1 CORESPONDENŢĂ (1861—1870) CĂTRE ION GHICA 1 Jassi, 2 janvier 1S61 Moti cher vieux, / Les chasse-neige et Ies degels m’ont retenu jusqu’â ce jour dans cette maudite viile de Jassi qui dapuis deux ans prend un caractere de viile de province â faire crisper les separa-tistes. Voici deja deux mois que ma valise est faite et que j’attends un caprice favorable du barometre pour me mettre en route, mais pendant que cet instrument fallacieux indi-que le beau fixe, il pleut, il neige, il vente, il gele, il degele, bref il fait un teomps ultra. Force m’a ete donc de m’armer de patience et de fourrures pour attendre un moment plus opportun, car la Galicie m’inspire des terreurs de „93“.1 J’ai profite de ce contretemps pour revoir le Prince, avec lequel j’ai longuement parle de toi. Je ne rapporterai pas tout ce que le Prince m’a dit de flatteur sur ton compte, mais je crois devoir te faire part de son etonnement â la vue de certain rapprochement qui se serait produit derni&re-ment entre toi et les Bratiano et consorts. Un pareil accou-plement est-il possible ? Je declare que non, car si I’on a vu s’accoupler des carpes avec de lapins (la chose est encore en doute dans le monde de la Science) on n’a pas encore vu se produire ce phenomene monstrueux entre des hommes senses comme toi et des sauteurs burlesques comme les Berlikoko 2 et Jean Bratiano. La politique serait-elle donc une entre-metteuse aussi adroite ? J’ai appris aussi que notre ami Balaciano 3 serait monte actuellament au plus haut degre de l’echelle de la co!£re 9 au sujet de la question hongroise. Voudrait-i! par hasard que le Prince se rendît solidaire des mouvements magyares au detriment probable des interets roumains de la Transylvanie ? Le Prince n’est pas le geolier de l’Autriche et certainement son gouvernement ne commettra jamais l’infamie de rendre les emigres hongrois aux autorites autrichiennes. Mais est-ce â dire pour cela qu’il jette son va-tout en l’air, au risque de compromettre la situation politique du pays ? Quoiqu’îl en soit, Balaciano peut compter cpe rien ne sera entrepris contre Phonncur et les veritables interets des Principautes. II repon-dra â cela des choses spirituelles, tant .mieux pour lui, plus il evacucra de l’e9prit, et plus il sera soulage ! j’ai envoye, conume tu sais, plusieurs pieces de theâtre a Millo. 4 Qu’en a-t-il fait ? A-t-il l’intention de les monter ? Fais-.moi le plaisir de le lui demander et de me repondre de suite pour que ta lettre me trouve encore â Jassi. Envoie-moi aussi par la mâne occasion un numero de Pacala ou se trouve inseree La Complainte du conservateur. 5 Adieu, mon cher vieux, je t’embrasse et te prie de pre-seiuer mes amities â Madame Ghica ainsi qu’â tous nos amis et connaissances. Tout a toi, V. Alecsandri Iaşi, 2 ianuarie 1861 Iubite prietene, Viscolele şi dezgheţurile m-au oprit pînă astăzi în această blestemată urbe a Iaşilor, care, de doi ani încoace, ia o înfăţişare de oraş de provincie, în stare să facă pe separatişti să-şi piardă răbdarea. Iată deja două luni de cind mi-am făcut bagaje’.e şi aştept un capriciu favorabil al barometrului ca să pornesc la drum, dar în timp ce acest instrument înşelător arată mereu timp frumos, plouă, ninge, bate vîntul, îngheaţă, se dezgheaţă, pe scurt este un timp cum nu se poate mai rău. Am fost deci silit să mă înarmez cu răbdare şi blănuri în aşteptarea unui moment mai potrivit, căci Galiţia îmi trezeşte o groază ca la „93".1 Am profitat de această împrejurare potrivnică ca să-l revăd pe prinţ, cu care am vorbit mult despre tine. Nu-ţi voi repeta toate lucrurile măgulitoare pe care prinţul mi le-a spus despre tine, dar cred 10 că trebuie să-ţi împărtăşesc uimirea Iui la vederea unei anumite apropieri c.ire s-ar fi făcut acum în urmă între tine, Brătienii şi compania. O asemenea unire este posibilă ? Eu declar că nu, căci, dacă s-a văzut împere-chindu-se crapi cu iepuri de casă (iucrul este încă îndoielnic în lumea ştiinţei), na s-a văzut niciodată încă producîndu-se acest fenomen monstruos între oameni cu mintea întreagă, ca tine, şi fiinţe schimbătoare şi caraghioase, ca Berlicoco2 şi Ion Erătianu. Să fie oare politica o mijlocitoare atît de îndemînatică ? Am mai aflat că prietenul nostru Bălăceanu3 ar fi acum cuprins de o mare furie din cauza chestiunii ungare. Nu cumva el ar fi vrut ca prinţul să se arate solidar cu mişcările maghiare în dauna probabilă a intereselor românilor din Transilvania ? Prinţul nu este temnicerul Austriei şi, desigur, guvernul său nu va comite niciodată infamia de a înapoia pc emigraţii maghiari autorităţilor austriece. înseamnă aceasta oare că trebuie el să rişte totul cu preţul compromiterii situaţiei politice a ţării ? Orice ar fi, Bălăceanu poate fi sigur că nimic nu se va întreprinde împotriva onoarei şi împotriva adevăratelor interese ale Principatelor. Va răspunde la aceasta prin vorbe spirituale, atît mai bine pentru el, cu cît va irosi mai mult spirit, cu atît se va simţi mai uşurat. După cum ştii, am trimis mai multe piese de teatru lui Millo.4 Ce a făcut cu ele ? Are intenţia să le monteze ? Fă-mi, te rog, plăcerea să-I întrebi şi să-mi răspunzi curînd, pentru ca scrisoarea ta să mă găsească încă la Iaşi. Trimite-mi, te rog, prin aceeaşi ocazie şi un număr din Păcală unde este publicată La Complainte du conservateur,5 Adio, dragul meu, te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi doamnei Gh’Ca precum- şi tuturor prietenilor şi cunoscuţilor sentimentele mele prieteneşti. Al tău, V. Alecsandri CĂTRE ALEXANDRINA GHICA 2 [ianuarie — martie 1861} 1 Chere Madame, Permettez-moi de profiter du depart de mon aimi, Mr Ba-ligot de Beyne, pour vous ecrire ces quelques lignes, avant e quitter la Moldavie. Je ne veux m’eloigner de la Rou- 11 manie sans faire mes adieux â la meilleure et la plus aima-ble des Roumaines. Je vais en France sans passer par Buca-rest, l’etat des routes ne le permettant pas, mais a mon retour je viendrai, sans faute, vous serrer la main. En attendant, je presente mes compliments respectueux a Sir Charles2 et j’embrasse ses petites soeurs et son frere, mon ami intime. Votre tout devoue, V. Alecsandri Mes amities â votre aimable cercle. ianuarie — [martie ISol]1 Iubită doamnă, îngăduiţi-mi să mă folosesc de plecarea prietenului meu, Baligot de Beyne, pentru a vă scrie aceste cîteva rînduri, înainte de a părăsi Moldova. Nu vreau să mă îndepărtez de România fără să-mi iau rămas bun de la cea mai bună şi mai plăcută dintre românce. Mă duc în Franţa fără a trece prin Bucureşti, starea drumurilor neîngăduindu-mi-o, dar la întoarcerea mea voi veni, neapărat, să vă strîng mîna. Pînă atunci, trimit salutările me.e respectuoase lui Sir Scarlat2 şi îmbrăţişez pe micile sale surori şi pe fratele său, prietenul meu apropiat. Al dumneavoastră devotat, V. AlccsanUri Amiciţiile mele plăcutului dumntavoastră cerc. CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 3 Mircesti, 15 mars 1861 Mon cher Branisteano,1 Ayant pris toutes les dispositions necessaires pour la con-fection de brique sur la terre de Mircesti, tu me feras le plaisir de remettre â Pauline2 la somme de cent ducats des- 12 lines â couvrir Ies premiers frais. Cet argent tu l’avanceras sur quittance au 23 avril prochain sur le fermage de Mircesti. Pe temeiu acestui răvaş am primit de la d.^ Iancu Bră-neşteanu o sută de galbeni, 100, şi a me iscaletură » Paulina Lucasevici * 1S61 în aprilie 29 Mirceşti, 15 martie 1861 Iubite Brăniştene1 Liiînd toate dispoziţiile necesare pentru confecţionarea cărămizii pe pămîntul Mirceştiior, îmi vei face plăcerea să înmînezi Paulinei2 suma de o sută de ducaţi destinaţi să acopere primele cheltuie'.i. Aceşti bani îi vei da pe chitanţă la 23 aprilie viitor din arenda Mirceştilor. [........................................]** Adeverinţă Am primit de ,1a domnealui d. d. Iancu Brăneşteanu 150 galben, adică o sută cincie galbin din dopăndă ce am la dumnealui d. d. Vasilică Alecsandri, căşti S. Gorghi. Sup a mea iscălire Paulina Lucasevici 1861 în aprilie 29 *** * In original, textul adeverinţei şi data, scrise de Paulina, în limba română, cu caractere chirilice. ** Urmează chitanţă semna» de Paulina. Cf. aici supra. *** Adeverinţă scrisă de mîna Paulinei Alecsandri, cu caractere chiri- lice. Anexă la scrisoarea adresată de poet lui Iancu Brănişteanu Ia 15 mart. 1861 13 4 Paris, 1 avril 1861 Mon cher Jean, J’ai reţu ta derniere lettre ainsi que celle d’Aslan et je me suis trouve replace dans un grand embarras par la de-mande que vous me faites tous deux d’un acte de fonde de pouvoir legalise! Ou diable remplire de pareilles formalites dans Paris ? et d’ailleurs le Divan des Confirmations ne fera-t-il pas des difficultes pour accepter comme valable un acte legalitse hors du pays ? Voici donc ce que j’ai imagine, pour applanir les obstacls, je t’envoie un acte signe de ma main, accompagne d’une demande adressee par moi au Divan de Confirmation. Tu te presenteras avec ces deux autogra-phes devant Mrs les Divaniţi, et vous vous porterez garants, ■mon frere et toi, de Pidentite de .ma signature. Ces Mrs ne pourront plus elever d’objection devant vos temoignages aussi respectables, et Aslan 1 n’aura plus ainsi de pretexte â tergi-versation. La grande question pour moi est que le moulin de Patrascani soit remis en etat de travailler avant que la mau-vaise saison ne vienne s’opposer i sa restauration. Je t’ai ecrit deja â ce sujet et je te prie encore une fois de combiner quel-que chose avec mon frere pour mettre une fin aux sottes pre-tentions de Mr Botez. Je compte donc sur votre amitie a ce sujet et je pars tranquille pour les eaux de Bagnere de Lu-chon. Ma sânte exige une cure d’eaux sulfureuses. Seconde corvee. Le fermier 2 de Mircesti est autorise par le contrat de prendre dans la foret le bois necessaire â l’usage de la maison, et lors de mon depart je lui ai indique moi-meme le coin de Ia foret ou il devait pratiquer des coupes. Or, je viens d’apprendre que ce Monsieur, faisant semblant d’oublier nos conventions abat indistinctement les arbres qui lui conviennent Ie mieux. Tu sais combien je tiens a mon bois de Mircesti, que je considere comme un parc anglais. Je ne puis donc penscr sans un serrement de coeur au vanda-lisme de mon fermier. Ne pourrais-tu pas faire une promenade jusque Ia pour y aller chasser la caille et la perdrix ? Tu y trouverais Pauline qui te mettra au courant de tout 14 ce qui s'y passe ; puis tu verrais l’ecole que je vien d’y faire bâtir, ainsi que la brique que Fon y confectionne pour ma future maison de campagne. Pauline te serviră de guide dans la foret pour te montrer l’endroit assigne pour la coupe du bois necessaire a l’usage du fermier, et tu te convaincrais par toi meme si ce Mr respecte les conditions etablies entre nous. Ce serait une agreable pârtie de plaisir dont je profi-terais moi-meme par les renseignements exacts que tu pour-ras me donner. Et puis ta visite â Mircesti prouverait au fermier qu’il y a quelqu’en qui peut le controler en mon ab-sence, et cela suffira pour contenir sa fougue de bucheron. Aaieu, je t'embrasse ainsi que tous les tiens, V. Alecsandri Fais-moi le plaisir d’expedier de suite ces deux lettres â Mircesti, mais separement. Paris, 1 aprilie 1861 Iubite lancule, Am primit ultima ta scrisoare cum şi pe aceea a lui Aslan şi m-am regăsit din nou într-o mare încurcătură prin cererea pe care mi-o faceţi amîndoi pentru un act de împuternicire legalizat! Unde naiba să îndeplineşti asemenea formalităţi la Paris ? şi dealtfel, Divanul de împuternicire nu va face greutăţi în a primi ca bun un act legalizat în afara ţării ? Iată deci ce am născocit pentru a îndepărta piedicile. Iţi trimit un act semnat de mîna mea, însoţit de o cerere adresată de mine Divanului de împuternicire. Te vei înfăţişa cu aceste două autografe în faţa d-lor divaniţi *, şi veţi depune mărturie, fratele meu şi cu tine, pentru semnătura mea. Aceşti d-ni nu vor mai putea să ridice obiecţiuni în taţa mărturiilor voastre atît de respectabile, şi Aslan1 nu vai mai avea astfel pretext să tărăgăneze. Lucru de seamă pentru mine este ca moara de a dema ***** et je compr;s [ors je ne pouvais plus je crus ****** jg troUve ******* puissances 35 monarchies despotiques, et se trouve isoîe. de toute puisşence amie. En tout cas, Sire, que Votre. Majeste soit proforidemerit convaincue des voeux.ardents de la.nation roumaine poyr le succes de la cause italienne, et qu’Elle daignc en tou'tes cir-constances. s’ouvrir franchement au Prince Couza qui lui repondra en. homme .loyal et x...x * en prince devoue au saluţ de la patrie. Turin, 5 mai 1861 După ce am terminaţ prima parte a misiunii melc la Paris, aşa după cum am avut onoarea să informez pe alteţa-voastră, prin scrisoarea mea din 27 aprilie, m-am. dus numaidecât la Turin. A doua zi .clupă sosirea mea în capitala Piemontului, l-am văzut pe dl. conte de Cavour cu care am avut o foarte lungă convorbire despre armele1 expediate la Galaţi şi a trebuit să combat unul cîte unul toate falsele rapoarte care îi fuseseră făcute despre această afacere. Bănuiesc pe dl. Ceruţii, cum şi pe Comitetul unguresc de la Genova de a fi autorii insinuărilor x...x ** prin care s-a încercat să se arunce asupra voastră răspunderea nereuşitei expedierii armelor, dar, din orice parte ar fi venit, cred că am izbutit să le dezvălui în ochii contelui restabilind faptele în adevărata lor lumină. x...x *** Contele de Cavour a. terminat prin a-mi mărturisi că atribuia nefericitul rezultat al expediţiei întîrzierilor unei anumite persoane care nu a ajus la timp în Principate pentru a vă da de ştire x...x **** şi a adăugat că dorea să stabilească între cele două naţiuni, italiană şi română, legături mai strînse în vederea intereselor reciproce a!e viitorului lor. Am profitat de această bună dispoziţie pentru a-i propune un mijloc foarte puternic pentru a înfăptui această mare idee, şi acest mijloc ar consta din înlocuirea coloniilor bulgare2 din Basarabia, care vor să părăsească ţara, prin colonii italiene. în felul acesta ăr fi pentru noi un dublu profit, mai întîi acela de a ne scăpa de un element slav care este un instrument ascultător şi periculos între mîinile * profondement ** perfide Argumentul cel mai puternic pe care mi-am sprijinit pledoaria este, contele a terminat prin a mărturisi că **** In acest caz, am răspuns eu 36 Rusiei, şi apoi de a repopula una clin porţiunile cele mai fertile ale României cu oameni muncitori şi din aceeaşi rasa cu noi. Contele Cavour obiectă că pentru moment lucrul îi părea greu' de făcut pentru că emigranţii italieni luaseră obiceiul de a se îndrepta spre America, dar că totuşi lua notă despre această propunere pentru a o studia în timpuri mai caline şi mai puţin complicate cu evenimente politice'. Trei zile după vizita mea ia conteie Cavour, majestatea sa regele a binevoit să mă primească în audienţă particulară şi m-a primit cu aceste cuvinte: „V-am văzut acum doi ani. Mi-aţi adus salutările prinţului Cuza". „Da, sire", am ră puns, „Am avut onoarea să fiu prezentat majestăţii-voastre x...x * în primdle zile ale războiului şi, ca şi atunci, îi aduc în acest moment x...x ** omagiile respectuoase ale prinţului. Această scrisoare este x...x *** expresia nu numai a sentimentelor alteţei-sale, dar, de asemenea, ţi a sentimentelor tuturor naţiunilor române". Majestatea-sa a citit scrisoarea voastră cu vădită mulţumire şi m-a întrebat după aceea x...x **** tlacă eraţi mutţumit de mîrsul treburilor din ţara voastră ? „Nu, sire", am răspuns, „căci Prinţul se găseşte în greaua situaţie de a ocupa în acelaşi timp două tronuri, de a prezida două ministere, de a supraveghea lucrările celor două Camere, complicate cu o a treia putere numită Comisia Centrală ; astfel îneît, nevoit cum este de a se transporta cînd într-o capitală, cînd în alta, prinţul domneşte şi guvernează din căruţa poştii j este o grea sarcină pentru un singur om şi x...x ***** şi ou atît mai grea, cu cît este sterilă. Toate treburile suferă in urma sîcîieiilor de neînlăturat care decurg dintr-un x...x ****** sistem atît de complicat x...x ******* Ca acelea în care cinci Puteri stau de faţă şi fiecare tinde să constituie un stat în stat. De aceea Prinţul a hotărit să pună capăt unei situaţii atît de anorma'le şi să simplifice ruagiul maşinei guvernamentale centralizînd administraţia celor două ţări. El vrea să ia asupra-şi a face un act3 serios şi pentru care re- clamă sprijinul majestăţii-voastre în caz de protest din partea unora dintre Puterile răuvoitoare faţă de noi“. La aceste cuvinte regele răspunde cu cuvinte foarte încurajatoare şi adaugă că doreşte să vadă domnind cea mai bună înţelegere între cele două guv., al italiei şi al * cîteva zile înainte de război ** felicitările] *** în acelaş timp **** cum mergeau treburile noastre voi ***** şi cel puţin dacă ar fi fost recompensată prin ■' asemenea *=>=>**** ^ pUterj contrare ?>1 României, în vederea împrejurărilor x...x * viitoare. Am x...x ** asigurat pe majestatea-sa că aveam cea mai mare dorinţă de a strînge prin noi legături politice şi comerciale pe acelea care ne legau deja de Italia, şi că noi vedeam în reconstituirea regatului Italiei cel mai bun punct de sprijin pentru aceea a statului român. „Cum se face atunci", a întrebat majestatea-sa, „că afacerea armelor a izbutit aşa de prost pe malurile Dunării. Această afacere mi-a x...x *** cauzat o adevărată neplăcere". „Sire", am răspuns eu, „majestatea-voastră să îmi permită să îi expun faptele aşa cum s-au petrecut şi nu aşa cum i-au fost raportate la Turin de persoane care au avut interes să dezvinovăţească neîndemînarea lor. Armele au fost îmbarcate la Genova sub ochii şi cu ştirea lumei întregi, aşa îneît x...x **** Cabinetul de la Viena era informat înainte chiar de plecarea vaselor. Dovadă, prinderea de către turci a trei din aceste vase la Sulina, în urma cererii Austriei şi a lui Sir Henry Bulwer. In afară de aceasta, expedierea acestor arme s-a făcut fără ca cineva să-şi fi dat osteneala să informeze pe prinţul Cuza x...x ***** sau cel puţin pe consulul majestăţii-voastre la Bucureşti" x...x ******. „Cum* reluă regele, „Prinţul Cuza nu ştia nimic ? Eu credeam totuşi că el fusese informat cu mult înainte de plecarea vaselor de la Genova". „Pot să asigur pe majestatea-voastră că x...x ******* consulul Austriei de la Iaşi a fost primul care a adus vestea despre sosirea armelor, noutate pe care a însoţit-o x...x ******** de îndată cu un protest în toată regula". „Oricum ar fi", a repetat regele, „această afacere m-a nemulţumit foarte mult". „Sire“, am răspuns, „supărarea pe care prinţul a resimţit-o nu a fost mai mică, căci după ce a fost pus în cea mai falsă situaţie prin neîndemînarea expeditorilor de la Genova, nu a putut face altceva pentru Piemont decît să-i salveze armele x...x ********* rîvnite de turci şi de * de tot felul ** protestat *** nemulţumit foarte mult **** Guv. ***** fără ca cel puţin, nici chiar ****** Sosirea vaselor. Guv. local nu a fost. Chiar agentul Austriei a fost cel care primul a dat vestea despre cele două vase încărcate cu arme în apele Dunării. ******* Alteţa-sa ******** dealtfel ********* pentru a i le restitui. Pentru... 38 austrieci. I-a trebuit, pentru aceasta, sa desfăşoare multă îndemînare şi x...x * energie, neţinînd mai întîi nici o seamă de protestele Austriei şi de pretenţiile lui Sir Henry Bulwer, şi dînd azil pe teritoriul neutru al Principatelor încărcăturii celor două vase, cred deci, sire, că x...x ** departe de a suspecta bunele intenţii ale prinţului, ar trebui, pe bună dreptate, să se ţină socoteală de curajul pe care l-a arătat şi de tactul de care a făcut dovadă într-o situaţie atît de critică ca aceea în care l-a pr.s sosirea neaşteptată a armelor piemonteze. Dacă expediţia a avut un rezultat nefericit, vinovaţii trebuie să fie căutaţi, totuşi, în altă parte decît în Principate. După aceste explicaţii pe care regele a avut bunătatea să le asculte cu cea mai mare bunăvoinţă, majestatea-sa x...x *** s-a interesat de starea şi de efectivul armatei noastre. Am răspuns că noi avem aproape 25.000 de oameni, trupe regulate, fără a mai pune la socoteală corpul neregulat. La acestea regele m-a privit fix şi mi-a spus: „Prinţul Cuza este el omul care să facă un act puternic în caz de nevoie ?“ Chestiunea pusă aşa, fără ocolişuri, mi-a cauzat, mărturisesc, un moment de încurcătură ; i-am înţeles foarte bine importanţa x...x **** şi numaidecît am înţeles că trebuia evitat să vă angajez direct faţă de majestatea-sa. Deci am răspuns : „Sire, Prinţul este un om /2 — de plătit bani în mînă. iToo Pe lîngă aceasta, dl. Racoviţă trebuie să plătească 45 piaştri rămaşi din diferite mici socoteli care ajung >la suma de 700 piaştri datoraţi de el pentru datorii'e satului. Face deci în total 713 26 piaştri şi 20 parale pe care trebui să-i primeşti. Este bineînţeles că vei retrage din aceştia chitanţa mea de 100 cum şi aceea a impozitului funciar şi o a treia în care este vorba de cumpărarea unei perechi de cai. îţi trimit ailăturat modelul de chitanţă pe care vei avea să o eliberezi, aşa îneît să-ţi uşurez această plicticoasă treabă. [.................................v Paris, juin 1S61 Mon cher Jean, Ma tante lors de mon depart de Jassi, m’a confie une meche de cheveux de ton enfant pour le faire arranger artis- * Lipseşte sfîrşitul scrisorii. * Urmează textul în limba română, cf. aici p. 43. 44 tiquement â Paris. J’ai prefere la simple boucle eontenue dans un medaillon, comme chose plus simple et- de 'meiîleur gout, et je l’envoie â -ma tante par Noemi. ■ J’ai tout lieu de croire que mes fermiers auront en fin paye leurs redevances, et je l’espere d’autant plus que je me trouve dans une grande penurie d’argent. II me reste tout juste de quoi accompagner ma belle soeur a Vienne et m’en retourner â Paris. Si â mon retour ici je ne trouve pas les let-tres chargees que j’attends avec impatience, je suis un homme flanche. En cas que tu aies touche un acompte sur mes fermages, tu me feras le plaisir de compter â Pauline2 150 ducats pour sa pension semestrielle, plus 100 ducats pour subvenir aux frais de la fabrication de la brique â Mircesti. Les travaux sont deja en pleine activite et je serais desole qu’il cessent faute d’argent. Je compte donc sur toi, mon cher ami, et t’embrasse en consequence. Tout â toi, • " V. Alecsandri -> ■ Paris, iunie 186.1 Iubite lancule, Mătuşa mea,1 cu ocazia plecării mele de la Iaşi, mi-a încrednţat o şuviţă de păr a fiului tău pentru a o face să fie artistic aranjată la Paris. Am preferat şuviţa simplă, pusă într-un medalion, ca un lucru mai simplu şi de bun-gust, şi îl trimit măturii mele prin Noem’. Sînt îndreptăţit să cred că arendaşii mei au plătit în sfîrşit arenda şi o nădăjduiesc cu atît mai mulţ cu cît mă găsesc într-o mare lipsă de bani. îmi mai rămîne numai atît cu cît să însoţesc pe cumnata mea la Viena şi să mă reîntorc Ja Paris. Dacă la întoarcerea mea aici nu găsesc poliţele pe care Ie aştept cu nerăbdare, sînt un om • pierdut. In cazul că ai primit o arvună din arenzile mele, îm» vei face o mare plăcere de a înmîna Paulinei2 150 de ducaţi pentru pensiunea sa semestrială, şi încă 100 de ducaţi pentru a suporta cheltuielile fabri- 45 cării cărămizilor ia Mirceşti. Lucrările sînt deja în plmă activitate şi aş fi disperat dacă ar înceta din lipsă de bani. 'Mă bizui deci pe tine, dragă prietene, şi ca urmare te îmbrăţişez. Al tău, V. Alecsandri Paris, 30 juin 1861 14 Mon cher Jean, Le fermier de Patrachkani, Mr Botez1, vient de m’ecrir pour m’annoncer qu’il a retenu 300# sur le fermage â titre d’indemnite pour le moulin de Patrascani, et il me prie de t’ecrire pour t’engager a ne pas reclamer cette somme par la voie de l’administration. Je t’ecris donc, mon cher Jean, pour te prier de poursuivre Mr Botez â outrance jusqu’a ce qu’il te remettra les 300 en question, ne voulant pas que ce Mr contracte des habitudes aussi illegales â mon endroit. Quant a l’indamnite qui lui reviant pour Ie temps que le moulin n’a point travaille â cause de son mauvais etat, elle doit etre fixee par les arbitres nammes ad hoc. Avant mon depart de Jassi j’avais ecrit: â Aleco Aslan pour le prier d’accepter cette corvăe, et je croyais la chose deja tenminee, lorsque la lettre de Mr Botez m’apprend que Mr Aslan2 se refuse d’accomplir sa promesse sous pretexte qu’il n’a pas un acte formei de ma part. Si cela est vrai, fais-moi le plaisir de rediger une procuration en forme qui autorise Mr Aslan de proceder a l’estimation de l’in demni te due â Botez et envoie-Ja lui â Oneşti le plus tot possible. Tu ne saurais croire combien cette histoire de moulin m’en-nuie, car elle laisse le champ libre aux sottes protestations de Mr Botez. 46 Je t’envoie ci-joint un modele de procmation; change y ce que tu voudras et debarrasse-moi de cette maudite et ri-dicule affaire. Jean m’ecrit que tu m’envoies l’argent. C’est avec un grand plaisir que je le verrai arriver, care je veux partir pour les bains et je me trouve sans le sou. Adieu, je vous embrasse tous, V. Alecsandri Paris, 30 iunie 1861 Iubite Iancule, Arendaşul din Pătrăşcani, dl. Botez,1 mi-a scris chiar acum pentru a mă anunţa că a reţinut 300 4£ din arendă ca despăgubire pentru moara din Pătrăşcani şi mă roagă să-ţi scriu pentru a te sfătui să nu ceri această sumă pe cale administrativă. Iţi scriu, deci, dragă Iancule, pentru a te ruga să urmăreşti pe dl. Botez pînă la capăt, pînă ce va restitui cei 300 # în chestiune, nedorind ca acest om să ia obiceiuri aşa de nelegale faţă de mine. Cît despre despăgubirea care îi revine pentru timpul în care moara nu a lucrat din cauza stării sale proaste, aceasta trebuie hotărîtă de arbitri numiţi ad hoc. înainte de plecarea mea la Iaşi am scris lui Alecu Aslan pentru a-1 ruga să primească această sarcină, şi credeam că acest lucru este deja terminat, cînd scrisoarea d-lui Botez m-a înştiinţat că dl. Aslan2 nu vrea să-şi ţină făgăduiala din pricină că nu are un act formai! din partea mea. Dacă aceasta este adevărat, fă-mi plăcerea şi redactează o procură potrivită care să însărcineze pe di. Asllan să procedeze la socotirea despăgubirii datorate âui Botez şi trimite-i-o la Oneşti cît mai repede cu putinţă. Nu poţi crede cît mă plictiseşte această poveste a morii pentru că ea lasă cîmp deschis nedreptelor proteste ale d-lui Botez. Iţi trimit alăturat un model de procură; schimbă ce vei vrea şi scapă-mă de această blestemată şi caraghioasă afacere. Iancu mi-a scris că îmi trimiţi banii. Ii aştept venind cu mare bucurie pentru că vreau să plec ia băi şi sînt fără nici un ban. Adio, vă îmbrăţişez pe toţi, V. Alecsandri ■17 / 15 Paris, 15 juillet 1S6I Mon cher Branistea.no, j’ai reiju, lu, examine et approuve les comptes que tu m’as envoyes, et je n’ai qu’a te remercier cordialement de l’interet que tu prends a mes affaires. Ces comptes sont parfaitement en ordre et je te les renvoie, selon ton deşire pour les mettre au dossier ; je te renverrai egale-ment tous les autres que tu me communiqueras par la suite. Quelques jours apres avoir reşu ta lettre, j’ai touche mes 13963 francs chez Rotchild, representant la somme de 113774 # que tu as remis â Michel Daniel1. J’attends main-tenant avec patience les 300 # dus par Mr Botez 2 et j’espere que tu te sera deja pris de fafon â faire rendre gorge â cet accaparateur. A propos de cet ennuyeux fermier je ne saurais trop te supplier de me debarrasser au plus vite de s;s pretentions et du pretexte qui les lui suggere. Tu sais que c-3 pretexte n’est autre que Ie moulin de Patrascani deteriore par la crue des eaux du Trotuche. J’ai envoye a plusieurs reprises un homme expres a ma terre des montagnes pour restaurer ce maudit moulin, et toutes Ies tentatives ont echoue contre l’intemperie des saisons ainsi que contre le mauvais vouloir du sieur Botez. Je voudrais donc savoir ou en est cette affaire ? Le moulin est-il restaure ? travaille-t-il ? A t-il ete remis en bon etat a Mr Botez ? Celui ci a-t-il donne quittance ? Tout me porte a croire le contraire, care ce spirituel fermier a gagne * en s’opposant â la restauration d’un moulin dont le revenu reel est de 70 # par an, et qu’il se plait pourtant â elever â Ia somme exorbitante de 300 #. Il lui serait tres commode de deduire annuellement 300 # de son fermage sous pretexte d’indemnite. II faut donc, mon cher Branisteano, qu’â toute force Ie moulin soit remis en etat de marcher, et que Ies autorites de Bakau en dressent une con-statation formeMe, dans Ie cas ou Mr Botez se refuserait de le recevoir. Pour ce faire, je te conseille de te consulter avec * In original, greşit na gagner. 48 mon frere pour aviser au meilleur moyen de mettre un terme aux pretention absurdes de ce fermier de mauvaise foi. Jean pouvait ecrire â C. Cozoni ou a n’importe qui, d’aller visiter le moulin. Pour ma part j’avais charge de cette besogne un certain Stephanaki (lequel se trouve actuellement â Mircesty). Cet homme avait passe un contract avec les paysans de Patrascani et Jeur avait meme avance une somme de 20 # pour le travail qu’il aurait â faire. Quel a ete le resultat de tout cela ? Je l’ignore. Si tu voulais passer un jour chez Pauiine, elle te renseigneras bien mieux que moi et tu pourras alors prendre en connaissance de cause les mesures necessaires. On vient de m’avertir que les 70 mierza de seigle recla-mes par Mr Catargi sont â sa disposition. II n’as qu’â en-voyer iles prendre a Mircesti et te donner quittance. Je deşire qu’il y declare n’avoir plus aucune pretention â faire valoir. A la St Demetre prochaine, tu deduiras de [***] Mircesti les so[mmes] ,[***] par Mr Racovitza pour l’impot foncier [***] diverses [***] je t’en [***] la note exacte dans quelques [***] Quant [***] sois implacable et donne lui une bonne leşo[n] [***] lui serve â l’avenir. Je te promets de im’acquitter des commissions [que] tu m’as charge au sujet de ton beau frere etc. Tout â toi, V. Alecsandri Mes respects â ta mere et a ta femme. Voici une lettre pour Mr Racovitza, que je te prie de mettre â la poşte Moldave. Adresa pe verso : Mr le Major Jean Branisteano Membre de la CurateKe de „Sf. Spiridon" Jassi, Moldavie Paris, 15 iulie 1861 Iubite Brăniştene, am primit, citit, cercetat şi aprobat socotelile pe-care mi le-ai trimi-s şi nu îmi rămîne decît să-ţi mulţumesc din suflet 49 pentru grija pe care o arăţi treburilor mele. Aceste socoteli sînt în perfectă ordine şi ţi le înapoiez, după dorinţa ta, pentru a le pune ia dosar, îţi voi înapoia de asemenea pe toate celelalte pe care mi le vei comunica în viitor. Cîteva zile după ce am primit scrisoarea ta, am încasat cei 13 963 de franci ai mei la Rothschild, reprezentînd suma de 113/Va # Pe care i-ai dat lui Michel Daniel1. Aştept acum cu răbdare cei 300 # datoraţi de dl. Botez2 şi nădăjduiesc că te-ai aranjat deja în aşa fel îneît să poţi să-l faci pe acest acaparator să înapoieze ce a luat pe nedrept. In 'legătură cu acest .plicticos arendaş nu pot îndeajuns să te rog să mă scapi dt mai curînd de pretenţiile sale şi de pretextul care le dă naştere. Ştii că acest pretext nu este altul decît moara din Pătrăşcani stricată de creşterea apelor Trotuşului. Am trimis de mai multe ori un om special la moşia mea de la munte pentru a repara această blestemată moară şi toate încercările nu au izbutit împotriva timpului rău cum şi împotriva relei voinţe a d-lui Botez. Aş vrea deci să ştiu cum stau lucrurile. Moara s-a reparat ? lucrează ? A fost redată în bună stare d-lui Botez ? Acesta a dat vreo chitanţă ? Totul mă face să cred contrariul, căci acest spirituali arendaş a cîştigat * opunîndu-se la repararea unei mori al cărui venit real este de 70 # Pe anJ Ş> pe care totuşi îi convine să-l ridice la suma enormă de 300 4#. îi va fi foarte uşor să scadă anual 300 din arenda sa sub pretext de despăgubire. Trebuie deci, dragă Brănişteanu, ca, cu orice preţ, moara să fie repusă în stare de a merge şi ca autorităţile din Bacău să încheie o constatare formală în cazul în care dl. Botez ar refuza să o primească. Pentru a face acesta, eu te sfătuiesc să te consulţi cu fratele meu pentru a hotărî asupra celui mai bun mijloc de a pune capăt pretenţiilor nedrepte ale acestui arendaş de rea-credinţă. Iancu ar putea să scrie lui C. Cozoni sau oricui pentru a merge să cerceteze moara. In ce mă priveşte, însărcinasem cu această treabă pe un oarecare Stefanachi (care se găseşte acum la Mirceşti). Acest om făcuse un contract cu ţăranii din Pătrăşcani şi le dăduse chiar o sumă de 20 pentru lucrul pe care îl vor avea de făcut. Care a fost rezultatul tuturor acestora ? Nu ştiu. Dacă ai vrea să treci într-o zi pe la Paulina, ea te va lămuri mai bine decît mine şi vei putea atunci să iei măsurile necesare în cunoştinţă de cauză. Am fost anunţat acum că cele 70 merţe de secară, cerute de dl. Ca-targi, sînt la dispoziţia sa. Nu are decît să se ducă să le ia de la * Cf. aici p. 48 subsol. 50 Mirceşti şi sa-ţi dea chitanţă. Doresc ca să declar că nu mai are nici o pretenţie de ridicat. La Sf. Dumitru viitor, vei retrage din [***] Mirceşti’.or su[me'.e] [***] de dl. Racoviţă pentru impozitul funciar [»**] diferite [***] te ţ***] nota exactă în dteva [***]. Cît [***] fii neînduplecat şi dă-i o lecţie bună [***] să-i servească în viitor. Iţi făgăduiesc de a mă achita de comisioanele cu care m-ai însărcinat în legătură cu cumnatul tău. Al tău, V. Alecsandri Respectele melc mamei taje şi soţiei tale. Iată o scrisoare pentru dl. Racoviţă, pe care le rog să o pui la poşta moldovenească. Adresa pe verso : Dl. maior Ion Br-anişteanu Membru al Epitropiei „Sf. Spiridon" Iaşi, Moldova CĂTRE MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AL ŢARII ROMÂNEŞTI 16 P.;ris, 25 septembre 1861 Domnule ministru, Mai înainte de a merge la Londra ca să pui în lucrare instrucţiunile coprinse in depeşa excelenţei-voastre din 2 septembre No. 1981, relative la locul speciale ce Principatele Unite sînt în drept de a reclama la Expoziţiunea Universale1 pentru diversele lor producte, am crezut că mai întîi ar trebui să sondez tărîmul viitoarelor mele negociaţiuni2, spre a mă asicura despre natura disjpoziţiunii a Comitetului Centrale, în privinţa noastră. Nu va voi ascunde dar, domnule ministru, că, dupe informaţiunile luate la Paris, misiunea cu care m-a însărcinat excelenţa-voastră prezintă mari dificultăţi de învins pentru că coprinde o parte politică de o evidenţă prea puţin învalită, care poate să deştepte atenţiunea oamenilor de stat ai Angliei. Oricum ar fi, nu mă sfiesc cîtuşi de puţin a deschide negoţiaţiuni cari au de scop a pune industria ţării noastre în aceeaşi liniă cu al ţărilor cu-totul independinte ,• dar, ca să pot începe lupta cu oarecare speranţe de succes, este de neapărat ca să mă prezint înaintea Comitetului Centrale al Expoziţiunii armat cu toate piesele trebuincioase ; piesa însă cea mai importantă e tocmai aceea ce-mi lipseşte, adică lista de obiecte ce Principatele contez a trimite la Palatul Industriei. Vin dar a vă ruga, domnule ministru, ca să binevoiţi a da ordine să se facă acea listă cît mai pe pripă, apre a mi se putea trimite cu cel mai aproape curier, şi profit, într-acelaşi timp, de această ocaziune spre a ruga pe excelenţa-voastră ca să primiţi asicurarea preaînaltei consideraţiuni etc. V. Alecsandri gerantul Agenţiei Principatelor Unite la Paris CĂTRE COMITETUL CENTRAL AL EXPOZIŢIEI DE LA LONDRA 17 Londres, 8 octobre 1861 Messieurs, Le Gouvernement des Principautes Unies de Moldavie et de Valachie venant d’instituer, â l’occasion de l’Exposition Universelle1, qui se prepare â Londres, une commission chargee de collectioner un choix de produits de l’industrie agricole afin de les envoyer â l’Exposition precitee, a invite' le soussigne, Agent officieux de son Altesse le Prince Couza â Paris, de se mettre en rapport avec Phonorable Comite de Londres â l’effet d’obtenir qu’il soit reserve dans 52 le Palais de l’Indiistrie une place, speciale aux produits des Principautes. •• Le soussigne a donc l’honneur de soumettre â la juste apprecîâtion de Mrs les membres du Comite les considerations qui ont diete â son Gouvernement la demarche qui fait l’ob-jet de cette lettre, et se flatte de l’espoir que cette demarche sera favorablement accueillie. Aux expositions precedentes de Londres et de Paris, nos produits furent confondus avec ceux de PEmpire ottoman. Cette fois ci pourtant, le Gt de la Sublime Porte n’ayant adresse â celui des Principautes aucune comunication relative â cet objet, lui a laisse une initiative conforme avec la position exceptionelle que le trăite de Paris a cree aux Principautes. En consequence le Gt du Prince Couza, en vertu de son libre arbitre et desireux de faire participer son pays aux honneurs ainsi qu’aux bienfaits de l’Exposition de Londres, croit le moment opportun pour reclamer une place2 â part dans la classification des produits exiposes, et se fonde pour l’obtenire sur le principe d’independance administrative et commerciale dont les Principautes ont eu de tout temps la libre jouissance. Les Principautes forment d’ailleurs, commer-cialement parlant du moins, un Etat separe, bien distinct de la Turquie, un Etat qui a deja passe plusieurs traites avec des Etats puissants, tels que l’Autriche et meme l’Angleterre, et Ie commerce etranger s’est toujours adresse directement â nous pour les produits qui nous sont speciaux. 11 est donc de haute necessite qu’il soit edifie moyenant une classification separee sur la proverymce de ces produits qui prennent chaque jour plus de developpement et qui contribuent si puis-sament au Sienetre materiei des pays prives des ressources de l’industrie agricole. A ces considerations, le soussigne s’empresse d’ajouter que les tendances des Principautes ont pour but essentiel d’eten-dre le plus possible ses re'.ations commerciales avec l’Angleterre au point de vue d’echange de leurs produits contre ceux de la manufacture anglaise, et que ce serait de la part de l’honnorable Comite de Londres, un moyen d’encourager cette tendance que d’acquiere sans difficulte, â la demande que le soussigne a l’honneur de lui adresser au nom de son Gt. 53 Dans l’espoir d’une reponse favorable, que le soussigne se fera un devoir de communiquer immediatement â son Gt, il prie Mrs les honorables membres du Comite Central de vouloir bien agreer l’assurence de sa plus haute consideration. Vagent des Principautes Mrs les Membres de l’honorable Comite Central de l’Exposition de Londres Londra, 8' octombrie 1S<61 Domnilor, ■ Guvernul Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti instituind, cu ocazia Expoziţiei Universale *, care se pregăteşte la Londra, o comisie însărcinată să adune o selecţie de produse ale industriei agricole pentru a fi trimise la Expoziţia mai înainte citată, a invitat pe subsemnatul, agent oficios al alteţei-sale prinţul Cuza la Paris, să se pună în legătură cu onorabilul Comitet de ila Londra, cu scopul de a obţine ca să fie rezervat în Palatul Industriei un loc special pentru produsele Principatelor. Subsemnatul are deci onoarea de a supune justei aprecieri a domnilor membri ai Comitetului, consideraţiile care au dictat guvernului său demersul care face obiectul acestei scrisori, şi se măguleşte cu nădejdea că acest demers va fi primit favorabil. La expoziţiile precedente de ia Londra şi Paris, produsele noastre au fost confundate cu cele ale Imperiului Otoman. De data aceasta totuşi, guv. Sublimei Porţi, neadresînd celui din Principate nici o comunicare relativă la acest lucru, i-a lăsat o iniţiativă potrivită cu noua sa poziţie excepţională pe care tratatul de la Paris a creat-o Principatelor. In consecinţă guv. prinţului Cuza, în virtutea liberului arbitru şi dornic de a face ţara sa să participe la onorurile cum şi la binefacerile Expoziţiei de la Londra, crede momentul potrivit pentru a cere un loc2 separat în clasificarea produselor expuse şi se bizuie pentru a-1 primi pe principiul independenţei administrative şi comerciale de care Principatele au dispus libere întotdeauna. Principatele formează, dealtfel, din punct de vedere comercial, cel puţin, un stat separat, cu totul deosebit de Turcia, un stat care a încheiat deja cîteva tratate cu state puternice ca Austria şi chiar cu Anglia, şi comerţul străin s-a adresat 54 întotdeauna direct nouă pentru produsele care sînt specialitatea noastră. Este deci foarte necesar ca să se arate, printr-o clasificare separată, provenienţa acestor produse care iau cu fiecare zi mai mare dezvoltare şi care contribuie aşa de puternic la bunăstarea materială a ţărilor lipsite de resursa industriei agricole. La aceste conside'aţii, subsemnatul se grăbeşte să adauge că tendinţele Principatelor au ca scop principal să-şi întindă cit mai mult relaţiile comerciale cu Anglia din punct de vedere al schimbului produselor lor :u ceie aie manufacturei engleze şi că ar fi, din partea onorabilului Comitet de Ia Londra, un mijloc de a încuraja această tendinţă, acela de a fi de acord, fără dificultate, eu cererea pe care subsemnatul are onoarea să i-o adreseze în numele guv. său. In speranţa unui răspuns favorabil, pe care subsemnatul îşi va face o datorie să-l comunice numaidecît guv. său, roagă pe onorabilii domni membri ai Comitetului Central să binevoiască să primească asieurarea celei mai înalte consideraţii. Agentul Principatelor D-nii membri ai onorabilului Comitet Centra! a! Expoziţiei de la Londra. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 18 Hamburg, 18 Sbre 1S61 Mon cher jean, Tu seras, sans doute, tout etonne en recevant cette lettre datee de Hambourg, et tu te demanderas ce que diable je suis venu chercher dans une viile anseatique du Nord de l’Allemagne. Pour te faciliter les reponses, voici mon histoire. Le Ministere de Bucarest ayant ete subitement pris d’une rage d’autonomie, a decrete, dans sa haute sagesse, que les produits de îindustrie des Principautes Unies devaient ne plus etre con-fondus avec ceux de PEmpire Ottoman dans le palais de 55 l’Exposition Universelle1 qui se prepare â Londres pour l’annee 1862. Cette grave affaire decidee, Mr le ministre des Finances, s’adressa immediatement â l’Agence de Paris, pour la charger de la mission passablement scabreuse d’obtenir du Comite Central de l’Exposition de Londres qu’il soit reserve une place speciale aux produits de la Roumanie. Quoique cette mission fut de nature â me casser bras et jambes, je crus d’abord devoir repondre â son Excellence que je ferais tout mon possible pour reussir, mais que je prevoyais de grandes difficultes â surmonter vis-â-vis de la susceptibilite britannique et surtout a cause des tendances de la politique anglaise â confondre Ies Principautes avec le territoire de la Turquie. J’ajoutai la recommandation de m’envoyer au plus tot la liste des objets que le Gt se proposait d’envoyer â l’Expo-sition de Londres. Ma lettre officielle jetee â la poşte, je partis pour Londres et _ en y arrivant, j’adressai au Comite Central une longue epitre et j’attendis le resultat avec cette patience de diplomate que tu me connais et avec la ferme decision de com-mencer des negociations verbales en cas d’une fin de non-recevoir. Huit jours apres je rejus une reponse en anglais que je lus tout seul et que je compris sans avoir recours aux lumieres de mon Cicerone.2 Je t’envoie ci-jointes les copies de ces deux documents, dont tu donneras lecture au ministre des Finances de Jassi pour sa gouverne. En somme, succes complet! Je fis une pirouette, je chantai „God save the Qeen", *, et je me decidai de retourner en France par la Ho 11 aride. A cet effet ie m’embarquai sur un steamer de la force de plusieurs centaines des chevaux et je voguai vers la patrie du fromage et du Curaţao avec une securite parfaite. Securite fallacieuse helas ! car au bout de 24 heures de traversee, un epuvantable ouragan vint fondre sur nous. Un instant nous nous crumes perdus, je dis un instant comme je pourrais dire trente heures. Bref, le capi-taine fut oblige de Jaisser courir le navire a la grâce de Dieu et des elements et de relâcher dans la riviere de l’Elbe. Je m’empressai comme de raison, de prendre pied â terre et de * In original Keen. me rendre de Gluckstadt a Hambourg, ou je compte me re-poser quelques jours avant de retourner en France. Hambourg possede d’ailleurs des magnifiques hotels, de beaux bassins, des canaux venitiens, des environs ravissants et des danseuses plus ravissantes encore. C’est-a-dire les meilleures conditions pour consoler d’un quasi-naufrage. A bientot donc ma prochaine lettre datee de Paris. V. Alecsandri Hamburg, 18 octombrie 1861 Iubite Iancule, Vei fi, fără îndoială, foarte mirat primind această scrisoare datată din Hamburg, şi te vei întreba ce dracu am venit să caut într-un oraş hanseatic din Nordul Germaniei. Pentru a-ţi uşura răspunsurile, iată istoria mea. Ministerul din Bucureşti, fiind cuprins deodată de o furie de autonomie, a decretat, în înalta sa înţelepciune, că produsele industriei Principatelor Unite trebuia să nu mai fie confundate cu cele ale Imperiului Otoman în palatul Expoziţiei Universale,1 care se pregăteşte la Londra pentru anul 1862. Această gravă afacere fiind hotărîtă, dl. ministru de Finanţe se adresează numaidecît Agenţiei din Paris, pentru a o însărcina cu misiunea, destul de neplăcută, de a obţine de la Comitetul Central al Expoziţiei de la Londra ca să fie rezervat un loc special produselor României. Cu toate că această misiune era de natură să mă lege de mîini şi de picioare, am crezut mai întîi că trebuie să răspund exxelenţei-sa'.e că voi face tot posibilul pentru a izbuti, dar că prevedeam mari piedici de trecut faţă de susceptibilitatea britanică şi mai ales din cauza tendinţei politicii engleze de a confunda Principatele cu teritoriile Turciei. Am adăugat recomandaţia ca să mi se trimită cît mai curînd lista obiectelor pe care guvernul îşi propunea să le trimită la Expoziţia de la Londra. Scrisoarea mea oficială odată pusă la poştă, plec la Londra şi, sosind acoîo, am adresat Comitetului Central o lungă scrisoare şi am aşteptat rezultatul cu aceeaşi răbdare de diplomat pe care mi-o cunoşti şi cu nestrămutata hotărîre de a începe negocieri verba’e în caz de refuz. 57 Opt zile mai tîrziu am primit un răspuns în 'limba engleză pe care l-am citit singur şi pe care l-am înţeles fără a fi recurs la ajutorul ciceronelui meu.2 Iţi trimit alăturat copiile acestor două documente pe care a! să le citeşti ministrului de Finanţe de la Iaşi pentru informarea sa. în sfîrşit, succes complet! Am făcut o piruetă, am cîntat „D-zeu tă apere pe rege“ * şi m-am hotărît să mă întorc în Franţa, prin Olanda, în acest scop, m-am îmbarcat pe un steamer de mai multe sute de cai putere şi pluteam spre patria brînzei şi a Curaţao-!ui într-o siguranţă perfectă, siguranţă, vai! înşelătoare, căci după 24 de ore de traversare un uragan înspăimîntător s-a abătut asupra noastră. O clipă ne-am crezut pierduţi, spun o clipă cum aş putea spune treizeci de ore. Pe scurt, căpitanul a fost obligat să lase nava să alerge în voia lui Dumnezeu şi a elementelor şi să se oprească forţat în rîul Elba. M-am grăbit, bineînţeles, să cobor şi să mă duc de la Gluckstadt la Hamburg, unde socotoesc să mă odihnesc cîteva zile înainte de reîntoarcerea în Franţa. Hamburg are, dealtfel, hotele minunate, bazine frumoase, canale veneţiene, împrejurimi îneîntătoare şi dansatoare încă şi mai îneîntătoare. Adică cele mai bune condiţii pentru a consola de un cvasinaufragiu. Pe curînd deci viitoarea mea scrisoare datată de la Paris, V. Alecsandri CĂTRE MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI 19 [Paris, 19 oct. IS61]1 Monsieur le Ministre, J’ai l’honneur d’annoncer â Votre Excellence le succes complet de ma mission ă Londres concernant la place speciale que le Gt de Son Altesse le Prince regnant m’a charge d’obtenir * In original, în limba engleză. 58 â l’Exposition Universelle2 de l’annee 1862, pour les produits des Principautes Un ies. Grâce au resultat satisfaisant des demarches que j’ai faites aupres du Comite Central, les produits de Pindustrie roumaine ne seront plus confondus, cette fois, avec ceux de l’Empire Ottoman. Votre Excellence s’en convaincra par le contenue de la reponse ecrite que j’ai re9ue â ce sujet et dont j’ai l’honneur de lui transmettre copie conjointement avec quelques arretes du Comite Central tou-chant les conditions d’admission des objets destines â figu-rer dans le Palais de l’Industrie3. En prenant connaissance de ces divers documents V. E. complettera les mesures deja prises par le Gt en vue de se conformer aux sus-dites conditions, et voudra bien les communiquer â ses collegues de Mo! da vie en vue d’eviter toute cause de retard dans I’expedi-tion des produits. [Paris, 19 oct. 1861]1 Domnule ministru, Am onoarea să anunţ excelenţei-voastre întreaga reuşită a misiunii mele de la Londra privind locul special pe care guv. alteţei-sale prinţului domnitor m-a însărcinat să-l obţin la Expoziţia Universală2 din anul 1S62 pentru produsele Principatelor Unite. Datorită rezultatului satisfăcător a] demersurilor pe care le-am făcut pe lîngă Comitetul Central, produsele industriei române nu vor mai fi confundate, de data aceasta, cu cele ale Imperiului Otoman. Excelenţa-voastră se va convinge din conţinutul răspunsului scris pe care l-am primit în legătură cu aceasta şi pe care am onoarea să 1-1 transmit în copie împreună cu cîteva hotă-riri ale Comitetului Centra’ privitor la condiţiile de admitere a obiectelor destinate a figura în Palatul Industriei3. Luînd cunoştinţă despre aceste diferite documente, excelenţa-voastră va completa măsurile deja luate de către guvern pentru a se conforma mai sus-ziselor condiţii şi va binevoi sa le comunice colegilor săi din Moldova pentru a împiedica orice cauză de înrîrziere în expedierea produselor. 59 CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 20 28 oct. 1.861 Mon cher Jean 1> Dans la derniere lettre de mon frere j’ai trouve quelques lignes de ta belle ecriture et j’y reponds de toute ma calligra-phie, pour te prier de payer au magasin anglais les deux notes que l’on presentera et que tu reconnaitras â mon style poe-tique. A cette priere j’ajoute une autre, celle de pretendre du ministere des Finances de faire droit â la juste reclamation que je lui [ai] adressee au sujet de I’impot exagere dont mes deux terres ont ete frappees, grâce â la generosi'te de la Com-mission chargee d’en faire l’evaluation. Consulte la note que je t’ai laisse en partant et tu te mettras facilement au courant de cette affaire. Je ne suis pas de ceux qui se revoltent contre les impots, quand ces impots doivent fournire â l’Etat les moyens de faire prosperer le pays, mais encore faut-il ne pas se laisser victimer par l’exces de zele de certains employes. J’ai deja paye une premiere fois plus que je ne le devrais, et je ne veux contracter de mauvaises habitudes. Le temps de la rentree des fermages approche, et il fait bien, parce que je suis â court d’argent. Presse un peu Mrs les fermiers et surtout n’oublie pas l’aiffaire Botez2 et les 300# que ce Mr a cru, de sa propre autorite, s’adjuger â titre d’indeimnite pour le moulin de Patrascani. A propos de ce moulin de malheur, ou en est l’affaire ? Est-il restaure ? A-t-il ete mis deja â la disposition du fermier, ou bien celui-ci va-t-il exiger une nouvelle indemnite pour les six mois qui viennent de s’ecouler de 23 avril au 26 octobre ; va-t-il de nouveau retenir une somm: qudconque sur le prix du fer-mage de cette annee ? Je ne puis pourtant pas me voir frustre regulierement par ce Mr ; aussi je compte sur ta bonne ami-tie et ton savoir faire pour etre â l’abri de ses escamotages. J’cspere que tu m’eriverras bientot l’argent qui te rentrera de Mircesti et de Borzesti; quoiqu’il en soit je t’engage â compter immediatement â Pauline les 150# qui lui reviennent pour six 60 mais. C’est elle qui doit etre payee la premiere, ajpres quoi tu compteras -a Madame Grigorache .60# pour l’interet de son argent, et en agissant ainsi tu auras mes benedictions sur la terre comme au Ciel.: Sur ce je t’embrasse et te prie de pre-senter mes respects â ta mere et mes amities â ta femme. Ton cousin devoue, V. Alecsandri 28 oct. 1S61 Iubite Iancule,1 In ultima scrisoare a fratelui meu am găsit cîteva rînduri cu frumosul tău scris şi răspund cu toată caligrafia mea pentru a te ruga să plăteşti la magazinul englezesc cele două note pe care le vor prezenta şi pe care le vei recunoaşte după stilul meu poetic. La această rugăminte adaug încă una, aceea de a pretinde de îa Ministerul de Finanţe să dea dreptate redamaţiei îndreptăţite pe care i-am adresat-o în legătură cu impozitul mult prea mare cu care au fost lovite cele două moşii ale mele, datorită generozităţii Comisiei însărcinate de a face evaluarea. Consultă nota pe care ţi-am lăsat-o la plecare şi te vei pune uşor la curent cu această afacere. Nu sînt dintre aceia care se revoltă împotriva impozitelor cînd aceste impozite trebuie să furnizeze statului mijloacele de a face să prospere ţara, dar nici nu trebuie să te laşi victima exceselor de zel ale unor funcţionari. Aim plătit deja prima dată mai mult decît trebuia, şi nu vreau să capăt obiceiuri proaste. Timpul încasării arenzilor se apropie şi bine face, pentru că sînt în lipsă de bani. Grăbeşte puţin pe d-nii arendaşi şi mai cu seamă nu uita afacerea Botez2 şi cei 300# pe care acest domn a crezut, din propria sa hotărîre, să şi-i atribuie cu titlul de despăgubire pentru moara din Pătrăşcani. In legătură cu această nenorocită moară, cum mai stau lucrurile ? A fost reparată? A fost deja pusă la dispoziţia arendaşului sau acesta va cere o nouă despăgubire pentru cele şase luni care s-au scurs de la 23 aprilie la 26 octombrie ; va reţine el iarăşi o sumă oarecare din preţul arenzii de pe anul acesta ? Nu pot totuşi să mă văd păgubit cu regularitate de acest domn de aceea mă bizui pe prietenia şi priceperea ta pentru a fi la adăpost de şmecheriile sale. Nădăjduiesc că îmi vei trimite în curînd banii care îţi vor reveni de la Mirceşti şi Borzeşti ; oricum ar fi, te îndemn să plăteşti de îndată Paulinei cei 150# care îi 61 revin pentru şase luni. Ea este aceea care trebuie să fie plătită mai intîi, după care vei înnumăra doamnei Grigoraş 60 # pentru dobînda banilor săi, şi procedând astfel, vei avea binecuvîntărlie mele pe pămînt şi în cer. Cu aceasta te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi respecte'.e mele mamei tale şi amiciţiile mele soţiei saje. Vărul tău devotat, V. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 21 [Paris, noiembrie 1861]1 Cher Prince, Mon frere, dans une de ses dernieres Iettres, m’a laisse emrevoir que V.A. etait un peu etonne de mon mutisme. II est vrai que, deipuis mon dapart de Ia Moldavie, je n’ai pas eu l’honneur d’ecrire â V.A. que x...x * trois Iettres, la premiere de Paris2, immediatement apres ma visite au prince Napoleon, et les deux autres de Turin3, â Ia suite de mes audiences chez le Cte Cavour et chez le Roi Victor Emma-nuel x...x **. J’avais alors des missions â remplir et a titre d’envoye extraordinaire, j’etais tenu de rendre compte â Votre Altesse du succes de mes demarchcs, au Palais Roya! et â la cour de Turin ; mais depuis que je suis redescendu au role de simple mortel x...x *** j’ai cru devoir me renfermer dans les bomes de la reserve respectueuse x...x **** que tout sujet doit garder envers son prince, et cela x...x ***** avec d’autant plus de raison que je n’ai reţu de Votre Altesse aucune Jigr.c d’approbation, ou d’improbation au sujet du resultat de ma derni^re mission en France et en Italie. 4 * quatre trois fois la premiere ** c’etaient *** depouilile de toute insigne politique **** de tout sujet ***** d’autant 62 Voire Altesse me connaît de longue date. Elle sait par consequent que j’appartiens â cette categorie d’hommes natu-rellement disposes au silence, qui ne peuvent soutenir une cau-serie qu’autant qu’on veut bien leur donner la replique. Me trouvant donc au bout de mon chapelet, apres la derniere lettre que j’ai eu l’honneur d’envoyer de Turin a Votre Altesse, j’ai repris, non sans bonheur, ma vie de voyageur insouciant, existence hygienique et salutaire, que pendant pres de six mois m-a conduit tantot en Italie, tantot dans les Pirenees, tantot en Angleterre. Est-ce â dire que j’etais devenu indifferent aux affaires de mon pays ? Non, j’y attachais, comme toujours, le plus grand interet, mais je connaissais de bonne source la mar-che des evenements futurs, concernant les Principautes, et fen profitais pour m’accorder des vacances x...x *. II est si Don de redevenir soi-meme, de regagner son independance et d’e-chapper â cette atmosphere viciee que l’on appelle l’atmo-sphere politique. Votre Altesse le sait bien, quoi qu’Elle se trouve placee a une hauteur qui lui permet de respirer plus â ,1’aise, x...x ** et pourtant, je m’attends â etre taxe d’ego-isme, de tiedeur, que sais-je ? Souvent je me suis demande x...x moi-meme sj je ne meritais pas par hasard de pareils reproches ? Mais j’ai eu la faiblesse de me donner constam-menţ raison et de me proclamer tout seul bon citoyen bon patriote, etc. et deplorable fonctionnaire d’Etat. Voilâ ce qui m’engage a perseverer dans la ligne de conduite que x...x **** l instinct aide de la raison m’ont tracee pour l’avenir x.-.x*****. [Paris, noiembrie 1861]1 Iubite prinţe, Fratele meu, într-una din ultimele sale scrisori, m-a lăsat să întrevăd că a.v. era puţin mirată de mutismul meu. Este adevărat că, de la plecarea mea din Moldova, nu am avut onoarea să scriu a.v. decît x...x ****** * â moi ** que ceux qui *** â part moi **** je me tracee ***** quoiqu’il en soit ****** patru trei prima 63 trei scrisori, prima din Paris 2, îndată după vizita mea ’a prinţul Napo'con, şi celelalte' două de la Turin •*, în urma audienţelor mele la contele Cavour şi la regele Victor Emmanuel. x...x *. Aveam atunci misiuni de îndeplinit şi în situaţia de trimis extraordinar, eram obligat să dau socoteală alteţei-voastre despre succesul demersurilor mele, 'la palatul regal şi la curtea din Turin ; dar după ce m-am coborît la rolul de simplu muritor x...x **, am crezut că trebuie să mă închid în limitele unei rezerve respectuoase x...x *** pe care oricare supus trebuie să o aibă faţă de prinţul său, şi aceasta x...x **** cu atît mai mult îndreptăţită cu cît n-am primit de la alteţa-voastră nici un rînd de aprobare sau de dezaprobare în legătură cu rezultatul ultimei mele misiuni în Franţa şi Italia.4 A'.teţa-voastră mă cunoaşte de multă vreme. Ea ştie deci că aparţin acelei categorii de oameni dispuşi în mod natural la tăcere, care nu pot susţine o convorbire decît dacă se binevoieşte să i se dea replica. Găsin-du-mă deci la capătul mărturisirilor mele, după ultima scrisoare pe care am avut onoarea să o scriu de Ia Turin alteţei-voastre, am reluat, nu fără mulţumire, viaţa mea de călător fără griji, existenţă higienică şi salutară, care timp de şase luni m-a condus cînd în Italia, cînd în Pirinei, cînd în Anglia. înseamnă aceasta că am devenit indiferent faţă de treburile ţării mele ? Nu, le păstram, ca întotdeauna, cel mai mare interes, dar cunoşteam din izvor sigur mersul evenimentelor viitoare, privitoare la Prin- cipate, şi profitam să-mi acord o vacanţă x...x *****. Este aşa de bine să devii tu însuţi, să-ţi recîştigi independenţa şi să scapi de această atmosferă viciată care se numeşte atmosfera politică. Alteţa-voastră o ştie bine, cu toate că se găseşte plasată la o înălţime care îi permite să respire mai în voie x...x ******, şi cu toate acestea, mă aştept să fiu taxat de egoism, de nepăsare, mai ştiu eu ? Adesea m-am întrebat x...x ******* eu însumi dacă nu meritam cumva aceste reproşuri ? Dar am avut slăbiciunea să-mi dau întotdeauna dreptate şi să mă proclam eu singur bun cetăţean, bun patriot etc. şi prost funcţionar de stat. Iată ceea ce mă îndeamnă să perseverez în linia de conduită pe care x...x ******** instinctul, ajutat de judecată, mi-a trasat-o pentru viitor x...x *********. * *** **** ***** ****** ******* ******** ********* Erau despuiat de orice însemnătate politică a oricărui supus cu atît mai mult a mea decît aceia care în ce mă priveşte mi-am trasat-o oricum ar fi 64 CĂTRE ION BRANIŞTEANU 22 Paris, 6 nev 1S61 Mon cher Jean, Je reţois a peine aujourd’hui ta lettre du 30 septembre. Comment a-t-elle tarde si longtemps â me parvenir, c’est lâ un de ces mysteres de la poşte autrichiennc que je ne veux pas me donner ia peine de sonder. C’est le pont aux ânes et je le laisse â la disposition de nos voisins. A propos de pont, j’ai lu l’invitation qui m’a ete adressee par le ministere des Travaux publics au sujet de celui de Mircesti. Les di9positions a prendre â cet egard sont assez sim-ples. Si tu vois Mititza Stourdza le praprietaire de Miklaou-chany1, il faut lui parler de ma part pour l’engager â s’en-tendre avec mon fermier, Mr Racovitza, au sujet de la con-struction du nouveau pont. La moitie de cette construction revient â la charge de la terre de Miklaouchany, quant â l’autre moitie, Mr Racovitza n’aura qu’a la faire transporter (ce qui est facile) a l’endroit de la jonction des deux chaus-sees de Jassi et de Romano. Voilla ! Tu verras, sans doutc, ces jours-ci Mr Racovitza, parle-lui de cette affaire et repond en-suite au ministere du Culte [?] que, en qualite de mon charge d’affaires, tu as pris les dispositions necessaires pour la con-struction du nouveau pont. Je suis entierement â sec d’argent. Ne laisse pas lambiner Mrs les fermiers et expedis-moi les sommes que tu toucheras au fur et a mesure que les fermages rentreront. Poursuis sur-tout * l’affaire Botez 2, au sujet des 300# qu’il a retenus de sa propre autorite sur le fermage de l’annee passee. Adieu, je t’ambrasse de tout coeur et te remercie encore une foi pour tout le mal que tu te donnes, dans l’interet de mes affaires. Ton cousin, V.A. Pe verso : Ma nouveîle adresse est: Motel des Capucines Bt des Capucines 37 * Cuvînt indescifrabil. G5 Parii, 6 nov. 1861 Iubite Iancule, Am primit abia acum scrisoarea ta din 30 septembrie. Cum a întîr-ziat ea arîta timp ca să-mi ajungă, este acesta un mister al poştei austriece pe care nu vreau să-mi dau silinţa să-l cercetez. Este podul măgarilor şi îl las la dispoziţia vecinilor noştri. In legătură ou podul, am citit invitaţia care mi-a fost adresată de Ministerul LucrăriJor Publice despre acela din Mirceşti. Dispoziţiile de luat în privinţa aceasta sînt destul de simple. Dacă îl vezi pe Mitiţă Sturdza, proprietarul din Miclăuşani trebuie să-i vorbeşti din partea mea pentru a-1 determina să se înţeleagă cu arendaşul meu, dl. Racoviţă, în vederea construirii noului pod. Jumătate din această construcţie revine în sarcina moşiei Miclăuşani, cît despre cealaltă jumătate, dl. Racoviţă nu va avea decît să o transporte (ceea ce este uşor) la locul întîlnirii dintre cele două şosele, de Iaşi şi de Roman. Iată ! Vei vedea, cu siguranţă, zilele acestea pe dl. Rascoviţă, vorbeşte-i despre această treabă şi răspunde după aceea Ministerului Cultelor [?] că, în calitate de însărcinatul meu de afaceri, ai luat dispoziţiile necesare pentru construirea noului pod. Sînt cu totul lipsit de bani. Nu-i lăsa pe domnii fermieri să tărăgăneze ■şi trimite-mi sumele pe care le vei încasa pe măsură ce vor veni arenzile. Urmăreşte mai aJes * afacerea Botez2, în legătură cu cei 300# pe care i-a reţinut din propria sa hotărîre din arenda anului trecut. Adio, te îmbrăţişez din toată inima şi îţi mulţumesc încă o dată pentru toată silinţa pe care ţi-o dai, în interesul treburilor mele. Vărul tău, V. A. Pe verso : Noua mea adresă este : Hotel de Capucines, Bt des Capucines 37 * Cf. aici p. 65 subsol. 66 CĂTRE COSTACHE NEGRI 23 Paris, 10 nov. 1 St 1 Cher vieux, Baligot m’a donne lecture de ta derniere lettre, celle oii a proipos de mon projet de voyage au Japon, tu me maltraites avec une colere si amicale et si touchante. Ainsi donc, â tes yeux je ne suis rien moins qu’un pauvre insense parce que ce-dant a une aspiration irresistible de ma nature, je veux aller visiter ces regions lointaines, dont nous avons souvent parle ensemble avec enthousiasme. Rapel le-toi nos reves de voyage en Afrique et aux îndes et sois juste â mon egard en ne trou-vant pas monstrueux que je veuille les realiser. Mais, diras-tu, la patrie reclame les services de tous ses enfants, et il n’est permis â aucun Roumain de se soustraire â ses devoirs envers la Roumanie, etc. etc. He ! mon cher vieux lorsque je consulte ma conscience et que je lui demande si depuis vingt ans j’ai bien reellement servi mon pays, la conscience me repond : Oui, sans hesiter et par suite elle m’accorde largement le droit de faire enfin quelque chose pour moi, apres avoir tant fait pour les autres. Cela ne veut pas dire que je me crois quitte envers la Roumanie, non, je mourrai, j’en suis certain, comme j’ai vecu, en travaillant â sa gloire et â sa prosperite, mais cela veut dire que je ne dois plus m’enterrer dans le ventre d’un portefeuille ministeriel comme Jonas dans celui de la baleine, que je ne dois plus me condamner â vivre ou plutot â deperir dans l’atmosphere de petites intrigues de Cabinet, ni â prendre part aux luttes mesquines de la Chambre, luttes dans lesquelles je finirai toujours par succomber parce que j’ai plus de coeur que de cervelle. II est une chose qui m’etonne grandement de ta part, mon cher vieux, c’est qu’apres vingt et tant d’annees d’ami-tie inalterable tu me connaisses si peu et que tu t’obstines â ne voir en moi qu’un vagabond fantaisiste, doue de quelques bonnes facultes mais les eparpillant au hasard, sans ordre 67 et sans but. Pourquoi donc, toi qui es la justice et la droiture meme ne pas t’avouer cette bonne verite une fois pour toutes, â savoir que j’aime mon pays aussi bien qu’un autre, mais que je le sers â ma faţon. Tout Ic monde ne peut pas et ne doit etre scribe ou cordonnier, et une nation qui se regenere a besoin d’une infinite d’action diverses qui contribuent au meme resultat. Ai-je la pretention de t’apprendre cette axiome de la Palisse1 ? Dieu m’en garde, ce serait douter de ton experience. Je constate pourtant un fait, c’est que tu es trop exclusif dans certaines choses et que depuis quelque annees tu regardes le monde a travers un voile de tristesse qui assom-brit la purete de tes nobles pensees. C’est a ce voile que je dois helas ! d’etre vu par toi sous un faux jour, et je ne m-en console qu’en me sachant tres confortablement loge dans le meilleur coin de ton coeur. Ma maniere d’envisager l’humanite est toute differente ; elle est plus charitable, plus indulgente car elle tient compte des faiblesses inherentes a la nature de l’homme. Je pense que chacun ici bas est pousse en avant par sa destinee et que chacun joue un role quelconque sans le savoir dans la grande comedie de Petemite. Si donc je vais au Japon, c’est que je dois y aller et si tu te retires a Okna comme un nouveau Cincinatus2, c’est que ta destinee te pousse a pîanter des choux â l’instar de ton antique ancetre. Quand ces choux au-ront fleuri quelqu’un en mangera et s’en trouvera bien s’il aura bon estomac ; or je prise davantage un excellent legume qu’un mauvais gouvernement et j’estime plus un maraîcher consciencieux qu’un chef d’Etat inutile et incapable. Si je voulais cependant te faire une petite guerre â pro-pos de tes projets ae choux culture, j’aurais beau jeu, avoue-le ; mais je m’en tiens de preference â mon systeme, de libre application des facultes humaines et loin de blâmer tes pen-chants, loin de denigrer la couleur verte de tes reves, jc te dis avec la franchise d’un paysan du Danube : sois heureux a ta guise, ton bonheur projettera ses doux rayons sur la tristesse de ceux qui souffrent et en adoueira l’amertume, comme un beau rayon de soleil anime et egaie un paysage morose. II est des etres privilegies qui ont une adorable mission, celle de rendre meilleurs les hommes qui les approchent, tu es de ce nombre, cher vieux. Et que tu sois agent des P-tes a Con-stantinople 3 ou planteur de choux â Okna, tu n’en accom- 68 pliras pas moins ta destinee, tu n’exerceras pas moins une in-fluence vivifiante sur le coeur de tes compatriotes. Mais aussi laisse-moi suivre la voie ou m’entraîne ma propre destinee, permets-moi de continuer â aimer ce qui a fait de moi un homme de coeur et d’imagination : les voyages et... les fem-mes. Que veux-tu ? je ne me sens pas encore octogenaire. Mon coeur â tout au plus vingt ans quand il me parle de ma patrie ou de toi. Adieu, je termine cette longue epître par une gaminerie, afin de te faire sourire comme un vieux papa. Je t’envoie la gaminerie photografiee et lui confie la mission de plaider en ma faveur. V. Alecsandri P.S. J’ai termine Phistoire de ma mission politique4 et j’ai entrepris la mise en ordre de mon grand ouvrage des chants populaires 5 de la Roumanie. Cela fera un magnifique volume, dont je compte me servir comme d’une egide contre ceux qui m’accuseraient de paresse ou de manque de patriotisme. T’ai-je remercie pour le tabac ? Je ne le crois pas. Re-ţois d’abord les remerciements de Md. Cantacuzene 6, quant aux miens je les renferme dans une bonne poignee de main. La princesse7 etant absente de Paris je n’ai pu lui remettre la boîte que tu m’as envoyee pour elle. Paris est au deluge. îl y pleut du spleen. J’ai besoin de lumiere, j’ai soif de soleil, mais helas ! il faut que je reste attache au boulet de l’agence jusqu’â l’arrivee de mon frere. Noemi t’envoie miile bonnes amities. Paris, 10 nov. 1861 Iubite prietene, Baligot mi-a citit ultima ta scrisoare, aceea în care mă ocărăşti cu o minie atît de prietenească şi atît de mişcătoare pentru proiectul meu de călătorie în Japonia. Aşadar, în ochii tăi, nu sînt nimic altceva decît un biet nebun pentru că, cedînd unei năzuinţe de ncstăpînit a naturii mele, vreau să mă duc să vizitez aceste regiuni îndepărtate, despre care 6!) am vorbit adesea împreună cu înflăcărare. Adu-ţi aminte visurile noastre de călătorie în Africa şi în Indii şi fii drept faţă de mine, negăsind îngrozitor faptul că vreau să le realizez. Dar, îmi vei spune, patria cere ajutorul tuturor fiilor săi şi nu este îngăduit nici unui român să se sustragă datoriilor sale faţă de România ctc., etc. Ei, dragul meu, cînd îmi cercetez conştiinţa şi cînd o întreb dacă de douăzeci de ani mi-am servit în adevăr ţara, conştiinţa îmi răspunde : Da, fără şovăire şi, prin urmare, îmi acordă din plin dreptul de a face, în sfîrşit, ceva şi pentru mine, după ce am făcut atîta pentru alţii. Asta nu înseamnă că mă simt chit faţă de România, nu, voi muri, sînt sigur, aşa cum am trăit, lucrînd pentru gloria şi înflorirea ei, dar aceasta înseamnă că nu trebuie să mă înmormîntez în pîntecele unui portofoliu ministerial ca Iona în acela al balenei, că nu trebuie să mă mai condamn a trăi sau mai repede a pieri în atmosfera micilor intrigi de cabinet, nici să iau parte da luptele meschine ale Camerei, lupte în care voi termina întotdeauna prin a fi doborît pentru că am mai multă inimă decît raţiune. Un lucru mă miră foarte mult din partea ta, dragul meu, şi anume că, după douăzeci şi atîţia ani de prietenie neclintită, mă cunoşti atît de puţin şi că te încăpăţînezi a nu vedea în mine decît un vagabond fantezist, dotat cu cîteva calităţi, dar risipindu-le la întîmplare, fără ordine şi fără scop. De ce deci tu, care eşti chiar dreptatea şi cchitatca, să nn recunoşti o dată pentru totdeauna acest adevăr, şi anume, că îmi iubesc ţara tot aşa de mult ca oricare altul, dar că o servesc în felul meu. Nu toată lumea poate fi scrib sau cismar, şi o naţiune care renaşte are nevoie de o mulţime de acţiuni diferite, care contribuie .'a acelaşi rezultat. Să am pretenţia să te învăţ această axiomă a lui La Palisse1 ? Să mă ferească Dumnezeu, ar fi să mă îndoiesc de experienţa ta. Constat totuşi un fapt şi anume, că eşti prea neîngăduitor în anumite lucruri şi că de cîţiva ani priveşti lumea printr-un văl de tristeţe, care întunecă puritatea ideilor tale nobile. Acestui văl îi datoresc, vai! de a fi fost văzut de tine sub o lumină falsă şi nu mă mîngîi decît ştiindu-mă foarte bine adăpostit în cel mai bun colţ al inimii tale. Felul meu de a vedea lumea este cu totul deosebit; este mult mai blînd, mai îngăduitor, căci ţine seamă de slăbiciunile inerente naturii omeneşti. Cred că fiecare în lumea aceasta este împins înainte de soarta sa şi că fiecare joacă un xol oarecare, fără să o ştie, în marea comedic a veşniciei. Deci, dacă mă duc în Japonia, este pentru că trebu:c să mă duc acolo şi, dacă tu te retragi la Ocna ca un nou Cincinatus2, este pentru că soarta te împinge să sădeşti varză, după modelul anticului tău strămoş. Cînd aceste verze vor înflori, cineva va mînca din ele şi se va 70 simţi bine, dacă va avea stomac sănătos; ori cu apreciez mai mult o legumă bună decît un guvern prost şi preţuiesc mai mult un zarzavagiu conştiincios decît un şef de stat inutil şi incapabil. Dacă aş dori totuşi să-ţi fac un mic război în legătură cu proiectele tale de a cultiva varză, aş reuşi, recunoaşte-o, dar prefer să rămîn la sistemul meu de liberă folosire a facultăţilor omeneşti şi departe de a condamna înclinaţiile tale, departe de a defăima culoarea verde a viselor tale, îţi spun cu sinceritatea unui ţăran de la Dunăre : fii fericit în felul tău, mulţumirea ta va răspîndi razele saile blînde asupra tristeţii acelora care suferă şi le va îndulci amărăciunea, aşa cum o rază frumoasă de soare însufleţeşte şi înveseleşte un peisaj trist. Sînt unele fiinţe privilegiate care au o misiune minunată, aceea de a face mai buni pe oamenii care se apropie de ei, tu eşti din categoria lor, dragul meu. Şi, ori că eşti agent al Principatelor la Constantinopol3, ori cultivator de verze la Ocna, nu-ţi vei îndeplini mai puţin destinul, nu vei exercita mai puţin o influenţă dătătoare de viaţă asupra inimii compatrioţilor tăi. Dar lasă-mă şi pe mine să-mi urmez calea pe care mă împinge propria mea soartă, dă-mi voie să iubesc şi mai departe ceea ce a făcut din mine un om cu suflet şi cu imaginaţie: călătoriile şi... femeile. Ce vrei ? nu mă simt încă octogenar ; inima mea are cel mult douăzeci de ani cînd îmi vorbeşte de patria mea sau despre tine. Adio, închei această lungă scrisoare printr-o ştrengării, ca să te fac să zîmbeşti ca un tată bătrîn. Iţi trimit ştrengăria fotografiată şi îi încredinţez misiunea de a pleda în favoarea mea. V. Alecsandri P.S. Am terminat istoria misiunii mele politice4 şi am întreprins sistematizarea marii mele lucrări^ cîntecele populare5 ale României. Va forma un minunat volum, de care socotesc să mă servesc ca de un scut împotriva acelora care m-ar acuza de lene sau de lîpsă de patriotism. Ţi-am mulţumit pentru tutun ? Nu cred. Primeşte mai întîi mulţumirile d-nei Cantacuzino6, cît despre ale mele, le cuprind într-o bună strîngere de mînă. Prinţesa7 lipsind din Paris, nu i-am putut preda cutia pe care mi-ai trimis-o pentru ea. Parisul este sub potop. Plouă cu plictiseală. * Am nevoie de lumină, mi-e sete de soare, dar, vai ! trebuie să rămîn legat de cătuşele Agenţiei pînă la sosirea fratelui meu. Noemi îţi trimite mii de amiciţii. * în original, în limba engleză. 71 CĂTRE EFORII ŞCOLILOR DIN ŢARA ROMANEASCA 24 Agcnzia Principatelor Unite în Paris Paris, 12 noiemvri 1S61 D-lor efori De mai mu/.te zile am avut onorul a primi epistola d-voastre din 19 octomvrie prin care îmi faceţi cunoscut că în urma unei dispoziţii luata de guvern, Agenţia1 este che-, mată, în Jocul d-lui Royer Collard, cu supravegherea tinerilor români, stipendiaţi din Paris, precum şi cu regularea modului distribuirei stipendiiior. în aceeaşi epistolă mi s-a anunţat totodată şi expeduirea banilor prin un banchier din Bucureşti la ordinul şi adresa mea. Am aşteptat pănă acum sosirea tratei acelui banchier necunoscut, însă, neprimind încă nici o ştire despre dînsa, mă văd silit a îndemna la rabdare pe toţi studenţii români ce se adresează la mine pentru ca se-şi primească stipendiul. Acest îndemn însă nu le poate fi de nici un agiutor, căci ei au început, cu tot dreptul, a-şi pierde rabdarea de la 1 octomvrie şi pănă astăzi, fiind de 42 de zile lipsiţi de mijloacele vieţuirei în Paris. Cursurile s-au deschis şi ei nu au macar cu ce să plătească Inscripţiile Ja Universităţi; iarna se apropie şi ei nu au cu ce să-şi facă proviziile de lemne şi de haine călduroase. Daţi-mi voie, d-lor, a vă spune că traiul în Paris devine din zi în zi mai greu şi că meregularitatea expeduirei stipen-diilor din Bucureşti expune pe elevii români de aice la tot soiul de nevoi şi de supărări ce aduc stingheriailă chiar studiilor lor. Prin urmare, este de neaparată trebuinţă de a se regula într-un alt mod distribuirea stipendiiior, un mod mai practic şi mai conform obiceiurilor Parisului şi cred de a mea datorie a vă propune, domnilor, ca de la începutul anului 1862 să 72 binevoiţi a deschide la un banchier de aice un credit hotărît pentru studenţii români, cu condiţia de a li se număra la începutul fiecărui trimestru somele fixate de guvern. Astfel numai, vor înceta întîrzierile trimiterei banilor, şi poziţia ades critică în care se găsescu dnii stipendişti. Agenţia pentru astă una dată primeşte cu mulţemire însărcinarea de a distribui stipendiile triluniei oct., noemvr. şi decemvrie ; înse ea nu poate să urmeze pe viitor cu asemine îndatorire, căci agentul este silit adeseori a lipsi din Paris pentru interesele Principatelor Unite, avînd a îndeplini în Englitera şi Italia misiile ce i se încredinţează de guvern. S-ar putea dar prea lesne întîmpla ca banii stipendiiior să sosească aice în lipsa lui şi, prin urmare, studenţii români să fie expuşi din nou la întărzieri supărătoare. Supuind aceste la aprecierea d-lor-voastre, vă rog, d-lor efori, a primi încredinţările considerărei meCe celei mai deosebită, V. Alecsandri [Rezoluţie scrisă în partea de sus a primei file :] La Eforie Se va îndrepta cererea către On. Ministeru I[oan] Z[alomit] [O a doua rezoluţie, ulterioară, nesemnată :] Cestiunea de faţă fiind regulată în urma adreselor d-lui ministru de Culte cu nno 16929 şi 16962, aceasta va sta la dosariu. D-lor membri ai Eforiei şcoalelor din Ţeara Românească CĂTRE ION GHICA 25 Paris, 12 nov. 1861 Cher vieux, c’est aujourd’hui seulement que j’ai reţu ta pstite lettre du 18/30 a vrii. Eli'.e a mis, comme tu vois, suffi- 73 sament de temps pour me trouver, il est vrai que Padresse portait ces mots : „Mr B.A. en Europe !“ — En effet, depuis six mois je parcours cette vieille pârtie du monde, tantot pour cause de sânte, tantot en mission extraordinaire, et ce n’est que depuis dix jours que je suis enfin installe chez moi, Bl des Capucines 37, ou je compte prendre mes quartiers d’hiver. J’arrive en ce moment de Londres ou j’ai du discuter, pendant une semaine, pour obtenir une place speciale aux produits de notre industrie dans le palais de la future Expo-sition Universelle-1. Nos hommes d’Etat ont cru devoir faire preuve de sentiments autonomiques en decidant que nos cojoks et nos bottes peu parfumees meritaient d’etre mis en evidence â cote des produits artistiques de la France, de l’Angteterre etc. mais loin de ceux de la Turquie. Le Comite Central de Londres a bien voulu ceder â ma negociation, et maintenant on y attend avec curiosite les objets dignes d’admiration qui doivent representer les Principautes Unies aux yeux du monde civilise. D’apres le contenu sommaire et substantiel de ta lettre, tout le monde est occupe â s’injurier a Bucarest. Je n’en doute pas, car je connais les sentiments de politesse exquise des habitues de „Fialkowski".2 L’amour de la patrie leur fait l’effet du mercure, elle leur fournit de la salive dont ils se debarrassent sur la figure de leurs amis, connaissances, ad-vairsaires ou ennemis. Ceci me rappelle l’anecdote de Dio-gene qui, se trouvant dans un des riches salons d’Athenes, a crache sur le maître du palais qui lui donnait l’hospitalite, en pretextam que c’etait le seul ob;et malpropre de l’habi-tation. A l’epoque ou tu m-as ecrit ton petit mot tu dirigeais encore les travaux publics mais depuis le Beyzade3 t’a mis â la retrăite. C’est que sans doute ce monsieur se croit seul digne des travaux publics. O ambition, rien ne t’effraie, pas meme le bagne ! Tu me demandes ce que je fais ? Je g&re PAgence en attendant que mon fr&re vienne me debarrasser de cette corvee ennuyeuse et j’ai repris mes travaux litteraires. He quoi ! dira-t-on, quand la politique fait bouillonner toutes les cer-velles, Alecsandri se retire sur le Parnasse !... Mon Dieu oui, il se cacherait meme dans une taniere d’ours pour ne plus 74 voir les singes, ni entendre les perroquets de Ia politique de Bucarest. J’ai repris mon independance et j’en use, j’en abuse, j’en suis heureux au-delâ de toute expression. Il ne me reste qu’un souhait pour completer mon bonheur, c’est celui de te voir, toi et ta familie, y compris la charmante demoiselle Alexandrine, sorties de l’atmosphere de la capitale de la Roumanie. En attendant cjue ce voeu se realise, je te serre la main bien fort et je presente miile bonnes amities â ta femme et â Mile Campineano. Embrasse tes enfants de ma part. V. Alecsandri Paris, 12 nov. 1861 Iubite prietene, mica ta scrisoare, din 18/30 aprilie, am primit-o abia astăzi. După cum vezi, i-a trebuit destul de mult timp pentru ca sa mă găsească, este drept că adresa purta aceste cuvinte : „Dl. B.A. în Europa !" — în adevăr, de şase luni parcurg această veche parte din lume, cînd pentru motive de sănătate, cînd în misiune extraordinară, şi numai de zece zile sînt, în sfîrşit, instalat la mine, Bl. des Capucines 37, unde socotesc să-mi iau reşedinţa de iarnă. Sosesc în această clipă de Ia Londra, unde a trebuit să discut, timp de o săptămînă, pentru a obţine un loc special pentru produsele industriei noastre în palatul viitoarei Expoziţii UniversaleJ. Oamenii noştri de stat au crezut că trebuie să facă dovadă de sentimente autonome hotărînd că cojoacele şi cişmele noastre, prea puţin parfumate, meritau să fie puse în evidenţă alături de produsele artistice ale Franţei, Angliei etc., dar departe de acelea ale Turciei. Comitetul Central de la Londra a binevoit să cedeze negocierilor mele şi acuma se aşteaptă cu curiozitate obiectele demne de admiraţie care trebuie să reprezinte Principatele Unite în ochii lumii civilizate. După conţinutul sumar şi substanţial al scrisorii tale, toată lumea la Bucureşti este ocupata să se înjure. Nu mă îndoiesc cunoscînd sentimentele de delicată politeţă a obişnuiţilor de la „Fialkowski".2 Dragostea de patrie le face efectul mercurului, ea le produce saliva de care se debarasează pe figura prietenilor lor, cunoştinţelor, adversarilor sau duşmanilor. Aceasta îmi aminteşte anecdota lui Diogene care, găsindu-se intr-unui din bogatele saloane ale Atenei, a scuipat pe stăpînul palatului 75 care îi dădea ospitalitatea, pretextînd că era singurul obiect murdar din locuinţă. La vremea la care mi-ai scris mica ta scrisoare te ocupai încă de lucrările publice, dar de atunci Beizadeaua3 te-a pus în retragere. Pentru că desigur acest domn se crede singur demn de lucrări publice. O, ambiţie, nimic nu te înspăimîntă, nici măcar ocna ! Mă întrebi ce fac ? Girez Agenţia aşteptînd ca fratele meu să vină să mă scape de această corvoadă plicticoasă şi mi-am reluat lucrările mele literare. Ei cum! se va zice, cînd politica înfierbîntă toate creierele, Alecsandri se retrage în Parmas ! Dumnezeule da, s-ar ascunde şi într-o vizuină de urs pentru a nu mai vedea maimuţele, nici auzi papagalii politicii de la Bucureşti. Mi-am reluat independenţa şi mă folosesc de ea, abuzez de ea, sînt fericit peste măsură. Nu-mi rămîne decît o dorinţă pentru a-mi împlini fericirea, aceea de a te vedea, pe tine şi familia ta, cum şi pe încîntătoarea domnişoară Alexandrina, ieşiţi din atmosfera capitalei României. Aşteptînd ca această dorinţă să se împlinească, îţi strîng mîna cu putere şi prezint mii de bune amiciţii soţiei taie şi d-rei Cîmpineanu. Sărută pe copiii tăi din partea mea. V. Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 26 Paris, 14 nov. 1861 Mon cher vieux grognard, Je te trouve admirable avec ta morale et si je ne t’aimais comme un aîne, j’exercerais joliment ma verve caustique â ton endroit. Tu me dis d’une voix dramatique : „Comment, malhereux ! tu veux aller au Japon, tu ne mettras donc ja-mais un terme â tes folies, â tes sottises etc....“ Et tu sembles avoir oublie nos projets de voyage en Egypte et aux îndes, ces projets qui enflammaient ton imagination comme â l’âge de vingt ans. Aller aux îndes n’est donc pas une folie ? Re-ponds. 76 Plus loin, tu reprends : „Ton pays, ses nouvelles desti-nees etc. n’ont-ils donc plus aucun attrait -pour toi ? Tu ne sens donc plus dans ton coeur une voix qui te crie : «Maza-niello,1 sers encore ta patrie»" (paroles de Mr Scribe, mu-sique de Mr Auber^ et immediatement apres tu ajoutes : „L’Union2 va bientot s’accomplir ! Oh, que je vais me re-poser apres cela, sans rien vouloir plus entendre de tout le reste!“ Egoiste cher egoiste, je te pardonne parce que je te comprends, et en te pardonnant, je ane prouve l’immense satisfaction d’etre meilleur que toi, ce qui m’a toujours semble presque impossible jusqu’a ce jour. Je sais que tu veux quitter i’agence de Constantinople pour aller te nicher sur un rocher du Trotouche, en empor-tant la conviction que tu as suffisamment servi ta patrie. Mais si tu voulais bien t’appliquer personnellement les re-proches que tu trouves juste de m’adresser, te sentirais-tu bien a l’aise ? Le pays n’a-t-il plus besoin de toi ? es-tu en droit de le croire ? Que ta conscience reponde. Veux-tu que je te dise une chose, mon cher vieux grognard ? Tu finiras par venir avec moi au Japon, a la condition que nous passions par les îndes. Ton deşir de te rendre â Hambourg pour me dire adieu cache une intention qui ne m’echappe guere, cefle de te laisser enlever par moi sur la grande route de l’Ocean. Apres tout, tu as beau te draper dans le manteau de Caton, tu ne vaux pas mieux que moi, car en cherchant bien dans l’enorme bagage de sagesse que tu as amasse avant l’âge, on trouverait facilement encore une petite dose de cette bonne folie qui contribue si puissam-ment au bonheur de l’homme. Ne regrettes-tu pas tes vingt ans ? Oui. Pourquoi ? parce que tu etais fou, c’est-â-dire ’neureux. Sois donc logique alors. Adieu, je t’embrasse, V. Alecsandri Je croyais avoir rempli mes quatre pages, c’est pourquoi j’ai termine mon improvisation au bas de la troisieme. Je suis heureux de trouver encore un peu d’e9pace pour ajouter quelques verites : 77 Quand on a perdu un pere, une mere et une soeur adores, le coeur ne rend plus que des sons douloureux au mot de familie. Quand on a un ami dont la destinee vous tient toujours eloigne, Je coeur se contracte douloureusement au mot d’ami-tie. Quand on est ne dans un pays pour lequel on a combattu vingt ans, en usant sa vie et ses facultes, le coeur seigne au mot de patrie. II arrive un moment oii il faut oublier pour ne point perdre la raison. Je veux oublier. Mais assez comme ţa, je n’aime pas le drame, et puis tu n’en croirais rien. Adresa pe plic : Monsieur Constantin Negri agent des Principautes Unies Constantinople * Paris, 14 nov. 1861 Scumpul meu cicălitor, Te găsesc minunat cu morala ta şi dacă nu te-aş iubi ca pe un frate mai mare, aş încerca împotriva ta verva mea muşcătoare. îmi spui cu un ton dramatic : „Cum, nenorocitu'e! vrei să te duci în Japonia, nu vei pune niciodată capăt nebuniiior tale, prostiilor tale etc....“ Şi pari să fi uitat planurile noastre de călătorie în Egipt şi în Indii, aceste proiecte care aprindeau imaginaţia ta ca la vîrsta de douăzeci de ani. A merge în Indii nu este deci o nebunie ? Răspunde. Mai departe, reiei : „Ţara ta, noile ei destine etc. nu mai au deci nimic atrăgător pentru tine ? Nu mai simţi deci în inimta ta o voce care îţi strigă: «Mazaniello,1 serveşte-ţi încă patria»" (cuvinte de dl. Scribe, muzică de dl. Auber), ţi îndată adaugi: „Unirea2 se va îndeplini în curînd ! Oh, cum am să mă odihnesc după asta, fără să mai vreau să aud nimic despre tot restul !“ Egoistu’.e, egoist drag, te iert, pentru că te înţeleg şi, iertîndu-te, îmi dovedesc mulţumirea sigură de a fi mai bun * Pe dosul plicului, scris de mîna lui Negri : „Cette jactance juvenile ne te va plus guere“. (Această lăudăroşenie tinerească nu ţi se mai potriveşte.) decît tine, lucru ce mi s-a părut aproape imposibil pînă în ziua de astăzi. Ştiu că vrei să părăseşti agenţia de la Constantinopol pentru a merge să te cuibăreşti pe o stîncă a Trotuşului, ducînd cu tine convingerea că ţi-ai servit îndeajuns patria. Dar dacă ai vrea să-ţi aplici ţie însuţi reproşurile pe care crezi că e drept să mi le adresezi mie, te-ai simţi chiar aşa bine ? Ţara nu mai arc nevoie de tine ? Eşti îndreptăţit să crezi acest lucru ? Să răspundă conştiinţa ta. Vrei să-ţi spun un lucru, scumpul meu cicălitor ? Pînă la urmă vei veni cU mine în Japonia, cu condiţia să trecem prin India. Dorinţa ta de a veni la Hamburg pentru a-mi spune bun rămas ascunde o intenţie care nu-mi scapă deloc, aceea de a te lăsa răpit de mine pe largul drum al oceanului. La urma urmei, degeaba te învălui în mantia lui Caton, nu faci mai multe parale ca mine, căci, căutînd bine în marele bagaj de înţelepciune pe care l-ai adunat de timpuriu, s-ar mai găsi cu uşurinţă o mică doză din această nebunie care contribuie atît de puternic Ia fericirea omului. Nu-ţi pare rău după cei douăzeci de ani ai tăi ? Da. De cc ? Pentru că erai nebun, adică fericii. Fii deci logic. Adio, te îmbrăţişez, V. Alecsandri Credeam că umpiusem cele patru pagini ale melc, de aceea am terminat improvizaţia mea în josul celei de a treia. Sînt fericit că mai găsesc încă puţin loc pentru a adăuga cîteva adevăruri : Cînd ai pierdut un tată, o mamă şi o soră adorată, inima nu mai scoate decît sunete dureroase la numele de familie. Cînd ai un prieten de care destinul te ţine întotdeauna îndepărtat, inima se strînge dureros la cuvîntul de prietenie. Cînd eşti născut într-o ţară pentru care ai combătut douăzeci de ani, uzîndu-ţi viaţa şi facultăţile, inima sîngerează la cuvîntul patrie ! Ajunge o vrame cînd trebuie să uiţi pentru a nu-ţi pierde judecata. Vreau să uit. Dar de ajuns cu aceasta, nu-mi place drama şi apoi tu nu crezi nimic. Adresa pe plic : Domnul Constantin Negri agent al Principatelor Unite Constantinopol 79 CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 27 Paris, 16 novembre 1S61 Mon cher Branisteano, Je viens encore t’ennuyer de mes affaires, et cette fois ce n’est plus â propos de Mr Botez,1 mon fermier de Patrascani, mais â propos de Mr Racovitza2. J’ai appris que ce monsieur a mis en coupe reglee mon joii bois de Mircesti et que, depuis un an qu’il est sur ma propriete, il a deja abattu plusieurs centaines d’arbres des plus grands et des plus beaux, tandis que d’apres son contrat i'l n’a le droit de prendre dans la foret que la quantite de bois necessaire aux besoins jour-naliers de son menage. Tu sais combien je tiens â cette foret; pour te donner une idee du soin que j’ai pris de la conserver, j’ai prefere acheter de Miclaoucheny tout le bois necessaire â la fabrication de ma brique plutot que de mettre la hache dans mon beau parc. C’est peut-etre une sottise, mais c’est comme cela. Eh bien, tu ne saurais t’imaginer le chagrin que j’eprouve d’apprendre les actes de vandalisme de Mr Racovitza. Je te prie donc, au nom de notre amitie, de demander un compte severe â ce monsieur des arbres qu’il a fait abattre sans mon autorisation et de lui defendre de couper a l’avenir la moindre branche. Informe-toi adroitement du nombre de stinjenes dont il a besoin annuel'lement pour son usage per-sonnel et fais-le-moi savoir, car je prefererais lui en compter la valeur en argent que de lui laisser desormais le moindre droit sur ma foret. Je te serais bien reconnaissant si tu pouv-ais faire par toi-meme une course â Mircesti, afin de corista-ter les degâts dont je me plains. Si Mr Racovitza veut aug-menter le nombre de ses chariots, ou s’il veut bâtir des mou-lins etc., il n’a qu’â se procurer le bois necessaire ou il pourra, mais je 'lui conteste formellement le droit de considerer ma foret comme un chantier. Explique-toi categoriquement avec lui â ce sujet, car je n’hesiterai pas un instant â casser son contrat s’il persistait â vouloir abîmer, â son profit, le plus bel ornement de ma propriete. As-tu termine I’affaire Botez ? Lui as-tu fait rendre les 300 # qu’il a gardes sur le temps d’avril ? Le moulin de Patrascani est restaure ? Ce sacre moulin me preoccupe dia-b'.ement, car un homme comme Mr Botez est capable d’en profiter pour elever constamment des pretentions chicanieres, afin de reduire le prix de son fermage. Mets, donc, un terme a cet ignobîe exploitation de sa part. Sur Pargent qui te rentrera, tu compteras trois cent ducats â Pauline, 60 a madame Grigorache 3, l’impot semestriel des deux terres et ma dette au magasin anglais, et tu m’ex-pedieras le reste au plus tot sur la maison Rothschild. Ceci fait, tu auras acquis une large part dans mon coeur.. Adieu, mes compliments respectueux â ta mere et mes amities. â ta femme. Ton cousin affectionne, V. Alecsandri Paris, 16 noiembrie lS6t Iubite Brănişteanu, Iar vin să te plictisesc cu afacerile mele, şi de data aceasta nu mai este vorba de dl. Botez1, arendaşul meu de la Pătrăşcani, ci de dl. Racoviţă 2. Am aflat că acest domn a dispus tăierea frumoasei mele păduri de la Mirceşti şi că, de un an, de cînd este pe proprietatea mea, a şi. tăiat mai multe sute de arbori dintre cei mai mari şi mai frumoşi, în timp ce, după contract, nu are dreptul să ia din pădure decît cantitatea de lemne necesară nevoilor zilnice ale gospodăriei sa'.e. Ştii cît ţin In-această pădure; ca să-ţi faci o idee despre grija pe care am depus-o pentru a o păstra, atn preferat să cumpăr de la Miclăuşani tot lemnul necesar pentru fabricarea cărămizii mele decît să intru cu toporul în’ frumosul meu parc. Este, poate, o prostie, dar asta e ! Ei bine, nu-ţi închipui durerea pe care o încerc aflînd actele de vandalism a’.e d-lui Racoviţă. Te rog deci, în numele prieteniei noastre, să ceri o socoteala severă acestui domn despre arborii pe care i-a tăiat fără autorizaţia mea şi să-i interzici pe viitor de a mai tăia vreo creangă cît de mică. Infor-mează-te cu dibăcie despre numărul de stânjeni de care are trebuinţă anual pentru nevoile sale personale şi înştiinţează-mă, căci aş prefera să-i plătesc valoarea în bani decît să-i mai las de aici îna'nte cel mai mic 81 drept asupra pădurii mele. Ţi-aş fi foarte recunoscător dacă ai putea să faci tu însuţi drumul pînă Ja Mirceşti pentru a constata pagubele de care mă plîng. Dacă dl. Racoviţă vrea să mărească numărul carelor sale sau dacă vrea să construiască mori etc., nu are decît să-ţi procure lemnul necesar de unde va putea, dar îi contest formal dreptul de a socoti pădurea mea drept un şantier. Explică-te categoric cu el asupra acestui lucru, căci nu voi şovăi o clipă să-i desfac contractul dacă se încăpăţânează să distrugă, spre cîştigul său, cel mai frumos ornament al proprietăţii mele. Ai terminat afacerea Botez ? L-ai făcut să înapoieze cei 300 de galbeni reţinuţi din cîştigul pe aprilie ? Moara din Pătrăşcani a fost restaurată ? Afurisita asta de moară mă preocupă al naibii, căci un om ca dl. Botez este capabil să profite de ea pentru a ridica mereu pretenţii sîcîitoare, cu scopul de a reduce preţul arenzii. Pune, deci, capăt acestei neruşinate exploatări din parte-i. Din banii pe care-i vei încasa, vei număra 300 de ducaţi Paulinei, •60 doamnei Grigoraş3, impozitul semestrial al celor două proprietăţi şi datoria mea la magazinul englezesc şi îmi vei expedia cît mai curînd restul prin casa Rothchi'd. Făcînd acestea, ţi-ai cîştiga un Joc însemnat în inima mea. Adio, ‘Complimente respectuoase mamei tale şi bune sentimente soţiei tale. Vărul tău iubitor, V. Alecsandri CĂTRE ION GHICA 28 Paris, 25 nov. 1861 Cher vieux, ■J’ai lu dans la Voix de la Roumanie que tu a fait imprimer ■un tr&s interessant article1 dans une revue quelconque qui paraît depuis peu â Bucarest. Tu serais tribs aimable de m’abonner â cette puMication periodique et de me faire ex- S2 pedier les Nos deja parus ainsi que ceux qui paraitront a l’avenir. Comme nous sommes tous deux d’anciens collabora-teurs de journaux scientifiques et litteraires, il se pourrait fort bien que je fusse empoigne de nouveau d’un acces de rage litteraire et que je devinsse ton confrere de nouveau. J’ai jete sur le papier les souvenirs 2 de mon voyage en Italie pendant la guerre de 1859, ainsi que ceux de mon excursion en Crimee, apr£s la prise de Sevastopol et si tu trouves qu’ils meritent une place dans la revue en question, je me ferai un plaisir de te les envoyer. Ici rien de bien interessant. On dit pourtant que les Bourbons _ de la Valachie se demenent beaucoup, que la branche ainee et la branche cadette se seraient fusionees en faveur du jeune prince Nicolas Bibesco3. Somme totale, iî pleut, il fait humide, et la politique se ressent de l’etat de l’atmosphere. Adieu et miile amities â ta femme et aux arnis, s’il en reste. V. Alecsandri Bt des Capucines 37' Paris, 25 nov. 18611 Iubite prietene, Am citit în la Voix de la Roumanie că ai publicat un articol1, foarte interesant într-o revistă oarecare apărută de puţin timp la Bucureşti. Ai să fii bun să mă abonezi la această publicaţie periodică şi: să-mi expediezi numerele deja apărute cum şi pe acelea care vor apărea în viitor. Cum sîntem amândoi vechi colaboratori ai ziarelor ştiinţifice şi literare, s-ar putea foarte bine ca să fiu apucat de o nouă furie literară şi să devin din nou confratele tău. Am aruncat pe hîrtie amintirile * călătoriei me!e în Italia în timpul războiului din 1859, cum şi pe acelea ale excursiei mele din Crimeea, după luarea Sevastopolului şi, dacă găseşti că merită un loc în revista în chestiune, îmi voi face o plăcere din » ţi le trimite. Aici nimic prea interesant. Se spune totuşi că Bourbonii din Ţara. Românească se agită mult, că ramura cea mare şi ramura cea mică s-ar fi contopit în favoarea tânărului prinţ Nicolae Bibescu3. In total, plouă,, este umezeală, şi politica se resimte de starea atmosferei. 83: Adio şi mii de amiciţii soţiei tale şi prietenilor, dacă mai sînt. V. Alecsandri Bt de Capucines 37 CĂTRE MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI 29 Agencc » » )i 3e » 20 „ en longueur J sur k murailIe 12 „ en hauteur espace horizontal 3 „ largeur 3 „ longueur 2 „ hauteur Vous voudrez bien, Mr 1’agent, communiquer en meme temps â l’honorable Comite Central de Londres la nomina-tion de Mr... en qualite de Commissaire permanent des Ptes.“ En m’acquittant de ce devoir, je vous prie, Mrs, d’agreer l’assurance de ma consideration la plus distinguee. Paris, 26 deccmbrie 1S6J Domnilor, Ara onoarea să vă trimit copia depeşei oficiale pe care am primit-o de la excelenţa-sa ministru! Afacerilor Străine din Ţara Românească, privind produsele Principatelor Unite care trebuie să figureze în Expoziţia de la Londra din anul viitor : „D-le agent, După avizul pe care ni l-aţi dat privitor la nevoia de a determina de o manieră precisă natura produselor industriei noastre naţionale şi «!) întinderea spaţiului de care are nevoie la Expoziţia de la Londra, mă grăbesc să vă fac cunoscut că aceste produse sînt din felul celor arătate în secţiunile I, II, III, IV a!e regulamentului de admitere, redactat de Comitetul Central, şi că, după calculele făcute, ele ar putea să ocupe în palatul Expoziţiei spaţiul arătat mai jos : 70 picioare pătrate englezeşti pentru prima secţie „ a doua „ „ a treia „ pe zid spaţiu orizontal Veţi binevoi, d-le agent, să comunicaţi în acelaşi timp onorabilului Comitet Central din Londra numirea dl................ în calitate de Comisar per- manent al Principatelor." Achitîndu-mă de această datorie, vă rog, domnilor, să primiţi asigurarea distinsei mele consideraţii. 5 „ » 75 „ 20 » în lăţime 12 » în înălţime 3 lăţime 3 n •lungime 2 » înălţime CĂTRE PETRACHE POENARU 34 [Paris, p. 1 ianuarie IS62] Monsieur le Commissaire 1, En reponse a votre lettre du 1-er janvier, j’ai l’honneur de vous informer que dans sa depeche du 7/19 novembre 1861, Mr le Ministre des Affaires etrangkres de Valachie, m’a charge de faire connaître au Comite Central de l’Exposition â Londres les mesures de l’espace que nos produits occupe-raient dans le Palais de l’Industrie. Ces mesures sont: 70 pieds carres anglais pour la Ir section 5 ,, » » Ile 75 « Iile „ 90 20 12 » en largeur 1 , enhauteur | sur Ia murar.Ie 3 3 2 largeur . longueur espace honzontal hauteur En consequence je me suis empresse de communiquer les details ci-dessus, au Comite Central, et de l’informer, en meme temps, de votre nomination en qualite de Commissaire permanent des Principautes. Je vous ferai donc observer, Monsieur le Commisaire, que Ies informations nouvelles que vous deviez avoir par rapport â Ia hauteur de l’espace reclame pour nos objets, se trouvent suffisamment comprises dans la demande qui a ete faite au Comite, puisque cette demande fait mention de 12 pieds en hauteur sur Ia muraille et de 2 pied sur l’espace hori-zonta!. II est donc inutile, je pense, d’entamer une nouvelle nego-ciation â ce sujet avec le Comite de Londres, car la reponse que j’en attends et que je m’empresserai de vous communiquer, doit contenir tous les renseignements desires. J’ajouterai encore une observation avant de termincr, c’est que votre qualite de Commissaire des Principautes etant deja connue du secretaire de la Commission de Londres, mon intermediaire aupres de celle-ci devient desormais inutile. Vous ferez donc Dien, Mr le Commissaire, de vous mettre en correspondance directe avec elle, apres lui avoir fait connaître officiellement le titre de Commissaire des Principautes dont votre Gouvernement vous a investi, et pour ce faire je vous envoie l’adresse que vous devez placer sur vos Iettres : The honor. Secretary to Her Majesty’s Commisioners for the International Exhibition of 1862 London [Paris, p. 1 ianuarie 1862] Domnule comisar 1, Ca răspuns la scrisoarea dumneavoastră din 1 ianuarie, am onoarea să vă informez că în telegrama sa din 7/19 noiembrie 1861, dl. ministru 5 » m 75 » n 20 „ în lărgime 12 „ în înălţime 3 lărgime 3 „ lungime 2 „ înălţime al Afacerilor Străine clin Ţara Românească m-a însărcinat să fac cunoscut Comitetului Central al Expoziţiei la Londra măsurile spaţiului pe care produsele noastre le-ar ocupa în Palatul Industriei. Aceste măsuri sînt: 70 picioare pătrate englezeşti pentru prima secţie „ a doua „ „ a treia » pe zid spaţiu orizontal Drept urmare, m-am grăbit să comunic amănuntele de mai sus Comitetului Central şi să-l informez în acelaşi timp despre numirea dumneavoastră în calitate de comisar permanent al Principatelor. Vă atrag deci atenţia, domnule comisar, că noile informaţii pe care va trebui să le aveţi în legătură cu înălţimea spaţiului cerut pentru obiectele noastre se găsesc îndeajuns cuprinse în cererea care a fost făcută Comitetului, pentru că această cerere face menţiune despre 12 picioare în înălţime pe zid şi de 2 picioare pe spaţiul orizontal. Este deci inutil, cred eu, de a începe noi negocieri despre acest lucru cu Comitetul de la Londra, căci răspunsul pe care îl aştept şi pe care mă voi grăbi să vi-1 comunic trebuie să cuprindă lămuririle dorite. Voi mai adăuga o observaţie înainte de a termina, aceea că, fiind deja cunoscută calitatea dumneavoastră de comisar al Principatelor secretarului Comisiei de la Londra, situaţia mea de intermediar pe lîngă aceasta devine de acum înainte netrebuincioasă. Veţi face deci bine, d-1 comisar, de a vă pune în corespondenţă directă cu aceasta, după ce îi veţi face oficial cunoscut titlul de comisar al Principatelor cu care v-a învestit guvernul dumneavoastră, şi, pentru a face aceasta, vă trimit adresa pe care va trebui să o puneţi pe scrisorile dumneavoastră. Onorabilului secretar al comisarilor majestăţii-sale pentru Expoziţia Internaţională din 1862 — Londra 92 CĂTRE ION BRANIŞTEANU 35 Paris, 2 janvier 1S62 Mon cher Branisteano, Cette lettre est destinee â te porter mes sinceres felici-tations pour la nouvelle annee. Elle est chargee en meme temps de rappeler â ton souvenir la vente de Patrascani, et Ies comptes du dernier terme du fermage de mes terres. Je te prie de m’envoyer des renseignements exactes sur I’une et l’autre affaire et de me faire savoir si tu as compte â Pauline 300#, comme je te I’ai ecrit avant Ia St. Demetre. As-ţu obtenu quelque resi/.tat au sujet du moulin de Patrascani, ainsi qu’au sujet de l’impot exagere qui frappe mes deux terres ? J’attends ta reponse avec impatience. J’ai vu hier Couza qui m’a charge de te prier de repondre de suite â ses deux derni&res Iettres. II est fort ennuye pour cause de manque d’argent. Adieu je t’embrasse et je baise les mains â ta mere et â ta femme. V. Alecsandri Fais-moi le plaisir d’envoyer immediatement la lettre ci-incluse a son adresse, elle est tres pressee. Adresa pe verso : Mr le Colonel Jean Branisceano Membre de la Curatelle de „Sf. Spiridon" Jassi, Moldavie Paris, 2 ianuarie 1862 Iubite Brăniştene, Această scrisoare este destinată să-ţi aducă sincercle mele felicitări pentru Anul nou. Este însărcinată, în acelaşi timp, să-ţi amintească de 93 vînzarea Pătrăşcanilor şl de socotelile ultimului termen al arenzii moşiilor mele. Te rog să-mi trimiţi lămuriri precise asupra uneia şi a celeilalte afaceri şi să-mi spui dacă ai înmînat Paulinei 300#, cum ţi-am scris înainte de Sf. Dumitru. Ai obţinut vreun rezultat în legătură cu moara din Pătrăşcani şi cu impozitul mult prea mare care loveşte cele două moşii ale mele ? Aştept cu nerăbdare răspunsul tău. L-am văzut ieri pe Cuza care m-a însărcinat să te rog să răspunzi numaidecît ultimelor două scrisori a'e sale. Este foarte plictisit din pricina lipsei de bani. Adio, te îmbrăţişez şi sărut mîinile mamei şi soţiei tale, V, Alecsandri Fă-mi plăcerea să trimiţi numaidecît scrisoarea alăturată la adresa ei. este foarte urgentă. Adresa pe verso : Dl. colonel Ion Brănişteanu Membru al Epitropiei „Sf. Spiridon" Iaşi, Moldova CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 36 Paris, 3 janvier 1862 Mon cher Prince, J’ai attendu une circonstance heureuse pour ecrire â Votre Altesse et je n’ai point perdu pour attendre, puisqu’enfin, grâce â Votre perseverance, le voeu le plus cher de la Nation Roumaine vient d’etre realise par 'l’Union1 des deux Principautes. Tout en felicitant mon pays de cet heureux evenement, s’est a Votre Altesse que je dois adresser mes premieres feli- citations, car je connais mieux que personne les efforts con-stants que vous avez faits, durant Pespace de trois ans, pour le triomphe du principe regenerateur qui vous a eleve au pouvoir. L’histoire imparţiale rendra a chacun la part qui lui est due dans la victoire politique remportee par la cause roumaine, et elle vous prodamera le fondateur de PUnion, titre glorieux qui compensera amplement les ennuis des trois der-ni£res annees. Maintenant Pavenir s’ouvre devant nous libre des entraves qui arretaient notre marche, il nous reste â savoir profiter des moyens qui nous sont offerts pour atteindre notre but. Nous y parviendrons avec du tact, de Penergie et du patriotisme, trois vertus sublimes, dont la trinite a toujours fait des miracles en faveur des peuples. Affermi dans cette conviction, je viens souhaiter â Votre Altesse de longues annees, d’un regne facile et prospere, ainsi que la realisation prompte de tous ses reves de gloire et de bonheur pour la Nation Roumaine et je la prie, en terminant, de se rappeler quelquefois de son vieil ami tout devoue, V. Alecsandri Paris, 3 ianuarie 1862 Iubite prinţe, Am aşteptat o împrejurare fericită pentru a scrie alteţei-voastre şi n-am pierdut nimic aşteptând, pentru că, în sfîrşit, graţie perseverenţei voastre, dorinţa cea mai scumpă a naţiunii române s-a realizat prin Unirea 1 celor două Principate. Feliciitîndu-rrri ţara pentru acest fericit eveniment, trebuie să adresez primele mele urări alteţei-voastre, căci cunosc mai bine decît oricine eforturile constante pe care le-aţi făcut, timp de trei ani, pentru triumful principiului regenerator care v-a ridicat la putere. Istoria nepărtinitoare va da fiecăruia partea care i se cuvine în victoria politică cîştigată de cauza română, şi ea vă va proclama fondatorul Unirii, titlu glorios care va despăgubi din ţ>lin greutăţile din ultimii trei ani. 94 95 Acum viitorul se deschide înaintea noastră liber de piedicile care opreau mersul nostru înainte, ne rămîne să ştim să profităm de mijloacele care ne sînt oferite nentru a ne ajunge scopul. Vom ajunge cu tact, energie şi patriotism, trei virtuţi admirabile, a căror trinitate a făcut întotdeauna miracole în favoarea popoarelor. întărit în această convingere, vin să urez alteţei-voastre ani lungi de uşoară şi prosperă domnie, cum şi realizarea de îndată a viselor de glorie şi de fericire pentru naţiunea română şi, terminînd, o rog să-şi aducă aminte cîteodată de vechiul său prieten devotat, V. Alecsandri CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 37 Paris, 7 janvier 1S62 Mon cher Branisteano, Je viens te demander un petit service facile â rendre. Voici de quoi il s’agit. En partant de Jassi, j’ai laisse entre les mains de Loukian les oeuvres dramatiques suivantes: Lipitorile satului, drame en 5 actes ; Zgîrcitul răsipitor, drame en 4 actes; Une comedie en 1 acte ; Deux chansonnettes comiques. Je deşire que tu prennes mes manuscrits, ou du moins des copies de ces manuscrits, pour me les envoyer â Paris par une occasion sure, mon intention etant de les faire imprimer ici1 apres les avoir corriges. Je t’avertis, en meme temps, que dans mes arrangements avec la Direction du Theâtre National, il est stipule que la baignoire no 15 serait a ma disposition et qu’en mon absence Pauline aurait le droit d’en jouir. Je voudrais bien savoir si cette clause a ete observee depuis le commencement de la saison theâtrale de cette annee, car je suppose que la troupe moldave n’est pas restee les bras croises cet hiver. Tu me feras grand plaisir en t’acquictant de cette double commission qui ne peut t’occasionner d’embarras. Tu n’as qu’a faire venir Loukian chez toi pour Pinterroger. Ren-seigne-moi egalement sur l’etat actuel de notre theâtre naţional et sur le nom du Directeur, Adieu et tout â toi, V. Alecsandri Paris, 7 ianuarie 1S62 Iubite Brăniştene, Vin să-ţi cer un mic serviciu, uşor de făcut. Iată despre ce este Yorba. Plecînd de la Iaşi, am lăsat în mîinile lui Luchian următoarele jpere dramatice : Lipitoriîe satului, dramă în 5 acte ; Zprcitul răsipitor, dramă în 4 acte ; O comedie într-un act; Două cîntecele comice. Doresc ca tu să iei manuscrisele, sau cel puţin copii de pe aceste manuscrise, pentru a mi le trimite la Paris printr-o ocazie sigură, intenţia mea fiind de a le tipări aici1 după ce le voi fi corectat. Te previn, în acelaşi timp, că în aranjamentele mele cu direcţia Teatrului Naţional este stipulat că 'loja nr. 15 va fi la dispoziţia mea şi că în absenţa mea Paulina va avea dreptul să o folosească. Aş dori să ştiu dacă această clauză a fost respectată de la începutul stagiunii teatrale a acestui an, căci presupun că trupa moldovenească nu a stat cu braţele încrucişate iarna aceasta. Mi-ai face mare plăcere dacă te-ai achita de acest dublu comision, care nu poate să-ţi creeze greutăţi. Nu ai decît să chemi pe Luchian la tine pentru a-1 întreba. Informează-mă de asemenea despre starea actuală a Teatrului nostru Naţional şi despre numele directorului. Adio, al tău, V. Alecsandri 97 CĂTRE MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI 38 Paris, 10 janvier 1862 Monsieur le Ministre, J’ai l’honneur de vous communiquer copie de la lettre1 que je viens de recevoir du Comite Central de PExposition de Londres en reponse â celle que je lui [ai] adresse en dernier lieu relativement â l’espace exige par la totalite de nos produits dans le Palais de l’Industrie. Le contenu de cette reponse m’a peniblement surpris car il semble provenir d’une determination toute recente prise par k dit comite sous l’influence d’un sentiment plutot hostile que bienveillant pour les droits politiques des Roumains. Ne voulant pas prejuger de la decision que notre Gouver-nement prendra en vue des nouvelles conditions imposees â l’exhibition des produits roumains, j’ai cru devoir m’abstenir de reclamer contre Ies conditions. D’ailleur une demarche de cette nature, si on la jugerait necessaire, rentrerait dans les attributions du Commissaire permanent des Principautes Unies. L’action de l’Agence dans cette affaire a cesse du jour meme de la creation d’un Commissariat. C’est donc a ce dernier â poursuivre desormais les nouvelles negociations que l’on croirait utile de tenter aupres du Comite de Londres, et a cet egard je vous serai infiniment oblige, Monsieur le Ministre, de vouloir bien m’epargner les ennuis et les fatigues d’un role que je ne saurais plus accepter sans empieter sur les attribution qui incombent â Mr P. Poenar. Pour faciliter donc a Mr Poenar l’oeuvre qu’il est appele de conduire â bonne fin et pour mettre â couvert en meme temps la responsabilite de l’Agence, dans le cas ou la decision de Londres donnerait lieu â des debats dans la Chambre, je ne saurais mieux faire que de pi acer sous les yeux de votre Excellence la correspondence echangee entre le Comite de Londres et l’Agence de Paris. Votre Excellence trouvera sous 98 ce plis la copie exacte de cette correspondence et elle se con-vaincra par la lecture de ces pi&ces que Punique tort dont je m’acusse moi-meme dans le cours de ces negociaţions, c’est d’avoir ajoute foi aux promesses fonmelles du Comite anglais. Paris, 10 ianuarie 1S62 Domnule ministru, Am onoarea să vă comunic copia scrisorii1 pe care am primit-o acum de la Comitetul Centrai al Expoziţiei de la Londra ca răspuns la aceea pe care i-am adresat-o în urmă în legătură cu spaţiul cerut de totalitatea produselor noastre în Palatul Industriei. Conţinutul acestui răspuns m-a uimit căci pare să pornească dintr-o hotărîre foarte de curînd luată de către zisul Comitet, sub influenţa unui sentimeat mai mult rău decît binevoitor pentru drepturile politice ale românilor. Nedorind să iau înaintea hotărîrii pe care guvernul nostru o va lua faţă de noile condiţii impuse expunerii produselor româneşti, am socotit că trebuie să mă abţin de a reclama împotriva condiţiilor. Dealtfel, o cerere de acest fel, dacă ar fi socotită trebuincioasă, ar intra în atribuţiile Comisarului permanent al Principate'or Unite. Acţiunea Agenţiei în această afacere a încetat chiar din ziua creării unui Comisariat. Deci acestuia îi revine de a urmări de acum înainte noile negocieri care se vor socoti ca trebuie să fie încercate pe lîngă Comitetul de la Londra şi, pentru aceasta, vă voi fi foarte obligat, domnule ministru, să binevoiţi a mă scuti de plictiselile şi oboselile unui rol pe care nu-1 voi mai putea primi fără să trec peste atribuţiile care revin d-lui P. Poenaru. Pentru a-i uşura deci d-lui Poenaru opera pe care este chemat să o aducă 'a bun sfîrşit şi pentru a pune în acelaşi timp la adăpost responsabilitatea Agenţiei în cazul în care hotăiîrea Londrei ar da naştere unor dezbateri în Cameră, nu cred că am ceva mai bun de făcut decît să pun sub ochii excelenţei-voastre corespondenţa schimbată între Comitetul de la Londra şi Agenţia de la Paris. Excelenţa-voastră va găsi în acest plic copia exactă a acestei corespondenţe şi ea se va convinge prin citirea acestor piese că singura vină de care mă condamn pe mine însumi în cursul acestor negocieri este aceea de a fi crezut în făgăduielile formale ale Comitetului englez. 99 AU MINISTRE DES AFFAIRES ETRANGERES DE MOLDAVIE 39 Agence des Principautes Unies â Paris Paris, 10 janviar 1S62 Monsieur ie Ministre, Ayant ete charge au mois de septembre de l’annee passee de faire des demarches aupres du Comite Central de Londres afin d’obtenir une place â part dans le palais de l’Exposition 1 pour Ies produits des Principautes Unies, je me suis conforme â cette invitation, et je n’ai eu qu’a me louer a cette epoque de l’accueil gracieux et empresse que les membres du dit Comite ont fait a ma requette. II s’agissait avant tout de faire admettre â Londres que nos produits ne fussent plus confondus avec ceux de la Turquie, et la lettre du secretaire du Comite, en date du 16 octobre 1861, dont je joins ici copie, constate le succes de mes negociaţions â ce sujet. Depuis la date de cette lettre, il semble cependant que le Comite ait adopte une autre maniere de voir â l’egard des Principautes, car il vient de m’informer par une lettre du 7 janvier (dont copie ci-jointe) que Ies produits de la Turquie, de l’Egypte, de Tunis et de notre pays seraient expose dans le meme compartiment. J’ai fait part immediatement de cette nouvelle mesure a Mr le Ministre des Affaires etrangeres de Valachie ainsi qu’a Mr Poenar, commissaire permanent des Principautes pour l’Exposition de Londres, et j’ai cru devoir en instruire egalement votre Excellence, afin que vous avisiez de concert avec votre collegue de Bucarest, aux mesures qu’il y aurait lieu de prendre, en presence de la recente determination du Comite anglais. Je ne saurais pour ma part emettre une opinion â cet egard, puisqu’il n’est point de ma competence de le faire, mais je prierai votre Excellence de prendre en consideration que Paction de PAgence a Londres a du cesser du jour de la nomination d’un commissaire permanent des Principautes, et que desormais c’est â Mr Poenar qu’il incombe de poursuivre les negociaţions relatives â PExposition des produits de notre pays. L’agence ne saurait plus se meler de cette affaire sans empieter sur les attributions du commissaire nomme ad hoc. Paris, 10 ianuarie 1S62 Domnule ministru, Fiind însărcinat în luna septembrie a anului trecut a face demersuri pe îîngă Comitetul Central de la Londra pentru a obţine un loc aparte în palatul Expoziţiei1 pentru produsele Principatelor Unite, m-am conformat acestei invitaţii şi nu am avut decît să mă laud la acea cpocă de primirea plăcută şi stăruitoare pe care membrii zisului Comitet au făcut-o cererii mele. Trebuia mai înainte de toate să fie admis la Londra ca produsele noastre să nu mai fie confundate cu ace'.ea ale Turciei, şi scrisoarea secretarului Comitetului, cu data de 16 octombrie 1861, a cărei copie o a’.ătur aici, arată izbînda negocierilor mele în legătură cu acest lucru. De la data acestei scrisori, pare totuşi că acest Comitet a adoptat un a!t fel de a vedea lucrurile privitor la Principate, căci mă informează acum printr-o scrisoare din 7 ianuarie (copia alăturată) că produsele Turciei, Egiptului, Tunisiei şi ţării noastre vor fi expuse în aceeaşi subîmpărţire. I-am făcut de îndată cunoscută această nouă măsură d-lui ministru al Afacerilor Străine din Ţara Românească, cum şi d-lui Poenaru, comisar permanent al Principatelor pentru Expoziţia de la Londra, şi am socotit că trebuie să o informez şi pe excelenţa-voastră, pentru ca să hotărîţi de comun acord cu colegul de 'la Bucureşti despre măsurile pe care va fi cazul să le luaţi, în faţa noilor hotărîri ale Comitetului englez. In ce mă priveşte, nu pot să-mi dau părerea în această privinţă, pentru că nu este de competenţa mea să o fac, dar voi ruga pe excelenţa-voastră să ia în consideraţie că acţiunea Agenţiei la Londra a trebuit sa înceteze în ziua numirii unui comisar permanent al Principatelor şi ca, de acum înainte, d-lui Poenaru îi revine sarcina de a urma negocierile privitoare la expunerea produselor ţării noastre. Agenţia nu va 101 putea să se mai amestece în această afacere fără să încalce atribuţiile comisarului numit ad hoc. CĂTRE PETRACHE POENARU 40 Paris, 10 janvier 1862 Monsieur le Commissaire, Je m’empresse de vous informer que j’ai expedie par le courrier d’aujourd’hui a S. E. Mr le Ministre des Affaires etrangeres un pli1 contenant (1) la reponse du Comite de Londres a ma lettre du 26 decembre 1861, (2) la correspon-dance entiere echangee entre le dit Comite et PAgence de Paris relativement â I’exposition des produits roumains. Veuillez, Monsieur, vous adresser au ministere pour avoir copie de ces pi&ces dont vous devez prendre connaissance pour vous guider dans les demarches que votre qualite de commissaire des Principautes vous obligera peut-etre de faire aupres des membres de la Commission de Sa Majeste la Reine d’Angtfeterre, et argeez en attendant l’assurance de ma con-sideration tres distinguee, V. Alecsandri P.S. Le secretaire du Comite Central se nomme Fr. R. Sandford, 454 West-Strand-London. Paris, 10 ianuarie 1862 Domnule comisar, Mă grăbesc să vă informez că am trimis prin curierul de astăzi ex. s. d-lui ministru al Afacerilor Străine un plic1 conţinînd (1) răspunsul Comitetului de la Londra la scrisoarea mea din 26 decembrie 1861, (2) întreaga corespondeaţă schimbată între zisul Comitet şi Agenţia din Paris în legătură cu expunerea produselor româneşti. 102 Binevoiţi, domnule, să vă adresaţi ministerului pentru a avea copii după aceste piese despre care trebuie să luaţi cunoştinţă pentru a vă călăuzi în demersurile pe care calitatea dumneavoastră de comisar al Principatelor vă va obliga poate de a le face pe lîngă membrii Comisiunii majestăţii-sale reginei Angliei şi primiţi pînă atunci asigurarea distinsei mele consideraţii. V. Alecsandri P.S. Secretarul Comitetului Central se numeşte Fr. R. Sandford, 454 West-Strand-London. CĂTRE F. R. SANDFORD 41 [Paris, p. 10 ianuarie 1562] Monsieur, J’ai l’honneur de vous informer que j’ai communique â mon Gouvernement le contenu de votre lettre 1 du 8 courant. La nouvelle determination prise par l’honorable Commission de l’Exposition Universelle â l’egard des produits des Principautes, m’a semble entierement contraire â celle qui avait diete votre lettre du 8 oct. Aussi j’ai tout lieu d’apprehender qu’elle ne produise en Roumanie une fort-penible impression. [Paris, p. 10 ianuarie 1S62] Domnule, Am onoarea să vă informez că am comunicat guvernului meu conţinutul scrisorii1 dumneavoastră din 8 curent. Noua hotărîre luată de onorabila Comisie a Expoziţiei Universale faţă de produsele Principatelor mi-a părut pe de-a întregul opusă celei care vă dictase scrisoarea voastră 103 din 8 oct. De aceea sînt îndreptăţit să mă tem ca ea să nu producă în România o foarte neplăcută impresie. CĂTRE MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI 42 15 janvier 1862, Paris Monsieur le Ministre, Pour completer les pi£ces1 de la correspondance de I’Agence roumaine avec le Comite Central de l’Exposition a Londres, j’ai Phonneur de vous communiquer copie d’une nouvelle lettre que je viens de recevoir de Mr Sandford, secretaire du dit Comite. Cette lettre semble avoir ete pro-voquee par un passage de ma reponse du .... dans lequel j’exprimais des craintes sur la penible impression que pro-duirait dans les Principautes la determination prise en dernier lieu par le Comite relativement â PExposition roumaine. Agreez, Mr le Ministre, etc. Au M. des Affai. etrangeres 15 ianuarie 1862, Paf' Domnule ministru, Pentru a întregi piesele1 corespondenţei Agenţiei române cu Comitetul Central al Expoziţiei de la Londra, am onoarea să vă comunic copia unei noi scrisori pe care am primit-o acum de la dl. Sandford, secretar al numitului Comitet. Această scrisoare pare să fi fost provocată de un pasaj din răspunsul meu din ... în care îmi arătam temerea asupra penibilei impresii pe care o va produce în Principate hotărîrea luată pînă la urmă de către Comitet în legătură cu expoziţia românească. Primiţi, d-le ministru, etc. D-lui m. al Afacerilor Străine 104 CĂTRE ALEXANDRINA GHICA 43 Paris, 15 janvier 1S62 Chere Madame, Je suis coupable d’avoir tarde â repondre â votre lettre si aimable et si affectueuse, mais ... peche avoue est â moitie pardonne, dit-on, et je me fie entierement â cette maxime de charite chretienne. Vous avez la bonte de m’engager â aller passer mon hiver â Bucarest, en ajoutant gracieusement que le pays me reclame. Permettez-moi de douter que ma chere patrie se soucie de mon absence, ce dont je ne lui fait nul reproche, du reste, elle est dans son droit, comme moi dans le mien. Je m’eloigne tant que je peux de grands centres mephitiques qu’on appelle Jassi et Bucarest, afin de conserver encore un peu d’illusions sur mes compatriotes, ces nobles descendents des anciens Romains. Quand je me frotte a leur contact, j’en meprise un grand nombre, mais, au fur et â mesure que je m’eloigne d’eux, la distance etant un voile prestigieux devant mes yeux et je vois tout en beau, hommes et choses. C’est comme vous voyez, chere Madame un acte de vrai patriotisme que je fais en m’exilant, l’acte est meme assez meritoire car souvent il m’expose a de profonds regrets touchant les personnes aux-quelles je porte une bonne affection, neanmoins je crains de mourir dans l’impenitence finale. II est tres vrai que j’ai pris mes quartiers d’hivers a Paris, et cela parce que mon intention est d’y travailler beaucoup en depit de la paresse que l’on me connaît. II est encore tres vrai qu’au printemps je compte me rendre a Londres pour voir l’exposition et pour y rencontrer Jean1 et votre fils Demetre, et ce qu’enfin est egalement vraisemblable c’est que lorsque je retournerai en Moldavie je prendrai la route de Bucarest, afin de vous serrer la main comme un ancien ami bien affectueux et bien devoue. 105 En attendant, permettez-moi, chere Madame, de vous envoyer mes felicitations de bonne annee, quoiqu’elles soient faites un peu tard. Votre ami bien sincere, V. Alecrandri Adresa pe verso : Madame la Princesse Ghica Paris, 13 ianuarie IS62 Iubită doamnă, Sînt vinovat de a fi întîrziat să răspund scrisorii dumneavoastră atît de plăcută şi de afectuoasă, dar ... păcatul mărturisit este pe jumătate iertat, se zice, şi am încredere pe de-a întregul în această maximă creştinească. Aveţi bunătatea de a mă îndemna să vin să-mi petrec iarna la Bucureşti, adăugind cu gingăşie că ţara mă cheamă. îngăduiţi-mi să mă îndoiesc că iubitei mele patrii îi pasă de lipsa mea, lucru pentru care, de fapt, nu-i fac nici o mustrare, este în dreptul ci, ca şi mine în al meu. Mă îndepărtez atît dt pot mai muît de marile centre descompuse * care se numesc Iaşi şi Bucureşti, astfel îneît să păstrez un pic de iluzii despre compatrioţii mei, aceşti nobili descendenţi ai vechilor romani. Cînd mă frec de ei, dispreţuiesc un maxe număr, dar, pe măsură ce mă îndepărtez de ei, distanţa desfăşoară în faţa ochilor mei un văl fermecat şi văd totul în frumos, oameni şi lucruri. Este, după cum vedeţi, iubită doamnă, un act de adevărat patriotism pe care îl fac îndepărtîn-du-mă, actul este chiar destul de merituos, căci adesea mă duce la adînci păreri de rău privind persoanele cărora ’e port o mare afecţiune, cu toate acestea mă tem că voi muri nedezlegat de păcate. Este foarte adevărat că mi-am luat reşedinţa de iarnă la Paris, şi aceasta pentru că gîndul meu este de a lucra acolo în ciuda lenii pe care mi-o cunosc toţi. Este iar foarte adevărat că în primăvară socotesc să mă duc la Londra pentru a vedea expoziţia şi pentru a întîlni acolo pe Ion1 şi pe fiul dumneavoastră Dknitrie, şi, ceea ce, în sfîrşit, este la fel de posibil este că atunci cînd mă voi reîntoarce în Moldova voi lua drumul Bucureştiului, ca să vă pot strînge mîna ca un vechi prieten, afectuos şi foarte devotat. * Mai corect împuţite! Pînă atunci, îngăduiţi-mi, iubită doamnă, să vă trimit felicitările mele pentru un an bun, cu toate că ele vin puţin cam tîrziu. Prietenul dumneavoastră credincios, V. Alecsandri Adresa pe verso : Doamna prinţesă Ghica. CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 44 Paris, 15 janvîer 1S62 Mon cher Branisteano, Je t’ai ecrit plusieurs Iettres qui sont restees sans reponse jusqu’â ce jour. Aurais-tu par hasard quelque intrigue d’amour, vieux polisson, qui t’absorbe au point de n’avoir pas le temps de mettre la plume â la main pour tracer quelques mots â la hâte ? Quoi qu’il en soit, je t’envoie mes souhaits de nouvelle annee avec la maniere de s’en revoir, et je te prie de m’in-former de suite si tu as remis â Pauline les 300 # que je t’ai charge de lui compter sur ie terme de la St Demetre. Elle m’a ecrit qu’elle n’avait rien reţu jusqu’au 21 decembre. C’est que sans doute elle etait absente de Jassi. Ecris-moi au plus tot pour m’annoncer que tu m’enverras bieniot les 300 # de Botez. Cet argent me serait bien utile et t’attirerait bien des benedictions de la part de ton devoue cousin, V. Alecsandri Fais-moi le plaisir de faire remettre de suite a Pauline la lettre ci-jointe. 107 Paris, 15 ianuarie 1S62 Iubite Brăniştene, Ţi-am scris mai multe scrisori care au rămas fără răspuns pînă astăzi. Vei fi avînd tu vreo intrigă amoroasă, bătrîn ştrengar, care să te absoarbă pînă într-atît îneît să nu ai timp să pui mîna pe condei pentru a scrie cîteva rînduri în grabă ? Oricum ar fi, îţi trimit urările mele de Anul nou cu dorinţa de a ne revedea şi te rog să mă informezi numaidecît dacă ai dat Paulinei cei 300 41= Pe care te-am însărcinat să-i înnumeri din cîştiul de la Sf. Dumitru. Mi-a scris că nu a primit nimic pînă la 21 decembrie. Desigur pentru că lipsea din Iaşi. Scrie-mi cît mai curînd pentru a mă vesti că îmi vei trimite în curînd cei 300 4}= de la Botez. Aceşti bani mi-ar fi foarte trebuincioşi şi ţi-ar aduce multe binecuvîntări din partea devotatului tău văr, V. Alecsandri Fă-mi plăcerea de a da numaidecît Paulinei scrisoarea alăturată. CĂTRE ION EM. FLORESCU 45 Paris, 19 janvier 1S62 Mon cher Floresco,1 Je vous envoie un petit article du Constitutionnel2, en date de ce jour, lequel donne satisfaction â Parmee roumaine. Je crois donc que l’affaire doit etre consideree comme videe. Vouloir la porter plus loin et mettre lance en arrât devant la retractation honorable signee du nom Paulin Limayrac, se serait du Don Quichotisme de mauvais gout, dont le resul-tat se traduirait par de nouvelle hostilites contre les hommes et les choses de notre pays. Or, il est de saine politique de se rendre la presse favorable plutot que de se Paliener par 108 des exigences trop fortes, surtout lorsque l’honneur est sauve. Le Constitutionnel a reconnu ses torts 3 ; il a fait plus, il s’est engage (d’apres le rapport de Mr Botiano) de ne plus rien inserrer de blessant pour nous, cela suffit, il me semble, de îa part d’hommes qui ont pu etre induits en erreur et qui en le reconnaissant eux-memes, cedent â un sentiment d’equite et de courtoisie et nullement â un sentiment indigne de leur caractere. Je suis pour ma part jaloux, autant qu’un autre, de l’honneur de mon pays et de celui de notre jeune armee que j’aime, comme vous le savez, avec enthousiasme et je n’aurais jamais souffert la moindre atteinte â leur dignite, mais apres l’aveu du Constitutionnel d’aujourd’hui je ne saurais m’em-pecher de regretter toute nouvelle manifestation de mecon-tentement de la part du corps des officiers. D’ailleurs, permettez-moi de vous observer, mon cher ami, que la publication dans la Voix de la Roumanie5 de votre lettre envoyee au Constitutionnel, est un fait contraire aux usages de la presse periodique. Quand on communique un article â un journal, il n’est point permis de le produire prealablement dans une autre feuille. L’article en ce cas est succeptible de subir un refus d’insertion. Quoi qu’il en soit, les quelques lignes de Mr Limayrac sont de nature â calmer Ia juste susceptibi'lte de nos chers officiers et c’est â vous, mon cher Floresco, a le leur faire sentir. 6 Avant de terminer, je crois de mon devoir dc declarer que le sous-Iieutenant Botiano s’est conduit dans toute cette affaire avec dignite, courage et abnegation. U s’est mis bra-vement â vos ordre au risque, en cas de duel, d’etre renvoye peut-etre de PEcole de l’Etat Major, et il a fait preuve de tacte et d’energie. Adieu et tout â vous, V. Alecsandri Je vous ecris non comme Agent des Principautes Unies, mais comme simple particulier, n’ayant pris part â l’affaire du journal qu’indirectement et en ma qualite de Roumain. Paris, 19 ianuarie 1862 Iubite Floresat1, Iţi trimit un mic articol din îe Constitutionnel2, cu dată de astăzi, care dă satisfacţie armatei române. Cred, deci, că afacerea trebuie considerată închisă. A dori să împingi mai departe şi să porneşti la atac, în faţa retractării onorabile de sub semnătura lui Paulin Limayrac, ar fi un donquichotism de prost-gust, al cărui rezultat s-ar traduce prin noi ostilităţi împotriva oamenilor şi a lucrurilor din ţara noastră. Or, o politică sănătoasă este să ne facem presa favorabilă, mai curînd decît să ne-o înstrăinăm prin pretenţii prea mari, mai ales că onoarea este salvată. Le Constitutionnel a recunoscut greşelile3 sale; a făcut chiar mai mu’t, s-a angajat (după raportul domnului Botianu)4 să nu mai insereze nimic jignitor pentrn noi; aceasta ajunge, cred, din partea unor oameni care au putut fi induşi în eroare şi care, recunoscînd-o ei înşişi, cedează unui sentiment de echitate şi de curtoazie, şi nicidecum unei porniri nedemne a caracterului lor. In ce mă priveşte, sînt tot atît de gelos ca oricare de onoarea ţării mele şi a tinerei noastre armate pe care o iubesc, după cum ştii, cu entuziasm şi nu aş fi suportat nici cea mai mică atingere a demnităţii sale, dar, după mărturia de astăzi din le Constitutionnel, nu m-aş putea împiedica să regret orice nouă manifestare de nemulţumire din partea corpului ofiţerilor. Dealtfel, îngăduie-mi, dragă prietene, să-ţi atrag atenţia că publicarea, în la Voix de la Roumanies, a scrisorii dumitale, trimese ziarului le Constitutionnel, este un fapt contrar uzanţelor presei periodice. Cînd se comunică un articol unui jurnal, nu este permis să fie reprodus mai înainte într-o altă foaie. In acest caz, este posibil ca articolul să fie respins. Oricum ar fi, cele cîteva rînduri a'le domnului Limayrac sînt capabile să potolească îndreptăţită susceptibilitate a iubiţilor noştri ofiţeri, şi dumneata eşti acela, dragul meu Florescu, care trebuie să îi faci să o simtă. 6 înainte de a încheia, cred de datoria mea să declar că sublocotenentul Botianu s-a purtat, în toată această afacere, cu demnitate, curaj şi abnegaţie. El s-a pus curajos sub ordinele dumitale, cu riscul ca, în caz de duel, să fie scos, poate, din Şcoala de Stat Major, şi a dat dovadă de tact şi energie. Adio, al dumitale, V. Alecsandri 110 Iţi scriu nu ca agent6 al Principatelor Unite, ci ca simplu particular, neluind parte la afacerea ziarului decît indirect şi în calitate de româru CĂTRE CORNESCU 46 21 janvier 1862 Cher Monsieur Cornesco, Vous etes, m’avez vous dit, sur le point de quitter Paris pour retourner a Bucarest. Seriez-vous assez bon de vous charger du pli, ci-joint, pour S. A. le Prince regnant. C’est une petition adressee par deux pauvres dames moldaves dont toute l’existence depend d’un proces qu’elles ont dans ie pays. A votre retour â Bucarest vous n’aurez qu’a envoyer la dite petition â Mr le sous-lieutenant Silion, aide de camp du Prince, demeurant au palais. Je vous souhaite un bon voyage emaille de plaisirs et exempt d’engelures. Votre tout devoue, V. Alecsandri 21 ianuarie 1S62 Iubite domnule Cornescu, Mi-aţi spus că sînteţi pe punctul de a părăsi Parisul pentru a vă reîntoarce la Bucureşti. Veţi fi aşa de bun să vă însărcinaţi cu plicul alăturat, pentru a.s. prinţul domnitor. Este o petiţie adresată de două biete doamne moldovence a căror întreagă viaţă depinde de un proces pe care îl au în ţară. 111 La întoarcerea dumneavoastră la Bucureşti nu veţi avea decît să trimiteţi numita petiţie d-lui sublocotenent SiLion, aghiotantul prinţului, care locuieşte la palat. Vă doresc o călătorie plăcută, împodobită cu plăceri şi scutită de degeraturi. Al dumitale devotat, V. Alecsandri CĂTRE ION EM. FLORESCU 47 Paris, 23 janvier 1 S'62 Cher ami, Je suis content que vous ayez renonce â l’idee de faire intenter un proces en diffamation au Constitutionnel1 ; c’est eviter sagement un gros scandale, et, je vous approuve fort de vouloir une satisfaction eclatante de il’auteur de Partide du 12 decembre. Malheureusement, Lonik2 est un nom en l’air et Mr Verron est un vieillard de 60 ans. On ne peut donc provoquer ni l’un ni l’autre. La seule chose qui restait â faire c’etait d’obliger le Constitutionnel a retraiter 1’article du 12 Xbre et il Pa fait â deux reprises3. II me semble que cela suffit pour calmer la susceptibilite de nos officiers. Quant â votre lettre au Constitutionnel, je vous repeterai ce que je vous ai dit dans ma derni^re lettre 4. On a eu grand tort de Pimprimer dans la Voix de la Roumanie, avant qu’elle ne fut meme arrivee a Paris. Cette faute donne beau jeu au journal franţais, mais encore une fois je crois qu’il vaut mieux mettre un terme â toute cette affaire en se contentant de la retraction que je vous ai communiquee. Tout â vous, V. Alecsandri 112 Paris, 23 ianuarie 1 S>62 Iubite prietene, Sînt foarte bucuros ca ai revenit asupra ideii de a intenta un proces de defăimare ziarului le Constitutionnel1; asta înseamnă să eviţi cu prudenţă un nou scandal şi te aprob din toată inima că doreşti o satisfacţie răsunătoare din partea autorului articolului apărut la 12 decembrie. Din nefericire, Lonik2 este un nume în vînt şi domnul Verron este un bătrîn de 60 de ani. Nu pot fi, deci, provocaţi nici unul, nici celălalt. Singurul lucru care rămînea de făcut era de a obliga ziarul le Constitutionnel să retracteze articolul din 12 decembrie, lucru pe care l-a făcut în două reprize3. Mi se pare că acesta este de ajuns pentru a calma susceptibilitatea ofiţerilor noştri. Cît despre scrisoarea dumitale, adresată ziarului le Constitutionnel, îţi voi repeta ce ţi-am spus în ultima mea scrisoare4. A fost o greşală de a o publica în Ia Voix de la Roumanie, înainte ca ea să fi ajuns măcar la Paris. Această greşală face jocul ziarului francez, dar încă o dată, cred că este mai bine să se pună capăt la toată această afacere, mu’.ţumindu-ne cu retractarea pe care ţi-am comunicat-o. Al dumitale, V. Alecsandri CĂTRE ION GHICA Paris, janvier 1862 48 J’ai vu dans tes Iettres que tu souffrais d’un mal que tu appelles fort spirituellement I’antinostalgie, mal affreux, dont le nom pathologique ne pouvait etre invente qu’â Bucarest et dont le rem^de ne se peut trouver qu’en dehors des bar-rieres de cette double capitale. Permets-moi de t’indiquer la recette du medicament; la voici : la centieme pârtie d’un gramme de voyage en Autriche, trois grammes de voyage dans la Haute Allemagne, cent grammes de sejour â Paris, vingt de visite â 'PExposition de Londre, cinquante de tou- 113 risme en Italie ; le tout avale sous forme de pillules pendant une ou plusieurs annees consecutives et arrose d’eau de Lethe1 (ne pas confondre avec Peau trop douce de la Dîmbovitza). Si cette recette tombait sous les yeux des patriotes ae Caîmata2, je serais certainement accusee d’embauchage, d’egoîsme, de manque de principes ... que sais-je ? Mais j’ai pour habitude de faire autant de cas des Clevetici et des Tribunesco 3 de Bucarest que d’un zist et d’un zest. Ce sont de marmitons politiques qui veulent arranger leur pays â la crapaudine. Mais n’en parlons plus, ce serait leur faire trop d’honneur. J’approuve grandement ton idee de placer Demetre dans une Universite anglaise. Les colleges de France, qui sont con-nus sous les diverses denominations de college „Charlemagne", „Louis le Grand", „Mabille", „CKateau Rouge“ et „Closerie des Lilas" 4, nous ont donne trop de grands hommes, pour la plupart avocats et journalistes brevetes. II est temps d’essayer pour nos enfants d’un systeme d’education plus pratique et plus conforme aux besoin d’un pays comme le notre. C’est donc avec un immense plaisir que je me retrouverais avec toi au printemps prochain dans le „Crysta! Palace" de Londres. Nous y verrons beaucoup de belles choses, et entr’autres l’Ex-position roumaine5 qui brillera sans doute par son absence, le comite anglais ayant fait bon marche de ses promesses formelles a notre egard et ayant decide tout recemment que les^ produits de la Turquie, de l’Egypte, de Tunis et des Principautes seraient places in one block. Ayez donc confiance dans la perfide Albion ! Que Mr Poenar6 en qualite de commissaire se tire de lâ comme il pourra. C’est son affaire. Tu m’engages d’aller passer mon hiver â Bucarest. Pas si bete. Mes moyens ne me le permettent pas et d’ailleurs j’ai fait voeu de patriotisme et je tiens a terminer plusieurs travaux lxtteraires avant de reprendre le harnais politique si jamais je le reprends. En ce moment je fais mouvoir les ma-rionnettes d’une grande comedie en quatre actes intitulee les Ciocoi d’avant 1848 7, ce qui veut dire que je la ferai suivre d’une seconde pi&ce les Ciocoi de nos jours. Je t’enverrai mon manuscrit, pour que tu le donnes â Millo apres en avoir pris connaissance. Je te serais pourtant bien oblige de me renseigner en detail sur le sort des pieces que j’ai confiees â 114 ce diable de boheme : les Lipitorile satelor — le Zgîrcitul ru-sipitor — Les chansonettes. Cela a-t-il ete joue, siffie, ap-plaudi ? Je n’ai aucune idee lâ-dessus, Millo ne m’en ayant rien ecrit. Je viens de recevoir la Revista româna, et je n’ai qu’a adresser des compliments a la redaction. C’est une tres belle publication â 'laquelle je serais heureux de collaborer. Je promets quelques chose pour chaque numero et je tiens â votre disposinon les relations de mes voyages au Maroc, en Crimee et en Italie 8 pendant la guerre, plus un conte popu-laire, mis en vers sous le titre de înşiră-te mărgărite. J’attends la reponse, pour savoir si je dois me donner la peine de mettre au net mes manuscrits, afin de vous les envoyer et, en attendant, je ne saurais mieux repondre â la gracieusite de la redaction qu’en mettant â sa disposition pour le pro-chain numero de la revue trois legendes en vers, que tu trou-veras sous ce pli : Dragoş, Banu Mărăcine, et '!a Nuit de [la] St. Andre. Dans le cas ou mon offre serait agreee, je demande qu’il me soit accorde une simple faveur, c’est celle de publier mes manuscrits tels qu’ils sont ecrits par moi avec l’ortographe que j’ai adoptee. Je suis contre les double consonnes et contre l’ortographe etymologique. Ce sont lâ autant de pedanteries inutiles et autant de difficultes que l’on cree â 'l’etude de notre langue par les etrangers et surtout par notre peuple. Ayant prouve deja a l’Europe que nous sommes de race latine, il serait juste de lui fournir toutes les facilites de nous connaître de plus prks, et pour ce faire il faut nous presenter a ses yeux avec une ortographe simple et claire. On sait que nous avons adopte le ă pour exprimer la voyelJe t et i pouft. Je ne la dispoziţie .pentru numărul viitor al revistei, trei legende în versuri pe care le vei găsi în plic : Dragoş, Banu Mărăcine şi Noaptea Sfîntului Andrei. In cazul cînd oferta mea ar fi agreată, cer să mi se acorde o simplă favoare, aceea de a publica manuscrisele mele aşa cum sînt scrise de mine, cu ortografia pe care am adoptat-o. Sînt contra consoanelor duble şi contra ortografiei etimologice. Acestea sînt numai pedanterii zadarnice şi tot atâtea greutăţi care se creează pentru studierea limbii noastre de către străini şi mai cu seamă de către popor. Deoarece am dovedit deja Europei că sîntem de rasă latină, ar fi drept să-i proourăm toate înlesnirile ca să ne cunoască mai îndeaproape şi, pentru aceasta, trebuie să ne înfăţişăm ochilor săi cu o ortografie simplă şi limpede. Se ştie că am adoptat litera ă pentru a exprima vocala x şi pe * pentru -f. Nu văd * In original, în limba engleză. ** In original, în limba română. 117 deloc nevoia de a se scrie dupo în loc de după şi anco în loc de ăncă după cum găsesc inutil să se scrie su-ppussu în loc de supus. Şi acum, te îmbrăţişez şi-ţi doresc .un an bun, cu toate că o fac puţin cam tîrziu. V. Alecsandri Iată o scrisoare pentru doamna Ghica şi o alta pentru tînărul Odobescu. înainte de a încerca vreun demers pentru a cere o concesiune oarecare, trebuie să-mi indici linia drumului-de-fier care face obiectul studiilor tale. 9 49 [Paris, p. 24 ianuarie 1862]1 Mon cher vieux, Je t’ai envoye, il y a quelque temps, trois pieces de vers pour la Revista romana, ainsi qu’une lettre pour le jeune Odobesco. Je ne sais si tu as reşu le paquet. Je t’envoie aujourd’hui une ballade populaire, destinee egalement â voir le jour dans la Revue. Que faites-vous a Bucarest ? Personne ne m’ecrit, ni les amis, ni le ministere, en sorte que je suis l’ami le plus negf.ige et l’Agent le plus ignorant des cinq parties du monde. Bar-bouille-moi donc une feuille de papier, pendant que Bratiano vous assommera d’un de ses discours qu’on est si heureux de ne pas ecouter, et mets-62] Iubite Brăniştene, Fă-mi plăcerea de a înmîna de îndată această scrisoare doamnei Elena Cozadini. Este foarte urgentă căci este destinată a reaminti acestei doamne o anumită sumă de bani pe care i-am împrumutat-o înaintea ple-cărei sale de la Paris şi pe care, în adevăr, o aştept de cinci luni. Ai trimis scrisoarea mea d-lui Paraschiv ? Ii voi scrie în curînd şi Paulinei pentru a-i spune să trimită pe Stefanachi la Pătrăşcani1 ca să ajute la lucrările de refacere a morii, dacă totuşi dl. Paraschiv vrea să-mi facă serviciul pe care i d-am cerut. Stefanachi a făcut un aranjament cu ţăranii de 5a Pătrăşcani în legătură cu lucrările de executat la această blestemată moară. Le-am avansat chiar şi o sumă de 20 sau 40 # cu titlul de arvună. Pe scurt, se va explica cu dl. Paraschiv cînd va fi acolo. Dorinţa mea este ca moara să fie gata de Sf. Gheorghe, pentru ca Botez să nu mai aibă motiv să-mi reducă arenda. Cei 600# pe care mi i-a reţinut pînă acum mi-au produs mul re necazuri în echilibrarea cheltuielilor mele, este timpul ca aceasta să înceteze. Pe curînd, dragul meu. Prietenul tău, V.A. 123 CĂTRE GEORGE ALEXANDRESCU URECHIA 53 Paris, 14 februar 1862 Dl. meu, Am primit odată cu scrisoarea d-tale de la Turin două exemplare a broşurei tradusă de d-ta în limba italiană şi care poarta titlul de VIndependenza constituţionale della Transilvania 1. Nu am decît a-ţi mul temi pentru graciozitatea ce mi-ai făcut, şi a te felicita pentru simţul de patriotism ce te-au îndemnat a scoate la lumină o operă atît de interesantă în împrejurările de faţă. înţeleg că ungurii sa nu fie încarnaţi de acest fulger din senin care răstoarnă toată clădirea de minciuni pe care îşi întemeiază saiele lor pretenţii. Trufia lor oarbă şi ridicolă în epoha de astăzi îi duce la pierzare, ca la 1848 ; prin urmare atît în interesul lor, cît mai cu seamă în interesul Naţionalităţii române trebuie să scoatem la iveală toate dovezile istorice carele glăsuiesc în favorul adevărului. Dl. Pompilie Pizo au tipărit în Paris o broşură în chestia Transilvaniei, care loveşte puternic pretenţiile ungureşti asupra românilor. D-ta ai cercat a lumina spiritele italienilor tot în aceeaşi privire ; aţi făcut amîndoi un lucru patriotic carele va da roadă în timp favorabil. încă o dată dar te felicitez, dl. meu, şi te îndemn să răs-pîndeşti în toate colţurile Italiei broşura d-lui Papiu Ilarian, pentru ca să se poată lumina fraţii noştri de la Alpi şi Ape-nini în ceea ce priveşte pe consîngenii lor de la Carpaţi. A d-tale devotat servitor, V. Alecsandri Binevoieşte a arăta complimentele mele d-îui Vegezzi Ruscalla şi a-1 complimenta din parte-imi .pentru precuvîntarea ce au pus în capul broşurii. 124 Adresa pe plic: [?] Monsieur Georges Alecsandrescu-Urechia Via San Tommazo 27 p° 40 Turin CĂTRE MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI 54 Agenţia Principatelor Unite la Paris Paris 15 februarie 1862 Domnule ministru, Am onoarea de a vă trimite scrisoarea pe care am primit-o acum chiar din partea Comitetului Central al Expoziţiei din Londra, împreună cu un imprimat intitulat Deciziile comisiilor majestăţii-sale referitoare la Expoziţie. Asta pentru răspunsul dvs., Excelenţă, pentru a comunica părerea domnului Sandford, secretarul comitetului. Excelenţa-voastră va găsi, de asemenea, în acest plic o scrisoare adresată prinţului. Excelenţa-voastră este rugată s-o remită alteţei-sale. Primiţi, vă rog, domnule ministru, expresia profundului meu respect. V. Alecsandri Excelenţei-sale Domnului Arsachi Ministru Afacerilor Străine al Principatelor Unite 125 CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 55 Paris, 15 fevrier 1862 Mon Prince, J’ai l’honneur d’informer Votre Altesse que Monsieur Baligot de Beyne'1 lui expedie aujourd’hui meme, par Ia poşte, la serie complete des documents diplomatiques _ de l’annee 1861 que le Ministere des Affaires etrangeres vient de publier. Ce volume contient toute la correspondance du Gouver-nement de Sa Majeste .l’Empereur relativement â la question de l’Union administrative et legislative des Principautes, correspondance d’autant plus importante pour notre pays qu’elle a soin de reserver son avenir et de le degager des restrictions inserees dans le dernier firman de la Porte. II y est dit que : „Si la concession de la Cour suzeraine en faveur de l’Union est faite â titre temporaire, il est toutefois bien entendu qu’en cas de vacance du trone, avant de porter un jugement sur la decision a prendre, les Puissances examineront, de concert avec la Porte, l’etat des Principautes et le resultat de l’ex-perience. Cette reserve leur permettra de se prononcer en parfaite connaissance de cause sur la question de savoir s’il y a lieu de rentrer dans les termes de l’organisation instuuee par la Convention du 19 Aout 1859 (sic), ou de maintenir, en lui donnant un caractere definitif, celle sur laquelle les Cabinets viennent de tomber d’accord." Cette derniere phrase inspiree â Monsieur Thouvenel par une sage et genereuse prevoyance, porte un coup decisif aux esperances coupables de ceux qui ont interet a compter sur une catastrophe en vue d’ambition personnelle. Elle donne, en que'lque sorte, le programme de la politique de la France â l’egard de l’avenir des Principautes, et nous devons nous y ratacher de tout notre patriotisme pour faire reussir, â 126 notre avantage, l’experience tentee par l’Europe sur les bords du Danube. Monsieur Thouvenel, que j’ai vu ce matin pour le remer-cier, tant au nom de Votre A'Itesse, qu’au nom de la Nation roumaine, pour la maniere loyale avec laquelle son Excellence a contribue a la realisation de nos voeux, a repondu â mes paroles en termes aussi flatteurs que sympathiques pour le Gouvernement des Principautes-Unies. Son Excellence m’a demande ensuite s’il etait vrai que l’on eut Pintention chez nous de changer l’intitule officiel des Principautes Unies en celui de Roumanie 2 sur les actes publics ? et â ce sujet Elle a fait ressortir les nouveaux embarras diplomatiques qu’une pareille innovation pourrait creer. J’ai repondu que j’ignorais entierement ce fait, et que, si le Prince regnant avait employe dans ses discours le terme generique de Roumanie pour designer les Principautes de Moldavie et de Valachie, Son Altesse s’etait conforme au gen ie de la langue roumaine. Notre peup'le se dit „roumain" et il ne connaît pas d’autre nom pour son pays que celui de Roumanie ou Ţara Românească, ce qui est completemeni identique. Monsieur Thouvenel a păru satisfait de mes explications, et j’en ai profite pour l’instruire de la promesse faite par l’Empereur, il y a trois ans, de vous envoyer l’ordre de la Legion d’honneur, â son retour d’Italie. Son Excellence a eu Ia bonte de me proposer d’en parler â Sa Majeste et de m’informer ensuite du resultat de ses demarches. Me sera-t-il permis, avant de terminer, d’entretenir votre Altesse au sujet de la position d’un homme qu’Elle a deja eu l’occasion d’apprecier ? Je veux parler de Monsieur Baligot de Beyne qui a rendu de si bons services â la cause des Principautes — depuis quatorze ans. Si Votre Altesse lui fesait la faveur de le rappeler â Bucarest, il serait heureux plus que jamais de Lui consacrer son devouement et ses travaux. J’ai l’honneur d’etre avec le plus profond respect, Mon Prince, de Votre Altesse ie tres humble et tres obeissant serviteur, V. Alecsandri 127 Paris, 15 februarie 1862 Prinţe, Am onoarea să informez pe alteţa-voastră că domnul Baligot de Beyne1 îi expediază chiar astăzi, prin poştă, seria completă a documentelor diplomatice ale anului 1861 pe care le-a publicat Ministerul Afacerilor Străine. Acest volum conţine toată corespondenţa guvernului majestăţii-sale împăratul relativ la chestiunea Unirii administrative şi legislative a Principatelor, corespondenţă cu atît mai importantă pentru ţara noastră, cu cît are grijă de a-i pregăti un viitor şi de a o scoate din restricţiile înşirate în ultimul firman al Porţii. Se spune acolo că: „Dacă concesia Curţii suzerane în favoarea Unirii este făcută cu titlul temporar, este totuşi de la sine înţeles că, în caz de vacanţă a tronului, înainte de a chibzui asupra hotărîrii ce urmează să fie luată, Puterile vor examina în înţelegere cu Poarta, starea Principatelor şi rezultatul experienţei. Această rezervă le va permite de a se pronunţa în perfectă cunoştinţă de cauză asupra chestiunii de a şti dacă este cazul să se reîntoarcă la termenii organizării instituite prin Convenţia de la 19 august 1859 [sic], sau să se menţină, dîndu-i un caracter definitiv, aceea asupra căreia Cabinetele au căzut de acord." Această ultimă frază, inspirată domnului Thouvenel de o cuminte şi generoasă prevedere, aduce o lovitură hotărî toare speranţelor vinovate ale acelora care au interes să se bizuie pe o catastrofă în vederea unor ambiţii personale. Ea dă, într-un fel, programul politicii Franţei în ce priveşte viitorul Principatelor, şi trebuie să ne străduim cu tot patriotismul nostru pentru a face să izbutească, spre binele nostru, experienţa încercată de Europa pe malurile Dunării. Domnul Thouvenel, pe care l-am văzut dimineaţa aceasta pentru a-i mulţumi, atît în numele alteţei-voastre, cît şi în numele naţiunii române, pentru felul Ioaial prin care excelenţa-sa a contribuit la realizarea dorinţelor noastre, a răspuns cuvintelor mele în termeni şi măgulitori, şi cu simpatie pentru guvernul Principatelor Unite. Excelenţa-sa m-a întrebat, după aceea, dacă era adevărat că noi aveam de gînd să schimbăm intitularea oficială de Principate Unite în aceea de România*, pe actele publice ? Şi ia această chestiune ea a făcut să reiasă noile greutăţi diplomatice pe care o asemenea inovaţie ar putea să le creeze. Am răspuns că nu ştiam nimic despre acest lucru şi că, dacă prinţul domnitor a folosit în discursurile sale termenul generic de România pentru a indica Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, alteţa-sa 128 se conformase geniului limbii române. Poporul nostru se numeşte pe sine „român" şi nu cunoaşte alt nume pentru ţara sa decît pe acela de România sau Ţara Românească, ceea ce este pe de-a-ntregul acelaşi lucru. Domnul Thouvenel a părut mulţumit ou explicaţiile mele şi am profitat pentru a-1 încunoştinţa despre făgăduiala făcută de împărat, acum trei ani, de a vă trimite ordinul Legiunii de onoare, la întoarcerea sa din Italia. Exce’.enţa-sa a avut bunătatea să îmi propună să vorbească despre aceasta cu majestatea-sa şi să mă informeze după aceea de rezultatul demersurilor sale. îmi va fi îngăduit, înainte de a termina, să întreţin pe alteţa-voastră despre situaţia unui om pe care ea a avut deja ocazia să-l aprecieze ? Vreau să vorbesc despre domnul Baligot de Beyne care, timp de paisprezece ani, a adus servicii atît de însemnate cauzei Principatelor. Dacă alteţa-sa i-ar face favoarea de a-1 rechema la Bucureşti, ar fi fericit mai mult decît oricînd să îi închine devotamentul şi munca sa. Am onoarea să fiu, cu cel mai adînc respect, prinţe, a! alteţei-voascre cel mai umil şi cei mai supus servitor, V. Alecsandr• CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 56 Paris, 24 fevrier 1862 Mon cher Branisteano, La corvee de l’Agence ayant pris tout mon temps jusqu’ aujourd’hui je n’ai pu encore repondre a ta lettre du 9 janvier. A peine ce matin ai-je eu le loisir d’examiner les comptes des formages du semestre passe et je me hâte de te le renvoyer revetus de mon approbation. J’y ajoute pour toi miile remerciements et miile choses affectueuses. Ceci dit, parlons un peu de certains details qui se ratta-chent aux actes arbitraires de mes fermiers. 129 1 Les mesures prises contre le vandalisme commis par Mr Racovitza1 dans ma foret de Mircesti sont excelîentes, pourvu qu’elles soient executees, et que ce monsieur s’en soit plaint confidentiellement a Cratky, c’est tout naturrel, mais je ne veux tenir nul compte de ses plaintes et je deşire qu’il lui soit interdit desormais de couper la moindre branche, en attendant que je retourne en Moldavie. Quant aux degats qu’il a deja faits, je verrai plus tard si je devrai lui intenter un proces en indemnite. Ce que je te demande, mon cher Branisteano, c’est d’envoyer de nouveaux ordres bien formels aux forestiers de Mircesti pour qu’ils ne penmettent plus â personne de mettre la hache dans le bois confie â leur sur-veillance. Mr Racovitza a deduit 90 ducats du fermage pour Ie prix de la pierre qu’il s’est engage de transporter sur ma terre mais a-t-il tenu ses engagements ? Inforame-toi â ce sujet. 2 Monsieur Botez2 agit â mon egard avec un sans faţon qui depasse toutes les bornes. II semble avoir pris gout aux reductions. Apres avoir fixe, de sa propre autorite, â 300 # la somme de Pindemnite annuelle pour le chomage du moulin de Patrascani, il vient de retenir en outre 60 # â titre de contribution de ma part pour la construction de ia maison qu’il a bâtie â Borzesti. Or cette maison, si elle existe, devait etre bâtie en brique (et c’est dans ce cas seulement que je me suis engage de contribuer pour 60 #) et pourtant elle est toute en bois. C’est ma foret qui en a fourni le materiei. Je ne reconnais donc pas plus Ie droit que s’est arroge Mr Botez de s’adjuger la dite somme, que celui qu’il exerce arbitrairement au sujet du moulin. Je te prie donc de recla-mer par-devant les autorites contre ce nouvel acte que je pourrai qualifier de voî manifeste. En ce qui concerne le moulin de Patrascani, le plus urgent est de le restaurer, afin d’enlever a Mr Botez le pretexte d’une nouvelle reduction dans les prix des fermages futurs. C’est pourquoi j’ai ecrit a Mr Paraskive jpour le prier de se charger de cette affaire. Parle de ton cote â sa soeur, Mdme Feştile, et engage-la de pousser son frere â me rendre promp-tement le service que je lui ai demande. Quant aux 600 # dont Mr Botez a cru de me frustrer, je compte adresser prochainement une plainte au nouveau ministre de i’inte-rieur, Mr Catargi que je connais. En tout cas, sauvons l’ave- 130 nir et nous reglerons plus tard les demeles du passe. Je ne m’etonne nullement que Mr Jean Canta rn’ait joue un mau-vais tour de sa faţon, il n’en a jamais fait d’autre dans sa vie, et si j’ai un regret, c’est de l’avoir menage du temps de la Caimacamie quand j’occupais le ministere des Affaires etrangeres, mais je lui revoudrai cela. Ainsi, avant tout, restauration du moulin et pour mener a bonne fin ce travail, eviter d’employer Cozoni. C’est â lui que je dois tous mes ennuis et bien d’autres choses encore ; jc Je meprise trop pour vouloir lui etre redevabile du moindre service. Je prefererais volontiers continuer â perdre 300 # chaque annee. 3 Relativement â l’impot foncier, je vois qu’il ne me reste plus qu’a subir en silence l’abus dont j’ai ete victime de la part du fisc pendant la premiere annee. Je me tais donc et cela avec d’autant plus de raison que Mr Cociu vient d’etre destitue de son poşte de Directeur au Ministere des Finances. Puisqu’enfin le Gouvernement a bien voulu regler le paiement de l’impot de mes terre sur la veritable evalua-tion de ileurs revenus, que le surplus de l’impot pour l’annee 1860 lui soit leger ! II me reste encore, cher ami, â te parler de l’argent de Pauline3. Je t’avais ecrit de lui compter a la St. Georges une somme de 300 #, c’est â dire 150 # pour les interets des six mois, â partir du 26 octobre 1861 au 23 avril 1862, plus 150 # pour subvenir a certains frais exiges par la con-struction de mon ecole de village a Mircesti. J’ai vu dans tes comptes que tu lui ai remis d’abord 150 # â titre d’in-terets pour son argent, ensuite 60 # que tu as pris chez mon frere. II reste donc 90 # â lui compter pour completer 'la somme en question de 300 #. Or si tu ne pouvais pas les lui donner avant la St Georges, je te prie de les prendre sur le fermage prochain pour les lui remettre sans retard. Cette pauvre femme s’est donne beaucoup de mal â Mircesti, je serais desole de la savoir dans la gene. Me voici arrive â ma quatrieme page. Je m’arrete pour jeter la plume et te serrer Ia main avec toute l’affection et la reconnaissance que te porte ton ami, V. Alecsandri 131 Mes respects â ta mere et â ta femme. Envoie de suite la lettre ci-jointe â Pauline. Je t’ai envoye aussi une lettre pour Md Helene Cozadini, tu la lui as, sans doute, remise ? Merci. Paris, 24 februarie 1862 Iubite Brăniştene, Munca la Agenţie luîndu-mi tot timpul pînă astăzi, nu am putut încă răspunde Ia scrisoarea ta de la 9 ianuarie. Abia astăzi de dimineaţă am avut răgazul să examinez socotelile arenzilor semestrului trecut, şi mă grăbesc să ţi Je înapoiez întărite cu aprobarea mea. Adaug pentru tine mii de mulţumiri şi mii de gînduri afectuoase. Acestea spuse, să vorbim puţin şi despre oarecare amănunte care se leagă de actele arbitrare ale arendaşilor. 1 Măsurile luate împotriva vandalismului comis de dl. Racoviţă1 în pădurea mea de la Mirceşti sînt foarte bune, numai să fie puse în practică, şi că acest domn s-a plîns în taină lui Cratky este foarte natural, dâr nu vreau să ţin nici o socoteală de plîngerile sale şi doresc să fie împiedicat de acum înainte de a- mai tăia cea mai mică ramură, pînă cînd mă rcîntorc în Moldova. Cît despre pagubele pe care le-a făcut, voi vedea mai tîrzki dacă va trebui să-i intentez un proces de despăgubire. Ceea ce îţi cer, dragă Brănişteanu, este de a trimite noi ordine formale pădurarilor din Mirceşti pentru ca să nu mai îngăduie nimănui să bage toporul în pădurea încredinţată supravegherii lor. Dl. Racoviţă a scăzut 90 de ducaţi din arendă pentru preţul pietrei pe care s-a angajat să o transporte pe moşia mea, dar şi-a ţinut el anga- jamentul ? Informează-te despre aceasta. 2 Domnul Botez2 se poartă cu mine cu o îndrăzneală care întrece orice margine. Se pare că a prins gust pentru reduceri. După ce a fixat, din propria sa hotărîre, la 300 # suma de despăgubire anuală pentru încetarea lucrului la moara din Pătrăşcani, vine să mai reţină încă 60 # cu titlu de contribuţie din partea mea la construirea casei pe care a clădit-o Ia Borzeşti. Or această casă, dacă există, trebuia să fie construită din cărămidă (numai în acest caz m-am angajat să contribui cu 60 #), şi cu toate acestea este cu totul de lemn. Pădurea mea a pus la îndemînă materialul. Nu recunosc deci, nici dreptul pe care şi l-a luat dl. Botez pentru aşi însuşi numita sumă, nici pe acela pe care îl foloseşte pe nedrept în legătură cu moara. Te rog deci să reclami în faţa autorită- 132 ţi]or acest nou act pe care aş putea să-l socotesc ca pe un adevărat furt. Tn ceea ce priveşte moara din Pătrăşcani, cel mai grabnic lucru este să fie reparată pentru a lua d-iui Botez motivul unei noi reduceri la preţurile viitoarelor arenzi. Pentru aceasta am scris d-lui Paraschiv spre a-1 ruga a se însărcina cu această afacere. Vorbeşte la rîndul tău cu sora sa, d-na Feştilă, şi roag-o să îndemne pe fratele său să-mi facă numaidecît serviciul pe care i i-am cerut. Cît despre cei 600 # Ps care dl. Botez a socotit de cuviinţă să mă păgubească, socotesc să înaintez, în curînd, o plîngere la noul ministru de Interne, dl. Catargi, pe care îl cunosc. In orice caz, să salvăm viitorul şi vom descurca mai tîrziu neînţelegerile din trecut. Nu mă imir deloc că dl. Ion Cânta mi-a jucat un renghi în felul său, nu a făcut altceva în viaţa sa, şi dacă am o părere de rău este de a-1 fi menajat în timpul Căimăcămiei cînd ocupam Ministerul Afacerilor Străine, dar am să i-o plătesc acum. Deci, înainte de toate, repararea morii şi, pentru a duce la bun sfîrşit acest lucru, fercşte-te de a-J folosi pe Cozoni. Lui îi datorez toate necazurile mele şi încă alte lucruri; îl dispreţuiesc prea mult pentru a dori să-i- fiu îndatorat cu cel mai mic serviciu. Mi-ar conveni mai bine să continui să pierd 300 # >n fiecare an. 3 In legătură cu impozitul funciar, văd că nu-mi mai rămîne decît să sufăr în tăcere abuzul căruia i-am fost victimă din partea fiscului în primul an. Tac deci, şi aceasta cu atît mai mult cu cît dl. Cociu a fost destituit din postul său de director în Ministerul de Finanţe. Pentru că, în sfîrşit, guvernul a binevoit să hotărască plata impozitului moşiilor mele pe baza adevăratei evaluări a veniturilor lor, ce trece peste impozitul anului 1860 să şi-l ţină ! îmi mai rămîne, dragă prietene, să-ţi vorbesc despre banii Paulinei 3. Iţi scrisesem să-i numeri la Sf. Gheorghe o sumă de 300 adică 150 # pentru dobînzile pe şase luni, începînd de la 26 octombrie 1861 la 23 aprilie 1862, şi 150 # pentru a ajuta la unele cheltuieli cerute de construirea şcolii mele săteşti de la Mirceşti. Am văzut în socotelile tale că i-ai dat mai întîi 150 # cu titlul de dobînzi pentru banii săi, apoi 60 # pe care i-ai luat de la fratele meu. Mai rămîn deci 90 # de dat pentru a împlini suma stabilită de 300 #. Or, dacă nu vei putea să-i dai înainte de Sf. Gheorghe, te rog să iei din arenda viitoare pentru a-i da fără întîrziere. Această biată femeie şi-a dat multă silinţă la Mirceşti, aş fi nemîngîiat să o ştiu în lipsa. 133 Iată-mă ajuns la a patra pagină a mea. Mă opresc pentru a arunca condeiul şi a-ţi strînge mîna cu toată dragostea şi recunoştinţa pe care ţi-o poartă prietenul tău, V. Alecsandri Respecteîe mele mamei tale şi soţiei tale. Trimite numaidecît scrisoarea alăturată Paulinei. Ţi-am trimis, de asemenea, o scrisoare pentru d-na Elena Cozadini, cu siguranţă că i-ai înmînat-o ? Mulţumesc. CĂTRE ION GHICA 57 Paris, ÎS mars 1S62 Mon cher Ghica, Le porteur de ce billet, Mr Jules Gustave Nunor, a eu l’excellente idee d’aller ouvrir a Bucarest une boucherie sur le modele de celles de Paris, c’est â dire un magasin ou la viande bien soignee et praprement exposee, ouvre l’appetit des consommateurs. J’ai lieu de croire que nos compatriotes sont deja passablement degoutes des etalages ignobles auxquels les bouchers Bulgares, Turcs, Serbes et autres ont consacre jusqu’â ce jour leur savoir faire, et par consequent, il est â esperer qu’ils seront heureux de voir enfin dans la capitale de la Roumanie une boucherie digne d’une nation qui cherche a se regenerer. Dans ce but, tout patriotique, je t’adresse Mr Nunor et te prie de vouloir bien 'Iui faciliter la mise en execution de son projet. II y aura, peut-etre, quelques forma-lites a remplir vis-â-vis de la municipalite de Bucarest, tu auras donc Ia bonte de concourir â I’aplanissement des dif-ficultes qui se presenteraient. As-tu reju diverses Iettres que je t’ai ecrites ? La Revue Roumaine paraît-elle toujours ? En ce cas dis que l’on m’ex-pedie les nos â partir du 1-er octobre 1861. Tout â toi, V. Alecsandri Bt des Capucines 37 134 Paris, 18 martie 1862 Iubite Ghica, Aducătorul acestui bilet, dl. Jules Gustave Nunor, a avut buna idee să meargă să deschidă la Bucureşti o măcelărie după modelul celor din Paris, adică un magazin unde carnea bine îngrijită şi curat expusă să deschidă pofta de mîncare a consumatorilor. Compatrioţii noştri sînt îndreptăţit să o cred, sînt deja destul de scîrbiţi de tarabele mizerabile unde măcelarii bulgari, turci, sîrbi şi alţii şi-au arătat pînă astăzi măiestria lor, şi că, prin urmare, se poate nădăjdui că vor fi fericiţi să vadă, în sfîrşit, în capitala României o măcelărie demnă de o naţiune care caută să se regenereze. In acest scop, cu totul patriotic, îţi trimit pe dl. Nunor şi te rog să binevoieşti să-i uşurezi punerea în fapt a planului său. Vor fi, poate, cîteva formalităţi de îndeplinit faţă de municipalitatea din Bucureşti, vei avea deci bunătatea să contribui la uşurarea dificultăţilor care s-ar prezenta. Ai primit diferitele scrisori pe care ţi le-am scris ? Revista româna mai apare ? în acest caz, spune să mi se trimită numerele începînd de la 1 octombrie 1S61. Al tău, V. Alecsandri Bt des Capucines 37 CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU Paris, 2 avril 1862 58 Mon cher Branisteano,1 Je reponds â ta lettre du 9/21 fevrier. Puisque tu as compte â Pauline 260 # en pflus des 150 (representant les interets pour le semestre du 26 octobre 1861 au 23 avril 1862^, il n’y a plus â revenir lâ-dessus. Tu comp-teras egalement a Pauline 150 # au 23 avril prochain pour le semestre qui finit au 26 octobre de cette annee. Quant aux 260 # que tu as pris de mon frere, c’est un compte qui reste a regler entre lui et moi. Je deduirai cette somme de celle qu’il me doit. Maintenant je t’avertis que je suis a court d’argent et que je te serais fort oblige si tu pressais les fermiers de payer exactement leurs fermages. Le premier argent qui te rentrera, tu me i’expedieras de suite, et tu attendras ma raponse pour m’expedier le reste. II est possible d’ailleurs que je t’ecrive de m’en garder une pârtie chez toi, en vue de mon prochain retour en Moldavie. Je te remercie cordialement pour Pinteret que tu prend â la solution de mes affaires concernant le fermage ainsi que le moulin de Patrachkany. Je ne serai tranquille que lorsque je me verrai â Pabri du voi organise par Mr Botez â mon detriment. Adieu, ecris-moi si tu desires quelque chose de Paris. Je me ferai un vrai p'laisir de te l’apporter moi-meme. Ton cousin affectionne, V. Alecsandri Envoie la lettre ci-jointe a Pauline. P.S. Le fermier de Mircesti s’etant charger de me pro-curer 25 mesures de pierre de fondements £25 coşuri de peatră) *, vient de m’avertir que la pierre est deja transportee a Mircesti, et demande si ce que je change [sic] queîqu’un de la recevoir en mon nom et de lui donner un recu. Fais-moi le plaisir de donner plein pouvoir a quelqu’un d’honnete et d’intelligent pour accomplir cette formalite. Paris, 2 aprilie 1862 Iubite Brăniţtene,1 Răspund la scrisoarea ta din 9/21 februarie. Pentru că ai înmînat Paiulinei 260 # peste cei 150 # (reprezentînd dobînzile mele pentru cîştiul de la 26 octombrie 1861 la 23 aprilie 1862) nu mai este de revenit asupra acestui lucru. Vei înumăra, de asemenea, * In original, cu caractere chirilice. 136 Paulinei 150 # 1* 23 aprilie viitor pentru semestrul care se sfîrşeşte la 26 octombrie în acest an. Cît despre cei 260 # Pe care i-ai luat de la fratele meu, este o socoteală pe care urmează să o aranjez între el şi mine. Voi scădea această sumă din cea pe care mi-o datorează. Acum te anunţ că sînt fără bani şi că ţi-aş fi foarte obligat dacă ai grăbi pe arendaşi să-şi plătească ia termen arenda lor. Primii bani pe care îi vei primi mi-i vei expedia numaidecît şi vei aştepta răspunsul meu pentru a-mi expedia restul. Este posibil, dealtfel, să-ţi scriu să-mi păstrezi o parte la tine, în vederea întoarcerii mele în Moldova. Iţi mulţumesc călduros pentru interesul pe care il depui pentru soluţionarea afacerilor mele în legătură cu arenda precum şi cu moara de la Pătrăşcani. Nu voi fi liniştit decît atunci cînd mă voi vedea ia adăpost de furtul organizat de dl. Botez în paguba mea. Adio, scrie-mi dacă doreşti ceva de la Paris. îmi va face o adevărată plăcere să-ţi aduc eu însumi. Vărul tău iubitor, V. Alecsandri Trimite această scrisoare Paulinei. P.S. Arendaşul din Mirceşti, însărcinîndu-se să-mi procure 25 măsuri de piatră de temelie (25 coşuri de peatră) *, m-a înştiinţat că piatra este deja adusă la Mirceşti şi mă întreabă dacă însărcinez pe cineva să o primească în numele meu şi să-i dea o chitanţă. Fă-mi plăcerea de a da depline puteri cuiva cinstit şi inteligent pentru a îndeplini această formalitate. 59 [Paris, aprilie 1862] Mon cher Jean, Ayant change d’avis au sujet des 90# dus par Mr Racovitza pour le terme d’avril, je t’ecris â la hâte pour te prier de les laisser â sa disposition. Cet argent etant destine â l’achat de la pierre â batir. Je t’avertis pourtant que j’ai ecrit a Mr Racovitza pour l’engager de payer l’imposition * în original, în limba română, cu caractere chirilice. 137 reclamee pour Mircesti par le Gt et de deduire les sonimes deboursees par lui du terme de la St Demetre prochaine. Je suppose, mon cher ami, que c’est Mr Botez qui est la cause du retard survenu dans l’envoi de mon argent. Je crois ce Mr assez mauvais payeur et tu ne saurais etre trop strict avec lui. Emploie les grands moyens s’il fait le recalcitrant et fais-le payer aussi regulierement que possible. J’attends mon argent avec d’autant plus d’impatience que je n’ai plus grande chose dans mes poches. Si tu as deja touche quelque acompte, expedie-le moi de suite sur la maison Rothschild. Adieu, ecris-moi souvent. Tout â toi, V. Alecsandri Mes amities a ta femme et mes respects a la tante. Envoie la lettre ci-jointe a. Mirccsry. [Paris, aprilie 1S62] Iubite Iancule, Schimbîndu-mi părerea :n legătură cu cei 90 =r datoraţi dc dl. Racoviţă pentru cîştiuî din aprilie, îţi scriu în grabă pentru a te ruga să-i laşi la dispoziţia sa, aceşti bani fiind sortiţi pentru cumpărare.i p:ctrci de construcţie. Te înştiinţez totuşi că am scris d-lui Racoviţă pentru a-1 îndemna să plătească impunerea cerută pentru Mirceşti de către guv. şi să scadă sumele cheltuite de el din cîştiul de la Sf. Dimitrie viitor. Bănuiesc, dragul meu, că dl. Botez este pricina întîrzierii produse la trimiterea banilor mei. îl cred pe acest domn un destul de rău platnic şi nu ştii să fii destul de aspru cu el. Foloseşte măsurile cele mai serioase dacă face opoziţie şi fă-1 să plătească cît se poate mai regulat. Aştept banii mei cu atît mai multă nerăbdare cu cît nu mai am mare lucru în buzunar. Dacă ai primit deja vreun acont, trimite-mi-1 numaidecît prin casa Rothschild. Adio, scrie-mi deseori. Al tău, V. Alecsandri Amiciţiile mele soţiei talc şi respectele mele mătuşii. Trimite scrisoarea alăturată 'a Mirceşti. 138 CĂTRE ION GHICA 60 Paris, 4 avril 1862 Mon cher vieux, j’ai Iu dans les journaux du pays que tu etais l’un des quatre vice-presidents de l’Assemblee et je t’ai plaint dans la sincerite de mon âme, en lisant les comptes-rendus des seances. J’ai cru remarquer dans ces comptes-ren-dus que l’eloquence de Jean Bratiano avait beaucoup pali depuis la concurrence des Cogalniceano, Gregoire Stourdza, Pano etc. Le fameux orlator,1 eteigneur de chandeiles, serat-il au bout de sa meche ? Quant â ses coassocies Demetre 2 (frere de celui-ci) et Rosetaki 3, il paraît qu’ils ont fait voeu de mu-tisme. C’est prudent de leur part et agreable pour la Chambre. A titre cl’Agent, je refois la Unirea, le Românul et la Voix de la Roumanie, et en qualite de Roumain je suis triplement attriste de tout ce qui se passe dans r.otre malheureux pays. Pour echapper â mes penibles impressions, je me refugie dans le travail et j’y trouve un bien-etre inconnu de ceux qui vi-vent meles aux luttes politiques. Comme je sais que tu t’in-teresses â tout ce qui je fais, je te donne ici la liste des ouvrages que j’ai termines cet hiver. 1 Uhistoire de mes missions politiques aupres des gou-vernements de France, d’Angleterre et d’Italie (ouvrage destine a voir le jour apres ma mort). 4 2 La collection complete des chants populaires de la Roumanie : ballades, doinaş, horas, chants de brigands, d’amour etc., revus, corriges, copies en Iettres latines dans un grand livre, et accompagnes d’une foule d’adnotations. Le tout sera mis sous presse l’hiver prochain. 5 3 Quelques pi£ces de theâtre. 4 L’histoire de mes voyages. 5 Un guide de conversation franco-roumain â l’usage des etrangers qui veulent voyager dans notre pays, ouvrage precede d’une petite grammaire6 de la Iangue roumaine. (Je suis en train d’y mettre Ia derniere main.) Ce petit livre pa-raîtra dans le courant de l’ete. Voila ! je crois avoir bien merite de mon sejour â Paris, loin des disputes parlementaires de Bucarest. Tu m-as annonce 133 la prochaine publication de quelques pieces de vers â moi dans la Revista română. Je deşire que la ballade de lordaki a Lupului soit mise de cote, jusqu’â ce que je t’enverai la nouvelle edition, completee par les documents que je me suis procures. Quand au Zgîrcitul răsipitor, Satul lui Cremine etc., je voudrais les revoir avant de les livrer â la publicite, et je compte sur toi pour me les apporter â Paris. Je serai ici jusqu’â la fin de juillet, epoque â 'laquelle j’irai en Moldavie pour mes affaires, sauf a revenir dans le commencement de novembre. Je n’ai pas compris grand-chose â la lettre d’Alexan-dresco 7, mais j’ai toujours charge quelqu’un de s’informer du prix des cliches qui devront servir a l’illustration de ses fa-bles. J’aurai une reponse ces jours-ci et jc te la ferai connaître, Mr Ganesco 8 est enferme â Mazas 9, il est tenu au secret et par consequent, c’est impossible de Iui demander le manu-scrit d’Alexandresco. Adieu et miile bonnes amities â Mme Ghica et â Mile Campiniano, que je felicite de son mariage, il est vrai que je felicite encore bien plus son heureux mari. Tout â toi, V. Alecsandri Voici une lettre pour Mr Demetre Cozadini.10 Elle est tres pressee. Remets-la lui de suite. Paris, 4 aprilie IS'62 Iubite prietene, Am citit în jurnalele din ţară că tu eşti unul din cei patru vicepreşedinţi ai Adunării şi te plîng în sinceritatea sufletului meu, citind dările de seamă a'.e şedinţelor. Am observat în aceste dări de seamă că elocvenţa lui Ion Brătianu a pălit mult de cînd cu concurenţa lui Ko-gă'niceanu, Grigore Sturdza, Panu etc... Faimosul orlator1... a ajuns oare la capăt ? Cît despre coasociaţii lui Dimitrie2 (fratele acestuia) şi Rose-taki3 se pare că au făcut legămîntul tăicerii. E prudent din partea lor şi plăcut pentru Cameră. 140 Ca agent, primesc Unirea, Românul şi La Voix de la Roumanie şi ca român sînt de trei ori întristat de tot ce se petrece în nenorocita noastră ţară. Ca să scap de impresiile mele dureroase, mă refugiez în lucru şi găsesc aici o mulţumire necunoscută de acei care trăiesc în vîrtejul luptelor politice. Cum ştiu că te interesează tot ce fac eu, îţi dau aici lista scrierilor pe care le-am terminat iarna aceasta. 1 Istoria misiunilor mele politice pe lingă guvernele Franţei, Angliei şi Italiei (lucrare destinată să vadă lumina ziiei după moartea mea).4 2 Colecţia completă a cîntecelor populare ale României: balade, doine, hore, cintece haiduceşti, de dragoste etc... revăzute, îndreptate, copiate cu litere latine într-o carte mare şi însoţite de o grămadă de adnotări. Totu! va fi dat la tipar iarna viitoare. 5 3 Cîteva piese de teatru. 4 Povestea călătoriilor mele. 5 Un ghid de conversaţie franco-română pentru folosul străinilor care vor să călătorească în ţara noastră, lucrare precedată de o mică gramatică 6 a limbii române. (Sînt pe cale să o termin.) Această cărticică va apărea în cursul verii. Iată! Cred că am profitat bine de şederea mea la Paris, departe de discuţiile parlamentare de Ia Bucureşti. Mi-ai anunţat apropiata pu- blicare în Revista română a cîtorva poezii de-ale mele. Doresc ca balada lordachi a Lupului să fie lăsată la o parte pînă ce-ţi voi trimite noua ediţie completată prin documentele pe care mi le-am procurat. Cît despre Zgîrcitul răsipitor, Satul lui Cremine etc., aş vrea să le revăd înainte de a -le da publicităţii şi mă bizui pe tine să mi le aduci la Paris. Voi fi aici pînă la sfîrşitul lui iulie, epocă în care mă voi duce în Moldova pentru afacerile mele, cu rezerva de a reveni la începutul lui noiembrie. N-am înţeles mare lucru din scrisoarea lui A'exandrescu7, totuşi am însărcinat pe cineva să se informeze de preţul clişeelor care vor trebui să servească la ilustrarea fabulelor sale. Voi avea un răspuns zilele acestea şi ţi-1 voi face cunoscut. D-nul Gănescu8 este închis la Mazas9, e ţinut la secret şi, prin urmare, e imposibil să-i cer manuscrisul Iui Alexandrescu. Adio şi mii de bune salutări prieteneşti doamnei Ghica şi d-rei Cîrn- pineanu pe care o felicit pentru căsătoria sa, e adevărat că felicit încă mai mult pe fericitul ei soţ. Al tău, V. Alecsandri Iată o scrisoare pentru d-nul Dimitrie Cozadini.10 E foarte grabnică. Dă-i-o numaidecît. 141 61 Paris, 11 avril 1862 Mon cher vieux, dans ma derniere lettre je t’ai envoye un billet tres presse pour Mr Demetre Cozadini. Dans le cas ou ce depute aurait quitte Bucarest, tu auras la bonte de lui expedier immediatement mon billet â Jassi. Premier service. 2 service : Fais-moi le plaisir de m’expedier par la poşte deux exemplaires des Doine şi lăcrimioare, tu en trouveras â la librairie de Rosetti ou â celle de Joanid. 3 service : Inforime-moi si la Revue Roumaine continue â paraître, et dans ce cas envoie moi les nos 7, 8, 9 etc. ; j’ai deja les six prem&res brochures. Tu m’a promis les feuilles dans lesquelles a păru le roman de Don Juan de Bucarest.1 Si tu veux tenir ta promesse, cela sera un quatri&me service. Je t’embrasse aussi comme quatre, V.A. Paris, 11 aprilie 1S62 Iubite prietene, în ultima mea scrisoare ţi-am trimis un bilet foarte grabnic pentru di. Dimitrie Cozadini, In cazul în care acest deputat a părăsit Bucureştiul, vei avea bunătatea să-i trimiţi numaidecît biletul meu la Iaşi. Primul serviciu. 2 serviciu : Fă-mi plăcerea şi expediază-mi prin poştă două exemplare din Doine şi lăcrimioare, le vei găsi la librăria lui Rosetti sau la aceea a lui Ioasiid. 3 serviciu: Informează-mă dacă Revista română continuă să apară şi, în acest caz, trimite-mi numerele 7, 8, 9 etc.; am deja primele şase broşuri. Mi-ai făgăduit foile în care a apărut romanul Don Juanii din Bucureşti. 1 Dacă vrei să-ţi ţii făgăduiala, acesta ar fi al patrulea serviciu. Te îmbrăţişez, de asemenea, cît patru, V.A. 142 CĂTRE ELENA MÂNU 62 Paris, 12 avril 1S62 Madame,1 Je suis heureux de pouvoir realiser votre deşir en vous envoyant le volume des Dome şi lăcrimioare. J’ai use de toute la Science diplomatique acquise pendant mon sejour â Bucarest, pour escamoter cet exemplaire â la personne qui le possedait. L’escamoteur reclame donc votre indulgence pour le poete, et tous les deux vous prient, Madame, de vouloir bien agreer l’assurance de leurs sentiments rsspectueux. V. Alescandri Bd des Capucines 37 Adresa : Mme Helene Mano rue de Seize — 16 Paris Paris, 12 aprilie 1S62 Doamnă,1 Sînt fericit de a putea îndeplini dorinţa dumneavoastră trimiţîndu-vă volumul Doine fi lăcrimioare. Am folosit toata ştiinţa mea diplomatică, cîştigată pe timpul şederii mele la Bucureşti, pentru a şterpeli acest exemplar de ia persoana care îl avea. Hoţul vă cere deci îngăduinţa pentru poet şi amîndoi vă roagă, doamnă, să binevoiţi a primi asigurarea sentimentelor lor respectuoase. V. Alecsandri Bd des Capucines 37 Adresa : D-na Elena Mânu, rue de Seize — 16 Paris 143 CĂTRE ION GHICA Paris, ÎS mai 1862 63 Mon cher vieux, Tu m’as demande, il y a quelque temps, des renseigne-ments sur les prix de gravure des ouvrages illustres. Voici ce que j’ai pu recueillir â ce sujet. Communique-le â Alexan-dresco.1 Chaque sujet ayant 25 c. sur 17, c’est â dire en tout 325 cmt de superficie coute : Gravure sur bois Bois 6 francs Dessin 76 Gravure 130 Chaque bois dessine et grave 211 En lithographie Pierre 25 fr. Dessin 75 100 Mais le tirage couterait 15 fr. Ies cent exemplaires, tandis que le tirage typographique sur le bois ne couterait que 20 fr. les 500 exemplaires. Sur cuivre Le cuivre 12 f Dessin 75 Gravure 400 487 Le tirage en taille-douce coute 15 fr. les cent exempl. Tout cela me paraît passablement cher. Je crois donc que Alexandresco ferait mieux de s’entendre avec quelque artiste de Bucarest pour Pillustration de son ouvrage. II pourrait ainsi d’ailleurs surveiller hii-meme le travail. 144 Compte-tu venîr â Paris ainsi que tu me l’as fait espe-rer ? Tu m’y trouvera jusqu’â la fin de juillet. Donne-moi des nouvelles de la Revista2. Continue-t-elle â vivre ? Je me sens en verve de travail et j’ai deja fait de grands envois â Mr Odobesco ! C’est l’effet du printemps ; mais ne crains rien, je veille-rai â fermer les robinets. Adieu et tout â toi, V. Alescandri Paris, 18' mai 1862 Iubite prietene Mi-ai cerut, mai de mult, lămuriri asupra preţului de gravare al lucrărilor ilustrate. Iată ce am putut culege în legătură cu aceasta. Im-părtăşeşte-le Iui Alexandrescu.1 Fiecare subiect avînd 25 c. pe 17, adică în total 325 cm. de suprafaţă costă : Gravură pe lemn Lemn 6 franci Desen 75 Gravare 130 Fiecare lemn desenat şi gravat 211 în litografie Piatră 25 fr Desen 75 Î00 Dar tirajul ar coota 15 fr. o sută de exemplare, în timp ce tirajuf tipografic pe lemn nu ar costa decît 20 fr. 500 exemplare. Pe aramă Arama 12 fr Desen 75 Gravare 400 487 145- Tirajul în taille-douce costă 15 fr. o sută de exemplare. Toate acestea mi se par destul de scumpe. Cred deci că Alexandrescu ar face mai bine să se înţeleagă cu un artist din Bucureşti pentru ilustrarea ilucrării sade. Va putea astfel să urmărească el însuşi lucrul. Socoţi să vii ia Paris aşa cum m-ai făcut să nădăjduiesc ? Mă vei găsi pînă la sfîrşitul lui iulie. Dă-mi veşti despre Revistă2. Continuă să trăiască ? Mă simt dispus să lucrez şi am făcut deja voluminoase trimiteri d-lui Odobescu. Aceasta se datoreşte primăverii ; dar nu te teme, voi veghea să închid robinetele. Adio şi al tău, V. Alecsandri CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 64 Paris, ÎS' mai 1S62 Mon cher Branisteano, Je viens de toucher au Comptoir d’Escompte Ia somme de 11556 francs que tu m’a envoye par Michel Daniel. Comme je n’ai pas encore reşu de lettre d’avis de toi, je suppose que. cet argent provient du fermage de Mircesti pour la St Georges 1862. J’attends donc tes renseignements â ce sujet, ainsi que Pargent du fermage de Patrashcani. A-propos de cette terre, j’espere que Mr Botez1 finiră par s’executer en presence des mesures prises par les autorites pour me rembourser les quelques centaines de ducats (avec leurs interets) qu’il a cru de-voir retenir sur les annees passees. Presse-le fort, de ton cote, pour lui apprendre â faire, â Pavenir, des actes arbi-traires. Maintenant, cher vieux, je veux te parler d’une chose tres importante et sur laquelle je fonde de belles esperances. Tu sais que la Chambre a vote la concession des chemins de fer de la Moldavie, tu sais aussi que la grande ligne de Mihaileny 146 â Galaz doit etre rattachee par un embranchement sur Okna 2. Or, cet embrandiement doit necessairement passer sur Bor-zeşti, c’est-â-dire aux pieds de ma belle foret qui depuis si longtemps souffre de sa virginite. Toute compagnie inteili-gente devra reluquer cette foret pour les besoins de ses travaux, et s’adresser en consequence â son legitime proprietaire. Ceci, ayant lieu, ma foret acquerira une valeur considerable qui se transfonmera en une veritable pluie d’or. II faut donc que je prenne toutes les mesures pour une pareille aubaine, si elle doit se presenter, il me faut des renseignements exacts sur la nature de mon bois, sur la quantite des chenes etc., et pour ce faire, je viens d’ecrire â l’ingenieur de l’Etat, Mr Cazaban, une lettre que je te prie de lui remettre le plus tot possible, l3affaire etant tres pressee. J’engage Mr Cazaban de se rendre â Patrascani et de vi-siter ma foret avec le plus grand soin, afin de m’envoyer non seulement les renseignements dont j’ai besoin, mais encore des echantillons des divers bois qu’il trouvera dans son excursion. Tout cela doit se faire tres vite et â mes frais ; mais il faut que cela se fasse. Sois donc assez bon pour t’enquerrir si Mr Cazaban est â Jassi et pour lui faire parvenir ma lettre n’im-porte ou il se trouverait. S’adresser pour avoir des informa-tions â ce sujet, au bureau du ministere des Travaux publics, et, si besoin etait, tâcher de lui obtenir un conge de quelques jours pour qu’il puisse me rendre le service que je lui demande. Encore une corvee et je finis. Madame Cozadini, en quit-tant Paris, il y a plus de six mois, a eu recours â ma bourse pour entreprendre son voyage. Apres lui avoir prodigue des soins de frere pendant sa grossesse et ses couches, je lui ai avanse 1100 francs pour la route qu’elle avait â faire d’ici â Jassi. Quelques aient ete les promesses de cette dame de me rembourser aussitot son retour en Moldavie, je suis encore â attendre mon argent. (Cela m’apprendra â l’avenir de rendre service â des compatriotes). J’ai ecrit tantot â Madame Cozadini, tantot â son mari, et c’est comme si j’avais chante femme sensible. Je tente une nouvelle demarche aupres de ce dernier, et je te pris de lui dire de ma part, pendant que tu lui remettras ma lettre, que lorsque j’ai avance 1100 francs a sa femme je l’ai fait avec la conviction que je rendrais ser- 147 vice â des personnes honorables, et qu’il me serait penible de changer de conviction. Adieu, mon cher vieux, je t’embrasse et suis tout â toi, V. Alecsandri Paris, 18 mai 1S62 Iubite Brăniştene, Am încasat acum de la Contoarul de Scont suma de 11 556 franci pe care mi i-ai trimis prin Michel Daniel. Cum nu am primit încă o scrisoare de înştiinţare de ia tine, bănuiesc că aceşti bani vin din arenda Mirceştilor pentru Sf. Gheorghe 1862. Aştept deci lămuririle tale despre acest lucru, cum şi banii din arenda Pătrăşcani’.or. în legătură, cu această moşie, nădăjduiesc că dl. Botez1 va termina prin a se executa faţă de măsurile luate de către autorităţi pentru a-mi înapoia ce!e cîteva sute de ducaţi (cu dobînda lor) pe care a crezut că trebuie să-i reţină din anii trecuţi. Forţează-1 tare, la rîndul tău, pentru a-1 învăţa de a mai face, în viitor, acte arbitrare. Acum, dragul meu, vreau să-ţi vorbesc despre un lucru foarte important şi în care îmi pun frumoase nădejdi. Ştii că s-a votat de către Cameră concesionarea căilor ferate din Moldova, ştii, de asemenea, că marea linie de la Mihăileni la Galaţi trebuie să fie legată printr-o ramificaţie prin Ocna2. Or această ramificaţie trebuie neapărat să treacă prin Borzeşti, adică pe la picioarele frumoasei mele păduri care suferă de aşa multă vreme de virginitatea sa. Orice companie inteligentă ar trebui să rîvnească această pădure pentru nevoile lucrărilor sale şi, prin urmare, să se adreseze legitimului său proprietar. Aceasta avînd loc, pădurea mea va căpăta o valoare mare care se va transforma într-o adevărată ploaie de aur. Trebuie deci să iau toate măsurile pentru o asemenea pleaşcă, dacă ar fi să se prezinte, îmi trebuie lămuriri exacte despre felul pădurii mele, despre cantitatea de stejari etc., şi, pentru a se face aceasta, am scris acum inginerului statului, dl. Cazaban, o scrisoare pe care te rog să i-o înmînezi cît mai curînd, afecerea fiind foarte grabnică. II sfătuiesc pe dl. Cazaban să se ducă la Pătrăşcani şi să-mi viziteze pădurea cu cea mai mare grijă, astfel îneît să-mi trimită nu numai lămuririle de care am nevoie, dar încă şi nişte eşant'.oane din diferite lemne 148 pe care le va găsi în excursia sa. Acestea toate trebuie să se facă foarte repede şi pe socoteala mea ; dar trebuie ca aceasta să se facă. Fii deci aşa de bun pentru a te informa dacă dl. Cazaban este la Iaşi şi pentru a face ca să-i ajungă scrisoarea mea acolo unde se va găsi. A se adresa pentru a avea informaţii despre acest iucru la biroul Ministerului Lucrărilor Publice, şi, dacă ar fi nevoie, a se încerca să i se capete un concediu de cîteva zile pentru ca să poată să-mi facă serviciul pe care i-1 cer. încă o sarcină şi termin. Doamna Cozadini, plecînd de la Paris, sînt mai mult de şase luni, a recurs la punga mea pentru a întreprinde călătoria sa. După ce am îngrijit-o ca un frate în timpul sarcinii sale şi a naşterii, i-am împrumutat 1 ICO franci pentru drumul pe care îl avea de făcut de aici la Iaşi. Cu toate făgăduielile acestei doamne de a mi-i înapoia numaidecît după reîntoarcerea sa în Moldova, eu încă mai aştept aceşti bani. (Aceasta mă va învăţa minte pe viitor de a mai face servicii compatrioţilor). Am scris cînd doamnei Cozadini, cînd soţului său, şi este ca şi cum aş fi cîntat femeie simţitoare. încerc un nou demers pe lîngă acesta din urmă şi te rog să-i spui din partea mea, în timp ce-i vei înmîna scrisoarea, că atunci cînd am dat 1 100 franci soţiei sale, am făcut-o cu convingerea că voi face un serviciu unor persoane cinstite, şi că-mi va fi foarte neplăcut să-mi schimb convingerea. Adio, dragul meu, te îmbrăţişez şi sînt al tău, V. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 65 Paris, 20 mai 1862 Mon cher Prince, ...Ceci regie1, je ne puis m’empecher de dire, en pensant â votre destinee : Heureux homme ! La Providence s’est char-gee de deblayer sous vos pieds le chemin qui conduit â la gloire et aux grandeurs de ce monde ! Pendant que d’autres s’agitent, se dembnent comme des diables dans l’eau benite, 14» pour atteindre â une position sociale insignifiante ou pour se creer un nom destine â etre oublie, vous, avec de l’esprit, du calme et de la patience, vous etes parvenu â vaincre les obstacles, â reduire les factions et â faire triompher le grand principe de l’Union qui renferme tout l’avenir d’une nation. Vous voilâ fondateur d’une ere nouvelle, si riche en resul-tats heureux pour votre pays. C’est ma foi, fort beau, fort digne d’envie, et je ne saurais trop vous feliciter pour ma part. Vous avez le pouvoir, la richesse, le renom, le prestige et tout ce qui s’en suit. Profitez-en pour relever cette nation roumaine si grande dans le passe, si tombee actuellemeiu, et si apte â un avenir glorieux. Il faut que le nom de Couza s’associe â ceux d’Etienne et de Michel dans les pages de notre histoire ; c’est lâ mon voeu et mon ambition pour vous. Mais assez d’ascension aerostatique comme ţa. Revenons sur terre. Vous etes devenu proprietaire de Rouginoasa 2 et je vous en fais mon compliment. C’est une magnifique acquisi-tion et un tres beau placement d’argent. Cette terre vous rapportera, dans peu, un grand nombre de milliers de ducats, si vous vous attachez â y apporter les ameliorations neces-saires. Vous qui etes membre de la societe des Economistes, vous savez que l’or produit l’or, et qu’il ne faut pas hesiter de faire des sacrifices pour obtenir de grands resultats. Vous rappelez-vous de ces jours de bonne humeur oii vous pretendiez que vous etes moins riche que moi ? Que direz vous desormais, gros proprietaire que vous etes ? Vous voilâ â la tete d’un revenu fixe d’une douzaine de miile de ducats, sans compter la liste civile, tandis que moi j’en reste toujours au meme point avec mes deux terres. II est vrai que j’ai un grand avantage sur vous, celui d’etre independant ! Je dis independant, mais helas ! je me flatte sottement, care je suis encore dans votre dependance. Ne suis-je pas votre debiteur ? Voilâ pourqoi j’ai ecrit â Jean3 une lettre si severe qu’il en a eu la fievre. Ce pauvre garţon m’avait promis formellement d’acquiter ma dette aussitot qu’il tou-cherait l’argent de la vente de Ternauka, et dans cette con-viction j’ai quitte le pays avec le calme d’une conscience legere. Or, vous dire ce que j’ai eprouve le jour oii Jean m’a ecrit qu’il lui serait impossible de tenir sa promess:, ţa m’est impossible. Vous savez combien je suis scrupuleux sur 1’article des engagements contractes, et vous comprendrez 150 facilement ce que j’ai du souffrir, en me voyant tout â coup place dans la necessite de trouver du jour au lendemain une somme aussi considerable que celle que je vous dois. Apres avoir inutilement essaye de faire un cmprunt â Paris, j’ai fini par ecrire â mon charge d’affaires, Branisteano, de pu-blier la vente de ma terre de Patrascani4. Mes ordres ont ete suivis â la lettre. La publication a ete faite dans les journaux du pays, mais helas ! pas un acquereur ne s’est encore presante. L:incertitude qui regne chez nous relativement aux reformes futures de la loi rurale tient les capitaux dans une panique aussi ridicu.e que fatale pour ies transactions. Que faire donc pour regler aussi promptement que possible Ia liquidation de ma dette et pour venir efficacement en aide â mon frere presque ruine ? Un moyen se presente ; c’est une affaire importante pour moi et les miens, car son succes me permettrait de faire face â toutes les difficultes. La voici. Maintes fois des capitalistes et des industriels m’ont demande des renseignements sur diverses entreprises qu’ils avaient le projet de fonder dans les Principautes. En dernier lieu, une compagnie de capitalistes franţais, anglais et belges m’ont particulierement parle de la ligne de chemin de fer de Bucarest â Giurgewo avec embranchement sur Oltenitza. Ils se sont procure tous les elements propres â etablir leurs calculs, et c’est en qualite de mandataire de ces messieurs, de simple particulier, que je viens vous demander la conces-sion 5 de cette ligne, aux memes conditions que la concession faite â Mr Mavrojeni pour la ligne de Michaileny â Galatz, recemment votee par ia Chambre. Le chemin serait construit en deux ans. Je. crois pouvoir ajouter que mes mandants ne s’en tien-draient pas lâ ; ils se proposent d’etudier la rectification et la canalisation de la Dimbovitza, de Bucarest, meme plus haut, jusqu’â Oltenitza, le seul bon port entre Ibrai'la et la frontiere d’Autriche. Ce projet important doterait votre capitale d’une voie fluviale peu couteuse et la delivrerait des ces inondations periodiques qui sont pour cette viile et pour ces environs un veritable fleau. Je sais, d’autre part, que ce port une fois cree, il deviendrait facile d’instituer une compagnie de navigation qui aurait lâ son principal etablis-sement et montrerait le pavilion roumain tout le long du Danube. Je n’ai pas besoin, mon cher Prince, de faire valoir â vos yeu\ tous les benefices, materiels et moraux, que retire-rait le pays de ces importantes creations, dont le premier pas se rattache absolument â la concession de la ligne de Giurgevo â Bucarest. Je lis bien dans les journaux que cette ligne est com-prise dans un reseau dont la concession est soilicitee par le prince Brancovano6 ; mais elle peut en etre distraite, sans detruire l’idee principale des auteurs de cette combinaison qui auront encore un assez beau lot en partage, dans la grande ligne qui leur resterait. J’espere que ma demande vous parviendra, avant que la Chambre n’ait vote les lignes sollicitees par le prince Brancovano ou par d’autres personnes. Je vous prie donc d’accueil-lir et d’appuyer, au besoin, de votre protection les offres que je suis charge de faire, en reservant, dans le projet soumis â la Chambre, la ligne de Bucarest â Giurgevo et Oltenitza. Dans le cas ou le prince Brancovano ferait des conditions plus favorables que celles du contrat Mavrojeni, je suis autorise â Ies accepter au nom de mes mandants. Croyez-moi que j’ai du me marcher sur le coeur pour vous adresser cette demande, mais apres tout, votre amitie pour moi, la sollicitude que vous avez toujours temoignee pour les interets de Jean, et mes propres services envers le [jays, me donnent quelques droits â la preference que je solicite. Si j’avais la chance de voir ma proposition agreee par la Chambre, je pourrais, tout en rendant de bons services â mon pays, me trouver immediatement en position de faire honneur â mes engagements envers vous, et de venir en aide aux malheureuses difficultes de mon frere. Dans le cas con-traire, il ne me resterait qu’â aller moi-meme en Moldavie, pour proceder â la vente des terrains que Jean possede â Galatz, ou bien â celle de l’une de mes deux terres. Mon plus vif deşir est de vous faciliter â vous-meme le payement de 35 miile ducats que vous devez encore sur le prix de Rouginoasa, et croyez que je ne prendrai pas de repos, avant de trouver les moyens de m’acquitter du service que vous m’avez rendu en veritable ami. Et maintenant que j’ai si longuement parle de mes affaires, et que j’ai parcouru en wagon la route de Bucarest â Giur- 152 gevo et â Oltenitza, revenons sur Place 7. Ainsi, notre cher ami s’est fâche tout rouge, parce que vous n’avez plus voulu continuer un ordre d’operations financieres prejudiciables â votre cassette particuliere, et grâce â cette mcsure de precau-tion tardive, vous voilâ passe â Petat de mauvais prince, parce que vous avez cesse d’etre un bon preteur de milliers de ducats ! Sa logique semble devenir d’autant moins serree que les cordons de votre bourse le deviennent davantage ; O ! grand diable d’interet personnel ; tu n’en fais pas d’au-tres ! Je vous approuve fort pour ma part, de n’avoir plus voulu qu’on vous mangeât dans la main, et cela constam-ment, eternellement, pour quelques services dejâ remuneres. Monsieur Place a ete votre secretaire intime, pendant que vous n’aviez personne aupres de vous pour occuper ce poşte de confiance ; c’est bien, mais maintenant que votre position a acquis une toute autre importance en Europe, il ne serait nullement politique de votre part de livrer vos secrets â un agent etranger, quel que soit, d’ailleurs le gouvernement qu’il represente, amical ou hostile pour notre pays. II arriverait tel jour, tel revirement dans l’ordre des cnoses politiques oii vous, Prince, vous vous trouveriez dans la dependance abso-lue_ du susdit Consul general, deguise en secretaire parti-culier. Voilâ aussi pourquoi je vous ai toujours engage de prendre aupres de votre personne un homme intelligent, probe, actif, et surtout devoue ; un homme qui put s’attacher â vous non seulement comme au Prince regnant, mais encore comme au simple mortel, et qui sut vous rendre de verita-bîes services d’ami. C’est en vue de ces qualites si rares â ren-contrer que je vous ai propose Baligot de Beyne. Vous rappelez-vous les circonstances dans lesquelles nous en avons parle la premiere fois ? C’etait au camp de Flo-resti8. Je revenais de mes missions aupr&s de PEmpereur Napoleon et du roi Victor Emmanuel, et par une belle soiree, je vous racontais mes courses â Paris, Londres, Turin, mes luttes avec les profonds diplomates anglais, les paroles flat-teuses sur vous, prononcees aux Tuileries et au Palasso Reale. Vous m’ecoutiez avec tout Pinteret que l’on trouve au recit de choses inattendues et vous sembliez anime du deşir d’en-iretenir des rapports aussi frequents que possible avec les 153 tetes couronnees. C’est â cette occasion que vous vous etes plaint â moi de n’avoir pas un secretaire intime. Il vous fal-lait, disiez-vous, un homme sur, qui tînt vos papiers en ordre et qui fît votre correspondance, et vous m’avez charge alors d’orfrir de votre part â Baligot9 Ie poşte de chef de votre cabinet, aux appointements de 1500 ducats par an. Je me rappslle meme â ce sujet un petit incident qui merite d’etre reiate. Dans votre genereux empressement, vous aviez fixe a 150 ducats par mois les honoraires de votre secretaire intime, ce qui devait lui constituer une somme annuelle de 1800#, et c’est moi qui la reduisis de 300#, en vous re servant le plaisir d’ajouter ce supplement â titre de gratification, dans le cas ou vous seriez content de ses services. Baligot accepta avec enthousiasme la proposition faite par moi en votre nom, tant il avait â coeur de venir vous consacrer son devouement. II se defit de ia direction de son journal, il mit ordre â ses affaires et attendit le moment propice pour se rendre aupres de vous. Malheureusement pour lui, une foule de circonstances imprevues sont venues tcur â lour contra-rier vos bonnes intentions â son egard : c’est d’abord le vote de la Chambre relativement â la chancellerie princiare, c’est ensuite la malveillance de l’ambassadeur d’Angleterre, et puis la question de l’Union, et puis encore Dieu sait quoi. Toujours cst-il que depuis trois ans, mon pauvre Baligot se trouve dans une position flottante qui rappelle le dicton popuiaire : Ca frunza pe apă. Et pourtant, je vous avoue en conscience ne pas connaître d’homme plus digne d’occuper un posta de confiance aupres de vous, tant il vous porte de l’attachement. Je ne sais ce que vous avez fait pour le gagner â premiere vue, pour le fasciner, mais ce que je sais bien, c’est qu’il serait assez dangereux de dire du mal de votre personne en sa presence. Vous m’avez charge ele le morigener ; je l’ai fait dans une lettre que je lui ai adressee â Reims. Baligot s’y etait retire depuis quelques jours, aupres de sa soeur, â cause de l’etat de ses finances qui ne Jui permettait plus de vivre â Paris. Il vient de me repondre, en m’envoyant un compte exact de l’argent qu’il a touche, du jour oii il s’est considere â votre service, et je ne saurais moins faire que de vous communiquer sa reponse, afin d’effacer de votre esprit toute impression qui serait de nature â lui porter prejudice. 154 J’arrive maintenant â la derniere pârtie de votre lettre, celle qui est consacree aux bonnes fortunes bucarestiennes. Vos reflexions sur la pruderie de language des dames de la haute volee, m’ont fait rire â grand eclats, car elles s’accor-dent parfaitement avec les observations que j’ai 6te â meme de faire, dans le cours de ma carriere de vieux pecheur. Ce qu’on est convenu d’appeler les femrnes du monde, tout en cultivant la chastete des mots, nous surprennent souvent par une science et un raffinement dans le plaisir que ne desa-vousraient pas les plus celebres La'is. Elles donnent des noms charmants, des qualifications presque innocentes aux choses qui le sont le moins. Au plus fort de leurs desirs, elles disent : „Caresse-moi“ ! N’est-on pas en droit de supposer que pour elles la moindre caresse doit entraîner la possession complete ?... Cette lettre â deja pris les proportions d’une b^Shure. II est temps que j’y mette une fin. Je la fais en signant comme par le passe, votre ami aussi vieux que devoue, V. Alecsandri L’envoi de votre decoration10 a ete retarde par suite de la promesse faite au prince de Servie de lui envoyer l’ordre de la Legion d’honneur. II paraît que certaines convenances politiques ne permettent pas â l’Empereur de le faire en ce moment; mais il est cer tain que les deux decrets paraîtront Ie meme jour au Moniteur. Paris, 20 mai 1S-62 Iubite prinţe, ...Acestea zise \ nu mă pot împiedica de a spune, gîndindu-mă la destinul vostru: Fericit om! Soarta s-a însărcinat să cureţe sub paşii voştri drumul care conduce la g'orie şi la măririle acestei lumi! In timp ce alţii se agită, se zbat ca dracii într-un aghiazmatar, pentru a ajunge la o poziţie socială neînsemnată sau pentru a-şi crea un nume sortit să fie uitat, voi, cu spirit, calm şi răbdare, aţi ajuns să învingeţi obstacolele, să împiedicaţi revoltele şi să faceţi să triumfe marele principiu al Unirii care cuprinde întreg viitorul unei naţiuni. Iată-vă fondatorul unei ere noi, 155 atît de bogate în rezultate fericite pentru ţara voastră. Este, pe cuvînt, foarte frumos, foarte demn de invidiat, şi nu vă pot felicita îndeajuns din partea mea. Aveţi puterea, b.ogăţia, renumele, prestigiul şi tot ce se leagă, de acestea. Profitaţi pentru a ridica această naţiune română atît de mare in trecut, atît de căzută astăzi, şi atît de pregătită pentru un viitor g'.orios. Trebuie ca numele de Cuza să se asocieze cu acela al lui Ştefan şi al lui Mihai în paginile istoriei noastre, aceasta este dorinţa şi ambiţia mea pentru voi. Dar destul cu asemenea ascensiuni aerostatice. Să ne reîntoarcem pe pămînt. Aţi devenit proprietarul Ruginoasei ? şi vă felicit. Este o achiziţie măreaţă, un frumos plasament de bani. Această moşie vă va aduce, în scurt timp, un mare număr de mii de ducaţi, dacă vă ocupaţi să-i aduceţi îmbunătăţirile de care are nevoie. Voi care sînteţi membru aii Societăţii economiştilor ştiţi că aurul produce aur şi că .nu trebuie să stai la îndoială să faci sacrificii pentru a obţine mari rezultate. \'fS%duceţi aminte de zilele acelea de bună dispoziţie în care pre-tindeaţi că sînteţi mai puţin bogat decît mine ? Ce-aţi spune acum, mare proprietar ce sînteţi ? Iată-vă în fruntea unui venit fix de douăsprezece mii de ducaţi, fără să mai socotim lista civilă, în timp ce eu rămîn mai departe ia acelaşi punct cu cele două moşii ale mele. Este drept că am un mare avantaj asupra voastră, acela de a fi independent! Spun independent, dar, vai ! mă măgulesc prosteşte, căci depind încă de voi. Nu sînt eu debitorul vostru ? Iată pentru ce i-am scris lui Ianca 3 o scrisoare aşa de severă, care i-a dat călduri. Bietul băiat îmi făgăduise hotărît că-mi va plăti datoria de îndată ce va încasa banii din vînzarea Temaucăi, şi, cu această convingere, am părăsit ţara cu liniştea unei conştiinţe uşoare. Or, a vă spune ceea ce am simţit în ziua în care Iancu mi-a scris că îi va fi peste putinţă să-şi ţină făgăduiala îmi este cu neputinţă. Ştiţi cît sînt de grijuliu cu angajamentele contractate şi înţelegeţi cu uşurinţă ceea ce trebuie să fi suferit văzîndu-mă deodată în nevoia de a găsi de azi pe mîine o sumă atît de mare ca aceea pe care v-o datorez. După ce am încercat, fără rezultat, să fac un împrumut la Paris, am sfîrşit prin a scrie însărcinatului meu cu afaceri, Brănişteanu, să publice vînzarea moşiei mele Pătrăşcani4. Ordinele mele au fost urmate întocmai. Publicarea a fost făcută în jurnaîcle din ţară, dar, vai ! nu s-a prezentat încă nici un muşteriu. Nesiguranţa care domneşte la noi în legătură cu viitoarele reforme ale legii rurale ţine capitalurile într-o panică şi ridicolă, şi fatală pentru tranzacţii. Ce să fac deci pentru a-mi aranja cît se poate mai repede lichidarea datoriei mele şi pentru a veni cu folos în ajutorul fratelui meu aproape ruinat ? Un mijloc se iveşte ; este o afacere importantă pentru mine şi ai mei, căci retişita ei mi-ar îngădui să fac faţă tuturor dificultăţilor. Iat-o : De mai multe ori capitalişti şi industriaşi mi-au cerut lămuriri asupra diver'sefor întreprinderi pe câre proiectaseră să le fondeze în Principate. In ultima vreme, o companie de capitalişti francezi, englezi şi belgieni mi-au vorbit mai cu seamă despre linia de cale ferată de la Bucureşti la Giurgiu cu o ramificaţie spre Olteniţa. Şi-au procurat toate elementele folositoare stabilirii calculelor lor, şi, în calitate de mandatar al acestor domni, ca simplu particular, vin să vă cer concesiunea5 acestei linii, în aceleaşi condiţii cu concesiunea făcută d-lui Mavrogheni pentru linia de la Mihăi'eni la Galaţi, votată de curînd de Cameră. Drumul va fi construit în doi ani. Cred că pot să mai adaug că mandatarii mei nu se vor opri a:c: ; ei îşi propun să studieze rectificarea şi canalizarea Dîmboviţei, de la Bucureşti, chiar mai de sus, pînă ia Olteniţa, singurul port bun între Brăila şi frontiera Austrieii. Acest proiect important ar îmbogăţi capitala voastră cu o cale fluvială puţin costisitoare şi ar scăpa-o de aceste inundaţii periodice care sînt pentru acest oraş şi pentru împrejurimile sale un adevărat flagel. Ştiu, pe de altă parte, că acest port odată creat va fi uşor să se instituie o companie de navigaţie care ar avea acolo principalul său sediu şi ar înfăţişa pavilionul românesc de-a lungul Dunării. Nu am nevoie, iubite prinţe, să vă mai înfăţişez toate foloasele, materiale şi morale, pe care le-ar trage ţara din aceste importante creaţii, al cărui prim pas este, desigur, concesiunea liniei Giurgiu-Bucureşt;. Citesc, este drept, în ziare că această linie face parte dintr-o reţea a cărei concesiune este solicitată de prinţul Brîncoveanu6, dar ea poate fi despărţită de rest, fără a distruge ideea principală a autorilor acestei combinaţii, care vor avea să-şi împartă un destul de frumos lot, din marea linie care le va rămîne. Nădăjduiesc că cererea mea vă va ajunge înainte de a se fi votat în Cameră liniile cerute de prinţul Brîncoveanu sau de către alte persoane. Vă rog deci să primiţi şi să sprijiniţi, la nevoie, prin protecţia voastră, ofertele pe care sînt însărcinat să le fac, rezervînd, în proiectul supus Camerei, linia Bucureşti-Giurgki şi Olteniţa. în cazuî în care prinţul Brîncoveanu ar face condiţii mai favorabile decît cele ale contractului Mavro-gheni, sînt autorizat să le accept în numele mandatarilor mei. Credeţi-mă că a trebuit să-mi calc pe inimă pentru a vă adresa această rugăminte, dar, pînă la urmă, prietenia voastră pentru mine, interesul pe care l-aţi avut întotdeauna pentru nevoile lui Iancu şi pro- 157 priile mele servicii aduse ţării îmi dau oarecare drepturi la preferinţa pe care v-o cer. Dacă aş avea norocul să văd propunerea mea agreată de Cameră, aş putea, aducîad în acelaşi timp bune servicii ţării me'.e, să mă găsesc curînd în skuaţia de a-mi onora angajamentele faţă de voi şi de a veni în ajutorul nefericitelor greutăţi ale fratelui meu» In caz contrariu, nu îmi mai rămîne decît să ma duc eu însumi în Moldova, pentru a proceda la vînzarea terenurilor pe care Iancu le are la Galaţi sau a uneia dintre cele două moşii ale mele. Cea mai mare dorinţă a mea este de a vă uşura vouă înşivă plătirea celor 35 de mii de ducaţi pe care îi mai datoraţi încă din preţufl Ruginoasei şi să credeţi că nu mă voi linişti, înainte de a găsi mijlocul de a mă plăti de serviciul pe care mi l-aţi făcut ca un adevărat prieten. Şi acuma, după ce am vorbit atîta despre afacerile mele şi am parcurs în vagon drumul de 'Ia Bucureşti la Giurgiu şi Olteniţa, să ne întoarcem ia Place7. * Astfe!, iubitul nostru prieten s-a supărat foc pentru că nu aţi vrut să continuaţi o serie de operaţii financiare, dăunătoare propriei voastre casete particulare, şi, datorită acestei măsuri de precauţie tîrzii, iată-vă devenit un prinţ rău pentru că aţi încetat să a mai fi iun bun împrumutător de mii de ducaţi! Logica sa pare să devină cu atît mai puţin strînsă, cu cît gura pungii voastre o devine mai mult. O ! îndrăcit interes personal, nu faci decît pozne de astea ! In ce mă priveşte, vă aprob că nu aţi mai vrut să vi se mănînce din mînă, şi aceasta mereu, încontinuu, pentru cîteva servicii deja plătite. Domnul Place a fost secretarul vostru intim, în timp ce nu aveaţi pe nimeni pe lîngă voi pentrrj a ocupa acest post de încredere; bine, dar acum cînd poziţia voastră a cîştigat o cu totul altă importanţă în Europa, nu ar fi deloc politic, din partea voastră, să vă împărtăşiţi secretele unui agent străin, oricare ar fi, dealtfel, guvernul pe care îl reprezintă, prieten sau duşman ţării noastre. Va veni într-o oarecare zi, o oarecare schimbare în ordinea .lucrurilor politice cînd voi, prinţe, vă veţi găsi în dependenţă absolută de susnumitul consul general, deghizat în secretar particular. Iată deci de ce v-am îndemnat întotdeauna să luaţi pe lîngă persoana voastră un om inteligent, cinstit, activ şi mai cu seamă devotat; un om care să poată să se ataşeze de voi nu numai ca de prinţul domnitor, dar încă şi de simplul muritor, şi care să ştie să vă aducă adevărate servicii de prietenie. în vederea acestor calităţi, atît de rar întîlnite, v-am propus pe Baligot de Beyne. * în originalul francez numele lui Place (loc, piaţă) se pretează la un joc de cuvinte cu sensul : să ne întoarcem la loc. 158 Vă aduceţi aminte împrejurările în care am vorbit despre aceasta pentru prima dată ? Era la tabăra de Ja Floreşti8. Eu reveneam din misiunile mele de pe lîngă împăratul Napoleon şi regele Victor Emmamiel, şi într-o seară frumoasă, v-am povestit drumurile mele la Paris, Londra, Turin, luptele mele cu profunzii diplomaţi englezi, cuvintele măgulitoare despre voi, pronunţate la Tuileries şi la Palasso Reale, voi mă ascultaţi cu tot interesul pe care îl găseşti în povestirea unor lucruri neaşteptate şi păreaţi ouprins de dorinţa de a întreţine raporturi cît mai dese cu putinţă cu capetele încoronate. Cu această ocazia v-aţi plîns mie că nu aveţi un secretar intim. Vă trebuia, spuneaţi voi, un om sigur, care să vă ţină hîrtiile în ordine şi care să vă facă corespondenţa, şi m-aţi însărcinat atunci să ofer, din partea voastră, lui Baligot9 postid de şef al cabinetului vostru, cu retribuţia de 1500 ducaţi pe an. îmi amintesc chiar cu aceasta ocazie o mică întîmplare care merită să fie povestită. în graba voastră generoasă, aţi fixat 'la 150 ducaţi pe lună onorariile secretarului vostru intim, ceea ce i-ar fi constituit o sumă aniua^ă de 1800 de galbeni, şi eu am fost acela oare .a redus-o cu 300 de galbeni, rezervîndu-vă plăcerea de a adăuga acest supliment cu titlu de gratificaţie în cazul în care veţi fi mulţumit de serviciile lui. Bailigot a primit cu bucurie propunerea făcută de mine în numele vostru, atît ţinea de mult să vină să vă închine devotamentul său. A renunţat ia direcţia jurnalului său, a pus ordine în afacerile sale şi a aşteptat momentul potrivit pentru a veni alături de voi. Din nenorocire pentru el, o serie de împrejurări neprevăzute au venit rînd pe rînd să împiedice bunele voastre intenţii în privinţa sa : mai întîi votul Camerii relativ la cancelaria princiară, apoi rca-voinţa ambasadorului Angliei, şi pe urmă chestiunea Unirii, şi pe urmă Dumnezeu mai ştie ce. Fapt este că de .trei ani bietul meu Baligot se găseşte într-o situaţie nesigură care aminteşte de zicătoarea populară Ca jr:tnza pe apă *. Şi, cu toate acestea, vă mărturisesc cinstit că nu cunosc un alt om mai demn de a ocupa un post de încredere pe lîngă voi, atît de mult ataşament vă poartă. Nu ştiu ce aţi făcut pentru a-1 cîştiga de la prima vedere, pentru a-1 fascina, dar ceea ce ştiu bine este că ar fi periculos să se spună ceva de rău despre persoana voastră în prezenţa lui. M-aţi însărcinat să-l cert; am făcut-o într-o scrisoare pe care i-am adresat-o la Reims. Baligot se retrăsese acolo de cîteva zile, lîngă sora sa, din cauza stării finanţelor sale care nu-i mai îngăduiau să trăiască la Paris. Mi-a răspuns, trimiţîndu-mi o socoteală exactă a banilor pe care * în original, în limba română. 159 i-a primit, din ziua în care s-a socotit ca fiind în serviciul vostru, şi nu pot face mai mult decît să vă comunic răspunsul său, astfel îneît să şterg din mintea voastră orice părere care ar fi menită să-i aducă neajunsuri. Ajung acum la ultima parte a scrisorii voastre, aceea care este consacrată aventurilor bucureştene. Reflecţiile voastre despre discreţia limbajului doamnelor din înalta societate m-au făcut să rîd cu hohote, căci se potrivesc de minune cu observaţiile pe care am fost în măsură să le fac, în cursul vieţii mele de bătrîn păcătos. Ceea ce este stabilit că se numeşte femei de lume, păstrînd toată puritatea cuvintelor, ne surprind adesea printr-o ştiinţă şi un rafinament în plăceri pe care nu le-ar dezminţi nici cele mai cslebre Laîs. Ele dau nume îneîntătoare, calificative aproape inocente unor lucruri care sînt atît de puţin. în plină dorinţă, ele spun: „Mîngîie-mă“ ! Nu eşti în drept să bănuieşti că pentru ele cea mai mică mîngîiere trebuie să de aducă întreaga posesiune ?.... Această scrisoare a luat deja proporţiile unei broşuri. Este timpud să-i pun capăt. O fac semnând ca în trecut, prietenul vostru pe cît de vechi pe atît de devotat, V. Alecsandri Trimiterea decoraţiei voastre a fost întîrziată în urma făgăduielii făcute prinţului Serbiei de a-i trimite ordinul Legiunii de onoare. Se pare că unele convenienţe politice nu permit împăratului să o facă acum; dar este sigur că cele două decrete vor apărea în aceeaşi zi în Monitor. CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA — CĂTRE PLACE-TATĂL 66 Agence des Principautes Unies â Paris Paris, 2S1 mai 1862 Mon Prince, Ayant eu l’honneur d’âtre charge 1 par Votre Altesse d’une mission delicate aupres de Monsieur Place, p£re du Consul de France â Jassi, je me suis immediatement rendu â son domi-cile, mais lâ j’ai appris qu’il etait parti pour la Vendee avec l’intention d’y rester jusqu’â la fin de l’automne. 160 M’inspirant alors du sens de Ia lettre de Votre Altesse, j’ai ecrit â Monsieur Place la depeche suivante, en qualite d’Agent des Principautes Unies : „Son Altesse le Prince Couza avait cru, il y a un an, que les besoins de son service personnel reclameraient l’as-sistance â Paris d’une personne possedant une connaissance approfondie de la localite, et dans cette pensee, Elle crea un poşte special qu’Elle s’empressa de vous confier, Monsieur, â la recommandation de Mr votre fils, le consul actuel de France â Jassi. II paraît neanmoîns qu’en depit des previsions de Son Altesse, les elements ont tellement manque â ce nouveaux service que le Prince appreciant la dignite de votre caractere a cru devoir aller au devant de vos scrupules en vous af-franchissant d’une charge ou vos excellants dispositions n’a-vaient jamais ete appelees â etre utilisees. Son Altesse ayant donc regie avec Monsieur votre fils le compte de votre dernier semestre, vient en meme temps de me charger de vous exprimer ses remerciements pour tout le temps que vous avez bien voulu vous tenir â sa disposition, et je suis heureux, pour ma part, Monsieur de pouvoir etre en cette occasion l’interprfcte de la hau te estime quî vous avez su lui inspirer... etc... etc." En attendant la reponse de Monsieur Place et l’ordre de Votre Altesse de la lui envoyer â Bucarest, j’ai Phonncur d’etre, mon Prince, avec le plus profond respect de Votre Altesse serenissime Ie tres humble et tres obeissant serviteur Pour PAgent, V. Alecsandri Agenţia Principatelor Unite la Paris Paris, 2S mai ÎS62 Prinţe, Avînd onoarea de a fi însărcinat1 de către a.'.teţa-voastră cu o misiune delicată pe lîngă domnul Place, tatăl consulului Franţei la Iaşi, 161 m-am dus numaidecît 'la domiciliul său, dar acolo am aflat că plecase în Vandeea cu gîndul de a rămîne acolo pînă la sfârşitul toamnei. Inspirîndu-mă atunci din înţelesul scrisorii alteţei-voastre, am scris d-lui Place depeşa următoare, în calitatea de agent al Principatelor Unite : „Alteţa-sa prinţul Cuza crezuse, acum un an, că nevoile serviciului său personal cereau prezenţa la Paris a unei persoane posedînd o adîncă cunoaştere a localităţii şi, cu acest gînd, a creat un post special pe care s-a grăbit să vi-il încredinţeze, domnule, după recomandaţia fiu’.ui dumneavoastră, actualul consul de la Iaşi. Se pare totuşi că, cu toate prevederile alteţei-sale, elementele au lipsit în aşa măsură în acest nou serviciu, înoît prinţul, apreciind demnitatea caracterului dumneavoastră, a crezut potrivit să o ia înaintea scrupulelor dumneavoastră, scutindu-vă de o sarcină în care excelentele dumneavoastră cunoştinţe n-au fost niciodată chemate pentru a fi folosite. Alteţa-sa, încheind cu fiul dumneavoastră socoteala ultimului semestru, m-a însărcinat în acelaşi timp să vă exprim mulţumirile sale pentru tot timpul în care aţi binevoit să rămîneţi la dispoziţia sa, şi sînt fericit, în ce mă priveşte, domnule, de a putea să fiu în această împrejurare interpretul înaltei stime pe care aţi ştiut să i-o inspiraţi... etc.... etc." Aşteptînd răspunsul domnului Place şi ordinul alteţei-voastre de a i-1 trimite la Bucureşti, am onoarea de a fi, prinţe, cu cel mai adînc respect, al alteţei-voastre serenisime cel mai umil şi supus servitor, Pentru agent, V. Alecsandri CĂTRE ALEXANDRU ODOBESCU 67 Paris, 3 iuni 1862 Domnul meu, Am avut mare mulţemire de a afla că poeziile 1 ce ţi-am trimis pentru Revista română, precum şi începutul scrierei intitulată Suvenire 2 ţi-au adus cîteva minute de plăcere. Aş fi 162 preafericit dacă cetitorii revistei ar simţi asemine impresie măgulitoare pentru autor. Oricum să fie însă, am decis să pun pe hîrtie cele mai însemnate amintiri a mele, carile se ating de mult jălitul Bălcescu, şi o voi face-o ca o datorie sacră către memoria lui. în curînd dar, îţi voi trimite partea II a Suvenhilor, spre a fi publicată odată cu cea întîi. Această a doua parte cuprinde cîteva incidente a petrecerei mele cu Bălcescu la Neapoli şi la Palermo, la începutul anului 1847. Pe urmă va veni întîlnirea mea cu dînsul în Paris după întîmplările de la 1848 şi istorisirea aventurilor sale în munţii Ardealului pe timpul războiului dintre români şi unguri etc., etc. Ideea d-tale de a pune portretul lui Bălcescu în Revistă este cu atît mai minunată că e şi naţională. Toţi românii îţi vor fi recunoscători pentru asemine publicare. De m-aş găsi la Moldova, ţi-aş înlesni lucrarea, puind la dispoziţia d-tale un portret deghereotip 3 a Bălcescului, foarte semănător. Iti mulţemesc pentru broşurele ce mi-ai expeduit prin poştă şi te rog să primeşti încredinţarea simţireilor mele de stimă şi de adîncă prietenie, V. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 68 Paris, 15 juillet 1862 Mon cher Prince, Immediatement apres l’arrivee de mon frere â Paris, je suis parti pour Turin, conformement â votre deşir, et j’ai pris sur moi de retenir ici Baligot, jusqu’â mon retour, afin de le charger de cette lettre pour Votre Altesse. Rendu â Turin, j’ai vu d’abord Monsieur Benso, le secretaire du Roi, puis Monsieur Ratazzi le president du Conseil, 163 auquel, sur l’invitation de Sa Majeste, j’ai developpee ces dif-ferents points : 1 Que les assertions des Hongrois relativement â une entente quelconque avec les Roumains des Principautes Unies en vue d’un mouvement revolutionnaire contre l’Autriche, n’etaient basees que sur une illusion vaine. 2 Que la cause hongroise, telle cju’elle etait comprise en Hongrie, etant de nature â porter prejudice aux interets de la nationalite roumaine d’au-delâ les Carpathes, n’inspirait nulle sympathie aux habitants des Principautes. 3 Que cette cause hongroise ne pourrait leur sourire qu’â la condition d’etre largement favorable â la cause de l’Italie et â l’independance abso’ue de la Transylvanie et du Banat. 4 Qu’en tout cas il ne faudrait pas compter sur un mouvement general de nos pays en faveur de la lutte qui pourrait s’engager entre Ies Hongrois et les Autrichiens. 5 Que le Prince n’entreprendera rien sans y etre engage serieusement par l’Empereur Napoleon de concert avec le Roi d’Italie. 6 Enfin que meme dans ce dernier cas, le Prince serait tenu d’agir avec la plus grande circonspection, vu la position politico-geographique de nos pays, et, qu’en consequence, il lui serait impossibue de faire de grandes promesses. Monsieur Ratazzi m’a remercie de la franchise avec la-quelle je lui ai expose la situation des Principautes-Unies et apres m’avoir declare qu’il etait reconnaissant a Votre Altesse de sa bonne volonte â servir (dans la mesure des ses moyens d’action) la cause de l’Italie, il m’a prie de transmettre â Votre Altesse les compliments amicaux du Roi. Sa Majeste est pârtie du Turin, quelques heures apr&s mon arrivee dans sa capitale. Elle n’a pu me recevoir mais elle m’a fait dire par Mr Benso de m’ouvrir sans crainte et sans reticence aucune â Mr Ratazzi, son ministre de confiance. C’est ce que j’ai fait, tout en regrettant beaucoup de n’avoir pu voir Sa Majeste qui s’est rappele de moi aussitot que mon nom parvint â ses oreilles. Voici en peu de mots l’historique de ma troisieme mission â Turin. J’en ai emporte la conviction qu le Roi conservait â nos pays la meme sympathie que par le passe, et que le Prince Couza lui ferait un sensible plaisir en lui enyoyant 164 un beau bout d’ambre noir de Valachie pour fumer şi altul în limba franceză. Cel dintîi este urmarea cugetărilor1 sale asupra limbei tipărite în România literara şi întrerupte la suspendarea acestei nenorocite publicări. Cel de al doile este un tablou foarte interesant a Iaşilor şi a societăţii sale la anul 1840. Dacă aceasta s-ar traduce, el ar fi citit cu plăcere în Revistă şi ar servi ca o schiţă istorică în viitor pentru studiul epohei noastre. Vă îndemn prea mult să puneţi pe cineva a-1 tălmăci în româneşte şi a-1 publica împreună cu urmarea cugetărilor. Alecu Russo este unul din acei tineri care au început şi susţinut lupta generaţiei nouă, în contra obiceiurilor ruginite a societăţei vechi, el avea mult spirit, mult talent, dar din nenorocire scria mai bucuros în limba franceză pe care o cunoştea bine. Am găsit o mare parte din manuscriptele lui, precum călătorii la munţi, legende, jurnalul exiliului său la schitul Sovejea sub domnia lui Mihai Sturdza etc. şi sînt sigur că, fiind acele articole bine traduse, ar forma o serie de materii foarte plăcute pentru cititorii Revistei. Binevoiţi a-mi face îndată cunoscut dacă primiţi a le publica şi cu multă plăcere vi le-oi ecspedui la Bucureşti. Al. Russo rni-au fost un bun şi scump prietin şi aş fi prea fericit de a-1 face cunoscut compatrioţilor, precum merită. Cît au fost el în vieaţă, nu s-au gîndit a cerca să ieie loc între autorii moderni din Principate deşi avea destul cunoştinţi şi talent ca să se poată rădica oît de sus. Te rog să-mi agiuţi a nu lăsa uitărei memoria unui om carele au fost în stare să jertfească pentru interesuri de-naltă cuviinţă dreptul său de părinţie asupra minunatei poeme intitulată Cântarea României. Aştept respunsul d-voastră. De va fi afirmativ, voi trimite manuscriptele ce posed, de va fi negativ, vă rog să daţi jurnalului d-lui Marsillac articolul Jassi et ses habitants, pentru ca să-l publice în foiletonul său. Sănătate şi prietenie, V. Alecsandri CĂTRE DIM. A. STURDZA 81 Mirceşti, 29 sept. 1863 Mon cher Mitiza, J’ai essaye en rentrant d’arranger en vers roumains la chanson de Marguerite, dont vous m’avez donne une traduc-tion literale. C’est un genre de travail qui offre de grandes diff icul tes lorsqu’on se cherche â se tenir auprbs de l’original. Adieu et tout â vous. Continuez â vous occuper de litte-rature dans vos moments de loisir, cela repose des grandes et des petites miseres de la vie. V. Alecsandri Tfournez] la page 182 Fluierul să sune, Dobele să bată ! Scumpul meu în oaste Comendează-o ceată, S-îndreaptă soldatu Cu lancea Jui naltă... Cît sîngele-mi fierbe ! Cît inimaHmi saltă ! De-aş purta pieptar Şi coif militar, După el m-aş duce Din oraş afară. Cu pas de-ndrăzneală Aş merge prin ţeară, Şi peste tot locul Duşmanul să piară. In el noi am trage Cu foc necurmat. Oh ! ce fericire De a fi bărbat! Mirceşti, 29 sept. 1863 Iubite Mitiţă, Am încercat întorcîndu-mă să aranjez în versuri româneşti cîntecul Mărgăritei, din care mi-ai dat o traducere literală. Este un fel de lucru care aduce mari greutăţi atunci cînd cauţi să te ţii aproape de original. Adio şi al dumitale. Continuă să te ooupi de literatură în timpul dumitale liber, aceasta te odihneşte după marile şi micile neplăceri ale vieţii. V. Alecsandri In[ toarce] pagina •]* * Urmează textul poeziei în limba română, cf. supra. 183 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 82 Jassi, 1 octobre 1863 Particuliere (bruler) Mon cher Jean, Puisque Mr Lefevre1 t’a ecrit de te rendre â Londres pour traiter en mon nom avec Mrs Hegan et Blyth, voici de quoi te mettre au courant de l’affaire en question. Mr Lefevre, s’etant rendu â Bucarest pour proposer au gouvernement un emprunt de 50 millions et pour demander la concession des chemins de fer de la Valachie, a eu plusieurs conferences avec notre ami Baligot et celui-ci lui a donne â entendre que j’etait â meme de lui faire obtenir la dite concession. Mr Lefevre m’a immediatement ecrit alors la lettre ci-jointe en date du 27 Mars pour me proposer une provision d’un million de francs pour me tenir compte de la cession de mes droits et â titre d’indemnite. J’ai accepte sans difficulte et j’ai de suite adresse au Gt une demande en toute forme. Cette demande a ete neanmoins mise de cote â Bucarest (d’apres l’avis de quelqu’un) pour etre remplacee par une autre, faite au nom de Mr Lefevre lui-meme. Tu verras par ila lettre que Baligot m’a ecrite â cette epoque, comment les chose se sont passees. Mr Lefevre a obtenue la concession de la Valachie et en consideration de certains changements dans son projet il m’a fait demender par l’entremise de Baligot une diminution d’une dixikme sur le million. J’ai egalement accepte cette nouvelle proposition de sa part et j’ai repondu dans ce sens â notre ami. Maintenant le dit million est reduit a 900.000 francs, c’est donc sur la base de cette somme que tu dois traiter avec Mrs Hegan et Blyth. Libre â toi pourtant, pour eviter des difficultes et des ennuis, de faire le sacrifice d’une 50 ou d’une centaine de miile francs encore. Tiens bon cependant jusqu’au bout. 184 L’important est que les concessionnaires anglais me re-connaissent, par ecrit, un droit d’indemnite d’une somnie de ... payable le jour meme de l’obtention definitive de la concession... je dis definitive car le vote de la Chambre lui est indispensable. Si la chose reussit je veux que la somme soit payee en monaie et pas en actions, je veux egalement que l’operation financiere s’effectue en secret, de la main â la main, et qu’il n’en soit nullement question dans les livres de compte de la compagnie. Je tiens â ce que mon nom ne figure pas dans cette affaire. Maintenant, quant â la redaction des conditions qui seront comprise dans l’engagement de Mrs Hegan et Blyth vis-â-vis de moi, je m’en rapporte â toi. Informe-toi adroitement de la maniere dont on procede â ces sortes d’affaires pour mettre de mon cote, le plus de garanties possible et agis rapidement ainsi qu’avec beaucoup de circonspection. Ce sont lâ â peu pres les instructions que je puis te donner. Je dois t’avertir que je ne connais pas Mr Lefevre, je ne l’ai jamais vu. C’est Baligot qui a servi d’intermediaire entre lui et moi. La somme, representant le droit d’indemnite, doit etre partagee en cinq parts dont l’une pour toi. V.A. Je t’envoie sous ce pli : 1 — Une lettre qui t’autorise d’aller â Londres pour traiter en mon nom. 2 — La lettre de Mr Lefevre. 3 — Une lettre de Baligot. Particulară (de ars) Iaşi, 1 octombrie 1S6J Iubite Iancule, Pentru că dl. Lefevre1 ţi-a scris să te duci la Londra pentru a trata cu d-nii Hegan şi Bluth, iată cu ce să fii pus la curent despre afecerea în chestiune. 185 Dl. Lefevre, ducîndu-se la Bucureşti pentru a propune guvernului un împrumut de 50 de milioane şi pentru a cere concesia căiilor ferate din Ţara Românească, a avut mai multe conferinţe cu prieteniuil nostru Baligot şi acesta i-a dat a înţelege că eram în măsură să fac să obţină numita concesiune. Dl. Lefevre mi-a scris atunci îndată scrisoarea alăturată, cu data de 27 martie, pentru a-mi propune un fond de un milion de franci în schimbul cedării drepturilor mele şi cu tidul de indemnizaţie. Am acceptat fără greutate şi am adresat de îndată guvernului o cerere în regulă. Această cerere a foit totuşi lăsată deoparte la Bucureşti (după părerea unora) pentru a fi înlocuită cu alta făcută în numele d-lui Lefevre însuşi. Vei vedea din scrisoarea pe care Baligot mi-a scris-o în această vreme cum s-au petrecut lucrurile. Dl. Lefevre a obţinut concesiunea Ţării Româneşti şi, ţinînd seama de unele schimbări în proiectul său, mi-a cerut, prin Baligot, o micşorare cu o zecime asupra milionului. Am acceptat, de asemenea, această nouă propunere din partea sa şi am răspuns în acest sens prietenului nostim. Acum zisul milion este redus la 900.000 franci, deci pe baza acestei sume trebuie să discuţi cu d-nii Hegan şi Blyth. Eşti totuşi liber pentru a înlătura greutăţile şi plictiselile, de a mai face un secrificiu de 50 sau de o sută de mii de franci. Ţine-te bine totuşi pînă la capăt. Este important ca concesionarii englezi să-mi recunoască în scris un drept de indemnizaţie în sumă de... plătibil chiar în ziua obţinerii definitive a concesiunii... spun definitive pentru că votul Camerii îi este necesar. Dacă lucrul reuşeşte, vreau ca suma să fie plătită în bani şi nu în acţiuni, vreau de asemenea ca operaţia financiară să se facă în secret, de la mînă la mînă şi să nu figureze în actele compania. Ţin ca numele meu să nu apară în această afacere. Acum, în ceea ce priveşte redactarea condiţiilor oare vor fi cuprinse în angajamentul d-nilor Hegan şi Biyth faţă de mine, mă bizui pe tine. Află cu dibăcie modul în care se procedează în acest gen de afaceri pentru a pune de partea mea cele mai multe garanţii posibile şi lucrează repede cum şi cu multă băgare de seamă. Cam acestea sînt instrucţiunile pe care pot să ţi le dau. Trebuie să te previn că nu cunosc pe dl. Lefevre, nu l-am văzut niciodată. Baligot este acela care a servit de mijlocitor între el şi mine. Suma, reprezentînd dreptul de indemnizaţie, trebuie să fie împărţită în cinci părţi, dintre care jna pentru tine. V. A. Iţi- trimit alăturat: 1 — O scrisoare care te autorizează să mergi la Londra pentru a trata în numele meu. 2 — Scrisoarea d-lui Lefevre. 3 — O scrisoare de Ia Baligot. 83 Jassi, 1 octobre 1863 Mon cher Jean, Je t’autorise par la presente d’aller â Londres pour traîter en mon nom avec Mrs Hegan et Blyth1 d’un arrangement dont les premieres bases se trouvent posees dans la letre ci-jointe. Cette lettre .portant la date du 27 marş 1863, m’a ete adressee de Bucarest par Mr Lofevre. Elle te serviră d’instruc-tion pour terminer et signer en mon nom l’arrangement sus-mentione. Je te donne carte blanchc pour faire telle modification, que tu croiras convenahle, â la proposition de Mr Lefevre. Ton frere, V. Alecsandri Mr le Lieutenant-Colonel Jean Alecsandri 174 rue de Rivoli, Paris Iaşi, 1 octombrie 1S63 Iubite Iancule, Te autorizez prin prezenta să mergi la Londra pentru a trata în numele meu cu d-nii Hegan şi Blyth1 un aranjament ale cărui prime baze se găsesc puse în scrisoarea alăturată. Această scrisoare purtînd data de 27 martie 1863 mi-a fost adresată de la Bucureşti de dl. Lefevre. Ea îţi va servi ca instrucţiuni pentru a termina şi a semna în numele meu aranjamentul mai sus amintit. Iţi las mînă liberă pentru a face orice modif.care pe care o crezi de cuviinţă, la propunerea d-lui Lefevre. Fratele tău, V. Alecsandri 187 Dl. locotenent-colonel Ion Alecsandri, 174 rue Rivoli, Paris CĂTRE ALEXANDRU ODOBESCU 84 Iassi, 2 oct. 1863 Scumpul meu domn, Primind chiar la sosirea mea în Iaşi scrisoarea d-tale din 26 sept., mă grăbesc a-ţi mulţemi pentru buna promitere ce mi-ai dat în privirea locuitorilor din Saboani. Eu am apucat a spune lor că noul ministru de Instrucţie Publică e un om cu dreptate în cuget, că el îmi este prietin şi că negreşit tîn-guirea lor va fi ascultată. Cît voi fi de fericit cînd îi voi auzi strigînd după datina românească : „D-zeu să-i lungească şi să-i înflorească zilele d-lui Odobescu !“ Aş dori să trec prin Bucureşti numai ca să am mulţemirea de a-ţi strînge mîna şi a te asigura din viu grai că, deşi mă depărtez acum de ţeară,1 nu voi uita niciodată pe iubita noastră Revistă. Cînd mă voi găsi instalat pe iarnă într-un colţ al lumei, oricare, mă voi apuca a scrie urmarea suveni-rilor mele asupra lui N. Bălcescu şi ţi le voi trimite cu poşta. Acum însă, tot ce pot face este să-ţi dau, pentru unul din viitoarele numere a Revistei, Balada lui Oprişan. Ea cuprinde cîteva amenunţimi de mare interes şi cred că va face mulţe-mire cititorilor. Cît pentru scrierile lui A. Russo, sînt de idee că fiind traduse, ele ar figura mai bine în coloanele Revistei decît în foiletonul jurnalului francez din Bucureşti. 2. A. Russo avea obicei, pentru înlesnirea compunerei, a scrie în limba franceză şi apoi a traduce scrierile sale «pe româneşte. Astfel au făcut cu o mare parte din articolele publicate în România literară, astfel negreşit ar fi urmat şi cu celelalte compuneri ale sale dacă moartea i-ar fi lăsat timp. Ceea ce el n-au apucat a săvîrşi, alţii pot s-o facă pentru dînsul, mai cu seamă că scrierile lui A. Russo se deosebesc mai mult 188 prin idei decît prin stil. Ele au un caracter de originalitate locală, fiind nişte tablouri a epohei de la 1840. Opinia mea este dar că mai bine ar fi să se traducă într-un stil simplu şi înţeles şi tipărite sub titlul de : Manuscripte franceze a lui A.R. descoperite dupâ moartea lui.3. în adevăr, au fost un miracol că am putut eu găsi o parte din acele manuscripte, şi crede-mă că aş fi foarte fericit de a le videa păstrate prin mijlocul tiparului. A. Russo mi-au fost un bun prieten, el avea un spirit ager, cultivat şi cît pentru talentul său, cît pentru frumoasa şi poetica lui închipuire, îţi voi descoperi o mare taină literară : Cîntarea României4, publicată în jurnalul meu, au fost compusă în limba franceză de A. Russo şi tradusă în româneşte de N. Bălcescu. Am la mine manuscriptul său original. îţi trimit două articole de-ale sale : un fragment din călătoria prin Moldova la 1839 şi jurnalul exilului său la schitul Soveja în 1846, sub domnia lui M. Sturdza-Vodă. Bine traduse, ele vor figura bine în Revistă, asemine şi partea de cugetări ce v-am trimis ar putea fi publicată sub titlul de fragment. Oricum vei socoti de cuviinţă a urma însă, te rog să îmi păstrezi manuscriptele. Adio şi prietenie, V. Alecsandri CĂTRE IONEM. FLORESCU 85 Iaşi, 6 octombrie 1863 Domnule ministru, Cu cea mai vie plăcere am aflat din scrisoarea d-voastră cu data de 3 august, că s-a epuizat a doua ediţie a cărţii1 şcoalelor regimentale de l-iul grad. Această repede epuizare a numărului înseninător de 20.000 exemplare este o fericită dovadă de răspîndirea învăţăturii în Armata română şi că trebuie să nască bucurie în sufletul acelor ce .ştiu a preţui foloasele instrucţiei. 189 Cît pentru mine, d-le ministru, nu vă pot destul mulţămi pentru îndemnul ce mi-aţi făcut de a aduce micul meu concurs la recompletarea noii ediţii a cărţii şcolare, şi dacă împrejurările mi-ar ierta să urmez numai după simţirile de adîncă simpatie ce am pentru oastea noastră, aşi veni înadins la Bucureşti spre a mă ocupa de retipărirea acelei cărţi. Fiind însă nevoit a pleca din ţară peste puţine zile şi a-mi petrcce iarna în Italia sau în Egipet, vă promit ca, oriunde m-oi afla, mă voi ocupa de corectarea şi completarea uvragiului destinat a răspîndi luminile în armată. Convingerea mea fiind că o armie îşi înzeceşte valoarea sa prin învăţătură şi se face mai demnă de nobila misie la care este chemată. în aşteptarea de a vă trimite '.ucrarca mea, vă rog, d-le ministru, sa primiţi încrcderea înaltei considerări cu care am onorul a fi al domnici-voastre Devotat servitor, Vasile Alecsandri CĂTRE PANTAZI GHICA 86 Iaşi, oct. 10, 1863 Mon cher Pantazi, Je viens de recevoir votre aimable lettre en compagnie de l’article insere dans l’lndependance,1 deux oiseaux melo-dieux qui chantent si joliment â mon intention, que ma modestie est tentee de les classer dans la familie des oiseaux moqueurs. Vous avez ecrit avec votre coeur plutot qu’avec votre esprit, aussi je vous pardonne facilement le titre de grand homme que votre amitie m’octroie le Iong de plusieurs colonnes. II est permis â un ami d’avoir quelquefois des eblouissements, produits par les rayonnements de son propre coeur. C’est pourquoi j’ai avale votre article comme on avale un verre de vin tres doux et tr£s apte â monter au cerveau, mais pour eviter cet inconveniant je me suis admi-nistre, immediatement apres la libation, une bonne douche de raison glaciale et me voilâ sauve ! Votre lettre, toute spirituelle, m’a beaucoup amuse par ses saillies â propos de certains faiseurs politiques, qui ope-rent en ce moment sur la place de Bucarest. Vous Ies connais-sez bien, â ce que je vois, et je vous fais compliment de ne point vous laisser prendre â leurs tours de passe-passe. Ils rappellent ces malheureux escamoteurs de bas etage, que l’on voit exercer leur industrie dans Ies foires : „Voyez Mrs et Mesdames, rien dans Ies mains, rien dans Ies poches, un, deux, enlevez, le tour est fait \“ Vous vous felicitez d’avoir echappe au portefeuille de Damocles-Cogalniciano2, qui a ete un instant suspendu sur votre tete. Moi je regrette que vous ayez retire votre pied de l’etrier des grandeurs, parce que vous me somblez un tres habile ecuyer constitutionnel et certes vous auriez pu, comme on dit dans notre langue, sa tragi cîteva dighinuri în arena Camerii. Bien des paladins (ne pas lire baladins), montes depuis cinq ans sur des Rosinantes, auraient mordu la pous-siere sous Ies elans vigoureux de votre coursier... et le 9pec-tacle eut ete fort interessant pour nou autres spectateurs de la farce conventionnelle 3 qui se joue â Bucarest. Quoi qu’il en soit neanmoins, vous avez agi en homme d’esprit en vous refusant d’entre dans la bagarre, qui va com-mencer prochainement, car apr^s tout, il vaut toujours mieux s’abstenir d’accepter un role dans une mauvaise piece, destinee â subir un fiasco complet. A propos de mauvaise piece, quelle diable d’idee vous a pris de devenir Pavocat du drame Sion ? Ce jeune homme est tout simplement un voleur de chevaux destine, s’il continue, k aller haoiter le castel de Ocna. II n’offre pas merne l’interet qui s’attache aux grandes figures du brigandage des forets. C’est un simple potlogar, de la categorie ae tous Ies tziganes voleurs de bestiaux. Croyez moi, vous ferez de l’eloquence â propos d’un bien triste sujet, car vous aviez beau faire pour le disculper, il m’en restera pas moins aux yeux dc toute la Moldavie un fils de boyard potlogar. Je regrette tout autant que vous, mon cher Pantazi, que Ies circonstances vous aient empeche de retourner â Mirccsii, car je m’etais promis de vous promener dans le bois, qui 191 borde le Sereth, pour vous saturer de poesie, mais ce qui est differe se retrouvera plus tard, je l’espere. Nul doute, je vous prie de le croire, n’a traverse mon esprit au sujet de votre depart direct pour Bucarest, parce que, en supposant meme qu’il existe une certaine divergence d’opinions politiques entre nous (ce que je ne crois pas), la politique n’est pas une maîtresse qui vaille et qui puisse separer deux hommes de coeur ; d’ailleurs il y a longtemps que j’ai divorce, pour ma part, de cette affreuse compagne, dont la barbe fleurit et dont le nez trognone (V. Hugo). Adieu, mon cher Pantazi, je vous souhaite tous les succcs imaginables, dans les champs clos des discussions de toutes sortes. Je pars dans cinq jours pour Paris, l’Italie et l’Egypte. Je tâcherai d’en rapporter une pyramide pour la presenter â Pano. II est l’homme â en faire un presse-papiers. Tout â vous et mes amities â tous les votres. V. Alecsandri Iaşi, oct. 10, 1863 Iubite Pantazi, Tocmai am primit amabila dumitale scrisoare însoţită de articolul înserat în Independinţa,1 două păsări melodioase care cîntă aşa de frumos pentru mine şi pe care modestia mea este îndemnată să le claseze printre păsările batjocoritoare. Ai scrsi coi inima mai curînd decît cu mintea, de aceea îţi iert cu uşurinţă titlul de mare om pe care prietenia dumitale mi-1 dăruieşte de-a lungul mai multor coloane. Este permis unui prieten să fie cîteodată orbit de strălucirea propriei sale inimi. De aceea am sorbit articolul dumitale, cum se soarbe un pahar de vin foarte dulce şi gata să se urce 'la cap, dar pentru a evita acest inconvenient, mi-ajn administrat imediat după libaţie un duş de judecată rece şi iată-mă salvat! Scrisoarea dumitale foarte spirituală m-a distrat mult prin glumele sale despre unii scamatori politici care operează în acest moment pe piaţa Bucureştiului. După cum văd, îi cunoşti bine şi te felicit că nu te laşi dus de înşelătoriile lor. Ei amintesc de acei nenorociţi scamatori de clasă proastă, pe care îi vezi exersîndu-şi meseria prin tîrguri : „Pri- 192 viţi, domnilor şi doamnelor, nimic în mîini, nimic în buzunare, unu, doi, păcăleala este gata" ! Te feliciţi de a fi scăpat de portofoliul lui Damocles-Kogălniceanu2, care a fost o clipă suspendat deasupra capului dumitaile. Eu regret că ai renunţat la «ceasta glorie pentru că îmi faoi impresia unui abil maestru constituţional * şi cu siguranţă ai fi putut, cum se spune în limba noastră, să tragi cîteva dighinuri în arena Camerii **. Mulţi paladini, (să nu se citească măscărici ***), urcaţi de cinci ani pe Rosinante, ar fi muşcat ţarina sub elanurile viguroase ale armăsarului dumitale, şi spectacolul ar fi fost interesant pentru noi ceilalţi spectatori ai farsei convenţionale 3 care se joacă la Bucureşti. Oricum ar fi, totuşi te-ai purtat ca un om de spirit, refuzînd să intri în încăierarea care va începe în curînd, căci, pînă la urmă, este mai bine să te abţii de a accepta un rol într-o piesă proastă, destinată să sufere un fiasco complet. Apropo de piesă proastă, ce dracu te-a apucat să devii avocatul dramei lui Sion ? Acest tinăr nu este altceva decît un hoţ de cai, destinat, dacă continuă, să meargă să locuiască în castelul de la Ocna. Nu oferă nici măcar interesul legat de marile figuri ale haiduciei din păduri. Este doar >un potlogar ****, din categoria tuturor ţiganilor, hoţi de vite. Crede-mă, îţi vei folosi elocinţa pentru un trist subiect, căci orice vei face pentru a4 disculpa, nu va rămîne în realitate în ochii în-tregei Moldove decît un fiu de boier potlogar*****. Regret tot atît cît şi dumneata, dragă Pantazi, că împrejurările te-au împiedicat de a te reîntoarce la Mirceşti, căci îmi propusesem să te plimb în pădurea care mărgineşte Şiretul, pentru a te sătura de poezie, dar ceea oe este amînat se va relua, sper, mai târziu. Nici o îndoială — te rog să mă crezi, — nu mi-a trecut prin minte în legătură cu plecarea dumitale direct la Bucureşti, pentru că, presupunînd chiar că există între noi unele divergenţe de opinii politice (ceea ce nu cred), politica nu este o metresă care să merite şi caxe să poată să despartă doi oameni inimoşi ; dealtfel, de multă vreme, am divorţat, în ce mă priveşte, de această îngrozitoare tovarăşă, a cărui barbă înfloreşte şi al cărui nas lu~ ceşte (V. Hugo). * întreaga expresie în limba franceză este intraductibilă în limba română. ** în original, în limi>a română. *** Joc de cuvinte în limba franceză, pe elementele baladins- paladins. ****, ***** în original, în limba română. 193 Adio, dragă Pantazi, îţi doresc toate succesele care se pot închipui, în cîmpul închis all discuţiilor de tot falul. Plec peste cinci zile la Paris, în Italia ţi Egipt. Voi încerca să aduc de acolo o piramidă pentru a i-o prezenta lui Panu. Este omul capabil de a face din ea un presse-papiers. Al dumitale şi toate amiciţiile mele tuturor ai dumitale, V. Alecsandri CĂTRE LUDOVIC STEEGE 87 Mihaileny, 25 oct. 1863 Mon cher docteur, Au moment de franchir la frontiere pour me diriger vers les contrees fortunees qui possedent des chemins de fer, je veux vous faire part d’une idee qui m’agace â l’instar d’un cousin (pas germain). La petite viile de Mihaileny forme le seuil, l’antichambre de la Moldavie du cote de l’Autriche ; or, cet endroit est să peu soigne, si denue de toute administration municipale, qu’il donne I’idee la plus pitoyable aux etran-gers du reste de notre pays. De meme qu’on juge de la pro-prete et du bien-etre d’une maison par l’etat du perron et de l’antichambre, les voyageurs qui traversent la Moldavie sont naturellement portes â la juger sous l’influence de la triste impression qu’ils eprouvent â l’aspect de Mihaileny. II me semble que le gouvemement devrait mettre une certaine co-quetterie â tenir les villes frontiere dans un etat satisfaisant de proprete et d’administration, afin que les etrangers y puissent trouver toutes les facilites de la vie civilisee et qu’ils soient ainsi d’avance bien disposes â l’egard du pays qu’ils vont parcourir. Vous avez voyage, cher dr, et vous connaissez la puissance de la premiere impression sur I’organisme ; voilâ ce qui m’engage â vous ecrire a ce sujet. La premiere maison que l’on aperşoit, en franchissant le pont frontiere de Moina, et une miserable bicoque, qu’habite 194 le commandant militaire, un certain major aux enormes epau-lettes. La seconde est une petite maison qui sert de douane. Quant â une prefecture, neant; quant â une municipalite, neant! Or Ie Gt paie chaque annee la somme exorbitante de 500# pour le loyer de la douane et pour un immense ma-gasi/n qui ne sert â rien, depense malentendue, car pour 1.500# c’est-â-dire pour une somme qui represente le loyer de trois annees, on pourrait batir sur l’emplacement occupe par la bicoque du commandant une jolie maison pouvant servir et de logement â l’autorite militaire, et d’office pour la douane. A cette maison serait adjoint un magasin suffisant pour les marchandises qui arrivent et qui ne sejournent gufcre â Mihaileny, et de cette faşon le Gt ferait une economie annuelle de 350# sur le loyer qu’il .paie actuellement. Dois-je ajouter â cette consideration que la bicoque du major aux grosses epaulettes serait transformee en une jolie maison, qui plaise aux yeux et qui soit aussi commode que peucouteuse ? Le douanier actuel, Mr Francopoulos, un homme tres in-telligent et qui merite d’etre maintenu dans son poşte, a adresse au ministere un rapport, no. 632, relativement aux reformes â apporter dans le service de la douane. Tâchez d’en prendre connnaissance, cher Dr, et de l’appuyer si vous le trouvez bon. Je serais heureux, pour ma part, que sous votre ministere la viile de Mihaileny prît un aspect plus europeen. Pour y parvenir, il faudrait convaincre Cogalniceano de rendre â cette viile son ancienne importance, en y transferam le siege de la prefecture de Dorohoy. Dorohoy est, comme vous le savez, cet ignoble trou dont la boue seculaire ne desseche jamais ; c’est une bourgade sans commerce et sans nul avenir. On en a fait une prefecture, afin de procurer aux prefets l’avantage de passer leur temps a Botochany. Il serait temps, je l’espkre, de penser serieuse-ment _ â Mihaileny, d’autant plus que le chemin de fer de Galicie va aboutir bientot â Gzernovitz. Reflechissez-y, mon cher Dr, et faites-y reflechir Mr Cogalniceano. Pour ma part, je crois avoir rempli mon devoir en vous ennuyant de ces quatre pages et je termine en vous serrant les mains comme â un vieil ami, V. Alecsandri 198 Mr Francopoulos, dans son rapport, fait mention aassi d’une reforme â introduire dans la pratique de la douane. Je crois l’idee bonne. Examînez-la. Mihăileni. 25 oct. 1S63 Iubite doctore, In clipa and trec frontiera pentru a mă îndrepta spre alte ţinuturi mai fericite, care posedă căi ferate, vreau să-ţi împărtăşesc o idee care mă sîcîie ca un ţîrrţar *. Orăşelul Mihăileni formează pragul, anticamera Moldovei înspre Austria; or, acest loc este aşi de puţin îngrijit, aşa de lipsit de orice administraţie municipală, încît sugerează străinilor ideea cea mai tristă despre restul ţării noastre. După cum bunăstarea şi curăţenia unei case se judecă după starea peronului şi a anticamerei, călătorii care străbat Moldova sînt pe bună-dreptate îndemnaţi să o judece- sub influenţa tristei impresii pe care o încearcă la vederea Mihăilenilor. Mi se pare că guvernul ar trebui să pună o oarecare cochetărie în a ţine oraşele de frontieră într-o stare satisfăcătoare de curăţenie şi de administraţie, încît străinii să poată găsi toate condiţiile unei vieţi civilizate şi să fie astfel dinainte binevoitori faţă de ţara prin care vor trece. Aţi călătorit, dragă doctore, şi cunoaşteţi puterea primei impresii asupra organismului ; iată ceea ce mă determină să vă scriu despre acest subiect. Prima casă pe care o zăreşti trecând podul frontieră de peste Moîna este o cocioabă mizerabilă, pe care o ocupă am comandant militar, un oarecare maior cu epoleţi enormi. Cea de-a doua este o casă micuţii, care serveşte drept vamă. Cît despre o prefectură, neant; cît despre o municipalitate, neant! Or, guvernul plăteşte în fiecare an suma nemaipomenită de 500 pentru chiria vămii şi pentru un depozit mare, care nu serveşte La nimic, cheltuială prost înţeleasă, căci pentru 1.500 adică pentru o sumă care reprezintă chiria pe trei ani, s-ar putea olădi pe locul ocupat de cocioaba comandantului o frumoasă casă, puţind să servească şi de locuinţă autorităţii militare, şi de oficiu pentru vamă. La această casă s-ar adăuga un depozit destul de mare pentru mărfurile care sosesc şi care nu stau aproape deloc la Mihăileni, şi în felul acesta guvernul ar face o economie anuală de 350 asupra chiriei pe care o plăteşte în prezent. * In franţuzeşte cousitn — ţînţar, este omonim cu substantivul cousin, care însemnează văr, ceea ce permite poetului să facă o glumă punînd în paranteză : pas germain, deci nu e vorba de un văr primar ! 196 Mai este nevoie să adaug la acestea că acea cocioabă a maiorului cu mari epoleţi s-ar putea transforma într-o casă frumoasă, care să p'acă ochilor şi care să fie pe cît de comodă, pe atît 15 noiembrie, ţi nu ştiu cum aş începe mai bine şederea mea la Paris decît scriindu-ţi aceste cîteva rînduri. Nu voi rămîne decît o lună aici, după care voi pleca în Egipt, în căutarea soarelui. Scrie-mi pe adresa lui Iancu, pentru a-mi da veşti despre Teatrul Naţional. Al tău, V. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 90 [Paris,] 30 noiembrie 1863 Mon Prince, Aujourd’hui, lundi, 30 novembre, je me suis rendu au palais des Tuileries et j’ai et£ introduit aupres de l’Empereur, 1 apres une attente de deux heures, Sa Majeste ayant du presider le Conseil des ministres et donner plus de trente audiences â divers ambassadeurs et autres personnages im-portants avant de m’admettre en sa presence. L’accueil que l’Bmpereur a daignă me faire a et£, comme [en] 1859, des plus bienveillants, mais l’audience a ete courte. Sa Majeste m’a pose plusieurs questions auxquelles j’ai dâ repondre succinctement; neanmoins, ces questions, malgre leur laconisme, me semblent de nature â nous eclairer suf-fisamment sur les idees qui preocupent son esprit. Votre Altesse s’en convaincra par 'la lecture de cette lettre, dans laquelle je me suis attach£ â transcrire fidelement ma con-versation avec Sa Majeste. L’Empereur en me voyant m’a accueilli par ces paroles : „Je suis enchante de vous revoir, M. Alecsandri. II y a Iongtemps que je ne vous ai vu“. 199 „Sire", ţi-je repondu, „je suis heureux d’avoir l’honneur de me presenter pour Ja quatrieme fois devant Votre Majeste et de lui apporter une nouvelle lettre du Prince Couza“. A ces mots, je presentai votre lettre a l’Empereur, qui la refut gracieusement et la piaţa sur le bureau. „Comment va-t-il le Prince Couza“, m’a demande ensuite Sa Majeste. „Parfaitement, Sire !“, ai-je repondu, „et il prie Votre Majeste d’agreer ses plus respectueux hommages". „Il a aussi quelques difficultes lâ-bas ?" a ajoute 1’Empereur en souriant. „Oui, Sire ! Son Altesse est en dissidence avec une portion de l’Assemblee, mais l’effervescence de ce parti n’offre nul caractere inquietant pour l’ordre public, car elle ne depasse pas le seuil de la Chambre. Le pays est calme, â l’abri de tout mouvement anarchique, et se livre tranquillement aux travaux de l’agriculture, qui fait de grands progres chaque armee. Pendant que la portion militante de l’Assemblee, en-traînee sans doute, par des aspirations trop ardentes, mais fatalement exploitee ipar quelques pretendants habiles, s’agitte et depasse parfois Ies 'limites de ses attributions, la Nation reste ferme dans le sentiment de ses devoirs envers l’Etat“. „Et votre armee, fait-elle des progres ?“ „Oui, Sire, nous avons deja une trentaine de miile d’hom-mes sous Ies armes, dont 25.000, ibien disciplines, sont en etat d’entrer en campagne. Le Prince, au milieu des nombreuses difficultes inherentes â l’oeuvre de la reorganisation du pays et dues, en grande pârtie, aux lacunes de la constitution ac-tuelle, a applique tous ses soins a doter la Roumanie d’une force armee proportionnee â nos ressources. Il a suivi Ies con-seils que Votre Majeste m’a charge de lui transmettre en 1859, et il l’a fait dans l’e9poir qu’un jour viendrait ou il pourrait, tout en servant Ies interets de son pays, ipayer sa dette de reconnaissance envers la France". „Est-on content de la Mission militaire franşaise ?“ „Fort content, Sire ! La mission franţaise a beaucoup con-tribue â l’instruction et â l’organisation de l’administration militaire de notre armee". „Etes-vous reste toujours dans votre pays, depuis 1859 ?“ 200 „Non, Sire ! Je me suis absente â -plusieurs reprises pour remplir diverses missions â Petranger." „Quels sont les sentiments des Roumains dans les circon-stances actuelles ? Leurs sympathies sont-elile pour les Russes ou pour les Autrichiens ou pour les Polonais ?“ „Les sympathies du pays et du Prince sont pour la cause de la malheureuse Pologne2. Quant aux Russes et aux Autrichiens, nous avons miile raisons pour ne pas les aimer, et cela est si vrai, Sire, que, si les eventualites de Pavenir devaient amener dans nos pays une occupation russe ou autrichienne, il y aurait un soul£vement general chez nous, tandis que nous saluerions avec enthousiasme l’arrivee de Parmee fran-caise... Je sais, Sire, que Pon a essaye de nous desservir indigne-ment dans Popinion publique en France ; peut-etre meme a-t-on tente d’insinuer dans Pesprit de Votre Majeste que nous etions ipartisans de la Russie, mais ce ne sont lâ que des calomnies inventees par les ennemis de l’ordre des choses actuel. La verite est que nous sommes, avant tout, devoues aux interets de notre pays et, consequemment, que nous por-tons nos regards toujours du cote de la France. Le pays n’a jamais perdu de vue les bienfaits qu’il doit au gouvernement de Votre Majeste, le Prince n’a jamais oublie les paroles sympathiques que je lui ai rapportees en 1859 de la part de Votre Majeste et nous conservons tous au fond de notre coeur un culte de reconnaissance pour la main genereuse qui nous a rendus â la vie. Votre Majeste s’en convaincra par la lecture de la lettre du Prince Couza, lettre qui exprime les vrais 'sentiments de la Nation roumaine. Que Votre Majeste fasse un signe, dise un seul mot, et Elle verra les soldats roumains marcher avec enthousiasme â cote des soldats va-leureux de la France". „Je suis content de ce que vous me dites. Etes-vous in-quiete par ies Russes ?“ „Nous avons lieu de nous en inquieter un peu, en presence des troupes que la Russie a massees sur Ies frontieres. C’est comme une menace". „Ah ! Et pourquoi ?“ „A cause des nombreux Polonais auquels nous avons fa-cilite le passage â travers notre pays". 201 „Comptez-vous rester a Paris ?“ „Si Ies circonstances l’exigeaient, je resterai ; dans le cas cotraire, je me propose d’aller passer l’hiver en Egypte, pour cause de sânte. Si ma mission devait etre continuee en mon absence, elle serait confiee â mon fr£re, le Lt-Colonel Alec-sandri, qui jouit de toute la confiance du Prince et qui est en meme temps son agent officieux aupres du Gouvernement meme de Votre Majeste. „C’est bien ; je lirai la lettre du Prince, et, si je voulais y repondre, je chargerai votre frere de transmettre ma reponse au Prince". „Le Prince a le ferme espoir, Sire, que Sa lettre aneantira Ies bruits calomnieux que ses ennemis tâchent de faire accre-diter relativement â sa politique en faveur de la Russie, ainsi que Ies doutes que l’on a peut-etre, cherche â eveiller dans l’esprit de Votre Majeste au sujet de son devouement envers l’Empereur des Franţais. Quant â la Nation roumaine, elle vous supplie, Sire, dans le cas d’eventualite de guerre, d’etre son parrain militaire, comme Votre Majeste a deja ete son regenerateur politique". „Oh, nous n’en sommes pas encore â la guerre..., mais, quoi qu’il en soit, dites au Prince et a vos compatriotes que je leur garde toutes mes sympathies". Telle est, mon Prince, la conversation3 textuelle que j’ai eue avec l’Empereur. L’ensemble des demandes que Sa Majeste m’a faites, denote, â mon avis, une preoccupation se-rieuse en vue des ev^nements qui se proparent et laissent entrevoir l’intention de l’Empereur de destiner un role aux Principautes Unies dans la marche de ces evenements. Votre lettre est donc venue fort â propos pour combattre victorieu-sement Ies insinuations calomnieuses des ennemis du pays et pour rassurer l’Empereur sur nos sentiments, a l’egard de la politique de son Gouvernement en Orient. J’ai donc tout lieu de croire que Sa Majeste ne tardera pas â vous exprimer directement son entiere şatisfaction. Et, maintenant que ma nouvelle mission est terminee, per-mettez-moi de vous faire mes adieux jusqu’au printemps et de vous prier de reporter sur mon frere toute la confiance que vous avez eue jusqu’a present en moi. II est homme â la meriter, et par son devouement, et par son intelligence, et par sa discretion. Votre ancien ami tout devoue, V. Alecsandri Paris, 30 noiembrie 1S63 Prinţe, Astăzi, luni, 30 noiembrie, am fost la palatul Tuilleries şi am fost introdus la împărat1, după o aşteptare de două ore, majestatea-sa trebuind să prezideze Consiliul de Miniştri şi să dea peste treizeci de audienţe diverşilor ambasadori şi altor personaje importante, înainte de a mă primi în prezenţa sa. Primirea pe care împăratul a avut amabilitatea să mi-o facă a fost, ca în 1859, dintre cele mai binevoitoare, dar audienţa a fost scurtă. Majestatea-sa mi-a pus mai multe întrebări la care a trebuit să răspund pe scurt; cu toate acestea, aceste întrebări, cu tot laconismul lor, îmi par că ne pot lămuri îndeajuns asupra gînduri'lor care îi preocupă spiritul. Alteţa-voastră se va convinge prin citirea acestei scrisori, în care am încercat să transcriu fidel convorbirea mea cu majestatea -sa. împăratul, văzîndu-mă, m-a primit cu aceste vorbe : „Sînt încîntat să vă revăd, d-le Alecsandri. Este mult timp de cînd nu v-am mai văzut". „Sire", i-am răspuns, „sînt fericit de a avea cinstea să mă înfăţişez pentru a patra oară înaintea majestăţii-voastre şi să-i aduc o nouă scrisoare din partea prinţului Cuza“. La aceste cuvinte, i-am înmînat împăratului scrisoarea voastră, pe care a primit-o cu plăcere şi a aşezat-o pe birou. „Ce face prinţul Cuza“, m-a întrebat apoi majestatea-sa. „Foarte bine, sire !“, i-am răspuns, „şi el roagă pe majestatea-voastră să primească cele mai respectuoase omagii." „Are şi unele greutăţi acolo ?“ a adăugat împăratul surîzînd. „Da, sire ! Alteţa-sa este în neînţelegere cu o parte din Adunare, dar agitaţia acestui partid nu oferă nici un caracter îngrijorător pentru ordinea publică, căci nu depăşeşte pragul Camerei. Ţara este liniştită, la adăpostul oricărei mişcări anarhice, şi îşi vede în linişte de lucrările 203 agricole, care fac mari progrese în fiecare an. în timp ce grupul militant din Adunare, îndemnat, fără îndoială, dc aspiraţii prea înflăcărate, dax, din nenorocire, exploatate de cîţiva pretendenţi abili, se agită şi depăşeşte cîteodată limitele atribuţiilor sale, naţiunea rămîne hotărîtă în sentimentul său de datorie către stat." „Şi armata voastră face progrese .•>" „Da, sire, avem deja treizeci de mii de oameni sub arme, dintre care 25.0C0 bine disciplinaţi, sînt în stare să intre în campanie. Prinţul, in mijlocul numeroaselor greutăţi ivite în opera de reorganizare a ţării, şi datorate, în mare parte, lipsurilor din constituţia actuală, şi-a îndreptat toată grija pentru a înzestra România cu o forţă armată potrivită cu resursele noastre. El a urmat sfaturile pe care majestatea-voastră m-a însărcinat să i le transmit în 1859, şi a făcut-o în speranţa că va veni o zi dnd va putea, servind interesele ţării sale, să plătească şi datoria sa de recunoştinţă către Franţa." „Sînteţi mulţumiţi de misiunea francexă ?" „Foarte mulţumiţi, sire! Misiunea franceză a contribuit mult la instruirea şi organizarea administraţiei militare a armatei noastre." „Aţi rămas .tot timpul în ţara dumneavoastră, de !a 1859?“ „Nu, sire ! am lipsit în mai multe rînduri pentru a îndeplini diferite misiuni în străinătate." „Care sînt sentimentele românilor în împrejurările de faţă ? Simpatiile 'lor sînt ele pentru ruşi, pentru austrieci sau pentru polonezi ?" „Simpatiile ţării şi ale prinţului sînt pentru cauza nefericitei Polonii 2. Cît despre ruşi şi austrieci, avem o mie de motive să nu-i iubim şi aceasta este atît de adevărat, sire, incit, dacă împrejurările viitorului vor trebui să aducă în ţara noastră o ocupaţie rusească sau austriacă, va fi la noi o revoltă generală, în timp ce am saluta cu bucurie sosirea armatei franceze... Ştiu, sire, că s-a încercat să ne ponegrească nedemn în opinia publică din Franţa ; poate chiar s-a încercat să se insinueze în spiritul majestăţii-voastre că eram partizanii Rusiei, dar acestea nu sînt decît calomnii inventate de inamicii ordinei de lucruri actuale. Adevărul este că sîntem, înainte de toate, devotaţi intereselor ţării noastre şi, prin urmare, ne îndreptăm întotdeauna privirile spre Franţa. Ţara nu a pierdut niciodată din vedere binefacerile pe care le datorează guvernului majestăţii-voastre, prinţul nu a uitat niciodată cuvintele plăcute pe care i le-am raportat în 1859 din partea majesităţii-voastre şi păstrăm toţi în adîncui inimii noastre un cult de recunoştinţă pentru mîna generoasă care ne-a readus la viaţă. Majestatea-voastră se va convinge prin citirea scrisorii prinţului Cuza, scrisoare care înfăţişează adevăratele sentimente ale naţiunii române. Majestatea-voastră să facă un semn, să spună o singură vorbă şi ea va vedea soldaţii români mergînd cu entuziasm alături de valoroşii soldaţi ai Franţei". „Sînt mulţumit de ceea ce îmi spuneţi. Sînteţi îngrijoraţi din pricina ruşilor ?“ „Avem dreptul să fim puţin îngrijoraţi, în prezenţa trupelor pe care Rusia !e masează pe graniţe; este ca o ameninţare". „Ah ! Şi pentru ce ?" „Din pricina numeroşilor polonezi cărora le-am uşurat trecerea prin ţara noastră". „Socotiţi să rămîneţi la Paris ?“ „Dacă împrejurările o cer, voi rămâne ; în caz contrariu, îmi propun să mă duc să-mi petrec iarna în Egipt, pentru motive de sănătate. Dacă misiunea mea va trebui continuaxă în 'lipsa mea, ea va fi încredinţată fratelui meu, lococenent-colonelul Alecsandri, care se bucură de toată încrederea prinţului şi care este, în acelaşi timp, agentul său oficios pe lîngă însuşi guvernul majestăţii-voastre. „Bine, voi citi scrisoarea prinţului, şi, dacă voi dori să răspund, voi însărcina pe fratele dumneavoastră să transmită răspunsul meu prinţului." „Prinţul are speranţă sigură, sire, că scrisoarea sa va şterge zvonurile calomnioase pe care duşmanii săi încearcă să 'le facă crezute relative la politica sa în favoarea Rusiei, cum şi îndoielile pe care au încercat, poate, să le trezească în spiritul majestăţii-voastre despre devotamentul său faţă de împăratul francezilor. Cît despre naţiunea română, ea vă roagă, sire, în caz de posibilitate de război, de a fi naşul său militar, aşa cum majestatea-voastră a fost deja regeneratorul său politic." „Oh, nu sîntem încă ajunşi la un război..., dar, oricum ar fi, spuneţi prinţului şi compatrioţilor dumneavoastră că le păstrez toată simpatia mea.“ Aceasta este, prinţe, conversaţia3 textuală pe care am avut-o cu împăratul. Ansamblul întrebărilor pe care mi le-a pus majestatea-sa dovedeşte, după părerea mea, o preocupare serioasă în vederea evenimentelor care se pregătesc şi iasă să se întrevadă intenţia împăratului de a destina Principatelor Unite un rol în mersul acestor evenimente. Scrisoarea voastră a venit deci foarte potrivit pentru a lupta victorios împotriva ponegririlor aduse de inamicii ţării şi pentru a asigura pe împărat asupra sentimentelor noastre, faţă de politica guvernului său în Orient. Sînt 205 deci îndreptăţit să cred că majestatea-sa nu va întîrzia să vă exprime direct întreaga sa satisfacţie. ŞL, acum, and noua mea misiune este încheiată, daţi-mi voie să îmi iau rămas bun pînă la primăvară şi să vă rog a îndrepta asupra fratelui meu toată încrederea pe care aţi avut-o pînă acum în mine. Este un om care o merită, şi prin devotamentul, şi prin inteligenţă, şi prin discreţia sa. Vechiul vostru prieten devotat, V. Alecsandri 91 Paris, 31 decembrie 1863 Mon cher Prince, La lettre1 que vous cm’avez fait l’amitie de m’ecrire au sujet de mon audience au palais de Tuileries est pleine de choses flateuses pour mon amour-propre d’ambassadeur offi-cieux de Votre Altesse. Permettez-moi cependant de n’en pren-dre que tout juste ce qui peut suffire a ma modestie et de vous exprimer, en revanche, mes voeux Ies plus sinceres pour votre bonheur, â titre de souhaits de Nouvel An. Ma mission etant terminee, â la satisfaction de tout le monde, et n’ayant plus de raison de prolonger mon sejour â Paris, je me prapose de partir pour l’Egypte vers le milieu janvier prochain. Ma sânte fortement ebranlee par Ies inci-dents varies d’une existance passablement aventureuse, reclame l’influence salutaire d’un climat chaud et d’un regime for-tifiant. Heureux ceux qui peuvent jouir impunement d’une jeu-nesse constante et surtout des avanta-ges qui y sont attaches ! Et vous &tes du nombre de ces privilegies, vous, mon cher Prince, qui tenez de la main droite un sceptre, envie par tant d’hommes laids et de la main gauche un mouchoir con- voite par tant de jolies femmes ! Pour ma part, j’envie beaucoup votre main igauche, car je ne vois rien en ce monde qui vaille l’hommage irresistible et le culte enivrant de la beaute. A mon avis, le Globe du Monde tient moins bien dans la main que celui d’une blanche poitrine de jeune fille. Si tout autre que vous, mon cher Prince, surprenait ma profession de foi philosophique, il ferait peutetre semblant de se voiler la face par un sentiment de fausse pudeur, â l’instar de Tartuffe, et pourtant c’est â ces convictions acquises par une longue experience que je dois d’etre poete et d’avoir perdu le suiperflu de ma chevelure..., et je ne m’en plains pas ! Continuez donc, mon cher Prince, â aimer la Roumanie, cette beaute naive et superbe â la fois, â la possession de laquelle aspirent tant de puissants et d’impuissants de la terre, et croyez qu’en travaillant â son bonheur vous rendrez bien heureux votre vieil ami tout devoue, V. Alecsandri P.S. Mefiez-vous, â l’avenir, de l’indiscretion des bureaux de poşte europeens. On y aime beaucoup la lecture, et par consequent on n’y a nul scrupule d’ouvrir adroitement les paquets. Dans votre lettre vous m’appelez vieux faiseur ; le mot est joii, mais il m’a păru un peu risque dans les circons-tances actuelles. Paris, 31 decembrie 1S63 Iubite prinţe, Scrisoarea1 pe care aţi făcut gestul prietenesc să mi-o scrieţi în legătură cu audienţa mea la palatul Tuileries este plină de lucruri măgulitoare pentru amorul meu propriu de ambasador oficios al alteţei-voastre. Permiteţi-mi totuşi să nu iau din ea decît atît cit poate fi de ajuns modestiei mele şi să-mi exprim, în schimb, urările mele cele mai sincere pentru fericirea voastră, ca felicitări de Anul nou. Misiunea mea fiind încheiată, spre mulţumirea tuturor, şi neavînd nici un motiv să-mi pre'ungesc şederea la Paris, îmi propun să plec în 207 Egipt pe la mijlocul lui ianuarie viitor. Sănătatea mea foarte zdruncinată în urma întîmplărilor felurite ale unei vieţi destul de aventuroase cere influenţa unui climat cald şi a unui regim întăritor. Fericiţi cei ce pot să se bucure fără grijă de o tinereţe veşnică şi, mai cu seamă, de avantajele care o însoţesc ! Şi voi sînteţi unul dintre aceşti privilegiaţi, voi iubite prinţe, care ţineţi în mîna dreaptă un sceptru, invidiat de oameni urîţi, şi în mîna stingă o batistă, rîvnită de atîtea femei frumoase. In ce mă priveşte, invidiez mult mîna voastră stîngă, că nu văd nimic în această lume care să facă cît omagiul irezistibil şi cu'.tul îmbătător al frumuseţii. După părerea mea, globul lumii stă mai puţin bine în mînă decît un sîn alb de fată tînără. -n. Dacă oricine în afară de voi, iubite prinţe, ar surprinde profesiunea mea de credinţă filozofică, s-ar preface poate că-şi acoperă faţa din-tr-un sentiment de falsă pudoare, în felul lui Tartuffe, şi totuşi acestor convingeri căpătate printr-o lungă experienţă le datorez de a fi poet şi de a-mi fi pierdut prisosul părului meu... şi nu mă plîng ! Continuaţi deci, iubite prinţe, să iubiţi România, această frumuseţe naivă şi minunată în acelaşi timp, la posedarea căreia aspiră atiţi puternici şi neputincioşi de pe pămînt, şi să credeţi că lucrînd pentru feri- cirea ei, veţi face foarte fericit pe vechiul vostru prieten devotat, V. Alecsandri < t P.S. Temeţi-vă, în viitor, de indiscreţia birourilor de poştă europene. Le place foarte mult lectura şi, prin urmare, nu au nici un scrupul pentru a deschide cu dibăcie pachetele. In scrisoarea voastră mă numiţi bătrîn şmecher; cuvîntul este frumos, dar mi-a părut puţin riscat în împrejurările de faţă. CĂTRE ION BRANIŞTE ANU 92 Paris, decembre 1863 Mon cher Jean, Lors de mon depart de Jassi, je t’ai laisse une obligation de Mr Aleco Foresco pour la somme de 500 # et je t’ai prie 208 d’encaisser cet argent pour le tenir â la disposition de Mr Demetre Paraskive. J’ai charge en meme temps Mr Laza-resco d’actioner l’encaissement de la dite somme, car elle etait destinee â subvenir aux frais d’exploitation de la terre de Patrascany. Je ne sais si Poperation a eu lieu, c’est pourquoi je t’ecris pour la rappeler â ta memoire et te prie, en meme temps, de me repondre de suite â ce sujet, car je compte quit-ter Paris tres prochainement. Si par hasard Mr A. Foresco etait parti pour Bucarest pour remplir son mandat de depute et pour eviter ainsi de remplir ses autres obligations, il faudrait reclammer les 500 # de mon fermier Mr PAga Jean Botez, et au besoin mettre sechestre sur ses produits de Patrascany, la dite somme re-presentant une pârtie du bail de la St Demetre. C’est encore de l’ennui que je te cause, mon cher ami, mais tu as Mr Lazaresco sous ta main pour agir, et de cette fafon toute difficulte disparaît, le tout est de ne pas perdre du temps. J’envoie â Smaranditza une caisse de livres dans laquelle se trouvent deux paires de bottines â double semelle pour Pauline, serai tu assez aimable de les prendre et de les envoyer â leur adresse, tu me ferais grand plaisir. Je profite egalement du depart de Pisozki pour envoyer â Demetre Paraskive un porte-cigarettes en ecume de mer (une commission qu’il m’a donnee). Pisozki saisira la premiere occassion pour t’expedier cet objet de Bucarest, et toi, â ton tour, tu le remettras â Mr Paraskive avec miile ibor.-nes amities de ma part. Tu n’oublieras pas, cependant, de le prier de ma part de m’envoyer le compte detaille des depen-ses faites jusqu’â ce jour sur la terre de Patrascany, ayant deja avance moi-meme plus de 1600 ducats. Je veux regler mes comptes â la fin de l’annee, et j’ai besoin de ces renseignements. Sur ce, je vous embrasse tous, V. Alecsandri Adresa pe plic : Colonel Jean Branisteano Membre de la Curatelle de „Sf. Spiridon" Jassi, Moldavie 209 Paris, decembrie 1863 Iubite Iancule, înainte de plecarea mea de ia Iaşi, ţi-am lăsat o obligaţie a d-lui Alecu Forescu pentru suma de 500 # 51 -te-am rugat să încasezi aceşti bani pentru a-i ţine la îndemîna d-lui Dimitrie Paraschiv. Am însărcinat, în acelaşi timp, pe dL Lăzărescu să procedeze la încasarea numitei sume, căci ea era sortită să contribuie la cheltuielile exploatării moşiei Pătrăş-cani. Nu ştiu dacă operaţia a avut loc, de aceea îţi scriu pentru a-ţi aminti şi te rog, în acelaşi timp, să-mi răspunzi de îndată în legătură cu aceasta, căci socotesc să părăsesc Parisul foarte curînd. Dacă din întîmplare, dl. A. Forescu a plecat la Bucureşti pentru a-şi îndeplini mandatul de deputat şi pentru a se feri astfel de a-şi îndeplini alte obligaţii, va trebui să reclami cei 500 # ai arendaşului meu, dl. aga Ion Botez, şi la nevoie să pui sechestru asupra produselor sale de la Pătrăşcani, numita sumă reprezentînd o parte din cîştigul de la Sf. Dumitru. Este încă o plictiseală pe care ţi-o cauzez, dragul meu, dar tu ai pe dl. Lăzărescu la îndemînă pentru a acţiona, şi în acest fel orice greutate dispare, totul este să nu se piardă timp. Trimit Smărăndiţii o ladă cu cărţi în care se găsesc două perechi de ghete cu talpă dublă pentru Paulina, vei fi tu atîta de bun să !e iei şi să le trimiţi la adresa Cor, îmi vei face mare plăcere. Mă folosesc, de asemenea, de plecarea luă Piisoski pentru a trimite lui Dimitrie Paraschiv un portţigaret din spumă de mare (un comision pe care mi l-a dat). Pisoski va prinde prima ocazie pentru a-ţi trimite acest obiect de la Bucureşti, şi tu, la rîndul tău, îl vei da d-4ui Paraschiv cu multe bune amiciţii din partea mea. Nu vei uita, totuşi, să-l rogi din partea mea să-mi trimită socoteala amănunţită a cheltuielilor făcute pînă în ziua de astăzi pe moşia Pătrăşcani, eu însumi trimiţînd deja înainte mai mult de 1 600 ducaţi. Vreau să-mi aranjez socotelile la sfîrşitul anului şi am nevoie de aceste lămuriri. Cu aceasta, vă îmbrăţişez pe toţi, 1’. Alccsandri Adresa pe plic : Colonei Ion Brănişteanu Membru al Epitropiei „Sf. Spiridon" Iaşi, Moldova 210 CĂTRE G. BOTEANU1 93 [a. 1864] ...Am văzut cu mulţămire că te fereşti de trista manie [a] acelora ce ridiculează limba română şi care fiind săraci de idei cată a-şi ascunde sărăcia supt o manta de pompă literară. Românii au o limbă originală şi armonioasă ce stă încă ascunsă afară din oraşe, datoria noastră este de a o găsi şi de a o cultiva cu multă îngrijire, înoît să putem exprima ideile şi simţirile noastre într-un chip plăcut şi înţeles de toată. România. De cînd am venit din străinătate am auzit grăind româ-neşte-greceşte, româneşte-ruseşte, româneşte-italieneşte, româ-neşte-latineşte şi româneşte-franţozeşte ; în sfîrşit, a venit vremea să grăim şi româneşte-româneşte. CĂTRE ION BRĂNIŞTEANU 94 Paris, janvier 1864 Mon cher Jean, Je me trouve encore â Paris, comme tu vois, ce ne sont pourtant pas les plaisirs de cette viile qui m’y ont retenu si tard, ce sont quelques travaux dramatiques avant de m’embar-quer pour l’Egypte. Mon carnaval se passe â barbouiller du papier dans ma chambre le jour et â jouer le soir avec mes nieces. Quant aux amours parisiennes... bernique ! Je suis sage comme une jeune vierge gardee â vue par sa mere, et je trouve des avantages hygieniques â cette abstinence. Ce re-gime durera-t-il longtemps encore ? J’en doute, c’est pourquoi 211 je devrai me hâter de quitter au plus tot la viile de tenta-tions oii je me trouve, et je le ferai sans plus tarder aussitot que j’aurai mis fin â une piece1 de theâtre qui se trouve ac-tuellement sur le chantier. Mon intention est de me trouver a Jassi vers la fin du mois d’avril, afin d’aller surveiler Ies travaux de Patrascany. Si d’ici lâ neanmoins, il se trouvait quelque bon fermier qui voulut bien me debarrasser de mes soucis agricoles, cela me ferait un bien grand plaisir. Occupe-toi un peu de ce travail. Smaranditza Docan a du te remettre deux paires de botti-nes destinees â Pauline, il paraît cependant qu’il y a eu erreur, car Pauline n’en a reşu qu’une seule paire. Informe-toi de la paire disparue et si elle se retrouve, remets-la de suite â leur adresse, en mame temps que la lettre ci-jointe. Adieu, mon bon vieux, je t’embrasse, V. Alecsandri Mes amities aux tiens. Paris, ianuarie 1S64 Iubite Iancule, Mă găsesc încă la Paris, după cum vezi, şi totuşi nu plăcerile acestui oraş sînt acelea care m-au reţinut aşa de tîrziu, ci sînt cîteva lucrări dramatice, înainte de a mă îmbarca pentru Egipt. îmi petrec carnavalul mâzgălind hîrtie în camera mea, ziua, şi jucîndu-mă, seara, cu nepoatele mele. Cît despre amorurile pariziene... degeaba ! Sînt cuminte ca o fecioară supravegheată de mama sa şi găsesc avantaje hig-ienice acestei abţineri. Acest regim va mai dura mult timp ? Mă îndoiesc, de aceea ar trebui să mă grăbesc să părăsesc cît mai curînd oraşul tentaţiilor unde mă aflu, şi o voi face fără să mai întîrziez, de îndată ce voi termina o piesă de teatru1 care se găseşte acum pe şantier. Dorinţa mea este de a mă găsi la Iaşi spre sfirşitul 'lunii aprilie, ca să merg să supraveghez lucrările de la Pătrăşcani. Totuşi, dacă pînă atunci s-ar găsi vreun arendaş bun care să vrea să mă scutească de grijile mele agricole, aceasta mi-ar face o mare plăcere. Ocupă-te puţin de această treabă. 212 Smărăndiţa Docan trebuie să-ţi fi dat două perechi de ghete destinate Paulinei, se pare totuşi că a fost o greşală, căci Paulina nu a primit decît o singură pereche. Informează-te despre perechea dispărută şi dacă se regăseşte, dă-o numaidecît la adresa ei, în acelaşi timp cu scrisoarea alăturată. Adio, dragul meu, te îmbrăţişez, V. Alecsandri Amiciţiile mele alor tăi. CĂTRE ALEX. G. GOLESCU-ARAPILĂ 95 Mircesti, 14 fevr. 1864 Mon cher Golesco, J’ai adr«se â Mr le ministre des Travaux publics une supplique au sujet de la sta tio n1 du chemin de fer qui avait d’abord ete fixee â Mircesti et qui tout â coup a ete transferee dans mon voisinage, â Halaucesti. Ce tour m’a ete joue par un Grec, Mr. Costica Soutzo, commissaire d’expropiation, en faveur d’un autre Grec, le Prince A. Morouzi. II est de na-ture â m’ennuyer beaucoup et je ne veux pas le subir sans protester. C’est ce que je fais en adressant une supplique au guver-nement, accompagnee d’une autre supplique provenant de di-verses communes des environs. Je te prie, mon cher Golesco, d’en prendre connaissance, et d’y preter toute ton attention dans le cas ou le prince D. Ghica, la soumettrait â la decision du Conseil. Je crois etre dans mon droit en defendant et mes interets et ceux de toute une population. Tout â toi, V. Alecsandri 213 Mirceşti, 14 febr. 1864 Iubite Gole:cu, Am adresat ministrului Lucrărilor Publice o cerere în legătură cu ttaţia1 de cale ferată care fusese mai întîi fixată la Mirceşti şi care deodată a fost mutată în vecinătatea mea la Hălăuceşti. Această păcăleală mi-a fost făcută de un grec, di. Costkă Suţu, comisar al expropierii, în favoarea altui grec, prinţul A. Moruzi. Aceasta mă plictiseşte foarte mult şi nu vreau să o îndur fără să protestez. Asta am şi făcut adresînd o cerere guvernului, însoţită de o altă cerere provenind de Ia diferite comune din împrejurimi. Te rog, iubite Golescu, să iei cunoştinţă de aceasta şi să bagi bine de seamă în cazul în care prinţul D. Ghica ar supune această chestiune deciziei Consiliului. Cred că sînt în dreptul meu, apărînd atît interesele mele, cît şi pe cele ale unei întregi populaţii. Al dumitale, V. Alecsandri CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 96 Mircesti, juin 1864 Mon cher Ministre, Le coup d’Etat1 a ete couronne d’un plein succes non seu-lement dans Ies pays, mais meme hors des frontieres. Vous devez etre content, c’est pourquoi je viens vous rappeler la promesse que vous m’avez donnee au sujet de la direction du theâtre roumain. Je connais trap cette boutique pour me faire illusion sur Ies resultats que l’on obitiendrait en tentant de nouvelles combinaisons qui exigeraient des sacrifices d’ar-gent exorbitants de la part du Gouvernement. La seule bonne mesure que l’Etat puisse prendre ce serait d’envoyer a Paris 214 trois garţons et trois jeunes filles au meme titre que les autres boursiers et de les destiner â l’etude de l’art scenique. On les confierait aux soins de quelque artiste du Theâtre Franţais, qui nous les rendrait au bout de trois ans en etat de jouer convenablement les oeuvres dramatiques et de former dans le pays un conservatoire. En attendant, il est plus raisonable de laisser le Theâtre National marcher comme par le passe sous la direction absolue d’un homme intelligent, d’un artiste eprouve. Or, cet homme, vous le connaissez de longue date, c’est un de nos anciens camarades d’ecole, c’est Millo, le seul artiste de grand talent que nous ayons. II a, comme vous le savez, abandonne tout pour suivre sa vocation, il a par-couru sa carriere peniblement, en y consacrant son patrimoine et ses facultes, il a produit des oeuvres de merite, il a cree des roles qui forment le fond de notre repertoire naţional. Ce sont lâ des titres suffisants â la protection du Gouver-nement. Tous les autres freluquets, croyez-moi, ne sont que de pau-vres sires denues de talent, des saltimbanques formes â l’e-cole du paillasse de Caimata2, et qui cherchent â mettre Millo de cote pour exploiter le public en lui servant des plats de leur faţon. Ils ne meritent nul interet et pourtant ils ont des pretentions absurdes. Ne vont-ils pas jusqu’â reclamer des honoraires de ministre pour parodier sur la scene des traductions en langue sabir3 des pieces du theâtre fra^ais ou bien des drames cribles d’infirmites ? Je sais que Mr Strat4 les protege ; il a tort car, vrai, ils n’ont rien pour eux, pas m&me le merite grimacier du singe. Ce serait vouloir transformer la scene en treteau que de leur livrer la direction et ce serait perpetuer l’esprit d’intrigue dans le theâtre, que d’imposer ces gens-lâ au futur 'directeur. Agis-sez tout crânement en ministre pratique et dans l’interet meme de la litterarure dramatique, donnez (ainsi que vous me l’avez promis) 'la direction 5 absolue â Millo. Tout le monde vous approuvera et moi je vous serai tr£s oblige. Tout â vous, V. Alecsandri 215 Mirceşti, iunie 1864 Scumpul meu ministru, Lovitura de stat1 a fost încununată de un succes deplin nu numai în ţară, dar chiar în afara graniţelor. Trebuie să fii mulţumit, de aceea viu să-ţi reamintesc făgăduiala pe care mi-ai făcut-o cu privire la direcţia teatrului românesc. Cunosc prea bine această dugheană ca să-mi fac vreo iluzie asupra rezultatelor ce s-ar obţine încercînd noi combinaţii, care ar cere sacrificii de bani peste măsură de mari din partea guvernului. Singura măsură bună pe care statul ar putea-o lua ar fi de a trimite la Paris trei băieţi şi trei fete în aceleaşi condiţii ca şi pe ceilalţi bursieri, desti- nîndu-i studiului artei scenice. Ar trebui să-i încredinţeze vreunui artist al Teatrului Francez care ni-i va trimite înapoi, după trei ani, în stare să joace cum trebuie operele dramatice şi să formeze în ţară un conservator. Pînă atunci, este mai înţelept ca Teatrul Naţional să fie lăsat să meargă ca şi în trecut, sub direcţia absolută a unui om inteligent, a unui artist încercat. Or, pe acest om îl cunoşti de multă vreme, este unul din vechii noştri colegi de şcoală, este Millo, singurul artist de mare talent pe care îl avem. El a părăsit totul, după cum ştii, pentru a-şi urma che- marea, şi-a străbătut cariera cu greutate, consacrîndu-i averea şi facultăţile sale, a produs opere de merit, a creat roluri care formează baza repertoriului nostru naţional. Acestea sînt titluri suficiente pentru a merita protecţia guvernului. Toţi ceilalţi, fluşturatici, crede-mă, nu sînt decît nişte păcătoşi lipsiţi de talent, saltimbanci formaţi la şcoala paiaţei de la Caimata2 şi care caută să 'lase pe Millo deoparte pentru a exploata publicul servjndu-i spectacole pe măsura lor. Nu merită nici un interes şi, cu toate acestea, au pretenţii absurde. Nu merg ei pînă acolo încît să reclame onorarii de miniştri pentru a parodia pe scenă traducerile în limba sabiră3 a pieselor teatrului francez sau drame pline de infirmităţi ? Ştiu că dl. Strat4 îi protejează ; el greşeşte, căci, în adevăr, nu au nici o calitate, nici măcar meritul de a se schimonosi ca maimuţa. A le lăsa lor direcţia înseamnă să vrei transformarea scenei în teatru de bîlci şi a impune pe aceşti oameni viitorului director ar însemna perpetuarea în teatru a spiritului de intrigă. Acţionează deci cu îndrăzneală, ca un ministru practic şi în interesul chiar al literaturii dramatice — dă (aşa cum mi-ai făgăduit) conducerea5 absolută lui Millo. Toată lumea te va aproba şi eu îţi voi fi foarte recunoscător. Al dumitale, V. Alee sandu 216 CĂTRE COSTACHE NEGRI 97 Mircesti, aout 1S64 Nous avons eu dans nos parages des inondations ^ mon-strueuses. Mon joii bois de Mircesti a pris un aspect venitien de l’effet le plus pittoresque et, comme un desastre n’arrive jamais seul, l’incendie a devore mon eglise1 grâce â l’ivrog-nerie du pretre de mon village. II va sans dire que, pendant Pincendie, tous les descen-dants de Trajan, qui habitent ma terre, ont assiste au spectacle sans se deranger, sans apporter un secours quelconque. Ils faisaient meme des lazzis d’un gout assez peu orthodoxe, ce qui prouve victorieusement que le peuple roumain est voltai-rien ultra. L’eglise a brule de fond en comble avec tout ce qu’ell contenait, y compris les rats et les grenouilles et les serpents. ţa [a] ete magnifique, car Pincendie a eu lieu par un ouragan epuvantable. Me voici oblige maintenant de faire une depense de 1.000 â 1.500 ducats pour elever un nouveau temple au Dieu des chretiens. Je m’acquitterai de ce devoir au printemps si ma recette Patrascany me donne de quoi. En attendant, les habi-tants de Mircesti sont exposes â deceder et â etre entenes comme des pai’ens. Depuis un mois je travaille â la mise en ordre des chants populaires 2, dont je fais hommage â Pinstitut des enfants trouves. J’ai copie 55 bal 1 ades, 80 doinaş, 55 horas et une trentaine d’autres pikces dans un gros volume in-quarto de 500 pages, relie en cuir de Russie. C’est un magnifique specimen de calligraphie et de patience ; je compte le porter prochainement â Rouginoassa, ou le mauvais temps m’a empeche de me rendre jusqu’â ce jour. Mirceşti, august 1864 Am avut pe meleagurile noastre nişte inundaţii îngrozitoare. Frumoasa mea pădure din Mirceşti a luat un aspect veneţian de cel mai 217 pitoresc efect, şi, cum un dezastru nu vine niciodată singur, focu! mi-a mistuit biserica1 datorită beţiei preotului din sacul meu. Nioi nu mai e nevoie să spun că, în timpul incendiului, toţi descendenţii lui Traian, care locuiesc pe moşia mea, au asistat la spectacol fără să se deranjeze, fără să aducă vreun ajutor oarecare. Făceau chiar glume de un gust foarte puţin ortodox, ceea ce dovedeşte în mod victorios că poporul român este ultravokairian. Biserica a ars pînă la temelie, cu tot ceea ce conţinea, cu şoareci, broaşte şi şerpi. A fost măreţ, căci focul a avut loc pe un uragan înspăimântător. Iată-mă acum obligat să fac o cheltuială de 1 000 pînă la 1 500 de ducaţi pentru a ridica un nou templu Dumnezeului creştinilor. Mă voi plăti de această datorie la primăvară, dacă încasările Pătrăşcanilor îmi vor da cu ce. In aşteptare, locuitorii din Mirceşti sînt expuşi să moară şi să fie îngropaţi ca nişte păgîni. De o lună lucrez la orînduirea cîntecelor populare 2, pe care le dedic institutului de copii găsiţi. Am copiat 55 de balade, 8C de doine, 55 de hore şi vreo treizeci de alte bucăţi într-un mare w'um in-quarto de 5C0 de pagini, legat în piele de Rusia. Este un minunat model de caligrafie şi de răbdare ; socotesc să-l duc în curînd la Ruginoasa, unde timpul rău m-a împiedicat să mă duc pînă astăzi. CĂTRE A. BALIGOT DE BEYNE 98 Mirceşti, le 29 aout 1864 Mon cher Baligot, Je reponds â tes deux dernieres lettres, dont l’une m’est parveorue â Patrascany et l’autre â Mirceşti. La premiere accompagnait la feuille rose du Buciumul, c’est-â-dire la nou-velle foi rurale ! Je ne veux pas discuter Ies avantages et Ies desavantages de cette loi, car je l’accepte pour ma part, comme un moyen de relever la classe de paysans. Que l’in-demnite soit suffisante ou non, je ne veux pas y regarder, mais ce dont je m’inquiete, c’est de l’impot qui va peser sur 218 les paysans. Maintenant, la loi est faite eţ devra etre appli-quee tot ou tard ; mais a-t-on bien choisi le moment de la promulguer ? Une loi de cette nature exigeait pour le moins une annee de stage, avant son application ; car elle touche â tous les interets du pays. Bile aurait du accorder aux proprietaires ainsi qu’aux fenmiers le temps necessaire pour regler leurs affaires et mettre ordre aux transactions commerciales. Qu’arrive-t-il en ce moment ? Les fermiers quittent les terres, et les proprietaires se trouvent prives de tout moyen d’exploi-tation. L’argent â 24 et meme 36%, et il leur faudra nean-moins payer tout en argent desormais. La plupart d’entr-eux peuvent se considerer comme des gens entierement ruines. Mon frere, par exemple, que fera-t-il, si son fermier le quitte ? (et cela arrivera indubitablement). Pourra-t-il quitter l’Agence pour venir â Foltesty ? Et dans ce cas, avec quoi entrepren-dra-t-il la culture de ses champs ? Le voilâ donc menace â perdre la totalite de ses revenus, pour la premiere annee, c’est-â-dire 5000#, on bien de passer par les fourches caudines de son fermier qui sera bien gentil, s’il voulait se contenter de reduire le prix du fermage â la moitie de sa vaieur. Pour ma part quoique mon fermier de Mircesti soit, d’apres le contrat, tenu de tenir ma terre jusqu’en avril 1865, j’ai du, en presence de la ruine qui l’attendait, lui faire une reduction de 500# sur Ie fermage de l’annee prochaine. Quant â mon autre terre, il m’y faudra verser un capital d’un moins 2000#, pour acheter des machines de toute sorte qui remplacent les bras du paysan. Mais oii prendrai-je cet argent ? Chez les Juifs ! Toujours les Jufis ! On dirait vraiment que la loi a ete faite pour enrichir les usuriers; car le gouvernement n’a pas daigne prevoir les difficultes que la loi engendrerait et ne s’est pas attache â fonder prea'lablement une banque quel-conque. Enfin que la Joi lui soit legere ! Fasse le ciel que du moins la ruine d’une classe, comme celle des proprietaires et des fermiers, classe nombreuse et intelligente, profite â celle des paysans ! Que fera le gouvernement de toutes les terres des couvents que les fermiers s’em-pressent d’abandonner, juste au moment du labour ? Si les terres restent en jachere, comment remplacera-t-il les millions de revenu de ces terres1 ? Allah Kerim ! Que Gogo 2 fasse ce qu’il voudra de la direction du theâtre. Je ne veux plus m’en occuper ; aussi bien j’ai bien d’au- tres chiens â fouetter. Je n’irai donc pas faire une nouvelle ecole, en ecrivant au Prince pour lui rappeler sa promesse... Je regrette infiniment que tu ne vienne pas â Rouginoasa avec le Prince. En tout cas, si tu pars pour Wiesbaden, n’y reste que le moins possible, car tu as beaucoup d’ennemis, tout prets a te desservir en ton absence. Tout a toi, V. Alecsandri Mirceşti, 29 august 1864 Iubite Baligot, Răspund la ultimele tale două scrisori, dintre care una m-a găsit ia Pătrăşcani ţi alta la Mirceşti. Prima însoţea foaia roză a Buciumului, adică, noua lege rurală ! Nu vreau să discut avantajele şi dezavantajele acestei legi, căci, în ce mă priveşte, o accept ca pe un mijloc de a ridica clasa ţărănească. Dacă indemnizaţia este satisfăcătoare sau nu, nu vreau să mă uit, dar, ceea ce mă îngrijorează este impozitul care va apăsa asupra ţăranilor. Acum legea este făcută şi va trebui să fie aplicată mai devreme sau mal tîrziu, dar a fost bine ales momentul pentru a o promulga ? O lege de acest fel cerea pe puţin un an de stagiu, înaintea aplicării sale pentru că ea se atinge de toate interesele ţării. Ea ar fi trebuit să lase proprietarilor, cum şi fermierilor, timpul necesar pentru a-şi aranja afacerile şi să pună ordine în tranzacţiile comerciale. Ce se întîmplă în această clipă ? Arendaşii părăsesc pământurile, şi proprietari» se găsesc lipsiţi de orice mijloc de exploatare. Banii cu 24 şi chiar 35Vo> şi va trebui totuşi să plătească totul, de-acum înainte, în bani. Cei mai mulţi dintre ei se pot socoti de-acum ca nişte oameni pe de-a-ntregul ruinaţi. Fratele meu, de exemplu, ce va face dacă arendaşul îl va părăsi > (Şi aceasta se va întîmpla cu siguranţă.) Va putea el să părăsească Agenţia pentru a veni la Folteşti ? Şi, în acest caz, cu cine va lucra el cîmpul ? Iată-1 deci ameninţat să piardă totalitatea veniturilor sale, pentru primul an, adică 5 000:$:, sau să treacă prin furcile caudine ale arendaşului său care va fi foarte cumsecade dacă ar vrea să se mulţumească să micşoreze preţul arenzii ou jumătate din valoarea sa. în ce mă priveşte, cu toate că arendaşul meu de la Mirceşti este obligat, după contract, să ţină. moşia mea pînă în aprilie 1865, a trebuit, faţă de ruina care îl aştepta, să-i fac o reducere de 500:#: asupra arenzii anu'lui viitor. Cît despre cea- 220 laltă moşie a mea, va trebui să vărs am capital de cel puţin 2 0004£, pentru a cumpăra maşini de tot felul spre a înlocui braţele ţăranilor. Dar de unde voi lua aceşti bani ? De la evrei ? Mereu evreii! S-ar zice, în adevăr, că legea a fost făoută pentru a îmbogăţi pe cămătari; căci guvernul nu a binevoit să prevină dificultăţile 'la care da naştere legea şi nu s-a hotărît să fondeze mai înainte o bancă oarecare. în fine, fie-i legea uşoară ! Facă cerul ca, cel puţin ruina unei clase, ca cea a proprietarilor şi arendaşilor, dasă numeroasă şi inteligentă, să folosească celei a ţăranilor. Ce va face guvernul cu toate moşiile mănăstirilor pe care arendaşii se grăbesc să le părăsească tocmai în timpul muncilor ? Dacă moşiile rămîn necultivate, cum va înlocui el milioanele de venituri ale acestor moşii ?1 Allah este îndurător ! * Gogo 2 să facă ce-o vrea cu direcţia teatrului. Nu vreau să mă mai ocup ; şi aşa am destule griji. Nu mă voi duce să fac o nouă revenire, scriind prinţului pentru a-i aminti fagăduiala sa. îmi pare foarte rău că nu vii cu prinţul la Ruginoasa. în orice caz, dacă pleci la Wiesbaden, rămîi acolo cît mai puţin pentru că ai mulţi duşmani gata să-ţi facă rău în lipsa ta. Al tău, V. Alecsandri CĂTRE DIM. A. STURDZA 99 Mircesti, 22 sept. 1S64 Cher ami, En fait d’ignorance relativement â l’application de la loi rurale, nous sommes aussi riches sur la rive droite que sur la rive gauche du Sereth. J’ai ete â Ruginoasa, je me suis rendu ensuite â Jassi, dans la louable intention de m’eclairer * în original, în limba turcă. 221 au sujet de la dite application et j’en suis revenu Jean comme devant. Les personnes que j’ai vues, des personnes qui ont la reputation d’etre experimentees et intelligentes, n’ont su re-pondre â mes questions qu’en haussant les epaules d’une faţron tres significative. Tout compte fait donc, j’attends l’ingenieur de Roman, Mr Dobias pour lui confier Je travail de partage des terres. Mais comment devrai-je proceder â ce travail, je veux bien que Cogalniceano m’emporte *, si je Je sais. Ne pourrions nous pas nous voir un instant pour causer un peu lâ-dessus ? peut-etre qu’â force de combinaisons, plus ou moins absurdes et appropriees â la circonstance, nous finirons par trouver le fii d’Ariadne qui doit nous guider dans le nou-veau dedale ou Cogalniceano veut jouer le role du Minotaure, role fâcheux car il suppose des cornes a l’acteur qui s’en charge. Tout a vous, V. Alecsandri Mirceşti, 22 sept. 1S64 Iubite prietene, în materie de neştiinţă privitoare la aplicarea legii rurale, sîntem tot atît de bogaţi pe malul drept, cît şi pe malul stîng al Şiretului. Am fost la Ruginoasa, m-am dus apoi la Iaşi, cu lăudabila hotărîre de a mă lămuri despre numita aplicare, şi m-am întors tot nelămurit **. Persoanele pe care ie-arn văzut, persoane care au faima de a avea experienţă şi inteligenţă, nu au ştiut să răspundă da întrebările mele decît dînd din umeri într-un fel foarte grăitor. Deci pînă la urmă, aştept pe inginerul de la Roman, dl. Dobias, pentru a-i încredinţa lucrările de împărţire a moşiilor mele. Dar cum trebuie să procedez la aceste lucruri, să mă ia Kogălniceanu dacă ştiu ***. Nu ai putea să ne vedem o clipă pentru a vorbi puţin despre aceasta ? Poate că, cu ajutorul unor combinaţii mai mult sau mai * Glumă pe seama lui Kogălniceanu, principalul luptător pentru legea împroprietăririi ţăranilor. ** Expresia din original jean comme devant însemnează de fapt: într-o situaţie proastă. *** Cf. supra, n. *. 222 r puţin absurde şi potrivite cu împrejurarea, vom termina prin a găsi firul Ariadnei care trebuie să ne călăuzească în noul deda] în care Kogălni- ceanu vrea să joace rolul Minotaurului, rol neplăcut pentru că presupune coarne pentru actorul care se însărcinează cu el. Al dumitale, V. Alecsandri CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 100 [p. 1864]1 Mon cher Luchian, Recevez mes compliments ; vous avez parfaitement joue hier en votre benefice. Si vous venez aujourd’hui chez nous, vous direz que je suis alle dans les coulisses, apres la repre-ssntation du Palamariul, pour vous complimenter. Bon jour, Alecsandri [p. 1864]1 Iubite Luchian, Primeşte felicitările mele, ai jucat foarte bine ieri în beneficiul dum.tale. Dacă vii astăzi pe la noi, vei spune că am fost în culise, după reprezentaţia Pălimarului, pentru a te felicita. Bună ziu.t, Alecsandri 223 CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 101 Mirceşti, 30 ian. 1S65 Iubite Alecu, Astăzi e una din acele zile de iarnă în care focul sobei pare a se mândri de importanţa sa, căci el ţine locul soarelui. Afară ninge cu viscol, pământul s-a învelit cu blană albă, o blană însă ce-ţi insufla fiori îngheţaţi ; numai cîţiva corbi se zăresc negrind şi se aud cărîind prin aer... Ei rîd de ger şi trag palme cu aripile lor peste faţa iernei. Acum dar e vreme să grăim împreună, ca doi vechi amici, care au multe de spus. Mă întrebi cum petrec şi lucrez la ţară ? Petrec cu mulţumire în compania bibliotecei mele şi mă ocup de compuneri dramatice. Am trimis pînă acum lui Millo, la Bucureşti, vreo 5 manuscrise, adică două comedii şi trei cînticele comice, şi de nu aş fi fost bolnav vr-o trei săptămîni, aş mai fi adăogit ceva la acele opere uşoare. Dacă m-ar întreba cineva de ce mă dedau la un şir de lucrări de asemenea natură, voi răspunde că lipsa de artişti capabili îmi taie aripele şi mă sileşte a mă margini într-un cadru potrivit cu puterile trupelor actuale din ţară. Nu-ţi pot spune însă, dragă Alecule, ce adîncă desperare simt în sufletul meu, cînd mă văd lipsit de artişti de talent, care să ştie interpreta tot ce aş vroi să scriu. Adeseori, mi s-a întâmplat la Paris, asistând la vreo minunată reprezentare de la Theâtre Frangais, să-mi vie lăcrămi în ochi, şi asta pentru că n-am actori după placul meu ! Mă găsesc ca un om culcat într-un pat prea scurt, prea îngust; nu mă pot întinde fără să mă lovesc şi să-mi fac vînătăi. Singurul om de un talent adevărat şi mare este Millo ; prin unmare, lucrez mai mult pentru el şi am întreprins o serie de portreturi, de tipuri, sub nume de cînticele comice, carele sînt totdeauna jucate în perfecţie. Astfel am făcut : Şoldan viteazu; Angheluşa doftoroaie; Herşcn boccegiul; Napoilâ retrogradul; Cleve-tici-ultraprogresistul; Surugiul; Chiriţa in Paris ; Barbu lău- 224 tarul; Gură-căscată [om] politic; Paraponisitul; Ioan păpuşarul, etc. Toate acestea sînt monologuri amestecate în cîntece ; unele din ele reprezintă tipuri ce se pierd pe toată ziua din societatea noastră, precum : Mama Angheluşa, Surugiul, Barbu lăutarul, Ion păpuşarul etc. Pentru urmaşii noştri ce vor fi curioşi a avea o idee de timpul actual, acele cînticele vor înfăţişa portreturi fotografice. întru aceasta consistă tot meritul lor. De la 1840 mă ocup necontenit cu teatrul românesc şi caut a înavuţi repertoriul nostru dramatic cu piese originale, pentru a combate mania traducerilor păcătoase de drame pocite, ce există la Bucureşti şi care s-au lăţit în toată ţara ; însă au trebuit să păşesc treptat în lucrarea mea, adică potrivit şi cu necu’.tura limbei, şi cu gustul neformat al publicului, şi mai vîrtos cu neexperienţa amatorilor ce se dedau la arta dramatică. Limba noastră, deşi frumoasă în gura poporului şi poetică în cîntecele sale, nu a fost mlădiată pentru conversare de sa-lonuri, prin urmare , ea nu ajută cu îndestulare rostirea simţirilor de un grad mai înalt, de o nuanţă mai delicată ; trebuie cineva să. o manieze cu multă ştiinţă şi cu mult tact pentru ca să o facă a exprima scena de înaltă comedie. Publicul fiind încă tînăr şi, pot zice, necioplit ân mare parte, nu se interesează decît la drame cu strigăte şi cu omoruri, sau la farse pipărate, de soiul lui Lumpatius vagabun-dus i etc. Actorii ?... Ce sînt ? O adunătură de tineri amatori, fără învăţătură, fără vocaţie $i de tinere carele de-abia ştiu a ceti. Cei mai mulţi fac pare din o lume în care simţirile înalte sânt cam străine ; prin urmare ei nu pot să se urce pînă la gradul adevăratei comedii. Rolurile de ţărani, de boieri de ţară, de mahalagii, de giupînese din casă, de Madmuzele de la grădină publică etc., le cuvin ; însă rolurile de amoreze delicate, de dame de salon, de cavaleri nobili, într-un cuvînt de caractere ce sînt din domeniul comediei .înalte, devin ridicole pe scena noastră de astăzi. Există, în adevăr, cîteva excepţii în numărul actorilor, dar cu o rîndunică sau două nu se face primăvară. Din aceste cauze am fost obligat a mă ţinea păn-acum de soiul pieselor ca Kbiriţa, Doi morţi vii, Piatra din casă etc., 225 însă am cercat necontenit a mă sui treptat către regioanele comediei de salon, care singură este chemată a forma limba convorbirei româneşti. Nu ştiu dacă am creat Teatrul Naţional, dar ştiu că i-am adus un mare concurs şi că aş fi fericit de a-1 videaprospe-rînd şi reformîndu-se în bine. Am dat guvernului2 ideea de a trimite 'la Paris un număr de tineri, bărbaţi şi femei, ca să studieze arta teatrală, însă guvernul au preferat a se ocupa cu loviri de stat şi alte bazaconii de prisos la noi. Acum aud că s-a instituit în Bucureşti un Conservator 3 şi că Millo a fost însărcinat să facă un curs de declamare. Dea Domnul ca să o scoată în capăt! Reforma teatrului cere numaidecît reforma limbei pocite ce s-au descoperit în Bucureşti şi au năvălit pe scena. Nu poate exista o mai urîtă dihanie limbistică decît aceea ce răsună în sala teatrului din noua capitală. Şi cum să nu fie aşa, cînd cele mai multe din piese sînt traduse de nişte oameni care nu cunosc bine nici franţuzeşte, nici româneşte ? Dacă aşi aivea artişti cum mi-ar trebui, te încredinţez că totul s-ar reforma în puţin timp. Sînt foarte mulţemit că la Cernăuţi teatrul român este apreţuit şi îţi făgăduiesc concursul meu cu toată bună-voinţa pentru sezonul viitor. Acum deodată, ţi-am trimis o comedie şi două cînticele comice şi mai adaog aici o romanţă intitulată Bucovina 4, care, de se va pune pe muzică şi va fi cîntată la teatru, va aduce plăcere bucovinenilor. Ţi-am trimis şi două portreturi mari de-ale mele... fă cu dînsele ce-i voi; ele sînt destinate a mă înlocui, căci, din nenorocire, îmi este cu neputinţă a veni însumi la Cernăuţi. Sănătatea şi asprimea timpului nu mă iartă a întreprinde un voiaj peste hotar, fie cît de mic. Păn-a mu sfîrşi, vreau să-ţi dau noutăţi despre colecţia mea de poezii poporale. Le-am copiat frumos pe toate într-un album minunat şi le-am dat Doamnei 5. Ce au făcut măria-sa cu ele ? Pus-au să le tipărească ? Nu ştiu nimica. Am scris lui Baligot de Beyne, secretarul lui vodă, ca să mă înştiinţeze despre soarta lor. Adio, te îmbrăţişez din toată inima şi te rog să-mi scrii mai ades ; scrisorile tale îmi produc o nespusă bucurie. V. Alecsandri 226 Colecţia de .poezii din cel de pe urmă ■volum tipărit în Iaşi este completă. Bucata ce se începe cu versurile Cînd primăvara cu lăcrimioare etc. se găseşte la p. 316. Poezia Să fie România de-acum în veci este a lui Donici. Amicii sincere fraţilor tăi şi lui Miculi6, dacă-I mai vezi sau mai auzi de el. N-ar face el oare aria cîntecului Bucovinei ? Iubite Alecu, încă nu ai scăpat de mine ; deschid pachetul pentru ca să mai adaog cîteva rînduri împreună cu manuscrisul micului proverb intitulat Barcarola 7. Această mică comedioară, compusă pe forma proverburilor a lui Alfred de Mus-set, are numai două personagiuri şi este o simplă convorbire, fără intrigă complicată. Interesul ei .poate să consiste în frumuseţea stilului (dacă în adevăr stilul acestei încercări uşoare posedă cualitatea cerută) şi în giocul perfect ai artiştilor (dacă acei din Cernăuţi sînt în stare de a o interpreta cum se cuvine). Am voit să abordez rolul comediei de salon şi să fac o cercare despre mlădierea limbei; de aceea am ales un sujet cu două personagiuri numai; căci nu pot dispune de mai mulţi actori buni în Bucureşti. în Iaşi nici nu cutez a o trimite, fiind încredinţat că piesa ar face un fiasco cumplit. Dacă socoţi tu că d-na Fany ar putea să joace cu inteligenţă rolul Princesei, precum şi d-1 Vlădicescu8 pe acela al Doctorului Leonard, însărcinează-i să o reprezinte... însă numai după [cel îşi vor şti rolurile ca „apa" ; şi îndată ce vor giuca proverbul, scrie-mi impresia ta şi a publicului. Cît pentru aria Barcarolei, dacă posedaţi în Cernăuţi vreun compozitor de gust, puneţi-1 să o compuie şi siliţi pe artist a o studia bine păn-a nu o cînta pe scenă. Salve et vale, V. A. 102 Iaşi, [28] mart/[9 aprilie] 1865 1 Iubite Alecu, Răspund îndată la scrisoarea ta din 18/30 mart pentru ca să-ţi mai exprim adînca mulţumire ce-mi insuflă renaşte- 227 rea simţului de naţionalitate în Bucovina. La voi cari aţi fost martori ale rătăcirilor noastre din principate, acea. renaştere se va realiza cu înţelepciune şi cu rezultaturi bune, căci o veţi feri negreşit de ameţeala ce produce totdeauna lipsa de ispită. Am bună sperare că sub pnvigherea voastră, a fraţilor Hurmuzăkeşti, spiritele vor apuca pe o cale dreaptă şi literatura se va cultiva ca o grădină cu flori şi fără buruieni sălbatice. Această încredere am undit-o chiar în cetirea Foaei societăţei din Bucovina, unde am văzut că aţi adoptat o limbă curată (carele se va mai curăţi în viitor), o ortografie simplă şi un stil plăcut. Articolele tale sînt scrise întocmai după plăcerea mea şi le-am cetit cu acea mulţemire ce simt de o te ori întîlnesc o pagină românească. Nu te-ai ardelenit, iubite amice, căci spiritul tău nu e de natură a se încurca în încîlciturile pedantismului ungaro-latin de peste Carpaţi ; lui îi place să zboare uşor ca rîndunica iar nu greu şi ostenitor ca gîştele (pe care ardelenii le confundă cu lebedele). Urmează deci înainte căci păşeşti pe calea cea bună. Foaia voastră cuprinde puţine articole, însă toate sînt interesante. Studiul domnului Sbiera 2 este erudit; Trei timbre formează o pagină frumoasă, duioasă, plină de simţire, de patriotism. Poezia lui Petrino 3, Am spus florilor, este însăşi o floare plăcută, floare de primăvară, plină de un parfum poetic ce încîntă. Din ea se cunoaşte că poetul e tînăr, iubitor şi că în sufletul lui răsună glasuri armonioase ce se vor traduce în poezii dulci şi graţioase. Spune-i să şoptească ades cu florile precum au început şi totodată să se ferească de a cădea, ca mulţi din poeţii noştri, în greşeala unei versificări cu rime neîndestulătoare, astfel să se ferească de a rima de pildă : frumuseţea ta cu suferinţa mea; dulce cu duce; verde cu crede; străini cu români; noapte cu înfocate. Aceste rime se primesc în eîntecele poporului numai, căci poporul e improvizator şi nu este ţinut a cunoaşte regulele versificării. Fiindcă am făcut ceva observări asupra poeziei, fie-mi iertat a mai adăugi în privirea prozei că terminările în are şi ire, carele sînt mai româneşti şi mai armonioase decît dune sau ţiune, ar putea lesne să înlocuiască pe aceste din urmă ; aşa de pildă ar fi bine, socot, a se adopta sistemul de a zice şi a scrie : publicare în loc de publicaciune, verificare în loc de verificaciune, instituire în loc de instituţiune etc... Litera oe admisă de voi pentru ca să exprime vocala slavonă a e bună, căci ea simplifică sistemul de numeroase accente carele figurează pe deasupra şi pe dedesubtul cuvintelor. Asemine s-ar putea adopta ss pentru ş cînd această con-sonă se găseşte între două voca'Ie, căci ş întrebuinţat astăzi nu e alta decît un S mare cu alt s mai mic, în formă de codiţă. Prin urmare, în loc de a scrie doi s, unul sub altul, e mai logic să le scriem pe amîndouă alăture. Tot aceeaşi regulă ar urma şi pentru f care este echivalentul lu ts şi d a lui ds. Vă felicit că aţi lepădat pe uriciosul u de la finele substantivelor şi adjectivelor. Aţi curăţit o omidă netrebnică de pe arborul limbei. Această semivocală însă s-ar putea adopta ca un semn de plural în verburi ; de pildă : eu mă duc, ei S2 ducu. Chiar natura limbei române ne povăţuieşte a urma astfel, căci în Valachia se obişnuieşte a se zice : el a făcut, ei an făcut; prin urmare u servă de plural. Destul acum deodată. Să vorbim iarăşi despre teatru. Am rămas foarte mulţemit de impresia plăcută ce v-au produs repertoriul meu şi, mai cu seamă, cînticul Bucovinei. (Foiţele ce mi-ai trimis zboară acum prin oraş.) Precum ţi-am mai spus-o, dragă Alecule, am pentru scena română o iubire părintească şi nu o voi părăsi-o niciodată, căci pe lîngă interesul înflorirei sale, mă domină .şi amorul artei dramatice. îmi place să lucrez pentru teatru şi mă simt oarecum legat către el şi prin lucrările mele de mai înainte, şi prin lipsa de autori dramatici. Pînă acum am compus bucăţi mai mult sau mai puţin uşoare, în potrivire cu puterile actorilor .şi cu neîndemănarea limbei; au venit însă timpul că se cere şi ceva mai serios, mai literar, fără a mă preocupa de gradul de înaintare al actorilor în arta dramtică. în curînd deci mă voi pune pe lucru, de voi fi sănătos şi ferit de necazurile agriculturii, la care sînt osîndit de un an din cauza lipsei de arendaşi. Mi-ai promis că îi veni să mă vezi, nu am nevoie aţi spune cîtă mulţumire mi-i face de ţi-ai împlini promiterea. Avem multe de grăit împreună, căci nu ne-am văzut de mulţi ani şi prin urmare am adunat amîndoi provizii de suvenire. Ne-om primbla împreună la umbra copacilor din lunca de pe malul Şiretului şi vei înţelege lesne atunce cum de m-am 229 lepădat de Satana, adecă de viaţa publică. Te aştept dar în luna lui mai : Luna cea de lăcrimioare Şi de doruri iubitoare. De-i veni la Mirceşti, mă leg de pe acum cătră tine, că la plecarea mea din ţară să trec pe la Cernăuţi4 în loc de a sui Dunărea, după obicei. Ideea ce mi-ai exprimat despre formarea unei trupe compusă de toţi actorii buni din România este minunată, dar grea de realizat, căci înmulţirea teatrurilor la Bucureşti, Iaşi, Craiova, Botoşani, Bîrlad, Roman şi Galaţi au născut o mare concurenţă între directorii trupelor, şi o mare prezumpţie, în capetele actorilor. Unii din aceştia pretind leii colosale, de cîte 100 galbini pe lună, încît teatrul nu ar putea să se susţie cu venitul reprezentărilor, ba nici chiar cu o subvenţie potrivită cu meritele artiştilor. Dacă aş avea eu timp şi răbdare, dacă m-aş putea hotărî a mă aşeza în Bucureşti, ca să iau direcţia teatrului sau ca să privighez mersul teatrului, ar merge el mai bine ; o mărturisesc fără sfială, căci am destulă cunoştinţă de arta dramatică ; însă pentru mine şederea în Bucureşti e moarte ! şi dar nu pot folosi almintere decît numai cu compunere de piese, lăsînd lui Millo îngrijirile direcţiei. Din nenorocire, Millo are contracte greie cu actorii, lefe mari de plătit pe lună şi dar neavînd piese originale îndestul, este silit a sacrifica gustului celui stricat a'l publicului şi a-i da reprezentări cu ţipete, omoruri şi cu tot cortegiul greţos al dramelor celor mai exagerate. Ce-mi rămîne dar mie de făcut ? Numai şi numai de a combate acel rău prin scrieri teatrale, adică rolul simplu de autor dramatic, şi aceasta o fac cu mare plăcere. Poeziile poporale5 nu s-au pus încă sub tipar din cauză oă măria-sa Doamna cînd a plecat la Bucureşti, au uitat la Ruginoasa manuscriptul meu. E'le însă se vor publica în anul acesta. Manuscriptul e un volum în 4°, gros, scris foarte strîns în două coloane şi cuprinzînd materie de două tomuri mari cel puţin. Aş fi mulţumit să adaug în colecţia mea şi cîteva cîntice din Bucovina pe lîngă acele culese din Moldova, Valahia, Transilvania şi Basarabia. Astfel toate provinciile române ar figura în cartea sa de poezii. Informea- 230 ză-te dar, iubite Alecu, dacă nu se mai găsesc lăutari vechi în Suceava sau aiure şi pune pe cineva să prescrie tot ce mai păstrează în memoria lor. M-ai îndatori mult aducîndu-mi ,a Mirceşti vreo culegere din Bucovina. Bucăţile ce mi-ai trimis le voi coordona şi ţi le-oi înapoia după ce m-oi duce la ţară, unde am de gînd a pleca .peste patru zile. ^ Adio, să ne vedem sănătoşi ! îmbrăţişeri fraţilor tăi din parte-mi. Foaia lui Fundescu nu a avut mai mult de trei numere ; Fundescu, fiind de şcoală bucureşteană, este plecat a admira stropşiturile lui Pascaly şi Dimitriadi... De aceea şi foaia lui nu a avut semne de viaţă în societatea Iaşilor. Al tău frate, V. Alecsandri Adresa pe plic : Monsieur Alexandre Hurmuzaki Czernovicz Bucovine CĂTRE ION GHICA 103 Mircesti, 1-er juillet 1865 Mon cher vieux, J’ai reşu ta brochure des Convorbiri economice 1) je l’ai lue et j’ai hâte de t’en .faire mon sincere compliment. Tu as adopte la veritable maniere de populariser des connaissances utiles et de faire trouver du charme â la lecture des choses abstraites. Continue comme tu as commence et tu rendras un immense service â la generation aotuelle de la Roumanie, generation intelligente mais considerablement ignorante et presomptueuse. J’ai toujours reve pour mon pays une biblio- thequ; populaire, ecrite dans un style simple et clair, et ren-fermant les tresors de Ia Science humaine, mise â la portee de toutes les intelligences. Heureux ami ! tu vas te tremper aux sources de Gleichen-berg, puis retremper â celles de Paris ou de Londres. Que ne puis-je te suivre ! et pourquoi me faut-il attendre encore quelques mois avant de prendre mon voi } Je serais si heureux de faire ce beau voyage avec toi ! Tu vas voir ton fils et le placer â l’Universite d’Oxford embrasse-le de ma part et dis-lui qu’en ma qualite de vieil ami de son pere, je m’inte-resse beaucoup a ses etudes et â ses succes. Je termine ma lettre pour cause de migraine et te souhaite un excellent voyage et un heureux retour dans tes penates. Tous â toi, V. Alecsandri Mirceşti, 1 iulie 1865 Iubite prietene, Am primit broşura ta, Convorbiri economicei, am citit-o şi mă grăbesc să-ţi fac sincerul meu compliment. Ai adoptat adevăratul fel de a populariza cunoştinţe folositoare şi de a face să găseşti plăcere în citirea lucrurilor abstracte. -Continuă cum ai început şi vei aduce un foarte mare serviciu generaţiei actuale a României, generaţie inteligentă, dar foarte ignorantă şi încrezută. Am visat totdeauna penţru ţara mea o bibliotecă populară, scrisă într-un saiil simplu şi desluşit şi cuprinzînd comorile ştiinţei omeneşti, poisă la îndemîna tuturor inteligenţelor. Fericit prieten ! Te duci să te scalzi la izvoarele din Gleichenberg, apoi la cele din Paris sau Londra! De ce nu pot să te urmez ! Şi de ce trebuie să mai aştept cîteva luni înainte de a-mi lua zborul ? Aş fi atît de fericit să fac această frumoasă călătorie împreună ou tine. Te duci să-ţi vezi fiul şi să-l înscrii la Universitatea din Oxford. îmbrăţişează-] din parte-mr şi spune-i că, în calitatea mea de vechi prieten al tatălui său, mă interesez mult de studiile şi de succesele saie. Termin scrisoarea din cauza iimei dureri de cap şi îţi. urez călătorie cît mai bună şi o fericită întoarcere în căminul tău. Al tău, • V. Alecsandri 232 CĂTRE PANTAZI GHICA 104 Mircesti, octobre 1865 Mon cher Pantazi, Vous etes un homme d’esprit, un ecrivain de talent, un ami devoue, mais vous avez deux grands defauts, celui d’abord de vouloir marmitoner dans la cuisine de la prese, ensuite celui de demander toujours des choses impossibîes. O ! Ma-gochan incorrigible ! quel demon vous pousse â tremper votre plume dans l’encre empoisonnee du journalisme, et â gâcher votre talent dans une serie periodique de petits articles, aus-sitot lus qu’oubli^s, tandis que vous etes de taille â entre-prendre quelque ouvrage dont votre pays s’enorgueillisse. Avec votre esprit observateur vous pourriez ecrire un Gilblas [sic] roumain qui fasse pârtie de chaque biblio theque, vous poarriez nous donner une serie de romans de moeurs qui vous placent en premiere ligne dans la literature contemporaine. Au lieu de cela, Monsieur s’amuse â faire de l’actualite, tout en n’ignorant pas que la plupart de nos actualites sont des sottises. Et non content de se laisser aller sur la pente de ce travers periodique, il veut, ce diable d’homme, entraîner d’autre avec lui. Alors il devient si calin, si caressant qu’on lui donnerait l’absolution en toute confiance. Comment! af-freux tentateur, vous vous etes mis en tete de faire de moi un journaliste ... â mon âge ... avec mes gouts ? Vous m’avez cru capable de mordre â la pomme fabuleuse de cet arbre qui produit plus de feuilles que de fruits ? Mais ne savez-vous pas que je suis occupe â mettre en application la loi rurale, c’est â dire â faire de mes ex-vassaux des citoyens proprietaires ? Or vous ne vous imaginez pas combien cette grande oeuvre de regeneration fait perdre .... de temps aux ex-pro-prietaires. Pendant tout cet ete, je n’ai pas eu un seul instant de loisir litteraire ; ma plume est rouillee, mon ecriture [?] dessechee et mon cerveau farci de pogones, de falches etc. Quoi qu’il en soit neanmoins, je ne veux pas vous repondre 233 par un refus, du moment que vous etes venu frapper â ma porte. Le sentiment d’antique hospitalite qui s’est encore conserve, gr ace â Dieu, dans nos coeurs, et qui flotte encore â la surface du torrent de nos grandes reformes sociales, me fait un devoir de vous octroyer ... une promesse. C’est tout ce dont je puis disposer pour le quart d’heure. La plus jolie fille du monde ne donne que ce qu’elle a, dit un vieux adage... Helas je ne suis ni jeune, ni jolie fille et je n’ai rien. Acceptez tout de meme et ne me dites pas merci. Vous me demandez, cher Pantazi, pourquoi je ne vais plus â Bucarest? ... C’est tout simplement parce que je prefere Mircesri et Paris. Bucarest est une magnifique capitale, une viile jiropre, bien entretenue, un centre de belle intelli-gence etc., je l’avoue en toute franchise, mais encore une fois, j’ai le mauvais gout de lui preferer autre chose. Quant â mes amis, je leur conserve toujours la meme affection et je serais bien heureux de les voir ... chez moi. Malheureusement, ils sont teMement adonnes aux delices de Capoue qu’il n’ont pas le temps de venir voir le solitaire de Mirceşti. Je com-prends leur faiblesse, mais je ne la partage pas. Sur ce, cher Pantazi, je vous embrasse et vous remercie dc votre bon souvenir. Tout a vous, V. Alecsandri Mirceşti, octombrie 1865 Iubite Pantazi, Dumneata eşti -un om de spirit, un scriitor de ta'icn-î, un prieten devotat, dar ai două mari defecte, mai întîi acela de a vrea sa s'jujeşti în bucătăria presei, apoi acela de a cere mereu lucruri cu neputinţă de făcut. O! Magochan de nestăpînit! ce diavol te împinge sa-ţi înmoi condeiul în cerneala otrăvită a jurnalismului şi să-ţi iroseşti talentul într-o serie periodică de mici articole acum citite, acum uitate, în timp ce dumneata eşti în măsură să faci vreo lucrare cu care ţara să se mîn-drească. Cu spiritul dum'tale de observaţie ai putea să seri un Gilblas 234 J [sic] românesc care să facă parte dim fiecare bibliotecă, ai putea să ne dai o serie de romane de moravuri care să te aşeze în prima linie din literatura contemporană. In loc de aceasta, domnul se distrează să facă actualităţi, cu toate că ştie că cea mai mare parte din actualităţile noastre sînt prostii. Şi, nemulţumit de a se lăsa să alunece pe panta acestei greşeli periodice, vrea, acest afurisit de om, să mai tragă şi pe alţii după el. Atunci devine aşa de biînd, de mîngîietor, că i-ai da iertarea cu toată încrederea. Cum, groaznice ispititor, dumneata ţi-ai pus în cap să faci din mine un ziarist ... la vîrsta mea ...cu gusturile mele ? M-ai crezut în stare să muşc din vestitul măr al acestui arbore care produce mai multe foi decît fructe ? Dar nu ştii că sînt ocupat să pun în lucrare legea rurală, adică să fac din foştii med vasali cetăţeni proprietari ? Dar dumneata nu îţi închipui ... cît timp îi face să piardă pe proprietari această mare operă de regenerare. Toată vara aceasta nu am avut nici o clipă de răgaz literar; condeiul meu este ruginit, scrisul * uscat şi creierul meu plin de pogoane, fălci etc. Oricum ar fi, totuşi nu vreau să îţi răspund printr-un refuz, pentru că ai venit să baţi la poarta mea. Sentimentul vechii ospitalităţi care, slavă Domnului, s-a mai păstrat în inimile noastre şi care pluteşte încă la suprafaţa torentului dî mari reforme sociale mă îndeamnă să îţi dăruiesc ... o făgăduială. Este tot de ce pot dispune acum. Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ceea ce are, spune un vechi adagio ... Vai nu sînt nici tînăr, nici lată frumoasă şi nu am nimic. Primeşte totuşi şi nu-mi mulţumi. Mă întrebi, iubite Pantazi, pentru ce nu mai vin la Bucureşti ?... Este foarte simplu : pentru că îmi plac mai mult Mirceştii şi Parisul. Bucureştlul este o minunată capitaîă, un oraş curat, bine întreţinut, un centru de multă inteligenţă etc., o mărturisesc cu toată sinceritatea, dar, încă o dată, am prostul gust de a-mi place altceva. Cît despre prietenii mei, le păstrez întotdeauna aceeaşi dragoste şi aş fi foarte fericit să-i văd la ... mine. Din păcate, sînt anta de cufundaţi în plăcerile din Capoua, că nu au timp să vină să vadă pe singuratecul de la Mirceşti. Le înţeleg slăbiciunea, dar nu o împărtăşesc. Cu aceasta, dragă Pantazi, te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc că ţi-ai amintit de mine. Al dumitale, V. Alecsandri * în^original este dar scris ecriture, dar ne întrebăm dacă nu cumva a vrut să scrie encrier = călimară, aşa cum mai formulează şi în a'te scrisori plume rouillee, encrier desseche. 235 105 Mon cher Pantazi Mircesti, 30 oct. 18*65 Je viens de recevoir Ies deux premiers nos de votre nouvelle feuille intitulee Cugetare3, laquelle n’est, apres tout, que Y Actualitatea 2 avec un faux nez. _ Je vous remercie pour votre aimable attention et vous fais compliment pour vos deux feuilletons du ]eune homme qui a beaucoup souffert. J’aurais prefere un autre titre â cette oeuvre de critique spirituelle et un autre nom â votre heros, car celui de Sai-pîrleazul est comique, il serait parfaitement adapte â un lovelace de village. Quoiqu’il en soit, votre idee de passer en revue les nombreuses defectuosites, ainsi que les abus de l’administration etc., est des plus heureuses et â en juger par le commencement, j’augure beaucoup de succes pour l’ensem-ble de cet article. L’idee serait encore meilleure si vous Iui donniez les proportions d’un ouvrage serieux, car les matieres ne vous manqueront pas et encore moins l’esprit necessaire pour en faire un volume apprecie et recherche du public lit-teraire. Pensez-y, mon cher Pantazi, et mefiez-vous surtout de votre grande facilite d’execution. Je desirerais pour ma part vous voir mettre la main â l’oeuvre, non plus comme un journaliste oblige de fournir la pâtee quotidienne au public de Bucarest, mais comme un veritable litterateur qui a l’am-bition d’attacher son nom â un ouvrage de merite. C’est dit, vous me ferez ce plaisir, n’est-ce pas ? vous mc le ferez d’autant plus facilement que vous venez de decouvrir un bon filon â exploiter. Soyez mordant sans passion, sans amertume, sans outrance, en un mot soyez spirituel comme un homme de salon, qui voudrait amuser des dames et je vous reponds du succes. Maintenant, parlons theâtre. J’ai cru remarquer — avec peine — que vous avize certaines tendances â vous laisser entraîner dans la clique hostile â Millo3. Rappelez-vous ce vers de Ruy-Blas : „Pour un homme d’esprit, tenez, vous m’etonnez !" 236 Comment, cher Pantazi, vous auriez encore la nai'vite d’ajouter foi aux declamations et aux jeremiades de ceux qui font semblant de pleurer sur le sort du theâtre roumain ; Mais ces gens-lâ n’aspirent qu’â une chose : â exploiter la scene en place de Millo. Quelles sont les connaissances spe-clales, quelles sont les oeuvres dramatiques qu’ils apportera-ient â la direction du theâtre .... Vous les connaissez ... Zero l Millo, au contraire, est un artiste reel, le seul dont nous nous glorifions â juste titre. Il possede un repertoire original, naţional ; il a cree des types qui resteron et son talent m’enage â travailler pour la scene. J’ajoute ces derniers mots parce que dans votre 'lettre vous m’avez laisse croire que les repre-sentations de mes pieces etaient pour vous des soirees fort agreables. S’il en est ainsi, pourquoi combattez-vous un homme pour lequel j’ai du plaisir â creer des roles ? Lui, absent, je vous assure que je fermerai completement mon ti-roir dramatique. Allons, mon cher Pantazi, faites acte d’independance en rendant justice au talent, car il existe’ entre les talents une solidarite toute fraternelle. Vous aurez bien meilleure grâce â defendre un artiste comme Millo contre les cabales de ses rivaux envieux et dî ses competiteurs qu’en faisant chorus avec la foule. Ceci dit, il me reste â vous annoncer deux choses: la premiere, c’est que j’ai envoye â Millo pour la saison dramatique actuelle, les pieces suivantes : Ginerile lui Hagi-Petcu, comedie în 2 acturi ; (imitee du Gendre de Mr Poirier) Concina, proverbe en un acte ; Harţa răzeşul, vaudeville en 1 acte ; Kera Nastasia, chansonnette ; Covrigarul, scenă din poarta Cişmegiului. Je me propose en outre de lui envoyer une grande comedie en 5 actes, que je couve dans ma tete depuis assez longtemps. La seconde nouvelle c’est que j’ai trouve ă Bucarest un editeur pour mon repertoire dramatique et qu’il serait neces-saire peut-etre d’en faire une annonce dans votre journal4, accompagnee d’une petite tartine de circonstance. Le public est un Cerb&re qu’on nourrit de tartines. Voici donc la liste de mes pieces : Comedii 1 orgii de la Sadagura 3 Creditorii 1 Iaşii în Carnaval 3 Kir Zttliaridi 1 Ginerele lui Hagi-Peta* 2 Concina, proverb 1 acturi Răinăşagul Piatra din casă Nunta ţărănească Cbiriţa în Iaşi Chiriţa în provincie Doi morţi vii Cinel-Cinel Agaki Flutur Rusaliile Millo director Paracliserul Harţă răzeşul V odeviluri 1 1 1 3 2 2 1 3 1 1 1 Drame şi tablouri Cetatea Neamţului Lipitorile satelor Zgîrcitul răsipitor Tîndală şi Păcală Vivandiera Covrigarul Scene dialog politic scenă militară scenă din poarta Cişmegiului Scara miţei Crai-nou Operete 1 1 238 Cînticele comice Şoldan viteazul Angheluşa doftor oaie Herşctt boccegiul Napoilă — ultraretrogradul Clevetici — ultrademagogul Surugiul Cbiriţa la Paris Barbu Lăutarul Gură Căscată Paraponisitul Ion papuşerul Kera Nastasia Ouf ! j’en ai assez et vous aussi, je suppose, donc je me sauve en vous serrant la main tres affectueusement. Tout ă vous de couer, V. Alecsandri Mirceşti, 30 oct. 1865 Iubite Pantazi, Am primit de curînd primele două numere din noua dumitale foaie intitulată Cugetarea1, care nu este, 'la urma urmei, decît Actualitatea2 deghizată. Iţi mulţumesc pentru amabila dumitale atenţie şi te felicit pentru cele două foiletoane ale Tînărtdui care a suferit mult. Aş fi preferat un alt titlu pentru această operă de critică spiritua’ă şi un alt nume pentru eroul dumitale, căci acela de Sai-pîrleazul este caraghios, ar fi mai potrivit pentru un crai de la ţară. Oricum ar fi, ideea dumitale de a trece în revistă numeroasele cusururi, ca şi abuzurile administraţiei etc., este dintre cele mai fericite şi, judecînd după început, prevăd muvt succes întregului articol. Ideea ar fi şi mai bună dacă i-ai da proporţiile unei lucrări serioase, căci materialele nu-ţi vor lipsi şi încă şi mai puţin spiritul necesar pentru a face un volum apreciat şi căutat de publicul amator de literatură. Gîndeşte-te la aceasta, dragul meu Pantazi, 239 şi fereşte-te mai cu seamă de marea dumitale uşurinţă de a compune. Eu unul aş dori să te văd la lucru — nu numai ca pe un gazetar obligat să furnizeze porţia zilnică publicului din Bucureşti, dar ca pe un adevărat literat, care are ambiţia să-şi lege numele de o lucrare de merit. Ne-am înţeles, îmi vei face această plăcere, nu-i aşa ? mi-o vei face cu atît mai uşor, cu cît ai descoperit o vînă bună de exploatat. Fii muşcător fără patimă, fără amărăciune, fără înverşunare, într-un cuvînt, fii spiritual ca un om de salon care ar dori să distreze nişte doamne şi răspund eu de succes. Acum, să vorbim de teatru. Mi se pare că am băgat de seamă — cu părere de rău — că ai o oarecare înclinare de a te lăsa tîrît în clica ostilă lui Millo 3. Adu-ţi aminte de acest vers din Ruy-BIas : „Pentru un om de spirit, zău, mă uimiţi!“ Cum, dragă Pantazi, ai avea încă naivitatea să dai crezare declamaţiilor şi tînguirilor acelora care se prefac că deplîng soarta teatrului românesc ? Dar oamenii aceia nu urmăresc d;cît un lucru : să exploateze scena în locul tlui Millo. Care sînt cunoştinţele deosebite, care sînt operele dramatice pe care le-ar aduce la direcţia teatrului ?... Le cunoşti... Zero ! Millo, dimpotrivă, este un artist adevărat, singurul cu care ne mîn-drim pe bună dreptate. Posedă un repertoriu original, naţional : a creat tipuri care vor rămîne şi talentul său mă îndeamnă să lucrez pentru scenă. Adaug aceste ultime cuvinte, pentru că, din scrisoarea dumitale, m-ai lăsat să cred că reprezentaţiile pieselor mele erau pentru dumneata seri foarte plăcute. Dacă este aşa, de ce combaţi un om pentru care îmi face plăcere să creez roluri ? Fără el, te asigur că voi încuia de tot sertarul meu dramatic. Haide, dragul meu Pantazi, fă un gest de independenţă, recunoscînd meritele talentului, căci între talente există o solidaritate frăţească. Ai face mai mult bine apărînd un artist ca Millo împotriva intrigilor rivalilor săi invidioşi şi a competitorilor, decît făcînd cauză comună cu mulţimea. Acestea zise, îmi rămîne să-ţi anunţ două lucruri: primul este că am trimis. lui Millo pentru stagiunea dramatică actuală următoarele piese : Ginerele lui Hagi-Petcu — comedie în 2 acturi ; (imitată după Gendre de Mr Poirier) Concina — proverb într-un act; Harţă răzeşul — vodevil într-un act; Kera Nastasia — cîntecel; Covrigarul — scenă din poarta Cişmegiului. 240 îmi propun, în afară de aceasta, să-i trimit o mare comedie in 5 acte pe care o clocesc de multă vreme A doua veste este că am găsit la Bucureşti un editor pentru repertoriul meu dramatic şi poate ar fi necesar să se facă un anunţ în jurnalul4 dumitale, însoţit de o mică tiradă de circumstanţă. Publicul este un cerber pe care îl hrăneşti cu tirade. Iată deci lista pieselor mele : .......................1* Uf! îmi ajunge, şi dumitale asemenea, bănuiesc, deci mă retrag strîngîndu-ţi mîna foarte afectuos. Al dumitale, din toată inima, V. Alecsandri 106 Mirceşti, 17 nov. 1865 Mon cher Pantazi, Je suis heureux d’apprendre que vous etes delivre du demon de la politique, momentanement du moins, et qu’en pre-sence de vos deux feuil'Ies supprimees'1 par ordonnance mi-nisterielle, vous vous promettez de chercner des consolations dans la litterature. L’instinct de conservation vous a fait trouver la cure la plus salutaire contre les ravages de la dou-leur paternelle qui doit vous miner, aussi je ne saurais trop vous engager pour ma part de continuer votre nouveau feuille-ton, de le soigner, d’eviter les dongueurs sentimentales, d’y jeter â profusion l’esprit de bon aloi, et d’en faire, en un mot, un ouvrage rempli de fines observations et d’etudes de moeurs. Vous reussirez, j’en suis sftr, et tout en satisfaisant le gofit de vos nombreux lecteurs, vous eprouverez vous-meme de grandes jouissances, car lorsque vous aurez termine votre ouvrage, vous vous trouverez completement gueri de votre mal de journalisme. Envoyez-moi vos feuilletons au fur et â mesure qu’ils paraîtront; ils distrairont agreablement ma solitude de Mirceşti, ou je compte passer l’hiver. * Urmează lista pieselor, cf. aici p. 238—239. 241 Je suis non moins heureux de savoir que vous travaildez pour le theâtre. C’est lâ un genre de travail qui vous amusera beaucoup et pour lequel vous possedez une aptitude naturelle. Attachez-vous â bien etudier les caracteres de vos personnages, â leur faire parler la-Jangue qui convienne â leur position sociale, â charpenter ingenieusement les scenarios, â eviter les longueurs et â preparer adroitement les denouements. Ayez surtout en vue que nous devons creer da veritable cau-serie en langue roumaine, la causerie fine, spirituelle, elegante, nuancee et originale, car, vous le savez, actuellement cette causerie n’est qu’un jargon grotesque... du franţais de cuisine. J’attends avec impatience Je resultat de vos premiers debuts dans l’art dramatique et je fais des voeux pour que je puisse prochainement serrer Ia main d’un collkgue.2 Vous avez eu Ia bonte de faire une petite reclame en faveur de mon repertoire 3, je vous en remercie ; elle encouragera sans doute mon editeur, que je ne connais pas. Demandez son nom â BoCintineano et si vous en trouvez l’occasion, engagez-le de commencer l’impression au plus vite. Vous me demandez, cher Pantazi, d’ecrire au Prince4 pour le prier de vous accorder la direction du Theâtre. Je m’en garderai bien, dans votre propre interet et cela pour des raisons que je vous expliquerai de vive voix â notre premiere rencontre. Qu’il vous suffise de savoir que je serais fort content de vous voir â la tete de la direction et que c’est justement .pour cela que je ne veux pas compromettre vos chances de succes en intervenant moi-meme en votre faveur. J’ai Ia main tres malheureuse depuis quatre ans. Quant â Floresco5, je doute qu’il veuille faire quelque chose â ma recommandation. C’est pour cela que je me garde de lui ecrire. Je vous autorise de le lui dire de ma part, quand vous lui adresserez votre demande et au besoin de lui lire le passage de cette lettre, qui le concerne. II ne me reste donc plus qu’â faire des voeux pour vous. C’est peu mais helas ! c’est tout ce que je puis faire, croyez-en votre ami, V.A. J’attends avec impatience vos etudes sur mon repertoire dramatique. Adieu. Mes amities â Ion et â Mme Ghica. 242 Mirceşti, 17 nov. 1865 Iubite Pantazi, Sînt fericit afund că ai scăpat de demonul politicii, cel puţio pentru moment, şi că, în faţa celor două foi ale dumitale suprimate1 prin ordonanţă ministerială, îţi făgăduieşti să cauţi mîngîiere în literatură. Instinctul de conservare te-a făcut să găseşti tratamentul mai nimerit împotriva durerii nimicitoare de părinte, care trebuie să te roadă, de aceea, eu unul nu pot decît să te îndemn să continui noul dumitale foileton, să-i acorzi toată atenţia, să eviţi excesul de sentimentalism, să cheltuieşti din belşug spirit de bună calitate şi să faci din e', într-un cuvînt, o lucrare plină de observaţii fine şi de studiu de moravuri. Vei reuşi, sînt sigur, şi satisfăcînd gusttil numeroşilor dumitale cititori, vei încerca în acelaşi timp, dumneata însuţi, mari satisfacţii. Căci atunci cînd îţi vei sfi'rşi opera, ai să te trezeşti vindecat cu totul de boala gazetăriei. Trimite-mi foiletoanele pe măsură ce vor apărea, mă vor distra în singurătatea mea de la Mirceşti, unde am intenţia să petrec iarna. Nu sînt mai puţin fericit ştiind că lucrezi pentru teatru. Este un gen de lucru care are să te distreze mult şi pentru care posezi o înclinare naturală. Stăruie în a studia bine caracterele personajelor dumitale, în a le face să vorbească limba care se potriveşte cu 'poziţia lor socială, în a construi ou priceperc scenariile, în a evita lungimile şi a pregăti cu dibăcie deznodămintele. Să ai, mai cu seamă, în vedere că trebuie să creăm adevărata conversaţie în limba română, conversaţie fină, spirituală, elegantă, nuanţată şi originală, căci ştii că acum această conversaţie nu este decît un jargon caraghios... o franţuzească de bucătărie. Aştept cu nerăbdare rezultatul primelor dumitale începuturi în arta dramatică şi doresc să pot în curînd strînge mîna unui coleg2. Ai avut bunătatea de a face o mică reclamă în favoarea repertoriului3 meu, îţi mulţumesc; ea va încuraja, desigur, pe editorul meu, pe care nu-1 cunosc. Află-i numele de la Bol'n- tineanu şi, dacă găseşti ocazia, îndeamnă-1 să înceapă tipărirea cît mai curînd. îmi ceri, iubite Pantazi, să scriu prinţului4 pentru a-1 ruga să-ţi acorde direcţia Teatrului. Voi evita să fac acest lucru în propriul dumitale interes, şi aceasta pentru motive pe care ţi le voi explica prin viu grai la prima noastră întîlnire. Este de ajuns să-ţi spun că aş fi foarte mulţumit de a te vedea în capul direcţiei şi că tocmai pentru aceasta nu vreau să compromit posibilităţile de izbîndă intervenind eu în favoarea dumitaile. De patru ani încoace am o mînă foarte nenorocoasă. Cît despre Florescu5, mă îndoiesc că va vrea să facă ceva la recomandaţia mea. 243 Tocmai pentru aceasţa mă feresc de a-i scrie. Te autorizez să i-o spui din partea mea, cînd îi vei adresa cererea, şi la nevoie să-i citeşti pasajul care îl priveşte din această scrsioare. Nu-mi mai rămîne deci, decît să mă rog pentru dumneata. Este puţin dar, vai! este tot ce poc să fac, crede pe prietenul dumitale, V.A. Aştept cu nerăbdare studiile dumitale asupra repertoriului meu dramatic. Adio. Multe salutări prieteneşti lui Ion şi d-nei Ghica. CĂTRE SMĂRĂNDIŢA DOCAN 107 Mircesti, 27 dec. 1S6£5]1 Ma chere Smaranditza, J’anticipe de quelques jours pour t’envoyer mes souhaits de nouvel an. Je vous embrasse tous du fond du coeur. Si tu es curieuse de lire Ja piece qui fait tant de bruit au Theâtre Franţais, un bruit de scandale, tu la trouveras dans les numeros, ci-joints, du journal 1*Evenement. Tout â toi, V. Alecsandri N.B. Ne pas oublier de presser Branisteano. Mirceşti, 27 dec. 186[5]1 Iubita Smărăndiţă, Mă grăbesc cu cîteva zile înainte ca să-ţi trimit urările mele pentru Anul nou. Vă sărut pe toţi din toată inima. 244 Dacă eşti curioasă să citeşti piesa care face atîta zgomot la Teatrul Francez, un zgomot de scanda?, o vei găsi în numerele alăturate, din ziarul 1 ’Evencment. Ai dumitale, V. AlecsMidri N.B. Să nu uiţi să îl grăbeşti pe Brănişteanu. CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 108 Mirceşti, 9 ghenar [s.n.] 1866 Iubite Alecu, Primind scrisoarea ta de felicitare pentru Anul nou, mă simt pătruns de amicia urărilor tale şi mă grăbesc a răspunde prin vorba românului : Noroc bun şi veselie ! Să vă fie anut cu ogur şi cu pace sufletească ! Deie Dumnezeu ca să ne mai întîlnim vreodată şi să mai petrecem cîteva zile senine împreună. Multe am avea de povestit, multe suvenire de deşteptat, căci am agiuns amîndoi la acea epohă a vieţii, unde omul începe a se îngîna cu amintirea trecutului. Dacă n-aş fi în duşmănie cu frigul şi obligat a mă închide iarna în bîrlog, ca ursul din pădure, aş răspunde cu venirea mea în Cernăuţi la chemarea Presidentului societăţii bucovinene şi astfel aş avea fericirea de a revedea vechii mei amici Hurmuzăkeşti, cărora păstrez o nestrămutată iubire frăţească ; însă iarna m-au slait la colţul sobei şi dar păn-în primăvară singurele călătorii ce-mi sînt permise consistă întru a încăleca pe condei şi a alerga pe cîmpiile fantaziei. Am terminat păn-acum mai multe scrieri teatrale : precum Covrigarul, scenă din poarta Cişmegiului; Kera Nastasia, cînticel; Harţa Răzeşul, vodevil; Arvinte şi Pepelea, poveste într-un act; Drumul de fier, comedie în 2 acturi, şi am început o mare comedie în 5 acturi : Ciocoii Reglementului, care a să fie urmată de Ciocoii Convenţiei. 245 Iată, iubite, rezultatul iernii mele. Cît pentru poezii, nu am avut nici timp, nici inspirarea cuvenită, ca să scriu ceva mai nou pentru Foaia societăţii. Vroind însă a-ţi trimite măcar orice, fie cît de puţin, ca o probă de bunăvoinţă, am căutat prin saltare şi am găsit două mici poezii, scrise pe albumul prinţesei Aglae Roseti. Iată-le aicea alăturate ; fă cu ele ce vei vroi. Mă înştiinţezi că Barcarola e pusă sub tipar. Această veste m-a bucurat; aş fi dorit însă ca proverbul meu să apară în Foaia societăţii ca un articol literar, căci foaia cuprinde, după părerea mea, scrieri prea serioase pentru o foaie începătoare şi menită de a dezvolta gustul cetirii. înţeleg să iasă în coloanele sale disertaţii filologice, însă disertaţii lungi asupra beţiei le găsesc de prisos şi cred că puţini din abonaţii foaiei le vor ceti, fiind nici unul dedat la o aşa de tristă patimă. Asemine scrieri se fac pentru popor, unde beţia a agiuns la un grad înspăimântător, însă poporul nu ceteşte foaia Bucovinei, precum nici vreo altă foaie. Mă întrebi cum îmi place talentul lui Vlădicescu1 ? O singură dată l-am văzut giucînd pe scena din Iaşi şi am constatat că are foarte bune dispuneri pentru arta dramatică ; pe lîngă aceste, mai este înzestrat şi cu un glas simpatic, care se poate încă mult dezvolta. Aş scrie bucuros ceva pentru tînărul mostru artist, dar cine ar compune mdlodiile rolului său ? Dacă am poseda un compozitor de muzică, aş avea mare mulţemire a scrie operete pentru scena românească, dar, din nenorocire, tinerii noştri ce-au studiat muzica în străinătate se mărginesc numai în compuneri de valţuri sau polce... Vezi Polca-Burada etc... Oricum fie, îmi propun de a trimite în curînd d-lui Vlădicescu cînticelul Covrigarului... pentru beneficiul său. Iubite Alecu... Te adresezi la mine ca să ai detailuri despre trebile lui Salamanca în Moldova ? Tot ce ştiu este că ingi-neru lui au scos pf.anul liniei ferate din Galaţi pănă la frontiera austriacă, că lucrarea lor a fost aprobată de guvern şi că s-au început ceva lucru în Galaţi. De atuncea sună prin ţeară mai multe veşti întristătoare. Unele arătînd că Salamanca nu găseşte acţionari pentru cupoanurile drumului-de-fier, că ele nu s-au cotat încă la bursele din Paris şi Londra, altele zic că Salamanca ar fi fost foarte încurcat în socoteîele lui, că ar fi suspendat pîăţile sale, că ar fi ruinat. Altele, în 246 sfîrşit, pretind că el are de gînd a face cu banii Iui drumul de la Galaţi gănă la Tecuci. Descopere adevărul, dacă poţi, eu unul nu ma încerc. Bine ar (fi ca englezul tău să facă o primblare Ia Bucureşti... pont tâter le terrain. * Adio, te îmbrăţişez împreună cu toţi fraţii tăi, V. Alecsandri De vroieşti să păstrezi manuscriptul Barcarolei, ca un suvenir din parte-mi, mi-i face mare mulţumire. Cît pentru celelalte bucăţi teatrale, te rog să mi le înapoiezi cu poşta la Mirceşti. Adresa pe plic; Monsieur Alexandre Hurmuzaki Czemovitz Bucovina CĂTRE ION GHICA 109 Mirceşti, 10 janvier 1866 Mon cher vieux, merci pout ta brochure1 et pour l’heure delicieuse qu’elle m’a procuree. Vrai, il y a longtemps que je n’ai pas lu dans la îangue de mon pays un opuscule aussi ingenieusement confu et aussi bien ecrit. Tu as trouve moyen de me faire devorer plus de 80 pages de questions economi-ques, ă moi qui ai toujours recule devant un pareil genre d’ouvrages et tu as su m’attacher ă ton sujet au point de regretter d’etre arrive si tot ă la derniere page. C’est clair, precis, logique, spirituel, et vrai. Ah ! que je suis heureux, mon cher ami, de voir l’ancienne garde donner aussi bien quand elle veut bien encore s’en meler ! Que je suis content de re-trouver mon ancien collaborateur de la Foaia ştiinţifică2 plus maître que jamais de sa pensee et de sa plume. Sans par- * Pentru a încerca terenul (limba franceză). 24? Ier de la faţon savante et 9pirituelle dont tu plaides la sainte cause du travail, je trouve ton style coulant, harmonieux et comprehensible pour toutes les classe de la societe. C’est bien ce langage qu’il faut parler pour etre compris et non celui de nos publicistes... iroquois. La seule observation que je me permettrai de te faire, c’est au sujet des terminaisons en ţiune, 3 que tu pourrais fort avantageusement remplacer par are, ire, ere, ainsi : civilisaţiune — civilizare organisaţiune — organizare administraţiune — administrare constituţiune — constituire ...etc. ...etc. ... Ceci dit, je n’ai plus que des compliments â t’adresser et je te’engage serieusement â continuer ton oeuvre, cette oeuvre etant de celles qui sont destinees â exercer une influence salu-taire et â rester. Tu me demandes, cher vieux, si je conserve encore un peu de gaîte et d’illusions ? D’illusions, neant! mais de la gaîete, pas mal, car je vis loin de l’atmosphere assombrissante de Bucarest. Ici, je regne et je gouverne. Mon peup'le se coompose d’un petit chien, d’un serin et d’une grue — attributs de vieux garţon — et, je ne trouve jamais la moindre velleite de revolte parmi mes sujets ...il est vrai que je les nourris bien et que je leur epargne la vexation des impots etc. En outre je promene mes regards sur de vastes horizons purs de toute image ebouriffee de patriotes. Mes idees prennent leur voi dans des regions ou ne peuvent les atteindre ni les discours des Chambres, des Senats etc. ni les clameurs des fauteurs de l’opinion publique. En un mot, ayant renonce â la .vie pu-blique, je fais commerce d’amitie avec la îitterature et, de temps â autre, j’envoie d’ici sous la forme d’une pikce de theâtre, quelque chiquenaude â l’endrqit des ridicules qui se prelassent dans !la capitale. Voila ma vie ! ajoutez-y pour la completer quelques occupations agricoles et, comme toujours, de continuelles tendarices â filer vers PAmerique et les îndes. Tii îe vois, je suis toujours le m6me... moins les cheveux et autres choses, helas !... toujours heureux de l’amitie de ceux que j’aime. La vie est si bete au fond, qu’elle ferait l’effet d’une salade non assaisonnee si on ne la saupoudrait d’un peu de coeur. Je regrette que tu aies passe des heures tristes avec 248 Negri: moi je viens de vivre avec lui pendant une semaine d’une existence charmante, il est vrai que nous nous sommes bien garde de l’empoisonner de politique. La politique ! voilâ la ver solitaire qui nous rend maussadcs. Heureux ceux qui, comme toi et moi, trouvent un remed; contre ses ravages au fond de leur encrier. Adieu, mon cher vieux, reţois mes voeux bien sinceres, pour l’accomplissament de tes devoirs, et exprime de ma part a la princesse Ghica toute ma reconnaissance pour son souve-nir affectueux. Tout â toi de coeur, V. Alecsandri Ne pourrais-tu pas me trouvcr k Bucarest un editeur pour mon_ repertoire dramatique ? J’attends avec impatience la troisieme brochure. Mirceşti, 10 ianuarie 1S66 Iubite prietene, mulţumesc pentru broşura1 ta şi pentru ora plăcută pe care mi-a procurat-o. în adevăr, e mult timp de cînd nu am citit în limba ţării mele un opuscul atît de ingenios conceput şi atît de bine scris.. Ai găsit mijlocul să mă faci să devorez mai mult de 80 de pagini de chestiuni economice,, pe mine care m-am ferit întotdeauna din faţa unui asemenea fel de lucrare, şi ai ştiut să mă ţii înlănţuit de subiectul tău pînă a mă face să regret că am ajuns atît de curînd la ultima pagină. Este clar, precs, logic, spiritual şi adevărat. Ah ! cît sînt de fericit, dragă prietene, să văd vechea gardă reuşind aşa de bine cînd binevoieşte să se mai amestece în asemenea lucruri! Cît sînt de mulţumit de a regăsi pe vechiul meu colaborator de la Foaia ştiinţifică2 mai stăpîn ca niciodată pe gîndul şi pe pana lui. Fără să mai vorbesc de felul savant şi spiritual în care pledezi sfînta cauză a muncii, găsesc stilul tău curgător, armonios şi pe înţelesul tuturor claselor societăţii; acesta este limbajul care trebuie vorbit pentru a fi înţeles, şi nu acela al caraghioşilor noştri de publicişti. Singura observaţie pe care îmi voi permite să ţi-o fac, este relativ la terminaţiile în ţhene3, pe care ai putea foarte cu folos să le înlocuieşti prin are, ire, ere, astfel : 219 civilisaţiune — civilizare organisaţiune — organizare administraţiune — administrare constituţiune — constituire ... etc. ... etc. Acestea spuse, nu am să-ţi adresez decît complimente şi să te îndemn cu seriozitate să-ţi continui opera, această operă fiind din acelea care sînt sortite să exercite o influenţă sauitară şi să rărmriă. Mă întrebi, dragul meu, dacă păstrez încă puţină veselie şi iluzii ? Iluzii, nimic ? dar veselie, des tui ă, căci trăiesc departe de atmosfera întunecoasă din Bucureşti. Aici dominesc şi guvernez. Poporul meu se compune dintr-un căţeluş, un canar şi un cocor — atribute de holtei bătrîn — şi nu descopăr niciodată nici cea mai mică dorinţă de revoltă printre supuşii mei... este adevărat că îi hrănesc bine şi că îi cruţ de ofensa impozitelor etc. In afară de aceasta, îmi plimb privirile pe întinse orizonturi neîntinate de vreo imagine turbată de patrioţi. Ideile mele îşi iau zborul în regiuni unde nu pot să le atingă nici discursurile Camerelor, ale Sena-turilor etc., nici strigătele aţîţătorilor opiniei publice. într-un cuvînt, renunţând la viaţa publică, am legat prietenie cu literatura şi, din timp în timp, trimit de aici, sub formă de piesă de teatru, cîte un bobîrnac în direcţia caraghioşilor care se lăfăiesc în capitală. Iată viaţa mea! adaugă, pentru a completa, cîteva ocupaţii agricole şi, ca întotdeauna, pornirile continui de a o şterge spre America şi spre India, După cum vezi, sînt mereu acelaşi... mai puţin păru’ şi alte lucruri, vai!... mereu fericit de prietenia acelora pe care îi iubesc. Viaţa este atît de stupidă în fond, îneît ar părea o salată nedreasă, dacă nu ai presăra-o cu puţină dragoste. Regret că ai petrecut ceasuri triste cu Negri; eu tocmai am trăit cu el tirnp de o săptămână o existenţă îneîntătoare, este adevărat însă că ne-am ferit să o otrăvim cu politică. Politica ! iată viermele sollitar care ne face monocănoşi. Fericiţi cei care, ca tine şi ca mine, găsesc în fundul călimării un remediu împotriva ravagiilor ei. Adio, dragă prietene, primeşte urările mele sincere, pentru îndeplinirea îndatoririlor tale, şi exprimă din partea mea prinţesei Ghica toată recunoştinţa mea pentru amintirea sa afectuoasă. Al tău, din inimă, V. Alecsandri Nu ai putea să-mi găseşti la Bucureşti un editor pentru repertoriul meu dramatic ? Aştept cu nerăbdare a treia broşură a ta. CĂTRE GRIGORE ALEXANDRESCU 110 Mirceşti, 1 februarie 1866 Iubite Alexandrescu, Mă grăbesc a-ţi mulţumi că ţi-ai adus aminte de pustnicul de pe malul Şiretului şi mi-ai dovedit prin poezia ce mi-ai trimis că nu a secat izvorul acel armonios din care ai undit atîtea versuri frumoase, atîtea fabule pline de spirit, şi, mai cu seamă, admirabilul An 1840. Cît pentru mine, iubite frate, încep a crede că părul meu alb a spăriat păsărică drăgălaşă ce îmi cînta în inimă şi, fiindcă trebuie să însăil oarele singurătăţii, scriu piese de teatru prin care cerc a biciui uşor defectele de astăzi a pocitei noastre societăţi. Am trimis pînă acum lui Millo următoarele opere dramatice, pe care le vei vedea poate chiar în iarna asta reprezentate : Kera Nastasia Covrigarul Harţă Răzeşul Concina Ginerile lui Hagi-Petcu Drumul-de-ţier Fie ca aceste glume să poată descreţi frunţile apăsate de griji politice ai amicilor mei, şi astfel numele meu să le vie pe buze în urma unei zîmbiri de veselie. îmi ^vesteşti plecarea lui Strambio1 la Marsilia. Această veste mă bucură, căci poate voi încîlni jpe amicul nostru în călătoriile ce voiesc a întreprinde îndata ce va veni timpul frumos. Oricît de ermit m-am făcut, însă tot nu mă părăseşte dorul de pribegiri peste nouă mări şi nouă ţări. Singurul oraş din lume care nu mă atrage nicidecum, mărturisesc, e Bucu-reştiul..., deşi el e înghesuit de oameni mari, de tot soiul. Cu toate acestea, poate că voi mai veni să văd cîţiva amici care îmi sînt iubiţi demult şi printre care număr între fruntaşi pe G. Alexandrescu. Sănătate şi fericire ! V. Alecsandri în curînd îţi voi trimite exemplarul poeziilor mele care mi l-ai cerut. CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 111 Mirceşti, 20 rn.irt IS66 Iubite Alecu, în scrisoarea ta din 11/23 mart te întrebi cu durere: pentru ce nu mai sîntem capabili de entuziasm fierbinte şi liber de ghimpul îndoielei în faţa faptului săvîrşit la Bucureşti în noaptea de 11/23 fevruar ? Dacă ne-ar fi iertat a fi în aceste momente cu sînge rece, dacă am putea înlătura orice preocupări a minţei pentru ca să ascultăm glasul tainic al ini-mei şi al conştiinţei, am afla, nu mă îndoiesc, că lipsa noastră de entuziasm sincer provine tocmai din motivul că revoluţia din Bucureşti a fost un act de aioapte, un rod de umbră, iar nu o izbucnire de acele cari se manifestă glorios la lumina soarelui. Românului îi pîace a-şi vedea visul cu ochii şi el nu preţuieşte ca alte neamuri binele ce-i vine dormind. Francezul zice : le bien vient en dormant. * Românul nu admite această axiomă. Domnia lui Cuza ajunsese pe drojdii. El însuşi o înţelesese şi era decis să abdicc la 8 mart (aceasta o ştim din izvor sigur) ; prin urmare, toţi dorea coborîrea Iui de pe tron, însă unii o vroia ruşinoasă, fără a se preocupa de pata ce s-ar lăţi pe istoria ţării ; alţii o vroia liniştită pentru liniştea spiritelor, demnă pentru demnitatea României şi, mai cu seamă, fără cea mai mică trădare din partea nimănui. Ar fi fost un frumos spectacol pentru Europa de a vedea un popor nou ca al nostru despărţindu-se fără patimă de şeful pe care l-au aclamat în unanimitate acum 7 ani şi pe care reprezentanţii naţiei l-au tămîiat de-atîtea ori fără măsură. Ar fi fost o notă * Binele vine dormind (limba franceză). 252 pătrunzătoare în auzul străinilor, glasul poporului român zi-cînd domnului său : „Mergi cu bine, Măria-ta ! Cît ai fost bun te-am iubit şi te-am respectat. Acum nu mai eşti de noi, căci ţi-a călcat piciorul pe-o cale rătăcită". însă cînd abdicarea se poate numi cu tot dreptul escamotare, cînd armata, cînd guardia personală a domnului devine un instrument orb pentru a desfăşura în ochii lumei întregi misterele scandaloase ale patului domnesc, cînd acea lume rîde de ruşinea tronui’.ui României, hohotul străinilor răsună trist în inimile noastre şi slăieşte orice pornire entuziastă. Iată, iubite Aleea, cauza tainică a răcelei cu care a fost primită vestea întâmplărilor din noaptea memorabilă de 11/23 februar. Nimeni aici nu-1 regretează pe Cuza, nici chiar amicii lui din copilărie, dar totodată nimeni nu se încrede în făgăduinţele noului guvern, căci el a debutat prin o minciună. în ziua căderei lui Cuza, lo-cotenenţa cu ministerul ei au luat de bună-voia sa frîiele pu-terei în mînă şi s-au instalat în numele lui Filip 11. Au cerut Camerei şi Senatului ca să aclame pe contele de Flandra prinţ al României. Senatul şi Camera l-au aclamat. Au poruncit tuturor impiegaţilor ţării să giure credinţă noului prinţ ; giurămîn-tul s-au efectuat fără împotrivire. Au cerut de Ia armată acelaş giurămînt de credinţă. Armata ca un singur om a răspuns : giur !... Ei bine, unde-i contele de Flandra ? Unde-i Fil'.ip ? Ţara întreaga ştie că are un domn numit Filip, prin urmare îi trebuie un Filip numaidecît, mai cu seamă ca toate lucrările administrative, giudiţiare şi militare s-au făcut păn-acum în numele locotenenţei ce reprezintă pe Filip, contele de Flandra ; prin urmare, iar trebuie acum să expediem ambasadori prin lume, înarmaţi cu fănarul lui Diogen, ca să ne găsească un Filip, mort copt, în locul fratelui regeiui de Belgia, care nu primeşte onorul de a ne cîrmui. _ Mărturiseşte, iubite Alecu, că am căzut în doaga grecilor, adică într-o poziţie ridicolă. Am cunoscut un negustor francez care avea o fată numită Emilia, o copilă iubită şi logodită cu un tânăr anume Hanrion. Fericitul tată, vroind să facă Jucrurile pe mare, însemnează toate obiectele de zestre cu iniţialele E.H. — însă, întîmiplîndu-se să moară mirele înaintea cununiei, negustorul s-au găsit obligat a căta un alt ginere,^ al cărui nume să se înceapă tot cu H, pentru ca să nu prefacă zestrea, şi aşa de mult au aşteptat, ca biata fată au îmbătrînit, fără a se îndulci de plăcerile căsătoriei. 253 Mă întrebi de este adevărat că s-au înfiinţat comisiuni separatiste în Moldova ? Ţi-oi răspunde cu sinceritate că nu ştiu nimica. Eu asist din singurătate la spectacolul curios ce se reprezintă astăzi şi fac triste cugetări asupra caracterului omenesc. Fontii mei amici ce sînt la putere au găsit de cuviinţă a mă lăsa deoparte. Le mulţumesc de o asemine purtare, însă nu le .permit nici adresa cea mai mică mustrare, pentru că în loc de a da probe de mare capacitate în împrejurările grele în care au adus ţara, ei păn-acuim au dat probe numai de o mioşurare de simţiri, în care patimele personale gioc mare rol. Toţi prietinii mei, oameni oneşti şi capabili, precum Rola, Jora, Negri şi chiar fratele meu au fost destituiţi fără cea mai elementară formă de delicateţă... şi aceasta pentru ce ? pentru că au fost în relaţie bună cu fostul domn. E curios, iubite Alecu, de a vedea cum oamenii îşi însuşesc tot patriotismul şi toată capacitatea îndată ce ajung la o culme oarecare şi cu ce uşurinţă ei acuză pe ceilalţi muritori de rea-credinţă şi de ignoranţă. Pentru mine, găsesc un bun cuget de comedie în această slăbiciune .şi îmi propun de a scrie un proverb asupră-i, destinat pentru foaia Bucovinei. Pănă atunci însă sînt decis a rămînea simplu spectator a. faptelor măreţe de astăzi $i a ruga cerul ca sa conducă ţeara la fericirea după care ea aspiră de atîţi secoli. Deie Dumnezeu ca şenpele ambiţiei să nu muşte inimil'.e oamenilor ce sînt la putere şi ca interesul general să nu fie uitat pentru interesul personal. Am văzut multe în viaţa mea, cunosc slăbiciunea românului şi zic : „Doamne, fereşte-mă de mai rău.“ Ai crede poate, iubite Alecu, după cele ce ai citit, că sînt descuragiat >şi că văd toate în negru ? Nu te înşela ; eu nu desţperez de viitorul României, deşi nu am încredere în generaţia actuală. Vom creşte, vom înflori, ne vom întări, nu e. nici o îndoială, însă nu prin oameni ca Berlicoco 2 et Cie, nu prin ambiţioşi ca cei mai mulţi, dar prin legea naturei şi prin impulsul programului lumesc. Toate cîte se petrec astăzi sînt scremete, opintiri născute din felurite îndemnuri, toate învestmântate cu fraze pompoase. De-am mai putea înşela pe cineva, el ne-ar crede romani antici, senatori ce ştiu a muri pe scaune churule, oameni dispuşi a face sacrificiuri de averi şi de viaţă... Ohime ! nimic nu-i adevărat, căci încă nu sîntem copţi ! Sîntem copii cari ne giucăm cu arma tatii, dar n-avem încă putere de a o mania. Acum, pentru ca să pun capăt 254 acestei elegii politice, zic iară şi iară : „Doamne ! agiută-ne ca pe nişte copii şi dă-ne mintea moldoveanului cea de pe urmă !“ Vrei să af li cum am petrecut iarna ? Am cam zăcut pe ici, pe colea, şi cînd am avut timp am scris : 1 Kera Nastasia, un cînticel în contra maniei de pensie a fraţilor de peste Milcov ; Plăcintarul, scenă din poarta Cişmegiului; 3 Harţa Răzeşul, comedie în I act; 4 Pepelea şi Arvinte, poveste în I act; 5 Drumul-de-fier, comedie în 2 acte, în fine, am început o comedie în 5 acte, Ciocoii Reglementului, care va fi urmată de Ciocoii Convenţiei. Iată rodul iernii. Cît pentru vară, am de gînd să călătoresc peste nouă mări şi ţări şi, ca să încep, îmi propun să mă duc poimâine la Dulceşti.3 Al tău amic, V. Alecsandri P.S. Primesc cu mulţemire ca să se tipărească Florin şi Florica în foaia Bucovinei şi îţi trimit o poezie de bună-venire a primăverei. Iubite Alecu,_ recomandează prostului de la tipografie ca să 'zeţuiască cu litere mai mici tot ce este subliniat în Florin şi Florica şi între paranteze. îţi trimit ca să-l ceteşti un cînticel comic care a avut mult succes^la Bucureşti. De socoţi că ar putea figura în foaia voastră, trage o copie şi trimete-mi manuscrisul îndărăt. Adresa pe pline : Monsieur Alexandre Hurmuzaki Czemovitz CĂTRE PANTAZI GHICA 112 Mirceşti, 3 avril 1866 Mon cher Pantazi, Votre Sterian păţitul m’a beaucouip amuse. II m’a tenu compagnie de Roman â Mirceşti et son babillage spirituel m’a si bien distrait que je ne me suis nullement aţpperşu du 255 trajet de la poşte. Or, c’est enorme par les circonstances ac-tuelles, que d’absorber un lecteur pendant l’espace d’une poşte et lui faire oublier et l’etat pitoyabie des chevaux et les graves evenements du pays. Cela prouve que vous posse-dez ce qu’il faut pour etre auteur dramatique et que vous venez d’entrer de plein pied dans la carri&re du theâtre. Votre route est tracee, mon cher Pantazi, donc en avant marche ! Tappez fort sur les vices ; flagellez les ridicules... et vous rendrez plus de services reels que tous les soi-disant organes de l’opinion publique. Ceci dit mon cher confrere je vous serre cordialement la main et suit tout â vous, V. Alecsandri Je viens de faire la connaissances de Mr Vulture9CO, qui s’est arrete un instant chez moi avec ie dr. Davila. C’est un charmant jeune homme qui vous porte beaucoup d’amitie. Il m’a appris, que vous travaillez en ce moment au Moniteur. Esperons que vous ne vous enterrerez pas dans ses colonnes, et que vous saurez trouver Je temps de caresser la muse dramatique. C’est une si bonne fille et qui se laisse caresser avec tant de complaisance, habituee qu’elle est de se montrer toute nue sur la scene. Mirceşti, 3 aprilie 1866 Iubite Pantazi, Sterian păţitul al dumitale m-a distrat muit. Mi-a ţinut tovărăşie de Ia Roman la Mirceşti şi ciripitul sau spiritual m-a înveselit atîta îneît nici nu mi-am dat seama de drumul poştei. Ori aceasta înseamnă mult, în împrejurările de faţă, ca să absorbi pe un cititor timp de o poştă şi să-l faci să uite şi starea demnă de milă a cailor, şi gravele evenimente din ţară. Aceasta dovedeşte că stăpîneşti ceea ce trebuie pentru a fi autor dramaitic şi ai intrat cu un pas sigur în cariera teatrală. Drumul dumitale este marcat, dragă Pantazi, deci, înainte marş! Loveşte tare în vicii, biciuieşte pe caraghioşi ... şi vei aduce mai ade- 256 vărate servicii decît toate aşa-ziseîe organe ale opiniei publice. Acestea fiind spuse, dragul meu confrate, îţi strîng mîna prieteneşte şi sînt al dumitale, V. Alecsandri Am făcut cunoştinţă cu domnul Vuiturescu, care s-a oprit o clipă la mine cu doctorul Davila. Este un tînăr încîntător care are pentru dumneata multă prietenie. El mi-a adus la cunoştinţă că acum lucrezi la Monitor. Să siperăm că nu te vei îngropa în coloanele sale şi că vei şti să găseşti timpul de a mîngîia muv,a dramatică. Este o fată bună şi care se lasă mîngîiată cu atîta bunăvoinţă, obişnuită cum este de a se arăta goală pe scenă. CĂTRE GRIGORE STURDZA 113 21 april 1866, Iaşi Domnule prefect,1 Am aflat că se organizează la teatru o reprezentaţie în a cărei ordin de spectacol este cuprinsă şi una din operile mele dramatice intitulată Vivandiera. Ca autor, ce am dreptul de proprietate asupra pieselor mele, vin a vă ruga să binevoiţi a opri reprezentarea Vivandierei, pentru care nu mi s-au cerut nici o învoire. Primiţi, domnule prefect, încredinţarea deosebitelor mele considerări, V. Alecsandri Adresa pe verso: Domniei-sale Domnului Grigori Sturza Prefect al Poliţiei Iaşi 257 CĂTRE PANTAZI GHICA 114 Mirceşti, mai 25, 1866 Mon cher Pantazi, A votre lettre pleine d’amitie je dois râpondre ipar une entiere franchise. Voici donc une profession de foi en quelques lignes dont vous pourrez faire usage contre les medi-sants : 1 Je n’ai ni grandes ni petites griffes contre personne et je ne boude aucun parti, pas meme mes amis. 2 Je n’ai jamais ete couziste, ni separatiste (voir la Iiora Unirii etc. etc.) 3 Ma lyre, puisque lyre il y a, ne demanderait pas mieux que de vibrer aussi harmonieusement que possible ... elle cherche des heros un peu partout: a Constangalia, au 3 aout, au 11/23 fevrier et au 3 a vrii1, mais elle ne trouve pas au juste ce qu’il lui faudrait, non que la quantite de la denree ne soit abondante, non, c’est cette diable de qualitc qui fait defaut. Je trouve bien quelques heros dans le civil, tel que : Chiriţă Teodor, comerciante ciaprazar, care a fost vizitiul ce a condus trăsura, chivotul măntuirei. * D. Nicoleanu — 18 ani — fost seminarist Ion Alecsandru — 31 ani, fost foncţionar Nicolae Ilie — pantofar A. Constantinescu — bărbier Petraki Dudeanu — cafegiu etc., etc. a. c îs o 2 » 3 S Mais vous avouerez, mon cher, que leurs noms et leurs professions ne se pretent pas facilement a ila poesie. II me faudrait faire des efforts monstreux pour interesser mes lec-teurs â un heros du nom de Ciocarlan et d’autres oiseaux de cette e9pece. En sorte que, comme vous le voyez, cher Pantazi, 258 malgre ma bonne volonte, je suis force de suspendre ma ly:e au clou, en attendant d’autres evenements et une nouvelle fournee de heros. Quant â venir prendre part aux affaires, c’est autre chose. Je me sens entiercment incapable et partout inutile, dans un ordre de chose dont j’ignore les moyens et le resultat, le commencement et la fin. Ce qui me console, c’est de voir que nous ne manquons, grâce â Dieu, ni de grands hommes d’Etat, ni de petits hom-mes d’Etat, ni de grands orateurs, ni de grands militaires ... tous heros. Lâ-dessus je me couche â î’ombre d’une chene, et je dis â part moi : Tout va pour le mieux dans le meilleur des raon-des. La patrie est sauvee.... şi va fi!... Et comme en fin de compte ma sânte est fortement ebranlee, je crois devoir la soigner et lui donner la preference sur la politique du Pas-sagc Roumain 3. Votre ami tout devoue, V. Alecsandri Mirceşti, mai 25, 1S66 Iubite Pantazi, La scrisoarea dumitale plină de prietenie trebuie să răspund cu toată sinceritatea. Iată deci o profesiune de credinţă, în cîteva linii, de care te vei putea fo’.osi împotriva răuvoitorilor. t Nu am plîngeri nici mici, nici mari împotriva nimănui şi nu ma ţin în rezervă faţă de ivei un partid, nici chiar de prietenii mei. 2 Nu am fost niciodată cuzist, nici separatist (a se vedea Hora Unirii etc.,' etc.). 3 Lira mea, pentru că există o iliră, nu cere mai mult decît să vibreze cît mai armonios ou putinţă ... ea caută eroi cam peste tot: la Costanglia, la 3 august, la 11/23 februarie şi la 3 aprilie1, dar, ce-i drept, nu găseşte ceea ce i-ar trebui ; niu că nu ar fi abundentă cantitatea de marfă, nu, lipseşte doar această afurisită de calitate. Găsesc, ce este drept, cîţiva eroi civili, ca : 259 [■ • • - ...............................]* Dar mărturiseşte, dragul meu, că numele şi profesiunea lor nu se pretează cu uşurinţă la poezie. Ar trebui să fac sforţări uriaşe pentru a-i face pe cititorii mei să se intereseze de un erou cu numele de Ciocîrlan şi de alte păsări din neamul aceşti. Astfel încît, aşa cuxn vezi, dragă Pantazi, cu toată bunăvoinţa mea, sînt forţat să-mi agăţ lira în cu:, aş-teptînd alte evenimente şi o nouă recoltă do eroi. Cît despre a veni să iau parte la treburi, aceasta este altceva. Mă simt cu tourl nepregătit şi nefolositor peste tot, într-o ordine a lucrurilor a căror mijloace, rezultate, început .şi sfirşit nu îl cunosc. Ceea ce mă mîngîie este de a vedea că, slavă Domnului, nu ne lipsesc nici mari oameni de stat, nici mici oameni de stat, nici mari oratori, nici mari militari... toţi eroi... Şi cu aceasta, mă culc la umbra unui stejar şi îmi spun : Totul este perfect în această lume perfectă. Patria este salvată... şi va fi.' ** Şi cum pînă la urmă sănătatea mea este foarte zdruncinată, cred că trebuie să o îngrijesc şi să-i dau întîietate asupra politicii Pasajului Român3. Prietenul dumitale devotat, V. Alccsandri CĂTRE PAULINA ALECSANDRI 115 [Borzeşti, vara 1866]1 Draga Paulină, Am sosit la Borzeşti cu bine $i am rămas foarte mulţemit de odaia ce mi-ai gătit. M-am mutat cu totul în salon şi am aşezat divanul pe dinaintea ferestrelor, după moda turcească. Pîinea din anul acesta e destu!l de frumoasa, dar se adună cu greu, fiind lipsa de oameni. Ţăranii de pe valea Trotuşului sînt foarte îndărătnici ; cu toate aceste, timpul fiind favo- * Urmează textul în limba română, cf. aici p. 258. ** In original, în iimba română. 260 rabil, cred că se va sfîrşi secerea grîului şi culesul inului pînă în zece zile. Nici un amator de posesie nu s-au arătat pînă acum, numai Strui de la Comăneşti mi-au trimis răspuns că tot vro-ieşte să-mi cumpere griul din anul trecut cu preţul de 80 kila pe loc. Sînt hotărît a rupe tîrgul cu dînsui’. şi chiar astăzi mă duc la Ocnă ca să-l întâlnesc. Scrie-mi ce faci, cum merge lucrul zidarilor, ce fac: copila, şi cum petrece Mocofloşniţa cu familia ei. Te sărut, V.A. CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 116 Mircesti, 1 juillei 1866 Le colonel Pisoski1, deguise en civil et plus rajeuni que jamais, vient de m’apporter votre lettre du 16 (28) mai. A cette agreable surprise, il a ajoute de vos nouvel'Ies en homme qui vous est sinckrement devoue, et finalement il m’a rendu tout â fait heureux en m’assurant que l’adversite n’avait pu atteindre ni la droiture de votre esprit ni la philosophique insouciance dont vout etes si heureusement doue par la nature. Certes, mon cher Prince, votre destinee est des plus en-viables. Apres avoir regne pendant sept ans et avoir signe de votre nom de grands actes qui illustreront les pages de notre histoire politique et sociale, vous voici retire de la lutte par 4’effet d’une trahison inattendue. Chance inappreciable, car il n’est rien de tel que l’ingratitude des hommes pour vous mettre â l’aise vis-â-vis d’ eux. On acquiert le droit de les traiter avec une juste severite, et pour comble de bonheur, on peut faire preuve de magnanimite, en pratiquant l’oubli et le pardon des offenses. 261 J’ai voulu vous ecrire â plusieurs reprises, depuis votre depart, mais retire comme je Je suis, de grands centres ou se forgent les fausses nouvelles, je n’ai jamais pu savoir au juste ou vous vous trouviez. De vagues rumeurs penetrant jusqu’au fond de ma solitude, disaient tantot que vous etiez â Vienne, tantot â Milan, tantot en Amerique, tantot â Paris etc., que vous voyagiez incognito et que vous evitiez avec soin tout rapport avec le pays. J’ai donc du attendre des renseignements plus positifs, avant de vous adreser une lettre. Vos anciens et veritables amis ont souvent panse â vous, depuis ce fameux 11 (23) fevrier qui a vu surgir tant de heros de la boue de Bucarest, et plus d’un m’a demande si, en vous ecrivant, il ne risquerait pas de froisser involontaircment votre susceptibilite, en ayant l’air de vous offrir des paroles de consolation. Cette crainte leur a donc commande une re-serve pleine de delicatesse que vous comprendrez mieux que personne, car vous connaissez le coeur de vos amis. Enfin, vous voila fixe au milieu des splendeurs de Paris, jouissant de votre liberte et n’etant plus expose de voir chaque matin fles figures grotesques ou patibulaires de vos anciens ministres. Heureux Prince ! Vos regards peuvent se reposer sur des tableaux plus riants et plus consolants que celui de nos miserables soi-disant politiques. Quant a nous, helas ! nous nous trouvons ici au milieu des plus affreuses calamites : la famine, le cholera et les patriotes du lenda-main. Comment en sortirons-nous ? Le gouvernement actuel, compose tout entier de heros qui paient de mine, veut faire la guerre aux Turcs et au besoin meme aux six autres puis-sances garantes. A cet effet, il a fait appal au patriotisme des Roumains, et les Roumains, y ont repondu avec un en-samble digne des âges antiquesplus de cinquante volintiri, deguenilles mais valeureux, sont partis de la Moldavie pour aller defendre les bords du Danube^ Touchant spectacle du reveil d’un peuple appele â de grandes destinees par la voix sympathique d’un gouvernement populaire. En attendant les defenseurs de la patrie, les volintires pillent les cabarets et font raffle sur leur passage ; ils nous traitent commes des Turcs. A propos de Turcs, j’apprends de source certaine que mon ex-ancien ami Jean Ghica2, envoye extraordinaire de 262 S. A. le prince Charles I aupres de la Sublime Porte, a trouve bon de se couvrir la tete d’un fez. C’est peut-etre tres fin et tres politique dc sa part, quoique Pamour propre naţional n’y trouve pas tout â fait son compte ; apres tout, tel est le sort des empires ! L’Algerie a ete perdue par un soufflet, la Roumanie sera sauvee par une calotte ! Je termine ma lettre sur cette consolante reflexion et vous prie, mon cher Prince, de vouloir bien faire agreer â la Prin-cesse l’hommage de mes sentiments les plus respectueux, et de me considerer, comme toujours, Votre vieux et .tout devoue ami, V. Alecsandri Mirceşti, 1 iu’.ie 1S66 Iubite prinţe, •Colonelul Pisoski *, costumat în civil şi mai întinerit ca niciodată, mi-a adus scrisoarea voastră din 16/28 mai. La această plăcută surpriză, a adăugat veşti despre voi, ca un om care vă este sincer devotat, şi pînă la sfîrşit m-a făcut foarte fericit asigurîndu-mă că nedreptatea nu a atins nici cinstea spiritului vostru, nici filozofica nepăsare cu care sînteţi aşa de fericit înzestrat de natură. Sigur, iubite prinţe, destinul vostru este dintre cele mai de invidiat. După ce aţi domnit timp de şapte ani şi aţi semnat cu numele vostru mari acte care vor ilustra paginile istorifti noastre politice şi sociate, iată-vă retras din luptă prin efectul unei trădări neaşteptate. Noroc nepreţuit, căci -nimic mai potrivit decît nerecunoştinţa oamenilor pentru a te simţi bine faţă de ei. Capeţi dreptul de a-i trata ou o îndreptăţită severitate, şi ca o culme a bucuriei, poţi face dovadă de îngăduinţă, folosind uitarea şi iertarea ofenselor. Am vrut să vă scriu în mai multe rînduri, de la plecarea voastră, dar, departe cum sînt de marile centre unde se frămîntă veştile neadevărate, nu am ştiut bine niciodată tinde să vă găsesc. Zvonuri nesigure ajunse pînă în fundul singurătăţii mele, spuneau că sînteţi cînd la Viena, cînd la Milan, cînd în America, cînd la Paris etc., că mergeţi incognito si că vă feriţi cu grijă de orice legătură cu ţara. A trebuit deci să aştept lămuriri mai sigure, înainte de a vă adresa o scrisoare. 263 Vechii şi adevăraţii voşrti prieteni s-au gîndit adesea la voi, de la acel vestit 11/23 februarie care a văzut răsărind atîţia eroi din noroiul Bucureştiului, mai mulţi m-au întrebat dacă, scriindu-vă, nu riscau să jignească fără voie susceptibilitatea voastră, avînd aerul de a vă oferi cuvinte de consolare. Această teamă ile-a comanda.! o reţinere plină de delicateţe pe care o veţi înţelege mai bine decît oricine, căci cunoaşteţi inima prietenilor voştri. In sfîrşit, iată-vă oprit în mijlocul minunăţiilor Parisului, bucurîn-du-vă de libertate şi nemaifiind silit să vedeţi în fiecare dimineaţă figurile caraghioase sau bune de spînzurat aie foştilor voştri miniştri. Fericite prinţ ! Privirile voastre pot să se odihnească pe tablouri mai rîzătoare şi mai mîngîietoare decît acelea ale mizerabililor noştri aşa-zişi politici. Cît despre noi, vai ! noi ne găsim aici în mijlocul celor mai groaznice nenorociri : foametea, holera şi patrioţii de mîine. Cum să ieşi din aceasta ? Guvernul acturi, format în întregime de eroi care arată bine, vrea să declare război turcilor şi, lla nevoie, chiar celor şase Puteri garante. în acest scop, a făcut ape! la patriotismul românilor, şi românii au răspuns într-un număr demn de timpurile antice ; mai mult de cincizeci de volintiri * zdrenţăroşi dar valoroşi, au plecat din Moldova pentru a merge să apere malurile Dunării. Duios spectacol al trezirii unui popor chemat la mari destine prin vocea plăcută a unui guvern popular. Aştcp-tînd pe apărătorii patriei, voJintirii jefuiesc cabaretele şi fură pe unde trec ; ne tratează ca pe turci. In legătură cu curcii, aflu din izvor sigur că fostul meu vechi prieten Ion Ghica2, trimis extraordinar ai a.s. prinţului Caroî I, pe lîngă Sublima Poartă, a găsit ou cale să-şi acopere capul cu un fes. Este poate foarte subtil şi foarte politic din partea sa, cu toate că nu prea convine amoru.lui propriu naţional; pînă la urmă, aceasta este soarta imperiilor ! Algeria a fost pierdută pentru o paCmă, România va fi salvată printr-o calotă ! Termin scrisoarea mea cu această mîngîietoare reflecţie şi vă rog, iubite prinţe, să binevoiţi să înfăţişaţi prinţesei omagiul sentimentelor mele celor mai respectuoase, şi să mă socotiţi ca întotdeauna, Al vostru vechi şi foarte devotat prieten, V. Alecsandri * în original, în limba română. CĂTRE PANTAZI GHICA 117 Mircesti, 1 juillet 1866 Mon cher Pantazi, Commandant d’une Iegion de 'Ia Garde Naţionale ! Je vous remercie cordialament pour la nouvelle comedie que vous m’annoncez et que je lirai avec grand plaisir. Je vous l’ai dit et je le repete, vous possedez la plupart des qua-lites et des defauts qui constituent les bons auteurs dramati-ques. Je dis defauts dans le bon sens. Ainsi, faites des come-dies, faites des comedies, moquez-vous impitoyablament des ridicules, flagellez au vif les travers et stigr-iatisez les vices de toute la verve dc votre esprit et de toute la sainte indigna-tion de votre coeur. La litterature dramatique vaut encore mieux que la litterature politique du Passage Roumain.1 Vous me demandez ce que je fais et comment je m’amuse ? Je vis dans un petit ermitage, plein de lumiere, de fraîcheur et d’insouciance... politique. Je me dis que quoi que nous fas-sions pour sauver notre pays, il est une providence qui veille sur lui et qui nous empechera de le perdre et grâce â cette heureuse conviction je me laisse vivre sans nu'.le crainte pour Pavenir. Le present seul m’inquiete un peu â cause du cho-lera, de la famine et des patriotes du lendemain, mais toutes ces calamites etant passagkres je chante philosophiquement ces vers de ma faţon : „Duce-m-aş fără-ncetare, Ca vulturul să pătrund, Peste-ai oohilor hotare, Orizonul fără fund. Cette strophe vous expliquera, mon cher ami, mes ten-dances â partir de nouveaux pour des regions non encore explorees par des Roumains. Au milieu des occupations agri-coîes je caresse comme toujours le projet d’entreprendre quelque voyage au long cours et dans ce but je tâche de pro-duire du b'.e, du ămîntul lor şi dau o fizionomie străină, atît oraşelor cît şi orăşenilor. Cine astăzi recunoaşte societatea română de acum douăzeci de ani ? Cine mai întîlneşte tipurile acele originale de boieri cu frica lui Dumnezeu, de cucoane gospodine, de slugi credincioase şi îmbătrînite în casele stăpânilor, de lăutari nelipsiţi la sărbători, de meseriaşi şi negustori români cu calfele lor, ce formau un soi de tiers etat prin oraşe ? Unde şi unde se mai zăreşte oîte una din acele umbre rătăcite ân lumea nouă. In prezenţa unei asemene prefaceri ce se realizează atît de grabnic, am socotit că nu ar fi poate o lucrare greşită de a compune pentru curiozitatea urmaşilor noştri o galerie de tipuri contimpurane,1 iar spre a da acestor figuri o expresie mai vederată, am adoptat pentru ele forma dramatică şi le-am prezentat publicului amator de teatru, sub denumirea de Cînticele comice. Iată partea I [a] acelei galerii : Şoldan Viteazul, Mama Angheluşa doftoroaia, Herşcu Boccegiul, Pi-c'm Căruceriul, Şatrarul Napoilă — ultraretrogradul, Cleve-tici — ultrademagogul, Paraponisitul — foncţionar vechi, Gură-Cascată — om politic, Cucoana Chiriţa în Paris, Barbu Lăutariul, Ion Păpuşeriul, Surugiul, Kera Nastasia, Stan Co-vrigariul. Această gaîerie, din care o parte s-au publicat, o pun la dispoziţia foaiei ce redigeaţi sud titlul de Convorbiri literare şi însărcinez pe Stan Covrigarul să o prezinte amatorilor, ca unul ce chiar prin meseria lui este deprins a se înfăţişa cu colaci, după datina strămoşească. Primiţi, domnule meu, amiciile mele, V. Alecsandri 161 Mirceşti, sept. 1867 Iubite domnule Negruzzi, In urma apelului ce mi-aţi făcut prin scrisoarea d-voastre, v-am trimis o poezie intitulată Tînăra creolă şi o scenă dramatică : Covrigarul. Nu ştiu însă dacă le-aţi primit. 319 Acum, avînd a pleca la Paris, unde voi zăbovi cîtva timp, vă expeduiesc de la ţeară un pachet, cuprinzînd patru tipuri din galeria contimporanilor : Chiriţa în Parir, Ion Păpuşarul, Gură-Cască şi Surugiul, căci nu cred să fiu dispus în străinătate a mă ocupa de lucrări literare. Daca asemine scrieri pot găsi gazdă în coloanele foii d-voastre, oi fi prea mulţemit de ospeţia ce li s-ar da ; în caz contrar, vă rog să-mi înapoiaţi manuscrisele la Mirceşti, poşta Skee, giudeţul Roman. Sper să viu în cîteva zile la Iaşi şi atunci voi avea plăcere de a vă felicita din viu grai pentru nimerita întreprindere ce aţi făcut prin scoaterea la lumină a Convorbirilor literare. Al d-voastre amic, V. Alecsandri CĂTRE NICOLAE PISOSKI Mirceşti, 6 septemvrie 1S67 162 Moş polcovnice, După înţelegere cu frate-meu şi cu Brănişteanu, mă găsesc în măsură de a termina treaba1 despre care am vorbit. Răspunde-mi dacă eşti gata să mergem acum la Iaşi sau dacă îţi vine mai bine la socoteală să ne repezim în fosta capitală şi chiar în Galaţi, de a fi trebuinţă... după plecarea mă-riei-sale doamnei2. Eu crrd că ar fi bine să te mai opreşti în Moldova pănă Ja sfîrşitul lui septemvre, pentru ca să mîn-tuim toate formalităţile în linişte şi după tact. Amicul nostru Baligot fiind chemat a întovărăşi pe doamna pănă la Viena, ai putea prea bine să mai întîrzii aice pentru ca să-ţi pui tre-bile la cale. Bătrînii noştri ziceau cu mu'It drept: Lucrul de astăzi să nu-l laşi pe tnîine. Deşi eşti încă junei şi prin ur- 320 mare zburdalnic, nu mă îndoiesc .însă că ştii a pătrunde cu-minţia unei asemine maxime. Oricum să fie, eu aştept înalta hotărîre a blestemăţiei-voastre, spre a urma întocmai. Fratele V. Alecsandri Respectuoasele mele omagiuri măriei-sale. Amicii Smă-răndiţei, lui Rolla şi lui Baligot. Sărutări Miţei şi lui Coca. N.B. Dacă te-ai opri pînă la sfîrşitul lui septemvrie, am pleca iarăşi împreună de la Moldova, căci eu sînt hotărît a duce numaidecît copila la Paris, în toamna aceasta, cît mai curînd, pentru ca să nu mă apuce timpul cel rece pe drumuri. CĂTRE PAULINA ALECSANDRI Cernăuţi, miercuri [11] octombrie 18671 Dragă Paulină, Prin depeşă telegrafică te-am înştiinţat că am sosit cu bine la Cernăuţi şi că plecăm deseară la Viena. Nu am nevoie să-ţi spun că drumul pînă la Mihăileni a fost foarte greu, căci ai putut să te încredinţezi singură despre halul său în mergerea matale la Mirceşti. E destul să zic că am sosit la graniţă de-abia pe la trei ceasuri după-amiazi, iar în Cernăuţi pe ia nouă, noaptea. Norocul nostru a fost că am avut timp frumos şi o lună frumoasă cu un chip de fată mare cînd merge să gioace Isaia dănţuieşte ! Copila s-a purtat voiniceşte la drum ; mîncînd bine, dormind şi mai bine ; din vreme în vreme, o lovea dorul mămuţei şi atunce i se umpleau ochii de lacrimi, însă am liniştit-o cu .glume şi cu istorii greceşti, imparatesco. I-au plăcut foarte mult şoselele din Bucovina cu plopi nalţi pe de lături şi le-a dat nemţilor porecla de cartoflari fiindcă pe 321 aice sînt imulte ogoare de cartofle. La nemţi est pun Erdăpfel, sapperment I * Astă-noapte, Maria o dormit într-una de la 9 oare pînă la 9 dimineaţă şi a horăit chiar cu multă plăcere. Acum ea îşi ie ceaiul cu kipfel **, îmbrăcată cu costumul cel nou. Avem să facem vizite prin Cernăuţi păn-a nu pleca, la familia lui Hurmuzaki şi dar trebuie să ne arătăm galanţi. Timpul se menţine foarte frumos. Deie sfîntul să fie tot astfel încă o lună de zile, pentru ca să mă pot întoarce curînd acasă, fără a fi expus la răcelile iernii. Nu poţi crede cîtă dorinţă am să mă văd în căsuţa mea, liniştit şi pus pe lucru. Bun e Dumnezeu, meşter e dracu ! Helbet! Adio, te sărutăm de o mie de ori, V.A. Scumpă mămuţă, Am sosit bine aice şi plecăm astăzi la Viena. Cernăuţu îi frumuşăl şi curat. însă nemţii sînt toţi cartoffiari. Ţi-oi scrie de la Viena şi de la Paris. Te sărut de o mie de ori, A matale, Mărie 164 Viena, sîmbătă, [14 octombrie] 18671 Dragă Paulină, Am sosit aseară la Viena după o călătorie de 37 ceasuri cu drumul-de-fier. Copila s-au purtat voiniceşte, dormind bine, mînoînd şi mai bine şi petrecînd cu mare mulţemire. Curiozitatea ei au fost deşteptată şi aţîţată necontenit prin lucrurile * [Sînt bunii cartofii, la naiba! (limba germană). ** Corn, chiflă (limba germană). 322 nouă ce videa, prin oraşele care-i trecea sub ochi cu repegiu-nea şi prin mulţimea de oameni ce se suia sau se cobora din trăsuri pe la staţiile unde se opria trenul drumului-de-fier. Am trecut prin Lemberg făr-a ne opri şi am sosit cu bine aice, unde vom şedea vreo două zile. Apoi ne vom îndrepta spre Paris. Am avut păn-acum noroc de-a avea timp frumoş şi destui de cald. Mă voi grăbi dar a mă întoarce din Paris cît maj degrabă pentru ca să iprofitez de puţinele zile de toamnă ce mai ramîn. Am sperare să mă 'găsesc în căsuţa mea pe la începutul lui noiembrie ; păn-atunce, mata pune la cale să fie tot gata pentru iarnă. Mă duc chiar acum să cumpăr lumânări, cadă şi celelalte şi le expeduiesc la Mirceşti. Ţi-oi scrie păn-a nu pleca de aice. A revedere, te sărut, V.A. Scumpa mămuţă, Am făcut un voiaj foarte frumos pănă la Viena cu dru-mul-de-fier. Bine zice cucoana Chiriţa că nemţii sînt cu dracu. Cînd ăi veni mata la Paris, te-i minuna de oîte lucruri frumoase vei videa. Eu aş fi deplin mullţemită dacă nu mi-ar fi necontenit dor de mata. Te rog, scumpă mămuţă, să vii cît mai digrabă la Paris ca să te sărut de o mie de ori. A matale, Mărie 165 Paris, octombrie 1S67 / Dragă Paulină, Sosind cu bine la Paris, copila au şezut cîteva zile Ia frate-meu şi au petrecut foarte vesel cu nepoatele mele, mer-gînd împreună la Expoziţie, la teatru şi la primblare. Ieri 323 am aşezat-o la pansion unde sînt încredinţat că va fi. bine crescută. Acolo mai sînt două copile de la Moîdova, una de vârsta Marghioliţei şi alta mai mărişoară, cu care ea s-au şi întprietinit. Nu-ţi poţi închipui ce-i influenţa străinătăţei asupra copiilor. Marghioliţa se preface văzînd cu ochii şi devine din zi în zi mai parisiana. într-un cuvînt, nu-i mai cunoşte-o cînd îi vide-o peste un an. Eu am cumpărat aice două lampe şi deosebite alte lucruri pe care le expeduiesc mîni la Moldova şi am de gînd a pleca peste patru zile la Viena, de unde m-oi duce la Galaţi. Timpii! e încă frumos şi sper că oi sosi acasă înaintea gerului. r, Adio, te sărut, V.A. 166 Viena, gioi [noiembrie] 1867 • r Draga Paulina, Am sosit ieri la Viena şi am de gînd a pleca- la Galaţi duminică. Sînt silit a mă opri pe loc cîteva zile din pricină că vaporul Dunării face numai o călătorie pe săptămână. Cînd voi agiunge însă la Galaţi ? Aceasta nu o pot spune fiindcă negurile Dunării întîrzie mult calea vaporului. Oricum să fie, iată-mă-s j>e drumul Mofldovii, fericit de a mă întoarce acasă ca să ma odihnesc. Am cumpărat aice mai multe lucruri pe care le voi lua cu mine, precum : două oglinzi de rualetă, un samovariu de salon şi alte obiecte pentru sofragerie. Cada feredeului va fi expeduită peste cinci zile prin Cernăuţi împreună cu un mobil ce va face podoaba cabinetului celui albastru. Astăzi am să caut ulcele de lapte şi alte mărunţişuri trebuincioase casii pentru ca să dovedesc ilumei întregi că sînt un gospodar de frunte. 324 ^ Pe aice au început a ninge, lucru ce mă cam supără, însă fiindo ke sinto palicari... eu rîd. ^ Să ne videm dar sănătoşi şi cu veselie. Te sărut, j V.A. i Copila am lăsat-o sănătoasă şi voioasă. Vei primi portretul ei in curînd. v Banii ce vei lua de la Strull, ţine-i acasă pînă la întoar- cerea mea. CĂTRE MĂRIE BOGDAN 167 Novembre, 186[ 7]1 Ma chere petite Mărie,2 J’ai retrouve maman bien portante et je I’ai rendue tres-heureuse en lui remettant ton billet et ton portrait. Pour ma part je suis content des nouvelles que tante Aimee 3 m’a don-nees de toi. Continue ă etre douce et affectueuse envers tes jeunes amies et obeissante envers les personnes qui s’occupent de ton education. Sois gentilie envers tes cousines4 eţ par dessus tout conduis-toi toujours de maniere â satisfaire tante Aimee. A cette condition je te promets de venir ă Paris avec ta m£re pour te voir et t’embrasser comme une gentilie petite enfant. Nous completerons alors le trousseau de Ia poupee et nous lui acheterons un mobilier magnifique. t’embrasse tendrement, ton papa Noiembrie, 186[7]1 şi am făcut-o foarte fericită dîndu-i mă priveşte, sînt mulţumit de noută-dat despre tine. Continuă să fii blîndă Micuţa mea Mărit? Am găsit pe mama sănătoasă biletul şi portretul tău. In ceea ce ţile pe care mătuşa Aim£e 3 mi le-a 325 ţi afectuoasă faţă de tinerele tale prietene şi ascultătoare faţă de persoanele care se ocupă de educaţia ta. Fii drăguţă faţă de verişoarele4 tale şi, mai ales, poartă-te în aşa fel, îneît să mulţumeşti pe mătuşa Aimee. Cu condiţia aceasta îţi promit să viu la Paris cu mama pentru a te vedea şi a te îmbrăţişa ca pe o mică şi drăgălaşă fetiţă. Vom completa atunci trusoul păpuşei şi îi vom cumpăra un mobilier măreţ. Te îmbrăţişez cu drag, tatăl tău CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 168 [noiembrie 1867]1 Iubite A.! Un amic al meu are obiceiu, cînd se află în nevoie de bani, a cotrobăi prin toate saltariile mobilelor şi prin o mulţime de felurite cutiuţe, şi mai totdeauna el găseşte cîte un galbîn, doi, pierduţi în acel cafernaum. Asemene am urmat şi eu după plecarea ta de la Mirceşti. Am deschis un mare portofoliu de marochin, în care stau îndesuite de ani întregi un nămol de hîrtii proiecte de legi, de pe timpul cînd eram ministrul Trebi'lor Străine, note diplomatice, planuri de piese de teatru, nuvele începute etc. Printre acele coaie, destinate a aprinde focul în sobe, am descoperit şi oîteva strofe pierdute, ce datează de la deosebite epoce. Dînd cu ochii de ele, am stat pe gînduri, ca să-mi aduc aminte de împrejurările triste sau vesele aile vieţii mele, în care zisele strofe au luat fiinţă, şi astfel nu m-am îndurat a le arunca pe foc. Iată acei nenorociţi copii în şapte luni, scăpaţi de la moarte, îi trimit Foii Societăţii, nu ca pre nişte copii din flori, adecă frumoşi şi drăgălaşi, dar ca o probă de bunăvoinţă, ce o am de a colabora necontenit la acea foaie literară. Te rog dar să le primeşti în coloanele ei, sub ticlui de strofe pierdute, pînă cînd voi trimite ceva mai nou şi mai important. Al tău amic, V. Alecsandri 326 169 Mirceşti, 10 dec. 1867 Iubite Alecu, Intorcîndu-mă din străinătate în micul meu locaş de la moşie, am găsit răvaşul tău plin de amicale mustrări.^ Nu am alta de răspuns spre întâmpinarea lor, decît că, după vizita ce tu mi-ai făcut la Mirceşti, eu te credeam de mult în-turnat la Cernăuţi. Cine putea să presupuie că ai fi prelungit şederea ta în districtul Roman pănă pe la mijlocul lui octomvrie, şi asta fără a mi-o face cunoscut măcar printr-un bilet de două rânduri. Ai şezut ascuns în Dulceşti, ca un om ce ar fi comis un delict, delictul petrecerii în Bucureşti ! Eu, în încredinţarea că ai fi trecut hotarul, ţi-am scris chiar de atunci la Cernăuţi şi ţi-am şi trimes o colecţie de cîteva mici poezii1 pentru Foaia Bucovinei. Publicatu-s-au ori nu ? Nu o ştiu, fiindcă nu au mai sosit la Mirceşti nici un număr, chiar de astă-vară. Nu am primit nici pe acela în care este tipărită oda mea către Marea Mediterană. Precum ai aflat, poate, eu am plecat de la începutul lui octomvrie, ca să-mi duc copila la Paris. După o ^scurtă şedere acolo, temîndu-mă de asprimea iernei, am grăbit a mă întoarce, căci aveam oarecare interese de pus la cale în Bucureşti şi dar am mai dat o raită prin acest cuib de nebuni. Sosind însă a doua zi după spartul ianmarocu'lui, adică a ^dizolvării Camerei, am găsit toată lumea tulburată şi mai căp-chietă decît totdeauna. Roşii triumfători, deşi cam îngrijiţi de triumful lor, iar albii necăjiţi, desperaţi, înfuriaţi din cauza influenţei lui Brătianu asupra domnitorului. Unii avînd frică pentru averile lor, alţii mergînd cu prostia pănă a visa guillo-tina rădicată în oîmpul Libertăţii ! Iată la ce grad de tîmpire aduce atmosfera Bucureştilor !! Puterea şi îndrăzneala a celor ce se poreclesc roşii consistă numai şi numai în mişelia şi ameţeala acelor porecliţi albi, îneît pentru un om cu sînge rece, spectacolul ce prezintă societatea Capitalei este tragicc-pros-tico-caraghiozlicesc. Unul din singurii oameni cu care am avut plăcerea a convorbi în treacăt este Bliad bătrîmul2, pe care am fost de l-am vizitat la casa lui de pe Podul tîrgului de-afară. L-am 327 găsit în grădină făcînd straturi şi trăgînd linii de alee, fără a se ocupa de buimăceala din oraş. în timp de două ore cît am şezut cu dînsul, am grăit împreună despre lucrările „Societăţii literare" 3 şi ne-am înţeles de minune în privirea ortografiei şi gramaticei române. Eliad este, în privirea cunoştinţei limbei noastre, cel mai învăţat, cel mai competent dintre noi toţi, care ne ocupăm de literatură. El vroieşte pentru România o limbă simplă, dii'.ce, armonioasă, ferită de cacofoniciuni, precum şi o ortografie lesnitoare pentru toate clasele poporimei din ţară. Principiul etimologiei îl admite în acelaş grad ca şi noi, care voim să fie combinat cu acel fonetic. într-un cuvînt, Eliad şi eu ne potrivim în cele mai multe idei despre lucrările „Societăţii literare" şi chiar am convenit de a aşterne împreună un proiect de gramatică şi de ortografie, pe care îl vom prezenta la anul viitor membrilor acelei societăţi. Am să intru în curînd în corespondenţe cu bătrînul filolog şi, dacă îţi va fi cu plăcere, ţi-oi comunica scrisorile lui. Pănă atunci însă, noi să urmăm corespondenţa noastră amicală, căci şi pe viitor doresc a fi colaboratorul Foaiei voastre. Al tău frate, V. Alecsandri Multe amicii şi complimente la ai tăi. CĂTRE GHEORGHE HURMUZAKI 170 Mirceşti, 16 decembrie 1867 Preastimate domnule preşedinte !1 Am primt cu mare bucurie frumoasa diplomă 2 de membru onorariu al „Societăţii literare" din Bucovina. Acest document mult preţios este pentru mine un nou îndemn de colaborare la Foaia Societăţii, îndemn ce-1 voi urma cu plăcere spre a merita titlul de care am fost onorat. Binevoiţi dar, vă rog, domnule preşedinte, a exprima din parte-mi cele mai sincere mulţămiri onorabilului comitet al 328 „Societăţii" şi a primi totodată asegurarea considerării mele celei mai distinse, V. Alecsandri Domniei-saJe Domnului G. Hurmuzaki Preşedinte a „Societăţii literare" din Bucovina CĂTRE NICOLAE PISOSKI 171 Mirceşti, 18 dec. 1867 Iubite Moş Pisoi, De cînd ai plecat cam ciacîr de la Mirceşti, au trebuit negreşit să se petreacă mari evenimente politice în România una şi nedespărţită, însă vestea lor nu au agiuns pînă în bîr-logul în care m-am retras de deşărtăciunile lumei liberale. Tot ce-ţi pot spune este că ai lăsat în urmă-ţi o iarnă grozavă şi viscoloasă, care au ridicat troieni de trei stînjini pe la uşile oamenilor şi a întrerupt comunicaţia între sate şi oraşe. De mai multe zile numai lupii şi ministrul Brătianu aleargă cîmpii, 'lupii după vînat de vite cornorate, şi Firfirig după vînat de deputaţi demagogi. Izbutirea a fost deplină ; cîţiva dorobanţi au fost mîncaţi, cîţiva alegători au fost înspăimântaţi şi chiar stîlciţi de ecpaeoa roşilor. Şi, prin urmare, Camera viitoare se găseşte compusă de nume cu totul necunoscute păn-acum, iar cît pentru cuconaşii răsturnători de domnii cu mijloace băneşti, au rămas la pragul uşei Ca-merii cu buza umflată ! Să trăiască sitemul constituţional ! Bună maşină de mandatari oînd maşinistul este dibaci. Astăzi Brătianu ţine ţara în mîna lui; astfel zic gurile-căscate care-şi închipuiesc că sînt oameni politici. De-acum ne-am potopit! răspund fricoşii cari de la 1848 tremură dinaintea eroilor din Caimata. Şi, prin urmare, România se află după unii pe calea gloriei şi a prosperităţii, iar după alţii pe malul prăpastiei. Proprietarii mari din judeţul Romanului, a cărora majoritate este compusă de armeni, îngrijindu-se de viitorul patriei şi fiind însuflaţi de nobila dorinţă de a o scapa din pericolul 329 ce o ameninţă, au găsit cu cale să mă aleagă pe mine deputat !1 Eu sînt chemat pentru a Salva Naţiunea Română !!!U! Văzînd şi făcînd l Poate voi merge ca să mai văd o dată caraghioslâcul parlamentar din Bucureşti şi apoi să mă retrag îndată iarăşi în viaţa privată ; însă mai mult cred că voi sta (la Mirceşti ca un om cuminte şi ferit de orice ambiţiune ! Timpul e aspru, drumul lung şi greu, adimenirile vieţii foarte puţin atragătoare şi acele a Capitalei foarte nule... ; prin urmare, traiul din Mirceşti e de preferat pentru un om care nu se simte capabil de a fi salvator. Oricum să se întâmple însă, te rog să te informezi cînd şi cum d4 Ghiţă Caliman a expediat lăzile cu sobele date mie de vodă şi cu cada de fier, pentru care am depus preţul în mînile d-lui Caliman. Păn-acum nu am nici o ştire despre aceste lucruri şi am început a mă îngriji că s-or fi pierdut pe drum. Totodată, trimiteuni adresa d-lui Caliman pentru ca să pot intra în corespondenţă cu d-lui. Ma vei îndatora foarte mult. Tinereţă şi sănătate ! V. Alecsandri Arată m. sale domnului şi doamnei complimentele mele cele mai sincere. Gospodina îţi trimete închinăciuni. Ţi-ar trimite şi vr-o şase ulcioare, dacă ar fi cu putinţă. CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 172 [iama 1868]1 Iubite A., Ca un pescar cu noroc, ce-şi trage năvodul încărcat de peşte pe malul apei, astăzi am undit între hîrtiile mefle pen- 330 tru Foaia Soţietăţii o culegere de poezii izvorîte din pene maestre. în portofoliul, unde ele erau ascunse, am mai descoperit în zilele trecute un nou poem asupra evenimentelor de la 1821, compus de un vornic de poartă, Vasi'li Bucur, şi prescris într-un izvod cu alte versuri de la începutul secolului nostru. Izvodul poartă titlu1’ original de Tabla mişeliilor, iar colectoriul poartă numele de Iogale, pe cît am putut să-i gî-cesc semnătura. Am trimis redactorului Convorbirilor literare din Iaşi un extract din zisul manuscript şi, pentru ca să fac parte dreaptă, îţi comunic rodul pescuitului meu de astăzi. El se compune de :2 1 O epistola umoristică în versuri scrise de celebrul autor al lui Alexandru Lăpuşeanu, C. Negruzzi, cel întîi prozator al României întregi ; 2 Un cintic haiducesc, energic şi poporal, de scumpul nostru amic C. Negri; 3 Cîteva strofe improvizate de acelaşi în ziua dezrobirii ţiganilor — 31 ianuarie 1841. N.B. — Amicul nostru este un adevărat poet, însă niciodată el nu au voit să se încreadă în geniul său poetic. Cu toate acestea, bagagiul său literar este izvorît dintr-o inimă mult simţitoare şi poartă sigilul unui talent de întîiul ordin. Pe cît ni aducem aminte, C. Negri posedă în .portofoliu1! său următoarele scrieri în proză şi versuri, cari, daca s-ar publica, ar forma un volum de mare preţ pentru adevăraţii iubitori de literatură poetică şi de limbă armonioasă : Mazepe — traducere din Lord Byron ; Trei seri la Veneţia — publicate în Foaia ştiinţifică şi li-terariă 3 ; Stelele — poezie foarte frumoasă ; Strigoiul — baladă ; O noapte la ţară — meditaţie ; Călugăriţa ; Floarea Doamnei; Cîntecul ţiganilor dezrobiţi, publicat în Progresul4 etc., etc., etc. 4 O satiră de pe timpul lui Ioniţă Sturza-vodă ; un model de stilul părinţilor noştri şi de spiritul lor pe cît filosofic pe atît şi satiric ; 331 5 Un epitaf acrostih, atribuit lui Tăutu, ale cărui scrieri s-au pierdut în Constantinopolea, unde el a murit Ja anul 1828 ; 6 Ieri şi azi, cîntic de lume, care negreşit a desfătat generaţia trecută, ca romanţele amoroase ale iui Conachi şi ca multe alte suspinări poetice ieşite din suflete de autori necunoscuţi. Pe lîngă acestea, mai adaug bucăţi în proză, adică : Un toast unionist al Jui C. Negri, pronunţat la anul 1848 în mijlocul românilor emigraţi, un document interesant pentru istoria Unirii Principatelor ; Piatra Corbului, legende culese în Carpaţi de răposatul A. Russo. Acest amic al meu, care mi-a ajutat la culegerea poeziilor populare, avea un spirit original şi o imaginare colorată, care ar fi produs roade frumoase şi demne de admirare dacă moartea crudă nu l-ar fi secerat de timpuriu. El a scris cele întâi ale sale impresii în limba franceză, pe care o cunoştea prea bine, fiind crescut într-un institut din Elveţia, şi a debutat ca scriitor român în foaia România literară unde a publicat un minunat poem în proză, Cîntarea României, precum şi o serie de Cugetări şi Amintiri foarte interesante. Revista romană din Bucureşti a tipărit în coloanele sale Jurnalul unui prizonier, scris de A. Russo la mănăstirea din Sovejea, unde el fusese exilat sub domnia lui Mihail Sturza. Cauza acestei prigoniri a fost o mică piesă de teatru, Jicniceriul Vadră, în care un ţăran canta următoarele două versuri : „Din Focşani la Dorohoi Ţara-i plină de ciocoi." Acestea sînt singurile versuri româneşti ce le-au făcut A. Russo, însă le-a plătit cu o sihăstrie de două luni, căci astfel se încuraja literatura sub regimul „Reglementului". Al tău amic, V. Alecsandri 332 CĂTRE PANTAZI GHICA, PREŞEDINTELE CAMEREI ŞI ALEGĂTORII ROMAŞCANI 173 Mircesti, 18 janvier 1868 Mon cher Pantazi, J’ai vu votre nom en tete du journal Ylndependance et j’ai lu avec jubilation quelques-uns de vos articles contre la pretention de ceux qui veulent s’attribuer tous les faits glo-rieux de notre histoire contemporaine. Continuez a flageller les vendeurs du Temple et tapez fort... C’est la seule chose qu’ils n’auron.t pas volee. Maintenant, quelques mots pour ce qui me concerne. Vous connaissez de longue date la sainte horreur que j’ai pour ce qu’on appelle catahristicos la politique chez nous, vous savez que je prefere etre balayeur de rue que balayeur de chambre et pourtant Mrs les grands proprietaires du district de Roman m’on accable de leurs votes ?! Un beau matin je me suis vu couche sur le lit de Procuste, autrement dit, la liste des de-putes appe'les â sâuver la Roumanie !!!!! Grande fut ma surprise, comme vous pouvez vous douter, grande fut aussi ma colere ! mais il n’y avait rien a dire, je l’etais !! Je l’etais, soit, le serai-je ? C’est autre chose ; or, je ne le suis plus car je viens d’envoyer ma demission au president de la Chambre, tout en adressant â mes electeurs une epître tres sentie. Voillâ ! Ne dites rien, ne me faites pas de reproches ce serait tout comme si vous me chantiez femme sensible. Adressez-moi au contraire des felicitations, je les accepterai avec plaisir et je vous considererai mon ami veritable. Ceci convenu, je vous envoie ici copie de ma demission et de mon epître. Si vous voulez les pub'Iier sans commentaires dans votre feuille,1 vous m’obligerez. Je vous annonce que j’ai envoye a Millo une nouveaute de circonstance intitulee le Chemin de fer. Vous irez la voir, n’est-ce pas ? et vous m’en direz votre opinion. 333 Tout â vous, de coeur, V. Alecsandri * Copie de pe demisia mea Domnule president, Ocupările mele literare nepermiţîndu-mi acum de a reintra în vieaţa politică, cu adâncă părere de rău vin să va fac declarare că sânt obligat a refuza mandatul de deputat cu care m-au onorat d-nii alegători al Colegiului I din judeţul Roman. Primiţi etc. D-lor alegatori ai Colegiului I din judeţul Roman. Aţi binevoit a mă onora cu voturile d-voastre şi a-mi âncredinţa mandatul de deputat, în contra declarărei făcute de mine, în mai multe rânduri, că nu doresc a reintra în viaţa politică. Ocupările mele literare şi convingerea mea că un om poate servi patria sa pe cîmpul literaturii ca şi în luptele parlamentare sau în diferite posturi ale Statului, mă fac însă a renunţa, cu adîncă părere de rău, la mandatul ce mi-aţi oferit. Recunoştinţa mea către d-voastre este mare. Vă rog să credeţi că sînt mîndru de distingerea cu care m-aţi onorat în ultimele alegeri şi că, simţind această dorinţă ca d-voastră, de a videa ţeara noastră progresînd în toate ramurile, îmi voi pune silinţa de a aduce tributul literar, lăsînd altor bărbaţi mai capabili de a contribui 'la mărirea şi fericirea ei pe calea politicii. Primiţi etc. Mirceşti, 18 ianuarie 1868 Iubite Pantazi, Am văzut numele dumitale în fruntea gazetei Independinţa şi am cetit cu vie satisfacţie cîteva din articolele dumitale împotriva pretenţiei caraghioase a celora care vor să-şi atribuie toate faptele glorioase ale * Anexe: copia scrisorii de demisie către preşedintele Camerei şi copia scrisorii de mulţumire către romaşcani. 334 istoriei noastre contemporane. Continuă să biciuieşti pe vînzătorii din Tempul şi loveşte puternic. Este singurul lucru pe care nu-1 vor fi furat. Acum, cîteva cuvinte despre ceea ce mă priveşte. Cunoşti de multă vreme sfînta groază pe care o am pentru ceea ce se numeşte abuziv * la noi politică, ştii că îmi place mai bine să fiu măturător de stradă decît măturător de Cameră şi, cu toate acestea, d-nii mari proprietari ai districtului Roman m-au copleşit cu voturile lor! Intr-o bună dimineaţa m-am văzut culcat în patul lui Procust, adică pe lista deputaţilor chemaţi să salveze România !!!!! Cum poţi bănui, mare mi-a fost mirarea, mare mi-a fost de asemenea şi supărarea ! Dar nu mai era nimic de zis, eram ! Eram, fie, dar voi mai fi ? Asta este altceva; dar nu mai sînt pentru că mi-am trimis demisia preşedintelui Camerei,, adresînd, în acelaşi timp, alegătorilor mei o epistolă foarte mişcătoare. Asta este! Nu spune nimic, nu mă dojeni, ar fi ca şi cum mi-ai cînta femeie sensibilă. Adresează-mi, din contră, felicitări, le. voi primi cu plăcere şi te voi socoti ca pe adevăratul meu prieten. Acestea stabilite, îţi trimit aici copie de pe demisia şi de pe epistola mea. Dacă vrei să le publici fără comentarii în foaia1 dumitale, mă vei obliga. Te vestesc că am trimis lui Millo o noutate potrivită împrejurărilor, intitulată Drumul de fier. Te vei duce s-o vezi, nu este aşa ? şi îmi vei spune părerea dumitale. Al dumitale, din inimă, V. Alecsandri ** CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 174 Mirceşti, 20 ghenar 1868 Iubite Alecu, Ţi-am anunţat că scriu pentru Foaia Societăţii călătoria mea în Africa'1. Iată începutul, cît poate să intre într-un * In original, KaaaxpiattKcoţ = abuziv, (limba greacă) ** Cf. aici, p. 334 subsol. 335 număr al publicărei voastre. Citeşte-1 daca poţi, căci, neavînd nici timp, nici răbdare săsl prescriu pe curat, îţi trimit, manuscriptul aşa precum a ieşit de sub condei, cu ştersături etc. Iar după ce-i citi, de-1 vei găsi pe plac şi demn de a fi publicat, voi urma înainte descrierea voiagiului prin Munţii Ua-dras, pe la Arapii Bindiri şi la oraşul Tetuan de pe malul Mediteranei. Aştept răspunsul tău păn-a nu mă întoarce iar în Africa, căci acum încep istoria misiilor mele politice la 1859 şi voiagiul2 meu în Italia pe timpul războiului, lucrare ce este destinată Convorbirilor literare din Iaşi. Precum vezi, dragul meu Alecu, nu-mi pierd timpul bătând în buze, deşi am refuzat a merge în capitala palavrelor, şi în Camera palavragiilor netrebnici. Acum rămîi sănătos şi spune-mi ce mai faci ? Cum te găseşti ? Frige şi pe la voi ca aice ? Eu n-am ieşit de două saptămîni şi numai privind pe fereastră mă apucă fiori. Al tău amic, V. Alecsandri Amicii la toţi ai tăi. CĂTRE IACOB NEGRUZZI 175 Mirceşti, 30 ghenar 1868 Iubite domnule Negruzzi, De cîtva timp, politica românilor (adică a guvernului actual) pare a avea tendinţă de a se Bismarcui şi de a lucra pour le Roi de Prusse. Fie ! oamenii de stat ce se găsesc astăzi îa cîrmă au ideile lor, planurile 'lor, convingerile lor bune sau rele, şi nu voiesc a-mi da osteneala de a le analiza. Un lucru însă mă supără : simptomul vederat de nerecunoştinţă al românilor către împăratul Napoleon, cărui ei sînt datori cu tot ce au şi tot ce sînt. Pentru a combate dar acest început de ingratitudine, sînt decis a publica suvenirile mele din 1859 unde voi împros- 336 păta amintirea binefacerilor guvernului francez, descriind pre cît se poate detaiurile şi rezultatele .misiilor mele politice în Francia, Englitera şi Italia. Scrierea însă mi va fi esdusif politică, ea va desemna portretele oamenilor mari ce am văzut la acea epocă, va păstra forma unei relatări de călătorie şi va cuprinde materie pentru un şir de mai multe articole. Viindu-mi această idee, m-am gîndit îndată la foaia ce re-digeaţi. Vroiţi să publicaţi în coloanele sale Suvenirile mele din 1859 ? Scrie-mi două rânduri cu cel intîi curier şi voi trimite începutul uvragiului. Sănătate şi veselie, al d-tale amic, V. Alecsandri Multe amicii familiei vechiului meu contimpuran2, care astăzi îşi ascunde lenea după talentul copiilor săi. Destinasem pentru Corvorbiri literare voiajul meu la Maroc3, însă vă mărturisesc că l-am trimis Foaiei Societăţei din Bucovina, după cererea amicului meu A. Hunmuzaki. CĂTRE PANTAZI GHICA 176 Mirceşti, 7 fevr. 186S Mon cher Pantazi, Je viens d’apprendre que mes anciens adversaires, les re-calcitrants de Patraşcani '1, si bien roules par vous devant la Cour d’Apjşel de Focsany, ont fait recours en Cassation. Si cela est vrai et si le proces doit subir un nouvel examen, c’est encore vous qui le defendrez et le gagnerez. _ Soyez assez gentil d’aller vous informer de la verite du fait; en mâme temps veuillez m’avertir du jours fixe pour Pexamen du proces. Je suppose que vous n’avez pas besoin d’une nouvelie autorisation de ma part. J’ecris en ce moment pour les Convorbiri literare de Jassi, redacteur Jacques Negruzzi, mon voyage politique de 1859 2. 33f Vous y trouverez plusieurs traits relatifs â la politique de la France â notre egard, et je pense que vous pourrez en tirer parti vis-â-vis des tendances austro-moscovites de certains liberaux patentes qui pretendent diriger les destinees de la Roumanie. Tout â vous, V. Alecsandri Mirceşti, 7 fevr. 1868 Iubite Pantazi, Aflu că foştii mei adversari, recalcitranţii din Pătrăşcani,1 aşa de bine păcăliţi de dumneata în faţa Curţii de Apel din Focşani, au făcut recurs la Casaţie. Dacă aceasta este adevărat şi dacă procesul trebuie să sufere o nouă cercetare, tot dumneata îl vei apăra şi îl vei cîştiga. Fii aşa de bun şi du-te să afli adevărul faptului; în acelaşi timp binevoieşte să mă anunţi de ziua fixată pentru cercetarea procesului. Bănuiesc că nu mai ai nevoie de o nouă autorizaţie din partea mea. Scriu în această clipă pentru Convorbiri literare de la Iaşi, redactor Iacob Negruzzi, călătoria mea politică din 1859 2. Vei găsi acolo mai multe trăsături relative la politica Franţei în privinţa noastră şi mă gîndesc că poate îţi vor folosi faţă de pornirile austro-moscovite ale unor liberali patentaţi care pretind să conducă soarta României. Al dumitale, r V. Alecsandri CĂTRE IACOB NEGRUZZI 177 Mirceşti, 14 fevr. 1868 Iubite domnule Negruzzi, V-am scris, acum zece zile, pentru ca să vă anunţ, ca aş dori să public în Convorbiri literare o scriere întitulată Suvenire de 1859 în care intră călătoria mea în Italia pe timpul 338 războiului. Nu am primit nici un răspuns pănă acum, de aceea nu v-am trimis manuscriptul meu. En attendant, * vă comunic un articol asupra unei colecţii de igoezii care datează de pe la începutul secolului nostru. Daca vă cuvine, publicaţi-1 în unul din numerile viitoare şi în curînd voi ţinea la dispunerea d-voastre Suvenirile din 1859. Amicii părintelui d-voastre. Amicul d-voastre, V. Alecsandri 178 Mirceşti, 2S fevr. 186S Iubite domnule Negruzzi, Vă mulţumesc pentru volumul I al Convorbirilor literare şi pentru poeziile d-lui cavaler Stamati, ce aţi avut bunătate de a-mi trimite, şi îmi place a profita de această ocazie spre a vă felicita şi ca redactor, şi ca poet. întreprinderea d-voastre a avut meritul de a oferi un cîmp de dezvoltare talentelor nouei generaţii şi acum aveţi mulţumirea de a prezenta publicului un buchet de produceri intelectua'Ie cari promit un frumos viitor literaturei noastre. D-1 Maiorescu cu studiile sale serioase şi interesante, d-nii Pogor, Corne, Scheletti, Pruncu, Şerbănescu etc. cu plăcutele lor cercări poetice, d-1 Leon Negruzzi cu talentul său de ro-manţier, d-1 Ianov 1 cu spiritualele sale cînticele şi d-voastră cu ingenioasele proverburi teatrale şi cu gingaşele versuri ce aţi publicat în foaia Convorbirilor... formaţi o pleiadă nouă cărei nu-i lipseşte nici inspirarea, nici armonia, nici ştiinţa,, nici avantagiul de a videa în rîndul d-voastre o tînără muză, d-ra Matilda Cugler 2, care cîntă cu multă frăgezime. Eu, pustnicul din Mirceşti, mă simt fericit de a vă privi călcînd cu păsuri atît de repezi pe calea înflorită şi roditoare * Pînă atunci (limba franceză). 339 ce aţi apucat. Sînteţi în dulcea lună Mai (o poezie pe care o cetesc ades) ; lăsaţi dar inimilor voie să-şi ia zborul spre ţer-murile lumei ideale şi feriţi-le de crivăţul vîrtegitor al patimilor politice. Cît pentru poeziile d-lui Stamati, deşi un critic posomorit ar putea găsi în ele oarecari neglijări de rime, mărturisesc că eu le-am citit cu mult interes. E lucru rar de a auzi glasuri române răsunînd dincolo de Prut şi exprimînd simţiri patriotice ; meritul bătrânului bard basarabean este mare că a avut curagiul a cînta în umbra fioroasă a pajurei ruseşti şi noi care ne-am bucurat de lumină şi de libertate trebuie să ţinem seamă de singurătatea sărmanului cîntăreţ. Lesne-i de-a se descuragia şi de a muţi cînd se vede cineva departe de ai săi, condemnat a trăi între străini apăsători ; prin urmare eu admir pe dl. Stamati că şi-au păstrat sufletul neatins de rugina muscălească şi sînt dispus a descoperi multe frumuseţi în poeziile sale. Aşa, de pildă, în Fiica lui Decebal îmi place tablourile cuprinse în aceste strofe : Deci pe-a noaptei frunte Cînd discul de aur al lunei plutia Ş-a lacului unde Dulcele ei raze tremurînd clătia De pe deal cetate Pe mal copaci deşi Umbre culca noaptea Pe luciul apei ca mari urieşi. Au murit Minvana Deci cînd pe văi, ape, negura cădea Şi ca prin fum toamna Luna făr-de raze roşie plutea Atunci, gemănate Două umbre vin, Saltă -ntrulocate... Stejarul se mişcă, arfa sună lin. Nu mai puţin îmi pare frumoasă această strofa din Sentinela taberii de la Copou : 340 „în a sa vinoasă mînă greu buzdugan răsucia, A Iui coapsă era-ncinsă cu pala urieşească, Iar pe cap el purta coiful peste care strălucia Doi dei ţiind cap de zimbru sub o coroană domnească." Asemine^ alergarea calului din Ciubăr-vodă este descrisă cu peană măiastra : „Iar în vîrtejul de colb, Ale lui picioare iuţi Se văd numai fluturînd Ca patru albe aripi Şi toate în unma sa Se tupilă prea încet Ca o dungă înnegrind Departe în orizon, etc." Pe lîngă aceste şi altele, mai adaug frumosul articol în proză Suceava şi Alexandru cel Bun şi zic că bardul basarabean a binemeritat de la patrie — dar mă opresc, căci nu-mi rămîne loc decît să te îmbrăţişez, V. Alecsandri CĂTRE PANTAZI GHICA 179 Mirceşti, 1 mars 1868 Cher ami, je viens avant tout vous remercier pour la pro-messe que vous m’avez faite de vous occuper de mon de-mele avec les habitants de Patrascany lorsque la Cour de Cassation, libre enfin de tout conflit avec la Chambre, trou-vera le temps de reprendre ses travaux. Je compte comme toujours sur votre amitie et sur votre eloquence... et lâ-dessus je rentre dans le calme du juste dont la conscience est... * de toute moralite. Bratiano et Cie. * Cuvînt indescifrabil. 341 Enfin vous voilâ soulage, cher ami ! vous m’avez flanque îe savon de l’amitie au sujet de ma demission de depute. J’en profite (du savon) pour m’en laver les mains (des turpitudes actuelles). Voilâ deux mois que mes ex-collegues se lavent avec succes â ce qu’on appelie en rouimain bataie în buză, occupation chere aux orateurs pâtentes, et le pays n’est pas encore entre dans l’ere de prosperi te promise avec tant d’em-phase !!!! Nous autres paysans qui preparons nos charrues, pour le labeur du printemps nous sommes loin de nous douter du bonheur que l’on nous bâole sur le Dealul Mitropoliei1, il est vrai que nous nous en soucions comme du Messie des Juifs. O ! peuple rempli d’ostentation ! tu manques de sandales et pourtant tu te paies le luxe d’une assemblee de blagueurs qui te coute cher mais qui en revanche se fiche de toi avec une rare perseverance ! Voilâ un theme que je vous engage â develapper dans un de vos prochains articles de la Presse ; votre esprit et votre talent en sauront tirer parti pour produire un joii morceau de litterature politique. A propos de ce nouveau journal dont vous m’avez envoye le 1 numero je n’ai qu’â vous adresser des compliments. Les idees en sont saines et bien exprimees, mais conservera-t-iil Iongtemps cette attitude digne et se-rieuse ? Ne ipeut-on pas craindre de voir la Presse descendre dans l’arene ou l’on se boue-scule sous pretexte de defendre les interets de la patrie ? Helas, des principes aux personnalites il n’y [a] que le quart d’un pas et il est sitot franchi dans le feu de la discus-sion. Vous m’avez fait la gracieusete de me demander mon con-cours ? Mais vous savez bien, cher Pantazi, que je n’ai pas chez moi d’encre assez amere pour ecrire des articles politiques. Tout ce que je pourrai faire pour ropondre â votre amicale proposition, ce serait de vous envoyer quelque feuille-ton litteraire. En attendant, comme je n’ai rien de pret, si vous voulez publier quelque chose de moi, vous trouveriez dans La feuille de la Societe de Bucovine et dans les Convorbiri literare de Iassi, plusieurs articles, tels que : Mon voyage au Maroc, 'la biographie d’A. Russo et une pârtie de mes 342 Souvenirs de 1859, qui seraient fort contents d’avoir les hon-neurs de la reimpression dans le feuilleton de la Presse. 2 Tout a vous, de coeur, V. Alecsandri Mirceşti, 1 nnrtie 186S Iubite prietene, mai întîi de toate îţi mulţumesc pentru promisiunea pe care mi-ai făcut-o de a te ocupa de încurcătura mea cu locuitorii din Pătrăşcani cînd Curtea de Casaţie, liberă, în sfîrşit, de orice conflict cu Camera, va găsi timpul să-şi reia lucrările. Eu mă bizui, ca întotdeauna, pe prietenia ta şi pe elocvenţa ta... şi cu asta intru în liniştea celui drept a cărui conştiinţă este [lipsită] de orice moralitate. Brătianu şi Compania. în sfîrşit, iată-te uşurat, dragă prietene ! mi-ai tras o săpuneală relativ la demisia mea de deputat. Profit de aceasta (de săpun) pentru a-mi spăla mîinile (de turpitudinile actuale). Iată două luni de cînd foştii mei colegi se spală cu succes cu ceea ce în româneşte se cheamă bataie în buză *, ocupaţie dragă oratorilor patentaţi, şi ţara n-a intrat încă în era de prosperitate promisă cu atîta emfază !!! Noi ceilalţi, ţăranii, care ne pregătim plugurile pentru semănatul de primăvară, sîntem departe de a bănui fericirea care ni se găteşte în pripă pe Dealul Mitropoliei, 1 este adevărat că ne pasă de aceasta, ca de Mesia al evreilor. O ! popor plin de lăudăroşenie ! îţi lipsesc opincile, şi totuşi îţi plăteşti luxul unei adunări de mincinoşi, care te costă foarte scump, dar care în schimb nu se sinchiseşte de tine cu o rară statornicie. Iată o temă pe care ţi-o propun să o dezvolţi într-unul din viitoarele tale articole din Presa; spiritul şi talentul dumitale vor şti să tragă profit pentru a produce o frumoasă bucată de literatură politică. Şi pentru că a venit vorba de acest nou jurnal, din care mi-ai trimis primul număr, nu am decît să-ţi adresez complimente. Ideile sînt sănătoase şi bine exprimate, dar va păstra el oare mult timp această atitudine demnă şi serioasă ? Nu ne putem teme de a vedea Presa coborînd în arena unde se înghesuie ** toţi, sub pretextul de a apăra interesele patriei ? * In original, în limba română. ** în original, joc de cuvinte : scris boue-scule, în loc de bouscule, pentru a sublinia cuvîntul boue = noroi. 343 Vai, de la principii la personalităţi nu există decît un sfert de pas şi el este îndată străbătut în focul discuţiei. Mi-ai făcut amabilitatea de a-mi cere concursul ? Dar ştii, dragul meu Pantazi, că nu am la mine cerneală atît de amară, pentru a scrie articole politice. Tot ceea ce voi putea face pentru a răspunde propunerii dumitale amicale ar fi să-ţi trimit cîteva foiletoane literare. Pînă atunci, cum nu am nimic gata, dacă vrei să publici ceva de mine, vei găsi în Foaia Societăţii Bucovinei şi în Convorbiri literare din Iaşi mai multe articole, anume : Călătoria mea in Maroc, Biografia lui A. Russo şi o parte din Suvenire din 1859, care ar fi foarte mulţumite să aibă onoarea unei reimprimări în foiletonul Presei. 2 Al dumitale, din inimă, V. Alecsandri CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 180 Mirceşti, 15 mart. 186S Iubite Alecu! Am primit odată cu scrisoarea ta, poeziile nepotului tău.1 Aceste Flori de mormînt sînt gingaşe şi duioase, căci au rădăcina lor în inima poetului. Le-am citit cu multă plăcere şi am găsit în ele adevărate accente sufleteşti, de pildă : * Bucăţi’le intitulate : Unde ? Casa galbenă, Adio, Mihalcea, sînt frumoase, pline de o gingăşie melancholică, care găseşte un dulce răsunet în inimi. Asemine în poeziile : Cite sărutări şi Copilul sînt strofe ieşite din sufletul poetului. ** Iată, poezie adevărată, poezie exprimată în limbă armonioasă şi limpede. Bucovina se poate făli că are poetul său, * Urmează citate din poeziile : Umbrei, Desperarea, La Dumnezeu, Victoria, Eu te-am iubit. ** Idem. 344 căci D. Petrino au cules pe mormîntul scumpei sale soţii un buchet de cele mai frumoase flori. Te rog, iubite A’lecu, să-i exprimi din parte-mi felicitările cele mai sincere şi să-i mulţumeşti la graţiozitatea ce au avut a-mi trimite precioasa sa broşură. Mă întrebi în care stil Miculi au compus liturgia [sic] de care ţi-am vorbit în anul trecut. Nefiind muzic şi neputînd giudeca decît prin impresia ce am primit auzind acea le-turgie, tot ce pot spune este că-i minunată şi că, fără de a fi nici în stil slavonesc, nici în stil catolic, nici în stil cosmopolit, este o compunere nimerită, măreaţă, melodioasă, care va produce mare eifect în biserica noastră. Miculi are mult talent, precum ştii, şi ocupă la Lemberg o poziţie însemnată, fiind directorui Conservatorului de acolo. Prin urmare, nu cred că ar vroi să o schimbe pe una equivalentă în Bucureşti şi chiar nici eu nu l-aş îndemna să părăsească realitatea pentru himeră. Cît pentru liturgia lui, te pot încredinţa că este minunată şi dar bine ar face fratele tău, Constantin, să profite de influenţa lui în Bucureşti pentru ca să facă pe guvern a dobîndi acel giuvaer muzical. Nu ştiu dacă Foaia societăţei mai trăieşte, căci în anul acesta nu am -mai primit nici o broşură. Al tău frate, V. Alecsandri CĂTRE IACOB NEGRUZZI 181 Mirceşti, 20 mart. 1868 Iubite domnule Negruzzi, Am primit chiar acum scrisoarea d-voastre din 15/27 a lunei şi vă mulţemesc înainte de toate pentru asigurarea ce-mi daţi că părintele d-voastre merge spre bine. Dacă drumurile nu ar fi nepracticabi'le precum sînt, m-aş repezi înadins Ia 345 Iaşi ca să văd pe vechiul meu amic şi să-i sipun din gură ceea ce simt în inimă. în neputinţa în care mă aflu însă de-a mă urni din Mirceşti, vă rog să-i arătaţi din parte-mi fră-ţeştile mele amicii şi să-i spuneţi că am însărcinat pe o bătrână vrăjitoare ca să-i facă de leac prin discîntice. Sper că la venirea mea în Iaşi îl voi găsi sănătos. Am citit cu multă plăcere poezioarele lirice cuprinse în scrisoarea d-voastre şi ,nu pot să vă zic mai bine, decît să urmaţi înainte pe calea poetică în care aţi intrat; să cultivaţi balada ca una ce se ţine de familia poemelor şi... să îngrijiţi de rimă, ca să fie naturală şi bogată. îmi permit acest consiliu în calitatea mea de om cu părui alb. Veştile ce-mi daţi despre viitorul Convorbirilor literare m-au bucurat. Fiţi perseverent şi, dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-1 promit din toată inima. Dl. Maiorescu va face un mare serviciu limbei şi literaturei noastre combătînd tendinţa transilvană de a le poci, sub cuvînt de a le latiniza orbeşte sau, mai bine zicînd, de a le braşoveni. D-lui care este înzestrat cu un spirit analitic şi ajutat de cunoştinţe variate ar nimeri foarte mult, dacă ar cerceta asemine lucrările literare din Bucureşti, care mi se par cam hop deoparte, după cum zice românul. V-am trimis prin poştă un nemoi de poezii, le-aţi primt ? Al d-voastre amic, V. Alecsandri P.S. într-un cuvînt ţinut de dl. Hăjdeu în Camera Deputaţilor1 asupra teatrului, oratorul a pretins că în comedia mea Concina aş fi poetizat adulterul. Adevărat să fie ? Care-i opinia d-voastre ? Bătrâna prinţesă povesteşte Doctorului că au făcut o plimbare noaptea pe mare cu un necunoscut şi către urmă nu l-au mai văzut. Putea oare să comită ea un adulter într-o barcă îngustă şi legănată pe valurile mărei ? Nu s-ar fi exipus a răsturna barca în ddirul voluptăţei ? etc. Cu toate aceste, dl. Hăjdeu găseşte în acea situaţie periculoasă un pericol pentru morala ipublică... inde irae ! * * De acolo mîniile (limba latină). 346 182 Mirceşti, 10 april 1868 Iubite domnule Negruzzi, Viu să vă mulţumesc pentru grabnica ospeţie ce au primit Pastelurile1 în Convorbirile literare. Această graţiozitate este de natură a mă îndemna ca să vă comunic o nouă serie de aceleaşi poezii, însă nu oi cădea în acest păcat pănă ce nu m-oi încredinţa de impresia ce au produs iernaticele mele din numărul III. Mă tem să nu fi insuflat fiori acelor care le-au citit, deşi li s-au acordat 'locul de onor în foaia d-voastră. Oricum să fie, ca părinte îmi este permisă îngrijirea pentru copiii mei, prin urmare vă semnalez două greşeli de tipar în poezia Primăvara : Versul care încape strofa a doua trebuie îndreptat astfel : „El vine, se înalţă, în cercuri line zboară !“ Versul al doilea din strofa a treia zice : „Pe crengile pădurei un rai de păsărele." Eu scrisesem roi în loc de rai, însă dacă vi se pare că raiul prezintă o imagină mai expresivă nu-1 strămutaţi din locul său. Cetit-aţi în Foaia Societăţei din Bucovina 2 începutul voiajului meu la Maroc ? Acolo greşelile de tipar foiesc ca un furnicar, dar nu numai atîta, chiar limba, chiar stilul articolului este schimonosit. Redactorul Foaiei au găsit de cuviinţă a mă face cu de-a sila adeptul ţiunilor şi a ciunilor, atribuin-du-mi cuvintele impresiune, confusiune, variaciune, onoare în loc de onor etc. Această bunăvoinţă din partea redacţiunei bucovine m-au făcut a lua deciziunea de a mă feri în viitor de inserţiunea elucubrăciunilor mele în columnele Foaiei Societăţei. Pentru mine, o foaie menită a răspîndi gustul litera-turei şi care comite cacofonii în soiul Fundăciunei Pumnu-liane este o foaie condemnată. Ardelenii nu produc nimic frumos şi poetic pentru că spiritul lor s-au inciunit şi nu poate lua zborul mai presus decît aberăciunele gramaticale. Mă tem că şi bucovinenii vor cădea în aceeaşi meteahnă. 347 Tot Moldova, sărmana, păstrează simţul bun şi gustul estetic în privirea literaturei. De aceea am o adevărată plăcere să scriu pentru Convorbirile noastre şi să stâng mîna frăţeşte redactorului. Al tău amic, V. Alecsandri Amicii vechiului meu confrate3, căci sper că acum este ridicat de pe boală. CĂTRE NICOLAE PISOSKI 183 Mirceşti, 15 aprilie 1868 Iubite moş Pisoi, „Adevărat au înviat ! Să ne vii în casă, Să ne şezi Ia masă Cu trei ulcioare de vin Şi cu două de pelin ! Amin !“ Te aştept cu nerăbdare ca să te îndop cu cap de miel şi cu harpacică, în luncă, pe iarbă, la umbra stejarilor, în cîn-tecul păsărilor. „Inima să se-ndulcească, Masaoa să se stropească După datina strămoşească." Atunci vom desluşi împreună problemele ce-mi spui despre furnicătura ce ştiu parisiencale a insufla de la pieile în carne, din carne la os şi de la os tocmai în măduvă, căci strămoşii noştri romanii ziceau : in vino veritas. 348 Acum însă să-ţi vorbesc de P.G., de a cărui căsătorie te interesezi. Au venit tînărul la Ruginoasa, şi, după îndemnul ce mi-au făcut prin o scrisoare m-am dus să-i dau agiutorul putincios. Am găsit pe Sm[ărăndiţa] şi pe fratele său bine-dispuşi în favoarea lui P.G., însă copila nu vrea, căci nu-1 iubeşte. Ea s-au mărturisit mie că nu simte nici o înclinare pentru el. Ce să-i faci ? dor de zor şi mila cu sila nu se poate. Am sfătuit pe junele nostru să cate a oîştiga simpatia fetei, a-i inspira un pic de dragoste, căci familia ei nu vroieşte a-i sili vroinţa. E mult că G. nu mai are pe Sm[ărăndiţa] în contra lui. Prin urmare, el are cîmpul deschis de a lucra la dobîndirea inimei copilei. Ce-a face ? Nu ştiu. înţelegi însă, moş Pisoi, că Miţa nu-i de aruncat în capul unui mire dacă ea nu simte nimică pentru dînsul... De-ai fi însurat şi ai avea o fată iubită, ai ghindi la fericirea ei şi i-ai împlini toate dorinţele... fe-rindu-te de a o mărita cu de-a sila, după moda cea veche. Aşa e ? Chiar acum aflu că Brătianu a păţit-o la Bacău, adică şi-au găsit Bacăul. Viind cu prinţul la Iaşi, a găsit cu cale să înlocuiască pe prefectul Leca cu un altul. Naţionaliştii, guar-diştii băcauani s-au împotrivit la o asemine schimbare. Atunci Brătianu a lăsat pe vodă la Iaşi şi a mers la Bacău pentru ca să înfrîneze populaţia prin maiestatea persoanei sale. însă naţionaliştii guardişti l-au şuierat, se zice, i-au tăiat ştreangurile de la trăsură şi nu l-au lăsat decît oînd Brătianu le-a declarat că el ar fi o persoană particulară, fiind demisionat, sau designionai, cum zicem noi în provincie. încît am cumpărat-o, într-atîta ţi-o vînd. Marghioliţa mi-au scris că te-au văzut la Paris şi că au avut mare mulţemire. Paulina iţi trimite amicii şi îţi pregăteşte un Keşket sau ocapama, sau o ciulama, sau o musaca, după cum îi pofti. Adio, arată respecturile mele lui vodă şi doamnei. Cu bine, V. Alecsandri Amicii lui Baligot. 349 CĂTRE IACOB NEGRUZZI 184 Mirceşti, 18 april lS'â® Iubite confrate, .. Oraşele se ocup de politică, iar noi ţăranii am început munca de primăvară. Plugarii brăzduiesc, sămănătorii arunc sămînţa în pămînt şi natura întinereşte, văzînd-o cu ochii. în consecinţă [sic?] îţi trimet o nouă baniţă de versuri, adică urmarea Pastelurilor1, ca poezii de circonstance. După aceasta, promit să te las în pace pînă cînd voi afla opinia adevăraţilor cunoscători asupra galeriei mele. Cum merge părintele d-tale ? Binevoieşte, te rog, a mă înştiinţa îndată ; vei îndatora mult pe al d-tale amic, V. Alecsandri CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 185 Mirceşti, 20 april IS65 Iubite Alecu, Am primit de-abia ieri scrisoarea ta din 4/16 şi, de frica neregularităţii poştelor noastre, mă grăbesc a-ţi răspunde îndată, pentru ca urările mele de sfintele sărbători să agiungă la Cernăuţi înainte de finitul Paştilor. Adevărat au înviat ! Să-ţi fie vara vară cu flori, cu holde şi cu sănătate ! Soarta să-ţi zîmbească şi să te încălzească cu un amic, a cărui absenţă de şase luni au fost crud simţită. Cît pentru mine, acest iubit soare mi-au adus odată cu razele sale un şir de idei şi de imagini poetice pe care le vărs în calupuri de strofe. Lăsînd deci la o parte orice lucrare mai serioasă, am început o galerie de pasteluri care vor cuprinde diferite tablouri de frumuseţile naturei şi de munca oîmpului. Cîteva din acele pasteluri de iarnă au apărut în numărul III 350 din Convorbiri literare ; (cetitu-le-ai ?). Altele vor apare în curînd inspirate de farmecul primăverii. Şi tot astfel, dacă voi fi sănătos, am de gînd să urmez înainte în cursul anului pentru ca să descriu plăcerile vieţii cîmpeneşti. Doresc să am opinia ta asupra acestui şir de poezii : sînt ele nimerite sau ba ? Sînt ele de natură a produce vreun efect plăcut ? Iată sujetele pastelurilor ce au să iasă într-unul din numerele viitoare a Convorbirilor : Dimineaţa de primăvară, Tunetul, Noaptea, Floriile, Pastile, Scrînciobul, Plugurile, Sămănătorii, Rodica 1 etc.... în curînd voi trata Rusaliile, Sînzienile, Pra-şila, Secera, Coasa... etc. în total, poeziile acestea vor forma un volum întreg, care va cuprinde impresiile mele de la ţeară. Fiind însă că, cu asemenea poezii, florile au un loc însemnat, te rog să-mi trimiţi îndată manuscrisul lui C. Negruzzi asupra Florei române2 ce l-am, lăsat la tine acum doi ani, cînd am trecut prin Cernăuţi ; în el sînt numele originale ale florilor noastre, nume care se potrivesc cu soiul compunerilor mele. Astă-iarnă 3 ţi-am trimis mai multe articole pentru Foaia Societăţii: 1 Călătoria mea la Tanger, 2 Alecu Russo, 3 O colecţie de poezii inedite de-a lui Negri, C. Negruzzi etc. Primit-ai aceste din urmă sau pierdutu-s-au ele prin troe-nele iernii ? : îmi ceri ca să-ţi las numaidecît articolul intitulat A. Russo * ? Fie ! căci nu pot nimică a-ţi refuza, însă te rog, iubite, ca să regulezi a nu mi se mai giuca festa neplăcută ce mi s-au giucat în partea I a Călătoriei mele la Maroc. Dacă Foaia Societăţii5 ţine ca să mă aibă de colaborator, pretind ca să mă primească cu defectele mele de stil şi de limbă, iar nu să mă ciunească din cap pînă în picioare şi să-mi schimbe cuvintele. Nu voiesc să fiu silit a primi împre-siuni, cînd eu mă mulţumesc cu impresii, nici să mă înzestreze cu onoare, cînd eu mă mulţumesc cu onor. Ca redacţia să aibă sistemul ei de ortografie şi să ţie mordicus la ea, treacă-meargă, dar ca să cerce a impune chiar şi limbagiul său autorilor, asta-i o pretenţie, pe care eu unul nu o pot admite. De este Foaia Societăţii o publicare serioasă ce are de scop a răspîndi idei şi gustul literaturei în public, îi dau mîna cu frăţie, iar dacă această foaie are de gînd a cădea în păcatul foilor ardelene, adecă a propaga Pumnulismul cu leptură-rismul şi cu fundăciunismul gramatical al acestui onorabil profesor... eu unul mă despart de ea ca de o nevastă care-şi pierde cărăruşa. Ar fi trist de a vedea o foaie tânără sa ajungă, de~abia după trei ani, o cotoroanţă neînţeleasă ca elucubrăciunile transilvane pe care nimeni nu vrea să le citească. Cînd dracu om înţelege cu toţii că o literatură, ca să fie literatură adevărat naţională, trebuie să-şi iee izvorîrea din geniul poporului, iar nu din fabricile de cuvinte pocite a lui Cipariu et Compani ! Francezii au avut pe Vaduis şi Trissotin6 care au rămas câ tipuri ridicule de jargonism, asemene viitor îşi pregătesc la noi toţi acei care clocesc cuvinte şi scot dihănii dimbistice, destinate a rămâne ca mo-deluri de pedanterism burlesc. Am cetit poezia lui M. Rosetti. Tânărul are talent şi trebuie încurajat. Amicii la toţi ai tăi şi bejănarului Anibal Gherghel. Al tău frate, V. Alecsandri Aud că I. Brătianu, trecînd prin Bacău, şi-ar fi găsit Bacăul, adică ar fi fost şuierat de popor şi că nu ar fi scăpat din mîinile lui decît declarînd că el şi-au dat demisia de ministru. Minciună să fie sau adevăr ? CĂTRE IACOB NEGRUZZI 186 Mirceşti, 24 april 1868 Iubite domnule Negruzzi, Scrisoarea d-tale din 14 a lunei m-a mâhnit mult prin vestea ce-mi dai de boala părintelui d-tale. Vechiul meu amic au trecut prin grele încercări, însă curagiul ce au arătat în tot cursul boalei denotă o putere morală care va înrâuri asupra organizărei sale şi-l va face a trece criza cea periculoasă. Eu îi doresc din suflet să poată merge la băi, pentru ca să urmeze o cură radicală şi favorabilă sănătăţei sale şi am buna sperare că Dumnezeu ne va păstra, d-tale un scump părinte şi mie un amic preţios. în curînd voi veni însu-mi 3S2 la Iaşi ca să-l văd şi să-l mai îmbărbătez, dacă va fi trebuinţă. Mă întrebi cum îmi pare începutul anului II al Convorbirilor ? El promite o frumoasă roadă literară şi cred că importanţa acestei publicări va merge tot creseînd, însă eviteaza pe cît vei putea de a te face editorul unor articole confuze ca acel al d-lui Eraclid 1, căci asemine scrieri serioase pot sa fie mult apreţuite de un public luminat ca acel din Germania sau din Franţa, unde filozofia este o ştiinţă pricepută, dar îrţ ţările noastre ele nu sînt nici înţelese, nici gustate. Scopul foii d-tale este de a răspîndi iubirea de citire şi de a dezvolta literatura ; prin urmare, trebuie să dai publicului nostru materii pe care să le mistuie uşor şi cu plăcere. Aritcolul d-tale intitulat Primblări răspunde foarte nimerit acelui scop, căci este spiritual şi potrivit cu natura noastră glumeaţă. Eu am avut mare plăcere a-1 citi şi doresc să urmezi înainte, căci nimic nu-mi pare mai interesant decît descrierile de voiajuri cînd ele sînt făcute de un om du monde. * Primblările d-tale formează ceea ce francezii numesc une agreable causerie ** şi zău, o asemine convorbire e lucru rar la noi, de cînd politica a strechiet lumea şi ne-au înzestrat cu o mulţime de palavragii serioşi şi uricioşi. Te felicitez dar pentru soiul plăcut ce ai adoptat în descrierea primblărilor d-tale şi sînt încredinţat că va fi binevenit de cititorii fo.aiei. Asemenea îţi fac complimente pentru Ultima lacrimă, o poezie bine simţită şi armonios exprimată. Permite-mi o singură observare : versul al doilea, din strofa de pe urmă ar trebui schimbat, căci, citindu-1 repede, el produce o frază confuză : „Grabnic lacrima va trece pe cer cum, trece un nor." Urechea aude trecînd lacrima pe cer şi mintea nu se dumereşte îndată în prezenţa unei asemine imagine. Fiindcă mi-am permis o primă observare, voi continua întrebîndu-te dacă d-ta care simţi cu atîta căldură armonia limbei ai îndrăzni a întrebuinţa în poezie terminaţiune în iune. Nu cred şi am dovadă la aceasta că, în toate versurile ce ai scris pănă acum, te-ai ferit de acest păcat. Apoi dar pentru ce mă faci să-mi ţiuie urechea amesteoînd în stilul d-tale uşor * De lume (limba franceză). ** O convorbire plăcută (idem). 353 şi elegant ţiuni, care le-ai putea da lesne dracului pomană. Lasă pe beoţienii-ardeleni să creadă că au descoperit cuadra-tura cercului, fiindcă unul din ei, într-o oră de aberăciune, a suferit de facere în elucubrăciunea ciunelui şi a hultuit pe biata limbă română cu această- monstruozitate ! Beoţienii nu au produs nimica în domeniul adevăratei literaturi şi nu au nici cel mai mic drept de a se constitui legislatorii limbei române ; ei sînt condemnaţi a pătimi de ciune şi de ţiune ca de boale fără leac, dar d-ta, dar dl. Maiorescu, dar „Junimea" să cadă în hăugaşul beoţian, aceasta nu vine ţării la socoteală. Eliad nu admite pe ciune, nici pe ţiune şi Eliade are mai multe drituri a fi ascultat decît Cipariu-Pumnul-Bar-nuţ şi Laurian. Va fi o zi frumoasă pentru mine cînd oi videa că te-ai lepădat de Satana ardelean şi că „Junimea" noastră are destulă independenţă pentru ca să rîdă de zbîrciturile. ciuniştilor de peste Carpaţi ! Vă mulţumesc la toţi pentru complimentele ce-mi adresaţi apropo de Pasteluri şi vă trimit din parte-mi cele mai sincere îmbrăţişări. V. Alecsandri Te felicitez că în Primblări ai întrebuinţat cuvîntul război în loc de rezbel. Mult aş dori să adoptezi şi cuvîntul onor în loc de onoare, fiind mai sonor, mai bărbătesc. Nu s-ar putea întocmi poeziile populare ce aţi primit din Bucovina ? Poate că, cercetînd bine, s-ar găsi ceva frumos în colecţia de care mi-ai vorbit. Aş dori să o văd. CĂTRE MATEI MILLO 187 Mirceşti, mai 1S6S Mon cher Millo,1 Je vous envoie cette lettre de A. Hurmuzaki pour que vous soyez prevenu des difficultes qui vous attendenţ ă Czer-novitz, et que vous puissiez prendre vos precautions en conse- 354 quence. Cette lettre est Ia reponse de Hourmuzaki â ma de-peche telegraphique. Tout â vous, V. Alecsandri Mirceşti, mai 186S Iubite Millo,1 Iţi trimit această scrisoare a lui A. Hurmuzaki pentru ca să fii prevenit de greutăţile care te aşteaptă la Cerănuţi şi să poţi să-ţi iei măsurile potrivite. Această scrisoare este răspunsul lui Hurmuzaki la depeşa mea telegrafică. Al dumitale, V. Alecsandri CĂTRE PANTAZI GHICA 188 Mircesti, mai 1S6S Mon cher Pantazi, Je me trouvais â Jassi quand votre lettre est arrivee â Mircesti. A mon, retour je l’ai trouve coquettement juchee sur mon bureau et m’attendant comme une charmante sur-prise. En effet elle a tenu ce qu’ele promettait car elle m’an-nonce votre prochaine incursion dans nos parages. Ai-je besoin d’ajouter que vous serez reşu â bras ouverts et que votre presence chez moi sera une veritable fete pour ma maisonnette ? Vcnez donc, la lunca vous prepare des concerts de rossignols inconnus â Bucarest. Vous dites que vous accompagnerez Jora1 â son retour â Roman, mais vous ne fixez pas l’epoque. Sera-ce â Paques ou â la Trinite ? 35 o Pour ma part je me propos de partir mardi pour Galatz afin d’y rencontrer mon frere, et Dieu sai1- si une fois aux bords du Danube, je ne serai pas tente de faire une promenade jusqu’a Giurgevo en bateau a vapeur puis un salt jus-qu’â Bucarest. J’ai quelques petites affaires â regler la bas qui reclament imperieusement ma presence. Il serait fort curieux que je vinse moi-meme vous chercher dans la moderne Capoue, pour vous emmener â Mirceşti. Quoi-qu’il en soit, tâchez de terminer votre comedie en cinq actes avant notre rencontre afin que vous m’en donniez lecture. Merci pour les nouvelles politiques. Je m’y interesse me-diocrement. Merci egalement pour ce que vous me dites de mon proces. Je tiens beaucoup a vous avoir pour mon defen-seur par devant la Cour de Cassation, mais je pense qu’il vaudrait mieux attendre jusqu’â ce que l’affaire vienne â l’ordre du jour. Sur ce, cher ami, je finis comme j’ai commence, en vous disant : venez, vous me rendrez heureux et vous passerez quelques jours de calme parfait, en respirant un air pur de tout miasme politique. Je vous attends et vous embrasse. Votre ami, V. Alecsandri Mes compliments respectueux â Md. Ghica Mirceşti, mai 1S6S Iubite Pantazi, Mă găseam la Iaşi cînd scrisoarea dumitale a sosit la Mirceşti. La întoarcerea mea am găsit-o drăguţ cocoţată pe biroul meu şi aşteptîndu-mă ca o plăcută surpriză. în adevăr, a ţinut ceea ce făgăduia căci ea îmi vesteşte apropiata dumitale călătorie pe meleagurile noastre. Mai este nevoie să adaug că vei fi primit cu braţele deschise şi că prezenţa dumitale la mine va fi o adevărată sărbătoare pentru căsuţa mea ? Vino deci, lunca * îţi pregăteşte concerte de privighetori necunoscute la Bucureşti. * In original, în limba română. 356 Spi i că vei însoţi pe Jora 1 la întoarcerea sa la Roman, dar nu arăţi cînd. Va fi la Paşte sau la Sf. Treime ? * în ce mă priveşte, îmi propun să plec marţi la Galaţi ca să îl întîlnesc pe fratele meu, şi Dumnezeu ştie dacă, odată pe malurile Dunării, nu voi fi îndemnat să fac o plimbare pînă la Giurgiu cu vaporul cu aburi, apoi un salt pînă la Bucureşti. Am cîteva mici afaceri de aranjat acolo, care cer neapărat prezenţa mea. Ar fi foarte curios ca să vin chiar eu să te caut în Capua modernă pentru a te lua la Mirceşti. Oricum ar fi, încearcă să termini comedia dumitale în cinci acte înainte de întîlnirea noastră, astfel îneît să mi-o citeşti. Mulţumesc pentru veştile politice ! Nu prea mă interesează. Mulţumesc, de asemenea, pentru ceea ce îmi spui despre procesul meu. Ţin mult să te am ca apărător în faţa Curţii de Casaţie, dar cred că ar fi mai bine să aşteptăm pînă cînd afacerea va veni la ordinea zilei. Cu aceasta, dragul meu, închei cum am început, spunîndu-ţi : vino, mă vei face fericit şi vei petrece cîteva zile de linişte desăvîrşită, res-pirînd aerul pur de orice miasmă politică. Te aştept şi te îmbrăţişez. Prietenul dumitale, V. Alecsandri Salutările mele respectuoase d-nei Ghita. CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 189 Mirceşti, 1 august 1S68 Iubite Alecu, în vara aceasta, păcatele şi nevoile m-au împins a merge la Bucureşti şi, a doua zi după sosirea mea, am căzut bolnav. Apa dulce a Dîmboviţei şi aerul parfumat de principiuri a * Aluzie la vechiul cîntec burlesc francez : Malbrough s’en va t’en guerre, generalul englez a cărui întoarcere nesigură de la război putea fi „â Paques ou â la Trinite". 357 Capitalei mi-au dat un soi de holerină de care am pătimit vreo şase săptămîni. De-abia acum am început a-mi redo-bîndi puterile şi tocmai acum am primit un telegram de la dl. V. Alexandrescu-Urechia, prin care mă înştiinţează că „Societatea literară" 1 are a-şi deschide şedinţele în cursul lu-nei august, adecă în timpul celei mai groaznice fierbinţeli. înţelegi că am tot atîta dorinţă de a mă întoarce la Bucureşti, cît a mă duce în sînul deşertului de Zahara. Prin urmare „Societatea" va lucra fără mine şi în anul acesta. Ne-avînd mai multe sănătăţi de schimbat, ca cămeşile, găsesc de cuviinţă a păstra pe aceea ce am şi care este destul de hîr-buită. Nu ştiu care-i isteţul iscoditor al ideei de a condemna pe membrii „Societăţii literare" a se aduna în luna lui cuptor. Avut-au de gînd a ne îndemna ca să lucrăm mai cu foc ? Oricum să fie, eu unul sînt decis a sta pe loc, mai cu seamă că am început o cură de ape minerale de Kissingen. îmi trebuiesc încă vreo 30 de zile pentru ca să înghit ulcioarele de care am făcut provizie. Deci, cu mare părere de rău, mă văd în neputinţă de a răspunde la patriotica chemare a d-lui V. A. Urechia. Nota bene. E de prisos a cerca de a mai deştepta în mine simţuri de devotament, patriotism, glorie etc. De cînd aceste cuvinte au agiuns a fi deviza şarlatanismului politic, ele nu mai au nici o influenţă asupră^mi. Aşadar, pentru ca să mîntui această scrisoare, te rog să-mi trimiţi îndată cu poşta, manuscriptul lui C. Negruzzi asupra florei române2, pe care ţi l-am încredinţat şi de care am mare trebuinţă. Vei îndatora prea mult pe al tău amic, V. Alecasndri Am văzut în mai multe rînduri pe frate-tău, Constantin, la Bucureşti, *l-am găsit foarte afectat de criticele unor jurnale. Cine l-au scos din minte ca să lase Dulceştii pentru ca să se amestece în tăriţe politice ! Adresa pe plic : Monsieur Alexandru Hourmouzaki Czernovitz Bucovine 358 CĂTRE V. A. URECHIA 190 Mirceşti, 7 august 1S'6S Domnule director, Răspunzînd la telegramul d-voastre din 3 august, am regretul de a vă face cunoscut că starea sănătăţei mele nu-mi permite a veni la Bucureşti spre a lua parte la lucrările So-cităţii literare. Binevoiţi, vă rog, .a esprima onorajb. mei colegi deplina mea părere de rău de a nu mă putea întruni cu domniile-lor, şi a priimi asigurarea destinsei mele considerări. V. Alecsandri Domnule Alecsandrescu, veţi găsi aice alăturată o adresă a d-lui inginer din Iaşi care, din eroare, mi-au trimis-o mie. CĂTRE IACOB NEGRUZZI 191 Mirceşti, 21 august 18'6S • Iubite domnule Negruzzi, ^ Va scriu în grabă pentru ca să vă întreb cum se află părintele d-voastre ? Nu^am primit încă numărul Convorbirilor din 15 august. Sper că numai poşta e de vină, căci ea ne gioacă ades feste de soiul acesta. Ce mai face societatea „Junimea" ? îţi trimit multe amicii. Al d-voastră amic, V. Alecsandri Nu ai de gînd să tragi o raită pe malurile Şiretului ? 359 CĂTRE NICOLAE HURMUZAKI 192 Mirceşti, septembrie 1868 Iubite Nicule,1 Am scris în mai multe rînduri lui Alecu şi n-am primit răspuns de la el. Se vede că este absent din Cernăuţi, fiind dus la băi sau la „Societatea Academică" din Bucureşti. Eu am găsit de cuviinţă, în cît mă priveşte, a mă abţine de a mai merge în capitală, căci astă-vară dulceaţa apei Dîmboviţa m-a îmbolnăvit foarte rău. La vîrsta mea, sănătatea este lucrul cel mai preţios şi trebuie păzită de toate influenţele vătămătoare, precum, de pildă : politica de pe podul Mogoşoaei, paveaoa aceluiaşi pod, otelurile locuite de deputaţi, senatori şi alte jivine sugătoare etc. Prin urmare, m-am decis a şidea liniştit acasă şi a continua ocupările mele literare... Adio, scumpe amice, trimte cele mai amicale complimen-turi familiei d-tale şi îţi aştept răspunsul cu nerăbdare. Al d-tale amic, V. Alecsandri CĂTRE IACOB NEGRUZZI 193 Mirceşti, sept. 186*8 Iubite domnule Negruzzi, Cînd am văzut pentru ultima oară pe părintele d-tale, am rămas sub o impresie foarte amară. Vechiul meu amic era într-o stare desperată, asupra căreia nu-mi puteam face nici o iluzie. Şi însă cînd am aflat că s-au săvîrşit din viaţă, am fost cuprins de o tristeţă adîncă, căci e trist de-a vedea res-trîngîndu-se cercul contimporanilor săi! E dureros de-aţi 360 pierde amicii cu care ai petrecut în tinereţe, ai lucrat la renaşterea unei ţări iubite şi te-ai deprins a-i preţui. Costaki Negruzzi este un nume scump României şi va rămîne în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru ; el şi cu Hrisoverghi au fost cei dintîi în Moldova care au dat semne de independenţă literară, ferindu-se de formele stilului mitologic, plin de Afrodite, de Apoloni etc., adoptînd drapelul şcoalei romantice. Scrierile sale, deşi nu multe, au însă un caracter nou în literatura noastră, deosebindu-se prin eleganţă, limpezire de stil, energie şi adevărat românism. Alexandru Lăpuşneanu este un model neimitat pănă astăzi şi stă în fruntea literaturei noastre. Eu aplaud cu bucurie hotărîrea ce ai luat de a aduna toate operile părintelui d-tale spre a le publica într-o ediţie completă şi, în curînd, ţi-oi comunica un manuscript al său, care se află la Cernăuţi şi care cuprinde un catalog botanic. Flora română1 se arată în el cu veşmintele sale naţionale şi este o adevărată comoară de numiri poetice ale plantelor noastre. De cîte ori mă întîlneam cu părintele d-tale, îl certam că nu mai scrie nimic de mulţi ani ; el îmi răspundea, rîzînd : „Cucul cîntă sus pe nuc, Şi tu vrei să mă apuc Ca să scriu de flori de cuc !“ Adevărul este că sub regimul de politică seacă care domneşte în ţară de la 1848 încoace, bieţii literatori erau ca nişte cuci rătăciţi. Cu toate aceste, într-o zi, i-am dus acasă un caiet de hîrtie albă şi liniată şi l-am ameninţat de-a nu-i da răgaz pînă ce nu-mi umplea caietul cu cerneală. Peste o săptămînă, ca să scape de mine, amicul meu mi-a trimis Flora română. Acest manuscript îl voi pune în curînd la dispoziţia d-tale, însă cu condiţie ca să mi-1 înapoiezi după ce vei scoate o copie, căci ţiu foarte mult a-1 păstra ca un autograf preţios şi ca un suvenir iubit. In scrisoarea d-tale am surprins oarecare simptome de descurajare pentru viitorul Convorbirilor literare. Lipsa de colaboratori şi preocupările d-tale casnice sînt într-adevăr motive serioase de îngrijire, însă nu trebuie să te laşi învins de o greutate momentană. Junimea, distrasă de plăcerile vărei, 361 va reveni cu iarna la ocupări mai serioase şi va da iar semne de viaţă ; cît pentru mine care am de gînd a nu părăsi Mir-ceştii pînă în primăvara viitoare, îţi promit tot concursul meu. Doresc ca reuşirea victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atît la atacurile ardelene, cît şi la tăcerea bucureşteană. Am citit maximele şi ideile în versuri ce mi-ai trimis şi mi-au plăcut. Urmează înainte şi răspunde prin forma epi-gramatică celor care ar bănui. Lucrul nou, neuzitat deşteaptă totdeauna răutatea spiritelor mici. Adio. Te îmbrăţişez frăţeşte. V. Alecsandri 194 Mirceşti, 1 noiem. 1S68 Iubite amice, Aducătorul acestui răvaş este un tînăr cetăţean din cetatea Mirceşti care ar dori să dobîndească luminele academice pentru a se face profesor (şi a scăpa astfel de serviciul militar.) Cum să fie admis între externii Academiei ? Cătră cine să se adreseze ? That is the question. Am gîndit să-l recomand d-tale cu rugăminte ca să faci ce vei găsi de cuviinţă spre a înduioşa pe directorul x\ca-demiei. Cine ştie, dacă îndeplinind această cerere a mea, nu vei avea norocul de a pregăti pentru patrie un futur mare profesor de Universitate, împiedicîndu-1 de a se face astăzi un prost soldat ? Oricum să fie, te rog să te interesezi de recomandatul meu, şi crede că vei îndatora mult pe al d-tale amic : V. Alecsandri îţi trimit scenele din Femmes savantes. 362 CĂTRE PANTAZI GHICA 195 Mirceşti, 19 nov. 1 S*6S Mon cher Pantazzitiune 1 Nu fi cu uitătiune Ca am o citatiune La nalta Casatiune La 25 noiemvrie Am toată speratiune De bună succesiune în al meu procesiune Te sărut cu amiciutiune V. Alecsandritiune CĂTRE IACOB NEGRUZZI 196 Mirceşti. 25 nov. 1868 Iubite domnule Negruzzi, Cum am primit răvaşul d-tale, am şi scris lui Cogălni-ceanu, lui A. Golescu şi lui M. Jora (doi miniştri şi un deputat) spre a le recomanda cu căldură cererea1 respectabilei d-tale maice. Am bună sperare că dorinţa sa va fi realizată fără nici o greutate, căci fie cît de politică, Camera e ţinută de-a fi şi politicoasă către persoanele care merită respect şi considerare. Acum viu şi răspund la amanul ce mi-ai adresat atît prin glasul elocuent al lui Carp, cît şi prin scrisoarea d-tale. Am vrut îndată să mă arăt bun platnic şi să mă achitez de o datorie contractată, însă... însă... cînd am cercetat buzunarul literar, nu am găsit nimica în el !! Adevărul e că, de la începutul iernii, mă simt cuprins de o sfîntă de lene care mă face a privi condeiul ca un instrument falcoiănesc. Cu toate aceste, tot am de gînd a îndeplini promiterea ce ţi-am dat şi de voi mai găsi vreo scînteie în cenuşa închipuirii 363 mele, voi da zor Ciocoilor, a cărora cele întîi două acturi sînt gata. 2 îmi vine să ţi le trimit pentru ca astfel sa fiu obligat a scrie celelalte trei, cari vor complecta comedia. Cît pentru pasteluri... Mi-au îngheţat penelul şi colorile s-au isleit pe paletă. Dacă aş fi mai tînăr, le-aş apropie de focul ochilor a vreunei copile... dar ştii proverbul lui Ioan : „Dragi îţi sînt fetele ?“ „Dragi." Dar tu lor ?" „Şi ele mie !“ M-am bucurat de propunerea ce ţi s-au făcut a trimite Convorbirile în Basarabia. Fraţii noştri de peste Prut vor considera această foaie ca o mană de care va profita simţul românismului ce au început a se deştepta în vecinătatea Moldovei. Popoarele tinere primesc mai lesne impresia frumosului şi a renaşterei prin glasul armonios a poeziei decît prin acel răguşit a politicei. Copilul e legănat cu cîntice, nu cu discursuri străchiete. Am citit începutul Evreicei 3 şi aştept cu nerăbdare urma novelei, care promite de-a fi interesantă. Ziua de dimineaţă se cunoaşte. Al d-tale amic, V. Alecsandri Te rog să binevoieşti a-mi traduce alăturatul răvaş şi a-mi trimite îndată traducerea. Mă vei obliga foarte mult. CĂTRE PANTAZI GHICA 197 Mirceşti, 5 dec. 1868 Mon cher Pantazi, Je vous remercie tout d’abord pour la bonne nouvelle que vous m’avez donnee au sujet de mon proces. Je vous avertis 364 ensuite, que je viens d’ecrire aujourd’hui meme â Cogalniceano. 1 Si ma lettre a de la chance, vous obtiendrez imman-quablement ce que vous desirez. Allez voir Cogalniceano chez lui, pariez lui franchement. C’est un homme beaucoup moins raide qu’on ne le croit, et son coeur parle souvent plus haut que sa raison. Le courrier part, il ne me reste que juste le temps de vous embrasser et de vous assurer de toute mon amitie, V. Alecsandri Mirceşti, 5 dec. 1S6S Iubite Pantazi, Iţi mulţumesc mai întîi pentru buna veste pe care mi-o dai în legătură cu procesul meu. Te anunţ, apoi, că am scris chiar astăzi lui Kogălniceanu.1 Dacă scrisoarea mea are noroc, vei obţine fără îndoială ceea ce doreşti. Du-te să-l vezi pe Kogălniceanu la el, vorbeşte-i deschis. Este un om mult mai puţin rigid decît se crede, şi inima sa vorbeşte adesea mai tare decît judecata sa. Curierul pleacă, nu-mi mai rămîne decît timpul să te îmbrăţişez şi să te asigur de toată prietenia mea, V. Alecsandri CĂTRE NICOLAE PISOSKI 198 Mirceşti, 6 dec. 1868' Iubite moş Pisoi, îţi scriu în ziua de Sf. Neculai ca să te felicitez de sărbătoare şi să-ţi urez ani mulţi împodobiţi cu amoraşi, fiind însă cu toată urarea merită un bacşiş, după datina strămoşească, iată bacşişul ce vin a-ţi cere. 365 Prin plaiurile voastre există un boier bătrîn, anume Nas-tasaki Başotă, care împrumută bani spre englendisire şi care precum ştii posedă o ipotecă a moşiii Folteşti. El au fost rugat de colonelul Duca ca să binevoiască a face o simplă declarare către tribunalul de Galaţi în privirea obligaţiilor rurale a fratelui meu, şi, în adevăr, a făcut-o... însă cu căr-ciocuri ! Giudecă însuşi cetind următoarea copie : „Văzînd cererea făcută de debitorul meu, col. I. Alecsandri, pentru a i se libera bonurile ce stau depozitate la tribunalul de Galaţi, apoi dacă acest onorab. tribunal mă asigu-rează că în fondul moşiei Folteşti voi fi despăgubit în totul, atunci din parte-mi rămîn bonurile libere." Tribunalul de Galaţi, luînd cunoştinţă de un asemine act întortochiat, s-a grăbit în a încheie jurnal, zicînd că el nu poate să-şi ia asupra-i responsabilitatea şi să garanteze pe dl. Başotă că fondul Folteşti corespunde şi la valora creanţei d-sale. Pe asemine motive regulează a se face cunoscut d-lui Nicolaidi, procuratorul d-lui I. Alecsandri, ca să producă o declarare din partea d-lui Başotă fără asemine clauze... etc. Adică : Tribunalul, fără a lua în considerare că moşia Folteşti are o valoare întreită de somele ipotecate în fondul ei, răspunde prin un lasă-mă să te las la propunerea meşte-şugoasă a d-lui Başotă şi, în vremea asta, bonurile rămîn închise în lada comitetului de lichidare, şi frate-meu duce dorul. Eu însumi mă resimt de această încurcătură başototribu-nălească, căci de la vînzarea bonurilor atîrnă plata procentelor cuvenite lui Cuza-Vodă, fratele meu fiind obligat a le trimite regulat înălţimei-sale. Aceste împregiurări fiind aşternute dinaintea ochilor tăi, iubite junelule, iată bacşişul ce aştept. De la Botoşani pînă la moşia cuconului Nastasaki, distanţă nu e mare. Suie-te în cupetul tău, du-te ca fulgerul la dînsul şi fă-i un engomion de cele mai ritorice spre a-1 convinge că este în destul garantat în fondul Folteştilor pentru ca să nu mai aibă nevoie de a-şi rezerva drepturi asupra bonurilor... Că, prin urmare, ar face un adevărat serviciu fratelui meu trimiţîndu-mi mie o declarare simplu redigeată prin care să se desiste fără condiţii de orice pretenţie asupra ziselor obligaţii, mai cu seamă că o mare parte din ele nu mai exista, fiind ieşite la sorţi chiar din anul dintîi. într-un 366 cuvînt fă cum îi ştii şi izbuteşte în această misie diplomatică pentru ca tu să âi mulţemirea de a putea zice ca Cezar : Veni, vidi, vixi şi noi să căpătăm înlesnirea de a scoate bonurile din închisoarea unde zac şi de a Je vinde spre îndestularea creditorilor Iancului. Cîştigînd o asemine victorie, mai ilustră decît aceea de la Sadova, te-ai pune în rînd cu Alexandru Makedon, cu Napoleon I şi cu Cezar, strămoşul nostru, care (fie zis între noi) trebuie să se strîmbe urît cînd priveşte de sus la strănepoţii lui. Eu unul îţi promit o odă precum se cuvine la toţi acei care fac mari şi grele biruinţi. Aştept cu nerăbdare rezultatul expediţiei tale şi, sperînd că va fi aşa precum nu puţin să se bucure sufletul meu, te îmbrăţişez : La mulţi ani Cu mulţi bani ! V. Alecsandri P.S. Iată o scrisoare pentru cuconul Nastasaki. Citeşte-o şi o lipeşte. Ai de gînd să petrecem împreună revelionul la Ruginoasa ? Vom metahirsi ceva parale ghiorele. Paulina te aşteaptă cu cămara plină. CĂTRE IACOB NEGRUZZI 199 Mirceşti, 12 dec. 1868' Iubite domnule Negruzzi, Iţi trimit o curiozitate istorică pentru ca să aveţi de ce rîde cînd vă veţi aduna duminica viitoare. Acest document poate figura cu succes în Albumul grotesc ce compune dl. Pogor. M-am apucat să scriu un roman1 pentru Convorbiri şi mă silesc să-l dau gata pentru numărul de 1 mart. 1869. Multe amicii la toţi şi d-tale în parte. V.A. 367 200 Mirceşti, 21 dec. 186S Iubite domnule Negruzzi, Trimit „Junimei", de Anul nou, o nouă serie de Pasteluri1 şi îi doresc toate fericirile şi succesele, atît literare, cît şi amoroase. Eu îmi voi petrece sărbătorile la ţeară, regretînd de-a nu mă putea găsi în mijlocul veselei „Junimi", şi, mai cu seamă, regretînd juniea ce zboară atît de repede pe aripele anilor cari trec. Adio şi sincere amicii familiei d-tale, precum şi d-lor Maiorescu, Pogor, Corne etc. V. Alecsandri Pentru anul al treile a Convorbirilor,2 adică de la 1 martie 1869, vă promit urmarea Pastelurilor şi un roman intitulat Dridri. CĂTRE SMĂRĂNDIŢA DOCAN 201 Mirceşti, climanche, [ 1 S!6'8‘—IS'69]1 Ma chere Smaranditza, II se presente un acquereur pour du ble. II demande pour commencer, 1 500 sacs, et, si la qualite lui convient, il ira jusqu’â 4 000, voire meme 6 000 sacs. C’est un Mr de la Bukovine qui vient de m’ecrire ă ce sujet. On deşire connaître le prix des cents kilos en gare de Mirceşti..., mais comme je ne possede pas de cereales ă ven-dre, je compte t’adresser le marchand. Faut-il lui ecrire de se rendre a Rouginoasa ? On paye argent comptant. Reponds-moi de suite. Je vous embrasse tous, V. Alecsandri 3B8 Mirceşti, duminică, [1868—1869] 1 Dragă Smărăndiţa, Se înfăţişază un cumpărător pentru grîu. El cere, pentru început, 1 500 saci şi, dacă îi convine calitatea, va merge pînă la 4 000 ; poate chiar 6 000 saci. Este un d[om]n. din Bucovina care mi-a scris în legătură cu aceasta. Vrea să cunoască preţul sutei de kilograme în gara Mirceşti..., dar, cum nu am cereale de vînzare, socotesc să ţi-1 trimit ţie pe negustor. Trebuie să-i scriu să vină la Ruginoasa ? Plăteşte pe loc. Răspun- de-mi numaidecît. Vă îmbrăţişez pe toţi, V. Alecsandri 202 Ce dimanche [18-68'—1869]1 Ma chere Smaranditza, J’ai eu des nouvelles de Zangenţian par Georges Hourmu-zaki. Son intention est de ne pas me rendre l’argent du cylin-dre, mais de raccommoder celui-ci tant bien que mal et de le tenir â ma disposition. Tu coraprands que je Pai envoye promener, que faire maintenant ? Intenter un proces â ce drole ? C’est m’exposer â de nouveaux frais et â des courses â Czernowitz qui ne me convienent guere. J’ai reţ:u une lettre de Baligot qui me dit que le Prince est tres fache contre toi, â cause de certam retard dans Je paiement du bail de la St. Demetre. Qu’y a-t-il de vrai dans cette colere prindere ? Je pars demain et vous embrasse tous, V. Alecsandri 3G9 Duminică [18'6'S1—IS'69] 1 Dragă Smarăndiţa, Am avut veşti despre Zangenţian prin Gheorghe Hurmuzaki. Intenţia lui este de a nu-mi înapoia banii pentru cilindru, ci de a-1 repara pe acesta cum se va putea şi de a mi-1 ţine la dispoziţie. Iţi închipui că l-am trimis la plimbare. Ce să fac acum ? Să intenteze un proces caraghiosului acestuia ? Aceasta ar însemna să mă expun la noi cheltuieli şi la drumuri la Cernăuţi care nu-mi convin deloc ! Am primit o scrisoare de la Baligot, care mi-a spus că Prinţul este foarte supărat pe tine din cauza unei anumite întîrzieri la plătirea aren-dei la Sf. Dumitru. Ce este adevărat din această supărare princiară ? Plec mîine şi vă sărut pe toţi, V. Alecsandri CĂTRE A. COCIU 203 [ÎS 69] Mon cher Mr Cociu1 II doit arriver pour moi un paquet de Lemberg contenant des notes de musique. Je vous prie de le remettre Mr Wach-man2. Quant au port vous serez aimable de le payer pour moi et de me fair savoir â Mirceşti ce que vous avez debourse, afin que je m’acquitte de cette petite dette pour le porte. Tout â vous, V. Alecsandri L’adresse de Mr Wachman est : Strada Belvedere 53. [1869] Iubite domnule Cociu,1 Trebuie să sosească pentru mine un pachet de la Lemberg conţinînd note de muzică. Vă rog să le înmînaţi d-lui Wachmann2. In ce priveşte transportul, veţi fi aşa de bun să-l plătiţi în locul meu şi să mă înştiin- 370 ţaţi la Mirceşti cît aţi cheltuit, astfel îneît să pot să-mi plătesc această mică datorie pentru transport. Al dumneavoastră, V. Alecsandri Adresa d-lui Wachamnn este : Strada Belvedere 53. CĂTRE IACOB NEGRUZZI 204 Mirceşti, ghenar 1S69 Iubite domnule Negruzzi, Vă mulţumesc la toţi pentru complimentele şi felicitările ce mi-aţi adresat şi sper că îmi vor fi priincioase. Am aflat cu multă bucurie că maica 1 d-tale au căpătat întreaga pensie de 1 200 lei. Camera, astă-dată, s-au arătat inteligentă. Te autoriz să tipăreşti Pastelurile în oricare număr din Convorbiri va veni mai bine la chibzuială. Te rog însă ca strofa I din pastelul intitulat Miezul iernii 2 să fie schimbat în modul următor : „în păduri trăsnesc stejari. E un ger amar cumplit ! Stelele par îngheţate, ceriul pare oţelit ; Iar zăpada cristalină pe cîmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturi şi -scîrţie sub picioare." în manuscriptul ce ţi-am trimis, versul al treilea a strofei începe cu : Peatra crapă. Vroiesc să le scot din ea fiindcă ele recheamă un gioc numit frîntură de limbă care sună aşa : Peatra crapă, capra calcă. Nu pot să-ţi trimit nici o notiţă despre persoanele din societate care au giucat pa scenă Les femmes savantes traduse de părintele d-tale fiindcă atunci eram absent din ţară. Cît pentru manuscriptul antologiei3 ce ţi-am promis, îl aştept de la A. Hurmuzaki şi sper să ţi-1 comunic în curînd. Am 371 sfîrşit partea I a romanului Dridri şi-l vei avea negreşit pentru 1 mart. Al d-tale amic, V. Alecsandri Amicii „Junimei". 205 Mirceşti, 20 ghenar 1S69 Iubite domnule Negruzzi, Ţi-am promis un roman1 pentru începutul anului III a Convorbirilor. Iată partea I. Pentru ca să urmez mai înainte, aştept ca să o citeşti şi să-mi spui cu francheţă dacă ţi se pare potrivită cu spiritul şi tendinţele foaiei „Junimei". în cazul acesta, te-aş ruga să-mi faci cunoscut dacă fiecare capitol poate să intre într-un număr a foaiei şi pentru cîte numere crezi că ai găsi materie în manuscriptul ce-ţi trimit ? Oricum să fie, eu sînt decis să scriu înainte istoria adevărată ce am început, pentru ca să o public într-un volum. Partea II2 va cuprinde descrierea unor evenimente din 1848. Ţi-am vorbit, mi se pare, de un proiect ce am de a publica întregul meu repertoriu dramatic. Caut pentru aceasta un editor 3 cărui aş lăsa tot beneficiul vînzărei, dar totodată şi toată cheltuiala şi osteneala tipărirei. Nu ai putea să-mi găseşti un asemine giuvaer ? Trimite-mi te rog, un exemplar din Calendarul Scrîncio-bului. La ţeară, viaţa fără călindar e ca nunta fără lăutari. Cetita-i Traianiada lui Bolintineanu ? Ce ziceţi la „Junimea" despre dînsa ? Multe amicii la toţi. Al d-tale amic, V. Alecsandri 372 206 Mirceşti, 6 fevr. IS'69 Iubite domnule Negruzzi, Ţi-am trimis partea I a romanului intitulat Dridri, cu o scrisoare Ia care aştept răspunsul avînd nevoie de unele informări. Nu ştiu daca ai primit manuscriptul meu, căci regularitatea poştală a României nu-mi pare să fi agiuns la acel grad de perfecţie care este visul oamenilor noştri de stat. Cu toate aceste, să sperăm că manuscrisul nu a avut aceiaşi soartă cu banii ce au motivat ilustrarea zelosului Fălcoianu de schingiuitoare pomenire. Am primit no. 23 a Convorbirilor şi am constatat în Pasteluri cîteva greşeli de tipar care sînt de natură a schimba chiar înţelesul unor versuri, de exemplu : în portretul 2 sub no. XXI la începutul ultimei strofe, versul întîi nu rimează cu cel al doilea, fiindcă în loc de el ar fi trebuit să se tipărească după manuscript : „Nici o mîndrie mare nu-ntrece-a ta mîndrire." Asemine în portretul 3 sub no. XXII, versul al doilea din ultima strofă e greşit, căci, în loc de : „Că-ţi vede veselia ş-amorul dulce-n faţă“, ar fi trebuit să fie : „Că-ţi rîde veselia ş-amorul dulce-n faţă.“ Cuvîntul rîde, precît îmi pare, produce o imagină mai vie şi este chiar o expresie românească din cele mai nimerite. Adeseori am auzit zicînd : îi rîd ochii de bucurie ; îi rîde veselia în faţă etc. Am observat chiar în ideile şi maximile d-tale cîteva greşeli de tipar care ar trebui îndreptate şi, de aceea, cred că ar fi bine să adoptezi în foaia Convorbirilor un colţ destinat pentru errata. Acum mă prezint iar cu o mînă plină de Pasteluri, care aş dori să figureze la începutul anului al treilea, adecă în numărul de la 1 martie. Este cam indiscret din parte-mi a vă năvăli astfel cu poezii, însă n-am ce face, căci am promis d-rei M. Docan4 că se va publica Buchetul5 la acea dată. 37.3 Un proverb francez zice : Faut de la vertu, pas trop nen faut *, asemine am putea zice : Faut de la poesie, pas trop n’en faut ** ; de aceea, promit să vă mai slăbesc cu versurile pînă mai încolo în vară, pe timpul secerişului. Te rog să arăţi amiciile mele fratelui6 d-tale şi tuturor membrilor „Junimei". Al d-ta'Ie amic, V. Alecsandri 207 Mirceşti, IC fevr. 1S69 Iubite domnule Negruzzi, Christofor-Columb a descoperit America, d-ta ai făcut o descoperire şi mai rară şi mai neaşteptată. Ai descoperit un editor de opere literare ! Glorie d-tale şi glorie „Junimei", care primeşte a edita scrierile mele. Eu din parte-mi mă în-voiesc bucuros cu condiţiile enumerate în scrisoarea 1 d-tale şi, cum voi veni la Iaşi, vom regula împreună modul acestei publicări. Deocamdată socot că ar fi bine a se face în foaia Convorbirilor un mic anunţiu despre viitoarea întreprindere tipografică spre a încunoştinţa publicul ce se interesează de literatura noastră. Ediţia Charpentier este nimerită şi îmi convine foarte bine ; operele mele, atît poezie, proză, cît şi piese dramatice, poate să formeze vro 6 volumuri, afară de acele ce cu ajutorul sfintei lene voi mai produce în viitor. Scopul meu fiind de-a publica toate scrierile mele într-o singură şi aceeaşi ediţie, „Junimea" va avea preferinţă fără nici o contestare pentru editarea operelor mele viitoare. * Trebuie virtute, dar nici prea multă (limba franceză). ** Trebuie poezie, dar nici prea multă (limba franceză). 374 Numărul Pastelurilor se va sui pînă la 40. Avînd vreo 35 gata, îmi rămîne încă un număr mic de compus pentru a completa volumul acestor poezii uşoare. îneît priveşte romanul Dridri, recunosc că, fiind prea lung, nu poate apărea într-un şir de numere prea disproporţionat cu soiul publicărilor obicinuite pînă acum în foaia Convorbirilor. Interesul romanului s-ar pierde cu vreme şi lectorii s-ar osteni. Prin urmare, găsesc mai nimerit a-1 publica în deosebi, şi dar te rog să-mi înapoiezi manuscriptul. Ţi-oi trimite în locu-i un proverb şi un episod interesant 2 extras din romanul Dridri care nu va reclama mult spaţiu în foaie. înţeleg că, pentru o foaie ce iese numai de două ori pe lună şi care nu scoate decît 2 coaie la fiecare 15 zile, articolele trebuie să fie scurte, căci altminteri ele devin ostenitoare. Mulţumindu-ţi pentru bunăvoinţa ce mi-ai arătat întru căutarea şi descoperirea giuvaerului, te îmbrăţişez şi tot păstrez sperarea de a te vedea într-o zi la Mirceşti. Al d-tale amic, V. Alecsandri Vestea ce mi-ai dat despre moartea copilului d-lui Pogor m-au întristat. Te rog să-i arăţi din parte-mi că mă asociez din suflet la durerea ce simte. Amicii, fratelui d-tale şi întregei „Junimi". CĂTRE MIHA1L KOGĂLNICEANU 208 Mircesti, 14 fevr. 1869 Mori cher Cogalniceano, Je suis victime d’un escamotage grec qui me joue un tour abodinable. Tu sais que lles diverses compagnies qui ont obtenu la concession du chemin de fer de la Moldavie, ont choisi Mircesti pour lieu de stations 1 entre Paşcani et Roman. La compagnie actuelle avait elle meme consacre cette disposition en inscrivant la station de Mircesti sur son plan d’etudes. 375 J’etais tranquille et me faisais une fete a l’idee d’arreter mes amis au passage et de les faire descendre des wagons pour leur faire les honneurs de mon petit coin. Tout â coup un grec apparait sous la figure de Mons. Costică Soutzo, et, grâce â ses intrigues il parvient en sa qualite de Comissaire d’expropriation, â decider les ingenieurs de transferer la station â Halaucesti, propriete d’un autre grec, le prince A. Morouzi-Sveristeano. Sans nul doute celui-ci a promis de ceder le terrain gratis (ce que d’ailleurs moi-meme je suis dispose de faire) et cette cession a alleche Mr C. Soutzo qui y trouve un avantage pecuniaire. Les deux Danaos trouvent â cette mesure des be-nefices incontestables, mais les Communes et les proprietaires des environs se trouvent gravement leses dans leurs interets puisque la position de la inouvelle station alonge d’un quart de poşte le transport des cereales. J’ai adresse au ministre des travaux publics une supplique dont je te prie de prendre connaissance, â cette supplique j’ai ajoute celle des communes avoisinantes, ainsi qu’un plan des localites, qui vous expliqueront clairement les desavantages causes par la transmutation de la dite station. Tu sais si j’aime les grecs ! Me laisseras-tu berner par eu ? Je suis sur du contraire, c’est pourquoi je t’em-brasse de tout coeur. Tout a toi, V. Alecsandri Mirceşti, 14 febr. 1S69 Iubite Kogălniceanu, Sînt victima unei înşelătorii greceşti care îmi joacă o festă groaznică. Ştii că diferite companii care au obţinut concesiunea căilor ferate din Moldova au ales Mirceştiul ca loc pentru staţie1 între Paşcani şi Roman. Compania actuală a consacrat această dispoziţie înscriind staţia Mirceşti pe planul ei de studiu. Eram liniştit şi îmi făceam o sărbătoare la gîndul că voi opri pe prietenii mei, în trecere, şi-i voi face să coboare din vagoane pentru a le face onorul colţişorului meu. Deodată, un grec a apărut sub înfăţişarea d-lui Costică Suţo şi, datorită intrigilor lui, a reuşit, în calitatea sa de comisar de expropriere, să determine pe ingineri să transfere staţia la Hălăuceşti, proprietatea unui alt grec, prinţul A. Moruzzi-Zvorişteanu. Fără nici o îndoială, acesta a făgăduit să cedeze gratis terenul (ceea ce dealtfel eu însumi eram dispus să o fac) şi această cedare a atras pe dl. C. Suţo care găseşte aici un avantaj bănesc. Cei doi Danaos au găsit în această măsură beneficii de netăgăduit, dar comunele şi proprietarii din vecinătate sînt grav atinşi în interesele lor, deoarece poziţia noii staţii lungeşte cu un sfert de poştă transportul cerealelor. Am trimis Ministerului Lucrărilor Publice & cerere de care te rog să iei cunoştinţă, la această cerere am adăugat pe cea a comunelor din vecinătate, precum şi un plan al localităţilor, care vă va explica clar dezavantajele produse de strămutarea numitei staţii. Tu ştii cît îi iubesc pe greci! Mă vei lăsa tu păcălit de ei ? Sînt sigur de contrariu, de aceea te sărut din inimă, Al tău, V. Alecsandri CĂTRE PANTAZI GHICA 209 Mircesti, 15 fevr. [s.v.] 1869 Mon cher Pantazi, A l’approche du terme fixe pour l’examen de mon proces — 28 fevrier — je me hâte de vous envoyer les pieces1 suivante : _ 1 Une nouvelle procuration legalisee par la Mairie de Mircesti. 2 Une depeche que m’a expediee un des delegues des ha-bitants de Patrascany, depeche qui prouve suffisamment que ceux-ci ont refu la citation de la Cour de Cassation. 3 Un papier assez important dont vous vous servirez pour combattre les accusations de corruption qu’on aurait employees avec Budnariul, celui qui a signe au proces-verbal. 377 Ce papier est tout simplement la preuve la plus evidente de la canaillerie des delegues des malheureux habitants de Patrascani, Nedelcu et Vasili Gradinariul lesquels, apres avoir pousee les paysans â m’intenter un proces onereux pour eux, sont venus me proposer de me vendre les droits de leurs clients, moyennanit une concession de terrain â eux deux exclusivement. Le proces termine, vous me renverrez ce papier que je veux garder comme une arme contre ces deux brigands. Tout â vous, V. Alecsandri Mirceşti, 15 febr. [s.v.] 1869 Iubite Pantazi, La apropierea termenului fixat pentru cercetarea procesului meu •— 28 februarie — mă grăbesc să-ţi trimit piesele 1 următoare : 1 O nouă procură legalizată de primăria din Mirceşti. 2 O depeşă pe care mi-a expediat-o unul dintre delegaţii locuitorilor din Pătrăşcani, depeşă care dovedeşte îndeajuns că aceştia au primit citaţia Curţii de Casaţie. 3 O hîrtie destul de importantă, de care te vei servi pentru a combate acuzaţiile de corupţie care s-ar fi folosit cu Budnariul, acela care a semnat procesul-verbal. Această hîrtie este de-a dreptul proba cea mai evidentă a necinstei delegaţilor nefericiţilor locuitori ai Pătrăşcanilor, Nedelcu şi Vasili Gră-dinariul, care, după ce i-a împins pe ţărani să-mi intenteze un proces costisitor pentru ei, au venit să-mi propună să-mi vîndă drepturile clienţilor lor, în schimbul unei concesionări de teren numai pentru fo- losul lor. Odată procesul terminat, îmi vei înapoia această hîrtie, pe care vreau să o păstrez ca pe o armă împotriva acestor doi hoţi. Al dumitale, V. Alecsandri 378 CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 210 Roman, 1 III [s.n.] 1S69 M. Cogălniceanu B. Puis-je esperer un bon resultat au sujet de la station 1 ? Attends reponse, miile amities. Alecsandri Roman, 1 III [s.n.] 1869 M. Kogălniceanu B. Pot să nădăjduiesc un rezultat bun în legătură cu staţia1 ? Aţtept răspuns, mii de amiciţii. Alecsandri 211 Roman, 3/3' 18'69 Mr Michel Cogalniceano Buc. Ta depeche est trop elegante pour que je puisse refuser, j’accepte,1 bientot une lettre, amities. Alecsandri Roman, 3/3 1869 Dl. Mihail Kogălniceanu Buc. Telegrama ta este prea elegantă ca să pot refuza, primesc1, în cu-rrînd o scrisoare, amiciţii. Alecsandri 379 212 Mirceşti, 18 fevr. [s.v.] 1869 Mon cher Cogalniceano, Tu connais de longue date ma profonde repugnance pour la politique1 est surtout pour les luttes parlamentaires, aussi m’a-t-il fallu faire un grand effort sur moi-meme pour re-pondre affirmativement a ta depeche. Etant convaincu que tu avais l’ambition de faire succeder au ramassis qui composait la Chambre dissoute une Assemblee digne et formee d’hommes honorables et independants, j’ai passe par-dessus mes repugnances pour repondre a ton appel. Ceci fait, je veux m’expliquer franchement avec toi sur ma future carriere. La vie que je mene depuis huit ans loin des affaires m’a rendu entierement etranger â leur maniement, et je n’eprouve certes pas l’envie de m’y remettre. Ma nature, mes gouts, mes occupations literaires sont si diametralement opposes aux travaux d’un ordre politique et militant, qu’en m’examinant moi-meme je ne me trouve pas la moindre etoffe d’un homme d’Etat, et encore moins celle d’un orateur. Ma sânte enfin, â laquelle j’ai la faiblesse de tenir, se ressent cruellement des froids de nos hivers, elle suporte difficilement le climat de Bucarest. C’est pourquoi j’ai arrange ma vie de facon a passer Ies mois de beau-temps a la campagne et les mois d’hiver â l’etranger, dans les pays hantes par le soleil. A la fin d’octobre de cette annee, mon intenstion bien arretee est de partir pour l’Egypte, afin d’eviter les souffran-ces que me cause le froid de notre cher pays. Tu vois d’apres ces aveux, qu’il me sera impossible d’as-sister a Ia Chambre en 1870. Dans cette perspective dois-je aecepter un mandat que je ne saurais remplir consciencieuse-ment ? Ma raison me dit non ; pourtant je veux avoir ton avis, a vis d’ancien ami, j’entends, et non avis de ministre. 380 J’attends donc avec impatience un mot de reponse â ce sujet, et je t’embrasse de tout coeur. Tout â toi, V. Alecsandri Mirceşti, 18 fevr. [s.v.] 1869 Iubite Kogălniceanu, Cunoşti demult adîncul meu dezgust pentru politică1 şi, mai ales pentru luptele parlamentare, şi că mi-a trebuit să fac un mare efort asupra mea însumi pentru a răspunde afirmativ la depeşa ta. Fiind convins că aveai ambiţia să faci să urmeze adunăturii care compunea Camera dizolvată, o adunare demnă şi alcătuită din oameni cinstiţi şi independenţi, am trecut peste neplăcerea mea pentru a răspunde chemării tale. Acestea făcute, vreau să mă explic sincer cu tine asupra viitoarei mele cariere. Viaţa pe care o duc de opt ani departe de treburi m-a înstrăinat în întregime de mîntuirea lor şi nu simt dorinţa să reîncep. Natura mea, gusturile mele, ocupaţiile literare sînt cu totul opuse activităţii de ordin politic şi militant căci, cercetîndu-mă pe mine însumi, nu-mi găsesc nici un fel de stofă de om de stat şi mai puţin de orator. Sănătatea mea, în fine, la care am slăbiciunea să ţin, se resimte puternic la frigul iernilor noastre şi suportă cu greutate clima Bucureştiului. De aceea am rînduit viaţa mea în aşa fel, îneît să petrec lunile cu timp frumos la ţară şi lunile de iarnă în străinătate, în ţările bîntuite de soare. La sfîrşitul lui octombrie din acest an, intenţia mea, bine stabilită, este să plec în Egipt, în aşa fel îneît să cruţ suferinţele pe care mi le provoacă frigul din scumpa noastră ţară. Vezi după această mărturisire că-mi va fi imposibil să asist la Cameră în 1870. In această situaţie, trebuie oare să accept un mandat pe care nu voi putea să-l îndeplinesc conştiincios ? Raţiunea mea îmi spune nu ; totuşi, vreau să am părerea ta, părerea unui vechi prieten, înţeleg, şi nu părerea unui ministru. Aştept deci cu nerăbdare un cuvînt de răspuns în legătură cu acest subiect şi te sărut din inimă. Al tău, V. Alecsandri 381 CĂTRE IACOB NEGRUZZI 213 Mirceşti, 22 fev. 1869 Iubite domnule Negruzzi, Orîdariul meu mergînd la Iaşi, l-am însărcinat să-ţi aducă acest bilet prin care vin a te ruga ca să-mi trimeţi un număr broşat din Convorbiri, anul II. Veţi îndatori prea mult pc al d-tale amic, V. Alecsandri CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 214 Mircesti, 1 mars 1S69 Mon cher Cogalniceano, je vicns de recevoir ton dernier telegramme, par le quel tu me laisses entrevoir la perspective d’un voyage en Egypte â nous deux. Cette pensee me sourit â tel point que je ne puis resister au deşir qui me pousse â te prendre au mot. Nous n’avons jamais voyage ensemble, ou du moins nous n’avons pas fait de course lointaine, je crois que nous nous entendrons parfaitement pour faire une der-niere escapade. En attendant je te promets de te donner l’e-xemple par mon arrivee â Bucarest pour l’ouverture de la Chambre. Tu m’assures que la session ne durera pas trop, tant mieux, car le sejour de la Capitale m’est insupportable, la vue de certaines figures m’agace au point d’avoir envie de les souffleter. Cher ami, je serais heureux de te voir reussir â composer une Chambre digne de notre pays et qui fasse un contraste complet avec l’anti-chambre que tu as dissoute. II faut que le Prince Charles puisse se convaincre par l’ensemble de la nouvelle Assemblee que la grande Nation roumaine ne partage nullement les aberrations de certains Seides Mazziniens, et 382 qu’elle possede assez d’hommes honorables pour se faire digne-ment representer. On m’a assure pourtant que tu soutiendrais la candidature d’Ulysse Creteano ■? Je n’en ai rien cru, parce que je te connais troup intelligent, trop homme de tact pour commettre de pareils erreurs. Les Ulysses, y compris celui d’Homere, sont bon â toute autre chose qu’â represanter la dignite naţionale. Avânt de terminer, permets-moi de t’entretenir encore de la station de Mirceşti.1 Le Comite permanent de Roman, sur des observations, que je lui ai presentees, a decide â l’unani-mite que Ies interets du district reclamaient imperieusement la constructio-n de la dite station sur ma terre. II va bientot envoyer son raport au ministere des Travaux publics. Le Prince D. Ghica chargera sans doute Mr. Guilldren [?] d’exa-miner l’affaire. Ne pourrais-tu pas en ioucher deux mots â Mr Guildren [?] ? Plusieurs ingenieurs m’ont assure qu’il de-pendait entierement du gouvermenent que la station fut eta-blie â Mirceşti plutot qu’ailleurs. On a commence, il est vrai, quelques travaux a Hălău-ceşti mais il sont si peu avances qu’ils ne meritent pas meme qu’on en parle. Fais-moi le plaisir de demander au prince D. Ghica s’il a reşu ma supplique, ainsi que celle des communes qui avoisi-nent Mirceşti ? J’ai accuse C. Soutzo d’avoir contribue. par son influence â transferer la station sur la propriete de son ami et compatriote Morouzi, et je n’ai fait en cela que re-peter ce que tout le monde dit. Si cela etait vrai, je serais suffisamment venge en dejouant son petit plan. Je ne lui veux aucun mal, n’ayant pas Phabitude de vouloir la mort du prochain. Tout â toi, V. Alecsandri Mirceşti, 1 martie 1869 Iubite Kogălniceanu, Am primit acum ultima ta telegramă prin care mă laşi să întrevăd perspectiva unei călătorii împreună în Egipt. 383 Acest gînd îmi surîde în aşa măsură, îneît nu mă pot împotrivi dorinţei care mă îndeamnă să te cred pe cuvînt. Nu am călătorit niciodată împreună sau, cel puţin, nu am făcut drumuri mai lungi, cred că ne vom înţelege foarte bine pentru a face o ultimă escapadă. Pînă atunci, îţi făgăduiesc să-ţi dau un exemplu prin venirea mea la Bucureşti pentru deschiderea Camerei. Mă asiguri că sesiunea nu va dura prea mult, cu atît mai bine, căci şederea în capitală îmi este nesuferită, vederea anumitor figuri mă sîcîie într-atît îneît îmi vine să le pălmuiesc. Dragul meu, aş fi fericit să te văd izbutind să formezi o Cameră demnă de ţara noastră şi care să se deosebească cu totul de anti-camera pe care ai dizolvat-o. Trebuie ca prinţul Carol să se poată convinge din totalitatea noii Adunări că marea Naţiune româna nu împărtăşeşte nicidecum aberaţiile unor Seides mazzinieni şi că ea are destui oameni cinstiţi pentru a se face reprezentată cu demnitate. Mi s-au dat totuşi asigurări că tu ai dori să susţii candidatura lui Ulisse Creţeanu ? Nu am dat crezare acestui lucru pentru că te cunosc ca fiind prea inteligent, prea cu tact pentru a face asemenea greşeli. Uliss-ii, înţelegînd şi pe cel al lui Homer, sînt buni la cu totul altceva decît la a reprezenta demnitatea naţională. înainte de a termina, îngăduieşte-mi să-ţi vorbesc încă o dată despre staţia din Mirceşti.1 Comitetul permanent de la Roman, pe baza unor observaţii pe care i le-am prezentat, a hotărît în unanimitate că inte- resele districtului cereau neapărat construirea zisei staţiuni pe moşia mea. Va trimite în curînd raportul său le Ministerul Lucrărilor Publice. Prinţul D. Ghica va însărcina, desigur, pe dl. Guildren [?] să examineze afacerea. Nu ai putea să-i spui două vorbe d-lui Guildren [?] ? Mai mulţi ingineri m-au asigurat că depinde în întregime de guvern ca staţia să fie stabilită la Mirceşti mai bine decît în altă parte. S-au început, ce este drept, unele lucrări la Hălăuceşti, dar sînt atît de puţin înaintate că nici nu merită ca să se vorbească. Fă-mi plăcerea de a întreba pe prinţul Ghica dacă a primi'- cererea mea, cum şi pe aceea a comunelor care se învecinează cu Mirceştii ? L-am învinuit pe C. Suţu că a contribuit prin influenţa sa să transfere staţia pe proprietatea prietenului şi compatriotului său Moruzi, şi cu aceasta n-am făcut decît să repet ceea ce toată lumea spune. Dacă aceasta era adevărat, aş fi destul de răzbunat dejucînd micul său plan. Nu-i doresc nici un rău, neavînd obiceiul să doresc moartea aproapelui. Al tău, V. Alecsandri 384 Vasile Alecsandri, cca 1862— 1865 (B.A.R., Stampe, F I 4834) începutul scrisorii către Iancu Brănişteanu, din 1861 noiembrie 16, Paris, în care protestează împotriva tăierii copacilor din lunca Mircestilor. (B.A.R., S 24(10)/LVII) Drum spre lunca din Mirceşti (B.A.R., Stampe, F XX 10263) Fragment din ciorna scrisorii către domnitorul Cuza, din 1863 noiembrie 30, despre audienţa sa la împăratul Napoleon III. (B.A.R. S 9 (3)/LVIII) ■ r Jl ,rt,., *-35yr ^ ? *J •**i5*# ,^y& & 4& &***.- £ ^&t*,x &*, p&ţ A^* « *-*! *'** <■ ^ *'« <$>-,#*# ^Vsr *& «SÎX-ftw^. *&■ -•**■<■' *> i?' Â->»-**iC»»wt ^ţ^c*xv^ «ftf, >'îVji><»(»> *& -&<$ &Mll tt*ţ ^1*» *^i"ţ £■«%*■' «W’*.-# am^', ,««>'V «uf *»»' * 4''*i«*- i p*.‘+ ^ Ărwm&F-- J& *&<*»** #*Aj? ^* <■ <« >^^«^£» /%*&**. f./*' $.$■***.■>* rratâl -'Skgx»* -pj «& «A . ' y*-<*.<:.*(.• • ✓>&*•**•*!«•';> ; ^> :^ţ*«..^ .^^jS&l!» • v .. ,^.X.-. y-^i-Mft-.^f'JS'SSS-::'. ■'-&, JS^K;^ &*■ s»*?**'*^:^ SS&°?X ftr, t*f- ^ « <^i/*i *•*/'',». , ,, ^*, ', > t »r • «V* /■ '<« /* * * **. y*// /^ /(' ''•*•«■.. .<-/. <*•• - s^t>at r/»***3 ^ ,*?* /- ,* S?; ,J^ *i|r' i?^W ^££*??>/ % '~s'"'., „ • . ""' ' ^*H\. **^1,^*^.' <-<-<-„ *.,'. /(Ţ începutul scrisorii către Paulina Alecsandri (din 1866 decembrie), despre primirea călduroasă ce i s-a făcut la Cernăuţi. (B.A.R., Ms. rom. 2300, I 1 r.) Paulina Alecsandri (B.A.K., Stampe F I 10629) \ St * * * . '• /t' . ■' ■/>•/• %£?#6^ <-?■!*■** ,*V^*K* VC /Cvjfr** **f'*f* S* Jfy* ^V’-y* £■***& ^ f-'*1' ^ ^ j* * St£ <*«•**£% > &*<* <*£ .r. A.',. e* * ts&* i *<■* &'* *■»,* *•'£►£* ••.•^•*«i.»:^-\-:'^^«s>v.'?^ y<* «>«• s^.'» /* V* -•*>... **£« o>*U J.*jf *,*, * ss*«.^s&* * **<:«* .: . . .. ţi§Vkfe,.'S •■ !*£ .*•* f**.' . *v» . ♦ 4 * .4» * ' J*'«c «£& ' yc^*» » *$S •*#»** ^**i *V )d( /♦<»'-**'x ••:. <<* ** * > -^*if x¥ht ^ *"*■ <** *$* w-x***** »/%#<*£#■* * <&v * y^r^»w<►* *-<*■#*'♦ ** » *>"• ^ '4 *-yţ-**«t>* '■ ^*’*" **■ ^v --^ * . > .ia& , /,.*. .,., ft ‘y >> ... < *>■ *y * .'<■ .V' Af/i^f“ , ^., « -%.y .**«' ,**.■»„* ^,« ^t« y*. A«v..« /*, s* f^n^e. /fyŞi //.,„■» ■ ■ ■ ■■•’ . '■ •■ f xWf-j.. >> jt< Sv**. , - începutul scrisorii către Mihail Kogălniceanu, din 1869 februarie 18, Mirceşti, în care îsi exprimă îndoiala de a reintra în viaţa politică. ' (1S.A.R., S 13(2)/DCCIV) Mihail Kogălniceanu (B.A.R., F IV 56797 (I))) începutul scrisorii către Iancu Alecsandri din 1861 aprilie 27, Paris, despre misiunea sa în Franţa. (B.A.R., S 18( 16J/LVII) Vasile Alecsandri (B.A.R., Stampe FI 38329) ■P“ Scrisoare de mulţumire către Gheorghe Hurmuzaki, din 1867 decembrie 16, Mirceşti, pentru alegerea sa ca membru de onoare al „Societăţii literare" din Bucovina. (Clişeu în posesia editorului). Diploma de onoare acordată lui V. Alecsandri de „Societatea literară" din Bucovina. (B.A.R., Arh. V. Alecsandri, Acte I (2) 20) Exerciţiu de limba engleză. începutul scrisorii către Iancu Alecsandri; din 1867 iulie 3, Nisa. (B.A.R., S 18 (20)/LVII) CĂTRE IACOB NEGRUZZI 215 4 mart. 1869 Iubite domnule Negruzzi, Iată o mică notiţă asupra lui Lamartine ^ pe care mă vei îndatori mult publicînd-o în numărul din 15 mart. V-am rugat să-mi înapoiaţi manuscriptul Dridri, îl aştept ca să-l mai revăd. Al d-tale amic, V. Alecsandri i CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 216 Mircesti, 7 mars 1869 Mon cher vieux, Decidement les grecs sont forts; ils Pemportent ! La station1 de Mircesti sera bâtie â Halauceşti, sur la terre de A. Morouzi, et cela de par le veto de Mr Frunza et Costinescu que le prince D. Ghica a consultes, en qualite de membres de la Commission technique. Les raisons que ces Monsieurs ont fait prevaloir sont, â mon avis, d’une valeur secondaire, en comparasion de celles exposees dans Ies petitions des nombreuses communes que celles-ci en ont adresse au Ministere des travaux publics et pourtant !... Le Comite permanant de Roman, en vue des remarques que je lui ai faites â ce sujet a vote â l’unanimite le transfert de la station sur ma terre, car cette mesure interesse une popu-lation de pluieurs milliers d’habitants, et pourtant !... 385 Allons, il faut plier devant le savoir-faire des Hellenes, ils sont adroits, ils ont de la chance. Je me suis laisse dire cependant que le Gouvernement s’etait reserve le dernier mot dans le choix des emplacements des stations de second ordre, et vrai, je m’attendais â un resultat plus conforme â la requete des communes qui environ-nent Mircesti. Ta premiere depeche me donnait l’assurance que mes interets seraient sauvegardes... Mais il paraît que les Costinesco et les Frunze sont bien puissants. Si’ l’en est ainsi, je n’ai plus rien â dire et je m’incline devant leur toute puissance, ce qui ne m’empeche d’etre comme par le passe Tout â toi, V. Alecsandri P.S. Voici les raisons donnees par les membres de la Com-mission technique, je t’en fais juge : 1 Distanţa dintre Paşcani şi Roman fiind de 38 kilometri, staţia intermediară trebuie să fie de 19 kilom. Comment se fait-il que les diverses compagnies qui ont obtenu la concession des chemains de fer de la Moldavie, en ont prealablement fixe la station ă Mircesti ? Ces compagnies connaissant, sans doute, leurs affaires et leurs interets mieux que les Mrs Frunza et Costinesco, elles entendaient par position centrale non pas la moitie exacte de la distance entre Roman et Pascany, mais le point central d’intersection des voies de Communications qui devaient aboutir â la station, point situe sur Mircesti et non sur Halauceşti. 2 Traseul fiind mai turmentat între Paşcani-Hălăucaşti, decît între Hălăuceşti-Roman, este mai bine ca distanţa între cele două dintîi staţii să fie mai scurtă decît între cele două din urma, pentru consumaţia aproximativă ale aceleaşi cata-ţime de apă şi combustibil care urmează a se aproviziona de la staţiuni. C’est sublime ! La Commission technique ignore donc que chaque train prend des provisions de combustible pour plusieurs heures et qu’une locomotive n’aura jamais besoin de se ravitailler sur parcours aussi insignifiant que celui de Roman â Pascany, parcours qu’elle franchira en 20 minutes au plus ? Les gares de Pascany et de Roman sont destinees, en ieur 386 qualite de gares principales, a fournir les provisions necessaires d’eau et de cambustible tandis que la station de Mircesti ne sera qu’un entrepot de marchandise, cereales etc. Te figures-tu un train partant de Roman et devant s’arreter a Mircesti ou â Hălăuceşti, c’est â dire au bout de 10 â 15 minutes de trajet pour se fournir d’eau et de charbon avant d’arriver â Pascany ? C’est comique â force d’absurdite. 3 Satul Hălăuceşti ca populaţie, după cîtă cunoştinţă are Consiliul este mai mare decît Mirceşti. Autre nai vite ! Ces Mrs veulent donc faire une station uniquement a l’usage de Halaucesti ? Ils ne tenaient nulle-ment compte de la nombreuse population, des communes qui avoisinent Mircesti et dont toutes les vois de communication aboutissent et se croisent sur ma terre ; ils ne prennent, en aucune consideration la juste reclamation adressee par ces communes au Ministere des Travaux publics et prononcent un veto, sans connaissance de cause ! Helas ! a quoi tient ia destinee des empires et des station î la o frunză ! Je finis par une plaisanterie, mais au fond je bisque. Vo-yon-s, sapristi! je serais le jouet des Grecs et des Costinesco tandis que j’ai la bonne cause pour moi et que je ipossede des amis dans le Ministere ? Unde mergem ? Unde mergem ? Mirceşti, 7 martie 1869 Iubite prietene, Hotărît, grecii sînt puternici ; ei cîştigă ! Staţia de la Mirceşti1 va fi construită la Hălăuceşti, pe moşia Iui A. Moruzi, şi aceasta prin votul d-lor Frunză şi Costinescu, pe care D. Ghica i-a consultat în calitate de membri ai Comisiei tehnice. Justificările pe care aceşti domni le-au susţinut sînt, după părerea mea, de o valoare secundară, în comparaţie cu cele arătate în petiţiile numeroaselor comune pe care acestea le-au adresat Ministerului Lucrărilor Publice, şi cu toate acestea !... Comitetul permanent de la Roman, după observaţiile pe care i le-am făcut în legătură cu această chestiune, a votat în unanimitate transferul staţiei pe moşia mea, căci această măsură interesează o populaţie de mai 387 multe mii de locuitori, şi cu toate acestea !... Haide, trebuie să te înclini în faţa priceperii elenilor, sînt îndemî- natici, au noroc. Cu toate acestea, mi s-a spus că guvernul urma să-şi spună ultimul cuvînt în alegerea locului staţiilor de categoria a doua şi e drept că mă aşteptam la un rezultat mai potrivit cu cererea comunelor care înconjoară Mirceştii. Prima ta depeşă îmi dădea asigurarea că interesele mele vor fi apărate. Dar se pare că Costineştii şi Frunzele sînt foarte puternici. Dacă este aşa, nu mai am nimic de spus şi mă înclin în faţa atotputerniciei lor, ceea ce nu mă împiedică să fiu ca şi în trecut, Al tău, V. Alecsandri P.S. Iată justificările date de membrii Comisiei tehnice, te las să judeci : [........................................................................................]* Cum se face că diferitele companii străine care au obţinut conce- siunea căilor ferate din Moldova fixaseră mai înainte staţia la Mirceşti. Aceste companii cunoscînd, fără îndoială, treburile şi interesele lor mai bine decît d-nii Frunză şi Costinescu, ele înţelegeau prin poziţie centrală nu jumătatea exactă a distanţei dintre Roman şi Paşcani, dar punctul central al încrucişării căilor de comunicaţie care trebuia să ajungă la staţie, punct situat la Mirceşti, şi nu la Hălăuceşti : [........................................................................................]** Este încîntător ! Comisia tehnică nu ştie că fiecare tren ia provizii de combustibil pentru mai multe ore şi că o locomotivă nu va avea niciodată nevoie să se realimenteze pe un parcurs aşa de neînsemnat ca acela de la Roman la Paşcani, parcurs pe care îl va străbate în 20 de minute cel mult ? Gările de la Paşcani şi de la Roman sînt destinate, în calitatea lor de gări principale, să furnizeze proviziile trebuitoare de apă şi combustibil, în timp ce staţiunea Mirceşti nu va fi decît un antrepozit de mărfuri, cereale etc. Iţi imaginezi tu un tren plecînd de la Roman şi trebuind să se oprească la Mirceşti sau la Hălăuceşti, adică după 10-15 * Urmează textul în limba română de la p. 386. ** Idem. 388 minute de mers, pentru a se alimenta cu apă şi cu cărbune înainte de a ajunge la Paşcani ? Este ceva de rîs din pricina absurdităţii : Altă naivitate ! Aceşti domni doresc ei deci să facă o staţie numai pentru folosul Hălăuceştilor ? nu ţin deloc socoteală de numeroasa populaţie a comunelor care se învecinează cu Mirceştii şi ale căror toate căi de comunicaţie ajung şi se încrucişează pe moşia mea ? Nu iau în nici un fel de consideraţie dreapta reclamaţie adresată de aceste comune Ministerului de Lucrări Publice şi pronunţă un veto, în necunoştinţă de cauză. Vai ! de ce depinde destinul imperiilor şi al staţiilor ! de o frunză ! ** închei cu o glumă, dar de fapt mor de ciudă. Cum ? la naiba ! să fiu jucăria grecilor şi a Costineştilor în timp ce dreptatea este de partea mea şi am prieteni în minister ? Unde mergem ? Unde mergem ? *** CĂTRE IACOB NEGRUZZI 217 Mirceşti, 8 mart. 1869 Iubite domnule Negruzzi, Am primit volumul Convorbirilor literare pe anul II şi mă grăbesc a-ţi scrie pentru a-ţi trimite mulţemirile mele. Acest volum, împreună cu fratele lui mai imare, no. I, au luat loc în biblioteca mea, alături cu România literară, şi aşteaptă pe ceilalţi fraţi care se vor naşte în viitor. Am primit totodată îşi no. I din volumul III, purtînd pe Decebal în frunte. Am citit cu luare-aminte această producere ieşită din pana d-lui Florentin şi am avut o impresie... curioasă, pe care ţi-oi comunica-o după ce voi lua cunoştinţă de urmarea articolului. Cît pentru Poeticalele d-tale, te compli-mentez cu sinceritate ; e o critică serioasă şi spirituală a maniei versificărei ce domneşte la noi şi, mai cu seamă, a uşu- * Urmează textul în limba română de la p. 387. ** In original, în limba română. *** Idem. 389 rinţei cu care ne credem poeţi şi întreprindem opere a la vapeur, mai presus de putinţele -noastre. Invocarea la Destin e o parodie plină de umor şi începutul poemului România e o imitare nimerită Traianidei ; îmi pare rău pentru nasul amicului meu Bolintineanu, însă sfîrla e bine aplicată. Asemine lecţii sînt bune de dat literatorilor cu duzina, pe care părintele d-tale îi numea lătrători, cu toate că nu cred să producă vreun efect salutar asupra lor, fiind ajunşi în acel grad de prezumţie, unde orice critică cît de justă li se pare pornită din invidie. Ţi-am promis urmarea Pastelurilor ; o vei avea pentru numărul de 1 Mai. In curînd ţi-oi trimite un articol intitulat Un epizod din 1848 şi, apoi, un proverb... toate aceste pînă a nu pleca la Bucureşti. Apropo de Bucureşti, îţi mărturisesc că am cedat propunerei făcute mie de Cogălniceanu, ca să primesc mandatul de deputat.1 Sînt curios să mai văd o adunare română, pentru ca să fac oarecare studii de care am trebuinţă pentru... Voi merge dar ca să asist la deschiderea Camerei şi voi şedea în capitală vro 15 zile (zile de primăvară), iar cît pentru sesia din iarna 1869—1870, mă voi închina cu plecăciune, avînd de gînd a mă duce în Eghipet ca să mă prăjesc la soare. Mă întrebi dacă ştiu cînd şi de cine s-au giucat [la] * teatru scenele din Femmes savantes, traduse de părintele d-tale ? Nu-mi aduc nicidecum aminte, dar te poţi adresa la dl. T. Codrescu sau la Luchian, care poate să aibă mai bună memorie. în Dacia literară s-â tipărit un voiagiu la Borsec, a lui Daniel Scavinski2, cu o prefaţă biografică scrisă de părintele d-tale. Această mică biografie e foarte interesantă şi hurno-ristică. Cred că ea se găseşte şi în Păcatele tinereţelor. Vei găsi în Lumina publicată de D. Hăjdeu un articol asupra teatrului naţional, tot de părintele d-tale. Aştept să-mi trimeată Hurmuzaki Flora română pentru ca să ţi-o comunic. 3 Al d-tale amic, V. Alecsandri * In original, pe urmat de scene, care a fost şters şi înlocuit cu teatru. 390 218 Mirceşti, 12 mart. 1869 Iubite domnule Negruzzi, îngrozitoarea perspectivă a potopului care de trei săptă-mîni a întreprins peirea lumei ană grăbeşte a mă plăti de o datorie contractată către d-ta. îţi trimit episodul din 1848 promis, împreună cu un Dicţionar de cuvinte bălţate,1 ce s-au furişat în limba noastră ca trîntorii în stup. Acolo vei întîlni şi o mică disertare asupra lui ţiune, mult iubitul ţiune a „Junimei" ; îmi place însă a crede ca nu va fi expus la Ostracism, căci o aseminea aspră măsură ar fi contrară-chiar titlului de Convorbiri literare a foaiei. A lovi fără cruţare în ceata chiloasă a pedanţilor este a face un act creştinesc. C’est chasser les vendeurs du temple. * Te îndemn dar foarte mult să mă ajuţi a-i biciui prin seria de Copii de pe natură ce ai început a publica şi a cărei început mi-a plăcut. Neştiind cînd şi dacă voi puîea să viu la Iaşi, te rog să încredinţezi feciorului meu manuscriptul Dridri. !L Adio. Multe amicii „Junimii". V. Alecsandri 219 Mirceşti, mart. 1869 Iubite domnule Negruzzi, De o bucată de vreme eşti bombardat de scrisorile mele ; mă iartă de această bombardare ce-mi produce mare mulţumire. Acum însă îţi scriu numai cîteva rînduri pentru ca să te rog a omite din Dicţionarul grotesc 1 notiţa asupra cuvîn- * însemnează să izgoneşti pe vînzători din templu (limba franceză). 391 7 tul ui partit, la caz cînd acest Dicţionar ar fi a se republica în Convorbiri. Vroiesc să dau întinsă dezvoltare acestui cuvînt ce va figura în partea viitoare a dicţionarului. Al d-tale amic, V. Alecsandri CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU f 220 Roman, 27/3 [s.n.] 1869 M. Cogalniceanu, J’ai ecrit â Negri'1, ecris ou parle de ton cote â Offen-heim, amities, Alecsandri Roman, 27/3 [s.n.] 1869 Dl. Kogălniceanu, I-am scris lui Negri1, scrie-i sau vorbeşte-i la rîndul tău lui Offen-heim, amiciţii, Alecsandri CĂTRE IACOB NEGRUZZI 221 Mirceşti, 20 mart. 1869 Iubite domnule Negruzzi, Primind, în fine, de la A. Hurmuzaki manuscriptul părintelui d-tale, Flora română,1 mă grăbesc a ţi-1 trimite pen- 392 tru ca să tragi o copie de pe dînsul. Te rog însă foarte mult ca să mi-1 păstrezi, pentru că ţiu mult la el, ca la un suvenir de mare preţ pentru mine. Nu ştiu cum ţi-au părut Dicţionarul meu grotesc, cred că l-ai citit „Junimei" ; aş dori să cunosc opinia ei şi a d-tale. Păn-a nu pleca la Bucureşti, ţi-oi trimite urma Pastelurilor în care figurează : Coasa, Secerişul etc. şi pe care aş fi mulţumit să Je văd publicate în numărul de 1 mai a Convorbirilor. 2 După întoarcerea mea din Bucureşti, poate că oi mai prinde de coadă vreo inspirare, şi cum oi face acel vînat, l-oi trimite cui se cuvine. Adio, să ne vedem sănătoşi. Amicii „Junimei". V. Alecsandri 222 Mirceşti, april 1S69 Iubite domnule Negruzzi, Pentru ca să scap de-o grijă, vă trimit urma pastelurilor pînă la no. XXXIII, care vor fi publicate în luna lui mai ; cît pentru restul acestor poezii, le vom păstra pe iarna viitoare, căci v-am prea inundat cu versuri de-o bucată de vreme şi simt că este nevoie de iezătură în contra unei asemine inundări. Revenind deci la proză, fiindcă v-aţi decis a publica Episodul din 1848, precum şi Dicţionarul grotesc, vă rog să binevoiţi a omite din articolul onoare micul dialog în care un june Don Juan bucureştean se giură pe onoare că au sedus o fată după ce i-au promis să o ieie de nevastă. Acest pasagiu român îmi pare cam... nepotrivit cu estetica şi cam riscat, aşadar lipsască din foaia Convorbirilor. Asemine aş dori să nu tipăreşti articolul partit, fiindcă vreau să-i dau o mai mare dezvoltare în numărul viitor al Dicţionarului. 393 Am citit cu multă plăcere portretul Părintelui Gavril1 şi l-am găsit depins de mînă de artist. Urmaţi înainte cu galeria ce aţi început, căci îmi pare foarte interesantă şi merită a deveni un album de preţ. Generaţiile viitoare vor fi cu-rioase de a cunoaşte tipurile societăţii actuale şi Copiile de pe natură a d-voastre vor fi un izvor important pentru lucrările literare a urmaşilor noştri. Am de gînd a pleca la Bucureşti la începutul lui mai. Adio poezie ! Politica mă aşteaptă ca să mă dezguste pentru mai mulţi ani. O ştiu dinainte, însă n-am ce face ! Am cedat unui apel călduros ce mi s-a făcut din mai multe părţi şi m-am decis la acest ultim sacrificiu. Biata luncă de la Mirceşti ! Are să rămîie în urmă-mi cu toate încântările sale de primăvară ! A revedere peste două luni. Al d-tale amic, V. Alecsandri 223 Mirceşti, 26 april 1869 Iubite domnule Negruzzi, Profitez de trecerea lui Cocriţă'1 pe aice pentru ca să vă scriu aceste r.înduri. Am primit scrisoarea d-voastre împreună cu frumoasa poezie 2 ce mi-aţi dedicat şi pe care aş avea de mare mulţumire a o videa reprodusă in foaia Convorbirilor. Fără nici o parţialitate, vă declar că aţi avut o frumoasă inspirare cînd aţi scris versurile ce mi-aţi trimis şi care cuprind atît imagini, cît şi idei de o natură cu totul poetică. Sînt mîndru că eu am fost cauza acelei inspirări şi vă mulţumesc pentru acest plăcut suvenir. Voi căta să răspund în versuri păn-a nu pleca la Bucureşti, dacă păn-atuncea vreo rază poetică îmi va pătrunde sufletul. Vă mulţumesc asemine pentru portretul d-voastre, pe care l-am aşezat alăture cu acel a părintelui d-voastre ; aş dori 394 să am şi eu pe al lui Leon, pentru ca să completez familia iubită a lui C. Negruzzi. în cît priveşte pensia mamei d-voastre, fiţi bine încredinţat că, îndată ce voi sosi la Bucureşti, voi vorbi cu A. Go-lescu, ministrul de Finanţe, şi am bună sperare că voi reuşi a vă îndeplini dorinţa. A revedere pentru o lună, căci nu cred să se prelungească mai mult de-o lună osînda şederei noastre în Bucureşti. în luna lui iunie sper că veţi veni pe-o zi, două ca să gustaţi desfătările luncei de pe malul Şiretului. Al d-voastre amic, V. Alecsandri Complimente familiei d-voastre şi „Junimei". CĂTRE PAULINA ALECSANDRI 224 Bucureşti, [sfîrşitul lui mai — începutul lui iunie] 1869 1 Dragă Paulina, înainte de toate îţi fac cunoscut că sînt sănătos. Sosind aice, am avut norocul să găsesc gazdă la un amic al meu, A. Plagino, unde mă odihnesc cît se poate de bine de ostenelile ia care mă expun lucrările Camerei. Acum căldurile cele nesuferite au trecut şi au început nişte ploi care au răcorit atmosfera. Ne răsuflăm mai lesne. în Bucureşti am găsit pe frate-meu care şi-au vîndut moşia2 pentru ca să-şi plătească datoriile. Vom pleca împreună la Galaţi peste vro două săptămîni pentru ca să regulam plata banilor datoraţi Iui Cuza, lui Pisoski şi lui Meyerhoffer, apoi m-oi întoarce la Mirceşti cu Negri ca să mă odihnesc la umbra luncii. Am însărcinat pe Madam Metz să-ţi aducă o femeie harnică. Cît pentru domnul Metz, am izbutit a face ca să-l numească capelmaister a muzicei de pompieri ce este a se forma 395 Ia Iaşi. Prin urmare, el se va aşeza de-acum înainte la Iaşi şi casa 3 nu-ţi va mai rămî-nea goală. Ţi-am trimis cu diligianţa o lădiţă în care sînt următoarele lucruri : 1 mantilă de matasă neagră 1 caţaveicuţă de toate zilele 6 cămeşi 1 materie de rochie de vară. Trimite la biuroul poştei de la Roman ca să o iei. în curînd ţi-oi expedui un costium şi alte lucruri. Doresc să te găsesc sănătoasă cu Gogosiu în braţe. Te sărut de o mie de ori şi ... sînt nerăbdător să mă văd acasă, V.A. Am dat lui Griinbaum 45 napoleoni pentru căsuţa de la pod. Alăturez aice chitanţa de la diligianţă. Trimite-o la biuroul poştei din Roman pentru ca să rădici pachetul de acolo 225 Bucureşti, 9 iunie [1869]1 Dragă Paulină, Astăzi s-au sfîrşit lucrările Camerii ; îţi poţi închipui cît sînt de mulţemit de a pleca la Moldova şi de a scăpa de Bucureşti. Peste 5 zile, adică la 14, am procesul cu Patraşcani, şi la 16 plec la Galaţi cu frate-meu pentru ca să regulăm plata datoriilor2 lui Cuza, lui Pisoski şi lui Meyerhoffer, apoi îndată m-oi întoarce la Mirceşti. Ţi-am trimis două lăzi cu haine. Le-ai primit ? De ce nu mă înştiinţezi mai ades prin telegraf cum te afli. Nu-i lucru greu să scrii două rînduri. A revedere, te sărut de o mie de ori, V.A. 396 226 Galaţi, duminică [22 iunie 1869] 1 Dragă Paulină, Mă găsesc în Galaţi de vreo patru zile pentru ca să mîn-tuiesc cu Pisoski plata sinetului2 fratelui meu. M-am ocupat şi cu expeduirea fazilor carele au plecat chiar astăzi la Mirceşti în număr de opt bucăţi. Mai am ceva de regulat la tribunal şi sper să plec de aici marţi, adică poimîni. Pisoski a trimis valiza lui cu diligianţa. Trimite la hanul de la pod ca să o aducă acasă. Sînt nerăbdător să mă văd în sfîrşit în palatul meu şi să te sărut de o mie de ori, V.A. CĂTRE IOSIF VULCAN 227 Bucureşti, iunie 1869 Stimabilul meu domn !1 _Am primit epistola d-voastre din 7 iunie şi găsesc de datorie a vă felicita pentru opera patriotică ce aţi întreprins şi la care voi fi fericit de a aduce concursul meu. Publicarea d-voastre este de natură a deştepta între români gustul literaturii naţionale ; urmaţi cu curagiu, domnul meu, pe calea în care aţi întrat, şi fiţi bine încredinţaţi că va veni o zi cînd românii vor recunoaşte meritul lucrărilor şi sa-crificelor ce le faceţi în interesul comun. Cît pentru mine, va doresc succes bun şi curagiu, fiindcă în cariera literară la noi sînt mai mulţi ghimpi decît flori. Primiţi, etc. Bucureşti, iunie 1869, V asile Alecsandri 397 CĂTRE ALEX. GOLESCU-ARÂPILĂ 228 Galatz, 20 sept. 1869 Mon cher Alexandre, Je recommande a ta haute protection le Directeur actuel de la douane de Galatz, Monsieur Metz, qui merite a tous egards d’occuper son poşte le plus longtemps possible et qui pour cette meme raison est menace de le perdre. Des person-nes bienveillantes cherchent a le miner dans ton opinion, dans l’espoir de ie remplacer desavantageusement. J’aime â croire cependant qu’ils se casseront le nez sur le sol de tes sentiments d’equite. Ceci regie, je viens te prier de vou’.oir accorder a Monsieur Metz, un conge d’un mois pour qu’il puisse voguer a certaines affaires de familie qui reclament sa presence, dans Ia haute Moldavie. 11 t’en sera profondement reconnaissant et moi je te couvrirai de benedictions. En fin de quoi je te presse tendrement sur mon coeur â î’instar de l’auteur du petit hetre, tu sais ? Tout â toi, V. Alecsandri Galaţi, 20 sept. 1869 Dragă Alexandru, Recomand înaltei tale protecţii pe directorul actual al vămii de la Galaţi, domnul Metz, care merită în toate privinţele să-şi ocupe postul cît mai lung timp cu putinţă şi care chiar pentru accst motiv este ameninţat să-l piardă. Persoane binevoitoare caută să-l scadă în opinia ta, în speranţa de a-1 înlocui în condiţii mai proaste. îmi place să cred totuşi că îşi vor frînge gîtul în faţa sentimentelor tale de dreptate. Acestea spuse, vin să te rog să binevoieşti a acorda domnului Metz un concediu de o lună pentru ca să poată călători pentru diferite afaceri 398 de familie care cer prezenţa sa în Moldova de Sus. îţi va fi foarte recunoscător şi eu te voi copleşi cu binecuvîntări. Şi, ca urmare, te strîng cu dragoste la piept în felul autorului micului fag, ştii ? Al tău, V. Alecsandri CĂTRE SCARLAT FĂLCOIANU 229 Iaşi, 11 octombrie 1869 Iubite Fălcoianu,1 Am regretat foarte mult că împrejurările te-au împiedicat de a veni la Mirceşti, unde ţi se ridicase mai multe arcuri de triumf ornate de coşuleţe cu piersici. Sa sperăm că aceste preparative vor servi pentru primăvara viitoare, căci mă leagăn tot în această dulce iluzie că într-o bună zi te voi avea la mine în tovărăşia scumpului d-tale şi spiritualului ştrengar Bălăceanu. Pînă atunci, dă-mi voie a-ţi recomanda pe dl. Tornborg 2, un tată de familie necăjit din cauza unui proces de care atîrnă viitorul copiilor săi. Dl. Tornborg pretinde a avea dreptate, îmi place să cred, însă, cum nu mă pricep întru nimica în comptlicaţiunea proceselor, mă voi abţine de a explica pe acel al recomandatului meu. îi las lui această sarcină, rezervînd ca parte a mea numai plăcerea de a-ţi strînge mîna cu toată dragostea unei adevărate amiciţii. V. Alecsandri Te rog a prezenta cele mai bune ale mele amiciţii plăcutei mele inamice, doamna Fălcoianu. 399 CĂTRE IACOB NEGRUZZI 230 Mirceşti, 25 octombrie 1S69 Iubite domnule Negruzzi, Ziua plecărei mele în străinătate apropiindu-se, nu vreau să mă despart de „Junimea", fără a-i trimite cele mai amicale salutări. Astăzi este ziua destinată pentru serbarea aniversarei a Societăţei ce aţi fundat. Neiertîndu-mi împrejurările a mă răpezi la Iaşi, pentru ca să ieu parte la acea veselă serbare, profit de venirea d-lui C. Catargiu ca să vă trimit urmarea Dicţionarului grotesc. Binevoiţi a crede că îmi pare foarte rău că sînt obligat a face zîmbre, departe de festinul amicilor mei. înţeleg ce a trebuit să sufere bietul Tantalescu, zic Tantalescu, pentru că sîntem într-o epocă de romanizare. C. Bolliac a descoperit că Teodoros,1 regele Abisiniei, era român din satul Voevoda, în districtul Teleorman, şi că se rudia cu Tudor Vladimirescu. H. Grandea a probat în Monitor că este nepot lui Lord Byron, fiind că Lord Byron era fiul lui Haralamb Gheorghiu, care era fiul lui Gheorghiu Byron, care era fiul frumoasei Janta, nevasta lui Haralamb Grandea, a cărui oseminte zac în cimitirul bisericei Vergo. (Vezi în Monitor articolul intitulat : Lord Byron.) După aceasta nu mai este nimic de zis. Sfîrşesc dar, îm-brăţişînd „Junimea" în persoana d-tale. V. Alecsandri CĂTRE ION GHICA 231 Mirceşti, oct. 18691 Cher vieux, J’ai enfin re9u ton volume des Convorbiri economice, je le lirai en chemin de fer, car je pars dans quatre jours pour 400 Paris, d’ou je me propose d’envoyer une critique acerbe au redacteur des Convorbiri literare. Je vais chercher le soleil partous ou je pourrais le trouver ; ma chaleur naturelle ayant subi une forte baise depuis quelques annees, les hivers de ma chere patrie me sont de-venus insupportabls et meme pernicieux. Et la Chambre ! diras-tu ? he bien la Chambre se passera de moi comme elle l’a fait pendant huit ans et moi je me passerai d’elle avec la meme facillite. Nous avons -bon caractere comme tu vois. Sur ce, mon cher vieux, ouvre tes bras pour que je m’y precipite avant de nous quitter, et ceci fait, presente mes meilleurs amities a Md. Ghica. Tout a -toi, V. Alecsandri Si tu voulais m’ecrire, tu adresseras tes Iettres â ma belle soeur : Madame Noemi A. Avenue de lTmperatrice 64, Paris. Mirceşti, oct. 18'69 1 Iubite, Am primit, în sfîrşit, volumul tău din Convorbiri economice, îl vot citi în tren căci plec peste patru zile spre Paris, de unde îmi propun să trimit o critică acerbă redactorului Convorbirilor literare. Voi căuta soarele peste tot unde voi putea să-l găsesc ; căldura mea naturală suferind o foarte mare scădere de cîţiva ani, iernele iubitei mele patrii mi-au ajuns de nesuferit şi chiar dăunătoare. Şi Camera ! îmi vei spune ? ei bine, Camera se va lipsi de mine aşa cum a făcut-o timp de opt ani, şi eu mă voi lipsi de ea cu aceeaşi uşurinţă. După cum vezi, avem firi fericite. Cu aceasta, dragul meu, deschide-ţi braţele ca să mă arunc în ele înainte de a ne părăsi, şi aceasta făcută, prezintă cele mai bune amiciţii ale mele d-nei Ghica. Al tău, V. Alecsandri Dacă vei vrea să-mi scrii, vei adresa scrisorile tale cumnatei mele : Doamna Noemi A. Avenue de lTmperatrice 64, Paris. COI CĂTRE IACOB NEGRUZZI 232 Mirceşti, 1 noiembrie 1869 Iubite domnule Negruzzi, Graţie viscolului ce s-a ridicat de vro trei zile, mă aflu încă tot pe loc şi, drept mîngîiere, am avut mulţumirea de-a primi scrisoarea d-tale din 29 oct. Descrierea ce-mi faceţi despre banchetul „Junimei" a mărit părerea mea de rău (regresul) că nu am putut merge la Iaşi ca să iau parte la veselia amicilor mei. Ştii cît mă interesez la existenţa acestei societăţi ; rolul la care ea este chemată pe scena literară va lua cu timpul o importanţă care se şi presimte de pe acum. Ea va realiza adevărata Academie în privirea gustului, în privirea armoniei şi a esteticei, care trebuie să prindă la formarea limbei noastre, căci, după părerea mea, pedanteriile Academiei bucureştene vor rămînea de rîsul generaţiilor viitoare. M-a bucurat deci foarte mult cînd am aflat din scrisoarea d-tale că v-aţi decis a intra în luptă sciinţifică cu pedantismul. Nu mă îndoiesc de victorie, fiindcă nişte simpli gramatici care nu au produs nimic în literatură nu pot să stea faţă cu adevăraţii literatori. Publicul se va da negreşit cu acei ce-1 încîntă prin procedurile lor şi va rîde de acei ce cată să-l năucească cu nişte stropşituri ridicole. Curagiu dar, scumpii mei amici ; aveţi o frumoasă campanie de făcut, aveţi de apărat tezaurul cel mai scump ce aţi moştenit de la strămoşi, limba, adică simbolul sacru al naţionalităţii noastre. Ardelenii, sub masca românismului, lucrează la desfrăţi-rea românilor, cătînd a rumpe acel lanţ puternic ce leagă strîns pe românii din diferitele provinţii, limba strămoşească. Cînd locuitorii de peste Canpaţi or învăţa a grăi ca Cipa-riu, Laurian, Macsim et tuti-qmnti, ei nu se vor mai înţelege cu românii din Principate şi cu cei din Basarabia, şi în acea zi glorioasă pentru pedanţi, nemţii şi ruşii vor bate în palme ! însă sper că ne-a feri Dumnezeu de-o asemine calamitate. în zilele aceste am mai descoperit două cuvinte pocite. Ţi le trimit ca să le adaogi la Dicţionarul grotesc, după cuvintele regres şi negles. Adresa mea la Paris este : 64 Avenue de 1’Imperatrice. Trimite-mi acolo orice-i vroi să-mi scrii. 402 Adio, iubite domnu'le Negruzzi, arată amiciile mele d-lor Maiorescu, Pogor, Leon, Caragiani, Paicu etc. Al d-tale amic devotat, V. Alecsandri Am cetit în Monitor lista articolelor cuprinse în no. din 15 oct. al Albinei Pindului. între ele figurează balada d-tale Mervan şi Dicţionarul grotesc pe care dl. Grandea binevoieşte a-1 cualifica de : glume asupra unor cuvinte nouă. Dacă s-ar întîmpla să vezi acel număr şi dacă acea calificare ar figura şi în foaia Albinei, te-aş ruga să binevoieşti a face o mică notă în Convorbiri pentru a spune verde în ochi d-lui Grandea, că Dicţionarul grotes nu e o colecţie de glume, ci o critică foarte serioasă. CĂTRE NICOLAE PISOSKI 233 Paris, dec. 1869 Iubite Nicolau...u...u..u..,s, Sînt zece zile de cînd mă a£u în Paris şi d-abia astăzi găsesc vreme ca să-ţi scriu. Sosind aice, am schimbat trei apar-tamenturi, unele mai reci decît altele, şi, în sfîrşit, m-am aşezat la Pavilion de Rohan, rue de Rivoli 172, unde am o pri-veală frumoasă şi o căldură mai creştinească. Parisul este o adevărată minune, însă, pentru ca să-l apreciezi pe cît merită, trebuie să ai 25 de ani şi 250 de mii de franci pe an de aruncat pe la caretaşi, pe la restaurante, pe la orfevri, pe la teatru, pe la Bois de Boulogne şi, mai cu seamă, în poalele parizienelor. Traiul e un vîrtej nebunatic, însă un vîrtej în care averi ca de-alde noastre se risipesc uşor... M-am acquitat de comisionul ce mi-ai dat. Cerceii au fost găsiţi foarte bine lucraţi şi foarte plăcuţi. Ai fost declarat om de gust bun şi colonel aimable. Ghidi, hoţ bătrîn ! ai izbutit a te împrieteni cu una din ceîe mai frumoase femei din Paris. 403 Am găsit pe Marghioliţa crescută şi schimbată mult în avantagiul său. încep a crede că va deveni foarte gentile cînd se va forma. în doi ani s-au făcut pariziană de maniere, spiritul ei s-au dezvoltat şi chiar caracterul ei s-au îndulcit în atmosfera în care trăieşte. Maica sa o găseşte perfectă şi o mănîncă cu ochii. Mama, tot mamă. Voi mai işedea la Paris vro doua săptămîni, apoi voi pleca la Cannes. Adio, să ne videm sănătoşi, V. Alecsandri Multe amicii din partea Paulinei. CĂTRE ALEXANDRINA GHICA 234 [1869]1 Chere Princesse, Desole de vous savoir souffran-te, mais nous esperons vous voir bien portante demain ă dejeuner liy2 h. Votre ami tout devoue, V. Alecsandri [1869]1 Iubită prinţesă, întristat de a vă şti suferindă, nădăjduim însă să vă vedem sănă-loasă mîine la prînz IIV2 ore- Prietenul dumneavoastră devotat, V. Alecsandri 404 r 235 Ce jeudi [1869]1 Chere Princesse, Soyez la bienvenue dans nos parges. Pauline a donne l’ordre de preparer un plat de sarmale â votre intention. Nous vous attendons â bras ouverts. A vous de coeur, V. Alecsandri Joi [1869]1 Iubită prinţesă, Fiţi binevenită pe meleagurile noastre. Paulina a dat ordin să se pregătească o oală cu sarmale în cinstea dumneavoastră. Vă aşteptăm cu braţele deschise. Al dumneavoastră din inimă, V. Alecsandri CĂTRE PANTAZI GHICA 236 Nice, 4 mai 1870 hotel du Luxembourg Mon cher Pantazi, Vous vous etes peut-etre demande parfois ce que j’etais devenu et dans quelle pârtie du Monde je trainais ma valise ? Je viens aujourd’hui satisfaire la curiosite de mes amis. Pourquoi aujourd’hui plutot qu’un autre jour ? Je n’en sais rien ; 405 c’est peut-etre l’effet du Mistral qui a souffle pendant qua-rante huit heures et qui m’a fortement agace les nerfs. Je suis donc a Nice depuis un mois, occupe essentielle-ment a me frotter le dos au solei. Ce diable de soleil ! j’ai couru pendant cinq mois â sa recherche et je Tai â peine de-couvert sur les bords de la Mediterranee, ou il semble se com-plaire de fafon â oublier le reste du Monde. A Vienne, j’ai trouve du vent glacial, a Munich deux pieds de neige, â Paris des pluies, melees de givre, â Lyon le Mistral, â Marseille le remistral qui avait prealablement passe par des regions froides, â Cannes, meme, j’ai eu a subir une autre espece de Boree impetueux nomme Noroi (Nord-Est)... et partout, partout, des chambres â courants d’aire et des cheminees qui fument comme tous les pachas d’Orient... Enfin, moitie gele, enrhume, pestant, eternuant et surtout me mouchant je suis parvenu dans une region plus clemente, ă Nice, ou je me delecte dans de veritables bains de rayons solaires. La mer bleue comme les yeux de la premiere demoi-selle qu’on croit aimer, s’etend sous mes f?netres, avec son mouvement perpetuei et ses nuances infinies de saphir, de lapis-lazulli, d’indigo etc. Au loin, sur la ligne de l’horizon passent de nombreux vaisseaux, voiles deployees, qui vont dans toutes les parties du Monde et qui m’attirent comme des syrenes... et moi je reste tranquillement au bord dans les de-lices d’un farniente aussi italien que roumain. Voila ma vie et la vie telle que je la comprends, mais que malheureusement je ne pourrai pas mener longtemps car je compte m’en retour-ner â Mircesti vers la fin de juin. Maintenant â vous : que faites-vous lâ-bas, lâ-bas dans cette contree ou les orangers ne fleurissent pas mais ou l’on devient si facilement grand homme ? Donnez-moi des nouvelles, beaucoup de nouvelles politiques, litteraires, mondai-nes, etc. Bref envoyez-moi un cargaison de nouvelles tout de suite, car mon sejour â Nice ne doit pas se prolonger. Jean Ghica est-il â Bucarest ? et Balaciano ? et mon frere ? J’attends votre reponse et vous embrasse pour la peine. Tout â vous, V. Alecsandri 406 Nisa, 4 mai 1870 Hotel du Luxembourg Iubite Pantazi, Poate te-ai întrebat cîteodată ce devenisem şi în ce parte a lumii îmi tîram valiza ? Astăzi vin să satisfac curiozitatea prietenilor mei. De ce astăzi mai curînd decît în altă zi ? nu ştiu nimic ; este poate efectul Mistralului care a suflat timp de patruzeci şi opt de ore şi care mi-a zdruncinat nervii. Sînt deci la Nisa de o lună, ocupat, mai cu seamă, în a-mi freca spatele la soare. Acest afurisit soare ! am alergat timp de cinci luni în căutarea sa şi abia l-am descoperit pe malurile Mediteranei, unde se pare că se simte atît de bine, încît uită restul lumii. La Viena am găsit un vînt îngheţat, la Munchen două picioare de zăpadă, la Paris ploi amestecate cu chiciură, la Lion Mistralul, la Marsilia remistralul, care mai înainte trecuse prin regiuni reci, la Cannes, chiar, am suferit un alt fel de vînt de Nord puternic numit Noroi (Nord-Est)..., şi peste tot, peste tot, camere pline de curente de aer şi de cămine care fumegă ca toţii paşii din Orient... în sfîrşit, pe jumătate îngheţat, cu guturai, blestemînd, strănutînd şi, mai cu seamă, ştergîndu-mi nasul, am ajuns într-o regiune mai blîndă, la Nisa, unde mă distrez în adevărate băi de raze solare. Marea, albastră ca ochii primei domnişoare pe care crezi că o iubeşti, se întinde sub ferestrele mele, cu mişcarea sa perpetuă şi nuanţele sale nesfîrşite de safir, de lapislazuli, de indigo etc. în depărtare, pe linia orizontului, trec numeroase vase cu pînzele întinse, care merg în toate părţile lumii şi care mă atrag ca nişte sirene... şi eu rămîn liniştit la mal în farmecul unui }ar-niente atît italienesc, cît şi românesc. Iată viaţa mea şi viaţa aşa cum o înţeleg, dar pe care, din nefericire, nu o voi putea duce mult timp căci socotesc să mă întorc la Mirceşti pe la sfîrşitul lui iunie. Acum, la rîndul dumitale : ce faceţi acolo, acolo în acel ţinut unde portocalii nu înfloresc, dar unde devii aşa de uşor om mare ? Dă-mi veşti, multe veşti politice, literare, mondene etc. Pe scurt, trimite-mi o încărcătură de veşti numaidecît, căci rămînerea mea la Nisa nu trebuie să se prelungească. Ion Ghica este la Bucureşti ? şi Bălăcianu ? şi fratele meu ? Aştept răspunsul dumitale şi te îmbrăţişez pentru osteneală. Al dumitale, V. Alecsandri 407 către iacob negruzzi 237 Nisa, 4 mai 1870, Hotel du Luxembourg Iubite domnule Negruzzi, Sînt astăzi şase luni în capăt de cînd am plecat de la Moldova şi de şase luni mă aflu fără nici o ştire de „Junimea" şi de lucrările sale. Toate numerile Convorbirilor literare au rămas în urma mea la Mirceşti şi formează negreşit o frumoasă piramidă pe biroul meu. La întoarcerea mea voi avea mult de citit şi această perspectivă mă bucură, însă pînă atunci curiozitatea mea rămâne în cui ; te rog dar să bine-voieşti a o satisface prin o scrisoare care să mă înştiinţeze şi despre sănătatea amicilor mei, şi despre mişcarea literară din ţeară ; îmi vei produce o mare, foarte mare mulţumire. Eu, de la plecarea mea, am fost şi sînt chiar astăzi în luptă cu mici mizerii ale sănătăţii, ceea ce părinţii noştri numiau zaiflu şi, lucru mai grav, nu am scris nici măcar două rînduri. O sfîntă lene m-au cuprins în străinătate şi, mai cu seamă, pe malul Mărei Mediterane. Se vede că influenţa înve-cinatei Italie m-a făcut un fierbinte adorator al dulcelui far-niente ; sper însă că, revenind la Mirceşti şi aşezîndu-mă pe fotoliul biroului meu, voi recâştiga timpul pierdut şi voi da iar probe de viaţă. în vreme de giumătate de an am făcut un voiaj foarte original ă la recherche du soleil * şi pretutindene am găsit iarnă, ger, ploaie, vînturi, camere în forma de mori de vînt şi cămine care produceau mai mult fum decît căldură. De-abia aici am dat de mult doritul soare, însă şi aici razele lui sînt adeseori răcorite peste măsură de răsuflarea vîntului Mistral, care turbură marea şi liniştea celor ce trăiesc pe malurile ei. Cu toate aceste, nimic nu e frumos, atrăgător, nimic nu absoarbe gîndirile cu o mai deplină încîntare ca privirea acelei întinse albăstrimi a Mediteranei. Aş fi în stare să şed ani întregi a o privi fără ca să ma satur de acest spectacol măreţ. De la ferestrele mele văd trecînd în depărtare pe linia orizonului vapoarele şi vasele cu veluri, care fac * In căutarea soarelui (limba franceză). 408 voiajul Orientului şi, pentru un vechi călător ca mine, trecerea lor îmi fură minţile şi mă îndeamnă a mă lua pe urmele lor. Proiectul meu este de-a trece pe la Napoli, Roma şi Veneţia cînd a fi să mă întorc în ţeară, adică în cursul lunei lui iunie ; dacă în acest interval mă va vizita vreo inspirare, oi căta să o opresc din zbor pentru ca să o trimit Convorbirilor literare ; pănă atunci însă, trimit redactorilor acelei foi cele mai sincere amicii. Al d-tale amic, V. Alecsandri 238 Paris, 1 iunie 1870 Iubite domnule Negruzzi, Scrisoarea d-tale m-au bucurat foarte mult prin ştirile ce cuprinde despre mişcarea literară din Moldova. Deşi „Junimea" a pierdut cîţiva din membrii săi, totuşi văd cu mulţemire că foaia Convorbirilor îşi urmează calea cu o perseverenţă care va fi apreciată la timp. Nu te îndoi că va veni o zi cînd meritul adevărat se va recunoaşte de toţi şi atunci lucrarea folositoare a „Junimei" va dobîndi aplauzele oamenilor de conştiinţă şi de bun-simţ. Nebunia politică a smintit la noi cei mai mulţi creieri, epidemia e generală ! Cînd dar în mijlocul unei asemine triste epidemii se găsesc tineri feriţi de dînsa şi cari conlucrează serios la o operă de regenerare a minţilor, acei tineri păşesc pe adevărata cale, ce duce la un viitor ferice şi glorios pentru ei şi pentru ţeara lor. Curaj dar şi noroc bun. Sînt foarte doritor de-a cunoaşte idila ce ai compus şi sînt încredinţat că este bună de vreme ce este rodul unei inspirări poetice şi a suvenirilor din copilărie. Te rog să-mi trimiţi aice măcar numerile ce vor ieşi în timp de-o lună, căci am de gînd a mai întîrzia în Franţa pînă la finele lui iunie. Adresa mea este Hotel du Pavilion de Rohan, rue de Rivoli, 172. Paris. 409 f Mă înştiinţezi că ai primit din partea mareşalului Curţii o poezie a mea : Bărăganul,1 dedicată domnitorului. Iată în cîteva cuvinte istoria acestui pastel : Găsindu-mă la Bucureşti, măria-sa au binevoit a-mi oferi o frumoasă fotografie ce reprezintă cîmpiile Valahiei. La această graţiozitate am răspuns prin promiterea de-a face în versuri descrierea acelui tablou şi de a o prezenta măriei-sale. în adevăr am întrîziat cam mult de a-mi împlini făgăduinţa, însă la Nisa am avut o oră de bună dispunere şi am scris Bărăganul. Am trimis acea poezie domnitorului cu o scrisoare, însă fără nici o dedicaţie (alăturez aici copia acelei scrisori pentru curiozitate). Aceasta au fost din parte-mi un act de curtuazie către măria-sa, care s-a arătat totdeauna cătră mine de-o amabilitate foarte graţioasa. Cu toate aceste, Columna Traianului, redigeată de Hăjdeu, atribuie purtarea mea unei simţiri de linguşire. Fie-i columna uşoara !... Cît pe ce era să scriu calomnia în loc de columna ! Aceste le înşir aice numai şi numai pentru ca să vezi că oamenii de litere, chiar cei mai independenţi, sînt supuşi a fi muşcaţi de năpîrci, însă ei trebuie să răspundă cu dispreţ acelor ce se încearcă a-i stropi cu veninul lor. Adio, te îmbrăţişez, V. Alecsandri Multe amicii fratelui d-tale şi d-lor Maiorescu, Pogor etc. CĂTRE MĂRIE BOGDAN 239 [Arcachon, 15-20 iulie s.n.] 18701 Ma chere Mărie, Ta lettre nous a fait grand plaisir en nous apportant de bonnes nouvelles de ta sânte et de tes etudes. Maman sera heureuse de recevoir ta lettre en langue roumaine. Quant â moi tu sais combien je serai satisfait lorsque tu sauras ecrire l’anglais aussi facilement que le franţais. Ce que je deşire 410 pour toi c’est que tu t’appliques a apprendre plusieurs langues et â etudier serieusament la musique ainsi que le desin. Plus tard quand tu seras une grande demoiselle tu compreadras mieux les avantages de ces etudes et tu me seras reconnais-sante d’avoir tant insiste pour que tu acquieres le plus de connaissances aussi utiles qu’agreables. Maman est devenue une forte nageuse au bout de la qua-trieme leşon de natation, elle fait la coupe tres-bien si bien meme qu’elle ne reculerait pas devant I’idee de traverser l’Ocean. Heureusement que je suis la pour l’empecher de faire cette imprudence. Nous jouissons ici2 de chaleurs tres-fortes, je suppose en consequence que le sejour de Paris doit etre intolerable. Mais Avenue du Roule vous devez avoir un peu plus d’air en quaiite de campagnardes. Nous esperons pouvoir rester ici une dizaine de jours, apres quoi nous nous dirigerons vers la Moldavie â travers la Suisse et la Baviere, a moins que les Bavarois qui se preparent dit-on a la guerre ne nous defendent l’entree de leur pays. En ce cas nous serons obliges de prendre la voie de Milan, Venise et Trieste pour arriver a Vienne. Quoi qu’il en soit je t’avertirai du jour de notre depart et de notre plan definitif de voyage. En attendant nous t’embrassons tendremcnt et te char-geons de presenter nos amities â Tanmee ainsi qu’â tes petites amies. Ton pere affectionne, V.A. P.S. Nous avons fait la connaissance d’une familie espag-nole, M. et. Mtne Pereyra qui deşire beaucoup te connaître. Mme Pereyra a promis d’aller te voir. Je lui ai donne une lettre d’introduction aupres de Tante Aimee. [Arcachon, 15-20 iulie s.n.] 1870 1 Draga mea Mărie, Scrisoarea ta ne-a făcut mare plăcere, aducindu-ne noutăţi bune asupra sănătăţii şi studiilor tale. Mama va fi fericită să primească scrisoarea ta în limba română. Cît despre mine, tu ştii cît vor fi de mul- 411 ţumit cînd tu vei şti să scrii englezeşte tot atît de uşor ca franţuzeşte. Ceea ce doresc pentru tine este ca să te sileşti să înveţi mai multe limbi şi să studiezi serios muzica şi desenul. Mai tîrziu, cînd vei fi o domnişoară mare, tu vei înţelege mai bine foloasele acestor studii şi îmi vei fi recunoscătoare de a fi insistat atît pentru ca să dobîndeşti cît mai multe cunoştinţe, pe cît de utile, pe atît de plăcute. Mama a devenit o bună înotătoare, după a patra lecţie, ea înoată foarte bine, atît de bine, că nu s-ar da înapoi de la ideea de a traversa Oceanul ! Bine că sînt aici pentru a o împiedica să facă această imprudenţă. Ne bucurăm aici2 de călduri foarte puternice, presupun, prin urmare, că şederea la Paris trebuie să fie de nesuportat. Dar pe Avenue du Roule trebuie că aveţi ceva mai mult aer, locuind ca la ţară. Noi sperăm să putem rămîne aici vreo zece zile, după care ne vom îndrepta spre Moldova, prin Elveţia şi Bavaria, afară numai dacă bavarezii, care se pregătesc, se zice, de război, nu ne interzic intrarea în ţara lor. în acest caz, vom fi obligaţi să luăm drumul prin Milan, Veneţia şi Triest, pentru a ajunge la Viena. Orice ar fi, te voi înştiinţa de plecarea noastră şi de planul definitiv de călătorie. Pînă atunci, te îmbrăţişăm cu drag şi te însărcinăm să încredinţezi de prietenia noastră pe Tanmee şi pe micile tale prietene. Tatăl tău iubitor, V.A. P.S. Am făcut cunoştinţă unei familii spaniole, dl. şi d-na Pereyra, care doreşte mult să te cunoască. D-na Pereyra a promis să vină să te vadă. I-am dat o scrisoare de introducere pe lîngă mătuşa Aimee. 240 [Arcachon, iulie s.n.] 1870* My dear Mary, Ta lettre ecrite en anglais m’a fortement embarrasse tout en me faisant grand plaisir. Il m’a fallu faire un grand effort de memoire pour comprendre tes deux pages, mais j’y suis parvenu enfin grâce â mon dictionnaire. Tanmee m’a donne de bonnes nouvelles de toi, aussi pour te recompenser de ta conduite et de ton aptitude au travail je te permets d’aller 412 avec tes cousines aux ba ins de mer. Tu t’y amuseras beaucoup et tu apprendras a nager comme un poisson. Sois toujours obeissante et gentille. Ne boude jamais, car c’est tres-vilain de bouder et de se mettre en colere ; de cette faşon tu rendras maman tres heureuse sans compter que ton papa te saura gre de tout ce que tu feras pour contenter Tanmee. Nous t’embrasson bien tendrement. Ton papa, V.A. [Arcachon, iulie s.n.] 18701 Dragă Mărie, * Scrisoarea ta în limba engleză m-a pus în mare încurcătură făcîn-du-mi în acelaşi timp mare plăcere. A trebuit să fac un serios efort de memorie pentru a înţelege cele două pagini ale tale, dar pînă la urmă am izbutit datorită dicţionarului meu. Mătuşa Aimee mi-a dat veşti bune despre tine, de aceea, ca să te răsplătesc pentru sîrguinţa ta la învăţătură, îţi îngădui să mergi cu verişoarele tale la băile de mare. Ai să te distrezi mult şi ai să înveţi să înoţi ca un peşte. Fii întotdeauna supusă şi drăguţă, Nu fi certăreaţă, căci este foarte urît să fii certăreţ şi să te înfurii, în felul acesta o vei face fericită pe mama, fără a mai socoti că tatăl tău va privi cu plăcere tot ceea ce vei face pentru a o mulţumi pe mătuşa Aimee. Te îmbrăţişăm cu dragoste. Tăticul tău, V.A. 241 Arcachon, 1 aout [s.n.]1 1870 Ma chere Mărie, Ta petite lettre anglaise m’a fait d’autant plus de plaisir qu’elle m’a donne un peu de mal pour la comprendre. Il y a * In original, în limba engleză. 413 surtout un mot qui m’a fort embarrasse, c’est le mot angry que je confondais avec hungry et comme il s’agissait du chat de Miss Taylor, je me suis demande toute la journee quel rap-port il pouvait exister entre ce noble animal et ma faim, car je ne me connais pas de passion effrenee pour la gibelotte de chat. Enfin une charmante demoiselle d’Arcachon m’a expiique la chose, et grâce â son obligeance je me suis senti soulage d’un grand poids. Ainsi le pauvre cat de Miss Taylor est decede !!! A quoi faut-il attribuer cette mort subite ? Ese-ce â une in-digestion ou bien â des raisons politiques ? Moi je pense qu’il a expire par suite des emotions de la guerre qui va avoir lieu. Quoiqu’il en soit, versons une larme a sa memoire et tâchez de consoler Miss Taylor de la perte de son favori. „Car il fut de ce monde ou tous les favoris Subissent des disgrâces Et chat il a vecu bien plus que les souris Victime de ses chasses II est mort en laissant un grand regret flatteur Pour sa memoire Coeurs sensibles versez, versez un pleur Sur sa tombe sans gloire. 2 Nous quittons Arcachon demain quoique la veritable sai-son des bains commence â peine ; mais nous avons tant de chemin a parcourir pour arriver chez nous qu’il ne nous este plus permis de prolonger notre sejour au bord de l’Ocean. Nous t’envoyons donc une quantite de nos meilleus baisers et te chargeons d’embrasser tout le monde de notre part. Ecris-moi altcrnativcment en franşais et en anglais. C’est un plaisir que tu me fais en meme temps qu’un service que tu me rendras, car la lecture de tes lettres rafraîchira mes no-tions de la langue anglaise. Ton pere affectionne, V.A. 414 Arcachon, 1 august [s.n.] 18701 Dragă Mărie, Mica ta scrisoare englezească mi-a făcut cu atît mai mare plăcere cu cît ea mi-a dat puţin de furcă pentru a o înţelege. Este aici mai cu seamă un cuvînt care m-a pus în mare încurcătură cuvîntul supărare * pe care îl confundam cu foame ** şi, cum era vorba despre pisica domnişoarei Taylor, m-am întrebat toată ziua ce raport putea să existe între acest nobil animal şi foamea mea, căci nu îmi cunoşteam nici o pasiune nestăpînită pentru ostropelul de pisică. In sfîrşit, o încîntătoare domnişoară din Arcachon mi-a lămurit nedumerirea şi, datorită bunăvoinţei sale, m-am simţit uşurat de o mare greutate. Astfel, biata pisică*** a domnişoarei Taylor a murit!!! Cui sc datoreşte această moarte subită ? Unei indigestii sau unor cauze politice ? Eu cred că şi-a dat sufletul din pricina emoţiilor războiului care va avea loc. Oricum ar fi, să vărsăm o lacrimă în amintirea ei şi încercaţi să o consolaţi pe domnişoara Taylor de pierderea favoritului său. „Căci a trăit în această lume în care toţi favoriţii Suferă de dizgraţii Şi pisică, ea a trăit mai mult decît şoarecii Victimă a vînătorilor sale. A murit lăsînd o mare şi măgulitoare părere de rău Pentru amintirea sa Inimi simţitoare, vărsaţi, vărsaţi o lacrimă Pe mormîntul său fără glorie." 2 Părăsim Arcachonul mîine, cu toate că adevăratul sezon al băilor de-abia începe, dar avem un drum aşa de lung de străbătut pentru a ajunge la noi acasă, îneît nu ne mai este îngăduit să ne prelungim şederea pe malul oceanului. Iţi trimitem deci o grămadă de calde sărutări şi te însărcinăm să îmbrăţişezi pe toată lumea din partea noastră. Scrie-mi pe rînd în franceză şi în engleză. Este o plăcere pe care mi-o faci şi, în acelaşi timp, un serviciu pentru că citirea scrisorilor tale îmi reîmprospătează cunoştinţele mele de limbă engleză. Tatăl tău iubitor, V.A. * In original, în limba engleză. ** Idem. *** Idem. 415 către ana davila 242 Turin, 14 august 1870 Doamna mea,1 Sînt fericit de a vă face cunoscut că am întîlnit pe dl. Davila la poalele muntelui Cenis, în partea Franciei. D-sa a plecat spre Paris, sănătos şi vesel de fapta bună ce are de gînd a îndeplini. Proiectul său de a organiza o ambulanţă cu concursul elevilor români din Paris şi de a se consacra în ajutorul nenorocitelor victime ale războiului actual este un proiect nobil şi care onorează pe bărbatul de inimă ce a decis să-l executeze. Prin acest act de umanitate, dl. Davila va binemerita de ambele sale patrii, Francia şi România. Cît pentru mine, i-am dat o sărutare frăţeasca şi i-am mulţemit că va conduce pe elevii români din Paris pe o cale de sacrificiu glorios şi de recunoştinţă cătră generoasa Francie. Despărţindu-ne la St Michel, am promis d-lui Davila să vă dau ştiri despre d-lui şi, îndeplinind acum această datorie, vă rog să primiţi asigurarea simţirelor mele de cel mai profund respect, V. Alecsandri CĂTRE MĂRIE BOGDAN 243 Mircesti, juillet [sic] [august?] 18701 Je ne t’ecris que peu de lignes, ma chere Mărie, car il m’arrive du monde juste en ce moment. Marnan est toute heureuse de te savoir au Havre et de rentrer elle-meme ă Mirceşti. Puisque tu es au bord de la mer, amuse-toi bien et 416 tâche de dessiner d’apres nature des paysages maritimes, tu nous feras grand plaisir et... nous t’embrassons sur les deux joues. Ton pere, V.A. Mirceşti, iulie [sic] [august ?] 1870 1 Nu îţi scriu decît cîteva rînduri, dragă Mărie, pentru că tocmai acum soseşte cineva. Mama este foarte fericită de a te şti la Havre şi de a se reîntoarce ea însăşi la Mirceşti. Pentru că eşti pe malul mării, distrea-ză-mă bine şi încearcă să desenezi după natură peisaje maritime, ne vei face mare plăcere şi... te îmbrăţişăm pe amîndoi obrajii. Tatăl tău, V.A. 244 Mirceşti, [august-septembrie 1870] 1 Ma chere Mărie, Ta lettre m’a beaucoup interesse par les details que tu m’as donnes sur tes nombreuses occupations pendant les va-cances ; promenades, leşons de natation etc. ... II paraît que tu n’es pas tres brave dans l’eau ; ton maître de natation m’a fait savoir que tu avalais beaucouip d’eau et que cela te faisait faire des grknaces tres-comiques. II faut, ma chere enfant, avoir du courage et prouver aux Frangais qu’une Roumaine ne manque pas de coeur, meme dans l’eau. Tu as une jolie petite table, dis-tu, une petite chaise et un beau pupitre. C’est tres-bien. Figure toi le magni-fique effet que produira sur ce pupitre un Jivre joliment relie que Tante Aimee t’aura donne comme recompense de tes bons examens ! Moi â ta place, j’en aurais un plaisir extreme. L’histoire des cachets fondus dans ma lettre nous a fait bien rire. Aussi je suivrai tes conseils, c’est â dire que je ne me donnerai plus la peine de t’en envoyer. Ecris â ta mere plus souvent malgre les fautes de roumain que tu commets parfois. Nos compliments â Tante Aimee, â Miss Taylor et â M-elle Anna. Je t’embrasse de tout coeur, V.A. Mirceşti, [august-septembrie 1870] 1 Dragă Mărie, Scrisoarea ta m-a interesat foarte mult prin amănuntele pe care mi le dai asupra numeroaselor tale ocupaţii din timpul vacanţei : plimbări, lecţii de înot etc... Se pare că nu eşti prea curajoasă în apă ; profesorul tău de înot mi-a făcut cunoscut că înghiţeai multă apă şi că aceasta te făcea să faci nişte mutre foarte caraghioase. Trebuie, draga mea, să ai curaj şi să dovedeşti francezilor că o româncă nu este lipsită de inimă, nici chiar în apă. Spui că ai o mică şi frumoasă masă, un mic scaun şi un pupitru. Foarte bine. Gîndeşte-te ce minunat efect ar produce pe acest pupitru o carte frumos legată pe care mătuşa Aimee ţi-ar da-o ca răsplată pentru bunele tale examene. Eu, în locul tău, aş simţi o mare plăcere. Povestea caşetelor topite ne-a făcut să rîdem. De aceea voi urma sfatul tău, adică nu-mi voi mai da osteneala să-ţi mai trimit. Scrie mamei tale cît mai des, cu toate greşelile de limbă română pe care le faci adesea. Salutările noastre mătuşei Aimee, domnişoarei Taylor şi d-rei Anna. Te îmbrăţişez din toată inima, V.A. 418 CĂTRE EDOUARD GRENIER 245 Mirceşti, 14 oct. 18'7C Mon cher Grenier, Du fin fond du monde ou je me trouve relegue, je suis d’un regard anxieux Ies graves evenements'1 qui se deroulent en France, et je me demande souvent ce que sont devenus mes amis de predilection. Baligot a vu sa iprovince envahie et devastee par les hordes prussiennes et, depuis, je n’en ai plus eu de nouvelles. A-t-il succombe lui-meme dans Ia Iutte ? Vit-il encore quelque part retire avec ses soeurs ?... Et vous, mon cher ami, qu’etes-vous devenu depuis le commencement de cette guerre abominable ? Je ne vous demande pas ce que vous avez souffert et ce que vous souffrez de voir votre beau pays ă la merci de l’etranger ; je connais les amertumes de votre coeur par celles que j’ai eprouvees imoi-meme depuis trois mois... Helas ! je me sens humilie par les echecs de la France, car ces echers sont composes, de malheur et de honte. Ils sont de telle nature meme qu’ils depassent les limites de la honte pour atteindre aux proiportions du fleau. Faut-il croire â la colere celeste ? Mais, â propos de quoi le ciel punirait-il la France ? Serait-ce pour avoir ete le pays des grandes ini-tiatives, le berceau des nobles libertes qui se sont repandues sur le monde ? J’ai lu dans les journaux que l’ennemi approchait de Be-sanşon, et vous pensez si mon inquietude est devenue anxieuse, car Baume-les-Dames2 est sur son passage. Vous avez sans doute pense ă Madame votre mere, et vous l’avez mise ă fabri de toute emotion navrante en Parrachant au triste spec-tacle de l’invasion. Je me figure donc que vous etes refugie en Suisse ou en Italie. Neanmoins, je vous ecris toujours â Baume-les-Dames pour demander de vos nouvelles. Puisse cette lettre vous trouver bien portant et supportant Ie malheur avec le courage d’un coeur bien place ! Pour ma part, je suis â Mirceşti ou je compte passer l’hiver et ou je serais si heureux de vous avoir. 419 Adieu, cher ami. Dieu avec la France ! Votre ami, V. Alee sandii. Que sont devenues les dames Raymond ?3 Mirceşti, 14 oct. 1S7C Iubite Grenier, Din fundul lumii unde mă găsesc retras, urmăresc cu o privire îngrijorată gravele evenimente1 care se desfăşoară în Franţa şi mă întreb adesea ce au devenit prietenii mei cei mai iubiţi. Baligot a văzut provincia sa invadată şi devastată de hoardele prusiene şi, de atunci, nu am mai avut veşti. A murit el însuşi în luptă ? Trăieşte încă retras undeva cu surorile sale ?... Şi dumneata, dragul meu, ce-ai devenit de la începutul acestui război îngrozitor ? Nu te întreb ce ai suferit vazînd frumoasa voastră ţară la bunul plac al străinului ; cunosc amărăciunile inimii dumitale, după cele pe care le-am resimţit eu însumi de trei luni încoace... Vai ! mă simt umilit de înfrîngerile Franţei, căci aceste în-frîngeri sînt formate din nenorocire şi ruşine. Sînt de aşa natură îneît chiar depăşesc limitele ruşinei pentru a atinge proporţiile unui flagel. Trebuie să crezi în furia cerească ? Dar de ce cerul ar pedepsi Franţa ? Poate pentru că a fost ţara marilor iniţiative, leagănul nobililor libertăţi care s-au răspîndit peste lume ? Am cetit în ziare că inamicul se apropie de Besancon, şi înţelegi că neliniştea mea a devenit îngrijorătoare, căci Baumeles-Dames2 este în drumul său. Te-ai gîndit, desigur, la mama dumitale şi ai pus-o la adăpost de orice emoţie dureroasă, smulgînd-o tristului spectacol al invaziei, îmi închipui deci că sînteţi refugiaţi în Elveţia sau în Italia. Iţi scriu, totuşi, la Beaume-les-Dames pentru a mă informa de soarta dumitale. Fie ca această scrisoare să te găsească sănătos şi suportînd nenorocirea cu curajul unei inimi zdravene ! In ce mă priveşte, sînt la Mirceşti, unde sper să petrec iarna şi unde aş fi foarte fericit să te am. Adio, dragul meu, Dumnezeu cu Franţa ! Prietenul dumitale, V. Alecsandri Ce au devenit doamnele Raymond ? 3 420 CĂTRE MĂRIE BOGDAN 246 Mircesti, 26 octobre 1870 Ma chere petite Mărie, Un telegramme de Tante Aimee -m’annonce votre dapart du Havre pour PAngleterre. Je suppose que cette lettre te trouvera a Londres en train de parter l’anglais comme une jeune Miss. Je regrette que la guerre’1 actuelle ait force Tante Aimee de quitter l’Avenue du Roule, mais puisque les evene-ments vous ont obligees d’emigrer, je trouve que l’Angieterre a ete parfaitement choisie pour y passer le temps d’exil. Tu en profiteras, je l’espere, pour apiprendre â parler couram-ment la langue de Lord Byron, et â ton retour en France tu pourras tenir de longues conversations avec Helene2. En attendant je te conseille, ma chere enfant, d’etre aux petits soins pour Tante Aimee, de H’entourer de ton affection afin de la consoler un peu des ma'lheurs qu’eprouve son pays. Tu agiras comme une enfant qui a du coeur et cette conduite me rendra moi-meme bien heureux. Maman se porte bien, elle a ete fort inquiete sur ton compte dapuis Ie commancement de la guerre, craignant que tu ne deviennes prisonniere des Prussiens, mais je l’ai rassurce lâdessus et maintenant elle est enchantee de te savoir en Angleterre. Elle t’envoie miile bai-sers. Ecris-lui comme tu pourras. 3 Adieu, ma cherie, je t’em-brasse tendrement. Tot pere affectionne. V.A. Mirceşti, 26 octombrie 1870 Draga mea Mărie, O telegramă de la mătuşa Aimee îmi anunţă plecarea voastră din Havre pentru Anglia. Bănuiesc că această scrisoare te va găsi la Londra, căutînd să vorbeşti englezeşte ca o tînără miss. Regret că războiul1 actual a silit-o pe mătuşa Aimee să părăsească Avenue du Roule, dar pentru că evenimentele v-au obligat să emigraţi, găsesc că Anglia a fost foarte bine aleasă pentru a vă petrece acolo exilul. Vei profita, sper, ca să înveţi 421 bine limba lordului Byron şi, la întoarcerea ta în Franţa, vei putea susţine lungi convorbiri cu Helene2. Pînă atunci, te sfătuiesc, dragă fetiţă, să fii atentă cu mătuşa Aimee, sa o înconjuri cu toată dragostea ta, ca să o consolezi puţin de nenorocirile pe care le îndură ţara sa. Te vei purta ca o fetiţă cu inimă şi această purtare mă va face fericit şi pe mine însumi. Mama este bine, a fost foarte îngrijorată din pricina ta, de la începutul războiului, temîndu-se să nu ajungi prizoniera prusienilor, dar i-am dat asigurări despre aceasta şi acuma este încîntată de a te şti în Anglia. Ea îţi trimite mii de sărutări. Scrie-i cum vei putea3. Adio, draga mea, te sărut cu dragoste. Tatăl tău iubitor, V.A. CĂTRE UN NECUNOSCUT 247 Mirceşti, oct. 1 870 Domnul meu,1 înainte de toate, am de plăcere a-ţi face cunoscut că am scris domnuîui Epureanu în privirea d-tale şi sper că dorinţa îţi va fi realizată. Am primit o cutie cu tiutun ce mi-ai trimis prin poştă şi-ţi mulţemesc cu atît mai mult că tiutunul e bun. Binevoieşte a mă înştiinţa cui să trimit [***]. Asemene te rog să-mi trimiţi vro opt ocă de morun proaspet, dacă se găsesc de vîndut la Galatzi, şi o cutie cu halva de Ţarigrad, dacă a fi sosit proaspetă. Vei îndatori foarte mult pe al d-tale servitor, V. Alecsandri CĂTRE MĂRIE BOGDAN 248 Mirceşti, 11 nov. 1S 70 Ma chere petite Mărie, J’ai lu avec beaucoup d’interet les details contenus dans ta lettre au sujet des environs de Londres.1 La capitale de 422 l’Angleterre est la plus grande viile d’Europe et porte un cachet d’originalite toute britannique. Chague habitant a sa maisonnette, propre, confortable et nulle part on ne com-prend mieux 1’importance du mot „at ho?ne“. Les parcs sont spacieux, couverts de beau gazon. On y respire â l’aise, c’est pourquoi on les nomime les poumons de Londres. Mais pour bien apprecier les avantages du sejour dans cette viile cu-rieuse, il faut savoir parler la langue du pays. Je t’engage donc a profiter le plus possibile de ton sejour lâ-bas, afin de baragouiner constamment de l’Anglais. Ce n’est qu’en parlant beaucoup avec de jeunes miss que tu acquerreras la veritable prononciation anglaise. Je t’ai promis de te faire passer les vacances de l’annee prochaine â Mirceşti ; je tien-drai ma promesse â la condition que tu parles couramment tbe Englisb language. Dans ce cas tu trouveras ici un beau piano qui sera ta recompense pour le mal que tu te seras donne ă realiser mes desirs. La petite Rosetti est pârtie, ce qui a fortement chagrine Tante Aimee. C’est a toi â consoler la bonne Tante Aimee par ton affection, tes prevenances et ton obeissance. Je serais heureux de jour ou tante Aimee m’ecrira que tu fais preuve de bon coeur par ta conduite anvers elle. Ma-moutza est bien portante, elle t’embrasse tendrement et demande ton portrait. Ecris-lui en franşais, je lui traduirai tes lettres. Adieu, je t’embrasse miile fois et te souhaite une bonne sânte. Ton pere, V.A. Mirceşti, 11 nov. 1870 Micuţa mea Mărie, Am citit cu mult interes amănuntele despre împrejurimile Londrei1 conţinute în scrisoarea ta. Capitala Angliei este cel mai mare oraş din Europa şi poartă sigiliul unei originalităţi cu adevărat britanice. Fiecare locuitor îşi are casa sa, curată, confortabilă şi nicăieri nu se înţelege mai 423 bine importanţa cuvîntului cămin *. Parcurile sînt întinse, acoperite cu un frumos gazon. Se respiră acolo în voie, de aceea sînt numite plămînii Londrei. Dar pentru a înţelege bine foloasele şederii în acest curios oraş, trebuie să ştii să vorbeşti limba ţării. Te îndemn deci să beneficiezi cît mai mult de şederea ta acolo astfel îneît să vorbeşti ** tot timpul englezeşte. Numai vorbind mult cu tinere domnişoare *** vei căpăta adevărata pronunţie englezească. Ţi-am făgăduit că îţi vei petrece vacanţa de anul viitor la Mirceşti, îmi voi ţine făgăduiala cu condiţia să vorbeşti curent limba engleză ****. în acest caz, vei găsi aici un pian frumos, care va fi recompensa pentru străduinţa pe care ţi-ai dat-o să realizezi dorinţele mele. Micuţa Rosetti a plecat, lucru care a îndurerat-o mult pe mătuşa Aimee. Tu trebuie să o consolezi pe buna mătuşe Aimee prin dragostea, prevenirea şi supunerea ta. Voi fi fericit în ziua în care mătuşa Aimee îmi va scrie că dai dovadă de bunătate a inimii prin comportarea ta faţă de ea. Mămuţa este bine, te îmbrăţişează cu dragoste şi îţi cere portretul. Scrie-i în franceză, îi voi traduce scrisorile tale. Adio, te îmbrăţişez de o mie de ori şi îţi doresc sănătate. Tatăl tău, V.A. 249 Ma chere Mărie, J’ai reşu tes deux Iettres du 21 et du 29 novembre et j’ai eu grand plaisir ă les parcourir, car elles me prouvent que tu profites de ton sejour a Londres.1 Tu as visite beaucoup de monuments remarquables et tu commences a appre-cier les avantages de voyager dans les pays civillises. Quand tu auras termine tes etudes, je te ferai visiter l’Italie et * în original, în limba engleză. ** In original baragouiner, ceea ce înseamnă : a vorbi prost, stîlcit o limbă străină. *** în original, în limba engleză pentru a preciza ideea de domnişoară englezoaică. **** In original, în limba engleză. 424 peut-etre PAmerique, ou l’on parle Anglais. Tu m’y serviras d’interprete. En attendant, l’idee de venir â Mirceşti avec Tante Aimee me sourit beaucoup. Ce ne sera donc pas en 1871, mais en 1872 que tu re-verras la joîie „lounka". Soit, j’accepte cette combinaison, mais a la condition que d’ici lâ tu auras acquis assez de force au piano pour pouvoir continuer tes etudes toute. seule pen- dant tes vacances en Moldavie. Je t’ai avertie dans ma precedente lettre que tu trouveras dans ta chambre un joii piano, sans compter ma fameuse armoire â musique qui joue de tres-belles valses, et les ouver-tures de plusieurs operas. Maman s’occupe de trouver deux petits chevaux pour atteler â la victoria et c’est toi qui les guideras pour prome-ner Tanmee dans les environs de Mircesti. Tu vois que tes vacances seront agreab'es, toujours cependant â la condition de „speak english“ et de savoir dessiner un paysage â la perfection. Maman attend la surprise annoncee ainsi que ton por-trait. Nous t’embrassons miile fois et te chargeons de presen-ter nos amities â Tante Aimee. Ton pere affect. V.A. 28' nov. 1870 Dragă Mărie, Am primit cele două scrisori ale tale din 21 şi 29 noiembrie şi mi-a făcut multă plăcere să le parcurg, căci ele îmi dovedesc că foloseşti bine şederea ta la Londra.1 Ai vizitat numeroase monumente de seamă şi ai început să preţuieşti folosul de a călători în ţări civilizate. Cînd îţi vei termina studiile, am să te duc să vizitezi Italia şi poate America, unde se vorbeşte engleza. îmi vei servi de intepret. Pînă atunci, ideea de a veni la Mirceşti cu mătuşa Aimee îmi surîde foarte mult. Deci nu în 1871, ci în 1872 vei revedea frumoasa „luncă" a Şiretului. Fie, primesc acest aranjament, dar cu condiţia ca de acum pînă 425 atunci tu să fii cîştigat destulă experienţă pentru pian încît să poţi continua singură studiile tale, în timpul vacanţei din Moldova. Te-am înştiinţat în ultima mea scrisoare că vei găsi în camera ta un frumos pian, fără să mai punem la socoteală vestitul meu dulap de muzică care cîntă valsuri foarte frumoase şi uverturile mai multor opere. Mama încearcă să găsească doi cai mici pentru a-i înhăma la trăsură şi ty vei fi aceea care îi va mîna pentru a plimba pe mătuşa Aimee prin împrejurimile Mirceştilor. După cum vezi, vacanţa ta va fi plăcută, dar totuşi tot cu condiţia ca să „vorbeşti engleza" * şi să ştii să desenezi perfect un peisaj. Mama aşteaptă noutatea anunţată cum şi portretul tău. Te îmbrăţişăm de o mie de ori şi te însărcinăm să prezinţi amiciţiile noastre mă tuşii Aimee. Tatăl tău iubiftor], V.A, 250 Mirceşti, 17 dec. 1870 Ma chere petite Mărie, Je ne sais si tu as reşu ma râponse â tes deux dernieres lettres, car je crains fort que l’hamme que j’ai envoye ă Roman pour la porter â la poşte, ne l’ait egaree dans les nei-ges qui couvrent le pays. En tout cas je t’ecris ces quelques lignes pour te donner de nos nouvelles. Maman et moi nous sommes bien portants et nous nous occupons specialement du chauffage de lla maison pour com-battre le froid de seize degres qui nous gele. Moi surtout je suis parvenu â faire dans les poeles des echafaudages avec des buches auxquelles je suis heureux de mettre le feu. Et quand tout est embrase je prends place devant le foyer ayant Gogou sur mes genoux ; il deşire beaucoup faire ta connais-sance et te prodiguer ses caresses. Maman vient s’assoir â cote de moi et nous entamons ainsi de longues conversations sur nos chers emigres de Lon- * In original, în limba engleză. 436 dres.1 Tu nous apparais sous la figure d’une jeune miss par-lant l’anglais avec une facilite merveilleuse, et cela me rejouit considerablament. Gogou, lui-meme, semble partager mon con-tentement car il remue la queue et les oreilles. Dans deux jours le nouvel An ! Que pouvons-nous t’envoyer de mieux que des baisers enfermes soigneusement dans cette lettre. C’est tout ce que la guerre actuellle nous permet d’expedier sans courir le risque de se perdre en route, ou d’etre confis-que par messieurs les Prussiens. Aussi t’en envoyons-ncvus une grande provision et te chargeons-nous de presenter nos souhaits de bonne annee â Tanmee. Eîle sera meilleure que l’anee 1870, car elle peut amener la chute de la Prusse et la grandeur de la France ! Ton pere affect, V.A. Mirceşti, 17 dec. 1&7C Micuţa mea Mărie, Nu ştiu dacă ai primit răspunsul meu la ultimele tale două scrisori, căci îmi este foarte teamă ca omul pe care l-am trimis la Roman pentru a le duce la poştă să nu le fi rătăcit în zăpezile care acoperă ţara. In orice caz, îţi scriu aceste cîteva rînduri pentru a-ţi da veşti despre noi. Mama şi cu mine sîntem sănătoşi şi ne ocupăm în mod deosebit cu încălzirea casei pentru a înfrunta frigul de şaisprezece grade care ne îngheaţă. Eu, mai cu seamă, am izbutit să fac în sobe stive de butuci cărora sînt fericit să le dau foc. Şi, cînd totul este aprins, iau loc în faţa căminului avînd pe Gogu pe genunchi ; doreşte mult să te cunoască şi să te copleşească cu mîngîieri. Mama vine să se aşeze lîngă mine şi vorbim îndelung despre iubiţii noştri emigraţi de la Londra.1 Tu ni te înfăţişezi ca o tînără domnişoară * vorbind engleza cu o minunată uşurinţă şi aceasta mă bucură foarte mult. Chiar şi Gogu pare să împărtăşească mulţumirea mea căci dă din coadă şi din urechi. Peste două zile este Anul nou ! Ce putem noi să-ţi trimitem mai bun decît sărutări închise cu grijă în această scrisoare. Este tot ceea ce războiul de faţă ne îngăduie să trimitem fără teamă că s-ar putea să se piardă pe drum, sau să fie confiscate de domnii prusieni. 427 De aceea îţi trimitem o mare provizie şi te însărcinăm să prezinţi urările noastre de Anul nou mătuşii Aimee. El va fi mai bun decît anul 1870, căci poate aduce căderea Prusiei şi măreţia Franţei ! Tatăl tău iubi[tor], V.A. CĂTRE VASILE BOERESCU 251 Mirceşti, 30 [decembrie] 187[0 ?]1 Vasile Boerescu 2 Buc. Felicitările ce mi-aţi trimis sînt scumpe. Primeşte mulţumirile şi amiciile mele. Alecsandri CĂTRE UN NECUNOSCUT 252 Mirceşti, dec. 1870 Domnul meu, Vă mulţumesc pentru portretul d-voastre, care va figura în numărul amicilor din albumul meu fotografic, precum şi de ofertele de serviciu ce ai binevoit a-mi face. La aceste amabilităţi nu pot răspunde mai bine decît tri-miţî-ndu-vă îndată răvaşul ce mi-aţi cerut pentru d. Steriadi şi rugîndu-vă să mă credeţi totdeauna al d-voastre devotat servitor, V. Alecsandri * în original, în limba engleză. 428