CRAI-NOU PERSOANE MOŞ CORBU, cimpoier bătrîn BUJOR, căpitan de jandarmi LEONAŞ, tînăr ISPRAVNICUL ANICA, orfană DOCHIŢA, tînără ţărancă FETE, FLĂCĂI DE MUNTE JANDARMI CRAI-NOU OPERETĂ ÎN 1 ACT (Teatrul reprezintă o privelişte de munţi pe care şerpuieşte o cărăruşă. în stînga, casa Dochiţei; în dreapta, orînda satului. Crai-nou se iveşte pe cer. Seara de vară.) SCENA I DOCHIŢA, FETE, FLĂCĂI (caută cu toţii la Crai-nou) COR Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! La noi bine-ai venit. Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! Fă-mi dorul împlinit. DOCHIŢA Crai-nou! vin’ cu bine. Cu bine te du; Dar jalea din mine Să nu o laşi, nu. Ci să-mi laşi o salbă Cum o doresc eu, Ş-o năframă albă Pentru dragul meu. COR Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! Etc. etc. etc. DOCHIŢA 5 Dragul meu din munte La oaste-a plecat Şi de mult pe frunte Nu m-a sărutat. Crai-nou, lîngă mine 10 Cobori tu de sus Şi-mi adă cu tine Pe dragul meu dus. COR Crai-nou ! Crai-nou! Crai-nou! 15 La noi bine-ai venit. Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! Fă-mi dorul împlinit. (Se aude în munţi un cimpoi şi pe urmă glasul lui moş Corbu cîntînd doina. Fetele şi flăcăii merg spre fund şi caută 20 pe drum.) S C E N A II Cei dinainte, CORBU CORBU (în culise) 25 Frunză verde stejărel, Cît îi omul tinerel Bine-i, mări zău, de el! Codru-n cale-i înverzeşte, Româncuţa mi-1 iubeşte 30 Şi-n pept inima-i tot creşte! (Corbu se arată pe deal viind încet', el se opreşte puţin de cîntă doina din cimpoi.) 192 (W""' toţi (cu bucurie)-. Iaca moş Corbu cimpoieru!... Iaca moş Corbu! dochiţa: Iar o să ne facă să rîdem şi să jucăm, o fată: Doamne, mare poznaş îi, cît îi de bătrîn, 5 dochiţa: Şi mare bun suflet de om îi. CORBU 10 (Fetele şi toţi: Bine-ai venit, moş Corbule... bine-ai venit. 15 corbu: Bine v-am găsit, mîndruliţelor. Ian priveşte cît îs de... sale sorbi cu catrinţe cu tot!... Ei, da ce mai faceţi pe-aici? dochiţa: Ia! ducem doru, moş Corbule. CORBU: ’ De ce-aţi ieşit cu toţii la lună ca buraticii ? 20 dochiţa: Ne-am închinat la Crai-nou. corbu : Mare poznă şi minune!... Ce are românca a împărţi cu craii ?... Cît îi iesă un crăişor înainte, hait, m-am închinat cu plecăciune. Da, ian spuneţi, ce aţi mai cerut de la ist Crai-nou ? 25 salbe de mărgele? fote şi inele? sau numai dragostele, ha ?.., şi dragostele tot cu de-alde cei tineri ? ha ?... dochiţa: D-apoi cum? cu de-alde cei bătrîni?... că ei şi-au trăit traiul. -. 30 corbu: Şi şi-au păpat malaiul... ha, ha, ha! bine zici, Dochiţo... vorba ceea: pomul dacă-mbătrîneşte, pune-i paie de-1 pîrleşte... Na! iaca păcatul, că mă luai cu vorba... adică năravul din fire nici că... Ian ascultaţi, feţii mei... alergaţi 35 degrabă în codru şi vă luaţi tot pe. urma mea, că-ţi găsi un cuconaş ş-o cuconiţă, rătăciţi şi obosiţi ca vai de ei!... să-i aduceţi aici. Omul dacă-mbătrîneşte Drumu-n cale-i se lungeşte Şi pustiu-1 năpădeşte. Ochii văd, inima cere, Ce folos că nu-i putere, Nici ţîrucă mîngîiere. flăcăii merg înaintea Corbului şi-l aduc în scenă.) 193 toţi: Da cine-s, de unde-s? corbu: Nu-i treaba voastră... Hai! iute... să vă văd... dos la faţă şi tupiluş prin năgăruş... vorba ţiganului... Apucaţi pe la izvorul Şoimilor, că-ţi 5 da de ei, fără greş. toţi: Haideţi... haideţi. (Fetele şi flăcăii ies cu toţii: unii prin stînga, alţii pe cărarea muntelui. Dochiţa şi Corbu rămîn singuri.) FETELE Şi FLĂCĂII 10 (ieşind) Haideţi, haideţi, haideţi In codrul înverzit, Haideţi, haideţi, haideţi în plaiul înflorit. 15 corbu: Tu, Dochiţo, rămîi că am să-ţi spun o oare-cică... Nu-i nime? Ascultă: cunoşti pe domnul Leonaş, care-o ţintit moşia de alăturea? dochiţa: îl cunosc dar. corbu: Ei! se vede că i s-o aprins călcăile după fata 20 ispravnicului, şi fiindcă vodă vrea şi Hîncu ba... O furat fata, ca mai bine. dochiţa: Ialei! corbu: îi întîlnii chiar acu, rătăciţi prin codru, ne-mîncaţi şi nebăuţi de două zile. Sărmanii, să-i 25 vezi, ţi-i mai mare mila... Cuconiţa mai ales... îi prăpădită moartă, na! Ce să zici ?... oameni gingaşi... boieri... n-au cum putea răbda la foame şi la osteneală, ca noi işti de la ţară... Ştii ce, Dochiţo? hai să-i ascundem noi doi... 30 aşîş să nu-i găsască nici dracu. dochiţa: Da, îi cată? corbu: Dracu? ba mai rău... Ispravnicu!... îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, 35 şi are de gînd să hăituiască toţi munţii. Ai înţeles acum, Dochiţo?.. : Trebuie să ne facem munte şi punte şi să-i venim de hac isprav- 194 nicului, că, Doamne, mare dragu-mi-i... ca sarea-n ochi. dochiţa: Bine, moş Corbule... las' pe noi, dacă-i aşa treaba. 5 corbu: Să trăieşti, fata mea. Te-aş săruta, dar mă tem să nu te-apuce friguri... Ian taci... parcă vin flăcăii. scena iii CORBU, DOCHIŢA, LEONAŞ, ANICA, FETE, FLĂCĂI 10 (Flăcăii aduc pe Anica leşinată pe tm pat de crengi.) FETELE Ce tainică-nlîmplare. FLĂCĂII îi vro cucoană mare. 15 FETELE Vezi cum a leşinat ? FLĂCĂII A dat de vrun păcat. TOŢI 20 Haideţi s-o ajutăm, De moarte s-o scăpăm. LEONAŞ Anico, Anico! ah vină-n simţire, Căci sufletu-mi geme de crudă mâhnire; 25 Anico, Anico! fă-ţi milă de mine, Răspunde-mi, iubito, căci mor lîngă tine! O ! Doamne preasfinte ! L-a mea rugăminte 195 I Fii îndurător. Din cer ne priveşte O ! Doamne! păzeşte Al nostru amor. 5 COR O ! Doamne preasfinte! L-a sa rugăminte Fii îndurător. Din cer îi priveşte, ţO O Doamne, păzeşte Iubirile lor. ANICA (trezinău-se-) Ah! unde m-aflu? 15 LEONAŞ (cătră ceialalţi) Vă daţi într-o parte. , ANICA (cu spaimă) 20 Ce vis plin de groază!... Departe, departe ... Duşmanii m-alungă, pun mîna pe mine ... Ah! dragul meu unde-i? ... LEONAŞ Eu sînt lîngă tine. 25 ANICA (aruncîndu-se cu bucurie îw braţele lui Leouaş) O! fericire! Dulce simţire! Din rătăcire 196 Eu mă deştept. Ceru-mi zîmbeşte, Inima-mi creşte Şi înfloreşte Vesel în pept. ANICA şi LEONAŞ Ceru-mi zîmbeşte, Inima-mi creşte Şi înfloreşte Vesel în pept. ANICA Voi, soarte rele, Viscole grele A vieţei mele, Periţi în vînt. Cerul păzeşte, El ocroteşte Cine iubeşte Păn’ la mormînt. ANICA şi LEONAŞ Cerul păzeşte, El ocroteşte Cine iubeşte Păn’ la mormînt. (Se aude în munţi o "trîmbiţă militară.) TOŢI Ce sunet s-aude? ANICA şi LEONAŞ O ! presimţiri mult crude ! Jandarmii ne alung. CORBU Şi DOCHIŢA Jandarii vă ajung ... FETELE şi FLĂCĂII (îniorcîndu-se din fund) 5 O ceată de soldaţi Spre noi vin înarmaţi. LEONAŞ (cătră Corbu) Pe noi ei ne caută! 10 CORBU N-ai grijă cu mine. Hai de te ascunde, deşi-i cam ruşine; Dochiţo, tu, dragă, eşti mai pricepută . Ie pe cuconiţa ş-o fă nevăzută ... J5 COR GENERAL ANICA şi LEONAŞ (In faţa scenei) O ! Doamne preasfinte ! L-a mea rugăminte 20 Fii îndurător. Din cer ne priveşte, O! Doamne, păzeşte Al nostru amor! CORBU şi DOCHIŢA 25 O! Doamne preasfinte ! L-a lor rugăminte Fii îndurător. Din cer îi priveşte, O! Doamne, păzeşte 30 Iubirile lor! 198 FETELE şi FLĂCĂII (înşiraţi pe cărarea muntelui) Pe plaiul din munte Ostaşii de frunte Aici se cobor; Hai toţi cu grăbire Spre buna sosire înaintea lor. BUJOR şi JANDARMII (ivindu-se pe deal şi viind în marş) Pe plaiul din munte Ostaşi noi de frunte Marş grabnic, uşor, Marş vesel, cu toţii Să prindem şi hoţii Şi mîndrele lor. (Dochiţa şi Anica întră în casa din stingă. Corbu şi Leonaş se furişează sub munte şi ies prin stînga. Bujor şi jandarmii se cobor în scenă întovărăşiţi de fete şi de flăcăi.) SCENA IV BUJOR, JANDARMI, FETE, FLĂCĂI BUJOR Iată-mă-s în sfîrşit la locul de iubire în care am simţit a dragostei simţire, Mîndruţe, dulci surori de-a mea copilărie! Flăcăi, prietini vechi, vă văd cu bucurie; Dar undezi draga mea? ... Dochiţa mîndruliţa. TOŢI (chemînd prin munţi) Dcchiţo, fa Dochiţa ... Dochiţo, fa Dochiţă! SCENA V Cei dinainte, DOCHIŢA (ieşind din casa ei) dochiţa: Cine mă cheamă? toţi: Bujor... o venit Bujor... 5 dochiţa (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în braţele lui): Bujor! bujor: Dochiţo! DOCHIŢA Ah! ce dulce fericire 10 Dup-o lungă despărţire Simt acu-m în peptul meu! BUJOR (cu dragoste) D-apoi eu ! d-apoi eu ! 15 DOCHIŢA Ian să te privesc mai bine Ce frumos mindiru-ţi vine! Parcă eşti un pui de zmeu. BUJOR 20 Cred şi eu, cred şi eu. (Răsiicindu-şi musteaţa.) De cînd am întraţ la oaste, Multe fete zac pe coaste. Zac mereu de dorul meu... 25 DOCHIŢA D-apoi eu, d-apoi eu! 200 BUJOR De cînd port arma iubită Pentru ţara mea slăvită M-am făcut chiar pui de zmeu. 5 DOCHIŢA Cred şi eu, cred şi eu. BUJOR şi DOCHIŢA Ah ! de-acum în fericire Dup-o 1 ungă despărţire 10 Ne-om iubi, iubi mereu, Tu şi eu, tu şi eu. bujor (cătră ceialalţi): Hora, măi, de bună sosire. Să se ducă vestea peste nouă mări şi ţări. (Jandarmii, fetele şi flăcăii se prind la horă.) 15 JANDARMII De cînd am intrat la oaste... Etc. etc. etc. FETELE Cred şi eu, cred şi eu. 20 JANDARMII De cînd port arma iubită etc. FETELE Cred şi eu, cred şi eu. SCENA VI 25 Cei dinainte, ISPRAVNICUL (alergînd spăriat pe cărare şi tot căutând cu spaimă înapoi) ispravnicul (strigînd pe deal): Bujor... Jandarmi... săriţi... nu mă lăsaţi. bujor: Ispravnicul... ce-o păţit? 201 ISPRAVNICUL (viind iute pe scenă, tremurî?id) La arme ! la arme ! săriţi! ajutor ! TOŢI Ce este? Ce este? ISPRAVNICUL Ah ! tremur şi mor ! (Cătră jandarmi.) Pe urmele voastre viind cole-n vale, Din codru deodată-mi iesă în cale Două matahale! TOŢI Două matahale! ISPRAVNICUL O mînă-mi apasă căciula pe nas. Şi groaznic deodată-mi zice un glas: „Ispravnice, moartea te paşte la soare, Fugi iute acasă de şezi la răcoare." Vai! cad de picioare. TOŢI Ce să fie oare? BUJOR (în parte) : El trebuie să fie... hoţul după care ne-am luat de două zile... (Cătră jandarmi.) Copii, gătiţi-vă armele şi veniţi să hăituim codrul... Dochiţo... fii fără nici o grijă, că mă-ntorc îndată. dochiţa: Sărman, bietu cuconu Leonaş ! bujor: în stîn...ga... marş înainte... marş. COR GENERAL BUJOR şi JANDARMII Prin codri, pe munte, Ostaşi noi de frunte Marş grabnic, uşor. Marş vesel cu toţii Să prindem şi hoţii Şi gazdele lor. 5 ISPRAVNICUL Prin codri, pe munte, Jandarmi voi de frunte, Marş grabnic, uşor. Vă duceţi cu toţii 10 Să prindeţi şi hoţii Ş-averile lor. DOCHIŢA, FLĂCĂII şi FETELE Prin codri, pe munte Ostaşii de frunte 15 Se duc de la noi, Să lupte cu hoţii; Dă, Doamne, cu toţii Să vie-napoi. (Jandarmii se suie pe cărarea muntelui şi ies cîntînd prin 20 stînga. Flăcăii şi fetele ies prin dreapta.) SCENA VII ISPRAVNICUL, DOCHIŢA ispravnicul (viind în scenă, din fund): Kirie eleison! c-am scăpat... da frică mi-o fost... bre... bre, 25 bre! dacă-s eu cap de prost sa rămîn în urma jandarmilor. dochiţa (viind din fund): Doamne, mare mîndru-i Bujoru meu. îra! eu am uitat pe biata cuconiţă... mă duc... 30 ispravnicul: O româncă! Ian să-i fac dopros... Copilo... n-auzi ? copilo... dochiţa (oprindu-se la uşa ei): Pe mine mă chemi? 203 ispravnicul (afropiindu-se de Dochiţa şi căutând la ea de aproape): D-apoi pe cine, pe mine? Doar nu-s... (Inparte.) Măi, că frumuşică ţărăncuţă... dochiţa: Ce pofteşti? 5 ispravnicul: Ce poftesc?... hîm... (în parte.) Apoi dă... (Tare.) Ian spune-mi, copilo dragă, n-ai zărit cumva pe aici vrun domnişor şi vro duducă?... aşa ştii... cam... dochiţa (în parte): Degrabă ţi-a fi, ispravnice... 10 (Tare.) Nu, cucoane, nu... da unde... că doar duducele şi domnişorii nu răsar ca bozul prin satul nostru. ispravnicul (căutînd de aproape la Dochiţa): Aşa să trăieşti ? 15 dochiţa (rîzînd): Da ce te uiţi aşa la mine ?... parc-ai avea orbul găinilor? ispravnicul: Mi-am prăpădit ochelarii în fuga cea de dinioare... că nu ştii ce-am păţit, fa... cum te cheamă? 20 dochiţa: Dochiţa. ispravnicul: Fa Pachiţo... veneam pe potică singur în urma jandarmilor şi gîndeam la nepoata mea, la Anica... (Plîngînd.) Anica... un bujor de fată, pe care am crescut-o cu o mulţime de chel- 25 tuială ca s-o dau după Coşcodan, ficiorul lui banu Paragină... o cunoşti, fa Tarsito? dochiţa: Dochiţa... nu Tarsiţa. ispravnicul: Ei... şi mi-o furat-o de la ochi un puşchi... un Leonaş... îl cunoşti, fa Locsiţo? 30 dochiţa: Dochiţa, Dochiţa... ispravnicul: Acu... nepoata ca nepoata; dar altă bazaconie!... în ziua cînd au spălat putina Anica cu Leonaş, am găsit lada sămişiei deschisă; broasca stricată şi înuntru 40.000 lei... lipsă. 35 Se-nţelege că tot Leonaş o-furat şi banii hazne- lei, pentru ca să aibă ce mînca cu Anica... (Plîngînd.) Văzut-ai vreun ispravnic mai mâhnit decît mine, fa Prohiriţo? dochiţa (mînioasă): Haide.... acu-s şi Prohiriţă. 40 (Tare.) Dochiţa... Dochiţa, auzitu-m-ai? 204 . ispravnicul: Dar, dar... m-am greşit; aşa-s de ameţit... şi cum îţi spuneam, dragă Pachiţo... am luat îndată vro cîţiva jandarmi cu mine, mi-am pus pistoalele şi iartaganul la brîu, şi m-am luat 5 cît cole, cît cole pe urmele fugarilor.. . De două zile acum de cînd îi urmăresc ca copoii... dochiţa : Se vede că ai miros bun! ispravnicul: Straşnic, Zoiţo... ştii? eu cînd mă duc la vînat, nici nu mai ieu prepelicar cu mine... 10 Ş-aşa cum îţi spuneam mai dinioare... cum mă urcam singur pe potică... Kirie eleison\... îmi iesă deodată înainte două matahale cît... (căutînd împrejur) cît tine, Tarsiţă... ba ceva mai mărişoare... 15 dochiţa (în parte): Auzi vorbă! ispravnicul: Una sămăna a fi ţăran de la munte... cam bătrîn... şi mi se pare c-avea ş-un cimpoi; iar ceealaltă matahală avea o pălărie largă, dată pe ochi şi o manta lungă neagră... Cum 20 le-am văzut, mi-o sărit inima din loc ş-am încre- menit!... Atunci... cea cu manta neagră... o întins mîna spre mine şi mi-o înfundat căciula pe nas... eu tăceam chitic... şi deodată un glas ca din ceea lume mi-o zis aşa. (Cîntă:) 25 „Ispravnice ! moartea te paşte la soare; Fugi iute acasă de şezi la răcoare ..." (Scăpătîndu-se de picioare.) Vai! cad de picioare ! Iar cad de picioare ... 30 dochiţa: Iaca pozna, că se prăbuşeşte... ispravnicul: Nu mă lăsa, Locsiţo, că mă duc... mă duc... (Tremurînd.) dochiţa (sprijinindu-l): Da ţine-ţi firea, cucoane, că doar eşti bărbat, şi ţi-i sînul plin de arme... 35 ispravnicul : Oare ? aşa să fie ?... Doamne, tare-mi placi, fa Zoiţo. dochiţa: Ţ-oi fi plăcînd că-i lumea ră. ispravnicul: Lumea ca lumea, dar tu m-ai fermecat, de la roate... (Cu glas slab.) Vin de întră la 40 mine fată-n casă. 205 dochiţa: O înviet mortu. (Tare.) Şterge-te pe gură, boieriule... ispravnicul (stergîndu-se cu mînica): Dade ce?... Ha... aşa vine vorba? ha, ha, ha!... (Serios.) 5 Dar să lăsăm şaga... ascultă: ISPRAVNICUL Fa Dochiţo, puică albă, Vin cu mine să-ţi dau salbă. DOCHIŢA 10 Ba nu, nu; ba nu, nu vreu Că-mi e drag Bujorul meu. ISPRAVNICUL Ţ-oi da salbă de mărgele, Şi paftale, şi inele. DOCHIŢA Baiu; marfa de la voi Nu se trece pe la noi. 15 (Împreună.) ISPRAVNICUL 20 Ei! Nu vrei? îţi poroncesc dar apoi. DOCHIŢA Dor 25 De zor Nu cunoaştem pe la noi. ISPRAVNICUL Pentru tine le fac toate Ş-apoi zici că nu se poate? 206 10 15 DOCHIŢA Geaba vii, geaba te duci Numai rupi nişte papuci. ISPRAVNICUL Sau nu-s gingaş la privire? Sau nu-s vrednic de iubire? DOCHIŢA Ba eşti mîndru, de diochi Şi-mi eşti drag ... ca sarea-n ochi. (împreună.) IS PRAVNICUL Ei! Nu vrei? îţi poroncesc dar apoi. DOCHIŢA Dor De zor Nu cunoaştem pe la noi. (în vremea acestui duo, Leonaş se arată în fund, învălit cu 20 manta neagră, şi caută cu luare-aminte împrejurul lui. La sfîrşitul scenei, el se apropie de ispravnic; îl apucă de mînă şi, în vreme ce acesta se trage înapoi tremurînd, îi cîntă următoarele:) LEONAŞ 25 Ispravnice, moartea te paşte la soare, Fugi iute acasă de şezi la răcoare. ISPRAVNICUL (spâriat) Iar cad de picioare ... 207 LEONAŞ Mergi la închisoare. (Leonaş împinge pe ispravnic în orînăă şi-l închide pe dinafară-.) SCENA VIII 5 LEONAŞ, DOCHIŢA leonaş: Ha, ha, hâ! bietul ispravnic!... am să-l bag în friguri. dochiţa: Da ce?... poate tot d-ta l-ai spăriat şi în pădure ? 10 leonaş: Tot...- cînd m-am depărtat de aici cu moş Corbu, mai dinioare, l-am întîlnit pe potică şi... ha, ha, ha... l-oi învăţa eu să ne alunge cu potei'a ca pe nişte hoţi. dochiţa : D-apoi nu ştii ?... el zice c-ai furat din sămi-15 şie mii de mii de lei? leonaş: Eu? O nebunit ghiuju... dochiţa: Aşa mi s-o părut şi mie... îi lipseşte o doagă... leonaş: Lasă-1 dracului... spune-mi de Anica... unde-i? ce face? 20- dochiţa (arată casa ei): Aici. Am schimbat-o în straie de-a noastre şi cînd ai videa-o... parcă-i o porum-; ■ biţă. leonaş: Du-te degrabă de-o adă aici. dochiţa: Da bine... nu te temi de jandarmi c-o vor 25 găsi ? leonaş: Nu... mă găsam pe stînca Şoimilor, cînd am zărit jandarmii pe plai hăituind poticele. Am lăsat pe moş Corbu ca să-i înşele să-mi peardă urma şi eu am alergat degrabă aici să ieu pe 30 Anica şi să fugim... dochiţa: Dumnezeu să v-agiute!... (Deschizînd uşa casei.) Cuconiţă, cuconiţă, vină degrabă afară! 208 SCENA IX LEONAŞ, DOCHIŢA, ANICA (îmbrăcată ca la munte} ANICA: Ce-i?... Tu esti, Leonas? Bine c-ai venit, ca 1 * i ’ tare eram îngrijită... 5 leonaş: Draga mea Anicuţă!... (Privind-o.) Ian să te privesc în hainele aiste... Aşa ţărance mai vin de-acasă... să ai şepte sate pline. anica: De cînd m-am îmbrăcat ţărăneşte, parcă nu mai am aşa frică de moşul meu... şi, zău, mai 10 că aş vrea să rămîn tot aşa cît oi trăi. la aceste haine simple, viaţa-i dulce şi plăcută. Şi sub ele inimoara simte lin tainicu-i dor. Cît aş vrea aici, la munte, ca ţărancă neştiută, Lîngă tine să gust pace şi trai dulce de amor! 15 I Copilita de la munte Poartă două stele-n frunte; Ş-al ei suflet vesel, lin, E ca cerul blînd senin. 20 Căprioară sprintenică, Păsăruică frumuşică, Pasul ei e zburător, Glasul ei încîntător. II 25 Cine-o vede prin pădure Cu-ochişori ca două mure O priveşte-oftînd de dor Ş-o -urmează-n al ei zbor; Dar ea trece pe potică Cîntînd vesel fără frică Şi pe munte şi pe plai Ea trăieşte ca în rai. (Se aude în munţi glasuri multe de oameni.) 209' dochiţa: Iaca jandarmii se-ntorc înapoi... Fugi cuconaşule. leonaş: Ei! nici c-oi să scap de dînşii... Anico, întră degrabă în casă şi te ascunde bine... Eu mă 5 duc iar pe stînca Şoimilor... Dochiţo, să spui lui moş Corbu să-mi deie de ştire cînd oi putea veni aici fără primejdie... Să cînte din cimpoi că eu m-oi lua după glasul lui... (lesă prin stînga. Dochiţa şi Anica întră în casă.) io scena x CORBU, BUJOR, JANDA RM[ şi, pe urmă, ISPRA VNICUL (Jandarmii aduc pe moş Corbu între puşti.) corbu: Da daţi-mi bună pace, oameni buni, că n-am făcut nimic. 15 bujor: Marş înainte... şi nu crîcni... corbu: D-apoi bine, Bujoraş dragă, nu mă cunoşti?... moş Corbu... bujor: Cînd îi la slujbă, nu cunosc pe nime. (Vin în scenă.) 20 corbu: Apoi dă, nu-s păcate aiste? nu-s belele pe capu omului? Ce-am făcut?... bujor: Ce-ai făcut? Hoţ bătrîn! Ne-ai purtat cu minciuni pe toate poticile. corbu: Iaca vorbă!... da nu m-aţi luat d-voastră din .25 mijlocul drumului, ca să vă fiu călăuz prin codri? bujor: Aşa... şi cînd noi vroiam să facem hoisa, ne sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tâlharilor care o furat banii sămi-şiei... 30 CORBU: Haida... eu?... da ce am eu a împărţi cu tâlharii ? bujor: Mai ştii ce?... poate că banii cei furaţi? corbu: Ian ascultă, măi băiete... nu mai zice una ca asta, că, pe bătrîneţele mele!... cît eşti de 35 jandar, îţi stric cimpoiul de cap... auzi?... un copil de ieri să mă batjocorească de la ochi!... .210 bujor (cătră jandarmi): Ţineţi-1 bine, să nu scape şoldanul... corbu : Sărmane cărăbuş, pe ce mîni încăpuşi!... am ajuns chiar liude pintre călăraşi. SCENA XI Cei dinainte, ISPRAVNICUL (deschizînd încet un oblon, de la fereastră şi scoţînd capul cu frică) ispravnicul: Parcă-mi aud jandarmii. Domnule Bujor... cu cine te sfădeşti acole? 10 bujor: Cu moş Corbu. ispravnicul: Care-i acel moş Corbu? să-l văd şi eu... bujor (arătînd pe Corbu): Iată-1. ispravnicul: Pei drace!... Aista-i una din matahalele din pădure. (închide fereastra iute.) 15 corbu (în parte): M-o cunoscut... slut la Prut!... bujor (la uşa circimei): Domnule ispravnic... Domnule... ieşi afară de hotărăşte ce să facem cu moşneagu! ispravnicul (la fereastră): Legatu-i? 20 bujor: N-ai nici o frică... ispravnicul: Apoi deschide-mi uşa, că nu ştiu cine m-o închis înuntru... din greşală... bujor (in parte, deschizînd uşa): Aşa ispravnic îi bun. de tors la fuioare ca babele. 25 ispravnicul (ieşind): Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? Te-oi învăţa eu să sparii ispravnicii prin codri. corbu: Eu, cucoane!... ba mă ferească Dumnezeu!... căci vorba ceea: nici să zăresc drac, nici cruce 30 să-mi fac. ispravnicul: Bine, bine... îi videa tu pe dracu acuş... Răspunde: cum te cheamă? corbu: Cum mă cheamă?... d-apoi cum să mă cheme?' pe nume. 35 ispravnicul: Iaca prostu! Da cum ţi-i numele? corbu: Vasile Corbu, mînca-ţ-aş ochii... (în parte) ş-ai rămînea orb. 211 ispravnicul: Vasile Corbu?... Şi ce eşti tu? corbu: Ce să fiu?... Om pămîntean. ispravnicul: Tronc! ştiu că nu eşti coborît din lună. corbu: Din lună?... mă ferească Dumnezeu!... 5 Neam. de neamu meu... ispravnicul: Taci din gură... Cu cine erai mai dinioare în codru, cînd m-ai întîlnit? corbu : Cu cine ? (în -parte.) Ce minciună să-i cîrpesc ?... (Tare.) Cu un negustor de la Galaţi. 10 ispravnicul: Minciuni spui... că erai cu un tâlhar. corbu (în pctrte): Vrabia malai visează. (Tare.) Apoi dă, ştiu eu? tâlhar a fi?... Eu nu-s ispravnic să cunosc... ispravnicul: Taci din gură... unde l-ai ascuns? Unde 15 l-ai mistuit ? corbu: Să-l mistuiesc?... că doar nu l-am mîncat. Slavă Domnului, neam de neamu meu... ispravnicul (în parte): Şiret ţăran! (Tare.) Ian ascultă, măi badeo... nu-mi umbla cu mîţa-n 20 sac, şi-mi răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îţi găseşti Bacău cu mine. . corbu: Cum îi vrea d-ta, cucoane; cică vorba ceea: arţagu îşi găseşte pîrţagu. ispravnicul (mintos): Nu-i vorba de pîrţag, moji-25 cule... spune unde-ai ascuns tâlharul, că de nu... te-ntind jos şi te fac chisăliţă de bătaie. corbu : Da de ce să mă baţi, cucoane ?... la vîrsta mea... om bătrîn, n-a fi păcat de Dumnezeu? ispravnicul: Nu lungi vorba şi răspunde la ce te-ntreb, 30 azi. corbu: Ei! vorbă lungă, sărăcie-npungă... bate-mă... schingiuieşte-mă.. 1 tot am să mor odată... Nu ştiu nimic... mai mult vrei? ispravnicul (cătră jandarmi): Umflaţi-1 şi-l puneţi .35 jos... bujor (încet ispravnicului): Degeaba umbli, cucoane, să-l sparii cu bătaia... o muri şi n-o mărturisi nimică... aşa-i românu. ispravnicul: Apoi cum să facem ca să aflăm ade-40 vărul ?... bujor: Decît îi da de bătut, mai bine dă-i de băut. 212 ispravnicul:. Bine zici.. (Vorbesc încet împreună.) corbu (între jandarmi): Să daţi seamă lui Dumnezeu. .. că aşa batjocură n-am păţit de cînd sînt... dă... bateţi-mă, zdrobiţi-mă, faceţi-mă fărîmi... 5 să vă văd cît sînteţi de voinici... dar... din gura mea nu-ţi scoate alta decît blăstămuri; şi să ştiţi de la Corbu bătrînul, că blăstămul de la săraci nu cade pe copaci... (Jandarmii îl apuc şi vrew ca să-l puie jos.) 10 ispravnicul (lui Bujor): Să mi-1 faci cuc. (Cătră jandarmi.) Staţi... moş Corbu-i nevinovat. corbu (cu mirare): Oare? ispravnicul: Un om ca dînsul, cu părul alb, nu poate fi gazdă de tâlhari... Moş Corbule... Ce-o fost 15 s-o trecut. corbu (în parte): Iaca, iaca, iaca!... ispravnicul: Hai să cinstim cu toţii împreună, ca să rămînem fără bănuială... Aduceţi vin din cîrcimă. 20 corbu (în parte) : S-o schimbat boieriu! mari sînt minunile tale, Doamne! (în vremea aceasta jandarmii aduc cîteva garafe cu vin şi pahare din cîrcimă.) bujor: Iaca toiagul bătrîneţelor... ţine, moş Corbule, 25 şi înghite Agachi de-acum. ispravnicul: Ei! beţi şi vă veseliţi de-acum, copii, că eu mă duc să mă odihnesc puţin... Moş Corbule, să te văd... care pe care... cei bătrîni pe cei tineri, sau cei tineri... 30 corbu: Ba tot cei bătrîni rîdică nevoia... las’pe mine c-am să ţi-i pui în cofă, cum om deşerta-o de vin. ispravnicul (lui Bujor): Cată de află tot... (Tare.) Chef bun. (întră în cîrcimă.) 35 S C E N A XII CORBU, BUJOR, JANDARMI (toţi împregiurul mesei) bujor: Daţi-i cep, băieţi. (Arătînd garafa.) Moş Corbule? ... 213 corbu (întinzînd paharul în care Bujor varsă vin) Eu! BUJOR (închinînd) 5 Moş Corbu, să trăieşti Aşa precum doreşti! CORBU Voinice, mulţămim, 10 Să bem şi să trăim, Că vinu-i pentru noi Şi nu e pentru boi. (Beu cu toţii.) toţi: Vivat! 15 BUJOR Să trăiască vinul, Vinul şi pelinul, Cît îi el de bun, 20 Te face nebun, Că mereu te-ncîntă Cînd frumos el cîntă Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl, Gîl', gîl, gîl, gîl, gîl. 25 TOŢI Să trăiască vinul Etc. etc. etc. BUJOR 30 Aşa că-i bunişor De-ti trece chiar de dor? ... 214 CORBU Ba, zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el, Căci gura-i chiar un iad, 5 Cît bea, tot zice ad ! (Beu iar.) BUJOR II Vinu-nsufleţeşte, 10 Pelinu-ndulceşte Pe bietul român Cît e de bătrîn! Şi mereu 1-încîntă Cînd frumos îi cîntă 15 Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl, Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl- TOŢI Vinu-nsufleţeşte Etc. etc. 20 toţi: Vivat! corbu (vesel): încă o duşcă,_Bujoraş dragă... bujor: Şi cele multe înainte. (în parte) începe-a prinde prepeliţa de coadă. CORBU 25 (bîncl) Parcă mă simt întinerit ... Inima-mi, zău, s-a încălzit, Şi-mi vine să vă cînt un cîntic bătrînesc, Un cîntic vitejesc, 30 Pe care eu îl ştiu chiar de la bunul meu, Care bun îl ştia de la străbunul său. TOŢI Cîntă, noi te aşteptăm Şi pahare-ţi închinăm. 215 k CORBU 10 15 20. toţi: 25 Pe cînd strămoşii cei bătrîni Aveau război cu mulţi pagini, Ei se duceau cîntînd ist cîntic voinicesc, Ist cîntic românesc. Şi, zău, la glasul lor, păgînii tremura î Păgînii tremura, cînd ei cînta aşa: TOŢI Cîntă, noi te ascultăm Şi ca ei vrem să cîntăm. CORBU I Român verde ca stejarul Rîd de duşmani şi de moarte. Să-mi trăiască harmasarul, Şi prin glonţi să mă tot poarte. Sai, voinice, şi nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Şi nădejde-n Dumnezeu. TOŢI ' Sai, voinice, şi nechează etc. etc. Ura ! CORBU II Cît ini-a sta mina voinică, Pe-a mea armă războiască, N-aibă grijă de nimica Ţara ihea cea românească! Sai, voinice, şi nîchează etc. etc. 216 TOŢI Sai, voinice, şi nechează etc. etc. TOŢI: Ura! Ura! CORBU III Cu-al meu suflet, cu-a mea pală, Cu-al meu şoim albit de spume, în duşmani om da năvală De s-a duce vestea-n lume! Sai, voinice, şi nechează etc. etc. toţi: Ura ! Ura ! Ura ! să trăieşti, moş Corbule. corbu (ameţit): Să trăiţi şi voi, feţii mei, precum doriţi... şi întru mulţi ani cu bine. Să v-agiute Dumnezeu ca să prindeţi toţi hoţii din ţara Moldovei. bujor (în parte): De-acum s-o pornit moara. (Tare.) încă o duşcă, moş Corbu. corbu: Ba nu... că din duşcă-n duşcă, mi-i să nu mă fac ţuşcă... Hei, te pricep eu, hîtrule, unde-ţi bate gîndul. Care cum s-ar prinde, ai vrea d-ta să mă fac cuc, ş-apoi cîr, Corbule, cîr, moşule... spune cîte vrute, cîte nevrute. Ca mai ba, măi băiete... nu ţi-ai găsit omu. bujor: Cine? eu, moş Corbu... ba, zău dacă am gîndit vrodată să te fac să cîrîi... corbu: Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să afli unde am ascuns pe cela... ştii, cela," care-1 căutaţi mai dinioare în codru, cînd v-am îndreptat pe calea-ntoarsă ?... ha, ha, ha!... bujor: Ha, ha, ha !... bună ne-ai jucat-o, moş Corbu. corbu: Mai bună!... că altmintrelea daţi chiorîş de el pe stînca-Şoimilor. TOŢI Sai, voinice, şi nechează etc. etc. 217 bujor (în parte)-. Stînca Şoimilor! (Tare). Ha, ha, ha... adică mare hîtru mai eşti!... Să juri că te-o înţărcat Scaraoţchi. corbu: D-apoi cum socoţi tu?... doar unu-i Corbu, 5 la munte... Cînd v-am văzut că vă-ndreptaţi spre stînca Şoimilor, i-am zis aceluia... cuconaşului. .. stăi chitic şi să nu te clinteşti păn’ce nu-i auzi cîntînd din cimpoi. bujor: Ialei! 10 corbu: Aşa, zău... că nu ştii una? Tare-1 trage inima încoace... la căsuţa asta. (Arată casa Dochi-ţei.) bujor: La casa Dochiţei? corbu: Hî, hî... iute român! măi, măi, măi!... Şi 15 eu am fost tînăr, şi mie mi-au fost dragi fetele... macar şi acu mi-s dragi, d-apoi încă aşa!... Vrea să vie numaidecît cole... Mai stăi, române... ba nu... că te-or prinde jandarii... mai stăi, păn’ce mi-i auzi cîntînd din cimpoi, ca să-ţi dau de 20 ştire... unde!... (Clătinînd capul.) Aprins neam îi neamul cuconaşilor. bujor (in parte): De-a cînta moşneagu din cimpoi... el cade-n căpcană... Ian să cerc... (Tare.) Ştii ce, moş Corbule ?... pare-mi-se că eşti 25 Pepelea. corbu: Pepelea cel din poveste? ba şi mai şi decît el... Cică cînd suna din fluier, jucau oile pe cîmp. bujor: Numai asta n-o poţi face dumneta. corbu: Cine? eu?... Da eu cînd trag din cimpoi... 30 sar căprioarele de se prăpădesc. bujor: Căprioarele? corbu: Cele cu două picioare... ian să vezi... (Îşi drege cimpoiul.) Pepelea!... dacă eu bat zece ca Pepelea. 35 bujor (cătră jandarmi, încet): Intraţi cole-n cîrcimă şi vă ţineţi la pîndă. (Jandarmii întră în cîrcimă.) corbu (împreunîndu-se cu cimpoiul şi jucînd): Să te văd, cimpoiule: umflă-te, dizumflă-te. 40 Frunză verde baraboi, 218 Cîntă Corbu din cimpoi De sar fetele la noi înainte şi-napoi. bujor (în parte): Acuş trebuie să vie hoţu, la glasul cimpoiului. Mă duc să nu mă zărească. (întră în cîrcimă.) CORBU Cimpoieş drăguţul meu, Sună, sună, aşa mereu Să se deie fetele-n vînt Să ţipe dracu-n pămînt. SCENA XIII CORBU, LEONAŞ (învălit în manta, vine cu sfială pe potică) leonaş (în parte) : Moş Corbu cîntă din cimpoi ?... Se vede că s-au dus jandarmii... Acu-i vremea de fugit. (întră la Dochiţa.) CORBU (nevăzînd pe Leonaş) Ţop, ţop, ţop, Pepeleo, ha! Ţop aşa şi iar aşa, Ţop, ţop, ţop, Pepeleo, ţop, Păn’ ce-a zice moartea hop. (In vremea cînticului, jandarmii, carii au văzut pe Leonaş de la fereastra cîrcimei, ies încet, de se aşează în rînd, dinaintea casei Dochiţei, cu carabinele întinse.) SCENA XIV CORBU, ISPRAVNICUL, BUJOR, JANDARMII (ies din cîrcimă făcîndu-şi semne şi trec pe din dosul lui Corbu, care, după ce şi-a sfîrşit cînticul, cade pe scaun lîngă masă şi adoarme) 219 ispravnicul (cu un iarlagan în mînă) : O întrat acole... Să nu-1 scăpăm, Bujoraş! bujor: N-ai grijă, că de-acu-i în mîna mea... (Cătră jandarmi.) Gătiţi-vă armele şi trageţi oţelele la 5 carabine! (Jandarmii trag oţelele.) ispravnicul (în parte): Mi s-o făcut mînile ca gheaţa. SCENA XV Cei dinainte, LEONAŞ, ANICA, DOCHIŢA (ieşind tustrei 10 din căsuţă) leonaş: Hai degrabă, Anică... Hai... JANDARMII, BUJOR şi ISPRAVNICUL Stăi pe loc, Că, dăm foc. 15 LEONAŞ (apărind pe Anica) Ce vreţi voi? ANICA (în parte) 20 Vai de noi ! JANDARMII, BUJOR şi-ISPRAVNICUL Stăi pe loc, Că dăm foc. (în vuietul horului, Corbu începe a să trezi, caută împrejur 25 şi nu pricepe nimic deodată... Pe urmă se deşteaptă încet, încet şi, cu cît se lămuresc gîndurile lui, deznădăjduirea i se arată în faţă.) 220 ISPRAVNICUL (arătând pe Leonaş) Puneţi mîna pe dînsul şi-l prindeţi şi-l legaţi. CORBU 5 (în parte) Să lege. .cuconaşul! JANDARMII Pe dînsul, copii! LEONAŞ 10 (scoţînd două pistoale) Staţi! JANDARMII, BUJOR Stăi pe loc, Că dăm foc. 15 ISPRAVNICUL (ascunzîndu-se după jandarmi) Stăi pe loc, Nu da foc. LEONAŞ 20 (întinzînd pistoalele) Staţi pe loc, Că dau foc. CORBU (alergînd între jandarmi şi Leonaş) 25 Copii, staţi, Foc nu daţi! 221 SCENA XVI Cei dinainte, UN JANDARM (viind călare şi aducînd an plic} jandarmul: Ispravnicii... unde-i domnu ispravnic? ispravnicul (ascuns după jandarmi): Ce este ? Cine 5 mă cheamă ? jandarmul: Un plic de la isprăvnicie... d-nu samiş-mi-o spus că-i foarte grabnic. ispravnicul: Grabnic? Adă-1 încoace. (Ie plicul.) încunjuraţi-1 din toate părţile pe hoţul ista şi 10 nu-1 lăsaţi să scape. (Deschideplicul.) Grabnic!... nu cumva mă dau afară din isprăvnicie ?... Bată'l cucu de samiş că subţire mai scrie... Unde mi-s ochelarii?... iaca poznă, că i-am prăpădit în codru cînd fugeam... şi acum n-am. 15 cum citi... (Tare.) Cine ştie carte din voi? corbu: Eu, cucoane, am fost demult dascal la biserică. .. ispravnicul: Na, de citeşte iute... (îi dă plicul. Cătră jandarmi, arătînd pe Leonaş.) Ţineţi-1 tot 20 la ochi să nu fugă... Zi mai degrabă. corbu: Iaca zic... (Slovenind:) „Cacu îs... tfertu, rîţă... ă... cătră... cfertu... i... naş... cinstitul. .. “ ispravnicul: Şi celelalte... spune-nainte. 25 corbu (citind): „Mă grăbcsc a te înştiinţa că tălharu care o furat cei 40 000 lei din lada sămişiei s-o găsit, precum şi banii, însă cu părere de rău îţi vestesc că furul este tocmai fiul d-tale cel de suflet...." 30 ispravnicul: Ce? corbu: Elei! ispravnicul (voind să ia rămasul): Minciuni... minciuni de-a samişului. corbu (fiind răvaşul): Mai ştii poznă?... De-or afla-o 35 la Ieşi, cucoane, te poţi şterge pe gură despre isprăvnicie. ispravnicul (căzînd pre un scaun) : Valeu! că iar mă prăbuşesc. 222 TOŢI Ce este? Ce este? Ce groaznică veste? ANICA (alergînd lîngă moşul ei) Ce ai? ce te doare? LEONAŞ (asemene) L-a lovit dambla. ISPRAVNICUL (trezindu-se) Pei, neruşinato! ... Fevge, satana! CORBU Daţi-vă-ntr-o parte că-i sînt popa eu. (Arătând scrisoarea.) Am capcana-n mînă; de-acum îi al meu, (Se apropie de ispravnic şi cîntă încet:) Ispravnice dragă, Nu-i lucru de şagă, Acum eu ştiu tot. Şi c-o vorbă pot Să-ţi vîr şepte draci. ISPRAVNICUL ( rugîndu-se ) Taci, taci, taci, taci, taci! CORBU Bine! acu-ndată Pe holtei şi fată Să mi-i logodeşti... Ce zici? nu voieşti ? Ascultaţi... (Desclide sciiscarca.) ISPRAVNICUL (spăriat) 5 Ce faci ? Taci, taci, taci, taci, taci! corbu: Iaca tac... dar fă cum zic eu... că citesc răvaşul... şi, zău, îţi fac ruşinea. ispravnicul (în parte): Ghidi, hoţ bătrîn. 10 corbu: Hai mai iute, că n-am vreme... ispravnicul (se apropie de Leonaş căutînd cu frică la răvaşul cu care Corbii îl ameninţa din urmă): Leonaş, toate au fost o şagă... CORBU (încet ispravnicului) : Prea bine... zi după mine: 15 Eu te iubesc. ispravnicul (în parte): Ghiuju dracului! (Lui Leonaş:) Eu te iubesc... corbu: Te cinstesc... ispravnicul: Te cinstesc... 20 corbu: Şi te logodesc cu nepoata mea, Anica. ispravnicul (furios) : Şi te logodesc cu nepoata mea Anica. (în parte.) Ei! las, Pepeleo, că mi-i cădea tu la mînă. CORBU (sărind de bucurie): Ura! Crai-nou să trăiască, .25 că mi-o făcut pe gîndul meu. dochiţa: Şi mie mi-o adus pe Bujor. anica: Şi mie mi-o împlinit dorul. TOŢI: Crai-nou să trăiască!... Să trăiască Crai-nou! cor final -30 Crai-nou ! Crai-ncu ! Crai-nou ! La noi bine-ai venit; Crai-nou ! Crai-nou ! Crai-nou ! Fă-mi dorul înplinit. (Cortina cade.) HARŢĂ RĂZĂŞUL PERSOANE HARŢĂ RĂZĂŞUL BURSUFLESCU LUNCEANU, primar 5 TARSIŢA GAROFEASCA, văduvă MĂRIUCA, tînără ţărancă UN LACHEU HARŢĂ RĂZĂŞUL OPERETĂ COMICĂ ÎN 1 ACT (Scena se petrece la moşia Bursufleni.) (Teatrul reprezintă o livadă, cu casa boierească în fund printre copaci. în stînga actorului, un gard cu o portiţă, în dreapta, o laiţă sub un copac.) SCENA I bursuflescu (în halat şi cu fes cusut pe cap) : Plăcut e de a fi proprietar pe o moşie cumpărată ieftin, după împărţeala pămînturilor!... Nu te mai îngrijeşti de legea rurală şi, dacă natura te-a înzăstrat cu darul poeziei, poţi în toată liniştea să te hîr-joneşti cu muzele... Iaca eu, de pildă, Anastasi Bursuflescu, m-am născut poet şi cred că m-aţi cetit şi chiar admirat ades în calendare... Am făcut multe ode la Anul Nou, cîteva cîntice de amor şi un şir de satire pipărate în contra guvernului. .. Acum m-am retras la moşia mea, la Bursufleni, ca să respir aerul cîmpiei, să visez, să mă alint şi să-mi caut amorul... (în taină.) Căci sînt înamorat de vecina mea, d-na Tarsiţa Garofeasca, o văduvă nurlie, care a binevoit a primi ca să-şi schimbe numele grădinăresc de Garofească în acel armonios de Bursuflească... O aştept chiar azi de dimineaţă să vie ca să ne cununăm aici, în castelul meu, şi am dat de ştire primarului, domnului Lunceanu, ca să-şi 227 aducă registrul şi să ne unească după legea cea nouă... Ba încă l-am mai poftit ca, odată cu registrul, să aducă şi pe Tarsiţa de la moşia ei... Ah! ce zi fericită pentru mine! am să cunosc 5 în fine deliciurile căsătoriei... Trebuie însă ca să ies cu plin înaintea miresei, să o primesc cu o poezie Improvizată ad-hoc... Ian să cerc. (Se primbla pe scenă inspirat şi declamă:) Aşteptînd a mea mireasă cu-o nespusă nerăbdare, JO Simt că sîngele meu ferbe, că pe frunte mă fac roş... Inima me bate... bate ca... ciocanul... pe-o... căldare. Şi că-n ea răsună, cîntă un glas dulce de... cucoş! (Se aude un cîntat de cucoş peste gard.) Tronc! iar mi-a spăriet muza, cucoşul dracului!... 15 în toate zilele îmi turbură visurile cu ţipetul lui răguşit, parcă l-ar pune înadins Harţă Răzăşul, vecinul meu, ca să cucurigească, tocmai cînd vreu să pun mîna pe o rimă. (Cătră public.) Cică hreanul are la rădăcină un verme care îl roade, eu am 20 , pe un răzăş! pe jupînul Harţă... (Arătînd în stînga.) Iată casa lui, cole... numai gardul ne desparte... sîntem vecini! (Cu amar.) Cunosc eu multe vecinătăţi supărătoare, d-apoi ca asta a me nu se află alta mai nesuferită. 25 (Se aude din dosul gardului Harţă cîntînd.) Ian auziţi-1... Nu pot trăi liniştit de răul lui; cînd îi sar cîniî peste gard, de-mi mănîncă păsările ; cînd mojicul îşi întinde rufele cele stren-ţeroase pe spini, sub ochii mei; cînd îşi scapă 30 vaca în grădina mea... Ce să mai spun?... I-am propus să-mi vîndă răzăşia lui, ca să scap de el... Unde!... mi-a cerut cît dracu pe tată-său... a. simţit, hoţul, că am nevoie de el şi mă ţine de nas... (Ascultînd.) Nu mai aud nimic... 35 a fi ieşit de acasă... Să-mi urmez poezia. (De- î:) Ah! cum să-mi potolesc focul? Ah! spune-mi, ce-o să mă fac? Cînd amorul fără milă îmi tot zice... 228 (Se aude după gard glasul lui Harţă, strigînd: / „Tio, malac!". Furios.) Malac!... Ei! nu mai e de suferit. (Strigă:) Harţă!... Bade Harţă... SCENA II 5 BURSUFLESCU, HARŢĂ (la portiţă) harţă: Ce pofteşti, domnule? bursuflescu: Ştii d-ta pentru ce am scos din pungă 8319 galbeni, 27 lei şi cîteva parale şi le-am dat 10 pe moşia asta? harţă: Pentru că ai găsit-o ieftină, domnule. bursuflescu: Asta-i una..-, şi alta? harţă: Alta? Pentru că ai avut poftă să te faci proprietar. 15 bursuflescu: Ai gîcit... însă pricepi ce vra să zică a fi proprietar? harţă: Pricep. Cine are o moşie, Cine-i bun proprietar Are supărări o mie, Care-1 umple de amar. Ba-i pre mult soare, Ba-i pre răcoare, Ba suflă crivăţ, ba vînt de foc. Ba cade ploaie, Şi Curg şivoaie, Care-ţi îneacă lanul pe loc. Ba preţul scade. Grindina cade, Locusta vine, potop grozav! Şi peste toate Alte păcate Mai ai la urmă şi un vătav. Iată, zău, ce vrea să zică, De a fi proprietar. 25 30 229 Trudă multă, treabă mică Şi folos cît frunza-n par. bursuflescu: Pre frumos; însă ai uitat să pomeneşti de răul cel mai supărător. 5 harţă: Care ? bursuflescu: Vecinătatea unui răzăş. harţă : Cum asta, domnule ? bursuflescu: Cum, necum, ascultă! Vrei să-mi vinzi răzăşia dumitale? 10 harţă: Locul meu de baştină? unde au trăit şi murit părinţii mei, Dumnezeu să-i ierte!... bursuflescu (în parte): Iar o să înceapă cu po- melnicul. harţă: Casa strămoşească unde m-am născut. 15 bursuflescu: Ce strămoşească? însuţi d-ta ai clădit-o. harţă: Aşa este, dar am clădit-o pe locul caselor celor vechi... livada răsădită de bietul bunul meu Vasile Harţă. bursuflescu (in parte): Toate aceste-s ca să suie 20 preţul... să videţi. harţă: Da bine, domnule, ce ţi-a făcut răzăşia me, de nu poţi încăpea de dînsa? bursuflescu: Ce mi-a făcut?... Ştii ce-i muza? harţă: Mursa? 25 bursuflescu: Avut-ai vreodată inspiraţiune în viaţa d-tale ? harţă: Ba m-a ferit sfîntul... numai o dată am avut friguri. bursuflescu: Apoi dar nu ne putem înţelege. Vinzi 30 răzăşia ? harţă : Locul meu de baştină, unde au trăit şi murit ?... bursuflescu: O vinzi, ori ba? harţă: Dacă-ţi face poftă numaidecît... fie! bursuflescu: Cît cei pe dînsa, preţul cel de pe urmă? 35 harţă: Cu casă, cu livadă, cu tot? bursuflescu: Cu tot, afară de cine eşti. harţă: îi pămînt mult şi bun... numai pe perje prind sume mari de bani. bursuflescu (nerăbdător): Cît ceri? spune azi. 230 harţă: Ştiu eu, d-le?... cît te-a lăsa inima... Ian vro cinci mii de lei. bursuflescu : Cinci mii ? pentru un petic de loc ?... Ai nebunit ?... mai dăunăzi ai cerut numai 5 trii mii. harţă: Aşa este, dar de atunci legea rurală o scumpit pămînturile. bursuflescu: Vrei trii mii? harţă: Da... unde! 10 bursuflescu: Vrei patru? harţă: Din cinci, nici o liţcaie mai gios. bursuflescu: Gîndeşte-te, bade Harţă... De te-i îndărătnici, eu sînt în stare şă rîdic de-a lungul gardului un zid nalt cît plopul cela. 15 harţă: Nu se poate, domnule, că am portiţă în gard. ' bursuflescu : Dar portiţa d-tale se deschide pe proprietatea mea şi pot s-o închid. harţă: Ferească sfîntul! E un drept de şerbire statornicit din bătrîni, care îmi învoieşte trecerea prin 20 livada asta. bursuflescu: Şerbire prin livada mea? harţă: Să-ţi arăt ispisoacele din pod... Am ian aşa un teanc de hîrţoage afumate. bursuflescu: într-un cuvînt, primeşti ce ţi-am dat. 25 harţă: Cinci mii? bursuflescu: Ba patru. harţă: Nu-mi dă mîna. bursuflescu: Nu?... Să nu te căieşti, bade Harţă, atîta-ţi zic... Răzgîndeşte-te bine... Eu mă duc 30 să gătesc banii... harţă: Cinci mii în capăt? bursuflescu: Nu te scumpi, că te-i căi... Scumpul mai mult păgubeşte... Ştii vorba... (Iese prin fund.) 35 SCENA III harţă: M-oi căi eu?... Nu cumva-i bate gîndu la giudecată ?... Poftească, dacă vrea să guste moara lui Harţă Răzăşul... de 20 de ani de cînd 231 1 m-am tot frecat de păreţii giudecătoriilor, doar am deprins eu să întorc şuruburi cîrciogăreşti şi am agiuns a putea ţinea clanţ cu oricare avocat. Eu sînt Harţă, baş răzăş 5 Cunoscut tocmai prin leş De ciocoi, de scriitori Şi de mulţi judecători. Ani întregi eu m-am luptat Pănă ce mi-am cîştigat 10 Şi procesul cîrciocos, Şi nume de Hărţă...gos. Cunosc orice cîrcioguri şi orice coţcării De-mpricinaţi purtate prin judecătorii. Ştiu cum să cumpăr marturi şi să-mi găsesc dovezi, |5 Care se par că-s falşe şi trebuie să le crezi. Am ispisoace multe, ascunse colo-n pod, Şi ştiu orice pricină s-o-nod şi s-o deznod... într-un cuvînt, îmi placo de Curţi a mă freca... M-am judecat, mă judec şi mă voi judeca, 20 Căci sînt Harţă, baş răzăş, Cunoscut tocmai prin leş De ciocoi, de scriitori Şi de mulţi judecători. Ani întregi eu m-am luptat 25 Pănă ce mi-am cîştigat Şi procesul meu spinos Şi nume de Harţă... jos. Umblă Bursuflescu să-mi cumpere răzăşia cu o nimică toată... S-o îndulcit cu chilipiruri, de .30,,. - cînd o pus mîna pe moşia cucoanei Săfticăi, ' ; v stăpîna cea vecinică a Bursuflenilor... Sărmana! bărbatu-său o calicit cu cheltuielile, vrînd să se aleagă deputat, şi, după moartea lui, i s-o scos averea la mezat... îneît biata cucoana Săftica 35 o rămas lipită pămîntului şi şede la preotu din sat... Cum aş face, cum aş drege, ca să-i cîştig i “ ' măcar o căsuţă, unde să-şi odihnească bătrîne- ;'s ‘ ■ ţile... De-aş pute să-l smulg de pene pe ciocîr- : r. ... f ^anu] ist proprietar nou... Cine ştie? bun e im i Dumnezeu, meşter îi dracu!... Dar ce s-aude ?... Ha! Măriuca! (Se ascunde după copac.) SCENA IV 5 HARŢĂ, MĂRIUCA (vine din dreapta, purtînd pe cap un val de pînză ghilită) MĂRIUCA Frunză verde nalbă moale. Ce duci, mîndruliţă,-n poale? 10 Porumbele duc şi fragi Pentru cei care-mi sînt dragi. harţă (în parte)'. Ian auzi ciocîrlia cum ciripeşte de dimineaţă. MĂRIUCA 15 ' Frunză verde de cicoare, Ce calci, mîndră, sub picioare? Calc urzici şi spini ghimpoşi Pentru cei ce-s urîcioşi. 20 harţă (arălîndu-se): Măriucă! măriuca : Iaca!... aici mi-ai fost, bădică ?... harţă: Ba aiure... Da de unde vii tu, fa?... Ai ieşit de-acasă cu ziua-n cap. măriuca: Vrei să zici cu pînza-n cap, pentru că-i albă 25 ca ziua ? harţă (esaminînd valul de pînză): Ca ziua cea posomorită ? Măriuca : Apoi dă, numai de două ori păn-acu am dat-o în undă... Mai aşteaptă vro trii-patru zile şi-i 30 vide-o mai albă decît cinstita faţa dumitale. harţă (rîzînd)'. Te cred, fa, şi nu ţi-a fi greu, căci cinstita faţa mea îi albă ca labele tale. măriuca : Labe ?... Labe-s aceste ?... Mai ■ alaltaieri vătavul moşiei zicea că-s de caş dulce şi că vre 35 să le mănînce. 233 harţă : Auzi mîncăul!... Ei! şi tu ?... Măriuca: Eu?... i-am tras un caş peste gură de i-a fi părut brînză sărată. harţă: Bine i-ai făcut, Măriucă... L-a fi umplut 5 zărul? măriuca: Aşa-mi pare, că se ţinea rău de nas. harţă: Şi nu s-o mîniet?... Vătajii-s cam iuţi... măriuca: Atîta grijă sa am eu pe faţa pămîntului!... Cucoana Săftica, nînaşa mea, mi-o zis în mai 10 multe rînduri: „Fa, Măriucă, să te fereşti de min- ciunile flăcăilor ca dracu de tămîie!...“ De atunci, cînd se leagă vreun hîtru de mine, am leac de alungat dracu. harţă: Care leac? 15 măriuca: ÎI aghezmuiesc cu astă... labă, cum o numeşti d-ta. harţă: Da pe mine, Măriucă, m-ai aghezmui? măriuca: Pe d-ta nu, bădică, că m-ai crescut în casă şi mi-ai purtat de grijă ca un frate mai mare. 20 D-ta eşti om de omenie şi ştiu că, dacă ţi s-ar aprinde călcăile, ai alerga la popa, ca să-l rogi să ne cunune. harţă: Iaca, mă!... Vrei să te faci răzăşiţă? măriuca: Şi de ce nu?... mai găseşti multe fete ca 25 mine, harnice şi voinice? (Arătîndu-şi braţele goale.) Ian priveşte braţe bune de lucru. (Arătîndu-şi picioarele.) Ian priveşte picioare, care nu mai ostenesc niciodată... harţă (plecîndu-se): Ce-i drept!... şi-s mici, fa, le-aş 30 cuprinde-n palmă. (întinde mîna.) măriuca: Nu pune mîna, că dau. harţă (voind să apuce piciorul): De-i da tu, dau şi eu. măriuca: Na! (Trage un pumn lui Harţă.) harţă (rîzînd, dă un pumn Măriucăi): Na şi ţie! 35 măriuca (scăpînd jos pînza de pe cap) : Iaca!... mi-ai răsturnat valu de pînză în ţămă... Destulă treabă!... (începe a plînge.) Şi de-abia o spă-lasem... (Adună pînza de jos.) Şagă-i asta? harţă (ajutîndu-i): Lasă, fa Măriucă, nu te mâhni, 40 că n-am făcut înadins. 234 măriuca: Atîta ar fi trebuit, s-o faci şi într-adins... Poftim!... acum trebuie să mă întorc iar la izvor... să-mi perd ziulica cu spălatu. Aste-s glume vătăjeşti. 5 harţă: Măriucă...’ măriuca: Dă-mi bună pace... Bunătate de pînză! (Iese prin dreapta plîngînd.) scena v harţă: Biata fată!... Ian auzi-o cum se boceşte! 10 (Strigă:) Taci, fa, că sparii tamazlîcu satului. (Măriuca începe a rîde cu hohot.) Na!... acu rîde... aşa-s fetele... Cînd senin, cînd ploaie. (Se aude afară un glas de surugiu şi pocnete de bici.) Oare ce să fie ?... Cine vine ? (Caută în 15 dreapta.) O trăsură cu poştalioni... Se coboară o cucoană si un domnişor. Iaca!... Primarul t i nostru, d-1 Lunceanu, nepotu cucoanei Săfticăi... Vin amîndoi încoaci... Acasă, Harţă, şi la pîndă din dosu gardului, fătu meu. (Iese pe portiţă.) 20 SCENA VI TARŞIŢA, LUNCEANU lunceanu: Doamna mea, iată-vă sosită cu bine în parcul d-lui Bursuflescu, care în curînd are să fie al d-voastră. (Oftează.) 25 tarsiţa: Şi de asta oftezi, d-le Lunceanu? lunCeanu : Oftez, pentru că v-am adus chiar eu însumi în această capcană căsătorească! tarsiţa: Ce vrei să zici? lunceanu: Nu vă pare lucru ciudat? 30 tarsiţa: Ciudat? pentru ce? lunceanu : Ah!... aţi şi uitat ?... tarsiţa: Ce? lunceanu: Nu vă aduceţi aminte?... (Oftează.) tarsiţa: Ce? 235 lunceanu: Că acum trii luni, pe cînd moşia Bursufleni ■era încă a mătuşei mele, v-am făcut o declaraţie de amor chiar aici... pe laiţa asta? tarsiţa: Se poate... nu-mi aduc aminte. 5 lunceanu: Nu?... Nici cît erai de uimită cînd?... tarsiţa: Te flatezi, domnul meu; însă chiar aşa să fie, înţălegi că, fiind în ajunul căsătoriei mele, nu se cuvine să mai pomenim de cele trecute. lunceanu: înţăleg şi oftez cu atît mai adînc, că tocmai 10 eu sînt condamnat a vă cununa. tarsiţa : D-ta ?... Cum ? lunceanu : Sînt primar!... şi în virtutea legii celei nouă de măritiş... tarsiŢa: Primar! (Cu dispreţ.) Şi ai putut să te în- 15 joseşti a primi?... lunceanu: Mă iertaţi, doamna mea... Cine servă ţara lui, fie postul cît de mic, nu se înjoseşte, ci se înalţă. tarsiţa: A fi... Dar nu văd pe d-1 Bursuflescu... 20 lunceanu: Mă duc să-i dau de ştire că ai sosit... (în taină.) Şi, zău, Tarsiţă, ai uitat tot? tarsiţa: Iar? lunceanu: Nu-ţi aduci aminte de nimic, nimic?... tarsiţa (cu nerăbdare): Mări dă-mi bună pace. 25 lunceanu (ieşind prin fund): O! femei, femei! Vîr-telniţi fermecătoare! SCENA VII TARSIŢA (recitativ) Ah! iată-mă-s în fine pe pragul fericirei, Unde m-aşteapt-averea şi îngerul iubirei! Nastasi Bursuflescu supus se-nchină mie Şi cere să mă scape de trista văduvie! De-acum în avere, în dulce plăcere Am să vieţuiesc, De astăzi aice, 30 35 236 Stăpînă ferice Eu am să domnesc. Cădeţi, voi, negre haine de doliu şi jale! Periţi, voi, gînduri triste, din vesela mea cale! 5 Nastasi Bursuflescu pe frunte-amantei sale Va pune o cunună- de flori de portocale. Ah! inima-mi saltă Şi mintea-mi s-exaltă Cuprinse de-amor, 10 Mă simt sprintioară, Ca orişice zboară, Ca flutur uşor. Căci eu în avere Şi-n dulce plăcere 15 'Ştiu c-am să trăiesc. De-acum eu aice Stăpînă ferice Am să-mpărăţesc! SCENA VIII 20 .TARSIŢA, BURSUFLESCU (în toaletă esagerată), LUNCEANU bursuflescu (vine alergînd şi se opreşte la mijlocul scenei) : Ah! doamna mea! Ce fericire!... Daţi-mi voie! (Declamă:) Dup-o lungă aşteptare chiar de astăzi dimineaţă, 25 Te văd, zînă prea frumoasă, c-ai intrat ici... harţă (după gard, strigă) : La coteaţă!... tarsiţa: La-coteaţă! bursuflescu: Nu băgaţi de seamă... Harţă răzăşul îşi adună rudele... Daţi-mi voie! (Declamă:) 30 Inima-mi se-nflăcărează, cînd privesc a voastră faţă, Universul în mirare vă proclamă... harţă (după gard, strigă): Hale, raţă! tarsiţa: Raţă! bursuflescu: Ucigă-1 crucea de răzăş!... Nu vă 35 potriviţi, doamna mea! tarsiţa: Da bine, ce însemnează? 237 bursuflescu: Harţă se ceartă cu răţoiul cel pestriţ... D-le primar, ai adus registrul de căsătorie? lunceanu: Ba nu, domnule. bursuflescu: Binevoieşte, te rog, a-1 aduce îndată, 5 ca să îndeplinim formalităţile... lunceanu: Prea bine, mă duc şi mă întorc îndată cu el. (Iese prin dreapta.) SCENA IX TARSIŢA, BURSUFLESCU, HARŢĂ (după gard) 10 bursuflescu (foarte uimit): în fine... suntem singuri... Singuri! Nu ne vede decît seninul ceriului... care ne zîmbeşte... din naltul ceriului... unde ca nişte ochi deschişi... stelele ceriului... mă cuprind de o fericire... de o uimire 15 (i se leagă limba) care mă uimeşte. tarsiţa: Linişteşte-te, amice, şi fii felice... din toată felicitatea cea mai fericită, căci şi sufletul meu... plană în regiunile ceriului... care ne priveşte... din naltul ceriului... unde stelele ceriului... (Se 20 perde.) bursuflescu (cu foc): Destul... destul, îngere! Nu mă face să mor. (Scapătă din picioare.) Hai să ne punem pe laiţă... (în parte.) De cînd sînt, n-am păţit ceea ce păţesc acum... mi s-au 25 tăiat picioarele. (Se pun amîndoi pe laiţa de sub copac şi caută lung unul la altul.) bursuflescu: Ah! nu coborî ochii, zînă!... Lasă-mă să mă oglindesc în ei... să mă scald în văpaia lor voluptoasă. 30 tarsiţa (cochetînd): Mi-i frică... ai nişte căutături aşa de aprinse... bursuflescu: Amorul dă foc. Amorul... Ah! priveşte cum natura-i calmă!... Cum verdeaţa înverzeşte pe... verzele cîmpii ale naturei... Nu simţi că 35 parcă ne cade pe frunte o mană... tarsiţa (tresărind): Vai de mine!... ce mi-a căzut pe gît? (Se pleacă.) 238 bursuflescu (admirînd gîtul Tarşiţei): O omidă! (Ia omida.) Fericită dihanie! ai atins gîtul de ivoriu al zînei! tarsiţa (scârpinîndu-se) : Valeu!... că rău mă mănîncă. 5 bursuflescu (urmînd cu sentiment): Auzi freamătul frunzelor, armoniile naturei, care serbează amorul nostru? harţă (după gard, amuţă un cîne, cinele latră şi o mîţă miorlăieşte). 10 tarsiţa (astupîndu-şi urechile): Ce-i.asta? Ce-i asta?... bursuflescu: Nu vă spărieţi... Dulăul lui Harţă îi în discuţie politică cu motanul! TRIO bursuflescu 15 Ah ! gingaşă Muză ! Porţi raiul pe buză. TARSIŢA ( cochetând) De-1 port, îl port, zău, 20 Pentru-amantul meu. HARŢĂ (după gard) Fost-a cînd a fost, Ş-acu-i lucru prost. 25 BURSUFLESCU Ah! fragedă Muză, Lasă pe-a ta buză Să-l culeg. TARSIŢA 30 Ba, ba. 239 HARŢĂ (după gard) Tronc, Marico, fa ! (împreună.) BURSUFLESCU ŞÎ TARSIŢA (furioşi) Nu mai este de trăit Cu-astfel de vecini mojici. Harţă-i de nesuferit, Trebuie-alungat de-aici. HARŢĂ (după gard) Frunză verde cardama, Fa, Marico leleo, fa, Fost-ai fost pe cînd ai fost Ş-ai rămas un lucru prost. BURSUFLESCU (tare) Bade Harţă ! HARŢĂ (după portiţă)' Ce pofteşti? BURSUFLESCU Tacă-ţi gura în sfirşit; Strigi ca sur::ii. HARŢĂ (după portiţă) BURSUFLESCU Şi pe noi ne-ai asurzit. HARŢĂ-(după portiţă) 5 Mare poznă! BURSUFLESCU Ai tăcut ? HARŢĂ (după gard) 10 . Am tăcut. 15 BURSUFLESCU Aşa, prea bine. De nu, bade, chiar acum o-mplineşti tu cu mine. (Cătră Tarsiţa.) Scumpul meu odor, Eşti chiar un bujor. HARŢĂ (după gard) 20 Fost-a cînd a fost Ş-acu-i lucru prost. BURSUFLESCU Ah! plăcută floare, Lasă-mă cu-amoare 25 S-o respir ...' TARSIŢA Ba, ba . rău 16 — Opere voi. V Teatru — c. 789 241 HARŢĂ (după gard) Tronc, Marico, fa! (împreună.) .5 BURSUFLESCU şi TARSIŢA Nu mai este de trăit Cu-astfel de vecini mojici. Harţă-i de nesuferit, Trebuie-alungat de-aici. HARŢĂ (după gard) Ce-a fost verde s-a uscat, Florile s-au scuturat. Fost-ai, bade, cînd ai fost Ş-ai rămas un lucru prost. tarsiţa: Ei! apoi nu mai este de suferit! bursuflescu: Nu... umfla-l-ar Rusaliile! tarsiţa: De ce nu te dezberi de dînsul? bursuflescu : Am cercat să-i cumpăr răzăşia, dar hoţul -20 cere scump... cît nu face. tarsiţa: Scump, nescump, îţi declar, d-le Bursuflescu, că nu mă mărit, dacă nu-i depărta pe Harţă din vecinătate. bursuflescu (cu rugăminte-)'. Tarsiţo! 25 tarsiţa (maiestoasă): Am spus! (Iese furioasă prin fund.) bursuflescu (umiînd-o pănă-n fund): Tarsiţo!... (Reviind.) S-a dus furioasă... Are dreptate zîna! (Arătînd casa lui Harţă.) Hoţul dracului!... 30 o face înadins... De-oi şti chiar că m-oi calici, trebuie să mîntui numaidecît cu el... (Strigă.) Harţă, măi Harţă! 20 15 242 SCENA X BURSUFLESCU şi HARŢĂ harţă: Aud, domnule. bursuflescu: Vină-ncoace... ascultă: mi-ai cerut cinci 5 mii de lei pe peticul tău de răzăşie... Fie!... îţi dau cinci mii, numai să te duci dracului pomană. harţă: Cinci mii?... opt mii vrei să zici, d-le? bursuflescu: Cum opt mii? Dar n-ai spus tu mai 10 dinioare că vrei cinci?... Cinci! (îi dă tifla.) harţă: Degeaba îmi dai tifla, domnule, că mai gios de opt mii, nici o para frîntă. bursuflescu (în parte) : Ce l-aş ciomăgi! (Tare.) Măi Hârţuşorule, fii om de omenie. 15 harţă: Chiar de m-ai săruta, domnule, nu pot... moşioara mea de baştină, cu perjerie... bursuflescu: Nu vrei? harţă: Nu. bursuflescu: Ghidi, hoţ şiret!... Ai înţeles că am 20 nevoie să mă dezbăr de vecinătatea ta... harţă (făcînd că se mînie): Să te dizbări? dar ce sînt: eu, boală? bursuflescu: Vătămătură!... harţă: Dacă-i aşa treaba, nu vînd... sluga d-tale. 25 (Vre să iasă.) bursuflescu: Ei! Iasă, Harţă, c-am glumit... Nu te supăra... (în parte.) Să videţi că o să fiu silit a-i face şi curte acum. harţă (în parte): Vine drăguş la căuş. 30 bursuflescu: Şepte mii ai zis? harţă: Ba... Opt şi cinci sute. bursuflescu: Hai!... ţi-i dau... adă mîna-ncoaci... Noroc să deie Dumnezeu!... dar să peri îndată de lîngă grădina mea... Auzi? (în parte.) M-am 35 calicit! harţă (în parte): Păcat că nu l-am opintit mai sus, cu tîrgu. 243 SCENA XX BURSUFLESCU, HARŢĂ, LUNCEANU lunceanu: D-le Bursuflescu... iată registrul... cînd îi pofti. 5 bursuflescu : Mai pe urmă, mai pe urmă, d-le primar. Acum fă bine de te-ntoarce la cancelarie ca să-mi redigi un act de vînzare a răzăşiei lui Harţă, în preţ de 8500 lei, şi cu condiţie să mi-o deie îndată în stăpînire. îO lunceanu: Prea bine, domnule... să-ţi fie cu noroc. (lesă.) bursuflescu: Foarte-ţi mulţămesc... scump noroc! harţă (în parte): Puteam să-l sui pănă la zece mii. bursuflescu (în parte)'. Merg să duc veste bună 15 Tarsiţăi, ca s-o împac. Şi de acum zîna-i a mea!... Am scăpat de Harţă! bursuflescu Bade Harţă, stăi pe loc, Eu mă-ntorc aici cu bani. 20 ' HARŢĂ Hai! să-ţi fie eu noroc, Să trăieşti întru tnuiţi ani. BURSUFLESCU Noroc ! însă scump mă ţine 25 Titlul de proprietar. HARŢĂ Scump, însă ia seama bine C-ai ajuns a fi perjar. 244 l-J BURSUFLESCU (în parte) Ghidi, hoţ şiret, 5 Bun de ciomăgit! Răzăşia lui. Zău, m-a calicit. (Iese prin fund.) HARŢĂ 10 (în parte) Ama ! cap de. cuc ! Bine l-am sucit; Şi ca pe un năuc Ţi l-am învîrtit. (Se aude în dreapta glasul Măruicăi.) harţă : Iaca Măriuca!... Se întoarce de la izvoare cu pînza... Veselă păsăruică!... Am s-o pun în cuşcă; dar păn-atunci hai să scutur de colb ispisoacele răzăşiei. (Iese pe portiţă zicînd:} 20 8500 lei un petec!... (Bufneşte de rîs.) SCENA XII MĂRIUCA (întră cu valul de pînză pe cap) Măriuca: Iată-mă-s iar eu... mi-am spălat din nou valul de pînză şi acum s-o întind la soare... 2g cole pe iarbă verde. (întinde pînza cîntînd:) Măriuca-i româncuţă Toţi flăcăilor drăguţă, Ea se scoală dimineaţa 30 Şi-n izvor îşi scaldă faţa, Apoi pune la cosiţe Două flori de garofiţe Şi la sînu-i busuioc, Să dea inimilor foc. 245 Iarna toarce la fuioare, Ţese firu-n ţesătoare. Apoi vara-n foc de soare Bate pînza la izvoare. 5 Şi cu dînsa fata-şi coasă Cămeşuică de mireasă, C-a s-o poarte cu noroc. Să dea inimilor foc. SCENA XIII 10 MĂRIUCA, BURSUFLESCU (vine alergînd, se împedică) bursuflescu: Ce-i asta? măriuca: Nu călca pînza... nu călca. bursuflescu: Da ce-i asta? măriuca: Nu călca, domnule... că acu am spălat-o. 15 bursuflescu: Da cine ţi-a dat voie să-ţi întinzi pînza aici ? măriuca: Iaca vorbă!... Aici am uscat totdeauna..*. şi an, şi anţărţ. bursuflescu: Ce anţărţ?... Nu ştii tu că acum eu 20 sînt stăpîn aici? măriuca: Ş-apoi? bursuflescu: Apoi cum îndrăzneşti pe pămîntul meu ?... măriuca: Iaca... ai vorbit de te-ai pripit... Doar 25 n-am să-ţi mănînc pămîntul... bursuflescu: Aud? încă te şi obrăzniceşti?... Na pînză, dacă-i aşa. (Culcă pe pînză.) măriuca: Nu călca, nu călca! bursuflescu (tropăind pe pînză): Na, na, na! 30 măriuca: Ian vezi-1, bată-1 crucea nebun!... Vai, mînca-te-ar cioarele... (Trage de capătul pînzei.) bursuflescu (căzînd): Valeu! m-am stîlcit! măriuca (furioasă, plîngînd): Auzi, să-şi facă el rîs de lucrul meu!... (înfăşură cu pînza pe Bursu-35 flescu, care cearcă în zadar a să scula.) Ian să te satur eu de gioc pe pînzele fetelor... bursuflescu: Şezi, fa! 246 măriuca: Ba nu, mangositule... am să te înfăş ca pe plozi. bursuflescu: Fa, nebuno, mă înăduşi... măriuca (plîngînd tare) : înăduşi-te-ar ielile, hăihuiulef 5 scena XIV BURSUFLESCU, MĂRIUCA, HARŢĂ harţă : Da ce este aici ?... Ce plîngi, Măriucă ? măriuca : Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine bazaochiuli ista de-mi tăvăleşte pînza cu picioarele lui... 10 gioacă pe dînsa ca un curcan şuierat. bursuflescu (sculîndu-se): Ei! lasă, fa, că te-oL drege eu. măriuca (adunîndu-şi valul)'. Ba-i drege tu pe cine ai mai dres, stropşitule... Iaca, iar trebuie să 15 clătesc valu la fîntînă. harţă: Lasă-1 dracului, Măriucă... bursuflescu: Pe mine? harţă: Ba valu... N-ai noroc azi, dragă. măriuca: Aşa se vede, bădică... Dacă-i lumea plină 20 de sturluibaţi... (Se duce de se pune pe laiţâ şi aşează pînza-n val.) bursuflescu: Ce fată-i asta, bade Harţă? harţă: O biată orfană crescută de mine. bursuflescu: Ră creştere i-ai dat... Auzi, să mă 25 înfeşe la vîrsta mea! HARŢĂ: Nu te mai potrivi, domnule... Adus-ai banii? bursuflescu: Preţul răzăşiei?... Cum nu!... Iată 500 lei în capăt. harţă: 500 şi opt mii?... 30 bursuflescu: Care 8000? Unde a fost vorba de 8000? (Scoate un cuţitaş ţărănesc din buzunar.) harţă: Ha, ha, ha... Glumeţ mai eşti, domnule! bursuflescu (jucîndu-se cu cuţitaşul): Aşa-s eu, bade Harţă. 35 harţă: Iaca cosorul meu! Unde l-ai găsit, domnule? 247 bursuflescu: Ce? harţă: Cosorul meu, ista... (Arată cuţitaşul.) bursuflescu: îi al d-tale? Eşti sigur? harţă: Cum nu?... Tot satul îl ştie. 5 bursuflescu: Unde l-am găsit?... (Schimbîndu-şi tonul.) A! hoţule! sari noaptea peste gardul viei ca să-mi furi poama? măriuca (în parte) : Ce zice ? harţă: Eu ? 10 bursuflescu: Tu, tu... Cine altul? harţă: Da să n-am parte... bursuflescu: Taci, minciunosule... Chiar acum a venit vierul şi mi s-a jăluit că în ţoate nopţile îi fură, nu ştie cine, poame cu cofele... Tu eşti 15 furul... harţă: Puşche pe limbă-ţi, domnule. bursuflescu: Tu... Căci vierul ţi-a găsit cuţitaşul la piciorul unui butuc. măriuca (în parte)-. Vai de mine, ce poznă am făcut! 20 harţă: Domnule... bursuflescu: Taci din gură, potlogariule... Te-oi învăţa eu să te anini de proprietatea altuia, am să te duc în Criminal. harţă (spăriet): Pe mine, în Cri... 25 măriuca (cu mirare, în parte): minai? harţă: Să nu faci un păcat ca aista, cucoane, că, zău, nu-s vinovat. bursuflescu (arătînd cuţitaşul): Iată dovada care te osîndeşte. 30 harţă (plecînd capul): Am păţit-o! bursuflescu (în parte): L-am umplut de spăriet... minunat! harţă: Şi bine, cucoane, nu-i chip de tocmală? bursuflescu: Ba este unul, dacă n-ai fi îndărătnic. 35 harţă: Care? bursuflescu: îmi dai răzăşia cu 500 de lei?, harţă: Ţi-o dau, numai adă cuţitaşul. (întinde mîna.) 248 bursuflescu: Ba nu, măi badco; să facem hîrtiilc mai întîi... (în parte.) îl ţîn la mînă. harţă (în parte)'. Ciocoiul dracului! măriuca (în, parte) : Cum să-l scap .pe bietul bădică? 5 SCENA XV MĂRIUCA, BURSUFLESCU, HARŢĂ, LUNCEANU lunceanu: Iaca actul de vînzare, domnule Bursuflescu. .. e gata. bursuflescu: Trebuie schimbat, dragă Luncene. 10 lunceanu: Iar! bursuflescu: Badea Harţă, care-i creştin cu frica lui Dumnezeu, a avut mustrare de cuget şi mi-a lăsat răzăşia lui cu 500 de lei... pe cît face... Nu-i aşa, jupîne Harţă? 15 harţă (obosit) : O fi. (în parte.) Mă ia şi în trii parale, ciocoiul. bursuflescu: Mergi, primăraşule, de prefă actul, te rog. lunceanu: Bucuros. 20 bursuflescu: Sau mai bine, hai cu mine, ca să ţi-1 dictez eu însumi într-un stil mai poetic. Să ne videm sănătoşi, cumătre Harţă... (în parte.) L-am pus în cofă pe răzăş. (Iese prin fund împreună cu Lunceanu.) 25 SCENA XVI HARŢĂ şi MĂRIUCA harţă: Mi-o întors şurubu... ba încă bine. N-am ce zice. măriuca (în parte) : Bietu bădică!... cît e de măhnit! 30 harţă : Da cine dracu s-o dus în via lui cu cosoru meu ? măriuca (apropiindu-se): Eu, bădică... harţă: Tu? 249 măriuca : Eu!... de-oi şti că mă-i da pe uşă afară, ţi-oi spune tot... De cîte ori treceam pe lîngă via boierească, poama-mi făcea cu ochiul; ş-aşa, nu mai tîrziu decît astă-noapte, m-o împins 5 păcatu de-am sărit gardu, şi cum tăiam struguri cu cosorul d-tale, m-o spăriet un cîne ş-am scăpat cosorul în vie. Aista-i tot adevărul. Dar de-oi mai sări eu garduri de azi înainte, să rămîn fată mare. Eu ţi-am făcut şotia, bădică; eu sînt 10 greşită... Na, bate-mă... bate-mă... Nu mă baţi ? harţă : Drace-mpeliţat!... Nu te-am bătut cînd erai. mică, şi tocmai acum oi să te bat? măriuca (uimită): Alei! bădică... eşti bun ca sînul 15 mamei. MĂRIUCA Bădiţă dragă, îţi sînt greşită; Cu a mea faptă te-am întristat; Tu cu blîndeţă nemărginită 20 îmi zîmbeşti dulce şi m-ai iertat! HARŢĂ Dar, Măriucă, tu eşti greşită, Cu a ta faptă m-ai întristat, însă, copilă, îmi eşti iubită 25 Şi chiar din suflet eu te-am iertat. ' (împreună.) MĂRIUCA Bădiţă dragă etc. HARŢĂ 30 Dar, Măriucă etc. Măriuca (ştergîndu-şi ochii): Iaca iar îmi vine să plîng. harţă: Nu te măhni, copilă hăi, că doar nu mi-ai vrut răul cînd ai luat un strugur de poâmă. 250 Slavă Domnului! în ţara noastră cel ce are dă cu mulţămire celui ce n-are! Trebuie să fie cineva un frige-linte ca d-nu Bursuflescu, pentru ca să facă gură pentru un strugur. :5 măriuca: O Doamne, cînd i s-ar părăgini via. harţă: L-aş face eu să-i ducă doru, dacă n-ar avea cosoru meu la mînă. măriuca: Numai atîta trebuie?... Lasă pe mine că ţi-1 scot eu de la dînsu. 10 harţă: Cum? măriuca: îi vide... Iaca vine cucoana cea văduvă, care şedea cu săptămînele la cucoana Săftica, păn-a nu scăpăta biata bătrînă. Mă rog, adevărat e, bădică, că se mărită .cu Bursuflescu? 15 harţă: Aşa se vorbeşte. măriuca: Dacă-i aşa, fugi degrabă şi mă lasă singură cu ea. harţă: Da ce ai de gînd să faci? măriuca: Să te scap de nevoie... Fugi iute. 20 (Harţă iese pe portiţă, împins de spate de Măriuca.) SCENA XVII MĂRIUCA şi TARSIŢA tarsiţa (veselă): Bursuflescu mi-a adus veste că a isprăvit tîrgul cu Harţă şi că de azi înainte visurile 25 mele poetice nu vor mai fi îngînate de miorlăitul motanilor şi de urletul dulăilor... Cît mă iubeşte Nastasachi! măriuca (oprindu-se): Sărut mîna, cuconiţă. tarsiţa: Ce copilă-i asta? 30 măriuca: Nu mă cunoşti, cuconiţă? tarsiţa: Nu, nicidecum. măriuca: Eu sînt Măriuca. tarsiţa: Care Măriucă? măriuca: Ştii... Măriuca, fina cucoanei Săfticăi... 35 Eu mă găsam colo sus în copacul ista, de cu- legeam mere, acu două luni, cînd d-ta şedeai pe laiţă cu d-nu Alecu... nepotu nînaşei. 251 tarsiţa (îngrijită) : Ce zici ? măriuca (rîzînd încet): Ba încă mi-aduc. aminte că am scăpat un măr din sîn, de-a căzut buf! în spinarea cuconaşului... Cuconaşul era plecat şi-ţi 5 vorbea la ureche... ştii, cuconiţă. tarsiţa: Nu-mi aduc aminte... măriuca: Da cum, Doamne, iartă-mă? ... Cuconaşul îţi zicea că te iubeşte: (imitînd) „Ah!... te iubesc... îngeraşule... fie-ţi milă... mă rog 10 matale" şi îţi săruta mînile cu foc... şi d-ta le lăsai să le sărute... Ştii, cuconiţă. tarsiţa (în parte)'. Ne-a văzut drăcoaica. (Tare.) Bine, bine... taci şi să nu pomeneşti nimănui de ce ai văzut.' 15 măriuca: Nici d-lui Bursuflescu? tarsiţa: Lui încă mai puţin... Dar poate că ai ceva de cerut de la mine, dragă Măriucă?... Spune... vrei ceva?.,. (O dismeardă.) Măriuca: Am, cuconiţă... Te-aş ruga, dacă nu ţi-ar fi 20 cu supărare, să-mi scoţi de la boieriu uncuţitaş, care mi l-o luat zăloagă. tarsita: Un cutitas? < > > măriuca: Aşa... un cosor de vie... însă vezi d-ta... să-l iei cu meşteşug... să nu priceapă... 25 tarsiţa (zîmbind) : Da pentru ce ? măriuca: Că de 1-îi cere, n-a vre să ţi-1 deie... Iaca . vine domnu Bursuflescu... eu merg să mă ascund după portiţă... să te văd, cuconiţă, dacă eşti meşteră. (Iese şi se pune după portiţă.) 30 tarsiţa (în parte): Curioasă fată! SCENA XVIII TARSIŢA, BURSUFLESCU, MĂRIUCA (după portiţă) bursuflescu: Ah! scumpa mea Muză, te caut peste tot locul... am crezut că te-a răpit Apolon. 35 tarsiţa: Ah! ştii prea bine, tiranule, că alt Apolon nu există pentru mine decît Nastasachi Bursuflescu. 252 bursuflescu (sărutîndu-i mîna) : Este o fee! TARSIŢA: Valeu!... mi-ai frînt degitele... ce ai în mînă ? bursuflescu (arătînd cuţitaşul): Nimic... un cuţitaş 5 prost, însă de mare valoare. tarsiţa: Ian să-l văd. bursuflescu (băgînd cuţitaşul în .buzunar) : Nu merită să atingă o mînă de crin ca a d-tale. tarsiţa (in parte): Nu vre să-l deie. îO bursuflescu: Tarsiţa... dă-mi voie să-ţi zic Tarsiţa... tarsiţa: îţi dau voie, Nastasachi. bursuflescu: Tarsiţă, haide să ne punem pe laiţa cea de sub copac. tarsiţa (cobortnd ochii) : Pentru ce ? 15 bursuflescu: Pentru ca să începem acel duo amoros, care a fost întrerupt mai dinioare prin miorlăitul motanului lui Harţă. Am multe de spus, căci inima mea deborda. tarsiţa: Hai dacă vrei... Nu am nimic de refuzat 20 fidanţatului meu... Dă-mi braţul. bursuflescu (dîndu-i braţul şi îndreptîndu-se spre laiţă) : Ah!... tarsiţa (oprindu-se lîngă laiţă): Vai de mine! bursuflescu (spăriet): Ce este? 25 tarsiţa: Mi s-a umflat piciorul în botină şi nu pot călca... (se văietă) mă curmă găitanul. bursuflescu: Scoate botina... (Plecîndu-se.) Dă-mi voie să-ţi ajut. tarsiţa: Nu pune mîna... că nu sîntem cununaţi... 30 Lasă că mi-o scot eu. (Se întoarce cu spatele la Bursuflescu, se pleacă şi se face că deznoadă şiretul de la botină.) bursuflescu (în estaz) : Ce talie de silfidă!... parcă-i o floare îndoită de suflul aurorei. (Se uimeşte.) 35 O zar... na... ca... de... (I se leagă limba.) tarsiţa: Na... c-am înnodat şiretul. (Se văietă.) Ah! ah!... rău mă doare!... îmi vine să leşin. bursuflescu: Taie şiretul... taie-1. tarsiţa: N-am foarfeci. 40 bursuflescu (dîndu-i cuţitaşul): Iaca un cuţitaş. 253 tarsiţa: Ah! îţi mulţămesc... însă de-oi scoate botina„ am să rămîn numai în colţun... Bursulescu : Alerg iute să-ţi aduc papucii de sus. tarsiţa: Aleargă, scumpul meu, aleargă. 5 bursuflescu: M-am dus. (Iese iute prin fund.) măriuca (arăiîndu-se la portiţă, în parte): Meşteră-ii cuconiţa!... (Tare.) Cuconiţă... tarsiţa : A! tu eşti, Măriucă ? măriuca: Adă degrabă cuţitaşu, pănă nu vine boieriul. io tarsiţa: Na, şi fugi. măriuca: Să-ţi spun drept, cuconiţă... meşteră eştiT (Ieşind pe portiţă.) Bădică, bădică... harţă (după portiţă) : Ce-i, fa ? măriuca: Iaca cosoru. 15 harţă: Alei! (Se aude un sărutat şi Măriuca rîzînd.) bursuflescu (aducînd o păreche de papuci)'. Iaca,, iaca papucii... am alergat de m-am umplut de-suflet. (Gîfîie.) tarsiţa: Merci, scumpul meu... acum nu mă mai 20 doare... am diznodat şiretul. bursuflescu: A! bravo!... da unde-i cuţitaşul? tarsiţa: Care cuţitaş? Ştiu eu... l-ai luat cu d-ta. bursuflescu: Eu? (îşi pipăie buzunarul.) Să-l fi prăpădit? Nu se poate... unde să fie? 25 scena XIX TARSIŢA, BURSUFLESCU, HARŢĂ, MĂRIUCA harţă (în parte, arătînd cuţitaşul): Mi-o venit apă la moară. bursuflescu: Iaca şi Harţă, iubitul meu vecin... ai 30 venit la bani, hoţule... să iei bani cu dimerlia. aşa-i ? harţă: Apoi dă, domnule... cine fuge de ochiu dracului? bursuflescu : Ei! na, ca să nu te fac să aştepţi mai mult... mie-mi place să plătesc peşin... Iaca 35 500 de lei... (Scoate punga.) HARŢĂ: 500 lei arvună?... dar ceialalţi cînd mi-i numeri ? 254 bursuflescu (rîzînd): Care ceialalţi, ghiduşule? harţă: Cei zece mii, preţul răzăşiei, după tocmală. BURSUFLESCU: Ce tocmală?... N-a fost vorba de 500 de lei? 5 harţă: Vrei să rîzi, domnule? Fie! hai să rîdem. (Măriucăi.) Rîde, fa! (Harţă şi Măriuca rîd cu hohot.) bursuflescu (îngrijăt, caută prin buzunar): Măi Harţă, se vede că ai uitat cosorul! 10 harţă: Ce cosor, domnule? bursuflescu: Ştii? Dovada! (în parte.) Unde dracu l-am pus ? harţă : Dovada ? înţălegi tu ceva, Măriucă ? MĂRIUCA: Ba cît hăciul... o fi vro cimilitură. 15 bursuflescu : Cosorul, măi, care l-ai prăpădit în via me. hartă: Eu? (Arătînd cutitasul.) Iaca cosorul meu, ’ d-le. bursuflescu: La tine-i? Cum de se găseşte la tine, hoţule?... Mi l-ai furat din buzunar? 20 harţă : Ei!... am înţăles că d-tale nu-ţi e de cumpărat răzăşia... Bine. Hai, fa Măriucă. măriuca: Hai, bădică. (Vrea să iasă.) tarsiţa: Staţi! Ce este? Nu vă înţeleg. harţă : Ce să fie!... D-l Bursuflescu vroieşte numai- 25 decît să mă alunge de pe locul meu şi acum nu vre să-mi plătească preţul tocmelei, adică 10 500 lei... asta-i tot. bursuflescu (furios): Zece sute cinci mii! Cîrjaliule! harţă: Ba zece mii cinci sute. 30 QUATUOR BURSUFLESCU şi TARSIŢA Zece mii, cinci sute de lei! Zece mii!... Ce-am auzit? Zece mii!... Pentr-un petic vrei 35 Zece mii? ... Harţ,-ai nebunit. 255 HAT}'A Şi ilARIUCA Zece mii, cinci sute de lei, E un preţ toarte potrivit. Zece mii! spune: vrei, nu vrei? 5 Lucrul bun nu e scump plătit. BURSUFLESCU Mă Harţă, vecine, să stăm la tocmală. HARŢĂ Tocmala-i făcută; nu-i loc de-nvoială. 10 BURSUFLESCU Vrei două mii ? Spune. IIARTA Ba tiu. BURSUFLESCU 15 Vrei trei mii ? HARŢĂ Nu. BURSUFLESCU Trei şi cinci? 20 HARŢĂ Baiu. BURSUFLESCU Al naibii să fii! 25 256 TARSIŢA Mai dă, Nastasachi. IIMTPA DIN KACÎi. urniri, ,4 (^CACEMIU i »iC UumetlU' k« isi.;ire»H' -f»t E aki *1.y* I »nl .£u >.x .t^iuux. j- vî.c U<*K«'y ţi» :>" J sM«j M41,y lumii. Tittorp*n$i*; a i.hîiiki - ti#5» Foaia de titlu: broşura Peatra din casă, Iaşi, 1847. Foaca HoţictaMii iHeratnru şi enltnrti romi ti w în Bucovina. , H ‘-fi* (Vrmrti^ m î, Aj*rilî<* M*î*î. Ah.-jî IL FI«»i-::i vU>r:v:-. CJjtcfvU>* tn 1 i-t iU \ - AL F!im«f tîu«?r i^ran. 5 Florie#, rtiutiw witflrT. Cdive^cul' pâw'lisier. ;'t«rt?nît ii'ifîfţ.işs^^U" a ^arîc vu ;$î fur-?. « ş* Ai,a: ** r«» *jt)N*'î. ît! \^«î?:L it r-itjtjfkS V?.'-,'Miî >s(<'i!î'I fcf**■' IUiHÎ 8b*î<»j>-wîiiîirf.— U$ r‘>4î?«re.iHiîjf;K se in p<âln< ^uî'Os ua^itr s>aif»t f«]nri {>c Cc etft*, ,f« Time;? ! Te m mt^cai hi|niî. dt ţiţtf nşvv , : ; Fiorii, O* f»p\ hi acolo tio mjî dowîji»«*«** fA n.n kr-slan? Flimtu Aşe$ ftnnl îs pod^l mm. If I- JMl' Jllf i :M începutul operetei Florin si Flcrica, în Foaia Soîietăîii nr. 4, 1 apr. 1866. BURSUFLESCU Pe vrute, nevrute îţi dau cinci mii. HARŢĂ 5 Baiu! ... Zece mii cinci sute! ( împreună.) BURSUFLESCU Şi TARSIŢA Zece mii, cinci sute de lei! etc. HARŢĂ Şi MĂRIUCA 10 Zece mii cinci sute de lei! etc. TARSIŢA Vecine, creştine, Iii om cu-omenie. Peste cinci mii, iată, adaog o mie. HARŢĂ 15 Prea puţin, cucoană. TARSIŢA Opt m ii nu voieşti? HARTA > Nu. 20 TARSIŢA Opt şi cinci? HARŢĂ Baiu. TARSIŢA 25 Prea mult te scumpeşti. 257 MĂRIUCA Mai dă, cuconiţă. TARSIŢA Să dau pe nevăzute? 5 Ei! zece mii... HARŢĂ Baiu ... zece mii cinci sute! (împreună.) BURSUFLESCU Şi TARSIŢA 10 Zece mii cinci sute de lei! etc. HARŢĂ Şi MĂRIUCA Zece mii cinci sute de lei etc. tarsiţa: Drept să-ţi spun, jupîne Harţă, eşti lacom ca un jidan. 15 măriuca: Nu se scumpeşte, cuconiţă, că livada-i plină de copaci mari cît mărul cel cu laiţă... Ştii d-ta... (Arată copacul din mijlocul scenei.) tarsiţa (în parte): Auzi, şerpoaica! (Lui Bursuflescu.) Dacă are copaci roditori, nu-i tocmai scump. 20 bursuflescu (indignat): Nu-i scump zece mii cinci sute ? tarsiţa (privind cu dragoste la Bursuflescu): Ce este o sumă de bani mai mare sau mai mică, pe lîngă fericirea de a rămînea singuri, noi doi, şi... fără 25 marturi... bursuflescu (încîntat): Ah! ai dreptate, suflete. (Lui Harţă.) Fie!... îţi dau cît ceri, numai te cară îndată din casa asta. harţă: Doar nu dau tatarii. 30 bursuflescu: Ba dau. harţă: Bine, însă să-mi adaugi pe deasupra via cea părăginită cu casele din ea, ca să am unde mă muta. 258 bursuflescu: Ce-ai zis?... (Tarşiţei.) Ce-a zis?... Patru pogoane... cu poamă grasă şi bina cu patru odăi, unde am putea să şedem chiar noi... şi cu poamă bosuioacă... auzi pretenţie!... 5 cu poa.. .mă... coar... nă... (I se leagă limba,.) TARSIŢA: Bade Hartă... m-am însălat... esti mai ’ - t t t lacom şi decît un jidan. măriuca: îi plac merele, cuconiţă. TARSIŢA: Merele? 10 măriuca: Să vezi d-ta... Se găseşte în vie un m|r cu laiţă, dedesubt, ca aista..', ştii d-ta... tarsiţa (curmîndu-i vorba)Bine, bine. (Lui Bursuflescu.) Dragă... bursuflescu (tfezindu-se): Aud? 15 TARSIŢA: Mă iubeşti? bursuflescu : Mă mai întrebi ? TARSIŢA: Vrei să-mi dai o probă de dragoste? . bursuflescu: Nu una... o mie! tarsiţa: Mersi... dă şi via, ca să scăpăm de Harţă. 20 ; burşuelescu: D-apoi... tarsiţa, : (strîngîndu-l de mînă): Nu te-i căi. (Coboară ochii.). bursuflescu: Ah!... dau tot... (Tare.) Harţă... harţă Aud, domnule. 25 bursuflescu : Adă mîna-ncoace... bate cole... să fie via ă ta. harŢĂ: Cu casele? bursuflescu: Cu. harţă: Noroc să deie Dumnezeu! (Măriucăi.) Biata 30 cucoană Săftica!... a avea unde să-şi petreacă bătrîneţile. măriuca: Bădică... îmi vine să te sărut. harţă: Lasă că ţi-a veni rîndu şi ţie. măriuca: Oare? 35 scenă XX Cei dinainte, LUNCEANU (un lacheu cu o tablă pe care sînt pahare de şampanie) lunceanu: Domnule Bursuflescu... iată actul de vînzare... ; 259 harţă: Nu-i bun acela, cuconaşule, trebuie schimbat. lunceanu: Iar!... de azi-dimineaţă nu fac alta decît... bursuflescu (oftînd)'. Trebuie schimbat, Luncene... M-am spetit!... Zece mii cinci sute de lei, frate, şi 5 via cu poamă coarnă... asta... cu poamă coarnă. măriuca: Apoi dă, domnule, ştii vorba: Leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte. lunceanu (voind să iasă): Care vra să zică, să mă duc... 10 bursuflescu: Ba nu, îi face actul de vînzare după ce îi îndeplini formalităţile căsătoriei mele cu doamna Tarsiţa Garofeasca. harţă: Şi ale mele, domnule primar. măriuca: Cu cine, bădică? 15 harţă: Cu Măriuca. măriuca: I!... bădică... acu te sărut... Nu mai aştept... (Sare in braţele lui Harţă.) bursuflescu (cu sentiment)-. Tarsiţă... (întinde braţele.) 20 tarsiţa (asemene)'. Nastasachi... (Se repede să se arunce în braţele lui Bursuflescu, dar se opreşte coborînd ochii.) Ba nu... după cununie. (întră lacheul cu tablaua.) bursuflescu: Ce vrei, Neculae? 25 lunceanu: Eu i-am poroncit, din partea d-voastră, ca să aducă o garafă de şampanie, pentru ca să bem aldamaşul... bursuflescu: Bine ai făcut, Luncene... Hai să bem aldamaşul! 30 (Toţi ieu cîte un pahar, zicînd: „Să bem aldamaşul".) COR FINAL (ciocnete de -pahare) Aldamaşl aldamaş, Obicei drăgălaş. Pentru-acel păgubaş Şi acel cîştigaş. Aldamaş, te iubim Şi te bem cu mult foc. Să trăim, să ciocnim. La mulţi ani, cu noroc. 35 40 (Cortina cade.) VODEVILURI RĂMĂŞAGUL PERSOANE TEODOREANU, particular bogat SMĂRĂNDIŢA, femeia lui TINCA, vara Smărăndiţei 5 NICU, tînăr MADAM FRANŢ, guvernantă UN LACHEU RĂMĂŞAGUL PROVERB CU CÎNTICE ÎN 1 ACT Reprezentat pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiu artiştilor români. 1845. Teatrul reprezintă un salon elegant. Uşă în fund ce duce afară. în stînga, altă uşă, care se deschide în apartamentul Smărăndiţei. în dreapta, o a tria uşă ce dă într-un cabinet. O fereastră, aproape. în mijlocul scenei, o masă rotundă pe care este aşezat un servis bogat de ceai, sfeşnice de bronz ş.c.l. Lîngă masă, o canape şi două jilţuri. SCENA I TEODORE A N U, SMĂRĂNDIŢA, TINCA (şed împre-giurul mesei şi beu ceai), LACHEUL (stă Ungă uşa din fund) teodoreanu (citind o gazetă): „Şi aşa, bărbatul a 15 fost înşelat de femeia lui cu atîta ghibăcie, încît el a mărturisit că este biruit"... Iar bărbatul înşelat!... Mă mir ce au scriitorii din ziua de astăzi cu bărbaţii?... Nu citeşti un roman... nu vezi o comedie, în care să nu întîlneşti un 20 bărbat înşelat şi luat în rîs! smărăndiţa (zîmbind): Ştiu eu? teodoreanu (citind): încheiere. „Spiritul femeiesc este alcătuit de trei părţi din iad şi una din rai... De aceea, un bărbat cu minte trebuie să S 10 265 se păzască de a da nevestei sale pricini de a-1 înşela, căci proverbul zice: femeia hotărăşte şi Satan împlineşteHa, ha, ha!... Se vede că autorul acestui articol îi însurat şi se teme de 5 vro pacoste căsătorească. smărăndiţa: Socoţi? teodoreanu: Eu unul, dacă l-aş întîlni, i-aş zice aşa: „Domnule, nu tăgăduiesc că femeiele au mare isteţime... dar, totodată, sînt încredinţat că 10 numai bărbatul cel prost se lasă ca să-l înşele; iar un om cu luare-aminte şi cu oarecare ispită... niciodată". smărăndiţa: Eu, dimpotrivă, i-aş zice: „Domnule, ai toată dreptatea!... femeia poate orişicînd să 15 înşele pe bărbat, fie bărbatul cît de isteţ, pentru că orişicare femeie are cîte un drăcuşor mititel care o slujeşte." teodoreanu: Ba, zău? (Cătră Tinca.) Şi tu, Tincă, tot aşa gîndeşti, ca vara ta? 20 tinca: Eu încă nu-s măritată... nu pot sa ştiu. smărăndiţa : Are dreptate Tinca; dar, lasă să se mărite, şi-apoi să vezi de-a cui opinie a fi. teodoreanu : - Cu cine ai ţinea atunci, Tincă ?... cu Smărăndiţa, ori cu mine? 25 tinca (zîmbind şi coborînd ochii): Cu vară-mea. smărăndiţa (rîzînd):' Nu-ţi spuneam eu? teodoreanu (rîzînd): Bravo! frumos!... v-aţi pus două împotriva me. smărăndiţa: Pentru că avem dreptate. 30 teodoreanu: Vorbă-i?... Ei, cu toate că eu sînt singur... cred că nu mi-ar fi greu să vă biruiesc. smărăndiţa : Cum? teodoreanu: Puind orice rămăşag îţi voi, că, păn-în 24 de ceasuri, nu mă-i putea înşela... măcar 35 că-ţi sînt bărbat. smărăndiţa: Nu te juca cu focul. teodoreanu : Pe mine m-a ustura, de m-oi frige!... ţii rămăşagul? smărăndiţa : Ascultă: Miculi a adus un şal negru care-mi 40 place foarte mult... 266 teodoreanu : De mă-i înşela ori şi prin care chip, mîne să te primbli cu şalul. smărăndiţa: Trimit dar să-l şi aducă. teodoreanu: Nu te grăbi, că încă nu l-ai cîştigat. -5 (Se scoală.) Cîte ceasuri sînt? opt şi jumătate... îi vreme de bal-masque... Nu mergi, Smărăn-diţă ? smărăndiţa : Nu pot merge că au să-mi vie nişte vizite... dar tu, te duci? 10 teodoreanu: Mă duc puţin să mă întîlnesc cu un prietin. (Cătră fecior.) Gheorghe!... zi veze- teului să tragă la scară. (Lacheul iesă.) smărăndiţa: Ai să întîrzii mult, Teodorene? 15 teodoreanu: Vro două ceasuri... mai mult nu. (îşi ie pălăria.) smărăndiţa: Nu uita să treci pe la Miculi ca să spui să-mi aducă şalul. teodoreanu (rîzînd): încă nu m-ai înşelat... La 20 revedere. (Sărută pe Smărăndiţa şi iesă prin fund.) SCENA II . SMĂRĂNDIŢA, TINCA tinca: Verişoară, ce i-a abătut bărbatului tău să-ţi 25 propuie un astfel de rămăşag? smărăndiţa: Nu ştiu; dar... lasă-1 că l-oi învăţa eu cum să judece femeile. tinca: Da bine... ce fel ai să-l înşeli?... smărăndiţa (zîmbind): îi videa. 30 tinca: Cum? ţi-ai şi închipuit planul? smărăndiţa: Nu ţi-am spus că femeile au cîte un drăcuşor care le povăţuieşte? (Sună clopoţelul.) (întră un fecior.) smărăndiţa: Du-te de pofteşte pe madam Franţ, 35 guvernanta, să vie sus. (Feciorul iesă.) 267 tinca: Spune-mi şi mie, verişoară, ce ai să faci? Mă rog matale. smărăndiţa: Am să-l fac pe bărbatu meu să se înamoreze de mine. tinca: Cum se poate? smărăndiţa: îţi pare greu lucru? tinca: Ba nu... D-apoi... SCENA III SMĂRĂNDIŢA, TINCA, MADAM FRANŢ madam franţ: Ce pofteşti, cuconiţă? smărăndiţa: Draga madam Franţ, am să te rog să-mi faci o slujbă. madam franţ: Poronceşte-mi ce ţi-a plăcea. smărăndiţa: Să ai bunătate ca să te duci pănă peste drum, la croitorul ce vinde costumuri de bal-masque, şi să-mi iei un domino negru de catife; dar să zici că-i pentru d-ta. madam franţ: Dar eu n-am fost de cînd sînt la bal-masquă. smărăndiţa: Că nici cer de la d-ta ca să te trudeşti pe la bal, ci, dimpotrivă, voi să merg eu însămi. madam franţ: Aşa? Foarte bine. Mă duc îndată la croitor. smărăndiţa : Dar să nu întîrzii! (Madam Franţ iesă.) SCENA IV TINCA, SMĂRĂNDIŢA tinca: Pare-mi-se, dragă Smărăndiţă, că ţi-am înţeles planul. smărăndiţa: Dacă l-ai înţeles... cu atît mai bine» pentru că n-oi fi silită să ţi-1 tălmăcesc. tinca: Auzi, şirata, cum s-ascunde de mine! smărăndiţa : D-apoi tu nu te ascunzi de mine ca să citeşti ravaşele ce-ţi scrie Nicu Tolinescu? tinca (turburîndu-se): Cine?... Nicu? smărăndiţa: Parcă eu nu ştiu? Dar să lăsăm vorba 5 asta... Ia ascultă, Tincă: cum voi ieşi de-acasă, să dai poroncă tuturor slugilor să se culce şi să stingă toate luminările de prin odăi, pentru ca să fie întuneric preste tot locul cînd m-oi întoarce. tinca: Dar pentru ce? 10 smărăndiţa: Pentru că mi-ai înţeles planul. (Trage clopoţelul.) (Lacheul întră.) smărăndiţa: Du-te de adă o trăsură bună şi să-i zici să steie la poartă. 15 (Lacheul iesă.) tinca: Ai să ieşi?... Şi mult ai să întîrzii, Smărăndiţa? smărăndiţa: Nu ştiu; dar să nu cumva să te găsesc deşteaptă... auzi? tinca: Nu te teme, că eu acuş mă culc. 20 s c E N a v TINCA, SMĂRĂNDIŢA, MADAM FRANŢ madam franţ: Iaca domino, cuconiţă. smărăndiţa: A! foarte mulţămesc, madam Franţ. madam franţ: Ce se mai mira croitorul, cînd i-am 25 cerut un costum!... Se uita la mine şi nu voia să creadă că eu aş fi avut de gînd să merg la bal-masqu£... Parcă bătrînele nu mai au inimă şi gust de joc. smărăndiţa: Croitoru-i un obraznic. 30 madam franţ: Asta i-am zis şi eu. smărăndiţa: Hai cu mine să mă-mbraci, madam Franţ. madam franţ: Haide, cuconiţă. (Smărăndiţa iesă prin stînga', madam Franţ o urmează pănă la uşă şi pe urmă se-ntoarce iute de dă un răvaş Tincăi.) 35 MADAM franţ: Ţine, dragă duducă, un răvaş de la cuconul Nicu. 269 tinca: A! cînd ţi l-a dat?... îmi vine să te sărut de bucurie. madam franţ (fugind): Acum, acum. (în parte.) Ia aşa eram şi eu cînd eram tînără. (întră în stînga.) scena yi TINCA Dragu Nicu!... Să videm degrabă-ce-mi mai scrie? (Deschide răvaşul şi citeşte:) „Duducă Tincă! Ştii cît te iubesc din ceasul acel preafericit în care am jucat cu d-ta la revelion! Ştii că sînt gata a jertfi tot ce am mai scump pe lume pentru a împlini poroncile ceai binevoi să-mi dai!... Ştii că cea mai preţioasă dorinţă a inimei mele este de a te numi, într-o zi, scumpa mea soţie!... Dă-mi voie să mă întîlnesc cu d-ta macar un ceas, pentru ca să-ţi spun din viu grai toată dragostea ce ai insuflat robului d-tale. Nicu Tolinescu." Ah, ce plăcere, ce bucurie, în al meu suflet acum simţesc! Curînd aice are să vie Nicul, pe care de mult iubesc. De cînd, la Curte, Făcîndu-mi curte Dulci complimente mi-a adresat. De fericire Şi de uimire Inima-mi bate neîncetat. Mi-aduc aminte De-a lui cuvinte Ce la mazurcă tainic mi-a zis, . Ş-a lui privire Cu mulţămire ' r - : : ' De-âtunci adese-p văd în vis 1- Ah, ce plăcere, ce bucurie, ' în al meu suflet... ş.c.l. SCENA "VII ‘5 TINCA., MADAM FRANŢ, SMĂRĂNDIŢA (îmbrăcată > - ' în domina şi ţiind o mască de catifea neagră în mînă) Smărăndiţa (întrînd): Iată-mă-s gata. tinca (în parte, ascunzînd răvaşul): Verişoara!... smărăndiţa (apropiindu-se de Tinca, o sărută pe frunte): 10 Cu seara bună, verişoară. (încet.) Ce-ţi mai scrie Nicu ? tinca: Nicu?... smărăndiţa: Ha, ha, ha!... Nu ţi-am spus că ştiu tot? (Feciorul întră.) feciorul: Trăsura-i la poartă. smărăndiţa: Bine... Să te duci acum îndată laMiculi, să ceri un şal negru şi să-l aduci aici. (Feciorul iesă.) 20 smărăndiţa (în parte): A! Teodorene!... pui rămăşag cu femeile, cînd îi treaba pe înşelat?... Bine, bine!... (Tare.) Seara bună, madam Franţ... Tinco, nu uita ce ţi-am spus. (Iesă prin fund.) 25 SCENA VIII TINCA .MADAM FRA N Ţ MADAM franţ: Ei, duducă, ce-ţi mai scrie cuconaşu Nicu?... Dar pare că eşti supărată?... Ce ai... tinca: Ce să am, dragă madam Franţ?... Am, că 30 nu ştiu ce să fac. madam franţ: Cum? tinca: Nicu mă roagă ca să-i dau voie să vie să mă vadă singură!... şi nu ştiu de se cuvine... 271 MADAM franţ: Numai atîta-i?... Da primeşte-1 să vie, că n-are să te mănînce. tinca: Zău?... pot să-l primesc, dragă madam Franţ? madam franţ: Poţi, duducă, pentru că cuconul Nicu 5 îi tînăr de treabă şi vrea să te ieie... Hei! să mă fi văzut pe mine cînd eram tînără, cum mă întîlneam cu bietul Franţ, Dumnezeu să-l ierte!... pe fereastă... Sărmanul! cum mă iubea!... în toate serile mi-aducea chipfe proaspete... A! 10 (Plînge.) Sărmanul Franţ, cît mă iubeai Cu chipfe, zău, el mă hrănea, Şi ziua toată,-n, cinstea mea, Bere şi vin mereu el bea. 15 Dar într-o zi... Ah, ce păcat 1 Atît de mult a închinat, Încît pe loc a rămas lat... în bere Franţ s-a înecat! tinca: Nu mai plînge, dragă madam Franţ. 20 madam franţ : A!... De ce n-am murit şi eu ? tinca: Dar dacă mureai, cine mi-ar fi fost guvernantă mie? madam franţ: Bine zici, duducă Tincă. (0 sărută.) Nu băga-n seamă cele ce spun... Ia, o babă 25 nebună şi eu... Mai bine să vorbim de cuconaşul Nicu. tinca: El ţi-a dat scrisoarea? madam franţ: Dar; l-am întîlnit Ia poartă, cînd mă duceam să ieu costumul cuconiţei, şi cînd ai 30 şti cît m-a rugat ca să te fac să-l primeşti!... tinca: Oare cum să-i dăm de ştire? madam franţ: D-lui mi-a zis că va cînta din flaut pe sub fereastă, şi că dacă va videa o lumînare pe la geamuri, atunci s-a sui; iar de nu, s-a duce 35 acasă măhnit. (Se aude un flaut sub fereastă.) tinca: Ia auzi, madam Franţ... MADAM franţ: El îi, duducă. (Stau amîndouă de ascultă.) 272 tinca: Sărmanul Nicu!... va îngheţa afară. madam franţ: Cred şi eu, că-i tare frig. tinca: Ce să facem, dragă madam Franţ? madam franţ (luînd o luminare şi purtînd-o pe la fereastă)'. Iaca ce să facem. (Flautul tace.) tinca: Ah! cum îmi bate inima de tare. (Se pune pe un jilţ.) MADAM franţ: Nu fi copilă, duducă Tincă, că nu te-oi lăsa singură. tinca: Să şezi cu mine, madam Franţ. madam franţ: Bine, bine; nu te teme. (în parte.) Draga duducă!... cum s-a îngălbenit!... Ia aşa tremuram şi eu... în vremea Iui Franţ. SCENA IX TINCA, MADAM FRANŢ, NICU (întrînd cu sfială) nicu (se închină şi stă lîngă uşă cu ochii în jos). tinca (se scoală, se închină şi se pune iar pe jilţ neui-tîndu-se la Nicu). madam franţ (îi priveşte pe amîndoi cu dragoste). nicu (făcînd cîteva păsuri, zice încet): Mademuazelă... tinca (arătînd un jîlţ lui Nicu): Poftim, monsiu Nico. NICU (şezînd): Mademuazela-i sănătoasă? tinca (încet): Mersi. nicu (sucindu-şi pălăria în mînă): Da vara d-tale-i sănătoasă ? tinca (sucindu-şi basmaua): Sănătoasă. Nicu: Se vede că a ieşit de-acasă. tinca: Dar... mai dinioare. nicu: S-a fi dus poate la bal-masque... tinca: Nu cred... poate. MADAM franţ (în parte): Văd că eu sînt de prisos. (Se furişează şi iesă.) tinca (văzînd-o că se duce): Madam Franţ... madam franţ (de afară): Vin acuş... 273 S.CENA X v TINCA, NICU (Mică tăcereNicu* şi Tinca- se sucesc pe scaune, se uită pe sus şi oftează.) 5 Nicu: Ce frigu-i afară! tinca: Â fi îngheţat pe uliţe. nicu: A îngheţat, dar... De abia pot merge caii... lunecă, Doamne fereşte! tinca: Săracii! cît îi mai chinuiesc! .10.. Nicu: Calul unui droşcar şi-a rupt piciorul, în colţ la Petrea bacalul. TINCA: Sărmanul! nicu: Ce mai plîngea bietul lipovan! tinca: Cum n-a plînge? 15 (Mică tăcere.) tinca: N-ai fost astă-seară la bal-masque, monsiu Nicule? nicu: Nu, mademuazelă. tinca: Dar ai de gînd să mergi mai tîrziu? 20 Nicu: Ba, nu cred. tinca: Pentru ce? Nicu: Nu-mi plac balurile unde... tinca: Cum să nu-ţi placă d-tale... care joci? nicu: Vreu să zic că nu-mi plac soarelele unde... nu 25 esti d-ta. i tinca: A!... (Coboară ochii.) (Mică tăcere. Nicu şi Tinca sînt foarte turburaţi.) nicu: Ai fost mai dăunăzi la teatru, mademuazelă? tinca: Am fost de am văzut Iaşii în carnaval. 30 nicu: Şi cum ţi-a plăcut? tinca: Am rîs foarte mult. nicu: Am auzit că s-a mîniet un comisar asupra autorului ? tinca: Pentru ce? 35 nicu : Din pricina şatrarului Săbiuţă. tinca: Ha, ha, ha! nicu: Zice că de ce să numească pe comisar şatrarul Săbiuţă şi nu şatrarul Sabie. 274 tinca: Ha, ha, ha!... Ce nebun eşti, monsiu Nicule. nicu (primind la curaj): Cu adevărat sînt nebun, duducă... dar cînd ai şti... (Văzînd pe madam Franţ, în parte.) Tronc!... cînd era să mă declar 5 şi eu... SCENA XI NICU, TINCA, MADAM FRANŢ (aducînd un şal) madam franţ: Iaca şalul de la Miculi, duducă Tincă. tinca (sculîndu-se): Ia să-l văd. 10 (Nicu se scoală asemene şi se apropie de masa unde madam Franţ a aşezat şalul.) madam franţ: Ce frumos şal!... Trebuie să facă vro sută de galbeni. tinca: Tare-i elegant! Cum îţi pare, monsiu Nicule? 15 nicu: îmi pare minunat... dar aş dori să-l văd pe umerile unei dame, pentru ca să judec ce efect face! madam franţ: Ia, cearcă-1 d-ta, duducă Tincă! nicu: Bine zice madam Franţ... Cearcă-1 d-ta, ca să 20 ştim de se prinde pe o talie elegantă... tinca: Dacă vreţi numai decît, bucuros. madam franţ.- Vină de-mi ajută, monsiu Nicule, ca să-l întindem. (Nicu şi madam Franţ s-apucă de întins şalul, dar Nicu se . 25 greşeşte şi-l întoarce pe dos.) madam franţ: Nu aşa, că-1 dai pe dos. nicu: Da cum?... Nu-i bine? tinca: Dă la mine, monsiu Nicu, să-l strîng eu, că d-ta nu ştii. 30 NICU: Poftim; dar cu astă condiţiune, că să ţi-1 pun eu pe umeri. tinca: Bine. (După ce madam Franţ şi Tinca au îndoit şalul cum se cuvine, Nicu ie şalul şi-l pune pe umerile Tincăi.) 35 nicu (în parte, puind şalul Tincăi): Ce talie!... (Oftează.) •2.75 madam franţ : A!... Ce frumos îţi şede, duducă Tincă. Doamne!... cînd ai şti cît eşti de frumuşică!... Nu-i aşa, cucoane Nicule? nicu (cu jumătate de glas): Dar. (Oftează.) 5 (Tinca se primblă cu cochetărie pe dinaintea lui Nicu.) tinca : Cît de bine are să-i pară verişoarei!... şi ce bine are s-o prindă! nicu: Dac-a prinde-o aşa de frumos ca pe d-ta, mademuazelă, cred că i-a părea foarte bine. 10 tinca: Mai ales la Copou, trebuie să facă un efect minunat. madam franţ: Ştiţi ce? Hai să ne închipuim că sîntem la Copou şi că ne primblăm cu toţii pe iarbă verde... d-voastră la braţetă amîndoi şi eu în 15 urmă. tinca: Ha, ha, ha!... Ce idei poznaşe ai cîteodată, madam Franţ. madam franţ : Da, zău!... Hai să mai rîdem puţintel. (Luind pe Nicu de mînă.) Vină încoaci, monsiu 20 Nicule. (Se apropie de Tinca.) Dă braţul dudu- căi... Aşa... acum hai să ne primblăm. (Nicu şi Tinca se primblă rîzînd. Madam, Franţ îi urmează.) tinca: Doamne!... ce nebună eşti, madam Franţ! madam franţ: Ia uitaţi-vă ce de mai dame frumoase, 25 ce de mai cavaleri plăcuţi se uită la d-voastră... De nu v-ar deochia!... nicu: Da bine, că-i veselă de tot madam Franţ! (Rîzînd.) Ne face de rîdem ca nebunii. madam franţ: Ei, primblaţi-vă împreună, că eu sînt 30 cam ostenită şi trebuie să mă odihnesc puţin; dar să luaţi seama la trăsuri. tinca: Ce?... iar te duci, madam Franţ? madam franţ: N-ai nici o frică, că ai un cavaler cu d-ta. (în parte.) Iar încep a fi de prisos... mă 35 duc să mă culc. (Iesă.) 276 SCENA XII NICU, TINCA (îndată după ce se duce madam Franţ, tinerii iar se turbură, tac, caută într-o parte, dar nu încetează de a să primbla.) 5 nicu (peste puţin)-. Nu găseşti, mademuazelă, că sînt lucruri în lume care n-ar trebui să aibă sfîrşit? tinca: Care lucruri? Nicu: De pildă... primblarea asta care o facem împreună. 10 tinca: Da nu te temi c-ai osteni? nicu: O! mademuazelă... cu d-ta m-aş primbla toată viaţa mea. tinca (zîmbină)'. Pe jos? nicu: Şi pe jos... şi-n trăsură... şi cu vaporul... 15 Numai să fiu cu d-ta. De-ar fi cu putinţă, De-aş avea noroc Cu a ta fiinţă Să fiu la un loc, 2o De-orice-mprotivire Eu mi-aş bate joc, Şi cu-a ta iubire Aş trece prin foc! (Se aude o trăsură.) 25 SCENA XIII NICU, TINCA, MADAM FRANŢ (viind iute) madam franţ: Fugi, duducă, că vine cuconiţa. tinca (aruncînd şalul pe canape): Vai de mine!... dar Nicu? 30 madam franţ: Trebuie să se ascundă undeva, pănă se vor culca boierii, ş-apoi va ieşi. nicu: Unde să m-ascund? 277 madam franţ: A! aici, în cabinetul ista... întră degrabă că-i aud suind scările. (îl împinge pe Nicu în cabinetul din dreapta.) tinca: Să stingem luminările. (Le stinge.) 5 madam franţ: Hai degrabă, să nu te găsască aici! (Iesă amîndouă iute prin stînga.) SCENA XIV ric.) TEODOREANU (cu ochii legaţi), SMĂRĂNDIŢA (în 10 domino) smărăndiţa (trăgîndu-l de mînă, zice cu glasul schimbat)'. Iată-ne în sfîrşit!... am ajuns! teodoreanu : A! slavă Domnului, că s-a sfîrşit acest voiaj prin întuneric, ce facem acum de vrun 15 ceas! smărăndiţa: îţi pare rău că l-ai făcut? teodoreanu: Ba nu, scumpul meu domino... dar aş voi să ştiu ce idee ai avut ca să-mi legi ochii în tinda teatrului şi pentru ce m-ai silit să jur 20 că n-oi face nici un chip de a afla cine eşti? smărăndiţa: Ţi-am spus, domnule Teodorene, la bal-masque, că de mult eu am un capriciu pentru d-ta... că de mult mi-ai plăcut, şi că de mult doream să am o întîlnire cu d-ta... însă o întîl-25 nire astfel, ca d-ta să nu poţi şti.cine sînt... De aceea ţi-am şi legat ochii în tinda teatrului, pentru ca să nu vezi în ce trăsură aveai să te sui... prin care uliţi erai să treci şi în care casă erai să întri... D-ta, ca un cavaler bine crescut, ai 30 primit toate condiţiile şi mi-ai jurat că te-i supune la toate voinţile mele, în vreme cît vom fi împreună. teodoreanu: Toate aceste sînt adevărate; dar de ce să mă lipseşti de fericirea de a te privi, pentru 30 că... sînt sigur că eşti prea frumoasă. 278 smărăndiţa: Dar; sînt destul de frumuşică... şi nu cred că te-i căi c-ai venit cu mine, dacă m-ai cunoaşte. teodoreanu : Auzi d-ta ?... şi să fiu eu silit a fi cu 5 ochii legaţi dinaintea unei frumuseţi!... asta-i de nesuferit... şi, zău, mai că-mi vine să-mi calc jurămîntul. smărăndiţa: Adu-ţi aminte că mi-ai dat parola de onoare. 10 teodoreanu : Ard-o focu parolă!... Incai fie-ţi milă de mine... mă mîngîie de orbirea la care m-ai osîndit. smărăndiţa (luîndu-l de mînă,. îl duce lîngă canape, unde se pun unul lîngă altul): Am multe de spus... 15 Vin să ne punem pe canape. teodoreanu (în parte): Ce fericire!... smărăndiţa: Purtarea me trebuie să ţi se pară foarte curioasă. teodoreanu: Dimprotivă... 20 smărăndiţa: Dar... ce mă mîngîie este că sîntem amîndoi vinovaţi. teoDoreanu: Tot astfel de vinovăţii să-mi deie Dumnezeu! smărăndiţa: Cum?... nu te mustră cugetul că eşti 25 necredincios femeiei d-tale? teodoreanu: Femeia me?... Dar bărbatul d-tale? Ha, ha, ha... smărăndiţa: Bărbatul meu? Ha, ha> ha. Oare... ce-or fi făcînd acum amîndoi? : 30 teodoreanu : Smărăndiţa ?... . Sînt sigur că-şi închipuie planuri ca să mă înşele.. smărăndiţa: Cum? teodoreanu: Am pus rămăşag amîndoi pe un şal. smărăndiţa: Şi în loc să te înşele ea... tu o înşeli, 35 berbantule... ha, ha, ha. teodoreanu : Ha, ha, ha. Aşa sîntem noi!... ai dracului. smărăndiţa; ,Nu toţi. teodoreanu: De pildă, bărbatul tău, 279 smărăndiţa: Bărbatul meu e bun la suflet, dar se socoate prea cu cap. teodoreanu: Sînt sigur că trebuie să fie campros-tuţ. 5 smărăndiţa: A! Teodorene, nu-mi ocărî soţiorul. teodoreanu: Eu nu-1 ocărăsc, dar nu pot tăgădui adevărul... Sînt încredinţat că-i prostuţ, sărmanul ! smărăndiţa: Ha, ha, ha... ce n-aş da să te audă. 10 teodoreanu: Nu-i aşa? Vezi c-am gîcit?... Unde se află el acum? smărăndiţa: S-a dus de zece zile la moşie. teodoreanu: Bine-a făcut... Ce ziceam eu că-i prost?... Dimprotivă, el îi foarte isteţ, de vreme ce te-a 15 lăsat singură... cu mine... şi lîngă mine... scumpa mea mască. (Vrea să o ieie de talie.) smărăndiţa (sculîndu-se): N-ai auzit o trăsură? teodoreanu: Unde? smărăndiţa: în ogradă. 20 teodoreanu: Nu... ţi s-a părut. smărăndiţa: Ba nu... Ia să mă duc să văd... Şezi aici că vin acuş. (Iesă prin stînga.) teodoreanu: Stăi, iubita mea, nu te duce... SCENA XV 25 teodoreanu (singur): Ce întîmplare curioasă!... Mă duc la bal-masque, şi, preste cîtăva vreme, o mască elegantă se apropie de mine, mă ie de braţ, îmi vorbeşte de Italia, de Franţa... şi într-un cuvînt... mă încîntă!... Cerc să o 30 cunosc... în zădar!... în sfîrşit, îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiţie ca să-mi lege ochii în tinda teatrului... Am primit... şi după ce am trecut prin o mulţime de uliţe... nici nu ştiu care... iată-mă-s... într-o casă necunoscută 35 şi lîngă o persoană pe care nici macar nu o pre- pun... Ce întîmplare plăcută!... şi cu atît mai plăcută, că-i plină de taină. 280 Amorul în taină mă-ndeamnă aice Să gust a plăcerei favor mult iubit! Ah! sune mai iute minutul ferice. Căci sufletu-mi arde de-un dor nesfîrşitl 5 Amorul, plăcerea sînt paseri uşoare Ce cîntă ş-aţîţă a inimei dor; Nebunul şi prostul le lasă să zboare. Iar omul cu minte le prinde din zbor. SCENA XVI 10 TEODOREANU, SMĂRĂNDIŢA teodoreanu : A! parcă aud foşăind un domino... D-ta eşti? smărăndiţa (tot cu glasul prefăcut): Ţist... Taci, pentru numele lui Dumnezeu! că a venit bărbatul 15 meu de la ţară. teodoreanu: Ce’zici? smărăndiţa: Trăsura care am auzit-o mai dinioare a fost a lui. teodoreanu: Ei, şi vrea să zică, trebuie să mă duc?... 20 smărăndiţa: Negreşit... Ah, ce nenorocire! teodoreanu (smulgîndu-şi batista de pe ochi): Pe unde să fug, că nu văd nimic? smărăndiţa: Nu fugi încă... Aşteaptă aici în salon pănă s-or linişti oamenii din ogradă, ş-apoi oi 25 veni eu să-ţi datl drumul. teodoreanu: Dar dac-a veni bărbatu d-tale aici? smărăndiţa: Nu te teme, că-i trudit de pe drum şi are să se culce îndată. teodoreanu: Şi nu şi-a rupt încai gîtul pe drum? 30 smărăndiţa: Ah, Teodorene, cît îmi pare de rău!... Sărută-mă macar o dată păn-a nu ne despărţi... teodoreanu (în parte): Nu pre am gust de sărutat, cu bărbatul la spate. (O sărută.) smărăndiţa : Stăi pe canape şi nu face vuiet, că sîntem 35 perduţi... Adio, scumpul meu!... Adio, sufle- tul meu!... (Iesă prin stînga.) 281 SCENA XVII TEODOREANU, NICU (în cabinet) teodoreanu (pe canape): Scumpul meu, sufletul meu!... Foarte mulţămesc de dragoste... Mai bine făceam eu de mă întorceam binişor acasă; încai acum n-aş fi cu frica-n spate... Da mînca-1-ar moliile de bărbat!... tocmai acum şi-a găsit să vie? Nu putea să se prăvale pe drum şi să-şi rupă un picior?... Ia, aşa sînt bărbaţii... cînd nu te aştepţi nicidecum, ţop, îţi cad în cap... Ce să fac acum ?... Cu întunericul ista nu pot vide nici cît o palmă dinaintea mea... De-oi căuta să găsesc uşa, pot să dau vrun scaun jos, să fac vuiet şi să deştept bărbatul. Mai bine s-aştept... dar pănă cînd s-aştept?... Şi eu ziceam că-i întîmplare plăcută!... ba că chiar!... Nicu (deschizînd uşa cabinetului, în parte): Nu se mai aude nimic. teodoreanu (auzind uşa cabinetului deschizîndu-se, se aruncă în fundul canapelei şi zice în parte): Parc-am auzit că s-a deschis o uşă... Oare nu-i el? nicu (auzind canapeua. scîrţiind): O şcîrţiit ceva... (întră degrabă în cabinet.) teodoreanu: . De cînd sînt nu mi s-a bătut inima aşa de tare... (Căutînd îthprejur,) Nu se zăreşte nimic... să vede că mi s-a părut... (Auzind uşa.) Iar? nicu (deschizînd uşa): Oare să fie cineva în salon? Ia s-ascult... (Ascultă.) ' teodoreanu: Ce să fie? (Ascultă). (Mică tăcere.) NICU: A fi vro mîţă culcată pe canape. teodoreanu: Negreşit că-i vrun şoarec... Uf!... m-am săturat de şezut... Ia să cerc să găsesc uşa. /Se scoală de pe canape, merge încet şi pipăind prin casă.) nicu: Acum socot că mă pot duce; (Se porneşte asemene spre uşă.) (Bojbăind amîndoi prin întuneric, se ating cu mînile şi stau încremeniţi.) TEODOREANU 1 /*n \: parc-am atins o mînă de om! nicu J (împreună, în parte.) TEODOREANU Am asudat Ş-asud mereu, Parc-am întrat 10 în feredeu! Simt că slăbesc, Mă-ngălbenesc, Şi mă topesc; Valeu, valeu! NICU Am îngheţat Şi-ngheţ mereu, Parc-am întrat în gheaţă, zău. Mă oţăresc, Mă-nvineţesc, Mă-nţepenesc; Valeu, valeu! 15 teodoreanu: Astfel asud, că pare că mă topesc. . nicu: Mi s-au tăiet picioarele de tot. teodoreanu (preste puţin): N-aud nimic...’ poate a fi fost vro mobilă. nicu (asemene): Ce mai stau pe gînduri ?... Haide 20 într-un noroc. (Se pornesc iar amîndoi şi, ajungînd lîngă uşa din fund, se lovesc şi se apucă de guleri.) teodoreanu (tare): Să nu dai, că dau de tot. nicu (asemenej: Că şi eu dau de moarte. 25 teodoreanu : Da nu strînge aşa de tare, că te gîtui pe loc. nicu: Ori tu pe mine, ori eu pe tine. (Se zgîlţie amîndoi.) teodoreanu: Nu strînge, îţi zic, că să n-am parte... 30 nicu: îţi spun că nu-s vinovat... A! luptă vrei?... teodoreanu : Măi omule, n-am venit aici pentru ce socoteşti tu... A! vrei să mă trînteşti?... (Se luptă grozav.) 283 SCENA XVIII TEODOREANU, NICU, SMĂRĂNDIŢA, MADAM FRANŢ, [TINCA] (Cu luminări în mînă.) 5 toţi: Ce este? Ce vuiet îi aici? teodoreanu: Ia bărbatu d-tale... (Cunoscînd pe Smărăndiţa.) Ce văd ?... Smărăndiţa! smărăndiţa: Ha, ha, ha... Smărăndiţa, care te-a adus de la teatru, acasă la tine. 10 teodoreanu: Smărăndiţa!... (în parte.) Frumoasă mi-ai jucat-o, şi mare gogoman sînt! smărăndiţa: Mai pui rămăşag cu mine, Teodorene? teodoreanu (văzind şalul pe canape) : Iaca şi şalul!... (Ia şalul şi-l pune pe umerile Smărăndiţei.) Ai 15 cîştigat, dragă Smărăndiţă... Proverbul are dreptate. smărăndiţa: Femeia hotărăşte şi Satan împlineşte. teodoreanu (în parte): Şi bărbatul plăteşte. smărăndiţa (veselă): Mîngîie-te, Teodorene, că tu ai 20 fost înşelat cu ochii legaţi, cînd mulţi alţii sînt înşelaţi cu ochii deschişi. teodoreanu (văzînd pe Nicu): Da bine, domnu Nicu Tolinescu ce caută aici? smărăndiţa: Cu adevărat. (Cătră Tinca, zîmbind.) 25 Răspunde tu... tinca: Verişoară... nicu: Domnule Teodorene, am venit aici ca să cer mîna duducăi. teodoreanu: Prin întuneric?... Ha, ha, ha... asta-i 30 modă nouă. smărăndiţa: Nu face nimic; noi primim cu bucurie... Să videm Tinca dacă vrea?... (Cătră Tinca.) Tu primeşti ? tinca: Dacă primiţi d-voastră... 35 teodoreanu: Ei, nu mai coborî ochii şi zi că vrei, să se sfîrşească comedia. (Luî.id-o de mînă.) Nicule, iată mîna Tincăi... Dar să iei seama la rămăşaguri... 284 nicu (cu bucurie) : Tinco!... noaptea asta îi ziua cea mai fericită pentru mine. smărăndiţa (în parte): Ş-a perdut calendariul, bietul băiet!... 5 (întră lacheul.) lacheul: Poftim la masă. teodoreanu: Iaca venim. Nicule, dă braţul Tincăi... Smărăndiţo... (îi prezenteazâ braţul.) smărăndiţa: Acuş... Să dau mai întîi un sfat prie-10 tinilor. SMĂRĂNDIŢA (cătră public) Vă feriţi, iubiţii mei însurăţei Şi holtei, De rămăşag cu femei. Cînd e treaba pe-nşelat. Orice bărbat Diplomat Rămîne-ades ruşinat. Iar de vreţi să cîştigaţi, V-arătaţi Delicaţi Şi la dame şaluri daţi, Că aşa, zău, le-nşelaţi. TOŢI Dar, de vreţi să cîştigaţi, V-arătaţi Delicaţi... ş.c.l. 30 (Uşele din fund se deschid şi se zăreşte o masă bogată cu can- delabre aprinse.) 20 (Cortina cade.)