AGACHIFLUTUR PERSOANE AGACHI FLUTUR, holtei de 50 de ani GH1ŢĂ COŞCODAN, nepotul său BQMBEANU, ofiţer de artilerie 5 MOI SE SCU, factor evreu şi advocat ION BARZĂ, fecior ŞĂTRARUL NĂRILĂ, proprietar CHIR CHIRILĂ, lipscan bogat LUXIŢA FESPEZANCA, văduvă 10 TINCA, fata Lnxiţei SMĂRĂNDIŢA, fata lui Nărilă MATILDA, actriţă NECULAE, servitor de otel FRIŢ, chelner neamţ 15 POFTIŢI LA BAL, MĂŞTI. TAPIŢERI AGACHI FLUTUR COMEDIE CU CÎNTICE, ÎN 3 ACTE Scena se petrece în Bucureşti, în carnavalul anului 1863. Actul I se petrece la otelul lui Hugues; al II-lea, la Fespe-zanca, şi al III-lea, la Ghiţă Coşcodan. ACTUL I Teatrul reprezintă sala de mîacare de la otelul lui Hugues. Uşi în fund ce duce în grădină. Alte două uşi ce duc în dreapta şi în stînga. Pe planul I, în stînga, două mese cu tacîmuri. La ridicarea cortinei, un orologiu sună două după mezul nopţii. SCENA I NECULAE, FRIŢ, mai pe urmă BARZĂ neculae: Două după mezul nopţii 1 Balul de la teatru trebuie să fie pe sfîrşite. în curînd au să ne curgă o mulţime de flămînzi cu flămîndele lor. friţ: Gut, gut! Bucat est gata: şniţel, paprica, potîr-nichi de pui de găină, fazani de clapon... neculae: Taci, neamţule, să nu te-audă cineva... De vreme ce sîntem în carnaval, bieţii claponi au 631 şi ei dreptul a să costuma în fazani, ca toată lumea... Mulţi cunosc anume Claponi şi curcani» 5 Ce lucesc în lume Ca nişte fazani; însă a lor ceată. Deşi joacă rol, Miros-a poiată 10 Ş-ades e răsol. friţ (rîzînd)-. Jawohl, jawohl... neculae (în parte): Bată-1 concilia, că urît e cînd rîde! (Tare.) Friţ. friţ: Befehlen... 15 neculae: Ai aprins luminările în cabinetul domnului Agachi Flutur? friţ: Aprins tot policander. Aber, spune la mine, bitte, cine-i Herr von Agachi Vluiur ? neculae: Cine-i? Nu-1 cunoşti? Un berbant de frunte, 20 care mină viaţa cu poşta, rîde, cîntă, joacă, mănîncă cît şapte şi bea cît opt. O batilcă de şampanie ţi-o înghite dintr-o duşcă,.. Cît ai bate-n palme de trei ori, s-a dusJ... friţ : Sappermentt Bea şampanie, cum eu bere!... 25 Aber e tiner? neculae: în floare... între 30 şi 60 de ani. friţ (rîde): în floare, ca ciuperca. neculae (in parte): Iar rîde şoacaţaî a să mă bage în boală. 30 friţ: Aber e bogat? neculae: Nu ştiu ce avere o fi avînd, dar ştiu că-i darnic cît un crai. într-o zi mi-a dat bacşiş un galben pentr-un chibrit. friţ: Donnerwetterl am să-i dau un cutie întreg, cînd 35 l-oi. vedea. neculae: A venit mai dinioare o scrisoare pentru d-lui, unde-i? friţ : Aici la mine, în buzunar din dreapta, lîngă inimă. Herr Ober... 40 neculae: Ce? 632 friţ: Ştii ce socot eu?... (în taină.) Eu cred ca răvaşul ista e femeiesc, nu e bărbătesc... pentru ca nu mirosă a ţigară. neculae: Scrisoare de la vro damă? 5 friţ: Ia, ia, de la un dam. (Rîde). neculae: Piei, drace I barză (intră prin fund, îmbrăcat cu o livre strimtă)'. Aice-i hanu lui ÎZîc? neculae: Aici. Ce pofteşti? 10 barză: M-a trimes stăpînu-meu să-i opresc o odaie cu doua tacîmuri. neculae: Nu cumva doreşte ş-o masă cu două. paturi? barză: Nu. friţ (ride)\ A! schSn ta! sehr schdn! 15 barză (răsărind): Tio dihanie, că m-ai speriat! (îşi scuipă in sîn.) friţ: Ha, ha, ha. Odaie cu două tachimuri I... D-ta vii de la Gogomăneşti? barză: Ba nu, domnule; n-am fost încă prin ţara 20 d-tale... Eu sînt de la Prosteni. neculae: Se cunoaşte cale de-o poştie. barză: Mai aşa? Dar să nu ne luăm cu vorba... Aveţi odaie cu două?... neculae: Este cabinetul no. 3, Cum îl cheamă pe 25 stâpînu d-tale? BARZĂ: Cuconu Ghiţă Coşcodan. neculae (în parte): Ai!... prost tacîm! barză: Trebuie să-l cunoşti d-ta, mănîncă în toate zilele aci. 30 neculae: Dar; mănîncă de-un sfanţ şi face gură de-un galben... îl ştiu; strică pe toată ziua zece scobitori şi dă bacşiş un firfirig. friţ: Der Teufel! barză : Un firfirig I în toate zilele!... Crişu el!... Dacâ-i 35 boier, tot boier!.,. Mă duc să-i dau de ştire ca să vie degrabă. (în taină.) E c-o duducă de la fteatru, dar să nu scoateţi vorbă. friţ: Un duduc? barză: Ibovnica boierului... dar nu spuneţi nimărui; 40 mocles! (Iesă prin fund.) 033 NECULAE: Halal de dînsa... Sărmana!... (Se aude afară rîsete şi chiote de veselie.) friţ: Was ist? neculae: Vine domnu Agachi Flutur cu tarafu lui. 5 S C E N A II NECULAE, FRIŢ, AGACHI, MĂŞTI agachi (îmbrăcat în costum de paşă şi purtînd pe cap o cealma mare cu o semilună în vîrf, întră adus in triumf de o bandă de măşti). 10 măştile: Ura! ura! să trăiască Mustafa-paşa! (Se prind de mîni, joc iii rond impregiurul lui Agachi, cîntînd:) Vivat paşa Mustafa, Vivat Mustafa-paşa, 15 Işala şi maşala, Maşala şi evala! agachi: Fraţilor cauzaşi! cer cuvîntul: Aş avea să vă arăt adînca mea recunoştinţă, făcîndu-vă un engomion vrednic de a voastră strălucită adunare 20 estraordinară, dar m-aţi urducat astfel de tare, de la teatru şi pănă aci, că mi s-a răsuflat oratornicul. Daţi-mi voie însă să ma cobor pe uscat şi, drept mulţămire, v-oi cînta jalnica tragedie a lui Mustafa-paşa. măştile : Bravo! bravo! 25 agachi: Deschideţi-vă urechile şi pregătiţi-vă basmalele, căci o să vărsaţi şiroaie de lacrimi... Jalnica tragedie a unui suzeran, în trei cuplete: agachi 30 Cică demult era, era, Era un paşă Mustafa. CORUL Cică. de mult era, era. Era un paşă Mustafa. 634 AGACHI în Bucureşti se-namora De-un pui de drac şi mi-i fura. Tra, la. Ia, la. Cel drăcoşor coarne purta Şi nimărui nu le-arăta. CORUL Cel drăcuşor coarne purta Şi nimărui au le-arăta. AGACHI Dar după ce se mărita Le dărui lui Mnstafa. Tra, la, la, la. Paşa voios se bucura Zicînd: aman şi maşala I CORUL Paşa voios se bucura Zicînd: aman şi maşala I AGACHI (făcind cu degetele semnul ie coarne) Şi. de-atursci pa-şa. Mu.sta.fa. Poarti-un crai-nou sus pe cealma. Tra, la, la, la. măştile: Vivat Mustafa-paşa! agachi: Destul, că am să fac o interpelaţiune... (Cătră Neculae.) Neculae! Vin aci şi caută de te destăimrieşte, ca şi cînd ai fi să dai pelea popei. neculae: Gata sum pro confesare. agachi (serios)'. Neculae, nu-mi vorbi braşoveneşte, că nu-mi plac braşoavele. (Cu sentiment.) Viaţa-i scurta, sinetul meu; ziua se duce şi altele vin, 5 fără. urma se strecor şi ne lasă cu buza umflată... prin urmare n-avem timp de perdut cu palavre; că... aiure; răspunde numai cîte-un cuvînt la întrebările mele. Cabinetul meu gata-i? neculae: Gata. 10 agachi: Masa? neculae: Pusă. agachi: Icrile? neculae: Moi. agachi: Supa? 15 neculae: Ferbinte. agachi: Friptura? neculae: în frigare. agachi: Şampania? neculae: îngheaţă. 20 agachi: Işala! să âi blagoslovenia mea... Na! (îi aruncă făină in obraz.) toţi: Ha, ha, ha. . agachi: Fraţilor cauzaşi!... Păn-a nu întră în sanctuarul banchetului, fiecare să-şi ascuţă dinţii 25 şi să-şi spoiască urechile. Pe la sfîrşitul mesei d-nii cavaleri vor fi îngăduiţi a povesti cu glas uimit istoria amorurilor ce-au avut în frageda lor tinereţă. Cît pentru dame, gingăşia lor va fi liberă, în vremea asta, a să îndeletnici cu vro 30 cetire morală, precum nasul lui Nichipercea sau foiţa Românului. Acum haide. măştile : Hai, hai. (întră in dreapta, sărind şi cîn-tind:) Tra, la, la, la. SCENA III 35 AGACHI, FRIŢ, mai pe urmă MOISESCU friţ (oprind pe Agachi la uşă) : Herr von Vludur, iată o scrisoare pentru d-ta. agachi: De unde? Ad-o degrabă că n-am vreme de perdut cu literatura. (Deschide scrisoarea.) Tronc! Serdarul Pipirig mă înştiinţează că are să vie la soupe... Ce bondar năuc!... Cînd zice da, cînd 5 zice ba... Niciodată nu-i hotărît la nimica. (Cătră public.) Dar poate că mă veţi întreba de ce-1 economisesc, de ce-1 alint? (în taină.) Să rămîie între noi... Serdarul îi însurat c-o nevăstuică... coz!... Serdarul îi stricat de vărsat ca un ciur; iO iar serdăreasa are nişte ochi... şucada... ş-o guriţă numai atîtica, ş-o talie, care merită a să înălţa în grad; căci eu eram spătar, pe cînd boieriile. .. (Cu mînie.) Bată-1 concina de serdar; din pricina lui o sâ fim acum 13 la masa; 13! 15 număr fatal, număr pocit!... eu poroncisem să puie numai 12 tacîmuri... Dac-a mai veni şi el... (Strigă:) Chelner! Neculae! friţ: Befehlen. (Aprinde un chibrit.) Poftesc un chibrit ? 20 agachi: Un chibrit? (Stinge chibritul.) Du-te de mai adauge două tacîmuri la masă, ca să fie 14... mai iute, schnell, geschwind. friţ: Gleich. (în parte.) Nu avut noroc ca Neculai. (Iesă.) 25 agachi: Acum trebuie numaidecît să-mi caut un al M-lea musafir... unde sâ-I găsesc?... (Zărind pe Moisescu care întră.) Ce văd? un arnăut? Un arnăut poate să mănînce la masă cu un paşă. (Tare.) Hei! căpitane, căpitane. 30 moisescu (costumat arnăuieşte şi purlind ochelari pe nas, vine prin fund): Pe mine mă chemi, domnule? agachi: Iaca pozna! Moisescu, factorul meu, îmbrăcat arnăuţeşte? 35 moisescu (apropiindu-se)D-nul Agaqhi Flutur schimbat în paşă? agachi: Bine că te-am găsit, Moisescule... ştii vorba ceea, că beţivului şi dracu-i iesă cu ocaua înainte?... 40 moisescu: Cine-i dracu şi cine-i beţivul dintre noi? 637 agachi: Alege care ţi-a plăcea... Eu unul am nevoie numaidecît de-o somă de 500 'de galbini. Poţi să mi-i împrumuţi acu-ndată ? moisescu: Chiar acu? 500 de galbini. Ia să caut. 5 (Caută prin buzunar.) Am trei sfanţi. agachi: Bagă-ţi-i în ochi. Să-mi aduci mîni dimineaţa banii acasă. moisescu: Bucuros. agachi: Cu cît la sută? tot cu 18? 10 moisescu: Ba cu 24. agachi : Cu 24! de ce nu cu 50 ? moisescu : Persoana care împrumută a găsit cu cale să mai mărească dobînda. agachi: Pentru ce? 15 moisescu: Vremele-s grele... A dat locustele-n ţară.., agachi: Ce cămătar afurisit! moisescu: Mă iartă, boierule, domnul Zarafopuîos nu-i cămătar. El îşi speculează banii ca toată lumea. agachi: Ca toată lumea cea evreiască... Fie!... pri-20 mese să plătesc şi dobînda de 24. moisescu : Afară de comisionul meu ? agachi (in parte)'. Fie chiar botezat, evreul tot zaraf. moisescu: Aud? agachi: Se înţelege, bez comisionul d-tale. 25 moisescu : Prea bine; mîni dimineaţă, ţi-oi număra banii. (Voieşte să iasă,) agachi: Moisescule! moisescu: Poroncă? agachi : Aş vrea să-ţi fac două propuneri. Primo, să-mi 30 arăţi pe hoţul de Zarafopuîos, care mă mănîncă de viu. moisescu : Nu sc poate; el doreşte să rămîie necunoscut. agachi: Pricep; vrea să stea la poteca, nevăzut de grija pot ir ei. Secundo, ţi-aş propune să mănînci 35 cu mine astă-seară, ştiu că eşti posomorit şi nesuferit, dar n-am ce face ; îmi trebuie un al 14-lea musafir. Primeşti? moisescu: Ba mi-i peste putinţă... foarte mulţămesc. M-am îmbrăcat arnăuţeşte ca să pot urmări, 40 la bal masche, pe un datornic râu de plată, un 638 cuconaş cu geamu-n ochi, şi n-am vreme de ban-chetuit. agachi : Nu ? Ei! apoi să-ţi spun una ? moisescu: Spune. 5 agachi: Să-mi pleznească ochii dacă-mi pare rău... fiindcă eşti vesel ca un cioclu. moisescu (atins)'. Se poate, boierule; dar eu, vezi d-ta, sînt un om regulat, liniştit, precum se cuvine la vîrsta mea; iar nu ca d-ta, care trăieşti 30 în nebunii. agachi: Bravo, Moisachi; fă-mi morală, dă-mi bani pe miere, cît sîntem încă în carnaval... Cruce-agiută, zi-nainte; te-ascult cu dragoste şi cu umilinţă. 15 moisescu: Poate câ n-am dreptate?... Degeaba ai îmbătrînit. D-ta te crezi tot de 25 de ani, arunci banii pe fereastă şi nici gîndeşti că al un nepot, un clironom. agachi: O! cît pentru nepotul meu, nu-i duce grijă. 20 El are stare; a clironomisit 10 000 de galbini de la biata soră-mea, de la maică-sa, şi se vorbeşte în tîrg că ar fi întreit soma cu speculaţie... Crişu el! ştiu că profitează de plăcerile tinereţilor!... Cînd cheltuieşte un galbin, se-mbracă în 25 negru şi boceşte trei zile. moisescu: Ei! ş-apoi rău face? agachi: Apoi, Moisescule, dacă nu I-aş cunoaşte creştin, l-aş crede botezat ca hahambaşa ta... (Se închină.) 30 moisescu (mînios): Sluga d-tale. (Iesă prin fund.) agachi (urmărindu-l pană la uşă): Hep, hep, hep. (Vineîndărăt.) Ha, ha, ha, s-a supărat tîrtanul!... Ţîfnoasă iudă!... Ei! dar cu toate aceste n-am un al H-lea musafir... (Strigă:) Chelner! 35 SCENA IV AGACHI, FRIŢ, mai pe urtnă BOM BEA NU friţ (alergind cu chibritul aprins): Befehlen... Poftesc un chibrit, domnule? 639 agachi: Măi, da ce are neamţul ista cu chibriturile? (Stinge chibritul.) Ascultă:. aleargă Ia uşa teatrului şi-mi adă la masă pe cea întîi mască care-a ieşi. 3 bombeanu (intră prin fund): Chelner! adă-mi un bulion, o potîmiche friptă ş-o butelcă de Bordeaux. (Se aşează la o masă.) agachi (încet lui Friţ): Stăi pe loc. (în parte, căutînd la Bombeanu.) Un tînăr care se pare flămînd 10 şi-i singur... Iată musafirul ce-mi lipseşte: ecce homof bombe AN u: Chelner, ai auzit ce ţi-am poroncit? FRIŢ: Jawohl; aduc îndată. agachi (apucînd pe Friţ de mînă, încet): Sa. n-aduci 15 macar un morcov degerat, că te ucid... Hai, piei! friţ (spăriet): Was ist? Sappermeni! (Iesă alergînd.) agachi (închinîndu-se lui Bombeanu): Domnule... bombeanu: Domnule... (Rîzînd.) Mucalit paşă? .20 agachi (zimbind): îţi plac?... Ei! apoi, treaba merge strună. bombeanu: Ce treaba, domnule? Nu te-nţeleg. AGACHI: Domnule, bunul meu, fie-i ţarina uşoară f zicea că, decît singur la masă, mai bine tatari .25 în casă. bombeanu : Bunul d-tale avea dreptate J... Cum ÎI chema? agachi: Banul Hagi Flutur... bombeanu (ţnckinîndu-se): Dumnezeu să-l odihnească. 10 agachi (închinîndît-se): Amin!... Prin urmare, îmi vine să plîng văzîndu-te c-ai să mănînci ca un cuc. bombeanu : Bunătatea d-tale, efendi... însă nu-i vina mea... Am sosit mai dinioare în Bucureşti, de 35 unde lipsesc de doi ani, şi n-am avut timp să-mi găsesc tovarăşi pentru soupe. agachi: Ce-mi auziră urechile?... ai avut nenorocire a te depărta de acest oraş, cuibul veseliei ş-a noroiului! Te jălesc din fundul inimei... Poate 40 că din pricina creditorilor ai fost silit... €40 j bombeanu (rîzind): Tocmai... am vro cîţiva, care-s din soiul corbilor. agachi (strîngînd de mină pe Bombeanu) : A! domnule, sîntem meniţi amîndoi a ne cunoaşte ş-a ne apreţui. Eu am numai un creditor, dar cumpăneşte cît o sută. închipuieşte-ţi un eleşteu plin de lipitori, şi astfel îi avea fotografia Iui Zara-fopulos. bombeanu; Zarafopuîos!... E unul din corbii mei. agachi: 18 la sută? bombeanu : Cu dobînda plătită-nainte. agachi (cu simpatie): Avem amîndoi acelaşi călău. (Strînge de mîna pe Bombeanu.) Şi de râul lui ai părăsit Parisul României? bombeanu ; Dar... şi din alt motiv. agachi: Vro desperare de amor, poate? bombeanu: Ai gîcit ca Nastratin Hogea. agachi: îmi era văr primar păn-a nu muri, căci eu sînt Mustafa-paşa. bombeanu: Ha, ha, ha, te găsesc nostim, domnule, şi-mi placi. agachi: Cu atît mai bine, că şi eu te găsesc nurliu. Domnule, vorbă multă, deputăţie... sărăcie vreu să zic; ai să faci soupâ singur, lucru foarte trist!... pe de altă parte, noi sîntem 13 la masă, lucru foarte primejdios... bombeanu: în adevăr, unul din d-voastră trebuie să moară păli' la anul... agachi: Despre care Dumnezeu ferească!... Prin urmare, vin de te-adauge la masa noastră, ca să fim 14... Vrei? bombeanu (rîzînd): Bucuros. agachi: Işala! acum ascultă: ai stomah bun? bombeanu: Cît un tun. agachi: Bei voiniceşte? bombeaxu: Cînd se-ntîmplă... agachi: Ai urechile deprinse cu glume cam răsunătoare ? 641 bombeanu: Domnule, urechile mele-s deprinse cu tunul, căci am fost artilerist. agachi : Minunat... Hai degrabă dar, că ne-aşteaptă. prietenii... (Se îndreaptă spre uşa din dreapta şi zice pănă a nu ieşi.) A! apropo... Vreu să te încredinţăz că nu-s un intrigant. Mă numesc Agachi din botez; mă. cobor din vechea şi vestita familie a Flutureştilor şi... nu umblu după domnie... bombeanu: Nici eu... agachi (strîngîndu-l de mină)'. Dă-mi voie să te felicit... Numele d-tale? bombeanu: Bombeanu, ofiţer de artilerie. agachi: Şi la mai mare... Ne cunoaştem, ca şi cînd ne-am fi făcut unul pe altul. Haide la masă. (Iesă amîndoi la braţetă cîntînd:) Hai, prietene, voios. Să mîncăm, să bem vîrtos. Şi sâ rîdem amîndoi De necazuri şi nevoi. SCENA V COŞCODAN, MATILDA, NECULAE (Coşcodan întră prin fund, dînd braţul Maiild-ei. El e îmbrăcat cu frac negru şi poartă n uma i o mănuşă albă; are nas m inciunos. Mau!da e în costum de fantazie.) coşcodan (în pragul tisei): Tontule, dobitocule, chio-rule... neculae (alergînd din dreapta): Ce este? coşcodan : Hămesitul cel de chelner mi-a vărsat pe frac o butelca de untdelemn. matilda: Mare lucru! coşcodan : Poftim!... tocmai cînd eram dispus să petrec şi eu, să fac cheltuială... matilda: A! (în parte.) Nu-] credeţi, că se laudă. coşcodax (cătră Neculae): Ce stai acolo înfipt ca un butuc şi boldeşti ochii Ia mine? Adă un şervet de mă şterge. 5 neculae: îndată, domnule. (Şterge mînica lui Coşcodan.) coşcodan: Mai încet, că-mi rozi postavul... Un frac nou-nouşor, numai de 5 ani. Uf! cald e aci.1... Matildă, scoate-mi nasul, câ mă înăduş. 10 matilda (dezlegîndu-i nasul): De ce l-ai luat aşa de strîmt coşcodan: Ăsta era mai ieftin. neculae (în parte): Iaca! Domnişorul ăla care se hrăneşte cu ouă coapte? Prost tacîm! 15 coşcodan: Neculae, venit-a feciorul meu să-mi oprească un cabinet ? neculae: Venit. Cabinetul no. 3 e gata. coşcodan: Bine... Azi sînt hotârît să întru în cheltuială, pentru hatîrul Matildei. Ţi-e foame, 20 dragă ? matilda: Foame, de mi s-au lungit urechile cît a tale. neculae (în parte): Bre! flămîndă trebuie să fie! coşcodan: Neculae, pune degrabă să ne coacă vro trei ouă. 25 matilda: Trei ouă? coşcodan: Două pentru mata şi unul pentru mine. neculae: Nu-s proaspete, domnule. Bucătarul le-a aruncat pe toate, că erau clocite; dar dacă poftiţi în loc de ouă o omletă cu zahar, c gata. 30 coşcodan: Unde-i carta? neculae: Poftim. (Dă caria de bucate.) matilda : Adă s-aleg eu. coşcodan: Ba nu, ba nu; asta-i treaba mea. (în parte.) De-aş lăsa-o pe dînsa, cine ştie ce-ar mai 35 cere... şi deodată m-aş trezi c-o notă de doi icosari... neculae: Avem un ananas proaspăt... Nu poftiţi, cuconiţă? matilda: Ananas? unde-i?... Mă nebunesc după 40 ananaşi. G43 neculae (aducînd un ananas): Iată-I. coşcodan (în parte, consultînd carta)-. Ananas, jumătate de icosar felia! matilda (mirosind ananasul): Ce frumos mirosă! 5 E numai bun de mîncat! coşcodan (în parte): Jumătate de icosar! (Tare.) Dâ-I încoaci să-l văd. (îl mirosă.) Nu-i destul de copt, nu-i ajuns în vîrsta legiuita. MATILDA: Da ce, ai vrea poate să se scrie la oaste ? 10 coşcodan: Matildă, ananasul verde e otravă curată... Neculae! pregăteşte-ne o salată de ridichi. matilda: Ce facc? ridichi în loc de ananas? coşcodan : Stomahicon, soro. matilda: Ridichi? ananas ţigănesc? Mănîncă-le d-ta, 15 coşcodan: Ei! apoi adă-ne un befteac, fără cartofe. matilda (în parte): Fără cartofe e mai ieftin. coşcodan (consultînd carta): 10 lei biftecul! Era numai 5 lei azi-dimineaţă, neculae : După mezul nopţii preţurile-s îndoite. 20 coşcodan: Şi porţiile scăzute. (în parte.) Altă dată am să vin ziua să fac soupe. matilda (după ce a- consultat carta) : A!... eu mi-am găsit ce-mi trebuie. coşcodan (îngrijit): Ce-ai găsit, ce-ai găsit? 25 matilda: Papagal fript! coşcodan: Papagal? Unde-ai văzut papagal? matilda (arătînd carta): Aci, în rîndul fripturilor. coşcodan (cetind): Caşcaval fript!... auzi? papagal? (în parte.) Prost dascal a mai avut, sărmana! 30 neculae: în sfîrşit, eu mă duc s-aprind luminările în cabinetul no. 3. Aveţi bunătate d-voastra de-alegeţi bucatele. scena vi COŞCODAN, MATILDA 35 COŞCODAN': Du-te, du-te... Nu pot să sufăr să-mi stea un chelner în spinare... Tot te îndeamnă să iei ba una, ba alta. Mai bine s-alegem ce ne 644 place, nu-i aşa, Matildo?... doar n-am venit aci ca să mîncăm... matilda: Ce zici? coşcodan: Să ne-mbolnavim... Am venit mai mult 5 pentru mulţămirea de a fi singuri... ca doi porumbaşi. (Consultând carta.) Ia sa vedem... am zis un biftec... matilda: Fără cartofe şi fără came. coşcodan: îl vrei fără carne?... fie! 10 matilda: Nu ţi-e ruşine obrazului!... o dată în viaţa ta m-ai adus la restorant şi te tîrguieşti pentr-o cartoafă... A ! de-aş fi putut gîci că eşti ceea ce eşti, pe cînd îmi făceai curte... coşcodan: Ceea ce sînt? da ce sînt, Matildo? 15 matilda: Eşti un... nu mă face să-ţi zic pe nume... De cînd am avut slăbiciunea să te-ascult, n-ai avut galantomie să-mi faci un prezent cît dc mic ; nu mi-ai dat nici macar un buchet de flori. coşcodan (atins): Poate sâ fi uitat buchetul; însă mi 20 se pare că ţi-am dat... matilda: Ce? coşcodan': Ţi-am dat sfaturi prieteneşti. matilda: Şi altă nimica... Eu ştiu că cavalerii sînt fericiţi să dea suvenire la dame: inele, braţele, 25 buchete... d-lui însă da sfaturi... că nu-I ţin nici o para. Vrei să-ţi spun una şi bună? Eşti un guzgan. coşcodan: Un guzgan? A! Matildo... dacă te-ar auzi cineva, ar crede că rod oase... că mă închin 30 la bani, că sînt un om interesat... în adevăr, nu-mi place să fiu mînă spartă, ca mulţi alţii; dar asta nu vrea să zică că aş fi ceea ce-ai spus... A! Matildo, m-ai atins fără nici o cruţarc, m-ai supărat peste măsură, şi nu m-aş fi aşteptat 35 niciodată, după cîte-am făcut pentru d-ta, să mă tratezi astfel. (Se înduioşează.) Guzgan? Eu? (Plînge.) Pentru că, în loc de ananas, am cerut ridichi!... am crezut că-ţi plac mai bine... (Consultînd caria.) Dar, de vreme ce nu le poţi 645 suferi, să nu mai fie vorbă... Spune, vrei o porţie de licorin zvîntat? MATILDA (întorcindu-i spatele): Da-mi bună pace. coşcodan: Matildo,.. 5 matilda: Poronceşte ce ţi-a plăcca... Eu mă duc în cabinet. coşcodan: 0 porţie de licorin... matilda (ieşind în stînga)-. Aşa mi se cade, dacă am a face cu domnişori perpeliţi. 10 coşcodan: Perpelit! eu?... Ei! s-a trecut cu gluma... Auzi ? inele, braţele ? tot lucruri scumpe!... Vrea să zică ea nu mă iubeşte pentru mine, mă iubeşte pentru juvaeruri, parc-aş fi juvaergiu... (Stă pe gînduri.) 13 scena vii COŞCODAN, FRIŢ, mai pe urmă AGACHI friţ (viind prin fund)-. Iar un ravaş pentru d-nu Agachi... îmi vine a crede că-i Postmeister. (întră în dreapta.) 20 coşcodan (cătră public): Oare n-as face bine să-i dau paşport de drum jupînesei Matilda?... Cum mă sfătuiţi?... Decît m-oi ruina, dîndu-i diamante şi hrânind-o cu papagali fripţi, mai bine... plecăciune... Nu-i aşa? 25 agachi (afară): Tronc!... altă belea acu... coşcodan: Aud? vine cineva... Să nu mă cunoască. (îşi pune nasul.) agachi (întrînd cu răvaşul în mînă): Mînca-I-ar moliile să-l mănînce! Năucul cel de Pipirig îmi scrie din 30 nou că nu poate veni la masă... şi din pricina lui ne găsim iar 13... Bată-1 pîrdalnicul!... cum să fac?... Am apucat de-am poftit pe Bombeanu ş-acum nu pot să-l dau afară, pentru ca să rămî-nem numai 12... Bombeanu mi-i drag; el mă-35 nîncă şi bea ca un voinic, e vesel, mi-a istorisit amorurile Iui c-o demoazelă Tinca, fata cucoanei Luxiţa Fespezanca, care-a fi aceea... nu pot 646 să-i zic: prin urmare, domnule, fă-mi plăcerea de a-ţi căuta de drum... Cum dracu să scap de numărul 13? (Se primbla tulburat prin scenă.) coşcodan (şezînd la o masă şi of tind) : Păcat că nu mai 5 sînt ouă !... agachi: Ce văd? Un nas minciunos ! (Se apropie de Coşcodan şi-l bate pe umere.) Domnule Nasoian. coşcodan (răsărind): Ha! (îi cade nasul.) agachi : Nepotul meu ! 10 COŞCODAN (cu mirare): Moşul meu! Moşul meu în şalvari de paşă ! agachi: Precum vezi, Ghiţă dragă... Fiind în carnaval ... coşcodan: La vîrsta d-tale!... un om aproape de 60 15 de ani.!... Ce ruşine! Ar trebui să-nţelegi că ţi-ai trăit traiul şi ţi-ai mîncat malaiul de mult... Eu sînt tînăr, şi nu fac nebunii ca d-ta. agachi: Aşa este; tu ai tinereţă, dar fiindcă nu ştii să profiţi de dînsa, ţi-am luat-o împrumut pentru 20 ca să nu mucezească. coşcodan : Frumos ! agachi : Ce-ţi foloseşte că ai numai 25 de ani ş-o inimă zbîrcita ca o ciupercă degerata; eu sînt cu părul sur, nu zic ba, dar încai inima mea e de 25 de 25 ani. Ea zburdă şi bate ca un clopot... coşcodan: Ca un clopot dogit. Agachi: Mai bine aşa decît sâ sune a gologan, ca inima ta. coşcodan: Nu te-nţeleg; dar oricum să fie, eu ştiu 30 unde merg şi unde-oi s-ajung... agachi: Tu, să-ţi spun eu ce-ai s-ajungi. Toată viaţa ta ai să strîngi para cîte para ş-ai să trăieşti sărac, ca să mori bogat. Hainele tale ai să le porţi cîte zece ani, ş-o păreche de mănuşi cîte şese luni. Caii tăi or să şeadă cu dinţii la stele; 35 slugile tale or sa postească 365 de zile pe an, luînd pildă de la stăpînul lor, şi, cînd îi închide ochii, lumea are să zică c-ai murit pentru ca să economiseşti cheltuielile vieţii. 647 coşcodan: Prea bine; şi d-ta ai s-ajungi în curînd cu cîrjă, cu trupul gîrbovit şi, cu tufă-n buzunar. agachi: Fie, însă păn-atunci, fiindcă am nevoie de un al 14-lea musafir, vin de mănîncă cu noi. 5 coşcodan: Ba, foarte mulţămesc... Căci în asta-noapte sînt hotărît să cheltuiesc o parte din averea cea care-o adun para cîte para... agachi: Taci, nu spune una ca asta, că se cutremură pămîntul. 10 SCENA VIII AGACHI, COŞCODAN, BARZĂ barzA: Cucoane, a început a ninge. S-aduc o birjă? coşcodan: Nu-i nevoie, câ doar nu şed peste lume... O palmă de loc. 15 agachi (în parte)'. Tocmai la barieră. Se teme să cheltuiască doi sfanţi. barz.X: Cucoane, da-i zăpada la gcnunchi, coşcodan: Ei! nu mai bodogăni. agachi: Al tău e ţopîrlanul ista? 20 coşcodan: E lacheul meu. agachi: Trebuie să fie flămînd. împrumută-mi-l pe vro două ore. coşcodan: Da cc vrei să faci cu el? agachi: Vreu să-l fac al 14-lea musafir. Hai, ţopîrcă, 25 vin cu mine la masă. Oi spune prietenilor că eşti un prinţ costumat în lacheu. coşcodan: Moşule, nu se cuvine... agachi: De ce eşti prost? O fac în interesul tău. coşcodan: Cum asta? 30 agachi: Am să-l îndop astfel, îneît să n-aibă nevoie a mînca toată ziua de mîni... O cheltuială mai puţin pentru tine. coşcodan : Bine zici. agachi (în parte)'. Bre! înc-aşa zgîrcit! (Cătră Barză.) 35 Hai, mă; dar să nu cumva să deschizi gura cît îi fi Ia masă. 648 barzA. Dec! d-apoi cum, Doamne, iartâ-mă! oi mînca, ţâră să deschid gura? agachi: Vreu să zic, să nu vorbeşti. barză: N-ai grijă, cucoane, eu înghit şi tac. agachi: Rămîi sănătos, Ghiţă, fătul meu, daria seama să nu faci cheltuieli nebuneşti în astă-noapte... Fii măsurat, dragul moşului, fii măsurat; suie-tc păn' la o sfănţoaică, o sfănţoaică şi jumătate... nu mai mult. coşcodan (supărat)-. N-am nevoie de sfaturile d-tale. (Agachi fi Barză întră in dreapta.) SCENA IX COŞCODAN, mai pe urmă MOISESCU coşcodan: Are noroc Barză, are să mănînce cît şepte fără să scoaţă o para din pungă. moisescu (viind prin fimd): A! Domnule Ghiţă, bine că te găscsc... coşcodan: Moisescu, arnăut! moisescu: Nu băga de seamă... Am văzut astăzi dimineaţă pe şatrarul Nărilă; i-am vorbit de d-ta şi i-am spus că doreşti să-i fii ginere. coşcodan: Mai încet, nu vorbi aşa tare, sâ nu te-audă oarecine. (Arată cabinetul din stînga.) moisescu: O damă? coşcodan (în taină)'. O primadonă de la opera din Paris, sosită ieri în Bucureşti. moisescu: Cum?... de-abia s-a coborît din trăsură ş-ai şi izbutit ?... berbantule! coşcodan: Cine-i galantom şi frumos, lesne izbuteşte cu actriţele... Dar spune-mi ce-ai pus la cale cu şatrarul? moisescu: După recomandaţia mea, şatrarul este dispus a-ţi da fata... Cît pentru duduca Smărăndiţa... coşcodan : Grasă-i ? moisescu: Cine? duduca? coşcodan: Ba... zestrea. moisescu: Şatrarul e proprietar mare. 649 coşcodan : N-are datorii ?... Nu se amestecă în politica ? ' . moisescu: Nu. coşcodan: Prea bine. moisescu: Am decidat cu şatrarul ca să vă întîlniţi într-o casă străină, la o cunoştinţă a mea, d-na Luxiţa Fespezanca, care dă mîni un bal. coşcodan: N-o cunosc. moisescu: Nu face nimic. Te-oi prezenta eu... Vino pe la 9 ore, împreună cu moşul d-tale. coşcodan: Ce nevoie este să mai vie şi moşul meu? moisescu: Ca un om care-i mai bătrîn, ar fi bine sâ între el în vorbă cu şatrarul. coşcodan: Fie; mîni om veni amîndoi, negreşit. moisescu : Minunat!... A! apropo; se înţelege că, îndată după nuntă, mi-i plăti comisonul de 5 la sută din capitalul zestrei, după obicei.., Adio. coşcodan: Nici vorbă nu-i. (în parte.) Aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde. COŞCODAN, NECULAE, mai pe urmă MATILDA neculae (ieşind din cabinetul din stînga): Domnule, dama cea din cabinet spune că moare de foame. coşcodan: Na, deocamdată dă-i Reforma s-o cetească. (Neculae iesă.) Ce dracu să-i dau să mănînce... ouă nu mai sînt, ridichi nu vrea.., şi celelalte bucate-s scumpe foc... Dar oare dac-aş împlini-o cu dînsa înainte de soupe n-ar fi mai nemerit ? Fiindcă o să mă-nsor, nu se cade să mai am relaţii de mîna stînga... Biata Matildă!... Ce-o să mai plîngă, ce-o să mai jălească!... SCENA X Dragi Matildă I ce rău îmi pare Să pun un capăt 1-al tău amor; în al meu suflet simt o mustrare. Dar n-am ce face, eu mă însor! Astfel e lumea, Matildâ dragă! Toate, ah ! toate au un sfîrşit. Amorul nostru a fost o şagă 1 (bis) Ş-acum sorocul i s-a-mplinit. f 5 matilda (inlrînd furioasă): Mă rog, d-ta mi-ai trimis Reforma pentru ca să-mi potol foamea? Na, mănînc-o friptă. (îi aruncă jurnalul în obraz.) coşcodan: Ah! Matildo, nu te mînia, ci mai bine plîn-ge-mă, boceşte-mă, căci mi-a căzut un trăsnet 10 pe cap. matilda: Ce trăsnet? coşcodan: Măiculiţa mea ! a aflat moşul meu că sîntem în legătură amîndoi. matilda: Ei ş-apoi? 15 coşcodan: A! Matildo!... nu-1 cunoşti pe moşul meu ce om este!... un paşă... ba nu... un bătrîn serios, morocănos, de pe vremea lui Papură-vodâ, care crede că actriţele-s cu dracu. El mi-a hotărît!... Ah! Matildo, nu mă lasă inima să-ţi 20 spun ceea ce mi-a hotărît. matilda: Da nu te mai strîmba şi spune. coşcodan : Matildo, să fii cu curaj... Moşul meu mi-a găsit o mireasă şi mi-a poroncit să mă-nsor numai-decît păn-în trei zile, căci alminterea mă blas-25 tămă şi mă desclironomiseşte. matilda: Ş-apoi ce-mi pasă mie? Insoară-te. coşcodan: Cum? nu-ţi smulgi părul de desperare? mat\lda: Nici gîndesc. Căsătorie bună! să te văd c-o claie de copii şi cu floricele la urechi. (Voieşte 30 să iasă.) coşcodan: Matildo... matilda: Ce mai vrei? coşcodan: Dinioarea m-ai acuzat c-aş fi un zgîrcit, m-ai poreclit guzgan... ca să-ţi dovedesc că şi 35 eu am obiceiul a da suvenire Ia dame, te rog să primeşti din parte-mi, păn-a nu ne despărţi, o buclă de păr. (Voieşte să taie cu un cuţit o buclă din părul lui.) 651 matilda: Păstreazâ-1 pentru mireasa d-tale ca un prezent de cununie, un adevărat prezent de perucher. coşcodan: Matildo!... (Îşi pune nasul.) (Se aud în dreapta chiote vesele.) Măştile : în sănătatea lui Mustafa-paşa ! SCENA XI COŞCODAN, AGACHI, MATILDA, BOMBEANU, BARZA, NECULAE, MĂŞTI (toţi întră cu paharele în mină) MĂŞTILE Vivat paşa Mustafa! Vivat Mustafa-paşa î etc. agachi: Neculae, adă punciul aci. (Neculae aduce un mare vas cu punci.) coşCodan (în parte): înghite-Agachi! agachi: Ce-am văzut? Matilda! artista noastră cea iubită? Fraţilor căuzaşi, să bem în sănătatea Matiidei. măştile (Und): în sănătatea Matiidei! matilda: Domnilor... vă muiţămesc... Da ţi-mi voie însă să vă prezint o persoană rară în societatea românească! Un tînăr de 25 de ani, elegant, frumos ca soarele, dar zgîrcit... de se răsuflă numai pe-o nară de economie. agachi: Unde-i? matilda (aducînd din fund pe Coşcodan, care caută să fugă): Iată-1! agachi (în parte): Nepotul meu! (Tare.) Fraţilor căuzaşi! rîdicaţi-I în triumf şi-l puneţi pe masă, ca să asculte judecata Iui Solomon. coşcodan (zbâtîndu-se în mînile măştilor): Domnilor ! îmi boţiţi hainele. AGACHI: Acum, în puterea noastră de cadiu, îl osîndesc să asculte cu luare-aminte cînticul său. (Măştile stau grupate împregiurul mesei pe care stă Coşcodan.) I Cunosc din întîmplare Un tînăr Coşcodan Ce are multă stare 5 Şi suflet de guzgan. Elegant ca o păpuşă. Acest tînăr galantoni Poartă numai o mănuşă, Căci c foarte econom. 10 El trăieşte calicit, Ca să moarâ-mbogJţit. II El cu răbdări prăjite Hrăneşte trupul său ' Şi nencetat înghite Bordo... din eleşteu. Cînd doarme-n nepăsare, Acest tînăr galantoni Se răsuflă pe o nară, Căci e mare econom. El trăieşte calicit, Ca să moară-mbogăţit. coşcodan (furios): Domnilor, daţi-mi drumul. (Voieşte să sară de pe masă.) matilda: Ba nu; ţineţi-1 pe loc, ca mai este un al treilea cuplet. agachi: Cîntă-1, Melpomeno! matilda: Bucuros. III Sărmanul se socoate 30 XJn Doa Juan frumos; înşeală cît se poate Şi-i foarte generos. Ca prezente de iubire 35 Acest tînăr galantom 653 Dă. din pâru-i două fire. Căci e mare econom. El trăieşte calicit, Ca sâ moară-mbogăţit. 5 toţi: Ha, ha, ha. (Coşcodan sare de pe masă şi fuge prin fund, în rîsul tuturor.) ACTUL II Teatrul reprezintă un salon de bal cu uşi mari în fund, care se deschid în al doilea salon luminat cu policandre; uşă in 10 dreapta; o masă de cărţi în fund, în stînga. SCENA I FESPEZANCA, TI NC A, MOISESCU, INVITA ŢI LA BAL, mai pe Urmă NĂRILĂ CU SMÂRĂNDIŢA (Arie ăi val}) 15 TOŢI (jucind valţul) Ce plăcere-n carnaval De-a petrece noaptea-n bal, De-a sări mereu în joc 20 Şi de-a sâ-nvîrti pe locl (Cavalerii se închin la dame şi le duc în salonul din fund.) MOISESCU: Cucoană Luxiţă, balul d-tale e minunat de frumos şi de vesel! fespezanca: Aşa mi se pare şi mie... nu că mă laud, 25 dar ca mine nici o damă nu are talentul sâ însu- fleţească o adunare. moisescu: Şi nici că-i de mirat, cucoană. Amabilitatea d-tale îneîntă pe toţi cavalerii... ea-i un capital ru dobînda de 50 la sută. 654 fespezanca: Destul, destul, Moisescule; nu-mi bombarda modestia cu complimente... Tincă! tinca (viind din fund) : Aud. fespezanca (încet): Ce ţi-a spus la urechi cavalerul 5 tău, în vreme ce jucaţi valţul ? tinca: Mi-a mărturisit câ-i era prea cald. fespezanca: De treabă tînăr!... Se cunoaşte că-i bine crescut. tinca: Şi că se teme de căldură... Dar cum de-ai 10 văzut, maman, că mi-a vorbit la ureche? fespezanca: Ochii mei te urmăresc necontenit... tixca: Pentru ce? fespezanca: Pentru ca să priveghezc asupra nevinovăţiei tale. (Duios.) Tincă, tu nu ştii ce vrea 15 să zică a fi mamă. tixca; încă nu, maman. fespezanca (sărutînd-o): Draga neneacăi! moisescu: Iaca si şatrarul Nărilă cu duduca Smârăn-diţa. 20 NĂRILĂ: Sărut mînile, cucoană Luxiţă... sănă... (strănută) toasă? fespezanca: Mulţămesc, dar d-ta? nărilă: Eu am prins un gutu... gutu... (strănută) rai de cele tătăreşti. 25 tixca: De ce-aţi venit aşa de tîrziu, Smărăndiţa? smărăndiţa: Din pricina babacii. Pune-ţi în gînd că, de vro zece zile, ba baca s-a îndrăgit de paseri ş-a cumpărat vro 30 de canari. tinca: Şi ce face cu dînşii? 30 smărăndiţa: Petrece toată ziua în societatea lor... Pan-îl scoţi dintre jigănii, îţi iesă sufletul. nărilă: O mărturisesc, singura mea mulţămirc c să... e să... (Strănută.) fespezanca (rîzînd): Să strănuţi? 35 NĂRILĂ: Ba, să aud canarii ciripind... De-acolo încolo, lumea mi-i cu totul adiafora. fespezanca: Frumos compliment ne faci, arhon şatrar! nărilă: Adică vorba vine, căci îmi plac şi adunările care se isprăvesc devreme... Moisesculc, sosit-a 40 ipochimenul ? 655 moisescu: Domnul Ghiţă Coşcodan? încă nu, dar îl aştept să vie cu moşul sau, ca să între în vorbă cu d-ta despre cununie. tinca: Ce cununie? nArilĂ: A Smarăndiţei. tinca: Ce-aud? Te măriţi, dragă? smârăndiţa: Aşa se vede, NĂRILĂ: Şi la capul d-tale, duducă Tincă. tinca: Merci. fespezanca: O! cît pentru dînsa, avem n-eme... Amatori n-or lipsi. moisescu: Cred şi eu; duduca Tinca are zestre de 30 000 de galbini! nArilă: Vorba ceea: marfa să fie bună, muşterii nu lip... (strănută) sesc. tinca şi smărăndiţa: Muşterii! fespezanca: Cu adevărat... Chiar în iarna aceasta s-au prezentat mai mulţi tineri... vro şepte, foarte buni. tinca: Mai cu seamă domnul Bombeanu... un ofiţer de artilerie, recomandat de însuşi moşul meu, prefectul. NĂRILĂ: D-nul Bombeanu ? îl cunosc... un tînăr cu stare şi cu hristoitie... De ce nu l-ai ginerit, cucoană Luc... Luc... ? (Strănută.) fespezanca: Tinca e prea tînără încă... prea fragedă... (în parte) ş-apoi nu vreu s-ajung iaca de pe-acu. moisescu: Lăsaţi-mă pe mine, cucoană, să găsesc un barbat duducai Tincăi. Am la mînă un procuror fein, fein... Să-mi daţi voie ca să vi-1 prezint. fespezanca: Fie; prezent ează-1... însă nu ieu nici o hotărîre... Dacă mi-a plăcea... om vedea... avem vreme. (Orhestra începe a cînta un cadril. Doi cavaleri vin de invită pe Tinca şi Smârăndiţa.) MOISESCU: Iaca contradansul începe... Cucoană I.uxiţă, vrei să jucăm împreună? fespezanca: Oare... să joc?... Hai! (Moisescu îi dă braţul.) TOŢI (iesă chitind) Ce plăcere-n carnaval De-a petrece noaptea-n bal etc. (Toţi se duc în salonul din fund.) SCENA II AGACHI, COŞCODAN, BARZĂ agaciii: Da bine, unde mă duci, Ghiţă? coşcodan: La bal, moşule. agachi: La bal?... la cine? coşcodan: La o văduvă. agachi: Se vede că face praznic de sufletul răposatului ... bakză (rîzînd): Hi, hi, hi, mare poznaş e cuconul Agachi. coşcodan: Bade Stane, te poftesc sâ nu te-amesteci în conversaţia noastră. agachi ; Da de ce-1 opreşti ?... vorbeşte frumos creştinul. barzX: Hi, hi, hi; mă iei în trei parale... Hi, hi, hi. coşcodan: Iar te hlizeşti?... (Cătră Agachi.) Te-ai apucat de l-ai îmbătat ieri noapte, şi de-atunci e nesuferit. agachi : Bietul flăcău! nu mîncase de două ziie acasă la tine. coşcodan: Să lăsăm vorba asta, moşule; ştii pentru ce te-am rugat să mă-ntovărăşeşti acilea? agachi: Ba. coşcodan: Pentru o treabă foarte importantă. agachi: Mă miram eu să cheltuieşti tu degeaba doi sfanţi cu birja! 657 coşcodan: La întoarcere vei plăti d-ta. agachi: Dar; pentru că tarifa e mai scumpă după mezul nopţii. coşcodan: A! moşule, cum poţi crede... 5 agachi: Cred tot, dar nu tc sinchisi... fă-ţi trebuşoa-rele, că eu te studiez. Te găsesc interesat... interesant vreu să zic. coşcodan (cătră Barză)'. Du-te de-aşteaptă jos la feciori; dar mai întîi adă-mi mănuşile. 10 barză (dindu-i două părechi de mănuşi)’. Poftim. agachi: Două părechi de mănuşi şi cu cele din mînă trei? Ce însemnează acest lux de mănuşerie? coşcodan: Aşa mi-i obiceiul meu,,. Fiecare bal mă ţine trei părechi de mănuşi. 15 agachi: Bre! ce cochetărie!.., schimbi de trei ori? coşcodan: Întîi, cînd mă înfăţişez în salon, mă arăt cu mănuşi proaspete... noi... agachi: Ca toată lumea. coşcodan: Peste zece minute, după cc am compli- 20 mentat pe stăpînii casei, mă retrag deoparte şi pun a doua păreche... pe aste. (Arată alte mănuşi.) agachi: Pc aste?... d-apoi nu-s noi, sînt purtate... coşcodan: Şi mai tîrziu, cînd aduc feciorii paharele 25 cu limonadă, vine rindul ăstorlaltc, (Arată alte părechi.) agachi: Sînt negre de tot. COŞCODAN: Tocmai pentru asta, n-am grijă să Ie mai mînjesc. 30 agachi: Care vrea să zică, tu cu trei părechi dc mănuşi o duci un an, ca ţigani! cu cămaşa! barză: Hi, hi, hi. coşcodan: Tot aci ai fost, mojicule?... Ieşi afară. BARZĂ: Hi, hi, hi. (Iesă prin dreapta.) 35 S C E N A III AGACHI, COŞCODAN agachi: Sîntem singuri? c oşc odan : Singuri. 658 agachi: Vreau să-ţi dau o reţetă ca să economiseşti şi mănuşile ale purtate. coşcodan (cu bucurie): Care reţetă, moşule? SpuneI agachi (în taină): Nu nc-aude nimeni? 5 coşcodan: Nimeni. agachi: Cumpără o bucată de cridâ de 5 parale şi-ţi freacă mînile cu dînsa, de cîte ori eşti poftit undeva. coşcodan (supărat) : Tronc.. eu crezusem că vorbeşti 10 serios. agachi ; Bre! ai întrecut şi pe vărul meu Antohi zgîrcea. coşcodan: Ia lasă glumele deoparte, moşule, că nu-i aci locul de spus cabazlîcuri... Să vorbim de 15 motivul pentru care te-am rugat să vii cu mine. agachi: Care motiv?... A fi iar vro speculaţie cu folos sigur. coşcodan: Ba nici gîndesc la speculaţie în bal... Te-am adus aci ca să punem la cale o cununie. 20 agachi: Aş! a cui? coşcodan: A mea. agachi: A ta? Nu mă nebuni... Tu, tc-ai hotărît a întră în cheltuiala unei nunţi? coşcodan: Eu... m-am hotărît, precum zici, a întră 25 în cheltuiala unei nunţi. agachi: Ai avea tu curajul să scoţi bani din pungă ca să hrăneşti şi să îmbraci mai multe suflete? Pun rămăşag zece galbini. coşcodan: Zece galbini? Ţin rămăşagul. 30 agachi (în parte): Ai! m-'a prins hoţul. coşcodan: Mai întîi că nevasta mea am s-o deprind cu gusturi simple, n-are să facă cheltuieli cu mătă-sării, cu fleacuri de modă care ruinează familiile; cît pentru copii, cred că m-a feri Dumnezeu să am 35 mai mult decît unul... Ş-apoi, în sfîrşit, fie ce-a fi, cînd inima iubeşte... cînd inima doreşte... agaciîi: Se vede că e bogată? coşcodan: 10 000 de galbini zestre. agachi: Numai? ■îO coşcodan: Si are un tată... 659 AGACzil: Ofticos? coşcodan: Ba nu tocmai ofticos, dar cam slab. Şa-trarul Nărilă, trebuie sa-1 cunoşti. agachi: Eu?... să-l îngrop dacă-I ştiu cine-i. 5 coşcodan: Şatrarul Nărilă e proprietar de moşie şi mai are în Bucureşti un loc întins, care în curînd are să aibă o valoare foarte mare. agachi: Cum asta? COŞCODAN: Am aflat din izvor sigur că stăpînirea are 10 nevoie de el ca sâ zidească un spital pentru nebuni... Şatrarul încă n-o ştie; prin urmare, am de gînd sâ-1 cumpăr eu, îndată după cununie, cu preţ de nimic, ş-apoi să-l vînd stăpînirei cu folos de sută la sută. ij agachi: Ce-aud? Neruşinatuîe, vrei să înşeli guvernul? şi inima ta de cetăţean te lasă să comiţi o asemenea scamatorie în banii statului ?... Glasul conştiinţii nu te înspăimîntă ? Vocea Patriei române nu te opreşte pe malul abisului?... 20 coşcodan: Ha, ha, ha; vorbeşti chiar ca un redap-tore... însă n-am vreme să-ţi răspund, că treaba-i grabnică. agaChi: Cu atît mai bine, că şi eu am o treabă importantă pe la mezul nopţii. 25 coşdoDAN: Vrei să te culci, să te odihneşti? agachi: Ferească Dumnezeu!... Am un soupe cu cîţiva prieteni şi prietene. coşcodan: Iar soupe. Mă mir, zău, ce mulţămire poţi găsi cheltuind starea cu străinii? 30 agachi: Mulţămirea de a n-o lăsa clironomie la nepoţi ca tine. coşcodan: A!... fie!... însă ai putea-o întrebuinţa mai bine decît cu mesele. AGACHT: Tu nu ştii, nu-ţi poţi închipui plăcerea unui 35 soupe cu persoane vesele care glumesc şi rîd la lumina policandrelor şi în sunetul paharelor de şampanie... Pentru tine-i halima. Cînd vinul curge în pahare, Cînd ochii vesel străluccsc, 40 Inima-mi saltă si tresare 660 De un fior dumnzciesc. Ridic un pahar Plin, plin De vin de Cotnar Plin, plin. Şi cînt voios şi mi-] închin. Ah ! ah ! ah ! Glu, glu, glu, sufletul meu rîde, Glu, glu, glu, raiul se dcscliitlc, Glu, glu, glu, glu, glu, glu. Şi oricare chin Eu mi-1 botez cu vin PlufI Viaţa se stinge cu grăbire, Anii cei tineri se strecor; Dar eu nu simt nici o mâhnire, Căci mă ţin tot de urma lor. Purtînd un pahar Plin, plin, De viu rte Cotnar Plin, plin Şi bind voios lor il închin. Ah ! ah ! ah ! Glu, glu, glu, sufletul meu rîde, Glu, glu, glu, raiul sc deschide, Glu, glu, glu, glu, glu, glu. Şi oricare chin Eu jni-1 înec în vin, Pluf! coşcodan (în parte)'. Bine l-a numit Agachi cine l-a botezat! SCENA IV AGACHI, COŞCODAN, MOISESCU moisescu (viind, din fund): A! bine c-aţi sosit... Vă aşteptam cu nerăbdare. coşcodan : Unde-i şatrarul ? moisescu: S-a dus să tragă un ciubuc în etacul gazdei. coşcodan: Dar domnişoara Smărăndiţa, fata Iui? moisescu: E în salon, mergi de-o pofteşte la joc. coşcodan: Bucuros. 5 moisescu: Cît pentru şatrarul, îndată ce şi-a face cheful şi s-a întoarce aci, domnul Agachi, unchiul d-tale, ar trebui să nu peardă vreme şi să-i vorbească de măritiş. agachi: D-apoi nu cunosc pe şatrarul. 10 moisescu : îl vei cunoaşte, cum îl vei vedea; e îmbrăcat cu antereu şi cu giubea. agachi: Ca un lăutar?... Nu cumva are şi nai? moisescu (cătră Ghiţă): Acuş are să înceapă contra-dansul... Vin iute. (Iesă prin fund.) 15 coşcodan: Mergi înainte că te-ajung. (Cătră Agachi, în taină.) Unchiule, îţi încred soarta mea şi nu mă îndoiesc de izbîndă. agachi: N-ai nici o grijă, nepoate. Cît I-oi zări pe şatrarul, am să-l sucesc ca pe-un titirez. 20 coşcodan: Să te văd, unchiule, dacă eşti diplomat bun... să nu-i pomeneşti însă de locul care vrea să-l cumpere guvernul. (lesă prin fund.) agachi: Ferească sfîntul!... (în parte.) Nepotul meu e chiar salba dracului. 25 s c e n a v AGACHI, CHIRII,ă (viind din fund) chirilă: Măi, măi, măi! cald îi în sală!... Musafiri sînt grămădiţi ca sardelele-n putină. (Se aerează cu o basma roşie de bumbac.) 30 agachi (examinînd pe Chirilă): Un antereu cu giu~ bea !... trebuie să fie şatrarul... se vede că şi-a făcut cheful. (Tare.) Arhon... (în parte.) I-am uitat numele. CHIRILĂ (în parte)'. Mie-mi zice arhon? 35 agachi (apropiindu-se): Arhon... mă închin cu plecăciune. 662 CHIRILĂ (închinîndu-sc) : Sărut mînile, boierule. AGACKI: Frumos bal, nu-i aşa? chirilă: Prea frumos, numai cam înghesuit. agachi: Aşa-i moda de astăzi. Cu cît salonul e mai S mic, cu atît numărul invitaţilor e mai mare. chirilă: Proastă modă... drept să-ţi spun.,. în vremea noastră oamenii ştiau să petreacă mult mai bine. agachi: Negreşit, negreşit... (în parte.) A să-mi 10 vorbească din vremea lui Caragea. chirilă: Pune-ţi în gînd că de~un ceas îmi caut copila prin bal şi n-o găsesc, aşa de multă lume e în salon. agachi: A ! sînteţi părinte, arhon... aveţi o copilă?... 1-5 (în parte.) El e şatrarul. chirilă: Dar, boierule; m-a învrednicit Dumnezeu să fiu tată. agaChi: Nu-i vina d-tale... şi eu, arhonda, sînt unchi. Chirilă: Am o copilă care-mi seamănă mie bucăţică 20 tăiată... un bujor. agaChi: Să-ţi trăiască!... Eu, arhon... am un nepot care nu-mi seamănă nicidecum... (în parte.) Slavă Domnului! chirilă : A ! cum îl cheamă ? 25 agachi: Gliiţă Coşcodan, un tînăr cu stare, econom şi numai bun de însurat. chirilă: Coşcodan?... frumos nume!... Eu mă chem chir Chirilă. agachi: Chir Chirilă?... şi la mai mare. (Se închină.) 30 chirilă: Sărut mînile... De cîţi ani e nepotul d-tale? agachi: De 20 000 de galbini. chirilă : 20 000 de ani ?... de galbini ? vreu să zic ! agachi: Da, şi cu toate aceste el aspiră a să însura cu fiica d-tale, arhon... chirilă: Ce spui, boierule?... Vrea să-mi fie ginere 35 nepotul d-tale? agachi: Aşa se vede... S-a înamorat de domnişoara... şi m-a rugat ca să intru în vorbă cu d-ta... să rupem tîrgul, cum se zice. 663 chirilă (în parte): 20 000 de galbini! (Tare.) Boierule, propunerea d-tale mâ cinsteşie'peste măsură şi nu zic ba... însă înţelegi că datoria mea de părinte mă sileşte a lua oareşicare ■pliroforii, 5 agachi: Pliroforiseşte-te, boierule, pliroforiseşte-ie. chirilă: Aş vrea să ştiu mai întîi dacă nepotul d-tale are hristoiftie ? agachi: Are. chirilă: Dacă-i om statornic, econom? 10 agachi: El?... e în stare să taie un fir de păr în patru. chirilă: Mă bucur, că şi eu sînt asemenea, şi copila mea tij. agachi: Minunat! sa vă caute cineva cu luminarea, 15 nu v-ar putea găsi mai potriviţi,., Cînd facem nunta ? chirilă: Nunta ?... cît mai în grabă... Mă duc să dau de ştire Marghioliţii... (Se îndreaptă spre fund.) agachi (in parte): Marghioliţii ? Credeam că se numeşte 20 Smărăndiţa. chirilă: 20 000? (Iesă.) agachi: Nici o para mai puţin. (Singur.) Miroasă a băcan şatrarul... Şmecherul cel de Ghiţă l-a ales înadins ca să nu cheltuiască cu băcăniile, 25 după ce s-a însura. (Căutînd ceasornicul.) Mi-am isprăvit peţitoria... mai am încă jumătate de ceas de jărtfit în folosul familiei. SCEN A VI AGACHI, COŞCODAN (viind vesel din fund) coşcodan: A ! unchiule, am jucat cu domnişoara Smărăndiţa şi m-a fermecat. agachi: Aşa degrabă? coşcodan: Ea mi-a mărturisit că are gusturi simple, câ nu-i piac tualetele, diamantele... E un înger, 35 unchiule, un înger... Am strîns-o de mină. (îşi scoate mănuşile.) agachi: Şi de-acea-ţi scoţi mănuşile? coşcodan: Ba nu, dar a venit rîndul să pun no. 2... Ia spune-mi, ai văzut pe socrul meu ? agachi; Pe chir Chirilă? l-am văzut. coşcodan: Ce fel chir Chirilă}Nărilă, vrei să zici? 5 agachi: Cum Nărilă? Chirilă. coşcodan: Ba Nărilă. agachi : Nărilă, Chirilă, tot într-o rilă, tot doi lei ş-un ort... I-am cerut fata mai dinioarea. coşcodan: Ai cerut pe Smărăndiţa? 10 agachi: Ce fel Smărăndiţa?... Marghioliţa. coşcodan: Marghioliţa ?... te înşeli, Smărăndiţa... Da unde l-ai văzţit pe şatrarul ? agachi: Chiar aci. coşcodan: Aci? nu se poate... şatrarul n-a ieşit încă 15 din etac... nu şi-a isprăvit ciubucul. agachi: Apoi dar cu cine dracul am vorbit, cu care lăutar ? coşcodan: Cu chir Chirilă, poate?... agachi: Tocmai; un soi de băcan cu antereu... 20 coşcodax: Te-ai înşelat, unchiule... ai făcut pozna... Iaca şatrarul Nărilă cu fiicâ-sa... trebuie să dregem îndată greşala. SCENA vii ÂGACHl, COŞCODAN, MĂ RILĂ, SMĂRĂNDIŢA 25 (viind din fund) nărilă: Smărandiţă, vin-în salonul ăsta să ne răsuflăm. coşcodan: Arhon şatrar, daţi-mi voie să vă prezentez pe unchiul meu, domnul Agachi Flutur, proprietar bogat şi neînsurat. 30 nărilă: Sînt prea fericit, cucoane Agachi de a... a... ( Strănută.) agachi: într-un ceas bun. nărilă: Amin... Guturaiul dracului nu mă slăbeşte. agachi: Freacă-ţi nasul c-o luminare, că trece îndată. 35 nărilă : Oare ?... Doftorul Flaimuc m-a sfătuit să întrebuinţăz tereben... (Strănută.) agachi: tină... Să-ţi fie de bine. 665 nărilă : Amin. coşcodan (încet cătră Agachi): Deschide vorba. agachi (încet) : Ce vorbă ? coşcodan (asemenea): Despre căsătorie... însă cu 5 meşteşug. agachi: Las' pe mine. (îşi drege vocea.) Arhon şatrar, în calitatea mea de unchi, am un nepot care-i în vîrstă de căsătorit şi care iubeşte pe domnişoara Smărăndiţa ca un hai-hui; prin urmare dorinţa lui 10 şi a mea cea mai mare este ca să ne insurăm. nărilă: Aud? agachi : Ca să se-nsoare cu copila d-talc; primeşti ? nărilă: Arhon Agachi, chipul simandicos cu care mi-ai făcut această propunere îmi măguleşte filotimia... 15 dă-mi voie însă să mă gîndesc... agachi: Mă iartă, arhon şatrar, că n-am vreme; pân-în trei ori, primeşti ?... Una, două... tr... nărilă: Pri... pri... (Se luptă cu stranulatul.) agachi: Dă-i, drumul, dă-i. 20 nărilă (strănută): mese. coşcodan: A! cît sînt dc fericit, arhon şatrar, de a întră în familia d-tale; dă-mi voie să vă sărut mîna, ca Ia un părinte. nărilă: Vina în braţele mele, fiule. (Strînge în braţe 25 pe Coşcodan.) agachi: Tablou! nărilă: Şi pe d-ta, arhon Agachi. agachi (înparte) : A să mă umple de guturai. (Se îmbrăţişează cu Nărilă.) 30 coşcodan (apropiindu-se de Smărăndiţa): Credeţi, domnişoară, că inima mea... S-MĂRĂndiţa (coborînd ochii): Domnule... nărilă: Dă-i mîna să ţi-o sărute, că ai să-i fii nevastă. (Coşcodan sărută mîna Smărăndiţei.) Noroc să 35 dea Dumnezeu... Ghiţă, fătul meu, te las cu Smărăndiţa; ţine-o de vorbă, în vreme ce eu cu moşul tău om pune la cale despre condiţiile cu... nu...nu...nu... AGACHI (viindu-i a strănuta) : nu... nu... nu... 666 nărilă şi agachi (strânutînd odată): niei. agachi: Na, că m-am molipsit şi eu... Arhon şatrar, hai să bem un pahar de ponei la bufet, ca să înecăm guturaiul. 3 nărilă : Bucuros, arhon cuscri. (Merg amîndoi pănă la uşa din fund.) agachi (la uşă) : Poftim, arhon şatrar. nărilă: După d-ta, arhonda. agachi NĂRILĂ: Da mă rog... Ce se potriveşte... 10 Na, na, na. (Strănută.) Amin! (Ies.) SCENA vin COŞCODA N, SMĂRĂNDI ŢA smărăndiţa (în parte) : Babaca mă lasă singură cu un cavaler... mi-e frică. 15 coşcodan (în parte)'. îi frumuşică de tot. încă n-o văzusem bine păn-acum. (Tare.) Cuvintele părintelui d-voastră, domnişoară Smărăndiţa, îmi dau curajul a vă mărturisi că inima mea simte o bucurie fără margini cînd gîndesc la fericirea 20 ce mă aşteaptă ! smărăndiţa (ruşinoasă): Domnule... coşcodan: Aş fi însă de o mie de ori mai mulţămit, dac-aş afla din guriţa d-voastră, că primiţi fără displac ere a vă cununa cu mine. 25 smărăndiţa: Domnule, nu-mi trecea prin minte nicidecum sâ mă mărit aşa degrabă; dar fiindcă tata a găsit de cuviinţă... coşcodan: Ah! domnişoară, credeţi că oi face toate jărtfele, ca să nu vă căiţi de a purta numele meu. 30 SiiĂRĂNDiŢA: Nu mă îndoiesc, domnule, căci te cred un galantom. coşcodan : O! cît pentru galantomie, nime nu mă-n-trece. îţi vedea cît de plăcută este viaţa în căsătorie. Vom locui amîndoi într-o căsuţă mică, 35 la mahala, fără lux, fără... tereremul deşăr- tăciunilor lumeşti; căci adevărata fericire nu sta în acele secături... Priviţi la cuibul turturelelor. .. un pic de puf şi cîteva frunze, şi cu toate astea nu sînt alte jigănii pe lume mai iubitoare şi mai fericite... 667 smărăndiţa: O! pentru mine, gusturile mele sînt prea simple. Cît oi avea un clavir, mă-mpac lesne, oriunde aş fi. coşcodan: Un clavir!... Nici vorbă nu-i că-ţi avea 5 unul... îl veţi avea pe-a d-voastră. smărăndiţa: AI meu e cam vechi, cam hîrbuit... coşcodan : L-om da de l-a drege. smărăndiţa: Mai bucuroasă aş fi să am unul nou, un piano Erhard. 10 coşcodan: O! Smărăndiţa... domnişoară Smărăndiţă, fericirea nu stă într-un piano vechi sau nou; ea izvorăşte din dragoste, din amorul ce mi-ai inspirat de cum te-am văzut. (Se pune pe canape Ungă Smârăndiţa.) 15 smărăndiţa (depărtîndu-se în celalalt capăt a canapelei) : Domnule... coşcodan: Nu vă temeţi, câ aveţi a face cu un galantoni. Eu te iubesc ca gentilom, 20 Pre legea mea! (bis) Slnt gentilom, sînt galantoni Pe cît ai vrea. (bis) Ah I pentru mine... fără frică., Fii turturică 25 Şi eu voi fi amant fidel, Un turturel. ( împreună.) COŞCODAN 30 Un turturel ş-o turturică Noi amîndoi pe lume-om fi, Ca turturică şi turturel Neîncetat ne vom iubi. SMĂRĂNDIŢA (în par(e) Un turturel ş-o turturică Noi amîndoi pe Jume-om fi, Ca turturică şi turturel Neîncetat noi vom trăi. coşcodan: Ce zici, Smărăndiţă? Aşa-i că viitorul e 35 plin de făgăduinţi frumoase? smărăndiţa: Cu adevărat. însă, spune-mi te rog: îţi plac voiajurile? 668 coşcodan: Aşa ş-aşa. smărăndiţa: Eu doresc foarte mult să văd Parisul. coşcodan: Unde-i scumpetea cea mare? smărăndiţa: Şi-ţi mărturisesc că cea mai mare mulţă-5 mire ce mi-ai putea face ar fi, după ce ne-om cununa, să mă duci în capitala Franţiei. coşcodan: Cum nu? cum nu? cel mai lesne lucru. smărăndiţa: Şi la băile de mare, la Dieppc... coşcodan: Aerul e cam sărat acolo... Umezala mărci 0 mă supără. smărăndiţa : Apoi dar ne-om opri în Paris ş-om merge pe la magazii, pe la teatre, pe la concerte... om petrece iarna în plăceri de tot soiul. coşcodan: Se-nţelege, pe la magazii... pe la teatru... 13 (în parte.) îmi pare cam cheltuitoare domni- şoara. smărăndiţa: Af domnule Ghiţă, nu pot să-ţi spun cît mă simt de mulţămită, gîndind c-am să văd ţările străine şi minunile civilizaţiei... Acesta-i visul 20 meu cel mai scump. smărăndiţa îmi dai cuvin tul de gentilom? COŞCODAN Pe legea mea 1 (bis) 25 SMĂRĂNDIŢA Vei li cu mine galantom ? COŞCODAN Pe cit îi vrea ! (bis) SiîĂRĂNDIŢA 30 Primesc a fi dar, fără frică, O turturică Şi să te am barbat fidel. Un turturel. 669 ( împreună.) COŞCODAN Un turturel ş-o turturică etc. etc. SMĂRĂNDIŢA Un turturel ş-o turturică etc. etc. 5 coşcodan (în fartc)'. E a mea !... Am cîştigat rămăşagul cu unchiul meu... 10 galbini! smărăndiţa (în parte): Păcat că nu se mărită şi Tinca; am face nunţile tot într-o zi... (Stă pe gînduri.) 10 coşcodan (în parte): Un lucru numai mă cam îngrijeşte. .. îi prea place voiajul... oi duce-o la ţară după ce m-oi însura. smărăndiţa: Domnule Ghiţă... coşcodan: Poroncă... 15 smărăndiţa: Pintre prietenii d-tale nu cunoşti vrun tînăr cumsecade, cu educaţie şi de familie bună? coşcodan: Pentru ce? smărăndiţa: Ca să-l cununăm cu o prietenă a mea, care-i foarte plăcută. 20 coşcodan: Are zestre? SMĂRĂNDIŢA: Are 30 000 de galbini. coşcodan (tresărind): 30 000 galbini, şi încă nu s-a măritat! Se vede că-i urîtă, ciuntă, oloagă, cocoşată, oarbă, surdă, stafia lumei? 25 smărăndiţa (rîzînd): Ba, din contra, c frumuşică, tînără şi nu-i lipseşte nimic. coşcodan: Nimic... şi are 30 000?... Cine-i? smărăndiţa: Fiica cucoanei Luxiţei Fespezanca. coşcodan: Am văzut-o... cu adevărat e foarte plă- 30 cută... (în parte.) 30 000 ! (Se aude orhestra sttnind un valţ.) smărăndiţa: Orhestra începe a cînta cotilonul... Nu joci, domnule Ghiţă? coşcodan : Valţul mă supără. 35 (Un cavaler vine de pofteşte pe Smărăndiţa.) 670 smărăndiţa (către cavaler)-. Cu mulţămire, domnule. (îi dă braţul şi zice, îndreptîndu-se spre salonul din fund.) Gîndeşte la ce ţi-am spus, domnule Ghiţă... A revedere. (Iesă.) coşcodan : A revedere... (Singur, foarte agitat.) 30 000 galbini! Este aci în casă o zestre de 30 000 galbini şi Moisescu nu-mi dă de ştire... EI mă lasă de mă încurc cu o fata cheltuitoare, ce n-are decît 10 000 !... (Se preumblă turburat.) SCENA IX COŞCODAN, MOISESCU moisescu (viind răpide): Domnule Ghiţă, domnule Ghiţă... coşcodân: Ce este? moisescu: Am venit să-ţi spun că guvernul a cumpărat pentru spital un Ioc străin lîngă barieră. coşcodan-: Ei, şi şatrarul rămîne cu locul lui sterp şi fără preţ? Dacă-i aşa rămîne şi cu domnişoara Smărăndiţa. moisescu: Cum? coşcodan: Nu-mi placc... c cheltuitoare... visează cai pe păreţi; şi, într-un cuvînt, m-am înamorat de fata cucoanei Luxiţci. moisescu: De domnişoara Tinca? coşcodan: Sînt nebun după dînsa... Ce frumoasă-i!... Ce păr negru ca pana corbului! moisescu: Negru? Tinca e blondă... are părul galbin. coşcodan: Ce păr galbin! parcă c aur de Olanda... Moisescule, mergi iute de vorbeşte cu Fcspezanca. moisescu: Nu sc poate, câ i-am anunţat vizita unui alt ginere, domnul Ghiţă Raaian. coşcodan: Radian, Coşcodan... tot una-i... şi el Ghiţă şi eu Ghiţă, trece-mă în locul lui... îţi făgăduiesc un comision de 6 la sută. moisescu: Fie, însă ştii că unchiul d-tale a pus toate la cale cu şatrarul Nărilă. coşcodan: Bine zici... o uitasem... Trebuie găsit un mijloc de a ne strica cu şatrarul.. Cum să fac em ?... cum să facem ? moisescu: Iaca şi şatrarul. 671 COŞCODAN, MOISESCU, NĂRILĂ, CAVALERI (Mai mulţi cavaleri se aşează la masa de cărţi.) CAVALERII Daoţu-i plăcut, balu-i frumos; Insă, decît să. sar în joc. Mai bine voi să cerc în stos Şi-n lanschenet de am noroc. nărilă : Domnule Ghiţă, d-ta nu metahiriseşti cărţilc? coşcodan: Dar d-ta? nărilă: Eu?... ferească Dumnezeu!..._ nu m-ating nici de ale sfinte, nici de dracul. (încet.) Pentru mine un jucător de cărţi sau un om vindut diavolului tot una-i. (Se apropie de masa de cărţi.) coşcodan (în taină, lui Moisescu)-, O! îmi vine o idee! moisescu: Care? coşcodan : Ai auzit opinia şatraruiui asupra cărturarilor ? moisescu: Dar. coşcodan: Ca să mă dezbar de dînsul, oi să mă fac că-s beţiv de cărţi... Du-te colo lingă masă şi pariază sume mari... Eu le-oi ţinea... în glumă, moisescu: înţeleg... Vrei să-l sparii?... Minunat. (Merge de stă în dosul bancherului.) nărilă (viind lingă Coşcodan): Ghiţă... cunoşti pe domnişorul ăla care taie lanschenetul ? coşcodan: Ba nu. nărilă: Mare destrămat seamănă a fi! joacă cîte un icosar odată. coşcodan: Numai atîta? Sărmanul! nărilă: Ce fel? numai atîta? moisescu (tare)'. Pun rămăşag 50 de galbini că lanschenetul nu trece de-a patra oară. Cine ţine? coşcodan: Eu. nărilă: Aud?... d-ta, Ghiţă, pui 50 de galbini pe carte?... 50? coşcodan: Niciodată mai puţin, arhon şatrar. nărilă (in parte)'. Kirie elei son! moisescu: Ai perdut, domnule Ghiţă. coşcodan (fără a să întoarce): Perdut?... Nu face nimica... Aşa-i soarta. (Cîntă încet:) Aşa-i 5 soarta... aşa-i şoar...ta. nărilă (în parte, cu mirare): Şi încă are curaj sâ cînte! feciorul (viind din fund, zice încet lui Moisescu): Domnule Moisescu, te pofteşte un boier la scară. moisescu: Cum îl cheamă? 10 feciorul: Iată carta lui. (Iesă.) moisescu (în parte): Ce văd?... Ghiţă Radian, procurorul !... A venit ca să-l prezentez cucoanei Lu-xiţei... Mă duc ca să-l trimit înapoi de unde-a venit. (Iesă prin fund fără să fie văzut de Coşcodan.) 15 bancherul: Sînt 100 de galbini în caniotă... cine-i ţine, domnilor? coşcodan (nemtoreîndu-se): Eu. NĂRILĂ: Iar? coşcodan (în parte) : S-a îngrozit şatrarul... Minunat. 20 (Cîntă incit:) Mi... nu...nat. nărilă: Domnule Ghiţă... să am iertăciune... Mă rog, joci ades cărţile? coşcodan : Ba nu; cînd sînt singur nu joc niciodată. nărilă (cu bucurie): A! slavă Domnului!... Mă spă-25 riesem. bancherul: Domnule Ghiţă, ai perdut. coşcodan (vesel): Iar arh perdut? Tra, la, la la. bancherul (viind, lîngă Coşcodan): îmi eşti dator 100 de galbini. 30 coşcodan (spăriet): Eu? d-tale?... Ce spui, domnule? bancherul: Ai ţinut 100 de galbini în contra mea, şi ai perdut. coşcodan: Ce fel? ce fel? Eu am ţinut rămăşagul în contra lui Moisescu. 35 bancherul: Domnul Moisescu a ieşit, în vreme ce tăiam cărţile; prin urmare ai jucat în contra mea, şi-mi eşti dator 100 de galbini. coşcodan: Al (Cu glasul slab.) Prea bine, domnule... ţi-oi plăti mîne; căci n-am bani asupra mea. i,0 bancherul: Prea bine, domnule. coşcodan: Cît zici c-am să-ţi dau? 20 de galbini? 673 bancherul: Ba o sută întreagă. (Iesă împreună cu ceilalţi cavaleri.) coşcodan (în parte, cu desperare) : 1001 cavalerii Danţu-i plăcut, balu-i frumos; însâ decît să. sar în joc. Mai bine voi să cerc în stos Şi-n iauschenet al meu noroc. SCENA XI COŞCODAN (turburat) O sută de galbini I am perdut, eu, Ghiţâ Coş-codan, 100 de galbini... în cărţi! eu, care nu pun mîna niciodată pe un valet!... îmi vine să ameţesc !... M-am calicit... am rămas lipit pămîn-tului... 100 de galbini!... Cîte economii trebuie să fac pentru ca să-mi acopăr paguba. (Scoate mănuşile şi pune altele mai vechi.) Am să tai leafa lui Barză. (Arie „O ! dulci ochi negri") Dragii mei galbini. cum v-am perdut! O să. vă duceţi de lingă mine ŞL să ajungeai pe mîni străine. Aşa durere nici c*am avut 1 Dragii mei galbini mîndri şi noi.! De-ac-um departe de a mea stare O să. fiţi punte de desfrinare I Ce foc pe mine! ce foc pe voi! SCENA XII COŞCODAN, AGACHI (vine cu un pahar de ponei) agachi: Cu mare greu am căpătat un păhăruţ de ponei, dar m-am luptat. coşcodan: A! unchiule. agachi: Ce-i? ce-ai păţit de eşti limoniu la fată, Ghiţă? coşcodan (cu desperare): Unchiule, am perdut 100 5 de galbini în cărţi! agachi: Tu? ha, ha, ha... Pun zece galbini rămăşag c-ai visat. coşcodan (iute)-. Zece galbini!... îi ţin. agachi (in parte): A!.,. iar m-a prins hoţul! 10 coşcodan (în parte): Zece galbini mai puţin din pagubă. (Tare.) Unchiule, poţi să-mi faci un mare serviciu, să nu mă refuzi. agachi: Care, nepoate? coşcodan: M-am înamorat ca un nebun dc domni-15 şoara Tinca... agachi: Ce Tincă? ce Tincă? Smărăndiţa vrei să zici, fata lui Nărilă?... coşcodan: Ba nu, Tinca... Tinca... Are 30 000 de galbini zestre, unchiule... şi mi-i dragă. 20 agachi: Măi, ai nebunit? coşcodan: Unchiule, dacă mă iubeşti, strică tocmeala cu şatrarul. agachi: Du-te naibei... coşcodan: Eşti tînăr, unchiule... ştii ce vrea să zică 25 amorul... Nu mă lăsa. agachi: Da bine, măi, ce vrei să-i spun Iui Nărilă? coşcodan: Iată-1 vine aci. Spune-i ce ţi-a trece prin minte, numai strică tocmeala. (Iesă, în parte.) Mă duc să ameţesc pe Fespezanca. 30 SCENA XIII AGACHI. NĂRILĂ, mai Pe urmă CHIRILĂ nArilă: Arhon Agachi, veste bună... Smărăndiţa e încîntată de nepotul d-tale. Porumbaşii tatii!... Se vede că au vorbit împreună despre ale gos- 35 podăriei, şi Ghiţă a făgăduit că a duce-o la Paris, la marea... agachi: Care mare? cea roşie? 675 nărilă : Ba cea albă. agachi: Caută bine c-a fi cea neagră. nărilă: Fie macar şi cea galbină. ..'■ Copiii se iubesc şi-s potriviţi. 5 agachi: Arhon şatrar, eşti proprietar? nărilă: Sînt... am o moşie, Mlăştinoasa, dată în arendă. agachi: Prin urmare aştepţi cu nerăbdare pe Sfîntul Gheorghe şi pe Sfîntul Dimitrie ? 10 nărilă: Cu cea mai vie nerăbdare; o mărturisesc fără ruşine. agachi : Şi cu toate aceste se întîmplâ cîteodată că arendaşul nu aduce banii la vadea? NĂRILĂ: Ba se întîmplă chiar ades. .. însă nu pricep 15 ce analoghie. agachi: Mă esplic... Aşa precum aşteptarea’ unui proprietar e înşelată... ades de cătră arendaş, astfel şi nu mai puţin planurile cele mâi bine întemeiate rămîn... ades... abraşe. 20 nărilă: Tot nu pricep. agachi : Mă esplic... Ghiţă e un tînăr cumsecade ? nărilă: Un juvaer. agachi: Nu zic ba... însă cam... ştii:.. nici prea-prea, nici foarte-foarte... ca Vinul cel mistreţ... prin 25 urmare trebuie lăsat să se învechească în bute. nărilă: Ghiţă, în bute?... -agachi: Mă esplic... adică... cum s-ar prinde... chirilă (întrînd): Domnule Agachi, primesc... agachi: Ha?... Na şi altul acum. Ce primeşti? 30 chirilă: Primesc sa ne încuscrim împreună. agachi: Noi?... fugi încolo; nu te cunosc. CHIRILĂ: Ce vorbă-i asta?... da nu mi-ai cerut fata mai dinioarea, acilea? agachi: Ba am cerut-o; ş-apoi? 35 nărilă: Ce fel, ce fel?... şi pe-a mea ai cerut-o tot acilea! agachi: Şi pe-a d-tale. chirilă : Ce cabazlîc e asta ?.,.. pliroforiseşte-ne, domnule. 40 agachi : Un cabazlîc de carnaval; mai mult vreţi ? 676 nărilă şi chirilă (furioşi)'. Auz? Care vrea să zică, ţi-ai bătut joc de noi... Eşti un caiergar, un pehlivan... (Nărilă strănută de trei ori.) agachi: A! duceţi-vă Ia naiba, în sfîrşit, şi-mi daţi 5 bună pace. NĂRILĂ şi CHIRILĂ (Arie din „Baba-Htrca" ) Pehlivan făr' de ruşine! Tu ţi-ai bătut joc de mine I 10 Dar de-acum te ţine bine ■ C-a să fie rău de tine! (Ies prin fund.) SCENA XIV AGACHI, COŞCODAN, mai pe urmă. FESPEZANCA, 15 TINCA, MOISESCU şi CAVALERI agachi: Ha, ha, ha! s-au aprins ca doi cocoşi... la poiată... Ia poiată ! Cîte ceasuri sînt?... aproape 12! Prietenii mă aşteaptă la soupt; mă duc. coşcodan (alergînd): Unchiule, am ameţit pe cucoana 20 Luxiţa ; cere-i fata. agachi: Iar? d-apoi nu fac alta de cînd sînt la bal 1 coşcodan: Nu mă refuza, unchiule... Gîndeşte că Tinca Fespezanca are 30 000 de galbini zestre. agachi: Cum ai spus? Tinca Fespezanca?... (în 25 parte.) Amoreza prietenului meu Bombeanu ? (Tare.) Nu se poate.,. Fă-ţi trebuşoarele singur, fătul meu. coşcodan : Unchiule, te rog... fericirea mea stă în mînile d-tale. (îi sărută mînile.) agachi: N-am vreme... e aproape 12... 30 (Damele intră, prin fund.) coşcodan: Iaca damele... (împingînd pe Agachi.) Nu scăpa prilejul. agachi (iute): Doamna mea, în calitate de unchi, 35 am cinste a cere pe domnişoara Tinca, fiica 677 d-tale, pentru nepotul meu Ghiţă Coşcodan... (Sună 12 ore.) Mezul nopţii,!... M-am închinat cu plecăciune, (lesă alergînd.)' fespezanca: Aud? coşcodan : A! Doamna mea! aştept răspunsul d-tale ca o sentinţă judecătorească 1 COR FINAL Curioasă întîmplare I Flutur vine-a adunare. Cere fete şi dispare, Alergînd în fuga mare I {Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă un salon elegant. Uşă în fund, în dreapta, şi în stînga. Pe păretele din fund, portretullui Ghiţă, Coşcodan în ramă. poleită. în dreapta, o canape. în stînga, o masă şi oglinzi. SCENA I BARZĂ, TAPIŢERII, mai pe urmă AGACHI TAPIŢERII (lucrînd ) Grabnic, grabnic sâ lucrăm, Casele sâ mobilăm; Domnul Ghiţă negreşit Ne-a plăti chiar îndoit. barză (căidîndu-se într-o oglindă): Eu sînt oare sau nu-s eu?... Ma privesc în oglindă de azi-dimi-neaţă şi nu mă cunosc... Cuconu Agachi m-a poleit din cap păn-în picere, încît nici nu îndrăznesc să mă pun jos... Ian vezi-mă, parcă-s un boţ de aur... îmi vine să mă pun în pungă... I!... măiculiţâ !... cînd m-ar zări fata dascălului din sat de la Prosteni, ce s-ar mai da de-a tumba de dorul meu. agachi (înitînd din stînga): Gata-i, copii? un tapiţer: Gata, cucoane... Iaca nota. agachi: Bine... treceţi mîne de dimineaţă pentru plată. TAPIŢERII (teşind ) Zi şi noapte am lucrat, Casele le-am mobilat; Domnul Ghiţă negreşit Va fi foarte mulţăniit. SCENA II AGACHI, BARZĂ agachi (cercetînd nola): Trei sute şeptezeci şi cinci de galbini pentru mobilarea salonului... Nu-i scump; credeam c-a fi nota mai pipărată... S-o pun în colecţia celorlalte note, ca să le dau odată pe toate lui Ghiţă... Ce-o să se mai minuneze bietul Coşcodan cînd s-aÎHtoarce de unde s-a dus ş-a vedea luxul apartamentului său !... D-apoi cînd a fi să plătească preţul mobilării casei!... Mă aştept să-l aud ţipînd ca în ajunul Crăciunului. barză: Cucoane Agachi... agachi: Ce este, Barză? barză: Oare nu m-a ucide boierul cînd m-a vedea ferecat în aur? agachi : Mai ştii, păcatul ? (Rîzînd.) barză (scîncind): Săracul de mine!,., apoi dă, eu îs vinovat, dacă pe soare poţi căta şi pe mine 679 ba?... D-ta, cucoane Agachi, tejai apucat de m-ai schimonosit cum sînt. agachi: Ei! las’, măi Barză; nu te spatia dinainte... te-oi scâpa eu de la moarte. 5 barză: Mă rog, cucoane, să-ţi faci milă şi pomană..'. că- d-ta m-ai băgat în foc. agachI: Eu, dar; şi nu cred c-am făcut rău să schimb tot în casa stăpînu-tău. Ghiţă are să se-nsoare cu Tinca Fespezanca, o copilă cu 30 000 de gal-10 bini zestre; nu se cuvenea să-şi aducă mireasa în apartamentul lui cel vechi, unde toate mobilele la un loc nu plăteau nici cît scaunul cel patriot care s-a vîndut cu 10 000 de lei. Ia pri-veşte-acum... Totul e scump şi elegant... Chiar 15 pe stăpînul tău l-am pus într-o ramă nouă... (Arată portretul.) BARZĂ: îi şede mult mai bine aşa... însă nu prea pare vesel. agachi (în parte)'. Presimte că are sa plătească no-20 tele... (Tare.) Barză, n-ai aflat unde s-a dus stăpînul tău de-o săptămînă? barză: Nu, cucoane. agachi: Curios lucrul... s-a pornit din Bucureşti făr-a da de ştire nimărui. N-a venit vro scrisoare 25 astăzi? barză: Ba, a adus două factorul de la poştă. lată-le pe masă. agachi: A!... asta-i pentru Ghiţă, e timbrată... Astalaltă e pentru mine, nefrancată... Trebuie 30 să fie de la nepotul meu. (Deschidă scrisoarea.) Tocmai; a economisit un sfanţ... (Citeşte:) „Iubite unchiule! Am plecat din Bucureşti cam rapide, fiindcă voiam, păn-a nu mă însura, să vizitez însumi moşia de zestre a domnişoarei 35 Tincăi. Am cercetat-o cu de-amănuntul, în lung şi-n lat, şi m-am încredinţai că e moşie de preţ." (Vorbit.) Ce amorez speculant! (Citeşte:) „Pămîntul e roditor, pădurea întreagă, acareturile în bună stare." (Vorbit.) Scrie ca un vatav. 680 (Citeşte:) „Vitele frumoase... Am găsit însă vro cinci boi cam slabi, dar nu-mi pasă, căci aceştia sînt ai posesorului. într-un cuvînt, sînt mulţămit de voiajul meu, şi mă întorc chiar astăzi 5 la Bucureşti, unde oi sosi pe la vreme de masă. Poronceşte lui Barză să-mi gătească vro două ouă coapte şi caşcaval fript." barză: îndată. (Voieşte să iasă.) agachi; Aşteaptă, că este un post-scriphtm. (Citeşte:) 10 „M-am răzgîndit... Spune lui Barză sa nu gă- tească nimic... Oi mînca ce s-a găsi acasă/' barză: Nu-i nimic. : agachi: Pastrează-1 pe mîne; cît pentru astăzi, îi pregătesc eu o surpriză. Am comendat lui Hugues, 13 în socoteala lui Ghiţă, o masă mare, îa care am poftit pe cucoana Luxiţa cu fiică-sa şi pe prietenul' meu Bombeanu. BARZĂ: Ofiţerul ?..'. De treabă boier, şi nicidecum mîndru. 20 agachi: Ce-o să mai rîd, ce-o să mai rîd, cînd s-a întoarce Coşcodan I. Cc-o să rîd cînd a veni Şi cînd a începe-a răcni Tare, tare, tare, tare, tare, tare, tare. 25 Spăriet s-a minuna Şi gura o va căsca Mare, mare, mare, mare, mare, mare, mare. ( Rîzînd.) Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. 30 Ce-o să mai rîd eu; Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. Ce-o să mai rîd, zău ! AGACHI ţi BARZĂ (rîzînd) 3.S Ha, ha, ha, ha, Iia, ha, ha. Ce-o să mai rîd eut Ha, ha, ha, ha. ha, ha, ha. Câ-o să mai rid, zău ! 681 SCENA III BARZĂ, apoi COŞCODAN (Bană se priveşte in oglindă chitind încet. Se aude în Undă un clopoţel.) 5 barză: Cine trage clopoţelul, nu cumva-i boierul? coşcodan (afară): Da deschide azi. barză (spăriet): Vai de mine!... el îi!... Stâpî-nu-meu I... Mă duc să dau de ştire lui cuconu Agachi. (Fuge pănă la uşa din dreapta.) Nu-i 10 aci... e in aialaItă parte... să te duci, duluţă. (Iesă alergînd prin stînga.) coşdoDAN (întrînd prin fund): A! iată-mă-s acasă... (Căutînd împregiur.) Mare minune!... Nu-s la mine... M-am înşelat, se vede... m-am oprit 15 la rîndul \-v, în loc să mă sui la al doilea, unde şed... Bine că nu m-am întîlnit cu cineva... (Iesă prin fund.) SCENA IV BARZĂ, AGACHI (ieşind din stingă) 20 agachi: Unde-i? barză: Ştiu eu... acuşica chiar i-am auzit glasul. agachi: Se vede c-ai visat, măi Barză... dac-ar fi sosit... ar fi aci. (Se aude iar clopoţelul.) 25 BARZĂ: Iată-1, m-am dus I (Fuge in dreapta.) SCENA V AGACHI, COŞCODAN, mai pe urmă BARZĂ coşcodan (agitai): Ba nu, nu m-am înşelat... aci e rîndul al 2-"® ... Sînt în apartamentul meu... 30 (Căutînd împregiur cu mirare.) Apar ta.. .men... tul meu! nu se poate. (îşi freacă ochii.) Doar 682 n-am orbul găinilor... (Zărind pe Agachi.) A! unchiule, vorbeşte, spune ce însemnează ? agachi (în parte): Are să-l prinză gălbinarea. (Tare.) Ce mai faci, Ghiţă ?... Eşti sănătos ?... Ai 5 umblat bine la drum ?... coşcodan (nerăbdător): Nu-i vorba de drum... Ce sînt mobilele, luxul ce văd aci la mine? agachi: Nu înţelegi? o surpriză. coşcodan: O surpriză? 10 agachi: Dar; cucoana Luxiţa, soacră-ta, a socotit că, în poziţia ta, nu se cuvenea... coşcodan: A! cucoana Luxiţa a avut ideea... (în parte.) Soacră-mea a voit sâ-mi facă o surpriză ?... (Cît midţămire.) Prezentul e foarte frumos şi 15 atenţia foarte delicată. agachi (în parte): Ce mormăieşte ca un urs ? coşcodan (primblîndu-se prin salon): Frumos... elegant... minunat... îmi place. agachi (în parte): Iaca!... nu ţipă?... (Tare.) Vrea 20 să zică, nepoate, eşti mulţămit de mine? coşcodan: Pentru ce de d-ta?’ agachi: Eu am ales mobilele şi am prezidat la împodobirea apartamentului. coşcodan: Bravo, bravo, unchiule... Ai probat că 25 ai gust... îţi fac compliment. agachi (în parte): Ce-a păţit ? (Tare.) Ia priveşte... M-am gîndit şi la tine, te-am pus într-o ramă nouă... (Arată portretul.) coşcodan: Bine zici... A ! unchiule, cît eşti de amabil! 30 (îl strînge de mînă.) AGACHI: Aşa-i că e mai bine acum? coşcodan : Mult, mult... însă găsesc rama cam simplă, n-are destulă polială. agachi (în parte): Mare minune!... Nu-mi cunosc 35 nepotul. Mi l-a schimbat în provinţie... Acu e vremea să-i dau notele. barzX (întrînd): Cucoane, a sosit cucoana Luxiţa cu fiica d-sale, agachi: Bine, mă duc să le primesc la scară. (Iesă 40 prin fund.) 683 coşcodan (în -parte)'. Cucoana Luxiţa la mine?.. de unde şi pănă unde? (Tare.-) Barză! barză (cu sfială): Aud, cucoane. coşcodan: Ia spune-mi... (Văzîndu-l.) Iaca! şi tu 5 eşti pus în ramă nouă? barză (tremurinâ): Nu-i vina mea, Cucoane, mi-a pus-o în spinare cu de-a sila. coşcodan: Nu face nimica... te prinde; parcă eşti un feldmarşal. Ştii tu că porţi pe tine cel puţin 10 de 15 galbini aur ? barză: O stare de om! coşcodan (cercetind găitanele): Şi-i aur de cel bun ! barză: Care vrea sa .zică, a putea şă-mi slujească toată viaţa mea? . : 15 coşcodan: Ce fel, să-ţi slujească? Socoţi poate că • livfeua e a ta? Te înşeli, măi badeo... Ia mai bine seama să nu rozi găitanele. BARZĂ (în parte): Dacă mi-i a mea... n-are haz. (Iesă prin dreapta.) 20 SCE N Ă VI COŞCODAN, FESPEZANCA, TINCA, 4QACHI (împreună ) FESPEZANCA şi TINCA AGACHI (închinindu-st) 25 La amabjîa-ţi poftire Primind a mea poffire Noi venim cu mulţămire; Ne-afi cuprins de mulţumire; Căci simţim plăcere mare Câci simţim plăcere mare în a voastră adunare. în a voastră, adunare. coşcodan (înaintînd)’. A! cucoană Luxiţă... domni-3o şoară Tinca, ce fericire pentru mine de a vă primi în apartamentul meu... Nu mă aşteptam.,. fespezanca: Am venit, domnule Ghiţă, îndată ce a sosit biletul d-tale de invitaţie. 684 coşcodan (în parte): Aud? (Încet cătră Agachi.) Ce invitaţie? agachi (încet cătră Coşcodan): Le-am poftit la masă în numele tău... Nu te îngriji, bucatele-s co-5 ' mendate la Hugues. coşcodan (în parte): La Hugues ? tinca: Spune-mi, te rog, domnule Ghiţă, ce te-ai făcut de opt zile de cînd nu te-am mai văzut pe la noi ? 10 coşcodan: Am fost absent din Bucureşti, domnişoară... Am fost... am fost la Iaşi. -fespezanca si tinca: Tocmai la Iaşi? în fundul lumei? coşcodan: Dar; auzisem că acolo s-ar găsi stofe şi juvaere mai frumoase decît- în oraşul nostru, 15 şi m-am răpezit în fosta capitalie, ca să cumpăr cele trebuincioase; pentru prezentul de nuntă... fespezanca: Ce galantomie!: AGACHI (în parte): Gogonată minciună. coşcodan: Insă n-am găsit nimica ca să fie demn de 20 d-ta, domnişoară, şi m-am întors cu mînile goale. ; agachi (în parte): Adică fără mănuşi... tot de economie. fespezanca: Nu face nimică... îi găsi în Lipscani de toate cîte ţi-a plăcea... (Căutînd împregiur.) 25 Dar ce lux în apartamentul unui holtei!... ce eleganţă! se cunoaşte că eşti gentilom... coşcodan: îmi plac lucrurile simple şi elegante. agachi (în parte): Mai cu seamă simple. fespezanca: Toate cîte le văd sînt alese şi aşezate 30 cu mult gust: coşcodan (în parte): Cum îşi laudă singură prezentul! agachi: în adevăr, mobilarea-i prea frumoasă, dar şi ţine cam scump. fespezanca: Fie, câ face; ş-apoi cine caută Ia bani cînd 35 lucru-i plăcut ?- coşcodan : Se-nţelege, cine caută la bani cînd lucru-i plăcut ? agachi (în parte) : Bre! vorbeşte ca un risipitor!... Acu-i vremea să-i dau notele. 685 tinca : Salonul acesta seamănă făcut înadins pentru muzică... e mare, nalt şi ferit de zgomotul trăsurilor. fespezanca: însă nu zăresc nici un piano. 5 agachi : E în celalalt salon... un piano de Erhard. coşcodan (buimăcit): Dar... e în celalalt salon... un Erhard de clavir. agachi: Nou, de 200 de galbini. tinca: Nu-i scump, dacă-i bun. 30 coşcodan (în parte)'. Iar o surpriză de-a soacrei, se vede. fespezanca: Nu-i scump nicidecum... Al meu ţine * 250 de galbini. coşcodan: Se-nţelege că nu-i scump... 200 de gal-15 bini... o bagatelă... unchiul meu crede că-i scump pentru că nu cîntă din clavir... Nu-i scump, unchiule. agachi: Cu atîta mai bine, nepoate, dacă-1 găseşti ieftin... Domnişoară Tincă, nu doreşti să-l vezi? 20 tinca: Cum nu? vreau să-l şi cerc. AGACHI (dtndu-i braţul)'. Dă-mi voie dar să te întovărăşesc în salonaş. (Trecînd pe Ungă Coşcodan, îi dă notele.) Na, nepoate, ţine. coşcodan: Ce sînt astea? 25 agachi: Notele. coşcodan: De muzică? agachi: Ba; notele de pe la magazii. (Iesă prin stînga cu Tinca.) scena vii 30 COŞCODAN, FESPEZANCA coşcodan {înparte) : Notele!... De ce mi le dă mie?... A! poate ca să le reveduiesc. (Cercetîndu-le.) O! o!... sînt cam încărcate!... dar nu mă privesc pe mine. (Le dă Fespezancăi.) Cucoană 35 Luxiţă... poftim. fespezanca: Ce-s astea? coşcodan: Notele. 686 Fespezanca: A! vrei să le cercetez? ( Adiţionînd.) 375 cu 150 fac 525 şi cu 275 fac 800 şi cu 134 fac 934. Tocmai 934 de galbini, pentru mobilarea întreagă a casei... (Dînd notele lui Coşcodan.) 5 Poftim. coşcodan (în parte)\ Ce fel, poftim?... Nu cumva socoate ca le-oi plăti eu? (Tare.) Cucoană Lu-xiţă, mă iertaţi... (Se aude (n salonul din dreapta variaţii pi piano, care sună 10 en sourdine, în tot cursul scenei următoare.) fespezanca: Taci! coşc'odan : Aud ? fespezanca: Ascultă cum cîntă de frumos Tinca din piano... Ce talent! ce uşurinţa!... ce senti-15 ment!... A! mă simt înduioşată... îmi vin lacrimi în ochi. coşcodan (în parte) \ Na ! fespezanca: Ghiţă, Ghiţă, sîntem singuri?... Ah!... nu mai pot opri lacrimile... lasă-mă să plîng... 20 (Plînge.) coşcodan : Să plîngi ? da de ce să plîngi, cucoană ? fespezanca: Ah! peste trei zile ai să-mi răpeşti fata... să rămîn fără copilă! coşcodan: Aşa este... însă notele... 25 fespezanca: Singură, singură pe lume!... cuc! Ah! Ghiţă,,. n-oi putea niciodată să mă deprind cu singurătatea. coşcodan: îi veni să şezi cu noi la un loc... Cît pentru cheltuială ne-om pune la cale. (în parte.) Oi 30 chibzui-o sa plătească tot. fespezanca: Ba nu, Ghiţă, căci om trăi strîmtoraţi... (Coborînd ochii.) Ah! Ghiţă,,. Am să-ţi fac o destăinuire la care nu te-aştepţi nicidecum. coşcodan (în parte): Ce vrea oare să-mi destăinuiască ? 35 fespezanca: Ai sa mă găseşti negreşit foarte copilăroasă. .. dar ce sa fac ?... aşa nu-i firea... Astă-noapte am făcut... coşcodan: Ce? 687 fespezanca : Am făcut an vis poziiaş... închipuieşte-ţi că parcă mă găseam la bal, în rochie stacojie... Stacojiul mă prinde de minune... coşcodan: Nu zic ba; însă notele.,.. fespezanca : Lîngă mine se afla uit cavaler cam... sur, dar încă destul de verde... El mă mînca cu ochii de vie, şi cu mă roşeam pe obraz ca o fată mare. coşcodan (în parte)'. Iaca dracu! Nu cumva soacra are idei ciudate? fespezanca: Deodată el mă apucă de talie. coşcodan : Aş! fespezanca: !ji mă rîdică în văzduh ca o peană... Orhestra cînta un valţ... Cavalerul mă strîngea ■ cu dragoste la pept şi-mi zicea nişte cuvinte înfocate pline de amor, nişte cuvinte pe care modestia nu mă iartă să le repetez. coşcodan (în parte)-. Ce dracu să-i fi spus? fespezanca: Şi cînd orhestra încetă, cînd; orhestra încetă... coşcodan: Ei!... fespezanca: Cavalerul mă urcă într-un cupeu şi mă duse la biserică, unde parcă ne cunună părintele Aftanasie. coşcodan : Ia lasă gluma... fespezanca: Ah!... însă n-a fost decît un vis; căci nu gin dese să mă mărit de-a doua oară... Cu toate câ, dacă s-ar prezenta un cavaler încă verde. coşcodan: Pardon, pardon, cucoana soacră... să ne tălmăcim... fespezanca (cu sentiment): Ah! Ghiţă... n-oi putea niciodată să trăiesc singură..... Visul m-a ameţit, m-a exaltat, m-a ridicat tocmai într-al 19-lea cer. coşcodan (în parte) :Prea sus!.... a nebunit baba. (Pianul încetează.) FESPEZANCA Ce vis frumos, ce vis fcrice Pe mine ieri m-a îucîutat! Un glas iubit, tainic inii zice Că, el va fi realizat. Ah! de atunci, mintea-mi se perde, Şi nencetat parcă zăresc 5 Un cavaler plăcut şi veFde ■ ‘ Ce-mi zice, zice: te iubesc. Un cavaler ce-mi zice, zice: Ah! te iubesc şi sînt ferice! (lesă în stingă, acoperindu-şi obrazul cu batista.) 10 SCENA VIII coşcodan (îşi freacă urechile): Ce-am auzit?.,. îmi ţiuie urechile... Baba are gînduri de măritiş !... E în stare să ia un barbat tînăr şi... verde, precum zice ea; un barbat care i-a mînca toată 15 averea cu lingura, după obicei... ş-apoi mai ştii păcatul!... poate să facă şi copii... S-a mai văzut de-alde astea pe lume... (Furios.) Ei!... şi clironomia ?... aşa-i că-i în pericul? (Se primbla agitat pe scenă.) Nu-i timp de perdut... 20 Baba s-a aprins... trebuie să fac ce-oi face ca să-i scap averea din gura lupului... O! dac-aş avea la mînă un barbat copt, vestejit, limoniu, nu verde... un om şters de pe faţa pămîntului să-l dau babei... aş fi garantat despre viitor. 25 SCENA IX COŞCODAN. AGACHI agachi : Ghiţă, da nu vii să asculţi pe Tinca drîn-gănind din piano ? coşcodan: O! ce idee! (Arătînd pe Agachi.) Iaca 30 barbatul cel'copt! (Tare şi iute.) Unchiule, un- chiulică, ascultă: eşti bătrîn, ostenit, batojit, ai podagră; prin urmare trebuie numaidecît să pui capăt holteiei; n-ai timp de perdut. agachi : Ce să fac ? Cum ai zis ? 689 coşcodan: Trebuie sâ te-nsori. agachi: Eu? ferească-mă Dumnezeu ! coşcodan: Ţi-am găsit o femeie plăcută, bogată şi grasă, care te iubeşte. 5 agachi : Aş ! cine ? coşcodan: Cucoana Luxiţa. agachi: Soacră-ta? coşcodan: Caracterul d-tale vesel ii place. Mi-a vorbit de d-ta chiar acum cu entuziasm... A făcut un 10 vis înfocat... cu rochie stacojie... în care d-ta jucai valţul şi rolul de amorez. Primeşti? Mă duc s-o bucur pe cucoana soacră... să-i duc veste bună. agachi (oprindu-l): Ho, ţara! Nu dau tatarii. 13 coşcodan: Unchiule, gîndeşte că are două moşii cu mori. agachi: Aibă macar şi zece... eu nu-s de-nsurat... De-abia am văzut-o pe Fespezanca şi n-am apucat a mă îndrăgi de dînsa. 20 coşcodan: îi iubi-o ca un nebun, cînd îi cunoaşte-o mai de-aproape. Unchiule, închipuieşte-ţi fericirea de-a avea o soţie drăgălaşă... inimoasă, care te-a căuta cînd îi fi zaif, te-a freca la tîmple cu oţet de trandafir cînd te-a durea capul şi 25 ţi-a purta de grijă la bătrîneţe... căci bătrîneţele sînt triste. agachi: Aşa este... însă... coşcodan: Ş-apoi ce-i dai greş cucoanei Luxiţei?... Ea-i încă hazlie, nurlie... mai cu seamă ctnd 30 e îmbrăcată-n stacojiu. agachi: Cu adevărat, stacojiul o prinde de minune. coşcodan: Şi luat-ai seama ce umere albe... ce braţe rotunde are? agachi (aprinzîndu-se): Le-am admirat la balul ei. 35 coşcodan: Ei! apoi, ce mai stai la îndoială?... primeşte. agachi: Da cum. Doamne, iartă-mă, la vîrstamea?... coşcodan: Ce-ţi pasă?... Luxiţa te iubeşte, te găseşte că eşti verde... 690 agachi: Oare?... dacă-i aşa, mai că... mai că... (Rîzînd.) Ştii c-ar avea haz să facem nunţile amîndoi tot într-o zi ? coşcodan (în taină): Mai haz... şi, astfel, în loc să cheltuim cu două mese, facem numai una şi bună. agachi (vesel): Al hoţule, vrei să mă-nsori de economie ? coşcodan: Taci, că-ţi vine mireasa... Unchiule, arată-te înfocat... fii verde. agachi: Las’ pe mine. coşcodan: Adă-ţi aminte că te numeşti Flutur... sa te văd, fluturaşule. SCENA X AGACHI, COŞCODAN, FESPEZANCA fespezanca (în pragul uşii din siînga): Vă derangez, domnilor ? coşcodan: Nicidecum, cucoană Luxiţă; tocmai acum vorbeam de d-ta cu unchiul meu. fespezanca: Zău? agachi (în parte): Face parale încă soacra. fespezanca: Şi ce ziceaţi de mine? coşcodan: Unchiul meu, sărmanul, îmi-istorisea un vis încîntător ce a făcut astă-noapte. fespezanca (apropiindu-se): Aş! şi d-lui a visat? coşcodan : Şi!... pare că era la bal... lîngă o ladă cu flori se găsea o damă frumoasă, îmbrăcată cu rochie stacojie... fespezanca (în parte): Ca mine? coşcodan: Stacojie. (încet, cătră Agachi:) Oftează, unchiule. agachi: Bucuros. (Oftează.) coşcodan: Acea damă era văduvă şi îmbobocită ca o zarnacadea. agachi: O! dar, ca o zarn... coşcodan (încet): Oftează, agachi (oftînd): acadea. 691 coşcodan: Unchiul meu, sărmanul!.., uimit, electrizat, se apropie dedînsa tremurînd ca frunza (apucă pe Fespezanca de mină) ş-o apuca de mînă.. 5 fespezanca (uimită, în parte)'. Vai de mine!... Nu ştiu ce-mi vine. coşcodan: Şi-l zise cu un glas verde: O ! doamna mea ! cît eşti de frumoasă! cît eşti de grandioasă! cît eşti de maiestoasă !... cît eşti de... 10 agachi (încet)'. Destul:.. Fă-i propunere de cununie. coşcodan: Eu? - • j agachi: Fiecare la rîndul lui... Eu am lucrat destu pentru tine. coşcodan (Fespezancăi): Şi, în sfîrşit, bietul meu 15 unchi îndrăzni sa adauge: (se pune în genunchi) Luxiţa, Luxiţă! te iubesc peste măsura. fespezanca (turburată)-. Pe mine?... d-ta? COŞCODAN Ce vis frumos, ce vis fferice 20 Pe mine ieri m-a încîntat! Un glas iubit tainic imi zice Că el va fi realizat. agachi (întrerupîndu-l): Scoală, mă, că nu-i loeul tău coşcodan (sculîndurse): Bine zici. (îşi şterge genun. 25 chii.) AGACHI (ingov-inchină, urmează cîniictil) Ah! de atunci miniea-mî se perele; Căci neîncetat eu te zăresc. 30 Deşi sînt sur, sînt încă verde Şi de amor mă prăpădesc. " Luxiţă, ah ! spune-mi aice Că primeşti sâ fiu ferice. fespezanca : Domnule Agachi... Vai de mine! ce 35 vorbeşti?... Ai nebunit? , agachi: Dar, am nebunit de amor sau de amoare, după limba cea nouă,.. Luxiţă, eşti văduvă, 692 eu sînt văduvoi... Hai să unim văduviile noastre, ca să le prefacem într-o păreche de porumbaşi. fespezanca ; Domnule, mă. confusariseşti. agachi: Luxiţă... te rog... nu mă despera... spune-mi 5 . macar un cuvînt dulce; zi că primeşti, să nu mai fie vorbă. fespezanca: Nu acum, că-s prea sastisită... Altădată... mîni_______________ (în parte.) Ah! inima mi se bate ca o toacă. (Fuge în stînga.) .10 coşcodan: După dînsa, unchiule. . agachi: Las’ pe mine... Nu scapă ea cu una, cu două... îmi place, m-a fărmecat; de-acum eu îi sînt popa. (întră în stînga.) SCENA XI 15 coşcodan: Ha, ha, ha, ha. L-am însurat pe unchiul meu... Mi-am asigurat clironomia... Tra, la, la, la... îmi vine să joc polca de bucurie. (Aria polcăi din „Chiriţa In provinţie" : „Ba te-oi mînca" ) L-ara însurat I 20 Tra, Ia, la, ia, tra, Ia, la, la. L-am însurat pe bietul moş, L-am înfocat, Tra, la, la, la, tra, la, ia, la, De s-a aprins ca un cocoş. 25 Ce bine-mi pare. Tra, la, la, la, la; la, la, la, la. Că l-am băgat în cuib căsătoresc Şi pe-a lui stare Tra, la, la, la, la, îa, la, la, la, 30 Sînt sigur eu s-o clironomiscşc, (Joacă polca cinlînd.) L-am însurat! Tra, la, la, la, tra, la, la, la, la, I^am însurat pe bietul moş, 35 L-am înfocat, Tra, la, la, la, tra, la, la, 5a, la, De s-a aprins ca un cocoş. ' (Jucîtid, ajunge lingă masă şt rămîne cu un picior în aer.) 693 Ce vad? o scrisoare pentru mine?... nefrancată?... (ia scrisoarea) ba-L francată. (0 deschide.) Cine-mi scrie ? Moisescu ? (Citeşte:) „Domnule Ghiţă! Mă grăbesc a te încunoşttinţa că 3 averea cucoanei Luxiţei e în proces... Moşiile sale i-au fost lăsate prin testament de bunul său, Tachi Craioveanu; însă testamentul se găseşte atacat de mai multe persoane, sub cuvlnt de oarecare lipse de forme. Pricina se caută astăzi io la Curtea de Casaţie... Primeşte asigurarea înaltei stime... etc... “ Tronc ! altă istorie acu!.., Starea soacrei e în proces... Care vrea să zică, dacă s-ar perde pricina, e ruinată... Ruinată! şi eu am apucat de l-am încurcat pe unchiul 15 meu... Destulă treabă-am făcut!... SCENA XII COŞCODAN, AGACHI agachi: Ura!... am izbutit! coşcodan: Ce-ai izbutit? 20 agachi: Am făcut-o pe Luxiţa să primească... S-a cam fasolit la început, dar în sfîrşit s-a îmblînzit ca o meioară, şi mi-a dat mîna s-o sărut... Am sărutat-o pănă dincolo de cot... Crişu eu ! coşcodan (în parte)-. Ia priviţi moşneagul! 25 agachi : Ei 1 măi nepoate, ce mai zici ?... sînt ţon-ţoroi, ori ba? coşcodan : Bine, bine; linişteşte-te... Planu-i schimbat. agachi: Ce plan? Ce schimbat? coşcodan: Averea cucoanei Luxiţei e în proces. Chiar 30 astăzi se tratează pricina la Curtea de Casaţie. De-a perde-o, nu-i rămîne nici o leţcaie. agachi: Ce proces, mă?... ce leţcaie? parcă vorbeşti într-aiurea. coşcodan: Crede-mă, unchiule; nu te grăbi cu însu-35 râtul... Lasă-te pe tînjealâ. 694 agachi: Ai nebunit, mă?... Auzi, să nu mă grăbesc, cînd m-am aprins ?... Dacă doar nu-s un poponeţ să m-aprind şi să mă sting pe mică pe ceas. coşcodan (în parte)'. Nici că vrea să-nţeleagă... (Tare.) Poate să peardă procesul. agachi : Şi ce-mi pasă ?... Eu nu mă-nsor pentru banii Luxiţei... Mă-nsor pentru braţele ei, pentru ochii ei, pentru nurii... COŞCODAN: Doamne! ce-s batrînii, cînd li se aprind călcăile... Da gîndeşte, unchiule. agachi: Du-te la naiba şi dă-mi bună pace. coşcodan (în parte)', A luat foc stogul de paie; nu-1 mai pot potoli. SCENA XIII AGACHI, COŞCODAN, BARZĂ, mai pe urmă BOMBEANU barză: Cucoane, a venit d-nul Bombeanu, ştii, ăla care-a mîncat cu noi la Hîc. agachi: Pofteşte-1. (Barză iesă.) coşcodan (în parte, intrigat): Bombeanu ? bombeanu (întrînd): Domnilor... coşcodan (în parte): El e!... aii ai! (Se întoarce.) AGACHI: A! bine-ai venit, prietene. Ai primit biletul meu de învitare? bombeanu: L-am primit cu mulţămire şi, precum vezi, m-am grăbit. (Zărind portretul lui Coşcodan.) Ce văd? coşcodan (în parte): Ai! ai!... m-a cunoscut. bombeanu : Curios lucru ! agachi: Ce? bombeanu: Cum se face de ai la d-ta în salon figura astă pocită? agachi: E portretul lui... bombeanu: Lui Zarafopulos, cămătarul meu. agachi: Zarafopulos? 24 la sută? bombeanu: Tocmai. coşcodan (în parte, ascuzîndu-şi obrazul) : Aş da bucuros un sfanţ, să fiu aiurea. 695 agachi (uimit): Zarafopuîos !... A! înţeleg acum pentru ce Moisescu n-a voit nicjodaţă să mi-1 arate. Figura asta pocită, precum zici, ne-a esploatat pe-amîndoi fără nici un pic de cuget. 5 coşcodan (în parte): Cum? şi unchiul meu se împrumuta din banii mei? , AGACHI (apropiindu-se de Coşcodan, încet): Neruşina-tule!... ai ajuns a fi şi cămătar? 10 coşcodan {întorcîndu-se, încet) : Să-ţi spun, unchiule... BOMBEANU (zărindu-l): Iaca şi originalul portretului... Kir Zarafopuîos, adevărat e că ai de gînd să urci dobînda Ia 50 la sută? coşcodan: Sa vă spun... Nu credeţi... în adevăr... mi s-a întîmplat cîteodată să oblig prietenii, 15 împrumutîndu-i cu opt, cu zece Ia sută pe an... agachi: Minciuni. coşcodan: Chiar cu 12... agachi: Minciuni. coşcodan: Cu 15 cel mult; dar cu 24 niciodată!... 20 Moisescu, blestematul cel de Moisescu, m-a com- promitat, după cum înţeleg.. ; Eu îi încred banii mei, şi el se vede că-i speculează în folosul lui... A ! n-aş fi Crezut că ar fi abuzat astfel de nevinovăţia mea. 25 agachi: Minciuni! (Încet cătră Coşcodan, cu mînie.) Ticălosule I Potlogarule! Iudă! Mi-e ruşine să mă uit la tine. De azi înainte să nu zici cumva că-mi eşti nepot, că te stîlcesc. coşcodan (încet): Unchiule... 30 agachi: Taci, că întru în păcat pe loc... Păn-în 5 minute să renunţi la mîna Tincăi, auzitu-m-ai? coşcodan: Eu să perd zestrea?... Niciodată... Mai bine moartea ! agachi (căutînd la ornic) : Acum sînt 4 şi cinci; la 35 4 şi zece, de nu-i fi următor poroncii mele, spun la toţi istoria lui Zarafopuîos Coşcodan. coşcodan (în parte): Am păţit-o! AGACHI: Iaca Tinca cu maică-sa... Arată-te iscusit... Hait. 40 (Bombeanu se retrage tn fund.} 696 SCENA XIV Cei denainte, FESPEZANCA, TINCA fespezanca: Veste buna!..'. veste bună!... Am cîştigat procesul. (Arată o hîrtie.) 5 coşcodan: Cîştigat? Bravo!... Testamentul rămîne bun ! Ce fericire ! agachi (cu ornicul în mînă): 4 şi şeapte! fespezanca : 4 şi şeapte ? Ce ne pasa ? AGACHI: Am o treabă importantă la 4 şi 10. D-riul Ghiţă 10 o cunoaşte. coşcodan (încet): D-apoi a cîştigat procesul, unchiule !... agachi ('încet): Tocmai de-aceea,-arată-te şi mai iscusit. 15 coşcodan: Cucoana Luxiţa... fespezanca: Ce este* Ghiţă? coşcodan (în parte): Uf ! cald e! agachi: 4 şi 8. coşcodan (rugîndu-se încet) : Unchiulică.:. 20 agachi: 4 şi 9. coşcodan: Cucoană... Conştiinţa mea mă obligă, în acest minut solemn, să va fac o destăinuire... (în parte.) Uf ! (Tare.) M-a ţi crezut negreşit un tînăr cuminte şi econom?.., 25 fespezanca: Negreşit. coşcodan (încet, cu desperate): Unchiulică... agachi: 4 şi 10 minute! coşcodan: V-a ţi înşelat, cucoană... (Iute.) Sînt, dim-protivă, un cheltuitor, un destrămat. în loc să 30 şăd acasă ca un bătrîn, îmi petrec zilele şi nopţile pe la birturi; mă împrumut cu bani în tîrg de plătesc 18 şi 24 la sută şii merg la’bal masche! îmbrăcat în costum de Mustafa-paşa. fespezanca ş» tinca (indignate): O!... 35 coşcodan: Iată adevărul... astfel sînt! agachi: Se împodobeşte Coşcodanul. fespezanca: Domnule Ghiţă, purtarea d-tale în acest minut solemn merită o răsplată. Primeşte dar 697 înalta mea considera ţiune; cît pentru Tinca, şterge-te pe buze. tinca: Aud? Vrea să zică iar rămîn fată mare? agachi : Ba nu, Tinca; nu te-ngriji de asta... Eu ţi-am 5 găsit un barbat, care socot că ţi-a plăcea mai mult decît Zar... Coşcodan... Domnul Bom- beanu, prietenul meu. tinca (cu bucurie)'. A! bombeanu (înaintînd): Aş fi prea fericit, dac-aş merita 10 favorul... agachi: Auzi, Tincă... cere un favor tînărul... primeşte, sa se isprăvească comedia. tinca (coborind ochii): Cum a hotărî maica-mea. fespezanca: Eu primesc cu bucurie. 15 agachi: Bravo... şi mata, Tincă?... ce zici? tinca: Nu ştiu de se cuvine. agachi: Vrea să zică, nu primeşti... fie... tinca (rapide): Ba primesc. fespezanca: Ce te mai fasoleai dar? 20 coşcodan (trăgînd pe Agachi la o parte): Unchiule, mărturiseşte că, cu toate defectele mele, am contribuit mult la fericirea d-tale... te-am logodit c-o avere şucada... agachi: Nu cumva vrei să-ţi plătesc comision? 25 coşcodan: Nu, dar, în sfîrşit... mai tîrziu, după moartea d-tale, tot mi-a veni şi mie ceva parte. agachi: Ţie? coşcodan: Tot eu am să-ţi fiu clironom, căci despre copii cred că te-a iertat Dumnezeu. 30 agachi: Culcă-te pe-acea ureche. Purtarea ta m-a revoltat astfel, că, în ciuda ta, am de gînd să las în urmă-mi o jumătate duzină de fluturi. coşcodan (în parte): Se laudă, unchiul, nu-i tocmai aşa de... revoltat. 35 barzA (întrînd): Poftim la masă. agachi : Ura ! şi poftă bună ! Plăcerile-s paseri uşoare Ce-aprind a inimilor dor; Omul prost le lasă. să zboare, 40 Iar eu le prind vesel din zbor 698 Cu al meu pahar Plin, plin De vin de Cotnar Plin, plin 5 Şi cînd paharul meu închin. Ah! Ah! Ah! Glu, glu, glu, sufletul meu rîde, Glu, glu, glu, raiul se deschide, Glu, glu, glu, glu, glu, glu; 10 Căci oricare chin Eu rrti-1 înec în vin. PlufI TOŢI Glu, glu, glu, sufletul meu rîde etc. 15 (La finele cupletului, Agachi dă braţul Fespezancăi, Bombeanu dă braţul Tincăi şi toţi se îndreaptă spre fund.) (Cortina cade.)