IAŞII ÎN CARNAVAL » PERSOANE Postelnicul TACHI LUNĂTESCU TARSIŢA, femeia lui Jignicerul VADRĂ ot Nicoreşti 5 ALECU, nepotul său LEONIL, cadet de cavalerie Şatrarul SĂBIUŢĂ, comisar şchiop MARGHIOLIŢA, fuca lui CATI, modistă 10 TREI PRIETENI a postelnicului Tachi UN COMISAR UN IROD UN PĂZITOR DE NOAPTE UN TURC 1 15 UN JIDOV \ măşti UN DRAC ) UN NEAMŢ beat IROZI, STEA,PĂPUŞI,LĂUTARI, SLUJITORI, MĂŞTI, DRACI IAŞII ÎN CARNAVAL TABI.OU ÎN 3 ACTE Reprezentat pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul artiştilor români, la anul 1845. 5 ACTUL I Acest act se petrece în casa postelnicului Tachi Lunătescu. Teatrul reprezintă un salon bine mobilat, cu uşi în stînga, în dreapta şi în fund; două divanuri: unul în dreapta, altul în stînga, şi în mijlocul scenei o masă de cărţi întinsă, cu 10 scaune pempregiur. SCENA I I.UNĂTESCU, TARSIŢA (Amîndii, lungiţi pe divamtri, dnm herăind.) Lunătescu (trezindu-se şi căscînd): Soro? 15 Tarsiţa (asemene) : Ce-i? Lunătescu: Cîte ceasuri sînt? Tarsiţa: Cîte-au fost şi ieri pe astă vreme. Lunătescu : Da mult am mai dormit! bre! bre ! ian cată c-au însărat. 20 Tarsiţa: Cum nu-i dormi dacă eşti cît un somn? Lunătescu: Aud, dragă? 9,1 Tarsiţa: Zic că alta nu ştii să faci decît să horăieşti. Lunătescu: Aşa să trăieşti? Tarsiţa: Mai bine ie sama să nu te trezeşti într-o dimineaţă mort de damla. Lunătescu: Ba să ferească Dumnezău ! auzi vorbă?... nu-i destul c-am visat grozăviile lumii; încă mă şi sparii cu damlale! Foarte-ţi mulţămesc de bunătate. Tarsiţa: Ce grozăvii zici c-ai mai visat? Or fi iar niscaiva fleacuri. Lunătescu (serios): Ba nu, dragă. Astă dată am avut un vis care m-au încreţit din talpă păn-în creştet. Tarsiţa: Ce vis? Lunătescu: O revoluţie! un complot înfricoşat! Tarsiţa: Ha, ha, ha! Lunătescu: Nu rîde, soro, că, zău, nu-i de şagă. De cîteva zile mi se bate ochiul stîng; şi sînt sigur că are să se-ntîmple în curînd vro blăstă-măţie grozavă. Tarsiţa: Ha, ha, ha, ha! Lunătescu: Ian auzi-o cum rîde cînd îi vorbesc de revoluţie! ş-apoi pas de nu zi: poale lungi, minte scurtă. Tarsiţa: Zi mai bine: haine strimte, minte-ngustă. Lunătescu: Da-nţălege-mă, fiinţă nătîngă ce eşti. Acum lumea s-au deschis... s-au deschis peste măsură ! Acum toţi vreu să fie deopotrivă, zicînd că toţi sînt de-o făptură: cu ochi, cu nas, cu gură... şi că nici unul nu-i coborît cu hîrzobul din cer. Auzi vorbe! deopotrivă! dacă se potriveşte. .. eu să fiu totuna cu un ciocoi... şi tu, ce eşti cucoană protipenda, să fii totuna c-o giupîneasă din casă! Tarsiţa: Taci, frate, că-mi vin istericale... au căp-chiet lumea! Lunătescu: De tot, dragă Tarsiţă!... de-aceea mă şi tem de comploturi. Tarsiţa: Dar cine vrei să le facă aceste? Lunătescu: Cine?... Parcă nu sînt ei o mulţime de bonjuri care ne numesc pe noi ruginiţi. Tarsiţa (furioasă): Eu ruginită! Lunătescu: Dar, dar; nu te-aprinde degeaba... Las’ 5 că nu se mai catadicsesc să ne sărute mîna ca mai-nainte; apoi îi auzi că-ţi stropşesc urechile cu vorbe de pe ceea lume: cu opinia publică! Auzi? opinia publică!... parcă eu am trebuinţă de dînsa, cînd moşii şi strămoşii mei au trăit '0 foarte bine, făr-a şti ce soi de mîncare-i ea... Ah! soro, în rele vremi am agiuns!... Numai Dumnezău să-şi aibă milă de noi, că toate merg pe dos! (Bate din palme.) Bre! fa!... s c E N A II 15 LUNĂTESCU, TARSIŢA, SAFTA (întră prin fund) Safta: Aud, cucoane. Lunătescu: Adă dulceţi, Safto. Tarsiţa: Şi să spui ficiorului să meargă la marşan-de-mod s-o poftească aici. 20 Safta: Aud, cuconiţă. (Iese prin fund.) Lunătescu : Aşa, aşa, soro dragă! Din zi în zi lumea se face mai sumeaţă şi trebile să încîlcesc mai urît. Eu, unul, ştiu că mă tem!... îmi mărturisesc păcatul... mai ales de cînd am visat 25 complotul de care ţi-am vorbit. Tarsiţa (îngrijită): Mări, nu şuguieşti, frate? Lunătescu: Nu, suflete, nicidecum. Revoltanţii îşi daseră cuvînt să se îmbrace în costiume de irozi, pentru ca să nu deie prepusuri, şi... parcă-i văd avidoma ş-acum alergînd pe uliţi cu coifuri de hîrtie poliită şi strigînd în gura mare: Iroood! opinia publică!... Uf ! îmi curg sudori ferbinţi pe spinare. (Safta întră cu dulceţi.) Tarsiţa: Bea apă race că te-i răcori. Lunătescu (luînd dulceţi): Eu unul mă-ngrijăsc foarte mult... Ce dulceţi sînt aieste ? 30 95 Safta: Şerbet de nufăr. Lunătescu: Nu pentru mine, ci pentru obştie... dulceţi de chitru mai avem? Safta: Mai sînt încă două chisele. 5 Lunătescu: îmi vine să dau de ştire poliţiei ca să ieie măsurile cuviincioase. Tarsiţa: Să-ţi fie de bine, dragă. Lunătescu: Sărut ochişorii. (îşi aprinde ciubucul.) Tarsiţa (luîttd dulceţi, zice încet Saftei): Mai tre-10 cut-au azi călare pe-aici? Safta : Cine ? Ofiţeriul ? Tarsiţa (cu blîndeţă): Dar, Săftico... ofiţeriul Leonil. Safta: Au trecut de vro două ori. Tarsiţa (pătrunsă): Şi... s-au uitat la ferestrile 15 mele? Safta: Ba nu. Tarsiţa (mînioasă): Lipseşti, toanto! Lunătescu: Să-ţi fie de bine, soro. Tarsiţa : Sărut guriţa. 20 Lunătescu: Safto, zi unui ficior ca să poftească aici pe şatrariul Săbiuţă, comisarul cfartalului nostru. (Safta voieşte să iasă prin fund, dar să loveşte în uşă cu Alecu, şi paharele se stric.) 2.‘> Tarsiţa: Carnacsî! Lunătescu (răsărind): Ce este ? revoluţie ! SCENA III LUNĂTESCU, TARSIŢA, ALECU Alecu (întră prin fund): Ba nu, cucoane Tachi... 30 un duel între chisele şi pahare. Lunătescu: A!... tu eşti, Alecule? Alecu: Eu, care mă închin cu sara bună... (Săru-tînd mîna Tarşiţei.) Cucoana Tarsiţa-i sănătoasă? 35’ Tarsiţa: Noi sîntem bine; dar d-ta cum te mai proslăveşti cu slujba dicanicească ? 96 Vasile Alecsandri (B.A.R. — Stampe). TknILIE A L.EOBA N DB. 1 fhifîKA; \NTKlA qi n A nr- t> r r X Ju ii. X li u ’ ( .! I! 1 € U M E D I L S;l :: ■ V-v-r34«C^''-; • - Bl^’l'iîKsri :Jăi. K0MEA1B .fi» » AlîTR. A* IAIIHÎ, . «1 M 1 lirtit * T t „s \ r, i o ■■ i .. . I 8 * ■* Foaia de titlu: broşura C. C. Iorgu dc la Sadagura, Iaşi, 1844. . ţ W »«WS * *. • «**■,•' **<>. pwptHl . «■«*& $s t* *»»,* i* fcrMAqrt» < '« ^ajE" l^p* ai-tulill S.- »a pruttour ir txfcrtMiţt. ik- vru r mmmAIUmJb, ,k , ))-.m U’.HE. ........>m,, . Ih, t|, UK! HTWSI l.l ).A . ... >!. I h« iţt-f.vi I . . ; , II »• 5» î» .mtf .......... îv ,1 ’> u*r% & xmn ^ tfv-.' ty.: ' ' «• ^ C- <; & * ■ . . ffSi jf?t ♦ fim tu -»*> #**>> Sl‘ri’i'fc Mtk* mi »u>t- siîU'fi*» «o - !>»'»'- ;»!**’1 Ar.wîyW. ml -Xi u'n~ .pf! ^n': A»H»“ ■ piu im î**~ ,!,V1 *HM ffi'i .f *"*> .-i-s ‘ '*■ *'•• ' . ,\t< ţ'? î" *:«• ; !.•< v.l '• s-j: ■ ' ■ ^ir jj. •!ilpv. .fU'-sp??. si , . uumi m . %>' -I* m • - fi;.:! <î-‘ p*.'- Uj^'î; îi: n-< i ] . rUM«; ■•> <*,;■ Sr ..pf- ;-.n *;>h i mmm. , - ... umrt ««. j«sB» r««iau t*rcn*. f iii tftsţuicay. •,■•*•'< .... -■ ; . ..v:;,,.', ,1/ „'M.-mrnm. S*:^e£. MRM5, arfe* 4&:Iât*»- '1 :t. , . ».v..m «imtr.frv. , Ss^wie»; ;aw^. . .» '\,v Ş®tl, *»;#»,!": i, I fa «mo* . .■■■e*j» SStteife < -. 1"', . ,•:» •"•*, Ţb*K^Wv T J*h»*& tw»»**, Cyt-nm. C. . AKT8.Î 1. ' TraŢp*^ ?» C*jt«a *i«f . KW6W-3T. #* <-**«£«,■ ■£« esi *» -. {)»% ^«ansfir sşs.r .#*? «;v*r -ş* i-t&m’*. -j&« m-ţ-umti ,-*<•»« 9 .... jr-iaei '48 is^pfî ks 8*' .$ss|«ns!*jK ... T*ttr*ş; r* artele. J\ $lw.x' f*« ,!**«*«». ' „:5 ...,^. ; T& ... • ^ Alecu (strigă întrînd): La păpuşi! păpuşele româ-5 neşti I tot să stai să le priveşti! Irozii (strig): Irozi! Irozi! Steua! Vadră: Aş giura că-s pe ceea lume. (Irozii şi păpuşerii se oprise Jaţă-n faţă, la mijlccul scenci.} Un irod: Fă-te-n lături, păpuşăriule, şi dă pas osta-10 şilor lui Irod-împărat. Alecu: Faceţi voi în lături, irozi nerozi ce sînteţi. Nu ştiţi că trăim în veacul păpuşăriilor? Ihodul: în lături îţi zic, păn’ ce nu te rup în două ca pe-o păpuşă. 15 Alecu: Tu pe mine? ha, ha, ha! Vină dacă-ţi dă cu-răua şi dacă vrei să te vîr în cosciugul ista cuj Vasilachi ţiganul. Irodul (cătră ceiaialţi irozi): La săbii, copii, în numele lui Irod-împărat. 20 Alecu (cătră păpuşeri): La pari, băieţi, în numele lui Vasilachi ţiganul. (Irozii trag săbiile. Păpuşerii ridic ciomegele.) Vadră: Iaca pozna!... Păpuşile or să facă moarte de om! 25 SCEHA XI Cei denainte, LUNĂTESCU şi SĂBIUŢĂ (arătîndu-se in fund), LEONIL, CATI şi MARGHIOLIŢA (ieşind din magazie cu măşti de catife neagră pe ebraz. Leonil poartă nas minciuncs) 30 Leonil (cătră dame): Veniţi cu mine. (Văzînd scena din fund.) Ce văd? Irozii mei încăieraţi cu nişte păpuşari! (Aleargă iute de se pune între dinşii.} Staţi, voinicilor, că mai sînt şi eu pe-aici. Ce?... ll» vreţi să vă bateţi în vreme de pace şi să v-aprin-deţi în vreme de iarnă ?... Cine v-au insuflat dorinţa de-a tulbura liniştea publică, tocmai sub nasul cinstitului culucciu care vă priveşte din 5 colţ ?... Vă poroncesc în numele meu să puneţi satîrele-n teacă, şi vouă, să lăsaţi ciomegele-n odihnă păn' ce-a cînta cucoşul... Alecu: Şi cine eşti tu ca să ne dai poronci? Leonil: Eu sînt Irod-împărat, care pe cal am încălecat 10 şi pămîntul s-au cutremurat! Cati (cunoscînd vocea lui Alecu) : Şi eu sînt Cati, prietina d-tale, cucoane Alecu. Alecu: Madmuazel Cati? Lunătescu (în parte)-. Cati! 15 Cati: Şi mai iată ş-o tînără copilă care doreşte a se face păpuşa d-tale. (Arată pe Marghioliţa.) (Marghiolita seduce lingă Alecu.) Cati: Haideţi dar cu toţii împreună la bal masche. Toţi : Haideţi, haideţi! 20 Leonil: Care vra să zică, am închiet pace! Şi din ceasul acesta sîntem prietini? Păpuşile cu irozii se prind fraţi de cruce!... haideţi dar să giurăm cu toţii pe steua aceasta (arată steuaJ, că ne vom da tot soiul de agiutor, la tot soiul de întîmplări 25 ce vom avea în astă-noapte! Toţi (întinzînd mînile spre stea): Giurăm! Lunătescu: Ai auzit giurămîntul complotului, dragă Săbiuţă ? Săbiuţă: L-am auzit, cucoane Tachi. 30 Leonil: Acum, daţi-mi voie să vă recomendez un suflet blagoslovit, care-au venit înadins din fundul provinţiei pentru ca să ne plătească bileturile la locul ştiut. (Arată pe Vadră.) Iată sufletul! Vadră (în parte): Ce zice ? 35 Toţi : Hura! să-l luăm în trijimf! (Irozii se arunc asupra lui Vadră şi-l umflă pe sas.) Vadră (zbătîndu-se în braţele lor)\ Da daţi-mi pacej că mi-ţi rupe vro mînă. (în parte.) Ah, Sfinte Panteleimoane! scapă-mă din ghearele lor, că 40 ţi-oi da trii paraclisuri. 120 Leonil : Haideţi, fraţilor ! balul ne-aşteaptă; gloria ne cheamă! Steua aceasta să ne lumineze drumul, căci fmarele de pe uliţi s-au lăsat în nădejdea lunei pe astă-sară, şi luna în nădejdea fînarelor. (Se pornesc cu tcţii prin dreapta. Steua merge înainte; după dînsa, Leonil dind braţul Catii ; pe urmă irozii, ce duc in triumf pe Vadră; după aceştia, Alecu cu Marghioliţa şi, în sfîrşit, păpuşerii cu cuşca. în timpul acestei ieşiri, Lecnil comandă in gura mare marşul; irozii strig: „Irodul /"; păpuşerii răcnesc: „La păpuşi !"; orhestra cîntă un marş triumfal.) Lunătescu (viind, în mijlocul scenei): După dînşii, voinice Săbiuţă! Patria are ochii asupra noastră! Săbiuţă: Agă? Lunătescu: Agă. (Se răped amîndci după irozi. Culucciul strigă: „Raita!") (Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă sala teatrului în timp de bal masche. Luminăţie mare. Măşti multe în diverse costume joc polca în fund. SCENA I TARSIŢA şi SAFTA (in domino) Tarsiţa (cetind ravaşul lui Leonil): „Vină, puiule, la bal masche. Eu voi fi îmbrăcat în Irod-împărat!..." Iată acum un ceas de cînd aştept, şi nici un Irod încă n-am zărit. Safto! nu l-ai întîl-nit pin sală? Safta: Pe ofiţerul? Tarsiţa: Dar, pe Leonil. Safta: Nu, cucoană. Am auzit însă că s-au suit la bunfet cîteva măşti nouă... Poate-a fi acolo? Tarsiţa: Hai degrabă, Săftico, să luăm un ceai. (în parte.) Ah, Leonil! Cît trebuie să te iubesc, pentru ca să mă pun în primejdie de a bea un ceai la bufet! (Ies amindcuă prin stînga. ) (Pclca încetează.) SCENA II Măştile (strig): Mazurca... valţul... polca... hora? Un turc (cătră orhestră): Banabak! cînta la mine un mane ghiuzcl, ghiuzel, ha! sa zicem la tine: aferim ciugiuk. Un jidov (asemene): Inchi si vezi, jupine cu doba, chinta pe balabusta, că ţi-oi lua măsur de-un ciubot. Un drac (împingînd pe jidov): Fugi, Iudă! Jidovul: Avei! ghevalt... Urzichi. Dracul (la muzicanţi): Vă poroncesc, în numele lui Scaraoţchi, să-mi cîntaţi un valţ drăcesc... că de nu, vă umflu pe sus. (Orhestra cîntă valţul pe jumătate de ton. Măştile joc în fund. Dracul joacă valţul cu jidovul.) SCENA III LEONIL, CATI, ALECU, MARGHIOLIŢA, VADRĂ, IROZI, PĂPUŞI, STEUA (tcţi întră prin stînga, păstrînti rinduiala însemnată la finele actului al II\4ea\. Valţul conteneşte şi măştile s-adun impregiurul irczikr) Leonil: Irod! Irod! Alecu: Pâpuşele româneşti... tot să stai să le priveşti ! Vadră (căutînd cu spaimă împregiur): Săracul de mine! ce de mai drăcii! Ce de mai minunăţii î Bre! bre!... parcă-i halima! Turcul (lui Alecu): Hei, banabak! nu-i jucam la mine karaghioz ? Alecu: Ba giucam, efendi... dar tu ce dam la mine? Turcul: Dam bakşiş! cinci butelci de vin cu buuuml 5 Alecu: Aferim, kafiioldaş! Hai dar Ia bufet îndată să mai prindem la inimă, c-am îngheţat de frig afară. Turcul: Peki, peki. Hade sus la cafenea. Toţi: Haideţi... hai! Leonil (lui Vadră): Vin’ cu noi, provinţie blago-10 slovită. Vadră: Unde? Leonil: La bufet! să bei şampanie... de la Nicoreşti. Vadră: Ce să beu? Şam pan?... ba, mă ferească Dumnezău ! 15 Leonil (împingîndu-l): Ei! marş înainte şi nu mai cîrcni. Vadră: Mări, unde dracu m-au adus păcatele? Bre, bre! (Toţi ies prin dreapta, afară de cîteva măşti ce stau în fund.) 20 SCENA IV LUNĂTESCU, SĂBIUŢĂ (îmbrăcaţi în irozi şi purtînd nasuri minciuncase, întră prin stînga. Trei comisari îi urmează.) Lunătescu (arătînd măştile ce ies): îi vezi, arhon şatrar? ‘- 25 Săbiuţă: îi văd, cucoane! Lunătescu: Ceasul primejdiei se apropie!... Săbiuţă: A sa mă tem. t t Lunătescu: Te temi?... Săbiuţă: Vorba vine. 30 Lunătescu: Că te poftesc să nu cumva să mă laşi la dica. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat... iar apoi n-am gust să-mi dau pelea popii. Săbiuţă: Nici popii, nici preutesii, cucoane, că doar sîntem în putere; şi de vreme ce ne-am îmbrăcat 35 şi noi în irozi, revoltanţii ne-or crede din partida lor. 123 Lunătescu: Din partida lor? eu!... asta-mi vine cam paraksîn, arhon şatrar... dar d-tale? Săbiuţă: Ei, cucoane!... mai bine paraksîn aşa, decît pe spinare. (Cătră comisari.) Voi făcut-aţi pre-5 gătirile trebuincioase, precum v-am poroncit? Comisarii: Avem vro triizăci de slujitori. Săbiuţă: Nu-s tocmai destui. Lunătescu (spăriet): Oare? Săbiuţă: Cu toate aceste, duceţi-vă de vă împărţiţi... 10 pe la locurile ştiute; şi cînd oi striga iuruş! să săriţi cu toţii. V-am spus că revoltanţii sînt îmbrăcaţi în irozi? Comisarii: Dar, ca d-voastră? Săbiuţă: Hî, hî!... Hai, duceţi-vă!... dar să nu mă 15 lăsaţi cînd îţi auzi strigînd: iuruş! Comisarii: Ni boisa. Lunătescu: Gîndiţi că patria îşi încredinţază soarta în mînile a patru comisari: voi trii şi şatrariul al patrule. 20 Săbiuţă: Cu adevărat... Unul şi cu trii fac patru. Lunătescu: Aşa-i?... Hai... duceţi-vă. (Comisarii ies.) SCENA V LUNĂTESCU, SĂBIUŢĂ (se primbl turburaţi) 25 Săbiuţă: Acum au sosit vremea să dovidesc lumei că această sabie nu-i în zădar aninată de Săbiuţă, vel şatrar şi biv-vel comisar! Lunătescu: Dar, Săbiuţă dragă, să dovideşti ce ţi-a plăcea, şi mai ales dă dovideşti complotiştii, căci 30 patria... Săbiuţă: Patria?... O ! Patrie! nu ai frică că eu te-aş lăsa în primejdie... cînd e nădejde de agie. Lunătescu: Mai ales... Săbiuţă : Am să-i fac praf!... 35 Lunătescu: Şi pulbere, ca să nu mai rămîie nimic din ei. Săbiuţă: Nimic! 324 Lunătescu: Nimic! Săbiuţă: Da unde-s ticăloşii, să-i mănînc!... Unde-s, să-i hăcuiesc ca... Lunătescu (în parte)-. Măi, că hapsîn îi şatrariul! 5 Săbiuţă: Unde-s, să le-arăt eu răsmiriţi şi volintirii. Lunătescu: S-au dus la bufet sus ca să beie şampanie. Săbiuţă: Şampanie? ticăloşii!... vreu să prindă la curaj... io Lunătescu: Ştii ce?... n-ar fi bine oare să tragem şi noi o duşcă? Săbiuţă: Doar pentru hatîrul d-tale. Lunătescu: Eu plătesc... Mergi înainte că te-agiung. Să caut numai de am parale. (Caută prin buzu-15 nare.) Săbiuţă: Vin’ degrabă că mi s-au uscat gîtlejul. (Iese prin stînga.) Lunătescu: Unde, Doamne iartă-mă, să-mi fie punga ?... Oare nu cumva mi-au şters-o vrun 20 moţpan? (In timp ce Lunătescu îşi caută buzunarele, Tarsiţa şi Safta întră prin stînga.) SCENA VI TARSIŢA, SAFTA, LUNĂTESCU, MĂŞTI 25 Tarsiţa: în zădar am aşteptat la bufet... n-am zărit nici un irod. Safta (arătînd pe Lunătescu): Iaca unul, cucoană!... Tarsiţa: Bine zici, Săftico... El trebuie să fie... Leonil! '■o Lunătescu: Ba mi-au şters-o ca mai bine. Tarsiţa: Stai deoparte, Saftico!... Ah! cît îmi tremură inimioara!... (Safta se amestecă cu măştile în fund. Tarsiţa se apropie încet de Lunătescu.) 35 Lunătescu (în parte)-. Pas de bea şampanie dacă poţi... 125 Tarsiţa: La cine gîndeşti aşa, iubite irodule? Lunătescu (răsărind): Ce face? Tarsiţa: Ştiu ca sufletul tău arde în flacăra unui amor învăpăiat pentru un alt suflet ce tot ase-5 mine se usucă la para dragostei nemărginite, Lunătescu: Ce face? Tarsiţa: Ah! cînd ai şti cît de mult te adorează acel suflet... tu n-ai sta cufundat în gînduri triste, ci ai sări în pod. 10 Lunătescu: Să sar în pod? (în parte.) Mări, ce pacoste-i asta, de se leagă de mine nitam-nisam? Tarsiţa: Dar, scumpul meu, bucură-te şi te veseleşte, căci dama gingaşă ce iubeşti... te iubeşte!... şi cum să nu te iubească, tu care sameni chiar 15 un Făt-logofăt cu părul de aur!... Lunătescu (în parte): Ei! to paroksilose! (Tare.) Ian ascultă, madamă, cată-ţi de drum şi-ţi găseşte logofeţi aiurea, că eu n-am vreme de-as-cultat poveşti cu Feţi-logofeţi. (în parte.) Mări, 20 că a dracului!... Tarsiţa: Poveşti!... Ce vorbe sînt aieste?... Da... nu mi-ai scris tu astăzi c-ai să vii aici îmbrăcat în Irod-împărat, şi că glasul meu e mai dulce decît trîmbiţa scadronului?... 25 Lunătescu: Ian fugi încolo, nebuno, că ţi-oi da acuş o trîmbiţă... Tarsiţa: Aşa, blăstămatule?... aşa mă primeşti, cînd eu pentru hatîrul tău mi-am lăsat bărbatul la cărţi şi l-am făcut să creadă că mă duc la 30 cumnăţica!... Da nu ştii că-s în stare să-ţi scot ochii? Lunătescu (în parte): La cumnăţica!... Oare nu cumva-i Tarsiţa !... Tarsiţa: Auzi, puşchiu! să mă facă să beu un ceai 35 la bufet... să mă puie în primejdie de moarte! ş-apoi să se facă că nu mă cunoaşte... Vai! fumica-te-ar dracii, calindroiule... Lunătescu (în parte): Calindroiule!... îi Tarsiţa!... pe-aici mi-i drumul!... (Fuge prin dreapta.) 40' Tarsiţa: A! îs nebună?... Ian aşteaptă, mangosî-tule, să-ţi arăt eu... (Aleargă după LunătescuJ 12S Safta : Dec! da unde-aleargă cucoana ?... Cucoană Tarsiţă... cucoană... (Voieşte să iasă după Tarsiţa.) SCENA VII 5 SAFTA, VADRĂ (ţiind calca Sajtci) Vadră: Ho, cumătră! că mai sînt şi eu pe-aici. Safta: Ian şăzi binişor. Vadră: Ba, zău, nu, puiule, că doar eu nu-s din capitaţie, cu je vous prie şi cu pardon, mardon, lesebon 10 şi triton... eu sînt, dragă, tocmai din Nicoreşti. Safta: Poţi fi şi de la Cotnari... Ce-mi pasă mie? Vadră: Că de-ai videa... nici mie nu-mi pasă de-ţi pasă sau de nu-ţi pasă. Eu vreu să gioc o horă cu tine, că de cînd am băut sus, în sofragerie, (5 vin de cel cu spumă, parc-am întinerit de 20 de ani. Safta: Da ce?... eşti poate şi bătrîn? Vadră: Sînt ca vinul cel de Nicoreşti. Cu cît îi mai vechi, cu atîta-i mai bun. 20 Safta (în parte)-. Ştii că are haz moşneagu! (Tare.) Dă-mi drumul să mă duc. Vadră: Ba, zău, nu; n-ai să scapi din mînile mele cu una, cu două. Ai să gioci, de-oi şti că s-or prăbuşi scîndurile. Doar n-am băut eu degeaba un 25 şîp de vin de cel cu dopu-n pod. Safta (în parte): Adică de ce n-aş giuca şi eu? (Tare.) Prea bine, cucoane; dacă vrei numaidecît, om giuca; dar ştii costrădanţul? Vadră: Ştiu!... îi ca cel de brîu. r-o Safta: Şi poalca? Vadră: Şi... o bateam vîrtos cînd eram mic. Vrea să zică te-ai domolit ?... Cu atîta mai bine, că almintrele, zău, n-aveai ce face. Acum scoate-ţi cocoratia. > 35 Safta: Ce să-mi scot? Vadră: Cocoraţia... să te văd cum eşti la faţă? 127 Safta: Ba, mă iartă. Numai maşca nu mi-oi mai scoate-o. Vadră: Da eu nu-ţi grăiesc de maşcă, soro dragă... îţi grăiesc de cocoraţie. Safta: Fie ş-aşa, dar n-o scot. Vadră: N-am şi eu atîta hatîr la mata? Safta: Nu. Vadră: Mă rog matale, puică... Safta: Nu te mai ruga degeaba. Vadră: Puicuţă... Safta : în zădar. Vadră: Puiculiţă... Safta: Nu se poate. Vadră: Suflete... (în timp ce zice aceste, îi dezleagă masca pe furiş.) Lumina ochilor mei... Să mă vezi mort... Safta: Măcar să te şi-ngrop... (Masca cade de pe obrazul Saftei.) Vadră: Pei, drace! Safta: Ce-ai păţit? Vadră : Ian vezi dihanie! Safta: Dihanie eşti tu, blăstămatule! Vadră: Şi eu o numeam lumina ochilor mei!... înc-aşa ruşine! (Fuge prin stînga.) Safta (furioasă): Vai! mînca-te-ar cioarele, zbîrcio-gule... Să-ţi dau eu dihanie!... (Aleargă după Vadră.) scena viii ALECU, CATI, LEONIL, MARGHIOLIŢA, PĂPUŞI, IROZI, MĂŞTI şi, la urmă, SĂBIUŢĂ (vin prin fund) Alecu : Păpuşi! păpuşi... Leonil; Irozi! Irozi! Turcul: Ei banabak... Băut la cafenea vin cu bimum, hade joca la mine karaghioz. (Păpuşerii aşează cuşca pe două scaune in fala publicului. Alecu se pune în dos. Măştile s-adun împregiur. în timpul acesta Săbiuţă se arată în dreapta.) Săbiuţă (în parte): Cu gîtul uscat m-am suit la bultt cu gîtul uscat m-am întors. Parcă am iască cole... Turcul: Ei, gata, captan? Alecu: Gata, efendi... deschide-ţi ochii şi urechile; în patru. Săbiuţă (în parte): Iaca irozii mei... ce au de gînd să facă?... Să gioace păpuşile în bal?... Alecu: Măi, copii! cum vreţi să spun... de-a dreptul? ori pe de lături? Toţi: De-a dreptul! de-a dreptul! Săbiuţă (în parte): De-a dreptul?... Că atîta le trebuie !... Alecu: Bine, fie şi de-a dreptul. Tăceţi chitic de-acu. (El secate c păţusică mică si c închină publicului prin cuşcă.) „jHei!... bine v-am găsit, bine v-am văzut, cinstiţi boieri şi cavaleri de toată mîna, şi mai mari şi mai mici! Eu sînt vestitul Statu-Palmă-Barba-Cot din poveste, care trăiesc în lume de cînd se potcovea puricii cu nouăzăci şi nouă de ocă de fer şi sărea păn-în cer şi tot le părea uşor. Ş-acum am venit aici tocmai din ţara păpuşilor, unde multe pozne-am văzut şi multe-am auzit... De vreţi să vi le povestesc?... eu sînt gata... aud?... vreţi?... bucuros..." (Cătră lăutari.) Măi, bălaure, cîntă ţiitura... dar pe gîtul scripcei, ca să nu te-aud nici eu, nici tu. (Lăutarii cînt slab chiticul pâţuşihr şi Alecu accmpancază.) într-a păpuşilor ţară, Din hotare, la hetară, Am văzut şi buni, şi răi, Şi cu duh, şi nătărăi. Unii mindri şi-ngimfaţi Ca beşici cu vint umflaţii In -.ea lume cit trăiesc, La lot vînti;l se-nvîrtesc. (Cătră lăutari.) Cîntă cu inimă, baragladină! Săbiuţă (în parte): Auzi, tălhariui, cum batgioco-reşte lumea! ALECU Alţii iar cu fudulie, De neam mare vrînd să fie. Se lipesc tot de cei mari... Nu-s nici copoi, nici ogari! parte)\ în mine bate... lasă, lasă... ALECU Alţii, vrednici patrioţi, Dar mai vrednici patri-hoţi, Latră, urlă furios Păn’ ce-apucă cîte-un os. (în parte): Unde-i cuconu Tachi s-asculte? alecu într-a păpuşilor ţară 15 Mulţi netoţi pe bani se-nsoară; Fie fata cît de rea, Lada numai de-a fi grea, Fie stahie, fără dinţi, Galbenii să aibă zimţi. 20 Săbiuţă (în parte): Asta-i cam aşa; n-am ce zice nici eu. alecu într-a păpuşilor ţară, La mulţi cinstea-i chiar de ceară; 25 Cît ruşfetul se iveşte, Cinstea-ndată se topeşte ! Săbiuţă (în parte): Valeu! că iar ne-au pocnit! ALECU în cea ţară de păpuşi Tâlharii poartă mănuşi, Şi se jură pe dreptate, Că le-s mînile curate ! Săbiuţă (căutîndu-şî mînile): Asta nu-i în pilda mea. 30 10 Săbiuţă 5 Săbiuţă (în 130 ALECU Aşa-i lumea! aşa-i veacul! Unii seamănă cu dracul, Alţii, cu nişte momiţe 5 Care sar din schiţe-n schiţe; Alţii, cu painji postiţi Ce tot prind la musculiţi; Alţii, cu lei-paralei Ce nu fac nici chiar doi lei... 10 Că-s păpuşi, păpuşi lumeşti 1 Tot să stai să le priveşti. Turcul: Aferim... aferim... aferim! Toţi: Bravo!... bravo!... Săbiuţă' (în parte): Acu-i vremea să pun mîna pe 15 dînşii! (Tare.) Iuruş... (Iesepuţin prin dreapta.) (Păpuşerii ridic iute cuşca şi se retrag în fund.) SCENA IX Cei denainte, VADRĂ (alergind spăriet din stînga), LUNĂTESCU (viind fuga din dreapta) 20 Vadră (trecînd răpede scena): înc-aşa dihanie, să m-alunge de-un ceas!... bre!... Leonil: Ha, ho! provinţie!... cale bună! (Vadră întră puţin în culisele din stînga şi sc întcayce îndată fcarte spăriet.) 25 Lunătescu (trecînd răpede scena): La fugă, Tachi, că nu-i şagă... Tarsiţa vrea să-ţi scoată ochii! Alecu: Bre! da aiştia se gioacă de-a puia-gaia... (în timpul acesta, Lunătescu se întcarce răpede din culisele din stînga şi, ajungînd la mijlccul scenii, se îcveşte de Vadră, 30 care fuge ca si dînsul.) Vadră: Ho! Lunătescu: Ho! Vadră: Na, că mi-ai turtit cocoraţia. Lunătescu : Valeu! că mi-ai strîmbat nasul. 35 Vadră: Chiorule! 131 Lunătescu: Chior eşti tu! Vadră (ridicînd palma): Te cîrpesc... Lunătescu: Ian dă, ian dă, să te văd... Ian dă... Alecu (despărţindu-i): Hei, domnişorilor... nu-i ier-5 tat să vă bateţi în bal. Vadră: Da cum nu l-oi cîrpi, cînd mă batgiocoreşte de la ochi? Lunătescu: Sărace... sărace! că nu te-mpinge păcatul. .. 10 (Măştile despart pe Vadm şi Lunătescu ; ei se sfădesc in fund. în timpul acesta, Săbiuţă se arată cu comisari şi slujitori.) Săbiuţă: Iată-i toţi buluc !... acu-i vremea... Iuruş !... pe dînşii, flăcăi! (Comisarii şi slujitorii incungiur pe irczi şi păpuşeri, intre 15 carii se află: Lunătescu, Vadră, Lecnil, Cati, Marghioliţa şi Alecu.) Toţi: Ce vrea să zică asta? Săbiuţă: Iuruş!... prindeţi irozii şi mi-i legaţi vîrtos. (Comisarii leg cct la cot pe Vadră şi Lunitescu.) 20 Toţi: Da pentru ce? pentru ce? Săbiuţă: N-am să vă fac raporturi vouă... volinti-rilor!... Ţineţi-i bine, voinici! Leonil: Dacă-i astfel treaba... apoi cine-a face un pas spre mine îl trimet să vadă pe bunică-sa. 25 (Scoate două pistoale.) Săbiuţă (tupilîndu-se): Să nu cumva să tragi, că te-am prăpădit! Vadră (zbuciitmîndu-se): Că eu nu mă dau cu una; cu două... La ce să mă opriţi? pentru c-am 30 turtit o cocoraţie?... Eu sînt boier, măi!... neam de neamul meu n-o fost legat... auziţi voi, boier! Săbiuţă: Dacă eşti boier, nu te face complotar. Vadră: Clopotar o fost ficiorul tătîni-tău. Auzi; tu; 33 guleratule? (în tct timpul acesta, lupta urmează intre irozi şi slujitori.) Lunătescu (cătră Săbiuţă): Arhon şatrar... arhon şatrar... Nu mă lăsa, frate, că doar nu-s din taraful lor. 132 Leonil (aruncîndu-se asupra lui Săbiuţă): Pe dînsul, irozi... aista au poroncit să ne oprească... Pe dînsul, cu toţii! Săbiuţă: Cine? eu? Doamne fereşte! Eu sînt irod 5 ca d-voastră. (în parte.) Xa, c-am păţit-o!... (Luftăt^rii, după o scurtă luptă, se împart în dcuă cete, una a slujitorilor în stînga, avînd intre dinţii pe Vadră şi Lunătescu legaii, ccealaltă, a irozilor, in dreapta, cu Săbiuţă legat între ci ) io Lunătescu: Măi, surzilor... vă spun de-un ceas că eu nu-s revoltant... Arhon şatrar! (Se zbuciumă.) Vadră (lui Lunătescu): Mări, omule, nu te zbuciuma aşa, că-mi rupi coastele. 25 Săbiuţă (la irozi): Fraţilor, vă zic cinstit că n-am poroncit eu nimic. (Arătînd pe Lunătescu.) Ia, dumnealui a strigat: „iuruş". Lunătescu: Cine? eu?... auzi minciună!... ba tu! Săbiuţă: Ba tu! 20 Vadră (furios): Ian auzi-i cum se tuesc! ba tu, ba tu, ba tu!... Da cine sînteţi voi, în sfîrşit? scoateţi-vă cocoraţiile, ca să se lămurească pricina. (Vine răpede în mijlocul scenei, trăgînd după el pe Lunătescu.) 25 Lunătescu: încet, bre, că doar nu-s cotiugă. Vadră (arătînd pe Săbiuţă): împingeţi-1 încoaei şi pe moţpanu cela, ca să ne cunoaştem la feţe. Leonil (împingînd pe Săbiuţă): Hăi încolo la sprafcă. SCENA x 30 ALECU, LEONIL, CATI, MARGHIOLIŢA, IROZI (in dt capta), COMISARII cu SLUJITORII (in siînga), SĂBIUŢA, LUNĂTESCU, VADRĂ (în mijlocul scenei), MĂŞTILE (in jund), TARSIŢA, SAFTA (intrivd prin jund ) 35 Tarsiţa: Ce este-aici? ce este? Vadră: Gios cocoraţiile, ş-apoi om videa ce este. 133 / Toţi: Gios măştile cu toţii. (Toţi îşi desncd măştile unii la alţii. Marghiolita desleagă mînile şi nasul lui Săbiuţă, în timp ce acesta îi desleagă ei masca: Tarsiţa asemene luijLunătescu, Alecu asemene lui 5 Vadră.) Vadră Alecu Săbiuţă Marghio[liţa] 10 Tarsiţa Lunăt[escu] Alecu! Moşu-meu! (răpede şi Marghioliţa! cu mirare): Tată-meu! Tachi! Tarsiţa! (Celelalte măşti rid cu hohot.) Săbiuţă (Marghiolitei): Ce cauţi aici, dimoni? Tarsiţa (lui Tachi): D-ta la bal?... în Irod!... 15 Lunătescu: Ia păcate, soro. Tarsiţa: Ba-ncă şi legat? frumos! Lunătescu: Frumos, nefrumos... nu mă supăra. Tarsiţa: Ce face?... poate că te-ai şi bosumflat?... Ian poftim acasă... să ne răfuim. (îl ia de mină.) 20 Lunătescu: Dacă-i pe răfuială... apoi ian poftim să te spovăduiesc despre cel logofăt cu părul de aur! şi despre trîmbiţa scadronului... Tarsiţa (în parte): Au aflat tdt! (Tare.) Ah... ah... mor... am murit! 25 Lunătescu : Iaca pozna! . (Tachi duce pe Tarsiţa în braţe în mijlocul scenei, o pune pe scaun şi caută să o desleşine; în timpul acesta, Alecu vorbeşte cu Vadră, arătîndu-i pe Săbiuţă şi pe Marghioliţa.) Vadră (lui Alecu): Bine,-fătul meu... am înţeles. 30 îţi place fata şatrariului Săbiuţă... Ţi s-au aprins călcăile? Las’ pe mine, că ţi le stîng eu. (Se îndreaptă cătră Săbiuţă.) Lunătescu: N-are cineva apă de colonie... sau oţet de trandafir? 35 Vadră: Da ce este? ce-i?... (Zăritid pe Lunătescu.) Ce-mi văzură Ochii?... Cuconu Tachi -Lună-tescu! 134- Lunătescu : Eu, arhon jignicer... . Mi-au leşinat odorul, şi n-am cu ce să-l disleşîn. Vadră: Cheamă un tulumbagiu să-i toarne o cofă de apă din cap. 5 Lunătescu: Că doar îi botezată o dată... Vadră: Ei, stai că eu îi sînt doftor... Hora, măi, împregiurul cucoanii Tarsiţii... hora pe zdravîn. Toţi: Hora, hora! (Orhestra începe o hcră rapide; teii se prind la jcc tmprc-10 giurul lui Lunătescu şi a Tar silei. ) Săbiuţă (Marghioliţii): Ce-ai zis?... că nu vrei să mergi la monăstire ?... auzi, drăcoaica! (O ia de mînă şi voieşte să iasă.) Vadră (oprind pe Săbiuţă): Ho, viteazule! Stai pe 15 loc şi nu-mi mai ciondăni nepoţica. Săbiuţă: Care nepoţică, boierule? Vadră: Ian, Marghioliţa... mireasa nepotului meu Alecu. Alecu (închinîndu-se lui Săbiuţă): Alecu, biv-vel pă-20 puşăr şi supusul ginere al d-tale. Săbiuţă: Cum... boieriule? Vrei să te-ncuscreşti cu mine? Vadră: Se vede că vreu, măcar că mi-ai zis clopotar... Da, mă rog, ian spune-mi, ce te-apucase mai 25 dinioare s-amuţi cazacii asupra noastră? Săbiuţă: Ia, nebunii de-a lui cuconu Tachi... Visază un complot. Vadră: Iar compot!... De vă-nţăleg, să fiu anaftima... Hora, măi... vîrtos, vîrtos! 30 Săbiuţă (în parte): De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptuşit cu ceva! (Merg amîndoi de se amestec în horă.) [în vuietul horei Tarsiţa se trezeşte şi voieşte să fugi cu Lunătescu, dar nu au pe unde.) 35 (Cortina cade.)