GINERELE LUI HAGI PETCU PERSOANE HAGI PETCU Prinţul RADU MOVILĂ ŞTEFAN MOVILĂ, vărul său VERDULESCU ADELA ŞLOIM 1 1 creditori ŞAFĂr / UN BUCATAR 10 UN VATAV UN FECIOR GINERELE LUI HAGI PETCU1 COMEDIE ÎN 2 ACTE Scenele se petrec in Iaşi, în anei 1866. ACTUL I Teatrul reprezintă un salcn foarte elegant, o uşă în dreapta şi în stingă; două fereşte şi o uşă in fund, care se deschid în grădină. SCENA I FECIORUL, ŞTEFAN (în haine ăc subofiţer) io Feciorul (şezînd pe un fotoliu lîngă o masă‘rotundă şi utind o gazetă): Ian să videm ce mai zice Monitoriul... (Citeşte:) „20 mai 1866. Moşia Sătula fiind a să da în arendă pe cinci ani, cu şăse mii de galbini pe an, doritorii se vor adresa 15 la domnul propietar, logofătul Ghiftui..." S-o ieu ?... Să n-o icu ?... Ba mai bine să-mi caut de treabă. Ştefan (întrfoid): Acasă e prinţul Radu Movilă? 1 Această comedie e prelucrată după piesa franceză: Le ge-ndre 20 de Mr. Pdrier [V.A.]. 199- ' Feciorul (sculî-ndu-se) : Acasă, dar încă nu s-o sculat. Ştefan: Pe la 10 oare? (în parte.) Se cunoaşte că-i însurat de curînd... (Tare.) A!... ia spune mi, la cîte ore face dejun prinţul? 5 Feciorul: La unsprezăce. Ştefan : Caută să pui un tacîm mai mult pe masă. Feciorul: Pentru cine? Ştefan: Pentru mine. Feciorul: Pentru d-ta? ha, ha, ha... Nu-mi spui 10 că eşti mucalit? Ştefan: Şi mă faci haz?... Nu-i aşa? Feciorul (rîzînd)'. Te fac, zău? Ştefan: îmi pare bine... Acum mergi de mă anunţă la stăpînul tău. 15 Feciorul: Să te anunţ?... Numaidecît, aşa?... fără doar şi poate?... ca pe un prinţ? Ştefan: Precum zici. Feciorul: Şi pe cine să anunţ, mă rog? Ştefan: Pe prinţul Ştefan Movilă. 20 Feciorul (rîzînd şi mai tare): Prinţul... (în parte.) Da-i mucalit de tot sergentul. SCENA II ŞTEFAN, RADU (ieşind din stînga), FECIORUL Radu: Ce văd?... Ştefan?... vărul meu. (îmbră-25 ţişează pe Ştefan.) Feciorul (în parte, spăriet): Iaca ! iaca ! am păţit-o... dos la faţă, băiete. (Iese pe furiş.) Radu: A!... vere Ştefane!... cît îmi pare de bine că te Tăd! 30 Ştefan : D-apoi mie. Radule! Radu: Nici că puteai să soseşti mai la timp. Ştefan: Cum? Radu: Ţi-oi spune-o acuş... Da ce ţi s-ău întîmplat, verişorule, de te-ai schimbat astfel ?... Cine ar 35 cunoaşte, sub uniforma asta, pe modelul tine- rimii elegante, pe cel mai de frunte risipitor din Principatele Unite? 200 Ştefan: Cel mai de frunte... după tine. Radule... Ce să facem, frate!... Vremea vremuieşte, cum zicea bunul nostru. Ne-am lăsat amîndoi de nebunii, ca să întrăm în calea cuminţiei. Tu 5 te-ai însurat, eu m-am făcut soldat; şi, orice-ai spune, verişorule, îmi place mai bine regimentul meu de ostaşi, decît regimentul tău de bărbaţi... însuraţi. Radu: Foarte-ţi mulţămesc. (Se întoarce pimpre-10 giurttl lui Ştefan şi-l esamină.) Ştefan: Dar, dar... priveşte, esaminează cît ţi-a plăcea uniforma me; dar nu rîde, căci e o haină în care nu poate întră nici un sentiment uricios. Radu: Ha, ha !... Văd că gloria lui Ştefan-Vodă ţi-au 15 aprins şi ţie minţile. Ştefan: Chiar aşa să fie, n-ar fi de mirat, de vreme ce port, ca şi tine, numele de Movilă... dar fără a mă urca cu gîndul pănă la înălţimea eroului nostru, mărturisesc că mi-e dragă cariera de 20 oştean... Singură această carieră e demnă pen- tru un om cu nume mare şi cu avere mică.. . Nu sînt obligat să mă supun decît disciplinei, şi, de este ca să mă închin cuiva, încalţe îmi plec capul numai dinaintea steagului patriei mele! 25 Radu: Prea frumos!... însă opiniile tale politice... spiritul de partidă ar trebui să-ţi mai potoale focul entuziasmului. Ştefan: Ba nici cît de puţin... înainte de toate sînt român! Asta-i politica me!... Cît pentru spi-30 ritul de partidă ce mă ameţise cînd purtam frac negru, l-am închis în garderobă împreună cu fracul, ş-acum nu voiesc s-ascult alt spirit decît acel ce mă îndeamnă a-mi vărsa sîngele pentru România. 35 Radu: într-un cuvînt, eşti mulţămit?... Noroc să deie Dumnezeu! Să te văd în curînd general... Dar, ia spune-mi: de mult ai sosit la Iaşi? Ştefan: Astă-noapte am venit de la Bucureşti, unde . . am fost în garnizonă. 40 Radu: Şi pe cîte zile ţi-ai luat concediu? Ştefan: Pe o lună, cît ţine carnavalul... 201 Radu: Ce-aud? nefericitule!... ai alergat poate la petrecere în Iaşi? Ştefan: Negreşit. Radu: Sărmane!... Se vede c-ai comis vro mare crimă dincolo de Milcov şi de-aceea ai venit aici spre pocăinţă... dar nu ştii tu că laşul au agiuns a fi un schit de pustnici? Ştefan: Fie! mi-oi spăla păcatele în compania ta. Radu: Ba chiar şi în casa me... Auzi? Să nu cumva să ai de gînd a te chinui la otel. Ştefan: Aş primi bucuros... însă mă tem să nu pricinuiesc supărare... stinghireală... Radu: Cui? Ştefan: Soţiei tale, socrului tău... Radu: Soţiei mele?... îţi închipui poate că eu, prinţul Radu Movilă, dacă m-am însurat cu fiica fostului bogasier Hagi Petcu, m-am şi îngropat de viu într-o boccea de marfă? Crezi poate că soţia me face bibiluri şi corăbiele? că această casă în care ne găsim e o dugheană, şi eu calfă de bogasierie? Fii liniştit, iubite... Ambiţia me n-au mers încă păn-acolo !... Eu trăiesc dimprotivă, cum îmi place, ca un prinţ, aruncînd banii pe fereastă ca mai nainte, cumpărînd cai frumoşi, tablouri şi dînd mese mari; căci am un bucătar cu 10 galbini pe lună, un adevărat artist... Şi, apropo, te-i încredinţa tu însuşi despre meritele lui nu mai tîrziu decît mîni, fiindcă i-am comendat un festin de Baltazar pentru ziua me... într-un cuvînt, ce să-ţi mai spun, vere? Căsătoria nu mi-au schimbat obiceiurile întru nimic, ea au adus o singură prefacere în persoana me. Ştefan: Care? Radu: M-au scăpat de creditori!... (Cu ton tragic.) Aşa, frate!... Nu mai am nici o lipitoare de creditor! Ştefan (tragic): Te jălesc ! (Vesel.) Dar bine, soţia ta şi socrul nu zic nimic că cheltuieşti cu mîna spartă ? Radu: Nimic!... Adela-i o copilă gingaşă, delicată, care mă iubeşte; şi sînt sigur că, de cînd s-au măritat cu un prinţ, ea caută ades în oglindă ca să vadă dacă o prinde titlul de princesă. 5 Cît pentru socrul meu, carele, după ce se numeşte Petcu, apoi e şi hagiu, îmi vine a crede că Dumnezeu l-au trimis de la Ierusalim pentru ca să îndeplinească dorinţile mele. Visul lui cel mai drăgălaş au fost totdeauna de-a avea scumpa 10 fericire ca să fie preasupusul şi preaplecatul socru al unui prinţ... şi eu, care am suflet bun, i-am realizat visul. Ştefan: Ce-mi spui, frate?... Şi unde-ai găsit asemene odor de socru? 15 Radu: Să vezi: După ce mi-am ruinat starea cu tot soiul de nebunii, precum ştii, şi cu agiutorul cămătarilor Şloim şi Şafăr, am început a aduna în locul ei un capital de datorii, un capital astfel de spăimîntător, că mă hotărîsem a scăpa de el 20 în templul căsătoriei... Tocmai atunci îngerul meu păzitor îmi scoase înainte pe Hagi Petcu... Ştefan : Ce de treabă înger! Radu: Pravoslavnicul avea o sumă mare de mii de galbini şi căuta să-i dea cu împrumut; eu, din 25 parte-mi, căutam o asemenea sumă ca s-o ieu cu împrumut; prin urmare, eram meniţi de soartă ca să ne întîlnim împreună. Ştefan: Şi? Radu: Şi fiindcă nu-i dam destule garanţii ca datornic, 30 el mă găsi minunat de bun ca ginere... M-am informat de moralitatea lui, m-am încredinţat că averea lui provenea din izvoare curate şi, fără a perde timpul, m-am băgat ginere la dînsul. 35 Ştefan (rîzînd)-. Cu cîtă leafă? Radu: Cu leafă de 40 000 de galbini... zestre. Ştefan: 40 000 !... frumoasă simbrie. Radu : Dar asta nu-i nimică... Pravoslavnicul s-a. îndatorat a mă scăpa de creditori şi mi se pare 40 că chiar astăzi are să se întîmple acest mare 203 eveniment. Numai de nu s-ar cutremura pă-mîntul!... Ştefan: Apoi bine, frate, Hagi Petcu-i bun de arătat ca un fenomen a naturei. 5 Radu: Aşteaptă... Simţirile lui de părinte neier- tîndu-1 a să despărţi de fiică-sa, hagiul au pre- tins numaidecît ca să şedem în casa lui şi să nu ne îngrijim de nimică despre ale vieţii; încît, fiind hrănit, încălzit, primblat şi slujit degeaba, 10 îmi rămîne 4 000 de galbini pe an pentru buzu- năritul Adelei şi al meu. Ştefan: Bravo! Radu: Mai aşteaptă. Ştefan: Da ce mai este?... Nu cumva s-au prins 15 cătră tine. ca să-ţi aducă şi luna pe tipsie? Radu: După ceremonia cununiei, Hagi Petcu s-au apropiet cu uimire de mine şi şi-au cerut iertăciune că n-are mai mult de 60 de ani... însă mi-au dat a înţălege că s-a grăbi să aibă în 20 curînd 80... ca să mă lase clironomul întregei sale averi... Eu nu-1 silesc, sărmanul, pentru că mi-ar fi cu greu să găsesc un vatav mai priceput decît dînsul; socrul se ţine la locul lui cu o modestie de bogasier înţălept; el se culcă 25 odată cu găinile, se scoală odată cu cucoşii, regulează socotelele, poartă de grijă de toate, si... si nu mă fură ca alti vatavi. t i f Ştefan : Minunat!... dar... dar... aş vrea să te-ntreb de un lucru. 30 Radu: întreabă. Ştefan: Ce-au zis societatea despre căsătoria ta?... Au trebuit s-o critice amar. Radu: Ba nu prea... căci lumea s-au mai democratizat de-o bucată de timp... ş-apoi ştii că ave-35 rea-i un talisman puternic, care în ochii oameni- lor te fac frumos cînd eşti slut, cu spirit cînd eşti prost, şi chiar onorabil, cînd eşti dimpro-tivă... Damele s-au arătat cam aspre la început, mai cu samă acele ce aveau fete de măritat; 40 dar, în sfîrşit, le-am îmblînzit... şi chiar pentru asta sînt mulţămit că ai venit tocmai acum. 204 Ştefan : Pentru că ai îmblînzit damele ?... Ce mă priveşte pe mine? Radu: Nu-nţălegi, tu care mi-ai servit totdeauna de secondant ? 5 Ştefan: Un duel?... Radu : Dar, verişorule; un duel frumuşel ca pe timpul cel bun, cînd eram holtei... Ei! ce zici? aşa-i că nu m-am bogasierit de tot, deşi mi-am ales domiciliul căsătoresc în dugheana lui Hagi 10 Petcu ? Ştefan: Un duel!... Cu cine? pentru ce? Radu: Cu unul... care-şi zice conte de Tazleo, fiindcă tatăl său au fost răzăş de pe malul Tazlăului... trebuie să-l cunoşti? 15 Ştefan: Cum nu? un personagiu ridicul ce n-are alt merit decît acela de a fi văr cu doamna Rosescu. Radu: Şi care şi-au pus în gînd a să constitua, ca în poveste, zmeul acelei dame... El pretinde ca nime să nu îndrăznească a să apropia de vara 20 lui şi a-i face curte... Ştefan: Pretenţia e ridiculâ ca şi dînsul, în adevăr; dar ce-ţi pasă ţie? Nu cumva, de-abia însurat; ai început a sări garduri prin grădinile vecinilor? Radu: Ce să fac, vere, dacă prin acele grădini sînt 25 poame frumoase ?... Doamna Rosescu e o vă- duvă cochetă; eu, precum ştii... un... un... Ştefan: Un berbant... spune, nu fi modest. Radu: Şi, prin urmare, înţălegi? trebuie să mă bat cu zmeul de Tazleo. 30 Ştefan: Ca Făt-Frumos!... Prea bine!... Cînd au să vie secondanţii lui? Radu: îi aştept azi dimineaţă... Să-i primeşti tu din parte-mi şi să regulezi condiţiile duelului. Ştefan: Bucuros... oi căuta să împac treaba... 35 Radu: S-o împaci?... de cînd, mă rog, ai luat deprindere a termina prin împăcare chestiile de onor? de cînd eşti în oaste?... Ştefan: Tocmai; de cînd sînt militar!... ca oştean; cunosc preţul sîngelui, şi găsesc că, putînd cineva 40 să şi-l verse pentru ţara lui, e ridicul de-a-1 vărsa pentru plăcerea de a combate cu un dom- 205 nişor de pe malul Tazlăului ce poartă un titlu falş. Radu: Fie!... te las în voia ta să pui la cale cum îi găsi mai bine de cuviinţă... Dar ce s-aude? 5 A! vine pravoslavnicul meu socru, împreună cu domnul Verdulescu, vechiul său asociat de boga-sierie... Aţine-te, vere Ştefane, că ai să vezi o păreche nedespărţită şi foarte curioasă. SCENA III 10 RADU, ŞTEFAN, PETCU, VERDULESCU Radu: Bună dimineaţa, domnule Verdulescu. Verdulescu : Plecăciune, beizade. Radu: Iubitul meu socru. (Prezentînd pe Ştefan.) Vărul meu, prinţul Ştefan Movilă. 15 Ştefan: Subofiţer de cavalerie. Petcu: Mă sîmt foarte cinstit, bei ma... (Se închină lui Ştefan.) Radu: Cinstit, precum ziceţi, şi cu atît mai mult, iubite socrule, căci vărul meu au binevoit a 20 primi să găzduiască aici... Ştefan (cătră Petcu): Mă iertaţi, domnule Petcu, că am primit această ospeţie fără a fi cunoscut de d-voastră. Petcu : Ce se potriveşte, beizade!... de vreme ce 25 vărul evgheniei voastre v-au proskalisit, nu încape nici o aporie... Radu: Se-nţălege... Vărul meu va ocupa chioşcul din grădină... Binevoiţi a poronci ca să-l gătească. 30 Petcu: Oi purta însumi de grijă... Ştefan: Da, mă rog... nu vă daţi osteneală... Radu: Dimprotivă! Hagi Petcu va fi preafericit... Petcu : Preafericit! Radu: Veţi avea bunătate a pune asemenea la dis-35 poziţia vărului faetonul cel albastru. Petcu: Cu care mă slujesc eu?... Bucuros. ’ Ştefan : Ba foarte vă mulţămesc; nu vreu să vă lipsesc de caleaşca domniei-voastre. 206 Petcu: Ce se potriveşte, bei mu!... Sînt birje alăturea cu casa... oi umbla cu birja. Verdulescu (în parte, imitînd pe Petcu): Oi umbla cu birja... Ghidi colachiu! 5 Radu: Minunat!... Acum, vere, hai la grajdi să-ţi arăt caii... Am cumpărat ieri nişte telegari ungureşti care n-au păreche în Iaşi... i-am plătit 400 de galbini... Hai! Ştefan (cătră Petcu): Vărul meu e nerăbdător să-mi 10 arăte luxul cu care trăieşte în casa d-voastră, pentru ca să mă convingă că sînteţi socrul cel mai bun şi mai generos. Petcu: Bunătatea pan evgheniei-voastre şi a d-sale... Fac şi eu ce pot... cum îmi dă mîna... 15 Radu: Apropo... ştiţi, iubite socrule, că mîni dau o masă mare amicilor mei din Iaşi... Cred că ne-i face mulţămirea să mănînci cu noi? Petcu: Ba, să mă iertaţi, bei mu... oi mînca mai bine cu Verdulescu... La ilikia mea... un om 20 bătrîn. Radu: A! Domnule Verdulescu... o să ne sfădim împreună. Verdulescu: Pentru ce, beizade? Radu: Pentru că-mi iei pe socrul meu de cîte ori 25 am mese mari. Verdulescu: Eu, bei mu?... El nu vrea să fie în sinanastrofie cu musafirii evgheniei-v oastre. Petcu: La ilikia mea... Verdulescu (sirîmbîndn-l, în parte): La ilikia mea. 30 Radu: Fie!... A revedere... Vină, Ştefane. (Iese cu Ştefan.) Petcu: Mă închin cu toată supunerea. scena IV PETCU, VERDULESCU 35 Verdulescu (în parte, strîmbînd pe Petcu): Mă închin cu toată supunerea. (Tare.) Ian ascultă, Pet-cule, găsesc că ginere-tău te ia cam peste picior. .. şi că tu te supui cu prea multă umilinţă. 207 Petcu: Fac cum îmi place, auzi tu?... Ştiu eu doar să mă port cu oamenii. Verdulescu: Cum nu!... Te porţi astfel cu ginere-tău, că l-ai făcut a avea pentru tine o bunătate deose-5 bită decît pentru celelalte slugi în casă... Ce-i drept îi drept. Petcu (ridicînd din umeri): Ai vorbit de te-ai pripit... Mai bine cată-ţi de trebile tale şi nu te amesteca unde nu-ţi ferbe oala. 10 Verdulescu: Ba m-oi amesteca, c-aici îmi ferbe oala ca şi ţie... Sîntem amîndoi prietini şi tovarăşi de 30 de ani; ne-am deprins unul cu altul, ne sămănăm în toate, parc-am fi făcuţi tot pe-un calup... încît, măi Petcule, cînd te văd în 15 brînci dinaintea ginere-tău, nu mă pot ţinea bine pe picioare... Petcu: In brînci!... Eu în brînci dinaintea lui Radu! da... pentru ce? pentru că-i beizade? Socoţi tu că mă spariiu de evghenia lui? Da eu, măi Ver-20 dulescule, am fost totdeauna un om liberări, o ştii tu ?... Mi-am bătut gioc totdeauna de arhon-tologhie. O ştii tu? Auzi? în brînci? eu, Hagi Petcu!... Măi, în ochii mei numai omul cu merite şi cu iskiuzarlîc la treabă are ipolipsis... 25 Verdulescu: Aferim!... apoi ginere-tău are, se vede, multe merite, de vreme ce-i suferi toate. Petcu: Da ce?... ai vrea poate să-i scot pe nas binele ce i-am făcut, scăpîndu-1 de sărăcie? Verdulescu: Adică, dîndu-i pe Adela cu ochii în-30 chişi?... Hei, Petcule!... de m-ascultai, mai bine nimereai s-o fi măritat cu un bogasier de-ai noştri. Petcu: Ama!... Atîta mi-ar fi trebuit... să-l ascult pe d-lui. 35 Verdulescu: Şi de ce nu?... Nu-s rău sfetnik, cînd s-atinge de interesele Adelei. Petcu: O! D-ta eşti un sofologhiotatos!... un om cetit!... ca proorocul Agatanghel... Cum nu?... Ai vorbe cu parimii; eksighiseşti lucrurile cu 40 tropos: dar în cît s-atinge despre dreapta giude- cată, despre tertipul lumii, nu m-agiungi nici la călcâi. Verdulescu: Despre tertip, nu!... tu ai făcut o avere de 100 000 de galbini, si eu de-abia una de 5 30 000. Petcu": Ş-încă tot prin agiutorul meu. Verdulescu: Tot!... o mărturisesc... De-aceea, fiindcă astă avere am cîştigat-o prin tine, tot în familia ta are să rămîie, căci am s-o las fiicei 10 tale, cînd te-a ruina ginere-tău. Petcu: Pe mine! el să mă scoată silemet! Verdulescu: Pe tine... şi asta nu tîrziu... Peste cîtiva ani. Petcu: Ai nebunit? 15 Verdulescu: Doi, trii ani, cel mult, giudecînd după cheltuielile ce face pe toată ziua... Fă socoteală. .. Petcu: N-am nevoie... îmi cunosc eu catastihul. Verdulescu: Acu de te-ar calici numai pe tine... 20 nu m-ar durea măsaua... Petcu: Şi pentru ce, mă rog, să nu te doară măsaua? Vra să zică nu te interesezi nicidecum de soarta mea... puţin îţi pasă să rămîn lipit pămîntului, eu care te-am făcut om cu stare ?... Vrei să-ţi 25 spun una, dacă-i aşa?... Eşti un nerecunoscă- tor, un adia/or fără ithiki. (Se uimeşte.) Verdulescu: Se poate; dar, precum ţi-am spus, nu m-ar durea capul despre tine, fiindcă nu-ţi sînt nînaş, nu te-am botezat eu. 30 Petcu: Da ai botezat pe fiică-mea, ieniceriule! Verdulescu: Tocmai pentru asta n-aş vrea sa-i mă-nînce starea bărbatu-său... Adela mi-i dragă ca ochii din cap, o iubesc ca un părinte... şi mai mult... 35 Petcu: Mai mult decît un părinte? mai mult decît mine, vrei să zici? Verdulescu: Ştiu eu ce vreu să zic. Petcu: Şi eu ştiu că pretindariseşti a fi mai cu dragoste decît mine!... ba-ncă ai şi cercat a face 40 să creadă copila că-i aşa. 20» Verdulescu: Haide!... iar ai început oktoihul ista! Dă-i înainte, că nu-ţi ţin isonul. Petcu: Să ştii că i-oi da nainte... Tu caţi să mă mazileşti din inima copilei... faci intrigi ca 5 domnii greci la Ţarigrad... ş-acum Adela se-n- crede mai mult în tine decît în tată-său, te dis-miardă mai adeseori pe tine, decît pe mine. Verdulescu: Eu n-o spariiu. Petcu : Da ce ?... Eu o spariiu ?... Stahie sînt ? 10 Strigoi sînt? Papalugă sînt ca s-o spariiu? Verdulescu: Nu eşti papalugă... dar nici eşti un părinte blînd, dismierdător... Eşti prea tur-komerit, Petcu: Aşa; eu sînt turkomerit, şi tu?... Adică numai 15 tu ştii să te porţi cu copiii?... Adică-i greu marafet de-a să-mprieteni cu copiii, împlinindu-le toate vroinţile !... Asta nu-i dragoste, îi egoismos. Verdulescu : Egoismos!... Dar ian spune-mi, cînd au fost vorba de căsătoria Adelei cu Radu, cine 20 i-au apărat interesele ei ? Cine-au cătat a să-mpro- tivi vroinţei sale? Eu şi numai eu, căci tu, dim- protivă, o îndemnai hojma să se facă prinţesă... asă-i? t Petcu: Adela iubea pe Radu... Nu puteam să le 25 strîc dragostele. (Se pune pe un scaun şi citeşte jurnalul.) Verdulescu: Vorbă să fie!... Tu l-ai tras pe prinţul aici cu skopos... Petcu (sculîndu-se): Na!... încă unul scos la oa-30 meni!... (Loveşte cu palma peste jurnal.) Ficio- rul lui kir Manoli au agiuns senator! Verdulescu: Şi ce-mi pasă mie? Petcu: Cum ce-ţi pasă? Nu-ţi pasă de-a videa unul de-ai noştri că s-au înălţat aşa de sus ?... să 35 fie chemat de ocîrmuire în numărul ipokimenelor simandicoase de stat?... să între în ekpaeaua senatorlîcului!... Da bine, omule, n-ai în sufletu tău nici un dram de hambiţion? Nu eşti mîndru de-o epohă ca aceasta unde tot omul poate să 40 katortosască prin vrednicia lui? Cum? eşti adiafor, cînd de azi pănă mîni poţi chiar tu s-agiungi senator ? Bre! Verdulescu: Eu? să mă ferească Dumnezău de asemenea hambiţion... şi mai cu samă să ferească Dumnezău ţara mea de senatori ca mine! Petcu: Pentru ce? Ficiorul lui kir Manoli... Verdulescu: Ficiorul lui kir Manoli, deşi ficior de bacal, au fost crescut în străinătate, unde-au prins la prokopsală. El îi advocat, cunoaşte toate pravilele şi-i în stare să lucreze cum se cade în Senat; dar eu şi tu ?... Petcu: Eu şi tu? da n-ai cetit, măi prostule, ce spune gazeta cea din Bucureşti? Ea spune ritos că comerţul este adevărata şcoală a oamenilor de stat; prin urmare, fiind comerţant, ca unul ce-am fost bogasier, sînt şi eu om de stat ca oricine, şi pot să rîdic în spinare sarcina politicalelor. Verdulescu: Dacă acea sarcină ar fi o boccea de cutnii, n-aş zice ba; dar ţara nu-i o dugheană de bogasierie... Petcu: Nu pricep parimia... Poate să fie filosofi-cească, dar n-o pricep. Verdulescu: Şi tu, Petcule, eşti din taraful celor cu mania de ocîrmuirlîc; şi tu te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam... tronc! ca hatmanul Velişcanu ?... O ! netoţilor! decît aţi gîndi să ocîrmuiţi ţara, mai bine v-aţi ocîrmui casele cum se cade, şi nu v-aţi da fetele după evghe-nişti, tufă de parale, care socot că vă fa'c mare cinste plătind datoriile lor cu banii voştri. Petcu: Pentru mine-o spui asta? Verdulescu: Ba nu, pentru mine. scena v PETCU, VERDULESCU, ADELA (ieşind din dreapta) Adela: Buna dimineaţa, tată; cum te afli?... (Sărută pe Petcu.) Petcu: Ca un bujor. Adela: Iaca şi nînaşul. (Sărută pe Verdulescu.) Vii să faci dejun cu noi? Verdulescu: Dar, Adeluţă. Adela: Eşti cît se poate de gentil. 5 Petcu: îi gentil!... el!... Apoi eu ce sînt, eu, care l-am poftit la zacuscă? Adela: D-ta eşti cel mai bun din toţi părinţii. Petcu: Dar! sînt cel mai bun... de cîte ori poftesc pe Verdulescu... 10 Adela: Unde-i bărbatul meu? Petcu: Unde să fie? la grajdi... Verdulescu: S-au dus să-şi vadă caii... Petcu : Aşa! de n-aş şti că-i bekade, aş crede că-i herghelegiu. 15 Adela: Un gentilom se cuvine să iubească caii şi armele, tată... Petcu: Fie, dar aş vrea să mai iubească şi altceva. Adela: Iubeşte artele, pictura, poezia, muzica... Petcu: Ama!... fleacuri. 20 Verdulescu: Ai vrea poate să iubească mai bine bogasieria, Petcule? Petcu: Frumos, Verdulescule; ţine-i partida ei, intri-gantule, ca să te ieie la ochi buni... (Cătră Adela.) Ia vezi-1, Adelo? Chiar acu-mi zicea că 25 bărbatu-tău te ruinează... Verdulescu: Dar! o spuneam... însă tu n-ai decît să strîngi baierile pungii. Petcu: Nu zic ba... dar eu socot că dacă Radu s-ar îndeletnici... 30 Adela: Cu ce? Verdulescu: Cu vînzare de cutnii şi de metanii de calembec?... Petcu: Ba nu!... Ştiu că nu-1 agiunge capul să facă asemene pazarlîkuri. 35 Verdulescu: Ei!... apoi? Petcu: Apoi să cate a lua o slujbă de boieri proti-penda... să ieie un minister... Verdulescu: Un minister!... parcă să ieu minis-teriele ca o cafea turcească... 4a Petcu : Cînd se numeşte cineva prinţul Movilă, poate să pretindarisască la toate. 212 Adela: însă este obligat a nu pretinde nimic. Verdulescu: Raison!... Ginere-tău are opinii care nu-1 iartă a da mîna cu... Petcu: Aşa!... opinii!... el are numai una... lenea! 5 Adela: Eşti nedrept, tată!... bărbatul meu are tradiţii de familie care-i impun obligarea de a nu lua parte la lucrările regimului de astăzi. Petcu: Nu-nţăleg ce vrei să-mi spui cu regimul... Eu ştiu ce ştiu... l-am spi4daksit pe Radu păn-a nu-1 10 lua dc ginere, şi-l cunosc mai bine decît voi. El îi un sturluibat... o vîrtelniţă care face sfîrrr !... şi alt nimic. Cît pentru fudulia lui de familiei, dac-ar ţinea mult la dînsa nu s-ar fi cununat cu fata lui Hagi Petcu. 15 Verdulescu: Prin urmare? Petcu: Prin urmare trebuie să-l facem a înţălege cu tropos subţire, că un om înzăstrat cu un nume vechi ca al lui şi cu'rang de prinţ îşi necinsteşte evghenia cînd se lasă pe lene. 20 Verdulescu: Aşa este, Petcule; ai vorbit ca din carte; dar cine să-i grăiască? Petcu: Cine?... Adela!... (CătrăAdela.) Dac-aivrea tu să-l aduci la prokimen... sara... cînd îţi despleteşte părul... ştii?... tertip femeiesc... 25 Adela:’O!... tată!.’.. Petcu: Ce o!... ce tată!... Astfel m-au englendisit neneacă-ta, cînd au avut poftă s-o duc la teatru... şi a doua zi am luat numaidecît o lojie la rîndul al doilea. Adela: Nu as îndrăzni niciodată să vorbesc lui Radu de un lucru aşa de serios. Petcu: De ce nu? Zăstrea ta îţi dă pitak la mînă ca să poţi pretindarisi ce-ţi place. Adela: Radu ar ridica din umeri şi nu mi-ar răspunde. 35 Verdulescu: Ce-aud? El rîdică din umeri cînd îi grăieşti! Adela : Ba nu... dar... Verdulescu: Iaca, iaca... de ce cobori ochii? Se vede că bărbatu-tău îi cam... nepoliticos cîteodată. 40 Petcu: Nu cumva te tratarisariseşte cum... spune drept. 213 Adela: Nu, tată. Petcu: Nu te iubeşte cu sevas ca pe-o nekokera?... Adela: Ba... Petcu : Apoi dar ce ? 5 Verdulescu: Ascultă, Adeluţâ... arată-ne curat ce ai la suflet, dragă... Tată-tău şi eu sîntem născuţi pe lume pentru ca să privighem asupra ta... Spune: Ai vro supărare?... Ai a te plînge de Radu ? io Adela: De el?... nicidecum... îi bun... îi amabil... Petcu: Ei! apoi?... ce-ţi trebuie mai mult? Verdulescu: Bun, amabil... prea bine; dar nu te bagă de samă mai mult decît pe-o păpuşă frumuşică... aşa este? 15 Adela: Chiar aşa să fie... Nu e vina lui, e a mea!... Sînt prea timidă cu dînsul, nu îndrăznesc să-mi deschid inima în ochii lui... şi sînt încredinţată că mă consideră ca pe-o copilă ieşită abia din pension şi preafericită de a fi prinţesă. 20 Petcu: Auzi, dobitocul! Verdulescu: De ce nu te tălmăceşti cu dînsul? Adela : Am cercat-o de mai multe ori; însă tonul cu care mi-a răspuns se acoardă astfel de puţin cu gîndirea me, că n-am avut curagiu să urmez... 25 Sînt oarecare confidenţe care au nevoie de a fi încuragiate... Sufletul e ca o păsărică ce se sparie de-o umbră... Mă-nţelegi, nînaşule? Petcu: Iaca! Da eu nu te-nţăleg, poate? Adela: Ba şi d-ta, tată... Cum să zic, de esemplu, 30 lui Radu că ceea ce mi-a plăcut în persoana lui nu-i titlul său de prinţ, dar nobleţă rnanierelor lui, veselia lui de bun ton, dispreţul său pentru micşurătăţile lumii?... Cum să-i zic, în sfîrşit, că el este eroul visurilor mele de copilă, dacă la 35 cel întîi cuvînt ce rostesc el îmi taie vorba cu o glumă ? Petcu: Na!... dacă glumeşte, dovadă că-i vesel băietul. Verdulescu : Ba, Petcule! dovadă că-i e urît cu 40 nevasta lui. Petcu (Adelei): Urît cu tine? 214 Adela (oftînd): Aşa mi-e teamă! Petcu: Fleacuri!... Urîtul îi vine nu de la tine, dar din trîndăvia vieţii sale. Un bărbat nu-şi iubeşte multă vreme nevasta, cînd n-are altă de făcut 5 decît s-o iubească... Adela: Aşa să fie, nînaşule? Petcu: îi de prisos să mai întrebi pe Verdulescu, dacă ţi-o spun eu. Verdulescu: Are dreptate tată-tău; amoriul trebuie 10 economisit ca şi averea. Petcu: Iaca, de pildă, eu... pentru ce-am slăvit totdeauna pe nineacă-ta ?... pentru că n-am avut niciodată vreme să mă gîndesc la dînsa. Ver dulescu: Bărbatu-tâu are douăzăci şi patru de 15 ceasuri pe zi ca să te iubească... Petcu: Giumătate mai mult decît trebuie... Ian să ieie un auzind, şi-i videa cum te-a iubi. Adela: Un huzmet ? Petcu: Adică o slujbă... 20 Adela: Bine; dar cum să-l înduplecăm? Petcu: Lăsaţi pe mine... chiar astăzi... voi să mă sprijiniţi... Verdulescu: Astăzi?... înaintea zacuscăi? Petcu: Ba nu, după... Am paratirisit că beizadeaua 25 îi mai vesel cînd mistuieşte. s c ENA vi PETCU, VERDULESCU, ADELA, RADU, ŞTEFAN Radu (prezentînd pe Ştefan): Dragă Adelă... îţi prezint pe vărul meu, prinţul Ştefan Movilă... Nu 30 ţi-e necunoscut. Adela: în adevăr, domnul meu. Radu mi-a vorbit atît de des de d-voastră, că vă consider ca pe un vechi amic. Ştefan : Aveţi dreptate, doamna me; şi mă simt fericit 35 de acest titlu. (încet., lui Radu ) E de tot plăcută cumnăţica. 215 Radu (încet,lui Ştefan): Dar; e gentila. (Cătră Adela.) Ştefan e oaspele nostru în tot timpul concediului său. Adela: Sper, domnul meu, că e lung concediul. 5 Ştefan: O lună numai, doamna me... după care sînt silit a merge cu regimentul pe malul Dunărei. Petcu: Aferim!... Văd cu mulţămire, beizade, că vă place a nu şidea cu mînile subsuori... Radu (în parte): Bate şeua socru; dar mă fac că 10 nu pricep. (întră un fecior aducind un tablou.) Feciorul: Măria-ta... o adus cadrai ista de la domnul Ponianu. Radu: A! bine... aşază-1 cole pe scaun, lîngă ferea-15 stă... Vin', Ştefane, să-mi dai opinia ta. Ştefan (esaminînd tabloul): Minunat!... ce frumos efect de asfinţitul soarelui... Cum îl găsiţi, doamna me ? Adela: In adevăr, minunat!... Priviţi cît de natural 20 se strecur razele soarelui pintre frunzele arbo- rilor !... cum se joc în linişte pe faţa apei!... şi în depărtare ce pată de lumină arzătoare se întinde pe albastrul cerului!... O ! e un tablou frumos cît se poate!... 25 Petcu: Ian să videm şi noi, Verdulescule... (Se apropie amîndoi.) Radu: Cum îl găseşti şi d-ta, iubite socrule? Petcu: îl găsesc... Mă rog, ce înfâţoşază? Radu: O privelişte de ţară la culcatul soarelui. 30 Petcu: Fleacuri!... N-are nici o noimă... Să videţi portretul ce am în odaia mea... acela-i cu haz... îţi sare în ochi cît colo... Radu: Şi ce reprezintă?... vro mîţă turbată? Petcu: Ba nu.;. Un ieniceri cu musteaţa de-un cot şi 35 cu coşcogea sabie în mînă; iar gios, de giur împre- giurul lui, o mulţime de căpăţini tăiete... Pricepi deodată cum îl vezi că le-au făcut kies pe toate, în vremea răzmeriţei... îi lucru cu noimă care te oţereşte şi te... 216 Radu: Aşa?... tablourile cu... noimă îţi plac, so-crule ?... Ce nu mi-ai spus mai degrabă ?... Am să comand, înadins pentru sărbătoarea d-tale, un tablou cu o noimă şi mai oţeritoare decît 5 ienicerul d-tale... Petcu: Care tablou?... Radu: O ceapă... mică... o sărmană cepuşoară tăietă în patru bucăţi!... pe-o masă de lemn... cu cuţitul alăturea... sa nu te poţi uita la ea fără a-ţi 10 veni lacrimi în ochi. Verdulescu (încet, lui Petcu): Te ia în trii parale, Petcule. Petcu: Lasă-1 să mă ieie, că nu mă dau. Ştefan: Care artist a făcut tabloul acesta? 15 Radu: Un tînăr cu mult talent, ce-a studiat la Roma şi care moare de foame la noi. Petcu: Şi cît i-aţi plătit pe bucăţica asta de pînză? Radu: Cinzeci de galbeni. Petcu: Cinzăci de galbini!... unui zugrav care moare 20 de foame ?... Pe la vreme de masă ai fi putut să-l cumperi cu cinzăci de lei. Adela: O ! tată!... Petcu: Ce o!... ce tată!... preţul pînzei e un leu cotu... Nu-i aşa, Verdulescule?... 25 Verdulescu (încet, lui Petcu): Ai trîntit o gogomănie, Petcule. Petcu : Cum ?... ce fel ?... Feciorul (întrînd): Poftiţi la masă. Petcu (cătră fecior): Spune stolnicului să scoată din 30 pivniţă o garafă de Comandaria de cea bună... (Cătră Ştefan.) Am adus-o eu însumi, de la Kipru... ţine opt sute de lei balerca... Nici sultanul nu bea mai bună... (încet, lui Verdulescu.) Noi n-om bea... om lăsa garafa lor. 35 Radu: Opt sute lei balerca!... N-a fi avînd bietul sultan cu ce s-o plătească. Verdulescu (încet, lui Petcu) : Iar te ia în trii parale, Petcule. Petcu : Să-i fie de bine! Petcu n-asudă nici de patru 40 parale. (Ies cu feţii prin stînga.) 217 SCENA VII FECIORUL, ŞLOIM, ŞAFÂR Şloim (băgind capul pe uşa din fund): Sluga d-tale, domnule lighifeti. 5 Feciorul: Cc cauţi, giupîne? Şloim: Acasă-s boierii, me rog? Feciorul: Sînt la dejun; dar ce vrei? Şloim: Am piţintichi treabă cu chiconu Hagi Petichi. Feciorul: Vină mîni. (lese.) 10 Şloim (întrînd): Muni, nu pot che intrăm in Sabăş. (Strigă încet la uşă:) Şafârlâ... Şafăr (arătîndu-se) : Vits ist ? 1 Şloim: Kimţ a hier.2 Şafăr (întrînd cu sfială): Nu-i nimine? 15 Şloim: Kim, kim. Şafăr (privind în giurtd lui): MeinGott!... frumoasă dugheană-i aici... tot mobile de Lipschi. Şloim: Azoi, io... 3 cumperate cu bani a noştri. Şafăr: Ai, vei!... banii noştri... Chind i-om mai 20 vide, Şloim... Şloim: Vus ist? Şafăr: Crezi tu che Hagi Petichi a vre si ni plitească datoria lui Fiirst Radu? Şloim: Şi de ce nu, me rog?... Nu-i destul de chind 25 aşteptăm? Fiirst Radu s-o insurat cu o zestre mare; Hagi Petichi o cumperat un giner grof. Acu-i vreme se cerem banii noştri. Chit ai se iei tu? Şafăr (seoţînd un sinet): Mult: 4831 de galbini, 27 de 30 lei, 30 de parale şi iumatate cu dubunda penă astazi. Şloim (seoţînd asemene un sinet): Şi eu, 5168 de galbini, 9 lei, 6 parale şi jumatate... Şafărlă... Şafăr: Vuăs? (Se pune pe colţul unui scaun.) 35 Şloim: Spune drept, cu chit l-ai inchercat pe Fiirst? 1 Ce este? [V.A.]. ' 2 Vin aici [V.A.]. 3 Aşa,dar... [V.A.]. 218 Şafăr: Pe Radu? (Coborînd ochii.) Cu nimic, zeu, Şloim: Cu chit?... sută la sută? Şafăr (rîzînd): Dubunda boieresc... dar tu, Şloim? Şloim: Iu?... Iu sint bencheer, nu zaraf ca tine. Am 5 pus aubunda-n capital: atita tot, zic zeu. Şafăr: Vuăs? bencheer?... din colţ a vuliţii cu zur, zur in palmă?... Te chinosc eu. Şloim: Şi eu nu te chinosc pe tine?... nu te ştiu de chind ai vinit de la Sniatin ş-ai vindut mere 10 murate in Tirgu-Cucului ? Şafăr: Mere murate? Minciuni. Am vindut perge putrede. Şloim: Şi pe urmă ai fost brişcar cu keruţa cu un cal in Tirgu-de-Sus. 15 Şafăr: Minciuni; am fost harabagiu. Şloim: Şi pe urmă ai dischis kercimă in Pecurari. Şafăr: Minciuni; am dischis-o in Tataraşi. Şloim: Ş-ai vindut rachiu misticat cu vitriol. Şafăr: Minciuni; cu vitriol şi cu ciomofai... dar tu ai 20 fost mai de treabă ? Şloim: Iu?... Am vinit din ţara rusasc, de la Nijni-Novgorod. Şafăr: Minciuni; ai vinit de la Novo-Suliţa şi ai vindut pe vuliţi straie rupte, giletches, surtuches, hosen- 25 trai... Şloim (mînios): Vuăs? Şafăr: Şi pistol riginite şi carabine. Şloim: Carabine? Vus fer a carabin? Şafăr: Veist nist vus a carabin ist? 30 Şloim: Nu schoin... A carabin ist tacă a carabin. Şafăr: Abăr zug mer vis i dus fer a ding. Şloim: A... a... a... a! Nu horji; Eh vel dir a mul zugn! a carabin ist a zoi a dinghi viis hat a lifki; hertn a koilbîn, an der saat a pandfki, intn a 35 enţiskes; oibîn a kogăţihi. Ţiust di dran ebs a kighilke, a firoh ind ebs a klaţkes, ind macht di enţiskes a ştos; enţiskes maht plosk; der kogălţihi trosk, ind in der lifki a grois hermider, und di bist toid vi a hind! 40 Şafăr (spăriet, cade pe scaun): Ai! vei mir ghevalt! 219 (Se aude zgomct de scaune alăture.) Şloim 1 . . . ^ S\ FĂR I (tresărind): Vus ist? Şlolm (ascuUînd la uşă): Şafărlă ? 5 Şafăr: Ha... a... a... a? Şlolm: Se scol boierii de la zakuschi... Hai degrabă se nu ne ghisască aici. Şafăr: Hai, hai... (Se răped amîndoi la uşa din fund şi se lovesc, voind să iasă împreună.) 10 Şlolm (ridicînd palma asupra lui Şafăr): Nu impinge, che fac trosk. Şafăr (asemene): Ian se dai, che fac şi eu trosk. Şloim (ieşind): Di dimer hind. Şafăr (urmîndu-l): Ştii, du bist a şmok.1 15 SCENA VIII RADU, ADELA, ŞTEFAN, PETCU, VERDULESCU (intorcîndu-se de la masă) Ştefan: în adevăr, domnule Petcu, vinul d-tale de Comandaria n-are preţ. 20 Petcu: Mă sîmt prea cinstit că vă place, bei mu. Radu: Socrul meu e omul cel mai delicat din lume... orice lucru bun are în casă, d-lui îl păstrează pentru mine şi pentru amicii mei, şi, zău, aş fi fericit dacă s-ar înfăţoşa vrun prilej unde să-i 25 probez recunoştinţa me. Petcu: Beizade... 1 Ce-i asta carabină? — Nu ştii Ce-i carabină ? — Bine... carabina este o carabină cu teacă. — Da spune-mi ce lucru-i acesta ? — Ascultă dar; eu ţi-oi spune! Carabina este un obiect, care are ţeavă, jos un pat, la o parte o tisăiţă, dedesubt limba şi sos cocoşul. Dacă pui un glonţişor, iarbă de puşcă şi cîlţi şi faci limbei o mişcare, limba face plcsc, cocoşul trosc şi ţeava produce o mare detunare şi cazi mort ca un. cîne. — Ah! vai de mine! . — Ce este ? — Cîne prost, ce eşii. — Taci, tu eşti o mascara [neta cd. 1875]. 220 Radu: Zi-mi Radule, pe nume... că doar sînt copilul d-tale. Petcu (încet, lui Verdulescu) : Pare-mi-se că acu-i vremea. (Tare.) Apoi... dragă beizade... Radule... 5 dacă vroiţi numaidecît să-mi faceţi o mulţămire. îi lesne... Radu: Cum? Petcu: Priimind a întră puţin în filonikie cu mine asupra unui predmet care vă priveşte... 10 Radu: Filonikie asupra unui predmet l... fie, iubite socrule; fie... sînt gata să te-ascult... D-lor... seanţa este deschisă... binevoiţi a şedea... (Toţi se pun pe scaune.) D-nul orator Hagi Petcu are cuvîntul. 15 Petcu: Iubite Radule, de trii luni acum, de cînd v-aţi însurat, aţi dus-o una cu bencheturile, cu zaife-turile... Ar fi vreme poate de a vă mai schimba tabietul. Radu: Cum?... domnule orator... nu vă-nţăleg. 20 Petcu: Mă eksighisesc... Radu: Eksighisiţi-vă... Petcu: De pildă, ce-aveţi de gînd, mă rog, a face de-acum înainte ? Radu: Cînd? azi? 25 Petcu: Şi azi, şi mîni... ke ta lipa... aveţi negreşit vrun plan pentru viitor? Radu: Negreşit!... planul meu este de-a face azi ceea ce-am făcut ieri, şi mîni ceea ce voi face azi... Vezi, iubite socrule, că sînt statornic în obiceiu- 50 rile mele. Petcu: Adică eşti hotărît a nu face nimică? Radu: Apoi dă ! aş face ciubote dac-aş şti ciubotăria... dar educaţia me au fost necomplectă, din nenorocire. 35 Petcu: Nu-i vorba de ciubote. Radu: Dar de ce e vorba? Petcu: De ceea ce trebuie să facă un evghenist ca d-ta... Radu: Un evghenist ca mine, cînd se însoară, nu poate 40 avea mai bună ocupare decît a-şi iubi soţia si a fi fericit. 221 Adela: In adevăr, Radule, această ocupare este cea mai plăcută; însă nu am mîndria de a crede că eu aş fi în stare să ocup toate orele vieţii tale... Radu: Pentru ce atîta modestie, dragă Adelă? 5 Adela: Pentru că un barbat e chemat a juca un rol demn de numele său in lume... iar nu numai a trăi în atmosfera vieţii casnice, ca o femeie. Radu: Şi? Adela: Şi aş dori, cît pentru mine, ca să urmezi esem-10 plul vărului d-tale. Radu: Ai voi să întru în oaste? Adela: Ba nu... dar... Radu: Dar?... Verdulescu: Am dori cu toţii ca să întraţi într-o 15 carieră... Radu: Singurele cariere ce-mi sînt permise mie, sînt cariera militară şi cea de plugar... Petcu: Mă iertaţi... mai sînt şi altele, precum ministe-riile, senatorlîcul... deputăţia... 20 Radu: Nu zic ba... însă nu-s pentru mine. Petcu: Patrida cere ca s-o slujim cu toţii, şi cine nu vroieşte ca să facă parte din ekpaeaoa statului, dovedeşte că-i împrotivitor ocîrmuirii. Radu (sculîndu-se): Păn-aici, Hagi Petcule... nu vreu 25 să cad în politică cu d-ta; opiniile se pot discuta, iar sentimentele nu... (Cătră Ştefan.) îţi cer pardon, Ştefane; pentru întîia oară se vorbeşte politică aici, şi te asigur că va fi pentru cea de pe urmă oară. 30 Verdulescu (încet, lui Petcu): Aşa-i c-ai ieşit abraş, Petcule ? Petcu (încet, lui Verdulescu): Nu face nimică... iuru-şul cel dintîi rareori izbuteşte... om mai trage alt iuruş la vreme. 35 (Adela iese în dreapta. Vn fccior întră.) Feciorul: O vinit vro trii negustori care aşteaptă în salonul cel mic şi zic c-au să grăiască cu cuconul Petcu. Petcu: Bine, merg îndată... 40 Radu: Ce negustori să fie, iubite socrule? 222 Petcu: Creditorii evgheniei-voastre, iubite ginere. Radu: Ai mei? ba ai d-tale... eu ţi i-am dăruit. Ştefan: Ca prezent de nuntă? Radu: Ţi i-am dat în deplină proprietate... ca pe 5 nişte monstruozităţi ale naturei... buni de pus în muzeul din castelul Ocnei... Trebuie să-i cunoşti, Ştefane?... Şloim şi Şafăr. Ştefan: îi cunosc şi-i prea cunosc, mînca-i-ar ocna !... Cunoştinţa lor mă ţine destul de scump: 100 la io 100 pe an. Petcu: 100 la sută!... ce tâlhărie!... ş-ai avut dobitocia să le plăteşti? mă iertaţi, vreu să. zic... neghiobia... Ştefan: Am avut şi acea dobitocie şi acea neghiobie; 15 precum zici foarte frumos. Petcu: Şi d-ta. Radule, tot aşa dobînzi te-ai legat să plăteşti? Radu: Tot!... îmi mărturisesc păcatul. Petcu: Bine că mi-ai spus-o... Am să le dau numai 20 cît li se cuvine după lege. Radu: Ba să nu faceţi una ca asta, iubite socrule... . Sineturile mele trebuie să fie achitate fără nici o scăderc. Petcu: D-apoi n-ai priimit în naht nici pe giumătate 25 din şoma cuprinsă în sineturi... Radu: Aşa este; însă datoresc acea sumă întreagă. Petcu: Cum?... nu pricep. Radu: O datoresc nu hoţilor cei de cămătari, dar o datoresc semnăturii mele!... De vreme ‘ce-am 30 recunoscut acea sumă, ea reprezintă datoria me deplină. Petcu: Să am iertăciune. Eu sînt negustor, sînt cinstit şi cred că numărînd soma ce-ai priimit în naht, cu dobînda ei legiuită, cinstea d-tale rămîne 35 neatinsă. Radu: Cinstea... poate, dar onorul nu. Petcu: Iar nu pricep... Care vra să zică, cinstea mea şi cu onorul d-tale nu sînt tot de-o măsură. Radu: Nu zic... 40 Petcu : Care vra să zică, nasul unui bogasier nu-i nas ca nasul unui evghenist. 223 Radu : Nu-i vorba de nas. Petcu: Care vra să zică, egalitaua e o palavră deşartă! Apoi dar, fiindcă cinstea mea este însărcinată a plăti datoriile onorului d-tale, mă duc să-i hăţu-5 iese pe creditori, după cum ştiu eu. Vin cu mine, Verdulescule... Cu plecăciune... (Iese împreună cu Vcrdulescu.) S C E N A IX RADU, ADELA, ŞTEFAN 10 Ştefan : S-au cam supărat domnul Petcu ! Adela (întrînd): Radule, domnii Leonil şi Bancescu te-aşteaptă în salon. Radu (încet, lui Ştefan): Secondanţii Tazleului... (Tare.) Ştiu pentru ce-au venit... ca să-mi vadă 15 caii cei noi... Ştefane, fă bine de-i primeşte tu în locul meu... şi le spune că am ieşit. (încet.) Regulează condiţiile duelului. Adela : De ce nu voieşti să-i primeşti, Radule? Radu : Pentru că prefer să rămînem împreună amîndoi. 20 Ştefan (încet, lui Radu): Cînd ne vedem? (Căutînd la ornic.) Acum sînt două ore. Radu (încet, lui Ştefan): Doamna Rosescu mă aşteaptă pe la 3 ore... să ne-ntîlnim pe la 4. (Ştefan iese.) SCENA X 25 RADU, ADELA Radu (se pune pe canape, dcsckide un jurnal, cască, apoi zice): Adelă, mergi desară la teatru? Adela: Merg... dacă-i veni cu mine. Radu: Oi veni... Ce rochie ai să pui? 30 Adela: Care ţi-a plăcea. Radu: O! cît pentru mine, totuna mi-e.... voiesc să zic că toate te prind deopotrivă. Adela: Radule... eşti cunoscut în Iaşi ca un model de eleganţă, ca un om cu gust mai deosebit; ar 224 trebui să mă povăţuieşti în alegerea toaletelor mele. Radu : Dragă Adelă... eu nu sînt un jurnal de modă... Dacă voieşti să fii elegantă, nu ai decît să imitezi 5 pe damele cele mari din societate, de esemplu pe doamna Mezianca. Adela (cu intenţie): Pe doamna Rosescu... mai cu samă ? Radu: De ce mai cu samă pe doamna Rosescu? 10 Adela: Pentru că ea-ţi place mai mult decît altele. Radu: Ce te face-a crede? Adela: Mai alaltăsară, la Operă, i-ai făcut o vizită lungă în lojă... Doamna Rosescu e frumoasă, elegantă... cochetă!... are spirit? 15 Radu: Dar! prea mult. (Mică tăcere.) Adela: Radule, de ce nu-mi dai de ştire, de cîte ori fac vrun lucru care^ţi displace? Radu : Pentru că păn-acum n-ai făcut nimic care să-mi 20 fi displăcut. Adela: O! Nu-mi fac iluzii asupra defectelor mele; ştiu tot ce-mi lipseşte ca să fiu demnă de tine; dar dac-ai voi să mă dirigi, să-mi dezvolţi spiritul, să mă deprinzi cu ideile lumii în care m-ai 25 ' introdus, eu simt că te iubesc îndestul pentru ca să mă metamorfozez îndată. Radu (sănttîndn-i mîna): Aş perde mult cu asemenea metamorfoză, dragă Adelă... Chiar de-aş voi să ieu rolul de profesor cu tine, n-aş fi în stare să-ţi 30 dau lecţii... Stţidie lumea... în societatea cea aleasă se găsesc modelele cele perfecte. Adela: Dar!... în ea se află doamna Rosescu... nu-i aşa? Radu: Iar doamna Rosescu?... Nu cumva mi-ai face 35 onorul să fii jaluză de mine? Fi! dragă... jalu- zia e un sentiment... bogasieresc. în lumea cea mare căsătoria nu-i un măritiş prozaic; ea-i o unire de tot ce este nobil şi elegant în viaţă... aşadar, cînd sînt absent, departe de tine. Adelă, 40 nu te-ngriji de ce fac; gîndeşte-te numai la 225 aceste: că-mi scutur defectele afară din casă, pentru ca să mă-ntorc lîngă tine ca un barbat perfect. Adela: Se poate... însă defectul tău cel mai mare în ochii mei este... absenţa ta. Radu : Complimentul e delicat... şi iată răspunsul meu. (îi sărută mîna.) Cine vine?... A ! creditorii! SCENA XI RADU, ADELA, ŞLOIM, ŞAFĂR Şloim şi Şafăr (întrînd)'. Herr Fiirst, Herr Fiirst... Ai vei! pecatele nostre!... chiconu Hagi Petichi ne-o calicit ca in codru Herţii... Radu: Ce v-au făcut Hagi Petcu? Şloim şi Şafăr (împreună): In loc se ne pliteaschi tot ce ne este dator, maria-ta. ..Ai vei! am remas lipiţi pimintului. Radu: Cum?... vorbiţi pe rînd şi nu vă mai scînciţi. Şloim: Socru d-tale, Hagi Petichi, ne-o dat numai chite jumatate din datoria mariei-tale, zichind che sintem nişte telheroi, şi ne-o silit se intrăm la invoială cu dinsul... Şafăr (plîngînd): Ai vei!... banii nii... banii nii... Radu: Auzi, Adelă, ce ruşine mi-au făcut tatăl tău?... (Cătră jidani.) Nu-i nimic... tăceţi din gură... mă oblig să vă număr eu restul. Şafăr (cu bucurie): Tot? tot? Şloim: D-ta eşti un grof... dar cu ce-ai si ni pliteşti, me rog, che nu te poţi atinge de zestrea grofinei, fără invoirea d-sale? Şafăr: Aşa o spus chiconu Hagi Petichi. Şloim: Aşa e scris in contractul de zestre. Numai maria-sa domniţa poate se ni dispegubeaschi, dache a lesa-o inima. Adela (la o masă scrie o obligă şi apoi o dă lui Şloim): Iaca o obligă din partea mea; sînteţi plătiţi. Şloim şi Şafăr (se răped de apuc lacom obliga din mînile Adelei): Gott! mein Gott! Radu: Mai aveţi ceva de reclamat? Şloim şi Şafăr (esaminînd obliga): Nimichi... nimichi. Radu: Nimic... Afară, canalii! Şloim: Iaca me duc... dar, me rog, chind îi mai ave 5 nevoie... Radu: Afară! (Se răpede spre dînşii.) Şloim şi Şafăr (fugind): Ghevalt! SCENA XII RADU, ADELA 10 Radu (luînd pe Adela la braţ şi sărutînd-o cu foc): O ! Adeluţă, eşti adorabilă ! • Adela: Dragul meu Radu... Radu: Unde dracu Hagi Petcu au luat inima asta nobilă care ţi-au dat-o? aş jura că nu eşti fiica lui. 15 Adela: O! Radule, nu-1 judeca cu asprime pe bietul tată-meu... El e "bun şi generos, deşi are idei cam înguste... Nu-nţelege unele delicateţe care sînt dezvoltate prin educaţie; însă inima sa are calităţi adevărat demne de stima tuturor. 20 Radu: Fie, scumpa mea princesă!... nu voiesc să te contrazic... (Pendula sună trei ore.) Trei ore! (în parte.) Şi doamna Rosescu m-aşteaptă. (Zîm-beşte.) Adela: Ce gîndire te face să zîmbeşti? 25 Radu: Adelo, voieşti să facem împreună o primblare? Ziua e frumoasă. Adela: Voiesc, cu cea mai mare mulţămire. Radu: Pune-ţi degrabă un şal pe umeri şi haide. (în parte.) Doamna Rosescu poate să aştepte. 30 SCENA XIII RADU, ADELA, PETCU Petcu: Ei! beizade, văzutu-ţi-ai creditorii? Radu: I-am văzut, să fii d-ta sănătos. (Supărat.) Adela (încet, lui Radu): Fii blînd. Radule, te rog... 55 (îşi aşează un şal pe umeri.) 227 10 15 20 Radu (zîmbind): I-am văzut, iubite socrule... şi nu mă pot opri de a-ţi esprima toată admirarea ce mi-au insuflat dibăcia d-tale... I-ai dat de-a tumba pe hoţii cei de zarafi. Petcu: îţi place? Mă bucur... Eu credeam, dimpro-tivă, că te-i fi supărat. Radu: Nicidecum... Fiecare se poartă după ideile lui; d-ta ai crezut cu dreptul de a le plăti numai jumătate; eu am găsit şi mai cu dreptul a le îndeplini suma. Petcu: Aud?... d-ta? Radu : Adică, Adela şi eu. Petcu: Cum?. (Cătră Adela.) Le-ai dat iscălitura ta? Adela: Le-am dat-o... Mă iartă, dac-am greşit, tată. Petcu: Brea !... da ştii tu c-ai aruncat astfel 10 000 de galbini pe fereastră?... Radu: Nu plînge, socrule, că cine samănă galbini are mînă cu ogur... Hai, Adelă, la primblare. Adela: Hai... nu mă săruţi, tată? Petcu: Fugi de-acole.., să nu te văd__________Auzi! 10 000 de galbini! Radu (ieşind cu Adela): Astfel e onorul, dragă socrule. .. Ha, ha, ha! SCENA XIV 25 30 35 Petcu: Onorul!... Să-ţi arăt eu onor, măi badeo,dacă-i . aşa povestea... Am fost un nătărău păn-acum de ţi-am suferit obrăzniciile şi nebuniile!... Ian să mai apuc hăţurile-n mîni, că prea ai luat frîul în dinţi şi prea faci proaşcă în averea mea, ono-rariule... Am crezut c-aş putea să-l aduc la firo-kimen, şi l-am lăsat să-şi facă de cap în casa mea; dar văd că nu-i bun de nimic altă, decît să-mi afierosască averea cu onorul lui... Aşteaptă... dacă-i aşa, să-ţi arăt eu cine-i Hagi Petcu! (Sună un clopoţel şi întră un fecior.) Spune vătavului şi bucătariului să vie sus. (Feciorul iese.) A! nu vrei să întri în slujbă... Eşti prea fudul ca să 228 urmezi sfaturile unui bogasier ca mine? Prea bine... arhon beizade... prea bine... gustul filonikie n-are... îţi place să trăieşti ca un hăitui, trăieşte, fătul meu... şi eu de azi înainte mi-oi 5 strînge băirile pungii. SCENA XV PETCU, VATAVUL, BUCATARUL Vatavul: M-ai chemat, cucoane? Petcu: Da!... Ascultă, Constandine, cunoşti pe dof-10 torul Yanberg? Vatavul: îl cunosc, cucoane. Petcu: El m-au întrebat mai dăunăzi dacă n-aş vra să dau cu chirie giumătate din casa mea. Du-te-ndată de-i spune că sînt gata să-i închiriez 15 rîndul ist de sus. Vatavul: Bine, cucoane. (Iese.) Petcu: Domnule bucătar... vin mai aproape. (în parte.) îi zic domnule, pentru că ţine 10 galbini pe lună. 20 Bucatarul: Poroncă. Petcu : Am auzit că pregăteşti o masă mare pe mîni? Bucatarul: Dar, cucoane... Mîni e sărbătoarea prinţului, şi cred că va rămînea mulţămit de talentul meu. 25 Petcu (în parte)'. Talent!... şi el are talent/ ca şi zugravul cel care moare de foame. (Tare.) Ce bucate ţi-au poroncit să faci? Bucatarul (scoate o listă şi o citeşte)'. Iată lista: O supă de verdeţuri, numită printanibre, ş-o supă 30 numită brique. Petcu: în locul lor îi face alta numită borş de pui. Bucatarul: Borş, la o masă mare? Petcu: Borş... mi-i poftă mie de borş... Spune înainte. 35 Bucatarul: O cigă feartă în salcie de frunze de dafin şi alămîie... pepturi de pui de găină în zalatină... muşchi de căprioară împănat cu truffe... jambon 229 de Vestfalia fert cu vin de Maderă... friptură de fazan... Petcu : Prea frumos! în locul acestor lături, vei face o ihnea cu ceapă, un curechi cu raţă, nişte răci-turi cu usturoi ş-un curcan fript,.. cu curechi murat. Bucatarul: Cucoane... mă iertaţi... nu-i obiceiul la mese mari... Petcu: Lasă obiceiul de-o parte... că eu îl cunosc mai bine decît d-ta... şi te-apucă de lucru. Bucatarul: Ba... să am pardon... M-aş dezonora dacă... Petcu (în parte)'. Iaca! şi el îmi scoate ochii cu onorul... (Tare.) Hai, nu mai lungi vorba şi mergi la bucătărie. Bucatarul: Eu să mă-ngiosesc a face bucate ţigăneşti !... mai bine mi-oi arde mîna-n foc. (Iese.) Petcu : Arde-ţi mîna cît ţi-a plăcea, numai cată să nu arzi bucatele... Hai... (Frecîndu-si mînile.) Am pus la cale despre masă; acum nu-mi rămîne decît să trimet ca să poftească pe mîni cîţiva din prietinii mei; pe kir Kor cu nevasta lui, pe kir Manoli băcalul, pe Hagi Hristodulo, cu care-am fost la Ierusalim... Hai... Aţine-te de-acum, arhon beizade, s-au schimbat Hagiul, nu mai e cum îl ştii... (Iese prin stînga.) (Cortina cade.) ACTUL II SCENA I RADU, ADELA (întrînd) Radu: A!... Ce minunată primblare!... Ce aer plăcut de primăvară... S-ar crede cineva în luna lui mai. Adela: Nu ţi-au fost urît cu mine, Radule? Radu: Urît!... cu tine!... Da nu ştii tu, Adelă, că eşti cea mai drăgălaşă din toate damele ce cunosc ? Ade la : Complimente ?... Radu: Ba, zău, nu!... Adevărul în toată sinceri-5 tatea... în cîteva minute, am făcut azi cele mai frumoase descoperiri. Adela: Care descoperiri? Radu: Întîi, că ai un suflet nobil de adevărată prin-cesă; al doilea, că ai un spirit încîntător... şi al 10 treilea, că am trăit păn-acum lîngă tine fără a te cunoaşte... Am fost ca un ţăran care ar fi găzduit o regină deghizată... Deodată regina îşi pune corona pe frunte, şi bietul ţăran rămîne încremenit, cu ochii holbaţi şi cu limba legată de 15 uimire. Adela: Eu? o regină?... pretenţia me nu se-nalţă aşa de sus, Radule... Tot ce doresc este să-ţi plac. Radu : Dorinţa ţi-e realizată, Adeluţă, căci te iubesc ca 20 un amant de 18 ani. Adela: Iubeşte-mă mai bine ca barbatul meu; voi fi mult mai fericită... Radu: Pentru ce? Adela: Pentru că-mi închipuiesc că o femeie poate 25 înceta de a-şi iubi amantul; iar barbatul, nicio- dată. Radu: Bravo!... îmi pare bine că nu eşti exaltată. Adela: Nu!... însă am unele idei care nu-s de modă, poate, dar care-s înrădăcinate în minte-mi, ca 30 toate impresiile din copilărie. Cînd eram mică, îmi închipuiam că tatăl meu şi maica me erau rude, şi de-atunci căsătoria o consider ca cea mai dulce şi strînsă rudire. Amorul pentru un alt om decît barbatul meu, pentru un străin, îmi 35 pare un sentiment contra naturei. Radu: Iată idei de matroană română, dragă Adelă... Păstrează-le totdeauna, în interesul fericirii şi onorului meu. Adela: Ia sama însă. Radule... sînt totodată şi ge-40 loasă... geloasă, dar... cu toate că gelozia e o simţire... bogasierească, precum ai zis... Pentru 231 mine un singur om există pe lume; acelui om i-am dat tot sufletul meu şi pretind cu tot dreptul să am dragostea lui deplină. în ziua cînd aş descoperi că el o împarte cu altă femeie, simt că 5 toate legăturile între mine şi el s-ar desfiinţa!... Barbatul ar redeveni pe loc un străin în ochii mei, şi cît pentru mine... din minutul acela, m-aş crede că-s văduvă. Radu (în parte): Hm! (Tare.) N-ai grijă despre asta, 10 scumpă Adelă... o să trăim împreună ca două turturele într-un cuib aurit... Şi, apropo, voiesc să dau un bal strălucit pentru tine; voiesc să-ntu-neci prin graţiile tale pe toate doamnele noastre; voiesc ca toţi barbaţii să-mi pizmuiascăfericirea... 15 Mergi îndată de-ţi pregăteşte toaletele, armele cochetăriei, ca să faci pe toţi a admira eleganţa princesei mele. Adela: Mă duc; dar să vii ca s-alegem împreună armele cele mai victorioase. 20 Radu: Voi veni, scumpa mea regină. (îi sărută mîna. Adela întră în dreapta.) SCENA II RADU; apei, PETCU Radu (singur): Orb am fost păn-acum de n-am văzut 25 ce comoară aveam sub ochii mei!... Adela e de-o mie de ori mai plăcută, mai gentilă, decît doamna Rosescu !.., Să mă ieie dracu dacă nu mă simt înamorat de dînsa!... Bine-au zis nu ştiu care poet că amorul e ca un vis îneîntător 30 ce te face a vedea pe... (Văzînd pe Petcu.) Hagi Petcu! Bine că te văd, iubite socrule... eram nerăbdător să-ţi spun că eşti părintele unui înger... Petcu: Eu? 35 Radu : Da! de-ai mai avea dugheană, ai putea să pui marca următoare: Hagi Petcu, fabricant de în- geri. .. Păcat numai că eşti mînios pe mine. 232 Petcu: Eu?... Nicidecum... D-ta cred că te-i mînia mai degrabă, cînd vei afla hotărîrea ce-am luat. Radu: Ce-aud? ai luat vro hotărîre înspăimîntă-toare?... în ce privire?... în privirea creditorilor 5 mei? Petcu: Ba nu; în privirea d-tale chiar. Radu: Cum asta?... Sînt curios s-o aflu. Petcu: Arhon... ginere! Cînd ţi-am dat fata cu o zăstre de 40 000 de galbini, am nădăjduit că vei io fi om serios şi că-i întră în ekpaeaoa ocîrmuirii... Radu: Iar! Petcu: M-am înşălat ca un prost, o înţăleg acum, deşi cam tîrziu... Şi tot ca un prost te-am lăsat să dai iama în averea mea. Fiind dar că averea 15 mea nu-i destul de mare pentru ca să poată aco- peri cheltuielele onorului d-tale de beizade, am chitit c-aş nimeri, ca un om cu minte, făcînd oarecare forme neapărate în casa mea. Radu: Forme?... vrei să zici reforme? 20 Petcu: Forme, reforme... totuna-i... Radu: Dacă-i totuna... binevoieşte, te rog, a mi le încunoştinţa şi mie. Petcu: Bucuros!... Cea întîi... Radu: Formă?... 25 Petcu : Formă, fie... Cea întîi formă este, ca să-mi faci plăcerea de a nu mă mai lua peste picior. M-am săturat de duhurile d-tale. Radu: Duhuri? Petcu: Ştiu că mă priveşti ca pe-un... negustoraş, 30 ca pe-un prostuleţ. Radu: A!... socrule... Petcu : Dar află, domnişorule, că se găseşte mai multă giudecată în papucul meu decît sub pălăria d-tale ; auzitu-m-ai, arhon beizade? 35 Radu: O!... Fi!... fi!... Astea-s vorbe bogasie-reşti... Petcu: Se poate... eu nu-s beizade... nu-s ţintilom... Radu: Te cred, te cred; n-ai nevoie să strigi. Petcu: Eu îs liberări... şi-mi bat gioc de arhonto-40 loghie... o ştii d-ta? Eu giudec oamenii după 233 meritul lor, iar nu după titluri... evghenia nu plăteşte nici un zlot în ochii mei... Radu: Nu? Petcu: Nu! 5 Radu: Prea bine!... care vra să zică, mă găseşti pe mine cu merit? Petcu: Ba nicidecum... N-ai merit nici de-o liţcaie. Radu: Apoi dar pentru ce mi-ai dat pe fiica d-tale? Petcu: Pentru ce ţi-am dat-o?... 10 Radu: Ai avut dar vrun gînd ascuns, cînd m-ai luat de ginere ? Petcu (turburat)-. Un gînd ascuns? Radu: Negreşit... Adela nu mă iubea cînd m-ai atras în casa d-tale; pe de altă parte, cunoşteai numărul 15 datoriilor mele... şi nu cred că acel număr mon- struos te-au îndemnat a mă gineri; fiind dar că n-am nici un merit şi că nesocoteşti titlurile de nobleţă, sînt silit a crede c-ai avut un gînd ascuns în privirea me. 20 Petcu : Ei!... chiar aşa să fie... Nime n-ar avea dreptate să mă katigorisascâ, c-am cătat să-mpac înte-resurile mele cu fericirea Adelei... Seoţînd din pungă 40 000 de galbini, am vroit să ieu un ginere care să mă poată dispăgubi de jărtfa ce făceam 25 în favorul lui ş-a copilei mele... Am gîndit la Adela mai întîi, căci era o datorie pentru mine; dar am gîndit şi la mine... Ce rău găseşti d-ta întru aceasta? Radu: Nici cît de puţin rău, iubite socrule. Ai fost în 30 dreptul d-tale... De eşti greşit în ceva, este numai că n-ai avut destulă încredere în mine. Petcu: D-apoi cum era să am încredere într-un om care hojma rîde şi glumeşte? Radu: Haide!... te-ai supărat pentru nişte glume de 35 nimic?... Mă mir, din partea unui om cu mintea coaptă ca d-ta... în adevăr, o mărturisesc, nu sînt un ginere foarte... respectuos; îmi place a rîde, a glumi, dar în lucrurile serioase ştiu a fi serios ca oricine şi găsesc că-i cu dreptul să pre-40 tinzi de la mine tot concursul, tot ajutorul de care ai avea trebuinţă. 234 Petcu (în parte): Să-l cred?... să nu-1 cred?... Radu : Ia să vedem, iubite socrule, la ce te pot servi ?... Spune-mi fără nici o sfială. Petcu: Să spun... ritos? 5 Radu: Fie şi ritos. Petcu : Dacă-i aşa... îţi mărturisesc c-aş dori să te văd bine cu Curtea. Radu: Dar ce-i pasă Curţii de mine? Nu cumva ai gust să joci la balurile cele mari? 10 Petcu: Nu-i vorba de gioc... n-am asemenea deşăr-tăciuni... Radu: Dar ce ai?... în sfîrşit... ce ai? Petcu (ruşinos): Am... hambiţion!... Radu: Hambiţion!... Nu trebuie să te roşeşti pe 15 obraz pentru asta, Hagi Petcule... hambiţionul este dorul sufletelor măreţe. Petcu (încurcîndu-se): Nu-i aşa? Radu: D-ta, în timp de 30 de ani de bogasierie, ai dobîndit o esperienţă ce-ţi dă dreptul de a pre-20 tinde orice... Comerţul este şcoala oamenilor de stat. Petcu: Tocmai aste cuvinte le-am cetit într-un jurnal de la Bucureşti... le-am rostit şi lui Verdulescu... Radu: Ia să vedem, ia să vedem ce-ar putea conveni 25 mai bine lui Hagi Petcu?... O prefectură? prea puţin... N u-i aşa ?... Un loc la Curtea de C asaţie ? Petcu: Nu prea cunosc pravilele. Radu: Vrun post diplomatic?... Agenţia de la Ţari-grad?... Ştii turceşte, socrule? 30 Petcu: Ştiu... însă aş dori să nu mă depărtez de lîngă Adela... şi... Radu: Aşteaptă... (îl loveşte peste umăr.) Ţi-am găsit un loc mai bun... Petcu: E simandicos? 35 Radu: Judecă însuţi... Senator!... Petcu: Senator... (în parte.) Ca fiiul lui kir Manoli. Radu: Iţi place?... Petcu: Cum nu? Radu: îl primeşti?... spune ritos. 40 Petcu: Priimesc... Radu: Da să nu-ţi întorci cuvîntul... 235 Petcu: îţi dau parola mea de bogasier. Radu: Ha, ha, ha, ha!... pardon... nu mă pot stă-pîni... ha, ha, ha... Senatorul Hagi Petcu! ha, ha, ha... Petcu (în parte): M-au pus mesa, berbantul! scena iii RADU, ŞTEFAN, PETCU; apoi, VATAVUL şi BUCATARUL Radu: Vin’ degrabă. Ştefane, aleargă... Ştii tu pentru 10 ce aprodul Purice, în războiul cu ungurii pe Şiret, au fost poreclit Movilă de Ştefan-Vodă?... Ştii pentru ce hatmanul Ştefan Movilă au murit vitejeşte, luptîndu-se cu turcii la Războieni ?... Ştii pentru ce pe tronul Moldovei au domnit strămoşi 15 de-ai noştri. Movileşti?... Pentru ca în anul de la Christos 1866, Hagi Petcu să devie senator!... Ştefan: Ce voieşti să zici? Radu: Iaca secretul asaltului ce-am susţinut azi-dimi-neaţă, din partea lui Hagi Petcu cu tot neamul lui. 20 Ştefan: Pentru ca să te facă a întră în serviciu?... înţeleg acum!... Petcu : Ştii, beizade, pentru ce-am lucrat 30 de ani în viaţa mea? pentru ce-am adunat para cu para 100 000 de galbini, lipsindu-mă de multe plă-25 ceri ?... pentru ca pan evghenia-sa beizade Radu Movilă, care nici s-au luptat cu ungurii pe Şiret, nici au murit la Războieni, nici au domnit în ţara Moldovei, să poată muri de bătrîneţe, pe-un crivat moale, după ce-şi va petrece viaţa în 30 trîndăvie. Ştefan: Bravo... bine-ai replicat, domnule Petcu. Radu: Ar& apucături de orator... şi se pregăteşte pentru Senat. (întră vatavul.) 35 Vatavul: Cucoane Petcule, am fost la doftorul şi m-o însărcinat să vă spun că ie cu chirie rîndul de sus a casei. 236 Radu: Care rînd? din care casă? Petcu: Chiar aista în care ne aflăm. Radu: Cum? dai cu chirie apartamentul meu? Petcu: Aşa... şi asta-i una din reformele ce-ţi spu-5 neam mai dinioare. Radu: Şi eu... unde-oi şedea? Petcu: Dedesubt, în rîndul de gios... împreună cu mine... departamentul e încăpător. Radu: A fi... ca corabia lui Noe... unde era tot 10 soiul de dobitoace? Petcu: Precum zici nu numai frumos, dar şi cu ştiinţă de Sfînta Scriptură... Asemenea am de gînd să închiriez şi grajdiul... şura. Radu: Dar caii mei?... unde ai de gînd să-i pui? 15 tot în apartamentul de jos? Petcu: De vreme ce-i corabia lui Noe... ar avea loc... însă îi vei vinde mai bine ca să nu te stinghi-rească... Radu: Să-i vînd?... şi eu să umblu pe jos? 20 Ştefan : îi face mişcare. Radule, şi ţi-a merge bine. Petcu: Dar; kikioforia-i bună pentru sănătate. (întră bucatarul.) Bucatarul : Măria-ta... Radu : Ce este ?... Ce-ai păţit, artistule ?... de eşti 25 aşa de posomorit? Ţi s-au răsturnat tingirile pe foc? Bucatarul: Măria-ta... vă rog să primiţi dimisia mea. Radu : Dimisia ?... 30 Bucatarul: Nu mai pot fi bucătar, făr-a mă dezonora, într-o casă unde mi se comandă borş, curechi cu raţă, răcituri... Radu: Cine ţi-au comandat asemenea lături? Petcu: Eu... borşul e stomahikon... curechiul cu 35 raţă sînt bucatele favorite ale lui kir Kor... şi Hagi Hristodulo se-nebuneşte după răcituri cu usturoi... Radu: Kir Kor?... Hagi Hristodulo? Petcu: Şi kir Manoli... prietinii mei!... i-am poftit 40 pe mîni la masă. 237 Radu: împreună cu amicii mei? (Cătră bucatar.) Eşti liber să te duci. (Bucatarul iese.) Ha, ha !... Vra să zică mîni avem s-avem bucate cu cheltuială, Hagi Petcule ?... 5 Petcu: După cum îmi dă mîna, arhon beizade... (Cătră Ştefan.) Nădăjduiesc că erghenia-voastră nu s-a ruşina să şadă la masă între kir Kor şi kera Varvara, soţia lui kir Manoli? Ştefan: Nicidecum!... din contra... Kera Varvara 10 poartă testemel? Petcu: Poartă... cu fiong mare pe ureche şi chiar cu fes alb, dacă-ţi place. Ştefan: Minunat!... am să-i prezint sîmburi de mere pe vîrful cuţitului... Şi după masă vom be 15 vutcă ? Petcu : De odogaciu... ş-om face-o partidă de mărieş ... Radu : Sau o concină ?... Ştefan: De zece parale... Radu: Da bine... o să petrecem împărăteşte... 20 Casa d-tale, Hagi Petcule, are să devie un rai... fiind însă că mă socot prea cu păcate... mă voi grăbi a părăsi raiul d-tale, chiar mîni dimineaţă. Petcu : Mi-a părea foarte rău... şi unde-o să-ţi duci evghenia ? 25 Radu: Nu-ţi pasă d-tale. Petcu: Şi de ce-ai să te-apuci?... de doftorie?... de advocăţie?... de geambaşlîc?... Căci nu cred să-ţi poţi ţinea ifosul şi ighemonikonul cu un venit de 500 de galbini. 30 Radu : Cum ? 500 de galbini ?... Petcu: Fă-ţi socoteală... ai priimit 5 000 de galbini cînd te-ai însurat?... îs păpaţi de mult!... aşa-i? Am plătit 10 000 de galbini lui Şloim şi Şafăr, datorii de-a d-tale, fac 15 000 de galbini. 35 Adela le-au mai dat o obligă de alte 10 000 de galbini... fac 25 000... Mai adaoge alte 10 000 amanetaţi în moşioara ce ţi-au mai rămas, în Movileşti... fac 35 000... scade-i din banii zăstrei 40 000 de. galbini... ce rămîn? 5 000... 40 care, puşi la dobîndă cu zăce la sută, dau sosta 500 de galbini pe an ! aşa este ?... Acum te-ntreb: 238 cu aceşti 500 de galbini ai să-ţi hrăneşti prietinii cu fazanuri, cu muşchi de căprioară împănaţi cu trujje ?... şi celelalte?... Ascultă-mă, fătul meu... şăzi mai bine la mine şi te gîndeşte la 5 copiii ce-i avea, dacă ţi-a da Dumnezău... cînd or creşte mari, ei or fi mulţămiţi să găsască în buzunarul beizadelei Radu Movilă economiile lui Hagi Petcu bogasierul... m-ai auzit... Să ne videm sănătoşi... (Iese prin stînga.) 10 S C E N A IV RADU, ŞTEFAN (se uită unul la altul un moment; Ştefan începe a rîde) Radu: îti vine-a rîde, tie? » * > # Ştefan: Ha, ha, ha!... Acesta-i pravoslavnicul cel de 15 socru, sosit înadins de la Ierusalim pentru ca să realizeze toate dorinţile tale? Pare-mi-se, din contra, că ţi-ai găsit pe dracul, vere... Ha, ha, ha!... Radu: A!... jupîne Petcule, te porţi cu mine de 20 parc-aş fi o calfă din dugheană ?... foarte-ţi mulţămesc de lecţia ce mi-ai dat... Voi profita de dînsa cît mai în grabă. (îşi ia pălăria.) Ştefan : Ce voieşti să faci ?... Radu: Mă duc la doamna Rosescu, ca să mă desbo-25 gasieresc, căci am început a mirosi a tarabă aici. Ştefan: Te duci la doamna Rosescu, dar femeia ta, ce faci cu dînsa? Radu: Femeia me?... închipuieşte-ţi, vere, că era 30 cît pe ce să m-acopăr de ridicul... înamorîn- du-mă de dînsa... Noroc că m-au trezit Hagi Petcu la timp. Ştefan: Femeia ta nu-i responsabilă de mojiciile tatălui său... Ea-i, din contra, delicată, plă-35 cută... Radu: Dă-mi bună pace... Seamănă cu tatăl său. Ştefan: Adela?... Nu-i cît de puţin... te-nşăli! 239 Radu: îţi spun eu că are un aer de familie bogasie-rească!... De-acum înainte nu voi putea niciodată s-o sărut, făr-a gîndi la Hagi Petcu... Adio! 5 Ştefan: Radule... stăi... nu te duce. Radu: Degeaba cauţi să mă opreşti... Ştefan: Ascultă-mă, frate... Radu: N-ascult nimic... Adio! Ştefan : Aşteaptă măcar să-ţi spun două vorbe despre 10 duelul tău. Radu: A!... îl uitasem... ce-ai pus la cale? Ştefan: Vă bateţi peste-o oră, la Rediu. Radu: Minunat!... Am să-i tai urechile comitelui de Tazleo. 15 SCENA V RADU, ŞTEFAN, ADELA ; mai pe urmă, VERDULESCU, PETCU Adela: Ieşi, Radule? Radu: Ies, doamna me... (Iese.) 20 Adela: Radule!... (Cătră Ştefan.) Ce are?... Cine l-a mîniet? Ştefan: Părintele d-tale. Adela: Cum?... Cînd?... Ştefan : Părintele d-tale e ambiţios... 25 Verdulescu (întrînd din stînga): Ambiţios Petcu?... (în parte.) Au nebunit! Ştefan: Visul său este a să face senator prin ajutorul lui Radu, şi de ciudă că ginere-său refuză de a-i servi ambiţia, Hagi Petcu caută acum 30 a-şi răzbuna cu nişte şicane mici, care pot să vă cauzeze multe supărări chiar d-voastre, doamna me. Adela: Mie? Verdulescu: Negreşit, ţie, Adelă... Cu cît tată-tău 35 a face casa lui nesuferită, cu atît Radu a fugi din ea... şi a căuta petreceri aiurea. 240 Ştefan: Domnul Verdulescu are dreptate, doamna me... Numai d-voastră puteţi îndepărta peticului. .. ce vă ameninţă. Adela: Pericul!... ce pericul?... în contra cărui 5 pericul am a mă apăra? Ştefan : în contra pornirei părintelui d-tale... Adela: Ba nu... să-mi spui tot... pornirea tatălui meu nu poate să depărteze pe Radu de lîngă mine... El face curte unei femei!... Mărturiseşte, 10 domnul meu... Am o rivală!... Ş-acum Radu se află lîngă dînsa... Inima me o presimte... Ştefan : Liniştiţi-vă... doamna me... Radu vă iubeşte. Adela: De ce dar n-a venit să se plîngă mie de purtarea tatălui meu? de ce s-a dus aiurea? la o 15 străină? Ştefan: Dar... vă-nşălaţi... mă jur... Adela: Jură pe onorul d-tale de gentilom că Radu nu se găseşte acum la doamna Rosescu. Ştefan: Chiar de-aş face acest . jurămînt, el n-ar 20 proba nimic; căci un galant om are drept să mintă în asemene caz... Adela: Vra să zică Radu?... Ah!... Am perdut într-un minut toată iubirea lui!... toată fericirea me!... 25 (Adela leşină şi cade pe canape.) Verdulescu: Adelă... Adeluţă... (Cătră Ştefan.) Aleargă la un doftor, domnule Movilă. (Ştefan iese.) (Petcu întră prin stînga.) 30 Petcu: Ce este?... ce este?... au leşinat Adela?... Cum?... din care pricină?... (Aleargă lîngă Adela.) Verdulescu: Din pricina ta, Petcule... nebunule... (îi dă colonie la nas.) 35 Petcu: Ba din pricina hoţului de Radu... (Arătînd pumnul spre uşa din fund.) Ghidi, berbantule! ghidi, Pazvantoglu!... (Caut amîndci să desieşine pe Adela. Adela se deşteaptă încet.) 241; Verdulescu : Iaca!... îşi vine-n simţiri, drăguţa moşului. (Adeîat desteptîndu-se, începe a plînge.) Adela: Ah! nînaşule, foarte-s nenorocită... 5 Verdulescu: Ba nu, Adeluţă... ba nu... (Plînge.) Te înşăli... zău, te înşăli... Petcu: Ian auzi-1 cum se scînceşte !... Verdulescu: Nu mai plînge, dragă Adeluţă; nu-ţi închipui lucruri care nu sînt. io Petcu: Dă-te deoparte, Verdulescule, căci tu nu ştii s-o mîngîi. (Ia locul lui Verdulescu.) Nu mai plînge, Adelă dragă; nu-ţi închipui lucruri... Adela (plîngînd): Oh! ce rău am făcut eu pe lume ca să fiu astfel pedepsită!... De-abia măritată 15 de trei luni... să mă văd sacrificată unei cochete! Barbatu-meu... Radu să mă-nşele... O ! Dumnezeule !... simt că el are să-mi pricinuiască moartea. Petcu : Ba ferească Pronia!... Decît să mori, mai 20 bine să ne răzbunăm. Verdulescu: Nu aţîţa focul, Petcule; nu vorbi de răzbunare. Radu nu-i vinovat... Petcu : Nu-i vinovat ?... Da cine-i vinovat ? Verdulescu: Tu... 25 Petcu: Eu?... Verdulescu: Vezi bine... Ce te-ai apucat să-i faci şicanuri, pentru că el nu vrea să devie puntea ambiţiei tale? Petcu: Ce punte, măi?... Ce ambiţie?... Ce dîr-30 dîieşti din gură? Verdulescu: Dar, dar; stiu eu ce zic... Ti-au întrat * ' » » în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator !... Ama !... Petcu: Ce ama!... poate că n-aş fi bun de senator... 35 (Verdulescu ridică din umeri.) Ce dai din umeri? Verdulescu: Vrei să-ţi spun una şi bună?... Ai strechiet la bătrîneţe... Petcu: Ce face?... (Un fecior aduce o scrisoare.) 242 Feciorul: O scrisoare pentru luminarea-sa prinţul. Petcu: O scrisoare? de unde-i? Feciorul: O adus-o sluga doamnei Rosescu. Adela: De la doamna Rosescu?... Ad-o-ncoaci. (Ia 5 scrisoarea, caută la dînsa cu multă curiozitate şi zice în parte:) O scrisoare de la dînsa? îndrăzneşte să-i scrie chiar aici... în casa me... O ! (Plînge.) Petcu: Ce este?... Ce mai are, Verdulescule? io Verdulescu: Ce să aibă?... Nu-nţălegi, frate, că-i zuliară ? Petcu: Zuliară... de scrisoarea asta?... Verdulescu: Ba de persoana ce-au trimes-o lui Radu. 15 Petcu : Cine ?... Roseasca ?... Roseasca să fie ibovnica lui ?... Adă răvaşul să-l deschid. Adela: Tată... nu deschide... secretul scrisorilor trebuie respectat. Petcu (luînd scrisoarea): Respectat?... Ian să-i arăt 20 eu respect. (Deschide ravaşul.) Adela: Nu ceti, tată, pentru numele lui Dumnezău !... Ce-a zice Radu?... Petcu: Zică ce i-a plăcea... (Citeşte:) „Iubite Radule". Bree, ce kaiergar! are ibovnici! (îi cade scrisoa-25 rea din mînă.) Adela: O!... (Plînge cu desperare.) Verdulescu: Adeluţă... Adeluţă... nu te despera... Petcu (lui Verdulescu, furios): Tu eşti pricina de ceea ce se-ntîmplă. 30 Verdulescu: Eu? Petcu: Tu !... De ce nu m-ai oprit să mărit pe Adela cu berbantul de Radu? Verdulescu: Da nu te-am sfătuit îndestul?... Ce te legi de mine ? 35 Petcu: Ce neghiobie-am făcut eu! Să-mi arunc bunătate de copilă, crescută cu cheltuială prin pen-sioane... în gura lupului... (Dîndu-şi pumni.) Na, na... prostule... dobitocule !... ginere evghenist îţi trebuia?... na! 40 Adela (sculîndu-se): Tată... nu te despera... că eu... priveşte... nu mai plîng... mi-am luat 243 hotărîrea... de-acum ştiu ce-mi rămîne de făcut. (Iese cu batista la ochi.) Petcu: Unde te duci?... Verdulescule, n-o lăsa singură. .. mergi cu dînsa... mă tem să nu cadă 5 în apelpisie. Verdulescu: Linişteşte-te, Petcule... nu fi copil... (Iese după Adela.) SCENA VI PETCU, PADU io Petcu: Bree!... ce berbantlîc!... îmi ia fata, îi mănîncă zăstrea şi sare garduri!... (Văzînd pe Radu.) Iată-1... Cauţi ceva, domnule? Radu: Dar; o scrisoare. Petcu: De la doamna Rosescu?... N-o căuta degeaba, 15 îi în buzunar la mine. Radu: Nu cumva ai deschis-o? Petcu: Ba d-ta să fii sănătos. Radu: Ai îndrăznit s-o deschizi? Da ştii d-ta că asta-i o faptă de mişel? 20 Petcu: Mişel şi necinstit îi ficiorul tătîni-tău. Auzi-tu-m-ai? Berbant neruşinat ce eşti! Ţi-am dat eu în pîrte!... Ţi-am aflat eu blăstămăţiile, ştiu eu, în sfîrşit, ce poamă eşti! Radu: Le-ai aflat toate aceste însuşindu-ţi un drept 25 pe care nu l-ai avut... deschizînd o scrisoare străină. Petcu: Cum?... un părinte n-are dreptul... Da ce-mi mai perd eu vorba degeaba... Ne-om tălmăci la tribunal. 30 Radu: La tribunal? Petcu: Dar... unde-am să citesc scrisoarea ibovnicii d-tale în public... ca s-o vorbească tîrgul... Radu: Voieşti să compromiţi o biată femeie? Petcu: Vreu... dar! 35 Radu: S-o dezonorezi?... Petcu: Are şi ea onor? To prokopsamen! de-aceea v-aţi îngurluit împreună? 244 Radu: Domnule Petcu... ea nu-i vinovată... eu singur merit toată asprimea. Petcu : Cît pentru d-ta... te despreţuiesc ca pe cel de pe urmă pehlivan din ţara Moldovii... Nu 5 ţi-e ruşine obrazului!... să te porţi cu Adela ca un tîrîie-brîu!... Da ce-i lipseşte copilei, de-ai apucat a călca în străchini verzi? Găseşte-i un cusur măcar cît de mic... N-are ochi frumoşi? n-are nuri? n-are inimă bună şi creştere cum se io cade?... Dac-am cheltuit şi ochii din cap, pănă cînd am văzut-o mare şi spudaksită... (înduio-şîndu-se.) Şi d-ta, în loc să ştii a preţui un odor ca Adeluţă, îţi baţi gioc de dînsa!... Hai la tribunal! 15 Radu: Hagi Petcule, te rog... lasă pănă mîni... Nu asculta îndemnul mîniei... Răzgîndeşte-te... te rog... Petcu: Mă rogi?... A ! mă rogi acum? Beizade- Movilă roagă pe Hagi Petcu!... Mare cinste pentru 20 mine; dar nu se prinde Petcu cu tertipuri... Hai... (Voieşte să iasă.) Radu: Ia sama, domnule; ia sama la ceea ce voieşti să faci. Nu mă aduce în desperare... înţelege că sînt responsabil de reputaţia doamnei Rosescu... 25 că sînt dator s-o apăr cu orice chip... ia sama, îţi zic... că, pe viul Dumnezeu!... Petcu: Ce face?... mă ameninţi în casa mea?... (Voieşte să iasă.) Radu : Nu te las să ieşi de-aici... Dă-mi scrisoarea... 30 dă-mi... Petcu (apucînd clopoţelul de pe masă): De-i face-un pas mai mult, trag clopoţelul să vie slugile şi te leg butuc ca pe-un apelpisit. Radu: Ai dreptate... mi-am perdut minţile... 35 Ascultă-mă, Hagi Petcule; nu eşti un om rău... nu te-a lăsa inima să-mpingi în prăpastie pe-o biată femeie ce-i nevinovată... Eşti indignat, eşti măhnit... o înţeleg... ai toată dreptatea... îmi recunosc greşelele... dar... dacă m-aş jura 40 pe ce am mai scump de a nu mai vedea niciodată 245 pe doamna Rosescu... dacă m-aş jura că de azi înainte voi consacra toată viaţa pentru fericirea Adelei... Petcu: D-ta?... un om deprins a trăi în trîndăvie?... 5 Cine te crede? Radu: în adevăr, trîndăvia m-au perdut... însă dacă m-aş hotărî a întră în vrun serviciu?... Petcu: Dacă... Vezi d-ta că-i un dacă la mijloc... Radu: Nu mă crezi... Ei bine, îţi dau parola me de 10 onor. Petcu: Fleacuri!... Radu: Voieşti o garanţie mai mare?... Păstrează scrisoarea la d-ta, ca o armă... şi cînd nu mi-aş îndeplini jurămîntul... te-i servi de dînsa cum 15 ţi-a plăcea. Petcu (în parte)'. Ş-aşa se poate. (Tare.) Te giuri că nu-i mai fi leneş ?... Radu: Mă jur. Petcu: Şi că-i întră în ekpaeaoa ocîrmuirii... 20 Radu: Dar... Gîndeşte, Hagi Petcule, că prin mine ai putea şi d-ta s-ajungi... Petcu (în parte): Senator!... helbet! la asta chitesc. Radu: Te primeşti? Petcu: Fie... cît pentru mine, aş fi în plecare să 25 mă-mblînzesc şi să-ţi îndeplinesc rugămintea... dar____ Radu (cu îngrijire): Dar?... Petcu: Rămîne acum să dobîndeşti iertăciunea Adelei. Mă duc să-i fac cunoscut hotărîrea ce-ai luat şi 30 giurămîntul cu care te-ai legat... şi crede, bei- zade, c-oi cerca toate mijloacele s-o împac... (Iese prin dreapta, zicînd în parte.) Senator!... hait!... SCENA VII 35 Radu : în ce grad de înjosire am picat! Să atîrne soarta me din mînile unui Hagi Petcu!... şi asta... pentru o fantazie... o intrigă de amor... fără amor adevărat; căci n-o iubesc pe doamna 246 Rosescu... şi însă onorul îmi comandă s-o apăr în contra furiei socrului meu... s-o feresc de un scandal spăimîntător... O! Radule! Radule!... ce-ai făcut? în ce condiţii umilitoare te-ai pus... (Cade obosit pe un scaun.) SCENA VIII RADU, ŞTEFAN Ştefan (întrînd): Ce ai, Radule, de eşti aşa de obosit?... ţi-a murit socrul ? io Radu: Ce am? îţi aduci aminte de pretenţia lui Hagi Petcu ? Ştefan: Ca să întri în nu ştiu care ekpaea? Radu : Dar !... Ce-ai zice, dacă ţi-aş spune că primesc ? Ştefan: Aş zice că nu se poate. 15 Radu: Ei bine!... sînt silit să plec capul dinaintea bogasierului. Ştefan: Tu?... Radu: Eu!... Socrul meu a deschis scrisoarea d-nei Rosescu, şi, în furia lui, voieşte s-o ducă la tri-20 bunal, ca o dovadă în contra me... A trebuit, pentru ca să-l opresc, a trebuit să mă pun la dispoziţia lui. Ştefan : Sărmane Radule! în ce haos ai picat! Radu : A! dacă m-ar ucide contele de Tazleo în duel, 25 ce mare serviciu mi-ar face!... Cînd ne batem? Ştefan: Peste o jumătate de oră... Dar ce zici tu... să te ucidă un conte fals ca dînsul!... ar fi un ridicul pentru tine. Radu: Fie! aş scăpa de-o viaţă amărîtă! 30 Ştefan: Viaţă amărîtă!... la vârsta de 25 de ani? Radu: Şi ce-mi foloseşte tinereţa?... Priveşte unde mă găsesc, Ştefane!... ruinat, sclavul unui socru despot şi ambiţios, barbatul unei femei rănită în suflet prin purtarea me... Tu crezi 35 că viaţa mai poate avea mulţămiri pentru mine ?... Dar sînt dezgustat, frate, de toate, şi de mine chiar !... Nebuniile, rătăcirile mele m-au adus 247 în aşa stare, încît toate-mi lipsesc deodată, şi libertatea, şi fericirea casnică, şi stima lumii... şi stima me!... O! Ştefane! tare-s nenorocit! (Plînge în braţele lui Ştefan.) 5 Ştefan: Curagiu, frate... nu te despera... Radu: O! sînt un mişel!... Adevăratul gentilom are dreptul a perde tot, afară de onor !... Ştiu ce-mi rămîne de făcut. Ştefan: Ce? 10 Radu: Ceea ce-ai face şi tu în locul meu. Ştefan : Eu ? nu m-aş ucide! Radu: Ba te-ai ucide, de vreme ce m-ai înţeles... Ştefan: Radule... Radu: Nu cerca să-mi schimbi hotărîrea... Singura 15 avere ce-mi rămîne pe lume este numele părin- ţilor mei şi voiesc să-l păstrez nepătat. SCENA IX RADU, ŞTEFAN, ADELA, VERDULESCU; mai pe urmă, PETCU 20 Adela: Degeaba, nînaşule, degeaba... de azi înainte prinţul Movilă nu mai este decît un străin pentru mine. Verdulescu: Da... au făgăduit că n-a mai vedea pe d-na Rosescu... că te-a face fericită... 25 Adela: Nu mai poate exista fericire pentru mine!... Prinţul nu m-a iubit păn-acum... Verdulescu : Dar te-a iubi, Adeluţă, de-acum înainte. Adela: Nu-mi trebuie iubire cu sila. Verdulescu: Da... grăieşte şi d-ta, Radule... 30 spune-i... Adela: D-lui ştie bine că nu l-aş mai crede, orice-ar zice... şi face bine că tace... Ştie că orice legătură dintre noi este desfiinţată... Nu ne rămîne dar decît a ne relua fiecare libertatea sa... 35 Verdulescu: O dispărţenie! Adela: Dar! Verdulescu: Da gîndeşte-te. Adelă, la scandalul... 248 Adela: Durerea me e mai pe sus decît scandalul... (Cătră Radu.) Domnul meu, purtarea d-tale cătră mine cere o răzbunare... Răzbunarea o ţin în mîna me... Iat-o... (Arată scrisoarea.) 5 Radu : Scrisoarea doamnei Rosescu! Adela: O cunoşti!... doamna... Rosescu n-a avut milă de suferinţile inimii mele... Ea, pentru o simplă fantazie de cochetărie, a stins fericirea şi liniştea vieţii mele... Spune-mi ce merită o 10 asemene faptă? Radu: Doamna me... fii generoasă... Adela: O aperi?... îndrăzneşti s-o aperi în faţa me? Radu: Doamnă... Adela: Ştiu că onorul d-tale de prinţ îţi comandă 15 ca s-o fereşti de scandal... Ei bine! iată cum îşi răzbună fata lui Hagi Petcu... fii mulţămit. (Rupe scrisoarea ş-o aruncă jos.) Petcu (întrînd): Ce faci. Adelă? îţi dai arma din mînă? 20 Adela: Datoria-mi fac, tată. Verdulescu: Nobil suflet! (Sărută pe Adela.) Radu: O! doamna me, cum să vă esprim admirarea şi recunoştinţa me... D-ta porţi numele meu mai bine decît mine... Eşti o adevărată prin- 25 cesă... Ah! toată viaţa me vei fi pentru mine de-acum... Adela (cu mîndrie): De-acum sînt văduvă, domnul meu. (Voieşte să iasă.) Petcu: Ce zice? Ce zice? 30 Verdulescu (oprind-o): Adelă... Ştefan : Văduvă! Dar vă iubeşte Radu, doamna me, vă iubeşte ca un nebun. Radu: Ah! taci. Ştefane!... taci, că nu mai voieşte să mă creadă. 35 Ştefan: El s-a trezit din rătăcirea în care s-a găsit; ochii lui s-au deschis ş-au văzut, în sfîrşit, cît sînteţi de superioară... Adela: Superioară doamnei Rosescu?... Mare triumf pentru fata lui Hagi Petcu ! 40 Petcu : Ce fata lui Hagi Petcu! Da tu eşti mai puţin decît una ca Roseasca?... pentru că tată-tău 249 an fost bogasier şi nu te-ai coborît cu hîrbozul din cer, cînd ai venit pe lume?... Fata lui Hagi Petcu!... Trebuie să fie cineva orb ca d-lui... (arată pe Radu) pentru ca să nu fi văzut din capul locului că eşti un luceafăr în protipendana laşului. Radu: Aveţi dreptate, domnule Petcu, am fost un orb!... Fiica d-tale era demnă de amorul cel mai îngeresc, şi eu am luat-o numai pentru zestrea ei!... Am fost un orb, pentru că n-am cunoscut graţiile şi nobleţă sufletului său... Am fost un orb ş-un nerecunoscător, căci ea mi-a scăpat onorul de două ori într-o zi, şi eu nu i-am căzut la picioare ca să-i închin toată viaţa me. Vedeţi că-mi mărturisesc însumi greşala... Aveţi dar toată dreptatea să mă despreţuiţi, doamna me; despreţuiţi o inimă nedemnă de d-voastră; am perdut pănă şi dreptul de a mă plînge şi nu-mi rămîne decît să vă zic adio pentru totdeauna... Haide, Ştefane! Ştefan : Aşteaptă... Ştiţi, doamna me, unde merge Radu? merge să se bată la duel. Toţi: La duel! Radu : Ştefane... Ştefan: De vreme ce femeia ta nu te mai iubeşte, putem să-i spunem tot... Dar, doamna me; Radu merge să se bată la duel, căci voieşte să moară! Adela: Să moară!... Ştefan : Să moară, dar! pentru ca să rămîneţi văduvă, precum doriţi... Haide... (Radu şi Ştefan plec spre uşă.) Adela: Radule!... Radu: Adelă!... Adela: Radule... (îi întinde mîna.) Radu (îi sărută mîna): îngerul meu! Petcu (în parte): Auzi, pehlivanul vroia să moară la duel, şi-mi făgăduise pe de altă parte c-a întră în slujbă... ca s-agiung senator... Vra să zică, iar îşi bătea gioc de mine... Ei! las’, moţ- pane... (Tare.) Ha, ha! D-lui boieriul e şi duelgiu!... Frumos !... Da ian întreabă-1. Adelă, pentru ce vrea să se bată ?... pentru ochii tăi ori pentru ochii alteia? 5 Adela: Ce voieşti să zici, tată? Petcu: Mi-aş pune mîna-n foc că d-lui e duelgiul doamnei Rosescu. Adela: Adevărat e. Radule?... Nu răspunzi? Petcu: Nu-i dă curăua să răspundă. 10 Radu: Aş putea să mint. Adelă... dar nu e obiceiul meu... E adevărat. Petcu: Auzi 1... ş-încă are neruşinarea a mărturisi! Adela: A !... domnul meu... mă căiesc de slăbiciunea ce-am avut ca să cred pe vărul d-tale, cînd m-a 15 încredinţat că mă iubeşti... Ştefan: V-am spus adevărul, doamna me... însă fatalitatea cere ca Radu să se bată pentru doamna Rosescu, desi n-o iubeşte. f > , Petcu: Dacă n-o iubeşte, n-are decît a nu să duelgi 20 pentru dînsa... Mi se pare că-i bob numărat... Ceară-şi pardon de iertăciune de la protivnicul său. Radu: Eu! să fac scuze? Verdulescu: E prea mare jărtfa, Petcule... un evghenist... cu onor... 25 Petcu: Iaca! şl tu te-ai onoriificarisit? Ama!... Verdulescu onorlijicarisit! Radu: Aş face cu mulţămire sacrificiul vieţii mele, pentru ca să-mi răscumpăr greşelele; dar să-mi sacrific onorul!... Cred că nici princesa n-ar primi-o. 30 Adela: Şi dacă te-ai înşela, domnul meu?... Dacă ţi-aş cere însămi acest sacrificiu? Radu: Cum, doamna me, aţi pretinde? Adela: Ce să pretind?... Ca să faci pentru mine ceea 35 ce faci pentru d-na Rosescu?... Dar, o pretind... Pentru dînsa ai renunţat la datoriile d-tale conjugale, şi pentru mine n-ai renunţa la un duel?... la un duel ce mă-nspăimîntă ? Cum voieşti să cred în amoru-ţi, cînd el e mai mic decît deşer--40 tăciunea d-tale? 251 Petcu: Ş-apoi!... cine ştie?... poţi chiar să fii rănit... nu se poate?... Crede-mă... paza bună fereşte primejdia rea... frica păzeşte bostă-năria... 5 Radu: Auziţi, doamna me?... Iată ce-ar zice lumea de mine. Adela: Şi cine-ar îndrăzni să se îndoiască despre curagiul d-tale?... N-ai dat o sută de dovezi? Petcu : Şi pe de altă parte iar, ce-ţi pasă de ceea ce-ar 10 zice lumea?... Ii destul să ai ipotipsul meu ş-a prietinilor mei, a lui kir Kor şi a lui kir Manoli... Radu: Vedeţi, doamna me... aş ajunge de rîs... şi nedemn, prin urmare, de stima d-tale. Ştefan: Nime n-a rîde de tine. Radule... Voi duce 15 însumi scuzele tale lui Tazleo şi fii încredinţat că nici n-a zîmbi macar. Petcu: Cine? Tazleo?... Contele Tazleo!... el îi duelgiul protivnic ?... Primejdie! Radu: Cum. Ştefane, şi tu mă-ndemni să fac scuze?... 20 Petcu: Iaca!... Şi de ce nu?... Eu unul aş face fără doar şi poate. Verdulescu (încet, lui Petcu): Da bine, măi omule, vrei numaidecît să-l trimeţi să se bată? Petcu: Eu?... dimprotivă... cerc toate chipurile 25 să-l opresc... Nu vezi? Ştefan: Hai, Radule... împlineşte dorinţa femeiei tale... dă-i această dovadă de iubire. Radu: Ah!... ba nu... nu pot. Adela: Asta-i singura condiţie de-mpăcare între noi. 30 Radu: Mai bine să mor de-o sută de ori, decît să mă-njosesc. Petcu: Ta, ta, ta... Vorbe... palavre!... fanfaronade!... Adela: Dacă te-ar ruga doamna Rosescu te-ai su-35 pune?... Adio, dar, pentru totdeauna. (Voieşte să iasă.) Radu: Adelă!... pentru numele lui Dumnezeu!... Adela: A! văd că n-ai nimic în sufletul tău decît o mîndrie oarbă. 40 Ştefan: Radule... curagiu... îţi jur că eu în locul tău aş primi. 252 Radu : Ei bine !... unui ca Tazleo!... fie! cum voiţi!... Eşti mulţămită, Adelă? Adela: Dar, Radule!... sînt fericită... te iert; te cred, te iubesc. (Se apropie de Radu ce stă obo-5 sit, îi ia capul cu mînile şi-l sărută pe frunte.) Ş-acum mergi de te bate, mergi! Radu (vesel): O! Adelă!... ai un suflet nobil ca a maicei mele! Adela: Am sufletul maicei mele... Radule. 10 Petcu (în parte): Doamne!... adică proaste mai sînt femeiele pe lumea asta! Radu (lui Ştefan): Hai degrabă la Rediu... să n-ajungem cei de pe urmă. Adela: Ştii să maniezi armele. Radule?... 15 Ştefan: N-aveţi grijă, e perfect, şi la pistol, şi la floretă. Adela: Să nu-1 ucizi pe bietul conte. Radu: Nu; am de gînd numai să-i zgîrii titlul cel fals cu vîrful floretei... Hai, Ştefane... 20 (Un fecior aduce o scriscare.) Adela: Iar o scrisoare? Radu: Deschide-o tu singură... Adela (deschizînd scrisoarea): E de la contele Tazleo. Radu: Zău? 25 Adela (cetind): „Scumpul meu.prinţ...“ Radu: E familiar răzeşul. Adela: „Am dat amîndoi destule probe de curagiu." Radu: Amîndoi?... Auzi, Ştefane? Adela: „Prin urmare îmi este permis de a face scuze 30 unui om care va şti să apreţieze purtarea me.“ Radu: O apreţiez dar, precum merită. Adela: „Şi nu mă îndoiesc că le veţi primi ca un galant om, precum sînt încredinţat că consideraţi pe al d-voastră devotat... Conte de Tazleo." 35 Radu: Ce se potriveşte!... galant om!... (încet, lui Ştefan) ca Hagi Petcu. Verdulescu: Vra să zică pacea-i închietă... (Lui Radu.) Cred că de-acum înainte ?... Radu : O! de-acum înainte întru pe calea vieţii 40 serioase, şi, pentru ca să fac un început bun, 253 am să mă apuc de plugărie... Mă retrag la moşioara me. Petcu: Cum?... cum?... Iar te-ai lăsat de ekpaeaoa ocîrmuirii? (în parte.) Să rămîn iar afară din 5 senatorlîc ? Radu: Domnule, mai bine să faci un plugar bun, decît un biurocrat prost. Petcu: Da bine... la ce moşie ai să te retragi... că Movilestii s-au vîndut la mezat azi-dimineată ? __ i » 10 Radu: S-a vîndut moşioara me strămoşască? Verdulescu: însă am cumpărat-o eu, ca s-o dau de zăstre Adelei... Adela: O! nînaşule, cît eşti de bun!... (îi sărută.) Să vii să şezi cu noi... 15 Petcu (în parte)-. Nînaşul îi bun!... intrigantul!... Să m-arăt şi eu cu megaloprepie... (Tare.) Foarte bine, arhon ginere... îmi place să te văd serios si liberări... Acum mai vii de-acasă... > şi ne putem înţălege-mpreună... Un beizade să 20 se hotărască la plugărie... Aferim! erai vrednic să te naşti bogasier... Vin să dăm mîna... şi şăzi ca păn-acum în casa mea. Radu: în casa d-tale?... Hagi, socrule?... Ba mă iartă... mi-ar fi prea bine şi nu merit... 25 Petcu: De ce? vrei să-mi iei copila? să mă lăsaţi cuc aici? ... Adela: Voi veni să te văd în toate zilele, tată... cu nînaşul... Petcu : De la ţară?... şăpte poşte !... cu Verdulescu!... 30 Pe dînsul îl luaţi, şi pe mine ba? Ah, toţi copiii sînt nerecunoscători!... Bine zicea tată-meu... Verdulescu: Cumpără şi tu o moşie alăturea cu Movileşti. Petcu: Bine zici... bună idee. 35 Verdulescu: Şi te fă plugar... în loc de senator. Petcu: Dar... dar... (în parte.) Mă fac proprietar... ş-apoi membru consiliului judeţan... şi de-a-colo... ţup! în senatorlîc... ca fiiul lui kir Manoli... Crişu eu ! 40 (Cortina cade.)