CREDITORII PERSOANE AI.ECU YERIŞANr, actor D-la AGLAE, actriţă TACHI JĂVRESCU 5 UN CROITOR FRANCEZ UN CIBOTAR NEAMŢ UN COFETAR GREC UN ZARAF JIDOV UN TUTUNGIU ARMEAN 10 UN DROŞCAR LIPOVAN UN FECIOR CREDITORII COMEDIE ÎNTK-l N ACT Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul artiştilor români, la anul 1844. Scena se petrece în Iaşi. Teatrul reprezintă o odaie cu patru uşi; două in fund, din care una duce afară, şi alta într-un cabinet; iar celelalte două, în dreapta şi-n stînga. O masă în dreapta, pe care sînt două luminări stinse, chibrituri şi un bust de ipsos; o canape în stînga şi o masă între uşile din fund. SCENA I Alecu (ţiind o broşură în mînă): Bată-1 cucu de rol, că greu îi de-nvăţat!... şi păn’ desară trebuie negreşit să-l ştiu, c-apoi dau cinstea pe ruşine... Desară-i beneficiul Aglăiţei şi giucăm la teatru o tragedie în 5 acte; Amorul şi eroismul... Eu am rolul cel mai însămnat! rol de împărat înamorat !... Am să fiu încoronat, cu hlamidă îmbrăcat şi cu sceptru înarmat... numai de n-aş fi şuierat... Bre ! de cînd învăţ versuri de rost m-am făcut şi poet!... încalţe de mi-ar aduce vrun folos poezia! de m-ar plăti de creditori... de m-ar scăpa de-aceste lighioi înfricoşate ce m-alungă zi şi noapte cu socotelele încărcate!... 69 10 Eu mă mir de ce Dumnezău au zidit trei dihănii în lume?... muştele, ţînţarii şi creditorii!... şi mă mir încă mai mult de ce oamenii care-au aflat chipuri de a să dezbăra de muşte şi de ţînţari nu caută vrun mijloc de-a stîrpi şi creditorii de pe faţa pămîntului. Dac-aş fi un împărat, aş da poroncă să le frigă ochii la toţi... cu toate că şi fără asta ei ne încarcă tot cu ochii închişi... însă apropo de împărat, ian să-mi cerc rolul de pe desară. (Declamă, cetind în brcşură.) „Ce-mi foloseşte viaţa, şi tronul, şi puterea, Cînd, vai! în al meu suflet s-a încuibat durerea ? Eu sînt puternic, mare; sînt domn, sînt împărat 1 15 Popoarele se-nchină la glasu-mi adorat. Cu un cuvînt din gură-mi . . . pot să răstorn o lume. Şi, amar mie! tremur . . . cu, tremur la un nume! Dar acel nume gingaş, sînt, dulce, îngeresc, E a fiinţei blînde pe care o iubesc! 20 (Intinzînd braţele spre figura cea de ipsos. ) O! tu, necunoscută şi mult frumoasă floare! Tu ce trăieşti departe de razele-arzătoare Care-ncunună fruntea eroilor slăbiţi ..." (Vorbit.) Ce fel? slăbiţi?... A! slăviţi... 25 A dracului buche! „Care-ncunună fruntea eroilor slăviţi; Pentr-o singură rază din ochii-ţi mult iubiţi, Pentr-o zîmbire dulce, ş-o dulce mîngîiere, Aş da şi tron, şi sceptru, şi viaţă, şi putere. 30 Vină! l-a ta poroncă eu voi să mă supun. Eu voi pe a ta frunte corona să depun!“ (Pune chilia lui pe capul bustului.) SCENA II ALECU, AGLAE (intrind pe uşa din fund.) 35 Aglae: Ha, ha, ha... Bravo, bravo! Desară publicul are să te turtească sub coroane de flori. 70 Alecu: Tu eşti, Aglăiţă? Aglae: Eu şi cu mine, puiule... Am venit ca să facem o repetiţie împreună. Alecu: Bine-ai făcut, pentru că desară are să se 5 hotărască soarta noastră dinaintea unui public întreg. Aglae: Desară au să ploaie coroane şi bucheturi cu răvaşe de amor... pline de ah, mor! Alecu: Ce zici?... Ţi-au aruncat vrodată cineva 10 vro declaraţie în obraz? Aglae: Zi mai bine în ochi, că ş-acum mă doare cel stîng. Alecu: Cum? Aglae: Ştii, mai dăunăzi, cînd am giucat comedia ! 5 cea în trei acte ?... La sfîrşitul piesei publicul m-au chemat; dar, cînd am ieşit, deodată, nu ştiu cine s-apucă şi-mi trînteşte peste ochi coş-coge buchet, care mai că nu m-au chiorît. Alecu: Vrea poate să ţi-1 bage în ochi, pentru ca să 20 vezi răvaşul ce era înuntru. Aglae: Aşa se vede... căci, în adevăr, în pomenitul buchet era o declaraţie de amor plină de foc... un pîrjol întreg. Alecu: Şi... nu ţi-au fript inima?... 25 Aglae: Ba nici măcar nu mi-au pîrlit-o. Alecu: Unde-i răvaşul? Aglae: Iată-1. (Citeşte ) „Frumoasă Melpomenă!“ Alecu: Bre! ştie şi mitologia. Aglae: De vreme ce-i bătrîn, cum să nu cunoască '>0 vechimea? (Citeşte:) „Frumoasă Melpomenă! De cînd te-am văzut, mă usuc la focul dragostei pentru mata. Peptul meu s-au prefăcut într-un jăratic ce mă chinuieşte peste măsură." Alecu : Sărmanul! 35 Aglae: „Scapă-mă, că mor!... Sufletul meu arde... arde mai avan decît focul cel mare din Sărărie. De vrei să fii pentru mine ca o tulumbă cerească, eu sînt gata a face toate jărtfele... toate! pentru mata, scumpa mea Afrodită." ■îO Alecu: Trebuie să fie vrun pojarnic. Aglae: Iscălit: Taki Jăvrescu. îl cunoşti? 71 Alecu: Ba m-au ferit Dumnezău! Dar tu? Aglae: Astăzi, cînd am ieşit de la repetiţie... un soi de provinţial, ca de vro cincizăci de ani, s-au apropiet de mine şi mi-au pomenit de buchet şi de răvaş. Alecu: Tocmai el a fi fost, Jăvrescu. Aglae: Tocmai, dar. Pe urmă mi-au cerut voie ca să vie să-mi facă vizită, şi eu l-am poftit desară aici; ha, ha, ha... Alecu: Cum! La mine? Aglae: La tine! I-am spus că şăd aici... Cum îţi pare, să-l vezi desară că vine, în vreme ce noi om fi la teatru !... şi-n locul meu să găsască?... Alecu: Păreţii goli? Aglae: Ba nu. (Arătînd bustul de ipsos.) Iată persoana care l-a priimi şi căria va putea spune în toată voia jăraticul ce-i arde inimioara... Dar, ian spune-mi, îţi ştii rolul pe desară? Alecu : Mai am încă o scenă de repetat... scena în care te omor. Aglae: Hai s-o repetăm împreună. Alecu: Haide... însă n-am pumnar şi nu ştiu cu ce să te îngiunghii. Aglae: Ţine evantailul meu. Alecu: Dar coronă? Aglae: Pune capela mea... (îi aşează rîzînd capela pe cap.) Parcă eşti un muţunachi. Alecu (rîzînd): Ar avea haz să mă înfăţoşez aşa desară pe scenă. Pune-te la locul tău şi te fă că eşti nevinovată... dacă poţi. Aglae: Ce fel, dacă pot?... Nu-mi spui că eşti isteţ, să te cred? Alecu: Crede şi nu cerceta. ALECU (viind din fund, declamă) „ Ascultă-mă, copilă! Un împărat ce ţine A lumii soartă-n mină . . . acum, tremurind, vine Să-nduplece-al tău suflet, să ceară mila ta!“ Aglae (rîzînd): Vrei pomană? na-ţi un fifirig. Alecu: Ian lasă şaga acu, soro... „Eu te iubesc, copilă. Ah nu te-nspăiminta D-acest cuvînt, vai mie! Numai Dumnezeu poate 5 Durerea să măsoare şi lacrimile tcate, Ce simte al meu suflet, ce cchii-mi au vărsat De cînd amorul aprig în sînu-mi a intrat ! Dar; te iubesc şi sufăr ! Nu te-ndura, copilă . . . Eşti înger, şi ca înger tu trebui să ai milă. 10 AGLAE Glasul slăvirei tale, măreţe domnitor, în inimă-mi aduce cutremur şi fiticr." Alecu: Ce fel? fuior? Aglae: Vream să zic fior... Mi s-o încîlcit limba. 15 „Eu sînt o biată fată, o tristă orfelină Crescută prea departe de-a tronului lumină. Sceptrul nu se cuvine să-ncarce mîna me, Şi pentru a me frunte ccrcna e prea gre." Ie sama să nu-mi boţeşti capela. 20 ALECU „Tu mă urăşti pe mine! Ah! altă nu-mi rămîne Decit să caut mcartea . . . AGLAE Nu te urăsc, stăpine. 25 Eu îţi slăvesc puterea . . . mă-nchin in prejma ta. Cad în genunchi şi tremur . . . ALECU De-ai vrea a m-asculta, De-ai vrea să curmi durerea ce inima-mi apasă, 30 M-aş face eu supusul şi tu împărăteasă; Lumea, întreaga lume, cînd ei te-aş arăta, Uimită, la picioare-ţi îngenunchetă-ar sta. Taci însă? ... O idee în minte-acum îmi vine . . . Ori tu iubeşti pe altul, ori mă urăşti pe mine ! 73 AGLAE (cu spaimă ) Nu te urăsc, stăpîne . . . ALECU Pe altul dar iubeşti ? A! înţeleg acum de ce tu nu primeşti Nici sceptru, nici coronă ... A! sceptrul ţi se pare Prea greu, şi pentru tine corona me prea mare? Dar ştii, nenorocito! că pot cu un cuvînt Să fac, de viu să intre iubitu-ţi în mormînt ? AGLAE (îngenunchind ) Vii milostiv, stăpîne, pentru o biată fată. ALECU Pe cine iubeşti ? . . . spune! AGLAE Nu! ALECU Spune! AGLAE Niciodată ! (Cîntînd.) De mi-i pune Pe-un cărbune, Ibovnicul nu ţi-oi spune. ALECU (făcînd că o înjunghie) Mori, mori dar, ticăloasă! AGLAE Ah! Adă-mi un scaun să cad moartă. (Alecu-i aduce un fotoliu.) Pentr-al meu amor E dulce să-mi dau viaţa, e dulce ca să mor ! Parapanghelos .. . De-acum zi să-mi tragă clopotele .. . Am murit? (Se face că-şi dă sufletul.) ALECU 5 Ce-am făcut? Ce văd? sînge . . . Blestem! ea moartă, moartă I Şi eu i-am răpit viaţa . . . O! ticăloasă soartă ! Ce furie mult cruntă împins-a braţul meu ? Turbez; inima-mi arde . . . Moarte, ah, moarte vreu !" 10 (Aceste patru versuri, Alecu le declamă umblind ca un nebun pe scenă şi aprcpiindu-se de uşa din fund cu evantailul ridicat. Tocmai atunci intră jidovul zaraf şi, găsindu-se faţă-n faţă cu Alecu, se sparie de el şi fuge îndărăt, strigînd: „Ghevalt". Alecu rîde.) 15 Aglae (sărind de pe fotoliu): Ce este? Alecu: Litfa de zaraf s-au spăriet de mine ş-au fugit, parcă l-au umflat năbădaica... ha, ha, ha... Aglae: Auzi Iuda? Poate că venea să-ţi ceară parale? Alecu : D-apoi ce altă ?... Unde face vizită degeaba 20 vrun zaraf? Acestuia sînt dator vro treizăci de galbini, cu procent de 500 la sută pe an. Aglae: Şi ai de gînd să-i plăteşti vrodată? Alecu: Cît se poate mai tîrziu... Cu toate aceste însă vizita lui mă umple de groază, pentru că-mi 25 vesteşte vizitele tuturor creditorilor mei... şi-s cam mulţi, slavă Domnului!... Creditorii sînt ca locustele... cînd vine unul, vin sute şi mii. Aglae: De ce-i primeşti? Alecu: Da unde-i primesc, mînca-i-ar moliile!... 30 De cîte ori m-am închis în casă, pentru ca să scap de ei... De cîte ori am dormit pe aiurea... De cîte ori i-am dat afară!... în sfîrşit, astăzi mi-au scris doi din cei mai colţaţi că de nu le-oi plăti au să mă închidă. 35 Aglae: Să te-nchidă?... şi tocmai astăzi?... înaintea beneficiului meu!... Mai bine închide-i tu pe dînşii. Alecu: Cum nu i-aş închide, dac-aş putea?... La ocnă i-aş trimete. 75 i.: Aglae: Ştii ce?... Mi-au venit în cap o idee minunată. Alecu: Care? Aglae: Las’ pe mine, că te scap eu. SCENA III ALECU, AGLAE, CROITORUL Croitorul: Bonjour. Alecu: A! bonjour, domnule croitor... Eşti bine? Croitorul: Tres bine, merci. 10 Alecu: Madama-i sănătoasă? Croitorul: Senatos. Alecu: Dar copilul d-tale ce mai face? Croitorul: Care?... Napoleon?... Ah! est gaillard! Aglae (aducînd un scaun): Poftim, domnule... 15 Croitorul: Ah!... Madame... Aglae: Tragi ţigare, domnule? Croitorul: Cigarre?... merci. Alecu: Ce mai novitale spun gazetele franceze? Croitorul: Noi bătut pe Abdel-Kader. 20 Alecu: L-aţi bătut?... Bravo! Dar l-aţi scărmănat bine? Croitorul: Ui, bine... schermanat... ha, ha, ha. Alecu: Mă bucur... socot că de-acum s-a astîm-para... 25 Croitorul: Comment ?... para?... Oh! ui; vrem para. Iac' nota. Aglae: A! nota?... prea frumos! Vrei bani? Croitorul: Vrem. Aglae: Cît e numărul lor? 30 Croitorul: Comment? de l’or?... Ah! ui... de Vor. Aglae: Faci calambururi, domnule? Croitorul: Ha, ha, ha... Aglae (în parte): Te-oi face eu acuş de nu-i mai 35 rîde. (Tare.) Poftim de treci în cabinetul ist din dreapta şi aşteaptă-mă puţin că-ţi aduc banii îndată. 76 Croitorul: Vous, madame? Aglae: Dar, eu sînt vara lui Alecu. Croitorul (cu galanterie)'. D-ta, un vara formos ca un primavara. 5 Aglae: Ce se potriveşte... Poftim în cabinet. Croitorul: Poftim. (întră în cabinetul din dreapta. Aglae închide uşa şi ia cheia.) Aglae: Na calambur dacă-ţi place, franţuzule... L-am pus platcă pe unul. 10 Alecu: Bravo, Aglăiţă, eşti un înger. Aglae: Un lucru numai mă cam îngrijeşte. Tu ai numai trei odăi şi creditori o mulţime. Unde să-i închidem pe toţi? Alecu: Totul e să scăpăm de cei mai vajnici, măcar 15 pînă mîni dimineaţă, pentru ca să nu-mi facă vro şotie înaintea beneficiului tău. Aglae: De-aceea trebuie să-i primim pe toţi. Alecu: Ian să-i vezi cum o să curgă acum unul după altul ca furnicile. 20 Aglae: Las' că le-am gătit noi furnicar bun. Alecu: Ha, ha, ha... Cît eşti de nebună, Aglăiţă!... îmi vine să te sărut. (O sărută.) SCENA IV ALECU, AGLAE, CIBOTARl'L Cibotarul (văzînd pe Alecu că sărută pe Aglae): Sapperment, das ist gut! Alecu: Iată şi Herr Şniţel von Kaiserlik, ciubotariul care are cinste a să îngriji de picioarele mele. Cibotarul: Ia, ia... Eu am das Ehre să incalţ pe Herr Graf de doi ani acum, aber... parale... uics... Alecu: Crede, Herr Şniţele, că prin aceasta ai cîşti-gat mult în opinia mea. Cibotarul: Ce folos!... alt nu cheştigat nimic. Alecu: Şi asta puţin o socoţi Herr Kaiserlik? 77 Cibotarul: Sehr wenig. Alecu : A ! Şniţele dragă! te socoteam un ciubotar cu ambiţie; dar văd că m-am înşălat... Ai obraz de săftian. 5 Cibotarul: De seftian oder glanz, ist ales einz. Pof- tesc plateşt la mine sechs Paar ciubot. Alecu: Ei bine, ţi-oi plăti mai pe urmă, că n-am să fug. Cibotarul: Să fugi cu Stiefel a mele? Gott bewahr! 10 Alecu: Măi neamţule, ie sama cu cine vorbeşti, c-apoi te trimet la berărie. Cibotarul: La berărie?... Am fost acum la berărie. Alecu: De-aceea eşti cîrpit. Cibotarul (mîniindu-se): Ich nicht papuc, ich nicht 15 cherpit; verstehen Sie, mein Herr? Ich bin kaiserliche-koenigliche Stiefelmeister. Sapperment! Plăteşti? ori me duc la aghenţie? Aglae (în parte): S-o înferbîntat berea! (Tare.) Are dreptate domnul Şniţel; de ce-1 năcăjeşti de-20 geaba? Nu te mînia, domnule Kaiserlik... Nu vezi că Alecu vrea să te supere? întră mai bine în cabinetul ist din stînga şi mă aşteaptă acolo vrun şfert de ceas, c-oi veni eu singură să-ţi plătesc. 25 Cibotarul: A! so? gut, gut. Alecu (încet, Aglăiţei): Ce! vrei să-l închizi şi pe dînsul? Aglae (asemene): Nu cumva vrei să-l lăsăm ca să meargă la aghenţie? (Cătră cibotar:) Poftim, .30 domnule Şniţel, că eu aştept posesorul moşiei mele să-mi aducă cîştiul. Cibotarul: Sehr gut. (Intră în cabinetul din stînga. Aglaia închide uşa şi ia cheia.) Aglae: L-am pus în calup pe ciubotar. 35 Alecu: O! Aglăiţă, Aglăiţă! Dumnezău trebuia să te facă împărat, pentru ca să scapi lumea de creditori... Acum sînt sigur că nu m-or mai opri pănă mîni. 78 Aglae: Ba zău, nu prea... că bate nu ştiu cine la usa. Alecu:’ încă o lighioaie bălţată! Spune-i, dragă, că dorm. (Se culcă pe canape.) 5 SCENA V ALECU, AGLAE, TUTUNGIUL Tutungiul (închinîndu-se): Sărut muna la dumneta. Aglae: Ţist... nu face vuiet că doarme boieriul... Ce pofteşti? io Tutungiul: Puftim la mine plata pe opt oca tutun. Aglae: Doarme boieriul. Tutungiul: Aşa, bre! pacate al mef!... De cîte ori vin la mine aici, tot doarme!... bre! Aglae: îi zaif. 15 Tutungiul: Zaif... nu plăteşte; senatos... nu plăteşte! asta belea mare!... Vine, zeu, la mine sa cînta: Frunza verde mîr, pîr, valef pacate al mef! Aglae: Ei, las’ că ţi-oi plăti eu. Treci mai apoi. 20 Tutungiul: D-ta?... E! sa fie udaaciu la obraz a d-tale... Sărut muna. (Iese.) alecu (sculîndu-se şi întinzind mînile spre uşă) Du-te, Agop, aleargă pan’ te-i preface-n fum, 23 Şi tidva-ţi în ciubeicâ, şi oasele-ţi în scrunU Am scăpat şi de arman! slavă ţie, Doamne! Numai cofetariu-mi mai rămîne... poate că m-a fi uitat pe astăzi. scena vi ALECU, AGLAE, COFETARUL Cofetarul: Ba nicidecum, arhonia mu, cu toate câ d-ta m-ai uitat de tot pe mine. Alecu (Aglăiţei): Nu-ţi spuneam drept, Aglăiţo, că creditorii sînt ca locustele? 79 Cofetarul: Zi mai bine că datornicii sînt ca locus-tele, pentru că mănîncă la cofeturi de le prăpădesc, şi la plată nici gîndesc. Alecu: Dar cine ţi-au spus că eu n-am de gînd să-ţi 5 plătesc?... De unde ştii că eu alta nu visez, că altă ambiţie n-am decît să mă cfituiesc de d-ta? Cofetarul: Ce folos că nu se mai împlineşte visul şi ambiţia! 10 Alecu: S-a împlini, dragă Zahar-Marojnă, s-a împlini. Cofetarul: Te poftesc, cu toate aceste, să se împlinească acum îndată, c-apoi, după cum ţi-am scris azi-dimineaţă, oi fi silit să întrebuinţăz mijloace... 15 Aglae : A ! se poate să te mînii d-ta, kir Zaharaki!... d-ta care eşti omul cel mai dulce din tîrgul laşului ! şi care trăieşti în dulceţuri! Cofetarul: D-voastră vă este a rîde, mie însă nu. îmi plăteşti, arhonta mu? 20 Aglae: Nu te-aprinde, kir Cofetaki. Gîndeşte că eşti un om care lucrezi îngheţate şi că nu trebuie să te faci foc... Una cu alta nu merge. Cofetarul: Văd că d-voastră vreţi să mă luaţi peste picior. Aşa? apoi dar ştiu eu ce-mi rămîne de 25 făcut... mă duc. Aglae: Aşteaptă, sufletul meu, nu te bosumfla, că noi am şuguit... Alecu vrea să-ţi plătească astăzi. Cofetarul: Adevărat? 30 Aglae: Mai ai vro îndoială? El aşteaptă pe moşul său ce are să vie acuş. Cofetarul: Şi crezi că i-a da ceva? Aglae: Cum nu?... Unde s-au întîlnit vrodată moş cu nepot, fără ca nepotul să smulgă bani de la 35 moş ? Cofetarul: Lipon, pot să mai aştept? aglae: Dar; aşteaptă în odaia cea din fund, pentru ca să nu te vadă moşul. Cofetarul: Foia kala; am priceput. (întră în odaia -?0 din fund. Aglaia închide uşa şi ia cheia.) Aglae: L-am pus la formă şi pe cofetar. Alecu : Bravo! Acum sîntem scăpaţi de tot; acum gutem merge la teatru. Cît sînt de norocit! îmi vine să gioc de bucurie. 5 Aglae: Ştii că-i bună idee? Să giucăm pe la nasurile creditorilor. Alecu: Hai să tragem un contradanţ. Aglae: Pune-te în faţă. (Alccu şi Aglaia se aşează ca pentru ccntradanţ.) 10 SCENA VII ALECU, AGLAE, DROŞCARUL Droşcarul: Coconaş, plăteşte la mine dva galbine pe droşca. Alecu: Bine c-ai venit să ne duci la teatru. Aşteap-15 tă-ne afară. • Droşcarul: Haraşo. (Iese.) (Orhestra cîntă contradanţul. Alecu şi Aglaia joc.) Croitorul (bătînd la uşă): Ouvrez! Cibotarul (asemene): Machen Sie auf! 20 Cofetarul (asemene): Anikse, bre! Aglae: Entrez! Alecu: Herein! Croitorul (zgîlţiind uşa): Sacre nom de nom!... Ouvrez... 25 Cibotarul (asemene): Sapperment, noch einmal! Cofetarul (asemene): Kako hrononaki diavole! (Alecu şi Aglaia se prind la galop şi trec jucînd pe dinaintea tustrelelor uşi, zicind: „au revcir, Abdel-Kader" ; „gute Nacht, Herr Şniţel"; „ke is hrotius pclus, Zaharikaki", şi apei ies 30 pe uşa din fund. Muzica încetează şi creditcrii se liniştesc.) Croitorul: Comment? Cibotarul: Was ? Cofetarul: Oriste? Toţi Trei: Se mai aşteptam? ... Bien! — Gut! — 35 Pola kala! (Tăcere şi întunerec ţe scaiă.) 81 SCENA VIII Jăvrescu: Aice-i!... Iată-mă-s în locaşul Melpo-menii!... a zînei care m-au fărmăcat atît de mult mai alaltăsară la teatru... încît mi-am 5 uitat şi casă, şi nevastă, şi copii, şi tot! (Se primbla puţin pe gînduri şi se loveşte decanape.) Valeu!... Ah, Aglăiţo! de cînd te-am văzut, toate gîndurile mele sînt cu tine!... inima-mi bate mereu ca un ciocan şi sîmt că departe de io ochişorii tăi viaţa este pătată cu negru! (Se loveşte de masă.) Valeu!... Măi, că întuneric îi aici!... Parcă zăresc nişte luminări pe masă... Ian să videm de n-or fi şi chibrituri? (Găsind cutia cu chibrituri.) Ba sînt; iată-le. (Aprinzînd 15 luminările.) Ce fericit om sînt eu, Tachi Jă- vrescu, eu care, prin deosebite biruinţi asupra sexului frumos, am dobîndit la Hîrlău titlul de leu paraleu!... Nu mi s-au întîmplat, frate, niciodată să-mi arunc ochii asupra unei dame, 20 fără ca s-o farmec prin căutătura mea... Am auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc şi că sînt păsări care ameţesc vrăbiile la care se uită ?... Dar ce au a face gîngăniile acele pe lîngă mine}... De pildă, am văzut pe Aglăiţă şi mi-au plăcut. 25 A doua zi am întîlnit-o ieşind de la repetiţie... i-am aruncat o ochire de cele tătăreşti, şi ea, fără a şti ce făcea, au priimit răvaşul ce i-am dat! Am rugat-o pe urmă să-mi deie voie ca să-i fac vizită, şi sărmana copilă m-au poftit 30 fără doar şi poate ca să viu în astă-sară aici... toate aceste din pricina ochilor mei!... Zău, îmi vine de-acum să port ochelari, că-s prea primejdios!... mă tem să n-am a da samă pe ceea lume de toate nenorocirile cîte-am făcut!... 35 Cine vine? (întră o slugă cit un paner plin de farfurii, pahare, cuţite, sticle, două butelii de şampanie şi decsebite lucruri de tnîncare.) A ! tu eşti, Gheorghi?... Ai adus toate cîte ţi-am poroncit? Bine... Aşează masa. 82 (Feciorul pune două serviciuri pe masa din fund.) îmi închipuiesc mulţămirea ce s-a zugrăvi pe chipul Aglăiţii cînd a videa deodată o masă împodobită cu zaharicale şi mai ales cu două 5 butelci de şampanie!... Nu mă îndoiesc că recunoştinţa o va îndupleca-o în favorul meu, mai ales că, după deosebitele msămnări ce-am făcut în viaţa mea, am descoperit că, cu cît amoriul e mai mare, cu atît şi stomahul e mai io lacom. (Slugii:) Ai sfîrşit? Du-te de-acum. (Feciorul iese.) Trebuie să mărturisesc că-s un berbant de frunte ! ( Cîntă.) Dar, dar, eu sînt berbant, Î.5 Sînt un berbant galant Şi un galant amant . . . (Crcitcrul bate la uşă.) Dec!... cine bate la uşa asta? Cine-i acolo? (Cibotarul bate la uşă.) 20 Şi dincolo? Parcă ne giucăm de-a puia-gaia! (Tare.) Cine bate? (Cofetarul bate la uşă.) Şi colo iar? Măi, dac-aici parcă-i la teatru! (Tare.) Cine-i acolo? 25 Croitorul: Ouvrez ă la fin! Cibotarul: Deschid, sapperment! Cofetarul : A nikse puşti! Jăvrescu: Cine sînteţi voi, bre? (în parte.) A dracului casă-i asta! 30 Croitorul ^ Cibotarul \ (furioşi): Stricăm uşa. Cofetarul J Jăvrescu: Ştii că-ncepe a-mi fi frică?... Mai că-mi vine să spăl putina, ş-aşa şi... (Voieşte să iasă.) 35 (Creditcrii stric uşile, întră furicşi şi se răped asupra lui Jăvrescu, $cc(tind că-i Alecu.) 83 SCENA IX JĂVRESCU, CROITORUL, CIBOTARUL, COFETARUL Croitorul: A, ga animal! vous moquez vous P Cibotarul: Dutnmer Kerl! 5 Cofetarul: Kakohrononaki... Jăvrescu (spăriet): Ho, ţară... ce vreţi? Croitorul -v Cibotarul J, (cu mirare): Nu-i el! Cofetarul 1 10 Jăvrescu: Nu-s eu?... Croitorul (primblîndu-se pe scenă, furios): C'cst une infamie! Cibotarul (asemene): Das ist eine Schulerei! Jăvrescu (în parte): Ce... dracu i-au apucat? 15 Cofetarul (trăgîndu-i pe amîndoi deoparte): Nu răcniţi degeaba... Hai mai bine să ne unim ca să ne răzbunăm. D-voastră aţi păţit ca şi mine, după cum văd?... v-au închis în loc să vă plătească? 20 Croitorul: Ui, sacre... Cibotarul: Ia, sapper... Cofetarul: Cu sacher şi cu saper nu faceţi nimic. Haideţi cu mine la agie să dăm jalbă, şi pe urmă să ne întoarcem aici cu comisari ca să-i venim 25 de hac. Jăvrescu (în parte): Ce-am auzit! să vie cu comisari la Aglăiţă? (Tare.) Ian staţi, domnilor; spuneţi-mi şi mie ce-aveţi de sînteţi aşa de tulburaţi? 30 Cofetarul: Ce am? Avem că ne-au închis, în loc să ne plătească datoriile ce are cătră noi. Da, las' că-i vom arăta noi cum să-nchid şi datornicii, nu numai creditorii. Jăvrescu (în parte): Aglăiţă datoare! şi creditorii 35 vreu să puie mina pe dînsa!... Asta n-oi suferi niciodată, de-oi şti că m-oi calici. Cofetarul: Mergem, domnilor? Croitorul 1 ,r . Cibotarul ?*»«■]■■• 84 Jăvrescu: Mai îngăduiţi puţin. Ca cît aveţi să luaţi cu toţii? Cofetarul: Ce-ţi pasă d-tale? Jăvrescu: Poate că vreu să vă plătesc eu. 5 Croitorul: Vous? Cibotarul: Sie? (în parte.) Er ist ier posesor! Cofetarul: D-ta? (în parte.) Aista-i moşu lui Alecu. (Tare.) Dacă-i aşa, apoi se schimbă treaba, şi de vreme ce d-ta ai bunătate să ne despăgu-10 beşti, ne facem blînzi ca nişte provata. Jăvrescu: Cît ai să iei d-ta? Cofetarul: Opt galbini. Oristeşi socoteala. Jăvrescu (luînd nota şi cetind): Cinci ocă de cofeturi, zaharicale, îngheţate. (în parte.) Măi, că 15 tare-i plac cofeturile. (Tare.) Poftim, iată opt galbini, dar ţi-s cam sărate cofeturile. Cibotarul: Und ich am să ieu doisprezece galbini. Jăvrescu: Pe ce? Cibotarul (dîndu-i nota): Poftim... vezi. 20 Jăvrescu (cetind): Şase părechi ciubote nouă; căpu-tături... doisprezăce galbini. (în parte.) Ce fel! Aglăiţă poartă ciubote? (Tare.) Nu te-nşăli, domnule ? Cibotarul: Nein, mein Herr. Şese părechi nouă şi 25 trei căputături. Jăvrescu: Cum, Doamne iartă-mă, să poarte ciubote?... Măcar!... modele de astăzi sînt aşa de poznaşe!... bărbaţii au început a pune corsete ; nu-i de mirare ca femeile să-ncalţe ciubote. 30 (Tare.) Iată, domnule, doisprezăce galbini. (Că- tră croitor:) Dar d-ta? Croitorul: Patruzeci ducats. Jăvrescu : Patruzăci de galbini! şi pentru ce atîţia bani? 35 Croitorul: Doi surtuc, 20 ducats; trei gilet, 6 ducats; 3 pantalon, 7 ducats. Jăvrescu: Pantaloni!... 85 Croitorul: Un costum de teatru, 7 ducats... total: 40 ducats. Jăvrescu (în parte)'. Ha! am înţăles acum. Aceste-s straie de teatru. Mă miram şi eu... ce dracu! 5 pantaloni! Cu toate că n-ar fi prea de mirare, giudecînd după bărbaţii care poartă fuste în casele lor. Croitorul: Patruzeci ducats... Jăvrescu: Foarte bine; am auzit. Iată-ţi banii. (în io parte.) Ah! Aglăiţo, Aglăiţo, amoriul tău mă ţine cam scump! şi pot zice că surtucile tale mă strîng urît în spete. scena x Cei denainte, TUTUNGIUL (întră in timp ce Jăvrescu plă-15 teste crcitcrului ) Tutungiul (în parte): Boier plăteşte la franţuz!... artîc la boier a nostru. (Tare.) Plăteşti şi la mine opt oca tutun... Sa fi udaaciu la obraz... Jăvrescu: Opt ocă! Ce dracu! Un beşleagă nu trage 20 ciubuc aşa de mult. Na şi d-tale şi mergi sănătos. (în parte.) Opt ocă! Se vede că şi Aglăiţă s-au luat după moda de astăzi. Ah! bine zice, nu ştiu cine, că lumea-i plină de fumuri! Creditorii (închinîndu-se la Jăvrescu): Je vous salue. 25 — Ich habe die Ehre. — Filo to heri. — Sabans- airosum. (Se gătesc să iasă.) Jăvrescu (în parte): Duceţi-vă la dracu! Măi!... ştii că m-am spetit plătind? Da-ncalte acum 30 sînt sigur de Aglăiţă. 86 SCENA XI JĂVRESCU, CREDITORII, ALECU, AGLAE (Alecu purtînd pe deasupra hainelor civile o hlamidă de împărat şi o coronă pe cap. Aglaia în costum de fantazie. Ei ţin în 5 mîni buchete şi corone de flori.) Alecu (intră întîi): întră, Melpomenă minunată, tu care ai cîştigat în astă-sară aplaudele cu sutele şi coronele cu merţa. Aglae: Toate le împărţesc cu tine, împărăţele dragă... 10 Ce văd ? Creditorii au scăpat de la gros ! Cofetarul: Şi v-au aşteptat înadins ca să vă mul-ţămească. (Creditorii se închin.) Alecu: Pentru ce? Pentru că v-am pus la răcoare? 15 Cibotarul: Ba, pentru che posesorul d-tale ne-au plătit ales. Jăvrescu (în parte): Posesor! Alecu: Cine v-au plătit? Creditorii (arălînd pe Jăvrescu): D-lui. 20 Alecu: Ce-aud? D-lui au plătit datoriile mele? Jăvrescu: Datoriile d-tale? Alecu: Ah! Domnule, cît sînt de recunoscător! Vin să te îmbrăţoşăz. Jăvrescu: Ian staţi... Eu am socotit că-s datoriile 25 Aglăiţii; dar de vreme ce-s ale altuia, apoi daţi-mi banii înapoi. Creditorii (grăbindu-se să iasă): Bonsoir.—Gute Nacht. — Kali spera. (Ies iute prin fund. ) 30 Jăvrescu: Ian staţi, domnilor, să ne-nţălegem, că doar nu sîntem în codrul Herţii... (Aleargă după ei pănă la uşă.) Alecu (încet, Aglaiei): Nu cumva aista-i Jăvrescu? Aglae: Tocmai. (Lui Jăvrescu.) Ce? vrei, domnule 35 Tachi, să-ţi întorci darul?... Asta nu-i galant. Jăvrescu: Galant, negalant, nu ştiu. Eu n-am gust să mă fac bancherul tuturor ştrengarilor. (în parte.) Mă miram şi eu... pantaloni, tiutiun!... 87 Alecu (apropiindu-se de Jăvrescu şi arătîndu-i rava-şul lui): A! mă numeşti ştrengar?... Ei apoi, ian spune-mi: cunoşti răvaşul ista? Jăvrescu (în parte): Scrisoarea mea! 5 Alecu : Ce-ai zice ... dacă, făcînd cu adevărat ca un ştrengar, aş trimete răvaşul ista cucoanei d-tale? Jăvrescu (în parte): M-au prins la mînă, blăstă-matul! dă! cine dracu mă punea să scriu? Alecu: Hotărăşte: să trimet răvaşul ori ba? 10 Aglae: Da cum să faci un lucru ca aista unei per- soane care te-au scăpat de datorii! Jăvrescu: Ce fel?... l-am scăpat? Ba nicidecum; eu socoteam că-s a d-tale, iar nu a d-sale. Aglae: Totuna-i. 15 Jăvrescu: Cum? Aglae : N egreşit; pentru că ne cununăm mîni împreună. Jăvrescu: Vă cununaţi? (în parle.) Şi eu ca un prost îi fac curte şi mă calicesc plătind! Ştii 20 că-ncep a crede că-s neghiob?... Să nu-ntreb eu a cui sînt datoriile! Ce să fac acum? Să-nghit mai bine găluşca cît e de ferbinte şi să tac. (Stă pe gînduri.) Alecu (Aglaiei): Oare ce are de gînd să facă? 25 Aglae (încet): Nu te-ngriji, că ai răvaşul lui. Jăvrescu (viind lîngă Aglaia): Madmoazelă. de vreme ce vă cununaţi împreună, apoi te rog să socoţi plata datoriilor d-sale ca prezentul ce-ţi fac pentru benefiţiul d-tale. 30 Aglae : Ah ! domnule, meritezi o coronă. Alecu: Ce zici o coronă?... două coroane. (Ii pune fiecare cîte o coronă pe cap.) Jăvrescu (în parte): Ce coroane... Coarne-mi trebuie, coarne! (Tare.) Mă duc; daţi-mi răvaşul 35 şi rămîneţi sănătoşi. Alecu (dîndu-i răvaşul): Poftim. Da cu ce te duci... că-i glod afară? Jăvrescu: Puţin îmi pasă... mă duc... Alecu: Da cum să mergi pe gios? Ie droşca noastră. 40 (Strigă la uşa din fund.) Ivanuşca, Ivanuşca! 88 Droşcarul (întrînd): Seceas. Alecu: Du-1 pe dumnealui acasă. (încet.) L-am însărcinat să-ţi plătească tot ce ai să iei de la mine. 5 Droşcarul: Haraşo. (Lui Jăvrescu.) No... mergem, cuconaş. (Iese.) Jăvrescu: Mergem. (în parte.) De mi-ţi mai prinde pe la actriţe... să mă bateţi la talpe. (Iese furios.) 10 Alecu (închinîndu-se): Cu toată plecăciunea; mă rog să nu ne dai uitării; ie sama la scări, că-s cam răpezi. (Jăvrescu se aude picînd pe scări.) Alecu (la uşa din fund): Hodoronc, tronc! 15 Jăvrescu (afară): Valeu! Droşcarul: Tbrrr! (Alecu şi Aglaia se uită imul la altul şi rid.) SCENA XII ALECU, AGLAE 20 Aglae: Ha, ha, ha, ha! Sărmanul cuconul Tachi!... Nu numai că s-au spetit plătind, ba încă se mai speteşte şi pe scări. Alecu: Dumnezău să-i deie sănătate şi coaste bune! Aşa om de preţ nu cred c-au mai fost, nici c-a 25 mai fi!... Auzi, să mă scape de creditori făr-a mă cunoaşte? Ce zici tu, Aglăiţo? Aglae: Zic că, deşi multe comedii în lume se sfîrşesc în tragedii, noi am făcut tocmai dimprotivă, în astă-sară; am început prin tragedie ş-am sfîrşit 30 prin comedie... Un lucru numai ne lipseşte. Alecu: Ce? Aglae: O masă... că mor de foame. Alecu (văzînd masa din fund): Vivat! Norocul s-au îngrijit atît de pungile cît şi de stomahul nostru. 35 Aglae : Cum ? Alecu: Uită-te în fund. 89 Aglae: Cu adevărat! Ah! Jăvrescule, unde eşti să-ţi mai trîntesc o coronă pe creştet. Se vede că tare mă iubea, sărmanul! Alecu: Te slăvea din tot sufletul şi din toată punga, 5 precum se dovedeşte prin aceste două butelci de şampanie. Aglae: Şampanie! Ah! Tachi, îngeraşul meu, eşti bun de pus la cabinet! Hai să mîncăm. (Aduc amîndci masa în faţa scenei şi aşează dcuă scaune.)' 10 Alecu (se apropie ca galanterie de Aglaia): Duducă Aglae, vrei să-mi faci cinste?... (îi dă braţul.) Aglae: Ce se potriveşte... cum nu?... mai vîrtos. (Alecu o ia de mină, o duce la masă şi se pun-amîndoi faţă-n faţă.) 15 Alecu: De unde să-ncepem, mademoiselle Aglae? Aglae: De la şampanie, monsieur Alexandru. (Alecu destupă o butilie şi umple dcuă pahare.) Alecu : în sănătatea ta! Aglae: Ba nu; în sănătatea lui Jăvrescu, că el an 20 plătit şampania. Alecu: Acum să bem pentru căsătoria noastră. Aglae: Ba încă nu; aşteaptă. Să bem în sănătatea... (Arată publicul cu capul.) Alecu: Cui? (Face semn cu capul, arătînd publicul.} 25 Aglae (încet): Dar. Alecu (încet): Ideea-i minunată! dar... ai curaj? Aglae: N-am băut două pahare de şampanie?... Să cercăm. Alecu: Să cercăm. 30 (Se sccl amîndci cu paharele în mîni şi vin în faţa publicului.) Aglae (neîndrăznind): Zi tu. Alecu: Ba zi tu, că tu ai avut ideea. Aglae (după puţină neîndrăzneală): Domnilor şr doamnelor, bem în sănătatea d-voastră! 35 (Beu amîndci.) (Cortina cade.)