BARBU LĂUTARI UL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Teatrul reprezintă un salon. La ridicarea cortinei un taraf 5 de lăutari începe a suna un cîntic vechi din dosul uşii din fund. Barbu Lăutarul este îmbrăcat cu anteriu şi giubea veche; el poartă pe cap o jumătate de işlic cu fund verde.) un glas (dintre culise) : Lipsiţi de-aici, balaurilor! barbu: Ian lasă, jupîne vataje! Aşa să trăieşti, 10 că boieriu ne-o chemat să-i cîntăm de ziua lui! un glas : Minciuni! boieriului nu-i plac ţîrliiturile ţigăneşti! Hai, căraţi-vă! (Lăutarii se opresc.) barbu (deschizînd uşa cu sfială): Dee!... Dacă 15 eu sînt Barbu lăutariu, cunoscut în toată ţara Mol- dovii... cum o să mă dai afară?... Mai stăi să grăiesc două vorbe cu boieriu! (întră şi-şi scoate işlicul.) Iaca!... Aice-i adunare mare! şi adunare fără Barbu, starostele de lăutari, nu se poate! (Se închină publi-20 cului.) Aşa-i, boieri d-voastră, că nu vă lasă inima să mă daţi pe scări, pe mine, Barbu cel bătrîn, care am cîntat la nunţile şi la mesele părinţilor d-voastră? (Întorcîndu-se spre uşă.) Ei! apoi ce mai dîrdîieşte guleratu cel de ciocoi? (Cheamă doi scripcari şi un 25 lăutar cu naiul.) Veniţi încoace, măi, cei cu scripcele şi cu naiu, iar cei cu trîmbiţele să meargă la pahar- 95 meu Surdulea!... (întră lăutarii.) Doamne sfinte şi părinte!... în ce vremi am mai ajuns!... înainte mă ruga să merg pe lâ casele boiereşti, şi acum mi se mucezeşte cobza sub beniş!... Cine ar zice, văzîndu-mă, că eu am fost lăutarul domnilor!... Hei!... hei!... (Cîntă:) Aşa, aşa, păcatele mele! Vremea vremuieşte, bătrînii se duc, obiceiurile se prefac, oamenii se schimbă, 25 cînticele se schimonosesc şi lăutarii mor de foame!... Hei!... în vremea boierilor cu işlic şi cu anteriu ca mine, ce de mai veselii! ce bancheturi! Cînd se căftănea vreun boier, se ducea bărbier-başa de-1 rădea cu bricile cele de mărgean în cerdacu casii, şi eu mă duceam la 30 el cu tarafu meu de-i ziceam: „Şi la mai mare, vere!... “ El îmi umplea fesu de galbini şi eu îi cîntam, după cum se obicinuia pe atunci: 10 Eu sînt Barbu lăutariul, Starostele şi cobzariul, Ce-am cîntat pe la domnii Şi la mîndre cununii. Cobza mea o fost vestită. Veac întreg o fost cinstită De boierii de pe-aici Ba şi chiar de venetici! 20 15 Of, of, of! mi-aduc aminte, Of, of, of! că mai-nainte Nici un chef nu se făcea Fără astă cobz-a mea. Dar acum, acum, vai mie! De cînd lumea-i cu nemţie Nu mai am în lume glas Şi pe uliţi am rămas! 35 (Cîntec vechi) Chiu! şi vivat fericit! Boieriul s-o căftănit, Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha, Trăiască măria-sa! 96 JTASHIÎ ALEC3ASBU OPERE COMPLET’FI T E A T E tî CANŢONETE COMICE, SCEML'I iu .-' M;fŞy ;;::4'»'%£f lrtsi6®wiw^|^&^ fll^ MMW^y^g^!........lîeKB:-'M |pn|M^«..:*Şj.*. BUUUKJÎM'.I Bditiara I»ibrărioî SOOECt & Cor.p. Foaia de titlu: voi. I, Opere complete. Partea întîia.Teatru, Bucureşti, 1875. TK\m POMMIM. Foaia de titlu: Repertoriul dramatic, vel. I, Iaşi, 1852. Cît îi şede de frumos Cu şalvari de merinos! Chiu, chiu, chiu etc. Cu-anteriu de citarea . Şi cu fes de Indernea, Chiu, chiu, chiu etc. . Cu şal verde de pambriu Şi beniş portocaliu. Chiu, chiu, chiu etc. 10 Parcă-i paşa din Ruşciuc, Cînd bea cafea şi ciubuc! Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha, Trăiască măria-sa! D-apoi la nunţi.!... Măiculiţa mea!.. . ce de mai 15 zaifeturi!... Ţinea nunta cîte o săptămînă tot în chiote şi-n chicote! în curte, oamenii frigeau boi întregi în frigări şi desfundau la poloboace cu vin de Cotnari, în vreme ce arnăuţii trăgeau din pistoale... Iar boierii, sus, beau 20 vutce cu fesurile şi cu papucii cucoanelor... Dacă era cucoana îmbrăcată cu rochie vişinie, boieriu bea vişinap în dragostea ei; de era cu rochie galbănă, vutcă pe cursă, limonie; ş-apoi din vreme în vreme-şi anina poalele anteriului în brîu, îşi azvîrlea papucii, de ră-25 mînea numai în mestii, şi giuca parola sau cordeua... Mai pe urmă au giucat mazurca cu ruşii, valţu cu nemţii şi acum cadrilu cu franţuzii!... Dumnezeu ştie ce-or mai giuca mîne !... Cît pentru mine... mă videa Dumnezeu !. .. boierii se apucau de umpleau un pahar 30 mare cu vin şi cu galbini şi mi-1 puneau la gură... Eu îl dam pe gît în sănătatea miresei şi-i cîntam: (Cîntic vechi însoţit de lăutari) Lado, Lado, nu mai plînge Că la maică-ta te-oi duce 35 Cînd a face plopu pere Şi răchita vişinele Şi resteul mugurele ! etc,. etc. 97 D-apoi încă alta!... Cînd se întîmpla de se îndrăgea vreun cuconaş de o cuconiţă şi vrea să-i spuie aleanu sufletului, socotiţi că-i scria răvăşele franţuzeşti ca în ziua de astăzi ?... Aşa !... Mă punea 5 pe mine de cîntam nopţi întregi pe sub ferestrele ei, şi în vreme ce cuconaşu sta frumos în trăsură de-o parte la colţu zidului, eu chinuiam şi oftam în locu lui pănă mi se usca gîtiţa... „Oftează, Barbule !" striga cuconaşu şi eu trăgeam nişte ahturi de se stîrneau toţi cînii 10 mahalalei!... Ian aşa: (Cîntec vechi) Arde-ar rochiţa pe tine Cum arde inima-n mine! Să te ardă, să te frigă, 15 Dor de mine să te-agiungă! Ah ... Sau istalalt: Ah! tu dormi, dormire-ai moartă Şi eu fac venin la poartă ! ... Ah ! 20 Vorbă să fie !... Boieriu trăgea ciubuc în vremea asta şi sta cu ochii holbaţi la fereastra cuconiţei... Rîdeţi, domnia-voastră ? vă pare deşanţ ?... Poate ! dar cum era pe-atuncea, bine era, că lui Barbu-i curgea şi laptele în pasat şi galbinii în cobză !... Acum nu mai 25 plac cînticele vechi, nu mai sînt de modă, că s-o subţiet lumea!... Am fost sîlit la bătrîneţe să învăţ cîntice nouă, de cele de la fteatru, de la operă, adică de cele opărite... ca aista, de pildă: (Arie din „Rigoletto" : „La donna e mobile") 30 Lado na mobile C-al lui Levenţi. Nene Ascenti Ediş pin ceri. Tronc! se potriveşte ca nuca-n părete!... Vă 35 întreb, boieri d-voastră, nu erau mai frumoase cînticele noastre cele creştineşti? precum: Doina, Viersu lui Bujor, Sub poale de codru verde?... De ! unde se mai 98 pomeneşte de-alde-astea prin oraşe !... Numai pe la ţară dacă se mai trec !... Acolo numai o rămas să ne cîştigăm hrana, noi, lăutarii... pe la horele românilor, unde facem să saie opinca-n sus!... Iacă, de pildă, 5 să zicem că s-o întins o horă, cît casa asta de mare. Flăcăii stau înşiraţi de giur împregiur strîngîndu-se cu fetele de mîni, şi noi, lăutarii, prinşi în mijlocu horei, le cîntăm, ian aşa ! (Toţi lăutarii pornesc cti pas iute âe încungiură salonul, ® sunînă o horă. Barbu, urmărindu-i cu cobza, cîntă :) Leleo roşie Ia obraz, Leliţo, leliţo fa! Floricică din pîrlaz, Leliţo, leliţo fa! Ce folos că eşti frumoasă, Leliţo, leliţo fa ! Şi la cap căpăţînoasă. Leliţo, leliţo fa! Eşti dragă flăcăilor, Leliţo, leliţo fa ! Ca bulina găinilor. Leliţo, leliţo fa! Strînge-ţi, leleo, buzele, Leliţo, leliţo fa! Că le pişcă muştele. Leliţo, leliţo fa! Strînge-ţi, leleo, buzele, Leliţo, leliţo fa! Că se văd fasolele, Leliţo, leliţo fa! Staţi, măi, c-am obosit!... Sărmane biete Bar-bule ! ai agiuns cal de poştă împregiuru horii, de unde înainte le ziceai boierilor vere... fie!... încalţe mă mîngîi că m-o învrednicit Dumnezeu să înveselesc 35 cu cobza mea o lume întreagă! (Căutînd la cobză cu jale.) Dragă cobzişoară!. .. bune zile am petrecut amîndoi... Multă vreme mi-ai ţinut isonu numai într-o strună !. .. (Oftează.) De-acum ne-o venit şi nouă rîndu de ducă cu cele multe obiceiuri vechi de ale ţării!... 20 25 99 (Ştergîndu-şi ochii.) Hai, drăguliţa mea, să mulţămim cui se cuvine, că ne-am petrecut veacul în această ţară bună şi mănoasă care o dezrobit ţiganii! Dragi boieri de lumea nouă! 5 Ziua bună vă zic vouă. Eu mă duc, mă prăpădesc Ca un cîntic bătrînesc! Ah ! gîndiţi c-am fost odată Glasul lumei desfătată, 10 Şi-nchinaţi cîte-un pahar Lui biet Barbu lăutar! (Barbu cu taraful pleacă sunînd un cîntic vechi.) (Cortina cade.)