, în loc să meargă la giupînu Moisi orîndariu, dar n-are ce face... Vîntură-Ţară: Cum? Ion: D-apoi nu-s slobod eu pe moşioara mea, fie cît 40 de mică? 452 Vîntură-Ţară: Mări nu-ţi face cruce. Catrina (aducînd o oca de vin, două pahare si covrigi): Iaca vinu, bărbate... V-am adus şi covrigi. Voie bună de-acu, că eu mă duc să fac 5 bucate. (Iese.) Vîntură-Ţară: Uscaţi îs covrigii, cumătră? Catrina (de pe prag): Uscaţi troscot. Vîntură-Ţară : Da dinţi ai adus ?... c-ai mei s-o cam tocit pin giudecătorii. 10 Ion: Ha, ha, ha... tot glumeţ eşti, cumătre. (închi-nînd.) Noroc bun şi veselie! Vîntură-Ţară: Şi la anu cu bine! (Bea.) Drăguţu moşului, că bun îi! Lunecă pe gît ca şărpele, şi cînd caţi în pahar... tufă. 15 Ion: înc-o duşcă. Vîntură-Ţară: Ba şi două, în sănătatea gazdelor. Să le meargă trebile cum doresc, tot în belşug şi cu opt boi la giugJ Ion (căzînd pe gînduri): Opt boi! (Oftînd.) îmi aduc 20 aminte c-aveam odinioară opt boi de cei de frunte, ş-acum am rămas numai cu doi. Vîntură-Ţară: Mări, nu spune. Boii tăi cei frumoşi o perit? Ion: Ba i-o mîncat de vii giupînu Moisi orîndariu. 25 Vîntură-Ţară: Cum asta? Ion: Cum?... cu camăta!... Ştii, cumătre, ce-i nevoia cînd se leagă de capul omului. Vîntură-Ţară: Scaiu dracului.. Ion: Ba cade peatra, de-ţi face ogoru una cu pămîntu ; 30 ba vine geru, de-ţi îngheaţă viţa de vie... ba una, ba alta, şi nevoia te pîndeşte; ca un hoţ, te paşte ca păcatu... Cînd vrei să te scapi de ghearele ei, numai ce-ţi iesă Iiida-nainte cu camăta şi azi îţi ie o vacă amanet, mîni boii, 33 poimîni sumanu din spinare,., şi tot astfeli pănă ce -te lasă lipit pămîntului. Vîntură-Ţară: Apdi, cumătre, dacă-cunoşti rău, de ce nu fugi de el? Ion: Da, bată-1 crucea! poţi fugi dac-ai încăput o 40 dată pe mîna lui?... O dată, miăi frate, numai 453 o singură dată m-am împrumutat de la el cu 500 de lei, şi de-atunci Iuda m-o sărăcit, m-o încurcat în socoteli, încît nici azi nu m-am putut plăti de tot. Şi, ucigă-1 trăsnitu! parcă-i spune 5 diavolu cînd am nevoie mare de parale, că numai cît îl vezi viind, ştii?... ca vulpea, pe furiş, şi-l auzi zicînd: „Buna dimineaţa, bade Ioane". SCENA v VÎNTURĂ-ŢARĂ, ION, MOI SE (viind prin fund) 10 Moise: Buna dimineaţa, bade Ioane. Ion: Na! Vîntură-Ţară: Piei, drace! Moise: Te-ai întors de la tîrg, bade Ioane? Ion: Precum vezi, giupîne Moisi. 15 Moise: Ş-ai adus lemne, bade Ioane? Ion : Ba nu, giupîne, că n-o vrut giupînu Herşcu să-mi mai deie pe datorie. Moise: Apoi dă, bade Ioane, să fi plătit mai întîi... Ion: Şi cu ce?... banii nu se găsesc în drum. 20 Moise: Să fi vîndut ceva... N-ai vin? n-ai orz? n-ai popuşoi ? Ion: Lesne-i de zis plăcinte, dar cine cumpără? Moise: Cine, bade Ioane?... Ai vei!... muşterii nu-s? Şi eu cumpăr, dacă vrei... Cît laşi orzu? 25 Ion: Apoi dă!... Un irmilic mierţa. Moise: Un irmilic? Ai vei!... Nu face nici chila un irmilic; satu-i plin de orz, şi toţi ţăranii mă roagă cu 5 lei mierţa. Vîntură-Ţară (în parte): lan auzi, lipitoarea! 30 Ion (în parte): Iar o sîmţit Iuda că am nevoie. Moise: Cît zici că laşi?... cu cinci lei şi giumătate?... Nu pot, zeu, bade Ioane. Dacă vrei doi soroco-veţi, poftim... că noi sintem prietini... (Merge de deschide sacii.) 35 Ion (în parte): Ce să fac? De n-oi avea cu ce să cumpăr lemne pentru ca să mîntui temniţa, subprefectu-i în stare să mă-mplinească. 454 Vîntură-Ţară (în parte): Bietu om! se zbate ca musca-n pînza painganului. Moise: Aista-i orzu, bade Ioane?... Prost! Ion: Da ce-i lipseşte, giupîne? 5 Moise : îi săc şi neghinos... nu face nici trii lei, zic zeu. Cîte mierţe ai, bade? Ion: Vro zace. Moise: Numai atîta?... Dacă vrei un galbîn pe tot, îl ieu cu vurta, pentru ca să te-ndatoresc. 10 Ion: Un galbîn pe cinci chile?... doar n-am chelboşît. Moise: Ei, fie 40 de lei. Ion: Ţine-ţi paralele, giupîne, că nu eşti de mine. Moise: Bani peşîn, să cumperi lemne, bade Ioane. Nu lăsa chilipiriu... 45 de lei vrei? 15 Ion : Ba nu. Moise: Ei!... ca să nu facem vorbă multă... zăce merţe cîte 5 lei fac cinzăci de lei, cuvîntu cel de pe urmă ; dacă nu primeşti, sluga d-tale. (Se îndreaptă spre uşă.) 20 Ion (în parte, cu desperare): Săracu de mine!... se duce Iuda şi mă lasă cu nevoia de-a spinare. Moise (lîngă uşă): Cum ai zis?... dai cu 50 de lei?... Ion: Fie!... adă banii. Moise: Douăsprezăce dimerlii la mierţă, scuturate, 25 şi una cu vîrf? Ion : Fie! Moise: Şi sacii pe deasupra, drept adalmaş. Ion (în parte): Bată-1 crucea! (Tare.) Hai, meargă şi sacii! 30 Moise: Ş-un pui de curchi, peşkeş, de bună tocmală. Ion (rîzînd): Mînca-l-ai fript!... adă paralele. Moise (luînd pe Ion de mînă): Noroc bun să deie Dumnezeu! şi la anu să facem iar nighistorii împreună... Iaca banii... Eu sint cinstit, plătesc 35 peşin. (Numără banii.) Unu, doi, trii... opt gologani... un leu... Bade Ioane, nu vinzi şi vinu din anu ista? Ion: Nu. 455 Moise: Unu, doi... opt gologani... doi lei... De ce să nu-1 vinzi?.... eu ţi-oi plăti mai bine decît altu, Ion: Nu-1 vînd, giupîne, pentru c-am să-l trec la crîşma mea cea de la drum. Moise: Unu, doi, trii, patru gologani... 20 de parale şi cu doi lei fac un sorocovăţ. Bade Ioane, ştii , d-ta că mă păgubeşti tare mult cu crîşma -d-tale? Toţi, cărăuşii se opresc în drum la dumneta şi pe : mine mă lasă deoparte. • Ion: Apoi dă, giupîne.., Aşa-s negustoriile... Azi pagubă, mîni cîştig. Moise: Unu, doi, trii... opt gologani... un leu... Bade Ioane, ştii d-ta că. afară decît orîndariu nu poate nime să vîndă băuturi în sat? Ion : O ştiu; dar eu mi-am durat dugheană pe pămîntu meu, nu pe moşia mon^Lstireaşcă. Moise : O ,s-avem giudecaţă,. .bade Ioane. Ion: N-am grijă de asta, giupîne Moişi. Moise: Trii lei şi giumătate şi cu unu şi giumătate " fac cinci lei... Bade Ioane, ştii una? Hai să u ' ' îritrăin lâ tocmală______ Dă-mi mie în orîndă ferîşma dumnitale. ( Ion: Nu pot, giupîne, c-anl durat-o de zăstre pentru fiiu-meu, Niţu. Moise: Nu vrei? Ion: Nu. Moise: Să nut te căieşti, bade Ioane. Ion: Nu-mi purta grija, Moisică dragă. Numără banii mai bine. Moise: Am numărat arvuna; mai mult ce vrei? Ion: Ce arvună?... Unde-o fost vorba de arvună? Eu am nevoie acu-ndată de bani... Numără 50 de lei şi nu mai umbla cu mîţa-n sac. Moise: Ba nu pot, că n-am mai mult acu. Peste-o săptămînă ţi-oi da tot. Ion : O săptămînă ?... cînd pe mine mă strînge nevoia de gît!... Da du-te dracului, tîrtane, cu banii tăi... Na-ţi gologanii; bate-ţi-i în obraz... (îi aruncă gologanii în obraz.) Moise: Ai vei! ce vra să zică asta, mă rog? Ce strîci tocmala şi să mă chiorăşti !... Da ce te socoţi tu ? Volintiroi! Ion: Ei, apoi, cumătre, n-o cată Iuda cu luminarea? 5 Vîntură-Ţară: Ba o cată de-un ceas şi n-o găseşte, că te-o domolit nevoia, sărmane Ioane ! Moise (culegînd banii de jos): Unu, trii, opt... un leu... Adică nu se putea să ne-nţălegem cu binele?... Unu... doi... patru... opt... doi 10 lei... Dacă era să m-aştepţi o săptămînă pentru bani, mare lucru ar fi fost?... îmi plăteai do-bîndă şi nu mai era vorbă... SCENA VI Cei denainte, JANDARMUL 15 Jandarmul (în fund): Unde-i Ion teslariu? Ion: Eu. .. ce caţi? Jandarmul: O vinit subprefectu... Moise: Subprefectu o vinit?... Mă duc să dau jalbă că m-ai bătut în casa d-tale, ca un tălhăroi... 20 Ion (restindu-se la Moise): Du-te naibii. Iudă spur- cată. Moise (fugind): Ai vei, ghevalt! Vîntură-Ţară: Voinicos, da fricos... Fuge pe deal ca pe vale. 25 Ion (cătră jandarm): Şi ce mai vrea subprefectu? Jandarmul: M-o trimes ca să-ţi dau de ştire să-i aduci banii ce eşti datori giupînului Herşcu pentru lemn... cei 1500 de lei. Ion: D-apoi nu s-o împlinit vadeua. 30 Jandarmul: Ba cică s-o împlinit chiar astăzi. Ion (în parte): Vai de mine!... m-am prăpădit!... (Tare.) Bine!... Mergi înainte că te-agiung. (Jandarmul iese.) Vîntură-Ţară: Dar asta ce-a mai fi, cumătre? 35 Ion (cu desperare): Ce să fie? păcate!... nenorocire! prigonirea soartei! Ascultă. De unde eram om în toată mintea, cu stăricică, fără griji, fără încur- 457 cală, am agiuns de nu ştiu cum să fac ca să scap de ruşine şi de sărăcie!... într-un an de zile mi-am vîndut şăse boi, din pricina^ unii petre ce mi-o fărîmat tot, ogoare şi vie. într-o 5 zi, vine prefectu aici şi vesteşte c-are să se zi- dească case de închisoare pin toate satele... Ce să-ţi spun, cumătre?... Dracu să vede m-o sfătuit ca să mă însărcinez eu cu dulgheria tem-niţii de la noi!... Am făcut înscris cu prefectu... io şi pentru ca să poci începe lucru îndată, am fost silit să ieu lemne de 1500 de lei pe datorie de la giupînu Herşcu. Asta-i toată beleua. Vîntură-Ţară: De ce nu cei bani de la prefect pentru lucru ce-ai făcut păn-acu? 15 Ion: Am cerut, păcatele mele, dar n-o vrut să-mi deie nici măcar o liţcaie, subt cuvînt că, după. contract, el îi datori să-mi plătească cînd oi mîntui tot lucru... Săracu de mine!... Unde să găsesc eu acu 1500 de lei?... îmi vine să. 20 m-arunc cu capu-n fîntînă ! scena VII ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, GAVRIL (beat) Gavril: N-auzi, măi Ioane, giupîne Ioane... Ion: Ce vrei, beţivule? 25 Gavril: Ce vreu, beţivule?... Vreu bani... bănişorii mei... sîmbrioara mea, ca s-o beu la giupînu Moisachi... Ion: Ce sîmbrie, măi? Nu ţi-ai priimit toată leafa? Gavril: Mănînci haram, Ioane, giupîne Ioane... N-am 30 luat nici o leafă... Să n-am parte de Moisachi de-am văzut para frîntă de cînd te slujesc! Ion: Mâi, da nu ţi-am cumpărat suman, opinci, ciu- bote şi pălărie?... Gavril: Le-am băut de mult... d-ta să fii sănătos, 35 Ioane, giupîne Ioane. Ion: Nu ţi-am plătit biru?. .. Toate-aieste la un loc fac mai mult decît leafa ta. 458 Gavril: Eu nu ştiu... Leafa să-mi dai, că nu ies din casă fără bani... Am să plătesc lăutarilor la crîşmă şi-mi trebuie parale... Deznoadă-ti punga, zgîrcitule. 5 Ion; Măi, du-te şi te culcă. Gavril: M-oi culca dac-oi vra să mă culc... că doar nu-s robu tău să-mi poronceşti tu. Eu sînt slobod, de capu meu... De azi nu mai sînt la tine argat... te las dracului pomană... Adă simbria, io Ion : Măi, cată-ţi de drum cît îi cu cinste. Gavril (apucîitd pe Ion de pept): Dă-mi simbria, hoţule, că mă ţin de tine păn' la moarte. Ion (respingîndu-l): în lături, beţivule. Gavril (căzînd pe un scaun): Valeu!... tâlharii!... 15 scena viii Cei denainte, JANDARMUL, CATRINA Catrina: Ce este, vai de mine! ce este? Jandarmul: Unde-s tâlharii? Ion: Ia beţivu ista!... după ce s-o îmbătat, vine de-mi 20 face casa de batgiocură. Gavril: Valeu! că m-o ucis hoţu... (plînge) şi vra să-mi mănînce simbrioara mea... (Furios.) Dă-mi banii, tălhariule, că te culc la pămînt. (Ridică toporul asupra lui Ion.) 25 Catrina: Vai de mine! Jandarmul (smuncind toporul din mîna lui Gavril): Nu da, mă, nebunule. Ion: Ai fost martur, Vasile, c-o vrut ticălosu să mă ucidă... Rîdică-1 şi-l du la închisoare. 30 Gavril: Eu la închisoare!... care închisoare?... Să-i fac eu pocinocu, din pricina unui proclet!... N u mă dau odată cu capu ! Jandarmul (apucîndu-l): Nu te clinti, că te toropesc, beţivule; hai la temniţă ! 35 Gavril: La temniţă!... Ei! lasă... Ioane... că mi-i plăti tu! în loc de simbrie, închisoare! Ei! bă- 459 dico... lasă, lasă... meşter îi dracu!... (Jandarmul duce pe Gavril afară.) Ion: Ticălosu! (Cade obosit pe un scaun.) SCENA IX 5 ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, IANI Iani: Ma ţe este aiţe? Ţe galazia? Catrina: Beţivu cel de argat s-o îmbătat... Iani: Treţeam pe la porta, intorcîndu-ma de la sub-prefecto, si am auzito strigînd: „talhari", s-apoi io am vazuto un zandarmo duchind pe Gavrilo de guleri; a furato ţeva, leliţa Catrinuţa? Catrina: Ba nu, kir Iani. Iani: Ohi?... Mi pare bine... ma ţe vedo? mosu Vintura-Ţara? 15 Vîntură-Ţară: Eu, grecule, ş-apoi ce? Iani: Ţe?... mi pare bine... Ai prăpădi to proţeso? Vîntură-Ţară: Sta-ţi-ar în gît!... l-am prăpădit... Mai ai de zis ceva? Iani: Ohi... mi pare bine... ha, ha, ha ! 20 Vîntură-Ţară: Hai, cumătră, de-aici, că mă umflă năbădăicile cînd văd parpalecu ista... (Iese prin stînga.) Catrina: Hai să mănînci ceva, cumătre. Iani: Te duţi, leliţa Catrinuţa?... ma de ţe te duţi? 25 Catrina: Apoi dă, kir Iani, trebuie să-mi cat de oaspe. (Iese.) Iani: Ţe ospe? Un ghiuzo nebuno! SGEKA X . ION, IANI 30 Ion (cu durere, în parte): 0 mie cinci sute de lei! unde să-i găsesc ? Iani: Bre, Ione, ţe stai pe ghinduri, tristo si obosito? Ion: Cum n-oi fi obosît, kir Iani, dacă toate supărările cad deodată pe capu meu! 460 r Iani : Ha, stiu; mi a spuso subprefecto che a venito se te implinesca pentru 1500 de lei. Ion (oftind): Aşa, aşa! Iani: Sluto la Pruto! 1500 de lei! soma mare, siman-5 dikosa! si puno ramasago che n-ai niţi frinta. Ion: N-am!... Nu vre nime să m-agiute. Iani: Nime? Ion: Nime pe lumea asta! Iani: Moi Ione, ian priveşte la mine... Cum ma 10 gasesti?,.. fioroso, nemilostivo ?... spune, spune, am obrazi de satana? Ion: Ba nu. Iani: Nu sinto hristianos? sint paghino? spune. Ion: Ba ştiu că eşti creştin. 15 Iani: Lipon, ţe ai ziţe daca te asi imprumuta eu cu aţei 1500 de lei? Ion (sculîndu-se): Dumneta, kir Iani? Aş zice că Dumnezău te-o trimes ca să mă scapi de sărăcie. Iani: Pre frumoso. Yrei 1500 de lei bătuţi? (Scoate 20 punga.) Oriste, poftim. Mai dinioare am vinduto puţintelo grio la prietin a me, la Mustoksidi, si iata-me-s che vino si te azuto. Ion : Dumnezău să-ţi deie înzăcit binele ce-mi faci! Iani: Amin!... ma se faţem un sineţelo; nu de alta, 25 ma fiind che este viaţa, este si morte... inţelezi? Ion: Cum nu? Ai toată dreptatea. (Scoate din saltarul mesei o coală de hîrtie, călămări şi condei.) Iaca hîrtie şi cerneală. Iani: Bine; scrie d-ta, cum oi spune eu. 30 Ion: Sînt gata, zi. (Scrie.) Iani (dictînd): „Eu, zos iscalitu, ma indatoresco a plaţi infaţisatorului cu aţest sineto..." Ion : De ce să nu pun mai bine numele d-tale ? Iani: Asa e obiţeiu sineturilor... Scrie: „in vade de .35 o luna..." Ion: O lună-i prea puţin, kir Iani, pune două luni. Iani: Doua luni?... fie si doua luni, cum doreşti d-ta... Eu sinto hristianos si am hristoitia. Ţe ai scriso ? 4G‘i Ion (cetind): „Mă îndatoresc a plăti înfăţişătoriului cu acest sînet, în vade de două luni...“ Iani: Aksiologo... (Dictează.) Soma de trei mii lei... Ion: Trii mii pentru 1500? 5 Iani: Ţi pare multo, fraţico? Ion: Da cum. Doamne iartă-mă!... aşa dobîndă numai jidanii au obraz să ceară. Iani: Asa? lipon, fie 2500 in loco de 3000, che eu sinto hristianos. io Ion: Creştin, creştin... (în parte) ca Moisi. Iani: Ghindeste, fraţico, che subprefecto a venito se te implinesca, se vinda tot, boisorii, carusoru, casuţa... ţine stie!... Iarna se apropie si ai se ramui pe drumuri cu nevasta si copilo... 15 Ion: Taci, taci, că mă otăresti... Iaca scriu. (Scrie.) „2500 de lei“. Iani: Ai scriso? pre frumoso... (dictează:) „pentru care bani puno amaneto razasia me din moşia Haramu". 20 Ion: Amanet moşioara mea? Iani: Ma cum?... horis amaneto? ha, ha, ha... Unde s-a vazuto imprumuto horis amaneto? Ion (sculîndu-se): Nu mă lasă inima, nu pot. Iani: Nu poţi?... se-ţi fie de bine! Am vruto se te 25 scapo de nacazo; ţi am dato doua luni vadea pentru ca se ai vreme de mintuit lucru inchi-sorii si se intri in banii ţe ai se iei de la prefectura; ma d-ta nu vrei?... pre bine... Ţi plaţe mai bine ca se-ţi bata doba la porta... Gust o 30 filonikie nu are... Ma inchino cu plecaţune... Ion (în parte): Să-mi vîndă lucrurile cu doba!... (Tare.) Nu te duce... stăi, că scriu cum îi vroi... (Scrie.) Iaca am scris ş-am iscălit. Iani: Aferim! Acum vedo che esti omo... Se videmo. 35 (Ia sinetul şi-l citeşte.) Aparalakto!... Poftim banii. Aiţe in punga sinto 1500 de lei. Ion: Adă... Mă duc să plătesc subprefectului. (Iese.) 462 Iani: Merzi, merzi prosto, budalas! Capo de bou!... L-am prinso in capcana, si peste doua luni de zile am se-i vindo mosiora, s-o cumpăr iar eu... Chit pentru badea Ion, l-oi lua argat la mine, 5 de hatiro Catrinuţei... care mi plaţe. SCENA XI IANI, CATRINA Catrina (întrînd din stînga): Ioane, Ioane, vin de mănîncă... Iaca!... unde s-o dus? 10 Iani (cu blîndeţe): S-a duso la subprefecto ca se pla-tesca datoria de 1500 de lei. Catrina: Da de unde o găsit parale, bietu om? Iani (apropiindu-se): De unde? de la mine, de la prietinu matale, leliţa Catrinuţa. 15 Catrina: L-ai agiutat d-ta, kir Iani? Dumnezău să-ţi împlinească toate dorinţile, că mare bine ne-ai făcut!... Dă-mi mîna s-o sărut. Iani: Nn la muna, Catrinuţa draga, ma la obrazi, daca vroesti se mi faţi feriţito. 20 Catrina: Fie şi pe obraz, tot îs bătrînă... (Se apropie de Iani şi-l sărută pe obraz.) Iani (cuprinzîndu-i talia cu braţele): Batrina?... Oheske, Catrinuţa draga; esti tinara, esti nurlia, esti hazlia si te iubesco ca pe un garofalo. (Voieşte 25 s-o sărute.) Catrina: Ce face? mă iubeşti?... (Voind să scape.) Da şăzi binişor încolo, omule, că te-or rîde şi curcanii de te-or videa. Iani: Lasa se rida curcania, che eu sinto amorezato 30 de dimiata, Catrinuţa; ma sfirsesco de amori! (Voieşte iar s-o sărute.) Catrina: Iaca neruşinatul... Lasă-mă azi, că ţip de răsună satu. Iani: Ohi, ohi, Catrinuţa, nu ţipa... Ţi dau ţe vroesti, 35 rochiţa, bosmachi, zuncuţa... numai se te dai in dragoste cu mine. Catrina (strigînd): Ioane ! cumătre !... săriţi! (înserează. ) 463 SCF.N A XII IANI, CAT BINA, ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ Ion: Ce-mi văzură ochii? Vîntură-Ţară: Ho! parpalecule !... 5 Ion (apropiindu-se furios de Iani): Ce te-ai apucat de făcut în casa mea, grecule? Iani (zîmbind mînzeşte): O saga, fraţico. Ion: Şagă cu nevestele oamenilor? (Apucă pe grec de gît şi-l zgîlţie.) Te primesc în casa mea ca 10 pe-un creştin... Iani (spăriet): Neski... hrislianos... Ion: Şi tu te legi hoţeşte de nevasta mea? N-ai nimică sfînt pe lume?... eşti mai rău decît un păgîn!... Iani: Ohi paghinos... Bade Ione, lasa la mine... 15 Ion: Te-oi învăţa eu a cerca să necinsteşti nevestele oamenilor, după ce caliceşti bărbaţii. Iani: Ma ţe vrei se mi faţi?... se ma uţizi? (Se smun-ceşte şi scapă din mînile lui Ion.) Panaghia mut (Aleargă spre uşă şi se întîlneşte cu Vîntură- Ţară, 20 care-i aţine calea.) Vîntură-Ţară: Ho, ţapule, că mai sînt şi eu pe-aici. Iani: Kirie eleison! sinto prapadito! (Fuge spre fereastă.) Vîntură-Ţară: Prinde-1, cumătre... 25 Ion: Câ nu scapă el... (Se aruncă asupra lui Iani.) Iani (fugînd împregiurul mesei): Ionica... fraţica... na se harol... (Văzînd fereasta.) A! am scapato ! (Sare pe fereastă.) Vîntură-Ţară: Ha, ha, ha, ha! O sărit ţapu pe fe-30 reastră. Iani (afară): Ei! lasa, mozicule, că ţi-oi veni eu de hac. Ion (alergînd la fereastă): Aşteaptă, covrigariule... Iani (dispărînd): Fevghe satana! 464 SCENA XIII ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA. MĂRIUCA Măriuca (viind spărietă prin fund): Mamă Cat rină, scapă-mă de giupîneasa Kuxanda, că mă cată 5 să mă ucidă-n bătaie. Catrina: Da unde-ai lăsat pe Niţu? Măriuca: La dugheană... Mă rog, ascundeţi-mă undeva să nu mă găsască. Vîntură-Ţară: N-ai frică, copilo, că te scapă moşu. 10 întră colea-n odaie, păn-a înnopta bine. (Se aude afară vecea Ruxandii, strigînd: „Unde-o apucat?" ) Măriuca: Vai de mine! Iat-o!... (Fuge în stînga.) Vîntură-Ţară (peste puţin): O perit stahia! (Cortina cade.) 15 ACTUL II Teatrul reprezintă piaţa satului. In fund, zidirea închisorii cu schelele ridicate pănă la acoperămînt. O parte din schela se perde între culisele din fund, în stînga. In stînga, casa lui Ion teslarul, cu uşă şi fereastă pe scenă; în dreapta, cîrcima 20 lui Moise, cu şopron r'e frunzar, şi sub şopron o masă lungă. cu laiţe. Ea ridicarea cortinei cîţiva ţărani stau pe laiţe şi fceu. SCENA I ŢĂRANII, MOISE 25 Ţăranii (strigînd): Moisi!... giupîne Moisi!... Măi tîrtane!... Moise (ieşind din cîrcimă): Ce vreţi voi, ţerani nebuni? Un Ţăran: Adă trii sîngepe de rachiu, degrabă. Moise: Rachiu?***, iar pe datorie? 30 Ţăranul: D-apoi cum? doar ne cunoşti că sîntem de-aici din sat. 4fi> Moise: Pe datorie nu pot... La mine astăzi cu bani, mîne fără bani. Ţăranul: Ian nu te mai fasoli pentr-o sîngeapă de rachiu de cel prifăcut. 5 Moise : Prifăcut ? Ţăranul: O parte rachiu şi două apă amestecată cu vitriol. Nu te ştim noi ce poamă eşti? Bine te-o poriclit cine ţi-o zis leuca dracului. Moise : Aşa ?... Apoi mergeţi la dracu să vă deie 10 rachiu. Ţăranul: Ei! dă, giupîne Moisicâ, nu te mai bosumfla, c-aşa glumim noi. Adă-ne ceva de băut ca să mai prindem la putere păn-a nu ieşi la culesu popuşoilor. 15 Moise: Unde-s parale? Ţăranul: Parale, parale... ce, Doamne iartă-mă! Ţi-om da popuşoi drept plată. Moise: Douăzeci de parale dimerlia, vreţi? Ţăranul: Fie şi 20 de parale, că tot tu, ludo, ne 20 mănînci toată pînea de pe cîmp. Moise : Eu o mănînc şi voi o beţi. (întră în cîrcimă.) Ţăranul: Ha, ha, ha... Ne şi rîde, lipitoarea, după ce ne suge. Iaca şi Martin pădurariu... Martine, Martine! 25 SCENA II ŢĂRANII, MARTIN (viind din/ană) Martin : Bine-am găsit, oameni buni. Un Ţăran: De unde vii. Martine?... din pădure? Martin: Vin de la bordei să ieu o ţîră de rachiu, 30 c-o dat Dumnezău de mi-o făcut nevasta astă- noapte pe la cîntători. Ţăranul: Pe la cîntători? De-a fi băiet, bun cucoş a s-agiungă! Martin: îi băiţel... numai atîţica şi-i frumos ca un 35 bujor, drăguţul... NuJit de diochi. Moise (întră, aiucîni racluu): Iaca rachiu... Beţi şi tăceţi din gură că doarme balabusta. 466 Ţăranul: Iaca, mă!... doarme cucoana balabusta? Ha, ha, ha! (Chiuie.) Mă Vasile, mă! găsit-ai boii, mă? Moise: Taci din gură, ţeranoi nebun şi obraznic, 5 buţuf. Ţăranii (rîzînd): Hep, hep! Martin: Giupîne Moisi, fă bine de-mi umple stecla asta cu rachiu, că mi-i bolnavă nevasta de facere. Moise: Ş-apoi ce-mi pasă mie? io Martin: Da-i bolnavă, giupîne... Moise: Cine-o pus-o să facă copii? Martin : Dec! da balabusta d-tale cum face pe tot anu cîte-un Leibă? Moise: Aşa-i place dumisale. Nu-i treaba ta. 15 Martin: Vorbă de clacă. îmi dai rachiu azi? Moise: Ai adus parale? Martin : Ba, zău, nu. De-i găsi o para frîntă în toată casa, să mi-o baţi în frunte. Moise: Apoi dar cată-ţi de drum, moi bade. 20 Martin: Da-mi moare fimeia, giupîne. Moise: Moară cît a vra. Nu dau rachiu pe datorie. Martin (în parte)'. Ce l-aş mai cîrpi cu astă bardă! (Tare.) Giupîne Moisi, ţi-oi tăia la iarnă un stînjîn de lemne şi ţi l-oi căra-n ogradă. 25 Moise: Aşa?... dar dacă-i muri pan' la iarnă, eu să rămîn păgubaş? Martin: Mare lucru o litră de rachiu? Moise: Prost moldovan!... Moi prostule, dram cu dram face litră, litră cu litră face ocă, ocă'cu ocă 30 face vadră, vadră cu vadră face balercă, balercă cu balercă face antal... Ai înţăles? Martin: Am înţăles că eşti talpa iadului. Na sumanu din spinare zălog şi-mi dă rachiu. Moise: Aşa mai vii de-acasă. (Ia sumanul.) Hai cu 35 mine-n dugheană. (Trece pe lîngă ţărani.) Ţăranul: Ian vezi Iuda cum l-o dizbrăcat pe bietu român tocmai cînd s-apropie iarna! Degera-ţi-ar inima cea de litfă! Moise: Ba ţie, ţeranoi nebun. (întră cu Martin în 40 cîrcimă.) 467 SCENA III ŢĂRANII, VÎNTURĂ-ŢARĂ (ieşind din casa Iui Im), ION (pe pragul uşii) Vîxtură-Ţară: Crede mă pe mine, cumătre, câ-s mai 5 bătrîn, mai păţit. Nu te-apuca de lucru azi că-i zi de sărbătoare şi-i păcat. Ion: Te cred, cumătre, d-apoi ce să mă fac? Nevoia mă sileşte. De n-oi mîntui tot pănă-n două luni, ca să-mi priimesc plata de la prefectură, cum 10 m-oi cfitui de datoria lui kir Iani? El îi în stare să-mi vîndă moşioara. Vîntură-Ţară: Ai dreptate să te temi de caţaon; dar tot ar fi bine, socot, să te laşi pe azi de lucru. Ion: Ba nu... o zi pentru mine-i mult. Aştept numai 15 să-mi gătească Catrina de mîncat şi să-mi ascut uneltele, şi merg îndată să m-apuc de şindilit închisoarea. Să ne videm sănătoşi, cumătre. (închide uşa.) Vîntură-Ţară (singur, pe gînduri): Nu ştiu ce am 20 de astă-noapte, că nu-s liniştit... O cîntat o cucuveică pe casa lui Ion... şi asta mă îngrijeşte. .. parcă nu-i a bine. Un Ţăran: Moş Vîntură-Ţară... Vîntură-Ţară: Cine mă cheamă? 25 Ţăranul: Nu vii să cinsteşti cu noi un pahar de rachiu? Vîntură-Ţară: Cum nu, feţii mei? Vorba ceea: La voie bună, românii s-adună. (Se apropie de ţărani.) o0 Ţăranul: Da de ce n-o vinit cu d-ta şi badea Ion? Vîntură-Ţară: El are treabă şi nu-i dă inima să beie. Ţăranul: Bietu om!... de cînd s-o prins cu lucru temniţii, ard-o focu!... i s-o pricăjit norocu; îi tot posomorit şi pare că fuge de oameni. 35 Vîntură-Ţară: A fi avînd şi el grijile lui, sărmanu! Ţăranul: Apoi dă, moşule, s-o cuvinit tocmai el să puie mîna la zidirea unii temniţi, în care Dumnezău ştie cîţi români au să pătimească? 468 Vîntură-Ţară: Că se căieşte şi el amar, sărmanul dar ce să facă? îi legat. Ţăranul (arălînd casa de închisoare): Poftim bat-giocură pe satu nostru!... Ian priveşte cum se 5 uită dihania la noi... parc-ar vra să ne-nghită... Vîntură-Ţară: Cică-n toate satele o să se rîdice bizunii ca asta. Ţăranul : Aşa! ca şi cînd ţara Moldovii ar fi o ţară de tâlhari şi de ucigaşi!... Ia! batgiocură, mo- 10 şuie... Poftim un pahar de rachiu, să ni se mai schimbe gîndurile. Vîntură-Ţară: Mulţămim... Noroc bun! şi să vă scape Dumnezău de posesor ca kir Iani. Ţăranii: Amin! (Beu.) 15 SCENA IV Cei denainte, MARTIN (iese din circimă fără suman) Martin (oţerindu-se): Valeu!... că răcoare mi-i... Iuda spurcată!... Nici că s-o îndurat să-mi lase sumanu. 20 Un Ţăran (dînd lui Martin un pahar de rachiu): ’ Na, măi frate Martine, trage astă duşcă ca să te-ncălzeşti. Martin (bînd ’): Mulţămescu-ţi, frate. Să deie Dumnezău să n-ai niciodată nevoie de jîdan. 25 Vîntură-Ţară: Nici de kir Iani, Martine! Martin: Aud? Vîntură-Ţară: Ian vin’ deoparte să-ţi spun o vorbă. Martin: Iată că vin. (Se duc amîndci deoparte.) 30 Vîntură-Ţară (încet): Ce face Măriuca? Martin : Şăde ascunsă în bordeiu meu de astă-noapte, de cînd ai adus-o. Vîntură-Ţară: Vezi să n-o afle cineva. Martin: N-ai nici o grijă... Cine-a s-o cate pin fundu 35 pădurii ? •469 SCENA V Cit denainte, I IXI (vine din fund furios, cu un bici în mină ) Iani: Unde sinto moziţii? la chirţma? Un Ţăran : Vine grecu, măi; am păţit-o! 5 Iani: Ţe faţeţi aiţe, talhari? La bauto de dimineţa, si păpuşoi a mea ramune neculeso pe chinipo... ha? Kakohrononaki, capo de bou!... Vîntură-Ţară (în .parte): Ia auzi ţapu cum batgio-coreşte românii în ţara lor! 10 Iani: La lucro, moziţi!... la boeresco acu indata pana ţe nu ma aprindo ca un zaratico. Vîntură-Ţară: Dacă azi îi sărbătoare, kir Iani, şi nu se lucrează... Iani: Ţine a chircnito? 15 Vîntură-Ţară: Eu, Vîntură-Ţară. Iani: Dimiata? un ghiuzi? Nu vorbesco cu tine... Pornit-aţi azi la culeso, ţeranoi?... Va uţido in bataie... la falanga. Vîntură-Ţară: Pune-ţi pofta-n cui despre bătaie, cîr-20 jaliule, că s-o rîdicat bătaia. Iani: Kirzali!... Vîntură-Ţară: S-o rîdicat... Şterge-te pe bot de-acu. Iani: S-a ridicato bataia!... si ţe s-a puso in loco? Vîntură-Ţară: Ha, ha, ha, mare poznaş îi! 25 Ţăranii: Ha, ha, ha ! Iani (furios): Ride la obraz a mea, nişte ţeranoi!... bre! epanastasis!... revoluţia!... s-a burzu-luito prosti! Ţăranii (cu hohot) : Ha, ha, ha ! 30 scena vi Cei denainte, MOISE Moise: Moi, tăceţi că doarme balabusta. Iani: Ţe balabusta? Nu vezi, Moisaki, che s-a rasvra-tito moziţi?... Rido de poroncă a me. Panaghia 55 mu! ma duco s-aduco pistoalele si iartaganu, se ve inveţo eu a faţe ho, ho, ho, la ipokimen a me. 470 Vîntură-Ţară: Mări nu vă mai potriviţi, oamini buni, că numai lauda-i de capu lui. El îi voinic de cei care întră în doi ca-n doisprezăce, şi nu-1 scot nici 24... Vine pe uşă furios şi sare pe fereastră 5 ruşinos. Ţăranii: Ha, ha, ha... Iani (în parte)'. M-a lovito la fesi. Vîntură-Ţară: Măi! dacă n-aveţi cap voi nici în zi de sărbătoare să beţi cu linişte un pahar de rachiu io de la jidan, hai copii la crîşma lui Ion teslariu să bem vin creştinesc şi curat. Ţăranii (sculîndu-se)\ Hai, hai! Moise: Ce este, mă rog?... la badea Ion?... (Voind să oprească ţăranii.) Nu se poate, mă rog. Voi i? sinteţi datori să beţi numai de la dugheana mea. Ţăranii (împingîndu-l): Du-te dracului, Iudă... (Vîntură-Ţară iese cu ţăranii prin fund.) SCENA VII IANI, MOISE 20 Iani (turbai): Bre! mi vine paroksismos la crieri! Moise (furios)'. A! ghirai şvarţ!... Mi se zburlesc perciunii. Iani: Asta-i revoluţia!... epanastasis!... sfirsito lumii! 25 Moise: Blăstămatu cel de bade Ion îmi smoneşte toţi muşteriii!... am să mă calicesc din pricina lui! Nu pot mai mult să ţin orînda... Cucoane kir Iani... Iani: Ţe vrei si tu? 30 Moise: Poftim, mă rog, de-ţi găseşte alt orîndari, că eu nu mai sint. Iani: Skasmos!... Na si alta belea!... De ţe vrei se mi lasi? Moise: Pentru că mofluzu de bade Ion îmi strică 35 neghiţitoria. 471 Iani: Teslaris? Moise: Bade Ion, care şede cole în faţă cu mine. Iani (întorcîndu-se şi privind casa, zice în parte): Ghidi, mozico obraznico !... Am zurato se me 5 rasplatesco odata si bine... Moise: Poftim, mă rog, să ne răfuim socotelile... Iani (muşcîndu-şi musteţile): Zupine Moisi... Moise; Ha? Iani : Ion teslaris e duşman a me si a dimitali! 10 Moise: Duşman de moarte. j . Iani : El ti caliţesti pe dimiata, si pe mine a vruto se mi ripesca zilele. Moise : Ce spui, mă rog ? Iani: El are ghindo reu pentru noi doi. 13 Moise {cu spaimă): Vuăs? Ce? Iani (apucînd de mînă pe Moise): Lipon ţe mai aşteptăm ? Moise (buimăcit): Ha? Iani: Dechit se perimo noi, mai bine el... Nu-i asa? 20 Moise (fără a înţelege): Aşa, aşa... Iani: Vra se zica ne-am inţeleso? Moise: Cum? Iani: Taţi!... Ţine vine? scena viii 25 IANI, MOISE, GAVRIL (legat), JANDARMUL Gavril: Unde mă mai duci acu? Nu-i destul că m-aţi ţinut închis toată noaptea? Jandarmul: Te duc, după poroncă, să-ţi găsesc un chezeş. 30 Gavril: Un chezeş? ca pentru cei din ocnă?... Nu merg. Jandarmul (împingîndu-l) : Fă-nainte şi nu mai lungi vorba. GaVril (furios): Şi toate-aieste pentru ticălosu cel de 35 Ion teslariu!... (în parte.) Helbet! Iani (în parte): Ion teslaris!... Si el e duşman lui Ion teslaris?... aksiologo! (Tare.) Zandarmi! 472 Jandarmul: Ce poronceşti? Iani: Ma unde-1 duţi pe bietu Gavrilasi? Jandarmul: Cat un român care să deie chezeşie pentru dînsu. 5 Iani: Chezeşie eu dau, che îl cunosco; e omo bun; harnico si cu frica lui Dimiezeo. Jandarmul: Dacă-i aşa, îl las pe chezeşia d-tale. (Dezleagă braţele tui Gavril.) Iani: Lasa, lasa. 10 Jandarmul (lui Gavril): Mergi sănătos, şi de-acu fiî cuminte. Iani: Zandarmi... Jandarmul: Aud. Iani: Subprefecto tot aiţe-i? 15 Jandarmul: Aici. Iani: Se spui la dimialui c-am şe me zaluiesco de ţerani che s-a burzuluito. Jandarmul: Bine. (Iese.) SCENA IX 20 MOISE, IAXI, GAVRIL Iani (în parte): Este o vorba prosta: Che la beţivo si draco iese cu oca incinte. (Arătînd pe Gavril.) Am gasito chipo se me rasbuno de bade Ion... (Lui Gavril.) Gâvril&so. V'. Ma ţe ai paţito, draga 25 me? ■ Gavril: Ce să păţesc, cucoane?... M-o închis hoţu cel de teslari. Iani: Te-a închiso el!... pe dimiata? More, cum se pote? Si pentru ţe, kaintene? 30 Gavril: Pentru că i-am cerut simbria mea. Iani: Lipon, in loco se-ţi deie dreptu dimitale, te-a puso la duba? Bre! ţe katergaria! Auzi, zupine Moisaki, i-a muncato simbria de haram. Ma el nu-i omo, îi lupo... Ţe ziţi, zupine Moisaki?... 33 Nu-i asa? Moise (răsărind): Ha? Iani: Teslaris e lupo, nu-i omo paminteano. 473 / Moise (pe gînduri): Dar, dar, lup pămintean. Iani (căinînd pe Gavril): Sermano bieto Gavrilasi!... N-ai muncato nici bauto nimic de ieri dimineţa? Gavril (oftînd): Nu, nu, păcatele mele! 5 Iani: Moisaki, ai auzito che n-a bauto nimica crestinu? Ada degraba zumatate de oca de rachio... Ea platesco. Gavril : Dumneta ?... Bogdaprosii. Moise (cu distracţie): Adă parale. 10 Iani: Ţe ziţi? Moise: Ba nu, nu... te-oi scădea la cîştiu... O ocă şi giumătate? Iani: Ohi, zumatate numai acu de o data, si, dacă a mai trebui, om mai ţere. 15 (Mcise întră în cîrcimă.) Gavril (aşezîndu-se în capătul mesei despre public): Aşa stăpîn să-mi fi dat Dumnezău, iar nu ca Ion, lovi-l-ar trăsnitu! Iani (în parte): More Iani, se te vedo; acu trebuie 20 mestesugo si iskiuzarliki. (Mcise aduce rachiul.) Moise: Ţine, bade Gavrile, bea sănătos. Iani: Be, be, Gavrilasi, se mai uiţi necazu ţe l-ai traso de la teslaris. 25 Gavril {bînd): Să-l uit?... ba cît oi trăi nu l-oi uita! Iani: Aferim! asa mi plaţe omo... cu inima, nu buda-las fara filotimia, care maninca batzocora, ma-ninca bataie si taţe. (Turnînd lui Gavril.) Nu-i 30 asa, Moisaki? Moise : Bade Gavril îi voinicos. Gavril (bînd): Lasă! i-oi arăta eu cine sînt! Pentru că-s sărac, un biet om din lume, fără căpătăi... să-şi bată gioc de mine un mişel ca Ion?... Da 35 ce-i el? Iani (turnînd iar) : Asta ziţem si noi, ţe-i el?... boieri nu-i... Un ticaloso mofluzo care maninca sim- briile oamenilor. Gavril: Că n-a duce-o-n rai, n-ai frică. 40 Iani: Ţe rai?... ma el este bun de trimis in iado. 474 Gavril (ameţindu-se): în iad?... da! acolo a să meargă... şi asta nu tîrziu. Iani (în parte): Se ameţeşte ! minunato ! Moise (în parte): în iad?... ai vei! (Se oţereşte.) 5 Iani: Ma spune-mi, Gavrilaki, chita leafa aveai la teslaris ? Gavril: 60 de lei pe an ş-o păreche de opinci. Iani: Numai atita, un flecheo ca dimiata?... auzi, Moisaki ? ?o Moise: Pentru nimic. Iani : Ma asta-i o talharie de ţele gogonate! Un voi-nico ca dimiata plăteşte o mia de lei pe ano... nu-i asa, Moisaki? Moise: Nu-i mult nici două mii, zic zeu! 15 Iani: Nici trii mii. Gavril: Trii mii; da unde să-i găsesc? Iani: Unde? la muna dimitale. Gavril (căutîndu-şi mîna): Mîna-i goală. Iani: Neski, ma lucru de la dinsa faţe o suta de galbini. 20 Gavril: Face dar, că eu am lucrat mai toată dulgheria temniţii şi Ion o luat plata. Iani: Vezi, Gavrilaki, sermane?... tot Ion!... D-ta te ostenesti, asuzi, lucrezi de dimineţa pana in sera si badea Ion inghite paraluţia. 25 Gavril (aprinzîndu-se): Asta dreptate-i? Iani (la urechea lui Gavril): Vezi che din priţina lui nu poţi trai? Gavril : Din pricina tălhariului celuia. Iani: Che daca n-ar fi Ion, dimiata, Gavriluţa, ai 30 ramunea singur stoler aiţe in sato, si atunţi dimiata ai avea tot lucru, si a sătenilor si a sta-punirii, si ai castiga paraluţi multe... Xu-i asa, Moisaki? Moise (oţerindu-se): Aşa cred şi eu. 35 Gavril (frecîndu-şi ochii) : Bine zici, cucoane kir Iani. Ori el, ori eu !... amîndoi nu putem fi la un loc... Iani: Doua sabie la un teca nu incape... Gavril (răpit de patimă): Dar!... cu chipu ista îmi răzbun şi-mi rămîne tot lucru din sat... Hai... Moise: Unde, mă rog? Gavril (ameţit şi încruntat): Mă duc să desprind cîteva scînduri de sus de pe schele... şi cînd s-a sui el la lucru ş-a pune picioru... Moise (spăriet): A cădea ş-a muri?... Ai vei!... Nu face... Iani (încet): Taţi, Moisaki, che astfel castiga orinda dimitale. Moise (căzînd pe laiţă): Mein Gott! mein Gott! Gavril (clătinîndu-se pe picioare): Parcă-mi iesă foc din ochi... Ha, ha, bade Ioane, mă-nchizi pe mine în temniţă?... temniţa a să-ţi mănînce capu... (Se îndreaptă spre închisoare, se suie rapide pe schele şi întră în culise.) Iani: Aferim!... treaba merze de minune. (îşi freacă mînile cu mulţămire.) Moise (tremurînd): Mein Gott! mein Gott!... dacă s-a afla, am murit! Iani: Ma nu te teme, Moisaki. Nu vezi che Gavrilo e bat? Acu faţe pozna, si chindo s-a trezi, a uitato... Ţe vedo? teslaris? scena x IANI, MOISE (sub şopron), ION, CATRINA (ieşind din casa lor) Ion: Geaba te mai rogi, Catrino... trebuie să mă duc la lucru numaidecît, ca să nu-mi perd ziua. Catrina: Ascultă-mă şi pe mine, bărbaţe; lasă-te pe mîni, că nu ştiu ce-mi vesteşte inima a rău. Ion : Da nu fi copilă, Catrino, că doar nu merg peste lume; mă duc cole lîngă casă. Catrina: Bărbate... te rog:., nu te duce, că iaca... îmi spune sufletu să nu te las. Ion: Ei! apoi mă superi. Du-te-n casă şi-ţi cată de gospodărie. Catrina: Bine, bărbate; fă cum îi vrea. (îşi şterge ochii.) .. . Ion; Adică, dacă-i parte femeiască, tot copil... (Se apropie de Catrina.) Vin să te sărut, Catrino, că astfeli mi-a fi ziua cu noroc. (Catrina îl îmbrăţişează plîngînd.) 5 Moise: Vezi, vezi, cucoane kir Iani? Iani: Vedo, si me temo che l-a gasi pe Gavrilo stricînd schelea. Ion: Hai, întoarce-te de-acu-n casă, Catrino, ş-alungă cele gînduri posomorite. (Se îndreaptă spre schele. 10 Catrina întră în casă.) Moise: Iaca... se duce la moarte... Nu pot să-l las. (Voieşte să strige pe Ion; Iani îi astupă gura.) Iani: Nu faţe pozna. Iuda. (îl împinge în cîrcimă.) SCENA XI X5 IANI, MOISE, ION,. VÎNTURĂ-ŢARĂ, NIŢU, MAR- TIN, ŢĂRANI, JANDARMUL (vin din dreapta) Ţăranii: Ne cheamă subprefectu?... pentru ce? Jandarmul: Adunaţi-vă cole în piaţă că vine şi el îndată. 20 Ion (cătră Niţu): Da de unde vin oaminii, Niţule? Niţu: De la noi, tătucă. O vinit jandarmu să-i cheme aici din partea subprefectului. Ion: Oare ce să fie? Vîntură-ţară: A fi giudecata cu grecu care cere să 25 rupă oaminii popuşoii fără pănuşi, ca să jămîie pănuşile pe strujeni... Iani: Ama cum, mozicule?... să mi faţi risipa de panusi ? SCEX A XII 30 Cei denainte, SUBPREFECTL L Ţăranii: Iaca şi subprefectu. (îşi scot pălăriile.) Subprefectul: Oameni buni! v-am adunat pentru ca sa vă fac cunoscut că în sat la Măcieni o murit 477 un om văduvoi, anume Toader Sălceanu, la care s-o găsît stare, o răzăşie cu livadă, zăce boi, 50 de oi şi 300 de galbini îngropaţi sub vatră. L-aţi cunoscut d-voastră, oameni buni? 5 Vîxtură-ţară: Eu l-am cunoscut; era om de omenie şi gospodar bun. Subprefectul: El o lăsat cu limbă de moarte toată averea lui unei fete care s-o perdut din sat de la Măcieni, la vrîsta de 5 ani, şi pe care el n-o mai io putut-o găsi păn' ce-o murit. Acea copilă trebuie să fie acum de vro 15 ani, cu ochii albaştri, cu păru castaniu şi se numeşte Măriuca... Nu cumva aţi văzut-o undeva, oameni buni? Iaxi (în parte): Mariuca bogata! 15 Niţu: Măriuca?... Ba este o fată întocmai care slujeşte în casă la kir Iani, posesorul. Subprefectul (cătră Iani): Aşa-i, kir Iani? Iani: A fosto, ma a fuzito asta nopte... Niţu: O fugit! 20 Ion (încet, lui Niţu): N-ai grijă, băiete, că-i în loc sigur. Niţu: Unde, tată? Ion: Taci. (In timpul acestii scene, Gavril se ccbcară pe schelea din des, ce 25 este ascunsă în culise, se furişează pe după ţărani şt se aprefie dt Iani.) Gavril (încet, lui Iani): Gata... am desprins scîn-durile... Iani: Bine... 30 Subprefectul: Şi nu ştii, kir Iani, pentru ce-o fugit Măriuca din casa d-tale? Iani: Nu stiu, che eu nu pazesco fetele. Vîntură-ţară: Ba să-ţi spun eu de ce; pentru că biata copilă era gazda bătăilor, pentru că slujea degeaba, 35 pentru că n-avea nici măcar o rochiţă de îmbrăcat şi pentru că murea de foame în casa d-sale... Iani: Minţuni. Vîntură-ţară: Aşa este, cumătre Ioane? Ion: Aşa; o ştie tot satu. 40 Iani: Minţuni, blastamaţilor. 478 Subprefectul: Ei! destul, nu batgiocori oamenii. Bade Ioane, am primit poroncă de la prefectură ca să te înlesnesc cu vro două mii de lei. Să vii mîni la subprefectură. Ion : Slavă Domnului c-am scăpat de grec! Iani (furios): Skasmos! Subprefectul: Dar cînd mîntui lucru, bade Ioane? Ion: Cît mai degrabă, domnule subprefect... Ah! mi-o mai crescut inima!... Oi să lucrez zi şi noapte; ş-aşa mă şi sui pe schele acu-ndată. Subprefectul: Da nu-i cea grabă... Lasă, că azi îi sărbătoare. Ion: Ba nu; stăpînirea-mi plăteşte, trebuie să lucrez. (Se îndreaptă spre schele.) Iani (în parte): Merzi, merzi... Ion (suindu-se pe schele): Cumătre ! VÎNTURĂ-ŢARĂAud. Ion (rîzînd): îşi pusese ochiu grecu pe răzăşia mea... spune-i să se spete pe dinţi. Ţăranii: Ha, ha, ha... Iani (în parte): Pola kala, bine... Om videa noi acus ţine a ride. Ion (soseşte în capătul schelei): Niţule! Niţu: Aud, tată. Ion: Du-te de sărută pe mă-ta ş-o roagă să-ţi spuie unde se găseşte căprioara. (Niţu aleargă în casă.) Iani (în parte): Capriora? Ion (începe a păşi pe partea schelei ascunsă îh culise şi cîntă): Frunză verde de dudău Scăpat-am de ceasul rău. (Se aude deedată o mare prăbuşire de lemne între culise şi vccca lui Ten strigîncl: „Valeu / m-am ucis.’...") Toţi (spăimîntaţi): S-o prăbuşit şchelea!... (Aleargă în culise.) Iani (în parte): Natos!... a facuto tumba. Gavril (cu mulţămire): A!... mi-am răzbunat! (Bea rachiu cu lăcomie.) SCENA XIII Cei denainte, MOISE Moise (galben şi spăriet iese din cîrcimă)'. Ce este? Iani: S-a prabusito schelea. Moise: Mein Gott!... ş-o murit? Iani: Asa credo... Moise: Vei, vei, vei, vei! (Tremură.) (Se aud în culise cuvintele: „O murit, sărmanu!") SCENA XIV Cei denainte, ION (adus pe braţe de cătră ţărani), CA TRIŞA, NIŢU Ţăranii: Sărmanu Ion!... sărmanu om !... Ce păcat! Vîntură-ţară: Să-l ducem acasă că poate-a scăpa... (Se îndreaptă spre uşa casei lui Ion.) Catrina (ieşind): Ce este ?... Bărbatu-meu!... (Oamenii aşează pe Icn Ungă prag. Catrina şi Niţu îngenunche lîngă el.) Catrina (cu desperare): Bărbatu-meu !... o murit! nu se poate una ca asta... Ioane... Ioane... des-chide-ţi ochii, grăieşte, că nebunesc ! Niţu: Tată, tată! Catrina: Bine-mi spunea inima... (Plîngînd.) Ioane, nu muri... Fie-ţi milă de mine... Ioane... Ion (deşteptîndu-se): Cine mă cheamă?... Toţi: Trăieşte, trăieşte!... Ion: Ce-am păţit?... Se învîrteşte lumea cu mine.., Unde-s? Catrina: Lîngă nevasta ta. Ioane. Uită-te la mine, nu mă cunoşti? t Ion: Catrina... Niţu... Cumătru... Valeu!... nu mă lăsaţi! mor !... mor!... (Cade mort.) Catrina (tresare drept în picioare, cu ochii rătăciţi): Mort!... O murit! Ah! (Leşină în braţele lui Niţu.) (în toată scena aceasta, Iani se uită cu cchii ţintiţi la Ion, lăsind a se ceti mulţămirea pe faţa lui. Gavril, bat, tresare fi rătnîne încremenit cînd aude pe Catrina xicînd: „O murit !" iar Mcise, tremurînd şi bătindu-se cu pumnul în pept, se furi-5 şează pe lîngă păretele cîrcimei şi se aruncă spăriet înîntru.) (Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă o pădure; în fund, o cărare ce suie la deal; în dreapta, altă cărare pintre copaci; în stînga, bordeiul lui 10 Martin pădurarul, şi pe planul I se află o rădăcină de arbore. SCENA I Gavril (cu haine rupte şi cu o pălărie pe ochi, vine pe cărarea din fund): Valeu!... valeu!... de-abia mă ţin picioarele!... N-am mîncat nici o fără-15 mică de două zile... (îşi scoate traista şi se pune pe rădăcină.) Să mă mai odihnesc puţin... Valeu! (Priveşte împregiurul lui.) Iaca pădurea de pe moşia Haramu... Iaca bordeiu lui Martin pădu-rariu!... M-aş duce să cer o bucată de mămă-20 ligă- • • dar mă tem. De cînd, acu şăse luni, o căzut de pe şchele bietu Ion teslariu... mă spariiu şi de umbra mea... Parcă-1 tot văd pe Ion după mine... (Oţerindu-se, îşi face cruce.) Doamne! Doamne! fă-ţi milă de mine şi mă iartă... (Se 25 scojtlă.) Aşa-i păcatu cînd se leagă de om!... M-am potrivit grecului şi jidanului, ş-am făcut moarte de om!... Bată-i urgia lui Dumnezău! cum m-o împins în prăpastie, ş-apoi, pentru ca să se disfacă de mine, mi-o spus că subprefectu 30 ar fi avînd prepusuri asupra mea... Am fugit, după sfatu lor, diparte de sat, tocmai la Galaţi, pentru ca să mi se peardă urma. Iani şi Moisi îmi dasără făgăduinţă că mi-or trimete acolo bani 481 de cheltuială ca să trec Dunărea... Aşa!... lor le-o fost să mă vadă dus de lîngă ei şi m-o lăsat muritori de foame păn-acu... Hoţii dracului!... dar i-oi pune eu la cale !... M-am întors înadins 5 de la Galaţi pentru ca să le vîr în suflet o groază de care-or pomeni ei multă vreme... Ce s-aude? (Se ascunde după arbori.) SCENA II GAVRIL, MĂRIUCA 10 MĂRIUCA (cîntînd ) Cine-a zice Niţu vine Da-i-aş tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit 15 Da-i-aş ce n-am juruit. (întră pe cărarea din dreapta, aducînd un paner cu prcvizii.) Biata mama Catrina!... i-am dus de mîncat şi n-o vrut să ieie nimic în gură; şede sărmana în ţintirim şi se boceşte la mormîntu bărbatu-său! 20 Gavril (în parte): Ce văd?... Măriuca!... oare nu s-ar îndura să-mi deie ceva de mîncat? Măriuca (în parte): Azi sînt şase luni de cînd o murit badea Ion! Gavril (apropiindu-se): Copilă, dragă copilă... 25 Măriuca (tresărind): Ce-i? Gavril (cu voce slabă): Fă-ţi milă şi pomană de-mi aruncă o bucată de mălai, că-s un biet sărac şi n-am pus nimică la inimă de două zile. Măriuca: Sărmanu bietu om!... (Dîndu-i panerul.) 30 Na, bade; iaca mălai, şi ouă, ş-o bucată de carne, ş-o steclă de vin; ie tot. Gavril: Tot! îmi dai tot? (Ia proviziile cu lăcomie şi le pune în traistă.) Bogdaproste, bogdaproste! Dumnezău să-ţi umple cîmpii cu roadă şi calea 35 cu flori. Măriuca: Şi d-tale, bade. 482 Gavril: Şi mie!... O! de te-ar auzi Cel-de-Sus; dar nu se poate, săracu de mine! (în parte.) Nu vrea Ion. (Tare.) Rămîi sănătoasă, copilă. (Iese prin dreapta, în parte.) Merg să m-ascund în pădure. 5 Măriuca (cu milă)-. Bietu om! Cine ştie ce păcat l-o fi agiuns de-o rămas cerşitori! (Stă pe gînduri.) SCENA III MĂRIUCA, NIŢU (arătindu-se la cclţul bordeiului) Niţu: Măriuco! io Măriuca (întorcîndu-se veselă)-. Niţu!... Cît te-am aşteptat! De ce n-ai vinit să mă vezi tocmai de-alaltaieri ? Niţu (trist): N-am putut, Măriuco. Măriuca: N-ai putut?... da înainte cum puteai să 15 vii de trii-patru ori pe zi? Nu ştii tu că afară de tine n-am pe nime-n lume? Niţu (cu dragoste): Dragă Măriucă!... de ştiu ceva, ştiu atîta că mi-aş da viaţa pentru tine, că m-aş prinde să-ţi fiu rob. 20 Măriuca (zîmbind): Rob?... Ian spune, Niţule... dacă mi-ai fi bărbat tot astfeli ai gîndi? Niţu: Eu? bărbatu tău, Măriuco? (Cade pe gînduri.) Măriuca (observîndu-l): Da ce ai, Niţule? Parcă nu eşti în apele tale... Ai ceva şi te tăinuieşti de 25 mine. Niţu (după o scurtă tăcere): Ei!... să-ţi vorbesc drept, Măriuco. Nu pot să mă mai căsătoresc cu tine... Asta mă omoară! Măriuca (îngrijită): Nu?... şi de ce? Ce ţi-am greşit? 30 Niţu: Pentru că... tu eşti bogată şi eu sînt sărac... Kir Iani ne-o calicit de ne-o lăsat pe mama şi pe mine lipiţi pămîntului. în ziua cînd o murit tata, subprefectu o luat tot din casă; căci tata avea datorii, şi astăzi se vinde la subprefectură 35 toată starea noastră... Are să-ncapă biata moşi- oara noastră pe mîna posesorului şi noi o s-agiun-gem pe la uşile oamenilor... Giudecă tu singură, Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri 483 de căsătorie... A zice lumea că m-am uitat la banii tăi pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia. Măriuca: Asta te munceşte, Niţule?... Apoi, fii liniştit ; averea voastră n-a întră niciodată în ghearăle 5 lui kir Iani. Niţu: Cum? Măriuca: îi videa... Aşteaptă să vie moş Vîntură-Ţară. Niţu: Spune-mi-o tu, Măriuca; că de este să-mi vie vro 10 veselie-n lume, să-mi vie-ncalte de la tine. Măriuca : De-i aşa, ascultă: am rugat pe moş Vîntură-Ţară ca să-mi scoată el din giudecătorie averea rămasă de la bietu tată-meu, şi să s-aţie la mezat pentru ca să cumpere pe numele meu moşioara 15 voastră. Niţu (cu veselie)'. A! slavă Domnului c-am scăpat de-o grijă!... Cînd gîndeam c-o să şadă Iani în casa noastră... turbam de supărare... încalte-i şidea tu, Măriuco, şi-i gîndi cîteodată la noi. 20 Măriuca : Ba om şidea cu toţii împreună, cu mama Catrina, cu moş Vîntură-Ţară şi cu tine, Niţule, ş-om pitrece zile fericite. Niţu (cu dragoste, strîngînd la pept pe Măriuca): Draga mea Măriucă! 25 S C E N A IV NIŢU, MĂRIUCA, VÎNTURĂ-ŢARĂ (se iveşte pe cărarea din fund ) Vîntură-ţară (în parte): Hulubaşii moşului! (Stăr-nută tare.) Noroc! 30 Măriuca (depărtîndu-se iute de Niţu): A! Niţu: Iaca moş Vîntură-Ţară. Măriuca (veselă): Moş Vîntură-Ţară? Vîntură-ţară: Eu, dragii mei. (Coborîndu-se în scenă.) Am vinit de la tîrg numai într-o fugă ca să vă . 35 dau veste bună. Măriuca (apucînd pe Vîntură-Ţară de braţ): Spune, spune degrabă, moşule. 484 Niţu (de ceea parte)'. Ce veste? Măriuca (rapide)'. S-o sfîrşit mezatu? Niţu (asemene): Grăieşte. Măriuca: Ai cumpărat moşioara lui badea Ion? 5 Niţu: Ai vinit de hac lui kir Iani? Vîntură-ţară: încet, încet, nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi. Vai de mine, că iuţi copii! Măriuca: Da răspunde azi, moşule, şi nu ne mai chinui. 10 Vîntură-ţară: Apoi daţi-mi vreme să grăiesc. Măriuca: Iaca tăcem. Vîntură-ţară: Chitic? Măriuca: Chiticel. Vîntură-ţară: Gîciţi ce-am făcut la giudecătorie? 1-5 Măriuca: Te-ai luptat la mezat cu grecu? Vîntură-ţară: M-âm luptat vîrtos. Niţu: Şi l-ai biruit? Vîntură-ţară: L-an}!... I-am suflat moşioara de sub nas. Ha, ha, ha ! Să fi văzut ciudă la el... Parcă 20 era un ţap străchiet. Tot aşa bodogănea în limba lui: Skasmos diavole!... kakohrononaki puşti... Ha, ha, ha, mult oi mai rîde! Vroia, parpalecu, să se facă numaidecît cu moşioara, fie cît de mică, numai să prindă rădăcină-n ţară... Dar 25 las' că mi l-am frecat eu de gîlci. Niţu: Care vra să zică, de-acum răzăşia şi casa sînt a Mărioarei? Vîntură-ţară: A ei... Iaca adeverinţa de baijii ce-am depus în giudecătorie. 30 Măriuca (sărind de bucurie): I!... bine-mi pare, bine-mi pare!... Vin’ să te sărut, moşule. (îl sărută.) Vîntură-ţară: Sărută, draga moşului, doar oi mai întineri. 35 Măriuca: Mă duc să dau de ştire mamei Catrinei, ca să se mute iar în casa d-sale. (Voieşte s-alerge în dreapta.) Vîntură-ţară (oprind-o): Stăi pe loc că iat-o, vine sîngură aici. 485 SCENA V Cei denainte, MARTIN, CATRINA (îmbrăcată în negru, plînsă şi obosită, aduce un braţ de vreascuri) Martin (aducînd o sarcină de lemne)'. Da adă-ncoaci 5 la mine aiste vreascuri, lele Catrino, că de-abia umbli de slabă ce eşti. Catrina: Ba nu, bade Martine, lasă-mă să fac şi eu măcar atîta treabă în bordeiu d-tale, unde mă găzduieşti de cînd o murit bietu bărbatu-meu... 10 Dumnezău să-l ierte!... (Plînge.) Vîntură-ţară (cu jale): Sărmana femeie! tot îl plînge zi şi noapte. Măriuca (alergînd la Catrina): Mamă, mamă Catrino ! Catrina (ştergîndu-şi ochii): Tu eşti, Măriucă? 15 Măriuca: Ce mi-ai da să-ţi spun o veste bună? Catrina (zîmbind cu durere): Veste bună ?... mie ? Măriuca: Dar, mămucă; ce mi-i da? Catrina: Ce-ţi pot da, Măriucă dragă, că nu mai am nimică? 20 Măriuca (ascunzîndu-şi obrazul în sînul Catrinei): Mi 1-îi da pe Niţu de bărbat? Catrina: Pe Niţu?... (Sărutînd pe Măriuca.) Apoi nu-i a tău? Măriuca: Auzi, Niţule?... De-acu n-ai încotro şovăi... 25 Iaca vestea, mamă Catrină: am rugat pe moş Vîntură-Ţară să împedice pe kir Iani de a să face stăpîn pe moşia d-voastră. Catrina (cu bucurie): Şi cum asta, fata mea? Măriuca: Am cumpărat-o eu pentru ca să trăim 30 împreună în casa d-tale. Bine-am făcut? Catrina (cu înduioşere, strîngînd pe Măriuca la sin): în casa mea?... să mor în căsuţa unde m-am măritat!... unde-am trăit cu bietu Ion! (Ştergîndu-şi ochii.) Ah! nu mai nădăjduiam o asă-35 mine fericire. Vină, vin cole pe inima mea, dragă Măriucă, că de mult n-o bătut ca acu de bucurie. Vîntură-ţară (ştergîndu-şi ochii şi suflîndu-şi nasul): Na !... iaca că-ncepe-a bura şi la mine. 486 Măriuca (coborînd ochii): Mamă Catrino... să meargă moş Vîntură-Ţară ca să scoată un peciu pe numele lui Niţu şi pe-al meu? Vîntură-ţară: Mă duc numai într-o fugă la potro-popu. încalic iapa lui Martin şi să te duci, du-luţă... Catrina: Fă cum îi şti, cumătre, ca să fie copiii fericiţi. Măriuca (încet lui Niţu, rîzînd)'. Mai zici de-acu, urî-tule, că nu te poţi însura cu mine? Niţu: Nu mai zic nimică, Măriucă, că-s fericit. (0 sărută pe frunte.) Măriuca: Dacă-i aşa, ştii una? Aleargă-n sat şi cheamă locuitorii la dugheană şi desfundă un poloboc în sănătatea noastră. Niţu: Mă duc ca vîntu. Măriuca: Ba mai încetişor, mă rog, ca să te pot întovărăşi măcar pănă la poiana din pădure. Niţu: Haide. Măriuca: Mamă Catrina... mamă soacră... Catrina (rîzînd): Aud, noră dragă. Măriuca (sărutînd pe Catrina): Mergi de te odih-neşte-n bordei, că eu mă-ntorc acuş... Şi d-ta; moşule, fă-te săgeată şi te du ţintă la potropop. (Iese veselă prin dreapta, alergînd cu Niţu.) Vîntură-ţară: M-am dus... SCENA VI VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, IANI Iani (în capătul cărării din deal vorbeşte în culise): Moi Gheorghi, merzi cu caruţa si me aştepta in vale, la pod. Merzi tot inţeto se nu mi striţi careta. Catrina: Vine grecu pe-aici... Fug să nu-1 văd în ochi. Vîntură-ţară: întră-n casă, că eu am două vorbe cu el. (Catrina întră în bordei.) Iani (privind între culise)'. Moi Gheorghi, pune che-dica la caruţa che mi desali telegari. Vîntură-ţară: Auzi, telegari? două mîrţoage de pripas. (începe a insera. Cerul se acopere încet cu nori.) 5 S C E N A VII VÎNTURĂ-ŢARĂ, IANI Iani (coborîndu-se iute, se împedecă de o rădăcină): Karnaksi!... era se cado. Vîntură-ţară: Ţine-te bine să nu dai rău. 10 Iani: Ţe?... iar ghiuzi aţesta?... îl intilnesco peste tot loco. Vîntură-ţară: încă n-ai scăpat, grecule. Ai să dai cu ochii de mine pănă şi lîngă căldarea cea cu smoală clocotită, unde-o să te fearbă dracii pe ceea lume. 15 Iani : Draţii cu caldare de smola ?... Pusche la limba ta! VÎntură-ţară: Aşa, nelegiuitule!... Şi, cînd îi giuca tananaua în căldare, am să te-ntreb: ce-ai făcut cu răzăşia mea? 20 Iani: Ţe tanana? Ţe razasia? VÎntură-ţară: Răzăşia mea care mi-ai mîncat-o de haram cu cărţi minciunoase, cu plastografii. Te faci că uiti? > Iani: Plastografia!... Moi ţeranoi, stii tu cu ţine 25 vorbeşti? Vîntură-ţară : Cu cine ?... cu un venetic pripăşit în ţara Moldovii; cu un caţaon alungat din ţara lui şi care îşi batgiocoreşte numele de grec prin fapte mîrşave, prin coţcării de cafene şi prigoniri 30 de săraci. Iani: Ei, taţi, more, che me ameţeşti cu prostiile dimi-tale. Vîntură-ţară: Ba n-oi tăcea, că eu am cunoscut greci de treabă care-şi cinstea neamu şi murea pentru 35 ţara lor; am cunoscut pe căpitănii Costea şi Farmaki din Eterie cu tovarăşii lor... Aceia era 488 oamini, era greci cu inimă; iar nu ca tine, care ştii numai să sugi sîngele românului. Iani (furios): Ţe ai zis che sugo? Vîntură-ţară: Sînge!... Tu nu eşti om; te tragi din 5 neamu lipitorilor. Iani: Ai nebunito!... Moi prostole, moi capo de bovo, eu mi chema Avdela; ma nu sinto avdela. Stii greţeste? VÎntură-ţară: Ba nu. 10 Iani (întorcîndu-i dosul): Lipon, du-te la diavolo. Vîntură-ţară: Dar ştiu să-ţi spun româneşte că am să mă leg de capu tău ca boala de om sănătos. Am să te fac să fugi de mine ca de tămîie. Iani : Ma eu draco sinto, se fugo de tamue? (Făcîndu-şi 15 cruce.) Kirie eleison! Vîntură-ţară: Geaba-ţi faci tu cruce, că nu se prinde de tine. Iani (se întoarce cu mînie şi se apropie de Vîntură-Ţară): More! ţe vrei tu cu mine, telos panton? 20 Vîntură-ţară: Vreu să te fac să turbezi. Iani: Skasmos la tine, budalas mozico! Nu pot se me resuflo de tine; nu pot se mi fac negustoriile din priţina ta. Ai burzuluito ţerani de la sat a me; ai oprito pe locuitori se mi aduca peskesi; ai 25 dato de ştire la subprefecto che se găsea cai de pripaso la mine; ai facuto o mulţime de kater-garii, si in sfirsito mi ai luato din palma mosiora lui Ion teslaris... Asa este? VÎntură-ţară : Aşa. 30 Iani : Si ţe ai folosito cu asta ?... Ai facuto vre un bine la veduva lui Ion teslaris, la Catrina ?... nitidecum, che averea a trecuto la muna străină,-* . . la Mariuca, şi ea tot seraca ramune. Numai chit m-ai pagubito pe mine. 35 Vîntură-ţară: Ba te-nşăli, lipitoare, c-am înstărit iar pe Catrina. Iani: Cum? Vîntură-ţară : Cum ?... Măriuca o cumpărat răzăşia lui Ion pentru că se mărită cu ficioru lui, cu Niţu. 40 Ai întăles? 489 Iani : Bre! Vîntură-ţară: Zbeară tu, grecule, de-acum cît ai vrea. Iani : Breee! Vîntură-ţară: Ai vrut să stingi casa lui Ion teslariu; 5 dar n-ai gîndit că Dumnezău ceteşte în inima ta. Iani (încremenit de tot): Breeee! Vîntură-ţară: Ha, ha, ha... O încremenit ţapu. (Se porneşte rîzînd pe cărarea din fund şi dispare.) Iani (după o scurtă tăcere): Se marita Mariuca cu 10 Niţo!... Lipon, de-acum fiţioru lui Ion teslaris a se fie de doua ori mai bogato dechit reposatu tata-seu dimisale, che a se aiba doua stări, si pe a Mariucăi si a lui!... Lipon, sinto perduto! Niţo e duşman a me, si a se faca tot ca se me alunze 15 de pe moşia Haramu. Poate che se vree si posesia mai terzio... Sinto perduto! (Se primbla turburat.) Cum se faco?... cum se drego? (Se opreşte, lovindu-se peste frunte.) Na!... o idee nastrusnica !... Se me insor eu cu Mariuca... 20 Se me faco eu bogato, si Niţo se ramue tot se- raco !... Aferim Iani!... aferim kapioldas!... SCENA VIII IANI, MARTIN (ieşind din bordei) Martin (vorbind de pe prag în odaie): Ba nu, nevastă» 25 nu mă aştepta în astă-noapte, că am să car lui kir Iani un stînjin de lemne. (închide uşa.) Iani: Ha! Iaca si Martino. Martin (priveşte la cer): Parcă se găteşte-a ploaie ş-a furtună. Să întunecă ceriu. 30 Iani : Martine, mo Martine ! Martin: Cine mă cheamă? Kir Iani! Iani: Unde merzi? Martin: Mă duc în pădure să-ncarc lemnele... Iani: Care mi esti dator? bine; numai cauta se fie 35 bune si uscate. Martin: Apoi dă; ţi le-oi aduce şi eu cum le-oi lua din pădure. 490 Iani: Ma in pădure sinto verzi, si chind ardo faco fisss... Martin: Las’ că le-a usca el focu. Iani: Siretole!... 5 Martin (în parte)’. Auzi, pehlivanu? cică eu sînt şiret. Iani: Mo, Martine, ian spune, Mariuca acasa este? Martin: Ba o ieşit. Iani: A iesito?... singura? io Martin: Ştiu eu?... nu eram acasă. Iani: Mo, Martine, Martinasi, de-i spune tu la mine adevero, eu dau la tine un fifirighi bacsis. Martin: Ba decît basşiş mai bine m-ai agiuta să-mi plătesc sfertu. 15 Iani: Azuta, azuta, Martinasi. Chito ţi trebuie? Martin: Douăzăci de lei. Iani: Douazeţi de lei!... multe parale!... soma siman-dikosal... ma cu toate aţeste eu sinto milostivo si vreu se te inlesnesco la nevoie. Na 20 lei, bade 20 Martine. (Numără banii lui Martin.) Se mi plă- teşti peste o luna 25 de lei, si se mi cari doi stin-zini de lemne la curte. Te primeşti? Martin: Mă primesc. Ce să fac? Iani: Vezi che eu totdeuna ve azuto; lipon, spune si 25 tu la mine adevero. Martin: Ce adevăr? Iani: Mariuca are vreun amorezi? Martin: Ce mîncare-i aceea? Iani: Amorezi... 30 Martin: Ai orez?... Mănîncă-1 sănătos. Iani: Ma nu asa, prostole. Amorezi, stii, ibovnico de amori, cum le plaţe la fete. Martin: D-apoi eu ştiu? Ce mă-ntrebi pe mine? Parcă eu îs pristav pe fete? întreab-o pe dînsa. (Se 35 îndreaptă spre fund.) Iani: Bade Martine, un bacsis. Martin: Mări, fugi încolo. Nu ţi-i ruşine, om bătrîn, să vorbeşti aseminea fleacuri?... Dacă te-or cîrîi şi cioarăle de te-or auzi. (Se suie în dreapta şi 40 dispare.) Iani: Du-te la zugo, bovole. 491 SCENA IX IANI, MĂRIUCA MĂRIUCA (cîntă în culise) 5 Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că leliţa-i duce dorul, I-a înţelenit ogorul. Iani: Oriste? Audo glasu Mariucai. 10 Măriuca (în scenă): O zis Niţu c-a veni mai într-un tîrziu să facem şăzătoare pe prispă. (Stă puţin pe gînduri.) Iani (în parte): Iat-o!... s-a facuto frumuşica ca un zarnakade! (Apropiindu-se.) Mariuca, psihi mu... 15 Măriuca (tresărind): Ce-i?... Kir Iani! Iani (zîmbind şi gudurîndu-se): Neski... Enakis... stapunolo dimitale, care te a crescuto, ke te a hranito, ke te a incalzito, de ai inboboţito ca un triandafilo. 20 Măriuca: Ce să spun?... M-ai hrănit cu răbdări prăjite şi giupîneasa Ruxanda cu bătăi. îmi aduc aminte. Iani: Ma nu, Marula draga. Nu cu prazituri, cum ziţi, che eu te am iubito ca un copilo a me... omos 25 Ruxanda daca a facuto suparare la dimiata, a facuto fara ştirea a me. Ruxanda este zupinesa prosta... Măriuca: Proastă, dar te poartă de nas. Iani: Nu me porta de naso, ma fiindo che me sluzeste 30 de multo a luato obrazi. Măriuca: Ian las', kir Iani, că ea-i stăpînă-n casă... Nu cumva te croieşte şi pe d-ta cîteodată? Spune drept. Iani: Feresca Hristos!... Eu sinto arvaniţi, ke ar fi 35 ruşine se me las se me kelfanesca o zupinesa... Măriuca: Ian las'... nu te-am văzut eu? Iani: Ţe ai vazuto era in saga, Mariuca. Măriuca : Apoi dă; şagă sau înadins, nu se cată; dac-o iubeşti. 492 Iani: Eu o iubesco pe Ruxanda?... Doară n-am chel-bosito... (Cu sentiment.) Nu, Mariuca, matia mu, nu iubesco pe Ruxanda; ma iubesco un alto ipokimen. 5 Măriuca: Să-ţi fie de bine... (Voieşte să se ducă.) Iani (ţiindu-i calea): Un ipokimeno tinerelo, frumu-selo, sprintinelo, nurlio ke hazlio; o fetica cu care vreu se me insoro, ca se o ţino tot in bumbachi ca pe un puişor de canarasi. 10 Măriuca: Dumnezău să-ţi agiute... (Voieşte să plece.) Iani (oprind-o): Amin... Ah! Manila! nu m-ai pri-ţeputo ? Măriuca (cu mirare): Ce să pricep? Iani: Ma tu esti aţei canarasi, Maruliţa, fos mu. Cu 15 dimiata vreu se me insoro. Măriuca: Cu mine? Iani: Neski, se ti faco evghenista, cocona... Măriuca: Ha, ha, ha, ha! Iani: Ţe rizi? 20 Măriuca: Cum n-oi rîde de-aşa vorbă? Iani (serios): Ma ohi, Marula, nu glumesco... Se crepo daca zico kabazliki. Măriuca (serioasă): Vorbeşti cu tot dinadinsu? Iani: Cu inadinso. 25 Măriuca (stă puţin pe gînduri de priveşte la Iani, apoi se apropie de el şi-i zice): Vra să zică, mă iubeşti? Iani (căzînd în genunchi): Ah! Marulo!... te iubesco cu amori si cu dragoste. Priveşte la mine: am 30 cazuto si la zenunchi. Măriuca: Ş-ai crezut d-ta vrodată, kir Iani, că eu aş putea iubi şi lua de bărbat pe-un om care n-o avut cît de puţină milă de copilăria mea? Iani: Aud? 35 Măriuca: Cu un om care-o tras asupră-i blăstămurile unui sat întreg? Iani: Blestemuri? Măriuca: C-un om car3, după ce-o prigonit pănă la moarte pe badea Ion teslariu, cată şi după moar-40 tea lui să-i prigonească văduva şi s-o lese goală? 493 Iani (sculîndu-se furios): Ţe! prosta, me batgiocoresti de la ochi, chind eu faco metanii la piţioarele dimitale ?... Te ai fudulito pentru che ai cliro-nomisito un bucăţică de pamunto si chiteva 5 boi?... Ma oi sti eu se te silesco a nu ziţe ba. Măriuca (cu dispreţ): Ai nebunit, sărmane! Iani: Si se te silesco ca se te intorţi inapoi la casa me. Măriuca : Eu, să mai pun picioru-n bizunia ta ? Atunci s-agiungi tu !... 10 Iani: Mariuca... nu te zuca cu mine! Nu me scote din ţiţinia. Măriuca: Ha, ha, ha... Mă faci, zău, să rîd, tică-losule! Iani (furios): Kakohrononaki, paţeavura! Me duco la 15 subprefecto se me zaluesco că mi ai furato o mul- ţime de lucruri chind ai fuzito de la curte. Măriuca (indignată): Eu ţi-am furat ceva? Iani: Neski, si am se te aduco pe sus cu zandarmi ca se te faco se mi ziţi aman. 20 Măriuca: De-i face una ca asta, să ştii tu că nu scapi teafăr din mînile lui Niţu. Iani: Chit pentru badiţaNiţo, amorezi, ibovnico dimitale, am se-1 inchido ca partas la talharie. Măriuca (în parte, spărietă): Vai de mine! să-l închidă 25 pe Niţu! (Tare.) Ascultă, kir Iani, mă giur pe mormîntu tată-meu că eu nu ţi-am luat nimic din casă. Nu-ţi face blăstăm să-mpingi pe Niţu-n urgie! Iani: Vii cu mine acasa? 30 Măriuca (oţerindu-se): Cu d-ta?... Mai bine să mor. (Se îndreaptă spre bordei.) Iani (ameninţînd-o): Ei!... lasa che eu ve sinto popa. Măriuca (pe pragul uşii): Că doar n-a ierta Dumnezău unui nelegiuit ca tine, să-ţi împlineşti gîndu. 35 (întră în bordei.) (începe a tuna încet şi a fulgera.) Iani (singur): Nu vrea diavoloica se me asculte... Puski ţel de Niţo a ameţit-o... Cum se faco?... Zestrea ei mi scapa pintre dezite... Niţo, duşman 40 a me, pote se se faca de primezdie pentru mine... 494 More, ţe atita vorba? Mariuca este singura la bordei; ghiuzi de Vintura-Ţara s-a duso; Martin s-a duso; nu mi ramune dechit se o ripesco... Haide... (Se apropie de uşă şi deodată se opreşte.) 5 Ma singuro... e cam greu... Mai bine se chiemo si pe Gheorghi vezeteo. (Iese alergînd pe cărarea din dreapta.) SCENA X MOISE (se coboară spăriet pe cărarea din fund) io Moise (strigă): Cucoane kir Iani... kir Iani!... Ai vei!... unde-o apucat?... M-am intirziet la toc-mală cu Martin pentru un car de lemne, ş-am remas singhir in codru. (Fulgeră şi tună.) Ai vei!... parc-o trisnit in mine !... Acuş o să-nceapă 15 a ploua... ba chiar şi plouă... Cum o s-agiung acasă?... Satu nu-i diparte, dar ploaia poate să-mi strice halatu, să-mi facă pagubă mare... In pădure să stau mi-i frichi... poate să fie tal-haroi. 20 (în timpul acesta Gavril iese din dreapta şi se apropie pe dina- pd de Mcise.) SCENA XI MOISE, GAVRIL (ascuns la faţă) Gavril (în parte): Parcă zăresc pe Moisi? 25 Moise (în parte): Mai bine să fug digrabă acasă... (Se întoarce ca să plece şi se întîlneşte cu Gavril.) Gavril (schimbîndu-şi vocea) Giupîne... Moise (spăriet): Vuăs?... (Tremură.) Gavril: Fie-ţi milă şi pomană de mă miluieşte cu ce 30 te-a lăsa inima. Moise: Pomană?... (în parte.) Nu-i talharoi. (Tare.) Fugi incolo, calicule. (Voieşte să plece.) 495 Gavril (aţiindu-i calea): Giupîne... nu te-ndura de-un biet sărac care moare de foame. Moise (dîrz): Mori şi crăpi... nu-mi pasă mie... Gavril (luîndu-l de mînă): Giupîne... gîndeşte că 5 cine miluieşte pe săraci îi iartă Dumnezău păca- tele... şi poate că ai şi d-ta vrun păcat mare de iertat! Moise (îngrijit): Un păcat? Ce ştii tu? Gavril (strîngîndu-l de mînă): Ştiu! (încet, la ureche.) 10 Ian cată înapoi că te-alungă Ion teslariu. _____Moise (privind înapoi cu spaimă): Ion?... bade Ion? Gavril (întorcîndu-l cu faţa la el): Cată şi-ncoaci de vezi cine sînt şi eu? (Fulger mare.) 15 Moise : Gavril! (în parte.) Ei vei!... Gavril! Gavril: Ha! mă cunoşti acu, ludo?... Gavril, iar Gavril care s-o întors pentru păcatele tale ş-a grecului. Moise (tremurînd): Bade Gavrile... 20 Gavril: Aţi crezut voi că-ţi scăpa de mine? M-aţi purtat cu minciuni de era să per de foame pe la Galaţi!... m-aţi depărtat din sat ca să n-aveţi nici un martur de uciderea lui Ion teslariu? Moise: Ba nu, bade Gavrile... zeu nu... 25 Gavril: Dar am venit să strîg în gura mare că noi trii sîntem ucigaşii lui; voi cu sfatu, eu cu fapta! ticălosule!... mi-aţi dat rachiu, spirt, pentru ca să-mi perd minţile şi să cad în păcat de moarte !... ş-aţi crezut că dup-o asemine nelegiuire, eu, un 30 beţiv, nu mi-oi mai aduce-aminte de nimică... dar ştii tu, ludo, că de-atunci eu n-am un ceas de odihnă ?... că mă munceşte cugetu zi şi noapte ?... că mă urmăreşte pretutindene umbra mortului ? 35 Moise (tremurînd): Vei, vei, vei!... fereaschi Dumnezeu ! Gavril (în delir): Iacăt-o... colo... pe deal... pe după copaci... vine... vine!... 496 Moise (spăriet, priveşte în urma lui. Un fulger luminează pădurea. Moise cade obosit în genunchi)'. Ai! vei, vei, vei... mein Gott!... Gavril (în delir): Ioane... Ioane, n-o fost cu voia 5 mea... (Arătînd pe Moise.) Iaca unu din adevă- raţii vinovaţi... nelegiuitu ista!... El m-o împins în calea păcatului... el! (Apasă mîna pe umărul evreului.) Moise: Ai vei!... ghevalt!... am murit! 10 (Se aude între culisele din dreapta vccea lui Iani, strigînd: „Gheorghi, Gheorghi l" ) Moise (tresărind la vocea lui Iani): Ha... Gheorghi?... (Se scoală şi strigă:) Bade Gheorghi... bade Gheorghi! 15 Gavril: Chemi agiutori, ludo? Las’că te-oi găsi eu mîni în sat... (Se depărtează pe cărarea din deal şi se opreşte în capăt.) Moise: Bade Gheorghi, bade Gheorghi! scena xii 20 GAVRIL (in deal), MOISE, IANI, GHEORGHE Iani (întrînd din dreapta): Ţine striga aiţe? Moise (alergînd la Iani): Bade Gheorghi, nu mă lăsa. Iani: Dimiata strizi, zupine Moisi? Moise (buimăcit): Bade Iani... Gavril,--o vinit Ga- 25 vrii!... Iani: Ţe Gavrilo?... ai nebonito?... Evreo, tot fri-coso. Moise (privind cu spaimă împregiur): Gavril!.. Gavril, zic zeu. 30 (Se deschide uşa bordeiului şi Măriuca iese.) Iani: Taţi! (Un fulger.) Mariuca! scena XIII Cei denainte, MĂRIUCA (lingă uşă) Măriuca (în parte): Parc-am auzit păsuri afară; nu 35 cumva-i Niţu? (Ascultă.) (Iani şi Ghecrghe se apropie încet de bordei, fără a fi văzuţi de Măriuca. Mcise ii urmează cu spaimă. ) 497 Iani (în parte): Cruţe azuta... Măriuca: Niţule, Niţule... tu eşti? Iani (astupîndu-i gura cu basmaua): Gheorghi, umfla digraba la dinsa. (Gheorghe ridică pe Măriuca în 5 braţe şi se îndreaptă rapide în culisele din dreapta.) Moise (cu mirare): Wasist? (Rămîne încremenit.) Iani (urmînd pe Gheorghe): Am prinso prepeliţa... (Iese.) Măriuca (desfăcînd basmaua de la gură): Agiutori, io agiutori!... Mamă Catrină!... Niţule!... SCENA XIV CATRINA, MOISE, GAVRIL Catrina (ieşind din bordei): Vai de mine!... ce-o păţit Măriuca de strigă? Măriuco, Măriuco... 15 Măriuca (în culise): Mamă Catrino ! Catrina: Măriuco, unde eşti? Gavril (coborîndu-se): O răpit-o grecu, kir Iani... Catrina: Cînd? Gavril: Acu; am zărit tot din deal. 20 Catrina: Vai de mine!... (Aleargă desperată în culisele din dreapta.) Măriuco... Măriuco... Gavril: Măriuca m-o hrănit azi, cînd era să mor de foame... De-oi şti chiar că mi-oi perde viaţa, mă duc s-o scap pe copilă din ghiarăle grecului. 25 (Zărind pe Moise, se răpede şi-l apucă de gulerul halatului.) Ha! iaca Iuda. El trebuie să ştie tot! (Tare.) Spune, tîrtane, unde-o duceţi pe Măriuca? Moise (tremurînd): Nu ştiu, n-am văzut. Gavril (zgîlţiindu-l): Ba ştii, litfă spurcată. Vin’ cu 30 mine. Moise (zbătîndu-se): Ai vei! ghevalt! bade Gavrile, ce vrei să faci? Gavril (trăgînd pe Moise): Taci, pîngăritule, că te ucid! 35 Moise (perzîndu-şi papucii): Ei vei! mamă-nieu! (Tunete şi fulgere.) (Cortina cade.) 498 TABLOUL I Teatrul reprezintă o odaie mobilată ordinar; o uşă în dreapta, o uşă în stînga; o uşă şi o fereastră în fund; între ele, un dulap; o masă de lemne în stînga, pe planul I, şi scaune. Furtună afară. Se aude un vuiet de trăsură. SCENA I IANI, MĂRIUCA (leşinată), GHEORGHE Iani: Gheorghi, pune digraba pe Mariuca cole pe divano... (Ghecrghe, care a adus pe Măriuca în braţe, o aşează pe canape. ) Iani: Bine, pola kala... Acum alerga la protopopo se scoţi un peţi pe numele meu si a Marulei... Ma digraba, inţelesu-WM ?... Na si parale... (îi dă bani.) Haide... (Gheorghe iese.) Iani (privind cu satisfacere la Măriuca): Si muni zupinesa Mariuca are se fie kera Avdela. (Se aude afară vocea Ruxandei, zicînd cu mînie: „Ce face ? un peci pe numele Măriucăi ?“ ) Iani (îngrijit): Audo glasu Ruxandei... (Ruxanda, de afară, de după uşa din fund, strigă: „Un peci ! I-ci da eu peci grecului !") Iani (spăriet): Vine aici, strigoica! (Aleargă la uşa din fund şi se luptă în toată scena cu Ruxanda, care, dincolo de uşă, cearcă să o deschidă ca să între în odaie.) (Ruxanda, de-afară, cercînd la uşă, strigă: „Cine-o închis uşa ?" ) Iani: Eu... (Ruxanda strigă de-afară: „Aşa ? te-ai închis cu parşiva cea de ţărancă... ? Las’ c-oi sătura-o eu /" împinge uşa. ) Iani (respingînd uşa): Minţiuni... che nu este parşiva. .. Tu esti parşiva si obraznica. (Ruxanda strigă de-afară: „Eu... eu?... Vai! mînca-te-ar cioarăle, capră rîioasă... te-oi învăţa eu să mă batgiocoreşti !.., împinge tare în uşă. ) Iani: Nu lasa, Gheorghi! 5 (Ruxanda, furioasă, strigă de-afară: „Hoţule!... icnice- riule !...“ ) Iani: Asculta, muiere nebuna, ţi poronţesco se iesi acu indata din casa me, se lipseşti, che puno argaţi se te deie pe porta de spate. 10 (Ruxanda strigă de-afară: „Aşa? M-alungi, după ce te-am slujit fără leafă zăce ani ? Bine, mă duc; dar să deie Dumnezău să te văd în temniţă !" Se depărtează.) Iani: Merzi la draco... Uf! am scapato. Măriuca (deşteptîndu-se, cu voce slabă): Mamă Ca- 15 trină... Iani (întorcîndu-se răpide de la uşă): S-a trezito?... (Se apropie de Măriuca.) Măriuca (sculîndu-se pe divan): Mamă Catrino... Unde sînt ?... 20 Iani (cu blîndeţe): Esti la casa me, psihi mu, Marula. Măriuca (ţintind ochii asupra lui Iani): Kir Iani! Iani: Neski, Maruliţa, kir Iani, supuso sluga a mataluţi. (îi ia mîna.) Măriuca (oţerindu-se): Kir Iani! (Se scoală şi se 25 depărtează de el cu înfiorare.) Iani: Ţe fuzi ca o capriora salbatica, che nu vreu se te maninco. Măriuca (voind să-şi aducă aminte): Cum mă aflu aici?... Ce mi s-o întîmplat?... 30 Iani (apropiindu-se): Ţi s-a intimplato un lucru care se intimpla ades la fetele ţele frumuşele... Te am furato ca pe un zuvaero... Măriuca: Dar!... acu mi-aduc aminte toate. (Cu desperare.) Vai de mine!... pe-a cui mîni am 35 căzut! Iani: Pe muna unui omo ţinstito, Marula; un amorezi care vroieste se faca nunta cu dimiata. Măriuca: Nuntă?... Kir Iani, dă-mi drumu să mă duc. 500 Iani: Drumo?... Ha, ha, ha... De-acu nu mai scapi din cuşca; che am hotarito se te faco nikokera. Măriuca: Eu? M-oi da mai digraba cu capu-n fîntînă. (Aleargă spre fund.) 5 Iani (oprind pe Măriuca de mînă): Asculta, Mariuca, nu fate nebunii dezeaba, che eu chind hotaresco > * un lucru, niţi sultano nu-1 pote schimba. Ai se fii nevasta me; lipon, nu mai ziţe ba. Măriuca (plîngînd): Cucoane Iani, fă-ţi milă de 10 mine... Nu mă nenoroci, te rog în genunchi. (Cade în genunchi.) Iani: Ha, ha... faţi acu metanii si dimiata?... ma nu se prinde. Măriuca: Cucoane Iani... mi-i drag Niţu; i-am giurat 15 ca să-l ieu de bărbat... nu mă pot cununa cu d-ta. Iani (în parte)-. O!... minunata idee! (Tare.) Niţo?... Niţo este inchiso la groso. Măriuca (sculîndu-se): Niţu închis? Iani : Neski... Eu m-am zaluito la subprefecto che mi 20 a furato ţeva, si l-a puso la duba. Măriuca: Niţu închis! Niţu o furat?... Pentru ce-ai făcut aşa păcat? (Plînge.) Iani: Pentru che te iubesco!... si daca vrei se fii blinda... daca vrei se me induro de Niţo, se-1 25 scoto de la inchisore... spune la mine che me iubeşti si che doreşti se chintam împreuna: Isaia hor eve! Măriuca (înparte): Niţu?... nu se poate!... mă-nşală grecu pentru ca să mă sparie. 30 Iani: Oriste? Cum? Măriuca (în parte)-. De-aş agiunge pănă mîni ca să aflu adevăru... Iani: Priimesti? Măriuca: Făgăduieşti că-i scăpa pe Niţu? 35 Iani: Fagaduiesco tot; ma dimiata fagaduiesti? Măriuca: Om videa mîni. (Se îndreaptă spre stînga.) Iani (cu bucurie): Aksiologo! minunato! 501 Măriuca (în -parte): Ţi-oi giuca-o eu, grecule... lasă... Iani: Aferim, Iani!... s-a imblinzito capriora! (închide uşa cu cheia.) Ţe-i in muna nu-i minţuna. scena ii 5 IANI, MOISE (întră prin fund spăriet) Moise: Cucoane kir Iani, ghevalt! sintem prăpădiţi! Iani: Karnaksi! Moise (tremurînd): Ai! vei, vei, vei! am murit! Iani: Ma ţe ai? ţe ai paţito, Moisaki? 10 Moise (privind spre uşă): Gavril! o vinit Gavril! Iani: Gavrilo? Moise : M-o prins Gavril! m-o bătut Gavril! mamă-nieu! Iani : Ţe spui, omole ?... ţe bodogăneşti ? 15 Moise: Nu bodo... do... dogănesc... Gavril s-o in-tors di la Galaţi. Iani: Chind? unde-i? Moise: Vine, vine-aici! închide uşa. Iani: Vie sanatoso, che nu mi pasa. 20 Moise: Nu-ţi pasă? Ei! vei! tare eşti voinicos! Iani (cu mîndrie): Sinto stranepoto lui Pentedeka. Moise: Pentedeki? Iani: Neski!... Lipon, nu mai tremura, Moisaki, che esti cu mine. Vie saptezeţi de Gavrili; nu am niţi 25 o griza, che sinto feriţito. Zestrea Mariucăi a intrato la buzunar a me. Mi vine se chinto, se zoco si se faco un guleai. Moise : Guliai ? Iani: Asa. (Aduce din dulap pîne, o farfurie cu măsline, 30 o sticlă cu vin şi două pahare.) Am ţeva minunato si delicato de muncato... Asteapta. Moise: Ce se fie? Un budinchi cu.usturoi? Iani: Ba nu. (Arătînd măslinele.) Priveşte. Moise: Măsline? 35 Iani: Bucate imparatesco de la ţara me. Moise: Usturoi nu-i? 502 Iani: Nu; ma este ţeapa... (Aduce o ceapă.) Na, Moisaki, maninca, se faţem zaifeti. (Se pun la masă şi mănîncă.) Moise: Bună ceapă... Chit ai cumperat oca, chicoane 5 kir Iani ? Iani: N-am cumparato, che eu nu cumparo nimic aiţe in sato. Mi a aduso peskesi badea Gavrilo. Moise (tresărind): Gavril sîrbu? Iani: Ohi... Gavrilo bulgaris, ţel cu gradina de zarza-10 vaturi... Ma ţe ai, Moisaki, de esti galbino ca un lemoni ? Moise: Ghindesc la bade Gavril sîrbu că l-am intilnit in pădure. Iani: More, nu suguiesti? 15 Moise: Nu, zic şi zeu! Bade Gavril îi tare mînios pe noi şi mi-o zis că vine se spuie la toţi che noi am ucis pe Ion teslariu. Iani (bînd şi turnînd lui Moise): Asa a spuso? Moise (bînd): Eu me tem se nu ne facă o poznă, fiind-20 che nu i-am trimes parale la Galaţi. Iani : Beţivo este in stare se ne deie de gol... Moise: Mein Gott!... apoi sintem prăpădiţi, kir Iani! Iani (pe gînduri): Primezdie! Moise (spăriet): Haa? 25 Iani (pe gînduri): Un mozico se me ţie de naso!... Se atirna soarta me de dinso... nu se pote !... Moise: Ce vorbeşte singhir? Iani: Zupine Moisaki, stii una? Moise: Una? 30 Iani: Bea mai intii un paharo de vino... Moise (bînd): Pentru ce? Iani: More, fraţico, chind vine un chine turbato se te maninţe, ţe faţi? Moise: Eu?... fug. 35 Iani: Fuzi, ma te aziunze chinele, te musca si mori. Moise (tresărind cam ameţit): Mori? Iani : Lipon ţel mai sigur este se uţizi chinele daca vrei se scapi viaţa!... Vrei se scapi viaţa, Moisaki? Moise: Vreu, vreu, vreu! 40 Iani: Prea bine, ne am inţeleso... Gavrilo este chine turbato pentru noi, si trebuie se-1... 503 SCENA III MOISE, IANI, GAVRIL (se arată la uşa din fund) Gavril: Iată-mă şi eu! Moise (tresărind cu groază): Ai! vei!... Gavril! 5 Iani: Gavrilo!... (In parte.) Draco l-a aduso. Gavril: Ei!... bine v-am găsit, tovarăşilor. Iani (zîmbind şi gudurîndu-se): Bine ai venito, Gavrilasi... prietino, fraţica... Esti sanatoso?... Mi pare bine che ti vedo sanatoso. io Gavril: îţi pare bine, hîtrule? De-aceea m-ai lăsat muritori de foame la Galaţi? Iani: Ţi-i fome, Gavrilaki? Vina de maninca cu noi... Ian priveşte bucate bune si vino... ma ţe vino... faţe cu ochii... poftimo, poftimo. 15 Gavril (în parte): Să gudură haita... Iani: Sermano Gavriluţa!... Ai patimito la Galaţi?... N-ai primito bani care ţi am trimiso ?... ţe reu mi pare!... Vino la masa. Faţe loc, zupine Moisi, intre dimiata si mine. 20 Gavril (în parte, apropiindu-se de masă): Unde să fie Măriuca? Oi afla eu. Iani: Aiţe, aiţe, Gavrilaki, lingă prietini, ca se fim la un loco trustrei. Gavril (la masă): Aşa, ca cei trii crai de la Răsărit. 25 Iani (rîzînd): Neski... neski... de la Rasarito... ha, ha, ha!... Veselo birbanti... Nu-i asa, Moisaki? Moise (cu spaimă) : Ia... ia... trii crai... Gavril: Trii ucigaşi... Nu-i aşa, Moisachi? Iani (serios şi spăriet): Taţi, bre ! (Privind cu îngrijire 30 la uşa din stînga.) Gavril: Da cine ne-aude? (în parte.) Aice-i Măriuca. Iani: Poate s-audă zupinesa Ruxanda. Gavril: Aşa? iaca tac; dar ce-mi daţi? Iani: Măslini ke vino... Poftimo. (Ia talerul cu mas-35 line şi-l întinde lui Gavril.) Zupine Moisaki, torna lui Gavriluca. (Moise toarnă vin în paharul lui Gavril; mîna lui tremură.) Gavril: Da ce tremuri, giupîne Moisi?... Gîndeşti poate la bietu Ion teslariu? (Bea.) 504 Moise (turnîniu-i iar): Mai poftim, bade Gavrile. Gavril: Sărmanul... o murit!... l-am ucis noi!... Sâ-i fie sufletu-n pace! Iani: Ma taţi, diavole. 5 Gavril: Poate că ne-aude Măriuca? Iani: Da... ba, nu Mariuca... Ruxanda. (Priveşte în stînga.) Gavril (în parte): în odaia ceea îi închisă copila. (Tare.) Voi îl visaţi cîteodată pe Ion teslariu? 10 Iani: Kakohrononaki, beţivo!... Ţe vrei se-ţi dam ca se astupi gura la tine? Gavril (Uni şi începînd a să ameţi): Să-mi daţi tot ce-aveţi la sufletu vostru, bani, galbini... Moise : Galbini ? N-am, zic zeu! 15 Gavril: N-ai, giupîne? (Tare.) Bietu Ion! or fi şăse luni acum de cînd l-am... Iani (astupîndu-i gura): Taţi, bre afurisito... Na bani... (Scoate din buzunar un pumn de bani şi-i toarnă pe masă.) Na, lupule, maninca. 20 Gavril (lui Moise): Şi d-ta nu dai ceva de sufletu lui Ion? Moise (dînd trei gologani): Poftim, mă rog. Gavril: Trii gologani?... nu-i destul... Mai scoate, giupîne, din cel chimir mai scoate. 25 Moise: Nu mai am, zic zeu. Iani (face semne lui Moise): Ma nu te scumpi, Moi-sachi; dai, dai lui Gavrilaki, che el este fraţica a nostru. Moise (scoate o pungă lungă, în a cărei fund sună 30 cîţiva bani, şi o dă lui Gavril, oftînd): Iaca tot... m-am calicit. Gavril: Las' că te-i mai îmbogăţi tu din sudoarea ţăranilor... Vra să zică, să nu mai pomenim de Ion? 35 Iani ) ,, , „ „ . . Ohi, ohi... } (deodata, cu ru aciune): Moise J tTu, nu, mă rog... Gavril: Apoi dar să vorbim de Măriuca; unde-ai ascuns-o, grecule? Iani: Mariuca?... Nu priţepo... 503 Gavril: Ei! nu te priface, că nu mă-nşăli tu pe mine... Ai furat pe Măriuca de la casa lui Martin... te-am văzut eu... Spune ce-ai făcut cu ea? Iani : Suguiesti, bade Gavrile ?... Eu am venito acasa cu zupino Moisi, si el pote mărturisi adeveru... Am aduso eu pe Mariuca? Moise: Nu ştiu, n-am văzut. Gavril: N-ai văzut?... Te giuri pe oasele lui Ion teslariu? (Mai tare.) A lui bietu Ion, care-o murit din pricina... Moise (astupîndu-i gura): Ba am văzut... îi aici. Gavril (voind să se scoale): Unde-i? în care odaie? Moise (arătînd uşa din stînga): în odaia ceea. Iani (în parte): Skasmos! Gavril (sculîndu-se): Mă duc să-i dau drumu... Iani: Ma ţe vrei se faţi cu dinsa? Gavril: Vreu s-o scot din ghiarăle tale şi s-o duc înapoi la bordeiu lui Martin. Iani: Ma pre bine, bade Gavrilo, daca pofteşti, am duţe-o impreuna muni dimineţa la Mart mo. Acu este nopte, intunerico, vinto, furtuna... Lasa se odihnesca copila, si cum s-a faţe ziua, faga-duiesco che o duţem unde a vroi dimiaii. Gavril: Nu te cred. Iani: Daca nu crezi, sezi aiţe si dimiata pana dimineţa. Gavril: Bine; fie ş-aşa... Iaca şăd. (Se pune pe scaun.) Iani: Ţe? m-ai socotito che sinto strigoi? che sugo sinze de fete?... Ha, ha, ha... katergari! Gavril: Apoi dă, kir Iani, te ştiu ce poamă eşti. Iani (rîzînd): Sinto poma buna ke am vino bun... Ian se-1 mai gustamo. (Toarnă lui Gavril şi lui Moise.) ^ Gavril: Să-l gustăm... (Bea.) Bun, zău!... îţi înveseleşte inima şi te face să uiţi păcatele... Nu-i aşa, giupîne? Moise (bînd): Cum vrei d-ta... Iani : Eu me simto mai tinero chind il vedo streluţind in paharo, si chind il inghit mi vine tot se chinto si se zoco... da dimiata, bade Gavrilasi? Gavril (bat): Şi eu, grecuşorule... Îmi zburdă inima. Moise (mai vesel): Inchi şi eu zburd. / gavril (cîntă ) Frunză verde de călin, îmi înec aleanu-n vin. 10 IANI (cîntă ) Ax! KSpd MapyioXa ’EiX0e o dvSpâţ aoD. MOISE 15 (cîntă) Balabusti mititichi \ Draga nieu... Gavril (scoţînd fesul lui Moise şi aruncîndu-l jos): Taci, Iudă, că-mi spurci cînticu. 20 Moise: Ai vei! Gavril (se scoală clătinîndu-se): începe-a mă furnica prin picioare... Mi-i poftă să trag un gioc... Vin încoaci, balabustă, sa giucăm brîu... (Apucă pe Moise de brîu.) Ian aşa... Prindeţi-mă voi, 25 tu de mijloc, şi să daţi vîrtos. (Se prind de brîu, punînd pe Mcise în mijloc.) • Iani: Dai, dai, more... (în parte.) S-a imbatato mozico. GAVRIL 30 Merge lupu după oi Şi le cîntă din cimpoi Păn’ le-apucă de le-mbucă... Să n-ai grijă, Măriucă. (Gavril, bat, joacă, trăgînd danţul după el, şi cîntă versul cel 35 de pe urmă cînd trece pe la uşa unde-i închisă Măriuca. Pe urmă trage danţul spre uşa din dreapta; cînd ajunge lîngă prag, zice: „Am. ameţit /" şi cade în odaia din dreapta.) 507 SCENA IV IANI, MOISE Iani: A cazuto ameţito, beţivo? Moise (privind în odaie): 0 căzut gios pe scînduri şi 5 nici nu se mişcă. Iani: Acum este vremea... (Se duce de ia un iarta-gan ce se găseşte pe dulap.) Ghidi, hoţo!... (Se îndreaptă spre odaie.) Moise (spăriet): Ce vrei să faci? 10 Iani (apucînd pe Moise de mînă): Vino să vezi. Moise: Da ce vrei? Iani: Se uţigo chinele ţel turbato. (întră în odaie.) Moise: Mein Gott! (întră fără voie în odaie, tras de Iani.) 15 (Se aude o levitură de iartagan şi vccea lui Gavril strigînd cu durere : „Valeu !“ Deodată fulgeră şi trăsneşte cumplit afară, Iani, gatbăn la faţă, şi Mcise, nebun de spaimă, ies din cdaie. O lumină mare se arată in depărtare.) Moise: O murit? 20 Iani : Murit! Moise: Nu ne-a văzut cineva? Iani: Nu. Moise : Da ce facem cu dînsu ? Iani: Oi spune lui Gheorghi se-1 ridiţe ca se-1 ingrope. 25 SCENA V IANI, MOISE, VÎNTURĂ-ŢARĂ (întră iute prin fund) Vîntură-Ţară: Bucură-te, grecule, că-ţi aduc o veste bună. Iani (spăriet): Ţe? 30 Vîntură-Ţară: îţi arde aria... O căzut fulgeru pe ea. Iani (scăpînd iartaganul): Aria?... m-am caliţito! (Aleargă iute afară.) Moise: Foc?... Vai! crişma nieu! (Iese alergînd.) 508 r Vîntură-Ţară: îmi pare bine că i-am adus eu vestea asta... Aleargă tu, grecule, că nu se stînge focu aprins de fulger. (Se aude un gemet în cdaia din dreapta.) 5 Vîntură-Ţară: Cine geme-aici? (Se apropie de uşa din dreapta şi priveşte în odaie. Un fulger.) Vai de mine! Un om ucis! Gavril! SCENA VI VÎNTURĂ-ŢARĂ, RUXANDA (întrînd prin fund) 10 Ruxanda: Un om ucis! Unde? Vîntură-Ţară: Ici, în odaia grecului. Ruxanda: El a fi ucigaşu. (Merge spre dreapta şi se împedecă de iartagan.) Iaca iartaganu lui; îl cunosc! (întră în odaie.) 15 Vîntură-ŢarA (luîndu-l): Plin de sînge! Iaca mar- turu şi dovada!... Bine c-o ştiu... Hei! lipi- toare spurcată, mi-ai căzut în mînă, de-acu eu ţi-s popa! scena vii 2 VÎNTURĂ-ŢARĂ, RUXANDA, GAVRIL Gavril (sprijinit de Ruxanda)-. Valeu!... se-ntoarce casa cu mine. Ruxanda: Sprijină-te de mine, şi hai păn’ nu se-ntoarce grecu. 25 Gavril (mergînd spre uşa din fund): Hai!... Vîntură-Ţară: Unde te-o lovit, Gavrile? Gavril: La cap, trăsnească-1 ceriu!... Of! am să mor!... Nu mă lăsaţi nerăzbunat! Ruxanda: Nu, nu; dar hai mai degrabă. 30 (C o r t i n a c a d e.) 509 TABLOUL II Teatrul reprezintă decorul actului I, cu deosebire că închisoarea este gata şi schelele lipsesc. SCEN A 1 5 Moise (şede în capătul mesei de sub şopron, murtnu-ieşte din gură, scărpinîndu-se în cap şi făcînd socotele): A ! Ghiraischwarz!... Nu mai pot să-mi fac socotelile. (Murmuieşte în evreieşte:) Zwanzig parăs... De-asară parcă sint tot bat şi nebun... 10 (Murmuieşte:) Zwanzig parăs... Ai vei! in mare bele am intrat!... Nu ştiu dacă l-o ingropat pe Gavril... şi mă tem să nu se afle. (Murmuieşte:) Zwanzig parăs... scena II 15 MOISE, ŢĂRANI, JANDARMUL Jandarmul (întrînd, urmărit de ţărani): Giupîne orîndari, disfundă-ţi poloboacele, c-o poroncit d-nu subprefect să ne dai de băut cît om vrea. Moise: Ha... şi cine plăteşte? 20 Jandarmul: Domnu subprefect, că azi îi nun mare şi cunună pe domnu posesor, pe kir Iani. Ţăranii: Să trăiască subprefectu! Moise: Se-nsoară kir Iani cu Măriuca? (în parte.) Nu ştiu, zeu, cum îi dă inima să se-nsoare toc- 25 mai azi. Jandarmul: Hai iute, giupîne, c-o să ai aliş-veriş bun. Moise: Iaca merg. (întră în cîrcimă.) 510 Un Ţăran: Văzut-aţi, măi, aşa poznă şi minune?... se-nsoară cuconu kir Iani, deşi i-o ars toată pînea din arie astă-noapte... Tare-i de fire! Ţăranii: Tare ca chim. 5 Ţăranul: Poate de-aceea-şi zice kir... kir Iani. Ţăranii: De-aceea, ha, ha, ha! Ţăranul: Cică vorba ceea: Dumnezău ferească grădina de ştir şi pămîntu de chir! Jandarmul: Taci, măi române, să nu păţi ruşinea, io Ţăranul: Ce ruşine? Jandarmul: Să te vîre boieriu în închisoarea asta. Ţăranul: Cică nu-i pentru cine să găteşte, dar pentru cine să nimereşte... O gătit-o el, grecu, după moartea lui Ion teslariu, dar, slavă Dom-13 nului!... De patru luni, de cînd îi gata, încă nu i-o făcut săfte nici un român. Jandarmul: Da ce? Grecu o mîntuit-o? Ţăranul: El... Cică i-ar fi plătit gros stăpînixea. Jandarmul: Măi, Moisi!... tîrtane! adă azi cea 20 băutură. (Mcise intră cu ulcelele cu vin în mînă.) Moise: Iaca aduc, nu răcniţi aşa, dacă sinteţi oamini di treabă. Ţăranul: Giupîne Moisi, ian cată la mine. 25 Moise: Ce vrei tu? Ţăranul: Mare galbăn şi slab eşti la faţă!... ce-ai păţit? eşti bolnav? Moise: Eu, galbăn?... Nu ştii ce spui. Ţăranul: Ba, zău, giupîne, eşti spălăcit şi sarbăd, 30 parc-ai ieşit acu din mormînt. Ţăranii: Că bine zici Vasili. Moise (mînios): Mergeţi la dracu şi-mi daţi bună pace. (Intră în cîrcimă.) Ţăranul: Ian să videţi că n-o duce mult jidanu; 35 samănă a fi în anu morţii. (Ţăranii beu.) Jandarmul: în sănătatea subprefectului, oamini buni! Ţăranul : Ş-a miresei! 511 Jandarmul: Dar a mirelui, nu? Ţăranul: Doar sîntem prea buni gospodari ca să dorim înflorirea chirului... Ştiţi hora ceea? Niţu: Oamini buni, aţi auzit aşa nelegiuire? Ţăranii: Ce-i, Niţule? io Niţu: Kir Iani, posesoru, o furat astă-noapte pe Măriuca. Ţăranii: De unde? Catrina: De lîngă mine, oamini buni. El o vinit hoţeşte, noaptea, la bordeiu lui Martin pădurariu 15 ş-o răpit-o, cum răpeşte lupu oaia. Ţăranul: A fi făcut-o de dragoste, lele Catrino. Niţu: De dragostea banilor ei. Ticălosul... mi-o amă-rît sufletu! Ţăranul; Da bine, Măriuca nu se mărita de bună 20 voia ei ? Niţu: Nu, că ea se iubea cu mine. Ţăranul: Măi, măi, măi!... mare antihîrţ! Niţu: Şi bine?... voi, oamini buni, îţi suferi asemene poimîne şi-a pune ochiu pe nevasta d-tale, bade Neculai... şi voi nu-ţi zice nimică? îţi închide ochii şi 1-îţi lăsa să vă necinstească casele? Ţăranii (sculîndu-se): Ba, odată cu capu. 30 Niţu: Apoi se cuvine să lăsăm astăzi pe biata Măriuca 35 Ţăranii (aprinzîndu-se): Să nu se ducă, să nu se 5 Iarba rea din holde peară, Peară tot chirul din ţară! ... SCENA III Cei denainte, NIŢU, CATRINA 25 batgiocură în satu vostru ?... Ieri o răpit pe Măriuca, mîni i-a plăcea fata d-tale, bade Vasili, în ghiarăle lui?... Şi ea-i dintre noi, că-i fată de răzăş, şi vroieşte să trăiască cu nevestele şi cu copiii voştri aici în sat, iar nu să umble pribeagă în lume după Iani. ducă! 512 Niţu: Asară aţi închinat toţi în sănătatea Măriucăi, i-aţi dorit ani mulţi cu fericire. Cum o s-o lăsaţi ca să peară de scîrbă în casa unui om pe care-1 urăşte ca moartea? N-ar fi păcat, oamini buni? Ţâranii (aprinşi de tot): Ba păcat, mare păcat!... Să n-o lăsăm... să sărim cu toţii... SCENA IV Cei denainte, VÎNTURĂ-ŢARĂ (întră posomorit, ascv.nzînd ceva sub suman) Vîntură-Ţară: Staţi locului, copii, nu faceţi bunt, că iepurile nu se prinde cu clopot. Niţu: Nînaşule, nînaşule, nu opri românii... Vîntură-Ţară: Ei sînt nişte copii ca şi tine, hinule... Cum o să oprească nunta, cînd subprefectu însuşi îi nun mare? Niţu: Sărmanu de mine, mamă, îs perdut! (Plînge pe umărul Catrinei.) Catrina (plîngînd): Apoi dă, fătu meu, aşa vrea soarta, se vede !... trebuie să plecăm capu şi să răbdăm. Vîntură-Ţară: Nu te teme, cumătră, că bun îi Dumnezău ! doar n-a lăsa fapta nelegiuitului fără plată!... Un calic vine din lume în ţara românilor, mort de foame, lipsit de toate, şi, sub cuvînt că-i nepot de egumen grec, se face stăpîn pe pămînt românesc; bate, pradă, suge ca o lipitoare sîngele locuitorilor; se îngraşă din sudoarea lor, ş-apoi, cînd şi-o umflat guşa de bani, merge de se face om în ţara lui, rîzînd de noi cu tot soiul de batgiocuri, şi trimete alţi calici în locu lui. Unul schingiuieşte oaminii, alţii necinsteşte femeile, mai dihai decît ienicerii, şi toţi strîgă că ţara noastră îi moşie monăstirească, avere grecească; iar noi, vite de giug, buni numai de îmbogăţit litfele străine!... Hei! copii! veni-va ziua dreptăţii, de şi-a lua românu dreptu lui, ş-atunci ţara a fi curăţită de buruienile cele răle ş-otrăvitoare !... Ţăranii : Amin! să te-audă Dumnezău! (Se aude între culise, în dreapta, chiote de nuntaşi.) JAN darmul: Iaca, nunta vine. Faceţi loc, măi! Yîntură-Ţară: Cumătră, şi tu, Niţule, viniţi încoaci cu mine. (Vîntură- Ţară, Catrina şi Niţu se duc în stînga, lîngă casa lui Icn. Ţăranii stau sub şoprcn.) 10 SCENA V Cei denainte, (nunta e precedată de lăutari carii cîntă: „Lado, lado". După lăutari vin dci jandarmi şi după aceştia) IANI, SUBPREFECTUL, MĂRIUCA şi MUSAFIRI (Măriuca, tristă şi obosită, vine între Iani şi subprefectul) 15 Iani: Mariuca, psihi-mu, zimbeste puţintică la mine, che azunzem acus la biserica... (Măriuca îşi pune basmaua la ochi.) Niţu: Vezi-o cum plînge, biata Măriuca! N-o pot lăsa să fie jărtfă grecului. (Voieşte să se răpeadă.) 20 Vîntură-Ţară (oprindu-l): Stăi locului, băiete... nu face nebunie. SCENA VI Cei denainte, MOISE (iese din cîrcimă urmărit de un copil ce poartă o tabla acoperită cu un tulpan cusut cu fir pe margine.) 25 Moise (mergînd înaintea lui Iani): Cucoane kir Iani... la mulţi ani cu fericire !... Să-ţi fie ziua de astăzi cu noroc şi cu chiştig!... nunta voioasă şi mireasa frumoasă, ca sa am parte şi eu de veselia d-voastră... Duduchi Măriuchi, te rog să pri-30 meşti poclonu ista (arată tablaua) de la bala- busta mea... De la noi puţin, de la Dumnezeu mult. 514 Iani: Mulţemesco, zupine Moisaki, mulţemesco, prietine. Haidemo lipon la biserica. (Voieşte să plece.) Vîntură-Ţară (viind în faţa lui- Iani): Kir Iani... 5 Iani (cu fudulie)-. Ţe vrei, moi? Vîntură-Ţară: Dă-mi voie să te urez şi eu de nuntă şi să-ţi fac un poclon... D-ta eşti un palicar din ţara grecească şi cred că nimic ă nu-ţi poate fi drag ca armele; te rog dar să primeşti din par-10 te-mi iartaganu ista. (Scoate iarlaganul lui Iani de sub suman şi-l prezintă.) Iani: Iartagan a me! Vîntură-Ţară: A d-tale?... îl cunoşti?... îi roş încă de sîngele lui Gavril sîrbu! 15 Iani (turburat)-. Ţe? Moise (spăriet): Was? Vîntură-Ţară: Gavril sîrbu, pe care l-ai ucis astă-noapte acasă la d-ta... Adă-ţi aminte, kir Iani... iaca sîngele lui. 20 Subprefectul: Ce zici, omule?... kir Iani au ucis pe Gavril ? Vîntură-Ţară: Astă-noapte l-am văzut eu cu ochii... mort! Iani (buimăcindu-se): Minţiuni, minţiuni... Gavrilo 25 lipseste din sat de sase luni... El e duso la Galaţi... S C E N A VII Cei denainte, GAVRIL, RUXANDA (se arată lîngă casa închisorii, ieşind din stînga) 30 Ruxanda (sprijinind pe Gavril): Minciuni, hoţule! Gavril: Minciuni, ucigaşule! Iani şi Moise (îngroziţi): Gavril!... N-o murit?... (Tremură.) Gavril: încă nu, pentru păcatele voastre. 35 (în această scenă persoanele sînt astfel grupate: Ţăranii, sub şopronul cîrcimei. În fund, în dreapta, e nunta. Catrina şi Niţu, lîngă casa lui Ion. Mijlocul scenei este deşert.) 515 Iani (în parte, obosit): Gheorghi vezeteo m-a vin-duto! Moise (lîngă Iani, asemenea): Am murit! Gavril (cu capul legat şi plin de sînge se razimă pe 5 un toiag şi se apropie încet de nuntă): Oamini buni! Videţi voi pe işti doi oamini? grecu şi jidanu?... aieste două lipitori?... Depărtaţi-vă de dînşii... că-s doi ucigaşi!... Fugi, Măriuco, de lîngă Iani, că-i sînt mînile pline de sînge!... 10 (Se opreşte ca să se mai răsufle.) (Nuntaşii şi subprefectul se depărtează de Iani şi de Mcise. Doi jandarmi ieu loc îndărătul Ier. Măriuca, înspăimintată, priveşte împregiurul ei şi, zărind pe Niţu, se aruncă în braţele lui.) 1-5 Niţu (întinzînd mînile spre Măriuca): Măriuco! Măriuca: Niţule!... Mamă Catrina!... Gavril: Ascultaţi, oamini buni, că nu mai am mult de trăit... şi pe pragu mormântului omu nu minte... astă-noapte grecu m-o îmbătat în casa 20 lui... ş-o cercat să mă ucidă! Subprefectul: Da pentru ce, bade Gavrile? Gavril: Pentru ce? Asta-i taina cea mare!... Pentru că... Dumnezău o vrut să fiu pedepsit!... (Şovaieste.) Pentru că, îndemnat de sfaturile lui 25 Iani ş-a lui Moisi... într-un ceas de turbare şi de beţie... Beţia, stîrpeasc-o Dumnezău!... beţia m-o dus în păcat! (Cade pe genunchi.) Oamini buni, iertaţi-mă !... cine-a face ca mine; ca mine să păţască... (Se răsuflă greu ca un 30 om în ora morţii.) Subprefectul şi Vîntură-Ţară (sprijinind pe Gavril care se luptă cu moartea): Da ce păcat ai făcut, Gavrile ? Gavril (deşteptîndu-se): Ce păcat?... Lele Catrino, 35 iartă-mă!... iartă-mă şi tu, Niţule, că rău v-am greşît!... Numai Dumnezău să-şi facă milă de sufletu meu!... (Se scoală în genunchi.) Iaca temniţa cea blăstămată!... Iaca unde-o murit Ion teslariu!... Eu, cu mîna mea... povăţuit 516 de grec şi de Moisi... am tăiet şchelea !... Ah !... mor !... (Cade jos mort.) (Catrina şi Niţu scot un ţipet dureros.) Toţi (cu groază): O! Dumnezăule! Subprefectul (cătră Iani şi Moise): Aşa este? Iani (tremurînd): O... o... o... hi... Moise (tremurînd, cade în genunchi): Nu ştiu, n-am văzut. Subprefectul (cătră jandarmi, arătînd temniţa): La închisoare!... (Jandarmii apucă pe Iani şi pe Moise de braţe şi-i duc la închisoare. Uşile temniţei se deschid.) Ruxanda (lîngă uşă, rîde cu spasmuri): Ha, ha, ha; ha! mi s-o împlinit blăstemu! Vîntură-ŢarX: Tot păcatu-şi cată vinovatul