4 BIBLIOTECA FACULTĂŢII de Limba şi literatura română n VASILE ALECSANDRI V. ALECSANDRI OPERE VIII CORESPONDENŢA 1834 - 1860 CORESPONDENŢĂ (1834—1860) către victor cuenim 1 Le 25 juin 1834 Mon respectable professeur,1 Dans ce jour de votre fete, c’est un bonheur pour moi de vous exprimer tous Ies voeux que j’adresse au ciel pour votre felicite. Je le prie de vous accorder de longues annees et, si mes voeux etaient exauces, Dieu comblerait jusqu’â vos moindres desirs. Je me rappelle sans cesse vos bienfaits ; tout mon regret est de ne pas pouvoir vous en temoigner de vive voix ma profonde reconnaissance. Je tâcherai du moins de vous la prouver par le soin que je mettrai toujours â me comporter de maniere â vous contenter et par le zele avec lequel je suivrai vos moindres avis. Croyez, mon cher professeur, que c’est â la simple et franche verite que je rends hommage, quand je vous ăssure que je vous aime ; oui, ce sentiment fait tout mon bonheur et je veux etre toute ma vie, votre respectueux et tres affectionne eleve, Basile Alecsandri 25 iunie 1834 Stimate domnule profesor,1 Este o bucurie pentru mine să vă exprim, de ziua dumneavoastră, toate urările pe care le adresez cerului pentru fericirea dumneavoastră. Il rog să. vă hărăzească ani lungi, şi, dacă rugăminţile mele vor fi ascultate, Dumnezeu vă va împlini şi cele mai mici dorinţe. . îmi amintesc neîncetat binefacerile dumneavoastră ; regretai meu este de a nu vă putea arăta prin viu grai adînca mea recunoştinţă. Voi încerca cel puţin să v-o dovedesc prin grija pe care o voi pune mereu în a mă purta într-un chip care să vă mulţumească şi prin zelul cu care voi urma şi cele mai mici sfa- turi ale dumneavoastră. Credeţi-mă, scumpul meu profesor, că respect numai purul adevăr atunci cînd vă asigur că vă iubesc ; da, acest sentiment îmi dă toată fericirea şi vreau să fiu toată viaţa, al dumneavoastră respectuos şi devotat eiev. Vastle Aiecsanan către ludovic steege Jassi, 19 oct. 1841 II n’y a que deux jours que je suis arrive de la campagne ; c’est ce qui est cause, cher docteur,1 que je reponds si tarei a votre lettre ; n’allez donc pas me mettre dans la categorie Docan et Cie. Aussitot apres je suis accouru m’informer du retour de Mr Konaky et son intendant m’a assure qu’il de-vait revenir aujourd’hui ou demain, au plus tard. Maintenant, ma commission terminee, â nous deux, cher et aimable docteur ; en garde, nous allons un peu ferrailler. Donc le front haut, la poitrine en avânt, defendez vous, car c’est une guerre a mort que je vous livre et tout votre sang ne me suffira pas pour compenser le regret dont je me suis seule penetre a l’aspect du petit format de votre lettre, en-core si ce malheureux petit morceau de papier etait noirci sur toutes ses pages ....Mais non... Mr se plait a laisser ea 16 blanc deux pages toutes entieres. Quelle horreur !! quand ii aurait pu si facilement Ies remplir en y semant quelques traits de son esprit... Ah, cher docteur, vous etes le plus egoiste Esculape des deux principautes et vous meriteriez que Madame L. ne pensat jamais â vous. A-propos de Mme L. et pour repondre a la derniere phrase de votre lettre (que je nommerai, â l’avenir, lettre Hennig, vu Ies quatre pjeds de bauteur qui caracterisent la taille de ce Mr), je dois vous dire que je Pai apercue une fois, une seule et unique fois, dans la rue avec Ies demoiselles Negry 2, apres votre depart ; elle m’a păru pensive, reveuse meme et jamais sa figure, si vive et spirituelle d’ordinaire, ne m’a semble plus jolie et ' plus poetique que sous cette teinte de melancolie. Depuis lors : je ne Pai plus revue ; helas ! helas !! et trois fois helas ! elle 'r ^iesi pârtie ! Elle est allee s’enterrer de nouveau dans Ies en-1 ^v^irons de Tekoutchy, aupres de son magot de mari, qui m6-J^ijiterait bien... ce que les'maris de son espece meritent â si '^jjuste titre. Dois-je vous donner des nouvelles de vos amis ? ils sont i . rj!oujours Ies memes, rien de nouveau dans leur maniere d’etre. i : “^Docan 3 est toujours â la veille de faire une conquete, sans ; pque jamais le lendemain arrive ; ce qui ne Pempeche pas de I : r^poursuivre son systeme, celui de frapper, comme il le dit i- 7 --lui-meme, a toutes Ies portes. Quand donc ces mechantes î;.-_ .\iportes cesseront-elles de faire la sourde oreille ? Voilâ le ! ; fprobleme, tâchez de le resoudre *, si vous le pouvez. Phila-j^delphe4 a fait des progres, il a monte du rang d’epicier a celui de marchand de coco ; il vient de me charger a Pinstant meme de vous dire miile choses honnetes de sa part... il est, sans cesse, poursuivi par l’idee de certaine indiscretion que vous avez eu le malheur de lâcher â son adresse... il ne peut pas s’y faire, dit-il, et quoique le parfum ait grave dans son appareil respiratoire des souvenirs accablants pour votre ie-putation, il croit, dit-il encore, avoir ** fait un reve ; je l’ai surpris un jour se dire â lui-meme, avec un sourire plein d’amertume „que Phomme est une creature fragile et mise-rable, puisque le moindre vent suffit pour emporter toutes * Greşit în textul tipărL **Idem avait. ' ‘ - . li 17 ses plus belles illusions ! Vanitas vanitatum et omnia vani-tas...“ Sur ce il alia dîner pour chasser Ies idees noires qui lourmentaient son cerveau !... Tous vos veritables amis s’oocupent â vous creer une clientele... Dernierement, j’etait chez Mr A. Roznovano5; Mr Radoukanaky6 s’y trouvait aussi, on y a beaucoup parle sur vous, je ne vous dirai pas quoi, parceque vous me diriez que je suis un flatteur et cependant tous Ies Dieux de la mythologie y compris celui de la Chretiente sont temoins que nous avons dit la verite. Enfin, Mr Roznovano a demande â s’inscrire sur la liste des clients, tout en promettant de persuader â son frere, Nicola R., 7 d’imiter son exemple. Tout le monde vous deşire, aimable docteur, et surtout moi qui me trouve en ce moment daps la plus grande perplexite. Il s’est forme ici, depuis quelque temps, une societe de lions a l’effet de devorer tout ce qu’il rencontreront sous leurs pas... c’est a dire non, je m’exprime mal... de devorer, dis-je, tous Ies beaux yeux feminins qui auront le malheur de s’offrir a leur voracite. Que deviendrais-je donc moi, qui ne fais pas pârtie de cette portion d’histoire naturelle... il ne m’en restera plus d’yeux pour moi... Hi... hi... hi... Docteur, cher docteur, venez â mon secours... ou bien je suis perdu... en attendant je vous embrasse, B. Alecsandri Mes compliments â tous Ies amis de Bucarest. Adresa pe verso : Monsieur le Docteur L. Steege au Han Stavropaleos Bucarest laşi, 19 oct. 1841 Sînt numai două zile de cînd m-am întors de la ţară; aceasta este cauza, dragă doctore \ că vă răspund aşa de tîrziu ia scrisoare ; nu mă puneţi deci în categoria Docan şi Comp. In- 18 dată după aceea m-am dus să mă informez despre reîntoarcerea d-lui Conachi şi administratorul său m-a asigurat că trebuia să se întoarcă astăzi sau mîine, cel mai tîrziu. Acum, însărcinarea mea terminată, între noi doi, iubite şi scumpe doctore ; în gardă, o să ne batem puţin. Deci fruntea sus, pieptul înainte, apăraţi-vă, căci vă declar un război pe viaţă şi pe moarte şi tot sîngele dumneavoastră nu-mi va ajunge pentru a şterge părerea de rău de care m-am simţit pătruns la vederea micului format al scrisorii dumneavoastră, şi încă dacă această nenorocită bucăţică de hîrtie ar fi fost înnegrită pe toate paginile... Dar nu... Domnului îi place să lase albe două pagini întregi. Ce grozăvie !! cînd ar fi putut atît de uşor să le umple semănînd pe ele cîteva spirite de ale sale... Ah, iubite doctore, sinteţi cel mai egoist Esculap din cele două principate şi mc-ritati ca doamna L. să nu se gîndească niciodată la dumneavoastră. In legătură cu d-na L. şi pentru a răspunde la ultima frază a scrisorii (pe oare o voi numi, în viitor, scrisoarea Hennig, avînd în vedere cele patru picioare înălţime care caracterizează talia acestui domn) trebuie să vă spun că am vă-zut-o o dată, o singură dată, pe stradă, cu domnişoarele Negri2, după plecarea dumneavoastră, mi s-a părut gînditoare, visătoare chiar, şi niciodată figura sa; atît de vioaie şi de spirituală de obicei, nu mi-a părut mai frumoasă şi mai poetică decît sub această urmă de melancolie. De atunci nu am mai văzut-o ; vai !, vai ! şi de trei ori vai ! ea a plecat ! S-a dus din nou să se inmormînteze în împrejurimile Tecuciului, lîngă pocitania sa de bărbat, care ar merita... ceea ce soţii de felul său o merită pe drept. Să vă dau veşti despre prietenii dumneavoastră ? Sînt mereu aceiaşi, nimic nou în felul lor de a fi. Docan 3 este mereu în ajunul de a face o cucerire, fără ca urmarea să vină a doua zi ; ceea ce nu-1 împiedică să-şi urmărească sistemul, acela de a bate, aşa cum spune chiar el, la toate porţile. Cînd vor înceta oare aceste porţi să rămînă surde ? Iată problema, încercaţi si o dezlegaţi dacă puteţi. Philadelphe4 a făcut progrese ,s-a ridicat de la rangul de băcan la acela de negustor de coco * ; a venit chiar acum să mă însărcineze să vă spun mii de lucruri cinstite * Nu ştim dacă gluma se referă la denumirea cocainei, coco, sau la aceea a unui suc medical: jus de reglisse = coco. 19 din partea sa... este urmărit, fără încetare, de ideea unei anumite indiscreţii pe care aţi avut nefericirea să o faceţi în legătură cu el... nu sg poate obişnui cu aceasta, şi, cu toate că parfumul a gravat în aparatul său respirator amintiri copleşitoare pentru reputaţia dumneavoastră, crede încă, spune el, că a visat ; l-am prins într-o zi spunîndu-şi lui însuşi, cu un surîs plin de amărăciune, „că omul este o creatură slabă şi nenorocită, pentru că cel mai mic vînt este de ajuns pentru a-i smulge cele mai frumoase iluzii ! Deşertăciunea deşertăciunilor şi toate deşertăciune...“ *. Şi, cu aceasta, s-a dus să mănînce pentru a goni gîndurile negre care îi turburau creierul !... Toţi adevăraţii dumneavoastră prieteni caută să vă facă o clientelă... De curînd, eram la dl. A. Roznovanu5; dl. Răducă-nachi6 se găsea de asemenea acolo, s-a vorbit mult despre dumneavoastră, nu vă voi spune ce ,pentru că îmi veţi spune că sînt un linguşitor, şi totuşi toţi zeii mitologiei şi cei ai creştinătăţii sînt martori că noi am spus adevărul. în sfîrşit, dl. Roznovanu a cerut să se înscrie pe lista clienţilor, făgăduind să convingă pe fratele său, Nicolae R.,7 să-i urmeze pilda. Toată lumea vă doreşte, scumpe doctor, şi mai cu seamă eu care mă găsesc în această clipă în cea mai mare nedumerire. S-a format aici, de cîtva timp, o societate de lei cu scopul de a mînca tot ce vor întîlni sub paşii lor... adică nu, m-am exprimat prost... de a mînca, spun, toţi frumoşii ochi feminini care vor avea nefericirea să se arate în faţa voracităţii lor ! Ce voi deveni deci eu, care nu fac parte din această parte de istorie naturală... nu vor mai rămîne ochi şi pentru mine... Hi... hi... hi... Doctore, dragă doctore, vino-mi în ajutor... sau atunci sînt pierdut... ! pînă atunci vă îmbrăţişez, V. Alecsandri Salutările mele tuturor prietenilor din Bucureşti. Adresa pe verso : Domnul Doctor L. Steege la Hanul Stavropoleos Bucureşti * în original, în limba latină. 20 3 Jassi, 16 novembre 1811 Je ne trouve pas, cher docteur,1 d’expression assez ex-nressive pour vous exprimer le bien-etre dont j’ai joui pendant un quart d’heure et quelque chose, a lire, relire et re-relire votre charmante Trois-Pages (excusez cette licence anti academique, mais il me semble qui puisqu’on dit un Trois-mâts, on peut tout aussi bien se permettre de 'dire une Trois-Pages ; c’est logique, j’espere). Mais revenons a mon sujet, je vous disais donc que lorsque j’ai senti entre mes pouces votre bien heureuse lettre, j’ai ferme la porte â double tour, avec la clef, bien entendue, puis je me suis jete dans un coin de mon divan et me suis precipite sur son cachet (pas du divan, mais de la lettre), avec toute la voracite d’un boule-dogue, d’un vautour, d’un lion ou de tout autre mamifere amphibie que vous voudrez. Que vous dirais-je ensuite, a l’instar du chien de Rablais je cherchais la moele de l’os et ie l’y 'titxivais ; mais quelle moele, grands Dieux, quelle moele ! de oette moele comme vouis seuile en savez fabriquer (tcute equivooite â part), de cette moele d’esprit, ia plus moeleuse, la plus succulente, comme dirait Philadelphe2 qui puisse polir Ies aigres varies d’une Trois-Pages. Ah, adorable docteur, vous craignez de risquer votre re-putation... Je vous repondrai a cela que l’esprit ne briile que plus fort sous le voile de la modestie et qu’avec une flotille composee de quelques Trois-Pages comme celle que vous m’avez envoyee, vous pourriez, nouveau Colomb, vaguer a pleines voiles dans Ies parages de Tekouchy, si vous vouliez passer la ligne de Tropique qui separe nos deux pays. Mais voilâ un langage qui risque de devenir par trop flotant et, par consequent, insaissisable ; je l’abandonne donc aux ro-mans de Mr Eugene Sue et pour plus de surete je laisse la chaude mer, car je crains moi-meme de chavirer. Amsi je reviens au terrestre. Comment ca va-t-il ?... Merci je me porte bien aussi... A-propos de sânte je vous annonce que le pere du fameux Major Mano est mort... que ^a. terre, ainsi que Pepitaphe en vers que son fils doit lui *aire... lui soint legers ! 21 Maintenant parlons serieusement, si c’est possible. Mr Nabob est arrive sain et sauf dans notre petite capitale et voyez la marche bizare de ce monde, au lieu d’etre-lui meme pille par des honnetes gens de la grande route, il a, dit-on, si bien pille en province, qu’il apporte avec lui une pile de ducats capable de nous faire gouter â tous deux pendant plusieurs annees Ies plaisirs de Paris, et dire que malgre nos bonnes dispositions a tirer profit de l’or, ce maudit metal prendra un secret plaisir â nous tirer la langue ! Oh, fureur des fureurs... il est vrai que nous pouvons en toute liberte lui rendre la pareille... ; c’est toujours une consolation. Le nabob susmentionne me rappelle le personnage en question... il est â Jassi depuis quelques jours... je me souviens de l’avoir rencontre â Vienne, au Casino, j’etais avec Negry, je ne sais plus pourquoi nous l’avions baptise alors sous le nom de Beizade Kernatz c’est peut-etre parcequ’il en mangeait jus-tement en ce moment lâ... C’est un trăit mălin... A-propos de malice, je n’ai plus revue celle qui en etait le veritable type... helas... vous n’avez pas beaucoup perdu de quitter Jassi et moi je n’ai pas beaucoup gagne â y rester, car je suis tout aussi prive que vous du plaisir de la voir... il est des destinees qui se ressemblent, Ies notres se touchent sous beaucoup de rapports... A quoi me sert donc â moi, pom-peusement orne du nom de volatile, â quoi me sert, je vous demande, d’avoir une imagination plus ou moins... je ne sais quoi, quoique malgre ces prerogatives, je me surprends sou-vent a m’avouer que je suis tout au plus et quelquefois moins que le volatile de Platon... Oh, si j’avais des ailes, si j’etais un volatile complet, je m’elancerais dans l’espace et irais chanter le koukourigou du matin â votre chevet; votre sommeil serait berce de douces images, qui couriraient dans le ciel, vous tendraient une main amie et vous diraient avec cette voix inefable qui penetre le coeur... Aoleo m-a fript, helas... helas... vous dites vrai... Comme on manque sa vocation ! Je ne vous chanterai jamais le koukourigou. Venons au mariage. A mon avis il ne faut pas faire un mariage d’amour, parceque : 1. On risque de trop attendre avant de trouver une personne que l’on aime veritablement et qui soit digne de cet amour. 2. Parcequ’â voir le train de notre/ societe, Ies circonstances veulent qu’on n’epouse pas ce qu’on aime, c’est comme si une fatalite prcsidait â ces ffaires 3- Si veritablement apres un certain laps de temps, arrive toujours dans un mariage, ce desillusionnement cruel Qui eclipse la bienheureuse lune de miel, il vaut mieux, le repos de l’âme, que ce fatal ennemi de la felicite pour \ i< « « coniueale se montre aupres d une personne qu on na pas aimee d’amour... tandis que, dans le cas le contraire, il me semble que le desappointement du mari doit s’augmenter du desappointement de l’amant; ce qui ferait un „Eingemacht" fort peu digestif. Je ne parle pas de malheurs qui peuvent arriver au mari, durant la traversee, lesquels ne seraient que plus cuisants, s’ils provenaient de la part d’une personne jadis adoree. Conclusion : Ies mariages de raison sont Ies plus raisonnables, Ies plus faisables et Ies plus profitables ! Honneur en soit donc â notre estimable ami Predesko qui apres mure reflexion va danser aux sons des flous-flous avec Mile Arion. Va-t-il se donner une botte ce bougre lâ. Je le felicite cordialement de s’etre engage dans la troupe des Pequire (expression theâtrale...) pourvu qu’il ne devienne pas plus tard un magot pour ses intimes amis. Notre jeune Mathieu Kanta a fait de meme ces jours ci — il a epouse Mile Spiro... c’est â dire... non... il a epouse quatorze miile ducats et Miile Spiro pardessus le marche ! Imitons Ies hauts faits de ces braves Romains ! (Racine.) Docan 3 est decide de frapper le grand coup cet hiver... il se fane, dit-il, comme une tendre fleur sans soleil et sans parfums... Philadelphe, â ce mot, fremit d’indignation... Ce cher Docan, je suis impatient de le voir mărie (ne lisez pas mari... et...) cela lui serait bien du â ce perfide serpent. Votre itout devoue, B. Alecsandri Meş amities aux amis. Iaşi, 16 noiembrie 1841 Niu găsesc, dragă doctore \ ceva destul de grăitor pentru a vă arăta încîntarea de care m-am bucurat timp de un sfert de oră Tre&Va’ Cit^nd’ recitind şi rerecitind plăcuta dumneavoastră et~Pagini (iertaţi-mi această licenţă antiacademică, dar mi se 23 pare că dacă se poate spune Trei-catarge *, se poate tot aşa de bine să-ţi permiţi să spui o Trei-Pagini ; este logic, nădăjduiesc). Dar să revenim la subiectul meu, vă spuneam deci că, atunci cînd am simţit între degetele mele fericita dumneavoastră scrisoare, ,am închis uşa de două ori, cu cheia, bineînţeles, pe urmă m-am aruncat într-un colţ al divanului şi m-am repezit asupra sigiliului (nu al divanului, ci al scrisorii), hămesit ca un buldog, un vultur, un leu sau ca oricare mamifer amfibiu pe care îl veţi dori. Ce să vă mai spun după aceea, asemenea cîinelui lui Rablais, căutam măduva osului şi o găseam; dar ce măduvă, Doamne, ce măduvă ! o măduvă dintre acele cum numai dumneavoastră singur o puteţi fabrica, (fără subînţelesuri), această măduvă a spiritului, cea mai plină de măduvă, cea mai suculentă, cum ar spune Philadelphe2, care poate da strălucire conţinutului ** unei Trei-Pagini. Ah, scumpe doctore, vă este teamă că vă stricaţi reputaţia... Vă voi răspunde la aceasta că spiritul nu străluceşte decît mult mai puternic sub vălul modestiei şi că, cu o flotă compusă din cîteva Trei-Pagini ca aceea pe care mi-aţi trimis-o, veţi putea, nou Columb, să plutiţi cu toate pînzele sus pe meleagurile Tecuciului, dacă veţi vrea să treceţi linia tropicului care desparte cele două ţări ale noastre. Dar iată un limbaj care este gata să ajungă prea plutitor şi, ca urmare, de neînţeles ; îl las deci romanelor d-lui Eugene Sue şi, pentru mai multă siguranţă, las marea caldă căci mă tem că voi naufragia eu însumi. De aceea mă reîntorc la pămînteni. Cum merge ?... Mulţumesc, şi eu mă simt bine... în ce priveşte sănătatea vă înştiinţez că tatăl vestitului maior Mânu a murit... şă-i fie ţărîna, cum şi epitaful în versuri, pe care fiul său va trebui să i-1 facă,... uşoare ! Acum să vorbim serios, dacă este cu putinţă. Dl. Nabob a sosit bun zdravăn în mica noastră capitală şi să vedeţi mersul ciudat al lucrurilor pe lumea asta, în loc de a fi el însuşi prădat de nişte cinstiţi oameni de la drumul mare, a prădat el, se zice, aşa de bine în provincie, încît aduce cu el o grămadă de * Gluma are sens în limba franceză, în care, un trois-mâts este un substantiv, intraductibil însă în limba română tot cu un substantiv, noi spunînd : o corabie cu trei catarge. ** Traducere după sens ; poetul foloseşte în continuare gluma cu trois-mâts, deci şi cuvîntul agres care însemnează totalitatea pînzelor şi pârîmelor de pe o corabie. 24 ducaţi în stare de a ne face pe amîndoi să gustăm din plăcerile parisului, timp de mai mulţi ani, şi cînd te gîndeşti că, cu toată bunăvoinţa noastră de a ne folosi de aur, acest blestemat metal * ' va face o plăcere ascunsă de a scoate limba la noi ! Oh, furia furiilor... este adevărat că avem toată libertatea să-i facem si noi acelaşi lucru... ; este, oricum, o mîngîiere. Nabobul sus-numit îmi reaminteşte personajul în chestiune... este la Iaşi de cîteva zile... îmi amintesc că l-am întîlnit la Viena, la Cazino, eram cu Negri, nu ştiu pentru ce l-am botezat atunci cu numele de Beizadea Cirnaţ ; poate pentru că mînca aşa ceva tocmai atunci... Bstfe o trăsătură răutăcioasă... Apropo de răutăcioasă, nu am mai revăzut pe cea care era adevăratul tip... vai... nu ai pierdut prea mult părăsind Iaşii şi eu nu am cîştigat prea mult rămînînd, căci sînt tot atît de lipsit ca şi dumnea-voastră de plăcerea de a o vedea... sînt scoarţe care se aseamănă, ale noastre se ating sub multe raporturi... La ce îmi foloseşte deci mie, împodobit cu un nume de pasăre, la ce îmi serveşte mie, vă întreb, de a avea mai mult sau mai puţin, o imaginaţie... nu mai ştiu ce, cu toate aceste prerogative, mă surprind adesea mărturisindu-mi că sînt cel mult, cîteodată, mai puţin decît pasărea lui Platon... Oh, dacă aş avea aripi, dacă aş fi o adevărată zburătoare, cum m-aş avînta în spaţiu. şi m-aş duce să cînt cucurigul de dimineaţă la căpătîiul dumneavoastră ; somnul v-ar fi legănat de dulci vedenii, care ar alerga prin cer, v-ar întinde o mină prietenească şi v-ar spune cu acea voce neasemuită care pătrunde în inimă... Aoleo m-a fript vai... vai... spuneţi adevărat... Cum îşi greşeşte omul chemarea ! Nu vă voi cînta niciodată cucurigu. Să ajungem la căsătorie. După părerea mea, nu trebuie să faci o căsătorie din dragoste, pentru că : 1. Rişti să aştepţi prea mult înainte de a găsi o persoană pe care să o iubeşti cu adevărat şi oare să fie demnă de această dragoste. 2. Pentru că, vazînd mersul societăţii noastre, împrejurările fac ca să nu iei în căsătorie pe cea pe care o iubeşti, este ca şi cum o soartă rea ar stăpîni aceste lucruri. 3. Dacă în adevăr, după oarecare trecere de timp, apare întotdeauna într-o căsătorie acea crudă părere de rău care întunecă fericita lună de miere, este mai bine, pentru liniştea sufletului, ca acest nedorit duşman al fe-iicirii conjugale să apară alături de o persoană pe care nu ai în original, în limba română. 25 iubit-o cu dragoste... în timp ce, în cazul contrariu, mi se pare că la dezamăgirea bărbatului se adaogă dezamăgirea amantului, ceea ce va face un „Eingemacht“ greu de înghiţit. Nu vorbesc de nenorocirile care pot să-i vină unui bărbat, pe timpul vieţii, care nu ar fi decît şi mai dureroase dacă ar veni din partea unei persoane altădată mult iubită. Concluzia : căsătoriile din interes sînt cele mai cu judecată, cele mai bine de făcut şi cele mai cu profit! Cinste deci stimabilului nostru Predescu, care, după o judecată serioasă, dansează în sunete de flous-flous cu d-ra Arion. Va face o bună afacere băiatul ăsta ! îl felicit din inimă că s-a angajat în trupa unor burtă-verde (expresie teatrală...) numai să nu devină mai tîrziu caraghios pentru prietenii săi apropiaţi. Tînărul nostru Matei Canta a făcut la fel zilele acestea — s-a căsătorit cu d-ra Spiro... adică nu... s-a căsătorit cu paisprezece mii de ducaţi şi d-ra Spiro pe deasupra ! Să imităm faptele curajoase ale acestor bravi romani ! (Ra-cine.) Docan3 s-a hotărît să dea marea lovitură în iarna aceasta... se ofileşte, spune el, ca o floare crudă, fără soare şi fără parfum... Philadelphe, la acest cuvînt, s-a cutremurat de indignare... Dragul de Docan, sînt nerăbdător să-l văd însurat (nu citi furios... şi...) *, aceasta i s-ar cuveni acestui şarpe viclean. Al dumitale devotat, V. Alecsandri Amiciţii prietenilor. CĂTRE ion ghica 4 Leopold. Samedi, [februarie-martie] 1842 Mon cher Ghyca, Je serais bien embarrasse de te faire une description de notre voyage,1 ou plutot de notre course jusqu’a Leopold, * Joc de cuvinte în limba franceză pe omonimele mărie — mari et. 26 ou nous nous trouvons en ce moment; je n’ai rien vu, il est vrai que je n’ai pas eu grand’chose a voir, si ce n’est Ies fi-gures plus ou moins heteroclites des employes autrichiens. Ce sont des types grotesques tout bouffis d’une fierte stupide laquelle P°ssede un magnetisme extraordinaire pour attirer Ies soufflets. Je ne puis pas non plus me flatter d’avoir eu des impressions agreables pendant le cahotement continuei auquel nous avons ete exposes depuis notre depart de Jass), je n’ai senti que la fatigue et le froid, voilâ tout. D’ailleurs, l’etat d’inquietude permanente oii je me trouve m’empeche-rait, je crois, de me distraire meme dans Paris, plus je me rapproche de mon pere et plus mes craintes augmentent. Heu-reusement pour moi que notre aimable ami, le docteur, est avec moi, car sans lui je perdrais la tete. Je n’ai remarque que deux choses, ou plutot deux person-nes vraiment eurieuses â Leopold : Pene 'c’est un Juif normni Wolf (en francais Loup). II est, â ce qu’il dit, facteur de l’Hotel de Russie, il sert de dragomann, de cicerone, de commissionnaire â tous Ies voyageurs qui veulent le prendre â leur service, mais c’est surtout aux Moldaves qu’il est attache. C’est Petre le plus intelligent que l’on puisse ren-contrer ; il devine vos desirs et serait capable de vous faire monter meme dans la lune s’il vous en prenait la fantaisie. Si tu passes encore par Leopold, je te conseille de manifester ce deşir et tu verras. Wolf connaît le coeur humain dans ses replis Ies plus caches et il en sait tirer profit avec une adresse qui tient du prodige ; enfin, c’est un speculateur d’autant plus adroît et d’autant plus profond, qu’il a choisi justement l’homme pour objet de son exploitation. La seconde personne dont je veux te parler se distingue encore par son attachement excessif pour ce qui est moldave ou valaque ; c’est le comte Joseph Borkowsky, 2 il a appris notre langue tout seul, par amour pour notre pays et non seulement il est parvenu â la bien connaître au point de se prononcer sur notre litterature mieux qu’un veritable Mol-uave, mais encore se propose-t-il d’ecrire une histoire de cette litterature. Enfin, que te dirai-je, il est enthousiaste d’Ale-xandresco et ne l’apelle que le grand poete valaque. N’est-il Pas triste de voir un etranger en savoir plus sur notre littera-ture que presque tous Ies Moldaves et Ies Valaques reunis en bloc ! Enfin, je suis tres reconnaissant a Mrs Assaky et 27 Corradini3 de m’avoir donne des lettres de recommandation pour le comte Borkowsky. Je suis vraiment flatte et ravi d’avoir fait une aussi precieuse connaissance. Adieu, mon cher professeur 4, je t’embrasse, B. Alecsandri Adresa pe verso : Monsieur Jean Ghyka Jassi Lemberg. Sîmbătă, [februarie-martie] 1849. Iubite Ghica, Aş fi foarte încurcat să-ţi fac o descriere a călătoriei1 noastre sau, mai bine zis, a goanei noastre pînă la Lemberg, unde ne găsim în acest moment; n-am văzut nimic, e adevărat că n-am avut mare lucru de văzut afară de figurile mai mult sau mai puţin bizare ale funcţionarilor austrieci. Sînt tipuri ridicole, pline de o mîndrie stupidă, care posedă un magnetism extraordinar ca să atragă palme. Nu mă pot lăuda nici că am avut impresii plăcute în timpul zdruncinării continue la care am fost expuşi de la plecarea noastră de la Iaşi; n-am simţit decît oboseala şi frigul Şi asta-i tot. Dealtfel, starea de permanentă îngrijorare în care mă aflu cred că m-ar împiedica să'mă distrez chiar şi la Paris ; cu cît mă apropii mai mult de tata, cu atît temerile mele sporesc. Din fericire pentru mine, bunul nostru prieten, doctorul, este cu mine, căci fără el mi-aş pierde capul. La Lemberg n-am observat decît două lucruri sau, mai degrabă, două persoane cu adevărat ciudate : una este un evreu numit Wolf (în franceză, Loup). Este, după cum spune el, factor la „Hotel de Russie“, serveşte de dragoman, de cicerone, de comisionar tuturor călătorilor care vor să-l ia în serviciile lor, dar se simte mai cu seamă legat de moldoveni. Este fiinţa cea mai inteligentă pe care o poţi întîlni ; îţi. ghiceşte dorinţele şi ar fi în stare să te ajute să urci şi în lună, dacă ţi-ar veni această fantezie. Dacă mai treci prin Lemberg, te sfătuiesc să-ţi manifeşti această dorinţă şi ai să vezi. Wolf cunoaşte inima omenească în ascunzişurile ei cele mai adînci şi ştie să profite de aceasta cu o îndemînare miraculoasă ; în sfîrşit, este un speculant cu atît mai îndemînatic şi mai priceput cu cît şi-a ales tocmai omul ca obiect al exploatării. A doua persoană despre care vreau să-ţi vorbesc se distinge şi ea prin ataşamentul foarte mare pentru tot ceea ce este moldovenesc sau valah ; este contele Joseph Borkowski2, a învăţat singur limba noastră din dragoste pentru ţara noastră şi nu numai că a ajuns să o cunoască într-atît încît să se poată pronunţa asupra literaturii noastre mai bine decît un adevărat moldovean, dar îşi propune chiar să scrie o istorie a acestei literaturi. în sfîrşit, ce să-ţi mai spun ? este încîntat de Alexan-drescu şi nu-1 numeşte decît marele poet valah. Nu este trist să vezi că un străin ştie mai mult despre literatura noastră decît toţi moldovenii şi muntenii la un loc ? în sfîrşit, sînt foarte recunoscător dlor Asachi şi Corradini3 că mi-au dat scrisori de recomandaţie pentru contele Borkowski. Sînt în adevăr măgulit şi încîntat că am lăcut o cunoştinţă atît de preţioasă. Adio, scumpul meu profesor4, te îmbrăţişez, V. Alecsandri Adresa pe verso; Domnului Ion Ghica Iaşi 5 De Lemberg, [februarie-martie 18421 Voici quelques lettres pour ma familie ; donne-les, je ten prie, tout de suite â mon frere, qui Ies remettra aux Pers°nnes auxquelles, elles sont adressees. Excuses-Hioi en jneme temps de te charger d’une pareille commission ; il est indispensable que ce paquet ne tombe pas entre Ies mains de 29 mon pere, s’il se trouve deja installe â la maison.1 Je ne puis rien t’ecrire de plus, car je n’ai pas la tete a moi. Adieu, B. Alecsandri Adresa pe verso : Monsenieur Monsenieur Jean Demetre Ghyka dans la maison de Mr le Postelnik Alecsandry 2 De la Lemberg, [februarie-martie 1842] Iată cîteva scrisori pentru familia mea; dă-le, te rog, nu-maideoît fratelui meu, care le va înmîna persoanelor cărora le sînt adresate. Iartă-mă ,în acelaşi timp, că te încarc cu un asemenea comision, este de neapărată trebuinţă ca acest pachet să nu oadă în mîinile tatălui meu, dacă se află deja stabilit acasă.1 Nu-ţi pot scrie nimic mai mult pentru că nu-mi este capul la aceasta. Adio, V. Alecsandri - Adresa pe verso : Domnul Domnul Jon Dimitrie Ghica în casa d-lui postelnic Alecsandri 2 6 Jassi, juillet 1842 Je ne puis m’empecher, mon cher Ghyka, d’exhiber du fond de ma poitrine un de ces jurons caracteristiques, ener-giques et artistiques a-propos de l’excursion1 que vous allez 30 faire sans moi. Les circonstances attenuantes dans lesquelles je me trouve s’opposent â mon grand deşir de faire pârtie Je votre course pittoresque a travers les Carpaths, et c’est la ce qui me met en si belle humeur d’epuiser le catechisme poissard ! Ah ! fichtre etre â la portee du plaisir et ne pou-voir le sentir, c’est â en dessecher de depit, si non â crever de rage! Aussi, par precaution, j’avale a l’instant meme deux grands verres d’eau fraîche pour me mettre au moin d’accord avec Mrs Prisnitz2 et Vernon, ces deux grands consolateurs de l’humanite souffrante. Fais des voeux, je t’en prie, que cette libation en leur honneur apporte le calme necessaire â l’effervescence de mon sang, et me fasse surtout attendre ton retour avec patience. Maintenant passons â autre chose... Veux-tu des nouvelles diplomatiques, historiques ou domestiques, j’en ai au choix et cela ne coute pas cinq sous. Commencons par les premieres. Le Nachou Brat3, qui rime avec quelque chose, ne s’est point arrete â Jassi que 24 heures ; aussitot son arrivee, le Grand Conseil (admire moi cela) qui represente les pays en general et le Prince en particulier, a demande la permission, d’aller lui presenter ses humbles hommages â quoi le Nacha Brat qui rime... etc.,. â repondu d’un ton protecteur qu’il accedait a recevoir les susdits hommages. La presentation a eu lieu vers dix heures en grande ceremonie. Le conseil a fait une grande courbette a laquelle l’autre a repondu en se redressant d’une toise, puis prenant une voix de basse-taille il a dit ces memorables mots (ou â peu pres) „Messieurs, je suis tres content des progres que la Moldavie a faits et je suis d’autant pijis â meme de juger de leur valeurs par comparaison, de la nusere qui regne en Valachie... etc.... A ces mots, le Grand Conseil a failli etouffer de joie et d’orgeuil, et puis s’est re-tlre â reculont avec forces protestations du plus profond respect. Sictir Effendi4, le Turc, n’est point encore arrive â Jassi mâîgre les huits voitures qu’on a envoyees pour nous l’ame-ner. On dit qu’il est tombe malade â Vaslui â la suite d’un Qiner dans lequel le Pilaf n’aurait point figure... II regne en consequence une profonde consternation parmi les puissan-?es gouvernamentales du pays. On assure (et ceci est sous C.5,c,eau du plus grand secret) qu’un des lions-sots sera sa-C le aux plaisirs, peu orthodoxes, du digne representant de 31 la Sublime Porte. Les peres de familie sont dans la plus vi-ves anxietes sur les suites de son apparition parmi nous ; l’honneur de la jeunesse est compromis. O tempora, o mores! L’etat sanitaire du pays ne laisse rien â desirer, nous n’avons ni la peste, ni la cholera-morbus, ni la petite-veroie, ni la rougeole, mais nous avons, malheureusement, le Conseil d’etat et les dames Barotzy â toutes Ies promenades, outre la poussiere, tu te souvies, sans doute, que ces deux dernieres calamites se trouvent sans cesse â Copou etc.... Depuis quelque temps les manants ont pris gout a jouer le role de seigneurs â l’egards des seigneurs meme ; c’est â dire qu’ils paraissent avoir commence a comprendre que le nombre fait la force et qu’un Boyard est en etat de recevoir avec tout autant de grâce, qu’un paysan, les coups de ba-tons, qu’on voudrait bien se donner la peine de lui adminis-trer. Nous avons deja plusieurs exemples depuis ton depart, qui prouvent clairement un grand fond de raison parmi la classe des tzarani. L’oncle de Cogalniceanu (Jean) qui a deja recu une bonne lecon, du temps de Ia revolte des paysans, lors de l’occupation des Russes, vient d’avoir ete assaisonne de nouveau, d’une degelee de coups de batons, fort peu ra-fraîchissante. Conaky a echappe comme par miracle â une pareille fete et un certain Kneaz Cantacuzene, qui arrive â peine de Lemberg (le frere du Kneaz Tircit le louche) vient de faire a la foire de Falticeany la precieuse acquisition d’une rossade digne du titre qu’il porte. En outre, un je ne sais plus quel comte francais, voyageant par plaisir, a recu â Galatz des impressions tres fortes. Enfin mon cher, le gou-vernement, inquiet de cet etat des choses et d’autres choses encore, a donne l’ordre de desarmer les districts de la haute Moldavie. Tout ce qui se trouvait en fait de fusils, couteaux et meme fourches en fer chez les paysans, ont ete enleve dans Pinteret de l’ordre public... Voici cependant, â cette occasion, la reflexion d’un homme du peuple auquel on avait arrache un miserable fusil : „Qu’on nous prene“, dit-il „nos fusils, qu’importe ? il nous reste toujours le fameux par, et celui la certes s’enflamme plus facilement et, lorsqu’il prend feu, il dure plus longtemps", — historique — avoue, mon cher, que c’est sublime ! il a parle comme un vieux Roman. 32 Que veux tu que je te dise encore ? Ah ! le demier examen de l’Academie a ete du dernier comique. On y a lance quelques vivat et să trăiască, măria-sa, commander par les signaux du maître et voila tout. Alexandre Mavrocordato est arrive de Paris, c’est un charmant garcon, tu le connais, quant â son frere il est toujours Grand Vornique. Madame de Tourza est pârtie pour la campagne, entrenant â sa suite quelques devoues ; les devoues se lechent d’avance les levres â la douce perspective des dîners que leur maîtresse leur offrira. On dit que ces dîners seront tout a fait champs-paître et c’est ce qu’il leur convient avant tout. Quelques personnes m’ont assure (ces personnes sont de naturalistes fort savants) que certaine familie d’Hermines, les Hermines baltzatienes, peuvent concevoir et enfanter sans s’accoupler mais en prenant une grande dose de se-rqoule... il paraît definitivement que cette matiere nutritive peut remplacer chez les petites betes, sus-tmentionnes, le principe generateur... On a eu dit-on dernierement un exemple, du cas [tor] * des montagnes. La belle J. C. a danse aux bals du Falticheny [***] et je n’y etais pas ! Madame Roznovano est toujours â la campagne. Corradini possede, pour le moment, une collection pittOiresque de tou't ce qui s’honnore' du titre glorieux de Siphylis ; il garde la chambre depuis plusieurs jours. Enfin, mon cher, bon voyage et bonsoir, B. Alecsandri. J’ai donne ta lettre a Steege £.n voici une pour [***] de Paris et une autre que j’ecris a Alexandresko. 5 Iaşi, iulie 1842 Nu m-am putut împiedica, iubite Ghica, de a scoate din ftpadui sufletului una dintre acele înjurături caracteristice, ener-wle şi artistice în legătură cu excursia1 pe care o veţi face Hîrtia ruptă, cuvînt completat după înţeles. 33 fără mine. Circumstanţele atenuante în care mă găsesc se opun marei mele dorinţi de a lua parte la plimbarea voastră pitorească prin Carpaţi, şi aceasta mă pune în frumoasa dispoziţie de a secătui catehismul popular. Ah ! la naiba ! să fii în preajma plăcerii şi să nu poţi să o simţi este ceva să te usuci de necaz, dacă să nu crăpi de furie ! De aceea, din prevedere, înghit chiar în această clipă două mari pahare cu apă rece ca să mă pun cel puţin de acord cu d-nii Prisnitz2 şi Vernon, aceşti doi mari consolatori ai umanităţii care suferă. Fă, te rog, urări ca această iibaţiune în onoarea lor să aducă liniştea necesară sîngelui meu infierbîntat şi mai cu seamă să mă facă să aştept cu răbdare întoarcerea ta. Acum să trecem la altceva... Vrei noutăţi diplomatice, istorice sau domestice, am la alegere şi asta nu costă nici cinci bani. Să începem cu primele. Fratele nostru *3, oare rimează cu ceva, nu s-a oprit la Iaşi decît 24 de ore ; îndată după sosirea sa, Divanul (admiră aceasta), care reprezintă ţările în general şi pe prinţ în particular, a cerut permisiunea să meargă să-i prezinte umilele sale închinăciuni, la care Fratele nostru ** care rimează... etc.... a răspuns cu un ton protector că acceptă să primească sus-zisele închinăciuni. Prezentarea a avut loc pe la ora zece cu mare ceremonie. Divanul a făcut o mare închinăciune la care celălalt a răspuns înălţîndu-şi talia, apoi, luînd o voce de bas *** a spus aceste cuvinte de neuitat (sau pe aproape): „Domnilor, sint foarte mulţumit de progresele pe care le-a făcut Moldova şi sînt cu atît mai în măsură să judec valoarea lor prin comparaţie cu mizeria care domneşte în Ţara Românească... etc.... La aceste cuvinte, Divanul era gata să se sufoce de bucurie şi mindrie, şi apoi s-a retras cu spatele, cu numeroase asigurări de cel mai profund respect. Sictir efendi4, turcul, nu a sosit încă la Iaşi, cu toate cele opt trăsuri care au fost trimise pentru a ni-1 aduce. Se spune că a căzut bolnav la Vaslui în urma unei cine în oare nu era şi Pilaf... Domneşte deci o mare consternare printre puterile guvernamentale din ţară. Se spune sigur (şi aceasta sub pecetea *”** In original, în limba rusă, ceea ce îi dă posibilitatea să facă o glumă. *" Joc de cuvinte între sensurile de : voce de bas şi basse-taille = mică. 34 celei mai mari taine) că unul din puii de lei * va fi sacrificat plăcerilor, prea (puţin ortodoxe, ale demnului reprezentant al Sublimei Porţi. Capii de familie sînt foarte îngrijoraţi asupra urmărilor apariţiei sale printre noi ; onoarea tineretului este compromisă. O timpuri, o moravuri ** ! Starea sanitară a ţării nu lasă nimic de dorit, nu avem nici ciumă, nici holeră, nici vărsat, nici pojar, dar avem, din păcate, Divanul şi pe doamnele Baroţi la toate plimbările, pe lîngă praf, îţi aminteşti, fără îndoială, că aceste două nenorociri se găsesc fără încetare la Capou etc... De cîtva timp, ţăranilor a început să le placă să se joace de-a stăpînii, chiar faţă de stăpîni; aceasta însemnează că se pare că au început să înţeleagă că numărul face forţa şi că un Boier este în stare să primească tot cu atîta graţie, ca şi un ţăran, loviturile de bîtă pe care şi-ar da cineva osteneală să i le administreze. Avem deja mai multe exemple, de la plecarea ta, care dovedesc limpede un mare fond de judecată în clasa ţăranilor***. Unchiul lui Kogălniceanu (Ion), care mai primise deja o lecţie bună în timpul revoltei ţăranilor, cînd cu ocupaţia ruşilor, a fost din nou aranjat cu o ploaie de lovituri de bîtă, foarte puţin răcoritoare. Conachi a scăpat ea prin minune de la o asemenea' sărbătoare, şi un oarecare cneaz Cantacuzino, care abia a sosit de la Lemberg (fratele cneazului Tircit-saşiul), a încasat la tîrgul de la Fălticeni o bătaie demnă de titlul pe care îl poartă. în plus, nu ştiu ce conte francez, călătorind de plăcere, a primit la Galaţi nişte impresii foarte puternice. în sfîrşit, dragul meu, guvernul, îngrijorat de această stare de lucruri şi încă şi de altele, a dat ordin să fie dezarmate ţinuturile din Moldova de Sus. Tot ce se găsea la ţărani ca puşti, cuţite şi chiar furci de fier au fost ridicate în interesul ordinei publice... Iată totuşi, cu această ocazie, reflecţia unui om din popor căruia i se smulsese o nenorocită de puşcă : „Să ne ia puştile11, a spus el, „şi ce-i ca asta ? ne mai rămîne vestitul par **** şi acela sigur se aprinde mai uşor şi, cînd ia foc, durează mai mult timp“, — istorică — mărturiseşte, dragul meu, că este minunat ! a vorbit ca un bă-trîn roman. . * Cuvîntul lionceux = pui de leu este scris lins-sots, deci '«1 proşti ! ' *****1* ori£inali în limba latină. *’*“* în original, în limba română. 35 Ce vrei să-ţi mai spun ? Ah ! ultimul examen de la Academie a fost foarte caraghios. S-au slobozit cîteva vivat-uri şi să trăiască măria-sa *, comandate de semnalele profesorului, şi asta e tot. Alexandru Mavrocordat a sosit de la Paris, este un băiat încîntător, îl cunoşti, cît despre fratele său, este tot mare vornic **. Doamna Turza a plecat la ţară, trăgînd după sine cîţiva devotaţi ; devotaţii îşi ling dinainte buzele la gindul cinelor pe care stăpîna lor le va oferi. Se zice că aceste cine vor fi pe de-a întregul cîmpeneşti ***. ceea ce li se potriveşte de minune ! Cîteva persoane irnau asigurat (aceste persoane sînt natura-lişti foarte savanţi) că unele familii de hermine, herminele băl-ţaţe ***", pot să conceapă şi să fete fără să se împreune, dar luînd o mare doză de griş, pare sigur că această materie hrănitoare poate să înlocuiască la micile animale, mai sus menţionate, principiul generator... Se spune că, de curînd, a fost un exemplu cu un cas[tor] *** de munte. Frumoasa J.C. a dansat la balul de la Fălticeni[***] şi ea nu eram acolo ! Doamna Roznovanu este tot la ţară. Corradini posedă, pentru moment, o colecţie pitorească de tot ceea ce poartă titlul glorios de sifilis ; stă în casă de mai multe zile. In sfîrşit, dragul meu, drum bun şi bună seara, V. Alecsandri Am dat scrisoarea ta lui Steege, iată una pentru [***] de la Paris şi alta pe care i-o scriu lui Alexandrescu.5 7 [Iaşi, iulie-august 1842] Mon cher Ghyka, j’ai craint un instant pour votre se-curite, en lisant dans la lettre le detail de votre prise au V* In original, în limba română. *** Glumă prin ortografierea cuvîntului în original în aşa fel incît iese cîmp şi a paşte ! **** Presupunem acest înţeles pentru baltzatienes din original. 36 corps avec les puces ministerielles ; certes il y avait lâ de quoi sentir la chaire de poule. D’un cote, un bataillon d’ani-maux pEuis ou moins armes de pompes aspirantes, et. tout prets â vous confondre avec le budget, et de l’autre, deux jeunes touristes armes seulement d’esperance et d’illusion, la pârtie n’etait pas egal, et malgre le renfort que vous auriez pu trouver dans Caro, vous n’avez pas moins couru un grand danger ; je vous felicite donc, de la bonne idee que vous avez eu, en leur faisant entendre que vous etiez des gens sans place. Vous voilâ donc sauves, grâces en soient rendues au Ciel et surtout â ton eloquance ! Par ici nous avons nous autres des histoires fort amusantes. Enfin, apres quinze jours d’une attente plein d’emotioniS, lle Grand Othoman 1 est arrive !!! Sensation universelle !!... II est entre dans Jassi, accompagne depuis Sokola d’une cinquantaine de soldats de cavalerie la lance au poing, d’une centaine de kosaques commandes par l’Aga, du Postelnik qui ne commandait rien, mais qui n’en etait pas moins fier, et du fils cadet du ministre., Georges, qui ise trouvait la, par-dessus le marehe (c’est peut-etre celui-ci qui va servir de calmant aux sens irrites du grandissime Bey). Les rues etaient nettoyees, arrosees, lustrees comme pour une procession du pape â Rome ; enfin, les deux seulş regiments auxquels la Moldavie doit la securiţe de son independence etaient alignes dans la cour du ministre avec tous leurs ac-cessoires, tels que officiers, capitaine^, majors, colonels, et, pour dire en un mot, tout ce qui se fait porter par un uniforme militaire. C’etait plaisir a voir et cela m’a rappele le premier Chapitre de Notre Dame intitule la Fete des Fous2 —v'la musique jouant une marche triomphale, les cris de puşca la umăr * resonnaient dans tous les rangs; et sur le perron du palais ministeriel se pressait une masse incoherente, de ministres, de laquais, d’aides de camp, de Boyardeaux, les u*is plus empresses que les autres a servir de pilliers d’appui au poble fils du Croissant lorsqu’il descendrait de la voiture “ţi ^rince, car c’est la voiture du prince regnant de Molda-.Vle qui a eu l’honrieur de le transportor depuis Sokola Jusqu’au sein de notre illustre capitale ! Apres l’ascension qu’ils lui ont fait faire jusqu’au grand °n> les magnats du pays se sont mis en ordre pour pro- * In original, cu caractere chirilice. 37 ceder au baise-main, mais bien peu ont eu l’insigne faveur de toucher de leurs levres l’auguste main toute grasse de pilaf. Au reste le Sublime-Portier a fait signe de le laisser tranquille, en leur disant: peki, peki *, se sont-ils repetes ces messieurs avec orgueil et se sont retires chez eux, tout confus de l’honneurs qu’ils avaient recus, et se repetant con-tinuellemenţ et enphatiquement peki. ** Une fois echappe, Pillustre circoncis a manifeste le deşir d’etre seul, non seu-lement dans l’appartement ,mais encore dans toute la maison, en foi de quoi le ministre avec sa couvee, a quitte la maison et s’est retire chez le Postelnik. La farce est incroyable, ad-mirable, mirobolante, et ebouriffante. N’est-ce pas qu’il se passe de jolies choses chez nous ? Mais ce n’est rien encore. Sait tu quel va etre le bouquet de tout ceci — un present de 3000 ducats !!! — aux frais du pays !!! Oui, mon cher, pour tous ces hommes, pour les Kosaques, les soldats, l’aga, le Postelnik, la musique, le baise-main... etc... etc... le sublim Turc, qui n’est pas si turc qu’il en a l’air, va... puiser dans le budget du pays une somme ronde de trois miile ducats, afin de continuer dignement son vo-yage. Diable, vas-tu dire, c’est un peu cher, pour voir un Musulman, quand on ne paye que deux sous pour voir un singe. C’est comme cela, ami, c’est que nous savons faire les choses en grand, nous autres. Tu m’as envoye un petit billet pour je ne sais qui, l’adresse que tu me donnes dans ta lettre est â modtie efface, et le reste est tellement embrouille qu’il faudrait du genie pour le de-chiffrer ; j’ai cru cependant y appercevoir ces mots : le petit brun. Ce ne peut etre autre que Corradini, je la lui remettrai par consequant. Adieu, mon cher, fais mes compliments â Alexandresco 3. Ton ami, V. Alecsandri Bingou et Fifiloi t’embrassent bien tendrement. Voici une lettre de Paris. P. Cuenim â son ami Ghyka. *** *■** In original, în limba turcă cu caractere chirilice. *** Scris de mîna lui Philadelphe Cuenim. 38 [Iaşi, iulie-august 1842] Dragă Ghica, .m-am temut o clipă pentru siguranţa ta, citind în scrisoarea ta amănuntul despre lupta cu puricii ministeriali ; cu siguranţă că aveai de ce să faci piele de găină. De-o parte, un batalion de animale mai mult sau mai puţin înarmate cu pompe aspiratoare şi gata să vă asemuie cu bugetul, şi de cealaltă', doi tineri turişti înarmaţi numai cu speranţă şi iluzie, lupta nu era egală şi, cu tot sprijinul pe care aţi fi putut să-l găsiţi în Caro, nu aţi trecut mai puţin printr-un mare pericol ; deci vă felicit pentru buna idee pe care aţi avut-o făcîndu-i să înţeleagă că sînteţi oameni fără situaţie. Iată-vă deci scăpaţi, slavă cerului şi mai cu seamă elocinţei tale ! Pe aici, noi ceş-tilanţi avem unele istorii foarte caraghioase. în sfîrşit, după cinsprezece zile.de o aşteptare plină de griji, Marele Otoman1 a sosit!!! Senzaţie universală!!! ... A intrat în Iaşi însoţit de la Socola de cincizeci de soldaţi de cavalerie cu lancea în mînă, de o sută de cazaci comandaţi de aga, de postelnic care nu . comanda nimic, dar care nu era mai puţin mîndru, şi de fiul mai mic al ministrului, George, care se mai afla şi el acolQ (poate acesta va fi cel folosit pentru a linişti simţurile aprinse ale înălţimei-sale beiul). Străzile erau curăţate, stropite, lustruite ca pentru o procesiune a Papei la Roma ; în sfîrşit, cele două singure regimente cărora Moldova le datorează siguranţa independenţei sale erau aliniate în curtea ministerului cu tot ce au ele ca: ofiţeri, căpitani, maiori, colonei, şi pentru a spune într-un cuvînt, tot ce poartă o uniformă militară. Era o plăcere să vezi şi aceasta mi-a adus aminte de primul capitol din Notre Dame intitulat Sărbătoarea nebunilor2 — muzica intona un marş triumfal, strigătele de puşca la umăr * răsunau în toate fîn lurile ; şi pe peronul palatului ministerial se îngrămădea o |j>asă amestecată de miniştri, lachei, aghiotanţi, boiernaşi, unii iţii grăbiţi decît ceilalţi să servească de stîlpi de sprijin nobi-iŞjţm fiu al Coranului, cînd va coborî 'din trăsura prinţului, căci teăsura prinţului domnitor al Moldovei a avut onoarea să-l transporte de la Socola pînă în sînul ilustrei noastre capitale ! * în original, în limba română, cu caractere chirilice. 39 După ce l-au urcat pînă la marele salon, mai-marii ţării s-au aşezat în ordine pentru a proceda la sărutarea mîinii, dar puţini au avut însemnata favoare de a atinge cu buzele lor augusta mină unsuroasă de pilaf. După aceea, Sublimul-Portar a făcut semn să fie lăsat liniştit, spunîndu-le : bine ; bine *, şi-au repetat aceşti domni cu mîndrie şi s-au retras la ei compleşiţi de onorurile pe care le primiseră şi repetîndu-şi neîncetat şi cu mîndrie : bine **. Odată scăpat, ilustrul circumcis şi-a arătat dorinţa de a fi singur, nu numai în apartament, dar încă şi în toată casa, drept care ministrul cu familia sa a părăsit casa şi s-a retras la postelnic. Comedia este de necrezut, minunată, nemaipomenită şi extraordinară. Nu este aşa că se petrec frumoase lucruri pe la noi ? Dar nu este numai atît. Ştii tu cum se vor termina toate acestea — cu un dar de 3000 ducaţi !!! — pe socoteala ţării !! Da, dragul meu, pentru toţi aceşti oameni, pentru cazaci, soldaţi, agă, postelnic, muzica, sărutarea mîinii... etc.... etc.... sublimul turc, care nu este chiar aşa turc cum are aerul, va... scoate din bugetul ţării o sumă rotundă de trei mii de galbeni pentru a-şi urma cu demnitate călătoria. Drace, vei zice tu, este cam scump pentru a vedea un musulman, cînd nu plăteşti decît doi bani pentru a vedea o maimuţă. Aşa este, prietene, dar noi ceştilianţi ştim să facem lucrurile în mare. Mi-ai trimis un bilet pentru nu ştiu cine, adresa pe care mi-ai dat-o în scrisoarea ta este pe jumătate ştearsă şi restul este atît de încurcat, că ţi-ar trebui geniu pentru a-1 descifra ; am crezut că zăresc acolo aceste cuvinte : micul brun. Nu poate ti altul decît Corradini, deci i-o voi înmîna. Adio, dragul meu, salutările mele lui Alexandrescu. 3 Prietenul tău, V. Alecsandri Bingou şi Fifiloi te îmbrăţişează cu dragoste. Iată o scrisoare de la Paris. P. Cuenim prietenului său Ghica. *** *’** In original în limba turcă cu caractere chirilice. *** Cf. aici p. 38, subsol ***. 40 8 [1842—1844]1 A en croire ta lettre, mon cher petit aide de Camp de Son Altesse absente, peu s’en est fallu que Jassi ne se soit transforme en une vaste marre [aux] Canards ! Je ne veux point dire par lâ que les habitants de la Capitale meritent d’etre classes dans la grande familie de ces nobles volatiles qui valent beaucoup mieux que les hommes, en general, et que les Jassiens, en particulier, quand ils sont arranges avec du curechi murat *... pas les hommes, mais les canards. J’ai faille ainsi que . toi etre victime d’une inondation, voici comment : â la lecture de ta lettre ou plutot de ta presente, pour me servir de ton expression, il s’est echappe un tel torrent de Iarmes de tous les yeux presents â cette lecture, qu’il m’a fallu toute mon adresse de nageur pour echapper a j une noyade complete : ma soeur pleurait, Catinca pleurait (par correspondance), ma tante pleurait, les enfants pleu-raient, baba bătrînă ** larmoyait, je crois meme que les poules de la basse-cour, par une certaine communication magnetique qui s’etait etablie entre l’interieur de la chambre et les objets exterieurs, les poules, dis-je, sanglotaient, les dindons faisaient entendre des glous, glous, glous tellement prononcees qu’ils denotaient une grande dose de sensibilite ; et tout cela, mon cher petit aide-de camp de S.A. absente, et tout ce sanglotement universel, c’est ta lettre qui l’avait pro-duit. Moi meme, je l’avoue â ma honte, j’ai senti deux lar-î mes se glisser sur mes paupiers, en prenant connaissance des | enchantements ou ton âme nageait dans la foret de B. Rossety, f mais sentant quand le vent pur et Uger qui soufflait au dessus l de vos tetes te fit sourire de bonheur et faillit te transporter daris un ciel plein de reves et d’esperances, je me suis senti saisi d’une faiblesse gastrique (prononcer gastrrriiique) que je fl’ai maîtrisee qu’apres des efforts inouis. Oh ! je t’en supplie a l’avenir menage notre sensibilite, pense que nous sommes *’** în original, cu caractere chirilice. 41 faibles mortels, encore deux lettres comme celle que tu nous as envoyer et nous sommes perdus. Adieux, B.A. Excuse-moi, cher ami, ponse â ta lettre, mais en mon pere qui ne me laisse de ce que je ne donne pas de rece moment je me trouve â cote de pas bouger une minute. * Dacă ar fi să dau crezare scrisorii tale, niicul meu aghiotant al alteţei-sale absente, puţin ar fi lipsit ca Iaşii să nu se vadă prefăcuţi într-o mare baltă cu raţe ! Nu vreau să spun prin aceasta că locuitorii capitalei merită să fie clasaţi în marea familie a acestor nobile zburătoare care preţuiesc mai mult decît oamenii, în general, şi decît ieşenii, în particular, cînd sînt preparate cu curechi murat **... nu oamenii, ci raţele. Am fost gata, ca şi tine, să fiu victima unei inundaţii, iată cum : la citirea scrisorii tale sau mai curînd a prezentei, ca să mă servesc de expresia ta, s-a pornit un asemenea potop de lacrimi din toţi ochii de faţă la această lectură, încît mi-a trebuit întreaga mea îndemînare de înotător pentru ca să scap de la un înec sigur : sora mea plîn-gea, Catinca plîngea (prin corespondenţă), mătuşa mea plîngea, copiii plângeau, baba bătrînă *** lăcrima, cred chiar că găinile din ogradă, printr-o oarecare comunicare magnetică care se stabilise între interiorul camerei şi obiectele exterioare, găinile, spun, suspinau, curcanii lăsau să se audă nişte glu, glu, glu atît de pronunţate, încît dovedeau o mare parte de sensibilitate, şi toate acestea, dragul meu aghiotant al a.s. absente, şi tot acest suspin universal, scrisoarea ta l-a produs. Eu însumi, o mărturisesc spre ruşinea mea, am simţit două lacrimi alunecîndu-mi pp pleoape, luînd cunoştinţă de incîntările in care plutea sufletul tău în pădurea lui V. Rosetti, dar mai ales cînd vîntul curat şi * Rînduri adăugate probabil de mîna unei femei. •*,*** In original, în limba română, cu caractere chirilice. 42 zişor care sufla pe deasupra capetelor voastre te-a făcut să surîzi de fericire şi era gata să te ducă într-un cer plin de visuri şi speranţe, m-am simţit cuprins de o slăbiciune gastrică (a se pronunţa gastrrriiică), pe care nu mi-am stăpînit-o decît după eforturi de necrezut. Oh, te rog, în viitor ţine seamă de sensibilitatea noastră, gîndeşte-te că sîntem slabi muritori, încă două scrisori ca aceasta pe care ne-ai trimis-o şi sîntem pierduţi. Adio, V.A. Iartă-mă, dragă prietene, că nu-ţi răspund la scrisoarea ta, dar în această clipă mă găsesc alături de tatăl meu care nu mă lasă să mă mişc un minut. * 9 [1843—1844]1 Mon cher Ghyka, La societe philarmonique des orgues de Barbarie (de Paris) m’a charge de te faire communiquer la piece ci jointe, comme un chef-d’oeuvre qui a merite cette annee d’etre cou-ronner par l’Academie des Belles lettres et de remporter le prix Monthyar. Connaissant tout Pinteret que tu portes a la litterature frrrrancaise, la societe philarmonique te prie de prendre con-naissance de cette piece, et de la faire chanter dans les salons de Jassi par toutes les voix de basse-taille qui seront â trois octaves au dessous du tonnerre de Dieu. Au plaisir de te revoir, B. A. Adresa pe f. 20v : Mr J. Ghyka * Cf. aici p. 42, subsol*. ri843—1844]1 Dragă Ghica, Societatea filarmonică a caterincilor (din Paris) m-a însărcinat să-ţi comunic bucata, alăturată, ca pe o capodoperă care a meritat anul acesta a fi premiată de Academia de Beletristică şi a primi premiul Monthyar. Cunoscînd tot interesul pe care îl porţi literaturii frrranceze, societatea filarmonică te roagă să iei cunoştinţă de această bucată şi să faci să fie cîntată în saloanele laşului de toate vocile de bas * care vor fi cu trei octave sub bubuitul tunetului **. Cu dorinţa de a te revedea, V. .4. Adresa pe f. 20v : Dl. I. Ghica CĂTRE GRIGORE ALEXANDRESCU 10 laşi, mart. 1844 Iubite prietene, Corespondenţa noastră au avut păr-acum multă asăma-nare cu Teatrul Naţional, carele, după cum ştii, adeseori au răposat şi iar au înviat. De unde oare să vie aceasta ? Eu, după cît înţăleg, vremelnicele tăceri între noi se trag din oarecare cătime de lene ce rie-au hărăzit natura, pentru ca să facă, poate, o mai mare apropiere între simţirile noastre ; totodată socot că ele vin şi din încrederea ce avem în însune * Joc de cuvinte între sensurile de : voce de bas şi basse-taille = mică. ** în original — locuţiunea tonnerre de Dicti, care are sens blasfemitor, folosită ca joc de cuvinte. 44 asupra prieteşugului care ne leagă, încredere ce ne face să socotim de prisos orice protestaţie amicală. Aceste două pricini binecuvîntate sînt prea destoinice şi prea puternice pentru ca să mai căutăm altele drept disvinoveţiri ; ne mulţă-mim, deci, cu dînsăle, mai ales că, precum am zis, amîndoi sîntem fierbinţi slăvitori a lenii şi o cunoaştem ca unul din cele mai plăcute daruri din partea cerului. Cu toate aceste, pornirea lui I. Ghica de aici1 m-au trezit, făcîndu-mă să gîndesc că trebuie să profitez de un ocazion cu atît mai scump, cu cît este mai rar. M-am trezit, zic, mi-am destins ciolanele ca un om ce se scoală din somn şi, găsin-du-mă, din norocire, cu hîrtia, cu cerneala şi cu condeiul supt ochi, am zis cruce agiută şi m-am pus la lucru precum vezi. Fă, deci şi d-ta ca mine şi îmi dovedeşte că tot eşti în viaţă, pentru că mă tem că te-or fi înăduşit jalobile, mai ales că ele te-or fi strîngînd de gît în toate zilele. Nu te întreb ce faci pentru că îmi închipuiesc foarte lămurit traiul unui poet în adunarea jalbelor, anaforalelor şi a altor multe parascovenii pocite de soiul lor. Un ienicer la călugărie n-ar căsca de urît şi n-ar blăstăma soarta mai cumplit. Un poet în slujbă îmi pare tot aşa curios ca dl. Aristia2 poet şi ca dl. Eliad autor român. Spune-mi un lucru numai : tot ne compui poezii ? Aceasta mă interesează mai mult decît toate şi cu toate că întrebarea mea pare cam dişănţată, fiind făcută unui poet, dar trebuie să mărturisesc că aştept răspunsul cu nerăbdare pentru că cunosc înrîurirea hîrtiilor de canţelarie asupra duhului omenesc. 3 Cunosc un tînăr care păn-a nu intra în slujbă făcea frumuşele versuri şi după ce trudi cîţiva ani în tribunal, iată cele întîi versuri ce alcătui către iubita lui : Aşa precum în predmetul dragostii ce îţi păstrez Pomenitele-mi donosuri, haino, nu vrei să crezi. Drept acea cu respect înc-o dată-ţi pomenesc Că-ţi sînt preaplecată slugă şi din suflet te iubesc. Toate acestea, iubite Alecsandrescule, sînt zise aici pen-ca să te scutur de lene şi să te îmboldesc a-mi scrie mai t*egrabă şi a-mi trimite o frumoasă bucată de poezie pentru foaia literară Propăşirea. 4 Păr-atunce însă te înştiinţez 45 că sînt ca Toma necredinciosul şi că cele patru versuri au să-mi treacă ades prin minte. Al d-tale prietin, V. Alecsandri Multe închinăciuni d-lor Voinescu,5 Predescu şi Kreţu-lescu doftorul. Asămine şi Goleştilor. 11 CĂTRE ION GHICA Jassi, 4 avril 1844 Decidement, mon cher Ghyka, tu a du malheur. Voilâ deja trois fois que tu tombe malade sous le beau ciel de ta patrie, il y a de quoi envoyer faire fiche et le susdit ciel et toute la boutique. En lisant ta lettre, je me suis vraiment effraye : la petite verole ! Ce mot m’a fait crisper les cheveux et j’aurais ete longtemps sous l’effet de cette crispation capilaire si je n’avais appris, le meme jour, que la petite verole qui a bien voulu se nicher sur ta figure, n’etait que volante, c’est la premiere fois de ma vie que ce mot equivoque a excite mes affections, aussi me suis-je ecrie dans un beau moment de reconnaissance : „Benie soit-tu, o petite verole, de ce que tu nes que volante et surtout petite". J’espere donc maintenant que tu ne seras plus defigure, comme tu t’es plus me l’annon-cer et que tu me reviendras bientot de ce pays etrange, d’apres l’expression de P. Balch.1 J’ai entendu que ce tendre ami s’est fait un devoir de rester â ton chevet pendant ta maladie, jouant de, cette maniere le role d’un ange-gardien, le muffle ! Cette belle action de sa part lui a gagner mon estime particuliere in secula seculorum [sie] (sept culs au rhum). Je lui cede la jouissance viagere de tous les sept. II parait que vous autres la-bas, vous faites des merveil-les, car on parle ici, d’une certaine demission in corpore, donne par le Divan. C’est beau cela, c’est superbe, et chez 46 nous cela a fait une grande sensation, il n’y a que nos diva-nites qui aient repondu â cette nouvelle par un sourire iro-nique. En voilâ, par exemple, de la grosse verole volante ; une fois qu’on tombe sous leurs pustules, c’est fini, on est plume â perpetuite ; que Dieu t’en preserve et moi aussi, et nous tous aussi. Pendant que chez vous l’on agit, chez nous l’on dort d’apres le systeme convenu et l’on fait des mauvais reves qui se realisent malheureusement. II y a quelques jours la Mol-davie a eu un cauchemar en chllk et en mestii, et le lende-inain ce cauchemar ce promenait dans les rues de Jassi tou-jour revetu du costume susnomme, il etait devenu ministre de l’interieur et se nommait Aleco Ghyka. 2 On parle encore d’un autre cauchemar plus ridicule, qui dit-on va prendre une forme et un corps dans quelque temps, c’est une im-puissance â la quelle on veut retrancher la premiere syllabc ...pour le rendre Postelnik. On dit qu’â-propos de cet im, depuis quelques jours il chante â sa femme Pallegro suivant sur l’air de Malborougt s’en va t’en guerre : Dans quelque temps ma chere Je n’en aurai plus... plus... Dada s’en va t’en guerre Tulera... tu... tu... tu Sa femme lui repond en si bemol Mais mon cher beta d’homme, Tu n’en as jamais eu. Le mari repond en ut majeur Comment ? turlu — tu — tu ? et la femme soupire aussi tot tristement Ma foi c’est bien tout comme. Que faites vous lâ-bas avec notre journal3 ? les abonnes se pressent-ils ? ici chez nous leur nombre ne fait que croî-tre et embellir, c’est un charme de les voir devorer les in-teressantes colonnes de notre feuille ; ils en sont enthousias-mes. Et lâ-bas, dis moi, fait elle quelque impression, ou bien subit-elle le sort des belles, celui d’etre f.... Repondez-moi vite, car je suis tres curieux. 47 Le 13em No a păru, il doit vous avoir ete deja expedie par le courrier de lundi; chauffe Bertrand,4 chauffe, c’est lâ le secret des grandes reussites, le public est un ballon ae-rostatique, il faut lui donner de la fumee pour l’enlever. N’oublie pas, en revenant ici, de nous apporter des arti-cles, nous n’en avons plus et j’ai moi-meme ete oblige ces jours-ci de composer une histoire burlesque pour remplir les colonnes du journal, c’est 1’histoire ou les aventures d’un ducat et d’une para 5 j’en ai deja pour 5 Nos mais il nous faut des articles serieux. Mes compliments â ta familie, aux amis et â Tarsiţa. Adieu je t’embrasse, B. Alecsandri Tes creanciers viennent souvent me faire visite, ce qui occasionne des encombrements journaliers â ma porte. II y a surtout un Vechsl de 60 # dont le terme est e houe et qui m’embarasse .[***]. Mais sois sans inquietude, si je n’ai pas de l’or, j’ai la platine !!! Adresa pe verso : D. Ioan Ghica, la d. logft. Dimitrie Ghica. Bucureşii* Monsieur Jean Ghyka chez Mr le Grd. Logoth. Demetre Ghyka. Bucarest Iaşi, 4 aprilie 1844 Hotărît, dragă Ghica, nu ai noroc. Iată că deja de trei ort ai căzut bolnav sub frumosul cer al patriei tale, ai de ce să dai naibii şi sus-numitul cer şi toată treaba. * In original, cu caractere chirilice. 48 Citind scrisoarea ta, m-am speriat cu adevărat : vărsatul t Acest cuvînt mi-a făcut părul măciucă şi aş fi rămas multă vreme sub efectul acestei crispări capilare dacă nu aş fi aflat* chiar în ziua aceea, că vărsatul care a binevoit să se cuibărească pe faţa ta nu era decît trecător; este pentru prima oară în viaţa mea că acest cuvînt, cu subînţelesuri, a trezit sentimentele mele de afecţiune, aşa încît âm strigat întîr-un moment de recunoştinţă : „Fii binecuvîntat, o vărsatule, psntru că eşti trecător şi mai cu seamă mic“. Nădăjduiesc deci acum că nu vei mai fi desfigurat, aşa cum ţi-a plăcut să mi-o faci cunoscut, şi că mi te vei întoarce în curînd din această ţară ciudată, după spusa lui P. Balş.1 Am auzit că acest prieten iubitor şi-a făcut o datorie din a-ţi sta la căpătîi în timpul bolii tale, jucînd astfel rolul unui înger păzitor, nătărăul ! Această frumoasă faptă a sa i-a cîştigat stima mea deosebită în vecii vecilor (şapte c. cu rom). * Ii las lui să se bucure pe viaţă de toate aceste şapte. Se pare că voi ceştilalţi acolo, faceţi minuni, căci se vorbeşte aici de o oarecare demisie în grup **, dată de Divan. E frumcs, minunat şi aceasta a făcut la noi o mare senzaţie, numai divăniţii noştri au răspuns la această veste cu un surîs ironic. Iată un fel de vărsat trecător ; de îndată ce cazi sub bubele lor, s-a terminat : eşti jumulit pe viaţă ; să te ferească Dumnezeu şi pe mine de asemenea, şi pe noi toţi. în timp ce la voi se lucrează, la noi se doarme după modul stabilit şi .se visează vise rele care, din păcate, se îndeplinesc. Acum cîteva zile Moldova a avut un coşmar în işlic şi în papuci şi a doua zi acest coşmar se plimba pe străzile laşului îmbrăcat tot în costumul sus-nurnit, devenise ministru de Interne şi se numea Alecu Ghica3. Se mai vorbeşte încă şi de alt coşmar, mai caraghios, care se spune că va căpăta peste puţin timp o formă şi un cap, este un neputincios *** căruia vrea să i se taie prima silabă... pentru a-1 face postelnic. Se spune că, în legă- * în original, în limba latină, urmate în paranteză de un joc fonetic de cuvinte, care în traducerea românească îşi pierde această calitate. ** în original, în limba latină. *** Traducerea textului şi a versurilor care urmează, nu pot • reda subînţelesurile din original, în care se face un joc de cuvinte în jurul lui impuissance. 49 Jt tură cu această silabă, de cîteva zile el cîntă soţiei sale următorul allegro pe aria lui Malbrough pleacă la război: In scurt timp, draga mea, Nu voi mai avea deloc... deloc. Dada pleacă la rSzboi Tulero... tu... tu... tu. Soţia sa îi răspunde în si bemol: Dar, scumpul meu bărbat prost, N-ai avut niciodată. Bărbatul răspunde în do major : Cum ? turlu — tu — tu ? Şi soţia suspină de îndată cu tristeţe : E ca şi cum n-ai fi avut. Ce mai faceţi acolo cu ziarul nostru3 ? abonaţii se înghesuie ? aici la noi numărul lor nu face decît să crească şi să se înfrumuseţeze, este o încîntare să-i vezi înghiţind interesantele coloane ale foii noastre ; sînt încîntaţi. Şi acolo, spune-mi, face vreo impresie sau suferă şi ea soarta frumoaselor, aceea de a fi... Răspunde-mi repede, căci sînt foarte curios. Numărul 13 a apărut, trebuie să vă fi fost trimis prin curierul de luni ; înfierbînt-o, Bertrand4, înfierbînt-o; într-asta stă secretul marilor izbînzi, publicul este un balon aerostatic, trebuie să i se dea fum pentru a-1 ridica. Nu uita, întorcîndu-te aici, să ne aduci articole, nu mai avem şi am fost eu însămi obligat zilele acestea sâ compun o poveste caraghioasă pentru a umple coloanele ziarului, este Istoria sau Aventurile unui ducat şi a unei parale5; am deja pentru 5 nr., dar ne trebuiesc articole serioase. Salutările mele familiei tale, prietenilor şi Tarsiţei. Adio, te sărut, V. Alecsandri Creditorii tăi vin adesea să-mi facă vizită, ceea ce dă naştere la îmbulzeli zilnice la uşa mea. Este mai cu seamă un 50 Vechsl de 60 # al cărui termen a trecut şi care mă încurcă [***]. Dar fii fără grijă, dacă nu am aur, am platină !!! Adresa pe verso : D. Ioan Ghica, la dl. logofăt Dimitrie Ghica Bucureşti * Domnul Ion Ghica la dl. mare logofăt Dimitrie Ghica Bucureşti 12 [Iaşi, iunie 1844J Concois-tu, mon tendre ami, un spathar plus malheureux Oue moi ? Helas, mon nez vient d’acquerir plusieurs degres de longitude, car il a flaire, ces jours, un beau voyage qui lui a file dessous. Ma soeur1 part pour Ems avec mon frere... et moi je reste !! Deception ! o, jour funeste, je sens que je desseche... car A mon nez tout le monde part ! Et moi je reste, et moi je reste !!!!! Ils partent donc, et cela pas plus tard que Dimanche qui vient; il est vrai que je les accompagne jusqu’â Tcher-nowitz, c’est tout autant de pris sur l’etranger, et autant de gagne (en fait de temps) sur les creanciers. A-propos de cette secte pestillentielle, j’ai recu tes cent ducats, ou pour mieux les nommer tes bouche-trous. J’ai l’intention d’appeler la plu-part de tes Juifs, et, apres 'leur avoir tenu un discours par-lamentaire dans lequel je leur prodiguerais toutes sortes d’e-pithetes, plus ou moins chretiennes, de leur jeter ton or â la face, en leur criant, pour peroraison : „Puisqu’il vous faut de Por, infames mecreants, Je vous ouvre ma bourse et je vous mets dedans". 2 â-propos. Nous avons, dis-tu, plus de 60 abonnes â notre feuille2 ; c’est joii, je dirai meme plus c’est tres joii, * In original, în limba română, cu caractere chirilice. 5L mais ces 60 abonnes, redis-tu, n’ont rapporte jusqu’â pre-sent, en fait de profit, que 4 #, c’est inquierant, je dirai meme plus, c’est fort inquietant. J’avais compte, cependant, sur tes * dispositions macairiennes, ** que je t’ai connues lors de certains visites de certains creanciers ; j’avais en~ ferme toute ma confiance dans ta blague, et je vois, avec un serrement de coeur, que tu a mal repondu â mon attente ! Comment, tendre ami, tu as des abonnes sous la main et tu te laisses flouer ? Mais decidement tu te Bertranises *** fu-rieusement; tu tournes au legume â vue d’oeil, tu me peines, tu m’affliges, tu me desesperes. Allons releve ton âme, et montre toi digne de ton siedle, et surtout irappelle-toi que pour etre encore plus appetissante notre feuille a besoin d’etre tout soit peu doree. 3 â-propos. Nous manquons d’articles litteraires ; tache donc de mettre â contribution les imaginations d’Alexan-clresco, 3 Voinesco 4 et autres indigenes en esco. 4 â-propos. Porte-toi bien et reviens dans nos bras le plus tot possible, les miens, surtout, sentent le besoin de se refermer sur toi et de te presser sur ma blanche poitrine. Tout â toi, B. A. Mes compliments â ta familie et aux amis et connaissan-ces. Dimitresco t’embrasse. Adresa pe verso : (D. lancu Ghica — Bucureşti) **** M. Jean Demetre Ghyka Dans la maison de Mr le Logoth. Demetre Ghyka Bucarest * în original urmat de un des. ** Cuvîntul macairiennes, inventat pentru a exprima acţiunile cunoscutului personaj pungaşul Robert Macaire, creat de Fred Lemaître şi imortalizat în desenele lui Daumier. *** Verb inventat după numele personajului Bertrand din fabula lui La Fontaine, cf. aici p. 542, n. 4. **** în original, cu caractere chirilice. 52 [Iaşi, iunie 1844} Iţi poţi închipui tu, iubitul meu prieten, un spătar mai nefericit decît mine ? Vai, nasul meu a căpătat mai multe grade de longitudine, căci a simţit, zilele acestea, o frumoasă călătorie care i-a scăpat de sub el. Sora mea * pleacă la Ems cu fratele meu... şi eu rămîn !! Decepţie ! o, zi nefericită, Simt că mă usuc... căci Sub nasul mea toată lumea pleacă ! Şi eu rămîn, şi eu rămîn !!!!! Pleacă, deci ! şi aceasta nu mai tîrziu decît duminica vii- toare ; este adevărat că-i însoţesc pînă la Cernăuţi, tot însemnează ceva în materie de străinătate şi ceva cîştigat (în ce priveşte timpul) împotriva creditorilor .în legătură cu această sectă ciumată, am primit cei o sută de ducaţi ai tăi sau, pentru a le zice mai potrivit, cei o sută de astupători de găuri. Am de gîncl să chem pe cei mai mulţi dintre evreii tăi şi, după ce le voi ţine un discurs parlamentar în care le voi da tot felul de epitete, mai mult sau mai puţin creştine, să le arunc aurul tău în faţă, strigîndu-Ie, pentru încheiere : „Pentru cc vă trebuia aur, mizerabili necredincioşi, îmi deschid punga şi vă bag înăuntru11. A doua zicere. Avem, spui tu, mai mult de 60 de abonaţi, la foaia2 noastră ; frumos, aş spune chiar mai mult, este foarte frumos, dar aceşti 60 de abonaţi, spui tu, nu au adus pînă acum, decît un cîştig de 4 #, este îngrijorător, voi spune chiar mai mult, este foarte îngrijorător. Mă bizuisem totuşi, pe înclinaţiile tale pungăşeşti, pe care ţi le-am cunoscut cu ocazia anumitor vizite ale unor anumiţi creditori, îmi închisesem întreaga mea încredere în. punga ta * şi văd, cu strîngere de inimă, că ai răspuns prost, aşteptărilor mele ! Cum, iubite prietene, ai abonaţi la îndemână şi te laşi păcălit? Dar hotărît te bertranizezi cu furie, văzînd cu ochii, mă mîhneşti, mă îndurerezi, mă disperi Hai,. înalţă-ţi sufletul şi arată-te demn de secolul tău, şi, mai cu * Joc de cuvinte pe sensurile cuvîntului blag'xe = pungă (mai ales pungă de păstrat tutunul) şi blague = minciună. 53 seamă, aminteşte-ţi că, pentru a fi cît mai atrăgătoare, foaia noastră are nevoie de a fi cît mai aurită. A treia zicere. Ne lipsesc articolele literare ; încearcă, deci, de a pune la contribuţie imaginaţiile lui Alexandrescu3, Voi-nescu 4 şi alţi indigeni în esco. A patra zicere. Să fii sănătos şi să te întorci în braţele noastre cît mai curînd cu putinţă, ale mele, mai cu seamă, simt nevoia de a se închide asupra ta şi de a te strînge la pieptul meu alb. Al tău, V. A. Salutările mele familiei tale şi prietenilor, şi cunoştiinţelor. Dimitrescu te îmbrăţişează. Adresa pe verso : (D. Iancu Ghica — Bucureşti) * D. Ion Dimitrie Ghica în casa d-lui logof. Dimitrie Ghica Bucureşti CĂTRE LUDOVIC STEEGE 13 Juin 1844 Mon cher Docteur, Le poisson qui a trouve le sentier de votre coeur a depuis longtemps acquis mon estime particuliere, et je suis loin, par consequent, de me formaliser du double role de votre expres. Votre lettre m’a fait beaucoup de plaisir malgre qu’elle a ete apportee par un homme charge de vous acheter des „ţîri“ et je dirai meme que cet animal a sang froid peut servire d’assaisonement fort original â un plat epistolaire — passez moi cette legere dissertation culinaire. * In original, în limba română, cu caractere chirilice. 54 A-propos de cuisine, il est tout naturel que je doive ra-pondre â votre â-propos des epiceries. II est bien, il prend du ventre et ne fait [que] grossir et embellir. II parait que les fumigations de Pamitie lui sont tres favorables. Vous voilâ donc revenu de ce pays du chnizel. Je vous en felicite, car â mon avis, il n’y a pas de sejour plus agrea-ble pour l’ete que celui d’une belle propriete, ou l’on peut se donner le luxe d’une vie calme et sacrifiee au sommeil ; je ne parle pas d’avantage qu’on a, en outtre, de jouer au Cin-cinatus et de dire comme cet illustre amateur de choux ; je me fiche du reste comme de l’an quarante. Une question toute scientifique se presente en ce moment â mon esprit. Les choux de Bruxelles etaient ils connus du temps de Cincinatus ? C’est un probleme fort interessant â resoudre, d’autant que ces choux-Henig, possedent la qua-lite rare de se laisser devorer fort agreablement. Jassi est en ce moment une veritable fournaise ; les cha-leurs sont hebetantes, les habitants sont hebetes et je crois que le vent tournera bientot â la stupidite. Trois mariages, plus ou moins fabuleux, sont sur le tapis. Ceux de A. Mavrocordato et de P. Mavrogeny avec Ies da-mes Spiro et celui de Vogorides1 avec la demoiselle Conaky. Ce dernier, surtout, occupe toute la viile, â cause de la lutte interessante qu’est engagee entre deux personnes fort spiri-tuelles. Madame Helene Negry 2 et Madame Roxandre Roznovano, la l-re etait contre et la deraiere pour le mariage. On espere que Madame Helene l’emportera, malgre les im-menses obstacles qu’elle a â surmonter. Du rest cela se con-goit, elle a trop d’esprit pour ne pas etre victorieuse. Mes voyageurs doivent etre deja arrives â Ems; je n’ai pas encore recu de leur nouvelles depuis leur depart de Vienne. Je vous remerci de la part de toute notre familie pour les avis que vous avez bien voulu nous donner a l’occa-sion du voyage de ma soeur. J’ai ecrit â Jean de s’y confor-mer entierement. Votre lettre â Cogalniceano lui est deja remise. Adieu, B. Alecsandri Adresa pe verso : D-lui doctor L. Steji la Dobrăzeni Mr le Docteur L. Steege a Dobrezeny 55 Iunie 1844 Iubite doctore, Peştele care a găsit drumul inimii dumneavoastră şi-a cîş-tigat de mult stima mea deosebită, şi sînt foarte departe, prin urmare, să mă supăr de dublul rol al misivei. Scrisoarea dumneavoastră mi-a făcut multă plăcere cu toate că a fost adusă de un om însărcinat să vă cumpere „ţîri“ şi aş spune chiar că acest animal cu sînge rece poate să servească ca o garnitură foarte originală la o mîncare — scrisoare * — trece-mi cu vederea această uşoară disertaţie cuiinară. în legătură cu bucătăria, este foarte natural că trebuie să vă răspund la apropoul dumneavoastră despre băcănii. Este bine, face burtă şi nu face decît să se îngraşe şi să devină mai frumos. Se pare că aromele prieteniei îi sînt de mult folos. Iată-vă deci întors din acea ţară a şniţelului. Vă felicit, căci, după părerea mea, nu este o şedere mai plăcută pentru vară decît aceea la o frumoasă proprietate, unde poţi să te bucuri de o viaţă liniştită şi sacrificată somnului, nu vorbesc despre avantajul pe care îl ai, pe deasupra, de a face pe Cin-cinatus şi de a spune ca acest ilustru iubitor de varză : puţin îmi pasă de toate. O chestiune foarte ştiinţifică îmi vine acum în minte. Varza de Bruxelles era ea cunoscută în timpul lui Cincinatus ? Este o problemă foarte interesantă de rezolvat, cu atît mai mult cu cît aceste verze-Henig au rara calitate de a se lăsa devorate foarte plăcut. laşul este în clipa de faţă un adevărat cuptor; căldurile sînt năucitoare, locuitorii sînt năuciţi şi cred că în curînd totul se va îndrepta spre prostie. Trei căsătorii, mai mult sau mai puţin fabuloase, sînt în pregătire. Aceea a lui A. Mavrocordat şi aceea a lui P. Mavro-gheni cu doamnele Spiro şi aceea a lui Vogoride 1 cu domnişoara Conachi. Aceasta din urmă, mai cu seamă, preocupă tot oraşul, din pricina luptei interesante care s-a pornit între două persoane foarte spirituale. Doamna Elena Negri2 şi doamna Ru- * Tot sensul spiritual al fragmentului nu poate fi redat exact în traducere. 56 xandra Roznovanu, prima era împotrivă, şi ultima pentru căsătorie. Se nădăjduieşte că doamna Elena va învinge, cu toate grelele piedici pe care le are de trecut. Dealtfel, aceasta se înţelege, are prea mult spirit pentru a nu fi victorioasă. Călătorii mei trebuie deja să fi ajuns la Ems ; nu am primit încă veşti de la ei de la plecarea lor din Viena. Vă mulţumesc din partea întregii noastre familii pentru sfaturile pe care aţi binevoit să ni le daţi cu ocazia călătoriei surorii mele. I-am scris lui Iancu să se facă întocmai. Scrisoarea dumneavoastră către Kogălniceanu i-a fost deja înmînată. Adio, V. Alecsandri Adresa pe verso : D-lui Doctor L. Stegi la Dobrăzeni * cAtre ion ghica [Vara 1844]1 14 Je te remercie, mon cher amii, de la bonte toute fraternelle avec laquelle tu me recommandes de me garder des canta-rides ; helas, que ne puis-je me mettre en contravention avec tes conseils. Elle est pârtie bien loin de l’horizon qui devait me faire craindre une inflamation du coeur, c’est â toi main-tenant de te cuirasser de tout ce que tu possedes de stoi-cisme pour echapper â l’influence des rides du coin de l’oeil, car, si je ne me trompe, elle doit se trouver sous le meme degre de longitude et de latitude que toi. Sacre tonnerre de sort ! avoir ete si pres d’elle, sans l’avoir seulement appercue, est-ce malheureux !!! est-ce f.... est-ce mar. D’apres les dernieres nouvelles que j’ai eues touchant la Ste familie, je sais qu’elle se trouve â Piatra, jouissant en * în original, în limba română, repetată apoi în limba franceză. 57 paix des poetiques extases de la belle verdure, ainsi que des divers murmures de ruisseaux. On s’y leve avec le soleil pour assister â son reveil et pour lacher une grande excla-mation revue, corrigee et considerablement augmentee cha-que jour. Conseille â Docan de s’y rendre le plus tot possi-ble pour unir şa belle voix aux symphonies improvisees que l’on adresse â Ia Lune, toutes les fois que cette Silentia amica veut bien apparaître au-dessus des montagnes que... que... etc... J’etais tres curieux de savoir des nouvelles de Docan, et je t’avoue que ce que tu m’en as dit m’a completement satisfait ; tu a bien caracterise notre ami par ces deux mots : il dîne toujours. On y voit en meme temps son moral et son physique. Ah ca, mon cher, pas de betise, ne pars pas avant mon arrivee â Jassi, voici deja assez longtemps que je suis prive du plaisir de te voir, quel ne serait pas mon desespoir (ap-puiez sur ce mot) de ne pas te trouver â Jassi, pour te presser dans mes bras (appuiez encore). Je voudrais, avant de finir, te faire un bon calambour afin de repondre dignement â ta lettre, mais en vain je m’efforce, ca ne vient pas, je ne puis pas le lacher. Adieu, V. Alecsandri Je crois etre â Jassi dans trois ou quatre jours. Adresa pe verso : Mr Jean D. Ghyka Jassi C.C. Iancu Ghica * [Vara 1844]1 Iţi mulţumesc, iubite prietene, de bunătatea frăţească cu care îmi recomanzi să mă păzesc de cantaride ; vai ! de ce nu pot să mă împotrivesc sfaturilor tale. A plecat departe la ori- * In original, cu caractere chirilice. C. C. = cuconul. 58 zont aceea care trebuia să mă facă să mă tem de o aprindere a inimii, este rîndul tău acuma să te înarmezi cu tot stoicismul pe care îl posezi pentru a scăpa influenţei ridurilor din colţul ochiului, căci, dacă nu mă înşel, ea trebuise să se găsească sub acelaşi grad de longitudine şi latitudine ca şi tine. Afurisită soartă ! să fi fost aşa de aproape de ea şi nici măcar să nu o fi zărit, ce nenorocire !!!! este... este... După ultimile noutăţi pe oare le-am avut atingătoare de sfînta familie, ştiu că se găseşte la Piatra, bucurîndu-se în pace de poeticele privelişti ale frumoasei verdeţi, cum şi de diferitele murmure ale rîurilor. Te scoli odată cu soarele pentru a fi de faţă la trezirea lui şi pentru a arunca o mare exclamaţie revăzută, îndreptată şi mult îmbogăţită în fiecare zi. Sfătuieşte-1 pe Docan 'să se ducă acolo cît mai curînd cu putinţă pentru a-şi uni frumoasa sa voce cu simfonia improvizată adresată lunii ori de cîte ori această tăcută prietenă * binevoieşte să apară pe deasupra munţilor să... să... etc.. Eram foarte curios de a afla noutăţi despre Docan, şi îţi mărturisesc că ceea ce mi-ai spus m-a mulţumit pe deplin ; ai caracterizat pe prietenul nostru prin aceste două cuvinte : mă-nîncă mereu. Se vede aici în acelaşi timp moralul şi fizicul său. Ei, dragul meu, fără prostii, nu pleca înainte de sosirea mea la Iaşi, iată deja destul de mult timp de cînd sînt lipsit de plăcerea de a te vedea, ce disperare (apasă pe acest cuvînt) ar fi pentru mine să nu te găsesc la Iaşi pentru a te strînge în braţele mele (apasă încă). Aş vrea, înainte de a termina, să-ţi fac un bun calambur, aşa ca să răspund demn la scrisoarea ta, dar degeaba mă încerc, nu-mi vine, nu-i pot da drumul. Adio, V. Alecsandri Cred să fiu la Iaşi peste trei sau patru zile. Adresa pe verso : Dl Ion D. Ghica Iaşi C. C. Iancu Ghica ** * în original, în limba latină. ** In original, în limba română cu caractere chirilice. C. C. = cuconul. 59 15 [Fălticeni, vara 1844]* Et d’abord, mon cher Ghika, je dois t’avouer en rougis-sant que j’ai ete fichtrement flatte de ce que mon depart t’a fait trouver la chambre plus vaste que d’ordinaire. Cer adjectif vaste a inspire â mon amour propre une foule de reflexions tres bien-vaillantes pour ma personne... Ces re-flexions ont ete ensuite couronnees par un monologue oii toutes les regles de la rethorique se donnaient la main pour me convaincre de plus en plus que lorsque je me trouve dans une chambre quelconque, j’y occupe une place, que lorsque je quitte cette chambre j’y laisse necessairement une place vide. Consequence, l’espace doit rester plus vaste * 4—2=2. C’est logique, j’espere, figure-toi maintenant, d’a-pres ce que je viens de te chanter, quel a ete le chatouil-lement de ma fierte d’homme en apprenant que mon ab-sence a tire des soupirs de femme d’une poitrine garnie d’appats... o trois fois... que dis-je... !!! quatre fois heu-reux !... de n’avoir pas ete present â l’exhibition de ces sou-pirs, dont le volume, â en juger par le contenant, m’aurait fait craindre pour ma securite personnelle. Toi meme tu as couru un bien grand danger, mais il parait que tu as eviţi adroitement les coups; â l’avenir ne t’expose plus, je t’en conjure, l’amitie ne demande pas des sacrifices aussi peril-leux. Souviens toi de l’histoire de Nastratin-Hoge et dis avec Virgil : Tim-eo Donaos et dona ferentes. C’est â dire : je crains les soupirs meme quand ils ont un volume moindre que des oeufs d’oie. Je suis fache de ne pouvoir tout de suite meţtre â ,exe-cution le projet que tu m’as communique de fair danser la ■piperii aux paysans de notre campagne ; en retournant â Mertchesty (car en ce moment je me trouve â Fălticheny) je me donnerai ce plaisir ; le spectacle doit, en effet, etre tres divertissant. Depuis quatre jours je suis â Fălticheny, ou je m’amuse â bailler Continuellement ou â lire l’Âbeille Moldave, ce qui revient au meme. J’attends toujours que mon pere se 60 *1 decide â.aller â Soutchava. J’espere trouver lâ quelques de-domagements â mes ennuis, en visitant cette viile qui a ete si longtemps la Capitale de notre pays, et qui a ete le theâ-tre de tant de scenes historiques. J’irai un de ces jours au monastere Slatina, ou se trouve enterre toute la familie d’Alexendre Lepouchneano et ferai tout mon possible pour me rendre â la foire de Niamtzo, qui doit avoir lieu dans une semaine. C'est une de foires les plus interessantes. Si tu peux y aller, ne manque pas de profiter de cette occasion pour visiter, en meme temps, les ruines de la forteresse de Neamtzo. Voilâ, mon cher Ghyka, tous les projets qui me trotent en ce moment par la tete ; je crains bien qu’ils ne se rea-liserons pas, par cela meme que je les ai form'es: Regie generale. Toutes les fois que je decide une chose, il arrive toujours le contraire. Ceci a passe deja chez moi â l’etat de superstition. Moque-toi bien de moi, car je le merite, j’en conviens, mais c’est plus fort que moi. Adieu, B. A. Ecris-moi le plus souvent, si cela ne t’ennui pas. [Fălticeni, vara 1844J1 Şi mai întâi, iubite Ghica, trebuie să-ţi mărturisesc, roşind, că am fost foarte măgulit de faptul că plecarea mea te-a făcut să găseşti camera mai mare decît de obicei. Acest adjectiv mare a trezit în amorul meu propriu o mulţime de gînduri binevoitoare pentru persoana mea... Aceste gînduri au fost după aceea încununate de un monolog în care toate regulele retoricii îşi dădeau mîna pentru a mă convinge din ce în ce că atunci cînd mă găsesc într-o cameră oarecare ocup acolo un loc, că atunci cînd părăsesc această cameră las în mod sigur un loc gol. Urmare, spaţiul trebuie să rămînă mai mare: 4—2—2 Este logic, sper, închipuieşte-ţi acum, după cele ce ţi-am înşirat. 61 în ce măsură a fost măgulită mîndria mea de om #flînd că lipsa mea a smuls suspine femeieşti dintr-un piept împodobit cu farmece... o de trei ori... ce spun eu... !! de patru ori fericit !... de a nu fi fost de faţă la scoaterea acestor suspine, ai căror volum, judecind după conţinut, m-ar fi făcut să mă tem pentru siguranţa mea personală. Tu însuţi ai fost în mare pericol, dar se pare că te^ai ferit cu îndemînare de lovituri; în viitor, te rog, nu te mai expune, prietenia nu cere sacrificii atît de periculoase. Adu-ţi aminte de istoria lui Nastratin-Hogea şi spune cu Virgil: Mă tem de greci şi cînd aduc daruri * Adică : mă tem de suspine chiar cînd au un volum mai mic decît un ou de gîscă. îmi pare rău că nu pot să pun numaidecît în execuţie proiectul pe care mi l-ai trimis de a face să joace piperii pe ţăranii 4e la noi de la ţară; întorcîndu-mă la Mirceşti (căci acum mă găsesc la Fălticeni), îmi voi face această plăcere; spectacolul trebuie, în adevăr, să fie ' foarte distractiv. De patru zile sînt la Fălticeni, unde mă distrez căscînd fără încetare sau citind Albina Moldovei, ceea ce înseamnă acelaşi lucru. Aştept mereu ca tatăl meu să se hotărască să meargă la Suceava. Nădăjduiesc să igăsesc acolo o despăgubire a plictiselilor mele, vizitînd acest oraş care a fost aşa de mult timp capitala ţării noastre, şi care a fost teatrul atîtor scene isto- rice. Voi merge într-una din zilele acestea la mănăstirea Slatina, unde se găseşte înmormîntată toată familia lui Alecsandru Lăpuşneanu şi voi face totul pentru a mă duce la tîrgul de la Neamţ, care trebuie să aibă loc peste o săptămînă. Este unul din tîrgurile cele mai interesante. Dacă poţi să te duci acolo, nu pierde ocazia să vizitezi, în acelaşi timp, ruinele cetăţii Neamţ. Iată, iubite Ghica, toate planurile care îmi umblă în această clipă prin cap ; mă tem că nu au să se îndeplinească toc- mai pentru că mi le-am făcut : Regulă generală. De cîte ori hotărăsc un lucru, se întîinplă întotdeauna pe dos. Asta a ajuns la mine o formă de superstiţie. * în original, în limba latină. 62 Bate-ţi joc de mine, căci o merit, sînt de acord, dar este mai puternică decît mine. Adio, V. A. Scrie-mi cît mai des, dacă aceasta nu te plictiseşte. 16 Borsek, juillet 1844 Mon cher Ghica, Que ne suis-je Gavarni1 pour faire le plus drole album de caricatures qui soit jamais sorti du crayon d’un artiste. Figure-toi que je me trouve dans la societe d’une trentaine d’invalides, qui sont obliges de donner chaque jour gratis • ■une representation grimaciere dans le genre de la fete des Pous 2 de Notre Dame de Paris. Moi-meme je fais le Quasi-modo regulierement sept fois par semaine, et, toutes les fois que je me permets ce luxe, je pense au plaisir .que tu eprou-verais, sans doute, â voir ton tendre ami reduit â l’etat d’un croquis de Grandville3. Borsek est un endroit ou les grimaces sont bien vues et les differents bassins, ou l’on se plonge chaque matin, sont des especes de fontaines de Jou-vence4, ou l’on acquiert de la laideur, car leur temperature n’est que de sept degres Reaumur. Or, tâche de t’imaginer des etres â figure humaine grelottant, pendant 10 ou 15 mi-nutes, dans un bain aussi delicieux et tu auras une idee encore tres faible du tableau comique que nous faisons jour-nellement. Les dames, ces etres faits â l’image des anges, sont indignees de se regarder dans les glaces en sortant du bain, et ce n’est pas peu dire pour le beau sexe. J’ai envie 63 de faire un article sur Borsek pour notre journal5 et, si je puis m’elever â la hauteur de mon sujet, je suis sur d’ecrire quelque chose de fort comique. Quant â la societe de Borsek, elle est tres amusante lorsqu’il fait beau temps, chose fort rare, et tres ennuyeuse dans le cas contraire. La seule maison que je frequente regulierement, trois fois par jour, c’est celle de Mr. Fili-pescu6. Lâ je dejeune, je dîne et je soupe et je suis de plus en plus enchante de la societe de ces demoiselles. Mile Zoe 7 est^ une charmante personne, moitie enfant capricieux, moitie famme ravissante; beaucoup d’esprit, beaucoup de gentillesse et surtout une delicieuse bouderie. Voilâ son portrait enrichi de deux beaux yeux, mais beaux dans la force du terme. Mile Esperance8 est l’esprit des conve-nances personnifie ; elle possede au plus haut degre le tact de la bonne societe, enfin c’est une personne vraiment dis-tinguee. Mr Filipesco est un vieillard respectable qui t’aime beaucoup. II m’a charge de t’engager â ne pas aller â Bucarest avant son arrivee. Nous parlons souvent de toi, avec des termes si flatteurs, que j’en serais vraiment jaloux, si je n’etais pas ton ami. B. Alecsandri Admire un peu cette fin de lettre. P.S. Que fait notre journal 9 ? Marche-t-il ou non ? As-tu recu encore des articles de Bucarest ? Ecris-moi par la douane, tu donneras tes lettres â mon p£re qui me les enverra par Prissekany. Parmi les valaques qui sont â Borsek nous avons Otiti-lichano, Mr Manesco et sa femme (gentille personne). Le frere du docteur Cretzoulesco, celui qui a servi en Russie, Mr Nikolesco, son beaufrere, Mr Germani, un farceur de premiere force, Mr Foro, un jeune homme tres aimable, Mme Morin (juive), Mme Kirkolesco et son fils. Plusieurs Hongrois, barons et autres augmentent le total de Borsek, plusieurs Armeniens et de plus une garce ! On attend les Golesco de jour en jour. Je finis car j’ai les doigts geles. Il aeige dehors. 64 Un petit mot, s’il vous plaît, sur l’histoire Tzelebienne 10. Negry vient-il ou non ?. Adresa pe verso: Monsieur Jean Ghyka Jassi Bo.'fcc, iulie 1844 Iubite Ghica, De ce nu sînt eu Gavarni1 ea să întccmesc cel mai caraghios album - de caricaturi ce au ieşit vreodată din creionul unui artist. închipuieşte-ţi că mă aflu în societatea a treizeci de invalizi, care sînt obligaţi să dea în fiecare zi, gratuit, o reprezentaţie de schimonoseli în genul serbării nebunilor2 din Notre Darns din Paris. Eu însumi fac pe Quasimodo, regulat, de şapte ori pe săptămînă, şi, de cîte ori îmi permit acest lux, mă gîndesc ce plăcere ai simţi tu, fără îndoială, să vezi pe dragul tău prieten redus sub forma unui crochiu de Grand-ville3. Borsec este un loc unde schimonoselile sînt bine văzute şi diversele bazine, în oare te scufunzi în fiecare dimineaţă, sînt un fel de fîntîni ale tinereţii4, din care te alegi cu urîţenia, căci temperatura lor nu este decît de şapte grade Reaumur. Or, încearcă să-ţi închipui fiinţe cu figură omenească tremu-rînd, timp de 10 sau 15 minute, într-o baie atît de plăcută şi vei avea o idee încă destul de slabă despre tabloul caraghios pe care îl facem zilnic. Doamnele, aceste fiinţe făcute după chipul îngerilor, sînt indignate, uitîndu-se în oglindă la ieşirea din baie, şi asta nu-i puţin lucru pentru sexul frumos. Am chef să fac un articol despre Borsec pentru jurnalul nostru5 şi, dacă mă pot ridica la înălţimea subiectului meu, sînt sigur că voi scrie ceva foarte caraghios. Cît despre societatea de la Borsec, e foarte plăcută cînd este vreme bună, lucru foarte rar, şi foarte plicticoasă în cazul contrar. Singura casă în oare mă duc regulat, de trei ori pe zi, este aceea a d-lui Filipescu6. Acolo iau prînzul, cinez şi supez şi s"nt din ce în ce mai încîntat de societatea acestor domnişoare. D-ra Zoe7 este o persoană încîntătoare, jumătate copil capricios, jumătate femeie fermecătoare ; mult spirit, multă 65 drăgălăşenie şi, mai cu seamă, un dulce răsfăţ. Iată portretul său îmbogăţit şi cu doi ochi frumoşi, dar frumoşi în toată puterea cuvîntului. D-ra Speranţa8 este personificarea spiritului bunelor maniere ; posedă în cel mai înalt grad tactul din lumea bună, în sfîrşit, este o persoană cu adevărat distinsă. Dl. Fili-pescu este un bătrîn respectabil, care te iubeşte mult. M-a însărcinat să te sfătuiesc să nu te duci la Bucureşti înaintea sosirii sale. Vorbim -adesea de tine, în cuvinte atît de măgulitoare, încît aş fi cu adevărat gelos dacă nu aş fi prietenul tău. V. Alecsandri Admiră puţin acest sfîrşit de scrisoare. P.S. Ce face jurnalul nostru9 ? Merge sau nu ? Ai mai primit articole de la Bucureşti ? Scrie-mi prin vamă, vei da scrisorile tale tatălui meu care mi le va trimite prin Prisecani. Printre valahii care sînt la Borsec avem pe Otitilişanu, dl. Mănescu şi soţia sa (drăguţă persoană). Fratele doctorului Kreţulescu, acela care a servit în Rusia, dl. Nicolescu, cumnatul său, dl. Ghermani, un farsor de primă clasă, dl. Foru, un tînăr foarte amabil, d-na Morin (evreică), d-na Chirculescu şi fiul său. Mai mulţi unguri, baroni şi alţii măresc totalul celor din Borsec, mai mulţi armeni şi în plus o lele ! Goleştii sînt aşteptaţi de pe o zi pe alta. Am terminat căci am degetele îngheţate. Afară ninge. Un cuvînt, dacă vrei, despre istoria Tzelebiană10. Negri vine sau nu ? Adresa pe verso : Domnul Ion Ghica Iaşi 17 Jassi [p. iulie 1844]1 Mon cher Jean, Je profite d’une occasion assez originale pour reprendre notre correspondance, celle du depart d’une troupe de Ma-rocains pour Bucarest. Ces braves gens se distinguent par 66 f une souplesse de corps et une force musculaire dignes d’at-tirer l’attention d’un ami des beaux arts. Je te les recom-mande, donc, et te prie de leur venir en aide, par tous les moyens, les plus aptes â leur faire gagner de bonnes recettes au theâtre. A toi, B. A.lecsaniri Iaşi [p. iulie 18441 1 Dragă Ioane, Mă folosesc de o împrejurare destul de neobişnuită pentru a relua corespondenţa noastră, aceea a plecării unei trupe de marocani spre Bucureşti. Aceşti oameni cumsecade se deosebesc printr-o mlădiere a corpului şi o forţă musculară demnă de a atrage atenţia unui prieten al artelor frumoase. Ţi-i recomand, deci, şi te rog să le vii în ajutor, prin toate mijloacele, cele mai potrivite pentru a-i face să cîştige bune reţete la teatru. Al tău, V. Alecsandri 18 Jassi, 14 septembre 1841 Mon cher Ghyka, J’ai recu ta derniere lettre ainsi que les 80 # destines â payer la lettre d’echange que tu me dis avoir signee et que je ne me rappelle nullement. Parole d’honneur, je me tracasse en vain le cerveau depuis quelques heures pour m’en souvenir et je rie sais vraiment â qui m’adresser pour re- 67 ir.ettre la susdite somme. Jusqu-â present je n’ai recu Ia visite d’aucun de tes creanciers, personne n’est venu reclamei' en ton nom la moindre dette et je me trouve dans le plus grand embarras touchant la lettre d’echange dont tu me parles. C’est encore un mauvais tour de ma pauvre memoire, et, cependant, grâce â Dieu, je ne suis pas amou ■ reux pour avoir ainsi perdu la boussole. Je te prie, donc, de m’informer le plus tot possible du nom de ton crean-cier, afin que je puisse lui jeter ton or â la figure. Le grand paquet que tu m’as envoye â Borsek a subi de retards dans son expedition, car je ne l’ai recu qu’hier, et je viens d’apprendre qu’il a fait le voyage de la Transyl-vanie et qu’il m’a vainement demande aux echos de Borsek. J'ai ri comme un fou des detaills comiques que tu m’as ecrits sur la veste de la riche heritiere et je t’assure que j’ai eu de la peine â me separer de ta charmante lettre pour la livrer â la proie de flammes, ainsi que tu me l’as recom-mandş. Helas, toute chose, en ce monde, doit se changer en fumee ! Vanitas, jiaiaxoTiiov etc., voilâ qui me fait penser que le monde n’est qu’une vaste cheminee, la vie un miserable chemin rempli de ronces et d’epines, et la beaute un parchemin plus ou moins use, qui nous enchante quand il est bien tendu, et qui nous degoute quand il est ride ! Voilâ, tire toi de lâ. Maintenant faisons un peu d’elegie. Sais-tu, mon tendre, que je m’embete furieusement sans toi ? Je sens un vide enorme autour de moi, et je me convaincs de jour en jour que nos âmes etaient creeş pour se comprendre. Je te re-grette, mon cher, comme une maîtresse, (passe-moi la com-paraison) et si je deşire quelque chose ardement, c’est de venir au mois de Decembre te voir â Bucarest pour te presser contre ma poitrine d’homme. Or donc attends moi â cette epoque, et sois sur de me voir, un beau jour, me presenter â tes yeux dans la premiere position du Cancan. C’est une attitude adoptee parmi les personnes qui s’estiment et qui savent s’elever â la hauteur du siecle. A-propos de Cancan, Mme Casimir est arrivee tout-â-fait guerrie de sa maladie. J’ai vu aussi Mdme Emmeline1, • elle m’a remis les lettres de Jean, et m’a beaucoup parle de toi avec des expressions si expressives, que j’ai cru faire un act de perspica[ci]te en 68 y decouvrant un certain petit panchant tout-â-fait pro-non ce. Est-ce que par hasard... farceur ! (Et dire quelle est lâ dans mes rideaux ponceaux... allons donc, polisson) (Pellier). La jolie petite rose de Bucarest est une delicieuse fleur que nous regretterons beaucoup, dans quelques jours elle part, elle vous revient, bienheureux mortels que vous etes. Et cependant, ce n’est pas juste, car vous avez lâ-bas tant de fleurs gracieuses, tandis que nous autres nous sommes si pauvres ! Jassi est une serre chaude ou il ne pousse que des orties, sans compter les plantes venineuses. Ces dernieres nous viennent comme tu le sais, de la Galicie, et, grâces â la Nădejdea, * elles pullulent cette annee. Notre feuille2 continue, toujours â paraître, mais avec beaucoup de difficultes ; les articles manquent completement et souvent Mr Berman est oblige de‘ courir chez tous les collaborateurs pour les supplier d’enfanter quelques chose. Tâche donc, mon cher, de nous fournir quelques articles de lâ-bas, car, quant â moi, je suis dans une epoque de complete sterilite. Engages Voynesco3 â nous envoyer a’i plus tot la suite de ses deux nouvelles et toi meme fourni quelque chose pour la pârtie scientifique. En meme temps, je te conseille de faire rentrer l’argent des abonnes avant la fin de l’annee, car il est fort douteux que tu puisse retirer le prix de l’abonnement de quelques personnes, une fois le journal termine. Jean a fait des prodiges pendant les cinq mois d’absence. II a ete en Suisse et meme â Paris. Ce petit coquin ! Comme il m’a devine ! II sera de retour â Jassi, dans cinq ou six jours, et je le crois dejâ debarque â Galatz. Je tâcherai d’aller â leur rencontre. On m’a dit que tu as pris en ferme une propriete de Morouzi, qui se trouve situe pres de Fokchani. C’est excel-lent, car de cette maniere nous serons plus pres, et nous pourrons, peut-etre, nous rencontrer plus facilement. Mes compliments â ta familie, ainsi qu’â Alexan'dresco Golessti... etc., etc, Ton ami, B. Alecsandri * In original, cu caractere chirilice. 69 Tenons une correspondance mieux fournie en detaills, si cela se peut. Nous nous amuserons de, cette maniere â con-naître toutes les nouvelles de Bucarest et de Jassi. Adresa pe verso : Monsieur Jean Ghika chez Mr le Logothe. Demetre Ghika Bucarest Iaşi, 14 septembrie 1844 Iubite Ghica, Am primit ultima . ta scrisoare cum şi cei 80 # pentru plă-tirea poliţei pe care îmi spui că ai semnat-o şi pe care nu mi-o aduc aminte deloc. Pe cinstea mea, îmi bat capul degeaba de cîteva ore pentru a-mi aduce aminte şi nu ştiu, spun drept, cui să mă adresez pentru a-i da sus-numita sumă. Pînă acum nu am primit vizita nici unui creditor de al tău, nimeni nu a venit să ceară în numele tău nici o datorie şi mă găsesc în cea mai mare încurcătură cu privire la poliţa despre care îmi vorbeşti. Este iarăşi o păcăleală ce-mi trage biata mea memorie, şi, cu toate acestea, mulţumesc lui Dumnezeu, nu sînt îndrăgostit ca să-mi fi pierdut astfel busola. Te rog deci să mă informezi în timpul cel mai scurt despre numele creditorului tău, astfel încît să-i pot arunca în faţă aurul tău. Marele pachet pe care mi l-ai trimis la Borsec a suferit întîrzieri la expedierea lui, pentru că nu l-am primit decît ieri, şi am aflat că a călătorit pînă. în Transilvania şi că m-a strigat în zadar la ecourile din Borsec. Am rîs ca un nebun de amănuntele pe care mi le dai despre vesta bogatei moştenitoare şi te asigur că mi-a fost greu să mă despart de îneîntătoarea ta scrisoare pentru a o da pradă flăcărilor, aşa cum mi-ai recomandat. Vai, orice lucru, în lumea aceasta, trebuie să se transforme în fum! Vanitatea vanităţilor... etc., * iată ceea ce mă face să mă gîndesc că lumea nu este decît o mare vatră, viaţa un drum nenorocit plin de spini şi de ghimpi, şi frumuseţea * în original, în limba latină şi greacă. 70 un pergament mai mult. sau mai puţin uzat, care ne incintă cînd este bine întins şi care ne dezgustă cînd este zbîrcit ! Iată, descurcă-te în asta ! Acum să facem puţină eleg'.e. Ştii tu, scumpul meu, că mă plictisesc îngrozitor fără tine ? Simt un gol nesfîrşit în jurul meu şi mă conving din zi în zi că sufletele noastre au fost create pentru a se înţelege. Te regret, dragul meu, ca pe a metresă (iartă-mi comparaţia) şi dacă doresc fierbinte un lucru, este acela de a veni în luna decembrie să te văd la Bucureşti pentru a te strînge la pieptul meu bărbătesc. Deci aşteaptă-mă la această epocă şi fii sigur că ai să mă vezi, într-o bună zi, apărînd în ochii tăi în prima poziţie a cancanului. Este o înfăţişare adoptată de persoanele care se preţuiesc şi' care ştiu să se ridice la înălţimea secolului. In legătură cu cancanul, doamna Cazimir a sosit pe de-a întregul vindecată de boala sa. Am văzut-o de asemenea pe doamna Emmeline *, mi-a dat seri-. sorile lui Iancu şi mi-a vorbit mult de tine cu vorbe atît de grăitoare, încît am crezut că fac un act de agerime a minţii descoperind aici o oarecare înclinaţie foarte pronunţată. Poate că din întîmiplare..., înşelătorule ! (Şi cînd te gîndeşti că ea este acolo în perdelele mele roşii... haida de, ştrengarule) (Pellier), Micul trandafir din Bucureşti este o floare îneîntătoare pe care o vom regreta mult, pleacă peste cîteva zile,' se. întoarce la voi, fericiţi muritori ce sînteţi. Şi cu toate acestea, nu este drept, căci voi aveţi acolo atîtea flori îneîntătoare, în timp ce noi ceştilalţi sîntem aşa de săraci ! Iaşii sînt o seră caldă unde nu cresc decît urzici, fără să mai punem la socoteală plantele veninoase. Acestea din urmă ne vin, aşa după cum ştii, din Galiţia, şi, datorită Nădejdei *, ele mişună anul acesta. - Foaia noastră2 apare mai departe, dar cu multe greutăţi, articolele ne lipsesc pe de-a-ntregul şi adesea dl. Berman este nevoit să alerge pe la toţi colaboratorii pentru a-i ruga să dea naştere la ceva. încearcă deci, dragul meu, să ne dai cîteva articole de acolo, căci, în ce mă priveşte, sînt într-o vreme de mare secătuire. îndeamnă-1 pe Voinescu3 să ne trimită cît mai curînd urmarea celor două nuvele ale sale, şi tu însăţi dă ceva pentru partea ştiinţifică. în acelaşi timp, te sfătuiesc să aduni Banii de la abonaţi înainte de sfîrşitul anului, căci este îndoiel- * în original, cu caractere chirilice. 71 nic că ai să poţi să mai scoţi preţul abonamentului de la cîteva persoane, odată ce jurnalul a fost terminat. Iancu a făcut minuni în cele cinci luni de lipsă. A fost în Elveţia şi chiar la Paris. Acest mic şmecher ! Cum m-a dibuit! Se va reîntoarce la Iaşi ţeste cinci sau şase zile şi cred că a debarcat la Galaţi. Voi încerca să merg în întîmpinarea lor. Mi s-a spus că ai luat cu arendă o moşie a lui Moruzi, care se iaflă pe lîngă Focşani. Este minunat, căci în felul acesta vom fi mai aproape şi vom putea, poate, să ne întîlnim mai uşor. Salutările mele familiei tale, cum şi lui Alexandrescu Goleştii... etc., etc. Prietenul tău, V■ Alecsandri Să ducem o corespondenţă mai bogată în amănunte, dacă este cu putinţă. Ne vom distra în felul acesta aflînd toate noutăţile de Ia Bucureşti şi Iaşi. Adresa pe verso : Domnul Ion Ghica la dl. logpf. Dimitrie Ghica Bucureşti 19 Jassi, 9 de?. 1844 Enfin te voilâ revenu â la surface du monde, mon cher Ghica, c’est beaucoup, car pour ma part je ne saurais plus â quel saint m’adresser pour avoir de tes nouvelles. Je te croyais parti pour l’Amerique, parti sans moi. Juge un peu de mon desapointement. Je t’ai ecrit plusieurs lettres qui sont rest^es sans repontfe ; les as-tu recues ou non, c’est un probleme ! 72 1 Tu as appris, sans doute, les incidents plus ou moins ridicules et drolatiques qui se sont succedes ici en ton absence1 : l’exil de Cogaln. et celui de Negruzzi, l’assassi-nat de notre pauvre journal 2. J’ai rnanque moi-meme d’etre compris dans la proscription et je n’en ai ete exclu qu’en consideration de mon pere. Du moins c’est ce que plusieurs personnes, bien informees, m’ont raporte. J’aurais ete bien plus content cependant d’etre exile que d’assister aux der-niers moments de notre cher enfant, de notre precieux Propăşire*. Mes entrailles de pere se sont dechirees lorsque le grand Conseil lui a donne le coup de grâce, coup affreux qui m’a degoute de toute espece de redaction. Conseil bur-lesque qui m’a fait prendre en horreur toute sorte de ministere. Que le ridicule leur soit leger ! Car ils se sont poscs comme de veritables bornes pour entraver la marche du progres. J’ai entendu parler de la Septemîna3 avant de recevoir la lettre, et j’ai fait bien des voeux pour qu’elle ait un meilleur sort que notre defunt journal. Courage donc lâ-bas : prouvez â tous les Conseils burlesques que Pesprit est un phoenix qui ne meurt jamais, qu’on peut le refouler quel-quefois, mais non l’etouffer. Quant â moi, je promets de fournir mon contingent de travail et sans plus tarder je vais me mettre â l’oeuvre. Negruzzi m’a charge de vous commu-niquer aussi son intention de faire pârtie de la collabora-tion ; il se rappelle â tes souvenirs et te remercie des pas sages de ta lettre qui le concernent. Il n’a pas ete â Bucarest, mais bien â la campagne, par ordre superieur. Tu m’engages d’aller â Mangina4 ; je Ie voudrais bien, mais il m’est impossible de m’absenter de Jassi pour le moment ; â toi donc de pousser ton excursion jusqu’ici. Tous tes amis te desirent, et bien des dames aussi. Ne va pas en prendre de la presomption, mais ce que je te dis lâ est vrai sur parole. Une jeune et jolie personne me disait pas plus tard qu’hier qu’elle te regrettait beaucoup et que la causerie spirituelle se ressentait grandement de ton absence. Viens donc que diable ! dix postes ne sont pas difficiles â par-courir pour causer du plaisir â de jolies dames et â des amis sinceres. Souviens toi d’ailleurs de la galanterie francaise et, * în original, cu caractere chirilice. 73 pas accelere, marche ! Je suis sur que, si tu nous faisais une visite, mon projet de voyage â Bucarest se realiserait plus facilement, et meme il serait possible que je parte5 avec toi. Quel plaisir alors, che gusto, che plăcere! Tous les deux montes dans une bonne voiture, et, fouette cocher, une, deux, enleves, sans compter le cigare poetique, compagnon delicieux de la route et la gandriole chicarde et surtout la conversatioîi choknosowienne 6. Mais je te parle lâ de choses gaies, quand je ne me sens aucune disposition pour la gaiete, et quand, au contraire, je suis sous l’influence d’une pensee plus que sombre. Cette pensee me poursuit depuis l’instant ou j’ai recu ta lettre et je crains de me l’expliquer. Il faut que cela finisse cependant, c’est insupportable. Dis-moi que signifient le cachet noir et la bordure de deuil de ta lettre ? Aurais-tu eu quelque malheur7 ? Je n’ose t’en dire d’avan-tage' Mon frere t’envoie ses amities. Au revoir, B. Alecsandri Nous avions eu l’idee de faire continuer â Bucarest I’im-pression de la Propechirea, mais puisque vous etes en train de monter un autre journal, cela serait difficile, trop diffi-cile meme, et mieux vaut y renoncer. Mes amities â Gollesco et mes compliments â ta familie ; ainsi qu’aux demoiselles Filipesco. Adresa pe verso: D. Iancu Ghica la Bucureşti * Monsieur Jean Ghica (chez Mr le Gr. Logoth. Demetre Ghika) Bucarest Iaşi, 9 dec. 1844 în sfîrşit iată-te revenit la suprafaţă, iubite Ghica, e mare lucru, căci, în ceea ce mă priveşte, nu mai ştiam cărui sfînt * în original, cu caractere chirilice. 74 să mă rog, ca să am veşti de la tine. Te credeam plecat în America, plecat fără mine. Judecă puţin dezamăgirea mea ! Ţi-am scris mai multe scrisori care au rămas fără răspuns : le-ai primit sau nu, este o problemă ! Ai aflat, desigur, incidentele mai mult sau mai puţin ridicole şi caraghioase care s-au succedat aici în lipsa ta1 : exilul lui Kogălniceanu şi acela al lui Negruzzi, asasinarea bietului nostru ziar2. Era cît pe-aci să fiu şi- eu cuprins în surghiun şi na am fost exclus decît din consideraţie pentru tatăl meu. Ce] puţin aşa mi-au raportat mai multe persoane bine informate. Aş fi fost mult mai mulţumit totuşi să fiu exilat decît să asist la ultimele clipe ale scumpului nostru copil, al preţioasei noastre Propăşiri. * Inima mea de tată a fost sfîşiată cînd marele Consiliu i-a dat lovitura de graţie, lovitură groaznică ce m-a dezgustat de orice fel de redacţie. Consiliu caraghios care m-a făcut să-mi fie groază de orice fel de minister. Fie-i ridicolul uşor ! Căci s-au aşezat ca nişte adevărate stavile, pentru a împiedica mersul progresului. Am auzit vorbindu-se de Săptămîna3 mai înainte de a primi scrisoarea ta şi am făcut multe urări, pentru ca să aibă o soartă mai bună decît răposatul nostru ziar. Curaj deci acolo : dovediţi tuturor consiliilor caraghioase că spiritul este un phoenix care nu moare niciodată, pe care poţi să-l dai înapoi uneori, dar nu să-l înăbuşi. Cît despre mine, promit să aduc partea mea de muncă şi-fără să mai întîrzii mă voi pune numaidecît pe lucru. Negruzzi m-a însărcinat să vă comunic de asemenea intenţia lui de a face parte din colaborare ; te roagă să nu-1 uiţi şi-ţi mulţumeşte pentru pasagiile din scrisoarea ta în care este vorba de el. Nu a fost la Bucureşti, ci la ţară, din ordin superior. Tu mă îndemni să merg la Mînjii;a4! aş dori-o şi eu, dar îmi este imposibil să lipsesc acum din Iaşi ; ţie îţi rămîne deci să ajungi în excursie şi pînă aici. Toţi prietenii te doresc şi multe doamne, de asemenea! Să nu te crezi, dar ceea ce îţi spun este adevărat, pe cuvînt. O tînără şi frumoasă -persoană îmi spunea nu mai departe decît ieri că te regreta mult şi că discuţiile spirituale se resimţeau foarte mult de lipsa ta. Vino * în original, cu caractere chirilice. 75 deci, ce naiba ! Zece poşte nu sînt greu de străbătut, pentru a face plăcere doamnelor frumoase şi prietenilor adevăraţi. Amin-teşte-ţi, dealtfel, de galanteria franceză şi, cu pas accelerat, înainte ! Sînt sigur că, dacă ne-ai face o vizită, proiectul meu de călătorie la Bucureşti s-ar realiza mai uşor şi chiar ar fi posibil să plec3 cu tine, Ce plăcere atunci, ce încîntare, ce plăcere*! Amîndoi urcaţi într-o trăsură bună şi, mînă birjar, unu, doi, răpiţi, fără să mai pui la socoteală ţigara poetică, încîntător tovarăş de drum, şi glumele piperate şi mai ales conversaţia choknosowienne6. Dar îţi vorbesc de lucruri vesele, cînd nu-mi simt nici o dispoziţie pentru veselie şi cînd, dimpotrivă, sînt sub influenţa unui gînd mai mult decît sumbru. Acest gînd mă urmăreşte din clipa în care am primit scrisoarea ta şi mă tem să mi-i explic. Şi totuşi aceasta trebuie să sfîrşească, este de nesuportat! Spune-mi ce însemnează pecetea neagră şi marginea îndoliată a scrisorii tale ? Vei fi avut vreo nenorocire7 ? Nu îndrăznesc să-ţi spun mai mult. Fratele meu îţi trimite gîndurile sale prieteneşti. La revedere, V. Alecsandri Avusesem ideea de a continua la Bucureşti imprimarea Propăşirei, dar, pentru că sînteţi pe cale de a înfiinţa un alt ziar, aceasta ar fi greu, chiar prea greu ; este mai bine a renunţa. Amiciţii lui Golescu şi complimentele mele familiei tale ; de asemenea şi domnişoarelor Filipescu. 6 A dresa pe verso : Dl. Iancu Ghica la Bucureşti ** Domnul Ion Ghica (la dumnealui marele logofăt Dimitrie Ghica) Bucureşti * In original, în limba italiană. ** în ' original, în limba română, cu caractere chirilice. 76 20 Iassi, o janvier 1845 Mon cher ami, je ne t’ecrirai pas de phrases de condo-Ieance sur Ia perte douleureuse que tu viens de faire. Je connais moi-meme le malheur1 et je sais par experience tout le mauvais effet que produisent les consolations ver-bales ou ecrites, en pareil cas. Je me contenterai seulement de te presser la main amicalement, comme tu 'm’as presse la mienne lors de la mort de ma mere et te dire ce que tu m’as dit toi meme dans ce moment lâ : „Courage, mon ami, et surtout sois assez fort, assez genereux pour ne plus penser â toi, mais â ceux qui desormais mettent toute leur espe-rance en toi, â ceux qui ont besoin de ton bras, pour etre soutenus dans le monde et de ton coeur, pour etre consoles" ! J’ai suivie alors tes conseils, suis â ton tour les miens et tu arriveras, comme moi, â la decouverte de .cette verite que pour soulager un peu ses propres douleurs, il faut les sacri-fier aux douleurs des autres. Il faut devenir consolateur pour echapper au desespoire. Mais en verite, assez sur ce sujet, car je n’ai nullement l’intention de me poser en predicateur de maximes chre-tiennes, je veux, au contraire, te dire des choses gaies, amu-santes, farces meme, pourvu qu’elles t’apportent un peu de distraction. Je deşire te faire rire, sourire et, enfin, te faire oublier pendants quelques instants, au moins, le deuil que tu portes dans ton coeur. Voyons, par ou commencerai-je ? Par le mariage de Soutzo 2, tu sais le Zozo si favorise par la nature au point de vue de la barbe et de la taille. He bien, mon cher, il se mărie, il s’enchaîne, il se classe dimanche prochaine dans la grande categorie de pekins matrimonieux. Les fiancailles ont dejâ eu lieu, et je regrette beaucoup de n’y avoir pas assiste pour t’en faire une description. Il se mărie donc, voilâ le fait : il epouse une jeune personne, nouvellement arrivee de Vienne, Mile Ghyka, la soeur de Mdme Bogdan, la soeur de cette demoiselle dont les yeux tres .spirituels semblent vouloir sortir de la tete, une charmante enfant, en un mot, d’une figure delicieuse et qui boit avec tant de 77 grace qu’on regretterait de la voir marcher comme tout le monde. Certaine personne, de notre connaissance â nous deux, a dit â-propos de ce mariage qu’il n’etait pas etonnant que ia pauvre petite gazellle se soit laissee attrapper par le Zozo, susdit, puisque’elle etait dans Pimpossibilite de fuir assez vite. „— Ce mariage n’est donc qu’une course ?“ a demande une seconde personne. „— Oui, une course matrimoniale, ou le futur ne l’ai remporte que parce que la future a fait un faux pas." A la suite de ce court dialogue on a propose d’etablire des courses au mariage â l’instar des courses au docher, heureusement le projet est tombe â cause de cet aphorisme generalement reconnu chez nous, que dans ce genre de courses les ânes l’emportaient presque toujours sur les che-vaux, et par consequant, que la Grece aurait trop beau jeu sur la Moldavie. Puisque je touche â un sujet aussi interessant, je ne puis pas m’empecher de te parler de Skinas et de Mano, l’ex-major, lle presant juge, le futur... [s/c], Ces deux etre sont lies entr’eux, comme tu sais, par certaines affinites de betise et de ridicule fort peu extraordinaires. Leurs destinees meme semblent soudees l’une â l’autre d’une maniere si intime, que dans les circonstances les plus marquantes de leur vie, ils doivent se retrouver toujours vis-â-vis et se communi-quer mutuellement des reflets caracteristiques. Tout ce galimatias de mots creux que je viens de jeter lâ, sur ce papier, serviră â t’expliquer comment Mănos, ayant defimitivement ouvert sa maison par un bal, Skinas a du y jouer un certain role comique en raport avec la circonstance. C’etait â la valse, Skinas, qui se croit un fort beau danseur, s’elance en emportant, sous son nez, une jeune nai" vi te de pensionnant, un de ces produits â peine formes, que les mamans exposent avec tant d’amour, dans les salons, esperant leur trouver des chalands. Le couple bienheureux volait dans un tour-billon fantastique, ou l’on appercevait a peine un triangle saillant, figure par le nez du cavalier quand, tout-â-coup, celui-ci, perdant son centre de gravite, sort du cercle de gravitation qu’il parcourait et vint au milieu du salon faire une de ces chutes qu’on appelle academiques. La naivite, susdite, roule avec lui en jetant un cri de souris effrayee, 78 le maître du salon devient pale, en pensant au degât cause sur ses planches, et certaine personne s’ecrie, en montrant le nez du malheureux dechue : „he bien, â quoi servent les parachutes ?“ * Iaşi, 5 ianuarie 1845 Iubite prietene, nu îţi voi scrie .fraze de mîngîiere pentru pierderea dureroasă pe care ai suferit-o. Cunosc eu însumi nenorocirea1 şi ştiu din experienţă ce rea impresie fac mîn-gîierile verbale sau scrise, în asemenea caz. Mă voi mulţumi numai să-ţi strîng mîna prieteneşte, aşa cum mi-ai strîns-o şi tu cu ocazia morţii mamei mele, şi să-ţi spun ceea ce mi-ai spus tu însăţi în acea clipă: „Curaj, prietene, şi, mai cu seamă, fii destul de tare, destul de generos pentru a nu te mai gîndi Ja tine, ci la cei oare de acum înainte îşi pun toată speranţa lor în tine, la cei care au nevoie de braţul tău, pentru. a fi susţinuţi în lume, şi de inima ta, pentru a fi mîngîiaţi“ ! Am urmat atunci sfaturile tale, urmează la rîndul tău pe ale mele si vei ajunge în curînd, oa şi mine, la descoperirea adevărului că pentru a uşura puţin propriile sale suferinţe, trebuie să le închine durerilor celorlalţi. Trebuie să devii consolator pentru a scăpa de disperare. Dar adevărat, destul cu acest subiect, căci nu am nicidecum de gînd să mă fac predicatorul maximelor creştine, vreau, dimpotrivă, să-ţi spun lucruri vesele, distractive, chiar glume, numai să-ţi aducă puţină distracţie. Doresc să te fac să rîzi, să surîzi şi, în sfîrşit, să te fac să uiţi pentru cîteva clipe, cel puţin, doliul pe care-1 porţi în inimă. Ia să vedem, de unde să o încep ? De la căsătoria lui Şuţu2, ştii, Zozo cel atît de dăruit de natură în ce priveşte barba şi statura! Ei bine, dragul meu, se însoară, se leagă’ în lanţuri, se clasează duminica viitoare în marea categorie a pekinilor căsătoriţi. Logodna a avut deja loc, şi îmi pare foarte rău că nu am fost de faţă, pentru a-ţi face o descriere. Deci se însoară, iată faptele : se însoară cu o tînără persoană, nou-sosită de la * Sfîrşitul scrisorii lipseşte 79 Viena, d-ra Ghica, sora d-nei Bogdan, sora acelei domnişoare ai cărei ochi foarte spirituali pare că vor să-i iasă din cap, o fată îneîntătoare, într-un cuvînt, cu o figură plăcută şi care şchioapătă cu atîta graţie că ţi-ar părea rău să o vezi mergînd ca toată lumea. O anumită persoană, dintre cunoştinţele noastre, ale amîn-durora, a spus despre această căsătorie că nu era de mirare că biata gazelă s-a lăsat prinsă de Zozo, sus-nuinit, pentru că îi era cu neputinţă să fugă destul de repede. „— Această căsătorie nu este decît o goană ?“ a întrebat o a doua persoană. „— Da, o ..goană după căsătorie, în care viitorul soţ nu a cîştigat decît pentru că viitoarea soţie a făcut un pas greşit." La sfîrşitul acestui scurt dialog, s-a propus să se stabilească goana după căsătorie în felul goanei peste cîmpuri, din fericire proiectul a căzut din- pricina acestui aforism, cunoscut la noi de toţi, că în acest fel de goane măgarii o luau mai întotdeauna înaintea cailor, şi, prin urmare, Grecia ar fi cîştigat întotdeauna împotriva Moldovei. •Pentru că ating o chestiune atît de interesantă, nu mă pot opri de a-ţi vorbi despre Schina şi despre Mânu, fostul maior, judecătorul de acum, viitorul... *** [sic !]. Aceste două fiinţe sînt legate între ele, aşa după cum ştii, prin unele asemănări de prostie şi de ridicol foarte puţin deosebit. Chiar soarta lor pare să-i unească pe unul cu celălalt într-un fel atît de apropiat, încît în împrejurările cele mai deosebite ale vieţii lor trebuie să se regăsească întotdeauna faţă în faţă şi să-şi împărtăşească pe tăcute gînduri deosebite. Toată această încîlceală de cuvinte goale pe care le-^am înşirat aici, pe această hîrtie, vor servi pentru a-ţi lămuri cum Mânu, deschizînd definitiv. casa sa printr-un bal, Schina a trebuit să joace acolo un oarecare rol caraghios faţă de împrejurarea în care se găseau. Era în timpul valsului, Schina, care se crede un foarte bun dansator, se avînt§ luînd, sub nasul s.ău, pe o tînără naivă de pension, una din acele roade de-abia formate, pe care mamele le înfăţişează, cu atîta dragoste, prin saloane, nădăjduind să le găsească muşterii. Fericita pereche zbura într-un vîrtej nebunesc, în care cu greu se vedea un triunghi înfipt înainte, reprezentat de nasul cavalerului, cînd, deodată, acesta, pierzîndu-şi centrul de greutate, iese din cercul de gravitaţie pe care îl străbătea şi vine în mijlocul salonului pentru a face una din 80 acele căderi care se numesc academice. Naiva, sus-numită, se rostogoleşte cu el scoţînd un strigăt de şoarece speriat, stă-pînul salonului se face galben, gîndindu-se la stricăciunea făcută duşumelelor sale, şi o anumită persoană strigă, arătînd nasul nefericitului căzut: „ei bine, la ce servesc paraşutele 21 [Iaşi, începutul anului 1845]1 Tu me dis dans ta lettre que tu parles souvent de moi lâ-bas ; eh bien mon cher, vois comme les petits esprits se ressemblent (je ne dis pas grands pour ne pas avoir l’air de nous flatter). Moi aussi je cause tout aussi souvent de toi et cela avec des personnes qui savent apprecier tout ce que tu vaux, coquin ! Dernierement encore, on m’a raconte un trăit de toi que je ne connaissais pas, c’est une declaration d’amour d’un genre tout â fait neuf et original que tu au-rais envoyee â certaine inconnue et l’on a ajoute en suite que c’etait tellement spirituel que cela te ressemblait tant, que l’on etait convaincu de la verite du fait. Ah 9a ! tu t’es donc permis de faire des declarations sans me les soumettre ? Que signifie cela, monsieur, et depuis quand, s’il vous plaît, se donne-t-on le droit de me cacher ses secrets ? Sais-tu que je te ferai â propos de cela une histoire tres serieuse en arrivant â Bucarest ? car decidement j’y vais. Aujourd’hui meme j’en ai parle â mon pere et il a consenti â mon depart, apres la representation d’une piece en quatre actes que je ferai jouer prochainement au theâtre moldave et qui portera pour titre Jassi la nuit. 2 Je me fais une veritable fete en pensant â mon voyage a Bucarest. J’y ai, ma foi, tant d’amis que je voudrais em-brasser, toi d’abord. C’est que tu m’as tellement habitue â ta societe et nous nous entendons si bien ensemble que main-tenant je suis presque isole. Je n’ai plus lâ pres de moi quel- 81 qu’un avec lequel je puisse me moquer de ceux qui le meri-tent et, tu sais comme il est bon quelquefois de faire le mechant. Mais je compte me dedommager amplement â Bucarest. Nous nous en donnerons-nous, ere coquin... Oh ! les flambards, en avant la Moutarde ! Voilâ ! Je suis tres content d’apprendre que ma petite românce 3 plaît chez vous grâce â la musique de Mr Morouzy, ou plutot, grâce â la jolie personne qui en a recu Thommage, et je se-rais tres heureux de l’entendre chanter par la voix delicieuse de Mile Zouzouka, dont nous parlons toujours avec Leon et â laquelle je te prie de presenter mes amities sinceres. Pre-sente aussi mes compliments â Mr Philipesco et â Mile Espe-rance. Ainsi donc la pauvre Săptămîna4 n’a pas meme eu une semaine d’existence ! II est triste de penser â tous les coups meurtriers que la, litterature recoit journellement dans notre belle patrie. Ne nous decourageons pas cependant. Il nous reste encore la Propachirea. Nous verrons â faire quelque chose pour elle, lorsque je serai â Bucarest. Je par-lerai d’abord avec ces messieurs, je leur soumettrait tes pro-positions et j’espere que nous finirons par la ramener â la vie. Je ne sais pas si Cogalniceano et Balche5 ont recu l’argent que tu leur as envoye. Je m’en informerai. En atten-dant, je t’avertis que Panou 6 et Cie reclamant les 53# que tu leur dois sur la lettre de change des 100 # . Tu leur as dejâ paye la moitie et pour le reste ils ont pretendu un in-leret de 3 # par mois. Tâche donc de t’en debarrasser le plus tot. Les dames Helene Negry et Emmeline Raymond me chargent pour toi d’une foule de choses aimables. Cette derniere regrette beaucoup la lettre que tu as manque de lui envoyer. Ma soeur t’envoie de meme ses compliments. Quant â Jean, il ne peut pas t’ecrire en ce moment, car il est ma-lade, mais il t’embrasse par la pensee â l’instar des amants separes. Au revoir donc â bien'tot, B. Alecsandri 82 Mes respects â ta mere et mes amities aux amis. Adresa pe v'erso : D. Iancu Ghica — Bucureşti * Monsieur Jean Demetre Ghyka Bucarest [Iaşi, începutul anului 1845]1 îmi spui în scrisoarea ta că vorbeşti adesea acolo despre mine. Ei bine ! scumpul meu, iată cum spiritele mici se aseamănă (nu zic mari, ca să nu avem aerul că.ne lăudăm). Şi eu vorbesc tot aşa de des despre tine şi încă cu persoane care ştiu să preţuiască tot ce valorezi, tîlharule! Chiar acum de curînd. mi s^a povestit despre tine o faptă pe care nu o cunoşteam, este vorba despre o declaraţie de dragoste de un fel cu totul nou şi original pe care ai fi trimis-o unei necunoscute ; s-a mai spus apoi că era aşa de spirituală şi îţi semăna într-atîta, încît toţi s-au convins de adevărul faptului. Aşa! deci ţi^ai îngăduit să faci declaraţii fără să mi le arăţi ? Ce înseamnă asta, domnule, şi de cînd, mă rog, îţi iei libertatea să-mi ascunzi secretele ? Ştii că relativ la aceasta îţi voi face o scenă foarte serioasă cînd voi sosi la Bucureşti ? căci negreşit voi veni. Chiar astăzi am vorbit cu tatăl meu des-' pre aceasta şi el a consimţit la plecarea mea, după reprezentarea unei piese în patru acte oare mi se va juca în curînd la teatrul moldovenesc şi care va purta ca titlu: Iaşii noaptea.3 îmi fac o adevărată sărbătoare la gîndul călătoriei Ia Bucureşti. Am acolo atîţia prieteni pe care aş vrea să-i îmbrăţişez,, începînd cu tine. M-ai obişnuit atît de mult cu tovărăşia ta şi ne înţelegeam aşa de bine amîndoi, încît acum mă simt aproape părăsit. Nu mai am aici lîngă mine pe cineva cu care' să rîd de aceia care o merită şi tu ştii ce bine este cîteodată să faci pe răutăciosul. Dar am de gînd să mă despăgubesc cu prisosinţă la Bucureşti. O să ne distrăm zdravăn, ce zici, tîlharule... O ! chefliii înainte...! ** * în original, cu caractere chirilice. ** Text intraductibil, face parte poate dintr-un cîntec de chef. 83 Sînt foarte bucuros să aflu că mica mea romanţă'3 place acolo, datorită muzicii d-lui Moruzi, sau, mai degrabă, datorită drăgălaşei persoane care a primit-o ca omagiu, şi aş fi foarte fericit să o aud cîntată de vocea îneîntătoare a d-rei Zuz'.ika, despre oare vorbim mereu cu Leon şi căreia te rog să-i transmiţi sincerele mele salutări. Transmite de asemenea complimentele mele d-lui Filipescu şi d-rei Esperance. Aşadar, sărmana Săptâmîna4 n-a avut nici o săptămînă de existenţă. E trist cînd te gîndeşti la toate loviturile ucigătoare pe care literatura le primeşte zilnic în frumoasa noastră patrie. Totuşi să nu ne pierdem curajul. Ne rămîne încă Propăşirea. Vom încerca să facem ceva pentru ea, cînd voi fi la Bucureşti. Voi vorbi mai întîi cu aceşti domni şi le voi supune propunerile tale şi sper că vom sfîrşi prin a o readuce la viaţă. Nu ştiu dacă Kogălniceanu şi Balş5 au primit banii ce le-ai trimis. Mă voi informa. In aşteptare, te înştiinţez că Panu6 şi compania reclamă cei 53 galbeni ce le datorezi prin scrisoarea de schimb de 100 galbeni. Le-ai plătit deja jumătate şi pentru rest au pretins o dobîndă de 3 galbeni pe lună. Sileşte-te să scapi de asta cît mai curînd.' * Doamnele Elena Negri şi Emmeline Raymond mă însărcinează să-ţi transmit multe gînduri bune. Aceasta din urmă regretă foarte mult scrisoarea pe care era să i-o trimeţi. Sora mea, de asemenea, îţi trimite complimente. Cît despre Iancu, nu-ţi poate scrie în acest moment căci este bolnav, dar te îmbrăţişează în gînd după exemplul îndrăgostiţilor despărţiţi. La revedere, pe curînd deci, V. Alecsandri Respectele mele mamei tale şi multe salutări prieteneşti amicilor. Adresa pe verso : D. Iancu Ghica Bucureşti * Domnul Ion Dimitrie Ghica Bucureşti * în origina], în limba română cu caractere chirilice. 84 22 [Iaşi, începu-tul anului 1845]1 Sais-tu, mon cher Ghyka, ce que c’est qu’un homme vexe, mais lâ, enquiquine â outrance ? Si tu le sais, tant mieux, parceque cela m’epargnera la peine de te faire ma propre description. Je n’ajouterai qu’une seule chose, c’est que la vexation est d’autant plus grande alors qu’elle pro-vient de la part des amis les plus intimes. Tu ne comprends pas cela, peut-etre, mais je t’en donnerai la clef â notre premiere rencontre, si Dieu veut qu’il se fasse jamais une rencontre entre nous ; car helas, je commence â desesperer de mon voyage â Bucarest.2 Ce malheureux projet est encore remis pour des raisons aussi comiques que pueriles. Je me faisais, cependant, une telle fete d’aller te voir, je me rejouissais tant â l’idee de nos longues causeries au coin du feu. Helas, l’homme propose et les amis disposent ou plutot comme on dit en Moldavie : Nu-i pentru cine se găteşte, dar pentru cine se nimereşte. * Ainsi donc â plus tand nos tendres epanchements et no» viskes chez la mama Uţa **. Malgre celâ, je suis vexe, ah nom d’un petit bon-homme, comme je bisque ! Je te remercie-de bonne coeur pour Pamicale connaissance que tu m’as procuree dans ia personne de Mr Philippesco 3. C’est un brave jeune homme, vers lequel on se sent porte â la premiere vue. II plait beaucoup chez nous, tant au sexe masculin qu’au sexe feminin, chose presque impossible, comme tu sais. Mais quand on reunit le caractere d’un homme de coeur â l’amabilite d’un homme d’esprit, on sait vaincre toute prevention. Voici une lettre qu’il m’a donne pour toi, comptant sur mon prochain depart de Jassi, malheureusement il ne m’est plus possible de faire le courrier, pour le moment, et je me vois force de te l’expedier par la poşte. Je fais de meme pour tous les autres paquets, que les dammes Cleopatre et F.uphrosine Ghyka m’ont confies et, comme je pense que ces lettres contienent quelque chose touchant mon arrivee â In or*§inal! cu caractere chirilice. Idem, numai numele. 85 Bucarest, je te pries de vouloir repondre aux personnes qui demanderont de mes nouvelles que mon voyage a manque par suite d’une maladie, laquelle tu voudras. Choisis la toi meme, je te donne carte blanche. Les dames Negry et Raymond4 m’avaient aussi charge pour toi d’une foule de choses aimables et je me hâte de te les communiquer par ecrit ; elles t’attendaient avec impa-tience pour jouir de ta conversation et des observations caustiques isur la societe ; mais tu leur a fais faux bond. Mon cher ami, tu tiens une bien grande place dans l’esprit de ces deux dames, or tu sais que de l’esprit au coeur il n’y a qu’un pas. Mes compliments â ta familie. Des poignes de main aux amis, â l’instar de Louis Philippe. Quant â toi, je te presse sur mon âme et conscience. Ton ami, V. Alecsandri Des compliments de la part de mia soeur et de Jean. Rappelle-moi au souvenir des demoiselles Philippesco. [Iaşi, începutul anului 1845]1 Ştii tu, iubite Ghica, ce însemnează un om jignit, dar aşa, supărat dincolo de orice margine ? Dacă o ştii, cu atît mai bine, pentru că aceasta mă scuteşte de greutatea de a-ţi face propria mea descriere ! Nu voi adăuga decît un singur lucru, acela că jignirea este cu atît mai mare atunci cînd îţi vine din partea prietenilor celor mai apropiaţi. Poate nu înţelegi aceasta, dar am să-ţi dau cheia la prima noastră întîlnire, dacă Dumnezeu vrea ca să aibă loc vreodată o întîlnire între noi ; căci vai, încep să disper pentru călătoria mea la Bucureşti. 2 Acest nefericit proiect este iarăşi amînat pentru motive tot atît de caraghioase pe cît de copilăreşti. Cu toate acestea, îmi făceam o aşa de mare sărbătoare de a merge să te văd, mă bucuram atîta la gîndul lungilor noastre 86 convorbiri la gura sobii. Vai, omul propune şi prietenii dispun, sau, mai bine, cum se spune în Moldova : Nu-i pentru cine se găteşte, dar pentru cine se nimereşte. * Astfel deci pe mai tîrziu dulcile noastre mărturisiri şi vizitele noastre la mama XJţa **. Cu toate acestea, sînt jignit, oh, la naiba, crăp de ciudă ! Iţi mulţumesc din inimă pentru prieteneasca cunoştinţă pa care mi-ai înlesnit-o în persoana d-lui Filipescu3. Este un tînăr de treabă, spre care te simţi atras de la prima vedere. Place mult pe la noi, atît sexului masculin cît şi sexului feminin, lucru aproape cu neputinţă, după cum ştii. Dar cînd se reuneşte caracterul unui om de inimă cu bunăvoinţa unui om de spirit, ştie să învingă orice prevenţiune. Iată o scrisoare pe care mi-a dat-o pentru tine, bizuindu-se pe apropiata mea plecare din Iaşi, din nefericire nu-mi mai este cu putinţă să fac pe curierul, pentru un timp, şi mă văd forţat să ţi-o expediez prin poştă. Fac la fel pentru toate celelalte pachete, pe oare doamnele Cleopatra şi Eufrosina Ghica mi le-au încredinţat şi, cum socotesc că aceste scrisori conţin ceva în legătură cu venirea mea la Bucureşti, te rog să răspunzi persoanelor care vor întreba de mine că a fost împiedicată călătoria mea în urma unei boli, ori pe oare o vei vrea. Alege-o tu singur, îţi dau mînă liberă. Doamnele Negri şi Raymond4 mă însărcinaseră pentru tine cu o mulţime de lucruri plăcute şi mă grăbesc să ţi le comunic prin scris ; te aşteptau cu nerăbdare pentru a se bucura de conversaţia ta şi de observaţiile caustice asupra societăţii ; dar le-ai păcălit. Dragul meu, ţii un loc foarte mare în spiritul acestor două doamne, dar ştii că de la spirit la inimă nu este decît un pas. Complimentele mele familiei tale. Strîngeri de mînă prietenilor, în-felul lui Ludovic Filip. Cît despre tine, te strîng pe sufletul şi conştiinţa mea. Prietenul tău, V. Alecsandri Salutări din partea surorii mele şi a lui Iancu. Aminteşte de mine domnişoarelor Filipescu. în original, în limba româră, cu caractere chirilice. Idem, numai numele. 87 CĂTRE SMÂRÂNDIŢA DOCAN 23 [1845—1850] Ma chere Smaranditza,1 Rends-moi un petit service ;2 celui d’ecrire un mot â Mdme Emmeline Raymond pour la prier de te preter, pour un ou deux jours, le portrait d’Helene Negri. Je n’ose moi-meme lui faire cette demande, par crainte d’indiscretion. Si tu pouvais me procurer ce portrait avant midi, tu me ferais grand plaisir. Bonjour, B. Alecsandri Envoie moi le paquet que Mdme Goian a laisse chez toi. Embrasse Mignoutza de ma part. [1845—1850] Dragă Smărăndiţa,1 Fă-mi un mic serviciu ;2 acela de a scrie un cuvînt doamnei Emmeline Raymond pentru a o ruga să-mi împrumute, pentru o zi sau două, portretul Elenei Negri. Nu îndrăznesc să-i fac eu însumi această rugăminte, de teama indiscreţiilor. Dacă ai putea să-mi procuri acest portret înainte de prînz, mi-ai face mare plăcere. Bună ziua, V. Alecsandri Trimite-mi pachetul pe care doamna Goian l-a lăsat la tine. îmbrăţişează pe Mignuţa din partea mea. 88 către ion ghica 24 Jassi, 20 mai 1846 Mon cher Ghyka, je ne m’attendais nullement â rece-■voir une lettre de toi et surtout une lettre portant un timbre de Paris. Je te savais : â Naples et je pensais que les amours napolitains auraient efface de ta memoire les noms de tes amis, mais il parait que la rue Tronchet 11 possede la precieuse qualite de rappeler les souvenirs de ceux qui l’habitent. Merci â la rue Tronchet 11 parceque j’etais tres peine de ne pas avoir de tes nouvelles depuis un siecle. Que diable, mon cher, tu fais le tour du monde, â ce que je vois. De Londres tu t’es rendu en Italie, puis de lâ en France, ou donc t’arreteras tu ? Que dis-je, grands Dieux, t’arreter ? Ne t’arretes jamais nulle part et encore moins â Bucharest qu’ailleurs. Tu es libre, tu as de la fortune, jouis en coquin, rant que tu te sens de la verve dans le coeur et dans le gousset. Venge-toi de tout l’ennui que tu as avale au sein de ta belle patrie et toutes les fois qu’on te parlera de devoir, d’avenir, de betises enfin, tournes le dos â ton orateur, fais tes paquets et files. Voilâ la vraie philosophie, bien entendu dans l’etat actuel des choses. Moi meme je compte suivre ton exemple, Je pars dans trois jours pour... la Perse ou pour PEgypte1. Je vai® me laisser transpercer d’outre en outre par des yeux persans. C’est une idee, quoi ! J’ai ete cet hiver â Bucarest2, ou je me suis beaucoup amuise, tant qu’a dure le charme de la nowelty (de l’anglais). Je t’ai cherche dans ta viile natale pour te presser sur mon tendre coeur, helas, et je n’ai pas pu meme presser ton ombre. Pendant que je me lamentais, au milieu des plaisirs, tu brulais, sens doute, de mill'le feux â la barbe du Vesuve, autre volcan de ton espece. J’ai appris de tes nouvelles, va, sans que tu t’en doutes, et je connais la plupart de tes farces. Mais ne t’in-quietes pas, je suis discret et je te promets le secret. Tu veux avoir des nouvelles de la litterature Moldova-laque. A Bucarest on fait de la langue, et â Jassi on ne fait rien du tout, ce qui vaut encore mieux. Bălcescu a promis de faire paraître une feuille litteraire dans le genre de la notre. II n’y a encore rien de păru, mais on espere comme toujours. En fait de politique, dix degres iau dessous du zero, pardon, les Princes regnants sont alles au devant du Sultan pour lui offrir des gateaux bien beurres. Notre ministere de Jassi est compose de Mrs Georges Ghyka, Theodore Balche, le Hetman, le Prince Demetre Stourdza, Nicu Mavrocordato et Las car Paschkano, fais-toi tes reflexions lâ dessus. En fait de mariages, voici la statistique : e Constantin Morouzy Alex. Cantacuzen de Hangou Mile Choubine Mile Paschkano Mile Zoe Stourdza Mme Cassandra Ghyka Mile Spiros Plus une foule de Grecs qui attendent Poccasion. Tout va du rest comme â l’ordinaire, c’est â dire d’une maniere tres ordinaire. En somme : Retise, Cupidite, Infamie, Ennui, Embetement (ts). Sur quoi j’ai bien l’honneur de t’embrasser, B. Alecsandri Mon frere vient â Paris avec mon pere. Adresa pe verso : Paris Monsieur Jean Ghyka Rue Tronchet IV , ■ Iaşi, 20 mai 1846 Iubite Ghica, nu mă -aşteptam deloc să primesc o scrisoare de la tine şi mai cu seamă o scrisoare purtînd un timbru de la Paris. Te ştiam la Neapole şi credeam că dragostele napolitane acheves et consommes Mile Catynka Stourdza Mile Bachotte Christovergy contn f Panoiotty Morouzy â ,faire {Lascar Paschkano ^Grigoritza Ghyka encore consomme Mr Varlaam 90 au şters din memoria ta numele prietenilor tăi, dar se pare că strada Tronchet 11 are preţioasa calitate de a trezi amintirile celor care o locuiesc. Mulţumesc străzii Tronchet 11 pentru că eram foarte amărît neavînd veşti de la tine de un veac. Ce dracu, dragul meu, faci înconjurul lumii, după cît văd. De la Londra te-ai dus în Italia, apoi de acolo în Franţa, unde oare te vei opri ? Ce spun eu, Doamne sfinte, să te opreşti ? Nu te opri niciodată, nicăieri şi mai puţin la Bucureşti, decît în altă parte. Eşti liber, ai avere, bucură-te ca un ştrengar atîta timp cît îţi simţi buna dispoziţie în inimă şi în pungă. Răzbună-te de toată plictiseala pe care ai înghiţit-o în sînul frumoasei tale patrii şi ori de cîte ori ţi se va vorbi de datorie, de viitor, de prostii, în sfîrşit, întoarce-i spatele vorbitorului tău, fă-ţi pachetele şi şterge-o. Iată adevărata filozofie, bineînţeles în starea de faţă a lucrurilor. Eu însumi socotesc să-ţi urmez exemplul. Plec peste trei zile în... Persia sau Egipt*. Mă voi lăsa străpuns dintr-o parte în alta de ochii persani. Este şi aceasta o idee, ce vrei ! Am fost iarna aceasta la Bucureşti2, unde m-am distrat mult, atîta vreme cît a durat farmecul noxctăţii *. Te-am căutat în oraşul tău natal pentru a te strînge la pieptul meu iubitor, vai, şi n-am putut strînge nici măcar umbra ta. în timp ce mă văităm, în mijlocul plăcerilor, tu ardeai, desigur, de mii de focuri sub nasul Vezuviului, alt vulcan de felul tău. Am aflat veşti despre tine, haide! fără să o bănuieşti, şi cunosc cele mai multe din nebuniile tale. Dar nu te îngrijora, sînt discret şi îţi făgăduiesc că voi păstra secretul. Vrei să ai noutăţi despre literatura moldo-valahă. La Bucureşti se face limbă, şi la Iaşi nu se face nimic, ceea ce este chiar mai bine. Bălcescu a făgăduit să facă să apară o foaie literară în felul alei noastre. Nu a apărut încă nimic, dar se nădăjduieşte ca întotdeauna. în materie de politică, zece grade sub zero, iartă-mă. Prinţii domnitori au mers înaintea sultanului pentru a-i oferi prăjituri bine unse. Ministerul nostru de la Iaşi este compus din d-nii Gheorghe Ghica, Teodor Balş, hatmanul, prinţul Dimitrie Stundza, Nicu Mavrocordat şi Lascăr Paşcanu, dă-ţi sin- * In original, în limba engleză. 91 gur socoteala despre aceasta. In ce priveşte căsătoriile, iată statistica : încheiate şi împlinite de făcut deasemenea împlinită d-ra Catinca Sturdza D-ra Başotă Hrisoverghi . Fanai t Moruzi I Lascăr Paşcanu . |/Grigoriţă Ghioa dl. Varlaam cu Constantin Moruzi „ Alex. Cantacuzino de la Hangu d-ra Şubin „ d-ra Paşcanu „ d-ra Zoe Sturdza „ d-na Casandra Ghica „ d-ra Spiros Şi încă o mulţime de greci care aşteaptă ocazia. Totul merge, dealtfel, ca de obicei, adică într-un fel foârte neplăcut. * In total: Prostie, Lăcomie, Infamie, Plictiseală, nemulţumire (ri). Şi cu aceasta, am onoarea să te îmbrăţişez, V. Alecsandri Fratele meu vine la Paris cu tatăl meu. Adresa pe verso : Paris Domnul Ion Ghica Rue Tronchet 11 CĂTRE ZULNIA STURDZA 25 Palermo, 8 fevrier 1847 Madame 1, Je vous ai ecrit deja de Naples une longue lettre pour vous mettre au courant de la maladie de Mdme votre soeur în original, joc de cuvinte pe sensurile lui ordinair 92 et de toutes les miseres, tant petites que grandes, que nous avons subies pendant notre voyage de Venise â Paris et de Paris â Naples. Vous savez donc que d’apres les avis de Mrs Rostan et Andral, 2 le soleil de la Sicile etait indispen-sable au retablissement de la sânte de Mdme Helene. Aussi pour nous conformer cntierement â leur ordonnance, som-mes-nous partis de Naples peu de jours apres vous avoir expedie ma lettre et finalement nous voici â Palerme. Tout notre espoir est dans l’effet salutaire du climat de ce pays, et, en effet, depuis que Madame votre soeur se trouve eta-blie chez elle, «es souffrances ont considerablement dim,i-nue. Plus de faiblesse, plus de grandes oppressions de poi-trine et, n’etait la toux qui la tourmente surtout pendant la nuit, elle serait tout â fait bien portante. N’allez pas vous imaginer cependant que le climat de la Sicile ait repondu jusqu’â present â la reputation dont il jouit generalement de par le monde. Vous tomberiez lâ dans une erreur dont je veux vous sauver bien vite. Non, Madame Zulnie. Le ciel de Palerme aussi bien que celui de Naples se sont obstine â se montrer jusqu’â aujourd’hui â nos yeux entierement pareils aux autres parties du ciel qui couvrent le reste du globe. C’est-â-dire qu’â Naples nous avons senti le froid aussi bien qu’â Jassi, malgre le Vesuve tant vante et le soleil van te ide meme et quant â l’azur du ciel de la Sicile, nous ne le connaissons encore que de nom. En revanche, depuis dix-huit jours nous avons eu tout le loisir d’observer la forme des nuages, la chute des pluies et la force du vent, car depuis que nous avons mis le pied sur ce fortune rivage, les nuages n’ont pas discontinue de faire des evolutions aeriennes, ni la pluie de tomber, ni le vent de siffler. Est-ce toujours ainsi pendant l’hiver ? ou bien est-ce une exception faite en notre honneur ? Voilâ ce que nous nous demandons pendant que nous faisons flamber le feu de la cheminee (faute de soleil), mais helas, le siffle-ment aigu du vent se charge de nous repondre. Aussi je vous avoue tout betement que pour ma part je crois me trouver sous le coup de quelque mystification diabolique. Je ne crois plus aux climats reputes chauds, je ne crois plus au soleil de Pltalie et il suffit qu’on m’en parle pour exci-ter ma mauvaise humeur. Parle-moi, iau contraire, de nos bons poeles qui valent cent miile soleils de Naples et autant de 93 Vesuve ; vous y jettez un arbre et vous pouvez vous cou-cher tranquillement sans craindre d’etre reveille par le froid, tandis que par ici le jour vous etes en ete et la nuit en hiver ; au soleil, quand il y en a, vous etes en Afrique et â l’ombre vous frisez la Siberie. C’est atroce et je me sens la chair de poule rien que d’y penser. Je suis donc furieux contre ce climat, c’est convenu, et cela d’autant plus que je suis presque certain du retablissement de Mdme votre soeur si elle avait du soleil comme il faut rien que pendant deux mois. Je Pai vue de mes propres yeux revenir, comme par enchantement, â un etat de sânte tout â fait satisfai-sant un jour qu’il a fait beau temps. Elle s’est meme si bien trouve ce jour-lâ qu’el'le a fait d’exceîlentes eonfitures de cedrat que je regrette beaucoup de ne pouvoir vous faire gouter, mais vous etes si loin que je me vois, helas, dans la triste necessite de vouis remplacer aupres d’elle, tâche difficile s’il en fut, mai dont je m’acquitte avec honneur. Vous voyez donc que Mdme Helene va mieux du moment qu’elle peut s’occuper de la confection des eonfitures. Elle est gaie malgre les acces passagers et assez douloureux de sa toux, car vous devez savoir avec quelle force elle supporte les maladies de toutes sortes ; elle fait des lectures amusantes dans la journee et le soir elle se couche d’assez bonne heure, apres avoir pris du lait d’ânesse... etc. En un mot, elle est tranquille depuis qu’elle est chez elle, car j’ai oublie de vous dire qu’apres notre arrivee â Palerme, j’ai couru pendant toute une semaine la viile et les environs â la recherche d’un logement convenable et qu’enfin j’ai eu le bonheur de lui trouver un joii appartement au premier etage d’une petite maisonnette de campagne. Cette petite villa nommee villa „Delphina" 3, est situee hors de Palerme, dans une situation charmante, en plein soleil du matin au soir, et possede un delicieux jardin. C’est un reduit mignon ou l’on doit gagner de la sânte malgre soi... s’il y avait du soleil ; mais ou est-il ce malheureux luminaire ? Dites-le moi, je vous prie, afin que j’aille le chercher. En attendant, rămîn al d-tale mai mic, * B. Alecsandri * în original, cu caractere chirilice. 94 Mes amities â qui de droit. Madame votre soeur a recu votre lettre du 19 decembre, mais quant aux autres, y compris la lettre de change, elle a tout lieu de croire qu’elles soient perdues. Mrs Rostan et Andral ont particulierement recommande â Mdme votre soeur de se garder des impressions fortes et surtout penibles, â cause de l’irritation de ses nerfs qui reagit sur sa poitrine. Je prends donc la liberte de vous engager, vous et toutes les personnes qui lui ecriront, de ne jamais 4ui donner que de bonnes nouvelles malgre tout ce que pourrait survenir en Moldavie pendant son absence. Mdme votre soeur me charge de vous annoncer q*ue dans deux ou trois jours elle se mettra â vous ecrire une longue lettre irreprochable sous le rapport de la calligraphie. Ap-prouve *. Madame, je vous prie d’ecrire le plus souvent possible â Mme votre soeur, car j’ai observe que vos lettres lui don-nent de la sânte, et d’engager en meme temps Mdmes Ca-tinca et Emmeline â- faire comme vous, c’est-â-dire â lui envoyer souvent des lettres longues et surtout bien gaies. Adresa pe plic : Madame Zulnie Negri Recommande aux soins de M. Paul Menetier Galatz Moldavie par l’Autriche Palermo, 8 februarie 1847 Doamnă 1, V-am scris deja de la Neapole o scrisoare lungă pentru a vă pune la curent cu boala surorii dumneavoastră şi cu toate mizeriile, atît mici cît şi mari, pe care le^am îndurat în timpul călătoriei noastre de la Veneţia la Paris şi de la Paris la Neapole. Ştiţi deci că după avizul d-lor Rostan şi Andral,2 soarele Siciliei era absolut trebuitor pentru restabilirea sănătăţii d-nei * Cuvînt scris de mîna Elenei Negri. 95 Elena. Aşadar, pentru a ne conforma întru totul prescripţiei lor, am plecat de la Neapole, puţine zile după ce v-am expediat scrisoarea şi, în sfîrşit, iată-ne la Palermo. Toată nădejdea noastră este în efectul salvator al climei acestei ţări şi, în adevăr, de cînd sora dumneavoastră se găseşte instalată Ia ea acasă, suferinţele sale au scăzut simţitor. Nu mai are slăbi ■ ciuni, nu mai are apăsări în piept şi, dacă nu ar fi tuşea care o supără, mai cu seamă noaptea, ea ar fi absolut sănătoasă. Să nu vă închipuiţi că totuşi clima Siciliei a corespuns pînă acum faimei de care se bucură în general în lumea ântreagă. Aţi cădea într-o • greşeală de care vreau să vă salvez cît mai repede.. Nu, doamnă Zulnia. Cerul din Palermo, ca şi acela de la Neapole, s^a încăpăţînat să se arate pînă astăzi ochilor noştri întru totul asemănător cu celelalte părţi ale cerului care acoperă restul globului. Astfel că la Neapole am simţit frigu) tot aşa de bine ca şi la Iaşi, cu tot Vezuviul atît de lăudat şi cu tot soarele la fel de lăudat, iar cît despre albastrul cerului Siciliei, nu-1 cunoaştem încă decît din nume. în schimb, de optsprezece zile am avut tot răgazul să observăm forma norilor, căderea ploilor şi forţa vîntului, căci de cînd am pus piciorul pe acest fericit ţărm, norii n-au încetat să facă evoluţii aeriene, nici ploaia să cadă, nici vîntul să sufle. Aşa o fi oare întotdeauna în timpul iernii ? Sau poate este o excepţie făcută în cinstea noastră ? Iată ce ne tot întrebăm în timp ce supraveghem focul din cămin (în' lipsă de soare), dar vai, şuieratul ascuţit al vîntului se însărcinează să ne răspundă. De aceea vă mărturisesc prosteşte că, în ce mă priveşte, cred că mă aflu sub lovitura unei mistificări diavoleşti. Nu mai cred în climele renumite pentru căldură, nu mai cred în soarele Italiei şi este de ajuns să mi se vorbească despre asta pentru a-mi trezi proasta dispoziţie. Vorbiţi-mi, dimpotrivă, despre sobele noastre bune, care preţuiesc cît o sută de mii de sori ai Neapolui şi tot atîţia Vezuvii ; pui acolo un trunchi de copac şi poţi să te culci liniştit, fără să te temi că vei fi 'trezit de frig, în timp ce aici, ziua este vară şi noaptea iarnă ; la soare, cînd există, eşti în Africa, iar la umbră te apropii de Siberia. Este groaznic şi simt cum mi se zbârleşte părul în cap numai gîndindu-mă la asta. Sînt deci furios împotriva acestei clime, se înţelege, şi aceasta cu atît mai mult cu cît sînt aproape sigur de restabilirea surorii dumneavoastră, dacă ar avea un soare cum trebuie măcar două luni. Am văzut-o cu ochii mei revenind, ca 96 I prin minune, la o stare de sănătate perfect mulţumitoare în-tr-o zi cînd a fost vreme bună. S-a simţit chiar atît de bine în ziua aceea, încît a făcut şi nişte dulceţuri minunate de chitră, pe care regret că nu pot să vă fac să le gustaţi, dar sînteţi atît de departe încît mă văd, vai, în trista situaţie de a vă în- locui faţă de ele, sarcină grea, dar de care mă achit cu cinste. Vedeţi deci că d-na Elena merge mai bine din moment ce se poate ocupa cu prepararea dulceţuri’or. Este veselă, cu toate accesele trecătoare şi destul de dureroase ale tusei sale, că-i trebuie să ştiţi cu ce tărie îndură bolile de tot felul ; în timpul zilei face lecturi distractive şi seara se culcă dest-cl de devreme. după ce a băut lapte de măgăriţă... etc. Intr-un cuvin', e liniştită de cînd este la ea acasă, căci am uitat să vă spun că, după sosirea noastră la Palermo, am umblat o săptămînă întreagă prin oraş şi prin împrejurimi în căutarea unei locuinţe potrivite şi că, în sfîrşit, am avut norocul să-i găsesc un apartament drăguţ la primul etaj al unei căsuţe de ţară. Această mică vilă, numită vila „Delphina11, 3 este aşezată în afara oraşului Palermo, într-o poziţie minunată, . în plin soare de dimineaţă pînă seara, şi are o grădină îneîntătoare. Este un refugiu drăguţ, unde sănătatea trebuie să se îmbunătăţească vrînd-nevrînd... dacă ar fi soare ; dar unde este nefericitul acela de astru ? Spuneţi-mi, vă rog, ca să mă duc să-l caut. în aşteptare, rămîn al d-tale mai mic*, V. Alecsandri Salutări prieteneşti cui se cuvine. Sora dumneavoastră a primit scrisoarea din 19 decembrie, cît despre celelalte, printre care şi scrisoarea de schimb, e îndreptăţită să creadă că s-*u pierdut. D-nii Rostan şi Andral au recomandat în mod special surorii dumneavoastră să se ferească de impresii puternice şi mai cu seamă dureroase, din oaiiza iritării nervoase, care se răsfrînge asupra plămînilor. îmi iau deci îndrăzneala să vă sfătuiesc, pe dumneavoastră şi pe toate persoanele care îi vor scrie, să nu-i dea niciodată decît veşti bune, orice s-ar întîm-pla în Moldova în timpul lipsei sale. în original, în limba română cu caractere chirilice. 97 Sora dumneavoastră mă însărcinează să vă anunţ că în două sau trei zile se va apuca să vă scrie o lungă scrisoare fără cusur ceea ce priveşte caligrafia Aprobat. * Doamnă, vă rog să scrieţi cît mai des posibil surorii dumneavoastră, căci am băgat de seamă că scrisorile dumneavoastră îi. dau sănătate, şi să îndemnaţi, în acelaşi timp, pe d-nele Catinca şi Emmeline să vă urmeze exemplul, adică să-i trimită des scrisori lungi şi mai cu seamă cît mai vesele. Adresa pe plic : Doamnei Zulnia Negri Recomandat atenţiei d-lui Paul Menetiei Galaţi Moldova prin Austria 26 Naples, 2 avril 1847 Madame Zulnie, grâce aux soins du docteur Cangiano, madame votre soeur a subi une amelioration sensible dans l’etat de sa maladie depuis que nous sommes arrives â Naples. 1 L’inflammation qu’elle avait au cote gauche de la poitrine et qui, sans les mesures prises â temps, aurait pu attaquer le poumon, a dispăru ; et toutes les douleurs que madame Helene eprouvâit sueceSsivemmt tantot â ia tete, tantât aux reins, tantot â l’estomac, il ne lui est reste qu’une faiblesse assez grande, provenant en grande pârtie de ses souffrances passees, des transpirations qu’elle a encore chaque nuit, des sangsues qu’elle s’est fait appliquer et du regime severe auquel elle a ete soumise pendant ces derniers dix jours. Encore cette faiblesse elle-meme a-t-elle diminue depuis deux jours au point de permettre â madame votre soeur de quitter le lit et de s’habiller â moitie sams trop se fatiguer. Cependant, il faut l’avouer, elle est encore loin d’avoir Hes forces veritables et peut-etre se passera-t-il longtemps avant qu’elle ne regagne une pârtie des siennes, tellement sa ma- * Cf. aici p. 95, subsol. 98 ladie l’a brisee pendant les deux mois d’hiver passes en Sicile. Vous ne sauriez vous figurer combien elle a maigri â la suite des souffrances cruelles qu’elle a endurees, c’est qu’ aussi il est impossible de souffrir plus qu’elle ne l’a fait. Oh, vraiment, quand j’y pense, je perds toute croyance en Dieu et je me sens revolte contre l’idee d’une bonte divine ; vains mots qui n’ont pas meme la puissance de consoler. Et comment y croire quand depuis cinq grands mois votre soeur n’a pas eu un seul jour de repos, quand depuis cinq mois mon coeur se torture dans les angoisses les plus cruelles. Et tout cela pourquoi ? Qu’a fait votre soeur pour su-bir tant de souffrances, qu’ai-je fait moi meme ? Quel mal avons-nous fait tous les deux ? Allons donc, Dieu, Provi-dence, tout cela n’est que fable. Le seul genie qui gouverne le monde c’est le geme du mal. Pardonnez-moi, Madame Zulnie, de vous debiter toutes ces extravagances. Je deviens fou quand je pense â certai-ues choses, car j’ai toujours paye mes courts instants de bonheur par des souffrances qui finiront tot ou tard par ni’oter toute ma raison. Mais laissons tout cela et reve- nons â Mdme Helene. Son etat actuel est pire que celui ou elle etait au mois de janvier en arrivant â Naples, et ce-pendant cent fois meilleur que celui ou elle se trouvait en quittant Palerme. Cela me donne â esperer qu’avec l’aide du beau temps et des soins infinis, toute chance de danger disparaîtra. Et d’abord, pour ne rien negliger, nous avons, â la de-mande meme de Mr Cangiano, consulte hier Mr Lanse, le-quel, apres mur examen de l’etat des poumons, a declare qu’il fallait de suite suivre les instructions de Mrs Rostan eţ Andral,2 c’est-â dire ouvrir un seton â la pârtie supe- rieure de la poitrine afin de vaincre completement le mal. Eţ quant â la cure â suivre plus tard, Popinion des de sx medecins est : 1 De quitter Naples vers le 24 avril nouveau style, afin d’echapper aux grandes chaleurs, et d’entreprendre un vo-yage sur mer. La traversee sera elle-meme un commence-ment de cure. 2 De se diriger vers la Moldavie et d’entrer dans Ie pays vers le 15 mai, afin d’y passer les mois de juin, juillet, aout et pendant ce temps d’y faire la cure de l’etable. 99 3 De partir de la Moldavie vers la fin "d’aoât et de se rendre par mer â Livourne, puis â Pise, pour y passer l’hiver prochain. Cette decision a le double avantage de faire faire â madame Helene deux traversees sur mer et de lui faire passer les mois d’ete en familie, entouree de tous les soins et de toutes les aises dont elle pourrait etre privee â Petranger, en Suisse, par exemple. De plus, elle coincide parfaitement avec les desirs de notre chere malade qui est deja lasse des Hotels et qui a un peu le mal du pays. Donc je vous avertis que le 24 avril nous quitterons Naples pour nous rendre â Constantinople et que Mdme Helene, apres un court se-jour dans cette viile, partira pour Galatz. Ce sera, d’apres mes calculs, vers le 12 ou 15 mai, nouveau style. Je n’ai pas besoin de vous engager â vous trouver â Galatz, â cette epoque, avec une bonne voiture fermee pour conduire votre soeur â Menjina, mais ce que je vous prie instamment c’est de charger quelqu’un de vos parents (Ma-nolaky Epoureano3 de preference â tovit autre) de se rendre â Constantinople dans les premiers jours de mai, afin d’accompagner sa cousine jusqu’en Moldavie, car, pour moi, malgre toute ma bonne volonte, il me sera impossible d’alle; plus loin que Constantinople â cause des circonstances qui m’empechent de rentrer dans le pays. 4 Ainsi, faites en sorte que Manolaky se trouve â Pepoque indiquee plus haut, c’est-â-dire vers les premiers jours de mai, nouveau style, â l’hotel de Madame Giuseppina Vitali — Pera — sur le petit champ des morts. Votre ami devoue, B. Alecsandri Balcesco vous fait ses compliments. Neapole, 2 aprilie 1847 Doamnă Zulnia, datorită îngrijirilor doctorului Gangiano, sora dumneavoastră a suferit o îmbunătăţire simţitoare în starea 100 bolii sale de cînd am sosit la Neapole.1 Inflamaţia pe care o avea în partea stingă a pieptului şi care, fără măsurile luate la timp, ar fi putut să atace plămînul a dispărut ; şi din toate durerile pe care doamna Elena le suferea rînd pe rînd, cînd la cap-, cînd la rinichi, cînd la stomac, nu i-a rămas decît o slăbiciune destul de mare, datorită în cea mai mare parte suferinţelor sa’.e trecute, transpiraţiilor pe care le are încă în fiecare noapte, lipitorilor pe care şi le aplică şi regimului aspru la care a fost supusă în timpul ultimelor zece zile. Chiar şi această slăbiciune a scăzut de două zile pînă la a îngădui surorii dumneavoastră să-şi părăsească patul şi să se îmbrace pe jumătate fără să se obosească prea rău. Cu toate acestea, trebuie să mărturisim, este încă departe de a avea adevărate forţe şi poate va trere mult timp înainte de a şi le recîştiga în parte, atît de mult a distrus-o boala în timpul celor două luni de iarnă petrecute în Sicilia. Nu vă puteţi închipui cum a slăbit în urma crudelor suferinţe pe oare le-a îndurat, dealtfel este imposibil să suferi mai mult decît a suferit ea. Ah, în adevăr, cînd mă gîndesc, pierd orice credinţă în Dumnezeu şi mă simt revoltat împotriva ideii unei îndurări divine ; cuvinte zadarnice, care n-au nici măcar puterea de a mîngîia. Şi cum să crezi, cînd de cinci luni neîntrerupte sora dumneavoastră nu a avut o singură zi de odihnă, cînd de cinci luni inima mea este torturată de îndoielile cele mai crude. Şi toate acestea pentru ce ? Ce a făcut sora dumita’e pentru a îndura atâtea suferinţe, ce am făcut eu însumi ? Ce rău am făcut amîndoi ? Haida de, Dumnezeu, soarta, toate acestea nu sînt decît poveşti. Singurul geniu care conduce lumea este geniul răului. Iertaţi-mă, doamnă Zulnia, că vă înşir toate aceste aiureli, înnebunesc cînd mă gîndesc la unele lucruri, căci am plătit întotdeauna scurtele mele clipe de fericire cu suferinţe care vor ajunge mai curînd sau mai tîrziu să mă facă să-mi pierd minţile. Dar să lăsăm toate aceste şi să revenim la doamna Elena. Starea ei de acum este mai rea decît aceea în care se găsea în luna ianuarie cînd sosise la Neapole, şi, cu toate acestea, de o sută de ori mai bună decît aceea în care se găsea la plecarea din Palermo. Aceasta mă face să sper că datorită timpului bun şi îngrijirilor permanente, orice posibilitate de pericol va dispărea. 101 Şi mai întîi, pentru a nu neglija nimic, am consultat ieri, Ia cererea chiar a d-lui Cangiano, pe dl. Lanse, care, după un examen serios al stării plămînilor, a declarat că trebuie nu-maidecît să urmeze instrucţiunile d-lor Rostan şi Andral2, adică să deschidă un seton în partea superioară a pieptului cu scopul de a vindeca definitiv răul. Cît despre cura de urmat mai tîrziu, părerea celor doi doctori este : 1 Să părăsească Neapolul la 24 aprilie stil nou, ca să scape de marile călduri şi să întreprindă o călătorie pe mare. Aceasta va fi chiar ca un început de cură. 2 Să se îndrepte spre Moldova şi să intre în ţară pe la 15 mai, astfel încît să petreacă acolo lunile iunie, iulie, august şi în acest timp să facă acolo şi cura. 3 Să plece din Moldova spre sfîrşitul lui august şi să se ducă pe mare la Livorno, pe urmă la Pisa,. pentru a petrec0 acolo iarna viitoare. Această hotărîre are dublul avantaj de-a face pe doamna Elena să facă două călătorii pe mare şi de a o face să-şi petreacă lunile de vară în familie, înconjurată de toate îngrijirile şi de toate condiţiile de care ar putea fi lipsită în străinătate în Elveţia, de exemplu. în plus, hotărîrea se potriveşte foarte bine cu dorinţele iubitei noastre bolnave, care este deja sătulă de hoteluri şi căreia îi este puţin cam dor de ţară. Deci vă anunţ că la 24 aprilie vom părăsi Neapolul pentru a ne duce la Constantinopol şi că d-na Elena, după o- scurtă şedere în acest oraş, va pleca spre Galaţi. Aceasta se va întâmpla, după socotelile mele, pe la 12 sau 15 mai, stil nou. Nu mai am nevoie să vă îndemn să vă găsiţi la Galaţi, la această epocă, cu o trăsură închisă pentru a conduce pe sora dumneavoastră la Mînjina, dar ceea ce vă rog negreşit este de a însărcina pe una din rudele dumneavoastră (Manolache Epureanu3 de preferat înaintea orişicui) să plece la Constantinopol în primele zile ale lui mai, pentru a însoţi pe vara sa pînă în Moldova, căci mie, cu toate bunele intenţii, îmi va fi cu neputinţă să merg mai departe de Constantinopol, din cauza împrejurărilor care mă împiedică să mă reîntorc în patrie. 4 De aceea, faceţi în aşa fel încît Manolache să se afle la vremea arătată mai sus, adică pe la începutul lui mai, stil 102 nou, în hotelul doamnei Giuseppina Vitali — Pera — pe micul câmp al morţilor. : Prietenul dumneavoastră devotat,, V. Alecsandri Bălcescu vă trimite complimente. 27 Jassi, 1847, aout Ma chere Zulnie, je suis tout joyeux d’avoir appris par Cogalniceano que le se jour de Varatico et les bains que vous y avez pris vous aient fait du bien. C’est lâ une bonne compensation â l’existence cloîtree que vous. âvez menee pendant deux mois et certes, si lors de mon arrivee au monastere j’avais pu me douter de son influence salu-taire sur la sânte, je me serais arrete dans les environs de ce saint lieu, plutot que de me fatiguer â courir les postes valaques. Vous savez que j’avais l’intention d’aller â Balta-Alba1... Je m’y suis rendu en effet et pendant une semaine j’y ai assiste â des scenes fort comiques, que je vous racon-terai â notre prochaine rencontre. Elles vous feront connaître le caractere valaque dans ce qu’il a de plus eurieux et de plus caracteristique. De Balta-Alba j’ai couru â Mehadia, ou pendant plusieurs jours je me suis ennuye mortellement. Jugez un peu. N’avoir d’autre occupation que de prendre des bains â 30 degres de chaleur, ne voir â toute heure que des figures autrichiennes et hongroises, ne rencontrer dans les montagnes d’alentour que des serpents (ils y fourmillent). C’etait de quoi perdre completement la sânte, â force de mauvaise humeur et de sensations desagreables. Aussi je ne puis pas me flatter d’etre retourne en Moldavie plus ro- 103 buste que lorsque j’en suis sorti, au contraire, mais cela m’est egal. Adieu, ma chere Zulnie, ou plutot au revoir. Mes amities â Mărie 2 et au spatar 3. B. Alecsandri Est-il vrai que le spatar possede un caniche du nom de Vasilică ? * Iaşi, 1847, august Draga mea Zulnia, sînt foarte bucuros aflînd prin Kogălni-ceanu că şederea la Văratic şi băile pe care le-ai făcut acolo ţi-au făcut bine. Aceasta este o bună compensaţie pentru viaţa izolată pe care ai dus-o timp de două luni, şi dacă la sosirea mea la mănăstire aş fi putut să bănuiesc influenţa ei salvatoare asupra sănătăţii, cu siguranţă că mnaş fi oprit în împrejurimile acestui loc sfînt, mai curînd decît să mă fi obosit parcur-gînd poştile valahe. Ştii că aveam intenţia să mă duc la Balta-Albă.1 M-am dus, în adevăr, şi timp de o săptămînă am asistat acolo la scene foarte caraghioase, pe care ţi le voi povesti la apropiata noastră întîlnire. Ele te vor face să cunoşti caracterul valah în ceea ce are mai curios şi mai caracteristic. De Ia Balta-Albă am alergat la Mehadia, unde timp de mai multe zile m-am plictisit de moarte. Judecă puţin. Să n-ai alte ocupaţii decît să faci băi la 30 de grade de căldură, să nu vezi tot timpul decît figuri austriece şi ungureşti, să nu întîlneşti în munţii din jur decît şerpi (mişună acolo). Aveai de ce să-ţi pierzi de tot sănătatea, din pricina proastei dispoziţii şi a senzaţiilor neplăcute. De aceea nu mă pot lăuda că m-am întors în Moldova mai voinic decît am plecat, dimpotrivă, dar asta îmi este totuna. Adio, draga mea Zulnia, sau, mai curînd, la revedere. Salutări prieteneşti Măriei 2 şi spătarului 3. V. Alecsandri Este adevărat că spătarul are un caniş cu numele de Vasilică * ? * în original, cu caractere chirilice. 104 CĂTRE SMARANDIŢA docan 28 [august-septembrie 1847]1 Ma chere Smaranditza, Georges, mon domestique, devant me preceder de quelques semaines, je le charge de t’apporter ce petit billet qui renferme, avec mon portrait, tout ce que j’ai de plus fra-ternellement affectueux dans le coeur. J’embrasse tous les tiens. V. Alecsandri [august-septembrie 184']1 Dtagă Smărăndiţa, Gheorghe, servitorul meu, trebuind să sosească înaintea mea cu cîteva săptămâni, îl însărcinez să-ţi aducă acest bileţel care cuprinde, împreună cu portretul meu, tot ceea ce am mai frăţesc ca dragoste în inimă. îmbrăţişez pe toţi ai tăi. V. Alecsandri cAtre zulnia sturdza 29 Jassi, decembre 1847 Ma chere Zulnie, depuis plus de vingt jours notre maison est transformee en un venitable hotel. Une foule de 105 parents et d’amis de mon pere sont venus, du fond de leuis provinces, envahir tous les coins et les recoins de notre do-micile, de 'sorte que depuis pres de trois semaines je vis dans un brouhaha impossible â decrire, dans un desordre ou je ne puis plus me retrouver. Du matin au soir mon appartement est pris d’assaut par les amis et parents en question, accompagnes de leurs parents, amis et connais-sances qui viennent leur faire visite. C’est â n’y plus tenir. De meme que les rois de France, je suis condamne â avoir mes grands et petits levers d’autant plus genants pour moi que je n’ai jamais ete habitue â ce luxe de visi-teurs matinaux. Jusqu’â preserit mes creanciers seuls pre- naient la liberte de venir me sduer â mon lever, et encore ces malheuraux attendaient-ils longtemps â ma porte avant de penetrer chez moi, mais comment faire faire antichambre â des amis de la maison, â des oncles, â des cousines ? C’est une chose si delicate que la susceptibilite des liens de parente... Aussi, pour ne pas me remettre de nouveau en etat d’hostilite avec la horde qui nous a envahis, j’ai decide de me sacrifier completement â elle pendant son sejour â Jassi. Voilâ pourquoi, ma chere Zulnie, j’ai tarde si longtemps â vous repondre. Je sais que lorsqu’on s’est rendu coupable d’une faute, telle legere qu’elle soit, il vaut mieux la de-clarer franchement au lieu de chercher â la justifier, mais enfin quand on n’est coupable qu’indirectement, on doit bien tâcher de prouver son innocence. C’est dans la loi (Code civil — article LXXVIII). Dans votre billet, vous me faites la demande du petit portrait qu’Helene vous avait promis. Ma chere Zulnie, je ne puis rien vous refuser pour vous faire plaisir, et surtout quand il s’agit d’accomplir une promesse de notre chere Helene. Je suis donc pret â me conformer â votre deşir. Cependant, je vous avouerai, comme â ma meilleure amie, que je tiens moi-meme â cet objet plus qu’â une relique sacree, parce que notre ange bien-aime ne s’en est jamais separee jusqu’au dernier moment. J’y suis attache par tous les souvenirs de bonheur et de tristesse qu’il me rappelle ; j’y tiens enfin par tous 106 les liens de mon coeur. Ce petit portrait renferme pour moi tout un monde de pensees et de sentiments ; il com-prend mon passe, la plus belle part de ma jeunesse. Mais puisqu’il vous a ete promis par Helenne, je n’ai rien â dire ; je m’en separerai. II est cependant un autre portrait de moi que votre soeur a fait faire â Naples par le meme peintre qui a si bien reussi â vous peindre en miniature lors de votre sejour dans cette viile. Ce portrait se trouve dans la'cassette d’Helene. Ne voudriez-vous pas prendre celui-lâ, chere Zulnie, et me faire cadeau du petit ? Vous me feriez tant de plaisir et je vous en garderais tant de reconnaissance. Dans tous les cas, dites-moi franchement ce que vous aurez decide et soyez certaine que vous trouverez en moi un ami sincerement devoue â toutes vos volontes, B. Alecsandri Avez-vous refu des nouvelles de Costaky1 ? Iaşi, decembrie 1847 Draga mea Zulnia, de mai mult de douăzeci de zile casa noastră este transformată într-un adevărat hotel. O mulţime de rude şi de prieteni de ai tatălui meu au venit, din fundul provinciilor lor, să invadeze toate colţurile şi colţişoarele locuinţei noastre, astfel că de aproape trei săptămîni trăiesc într-o zăpăceală, greu de descris, într-o dezordine în care nu Pot să mă regăsesc. De dimineaţă pînă seara apartamentul meu este luat cu asalt de prietenii şi rudele în chestiune, însoţite de rudele, prietenii şi cunoştinţele lor, care vin să-i viziteze. Nu mai este de îndurat. Asemenea regilor Franţei, sînt condamnat să mă supun şi eu ceremonialului audienţelor de dimineaţă, lucru cu atît mai greu pentru mine cu cît nu am fost niciodată obişnuit 107 cu această risipă de vizitatori matinali. Pînă acum numai singuri creditorii îşi luau libertatea de a veni să salute deşteptarea mea, şi încă aceşti nenorociţi aşteptau multă vreme la uşă înainte de a pătrunde la mine, dar cum ai să-i pui să facă anticameră pe prietenii oasei, pe unchi, pe veri. Susceptibilitatea legăturilor de rudenie este un lucru deosebit de delicat... De aceea, pentru a nu mă pune din nou în stare de ostilitate cu hoarda care ne^a cuprins oasa, am hotărît să mă sacrific eu pe timpul cît va sta la Iaşi. Iată de ce, draga mea Zulnia, am întîrziat aşa de mult pînă să-ţi răspund. Ştiu că atunci cînd te-ai făcut vinovat de o greşeală, oricît de uşoară ar fi ea, trebuie mai bine să o mărturiseşti cinstit decît să încerci a o justifica, dar, în sfîrşit, cînd nu eşti vinovat decît indirect, trebuie să încerci să-ţi dovedeşti nevinovăţia. Este în lege (Codul civil — articolul LXXVIII). în biletul dumitale îmi ceri micul portret pe care ţi-1 făgăduise Elena. Draga mea Zulnia, nu pot să-ţi refuz nimic, pentru a-ţi face plăcere, şi mai cu seamă cînd este vorba să îndeplinesc o făgăduială a scumpei noastre Elena. Sînt deci gata să mă supun dorinţei dumitale. Cu toate acestea îţi voi mărturisi, ca prietenei mele celei mai bune, că eu însumi ţin la lacest obiect mai mult decît la o relicvă sacră, pentru că îngerul nostru mult iubit nu s-a depărtat de el pînă în ultima clipă. Sînt legat de el prin toate suvenirile de fericire şi tristeţe pe care mi le aminteşte ; ţin la el, în sfîrşit, prin toate fibrele inimii mele. Acest mic portret închide pentru mine o lume întreagă de gînduri şi «le sentimente ; el înseamnă trecutul meu, cea mai frumoasă parte a tinereţii mele. Dar, pentru că ţi-a fost făgăduit de Elena, nu am nimic de spus ; mă voi despărţi de el. Este totuşi un alt portret al meu pe care sora dumitale a pus să-l facă la Neapole Ia acelaşi pictor care a izbutit atît de bine să te picteze în miniatură cu ocazia şederii dumitale în acest oraş. Acest portret se găseşte în caseta Elenei. N-ai vrea să-l iei pe acela, dragă Zulnia, şi să-mi faci cadou pe cel mic? Mi-ai face atîta plăcere şi ţi-aş păstra multă recunoştinţă. 108 1 în orice caz, spune-mi sincer ce vei fi hotărît şi fii sigură că vei găsi in mine un prieten cu adevărat supus la toate dorinţele dumitale, V. Alecsandri Ai primit veşti de la Costache1 ? 30 [1847—1848]i Ma chere Zulnie, infligez-moi les punitions que vous voudrez ; je m’y soumaittrai avec la sublime resignation des anciens martyrs afin de vous prouver que mon coeur est completement innocent des reproches que vous me-Iaites. Mon malhereux caractere est seul coupable. Quand vous ie connaîtrez mieux, quand vous saurez qu’il est souvent pour moi des heures, des jours, des epoques toutes entieres meme ou je suis convaincu d’etre â charge au monde, quand vous comprendrez que le plus souvent je fais des efforts inouis pour cacher ce qui se passe en moi sous une appa-rence de tranquillite et d’insouciance, vous vous expliquerez facilement ces differentes phases de ma conduite qui vous etonnent et vous affligent. En ce moment plus que jamais je me trouve dans une de ces epoques malheureuses dont ie vous parle. Je ne sais ce que j’eprouve, mais je sent qu’il me manque quelque chose et ce sentiment m’impressione â tel point que tout est vague et flottant dans ma tete. C’est un travers de ma nature dont je me corrigerai peut-etre plus tard, mais pour le moment il existe dans toute sa force. Peut-etre faut il l’attribuer au retour du printemps, lequel m’a de tout temps cause un trouble incomprehensible. Le printemps reveille en moi des souvenirs, et vous le savez mieux que personne, mes souvenirs ne sont pas riants. 109 Je ne sais pourquoi je vous dis tout cela, quand j’au-rais du tout simplement vous entretenir de mon amitie pour vous, pour calmer vos doutes sur moi. Enfin, vous le voyez par cette lettre que je ne me trouve pas tout-â-fait dans mon calme ordinaiire, et cela doit vous engager â me pardonner bien des choses. Votre devoue, B. Alecsandri Adresa pe plic : Madame Zulnie Negri [1847—1848]1 Scumpa mea Zulnia, dă-mi toate pedepsele pe care le vrei ; mă voi supune lor cu sublima resemnare a vechilor martiri ca să-ţi dovedesc că inima mea est complet nevinovată de reproşurile pe care mi le faci. Caracterul meu nenorocit poartă singur vina. Cînd îl vei cunoaşte mai bine, cînd vei şti că sînt pentru mine ceasuri, zile, epoci- întregi chiar, în care sînt convins că stau povară lumii, cînd vei înţelege că de cele mai mutle ori fac eforturi nemaipomenite pentru a ascunde ceea ce se petrece în mine sub o aparenţă de linişte şi de nepăsare, îţi vei explica uşor aceste faze diferite ale purtării mele, faze care te miră şi te îndurerează. In acest moment mai mult decît oricînd mă aflu într-una din aceste nenorocite epoci despre care îţi vorbesc. Nu-mi dau seama ce simt, dar ştiu că îmi lipseşte ceva şi acest sentiment mă mişcă în aşa măsură, încît totul este vag şi plutitor în mintea mea. Este un cusur al firii mele, de oare poate că mai tîrziu mă voi îndrepta, dar deocamdată el există cu toată vigoarea. Poate că vina ar trebui dată pe seama primăverii care s-a întors, primăvară care mi-a pricinuit totdeauna o tulburare de neîn-, ţeles. Primăvara deşteaptă în mine amintiri şi ştii mai bine decît oricine că aceste amintiri nu sînt vesele. Nu ştiu de ce îţi spun toate astea cînd ar fi trebuit să vorbesc pur şi simplu despre prietenia mea pentru dumneata, calmînd astfel îndoielile pe care le ai despre mine. 110 In fine, vei înţelege din această scrisoare că nu mă aflu în starea mea de calm obişnuită, şi acest lucru trebuie să te îndemne să-mi ierţi multe. Devotatul dumitale, V. Alecsandri Adresa pe plic : Doamna Zulnia Negri CĂTRE COSTACHIŢA FILIPESCU 31 Jassi, decembre 1847 1 Mon cher Philippesco2, connais-tu le celebre restaurant de Viot, rue de la Harpe, â Paris ? Tu dois savoir alors pour peu que tu te sois jamais fourvoye dans ce bouge, que l’on y sert des tetes de veau appartenant â la race chevaline et des gibelottes de lapin qui produisent de la-mentables miaulements au sein de l’estomac. He bien, cher, Viot est miile fois superieur â cette malheureuse viile de Jassi, qui a la pretention de s’intituler capitale et que tu compares cependant â un restaurant; car si chez le premier oii risque de crever apres avoir dîne, ici, l’infortune qui serait afflige d’appetits spirituels courait la chance de subir un sort semblable avant meme de s’asseoir au ban-quet. Helas ! le banquet intellectuel est un mythe, une sup-position, un reve fallacieux ! et les convives sont obliges de s’en retourner toujours avec leur faim ! Pourtant, ne crois pas, cher ami, que, jaloux de la băute homerique de ta comparaison, je cherche en ma qua-lite d’auteur â la deprecier. Bien loin de lâ, je veux â mon tour lui rendre tous les hommages qu’elle merite, car elle est aussi juste -que sublime. En effet, de meme que dans l’etablissement de la rue de la Harpe, la viile de Jassi n’offre-t-elle pas aux amateurs des tetes de veau arran- 111 gees â toute sauce ? tetes de veau â la chambre de deputes, tete de veau au ministere de Finances tete de veau au general en chef des armees moldaves (1.500 hommes de troupe) ? N’avons-nous pas ici des gibelottes de lapin (lisez chats) â foison ? Et les tribunaux que sont-ils ? Et Padmi-nistration du pays qu’est-elle ? Gibelottes et encore gibelottes ! Voulez-vous des dindons truffes ? En voilâ, l’ex-postelnik est un dindon bourre de truffes que le pays ne pouvait plus digerer et qu’il a ete force de rendre pour ne pas succomber â une indigestion mortelle. Helas oui, mon cher Philippesco, la capitale de Moldavie est un vaste restaurant, tu as raison de Pappeler ainsi, mai's les plats que l’on y sert sontent bien durs â avaler. Hâtons-nous donc de sortir de ce lieu funeste pour courir â Bucarest. Bucarest ! heureuse cite, parsemee de plaisirs, de fetes, de folies ! Bucarest !... (Je te laisse le plaisir d’achever toi-meme le monologue.) Te verrais-je cet hiver ? Danserai-je aux sons harmonieux de Straus-fils et compagnie ? Fre-queriterai-je tes bals resplendissants; rirai-je, causerai-je, m’etourdirai-je, souperai-je... etc., toujours en ai-je ! Voilâ la grande question ! La question qui, en ce moment, me met â la question. La question qui pour moi est plus serieuse que celle de l’Orient3. Oh ! si j’etais prophete ou, pour le moins, magicien ; quelle reponse satisfaisante qui je me ferais ! Mais je ne suis ni Pun, ni Pautre. Je ne suis qu’un homme, et encore un homme bien ennuye de l’etre. Hamlet parle bien quand il dit quelque part: Oh, la vie est une betise amere! Et, â-propos de betise, tu me demandes si Nico Mavro-cordat a ete reellement mis â la porte de son portefeuille. OUI ! Coco a ete nomme Postelnik â sa place. J’irai le feliciter de ta part. Jean Canta a ete mis â la porte et un certain Mihaitza Mihalaki occupe en ce moment le poşte de directeur du Departement de Plnterieur. Georges Ghika a ete mis â la porte, mais la place de ministre est toujours vacante. Elle attend un acquerreur. Le reşte ne vaut Phonneur d’etre nomme. Voilâ jusqu’â present 112 les changements qui ont eu lieu. S’ils pouvaient se mettre tous a la porte, ils me feraient grand plaisir. Adieu, ton ami, B. Alecsandri Les dames Rolla4 te font leurs c^mipdiments. Rolla, les Rosety etc. t’embrassent. Presente, je te prie, mes hommages aux dames de Bucarest et mes amities aux hommes. Tes ha-bits sont prets ; j’ai dit â Ortgies de les porter chez Mr. Tchokan, afin que celui-ci te les expedie comme ii le croira convenable. Iaşi, decembrie 18471 Scumpul meu Filipescu2, cunoşti oare celebrul restaurant de Viot de pe strada La Harpe din Paris ? Atunci trebuie să ştii, oricît de puţin ţi-ai fi rătăcit paşii prin locanta asta, că acolo se servesc capete de viţel aparţinînd rasei cabaline şi ostropel de iepure ce provoacă lamentabile miorlăituri în stomac. Ei bine, scumpule, Viot este de o mie de ori mai grozav decît acest nenorocit tîrg al Iaşilor, care are pretenţia să se-intituleze capitală şi pe care tu îl asemuieşti totuşi unui restaurant; căci dacă, în cel de mai sus, riscă cineva să crape după ce a prînzit, aici, nefericitul oare ar fi ispitit de apeti-turi spirituale ar avea şansa de a cunoaşte aceeaşi soartă, înainte chiar de a se fi instalat la banchet. Vai ! banchetul intelectual e un mit, o presupunere, un vis amăgitoriar oas- peţii sînt obligaţi totdeauna să se întoarcă flămînzi. Totuşi, nu crede, dragă prietene, că, gelos pe frumuseţea homerică a comparaţiei tale, caut, în calitatea mea de autor, să o micşorez. Departe de aşa ceva, ba chiar voiesc, la rîndu-mi, să-i aduc toate omagiile pe oare le merită, deoarece este pe cît de drept, tot pe atîta şi de minunat. In adevăr, la fel ca şi-n stabilimentul de pe strada La Harpe, tîrgul Iaşilor oare nu oferă şi el amatorilor capete de viţei preparate cu tot felul de sosuri ? capete de viţel în Camera Deputaţilor, cap de 113 viţel la Ministerul Finanţelor, cap de viţel la comandantul oştilor moldave (1.500 oameni de trupă) ? N-avem şi noi aici ostropel de iepure (citeşte pisici) din belşug? Şi tribunalele ce sint ele ? Şi administraţia ţării, ce este ea ? Ostropel şi iarăşi ostropel. Doriţi curcani cu trufe ? Poftim, ex-postelnicul e un curcan îndopat cu trufe, pe oare ţara nu-1 mai putea digera, si pe care a fost silită să-l dea afară pentru a nu sucomba de o indigestie mortală. Vai, da! scumpul meu Filipescu, capitala Moldovei e un mare restaurant, şi ai dreptate să-i zici aşa, însă mîncărurile ce se servesc într-însul sînt prea greu de înghiţit. Să ne grăbim deci a ieşi cît mai repede din locul ăsta funest şi să alergăm la Bucureşti. Bucureşti ! Preafericită cetate, presărată cu plăceri, cu serbări, cu nebunii ! Bucureşti !... (Iţi las plăcerea să termini tu însuţi monologul.) Te-oi vedea eu .în iarna asta ? Dan-sa-voi oare, în sunetele armonioase ale lui Straus -fiul şi compania ? Voi frecventa strălucitoarele tale baluri ; rîde-voi, convorbi-voi, distra-mă-voi, supa-voi... etc., mereu cu voi ! Iată marea întrebare ! întrebare care, în clipa de faţă, mă chinuieşte. Chestiunea, pentru mine, este mai serioasă decît aceea a Orientului.3 O, dacă aş fi profet sau, cel puţin, magician : ce răspuns satisfăcător minas da ! Dar nu sînt nici una, nici alta. Nu sînt decît un om, şi încă un om din cale- afară plictisit de a fi. Hamlet nu greşeşte cînd spune undeva : O, viaţa e o prostie amară ! Şi, apropo de prostie : mă întrebi dacă Nicu Mavrocordat a fost cu adevărat dat afară din portofoliul său ? Da ! Coco a fost numit postelnic în locul lui. Voi merge să-l felicit din partea ta. Ion Ganta a fost dat 'afară, şi un oarecare Mihăiţă Miha-lachi ocupă în momentul de faţă postul de director al Departamentului Internelor. Gheorghe Ghica a fost dat afară, dar locul de ministru continuă a fi vacant. Aşteaptă un cumpărător. Restul nu me-. rită cinstea de a fi numit. Iată pînă în prezent schimbările care au avut loc. De s-ar putea să fie toţi daţi afară, ce mare bucurie mi-ar face. Adio, prietenul tău, V. Alecsandri 114 Doamnele Rolla4 îţi trimit complimente; Rolla, Rosetteştii etc. te îmbrăţişează. Transmite, rogu-te, omagiile mele doamnelor din Bucureşti, iar domnilor amiciţiile mele. Hainele tale sînt gata ; am spus lui Ortgies să le ducă la dl. Ciocan, pentru ca acesta să ţi le expedieze cum va crede mai convenabil. CÂTRE ZULNIA STURDZA 32 {Hangu, martie-aprilie 18Î8] Ma chere Zulnie, Vous avez du apprendre deja la debâcle1 ridicule et en meme temps lamentable qui vient d’avoir lieu â Jassi grâce â l’imprevoyance et â la faiblesse de quelques gens qui n’ont pas su se maintenir â la hauteur des roles qu’ils avaicnt ambitionnes. Notre cause a ete indignement compromise par deux ou trois hommes qui ont souleve les districts de Vasloui, de Berlad et de Houche, sous le pretexte d’une revolution et qui n’avaient en tete cependant qu’une simple conspiration. Qu’est-il arrive ? Vous le savez dejâ. Le prince a arrete la plupart des pauvres diables qui s’etaient rendus â Jassi pour faire un coup de main. Les autres fuient. et se cachent. C’est triste et ridicule. Maintenant, voulez-vous savoir, chere Zulnie, quel a ete mon role dans tout cela ? Celui de dupe ! Oui, j’ai ete indignement trompe, car on m’a mele indirectement â cette malheureuse affaire, sans me faire connaître le plan qu’on avait forme. J’ai agi de bonne foi jusqu’au dernier mo ment dans l’espoir d’une revolution qui devait assurer ia nationalite roumaine et au dernier moment je me suis trouve surpris dans un simple complot contre Mi chel Stourdza. Je n’ai pas le temps de vous expliquer en detail toute cette histoire pitoyable, mais quand nous nous rencontrerons, je vous devoilerai des choses, des traits et des caracteres qui souleveront votre coeur d’indignation. Qu’il vous suffise de savoir que les C. Morouzy et les Basile Ghika qui etaient les chefs de la conspiratioa et qui se flattaient d’avoir quatre â cinq cents hommes armes dans la viile de Jassi, que ces messieurs, dis-je, ont quitte leur poşte ati moment de l’action, qu’ils ont abandonne Jassi la nuit, tandis que le lendemain on devait se rendre â la Metropole pour en-gager le mouvement, et qu’ils ont fait cela, sans meme avertir leurs compagnons, de sorte que pendant cette meme nuit, la police a fait main basse sur une foule de malheu-reux. Les Rosetti2 ont ete pris ainsi qu’un tas de pauvres diables qui comptaient sur la foi de leurs chefs et qui atten-anee qui jouissent d’une certaine influence dans les affaires, ainsi qu’aux diverses ambassades siegeant â Constantinople. En meme temps, je t’engage â nous tenir fidelement au courant de tout ce qui Se passe lâ-bas, afin que nous ayons de quoi «întretenir quotidiennement la presse parisienne 3. Cel'le-ci s’occupe dejâ assez activement de nous et seconde de son mieux notre projet qui est de nous faire connaître â l’Europe. Le Courrier frangais, la Reforme et le National sont particuliereiment nos meilleurs avocats aupres de l’opinion publique. On t’a sans doute ecrit que la colonie moldo-valaque de Paris s’accroît journellement. Ainsi nous venons de voir arri-ver ces jours derniers : mon frere, Negri, Lascar Rosetti, Pierre Casimir4, M. Epouriano et I. Ionesco5. Dans peu de temps nous en attendons d’autres, tant de Cronstadt que de Czernovitz. Que n’es-tu toi-meme, ici, mon gros vieux ? J’en serais bien content pour ma part, car tu sais comment nous nous entendons ensemble. Mais ton poşte est â Constantinople... Soyons donc calmes et resignes. Une proposition. Les bateux-poste de la Mediterranee font trois fois par mois le trajet de Marseille â Constantinople. Profitons-en pour nous ecrire trois epîtres amou-reuses par mois ; cela vous fera plaisir et â moi aussi. En attendant, je finis en te priant de presenter mes amities â Mme Ghica et de penser le moins rarement possible â ton ami, B.A. Paris, 26 dec. 1848 Iubite prietene, scrisoarea ta din Constantinopol mi-a dovedit că aceleaşi sentimente se manifestă întotdeauna şi în acelaşi timp în inimile noastre. De mai multe zile simţeam 133 o dorinţă nedesluşită să corespondez cu tine şi luasem, în sfîrşit, hotărîrea să-ţi trimit o scrisoare, cînd biletul tău a venit să sporească această pornire a mea. Totuşi, un lucru pe care îl prevăd şi care mă întristează este că scrisorile noastre nu vor mai putea avea acel ton vesel şi nepăsător care caracteriza corespondenţa noastră de pînă 'acum, căci avem în faţa ochilor spectacolul patriei noastre dată pe mîna duşmanilor. Şi apoi nu' sîntem noi în situaţia aşa de interesantă a unor tineri şi nenorociţi emigranţi şi în această situaţie nu trebuie să avem pe frunţile noastre, mai mult sau mai puţin răvăşite, o umbră palidă de melancolie ? Cuvintele noastre chiar nu trebuie să traducă dureri intime, adinei păreri de rău, însoţite de vaiete şi marcate cu nesfîrşite semne de exclamaţie ? Şi totuşi sîntem abia în floarea vîrstei ! Drace ! O soartă amară ! Amară soartă! etc., etc., etc. Acum să vorbim despre altceva. Mi s-a spus adineauri că un domn pe care nu-1 cunosc pleacă peste două ceasuri la Constantinopol. Profit deci de înştiinţarea şi ocazia aceasta ca să-ţi trimit cîteva exemplare dintr-un album moldo-valah, datorit condeiului d-lui Billecocq şi alte cîteva exemplare dintr-un articol scris în Revue des Deux Mondes de dl. H. Desprez2. Vei avea grijă să împărţi aceste lucrări paşalelor cu trei sau cinci cozi *, dintre cunoştinţele tale, care se bucură de o oarecare influenţă în afaceri, precum şi la diferite ambasade cu sediul la Constantinopol. In acelaşi timp, te invit să ne ţii la curent cu tot ce se petrece acolo ca să avem cu ce întreţine zilnic presa pariziană 3. Aceasta se ocupă deja destul de activ de noi şi sprijină cît poate mai bine planul nostru de a ne face cunoscuţi Europei. Mai ales le Courrier frangais, la Reforme şi le National sînt cei mai buni avocaţi ai noştri pe lîngă opinia publică. Ţi s-a scris, desigur, că colonia moldo-valahă din Paris creşte zilnic. Astfel au sosit în ultimele zile : fratele meu. Negri, Lascăr Rosetti, Petre Gazimir4, M. Epureanu şi I. Io-nescu5. Peste puţin aşteptăm şi pe alţii, atît de la Braşov cît şi de la Cernăuţi. De ce nu eşti şi tu aici, scumpul meu ? In * La turci, cozile sau tuiurile erau semnul distinctiv al rangului de nobleţe. Paşalele cele mari aveau cîte trei tuiuri. deci poetul pomenind de cinci tuiuri, exagerează pentru a face o glumă. 134 ce mă priveşte, aş fi. foarte, mulţumit, căci tu ştii ce bine ne înţelegem amîndoi. Dar locul tău este la Constantinopol... Să fim deci calmi şi resemnaţi. O propunere. Vapoarele-poştă din Mediterana fac de trei ori pe lună drumul de ,1a Marsilia la Constantinopol. Să profităm de asta pentru a ne scrie trei scrisori de dragoste' pe lună ; aceasta îţi va face plăcere şi mie de asemenea. în aşteptare, termin rugîndu-te să prezinţi omagiile mele d-nei Ghica şi să te gîndeşti cît mai puţin rar cu putinţă la' prietenul tău, V..4. CĂTRE ZULNIA STURDZA 40 Constantinople, 25 avril 1849 Ma chere Zulnie, je m’empresse de profiter du depart de Madame Nico Catardgiu pour vous annoncer notre arri-vee â Constantinople1 apr&s une traversee delicieuse de 12 jours sur mer. Nous sommes loges â l’Hotel de Madame Giu-sepina â Pera et nous vous attendons de jour en jour, afin d’aller tous nous installer â Therapia, sur le Bosphore. Avez-vous recu ma deraiere lettre de Paris ? Je Vous priais de m’apporter les paquets qui se trouvent chez vous. Je reitere ma pnere, par cette occasion, car j’ai grandement besoin de ces paquets. Constantinople est fort triste. Venez donc au plus vite, afin que nous puissions oublier un peu nos miseres dans le charme de la vie de familie. J’espere que ma soeur, elle meme, viendra me voir et alors nous serons plus ou moins au grand complet. Adieu, ma chere Zulnie, nous vous attendons vous et Madame Catynka avec impatience. Votre ami devoue, . B. Alecsandri 135 Constantinopol, 25 aprilie 1849 Dragă Zulnie, mă grăbesc să profit de plecarea doamnei Nicu Catargi pentru a vă face cunoscută sosirea noastră la Constantinopol 1, după o plăcută traversare de 12 râie pe mare. Locuim în hotelul doamnei Giusepina la Pena şi vă aşteptăm din zi în zi, ca să mergem cu toţii să ne instalăm la Therapia, pe Bosfor. AA primit ultima mea scrisoare din Paris ? Te rugam să-mi aduci pachetele care se găsesc la dumneata. îmi reînnoiesc rugămintea, cu această ocazie, căci am mare nevoie de aceste pachete. Constantinopolul este foarte trist. Veniţi deci cît mai curînd, ca să ne putem uita puţin necazurile în farmecul vieţii de familie. Nădăjduiesc că şi sora mea va veni să mă vadă şi atunci vom ti, mai mult sau mai puţin cu toţii. Adio, dragă Zulnia, vă aşteptăm cu nerăbdare, pe dumneata şi pe doamna Catinca. , Prietenul dumitale devotat, ' V. Alecsandri CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 41 Constantinopoli, 12 mai 1849 Iubite Alecule 1, Am citit cu multă plăcere rîndurile ce mi-ai scris şi drept răsplată îţi făgăduiesc în curînd să-ţi trimit bogată materie pentru foiletonul gazetei Bucovinei. Aice am descoperit la un prietin al meu, om cu duh şi cu judecată, o scriere însemnată, plăcută şi folositoare ţerilor noastre, un roman des moeurs, * un soi de Jetâme Paturot românesc, şi îndată am * Un roman de moravuri (limba franceză). 136 gîndit la tine, iubite Chiţegoiule. Această scriere, ce bate In naravurile şi în defectele societăţii noastre din Bucureşti, este menită a trage luare-aminte a tuturor cetitorilor, şi, în urmare, cred că nu poate figura mai bine aiure decît în Bucovina. Mă îndatoresc dar aţi trimite piste puţin partea întie şi te îndemn a o tipări regulat în foiletonul gazetei tale. Prietenul meu, ce doreşte a păstra anonimul pentru toţi, afară decît pentru tine, îţi este cunoscut bine, căci numele lui este Ion Ghica2. Destul e să cunoşti numele autorului pentru ca să judeci de meritul operei sale... El aşteaptă hîrtiele sale de la Bucureşti şi, îndată ce le va primi, eu însumi ţi-oi expedui partea întâie a scrierii de care ţi-am vorbit mai sus. Totodată, dacă cumva mi-a aduce oarecine hîrtiele mele de la Iaşi, ţi-oi trimite şi ceva din poeziile populare, pe care tu ştii a le preţui atît de bine. Eu doresc ca foaia Bucovinei să devie cel mai bun organ a răspîndirii ideilor frumoase pintre români şi-ţi făgăduiesc a lucra cu aceeaşi rîvnă cu care am lucrat pentru Propăşire. Acum să venim puţin la politică. Generalul Grabbe3 a fost în Constantinopoli cu o misie secretă în privirea provinciilor noastre, şi, precît' am putut afla, el a izbutit a încheia o convenţie cu Poarta ce cuprinde următoarele condiţii : Art. 1 Nomination des Hospodars par le Sultan pour 7 ans. 2 Suspension provisoire des Assemblees generales et leur remplacement par deux conseils de boyards et du haut cler-ge, l’un â Jassi et l’autre â Bucarest. Les atributions princi pales de ces conseils seront l’assiette de l’impot et l’exa-men des budgets. 3 Deux Comites de revision pour proceder aux amelio-rations organiques; leur travail devra etre approuve par un hati-cheriff. 4 25 â 35 miile hommes de chaque cote des deux puissan-ces suzeraine et protectrice occuperont les provinces jusqu’â la tranquilisation complete des frontieres (de la Transylvania.) Apres quoi 10.000 hommes de chaque cote continueront cette occupation jusqu’â l’achevement des travaux d’amelioration dans le Reglement Organique. Parmi ces reformes, proceder tout d’abord â la reorganisation de la milice. 5 Deux commissaires imperiaux pour donner des avis aux hospodars et s’entendre avec eux sur le choix des mem-bres des comites de revision sus-indiques. 6 Fixation du terme de 7 ans pour le present acte. 7 Reserve en faveur des traites anterieurs auxquels il n’est pas deroge * ! Iată, iubite Alecule, cum ne-au urzit nouă lanţuri duşmanii noştri şi asta în ochii şi sub nasul puterilor mari ale Europei. De acum nu ştiu în cine să-mi mai pun nădejdea, căci şi Dumnezeu pare că au părăsit cauza românilor. Poate că purtarea ungurilor să aducă ceva prefacere în trebi, dar şi aceasta cine o poate asigura ? Ceea ce m-am încredinţat este că cei mici plătesc totdeauna oalele stricate. Turchia are destulă putere de braţ, dar nu are destulă putere de suflet; în urmare ne-au jertfit şi acum duşmanului nostru. Sfîrşesc înştiinţîndu-te că Negri e sănătos şi că te sărută frăţeşte precum şi pe Gheorghiţă. Asemine fac şi eu pănă a nu închide acest răvaş. Al tău frate, V. Alecsandri * [Art. 1 Numirea domnilor de către sultan pe 7 ani. 2 Suspendarea provizorie a adunărilor generale şi înlocuirea lor prin două consilii de boieri şi înalţi clerici, unul la Iaşi şi altul la Bucureşti. Atribuţiile principale ale acestor consilii vor fi fixarea impozitelor şi examinarea bugetelor. 3 Două comitete de revizie care să procedeze la îmbunătăţirea Regulamentului Organic, lucrul lor va trebui să fie aprobat de un hatişerif. 4 25—35 mii de oameni din partea fiecăreia dintre cele două puteri suzerane şi protectoare vor ocupa provinciile pînă la liniştirea completă a frontierelor (ale Transilvaniei). După care, 10 000 de oameni din fiecare parte vor continua această ocupaţie pînă la terminarea lucrărilor de îmbunătăţire a Regulamentului Organic. Printre aceste reforme, să se procedeze mai în-tîi la reorganizarea miliţiei. 5 Doi comisari imperiali pentru a da sfaturi domnilor şi să se înţeleagă cu ei pentru alegerea membrilor comitetelor de re vizie mai sus indicate. 6 Fixarea termenului de 7 ani pentru actul prezent. 7 Rezervă în favoarea tratatelor anterioare de la care nu este derogat.] 138 Alăturez aici o fabulă intitulată Zimbrul şi Vulpea *. Autor anonim. Adresa pe plic : Monsieur Alexandre Hourmouzaki Czernovitz Bucovina par Galatz 42 [Constantinopol, mai 1849] Soţul nostru de emigraţie, fratele nostru Grigori Ro-malo e în agonia morţei. Martir al Libertăţei, el îşi dă sufletul poate în ora aceasta pe patul unui spital ! Jertfă a cruzimii lui Mihail Sturdza, unul din cei mai buni tineri ai Moldovei pere acum în amarul străinătăţii, departe de familie, departe de patrie şi cele de pe urmă a lui cuvinte sînt pentru nenorocita ţeara noastră : „Mor“,. zice el „cu jale că nu m-au ajutat soarta foarte să-mi dau vieaţa pentru fericirea patriei mele" ! Ştii că Grigori Romalo este unul din tinerii prinşi şi legaţi de către vitejii fii ai lui Mihail Sturza în seara de 29 mart. 1848. El au fost maltratat mai crud decît toţi ceilalţi de către arnăuţii năimiţi dă curte. Cu capul spart, cu pieptul zdrobit de straturile puştilor soldăţeşti, plin de răni şi de sînge, el au fost tîrît de par pînă la cazarmie şi de acolo trimis la Măcin. Umezeala Jnchisoarei şi lipsa dă grijă sporind şi veniriflftd durerile ce pătimee, sărmanul nostru amic, din seara răzbunării hoţeşti a lui beizade Grigori Sturza, o boală grozavă se încuiba în pieptul său, o boală dă care om nu scapă, oftica ! Şi acum acest rău nevindecabil s-au declarat cu atîta furie în plămînile sale, eă în cîteva zile el au ajuns pe malul mormîntului ! La noapte sau mîine poate el va cădea înlăuntru pentru vecinicie ! Bucură-se- Mihail Sturza, văzînd cît de bine au izbutit a pune virf nelegiuirilor sale, de 15 ani, prin moartea unui fiu scump al Moldovei, prin desperarea şi doliul unei familii în- 139 tregi. Dar de mai este vreo dreptate în ceriu, fantasma lui Grigori Romalo va sta necontenit în ochii lui Mihail Sturza şi-l va sîli să deie seama lui Dumnezeu ! [V. Alecsandrij - 43 [Constantinopol,] 31 mai 1849 Fratele nostru s-au săvîrşit astă-noapte pe la trei oare în spitalul francez din Pera. în această casă numai, el au putut găsi grijile trebuincioase unui bolnav, căci rudele lui din Fanar nici n-au voit să-l primească în casele lor din frica molipsirei boalei. Iată cum ne plătesc grecii cărora noi românii le deschidem braţele de atîtea veacuri. Grigori Romalo au murit la vîrsta de 29 ani cu gîndul la patria sa, încă unul de ai noştri care ne lasă ! încă o rază de sperare a Moldovii care s-au stins ! Peste o oră noi toţi emigraţii români vom merge să însoţim trupul fratelui nostru la lăcaşul său de moarte ! [V. Alecsandri] CĂTRE ION GHICA 44 [Constantinopol, iulie 1849J 1 Mon cher Ghika, Je regrette grandement de partir sans te voir une der-niere fois, mais puisque tu me promets de venir passer 140 l’hiver â Paris je modifie un peu mes regrets. Au revoire donc, cher ami, soigne ta sânte qui nous est precieuse â tous et viens au plus tot en France. C’est ce que tu auras de mieux â faire. Tout â toi, B. Alecsandri Je te prie de presenter mes amities bien sincere â Madame Ghika. Comme nous avons le meme pied, je te propose une echange â propos de bottes. Je prends tes pantoufles et te passe mes bottines. Adresa pe verso : M. Jean Ghika Boadgegioi [Constantinopol, iulie 1849]1 Iubite Ghica, îmi pare foarte rău că plec fără să te mai văd o ultimă dată, dar, pentru că îmi făgăduieşti să vii să petreci iarna la Paris, îmi schimb/ puţin părerile de ' rău. La revedere deci, iubite prietene, îngrijeşte-ţi sănătatea care ne este preţioasă tuturor şi vino cît mai curînd în Franţa. Este tot ce vei avea mai bun de făcut. Al tău, V. Alecsandri Te rog să prezinţi amiciţiile mele sincere doamnei Ghica. Cum avem acelaşi picior, îţi propun un schimb în legătură cu cizmele. Eu iau papucii tăi şi îţi trec ţie cizmele mele. Adresa pe verso : D. Ion Ghica Boyadjykeuy 141 45 Arles, 9 aout 1849 Je te paraîtrai, sans doute, assez original que je t’ecrive ma premiere lettre de la viile d’Arles1, aussi Poriginalite du fait n’entre pas pour peu de chose dans l’acces epistolaire qui vient de s’emparer de moi. Je t’ecris d’Arles, (hotel de Mr Pinus) ou j’ai passe quatre heures â visiter quelques rui-nes romaines, le theâtre, l’amphitheâtre, le forum etc.... Or, comme apres avoir tout vu, il me reste encore une heure devant moi, j’ai pense ne pias p ou voir l’employer mieux qu’en t’ecrivarit. J’ai fait une excellente traverssee sur la Mediterranee en compagnie de Bedmar2. Nous avons eu â bord des per-sonnages fabuleux, le docteur Barachin, ap6tre de l’emanci-pation orientale, vieux blagueur, qui se retire en ce moment en France, apres avoir escamote 300 francs de pension par mois au gouvernement turc ; un certain hongrois, deguise en americain, du nom de Dumburgh et qui je- soupconne etre tout simplement juif, c’etait un personnage gros et replet, un Pipelet3, dont, Bedmar et moi avons ete les Cabrions 4 pendant plus de douze jours. Ensuite venait uii archeveque sy-rien, en costume de pretre grec, masse enorme de chair infecte et qui s’en va rouler en Europe pour exploiter des croyantes etc., etc. Cependant, a vrai dire, le plus interessant de tous c’etait le docteur Barachin qui chante la gaudriole avec beaucoup d’entrain. Je termine car l’omnibus part pour le chemin de fer. Adieux, je t’ecrirai Ie reste de Paris. B. Alecsandri Adresa pe verso : Mr Jean Ghyka Constantinople poşte restante 142 T t Arles, 9 august 1849 Iţi voi părea, fără îndoială, destul de original seriindu-ţi prima mea scrisoare din oraşul Arlesdealtfel originalitatea faptului nu ocupă un loc mic în furia epistolară care m-a cuprins. îţi scriu de la Arles (hotelul d-lui Pinus) unde am petrecut patru ore vizitînd cîteva ruine romane, teatrul, amfiteatrul, forumul etc.... Or, cum după ce am văzut totul mai am înaintea mea o oră, m-am gîndit că nu o pot folosi mai bine decît scriindu-ţi. Am traversat Mediterana în condiţii foarte bune, însoţit de Bedmar2. Am avut la bord personaje fabuloase, doctorul Barachin, apostol al emancipării orientale, bătrîn glumeţ, care se retrage acum în Franţa, după ce prin şiretlic a obţinut de la guvernul turc o pensie de 300 franci pe an ; un oarecare ungur, deghizat în american, cu numele de Dumburgh şi pe care îl bănuiesc a fi pur şi simplu evreu, era un personaj gros şi burtos, un Pipelet,3 căruia Bedmar şi cu mine i-am fost timp de douăsprezece zile Cabrionii. 4 Apoi urma un arhiepiscop sirian, în costum de preot grec, masă enormă de carne infectă şi care se duce să cutreiere prin Europa pentru a exploata pc credincioşi etc., etc. Totuşi, la drept vorbind, cel mai interesant dintre toţi era doctorul Barachin care cîntă cîntece îndrăz- neţe cu multă voioşie. Termin pentru că omnibuzul pleacă pentru calea ferată. Adio, am să-ţi scriu restul de la Paris, V. Alecsandri Adresa ps verso : Dl. Ion Ghica Constantinopol post-restant 46 Paris, 11 sspt. 1S49 Mon cher Ghika, mon brave vieux, j’ai re9u ta reponse a ma lettre d’Arles1 et certes je me suis senti innonde de joie a l’idee de passer l’hiver â Paris avec toi. Maintenant 143 que la vaillante Hongrie 2 â succombe grace aux trahisons des uns et des autres, maintenant que notre espoir est en-traine dans cette chutte, que te reste-t-il â faire ? N’as tu pas agi autant qu’un homme peut agir ? N’as tu pas tente tous les moyens pour aboutir â un resultat utile â notre cause ? He bien, les circonstances se montrent plus fortes que notre volonte ; il faut ceder aux circonstances, momenta-nement, sauf â prendre la revanche plus tard. Dieu est grand ei la justice finiră par etre son prophete, alors nous devien-drons ses sectaires les plus fanatiques et nous reprendrons' Poeuvre â peine commencee, mais, pour le quart d’heure, je te conseille, en ami, de te retirer, de soigner ta sânte et de te preparer des forces pour les luttes prochaines. Depuis mon arrivee â Paris je n’ai rien fait, rien ecrit, pour la raison que je suis horiblement degoute de la politique eni-ci£re de la France. L’interet pecuniaire domine la, majorite des coeurs et cela au point que la Bourse hausse â mesure que la question des libertes europeennes baisse. C’est une veritable bascule maniee par deux mobiles infames : l’ego-isme et l’aveuglement des passions. Je tâcherai de tirer pârtie du memoire que tu m’as envoye pour en faire quelques articles ; je ne prend's eependant au'eun emgagement. Quand tu sera pres de moi, je sens que l’encre me viendra au bout de la plume, mais pour le moment l’encrier est sec. J’ai revu la plupart de nos compatriotes et cela pour une excellente raison, c’est qu’on les rencontre touiours et partout. Un seul, celui que je suis le plus curieux de voir, m’echappe constamment comme une ombre. Je veux parler de Aristia3. Je le demande k tous les echos et les echos me repondent : Zut ! que penser de cet acharnement de la destinee contre la realisation de mon voeu le plus cher ? Je commence â croire qu’Aristia est un mythe, qu’il n’a jamais existe et que ce fantome est un pur enfantement de l’imagination des peuples. Tu me diras, peut-etre, que puis-que le Prinţul român * existe, l’auteur doit se trouver quelque part. He, mon cher vieux, l’llliade existe bien aussi, mais que de doutes n’eleve-t-on pas encore sur Ho-mere. Enfin, eclaire-moi, conseille-moi car je suis capable * în original cu caractere chirilice. 144 1 de faire un malheur si je ne m’assure pas de la personne reelle d’Aristia. Paris est triste en ce moment, triste comme une bourse degarnie, triste comme ma propre bourse, helas ! Je ne m’amuse guere, mais en revanche je m’ennuie â vingt francs par tete. Viens donc â Paris au plus vite, mon vieux. A nous deux nous savons si bien nous moquer de l’ennui. Au revoir donc, B. A. Je te prie de p.resenter mes amities â Madame Ghyka Mon frere te presse tendrement contre son gilet. Je de-meur rue Neuve Vivienne 38 bis â Paris, Dept. de la Seine, France ! Si tu veux user des numeros du Temps qui arrivent k Constantinople regulierement tous les 10 jours, envoie les chercher â la poşte. Paris, 11 sept. 1849 Iubite Ghica, scumpe prietene, am primit răspunsul tău ia scrisoarea mea de la Arles1 şi, desigur, m-am simţit cuprins de bucurie la gîndul de a petrece iarna la Paris cu tine. Acum cînd curajoasa Ungarie2 a căzut datorită trădărilor unora şt altora, acum cînd nădejdea noastră este atrasă şi ea în această cădere, ce îţi mai rămîne să faci ? Nu ai făcut tu atît cît poate face un om? Nu ai încercat toate mijloacele pentru a ajunge la un rezultat folositor cauzei noastre ? Ei bine, împrejurării? se arată mai puternice decît voinţa noastră ; trebuie să ne supunem acestor împrejurări, acum, în schimb ne vom lua revanşa mai tîrziu. Dumnezeu este mare şi dreptatea va sfîrşi prin a fu profetul său, iatunci vom deveni adepţii ei cei mai credincioşi şi vom relua opera abia începută, dar, pentru clipa aceasta, tc sfătuiesc, ca prieten, să te retragi, să-şi îngrijeşti sănătatea şi să-ti pregăteşti puterile pentru luptele apropiate. De la venirea mea la Paris nu am făcut nimic, nu am scris nimic, dm 145 pricină că sînt scîrbit de politica meschină a Franţei. Interesul bănesc stăpîneşte majoritatea inimilor, şi aceasta în aşa măsură, încît Bursa creşte pe măsură ce scade chestiunea libertăţilor europene. Este o adevărată balanţă manevrată de două scopuri infame: egoismul şi pasiunile oarbe. Voi încerca să scot ceva din memoriul pe care mi l-ai trimis pentru a face nişte articole ; nu-mi iau însă nici un angajament! Cînd vei fi lingă mine simt că cerneala va curge din vîrful condeiului meu, dar pentru un moment călimara este seacă. Am revăzut pe cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri fi aceasta pentru bunul motiv că îi întîlneşti mereu şi pretutindeni. Unul singur, acela pe care sînt foarte curios să-l cunosc, îmi scapă mereu ca o umbră. Vreau să vorbesc de Aristia.3 îl strig la toate ecourile şi ecourile îmi răspund : Zut ! ce să cred despre această îndîrjire a sorţii împotriva realităţii dorinţei mele celei mai scumpe ? încep să cred că Aristia este un mit, că nu a existat niciodată şi că această stafie este numai o născocire a imaginaţiei popoarelor. îmi vei spune, poate, că, pentru că Prinţul român * există, autorul trebuie să fie şi el undeva, Ei, iubite prietene, aşa există şi Jliada, dar cîte îndoieli se ridică încă despre Homer. în sfîrşit. lămureşte-mă, sfătuieşte-mă căci sînt capabil să fac nenorocire dacă nu mă conving de persoana reală a lui Aristia. Parisul este trist la vremea aceasta, trist ca punga goală, trist ca propria mea pungă, vai ! Nu mă distrez deloc, dar in schimb mă plictisesc de douăzeci de franci de cap. Vino deci la Paris cît mai repede, dragul meu. Noi doi împreună ştim să ne batem joc de plictiseală. La revedere deci, V. A. Te rog să prezinţi amiciţiile mele doamnei Ghica. Fratele meu te strînge cu dragoste pe jiletca sa. Eu locuiesc în rue Nauve Vivienne 38 bis la Paris, Dept. Senei, Franţa! Dacă vrei să te foloseşti de numerele din Temps care sosesc la Constantinopol regulat la 10 zile, trimite să fie luate de la poşta. * în original, cu caractere chirilice. 146 47 Paris. 12 oct. 1849 Mon cher vieux, Monsieur Leon Lohst part pour Constantinople pour traiter avec le gouvernement turc au sujet de fusils. C’est un article auquel nous devons attacher une grande importance, Aussi je ne pouvais te faire un plus grand plaisir que de te procuror :1a connaissance de Mr Lohst. Il est inutile de t’en-gager â lui faciliter les moyens de voir qui de droit au sujet de sa mission. Ton affectionne, B. A. J’ai reşu ta deraiere lettre qui m’annonce la guerre et j’y repondrai bientot. Paris, 12 oct. 1849 Iubite prietene, Domnul Leon Lohst pleacă spre Constantinopol pentru a trata cu guvernul turc despre puşti. Este un articol căruia trebuie să-i dăm o mare importanţă. Deci nu îţi puteam face o mai mare plăcere decît dîndu-ţi ocazia să cunoşti pe dl. Lhost. Nu mai este nevoie să te îndemn să-i uşurezi mijloacele de a vedea pe cei în drept, în legătură cu misiunea sa. Cu dragoste, V. A. Am primit ultima ta scrisoare care îmi anunţă războiul şi voi răspunde în curînd. 147 48 Paris, 17 octobre 1849 Mon cher vieux 1, Românul nu piere, zice o vorbă veche. C’est ce qui m’explique le miracle de Pevasion de Balcesco. J’en suis heureux comme si j’avais revue mon propre frere. Vivent ce qui ne sont pas morts. Voilâ mes opinions. Je t’ai envoye par un certain une lettre de recommandation2. Ne le prends pas au serieux, par la raison que moi-meme, je n’ai jamais vu mon recommande. Agis en consequence et porte-toi bien. Je t’attends â Paris et, en attendant, je t’em-brasse, et te pris de presenter mes amities â Mme Ghyca. Salutare frăţească Salim alekitr: Ion Alecsandri V. Alecsandri Paris, 17 octombrie 1849 Iubite prietene1, Românul nu piere, zice o vorbă veche. Este ceea ce îmi lămureşte minunea evadării lui Bălcescu. Sînt fericit ca şi cum aş fi revăzut pe propriul meu frate. Să trăiască cei ce nu sînt morţi. Iată părerile mele. Ţi-am trimis printr-un oarecare o scrisoare de recomandaţie2. Nu-1 lua în serios pentru motivul că eu însumi nu mi-am văzut niciodată recomandatul. Poartă-te în consecinţă şi fii sănătos. Te aştept la Paris şi pînă atuncj te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi d-nei Ghica amiciţiile mele. Salutare frăţească** Să fii sănătos-'* Ion Alecsandri V. Alecsandri V* în original, în limba română. *** în original, în limba turcă. 148 49 Paris, 1 decembre 1849 Oh, mon vieux ! Oh, mon cher vieux, tu ne t’attends pas â la nouvelle que tu vas lire. He bien, prends ton mouchoir â deux mains, porte-le â tes yeux et, apres avoir verse quelques gouttes, apprends que je pars dans trois ou quatre jours pour la Moldavie. Telle est la volonte du destin et de papa1 !! Depuis mon retour â Paris, 2 je subis une lutte epistQlaire avec ma familie qui n’a pas d’exemple dans l’antiquite et encore moins dans l’âge moderne. A quel pro-pos, me diras-tu. A propos de mon retour â Jassi. De toutes parts on me harcele de conseils, de reproches, d’ordres enfin qui ont pour effet de m’agacer cruellement. Et eependant, î’ai parfaitement resiste jusqu’â present, mais helas ! tout a un terme dans ce monde et moi-meme j’ai fini par ceder desant la declaration paternelle qui me menace de me couper les vivres dans le cas ou je prolongerais d’un mois mon sejour en France. Comment vivre sans vivres !... Je pars donc ! Mais vexe au point le plus superlatif. Je suis vexe pour une foule de raisons : 1 — de quitter Paris â la veille du Carnaval ; 2 — de me separer de mon epouse3 qui fait ma gloire et mon bonheur ; 3 — de me mettre en voyage pendant l’hiver ; 4 — de ne pouvoii t’attendre â Paris pour t’embrasser et pour me moquer avec toi de ceux qui pretendent nous donner des leşons de patriotisme ; 5 — de laisser au beau milieu le spectacle comique que l’illustre Eliade nous donne depuis quelque temps, en assDciation de la comtesse de Turnberg, nee comtesse De learetto, ex-maîtresse [de] Corradini. Cette interessante aventuriere, que tu connais sans doute de reputation, a dejâ im-provise plusieurs odes â Eliade, lequel lui a repondu en valaque-italien par des strophes brulantes. On les voit en-semble toujours et partout, comme deux âmes en peine, de-vorees de besoins pressants... Et plusieurs de nos compatriotes s’inclinent devant eux comme devant les images tant soit peu assombries de Romeo et Juliette. Elle, c’est la femme mysterieuse. .. lui, c’est lui !... L’auteur des impressions d’un proscrit,4 par un roumain, en langue frangaise... ouvrage 149 illustre de oalembours et d’effets d’echos remarquables. Si tu ne connais pas encore cette brochure, je te conseilîe de te ia procurer et de la lire avec attention... Elle flattera ton ouie... comme style harmonieux et comme echo sonore... Je regrette infiniment pour ma part que cette ridicule agglomeration de betises ne soit pas ecrite en valaque... Quelle admirable suite au Piinţul român 5 cela nous ferait ! Je ne sais, mon cher vieux, quand et ou nous pourrons nous serrer la main, mais dans tous les cas et en attendant ce moment fortune, tâchons toujours de correspondre... Si tu penses que la voie de Galatz n’est pas sure, envoie-moi tes* lettres par Paris â l’adresse de mon frere. Pour ma part, je ferai en sorte de t’ecrire de temps en temps pour egayer un peu le desert ou je vais m’enfouir. Adieu donc, mon cher vieux. Je penserai souvent â toi comme â un des bons et des rares [amis]. Mes amities â ta femme et aux Balcesco, Marine 6 etc. Mon frere et mon epouse ie becotent. B. Alecsandri Paris, 1 decembrie 1849 O, • dragul meu! O, scumpul meu prieten, nu te aştepţi la vestea pe care ai să o citeşti. Ei bine, ia-ţi batista cu amîn- două mîinile, du-o la ochi şi, după ce ai vărsat cîteva lacrimi, află că plec peste trei sau patru zile în Moldova. Aceasta este voinţa destinului şi a tatălui1 meu!! De la întoarcerea mea la Paris,2 duc o luptă epistolară cu familia mea, fără exemplu în antichitate şi încă mai puţin în epoca modernă. In legătură cu ce ? mă vei întreba. In legătură cu întoarcerea mea la Iaşi. Din toate părţile sînt hărţuit de sfaturi, de reproşuri, de porunci, al căror efect este că mă plictisesc îngrozitor. Şi totuşi, am rezistat foarte bine pînă acum, dar vai ! totul are un sfîrşit în lumea asta, astfel că şi eu am sfîrşit prin a ceda în faţa decla- raţiei părinteşti care mă ameninţă cu tăierea mijloacelor de trai în cazul în care aş prelungi cu o lună şederea mea în Franţa. 150 Cum să-ţi 'duci traiul fără mijloace de trai !*... Plec deci ! Dar jignit în cel mai înalt grad. Sînt jignit pentru o grămadă de motive : 1 — că părăsesc Parisul în ajunul carnavalului ; 2 — că mă despart de soţia mea,3 care este mîndria şi fericirea mea ; 3 — că plec în călătorie în timpul iernii ; 4 — că nu pot să te aştept la Paris ca să te îmbrăţişez şi ca să-mi bat joc împreună cu tine de acei care pretind să ne dea lecţii de patriotism 5 —■ că las tocmai în toi spectacolul comic pe care ilustrul Eliade ni-1 dă de cîtva timp în asociaţie cu contesa de Turrfberg, născută contesa Delearetto, fosta amantă [a lui] Corradini. Această interesantă aventurieră, pe care desigur o cunoşti din reputaţie, a improvizat deja mai multe ode lui Eliade, care i-a răspuns în valaho-italiană prin strofe arzătoare. îi vezi mereu împreună şi peste tot, ca două suflete chinuite, măcinate de nevoi grabnice... Şi mulţi din compatrioţii noştri se înclină în faţa lor ca în faţa chipurilor ceva cam întunecate ale lui Romeo şi Julieta. Ea este femeia misterioasă... el este el!... Autorul impresiilor unui proscris de un român, în limba franceză... operă plină de calambururi şi de efecte cu ecouri remarcabile. Dacă nu cunoşti încă această broşură, te sfătuiesc să ţi-o procuri şi s-o citeşti cu atenţie. îţi va gîdila auzul... ca stil armonios şi ca ecou sonor... în ce mă priveşte, regret foarte mult că această îngrămădire ridicolă de prostii nu a fost scrisă în limba valahă... Ce admirabilă urmare la Prinţul român 5 ne-ar face ! Nu ştiu, dragul meu, cînd şi unde vom putea să ne strîngem mîna, dar, în tot cazul şi în aşteptarea acelui moment ferici;, să încercăm totuşi să corespondăm... Dacă crezi că drumul prin Galaţi nu e sigur, trimite-mi scrisorile tale prin Paris, pe adresa fratelui meu. La rîndul meu, voi face aşa ca să-ţi scriu din cînd în cînd, pentru a înveseli puţin pustiul în care mă voi înfunda. Adio deci, iubite prietene. Mă voi gîndi adesea la tine ca la unul din bunii şi rarii [prieteni]. Multă prietenie soţiei tale, lui Bălcescu, Marin6 etc. Fratele meu şi soţia mea te sărută. V. Alecsandri * în limba franceză, joc de cuvinte pe omonimele : vivre = a trăi şi vivres = mijloace de trai. 151 CĂTRE MARCHIZUL DE BEDMAR 50 Jassi, 20 janvier 1850 Mon cher Marquis,1 Un des proverbes les plus justes c’est celui qui dit: ML’homme propose et Dieu dispose“ !... Dans l’application qui me concerne, Dieu est represente par mon pays. Sous ie pretexte que mon pays avait le droit de disposer de moi on m’a oblige insensiblement â. quitter lia bonne viile de Paris 2, â abandonner mes beaux projets de voyage en Espagne et â m’en retourner finalement â Jassi. Voici en quelques mots l’historique de mon Odyssee depuis que je vous ai serre la main â Marseille. Vous vous figurez, sans doute, qu’au bout de toutes ces contrarietes je suis un homme vexe. Oui, je le suis d’autant plus que certaines complications dans mes affaires â Paris et mon depart precipite de cette viile m’ont mis dans l’im possibilite de m’acquitter envers vous, au mois de Decembre dernier, des miile francs, que vous m’aviez pretes avec tant d’empressement. Je comte donc sur toute votre amitie, mon cher Bedmar, pour excuser ce manque de ponctualite de ma part. Pour y remedier en quelque sorte je viens de remettre â Rolla la somme en question, afin qu’il vous l’expedie â Madrid, par la voie la plus directe. En tout cas acceptez mes remercîments bien sinceres pour le service que vous m’avez rendu si â-propos et considerez-moi toujours pour. Votre bien devoue et sincere ami, B. Alecsandri Avant mon depart de Paris je vous ai ecrit une lettre aux Eaux-Bonnes3. L’avez-vous refue ? 152 Iaşi, 20 ianuarie 185» iubite marchize,1 Unul dintre proverbele cele mai adevărate este acela care spune : „Omul propune şi Dumnezeu dispune In situaţia care mă priveşte, Dumnezeu este reprezentat prin ţara mea. Sub pretextul că ţara mea avea dreptul să dispună de mine m-a obligat pe nesimţite să părăsesc bunul oraş, Paris,2 să las frumoasele mele proiecte de călătorie în Spania şi să mă reîntorc pînă la urmă la Iaşi. Iată pe scurt istoricul Odiseei mele de cînd v-am strîns mîna la Marsilia. Vă închipuiţi, fără îndoială, că, la capătul tuturor acestor nemulţumiri, mă găsesc un om jignit. Da, sînt cu atît mai mult cu cît unele complicaţii în afacerile mele de la Paris şi grabnica mea plecare din acest oraş m-au pus în neputinţă de a mă achita faţă de dumneavoastră, în decembrie trecut, de o mie de franci, pe care mi i-aţi împrumutat cu atîta bunăvoinţă. Mă bizui deci pe toată prietenia dumneavoastră, iubite Bedmar, pentru a ierta această lipsă de punctualitate din partea mea. Pentru a îndrepta, într-un fel, acest lucru, am dat lui Rolla suma în chestiune ca să v-o trimită la Madrid, pe calea cea mai directă. In orice caz, primiţi sincerile mele mulţumiri pentru serviciul pe oare mi l-aţi făcut atît de la timp şi socotiţi-mă mereu ca pe Prietenul dumneavoastră devotat şi sincer, V. Alecsandri înaintea plecării mele din Paris v-am scris o scrisoare la Eaux-Bonnes. 3 Aţi primit-o ? CĂTRE ALEX. G. GOLESCU-ARAPILA 51 Jassi [30] avril [s.v.] 1850 1 Mon cher Golesco, La vie est une bouffonerie et le monde est un treteau ou chaque homme joue un role quelconque, plus ou moins mai ' Voici mon dernier mot sur l’ceuvre du Createur. C’est de- 153 puis mon retour dans le pays que je suis devenu aussi scep-tique et que j’ai formule dans mon cerveau d’aussi profonds aphorismes. Cela doit te prouver que l’ennui me devore et qu’â cote de cet ennemi acharne il en est encore un auquel je suis en proie, â l’instar de Promette vere [sic] par le vau-tour ! C’est autre c’est le degout de toute chose. La voix de la patrie resonne encore â mon oreille et dans mon coeur. Mais, helas, que puis-je pour elle ! L’ordre des choses n’a point change par ici, c’est toujours comme par le passe... in-trigues, faveurs, misere et inerţie ! En Valachie, yedem ! Au total, nous sommes frais. Tu m’as demande 50#. Bien ! Je te reponds : qui de 50 ote 20, reste 30. C’est donc 30# que je t’envoie poşte restante â Vienne, et pas un soi [sic] de plus, par une raison tres simple. C’est que la plus jolie fille du monde ne peut donner que ce qu’elle a. Pour moi, qui ne suis pas, Dieu merci, la plus jolie fille du monde, eependant, je suis oblige d’agir comme elle, car c’est tout ce que je possede. 30# ! Ils ne feront pas, sans doute, tout â fait ton compte, mais pourvu qu’ils le fassent â moitie, j’en serais encore satisfait. En foi de quoi je t’embrasse bien tendrement sur les deux joues et te remercie d’avoir pense â moi et de m’avoir donne la preference au sujet du service que tu demandes2. Ii est inutile d[e te dire] * que je regrette infiniment de n’avoir pas disposer que d’une pârtie de la somme etc. Tout cela est de la blague. La verite est que n’ayant que 30#, je ne t’en envoie que 30, et voillâ ! Bon voyage donc, ami, et bonne chance, pense â moi et ecris-moi quelquefois. Tout â toi, B. A. Adresa pe verso : Monsieur Alexandre Golesco poşte restant Vienne * Originalul rupt. 154 Iaşi, [30] aprilie [s.v.] 1850 1 Iubite Golescu, Viaţa este o farsă şi lumea este o scenă pe oare fiecare om joacă un rol oarecare, mai mult sau mai puţin rău ! Iată ultimul meu cuvînt asupra operei Creatorului. De la întoarcerea mea în ţară am devenit aşa de sceptic şi mi^am formulat în creier asemenea aforisme adinei. Aceasta trebuie să-ţi dovedească că plictiseala mă macină şi că alături de acest inamic înverşunat mai sînt pradă încă al altuia, oa şi Prometeu devorat de vultur! Acest altul este dezgustul pentru orice lucru. Vocea patriei răsună încă în urechile şi inima mea. Dar, vai, ce pot eu pentru ea! Ordinea lucrurilor nu s-a schimbat pe aici, este tot ca în trecut... intrigi, favoruri, mizerie şi inerţie ! în Ţara Românească, de asemenea! Pe scurt, sîntem într-un l'.al fără hal. Mi-ai cerut 50 de galbeni. Bine ! îţi răspund : cine din 50 scoate 20, rămîn 30. Sînt deci 30 de galbeni ce îţi trimit post-restant la Viena, şi nici un sol mai mult, pentru un motiv foarte simplu. Acela că nici cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ceea ce are. Eu care, mulţumesc lui Dumnezeu, nu sînt cea mai frumoasă fată din lume sînt totuşi obligat să mă port ca ea, pentru că este tot ceea ce am, 30 de galbeni ! Desigur, nu îţi vor fi de ajuns, dar chiar dacă îţi vor ajunge numai pentru jumătate şi tot voi fi mulţumit. Ci, acestea te îmbrăţişez cu căldură pe amîndoi obrajii şi îţi mulţumesc de a te fi gîndit la mine şi de a^mi fi dat în-tîietatea în legătură cu serviciul pe care îl ceri2. Nu este nevoie [să-ţi mai spun] că îmi pare foarte rău că nu am putut dispune decît de o parte din sumă etc. Toate aceste sînt o glumă. Adevărul este că, neavînd decît 30 de galbeni, nu îţi trimit decît 30, şi asta este ! Drum bun, prietene, şi noroc, gîndeşte-te la mine şi scrie-mi cîteodată. Al tău, V. A. Adresa pe verso: Domnul Alexandru Golescu post-restant Viena 155 CĂTRE ION GHICA 52 Jassi, juin 1850 Mon cher vieux, je devais t’en vouloir, mais bath ! je n-ai pas le temps. A. Catardgio devant partir demain pour Constantinople, je commence par t’ecrire, sauf â reprendre le cours de ma rancune apres le depart de ma lettre et cela jusqu’au moment fortune ou je recevrais un de tes auto-graphes. Sapristi ! que nous sommes donc paresseaux tout les deux, et que c’est mal de Petre â ce point ! Voyons, tâchons de redevenit' ce que notre amitie exige que nous devenions : des hommes de lettres. Je donne Pexemple en ce moment, suis-le de ton cote et attention au commande-ment : „Portez... plume!... presentez... plume... chargez plume... feu !“ Et d’abord c’est avec bonheur que j’ai appris des nouvelles satisfaisantes sur ta sânte, et j’ai compris que, pour aboutir â un aussi heureux resultat, tu as du necessairement etablir un cordon sanitaire autour de ta maison de Bojadyikioî, afin de la defendre de l’influence pernicieuse de certains fraţi cauzaşi *.1 Si tu l’as reellement fait, je t’en felicite car on ne saurait trop repeter avec Boileau : „Qui nous delivrera des Grecs et des Roumains ?“ Ces derniers se distinguent, â ce qu’il paraît, de toutes facons. Ils s’injurien't, se calomnîent, se pincent, se mordent et se font un tas de niches sur la terre d’exil. Oh ! heureux caractere ! Eliade continue â imiter les echos en langue fran-jaise. C’est une specialite chez lui. II existe des etres, riche-ment dotes par la providence, qui imitent l’aboiement, Ie miaulement ou le braîement â s’y meprendre. Eliade est du nombre de ces elus, il cultive l’echo, sans brevet et sans garanţie du gouvernement. * In original, cu caractere chirilice. 156 } Apres avoir parle Roumains, venons aux Grecs maintenant. Que t’en disais-je ? ou plutot que ne t’en dirais-je pas ? Une ballade populaire de notre pays dit : Grecu-i limbă veninoasă, Grecu-i fiară lunecoasă, Grecu-i boală lipicioasă, Ce pătrunde păn’la casă ! * Helas ! jamais, peut-âtre, cette verite n’a etait plus vraie qu’aujourd’hui. Les Soutzos sont les grands pretres du temple, malgre le contraste de leur tailles. Ils sont les augures du palais â tel point que s’ils conseillaient au prince Ghika de se faire empailler pour se conserver â la posterite... il le fc-rait, je crois. Tu comprends par ceci, mon cher vieux, que lâ rnanche des affaires publiques a lieu en raiison inverse de la satisfaction generale. Le Prince est anime, il faut l’avouer, des meilleures intentions, mais les Grecs ont pris un tel as-cendant sur son esprit, que ces intentions ne produisent aucun fruit. Tu. me demanderas, peut-etre : „Mais que font les jeunes gens?“... Ils ne font rien et ne peuvent rien faire pour en-lever le voile que les Grecs ont su adroitement jeter sur les yeux du Prince. Ils attendent en jurant et jurent en atten-dant. Les uns quittent le service et s’en vont voyager, les autres voudraient bien en faire autant, et le Prince, qui n’a pas assez de fermete pour vouloir comprendre la veritable cause du malaise general et pas assez de force pour y remedier, trouve plus commode de se lamenter et de s’ecrier tragique-ment : „Tout le monde m’abandonne ! Les jeunes gens ne vialent pas le diable, ils son/t trop raides, ils ne veulent pas ceder ! et je me verrai oblige d’avoir recours, bientot, aux creatures de Stourdza !“ Les jeunes gens lui repondent de leur cote : „Prince ! tant que vous chercherez â menager la chevre ei le choux, tantot que vous suivrez le meme systeme que celui qui a ete cause de la chute de Stourdza, ne comptez pas sur nous ! A ces mots, le Prince se redresse de toute sa ma-jeste et va se promener â Copou, ea equipage altele de six chevaux, un ecuyer â cote de l’equipage, trois cochers en li- In original, versurile cu caractere chirilice. 157 vrees. rouges ecrevisse, couleur du progres, un aide de camp flanque d’un officier de service, le tout accompagne de quatre soldats de cavalerie, armes de lances ! Et pendant ce tour, les Soutzos se frottent les mains et se carressent le museaux. Y en a qui murmurent ! y en a qui se permettent de trou-\er â redire sur la marche des affaires, quoique le char de l’etat soit aussi attele de six betes de somme auxquelles on a donne le sobriquet de ministres ! L’administration va mal, la justice ne va pas mieux, les finances sont en deficit de deux millions, la misere du paysan est â son comble ! Mais bath ! Le Prince possede quatorze aides de camp â plumes de coq, et ses laquais (passe-moi ce rapprochement involontaire), ses laquais, dis-je, changent troi fois par jour de livrees : livree du matin, livree du jour, livree du soir. En sorte que, vu le nombre illimite d’habits de cour, d’habits militaires, de cos-tumes ministeriels etc... etc... l’epoque de la reforme est de-venue, tout simplement, l’epoque de l’Uniforme. La difference est legere. Apres un bouleversement total et un changement de dy-nastie, puisque dynastie il y a, qu’avons nous gagne ?... des galons !... Ah ! que je voudrais m’en aller ! Telle est la morale de la fable ! J’en suis arrive pour ma part â envier le sort de ceux qui sont proscrits, tant je suis degoute de tout ce que je vois et de tout ce que j’entends. Adieu, ton ami, B. A. Je me rappelle au souvenir de Mdme Ghika et la prie d’accepter de ma part un album d’âirs nationaux, transcrits pour le piano par Henri. 2 Bientot vous possederez â Constantinople un pianiste distingue, M. Mikouli 3, auquel j’ai donne une lettre pour toi. Mon frere est â Londre. Rousso s’en retourne en Moldavie, le malheureux ! Negri te fait ses amities. 158 Iaşi, iunie 1850 Iubite prietene, ar trebui să-mi fie necaz pe tine, dar e! nu am timp. A. Catargi trebuind să plece mîine la Constantinopol, încep prin a-ţi scrie, chiar da-.ă va fi să îmi reiau nemulţumirea după plecarea scrisorii mele şi aceasta pînă la clipa fericită în care voi primi unul dintre autografele tale. Drace ! cît sîntem de leneşi amîndoi, şi ce rău este să fii pînă într-atît ! Hai să încercăm să redevenim ceea ce prietenia noastră cere ca să devenim : oameni de carte. * Dau exemplu în clipa aceasta, urmează-1 la rîndul tău şi atenţie la ordin : „Luaţi... condeiul !... prezentaţi... condeiul... încărcaţi condeiul... foc !“ Şi mai întîi, cu bucurie am aflat noutăţile satisfăcătoare despre sănătatea ta, şi am înţeles că, pentru a ajunge la un aşa de fericit rezultat, trebuie cu siguranţă să fi aşezat un cordon sanitar în jurul casei tale de la Boyadjykeuy, oa să o fereşti de influenţa nesănătoasă a anumitor fraţi căuzaşi ***. Dacă ai fă-cut-o cu adevărat, te felicit căci nu se poate repeta îndeajuns cu Boileau : „Cint ne va scăpa de greci şi de români ?“ Aceştia din urmă, după cum se pare, se disting în tot chipul. Se înjură, se vorbesc de rău, se pocnesc, se muşcă şi îşi fac o grămadă de păcăleli pe pămîntul exilului. Oh, fericit caracter ! Eliade continuă să imite ecourile în limba franceză. Este la el o specialitate. Sînt fiinţe, bogat dăruite de soartă, care imită lătratul, miorlăitul sau răgetul de te înşeală. Eliade este unul din numărul celor aleşi, el cultivă ecoul, fără diplomă şi fără garanţia guvernului. După ce am vorbit de români, să ne întoarcem acum la greci Ce să îţi spun ? sau, mai bine, cîte nu am să-ţi spun ? O baladă populară din ţara n oastră spune : Grecu-i limbă veninoasă, Grecu-i fiară lunecoasă, Grecu-i boală lipicioasă, Ce pătrunde păn’la oasă ! *** * In original, cuvîntul lettres se potriveşte sensul glumei. ** în original, în limba română cu caracter *** în original, versurile în limba română cu rilice. mai bine cu chirilic, caractere chi- 159 Vai ! niciodată, poate, acest adevăr nu a fost mai adevărat •decît astăzi. Suţeştii sînt marii preoţi ai templului, cu toată nepotrivirea înălţimii lor. Ei sînt augurii palatului în aşa măsură, încît dacă l-ar sfătui pe prinţul Ghica să se împăieze pentru a se păstra pentru posteritate... cred că ar face-o. înţelegi din aceasta, iubite prietene, că mersul treburilor are loc în mod invers decît mulţumirea generală. Prinţul, trebuie să o mărturisim, este -animat de cele mai bune intenţii, dar grecii au aşa de mare putere asupra spiritului său, încît intenţiile sale nu produc nici un fruct. Mă vei întreba, poate : „Dar ce fac tinerii ?“... Nu iac nimic şi nu pot face nimic pentru a ridica vălul pe care grecii au ştiut cu iscusinţă să-l arunce peste ochii prinţului. Ei aşteaptă înjurînd şi înjură aşteptînd. Unii părăsesc serviciul şi se duc să călătorească, alţii ar dori să facă acelaşi lucru, şi prinţul, care nu are atîta tărie pentru a vrea să înţeleagă adevărata cauză a răului general şi destulă putere pentru a îndrepta aceasta, găseşte mai uşor să se plîngă şi să strige dureros : „Toată lumea mă părăseşte ! Tinerii nu fac nici cît dracu, sînt prea duri, nu vor să cedeze ! şi mă voi vedea obligat să recurg, în curînd, la creaturile lui Sturdza.11 Tinerii îi răspund la rîndul lor : „Prinţe ! atîta timp cît veţi căuta să menajaţi şi capra şi varza, în timp ce urmiaţi aceeaşi cale ca aceea care a dus la căderea lui Sturdza, nu vă bizuiţi pe noi !“ La aceste cuvinte, prinţul se ridică ma-jestuos şi se duce să se plimbe la Copou, în ech'.paj înhămat cu şase cai, un intendent al grajdurilor alături de echipaj, trei vizitii în livrele roşii ca racul, culoare a progresului, un aghiotant flancat de un ofiţer de serviciu, totul însoţit de patru soldaţi de cavalerie, înarmaţi cu lănci L Şi în acest timp, Suţeşti îşi freacă mîinile şi-şi mîngîie botul. Sînt unii care murmură ! sînt unii oare îşi permit să găsească ceva de zis despre mersul treburilor, cu toate că, de asemenea, carul statului este înhămat cu şase animale de povară cărora li se dă porecla de miniştri ! Administraţia merge prost, justiţia nu merge mai bine, finanţele sînt în deficit cu două milioane, mizeria ţăranului a ajuns la culme ! Dar şi ce ! Prinţul are paisiprezece aghiotanţi, cu pene de cocoşi, şi lacheii săi (trece-mi cu vederea această apropiere făcută fără voie), lacheii, zic, îşi schimbă de trei ori pe zi livrelele : livreaua de dimineaţă, 160 livreaua de zi, livreaua de seară. Astfel încît, avînd în vedere numărul nesfîrşit de costume de curte, de costume militare, de costume ministeriale etc... etc... epoca reformei .a devenit, foarte simplu, epoca uniformei. Deosebirea este uşoară. După o răsturnare totală şi o schimbare de dinastie, pentru că dinastie este, ce-am cîştigat noi ?... galoane !... Ah ! ce mult aş vrea să plec ! Aceasta este morala fabulei ! In ce mă priveşte, am ajuns să invidiez soarta celor care sînt proscrişi, atît sînt de dezgustat -de tot ce văd şi de tot ce aud. Adio, prietenul tău, Ii amintesc doamnei Ghica de mine şi o rog să primească din partea mea un album de arii naţionale transcrise pentru pian de Henri2. In curînd veţi avea la Constantinopol un pianist distins, dl. Miculi3, căruia i-iam dat o scrisoare pentru tine. Fratele meu este la Londra. Russo se reîntoarce în Moldova, nefericitul! Negri îţi trimite amiciţiile sale. CAT^ÎE ALEXANDRU HURMUZAKI 53 POEZII POPULARE [Iaşi, 30 iunie/12 iulie 1850]1 Iubite A. Prin balada lui Bujor, cq îţi trimit acum, închei partea I a baladelor poporale care s-au tipărit în gazeta Bucovinei şi carele în totul alcătuiesc un număr de 12, anume : Codreanul, Păunaşul Codrilor, Toma, Blestemul, Sîrb sărac, 161 Mioriţa, Mihu Copilul, Balaurul, .Năframa şi inelul, Turturica, Şalga, Bujor. îmi mai rămîn încă multe de prelucrat şi multe de descoperit ! dar nădăjduiesc că fără întîrziere oi putea să comunic foaiei Bucovinei unele din următoarele balade, precum : Şte-fan-Vodă, Negru-Vodă, Mihnea-Vodă, Moţoc Vornicul, Bă-trînul Novac, Corbul, Movila lui Purcel, Chira, Vidra, Costiţa, Petrişor, Giumuz, Badiu, Român Grue Grozovanu, Luna şi Soarele, Holera ş. cel. Păn-a nu mă apuca încă de prelucrarea acestora, am ho-tărît a-ţi trimite cîteva Doine, cîteva cîntece haiduceşti şi cîteva Hore cu gînd a răspîndi mai multă varietate în publicarea poeziilor populare. Pe lîngă aceste voi adăugi şi unele Cîntece de jale, care port şi numele Cîntece de lume în societatea cea înaltă. ( ?) îţi comunic acum, deocamdată, o colecţie de hore atît din Moldova, cît şi dîh Transilvania şi Bucovina,2 pe care le vei începe a le publica după ce va ieşi Bujor la 3 lumină. B. Alecsandri Eu mă pornesc mîni la ţară, lîngă Fălticeni. Pîna peste două luni nu-ţi mai trimit nimic. Vino la iarmaroc în Fălticeni să ne întîlnim. Adresa pe verso : Monsieur Alexandre Hourmouzaki Czernovitz CĂTRE ION GHICA 54 Jassi, 3 oct. 1850 Mon cher Ghica, Je profite du retour â Constantinople de Mr Noguez1 pour t’ecrire quelques mots â la hâte. J’ai recu la lettre que tu m’as envoyee par Basile Ghica, 2 mais, malheureusement, 162 tout le bon effet qui devait en resulter est perdu. Cette lettre a ete l’objet des rapports aux autorites russes 3 et locales, d’en-quetes, de graves discussions et, finalement, d’accusation de complot contre toi, moi et d’autres. Voici comment : B. G., en arrivant â Galatz, a du passer par la quarantaine et par consequent par les mains d’un officier russe, la lettre donc a ete surprise, ouverte, commentee, colportee de mains en mains etc. On en a tire plusieurs coipies destinsees a servir de bases â des interpretations absurdes. Ces copies ont ete envoyees aux divers generaux russes, au prince etc. En sorte que, avant meme que je ne recusse l’original, j’en connaissais le contenu. Le Prince a considere cette affaire comme tres compromettante pour lui et m’en a fait parler par mon beau-frere. Je suis donc alle chez lui et pendant deux heures j’ai eu â ce sujet une explication tres vive, dont je te raconterai les details une autre fois. Tout ceci doit te faire penser â d’autres voies de com-munication dans le cas ou tu aurais â m’ecrire quelque chose. Ne confie tes lettres ni â Ia poşte, ni aux voyageurs qui doivent passer par la quarantaine de Galatz, car je doute meme qu’elles me parviennent desormais. Nous sommes tous deux marques au livre noir. Ce qui me peine c’est que la pu-blicite donnee au contenu de ta lettre avant que je ne la recoive ait fait manquer le resultat qu’elle promettait. Le Prince ne veut rien entendre pour le moment. J’ai lu tes articles sur l’instruction publique et je les ai communiques â Gregoire Couza, 4 le ministre ad hoc. Quant â moi, cher ami, je ne suis rien, pas meme academicien ! 5 Je ne suis qu’archiviste de l’Etat. Ce qui doit te faire compren-dre qu’en fait de dossiers, le mien ne l’est pas mal. J’ai fait pârtie, il est vrai, d’une commission chargee de rediger un projet d’instruction publique, miais une fois ma tâche ter-minee, j’ai fait comme St. Cinatus, je me suis retire au milieu de mes choux... legume que, par parenthese, je n’affec-tionne guere. Je prefere les carottes. J’ai recu une lettre de Bolintiniano, 6 dans laquelle il me demande de l’argent. Je lui en enverrai par le prochain courrier, et, en attendant qu’il arrive â Pest pour ce que tu sais, je travaillerai de mon cote autant qu’il sera en mon faible pouvoir. 163' Negri a ete fort malade â sa campagne et je ne Pai pas encore vu pour lui parler. Quant â Cogalniceano, on lui a donne sa demission du service des Travaux publics et maintenant il se trouve â Niamtzo, occupe de travaux particu-liers. II fait de l’eau-de-vie pour avoir de quoi vivre lui-meme. A son arrivee â Jassi, je lui montrerai les passages de la lettre qui le concernent. Recois-tu le journal de Codresco 7, Zimbrul * ?... C’est tout ce que nous possedons ici en fait de feuille periodique. Au total je m’emb... ennuie â 100 francs par tete, mais je travaille beaucoup. Quoi ? De tout un peu. Je fais des pieces de theâtre ou je dis beaucoup de sottises a ceux qui les meritent et l’on me trouve charmant. C’est encore la seule tribune qui nous reste et j’en profite pour nourrir certains sentiments qu’on cherche â etouffer. Et cela prend assez bien. Cela reussit mieux que le journalisme. On ne lit pas les journaux, mais on assiste aux representations et on y gagne des idees. C’est beaucoup. Tout â toi, B. Alecsandri Mes amities â Mdme Ghica ; je lui envoie un album d’airs nationaux par Henri 8. Mon frere est â Jassi — il re-part dans un mois pour Paris, l’heureux garcon ! II t’en-voie miile amities. Iaşi, 3 oct. 1850 Iubite Ghica, Mă folosesc de întoarcerea d-lui Noguez1 la Constantinopol pentru a-ţi scrie în grabă cîteva rînduri. Am primit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o prin Vasile Ghica,2 dar, din nefericire, tot efectul bun ce trebuia să rezulte din ea e pierdut. Această scrisoare a făcut obiectul unor rapoarte către autori- * în original, cu caractere chirilice. 164 tăţile ruseşti3 şi cele locale, a unor anchete, a unor discuţii grave şi, în sfîrşit, a unor acuzaţii de complot îndreptate împotriva ta, a mea şi a altora. Iată cum : V. G., sosind la Galaţi, -a trebuit să treacă prin carantină ,şi prin urmare prin mîinile unui ofiţer rus, deci scrisoarea a fost descoperită, deschisă, comentată, trecută din mînă în mînă etc. S-au scos mai multe copii după ea, destinate să servească drept bază la unele interpretări absurde. Aceste copii iau fost trimise la diverşi generali ruşi, prinţului etc. Astfel că, înainte chiar de a fi primit originalul, îi cunoşteam conţinutul. Prinţul a socotit această afacere ca foarte compromiţătoare pentru el şi mi-a trimis vorbă prin cumnatul meu. M-am dus deci la el şi timp de două ore am avut în legătură cu asta o explicaţie foarte vie, ale cărei detalii ţi le voi povesti altă dată. Toate acestea trebuie să te facă să te gîndeşti la alte căi de comunicaţie, în cazul cînd ai avea să-mi scrii ceva. Nu încredinţa scrisorile tale nici poştei, nici călătorilor care trebuie să treacă prin carantina de la Galaţi, căci mă îndoiesc că de acum înainte îmi vor mai parveni. Sîntem amîndoi înscrişi în cartea neagră. Ceea ce mă mîhneşte este că publicitatea dată conţinutului scrisorii tale, încă Înainte ca eu s-o fi primit, a zădărnicit rezultatul pe care îl făgăduia. Prinţul nici nu vrea să mai audă nimic acum. Am citit articolele tale relativ la instrucţia publică şi le-am comunicat lui Grigore Cuza4, ministrul ad-hoc. Cît despre mine, dragă prietene, nu sînt nimic, nici măcar academician !5 Nu sînt decît arhivist al statului. Ceea ce trebuie să te facă să înţelegi că, în materie de dosare, al meu nu stă rău. Este adevărat că am. făcut parte dintr-o comisie însărcinată să întocmească un proiect de instrucţie publică, dar, odată sarcina mea terminată, am făcut ca Cincinatus *, m-am retras în mijlocul verzelor mele... zarzavat care, în paranteză, nu-mi place deloc... Prefer morcovii. Am primit o scrisoare de la Bolintineanu6, prin care îmi cere bani. Ii voi trimite prin poşta următoare şi, în aşteptarea sosirii lui la Pesta pentru ceea ce ştii, voi lucra şi eu pe de altă parte atît cît îmi vor îngădui slabele mele puteri. Negri a fost foarte bolnav la el la ţară şi încă nu l-am văzut ca să-i vorbesc. Cît despre Kogălniceanu, i s-a dat de- în original, scris St. Cinatus. 165 misia din serviciul Lucrărilor Publice şi acum se găseşte la Neamţu, ocupat cu lucrări particulare. Fabrică ţuică ca să aibă cu ce trăi. La sosirea lui în Iaşi, îi voi arăta pasajele din scrisoarea ta care se referă la el. Primeşti ziarul lui Codrescu,7 Zimbrul * ? E tot ce avem aici ca foaie periodică. în general mă... plictisesc pentru 100 de franci de cap, dar lucrez mult. Ce ? Din toate cîte puţin. Fac piese de teatru în care spun multe prostii celor care le merită şi lumea mă găseşte încîntător. Este, dealtfel, singura tribună care ne mai rămîne şi profit de ea ca să întreţin unele sentimente care se caută a fi înăbuşite. Şi asta se prinde. Reuşeşte mai bine decît jurnalismul. Jurnalele nu se citesc, dar lumea asistă la reprezentaţii şi acolo se cîştigă idei. Asta face mult. Al tău, V. Alecsandri Salutările mele amicale d-nei Ghica. îi trimit un album cu arii naţionale de Henri.8 Fratele meu este la Iaşi, pleacă peste o lună la Paris, fericit băiat! îţi trimite mii de salutări prieteneşti. 55 Jassi, 29 octobre 1853 Mon cher vieux, Je recois â l’instant meme ta lettre du 22 de ce mois, ainsi que celle de Mr Marine,1 et j’y reponds de suite. D’a-bord au sujet de l’affaire dont Mr Marine m’a ecrit, il n’y a rien â esperer chez nous. Mon pere est mele â trop de speculations compliquees pour avoir la possibilite d’ouvrir des credits â qui que ce soit. Ses affaires sont d’ailleurs pas-sablement embrouillees et lui enlevent toute envie de tâter nouvelles entreprises. Ainsi, quoiqu’â regret, je te prie de dire â Mr Marine, de la part de mon pere, qu’il lui est im- * în original, cu caractere chirilice. 166 possible d’accorder â sa proposition. Mon eloquence n’a pu rien contre l’eloquence, bien plus efficace, de faits qui rea-gissent sur la bonne volonte de mon pere. J’espere donc que le bon sens de notre ami lui fera comprendre les choses sous leur veritable point de vue et l’empechera d’elever des dou-tes sur le deşir que nous avons de lui etre utiles. Quant â la proposition qu’il m’a faite d’engager mes amis et connais-sances â deboursser une somme de 3000 ducats pour la lui faire confier... cette proposition est encore moins praticable que toute autre. II faut vraiment n’avoir pas une idee du pays, des hommes et des ressources actuelles pour rever une sem'blafole comibiraaison. Mais, grand Dieu ! on a tout fait par ici, des sou'seriptions etc., que lle public en est deja las et qu’il n’en veut plus entendre parler. Aucune association n’est d’ailleurs possible chez nous actuellement, pour [a raison toute simple, qu’outre deux ou trois grands capitalis-tes, qui font, plus ou moins, de l’usure, les autres sont entie-rement denues d’argent. 3000# ! mais on prendrait la fa-meuse lanterne de Diogene pour les chercher qu’on ne le trouverait pas. Les trouverait-on qu’on les aurait pas ! He, mon cher, sache une bonne fois pour toute et redis le bien souvent aux autres, qu’en Moldavie, aussi bien que partout ailleurs, la source de l’enthousiasme et de l’or est tărie. Tout proprietaire est â la veille de pendre son bien-fonds par suite du mauvaise etat des affaires. Tout capitaliste est pour la plupart du temps gueux â un sou pres, par la raison plau-sible qu’aucun de ses creanciers ne peut ou ne veut liquider les dettes. L’etat, lui meme, est en deficit de deux millions et tout le rest lui ressemble, en proportion. Cha:cun est donc occupe en ce moment â remuer bras et jambes pour tâcher de revenir â flot. Ne leur pariez donc pas d’emprunt, ils vous riraient au nez. Voilla, c’est triste, mais c’est comme j’ai l’honneur de te le dire. Je n’ai pas le temps de repondre â Mr^ Marine, mais ce qui precede contient tout ce que je voulais lui ecrire. Fais-moi donc le plaisire de la lui traduire. Avec la meilleure volonte du monde, tout ce que je puis faire pour le moment c’est de lui donner une bonnes poig-nee de mains, et encore ceci par ecrit. Mr Noguez a ete â Jassi et j’ai profite de son depart pour t’ecrire au sujet de la lettre 2 que tu as • confiee â Ba-sile Ghika. Cette lettre a ete saisie â la quarantaine de Ga- 167 latz, lue, relue, commentee et copiee â plusieurs exemplai-res pour etre communiquee aux diverses autorites locales et etrangeres. Elle a servit donc de point de depart pour une affaire d’etat tres bete, qui a completement rate. J’ai eu â son sujet une tres longue explication avec le Prince, qui en etait fort mecontent. Quant â ton article3 sur l’instruc-tion publique, j’ai trouve bon de le garder, car, le livrer â qui de droit ce serait renouvele l’histoire de Margaritas ante... On est si bien intentionne iau sujet de cette malheu-reuse instruction publique, qu’â la place de Pierre Casimir i, l’ex-directeur de ce ministere (un brave jeune homme qui est mort subitement), on a nomme un certain Ceherkez, le-quel n’a pas meme l’idee d’un abecedaire, quoiqu’il traduise des pieces de theâtre. C’est un protege des Soutzo... c’est tout dire. A la place de Cogalniceano au ministere des Travaux publics, on a mis Negruzzi... Tout va sur ce pied. Les grecs font leur choux gras au detriment du pays qui maigrit â vue d’oeil. Tu me parles d’un paquet contenant une lettre pouir le Prince et une autre pour Mr Roznovano... je n’ai rien reşu. Quant au billet pour Mdme Mărie Cantacuzene, je le lui ai remis moi-meme. Cette dame part pour Paris dans une se-maine et je pense qu’elle te repondra d’ici, avant s n dJ-part. Je ne sais pas d’avantage si Negri a recu le projet d’ex-ploitation rurale que tu lui as envoye, car depuis cinq mo': je n’ai presque pas eu de ses nouvelles ; il est â Menjina, ou il s’ennuie â cultiver... c’est â dire â semer sans recolter. Au total, mon cher vieux, tout va chez nous comme Ies culottes du rois Dagobert5: J’en suis horriblement degoute. Tout â toi, B. A. Mes amities â Mdme Ghika. Je lui ai envoye, par Mr No-guez un album de musique naţionale transcrite par Henri. 6 Mon frere t’envoie ses amities. Il est â Jassi depuis un mois et repart pour Paris dans une dizaine de jours, l’heu-reux garcon ! 168 Iaşi, 29 octombrie 1850 Iubite prietene, Am primit chiar acum scrisoarea ta din 22 a acestei luni, cum şi pe aceea a d-lui Marin1 şi răspund de îndată. Mai întîi. în legătură cu afacerea despre oare mi-a scris dl. Marin, nu este nici o nădejde la noi. Tatăl meu este amestecat în prea multe speculaţii complicate pentru a avea posibilitatea să deschidă credite oricui ar fi. Afacerile lui sînt dealtfel destul de încurcate şi îi taie orice poftă de a mai face noi antreprize. Astfel încît, deşi cu părere de rău, te rog să spui d-lui Marin, din partea tatălui meu, că îi este peste putinţă să consimtă la propunerea sa. Elocinţa mea nu a putut nimic împotriva elocin-ţei, mult mai convingătoare, a faptelor care acţionează asupra bunăvoinţei tatălui meu. Nădăjduiesc deci că bunul simţ al prietenului nostru îl va face să înţeleagă lucrurile sub adevăratul lor punct de vedere, şi îl va împiedica să aibă îndoieli asupra 'dorinţei pe care o avem de a-i fi de folos. Cît despre propunerea pe care mi-a făcut-o de a îndemna pe prietenii şi cunoştinţele mele să scoată o' sumă de 3000 galbeni pentru a i-o încredinţa..., această propunere este încă mai puţin posibilă decît alta. Trebuie într-adevăr, să nu cunoşti ţara, oa- menii şi resursele de acum pentru a visa un astfel de aranjament. Dar, Dumnezeule ! s-au făcut de toate aici, subscripţii etc., încît publicul este deja obosit şi nu mai vrea să se audă vorbindu-se de aşa ceva. Dealtfel, la noi nu este cu putinţă acum nici o asociaţie pentru simplul motiv că, în afară de doi sau trei capitalişti, care fac, mai mult sau mai puţin, camătă, ceilalţi sînt pe de-a întregul lipsiţi de bani. 3000 # ! dar chiar dacă ai lua faimoasa lanternă a lui Diogene pentru a-i căuta şi n-ai să-i găseşti. De i-ai găsi, nu i-ai avea ! Ei, dragul meu, să o ştii odată pentru totdeauna şi să o spui adesea celorlalţi, că în Moldova, ca peste tot dealtfel, izvorul entuziasmului şi al aurului a secat. Orice proprietar este pe pragul de a-şi spîn--zura. averea imobiliară din pricina proastei stări a afacerilor. Orice capitalist este tot timpul aproape un calic, pentru adevărul uşor de înţeles că nici unul dintre creditorii săi nu poate sau nu vrea să-şi lichideze datoriile. Statul, el însuşi, este în deficit cu două milioane şi restul îi seamănă, în proporţie. Deci 169 fiecare este ocupat în acest moment să dea din mîini şi din picioare pentru a încerca să iasă la suprafaţă. Nu le vorbiţi deci de împrumut, vă vor rîde în faţă. Iată ! este trist, dar este aşa cum am onoarea să-ţi spun. Nu am timp să-i răspund d-lui Marin, dar ceea ce am spus înainte cuprinde tot ceea ce doream să-i scriu. Fă-mi deci plăcerea de a-i traduce. Cu cea mai mare bunăvoinţă din lume, tot ce pot face pentru acum este de a-i strînge mîna, şi încă şi aceasta prin scris. Dl. Noguez a fost la Iaşi şi m-am folosit de plecarea sa pentru a-ţi scrie în legătură cu scrisoarea ta2, pe care a-i încredinţat-o lui Vasile Ghica. Această scrisoare a fost prinsă la carantina de la Galaţi, citită, recitită, comentată şi copiată în mai multe exemplare pentru a fi comunicată diferitelor autorităţi locale şi străine. A folosit deci de punct de plecare pentru o afacere de stat foarte proastă, care nu a izbutit deloc. Am avut în legătură cu ea o foarte lungă explicaţie cu prinţul, care a fost foarte nemulţumit de aceasta. Cît despre articolul tău3 despre instrucţiunea publică, am găsit cu cale să-l păstrez, căci, a-i da cui ar fi în drept ar însemna să reînnoim povestea cu Mărgăritarele înaintea... * Sînt aşa de binevoitori faţă de această nenorocită instrucţiune publică încît, în locul lui Petre Gazi-mir4, fostul director al acestui minister (un tînăr curajos care a murit subit), au numit pe un oarecare Cerchez, care nu are nici măcar idee de un abecedar, cu toate că traduce piese de teatru. Este un protejat al Suţeştilor... asta spune tot. în locul lui Kogălniceanu, la Ministerul Lucrărilor Publice, l-au pus pe Negruzzi... Totul merge în felul acesta. Grecii profită pe spinarea ţării care slăbeşte văzînd cu ochii. îmi vorbeşti de un pachet conţinînd o scrisoare pentru prinţ şi o alta pentru dl. Roznovanu... nu am primit nimic. Cît despre biletul pentru d-na Maria Cantacuzino, i l-am dat eu însumi. Această doamnă pleacă la Paris peste o săptămînă şi cred că îţi va răspunde de aici înainte de plecarea sa. Nu ştiu nici dacă Negri a primit proiectul de exploatare rurală pe oare i l-ai trimis, căci de cinci luni aproape că nu am mai avut veşti despre el; este la Mînjina, unde se plictiseşte cultivînd... adică se-mănînd fără să recolteze. * în original, în limba latină.' 170 Una peste alta, iubite prietene, totul merge la noi ca pantalonii regelui Dagobert5. Sînt peste măsură de dezgustat. Al tău, V. A. Amiciţiile mele d-nei Ghica. I-am trimis prin dl Noguez un album de muzică naţională transcrisă de Henri 6. Fratele meu îţi trimite amiciţiile sale. Este la Iaşi de o lună şi pleacă din nou la Paris peste zece zile, fericit băiat ! 56 Czernovitz, nov. 1850 Mon cher Ghika, Je me trouve, comme tu le vois, en Bucovine ; j’y suis venu pour accompagner mon frere qui s’en retourne â Paris et Madame Mărie Cantacuzene qui va s’y etablire pour toujours. Or comme je suppose que la poşte autrichienne sera plus discrete, â I’egard de mes lettres, que la quarantaine de Galatz,1 je profite de l’insignifiance de ma personne ici pour t’ecrire ces quelques lignes. Il s’agit de prendre des in-formations au sujet d’un bruit qui a couru â Jassi et qui a produit une certaine isensation parmis certains paipas, ornes de nombreuse posterite. Ce bruit disait qu’il s’etait forme â Constantinople un etablissement, en forme de college, ou l’on admettrait les enfants des rayas. Mais a quelles condi-tions Ies y admettrait-on ? Voilâ ce que l’on voudrait sa-voir. Est-ce gratis ? Est-ce comme internes ? Et, dans ce cas, Ies enfants chretiens seraient-ils exempts des inconve-niants du sejour avec des enfants turcs ? Quelle est, en un mot, 1 organisation de cet institut ? Quelles sont ses bases ? Et penses-tu que les papas moldaves puissent y envoyer leurs petits ?... Voilâ ce que je te prie de m’ecrire le plus tot, car 171 nous avons deja pres de dix citoyens roumains en bas âge, destines â profiter des bienfaits du Sultan, si bienfait il y a. A propos du Sultan, une grande nouvelle vient de se re-pendre ici, par l’organe d’un journal Allemand, c’est que notre suzerain serait empoisonne. Pour ma part, je n’en crois pas un mot, mais la badauderie autrichienne y trouve ample matiere â surprises et â reflections politico-philosophiques. La feuille de la Bucovine2 ne paraît plus, mais, au dire des Hurmousaki, elle donnera signe de vie dans quelque temps. Dieu le veuille ! Si tu veux m’ecrire, envoie-moi tes lettres par Vienne, de cette facon elles me parviendront en toute surete. Adieu. Mes compliments â Madame Ghika. B. Alecsandri Cernăuţi, nov. 1850 Iubite Ghica, Mă găsesc, după cum vezi, în Bucovina; am venit aici pentru a însoţi pe fratele meu care se reîntoarce la Paris şi pe doamna Maria Cantacuzino care se stabileşte acolo pentru totdeauna. Or cum cred că poşta austriacă va fi mai discretă, faţă de scrisorile mele, decît carantina din Galaţi mă folosesc de lipsa de importanţă a persoanei mele aici pentru a-ţi scrie aceste cîteva rînduri. Este vorba de a lua unele informaţii despre un zvon care a circulat în Iaşi şi care a produs o oarecare agitaţie printre unii părinţi compleşiţi de numeroşi urmaşi. Acest zvon spunea că s-a format la Constantinopol un aşezămînt, ca un colegiu, unde s-ar primi copiii din raiale. Dar în ce condiţii ar fi primiţi acolo ? Iată ce s-ar dori să se ştie. Este pe gratis ? Sînt ca interni ? Şi, în acest caz, copiii creştini ar fi ei scutiţi de neplăcerile şederii împreună cu copiii turci ? Care este, într-un cuvînt, organizarea acestui institut ? Care sînt bazele lui ? Şi crezi tu că părinţii moldoveni îşi pot trimite acolo pe micuţii lor ?... Iată ce te rog să-mi scrii cît mai curînd, căci avem deja 172 aproape zece cetăţeni români nevirstnici, destinaţi să profite de binefacerile sultanului, dacă este vorba de binefacere. în ce priveşte pe sultan, o mare veste s-a răspîndit pe aici, printr-un jurnal german, cum că suzeranul nostru ar fi fost otrăvit. în ce mă priveşte, nu cred nici o vorbă, dar neroziile austriece găsesc în aceasta o mulţime de surprize şi de reflecţii politico-filozofice. Foaia din Bucovina2 nu mai apare, dar, după spusa Hur-muzacheştilor, va da semne de viaţă peste cîtva timp. Să dea Dumnezeu ! Dacă vrei să-mi scrii, trimite-mi scrisorile prin Viena, în acest fel îmi vor ajunge cu siguranţă. Adio. Salutările mele doamnei Ghica V. Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 57 Jassi, fevrier 1851 Mon cher vieux, Tu m’as ecrit il y a quelques jours une lettre dans la-quelle tu m’engages â publier mes poesies. C’est bien la mon intention, mais quant â l’epoque de leur puhlication, je ne suis pas encore fixe. Cela arrivera peut-etre dans un an ou dans deux, si Dieu me prete vie, car je tiens â complet er la serie des pieces qui commence au 8 mars 1845 et qui finit en mai 1847.1 Tout mon passe est dans cette epoque de sen-sations douces, de sentiments eleves et de grandes souffrances. C’est la plus belle page de ma vie et il me reste encore bien des souvenirs â y puiser, et par consequent bien des vers â ecrire. Mais en attendant que ce projet se realise, et il se realisera, j’ai pense â toi, mon cher vieux, â ta fra-ternelle affection pour moi et aux encouragements sinceres que tu m’as toujours donnes et laissant de cote ma paresse proverbiale, j’ai copie dans un album2 toutes mes poesies. Le voici, il est â toi. Je te l’envoie pour la St. Constantin qui approche, m’a-t-on dit, car, pour ma part, je suis tres ignorant du Calendrier. Je ne connais que le St. Basile, parce que mon patron arrive touiours le 1-er janvier, pour me macairiser * tout l’argent qu’iî peut trouver par hasard dans mes poches. Tu connais presque toutes mes. poesies, mais il en est que je ne t’ai pas encore montrees, car je ne les ai montrees â personne. Ce sont celles comprises entre le 8 mars 1845 et le mois de mai 1847. Lis-les, je t’en prie, avec attention et dis-m’en franchement ton opinion, car je compte me guider sur ce que tu m’en diras. Tu me connais assez pour savoir que je n’ai jamais ete domine par la faiblesse aveugle de Mrs les poetes, et que je ne me suis jamais fait grande illusion sur mes productions. Ainsi tu es certain que tout conseil venant de toi sera le bien recu (toute sottise d’amour-propre de cote). Je n’attache de prix â ce que j’ecris qu’en tant que cela peut plaire â quelques amis, et toi, tu le sais, tu es mon premier et mon plus proche ami. C’est donc un devoir pour toi de me dire la verite nette, claire et sans reticences. J’attends cela de toi. Maintenant passons â autre chose. J’ai reşu des lettres de Jean ou il me charge de t’embrasser. Quand donc pourrai-je m’acquitter. de ses nombreuses commissions ? Jean s’amuse pour tous les amis. II frequente le grand monde grâce â sa calotte d’attache d’ambassade. 3 II roule de bals en bals et. il est reşu partout avec plaisir, avec consideration meme. Decidement, c’est un homme serieux et je suis oblige, pour ma part, de me reconnaître son frere cadet. Quant aux autres amis moldo-valaques de Paris, ils font toujours la meme chose, c’est-â-dire les Boulevards et les Tuileries. Balatchiano s’est mărie â une jeune demoiselle4 charmante et il vit â Paris. Je le verrai avec plaisir au printemps, car c’est decide, je pars au mois de mai sans faute. A Jassi, la rage matrimoniale continue de plus belle. Jusqu’au petit Ghika... un morveux bilieux que tu as du * Cuvînt creat de poet. Cf. aici p. 52, subsol. 174 voir promener avec son gouverneur, le beau-frere de Cata-cazi.5 II epouse un monstre de fille, la soeur de Strîmbo Miclesco. Que va-t-il resulter, grands dieux ! de cette horri-ble alliance ? Pauvre race roumaine ! comme on te com-promet ! Mais au total, le Carnaval est fort triste, fort bete. Malgre le grand nombre de Kiritza qui ont fait invasion dans la capitale pour les cîşlegi. * Je vois souvent tes soeurs et meme je prends une part tres active aux bals d’enfants que Zulnie6 donne chaque samedi. Zulnie est adoree de toute la nouvelle petite gene-ration. Adieu, mon cher vieux, et tout â toi, B. Alecsandri Mes amities â Ma'dme Gatynka 7. Adresa pe verso : Domnului Costachi Negri Cu un pachet marca C. N. Mînjina ** Iaşi, februarie 1851 Iubite prietene, Mi-ai scris acum cîteva zile o scrisoare în care mă îndemni să-mi public poeziile. Aceasta este şi intenţia mea, dar nu sînt încă fixat cu privire la data publicării lor. Aceasta se va în-tîmpla, poate, peste un an sau doi, dacă Dumnezeu îmi dăruieşte zile, căci ţin să completez seria de piese care începe la 8 martie 1845 şi se termină în mai 1847.1 întreg trecutul meu este în această epocă de dulci senzaţii, de sentimente înalte şi de mari suferinţe. Este cea mai frumoasă pagină a vieţii mele şi îmi mai rămîn încă multe amintiri de cules din ea şi, prin urmare, multe versuri de scris. Dar pînă cînd se va îndeplini acest pro- * în original, cu caractere chirilice. ** în original, adresa cu caractere chirilice. 175 iect, şi el se va realiza, m-am gîndit la tine, iubite prietene, la frăţeasca ta dragoste pentru mine şi la încurajările sincere pe care mi le-ai dat întotdeauna, şi, lăsînd la o parte proverbiala mea lene, iam copiat într-un album2 toate poeziile mele. Ia-tă-1, este al tău. Ţi-1 trimit cu ocazia Sfmtului Constantin, care se apropie, mi s-a spus, căci eu unul sînt foarte puţin cunoscător în ceea ce priveşte calendarul. Nu cunosc decît Sf. Vasile, pentru că patronul meu cade întotdeauna la 1 ianuarie, spre a-mi şterpeli toţi banii pe care-i poate găsi din întîmplare în buzunarele mele. îmi cunoşti aproape toate poeziile, dar mai sînt unele pe care nu ţi le-am arătat, căci nu le-am arătat încă nimănui. Sînt acelea cuprinse între 8 martie 1845 şi luna mai 1847. Citeşte-le, te rog, cu atenţie şi spune-mi sincer părerea ta, căci vreau să mă conduc după ceea ce-mi vei spune." Mă cunoşti îndeajuns pentru a şti că n-am fost stăpînit niciodată de slăbiciunea oarbă a d-lor poeţi şi că nu mi^am făcut niciodată mari iluzii asupra producţiilor mele. Astfel poţi fi sigur că orice sfat venind de la tine va fi bine primit (lăsînd deoparte orice prostie de amor propriu). Eu nu pun preţ pe ceea ce scriu decît în măsura în care aceasta poate plăcea cîtorva prieteni, şi tu, o ştii, eşti primul şi cel mai apropiat prieten al meu. Este deci o datorie pentru tine să-mi spui adevărul deschis, curat şi fără rezerve. Aştept acest lucru de la tine. Acum să trecem la altceva. Am primit scrisori de la Iancu în oare mă însărcinează să te îmbrăţişez. Cînd oare mă voi putea achita de numeroasele sale comisioane ? Iancu se distrează pentru toţi prietenii. Frecventează lumea bună datorită calotei sale de ataşat de ambasadă.3 Umblă din bal în bal şi este primit peste tot cu plăcere, cu consideraţie chiar. Hotărît, este un om serios şi sînt obligat, în ce mă priveşte, să mă recunosc frate al său mai mic. Cît despre ceilalţi prieteni moldo-valahi de la Paris, fac mereu acelaşi lucru, adică Bulevardele şi grădinile Tuileriilor. Bălăceanu s-a însurat cu o tînără domnişoară4 îneîntătoare şi trăieşte la Paris. îl voi vedea cu plăcere la primăvară, căci s-a hotărît, plec negreşit în luna mai. La Iaşi, furia matrimonială continuă mai intens. Pînă chiar şi micul Ghica... un mucos plin de venin, pe care trebuie să-l fi văzut plimbîndu-se cu guvernatorul său, cumnatul lui Cata- 176 cazi5. Se însoară cu un monstru de fată, sora lui Strîmbu Miclescu. Ce va ieşi de aici, Doamne sfinte ! din această groaznică alianţă ? Biată rasă românească! Cum îşi bat joc de tine ! Dar, în general, carnavalul e foarte trist, foarte stupid. Cu tot numărul mare de Chiriţe care au năvălit în capitală pentru cîşlegi. * Văd adesea pe surorile tale şi chiar iau o parte foarte activă la balurile de copii pe care Zulnia6 le dă în fiecare sîm-bătă. Zulnia este iubită de toată noua generaţie. Adio, iubite prietene, al tău, V. Alecsandri Salutări prieteneşti d-nei Catinca’7. Adresa pe verso : Domnului Costaehi Negri Cu un pachet marca C. N. Mînjina ** 58 [februarie 1851) Mon cher vieux, Je vi-enis de ireoevair de Paris deux broehures dont une est intitulee La question economique des Principautes et Pautre la Romania viitoare.1 La premiere est due â la plume de notre ami N. Balcesco, quand â la seconde, elle m’a l’air d’une publication periodique. Je te les envoie par le courrier d’aujourd’hui. * In original, în limba română, cu caractere chirilice. ** în original, adresa cu caractere chirilice. 177 Nous avons par ici de grands changements. Costaki Stourdza a donne sa demission â la suite de l’echec qu’il a subi au sujet de la nomination du metropolitain. II soute-na 1 limba care este încă în faşă ; * Corect : Britain (limba engleză). 192 2 publicul care seamănă cu limba ; 3 actorii care seamănă cu publicul ; 4 cenzura ! Descurcă-te dacă poţi ! In orice caz, ţin să cunosc părerea ta despre piesele mele şi îmi vei face plăcerea să mi-o spui fără nici o rezervă. 'M-ai însărcinat cu un comision. Era foarte riscant din partea ta, avînd în vedere lenea mea proverbială, dar ce nu fac eu din prietenie pentru tine ? Am luat deci informaţiile cerute în legătură cu afacerea atît de complicată a cailor şi iată între-gul adevăr : Catargiu este acela care a plătit lui Docan preţul cailor tăi. Acesta mi-a mărturisit-o. Acum, iubite prietene, să venim la o chestiune foarte interesantă pentru mine... Iat-o : cînd ne vom revedea ? în cc mă priveşte, în curînd voi reîncepe una din acele lungi rătăciri fără ţintă, cărora le găsesc atîta farmec. Nu s-ar putea oare să te întîlneşc undeva ? Anul trecut te-,am căutat la Londra, sperînd că Expoziţia Universală te va fi atras în sînul Marii Britanii... Trebuie oare să vin la Constantinopol pentru a-ţi strînge mîna ? la-ţi zborul, dragul meu, şi vino în Franţa. îţi ofer un supeu la „Cafe anglais“. Primeşti ? Adio. Respectele mele d-nei -Ghica. Al tău, V. A. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 67 Paris, 1 decembrie [s.n.] 1852 Iubite Bălcescu, Scrisoarea ta de la Palermo m-a întristat cu atît mai mult că mă găsesc din nenorocire în neputinţă de-a împlini 193 dorul meu de a veni să te văd în Italia. Trebuie să ştii că nu am venit în Paris pentru de ia petrece în desfătările acestii capitalii, ci pentru căutarea sănătăţii mele. De vreuh an pătimesc cumplit de şale, încît am fost silit a mă da pe mîna doctorilor şi prin urmare acum mă aflu supus la poruncile lor. Am început o cură de ape minerale care a să ţie vreo patru luni pînă-în primăvară, apoi oi fi silit a face băi de mare pentru ca să mă îndrept de tot. Iată poziţia în care mă găsesc. Doftorii nu mă iartă să mă depărtez de ochii lor, zicîndu-mi că trebuie sa vază cu ochii prO-gresurile îndreptării mele şi efectul curei ce am început. Cît pentru prietina noastră,1 ea însăşi este atît de'slabă că-i este peste putinţă de a întreprinde o călătorie depărtată în mijlocul iernii. Cu mare greu am putut-o hotărî a se duce măcar pînă la Pau, unde clima e mai călduroasă decît aceasta din Paris. Crede-mă, iubite Bălcescule, că atît prietina noastră cît şi eu sîntem mîhniţi în suflet din pricina împrejurărilor ce ne opresc de a urma dorinţei noastre. Bine ai face dar să îndemni pe frate-tău a veni lîngă tine, aci oricum să fie, acum e deprins cu străinătatea şi tot ţi-ar fi de mare ajutor şi de mare mîngăiere. Adresa lui nu o cunosc, dar îl întîlnesc adeseori, şi, de-i vroi să-i scrii, trimite-mi scrisoarea mie ca să i-o dau. Adresa mea este: Rue Lafitte 1. Pre cît am aflat, Ştefan Golescu nu se află în Paris, dar nu cred să întîrzie de a veni, şi, cum l-oi vedea, i-oi da ştire despre. revaşele tale care sînt la poşte restante. Adio, iubitul meu Bălcescu. Nu-ţi scriu mai mult pentru că în ceasul acesta am o grozavă durere de cap, dar în curînd ţi-oi scrie mai multe şi ţi-oi trimite şi balada lui Mihnea-Vodă. Al tău frate, V. A. Adresa; Monsieur Nicolas Balcesco, Hotel de la Trinacria, â Palerme, Sicile. 194 CĂTRE ION GHICA 68 Paris, 19 dec. 1852 Mon cher vieux, Me revoici derechef â Paris et, comme je n’ai plus â craindre pour mes lettres Pindiscretion de messieurs les gar-diens de la quarantaine de Galatz,1 je m’empresse de t’ecrire pour renouer notre correspondance amicale. Je vais commen-cer d’abord par te demander si tu te portes bien afin de me conformer â cet antique usage epistolaire, puis, cette for-malite accomplie, je crois de mon devoir de te premunir contre l’effet que pourrait te produire la couleur de ce papier, 2 en t’avertissant d’une chose importante que tu igno-res peut-etre, c’est que ce genre de papier est â la mode ac-tuellement et qu’il jouit de la reputation d’etre chinois. C’est du moins l’opinion de Mr Maquet, l’inventeur brevete de cette chinoiserie. Maintenant venons â des choses qui m’interessent parti-culierement : avant de, quitter le pays, c’est-â-dire au mois de septembre, je t’ai envoye un paquet de livres contenant plusieurs exemplaires des ballades populaires,. quelques numeros de mon malheureux journal, qui n’a vecu, helas ! que Pespace d’un matin,3 et quelques volumes de mon repertoire • dramatique. As-tu reşu cette collection ou non ? Tu m’as ecrit, il y a quelques mois, une lettre 4 charmante au sujet des ballades populaires, et j’y ai ete tellement sen-sible qu’aussitot que j’ai pu disposer de mon temps, je me suis remis au travail avec beaucoup d’ardeur. Quelques jours de pluie continuelle m’ayant oblige de garder la chambre, j’ai entrepris la seconde pârtie des ballades et je viens de la terminer ces jours-ci, â ma grande satisfaction. Elle est composee de 18 petits chefs-d’oeuvre populaires, dont quel-ques-uns traitent des legendes historiques, telles que : Negru-Vodă şi Manoli sau Mănăstirea Argişului, Mihnea-Vodă şi Radu Calomfirescu, Ştefăniţă-Vodă, Constantin-Vodă Bran-coveanul, Bogdan, Movila lui Burcel etc. D’autres s’elevent au plus haut degre de la fantaisie poetique, telles que : 195 Luna şi soarele, Mărioara Florioara, Zîna munţilor, Holera * etc. et j’espere que chacune d’elles te fera autant de plaisir que les premieres. Tu n’es pas sans savoir que lc celebre Boliako 5 a trăite ou plutot maltraite la legende de Manoli. Pauvre garţon ! Va-t-il etre aplati par la ballade populaire. Chantons-lui un De Profundis et qu’il n’en soit plus question. Je compte envoyer demain â Jassi la nouvelle collection des ballades pour la faire mettre sous presse immediatement et, si Dieu me prete vie, j’entreprendrai bientot la troisieme pârtie, afin de doter mon pays de ses propres tresors et de prouver ainsi que ceux qui nient l’existence d’une veritable littetature naţionale sont des ânes aux petites oreilles. J’avais entendu dans le temps que tu avais l’intention de îonder un journal 6 roumain â Constantinople. Pourquoi as-tu abandonne ce projet ? En tout cas, si cette idee te re-venait, compte sur moi. Je suis â toi corps et plume. Sur ce, je t’embrasse et te prie de faire mes compliments â Madame Ghica. Tout â toi, B. Alecsandri Donne-moi des nouvelles de Bolintiniano. 7 Rue Laffitte 1 Paris, 19 dec. 1852 Iubite prietene, Iată-mă din nou Ja Paris şi, cum nu mă mai tem pentru scrisorile mele de indiscreţia domnilor păzitori ai carantinei din Galaţi,1 mă grăbesc să-ţi scriu ca să reînnodăm prieteneasca noastră corespondenţă. Voi începe mai întîi prin a. te întreba cum stai cu sănătatea ca să mă conformez acestui vechi obicei epistolar, apoi, această formalitate fiind îndeplinită, cred de datoria mea să iau precauţiuni împotriva efectului pe care * Toate titlurile sînt scrise în original cu caractere chirilice. 196 l-ar putea produce asupra ta culoarea acestei hîrtii2 de scris, punîndu-te la curent cu un lucru important, pe care poate nu-1 ştii, şi anume că acest fel de hîrtie este la modă în clipa de faţă şi se bucură de reputaţia de a fi chinezească. Asta este, cel puţin, părerea d-lui Maquet, inventatorul brevetat al acestei chinezării. Acum să vorbim despre lucruri care mă interesează în mod particular: înainte de a părăsi ţara, adică în luna septembrie, ţinam trimis un pachet cu cărţi conţinînd mai multe exemplare din baladele populare, cîteva numere din nefericitul meu ziar, care nu a trăit, vai ! decît. atît cît ţine o dimineaţă 3, şi cîteva volume din repertoriul meu dramatic. Ai primit această colecţie sau nu ? Mi-ai scris acum cîteva luni o scrisoare4 îneîntătoare cu privire la baladele populare şi am fost atît de mişcat, încît, îndată ce am putut dispune de timpul meu, m-am aşezat din nou pe lucru cu multă însufleţire. Cîteva zile de ploi neîncetate silindu-mă să stau în casă, am început partea a doua a baladelor şi, spre marea mea mulţumire, le-am terminat zilele acestea. Este alcătuită din 18 mici capodopere populare, dfntre care unele tratează legende istorice ca : Negru-Vodă şi Manoli sau Mănăstirea Argişului, Mihnea-Vodă şi Radu Calomfirescu, Ştefăniţă-Vodă, Constantin-Voda Brînccmeanul, Bogdan, Movila lui Burcel etc. Altele ating cel mai înalt grad al fanteziei poetice, ca: Luna şi soarele, Mărioara Florioara, Zîna munţilor, Holera* etc., şi nădăjduiesc că fiecare din ele îţi va face tot atîta plăcere ca şi cele dlntîi. Ştii, desigur că celebrul Bolliac5 a tratat sau, mai bine zis, a maltratat legenda lui Manole. Bietul băiat! Are să fie turtit de balada populară ! Să-i cîntăm un De Profundis şi să nu mai vorbim de el. Socot să pot trimite mîine la Iaşi noua colecţie a baladelor ca să o dau numaidecît la tipărit şi, dacă mă va ţine Dumnezeu, voi începe în curînd partea a treia, ca să-mi înzestrez ţara cu propriile ei comori şi să dovedesc astfel că cei care neagă existenţa unei adevărate literaturi naţionale sînt măgari cu urechi mici. Auzisem odată că aveai de gînd să fondezi un jurnal6 ro-mînesc la Constantinopol. De ce ai părăsit acest plan ? In orice Toate titlurile sînt scrise în original cu caractere chirilice. 197 caz, dacă îţi va mai veni această idee, bizuie-te pe mine. Sînt al tău cu trup şi condei. Cu aceasta, te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi complimentele mele doamnei Ghica. Al tău, V. Alecsandri Dă-mi veşti despre Bolintineanu. 7 Rue Laffitte 1 69 Paris, 22 mars 1853 Mon cher vieux, nous sommes fort preoccupes ici des nouvelles complicationş qui sont survenues dans Ies affaires d’Orient et nous craignons que les demandes exorbitantes du plenipotentiaire russe ne cachent un de ces tours d’esca-motage qui souvent passent inapperşus aux yeux des di-plomates. Tu connais la rouerie de la diplomaţie russe, elle consiste â beaucoup exiger, afin de provoquer un emoi general, puis â faire semblant de se resigner â n’aocepter que tres peu et de laisser croire aux cabinets europeens â une quasi-defaite pour elle. Or ce peu qu’elle se fait accorder est ordinairement la seule et unique chose qu’elle ambi-tionne. A l’occasion du trăite de Balta Liman1, n’a-t-elle pas joue la meme comedie ? Tu te rappelles la mission du general Grabbe2 et les demandes exorbitantes qu’il a faites au Divan. Tu te rappelles, aussi, comment le general Aupick 3 et l’ambassadeur Anglais se sont laisses prendre et comment, apres avoir conseille au Divan de refuser les prin-cipaux articles de Pultimatum russe, ils ont accorde leur consentement â la ratification du trăite de Balta Liman. Mrs les ambassadeurs de France et d’Angleterre ont ensuite chante victoire/ tandis que le generale Grabbe, de son cote, semblait battu, mais content car il avait reussi d’escamotter 198 le susdit trăite â la barbe des vieux diplomates et qu’il; n’etait venu â Costantinople que pour cela. Tâche un peu de decouvrir le mot de P enigme au mi-,Iieu des nouvelles pretentions de la Russie. Elle demande trop cette fois^ci encore pour qu’el'le ne se contente de nouveau de tres peu. Or c’est ce tres peu qu’il faut decouvrire. N’y serions pas pour quelques choses par hasard ? J’en ai peur, que; veux-tu ? Calu cu sagna se teme de toate paserile care zbor. * De tous les journaux franţais, la Presse est Ie seul qui soutienne rigoureusement la question de l’Orient; les autres -sont plus ou moins mous. Lis les nos de la Presse du 20, 21, 22 etc. Les dernieres nouvelles de Jassi sont tres şatisfaisantes, eîles annoncent le retablissement du prince Ghika et sa decision de reprendre bientot les renes du gouvernement. Croirais-tu que l’ex-hospodar Stourdza fait enserrer des reclames en sa faveur dans le Constitutionnel ? Sacre vieux matou ! Il voudrait mordre encore au gâteau dont il s’etait bourre si longtemps. Lis un article de la Presse qui doit lui avoir fait faire la grimace. J’ai re9u ta lettre et me suis acquitte de ta commission. Je t’en voie ci joint le reşu de Mde Roger, modiste (50 ans). Adieu, mon vieux. Ecris-moi en detail tout ce que tu sauras au sujet des affaires de la Turquie. Mes compliments â ta femme. B. A. Paris, 22 martie"18a3 Iubite prietene, sîntem foarte preocupaţi aici de noile încurcături care au apărut în treburile din Orient şi ne este teamă ca cererile atît de nemăsurate ale plenipotenţiarului rus să nu ascundă una din înşelătoriile ■ care1 adesea trec nebăgate * în original, cu caractere' chirilicei'-................... 199 în seamă în ochii diplomaţilor. Cunoşti şiretlicul diplomaţiei ruseşti, el însemnează a cere foarte mult pentru a stîrni o grijă generală, apoi să lase să se creadă că se mulţumeşte să nu primească decît mai puţin, făcînd cabinetele europene să creadă că ea a suferit aproape o înfrîngere. Or, acest puţin care izbuteşte să facă să-i fie dat este de obicei singurul lucru pe care îl dorea. Cu ocazia tratatului de la Balta Liman1, nu a jucat aceeaşi comedie ? Iţi aminteşti misiunea generalului Grabbe2 şi cererile nemăsurate pe care le-a făcut Divanului. îţi aminteşti cum, de asemenea, generalul Aupick3 şi ambasadorul englez s-au lăsat păcăliţi şi cum, după ce au sfătuit Divanul să respingă principalele articole din ultimatumul rusesc, şi-au dat consimţămîntul la ratificarea tratatului de la Balta Liman. D-nii amabasadori ai Franţei şi Angliei după aceea se socoteau victorioşi, în timp ce generalul Grabbe, la rîndul său, părea învins, dar mulţumit pentru că izbutise să obţină prin . înşelătorie sus-zisul tratat de sub nasul bătrî-nilor diplomaţi şi că nu venise la Constantinopol decît pentru, aceasta. încearcă puţin . să descoperi cheia misterului în mijlocul noilor pretenţii ale Rusiei. Ba cere şi de data aceasta mult prea mult pentru ca să nu se mulţumească din nou cu prea puţin. Or, tocmai acest prea puţin trebuie descoperit. Nu este cumva vorba de noi din întîmplare ? îmi este frică, ce vrei ? Calu cu sagna se teme de toate paserile care zbor. * Dintre toate ziarele franţuzeşti, la Presse est singurul Gare susţine ou tărie chestiunea Orientului ; celelalte sînt mai mult sau mai .puţin slabe. Citeşte numerele din la Presse din 20, 21, 22 etc. Ultimele ştiri din Iaşi sînt foarte mulţumitoare, ele anunţă restabilirea prinţului Ghica şi hotărîrea sa de a lua în curînd frînele guvernului. îţi vine să crezi că fostul domn Sturdza pune să se publice în le Constitutionel reclame în favoarea sa ? Afurisit cotoi bătrîn ! Ar vrea să mai muşte încă din prăjitura cu care s-a îndopat atîta timp. Citeşte un articol din la Presse, care trebuie să-l fi făcut să facă feţe, feţe. Am * în original, în limba română cu caractere chirilice. 200 .‘ primit scrisoarea ta şi m-am achitat de comisionul tău. îţi tri-" mit aici, alăturat, recipisa d-nei .Roger, modistă (50 de ani). Adio, dragul meu. Scrie-mi amănunţit tot ceea ce vei şti despre treburile Turciei. Salutările mele soţiei tale. V. A. 70 [Paris, p. 22 martie 1853]1 Mon cher vieux, j’ai regu les papiers que tu m’as envoyer et les ai remis en bonnes mains. La somme de 280 fr. je l’ai payee depuis longtemps â Mdme Roger et je t’ai ex-pedie le reşu de cette dame immediatement. Je t’ai egale-ment expedie, par l’ambassade turque, un parfait cuisinier en compagnie des deux anges. Tiens-moi au courant2 de tout ce que tu sais et de tout ce que tu apprendras sur, les affaires courantes, car les feuilles publiques sont tres friandes de nouvelles et, depuis qiie nos pays existent, jamais la presse europeenne ne s’est tant occupee de nous. Adieu, envoie-moi des articles etc., B. A. [Paris, p. 22 martie 1853 ]1 Iubite prietene, am primit hîrtiile pe care mi le-ai trimis şi le-am dat în mîini sigure. Suma de 280 fr. am plătit-o de mult d-nei Roger şi ţi-am expediat de îndată chitanţa acestei doamne. Ţi-am expediat, de asemenea, prin ambasada turcă, un bucătar foate bun, însoţit de doi îngeri. 201 Ţine-mă la curent2 cu tot ce şti cum şi cu tot ce vei 'afla despre treburile curente, căci foile publice sînt foarte lacome de noutăţi şi, de cînd există ţările noastre, niciodată presa europeană nu s-a ocupat atît de noi. Adio, trimite-mi articole etc., V. A. CĂTRE BIBLIOTECA BRITISH MUSEUM 71 Paris, 28 mars 1853 Monsieur, J’ai eu l’honneur d’envoyer l’anne passee au Musee Bri-tannique de Londres la premiere pârtie des ballades popu-laire1 de la Roumanie (Principautes Danubiennes) et bien-tot j’espere pouvoire completter cet envoi de la seconde pârtie de ces poesies, qui se trouvent actuellement sous presse. En attendant, je prie la tres honorable Direction du Musee Britannique de me faire l’honneur d’accepter le 1-er volume de mon Repertoire dramatique intitule : Teatru românesc 2, et que Mr Parker3 lui remettra de ma part. Agreez, Monsieur, avec mes remercîments pour votre ai-mable lettre4 du mois d’aout 1852, l’assurance de ma con-sideration la plus distinguee. Votre tres devoue serviteur, V. Alecsandri 5 rue Lafitte 1-er Paris Paris, 28 martie 1853 Domnule, Am avut cinstea - de a trimite anul trecut Muzeului britanic de la Londra prima parte a. baladelor populare1 ale Româ- 202 niei (Principatele Danubiene) şi sper în curînd să pot completa această trimitere cu cea de a doua parte a acestor poezii, care se găsesc acum sub tipar. Pînă atunci, rog onorabila direcţie a Muzeului britanic să-mi facă cinstea de a primi primul volum al Repertoriului meu dramatic, intitulat Teatru românesc2, şi pe care dl. Parker3 i-1 va înmîna din partea mea. Primiţi, domnule, împreună cu mulţumirile mele pentru amabila dumneavoastră scrisoare4 din luna august 1852 asigurarea consideraţiei mele celei mai distinse. Al dumneavoastră devotat servitor, V. Alecsandri5 rue Lafitte 1-er Paris CĂTRE ION GHICA 72 Paris, 1 avril 1853 Mon cher vieux, J’ai mis du retard â repondre â tes lettres parce que depuis deux mois et demi je ne m’appar-tien plus et je ne puis pas seulement disposer d’un quart d’heure pour mes affaires. L’arrivee de mon pere e.t de ina soeur â Paris m’a imposee de devoirs de cicerone â 16 heures par jour de marche forcee, de telle sorte que je trouve â peine aujourd’hui un petit moment pour t’ecrire. Je m’empresse d’en profiter pour te dire rapidement que j’ai refu ton manuscrit1 et qu’il est deja sous presse. Sefels 2 et moi nous l’avont revu attentionnement et conformement au pleins pouvoirs que tu nous a donnes, nous y avons fait quelques petits changements. Ton oeuvre etant un oeuvre serieuse et destinee â faire sensation dans le monde diplo- 203 matique, nous avons cru devoir en extraire tout ce qui il y avait de trop violent, de trop personnel. Ainsi nous avons omis tout ce qui avait trăit au mariage scandaleux de Bi-besco, aux intrigues de la petite cour etc., toutes choses qui ne pouvaient offrir aucun interet au public franşais et qui donnaient â ton ouvrage une couleur etrangere â la question du moment. Ta brochure doit paraître dans cinq eu six jours. Sefels s’est charge d’en distribuer les exemplaires â qui de droit et de solder le prix d’impression. Il t’ecrira, sans doute, ces jours ci pour te donner un compte exact de tout ce qui a ete fait â ce sujet; ainsi c’est â lui que tu auras affaire, desormais, car, pour mon compte, je vais m’absenter de Paris et cela tres prochainement. Je pars dans quatre jours pour aller prendre des bains de mer, puis je passerai en Espagne ou je resterai jusqu’au commencement du novembre. Adieu, mon cher vieux. Accepte mes compliments bien sincers sur ton ouvrage ; il est bon sous tous les rapports et il a le merite d’etre indispensâble par le temps qui court. Je te donne l’acolade fraternelle, B. A. Je t’ai envoye ces jours-ci trois volumes3 de mes poesies qui viennent de paraître. L’argent que tu m’a envoye pour Madame Roger je l’ai reju depuis longtemps. Paris, 1 aprilie 1853 Iubite prietene, Am întîrziat să-ţi răspund la scrisori pentru că de două luni şi jumătate nu mai sînt al meu şi nu pot să am un sfert de oră pentru treburile mele. Sosirea tatălui meu şi a surorii mele la Paris mi-a dat îndatoriri de cicerone de 16 ore pe zi de marş forţat, astfel încît de-abia găsesc astăzi o clipă pentru a-ţi .scrie. Mă grăbesc să profit pentru a-ţi spune la repezeală că am primit manuscrisul1 tău şi că este deja sub 204 ..tipar, Sefels2 şi cu mine l-am revăzut cu atenţie şi, după f deplinele puteri pe care ni le-ai dat, i-am făcut unele schimbări. Opera ta fiind o operă serioasă şi destinată să facă senzaţie în lumea diplomatică, am crezut că trebuie să extragem tot ceea ce era prea violent, prea personal. Astfel am lăsat deoparte tot ceea ce avea legătură cu căsătoria scandaloasă a lui Bibescu, cu intrigile de la curte etc., toate lucruri care nu puteau să prezinte nici un interes pentru publicul francez şi care dădeau lucrării tale o formă străină de chestiunea mo-y mentului. Broşura ta trebuie să apară în cinci sau şase zile. Sefels s-a însărcinat să împartă exemplarele cui se cuvine şi şă soldeze costul tipăririi. îţi va scrie, fără îndoială, zilele '■’y acestea pentru a-ţi da o socoteală exactă despre tot ce-a fost făcut în legătură ou aceasta ; deci, de acum înainte, cu el vei • avea de-a face căci, în ce mă priveşte, am să lipsesc din Paris şi aceasta foarte. curînd ! Plec peste patru zile pentru a :. merge să fac băi de mare, apoi voi trece în Spania unde voi rămîne pînă la începutul lui noiembrie. Adio, iubite prietene. Primeşte salutările mele sincere pentru lucrarea ta ; este bună din toate punctele de vedere şi are meritul de a. fi foarte folositoare pentru timpul de faţă. Te îmbrăţişez frăţeşte, ;i . v. a. Ţi-am .trimis zilele acestea trei volume3 din poeziile mele care au apărut. Banii pe oare mi i-ai trimis pentru doamna Roger i-am primit demult. 73 Madrid, 18 novembre 1853 Mon cher vieux, il y a trois mois que je isuis parti de Paris pour faire une excursion au Maroc et un voyage en Espagne et pendant ce long intervalle je n’ai pu avoir que 205 quelque rares nouvelles de la question d’Orient; cependent j’ai ete assez heureux de trouver partout, tant parmi les officiers anglais de Gibraltar, que parmi les Espagnols, une tres vive sympathie pour la cause turque.1 Tout le monde a fini par comprendre, en Occident, le role odieux de la politique russe â Constantinople, ainsi que Pabsurdite des vio-lantes pretentions de l’empereur Nicolas, et l’indignation est aujourd’hui loi generale. Quelques personne meme se promettent d’aller se mettre â la disposition du sultan pour lui porter le concours de leur capacite et de leur devouement. Entre autres, j’ai vu aujourd’hui trois jeunes gens Espagnols, dont deux medecins chirurgiens, qui, ayant appris que j’etais sujet turc, sont venus me demander si en se rendant â Constantinople ils auraient la certitude d’etre employes dans l’armee d’Omer-Pacha ; les braves descendants du Cid desireraient partir le plus tot possible pour le theâtre de la guerre, et comme, pour ma part, il m’a etait impossible de prendre le moindre en-gagement vis-â-vis d’eux, je leur ai promis de leur donner une reponse decisive dans un mois. Je viens donc te demander â toi, qui connais la situation politique et pecuniaire de la Turquie, si le gouvernement admetterait les services de ces trois Espagnols, et s’il les emploierait immediatement, dans le cas qu’ils se rendraient â Constantinople. L’un d’entre eux voudrait entrer dans le corps d’armee, en qualite d’offi-cier de cavalerie, pour se battre contre les russes, et quant aux autres ils desireraient servir comme chirurgiens ou medecins. Fais-moi le plaisir de prendre des informations â ce sujet et de me faire une reponse bien detaillee, bien precise, surtout, afin que, de mon cote, je puisse repondre catego-riquement â ces Mrs. Ecris-moi â Paris, ou ta lettre me trou-vera sans faute, car je compte partir d’ici dans une dizaine de jours. Adieu, je ne te dis rien de mon voyage 2 parceque se serait trop futile par les temps qui courent. Tout â toi, B. A. Mes compliments â Madame Ghika. 206 Je rouvre ma lettre pour te dire que mes trois Espagnols sont fils de familie et qu’ils veulent partir pour la Turquie â l’insu de leurs parents ; l’un se nomme Eduardo Biaro y Ellorico — 26 ans — medecin chirurgien ; le second, Al- varez de Labastida — 25 ans — medecin chirurgien; le troisieme, Gregorio Zabalza y Olavo — 25 ans — militaire. Ils desirent tous les trois preter leur concours aux- efforts de la Turquie y contribuir al triunfo y gloria dela Causa Ottomana. Mais comme ils ne possedent actuellement que leur courage et leur bonne volonte, ils voudrait que le gou- vernement turc leur fit les avances du voyage â Constanti- nople et leur garantit un emploi immediat â leur arrivee lâ-bas. Voici du reste pour plus de clarte leurs conditions en langue espagnole : 1 Facilitacion de recursos ţecuniares hasta el funto a que se le destine. 2 Seguridat absoluta de colocacion a su llegada. Si tu peux faire quelquechose pour mes trois proteges, fais le, mon cher vieux, parce qu’ils sont animes d’un deşir immodere de battre les Russes, et c’est la une considerat ion qui plaide hautement en leur faveur. J’oubliais de te dire que, dans le cas ou mes braves Espagnols partiraient pour Constantinople, ils se procureraient des lettres de recommandation pour le general Primm, de la part de l’ex-ministre Gafia. J'attends ta reponse avec impaitience, mais je Ia deşire claire et decisive. Adieu. Madrid, 18 noiembrie 1853 Iubite prietene, sînt trei luni de cînd am plecat din Paris pentru a face o excursie în Maroc ,şi o călătorie în Spania şi în răstimpul acesta îndelungat nu am putut avea decît cîteva rare noutăţi despre chestiunea Orientului ; cu toate acestea, am fost destul de fericit găsind peste tot, atît printre ofiţerii en- 207 glezi de la Gibraltar, cît şi printre spanioli, o foarte vie simpatie pentru cauza turcă.1 Toată lumea, în Occident, a început să înţeleagă rolul urît al politicii ruseşti de la Constantinopol. cum şi absurditatea violentelor pretenţii ale împăratului Nico-lae, şi indignarea este astăzi legea generală. Cîteva persoane chiar îşi făgăduiesc să se pună la dispoziţia sultanului pentru a-i aduce în ajutor capacitatea şi devotamentul lor. Printre alţii, am văzut astăzi trei tineri spanioli, dintre oare doi, medici chirurgi, oare, aflînd că eram supus turc, au venit să mă întrebe dacă, ducîndu-se la Constantinopol, ar avea siguranţa că vor fi folosiţi în armata lui Omer-paşa; curajoşii coborîtori din Cid ar dori să plece cît mai repede cu putinţă pe teatrul de luptă, şi cum, în ce mă priveşte, mi-a fost cu neputinţă să-nu iau vreun angajament faţă de ei, le-am făgăduit să le dau un răspuns hotărît peste o lună. Vin deci să te întreb pe tine, care cunoşti situaţia politică. şi financiară a Turciei; dacă guvernul ar primi serviciile acestor trei spanioli şi dacă i-ar folosi numaidecît, în cazul că s^ar duce la Constantinopol. Unul dintre ei ar vrea să intre în armată, în calitate de ofiţer de cavalerie, pentru a se bate împotriva ruşilor, cît despre ceilalţi, ei ar dori să servească ca chirurgi sau medici. Fă-mi plăcerea şi ia informaţii despre acest lucru şi dă-mi un răspuns foarte amănunţit, foarte lămurit, mai ales, astfel încît, la rîndul meu, să pot răspunde hotărît acestor d-ni. Scrie-mi' la Paris, unde scrisoarea ta mă va găsi cu siguranţă, pentru că socotesc să plec de aici peste douăsprezece zile. Adio, nu-ţi spun nimic despre călătoria2 mea pentru că ar fi ceva prea uşuratic pentru timpurile de faţă. Al tău, V. A. Salutările mele doamnei Ghica. Redeschid scrisoarea pentru a-ţi spune că cei trei spanioli ai mei sînt fii de familie şi că vor să plece în Turcia fără ştirea părinţilor ; unul se numeşte Eduardo Biaro y Ello-rico — 26 ani — medic chirurg ; cel de al doilea, Alvarez de Labastida — 25 de ani — medio chirurg ; cel de al treilea, Gre-gorio Zabalza y Olavo — 25 de ani — militar. 208 Toţi trei doresc să dea ajutorul lor sforţărilor Turciei' şi să contribuie la triumful şi gloria cauzei otomane. * Dar cum în prezent nu au decît curajul şi bunăvoinţa lor, ar dori ca guvernul turc să le plătească drumul la Constantinopol şi să le garanteze un angajament imediat la sosirea lor acolo. Iată dealtfel, pentru mai marea limpezime a lucrurilor, condiţiile lor în limba spaniolă : 1. înlesnirea folosirii resurselor financiare pentru realizarea scopului căruia îi sînt destinate. 2. Siguranţa absolută de primire la sosire. Dacă poţi să faci ceva pentru cei trei protejaţi ai mei, fă-o, iubite prietene, pentru că sînt cuprinşi de o dorinţă ne-stăpînită de a bate pe ruşi şi acesta este un lucru care vorbeşte puternic în sprijinul lor. Uitam să-ţr spun că, în cazul în oare curajoşii mei spanioli ar pleca spre Constantinopol, îşi vor procura scrisori de recomandaţie pentru generalul Primm, din partea fostului ministru Gana. Aştept răspunsul tău cu nerăbdare, dar îl doresc limpede şi hotărîtor. Adio. 74 Paris, 20 decembre 1853 Mon cher Ghika, Mr Pommaraye se rend â Constantinople pour se mettre au service de l’armee turque1, en qualite de medecin. Je te le recommande particulierement et te prie de le presenter aux personnes influentes qui pourraient lui etre de quelque utilite. * în original, în limba spaniolă. 209 J’ai reşu, ces jours-ci, un manuscrit anglais dont je ne sais que faire. Envoie-moi tes instructions â cet egard. As-tu reşu ma lettre de Madrid 2 ? Adieu, tout â toi, B. Alecsandri Adresa pe verso : Mr. Ion Ghika Constantinople Paris, 20 decembrie 1853 Dragă Ghica, Dl. Pommaraye merge la 'Constantinopol pentru a se pune în serviciul -armatei turce \ în calitate de medic. Ţi-1 recomand în mod special şi te rog să-l prezinţi persoanelor influente care ar putea să-i fie de oarecare folos. Am primit, zilele acestea, un manuscris englez cu care nu ştiu ce să fac. Trimite-mi îndrumările tale în această privinţă. Ai primit scrisoarea mea de la Madrid 2 ? Adio, al tău, V. Alecsandri Adresa pe verso : Dl. Ion Ghica Constantinopol 75 Paris, 28 mars 1854 Mon cher Ghika, Mr Baligot de Beyne1 est mon ami intime. Homme d’esprit, homme de coeur et Roumain pur sang. A toi, et, peut-etre, â bientot, B. Alecsandri 210 Paris, 28 martie 1854 Iubite Ghica, Dl. Baligot de Beyne1 este prietenul meu apropia.t. Om de spirit, om cu suflet şi român pursînge. Al tău, şi, poate, pe curînd, V. Alecsandri CĂTRE IACOVACHE PALADI 76 [p. 1854]1 Cocoane Ecovachi, Cu mare mulţemire v-aş trimite tabac de care v-au dat _ răpos[a]t[ul] meu părinte, dar vă încredinţez că nu am. Cît pentru pricina despre care doriţi a-mi vorovi, dacă vroiţi a lua osteneală de a veni acolo, la cumnatu-meu, unde şed, vă voi aştepta mîine dimineaţă între 10 şi 11 ceasuri. Al d-tale plecată slugă, V. Alecsandri Adresa: D-sale vornficului] Ecovachi Paladi CĂTRE EDOUARD GRENIER 77 [Janvier 1855, Jassi] Monsieur,1 * J’ai annortce votre arrivee â Son Altesse ; nous avons pris jour pour demain. Demain donc, â midi, je viendrai vous chercher pour nous rendre ensemble â Ia cour. Votre tout devoue serviteur, Alecsandri •211 [Ianuarie 1855, Iaşi] Domnule,1 Am anunţat alteţei-sale venirea dumneavoastră; am hotărît ziua de mîine. Deci mîine, la prînz, am să vin să vă caut pentru a merge împreună la curte. Devotatul dumneavoastră servitor, Alecsandri 78 [Jassi, 1855], Samedi Mon cher Grenier, Faites-moi le plaisir d’expedier de suite la depeche tele-graphique ci-jointe et de payer pour moi les frais d’expe-dition. Je ne puis venir vous rendre visite ce matin pour cause d’affaires, mais â ce soir, si vous le voulez bien. Tout â vous, Alecsandri [Iaşi, 1855], Sîmbătă Dragă Grenier, Fă-mi plăcerea şi expediază numaidecît .telegrama alăturată şi plăteşte pentru mine cheltuielile expedierii. Nu pot ,să vin să te văd în dimineaţa aceasta din pricina treburilor, dar pe diseară, dacă îţi convine. Al dumitale, Alecsandri 212 către hippolyte desprez 79 Jassi, 10 avril 1855 Monsieur,1 J’ose me flatter que, malgre le nombre d’annees qui se sont ecoulees depuis 1848, vous n’avez pas oublie les rela-tions que nous avons eues â cette epoque. Pour ma part, je me rappelle avec bonheur que vous avez ete un des plus ge-nereux defenseurs des droits et de la nationalite du peuple roumain, et c’est â la certitude de vos inalterables sentiments pour mon pays qui m’engage â vous recommander Mr Negri. J’ai appris par les journaux que vous aviez accompagne â Vienne Mr Drouin de Lhuys. Vous etes donc, Monsieur, en position de nous rendre les plus eminents services aupres de la Conferance et d’achever ainsi, par votre influence, I’oeuvre que vous avez commencee en 1848. Mr Negri, mon meilleur ami, est charge par le prince de Moldavie de se rendre egalement â Vienne pour mettre â la disposition des membres de la Conference toutes les no-tions historiques, toutes les informations qui pourraient con-tribuer â les eclairer sur les droits et les voeux de mon pays. La nation roumaine se trctuve dans un moment de crise d’ou depend son existence politique et son avenir. Soyez pour elle, Monsieur, ce que vous avez toujours ete, un ami ferme et genereux, et veuillez considerer Mr. Negri comme un autre moi-meme. Vous etes bien pres de nous, Monsieur, cinq jours de vo-yage en bateau vapeur sur le plus beat* fleuve du monde nous separent â peine, pourquoi ne nous feriez-vous pas une petite visite avant de retourner â Paris ? Nous serions si heureux de vous donner ce que nous avons de mieux, notre hospitalite moldave toute cordiale ! Quoiqu’il en soit, je compte avoir le plaisir de nous voir en France vers le mois d’octobre et vous remercier au nom 213 de mes compatriotes de tout ce que vous aurez fait pour nous. Votre tout devoue, B. Alecsandri Iaşi, 10 aprilie 1855 Domnule,1 îndrăznesc, să mă măgulesc cu gîndul că, cu tot numărul de ani care s-au scurs de la 1848, nu aţi uitat legăturile pe care lt-am avut la acea vreme. în ce mă priveşte, îmi reamintesc cu bucurie că aţi fost unul dintre cei mai generoşi apărători ai drepturilor şi naţionalităţii poporului român, şi, cu încrederea în sentimentele dumneavoastră neschimbate pentru ţara mea, îndrăznesc să vă recomand pe dl. Negri. Am aflat din ziare că aţi însoţit la Viena pe domnul Drouyn de Lhuys. Sînteţi deci, domnule, în situaţia de a ne face cele mai de seamă servicii pe lîngă Conferinţă şi de a împlini astfel, prin influenţa dumneavoastră, opera pe care aţi început-o în 1848. Dl. Negri, cel mai bun prieten al meu, este însărcinat de prinţul Moldovei de a se duce de asemenea la Viena pentru a pune la dispoziţia membrilor Conferinţei toate datele istorice, toate informaţiile care ar putea contribui să-i lămurească asupra drepturilor şi dorinţelor ţării mele. Naţiunea română se găseşte într-un moment de criză de care ţine existenţa sa politică şi viitorul său. Fiţi pentru • ea, domnule, ceea .ce aţi fost întotdeauna, un prieten sigur şi generos, şi binevoiţi a-1 socoti pe domnul Negri ca pe mine însumi. Sînteţi foarte aproape de noi, domnule, ■ numai cinci zile de călătorie cu vaporul pe cel mai frumos fluviu din lume ne despart, pentru ce nu ne-aţi face o mică vizită înainte de a vă reîntoarce la Paris ? Am fi foarte fericiţi să vă dăm ceea ce avem mai bun, ospitalitatea moldovenească foarte prietenească. 214 Oricum ar fi, socotesc că voi avea plăcerea să vă revăd în Franţa prin luna octombrie şi să vă mulţumesc în numele compatrioţilor mei pentru tot ceea ce a-ţi fi făcut pentru noi. Al dumneavoastră devotat, V. Alecsandri către ion ghica 80 Jassi. 16 juin 1855 Mov cher vieux, II est bien vrai que je suis â la tete d’une feuille qui pa-raît sous le titre de România literară ;1 il est encore vrai que voilâ six mois que je subis les douleurs de l’enfantem&it grâces â cette publication et que c’est â grand peine que j’ai dejâ accouche de 24 numeros. Je te les envoie, conformement â ton deşir, mais â la condition que tu prendras sur tes heures de prince regnant2 pour me rediger quelques articles, car je serais fâche de ne pas voir figurer ton nom dans la România literară, comme il a figure dans la Propaşirea. Rappelle-toi, mon cher vieux collegue, que c’est â toi, â Cogalniceano et â moi que la Moldovalachie doit la meil-leure publication periodique qui ait păru depuis la renais-sance des lettres et de meme que noblesse oblige... talent oblige egalement. A l’oeuvre donc, mon cher vieux collaborateur, envoie-moi la description de l’île de Samos, ou toute autre chose. N’importe quel produit de ta plume, sera le bienvenu et re-cevra une hospitalite toute prindere dans les colonnes de ma feuille. J’ai fait publier la traduction des ballades populaires â Paris, precedee d’une introduction d’Ubicini.3 Dans cette preface, ecrite avec chaleur, il fait mention de notre pauvre 215 / Propaşirea et voici les propres termes dans lesquels il s’ex-prime â ce sujet : „J’ai nomme les principaux collaborateurs du «Progres» : Ion Ghika, Cogalniceano et Alecsandri. Dans cette associa-tion de jeunes et hardis ecrivains, le premier representait la politique, Cogălniceanu l’histoire, Alecsandri, le plus jeune des trois, la poesie“. II faut donc que l’on retrouve ton nom dans la Roma-nia literară, quand on s’occupera plus tard du mouvement litteraire dans rţos provinces. Te parlerai-je maintenant de la politique du pays ? tu la connais de longue date ; elle consiste comme toujours en intrigues de bas etage, en ambition mesquines, en change-ments de ministres etc... Quant â la pârtie saine de la popu-lation, elle a les yeux fixes sur les evenements de la Cri-mee, 4 ne pouvant plus les diriger du cote des conferences de Vienne.5 En tout cas, nous respirons â pleins poumons et nous attendons l’avenir en toute securite. Comment passes-tu ton temps dans ces parages fabu-leux de l’île de Samos ? Cette île existe-t-elle reellement ? Ecrjs-moi plus au long et plus en detail, si tu as quelques instants de loisir. Mikuli6 vient de publier quatre cahiers d’airs roumains. J’en ai mis de cote un bel exemplaire pour Mme Ghica, mais je ne sais comment le lui faire parvenir. Presente lui mes compliments en attendant. Adieu, ton ami, Alecsandri Negri se trouve â Vienne, â titre d’informateur aupres de la Conference, il sera enchante d’apprendre de tes nouvelles â son retour. Iaşi, 16 iunie 18-55 Iubite prietene. Este foarte adevărat că sînt în fruntea unei foi care apare sub titlul de România literară1; este încă adevărat că iată sînt 216 şase luni de cînd sufăr durerile facerii, mulţumită acestei publicaţii, şi că pînă acum, cu multă greutate am adus, pe lume 27 de numere. Ţi le trimit, conform dorinţei tale, dar cu condiţia că îţi vei lua din timpul tău de prinţ domnitor2 ca să-mi redactezi cîteva articole, căci aş fi supărat să nu văd figurînd numele tău în România literară, cum a figurat îft Propăşirea. Aminteşte-ţi, iubite vechi coleg, că ţie, lui Kogălniceanu si mie datoreşte Moldovalahia cea mai bună publicaţie periodică, apărută de la renaşterea literilor şi, după cum nobleţea obligă... talentul obligă de asemenea. La lucru deci, iubite vechi colaborator, trimite-mi descrierea insulei Samos sau orice altceva. Oricare produs al penei tale va fi binevenit şi va primi o ospitalitate princiară în coloanele foii mele. Am pus să se publice traducerea baladelor populare la Paris, precedată de o introducere de Ubicini.3 In această prefaţă, scrisă cu căldură, el face menţiune de biata noastră Propăşirea şi iată proprii termeni în care se exprimă despre acest subiect; „Am numit pe principalii colaboratori ai «Propăşirii»■: Ion Ghica, Kogălniceanu şi Alecsandri. In această asociaţie de tineri şi îndrăzneţi scriitori, primul reprezenta politica, Kogălni-(variii istoria, Alecsandri, cel mai tînăr din cei trei, poezia Trebuie deci să fie regăsit numele tău în România literară, cînd cineva se va ocupa mai tîrziu de mişcarea literară în pro- • vinciile noastre. Să-ţi vorbesc acum despre politioa din ţară ? o cunoşti de mult ; ea constă ca întotdeauna din intrigi de joasă speţă, din ambiţii meschine, din schimbări de miniştri etc... Cît despre partea sănătoasă a populaţiei, ea are ochii fixaţi asupra evenimentelor din Crimeea,4 nemaiputînd să-i îndrepte spre Conferinţele de la Viena.5 în orice caz, noi respirăm din plin şi aşteptăm viitorul cu toată încrederea. Cum îţi petreci tu timpul pe meleagurile fabuloase ale insulei Samos ? Această insulă există realmente ? Scrie-mi mai pe lung şi mai amănunţit, dacă ai cîteva clipe de răgaz. Miculi6 tocmai ,a publicat patru caiete de arii româneşti. Am pus deoparte un frumos exemplar pentru doamna Ghioa, 217 dar nu ştiu cum să fac să-i parvină. Prezintă-i omagiile mele, pînă atunci. Adio, prietenul tău, Alecsandri Negri se găseşte la Viena, cu titlul de informator pe lîngă Conferinţă, el va fi încîntat să afle ştiri despre tine la întoarcerea sa. CĂTRE SFATUL ADMINISTRATIV 81 Iaşi, 28 iunie 1855 Onoratului Sfat Administrativ,1 în timpurile de faţă, cînd naţiile de frunte ale Europei fac cele mai mari jertfe şi varsă sîngele lor pentru apărarea drepturilor omenirei, în această epocă de renaştere cînd neamul românesc este chemat a lua rînd pe rînd pe lîngă celelalte neamuri care se bucură de bunurile unei înţelepte libertăţi, în faţa viitorului statornic de fericire şi- de demnitate ce se deschide dinaintea noastră după atîte veacuri de sufe-rinţi grele şi de lupte crude, trebuie ca noi românii să nu avem altă dorinţă, altfel decît de a ne arăta vrednici de simpatiile Europei şi de rolul măreţ ce ea ne pregăteşte ; trebuie să ne arătăm în ochii săi curaţi de orice pată care ar putea trage hula asupra noastră. Sclavia este cea mai uricioasă pată care dezonorează încă patria noastră în veacul acesta de propăşire, căci pe întinsul de astăzi a Europei, numai ţara noastră mai păstrează încă acea veche rămăşiţă de barbarie, acea sclavie reprobată de lumea întreagă ca una ce este călcarea celor mai sfinte prin-ţipii de omenire şi celor mai dumnezeieşti precepte ale religiei lui Hristos. 218 A sosit vremea dar, ca să rumpem şi noi românii lanţul trist a sclaviei care leagă atîtea suflete în ţeara noastră, precum se rump de către naţiile civilizate lanţurile ce ne ameninţau patria ; şi de datoria fiecărui român este a agiuta prin toate puterile sale, prin toate jerfele, la stingerea sclaviei de pe pămîntul românesc.. Supt iscălitul, atît în numele lui cît şi în numele fratelui său Iancu Alecsandri, face cunoscut onoratului Sfat Administrativ că au liberat robii lor şi că, vroind a le asigura mijloace de vieţuire, au hotărît a-*i aşeza ca lăcuitori pe moşiile Mirceşti, Patraşcani şi Folteşti, dîndu-le locuri de case şi de arătură ca celorlalţi locuitori români, potrivit legilor ţării. Drept care jos iscălitul roagă pe onoratul Sfat să binevo-iască a da întru aceasta cuvenitele, instrucţiuni locurilor competente. V. Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 82 Paris, 30 7bre 1855 Mon cher Negri, je viens de recevoir ta lettre de Constantinople et j’y reponds de suite pour te dire que ton pres-sentiment ne t’a point trompe au sujet de mon voyage en Crimee.1 J’expedie Rolla, 2 Cathynka, Jean et Noemi pour la Moldavie demain, lundi, 1-er octobre, et des lundi, en huit, je m’embarque ă Marseille pour aller vous retrouver â Constantinople et pour aller â Sebastopol. Mon bonheur serait double et decuple si je pouvais faire cette excursion avec toi, Baligot et Rallet. En attendant, je vous embrasse tous de coeur. Tous les miens te serrent la main, Alecsandri * * Pe verso, scrise de mâna lui Negri numele unor oameni politici români şi un fragment dintr-un raport despre mănăstirile închinate. 219 Paris, 30 septembrie 1855 Dragă Negri, tocmai am primit scrisoarea ta de la Constantinopol şi răspund numaidecît pentru a-ţi spune că presentimentul tău nu . te-a înşelat în legătură cu călătoria mea în. Crimeea.1 Expediez pe Rolla,2 Catinca, Iancu şi Noemi în Moldova mîine, luni, 1 octombrie, şi de luni în opt eu mă îmbrac la Marsilia pentru a merge să vă găsesc la Constantinopol şi pentru a merge la Sebastopol. Fericirea mea ar fi dublă şi înzecită dacă aş putea să fac această-excursie cu tine, Baligot şi Ralet. Pină atunci, vă îmbrăţişez pe toţi din inimă. Toţi ai mei îţi strîng mîna, Alecsandri CĂTRE EDOUARD GRENIER 83 Paris, 10 8bre 1855 Mon cher Grenier, Je vous suppose passablement furieux contre moi et j’en suis d’autant plus ravi que d’un seul mot je puis faire tom-ber toute votre colere. Ce mot, c’est votre ami Bixio qui se charge de le dire pour moi : lisez sa carte et vous y trou-verez l’explication de mon silence. Je ne voulais pas vous ecrire avant le retour d’Espagne de M. Bixio1 ; or, maintenant qu’il est â Paris, je ne saurais plus trouver de pretexte â ma paresse et je vous ecris pour vous donner des nouvelles de vos amis : les Griin, 2 Ubicini, Laurent-Pichat 3, ainsi que de votre spirituelle amie de la rue de l’Eveque. Quant â M. Bixio, je ne puis rien vous en dire encore par la raison toute simple que je viens â peine de recevoir sa carte et que ce n’est que demain soir que j’aurai le plaisir de le connaître. C’est de Constantinople seulement ou bien 220 de Sebastopol que je vous donnerai de ses nouvelles. En at-tendant, sachez, o, monstre trop aimable, que vous etes adore de tous ceux qui vous ont connu, plus ou moins, dans l’in-Ximite ; les unes disent que vous etes charmant ,les autres, -que vous avez des qualites de coeur, d’autres, que vous etes doue d’une intelligence superieure... et, malgre cela, personne ne semble s’etre aperfu encore que vous etiez chauve ! II n’y a que Paris pour produire de ces admirables effets d’optique. Ah ! mon vieil ami, qu’elle est donc bonne cette exrstence parisienne qui vous fait vivre par tous les bouts, par toutes les facultes, par le coeur, par l’intelligence, par tout ce que l’on veut. Et eependant, je vais divorcer d’avec elle pas plus tard que dans quatre jours. Oui, helas 1 la patrie m’appelle et les affaires aussi. Mais avant de me laisser victimer par elles, je compte faire une legere pointe en Cri-mee pour voir un peu de heros. Je pars samedi pour Constantinople, ou je serai rendu le 25 de ce mois. De lâ, je saute â pieds joints sur la tour Malakoff, puis quand j’aurai bien sature mes regards de ce grand spectacle de destruction, je profiterai du voisinage pour venir passer l’hiver â Jassi. Voilâ mon itineraire. Fin novembre, je vous saute au cou. Tout â vous, V. Alecsandri Paris, 10 octombrie 1855 Iubite Grenier, Presupun că eşti destul de furios împotriva mea şi sînt cu atît mai încîntat, cu cît cu‘ un singur cuvînt pot să fac să-ţi treacă mînia. Acest cuvînt, prietenul tău Bixio se însărcinează să-l spună pentru mine : citeşte scrisoarea sa şi vei găsi acolo explicaţia tăcerii mele. Nu voiam să-ţi scriu mai înainte de întoarcerea din Spania a d-lui Bixio1; dar acum, că este la Paris, nu aş mai putea găsi pretext lenei mele şi-ţi scriu pentru a-ţi da veşti despre prietenii tăi: Grun2, Ubicini, Laurent-Pichat3, cum şi despre spirituala ta prietenă din strada l’Eveque. Cît despre dl. Bixio, nu pot încă să-ţi spun nimic, pentru motivul 221 1 foarte simplu că de-abia am primit scrisoarea sa şi că numai mîine seară voi avea plăcerea să-l cunosc. Numai de la Constantinopol sau d,e la Sebastopol îţi voi da veşti despre el. Pînă. atunci, să ştii, o, monstru preaamabil, că eşti adorat de toţi cei ce te-au cunoscut, mai mult sau mai puţin, în intimitate ; unele spun că eşti fermecător, alţii, că ai calităţi sufleteşti, alţii, că eşti înzestrat cu o inteligenţă superioară... şi, cu toate acestea, nimeni încă nu pare să-şi fi dat seama că eşti chel! Numai Parisul poate produce asemenea admirabile efecte de optică. Ah ! bâtrînul meu prieten, ce plăcută este această existenţă pariziană, care te face să trăieşti intens, prin toate facultăţile, prin inimă, prin inteligenţă, prin 'tot ce vrei. Şi cu toate acestea, voi divorţa de ea, nu mai tîrziu decît peste patru zile. Da, vai ! patria mă cheamă şi afacerile de asemenea. Dar mai înainte de a deveni victima lor, intenţionez să fac un scurt popas în Crimeea ca să văd ceva eroi. Plec sîmbătă la Constantinopol, unde voi fi la 25 ale acestei luni. De acolo, săr drept pe turnul Mala-koff, apoi, după ce îmi voi fi îndestulat privirile cu această măreaţă privelişte de distrugere, voi profita de vecinătate pentru ca să vin să petrec iarna la Iaşi. ’ Iată itinerariul meu. La sfir-şitul lui noiembrie îţi sar de gît. Al tău, V. Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 84 • Marseille, 14 8bre 1855 Mon cher vieux, Cette lettre me precedera de quatre jours â Constantinople. Je pars demain par le paquebot qui fait la cote d’Ita-lie, car je tiens â revoir ces points du littoral que j’ai par-courus pour la premiere fois avec toi1, mon cher vieux. Ainsi, 222 le 25 ou le 26 de se mois, au plus tard, je serai pres de toi et de ce brave ami, Baligot2, pour lequel j’ai une lettre de sa tante, Madame Pages, que j’ai ete voir â son intention. Tu m’as engage, dans une missive confiee â Mr Gues, d’aller fumer le calumet de la destruction sur les ruines de Malakoff 3. ţa a ete toujours mon idee fine et si j’ai laisse ma familie4 partir seule pour la Moldavie c’est que j’avais fait le projet d’aller en Crimee 5, aVant de rentrer dans mes foyers. Je me suis muni de plusieurs lettres de recomman-dation pour des generaux, des colonels etc. et j’arrive pour te prendre, si tu es toujours dispose â faire cette excursion. En ce cas, sois pret, car j’arriverai le jeudi ou vendredi de la semaine prochaine, c’est â dire le 25 ou le 26, comme ;e te l’ai deja dit, et quatre jours apres, c’est â dire le mardi â deux heures de l’apres-midi je quitte Constantinople pour me rendre â Kamiech par le bateau qui fait regulierement ce service entre les deux villes. II me sera impossible de m’arre-ter plus longtemps dans la viile des sultans, car le mauvais temps approche et il serait grand dommag;e que notre vo-yage de Sebastoptjl fut innonde par les pluies de la fin de l’automne. Enfin de quoi je t’embrasse, ainsi que Rallet 6 et Baligot. Alecsandri Adresa pe plic : Mr A. Baligot de Beyne au bureau de la Presse d’Orient pour remettre ă Mr. Negri Constantinople Marsilia, 14 octombrie 1855 Iubite prietene, Această scrisoare va ajunge la Constantinopol cu patru zile înaintea mea. Plec mîine cu pachebotul care face coasta Italiei, căci ţin să revăd aceste puiicte ale litoralului, pe care le-am străbătut pentru prima dată cu tine*, iubite prietene. Astfel, la 25 sau la 26 al acestei luni, cel mai tîrziu, voi fi lîngă 223 tine şi lîngă bunul prieten Baligot2, pentru care am o scrisoare de la mătuşa sa, doamna Pages, pe care am fost să o văd pentru el. M-ai îndemnat, într-o scrisoare încredinţată d-lui Gues, să mă duc să fumez pipa distrugerii pe ruinele Malakoffului3. Aceasta a fost întotdeauna ideea mea preţioasă şi dacă am lăsat familia4 me;a să plece singură în Moldova este pentru că făcusem planul să merg în Crimeea5, înainte de a mă reîntoarce acasă. M-am înarmat cu mai multe scrisori de recomandaţie pentru generali, colonei etc. şi sosesc pentru a te lua, dacă mai eşti încă dispus să faci această excursie. In acest caz, fii gata, căci voi sosi joi sau vineri din sşptămîna viitoare, adică la 25 sau 26, aşa cum ţi-am mai spus, şi patru zile după aceea, adică marţi la ora două după-masă, părăsesc Constantinopolul pentru a mă duce la Kamient cu vaporul care face cu regularitate acest serviciu între cele două oraşe. îmi va fi imposibil să mă opresc mai mult timp în or&şul sultanilor, căci ^vremea rea se apropie şi ar fi mare păcat ca drumul nostru la Sebasto-pol sa fie inundat de ploile de la sfîrşitul toamnei. Cu aceasta te îmbrăţişez, cum şi pe Ralet6 şi Baligot. Alecsandri Adresa pe plic : Dl. A. Baligot de Beyne la biroul Presse d’Orient pentru a fi înmînată d-lui Negri Constantinopol CĂTRE edouard grenier 85 [Constantinople], 28 8bre 1855 Mon cher Grenier, J’ai eprouve une amece deception â mon arrivee â Constantinople en apprenant que vous etiez venu dans la viile des houris et que vous en etiez reparti1 avant mon appari- 224 tion sur l’horizon oriental. C’est dommage, cher ami, que votre depart precipite m’ait prive de l’agrement de quelques poetiques promenades â nous deux sur le Bosphore. Qui sait si notre bonne etoile ne nous eât pas ouvert les portei âe quelque harem, et alors... je vous laisse â penser quel duo ad-mirable nous aurions fait, que de Malakoff2 pris d’assaut, que de Sebastopol enleves, que de hardis coups de main. Al-lallallah ! Un jour avant mon depart de Paris, je Vous ai ecrit une longue lettre3 que vous avez du trouver â Jassy, â votre retour. Le soir-meme, je me suis presente dans le salon de votre ami, M. Bixio, qui m’a reşu tres affectueusement JV ai passe quelques heures fort agreables dans la societe de ccs dames que j’ai trouvees charmantes..., la petite Abeille 4 surtout qui vous aime beaucoup et qui ne veut nullement croire â une infidelite de votre part. Elle est votre fiancee, elle me l’a d!t, et je l’ai assuree qu’elle avait fait un excellent choix dans votre aimable personne. Le salon de M. Bixio est un salon que je serai tres heureux de frequenter quand j’irai m’etablir â Paris, mais il faut que vous y soyez. A bientot, cher Grenier. Negri m’a retenu â Constantinople et je crois que nous nous en retournerons ensemble en Moldavie. En attendant, Allahbimberek etversinis! Tout â vous, Alecsandri. [Constantinopol], 28 octombrie 1855 Iubite Crcr.'.-r. Am încercat o amară decepţie la sosirea mea la Constan-tinopol aflînd că ai venit în oraşul huriilor şi ai pleca,1 înainte de apariţia mea pe orizontul oriental. Este păcat, dragă prietene, că plecarea dumitale grăbită m-a lipsit de plăcerea cîtorva plimbări împreună pe Bosfor. Cine ştie dacă steaua noastră bună nu ne-ar fi deschis porţile unui harem, şi atunci... te las să te gîndesti ce duo minunat am fi făcut, ce de Malakoffi2 luaţi cu 225 asalt, ce de Sebastopoli cuceriţi, ce lovituri îndrăzneţe. Alla-llallah ! Cu o zi înaintea plecării mele de la Paris, ţi-(am scris o scrisoare3 lungă pe oare trebuie să o fi găsit la Iaşi, la întcar-cerea dumitale. In aceeaşi seară, m-am prezentat în salonul prietenului dumitale, dl. Bixio, care m-a primit foarte călduros. Am petrecut acolo cîteva ore foarte plăcute în tovărăşia acestor doamne pe care le-am * găsit îneîntătoare..., mica Albină4 mai cu seamă care te iubeşte mult şi care nu vrea cu nici un preţ să creadă în vreo necredinţă din partea dumitale. Este logodnica dumitale, mi-a spus-o, şi am asigurat-o că a lăeut o foarte bună alegere In plăcuta' dumitale persoană. Salonul d-lui Bixio este un salon pe care aş fi foarte fericit să-l frecventez cînd mă voi duce să mă stabilesc la Paris, dar va trebui ca să fii şi dumneata acolo. Pe curînd, iubite Grenier. Negri m^a reţinut la Constantl-nopol şi cred că ne vom reîntoarce împreună în Moldova. Pînă atunci, Alah să te blagoslovească ! * Al dumitale, • A lecsandri CADRE COSTACHE NEGRI 86 Kamient. Mardi, 27 noembre 1855 Mon cher Negri, Notre premier jour de traversee1 a ete magfrifique, le second a ete affreux et enfin aujourd’hui en debarquant nous avons trouve l’hiver avec tous ses agrements : neige, froid, etc. C’est egal, je suis heureux de m’y trouver, car ce que * In original, în limba turcă. 226 l’on y voit est vraiment tres curieux. A mon retour je te ra-conterai bien des details qui t’interesserait beaucoup, en at-tendant sâche que nous sommes biens et tout disposes â faire notre excursion quoique se soit une vrai campagne d’hiver. B. A. Adresa pe verso : Mr Negri Kamient. Marţi, 27 noiembrie 1855 Iubite Negri, , Prima noastră zi de traversare1 a fost minunată, a doua a fost îngrozitoare şi, în sfîrşit, astăzi debareînd, am găsit iarna cu toate plăcerile sale : zăpadă, frig etc. Nu-i nimic, sînt fericit de a mă găsi aici, căci ceea ce se vede este în adevăr foarte curios. La întoarcerea mea îţi voi povesti destule amănunte care te vor interesa mult, pînă atunci să ştii că sîntem. bine şi dispuşi să facem excursia noastră cu toate că este o adevărată campanie de iarnă. , V. A. Adresa pe verso : Dl. Negri 87 Corps d’armee Division Brigade ' N Objet Mon cher Negri, Je te donne une bonne pensee d’amitie de n’importe quel point du globe oii je me trouve. Tu le sais, c’est une dette de coeur que je ne manque jamais d’acquitter. Ceci convenu Le 30 novembre 1855 Crimee — bords de la Tchernaja — plateaux Fediouteline ■— Camp des zouaves 227 et bien regie, je t’ecris deux mots de sous la tente du general de Wimpfen, qui m’abrite pour cette nuit et que je suis heureux de connaître. Je campe en face des russes, sur les bords de Tehernaîa, pres du fort de Traktir, mais. pour plus de details je t’en-gage â lire la lettre que j’ecris â mon pere et que je te prie de lui expedier de suite. Adieu, ton ami, Alecsandri Avez-vous termine vos affaires avec les Turcs1 ? Le temps s’est horiblement gate et je crains que notre traversee de la Bulgarie 2 ne soit pas trop penible. Mes amitiees â Rallet et au 84e. 3 Adresa : Mr A. Baligot de Beyne au bureau de la Presse d'Ori-ent, pour remettre â Mr Negri Constantinople Corp de armată . 30 noiembrie 1855 Divizie Crimeea — pe malurile Cernaiei — Brigadă platoul Fediutelin — Tabăra zuaviloi' N. Obiect Iubite Negri, Iţi dăruiesc un bun gînd prietenesc din orice punct al globului în care mă găsesc. Ştii că este o datorie sufletească, pe care nu voi înceta niciodată să o plătesc. Acestea hotărîte şi bine lămurite, îţi scriu două cuvinte de sub cortul generalului Wimpfen, care mă adăposteşte pentru noaptea aceasta şi pe care sînt fericit să-l cunosc. Sînt în faţa ruşilor, pe malurile Cernaiei, aproape de fortul Tractir, dar, pentru mai multe detalii! te îndemn să citeşti 228 scrisoarea pe care am scris-o tatălui meu şi pe care te rog să i-o expediezi de îndată. Adio, prietenul tău, A'ecsani'ri Aţi terminat treburile voastre cu turcii1 ? Timpul s-a stricat rău şi îmi este teamă ca traversarea Bulgariei2 să nu ne fie prea grea. Amiciţiile mele lui Ralet şi celor din 84.3 Adresa: Dl. A. Baligot de Beyne, la biroul Presse d’Orient, pentru a fi dată d-lui Negri ' Constantinopol CĂTRE MIHAIL KOGALNICEANU 88 Constantinopole, 15 decembrie 1855 Iubite Kogălnicene, întorcîndu-mă în Ţarigrad de la Krîm, am avut o nespusă mulţemire a face cunoştinţă cu Steaua Dunării1 şi găsesc o mulţemire încă şi mai mare de a-ţi scrie pentru ca să te felicitez despre norocta întreprindere ce ai făcut. .Ţările noastre erau lipsite de o foaie politică serioasă, bine redijată şi nepărtinitoare. Şi afară de tine nu cunosc pe nime altul la noi care să aibă cunoştinfilc şi activitatea trebuincioase pentru redacţia unei asemeni foi. Dînd viaţă jurnalului tău, ai făcut o faptă cu atît mai pa triotică că ai nimerit chiar epoca cea mai interesantă pentru ^patria noastră. Aceasta avea nevoie de un organ indepen-oerrr care să-i apere drepturile cu căldură şi cu ştiinţă ; tu dar eşti chemat a-i fi apărătorul, căci ai şi ştiinţa şi iubirea de paţrie. Nu am trebuinţă să-ţi fac frazuri pompoase despre mărimea şi seriozitatea rolului ce ţi-ai ales singur fiindcă sînt încredinţat că îl cunoşti prea bine şi că îl vei susţinea, 229 astfel că toţi prietenii noştri vor fi fericiţi de a-ţi strînge mîna cu o frăţească recunoştinţă. Eu unul mă aflu în mare nerăbdare de a sosi la Iaşi pentru ca să conlucrez la redacţia foaiei tale căci sînt hotărît a suspenda România literarei, 2. Nici vremea, nici trebile mele particulare nu mă iartă a prelungi mai mult sarcina unei foi ca România, mai ales că acum tu eşti silit a-ţi consacra toată lucrarea gazetei ce dirijezi. România nu merge precum aşi dori să meargă, şi, decît a continua o foaie mediocră, mai bine prefer a o suspenda la sfîrşitul anului. Cînd ne vom întîlni împreună vom vorbi mai pre larg despre aceasta. Acum vroiam a-ţi spune ceva despre voiajul meu la Crîm, voiaj pe care tu însuţi de demult l-ai fi făcut dacă te-ar fi iertat împrejurările. Pentru noi românii, un asemine voiaj trebuie să fie considerat ca un adevărat pelerinagiu, căci pe pămîntul Crîmului se dezbate cauza preponderenţii a civilizaţiei asupra barbariei, şi din ruinele Sevastopolii va izvorî începutul restatornicirei vieţei noastre politice. Căderea puterei ruseşti în Orient asi-gurează viitorul naţionalităţilor ce compun Imperiul Otoman, prin urmare e un spectacol de mare interes pentru un român spectacolul acelui arsenal uriaş ce purta numele de Sevastopoli şi care ameninţa soarta atîtor popoare nenorocite ! Nici o călătorie din cîte am făcut pîn-acum nu m-au interesat ca aceasta de la Krîm deşi am fost expus la toate des-plăcerile şi nevoile timpului de iarnă ; vînt, ploi, ninsoare, grindină, glod, umezeală etc., carele m-au făcut a înţelege suferinţele ce au pătimit vitejii ostaşi ai apusului şi a admira energia peste fire ce au arătat în vremea asediei Se-vastopolulii. Desbarcînd la Kamieş, oraş nou înfiinţat, de barace de seînduri şi care într-un an de zile au căpătat 5000 de suflete, am fost la cuartierul general a mareşalului Pelis-sier şi de aici m-am îndreptat fără întîrziere spre Sevastopoli. Pămîntul într-o rază de o milă împrejurul acestui oraş este săpat de şanţuri, de baterii, de tranşeele şi acoperit de ghiulele, bombe, sfărmături de fier şi de mormînturi ; încît pîn-a nu zări oraşul încă, călătorul este pregătit la o grozavă privelişte ; şi în adevăr, cînd soseşte pe una din înăl-ţimele care vecinează oraşul şi cînd această ruină se înfăţişează ochilor lui, se simte cuprins deodată de o cruntă în - 230 fiorare. Nu a rămas casă întreagă ; nu a rămas un singur zid în picioare sub loviturile nenumăratelor projectiluri ce au plouat asuprăle în vremea asediei. (Peste 1.700.000 de tunuri s-au tras de către bateriele franceze de la începutul asediei pînă la luarea cetăţei.) Pe unde era uliţi, acum sînt grămezi de pietre amestecate cu ghiulele ; casele sînt bortilite ca un ciur, acoperemintele arse şi căzute peste răsipele caselor, gradinele prefăcute în locuri sterpe, copacii uscaţi ca de vînt înfocat a pustiului şi, pe unde odinioară era viaţa şi activitate, acum domneşte o tăcere de moarte, pe care numai tunurile ruseşti din ţar iile Nordului o întrerupse din vreme în vreme ; căci ruşii trag necontenit asupra oraşului, pare că ar fi hotărîţi a desăvîrşi dărîmarea lui. Cît m-am aflat în Sevastopol furişîndu-mă printe ruine, am auzit mulţime de boambe zdrobindu-se în aer sau printre zidurile caselor, şi, în vreme cît am făcut vizită generalului Bazen care comen-dează garnizoana din oraş, m-am încredinţat că bateriile ruseşti de pe malul drept a portului au luat drept ţel chiar casa unde locuieşte generalul, singura casă ce este încă tea-fără ; dar, deşi pierd o mare cătime de praf şi de projectile pe fiecare zi, nu au izbutit pînă acum a o dărîma. Cu toate acestea, cu destul pericol se face vizitarea Sevastopolului, fiindcă tunurile vuiesc necontenit şi boambele zbor fără încetare pe deasupra capului. De la Sevastopoli m-am îndreptat spre Inkerman şi apoi spre podul de la Tractir, unde au fost luptele acele crude, în cari englezii şi mai ales francezii au făcut vitejii nemuritoare. Acea primblare este cu atît mai interesantă că trece prin lagările englezilor şi a francezilor, în care deosebirea caracterului acestor două mari naţii se vădeşte în chipul aşezării lor. Englezii seamănă a lua măsuri de vecinică statornicie pe pămîntul Krîmului, ei fac şosele, drumuri de fier, sate cu case de piatră ; cînd, dimpotrivă, francezii sînt pe un picior de război, gata a se stremuta din loc în loc, după trebuinţele luptei. Lagărul Englez este serios şi tăcut, cînd acel francez vuieşte de cîntice, de rîsete şi de glume ; şi sub oricare cort străinul găseşte o frăţească oas-peţie, Cît pentru mine, sînt fericit de a putea spune compatrioţilor mei că am găsit în toţi francezii ce am cunoscut o simpatie fierbinte pentru soarta neamului nostru. De la Per-naia m-am dus de am vizitat cîmpul Sardinezilor şi petre- 231 cînd valea Balaclavei în care cavaleria engleză s-au deosebit prin o alergare atît de eroică asupra ruşilor, am mers să văd portul Balaclava. Aicea m-am minunat de mişcarea extraordinară de corăbii, de furgonuri, de cărăuşi de tot soiul ce aduc provizii şi muniţii trebuitoare armiilor aliate. Şi m-am încredinţat din vedere de greutăţile campaniei de astăzi. Franţa, Anglia şi Piemontul trimit la Krîm nu numai muniţii de război, dar apoi chiar şi hrana soldaţilor, chiar şi fînul şi orzul trebuitor dobitoacelor. Din sînul Balaclavei pornesc şosele care duc în deosebitele lagăre a armatelor şi pe lîngă aceste un drum de fier ce duce la cartierul general al generalului englez. Tătarii casc gurele şi rămîn uimiţi cînd trece vreo maşină şuierînd. în sfîrşit, pînă-a nu pleca din Krîm, am fost la vestitele tarii care apără Sevastopoli şi care purta numele 'de Bastion du mat, le grand Redan, le mamelon Vest (redoute Brancion), les ouvrages blancs şi Malakoff. Ce să-ţi mai scriu despre acesţe ? Văzîndu-le, nu poate crede cineva că asemi-nea tării au putut a se lua cu asalt, cînd ele era apărate de mii *de tunuri şi de o armie mai numeroasă decît aceea care le asedia. S-au găsit în Sevastopoli peşte 6 000 de tunuri ! Dar văd că această scrisoare au luat proporţiile un.u articol şi că e vreme de a-i pune sfîrşit. Sfîrşesc dar, iub’te Kogălniceanu, îndemnîndu-te r. continua -jurnalul tău' împotriva tuturor desplăcerilor şi a discurăjerilor ce vei întîm-pina, căci meritul unei stele nu stă numai întru a răsări şi a se culca, ci întru a luci necontenit în ochii oamenilor. Al tău prieten, V. Alecsandri Ce &-au mai făcut ou anasforaica în pricina clironomilor Lăceanului ? Ai bunătate a te întîlni cu frate-meu si a te sfătui cu dînsul întru întărirea acelei anaforale. îţi alăturez aice două scrisori, una, de la Negri, şi cealaltă, de la Ion Ghica. în curînd ţi-oi trimite o relaţie adevărată despre administraţia lui Ghica în insula Samos şi cred că-i tipări-o în jurnalul tău. 232 CĂTRE EDOUARD GRENIER 89 Constantinople, 20 decembre 1855 Mon cher Grenier, La charmante petite tete qtxi a eu la charite de donner une pensee amicale au pauvre voyageur a pris droit de cite dans mon esprit depuis que j’ai lu votre lettre â Negri ; elle y regne et se livre â une foule de jeux capricieux qui trou-blent ma tranquillite ; mais, quoi qu’il en soit, je I’aime, cette adorable tete, comme on aime un oiseau dont on en-tend la voix sans pourtant le voir, et je me plais â tresser pour elle des couronnes composees des f leurs les plus signifi-catives, telles que roses, lacrimiore at surtout marguerites.1 Et pourtant, cher ami, la vie que je mene â Constantinople n’est nullement propice aux reves poetiques, et sans Negri, auquel j’ai promis de rester jijsqu’â la fin de ce moi;, il y a longtemps que je serais parti pour le pays des char-mantes petites tetes. Depuis mon retour de Crimee, toutes les horreurs de l’hiver sont venues fondre sur le Bosphore, les pluies, les neiges, les vents, les tempetes. G’est un enfer ! Ajoutez â cela la politique byzantine des Turcs, les intrigues infâmes des moines grecs, l’histoire trop souvent repetee des biens conventuels2, histoire qui menace d’avoir un denoue-ment ridicule pour nous, et vous comprendrez l’etat d’horri-pilation dans lequel je me trouve. J’en suis arrive â faire des bulles de savon pour me distraire et â trouver d’ingenieux points de comparaison entre celles-ci et la plupart des actes politiques de mon pays. Triste, l’abbe, triste ! Toutes ces raisons font que j’ai pris la ferme decision de quitter jusqu’â mon ami Negri vers la fin de ce mois et de partir pour la Moldavie, dusse-je me fnyer dans la Mer Noire ou geler dans la Bulgarie.3 L’atmosphere byzantine est formee de miasmes de corruption materielle et surto ’t morale qui levent le coeur. En attendant que je vous serre la main, cher Grenier, dites aux charmantes petites tetes de princesses et avtres 233 qu’au risque de perdre la mienne (de tete), je n’aspire qu’â me trouver au plus tot dans leur aimable societe. Votre ami devoue, Alecsandri Constantinopol, 20 decembrie 1855 Iubite Grenier, * încântătorul căpşor care s-a milostivit să îndrepte un gînd prietenos spre bietul călător şi-a găsit loc în sufletul meu de cînd am citit scrisoarea dumitale către Negri ; el domneşte acolo şi se dedă la o mulţime de jocuri capricioase care îmi tulbură liniştea ; dar oricum ar fi, iubesc acest încîntător cap, cum iubeşti o pasăre a cărei voce o auzi fără însă să o vezi, şi îmi place să împletesc pentru el cununi compuse din florile, cele mai grăitoare, ca trandafiri, lăcrimioare * şi mai ales margarete.1 Şi totuşi, iubite prietene, viaţa pe care o duc la Constantinopol nu este potrivită pentru vise poetice, şi fără Negri, căruia i-am făgăduit să rămîn pînă la sfîrşitul lunii, de mult aş fi plecat spre ţara încîntătoarelor căpşoare. De la întoarcerea mea din Crimeea, toate grozăviile iernii au venit să se abată peste Bosfor, ploile, zăpezile, vînturile, furtunile. Este un infern ! Adaugă la aceasta politica bizantină a turcilor, intrigile mizerabile ale călugărilor greci, istoria prea adesea repetată a averilor mănăstireşti2, istorie care ameninţă să aibă un deznodă-mînt ridicol pentru noi, şi vei înţelege starea de nemulţumire în care mă găsesc. Am ajuns să fac baloane de săpun pentru a mă distra şi a găsi năstruşnice puncte de asemănare între acestea şi cela mai multe acte politice ale ţării mele. Trist, abate, trist! Toate acestea m~au făcut să iau hotărîrea nezdruncinată de a părăsi pînă şi pe prietenul meu Negri la sfîrşitul accstei luni şi de a pleca spre Moldova, chiar de ar trebui să mă înec în Marea Neagră sau să îngheţ în Bulgaria3. Atmosfera bizantină * în original, în limba română. 234 oste formată din miasme de corupţie materială şi mai cu seamă morală care îţi întoarce inima pe dos. Aşteptînd ca să-ţi strîng mîna, iubite Grenier, spune •încîntătoarelor căpşoare ale prinţeselor şi ale altora că, cu riscul de a mi-1 pierde pe al meu (capul), nu doresc decît să mă găsesc cît mai curînd în plăcuta lor societate. Prietenul dumitale devotat, Alecsandri CĂTRE ION GHICA 90 Constantinople, 30 decembre 1855 Mon cher Jon, Fais-moi le plaisir de remettre â Mr Ralleto 1 la somme de deux cents ducats, que je t’enverrai immediatement, soit de Bucarest, soit de Jassi, soit de Galatz. Tout â toi, V. Alecsandri Constantinopole, 30 decembrie 1855 Iubite Ioane, Fă-n*i plăcerea şi dă d-lui Ralet1 suma de două sute du-caţi, pe care am să ţi-o trimit de îndată fie de la Bucureşti, fie de la Iaşi, fie de la Galaţi. Al tău, V. Alecsandri 235 CÂTRE ABDOLONYME UBICINI 91 [1856]1 Mon cher ami, En attendant que je puisse trouver le Reglement organique pour y puiser des renseignements exacts sur les obligations des paysans vis-a-vis des proprietaires en Moldavie, voici les notices historiques que tu m’as demandees. „C’est le prince Constantin Nicolas Mavrocordate qui a affranchi les paysans de la Moldavie et ceux de la Vallachie. L’acte d’affranchissement des premiers porte la date du 6 avril 1749 ; l’acte d’affranchissement des valaques est de 1740.“ A bientot, Alecsandri , C. N. Mavrocordate a ete six fois hospodar en Valachie et deux fois en Moldavie. [185fîl1 Dragul meu, Pînă ' voi putea să găsesc Regulamentul Organic pentru a scoate de acolo lămuririle exacte asupra obligaţiilor ţăranilor faţă de proprietari în Moldova, iată notiţele istorice pe care mi le-ai cerut. „Prinţul Constantin Nicolae Mavrocordat este acela care a eliberat pe ţăranii din Moldova şi din Ţara Românească. Actul de eliberare a primilor poartă data de 6 aprilie 1749 ; actul de liberare >a muntenilor este din 1740.“ Pe curînd, Alecsandri * C.N. Mavrocordat' a fost de şase ori domn în Ţara Româ-neassă şi de două ori în Moldova. 236 CĂTRE C. A. ROSETTI 92 Mars 1856, Jassi Iubite Rosetaki, întorcîndu-mă de la Crîm 1 la Moldova, am găsit două scrisori a tale care mă aştepta de mult acasă. Răspund odată la amîndouă pentru ca să-ţi economisesc poşta. Mai întîi, îţi mulţumesc pentru critica ci ai făcut Doinelor2 mele. Acea critică au deschis dinaintea ochilor mei orizonturi noi în dominiul poeziei şi pe care le voi explora cu vreme, dacă mi-a ajuta Dumnezeu. Ma simt muncit de dorinţa de a lucra, însă în condiţiile în care mă aflu nu pot face nimică. La toamnă am de gînd a veni sa mă aşez la Paris ş: atunci vei avea prilej a mă cunoaşte mai bine şi a preţui iubirea de patrie şi de glorie a patriei de care totdeauna am fost însufleţit. Vreau să te silesc a face amande honorable cătră mine. O singură condiţie însă îţi cer, şi aceasta este ca să nu pretinzi de la'mine decît ceea ce pot. Ai zis că sînt poet; lasă-mă de a fi poet şi altă nimică. Proiectul tău de a întreprinde un comerţ de comestibile la Crîm îmi pare cam greşit fiindcă, chiar dacă ar mai urma războiul, ai avea a lupta cu o concurenţă foarte puternică şi reprezentată prin mai mult de cinci mii de negustori de tot soiul ce sînt aşezaţi în Kamiech, Balaclava şi alte locuri. Cu roate aceste, eu sînt gata a pune în dispoziţia ta suma de 200# ce mi-ai cerut şi aştept ordinul tău ca să ţi-i trimit unde ţi-ar placea. Scrie-mi şi îmi încunoştiinţează hotărîrea ta pentru ca să regulez expeduirea acelor bani prin un canal sigur. De cînd am sosit la Jassi nu am avut încă vremea să mă ocup de politică, i 244 Iaşi, de;?. 1856 l ibite Grenier, sosirea d-lui Paxo a avut efectul unei adevărate primăveri ; mi s-a prezentat cu mîinile pline de flori de mărgăritar. Aceasta pentru a-ţi spune că şi-a îndeplinit întocmai comisionul şi că am primit toate lucrurile frumoase pe care mi le-ai trimis pentru ziua mea. Cu tot părul meu alb, sînt foarte copil în unele' împrejurări, şi am încercat o bucurie pe care nu pot să ţi-o descriu la vederea cutiei cu mînuşi, portofelului, cutiuţei cu patiserii şi cuţitului de tăiat hîrtie, înfăţişate ochilor mei de dl. Paxo. Fiecare dintre aceste obiecte poartă înţelesul unei atenţii cu totul prieteneşti şi m-a mişcat foarte plăcut. Mulţumesc, dragul meu, ştii cum să faci lucrurile ! La rîndul meu acum să-ţi fac plăcere. Sănătatea d-nei Cantacuzino 1 se îmbunătăţeşte din zi în zi şi plecarea sa spre Paris devine din ce în ce mai probabilă. Sora sa, d-ra Pulheria, trebuie să o însoţească şi să rămînă cu ea mai mulţi ani în Franţa. Iată ce mi-a spus chiar d-ra Pu'heria. Cît despre prietena noastră, îţi vine să crezi ? Nu am avut ocazia să-i vorbesc o singură dată, de la moartea fiului s*u. Ea nu primeşte pe nimen', nici pe prietenii ei cei mai devotaţi. O singură dată am zărit-o în salonul' mamei sale, în ziua de Sf. Nicolae ; dar nu a făcut decît să apară şi să di pară, chiar mai înainte de a avea timp să-i vorbesc. Biata mamă ! nu am văzut niciodată o asemenea durere, inima îmi era grea de lacrimi în faţa ei. Ion2 este bine, îşi face pregătirile de plecare. îl văd destul de des la mine şi la Rolla, unde vine să joace din timp în timp. Nu îţi poţi închipui, iubite Grenier, plictiseala care, apasă anul acesta asupra societăţii din Iaşi ; s-ar spune că lumea este neliniştită din pricina unei aşteptări febrile şi prea mult prelungite a evenimentelor politice. Guvernului pare că nici nu-i pasă, a schimbat ministerul. Nicolae Canţa a înlocuit pe mareşal la Afaceri Interne. Vogoride este la Finanţe şi Istrati Ia Lucrări Publice. Să nădăjduim că acesta din urmă va termina la muncă silnică*. Pînă la urmă, demoralizare generală, anarhe în treburi. Cînd oare vom vedea o schimbare a acestei ordini de lucruri? Aşteptînd. această schimbare şi primăvara care trebuie să-mi îngăduie să plec, mă ocup de cîteva lucrări literare în limba f'anceză joc de cuvinte Travaux publics : lucrări P';blice şi trava x forces = muncă silnică. 245 care mă fac să uit necazurile noastre politice. Adun acum intr-un volum tot ceea ce am scris în proză timp de mai mulţi ani. Compun o dramă naţională în trei acte pentru nefericitul nostru teatru şi, din timp în timp, comit e-îte o mică doină * Prinţesa Natalia3, prinţesa Catiţa4 şi d-na Mavrogheni îşi făgăduiesc să dea o reprezentaţie în beneficiul săracilor ; mi-au cerut un mic tablou naţional în oare nu au aproape nimic de spus. Le-am făcut o mică piesă5 care le va da mulţumirea de a se arăta pe scenă în frumoase costume ţărăneşti. Sînt foarte fericite. Mavrogheni şi-a deschis saloanele. Am văzut ieri acolo pe colonelul Besson şi îţi mărturisesc că uniforma franceză mi-a încîntat inima. Adunarea de la serată nu a fost pătată de nici o uniformă austriacă. Am crezut o clipă că au fost evacuate principatele. Domnul Place6 a primit scrisori de la Bagdad. Tastu7 este furios împotriva dumitale ; se pare că l-ai dat uitării ca şi toţi ceilalţi. Zizin face parte din aceşti ceilalţi. Dar ‘ce dracu- faceţi acolo ? Sînteţi tot atît de leneşi în Franţa ca şi în Moldova ? Am văzut zilele acestea pe prinţesa Aglaes, care mi-a cerat veşti despre dumneata. I-am spus că ai devenit trapist.9 Prinţesa este tot frumoasă şi îneîntătoare, cu toate că s-a îngrăşat ; surîsul său nu se îngraşă. Adio, dragul meu, dă-mi veşti despre dumneata şi sp-une-mi că ţi-ai reluat lucrările poetice. Toţi ai mei îţi strîng mîna. Al dumitale din inimă, V. Alecsandri CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 96 [1856—1857]1 J’ecrivis alors ou, pour mieux dire, j’improvi'sai mes meil-leures poesies : la Baba Kloanţa, la Strounga, la Doina, la * în original, în limba română. 246 Hora, le Kraî-nou etc., et je me promis bien de laisser de cote mes essais de versification franjaise et de suivre la route que ie m’etais tracee moi-meme dans le domaine de la ve-ritable poesie roumaine. La publication de quelques-unes de ces pieces dans un Calendrier de 1843 donna lieu â une foule de critiques. Dans les grands salons on les appelait des poesies de chaumiere. Une seule personne2, qui me connaissait â peine, et qui, par la suite, a exerce une influence divine sur ma jeunesse, m’ecrivit de loin une lettre charmante, dans laquelle elle me disait : „Continuez comme vous avez com-menee, le plus beau titre de gloire qu’un poete doit am-bitionner c’est celui de poete naţional et populaire !“ C’est â elle que je dois tout ce que j’ai fait de bon, et, si je n’avais pas eu le malheur de la perdre, j’aurai fait des chefs-d’oeuvre. (Je vous ouvre mon coeur, cher Ubi, mais c’est pour vous seul que je le fais). Le filon de la mine une fois trouve, je pensai â une oeuvre chere et pieuse, â la collection des poesies populaires de mon pays et, dans ce but, je parcourus les montagnes et les plaines, me melant aux paysans dans les foires, ent-rant bravement avec eux dans les cabarets, assistant aux horas des villages, grimpant sur les sommets des montagnes pour trouver des bergers troubadours, parcourant les ruines du Château de Niamtzo, frequentant les monasteres, ecoutant partout les recits des contes populaires, des legen-des fantastiques etc... et stenographiant â la hâte tout ce qui arrivait â mon oreille. Au bout de trois ou quatre ans, je pos9edais un gros fatras de vers alteres par la bouche des chanteurs, de legendes tronquees, de pieces' confondues dans un desordre epouvantable, mais les pierres precieuses etaient lâ, sous ma main ; il ne s’ag'ssait que de les polir, de les remettre â leur place primitive, de les enchâsser pro-prement, pour reconstituer les anciens joyaux poetiques de nos ancetres. Ce travail eut ete impossible â tout autre que moi, de l’aveaux meme de mes collegues ; pour moi ce n’etait qu’une occupation pleine d’interet et de charme. J’avais acquis une telle facilite d’elaboration en ce genre, qu’il m’est arrive souvent de relier les diverses parties d’une ballade par des vers de mon cru et de retrouver plus tard ces memes vers dans la bouche de quelque vieillard, qui me recitait une legende inconnue. 247 Vous savez que j’ai deja publie deux brochures de ballades populaires3, il me reste encore des materiaux pour deux autres brochures. Je me reserve ce travail pour le printemps, lorsque je serai installe â Paris ; je me propose de reunir alors toutes les ballades et les autres chants popu-Jaires en un seul volume de luxe 4. En 1844, le prince Stourdza nous imposa â Cogalni-ceanu, Negruzzi et moi les deux direotions du theâtre fran-^ais et du theâtre moldave. Jusqu’alors, la scene naţionale, dirigee d’abord par Assaki [et], par un ptofesseur de l’Academie, se soutenait â peine, grâce â un mauvais choix de mauvaises traductions. Periercourt5, avec ses drames, et Cotzebue6, avec ses comedies, faisaient tous les frais de representation. II n’y avait pas une seule piece originale au repertoire. Personne n’avait encore aborde le theâtre pour la raison que notre langue n’etait pas formee. J’eus le courage d’essayer et j’obtiens un succes colossal. La premiere piece que je fis jouer fut une [comedie] * en trois actes, intitulee Georges de Sadagoura (Sadagoura est ”n petit bourg de la Bukovine). Je m’attachai dans cette piece â fustiger un travers qui regnait alors dans la haute societe et qui pouvait produire des resultats desastreux : c’etait une sotte affectation de dedaigner tout ce qui etait nationa! : langue, usages, plaisirs, jusqu’â Ia Moldavie elle-meme ! Toute personne qui avait passe la frontiere pour aller â l’etranger, fîit-ce meme â Tchernowitz, se croyait bon genre d’affec-îer de ne plus pouvoir vivre dans son pays. Je couvris de tant de ridicule les deux principaux personnages de ma comedie, qu’â partir de la premiere representation, le tra- vers avait dispăru comme par enchantement. On n’ose plus faire parade d’antinationalite, de peur d’etre confondu avec Georges de Sadagoura ou avec M-me Gafitza ; et bien plus, on finit par faire de moi une sorte d’epouvantail : „Prenez garde“, se disait-on â Poreille, „Alecsandri peut te mettre en scene". Je me rappelle cette premiere representation comme d’hier, parce qu’elle a laisse une profonde impression dans mon esprit. Le theâtre etait corabie ; le pnirnce Stourdza et * Originalul, rupt. 248 toute la haute societe s’y etaient rendus pour la premiere fois depuis bien des annees. J’etais dans la loge de mon pere et je tremblais Dieu sait comme ! Le premier acte se termine au bruit d’applaudissements, le second, au bruit de trepignements, au troisieme, la salle se leve debout et ap-pelle l’auteur avec un veritable bruit d’orage. J’hesite ; on me force â me montrer au rebord de notre loge, les bra-vos m’assourdissent et, au sortir de la loge, dames et mes-sieurs se jettent sur moi, m’embrassent, me passent de l’un â l’autre et font si bien, que je rentre chez moi malade d’emotion et que je garde le lit pendant une semaine. Certes, c’etait bien flatteur pour un jeune homme de 22 ans d’obtenir une pareille ovation de la part de ses compatrio-tes, mais la recompense la plus drace m’attendait chez moi, et je l’ai trouvee dans les embrassements de mon pere. Il pleurait en m’embrassant. Apres cette premiere comedie, je fis jouer une seconde, lassi au Carnaval ou le Complot, tableau en trois actes, dans lequel je tournai en ridicule les complots imaginaires, dont le prince Stourdza et le consul de Russie effrayaient les esprits dans l’interet de la politique du protectorat. Pendant la representation, le prefet de police voulut faire baisser le rideau, par ordre superieur, mais le public l’en empecha. Alors, il vint me signifier de retirer ma- piece, ou si non, on m’enfermerait pour quelque temps dans un monastere; je lui repondis que la piece appartenait deja au public et que, si l’on m’envoyait au monastere, je ferai une nouvelle piece a ce sujet. On me laissa tranquille et, ma comedie continuant ses representations avec succes, les bruits de complot imaginaires tomberent â plat. Cette piece fut suivie d’un vaudeville en un acte, La Pierre de la maison (sobriquet que certains parents avaient pour ha-bitude de donner â leurs enfants de sexe feminin). Dans cette piece je critiquai amerement la conduite des parents qui marient leurs enfants pour s’en debarrasser et je touchai la corde de l’affranchissement des esclaves. Succes complet; Apres ce vaudeville vint un tableau naţional, ;o^e au benefice des pauvres, par les personnes de la societe : La Noce villageoise. Les dames etaient jolies en cost mes de 249 paysannes, Millo, l’acteur, etait si drole dans le role d’un professeur grec, la hora, representee sur la scene pour la premiere fois, etait d’un effet si gracieux, que ma piece reussit au-delâ de mes esperances. On appelle l’auteur, comme toujours, et l’auteur fut oblige cette fois de venir saluer le public sur la scene. Plus tard j’essayai d’un petit opera-co-mique, dont un jeune compositeur, Mr. Flechtenmacher 7, fit la musique ; il eut un succes d’estime, mais je me rattrapai ensuite au moyen des Mdme Kiritza â lassi, Madame Kiritza en province, Les deux morts vivants et quelques chansomiet-tes comiques, qui eurent des succes colossaux. J’ai eu, ainsi, le bonheur de battre en breche plusieurs prejuges inveteres, de fustiger plusieurs ridicules, de placer notre theâtre dans la veritable voie naţionale et de prouver que notre langue se pretait admirablement et â lâ comedie, et â la musique. Mais je vous l’avoue, ma satisfaction la plus grande c’est d’avoir contribue, ,par le theâtre, â rendre Ies grecs impossibles dans mon pays. Je les ai rendus si ridicules, par des personnages de ma piece qu’on n’en veut plus comme gendre en viile. Ils m’en veulent encore, je le sais, mais moi, je m’en ris, tant je suis bonne fille, comme dit Reranger. Encore un mot avant d’en finir avec ces notices sur ma carriere dramatique. Les pieces de theâtre ne raportent a leurs auteurs que la satisfaction de les voir plus ou moins bien jouees. Mon repertoire a rapporte jusqu’a present entre Jassi, Bucarest, Galatz et Kraiova plus de cent miile francs aux direcieurs, et toutes les fois qu’on se trouve â court d’argent pour paver les appointements des acteurs, on monte immediatement quelqu’une de mes pieces ou de celles de Millo. (Je compose actuellement un grand drame naţional, dont le sujet est tire de l’histoire de la Moldavie)8 Tout cela vous prouve une chose, mon cher Ubi, c’est qu’il y a penurie d’auteurs dramatiques en Moldo-Valachie. En 1844, Cogalniceano, Jean Ghika (de Samos) et moi entreprîmes la publication hebdomadaire du Progres, feuille scientifique et litteraire, qui eut neuf mois d’existence et qui fut suspendue par ordre du prince Stourdza. II s’etait pro-duit â cette epoque un grand mouvemerit dans les idees tant en Valachie, qu’en Moldavie ; la jeunesse ouvrait ses ailes... Les sentiments de nationalite et l’independance se frayaient 259, f jour par tous les moyens. Alexandresco ecrivait des fables politiques, Donici moulait, de son cote, de petites fables charmantes, Jean Ghika faisait un cours d’economie politique â Jassi, Cogalniceanu, un cours d’histoire naţionale, Bal-cesco reunissait les materiaux du Magasin historique, Eliade combattait dans son CoUrrier des deux sexes le [***] slavisme par des recherches savantes de linguistique, moi j’ap-portais, comme preuve â l’appui de notre nationalite, les chants populaires, les superstitions, les usages, qui montraient au grand jour de l’evidence notre parente avec la race latine. On avait beau â Petersburg nous contester nos droits et notre nationalite, on a fait beau nous confondre â Paris avec les slaves, nous preparions nos travaux, nous cherchions nos documents, pour que le jour venu, nous puissions reven-diquer notre veritable nom. Ce jour nous l’avcftis vu eclore et la victoire nous est restee. On nous connaît en fin !!! Dans le Progres j’ai insere plusieurs articles en prose et la plupart de mes Doinaş. Les premiers sont L’histoire d'un ducat, Excursion dans les montagnes, une Critique du poeme d’Aristia 9 a la louange du prince Bibesco etc. Cette critique 7 a failli faire crever de depit le vil flatteur du prince, et il n’a jamais voulu me la pardonner. A mon arrive a Bucarest, en 1845, le prince Bibesco me fit un accueil des plus aimab-les et me dit, en riant et en me montrant un magnifique che-val de selle : „Voila le che val que Aristia a chante dans - son poeme !“ „Pauvre bete" ! ai-je repondu. „Mais vous l’avez bien venge, a repris le prince, et je vous en remercie." La direction du theâtre valaque de Bucarest etait aux abois. Mr Karajiali10, le directeur, avait ete force d’en-gager jusqu’aux effets de sa femme pour soutenir sa troupe, lorsque l’idee lui vint de monter Georges de Sadagoura. II eut salle comble pendant une serie de plusieurs repre-sentations et fit fortune. Le prince Bibesco decidă, â cette occasion, de donner une subvention de 300 ducats au theâtre naţional. Le directeur m’ecrivit une lettre pleine de re-connaissance. J’arrivai sur ses entrefaites â Bucarest et j’y fus reşu de la maniere la plus flatteuse en qualite d’auteur dramatique et de redacteur du Progres, qui fait fureur â Bucarest. Les jeunes gens ayant â leur tete notre pauvre ami, Constakitza Philipesco, me donnerent un banquet, que les 251 jeunes gens de Jassi rendront plus tard au jeune depuie de fa Valachie lorsqu’il vint nous trouver.11 Cette meme annee de 1845 je fis un voyage â Constantinople et je faillis mourir aux Iles des Princes. J’y rencon-trai Mr Hommaire de Hell12 et je pris rendez-vous avec lui pour Ie printemps de 1846, â 1’effet‘d’entreprendre un voyage en Perse, mais je ne l’y trouvai plus lorsque je me rendis a C nstantinople. En 1846, je quittai de nouveau Ia Moldavie, je visitai Constantinople, Broussa, Athenes, les Iles Ioniennes et j’al-lai m’etablir â Venise13, pour y faire un sejour de deux mois. Ces deux mois furent la plus heureuse epoque de ma vie, mais je la payai cher, car la destinee me soumit a la plus cruelle^epreuve qui puisse briser un coeur de 24 ans. Mon absence dura 11 mois, pendant lesquels j’ai compose une grande pârtie de mes Lacrimioare. En 1847, au mois de mai, je retournai en Moldavie, desespere et malade. J’allai visiter Balta-Alba en Valachie (dont la description a păru dans 1 ’lllustration), et Mehadia, ou je decouvris la ballade d’Hercule 14. 1848. Deux semaines avant les evenements de Jassi j’avais . fait pârtie d’une representation donnee par les personnes de la societe de Jassi au benefice des pauvres. (C’est alors qu’on ioua pour la premiere fois La noce villageoise et j’y gagnai une flux'on de poitrine.) Les evenements me surprirent malade. On vient m’arracher de mon fit pour reclamer mon concours, j’improvisai le Reveil de la Roumanie, dont je vous envoie ci-joint le texte et la traduction, et cette mar-seillaise enflamma les esprits. Je ne comprenais un mouve-ment dans nos pays qu’en vue de l’union de tous les Rou-mains en un seul corps. Mais le principal meneur, Constan-nn Moruzi, etait un miserable instrument du Consulat russe et... la farce fut jouee au profit de l’occupation de la Moldavie par les armees du Czar. Tous les coeurs honnetes furent dupes de cette mascarade revolutionnaire et il s’en sui-vit un debâcle ridicule. La plupart de mes amis furent- pris par trahison, indig-nement traites par le prince Gregoire Stourdza, attaches comme des malfaiteurs et envoyes â Matchine, au-delâ du 253 Danube. Moi je parvins â me sauver dans les montagnes, chez les Cantacuzenes, esperant qu’ils armeraient leurs paysans pour descendre sur Jassi. Les Cantacuzenes etaient sujets russes. Ils armerent leurs paysans, mais c’etait pour se garder eux-memes. (C’est lâ que j’ai vu cette admirable scene de nuit, que je vous ai racontee une fois, chez vous : les paysans tenant d’une main leurs fusils et de l’autre des cierges allu-mes, pendant la fete de la Resurrection, et se penchant sur une caisse remplie de poudre, au risque de sauter en l’air.)15 Dix jours apres mon arrivee â Hango, je passai la frontiere dans l’obscurite la plus complete et je fus arrete, vers une heure du matin, dans le village de Toulguiche en Tran-sylvanie. On me retint prisonnier pendant une semaine, jusqu’â ce que je me suis procure un passeport, et enfin je me rendis â Cronstadt. Plusieurs emigres y arriverent au fur et â mesure, entre autres : Negri et mon frere qui s’en retour-naient de Paris, apres les evenements de fevrier et aux-quels le prince Stourdza avait interdit l’entree du pays. Nous vecumes lâ pres de deux mois, exposes â la colere sourde des Hongrois qui nous consideraient comme des emissaires russes et la haine des Saxons qui nous prenaient pour des emissaires vallaques. Un beau jour, le genera!t commandant la place, fit venir quelques-uns d’entre nous chez lui et nous dit confidentiellement que mus etions exposes â etre massacres d’un moment â l’autre par les Hongrois et les Saxons et qu’il nous conseillait de partir de Cronstadt. Ce qui avait conwibue â irriter encore plus nas ennemis, c’etai la presence des quelques Moldaves â la grande reunion de Blaje, et le Reveil de la Roumanie que l’on chantait deja en Transylvanie .Nous suivimes le conseil du general et nous nous rendîmes en Bukovine, â Tchernovitz, â travers des populations deja en plein insurrection et â travers les allees de poternes et de pals que les autorites hongroises avaient elevees le long des -routes, autours des villes et au seins des villages roumains. Les emigres de Tchernowitz organiserent un comite dont je^ fus nomme le secretaire, puis ce comite me confia la mission d’aller plaider notre cause aupres du gouvernement provisoire de France. Je traversai la Gallicie, au milieu d’une 253 mortalite affreuse (le cholera sevissait dans toute sa force), et j’arrivai â Paris sain et sauf. Lâ je tr >uvai Alexandre Gollesco, le noir, et â nous deux nous allons voir quelques-uns des deputes de la Constituante. C’etait une epoque ou lorsqu’on annongait un Moldave dans un salon de Paris, le maître de la maison demandait şi c’etait une bete apprivoisee, si elle ne mordait pas etc. Je vis Ledru Rollin16, Xavier Durrieu, l’aide de camp du general Cavaignac17, plusieurs redacteurs-en-chef de principaux journaux, tels que le National, la Reforme, le Siecle, etc. J’allai voir aussi Mr Armând Bertier des Debats et Mr. Manguin. Ces deux Mrs me declarerent categoriquement que les Moldovalaques devaient subir leur sort, et plier la tete sous le joug de la Russie. „Mrs". leur ai-je repondu, „j’esperais entendre d’autres paroles de votre bouche, sous le regime de la Republique frangaise. Vous savez tres bien que la Russie est , toute puissante, mais ce que vous semblez ig-norer, et ceci m’etonne de votre part, c’est qu’une nation qui a survecu â tant de calamite pendant 20 siecle n’est pas destine â perire en plein 19 siecle". Pendant cinq mois, Gollesco et moi, aides du redacteur actuel de la Presse d’Orient, Mr de Beyne, nous avons fait les avocats de la cause moldo-valaque verbalement et par ecrit. Mon appartement etait transforme en bureau de re-daction, d’ou partaient journellement une foule d’articles qui trouvaient leur place dans les journaux. Que de belles phrases j’ai attribue du fond de mon cabinet aux principaux personnages de la revolution de Bucarest ! Sous quelles magnifiques couleurs j’ai presente cette revolution aux yeux du "public franşais ! Maghero est encore â se deman-der si jamais il a dit que si son pays avait deux ennemis, son sabre avait deux tranchants !... Ce travail dura jusqu’â l’arrivee â Paris du gouvernement provisoire valaque, puis il finit par me lasser, et je partis pour Constantinople, ou je devais trouver mon frere, Negri,, le prince Ghika et plusieurs autres compatriotes. De Constantinople je reviens â Paris, pour m’entendre avec les emigres valaques au sujet des travaux â poursuivre 254 dans les principautes et enfin je rentrai en Moldavie par cet affreux hiver de 1849, apres 22 mois d’exil. 1850 — Je reviens aux occupations Iitteraires et je livre â la scene plusieurs pieces. 1851 — Je pars pour la France, je visite PAllemagne et l’Angleterre, retour clans le pays. 1852 — Je m’occupe de l’impression de mon repertoire dramatique et de la l-ere pârtie des ballades populaires. 1853 — Depart pour Paris; j’imp'rime mes Doinaş ; vo- yage au Maroc et en Espagne, publication de la 2e pârtie des ballades. 1854 — Mon pere meurt en mon absence. Je quitte. Pa- ris pour venir affranchir mes esclaves. L’exem-ple est suivi par un grand nombre de proprie-taires. 1855 — Depart pour l’Exposition de Paris, retour par les cotes d’Italie et Constantinople. Je visite la Crimee et les ruines de Sevastopol. Je fais la connaissance de plusieurs officiers superieurs de l’armee franşaise et je fais une propagande active en faveur des principautes. Retoiir dans le pays pendant l’hiver, â travers la Bulgarie infestee de bachebouzouks. 1856 — Le comite de Jassi, organise en vue de l’union des principautes, me confie la mission d’aller m’entendre avec nos freres de Bucarest. Le prince Stirbey donne l’ordre de m’arreter en cas de tentative de ma part de faire des ma-nifestations, mais je reussis a depister la police. J’entre dans la collaboration du journal L’Etoile du Danube et j’y publie un dialogue politique, en vers, au sujet de l’Union, ainsi que la Hora de l’Union, qui est devenue populaire. Fonctions successives. Sous le regne du prince Stourdza, j’ai servi, pendant cinq ans, comme chef de bureau â la section des pensions. J’ai longtemps ete le soutien de la veuve et de l’orphelin, mais je me suis bien ennuye dans mon emploi. Sous Ghica, j’ai ete nomme directeur des Archives 255 de la principaute, mais j’ai donne ma demission apres un an de service. Grades et titres divers. Avant la nomination de Stourdza au trdne de Moldavie, j’etais comisse, sous Stourdza je de-vins spatar, et sous Ghika, postelnik. A quels titres cela corresponde-t-il je n’en sais rien. Evenements publics. J’ai participe, comme vous l’avez vu, â tous les evenements politiques et litteraires qui ont eu lieu dans le sens honnete. Ma conscience n’a rien â se re-procher. Faits particuliers. J’ai beaucoup aime, il me sera beaucoup pardonne. [1856—1857]1 Am scris atunci sau, mai bine zis, am improvizat cele mai bune poezii ale mele : Baba Cloanţa, Strunga. Doina, Hora, Crai-nou etc., şi mi-ain propus să las deoparte încercările mele de versificaţie franceză pentru ca să urmez calea pe care mi-am deschis-o singur în domeniul adevăratei poezii româneşti. Publicarea cîtorva dintre aceste bucăţi într-un Calendar din 1843 a provocat- o mu'ţime de critici. în marile saloane erau denumite poezii de colibă. O singură persoană3, care abia mă cunoştea, şi care, în urmă, a exercitat o influenţă divină asupra tinereţii mele, mi-a scris de departe o scrisoare îneîntătoare, în care îmi spunea : „Urmaţi cum aţi început, cel mai frumos titlu de glorie la care un poet trebuie să năzuiască este acela de poet naţional şi popular !“ Ei îi datorez tot ceea ce am făcut mai bun, şi, dacă nu aş fi avut nenorocirea de a o pierde, aş fi făcut capodopere. (îţi deschid inima mea, dragă Ubi, dar fac asta numai pentru tine.) Odată găsit filonul minei, m-am gîndit la o operă draga mie şi pioasă, la colecţia poeziilor populare ale ţării mele şi. în acest scop, am colindat munţii şi cîmpiile, amesteeîndu-mă cu ţăranii prin bîlciuri, intrînd curajos cu. ei în cîrciumi, asis-tînd la hore în sate, căţărîndu-mă pe vîrfurile munţilor pentru a găsi pe păstorii barzi, parcurgînd ruinele Cetăţii Neamţului, vizitînd mănăstirile, ascultînd peste tot povestirea bas- 256 melor populare, a legendelor fantastice etc., şi stenografiind la repezeală tot ce-mi ajungea 1a ureche. La sfîrşitul a trei-patru ani, posedam o mare amestecătură de versuri deformate de gura cîntăreţilor, de legende ciuntite, de piese confundate într-o dezordine înspăimîntătoare, dar pietrele preţioase erau acolo, sub mîna mea; nu trebuia decît să le lustruiesc, să le pun la locul lor de la început, să le înlănţuiesc corect, pentru a reconstitui vechile giuvaeruri poetice ale strămoşilor noştri. Această muncă ar fi fost imposibilă pentru oricare altul în afară de mine, după chiar mărturia colegilor mei ; pentru mine nu era decît o ocupaţie plină de interes şi farmec. Căpătasem o asemenea uşurinţă de lucru în acest gen, încît mi s-a întîmplat adesea să unesc diverse părţi ale unei balade prin versuri create de mine şi să regăsesc mai tîrziu aceleaşi versuri în gura vreunui bătrîn, care îmi recita o legendă necunoscută. Ştii că am publicat deja două broşuri cu balade populare 3, îmi mai rămîne încă material pentru alte două broşuri. îmi rezerv această muncă pentru la primăvară, cînd mă voi instala la Paris ; îmi propun să reunesc atunci baladele şi celelalte cîntece populare într-un singur volum de lux 4. In 1844, prinţul Sturza ne-a impus lui Kogălniceanu, Negruzzi şi mie cele două direcţii ale teatrului francez şi ale teatrului moldovenesc. Pînă atunci, scena naţională, condusă mai întîi de Asachi [şi] de un profesor de la Academie, abia se putea susţine datorită proastei alegeri a unor proaste traduceri. Periercourt5, cu dramele sale, şi Kotzebue6, cu comediile sale, împlineau toate nevoile reprezentaţiilor. Nu exista o singură piesă originală în tot repertoriul. Nimeni nu se apucase de teatru pentru motivul că limba noastră nu era formată. Am avut curajul să încerc şi am obţinut un succes colosal. Prima piesă care mi s-a jucat a fost o [comedie] în trei acte, intitulată Iorgu de la Sadagura* (Sadagura este un mic orăşel din Bucovina). Mă sileam în această piesă să bi-ciuiesc un defect care domnea atunci în înalta societate si care putea provoca rezultate dezastruoase, şi anume : proasta afectare de a dispreţui tot ceea ce era naţional :' limbă, obi- * Toate titlurile periodicelor şi creaţiilor literare ale poetului, folosite în textul original al scrisorii, sînt traduse de * V. .Alecsandri în limba franceză. 257 ceiuri, plăceri, şi chiar Moldova însăşi ! Orice persoană care trecuse frontiera pentru a merge în străinătate, chiar şi numai pînă la Cernăuţi, se credea îndreptăţită să afecteze că nu mai poate trăi în ţara sa. Atît le-am acoperit de ridicol pe cele două personaje ale comediei mele, încît, începînd de la prima reprezentaţie, defectul dispăruse ca prin farmec. Nu mai îndrăzneşte nimeni să facă paradă de antinaţionalism, de frică să nu fie confundat cu Iorgu de la Sadagura sau cu doamna Gafiţa ; mai mult încă, au ajuns să facă din mine un fel de sperietoare : „Bagă de seamă“, se şoptea la ureche, „Alecsandri te poate zugrăvi pe scenă". îmi amintesc această primă reprezentaţie ca şi cum ar fi fost ieri, pentru că a lăsat o impresie adîncă în mintea mea. Teatrul era arhiplin, prinţul Sturdza şi toaţă înalta societate se adunaseră acolo pentru prima dată după mulţi ani. Eram în loja tatălui meu şi numai Dumnezeu ştie cum tremuram ! . Primul act se termină în zgomotul aplauzelor, cel de al doilea, în zgomotul tropăielilor, la al treilea, sala se ridică în picioare şi cheamă pe autor cu zgomot de adevărată furtună. Stau la îndoială; sînt forţat să mă arăt în marginea lojei noastre, aplauzele mă asurzesc şi, la ieşirea din lojă, doamne şi domni se aruncă asupra mea, mă îmbrăţişează, mă trimit de la unul la celălalt şi o fac în aşa măsură, încît mă întorc acasă bolnav de emoţie şi rămîn în pat timp de o săp-tămînă. Desigur, era foarte măgulitor pentru un tînăr de 22 de ani să primească asemenea ovaţii din partea compatrioţilor săi, dar cea mai scumpă recompensă mă aşt?pta acasă, şi am aflat-o în îmbrăţişările tatălui meu. Plîngea îmbrăţişînd'J-mă. După această primă comedie, mi s-a jucat o a doua, Iaşii în Carnaval sau Complotul, tablou în trei acte, în care luam în rîs comploturile închipuite, cu care prinţul Sturdza şi con sulul Prusiei speriau spiritele în interesul politicii protectoratului. în timpul reprezentaţiei, prefectul de poliţie a vrut să se tragă cortina — din ordin venit de sus —, dar publicul l-a împiedicat. Atunci a venit să mă înştiinţeze că trebuie să-mi retrag piesa, căci, dacă nu, mă vor închide pentru cîtva timp într-o mănăstire ; i-am răspuns că piesa aparţinea deja publicului şi că, dacă mă vor trimite la mănăstire, voi face o nouă piesă cu acest subiect. M-au lăsat în pace şi, comedia mea «* 258 continuîndu-şi cu succes reprezentaţiile, zvonurile despre comploturi închipuite au căzut baltă. Această piesă a fost urmată de un vodevil într-un act, Piatra din casă (poreclă pe care unii părinţi aveau obiceiul să o dea copiilor lor de sex feminin). în această piesă criticam cu amărăciune purtarea părinţilor care îşi căsătoresc copiii pentru a scăpa de ei şi atingeam şi coarda dezrobirii ţiganilor. Succes complet. După acest vodevil a urmat un tablou naţional, jucat în beneficiul săracilor, de persoane din societate : Nunta ţărănească. Doamnele erau frumoase în costume de ţărănci, Millo, actorul, era aşa de caraghios în rolul unui profesor grec, hora, reprezentată pentru prima dată pe scenă, arăta aşa de graţioasă, încît piesa a reuşit mai presus de toate speranţele mele. Autorul este iarăşi chemat, ca întotdeauna, şi, de data aceasta, obligat să salute publicul de pe scenă. Mai tîrziu am încercat o mică operă comică, pentru care un tînăr compozitor, dl. Flech-tenmacher7, a făcut muzica ; succesul s-a datorat numai stimei de care mă bucuram, dar m-am revanşat după aceea datorită Chiriţei la Iaşi, Chiriţej în provincie, Doi morţi vii şi cîteva cîntece comice, care au avut succese nemaiauzite. Astfel, am avut fericirea să distrug multe prejudecăţi înrădăcinate, să biciuiesc multe defecte, să îndrum teatrul nostru pe adevărata cale naţională şi să dovedesc că limba noastră se potriveşte admirabil şi pentru comedie, şi pentru muzica. Dar, vă mărturisesc, mulţumirea mea cea mai mare este de a fi contribuit, prin teatru, să-i fac nesuferiţi, în ţara mea, pe greci. I-am făcut aşa de ridicoli, prin unele personaje din piesa mea, încît nimeni, în oraş, nu-i mai doreşte de gineri. Sînt supăraţi pe mine, ştiu, dar eu rid de aceasta, aşa fată bună sînt, cum spune Beranger. încă un cuvînt înainte de a termina cu aceste notiţe asupra carierei mele dramatice. Piesele de teatru nu aduc autorilor lpr decît satisfacţia de a le. vedea mai bine sau mai rău jucate. Repertoriul meu a adus, pînă acuma, directorilor, între Iaşi, Bucureşti, Galaţi şi Graiova, mai mult de o sută de mii de franci, şi, ori de cîte ori sînt lipsiţi de bani pentru a plăti lefurile actorilor, se montează îndată vreuna din piesele mele sau din cele ale lui Millo. (Compun acum o mare dramă naţională, al cărei subiect este scos din istoria Moldovei8). Toate acestea îţi dovedesc un singur lucru, dragă Ubi, acela că este mare lipsă de autori dramatici în Moldo-Va^ahia. 259 în 1844, Kogălniceanu, Ion Ghica (de Samos) şi eu am început publicarea revistei hebdomadere Propăşirea, foaie ştiinţifică şi literară, care a avut nouă luni de existenţă şi care a fost suspendată din ordinul prinţului Sturdza. Se produsese în această vreme o mare mişcare în idei atît în Valahia, cît şi în Moldova; tineretul îşi desfăcea aripile... Sentimentele de naţionalitate şi de independenţă îşi făceau druxn prin toate mijloacele. Alexandrescu scria fabule politice, Donici crea, la rîn-dul său, mici fabule îneîntătoare, Ion Ghica ţinea un curs de economie politică la Iaşi, Kogălniceanu, un curs 'de istorie naţională, Bălcescu aduna materiale pentru Magazinul istoric, Eliade combătea în Curierul de ambe sexe [***] tendinţa slavistă prin cercetări savante de lingvistică, eu aduceam, ca dovadă a naţionalităţii noastre, cîntecele populare, superstiţiile, obiceiurile, oare scoteau în evidenţă înrudirea noastră cu rasa latină. Degeaba nu ni se recunoşteau la Petersburg drepturile noastre şi naţionalitatea, degeaba ne confundau la Paris cu slavii, noi ne pregăteam lucrările, ne căutam documentele, pentru ca atunci cînd va veni ziua să putem să ne revendicăm adevăratul nostru nume. în ziua aceea l-am văzut apărînd şi victoria ne-a rămas. Sîntem în sfîrşit, cunoscuţi !!! în Propăşirea am publicat mai multe articole în proză şi cele mai multe din Doinele mele. Primele sînt Istoria unui galbîn, Excursie în munţi, O critică a poemului lui Aristia 9 spre lauda prinţului Bibescu etc. Această critică era gata să-l facă să crape de ciudă pe josnicul linguşitor al prinţului, şi nu a vrut niciodată să mi-o ierte. La sosirea mea în Bucureşti, în 1845, prinţul Bibescu mi-a făcut o primire din cele mai amabile şi mi-a spus rîzînd, arătîndu-mi splendidul său cal de călărie : „Iată calul pe care Aristia l-a cîntat în poemele sale !“ „Bietul animal!“ am răspuns eu. „Dar l-ai răzbunat bine, a spus din nou prinţul, şi îţi mulţumesc.“ Direcţia teatrului valah de la Bucureşti se găsea la mare strîmtoare. Dl. Caragiale10, directorul, fusese nevoit să amaneteze pînă şi lucrurile soţiei sale pentru a-şi ţine trupa, cînd i-a venit ideea să monteze Iorgu de la Sadagura. A avut săli pline în timpul unei serii de reprezentaţii şi a făcut avere. Prinţul Bibescu a hotărît, cu acest prilej, să idea o subvenţie de 300 du-caţi Teatrului Naţional. Directorul mi-a scris' o scrisoare plină de recunoştinţă. Am sosit la Bucureşti tocmai pe-atunci şi am fost primit în chipul cel mai măgulitor, ca autor dramatic şi 260 redactor la Propăşirea, oare se bucură de mare succes la Bucureşti. Tinerii, avînd în fruntea lor pe sărmanul nostru prieten, Costăchiţă Filipescu, mi-au oferit un banchet pe care tinerii dm Iaşi îl vor da miai tîrziu tînărului deputat al Valahiei cînd va veni să ne vadă.11 In acelaşi an 1845, am făcut o călătorie la Constantinopol şi era gata să mor pe insula Princhipo. Am întîlnit acolo pe dl. Hommaire de Hell12 şi mi-am dat întîlnire cu el pentru primăvara lui 1846, cu scopul de a întreprinde o călătorie în Per-sia, dar nu l^am mai găsit cînd m-am dus la Constantinopol. In 1846, am părăsit din nou Moldova, am vizitat Constanti-nopolul, Brussa, Atena, Insulele Ionice şi m-am dus să mă stabilesc la Veneţia13 pentru două luni. Aceste două luni au constituit epoca cea mai fericită a vieţii mele, dar am plătit-o scump, căci destinul m-a supus la cea mai crudă încercare care poate distruge o inimă de 24 de ani. Absenţa mea a durat unsprezece luni, în timpul cărora am compus o mare parte din Lăcrimioarele mele. în 1847, în luna mai, m-am reîntors în Moldova, disperat şi bolnav. Am vizitat Balta-Albă în Valahia (a cărei descriere a apărut în l’Illustration) şi Mehadia, unde am descoperit balada lui Hercule u. 1848. Două săptămîni înainte de evenimentele de la Iaşi, luasem parte la o reprezentaţie dată de parsoane din societatea laşului în beneficiul săracilor. (Atunci s-a jucat pentru prima dată Nunta ţărănească şi m-am ales cu o răceală). Evenimentele m-au surprins bolnav. M-au smuls din pat pentru a-mi cere concursul, am improvizat Deşteptarea României, al cărei text şi traducere ţi le trimit alăturat, şi această marseleză a aprins spiritele. Nu înţelegeam o mişcare în ţările noastre decît în vederea unirii tuturor românilor într-un singur corp. Dar principalul conducător Constantin Moruzi, era un mizerabil instrument al Consulatului rus şi... farsa a fost jucată în profitul ocupării Moldovei de către armatele ţarului. Toate inimile cinstite au fost păcălite de această mascaradă revoluţionară şi a urmat un dezastru ridicol." Cei mai mulţi dintre prietenii mei au fost prinşi prin trădare, trataţi în chip nedemn de prinţul Grigore Sturdza, legaţi ca nişte răufăcători şi trimişi la Măcin, peste Dunăre. Eu am izbutit să scap în munţi, la Cantacuzineşti, sperînd că vor înarma pe ţăranii lor pentru a coborî asupna Iaşilor. Cantacuzinii erau 261 supuşi ruşi. Ei ş-au înarmat ţăranii, dar asta pentru a se păzi pe ei. (Aici am văzut, noaptea, acea admirabilă scenă pe oare ţi-am povestit-o odată, la tine : ţăranii ţinînd într-o mînă puştile lor şi într-alta luxnînări aprinse, în timpul sărbătorii învierii, şi plecându-se asupra unei lăzi pline cu praf de puşcă, cu riscul de a sări în aer.)15 Zece zile după sosirea mea la Hangu, treceam frontiera în cel mai adînc întuneric şi am fost arestat, pe la oi-a unu dimineaţa, în satul Tulgheş, în Transilvania. M-au ţinut prizonier o săptămînă, pînă cînd mi-am procurat un paşaport, şi, în sfîrşit, m-am dus la Braşov. Mai mulţi emigraţi au sosit rînd pe rînd, între alţii : Negri şi fratele meu care se întoarceau de la Paris, după evenimentele din februarie şi cărora prinţul Sturdza le interzisese intrarea în ţară. Am trăit acolo mai mult de două luni, expuşi la supărarea ascunsă a ungurilor oare ne socoteau ca pe nişte emisari ruşi şi la ura saşilor care ne luau drept emisari valahi. într-o bună zi, generalul, comandant al pieţii, a chemat pe unii dintre noi la el şi ne-a spus în taină că eram expuşi să fim masacraţi dintr-o clipă în alta de către unguri şi saşi şi că ne sfătuia să plecăm de la Braş~v. Ceea ce a contribuit să irite încă mai mu’t ps inamicii noştri e-a prezenţa cîtorva moldoveni la marea adunare de la Blaj şi Deşteptarea României care se cînta deja în Trans:lvania. Am urmat sfatul generalului şi ne-am dus în Bucovina, la Cernăuţi, printre populaţii deja în plină răscoală şi printre aleile de spînzurători şi ţepe, pe care autorităţile ungureşti le ridicaseră de-a lungul drumurilor, în jurul oraşelor şi în sînul satelor româneşti. Emigraţii de la Cernăuţi a", organizat un comitet al cărui secretar am fost numit eu, pe urmă acest comitet mi-a încredinţat misiunea de a merge să pledez cauza noastră pe lîngă guvernul provizoriu al Franţei. Am traversat Galiţia, în mijlocul unei mortalităţi înfricoşătoare (holera bîntuia cu toată puterea), şi am ajuns la Paris teafăr. Acolo am găsit pe Alexandru Golescu, Arăpilă, şi împreună ne ducem să vedem pe unii deputaţi ai Constituantei. Era într-o vreme în oare dacă era anunţat un moldovean într-un salon clin Paris, stăpînul casei se întreba dacă este vorba de un animal domestic, dacă nu muş'’ă etc. Am văzut pe Eedru Rollin16, Xavier Durrieu, aghiotantul generalului Cavaignac1T, mai mulţi redactori-şefi ai principalelor ju- nale, ca le Naţional, la Reforme, le Siecle etc. Am fost să văd de asemenea pe dl. Armând Bertier, de la Debats, şi pe dl. Manguin. 262 Aceşti doi domni mi-au declarat hotărît că moido-valahii trebuiau să-şi primească soarta şi să plece capul sub jugul Rusiei. „D-lor“, le-am răspuns eu, „nădăjduiam să aud alte cuvinte din gura dumneavoastră, sub regimul Republicii Franceze. Ştiţi foarte bine că Rusia este atotputernică, dar ceea ce se pare că nu ştiţi, şi aceasta mă miră din partea dumneavoastră, este că o naţiune care a supravieţuit la atîtea nenorociri timp de 20 de secole nu este sortită să piară în plin secol al 19-lea.“ Timp de cinci luni, Golescu şi cu mine, ajutaţi de redactorul actual de la Presse d’Orient, dl. de Beyne, am făcut pe avocaţii cauzei moldo-valahe prin vorbă şi scris. Apartamentul meu fusese transformat în birou de redacţie, de unde porneau zilnic o mulţime de articole care îşi găseau locul în jurnale. Ce frumoase- fraze am atribuit, din fundul biroului meu, principalelor personaje ale revoluţiei din Bucureşti ! Sub ce splendide culori am prezentat această revoluţie în ochii publicului francez! Magheru se întreabă şi acum dacă el a spus vreodată că, dacă ţara sa ar avea doi duşmani, sabia sa ar avea două tăişuri !... Această muncă a durat pînă la sosirea la Paris a guvernului provizoriu valah, apoi a început să mă obosească, şi am plecat la Constantinopol, unde trebuia să găsesc pe fratele meu, pe Negri, prinţul Ghica şi mulţi alţi compatrioţi. De la Constantinopol m-am întors la Paris, pentru a m3 înţelege cu emigraţii valahi despre lucrările ce urma să le facem în principate şi, în sfîrşit, m-am întors în Moldova în timpul acelei îngrozitoare ierni a lui 1849, după 22 de luni de exil. 1850 — Mă reîntorc la ocupaţiile literare şi ofer scenei mai multe piese. 1851 — Plec în Franţa, vizitez Germania şi Anglia, întoar- cere în ţară. 1852 — Mă ocup de tipărirea repertoriului meu dramatic şi de prima parte a baladelor populare. 1853 — Plecarea la Paris ; tipăresc Doinele mele ; călă- toria în Maroc şi în Spania, publicarea celei de a doua părţi a baladelor. 1854 — Tatăl meu moare în lipsa mea. Părăsesc Parisul pentru a veni să-mi eliberez robii. Exemplul este urmat de un mare număr de proprietari. 263 1855 — Plecare pentru Expoziţia de la Paris, întoarcere pe coastele Italiei şi prin Constantinopol. Vizitez Crimeea şi ruinele Sevastopolului. Fac cunoştinţa mai multor ofiţeri superiori ai armatei franceze şi fac o propagandă activă în favoarea principatelor. Întoarcere în ţară în timpul iernii, prin Bulgaria înţesată de başbuzuci. 1856 — Comitetul de la Iaşi, organizat în vederea Unirii principatelor, îmi încredinţează misiunea de a mă înţelege cu fraţii din Bucureşti. Prinţul Ştirbei dă ordin să fiu arestat în cazul unei încercări din partea mea de a face manifestaţii, dar am izbutit să înşel poliţia. Intru colaborator la ziarul Steaua Dunării şi public un dialog politic în versuri, avînd ca subiect Unirea, oa şi Hora Unirii, care a devenit populară. Funcţii succesive. Sub domnia prinţului Sturdza am servit, timp de cinci ani, ca şef de birou la secţia pensiilor. Mult timp am fost sprijinul văduvei şi al orfanului, dar m-am plictisit mult în slujba mea. Sub Ghica, am fost numit director al Arhivelor principatului, dar mi-am dat demisia după un an de serviciu. Grade şi titluri diverse. înainte de numirea lui Sturdza pe tronul Moldovei, am fost comis, sub Sturdza devin spătar, şi sub Ghica, postelnic. La ce titluri corespund acestea habar n-am. Evenimente publice. Am luat parte, după cum ai văzut, la toate mişcările politice şi literare care au avut loc în mod cinstib. Conştiinţa mea nu are nimic să-şi reproşeze. Fapte deosebite. Mult am iubit, multe îmi vor fi iertate. CÂTRE IOSEFINA STURDZA 97 20 janvier 1857 Madame Mon ami Negri vient de me lire un passage de votre lettre oii il est question de certain petit meuble de fumeur 264 que vous m’avez promis et que vous vou proposez de con- ~ fectionner de vos propres mains. II est inuitile de vous dire combien cette aimable atterition de votre part ma fera plaisir. Ce que je deşire que vous sachiez, Madame, c’est que tout ce qui m’en vient de la familie Negr' m’est precieux et me touche profondement. Je me suis habitue depuis longues annees â la considerer comme ma propre familie. C’est tout vous dire en quelques mots. Une bourse â tabac c’est la compagne inseparable du voyageur, c’est souvent une source de satisfactions intimes qui !lui 'font ouMier Iles petites miiseres qui en corn!)ren t sa route. Moi qui suis fumeur et voyageur, je vous promets d’user de votre bourse â tabac dans les circonstances les plus difficiles de ma carriere de Moldave errant et cela avec d’autant plus de plaisir, que je la devrai â la fille cherie de mon meilleur et de mon unique ami. Veuillez, Madame, en agreer d’avance mes remerciements, et l’expression de mes sentiments d’amitiee la plus sincere. Alecsandri J’ai remis â Madame Pliîhos), pour vous, quatre volumes d’Alfred de Musset : ses poesies anciennes et nouvelles, ainsi que les Comedies et proverbes. ' Adresa pe verso : Madame Josephine Romalo 20 ianuarie 1857 Doamnă \ Prietenul meu Negri mi-a citit acum un pasaj din scrisoarea dumneavoastră unde este vorba de o mică mobilă de fumător pe care mi-aţi făgăduit-o şi pe care vă propuneţi să o lucraţi cu propriile dumneavoastră mîini. Nu mai este nevoie să vă spun cît de mare plăcere îmi va face această amabilă atenţie din partea dumneavoastră. Ceea ce doresc să ştiţi, doamnă, este că tot ceea ce îmi vine din partea familiei Negri îmi este scump şi mă mişcă adînc. M-am obişnuit de mulţi ani 265 să o socotesc ca pe propria mea familie. Aceasta vă spune totul în cîteva cuvinte. O pungă pentru tutun este to'varăşa nedespărţită a călătorului, este adesea un izvor de mulţumire sufletească care îl face să uite micile mizerii care îi împiedică drumul. Eu care sînt fumător şi călător vă făgăduiesc să mă folosesc de punga de tutun a dumneavoastră în împrejurările cele mai grele ale carierei mele de moldovean rătăcitor, şi aceasta cu atît mai multă plăcere, cu cît o voi datora fiicei iubite a celui mai bun şi singurului meu prieten. Binevoiţi, doamnă, să primiţi dinainte mulţumirile mele şi expresia sentimentelor mele de cea mai adevărată prietenie. Alecsandri Am dat doamnei Plithos, pentru dumneavoastră, patru volume de Alfred de Musset : poeziile sale vechi şi noi, cum şi ComedAes et proverbes. Adresa pe verso : Doamna -Josefina Romalo CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 98 Iaşi, 8 .februarie 1857 Iubite Alecu, M-am bucurat foarte mult că prietenul nostru Mikuli1 a compus o nouă melodie pentru Hora Unirei2 şi sînt încredinţat că trebuie să fie minunată. Bucuria mea însă ar fi şi mai mare dacă aţi putea voi litografia notele la Cernăuţi pe formatul ce ţi-am trimis, pentru ca să le adaug la sfîrşitul tomului meu. 3 Acest tom are să fie gata pe la sfîrşitul lui martie, tocmai pe cînd sperăm că presa va putea să-şi în-tinză aripile mai pe larg. Aici în Iaşi avem un singur litograf şi acela lucrează astfel de încet, că te face să pierzi toată răb- 266 Ş: darea. înţeleg ca Hora Unirei nu se poate tipări în Austria. Nu s-ar putea însă închipui ceva la Lemberg pe sub cumpăt ? Combinaţi împreună cu Mikuli cum îţi şti, şi dacă veţi găsi că nu este alt chip decît a trimite la Paris notele horei, expe-duiţi-le mie cît mai în grabă, pentru ca să am vreme de a scrie fratelui meu. Oricum să fie, îmbrăţişează pe Mikuli din parte-mi şi-i spune că am mare dorinţă de a lucra ceva împreună cu el ; vreo operă sau vreo scenă istorică, fantastică, romantică etc. cum i-a plăcea. îmi scrii că publicarea muzicei Babei Hîrcă te-au nemulţumit, fiind lipsită de cuvintele acelei operete. Trebuie însă să-ţi descarci mînia asupra lui Codrescu, pentru că el au făcut acea publicare. Eu n-am ştiut nimica despre dînsa pînă mai dăunăzi. în volumul ce scot acum la lumină, îţi dedic ţie studiile mele asupra poeziei poporale,4 fiind tu cel dinţii care le-ai publicat în foaia Bucovinei. Am adunat în acel volum tot ce-am scris în proză pînă acum şi am adaos vreo două piese de teatru nouă, o comedie şi un dram istoric5 în trei acturi ce au a se reprezenta în curînd. Aş fi dorit mult să-mi coronez volumul cu hora lui Mikuli. Al tău frate, Alecsandri Arată complimentele mele familiei tale. Am dat fratelui Costachi o colecţie a tuturor uvraje-lor ce am publicat păn-acum, spre a le trimite Bibliotecei studenţilor români din Bucovina. Adresa pe plic : M. Alexandre Hurmuzaki Czernevitz către victor place 99 Bucarest, mars 1857 Mon cher Mr Place,1 Je vous ai promis de vous ecrire de Bucarest pour vous mettre au courant de nos demarches aupres de Mrs les 267 commi'ssaires 2. Je suis heureux de pouvoir vous donner de bonnes nouvelles. Nous avons contribue â hâter le depart de quelques uns d’entre eux pour Jassi, et je sais qu’ils s’y rendent dans le but de malmener le tripot Vogoridis-Ca-targi. Mr Ie baron de Talleyrand 3 est au sein de la commission ce que vous etes vous meme au milieu de nous, le defenseur ferme et intelligent de nos droits, le representant de la nation genereuse par excellence, un vrai Roumain ci-vilise. Nous serons comme cela dans une vingtaine d’annees quand nous serons dephanaritises, derussises, degermanises, etc. Merci pour la bonne lettre que vous m’avez donne pour Mr le baron de Talleyrand. Demandez â Rolla de vous lire la lettre que je lui ai envoyee, vous y verez le compte rendu de nos demarches ici, jusqu’â ce jour. A bientot, mon cher Mr Place, et tout â vous, Alecsandri Adresa pe verso : Monsieur Place Consul de France Jassi Bucureşti, martie 185? Iubite ă-le Place,1 V-am făgăduit să vă scriu de la Bucureşti pentru a vă pune la curent cu demersurile noastre pe lîngă d-nii comisari.2-Sînt fericit să vă pot da veşti bune. Am contribuit să gră- bim plecarea cîtorva dintre ei la Iaşi, şi ştiu că merg acolo cu scopul de a distruge tripoul Vogoride-Catargi. Dl. baron de Talleyrand3 este în sînul comisiei ceea ce sînteţi dumneavoastră înşivă în mijlocul nostru, apărătorul hotărît şi inteligent al drepturilor noastre, reprezentantul naţiunii generoase întru totul, un adevărat român civilizat. Aşa vom fi noii peste douăzeci de ani cînd vom fi desfanariotizaţi, desrusifi-caţi, desgermanizaţi etc. Mulţumesc pentru buna scrisoare pe care mi-aţi dat-o pentru dl. baron de Talleyrand. Cereţi lui 268 Rolla să vă citească scrisoarea pe care i-am trimis-o, veţi găsi acolo darea de seamă a demersurilor noastre aici, pînă în ziua de astăzi. Pe curînd, iubite d-le Place, şi al dumitale, Alecsandri Adresa pe verso ■. Domnul Place Consul al Franţei Iaşi CĂTRE EDOUARD GiRENIER 100 Mai 1857 Mon cher Grenier, En attendant que je me decide â vous ecrire une longue lettre, je vous annonce une bonne nouvelle. Mme Zoe1 et sa soeur Mile Pulcherie viennent de partir pour Paris. Elles y seront dans peu. Toutes nos dames emigrent cet ete. C’est un veritable abandon. La politique absorbe les hommes au point de les rendre betes â rester sur place. Je suis du nombre : plaignez-moi. Tou't â vous, Alecsandri Mai 1857 Iubite Grenier, Pînă să mă hotărăsc să-ţi scriu o scrisoare lungă, îţi anunţ o veste bună. D-na Zoe1 şi sora sa d-ra Pulheria au plecat 269 spre Paris. Vor ajunge acolo peste puţin timp. Toate doamnele noastre emigrează în această vară. Este o adevărată părăsire. Politica îi absoarbe pe bărbaţi pînă a-i prosti de tot. Sînt şi eu din numărul lor : plînge-mă. Al dumitale, Alecsandri 101 Jassi, mai 1857 Mon cher Grenier, Vous me demandez des aperşus rapides sur la diffe-rence de caractere et de moeurs qui existe entre les Va-laques et les Moldaves. Que vous dirai-je ? Cette diffe-rence ne consiste que dans quelques nuances assez diffici-les â saisir. Notre ami Rousso1 a dit dans un moment de bonne humeur que les Valaques etaient les Gascons de la Roumanie, et il ne s’est pas trompe de beaucoup. La verite est que nos freres d’au delâ le Milkow ont un penchant tres prononce pour ce qu’on appelle vulgairement la blague, mais cela provient du genre de vie qu’ils menent et du peu d’interet qu’ils attachent au soin de leurs affaires. Toute la Valachie est dans Bukarest, c’est-â-dire que tout homme jouissant de quelque fortune aspire â gouter les delices de cette Capoue2 valaque, en sorte que les pro-prietes sont abandonnees â des fermiers avides, pour la plu-part Grecs ou Bulgares ou Serviens. Cet usage, dont les consequences sont fatales pour les fortunes, engendre d’au-tres maux qui portent atteinte aux moeurs et aux carac-teres des individus. La grande agglomeration d’oisifs dans les villes principales de la province, et particulierement â Bucarest, a cree des gouts et des ambitions d’un ordre mesquin. Le paraître est devenu un but, une necessite. C’est â qui produirait le plus d’effet par sa mise, par ses equi-pages, par son allure personnelle, et, comme on n’y est encore civilise qu’â demi, vous vous imaginez bien les ex- 270 centricites drolatiques qui se produisent journellement. Mais ces petits travers ne prejugent en rien de la bonte et de l'amenite du caractere valaque. On est en Valachie bon, aimable, hospitalier, tout comme en Moldavie. On y est plus gai, plus blagueur. Voilâ toute la difference. Les evenements politiques de 1848 ont eu aussi une grande part d’influence sur une certaine classe de la popu-lation, celle des villes. La revolution de cette epoque a laisse dans les esprits des germes d’enthousiasme peu mo-dere. A toute occasion, on est pret â Bucarest â se parer de cocardes tricolores et â faire des manifestations soi-di-sant populaires. Mais dans tout cela il entre plus d’enthousiasme, susceptible d’evaporation, que de raison solide. En tout cas, les mobiles en sont toujours bons et patrio-tiques. A Bucarest, on adopte toute innovation politique, litteraire ou meme sociale, avec une legerete etonnante, tandis qu’â Jassi on y reflechit â dix fois avant de l’adop-ter. Il suffit qu’un Monsieur quelconque presente un systeme nouveau d’orthographe, par exemple, fut-il stupide et im-praticable, on en fait un culte. C’est ce qui arrive actuel-lement avec la terminaison ciune 3 que l’on ajoute â la plu-part des mots et avec la lettre u dont on fait le fonde-ment de l’orthographe. II en est des modes et des idees comme des systemes de linguistique, tout sert d’etincelle qui met le feu aux poudres. Le caractere valaque est plus meridional que le notre, les moeurs s’en ressentent un peu, mais, â premiere vue, elles sont les memes qu’en Moldavie. La vie est plus en ctehors â Bucarest qu’â Jassi, on s’y promene davantage, on s’y ruine plus facilement. En mettant eependant tout esprit de docher de cote, je trouve qu’il y a plus de serieux, plus de tact, plus de comme il faut dans la societe moldave que dans la societe valaque. Nous avons des femmes beaucoup plus instruites et plus distinguees et des hommes beaucoup plus pratiques. La litterature valaque a produit plus, mais non mieux que la litterature moldave, au contraire. Enfin, pour me resu-mer, j’ajouterai que la veritable cause des legeres differen-ces qui existent entre les habitants de Jassi et de Bucarest, 271 ~’est que nous autres sommes plus independants du gou-vernement que les Valaques. Le peuple est le meme dans les deux principautes. Tout â vous, V. A. Je vous enverrai bientot la traduction litterale du conte des Perles. 4 Iaşi, mai 1857 Iubite Grenier, Îmi ceri cîteva scurte aprecieri asupra diferenţei de caracter şi de moravuri care există între valahi şi moldoveni. Ce ţi-aş pute-a spune ? Această diferenţă nu constă decît în cîteva nuanţe destul de greu de sesizat. Prietenul nostru Russo1 a spus într-un moment de bună dispoziţie că valahii sînt gas-conii României şi nu s-a înşelat prea mult. Adevărul este că fraţii noştri de dincolo.de Milcov au o înclinaţie foarte pronunţată pentru ceea ce se numeşte vulgar glumă, dar aceasta provine din' felul de viaţă pe care-1 duc şi din puţinul interes pe care îl acordă treburilor lor. Toată Ţara Românească se rezumă la Bucureşti, adică însemnează că orice om bucurîn-du-se de ceva avere rîvneşte să guste plăcerile acestei Capua3 valahe, astfel că proprietăţile sînt lăsate arendaşilor lacomi, în cea mai mare parte greci, sau bulgari, sau sîrbi. Acest obicei, ale cărui consecinţe sînt fatale pentru averi, dă naştere la alte rele, care dăunează moravurilor şi caracterului indivizilor. Marea aglomeraţie de trîndavi în oraşele principale ale provinciei, şi mai cu seamă la Bucureşti, a creat gusturi şi ambiţii de un gen meschin. A părea a devenit un scop, o necesitate. Se întrec în a produce mai mult efect prin ţinută, prin echipagii, prin atitudinea personală, şi, cum nu s-au civilizat decît pe jumătate, vă puteţi închipui excentricităţile caraghioase care se produc zilnic. Dar aceste mici cusururi nu prejudiciază cu nimic bunătatea şi amabilitatea caracterului valah. în Ţara Românească oamenii sînt tot atît de buni, de 272 amabili, de ospitalieri, ca şi în Moldova. Acolo sînt ceva mai veseli, mai glumeţi. Iată toată diferenţa. Evenimentele politice din 1848 au avut de asemenea o mare parte de influenţă asupra unei anumite clase a populaţiei, cea din oraşe. Revoluţia din această epocă a lăsat în spirite germeni de entuziasm puţin mo'derat. Cu orice ocazie, la Bucureşti sînt gata să se gătească cu cocarde tricolore şi să facă manifestaţii, aşa zise populare. Dar în toate acestea intră mai mult entuziasm, susceptibil să se evaporeze, decît motive solide. în orice caz, scopurile sînt întotdeauna bune şi patriotice. La Bucureşti, se adoptă orice inovaţie politică, literară sau chiar socială, cu o uşurinţă uimitoare, în timp ce la Iaşi te gîndeşti de zece ori pînă să o adopţi. Este de ajuns ca un domn oarecare să prezinte un sistem nou de ortografie, de exemplu, chiar dacă este stupid şi impracticabil, se face din el un cult. Este ceea ce se întîmplă actualmente cu terminaţia ciune3, care se adaugă la majoritatea cuvintelor şi cu litera^ u din care se face fundamentul ortografiei. Cu moda şi cu ideile se întîmplă ca şi cu sistemele de lingvistică, orice serveşte drept scînteie care pune foc pulberei. Caracterul valah este mai meridional decît al nostru, moravurile se resimt puţin, dar, la prima vedere, sînt aceleaşi ca în Moldova. La Bucureşti viaţa se petrece mai mult în afară decît la Iaşi, te plimbi mai mult, te ruinezi mai uşor. Totuşi, lăsînd la o .parte orice spirit strîmt, găsesc că este mai multă seriozitate, mai mult tact, mai multă ţinută în societatea moldoveană decît în societatea valahă. Noi avem femei mujt mai instruite şi mai distinse şi bărbaţi cu mult mai practici. Literatura valahă a produs mai mult, dar nu mai bun decît literatura moldovenească, dimpotrivă. în sfîrşit, pentru a rezuma, voi adăuga că adevărata cauză a uşoarelor diferenţe care există între locuitorii din Iaşi şi cei din Bucureşti este că noi ceilalţi sîntem mai independenţi faţă de guvern decît valahii. Poporul este acelaşi în cele două principate. Al dumitale, V. A. Iţi voi trimite în curînd traducerea literală a povestei Mărgăritelor. 4 273 102 [1857 vara]1 LES PERLES CONTE POPULAIRE Dedie â Madame Zoe [Cantacuzene]2 Trois jeunes filles d’empereur Restent pensives dans leur palais. Elles tressent de beaux coliiers, De beaux coliiers de perles blanches. Voilâ qu’un oiseau mysterieux Paraît soudain â la fenetre Et, battant gaiement de ses ailes, II dit d’une voix caressante : — Soyez, soyez Ies bien trouvees, Charmantes fleurs de l’Orient. — Sois-le bien venu du Paradis, Oiseaux â la voix harmonieuse. —’ Moi j’arrive avec le printemps Pour enchanter vos petits coeurs. Je suis venu dans vos parages, Amenant le joii mois de mai, Le joii mois des blancs muguets Et de doux reves d’amour. j’apporte aussi un conte merveilleux Tel qu’il n’en fut et n’en est pas d’a'utre. ■— Petit oiseau, dis-nous, dis-nous Ce conte si merveilleux. Et pour toi, nous tresserons trois coliiers, Trois coliiers de perles blanches. I. „Perles blanches, rangez-vous Le long, le long des fils d’or, Comme une hora etincelante. Comme les paroîes de mon conte." 274 II fut, il fut jadis au monde Une douce et fiere jeune fille Au visage si enchanteur Que vous pourriez regarder Ie soleil en face, Mais ses brillants yeux â elle Et son visage point ne les auriez pu regardei I.es fleurs l’appelaient fleur, Les etoiles etoile briliante, En sorte que sans cesse fleurs et etoiles Se disputaient la nuit entre elles. - Voici qu’un jour, â l’aurore, Sur l’herbe verdoyante d’un champ, La jeune fille avec deux autres filles Se promenaient dans l’herbe en filant. L’une dit: „J’ai reve cette nuit D’un jeune fils d’empereur. Si le sort voulait qu’il vint Et qu,i'l me choisit pour epouse Je lui apporterais en cadeau de noces Un epervier de cheval Qui s’elance et qui voie Par-dessus montagnes et mers Et fait le tour de la terre Plus rapidement que le vent." — La seconde dit : „Soeurs cheries, Moi je tisserai pour lui, debout, Une chemise d’un tissu merveilleux, Brodee avec des enchantements, Qui lui porte bonheur Et le gârantisse de l’atteinte du feu Et des souffrances de l’âme Et des maladies du corps." — La jeune fille, a son tour, Dit ainsi de sa douce voix : „Moi je Iui ferais deux enfants, Deux petits freres jumeaux, Avec des chevelures dorees Et des visages en fleur Tels qu’il n’y en aurait pas d’autres, Aimables comme eux, comme eux jolis, Car ils seraient resplendissants Comme deux yeux nageant dans le bonheur." — „Si tu me fais de pareils enfants, C’est toi qui seras ma fiancee, Dit soudain le jeune roi Qui chassait sur le vert coteau. „Sois donc ma fiancee bien-aimee, Ma reine et mon epouse, Toi, merveille enchanteresse, Toi, precieux fragment du soleil." La jeune fille, dans son bonheur, Est saisie d’une emotion profonde. Ses yeux se ferment avec langueur, Ses doigts delicats s’entr’ouvrent, Le fuseau tombe, il se devide, Et la jeune fille s’affaisse dans l’herbe. Mais le jeune roi, vaillant, La prend tendrement dans ses bras Et, avec ce precieux tresor, II s’elance sur son cheval. .Le coursier dresse sa criniere, II saute, il voie, il hennit Et, avant que son hennissement ne cesse, II arrive au perron du palais. Sept jours s’ecoulerent â peine, On fit de magnifiques noces En presence d’hotes innombrables, Ainsi qu’il convient aux empereurs. La renommee de cette fete voia Par-dessus neuf mers et neuf continents. Furent presents des rois fameux, Portant sur leurs fronts des couronnes, Et autant de reines cclebres Par leur beaute et leur distinction. Furent aussi des oiseaux merveilleux Et de merveilleuses fleurs du Paradis, Et des Zmeis * aux yeux ardents, Et de valeureux Fetzi-frumossi. ** *, ** Etres fantastiques [Nota lui V. Alecsandri], 276 Mais d’entre tous qui rayonnait De plus vives lumieres ? La belle fiancee du roi, La jeune et ch arman te reine. Elle ravissait les regards Par son sourire et par sa danse, Car le sourire de la jeune fille Eclarait comme une aurore, Et sa danse gracieuse voltigeait Comme un leger papillon. Moi-meme je fus present A cette noce sans pareille, Et les merveilles que j’y ai vues, Nul ne pourrait les raconter. II. „Perles blanches, rangez-vous Le long, le long des fils d’or, Comme les paroles de mon conte, Car j’en ai encore long a dire." Un mois s’ecoula, deux s’ecoulerent, II s’en ecoula cinq, il s’en ecoula neuf. La reine mit au monde deux enfants, Deux petits freres jumeaux, Avec. des chevelures dorees Et des visages en fleur. Tous deux charmants, resplendissants Comme deux yeux nageant dans Ie bonheur. Ah ! mes soeurs, mes soeurs cheries, Qui d'entre vous pourra me dire Ce qu’il y a de meilleur dans la vie Que les douceurs de l’amour ? Ce qu’il y a de plus sacre au monde Qu’une mere allaitant son enfant ? Ce qu’il y a de plus aimable et de plus aime Qu’un petit enfant nouveau-ne ? La reine mere tout heureuse, Ornee de ses deux enfants, 277 Les tenait tendrement serres contre son sein Comme deux papillons sur un lis. Ef des tresses de sa longue chevelure Elle leur faisait des langes, Et de son sein, pour les endormir, Elle leur faisait un doux berceau. Elle les admirait jour et nuit, Leur parlait avec de tendres paroles Et se sentait emue en les regardant. C’est elle qui les reveillait, elle qui les endormait, Les endormait avec des chants Et ies reveillait avec des baisers. Quand c’etait pour les endormir, Elle chantait ainsi, avec amour ; ,Nani, nani, petits enfants, Chers petits enfants de votre mere, Dormez, votre mere vous berce Avec des chants meledieux. Et votre mere vous soignera, Et votre mere vous embrassera, Et elle priera le bon Dieu Qu’il vous promene dans son Paradis, Afin que vous soyez, chers petits, De beaux anges assis sur des arcs-en-ciel, Et des pluies de rayons et d’etoiles Tombant sur des champs de fleurs. Et je prierai encore le bon Dieu Que vous deveniez, selon mes desirs, De grands heros, des Fetzi-frumossi, Deux meteores ehlouissants. Que les jeunes filles s’eprennent de vous, Que les ennemis v-'us redoutent, Que vous ayez heureux sort, grand renom, Et que votre renom emplisse h monde. “ Ah ! mes soeurs, soeurs cheries, II n’etait point, sous le soleil, De jardin plus richement fleuri Que n’etait la reine bienheureuse. Mais dans le monde passe souvent Souffle de mort, frisson glacial, Et soudain alors se fane Tout ce qui est vert, tout ce qui est beau. L’azur se change en nuages, La vie en nuit sans aurore, I.a joie en cruels tourments Et les chants en gemissements. Voici qu’au jour du mois de mai La renommee vint au ciel De ces deux beaux petits enfants. Et tous les anges, en une seule volee, Vinrent portes, sur un nuage d’or Pour voir s’il existait Des ariges comme eux sur la terre : „Doux sont-ils â voir, Seigneur ! Disent-ils, profondement emus. Reaux sont-ils, Seigneur, tous les deux, Beaux et bien plus beaux que nous-memes A peine ils dirent et, soudain, Comme un eclair de feu devorant, Le cruel diochio atteint Les enfants et les penetre. Les pauvres petits pleurent, gemissent, Leurs levres qu.ittent le sein maternei ; Ils regardent dans les yeux de leur mere, Penchent la tete, tombent et meurent. Malheur â la foret qui perd Son bruissement de vert feuillage, Malheur au coeur desert Qui reste ici-bas depareille. Mais cent fois plus malheur en ce monde Aux enfants prives de leurs meres Et aux meres atteintes du doru Qui perdent leurs enfants bien-aimes. III. „Perles blanches, rangez-vous Le long, le long des fils d’or, Comme les paroles de mon conte, Car j’en ai encore long â dire.“ Les enfants aux bras entrelaces, Dans un petit berceau couches, Le roi, leur pere, les a enterres Aupres de lui, aupres du palais, Sous la fenetre du jardin, A la racine d’une touffe de melilot, Et voici que du sein de la tombe II poussa jusqu’â l’aurore Deux beaux sapins semblables en tout Comme deux jumeaux d’un meme sein, Ils grandirent, grandirent toujours Depuis l’aurore jusqu’au soir, Jusqu’â ce qu’ils parvinrent A la fenetre imperiale. -r- „Frere, 6 mon petit frere, Que vois-tu dans l’interieur du palais ? — Je vois ma mere... Entends-tu, frere, Ses gemissements incessants ? •—■ La bien-aimee ! Elle nous regrette, Et de regret elle se consume. •— Helas ! sa voix ne se tait plus ! Laisse-moi la voir, aussi ce qu’elle fait ? — Ses yeux sont deux sources De larmes brulantes. — Helas ! vois comme elle nous cherche Dans la maison triste et vide ? — Comme elle nous appelle, comme elle nous pleure, Comme elle tord ses bras de desespoir ! — Mere, ma mere, notre mere cherie, Nous voici â la fenetre, Viens â nous avec de doux baisers Et avec de douces caresses, Car il y a longtemps, pauvres de nous, Que tu nous manques â tous les deux !“ Ainsi les sapins chuchotaient Et leurs branches les balanşaient Par la fenetre dans la grande salle... Leur mere, en larmes, tressaille, Vient, accourt, s’arrete, ne croit pas. Elle voit les sapins et ne les voit pas. 280 Elle essuie soudain ses yeux : — „Oh ! mes enfants, mes chers petits enfants, C’est vous ! Mon coeur me dit Que vous etes revenus ici, Pres du sein de votre mere Qui nourrit un amer tourment. Chers jolis petits de votre mere, Enfants, mes bien-aimes enfants, Vous avez eu bien froid au sein de la terre, Puisse le Seigneur Dieu la punir ! Et maintenant personne ne s’inquiete De votre blanche fragilite, Ni ne vous berce avec des chants, Ni ne vous endort avec des baisers. — Tais-toi, mere desolee, - Nous t’apportons des consolations. Ne plains pas ainsi notre sort, Car le ciel prend souci Et des morts et des vivants, Et des fleurs et des enfants. Les douces soirees du printemps Nous baignent avec de douces larmes, Le vent nous endort legerement Avec son soupir plaintif, Et les rayons de l’astre muet Nous couvrent de lumineux baisers. —■ Que parlez-vous de printemps Et des etoiles du soir ? Ne voyez-vous point les nuanges terribles, Comme ils s’aglomerent avec des eclairs ? N’entendez-vous pas comme le ciel tonne Et comme la terre effrayee retentit ? Le vent souffle et plie vos tiges, Sur vous tombent des torrents de pluie... O mes enfants, mes pauvres enfants, Comment faire pour les defendre !“ La pauvre reine n’a point fini, Que le ciel a foudroye les sapins, Et, sous les yeux de la malheureuse mere, II les a embrasee du feu celeste. Les sapins tombent â terre, 281 îls brâlent avec de longs gemissements, Et vers la reine qui les regarde Ils tendent leurs branches noircies. La pauvre mere, echevelee, Saisie d’effroi, egaree, Se penche sur la fenetre Et: veut se jeter dans les flammes, Lorsque soudain ses yeux Aperfoivent deux etincelles D’entre les flammes se detachant* Dans l’air sombre etincelant, Vers les etoiles montant, Et toutes deux parmi elles Se changent en deux etoiles. Sa figure, â cette vue, R esplendit de bonheur Comme briile la lune Apres un affreux orage. Joyeuse, avec predpitation, Elle sort la nuit dans les champs Et s’en va dans son egarement Tenant les yeux fixes sur le ciel ; Ainsi s’en va, sans que rien puisse Parreter, Le doru sans limites. IV. „Perles blanches, rangez-vous Le longj le long des fils d’or, Comme les paroles de mon conte, Car je n’ai plus long â.dire." Dans cette vallee d’herbe sauvage, Aupres d’un ruisseau limpide, La reine mere reste etendue Et regarde avec amour Tantot le ciel constelle Ou son coeur s’est envole, Tantot la surface tranquille du ruisseau Ou les lueurs celestes Se refletent et miroitent, Et etincellent mysterieusement. La pauvre mere gemit doucement, Et avec une branche fleurie de melilot Elle caresse tendrement La surface du ruisseau, Puis elle s’arrete et regarde, Quand l’eau troublee reprend son calme, Quelles etoiles, les premieres, Apparaîtront dans son cristal. L’ombre noire de la vallee La penetre de sa tristesse Et ecoutc en si|ence Son murmure doulonreux, Car elle exorcise les astres Et, pleurant, elle chante ainsi : „Autant d’etoiles qu’il y a au ciel Jusqu’au jour, elles disparaissent toutes. Deux seulement sont fixes â leur place Jusqu’au lever du soleil. Elles prennent part â ma douleur. Puisse Dieu les faire descendre sur terre. Petites etoiles, douces etoiles, Vous, les yeux de mon coeur, Vous vous etes fermees sur la terre Et vous etes rouvertes au ciel Pour etre temoins de ma d:uleur. Puisse Dieu vous faire descendre sur terre. Dou-x est pour vous, bien doux, Le seţour du ciel lumineux, Mais Ie plus radieux Paradis N’est pas aussi deux que le sein d’une mere. Oh ! mes enfants, aupres de mon sein, Puisse Dieu vous faire descendre." O merveille, lâ-haut, dans le ciel, Deux etoiles soudain disparaissent Et, rapides comme la fleche, A travers l’espace, les voici Venir, les voici descendre, 283 * Pendant sandri]. En laissant de longues traces lumineuses, Jusqu’â ce qu’elle tombent pres du ruisseau Dans un large et long champ de ble, Et se transforment en deux perles, Dans le sein d’un epi dore. Qui, dans le monde, qui pourrait Traverser les mers â la nage, Penetrer les forets vierges Et compter les feuilles de leurs arbres ? Qui pourrait decouvrir Combien de vagues sont sur la mer, Gombien de rayons sont dans' le soleil, Combien de parfivm contient une fleur ? Seul le doru d’une mere peut Penetrer tous ces mysteres, Pour trouver un peu de c:nsolation ■A ses cruelles souffrances. Ainsi la reine, jusqu’â la ceinture, Entre dans le champ de ble Et cherche sans s’arreter Les deux etoiles qui sont tombees du ciel. Elle arrache les epis l’un apres l’autre Et tamise les grains dans sa main, Les embrasse, les caresse, Afin de retrouver ses enfants. Jour d’ete, jusqu’au soir, * Elle ne quitte pas le champ, Mais elle glane, elle glane toujours Et ne pense pas au repos. Le champ diminue, un seul epi reste encore. O Seigneur ! voici qu’elle decouvre enfin, Dans un epi riche et dore, Deux blanches petites perles. Et des lors, la mere attendrie, Dans sont ravissement d’amour, Range, du matin au soir, Ces deux perles sur des fils d’or, la longueur d’un jour d’ete. [Nota luj V. Alec- 284 Et les presse contre son coeur. Et tantot elle rit, et tantot elle pleure. Elle les egrene de nouveau, Et de nouveau les range en chantant : ,, Rangez-vous, perles blanches, Le long des fils d’or, Comme mes larmes Le long des rayons des etoiles. Rangez-vous, perles blanches, Le long des fils d’or, Comme mes annees de deuil Le long du cours de la douleur. Rangez-vous, perles blanches, Le long des fils d’or, Jusqu’â ce que le clorvp de la pauvre mere Gessera de verser des larmes." Mon cher Grenier, Voici le conte des Perles, traduit litteralement. Corri-gez-en le style, faites ce que vous en voudrez. Je regrette que la traduction ne puisse pas rendre certaines harmonies de l’original. Le conte vous plairait mieux. Enfin, je vous le livre tel quel, comme une chose faite â la hâte. Vous pouvez toujours prendre une idee de la nature de l’ima-gination populaire de notre pays. Tout â vous, Alecsandri ÎNŞIRA-TE MĂRGĂRITE Poveste populară [1857 vara]1 Dedicată dcamnei Zoe [Cantacuzino]2 r__ ___ __ ___ ___ — — — — — — — — — — — — —]* Dragă Grenier, Iată povestea Mărgăritelor, tradusă literal. îndreaptă-i stilul, fă ce vei crede de cuviinţă. Regret că traducerea nu poate * Cf. aici p. 274—285 textul în traducerea franceză a lui V. Alecsandri. 285 i'eda anumite armonii ale orginalului. Povestea ţi-ar plăcea şi mai mult. în sfîrşit, ţi-o încredinţez aşa cum este, ca pe un lucru făcut la repezeală. Poţi totuşi să-ţi faci o idee despre natura imaginaţiei populare a ţării noastre. Al dumitale, Alecsandri CĂTRE ION BALACEANU 103 Juin 1857, Jassi Mon cher Balatchiano,1 Mrs Gregoire Varnav2 et Demetre Stourdza se rendent â Bucarest3, porteurs de la protestation du district de Roman contre les listes electorales publiees par le Gouverne-ment de la Calotte4. Ces Mrs sont deux de nos meilleurs patriotes et â ce titre je te les recommande chaudement. Fais pour eux ce que tu ferais pour moi et que la grâce d’en haut descende sur toi avec tous les avantages y atta-ches. Puisse-t-elle t’engager de m’ecrire. As tu refu mes deux ou trois lettres ? Le nombre en est si grand que je m’y perds. Tout â toi, Alecsandri Presente ces Mrs â Bulwer 5 particulierement Iunie 1857, Iaşi Draga Bălăceanu,1 D-nii Grigore Vîrnav2 şi Dimitrie Sturdza se duc la Bucureşti 3, purtători ai protestului ţinutului Roman împotriva listelor electorale publicate de guvernul [lui Vogoride]4. Aceşti d-ni 28(5 sînt doi din cei mai buni patrioţi ai noştri şi în această calitate ţi-i recomand cu căldură. Fă pentru ei ceea ce ai i'ace pentru mine şi harul de sus să se coboare asupra ta cu toate bunurile sale. Fie ca el să te facă să-mi scrii. Ai primit două sau trei scrisori de la mine ? Numărul este atît de mare încît nu mai ştiu. Al tău, Alecsandri Prezintă pe aceşti d-ni mai cu seamă lui Bulwer CĂTRE I. I. FILIPESCU 104 Jassi, 1857 juin Mon cher Filipesco,1 Tu dois avoir deja appris que tous les districts de la Moldavie envoient des deputes â Bucarest 2 .porteurs de pro-testations collectives contre les menees de Vogorides et Con-sorts et contre les listes electorales publiees il y a quelques jours. Mrs Gregoire Vîrnav et Demetre Stourdza ont ete choisis par le district de Roman, ils se rendent â Bucarest comme dans un pays inconnu. C’est â toi et â tes amis qu’est reservee la mission de prouver aux Moldaves qu’ils sont chez eux quand il se trouvent â Bucarest. Tout â toi, Alecsandri Iaşi, 1857 iunie Iubite Filipescu,1 Trebuie să fi aflat deja că toate ţinuturile din Moldova trimit deputaţi la Bucureşti2, purtători de proteste colective îm- 28.7 potriva intrigilor lui Vogoride şi Consorţiul şi împotriva listelor electorale publicate de cîteva zile. D-nii Grigore Vîrnav şi Dimitrie Sturdza au fost aleşi pentru ţinutul Roman şi se duc la Bucureşti ca într-o ţară necunoscută. Ţie şi prietenilor tăi vă este rezervată misiunea de a dovedi moldovenilor că sînt la ei acasă, cînd se găsesc la Bucureşti. Al tău, Alecsandri CĂTRE DIM. A. STURDZA 105 Iaşi, 23 iulie 1857 1 Section frangaise Bravo, mon cher Stourdza. Vous avez dignement fait vos premiers armes dans la cause sacree de notre pays. Vous etes desormais un des notres, un veteran, et nous serions heureux de voir votre generation animee de memes senti-ments d’honneur et de patriotisme que ceux dont vous avez fait preuve. Courage, mon ami. Vous remplissez un devoir sacre et le pays vous compte deja parmi ses meilleurs enfants. Je pars dans deux heures pour les bains de Dieppe. Ma sânte est delabree. Alecsandri Iaşi, 23 iulie 18571 Secţia franceză Bravo, dragă Sturdza. Ţi-ai făcut cu demnitate primele arme * în cauza sfîntă a ţării noastre. Eşti de acum înainte unul * Expresie folosită în scrimă. 288 do ai noştri, un veteran şi vom fi fericiţi de a vedea generaţia voastră însufleţită de aceleaşi sentimente de onoare şi de patriotism ca acelea pe care le-iai dovedit. Curaj, prietene. îndeplineşti o datorie sfîntă şi ţara te socoteşte deja printre cei mai buni fii ai săi. Plec peste două ore la băile de la Dieppe. Sănătatea mea este zdruncinată. Alecsandri CĂTRE EDOUARD GfftENIER 106 23 aofit 1857 Mon cher Grenier, Je suis en France depuis une dizaine de jours, tantot â Dieppe, tantot â Paris, malade et sans domicile, telle est ma position sociale en ce moment. Et vous, heureux poete, ije vous vois d’ici, affectueusement blotti sous l’aile maternelle et comp o sa,nt quelque nouveau poeme. Votre sort eist â envier. Quand vous verrai-je ? Si ma sânte ne m’obligeait de courir â Dieppe pour y prendre des bains de mer, je viendrais â Besancon vous serrer la miain et vous taquiner un peni, 9ekxn mcin affreuse habitude ; mais, helas ! il me faut suivre Ies conseils de M. Rostan1 et alier au plus tot puiser deis forces dans Ies flots de la Manche. Les luttes politiques2 de mon pays m’ont brise morale-ment et physiquement. Je ne vaux pas un ministre de chez nous. Adieu et tout â vous, Alecsandri Dieppe, rue Aguado 5. 289 23 august 1857 Dragă Grenier, Sînt în Franţa de zece zile, cînd la Dieppe, cînd la Paris, bolnav şi fără domiciliu, aceasta este poziţia mea socială în acest moment. Şi dumneata, fericit poet, te văd de aici, adăpostit călduros sub aripa maternă şi compunînd vreun nou poem. Soarta dumitale este de invidiat. Cînd am să te văd ? Dacă sănătatea mea nu m-ar obliga să alerg la Dieppe pentru a face băi de mare, aş veni la Besancon să-ţi strîng mîna si să te necăjesc puţin, după urîtul meu obicei, dar, vai ! trebuie să urmez sfaturile d-lui Rostan1 şi să mă duc să-mi refac forţele în valurile Mînecii. Luptele politice2 din ţara mea m-au frînt moralmente şi fiziceşte. Nu preţuiesc cît un ministru de la noi. Adio şi al dumitale, Alecsandri Dieppe, rue Aguado 5 107 Dieppe, [1857]1 Mon cher Grenier, Je suis enchante que vous ayez pris la resolution de venir a Dieppe. Descendez chez moi, rue Aguado 27. J’ai un petit appartement situe sur la plage. On y jouit d’une vue admi-rable et on a la mer sous la main. Vous trouverez beaucoup de Moldaves faisant la coupe, en attendant que la question d’Orient prenne une fin. Pour ma part, je cherche la sânte et j’espere la trouver dans les flots de la Manche. Le spectacle que j’ai sous les yeux me rend heureux comme un vieux marin ; votre presence sera un excellent auxiliaire pour ma cure. Je vous attends vendredi prochain avec la ciga-rette parfumee de l’amitie. • Tout â vous, Alecsandri 290 Dieppe, [1857]1 Dragă Grenier, Sînt încîntat că ai luat hotărîrea de a veni la Dieppe. Opreşte-te la mine, rue Aguado 27. Am un mic apartament situat pe plajă. Te bucuri de aici de o vedere minunată şi ai marea la îndemînă. Vei găsi mulţi moldoveni înotînd, aştep-tînd ca chestiunea Orientului să ia sfîrşit. în ce mă priveşte, eu îmi caut sănătatea şi sper să o găsesc în valurile Mînecii. Spectacolul pe care îl am sub ochi mă face fericit ca pe un bătrîn marinar ; prezenţa dumitale va fi un foarte bun ajutor pentru cura mea. Te aştept vinerea viitoare cu ţigara parfumată a prieteniei ! Al dumitale, Alecsandri 108 [1857]1 Mon vieux infidele, II fait un temps â promener â pied et â m’empecher de faire la sieste. N’etes vous pas dispose â l’arpentage ? Je vous attends jusqu’â six heures, apres quoi je me laisse sur mon lit de douleur. Bonjour, Alecsandri [1857]1 Dragă necredinciosule, Este un timp potrivit pentru o plimbare pe jos şi care să mă împiedice de a-mi face siesta. 291 Nu ai chef să umbli ? Te aştept pînă la ora şase, după care mă las pe patul meu de durere. Bună ziua, Alecsandri CĂTRE VICTCtR PLACE 109 Dieppe, 20 7bre [s.n.] 1857) Mon cher Mr Place, Je viens me consulter avec vous comme avec le meilleur ami de mon pays et j’attends de vous une reponse claire et categorique. J’ai quitte Jassi, comme vous savez, â la suite de la grande victoire que nous avons remportee dans les pre-mieres elections, au moyen de Pabstention generale du pays, et je me suis rendu en France, dans le double but de soig-ner ma santee fortement delabree, et d’agir, autant que faire se peut, aupres des personnes qui s’interessent â notre avenir. Voici d’abord le bulletin de ma sânte. Les medecins de Paris ont trouve que j’avais besoin de me soigner serieu-sement et de passer l’hiver dans un climat chaud. Ils ont commence par m’envoyer â Dieppe pour y faire une cure c!e bain de mer. Je ne sais au juste quel pourra etre le resultat de cette cure, mais je sais bien qu’arrive aux bords de la mer je suis tombe malade, au point de garder le lit pendant plusieurs jours et que la moindre fatigue, en ce moment, suffirait pour me- donner une rechute. Cette con-sideration est pourtant tout â fait secondaire â mes yeux en presence des interets de mon pays, et je me tiendrai pret â tenter le voyage dans le cas ou vous me diriez un seul mot : Venez. Une depeche telegraphique de Rolla, ainsi que la plu-part des grands journaux de France, m’ont appris que les 292 nouvelles elections1 ont produit des resultats extreme-ment favorables â l’Union. Tous nos amis politiques sont elus. La cause du pays est donc entre bonnes mains et la victoire est certaine, avec ou sans ma participation directe. Ne pensez-vous pas qu’il serait utile pour Ies grandes questions qui vont se traiter au Divan ad-hoc, d’avoir â Paris un homme devoue â la cause, lequel fut en etat d’interesser la presse et de l’eclairer au sujet de ces memes questions ? Grâce aux lettres de recommandation que vous m’avez donnees lors de mon depart, ainsi qu’aux moyens dont je puis disposer, ne croyez-vous pas que je pourrais rendre des services plus importants â mon pays en le represen-tant â Paris, qu’en allant faire nombre au Divan ad-hoc ? Je jouis, il est vrai, d’une certaine consideration au-pres de mes icomipatrioites et je suis â meme d’exercer une certaine influence sur leur esprit, mais s’il est vrai que Ies Rolla, Ies Mavrojeni, Ies Cogalniceano, Ies Hurmuzaki, Ies Catardgji, Ies Negri etc. sont elus deputes, le pays ne man-quera pas de bons avocats â Jassi tandis qu’il n’en possede aucun â Paris, â Londres, â Berlin et â Turin. C’est â Paris que va etre tranche le noeud gordien de la question roumaine. Ne vous semblet-il pas juste et ra-tîonnel qu’un roumain, au moins, assistât â cette opera-tion delicate ? Tous Ies emigres vallaques ont deşerte Paris pour se rendre â Bucarest; Ies Moldaves partent par bandes nombreuses chaque jour, et bientot il n’en restera plus meme de quoi satisfaire â la curiosite publique. Je termine donc, en vous priant, de conclure vous meme, en quelques mots, sur la question que je vous ai posee. Faut-il partir, immediatement pour la Moldavie ? Faut-il rester â Paris, avec la mission de travailler par tous le moyens en mon pouvoir au succes de notre cause ? Me croyez-vous plus utile â Jassi qu’â Paris ? J’attends votre reponse par voie telegraphique. Envoyez la moi â l’adresse de mon frere : rue de Rivoli 174. Toute â vous de coeur, Alecsandri 293 Dieppe, 20 septembrie [s.n.]1857 Iubite d-le Place, Vin să mă sfătuiesc cu dumneavoastră ca fiind cel mai bun prieten al ţării mele şi de la care aştept un răspuns limpede şi categoric. Am părăsit laşul, după cum ştiţi, în urma marii victorii pe care am cîştigat-o în primele alegeri, prin mijlocirea abţinerii generale a ţării, şi m-am dus în Franţa, cu dublul scop de a-mi îngriji sănătatea foarte zdruncinată şi de a lupta, atît cît se poate, pe lîngă persoane care se interesează de viitorul nostru. Iată mai întîi buletinul sănătăţii mele. Doctorii din Paris au găsit că aveam nevoie de a mă îngriji serios şi de a petrece iarna într-un climat cald. Au început prin a mă trimite la Dieppe pentru a face acolo o cură de băi de mare. Nu ştiu sigur care va putea fi rezultatul acestei cure dar ştiu că, sosit pe ţărmul mării, am căzut bolnav, trebuind să rămîn la pat timp de mai multe zile şi cea mai mică oboseală, în acest timp, ar fi fost de ajuns pentru a-mi întoarce boala. Acest lucru este totuşi puţin însemnat în ochii mei faţă de interesele ţării mele, şi voi sta pregătit pentru a încerca această călătorie în cazul în care îmi veţi spune un singur cuvînt: Veniţi. O depeşă telegrafică a Iui Rolla, cum şi cele mai multe ziare din Franţa, mi-au adus la cunoştinţă că noile alegeri1 au rezultate foarte favorabile pentru Unire. Toţi prietenii noştri politici sînt aleşi. Cauza ţării, este 'deci în mîini bune şi victoria este sigură, cu sau fără participarea mea directă. Nu credeţi că kr fi necesar. pentru marile chestiuni oare urmează să se discute în Divanul ad-hoc, să avem la Paris un om devotat cauzei, care să fie în măsură să intereseze presa şi să o lămurească în legătură cu aceste chestiuni ? Datorită scrisorilor de recomandare pe care mi le-aţi dat cu ocazia plecării mele, cum şi cu mijloacele de care mă pot folosi, nu credeţi că aş putea să aduc servicii mai importante ţării mele reprezentînd-o la Paris, decît ducîndu-mă să măresc numărul în Divanul ad-hoc ? Mă bucur, este adevărat, de o oarecare consideraţie pe lîngă compatrioţii mei şi sînt în măsură de a exercita oarecare influenţă asupra spiritului lor, dar dacă este adevărat că Rotii, 294 Mavioghenii, Kogălnicenii, Hurmuzăcheştii, Catargii, Negrii etc. sînt aleşi deputaţi, ţara nu va duce lipsă de avocaţi la Iaşi, în timp ce nu are nici unul la Paris, Londra, Berlin şi Turin. La Paris se va tăia nodul gordian al chestiunei româneşti. Nu vi se pare drept şi cu judecată ca un român, cel puţin, să fie de faţă la această operaţie delicată ? Toţi emigraţii munteni au părăsit Parisul pentru a se duce la Bucureşti ; moldovenii pleacă în grupuri numeroase în fiecare zi şi, în curînd, nu va mai rămîne nici cu ce să mulţumeşti curiozitatea publică. închei deci rugîndu-vă să trageţi concluzia dumneavoastră înşivă, în cîteva cuvinte, asupra chestiunii pe care v-am pus-o. Trebuie să plec numaidecît spre Moldova ? Trebuie să rămîn la Paris, cu misiunea de a lucra prin toate mijloacele care îmi stau în putere la succesul cauzei noastre ? Mă socotiţi mai folositor la Iaşi decît la Paris ? Aştept răspunsul dumneavoastră telegrafic. Trimiteţi-mi-1 la adresa fratelui meu : rue de Rivoli 174. Al dumitale din inimă, Alecsandri CĂTRE DIVANUL AD-HOC 110 [a. 10 septembrie s.v., 1857]1 Starea sănătăţii mă împiedică de a veni în Moldova şl dar mă văd silit a renunţa la mandatul mieu de deputat. Dimisia mea va urma în curînd acestei depeşe. [Alecsandri] 295 CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TETCANU 111 Diepa, 20 sept. [s.n.] 18571 Iubite cucoane Costachi, 2 O depeşă telegrafică de la Iaşi mi-au făcut cunoscut că am fost ales deputat în ţinutul Bacăului. Această veste m-au cuprins totodată şi de mulţemire şi de măhnire, şi m-au pus într-o poziţie foarte grea. în adevăr, nu poate fi pentru un român mai mare măgulire sufleteasca decît de a se videa ales între compatrioţii săi spre a sprijini şi apăra drepturile patriei lor, ci cît pentru mine, mă simt mîndru de rolul ce mi-au încredinţat alegătorii din Bacău, căci toată viaţa mea nu am avut alt ţel decît binele şi mărirea Naţiei noastre. Dar spre a putea îndeplini această nobilă îndatorire, ar trebui ca puterile mele să fie pe măsura bunăvoinţei care am arătat în toate împrejurările atingătoare de interesul neamului românesc. Din nenorocire însă puterile-mi lipsesc, căci sînt bolnav şi supus unui regim care nu-mi iartă cea mai mică osteneală. După o luptă necontenită, de mai multe luni de zile, în chestia Unirii, şi după izbînda câştigată de noi asupra duşmanilor prin abţinerea noastră de la alegerile cele dintîi, am plecat la Paris spre a-mi căuta de sănătate şi spre a mă întîlni cu persoanele însemnate care se interesează de viitorul nostru. Doctorii din Paris m-au trimis la Diepa ca să ieu băi de mare, dar aice am căzut la pat şi după vro cîteva zile abie m-am putut scula ca să reîncep cura băilor. Acum mă găsesc mai bine, cu adevărat, dar orice osteneală mi-ar pri-cinui noi suferinţi. îmi este dar peste putinţă de a întreprinde o călătorie de 12 zile spre a mă întoarce la Moldova. Mă cunoşti destul, socot, pentru ca să înţelegi toată mâhnirea ce simt în sufletul meu de a fi silit a sta deoparte în împreju[ră]rile de faţă. Singura idee ce-mi alină puţin mâhnirea este că alegerile de pe urmă au produs o majoritate însufleţită de cele mai bune simţiri, şi au adunat în Divanul ad-hoc oamenii cei mai vrednici şi mai stimabili 296 din ţară. Ei vor face pentru românie tot ce este de făcut şi cauza noastră va triumfa precum dorim cu toţii. Acesta este ţelul la care trebuie să privim, lăsînd de o parte orice ambiţie personală. Cît pentru mine, fiindcă mă văd silit prin starea sănătăţii mele a şedea în Paris şi a petrece o parte din iarnă într-o climă călduroasă, voi căuta a profita de înlesnirile ce pot' avea aice spre a conlucra cu d-voastră la binele obştesc. Este mult de făcut în Paris prin jurnalurile franceze şi prin persoanele care se află în capul guvernului, căci în Paris are să se hotărască chestia noastră. Prin urmare, e mult mai folositor pentru ţara noastră de a avea în Paris un apărător gata de a face orice jertfe, decît de a avea în Iaşi un deputat bolnav care n-ar putea să-şi ridice glasul în - favorul ei. De la sosirea mea în Franţia, m-am pus în relaţie cu mai mulţi jurnalişti pe care i-am înduplecat a sprijini în foile lor chestia, prinţului străin şi, la întoarcerea mea în Paris, am de gînd să mă înfăţişez la dl Walevski şi la ceilalţi miniştri spre a-i dispoza în favorul dorinţelor noastre. în sfîr-şit, deşi starea sănătăţii mele nu mă iartă a răspunde la chemarea băcăuanilor, sînt bine încredinţat că prin lucrările mele în Paris voi şti a mă arăta vrednic de încrederea lor. Binevoieşte a ceti la mai mulţi din d-lor acest ravaş şi a le arăta din parte-mi toată recunoştinţa mea pentru onorul ce mi-au făcut, alegîndu-ma deputat, şi toată mâhnirea ce simt de a nu putea primi această mbilă însărcinare, îmi pun toată încrederea în prietenia dtale ca să mă aperi împotriva celor ce n-ar vroi să înţeleagă adevărul. Şi rămân a d-tale prietin şi frate întru Unire, Alecsandri P.S. Am întărziet de a-ţi trimite aceasta scrisoare pînă astăzi, 5 oct., cu sperarea că, găsindu-mă mai bine, aş putea pleca însumi la Moldova, dar văd că, din nenorocire, nu-mi rămîne alta de făcut decît de a-mi da demisia din deputăţie. Chibzuieşte ca să se aleagă un unist în locul meu. 3 îţi trimet o scrisoare cătră d-nii alegători din Bacău4 pe care te rog să le-o împărtăşeşti. Ea cuprinde espresia mulţumirii mele către d-lor. Binevoieşte a o arăta mai întăi lui Rolla. 297 CĂTRE ALEGATORII DIN ŢINUTUL BACĂULUI 112 Paris, [septembrie]1857 CĂTRĂ D-LOR DOMNII ALEGĂTORI DIN ŢINUTUL BACĂULUI Domnilor ! Cea întîi datorie a mea este de a vă mulţemi pentru încrederea ce mi-aţi arătat şi pentru onorul ce mi-aţi făcut, giudecîndu-mă vrednic de a reprezenta la Divanul Ad-hoc 1 un ţinut atît de însemnat ca ţinutul Bacăului, carele s-au deosebit în împregiurările de faţă prin o energie neclintită şi un patriotism puternic şi înţelept. în adevăr, nu poate fi pentru un român mai mare măgulire sufletească decît aceea de a se videa ales de compatrioţii săi spre a sprijini şi apăra drepturile Patriei lor, şi, cît pentru mine, mă simt mîndru de misia ce mi-aţi încredinţat, căci toată viaţa mea nu am avut alt ţel, altă dorinţă, decît binele şi mărirea Naţiei noastre. Spre a putea însă îndeplini această nobilă îndatorire, ar trebui ca puterile mele să fie de măsura bunei-voinţi care m-au însufleţit în toate luptele critice a ţării mele şi, din nenorocire pentru mine, puterile-mi lipsesc ! După mai multe luni de luptă în chestia Unirei Prinţipa-telor, după izbînda cîştigată de noi asupra răuvoitorilor, prin abţinerea majorităţii la alegerile cele dintîi2, am plecat la Paris cu hotărîre de a-mi căuta de sănătaîe şi cu gîndul de a profita de venirea mea în Franţia spre a fi folositor cauzei noastre, dar în privirea sănătăţii nu am izbutit încă la nici un rezultat favorabil şi acum mă găsesc în neputinţa de a întreprinde o călătorie lungă şi ostenitoare. Nu cred că am nevoie de a vă exprima, domnilor, toată mâhnirea ce simt văzîndu-mă silit a asista de departe la lucrările prietenilor mei de la Divanul ad-hoc. Singura idee ce mă mîngăie puţin este că alegerile de pe urmă au produs o majoritate impozantă şi însufleţită de cele mai nobile simţiri. Oamenii cei mai vrednici a ţerii noastre se află acum 298 adunaţi în Divanul ad-hoc ; ei vor face pentru România tot ce este de făcut şi cauza sfîntă a naţionalităţilor şi a viito-riului nostru va triumfa fără nici o împotrivire. Această este ţelul la care trebuie cu toţii să privim, lă-sînd departe orice ambiţie personală. Facă tot românul datoria sa în ţeară sau în străinătate şi atunci ţeara va intra pe calea fericirei şi a puterei. Fiind dar că starea sănătăţii mele mă sileşte a sta pe loc şi a petrece iarna într-o climă călduroasă, voi căuta din parte-mi a mă folosi de înlesnirile ce pot avea aice spre a mă pune în relaţie cu persoanele care au apărat pînă acum drepturile noastre, şi am buna sperare că prin lucrările mele mă voi arăta vrednic de încrederea d-voastră. Este mult de făcut aice, căci în Paris au să se hotărască soarta românilor. Prin urmare fiinţa unui român în Paris este de neapărată trebuinţă. Acum nu-mi remăne, domnilor, decît a vă arăta toată recunoştinţa mea pentru glasurile ce mi-aţi dat la alegerea deputaţilor şi a va ruga, dacă ar cere trebuinţa numaidecît, să binevoiţi a numi în locul meu pe un altul dintre d-voastre, carele să fie pătruns că viitoriul nostru atîrnă de la Unirea Principatelor subt un domn străin. Al d-voastră frate, B. Alecsandri CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 113 [Dieppe, p. 20 septembrie] 1857 1 Mon cher Loukian, 2 Je vous ai ecrit il y a pres d’un rmis et vous ne m’avez pas encore repondu. J’aime â croire que vous avez ete absent de Jassi et que ma lettre ne vous a point trouve. Cette supposition vous sauve d’un eertain embarras que 299 je comprends, mais elle vous engage en meme temps â m’ecrire de suite pour me donner les details3 que je vous ai demandes. Mettez-moi au courant des affaires du Theâtre National. Racontez-moi de temps en temps vos succes comme directeur et comme acteur. Cela m’interessera beaucoup, vous le savez. Maintenant que les choses ont change de face et que l’Union est certaine, rien ne vous empâche de jouer Pacala et Tandala4. Mettez-la en scene pour le debut de la saison theâtrale de -cette annee. Vous aurez, je l’espere, un succes de circonstance. Je compte retourner â Paris dans trois jours et vous envoyer par la poşte une collection de pieces nouvelles 5. Bonne chance, V. Alecsandri [Dieppe, p. 20 septembrie] 1857 1 Iubite Luchian,2 Ţi-am scris acum aproape o lună şi încă nu mi-ai răspuns, îmi place să cred că ai lipsit din Iaşi şi că scrisoarea mea nu te-a găsit. Această bănuială te scapă de o oarecare încurcătură pe care o înţeleg, dar în acelaşi timp te obligă să-mi scrii imediat, pentru a-^mi da amănuntele3 pe care ţi le-am cerut. Pu-ne-mă în curent cu afacerile Teatrului Naţional. Povesteşte-mi din cînd în cînd succesele dumitale ca director şi ca actor. Aceasta mă va interesa mult, o ştii. Acuma, cînd lucrurile şi-au schimbat faţa şi cînd Unirea este sigură, nimic nu te împiedică să joci Păcală şi Tîndală4. Pune-o în scenă pentru începutul stagiunii teatrale a anului acesta. Vei avea, sper, un succes potrivit împrejurărilor. Socotesc să mă întorc la Paris peste trei zile şi să-ţi trimit prin poştă o colecţie de piese noi5. Noroc, V. Alecsandri noo •* CĂTRE VICTOR PLACE 114 Paris, 20 oct. 1857 Mon cher Mr Place, Vous etes vous jamais figure de braves soldats charges de garder une position loin du champ de bataille, le jour meme ou l’on doit livrer un combat decisif ? Ces malheu-reux regardent faire leurs camarades et ils se mangent le coeur en entendant leurs cris de victoire. La seule satisfac-tion qui leur soit permise c’est celle de jurer pendant qu’ils gardent l’arme au bras, et ils en usent tout en essuyant souvent de grosses larmes de rage. Telle est ma position actuelle, apres avoir participe ac-tivement au travail de la propagande de l’Union, sous un prince etranger, apres avoir contribue pour ma faible part â preparer mes compatriotes au role important qu’ils allaient etre appeles a jouer devant Ies puissances occidentales, j’ai du songer un peu â ma sânte delabree et aller chercher en France de nouvelles forces pour Ies luttes â venir. A peine arrive â Dieppe, la nouvelle de mon election â Bakou, vint me surprendre dans mon lit ou je souffrais le martyre depuis plusieurs jours. Mon premier mouvement fut de me lever et de partir, mais j’etais raide, et mon frere ainsi que mes amis me forcerent â garder ma position horizon-tale. Quelques jours apres je connus la composition du Divan et je me calmais, en me rassurant sur le resultat de ses futurs travaux. Je connaissais mon monde et je ne doutais plus un seul instant de la victoire. C’est alors seulement que je me suiş decide â suivre l’avis des medecins, c’est-â-dire â rester pour continuer mon traitement et je vous envoyais par depeche telegraphique une espece de demission. Maintenant, ai-je bien fait de rester â Paris pour servii* la cause de mon pays ? Bien des personnes me donne-ront tort, mais le vote unanime des membres du Divan en faveur de l’Union et d’un prince etranger prouve que je ne m’etais pas trompe en'me croyant plm utile en France qu’in- 301 dispensable â Jassi. Puisque la victoire etait certaine, en de-hors de la rrioindre lutte, ma presence au Divan n’eut servi qu’â ma satisfaction personnelle, et c’est la chose â laquelle je pense le moins quand il s’agit des services â rendre â mon pays *. Ma decision prise, j’allai voir Mr votre frere2 que j’ai trouve aussi bon, aussi amical que vous-meme et qui m’a serre la main comme â une vieille connaissance. II approuva le projet que j’avais fait de representer mon pays â l’etran-ger et de defendre ses interets par tous les moyens ; il me donna les meilleurs conseils en ce sens et eut la bonte de me faire avoir une entrevue avec Mr Faugere 3. C’etait le matm meme de la reception de votre depeche, qui annonfait le resultat de la grande seance du Divan. Je dis â Mr Faugere que mon pays avait fait dignement son devoir, que, par sa conduite calme et patriotique, il venait de donner le plus eclatant demenţi aux accusatioas perfides de l’Autriche, que par le choix de ses mandataires il avait fait preuve de tact et de bon sens, et qu’enfin le Divan en formulant les voeux du pays, tels qu’ils etaient exprimes dans votre depeche, avait su concilier et les interets de notre avenir et ceux de la politique de l’empereur. En consequence, la Moldavie attendait en toute confiance la confirmation de ses voeux, car elle etait certaine de l’appui de la France. Mr Faugere me repondit que PEmpereur serait tres satisfait du vote de l’Assemblee moldave ; puis il me demanda si l’on ne pourrait pas reellement trouver un indigene qui fut â la hauteur du trone de la Roumanie. Je lui ai repondu : „Non, non, cent fois non“, et cela pour miile et une raisons, que je lui [ai] enumerees et qu’il trouve fort cancluantes. J’iajoutai enfin que I’empexeur n’ayant pas l’habitude de faire les choses â demi, nous avions tout lieu d’esperer qu’en nous accordant l’Union, il ne nous fera pas defaut d’un prince etranger. Sur ce, je pris conge de Mr Faugere et j’en reşus la pro-messe d’etre bientot introduit aupres du comte Walewski4. Avant de terminer, je dois vous faire savoir que je me suis mis en rapport avec les plus grands journaux et que le Siecle, le Constitutionnel, la Presse, la Patrie et les De- 302 hats se sont constitues nos defenseurs Ies plus chaleureux5. I,isez-les, vous en serez satisfait. Adieu, gardez-mol toujours une place dans votre bonne amitie. * Tout a vous, Alecsandri Paris, 20 oct. 1857 Iubite domnule Place, V-aţi închipuit vreodată nişte soldaţi viteji, însărcinaţi să apere o poziţie departe de cîmpul de luptă, chiar în ziua în care trebuie să se dea o bătălie decisivă ? Aceşti nenorociţi privesc pe camarazii lor luptînd şi îi doare inima auzind strigătele lor de victorie. Singura satisfacţie oare le este permisă este aceea de a înjura în timp ce stau cu. arma în braţe, şi folosesc această permisiune ştergîndu-şi adesea lacrimi de furie. Aceasta este poziţia mea actuală, după ce am participat activ la munca pentru propaganda Unirii, sub un prinţ străin, după ce am participat, cu slaba mea parte, la pregătirea compatrioţilor mei pentru rolul important pe care erau chemaţi să-l joace în faţa Puterilor occidentale, a trebuit să mă gîndesc puţin la sănătatea mea zdruncinată şi să mă duc să caut în Franţa noi forţe pentru luptele viitoare. De-abia ajuns la Dieppe, vestea alegerii mele la Bacău a venit să mă surprindă pe patul de suferinţă, unde de mai multe zile înduram toate chinurile. Primul meu gest a fost să mă ridic şi să plec, dar eram înţepenit, şi fratele meu, cum şi prietenii, m-au forţat să-mi păstrez poziţia orizontală. Cîteva zile după aceea, am aflat compoziţia Divanului şi m-am potolit, liniştindu-mâ asupra rezultatului lucrărilor sale viitoare. îmi cunoşteam oamenii şi nu mă mai îndoiam nici o clipă de victorie. Abia atunci m-am hotărît să urmez sfatul medicilor, adică să rămîn pentru a-mi continua tratamentul şi v-am trimis prin-tr-o depeşă telegrafică un fel de demisie. Acum, făcut-am eu bine rămînînd la Paris pentru a servi cauza ţării mele ? Multe persoane vor spune că am greşit, dar 303 votul unanim al membrilor Divanului în favoarea Unirii şi a unui prinţ străin dovedesc că nu m-am înşelat socotindu-mă mai folositor în Franţa decît indispensabil în Iaşi. Deoarece victoria era sigură, excluzînd cea mai neînsemnată luptă, prezenţa mea în Divan nu ar fi servit decît satisfacţiei mele personale şi acesta este lucrul la care mă gîndesc cel mai puţin, cînd este vorba de a aduce servicii ţării mele *. Odată hotărîrea luată, m-am dus să văd pe fratele2 dumneavoastră, pe care l-am găsit tot atît de bun, de prietenos, ca şi dumneavoastră, şi care mi-a strîns mina ca unei vechi cunoştinţe. A aprobat proiectul pe care îl făcusem de a reprezenta ţara mea în străinătate şi de a apăra interesele ei prin toate mijloacele ; el mi-a dat cele mai bune sfaturi în acest sens şi a avut bunătatea de a-mi mijloci o întrevedere cu d-nul Faugere3, Era chiar în dimineaţa primirii depeşei dumneavoastră, care anunţa rezultatul marii şedinţe a Divanului. Am spus d-lui Faugere că ţara mea şi-a făcut datoria cu demnitate, că, prin purtarea sa calmă şi patriotică, dăduse cea mai răsunătoare dezminţire acuzaţiilor perfide ale Austriei, că prin alegerea mandatarilor săi făcuse o dovadă de tact şi de bun simţ şi că, în sfîrşit, Divanul formulînd dorinţele ţării, asa cum erau exprimate în telegrama dumneavoastră, a ştiut să împace interesele viitorului nostru, cu cele ale politicii împăratului. In consecinţă, Moldova aşteaptă cu toată încrederea confirmarea dorinţelor sale, căci era sigură de ajutorul Franţei. Domnul Faugere îmi răspunse că împăratul va fi foarte mulţumit de votul Adunării moldovene ; pe urmă m-a întrebat dacă în adevăr nu s-ar putea găsi un indigen care să fie la înălţimea tronului României. I-am răspuns: „Nu, nu, de o sută de ori nu“, şi aceasta pentru o mie şi unul de motive, pe care i le-am înşirat şi pe caxe le găseşte foarte concludente. Am mai adăugat, în sfîrşit, că împăratul, neavînd obiceiul să facă lucrurile pe jumătate, era cazul să sperăm că, acordîndu-ni-se Unirea, nu ne va lipsi de un prinţ străin. Cu acestea, am plecat de la d-nul Faugere şi am primit făgăduiala de a fi în curînd introdus pe lîngă contele Walewski 4. înainte de a termina, trebuie să vă fac cunoscut că m-am pus în legătură cu cele mai mari jurnale şi că le Siecle, le Constitutionnel, la Presse, la Patrie şi les Debats s-au consti- 304 tuit ca apărătorii noştri cei mai călduroşi5. Citiţi-le, veţi fi satisfăcut. Adio, păstraţi-mi întotdeauna un loc în prietenia dumneavoastră preţioasă. Al. dv., Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 115 Paris, 21 octob. 1857 Monsieur Negri Jassi Moldavie S’il en est temps encore et si ma voix peut compter, je vote pour l’Union avec prince etranger.1 Alecsandri Paris, 21 octombr. 1857 Domnului Negri Iaşi Moldova Dacă mai este încă timp şi dacă vocea mea poate conta, votez pentru Unire cu principe străin.1 Alecsandri 305 CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 116 [a. 13 noiembrie] 1857 1 Mon cher Loukian, Je vous ai fait un choix d’une soixantaine de pieces, dra-mes et vaudevilles, en un, deux et trois actes, que je vous enverrai par la premiere occasion. J’en chargerai Mrs Leo-nida Ghica ou Mr Ortgies. Vous trouverez dans cette collec-tion de quoi vous defrayer pour tout l’hiver. Je vous recommande particulierement Ies farces Labiche, ces sont Ies meilleures. Les dames de Montenfriche ont eu beaucoup de succes. En fait de drames, j’ai pris au hasard, en me guidant sur les titres. Lisez les Aventures de Mandrin, Les fils de V Aveugle, L’Espion du Grand Monde, Le Secret du cavalier. Vous y trouverez, peut-etre, quelque chose â votre convenance.' Ainsi bonne chance, travaillez ferme et faites-vous couvrir d’applaudissements et de pluie d’or. J’ai refu votre lettre et j’ai ete satisfait d’apprendre que vous avez complete votre troupe par quelques artistes de Buca-rest. Pascaly2 a du talent; il vous sera d’une grande utilite pour monter certaines pieces â jeunes premiers roles. Tout depend maintenant de votre savoir-faire et du tact que vous mettrez dans le choix des pieces et dans la distribution des roles. Allez revoir la personne3 en question et ne lui pariez de mon projet de rester l’hiver a Petranger qu’apres qu’elle sera completement soulagee et retablie. Preparez la, petit â petit, en attendant, et, si elle a besoin de quelque chose, mettez-vous â sa disposition. Vous me ferez plaisir. Tout â vous, Alecsandri rue Rivoli 172 * * Pe verso, însemnare probabil de mîna lui Luchian : 50 dat la 17 dekembri 1857.“ 306 [a. 13 noiembrie] 1857 1 Iubite Luchian. Ţi-am făcut o alegere de şaizeci de piese, drame şi vodeviluri, într-unul, două şi trei acte, pe care ţi le voi trimite cu prima ocazie. Voi însărcina pe dl. Leonida Ghica sau dl. Ortgies. Vei găsi în această colecţie cu ce să te întreţii pentru toată iarna. Iţi recomand în special farsele Labiche, sînt cele mai bune. Les dames de Montenfriche au avut mult succes.. Cît priveşte dramele, am ales la întîmplare, luîndu-mă după titluri. Citeşte Les Aventures de Mandrin, Les fils de VAveugle, L’Espion du Grand Monde, Le Secret du cavalier. Veţi găsi, poate, ceva care să se potrivească. Deci noroc, lucrează zdravăn şi să ajungi copleşit de aplauze şi de o ploaie de aur. Am primit scrisoarea dumitale şi am fost mulţumit aflînd că ţi—ai împlinit trupa cu cîţiva artişti de la Bucureşti. Pascaly2 are talent ; îţi va fi de mare folos pentru a monta unele piese cu roluri de june-prim. Totul depinde acuma de ce vei şti să faci şi de tactul pe care îl vei dovedi la alegerea pieselor şi la distribuirea rolurilor. Du-te să revezi persoana3 în chestiune şi nu-i vorbi de proiectul meu de a rămîne peste iarnă în străinătate, decît după ce va fi complet uşurată şi restabilită. Pregăteşte-o, puţin cîte puţin, în aşteptare, şi, dacă are nevoie de ceva, pune-te la dispoziţia ei. îmi vei face plăcere. Al dumitale, Alecsandri rue Rivoli 172 117 Paris. 13 novembre 1857 Mon cher Luchian, Vous avez du recevoir deja la collection de pieces de theâtre que je vous ai envoye par Mr Leon Ghica. Vous y 307 trouverez quelques unes qui pourront aller parfaitement a la scene moldave. De mon cote, je tâcherai de vous faire quelque chose pour cet hiver. Ecrivez-moi de suite et donnez-moi des nouvelles de votre theâtre, des pieces que vous y avez fait deja jouer, de celles que vous comptez faire mon-ter et de tout ce qui concerne lle Theâtre National. Votre tout devoue, V. Alecsandri Paris, 13 noiembrie 1857 Iubite Luchian, Trebuie să fi primit deja colecţia pieselor de teatru pe care ţi le-am trimis prin Leon Ghica. Vei găsi acolo unele care vor putea merge foarte bine pe scena moldovenească. La rîndal meu, voi încerca să-ţi fac ceva pentru această iarnă. Scrie-mi numaidecît şi dă-mi veşti despre teatrul vostru, despre piesele pe care le-aţi jucat deja, de cele pe care socoteşti să le montezi şi despre tot ceea ce priveşte Teatrul Naţional. AI dumitale devotat, V. Alecsandri CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TEŢCANU 118 Paris, 16 noembr. 1857 Iubite prietene, Scrisoarea d-tale mi-au dat adus [sic] o mare mîngăiere încredinţăndu-mă că lipsa1 mea din ţară în împrejurările de faţă nu au schimbat simţirile de prietenie ce mi-ai arătat de cînd ne cunoaştem mai de aproape. 308 Acea lipsă pricinuită prin starea sănătăţii mele au trebuit negreşit să aducă mirare la mulţi şi poate chiar să tragă asupră-mi critici aspre din partea celor ce nu mă cunosc, dar opinia prietinilor mei şi glasul conştiinţii mele au mai multă importanţă pentru mine decăt hula sau lauda mulţimei. De douăzeci de ani lucrez necontenit pentru renaşterea patriei noastre şi cred că am contribuit îndestul la izbutirea dorinţelor obşteşti pentru ca să rămîn în pace cu cugetul meu. Am luptat cît mi-au slujit puterile şi n-am părăsit cămpul luptei decît atuncea cînd însuşi prietenii mei şi chiar dl. Plas m-au îndemnat a merge în străinătate spre a-mi căuta de sănătate. Mădulării Comitetului din Iaşi pentru Unire pot să mărturisească că am lucrat din tot sufletul pentru sprijinirea şi apărarea drepturilor noastre, călcate atunci în picioare de Vogoridi şi de toţi vînzătorii ţării. Dar nu cred că am nevoie de a mă desvinovăţi căci nu mă simt vinovat. Am făcut, fiind la Moldova, tot ce mi-au fost prin putinţă pentru binele ei, şi acum, găsindu-mă în Paris, urmez acelaş drum. M-am pus în relaţie cu toţi jurnaliştii gazetelor celor mari şi văd cu mulţemire că ei s-au făcut abonaţii noştri cei mai serioşi. Nu-i zi în Paris să nu se trateze chestia Prinţipatelor în favorul nostru şi ştiu din izvor sigur ca Napoleon este hotărît a ne sprijini cu toată energia ce au arătat păn-acum în orice întâmplare politică. Dorinţele exprimate de divanurile Moldovei şi a Vala-hiei, au fost mult apreţiate aice şi pot zice că au dobîndit aprobarea desăvîrşită a guvernului. Toate jurnalele au vorbit de divanul Moldovei cu o admirare care ne onorează şi care ne-au recomandat Europei mai presus decît aş fi crezut, am auzit pre mulţi din oamenii cei mai importanţi dînd laude nesfîrşite deputaţilor divanurilor pentru tactul, moderaţia şi dignitatea ce au arătat într-o împrejurare atît de solenelă. Coraj dară, fraţilor, convicţia mea este ca vom cîştiga tot ce dorim, căci Napoleon ne-au luat la ochi bun şi a hotărît a merge, cum să zice, pănă la scara murgului. în zădar cearcă a se împotrivi duşmanii noştri. Clevetirile lor ne fac mai mult bine decăt rău, căci ele vădesc deşărtăciunea pretenţiilor lor şi dreptatea cererilor noastre. 309 Eu, acum, sînt ocupat a organiza la Paris o societate filo-română, sub numirea de „Societe franco-roumaine"2, care, având ramuri în toate alesele soţietăţii franţeze, va exersa o înruire [sic] favorabilă interesurilor noastre asupra opiniei publice şi chiar asupra lucrărilor ministeriale. Toţi jurnaliştii, o mare parte din senăteri, mai mulţi generali, cari, cu toţii vor fi mulţumiţi a contribui la renaşterea unui neam şi la înfiinţarea unui stat nou. Am trimis lui Rolla programul acelei soţietăţi. Adio, altădată ţi-oi scrie mai multe şi ţi-oi vorbi de malurile marii pe care le iubim amîndoi deopotrivă. Al d-tale frate, V. Alecsandri P.S. Prieteneşti închi[nă]ciuni din partea lui A. Canta-cuzin. Lui Brăescu asemine, atăt din parte-i, cît şi din par-te-mi. Adresa pe plic : Monsieur Constantin Rosetti Tezkano CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 119 Paris, dec. 1857 Mon cher Loukian, Vous etes un grand paresseux. Je vous ai ecrit il 7 a passablement longtemps au sujet de choses qui m’interessait beaucoup et vous ne m’avez pas encore repondu. Je ne pense pas pourtant que vos occupations, quoique nombreuses, ne vous laissent pas un peu de temps pour me donner les nouvelles que je vous ai demandees. 310 A mon depart Pfauline]1 etait indisposee. Comment va-t-elle en ce moment ? Avez-vous eu la bonte de lui venir en aide en lui avan-fant l’argent necessaire au retablissement de sa sânte ? Allez-vous quelquefois la voir et lui parler de ce dont nous sommes convenus ? Renseignez-moi de suite sur tous ces points, car je serais desole que par negligence, la pauvre enfant se trouvat dans la gene au moment ou elle aurait besoins de tant de soins. Adieu, j’attends votre reponse avec une grande impa-tience. V. Alecsandri rue de Rivoli 172 * Paris, dec. 1857 Iubite Luchian, Eşti un'mare leneş. Ţi-am scris, este deja mult de atunci, despre lucruri care mă interesează foarte mult şi nu mi-ai răspuns încă. Totuşi nu cred că ocupaţiile dumitale, cu toate că numeroase, nu îţi lasă un pic de timp pentru a-mi da veştile pe care ţi le-am cerut. La plecarea mea PJaulina]1 nu se simţea bine. Cum se simte ea acum ? Ai avut bunătatea să-i vii în ajutor dîndu-i banii necesari restabilirii sănătăţii sale ? Te duci să o vezi cîteodată şi să-i vorbeşti despre ceea ce ne^am înţeles ? Lămureşte-mă repede asupra acestor puncte, căci aş fi nefericit ca, din neglijenţă, biata copilă să se găsească în lipsă în momentul în care va avea nevoie de atîtea îngrijiri. Adio, aştept răspunsul dumitale cu o mare grabă. V. Alecsandri rue de Rivoli 172 Pe verso, însemnare probabil de mina lui Luchian : „primit 5 decembrie 1857“. 311 CĂTRE ION BÂLÂCEANU 120 Paris, 31 janv. 1858 Mon cher Balaciano, Je t’ecris deux mots pour t’avertir que je viens de mettre â la poşte un nouvel ouvrage roumain, qui vient de sortii' â peine de sous presse. C’est un voyage de D. Ralleto1 â Constantinople, â travers la Valachie et la Bulgarie. II con-tient de bonnes choses. Tu le trouveras poşte restante. Comment vas-tu avec ta petite familie ? Nous allons passable-ment par ici. La grippe sevit sur toute la ligne. Tout â toi, Alecsandri J’ai envoye â Mr Ruscalla2 un exemplaire de l’ouvrage de Ralleto. Paris, 31 ian. 1858 Iubite Bălăceanu, Iţi scriu două cuvinte pentru a te anunţa că am pus la poştă o nouă lucrare românească, care abia a ieşit de sub presă. Este o călătorie a lui D. Ralet1 la Constantinopole, prin Valahia şi Bulgaria. Conţine lucruri bune. Ai să o găseşti post-restant. Ce faci tu şi mica ta familie ? Pe aici ne merge destul de bine. Gripa bîntuie peste tot. Al tău, Alecsandri Am trimis d-lui Ruscalla2 un exemplar din lucrarea lui Ralet. 312 CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 121 Paris, 16 fevrier 1858 Mon cher Loukian, je viens de recevoir votre lettre et je vous remercie de tout ce que vous avez fait pour moi.  mon retour â Jassi, c’est â dire, dans les premiers jours de mai, je vous remettrai les 200 ducats que vous avez avances pour mon compte. Le dernier service que j’ai â vous dfi-mander au sujet de P[auline] 1 c’est d’aller la trouver seule et de lui dire de ma part que j’ai ete fort surpris et penible-ment affecte des scenes qu’elle et sa tante ont faites, des cris qu’elles ont jetes et des reproches qu’elles ont proferes lors-que vous leurs avez annonce mon intention de passer l’hiver a l’etranger et mon projet de mariage. J’ai toujours connue T[auline] comme une personne raisonable et j’ai cru qu’elle etait assez mon amie pour m’epargner des desagrements. J’e-tais donc fonde de croire qu’elle comprenait parfaitement la nature des relations qui ont existe entre nous. Rien n’a pu l’autoriser â leurs preter un caractere serieux, car, il n’y a jamais eu âucun engagement de ma part. De quoi se plaint-on ? N’ai-je pas ete bon et delicat envers elle ? L’ai je ber-cee d’esperances irrealisabl.es ? Lui ai-je fait des promesses fausses ? Non. Des le premier jour de notre liaison elle a accepte sa position' franchement, position d’une femme ayant un amant qui ne la laisse manquer de rien. Pourquoi donc ne continue-t-elle pas a se montrer gentille et raisonnable comme par le passe, pourquoi se livre-t-elle â des reves qu’ elle sait impossibles et pourquoi suit-elle des conseils qui peu-vent lui faire du tort â mes yeux ? Autant je suis bon et genereux envers les ipeirsonnes qui le meritemt, autant je de-viens indifferent et je m’eloigne de celles qui manquent de delicatesse â mon egard. Je conseille donc a P[auline] de rester avec moi dans les termes de la bonne amitie et de se rappeler ce que j’ai ete pour elle dans le passe, si elle tient â ce que je sois encore â l’avenir. Mon intention est de me marier 2, et le plus pro-chainement possible. Vous pouvez l’annoncer et meme dire que je suis fiance. II faut regler les choses et couper court a toute illusion chimerique de sa part. Voilâ ce qui vous 313 1 reste encore a faire, mon cher Loukian ; c’est le dernier acte et vous savez que c’est toujours celui qui demande le plus de talent, d’esprit et de vigueur. Je suis enchante d’apprendre que le theâtre fait de bon-nes affaires et que mon repertoire continue â etre en vogUe. Je verrai a arranger quelque chose pour le benefice de Ga-brielle 3. En attendant portez-vous bien et bonne chance. Tout â vous, Alecsandri Je m.’etonne que vous n’ayez pas encore refu la collec-tion des pieces framşaises que je vou-s ai emvoyees par A. Cantacuzene 4, ou par Nico Canta, je ne sais au juste lequel. Adressez-vous â ces Mrs. Je vous abonnerai aiuj :jurd’hui meme â l’lllustration. L’abonnemen't comptera du 1-er jan-vier 1858. Paris, 16 februarie 1858 Iubite Luchian, Tocmai am primit scrisoarea dumitale şi îţi mulţumesc de tot ceea ce ai făcut pentru mine. La întoarcerea mea la Iaşi, adică prin primele zile ale lui mai, îţi voi restitui cei 200 ducaţi pe care i-ai avansat în contul meu. Ultimul serviciu pe care am să ţi-1 cer în privinţa PfaulineiJ1 este de a te duce să o găseşti singură şi să-i spui din partea mea că am fost foarte mirat şi nemulţumit de scenele pe care le-au făcut, ea şi mătuşa ei, de strigătele pe care le-au scos şi de învinuirile pe care le-au adus atunci cînd dumneata le-ai anunţat hotărîrea mea de a petrece iarna în străinătate şi proiectul de a mă căsători. Am cunoscut întotdeauna pe P[aulina] ca pe o persoană cu judecată şi am crezut că îmi era destul de prietenă pentru a mă scuti de neplăceri. Eram deci îndreptăţit să cred că înţelegea foarte bine natura legăturilor care au existat între noi. Nimic nu a putut-o îndreptăţi să le acorde un caract&r serios, căci niciodată nu mi-am luat vreun angajament. De ce se plînge ?-Nu am fost bun şi delicat cu ea ? Am legănat-o cu speranţe de 314 neîndeplinit ? I-am făcut făgăduieli neadevărate ? Nu. Din prima zi a legăturii noastre ea. şi-a acceptat situaţia, cinstit, situaţia unei femei avinid un amant care se îngrijeşte să nu-i lipsească nimic. Pentru ce deci nu continuă 'să se arate drăguţă şi cu judecată ca în trecut, pentru ce se dedă ea la visuri pe care le ştie de neîmplinit şi pentru ce urmează sfaturi care pot să-i dăuneze în ochii mei ? Pe cît sînt de bun şi de generos faţă de persoane care o merită, pe atît devin indiferent şi mă îndepărtez de cele care sînt lipsite de delicateţe faţă de mine. O sfătuiesc deci pe Pfaulina] să rămînă în termeni buni de prietenie cu mine şi să-şi aducă aminte de ceea ce am fost pentru ea în trecut, dacă ţine ca să mai fiu încă şi în viitor. Gîndul meu este să mă căsătoresc2, şi cît mai curînd. Poţi să o anunţi şi chiar să-i spui că sînt logodit. Trebuie lămurite lucrurile şi să se reteze scurt orice iluzie neîntemeiată din partea sa. Iată ce-ţi mai rămâne să faci, dragă Luchian, este ultimul act şi ştii că este întotdeauna acela care cere cel mai mult talent, spirit şi vigoare. Sînt îneîntat aflînd că teatrul face afaceri bune şi că repertoriul meu continuă să fie la modă. Voi încerca să aranjez ceva pentru beneficiul Gabrielei 3. Pînă atunci să fii sănătos şi mult noroc. Al dumitale, Alecsandri Mă mir că nu ai primit încă colecţia de piese franţuzeşti pe care ţi-am trimis-o prin A. Cantacuzino4 sau prin Nicu Canta, nu ştiu bine care. Adresează-te acestor domni. Am să te abonez chiar astăzi la VIllustration. Abonamentul va fi socotit de la 1 ianuarie 1858. CĂTRE COSTACHE NEGRUZZI 122 Paris, 30 mars 1858 Mon cher Negruzzi, Les Roumains ont â Turin un chaud defenseur de leurs interets, dans la personne de Mr Vegezzi Ruscalla1, redac- 315 teur du Monde litteraire. Cet estimable confrere en littera-ture s’occupe activement de faire connaître â Pltalie les illus-trations de nos pays et c’est dans ce but que je lui ai en-voye, il y a quinze jours votre ouvrage accompagne d’une notice biographique. Mr Vegezzi-Ruscalla en a profite pour ecrire l’article ci joint. Lisez-le et ne manquez de lui remercier dans une lettre en langue roumaine, car vous avez â faire â un philo-roumain qui connait bien notre idiome. Sur ce je prie Dieu qu’il vous ait en sa sainte et digne garde. Tout â vous, Alecsandri Paris, 30 martie 1853 Iubite Negruzzi, Românii au la Turin un călduros apărător al intereselor lor, în persoana d-lud Vegezzi Rusaalla1, redactorul lui Mond.? litteraire. Acest stimat confrate în literatură se ocupă activ pentru a face cunoscute în Italia personalităţile din ţările noastre şi, în acest scop, i-am trimis, acum cincisprezece zile, lucrarea dumitale însoţită de o notiţă biografică. Dl. Vegezzi-Ruscalla s-a folosit de ea pentru a scrie alăturatul articol. Citeşte-1 şi nu uita să-i mulţumeşti într-o scrisoare în limba română, căci ai de-a face cu un filoromân care cunoaşte bine graiul nostru. Cu aceasta, rog pe Dumnezeu să te aibă în sfînta şi înalte sa pază. Al dumitale, Alecsandri 316 CÂTRE TON BALACEANU 123 15 mai 1858 Pa.-is Mon cher Balaciano, Je suis bien en retard avec toi, mais je suis puni de mon mutisme par une eruption â la peau, que la Faculte appelle „Zona" et qui depuis plusieurs jours me fait souffrir le mar-tyre. Je ne puis me coucher sur aucun cote sans voir trente-six miile, millions de chandelles... et moi, qui ne les aime pas !... Que ne suis-je Cosaque... je serais si heureux ! Les Conferences1 vont enfin s’ouvrir ! Je ne sais pour-quoi j’attends cet evenement comme un condamne â mort attend l’heure de son execution. C’est peut-etre l’effet du „Zona". Et ton ouvrage2 ou en est-il ? J’attends un exemplaire avec toute l’impatience d’un gourmet avide de bonnes choses. Ne me soumets pas plus longtemps au supplice de Tan-tale. J’en ai assez de mon autre supplice ! Adieu, j'ai si mal au cote, que je ne peux plus continuer. Ton ami, Alecsandri 15 mai 1858, Paris, Iubite Bălăceanu, îţi răspund cu mare întîrziere, dar sînt pedepsit de tăcerea mea printr-o erupţie a pielei, pe care Facultatea o numeşte „Zona“ şi care de mai multe zile mă face să sufăr martiriul. Nu mă pot culcă pe nici o parte fără să văd treizeci şi şase de mii, milioane de luminări... şi eu, care nu le pot suferi !... De ce nu sînt cazac... aş fi aşa de fericit! Conferinţele1 se vor deschide în sfîrşit ! Nu ştiu de ce aştept acest eveniment aşa cum un condamnat la moarte aşteaptă ora execuţiei. Este poate efectul „Zonei“. 317 Şi lucrarea2 ta în ce stadiu se găseşte ? Aştept un exemplar cu toată nerăbdarea unui cunoscător dornic de lucruri bune. Nu mă supune prea mult supliciului lui Tantal. îmi este de ajuns celălalt supliciu ! Adio, aşa de rău mă doare într-o parte, că nu mai pot continua. Prietenul tău, Alecsandri CĂTRE DEPARTAMENTUL DIN LAUNDBU 124 12 sept. 1858 Onorat Departament din Lăuntru La invitarea ce mi s-au făcut de către acest onorat departament spre a regula înfiinţarea unei şcoli săteşti pe moşia mea Mirceşti din ţînutul Romanului, am onor a răspunde că, dacă împrejurările nu m-au iertat nici acum a realiza dorinţa ce am avut necontenit de a întemeia asemine şcoală la Mirceşti, hotărîrea mea este ca în vara viitoare negrişit să o înfiinţez pe planul ce mi s-au împărtăşit de Departamentul Instrucţii Publice.. Totodată, ieu îndrăzneala a observa onoratului Minister din Lăuntru că numai înfiinţarea de tîrg este legată cu condiţia zidirei de şcoală pe Mirceşti, iar cu hrisovul ce încuviinţează 12 iarmaroace pe an la acea moşie nu cuprinde nicidecum asemine condiţie. B. Alecsandri 318 CĂTRE EDOUARD GiRENIER 125 1 oct. 1858, Jassi Votre lettre de Venise m’a doucement emu, cher Grenier, elle a reveille en moi l’essaim des souvenirs, cheres abeilles dorees qui bourdonnent si agreabiement dans mon cceur toutes les fois qu’on les reveille ! Vous avez donc rea -lise le reve que vous aviez tant caresse, celui d’aller vous bercer en gondole sur les lagunes de Venise ; vous avez enfin vu cette merveille de l’Adriatiques qui laisse de si fortes impressions a l’âme des poetes. Ne sentez-vous pas, apres ce voyage, que vos forces sont doublees, que votre imagination a pris de plus vastes ailes pour parcourir le royaume du bleu ? Chantez donc, cher poete, tant que vous avez encore devant les yeux le magnifique panorama de Venise avec ses canaux, ses palais, ses gondoliers, ses porteuses d’eau et surtout avec ce non so che de mysterieux qui attache et qui inspire les chanteurs. Vous avez vu, sans doute, les porteuses d’eau qui vont chaque jour remplir leurs seaux de cuivre au puits du palais des doges ? Quand j’etais_ â Venise x, mon gondolier, Toni, m’a raconte la legende suivante : Du temps de je ne sais plus quel doge, l’une de ces jeunes filles, la plus jolie (cela va sans dire), se rendit un matin dans la cour du palais ducal pour puiser de l’eau. Pendant qu’elle etait pemchee 'sur la margelle du puit et qu’elle re-gardait en souriant son image flotter a la surface de l’eau, le fils du doge, accoude â l’une des fenetres du palais, admira la taille gracieuse de la jeune fille. II apercut un instant apres sa figure doree par le soleil et s’infiamo d’amore. Immediatement il chercha â s’en faire aimer et â la seduire, mais la charmante enfant resista bravement â toutes miroi-teries de l’amour patricien du duc. Elle aimait, de son cote, Nello, le plus brave gondolier de Venise, le chanteur le plus celebre des lagunes et de la riva clei Schiavoni. Pendant ce temps, la guerre eclata entre les Venitiens et les Turcs. Le fils du doge partit avec les galeres de la Republique, rem-porta une victoire signalee sur la flotte ennemie aux environs 319 de Chypre et revint â . Venise pour recevoir les grands hon-neurs qui l’attendaient. Le doge, son pere, lui demanda, a a nom de la Republique, quelle faveur il desirait pour prix de ses services. Il n’exigea que le droit d’elever jusqu’â lui une fille du peuple. La demande fut accordee et le mariage du jeune heros venitien avec la jolie porteuse d’eau fut publie a haute voix sur les canaux et sur les places de Venise. Quelques jours apres, il fut celebre dans l’eglise Saint-Marc et, au sortir de la ceremonie, les. nobles epoux monterent en gondole pour aller prendre part â la course de Santa Martha. Cette course a lieu hors du canal de 'la Giudeca, en pleine mer. Or, il arriva que la gondole du duc, lancee â toute vi-tesse, fut brusquement coupee et coulee â fond par une autre gondole. Vous devinez sans doute que celle-ci etait conduite par Nello. N. B. C’est depuis ce triste accident que les gondoles ve-nitiennes sont peintes en noir. Voilâ ma legende, cher Grenier, faites-en votre profit, si vous la trouvez interessante et digne d’un petit poeme. 2 Et maintenant, parlons affaires politiques et autres. Mon mariage est remis au printemps pour cause de preoccupations politiques. La lutte qui va s’engager bientot chez nous sera tres violente. Le parti, intelligent et desinteresse, a ses vues sur Negri. 3 Adieu, cher ami, je regrette que vous n’ayez pas pousse votre excursion jusque chez nous. Vous aimez la Moldavie, mais on vous y aime aussi beaucoup, et toutes vos connaissan-ces et amis me chargent pour vous des meilleures amities. Tout â vous, Alecsandri 1 oct. 1858, Iaşi Scrisoarea d-tale din Veneţia m-a impresionat plăcut, dragă - Grenier, ea a trezit în mine un roi de amintiri, dragi albine aurite, care zumzăie atît de plăcut în inima mea, ori de cîte ori sînt 320 trezite. Ai realizat deci visai pe care l-ai nutrit atîta, acela de a te duce să te legeni în gondolă pe lagunele Veneţiei ; ai văzut, în sfîrşit, această minune a Adriaticei care lasă atît de puternice impresii asupra sufletului poeţilor. Nu simţi oare, după această călătorie, că puterile dumitale sînt îndoite, că imaginaţia a prins aripi mai întinse, ca să străbată împărăţia albastră a apelor ? Cîntă deci, poete drag, atît cît ai încă în faţa ochilor măreaţa panoramă a Veneţiei, cu canalele sale, cu palatele sale, cu gondolierii săi, cu femeile care cară apă şi mai ales cu acel nu ştiu ce * misterios, care leagă şi inspiră pe cîntăreţi. Ai văzut, fără îndoială, pe aducătoarele de apă care se duc în fiecare zi să-şi umple căldările de aramă la puţul palatului dogilor ? Oînd eram la Veneţia1, gondolierul meu, Toni, mi-a povestit legenda ui-mătoare : In timpul nu mai ştiu cărui doge, una din aceste tinere fete, cea mai frumoasă (aceasta-i de la sine înţeles) se duse într-o dimineaţă în curtea palatului ducal pentru ca să ia apă. în timp ce ea era aplecată pe marginea puţului şi privea surîzînd imaginea sa plutind la suprafaţa apei, fiul dogelui, rezemat de una din ferestrele palatului, admiră talia graţioasă a tinerei fete. El zări o clipă după aceea figura sa aurită de soare şi se aprinde de dragoste **. Imediat caută să se facă iubit şi să o seducă, dar fermecătoarea copilă rezistă curajos tuturor amăgirilor de dragoste patniciană a ducelui. Ea iubea, la rîndul său, pe Nello, cel mai brav gondolier al Veneţiei, cîntăreţul cel mai celebru al lagunelor şi de la riva dei Schiavoni. în acest timp, izbucni războiul între veneţieni şi turci. Fiul dogelui plecă cu galerele Republicii, obţinu o victorie vestită asupra flotei duşmane în împrejurimile Ciprului şi reveni la Veneţia, pentru a primi marile onoruri care îl aşteptau. . Dogele, tatăl său, îl întrebă, în numele Republicii, ce favoare dorea ca preţ al serviciilor sale. El nu pretinse decît dreptul de a ridica pînă la el o fată din popor. Cererea îi fu acordată şi căsătoria tînărului erou veneţian cu frumoasa fată care căra apă a fost strigată cu voce tare pe canale şi pe pieţele Veneţiei. Cîteva zile după aceea, ea a fost celebrată în biserica San-Marco şi, la ieşirea de la ceremonie nobilii soţi se urcară în gondolă pentru ca să ia parte la cursa Santa Martha. Această cursă are loc în afara canalului Giudeca, în plină mare. Dar, se întîmplă că, gondola ducelui, pornită cu *’** In original, în limba italiană. 321 toată viteza, fu brusc tăiată şi scufundată de o altă gondolă. Ghiceşti fără îndoială că aceasta era condusă de Nello. N. B. De la acest trist accident gondolele veneţiene sînt vopsite în negru. Iată legenda mea, dragă Grenier, profită de ea,, dacă o găseşti interesantă şi demnă de un mic poem.2 Şi acum, să vorbim despre afaceri politice şi altele. Căsătoria mea s-a amînât pentru primăvară din cauza preocupărilor politice. Lupta care va începe în curînd la noi va fi foarte violentă. Partidul, inteligent şi dezinteresat, îşi îndreaptă privirile către Negri.3 Adio, dragă prietene, regret că n-ai împins excursia ta pînă la noi. Iubeşti Moldova, dar şi aici eşti de asemenea iubit, şi toate cunoştinţele şi prietenii mă însărcinează pentru dumneata cu cele mai bune amiciţii. Al dumitale, Alecsandri CĂTRE DIM. A. STURDZA 126 [Iaşi, p. 23 octombrie / 4 noiembrie 1858]1 Mon cher Mititza, Voici la traduction francaise du Reglement de la Chambre. 2 Faites en l’usage que vous croirez convenable. Adieu, Alecsandri [Iaşi, p. 23 octombrie / 4 noiembrie 1858]1 Iubite Mitiţă, Iată traducerea franceză a Regulamentului Camerei2. Fo-loseşte-o cum vei crede de cuviinţă. Adio, Alecsandri 322 CĂTRE AGENŢIA AUSTRIACA 127 Copie de la note adressee par le Secretariat d’Etat â l’hon. Agence et Consulat general de S. M. împle, et Royalc Apostolique en date du 31 octobre / 12 novembre 1858^ sous No 5098 Plusieurs Israelites indigenes auxqueles des passeports ont ete delivres par le Secretariat d’Etat pour se rendre en Au-triche, viennent de porter â la connaissance du soussigne, par leur requete collective, en date d’aujourd’hui, que l’ho-norable Agence et Consulat general auralt refusc d’apposer son visa â ces passeports. En signalant cette plainte â l’hon. Agence împle et Ro-yale, le soussigne 1 a l’honneur de la prier de vouloir bien lui communiquer les raisons qui auraient determine de sa part l’adoption d’une mesure qui tist en souffrence les interets des individus munis des passeports susmentionnes, serait elle l’effet de reclamations existantes â leur charge ou bien celui de quelque irregularite que l’honorable Agence et Consulat General aurait remarque dans la forme de ces passeports ?2 Dans l’un ou l’autre cas, le soussigne est fonde â esperer que l’hon. Agence împle et Rle voudra bien â eclairer au plus tot le Secretariat sur cette question attendu que tout re- tard pourrait devenir prejudiciable aux personnes interesses â faire usage des passeports dont elles se trouvent en possession. Le soussigne profite de cette occasion pour renouveler ă Monsieur 1’Agent et Consul General l’assurance de sa consi-deration la plus distinguee. Le Secretaire d’Etat, V. Alecsandri Copia notei adresate de Secretariatul de Stat on. Agenţii şi Consulat general al m.s. imp. şi regale apostolice cu data de : 31 octombrie/12 noiembrie 1858 sub nr. 5098. 323 * Mai mulţi israeliţi indigeni cărora le-au fost eliberate paşapoarte de către Secretariatul de Stat pentru a merge în Austria, au venit să aducă la cunoştinţă subsemnatului, prin cererea lor colectivă, cu data de astăzi, că onorabila Agenţie şi Consulat general ar fi refuzat să-şi pună viza pe aceste paşapoarte. Senmalînd această plîngere onorab. Agenţii imp. şi reg., subsemnatul1 are cinstea să o roage să binevoiască a-i comunica motivele care au îndreptăţit, din partea sa, adoptarea unei măsuri care face să sufere interesele persoanelor deţinătoare ale paşapoartelor sus-menţionate ; se datoreşte cumva unor reclamaţii împotriva lor, sau unor nereguli pe care onorabila Agenţie şi Consulat general le-ar fi băgat de seamă în forma acestor paşapoarte ? 2 într-un caz s^u în altul, subsemnatul este îndreptăţit să nădăjduiască că on. Agenţie imp. şi reg. va binevoi să lămurească cît mai curînd Secretariatul asupra acestei chestiuni, înţeles fiind că orice întîrziere ar putea deveni păgubitoare persoanelor interesate să se folosească de paşapoartele în a căror posesie se găsesc. Subsemnatul mă folosesc de acestă împrejurare pentru a reînnoi domnului agent şi consul general asigurarea consideraţiei sale celei mai distinse. Secretar de stat, V. Alecsandri 128 Communication du Secretariat d’Etat â l’Agence împle et Rle d’Autriche, en date du 2 novembre [s.v.] 1858 sous No. 5129 Le soussigne a re9u la reponse de l’honorable Agence împle et Rle, en date du 12 novembre, portant la declaration formel'le de rafuser son visa aux passeports delivres par le 324 gouvernement local et munis de l’epigraphe de Principautes Unies de Moidavie et de Valachie Le soussigne a l’honneur d’observer â l’honorable Agence Impl et Rle que la denomination de Principautes Unies est acquise â la Moidavie et â la Valachie de par la Conven-tion laquelle est en vigueur dans le pays du jour meme de sa promulgation. Que cette denomination a ete reconnue juste et applica-ble aux Principautes par les representants des sept Puissan-■ces, qui leur ont octroye cette convention et au nombre des-quels figure aussi celui de Sa Majeste l’empereur d’Autriche. Que la Convention est un acte diplomatique europeen qui definit nettement les droits des Principautes et qui oblige egalement au respect le plus absolue et les habitants de ces Principautes, et les agent» des Augustes Souverams qui l’ont ratifiee. Quel que soit donc le caractere qu’on prete â la denomination de Principautes Unies, elle appartient desormais â la Moidavie et â la Valachie comme un, droit acquis et â ce titre, le gouvernement local penetre des intentions genereu-ses du Congres de Paris croirait manquer aux Augustes Sou-verains signataires de ce trăite et commettre par la un acte de lese Majeste, s’il n’adoptait immediatement une denomination aussi importante que legale. Telles sont les considerations qui ont engage le gouvernement â faire apposer sur tous ses papiers officiels un titre qui se trouve stipule dans le 1-er article de la Convention, comme un symbole de paix propre a satisfaire tous les partis et â calmer les agitations politiques produites par les derniers evenements. En consequence, le soussigne regrette non sans raison de voir Phonorable Agence împle et Rle decidee â ne point re-connaître la validite d’un droit accorde â la Moidavie par Sa Majeste l’Empereur d’Autriche elle-meme, et il declare ici que le gouvernement local, en vertu de l’art. II de la Convention, qui sanctionne l’autonomie de Principautes, croit de son devoir et de sa dignite de maintenir la denomination de Principautes Unies sur tous ses actes officiels, do-cuments, passeports etc. Avânt de terminer, le soussigne, desireux de conserver la plus complete harmonie entre l’honorable Agence împle 325 et Rle et le gouvernement local, vien plaider encore une fois en faveur des personnes qui attendent le visa de PAgence. Ces personnes pourraient eprouver des torts considerables par suite des entraves qui les retiennent sur place, et si plus tard des reclamations de dommages et interets venaient â surgir, ces reclamations .devront retomber, comme de juste, â la charge de l’honorable Agence, et nullement â celle du gouvernement local, celui-ci ayant fait delivrer sans difficulte des passeports en bonne et due forme et s’etanţ place ainsi â l’abri de toute responsabilite. Dans l’espoir que l’honorable Agence raviendra sur une decision qui porte en elle-meme lg germe de complications fâcheuses, le soussigne prie Monsieur l’agent d’agreer etc. V. Alecsandri * 1858 Comunicarea Secretariatului de Stat către Agenţia imp. şi reg. a Austriei, cu data de 2 noiembrie [s.v.] 1858 sub nr. 5129. Subscrisul a primit răspunsul onorabilei Agenţii imp. şi reg. cu data de 12 noiembrie, aducînd declaraţia sa formală de a refuza viza sa pe paşapoartele eliberate de guvernul local şi purtînd antetul de Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti *. Subsemnatul are onoarea de a atrage atenţia onorabilei Agenţii imp. şi reg. că denumirea de Principatele Unite este cîştigată de Moldova şi de Ţara Românească prin Convenţia care' este în vigoare în ţară din ziua chiar a promulgării ei. Că această denumire a fost recunoscută îndreptăţită şi aplicabilă Principatelor Unite de către reprezentanţii celor şapte Puteri, care le-au stabilit această convenţie, şi în numărul cărora figurează de asemenea acela al majestăţii-sale împăratul Austriei. Semnătura şi anul sînt adăugate de altă mînă decît cea a copistului. 326 Că Convenţia este un act diplomatic european care defineşte clar drepturile Principatelor şi care obligă de asemenea la respectul cel mai absolut şi pe locuitorii acestor Principate, şi pe agenţii auguştilor suverani care au rătificat-o. Oricare ar fi deci caracterul pe care l-ai da denumirii de Principate Unite, ea aparţine de acum înainte Moldovei şi Ţării Româneşti ca un drept cîştigat şi cu acest titlu, guvernul local pătruns de intenţiile generoase ale Congresului din Paris ar socoti că greşeşte faţă de auguştii suverani semnatari ai acestui tratat şi că comite prin aceasta un act de les-majestate dacă nu ar adopta numaidecît o denumire tot atît de importantă cît de legală. Acestea sînt consideraţiile care au îndemnat guvernul să aplice pe toate hîrtiile sale oficiale un titlu care se găseşte stipulat. în primul articol al Convenţiei, ca un simbol de pace menit să mulţumească toate părţile şi să liniştească agitaţiile politice produse de ultimele evenimente. In consecinţă, subsemnatul regretă, nu fără dreptate, vă-zînd onorabila Agenţie imp. şi reg. hotărîtă să nu recunoască validitatea unui drept acordat. Moldovei de către chiar maje-statea-sa împăratul Austriei, şi declară aici că guvernul local, .în virtutea art. II al Convenţiei, care sancţionează autonomia Principatelor, crede de datoria sa şi de demnitatea sa să menţină denumirea de Principate Unite pe toate actele sale oficiale, documente, paşapoarte etc. înainte de a termina, subsemnatul, dornic de a păstra întreaga înţelegere între onorabila Agenţie imp. şi reg. şi guvernul local, vine să pledeze încă o dată în favoarea persoanelor care aşteaptă viza Agenţiei. Aceste persoane ar putea să aibă neplăceri destul de mari de pe urma piedicilor care îi reţin pe loc, şi dacă, mai tîrziu, ar apărea reclamaţii de daune şi interese, aceste reclamaţii vor trebui să cadă, de drept, în sarcina onorabilei Agenţii şi nicidecum în aceea a guvernului local, acesta eliberînd fără dificultate paşapoartele în forma lor corectă şi plasîndu-se astfel la adăpost de orice responsabilitate. In nădejdea că onorabila Agenţie va reveni asupra unei decizii care poartă în ea însăşi germenul unor complicaţii supărătoare, subsemnatul roagă pe domnul agent să primească etc., etc. V. Alecsandri 18 5 8 327 129 Communication du Secretariat d’Etat adressee a l’Agence împle et Rle d’Autriche, en date de 5/17 novbre 1858 sous . No 5180 Le Secretariat1 a l’honneur de transmettre, ci-joint, â l'honorable Agence împle et Rle [la] traduction de deux requetes qui lui ont ete presentees par quelques personnes, munies de passeports moldaves, auxquels l’honorable Agence Ile et Rle a refuse d’apposer son visa, sans autre raison, que celle qu’elle croit devoir tirer de Pepigraphe placee en tete de ces documents. Malgre les objections soulevees par l’honorable Agence et Consulat general contre l’emploi de cette epigraphe, le Secretariat ne peut opposer une fin de non recevoir aux demandes articulees dans les requetes, precitees, demandes dont il reconnaît la legitimite ; en consequence, il se trouve dans l’obligation de les recommander a l’honorable Agence Ile et Ble, et decline toute responsabilite pour le cas ou celle-ci persisterait dans un refus dont les consequences pourraient devenir eventuellement prejudiciables aux petitionnaires. Le soussigne saisit cette occasion pour renouveler â Monsieur l’Agent et Consul General l’assurance de sa considera-tion la plus distinguee. Signe/Le Secretaire d’Etat V. Alecsandri * 1858 Comunicarea Secretariatului de Stat adresată Agenţiei imp. şi reg. a Austriei, cu data de 5/17 noiemb. 1858 No. 5180 Secretariatul1 are onoarea de a transmite aici, alăturat, onorabilei Agenţii imp. şi reg. traducerea a două plîngeri care Semnătura şi anul sînt adăugate de altă mînă decît cea a copistului. 328w i-au fost prezentate de cîteva persoane, posesoare de paşapoarte moldoveneşti, pe care onorabila Agenţie imp. şi reg. a refuzat să îşi pună viza sa, fără alt motiv decît acela, de care crede că trebuie să ţină seamă, al antetului acestor documente. Cu toate obiecţiile ridicate de onorabila Agenţie şi Consulat general împotriva folosirii acestui antet, Secretariatul nu poate să nu ţină seama de cererile din plîngerile mai înainte citate, cereri a căror legalitate o recunoaşte ; în consecinţă el se vede obligat să le recomande onorabilei Agenţii imp. şi reg., şi îşi declină orice responsabilitate pentru cazul în care aceasta ar persista într-un refuz .ale cărui consecinţe ar putea- deveni poate păgubitoare petiţionarilor. Subsemnatul profită de această ocazie pentru a reînnoi domnului agent şi consul general asigurarea consideraţiei sale celei mai distinse. Semnat / secretar de stat, V. Alecsandri 3 8 5 8 CĂTRE ION FOTIADE 130 Service de Gouvernement N. 5178 Jassi, 5/17 novembre 1858 Monsieur le Hetman Jean Photiades1 â Constantinople . La Convention du 19 aout ayant ete promulguee et la caîmacamie installee le 19/31 octobre dernier, vous etes informe qu’en vertu de l’art. 9 de la Convention vos fonc-tions de Kapou-Kehaya â Constantinople oiit cesse des la date du 19/31 octobre, precitee. 329 Les emoluments attaches â votre charge s’arretant â Ia date ci-dessus, vous etes invite jusqu’â nouvel avis de gar-der par devers vous, sous inventaire, tous papiers et actes, concernant les fonctions qui vous etaient confiees. Le Secretaire d’Etat, B. Alecsandri Serviciul guvernului Nr. 5178 Iaşi, 5/17 noiembrie 1858 Domnul hatman Ion Fotiade1 la Constantinopol Convenţia din 19 august fiind promulgată şi Căimăcămia instalată în 19/31 octombrie trecut, sînteţi informat că, în virtutea articolului 9 al Convenţiei, funcţiile dumneavoastră de capuchehaie la Constantinopol au încetat de la această dată de 19/31 octombrie, mai înainte citată. Drepturile băneşti cuvenite sarcinii dumneavoastră încetînd la data de mai sus sînteţi invitat, pînă la o nouă înştiinţare» să păstraţi la 'dumneavoastră, sub inventar, toate hîrtiile şi actele privind funcţiile care vă erau încredinţate. Secretar de stat, V. Alecsandri CĂTRE AGENŢIA AUSTRIACĂ 131 7 9bre 18oS En prenant connaissance de la note de l’honorâble Agent 6 Ile et Iile, en date du... novembre, le soussigne a ete heureux d’y trouver l’assurence des sentiments dev conciliation 3 30 qui animent personneliement Air 1’Agent d’Autric'ne â l’egard # des rapports entre les deux gouvernements. Il y a ete d’au-tant plus sensible qu’il avait ete presque autorise de pen-ser un instant. â Peventualite d’une rupture aussi regretable qu’intempestive. En effet, comment expliquer le refus de Phonorable Agence de viser les passeports et d’accepter les pieces offi-cielles du gouvert. local, portant Pepigraphe de Principautes Unies, lo.rsqu’il est aujourd'hui de notoriete publique que tous les actes de la Caîmakamie sont munis de cette epi-graphe ? Comment expliquer egalement une decision qui est de nature â etablire une sorte de blocus sur toute la ligne frontiere de l’Autriche, quand tous les autres agents des Puissan-ces signataires du trăite de Paris se sont empresses d’appo-ser leur visa sur les passeports moldaves, malgre ou peut-ître meme â cause de Pepigraphe susmentionnee ? Refuser de recevoir les passeports officiels d’un gouvert, aupres du quel on est accredite et creer des obstacies aux relations internationales des deux peuples limitrophes n’est-ce pas amener directement la cessation des rapports entre les deux gouvernements ? Le soussigne laisse cette appreciation â l’esprit eclairc et â la loyaute de Air l’agent pour repondre aux autres parties de la note du 13 nov. [s.n.], il a l’honneur d’obser-ver que * pour definir nettement la nouvelle phase politique dans laquelle les Princrpautes viennent d’entrer, la Convention les a constituees sous la denomination de Principautes Unies. C’est lâ un fait averre, irrevocable et qui.rentre dans les domaines si puissant des faiteş accomplies. Comme tel, on est tenu de l’accepter ou de la subir de bonne grâce. Le gouvernement local est responsable envers les Puis-sences signataires du trăite de Paris de la stricte application de la Convention du 7/19 aout. II est tenu de la respecter et de la faire respecter, et, puisque Phonorable Agence sem-ble avoir des doutes sur le veritable sens du 1-er art. de * Urma un pasaj relativ la elementele din Convenţie care subliniau unirea celor două principate chiar sub domni diferiţi, pasaj anulat de V. Alecsandri, textul continuînd ca mai sus. 331 ^ cette Convention, Ie goiivernement se fera un devoir de sou-mettre cet incident diplomatique â qui de droit. En attendant, pour donner une nouvelle preuve de Pes-prit de moderation qui l’anime, le gouvert. s’abstiendra d’user de represailles â l’egard des passeports delivres par FAgence,. ainsi qu’il en aurait le droit, mais il decline toute respon-sabilite au isujet des reclamations qui se sont deja. produites par suite de Ia mesure prise par l’honorable Agence, et dont le soussigne lui a communique copie. Le sou'ssigne profite de cette occasion... V. Alecsandri * 1858 7 noiembrie 1858 Luînd cunoştinţă de nota onorabilului agent1 imp. şi reg. cu data de... noiembrie, subsemnatul a fost fericit să găsească aici asigurarea sentimentelor de înţelegere care animă personal Pe agentul Austriei faţă de raporturile dintre cele două guverne. A fost cu atît mai sensibil cu cît a fost aproape autorizat să se gîndească o clipă la eventualitatea unei rupturi pe cît de regretabilă, pe atît de nepotrivită. în adevăr, cum să explici refuzul onorabilei Agenţii de a viza paşapoartele, şi de a accepta piesele oficiale ale guvernului local, purtînd antetul cu Principatele Unite, cînd este astăzi cunoscut public că toate actele Căimăcămiei sînt prevăzute cu acest antet. De asemenea, cum să explici o hotărîre care este făcută să stabilească un fel de blocus pe toată linia graniţei cu Austria, cînd toţi ceilalţi agenţi ai Paterilor semnatare ale tratatului de la Paris s-au grăbit să-şi pună viza pe paşapoartele moldoveneşti, cu tot şi poate tocmai din cauza antetului mai sas numit ? * Semnătura şi anul sînt adăugate de altă mînă decît cea a copistului. 332 A refuza să primeşti paşapoartele oficiale ale unui guvern pe lingă care eşti acreditat şi să creezi piedici relaţiilor internaţionale a două popoare vecine nu însemnează a aduce de-a dreptul încetarea raporturilor dintre cele două guverne ? Subsemnatul lasă această apreciere spiritului luminat şi loaialităţii d-lui agent pentru a răspunde celorlalte părţi ale notei din 13 nov. [s.n.], are onoarea să observe că, pentru a defini clar noua fază politică în care au intrat acum Principatele, Convenţia le-a constituit sub denumirea de Principate Unite. Este acesta un fapt dovedit, irevocabil şi care intră în domeniul aşa de puternic al faptelor împlinite. Astfel eşti ţinut a-1 accepta sau a-1 suporta de bunăvoie. Guvernul local este răspunzător faţă de Puterile semnatare ale tratatului de la Paris pentru stricta aplicare a Convenţiei de la 7/19 august. Este obligat să o respecte şi să o facă respectată, şi, pentru că onorabila Agenţie pare să aibe îndoieli asupra adevăratului sens al primului articol din această Convenţie, guvernul îşi va face o datorie de a supune acest incident diplomatic celor în drept. Pînă atunci, pentru a da o nouă dovadă de spiritul de moderaţie care îl animă, guvernul se va abţine de a uza de îepresalii faţă de paşapoartele eliberate de Agenţie, aşa cum ar avea dreptul, dar îşi declină orice răspundere în legătura cu reclamaţii care s-au produs deja, ca urmare a măsurii luate de onorabila Agenţie, şi despre care subsemnatul a comunicat o copie. Subsemnatul profită de această ocazie... V. Alecsandri 1858 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 132 Nov. 25 [s.n. 1858] Mon cher ]ean,1 Tu dois etre curieux de savoir ce qui se passe chez nous. Voici un sommaire historique des derniers evenements que je 333 te charge de communiquer aux journaux et particulierement â Leon Plee 2 et â Ubicini. Pendant les premiers dix jours de l’installation de la nou-velle Caîmakamie reglementaire, les trois membres dc ce gouvernement perdirent un temps precieux â discuter sur les questions suivantes : 1 Si les Caimakams devaient garder leurs portefeuiiles de ministres ? Mrs Stourdza3 et Pano4 etaient pour la negative, mais Mr Catargi 5, mu par des velleites ambitieuses, par des arriere-pensees de dictature et conseille par les Cos-tino Catargi6, Balanesco, l’Agence d’Autriche, ne consentit en aucune faşon â lâcher son portefeuille. II comptait, comme chef du ministere de l’Interieur avoir la haute main sur les affaires et diriger les operations electorales a sa guise en se servant des administrateurs nommes par Vogoridi. comme d’instruments serviles. La question fut tranchee par l’exemple de la Valachie et, les consuls aidant, les Ca'imacams garderent leurs port-> feuilles. 2 La question d’admetti-e le principe de la majorite dans les travaux de la Caîmakamie. Apres bien des luttes, ce principe fut admis et consacre par les signatures de trois Caimakams. 3 La nomination d’un nouveau ministere. Grande re-sistance de la part de Catargi pour mon admission au ministere des Affaires etrangeres. Enfin, victoire pour la majorite. Cette premiere phase passes au grand etonnement du pays, les choses commencerent â prendre une meilleure al-lure. Le lendemain de ma nomination, je proposai au Con-seil d’affranchir la presse qui, depuis deux ans, etait sus-pendue par l’effet d’une simple lettre vizirielle. (Ci-joint tu trouveras mon refere au Conseil.) 7 Mes collegues, â l’una-nimite, admettent ma proposition. Basile Stourza et Pano la confirment. Catargi la repousse ; mais, en vertu du principe de majorite adopte, la proposition est publiee et prend force de loi. Trois journaux politiques ont pris naissance depuis : l’Etoile du Danube, le Zimbrul et le Constitutionnel. Le surlendemain un office de la Caîmakamie vint char-ger le Conseil de preparer des instructions pour l’applica- 334 xion de la loi electorale. Le Conseil nomma â cet effet une commission composee de Zizine 8, Doultchesco et moi. Deux jours apres le travail fut pret, approuve par le Conseil, sou-mis. aux Caîmakams, confirme par eux et livre â la pubii-cite ! (Ci-joint les instructions.) 9 A peine Mr Catargi eut-il signe ces instructions, que Zi-'zine, A. Cousa et moi crumes devoir interpeller les caîmakams sur leur inaction depuis 15 jours. Nous leur declarâ-mes que nous avions repondu [â] leur appel, non pour dl-riger les travaux de nos departements, mais pour les aider dans un travail politique, pour les appuyer dans leur lutte contre les partis qui divisaient le pays. Que depuis 15 jours le pays se demandait que font les caîmakams ? Les em-ployes nommes par Vogoridi etaient devenus les instru-ments serviles des Stourza, pere et fils ; et le pays attend et demande leur destitution... etc. En un mot, nous de-clarâmes que, si le gouvernement etait decide â rester dans l’inertie en face des dangers qui menacent la patrie, nous donnerions nos demissions...  cette interpellation vehemente, Basile Stourza et Pano declarerent qu’ils agiraient de fafon â contenter l’opinion publique et nous prierent de rester â nos postes. En effet, â peine fumes-nous sortis du cabinet des cai-makams, que ces Mrs engagerent une discussion des plus vio-lentes. Catargi pretendant conserver dans leurs fonctions tous les ispravniks (creatures de Stourza). Pano et Stourdza, en vertu de leur droit de gouvernement, superieur au chef du departement de l’Interieur, et en vertu du principe de majorite, declarerent qu’ils les destitueraient le jour meme. Bref, Catargi, exaspere, quitta son fauteuil et depuis ne revint plus pour prendre part aux travaux de la Caîmakamie. Dans la nuit de ce jour memorable, les ministres furent convoques au palais et charges de presenter aux caîmakams une liste de candidats destines â remplacer les administra-teurs de Vogoridi. Ceci fait, les ordres partirent le lendemain pour les districts. Le prefet de Jassi, Guitze Caliman, fit mine de resister lorsqu’il fut enjoint de ceder sa place au nouvel administrateur10 ; il fut immediatement arrete 335 pour cet acte d’insubordination et enferme â Ia caserne pendant 24 heures. Celui de Berlad, Alexandre Catargi, neveu du ministre de Plnterieur, envoya par telegraphe une demi-ssion insolente. II fut arrete egalement et, â titre d’aide de camp, condamne â passer par un jugement militaire. Pendant ce temps, Catargi (Stephan), encourage par les vieilles canailles et soutenu en cachette par l’Agent d’Autriche, telegraphia â Constantinople. Le malheureux ! contrai-rement â la Convention, il demanda l’intervention etran-gere ! Aali-Pacha envoya une depeche vizirielle â Afif-bey-(celui qui a apporte le Haticherif et la Convention â Jassi) par laquelle il desapprouvait, au nom du Sultan la conduite de la majorite des caimakams. Grande rumer en viile â cette nouvelle. Stephan Catargi et ses acolytes se rendirent au palais en compagnie d’Afif-bey qui fit la lecture de la depeche vizirielle. Cette, piece ne produisit aucun effet et on y repondit avec autant de dignite que de prudence. (Ci~ joint ces deux pieces.)11 Depuis, Catargi est rentre sous sa tente pour bouder et itravailler avec Afif-bey et Goedel12 â quelque nouvelle infamie. On attend de pied ferme les eve-nements et on est decide de sauter plutot que de ceder sur le terrain constitutionnel. De mon cote, â titre de secretaire d’Etat, je destitua! Photiadis13 (ci-joint la depeche) et j’engageai avec l’agent d’Autriche une polemique du plus grand interet. Nos nou-veaux passeports ont en tete Pepigraphe des Principautes Unies conformement â Part. 1 de la Convention. L’agent14 d’Autriche se refuse pour cette raison d’accorder son visa tandis que tous les autres consuls n’y font aucune opposi-tion. Il se refuse meme de recevoir les paquets du Secretariat qui portent un cachet avec 1’inscription de „Principautes Unies". J’ai donne l’ordre de leur envoyer tous les papiers des diverses chancelleries sous ce cachet. En sorte que son refus de les accepter tient en souffrance les interets de ses sujets. Nous verrons comment tout cela finiră. En atten-dant le pays est avec nous et nous applaudit. Fais-en autant et embrasse Noemi et les trois grâces de ma part. Ton frere, Alecsandri 33S Nov. 25 [s.n. 1838]' Iubite Iancule,1 Sigur că eşti curios să ştii ce se întîmplă la noi. Iată un scurt istoric al ultimelor evenimente pa care te însărcinez să. le comunici ziarelor şi mai cu seamă lui Leon Plee2 şi lui Ubicini. în primele zece zile ale instalării noii Căimăcămii regulamentare, cei trei membri ai acestui guvern au pierdut un timp preţios discutînd asupra chestiunilor u-mătoare : 1. Dacă caimacamii trebuia să-şi păstreze portofoliile de miniştri. D-nii Sturdza3 şi Panu4 erau împotrivă, dar dl. Catargi", împins de dorinţe ambiţioase, de gînduri ascunse de dictatură si sfătuit de Cosţin Catargi6, Bălănescu, Agenţia austriacă nu a consimţit în nici un fel să-şi depună portofoliul. El nădăjduia,, ca şef al Ministerului de Interne, să aibă direcţia afacerilor şi să conducă operaţiile electorale, după bunul său plac, folosin-du-se de administratorii numiţi de Vogoride ca de instrumente supuse. Chestiunea a fost hot^rîtă după exemplul Ţării Româneşti,, şi, cu ajutorul consulilor, caimacamii şi-au păstrat portofoliile. 2 Chestiunea de a admite principiul majorităţii în lucrările Căimăcămiei. După multe lupte, acest principiu a fost admis şi întărit prin semnătura celor trei caimacami. 3 Numirea unui nou minister. Puternică opoziţie din partea lui Catasgi pentru admiterea mea la Ministerul Afacerilor Externe. în sfîrşit, victoria pentru majoritate. Această primă fază trecută spre mirarea ţării, lucrurile au început să aibă o înfăţişare mai bună. A doua zi după numirea mea, am propus consiliului să dea libertate presei care, de doi ani, era suspendată prin efectul unei simple sesizări viziriale. (Alăturat vei găsi referatul meu către consiliu.)7 Colegii mei, în unanimitate, admit propunerea mea. Vasile Sturdza şi Panu fi confirmă. Catargi o respinge ; dar, în virtutea principiului de majoritate adoptat, propunerea este publicată şi capătă putere de lege. De atunci au luat naştere trei ziare politice : Steaua Dunării, Zimbrul şi Constituţionalul. A treia zi, o dispoziţie a Căimăcămiei însărcinează consiliul Să pregătească instrucţiuni pentru aplicarea legii electorale. Consiliul numeşte în acest scop o comisie compusă din Zizin8, Dul- 337 cescu şi eu. Două zile mai tîrziu, lucrarea a fost gata, aprobată de consiliu, supusă caimacamilor, confirmată de ei şi dată publicităţii ! (Alăturat instrucţiunile.)9 Dl. Catargi de-abia semnase instrucţiunile, cînd Zizin, A. Cuza şi eu, am crezut de cuviinţă să interpelăm pe caimacami asupra inactivităţii lor de 15 zile. Noi le-am declarat că am răspuns la cererea lor, nu pentru a dirija lucrările departamentelor noastre, dar pentru a-i ajuta într-o muncă politică, pentuu a-i sprijini în lupta lor împotriva partidelor care dezbinau ţara. Că de 15 zile ţara se întreba ce fac caimacamii ? Funcţionarii numiţi de Vogoride deveniseră uneltele supuse ale Sturdzeşti-lor, tată şi fiu ; şi ţara aşteaptă şi cere destituirea lor... etc. ! Intr-un cuvînt, am declarat că, dacă guvernul era hotărît să stea pe loc în faţa pericolelor care ameninţă ţara, noi o să ne dăm demisiile... La această interpelare zgomotoasă, Vasile Sturdza şi Panu au declarat că vor lua măsuri în aşa fel încît să mulţumească opinia publică şi ne-au rugat să rămînem la posturile noastre. în adevăr, de-abia ieşiserăm noi din cabinetul caimacamilor că aceşti d-ni au început o discuţie din cele mai violente. Catargi pretinzînd să păstreze în funcţiile lor pe toţi isprav- nicii (oamenii lui Sturdza), Panu şi Sturdza, în baza dreptului lor de guvernare, superior şefului Departamentului de Interne, şi în baza principiului majorităţii, au declarat că îi vor destitui chiar în ziua aceea. Pe scurt, Catargi, înfuriat, şi-a părăsit fotoliul şi, de atunci, nu a mai revenit pentru a lua parte la lucrările Căimăcămiei. In noaptea acelei zile de neuitat, miniştrii au fost convo- caţi la palat şi însărcinaţi să prezinte caimacamilor o listă de candidaţi meniţi să înlocuiască pe administratorii lui Vo-goride. Lucrul odată terminat, ordinele au plecat a doua zi spre ţinuturi. Prefectul de Iaşi, Ghiţă Căliman, a încercat să se opună cînd i s-a dispus să dea locul său noului administrator 10; a fost arestat numaidecît pentru acest act de nesupu- nere şi închis în cazarmă pentru 24 de ore. Cel de la Bîr-lad, Alexandru Catargi, nepotul ministrului de Interne, a trimis prin telegraf o demisie obraznică. A fost de asemenea arestat şi, în calitate de aghiotant, condamnat să fie predat justiţiei militare. în timpul acesta, Catargi (Ştefan), încurajat de vechile canalii şi susţinut pe ascuns de agentul Austriei, a telegrafiat la Constantinopol. Nefericitul ! împotriva Convenţiei, a cerut intervenţia străină ! Aaali-paşa a trimis o depeşă vizirială lui Afif-bej (aceluia care a adus la Iaşi Hatişeriful şi Convenţia)-prin care dezaproba, în numele sultanului, purtarea majorităţii caimacamilor. Mare zarvă în oraş la această veste. Ştefan Oa-targi şi partizanii lui s-au dus la palat împreună cu Afif-bei, care a dat citire depeşei viziriale. Această piesă nu a făcut nici lin efect şi s-a răspuns cu demnitate şi tot atîta prudenţă. (Alăturat cele două piese.)11 De atunci, Catargi s-a retras sub cortul său pentru a-şi arăta nemulţumirea şi pentru a lucra cu Al'il'-bei şi Goedel12 ia vreo nouă infamie. Se aşteaptă cu fermitate evenimentele şi este hotărît ca mai degrabă să cădem decît să cedărn pe tărîm constituţional. La rîndul meu, ca secretar de stat, l-am destituit pe Fo-tiade13 (alăturat depeşa) şi am început cu agentul austriac o polemică de cel mai mare interes.- Noile noastre paşapoarte au ca antet titlul „Principatele Unite“ conform cu articolul 1 din Convenţie. Agentul 11 Austriei refuză pentru acest motiv să dea viza sa în timp ce toţi ceilalţi consuli nu fac nici o opoziţie. Refuză de asemenea sa primească pachetele Secretariatului care poartă o ştampilă cu inscripţia „Principatele Unite“. Am dat ordin să li se trimită hîrtiile de la diverse cancelarii cu aceeaşi ştampilă. Astfel îneît refuzul său de a le primi face să sufere interesele supuşilor săi. Vom vedta cum se vor termina toate acestea. Pînă atunci ţara este cu noi şi ne aplaudă. Fă la fel şi sărută pe Noemi şi pe cele trei- graţii din partea mea. Fratele tău, Alecsandri 133 Tassi, 15 nov. [s.v.] 1858 Mon cher ]ean, En attendant que je puisse te donner des nouvelles de l’affaire Ternauka,1 laquelle est en ce moment pendante â cause des circonstances politiques du pays, voici quelques. SS» details sur les evenements actuels que tu communiqueras â Leon Plee. Ma derniere lettre a du t’apprendre la grande colere -d’Etienne Catargi,2 l’un des trois caîmakams, pour n’avoir pas reussi â placer ses neveux et amis dans les postes de prefets. En vertu du principe de la majorite admise par la Caîmakamie pour tous les travaux, les nouveaux prefets choisis par Basile Stourdza et Pano occupent en ce moment la place des hommes de Vogorides que celui-ci comptait de-dier â Michel Stourza. Depuis ce jour memorable ou les mi-nistres interpellerent violemment les caîmakams sur leur inerţie, les choses ont pris une toute autre tournure. Catargi s’est retire sous sa tente et ses collegues sont restes â leur poşte pour agir fermement dans la voie de la legalite. Cinq jours apres il s’est presente au palais accomoagne d’Afif-bey, le porteur du firman d’installation et de plusieurs grands bo-yards. Le turc lut une depeche de Constantinople qui desap-prouvait la majorite de la Caîmakamie et qui ordonnait de revenir sur des faits deja accomplis. Stourza et Pano de-manderent copie de la depsche et repondirent â Afif-bey que l’on aviserait. En effet, le soir meme on envoya au Turc une reponse precise par laquelle on lui declarait que sa mis- sion etant terminee du jour meme de la lecture du firman et la depeche en question n’etant pas communiquee directe-ment au gt local, on ne pouvait lui donner que la valeur d’une opinion personnelle qui n’etait nullement de nature.â infirmer la conduite de la majorite de la Caîmakamie. Coup de theâtre manque ! Le malheureux Catargi n’avait pas craint de demander l’intervention turque dans les affaires du pays, alors que la Convention sanctionnait l’autonomie des Principautes, mais sa demarche resta sans effet. II ne se tint pourtant pour battu. Excite par les Costino Catargi, Balanesco et autres traîtres de cette espece, encourage â la resistance par Afif-bey’ et l’agent d’Autriche il sollicita de nouveau l’intervention vizirielle en demandant un firman de desti-tution contre Mrs Stourdza et Pano. Hier, en effet, sont arrives de Constantinople deux nouvelles depeches adres-sees toujours â Afif-bey et celui-ci vient de nouveau les communiquer au gouvernement. Ces depeches contenaient egalement, comme la premiere, une desapprobation contre 340 r les actes de la majorite de la Caîmakamie, mais seulement en ce qui touchait les changements en masse de certains fonctionn.aires, et la nouvelle formule de Ptes Unies, adop-tee par l’autorite sur tous ses actes officiels. (Ici on voit percer le bout de l’oreille de l’Autriche.) Mrs. B. Stourdza et Pano dirent â Afif-bey qu’ils lui repondraient plus tard-Sur quoi celui-ci se retira assez penaud. N. B.  cette seconde communication de depeche, Catargi n’assista pas. Preuve que Ie Turc reconnaissait la majorite de la Caîmakamie pour le veritable gouvernement. - Je fus charge, â titre' de secretaire, de la reponse. J’allais donc ce matin chez le Turc et voici les paroles textuelles que je lui dis, autant que je puis me les rappeler : „Excellence ! je suis charge par la majorite de la Caîmakamie de vous apporter sa reponse relativemenţ aux deux depeches de Constantinople que V. E. lui a communiquees hier. Cette reponse est verbale, car n’ayant pu obtenir de V. E. copie de ces depeches, le gt n’a pu considerer votrff. communication que comme une communication verbale. La majorite de Ia Caîmakamie ignore â quel titre et en quelle qualite V. E. est venue, pour la seconde fois, lui soumettre des notes qui vous sont toutes personnel-les ? N’ayant encore reşu de Constantinople aucune lettre vizirielle qui accredite V. E. aupres du gt local a titre d’agent officiel, en dehors de la mission que. vous avez eue relativement â la lecture du firman, et qui est ter-minee du jour meme de cette lecture, le gt ne peut entrer en aucune relation diplomatique avec V. E. En consequence, aux dernieres depeches telegraphiques de Const. le gt ne croit devoir donner d’autre reponse que celle qu’il vous a envoyee lors de votre premiere communication. Ce que je viens d’avoir l’honneur de dire â V. E. est la premiere pârtie de ma mission. Je vais maintenapt aborder Ia seconde. Le gt sur qui pese l’immense responsabilite de l’ordre public, a vu avec peine se grouper autour de V. E. certain parti factieux qui cherche par tous les moyens â entretenir une certaine agitation dans les esprits. On a vu ce parti se porter en masse au palais â la suite de V. E„ lors de la communication de la premiere depeche, et depuis Ies bruits les plus etranges circulent dans la foule et y jettent une 341 -apprehension fâcheuse. Les ennernis de l’ordre legal, qui regne actuellement en vertu de la Convention elle-memfe, repan-dent traîtreusement la nouvelle de i’arrivee prochaine d’un nrman de destitution, et, au besoin, l’eventualite d’une in terventi'n armee de la part de la Turquie. Or, quelques absurdes que soient ces bruits, ils n’en sont pas moins âlar-mants pour la foule et le gt a toutes les peines du monde â les dementir, car les depeches telegraphiques de Constantinople qui se suivent et se ressemblent depuis que V. E. re-side parmi nous, donnent malheureusement un certam poids â ces bruits. Bien plus, la foule attribue toutes ces nouvelles â V. E. ■— En consequence, le gt croit de son devoir d’en avertir V. E. et de la prier d’aviser aux moyens de mettre un terme â un etat de choses qui produit des agita-tions incoţipatibles avec le calme exige pour l’exercice des operations electorales. Cet avis est en meme temps donne â V. E. en faveur du respect du â la sainte loi de Phospi-falite !“ Le Turc repondit â ces paroles par de pauvres excuses qui n’eurent aucune valeur aux yeux de Mrs B. Stourza et Pano, lesquels continuent leurs travaux avec toute la dig-nite d’un Gouvernement penetre de sa grave responsabilite -envers le pays ainsi qu’envers les puissances signataires du trăite de Paris. On se demande de quel droit aujourd’hui la Turquie ose envoyer des notes, approbatives ou non, â un gt autonome ? La Convention est-elle une verite ou un men-songe ? De quel droit Afif-bey răside â Jassi, apres avoir termine sa mission ? Est-ce pour encourager les factieux et ■exercer une pression occulte sur les elections ? Nous atten-dons de nouvelles depeches et meme un firman peut-etre, mais nous y repondrons dignement. Je te tiendrai au cou-rant de tout. ’ Ton frere, A. Michel Stourza est arrive. II a fait une pietre entree a Jassi. Son parti, loin d’augmeter, semble perdre du ter-rain et se decourager. Gregoire Stourza3 travaille active-ment, mais, depuis que le gouvernement a pris une allure franche et digne, le parti naţional gagne des proselytes. 342 Iaşi, 15 nov. [s.v.] 1858 Iubite Iancule, Pînă cînd voi putea să îţi dau veşti despre afacerea Tîr-nauca,1 chestiune care nu s-a judecat acum din pricina împrejurărilor politice din ţară, iată cîteva amănunte despre întîmplă-rile actuale pe care ai să le împărtăşeşti lui Leon Plee. Ultima mea scrisoare te-a lămurit, desigur, asupra marii' supărări a lui Ştefan Catargi3, unul din cei trei caimacami» pentru că nu a putut să-şi pună nepoţii şi prietenii în posturile de prefecţi. în virtutea principiului majorităţii admis de Căimăcămie pentru toate lucrările, noii prefecţi aleşi de Va-sile Sturdza şi Panu ocupă în clipa de faţă locul oamenilor lui Vogoride, pe care acesta socotea să-i dăruiască lui Mi-hai Sturdza. Din ziua de neuitat, în care miniştrii au interpelat zgomotos pe caimacami asupra lipsei lor de activitate^ lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. Catargi s-a retras sub cortul său şi colegii săi au rămas la. locurile lor pentru a acţiona cu fermitate pe calea legalităţii. Cinci zile mai tîrziu s-a prezentat la palat însoţit de Afif-bei, purtătorul firmanului de instalare, şi de mai mulţi boieri. Turcul a citit 0 depeşă din Constantinopol care dezaproba majoritatea Căi-cămiei şi care ordona să se revină asupra unor fapte deja împlinite. Sturdza şi Panu au cerut o- copie de pe depeşă şi au răspuns lui Afif-bei că se va lua o hotărîre. In aidefyăr, chiar în aceeaşi seară s-a trimis turcului un răspuns clar, prin care- 1 se cleclara că misiunea sa era încheiată chiar din ziua citirii firmanului şi că depeşa în chestiune nefiind comunicată direct guvernului local, nu i se putea da decît valoarea unei opinii personale, care nu era nicidecum de natură să infirme purtarea majorităţii Căimăcămiei. Lovitură de teatru nereuşită ! Nefericitul de Catargi nu se temuse să ceară intervenţia turcă jn treburile ţării, în timp ce Convenţia ' sancţiona autonomia principatelor, dar demersul său a rămas fără efect. Nu s-a dat însă bătut. împins de Costin Catargi, Bălănescu şi alţi trădători de acelaşi fel, încurajat la rezistenţă de Afif-bei şi de agentul Austriei, a cerut din nou intervenţia vizi-rială pretinzînd un firman de destituire împotriva d-lor Sturdza şi Panu. într-adevăr, ieri au sosit de la Constantinor pol două noi depeşe adresate tot lui Afif-bei şi -acesta vine 343 din nou să le împărtăşească guvernului. Aceste depeşe conţin de asemenea, ca şi prima, o dezaprobare împotriva actelor majorităţii Căimăcămiei, dar numai în ceea ce se atingea de -schimbările în masă ale unor anumiţi funcţionari şi noua formulă „Principatele Unite“, adoptată de autorităţi pe toate actele sale oficiale. (Aici se vede apărînd vîiful urechii Austriei.) D-nii V. Sturdza şi Panu au spus lui Afif-bei că-mi vor răspunde mai tîrziu. După care acesta s-a retras destul de plouat. N. B. La această de a doua comunicare a depeşei, Catargi nu a fost de faţă. Dovadă că turcul recunoştea majoritatea •Căimăcămiei ca pe adevăratul guvern. In calitatea mea de secretar, am fost însărcinat cu răspunsul. M-am dus deci azi^de-dimineaţă la turc şi iată textual cuvintele pe care i le-am spus, atît cît pot să mi le amintesc : „Excelenţă ! sînt însărcinat de majoritatea Căimăcămiei să Vă aduc răspunsul său privitor la cele două depeşe de la Con-•stantinopol pe care e.v. Iş-a comunicat ieri. Acest răspuns este verbal, căci neputînd obţine de la e.v. copia acestor tele-.grame, guvernul n-a putut socoti comunicarea dumneavoastră •decît ea pe o comunicare verbală. Majoritatea Căimăcămiei nu ştie cu ce titlu şi în ce calitate e.v. a venit, pentru a doua oară, să-i supună note care vă sînt adresate personal ? Pentru că nu a primit încă de* la 'Constantinopol nici o scrisoare vizirială care să acrediteze pe e.v. pe lîngă guvernul local, cu titlul de agent oficial, în afară de misiunea pe care aţi avut-o relativă ia citirea firmanului, şi care a încetat chiar din ziua acestei citiri, guvernul nu poate intra în nici un fel de relaţie diplomatică cu e.v. Prin urmare, guvernul nu crede că la ultimele depeşe telegrafice din Const. trebuie să dea alt răspuns decît cel pe care vi l-a trimis cu ocazia primei dumneavoastre comunicări. Ceea ce am avut onoarea să spun e.v. este prima parte 3 misiunii mele. Acum trebuie să o încep pe a doua. Guvernul, asupra căruia apasă marea răspundere a ordi-nei publice, a văzut, cu părere de rău, grupîndu-se în jurul e.v. un oarecare partid răzivrătit care caută prin toate mijloacele să întreţină o anumită agitaţie în spirite. Acest partid a 344 fost văzut ducîndu-se în masă la palat în urma e.v., cu ocazia comunicării primei depeşe, şi de atunci zvonurile cele mai ciudate circulă prin mulţime şi stîrnesc presimţiri rele. Inamicii ordinei legale, care domneşte acum în virtutea Convenţiei însăşi, răspîndesc în chip înşelător vestea sosirii apropiate a unui firman de destituire, şi, la nevoie, posibilitatea unei intervenţii armate din partea Turciei. Ori, cît ar fi de neîntemeiate aceste zvonuri, nu sînt cu mai puţin îngrijorătoare pentru mulţime şi guvernul întîmpină toate greutăţile din lume pentru a le dezminţi, pentru că depeşele telegrafice de la Constantinopol, care vin unele după altele şi se aseamănă de cînd e.v. rezidă printre noi, dau, din nefericire, oarecare greutate acestor zvonuri. Ba mai mult, mulţimea atribuie toate aceste veşti e.v. Prin urmare, guvernul crede de datoria sa de a înştiinţa pe e.v. şi de a o ruga să hotărască asupra mijloacelor de a pune capăt unei stări de lucru care produce agitaţii nepotrivite cu liniştea cerută pentru exercitarea operaţiilor electorale. Acest sfat este în acelaşi timp dat e.v. pentru respectul datorat sfintei legi a ospitalităţii !“ Turcul a răspuns la aceste cuvinte cu nişte biete scuze care n-au avut nici un preţ în ochii d-nilor V. Sturdza şi Panu, care continuă lucrările lor cu toată demnitatea Unui guvern pătruns de greaua sa răspundere faţă de ţară cum şi faţă de puterile semnatare ale tratatului de la Paris. Se întreabă cu ce drept Turcia îndrăzneşte astăzi să trimită note, aprobative sau nu, unui guvern autonom ? Convenţia este ea un adevăr sau o minciună ? Cu ce drept Afif-bei stă la Iaşi, după ce şi-a terminat misiunea ? Este pentru- a încuraja pe răzvrătiţi ' şi a exercita o presiune ocultă asupra alegerilor ? Aşteptăm alte noi depeşe şi poate chiar un firman, dar vom răspunde acestora cu demnitate. Am să te ţin la curent cu toate. Fratele tău, A. Mihai Sturdza a sosit. Intrarea în Iaşi a fost jalnică. Partidul său, departe de a creşte, pare să piardă teren şi să se descurajeze. Grigore Sturdza3 lucrează neîncetat, dar, de cînd guvernul a luat o înfăţişare cinstită şi demnă, partidul naţional cîştigă prozeliţi. 345 CĂTRE HENRY BULYVER 134 Jassi, 18/30 novembre 185iî Excellence,1 L’accueil bienveillant et, j’ose meme dire, affectueux que j’ai refu de Votre Excellence, tant â Bucarest 2, qu’â Paris, m’encourage a venir vous entretenir confidentiellement des affaires de mon pays. Etant â la veille d’une reorganisation fondamentale et se trouvant en consequence le theâtre de nombreuses intrigues qui pourraient induire en erreur l’opi-nion des hommes eminents qui sont â la tete de la politique europeenne, il est utile et prudent de placer sous leurs yeux un tableau fidele de la situation des Principautes. En ce qui concerne la Moidavie c’est un devoir pour moi, en ma qua-lite de Secretaire d’Etat, d’adresser un pareil tableau aux am-bassadeurs des grandes Puissances garantes de nos droits et c’est, en meme temps, un veritable bonheur pour moi de trou-ver le bienveillant Sir Bulwer dans la personne de l’eminent ambassadeur D’Angleterre. Que Votre Excellence veuille donc ecouter cette fois non le secretaire d’Etat, mais l’homme prive que vous avez honore de votre precieuse amitie. Apres avoir. subi patiemment les Vogoriades, qui ont tant rejoui l’Europe, la Moidavie compta comme un jour de grande prosperi te celui de 19 octobre, car c’etait la date so-lenelle de la promulgation de la Convention octroyee aux Principautes par la volonte de sept augustes souverains. Les > Roumains, dans leur bonne foi de veritables paysans du Da-nube, se crurent des ce jour rentres dans la jouissance de leurs antiques droits et se fierent avec enthousiasme â la pen-see de 1’inviolabilite de leur nouvelle constitution ; mais helas ! ils compterent sans leurs hotes, l’agent d’Autriche et Afif-bey. En effet, des le lendemain de la lecture du firman d’in-stalation, l’un des membres du nouveau gouvernement, Mr Etienne Catargi 3, mu par des instigations occultes, fut pris tout â coup de velleites ambitieuses qui lui montraient ea perspective le trone de Moidavie, et, afin de concourir puis- 346 sament â la realisation de ses reves de grandeur, il conşut un petit plan de manoeuvres renouvele des Grecs, je veux dire de Vogorides. Ce plan consistait â garder son portefe-uille de chef au departement de l’Interieur pour avoir la băute main sur Padministration exclusive du pays, a former un ministere d’hommes pour le moins complaisants, {ll pro-posa a cet effet quelques uns des hommes les plus tares dans l’opinion publique), â nommer ses cousins et neveux aux pos-tes de prefets dans les districts, et, muni de ces instrument? puises dans l’arsenal du Nepotisme, â composer une chambre enthousiaste qui le proclam.ât avec bonheur prince de Moi-davie ! Malheureusement pour ce nouveau pretendent du lendemain, il compta, â son tour, sans*ses deux collegues, Mr Basile Stourza et Pano, lesquels arrivaient au pouvoir avec îa ferme decision de respecter et de faire respecter la Convention. La Caîmakamie se trouva donc partagee de prime abord en deux'camps, celui d’une minorite ambitieuse et celui d’une majorite imparţiale, mais pour ne point entraver Ia marche des travaux et pour se donner mutuellement un eclatant te-moignage de leur deşir de faire regner la plus parfaite har-monie dans le sein du gouvernement, les trois lieutenants princiers reconnurent d’un commun accord la necessite d’ad-mettre le principe constitutionnel de la majorite comme base de tous leurs actes futurs. Ils procederent ensuite â la com-position du ministere et,' apres une quinzaine de jours de luttes relatives â la question des portefeuilles et â celle du choix des nouveaux ministres, ils finirent par s’accorder â l’unanimite sur les Instructions4 concernant Papplication dd la loi electorale. Ces instructions furent immediatement con-firmees et publiees par le Moniteur officiel de Moldavie. Jusqu’ici tout alia assez bien quoique avec des lenteurs et des tiraillements incompatibles avec le terme prescrit par la Convention pour l’application de la loi electorale. Mais â partir d’ici, commence une nouvelle phase, toute parsemee de peripeties etranges, d’incindents scandaleux commis par la malheureuse opiniâtrete de Mr Catargi, et surtout de ten-tations contre la Convention systematiquement executees par l’agent d’Autriche et par Afif-bey. Et d’abord, en depit de Partide I de cette convention qui constitue la Moldavie et la Valachie sous la denomina- 347 tion de Principautes Unies, PAgent5 d’Autriche, seul parmi tous ses collegues de Jassi, commenşa l’attaque en refusant de viser les passeports delivres par le gouvernement local, sous le pretexte specieux qu’ils etaient munis de l’epigraphe de Principautes Unies. Cette mesure aussi rigoureuse que sur-prenante etablissant une sorte de blocus sur la ligne frontiere de l’Autriche, mit en souffrance et les interets des na-tionaux appeles a l’etranger pour affaires, et ceux des pro-pres sujets de 1’Agence, car Mr Goedel-Lannoy6 pousse Phorreur du titre susmentionne jusqu’â renvoyer, sans les ouvrir, les notes officielles des autorites locales dont les ca-chets portent sur l’exergue l’inscription de Principautes Unies. Ce beau fait d’armes accompli par l’Autriche encouragea bientot la Turquie de foire â son tour une charge briliante sur le second article de la Convention, et, pour mieux y reussir, elle chercha â se menager des intelligences dans la place. Mr Catargi etait son homme. II reţut le mot d’ordre-et la lutte commenca. Le jour meme de la confirmation 'des înstructions par les trois caimakams, Messieurs Basile Stourza. et Pano, penetres de la grave responsabilite qui pese sur eux, et se mefiant, non sans raison, de livrer les operations e'ectorales aux mains des creatures du trop celebre Vogo-rides, crurent urgent d’operer quelques changements dans le corps des administrateurs des districts et proposerent pour candidats des hommes integres et independents par leurs opi-nions. Resistance opiniâtre de la part de Mr Catargi d’ac-ceder a cette proposition, et cela non par ce sentiment de respect exagere, invoque plus tard, pour les limites que le firman imperial pose au changements des fonctionnaires, mais: dans des vues personnelles ; la preuve en est dans le change-ment propose ce meme jour par Mr Catargi lui meme, des prefets de quatre districts. Cette resistance se traduisit par des mouvements de colere vehemente ; apres quoi, declarant ne plus vouloir se soumettre au principe de la majorite, iî quitta brusquement ses collegues pour ne plus revenir a soit poşte. On eut beau le prier, Pinviter, le sommer de venir pren-dre part aux travaux de la caîmakamie ; il s’enferma comme Achille dans sa colere et n’invoqua plus d’autre divinite que Mr Goedel Lannoy et Affif-bey. Ces Messieurs, soutenus de quelque vieux frondeurs, l’encouragerent dans sa opiniâtrete 343 et lui conseillerent de porter plainte â Constantinople. En attendant, la marche des affaires etait arretee, le terme pres-crit pour les elections approchait, les Instructions devaient partir pour les districts, le pays etait emu, agite. Que faire ? On ecrivit â Mr Catargi pour lui adresser une deraiere in-vitation ; il y repondu par des fins de non recevoir. Alors on cruţ etre en droit d’agir sans la cooperation du noble recalcitrant, et en vertu du principe de la majorite et en vertu du principe de l’autorite, Messieurs Stourza et Pano, decre-terent la destitution des creatures de Vogorides ainsi que leur remplacement irrtmediat par des hommes impartiaux. Ajoutons, pour mieux expliquer encore la cause de la coiere de Mr Catargi, que dans le nombre des prefets elimines se trouvaient un de ses neveux et le directeur du Departement de i’Interieur, un certain Prouncoul, âme damnee de tous les mauvais gouvernements, reunissant â une incapacite reconnue tous les vices de la fraude, de la concussion et de la trahi-son. Quelques jours apres cet incident, Mr Catargi se presenta au palais, accompagne d’Affif-bey et arme d’une depeche te-legraphique de Constantinople adressee â ce haut fonction-naire par Aali-Pacha. Cette depeche blâmait severement ta. conduite de la majorite de la caîmakamie et ordonnait â celle-ci, comme au temps de l’illustre Vogorides, de revenir ssr des actes deja accomplis. Elle venait ainsi attaquer Partide II de la Convention, celui-lâ meme qui consacre l’auto-nomie du pays. Le gouvernement se contenta de repondre que ne reconnaissant â cette communication aucun caractere officiel et considerant la mission d’Afif-bey comme termi-nee du jour meme de la lecture du firman d’installation, il ne pouvait accorder â la depeche susmentionnee que la va-leur d’une opinion personnelle. Depuis, tous les quatre jours la meme scene se repete. Afif-bey apporte des depeches dont il - refuse de donner copie et il remporte regulierement la meme reponse. Enfin, hier, le gouvernement a reşu de Euad-Pacha 7 une depeche qui lui annonce que Afif-bey etait charge de lui faire des Communications auxquels il etait invite â se conformer ; mais le haut fonctionnaire s’etant refuse de faire les Communications par ecrit, le gouvernement n’a cru devoir prendre aucune mesure decisive â leur egard. 349 Tels sont les evenements qui se sont passes depuis l’in-stallation de la Caimacamie. On y voit d’un cote un gouvernement qui marche dans la voie de la legalite et, de l’au-tre, un vieux boyard qui sert d’instrument aveugle aux ma-chinations de la Turquie et de l’Autriche. Le pays a assiste avec calme au spectacle des faits regretables que je viens d’avoir l’honneur d’imprser â Votre Excellence, pourtant en presence de la mesure prise de l’agent d’Autriche ci l’egard des papiers officiels du gouvernement Moldave lorsque tous les autres consuls residant a Jassi ont reconnu sans difficulte ie droit â la Moidavie de porter un titre stipule par le premier article de la Convention, en presence du droit d’inge-rence que la Porte tente de s’arroger, en presence de Pap-pui qu’un membre egare de la Caimacamie cherche â trou-ver a Constantinople en depit meme de Pautonomie de son pays, on se demande avec apprehension si la Convention est une verite ou un leurre et si les Puissances garantes de nos droits nous ont accorde une charte â notre usage ou .bien â l’usage de la Turquie et de l’Autriche ? Votre Excellence jugera des hommes et des choses de la Moidavie avec l’experience de l’homme d’Etat et avec l’im-partialite de l’homme de coeur. Elle voudra bien aussi, j’ose Pesperer, me pardonner l’importunite de cette longue 'lettre en faveur des sentiments de haute consideration et de loyal attachement que lui porte. Son tres humble et tres devoue serviteur, V. Alecsandri * Iaşi, 18/30 noiembrie 1858 Excelenţă,1 Primirea binevoitoare şi, îndrăznesc să spun, chiar afectuoasă pe care mi-a făcut-o excelenţa-voastră, atît la Bucureşti2, * Pe dosul scrisorii este scris de Bulwer, cu creionul : „J’ai recu votre lettre et je vous en remercie. La Porte a fait une convention concernant les Principautes. Elle est responsable pour son execution et on ne peut pas laisser les autorites du pays, quelqu’ils soyent, la violer." 350 cît şi la Paris, mă încurajează să vin să vă vorbesc confidenţial despre treburile ţării mele. Fiind la începutul unei reorganizări fundamentale şi găsindu-se deci teatrul numeroaselor intrigi care ar putea înşela opinia oamenilor eminenţi care sînt în fruntea politicii europene, este de folos şi prudent de a pune sub ochii lor un tablou adevărat al situaţiei din Principate. în ceea ce priveşte Moldova, este o datorie pentru mine, în calitatea mea de secretar de stat, să adresez un asemenea tablou ambasadorilor marilor Puteri garante ale drepturilor noastre, şi este, în acelaşi timp, o adevărată fericire pentru mine să găsesc pe binevoitorul S;r Bulwer în persoana eminentului ambasador al Angliei. Excelenţa-voastră să binevoiască deci să asculte de data aceasta nu pe secretarul de stat, ci pe simplul particular pe care l-aţi onorat cu preţioasa voastră prietenie. După ce a suportat cu răbdare vogoridismele care au înveselit atît Europa, Moldova a socotit ca pe o zi de mare prosperitate aceea de 19 octombrie, căci era data solemnă a promulgării Convenţiei acordate Principatelor prin voinţa a şapte auguşti suverani. Românii, în buna lor credinţă de ţărani de la Dunăre, s-au'socotit din acea zi reintraţi în vechile lor drepturi şi s-au încrezut cu entuziasm în inviolabilitatea noii lor constituţii ; dar vai ! au socotit, fără oaspeţii lor, agentul Austriei şi Afif-bei. în adevăr, chiar de a doua zi după citirea firmanului de instalare, unul din membrii noului guvern, dl. Ştefan Catargi,3 împins de instigaţn ccuite, a fost cuprins deodată de ambiţii care îi deschideau perspectiva tronului Moldovei, şi pentru a lucra cu stăruinţa la realizarea visurilor sale de mărire, a înjghebat un mic plan de manevre reamintind de greci, vreau să spun de Vogoride. Planul însemna să-şi păstreze portofoliul său de şef al Departamentului de Interne pentru a avea mînă liberă asupra administrării exclusive a ţării, să formeze un minister de oameni cel puţin îngăduitori (el a propus în acest scop pe unii din oamenii cei mai corupţi în opinia publică), să numească pe verii şi nepoţii săi în posturile de prefecţi în ţinuturi şi, înarmat cu aceste instrumente culese în arsenalul nepotismului, să compună o cameră’entuziastă care să-l proclame cu bucurie prinţ al Moldovei ! Din nefericire - pentru acest nou pretendent de ultimă ora, a socotit. Ja rîndul său, fără cei doi colegi ai săi, dl. Vasile 351 Sturdza şi Panu, care veneau la putere cu toată hotărîrea de a respecta şi de a face să fie respectată Convenţia. Căimăcămia s-a găsit deci împărţită de la început în două tabere, aceea a unei minorităţi ambiţioase şi aceea a unei majorităţi nepărtinitoare, dar pentru a nu împiedica mersul lucrărilor şi pentru a-şi da pe tăcute o dovadă strălucită despre dorinţa lor de a . face să domnească cea mai bună înţelegere în sînul guvernului, cei trei locotenenţi princiari au recunoscut în bună înţelegere nevoia admiterii principiului constituţional al majorităţii ca bază pentru toate actele lor viitoare. Au procedat apoi la formarea ministerului şi, după cincisprezece zile de lupte privitoare la chestiunea portofoliilor şi la aceea a alegerii unor noi miniştri, aj terminat prin a se înţelege în unanimitate asupra Instrucţiunilor 4 privind aplicarea legii electorale. Aceste instrucţiuni au fost îndată confirmate şi publicate de Monitorul oficial al Moldovei. Pînă aici totul a mers destul de bine, cu toate că, cu aşteptări şi sîcîieli nepotrivite cu termenul prescris de Convenţia pentru aplicarea legii electorale. Dar, de acum înainte, începe o nouă fază, semănată cu peripeţii ciudate, cu întîmplări scandaloase cauzate de nefericita încăpăţînare a d-lui Catargi şi, mai cu seamă, de atacurile împotriva Convenţiei executate sistematic de agentul Austriei şi de Afif-bei. Şi mai întîi, neţinînd seamă de articolul I al acestei convenţii care constitua Moldova şi Ţara Românească sub numele de Principatele Unite, agentul5 Austriei, singurul dintre toţi colegii săi de la Iaşi, a început a-1 ataca refuzînd să vizeze paşapoartele eliberate de guvernul local, sub pretextul special că era prevăzut cu antetul de Principate Unite. Această măsură tot atît de riguroasă pe cît de surprinzătoare, stabilind un fel de blocus pe linia graniţei cu Austria, a făcut să sufere atît interesele conaţionalilor chemaţi în străinătate pentru afaceri, cît şi pe acelea ale propriilor supuşi ai Agenţiei, căci dl. Goedel-Lannoy6 împinge groaza pentru titlul mai sus menţionat pînă la a înapoia, fără a le deschide, notele oficiale ale autorităţilor locale ale căror sigilii poartă în exergă inscripţia de Principatele Unite. Această frumoasă lovitură dată de Austria a încurajat în curînd Turcia să facă, la rîndul său, o strălucită şarjă asupra 352 K celui de al doilea articol al Convenţiei, şi, pentru a izbuti cît mai bine, ea a încercat să-şi asigure legături la faţa locului. Dl. Catargi era omul său. A primit cuvîntul de. ordine şi lupta a început. Chiar în ziua confirmării Instrucţiunilor de către cei trei caimacami, domnii Vasile Sturdza şi Panu, pătrunşi de grava responsabilitate care apasă asupra lor, şi temîndu-se, nu fără dreptate, de a da pe mîna creaturilor mult prea celebrului Vogoride operaţiile electorale, au crezut că este urgent să opereze cîteva schimbări în corpul administrativ al ţinuturilor şi au propus drept candidaţi oameni integri şi independenţi prin opiniile lor. Rezistenţa încăpăţînată din partea d-lui Catargi de a accepta această propunere, şi aceasta nu din acel sentiment de respect exagerat, invocat mai tîrziu, pentru limitele pe care firmanul imperial le-a pus schimbărilor de funcţionari, dar din pricina unor vederi personale ; dovada este în schimbarea propusă în aceeaşi zi de dl. Catargi însuşi, a prefecţilor a patru judeţe. Această rezistenţă s-a tradus prin izbucniri puternice de mînie ; după care, declarînd că nu vrea să se mai supună principiului majorităţii a părăsit brusc pe colegii săi pentru a nu mai reveni la postul său. Degeaba l^au rugat, invitat, somat să vină să ia parte la lucrările- căimăcămiei, el s-a închis ca Achile în mînia sa şi nu a mai invocat altă divinitate decît pe dl. Goedel-Lannoy şi Afif-bei. Aceşti domni, sprijiniţi de cîţiva vechi revoltaţi, l-au încurajat în încăpăţînarea sa şi l-au sfătuit să facă plîngere la Constantinopol. Aşteptînd, mersul treburilor era oprit, termenul prescris pentru alegeri se apropia, Instrucţiunile trebuiau să plece la ţinuturi, ţara era uimită, agitată. Ce era de făcut ? I s-a scris d-lui Catargi pentru a i se adresa o ultimă 'invitaţie ; a răspuns refuzînd. Atunci s-au crezut îndreptăţiţi de a acţiona fără cooperarea nobilului nesupus şi, în virtutea principiului majorităţii şi în virtutea principiului autorităţii, domnii Sturdza şi Panu au decretat destituirea creaturilor lui V.o-goride cum şi înlocuirea lor numaideoît cu oameni nepărtinitori. Să adăugăm, pentru a explica mai bine cauza supărării d-lui Catargi, că în numărul prefecţilor scoşi se găseau unul dintre neopoţii săi şi directorul departamentului de Interne, uh oarecare . Pruncul, sufletul blestemat al tuturor guvernelor rele, reunind la o incapacitate recunoscută toate viciile fraudei, ale delapidării şi trădării. 353 Cîteva zile după această întîmplare, dl. Catargi s-a prezentat la palat însoţit de' Afif-bei şi înarmat cu o depeşă telegrafică de la Constantinopol, adresată acestui înalt funcţionar de Aali-paşa. Această depeşă condamna cu severitate purtarea majorităţii Căimăcămiei şi ordona acesteia, ca pe timpul ilustrului Vogoride, să revină asupra unor acte deja împlinite. Ea ataca de asemenea articolul II al Convenţiei, acela chiar care hotărăşte autonomia ţării. Guvernul s-a mulţumit să răspundă că, nerecunoscînd acestei comunicări nici un caracter oficial şi socotind misiunea lui Afif-bei ca terminată chiar din ziua citirii firmanului de instalare, nu putea să acorde depeşei sus-numite decît valoarea unei opinii personale. De patru zile se repetă aceeaşi scenă. Afif-bei aduce depeşe refuzînd să dea copiile lor şi primeşte regulat acelaşi răspuns. In sfîrşit, ieri, guvernul a pri-' mit de la Fuad-paşa7 o depeşă prin care era anunţat că Afif-bei- era însărcinat să-i facă comunicări cărora era poftit să se supună, dar înaltul funcţionar refuzînd să facă comunicările în scris, guvernul nu a socotit că trebuie să ia nici o măsură hotărâtă în privinţa lor. ' Acestea sînt evenimentele care s-au petrecut de la instalarea Căimăcămiei. Se vede de-o parte un guvern care merge pe calea legalităţii şi, de cealaltă parte, un boier bătrîn care serveşte ca instrument orb la uneltirile Turciei şi Austriei. Ţara a asistat în linişte la întîmplările neplăcute pe care am avut onoarea să le expun excelenţei-voastre, totuşi, faţă de măsura luată de agentul Austriei privitor la hîrtiile oficiale ale guvernului Moldovei, atunci cînd toate celelalte consulate de la Iaşi au recunoscut fără greutate dreptul Moldovei de a purta un titlu stipulat în primul articol al Convenţiei faţă de dreptul amestecului pe care Poarta încearcă să şi-l ia, -faţă de sprijinul pe care un membru rătăcit al Căimăcămiei caută să-l găsească la Constantinopol chiar în dauna autonomiei ţării sale, ne întrebăm cu îndoială dacă Convenţia este un adevăr sau o înşelătorie şi dacă Puterile garante ale drepturilor noastre ne-au dat o lege pentru folosul nostru sau pentru folosul Turciei şi Austriei ? Excelenţa-voastră va judeca oamenii şi faptele din Moldova cu experienţa unui om de stat şi cu nepărtinirea omului de inimă. Ea va voi de asemenea, îndrăznesc să nădăjduiesc, să-mi 354 ierte neplăcerea acestei lungi scrisori, faţă de sentimentele de înaltă consideraţie şi loaialul ataşament pe care i-1 poartă, Preasupusul şi prea devotatul său servitor, V. Alecsandri * către costache rosetti-teţcanu 135 Iaşi, 19 novembre 1853 Iubite cucoane Costachi, Am primit răspunsul d-tale şi ni-am mîhnit văzînd ca eşti descurajat. Nu se cuvine să slăbim tocmai în ceasul luptei, cînd mai ales de la acea luptă atîrnă soarta ţării noastre. Să ni facem datoria, şi, chiar de nu vom avea biruinţă, vom fi măcar împăcaţi cu cugetul nostru. Eu am multă sperare că vom izbuti a depărta din biata Moldovă răul ce-o ameninţă, căci opinia publică a început a lua o prefacere sănătoasă, de cînd noul guvern ţine piept cu turcii şi cu nemţii şi apăra cu energie drepturile şi dig-nitatea ţării. Curaj dar, iubite cucoane Costachi, şi Dumnezeu va fi cu noi, dacă trebuie să credem că Românii au un Dumnezeu ! Oamenii au început a înţelege, şi cred că vor înţelege încă şi mai lămurit, cu cît se vor apropia de ziua alegerilor, că mai bine-i de a trăi subt o cîrmuire dreaptă- şi nepărtinitoare. însă pentru ca să se pătrundă mai mult de acest adevăr, trebuie ca guvernul de faţă să deie pildă de acea nepăr-tinire. Trebuie dar ca toţi oamenii cari iau parte la administraţie să se ferească de a cădea în vreun exces de firea acelor ce au discreditat alegerile făcute supt Căimăcămia lui Vogo-ride. Ştiu ca noii ispravnici sînt insuflaţi de cele mai sănă- Pe dosul scrisorii este scris de Bulwer cu creionul : „Am primit scrisoarea dumneavoastră şi vă mulţumesc. Poarta a făcut o convenţie privitoare la Principate. Ea este răspunzătoare de executarea ei şi nu pot fi lăsate autorităţile ţării, oricare ar fi ele, să o violeze.11 355 toase prinţipuri, dar mă tem să nu se compromită par exces de zele. Mi s-a spus că, în Bacău, noul administrator a răspins din lista de alegatori pe vreo cîţiva din acei cu drituri. N-am crezut nicidecum o asemenea clevetire, că nu mi-ar plăcea de a vedea înformîndu-se o mare opoziţie împotriva alegerilor viitoare şi trimiţîndu-se pe la Constantinopole protestări care să pricinuiască Dumnezeu ştie ce greutăţi în împiedicări rezultatului dorit. Prin urmare, te rog foarte mult, iubite cucoane Costachi, ca să întrebuinţezi toată influenţa dumitale spre a ţinea lucrurile pe calea legilor. Cred că principiul acesta va face un însemnat serviciu cauzei naţionale. Al d-tale prieten, Alecsandri N. B. Se poate face tot ce m-ai întrebat în post-scriptum scrisorii date. CĂTRE iancu alecsandri i36 9/21 dec. 185$, Jassi Mon cher Jean, Voici quelques dates : 19 octobre, vieux style. Installation de la Caîmakamie. 23 octobre, Destitution motivee du ministere Vogoridis (a). * 23 octobre, Nomination du nouveau ministere. * (a) Ce ministere avait publie quelques jours avant la chute de Vogoridis une reponse ă son office d’adieux par la-quelle ils avaient fait ouvertement leur profession de foi en faveur de la candidature de ce miserable Karagioz. Ils ne pou-vaient donc inspirer aucune confiance au nouveau Gt. [Nota lui V. Alecsandri.] 356 25 octobre, Remise en vigueur de la loi sur la presse, sus-pendue par une simple lettre vizirielle. 31 octobre, Confirmation par les trois Caîmakams des lis-tes electorales et brouille de Mr Catargi. 2 novembre — Nomination du nouveau directeur du Ministere de l’Interieur et des huit prefets de dis -tricts. 9 novembre Premiere depeche arrivee de Constantinople â Afif-bey et communiquee verbalement par celui-ci â B. Stourza et Pano. 14 novembre Communication de la seconde depeche. 18 novembre Troisieme depeche. (Toutes les trois exprimant un blâme severe contre la conduite de la majorite de la Caîmakamie, blâme fonde sur les rap-ports mensongers d’Afif-bey, de Catargi et de Goedel.) 24 novembre Quatr'ieme depeche concernant certaine dette de 28.000# des moines grecs envers le gt. Elle donne l’ordre aux Caîmakams de suspendre toute mesure relative â cette affaire, quoique la dette en question soit obligatoire en vertu du Reglement Organique. Le gt repond â toutes ces Communications par une re-serve digne et prudente et n’en continue pas moins ses travaux. 1 Le 5 nov. — Destitution de Photiades. Voici le texte de la depeche envoyee par le secretaire; d’Etat â Constantinople : „La Convention du 7/19 aout ayant ete promulguee et la Caîmakamie installee le 19/31 octobre, vous etes informe, Monsieur, qu’en vertu de l’art. 9 de la dite Convention vos fonctions de Kapou Kehaya â Constantinople ont cesse des la date du 19/31 octobre. Les emoluments ajttaches â votre charge s’arretant â la date ci-dessus, vous etes invite jusqu’â nouvel avis, de garder par devers vous, sous inventaire, tous papiers et actes concernant les fonctions qui vous etaient confiees". (Signe V. Alecsandri). 2 La Porte a exprime un grand mecontentemenţ au sujet de cette destitution et particulierement au sujet du remplace- 357 ment de Photiades, remplacement qui n’a pas eu lieu et au-quel la Caîmakamie n-a jamais pense, puisque elle rentre dans les prerogatives du prince futur. C’est un des nombreux griefs sans fon-dement sur lesquels elle s’appuie pour s’immiscer dans nos affaires, afin de se creer des antecedents d’inge-rence. Le gt local a cru devoir donner aux diverses depeches re-latives au differend Catargi la valeur d’opinions personnelles, d’avis officieux, car ils ont cru mănquer â la Porte en leur attribuant un but cache d’immixtion. Pourtant on dut se rendre â l’evidence par rapport â l’attitude qu’elle voulait prendre vis-â-vis des Principautes lorsque, le 9 decembre, Afif-bey lui communiqua la depeche suivante qui est aussi blessante, par la forme, pour la dignite du gt que prejudi-ciable, par le fond; pour les droits autonomiques du pays. „Dites a la Caîmakamie de ne rien faire relativement aux monasteres grecs jusqu’â Pepoque ou cette affaire sera definitivement reglee d’apres le firman.“ Quel firman ? La Porte a-t-elle encore le droit d’envoyer des ordres aux Principautes ? Est-elle tenue de respecter Ies stipulations de Ia Convention ? Et celle-ci a-t-elle ete faite pour servir â l’u-sage de la Porte ou â celui des Ptes ? Cette depeche a ete motivee par une mesure administrative prise dernierement au sujet d’une somme de 28.000 du-cats due par les monasteres grecs â la Moidavie, en vertu de Part. ...du Reglement Organique. Aux termes de cet article, les monasteres grecs sont tenus de payer au tresor une sub-vention annuel'le de 12 500#, et pourtant depuis deux ans ils refusent de faire ce versement; et ils se orevalent pour cela du firman qui en 1856 est venu suspendre les mesures proposees par feu le prince Ghica relativement aux revenus immenses de ces couvents. Ce firman ne peut d^nc pas avoir d’effet retroactif sur les dispositions du Reglement. De quel clroit vient-on aujourd’hui, surtout, empecher le paiement d’une dette exigee par un gt autonome pour ‘ subvenir aux necessites urgentes du pays ? Mais ceci n’est rien encore. Aujourd’hui msme Afif-bey vient de communiquer â la Caîmakamie un memorandum 3 emane de l’entente de tous les representants des Puissances garantes â Constantinople, relatif a la conduite de la majorite et aux difficultes actuelles. Notez que le memorandum 358 a ete elabore sur les -plaintes seules et les protestations de Mr Catargi, et que Mrs les representants n’ont pas cru de-voir attendre les justifications de la majorite pour la con-damner (voyez ci-joint cette piece curieuse). Mr Catargi s’est rendu ce matin au palais â l’effet de deliberer avec ses col-legues sur le contenu du memorandum, mais au lieu d’y ap-parter un esprit de conciliation propre â mettre fin au diffe-rend regrettable qui existe entre les membres de la Caîmakamie, il a pretendu annuler tout ce qui avait ete fait pre-cedemment avec ou sans sa participation, c’est-â-dire rein-tegrer dans leurs postes les anciens ministres, le directeur du departement de l’Interieur ainsi [que] tous les prefets et autres fonctionnaires destitues. Si l’on faisait droit â cette pretention absurde, il faudrait suspendre les elections qui vont commencer dans cinq jours, c’est-â-dire le 17/29 decembre, confectionner de nouvelles listes, de nouvelles publications et outrepasser ainsi le terme fixe par la Convention elle-meme pour les operations electo-rales. On a du necessairement se refuser d’admettre ses pre-tentions, d’autant plus qu’elles sont conseillees par Michel Stourdza. Le plan de ce vieux filou consiste â faire changer tout le personnel du Gouvernement et â conduire ensuite les Elections â sa guise pour se faire nommer prince, et dans l’execution de ce plan il est appuye par la Turquie. Notez que l’ex-secretaire intime du prince Vogoridis, un certam Baragnon, se trouve actuellement â Constantinople et que le prince Stourdza lui a donne carte blanche pour faire toutes sortes de promesses. On ne sait si Catargi reviendra pour occuper son poşte, mais en attendant la Porte continue sa politique d’ingerence directe. Voici, pour mettre le comble â Pevidence de son but, la depeche que la Caîfnakamie vient de recevoir aujourd’hux meme et jugez de la situation que les Puissances nous ont faite. „18 decembre 1858. Le ministre des Affaires etrangeres â S. Ex. Afif bey. 4 Les lois qui regissent la presse se trouvent dans la categorie des lois fondamentales qu’il n’appartient nullement â une administration provisoire, dont la mission speciale est clairement et positivement designee par un acte internaţional, de les modifier de son propre chef et â son gre. Donc, la mesure prise en dernier lieu par une pârtie de la 35S Cai'makamie de Moidavie, a l’egard de la presse de cette prin-cipaute est illegale et contraire â l’esprit de la Convention du 19 aout et capable d’amener des suites graves. La S.'Porte, comme les hautes Puissances garantes, desirant avant tout le maintien de la tranquillite dans ce pays et voulant en ecarter tout ce qui peut le menacer et empecher la fidele execution des mesures adoptees d’un commun accord afin d’assurer le bonheur des Ptes, invite les caimakams â reta-blir immediatement le regime revoque et de veiller â ce que les fauteurs de troubles et de fraudes ne puissent pas trouver un moyen de propager leurs principes subversifs dans les journaux du pays. (Pour copie conforme Afif.)“ Que dit la France de tout ceci ? Alecsandri 9/21 dec. 1858, Iaşi Iubite Iancule, Iată cîteva date : 19 octombrie, stil vechi. Instalarea Căimăcămiei. 23 octombrie, Destituirea motivată a ministerului Vogoride (a) *. 23 octombrie, Numirea noului minister. 25 octombrie, Repunerea în vigoare a legii presei, suspendate printr-o simplă scrisoare vizirială. 31 octombrie, Confirmarea de către cei trei caimacami a listelor electorale şi supărarea d-lui Catargi. 2 noiembrie — Numirea noului director al Ministerului de Interne şi a celor opt prefecţi de ţinuturi. 9 noiembrie Prima depeşă sosită de la Constantinopol către Afif-bei şi comunicată verbal de acesta lui V. Sturdza şi Panu. 14 noiembrie Comunicarea celei de a doua depeşe. * (a) Acest mirister publicase, cu cîteva zile înainte de căderea lui Vogoride, un răspuns la nota sa de rămas-bun prin care şi-au arătat pe faţă profesia lor de credinţă în favoarea candidaturii acestui mizerabil caraghios. Deci ei nu puteau inspira nici o încredere noului guvern. [Nota lui V. Alecsandri.] 360 18 noiembrie A treia depeşă. (Cîteşitrele exprimă un blam sever împotriva comportării majorităţii Căimăcămiei, blam care se bizuie pe rapoartele mincinoase ale lui Afif-bei, Catargi şi Goedel.) 21 noiembrie A patra depeşă privind unele datorii de 28.000 # ale călugărilor greci către guvern. Ea ordonă caimacamilor să oprească orice măsură relativă la această afacere, cu toate că datoria în chestiune este obligatorie în virtutea Regulamentului Organic. Guvernul răspunde la toate aceste comunicări printr-o rezervă demnă şi prudentă şi îşi vede mai departe de treabă. — 5 nov. — Destituirea lui Fotiade. Iată textul depeşei trimise de către secretarul de stat la Constantinopol : „Convenţia din 7/19 august fiind promulgată si căimăcămia instalată la 19/31 octombrie, sînteţi informat, domnule, că, în virtutea art. 9 al numitei Convenţii, funcţiunile dumneavoastră de capuchehaie la Constantinopol au încetat de la data de 19/31 octombrie. Drepturile băneşti acordate sarcinii dumneavoastră încetînd la data de mai sus, sînteţi poftit pînă la o nouă dispoziţie să păstraţi în posesia dumneavoastră, sub inventar, toate hîrtiile şi actele privitoare la funcţiile care v-au fost încredinţate11. (Semnat V. Alecsandri).2 Poarta a arătat o mare nemulţumire privitor la această destituire şi mai cu seamă privitor la înlocuirea lui Fotiade, înlocuire care nu a avut loc şi la care Căimăcămia nu s^a gîndit niciodată, pentru că ea intra în prerogativele viitorului prinţ. Este una din numeroasele nemulţumiri nejustificate pe care se sprijină pentru a se amesteca în afacerile noastre, în aşa îel încît să-şi creeze antecedente de amestec. Guvernul local a socotit că trebuie să dea diverselor depeşe relative la scandalul Catargi valoarea unor opinii personale, de avize oficioase, căci au socotit că ar greşi faţă de Poartă atribuindu-i un scop ascuns de amestec. Cu toate acestea, a trebuit să se lămurească în legătură cu atitudinea pe care ea voia să o ia faţă de Principate atunci cînd, la 9 decembrie, Afif-bei i-a comunicat următoarea depeşă oare este şi jignitoare, prin forma ei, pentru demnitatea guvernului şi dăunătoare, prin fondul ei, pentru drepturile autonome ale ţării. „Spuneţi Căimăcămiei să nu facă nimic relativ la mănăstirile greceşti pînă cînd această afacere va fi definitiv lămurită 361 prin firman.“ Ce firman ? Poarta mai are ea -dreptul să trimită ordine Principatelor ? Trebuie ea să respecte stipulaţiile Convenţiei ? Şi aceasta a fost ea făcută pentru a servi nevoilor Porţii sau ale Principatelor ? Această depeşă a fost motivată de o măsură administrativă luată în ultima vreme pentru suma de 28.000 de ducaţi datoraţi de mînăstirile greceşti Moldovei, în virtutea art. ... al Regulamentului Organic. In baza acestui articol, mînăstirile greceşti sînt obligate să plătească visteriei o subvenţie anuală de 12.500#, şi, cu toate acestea, de doi ani ele refuză să facă această plată ; şi se prevalează pentru aceasta de firmanul care în 1856 a suspendat măsurile propuse de răposatul prinţ Ghic-a, relative la marile venituri ale acestor mănăstiri. Acest firman nu poate deci avea un efect retroactiv asupra dispoziţiilor Regulamentului Organic. Cu ce drept se vine astăzi, mai ales, să se împiedice plata unei datorii pretinse de un guv. autonom pentru a face faţă nevoilor urgente ale ţării ? Dar aceasta nu este încă nimic. Astăzi Afif-bei a comunicat căimăcămiei un memorandum3 emanat prin înţelegerea tuturor reprezentanţilor Puterilor garante de la Constantinopol, relativ la comportarea majorităţii şi la greutăţile de faţă. De notat că memorandumul a fost elaborat numai după plîngerile şi protestele d-lui Catargi şi că d-nii reprezentanţi nu au crezut că trebuie să aştepte justificările majorităţii pentru a o condamna (vezi alăturat această curioasă piesă). Dl. Catargi s-a dus în dimineaţa aceasta la palat cu scopul de a discuta cu colegii săi despre conţinutul memorandumului, dar în loc de a aduce un spirit de înţelegere potrivit pentru a pune capăt neplăcutei neînţelegeri care există între membrii Căimăcămiei, el a pretins anularea a tot ce a fost făcut mai înainte, cu sau fără participarea sa, adică reintegrarea în posturile lor a vechilor miniştri, a directorului Departamentului de Interne cum şi a tuturor prefecţilor şi a altor funcţionari destituiţi. Dacă s^ar admite aceste pretenţii absurde, ar trebui suspendate alegerile care vor începe peste cinci zile, adică la 17/29 decembrie, făcute noi liste, noi publicaţii şi a depăşi astfel termenul fixat chiar de Convenţie pentru operaţiile electorale. A trebuit în mod necesar să se refuze admiterea -acestor -pretenţii, cu atît mai mult cu cît sînt sugerate de Mihai Sturdza. Planul acestui bătrân bandit este de -a face să fie schimbat tot personalul guvernului şi apoi să conducă alegerile după bunul său 362' plac pentru a face să fie numit prinţ, şi în îndeplinirea acestui plan este sprijinit de Turcia. Notează că fostul secretar intim al prinţului Vogoride, un oarecare Baragnon, se găseşte acum la Constantinopol şi că prinţul Sturdza i^a dat mînă liberă pentru a face orice fel de făgăduieli. Nu se ştie dacă Catargi se va reîntoarce pentru a-şi ocupa postul, dar pînă atunci Poarta continuă politica sa de amestec direct. Şi iată, ca culme a evidenţii scopului său, telegrama pe care Căimăcămia a primit-o chiar astăzi şi judecă situaţia pe care ' ne-au făcut-o Puterile. „18 decembrie 1858. Ministerul Afacerilor Străine către ex. s. Afif-bei.4 Legile care dirijează presa fac 'parte din categoria legilor fundamentale pe care o administraţie provizorie, a cărei misiune specială este limpede şi precis stabilită printr-un act internaţional, nu are dreptul să le modifice după voia şi placul său. Deci, măsura luată în urmă de o parte din căimăcămia Moldovei faţă de presa acestui principat este ilegală şi contrară spiritului Convenţiei din 19 august şi capabilă de a aduce urmări grave. S. Poartă, tea şi Puterile garante, dorind înainte de orice păstrarea liniştii în această ţară, şi dorind să îndepărteze orice ar putea să o ameninţe şi să împiedice credincioasa executare a măsurilor adoptate de comun acord cu scopul de a asigura liniştea Principatelor, invită pe caimacami să restabilească deîndată regimul revocat şi să vegheze ca cei vinovaţi de tur-burări şi de înşelătorii să nu poată găsi un mijloc de a răs-pîndi principiile lor subversive în jurnalele ţării. (Pentru copie conformă Afif.) Ce spune Franţa despre toate acestea ? Alecsandri CÂTRE DIM. A. STURDZA 137 Bakau, 29 dec. [s.n.] 1858 Mr Demetre Stourdza Jassi Arrive ici apres avoir ete malade â ma terre. J’ai trouve les partis en grande lutte. Les petits proprietaires partages 363 en deux camps, l’un pour Cracti, Pautre pour Loupachko. Les electeurs de la viile etaient egalement aux prises avant mon arrivee, mais j’ai joue le role de la pomme de concorde et l’on ma elu.1 Envoiez-moi de suite la liste des deputes elus dans tous les districts. Rolla et Cogalnicheanu ont ils des chances ? Repondez vite et categoriquement. Alecsandri Bacău, 29 dec. [s.n.] 1853 Dl. Dimitre Sturdza Iaşi Sosit aici după ce am fost bolnav la mine la' moşie. Am găsit partidele în mare luptă. Micii proprietari împărţiţi în două tabere, una pentru Cracti, cealaltă pentru Lupaşcu. Alegătorii din' oraş erau de asemenea în luptă înainte de sosirea mea, dar am jucat rolul mărului concordiei şi m-au ales.1 Trimite-mi numaidecît lista deputaţilor aleşi în toate ţinuturile. Rolla şi Kogălniceanu vor izbuti ? Răspunde-mi repede şi sigur. Alecsandri CÂTRE CAIMACAMIE 138 Bakau, 30 dec. [s.n.] 1858 înaltei Caimacamii Iaşi Astăzi, întrunindu-să alegătorii1 de proprietari mari în număr de 30, s-au ales un biurou pro vizor pentru apelul nominal şi înfiinţarea biuroului definitiv ; după apelul norni^ 364 nai hatman Alecu Aslan au înfăţoşat o protestare cuprinzătoare de cuvinte încuveniente asupra cîrmuirei şi iscălita de partida grigoriană, 2 apoi puindu-să hîrtia în buzunare, s-au retras toată ace partidă, nevroind a lua parte la alegere ; noi sîntem hotărîţi a proceda la operaţie electorală în toata liniştea. Alecsandri 139 Bacău, 1 janvier [s.n.] 1859 A l’honorable Caimacamie Jassi Je suis reste jusqu’â ce matin â Bakau dans le but de con- . tribuer â mettre d’accord les electeurs de la petite propriete. Impossible. Ils sont trop tenaces. Cracti parviendra peut-etre â [accomplire] ce prodige, mais pour cela il faut le main-tenir encore pendant une dizaine de jours dans ses fonctions de prefect.1 Le Secretaire d’Etat, Alecsandri Bacău, 1 ianuarie [s.n.] 1859 Cinstitei Caimacamii Iaşi Am rămas pînă în dimineaţa aceasta la Bacău în scopul de a conlucra la înţelegerea alegătorilor mici proprietari. Cu neputinţă. Sînt prea îndărătnici. Cracti poate va izbuti să înfăptuiască această minune, dar pentru aceasta trebuie să fie păstrat încă zece zile în funcţia sa de prefect.1- Secretar de stat, Alecsandri 3G5 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 140 [Iaşi, 28 decembrie s-v. 1858] Mon cher Jean, Aujourd’hui 28 decembre, vieux style, a eu lieu l’ouver-ture de l’Assemblee generale moldave. Apres avoir assiste â un Te-Deum chante dans l’ancienne eglise de St. Nicolas, les deputes se sont rendus â pied â la Chambre, entre deux rangees de soldats qui presentaient les armes et aux cris eathousiastes, de la foule. Quand tout> le monde fut place, j’ai du monter â la tribune pour lire le discours d’ouverture (imprime dans le Mo-niteur ci-joint)1 lequel fut accueilli aux cris de Vive la na-tion roumaine / Apres quoi on a procede â la formation des deux commissions chargee's de la verification des titres et â celle de la redaction du reglement. Le parti naţional independant l’a emporte â la grande majorite sur les partis Michel et Gr. Stourza qui s’etaient pourtant fusionnes â cette occasion. La seance a dure trois heures et s’est passee avec la plus grande dignite, â la sa-tisfaction des consuls et de la societe qui y ont assiste. Ma candidature2 â la principaute devient serieuse, trop serieuse helas ! pour mes gouts et mes idees. Mais qu’y faire ? J’y suis parte par un parti assez grand et je suis combattu par tous nos amis et connaissances qui se croient membres de la haute aristocraţie. Des tiraillements de carte se sont pro- duits deja dans le parti naţional, et je crains fort que Gr. Stourdza ou son pere ne profitent de cette scission. Negri 3, quoique elu dans le district de Cahoul, a donne sa demission des deputes, parce qu’il ne peut justifier d’un revenu de 400# exige par Ia Convention. La chambre a refuse sa demission et lui a adresse l’invitation de ne point se desister de son mandat. Nous esperons qu’il sera touche de cette marque de haute consideration de la part des re-presentants de la nation et qu’il retirera sa demission. Apres-demain, la suite. Tout â toi, Alecsandri 366 [Iaşi, 28 decembrie s.v. 1858] Iubite lancule, Astăzi 28 decembrie, stil vechi, a avut loc deschiderea Adunării generale moldoveneşti. Duipă ce au luat parte la un tedeum cîntat în vechea biserică „Sf. Nicolae", deputaţii s-au dus pe jos la cameră, printre două rînduri de soldaţi care prezentau arma şi în strigătele entuziasmate ale mulţimii. Cînd toată lumea s-a aşezat, a trebuit să mă sui la tribună pentru a citi discursul de deschidere (imprimat în Monitorul alăturat)1 care a fost. primit cu strigătele de Trăiască naţiunea română! După care s-a procedat la formarea a două comisii însărcinate cu verificarea titlurilor şi cu redactarea regulamentului. Partida naţională independentă a întrecut cu mare majoritate partidele Mihail şi Gr. Sturdza care cu toate acestea fuzionaseră cu această ocazie. Şedinţa a durat trei ore şi s-a petrecut cu cea mai mare demnitate, spre satisfacţia consulilor şi a societăţii care au asistat. Candidatura2 mea la domnie devine serioasă, chiar, vai.! prea serioasă pentru gusturile şi ideile mele. Dar ce şă fac ? Sînt împins pînă aici de un partid destul de mare şi sînt combătut de toţi prietenii şi cunoştinţele noastre care se cred membri ai înaltei aristocraţii. Sorţii s-au tras deja în partidul naţional, şi tare mă tem că Gr. Sturdza sau tatăl său să nu pro- fite de această sciziune. Negri3, cu toate că ales în ţinutuil Cahulv şi-a dat demisia de la deputaţi, pentru că nu poate justifica un venit de 400=#: pretinşi de Convenţie. Camera i-a refuzat demisia şi i-a adresat invitaţia de a nu renunţa la mandatul său. Sperăm că va fi atins de această dovadă de înaltă consideraţie din partea reprezentanţilor naţiunii şi că îşi va retrage demisia. Urmarea, poimîine. Al tău, Alecsandri 367 141 1 janvier [s.v.] 1859, Jassi Mon cher Jean, Ta lettre est venue me trouver aujourd’hui au saut du lit ; elle m’a apporte des voeux partis du coeur, de ceux qui ont le don de me .faire venir les larmes aux yeux. Je ne puis y repondre que par des embrassements. Oh, cher ami, que ne donnerai-je en ce moment pour etre entoure de ta petite familie et pour oublier au milieu de cette atmosphere de bonheur intime tout ce murmure discordant et assourdissant que font autour de moi les passions aveugles, les intrigues, les ambitions eveillees ! Tu as beau dire, malgre mon titre d’Excellence1, malgre mon poşte de secretaire. d’Etat, je suis toujours le meme, le poete d’autrefois, aimant le beau â ou-’ trance et le chantant parfois avec plus ou moins de succes. Ce qui me plaît dans mon etat de poete c’est cette admira-ble disposition de coeur et d’esprit qui nous rend impression-nables au bien et nous sauvegarde du mal. C’est pour cela peut-etre que les hommes materiels qui considerent le mal comme un fond exploitable nous traitent d’enfants, de fous, que sais-je ? Quoiqu’il en soit, je m’honore d’etre le poete aime de mon pays, et je suis heureux, dans les circonstances actuelles, d’en etre aussi le ministre des Affaires Etrangeres. Le gouvernement dont je fais pârtie est digne, il est naţional et ener-gique ; il a compris sa force et l’a exercee avec moderation, il a compris les droits du pays, il a su les defendre avec fer-mete ! Âu milieu de, nombreuses complications qui l’ont assailli de tous câtes, il a marche le front haut, et il a accom-pli son mandat. Aujourd’hui la chambre des deputes est con-voquee. Elle a deja eu deux seances et â en juger par le debut, il y a tout lieu d’esperer qu’elle fera honneur â la nation. Le parti liberal est en majorite et les partis de Michel Stourza et de son fils ont ete battus â plate couture, dans toutes les questions qui ont ete â l’ordre du jour. II reste maintenant â elire un prince, et c’est lâ le grand danger. Tu connais les deux pretendants Michel et Gregoire Stourza, mais ce que tu ignores, c’est que depuis la fin des elec- 368 tions, l’ambition a mordu au coeur une foule de gens, comme Lascar Catargi, Lascar Rosetti, Cogalniceano, Mavrojeni et Basile Stourza. Chacun de ces nouveaux pretendants a sa petite coterie qui le soutient, qui le prone et qui intrigue ; en sorte que notre pauvre parti naţional s’est trouve des-Pabord fractionne comme une glace brisee. Moi-meme, helas ! le croirais-tu, sans y avoir jamais songe, je me suis trouve tout â coup porte â la candidature prindere par un certain parti dont je ne partage nullement les principes exclusifs, celui de la seconde classe ! J’ai eu beau me defendre d’un pareil honneur dont je ne veux d’aucune faşon, on m’a re-pondu que l’on se jetterait plutot dans les bras du prince Gregoire plutot que de contribuer â la nomination de l’un de mes competiteurs. Les liberaux de la I-re classe, sauf quelques exceptions honoriables, ont declare, de leur cote, qu’ils ne permettraient jamais â un Alecsandri de parvenir au trone... et, pendant ces magnifiques professions de foi, les princes Michel et Gregoire se frottaient les mains. Ainsi, moi, l’homme le moins ambitieux du monde, moi, le poete independant par excellence, je me suis vu devenir subitement la pomme de discorde du parti naţional, le pivot sur lequel se tenait en equilibre la destinee de mon pays. C’etait intolerable, et pourtant j’ai du supporter jusqu’aux calomnies que l’on n’a pas manque de repandre â pleines mains sur ma conduite et sur mon caractere. J’ai supporte tout avec patience, afin de retenir dans la bonne voie les hommes qui m’avaient choisi pour leur drapeau, car tu les connais, les Pisozki, Radou, Casimir, Hasnache etc., ne sont pas hommes â se donner des indigeştions de principes. Leur reve de caste a ete leur sauvegarde jusqu’â ce jour. Qu’en sera-t-il dans quelques jours, je n’en sais rien. ToujourS est -il que ce soir je compte me rendre â la reunion preparatoire2 du parti naţional, pour leur declarer qu’il est honteux le spectacle que nous donnons au pays de nos miserables divi-sions; que tous les partis doivent se fondre en un seul pour sauver la situation et pour combattre victorieusement Michel et Gregoire Stourza, et que, pour un pareil resultat, moi tout le premier je me desiste de tous mes droits en faveur de Negri, lequel est destine par la Providence â concilier tous les partis. 369 J’aurai pour adherents â ma proposition les partis Basile Stourza, L. Rosetti, Cogalniceano, Mavrojeni peut-etre, et la moitie des personnes qui ont pense mal â propos faire de moi un prince. Si le parti Lascar Catargi se refuse d’acceder â cette proposition, il * restera du moins en petite minorite et, au lieu d’avoir six fractions dans le parti liberal, nous n’en aurons plus que deux. Voilâ, cher Jean les etrennes que je compte me donner pour le jour de ma fete. Fasse le ciel qu’elles tournent au bien du pays. Dans cet espoir, je vous embrasse tous de coeur. Alecsandri 1 ianuarie [s.v.] 1859, Iaşi Iubite Iancule, Scrisoarea ta mi-a sosit astăzi chiar la sculare ; ea mi-a adus urări pornite din inimă, dintre acelea care au darul de a face să-mi dea lacrimile. Nu pot să răspund decît prin îmbrăţişări. Ah ! dragul meu, ce n-aş da în clipa aceasta să fiu înconjurat de mica ta familie şi să uit în mijlocul acestei atmosfere de fericire intimă tot acest murmur discordant şi asurzitor pe care ii fac în jurul meu oarbele pasiuni, intrigile, ambiţiile trezite ! Orice ai spune tu, cu tot titlul meu de excelenţă,1 cu tot postul de secretar de stat, sînt mereu acelaşi, poetul de altădată, iubind frumosul peste măsură şi cîntîndu-1 cîteodată, cu mai mult sau mai puţin succes. Ceea ce îmi place în situaţia mea de poet este această minunată stare sufletească si de spirit care ne face simţitori la bine şi ne păzeşte de rău. Poate pentru aceasta oamenii materiali, care socotesc răul ca pe un fond bun de exploatat, ne tratează de copii, de nebuni, mai ştiu eu ? Oricum ar fi, eu am mîndria de a fi poetul iubit al ţării mele şi sînt fericit, în împrejurările actuale, de a fi de asemenea ministrul Afacerilor Străine, Guvernul din care fac parte este demn, naţional .şi energic ; el şi-a înţeles forţa şi a folosit-o cu moderaţie, a înţeles drepturile ţării, a ştiut să le apere * In original, greşit „elle“. 370 cu tărie î în mijlocul numeroaselor încurcături care l-au asaltat din toate părţile, a păşit cu fruntea sus, şi şi-a îndeplinit mandatul. Astăzi Camera deputaţilor este convocată. A avut deja două şedinţe şi, judecind după început, este cazul să se spere că va face cinste naţiunii. Partidul liberal este în majoritate şi partidele lui Mihai Sturdza şi a fiului său au fost bătute definitiv, în toate chestiunile care au fost la ordinea zilei. Rămîne acum să fie ales un prinţ, şi aici este marele pericol. îi cunoşti pe cei doi pretendenţi, Mihail şi Grigore Sturdza. dar ceea ce nu ştii, este că, de la, sfîrşitul alegerilor, ambiţia a încolţit în inima a mai multor oameni, ca: Lascăr Catargi,, Lascăr Rosetti, Kogălniceanu, Mavrogheni şi Vasile Sturdza. Fiecare dintre aceşti noi pretendenţi are micul său grup care îl susţine, care îl laudă şi care face intrigi ; astfel încît bietul nostru partid naţional s-a găsit de la început fărîmiţat ca o oglindă spartă. Eu însumi, vai ! ai crede-o ? fără să mă fi gîn-dit niciodată, m-.am găsit deodată împins spre candidatura la domnie de un anume partid ale cărui principii exclusive nu le împărtăşesc deloc, acela al stării a doua. Degeaba m-am apărat de o asemenea onoare, pe care nu o doresc deloc, mi s-a răspuns că mai bine se vor arunca în braţele prinţului Grigore, decît să contribuie la numirea unuia dintre concurenţii mei. Liberalii din prima categorie, în afara cîtorva excepţii onorabile, au declarat, la rîndul lor, că nu vor îngădui niciodată unui Alecsandri să ajungă pe tron... şi, în timpul acestor măreţe profesiuni de credinţă, prinţii Mihail şi Grigore îşi freacă mîinile. Astfel, eu, omul cel mai puţin ambiţios din lume, eu, poetul independent prin excelenţă, m-am văzut deodată devenind mărul de discordie al partidei naţionale, pivotul pe care se ţinea în echilibru destinul ţării mele. Este de neîngăduit, şi totuşi a trebuit să suport pînă şi calomniile care n-au lipsit să fie răspîndite din belşug asupra purtării mele şi a caracterului meu. Am îndurat totul cu răbdare cu scopul de a reţine pe calea cea bună pe oamenii care mă aleseseră ca drapel al lor, căci îi cunoşti Pisoski, Radu, Cazimir, Hasnaş etc., nu sînt oameni să facă mult caz de principii. Visul lor de castă a fost apărarea lor pînă în ziua de astăzi. Ce va fi peste cîteva zile, nu ştiu nimic. Sigur este că în seara aceasta socotesc să mă duc la reuniunea pregătitoare2 a partidei naţionale pentru a le declara că este ruşinos spectacolul mizerabilelor noastre neînţelegeri pe 371 care îl înfăţişăm ţării ; că toate partidele trebuie să se unească într-unul singur pentru a salva situaţia şi pentru a combate victorios pe Mihail şi Grigore Sturdza, şi că, pentru un asemenea rezultat, eu cel dintîi mă lipsesc de toate drepturile mele în favoarea lui Negri, care este destinat de providenţă să împace toate partidele; Voi avea ca părtaşi ai propunerii mele partidele Vasile Sturdza, L. Rosetti, Kogălniceanu, poate Mavrogheni şi jumătate dintre persoanele care greşit au gîndit să facă din mine un domnitor. Dacă partidul Lascăr Catargi refuză să adere la această propunere, el va rămîne cel puţin în minoritate şi, în loc de a avea şase fracţiuni în partidul liberal, nu vom mai avea decît două. Iată, dragă Iancule, cadourile pe care socotesc să mi le dau de ziua mea. Facă cerul ca ele să se întoarcă spre binele ţării. Cu această speranţă, vă îmbrăţişez pe toţi din inimă. Alecsandri CĂTRE ALEXANDRU JORA 142 [ianuarie-octombrie 1859] Mr Alexandre Jora 1, Galatz. Moldavie J’arrive de Botochany. Le froid sera pour le brouchaha du jardin si on ne sort pas du sacs [?]. Ne faites plus de depeches chiffrees, je n’y comprends rien. Envoyez nouvelles et> journaux par la marchand[e], Je verrai encore 253 et je vous ecrirai aussitot. Courage, prudence. Alecsandri —■ ministre 372 I [ianuarie-octombrie 1859} Dl. Alexandru Jora1, Galaţi. Moldova Sosesc de la Botoşani. Frigul va fi pentru vuietul grădinii dacă nu se iese din saci [?]. Nu mai scrieţi depeşe cifrate, nu înţeleg nimic. Trimiteţi noutăţi şi ziare prin vînzătoare. Voi revedea pe 253 şi vă voi scrie imediat. Curaj, băgare de seamă *. Alecsandri — ministru CĂTRE COSTACHE NEGRI 143 Iaşi, 9 ianuarie [s.v.] 1859 Principatele Unite Ministerul Trebilor Străine a Moldovii Secţia Limbi străine nr. 136 Domnule, Alăturat pe lîngă aceasta, am onorul a vă comunica copie legalizată de pe actul prin care Adunarea Electivă a Moldovei, în seanţa sa din 5/17 ianuarie, au exprimat mulţe-mirea şi recunoştinţa sa Puterilor subscriitoare tratatului de Paris, pentru că au recunoscut şi garantat drepturile Principatelor Române şi vă invită a o comunica oficial înaltei Porţi, binevoind a mă încunoştinţa de rezultat. * Traducere ad literam, textul pare convenţional şi cifrat. Sacs poate însemna saci dar şi distrugeri. 373 Primeşte, domnule, încredinţarea deosebitei mele consideraţii. Ministrul Trebilor Streine, V.' Alecsandri * CĂTRE SECRETARUL DE STAT AL ŢĂRII ROMANEŞTI 144 Iasi, 10 ianuarie 1859 Principautes Unies Ministere des Affaires etrangeres de Primit Ia, 15 ianuarie Moldavie ' 1859/305 Nr. 121 section II nr. 34 Spre ştiinţă ia dosier Jassi în 10 ianuarie 1859 ianuarie 26 Domnule secretar de stat S’ibscrisul are onor a vă face cunoscut că Adunarea Electivă a Principatului Moldovei întrunindu-se la 5 a curentei luni, am procedat, potrivit Convenţiei, în a noua zi după deschiderea ei la alegerea domnului... Acest mare act s-au de-săvîrşit cu unanimitatea voturilor în folosul dsale colonelul Alexandru Cuza. Noul domn, suindu-se în tron şi luînd în mînă frînele guvernului, au adoptat puterea sub Alexandru Ioan I Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională domn Moldovei Subscrisul este fericit de a fi chemat prin postul său a vesti oficial acest act solemn guvernului Valahiei, căci are * Dedesupt, apostila Iui C. Negri : „Nu l-au primit turcii11. 374 bunăsperare că ţeara vecină şi suroră va simţi aceeaşi bucurie de care s-au pătruns Moldova la numirea novlui nostru domn. Cu această nouă ocazie, subscrisul oferează d-lui secretar de stat a Valahiei... a sale asigurări de înaltă consideraţie. Ministru şi secretar de stat, V. Alecsandri CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 145 Jassi, le 15/27 janvier 1859 Voici les instructions1 adoptees par la chambre pour l’election du prince ; ce qui manque c’est le serment du prince que je t’ai envoye et que tu trouveras dans le manifeste de Couza. Negri, Nico Catargi et le colonel Mavriki viennent de partir pour Constantinople pour aller chercher l’investi-ture. 2 La formation du nouveau ministere a presente quelques difficultes. Pano avait ets charge, â titre de chef. de cabinet, de presenter une liste, mais il s’est embarasse pendant une dizaine de jours dans [des] combinaisons qui n’ont abouti â aucun resultat. II a fini par y renoncer. Hier a peine, on est parvenu ă acoucher et voici le resultat : Basile Stourza — ministre de l’Interieur et President du Conseil M. Epureano — de la Justice Rolla — du Culte et de l’Instructicn Publique Alecsandri — des Affaires etranger-es L. Rosetti — des Finances D. Miklesco — des Travaux Publics Milicesco — Hatman Ayant ete souffrant tous ces jours-ci et etant encore au point de gander la chambre â cause d’un violent refroi-dissement, je n’ai pu m’occuper d’affaires. J’espere repren-dre mon poşte dans deux ou trois jours. 375 Chose assez amusante ! Tous les jours je vois de personnes, plus ou moins connues, qui viennent me dire que le pays s’attendait â me voir prince-regnant, 3 que c’etait lâ une chose arretee dans l’esprit de tout le monde et que l’on ne peut comprendre pourquoi j’ai fait act d’abnegation. „J’ai cru sauver le pays des griffes de Michel et de Gregoire Stourdza, leur dis-je. Mais ils ne veulent et ne peuvent comprendre qu’en tenant le trone dans sa main, on aurait le courage d’ouvrir cette main en faveur d’un autre. Voilâ ie monde, cher ami ; on comprend l’egoisme plus facilement que l’abnegation. Et pourtant, si l’on savait combien je suis heureux d’avoir rendu ce service â mon pays et d’etre reste un simple poete, comme devant, aime de tous et ayant plus que jamais la conscience de ce que je pourrai produire quand je serai li-bre ! La nomination de Couza est non seulement une victoire naţionale, mais c’est en meme temps le triomphe de la mora-lite. Dans un moment comme celui-ci, ou les plus riche man-que d’argent, le pays a resiste noblement aux infâmes ten-tations du prince Michel Stourdza. La veille de l’election du. prince, plus [de] 300.000# ont couru les rues pendant toute la nuit et pas un des deputes ne s’est souille au contact de cet or maudit. Que les Autrichiens disent encore que nous sommes un peuple corrompu et que l’election du prince est une question de chiffres ! N.B. important L’arrivee du prince Gr. Stourdza dans le pays a ete suivie, en cachette, par celle de plusieurs polonais deguises, qui avaient servi dans Parmee turque pendant ila guerre, et de plusieurs autres venues de la Galicie. Ces aventuriers, commandes par un certain Verjbiski (Mourad-bey) ami et compagnon de Gr. Stourdza, faisaient pârtie d’un complot4 dont le but etait de tenter un coup de main dans le pays pour renverser le nouveau gt et pour pro-clamer prince Gregoire Stourdza. La police a eu vent de la chose et des nombreuses arrestations viennent d’etre faites â Jassi, Bakaou et Fokchani. Plus de 60 polonais sont en pri-son actuellement. Murad-bey, arrete â Fokchani, avec deux autres chefs, ont ete diriges sur Jassi. On dit le prince Gregoire fort compromis dans cette tenebreuse affaire et on 376 parle de le placer sius la surveillance de la police en atten-dant que le gt demande la permission de Ia Chambre de Ie soumettre â Paction des tribunaux. 'On affirme egalement que Passassinat, le pillage et l’in-cendie formaient les bases du complot et que plus de 16 personnes etaient designees au coups des assassins. Parmi ces personnes etaient compris tous ceux des deputes qui avaient combattu courageusement la candidature du prince Gregoire, c’est-a-dire Couza, Epureano, moi, Co-gălniceano, Rolla, L. Catargi etc. Si toute cela est vrai, nous venons d’echapper belle ! Ce diable de prince Gregoire a-t-il soif des grandeurs ! Je t’ecrirai bientot une lettre detaillee sur cette affaire curieuse. Alecsandri Iaşi, 15/27 ianuarie 18o9 Iată instrucţiunile1 adoptate de Cameră pentru alegerea prinţului ; ceea ce lipseşte este jurământul prinţului pe care ţi l-am trimis şi pe care îl vei găsi în manifestul lui Cuza. Negri, Nicu Catargi şi colonelul Mavriki au plecat la . Constantinopol pentru a obţine învestitura2. Formarea noului minister a dovedit cîteva dificultăţi. Panu, ca şef de Cabinet, fusese însărcinat să prezinte o listă, dar s-a încurcat timp de z*ece zile în combinaţii care n-au ajuns la nici un rezultat. A terminat prin a renunţa. De-abia ieri a ajuns să i se dea naştere şi iată rezultatul : Vasile Sturdza — ministru al Afacerilor Interne şi preşedintele Consiliului. M. Epureanu — justiţie Rolla — Culte şi Instrucţie Publică Alecsandri — Afaceri Străine L. Rosetti — Finanţe D. Miclesu — Lucrări Publice Milicescu — Hatman Fiind bolnav în toate zilele acestea şi mai fiind Încă chiar nevoit să stau în casă din pricina unei violente răceli, nu m-am 377 putut ocupa de afaceri. Sper să-mi reiau postul peste două-trei zile. Un lucru destul de hazliu ! In fiecare zi văd persoane, mai mult sau mai puţin cunoscute, care vin să-mi spună că ţara se aştepta să mă vadă prinţ domnitor,3 că acesta era un lucru bine stabilit în spiritul tuturor şi că nu se poate înţelege pentru ce am făcut act de abnegaţie. „Am crezut că scap ţara din ghearele lui Mihai şi Grigore Sturdza14, le spun eu. Dar nu vor şi nu pot să înţeleagă că, ţi-nînd tronul în mînă, poţi să ai curajul să deschizi această mînă în favoarea altuia. Iată lumea, dragul meu ; egoismul poate fi înţeles mai uşor decît abnegaţia. Şi -totuşi, dacă s-ar şti ce fericit sînt de a fi făcut acest serviciu ţării mele şi de a fi rămas un simplu poet, ca mai înainte, iubit de toţi şi avînd mai mult decît oricînd conştiinţa despre ceea ce voi putea să produc cînd voi fi liber. Numirea lui Cuza este nu numai o victorie naţională, dar este în acelaşi timp triumful moralităţii. într-un moment ca acesta, în care cei mai bogaţi nu au bani, ţara a rezistat cu nobleţe ticăloaselor ispite ale prinţului Mihail Sturdza. în ajunul alegerii prinţului, mai mult de 300.0U0 # au curs pe străzi toată noaptea şi nici un deputat nu s-a murdărit atingîndu-se de acest aur blestemat. Să mai spună austriecii că sîntem un popor corupt şi că alegerea prinţului este o chestiune de cifre ! N.B. importantă Sosirea prinţului Gr. Sturdza în ţară a fost urmată, pe ascuns, de aceea a mai multor polonezi deghizaţi, care serviseră în armata turcă în timpul războiului, şi de mai mulţi alţii veniţi din Galiţia. Aceşti aventurieri, comandaţi de un oarecare Verjbiski (Mu-rad-bei), prieten şi tovarăş al lui Gr. Sturdza, făceau parte dintr-un complot4 al cărui scop era de a încerca o lovitură în ţară pentru a răsturna noul guv. şi pentru a proclama prinţ pe Grigore Sturdza. Poliţia a aflat acest lucru şi numeroase arestări s-au făcut la Iaşi, Bacău şi Focşani. Mai mult de 60 polonezi sînt şi astăzi în închisoare. Murad-bei, arestat la Focşani, împreună eu alţi doi şefi, au fost îndreptaţi spre Iaşi. Se spune că prinţul Grigore este foarte compromis în această încîlcită afacere şi se vorbeşte despre punerea sa sub supravegherea poliţiei, pînă cînd guv. va cere învoirea camerei să-l supună cercetării tribunalelor. 378 Se mai spune de asemenea că asasinatul, jaful şi incendiul formau baza complotului şi că mai mult de 16 persoane erau sortite loviturilor asasinilor. Printre aceste persoane erau socotiţi toţi acei deputaţi care combătuseră cu curaj candidatura prinţului Grigore, adică : Cuza, Epureanu, eu, Kogămiceanu, Rolla, L. Catargi etc. Dacă toate acestea sînt adevărate, am scăpat uşor. Acest afurisit de' prinţ Grigore este însetat de măriri ! îţi voi scrie în curînd o scrisoare amănunţită asupra acestei ciudate afaceri. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 146 19 janvier [s.v.] 1859 Mon Prince, Jean vous ecrit une lettre 1 pleine de sentiments chaleureux. Veuillez Pagreer comme venant d’un bon Roumain et d’un ancien ami. Votre tout devoue, B. Alecsandri Le journal l’Illustration demande â reproduire votre por-trăit. Ou pourrais-je me le procurer ? 19 ianuarie [s.v.] 1859 Prinţe, Iancu vă scrie o scrisoare1 Binevoiţi să o primiţi ca venind vechi prieten ! Ziarul VIllustration cere să unde aş putea să mi-1 procur ? plină de sentimente călduroase, de la un bun român şi de la un Al vostru devotat, V. Alecsandri reproducă portretul vostru. De 379 CATi!îi: IANCU ALECSANDRI 147 Jassi, 20 janvier [s.v.] 1859 Mon cher Jean, Voici le recit des derniers evenements ; tu y verras comment j’ai failli devenir prince regnant1 et comment j’ai fait un bel acte d’abnegation en fareur de la bonne cause. J’en parle â mon aise parce que c’est lâ, peut-etre, ce que j’ai fait de plus meritoire dans ma vie. Les elections des deputes terminees, on se compta. Trois partis bien distincts etaient en presence. Le parti Michel Stourza, compose de quelques vieux vampires ; celui de son fils, compose d’un nombre assez fort de fanatiques, et le parti naţional, lequel etait en majorite puisqu’â lui seul il comprenait plus de la moitie des deputes. Nous commenşâmes par choisir un local pour nos reu-nions preparatoires et nous choisîmes l’appartement de notre pauvre ami Ralleto 2, au Cabinet d’histoire naturelle, ce qui fit donner â notre societe le nom de la Societe de 1’ElephaRt. Une fois installes, nous redigeâmes un journal par lequel nous nous engagions sur l’honneur de combattre â outrance les candidatures des princes Michel et Gregoire Stourza, et de vo-ter a l’Assemblee pour celui d’entre nous qui reunirait le plus grand nombre de voix. Jusque-lâ tout alia fort bien, mais bientot l’ambition vint mordre au coeur plusieurs d’entre nous. Mavrojeni, Lascar Rosetti, Basile Stourza et Lascar Catargi organiserent leurs partis et bientot notre camp se trouva divise en plusieurs frac-tions fort ennemies les unes des autres. Cogalniceano, de son cote, furieux de n’avoir aucune chance â etre porte en avant jeta le brandon de discorde parmi nous et seconda sans s’en douter les intrigues de Mavroieni. Cependant un nouveau parti se formait au milieu de ce tumulte de sottes passions, c’etait celui des deputes de la seconde classe, qui ne voulant plus de Ghika, Balche, Stourza etc. sur le trone, avaient jete les yeux sur moi. Ce parti etait le plus nombreux, le plus actif et un beau jour je me trouvai â la tete de la majorite dans le parti 380 naţional. Ma candidature prenait de la consistance â vue d’oeil, on en pariau en viile, en province et elle semblait sa-tisfaire generalement Ie public. C’est alors que les haines se dechaînerent, on alia jusqu’â repandre toutes sortes de calom-nies sur mon compte et plusieurs personnes que j’avais cru juşque lâ des amis, proaverent dans cette circonstance la pauvrete de leur coeur. Pendant que mes adherents declarâient qu’ils preferaient plutot Gregoire Stourza que les Basile Stourza, Lascar Catargi, Mavroi'eny etc., quelques-uns de ces messieurs disaient : „n’importe qui, excepte Alecsandri" ; en sorte que grâce â nos discensions Gregoire Stourza avait tres beau jeu. Son parti etait compact, tandis que le notre, divise en plusieurs fractions, pouvait du jour au lendemain se de-bander et aller grossir les rangs de nos ennemis. L’esprit de caste commenşait â etouffer les principes salu-taires qui avaient guide jusqu’alors le parti naţional, et celui-ci avait degenere'en un foyer d’intrigues et d’animosites per-sonnelles qui contribuaient puissamment au but de Gregoire Stourza. II fallait sortir de cette situation et sauver le pays par un acte d’abnegation. Je m’offris le premier â faire cet acte et, Pavant-veille de l’election du prince, me rendant a Ia salle de nos reunions, je tins â peu pres ce langage : „Mrs, les circonstances sont plus graves que jamais ; l’ambition a mordu au coeur quelques-uns d’entre nous et nous a fait oublier les interets de notre pays en faveur de nos interets personnels. Voulons-nous perdre ou sauver le pays ? Voulons-nous le rendre la proie de nos adversaires ? Non, direz-vous. C’est bien, mais il faut le prouver, et, quant â moi, je prie Dieu de me foudroyer ici, sous vos yeux, avant que je contribue directe-ment ou indirectement au triomphe de Gregoire ou de Michel Stourza. Je viens donc declarer hautement que je me desiste de tous mes droits au trone, quoique mon parti soit le plus puissant, et je demande â ce que chacun de nous suive mon exemple, en faveur d’un homme qui reunisse toutes les sym-pathies et qui groupe tous les partis en un seul. Vous avez devine que c’est en faveur de Negri. Mr. Lascar Rosetti, vous desistez-vous en faveur de Negri ? (reponse : oui), Mr. Basile Stourza, vous desistez-vous en faveur de Negri? (rep. : oui), Mr. Mavroieni, etes vous pour la candidature de Negri 1 (oui), Mr. Cogalniceano soutiendrez vous notre ami Negri ? (oui), et vous, Mr. L. Catargi ? (reponse negative). Vous etes donc le seul qui ne veuillez pas ceder de vos pretentions. He bien, si nos ennemis l’emportent, que la responsabilite retombe sur vous et les votres !“ C’etait une scene d’un effet dramatique saisissant. On viat de tous cotes me complimenter sur ma conduite, et notre parti naţional ne fut plus partage qu’en deux camps. Le camp Negri et le camp L. Catargi. Pourţant les personnes qui m’avaient choisi pour drapeau furent tres mecontentes de mon desistement; ils ne voulaient pas de Negri 3 â cause de sa faiblesse de caractere et de sa parente ; les Catargi n’en voulaient non plus â cause de ses idees sur le partage de la propriete. Ils s’entendirent donc ensemble pour opposer Couza4 â Negri, et lorsque nous procedâmes au tirage du scrutin, la veille de Pelection du prince, Couza eut la majorite des voix. Mavrojeni malgre toutes ses menees occultes n’eut que 5 voix, et Negri 11. En un mot,"Couza profita de toutes mes chances. II ne pouvait en revenir de ce tour de roue de la fortune ; il croyait â une plaisanterie. Pourtant il fallut bien se rendre â l’evidence lorsque le lendemain nous nous rendîmes â la chambre, avec la ferme decision de sou-tenir notre candidat et de combattre â outrance le prince Gregoire. Observons ici, â l’honneur de notre pays, que dans la nuit qui preceda Pelection du prince, Michel Stourza avait ouvert ses caisses et avait mis 300.000 ducats â la disposition des deputes, pour se faire un parti, mais que personne ne toucha a son or maudit. Aussi le lendemain n’eut-il pas une seule voix â PAssemblee. En r'evanche, il s’est fait saigner deux fois, pour echapper a des attaques d’apoplexie. Quelques jours auparavant on avait fait les genereux envers le prince Gregoire en l’admettant sur la liste des deputes, malgre ses etats de service â l’etranger 5 et peut-etre eut-on pousse cette imprudente generosite jusqu’a l’admission de ce Mr sur la liste des candidats au trone, sans un incident qui vint indigner l’Assemblee. La veille de Pelection du prince, je montais â la tribune pour engager le prince Gregoire â moderer son ambition et â nous prouver qu’il plafait les interets de son pays au-dessus de ses propres interets : „Vous voulez devenir prince de Moidavie, lui dis-je. Cette ambition est grande et noble, car, aux yeux des Moldaves, il 382 n’est pas de couronne plus belle que la couronne de Moldavie : mais avez-vous fait assez de sacrifices pour ce pays, pour meriter un pareil honneur ? Avez-vous ete notre com-pagnon de travail, avez-vous ete simple soldat dans nos rangs avant d’aspirer â devenir notre chef ? Non. Vous avez ete jusqu’â present loin de nous. Vous ne nous etes pas assez connu. Travaillez donc d’abord avec nous, faites-vous appre-cier, faites-vous aimer et l’avenir pourra vous reserver de grandes destinees. Rappelez-vous des paroles que vous avez prononcees il y a quelques jours : „Il n’est pas de plus grand honneur que celui ide faire pârtie d’une Assemb'lee aussi pa-triotique que celle-ci !“ Tenez-vous en d’abord â cet honneur, votre role est indique. Vous occupez la place d’un represen-tant de la nation roumaine, et cette place, vous devez le savoir, est, dans bien des circonstances, superieure â celle qu’occupe un prince regnant, de meme que cette tribune, ce trone sacre de la nation toute entiere est bien au-dessus du trone d’un seul homme. He bien, si vous avez un veritable coeur de roumain, montez souvent â cette tribune pour de-fendre les droits de votre pays, montez-y surtout dans un esprit de conciliation pour declarer que vous vous desistez de vos pretentions au trone et le pays applaudira avec en-thousiasme â cet acte de patriotique abnegation... etc." Je fus sublime, dit-on, dans ce moment, mais mon elo-quence ne produisit aucun effet sur le prince Gregoire. Son satellite, Hourmousaki 6, repondit par un discours maladroit dans lequel il voulut soutenir que personne n’avait fait autant pour la Moldavie, que son maître. A ces mots, la Chambre fut saisie d’indignation. On rappela les scenes de 1848 et on decidă de voter contre l’admission du prince Gregoire sur la liste de candidats au trone. C’est ce qui eu lieu, et notre homme fut repousse â la grande majorite des voix. Des ce moment, le parti Gregorien, n’ayant plus de chef, vint se ranger sous notre drapeau. Le lendemain, c’est-â-dire Ie neuvieme jour apres Pouvex-ture de l’Assemlblee, încît timp de trei zile populaţia laşului s-a dedat la adevărate nebunii. Mase de oameni, purtînd torţe si tablouri alegorice, străbăteau străzile strigînd : „Trăiască prinţul! Trăiască deputaţii ! Jos strigoii **, la moarte Mihail Sturdza !“ Corpul ofiţerilor, fericit de a avea un prinţ ieşit din rîndurile lor, veniră să ne găsească, pe noi, deputaţii, la Cabinetul de istorie naturală ; ei puseră mîna pe noi, ne duseră în triumf şi ne dislocară, care mai de care, în accesul lor de entuziasm. Eu le-am ţinut un speech ***, care puţin a lipsit să-mi devină fatal, atîtea dovezi de admiraţie mi s-au dat. A doua zi, de Sf. Ion, m-am dus către ora 9 seara la Zizin, cînd întâlnii o mulţime imensă de oameni înarmaţi cu torţe, cu dra- * In original, în limba română cu caractere chirilice. ** In original, în limba română. *** în original, în limba engleză. 389 pele etc. Degeaba am vrut să evit această întâlnire, am fost recunoscut în sania mea şi, într-o clipă, mă văzui înconjurat de mai mult de 3000 de oameni, care începură să strige salutîn-^ du-mă : „Trăiască Alecsandri ! Trăiască deputatul nostru, trăiască poetul nostru !“ Au vrut să mă smulgă din sanie, pentru ca să mă ducă în triumf ; doi comisari de poliţie care se găseau acolo mă apărară spunînd mulţimei că eram bolnav. în sfîrşit, am luat cuvîntul pentru a spune : „Fraţilor l Să trăiască steagul Moldovei ! Steagul românesc, pe care îl purtaţi cu atita fală“ * ! La aceste cuvinte, am fost gata să fiu asurzit de urale. Era o scenă de noapte dintre cele mai fantastice. în mijlocul acestui tumult, am auzit o voce de veritabil stentor strigînd : „Unde-i muzica!“ **. Muzica militară înaintă prin masa compactă care mă înconjura. Atunci, aceeaşi voce începu : „Cîntaţi, măi, «Hora Unirii», că Alecsandri au făcut-o !u *** JSToi urale întovărăşite de dansuri, de cîntece. Era minunat! Am fost astfel aiurit timp de o oră, după care mulţimea m-a lăsat liber pentru ca să se ducă să sărbătorească pe Kogălniceanu, Panu şi alţii. într-un cuvînt, toată lumea este mulţumită de a avea un prinţ nou şi de a fi scăpat de pericolul care ameninţa ţara. Numai bătrînii mari b'oieri nu mai ştiu ce să facă ; ei nu înţeleg nimic. „Cum !“ spun ei, „un Cuza prinţ domnitor ! Este imposibil, este un coşmar !“ Şi totuşi, a doua zi după alegerea lui Cuza, se duseră cu toţii să facă sluj în faţa lui. Pînă şi Grigore Sturdza, pînă şi Mihail Sturdza, ei înşişi, cu toţi s-au prosternat cu umilinţă în faţa noului astru ! O ! josnic neam de ciocoi ****-! Adio, dragă Iancule, sînt fericit de a fi rămas cu iubita mea independenţă şi de a fi contribuit puternic să salvez ţara mea de o imensă calamitate. Fratele tău, Alecsandri Poate te voi vedea în curînd, căci prinţul vrea să mă însărcineze să duc scrisorile de mulţumire regilor şi împăraţilor care au ratificat tratatul de la Paris. W** în original, în limba română cu caractere chirilice. **** în original, în limba română. 390 CĂTRE GEORGE SION 148 lassi, 20 ghenar [s.v.] 1859 Iubite Sioane,1 Am primit raportul ce mi-ai trimis prin Administraţia de Focşani, şi dacă nu ţi-am scris încă nimica, asta au provenit din multele ocupări ce am avut în timpul Caimaca-miei şi în zilele cele dintîi ale domniei. De la rînduirea mea în postul de ministru Trebilor Străine, am redijat tomuri întregi de corespondenţă cu Constan-tinopoli şi de memuaruri adresate ambasadorilor de acolo, şi crede că n-am avut nici măcar vreme ca să scriu fratelui meu. Cînd au fost să plec la Bacău pentru alegerea mea de deputat, ţi-am trimis o depeşă telegrafică, prin care te invitam a primi să fii agentul Căimăcămiei în Bucureşti, şi tot atunce am făcut cunoscută această dispoziţie d-lui secretar de stat a Valahiei. D-lui însă, nevoind a înţelege că între două ţeri surori, precrm sînt ale noastre, nu se încape multă ţeremonie, mi-au adresat o notă oficială prin care părea a se tîngui de oareşicare lipsă de forme în rînduirea d-tale. Asemine notă, ce ar fi putut avea loc numai între străini, m-au ofensat, încît n-am găsit cu cale a-i respunde, şi Caimacamia noastră trăgînd de moarte, am găsit de prisos a intra în o mai întinsă corespondenţie cu Secretariatul din Bucureşti. Dl. Brăiloiu 2 au arătat o rea-voinţă pe care poate întîmplările politice şi deosebirea sistemelor ambelor guverne i-au dictat-o. Oricum să fi fost, postul d-tale de agent este desfiinţat acum. Mai pe urmă vom vedea, cînd se va hotărî soarta ţerii româneşti, de va fi nevoie sau nu de asemine post. Pănă atunce însă, nu oi lipsi de a vorbi cu domnul despre d-ta. Scrie-mi în particular, prin poşta rusească, cum merg tre- -bile pe acolo, căci nu ştim nimică în Iaşi. Banchetul pentru numirea lui Cuza fost-au entuziast ? Rostitu-s-au multe şi frumoase cuvinte ? închinatu-s-au multe toaste ? La noi lucrurile au luat un drum cu totul constituţional şi avem 391 bună sperare că vom propăşi. Complotul lui Murad-bey3 se reduce mult din ceea ce [se] auzise, dar încă nu se ştie nimic de pozitiv. Eu, din pricina unei receli, am şezut în casa zece zile şi n-am aflat încă nimic lămurit despre ramificaţiile sale. Cît pentru Brănişteanu, voi face cercetările cuvenite. Camera au decretat o medalie de recunoştinţă Căimăcămiei, adică lui Panu şi V. Sturza. Ministerul este format ; eu ocup tot postul meu de ministru Trebilor Străine şi de prieten a poetului Sion, V. Alecsandri Iată o scrisoare pentru Stephan Golesco. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 149 21 janvier [s.v.] 1859 . Mon cher Jean, Je viens de parler â Couza de ta proposition touchant l’Agence 1 officieuse de Moidavie â etablir â Paris. II a par-faitement goute ce' projet et il a ete le premier â prononcer ton nom quand il s’est agi du choix d’une personne capable de representer dignement notre pays en France. Ainsi, c’est convenu, c’est toi qui sera notre premier agent officieux, ou semi-officiel, mais, en tout cas, un agent qui pourra nous rendre de grands services au point de vue du commerce, des travaux publics, de l’armee, des finances et de l’instruction publique, car nous avons grandement besoin d’hommes spe-aaux et nous desirons les aller chercher en France et rien qu’en France. Et, pour commencer, tu es charge de demander adroi-tement â Leon Plee s’il ne voudrait pas accepter le poşte de secretaire2 intime et officiele du Prince, ainsi que celui de 392 directeur et de redacteur en chef du Moniteur3 que nous voulons fonder â Jassi ? Ce journal destine â etre repandu dans toute l’Europe devra paraître moitie en franşais et moitie en moldave, et acquerra, sans doute, sous la direction de notre ami, Leon Plee, une importance reelle. Vas de ce pas lui en parler et reponds de suite. En cas d’acceptation, on deşire connaître les conditions du contrat, clairement et nettement definies. Grenier a eu le tort de n’accepter â venir en Moldavie que pour quelques mois, et l’on s’est vu dans l’obligation de renoncer â ses services. Couza deşire te faire reinscrire dans les cadres de l’ar-mee, afin que dans les rapports officieux ou officiels que tu pourrais avoir avec le gouvernement franşais, tu portas l’uniforme de... major. Je te vois faire la grimace, mais laisse faire et tais-toi. Pas de serupules ridicules, je t’en prie, quand il s’agit de servir le pays. Encore un mot avant de terminer. Je tiens beaucoup â ce que les journaux fassent mention des chances que j’ai eues â devenir prince4 et du nombreux parti qui a voulu me porter au trâne, ainsi que de mon acte d’abnegation en faveur de la cause. C’est une petite faiblesse que j’ai, je veux faire enrager Cogalniceano qui est mon plus grand ennemi. Je compte sur toi pour cela. Brule cette lettre, Alecsandri La Princesse desirerait avoir un piano â queue. Prends Batto et rends-toi chez Pleyl ou chez Evard[?], pour choi-sir quelque chose de soigne et envoie-moi les prix. 21 ianuarie [s.v.] 1859 Iubite Iancule i-am vorbit lui Cuza despre propunerea ta privind Agenţia 1 oficioasă a Moldovei de stabilit la Paris. I-a convenit foarte mult acest proiect şi a fost primul care a pronunţat numele tău 393 I cînd a fost vorba de alegerea unei persoane capabile de a reprezenta cu demnitate ţara noastră în Franţa. Astfel, este înţeles, tu vei fi primul nostru agent oficios, sau semi-oficial, dar, în orice caz, un agent care va putea să ne aducă mari servicii din punct de vedere al comerţului, lucrărilor publice, armatei, finanţelor şi al instrucţiunii publice, că.’i avem mare nevoie de oameni speciali şi dorim să mergem să-i găsim în Franţa şi numai în Franţa. Şi, pentru început, eşti însărcinat să întrebi cu dibăcie pe Leon Plee dacă nu ar vrea să primească postul de secretar2 intim şi oficial al prinţului, cum şi pe acela de director şi de redactor-şef al Monitorului3 pe care vrem să-l fondăm la Iaşi ? Acest jurnal destinat a fi răspîndit în toată Europa va trebui să apară jumătate în franceză şi jumătate în moldoveneşte, şi va căpăta, fără îndoială, sub direcţia prietenului nostru, Leon Plee, o reală importanţă. Du-te şi-i vorbeşte în felul acesta şi răspunde numaidecît. în caz de acceptare, dorim să cunoaştem condiţiile contractului, limpede şi precis definite. Grenier a făcut rău că nu a primit să vină în Moldova decît pentru cîteva luni, şi. ne-am văzut obligaţi să renunţăm la serviciile sale. Cuza doreşte să te reînscrie în cadrele armatei, astfel încît în raporturile oficioase sau oficiale pe care ai putea să le ai cu guvernul francez, să porţi uniforma de... maior! Te văd strimbîndu-te, dar lasă să se facă şi taci. Fără scrupule ridicole, te rog, cînd este vorba să-ţi serveşti ţara. încă un cuvînt înainte de a termina. Ţin foarte mult ca jurnalele să facă o menţiune despre şansele pe care le-am avut să devin domnitor4 şi de numerosul partid care a dorit să mă urce pe tron, cum şi despre renunţarea mea în favoarea cauzei. Este o mică slăbiciune pe care o am, vreau să-l fac să turbeze pe Kogălniceanu care este cel mai mare duşman al meu. Mă bizui pe tine pentru aceasta. Arde această scrisoare ! Alecsandri Prinţesa ar dori să aibă un pian cu coadă. Ia-1 pe Batto şi du-te la Pleyel sau la Fayard[?], pentru a alege ceva de bună calitate şl trimite-mi preţul. 334 CĂTRE REPREZENTANŢII MARILOR PUTERI LA POARTA 150 [a. 24 ianuarie 1859] * Prince, J’ai l’honneur de vous informer1 que S.A.S. le Prince Alexandre Couza, appele au Trone de Moldavie par le vote unanime de l’Assemblee elective, convoquee en vertu de la Convention de 7/19 aout dernier, vient de prendre les freins du gouvernement et que S.A. a accepte le titre de : Alexandre Jean I par la grâce de Dieu et la volonte naţionale. Prince Regriant de Moldavie, titre qui sera place en tete des actes publics emanes de S.A.S. ou en Son nom. En prenant connaissance de ce fait qui etablit definiti-vement le gouvernement de Moldavie, permettez-moi d’es-perer, Prince, que vous voudrez bien, le cas echeant, preter â celui-ci touit -le concurs qu’il est fonide â attendre de la part de representant de l’une des Puissance garantes. Je saisis cette occasion pour vous offrir, Prince, les as-sourances de ma consideration la plus distinguee. Le ministre secretaire d’Etat, V. Alecsandri [a. 24 ianuarie 1859] Prin ţe, Am onoarea să vă informez1 că a.s.s. prinţul Alexandru Cuza, chemat la tronul Moldovei prin votul unanim al Adunării Elective, convocate conform Convenţiei de la 7/19 august trecut, a luat frînele guvernului şi că a.s. a primit titlul de : Alexandru Ion I prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, prinţ domnitor al Moldovei, titlu care va fi pus în fruntea actelor publice emise de a.s.s. sau în numele său. 395 Luînd cunoştinţă despre acest fapt care stabileşte definitiv guvernul Moldovei, îngăduiţi-mi să nădăjduiesc, prinţe, că veţi binevoi ca, atunci cînd va fi nevoie, să daţi acestuia tot concursul pe care este îndreptăţit să-l aştepte din partea reprezentantului uneia dintre Puterile garante. Profit de această ocazie pentru a vă oferi, prinţe, asigurările consideraţiei mele celei mai distinse. Ministru secretar de stat, * V. Alecsandri CĂTRE IANCU ALECSANDRI 151 1859, fevr. 4[s.n.], Jassi Mr Alecsandri, rue Rivoli 172, Paris Informez nous de suite s’il y a possibilite de contracter un emprunt de quatre millions de francs au compte du gou-vemement moldave. Faites des demarchez â ce sujet aupres du gouvernement de l’empereur et repondez par telegraphe. Le ministre des Affaires etrangeres, V. Alecsandri 1859 febr. 4 [s.n.], Iaşi Domnul Alecsandri, rue de Rivoli 172, Paris ■Informează-ne numaidecît dacă este posibil să se contracteze un împrumut de patru milioane de franci în contul guver- 396 nului moldovenesc. Fă demersuri în legătură cu aceasta pe lîngă guvernul împăratului şi răspunde prin telegraf. Ministrul Afacerilor Străine, V. Alecsandri 15 2 lassi, le 5 fev. [s.n.], 4 h. 25’ [1859]1 [Paris,], nr. 11 341 M. Alecsandri Rue Rivali 172, Paris L’Assemblee valaque a proclame â l’unanimite Alexandre Couza, prince de Valachie. Les voeux de l’Union se sont rea-lises. Alecsandri Iaşi, o febr. [s.n.], ora 4,2o’ [1859]1 [Paris], nr. 11 341 Dl. Alecsandri Pi,ue Rivoli 172, Paris Adunarea valahă a proclamat în unanimitate pe Alexandru Cuza, domnitor al Valahiei. Dorinţele Unirii s-au realizat. Alecsandri 153 lassi, le 7 fevriei: [s.n.] 1859 No. 1631 [Paris], no. 11890 Mr. Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris L’election de Couza en Valachie a produit dans les deux pays un enthousiasme immense... Tous les districts lui ont envoye des felicitations ; la Caimacamie valaque lui a remis les pouvoirs et l’armee a fait acte de devouement â sa per-sonne. Le calme le plus parfait regne .partout. Une depu-tation est pârtie [de] Bucarest pour venir feliciter le Prince a Jassi. Le ministre des Affaires etrangeres, V. Alecsandri Iaşi, 7 februarie [s.n.] 1859 No. 1631 [Paris], no. 11890 Dl. Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris Alegerea lui Cuza în Valaihia a produs în cele două ţări un mare entuziasm... Toate ţinuturile i-au trimis felicitări. Căimăcămia valahă i-a înmînat puterile şi armata a făcut act de devotament faţă de persoana sa. Calmul cel mai perfect domneşte peste tot. O deputăţie a plecat din Bucureşti pentru a veni să felicite pe prinţ la Iaşi. Ministrul Afacerilor Străine, V. Alecsandri 398 154 lassi, le 10 fevrier [s.n.] 1859 No. 1820 [Paris], no. 3144 Mr. Alecsandri rue Rivoli 172, Paris Aujourd’hui a eu lieu reception de la deputation valaque aux acclamations du peuple et au bruit des canons. Le Prince a reşu l’acte de l’Assemblee de Bucarest qui constate son election et a repondu â Ia deputation avec tact, avec dig-nite et avec coeur. L’enthousiasme populaire est extreme. Les cloches sonnent â toute volee. L’ordre le plus parfait regne partout. Apres cette presentation, la deputation valaque a ete refu£ par PAssemblee moldave reunie en seance extra-ordinaire. Plusieurs deputes, tant valaques que moldaves, ont monte â la tribune et leurs discours ont ete accueillis par les cris de : „Vive l’Union ! Le ministre des Affaires etrangeres, V. Alecsandri. Iaşi, 10 februarie [s.n.] 1859 No. 182,1 [Paris], no. 3144 Dl. Alecsandri rue Rivoli 172, Paris Astăzi a avut loc recepţia deputăţiei valahe în aclamaţiile poporului şi în zgomot de tunuri. Domnitorul a primit actul Adunării de la Bucureşti care constată alegerea sa şi a răspuns deputăţiei cu tact, cu demnitate şi- inimă. Entuziasmul popular este foarte mare. Clopotele sună din toate puterile. Ordinea cea 399 mai perfectă domneşte peste tot. După această prezentare, deputăţia valahă a f°st Pornită de Adunarea moldovenească reunită în şedinţa extraordinară. Mai mulţi deputaţi, atît munteni, cît şi moldoveni, s-au urcat la tribună şi discursurile lor au fost primite cu strigăte : „Trăiască Unirea !u Ministrul Afacerilor Străine, V. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 155 [a. 14 februarie, s.n. 1859]1 Mon cher Prince, Vous aller vous trouver dans peu de jours au milieu d’une population enthousiaste qui va vous acclamer chef de la Roumanie ; vous serez entoure d’une societe que vous ne connaişsez guere et qui cherchera a donner une signifi-cation â chacun de vos gestes et â la moindre de vos paro-les. Votre role, en dehors de la grandeur que les evenements lui pretent, a aussi certains cotes difficiles et ennuyeux ; car, en ce moment, toutes les imaginations valaques sont en fer-mentation et l’on se fait de vous â Bucarest des portraits im-possibles. Attachez-vous donc â donner de Peclat au premier effet que vous produirez, car, bien souvent, tout de-pend de la premiere impression. Vous etes homme â vous faire adorer par le peuple et par la bourgeoisie, mais il ne faut pas negliger pour cela cette portion de la societe qui occupe dans nos pays une haute position. C’est lâ que vous trouverez le plus de disposition â la malveillance et vous devez la prevenir. Autant que je connais nos freres, les Valaques, ils aiment l’apparence. Acceptez donc franchement 400 tous les honneurs que l’on vous decernera et faites en sorte que l’on aperşoive toujours le prince dans le bon camarade. Soyez ce qu’on appelle en franşais... bon1 prince. Je n’ai pas besoin d’ajouter que par les femmes vous par-■viendrez â vous creer des auxiliaires puissants dans la place. Soyez aux petits soins avec ces charmants auxiliaires et tâchez d’en faire un veritable bataillon de coeurs devoues. Mes conseils vous feront rire. C’est fort bien : riez mais suivez-les ! et n’oubliez pas de vous attacher â Golesco et Jean Balaciano. Ce dernier est un homme de beaucoup de coeur et d’infiniment d’esprit. Je deşire que vous en fassiez votre ami et alors gare â qui ferait mine de ne pas vous porter dans leur coeur. Je vous recomande aussi Jean Floresco, le frere de celui que vous connaissez, un homme instruit et qui peut rendre des services au pays ; Nicolas Cretzulesco, un homme prudent... et quelque soient vos preventions â l’egard de Jean Ghika de Samos, je n’hesiterai jamais de vous dire que c’est un des hommes les plus fins et les plus capables de notre pays. Le seul defaut qu’on lui trouve c’est d’etre ambi-tieux, mais quel mal y-a-t-il â vouloir etre hors ligne ? Cro-yez-moi, laissez toute prevention de cote et mettez cet homme â la place qu’il merite. Le pays s’en ressentira en bien. Et maintenant que je suis â la quatrieme page et que je vous ai ennuye -de politique, permettez-moi, cher Prince, de vous rappeler encore une fois les interets de mon frere2. Vous savez que je n’ai pas hesite un instant de l’abandonner, quand il s’est agi de rendre service â notre pays. Je pars et Dieu sait ce qu’il adviendra de moi et du reste. Mais je dis selon mon habitude : fais ce que tu dois, advienne que pour-ra ; Ai-je besoin d’ajouter que je n’emporte aucune crainte par rapport aux interets de Jean ? Non, car la justice est pour lui et je suis certain que la justice sera respectee sous-votre regime. Adieu, cher Prince ; soyez heureux autant que le deşire Votre ancien ami et camarade, V. Alecsandri 401 [a. 14 februarie s.n. 18o9J1 Iubite prinţe, Vă veţi găsi peste puţine zile în mijlocul unei populaţii entuziaste care vă va aclama ca şef al României ; veţi fi înconjurat de o societate pe care nu o cunoaşteţi deloc şi care va căuta să dea o semnificaţie fiecăruia din gesturile voastre şi celui mai neînsemnat cuvînt al vostru. Rolul dumneavoastră, în afară de măreţia pe oare i-o dau chiar evenimentele, are de asemenea şi părţi grele şi plictisitoare ; căci, în acest moment, toate. minţile valahe sînt în fierbere şi la Bucureşti vi se fac portrete imposibile. încercaţi deci să daţi strălucire primului efect pe care îl veţi produce, căci, foarte adesea, totul depinde de prima impresie. Sînteţi bărbatul indicat să fie adorat de popor şi de burghezie, dar nu trebuie din pricina aceasta să neglijaţi a:ea parte din societate care ocupă în ţările noastre o înaltă poziţie. Aici veţi găsi cea mai mare înclinaţie spre rea voinţă şi va trebui să o preveniţi. Atît cît îi cunosc pe fraţii noştri, valahii, lor le place aparenţa. Acceptaţi deci sincer toate onorurile care vi se vor da şi faceţi în aşa fel ca să se întrevadă întotdeauna prinţul în bunul camarad. Fiţi ceea ce se cheamă. în franţuzeşte... un prinţ generos. Nu am nevoie să adaug că prin femei veţi parveni să vă creaţi alianţe puternice în acest rang. Fiţi plin de atenţie pentru aceste fermecătoare ajutoare şi încercaţi să vă faceţi din ele un veritabil batalion de inimi de-votate. Sfaturile mele vă vor face să rîdeţi. Foarte bine, rîdeţi, dar urmaţi-le ! şi nu uitaţi să vă apropiaţi de Go’escu şi Ion Bălă-ceanu. Acesta din urmă este un om cu multă inimă şi infinit spirit. Doresc ca el să vă devină prieten şi apoi vai de cine ar părea să nu vă aibă la inimă. Vă recomand, de asemenea, pe Ioan Florescu, fratele aceluia pe care îl cunoaşteţi, un cm instruit şi care poate să aducă servicii ţării ; Nicolae Kretzulescu, un om prudent... şi oricare v-ar fi îndoielile faţă de Ion Ghica de Samos, nu voi şovăi niciodată să vă spun că este unul dintre bărbaţii cei mai fini şi cei mai ■capabili din ţara noastră. Singurul defect care i se găseşte este de a fi ambiţios, dar ce rău este de a voi să fii excepţional ? Credeţi-mă, lăsaţi orice îndoială deoparte şi puneţi pe acest om la locul pe care îl merită. Ţara se va resimţi în bine. 402 Şi acum, că sînt la a patra pagină şi că v-am plictisit cu politica, permiteţi-mi, iubite prinţe, de a vă reaminti încă o dată interesele fratelui 2 meu. Ştiţi că nu am şovăit nici o clipă să-l părăsesc, cînd a fost vorbia să fac un serviciu ţării noastre. Eu plec şi Dumnezeu ştie ce se va întîmplă cu mine şi cu restul. Dar eu spun după obiceiul meu : fă ceea ce trebuie, fie ce-o fi ! Oare am nevoie să adaug că nu am nici o temere referitoare la interesele lui Iancu ? Nu, eăcî dreptatea este de partea lui şi sînt sigur că dreptatea va fi respectată sub regimul vostru. Adio, iubite prinţe ; fiţi fericit atît cît o doreşte Vechiul vostru prieten şi camarad, V. Alecsandri CĂTRE IANCU ALECSANDRI 156 Jassi, 14 fevr. [s.n.]1853’ Monsieur Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris Le Prince vous a nome son agent1 officieux â Paris. Je vous en apporte moi-meme le decret, je pars â l’instant. Trouve-moi un joii appartement dans les environs de ta maison. Alecsandri Iaşi, 14 febr. [s.n.] 1859' Domnul Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris Prinţul te-a numit agentul1 său oficios la Paris. îţi aduc chiar eu decretul, plec chiar acum. Găseşte-mi un frumos apartament în jurul casei tale. Alecsandri 403 CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 157 Paris, le 25 fevrier [s.v.] 1859 Cher Prince, Je me suis acquitte avec bonheur de la mission 1 que vous m’avez confiee. Apres un affreux voyage de neuf jours, â travers neige, boue et autres miseres, j’ai trouve â Paris du soleil et un acceuil extremement amical de la part des plus grands dignitaires de l’Etat. Sa Majeste l’empereur, M. le comte Walewski, M. de Thouvenel 2 etc. m’ont reşu comme le representant d’un prince estime au plus haut degre, et m’ont exprime [les sentimentsj les plus affectueux â son egard. On m’a demande des details sur votre double elec-tion, sur votre caractere, sur les pays que vous etes appele â gouverner et l’on a păru fort satisfait de mes reponses. A^ous pouvez donc compter fortement sur l’appui de la France, dans toutes les occasions, et quelles que soient les difficultes que rencontrera votre double election au sein des prochaines conferences, PEmpereur defendra chaudement le fait accompli dans les Principautes-Unies. Mais, entendons nous bien, je parle du fait accompli de votre double election et non de ceux que certains esprits avances vous engageaient d’accomplir â Fokchany. Tout ce qui amenerait de nouvelles complications â la situation actuelle, tout acte nouveau de notre part qui serait en dehors des clauses stipulees dans la Convention nous serait fatal et compromettrait gravement nos interets, car on ne pourrait plus nous defendre. Ce serait tomber dans une immense erreur, que de croire qu’une serie de faits accomplis sur un pied revolutionnaire nous acquerrait des sympathies en Europe et avancerait la question de l’Union. Les grandes Puissances ont signe une Convention qu’elles sont tenues de faire respecter, et il serait de la plus grande imprudence pour nous de dechirer cette Convention, sans avoir les moyens de soutenir. par les ar-mes un acte aussi violent. Ce qui fait notre force c’est l’ordre parfait qui a preside â votre double election, c’est Vunanimite des votes des deux Chambres. Voilâ les argu- 404 ments que nos amis feront valoir aux Conferences. On ap-puira fortement sur Pesprit de moderation et sur le tact parfait dont les populations roumaines ont donne preuve dans ces dernieres circonstances et l’on cherchera ainsi â eluder ce que le fait de la double election'presen te d’irregu-lier aux yeux de nos antagonistes. Nous sommes donc tenus de faciliter l’oeuvre de nos amis par une conduite prudente et l’on compte entierement sur votre fermete, pour mainte-nir Pardeur des Zeles 3 dans les limites des convenances le~ galeş. En un mot, vous devez vous considerer Prince des deux pays, sur le meme pied que le Roi de Suede et de Nor-vege ; organiser vos deux gouvernements afin de maintenir le bon ordre, et attendre tranquillement les decisions des Conferences. Pas de grands reves irrealisables en ce moment pas d’entrainement funeste, pas de convocation de Cham-bres â Fokchany, pas de fusion des ministeres, pas de mani-festation prematuree, pas de proclamation de l’Union. Le temps n’est pas encore propice â un aussi beau coup d’Etat. Evitez non seulement de prendre l’initiative dans des mesu-res de ce genre, mais empechez meme de toute votre autorite l’action irreflechie de ceux qui cherchent â precipiter le cours des evenements. Telles sont, mon cher Prince, les opinions de tous les, hommes d’Etat que j’ai vus. Le conte Walewski considere votre double election comme la realisation la plus legale, la plus inesperee de l’union des Principautes et S. M. l’Empe-reur a exprime la meme pensee, en ajoutant que : la nation roumaine, apres avoir fait un pas aussi gigantesque, devrait s’en tenir lă et constituer ses forces militaires et financieres, pour se trouver prete â profiter des evenements. Apres ces paroles, qui doivent etre pour nous un Oracle, S. M. a eu la bonte de s’enquerir minutieusement de notre force armee, de nos ressources financieres, de nos esperances et de nos be-soins. Je lui ai repondu franchement que nous rrtanquions de tout et que pourtant, si l’on nous aidait, nous pourrions mettre â la disposition de S. M. plus de 50.000 combattants. „Sire, lui ai-je dit, le Prince Alexandre Jean vous est acquis corps et âme ; il veut faire de son pays une petite France, et il n’espere que dans votre magnanime generosite, pour accomplir Poeuvre de la regeneration de la nation roumaine". S. M. a păru sensible â tout ce que je lui ai dit de vos sen- 405 timents personnels et a promis genereusement * să ne deie zece mii de puşte 4 nouă ; să ne trimită ofiţeri instructori pentru organizarea armiei, ingineri pentru toate trebuinţele ţârei, oameni speciali pentru deschidere, de fonderii şi uzine, un ofiţer superior pentru ridicarea unui plan de apărare şi pentru comanda armiei la vreme de război, etc... Totodată mi-au făgăduit că se va ocupa de împrumutul bănesc ce vroim a face, Majestatea-sa însuşi au hotărît suma de zece milioane franci. Intr-un cuvînt Napoleon are pentru ţările noastre o simpatie de necrezut şi pare a destina un mare rol naţiei române. Trebuie dar să ne pregătim a răspunde la aşteptarea sa, cînd va suna ceasul şi să ne pătrundem de acest mare adevăr, adecă : Mai bine să perim cu toţii, decît să pierdem prestigiul ce l-am dobîndit în ochii împăratului şi a Europei. Astăzi numele prinţului Cuza este în toate gurile : acest nume este cel mai popular în Europa ; el are simpatiile tuturor, căci el personifică o naţie întreagă vrednică de un mare viitor. Gîndeşte-te dar că ai o mare şi frumoasă misie de înplinit şi te rădică la înălţimea rolului ce ţi-au destinat Dumnezeu. Napoleon aşteaptă mult de la Domnul românesc. Fii gata şi mai cu samă fii discret ca mormîntul. Arată acest ravaş numai prietenilor serioşi şi adevăraţi. Votre tout devoue, V. Alecsandri J’ai exprime â S. M. votre deşir d’avoir ă Paris un agent5 officieux — et j’ai parle de mon frere. S. M. l’a agree de la faşon la plus gracieuse. Ainsi desormais il fau-dra vous adresser ă Jean dans toutes les questions d’inte-ret politique ou commercial. II est homme â vous bien servir. J’ecris â la Princesse6 au sujet d’un costume naţional destine â S. M. Plmperatrice, et un autre destine au prince imperial. Le porteur 7 de cette lettre est un etudiant moldave, ne-veu de Pisoski ; je l’expedie â mes frais a Bucarest. Renvo-yez-le moi de suite avec des instructions, si vous avez â me donner. Je pars dans deux jours pour Londres. 8 * Textul continuă în limba română cu caractere chirilice. 406 Paris, 2a februarie [s.v.] 1859 Iubite prinţe, Am îndeplinit cu bine misiunea1 pe care mi-aţi încredinţat-o. După o călătorie îngrozitoare de nouă zile, prin zăpadă, noroi şi alte mizerii, am găsit la Paris soare şi o primire foarte prietenească din partea celor mai mari demnitari ai statului. Majestatea-sa împăratul, di. conte Walewski, dl. de Thouvenel.2 etc. m-au primit ca pe reprezentantul unui principe stimat în cel mai înalt grad, şi mi-au exprimat sentimentele cele mai afectuoase la adresa sa. Mi s-au cerut amănunte asupra dublei voastre alegeri, asupra caracterului vostru, asupra ţărilor pe care sînteţi chemat să le guvernaţi şi au părut foarte mulţumiţi de răspunsurile mele. Puteţi deci să -vă bizuiţi sigur pe sprijinul Franţei, în toate împrejurările, şi oricare ar fi greutăţile pe care le va întîmpina dubla voastră alegere în .sinul apropiatei conferinţe, împăratul via apăra cu căldură faptul împlinit în principatele Unite. Dar să ne înţelegem, vorbesc despre faptul împlinit al dublei voastre alegeri şi nu despre cele ce anumite spirite grăbite v-ar îndemna să îndepliniţi la Focşani. Tot ceea ce ar aduce noi complicaţii la situaţia de faţă, orice act nou din partea noastră care ar fi în afara clauzelor stipulate în Convenţie ne-ar fi fatale şi ar compromite în mod serios interesele noastre, căci nu ar mai putea să ne apere. Ar fi să se cadă într-o mare greşală dacă s-ar crede că fapte împlinite într-un mod revoluţionar ne-ar cîştiga simpatii în Europa şi ar grăbi chestiunea Unirii. Marile Puteri au semnat o-Convenţie pe care sînt obligate să o respecte, şi ar fi cea mai mare greşală din partea noastră de a rupe această Convenţie, fără să avem mijloacele de a sprijini cu armele un act atît de violent. Ceea ce face puterea noastră este buna ordine care, a prezidat dubla voastră alegere, esţe unanimitatea voturilor celor două Camere. Iată argumentele pe care prietenii noştri le vor folosi la Conferinţe. Se vor sprijini mult pe spiritul de moderaţie şi pe purtarea perfectă de care populaţia română a dat dovadă în aceste ultime împrejurări şi se va căuta astfel să se înlăture cu dibăcie ceea ce face ca dubla alegere să apară în ochii antagoniştilor noştri ca o abatere. Sînttm deci obligaţi să uşurăm opera prietenilor noştri printr-o purtare prudentă, şi 407 toţi se bizuie în'întregime pe puterea voastră pentru a stăpîni înfocarea Zeloşilor3 în limitele raporturilor legale. într-un cu-vînt, trebuie să vă socotiţi principe al celor două ţări, pe acelaşi picior cu regele Suediei şi Norvegiei ; să organizaţi cela două guverne ale voastre astfel încît să păstraţi ordinea şi să aşteptaţi liniştit hotărîrile conferinţei. Fără mari vise de neîmplinit, în această clipă, îără porniri funeste, fără convocare a Camerelor la Focşani, fără contopirea ministerelor, fără manifestări ne la timpul lor, fără proclamare a Unirii. Timpul nu -este încă nimerit' pentru o aşa de frumoasă lovitură de stat. Feriţi-vă nu numai de a lua iniţiativa cu măsuri de acest fel, dar chiar împiedicaţi cu toată autoritatea voastră acţiunea nechibzuită a celor care caută să precipite cursul evenimentelor. Acestea sînt, iubite iprinţe, părerile tuturor oamenilor de stat pe dare i-am văzut. Contele Walewski socoteşte dubla voastră alegere ca pe o împlinire cît se poate de legală, cea mai nesperată a unirii principatelor şi m,s. împăratul a exprimat aceeaşi părere, adăugind că : naţiunea română, d:ipă ce a făcut un pas aşa de mare, ar trebui să se oprească aici şi să-şi organizeze forţele sale militare şi financiare, pentru a fi pregătită să profite de evenimente. După aceste vorbe, care trebuie să fie pentru noi un oracol, m.s. a avut bunătatea să se intereseze cu de-amănuntul despre forţa noastră armată, despre resursele noastre financiare, despre speranţele şi nevoile noastre. I-am răspuns cinstit că totul ne lipseşte şi că totuşi, dacă am fi ajutaţi, am putea pune la dispoziţia m.s. mai mult de 50.000 de luptători. „Sire, i-am spus, prinţul Alexandru Ion vă este cîştigat cu trup şi suflet; vrea să facă din ţara lui o mică Franţă şi nu speră decît în marea voastră dărnicie, pentru a îndeplini opera de regenerare a naţiunii rortiâne.“ M. s a părut sensibil la tot ce i-am spus despre sentimentele voastre personale şi a făgăduit mărinimos t....................................................................r Al vostru devotat, V. Alecsandri * Textul original continuă pînă la sfîrşit în limba română, cu caractere chirilice, Cf. aici p. 406. 408 Am arătat m.s. dorinţa voastră de a avea la Paris un agent oficios şi i-am vorbit despre fratele meu. M.s. l-a agreat în chipul cel mai amabil. Astfel, de acum înainte va trebui să vă adresaţi lui Iancu în toate chestiunile de interes politic sau comercial. Este omul potrivit pentru a vă servi. Scriu Doamnei6 despre un costum naţional destinat m.s. împărăteasa, şi un altul destinat prinţului imperial. Aducătorul 7 acestei scrisori este un student, moldovean, nepot al lui Pisoski ; l-am trimis pe socoteala mea la Bucureşti. Tr-imiteţi-mi-l înapoi repede cu instrucţiuni, dacă aveţi să-mi daţi. Plec peste două zile la Londra. 8 CĂTRE DOAMNA ELENA CUZA 158 25 fevrier [s.v.] 1859 Madame la Princesse, Je prends la liberte de vous ecrire, pour vous suggerer une idee que vous seule pouvez realiser en ce moment : c’est celle de faire broder un costume complet de paysanne rou-maine, pour Sa Majeste Plmperatrice des Franşais et un petit costume potir le Prince Imperial. Cette attention de votre part produira le meilleur effet â la cour de France et leurs Majestes y seront tres sensibles. L’Imperatrice aime beaucoup notre costume naţional et je ne doute pas que celui que vous lui ferez presenter de votre part ne lui fasse un extreme plaisir. Consultez-vous â ce sujet avec Mme Cathynka Bal-che et d’autres personnes de gout, telles que Madame Docan 1 et Madame Zoe Cantacuzene, et combinez quelque chose de tres-joli, tres original et pourtant tres simple, car en fait de luxe nous ne saurions jamais atteindre â la hau-teur de celui qui est habituel â Sa Majeste. II est urgent que votre travail arrive au plus tot possible aux Tuileries, car en ce moment les Roumains sont en vogue, et le Prince Couza y jouit d’une faveur toute particuliere. 409 C’est pourquoi, je vous prie, Madame, de vous en occuper de suite, etant sur que vous enverrez â l’Imperatrice un petit chef-d’oeuvre de bon gout. Agreez, Madame la Princesse, l’assurance du profond respect avec lequel je suis Votre • tres-devoue ami et servi-teur, V. Alecsandri 2o februarie [s.v.] 18j9 Doamnă, îmi iau libertatea să vă scriu, pentru a vă da o idee pe care numai voi singură o puteţi realiza în acest moment : aceea de a face să se brodeze un costum întreg de ţărancă româncă, pentru majestatea-sa împărăteasa francezilor şi un mic costum pentru prinţul imperial. Această atenţie din partea voastră va produce mare efect la curtea Franţei şi majestăţile -lor vor fi foarte mişcate. împărătesei îi place foarte mult costumul nostru naţional şi nu mă îndoiesc că cel pe care i-1 veţi dărui din partea voastră îi va face multă plăcere. Sfătuiţi-vă despre aceasta cu d-na Catinca Balş şi alte persoane cu gust, ca doamna Docan 1 şi doamna Zoe Cantacuzino, şi aranjaţi ceva foarte frumos, foarte original şi totuşi foarte simplu, căci, în ce priveşte luxul, nu vom putea niciodată să ajungem la înălţimea aceluia cu care este obişnuită majestatea-sa. Este urgent ca lucrul vostru să sosească cît mai curînd la Tuileries, căci în această clipă românii sînt la modă, şi prinţul Cuza se bucură acolo de o favoare specială. De aceea, vă rog, doamnă,' să vă ocupaţi numaidecît, fiind sigur că veţi trimite împărătesei o capodoperă de bun gust. Primiţi, Doamnă, asigurarea profundului respect cu care sînt al vostru devotat prieten şi servitor, V. Alecsandri 410 CĂTRE DIM. A. STURDZA 159 Paris, 21/2 [s.n.] 1859 Monsieur Demetre Stourdza a Bucarest Assemblee moldave a-t-elle demande reunion des chambres â Fokşani ? Qu’a fait le Prince ? Colonel Cipriano est-il ici mission du Prince ? L’Union a-t-elle ete decretee ? Toutes ces nouvelles sont graves. Repondez 1 sans restrictions, tenez-moi au courent de tout. C’est urgent. Alecsandri Paris, 21/2 [s.n.] 1859 Domnul Dimitrie Sturdza la Bucureşti Adunarea moldovenească a cerut reunirea camerelor la Focşani ? Ce a făcut prinţul ? Colonelul Cipriano este aici în misiune pentru prinţ ? Unirea a fost 'decretată ? Toate aceste noutăţi sînt grave. Răspundeţi1 fără rezerve, ţineţi-mă la curent cu totul. Este urgent. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 160 Pariş, 14 mars [s.n.] 1859 Mon cher Prince, Voici une longue lettre toute confidentielle ; elle ren-ferme des choses de la plus grande importance que vous seul devez connaître et que vous ne communiquerez, si besoin 411 etait, qu’â des amis intimes et sous le sceau du plus profond secret. Je vous Penvoie par Mr Mirzesco1, un de nos etu-diants moldaves que j’ai derange de ses travaux pour en faire votre courrier extraordinaire. Veuillez me repondre de suite et le charger de m’apporter votre lettre que j’attends avec impatience. Depuis mon depart de Jassi, je n’ai reşu aucune nouvelle, de sorte que je me trouve dans le plus grand embarras quand on s’adresse â moi pour apprendre quelque chose concernant nos affaires. C’est, sans doute, â l’indiscretion de la poşte autrichienne que je dois attribuer l’escamotage des lettres que l’on a du m’ecrire, aussi c’est elle seule que j’accuse. Apres avoir laccompli ma mission â Pari's, 2 je suis .parti pour Londres, ou j’ai passe huit jours â conferer et a discu-ter avec lord Malmesbury, lord John Russel et lord Claren-don, pour leur prouver qu’ils avaient des opinions tres erro-nees sur la situation des affaires et des esprits en Moldova-lachie. Le duc de Mâlakoff, ambassadeur de France â Londres, m’avait prevenu que nous avions ete fort desservis par Mr Mussurus 3, aupres du gouvernement anglais et, en effet, je trouvai les lords d’Angleterre preoccupes de l’idee que Ies Roumains travaillaient â la dissolution des liens qui les atta-chent â l’Empire Ottoman. J’ai du combattre une â une toutes ces accusations calomnieuses et assurer ces Mrs que les Roumains ne revaient qu’â une seule conquete, la conquete des richesses incommensurables renfermees dans leur sol et que dans aucune circonstance ils n’avaient manifeste des senti-ments hostiles â la Porte. En 1821, ils se refusaient de prendre part â la revolution grecque, en 1848, ils brulerent le Reglement Organique aux cris de : „Vive le Sultan !“, et, •enfin, lors de la derniere campagne des Russes sur les bords du Danube, la milice moldave a formellement resiste aux insinuations et aux menaces des ennemies, de la Turquie. Bref, j’ai soutenu de toutes mes forces que nous voulions le respect des traites et que la double election du prince Couza etait la meilleure preuve de notre respect pour la Convention, car c’est en simplifiant les rouages de la machine gou-vernamentale que nous parviendrons â appliquer cette Convention. Deux princes, deux Chambres et un comite central c’etait le chaos et certes on ne peut nous blâmer d’avoir 412 cherche a sortir d’un pareil chaos par une voie legale et qui n’avait pas ete prevue et defendue par les grandes Puissances etc. etc. A Londres, ma premiere visite a ete pour le marechal Pelissier aupres duquel j’ai ete introduit par une lettre du comte Walewski. Le marechal m’a donne de bons conseils sur ma maniere detre vis-â-vis des hommes d’Etat de l’An-gleterre, conseils que j’ai suivis et qui m’ont ete profitabies surtout dans mes rapports avec lord Malmesbury4. Celui-ci m'a reşu sans difficulte, mais il a eu soin de me prevenir d’avance qu’il ne me recevrait qu’â titre de simple particu-lier et nulleroent oomme une peirsonne ollicielle, le gouvernement anglais ne pouvant reconnaître le titre et le caractere de prince au colonel Couza avant l’investiture de la Porte. Je repondis au lord que je comprenais parfaitement les scrupules du gouvernement anglais et que c’etait pour cette raison meme que je n’avais pas fait valoir mon titre de ministre des Affaires Etrangeres de Moidavie, en deman-dant une audience du Foreigne Office. Ceci regie, lord Malmesbury reşut votre lettre de bonne grâce et m’adressa plusieurs questions sur votre âge, votre caractere, vos tendances ainsi que la maniere dom votre double election s’effectua a Jassi et â Bucarest. Il me demanda si cette double election n’avait pas produit des mecontentements dans les deux pays et si elles n’avaient pas eu lieu squs la pression de quelque circonstance illegale etc. Enfin, il s’enquit si effectivement vous auriez deja convoque les deux Chambres â Fokchany et proclame l’Union de votre propre autorite ? Je repondis que vos tendances etaient celles d’un homme ferme et in-telligent, que vous desiriez maintenir la foi des traites avec la Porte, que vous professiez. le plus profond respect pour la Convention, que votre double election avait ete, non le resultat d’une intrigue de parti, mais Pexpression spontanee et unanime des deux Chambres, que tous les pretendants aux trones s’etaient noblement desiste en votre faveur, que les populations vous avaient acclame avec enthousiasme, que tous les partis qui divisaient le pays s’etaient fraternellement groupes autour de votre personne, que l’ordre le plus par-fait regnait dans les deux provinces et que malgre le voeu exprime par la chambre moldave de convoquer les deux assemblees â Fokchany, vous avez fermement maintenu le 413 stătu quo, en attendant la decision des Conferences. J’ai ajoute, enfin, que la lettre que vous avez ecrite aux gouver-’nements des Puissances garantes etait d’ailleurs une preuve suffisante de votre deference envers elles, puisque vous leur declariez etre pret â rentrer dans la vie privee le jour oii ces Puissances trouveraient juste et opportun de decreter l’union definitive sous un prince etranger. Un pareil acte d’abnegation etait de nature â inspirer une entiere confiance dans le caractere d’un homme et â lui gagner toutes les sympathies etc. etc. Lord Malmesbury m’ecouta avec attention et me dit, au moment ou j’allais me retirer : „Je suis tres satisfait de tout ce que vous venez de m’apprendre, Monsieur, et s’il est vrai que vous voulez rester fideles â vos traites avec la Porte et que le prince Couza veut respecter et faire respecter la Convention, vous l’assurerez, de ma part, que l’Angleterre deşire le bonheure de tous les peuples et qu’elle s’interesse particulierement â votre prosperite. Quant â moi personnel-lement, j’apporterai aux prochaines Conferences les senti-ments les plus amicaux pour la personne du prince que vous avez elu.“ Quelques jours apres, je vis lord Clarendon 5 et lord John Russel6 qui manifesterent les meilleurs sentiments â notre egard, tout en se montrant fort preoccupes de l’idee de notre hostilite contre la Porte et de nos dispositions revolutionna-ires. Le nom des Bratiano equivaut, aux yeux de ces Mrs, a une torche incendiaire, qui serait destinee â mettre le feu aux poudres. Je combattis de mon mieux ces fantomes noirs et je refus des deux nobles lords la promesse de nous sou-tenir dans tout ce que nos voeux auraient de legitime. En un mot, j’ai quitte Londres suffisamment satisfait de mes de-marches et j’en ai remporte la conviction que l’Angleterre ne se montrera pas systematiquement hostile â votre double election. Elle y adherera meme assez volontiers, â la con-dition pourtant que ce fait accompli ne put pas servir de precedent pour l’avenir et que votre conduite, comme prince, depuis le jour de votre election, fut conforme â la Convention. A mon retour â Paris, j’ai revu le comte Walewski, ainsi que l’Empereur, qui m’ont parus tres satisfaits du resultat de 414 ma mission â londres et des nouvelles refues de Jassi et de Bucarest. L’empereur vous a en haute estime et vous appuiera fermement. On compte sur votre prudence et votre energie pour resister â des entraînements qui pourraient amener de nouvelles complications et augmenter les difficultes du moment. Attendez traquillement la decision des Conferences et soyez prince constitutionnel autant que faire se peut, dans un pays comme le notre. Acum * sa vorbim de lucruri mai serioase. Te rog să pui toată luarea-aminte la cetirea celor ce vreau să-ţi scriu şi să păstrezi o taină adîncă asupra lor. Astăzi la 2 ceasuri am fost la împăratul şi am găsit în cabinetul său pe ministrul de Război. împăratul, cu o bunătate mai presus de toată spe-rarea, mi-au dat mîna şi au întrebat despre rezultatul misiei mele la Londra şi mi-au cerut novitale de prinţul Cuza. Pe urmă, mi-au spus că au dat poruncă ministrului de faţă ca să pregătească zece mii de puşti 7 nouă cu capsule precum şi o câtime de cartuşe pe care le dăruieşte românilor. Acele arme au a fi puse în lăzi şi trimise la Marsilia spre a se îmbarca pentru Galaţi. Frate-meu este însărcinat cu închipuirea mijloacelor de transport în ascuns, căci nu trebuie să afle nime de unde, cum şi pentru ce vin atîte arme la Moldova. Cea mai mică indiscreţie ne-ar pricinui o mare pagubă, căci turcii le-ar opri la Ţarigrad şi ne-ar pierde de reputaţie în ochii împăratului. Comprometăndu-1, am comprometa viitorul nostru, căci atunci el ar avea dreptul de a ne rădica toată simpatia ce are pentru noi. Sosind la Galaţi, armele trebuie să fie disbarcate în taină şi aduse la Iaşi fără ştirea nimănui. Pînă atunce însă, nici vorbă să nu iasă despre dînsele Fratele meu a da de ştire la vreme despre toate. împăratul vrea să ne trimeată în ţară instructori militari şi un colonel de artilerie, un om învăţat, deprins la război şi care este în stare să organizeze tot ce se atinge de arta militară, precum fonderii, fabrici de praf, de capsule, de plumb etc. Acei oameni aleşi de cătră chiar ministrul de Război, trebuie să-i primim cu condiţiile cele mai avantajoase. Totodată vom avea şi un ofiţer de genie care să ştie a organiza un plan de apărare în caz de atac din partea duşmanilor. Dacă ne vom purta ca nişte oameni serioşi şi vom răspunde la aş- * Textul continuă în limba română, cu caractere chirilice. 415 teptarea împăratului, el ne va dărui şi tunuri etc.. Totul atîrnă de la mărimea sau de la micşurimea roiului ce vom vroi să avem în lume şi în împrejurările care se pregătesc. Vîntul suflă a război ;8 poate ca să fim chemaţi a lua şi noi parte la el şi precît am înţeles, on compte sur nous. * împăratul are bună opinie de români şi de domnul lor. Primirile ce mi-au făcut mi-au dovedit că se interesează mult de soarta noastră şi că te considerează ca pe întîiul său adio-tanţ. Iubite Cuza, ai o mare şi glorioasă misie, Arată-te vrednic de dînsa. Eu plec peste trei zile la Turin şi, la întoarcerea mea în Paris, mă voi înfăţişa încă o dată la împăratul, precum însuşi au cerut. Am vorbit din nou despre împrumutul de zece milioane de franci. împăratul mi-au făgăduit că va recomanda această treaba unuia din banchieri, lui Perreire, pentru ca să ne înlesnească cît mai degrabă. Trebuie însă să-i prezen-tez o notiţie despre veniturile cu care am putea garantui asemine mare împrumut. Adună sfaturile ambelor ministerii şi trimeti-mi îndată o statistică lămurită despre averile statului în a căror socoteală am contracta acea datorie însemnată. Toate aceste chestii sînt serioase şi cer mare cumpănire din partea ţărilor noastre. Să dăm laudă lui Dumnezeu că am găsit un sprijin atît de puternic în cel mai mare om d.n veacul nostru şi să ştim a profita de bunăvoinţa sa în interesul renaşterii naţiei române. Vechiul şi adevărat prietin, Alecsandri N-am înţăles nici una din depeşile telegrafice şifrate ce mi-ai trimes, căci nemţii le schimoşesc înadins. Trimeti-mi un curier cu "instrucţii lămurite şi spune-mi curat dacă te simţi gata a răspunde la aşteptarea împăratului. în curînd are să vie oarecine, un om cunoscut prin faptele sale, cu misia de a se înţălege despre oareşicare trebi importante. El nu-i nici român, nici rus, nici neamţ, nici franţuz... dar numele lui îţi este cunoscut de zece ani acum şi poţi să-i dai toată încrederea la cele ce-ţi va spune D. * Se pune bază pe noi (limba franceză). 416 Paris, 14 martie [s. n.] 1859 Iubite prinţe, Iată o lungă scrisoare confidenţială ; ea conţine lucruri de cea mai mare importanţă pe oare numai voi singur trebuie să le cunoaşteţi şi pe care nu le veţi împărtăşi, dacă va fi nevoie, decît prietenilor apropiaţi şi sub pecetea tainei celei mai mari. V-o trimit .prin dl. Mîrzescui, unul dintre studenţii noştri moldoveni, pe care l-am luat de la lucrările sale pentru a face din el curierul, vostru extraordinar. Binevoiţi a-mi răspunde numaidecît şi însărcinaţi-1 să-mi aducă scrisoarea voastră, pe care o aştept cu nerăbdare. De la plecarea mea din Iaşi, nu am primit nici o veste, astfel încât mă găsesc în cea mai mare încurcătură cînd mi se adresează cineva pentru a afla cîte ceva privind afacerile noastre. Fără îndoială, trebuie să dau pe seama indiscreţiei poştei austriece ascunderea scrisorilor care mi-au fost scrise, deci ea este aceea pe care o acuz. După ce mi-am îndeplinit misiunea la Paris, 2, am plecat la Londra, unde am petrecut opt zile conferenţiind şi discutînd cu lordul Malmesbury, lordul John Russel şi lordul Clarendon, pentru a le dovedi că aveau opinii foarte greşite despre situaţia afacerilor şi spiritelor din Moldovlaihia. Ducele de Malakoff, ambasadorul Franţei la Londra, mă 'prevenise că noi fusesem foarte deserviţi de către dl. Mussurus, 3 pe lîngă guvernul englez şi, în adevăr, am găsit pe lorzii Angliei preocupaţi de ideea că românii lucrau pentru a distruge legaturile care îi leagă de Imperiul Otoman. A trebuit atunci să combat una cîte una toate aceste acuzaţii calomnioase şi să asigur pe aceşti domni, că românii nu visau decît la o singură cucerire, cucerirea bogăţiilor nemăsurate închise în solul lor şi că în nici o împrejurare nu manifestaseră sentimente ostile Porţii. In 1821, au refuzat să ia parte la revoluţia greacă, în 1848, au ars Regulamentul Organic în strigăte de „Trăiască sultanul !“ ; şi, în sfîrşit, cu ocazia campaniei ruşilor pe malurile Dunării, miliţia moldovenească a rezistat hotărît insinuărilor şi ameninţărilor inamicilor Turciei. Pe scurt, am susţinut din toate puterile că noi doream respectul tratatelor şi că dubla alegere a prinţului Cuza era cea mai bună dovadă a respectului nostru pentru Convenţie, căci, numai sim-plificînd ruajul maşinei guvernamentale, vom ajunge să aplicăm această Convenţie. Doi prinţi, două camere şi un comitet central însemna haosul şi sigur nu putem fi dojeniţi de a fi 417 căutat să ieşim dintr-un asemenea haos printr-o cale legală şi care nu fusese prevăzută şi interzisă de marile Puteri etc. etc. La Londra, prima mea vizită a fost la mareşalul Pelissier, pa lîngă care am fost introdus printr-o scrisoare a contelui Walewski. Mareşalul mi-a dat sfaturi bune pentru felul meu de a mă purta faţă de oamenii de stat ai Angliei, sfaturi pe care le-am urmat şi care mi-au, folosit mai cu seamă în raporturile mele cu lordul Malmesbury.4 Acesta m-a primit fără greutate, dar a avut grijă să-mi spună de la început că nu mă primea decît ca pe un simplu particular şi nicidecum ca pe o perso^pă oficială, guvernul englez neputînd să recunoască titlul şi calitatea de prinţ colonelului Cuza înainte de a fi fost învestit de Poartă, Am răspuns lordului că înţelegeam foarte bine grija guvernului englez şi că tocmai pentru aceasta nu mă folosisem de titlul meu de ministru al Afacerilor Străine al Moldovei, cerînd o audienţă la Foreign Office. Acestea puse la punct, lordul Malmesbury a primit scrisoarea voastră cu plăcere şi mi-a adresat mai multe întrebări asupra vîrstei, caracterului, tendinţelor voastre cum şi felul în care s-a făcut dubla voastră alegere la Iaşi şi la Bucureşti. M-a întrebat dacă această dublă alegere nu a produs nemulţumiri în cele două ţări şi dacă ele nu au avut loc sub presiunea unei împrejurări ilegale- etc. In sfîrşit, s-a informat dacă în adevăr aţi convocat deja cele două camere la Focşani şi aţi proclamat Unirea din propria voastră autoritate ? Am răspuns că tendinţele voastre erau cele ale unui om hotărît şi inteligent, că doreaţi să păstraţi credinţă tratatelor cu Poarta, că aveţi cel mai adînc respect pentru Convenţie, că du-bia voastră, alegere fusese nu rezultatul unei intrigi de partid, ci expresia spontană şi unanimă a celor două camere, că toţi pretendenţii la tron s-au desistat cu nobleţe în favoarea voastră, că populaţiile v-au aclamat cu entuziasm, că toate partidele care despărţeau ţara se adunaseră frăţeşte în jurul persoanei voastre, că ordinea cea mai desăvîrşită domnea în cele două provincii şi că, cu toată dorinţa arătată de camera moldovenească de a convoca cele două adunări la Focşani, aţi păstrat cu hotă-rîre stătu quo, aşteptînd'decizia Conferinţelor. Am mai adăugat, în sfîrşit, că scrisoarea pe care aţi scris-o guvernelor Puterilor garante era, dealtfel, o dovadă cu prisosinţă a respectului vostru faţă de ele, pentru că le declaraţi că sînteţi gata să reintraţi în viaţa particulară în ziua în care aceste Puteri vor găsi drept şi potrivit să declare unirea definitivă sub un prinţ străin. 418 Un. asemenea a^t de abnegaţie era de natură'să inspire o întreagă încredere în caracterul unui om şi să-i cîştige toate simpatiile etc. etc. Lordul Malmesbury m-a ascultat cu atenţie şi mi-a spus, în momentul în care mă pregăteam să mă retrag : „Sînt foarte mulţumit de tot ceea ce mi-aţi făcut cunoscut, domnule, şi, dacă este adevărat că vreţi să rămîneţi credincioşi tratatelor voastre ca Poarta şi că prinţul Cuza vrea să respecte şi să Iacă să fie respectată Convenţia, îl veţi încredinţa, din partea mea, că Anglia doreşte fericirea tuturor popoarelor şi că se Interesează în mod deosebit de prosperitatea voastră. în ceea ce mă priveşte, voi aduce la apropiatele Conferinţe sentimentele cele mai prieteneşti pentru persoana prinţului pe care l-aţi ales.“ Cîteva zile mai tîrziu, am văzut pe lordul Clarendcn " şi pe lordul John Russel 6, care au arătat cele mai frumoase sentimente pentru noi, fiind totuşi foarte îngrijoraţi de ideea ostilităţii noastre împotriva Porţii şi de dispoziţiile noastre îevolu-ţionare. Numele de Brătieni este egaî, în ochii acestor d-ni,- cu o torţă incendiară, care ar fi destinată să pună foc prafului de puşcă. Am combătut cît am putut aceste fantome negre şi am primit din partea celor doi lorzi, făgăduiala de a ne susţine în tot ceea ce dorinţele noastre vor fi legitime. Intr-un cuvînt, am părăsit Londra destul de mulţumit de demersurile mele şi cu convingerea că Anglia, nu se va arăta sistematic împotriva dublei voastre alegeri. Ea va adera la aceasta chiar cu destulă bunăvoinţă, cu condiţia totuşi că în acest fapt împlinit nu. poate să servească de precedent pentru viitor şi că purtarea voastră ca prinţ, din ziua alegerii voastre, a fost conformă cu Convenţia. La întoarcerea mea la Paris, am revăzut pe contele Wa-lewski, cum şi pe împărat, care mi-au părut foarte mulţumiţi de rezultatul misiunii mele la Londra şi de noutăţile primite din Iaşi şi Bucureşti. împăratul vă are în mare stimă şi vă va sprijini cu hotărîre. Se bizuie pe prudenţa şi -energia .voastră pentru a vă opune Ia înfăptuiri care ar putea să aducă noi complicaţii şi să mărească greutăţile momentului. Aşteptaţi liniştit hotărîrea Conferinţelor şi fiţi prinţ constituţional, atîta cît se poate într-o ţară ca a noastră. t- • .................................................. .]* Textul original continuă pînă la sfîrşit în limba română cu caractere chirilice. Cf. aici p. 415—416. 419 CĂTRE ION GHICA 161 Paris, 3 marş [s.v.] 1839 Mon cher vieux, Je te felicite et je felicite mon pays de ta nomination au poşte de ministre de l’Interieur en Moldavie. J’avais parle de toi â Couza, lors de la formation du Ministere en Valachie, et je suis enchante de voir que notre Prince sait si bien apprecier les hommes de merite reel.1 La situation actuelle semble difficile au premier abord, mais tu es homme â vaincre les difficultes ; c’est pourquoi je serai heureux de pouvoir te donner un coup d’epaule dans toutes les circonstences critiques qui pourront se presenter. Ecris-moi pour me mettre exactement au courant des choses de chez nous. Mon sejour ne se prolongera que jusqu’â l’e-poque des Conferences,2 mais, comme celles-ci ne s’ouvri-ront pas avant une quinzaine de jours, tu auras tout le temps de m’ecrire. Mon frere est nomme Agent officieux du Prince â Paris. C’est un garson intelligent, actif, serieux et discret. Tu peux tolit lui dire et compter sur son devouement â la cause naţionale. Adieu et tout â toi, Alecsandri .rue 'de Rivoli 172 Voici quelques lettres que je te prie de faire porter â leurs adresses. Celle qui est destinee â mon intendant, tu la feras jeter â la poşte Moldave. Adresa pe verso : Monsieur Jean Ghika, ministre de l’Interieur Jassi Molda.vie 420 Paris, 3 martie [s.v.] 1859 Iubite prietene, Te felicit şi îmi felicit ţara pentru numirea ta în postul de ministru de Interne al Moldovei. Vorbisem despre tine lui Cuza cu ocazia formării nrnisterului din Ţara Românească, şi sînt încîntat de a vedea câ Prinţul nostru ştie atît de bine să pre-ţuiască pe oamenii de adevărat meriţ.1 Situaţia de acum pare grea la prima vedere, dar tu eşti om în stare de a învinge greutăţile ; pentru aceasta voi fi fericit să te sprijin în toate împrejurările critice care s-ar putea ivi. Scrie-mi pentru a mă pune clar la curent cu treburile de la noi. Şederea mea aici nu se va prelungi decît pînă în vremea conferinţelor2, dar, cum acestea nu se vor deschide înainte de cincisprezece zile, vei avea tot timpul să-mi scrii. Fratele meu este numit agent oficios al prinţului la Paris. Este un tînăr inteligent, activ, serios şi discret. Poţi să-i spui orice şi să te bizui pe devotamentul său la cauza naţională. Adio şi al tău, Alecsandri rue de Rivoli 172 Iată cîteva scrisori pe care te rog să le trimiţi la adresele lor. Cea care este destinată intendentului meu o vei pune la poşta moldovenească. Adresa pe verso : Domnului Ion Ghica, ministru de Interne Iasi Moldova * CĂTRE IANCU ALECSANDRI 162 , Turin, 24 mars 1859 Am văzut pe contele Cavour1 şi am vorbit^ împreună despre transportul armelor2. Contele e de idee să le trimi- 421 tem de la Marsilia la Gena prin Messagerles imperiales, ca arme destinate pentru Tunis, şi de la Gena vor fi îmbarcate pe corăbii sardeneze şi duse la Galaţi sau în vreun alt port românesc de pe Dunăre. Contele este chemat la Paris şi pleacă astăzi cu trenul de 8 ore. Eu însămi sînt hotărît a mă porni mîni la Gena pentru ca să mă întorc mai degrabă la Paris. Pîn-a nu purcede însă, voi merge la craiul cărui voi fi prezentat de cătră generalul de la Marmora. Fiindcă contele Cavour are a şi-dea numai vro trei zile în Paris şi prin urmare, fiindcă eu nu voi mai avea prilej a-1 videa spre a pune la cale cele de cuviinţă pentru expeduirea armelor, i-am cerut voia ca să te prezentezi din parte-mi excelenţei-sale şi să tratezi în locul meu tot ce s-a atinge de chestia n:astră. Te-am recomandat contelui ca o persoană serioasă, ce merită deplină încredere şi dar nu mă îndoiesc că va £răi‘cu tine tot aşa deschis ca şi cu mine. Spune-i lucrurile cum sînt, adică, că noi românii nu sîntem pregătiţi, că n-avem bani, nici arme, nici ştiinţă militară şi că prin urmare nu putem să ne legăm de a lua vreo parte activă la nici o mişcare în anul acesta, că poziţia noastră geografică şi politică nu ne iartă de a face cauză comună cu ungurii şi, într-un cuvînt, că tot ce am putea face este de a înlesni trecerea armelor destinate pentru maghiari. Opinia contelui este potrivită cu aceste expuse mai sus. El ne sfătuieşte să ne ţinem în linişte pentru ca nu prin o mişcare nesocotită să aducem nouă complicaţii în contra Italiei. L-am rugat să vorbească în sensul acesta cu împăratul, încît se atinge de noi, pentru ca nu împăratul sa-şi facă mari iluzii asupra agiutorului nostru în caz de război. Mergi îndată de vezi pe contele Cavour, el va avea de mare mulţămire a te videa, şi pune la cale chipul de a ex-pedui armele, căci, de nu vom izbuti la altăceva în misia noastră, să izbutim măcar a cîştiga mijloace de a ne apara de tu,rci, dacă aceştia ar premedita vreun coup de main * asupra noastră. Aici am găsit o cspeţie cu totul frăţească. Contele Cavour ne-au pus logia ministerială la dispoziţia noastră, pentru toată vremia cît vom şidea la Turin, şi, de nu era să Vreo lovitură (limba franceză). 422 plece .deseară la Paris, ne-ar fi dat o masă mare duminică. Poftirele era făcute» dar politica ne-au şters bucăţica din gură. Am primit depeşea şi scrisoarea ta. Demisia 3 colectivă a ministerului nostru trebuie ţinută secretă pînă ce vom sfîrşi treaba armelor. în cît mă priveşte pe mine, răspunde lui Rolla 4 că eu fiind dus la Turin, aştepţi întoarcerea mea la Paris, pentru ca să-mi comunici depeşa lui. Vreu să cîştig vreme pănă a nu lua vreo hotărîre atingătoare de postul meu de ministru şi aceasta în interesul succesului misiei ce am. îţi mărturisesc însă că nu sînt măhnit de a mă videa liberat, ceea ce mă mâhneşte este că oamenii noştri cei ma: serioşi sînt nişte copii care îşi pun personalitatea şi amor propriul înaintea- interesului obştesc. Nu era tocmai acum vreme de a face schimbări în ministerii, căci duşmanii vor profita de acest incident ca să ne săpe. într-un noroc l Adieu, je t’embrasse, * V. A. 163 Turin, 25 mars 1859 Mon cher Jean, Je viens de rencontrer le comte Rossi dans les rues de Turin. II s’est rendu au Piemont pour s’engajer dans l’armee de l’independance, mais il manque de recommandations. Rends lui le service de parler de lui â Mr. Nigra 1, afin que celui-ci, â son tour, dispose le comte de Cavour en sa fa-veur. Le comte reviendra bientot â Turin et recommendera Rossi au generale de la Marmora. * Adio, te îmbrăţişez, (limba franceză). J’ai vu le roi 2 aujourd’hui â 11 heures; il m’a reşu de la faşon la plus gracieuse et m’a parle des affaires d’Italie avec un enthousiasme tout chevaleresque. Nous avons cause de la Roumanie et des esperances le-gitimes de cette nation. Le roi a manifeste beaucoup de sy-mpathie pour notre cause et m’a charge de ses compliments pour le prince Couza. En un mot je suis tres satisfait de mon voyage â Turin, politiquement parlant, car au-trement je puis dire que je n’ai rien vu de la viile ; Noemi, en revan-che, court toute la journee en compagnie des dames Nigra, dans une magnifique vciture â quatre chevaux. Si Mîrzesko 3 arrive en mon absence et apporte des dt-psches, je t’autorise â les ouvrir. A bientot, je t’embrasse, Alecsandri Turin, 25 martie 1859 Iubite Iancule, M-am întîlnit cu contele Rossi pe străzile Turinului. A venit în Piemont pentru a se angaja în armata independenţei, dar îi lipsesc recomandaţiile. Fă-i serviciul de a vorbi despre el dlui Nigra *, astfel ca acesta, la rîndul său, să cîştige bunăvoinţa contelui de Cavour în favoarea sa. Contele va reveni în curînd la Turin şi va recomanda pe Rossi generalului de la Marmora. L-am văzut pe rege2 astăzi la ora 11 ; m-a primit in modul cel mai plăcut şi mi-a vorbit despre afacerile Italiei cu un entuziasm plin de cavalerism. Am vorbit despre România şi despre speranţele îndreptăţite ale acestei naţiuni. Regele a arătat multă simpatie cauzei noastre şi m-a însărcinat cu salutările sale pentru prinţul Cuza. Intr-un cuvînt, sînt foarte mulţumit de călătoria mea la Turin, politiceşte vorbind, căci altfel pot spune că nu am văzut nimic din oraş ; Noemi, în schimb, aleargă toată ziua împreună cu doamnele Nigra, într-o minunată trăsură cu patru cai. Dacă Mîrzescu3 soseşte în lipsa mea şi aduce telegrame, te autoriz să le deschizi. Pe curînd, te îmbrăţişez, Alecsandri 424 164 25 marş 1859. Turin Mon cher Jean, Je t’ai ecrit hier pour t’engager d’aller te presenter au comte de Cavour qui est parti pour Paris et qui a manifeste Ie deşir de faire ta connaissance. Dans ton entrevue, tu ta-cheras de convenir avec son Excellence des moyens de transport des objets1 que tu sais et tu lui parleras de la neces-site de fonder â Turin une chaire de litterature roumaine â [’effet de populariser notre cause en Italie. Mr. Vegezzi 2 se ehargerait volontiers de faire ce cours et il ne demande au-cuns emoluments pour cela. En meme temps, tu remercieras le comte de notre part pour la bibliotheque italienne 3 dont i! a fait don â l’Universite de Bucarest et tu lui demanderas pour notre pays la faveur d’envoyer des eleves â l’ecole mi-litaire de Piemont. Ce sont autant de moyens de resserer les liens de parente et de sympathie qui existent entre les Ita-liens et les Roumains. Je te laisse le soin de developper cette these avec ce talent oratoire que tu possedes quand il le faut. L’aspect que le Piemont presente en ce moment est ad-mirable. On s’arme, on se prepare a une grande lutte, et tout cela se fait dans le plus grand ordre et dans un silence ef-frayant. Les contingents arrivent de toutes parts et vont prendre leur place dans les rangs de l’armee comme de vieux soldats disciplines. Pres de sept miile refugies sont venus s’enroler et chaque jour on en voit arriver de tous les coins de Pltalie, c’est beau, c’est sublime et Dieu doit proteger une cause aussi sacree que celle de l’independance de l’Italie. Ce qui me frappe surtout c’est le serieux, le calme avec lequel on va se ranger sous les drapaux. On dirait assister a l’approche d’un orage terrible precede d’un morne silence. Aussi quel que soit l’attitude de la France, le Piemont ne peut plus reculer. Ses engagements vis-â-vis [de] la nation italienne et l’etat de ses finances exigent une solution prompte, tranchee par le sabre. Le comte de Cavour etant parti et ma mission etant ter-minee, nous partons 4 aujourd’hui meme pour Genes, afin d’ abreger notre absence de Paris. Tout â toi, V. A. 425 25 martie 1859, Turin Iubite Ianculc, Ţi am scris ieri pentru a te îndemna să te duci să te prc-z'.nţi contelui Cavour care a plecat la Paris şi care şi-a arătat dorinţa de a te cunoaşte. în întrevederea ta, vei încerca a te înţelege cu excelenţa-sa, asupra mijloacelor de transport a obiectelor 1 pe care le ştii şi îi vei vorbi despre nevoia de a funda la Turin o catedră de literatură română cu scopul de a populariza cauza noastră în Italia. Dl. Vegezzi2 s-ar însărcina bucuros, să facă acest curs şi nu cere nici o plată pentru aceasta. în acelaşi timp, vei mulţumi contelui din partea noastră pentru biblioteca italiană3 pe care a dăruit-o Universităţii din Bucureşti şi îi vei cere pentru ţara noastră favoarea de a trimite elevi la şcoala militară din Piemont. Acestea sînt toate mijloace de a strînge legăturile de rudenie şi de simpatie care există între italieni şi români. îţi las grija de a dezvolta această teză cu acel talent oratoric pe care îl stăpîneşti cînd trebuie. Aspectul pe care Piemontul îl prezintă în această clipă este minunat. Se înarmează, se pregăteşte pentru o mare luptă, şi. toate acestea se fac în cea mai mare ordine şi într-o tăcere înspăimîntătoare. Contingentele sosesc din toate părţile şi se duc să-şi ia locul lor în rîndurile armatei ca nişte bătrîni soldaţi disciplinaţi. Aproape şapte mii refugiaţi au venit să se înroleze şi în fiecare zi se văd venind din toate colţurile Italiei, este frumos, este minunat şi Dumnezeu trebuie să apere o cauză atît de sfîntă ca aceea a independenţei Italiei. Ceea ce mă uimeşte mai ales este seriozitatea, calmul cu care se duc să-şi ia locul sub drapele. S-ar zice că eşti de faţă la apropierea unei furtuni teribile precedate de o întunecată tăcere. Astfel, oricare ar fi atitudinea Franţei, Piemontul nu mai poate da înapoi. Angajamentele sale faţă de naţiunea italiană şi starea finanţelor sale cer o soluţie imediată, hotărîtă cu sabia. ~ Contele Cavour fiind plecat şi misiunea mea fiind terminată, plecăm4 chiar astăzi spre Genova, pentru a scurta absenţa noastră din Paris. Al tău. V. A. 426 CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 165 Paris, 2 avril [s.n.J 1853 Mon cher Prince, J’arrive de Turin ou j’ai ete parter votre lettre au Corn te Cavour. Cette nouvelle course, assez fatigante, m’a pris une douzaine (Je jours, mais je ne regrette pas les fatigues que j’ai subles au passage des Alpes car j’ai reussi parfaitement dans cette pârtie de ma mission. Le roi Victor- Emmanuel, ainsi que tous ses ministres, m’ont accueilli aussi bien que je pou-vais le souhaiter, dans Pinteret de votre dignite personnelle et dans celui de l’avenir de notre pays. J’ai trouve partout une profonde sympathie pour le succes de notre cause et c’est â titre de freres que l’on nous trăite en Italie. Sa Majeste le Roi m’a charge pour Votre Altesse de compliments affectueux et a păru tres sensible aux hommages que je lui ai portes de votre part. Votre nom, cher Prince, grandit chaque jour aux yeux des Puissances amies ; vous etes le representant legitime d’une nationalite nouvelle qui vient d’apparaître â l’Europe sous un jour plus que favorable. L’unanimite qui a preside â votre double election est un fait qui a mis en relief notre nation et lui â donne une valeur dont nous sommes loin de nous douter nous-memes. Il faut donc que nous nous atta-chions â cohserver scrupuleusement le prestige que nous avons acquis et c’est par une conduite prudente autant qu’ energique que nous y parviendrons. Les hommes d’Etat qui dirigent la politique europeenne comptent sur votre patriotisme intelligent et sur votre fermete pour le maintien du bon ordre dans les Principautes. Agissez donc en prince cons-titutionnel et, pour me servir d’une expression plus claire, faites comme V. Emmanuel *, tant en Valachie qu’en Mol-«davie. * Numele regelui, scris cu altă cerneală, poate tot de mîna Jui V. Alecsandri, peste cuvintele „chez vous“, care se potrivesc mai bine cu „expression plus claire“ ! 427 Les Conferences vont s’ouvrir prochainement et je ne doute nullement de la consecration de votre double election, malgre les objections de la Turquie et de l’Autriche. Ces objections, d’ailleurs, perdent beaucoup de leur importance â cote de la gravite de la question italienne qui va etre l’ob-jet d’un Congres tout special. Ainsi, pas d’inquietude, pas de defaillance. Occupons-nous tranquillement de notre me-nage et faisons en sorte que notre attitude calme et reflechie puisse plaider en notre faveur au sein des Conferences. Je vous fais compliment, mon cher Prince, sur le choix que vous avez fait dans la personne de Ion Ghika 1 pour le poşte de ministre de l’Interieur. C’est un homme solide» d’une haute capacite administrative, rompu aux affaires et d’un patriotisme eclaire. Vous avez eu la main egalement heureuse en nommant Balaciano prefet de police â Bucarest. Avoir immensement d’esprit et autant de coeur, se sont lâ des qualites dignes d’etre appreciees par un chef d’Etat et mon ami Jean Balaciano fera, j’en suis convaincu, un des employes les plus intelligents de nos pays. C’est un homme d’avenir et qui est appele â passer d’une seule enjambee de la prefecture de police au Ministere des Affaires etrangeres. Je ne connais pas les autres nominations que vous avez faites â Bucarest, car, depuis mon depart de Moidavie, personne ne m’a tenu au courant des choses de chez nous et â cette occasion je ne puis m’empecher de faire des reflexions assez tristes sur la legerete avec laquelle on trăite les affaires les plus graves sous le beau ciel de la Roumanie. Comment ! Je suis ici en mission aupres des plus hauts person-nages de l’epoque et i’on m’y oublie au point de ne pas meme me donner nouvelles. On me place ainsi par une in-souciance injustifiable dans ia plus embarrasante des situa-tions, celle de repondre â tout le monde que, malgre mor» titre de ministre des Affaires etrangeres et malgre ie caractere de ma mission, j’ignore entierement ce qui se passe en> Moldovalachie. J’avoue que je ne serais pas parti de Jassi si j’avais pu me douter que mes collegues me planteraient dans une position aussi fausse.  la maniere dont on agit envers moi, je ne serais nullement etonne d’apprendre que l’on m’accuse â Jassi de per-dre mon temps â courir les spectacles et les soirees de Paris 428 et, sous pretexte de mission, de me tenir prudemment loin des luttes ridicules qui affligent notre pays. Ainsi traverser la Gallicie en plein hiver, traverser la Manche dans la sai-son des gros temps, traverser les Alpes dans la neige c’est courir sur le chemin fleuri des plaisirs, et passer des nuits blanches en voyages c’est se livrer aux doux enivrements des folles nuits parisiennes !... Mais quoiqu’on en puisse dire, je ne m’en emeus nullement. Mon ambition est de mener â bonne fin la mission dont je me suis charge, apres quoi ;e vous demanderai la permission, cher Prince, de prendre ma retrăite pour soigner un peu ma sânte qui se trouve fort ebranlee par suite de toutes mes fatigues. En attendant, je vous suis tout acquis parce que je vous crois homme â dominer la situation et â vous sacrifier pour votre pays. Nos anciens liens d’amitie me tiendrcr.t toujours pres de vous, par le coeur, et m’autoriseront, je Pespere, â vous parler toujours librement. J’ai appris que vous avez Pintention de partir de nouveau pour Bucarest. C’est une excellente idee, mais je crois de mon devoir de vous avertir que votre premier voyage n’a pas repondu pleinement â Penthousiasme des Valaques, car vous vous etes tenu trop â l’ecart. Je sais combien il vous est penible de vous donner en spectacle et d’ecouter des discours et de voire faire des courbettes, mais, puisque votre haute position l’exige, il faut dotnpter vos aversions dans Pinteret de votre popularite. Soyez prodigue de votre personne, mon cher Prince, et faites-vous voir tant qu’on voudra, car, apres tout, vous etes l’elu de la Nation et la Nation a des droits incontestables sur vous. Frequentez la societe valaque sur toutes ses echelles, et, avec un peu d’ama-bilite, vous vous ferez adorer. II est si facile de passer â l’etat d’idole quand on est deja sur un piedestal eleve ! Vi-sitez souvent les etablissements publics, les ecoles, les hopi-taux, les casernes, Ies municipalites ; encouragez le theâtre naţional, la bonne litterature ; allez visiter la petite Valachie afin d’y effacer les traces des Bibesco et Cie., et le diable m’emporte si votre nom ne de vient d’ici â peu de temps'le mot d’ordre de tout ce qu’il y a de Roumain dans le monde. Faites des phrases meme, lorsque l’occasion se presente, mais 429 faites-les courtes et substantielles, selon votre habituae, car ei les sont reproduites par les journaux etrangers et tout ce que vous avez dit jusqu’a present a ete goâte en France. Mais assez de conseils comme cela, venons au plus presse. J’ai ecrit depuis longtemps pour demander des notions exac-tes sur les biens 2 de PEtat que l’on pouvait offrir comme garanţie â l’emprunt que nous voulons faire. On ne m’a encore rien envoye. La question de l’emprunt est donc remise jus-qu’â Pepoque ou les deux ministeres des Finances, valaque et moldave, voudront bien se concerter â ce sujet et elaborer un travail complet sur les ressources financieres des deux pays, travail qui sera destine â etre soumis aux grandes mai-sons de Banque avec lesquelles on devra traiter pour l’emprunt. Quant â l’autre question importante dont je vous ai entretenu dans ma derniere lettre, elle est en train de plein succes. Mon frere et moi nous nous en occupons entiere-ment. Je vous enverrai bientot une depeche detaillee par Ro-dolphe Golesco. Mon sejour3 ici se prolongera jusqu’apres les conferences. Le prince Napoleon, que j’ai vu ce matin, m’a engage de rester encore jusqu’â ce que la question de votre double âlection fut resolue. On pourrait avoir besoin de renseigne-ments exacts sur la maniere dont les faits se sont passes chez nous et il faut que je sois lâ' pour contremener les calom-nies emises par Mr Mussurus. Mon frere a ete agree par PEmpereur comme votre agent officieux â Paris et j’en suis vraiment enchante. Jean est un homme serieux, discret, actif et intelligent. Vous devez avoir pleine et entiere confiance' en lui. Je Pai mrs en rapport avec le comte Cavour et, dans deux jours, je le presenterai au prince Napoleon'qui, â son tour, le presentera â PEmpereur. Vous ne sauriez avoir un ami plus devoue, aussi ferez-vous bien de donner â sa position semi-officielle le plus d’importance qu’il sera possible. Le succes de ses negociations aupres des personnes qui en-tourent PEmpereur aura bien plus de chances, quand il se presentera avec le titre d’aide de camp du prince Couza. Votre ancien et tout devoue ami, V. Alecsandri 430 Paris, 2 aprilie [s.n.] 1859 Iubite prinţe, Sosesc de Ia Turin, unde am fost să duc scrisoarea voastră contelui Cavour. Această nouă cursă, destul de obositoare, mi-a luat o duzină de zile, dar nu regret oboselile pe care le-am suferit la trecerea Alpilor, căci am izbutit foarte bine în această parte a misiunii mele. Regele Victor Emmanuel, cum şi toţi miniştrii săi, m-au primit cum mi-o puteam dori mai bine, în interesul demnităţii voastre personale şi în cel al viitorului ţării noastre. Am găsit peste tot o adîncă simpatie pentru succesul cauzei noastre şi sîntem trataţi în Italia ca fraţi. Majestatea-sa regele m-a însărcinat pentru alteţa voastră cu salutări afectuoase şi a părut foarte sensibil la omagiile pe care i le-am adus din partea voastră. Numele vostru, iubite prinţe, creşte în fiecare zi în ochii Puterilor prietene; sînteţi reprezentantul legitim al unei naţiuni noi care a apărut în ochii Europei sub o lumină mai mult decît favorabilă. Unanimitatea care a prezidat dubla voastră alegere este un fapt care a pus în relief naţiunea noastră şi care i-a dat o valoare de care sîntem departe să ne dăm seama chiar noi înşine. Trebuie deci să ne luptăm ca să păstrăm cu grijă, prestigiul pe care l-am cîştigat şi vom ajunge la aceasta printr-o purtare pe cît de prudentă pe atît de energică. Oamenii de stat care conduc politica europeană se bizuie pe patriotismul vostru inteligent şi pe hotărîrea voastră de a menţine ordinea în Principate. Purtaţi-vă deci ca un prinţ constituţional şi pentru a mă servi de o expresie mai clară, faceţi ca V. Emmanuel, atît în Ţara Românească, cît şi în Moldova. Conferinţele se vor deschide în curînd şi nu mă îndoiesc dfc recunoaşterea dublei voastre alegeri, cu toate obiecţiile Turciei şi ale Austriei. Aceste obiecţii, dealtfel, pierd mult din importanţa lor alături de gravitatea chestiunii italiene care va fi obiectul unui congres special. Deci, fără îndoieli, fără descurajări. Să ne ocupăm în linişte de treburile noastre şi să facem în aşa feL încît atitudinea noastră liniştită şi socotită să poată să vorbească pentru noi în sînul Conferinţelor. Vă felicit, iubite prinţe, pentru alegerea pe care aţi făcut-o în persoana lui Ion Ghica1 pentru postul de ministru de Interne. Este un om solid, cu o mare pricepere administrativă, 431 priceput în afaceri şi de un patriotism luminat. Aţi avut de asemenea o mînă fericită numind pe Bălăceanu prefect de poliţie la Bucureşti. A avea foarte mult spirit şi tot atîta mimă, acestea sînt calităţi demne de a fi preţuite de un şef de stat şi prietenul meu Ion Bălăceanu va însemna, sînt sigur, unul din funcţionarii cei mai inteligenţi ai ţărilor noastre. Este un om de viitor şi care este chemat să nu facă decît un pas de la prefectura de poliţie la Ministerul Afacerilor Străine. Nu cunosc celelalte numiri pe care le-aţi făcut la Bucureşti, căci, de la plecarea mea din Moldova, nimeni nu m-a ţinut la curent cu lucrurile de la noi şi, cu această ocazie, nu mă pot împiedica de a face reflecţii destul de triste asupra uşurinţii cu care se tratează sub frumosul cer al României treburile cele mai grave. Cum ! Sînt aici în misiune pe lîngă cele mai înalte personaje ale epocii şi sînt dat uitării în aşa măsură încît nici nu mi se dau noutăţi. Astfel printr-o nepăsare de nejustificat sînt lăsat în cea mai neplăcută situaţie, aceea de a răspunde la toată lumea că, cu tot titlul meu de ministru al Afacerilor Străine şi cu tot caracterul misiunii mele, mu cunosc nimic din ce se petrece în Moldovlahia. Mărturisesc că nu aş fi plecat din Iaşi dacă aş fi putut bănui că colegii mei mă vor lăsa într-o situaţie atît de falsă. După felul cum se procedează faţă de mine, nu aş fi deloc mirat aflând că sînt acuzat la Iaşi că îmi pierd timpul alergînd pe la spectacolele şi seratele din Paris şi că, sub pretextul misiunii, mă ţin cu grijă departe de luptele ridicole care necăjesc ţara noastră. Deci, să străbaţi Galiţia în plină iarnă, să treci Canalul Mînecii în timpul furtunilor, să străbaţi Alpii pe zăpadă însemnează să alergi pe drumul înflorit al plăcerilor, şi să petreci nopţi albe în călătorii însemnează să te dedai dulcelui farmec al nebuneştilor nopţi pariziene!... Dar orice s-ar putea spune nu mă tulbură deloc. Ambiţia mea este de a duce la un sfîrşit misiunea cu care m-am însărcinat, după care, iubite prinţe, vă voi cere îngăduinţa să mă retrag pentru a-mi îngriji puţin sănătatea care este foarte zdruncinată, în urma atîtor oboseli. Pînă atunci, sînt cîştigat de voi pentru că vă socotesc om în stare să stăpîniţi situaţia şi să vă sacrificaţi pentru ţara voastră. Vechile noastre legături de prietenie mă vor ţine întotdeauna alături de voi, din inimă, şi ma vor îndreptăţi, nădăjduiesc, să vă pot vorbi liber oricind. 432 Am aflat că aveţi de gind să plecaţi din nou la Bucureşti. Este o foarte bună idee, dar cred de datoria mea să vă avertizez că prima voastră călătorie nu a răspuns pe deplin entuziasmului valahilor, pentru că v-aţi ţinut prea deoparte. Ştiu cît va este de g. eu să vă daţi în spectacol si să ascultaţi discursuri, şi să vedeţi făcîndu-se plecăciuni, dar, pentru că înalta voastră poziţie o cere, trebuie să vă stăpîniţi neplăcerile în interesul popularităţii voastre. Fiţi darnic cu persoana voastră, iubite prinţe, şi a-ătaţi-vă atît cît o vor dori, căci, pînă la urmă, sînteţi alesul Naţiunii şi Naţiunea a~e drepturi de netăgăduit asupra voastră. Frecventaţi societatea valahă, toate treptele ei, şi, cu puţină bunăvoinţă, vă veţi face adorat. Este aşa de uşor să devii idol cînd eşti deja pe un piedestal înalt ! Vizitaţi adesea instituţiile publice, şcolile, spitalele, cazărmile, municipalităţile ; încurajaţi teatrul naţional, literatura bună; vizitaţi Oltenia ca să ştergeţi astfel urmele Bibeştilor şi comp., şi să mă ia dracu dacă numele vostru nu va deveni de acum în scurt timp parola pentru tot ce este mai român în lume. Vorbiţi chiar, cînd se prezintă ocazia, dar scurt şi cu miez, după obiceiul vostru, căci vorbele voastre vor fi reproduse de jurnalele străine şi tot ceea ce aţi spus pînă acum a fost gustat în Franţa. Dar de ajuns cu asemenea sfaturi, să ne întoarcem la lucruri mai grabnice. Am scris de mult timp pentru a cere informaţii exacte despre bunurile2 de stat care s-ar putea oferi ca garanţie pentru împrumutul pe care dorim să-l facem. Nu mi s-a trimis încă nimic. Chestiunea împrumutului este deci amî-nată pînă la epoca în care cele două ministere de Finanţe, valah şi moldovean, vor binevoi să se înţeleagă asupra acestui subiect şi să elaboreze o lucrare completă asupra resurselor financiare ale celor două ţări, lucrare care va fi destinată să fie supusă marilor case de bancă cu care va trebui să se trateze acest împrumut. Cît despre cealaltă chestiune importantă pe care v-am făcut-o cunoscută în ultima mea scrisoare, este pe punctul să reuşească. Fratele meu şi cu mine ne ocupăm de toate. Vă voi trimite în curînd o depeşă amănunţită prin Radu Go-lescu. Şîderea3 mea aici se v.a prelungi pînă după Conferinţe, Prinţul Napoleon, pe care l-am văzut în dimineaţa aceasta, m-a îndemnat să rămîn încă pînă cînd chestiunea dublei voastre alegeri va fi rezolvată. S-ar putea să fie nevoie de lămuriri exacte 433 asupra felului în care s-au petrecut lucrurile la noi şi trebuie să fiu aici pentru a combate calomniile răspîndite de dl. Mus-surus. Fratele meu a fost agreat de împărat ca agentul vostru oficios la Paris şi sînt cu adevărat încîntat. Iancu este un om serios, discret, activ şi inteligent. Trebuie să aveţi în el încredere deplină. L-am pus în legătură cu contele Cavour şi, în două zile, îl voi prezenta prinţului Napoleon care, la rîndu] său, îl va prezenta împăratului. Nu veţi putea avea un prieten mai devotat, de aceea aţi face bine să daţi poziţiei sale semioficiale cea mai 'mare importanţă posibilă. Succesul negocierilor sale pe lingă persoanele care înconjoară pe împărat va avea mai mulţi sorţi de izbîndă, cînd se va prezenta cu titlul de aghiotant al prinţului Cuza. Vechiul şi devotatul vostru prieten, • V. Alecsandri CĂTRE IANCU ALECSANDRI 166 TUrin, 2 juin 1859 Je t’ai envoye hier une depeche pour t’annoncer mon arrivee a Turin, et comme il est fort possible que tu ne quittes pas Paris aujourd’hui, je t’ecris cette lettre â tout hasard. Ma journee d’hier a ete perdue â ne rien faire, car je n’ai pu voir ni le comte de Cavour, ni notre ami Nigra. Mr. Vegezzi est le seul individu que j’ai rencontre, mais ce n’a ete qu’un moment. En revanche, aujourd’hui j’ai vu tout mon monde et j’âi obtenu du comte un laissez-passer sur toute la ligne occupee par les armees alliees. L’Empereur n’etant plus â Alexandrie et ne sachant ou trouver le generale Rose1, il m’eut ete impossible d’approcher du quartier general sans etre muni d’une autorisation superieure, pour circuler â travers les camps ; d’ailleurs, il est expressement 434 interdit aux civils de franchir certaines lignes et les chemins de fer, eux-memes, refusent de les transporter. En temps de guerre; il faut etre militaire pour avoir le droit d’aller au gre de sa fantaisie. Bref, je pars aujourd’hui meme pour Ge-nes, le comte de Cavour m’ayant remis une depeche de Benzi qui reclame d’urgence ma presence dans cette viile. Apres-demain je me mettrai en quete du cartier general de l’Empereur cu j’ai donne rendez-vous â Nigra et, si j’ai de la chance, j’assisterai â quelque magnifique affaire. Les deux armees ennemies sont en presence l’une de l’autre et l’on. pense qu’aujourd’hui ou demain aura lieu une grande bataille pour feter l’anniversaire de celle de Marengo 2. Je crois voir deja la deroute formidable des Autrichiens et je sens mon coeur bondir. Depuis mon entree en Piemont, j’ai la fievre,. mais une fievre d’enthousiasme, qui me transporte et me grandit â mes propres yeux, car rien n’est plus salutaire pour l’âme humaine que de se sentir dans une atmosphere de ver-tus sublimes, comme celle qui anime tout un peuple' pour l’independance de son pays et la defense de sa nationalite. J’ai rencontre plusieurs convois militaires se rendant au theâtre de la guerre et, de ma fenetre, j’ai assite hier au pas-sage de deux batteries d’artillerie franfaise qui traverssaient la grande place du palais royal. Chaque soldat etait de-core d’un bouquet de fleurs offert par le peuple de Turin,. Ies uns le portaient â leur chakos en guise de pompons, les. autres l’avaient fiche au bout de leurs fusils, mais la piu-part le tenaient en main et rougissaient de plaisir comme de jeunes debutants ingenus â leur premier succes. Voici un fragment de conversation que j’ai surpris entre deux pioupious ornes de fleurs comme des rosiers : — „Dis doric, Grabouille, qu’est que t’as dans ton bouquet ? — J’ai des roses moucheuses, et toi ? ■ — Moi j’ai un dindon de Rome (rododindron). — ţa sent’il bon ? — ţa sent la gloire. — He bien, fourres-y ton nez, sans eternuer etc. etc.“ Turin est presque desert, le Roi etant parti avec toute son armee pour aller abîmer les Autrichiens et il paraît qu’il n’y va pas de main morte â en juger par la proclamation ci-jointe. II paraît qu’il y a eu une affaire assez chaude le 31 435- mai â Palestro et que les Autrichiens ont eprouve, comme toujours, une defaite et de grandes pertes d'hommes. Cette fois les zouaves ont donne et ils ont pris cinq canons â ia force du poignet. J’ai vu hier un vieux zouave se promenant dans les rues ; il etait le point de mire de tous les passants, on l’a bourre de sucreries et de cigarres. Adieu, mon cher Jean, si tu reşois cette lettre reponds-y 3 Genes poste-restante, je trouverai ta reponse â mon retour du Quartier general. Embrasse ta femme et tes enfants de ma part. Mes amities au docteur. 3 V. A. Turin, 2 iunie 1859 Ţi-am trimis ieri o depeşă pentru a-ţi vesti sosirea mea la Turin, şi, cum este foarte posibil ca tu să nu părăseşti astăzi Parisul, îţi scriu această scrisoare la întîmplare. Ziua de ieri mi-am pierdut-o fără să fac nimic, căci nu am putut să văd nici pe contele Cavour, nici pe prietenul nostru Nigra. Dl. Vegezzi este singura persoană pe care am întîlnit-o, dar numai pentru o clipă. In schimb, astăzi am văzut pe toată lumea şi am obţinut de la conte un permis pentru toate liniile ocupate de armatele aliate. împăratul nemaifiind la Alexandria şi neştiind unde să-l găsesc pe generalul Rose1, mi-ar fi fost cu neputinţă să mă apropii de cartierul general fără a fi prevăzut cu o autorizaţie superioară, pentru a circula prin cîmpu-rile de luptă; dealtfel, este cu totul interzis civililor să străbată anumite linii şi chiar şi căile ferate refuză să-i transporte, în timp de război, trebuie să fii militar pentru a avea dreptul de a merge după fantezia ta. Pe scurt, plec chiar astăzi la Genova, contele Cavour înmînîndu-mi o depeşă a lui Benzi, care cere de urgenţă prezenţa mea în acest oraş. Poimâine mă voi apuca să caut cartierul general al împăratului unde i-am dat intîinire lui Nigra şi, dacă am noroc, voi asista la vreo confruntare măreaţă. Cele două armate inamice sînt una în faţa celeilalte şi se crede că astăzi sau mîine va avea loc o mare bătălie 436 pentru a sărbători aniversarea celei de la Marengo2. Mi se pare că văd deja fuga dezordonată a austriecilor şi îmi simt inima săltînd de bucurie. De la intrarea mea în Piemont am fierbinţeli, dar fierbinţeli de încîntare, care mă ridică şi mă înalţă în proprii mei ochi, căci nimic nu este mai de folos pentru sufletul omenesc decît să se simtă într-o atmosferă de virtuţi înalte, ca acelea care animă un întreg popor pentru independenţa ţării sale şi apărarea naţionalităţii sale. Am întîlnit'mai multe convoaie militare îndreptîndu-se spre-teatrul de luptă şi, de la fereastra mea, am fost de faţă ieri la. trecerea a două baterii de artilerie franceze care traversau marea piaţă a palatului regal. Fiecare soldat era împodobit cu un buchet de flori oferit de locuitorii din Turin, unii îl purtau la chipiul lor în loc de pompon, alţii îl înfipseseră în vîrful puştilor lor, dar cei mai mulţi îl ţineau în mînă şi se înroşeau de plăcere ca nişte tineri debutanţi ingenui la primul lor succes. Iată o frîntură de convorbire pe care am surprins-o între-doi soldaţi împodobiţi de flori ca nişte trandafiri : — „Ia spune, Griabouille, ce ai în buchetul tău ? — Am trandafiri *, şi tu ? — Eu am un rododendron. — Miroase frumos ? — Miroase a glorie. — Ei bine, vîră-ţi nasul în el fără să strănuţi11 etc. etc.. Turinul este aproape deşert, regele fiind plecat cu întreaga sa armată pentru a merge să distrugă pe austrieci şi o ia foarte-în serios, judecind după proclamaţia alăturată. Se pare că a fost o înfruntare serioasă la 31 mai la Palestro şi că austriecii; s-au ales, ca întotdeauna, cu o înfrîngere şi o mare pierdere de oameni. De data aceasta, s-au băgat zuavii şi au luat cinci tunuri cu braţele lor. Am văzut ieri un bătrîn zuav plimbîndu-se pe străzi ; era ţinta privirii tuturor trecătorilor, l-au îndopat cu zaharicale şi ţigări. Adio, dragă Iancule, dacă primeşti această scrisoare, răspunde la Genova post-restant, voi găsi răspunsul tău la întoarcerea mea de la Cartierul general. îmbrăţişează pe soţia şi copiii tăi din partea mea. Amiciţiile mele doctorului 3. V. A. * Cuvînt intraductibil. 43T CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 167 Milan, 10 iunie/29 mai 1859 Scumpul meu amic, armata franceză au făcut o intrare triumfală în Milan, după ce au pus în afară din luptă mai mult de 20.000 de austrieni la Bufalora şi la Magenta. Politice e plină de steaguri franceze şi sarde, 'şi populaţia este în entuziasmul cel mai frenatic. De dimineaţă pană la miez de noapte, nu e alta decît strigătul : „Trăiască Italia ! Trăiască Frância !“, decît o ploaie de flori peste capul soldaţilor, decît procesiuni cu torcii ! Priveliştea cea mai frumoasă, şi se simte că Italia respiră în toata sănătatea plămînilor sale, aerul dătător de viaţa a libertăţei. Ieri, imperatorele şi regele Victor-Emanuel s-au dus la catedră unde au asistat la tedeum! în viaţa mea n-am văzut nimica asemenea, cu toate astea, ştii că şi poporul nostru ca şi acesta cît de bine ştie a face să se vadă entuziasmul său. Buchetele plouă din balcoane întru atîta, încît cortejul împărătesc şi regesc mergea pe un tapet de flori. în mijlocul uliţei mari, un om ţiind în braţe un copilaş plăcut, îmbrăcat în zuav de gardă, se înainti spre majestăţile-lor. Băieţelul dede imperatorelui o coroană de flori ornată cu cordele de culorele Franciei, şi o alta cu coloarele Pedemontelui. Iată cea mai frumoasă parte a rezbelului. Dar pe cealaltă faţă a medaliei ! A ! Cînd îmi aduc aminte de ce am văzut, simţesc o mare tristeţă şi mă îndoiesc despre umanitate. Am vizitat câmpurile de bătaie de Bufalora şi de Magenta, şi de atunci nu oi închide ochii ca să nu visez movili de cadavre, lungi tabere cu răniţi, cai roşiind pete mari de sînge şi toate aste pe un loc bogat şi înverzit. Sînt asemin privelişti ce se întipăresc aşa de adînc în, sufletul omului, încît nimic nu le poate şterge : priveliştea marelor mizerii omeneşti. în noaptea care am trecut-o la Magenta, cîţiva paşi de la un mare local de răniţi carii gemeau, un drăcuşor de privighetoare a cîntat pană în ziuă în grădina casei care locuiam. Ce-ţi închipui de un aşa contrast ? Casele gemeau de răniţi. Am văzut mai mult de o mie de ăşti nenorociţi, cul- 438 caţi în colb, aşteptînd moartea. Droagele nu agiungeau spre a-i transporta şi, între aceste, soldaţii francezi le dedeau îmgrijerile unor aievea surori ide caritate. A ! scumpul meu amic ! cît de bine e aşezată inima francezului şi ce dreptate am de a iubi mult pe naţiunea d[ta]le. Ai fi fost mişcat pînă la a plînge văzînd pe ăşti bravi războinici, în serviciul de îngrijitori de bolnavi. Ei luau nişte îngrijiri neauzite pentru a ridica pe răniţi şi a-i aşeza pe droagele de transport, fără a le excita durerea. Mînele lor cele aspre deveniseră mîni de femeie atingînd rănile neamicilor şi aceiaşi oameni carii dimineaţă preurmăriseră pe austrieni străpun-gîndu-i cu baionetele se înduioşeau seara privind efectele faptei lor. Am văzut tot ce doream să văd şi mi-am pus în gînd să părăsesc Milano pentru a merge la Genua. Am urmat armata mare în mersul său victorios, am asistat la destruc-ţiunea austrieani'lor; este destul pentru acuma. Imperato-rele va părăsi curînd Milano pentru a continua de a goni pe austrieni ca pe o cireadă înaintea sa. Armata franceză e în cele mai bune condiţiuni de succes, voioasă şi în stare bună. Adio ! scumpul meu amic, şi ca italienii mă înscriu ; Trăiască Italia ! Trăiască Francia ! V. Akcsandn CĂTRE DOMNITORUL ALEX I. CUZA 168 Galaţi, 27 iulie 1859 Au Prince Regnant Tabara1 Je suis lai-rive â Galatzi. Votre Altesse desire-t-elle que je me rende aupres d’elle pour lui rendre compte de ma mission ? Ou bien veut-elle me permettre d’aller, â Jassi ? Vasile Alecsandri 43$ Galaţi, 27 iulie 1859 Prinţului domnitor Tabăra 1 Am sosit la Galaţi. Alteţea-voastră doreşte să vin la ea pentru a-i da socoteală de misiunea mea ? Sau vrea ca să-mi îngăduie să mă duc la Iaşi ? Vasile Alecsandri 169 Jassi, [p. 27] juillet 18591 Mon Prince, Vous connaissez suffisamiment Ja droiture de moln caractere et mon devouement a la cause de notre pays pour ne jamais douter de mon zele â la servir en toutes circon stan ces. J’ose ■donc esperer que Votre Altesse apprecierâ a leur veritable valeur les motifs qui m’engagent 4 Lui presenter mâ demission du poşte de ministre des Affaires etrangeres de Moidavie. En effet, pendant les six mois passes hors du pays dans l’accomplissement de la mission difficile que Votre Altesse m’avais confiee, plusieurs ministeres2 se sont succedes et ont elabore une serie de travaux dont je n’ai eu nulle connais-sance pendant mon sejour a l’etranger. Quelle que soit, donc, ma maniere d’envisager la ijature et l’opportunite de ces actes, il m’est impossible d’en accepter la solidarite vis-â-vis de la Chambre qui va s’ouvrir prochainement. D’un autre cote, continuer â occuper un poşte dont je me considere demis du jour meme ou mes premiers collegues ont quitte leurs portefeuilles, (et Votre Altesse sait que, si je n’ai pas suivi leur exemple a cette epoque, ja n’a ete que dans Pinteret du succes de ma mission...). Continuer, apres la chutte de deux ministeres, a me maintenir ferme et ine- 440 branlable â ma place, envers et contre toutes les regles du regime constitutionnel, se serait'me placer dans la position singuliere d’un homme amoureux de son titre de ministre et profitant, pour le conserver, de l’amitie du Prince regnant. Votre A'ltesse m’evitera, j’en suis convaincu, un role si peu compatible avec mes principes et me donnera une veri-table preuve de bonne amitie en me plaşant â l’abri de toute atteinte et en dehors de toute solidarite avec un ordre de choses auquel mon absence m’a empeche de participer. Dans cet espoir, je prie Votre Altesse de me considerer toujours un de ses amis les plus devoues, V. Alecsandri Iaşi, [p. 27] iulie 1859 1 Prinţe, Cunoaşteţi îndeajuns corectitudinea caracterului meu şi devotamentul meu pentru cauza ţării noastre pentru a nu vă îndoi niciodată de sîrguinţa mea în a o servi în orice împrejurare, îndrăznesc deci să nădăjduiesc că alteţea-voastră va aprecia la adevărata lor valoare motivele care mă îndeamnă să îi prezint demisia mea din postul de ministru al Afacerilor Străine al Moldovei. In adevăr, în timpul celor şase luni petrecute în afara ţării pentru îndeplinirea grelei misiuni pe care mi-a încredinţat-o al-teţa-voastră, s-au succedat mai multe ministere2 şi au elaborat o serie de lucrări despre care nu am avut nici o ştire, în timpul ■şederii mele în străinătate. Oricare ar fi, deci, felul meu de a vedea natura şi oportunitatea acestor acte, îmi este imposibil să accept solidaritatea în faţa Camerei care se va deschide in curînd. Pe de altă parte, a continua să ocup un post din care mă consider demisionat din chiar ziua în care primii mei colegi •şi-au părăsit portofoliile (şi alteţa-voastră ştie că, dacă nu le-am urmat exemplul la acea epocă, aceasta nu a fost decît în interesul succesului misiunii mele...), a continua, după căderea a două ministere, să mă menţin ferm şi de nezdruncinat pe locul 441 1 meu, împotriva tuturor regulelor regimului constituţional, ar fi să mă situez în poziţia ciudată a unui om îndrăgostit de titlul său de ministru şi profitînd, pentru a-1 păstra, de prietenia prinţului domnitor. Alteţa-sa mă va scuti, sînt sigur, de un rol aşa de puţin potrivit cu principiile mele şi îmi va da o adevărată probă de bună prietenie, punîndu-mă la adăpost de orice atingere şi în afară de orice solidaritate cu o ordine de lucruri la care lipsa mea m-a împiedicat să iau parte. Cu această nădejde, rog pe alteţa-voastră să mă socotească întotdeauna unul dintre prietenii săi cei mai devotaţi, V. Alecsandri CĂTRE ION GHICA 170 Jassi, 25 o:t. 1859 Mon cher Ghika, Le porteur de ce billet se rend a Bucarest pour assister aux encheres des fournitures de l’armee. II pretend agir par la concurence d’une maniere favorable aux interets du gou-■vernement, et il se propose de faire acte de desinteressement. Je ne sais jusqu’â quel point il faut se rapporter â sa pro-fession de foi, mais il me prie de le recommander aux auto-rites de Valachie. Je le fais sous toutes reserves car je ne le connais nulement. Tout â toi, Alecsandri 442 Iaşi, 25 oct. 18o9 ' Iubite Ghica, Purtătorul acestui bilet se duce la’ B'ucureşti pentru a asista la licitaţia furniturilor armatei. El susţine că va lucra prin concurenţă într-un fel favorabil intereselor guvernului şi îşi făgăduieşte să facă act de dezinteresare. Nu ştiu pînă unde trebuie să dai crezare mărturisirii sale, dar el mă roagă să-l recomand autorităţilor din Ţara Românească. O fac cu toată temerea pentru că nu îl cunosc deloc. Al tău, Alecsandri 171 Jassi, 25 8bre 1859 Mon cher vieux, Je t’envoi un gros paquet en parchemin contenant une lettre du Prince et deux registres relatifs aux depeches tele-graphiques “transmises en 1856 entre les administrations valaque et franşaise. Nous venons d’apprendre le resultat des elections muni-cipales de Bucarest. II n’est pas briliant. Comment se fait-il que les memes hommes aient reussi â se faire elires apres l’echec du 28 7bre ? Dis â Balaciano que j’ai refu son petit mot et que je me conformerai â son deşir. Tout â toi, Alecsandri Mes amities aux tiens. 443 Iaşi, 25 octombrie 1859 Iubite prietene, Iţi trimit un mare pachet conţinînd o scrisoare a prinţului şi două registre relative la depeşele telegrafice transmise în 1856 între administraţiile valahă şi franceză. Am aflat acum rezultatul a’egerilor municipale din Bucureşti. Nu este strălucit. Cum se face că aceiaşi oameni au izbutit să fie aleşi după căderea de la 28 7bre ? Spune-i Iui Bălăceanu că am primit rîndurile sale şi că voi face după dorinţa lui. Al tău, Alecsandri Amiciţiile mele alor tăi. către ion bâlâceanu 172 Jassi, 27 oct. 1859 Mon cher Balaciano, Je viens t’entretenir d’une affaire fort delicate et pour la solution de laquelle nous comptons tous sur tes sentiment* d’abnegation et de patriotisme. Ceci pose, voici de quoi il s’agit : Le Prince, dans ses excellentes dispositions â ton egard, a prevenu tes desirs en t’offrant le poşte de commissaire du Danube pour Ia Valachie, et, â cette occasion, le ministre charge de lui presenter ton decret â signer ne lui a point fait mention des stipulations du- Trăite de Paris relatives â la constitution de la Commission riveraine du Danube et qui accordent â la Sublime Porte le droit d’agreer ou de ne pas agreer le choix des commissaires moldo-valaques. Ca ete de 444 ia part du ministre un oubli d’autant plus fâcheux qu’il etait de nature a donner lieu a des complications ulterieurs. C’est ce qui arrive, en effet. Nous venons d’apprendre de source certaine que ta nomination ne serait pas agree par la Porte.1 Que faire en cette occurence ? T’imposer quand meme ? C’est entrer dans une serie de luttes oiseuses et dont le resultat est plus que problematique. Revenir sur un decret deja publie ? C’est faire un acte incompatible avec la dignite de l’autorite et avec l’estime que l’on te porte. Il faut pourtant sortir de ce cercle vicieux, mais comment ? par quelle issue ? Je n’en vois qu’une seule et il.serait beau de ta part que tu la fournisses toi-meme dans l’interet de la dignite du gouvernement. Tu m’as deja compris. En prenant pour pretexte con-stitutionnel ta repulsion de cumuler deux emplois, l’un de ministre et l’autre de commissaire, tu adresses au Prince une demission noblement motivee, un de ces morceaux choisis de litterature bureaucratique qui font l’admiration des badauds «c qui sauvent une situation penible. Le Prince et tes amis intimes t’en sauront un gre infini, et l’avenir te consacrera une lithographie qui fera le pendant de celle qui represente Hippocrate refusant les presents des Perses. 2 C’est beau cela, hein ? Allons, mon cher Jean, fais la chose de bonne grâce, puis-que la necessite l’exige ; car an agisisant ainsi tu nous evites un embarras-excessivement ennuyeux et tu escamotes adroitement aux sublimes Portiers la satisfaction de profiter du paragraphe du Trăite de Paris qui leur accorde le droit de refuser Jean Balaciano ! Quand tu voudras partir pour accompagner ta mere, tu n'auras qu’â m’ecrire deux mots par telegraphe. Tout â toi, V. Alecsandri Iaşi, 27 oct. 1859 Iubite Bălăceanu, Vin să-ţi vorbesc într-o chestiune deosebit de delicată şi pentru soluţionarea căreia ne bizuim, toţi pe sentimentele tale de CA'/ •>*rv «fi ts&i'f fa&ir+rvr? /*’•**' Se* Vent'** ytt *.■> W •- /»mw yt*yrZ! «VW ***; «as- rttHsfcnmrr^^Mlf-'ZSy ,,,^.„ *&<*&{**/*' <2^ „<■ <*<&** «&.< -fn*t: »•« ^ ^ c*y . , ' €> +* A', «ra, ^ a \ Scrisoare cal re Victor Cueuin, din 25 iunie 1834. (B.A.R., S 8/LVIII) Yasile Alecsandri, tîmir. Miniatura pe filele (B.A.R., Stampe, inv. 32348) Zulnia, sora lui Costaclie Negri, căsătorită cu caimacamul Yasile Sturdza. (B.A.R., Stampe, F I 18795) începutul scrisorii către Znluia Sturdza, din 8 februarie 1847. (B.A.K., S 47( 1)/-LYI1I) * Sy/ *>• -A ■'-*f—■ , -t, /»/Z c'V* 4 J- I ■ Ana- t, ^-,r^ _ , ✓ ✓ ' ZV"' **..* i f,jH / '* ^*5&' . t-M „ - /» “ . %■ «A.■#,:*£. ,,,.-•,/ »,, - y »(■***#%. **Atg AVj<:t,*PŞ - • * .• ^itjrAf iv-A ; P^,' -U. y y^/t^rjtţ ■■ '/fs,d:r ri-v-ţ. y c^^t^rx . -'V ^ *p*-fy>irţ*' ItrfSlHfl* / • ? ?&*■*£• ,4. ^ '-r"-*--^f < «*•' *» -*>*/«"- ^ y< «e«» #yi+«~ / .Jfj» /&J St*#/-~r> <*« Ah? *?$/•& ij*^rsJ>Âr**K t*rf y ^vV '■'%?-* *+/** pju* ^ ****%'", "■' ll2=*c* ^ *A-*v k- «■' * A .V , *%* <2#jjg£?j *< -■£ /*v»rt.S J~n %feu*r A*să Â<€" ; ^4^ ^A ţ***-JtiA*r/ 'n*-uşf**&~ - *#î- /V* v*V */<• £-~ ^W*K04kJfr*j^/ %' ă&Jk'/%&#&*& f* j4tĂr ‘ *■$ Âfan.-* îwt- f&m. a.mc$ •/'^/ J%*4ma **+»> &*»*»•%<+** * *>*' y**~ '“< 'V*' - ' r *v*-/l"4’ '//***** ^ <^>Mt r£f j£>ţjZ£&'*1 M&P&f ^ ‘ ^y^'/ A* 4/betA.ţ . . .-. ^c:^'^-'-r>._ Scrisoare către Alexandru Hurmuzaki [iunie 30 / iulie 12, 18.10] (D.A.R., ms. rom. 3349, f. 6) 5%-^ _ '£$1* <&*Hr^"~ PffjkJCC,- rf-€sf—' ^ -^?3!> . 61^*^ -^tx- y&*Ă£i <*. %**+^i£u^>JL~~ J-*C-- --£&— t^,*y4&:r ^ Zs~; &r t£^.s*~- &***&£*'' <&«s~*(y'~~ *yu*s*&;- *^S£ * ^ ac ^* - 'fc-t-t- ■^ScT--' f ^w&î:- **ycz~£zr ^tc*^ăC~**i£:~~ - fA*-jtuX>+.~ JL+^zc..- >*««-*<£,:.- H -*»■ y/' ş/a.,. ■A***.* /‘7 fUnS/Wt C f. :* ^*>-» XV*- i' " ■ /ti* /**" f*/-* /&+Ai «. .>*•», /*«' <"•• x£-*- /*- ♦ • * < ,<**' f^X.2^ .-*./+■«+, * ~K, +/. t*.*~ ft., A ^ V . ' /-'&£*** *> , ♦ £ r-'.,’ * /' ' A./ /*/* * &.S /■*.■>''■,*' £• ■■ "* '*»’/ tn*/'* <~A<£ <* »->/• *•*•'***--«rt. /«A < »»**« ^ ««• *&*-<£“ Iaşi, 10 nov. 1859 Dl. Ion Bălăceanu, ministrul de Control nr. 5169 Bucureşti Concediul1 vă este acordat, dar nu plecaţi înainte de sosirea curierului pe care îl .expediez astăzi şi care vă aduce o scrisoare foarte importantă. Ministrul Afacerilor Străine, Alecsandri CĂTRE ion ghica 176 Jassi, 27/11 1839 Mr Jean Ghika, President de Conseil Buc. Ton rapport au Prince n’est pas encore arrive. En atten-dant, envoie des noms. Je partirai d’ici dans une semaine. Donne des ordres pour que dans ces huits jours on prepare l’appartement. Charge Gabriel1 de cela. Alecsandri, ministre des Affaires etrangeres Iaşi, 27/11 185a Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Buc. Raportul tău către Prinţ nu a sosit încă. Pînă atunci, trimite nume. Voi pleca de aici într-o săptămînă. Dă ordine pentru ca în aceste opt zile să se pregătească apartamentul. însărcinează cu aceasta pe Gabrieli.1 Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 449 177 Jassi, 28/11 1850 Monsieur le President du Conseil ' Bucarest - Envoyez-nous dans le plus bref delai les budget-; sepâres des depenses de chaque Ministere de cette annee, chacun de-vra etre' accompagne d’un tablea’U de l’augmentation des depenses prevues pour Pannee 1860. Le Ministere des Finan-ces fournira egalement son budget particulier des depenses actuelles et pour 1860, ainsi que le tableau des recettes ge-nerales qui doivent couvrir les depenses de 1860. Ces elements nous şont indispensables â Paris, relative-ment â ce que vous saVei"1 1 ' 1' Le Ministre des Affaires etrangeres de Valachie, J'I Alecsandri la^i, 28/11- -1859 Domnul preşedinte al Consiliului, Bucureşti : - Trimiteţi»-ne în cel mai scurt timp bugetele separate ale cheltuielilor fiecărui minister din anul acesta, fiecare va trebui să fie însoţit de un tablou al creşterii cheltuielilor prevăzute pentru anul 1860. Ministerul de Finanţe va furniza de asemenea bugetul său particular de cheltuieli actuale şi pentru 1860, cum şi tabloul reţetelor generale care trebuie să acopere cheltuielile din 1860. Aceste elemente ne sînt de neapărată trebuinţă Ta Paris, relativ la ceea ce ştiţi.1 Ministrul Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, Alecsandri 450 r 178 Jassi, 2 decern, [s.n.] 13o9 Mr Jean Ghica, President du Conseil Bucarest Je t’ai envoye par telegraphe la copie du decret de con-vocation, mais tu as du observer qu’il y est dit : vu le rapport du Conseil sous Nr, il faut donc que vous envoyez de suite un rapport conforme aux stipulations de la Convention qui fixent l’ouverture des Chambres pour le 6 Decembre et afin que je puisse vous expedier le decret en regie, signe par le Prince, envoyez-moi par telegraphe le numero de votre rapport que je placerai moi-meme sur le decret. C’est le jeune lieutenant Vacaresco 1 qui est charge de vous l’apporter. Alecsandri, ministre des Affaires etrangeres Iaşi, 2 decern, [s.n.] 1859 Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Bucureşti Ţi-am trimis prin telegraf copia decretului de convocare, dar tu trebuie să fi observat că se spune acolo : avînd în vedere raportul Consiliului sub nr., trebuie deci ca sa trimiteţi numaidecît un raport conform cu stipulaţiile Convenţiei cai-ci fixează deschiderea camerelor pentru 6 decembrie, şi, pentru ca să pot să vă trimit decretul în regulă, semnat de prinţ, trimi-teţi~mi prin telegraf numărul raportului vostru pe care îl voi pune eu însumi pe decret. Tînărul locotenent Văcărescu 1 este în -sărcinat să vi-1 aducă. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 451 179 Jassi, [a. 29] nov, [s. n. 1] 859 Mon cher vieux, Je t’envoie par le jeune Vacaresco le decret de convoca-tion de l’Assemblee valaque, signe par le Prince et que tu devras contrasigner â titre de ministere de lTnterieur. Tu nous. enverras en revanche le rapport ainsi que Parrete du Conseil dont il est fait mention dans ce decret, afin que tout soit en ordre. Je suis enchante que la nomination de Floresco 1 au poşte ele ministre de la Guerre ait acquis ton assentiment ainsi que celui de Golesco, car je deşire que le plus parfait accord regne parmi les membres du Conseil, et en me guidant sur les conversations que j’ai eu avec notre nouveau collegue, j’espere. que nous marcherons dans la meilleure entente. As-tu recu quelque depeche ou quelque lettre de Bala-ciano ? 2 Je crains fort que ce cher Bebe ne fasse un coup de tete regretable et que, pousse par un faux amour-propre, i! ne donne sa demission du Ministere 3 qu’il occupe pour aller cuver sa mauvaise humeur â Nice. C’est lâ, du moins, ce dont il m’a menace dans sa derniere lettre, parce que sa nomination au poşte [de] * Commissaire du Danube n’ayant aucune chance d’etre agree par Ia Porte, je lui ai ecrit â ce sujet pour le prier de nous sauver d’un grand embarras, en se desăstant lui meme d’une place qu’il lui est impossible de cumuler en meme temps que celle de controleur. Interpose ton influence amicale pour empecher quelque lacheux scandale, que diable ! Balaciano est un garţon d’esprit, et je serais desole de lui voir commettre une grosse betise. Cela me lui ressemblerait pas. Mon depart est fixe au 28 de ce mois. J’attends une coupee de Vienne pour affronter le grand trajet de Jassi â Bucarest. Je crains le froid et je n’ose m’y exposer en voiture decouverte pendant l’espace de 24 postes. Ma sânte se refuse â de pareils tours de force. En attendant, que fait-on de mon appartement au palais ? Le prepare-t-on ? Gabrieli 4 * In original au. 452 m’avait promis qu’il s’en occuperait. Presse-le de tout ter-miner pour mon arrivee car il me serait_ fort penible de descendre â l’hotel ou bien d’aller demander l’hospitalite â que’i-que habitant de Bucarest, quand se ne serait que pour peu de jours. Adieu, je compte sur toi pour tout ceci et, en recompense, je t’embrasse fortissimo. Ton vieux, Alecsandri Mes amities â ta femme et aux collegues. Iaşi, [a. 29] nov. [s.n. 1] 859 Iubite prietene, Iţi trimit prin tînărul Văcărescu decretul de convocare a Adunării valahe, semnat de prinţ şi pe care tu va trebui să-i contrasemnezi ca ministru de Interne. Ne vei trimite în schimb raportul, cum şi hotărîrea Consiliului despre care se vorbeşte în decret, astfel încît; totul să fie în ordine. Sînt încîntat că numirea lui Florescu1 ia postul de ministru de Război a primit asentimentul'tău, cum şi pe acela al lui Golescu, pentru că doresc ca cea mai mare înţelegere să domnească printre membrii Consiliului şi, luîndu-mă după convorbirile pe care le-am avut cu noul nostru coleg, nădăjduiesc că vom merge în cea mai perfectă înţelegere. Ai primit vreo depeşă sau vreo scrisoare de la Bălăceanu ? 2 îmi este teamă că dragul de Bebe să nu facă o greşală de neiertat şi că, împins de un fals amor propriu, să nu-şi dea demisia din ministerul3 pe care îl ocupă pentru a se duce să-şi, stingă reaua dispoziţie la Nisa. Cel puţin cu aceasta m-a ameninţat în ultima lui scrisoare, pentru că numirea sa în postul de comisar al Dunării neavînd sorţi de izbîndă să fie primit de Poartă, i-am scris despre aceasta pentru a-1 ruga să ne scape dintr-o mare încurcătură, renunţînd el singur la un loc pe care îi era cu neputinţă să-l cumuleze în acelaşi timp cu cel de controlor. 453 Pune la mijloc influenţa ta - prietenească . pentru a împiedica vreun scandal supărător, ce dracu.! Bălăceanu este un tînăr cu spirit, şi aş fi foarte supărat să-l văd făcînd vreo mare prostie. Aceasta n-ar fi în felul său. Plecarea mea este hotărîtă la 28 a a:estei luni. Aştept un cupeu de la Viena pentru a înfrunta marea călătorie de la Iaşi la Bucureşti. Mă tem de frig şi nu îndrăznesc să mă expun în trăsură descoperită timp de 24 de poşte. Sănătatea mea nu poate face asemenea tururi de forţă. Pînă atunci ce se face cu apartamentul meu de ia palat ? ll pregătesc ? Gabrieli4 îmi făgăduise că se va ocupa. Grăbeşte-1 să termine totul pentru sosirea mea căci îmi va fi foarte greu să mă opresc la hotel sau să merg să cer ospitalitate vreunui locuitor din Bucureşti, chiar dacă nu ar fi decît pentru puţine zile. Adio, mă bizui pe tine pentru toate acestea şi, ca recompensă, te îmbrăţişez foarte tare. Prietenul tău, Alecsandri Amiciţiile mele soţiei tale şi colegilor. 180 Jassi, 29/11 1859 Mr Ion Ghika, President du Conseil Bucureşti Le decret concernant la convocation de la Chambre a ete fait, signe par le Prince et expadie â Bucarest par un des dernier9 courriers. Ce decret sous la forme d’une ordonance est en tout semblable â celui qui a ete imprime dans le Mo-niteur de Moldavie. Envoyez de suite le travail provisoire que tu proposes. Alecsandri, ministere des Affaires etrangeres 454 Iaşi, 29/11 185 ) Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Bucureşti Decretul privitor la convocarea camerei a fost semnat de prinţ şi expediat la Bucureşti prin unul dintre ultimii curieri. Acest decret sub forma unei ordonanţe este întru totul asemănător aceluia care a fost imprimat în Monitorul Moldovei. Trimite numaidecît lucrarea provizorie pe care o propui. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străin;; 181 [noiembrie/decembrie Î859] 1 Mon cher, Parcours un peu ce projet de discours d’ouverture et fais y les corrections que tu jugeras convenables. II ne faut pa« perdre de vue que le Prince veut quelque chose de court et de substantiel, car les longues tartines lui repugnent. Tu me remettras cette piece au Conseil. Bonjour, Alecsandri [noiembrie/decembrie 1859]1 Dragul meu, Parcurge puţin acest proiect de discurs de deschidere şi fă corecturile- pe care le vei crede potrivite. Nu trebuie să pierzi din vederq că. Prinţul vrea ceva scurt şi substanţial, căci nu-i plac poliloghiile. îmi vei;da această piesă !a Consiliu. ■ : Bună ziua, ; . , Alecsandri 4,55 182 [noiembrie/decembi'ie 18a9] Voici l’autorisation demandee pour faire quelques peti-tes modifications au texte du message. Observe la demiere phrase de la depeche, A bientot, Alecsandri [noiembrie/decembrie 1859 j Iată autorizaţia cerută pentru a face unele mici modificări textului mesajului. Observă ultima frază a depeşei. Pe curînd, Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 183 Jassi, 3/12 1859 Mr Negri Tecoutche chez le Prefet Je pars pour Bucharest, le 28 de ce rnois, afin d’y etre le premier decembre, je n’espere pas te trouver â Tecoutch, car sans doute tu sera9 alors sur la route de Constantinople Adieu. Floresco est nomme ministre de la Guerre pour la Valachie. Envoie au Departement de la Justice la declara-tion dont nous sommes convenus.1 Alecsandri, ministre des Affaires etrangeres 456 Iaşi, 3/12 185!) Dl. Negri Tecuci la prefcct Plec la Bucureşti, la 28 ale acestei luni, ca să fiu acolo la întîi decembrie, nu sper să te găsesc la Tecuci, căci cu siguranţă vei fi atunci pe drum spre Constantinopol. Adio. Fiorescu este numit ministru de Război pentru Ţara Românească. Trimite Departamentului de Justiţie declaraţia despre care ne-am înţeles.1 Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine către ion ghica 184 Jassi, 7/12 1859 Mr Jean Ghika, President du Conseil Bucarest Mr Paleologue se trouve en garnison â Bolgrad (Bessa-rabie). Je partirai dimanche matin de Jassi, je telegraphie-rai de Focşani ou de Bouzeo. Alecsandri, ministre des Affaires etrangeres Iaşi, 7/12 1859 Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Bucureşti Dl. Paleologu se găseşte în garnizoană la Bolgrad (Basarabia). Voi pleca duminică dimineaţă de la Iaşi, voi telegrafia de la Focşani sau de la Buzău. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 457 CÂTRE COSTACHE NEGRI 185 Bucarest. 8 dec. [s.v.] 1859 Mon cher Negri, Je suppose, que tu es de;â arrive â Constantinople et que tu as deja mis la main â l’organisation de tes Chancelleries. Le principe qui doit te guider dans ce travail est des plus louable, car il repose sur l’exclusion des Danaos et dona fe-rentes. Dans cette icertitude, je crois te rendre un vrai service en te recominandant particulierement un des meilleurs employes du ministere des Affaires etrangeres de Valachie, Mr Vrana 1, qui t’a deja ete recommande par notre spirituel ami, Jean Balaciano, ainsi que- par notre vieux Alexandre Golesco. Ce que je puis ajouter de plus en sa taveur c’esc qu’il eonnaît parfaitement les affaires courantes du ministere ou il sert depuis plusieurs annees et qu’il a le qua-druple avantage de connaître bien le Valaque, le Franţais, le Grec et l’Allemand. C’est donc une excellente acquisition pour notre Chancellerie de Constantinople et, quoique ce soit une veritable perte pour mon ministere 2 que de me se-parer de Mr Vrana, j’en fais le sacrifice avec plaisir en pen-sant q’il te rendra â toi-meme de tres bons services. Je me trouve depuis quelque jours a Bucarest, fort occu-pe et non moins ennuye, mais tu sais la chanson : La Patrie le veut! Attends-moi pourtant au printemps prochain, car je me propose de te surprendre et de recommencer avec toi nos fameuses partis de Bosphore. Adieu, soigne ta sânte et ecris-moi quelquefois, V. Alecsandri Mr Vrana merite" â tous les titres le poşte de directeur de la Chancellerie. II a meme, je crois, ta promesse â ce sujet.; :.i.' ...... ' Bucureşti, 8 dec. [s.v.] 1859 Iubite Negri, Bănuiesc că ai ajuns deja la Constantinopol şi că te-ai apucat deja să-ţi organizezi cancelariile. Principiul care trebuie să te conducă în această operaţie este dintre cele mai lăudabile, căci el se sprijină pe înlăturarea Grecilor şi cînd fac daruri *. Cu aoeastă convingere, cred că îţi fac un adevărat serviciu re-comandîndu-ţi în mod special pe unul dintre cei mai buni funcţionari ai Ministerului Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, dl. Vrana *, care ţi-a mai fost recomandat de spiritualul nostru prieten, Ion Bălăceanu, cum şi de bătrînul nostru Alexandru Golescu. Ceea ce mai pot adăuga în sprijinul său este că cunoaşte foarte bine treburile curente ale ministerului unde serveşte de mai mulţi ani şi că are împătritul avantaj de a cunoaşte bine româna, franceza, greaca şi germana. Este deci "o foarte bună achiziţie pentru Cancelaria noastră de ia Consfcan-tinopol şi, cu toate că este o adevărată pierdere pentru ministerul 2 meu să mă despart de dl. Vrana, fac cu plăcere sacrificiul gîndindu-mă că îţi va aduce ţie foarte bune servicii. Mă găsesc de cîteva zile la Bucureşti, foairte ocupat şi nu mai puţin plictisit, dar ştii cîntecul: Patria o doreşte ! Aşteap-tă-mă totuşi primăvara viitoare, căci îmi făgăduiesc să te iau pe neaşteptate şi să reîncep cu tine renumitele noastre partide de Bosfor. Adio, îngrijeşte-ţi sănătatea şi scrie-mi cîteodată, V. Alecsandri Dl. Vrana merită cu prisosinţă - postul de; director al Cancelariei. EL are chiar, cred, făgăduiala ta în legătură cu aceasta. CĂTRE ION GHICA 186 [decembrie 1859] Mon cher vieux, Etant dispose â garder la chambre toute la journee, je voudrais profiter de mon temps pour travailler le refere au * în original, în limba latină (Virgil, Eneida). 459 Conseil1 relatif â la creation de l’Agence officieuse qu’a fait l’objet de la lettre du Prince. Cherche donc parmi tes paperasses le projet que mon frere t’a envoye et remet le au porteur. Tout â toi, Alecsandri [decemvrie 1859] Iubite prietene, Fiind dispus să rămîn în cameră toată ziua, aş vrea să profit de timpul meu pentru a lucra la referatul către Consiliu1 privitor la crearea Agenţiei oficioase care a făcut obiectul scrisorii Prinţului. * Caută deci printre hârtiile tale proiectul pe care fratele meu ţi l-a trimis şi dă-1 aducătorului. Al tău, Alecsandri către abdolonyme ubicini î 187 Bucarest, 28 dec. [s.v.] 1859 Monsieur, Les deux ministeres, de Moldavie et de Valachie, ont sur ma proposition arrete ce qui suit : Considerant les avantages qui resulteront pour les Principautes Unies d’un systeme de relations permanentes entre celles-ci et la presse franşaise, il sera cree dans la Chancelle-rie de chacun des ministeres des Affaires etrangeres un bu- 460 reau de correspondance 1 qui â partir du 1-er Janvier 1860, vieux style, s’occupera specialement de la redaction d’un journal â la main destine a etre envoye â Paris. Ce journal, sous forme epistolaire, contiendra toutes les nouvelles politiques, commerciales, industrielles et litteraires des principautes et sera conjointement avec la copie des pieces officielles du Gouvernement, traduites en franşais, ex-pedie deux fois par semaine â l’adresse d’une personne re-sidant â Paris et chargee de communiquer ces documents aux bureaux de redaction des journaux les plus importants, tant franfais qu’etrangers. Un troisieme bureau de correspondance et de redaction sera etabli â Paris et la direction en sera confiee â M. Ubi-cini, R. d’Enfer 13. Ce bureau central, se trouvant en relation directe avec ceux de Jassi et de Bucarest, fera naturellement pârtie, comme ceux-ci, de la Chancellerie des deux ministeres des Affaires etrangeres. Mr Ubicini, jouissant pleinement de la confiance du gouvernement des deux principautes aura pour mission de faire ouvrir les correspondances des journaux susmentionnes aux nouvelles et articles de fondjS concernant la Roumanie et communiquera aux deux ministeres des Affaires etrangeres les publications y relatives qui presenteront le plus d’inte-ret. II sera tenu de rediger ces articles lui-meme ou bien en collaboration avec les personnes competentes de son choix, en s’attachant â ce que la rubrique des Principautes Unies figure le plus souvent possible dans les organes de la presse. A cet effet, Mrs les ministres de Finances auront ă s’en-tendre pour ouvrir un credit de 12.000, soit douze miile francs par an au bureau central de la correspondance et de redaction de Paris. Et cetite somme sera perşue â raison de miile francs par mois, chaque mois par Mr Ubicini â dater du 1-er Janvier meme style, sa repartition etant reglee ainsi qu’il suit: 6.000 f. par an soit 500 f. par mois alloues a M. Ubicini, â titre de directeur general du bureau centrale de redaction, 6000 f. par an pour frais de collaboration, de chancellerie etc... 12.000 f. En vous communiquant l’arrete ci^contre, confirme par son Altesse le Prince regnant, je me felicite, Monsieur, de voir la cause de mon pays, confiee â l’un des plus capables 461 et des plus chaleureux defenseurs des interets de la Rouma-nie, et je me flatte de l’espoir que les futures Assemblees legislatives sauront apprecier assez l’importance de la cause, ainsi que le talent de l’avocat, pour ne point refuser leurs votes â la mesure prise par les deux .ministeres. En attendant, son Altesse le Prince regnant, qui vous a en estime toute particuliere, m’a charge de vous exprimer ses sentiments de gratitude pour vos travaux passes, ainsi que la confiance qu’il place dans la loyaute de votre caractere pour la nature des -travaux que vous etes appelle â elaborer. Je suis egalement charge par son Altesse de vous faire part de son deşir de savoir M. Griin attache â la colla-boration de votre bureau, avec la jouissance de trois miile francs par an sur les 6000 f. alloues â cet effet. Agreez, Monsieur, l’assurance de ma consideration tres distinguee. Le Ministre des Affaires etrangeres, V. Alecsandri Bucureşti, 28 dec. [s.v.] 1859 Domnule, « Cele două ministere, al Moldovei şi al Ţării Româneşti, au stabilit, la propunerea mea, cele ce urmează. Ţinînd seamă de avantajele ce ar rezulta pentru Principatele Unite dintr-un sistem de relaţii permanente între acestea şi presa franceză, va fi creat în cancelaria fiecărui Minister al Afacerilor Externe un birou de corespondenţă1 care, încep.înd de la 1 ianuarie 1860, stil vechi, se va ocupa în mod deosebit de redactarea unui ziar, scris de mînă, destinat să fie trimis la Paris. Acest ziar, sub formă epistolară, va conţine toate noutăţile politice, comerciale, industriale şi literare ale principatelor şi, împreună cu copia pieselor oficiale ale guvernului, va îi tradus în franceză, expediat de două ori pe săptămînă la adresa unei persoane care locuieşte în Paris şi însărcinată să comunice aceste 462 documente birourilor de redacţie ale jurnalelor celor mai importante, atît francezo cît şi străine. Un alt treilea birou de corespondenţă şi de redacţie va fi stabilit la Paris şi direcţia sa va fi încredinţată d-lui Ubicini, R. d’Enfer 13. Acest birou central, găsindu-se în legătură directă cu cele din Iaşi şi Bucureşti, va face desigur parte, ca şi acestea, clin cancelaria celor două Ministere ale Afacerilor Străine. Dl. Ubicini, bucurîndu-se în întregime de încrederea guvernului celor două principate, va avea ca sarcină să deschidă co respondenţele ziarelor mai sus numite noutăţilor şi articolel&r de fond privind România şi va comunica celor două Ministere ale Afacerilor Sti-âirie publicaţiile relative lâ aceasta care vor prezenta mai mult interes. Va fi obligat să redacteze el însuşi aceste articole sau ,în colaborare cu persoane pricepute alese de .el, luptîndu-se ca rubrică Principatelor' Uni te să figureze cît mai des cu putinţă în organele presei. în acest scop, d-nii miniştri de Finanţe' vpr■> trebiii să se înţeleagă .peîvtru a deschide un credit de 12.000,, adică, douăspţezeca mii de franci pe anj biroului central de corespondenţă şi de r-er clacţie de la Paris, Această sumă va fi percepută, de dl, Ubicini, în, cîte o mie de franci pe lună, începînd de la 1 ianuarie, acelaşi stil, repartiţia sa fiind stabilită aşa -cuxn urmează : 6000 f. pe an, adică 500 f. pe lună alocaţi d-lui Ubicini, ca director general al biroului central de redacţie, 6000 f. pe an pentru cheltuieli de colaborare, cancelarie etc... 12.000 f. Comunicîndu-vă hotărîrea alăturată, confirmată de alteţa-sa prinţul domnitor, mă felicit, domnule, de a vedea cauza ţării mele încredinţată unuia dintre cei mai capabili şi mai entuziaşti apărători ai ihtereselor României, şi mă inîngîi cu speranţa că viitoarele adunări legislative vor şti să aprecieze îndeajuns importanţa cauzei, cum şi talentul avocatului, pentru a nu refuza votul lor la măsura luată de cele două ministere. Pînă atunci, alteţa-sa prinţul domnitor, care vă stimează în mod deosebit, m-a însărcinat să vă exprim sentimentele sale de gratitudine pentru lucrările dumneavoastră trecute, cum şi încrederea pe care o pune în cinstea caracterului dumneavoastră pentru felul lucrărilor pe care sînteţi chemat să le elaboraţi. Sînt, de asemenea, însărcinat ide alteţa sa de a vă face parte de dorinţa sa de a şti pe dl. Griin ataşat la colaborarea biroului 453 dumneavoastră dispunînd de trei mii de frstici pe an, din cei 6000 f. alocaţi în acest scop. Primiţi, domnule, asigurarea consideraţiei mele foarte, distinse. Ministrul Afacerilor Străine, V. Alecsandri către costache negri 188 [începutul anului 1860] Mon cher Negri, Tu es prie d’expedier la lettre incluse, par voie de mer, et d’en payer la poşte jusqu’â Paris. Elle porte â Ubicini des nouvelles de Valachie, destinees a etre publiees. J’ai organise des bureaux de correspondance1, charges d’envoyer regulierement deux fois par semaine â Ubicini des materiaux pour des journaux, et je crois que c’est lâ un ve-ritable service rendu au Principautes. J’ai egalement organise une correspondance semblable, avec l’Agence de Constantinople. Tu auras donc, par chaque courrier, d’amples details sur tout ce que se passe ici. Adieu, Alecsandri [începutul anului 18601 Dragă Negri, Eşti rugat să expediezi scrisoarea alăturată, pe calea mării, şi să plăteşti poşta pînă la Paris. Ea aduce lui Ubicini veşti din Valahia, destinate să fie publicate. 464 Am organizat birouri de corespondenţă însărcinate de a trimite regulat de două ori pe săptămînă lui Ubicini materiale pentru ziare, şi cred că acesta este un adevărat serviciu adus principatelor. De asemenea, am organizat o corespondenţă asemănătoare, cu Agenţia >din Constantinopol. Vei avea deci, prin fiecare curier, bogate amănunte despre tot ce se petrece aici. Adio, Alecsandri i CĂTRE ALEXANDRINA GHICA 189 [1860]1 Aux attentions aimables et fraternelles je ne sais repondre que par une bonne et franche poignee de main, oii je mets tout mon coeur. Votre coussin est joii et d’autant plus precieux, pour moi, qu’il a ete travaille par une personne que je considere et que j’aime comme ma soeur. Agreez donc, chere Madame2, mes remerciements les plus sinceres et les plus affectueux, V. Alecsandri [1860]1 Atenţiilor plăcute şi frăţeşti nu ştiu să le răspund decît printr-o bună şi sinceră strîngere de mînă, în care pun toată inima. Perna dumneavoastră este frumoasă şi cu atît mai preţioasă, pentru mine, cu cît a fost lucrată de o persoană pe care o respect şi o iubesc ca pe o soră. Primiţi deci, iubită doamnă2, mulţumirile mele cele mai sincere şi cele mai afectuoase, V. Alecsandri 465- 190 [1860J 1 Madame, Un courrier de Constantinople, de passage par Bucarest, vient de m’apporter de la part de Negri, toute une gerbe d’artichaux. Permeţtez de les porter en offrande sur l’autel de notre souper du Reveillon. Votre ami tout devoue, Alecsandri [1860]1 Doamnă, Un curier de la Constantinopol, în trecere prin Bucureşti, mi-a adus din partea lui Negri, un mare buchet de anghinarii. ■ Îngăduiţi să le duc ca ofrandă |)e altarul şupetilui' nostru de’revelion. ■ ' ~ ' r ''[ ‘ ; • Prietenul vo'Stru devotat, . 1 .. Aş -i » • i • ,, ....... -- Alecsandri CArnE ION GHICA 191 , [1860] D-lui Ion Ghica Voici le journal des economistes qui reiate la sceance ou l’on a donne lecture du message du Prince. Ne serait-il pas â-propos de publier dans le Moniteur ce que se rapporte a cet acte ? J’en ai marque quelques passages au crayon. Alecsandri 466 [1860] D-lui Ion Ghica Iată jurnalul economiştilor care relatează şedinţa în care s-a dat citire mesajului prinţului. Nu ar fi potrivit să se publice în Monitor, ceea ce se raportează la acest act ? Am însemnat cîteva pasaje cu creionul. Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 192 Bucarest, 4 janvier 186!) Cher ami, J’avoue que je ne me serais jamais attendu â recevoir de toi une lettre comme celle du 14/26 decembre. Elle m’a for-tement peine, car je ne te reconnais plus. II est permis d’etre suspectible et soigneux de son hon-neur, mais je ne crois pas qu’il soit permis de douter de l’affection et, par eonsequent, des proceda» hononables de ses amis. He quoi ! parce que â l’epoque d’une crise poli-tique ou la destinee de notre pays etait en jeu, quelques hommes, animes de bonnes intentions, ont cru savuer la si-tuation en te consideram comme le candidat1 le plus digne â la Principaute, ces hommes, a tes yeux, auraient commis des scandales â compromettre ton nom, ils auraient fait bon marche de ton honneur et t’auraient expose â des humilia-tions ameres ? Si c’est lâ ta maniere de comprendre les choses, il ne me reste plus qu’â te demander pardon miile fois, pour ma part, car je suis un de ces hommes. En voyant mon pays â deux doigts de sa perte, j’ai voulu te reserver l’honneur de 467 le sauver et, pour cela, je me suis desiste de mes propres chances en ta faveur. Dieu m’est temoin que je ne pensai;> pas, en agissant ainsi, t’exposer â des humiliations chimeri-ques que tu. n’as jamais subies, d’ailleurs, et dont tu me parles avec une certaine âcrete. Je t’ai cru l’homme le plus digne en Moldavie de monter sur le trone, comme plus tard je t’ai recommande au Prince comme le plus capable de bien representer la dignite des Principautes â Constantinople. Or, si dans tout cela il y a de quoi me jeter un blâme, je m’humilie de la meilleure grâce du monde et je t’en demande pardon encore une fois. Mais ce que je n’admets pas, c’est que tu attribues pour mobile â la demande que je t’ai faite au sujet du legs, la crainte d’une infamie de la part des tiens. Me supposer, comme tu viens de le faire crâment, des soupşons contre ta familie que j’ai toujours respeotee autant que la mienne, c’est m’cffenser de la maniere la plus cruelle. Mais brisons lâ- dessus, car c’est un sujet par trop delicat, et je ne puis en parler plus au long sans avoir le coeur gros. Je te renvoie ton papier prive et je te prie de ne plus songer â l’affaire du legs. Toute demarche que tu tenterais desormais relativement â elle, je la considererai comme bles-:sante. J’ai sonde Bolintineano au sujet du posite que tu veux lui confier, il m’a semble assez dispose â aller te rejoindre â Constantinople, des que le beau temps sera revenu, c’est-â-dire au printemps prochain. En [attendant, notre] * ami est en lutte violente avec tous les autres journaux de B[uca-rest] et je ne crois pas qu’il veuille quitter le champ de ba-taille des elections. Quant â Mr Vraija, j’ai cru, en te le re-commandant, sur la priere de Balaciano, venir en aide aux embarras de ta chancellerie. Mais comme tu es seul comp-[etent dans] cette matiere et que Mr Vrana semble ne pas te [plaire], je retire ma proposition et je garde mon homme qui m’est tres necessaire d’ailleurs. Adieu, ton vieil ami quand meme, V. Alecsandri * Scrisoarea fiind ruptă pe margini, cuvintele în paranteze ■drepte au fost introduse de editor. 468 Bucureşti, 4 ianuarie 1860 Iubite prietene. Mărturisesc că nu m-aş fi aşteptat niciodată să primesc de la tine o scrisoare ca aceea de ia 14/26 decembrie. M-a durut mult, pentru că nu te mai’ recunoşteam. Este permis să fii susceptibil şi grijuliu pentru onoarea ta, dar nu cred că este permis să te îndoieşti de dragostea şi, prin urmare, de procedeele cinstite ale prietenilor. Ei cum ! pentru că în epoca unei crize politice, în care era în joc soarta ţării noastre, cîţlva oameni, animaţi de bune intenţii, au crezut că salvează situaţia socotindu-te drept candidatul1 cel mai demn la domnie, aceşti oameni, în ochii tăi, ar fi comis scandaluri menite să compromită numele tău, şi-ar fi bătut joc de cinstea ta şi te-ar fi expus la umilinţe amare ? Dacă acesta este felul tău de a înţelege lucrurile, nu-mi mai rămîne decît să-ţi cer de o mie de ori iertare, din partea mea, pentru că sînt unul din acei oameni. Văzîndu-mi ţara la două degete de pierzare, am vrut să-ţi las ţie cinstea de a o salva şi, pentru aceasta, am renunţat la propriile mele şanse în favoarea ta. Dumnezeu îmi este martor că nu mă gîndeam, procedînd astfel, să te expun la umilinţe himerice, pe care nu le-ai îndurat niciodată, dealtfel, şi despre care îmi vorbeşti cu oarecare nemulţumire. Te-am crezut-'omul-cel mai demn din Moldova-pentru a te urca pe tron. aşa cum mai tîrziu te-am recomandat Prinţului ca pe cel mai capabil de a reprezenta demnitatea Principatelor la Constantinopol. Or, dacă în toate acestea este ceva pentru care să mă condamni, mă supun cu cea mai mare umilinţă şi îţi cer încă o dată iertare. Dar ceea ce nu admit este că tu atribui ca mobilul cererii pe care ţi-am făcut-o în legătură cu legatul, temerea de o infamie din partea alor tăi. A-mi atribui, aşa cum o faci fără milă, ibănuieli împotriva familiei tale, pe care am respectat-o întotdeauna tot atît cît şi pe a mea, înseajnnă să mă jigneşti în modul cel mai crud. Dar să nu mai vorbim de asta, căci este un subiect prea delicat, despre care nu pot să vorbesc mai mult fără să am inima îndurerată. îţi trimit înapoi hîrtia ta particulară şi te rog să nu te mai gîndeşti la afacerea legatului. Orice demers vei mai încerca de acum înainte privitor la el îl voi socoti ca jignitor. 469 I ' Am întrebat pe Bolintineanu despre postul pe care vrei să i-1 încredinţezi, mi s-a părut destul de dispus să vină la tine la Constantinopol, de îndată ce vremea frumoasă va reveni, adică în primăvara viitoare. [Pînă atunci], prietenul [nostru] este în mare luptă cu toate celelalte jurnale din Bfucureşti] şi cred că nu vrea să părăsească cîmpul de luptă al alegerilor. Cît despre, domnul Vrana, am socotit, recomandîndu-ţi-1, la rugămintea lui Bălăceanu, să vin în ajutorul încurcăturilor cancelariei tale. Dar cum eşti singurul comp[etent] în această chestiune şi cum dl. Vrana se pare că nu-ţi [place], îmi retrag propunerea şi îmi păstrez omul, care, dealtfel, îmi este foarte necesar. Adio, vechiul tău prieten, oricum, V. Alecsandri 193 Bucarest, 5 janvier 1860 Mon cher Negri, • , . - , Au moment d’expedier le courrier de Constantinople, j’ai reţii ta reponse a l’article de N. Rosetti.1 Mon opinion est que ce serait manquer â ta dignite que de descendre dans la lice avec un personnage de cette espece. L’honorabilite de ton caractere, suffisamment connue dans nos pays, et l’importance du poşte que tu occupes, s’opposent â toute polemique de journaux entre toi et tes detracteurs. D’ailleurs, Boliiitineano dans la Dîmbovitza et la Reforme a chaleureusement combattu les infâmes insinuations du sus-dit personnage, et ce serait peut-etre donner lieu a de nou-veaux articles infamants de sa part que de s’abaisser jusqu’â leur repondre. Son premier essai de calomnie a souleve ici l’indignation generale, cela suffit, car il vaut mieux etre defendu par l’opi- 470 nion publique que par soi-meme. C’est lâ ma maniere de sentir dans cette circonstance. Apres cela, si tu tiens absolu-ment â faire publier ton plaidoyer, j’attendrai ta premiere depeche pour le faire. Ghica et moi sommes tous les jours attaques par certains journaux et par des libelles, mais nous en rions, sans daigner y repondre. Tout â toi, Alecsandri Bucureşti, 5 ianuarie 1860 Iubite Negri, în clipa expedierii. curierului pentru Constantinopol, am primit răspunsul tău la articolul lui N. Rosetti.1 Părerea mea este că ar însemna să treci peste demnitatea-ta dacă ai intra în luptă cu un personaj de această speţă. Cins< tea caracterului tău, destul de cunoscută în ţările noastre, şi importanţa postului pe care îl ocup i se opun oricărei polemici,, prin ziare, între tine şi- ponegritorii tăi. Dealtfel, Bolintineanu în Dîrhboviţa şi Reforma a combătut cu căldură murdarele insinuări ale sus-numitului personaj, şi poate s-ar da ocazie la alte noi articole jignitoare din partea sa -dacă s-ar coborî cineva si le răspundă. ■ ... Prima sa încercare de ponegrire a stîrnit aici indignarea generală, aceasta ajunge, căci este mai bine să fii apărat de opinia publică decît de tine însuţi. Acesta este felul meu de a simţi în această împrejurare. După aceasta, dacă ţii numaidecît să-ţi publici pledoaria, voi aştepta prima ta depeşă pentru a o face. Ghica şi cu mine sîntem atacaţi în fiecare zi de anumite ziare'şi publicaţii defăimătoare, dar noi rîdem, fără să bine-voim să răspundem. •.-■■■- ai ■ , . !i(, Alecsandri. 471 i 194 Bucarest, 5/17 janvier 1860 Reg. no. 45 Monsieur VAgent,1 Le courrier extraordinaire arrive aujourd’hui â Jassi et partant demain pour Constantinople me laisse le loisir de completer ma correspondance en vous adressant encore quelques lignes qui, sans cette occasion, devaient attendre le pro-chain courrier ordinaire. Le Gouvernement, sentant le besoin de vous tenir au courant non seulement de tous ses actes, mais encore de tous les incidents qui interessent directement ou indirectement sa politique, j’aurai soin de vous en informer â mesure qu’ils se produisent. Les anciennes capitulations etant inconciliables avec le libre exercice de nos droits autonomes, consacres par les rc-cents traites, il s’en suit un etat de choses peu tolerable et auquel nous esperons bientot metitre un terme, avec l’inter-vention et l’appui des Puissances protectrices. En attendant, comme il importe, a la marche reguliere des affaires, que nous obtenions une prompte solution sur plusieurs questions de principes controversees entre notre Gouvernement et diverses Agences etrangeres, je vous adresserai, dans le plus court delai possible, l’expose de toutes ces questions, ainsi que des moyens de droit que nous opposent â nos contradic-teurs, pour que vous puissiez, de votre cote, les faire valoir aupres des representants des Puissances â Constantinople. Pour aujourd’hui, j’ai â vous faire connaître deux faits principaux : Dans le courant de mois dernier, environ quinze barques turques, montees par des hommes armes, ont aborde une île boisee, appartenant â la Valachie, et situee en face de Calafat. Ces hommes se disposaient â couper des bois pour les transporter sur la rive droite, lorsque, sommes, en vertu des ordres emanes du ministere de la Guerre, de quitter ce mouil-lage, sous peine d’y etre contraints par la force, ils se sont enfin retires. L’affaire n’a pas eu d’autres suites, mais, tout recemment, encore trente trois barques turques ont aborde 472 une autre île, appartenant â la Valachie et situee entre Rust-chuk et Giurgevo et y ont jete l’ancre. Les hommes qui mon-tent ces barques se montrent disposes â hiverner dans l’île, sans doute pour commettre des depredations, selon leur habi-tude. Aujourd’hui encore, j’ai adresse au Pacha de Rustchuk une depeche telegraphique l’invitant â donner des ordres pour que ces barques quittsnt immediatemeîTt leur m ’iKage, saul cîans le cas ou elles voudraient aborder la rive roumaine, â se rendre sur le point qui leur serra aliegue par Pautorite militaire. Si le Pacha de Roustchuk ne defere pas â Pinvita-tion qui lui est faite par cette depeche, Pautorite militaire fera evacuer l’île par la force, apres sommation prealable. J’es-pere que nous n’aurons pas besoin de recourir â cette extre-mite, mais, pour prevenir des consequences de cette nature, qu’une plus longue tolerance pourrait necessiter, je vous prie de vouloire bien vous entendre avec la S. Porte, en la priant de donner aux Pachas de Syndjaks de Rustchuk et de Vidin des instructions conformes â l’objet de notre reclamation. Vous savez, Monsieur l’agent, que les baux de fermage des douanes, des salines et des droits d’exportaition ont cesse depuis la fin de 1859 et que le Gouvernement fait girer par ses propres agents ces diverses branches de revenus de l’Etat, â partir du premier janvier courant. Je dois, â cette occasion, vous faire savoir qu’une quantite d’environ cinq millions d’oques de sel a ete depose, pour etre vendue, sur plusieurs points du litJtoral. Cette circonstance interessant les popu-lations de la rive droite et le commerce de la Turquie, je vous prie de la faire connaître officiellement au ministere du Commerce ottoman. Les dernieres nouvelles que nous avons reşues de Paris sont tres favoraibles â notre emprunt. Nous esperons qu’il pourra se realiser bientot. Aujourd’hui, pour l’anniversaire de l’election du Prince en Moldavie, un Te Deum a ete chante â la Metropole. Les ministres et les principales autorites civiles et militaires assis-teront â cette solennite, ainsi que les membres du corp diplo-matiqvie et consulaire â l’exception du M. M. les Agents et Consuls generaux d’Autriche et d’Angleterre - qui se sont ex-cuses en me faisant connaître par ecrit leur legitime empe-chement. L’Eglise et ses abords etaient encombres de personnes ap-partenant â toutes les classes. Agreez, je vous prie, Monsieur l’agent, la nouvelle assu-rance de ma consideration la plus distinguee. V. Alecsandri Monsieur Negri, agent de la Principaute de Valachie â Constantinople Bucureşti 5/17 ianuarie 1860 Reg. nr. 45 Domnule agent,1 Curierul special sosit astăzi la Iaşi şi care va pleca mîine la Constantinopol îmi dă răgazul de a-mi completa corespondenţa adăugîndu-vă încă cîteva rînduri oare, fără această ocazie, ar fi trebuit să aştepte următorul curier obişnuit. Guvernul, simţind nevoia să vă ţină la curent nu numai ca toate actele sale, ,dar- şi cu toate întîmplările care interesează în mod direct sau indirect politica sa, voi avea grijă să vă informez pe măsură ce ele se vor produce. Vechile capitulaţii nepotrivindu-se cu libera folosire a drepturilor noastre - autonome,' consfinţite prin recentele tratate, urmează o stare de lucruri de nesuportat şi căreia sperăm să-i punem capăt curînd, cu intervenţia şi sprijinul Puterilor protectoare. Pînă atunci, cum- este nevoie, pentru mersul regulat al afacerilor, să obţinem o soluţie rapidă asupra mai multor chestiuni de principiu controversate între guvernul nostru şi dife-: rite agenţii străine, vă voi adresa, în cel mai scurt timp cu putinţă, prezentarea tuturor acestor chestiuni, cum şi mijloacele de drept pe care le punem în faţa opozanţilor noştri, pentru ca să puteţi, la rîndul dumneavoastră, să le folosiţi pe lingă reprezentanţii Puterilor la Constantinopol. . Pentru astăzi, vă voi face cunoscut două fapte principale. In cursul ultimei luni, aproape cincisprezece bărci turceşti, echipate cu oameni înarmaţi, au acostat lîngă o insulă împă- 474: durită, aparţinînd Ţării Româneşti şi aşezată ,în faţa Calafatului. Aceşti oameni se pregăteau să taie lemne pentru a le transporta pe malul drept, cînd, somaţi, în virtutea , ordinelor emanate de la Ministerul de Război, să părăsească acest loc ele acostare, sub ameninţarea de a fi constrînşi cu forţa, s-au retras în sfîrşit. Afacerea nu a avut alte urmări, dar, de curînd, încă treizeci şi trei de bărci turceşti au acostat lîngă o altă insulă aparţinînd Ţării Româneşti şi aşezată între Rusciuc şi Giurgiu şi au lăsat ancora. Oamenii care echipează aceste bărci se arată dispuşi să ierneze în insulă, pentru a jefui, fără îndoială, după obiceiul lor. Şi astăzi am adresat paşii din Rusciuc o depeşă telegrafică, poftindu-1 să dea ordine pentru ca aceste bărci să părăsească numaidecît locul de acostare, afară de cazul în care ele ar dori să acosteze pe malul românesc şi să se ducă la locul, care le va fi arătat de către autoritatea militară. Dacă paşa din Rusciuc nu va consimţi la invitaţia care i-a fost făcută prin această depeşă, autoritatea militară va evacuş insula cu forţa, după o somaţie prealabilă. Nădăjduiesc că nu vom avea nevoie să recurgem la această ultimă formă, dar, pentru a preveni urmările de acest fel, pe oare o prea îndelungată îngăduinţă ar putea să le facă necesare, vă rog să binevoiţi a vă înţelege cu S. Poartă, rugînd-o să dea paşalelor din sindgiapurile Busciuc şi Vidin instrucţiuni potrivite întocmai cu obiectul re-clamaţiei noastre. . .. . ... Ştiţi, domnule agent, că contractele de arendă a vămilor, ocnelor de sare şi drepturilor de export au încetat de la sfîr-şitul lui 1859 şi că guvernul lasă girate de proprii săi agenţi aceste diferite ramuri ale veniturilor statului, începîrid de la întîi ianuarie curent. Trebuie, cu această ocazie, să vă fac cunoscut că o cantitate de aproape cinci milioane de ocale de sare a fost depusă, pentru a fi yîndută, în mai multe puncte de pe litoral. Această împrejurare interesînd pe localnicii . malului drept şi comerţul Turciei, vă rog să o faceţi cunoscută oficial Ministerului Comerţului otoman. : Ultimele noutăţi pe care lenam primit de la Paris sînt foarte favorabile împrumutului nostru. Nădăjduim că se va îndeplini în curînd. Astăzi, pentru aniversarea alegerii Prinţului în Moldova, un tedeum a fos,t cîntat la Mitropolie. Miniştrii şi principalele autorităţi civile şi militare vor asista la această solemnitate, cum şi membrii corpului diplomatic şi consular, cu excepţia domnilor agenţi şi consuli generali ai Austriei şi Angliei care s-au scuzat, făcîndu-mi cunoscut în scris legitima lor împiedicare. Biserica şi împrejurimile sale erau năpădite de persoane aparţinând tuturor claselor. Primiţi, vă rog, domnule agent, noua asigurare a distinsei i^ele consideraţii. V. Alecsandri Domnului Negri, agent al Principatului Valahiei la Constan-tinopol 195 Bucureşti 12/24 ianuarie 1860 Principatele Unite Ministerul Afacerilor Străine a Ţării Româneşti Domnule agent, Am primit scrisoarea pe care mi-aţi trimis-o la 12/24 ianuarie curent, nr. 6, şi mă grăbesc să vă răspund. Guvernul alteţei-sale priveşte cu îngrijorare restricţiile aduse de excelenţa-sa ambasadorul britanic, măsurile luate în ceea ce priveşte patentele la care şi-au dat asentimentul toate consulatele, afară de cel al Angliei în Ţ. Românească, aşa cum v-am mai spus-o, şi a cărei aplicare ei au ordonat-o tuturor celor de resortul lor. Măsura este generală ; ea se aplica întregului comerţ fără deosebire. Nu se deosebeşte cu nimic în Principate, deşi în toate ţările Europei noi găsim patenta şi taxele care derivă din aceasta, eşalonate proporţional cu diferitele clase de comerţ şi industrie. Este momentul să se remarce că drepturile de patentă nu sînt decît justa compensaţie a statului, pentru cheltuielile şi sarcinile ce îi revin 476 •ca urmare a supravegherii şi a protecţiei cu care el înconjoară interesele patentărilor. Guvernul n-ar putea deci, asociindu-se părerii excelen-ţei-sale, să vadă, în măsura luată, - o suprataxă indirecta adăugată importului. într-adevăr, dreptul de patentă loveşte pe individ, şi nu lucrul. între aceste două condiţii nu se poate face confuzie, căci dacă în tranzacţii dreptul de patentă se calculează, natural, între contractanţi, nu mai este acelaşi lucru cu dreptul de patentă pe care'inferioritatea sa îl face neobservat. Sperăm totodată că intervenţia dv. va avea ca efect, cu timpul, de a-1 face pe domnul Bulwer să aibă o părere mai echitabilă şi mai potrivită cu drepturile noastre. în aşteptare, este o deosebire pe care aţi putea s-o faceţi să iasă în relief faţă de acesta ; este aceea care rezultă din export şi import. Primul, prin faptul că ne aduce un avantaj direct, acela al intrării capitalurilor străine în schimbul produselor noastre, ar putea, poate, să devină_obiectul unei favorizări speciale. Astfel, negustorul, speculantul, care se Qedau exclusiv comerţului „en gros“ în export par să se bizuie pe aceasta favoare care îi scuteşte de drepturile de patentă. Dar nu este acelaşi lucru cu cel care importă numai şi răspîndeşte în ţara produsele străine. Acesta ne procură un avantaj mai puţin direct; el nu favorizează în acelaşi grad industria naţionala. El se prezintă în aceleaşi condiţii ca şi comerciantul indigen şi, ca atare, el trebuie să fie în mod obligatoriu supus patentei. Eu vă indic aceste argumente, nu pentru că ele vă servesc ca bază, ci pentru că la nevoie aţi putea să le faceţi să folosească unei tranzacţii, în aşteptarea unei soluţii complete. Anexez tabelul taxei proporţionale a patentei comerciale ţi industriale. Aşa cum v-am^anunţat prin ultima mea scrisoare, adaug cu aceasta, sub formă de expunere, principalele probleme pe care consulatele persistă în a le rezolva în termeni ficşi, deşi aplicarea lor în cazurile de care este vorba este incompatibilă nu numai cu exercitarea liberă a autonomiei noastre, ci cu toate principiile de drept public internaţional pe care Ie invocăm în sprijinul tezei noastre, aşa cum vă veţi con- vinge, domnule agent, din observaţiile care întovărăşesc enunţul fiecărei probleme. Cum noi trebuie să căutăm ca toate aceste probleme sa fie rezolvate într-un sens mai conform cu drepturile noastre în timpul revizuirii proiectate a tratatelor, vă rog, după ceva veţi fi pătruns de consideraţiile care militează în favoarea acestei soluţii, de a le pune în valoare faţă de cine va aparţine, pentru ca să putem ieşi definitiv din poziţia anormală în care ne-am menţinut pînă astăzi. Profit de această, ocazie, pentru a vă asigura, domnule agent, de consideraţia mea cea mai distinsă. V. Alecsandri Domnului ministru Negri, agentul Principatului Valahiei la Constantinopol etc. etc. 196 Bucarest, ce 26 janv. 1860 Principautes Unies Cabinet du ministre des Affaires etrangeres de Valachie Mon cher Negri, Je n’ai que le temps de t’embrasser et de t’annoncer l’ar-rivee du Prince â Bucarest le jour meme. du 24 janvier. T Enthousiasme general ! Bal â la muriicipalite, banquet offert par le corps des officiers, representation de circonstance an Theâtre National, illuminations, distributions de secours aux familles pauvres, amnistie pour tous les proces politiques, ainsi que pour tous Ies delits dc presse, rien n’a manque pour ce grand jour du 24. Tout cela est fort beau assure-ment, mais l’aurea mediocritas d’Horace est preferable sous 478 miile rapports. Avoir une jolie maison au bord de la mer, avec un delicieux jardin, et, par-dessus tout, une femme charmante, voilâ l’ideal du bonheur ! Ajoute â cela de la -fortune, de la sânte, quelques heures de travail intellectuel et un bon vieil ami comme toi. C’est le bonheur complet ! Hors de lâ, tout est vanite. J’attends le printemps avec l’impatience d’un prisonnier qui espere l’heure de la delivrance. L’atmosphere des gran-deurs m’etouffe parce qu’il s’y mele beaucoup d’air corrompu par la bassesse et la flatterie. ...‘.Le lyLinistere me fait l’effet d’une galere et, en fait de galere, j'aime mieux un caîque ou, mieux encore, une gondole. Adieu, je t’embrasse, Alecsandri )'(': Bucureşti, 26 ian. 1860 Principatele Unite -4. ■ Cabinetul ministrului *. Afacerilor Străine . Iubite Negri, Nu-, am decît timpul să te îmbrăţişez şi să-ţi anunţ sosirea prinţului în Bucureşti chiar în ziua de 24 Ianuarie.1 Bucurie generală ! Bal la primărie, banchet- oferit de corpul ofiţerilpr, reprezentaţie de circumstanţă la Teatrul Naţional, iluminaţii, distribuiri de ajutoare familiilor sărace, amnistie pentru toate procesele politice, cum şi pentru toate delictele de presă, nimic nu a lipsit în cinstea acestei mari zile de 24. Toate acestea sînt, cu siguranţă, frumoase,, dar aurea mediocritas * a lui Horaţiu este preferabilă sub o mie de raporturi. A avea o casă frumoasă la marginea mării, cu o grădină frumoasă, şi, pe lîngă toate acestea, o femeie îneîntătoare, iată idealul fericirii ! Âdaugă * Mediocritatea de aur (Horaţiu, Ode) (în original, în limba latină). ■ 479 la această avere, sănătate, cîteva ore de lucru intelectual şi un vechi prieten ca tine. Iată adevărata fericire ! în afară.de aceasta, totul este deşertăciune. Aştept primăvara cu neastîmpărul unui prizonier care năzuieşte spre ora eliberării. Atmosfera măririlor mă sufocă, pentru că se amestecă acolo mult aer stricat de josnicie şi linguşire. Ministerul îmi face impresia unei galere şi, în materie de galeră, prefer un caic sau, şi mai bine, o gondolă. Adio, te îmbrăţişez, Alecsandri 197 Bucureşti 2/14 febr. 1830 Principatele Unite Ministerul Afacerilor Străine din Ţara Ropiânească Domnule agent, Am primit scrisoarea dv. din 15/27 ianuarie curent, nr. 8, cu traducerea pe care aţi binevoit s-o anexaţi a pasajului din nota noastră, privitor la dreptul de patenta 1 trimisă de ambasada Angliei domnilor consuli ai acestei naţiuni, ca şi chitanţa scrisoarei de la Paris şi care este recomandată cu multa grijă- Guvernul este încîntat de încrederea pe care o manifestaţi în rezultatul demersului pe care l-aţi făcut pe lîngă Ministerul Afacerilor Străine a Sublimei Porţi, relativ la invazia insulelor2 noastre de pe Dunăre de către turci ; în legă tură cu aceasta am informat de asemenea şi Ministerele de Finanţe şi de Război. Sper că ordinele pe care le-aţi provocat vor avea de acum înainte tot efectul pe care putem să-l sperăm. 480 Cît despre stabilirea liniei telegrafice proiectată între Odesa şi Constantinopol, am scris imediat colegului de la Iaşi, pentru a-i cere informaţiile necesare în sensul notei dv. Vă mulţumesc, domnule agent, pentru comunicarea pe care aţi binevoit să mi-o faceţi prin extrasul scrisorii adresată de dv. prinţului. în legătură cu aceasta am discutat cu alteţa-sa. Guvernul, pătruns de acest adevăr, ca şi dv., ca şi de gravele probleme de rezolvat într-un alt punct a! Europei care, cel puţin pentru un timp, au abătut atenţia Puteri-lor de la noi, nu poate decît să aprobe rezerva dv. înţeleaptă şi să consimtă cu oarecare interes care îl forţează să temporizeze lucrurile în vederea soluţiei cea mai potrivite dorinţelor şi drepturilor noastre. Este destul să vă spun că în ceea ce priveşte afacerea Agapiadi, momentul oportun cînd va putea fi prezentată este lăsat la libera dv. apreciere. Anexa acestei scrisori, traducerea în franţuzeşte a mesajului alteţei-sale la Cameră, precum şi copia proiectului Constituţiei elaborată de Comisia de la Focşani pe care mi le-aţi cerut. Am cerut de la domnul ministru de Interne informaţiile asupra Alexandrinei Conlecicova şi locul naşterii sale, dar nu le-am putut obţine pînă în prezent. Tarifele drepturilor stabilite de predecesorii dv. şi percepute în cancelaria dv. sub diferite titluri nepărîndu-mi-se bazate pînă astăzi pe reguli fixe, aşa cum m-am putut convinge examinînd tabloul de încasări şi cheltuieli trimis prin domnul Logodi, trebuie să înceteze această situaţie ilegală şi să se facă o fixare legală. Vă rog deci pe dv., domnule agent, să stabiliţi acest tarif aşa cum îl veţi socoti mai convenabil pentru ca să primească ulterior consacrarea acestui minister. Eu vă rog numai să observaţi în primul rînd că diferitele drepturi de perceput trebuiesc calculate în piaştri ai Ţării Româneşti (şi nu în piaştri turceşti) la valoarea de 60, 30/40 piaştri pentru lira turcească, valoarea legală adoptată de guvernul nostru şi în mod proporţional pentru subdiviziunile lirei. Trebuie să adaug că nivelul încasărilor cance-lariei trebuie să rămînă în casă ca fiind parte, după cum ştiţi, din veniturile de stat, pentru a primi destinaţia care le va fi asigurată de Ministerul Afacerilor Străine fără a putea fi deloc afectat altor cheltuieli decît acelea din serviciul acelei cancelarii, aşa cum s-a practicat şi în trecut. 481 1 Ne propunem să supunem necontenit * Camerei un proiect care să stabilească drepturi de diplomă asupra navelor, înlocuind un drept fix perceput în mod primitiv, cu un drept proporţional în mod echitabil, după tonajul lor. Eu vă rog să-mi daţi cu titlul de informaţii, privitor la această chestiune, o scurtă copie, după registrele Cancelariei dv., de toate diplomele scoase din 1831, de către domnii agenţi de la Constantinopol, indicîndu-se numele căpitanilor sau a vaselor (navelor) sau măcar cu aproximaţie, dacă acest lucru ar fi prea dificil. în această privinţă, informaţiile căpătate în cele din urmă prin domnul Logodi nefiind complete, va rog, domnule agent, să mă informaţi dacă toate aceste diplome au fost acordate exclusiv românilor din Ţara Românească şi dacă nu s-au atribuit streinilor nenaturalizaţi. în momentul stabilirii bugetului Ministerului Afacerilor Streine, am nevoie să cunosc pe acel pe care îl credeţi că poate fi acceptat definitiv pentru Agenţia Princiară, în ceea ce priveşte Ţara Românească. V-aş fi recunoscător dacă mi l-aţi trimite prin viitorul curier, camera trebuind să fie sesizată de această problemă, la deschiderea sa. Primiţi, domnule agent, asigurarea consideraţiei cea mai distinsă. V. Alecsandri Domnului Negri, agent al Principatelor Unite la Constantinopol. CĂTRE ION BĂLĂCEANU 198 Bucarest, 10 fevrier 1860 Mon cher Balaciano, Je me suis empresse de remettre au Prince ta lettre de remerciements et je m’empresse, non moins, de t’assurer qu’elle a produit un excellent effet sur l’esprit de son Altesse. * Traducere greşită, este „numaidecît“. 482 Comment pourrak-il en etre autrement ? Ce meme Prince dont tu as toujours eu a te plaindre estime au plus haut degre les qualites de ton coeur et de ton esprit et il m’a charge de te dire qu’il regrette beaucoup de te savoir malade et qu’il fait des voeux pour ta prompte guerison. Un homme comme Balaciano, a t-il ajoute, se doit plius qu’un autre â son pays car, s’iil est vrai que noblesse oblige, honneur et intelligence obligent encore d’avantage dans une societe comme la notre. Bref, le Prince t’envoie l’assurance de ses sentiments af-fectueux, avec lesquels je t’embrasse, Alecsandri N.B. Tu t’es encore foure le doigt dans l’oeil en avan-£ant que le poşte d’agent1 officieux â Paris m’etait destine, Quand cesseras-tu d’abuser ainsi de tes doigts ? Bucureşti, 10 februarie 1860 Iubite Bălăceanu, M-am grăbit să înmînez prinţului scrisoarea ta de mulţumire şi mă grăbesc, nu mai puţin, să te asigur că ea a produs un efect dintre cele mai bune asupra alteţei-sale. Cum ar putea să fie altfel ? Acest prinţ de care te-ai plîns întotdeauna apreciază în cea mai înaltă măsură calităţile inimii şi inteligenţei tale şi m-a însărcinat să-ţi spun că regretă mult că te ştie bolnav şi că face urări pentru apropiata ta vindecare. Un om ca Bălăceanu, a adăugat el, trebuie, mai mult decît oricare altul, să fie al ţării sale, căci, dacă este adevărat că nobleţea obligă, onoarea şi inteligenţa obligă încă şi mai mult într-o societate ca a noastră. Pe scurt, prinţul îţi trimite asigurarea sentimentelor afectuoase, cu care te îmbrăţişez. Alecsandri 483 N.B. Iar te-ai lăsat înşelat bănuind că postul de agent1 oficios la Paris îmi era hărăzit mie. Cînd vei înceta să mai te foloseşti peste măsură de degetele * tale ? către costache negri 199 Bucarest, 20 fevr. 1860 Mon cher vieux, Ayant oublie de te parler, dans ma longue lettre d’aujourd’-hui, de deux choses tres importantes je reprend la plume. Le Prince, ayant pour Bolintineano une estime toute parti-culiere et plaşant toute sa confiance en lui, deşire le garder en Valachie, mais, voulant en meme temps lui creer une po-sition independante, il lui destine le poşte de membre de la Comission riveraine du Danube. Ce poşte, bien retribue, me-ttra notre ami dans une position convenable sous tous les rapports, et le Prince gardera ainsi, pres de sa personne, un excellant conseiller. Tu es donc charge de sonder le te/rain â Constantinople, et de le preparer meme de fa9on â ce que la nomination de Bolintineano ne subisse pas le meme echec que celle de Bala-ciano.1 Je t’annonce l’arrivee prochaine de Baligot 2 â Constantinople. Son intention est de se rendre imediatement apres â Jassi aupres du Prince, mais ici se presente une difficulte. Le Prince ne veut se creer une Chancellerie qu’autant que les Chambres voteront une somme quelconque pour son entretien. En consequence, Baligot ne devrait pas courir le risque d’un voyage en pure perte, avant que cette malheureuse question de Chancellerie ne soit resolue. * Fără sens în limba română, în limba franceză legîndu-se de expresia se fourer le doigt... 484 Retiens -le â Constantinople et ecris en au Prince pour lui rappeler que, sur sa promesse de prendre Baligot aupres de sa personne, nous avons pris en quelque sorte des engagements envers celui-ci ; que notre ami, sur la foi de cette promesse, s’est defait de la direction de son journal et qu’en fin nul ne pourra servir Son Altesse avec plus de devouement et d’intelli-gence que Baligot. Adieu, A. Bucureşti, 20 febr. 1860 Dragul meu, ■ Ujtînd, în lunga mea scrisoare de astăzi, să-ţi vorbesc despre două lucruri foarte importante, reiau condeiul. Prinţul, avînd pentru Bolintineanu o deosebită stimă şi punîndu-şi toată încrederea în el, doreşte să-l păstreze în Va-lahia, dar, dorind în acelaşi timp să-i creeze o poziţie independentă, îi rezervă postul de membru al Comisiei riverane a Dunării. Acest post, bine plătit, va pune pe prietenul nostru într-o situaţie convenabilă din toate punctele de vedere, şi prinţul va păstra astfel ,pe lîngă persoana sa, un foarte bun sfătuitor. Eşti deci însărcinat să sondezi terenul la Constantinopol, şi chiar să-l pregăteşti în aşa fel încît numirea lui Bolintineanu să nu sufere aceeaşi nereuşită ca aceea a lui Bălăceanu *. Iţi vestesc apropiata sosire a lui Baligot2 la Constantinopol. Gîndul său este de a se duce de îndată la Iaşi lîngă prinţ, dar aici se iveşte o greutate. Prinţul nu doreşte să-şi creeze o cancelarie pînă cînd camerele nu vor vota o sumă oarecare pentru întreţinerea ei. Prin urmare, Baligot nu ar trebui să încerce o călătorie păgubitoare, înainte ca această nefericită chestiune a cancelariei să fie rezolvată. Reţine-1 la Constantinopol şi scrie-i prinţului pentru a-i aminti că, după făgăduiala sa de a lua pe Baligot pe lîngă persoana sa, ne-am luat într-un fel angajament faţă de acesta; 4*5 că prietenul nostru, în baza acestei făgăduieli, a părăsit direcţia ziarului său şi că, în sfîrşit, nimeni nu va putea servi pe alte-ţa-sa cu mai mult devotament şi inteligenţă decît Baligot. Adio, A CĂTRE ion ghica 200 Bucarest, ce 28 fevr. 1860 Principautes Unies Cabinet du ministre des Affaires etrangeres de Valachie Travaux de correspondance avec Paris Mon cher vieux, J’aurai â t’entretenir de quelques partlcularites interessan-tes. Si tu n’as rien de mieux â faire dans la matinee, veux-tu passer un instant chez moi ? II s’agit de regler la question 1 dont nous avons touche quelques mots hier. ; Bonjour, Alecsandri Bucureşti, 28 febr. 1860 Principatele Unite Cabinetul ministrului Afacerilor Străine al Ţării Româneşti Lucrările de corespondenţă cu Parisul Dragul meu, Am să-ţi vorbesc despre unele particularităţi interesante. Dacă nu ai nimic mai bun de făcut de dimineaţă, vrei să treci o'clipă pe la mine ? 486 Este vorba de a aranja o chestiune1 despre care am schimbat cîteva cuvinte ieri. Bună ziua, Alecsandri 201 [Bucureşti, primăvara 1860] Mon cher President, Des circonstances que je t’exliquerai nous empechent, Cre-zeano et moi, de prendre part, ce soir, aux travaux du Conseil, mais nous declarons tous les deux adherer entiereftient â tout ce qui sera decide en notre absence. Faites comme nous en consideration de Penterrement du carnaval.  bientot, Alecsandri [Bucureşti, primăvara 18601 Iubite preşedinte, Împrejurări pe care ţi le voi explica ne împiedică, pe Cre-ţanu şi pe mine, să-luăm parte, în seara aceasta, la lucrările Consiliului, dar declarăm amîndoi că aderăm pe de-a întregul la tot ceea ce se va hotărî în lipsa noastră. Fă ca noi în cinstea îngropării carnavalului. Pe curînd, Alecsandri CÂTRE COSTACHE NEGRI 202 Bucureşti, 5 martie 1860 Domnule agent, Articolul 27 din convenţia din 19 august a fixat sediul Comisiei Centrale la Focşani. Situaţia intermediară a acestui oraş ar părea într-adevăr mai prielnică relaţiilor celor două guverne cu corpul central. Experienţa a demonstrat, cu toate acestea, cîteva inconveniente grave legate de această alegere, inconveniente dintre care unele sînt numai materiale, în timp ce altele afectează raporturile dintre cele două puteri de stat, atît de dorit să le vezi funcţionînd într-o perfectă armonie. Ştiţi, domnule, că oraşul Focşani nu contează decît pe un foarte mic număr de locuinţe. Acest număr, astăzi, n-ar putea să fie suficient membrilor Comisiei Centrale care vor veni în curînd să se adaoge celor de la Curtea de Casaţie, fără a mai pune la socoteală personalul numeros ataşat acestor două corpuri. însă, lipsa de locuinţe a determinat şi va determina încă pe persoanele cele mai potrivite, poate, pentru aceste importante funcţiuni să le refuze, pentru ca să evite de a se transporta într-un oraş lipsit de cea mai mare parte a condiţiilor indispensabile vieţii. De aici rezultă pentru guvern şi pentru camere o restricţie simţitoare în alegerea acestor funcţionari, şi aceasta un timp mai îndelungat chiar, căci nu este probabil ca noile construcţii să ofere în curînd adăposturi suficiente tuturor acestor oaspeţi. Pe de altă parte, lucrările Comisiei vor fi împiedicate la Focşani prin totala lipsă a unor izvoare intelectuale, pe c'are n-ar putea să le întîlnească decît într-o rezidenţă, prevăzută cu arhive, bibliotecă, imprimerii etc. Pentru a-şi procura astăzi ceea ce trebuie în această privinţă, ea întreţine o corespondenţă vastă, de unde rezultă o mare parte din timp adesea nefolositor, căci cercetările făcute prin altcineva n-ar putea să înlocuiască pe acelea făcute în mod direct. Dar cel mai important este faptul că îndepărtarea Comisiei de centrele guvernamentale exclude posibilitatea oricărui 488 schimb preliminar de păreri între guvern şi membrii Comisiei. Se ivesc neînţelegeri care încetul cu încetul iau proporţii de adevărate conflicte ; ura şi amorul propriu adăugîndu-se, de aici rezultă orientări vicioase irevocabile, curente care se neutralizează unul pe altul, în timp ce ar fi posibil adesea, dacă nu uşor, să se evite aceste divergenţe regretabile dacă relaţii mai apropiate ar permite explicaţii în prealabil şi în mod continuu. Dumneavoastră ştiţi, domnule, în această privinţă, ca guvernul nu este reprezentat în Comisia Centrală prin miniştrii săi, cum este în camere. îndepărtarea guvernului de sediul Comisiei îl lipseşte de mijlocul prevenirii, prin explicaţii private date în timp util, a complicaţiilor totdeauna supărătoare şi uneori fatale pentru armonia puterilor de stat şi deci chiar la mersul guvernului. Aceste diferite inconveniente au fost semnalate încă de multă vreme prinţului, de către membrii Comisiei, în convorbiri particulare. în dorinţa sa de a evita tot ceea ce poate face o aparenţă «nti-convenţională, alteţa-sa n-a vrut să dea curs pînă în prezent înfăţişărilor ce i-au fost făcute, însă nu poate să le nesocotească. Alteţa-sa a crezut necesar să mă însărcineze să vă scriu, domnule agent, pentru a vă informa, cu titlul confidenţial totuşi, pe lîngă guvernul Porţii şi a reprezentanţilor Puterilor garante, dacă mutarea Comisiei de la Focşani în Bucureşti ar fi de natură să provoace din partea lor obiecţii şi dificultăţi serioase. Veţi scoate în evidenţă motivele enunţate mai sus care implică, după cum veţi vedea, pe de o parte o forţă majoră, într-un anumit fel, şi pe de alta, necesitatea unei mai bune înţelegeri între puterea executivă şi Comisie. Contez pe tactul dv. pentru a face să se convingă cei ce se cuvine, că nu este vorba aici de nici o idee preconcepută, de deviere de spirit a convenţiei, care se va îngriji necontenit de mersul guvernului alteţei-sale ,ci numai de îndepărtarea obstacolelor materiale" adăugate unor oarecare condiţii secundare, puse la cale fără să se fi putut ţine seamă de circumstanţe locale. Vă rog să mă informaţi imediat despre rezultatul demersurilor făcute de dv. şi să-mi indicaţi — dacă este cazul — 489 mijloacele oficiale cele mai potrivite pentru a ajunge la rezultatul dorit. în aşteptarea răspunsului dv. în această privinţă, vă rog, domnule agent, să primiţi asigurarea consideraţiunii mele cele mai distinse. - V. Alecsandri Domnului Constantin Negri agent al Principatelor Unite pe lîngă Sublinia Poartă 203 14 mars 1860, Bucarest Mon cher Negri, La piece1 ci-jointe tu la mediteras serieusement et tu en donneras lecture â Fuad Pacha, d’abord, et ensuite aux am-bassadeurs amis. Le Prince m’a dit de t’ecrire que tu etais libre de revenir quand tu voudras. Moi-meme je pars dans cinq â six jours pour Jassi, afin d’y passer les fetes de Paques, apres quoi je reviendrai â mon poşte. La Chambre valaque a commis assez de balourdises, jusqu’â present, grâces aux passions personnelles qui l’agitent. On dit que la majorite est decidee de refuser tous les pro-iets presentes par le Ministere actuel et de rogner le budget de faţon â mettre le gouvernement dans l’impossibilite de marcher. En ce cas, on enverna la Chambre preindre l’air de la campagne ! 2 Plus on touche de pres aux passions humaines et plus on aspire apres la solitude. ■ Adieu, je t’embrasse, Alecsandri 490 r 14 martie 1863, Bucureşti Iubite Negri, Piesa1 alăturată o vei studia eu seriozitate şi o vei citi lui Faud-paşa, mai întîi, şi apoi ambasadorilor prieteni. Prinţul mi-a spus să-ţi scriu că eşti liber să te întorci cînd vei dori. Eu însumi plec în cinci-şase zile la Iaşi, ca să petrec sărbătorile Paştelui, după care mă voi întoarce la postul meu. Camera valahă a: făcut destule greşeli, pînă acum, datorită pasiunilor personale care o frămîntă. Se zice că majoritatea este hotărîtă să refuze toate proiectele prezentate de Ministerul actual şi să micşoreze bugetul în aşa fel încît să pună guvernul în neputinţă de a lucra. In acest caz, Camera va fi trimisă să ia .aer la ţară !2 Cu cît te atingi mai de aproape de pasiunile omeneşti, cu atît rîvneşti mai mult la singurătate. Adio, te îmbrăţişez, Alecsandri CÂTRE ION GHICA 204 Jassi, 17/4 [s.n.] 1860 Ioan Ghica, ministre de l’Interieur Bucarest Par erreur qu’on a telegraphie le nom de Gregoire Marghiloman, C’est son frere Michel qui a ete nome provisoi-rement au poşte de Prefet de Police. Par ordre de son - Altesse. Alecsandri, ministre des Affaires etrangeres Iaşi, 17/4 [s.n.] 1860 Ioan Ghica, ministrul Afacerilor Interne Bucureşti Din greşală s-a telegrafiat numele lui Grigore Marghiloman. Fratele, său Mihail este cel care a fost numit provizoriu în Postul de prefect de poliţie. Prin ordinul alteţei-sale. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 491- 205 Jassi, 10 avril [s.v.] 1860 Mon cher vieux, Bolintineano te dira tout ce que je pourrais t’en ecrire, il est donc inutile que je lui fasse concurence. La seule chose que j’ajouterai a sa narration c’est que les choses ne marchent pas dans la voie qui leur est natu-rellement prescrite. Pour ma part, j’en suis, non decourage, mais ennuye. Je compte partir vers la fin jdu mois pour venir vous re-trouver et recommencer nos luttes avec les Mirabeaux de la Chambre. Je le fais par acquit de conscience et nullement par gout car, tu me connais et tu sais que je deteste les discussions oiseuses. J’ai encore plusieurs affaires qui me retiennent et qui doivent decider de mes beaux plâns de voyage. Aussi ne manque-je pas d’y attacher la plus grande importance. A bientot donc, mon cher vieux. Je suis heureux de te dire que le Prince est entierement satisfait de son ministere de Bucarest. Mes amities aux tiens et aux notres, Alecsandri Iaşi, 10 aprilie [s.v.] 1860 Iubite prietene, Bolintineanu îţi va spune tot ce aş putea să-ţi scriu, este deci inutil să-i fac concurenţă. Singurul lucru pe care l-aş adăuga la povestirile lui este că lucrurile nu merg pe calea care le este pregătită. în ce mă priveşte, sînt, nu descurajat, dar plictisit. Socotesc să plec pe la sfîrşitul lunii pentru a veni să vă regăsesc şi să începem luptele noastre cu acei Mirabeaux din Cameră. O fac pentru a fi cu sufletul împăcat, dar nu din plăcere, căci mă cunoşti şi ştii că nu pot să sufăr discuţiile nefolositoare. 492 Mai am încă multe treburi care mă reţin şi care trebuie să hotărască despre frumoasele mele planuri de călătorie. De aceea nu încetez de a le da cea mai mare importanţă. Pe curînd deci, iubite prietene Sînt fericit să-ţi spun că prinţul este pe de-a întregul mulţumit de ministerul său de la Bucureşti. Amiciţiile mele alor tăi şi ator noştri, Alecsandri 206 Jassi, 23/4 [s.n.] 1860 Mr Ion Ghica, ministere de l’Interieur, Bucarest On n’a pas encore de ministere. Mavrojeni et Hurmuzaki ont declare ne pouvoir en former un. L’affaire du Bulletin sera reglee plus tard. Alecsandri, ministre des Affaires etrangeres Iaşi, 23/4 [s.n.] 1860 Dl. Ion Ghica, ministrul Afacerilor Interne Bucureşti Nu avem încă minister. Mavrogheni şi Hurmuzaki au declarat că nu pot să formeze unul. Afacerea Buletinului va fi aranjată mai tîrziu. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 493 ! j 207 Jassi, 18 avril [s.v.] 1860 Mon cher Ghica, Tu connais Mr Levassor, je n’ai donc pas besoin de te le recommander. Il veut distraire un peu les habitants de Bucarest des ennuis et des preoccupations politiques. C’est la mission la plus charitable qu’un homme- de grand talent puisse se donner, et nous devons lui donner tout notre con-cours en faveur de cette belle oeuvre qu’on pourrait appeler Ie desopillement de la rate. A bientot, Alecsandri Iaşi, 18 aprilie [s.v:] 1860 A Iubite Ghica, Cunoşti pe dl. Levassor, nu mai am deci nevoie să ţi-1 recomand. El vrea să-i distreze puţin pe locuitorii Bucureştiului de plictiselile şi preocupările politice. Este misiunea cea mai caritabilă pe care un om de mare talent şi-o poate da, şi trebuie să-i dăm tot concursul pentru această frumoasă operă pe care am putea să o numim stîrnirea rîsului. Pe curînd, Alecsandri 208 Jassi, 20 avril 1850 Mon cher vieux, Les affaires ici ne vont pas du tout. Mavrojeni et Hur-muzaki ont fait fausse couche. Stefanica Catargi est charge du nouvel enfantement ministeriel, mais on doute qu’a son 494 âge... Enfin arrive que pourra, je garde pour ma part, la plus grande reserve et ne me mele de rien. Ce debut est pour t’annoncer l’arrivee procHaine â Bucarest de Levassor du Palais Royal. Il vient y donner une dou-zaine de representations, afin de faire concurence aux ora-teurs burlesques de la Chambre. J’en ai ecrit â Mr. Bengesco pour le prier de preparer le terrain et de propager cette bonne nouvelle dans Bucarest. Levassor a fait, de bonnes affaires â Jassi, malgre la saison deja avancee. J’espere qu’il en fera de meilleures â Bucarest, ou la societe est avide de rejouissances. Donne lui un coup de main, car ce comique de premier ordre se pro-pose d’enlever tous les lauriers de Jean Brătiano et consorts. A bientot, Alecsandri Mes amities â tous les tiens. Iaşi, 20 aprilie 1860 Iubite prietene, Treburile nu merg deloc aici. Mavrogheni şi Hurmuzak,i au avansat. Ştefănică Catargj este însărcinat să dea naştere noului minister, dar sînt îndoieli că la vîrsta sa... In sfîrşit, întîmplă-se ce s-o întîmplă, în ce mă priveşte, eu mă ţin deoparte şi nu mă amestec în nimic. Acest început este pentru a-ţi anunţa apropiata sosire la Bucureşti a lui Levassor de la Palais Royal. El vine să dea o duzină de reprezentaţii, oa să facă concurenţă caraghioşilor oratori de la Cameră. I-am scris d-lui Bengescu pentru a-1 ruga să pregătească terenul să se răspîndească această bună veste în Bucureşti. Levassor a făcut afaceri bune la Iaşi, cu tot sezonul avansat. Nădăjduiesc că va face şi mai bune la Bucureşti, unde societatea este dornică de distracţii. Dă-i o mînă de ajutor, căci acest comic de primul rang îşi făgăduieşte să răpească toţi laurii lui Ion Brătianu şi consorţii. Pe curînd, Alecsandri •Amiciţiile mele tuturor alor tăi. 495 209 Iaşi, 28 aprilie 1880 Mon cher vieux, On s’est furieusement dispute â la Chambre dans les deux dernieres reunions. Resultat ?... Un vote de desapprobation contre le ministre Epoureano lequel avait donne sa demission depuis une quinzaine de jours. Cogalniceano est charge de la formation du nouveau Cabinet... pourvu qu’il n’en fasse pas un d’aisance. Je pars dans peu de jours. Mes amities â tous les tiens et â tous les notres. V. A Iaşi, 28 aprilie 1860 Iubite prietene, S-au certat cu furie la Cameră în ultimile două reuniuni. Rezultatul... ? Un vot de dezaprobare împotriva ministrului Epu-reanu care îşi dăduse demisia de cifieisprezece zile. Kogălni-ceanu este însărcinat cu formarea noului Cabinet... numai de nu ar face un closet. * Plec peste cîteva zile. Amiciţiile mele tuturor alor tăi şi tuturor alor noştri. V.A. 210 Jassi, 13/5 [s.n.] 1860 D-lui Ion Ghica, prezidentul Consiliului Bucureşti Colegiul alegătorilor direcţi în districtul Buzeu1 încons-ciintîndu-mă că m-au ales deputat, am telegrafiat d-lui presi- * In limba franceză, joc de cuvinte : Cabinet, cabinet d’aisance (closet). 496 dent colonel Crăsnar că împrejurările nu mă iartă a primi mandatul cu care m-au onorat. Binevoiţi dar, d-le ministru, a lua măsurile ce veţi găsi de cuviinţă pentru procedare la o nouă alegere în locul meu şi totodată a face cunoscut d-lui prezident al camerei dimisionarea mea de deputat. V. Alecsandri 211 Jassi, 13 mai [s.n.] 1860 Monsieur Jean Ghica, ministre de l’Interieur Bucarest Je t’ai declare, en partant, que, si j’etais elu depute en Valachie, je ne retournerai plus â Bucarest. Si tu veux que j’y revienne, fais d’abord proceder â de nouvelles .elections â Bouzeu. J’ai d’ailleur telegraphie au (Bouzeu) president du colege electoral que je ne pouvais accepter le mandat de depute. Ma decision est irrevocable. Alecsandresco est-il parti pour Jassi ? Alecsandri Iaşi, 13 mai [s.n.] 1860 Domnul Ion Ghica, ministrul Afacerilor Interne Bucureşti Ţi-am declarat, cînd am plecat, că, dacă voi fi ales deputat în Ţara Românească, nu mă voi mai reîntoarce la Bucureşti. Dacă vrei ca să mă întorc, procedează mai întîi la noi alegeri la Buzău. Am telegrafiat dealtfel la (Buzău) preşedintelui cole- 49? givilui electoral că nu puteam să primesc acest mandat de deputat. Hotărîrea mea este de nestrămutat. Alecsandrescu a pleaat spre Iaşi ? Alecsandri 212 Jassi, 15/5 186J Mr Ion Ghica, President du Conseil des ministres Bucarest Ministere1 forme. Cogalniceano President du Conseil et /ninistre. de lTnterieur. Michel Jora Affaires etrangeres. Corradini Travaux publics. Alcaze Finances. Adrian Guerre. Bojinca Justice. L’archimandrite Melchisedek Culte et In-struction publique. Regards â ma depeche d’hier, relative â mon retour. Alecsandri, ministre des Affaires etrangeres Iaşi, 15/3 1860 Dl. Jon Ghica, preşedintele Consiliului de miniştri Bucureşti Minister1 format. Kogălniceanu preşedintele Consiliului şi ministrul Afacerilor Interne. Mihail Jora Afacerile Străine. Corradini Lucrări Publice. Alcaz Finanţe. AdrLan Război. Bojinca Justiţie. Arhimandritul Melchisedec Culte şi Instrucţie Publică. Uită-te peste depeşa mea de ieri, privitoare la întoarcerea mea. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 498 CĂTRE MIHAIL KOGALNICEANU 213 Roman 1, 22 mai 1860 Mr Cogalniceano Jassi La clef du chiffre de Negri est assez compliquee, elle repose sur la connaissance d’une frase convenue tenir [s/c] les correspondants. Il faudrait donc savoir d’abord si la depeche que vous venez de recevoir est combinee avec la phrase convenue entre Negri et mon frere ou bien avec celle convenue entre Negri et moi. Veuillez m’envoyer par telegraphe les premiers mots de cette depeche pour que j’essaie d’en trouver l’explication et, en cas de succes, je vous enverai immediatement la phrase qui Iui sert de clef. V. Alecsandri Roman,1 22 mai 1860 Dl. Kogălniceanu Iaşi Cheia cifrului lui Negri este destul de complicată, ea se bazează pe cunoaşterea unei fraze convcnite între corespondenţi. Trebuie mai întîi să se ştie dacă depeşa pe care ai primit-o este combinată cu fraza convenită între Negri şi fratele meu sau cu cea convenită între Negri şi mine. Trimite-mi prin telegraf primele cuvinte din această' depeşă ca să încerc să-i găsesc explicaţia şi, în caz de succes, îţi voi trimite numaidecît fraza care îi serveşte de cheie. V. Alecsandri 499 CĂTRE BARONUL EDER 214 Bucarest, 24 mai 1860 M. I’Agent et Consul general,1 A une epoque ou les rapports de l’Autriche avec la Mol-'davie et la Valachie n’avaient pas encore l’importance qu’ils ont acquise, les princes places â la tete de ces Principautes avaient obtenu du Cabinet de Vienne la faculte d’avoir dans cette capitale des agents officieux permantnts. Me fondant sur cet antecedent et surtout sur les dispositions bienveillantes du gouvernement imperial â notre egard, je recours â vous, ~M. le Baron, pour vous prier de vouloir bien lui demander -s’il consentirait â donner â un Agent Moldo-Valaque regu-lierement etabli, bien qu’officieux, le credit accorde au pre-cedents. La nature, l’etendue, les conditions des fonctions d’un semblable poşte seraient, en cas d’adhesion de- Votre gouvernement, l’objet d’une entente subsequente qui aurait lieu â Vienne meme, si par votre intermediaire obligent, M. le comte de Rechberg voulait bien permettre a l’aide de camp de S. A. le Prince Regnant, M. le major Alecsandri, de s’acquitter aupres de S. Exe. de cette mission. Ces deux points indiques, je crois superflu, M. le Baron, de reclamer de votre obligence Ia recommandation d’un projet â l’exe-cution duquel nos rapports de toute nature sont directement interesses. Je sais, pour ma part, quel grand prix vous atta-chez au developpement et a l’intimite des relations existant entre nos pays et j’ai tant lieu de croire que dans votre communication au Gouvernement Imperial vous voudrez bien attribuer â un sentiment identique la proposition que je vous prie de lui transmettre de la part meme de S. A. le Prince Regnant. Dans cette conviction, je profite de cette nouvelle occasion pour vous reiterer, M. l’Agent et Consul General, l’assurence de ma consideration la plus distinguee. Le ministre des Affaires etrangeres de Valachie, V. Alecsandri 500 Bucureşti, 24 mai 1869 Dl. agent şi consul general.1 într-o vreme în care raporturile Austriei cu Moldova şî Ţara Românească nu aveau încă importanţa pe care au căpătat-o, prinţii aflaţi în fruntea acestor principate obţinuseră de la Cabinetul din Viena libertatea de a avea în această capitală agenţi oficioşi permanenţi. Bazîndu-mă pe aceste antecedente şi niai cu seamă pe dispoziţiile binevoitoare ale guvernului imperial în privinţa noastră, mă adresez dumneavoastră, dl. baron, pentru a vă ruga să binevoiţi să-l întrebaţi dacă ar consimţi să acorde unui agent moldo-valah stabilit în regulă, cu toate că oficios, creditul acordat celor dinainte. Natura, întinderea, condiţiile de funcţionare ale unui asemenea post vor fi, în eaz de primire de către guvernul dumneavoastră, obiectul unei înţelegeri următoare, care va avea loc chiar îa Viena, dacă prin binevoitoarea dumneavoastră mediere, dl. conte de Kechberg ar vrea să îngăduie aghiotantului a.s. prinţului domnitor dl. maior Alecsandri, să se achite pe lîngă excelenţa-sa de această misiune. Aceste două puncte arătate, cred că nu mai este nevoie, dl. baron, să cerem de la bunăvoinţa dumneavoastră recomandarea unui proiect la a cărui îndeplinire raporturile noastre de tot felul sînt direct interesate. Ştiu, în ce mă priveşte, ce mare preţ puneţi .pe dezvoltarea şi apropierea relaţiilor existente între ţările noastre şi am dreptul să cred că în comunicare^ dumneavoastră adresată guvernului imperial veţi binevoi să atribuiţi unui sentiment asemănător propunerea pe care vă rog să i-o transmiteţi chiar din partea a. s. prinţului domnitor. Cu această convingere, profit de această nouă ocazie pentru a vă reînnoi, dl. agent şi consul general, asigurarea consideraţiei mele celei mai distinse. Ministrul Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, V. Alecsandri 501 CĂTRE COSTACHE NEGRI 215 ' Bucarest, ce 28 mai 1860 Principautes Unies Cabinet du ministre des Affaires etrangeres de Valachie Mon cher vieux, C’est la deraiere fois que je t’ecris sur du papier minis-teriel car, aujourd’hui meme, mes collegues et moi nous ce-dons nos portefeuilles â Mrs Nicolae Golesco — Guerre D. Brătiano — Interieur J. Brătiano — Finances Jean Filipesco (Kurkan) — Affaires etrangeres Boerescu — Justice Vlădoiano — Controle G. Rosetti — Culte et Instruction publique. Nous nous retirons devant une miserable cabale, la cons-cience pure et avec le sentiment du devoir accompli, â d’âutre maintenant â conduire les affaires» pour- la plus grande prosperite de la Nation Roumaine. Quant â moi, je me retire â Mirceşti, cette chere Capoue, ou l’on ne parle pas politique, et dans quelque temps je prendrai mon voi vers Paris et l’Amerique. Le Prince se rendra bientot a Constantinople. Ce sera le moment de Lui presenter notre ami Baligot.1 En atten-dant, le nouveau ministere est charge de presenter aux Chambres un projet de Chancellerie princiere et de faire voter des fonds. Toute la question depend de ce vote. S’il passe, Baligot est nomme d’emblee. Voilâ tout le secret de poli-chinelle. Adieu, je t’embrasse, mais je ne crois pas que je vien-drai â Constantinople. Alecsandri 502 Bucureşti, 28 mai 1860 Principatele Unite Cabinetul ministrului Afacerilor Străine ale Ţării Româneşti Iubite prietene, Este pentru ultima dată cînd îţi scriu pe o hîrtie ministerială căci, chiar astăzi, colegii mei şi cu mine ne-am cedat portofoliile d-Ior : Nicolae Golescu — Război D. Brătianu — Afaceri Interne I. Brătianu — Finanţe Ion Filipescu (Curcanache) — Afaceri Străine Boeresju — Justiţie Vlădoianu — Control C. Rosetti — Culte şi Instrucţie Publică. Ne retragem, în faţa unei ncnorocite intrigi, cu conştiinţa curată şi cu sentimentul datoriei împlinite ; este rîndul altora acum, să conducă afacerile spre cea mai mare prosperitate a naţiunii române. în ce mă priveşte, mă retrag Ia Mirceşti, această fericită Capuă, unde nu se vorbeşte despre politică, şi peste cîtva timp îmi voi lua zborul spre Paris şi America. Prinţul se va duce la Constantinopol. Va fi momentul potrivit să i-1 prez:nţi pe prietenul nostru Baligot.1 Pînă -atunci, noul minister este însărcinat să prezinte camerelor un proiect de cancelarie princiară şi să voteze fonduri. Toată chestiunea depinde de acest vot. Dacă trece, Baligot este numit fără nici o greutate. Iată tot secretul lui polichinelle. Adio, te îmbrăţişez, dar nu cred că voi veni la Constantinopol. Alecsandri 503 CĂTRE DIM. A. STURDZA 216 Mirceşti. [sfîrşit 1859—1860]1 V Iubite prietene, Am mare dorinţă a mă întîlni cu d-ta, pentru ca să vorbim împreună despre mai-multe obiecte foarte interesante, însă, după starea în care au agiuns drumurile, numai calare poate cineva a merge dintr-un loc în altul, fie cît de apropiat. Neavînd alt cal de călărie decît vechiul Pegaz carele au şchiopat de o bucată de vreme, nu-mi rămîne de făcut altă decît ca să te rog a te răpezi d-ta la mine pe surul, dacă vei ave mîni, duminică, vreo oră disponibilă. îmi vei pri-cinui o mare mulţumire dovedindu-mi că generaţia cea ti-neră nu se înspăimîntă de obstacole. Al d-tale prieten, V. Alecsandri Dacă posezi în bibliotecă regulamentul Adunării din Iaşi sau din Bucureşti, mă vei îndatori trimiţindu-mi-1 cu aducătorul ăstui ravaş. 217 [1860]1 Mon cher ami, Je vous remercie cent fois pour le meuble que vous avez eu l’obligeance de m’envoyer ; il me serviră â continuer mes coups de patte sur les doigts des grotesques qui font l’orne-ment de notre societe. 504 Ma sânte va beaucoup mieux depuis quelque jours, les palpitations dont je sDufrais ont dispăru complettement, ainsi je vous prie de faire agreer me remerciements au Dr Theodorou. Je vous enverrai quelques-unes de mes poesies ecrites en lettres latines, aussitot mon retour de Jassi. Des affaires m’y appellent de suite, aussi je compte partir d’ici au plus tot. Monsieur Gr. Balche 2 â trouve plus fin que lui, ce n’etait pas tres difficile ; il doit etre joliment vexe, pour peu que son amour propre ait le volume de sa taille. Tout â vous de coeur, V. Alecsandri Mes compliments amicaux â tous les votres. [1860]1 Iubite prietene, Iţi mulţumesc de o sută de ori pentru mobila pe care ai avut bunătatea să mi-o trimiţi ; îmi va folosi să continui cu loviturile mele peste degetele caraghioşilor care împodobesc societatea noastră. Sănătatea mea merge mult mai bine de cîteva zile, palpitaţiile de care sufeream au dispărut cu totul, de aceea te rog să-i prezinţi doctorului Theodoru mulţumirile mele. îţi voi trimite unele dintre poeziile mele scrise cu litere latine, îndată după întoarcerea mea de la Iaşi. Nişte treburi mă cheamă acolo numaidecît, de aceea socotesc să plec de aici cît mai curînd. Domnul Gr. Balş2 a găsit pe cineva mai deştept decît el ; nu era foarte greu ; trebuie să _ fie foarte ofensat, numai dacă amorul său propriu este pe măsura taliei sale. Al dumitale din inimă, V. Alecsandri Salutările mele prieteneşti pentru toţi ai dumitale. 505 1 CĂTjRE ION GHICA 218 Mircesti, 30 jnin 1860 Mon cher vieux, Connais-tu ce bonheur incommensurable qui consiste â regarder la marche triomphale d’une troupe d’oies â travers champs ? De temps â autre, ces nobles descendantes des sau-veurs du Capitole se livrent â des acces d’harmonie qui rap-pellent les mouvements oratoires d’une Chambre patriotique. Et pour peu que l’on ait le coeur bien place, on se sent em-poigne d’un noble orgueil en pensant aux Mirabeau et autres volatiles eloquents qui sauvent regulierement la patrie 1 pendant trois mois de l’annee. C’est â ce genre de spectacles que j’assiste depuis mon sejour â Mircesti et j’y trouve un charme bien autrement puissant que celui que j’etais force de subir â l’epoque de notre splendeur, pendant que nous etions assis sur la sellette ministerielle 2, exposes aux eloquentes improvisations des Jean Bratiano, Otetelişano et Prijbeano. Lâ, par respect pour la nation,: je devais oublier la bete pour le titre et accorder â tout individu la consideration de depute, quelle que fut d’ailleurs la categorie animale â laquelle il appartînt, tandis qu’ici j’ai la faculte d’appeler chaque objet par son nom et ce n’est pas un mince plaisir que de pouvoir crier librement et hautement : «Midas a des oreilles d’âne». Sais-tu quelle est ma principale occupation â la cam-pagne ? La chasse aux grives et la peche aux goujons. Cette derniere surtout m’attire par les reflexions politiques qu’elle me suggere. Puis je fais des promenades interminables â travers mes champs de ble, d’orge et de mai's et je fonde sur leur production l’espoir_de mes prochaines course â travers le monde. Si Dieu d’abord et les sauterelles ensuite veu-lent bien epargner ma recolte, je quitterai le pays vers la fin de 7bre 3 et je m’en irai, m’en irai, m’en irai jusqu’â l’ex-linction de ma chaleur naturelle. Passerai-je par Bucarest ?- Peut-etre qui, peut-etre non. En tout cas, je te prie de presenter mes fraternelles amities 506 â Madame Ghica et d’embrasser de ma part ton aîne et Sir Charles4. Quant â toi, mon cher vieux, je t’embrasse cordia-iement â la maniere du bon vieux temps. V. Alecsandri Une petite commission. Fais-moi le plaisir de remettre le billet ci-inclus â Jean Floresco 5 et de donner de bonnes poignees de main â ton frere, â Balaciano, Bolintiniano, Gra-dovici 6, ainsi qu’â toutes les charmantes personnes qui fre-quentent ton salon et qui ont l’immense avantage de ne pas appartenir â notre sexe si fort, mais si laid. Je t’envoie une seconde lettre pour Gabrieli. Mirceşti, 30 iunie 1860 Iubite prietene, Cunoşti tu acea fericire nemăsurată care constă în a privi mersul triumfal al unui cîrd de gîşte pe cîmp ? Din cînd în cînd, aceste nobile descendente ale salvatoarelor Gapitoliului se dedau la accese de armonie care amintesc discursurile oratorice ale unei camere patriotice. Şi, dacă eşti un om de inimă, te simţi cuprins de o nobilă mîndrie, gîndindu-te la acei Mira-beau şi alte zburătoare elocvente care, în mod regulat, timp de trei luni pe an, salvează patria.1 De cînd sînt la Mirceşti asist la acest fel de spectacole şi le găsesc un farmec mult mai mare decît acela pe care eram obligat să-l îndur în .epoca strălucirii noastre, pe cînd şedeam pe banca * ministerială,2 expuşi la elocventele improvizaţii ale unor Ion Brătianu, Otetelişanu şi Prejbeanu. Acolo, din respect pentru naţiune, trebuia să uit dobitocul pentru titlu şi să acord oricărui individ consideraţia de .deputat, indiferent de categoria animală căreia i-ar fi aparţinut, în timp* ce aici .am posibilitatea să-i spun fiecărui lucru pe nume şi nu mică este plăcerea să poţi striga liber şi cît te. ţine gura : „Midas are urechi de măgar". * Sellette, însemnează „banca acuzării11 ! 507 Ştii tu care este principala mea ocupaţie la ţară ? Vînătoa-rea de sturzi şi pescuitul de porcuşori. Acesta din urmă mai cu seamă mă atrage prin reflecţiile politice pe care mi le inspiră. Fac apoi plimbări nesfîrşite prin lanurile mele de grîu, orz şi porumb şi îmi întemeiez pe recolta lor nădejdea viitoarelor rnele călătorii prin lume. Dacă Dumnezeu mai întîi şi lăcustele pe urmă se vor îndura să-mi cruţe recolta, voi părăsi ţara către sfîrşitui lui septembrie3 şi mă voi duce, mă voi duce, mă voi duce cît mă vor ţine puterile. Dacă voi trece prin Bucureşti ? Poate că da, poate că nu. In orice caz, te rog să prezinţi frăţeştile mele salutări doamnei Ghica şi să îmbrăţişezi din parte-mi pe fiul tău cel mare şi pe Sir Charles.4 Pe tine, dragul meu, te îmbrăţişez din toată inima, ca odinioară. V. Alecsandri Un mic comision. Fă-mi plăcerea să dai biletul alăturat lui Ion Florescu5 şi să transmiţi afectuoase strîngeri de mînă fratelui tău, lui Bălăceanu, Bolintineanu, Gradovicis, precum şi tuturor persoanelor încîntătoare care frecventează salonul tău şi care au marele noroc să nu aparţină sexului nostru atît de puternic, dar atît de urît. Iţi trimit o a doua scrisoare pentru Gabrieli. CÂTRE PANTAZI GHICA 219 Mirceşti, 5 juil'.et 1860 Mon cher Panta2Î,1 Votre lettre du 20 juin en venant bras dessus, bras des-sous avec Mons. Pacală 2 me rendre visite dans le petit coin du monde que j’habite, se sont mis â bavarder spirituelle-ment et â attirer mon attention vers un ordre de choses 508 entierement efface de mon esprit. Iile ego qui quondam... {c’est du latin, mais rassurez-vous, j’ai oublie le reste) et qui aujourd’hui me trouve absorbe par le plaisir de la chasse aux etourneaux et par celui non moins attrayant de la peche aux goujons, j’avais perdu de vue completement les etourneaux, les goujons et autres dindons politiques qui voltigent, fre-tillent et se pavanent sur la scene officielle. (Balaciano aurait ■ecrit Seine â cause des, poissons susmentionnes.) Or, si vous n’aviez reussi â force d’esprit â m’interesser â ce tableau que je pourrais appeler plus artistement une croute, je vous aurais accable d’une foule de maledictions, vu le voeu de chastete politique que j’ai fait en quittant Bucarest ; mais puisque le mal est fait, puisque vous avez si adroitement promene ■devant mes regards ces ombres chinoises qui font l’ornement de votre Chambre obscure3, je ne saurais moins faire que vous complimenter. Votre journal fera rire toutes les cou-leurs politiques de la Roumanie et, ce qui est mieux, il les fera rire de toutes les couleurs, jaune surtout. Vous avez du mordant et du zele ; ayez-en beaucoup du premier et pas trop du second. Vous avez en outre un collaborateur qui fait la revue des seances de la Chambre en perfection. Dites-lui de ma part que je ne l’ai nullement devine et, pour preuve, tirez-lui la chaîne de sa montre. Vous me demandez dans votre lettre deux choses qu’il m’est bien difficile de faire actuellement: 1. des abonnes, 2. des articles. Etant â la campagne et me promettant d’y rester le plus longtemps possible, je ne saurais m’adresser aux arbres de la foret pour les engager â s’abonner â votre jour-nal ; les arbres me repondraient que le journalisme est une ’veritable foret de Bondy4. Malgre cette reponse judicieuse, je me propose pourtant d’ecrire â Jassi â Mr Fotino, le di-recteur du ministere des Affaires etrangeres, pour le charger de placer vos 20 numeros. Quant aux articles humoristiques, helas ! la sainte pa-resse dont j’ai ete envahi depuis que j’ai mis le pied â Mircesti me defend de mettre la main â la plume et encore moins la plume â la main. Quoiqu’il en soit eependant, je tâcherai, par une journee de grande pluie de devenir aussi 509 spirituel que faire se pourra, afin de repondre poliment â Taimable visite de Pacalâ. En attendant, je vous embrasse tout betement, c’est-â-dire tout cordialement, et vous charge d’en faire autant de ma part â votre frere et a Balaciano. Apres cela, vous prendrez votre air le plus galant pour .presenter mes amities bien sinceres a Madame Ghica (Ion), â Madame Ghica (Pantazi), â Madame Greciano et â la toute charmante et non moins mechante demoiselle Alexandrine. Et Dieu vous benira in secula seculorum [sic]. Votre ami devoue, V. Alecsandri J’attends avec impatience le no suivant de Pacală. Mirceşti, 5, iulie 1860 Iubite Pantazi,1 Scrisoarea dumitale din 20 iunie venind "braţ la braţ cu domnul Păcală2 să mă viziteze în micul colţ de lume pe care îl locuiesc, s-au apucat să pălăvrăgească plini de haz şi să-mi atragă atenţia asupra unei stări de lucruri cu totul şterse din mintea mea. Eu acela care odinioară *... (este pe latineşte, dar linişteşte-te, am uitat restul) şi care mă găsesc astăzi cufundat în plăcerea vînătorii de grauri şi a pescuitului de porcuşori, pierdusem cu totul din vedere graurii, porcuşorii şi alţi curcani politici care fîlfîie din aripi de colo pînă colo, se agită şi se împăunează pe scena oficială. (Bălăeeanu ăr fi scris Seine **' din pricina peştilor mai sus menţionaţi.) Or, dacă n-ai fi izbutit cu ajutorul glumelor să mă faci să mă interesez de acest tablou, pe care aş putea să-l numesc mai artistic o mîzgălitură, te-aş fi copleşit cu o mulţime de blesteme, avînd în vedere legămîntul de castitate politică pe care l-am făcut părăsind Bucureştiul ; * în origina], în limba latină. ** Joc de cuvinte pe omonimele : scene-Seine. 510 dar pentru că răul s-a produs, pentru că ai plimbat cu atîta dibăcie prin faţa privirilor mele aceste umbre chinezeşti care fac podoaba Camerei voastre obscure3, nu pot face altceva decît să te complimente/,. Jurnalul dumitale va face să ridă toate culorile politice din România, ba mai mult, îi va face să rîdă în toate culorile, mai cu seamă galben. Ai spirit muşcător şi zel ; caută să ai cit mai mult din primul şi nu prea mult din cel de al doilea. Ai de asemenea un colaborator, care face la perfecţie dările de seamă de la şedinţele Camerei. Spune-i din partea mea că nu l-am putut ghici şi, ca probă, trage-1 de lanţul ceasornicului. îmi ceri în scrisoarea dumitale două lucruri pe care îmi este foarte greu să le fac acum : 1. abonamente, 2. articole. Fiind la ţară şi avînd intenţia să rămîn aici cît mai mult timp posibil, nu m-aş putea adresa arborilor pădurii pentru a-i îndemna să se aboneze la jurnalul dumitale ; arborii mi-ar răspunde că ziaristica este o adevărată capcană4. Cu tot acest răspuns potrivit, îmi propun totuşi să scriu la Iaşi d-lui Fotino, directorul Ministerului Afacerilor Străine, pentru, a-1 însărcina să plaseze cele 20 de numere ale dumitale. Cît despre articole umoristice, vai ! sfînta lene de care am fost cuprins de cînd am pus piciorul la Mircesti mă împiedica să pun mîna pe condei şi încă şi mai mult să pun condeiul în mînă. Totuşi, orice ar fi, voi încerca într-o zi cu ploaie mare să devin atît de spiritual, cît îmi va fi cu, putinţă, ca să răspund politicos la plăcuta viîită a lui Păcală. Pînă atunci, te îmbrăţişez prosteşte, adică din toată inima, şi te însărcinez să Iaci la fel din partea mea cu fratele tău şi cu Bălăceanu. După aceea îţi vei lua aerul cel mai galant pentru a prezenta sincerele mele salutări prieteneşti doamnei Ghica (Ion), doamnei Ghica (Pan-tazi), doamnei "tîreceanu şi încîntătoarei şi nu mai puţin relei domnişoare Alexandrina. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze in vecii vecilor *. Prietenul dumitale devotat, V. Alecsandri Aştept cu nerăbdare nr. următor din Păcală. * în original, în limba latină. 511 către ion ghica 220 Mirceşti, 6 aug. 1560 Floresco m’a apporte ta lettre â la campagne, mon cher vieux, et, dans le couple d’heures qu’il a passe chez moi, il m’a mis au courant de bien des choses cocasses que j’ignorais. Ainsi le celebre Firfirig, ce vorace terrible, n’est qu’un lievre deguise, sous la peau d’une hyene, je m’en suis toujours doute, pour ma part, et j’ai toujours considere Ie parti qui hant «Fialkowski» 1 comme une ramassis d’ogres ridicules ; ils finiront par se devorer entre eux pour se donner en spec-tacle aux populations, car c’est la leur monomanie. Certes j’ai vu bien des absurdites, bien des foliţs de toutes sortes depuis que je connais les Bratiano et Cie, mais je n’ai jamais pense que l’on put pousser le manque de tact jusqu’â vouloir offrir une sabre d’honneur â l’Empereur Napoleon ! Ceci depasse tout ce que l’imagination la plus boufonne peut inventer de monstrueusement comique. La Chambre aurait du voter une enquete pour examiner l’etat du cerveau de Tean Brătiano ; il est fort possible que sa c'nutte ministerielle ait derange ses facultes intelleciueles. Ubicini se rend â Bucarest et se charge de t’apporter cette lettre. Je souhaite que lui et elle te trouve en bonne sânte. Pour ma part, je vais assez bien pour un campagnard oc-cupe de travaux d’agriculture sur une grande echelle et j’at-tends le mois d’octobre pour me diriger vers Paris 2. Je pas-serai, sans doute, alors par Bucarest afin de revoir mes ’bons amis et de leur serrer la main. J’ai refu quelques numeros de Pacală ; sauf quelques mots risques et qui appartiennent au bagage de Nikipercia, c’est un journal qui fera son chemin. Dis â ton frere3 de maî-triser un peu la fougue de sa verve et envoie-moi par la poşte les nos du nouveau Nikipercia et ceux des Aripe furtunoase, pour pouvoir juger du progres de l’esprit dans un certain monde de Bucarest. 512 Si tu vois Tabaia4, rappelle-lui les plâns de maison et d’auberge, qu’il s’est charge d’executer pour moi, et, si ces travaux sont acheves, envoie-les moi â Mircesti. Adieu et miile bonnes amities â Mame Ghica, ainsi qu’a toute ta familie. V. Alecsandri Mircesti, 6 aug. 1860 Florescu mi-a adus scrisoarea ta -la ţară, dragul meu, şi, în cele două ore pe care Ie-a petrecut la mine, m-a pus la curent cu multe lucruri caraghioase pe care nu le ştiam. Deci celebrul Firfirig, acest lacom groaznic, nu este decit un iepure travestit în pielea unei hiene, în ce mă priveşte .am bănuit-o întotdeauna şi am socotit grupul care merge la „Fial-kowski“ \ ca pe o adunătură de căpcăuni caraghioşi ; vor sfîrşi prin a se sfîsia între ei pentru a se da în spectacol populaţiei, căci aceasta este monomania lor. Desigur am văzut multe absurdităţi, multe nebunii de tot felul de cînd cunosc pe Brătieni şi comp., dar nu m-am gîndit niciodată că se poate împinge lipsa de tact pînă acolo încît să vrei să oferi o sabie de onoare împăratului Napoleon ! Aceasta depăşeşte tot ceea ce imaginaţia cea mai hazlie poate inventa ca groaznic caraghioslîc. Camera ar fi trebuit să voteze o anchetă pentru a examina starea creierului lui Ion Brătianu ; căderea sa ministerială este foarte posibil să-i fi zdruncinat facultăţile intelectuale. Ubicini se duce la Bucureşti şi se însărcinează să-ţi aducă această scrisoare. Doresc ca el şi ea să te găsească sănătos. In ce mă priveşte, sînt destul de bine pentru un om de la ţară ocupat cu lucrări de agricultură pe o scară mare şi aştept luna octombrie pentru a mă îndrepta spre Baris2. Voi trece atunci, desigur, prin Bucureşti pentru a-mi vedea prietenii şi a le strînge mîna. Am primit cîteva numere din Păcală ; în afară de cîteva cuvinte prea tari care aparţin bagajului lui Nikipercia, este un ziar care are să meargă. Spune-i fratelui tău3 să-şi stăpînească 513 puţin focul spiritului şi trimite-mi prin poştă numerele noului Nikipercia şi pe acele ale Aripilor furtunoase, pentru a putea să judec progresul spiritului într-o anumită lume a Bucureştiului. Dacă-1 vezi pe Tabaia4, adu-i aminte de planurile de casă şi han pe care s-a însărcinat să le execute pentru mine, şi, dacă aceste lucrări sînt terminate, trimite-mi-le la Mirceşti. Adio şi mii de bune amiciţii doamnei Ghica, cum şi întregii tale familii. V. Alecsandri 221 Mirceşti, 26 oct. 1860 Mon cher vieux, J’ai reţu les plâns executes par Mr Tabaia 1 et je te prie de l’en remercier de ma part, de toutes faşons, meme pecu-niairement, apres quoi tu m’indiqueras la somme que tu auras avancer pour que je te l’expedie de suite â Bucarest. Je suis en veine de payer mes dettes ! Voilâ le grand mot lache. Dans peu de jours je quitte la campagne pour rentrer en viile, puis je fi'le plus loin, malgre le mauvais temps qui m’a surpris dans ces parages. Passerai-je par Bucarest ? C’est ce que je me demande tous les jours et tous les jours je me reponds tantot oui, tantot non, car nous avons un fier ruban de route de Jassi lâ-bas. Enfin, nous verons !... J’ai promis â Madame Ghica de travailler pour le theâtre et de mettre en scene plusieurs types qui font l’ornement de «Fialkowski» 2 et l’ennemi de la Chambre. Je te pris de lui annoncer que c’est fait. Dans ces derniers quinze jours j’ai ete pris d’une sorte de fievre de travail qui a eu pour resul- tat cinq ouvrages dramatiques, dont voici la liste : 1. Lipitorile satului — drame en 5 actes. 2. Zgîrcitul răsipitor — drame en 4 actes. 514 3. Satul lui Cremine — farce en 4 actes. 4. Le Retrograde ■— chansonette comique. 5. Le Demagogue — yedem [sic]. Afin de tenire ma promesse, j’ai fait entrer dans le per-sonnel de Zgîrcitul deux saltimbanques politiques du nom de Clevetici et de Tribunescu dont le profil est calque sur celui de Rosetaki3 et de Jean Bratiano. Ils te ferons rire, je l’espere, car mes personnages sont tout aussi grotesques que leurs modeles. Quant â la chansonette du Demagogue, c’est le portrait crache du celebre orateur de la Chambre, qui a evoque avec autant de succes l’ombre d’Ali-pacha de janina. J'ai cru devoir lui faire debiter sur la scene un discours pa-reil â celui qui nous a tant desopille la rate le jour de la fameuse interpellation. La chansonette est moitie prose, moi-tie couplets. Je transcris ici ces derniers pour t’amuser un instant, mais je t’engage â ne pas les livrer â la publicite avant que Millo n’ait debite la chansonette sur la scene. Demagogul Eu sînt celebrul Clevetici Cunoscut nu demult pe-aici Liberal ultra, jurnalist Şi constituţionalist ! Linii îmi zic că-s demagog, Alţii, în glumă : De, mă, Gog !... Dar eu n-asud, eu sufer tot, Căci sînt un mare patriot. Sînt novator, am idei mari, Idei revoluţionare, Vreau să croiesc, să schimb, să dreg... Dar ce cîştig ? Cu ce m-aleg ? Unii îmi zic : vrednic roman, Alţii pretind că-s şarlatan, Dar eu n-asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot ! Munţii cei nalţi cu ai lor stînci Vreau să-i răstorn prin văi adînci, Să nivelez tot pe pămînt... Dar cine-mi crede de cuvînt ? 515 Unii îmi zic că sînt tribun, Alţii pretind că sînt nebun, Dar eu n-asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot ! Vreau pe români să^i fac pe loc Romani antici, viteji de foc, Ca să ţinem răsbel cu ruşi, englezi, chinezi, turci, nemţi şi pruşi. (Aude afară un sunet de tobă şi se sparie.) Unii îmi zic că-s harţagos, Alţii pretind că-s cam... fricos, Dar eu n-asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot. N.B. (Ici vint le fameux discours, apres quoi il ajoute en s’adressant au public :) Fraţi cauzaşi ! m-aţi auzit Sînt elocvent apelpisit. Vorbesc, vorbesc, vorbesc, vorbesc, Pîn-ce pe toţi îi obosesc. Unii îmi zic ritos : hazliu, Alţii îmi zic : palavragiu, Dar eu n’asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot ! Cette bluette, si je ne me trompe, est destinee ă produire une profonde sensation sur le public du theâtre de Bucarest. Les uns riront de bon coeur, d’autre riront jaune et sifleront, peut-etre, mais quoi-qu’il arrive, il faut que la chansonette leur soit servie par Millo. J’enverrai bientot ă celui-ci mes cinque pieces. Tu parcoureras le Zgîrcitul, ainsi que Ie De-magogue, et, si Millo hesitait ă monter ces ouvrages, tu tâ-cheras de le pousser pour le faire aller de Pavant. Ceci dit, je t’embrasse et te prie de presenter mes ami-ties fraternelles ă Madame Ghica, ainsi que mes compliments bien respectueux ă Sir Charles 4. Adieu et tout ă toi, V. Alecsandri Voici un petit mot pour Mr Tabaia. 516 Mircesti, 26 oct. 1860 Iubite prietene, Am primit planurile executate de dl. Tabaia 1 şi te rog să-i mulţumeşti din partea mea, în orice fel, chiar şi băneşte, după care îmi vei indica suma pe oare a-i avansat-o pentru ca şă ţi-o trimit numaidecît la Bucureşti. Sînt în măsură să-mi plătesc datoriile ! Iată azvîrlită marea vorbă ! Peste puţine zile plec de la ţară pentru a mă reîntoarce în oraş, apoi o şterg mai departe, cu toată vremea rea care m-a prins pe aceste meleaguri. Voi trece oare prin Bucureşti ? Este ceea ce mă întreb în fiecare zi şi în fiecare zi îmi răspund o dată da, o dată nu, pentru că avem un drum grozav de la Iaşi pînă acolo. In sfîrşit, vom vedea !... Am făgăduit doamnei Ghica să lucrez pentru teatru şi să pun în scenă mai multe tipuri care fac podoaba lui „Fial-kowski“2 şi inamicul Camerei. Te rog să o vesteşti că s-a făcut. In aceste ultime cincisprezece zile am fost prins de un fel de febră a lucrului care a avut ca rezultat cinci lucrări dramatice a căror listă iat-o : 1. Lipitorile satului — dramă în 5 acte. 2. Zgîrcitul răsipitor — dramă în 4 acte. 3. Satul lui Cremine — farsă în 4 acte. 4. Retrogradul — cîntecel comic. 5. Demagogul — idem. Pentru a-mi ţine făgăduiala, am făcut să intre în personalul din Zgîrcitul doi saltimbanci politici cu numele de Clevetici şi Tribunescu al căror tip este copiat după acela al lui Rosetaki3 şi al lui Ion Brătianu. Au să te facă să rîzi, nădăj- duiesc, căci personajele mele sînt tot atît de caraghioase cît şi modelele lor. Cît despre cîntecelul Demagogul, este portretul întocmai al celebrului orator al Camerei, care a evocat cu atîta succes umbra lui AII paşa din Ianina. Am crezut că trebuie să-l fac să spună pe scenă un discurs asemănător cu acela care ne-a stîrnit atîta rîsul în ziua renumitei interpelări. Cîntecelul este jumătate proză, jumătate cuplete. Transcriu aici pe acestea din urmă pentru a te distra o clipă, dar te îndemn să nu le dai publicităţii înainte ca Millo să fi spus cîntecelul pe scenă. [.....................................................................1 * * Urmează textul cîntecelului. Cf. aici p. 515—516. 517 Acest cîntec, dacă nu mă înşel, este făcut să producă o mare senzaţie asupra publicului teatrului din Bucureşti. Unii vor rîde cu dragă inimă, alţii vor rîde galben şi vor fluiera, poate, dar, orice s-ar întîmpla, acest cîntecel trebuie să le fie servit de Millo. Ii voi trimite în curînd acestuia cele cinci piese ale mele. Vei parcurge Zgîrcitul, cum şi Demagogul, şi, dacă Millo are îndoieli pentru a monta aceste lucrări, vei încerca să-l împingi pentru a-1 face să meargă înainte. Şi cu aceasta, te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi amiciţiile mele frăţeşti doamnei Ghica cum şi salutările mele respectuoase lui Sir Scarlat4. Adio, al tău, V. Alecsandri Iată cîteva cuvinte pentru dl. Tabaia. 222 Jassi, 17 nov. 1860 Mon cher vieux, Je viens te faire mes adieux et te demander encore un petit service, c’est de charger ton frere de faire rendre gorge au prince Babebibobu *, lequel se refuse d’acquitter les dettes de sa propre mere. Ci-joint tu trouveras une obligation de la princesse Zoe Bibesco2, qui date de l’annee 1846. C’est une bonne aubaine pour ton frere, comme avocat et comme journaliste. Je lui livre le petit elephant de Schonbrunn, afin qu’il le mette en maître dans le cas ou celui-ci se refuserait plus longtemps â payer. Dans le cas contraire, tu m’en ver-seras l’argent â- Paris, rue de Rivoli No. 174. J’ai envoye aujourd’hui a Millo mes travaux dramatiques pour la sailson de cette atnnee. Presse-le de monter le Zgîrcitul 518 jăsipitor3 et de confier les roles des deux journalistes ultra â des artistes intelligents. Adieu et miile amities â ta chere familie. V. Alecsandri Iaşi, 17 nov. 1860 Iubite prietene, Vin să-mi iau rămas bun de lia tine şi să-ţi mai cer un mic serviciu, acela de a însărcina pe fratele tău să-l facă pe prinţul Babebibobu1 să plătească, acesta nevrînd să achite datoriile propriei sale mame. Aici alăturat vei găsi o obligaţie a prinţesei Zoe Bibescu2, care datează din anul 1846. Este o bună, pleaşcă pentru fratele tău, ca avocat şi ca jurnalist. Ii dau pe mînă pe micul elefant de la Schonbrunn, astfel încît să îi vină de hac în cazul în care acesta ar refuza încă să plătească. în cazul contrar, îmi vei trimite banii la Paris, rue de Rivoli No. 174. Am trimis astăzi lui Millo lucrările mele dramatice pentru stagiunea acestui an. Grăbeşte-1 să monteze Zgîrcitul răsipitor3 şi să încredinţeze rolurile celor doi ziarişti ultra, unor artişti inteligenţi. Adio şi multe amiciţii iubitei tale familii, V. Alecsandri