I FARMAZONUL DIN HÎRLĂU ACTUL ÎNTĂI Teatrul înfăţoşează un atelier de zugrăvie; portreturi, statuie ş.a. 5 SCENA I LEONIL, AGLAIŢA, GAROFA (Leonil face portretul Aglaiţii) leonil: Dacă te-i tot mişca aşa, duducă, n-om mai sfîrşi niciodată portretul d-tale. 10 aglaiţa: Puţin îmi pasă; şi crede că, dacă n-ar fi vrut tată-meu numaidecît, nici că l-aş fi început. leonil: Curios lucrU... ce de mai complimenturi îmi faci astăzi. aglaiţa: Ce vrei?... Eu îs aşa... şi fii sigur că pentru 15 gustul mătăluţii nu mi-oi schimba caracterul. leonil: Eşti slobodă să faci ce vrei cu el... Nu-ţi cer altă, decît să şezi în linişte numai două minute. aglaiţa: Ei... grăbeşte-te, mă rog... că n-am chef 20 să mă supui la toate capriţiile d-tale. garofa (mirîndu-se şi uitîndu-se la portret): Bra!.. duducă... da tare îţi samănă... sărăcuţa de mine... numai cît nu vorbeşte. aglaiţa: Cît îmi pasă... 259 garofa: Dec!... Şuguieşti... cum să nu-ţi paie bine să ai o icoană ca asta... cînd te uiţi la ea, parcă te uiţi într-o oglindă... leonil: Pentru numele lui Dumnezeu, uită-te la mine, duducă... aglaiţa: Uf... pare că şăd pe ace... (Uitîndu-se la Leonil.) Iată mă uit... îţi place? leonil: Aşa se mai poate... (Lucrează.) garofa: Nu ştiu de ce te mînii, duducă, că te zugrăveşte. .. Eu cînd aş fi în locul d-tale, aş sări păr’ în pod de bucurie... îmi aduc aminte că la noi, la Podu-Leloaiei, era un zugrav de dughene, care vroia numaidecît să-mi facă portretul... El zugrăvise pe moşu Ion crîşmariu cu cealma turcească pe cap, zicîndu-i că samănă cu un Ali-Paşa... Nu ştiu dacă-1 cunoaşteţi... Eu nu l-am văzut niciodată. aglaiţa: Taci, mă rog, toanto, nu mă mai asurzi... garofa: Toantă... se poate... că doară nu-s ce procopsită. .. Ia şi eu, cum m-o făcut mama, ca de la Podu-Leloaiei. aglaiţa (sculîndu-se): îi de nesuferit. De o parte dobitoaca asta cu prostiile ei... de altă parte dumnealui, care ca cînd face înadins de tot prelungeşte lucru... leonil ( apropiindu-se de ea): Ce nedreptate, Aglaiţo; se poate să-mi faci tocmai mie astfel de mustrare. .. garofa (în parte): Tocmai lui... S-o cucuiet treaba. leonil: Nu vrei să-mi răspunzi? aglaiţa: N-am nemic de răspuns, domnule. (Garofii.) Dă-mi şalu şi haide. garofa: Cum, duducă?... N-aştepţi pe cuconu băbaca d-tale, ca să vie să te ieie? aglaiţa (cătră Leonil): Dumnealui va ave bunătate să-i spuie că ne-am dus; doară n-om face cea mare greşală că ne-om porni singure, după ce şădem tot într-o ogradă... Haide. leonil (oprind-o): Ba nu, Aglaiţo... nu te-i duce pără nu mi-i spune pricina măniei ce ai asupra mea... Dacă-s vinovat în ceva, spune-mi care mi-i ^vina. aglaiţa: încă mă mai întrebi? leonil: Te rog. 5 aglaiţa: Ei bine, ascultă... Te plîngi de manierile mele, îmi zici că sînt mînioasă. Da oare n-am dreptate? după ce din pricina d-tale oi să mă mărit cu un om care nici nu l-am văzut. Apoi pune-ţi în gînd de-1 iubesc. 10 leonil: Cum se poate? aglaiţa: Dar, dar... fă-te acu că nu ştii nemică. leonil: Să mă trăsnească fulgeru de ştiu ceva... Da omul acela cine-i? aglaiţa: Ştiu eu? Da macar orşicine să fie, îl urăsc 15 de pe acu. garofa: îl urîm din fundul inimei, şi pun rămăşag dinainte că-i... deşi nu dobitoc de tot, da cel puţin prost. leonil: Ei bine... Ce lucru te-au putut face să 20 crezi ?... aglaiţa: Toate... Aeru cu care tată-meu se uită la mine. Şi apoi trebuie să-ţi spun c-asară m-au ocărît că nu fac destul tualetă şi mi-au recomen-duit ca să pun astăzi ce am mai frumos, pentru 25 că o să priimim o vizită... leonil: Nu mai rămîne îndoială, slugeriu vre să te mărite. Da n-ai frică, nu l-oi lăsa. aglaiţa: Şi ce-i să faci? De ce ai aşteptat păr-acu şi nu m-ai cerut? 30 leonil: Ah! pentru numele lui Dumnezeu! nu mă mustra! nu ştiu ce-oi să fac, ce-oi să zic, dar îţi jur că niciodată nu-i fi soţia altuia. garofa: Ha! Bravo, aşa îmi placi! Vra să zică v-aţi împăcat. De-acum ne putem duce ! a«d?... 35 aglaiţa: Nu ne alungă turcii... putem şede. leonil: Slugeriul trebuie să vie acum. Lăsaţi-mă singur cu dînsul, vă rog; am să-i vorbesc numaidecît. garofa: Adecă, cum s-ar zice, ne dai afară. aglaiţa: Leonil, nădăjduiesc că ţi-i ţine parola. 261 leonil: Te poţi îndoi, iubită Aglaiţă... cînd norocirea me îi în primejdie? (Sărută mîna Aglaiţăi, care iesă pe uşa din faţă.) garofa: Da să nu te dai, cuconaşule... Vorbeşte-i ţapăn moşneagului. (Închinîndu-se.) Sărut mî-nele... SCENA II LEONIL leonil: Dragă Aglaiţă... Mînia ei se trăgea din dragostea ce are pentru mine... Da avea şi dreptate. .. De atîta vreme de cînd ne iubim şi încă n-am cerut-o la tată-său... Ha... Iată-1 tocmai că vine... SCENA III LEONIL, SLUGERIUL GÎNGANU slug[erul] : Am cam întîrziet, da nu-i vina me, pune-ţi în gînd că mă apucasăm de cetit Estela1... şi m-am adormit c-o plăcere nespusă... Dec!... Unde-i Aglaiţa? leonil : Au apucat-o o durere de cap de cele straşnice... Şi s-au dus acasă. slug[erul]: Curioz lucru, frate, cu durerile de cap... Cînd o apucă... lasă tot... Ar fi în stare să-şi lasă şi bărbatul din pricina lor... Da Garofa unde-i? Socot că pe dînsa n-o apucat-o durerea, de cap... leonil: Nu, arhon sluger... Da fiindcă nu putea să şadă în locu stăpînă-sa... s-au dus şi ea. slug[erul] : Bine, foarte bine... însă putea să şadă, socot, pentru dînsa. leonil: Nu te înţăleg, arhon sluger. slug[erul]: Dar, dar... Vreu să-i faci şi ei portretul... Păr-acum mi l-ai făcut pe al meu, a căţă- 1 E vorba, desigur, de pastorala lui Florian cu acest titlu, „din franţuzie adusă pe românie de Constantin Strat, Ieşii, La Institutul Albinei, 1839“. lului meu şi a surori-mea... In minutul acesta... zugrăveşti pe fiică-mea... Trebuie dar numai-decît să-mi faci şi portretul Garofei... Am gînd să-l pui în sofragerie. 5 leonil: Oi face ce-i poronci... Dar cît pentru acum am să-ţi cer ceva. slug[erul]: Ce pofteşti? leonil (în parte): Curaj, Leonil... Acu-i vremea... (Tare.) Ştii, arhon sluger, că, slavă Domnului, 10 am o stăricică destul de bună... şi un meşteşug în care am cîştigat ceva reputaţie. Familia me o cunoşti... Şi socot că toţi care mă ştiu or mărturisi că aş putea face norocirea unei fete. slug[erul]: Nici vorbă nu-i... Dacă ai stare. 15 leonil: Tocmai pentru acea, ieu îndrăzneală de a-ţi cere pe duduca Aglaiţa. slug[erul]: Aşa!!... Fără şagă? leonil: O iubesc ca pe un înger. slug[erul]: înger pămîntesc... Ba nu, zău... Cu tot 20 denadinsul? leonil: Cu tot denadinsu. slug[erul] : Propoziţia d-tale mă bucură foarte mult. leonil: Cît sînt de fericit. slug[erul] : Ş-am aflat de undeva că nici Aglaiţa nu 25 te prea urăşte. leonil: Yra să zică nimic nu se împotriveşte cerirei mele... Şi priimeşti? slug[erul]: Ba te înşăli foarte mult... Nu primesc nicicum. 30 leonil: Ce zici?... Arhon sluger... Da pentru ce? slug[erul]: Pentru c-am făgăduit altuia... leonil: Cunosc un chip de a-ţi întoarce făgăduinţa. slug[erul]: Care? leonil : Să-i tai urechile — să vedem dacă a îndrăzni 35 să se înfăţoşeze denaintea duducăi Aglaiţe cu urechile tăiete. slug[erul] : Na-ţ-o!... Ca cînd s-a lăsa el să-i tai urechile... Da cum dracu? că doară nu-i tocmai măgari. 263 leonil: Se vede că cam apropie... Deşi nu-i avi-doma... Ia spune-mi, mă rog, cine-i acel rival grozav ? slug[erul] : Un tînăr de la Hîrlău!... Un nepot de 5 departe a unui văr al patrule ce am la Hîrlău. leonil: Şi cum îl cheamă? slug[erul] : Pestriţ. leonil: Pestriţ... Aşteaptă, pare că-1 cunosc... Dar, am învăţat cu el la Trisfetitele... Se poate? un 10 nătărău ca dînsu... slug[erul]: Te-oi ruga să-mi faci portretul lui... Am de gînd să-l pui... leonil: în grajdi... Acolo-i locul lui. slug[erulJ: în sfîrşit, cu toate c-am făgăduit vărului 15 meu... nu pierde toată nădejdea. leonil: Ce-aud? Cum? slug[erul] : Pestriţ nu-i prea iute, ba încă pot să zic că-i molatic ca un culbec. Moşu-său, gîndind că poate s-a mai deschide dacă l-a căsători, l-au 20 trimes păr-acu de trei ori în căruţă de postă, ca să facă cunoştinţă cu logodnica lui, şi de trei ori au rămas pe drum păr-acu. leonil: Ha! ha! ha! se vede că n-are oase într-însu. slug[erul] : Aşa se vede; în sfîrşit, am hotărît cu 25 moşu-său că dacă Pestriţ n-a sosi astăzi în Iaşi, păr’ la trei ceasuri nemţeşti şi nu s-a înfăţoşa la mine păr’ la ace vreme, apoi oi fi slobod să-mi dau fata cui oi vre. Leonil: Şi dacă nu 1-ei vede păr-atunce, mi-o dai mie? 30 slug[erul] : Din toată inima. Da îs numai zăce ceasuri şi mă tem să nu ajungă; mai are vreme încă. leonil: Nu-ţi pasă, las’ pe mine. slug[erul] (în parte)'. De-a lua Leonil pe Aglaiţa, n-oi fi sîlit să-i plătesc portreturile care mi-au 35 făcut; ştii că am cap ? Am cap, ce-i drept nu-i păcat. (Tare.) Rămîi sănătos, fătul meu. (Iasă.) leonil: Cu multă plecăciune, ar hon socru. 264 SCENA IV leonil: Cum să fac ca să-l opresc de a se înfăţoşa? Zău nu ştiu... Cu toate aceste, kir Pestriţ, te-oi face eu de nu-i mai vroi să te însori... Da cum dracu să fac?... Ha, iată Titirez, elevul meu de zUgrăvie, poate că el a găsi vrun chip. SCENA v LEONIL, TITIREZ (întră cîntînd: „Haideţi, fraţi, să trăim bine“ ş.c.) titirez: Sluga, Leonil... Ce mai faci... (întinde mîna şi ia pe a lui Leonil.) leonil: Da ce dracu ai pe mînă? titirez (rîzînd) : Ha... ha... ha... Clei am cumpărat de vro două parale cu gînd ca să mă apuc de mînă cu toţi care i-oi întîlni. Mai dinioară am găsit pe un doftor... Cum l-am văzut, m-am apropiet de el... Ia uită-te, domnule doftor, ce fierbinţeală am la mînă... Oare de ce pricină?... Doftorul meu vre să-mi pipăie mîna... şi se umple... ha ! ha ! ha ! să-l fi auzit cum ocărea nemţeşte... kleiner Spitzbub... Dummer Kerl. Da acu, pe cinstea me, să fi ştiut că eşti tu... leonil: N-ai fi făcut-o, sînt sig:ur. titirez: Ba, dimpotrivă... Aş fi cumpărat de zăce parale clei. Ştii că în puterea prieteşugului... leonil: Cu toată puterea prieteşugului... Ai nişte şăgi foarte scîrnave... titirez: Vrei să zici cleioase. leonil: Cum îi vre... da ştiu că-s proaste. titirez: Găseşti că-s proaste, pentru că ţi le-am făcut ţie... da ian să le fi făcut altuie... ai găsi că-s cu duh... Bre... da frumos pantalon ai... numai cît îi cam lung... Ţ-ar merge mai bine dac-ar veni numai păr-aice ?... (însemnează cu ciobota scîrnavă două linii mari pe pantalon.) 265 leonil: Eşti de nesuferit... ce dracu, n-ai respect nici pentru prietinii tăi? titirez: Bre... respect... (scoţîndu-şi şapca şi închi-nîkdu-se păr’ la pămînt) cu toată supunerea, mă 5 închin ecţelenţiei-voastre... Ha! apropo... cum merge portretu... Bravo... minunat... samănă ca nuca în părete — numai sprinceana îi cam jos... şi gura-i prea mică. (în vreme ce zice aceste, feşteleşte cu un pămătuf portretul.) 10 leonil (mănios): Ian să-ţi spun, te-ai prea obrăznicit. .. caută să nu te dau pe uşă afară. titirez: Ca cînd nu poci întră pe fereastră... Da cît eşti prost să te mănii... cînd, dimpotrivă, ar trebui să-ţi paie bine că-ţi dau prilej să te găseşti mai 15 multă vreme în compania modelului. leonLl: Ian lasă-mă... dă-mi pace. titirez: Să-ţi dau pace? îi cam greu, pentru că nu ştiu ce dracu am de nu pot şede locului... trebuie numaidecît să fac ceva, vrun cabazlîc... 20 aşa mi-i firea, se vede... cînd mă-ntreabă cineva vro adresă în uliţe... îl trimet pe malu Bahlu-iului... Dacă văd vro droşcă stînd locului... îndată mă fac că-s grăbit şi vreu să mă sui în ea... Droşcariul ie hăţurile în mînă... îl las de 25 se găteşte cum se cade şi pe urmă îi zic: „Droşcar, droşcar, slobod eşti?..." „Da, cocnaş, da... slobod, slobod..." „Mă bucur din suflet că nu eşti rob... adecă ţigan, zău mă bucur..." Lipovanu meu se manie, mormoriseşte şi eu rîd de nu mai 30 pot... leonil: Ian ascultă-mă, Titirez... am să te rog să-mi faci o slujbă... astăzi îmi pari cu chef. titirez: Ştiu şi eU... întreabă-ţi mîna, pantalonii... şi portretul, ei ţi-or răspunde mai bine. 35 leonil: Trebuie să găsăşti în capul tău... vrun şiriclic nou... necunoscut. titirez: înţăleg... cum s-ar zice, esenţa vicleniei. Pentru ce? 266 leonil: Pentru ca să opreşti să nu între la slugeriu Gînganu, pănă după trei ceasuri... un rival al meu care îmi pică pe spate tocmai de la Hîrlău... titirez: De la Hîrlău?... si cUm se numteste? > > leonil: Pestriţ. titirez: Pestriţ!! Ha! ha! ha! Trebuie să fie departe acu, bietu prost... 1EONIL: Ce zici? titirez: Ascultă... trecînd mai dinioară pe lîngă dughenile Paşcanului, văd un soi de om că aleargă spre mine cu o scrisoare în mînă, adresuită cătră slugeriu Gînganu, în Sărărie... Pestriţu nostru mă întreabă încotro-i Sărăria? Vroind să-i joc festa îi răspund': „De vrei să găseşti, domnule, pe slugeriu Gînganu, trebuie să iei o droşcă şi să te duci la schitu lui Tărîţă... Vezi... colo, pe deal... ceva alb... aceea-i toată sare scoasă din munte. Slugeriu s-au dus să cumpere vro cîteva sute de oca de sare, fiindcă face negustorie de sare..„Poate că de aceea şi şede în Sărărie?", îmi zice Pestriţ... „Tocmai, dragă, ai nemerit...“ După asta, Pestriţ s-au pornit... au luat o droşcă... şi acum, fără îndoială că se plimbă prin chetrăria de la schitu lui Tărîţă. leonil: Da dacă a afla că l-ai însălat... s-a întoarce f degrabă înapoi. Cum oare să-l oprim? titirez: îmbracă-te în straie de comisari, şi, cum a veni, pune mîna pe dînsul... şi îl du la Urzică. leonil: Numai asta nu se poate. titirez: De ce nu... chipu-i destul de curioz. leonil: Nu-mi place mie. titirez: Hai dar să căutăm altu... Ştii .ce?... Aşteaptă-1 jos la poartă, pănă cînd s-a scoborî din droşcă... şi atunci îl calci pe picioare... el se manie că i-ai zdrobit bătăturile... Tu îi răspunzi că-i un provinţial... El se mănie şi mai tare... şi amîndoi vă duceţi afară de rohatcă să vă bateţi în duel... Prin chipul acesta îi pute să-l întîrzii cît îi vroi. leonil: Am gîndit de mult la acest chip... dar Pestriţ îi un om care nu se manie niciodată. titirez: Ei, apoi, caută tu altu care ţi-a plăce. leonil: Socot că cel mai bun este să aşteptăm provin ţialu nostru... şi să lăsăm să vie lucrurile cum a vre soarta. titirez: Bravo... ai dreptate... soarta, cîteodată, face nişte lucruri... pestriţ (afară): Da ce vra să zică asta, domnilor? titirez: Ce huieşti?... (Uitîndu-se pe fereastră.) Săracul de mine... Iaca Pestriţ... leonil: Îs pierdut... are să se suie la slugeriul. titirez: Nu te teme... îi îlicungiurat de prietinii noştri... care nu par să aibă de gînd să-l lasă... ce cap... ce cap... pare că-i bostan... uitaţi-vă. SCENA VI Cei dinainte, MILESCU, PESTRIŢ, prietini a lui Leonil (Milescu şi prietinii lui aduc pe Pestriţ în triumf) pestriţ: Cum v-am mai spus... Priimirea dumilor-voastre mă bucură pănă la inimă... Nu ştiu însă prin care faptă am putut meritarisi... milescu: Domnule, nu se zice meritarisi... pestriţ: Da cum? milescu: Terimarisi. pestriţ: Ha... bine... Nu ştiu prin care faptă am putut terimarisi cinstea cu care... milescu : Cînd are cineva un cap ca a dumitale... poate pretinde tot soiul de cinstiri din partea unor artişti ca noi... pestriţ: Cum ai zis, mă rog... Ar... ar... milescu: Artişti... căci sîntem artişti, domnule, şi dorim ca să-ţi facem portretul... fiind siguri că va înfăţoşa una din cele mai curioaze caricaturi a veacului nostru... pestriţ: Nu-ţi uita vorba... cum ai zis: carcaturi?... milescu: Caricaturi; vroiam să zic că eşti o caricatură fără preţ. pestriţ (în parte) : De vreme ce zici că-s fără preţ... puţin îmi pasă... (Tare.) Aşa înţăleg şi eu... da cînd aţi sărit pe mine nitam-nisam, ca la om fără băţ. . . ziceam în mine. . . ce, Doamne iar-tă-mă. . . Ii vreu să-şi bată joc ... şi cît pe ce era să mă mănii, pe crucea me. . . De vreme ce îmi ziceţi că sînt o caricatură fără preţ. . . milescu : Bună de pus la cabinet. . . pestriţ: Cabinet? Dar. . . dar. . . Aşa se mai poate . . . (Văzînd pe Leonil.) Dec. . . dec. . . dec. . . Iată o figură, care, Doamne iartă-mă, nu-mi este necunoscută. leonil: îmi pare bine, domnule Pestriţ, că nu m-ai uitat. pestriţ: Da cum dracu să uit. . . pumnii ce mîncam de la tine cînd învăţam împreună la Trisfeti-tile. . . Trebuie să ştii că-mi aduc aminte de toţi şcolerii. . . Drept aceea vină să te sărut. (îmbră-ioşază pe Leonil.) titirez: Apoi, dacă-i aşa. . . îmbrăţoşază-ne şi pe noi, căci sîntem toţi fraţi de pe Adam şi Eva. toţi: Dar, dar. . . bine zice Titirez. (Toţi s-aruncă asupra lui Pestriţ... îl trec unu de la altu strîngîndu-l cu putere.) pestriţ: încet. . . încet. . . că mă înăduşiţi. . . Ei . . . Destul, fraţilor, vă foarte mulţămesc. . . Bre . . . bre... bre... Da ce dragoste... (Văzînd pe Titirez.) N-auzi, vere, te poftesc altă dată să nu mă mai trimiţi pe la schitu lui Tărîţă după slugeriu Gînganu. . . c-apoi. . . titirez: Aşa!!! Se poate să te mănii? Eu am făcut-o asta pentru sănătatea dumitale... Cînd te-am văzut. . . mi-ai părut cam zaif. . . şi îndată am socotit că o mică primblare ţi-ar face mult bine. pestriţ: Auzi, mică primblare pin deal la chetrărie. . . Ba încă mă face să cred. . . că bolovanii era de sare. titirez: Nădăjduiesc că n-ai pică asupra mea. pestriţ: Eu, pică. . . nici chic. titirez: Mai ales că mă înşălase şi pe mine altu, nu ştiu care. . . însă acu ştiu cu siguranţă că slugeriu Gînganu se află tocmai la Rădiu, unde s-au dus 269 ca să cumpere un loc de vie... Şi, dacă doreşti să mergi... ca să-l găseşti... pestriţ: Foarte mulţămesc... Mai bine l-oi aştepta aice... Ha... Ei... Ce mai zic oamenii de mine 5 în Iaşi? titirez: Ce să mai zică bieţii oameni... De atîta vreme de cînd tot vorbesc de mirele de la Hîrlău... Au sfîrşit mai tot de zis... Ştii ce... Unii zic că eşti un crai şi jumătate. 10 pestriţ: Nu-i vina me... zău nu-i vina me... clima noastră de la Hîrlău ne-au făcut pe toţi nişte crai... titirez: Şi jumătate... pestriţ: Tocmai... mi-ai furat vorba... 15 titirez: Mă rog, mă iartă. pestriţ: Dumnezeu să te ierte... Da de-acu s-au sfîrşit, mă las de crăii... titirez: Adecă te faci om de treabă. pestriţ: A... a... iar mi-ai furat vorba. 20 titirez: Pardon... pestriţ: Dumnezeu să te par... să te ierte, vreu să zic... De-acum am luat hotărîre să nu mai fac curte, nici să mai răpesc la inimi de fete... Am venit la Iaşi să mă însor. 25 leonil: Ce jertfă! pestriţ: Aşa-i? A, uitasăm; frăţiorilor, auzit-aţi vro-dată votbind de farmazonie? titirez: Pentru ce? pestriţ: Ştiţi c-aş da tot ce am pe mine... adecă 30 douăzeci şi cinci de lei şi şesă parale... atîta am în pungă — ca să pot fi priimit în corposul far-mazonilor? Puneţi-vă în gînd că încă n-am văzut nici un farmazon... Şi că aş da în jumătate de ceea ce am asupra me... cu toate că-i cam sărat... 35 ca să mă pot găsi faţă în faţă cu un farmazon... titirez (în parte): Ce idee luminată. (Tare.) Vere Pestriţ, uită-te bine la mine... (Pestriţ se uită la el.) Acum uită-te şi la dumnealor. (Pestriţ urmează întocma.) Ne-ai văzUt bine? 40 pestriţ: Pentru ce? titirez: Fă cum îţi spun... pestriţ: Da bine, pentru ce? Şuguieşti pisemne... titirez: Ba nu... nu... fără şagă... mai uită-te o dată. (Pestriţ se uită iarăşi.) 5 pestriţ : Ei bine, v-am văzut! titirez (grosîndu-şi glasul)'. Toţi cîţi sîntem aici sîn-tem farmazoni. pestriţ (sărind doi paşi înapoi)'. Aud?... (Scoţîn-du-şi căciula.) Sărut mînuşuţile dumilor-voastre... îo Domnilor farmazoni... Vă heretisesc din tot sufletul că aveţi cinste şi norocire... de a fi... aceea ce sînteţi... (în parte.) Trebuie să mărturisesc că hîrlăoanii au noroc. Eu care doream atîta să văd un farm... Deodată mă trezesc între 15 o mulţime de farmaz... (Tare.) Ah... frăţio- rilor, credeţi că aş da îndoit din ceea ce am pe mine ca să mă pot şi eu numi... titirez: N-ai trebuinţă să faci nici o cheltuială... Te priimim cu toţii în societatea noastră. 20 pestriţ: Aud?... Aud?... Zău, aţi ave atîta bunătate. .. Ah ! Ce fericire... (în parte.) Ş-apoi cînd zic că hîrlăoanii au noroc... (Tare.) Aşteptaţi-mă oleacă... c-oi să mă duc la moşu-meu să-i dau de ştire c-am sosit, şi îndată vin să mă folosesc 25 de bunătatea dumilor-voastră. titirez: N-ai trebuinţă să te mai duci... ţi-am spus c-au ieşit... Ş-apoi îţi făgăduiesc că ţerimonia s-a sfîrsi înainte de trei ceasuri. > pestriţ: Sigur? Vezi că n-aş vroi să mă înfăţoşez 30 mai tîrziu moşu-meu... pentru că după trei ceasuri îmi pierd driturile de mire. titirez: Nu-ţi fie frică, după ce ţi-am făgăduit... Acu deodată du-te mai deoparte... că am să vorbesc ceva cu dumnealor. 35 pestriţ: Poftim... poftim... titirez (cătră ceilalţi): Ian să vă spun... socot c-aţi înţăles cabazlîcu. Aşadar, n-am trebuinţă să vă mai tălmăcesc că gîndul nostru este ca să ne batem joc de Pestriţ şi să-l oprim ca să nu se 271 însoare cu amoreza lui Leonil. Unde să-l ducem acu ?... leonil: în pivniţă. titirez: Bine. Staţi locului şi rîdeţi. (Lui Pestriţ, 5 serioz.) îţi vestesc că hotărîrea societăţii este ca să te priimască în sînul ei... însă păn-a nu face un pas ca acesta, cinstita companie farmazo-nească vroieşte să te cerce de ai curaj. pestriţ: Curaj... Am cti ghiotura, cît vrei... Tată-10 meu... era să-l taie turcii în bejănie. titirez: Ai să te găseşti în primejdii grozave. pestriţ: Puţin îmi pasă... (în parte.) Primejdii grozave. .. nu-mi prea place. titirez t Focurile iadului au să te împregiure. 15 pestriţ: Puţin îmi pasă... (în parte.) Numai de nu m-ar atinge. titirez: Şi, după această cercare fierbinte, ai să treci în întunericul mormînturilor. pestriţ: Pentru a tria oară îţi spun că nu-mi pasă, 20 numai cît să-mi daţi o luminare... Pentru că la Hîrlău niciodată nu m-am culcat fără lumină. titirez: Foarte bine... Aşteaptă-ne aici... Da să nu faci nici o împrotivire, c-apoi dai pielea popii. pestriţ: Fiţi siguri că m-oi supune la toate. (Se uită 25 la ceasornic.) titirez: Apropo... Ţeremoniile de priimire în compania noastră mi iartă să aibi ceasornic... (în parte.) îi de interesul nostru să nu poată şti ceasul. (Tare.) Nici bani. 30 pestriţ (dindu-şi ceasornicul şi punga): Ia sama că sînt în pungă 25 lei, 6 parale; tocmai vîrsta mea. titirez: Cum? eşti vîrstnic de 25 de lei şi 6 parale? pestriţ: Aşa nu-nţălegi alagoria, frate... Am tocmai atîţa ani cîţi lei în pungă, şi atîte zile cîte parale. 35 titirez: A... (în parte.) Tare-i prostuţ. pestriţ: Să iei, mă rog, sama şi ceasornicului... că se sminteşte tare degrabă... Cum îl datini ceva, ceva... merge cu 12 ceasuri înainte într-o zi... Şi nu mai departe... ieri la 12 ceasuri la amează-40 zi... arăta 12 ceasuri de noapte. 272 titirez (în parte)'. Da-i dobitoc de tot biet băiet... (Tare.) Haideţi... Şi tu, o Pestriţe! găteşte-ţi curajul. (lesă.) SCENA VII 5 pestriţ (singur): în sfîrşit... Slavă Domnului, o să fac parte din cinstita societate a farmazonilor. Pare că mi-au uns inima cu miere... Aşa-s de bucuros! Numai un lucru mă cam supără... întunericul mormînturilor... Cine dracu le-o spus io să se amestece în astfel de fleacuri... Eu care nici ziua mare nu sînt prea curajliu... Cînd să mă facă să văd morţi! Valeu... Cînd m-ar face să mă întîlnesc cu răposata mătuşă-mea, cucoana Balaşa... Brrrr... Mi se oţăresc crierii. Mătuşa 15 Balaşa... Să mă ferească Dumnezeu... Da ce zic? Se poate să-mi fie frică mie, care peste un ceas am să fiu farmazon... Dă, dă, măi Pestriţe, nu mă ruşina... fii om de treabă. Nu fi cum te-arată chipu... Vădeşte tuturor că eşti fecioru tătîni-20 tău, care cît pe ce era să-l taie turcii în bejănie... SCENA VIII PESTRIŢ, LEONIL, TITIREZ şi ceilalţi (întră încet şi îl apucă pe dinapoi, puindu-i o basma pe ochi) pestriţ: Văleu... văleu... nu mă lăsaţi! 25 toţi (grosîndu-şi glasul)'. N-ai frică... că te ţinem bine. pestriţ : Domnilor... fiţi oameni buni, nu mă schin- toţi (asămine): Noi nu sîntem oameni. 30 pestriţ (spăriet): Da... da... ce... ce... sîn... sîn-teţi? toţi (asămine): Draci. pestriţ: Draci... Of... de-acu m-o luat dracu. (îl îmflă pe sus . . . Tablou.) 35 Sfîrşitul actului I. 273 ACTUL AL DOILE (Teatrul înfăţoşează o pivniţă. Vro cîteva buţi.) SCENA I TITIREZ, MILESCU, PRIETENI 5 (La rădicarea perdelii sînt cu toţii întrebuinţaţi a aşăza lucrurile pe la local lor.) titirez: Hai, degrabă, aşăzaţi toate... în chip de mormînturi... Pestriţ o să se socoată într-un ţintirim. 10 milescu : Dac-ar fi toate ţintirimurile plăcute ca aista, mulţi ar vroi să moară. titirez: Te cred, şi mai ales tu... ai fi cel întăi. milescu : Nu zic ba... da socot că nici tu n-ai întîrzia să mă urmezi. 15 titirez : Păn-atunci vă recomenduez o tăcere întreagă. .. să nu uitaţi şi instrucţiile ce v-am dat. toţi: Bine... bine... titirez: Lăsaţi-mă singur un pic. 20 (lesă toţi, afară, de Titirez.) SCENA II titirez: Ian să vedem dacă toate lucrurile sînt aşă-zate după placul meu... aici am pus vro cîteva artifiţii care trebuie să imiteze cu iconomie o 25 ploaie de foc... cît pentru balercele este... înfă- ţoşează mormînturile de care am vorbit lui Pestriţ... Acu totu-i să ne jucăm bine rolele... cît pentru mine, nu-mi pasă... într-aceste îs tare şi mare... Dar pare c-am zărit o lumină... 30 Cine să fie oare? (Uitîndu-se.) Garofa... Ga- rofa. .. fata din casă a slugeriului... Ce caută pe aici?... O, ce idee minunată îmi vine... încă o festă de jucat... tot nu vre ea să mă lasă să gust ciorba slugeriului... nici nu-mi dă voie s-o sărut... eu care sînt numai foc pentru dînsa... las' c-oi drege-o eu... (Stinge luminarea ce are.) SCENA III TITIREZ, GAROFA (cu o garafă ş-o lumînare) garofa: Dec! Cine dracu au deschis uşa pivniţii? pui rămăşag că diavolul cel de Titirez s-au apucat iară de vro poznă... încă aşa plod n-am văzut... pune-ţi în gînd că nici că ne-ar da pace... vre numaidecît să mă sărute de cîte ori mă vede... noroc că am nişte palme cam late... c-apoi cine ştie ce s-ar întîmpla. (Titirez îi stinge luminarea.) Cine o suflat în luminare? titirez (in parte): Ia s-o spariiu... (Tare.Gros.) Eu sînt sufletul papucă-tău. garofa: Ian să nu-mi scot papucu să ţi-1 trîntesc peste cap... auzi tu?... titirez (gros): Garofo... nu te obrăznici cu stahia pivniţii. garofa: Mi se pare că-i cunosc glasu stahiei... titirez : Am aflat că n-ai nici o îndurare pentru dorinţele unui făt-logofăt cu păru de aur... şi frumos ca soarele, ce se numeşte Titirez... pentru aceea am lăsat vecinica mea lăcuinţă, înadins, ca să vin să-ţi poruncesc ca cînd drăgălaşul Titirez va avea poftă să te sărute... să nu-i arăţi palmele, ce, dimprotivă, să-i împlineşti toate dorinţele. garofa (în parte) : Titirez... el îi... să ne batem joc un chic de dînsul... (Tare.) Bravo, papucule, da frumoase sfătuiri îmi dai... nu ţi-i ruşine... şi socoţi că te-oi asculta... nădăjduieşti c-oi face vrodată ochi blînzi unui lacom... unui crai ca Titirezu dumitale... niciodată, papucule, mai degrabă mi-i călca în picioare decît să mă supui poroncii dumitale... mănie-te... fă ce vrei... 275 puţin îmi pasă, da niciodată nu m-oi lăsa să mă sărute un mucos ca Titirez. (în parte.) O luat-o bună. titirez (sărind de pe poloboc jos): Mucos... eu mu-5 cos... Garofo... şuguieşti, socot... nu pot crede că mă pui în catigoria ţîncilor... Eu care simţesc pentru tine o pară mai fierbinte decît jaraticu bucătăriei slugeriului... O, Garofo, floare care răspîndeşti un miros... (în parte.) Da fie-ţi milă 10 de Titirez... nu-1 lăsa să nebunească... căci crierii lui... sărmanu... au început a se învîrti ca un titirez... Garofo... vină să te sărut. garofa: Să mă săruţi!! Ai nebunit ori nu ţi-i mult... titirez: Nu mi-i mult, Garofo, pre legea me... (Vre 15 să o sărute.) garofa (în parte): Pe-ntuneric, dacă se poate. (Tare.) Ian sfîrşeşte, că te lipesc... titirez: Dar... dar... lipeşte-ţi buzele tale cele în floarea garofii... pe buzele mele... 20 garofa (dîndu-i o palmă) : Poftim, îţi place? titirez: Valeu!... (în parte.) M-o ars... (Tare.) Cu toate aceste, trebuie să te sărut. (O sărută.) garofa: Dă-mi pace, domnule Titirez... că mă mănii... 25 titirez: Dacă destul de mânioasă ai fost păn-acum; îi vreme să te îmbiînzeşti. garofa : încalţe aprinde luminarea. titirez: Iaca... îndată... am tot ce trebuie; o cutie de chibrit... (Aprinde luminarea:) Eşti mulţă-.30 mită ? garofa: Dar... pentru că te-ai făcut cuminte. titirez: Ei, dacă-i aşa... dă-mi o guriţă. garofa: Acu... se poate... că-i aprinsă luminarea... da pe-ntuneric... (Uitîndu-se în fiind.) Pare că 35 vine cineva... titirez: Tocmai prietinii noştri... ascultă... (îi şopteşte la ureche.) garofa: Aşa... zău... ha! ha! ha!... bietu Pestriţ. 40 titirez: Da să nu uiţi ce ţi-am spus... 276 garofa: Las’ pe mine, oi face cum ai zis. titirez: Du-te de-acu, du-te degrabă. (Garofa iesă fin stînga.) SCENA IV TITIREZ, LEONIL, MILESCU, PRIETINI titirez: Ha, bine c-aţi venit; vă înştiinţăz că cercările au să înceapă. leonil: Da mucenicu unde-i? titirez: O să vi-1 slobod acum. (Bătînd în palme de trei ori.) Uitaţi-vă în sus. (Pestriţ, cu ochii legaţi, se coboară intr-un paneri.) leonil şi ceielalţi (rîzînd): Ce voiaj! titirez: Am vrut să vă dau o idee de călătoriile prin văzduh... (Toţi rîd.) Ţist... tăceţi. pestriţ (în văzduh)'. Bre... bre... bre... da a dracului călătorie fac... de un ceas de cînd mă tot cobor fără a mai da de uscat... SCENA v Cei dinainte, PESTRIŢ pestriţ (tot în văzduh, cu ochii legaţi, strigînd) : Măi... oameni buni... rămîneţi sănătoşi, că eu mă... duc... (Paneriul se atinge de pămînt.) Slavă Domnului c-am dat de vîrtos. titirez (schimbindu-şi glasul): Ai sosit în cele mai adînci măruntaie a pămîntului... poţi să ieşi din trăsura ta. pestriţ: Mă rog, ian spune-mi, de cîte poşte sînt depărtat de faţa pămîntului... auzi... domnule... ian ascultă, domnule... Cutare. titirez: Nu mă chem domnu... Cutare. pestriţ: Mă iartă... Domnule... Cut... n-am vrut să te ating... da, mă rog, ian spune, n-aş pute să-mi scot de pe ochi basmaua asta? 277 titirez: Xu... pentru că prin farmecul acestei legături ai să vezi o mulţime de lucruri. pestriţ: A!... prin farmecu... Curioz lucru... păn-acum nu văd nimică. 5 titirez: Taci, nu vorbi... căci o să începem ceremoniile de priimire... Pune-te pe scaun... şi adu-ţi aminte că în vremea cît ţi se vor face întrebările cuvenite... n-ai voie... nici să tuşeşti... nici să te mişti... nici să strănuţi, nici să te răsufli. 10 (Leonil dă un scaun lui Pestriţ care se aşază în mijlocul tea- trului. ) pestriţ : De m-oi răsufla să mă baţi la talpe. titirez: Candidatul... Spune-ţi numele, ţara şi vîrsta ta. 15 pestriţ (în parte): încep a cam ameţi de frică. (Tare.) Mă numesc Hîrlău... vîrsta me îi Pestriţ, ţara me-i de 22 ani... Ba nu, mă înşăl, mă chem Pestriţ... ţara... titirez: Bine... bine... Pentru ca să poţi întră în 20 societate, trebuie să n-ai nici un narav... şi, după cum am auzit, dumneta ai o mulţime... pestriţ: Ba, pe crucea me... titirez: Eşti minciunos... lacom... pestriţ: Lacom... se poate. Ce-i drept nu-i păcat, 25 îmi place turta dulce de mă prăpădesc. (Se scoală.) titirez: Şezi locului... nu te mişca. (Pestriţ vre să se puie pe scaun şi pică jos.) titirez : Scoală-te ! pestriţ (sculîndu-se) : Dacă şi fără să-mi zici... valeu, 30 coastele... titirez: Acu hai să începem cercările... Suiţi-1 în vîrful turnului... ca să se arunce de sus cu capu în jos... pestriţ: Cum, frate, să m-arunc... şuguieşti... da 35 pot să-mi stric ciolanele. titirez: Asa!! Turnu n-are mai mult decît o sută de » stînjini. pestriţ: M-am dus de pe faţa pămîntului. (îl suie pe o scară care, cu cît Pestriţ se înalţă, ea intră în 40 pămînt.) 278 titirez (vorbind în pumni, ca să-l facă să creadă că-i tare jos): Aruncă-te în fundal pămîntului. pestriţ (strigînd foarte tare): Ei, domnilor, ia mă rog... 5 titirez (asemene): Nu ne trebuie observaţii... dacă nu te-i supune pravililor noastre, nu te priimim. pestriţ: De vreme ce-i aşa... (Sare.) Dec... degrabă am ajuns. titirez (încet, cătră Leonil): Acu-i rîndu tău. (Se 10 ascund toţi denapoie poloboacelor... ascunzînd luminarea.) pestriţ: Parcă nu-i nimene împregiurul meu. (Scoate basmaua de pe ochi.) Bre... bre... da ce curaj am arătat. 15 (Se aud gemete/ vuiete de lanţuri.) pestriţ (spăriet): Săracul de mine, ce am auzit? Or să vie morţii să mă vizitarisască... N-auziţi, domnilor răposaţi... nu-s acasă... vă puteţi întoarce de unde aţi venit... n-am nici chef să 20 vă văd... (în parte.) Simt oarecare sudori răci ca gheaţa... titirez (schimbîndu-şi glasul): Ah!... ah!... fie-ţi milă. pestriţ (în parte): Oare cine dracu să fie? 25 titirez: Of, nu mai pot... mori de foame şi de sete. pestriţ: Slavă Domnului că nu-i mătuşa Balaşa... dacă de cînd au murit nu i-au dat nimică de mîncat... biata babă trebuie să fi murit de vro sută de ori cel puţin. 30 titirez: Da tu care stai în preajmă-mi... ce cauţi în lăcaşul ticăloşiei? pestriţ: A!... aici îi lăcaşul ticăloşiei... am venit să mă fac farmazon. titirez: Farmazon... nenorocitule... şi eu am venit 35 să mă fac farmazon, ş-acum de cincisprezece zile sufăr în beciul acesta. pestriţ (în parte): Mi se pleacă genunchii. titirez: M-am hrănit numai cu nişte coji de pîne ce am găsit într-un ungheri. 279. pestriţ: Sărăcuţul de mine... coji... d-apoi ce-oi să fac eu, care nu pot mînca decît pîne proaspătă? titirez: Proviziile mele se sfîrşisă... era să mori de 5 foame... cînd din întîmplare, se înfăţoşă ochilor mei... pestriţ: Ce lucru?... titirez: Un guzgan... cu care m-am putut hrăni păn-acum. 10 pestriţ: Un guzgan !!... n-oi pute niciodată să trăiesc cu astfel de dobitoace. titirez: Ţîst... Pestriţe, acum au venit vremea să chemi trăsnetul pe capul tău. pestriţ: Să chem trăsnetu... da pentru ce? 15 titirez: Pentru ca sufletele farmazonilor să vie să-ţi facă vizită. pestriţ: Nu s-ar putea pe altă dată... titirez: Nu mai lungi vorba degeaba... gîndeşte că hotărîrea noastră este nepărtinitoare. 20 pestriţ: De vreme ce îmi daţi rezoane atît de lămurite... mă supun... Da cum să-l chem... nu ştiu cum să-i vorbesc. titirez: Vorbeşte-i cu toată politeţa cuvenită unei persoane însemnate. 25 pestriţ (uitîndu-se în sus): Domnule trăsnet... pof- tesc pe ecselenţia-voastră să binevoiţi a vă coborî din ceri... numai tare te-aş ruga să nu faci mult huiet... vă voi rămîne mult îndatorit... al ecselenţiei-voastre pre supus şerb... şi ple- 30 cat... (Titirez dă foc artifiţiilor.) pestriţ: Valeu... valeu... am murit. (Pică cu fala în jos. în vremea asta se luminează pivniţa.) toţi: Vivat... Pestriţ... eşti priimit. 35 pestriţ (sculîndu-se): îs priimit... zău? titirez: Dar... dar... Pestriţe... Pune-te-n genunchi. .. nostimule fiu al Hîrlăului... curajul tău... şi haracterul ce ai arătat te fac vrednic de a întră în societatea noastră. (îi întinde mîna 40 s-o sărute şi-i dă două palme. în parte.) Tare-i 280 prost. (Tare.) Şi de acum înainte, printr-un semn care am să-ţi comunichez, toate pungile au să ţi se deschidă... şi toate tractirurile au să te hrănească degeaba. 5 pestriţ: Ce economie... pentru mine care voiem să mănînc la Regensburg. titirez: Iată semnul de care ţi-am vorbit... nimică nu-i mai lesne... pui degetul cel gros pe vîrful nasului... aşa... deschizi mîna şi mişti dege-10 tele... Vezi. (Face semnu.) pestriţ: Am înţăles... (Face şi el sămn.) Şi cu sămnu aista ai tot ce-ţi trebuie? titirez: Tot. pestriţ: Zău, niciodată n-aş fi putut gîci că am o 15 comoară pe vîrful nasului. titirez: Şi cînd cel întăi sămn nu va dobîndi ceea ce doreşti... mai adaoge şi ceelaltă mînă... şi atunci eşti sigur că nimic nu-ţi va lipsi. pestriţ: Ah!... fraţilor, nu puteţi crede cît sînt de 20 fericit... titirez: Te cred. pestriţ: Nu ştiu cum să vă mulţămesc... titirez: Mă rog... între noi ştii că-i san fason... Hai... domnilor, veniţi să-l ducem pe domnul 25 Pestriţ în triumf. pestriţ: D-apoi... prea multă cinste... Mă rog, nu mă faceţi să mă ruşinez. titirez: Asta-i cea de pe urmă ceremonie. (Leonil şi Milescu rădică în braţele lor pe Pestriţ.) 30 S C E N A VI Cei dinainte, GAROFA garofa (alergînd): Ascundeţi-vă... fugiţi degrabă. toţi: Da ce-i? garofa: Toţi căzacii de la Agie... au venit să vă 35 arestuiască. " toţi: Cum se poate? 281 10 15 -O ■ 20 leonil (lăsînd pe Pestriţ să pice jos şi rădicînd mînile cătră ceriuri) : Ah ! Dumnezeule ! pestriţ (de jos): Valeu... n-auzi, vere... da ştii... că m-ai trecut cu şaga. titirez (încet, cătră prieteni): Nu vă temeţi, îi minciună. .. eu am iscodit-o asta, ca să-l prelungim mai mult. pestriţ : Mă rog, ian tălmăciţi-mi şi mie... ce vra să zică arestuirea asta? 1 garofa: Nu ştiu cine le-au spus că v-aţi închis aice, ca să faceţi blăstămăţii. titirez: Hai degrabă să ieşim de aice... pe ceea uşă... veniţi să vă duc într-un tractir unde ne-om putea ascunde. (lesă cu toţii.) Sfîrşitul actului al doile. ACTUL AL TREILE Teatrul înfăţoşază o grădină de tractiri. Copaci în dreapta şi în stînga, supt care sînt mese. Pe poartă este scris: Tracii-riul lui Frânt Macson. SCENA I TRACTIRGIUL, SLUGI (aşezînd mesele) tractirgiul: Degrabă, degrabă... puneţi toate pe la locul^ lor... saperment... slugile: îndată, domntile Franţ. SCENA II tractirgiul: Mai leneşe lighioaie decît slugile de aici... nici că se poate... cînd le poronceşti ceva... îţi răspund: îndată, domnule... Şi te fac 282 de aştepţi ceasuri întregi. Saperment noh ain mal.Dacă n-aş fi peste tot locu eu singur, ar merge urît trebile... astăzi avem duminecă... trebuie să vie mulţi muşterei... Ha!... pare că 5 văd... vro trei persoane întrînd... bravo... bravo, Herr Franţ... ziua se începe bine... îi de-abia douăsprezece ceasuri... (îşi freacă minele de bucurie.) SCENA III 10 FRANŢ, SLUG[ERUL] GÎNGANU, AGLAIŢA, GAROFA slug[erul]: N-am face bine, Aglaiţo, să mîncăm în grădină ? aglaiţa: Da ce idee ţ-o venit, babacă... să mîncăm în tîrg... dumneta care, de cînd eşti... ai mîncat 15 tot acasă? slug[erul] : Să-ţi spun, fata me, vremile s-au schimbat. .. în ziua de astăzi toate se prefac... trebuie deci să urmăm şi noi... propăşirile veacului... după cum zice domnul Leonil, c-apoi ne-or rîde 20 oamenii. garofa: Ai dreptate, cucoane... şi, zău, ar trebui să mănînci totdeauna la tractir. slug[ertjl] : Ba, zău... nu-mi spui că ţi-ar plăce şi ţie? Da trebuie să ştii, puişorule, că n-am luat 25 bucătăriţă în casă pentru ca să mănînc la trac- tiriuri. Ian spune-mi, domnule Şonţ, ai vro odaie slobodă ? franţ: Dar, domnule... cum nu... mai ales pentru dumneta. 30 slug[erul]: Găteşte-ne o masă bună... c-apoi eu nu ştiu multe... te înştiinţez că de nu oi fi mulţă-mit... (Face sămn de bătaie.) franţ: Nu te îngriji, domnule... De nu-i fi mulţămit, să-mi plăteşti îndoit... (lesă.) 283 SCENA IV SLUGERIU, AGLAIŢA, GAROFA slug[erul] : Auzi... auzi... să-i dau îndoit... măi, că obraznici sînt şonţii işti de nemţi. 5 garofa: Da cum? ai vroi să se priimească ca să-l baţi ? aglaiţa: Cîte ceasuri sînt, babacă? slug[erul] : Două şi giumătate nemţeşti... aglaiţa (în parte): Cînd gîndesc că Pestriţ poate să io vie! slug[erul] : Numai o jumătate de ceas mai avem pănă la sosirea lui Pestriţ... aglaiţa: Mă mier de ce ai mai zis lui Ion ficiorul ca să-i spuie, dac-a veni, că sîntem aice... 15 slug[erul]: Trebuia să-l aştept acasă pănă la trei ceasuri, dar, fiindcă am ieşit înaintea vremei hotărîte, socot că-i destul de drept ca să-l înştiin-ţăz unde sînt. aglaiţa: De-ar da Dumnezeu numai... să nu vie. 20 garofa (încet): Nu te teme, duducă, că-i în mînele domnului Titirez. aglaiţa: Să te-audă Dumnezeu. SCENA V Cei dinainte; FRANŢ 25 franţ: Domnule, masa-i gata... şărVete curate... argintăriile de la Viena... ş-un vin... un vin de cel pecetluit. slug[erul]: Cum pecetluit?... l-ai amestecat cu ceară tare? 30 franţ: Vreu să zic că butelca-i pecetluită. slug[erul]: Ha! ha!... înţăleg... hai la masă. franţ: Veniţi pe aice... (lesă.) 284 SCENA VI FRANŢ, şi, pe urmă, TITIREZ franţ: Slavă Domnului... păn-acum am trei persoane de jupit... 5 titirez (întră cîntînd ) Haideţi, fraţi, să trăim bine, Să trăim noi între noi . . . Cu toată supunerea mă închin domnului Franţ 10 Macson... Ce mai faci? sănătos?... Şi eu, cum vezi... foarte mulţămesc... (îl bate peste pîn-tece.) franţ: Sluga dumitale, domnule. (în parte.) Niciodată nu l-am văzut, da se pare a fi de treabă. 15 titirez (în parte): Iată un zămari, care nu-mi pare înzăstrat cu mult duh... (Tare.) Domnule Franţ, îţi vestesc că peste vro două minunte are să-ţi pice o societate, care a să-ţi aducă o foame de lup, ş-o somă de douăzeci lei... Spune-mi de 20 este chip ca să o mulţămeşti? franţ: Cîte doi lei de om... îi cam greu... mai ales dacă ar cere şampanie... Bordo... titirez: Dac-ar cere, nu le da. franţ: Aşa se poate. 25 titirez: Unde-i cartea? franţ: Iat-o pe masă. titirez (puindn-se la masă şi scriind): Da ian spune, ce ai de gînd să ne dai? franţ: Un borş cu iepure. 30 titirez: Iepure la un neamţ... foarte mulţămesc, nu-mi plac iepurii care miorlăiesc. franţ: Domnule, te rog să crezi... titirez: Măcar să mi-1 arăţi viu, nu te-oi crede... (Scriind.) Iaca ce trebuie să ne dai, ascultă... 35 o raţă sălbatică cu curechi... numai să nu fie din ogradă... nişte prepeliţe, fripte în slănină... franţ: E... e... domnule, pentru douăzeci lei vrei să-ţi dau prepeliţe? 285 titirez: Dacă-i aşa... apoi schimbă treaba... fă-ne ce-i şti... franţ: Las' pe mine... Unde vroiţi să mîncaţi? titirez: Aici... în grădină... la răcoare... şi pe 5 iarbă verde... dacă nu s-a fi uscat... da... grăbeşte-te, că prietinii mei au să vie îndată. franţ: Nu te teme... ia acum... numai două mi-nunte... titirez: A, apropo, uitam să-ţi spui un lucru... avem 10 cu noi un soi de prost, numai uitîndu-te la el 1-ei cunoaşte că-i de la Hîrlău... să nu-1 laşi să se ducă pănă cînd nu ţi-a plăti... vrem să-i facem un cabazlîc. franţ: D-apoi... nu s-a mănie? 15 titirez: Iaca neamţu... (în parte.) Dacă-i neamţ, tot neamţ. (Tare.) Nu te teme... după ce îţi spun că-i de la Hîrlău. franţ: Mă duc îndată la bucătărie să dau poronci. (lesă.) 20 SCENA VII titirez: Ce dracu de nu mai vine Pestriţ... ar ave haz să i se fi întîmplat vro poznă în drum... Bietu Pestriţ! da înc-aşa aluat de gogoman n-am văzut... pare că-i aud viind... 26 SCENA VIII TITIREZ, FRANŢ, PESTRIŢ, LEONIL, MILESCU, PRIETINI franţ (afară): Prietinul dumilor-voastre vă aşteaptă în grădină... Poftim, domnilor... poftim. (îi 30 introduce pe scenă.) pestriţ (făcînd semnul lui Titirez): Sluga, vere... (Cătră ceelalţi.) Vra să zică aice sîntem în sigu-ranţie... nu ne mai temem că ne-a găsi Urzică. 286 leonil: Nu. pestriţ: Putem deci mînca în ticnă. leonil: Dar... n-ai nici o grijă. pestriţ: Gata sînt bucatele, domnule tractirgiu? 5 franţ: Is pe foc, domriule. (în parte.) Aista trebuie să fie prostu... (Tare.) în două minuntevor fi gata... (lesă.) pestriţ: Două minunte ş-un ceas... (Rîzînd.) Ha! ha! ha! două minunte ş-un ceas... Cum vă 10 place ?... Da bine, că de cînd m-aţi priimit în societatea dumilor-voastre... m-am făcut aşa cu duh... încît nici eu nu mă cunosc... leonil: Duhu se află ades în fundu butelcii... pestriţ: Ai dreptate, vere Leonil... şi, spre dovadă, 13 mă arăt eu însuş... Ce eram?... un prost... viu la Iaşi... întru cu dumnealor la berărie... şi cînd ies afară... mă trezesc plin de duh... A... apropo, frăţiorilor, sînteţi siguri că ne găsim într-un tractir de farmazoni? 20 leonil: Fără îndoială... iată, dacă nu mă crezi, ceteşte însuşi numele tractirului. pestriţ (cetind)'. Franţ Macson... se cam apropie... da pare că nu-i tocma... titirez: Aice-i scris nemţeşte... Franţ Macson nem-25 ţeşte vre să zică farmazon moldoveneşte... pestriţ: Se poate... Ce vrei? eu nu ştiu multe limbi... pe la Hîrlău nu se prea învaţă... titirez: N-ai trebuinţă să mi-o spui... pestriţ: Adecă întrebam şi eu... vezi... că n-am 30 nici o para cu mine. titirez: Nici eu... Farmazonii nu poartă niciodată bani cu dînşii. pestriţ: Bravo... aşa îmi plăceţi... ducă-se dracului moneda... numai gogomanii au bani... eu 35 aveam totdeauna păn-a nu fi priimit în corposul farmazonilor... însă acu... acest metal îi în stare să-mi deie istericale... cu toate aceste... nu văd bucatele... poate a fi trebuit să plătim dinainte. (Face semnul.) 287 titirez: Dinainte? aş!... asta nu se face niciodată... sînt unii care nu plătesc nici pe urmă. pestriţ : Hei... Domnule Franţ... franţ: Iaca, domnule... (Aduce bucate. Toţi se pun la masă.) SCENA IX Cei dinainte; FRANŢ, UN COMISARI, CONSOMATORI, SLUGI comisarul (puindu-se la o masă) : N-auzi, Herr Franţ, ia să-mi dai... franţ: Iaca dau. (Aleargă de la o masă la alta.) comisariul: Ascultă-mă dintru-ntăi... ş-apoi mi-i răspunde. .. pestriţ (mîncînd cu lăcomie): Cînd aţi şti, frăţiorilor, ce mulţămire simţesc în mine că mă aflu în compania dumilor-voastre... că, zău... pre crucea me, sînteţi nişte persoane de tot plăcute... pentru că, cum v-am mai spus... de cînd am întrat în corposul farmazonilor, sînt... comisariul (cătră Franţ, cu care şopteşte. Tare): Un răsol... pestriţ (în parte): îs răsol. (Tare şi serioz.): Sînt de tot vesăl, cu toate aceste, nu lăsaţi să treacă ceasul... cînd aţi şti... pare că şed pe cărbuni... mă tot tem să n-aud sunînd trei ceasuri... nu pot sta locului de nerăbdare... îs ca... comisariul (către. Franţ cu care samănă că se sfădeşte... Strigă tare): O guşă de curcan umplută. pestriţ (în parte): Ca o guşă de curcan umplută?... ca cînd o face înadins... oare să mă mănii... macar... lasă-1 dracului, că-i comisari. (Tare.) Mă rog, cîte ceasuri sînt... vere Titirez... ia caută la ceasomicu meu. titirez: L-am uitat acasă. leonil: Nu poate să fie mai mult decît două ceasuri. pestriţ (cătră Franţ): N-auzi, domnule, cîte ceasuri sînt? (Titirez face semn lui Franţ.) franţ: S-au oprit ceasornicu. 5 leonil: Dar nu-ţi fie frică... ai vreme... pestriţ: Frăţiorilor... mă iertaţi... dacă nu pot să şăd mai mult... trebuie numaidecît să mă duc... leonil: Nu se poate! titirez: Cînd îţi spun că încă n-au bătut trei ceasuri... 10 (în parte.) Oare cum dracu să-l opresc... a... o idee. (Cătră Pestriţ.) N-auzi, vere Pestriţ... Vezi comisariu cela?... pestriţ: ll văd... da ce-i? titirez: îi un farmazon. 15 pestriţ: Ba zău, îl cunoşti? titirez: De nume... (în parte.) Nu l-am văzut niciodată... (Tare.) El îi un polcovnic schimbat în straie de comisari. pestriţ: Ce spui, frate?... Tare îmi vine să-i fac 20 semnul cela. comisariul: Herr Franţ, adu-mi muştari. (Se scar-chină la nas.) titirez: Cearcă. pestriţ: Zău c-oi să cerc. 25 titirez: Nu vezi cum se scarchină pe nas... cînd îţi spun că-i farmazon... pestriţ: Socoţi că-mi face semn?... Apoi, dacă-i aşa, trebuie să-i răspund. (Face semn comisariului care se uită la el cu mirare.) Dec... Nu-mi răs- 30 punde... pst... pst... Domnule. (îi face iară semnul.) comisariul (în parte): Ce dracu de să tot strîmbă la mine. pestriţ: Nici că s-ar mişca... Ian să-i fac şi celalalt 35 semn. (îl face cu amîndouă mînele.) comisariul (sculîndu-se): Socot, domnule, că vrei să-ţi baţi joc de mine. pestriţ: Cine, eu?... dimpotrivă, după ce îţi fac semnul ista... (ll face iară.) 289 comisariul: Ei! te-ai obrăznicit peste măsură... domnule, eşti un om fără ispravă... trebuie să-mi dai îndată rezon. pestriţ: Ce feli să-ţi dau rezon? Da nu eşti farmazon? comisariul: Nu-i vorba de farmazonie... pestriţ: Cum nu-i vorba... apoi dar nu eşti farmazon ? comisariul: M-ai ensiultarisit... trebuie să-mi dai satisfacţie... dumnealor vor fi martorii noştri... am de gînd să le fac prezent urechile dumitale... mă duc să aduc arme. (lesă. în vremea acestii sfezi, toţi prietenii iesa, afară de Titirez. ) pestriţ : Dacă-i aşa vorba... apoi p-aici mi-i drumu. (Vre să fugă.) franţ (oprindu-l): Ian aşteaptă, domnule, trebuie să-mi plăteşti. pestriţ: Dă mai degrabă... ce-ţi sînt datori? franţ: Douăzeci de lei... pestriţ: Douăzeci de lei... bine... întinde-ţi mîna... (Face semnul.) Poftim... (Vre să iasă.) franţ (oprindu-l) \ Şuguieşti, domnule? socoţi că m-oi mulţămi cu atîta? pestriţ: Ai dreptate... nu-i destul... întinde-ţi amîn-două mînele. (Face semn cu amîndouă minele.) franţ: Ian să-ţi spun, domnişorule... eu n-am chef de rîs... titirez (încet, lui Franţ) : Zi că 1-ei închide... (lesă.) franţ: Ai de gînd să plăteşti, ori ba?... comisariul (intrînd cu arme): Ian sfîrşăşte mai degrabă... n-am vreme s-aştept. pestriţ: Unde dracu m-am vîrît? (Trei ceasuri sună.) Trei ceasuri, săracul de mine... şi vară-mea mă aşteaptă... domnilor, trebuie să mă duc... franţ: După ce mi-i plăti. comisariul: După ce te-i bate. franţ: Trimet s-aducă straja. comisariul: Ba nu, mă rog... lasă să-l omor dintru-n-tăi. pestriţ: Straja?... Să mă omori? sărăcuţul de mine şi de mine... domnişorilor, pentru numele lui Dumnezeu... franţ (trăgîndu-l deoparte): N-ascult nimică... plăteşte-mi. comisariul (trăgîndu-l în partea lui): Vin de te bate. scena x Cei dinainte, TOATE PERSOANELE PIESII slug[erul] : Ce huiet îi aice?... nu mă înşel... îi Pestriţ... gogomanu meu de nepot. leonil: Arhon sluger... nădăjduiesc că nu este trebuinţă să-ţi aduc aminte de făgăduinţa dumitale. slug[erul] : Cu toate că-s sluger... da cînd îmi dau parola o ţin... Aglaiţa-i a ta. pestriţ: D-apoi eu, moşule?... slug[erul[: Tu... prea tîrziu te-ai trezit. pestriţ: Vra să zică c|t v-aţi bătut joc de mine... JLui Leonil.) Domnule Leonil, te rog să crezi că nu-i frumos lucru să sufli femeile oamenilor. leonil: Se poate... dar fiindcă ţi-am suflat-o păn-a nu te însura... socot că n-am făcut mare supărare. .. pestriţ: Ce-i drept nu-i păcat... ar fi fost mai urît să mi-o fi suflat după ce m-aş fi însurat. leonil: Aşteaptă... nemaiavînd trebuinţă ca domnul Pestriţ să fie farmazon, îi scot titlu ce i-am dat, şi-l sfătuiesc să se întoarcă la Hîrlău ca să-şi împlinească pofta... pentru că, cît pentru mine, nu-mi este cu putinţă ca să-l fac să între într-o societate pe care nu o cunosc decît din auz şi care nici nu se află pe la noi. pestriţ: Ce feli... nu-s nici farmazon? titirez: Nu... asta au fost numai o festă care am vrut să-ţi joc... Cum o găseşti? pestriţ (cu dispreţ): Proastă... eşti norocit că încă amiroşi a lapte... c-apoi ţi-aş arăta eu... cum se joacă feştile... ţi-aş da nişte feste pe spinare, de nu le-ai putea duce... comisariul: Păn-atunce... noi avem vreme să ne batem. 5 leonil (cătră comisari): Domnule... vezi însuşi că am vrut să rîdem oleacă de domnul Pestriţ... te rog dar să laşi mănia ce ai cătră dumnealui. comisariul: Dacă-i aşa... uit tot... franţ: Da vezi că eu nu uit masa. 10 titirez: Eu sînt însărcinat să plătesc... fiindcă eu am poroncit bucatele. (Plăteşte cu banii lui Pestriţ.) pestriţ: Tronc... numai atîta îmi mai lipsea; să plăteşti cu banii mei... ei, domnilor, vă între-15 ceţi cu şaga... dacă aş fi ştiut aşa... aş fi şăzut la Hîrlău... că, zău, mă mier ce dracu am venit să fac la Iaşi ?... titirez: Nu te-ai făcut farmazon, frate? pestriţ: Ian du-te de aici, că te lipesc*.. (Cătră 20 public, oftînd.) Hei... hei... bine zicea mătuşa Balaşa... Dumnezeu s-o ierte; că cine sare multe garduri... îşi sparge nădragii...