KERA NASTASIA SAU MANIA PENSIILOR CINTICEL COMIC 5 Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Teatrul reprezintă un salon.) kera nastasia (întră, căutînd pe cineva în sala teatrului. Ea poartă fes alb, testemel cu fiong, paftale şi ţine în braţe o mîţă) : 10 Aice-i? Unde, Doamne, iartă-mă, să fie?... îl caut ca iarba de leac... Ha ! iată-1 colo în fund... (Se închină la o persoană din fundul solei.) Cu plecăciune, cucoane... cucoane... mă iartă că ţi-am uitat numele... sînt cam uitită de cînd răzmeriţa 15 volintirilor... m-au spăriat nişte ieniceri de-ai lui Kiu- ciuc-Ahmed, mînca-i-ar pîrdalnicu !... şi încă tocmai atunci cumnatu-meu, paharnicu Bursuflescu, era gos-tinar şi căzuse în dropică... Ei! ştii, beicache, cu ce Lam doftorit eu? cu rînză de dropie arsă şi pisată în 2o zamă de cucută... Aud?... (Scoţînd o hîrtie.) îţi aduc o terfeloagă de jalbă pentru pensie, ca toată lumea, pentru că să vezi d-ta: protopopul Ion m-a sfătuit părinteşte ca să-mi cer dreptul de la stăpînire, fiindcă mai anţărţ, pe la Bobotează, mă dusesem în 25 mahala să văd pe cucoana Despea care era lehuză şi să-i hărăcsesc plodul... Cînd să întru pe poartă, sar deodată nişte cîni la mine... apuca-i-ar jigăraia !... 107 să mă mănînce!... Ţip, cad, leşin, şi cînd mă trezesc, mă trezesc cu friguri... Aud ?... aşa se vede... Apoi dă!... vorba ceea: Azi tare, mîne mare, poimîne pe spinare, adică alivanta', după cum spunea un sofolo-5 ghiotatos cunoscut, răposatu Dună... Şi tocmai pentru aceea am venit să te rog, beicache, ca să-ţi faci o pomană şi cu mine să mă pui în pensie, ca pe cei mulţi... că helbet!... poate să ai şi d-ta vrodată nevoie să te descînte bunica de diochi sau să-ţi cat în cărţi de 10 vro slujbuliţă, ca mai anţărţ, cînd te dedeseră afară pentru nişte bani ce lipseau. Ca toată lumea şi eu vroiesc Din pensioară să mă hrănesc, Căci nu e-n lume mai dulce hrană 15 Decît aceea ce-i din pomană. Pensia grasă este un dar Ce-ţi cade-n gură ca un zahar; Deci ca să-ţi cadă pensia-ndată, Fii totdeauna gură cascată. 20 Aud?... mă întrebi, beimu, dacă am drepturi la pensie? Cum să nu am, dragu bunicăi!... Lasă că-s din oameni, lasă că-s cunoscută de toţi boierii... puteţi întreba şi pe chir Costea... dar apoi sînt şi văduvă de trei bărbaţi... trei! tot unu şi unu !... 25 Ba încă cumnatu meu, paharnicu, pretinde că m-aş fi măritat chiar şi de a cincea oară, dacă ar fi fost iertat de dicasterie... Apoi dă ! nu zic ba !... că doar nime nu fuge de bine... Marea că-i mare şi încă are fund, dar inima omului!... Tocmai asta o spuneam 30 dăunăzi cucoanei Despea care-i iar lehuză... îmi trimisese, drăguţa, doi cozonaci calzi de Paşti, însă n-am avut parte de ei, că i-a mîncat pisica. (Mîţa miorlăieşte.) Taci cu mama, Lurcă, că ţi-a cumpăra mama o furcă!... (Leagănă mîţa.) Şi aşa cum îţi 35 povesteam, beicache: bărbatu meu cel dîntîi era ciu- bucci-başa la Caradgea, şi de mult ce a tot suflat în ciubuc a ofticat, sufletu!... i s-au dus zilele în fum, după cum zicea bărbatu meu cel de-al doilea, care a fost cafegi-başa tot la Caradgea. Sărmanul... şi 108 el şi-a dat pelea popei, opărindu-şi gîtu c-un felegean de cafea clocotită, şi s-a dus fert pe ceea lume, după cum zicea bărbatu meu cel de-al treilea, care a fost portar-başa la Suţu. El şedea la perdeua domnească 5 zi şi noapte, şi cînd se trezea măria-sa, el striga prin sarai cît îl ţinea gura: „Cafegi-başa! Bărbier-başa! Cichirgi-başa ! -.. “(Ofiînd.) Acum, drăguţu, nu mai zice nici cîrc, căci i-a astupat gura pămîntu... Hei! hei! lume ! lume ! (îşi şterge ochii şi scoate o tabachere, 10 care scîrţie.) Amin!... sărut ochişorii! (Arie: „Pom eram eu, pom") Ah! Ah! Nastasie, ah! Am avut eu trei bărbaţi, Toţi în ranguri înălţaţi. Ah! Ah! Ah! Şi-s toţi răposaţi! 15 20 Ah ! Ah! Nastasie, ah! Pentru-acei trei răposaţi Trebuie să m-ajutaţi! Ah! Ah! Ah! Pensie-să-mi daţi! Ah! Ah! 25 Nastasie, ah! Pensie bună să-mi daţi. Dacă sînteţi botezaţi. Ah! Ah! Ah! Pensie-mi daţi! 30 însă mă-i întreba poate, beicache, ce slujbe au făcut ţărei tustreii mei răposaţi? Ce slujbe? Să ţi le spun pe degite că-s nenumărate... Unul a suflat în ciubuc pentru patrie, de i-au ieşit ochii din cap; altul a fert la cafele tot pentru patrie, pănă ce s-a făcut 35 martirul zelosului său, după cum zice cumnatul în limba cea nouă, şi cel de-al treilea a stat cu buzduganu la perdeua patriei, pănă ce s-a mazilit Suţu... Ei! 109 10 ce-ţi spuneam eu ! Degeaba cer pensie ? Să mă ferească Dumnezeu de una ca asta... Dreptul meu, alta nu gonesc... Aşa m-a învăţat soţu meu din urmă: „Nas-tasiică! îmi zicea el, cînd era cu chef, fereşte-te cît îi trăi de-a mînca dintr-al tău..." Drăguţu! ce bujor de om era !... Avea nişte musteţi de un cot şi un glas de răsuna mahalaua, cînd începea a dura la ohtoicuri... (în taină.) Pănă a nu mă lua, el mi-a cîntat vro trei luni de-a rîndu pe sub fereastră un stih făcut înadins pentru nurii mei... Ian ascultă, aşa să trăieşti, beicache !... (Cîntec vechi de lume) A(ppo8uri nou, ă%\ Ajts