Bucureşti, 12 Iunie 1874. Iubite Domnule Maiorescu, Venind la Bucureşti pentru puţine zile, mî-a părut foarte rău de-a nu vă găsi pentru ca să vă felicit de postul important la care aţî fost chfemat2). Instrucţia publică fiind specialitatea D-Voastre, veţi şti a o îndrepta pe calea eî adevărată, şi a înfrîna avîntul balamutic ce a luat limba romînă sub impulsul pedanţilor sterili din epoha noastră. Totodată vă veţi interesa şi de bietul teatru romtnesc, care a devenit un treteau de foire, sub direcţia unor exploatatori şarlatani. Pînă a nu lua însă o măsură radicală în privirea luî, fie-mî permis a interveni pe lîngă D-Voastre în favorul luî Millo. Am reuşit a face ca Comitetul teatral să-î acordeze două zile pe lună în tot cursul stagiune! viitoare zile, de care Millo va dispune cum va voi, supunîndu-se reglementului, şi nefiind atîrnat de nime. — El va avea trupa luî deosebită, se va bucura de o independenţă absolută (fvis-ajjŞ de celelalte direcţiî romîne şi străine şi va fi scutit de tacsa de 300 francî, Ia care erau obligaţî directorii în anii trecuţi. — Aceste condiţiî fiind admise de întreg Comitetul teatral, rămîne acum ca să binevoiţi D-Voastre a le aproba, şi a menţine dreptul luî Millo înaintea unor încercări de intrigă, care poate vor sbura prin pre-jurul Ministruluî... după anticul obiceiu. Orice veţi decide în favoarea luî Millo, va fi un act de dreptate, şi cît pentru mine, voi fi mulţumit dea videa că ştiţi nu numaî a recunoaşte merite, dar şi a le recompensa. Primiţi, vă rog, asigurarea simţirilor mele de înaltă considerare şi sinceră amicie. V. Alecsandri. ') Autograf inedit. Manuscrisele Academiet Romine. s) Numit Ministru al Instrucţiune! Publice la 7 Aprile 1874. — 4 — II i) Mirceştî, 27 Iunie 1874. Iubite Domnule Maiorescu, Vă mulţumesc înainte de toate pentru înlesnirea ce aţi făcut luî Millo, acordîndu-I două zile pe lună pentru representaţii, în teatrul cel mare. Dorinţa luî este astfel satisfăcută, fără nicî un prejudiciu pentru direcţia care se va bucura de subvenţia teatrală, şi publicul va rămînea mulţumit de concurenţa ce'şi vor face ambii directori pentru a se întrece în alegerea repertoriului şi în ecsecutarea lui. Pentru anul acesta nu este alta de făcut, dar pentru viitor eti cred că ar fi prea necesar de a se lua alte disposiţil, privitoare la progresul artei dramatice romîne : Noi avem direcţii de teatrur^ care j>e^j^oc^rjă_jnuŢnaî_de es^Joatarea publicului : avem diletanţi ce se cred şi se zic artişti şi care nu au cea mal slabă idee de artă; avem conservatorul de declamare fără profesori capabili de-a crea elevi... într'un cuvînt avem de toate, împodobite cu titluri mari, cu etichete sonore, dar în fond nu avem nimic care să fie la înălţimea numelui pompos ce poartă.. . Cum să facem dar, ca să avem un conservatorii! cu profesori, un teatru cu artişti ? Eată opinia mea : 1. De la anul viitor, subvenţia teatrală, în loc dea fi dată exploatorilor de scenă romînă, va fi consacrată la educarea artistică a patru tineri, aleşi dintre elevii Conservatoriilor, sau dintre elevii altor scoli. Aceşti opt fenicsî, luaţi atît din Moldova, cît şi din Valahia, vor fi trimişi la Paris şi încredinţaţi unul artist de renume, precum Got de la théâtre français (care este în strînse relaţii amicale cu fratele meu). Ei vor primi acolo lecţii de arta dramatică, vor asista la representaţii din diverse teatrurî, vor juca însuşi pe scene înadins destinate pentru elevi, şi după un timp de trei, patru sau cinci ani, vor reveni în ţeară ca să formeze sîmburele unei bune trupe romîne. Totodată, judecîndu-se şi apreciindu-se talentele lor, vor fi numiţi profesori şi profesoare de declamare la Conservatorii. Astfel, şi numai astfel, vom putea dobîndi o trupă serioasă care să fie pătrunsă de importanţa carierei artistice şi să înobileze scena romînă. Trupa fiind bună şi bine condusă, piesele bune nu vor lipsi, căci autorii compun (? Alecs.) opere potrivite cu interpreţii ]) Autograf inedit. — 5 — scrierilor dramatice: On écrit le Tartuffe pour le tkeâtre tranţais et Tabarin pour le theătre de la foire, zicea St. Marc de Girardin. Aşa dar pe timp de cinci anî, liber fiecare de a esploata teatrul, însă fără subvenţie, subvenţia avînd o altă destinare decît aceea de a încuragia paiaţeriile actuale ; — Conservatoriul de declamare, va fi închis, fiind că lipsit de profesori, nu poate produce nimic folositor; cît pentru cel de muzică, trebue menţinut. Iată în puţine cuvinte, iubite Domnule Maiorescu, opinia mea asupra teatrului nostru. Vi o esprim în grabă, fiind în ajunul plecare! mele la Paris, dar îmi reservez plăcerea de-a vă desvolta gîndurile mele cînd ne vom întîlni. Atunci voiü răspunde şi la celelalte propuneri ce'mî faceţi. — Eü cred că D-Voastre sînteţi chemat a opera salutare reforme în instrucţia publică, în forma limbeî şi în arta dramatică, şi dar, cît pentru mine, voi fi totdeauna gata a vă da mîna de ajutor... în marginile posibilităţei. — AI D-Voastre servitor devotat şi amic sincer. V. Alecsandri. III') Mirceştî, 3 Sept. 1874. Iubite Domnule Maiorescu, Nainte de toate viü să vă complimentez pentru nimerita măsură ce aţi luat în privirea cărţilor didactice, înfiinţînd o comisie esaminatoare acestor cărţi. Ast fel numai se va putea stabili un sistem regulat şi logic în studii, ear copii romînîvoF scăpa de tantesTnâ^nă~"grâmaficlldr, ortografiilor, etc., eşite din ""crierii" prea înferbmtaţT aî unor pedanţi ridicoli. Sper că, graţie intiţiativeî şi energiei D-Voastre, instrucţia publică va intra în curînd pe o cale maî netedă şi mai roditoare. Permiteţi-mi dar, în calitatea mea de membru onorific al zisei comisii, să atrag luareamintea D-Voastre asupra unei Geografii fisică şi politică a Romîniei, 2) lucrată după noul program şcolar pentru clasa III primară, de Dl D. Frunzescu. Această carte mi-a părut bine compusă, practică, instructivă, şi prin urmare cred că merită de a se încuviinţa pentru scoalele primare precum şi pentru cele normale. — Dl Frunzescu e un lucrător neobosit şi fiind încurajiat de D-Voastre, sînt încredinţat că va continua să se ocupe cu lucrări folositoare pentru tinerime. Am primit în zilele aceste alte două cărţi, asemine menite ') Autograf inedit. a) Ediţia I apărută la Bucureşti 1870. - 6 — pentru copiî: i. Metodă nouă de scriere şi cetire; 2. învăţătorul copiilor de D-niî Grigorescu, Creangă şi Receanu. Amîndouă sînt bune, însă au defectul de-a fi prea mult împrestriţate cu tune şj ortografia lor prea mult presărată,.cu U Bine ar fi să puneţi capăt unei atare deformări a limbeî şi să contribuiţi prin influenţa D-Voastre la curăţirea ortografiei de acealiţeră parazită, care servă de umplutură netrebnică. Sînt încredinţat că dacă veţi pretinde serios de la autorii didactici ca să se desbare de urîtul obiceiu ce au adoptat a se închina orbeşte lui tune şi lui ii, eî vor face fără împrotrivirî (!) acest sacrificiu în favoarea armoniei limbeî şi în privirea simplificare! ortografiei. Acum îmi mai rămîne a vă ruga ca (să) acoperiţi pe artistul nostru Millo cu protecţia D-Voastre, pentru de a'l apăra în contra intrigilor Pascaliane şi altele. El mi-a scris pentru ca să-mî încunoştinţeze noua decidere luată în privirea teatrului, si mi-a cerut autorisarea de a representa comedia mea Boerl şi Ciocoi v). Nu cer mal bine de cît să-î viu în ajutor şt săi acordez această învoire, însă cu condiţia ca opera mea să nu fie nici decum ciuntită de Comitetul teatral. Dacă gîndiţî că piesa mea poate să fie jucată fără nici un inconvenient, vă rog să o apăraţî în contra foarfecilor Comitetului, ear de nu .. . prefer mai bine să rămîe comedie afară de scenă. Primiţi, iubite Domnule Maiorescu, încredinţarea simţirilor mele de înaltă considerare şi de sinceră amicie. V. Alecsandri. IV2) Mircestî, 25 Mart. 1S75. Iubite Domnule Maiorescu, Vroiţi să ascultaţi istoria unei biserici de ţeară ? lato! — In satul Mircestî ecsista o bisericuţă vechie, durată în lemn de stejar şi ornată cu arabescuri foarte frumoase pe care le săpase un sculptor necunoscut de-alungul grinzilor. Acel templu modest, cap d'operă perdut în cîmp şi încun-jurat de mormînturî, era deservit de un preot care printre alte daruri avea şi darul beţiei. Intr'o Duminică, or fi acum cîţî-va ani, preosfinţitul, doritor de a schimba potirul pe stacană şi de-a părăsi mai de grabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crîşmeî, ') Publicată în «Conv. Lit.» an VII (1873), PP- 3^5> 4°5i 437*) Publ. de aceiaşi editort în rev. Sămănătorul 1903 No. 3. — 7 ceti liturgia din fugă şi alergă la jupînul Moisi, uitînd să stingă luminările în biserică. Era vînt mare în acea zi; vîntul suflînd printr'un geam stricat, găsi de cuviinţă a filfîi perdeaoa şi a o apropia de para uneî luminări. îndată perdeaoa luă foc şi dete foc bisericeî... Palalae!! Templul centenar arse într'o clipă din straşină pînă'n temelie, şi să înălţa la cer ca fumul uneî gigantice cădelniţe. Tot ce se găsia în el, icoane, vestminte, scule sacre, prapure, lampe şi cărţi, se prefăcură în cenuşe; chiar clopotul se topi împreună cu argintul potirului. . . dar nu se mal găsi nici bucăţică de metal printre ruine, căci peste noapte nişte pravoslavnici Ţigani, arheologi de soiul lui B., făcuseră des fouilles pe seama jupînuluî Moise. In urma acestui sinistru, satul Mircestî rămase fără biserică şi fără preot, căcî cea d'întîi dispăruse de pe pămînt ca să se retragă într'o lume mai pioasă şi cel de al doilea să retrăsese . .. fără mustrare de cuget ... în codrii Vasluiului pe lîngă Sioneştî ? — De-atuncî sărmanii locuitori. ,§e. găsiră ..jâră adăpostul Domnului şi consacrară crăşmeî toate zilele însemnate cu roş în calendarul ortodox. Beţia se desvoltă în sat cu o ră-pegiune şi cu o proporţie spăimîntătoare, ear jupînul Moisi se îngraşă ca un viţel de aur. — Mortalitatea prin urmare progresa cu miseria, încît satul Mircestî, care înainte era unul din cele mai îmbelşugate din judeţul Roman, se prefăcea zilnic într'o aglomerare de bordee ticăloase şi de infirmi năruiţi, otrăviţi prin influenţa corosivă a vitriolului. Un singur om ducea dorul bisericeî!.. Dascălul! Sărmanul, lipsit de sacra mulţumire de-a ţinea isonul, se stingea pe picioare, oftînd şi jălind pe poporenî. — Ear ceilalţi locuitori îşi aduceau aminte de Dumnezeu numai cînd moartea bătea la uşa lor. Atunce se simţea nevoe de preot şi pe ori ce timp trebuia să aducă de pe la alte moşii cîte un popă, căzut de bătrîneţe, pentru ca să-î împărtăşască şi să-î îngroape. Adeseori însă sfintele darurî nu sosiau la vreme şi bietul creştin murea fără împărtăşanie. Temerea iadului făcu în fine pe săteni să dorească a avea o biserică. Eî se adresară luî Cogălniceanu, pe cînd era Ministru, şi cerură să le dea de pomană o hardughie părăsită din nu ştiu care sat, obligîndu-se eî a o transporta la Mircestî şi a o reclădi pe lociil bisericeî celei arsă. Autorisarea li se acordă şi într'o bună dimineaţă, locuitorii, cu mic cu mare, se duseră, nuoî Argonauţi, să ridice pe sus materialul ziseî hardughii. Acolo eî găsiră o serioasă împotrivire din partea proprietarilor eî; o luptă homerică - 8 — se începu, luptă în care armele luî Achil erau înlocuite prin ciomege, şi după cîteva preschimbări de argumente ad hominetn, Mir-ceştenii, susţinuţi prin sacrul avînt al credinţei, luară în triumf obiectul expediţiei lor. Eată dar materialul adus !.. Dascălul uimit, varsă lacrimi de bucurie, lacrimi care negreşit se vor găsi la judecata cea de pe urmă, înşirate ca nişte mărgăritare, şi fiind el dulgher, se apucă de clădit noul locaş al lui Dumnezeu. Un an întreg de zile el nu lasă barda din mînă şi în sfîrşit el vede monumentul în picioare. Cine poate spune simţirea Iui de mîndrie! Numai architectul Par-tenonuluî şi dl Garnier, achitectul operei din Paris, ar putea să-şî dee seama de satisfacerea dascălului Constandin ! Insă!.. astfel e lumea! Nici o fericire fără acel teribil însă ! Aici începe o nouă serie de măhnirî pentru bietul dascăl. — Clopotniţa e ridicată dar îi lipseşte clopot. Altarul e gata, dar îî lipsesc scule! . . Şi satul e sărăcit de jupînul Moisi şi jupînul Moisi vede fără entusiam clădirea unei biserici, care e menita a-i smomi o parte din muşterii. Ce să facă? Aleargă la proprietarul moşiei, face un cuvînt elocvent prin care se înnalţă mai pe sus de Bossuet şi proprietarul, fiind poet, se simte pătruns şi dărueşte clopotul împreună cu sculele necesare. Insă! .. iar însă ... usul cere ca să se sfinţască biserica şi pentru aceasta trebuesc cărţi, adică 12 Minii, 1 Triod, 1 Penti-costar, 1 Cazanie, 1 Tipicon, etc. şi toate aceste imprimate cu litere cirilice, căci dascălul nu ştie să citească pe acele latine. — în asemine caz se află şi preotul adus în Mirceştî, ca unul ce nu s'ati adăpat de gramatica luî Cipar şi de alte parascovenii academice. — Unde să se găsească o asemene bibliotecă paleo-ortodoxă ? Dascălul se înarmează cu toiagul călătorului şi apucă a cu-triera satele de pe'npregiur. El descopere în mai multe locuri, cărţi părăsite care nu mai servesc, dar care fiind proprietatea statului, decînd cu secularisarea averei bisericeşti, nime nu se poate atinge de ele ... cele sfinte! — El mai descopere şi alte cărţi de vîndut ... însă! ! ! preţul lor e mai pre sus de puterea săţ£iiik>r — 27 na. poleonî — şi prin urmare dascălul se întoarce desperat. Toate, toate gata, şi să lipsească tocmai cei mai indispeMâfcil! Bietul dascăl sufere de un Ohtoic ascuns, care îî roade inírna. Sfintele Paşti se apropie şi el să nu cînte un Hristos a înviat! Această idee îl usucă pe picioare. Ce este acum de făcut pentru ca să scăpăm pe acest noü — 9 — apostol de moarte şi pe locuitori de cîrcîmă ?.. Un simplu ordin al Ministrului de Culte către Episcopul de Roman sau chiar către Mitropolit, ar face fericirea unui popor, care simte nevoia de a reveni la obiceiuri mai creştineşti. Acel ordin ar autorisa pe capii religiei să pue gratis la disposiţia bisericei din Mirceştî o colecţie întreagă de cărţi, alegînd din cele multe care stau în părăsire. Chiar în satul Gherăeşti, spune dascălul Constandin, sînt două rînduri de cărţi, prin urmare după preceptele luî Hristos, s'ar putea face parte dreaptă, înzestrînd cu un rînd, templul, Partenonul primitiv care atrage admirarea tuturor trecătorilor pe la staţia Mirceştî. Eată, iubite Domnule Maiorescu, odisea Bisericeî de aice. Fiţi buni de recompensaţi ostenelele meritorie a dascălului Constandin şi a contribui prin darul de cărţi necesare, la scăparea sufletului al unuî popor de oameni din ghiarele luî... Moisi. .. vreau să zic a luî Satan. — Numele D-Voastre va fi pomenit în toate zilele alăture cu ale ctitorilor şi negreşit veţî simţi o adîncă mulţumire, gîndind că aţî dat viaţă nouă isonului ce de mulţi ani şede înăduşit în peptul interesantului dascăl Constandin din Mirceştî. In încredere că veţî lua în considerare această cerere a locuitorilor cu care trăesc în cea maî bună armonie şi că veţî pune la cale înzestrarea bisericei lor cu cărţile de rugăciune înainte de Florii, vă rog să scuzaţi lungimea acestei scrisori şi să primiţi simţirile mele de sinceră amicie. V. Alecsandri. V») Mirceştî, 12 Ianuar 1876. Iubite Domnule Maiorescu, îmi iau libertate2) să intervin în favoarea unuî vechiu profesor... (nu de economie politică 3)... care după opt ani de serviciu au fost victima unui primar ţîfnos. Numele luî este Costaki Mitici, catedra luî era o modestă catedruţă de scoală primară în satul Bucseştî — Comuna Podurile — Plasa Tuzleuluî de sus—judeţul Bacău. Sărmanul! In fine ş'au găsit Ba. căul! Şi astăzi este pus în disponibilitate din causă de negligenţă...4). Eată istoricul acestei lamentabile tragedii cîmpeneştî. Acum ') Mscris inedit. J) Greşală gramaticală frecuentă în scrierile lut Alecsandri. 3) Alusie la proiectul de reforme a învăţămîntuluî public, prin care d. Maiorescu desfiinţa catedra de economie politică. 4) Urmează descrierea pe larg a destituireî învăţătorului în chestie, — 10 — se aşteaptă desnodămîntul final. Cine este chemat al decide? Ministrul. Deci mă adresez la Ministru, cu rugăminte ca să reintegreze pe pacient în funcţia de profesor şi chiar dacă acesta ar fi oare cum culpabil de ceva negligenţă, să fie ertat pentru astă oară, în considerarea slăbăciunel naturel omeneşti şi mai cu seamă ro-mîneştî. — Eu răspund pentru dînsul, că'n viitor el se va feri de asemine păcat ca dracul de tămîie şi ca Bucureşteanul de slujbă fără leafă... Complimente respectuoase D-neî Maiorescu. V. Alecsandri. VI !) Mirceşti, 6 Februar 1S76. Iubite Domnule Maiorescu, Starea sănătate! obligîndu-mă a asista de diparte la luptele ce a! susţinut şi susţiî cu atîta demnitate şi energie contra neîmpăcaţilor adversari ce s'au ridicat deodată spre a te combate cu armele personalitate!, viu să-ţ! adresez şi felicitările şi expresia simpatiilor mele,„—.Aicăzut. diu._Mioisţer (dacă retragerea d-tale se poate numi cădere) însă ai căzut j>e picioare, cînd mulţi din adversarii d-tale, cercînd a te îmbrînci, au căzut în brîncl2). Profesorilor-deputaţi, care au scos ţipete de larmă în faţa proiectului de Instrucţie publică ce l'aï présentât Cameriï, li s'ar putea aplica cu drept cuvînt frasa cunoscută din Molière: Vous êtes orfèvre Mr Iosse ; Ear avocaţilor le va rămînea mult timp calificarea ce leal aruncat în obraz : de exploatatori ai poporului. încă odată, iubite Domnule Maiorescu, priimeşte felicitările mele şi o călduroasă strîngere de mînă. Al D-tale amic. V. Alecsandri. Te rog să arăţi complimentele mele respectuoase D-neî Maiorescu. VII3) Mirceştî, u/2o Maiû 18S1. Iubite Domnule Maiorescu, 1er! am priimit depeşa de felicitare a Societate! literare ce se adună' la D-Voastre în fiecare ') Autograf inedit. 2) Demisionat la 26 Ianuarie 1876, in urma agitaţiei profesorilor în contra proiectului de reformă a învăţămîntulul. (Vezi Maiorescu, Discursuri I. p. 448 sq.) s) Autograf inedit. —11 — săptămînă, şi am răspuns cîteva cuvinte de mulţemire prin telegraf. Nu mă simt înse destul de achitat către graţioasele dame care aii subscris depeşa şi pentru ca să le arât şi maî bine a mea recunoştinţă, vă rog să le daţi lectură baladei intitulată Poclonul lut Peneş '), pe care am dedicat-o M. Sale Regelui. închis la__Mirceştî de apele Şiretului şi ale Moldo vii, care au inundat văile şi maî cu seamă frumoasa mea luncă, n'am putut să merg Ia Bucureşti ca să asist Ia serbarea încoronare!. Fiind tot odată şi cam răcit, n'am îndrăznit a mă expune la drum, pe linia întreruptă a drumului de fer. Cum să mă mîngăî şi să mă vindec? Am luat cîteva hapuri de poezie şi astfel, întărindu-mă, m'am dus de-am ascultat concertul privighitorilor ce cîntau nebune în vîrful copacilor, pe cînd Şiretul clocotea la picioarele lor. Acum sînt sănătos şi sper a veni în curînd Ia Bucureşti, pentru ca să vă dau o frăţiască strîngere de mîuă. Al D-Voastre coleg şi amic V. Alecsandri. Vă rog a presenta complimentele mele Doamnei şi Domnişoarei Maiorescu, precum şi Doamnei Kremnitz. [Urmează poesia Poclonul lut Peneş şi următorul P. S.:] Mi se anunţă chiar acum, o nouă inundaţie a lunceî. Şiretul creşte earăş cu o repegiune de potop ! Pagubile sînt mari, dar spectacolul e măreţ! VIII 2) Paris, 31 Ianuarie 1SS6. Iubite Domnule Maiorescu, Recomandatul D-Voastre nu s'a presentat încă la mine, nici nu-1 cunosc almintere, decît prin ex-pulsarea sa din ţeară. EI nu avea nevoe să vă supere cu cerere de intervenire pe lîngă mine pentru ca să vie şi să'mî spue păsurile sale, fiind-că priimesc pe toţi Romîniî fără deosebire de coloare politică. Fie reacţionar, progresist, liberal-naţional, naţional-liberal, moderat, turmentat, chiar iredentist, în ochiî meî în sînul Parisului, eî_ sînt rium;tf şţqdenţy, sajj pa^ţri ...trjcăj£a,r.& cari vin să-şî mănin^ Cît pentru d-13) ce voeşte? Să-î fac o pensiune din fondul Legaţiuneî sau din punga mea? Cel dintîi nu există, cea de-adoua abie o poate scoate'n ') Publ. în «Conv. Lit.» XV, 1881, p, 123 2j Autograf inedit. ') Suprimat de editori. — 12 — capăt cu cheltuelile impuse unul Ministru plenipotenţiar. Să cer un ajutor de la guvern pentru el? Nu cred că dl Sturdza ar lua în consideraţie argumentele mele; să scriu luîBrătianu? Ar fi de prisos. Să mă adresez Regelui ? Nu îmî vine nicidecum la îndemînă. Prin urmare ce este de făcut ? Să cerşetoresc de la Decanul Facultăţii de medicină de aici, ca să-I acordeze inscripţii fără plată? Nu mă iartă demnitatea posiţiei mele. Videţî în ce dilemurî (sic!) multiple şi spinoase mă găsesc faţă cu nenorocitul .,.*„,. S'au trecut vremea, pe cînd în Franţa expulsaţiî aveau oarecare prestigiu şi erau îmbrăţişaţi de toţi acei care făceau oposiţie monarhiei. Polonii au abuzat aşa de mult de ospitalitatea fraiicfiZ.ă. încît nu au mai rămas nici umbră de considerare (?) pentru expulsaţiî politici de ori ce neam ar fi. Cu toate acestea voiu vedea ce va fi cu putinţă de făcut cînd Dl îmî va expune maî lămurit dorinţele sale. Trecînd....acum jŞela^*^ .la Densuşianu, îl plîng dacă.JţJLya cădea sub condei. Aţi nimicit scoală pernicioasă a lui Bătmiţiu ; pe succesorul^ lui îl veţî face să reintre în întunericul din care s'au încercaţi să iasă cu Negriada. Toată furia luî provine din păcatul ce__aţnjfâcut: la Academie, de a nu cunoaşte sublimitatea goemu-hj^sM^i_de a nu-I da un premiu. Am observat că în tinerimea de astăzi s'au format un grup de ciocli literari, care şi-au impus misiunea de-a mă îngropa de viu. Macedonski au_ început săparea groapei_.şl. DensuSianu urrnejauă^.4a_cu..5şpa..PJP.tru,a o face mal. adîncă. Atîta supărare numai să-.mLd,e.e.-JD--2eu ! Singurul lucru ce mă îngrijeşte, este influenţa fatală bunului gust, ce poate să aibă pedantismul unui prost asupra uneî generaţii întregi, condamnată a-1 asculta. Regularisiţi-l şi pe acest trîntor ce s'au vîrît în stupul Academiei Ieşane. El tnînîncă miere şi scoate fiere. Nu merită nici o milă. — Veştile ce mi-aţî dat despre mişcarea noastră literară nu m'au bucurat de loc. Teatrul merge ca racul; politica ? nu am nici o idee cum se îndeletniceşte. Pe aice şi literatura şi politica se află în periodul uneî triste decăderi. Chestia cea maî importantă este proiectul de vînzare a juvaerelor Coroanei. Chestie de mofluz. Al D-Voastre amic V. Alecsandri. Vă rog să presentaţî complimentele mele D-nel şi D-şoareî Maiorescu. — 13 — IX1) Castel-Peleş, io Oct. 1887. Iubite Domnule Maiorescu, Deabie azî am priimit copia actului I din Ovidiu, pe care mi-aï ceruto pentru Călindarul tinerilor studenţi de la Viena8). Am avut dreptate să cer acea copie păn'a nu ţi-o trimite, căci eram sigur că trebuia să cuprindă mulţime de greşeli. — Eat'o acum corectată ; dispune de dînsa cum îi vroi. Eu voiu şedea aice încă vr'o două sâptămîni, apoi voi veni la Bucureşti, păn'a nu mă întoarce la Paris. Dorind să te găsesc sănătos, te rog să presinţi complimentele mele D-nei Maiorescu şi să primeşti o călduroasă strîngere de mînă. V. Alecsandri. Bine-voeşte a-mi face cunoscut, dacă manuscrisul a ajuns în bună stare. X3) Castel Peles, 19 Oct. 1887. Domnule Maiorescu, Eată două novele ale Reginei care nu au fost încă publicate. Sînteţi autorisât a alege care va plăcea mai bine şi a o traduce pentru Calendarul studenţilor de la Viena. 4) Totodată însă sînteţi rugat a înapoia aceste două manuscrise Maestăţii Sale, fiindcă nu posedă copie de pe ele. Cum oi veni la Bucureşti, voi avea plăcerea de-a veni să vă văd şi să mai vorbim despre literatură. Al D-Voastre devotat. V. Alecsandri. ') Autograf inedit. *) «Almanachul societăţii academice social-literare Romînia Jună» II. Viena 1888. Actul apare cu următoarea notă : «Drama d-lui Alecsandri, «Ovidiü» a fost la început scrisă şi representată în 4 acte. Insă la noua representare a luí «Ovidiü» în 26 Sept. 1887 pentru începerea actualei stagiuni a teatrului naţional din Bucureşti, d-1 Alecsandri a scris un al 5-lea act, care în dramă sub forma eî de acum, figurează ca actul intîî. Acesta este actul, care pentru primaoară se publică în Almanachul de faţă». 3) Autograf inedit. *) «Scăpată de suferinţă», nuvela aleasă dintre cele două, a apărut în fruntea «Almanachuluî» Soc, «Romînia Jună» pe 1888. Aceeaş nuvelă, în o altă traducere, sub titlul «Fără dureri» s'a publicat în Literatură şi Arta rom., III p. 419. — 14 — XI !) Mirceştî, 6 Sept. 1888. Iubite Domnule Maiorescu, Aveam de gînd a veni la Bucureşti pe la începutul luneî, însă am fost împedecat de o mică indispunere, care negreşit mă va ţinea pe loc încă vre-o cîteva zile. însărcinez dar pe colegul nostru, d-1 Al. Papadopulo-Calli-mah ca să vă aducă această scrisoare împreună cu amicalele mele complimente. Viu să vă vorbesc de scoală comunală din Mirceştî, a careî profesor aflu că a părăsit'o pentru causa de leafă nesuficientă. Nu-mî pare rău de acest pas al lui, căcî nu prea avem încredere în competenţa sa de profesor. Această scoală au fost cîţîva ani condusă de preotul de aice, Pascal, care avînd şeapte băeţî aî lui, între elevi, se îngrijea prea bine de toţî. El e un om pacinic, neatins de boala socialismului, şi precum se cuvine, cu frica lui D-zeîi. E foarte capabil de-a preda primele patru clase, şi ca preot să propoveduiască copiilor simţiri creştineşti. V'aş fi foarte îndatorit, iubite Domnule Maiorescu, dacă aţî binevoi să-1 numiţi profesor scoale! din Mirceştî, mai cu seamă că lipsind în sat o casă de scoală, el adună copil în casa luî şi astfel locuitorii nu se lenevesc de a-î trimite la învăţătură. In aşteptarea unul răspuns conform cerere! mele şi a plăcere! de-a vă revedea în curînd, vă rog să presentaţl complimentele mele D-neî Maiorescu şi să priimiţ! asigurarea simţirilor mele de amicie. V. Alecsandri. XII2) Mirceştî, 4/,6 Nov. 1888. Iubite Domnule Maiorescu, Cînd ne-am întîlnit la hotel Bulevard, am uitat să vă comunic dorinţa Maiestăţeî Sale Reginei de a decora 3) cu medalia Bene-Merenti I-a clasă pe dna Mour-gomery care i-a adresat un manuscris ilustrat cu desinuri de vestita Rosa Bonheur. Avînd a pleca mînl de la Mirceştî, mă grăbesc acum a vă" ruga ca să binevoiţi a presenta M-Sale Regelui brevetul spre a-1 subsemna, şt pe urmă a mi-1 expedui ') Autograf inedit. a) Autograf inedit. *) D-1 M., Ministru de instrucţie publică, 23 Martie 1888—30 Martie. 1889. împreună cu medalia la Paris, la adresa Legaţiuneî 33 Avenue Montaigne. Papadopulo-Callimah se află la mine. Venit de la Tecuciu "pentru ca să'mî zică adio, i-am comunicat promiterea ce mi-aţî dat deal însărcina cu studiul istoric a Vranceî şi a maî multor localităţi interesante din ţeară, înlesnindu-î lucrările şi cercetările prin o subvenţiune de şease mii franci pe an. Colegul nostru s'a bucurat foarte mult de-a fi pus în posiţie de-a urma studiile sale historice şi arheologice, şi pană a nu veni la Bucureşti ca să vă mulţămească din viu graiu, m'au rugat ca să fiu pe lîngă D-Voas-tre interpretul simţirilor sale de gratitudine. Găsindu-mă la Sinaia am vorbit şi Regelui de misiunile sciin-ţifice cu care ar trebui însărcinat Papadopulo, ca unul ce cunoaşte limbile elină şi slavonă, şi ştie a descifra fără dificultate hrisoavele vechi. — Maiestatea sa a dat înalta sa aprobare acestei idei şi mî-a promis chiar de-a vă întreţine asupra acestei folositoare misiuni. Vă rog să presentaţî respectuoasele mele complimente D-neî Maiorescu şi să primiţi asigurarea afecţiunilor mele sincere. V. Alecsandri. XIII») Paris 4/16 Iannarie 1889. Iubite Domnule Maiorescu. Nu-mî este permis a răspunde în mod oficial la nota d-tale din 23 Decembrie anul trecut No. 17441, fiind-că nu mă cred îndestul autorizat a face parte din Comisia ce ai numit pentru restaurarea bisericeî noastre din Paris. OrI-ce misiune mi se încredinţează trebue maî întîiu să fie aprobată şi apoî comunicată mie, de ministrul afacerilor străine sub a cărui direcţie se găsesc Legaţiunile din străinătate. Iţî scriu dar în mod intim pentru a-ţî da oarecare lămuriri exacte asupra stăreî cum se află monumentul istoric cumpărat de guvernul romîn din Strada Jean de Beauvais şi asupra lucrărilor neapărate ce reclamă restaurarea precum şi împodobirea luî. O mare parte din aceste informări sînt cuprinse în numeroasele raporturi a Legaţiuneî, trimise de mult cu planurile făcute ad-hoc de Ministrul afacerilor streine. Te rog să aî curajul şi răbdarea de a le ceti cu de-amăruntul spre a te con- ') Autoţraf inedit. — 16 — vinge de dificultăţile ce sînt de întîmpinat şi de cheltuelile ce sînt de făcut pentru a ajunge la un rezultat satisfăcător. Biserica Dominicanilor a fost aleasă cu scop de a fi maî la îndemînă coloniei romîne din cartierul latin, compusă în mare parte de studenţi, scop lăudabil însă greşit, căci în general studenţii nu merg să asiste de cît la slujbele religioase de la zi întîiu a anului şi de la Paştî; cît pentru colonia flotantă care locueşte maî în centrul oraşului, ea se duce de preferinţă la teatrurî şi cîte odată la frumoasa şi comfortabila capelă rusească; ast-fel că de-alungul anuluî mica sacristie ce este lipită de biserica cea mare şi schimbată în Paraclis, rămîne maî mult goală şi afirmă zicerea poporală: Rotnînul nu e dus la biserică. Poate că disposiţiunile compatrioţilor noştri vor lua un avînt maî religios cînd monumentul istoric căpătat cu marî sacrificiurî băneşti, va fi frumos împodobit în cît rugăciunile lor (sic!) să aibă destul spaţiu spre a se înălţa la ceruri împreună cu parfumul tă-mîeî într'un local măreţ, confortabil şi demn de cuvioasele lor simţuri. . . însă aice începe greul. 'Bi&erjca Dominicanilor, poseda împrejur „grădină îriţinse, iar după isgonirea lor, ea a căzut în mjnile unuî Evreu, (tot Evreiî), care după ce a vîndut gradinele şi a rezervat ultimul. ghgiefr pe seama Romînilor (tot eî maî cu cap!) vînzîndu-le păreţiîjgî^Şi degradaţi ce poartă numele pompos de monument istoric. Alăturea cu acesta era un locşor îngust pe care s'a construit în urmă Presbi-teriul actual, adică o hulubărie în treî caturi sau maî bine zicînd un soiu de moară de vînt cu treî odăi aşezate una d'asupra alteia. Pe împrejurul bisericeî se încovoaie un pasaj strimt inchis, întunecos, veşnic umed şi glodos, din cauză lipseî totale de soare. EI serveşte la sărbătorile Paştilor pentru purtarea sfîntuluî aer, dar e aşa de îngust, că persoanele însărcinate cu plimbarea aerului îşî lovesc şi îşî sgîrie mînele de ziduri. In acel moment solemn, spectacolul ce presintă grupul credincioşilor purtători de lumînărî, şi care urmează pe preotul deser-vant prin sinuosităţile pasagiuluî pomenit, are un caracter lugubru şi înfiiorător ; el dă o adevărată imagină de o stranie şi misterioasă înmormîntare. Vecinii dela casele alăturate cred că asistă, de la ferestrele lor, la una din acele ceremonii fantastice de pe timpul persecutare! creştinilor, cînd ei erau obligaţi a se ascunde sub pă-mînt pentru ca să le celebreze în taină. Biserica, precum am spus, e situată în strada Jean de Beau- — 17 — vais. Trebue să adaog că se găseşte tot odată între două circiume a căror consumatori unesc glasurile lor răguşite şi obscene cu cîntările religioase ale preotului în timpul leturgiei, şi depun murdăriile lor de-alungul faţadei locaşului dumnezeesc. In zadar cucernicul părinte Severin a adresat plîngerl comisarului de poliţie al cuartieruluî, i s'a răspuns că nu poate să mărginească libertăţile cetăţenilor, sub regimul Republicel. — Va fi prin urmare neapărată trebuinţă de aşezarea unor ostreţe de fier pe dinaintea faţadei» pentru a o feri de abuzul acelor libertăţi, căci nu ar ajunge măsura adoptată în Italia, unde e scris cu litere mari pe zidurile bisericilor : Rispetate la chiesa! Ceva însă mai grav şi care nu se poate îndrepta. Biserica a fost cumpărată cu preţ mare, dar rămîne tot proprietatea oraşului şi nici de cum a noastră. Ea este pusă la o vecinică şerbire ce ne opreşte să o distrugem dacă am voi să clădim o alta construcţie pe locul ei, sau să-I dăm o alta destinaţie de cît aceea ce are acum. Mal mult! acea şerbire ne obligă a face toate reparările şi schimbările ce ar vroi să ne impue Direcţia monumentelor istorice a Parisului. In timpul de cînd mă aflu aicea, am cheltuit peste 2000 fr., pentru ca să ne conformăm cerinţelor zisei direcţii şi este de prevăzut că acelaş caz se va prezenta în multe rîndurl — Fie! Să videm însă în ce consistă proprietatea noastră, care- nu-î a noastră şi pentru care sîntem dispuşi a face încă mari cheltuelî, ca să nu fie în veci a noastră? După părerea mea, ea este o vastă hardughie prinsă din trei părţi între case particulare, — cu o faţadă degradată pe o stradă mică, — lipsită de aer, lipsită de soare, lipsită de ornamente architecturale, — cu pardoseala din lăuntru mai joasă de cît nivelul stradei, cu cinci ferestre ogivale, dintre cari una astupată cu cărămizi, două închise cu geamuri ordinare, iar două împodobite cu vitrajurî colorate ... (ce au devenit cele-l'alte vitrajurl? Nu se ştie). Pe sub dînsa sînt beciuri boltite care au fost inundate în mai multe rîndurî, comunicînd păreţilor o răceală foarte greu de combătut. Ea este prin urmare umedă ca o fintînă şi rece ca o gheţărie şi are nevoe de un sistem de calorifere fără de care nu poate corespunde la destinaţia ei. — Pentru sărbătorile Paştilor, actualul deservant, părintele Severin, face foc cu cîte o săptămînă de zile înainte pentru ca să o încălzească şi încă frigul e atît de simţitor că părintele, de şi om tare, este obligat a celebra slujba cu galoşi de pîslă groasă în picioare şi cu blană pe sub vestminte; Iar cît pentru 72278 2 — 18 — evlavîoşil ce viri să asiste la ceremonia învierii, junghiurile, reumatismele şi guturaile îi ameninţă într'una şi se cred fericiţi, dacă scăpă teferi. Eu m'am îmbolnăvit de două ori pană acum şi am decis a [nu] mă mal expune la noue încercări, care m'ar face martirul evlaviei mele. Eată dar ce posedăm pentru suma de peste 35.000 fr. chel-tuelî pană acum: patru păreţi înalţi, reci, înegriţi, sub un acope* «râmînt care lasă încă de dorit, cu o pardosală de lespezi, a căror nivel e mai pe jos decît al stradeî, şi cu o faţadă degradată *, o adevărată hardughie, precum am numit-o fără exagerare, goală de ornamente bisericeşti, lipsită de sculpturi artistice şi care cere încă mari sacrificiurî pentru ca să merite de a fi vizitată. — Voim Să facem acele sacrificii ? prea bine !. .Vorba Romînulul: unde a mers suta meargă şi mia. — Recunosc necesitatea de-a nu mai lăsa biserica în halul de tristă părăsire în care zace de atîta amar de anî! Spre a realiza această dorinţă simţită de toţi, să facem dar o recapitulare de lucrările cele mai importante pe care bunul simţ» ajutat de experienţă, le declară absolut trebuincioase: 1. Curăţirea şi dregerea păreţilor, pe din lăuntru şi pe din afară. 2. Repararea acoperemîntului şi facerea stranelor după cum se obişnueşte în bisericile ortodoxe. 3. Destuparea ferestrei zidite şi înlocuirea geamurilor albe prin vitrajurî colorate, pentru armonia monumentului. 4. Dregerea uşelor, spre a feri lăuntrul bisericeî de curen-turî de aer. 5. Punerea în bună stare a cafasului unde se ţine darul. 6. Aşezarea unui grilaj artistic, care să despartă biserica de stradă. 7. Nivelarea pardosaleî cu linia pavagiului stradeî. 8. Acoperirea lespezilor cu un parchet. 9. Restaurarea faţadei şi împodobirea ei cu sculpturi admise de Direcţia monumentelor istorice. 10. Construirea, în beciuri, a unui calorifer destoinic de a încălzi sala în toată întinderea ei. 11. Poate să fie nevoie a înlocui actuala catapiteasmă de peatră prin alta de lemn în stil oriental. 12. Asfaltarea pavagiului cafe încunjiură biserica, etc. Aceste odată săvîrşite, tre^aie să ne gîndim la înzestrarea monumentului cu policandre, sferice, lampe, etc. pe modelul celor de la Metropolia din Iaşi sacF"de Ia Doamna Bălaşa, cu icoane — 19 — proporţionate înălţimeî bisericeî, — cu veşminte nouă, — cu un personal bisericesc, precum : preot, diacon, psalţî, clisiarh,—şi în fine un cor mai numeros şi maî bun decît acel ce cîntă în paraclisul actual. Partea această a doua se va îndeplini cu timpul, dar acea dintîiu a reparărilor nu maî sufere nicî o întîrziere. Să ne întrebăm dar acum prin care mijloace şi de cine să se efectueze lucrările de masonerie, de ferărie, de stolerie, de sculptură, etc. ? Vreau să zic sub a cuî punere la cale şi conducere ? Se înţelege de la sine că nu oamenî ne competenţi în materie de construiri şi de artă, precum părintele Severin, Dl Racoviţă şi eu pot fi chemaţi a îndeplini o asemenea sarcină, ci o comisie compusă din persoane cu ştiinţî speciale ad-hoc, sau un arhitect cunoscut, care urmînd după un plan admis de guvern, să trateze cu antreprenorii, care vor lucra sub privigherea sa. Sîntem noi oare în stare, noî membrii comisiei actuale, să luăm asupra-ne o aşa mare responsabilitate, cînd Hu posedăm cunoştinţele technice necesare ?.. Nu ! Prin urmare concursul nostru ar putea produce un resultat deplorabil cu toată bunăvoinţa noastră de a face bine; în consecinţă ne-am expune «a tot soiul de acuzări şi de calomnii nemeritate, însă foarte probabile, şi te-am expune chiar pe D-ta Ia interpelări desplăcute din partea unor deputaţi în viitor. Ne-am pune buni teferi capul sub Evanghelie, după cum zice Romînul. Ce este dar de făcut? Eată opinia mea pe care am comunicat-o părintelui Severin ■şî D-luI Racoviţa: în loc de a ne adresa noi trei la un architect cunoscut, sau chiar recomandat de Ministerul lucrărilor publice de aicea, şi care fără îndoială ne va cere mult pentru facerea unul plan şi pentru concursul său de privighetor al restaurare!, mal simplu îmî pare să apelăm la Dl Leconte de Nouy, un om pe cît competent pe atît onest, ca să ne vie în ajutor cu experienţe ce a dobîndit în materie de restaurări. Domnia-sa va lua planurile şi devizurile ce se găsesc la Ministerul afacerilor străine, şi venind cu ele aicea, va examina biserica în detail. Vă va adresa în urmă un raport exact despre starea lucrurilor precum şi despre suma necesară pentru repararea deplină a monumentului, şi obţinînd aprobarea şi împuternicirea ministrului de culte, va trata însuşi cu un arhitect cunoscut de D-lui, şi cu antreprenorii de masonerie, ferârfe, sculptură, etc. care s'ar şi apuca îndată de lucru. Apoi D-I Leconte •de Nouy, după ce va pune totul la cale, se va întoarce în Ro-anînia spre a continua restaurarea bisericeî Treî Ierarchi din Iaşi — 20 — şi va fi în stare a vă da toate lămuririle care acum îmî scapă mie din vedere. Părintele Severin, ca unul ce locueşte la Presbiter şi Dl Racoviţă cu bunăvoinţa ce-au manifestat de a corespunde dorinţei d-tale, vor fi rugaţi a priveghia cît mai de aproape şi cît prin putinţă felul şi mersul lucrului; iar cît pentru mine (care nu prea pot eşi din casă în urma unei răceli ce am căpătat de cum m'am întors la Paris) voiu fi însărcinat de D-l Ministru (al) afacerilor străine a subscrie contractele architectuluî şi a diverşilor antreprenori, în numele guvernului, după ce ele vor fi aprobate Ia Bucureşti ; a primi sumele ce mi se vor trimete de acolo la legaţiune, — a le plăti mi se cuvine conform condiţiunilor acelor contracte — a lua chitanţele de primire şi a le trimite în ţară. E de prisos să mai adaug, că interesîndu-mă la restaurarea bisericeî noastre, voiu merge din cînd în cînd la strada Jean de Beauvais, ca să arunc o privire asupra lucrărilor, şi-ţi voiu comunica impresiile mele. Domnul Leconte de Nouy nu are multe ocupaţii în timpul erniî, şi cred ar primi să vie la Paris, mai cu seamă cînd ar fk îndemnat de M. S. Regele; şi D-lui care posedă cunoştinţî speciale asupra stilului de architectură orientală, va putea mai bine decît oricine altul să dee oare-care consilii avantagioase pentru împodobirea bisericeî noastre. Voiajul său la Paris în aceste condiţii este, după convingerea mea, mijlocul cel maî sigur de a videa în fine ajunsă la bun capăt deciderea ce aî luat în privirea restaurăm unuî monument, a cărui stare de degradare compromite astăzi demnitatea terii noastre. Aceste zise, îmî rămîne a adăogi, că nu-mi pare posibil de-a acoperi toate cheltuelile restaurărei şi ale înzestrăreî bisericeî din. Paris cu suma de optzeci de mii franci de cari poţî dispune acum,, şi sfîrşesc această lungă, prea lungă scrisoare, rugîndu-te să primeşti asigurarea simţirilor mele de amicie devotată. V. Alecsandri. P. S. Un detail important pe care l'am uitat cînd am vorbit despre biserica cea mare. Ea.se deschide numaî odată pe an, la sărbătorile Paştilor. Atunci, pentru o sumă de 60 şi mai bine de franci, un tapiţer îmbracă pe jumătate păreţii cu stofă roşie, şi împrumută sfeşnice mari ce se aprind la uşa altarului. După treî. — 21 — zile biserica reintră în starea sa de goliciune şi de părăsire pană la anul viitor. Cele 1 alte zile însemnate, precum zi întîî, — zioa la io Matu, etc. se serbează în paraclis, unde numaî un mic număr de persoane pot găsi loc, Iar cea mal mare parte sînt obligate a sta în coridorul ce precede sacristia1). ') Alecsandri s'a mai interesat şi înainte de biserica romînească din Paris. Vezi articolul «Capela romînească» din Romînia literară 1855 p. 138. XIV1). Mirceştî, Septembrie 1867. Domnule Redactor, Fiecare generaţie produce naturi felurite de oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social şi istoric a fie-cărei epoce. Acele figuri serioase saü comice, măreţe saü ordinare, nobile saü tîmpite, frumoase saü urîte, blînde saü fioroase, etc., poartă întipărirea secolului lor şi compun tabloul original al societăţilor ce se succed şi se prefac cu timpul. Dacă vijeliile necurmate, la care aü fost expuse ţările noastre, nu ar fi stabilit desvoltarea litératureí şi a frumoaselor arte în sînul lor; dacă, pe lingă Cronicarii ce s'aü ocupat cu descrierea faptelor istorice, am avea şi alţi autori cari să ne fi lăsat portretele străbunilor, precum şi schiţe amănunte despre obiceiurile trecutului, noi astăzi neam putea face o idee esactă de societatea romînă cu fisionomía sa particulară, cu spiritul ei, cu tendinţele sale, în epocele de mai înainte şi ast-fel am fi înlesniţi în lucrările literare ce am întreprinde; însă asemine preţioase cunoştinţe ne lipsesc! Ce importanţă nemărginită ar avea pentru noi o scriere de pe timpul lui Ştefan cel mare, care ne-ar arăta ca într'un album fotografic chipurile şi caracterele energice ai (sic!) contimporanilor acestui Domn măreţ ! Tot Romînul care se mîndreşte cu trecutul patriei sale, simte dorinţa de-a şti ce soiü de oameni aü fost acei viteji, care ne-aü lăsat aşa de glorioasă moştenire; cum era portul, graiul, chipul lor oţelit în focul răsboaelor, inima lor mărită prin adevărata iubire de moşie; cum era poporul care trăia în frăţie cu coasa, cu toporul, cu codrul şi cu calul său, pentru apărarea vetrei părinteşti; ce fisionomie aveau locuitorii oraşelor, breslaşii, funcţionarii, negustorii de pe atunci şi ce aspect aveau însuşi oraşele noastre, ') Catre Redactorul Convorbirilor lit. Publ. în Conv. pe 1867, 15 Oct. — 26 — astăzi înghesuite de ovreî; cum vieţuiau Domnii în curţile lor şi cum era traiul patriarchal al boerilor, pană nu se introduce luxul străin în ţară ... etc . . . etc ... etc. Zadarnice întrebări! Tipurile cele mai interesante s'au stins în umbrele trecutului, fără a lăsa nici o umbră vederată şi numai un geniu profund ar putea să le întrevadă prin vălul întunericului şi să le scoată eară la lumină. Insă unde este acel geniu ? S'a observat cu multă justeţă că societatea romînă este una din cele mai setoase de schimbări, fie bune, fie rele. Reformele care se introduc în alte părţi ale lumeî cu greutate şi cumpănire, găsesc calea deschisă în ţara noastră şi năvălesc fără împiedecare. Legile se înoesc pe ţot anul, datinile vechi sînţ părăsite cu o nepăsare întristătoare, Iară în locu-le prind rădăcină obiceiurile străine ca în pămîntul, lor şi dau o fisionpmie străină, atît oraşelor, cît şi orăşenilor. Cine astăzi recunoaşte societatea romînă de acurn două-zecî de ani? Cine mal întîlneşte tipurile acele originale de boerî cu frica lui Dumnezeu, de cucoane gospodine, de slugi credincioase şi îmbătrînite în casele stăpînilor, de lăutari nelipsiţi la sărbători, de meseriaşi şi negustori romînî cu calfele lor, ce formau un fel de tiers etat prin oraşe? Unde şi unde se mai zăreşte cîte una din acele umbre rătăcite în lumea nouă? In presenţa unei asemene prefaceri ce se realizează atît de grabnic, am socotit că nu ar fi poate o lucrare greşită de-a compune pentru curiositatea urmaşilor noştri, o galerie de tipuri contimporane, eară spre. a da acestor figuri o ecspresie mal vederată. am adoptat pentru ele forma dramatică şi le-am presintat publicului, amator de teatru, sub denumirea de Cînticele comice, Eată partea I a acelei galerii: Şoldan Viteazul^), Mama Angheluşa doftoroaea, Herşcu boc-cegiul, Piciu cîrcîumarul, Şatrarul Napoilă — ultraretrograduj, Ci ev etici, — ultra-demagogul, Paraponisitul — funcţionar vechiu, Gură Căscată—om politic. Cocoana Chir iţa în Paris, Barbu lâu-, tarul, Ion Păpuşeriul, Surugiul, Kera Năsţasia, Stan Covrigariul. Această galerie, din care o parte s'au publicat, o pun la. disposiţia foaeî ce redigeaţî sub titlul de «Convorbiri literaro şT însărcinez pe Stan Covrigariul să o presinte amatorilor, ca unul ') «Şoldan Viteazul,» «Mama Augheluşa doitoroaea> şi Herşcu boccegiul,» au fost publicate In «Pot-pourî literar» de V. Alecsandri şi M. Millo. Iaşî, 1854, — 27 — ce chiar prin meseria luí este deprins ase înfăţişa cu colaci, după! datina strămoşească. Primiţi, Domnul meu, amiciele mele. V. Alecsandri. .. ;. . XV. Mirceşt", 2 Sept, 1867. . Iubite Domnule Negruzzif), Am ■primit scrisoarea d voastre împreună cu numerile din Convorbirile literare ce au apărut păn'acum şi pe care aţi avut amabilitate a mi le trimite. Le am cetit cu luare aminte şi multă plăcere .. . lucru ce mi se întîmpla cam rar cu scrierile romîneşti de astă-zî; şi acum viü a vă mulţumi pentru adevărata bucurie ce mî-aţî ocasionat în iubita mea. singurătate. Publicarea întreprinsă dé D-Voastră o apreciez cu atît mai" mult că ea tinde a combate gustul pocit al noilor încercători pe cîmpul literatureî. Puţinele numere care aü eşit pană acum la lumină, cuprind articole bune şi bine scrise (mal cu seamă Flora Romînă 2) a venerabilului meu amic C. Negruzzi) şi poezii plăcute ce denotează adevărate talente. Nu vă vorbesc de proverbul D-Voastre : împăcarea, â) pentru ca să nu gîndiţî că mam crezut obligat a vă. face complimente. Insă nu ml voiu opri de-a vă zice : curaj ! începutul este bun. Urmaţi dar înainte cu încredinţare că faceţi un mare serviciu literatureî noastre. Eü sînt atît de încîntat, vă'zînd calea ce aţî apucat, că vă promit să vă întovărăşesc pe cît îmi va permite slăbirea păsurilor ]. şi ca o probă de bunâ-voinţă, vă alătur o mică poesie romînă. .. nu rumînă. (Aş dori mult să ştiu pentru ce d-1 Maiorescu vroîeşte să facă din poporul romîn un popor colorat, rumîn. îmi place a crede că d-luî nu are de scop a trata de Peaux rouges pe compatrioţii d-sale.) In curînd, adică îndată ce volO găsi tinip ca să prescriu manuscriptul meü de Comedia Ciocoilor, 4) voíü trimite actul I care va ') Scrisorile următoare către Iacob Negruzzi s'au publicat in «Convorbiri literare», incepind cu numărul din 1 Martie 1895. Autografele se găsesc la Acad. Ro-mînS. Mss. 808. \ s) «Conv. Lit.» an. 1, pp. 92, 206. 3) «Conv. Lit.» 1867. pp. 45-53. 4) E vorba de comedia «Boerî şi Ciocoi,» publ. în «Conv. Lit.» an VII ('873; PP- 3<>5* 405, 437- — 30 — Scrie-mi două rîndurî cu cel întîî curier şi voiu trimite începutul uvragiului. Sănătate şi veselie. Al D-tale amic: V. Alecsandri. Multe amicii familiei vechiului meu contimporan, care astăzi îşi ascunde lenea după talentul copiilor săi. Destinasem pentru Convorbiri Literare voiajul meu la Maroc, însă vă mărturisesc că l-am trimis froaiel Societăţeî din Bucovina, după cererea amicului meu A. Hurmuzaki1). XVIII. Mirceştî, 14 Februarie 1868 Iubite Domnule Negruzzi, V'am scris, acum zece zile, pentru «a să vă anunţ, că aşi dori să public în Convorbiri literare o «criere întitulată Suvenire de 1859, în care intră călătoria mea în Italia pe timpul răsboiului. Nu am primit nici un răspuns pană acum, de-aceea nu v'am trimis manuscriptul meu. En attendant, vă comunic un articol asupra unei colecţii de poezii care datează de pe la începutul secolului nostru2). Dacă vă cuvine, publicaţii în unul din numerile viitoare şi în curînd voi ţinea la dispunerea D-voastre Suvenirile din iSjp. Amicii părintelui D-voastre. Amicul D-voastre: V. Alexandri. XIX. MirceştT, 28 Februarie 1868. Iubite Domnule Negruzzi, Vă mulţumesc pentru volumul I, al Convorbirilor literare şi pentru poeziile Dlui Cavaler Stamati3), ce aţi avut bunătate de a-mi trimite, şi îmi place a profita de această ocasie spre a vă felicita şi ca redactor şi ca poet. întreprinderea D-voastre au avut meritul de a oferi un cîmp de des-voltare talentelor noueî generaţii şi acum aveţi mulţumirea de a presenta publicului un buchet de produceri intelectuale cari promit un frumos viitor literatureî noastre. 'j Vezî nota 1 din p. 28. *) Articolul intitulat, «Tabla mişeliilor», a fost publicat în «Conv.» an II, |>p. 6-12. . *)' «Musa romînească», Compuneri originale şi imitaţii din autorii Europei de ■Cavalerul Const. Stamati». laşi 1868. — 31 — Dl Maiorescu cu studiile sale serioase şi interesante; D-niî Pogor, Corne, Scheletti, Pruncu, Şerbănescu, etc. cu plăcutele lor ■cercări poetice; dl Leon Negruzzi cu talentul său de romanţier, d-1 Ianov cu spiritualele sale cînticele şi D-voastre cu ingenioasele proverburî teatrale şi cu gingaşele versuri .ce aţî publicat în foaia Convorbirilor ... formaţi o pleiadă nouă cărei nu-î lipseşte nicî inspirarea, nicî armonia, nici ştiinţa, nici avantajul de a videa în rîndul D-voastre o tînără musă, D-ra Matilda Cugler, care cîntă cu multă frăgezime. Eu, pustnicul din Mirceştî, mă simt fericit de-a vă privi căl-cînd cu pasurî atît de repezî pe calea înflorită şi roditoare ce a-ţî apucat. Sînteţî în dulcea lună Maiu2) (o poesie pe care o cetesc ades); lăsaţî dar inimilor voîe să şî îea sborul spre ţermurile lumeî ideale şi feriţi-le de crivăţul vîrtejitor al patimilor politice. Cît pentru poesiile D-luî Stamati, deşi un critic posomorit ar putea găsi în ele oare-carî neglijări de rime, mărturisesc că eu le-am cetit cu mult interes. E lucru rar de a auzi glasuri romîne resunînd dincolo de Prut şi esprimînd simţiri patriotice; meritul bătrînuluî bard basarabean este mare că a avut curagiul a cînta în umbra fioroasă a pajureî ruseştî şi noî care ne-am bucurat de lumină şi de libertate trebue şă ţinem seamă de singurătatea sărmanului cîntăreţ. Lesne-î de-a se descuragia şi de a muţi cînd se vede cine-va departe de aî săi, condemnat a trăi între străini apăsători; prin urmare eu admir pe d-1 Stamati că şi-a păstrat sufletul ne-atins de rugina muscălească, şi sînt dispus a descoperi multe frumuseţi în poesiile sale. Aşa de pildă, în Fiica lui Decebal, îmî plac tablourile cuprinse în aceste strofe : Decî pe-a noapte! frunte Cînd discul de aur al luneî plutia Ş-a lacului unde Dulcele eî raze tremurînd clătia De pe deal cetate Pe mal copaci deşi Umbre culca noaptea Pe luciul apei ca mart uriesî l) cin dulcea lună Maî>, poezia D-luî I. Negruzzi. V. «Conv. Lit » 1, p 193 — 32 — A murit Minvana Deci cînd pe văi, ape, negura cădea Şi ca prin fum toamna Luna far de raze roşie plutea Atunci gemănate Două umbre vin Saltă 'ntrulocate ... Stejarul se mişcă, afară sună lin. Nu mat puţin îmî pare frumoasă această strofă din Sentinela taberiï delà Copu : In a sa vînoasă mină greii buzdugan resucia A lui coapsă era 'ncinsă cu pala urieşească Ear pe cap el purta coiful peste care strălucia Doi lei ţiind cap de zimbru sub o coroană domnească. Asemine alergarea calului din Ciubăr Vodă este descrisă cu peana măiastră : Ear în vîrtejul de colb Ale lui picioare iuţi Se văd numai fluturînd Ca patru albe aripi Şi toate în urma sa Se tupilâ prea încet Ca o dungă înegrind Departe în orizon etc. Pe lîngă aceste şi altele mai adaug frumosul articol în prosă. Suceava şt Alexandru cel Bun şi zic că bardul basarabean a binemeritat de la patrie—dar mă opresc, căci nu-mi rămîne loc decît să te îmbrăţişez. V. Alexandri. XX. Mirceşti, 20 Martie 1868. Iubite Domnule Negruzzi, Am primit chiar acum scrisoarea D-Voastre din ,5/27 a lunei şi vă mulţumesc înainte de toate pentru asigurarea ce-mi daţi că părintele D-Voastre merge spre bine. Dacă drumurile nu ar fi nepracticabile precum sînt, m'aş repezi înadins la Iaşi ca să "văd pe vechiul meu amic şi să-i spun din gură ceea ce simt în inimă. In neputinţa în care mă aflu însă de-a mă urni din Mirceşti, vă rog săi arătaţi din parte-mi frăţeştile mele — 33 - amicii şi săi spuneţi că am însărcinat pe o bătrînă vrăjitoare ca să-î facă de leac prin discîntice. Sper că la venirea mea în Iaşi îl voi găsi sănătos. Am cetit cu multă plăcere poesioarele lirice cuprinse în scrisoarea D-Voastre şi nu pot să vă zic mai bine, decît să urmaţi înainte pe calea poetică în care aţi intrat; să cultivaţi balada ca una ce se ţine de familia poemelor şi. . . să îngrijiţi de rimă, ca să fie naturală şi bogată. îmi permit acest consiliu în calitatea mea de om cu părul alb. Veştile ce-mî daţi despre viitorul «Convorbirilor literare» mau bucurat. Fiţi perseverent, şi daca în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. Dl Maiorescu va face un mare serviciu limbei şi literaturel Înoastre, combătînd tendinţa transilvană de a le poci sub cuvînt de-a le latinisa orbeşte, sau mai bine zicînd, de-a le braşoveni. D-lui care este înzestrat cu un spirit analitic şi ajutat de cunoştinţe va? riate, ar nimeri foarte mult, dacă ar cerceta asemine lucrările literare din Bucureşti, care mi se par cam hop de-o parte, după cum zice Romînul. V'am trimis prin poştă un nemol de poesiî, — le-aţî primit? Al D-Voastră amic : V. Alecsandri. P. S. Intr'un cuvînt ţinut de Dl Hăjdău în camera deputaţilor asupra teatrului, oratorul a pretins că în Comedia mea Concina,1) aş fipoetisat aaulterul — adevărat să fie? Care-i opinia D-Voastre ? Bătrîna princesă povesteşte Doctorului că a făcut o plimbare noaptea pe mare cu un necunoscut şi către urmă nu 1'au mai văzut. Putea oare să comită ea un adulter într'o barcă îngustă şi legănată pe valurile măreî? Nu s'ar fi expus a răsturna barca în delirul voluptăţeî? etc. Cu toate aceste DI Hăjdău găseşte în acea situaţie periculoasă un pericol pentru morala publică... înde irae t XXI Mirceşti, io Aprilie 1868. Iubite Domnule Negruzzi, Viu să vă mulţumesc pentru grabnica ospeţie ce au primit Pastelurile în Convorbirile Literare. Această graţiositate este de natură a mă îndemna ca să vă comunic o nouă serie de aceleaşi poesiî, însă nu oi cădea în acest ') Publ. în «Revista contimporană» a. II. (1874) t. I. pp. 165-182. Discursul luî Hajdeu în Monitorul Oficial, 1868 p.' 127—72. 72278 3 — 34 — păcat, pană ce nu m'oî încredinţa de impresia ce aü produs erna-ticele l) mele din numărul III. Mă tem să nu fi insuflat fiori, acelor care le-aü cetit, de şi li s'aü acordat locul de onor în foaea D: voastră. Ori cum să fie, ca părinte îmî este permisă îngrijirea pentru copiii mei, prin urmare vă semnalez două greşeli de tipar în poesia Primă-vara: Versul care începe strofa a doua trebue îndreptat astfel: «El vine, se înalţă, în cercuri line sboară!» Versul al doilea din strofa a treia zice: «Pe crengile pădureî un raiü de păsărele». Eü scrisesem roiü în loc de raiü, însă dacă vi se pare că raiul presintă o imagină mai expresivă nul strămutaţi din locul său. Cetit-aţi în Foaia societăţeî din Bucovina începutul voiajului meü la Maroc *)? Acolo greşelile de tipar foesc ca un furnicar, dar nu numai atîta, chiar limba, chiar stilul articolului este schimonosit. Redactorul Foaei a găsit de cuviinţă a mă face cu de-a sila adeptul ţiunilor şi a ciunilor, atribuindu-mi cuvintele impresiuné, confusiune, variaciune, onoare în loc de onor, etc. Această bună-voinţă din partea redacţiunei bucovinene m'aü făcut a lua decisiunea de a mă feri în viitor de inserţiunea elucubrăciunilor mele în columnele Foaei Societăţeî. — Pentru mine, o foaie menită a răspîndi gustul literatureî şi care comite cacofonii în soiul Fundăciuneî Pumnu-liane este o foaie condemnată. Ardelenii nu produc nimic frumos şi poetic pentru-că spiritul lor s'a inciunit şi nu poate lua sborul mai pre sus de cît aberăciunele gramaticale. Mă tem că şi Bucovinenii vor cădea în aceeaş meteahna Tot Moldova, sărmana, păstrează simţul bun şi gustul estetic în privirea literatureî. De aceea am o adevărată plăcere să scriu pentru Convorbirile noastre, şi să strîng mîna frăţeşte Redactorului. Al tău amic: V. Alecsandri. Amicii vechiului meü confrate, căci sper că acum este ridicat de pe boală. XXII Mirceşti 18 Aprilie 1868. Iubite confrate, Oraşele se ocup de politică, ear noi ţăranii am început munca de primăvară. Plugarii brăzduesc, sămănătorii arunc sămînţa în pămînt şi natura întinereşte, văzînd-o cu ochii. ') Pastelurile acestea («Conv.» II, pp. 33—36) sînt intitulate «Sfîrşitul de toamna, Earna, Viscolul, La gura sobei, Sania, Sfirşitul iernel, Primă-vara». *) Publicat sub titlul: ^Jurnalul meü de călătorit*, V. «Foaia soţ. din Bucovina* 1868, p. 86, 109. - 35 — In consecinţă (sic ?) îţî trimet o nouă baniţă de versuri, adică urmarea Pastelurilor1) ca poesiï de circonstance. După aceasta promit să te las în pace pană cînd voiû afla opinia adevăraţilor cunoscători asupra galeriei mele. Cum merge părintele D-tale? Bine-voeşte, te rog, a mă înştiinţa îndată ; veî îndatora mult pe al D-tale amic : V. Alecsandri. XXIII Mirceştî, 24 Aprilie 1868. Iubite Domnule Negruzzi, Scrisoarea D-tale din 14 a luneî m'au mîhnit mult prin vestea ce-mï daî de boala părintelui d-tale. Vechiul meu amic a trecut prin grele încercări, însă curajul ce a arătat în tot cursul boaleî, denotă o putere morală care va înrîurî asupra organizărel sale şi-1 va face a trece criza cea periculoasă. Eu îl doresc din suflet să poată merge la băi, pentru ca să ur meze o cură radicală şi favorabilă sănătate! sale şi am buna sperare că Dumnezeu ne va păstra, D-tale un scump părinte şi mie un amic preţios. In curînd voi veni însu-mî la Iaşi ca să-1 văd şi să-1 mal îmbărbătez dacă va fi trebuinţă. Mă întrebi cum îmi pare începutul anului II al Convorbirilor ? El promite o frumoasă roadă literară şi cred că importanţa acestei publicări va merge tot crescînd, însă evitează pe cît vel putea de-a te face editorul unor articole confuse ca acel al D-luI Eraclid 2), căci asemine scrieri serioase pot să fie mult apreţuite de un public luminat ca acel din Germania sau din Franţa, unde filosofia este o ştiinţă pricepută, dar în ţările noastre ele nu sunt nici înţelese, nici gustate. — Scopul foaeï D-tale este de a răspîndi iubirea de cetire ş'a desvolta literatura ; şi prin urmare trebue să dai publicului nostru materii pe care să le mistue uşor şi cu plăcere. Articolul D-tale intitulat Primblări 3) răspunde foarte nimerit acelui scop, căci este spiritual şi potrivit cu natura noastră glumeaţă. Eu am avut mare plăcere al ceti şi doresc să urmezi înainte, cad nimic numi pare mal interesant de cît descrierile de voiajuri cînd ele sunt făcute de un om du monde. Primblările D-tale formează, ceea-ce Francezii numesc une agréable causerie şi zău, ') V. .Conv. Lit» an. 11, pp. 81—84. *) Articolul intitulat «Reflecţiunî asupra prelecţiunilor D-luî C. Maiorescu» ■de C. Eraclide, a fost publ. în «Conv.» II, pp-. 27, 36, 85. *) «Primblări» de I. Negruzzi, ibidem, pp. 49, 65,84, 105, 119, 129, 149,169. — 36 — o asemine convorbire e lucru rar la noî, de cînd politica au stre-chiet lumea şi ne-au înzestrat cu o mulţime de palavragii serioşf şi uricioşî. Te félicitez dar pentru soiul plăcut ce aï adoptat în descrierea primblărilor D-tale şi sunt încredinţat că va fi binevenit de cetitorii foael. — Asemenea îţi fac complimente pentru Ultima lacrimă1)* o poésie bine simţită şi armonios exprimată. Permite-mî o singură observare : Versul al doilea din strofa de pe urmă ar trebui schimbat,, căci cetindu-1 repede el produce o frază confusă : Grabnic lacrima-va trece pe cer cum trece un nor. Urechia aude trecînd lacrima pe cer şi mintea nu se dumereşte îndată în présenta unei asemine imagine. Fiindcă mi-am permis o primă observare, voi continua între-bîndu-te dacă d-ta care simţ! cu atîta căldură armonia limbeï, aï îndrăzni a întrebuinţa în poésie terminaţiune în iune. Nu cred şi am dovadă la aceasta că în toate versurile ce al scris pană acum, te-aî ferit de acest păcat. Apoî dar pentru ce mă faci să'ml ţiue urechia amestecînd în stilul D-tale uşor şi elegant ţiunl, care le-ai putea da lesne dracului pomană. Lasă pe Beoţienil-Ardeleni să. creadă că au descoperit cuadratura cercului, fiind-că unul din eî,, într'o oră de aberăciune a suferit de facere în elucubrăciunea ciu~ nelul şi a hultuit pe biata limbă romînă cu această monstruositate^ Beoţieniî nu au produs nimica în domeniul adevăratei literaturi şi nu au nicî cel mal mic drept de-a se constitui legislatorii limbeï, romîne.; el sunt condemnaţî a pătimi de ciune şi de ţiune ca de boale fără leac, dar d-ta, dar Dl Maiorescu, dar Junimea să cadă, în hăugaşul beoţian — aceasta nu vine ţării la socoteală. Eliad nu. admite pe ciune nici pe ţiune şi Eliade are mal multe driturï a fi ascultat de cît Cipariu Pumnul-Barnuţ şi Laurian. Va fio zi frumoasă pentru mine, cînd ol vedea că te-aî lepădat de Satana ardelean şi că Junimea noastră are destulă independenţă pentru a se ridica de sbîrciturile Ciuniştilor de peste-Carpaţî. Vă mulţumesc la toţi pentru complimentele ce'mî adresaţi" apropo de Pasteluri şi vă trimet din parte-mi cele mal sincere: îmbrăţişări. i V. Alecsandri. '). V. «Conv.» II, p. 79. — 37 — Te félicitez că în Primblări aï întrebuinţat cuvîntul războia în loc de rezbel. Mult aş dori să adoptezî şi cuvîntul onor în loc Post-scriptum-\\\ lipseşte în «Convorbiri». — 41 - XXVIII. Mirceştî, 21 Decembrie 1868. Iubite Domnule Negruzzi, Trimit Junimeî, de anul nou, o nouă serie de Pasteluri1) şi îi doresc toate fericirile şi succesele, atît literare, cît şi amoroase. Eu îmi voî petrece sărbătorile la ţeară, regretînd de-a nu mă putea găsi în mijlocul veseleî Junimi, şi mai cu seamă regretînd juniea ce sboară atît de repede pe aripele anilor cari trec. Adio şi sincere amicii famUiel D-tale, precum şi D-lor Maio-xescu, Pogor, Corne, etc. V. Alecsandri. Pentru anul al treile a Convorbirilor, adică de la i Martie 1869, vă promit urmarea Pastelurilor şi un roman intitulat Dridri*). XXIX. Mirceştî, 20 Genar 1869. Iubite Domnule Negruzzi, Ţi am promis un roman pentru începutul anului III a Convorbirilor. Iată partea I. Pentru ca să urmez maî înainte aştept ca să o citeşti şi să-mî spuî cu fran-cheţă dacă ţi se pare potrivită cu spiritul şi tendinţele foaeî Junimeî. In caşul acesta te-aş ruga să mî faci cunoscut dacă fiecare capitol poate să intre într'un număr a foaeî şi pentru cîte numere crezi că aî găsi materie în manuscriptul ce-ţi trimit ? Ori cum să fie, eu sînt decis să scriu înainte istoria adevărată ce am început, pentru ca să o public în volum. Partea II va cuprinde descrierea unor evenimente din 18483). Ţi-am vorbit, mi se pare, de un proiect ce am de a publica întregul meu repertoriu dramatic. Caut pentru aceasta un editor ') Publicate în «Conv.> an II, p. 365-67. s) Romanul, probabil, nu a fost scris în întregime şi nici n'a fost publicat în ■«Conv.» Partea I, intitulată *Dridri>, a apărut în «Revista contimporană» (Buc. 1873) pp. 189, 287. Partea Jl-a în «Conv.» 1869, însă cu totul independentă de roman. Intre manuscrise s'au mai găsit două scrisori care ar fi ţinut de partea IlI-a. Tot ce s'a găsit — editat şi inedit, se află în voi. «Alexandri. Prosă.» (Ed. Minerva Buc. 1904) sub titlul «Dridri» pp. 125-174. ') Această parte a Il-a, nu întreagă însă, a fost publ. în tConv. Lit.> III, (1869), sub titlul : 'Un episod din 1848», ca o pagină de amintiri. — 42 — cărui aş lăsa tot beneficiul vînzăreî dar tot odată şi toată cheltuiala şi osteneala tipărireî. Nu ai putea să-mî găseşti un asemine giuvaer r Trimite-mi, te rog, un exemplar din Calendarul ScrînciobuluL La ţeară, viaţa fără călindar e ca nunta fără lăutari. Cetit-aî Traianida lui Bolintineanu? Ce ziceţi la Junimea despre dînsa ? Multe amicii la toţi. Al D-tale amic. V. Alecsandri. XXX. Mirceştî, 6 P'ebruarie 1869. Iubite Domnule Negruzzi, Ţi-am trimis partea I a romanului intitulat Dridri, cu o scrisoare la care aştept răspunsul, avînd nevoie de unele informări. Nu ştiu dacă aî primit manuscriptul meu, căcî regularitatea poştală a Romînieî numi pare să fi ajuns la acel grad de perfecţie, care este visul oamenilor noştri de stat. Cu toate aceste să sperăm că manuscrisul nu a avut aceîaş soartă ca banii ce au motivat ilustrarea zelosului Fălcoianu de schingiuitoare pomenire. Am primit No. 23 a Convorbirilor şi am constatat în Pasteluri cîte-va greşelî de tipar care sînt de natură a schimba chiar înţelesul unor versuri, de exemplu : In portretul sub No. XXI ") la începutul ultimei strofe, versul întîî nu rimează cu cel al doile, fiindcă în loc de el ar fi trebuit să se tipărească după manuscript: «Nicî o mîndrie mare, nu'ntrece—a ta mîndriri?. Asemine în portretul sub No. XXII 2), versul al doilea din ultima strofă e greşit, căcî în loc de: «Că-ţî vede veselia ş'amorul dulce'n faţă» ar fi trebuit să fie : «Că-ţî rîde veselia ş'amorul dulce'n faţă.» Cuvîntul rîde, preclt îmi pare, produce o imagină maî vie şi este chiar o expresie romînească din cele maî nimerite. Adeseori am auzit zicînd : ¿7 rîd ochii de bucurie; îi rîde veselia în faţă, etc. Am observat chiar în ideile şi macsimile D tale cîteva greşelî de tipar, care ar trebui îndreptate şi de aceea cred că ar fi bine să adoptezî în foaia Convorbirilor un colţ destinat pentru errata. Acum mă presint îar cu o mînă plină de Pasteluri, care aş ') «Conv. Lit.» a. II, p. 367, întitulat: «Portret.» *) Ibidem ; cu acelaşi titlu. — 43 — dori să figureze la începutul anului al treilea, adecă în numărul de la i Martie ') Este cam indiscret din parte-mï a vă năvăli astfel cu poesil, însă n'am ce face, căci am promis D-neï M. Docan, că se va publica Buchetul la acea dată. Un proverb francez, zice: Faut delà vertu, pas trop n'en faut, asemine am putea zice: Faut delà poésie, pas trop n'en faut—; de aceea promit să vă mal slăbesc cu versurile pană mal încolo în vară, pe timpul secerişului. Te rog să arăţi amicule mele fratelui D-tale şi tuturor membrilor Junime!. Al D-tale amic : V. Alecsandri. XXXI. Mirceştî, IO Februarie 1869. Iubite Domnule Negruzzi, Christof Columb a descoperit America, d-ta a! făcut o descoperire şi mai rară şi mal neaşteptată. Al descoperit un editor de opere literare. Glorie d-tale şi glorie Junime!, care primeşte a edita scrierile mele. Eu din parte-mî mă învoesc bucuros cu condiţiile enumerate în scrisoarea d-tale şi cum voi veni la laş!, vom regula împreună modul acestei publicări. Deocamdată socot că ar fi bine a se face în foaia Convorbirilor un mic anunţiu despre viitoarea întreprindere tipografică spre a incunoştinţa publicului ce se interesează de literatura noastră. Ediţia Charpentier este nimerită şi îmî convine foarte bine ; operele mele, atît poésie, prosă, cît şi piese dramatice poate să formeze vr'o 6 volumurl, afară de acele ce cu ajutorul sfintei lene voi mal produce în viitor. Scopul meu fiind de-a publica toate scrierile mele într'o singură şi aceeaş ediţie, Junimea va avea preferinţă fără nici o contestare pentru editarea operelor mele viitoare. Numărul Pastelurilor se va sui pană la 40. Avînd vre-o 35; gata, îmi rămîne încă un număr mic de compus pentru a completa volumul acestor poesil uşoare. încît priveşte romanul Dridri, recunosc că fiind prea lung nu? poate apărea într'un şir de numere prea disproporţionat cu soiul publicărilor obicinuite pană acum în foaia Convorbirilor. Interesul romanului s'ar perde cu vreme şi lectorii s'ar osteni. Prin urmare [) Aii şi fost publicate in «Conv.» an 111, pp. 10-12. _ 44 — găsesc maî nimerit a-1 publica în deosebi, şi dar te rog să-mî înapoîezî manuscriptul. Ti-oî trimite în locu-î un proverb şi un episod interesant extras din romanul Dridri — care nu va reclama mult spaţiu în foaîe. înţeleg că pentru o foaie ce ese numai de două ori pe lună, şi care nu scoate decît 2 coaie la fiecare 15 zile, articolele trebue să fie scurte, căci altminteri ele devin ostenitoare. Mulţumindu-ţî pentru bunăvoinţa ce mî-aî arătat intru căutarea şi descoperirea juvaeruluî, te îmbrăţişez şi tot păstrez sperarea de-a te vedea într'o zi la Mirceşti. Al D-tale amic: V. Alecsandri. Vestea ce mi-aî dat despre moartea copilului D-luî Pogor1) m a întristat. Te rog să-I arăţi din parte-mi că mă asociez din suflet la durerea ce simte. Amicii fratelui D-tale şi întregeî Junimi. XXXII. Mirceştî, 8 Martie 1869. Iubite Domnule Negruzzi, Am primit volumul Convorbirile literare pe anul II, şi mă grăbesc aţi scrie pentru aţi trimite mulţumirile mele. Acest volum, împreună cu fratele lui mai mare : No. I, ati luat loc în biblioteca mea, alături cu Romînia literară, şi aşteaptă pe ceilalţi fraţi care se vor naşte în viitor. Am primit totodată şi No. I din volumul III, purtînd pe Decebal în frunte2). Am cetit cu luare aminte această producere eşită din pana D-luî Florentin şi am avut o impresie ... curioasă, pe care ţi-oî comunica-o după ce voiu lua cunoştinţă de urmarea articolului. Cit pentru Poeticalele D-tale te complimentez cu sin^ ceritate; e o critică serioasă şi spirituală a maniei versificare! ce domneşte la noî, şi maî cu seamă a uşurinţei cu care ne credem poeţi şi întreprindem opere ă la vapeur, maî pre sus de putinţele ') D-l V. Pogor, membru al Junimei, s) Numărul I, din anul IlI-a al «Con.* (1869-70), începea cu nuvela «Decebal», de S. P. Florantin. ') «Poeticale», de I. Negruzzi, publ. în *Conv.* III (1869, pp. 13—18; articol în care se ridiculizează încercările de reformă a Iimbeî, ale Bucovinenilor, a lui Heliade-Rădulescu, etc. Invocaţiunc la destin, e o poezie scrisă în limba(eţm«T6gîştiIor1 ) iar « Romînia, trecutul, presentul şi viitorul eî, Poemă epică, istorică, religioasă, morală şi comerciala», e o parodie a poemei luî Bolintineanu : Traianida. noastre, Invocarea la Destin e o parodie plină de umor şi începutul poemului Romînia e o imitare nimerită Traianidel; îmi pare rău pentru nasul amicului meü Bolintineanu, însă sfîrla e bine aplicată. Asemine lecţii sînt bune de dat literatorilor cu duzina, pe care părintele D-tale îi numea lătrători, cu toate că nu cred să producă vre-un efect salutar asupra lor, fiind ajunşi în acel grad de presumţie, unde ori ce critică cît de justă li se pare pornită din invidie. Ţi-am promis urmarea Pastelurilor; o vei avea pentru numărul de i Maiü. In curînd ţi-oi trimite un articol intitulat: un epizod din 1848 şi apoi un proverb... toate aceste pană a nu; pleca la Bucureşti. Apropo de Bucureşti, îţi mărturisesc că am cedat pro-punerei făcute mie de Cogălniceanu, ca să primesc mandatul de deputat. Sînt curios să mai văd o adunare romînă, pentru ca să fac oarecare studii de care am trebuinţă pentru. .. Voî merge dar ca să asist la deschiderea Camerei şi voî şedea în Capitală vr'o 15 zile (zile de primăvară), iar cît pentru sesia din iarna 1869—1870, mă voî închina cu plecăciune, avînd de gînd a mă; duce în Eghipet ca să mă prăjesc la soare. Mă întrebi dacă ştiu cînd şi de cine sau jucat pe teatru-scenele din Femmes savantes, traduse de părintele D-tale?1) Nu-mi. aduc nici decum aminte, dar te poţi adresa la d-1 T. Codrescu,. saü Ia Lukian, care poate să aîbă maî bună memorie. In Dacia literară s'a tipărit un voiaj la Borsek, a luî Daniel Scavinski, cu o prefaţă biografică scrisă de părintele D-tale. Această mică biografie e foarte interesantă şi humorística. Cred că ea se găseşte şi în Păcatele tinereţe lor1). Vei găsi în Lumina*) publicată de D. Hajdeti un articol asupra teatrului naţional, tot de părintele D-tale. Aştept să-mi trimită Hurmuzaki Flora romînă pentru ca să ţi-o comunic. Al D-tale amic : V. Alecsandri. ') AQ fost publicate în tConv.» III (1869), pp. 46-51, subtitlul: «Scene din. actul III din «Les femmes savantes» de Moliere,» trad. de C. Negruzzi. 5) Voiajul luî Scavinschi lipseşte din Dacia literară. Biografia luî Scairuski e publicată în «Păcatele tinereţelor,» voi. I. p. 205-9. 3) In «Lumina», C. Negruzzi, nu are nicî un articol. — 46 — XXXIII. Mirceştî, 12 Martie 1869. Iubite Domnule Negruzzi, îngrozitoarea perspectivă a potopului, care de trei săptămîni a întreprins peirea lumeî, mă grăbeşte a mă plăti de o datorie contractată către D-ta. Iţî trimit episodul din 1848 promis, împreună cu un Dicţionar de cuvinte bălţate ce s au furişat în limba noastră ca trîntoriî în stup. Acolo vel întîlni şi o mică disertare asupra luî ţiune, mult iubitul ţiune a Junimeî; îmi place însă a crede că nu va fi expus la ostracism, căci o asemenea aspră măsură ar fi contrară chiar titlului de Convorbiri literare a foeî. A lovi fără cruţare în ceata chiloasă a pedanţilor, este a face un act creştinesc : Cest ckasser Ies vendeurs du temple. Te îndemn dar foarte mult să mă ajuţi aî biciui prin seria de copii de pe natură ce aî început a publica şi a cărei început mi-a plăcut. Neştiind cînd şi dacă voiu putea să viu la Iaşî: te rog să încredinţezi feciorului meu manuscriptul Dridri. Adio. Multe amicii Junimiî: V. Alecsandri. XXXIV'2). Mirceştî, Martie 1869. Iubite Domnul Negruzzi. De o bucată de vreme eştî bombardat •de scrisorile mele ; mă iartă de aceastăbombardare ce-mî produce mare mulţumire. Acum însă îţi scriu numai cîte-va rîndurî pentru ca să te rog a omite din dicţionarul grotesc notiţa asupra cuvîntuluî Jtartid, la cas cînd acest dicţionar ar fi a se republica în Convorbiri. Voiesc să dau întîî desvoltare acestui cuvînt, ce va figura în partea viitoare a dicţionarului. Al D-tale amic: V. Alecsandri. XXXV. Mirceştî, 20 Martie 1S68. Iubite Domnule Negruzzi. Primind în fine de la A. Hurmu-zaki manuscriptul părintelui D-tale, Flora romînă, mă grăbesc a ţ't-1 trimite pentru ca să tragi o copie de pe dînsul. Te rog însă foarte mult ca să mi-1 păstrezi, pentru că ţiu mult la el ca la un suvenir de mare preţ pentru mine. l) Publ. sub titlul de «Dicţionar grotesc», în , legendă, în *Conv.* III, (1872), pp. 137—I38- - 61 — L. Mirceşti, Martie 1873. Iubite Domnule Negruzzi, Eram să viu de mult Ia Iaşi pentru ca să vă citesc comedia mea: Ciocoii1), dar am fost împedicat prin deosebite visite ce am primit şi care mi-au luat tot timpul. Lucrările mele au fost astfel întrerupte. Prin urmare nu am putut termina prefaţa (? Edit.) la scrierile mele, ce ţi-am promis pentru unul din numerele Convorbirilor. Acum sînt liber şi îmî propun să viu la Iaşi ca să vă dau lectura comediei Sîmbătă. Aş dori să fie adunaţi membri Junime! cît maî de vreme, căci piesa fiind în 5 acte, va reclama maî multe ore de lectură. Nu s'ar putea să înviţî şi pe d-l Ianov, ca să asiste la acea întrunire? Cine ştie ? ar găsi vre-un sujet de canţonetă comică între numeroşi! personajiî a comedie! mele. Fiindcă o operă dramatică este menită a fi representată, am de gînd a o încredinţa Iu! Aslan; de aceea mi-am luat voie al învita pe Sîmbătă la D-ta, ca să asculte comedia Ciocoilor în calitatea sa de director (al) teatrului naţional. Ml-aî spus că a! fi mulţumit să public! piesa mea în Convorbiri .., însă cum îî face ca să tipăreşti 5 acturl în puţinele numere ce maî rămîn pană la r Martie viitor ? Nu crez! că ar fi o măsură nimerită dea publica Ciocoi! sub forma de suplement, ast-fel ca în numerele de la Decembre, Ghenar şi Fevruar să apară piesa întreagă ? Foile fiind imprimate deosebit, ar forma la sfîrşitul anuluî o broşură. Gîndeşte-te la aceasta şi-mî dai opinia D-tale Sîmbătă. Imî pare rău că nu oiu să am printre ascultători pe Pogor şi Maiorescu. Aş fi fost bucuros să aud observările lor ... fie cît de aspre. Acum nu-mî rămîne decît să te îndemn ca să te rogi la Dumnezeu pentru continuarea timpului frumos ... căcî dacă nu maî sînt rău de muscă . .. helas ! . . sînt foarte rău de frig. Al D-tale devotat amic: V. Alecsandri. Sper că ocupaţiile fratelui D-tale Leon, îî vor permite să vie Sîmbătă. ') Pentru genesa piesei Ciocoii vezî şi scrisorile către I. Ghica, citate la Ollănescu, Discurs p. 58. — LI. Mircesti, 4 Octombrie 1873. Iubite Domnule Negruzzi, Intorcîndu-mă din străinătate am găsit pe biuroul meu numerile Convorbirilor, sosite în lipsa mea şi am cetit anunţul publicăreî scrierilor părintelui D-tale, precum şi a unei colecţii de poesiî a D-tale. Ambele uvrajurî au şi apărut. Aş dori să le am. Viu dar a te ruga ca să binevoieştî a mi le procura, trimiţîndule prin poştă la MirceştI, şi cînd voi veni la Iaşi voiţi mulţemi din viu graiu pentru această amabilitate. Am fost bolnav de friguri în Franţa şi m'am întors acasă cam slab. Aştept să mă întăresc puţin şi îndată voi veni să vă dau o frăţească strîngere de mînă. Multe amicii Junimeî şi complimente respectoase D-nei Negruzzi. Al D-tale devotat amic : V. Alecsandri. LII. Mircpştî, 17 Ghenar 1874. Iubite Negruzzi, Cetind maî cu luare aminte cele întîî două acte ale piesei mele *) din Convorbiri, am început a face triste reflecţii asupra gradului de înapoiare la care se află in Iaşi arta tipografică; pe urmă, după obiceiul meu, am rîs de natura greşelilor răspîndite în No. 10; negligenţa corectorului a fost asta-dată la înălţimea nemerniciei zeţarului. înţeleg acuma, frate, cît necaz şi osteneală trebue să-ţî daî pentru ca să publici foaia Convorbirilor. Fiind însă că răul este comis, ceea-ce • putem face maî cuminte, este să-1 îndreptăm pe cît se poate şi dar te rog să publici în No. 11 alăturatul pomelnic de errata, pentru ca fraţii noştri de peste Milcov să nu rîdă de noi. Apropo de aceşti fraţi, ştiu că nu ne prea iubesc pe noi. Eî se agită ca nişte umbre chineze pe o scenă politică imaginară şi se iau în serios . . . pretenţie ce îl acopăr de un ridicol vederat. Prin urmare nebunia lor naivă îî depărtează din ce în ce maî mult de domeniul literatureî. Nu mă mir dar nici decum de onorul ce-mî fac de-a mă pun în rînd cu [M.] Zamfirescul. Le mulţumesc că bine-voiesc încalţe a nu mă coborî şi maî jos. Noî, după vorba Romînuluî, să ne câtăm de treabă. Să ne ') Comedia «Boeri şi Ciocoi». — 63 — urmăm drumul înainte, liniştiţi, gustînd mulţumirile vieţii intelectuale şi ferindu-ne de meschinele patimi zise politice, care a devenit o tristă monomanie dincolo de Milcov. Mă întrebi de am vre-o poesie nouă în portofoliu? Nu, căci mă ocup să completez diverse scrieri în prosă începute şi neterminate. Acum sfîrşesc relaţia călătoriei mele în Africa şi apoi am de gînd a descrie voiajul meu în Crim pe timpul răsboiuluî. Săvîrşind şi acest articol, voiu câta să mîntuesc romanul Dridri. pentru-ca dl Socec să nu mă poată acuza că nu i-am dat material la timp, cînd va ajunge cu tipărirea Ia volumul consacrat prozei. Dl Socec are mare dreptate să-î fie ruşine, căci negligenţa d-sale de editor e cel puţin pe aceeaş linie ca negligenţa corectorului pe care 1 au lăsat în locul d-tale, cînd ai plecat la Bucureşti, îmi vine să rup contractul încheiat între noi şi să opresc continuarea ediţiei operelor mele. Vom vedea. Al D-tale amic : V. Alecsandri. (Urmează o lungă erată la «ijoerî şi Ciocoi». LIII. Mirceştî, 25 Fcbr. 1874. Iubite Negruzzi, Cred că zeţuirea ultimelor două acte din piesa «Boerî şi Ciocoi» este acum terminată. Te rog dar să bine-voeştî a remite manuscriptul în mînile nepotului meu George Duca. De cînd am fost la Iaşi ca să asist la repetiţia generală a Comediei mele, am căpătat un guturaiu tătăresc care m'a obligat să şed la căldură şi ast-fel să lipsesc de la representaţiile ce s au dat în şir, de trei ori. Această succedare neîntreruptă mă autoriză a crede că piesa a avut oarecare succes. Insă sînt curios a şti ce impresie ea a produs asupra persoanelor inteligente, atît ca studiQ al unei epoce trecute, cît şi ca operă dramatică. Ca autor care nici odată n'am fost orbit de meritele producerilor mele, doresc să aflu adevărul adevărat, fie cît de aspru. Care este natura criticelor în diversele grupe a Societăţii? Care sînt defectele ce reclamă o corectare neapărată? Fiind-că această comedie are să facă parte din repertoriul meu dramatic care chiar acum se publică la Bucureşti, aş dori sâ-î dau cea mai de pe urmă poleială. Eată pentru ce te rog să-mi scrii, cînd îi avea timp, şi să-mi — 64 — comunici impresiile D-tale şi ale amicilor noştri, precum şi cancanurile la care a trebuit negreşit să dea loc o comedie locală ca a mea. Pană acum am primit o scrisoare anonimă plină de înjuriî, care m'a făcut sa rid cu hohot şi mă aştept şi la altele, care toate vor avea aceeaş soartă, convingîndu-mă că persoanele ce le scriu 'şi-au văzut portretele pe scenă. — Curios lucru, cît de nătîngă e prostia omenească! — In piesa mea sînt două categorii de caractere: Ciocoii, adică canaliile mizerabile şi boerii cum se cade. Cum se face dar că, avînd a alege între aceste două categorii, sînt oameni care prefer a se pune în rîndul ciocoilor şi prin urmare a se mîniea foc în contra autorului? Nime nu i-a oprit de-a trece în clasa boerilor oneşti şi patrioţi. Eată un nou subiect de piesă şi zău îmi vine să o şi compun, sub titlul: Critica piesii Boerii şi Ciocoi sau Ciocoii paraponisiţi. Vom vedea cum mî-a merge gutunarul. De-oî scăpa în curînd de el, Ciocoii adevăraţi n'or scăpa de mine. Aşteptîndu-ţi răspunsul, te îmbrăţişez. V. Alecsandri. Te rog să publici în «Curierul de Iaşi» alăturata notiţă. LIV. Mirceştî, 12 Mart. 1874. Iubite Negruzzi, Aî dreptate de-a te plînge de puţinul concurs ce-ţî dă Junimea pentru susţinerea foaeî Convorbirilor. Fenomenul e curios şi demn de observat. Cum? O societate romînească de oameni inteligenţi, profesori, jurişti, poeţi, etc, se adună regulat în fiecare săptămînă, fumează, ie dulceţî, bea ceai sau cafe cu lapte, critică ori ce product intelectual cu destulă justeţă, ades şi totdeauna cu puţină indulgenţa ... şi ce produce ?.. Să esaminăm tabla de materii a anului trecut: Cîte-va poezioare de amor, tot de amor şi iar de amor! Cîte-va traduceri din poeţi francezi şi germani... cîte-va articole de critică şi iar critică şi tot critică, un roman, o novelă, o piesă de teatru şi un cîntecel comic. Eată tot! Eată productul unul an întreg de mişcare literară! E puţin, prea puţin pentru o societate numeroasă ce poartă numele de Junime şi care se adună regulat de 52 de ori pe an ca să fumeze, să ie dulceţi să bea ceai, etc. Mi se va întîmpina, o ştiu, că cel mai mulţi nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu lupta în contra nevoei, cu câştigarea mijloacelor de vieţuire, cu îndeplinirea datoriilor de servitori ai statului... Cum se face însă că în Ger- — 65 — mania şi în Franţa, unde traiul e cu mult mar dificil ca la noî. Junimele produc necontenit şi cu abondenţă? Le lipseşte tandurul!. . eată cheia problemului . . . tandurul, adecă lenea, această drăgălaşă divinitate, nu romană dar romînească. Iţi mărturisesc, că cu multă părere de rău constat slăbiciunea mişcare! noastre literare, slăbiciune care merge crescînd şi ie treptat caracterul de neputinţă. Am observat că uni! din membri! Junime! din Iaşî, cari au debutat cu entusiasm şi cu foc, acum s'au condamnat la o tăcere comodă şi par indiferenţi de soarta copilului născut, de biata foaie a Convorbirilor. Care să fie causa unei asemine triste amuţiri ? ... Politica... Afacerile ? etc. Nu admit aceste scuze şi le consider numai ca pretexturî. Tandurul, tandurul... sau secarea isvoruluî. Te felicit dar, iubite Negruzzi, de curajul şi perseverenţa ce ai de a continua publicarea foiel Junimel, şi cît pentru mine, nu oi înceta de aţi da mînă de ajutor ... de şi această mînă e lipsită acum de juneţă. Mergi înainte cu lucrul şi fă ca al 8-le an în care intră foaîea, să fie urmat de alţi doă-zecî. O nouă generaţie creşte ; să sperăm că din sînul ei va eşi o nouă junime mal harnică şi mal puţin tandurie. Iţi mulţumesc pentru volumul anului VII, ce mi-1 păstrezi, şi te rog să mi-1 trimiţi la ţeară împreună cu manuscriptul Boeri şi Ciocoi. Agropo de această piesă, oiu ţinea cont de observările ce mî-aî făcut. In adevăr sînt unele pasagiur! cam lungi, dar lungimea lor se lungeşte încă mai rău în bafta actorilor răi. Pe scenă talentul unui artist schimbă chiar defectele în calităţi şi viceversa, cînd artistul e un păpuşer. Iorgu Liteanu nu a venit pe aici; regret că nu s'a abătut pe la Mirceştî, căci e foarte inteligent şi-mi place să convorbesc cu el. Cînd l-am întîlnit la Iaşî mî-a spus că a compus ceva pentru Convorbiri; cred că în curînd va părea scrierea lui în coloanele foaieî.—Aş dori să am o idee despre conferinţa d-luî Panu asupra poezie! poporale. — Pentru ce nu vă decideţi a publica în Convorbiri prelegerile ce faceţi cu atîta succes la Universitate? Publicul ar câştiga mult, şi acei care, ca mine, stau departe de Iaşi, nu ar perde nimic. Pană a nu termina această lungă scrisoare vreu să-ţi atrag luare-aminte asupra corectureî foaeî Convorbirilor. Ea este deplorabilă, şi atît de deplorabilă încît se taie gustul de-a publica ceva în Iaşi. Te rog dar să admiţî ca să fac eu însumi ultima corec- 27278 5 - 66 — tură a articolelor mele. Trimiţîndu-mî coala prin poştă, îţi promit că chiar a doua zi o vei primi corigeată. Am primit volumul: Mihai Vereanu îl voiu ceti à loisir, şi-ţî voiu da opinia mea asupra acestui roman. Al d-tale amic : V. Alecsandri./ LV. Mirceşti, Iubite D-le Negruzzi, Cu poşta de astăzi îţi imal trimit S exemplare din comedia Boeri şi Ciocoi, destinate pentru D-niî Xenopol, Panu, Lambior, Bodnărescu şi Bengescu. Necunoscînd adresele D-lor, te rog să binevoeştî a le împărţi broşurele la cea întîï întîlnire a D-voastre. Am primit răvaşul ce mi-aï scris şi te-am admirat că aï re" fuzat postul ce ţi s'a oferit la Curtea de Casaţie, numaî ca să nu fi astfel obligat de-a părăsi foaia Convorbirilor pe mînî străine. E rar de a găsi în ţările noastre asemenea frumoasă abnegare şi eu unul sînt fericit de-a videa pe fiul luï C. Negruzzi, preferind cîmpul deschis şi înflorit al literaturii la visunia labirintică a justiţiei. Fii dar sigur de concursul meu şi pe viitor. Cît pentru présent cerneala mi s'a uscat în calimare. Nu sînt de părerea lui Heine în privirea efectului produs de căldura veriî asupra scrierilor. In loc de-aï înferbînta, îi topeşte. Nu zic însă că nu voiu scrie nimic în cursul verii aceştia. Sper să* mîntuiu legenda lui Becri Mustafa2), care e gata pe o jumătate şi cum oiu sfîrşi-o, ţi-oiu trimite-o bucuros. Iorgu Liteanu a fost eri la mine şi' mi-a vorbit de satira ce aï compus în cinstea lui Haşdeu3), încredinţîndu-mă că e foarte bună şi ascuţită. Nu mă îndoesc, căci aï talentul satirei şi de mult te-am îndemnat să-1 cultivezi mai cu deosebire. Sînt curios să o citesc. Haşdeu are negreşit să răspundă şi prin urmare întrevăd o luptă care o se ţie cît campania de şapte anî din Germania. Nu negligia însă Academia braşovenească din Bucureşti, acea fabrică de braşoave limbistice, condusă de Laurian şi Maxim. Ascu-teţi condeiul şi-1 prefă în stremurare pentru pedanţii greceşti, care precît sînt înflăcăraţi de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ') Mihaî Vereanu, roman de Iacob Negruzzi, Iaşî, Tip. naţ. 1873. *) A fost publ. cu mult maî tîrziu, în «Conv.» an. XI (1877) pp. I—6. _ ») Conv. VIII, (1874) p. 118. — 67 — ridicoli ca persoane. Dă-le bani pe miere, deşi ei nu sînt decît oişte trîntorl, ce să hrănesc din stupul răposatului Zappa. Poate voi veni în săptămîna aceasta la laşi, ca să-ţi zic adio pană a nu pleca în străinătate. Te îmbrăţişez şi te rog să presinţi complimentele mele D-neî Negruzzi. V. Alecsandri. LVI. Mirceştî, io Octomvrie 1874. Iubite Negruzzi, Am primit un pachet de cărţi, zise didactice, pe cari mi le-ai trimis ca să le citesc, ca unul ce sînt membru al societăţeî examinatoare de asemine scrieri1). Mi-am făcut datoria şi le-am deschis,. . . însă dînd de ortografia D-lor Eliad şi Maxim, le am închis pe loc, găsind că trebue ferită tinerimea ro-mînă de astfel de bazaconii, menite a le tulbura crierii. — Ţelul autorilor acelor opere nu a fost de-a contriEljPla adevărata edu-cai£_a_g£aejayieJLi^^ public limba pocită şi .ortografia jburlescă a sapienj.jor_ Ardeleni în Academje^^JPrin urmare, eu unul le dau în lături şije declar mai mult vătămătoare decît folositoare copiilor. Pachetul e mare şi indigest, noroc însă că în el am găsit volumul D-tale: Copii de pe natură; şi astfel m-am mîngîiat. Această colecţie de tipuri originale şi bine fotografiate, e de natură a place nu numai compatrioţilor noştri, dar şi străinilor, dacă s'ar traduce, precum, a plăcut cartea lui Turghenief Les recits a" un chasseur. Ai reuşit a produce pe nesimţite un volum întreg, care va ocupă loc bun în biblioteca oamenilor de gust şi de apreciere sănătoasă. Primeşte complimentele mele cele mai sincere şi mă lasă aţi mai repeta, că ai descoperit vîna literară pe care eşti ■chemat a o exploata cu succes, vîna satiro-umoristică. Mergi în-nainte că bine ai apucat-o. Iţi mulţumesc că nu ai publicat în Convorbiri biografia mea ■cea ungurească. E prea prea moghior basama terentetem. Primit ai partea I a legendei orientale Becri-Mustafa ? Cum îţi place ? Te îmbrăţişez. V. Alecsandri. l) Vezî nota din Convorbiri XXIX p. 582. — 68 — "LVII. Mirceştî, 16 Octombrie 1874. Iubite Negruzzi, Imî pare bine căţî place Becri-Mustafa şi găsesc că ai dreptate de-a voi să publici legenda întreagă, spre a-î conserva interesul şi înţelesul deplin. Iţî voiu trimite negreşit partea a doua în una din zile, însă înainte cat să sfîrşesc un poem intitulat: Dan Căpitan de plaiU, care s'a legat de mine ca scaiul şi nu-mî dă răgaz. Acest poem va fi lung de vr'o 300 de versuri şi lucrezi la el cu plăcere .. . imî rămîne numaî descrierea unei lupte cu tătariî şi cum oî scăpa de el, m'oî apuca de alte bat-zaconiî. Se poate dar întîmpla ca să publicî pe Dan1) înaintea luî Becri, ceea ce nu cred că va supăra pe vestitul beţiv din Analele orientale. A fost Negri în zilele aceste la Mirceştî şi am citit împreună maî multe paginî din volumul Copii de pe natură. Am rămas în-cîntaţî amîndoî, căcî în adevăr acele copiî, sau acel copiî, sînt foarte drăgălaşi. Bine aî face să trimiţi un exemplar vechiului meu amic din tîrgul Ocneî; iaî produce o mare mulţemire. Mă întrebî ce s'a întîmplat cu representarea piesei mele Boerî si Ciocoi ? Succes mare ; s'a jucat de patru orî de-a rîndul într'aceeaş săptămînă şi a produs adîncă impresie, după ştirea ce-mî dă Millo. Mulţii Ciocoi însă s'au cam paraponisit şi Evrei} sau jurat să nu maî calce la teatru romînesc. Cred însă că dacă li s'ar acorda intrarea fără parale... şi ar călca jurămîntul fără nicî o dificultate. Am promis să scriu o farsă pentru beneficiul lui Millo : Cocoana Chiriţa în Balon ... Cum. voiu eşi din ghiarele luî Dan şi luî Becri, m'oî lega ear de Chiriţa. Imî scrii despre un raport ce-ar trebui să fac în privinţa cărţilor didactice ce mî-aî trimis ; te rog însă, dragă Negruzzi, să mă scapî de această lucrare supărătoare şi să redactezi raportul în locul meu, după ce ne vom întîlni la Iaşî, adică Duminică sau Sîmbătă, şi după ce vom preschimba ideile noastre asupra acelor broşuri grele de mistuit. Mi-î îndatora foarte mult, căci acum sînt împlîntat în versuri pînă în gît şi simt că'mî e cu neputinţă să abordez prosa pe cît de ne-însemnată. In încredinţare că mi-î împlini cererea, te îmbrăţişez frăţeşte. V. Alecsandri. '1 «Dan, căpitan de plai», a fost publ. în *Conv.* VIII, (1874), pp. 377—382. - 69 - Manuscrisul biografiei mele ungureşti I-am dat luî Negri ca o curioşitate literară din cele maî comice. LVIII. Mirceştî, Noembrie 1874. Iubite Negruzzi, Ţi-am trimis prin poştă pe Dan Căpitan; te rog să mă înştiinţezi de 1-aî primit. Aş fi venit eu însu-mî să-1 aduc, însă am păţit ca jidanul, care a vroit să se pue la drum şi s'a întîmplat Sîmbăta. M'am îmbolnăvit, nu de vre-o boală serioasă, dar cît trebuia pentru ca să mă oprească de-a eşi din casă. Acum îmi e maî bine mult, şi sper să vin la Iaşi pe Sîmbăta viitoare, ca să-ţi aduc Legenda rînduniceî şi celelalte bazaconii, ce am scris în zilele din urmă. Aprobez ideia Junimeî de-a scoate o carte de cetire pentru licee şi sînt încredinţat că ea va întruni toate condiţiile cerute. La lucru dar şi Doamne ajută ! Te îmbrăţişez: V. Alecsandri. PS. Aş dori mult să fac însu-mî ultima corectură a luî Dan. Te rog dar să-mî trimiţî foaia pîn a nu se pune definitiv sub tipar, pentru ca să o esaminez. Fii încredinţat că ţi-oi întoarce-o cu viitorul curier. LIX. Mirceştî, 10 Ghenar 1875. Iubite Negruzzi, Primind scrisoarea D-tale din Bucureşti, vin aţî mulţumi pentru urările de anul nou şi aţi promite un şir de legende, etc., pentru Convorbiri, încît sănătatea m'a ajuta să ţiu condeiul în mînă, fără a simţi greutatea luî. Pentru începutul volumului IX ţt-oî trimete Legenda Rîndu-nicâi1), sperîrid că ne va aduce primăvara pe aripele sale. Prin poştă îţî espeduesc 15 broşuri de ale luî Rîureanu pentru ca să le esaminezî şi să faci raportul obligat asupra lor. Sper însă că vei fi indulgent în privirea lor, căci Rîureanu pare a fi un om animat de multă bunăvoinţă, — Imî pare bine că aî convins pe Zizin 2) de a schimba stilul şi ortografia Monitorului. ') «Legenda rîndunicăt» a fost însă publicată în Revista Contimp. an. III (1875), pp. 289—295. s) I. A. Cantacuzino, traducătorul luî Schopenhauer în franţuzeşte, pe atuucf Directorul Monitoruluî-Oficial. (Nota D-luî Negruzzi). — 70 — Această foaie Oficială, apârînd sub o nouă formă, va avea o mare influenţă asupra clasei impiegaţilor şi-î va îndemna a imita atît stilul cît şi ortografia, întrebuinţată în cancelarii, şi unii din membrii Academiei vor prinde gălbinare de ciudă. Am aflat că ai să faci o conferinţă asupra influenţei franceze în Romînia. Sarcina e foarte delicată şi spinoasă. Cunoscînd însă bunul simţ şi dreapta judecată ce posedezî, am buna încredere că vei lăsa de o parte orice prevenţie germană în contra Francieî, şi că vei da lui Cesar ce e a lui Cesar. — Pentru noi Romîniî, veri primari cu francezii, ar fi o necuviinţă şi o ingratitudine dea stupi în fîntîna din care am băut apă şi neam potolit setea. — Eii plec peste zece zile la Bucureşti şi socot să fiu întors în vizunia mea pe la începtul lui Fevruar. Te îmbrăţişez. V. Alecsandri. LX. Mirce.ştf, 28 Martie 1S75. Iubite Negruzzi, Scrisoarea D-tale din 10 Martie am primit-o în Bucureşti, tocmai pe cînd îmi făceam pregătirile de plecare. Ai aflat negreşit din svon public şi Pogor îţi va povesti cu de-a mănuntul cum am fost noi Moldovenii blocaţi în Capitală de asprimea erniî, timp de patru săptămîni. Eu care mă dusesem în acel oraş şugubeţ pentru 12 zile, am şezut pe loc 50, din causa întreruperel comunicaţiilor. După ce am fost blocat în Bucureşti prin troean, am fost blocat în otel prin disgheţ, căci stradele deveniseră spăimîntătoare ... In sfîrşit mi-am . luat inima în dinţi şt am plecat.. . însă am ajuns bolnav acasă... răcit, gutunărit..'. şi acum de patru zile sînt robul nasului meu. Sper însă că în curînd voiu scăpa de această nouă sclavie. Aveam de gînd să viu îndată la Iaşi, dar nu [cred că voiu putea să mă pun la drum înainte de sosirea cocostîrcilor... adică a primăverel şi pană atunci, fiind că mă gîndesc la Convorbirile noastre şi la statua lui Ştefan cel Mare, îţi trimet pentru foaie o mică legendă, Iar în aceea ce priveşte statua, o scrisoare a lui Got, pe care te rog s'o citeşti prinţului G. Sturdza şi comitetului. Ai făcut bine să menţii formatul Convorbirilor şi te îndemn să nul schimbi nici după ce se vor împlini 10 ani de publicare, căci judecind după celelalte publicaţii literare, formatul în 8° nu este cu noroc. — 71 — Voiu trimite în curînd mal multe exemplare din repertoriul meu dramatic. Aştept un mare transport de la Socecu şi îndată voi îndeplini dorinţa ce mi-aî manifestat. Te rog să bine-voeştî a trece pe Ia librăria luî Levandovski şi săi întrebi, dacă primeşte ca să scriu lui Socecu, săi adreseze dea dreptul 200 de exemplare? D-luî mi-a propus să fie debitantul operelor mele şi ne-am înţeles oarecum despre asta. Eu cred că ar face bine să tipărească afişă mare, pe care să o lipească la fereastra magazie! luî, anunţînd publicarea teatrului meu. Articolul ce ai scris apropo de serbarea nemţo-jidovească din Cernăuţi a produs efect şi în BucureştiEu am promis luî Pogor să fac o poesie asupra serbăriî funebre, ce este a se celebra în Iaşî... însă nu ştiţi dacă saiflicul meu îmi va permite să produc ceva bun. Speramo. Cumnatele D-tale ţi-au scris despre conferenţa mea lucruri foarte măgulitoare pentru mine. Ştii pentru ce? Pentru că tustrele sunt foarte amabile şi graţioase. A revedere — complimente respectuoase D-neî Negruzzi şi amiciî Junimeî. LXI Mirceşlî, 20 Aprilie 1875. Iubite Negruzzi, Recunosc păcatul ce am comis în privirea Convorbirilor şi pentru ca să mă spăl de dînsul am compus în grabă o nouă legendă: Grui-Sînger, 2) destinată de-a părea în numărul de Iunie. — Ceteşte-o cu luare aminte şi te rog să-mî comunici atît impresia cît şi observările D-tale. — Lucrarea e făcută în fugă şi poate să mai aibă nevoie de a fi trecută sub gialău. In acest cas, mi-î înapoia manuscrisul, pentru ca să-1 las a se maî odihni în saltar după obiceiu şi apoi să-1 ieu la depănat. Am trimis chiar astăzi luî Pogor poesia făcută pentru ziua de 11 Maiii. Cetiţi-o la viitoarea seanţă a Junimeî şi îmi comunică impresia generală. Maî avem încă 20 de zile pînă în ziua serbăreî; prin urmare este tot timpul necesar pentru corecturi sau schimbări. Negreşit mă voiu afla cu D-voastră la 11 Maiii, şi tot cam pe atuncea voiu ţine conferinţa în folosul fonduluî menit pentru ') Articolul este întitulat «Serbarea din Bucovina, îndreptată contra komînilor» şi a fost tipărit în «Ccmv.t VIII (1875) pp. 446—48. ') V. «Conv.» IX (1875) pp. Si—85. — 72 statua Iuî Ştefan. Pană atunci însă vreu să asist la înfrunzirea luncii din Mirceştî şi să termin pe Becri-Mustafa şi poate chiar să scriu şi legenda Ciocîrlieî, care de mult îmî ciripeşte prin minte. — Văzînd şi făcînd, — sănătate să fie, lucrul va merge strună, căcî în publicarea poeziilor mele, aş dori să iasă patru volume ; i. Doine şi lăcrămioare; 2. Mărgăritarele; 3. Pasteluri; 4. Legende. Astfel operele mele complete vor forma un total de 10 volume, cu prosă cu tot, încît, de mi-a ajuta D-zeu să maî găsesc în mine o materie de 2 volume, voiu îndeplini o duzină. Atunci voiu avea dreptul a mă odihni, culcîndu-mă, de nu pe lauri, dar cel puţin pe un pat de hîrtie moale şi inspiratoare de visuri poznaşe. Aştept răspunsul D-tale şi te îmbrăţişez. V. Alecsandri. PS. D. Petrino a publicat în Czernăuţî un mic poem Râul, care coprinde pasagiurî frumoase, de esemplu : strofa de la finele pagineî 15 şi versurile cari la pag. 20 încep astfel: Cînd de pe tronu-î splendid al lumeî născător Cred că foaia Convorbirilor ar trebui să-î consacre o critică în-curagiatoare, pe care Petrino o merită ca primul şi singurul poet al Bucovinei. Apropo de serbarea dela 11 Maiu, eată un fragment de cîntec poporal ce am găsit între hîrtilele mele. E cînticul Bucovinei. Cred că 1-aî putea pune în numărul Convorbirilor ce are să iasă. Plină'î plină de străini Ca cel cîmp de mărăcini, Plină'î plină de duşmani Ca Putna de bolovani. Decînd sora1) m'a lăsat Multe lacrămî am vărsat, S'aîi făcut fîntînă 'n sat Pe duşmani de adăpat ! etc. etc. LXII. Mirceştî, 2 Maiu 1875. Iubite Negruzzi, Ţi-am trimis legenda luî Grui-Sînger, asemenea am trimis luî Pogor o poezie intitulată: 11 Maiu 1875, însă neprimind nicî un răspuns, nu ştiu dacă pacheturile mele au ') Moldova. (Al.) - 73 — ajuns la adresele lor. Ori cum să fie, eii am de gînd să viu la Iaşî Vinerî, 9 Maiu, pentru că să asist la serbarea de Duminică1). Şi fiindcă nu voiţi putea să şed maî mult de treţ zile, adică pană Lunî, aş dori să-mi fac conferinţa Sîmbătă 10 Maiu. Vă rog să binevoiţi a organiza cele necesare împreună cu Beizade Grigori2), pentru ca receta să poată fi cît maî fructuoasî, fiind destinată a contribui la edificarea monumentului lui Ştefan cel Mare. Cred că nu e timp de perdut, aşa dar faceţi anunciuri şi împărţiţi bilete, ca nişte demnî strănepoţi ai marelui Domn. Te îmbrăţişez: V. Alecsandri. Am scris legenda Ciocîrliel3), şi voiţi aduce-o cu mine. LXIII. MirceştT, 21 Maiu 1875. Iubite Negruzzi, Becri Mustafa nu s'a deşteptat încă din beţia lui şi nici cred că se va deştepta cît va ţinea timpul frumos. Prin urmare el nu va face parte din seria poeziilor care se publică acum, ci din viitoarele scrieri a mele . . . dacă D-zeu mi-a lungi viaţa şi'mî va păstra facultăţile în starea lor de astăzi. Ştii sau nu ştii, că pe lîngă florile primăverii este una care pentru mine se deschide con amore: floarea len'tî! O cultivez toată vara şi o parte din toamnă. Cum soseşte drăgălaşa luna Maiu, eu închid dughiana şi nu mă mal apropiu de tarabă .. . vreu să zic de biurou. Răsturnat pe un jilţ american în verandă^ gust de dimineaţă pănă'n seară acea dulce şi fericită îndobitocire care se rudeşte cu cheful oriental; şi mă ghiftuî de verdeaţa cîmpuluî. Je me mets au vert sau pe romîneşte: mă dau la imaş. Mare minune ar fi să maî compun ceva pană la earnă, căci uit cu totul meşteşugul de-a face versuri. Te rog să-mi trimiţi ultimul volum al Convorbirilor şi coaiele care cuprind pe Grui-Sînger şi Legenda Ciocîrlieî, pentru ca să le examinez şi să anotez prin erată greşelile de tipar, ce s'ar fi strecurat în ele. ') Se organizase o serbare publică, pentru a aduna fonduri, din care să se ridice o statuie luî Ştefan cel Mare la Iaşi. Scopul, precum se ştie, a fost atins. ') Prinţul Gr. M. Sturdza. ») S'a tipărit in «Conv.» IX, (1875) p. 84—88. — 74 — Nu mă trage inima nici decum să mă duc la Bucureşti. Ear D-ta n'aî de gînd să tragî o raită la Mirceştî?.. Aî putea veni dimineaţa la 11 ore şi să te întorci seara acasă. Complimente D-neî Negruzzi. Te îmbrăţişez : V. Alecsandri. LXIV. Mirceştî, 7 Sept. 1875. Iubite Negruzzi, Imî pare bine că al făcut un frumos voiaj în Francia şi în Sviţera, unde negreşit că aî undit inspiraţiî, ce se vor traduce la earnă în articolî interesanţi pentru foaia Convorbirilor. Nu mal puţin mă bucur că în interesul acesteî foî te-aî întors în cara patria, deşi aice te aşteaptă deplăcerile baroului şi neajunsurile redacţiei. Este, zeu, de îngrijit cum se leapădă de uşor de literatură, ca de satana, oamenii ce aCi dat probă de iubire pentru litere; şi dar meritul unui redactor creşte cu cît cercul de isolare se lărgeşte împrejurul lui, merit plătit înadevăr cu multe necazuri şi lupte. Orî cum să fie, te îndemn să mergi înainte, păşind cu energie peste dificultăţi, căci ar fi de jălit de-a videa foaia Convorbirilor apucînd pe urmele bietei răposate Revista Contimporană. Dar îmi veî zice cu drept cuvînt: In locul acestor mîngă-ierî banale, maî de folos mi-ar fi un articol, o legendă, o descriere de călătorii, ceva însfirşit care să umple golul coloanelor Convorbirilor. Aşa este, o recunosc, însă ... Nu posed nimic gata, căcî, precum ştii, nu lucrez nimic vara, nici de frică, ci numai iarna cînd viscoleşte pe afară, mă aşez la biurou şi iau pana în mînă. Acum nu cred să se găsească nici măcar destulă cerneală în călimară pentru ca să pot termina această scrisoare. Tot aşa se întîmplă şi cu ideile în capul meu .. . Secetă grozavă. Iată ce m'am gîndit spre a te scăpa de numărul din Octombrie. Fiind-că la 4 acelei luni are să aibă loc serbarea jidovească din Bucovina, ar fi foarte natural ca să publici un vechia articol al lui Kogălniceanu întitulat: Trei zile din Istoria Moldovii1), în care este descrisă chiar moartea lui Ghica Vodă. Acel articol istoric, de mare interes actual, se găseşte în foaia Ştiinţifică şi literară. ) Nu s'a reprodus. — 75 — Tot în numărul din Oct. aî putea publica şi o poesie a mea Răpirea Bucovinei, trimisă de mult luî Pogor, dar pe care am remaniat-o şi ţi-oiu trimite o în curînd1). Pe urmă, în privirea numerelor viitoare, te sfătuesc să cerî dela Maiorescu două volume ale lui Guillaume Kotzebue, date de mine, care cuprind în limba germană diverse schiţe naţionale, pe care al putea pune pe cineva să le traducă2). Acele tablouri, scrise acum 30 (?) de anî au meritul de-a presenta obiceiurile de la acea epocă şi cred că lectorii din ziua de astăzi s'ar interesa de-a le ceti. — Eată dar un isvor bogat de unde Convorbirile s'ar putea adăpa la timp de lipsă şi astfel sarcina D-tale s'ar mai uşura, însă îţi trebue un traducător bun şi cu stil uşor. Acum, în sperare dea m\ pune pe lucru pentru ca să'ţi îndeplinesc dorinţa, te înştiinţez că în adevăr poeziile mele atz văzut lumina şi că în curînd voiu avea mulţumirea de-a ţi le trimite. Aştept numai un ocasion sigur. Cît despre Dl Cihac, este fiul bătrînuluî Doctor Cihac şi tot odată autorul: Elementelor străine a limbeî romine3), şi acum locueşte la Mayence. Prin scrisoarea ce mi-aî trimis îmi cere să-î trimit operele mele. Am de gind să plec la Paris pe la sfîrşitul luneî şi mă întorc îndărăt pe la sfîrşitul luî Noembre, însă sper a te videa înainte de plecare. Al D-tale amic, V. Alecsandri. Dacă tot aveţî de gînd a organisa ceremonia funebră pentru moartea lui Ghica Vodă, te rog să publici şi în foi volante poesia mea Răpirea Bucovinei, aşa cum am remaniat-o. LXV. Mirceştî, 15 Sept. 1S75. Iubite Negruzzi, Iată poezia destinată a se publica cu ocasia serbăreî jidoveşti din Cernăuţi. Vei constata o deosebire între ea cum este acum şi manuscriptul ce l-am trimis de mult lui Pogor ... Doresc însă, că dacă este a se pune sub tipar, să apară astfel cum am prelucrat-o. ') l'oezia întitulată «Răpirea Bucovinei», a fost tipărită în «Conv.» IX, (1875), pp. 280 sub pseudonimul Ştefan Moina. ') Această carte s'a si tradus în Roraincşte de d-na Ana Maiorescu şi s'a publicat In voi. XVI Conv. Lit. ; maî tirziu a apărut în volum (Nota luî IN.). 3) Dictionaire d'etymolgie Daco-roumain (Nota luî Al.). — 76 - Ce ştiî despre serbarea centenarului răpitel-Bucovinei ? Va avea loc sau ba? Jidanii vor avea curajul a ecsecuta planul lor de răsbunare în contra Romînilor? In scrisoarea lui Cihac nu am găsit adresa lui detailată, ci numele oraşului Mayence. Se vede că acea adresă e cunoscută la poştă. Eată numele ţlui: A. de Cihac. Recetind scrisoarea D-tale, m'am mirat de procedeul lui Maio-rescu în privirea foaeî Convorbirilor şi mai cu seamă de ideea fiesă ce au avut dea trimite la Paris pe Panu, Lambrior şi Slavici, cînd noi avem nevoie de oameni care să cunoască limba slavă. Atîtea documente staii ascunse şi neecsaminate în bibliotecile din Polonia şi Roşia. Chiar în Moscova şi la Kiew se găsesc o mulţime, foarte importante pentru noi şi pe care guvernul Roşiei ar învoi să le consultăm... şi cu toate astea un singur literat avem în toată ţara, care să cunoască limbă slavă.. . Hajdeu.,. şi Haj-deu nu poate să pună piciorul în Roşia de frica dea nu merge mai departe. Păcat de timpul perdut şi de lucrare zadarnică pentru bieţii bursieri. Cînd m'oî întîlni cu Maiorescu am săi fac observările mele. Al D-tale amic : V. Alecsandri. In ediţia poeziilor am rugat pe Socecu să tragă 5° exemplare pe hîrtie mai groasă; astfel uvrajul a eşit în trei volume: i. Doine şi Lăcrămioare. 2.^Mărgăritarele. 3. Pasteluri şi Legende, iar din acest de pe urmă lesne se pot face două tomuri, unul intitulat Pasteluri şi celalalt Legende. . Eu am urmat ast-fel cu legatul lor şi am obţinut 4 volume de poezii, potrivit la proporţie. Aştept un prilej sigur ca să'ţî trimit un gros pachet de acele poezii, un exemplar pentru D-ta, al doilea pentru N. Gane, al treilea pentru Pogor şi al 4-le pentru Bibliotecă. Nu ştiu dacă Petrino posedă uvrajul ? Am fost la Iaşi şi m'am dus la tipografie ca să fac o înserare de anunciurî în Curier pentru vinzarea pădure! mele din Pătrăşcani. Am şi plătit ce a trebuit, însă am spus D-luî... ca să nu publice acel anunciu, pînă a nu î da eu de ştire. Acum fiind-că doresc ca să apară, te rog săi spui din partea mea D-lui... ca să însere în numerele viitoare a Curierului rîndurile ce i-am lăsat scrise de mine. — 11 — Dacă se insera poezia alăturată, doresc ca să fac însu-mî ultima corectură. NB. Cum socoţî că e maî bine de zis: «Prin fraudă infamă şi-a Turcului vînzare» sau: «Prin fraudă vicleană şi-a Turcului vînzare. > Cum îţî pare versul de pe la sfîrşit: De clopote, de imnuri, de crîncenă serbare Nu crezi c'ar fi maî nimerit a se zice: De clopote, de imnuri, de lungă dctunarc. LXVI. Mirceştî, 20 Septembrie 1875. Iubite Negruzzi, Iţî scriu în grabă căcî plec chiar în moment ca să merg la Tupilaţî. In privirea serbăreî din Cernăuţi, eată programul afişat în Monitorul Bucovinei. Neştiind nemţeşte nu pot înţelege cuprinsul luî. Dar D-ta veî afla ce au de gînd să facă Jidovii în ziua de 4 Oct. Cugetările D-tale asupra caracterului romîn (foc de pae) sînt foarte exacte. Trebue dar stimulată molătatea ce urmează după entusiasm în apucăturile Romînuluî. Gane1) s'a legat a organiza o ceremonie funebră în memoria luî Ghica; trebue să se ţie de cu-vînt. Cît despre discurs, îl rog să mă scutească, căcî nu sînt orator şi urăsc de-a vorbi în public. Nu ştiam că Nemţiî au aruncat anatemă asupra broşurel intitulată Răpirea Bucovinei. Prin urmare, în interesul Convorbirilor, aî putea intitula poezia mea / Oct. 1775, sau Moartea luî Ghica-Vodă. Doresc însă, pentru resoane ce 'ţî-oî comunica din viu graiu, ca acea poezie să apară sub numele luî Ştefan Moina. Numele meii rărnîne de-ocamdată înlăturat; aceasta o pretind, precum şi în privirea manuscriptului meu, te rog să'l păstrezi la D-ta. Găsit-aî articolul luî Cogâlniceanu : trei zile din Istoria Moldovei ? Eu ţi-oî trimite în curînd un nou articol intitulat Albumul unui bibliofil, care se poate prelungi în maî multe articole. In curînd voiu sosi la Iaşî şi îţî voiu aduce poeziile mele. Al D-tale amic : V. Alecsandri. P. S. Poezia mea se va publica sub simplele iniţiale: S. M. ') Pe atunci primar al Iaşilor. LXVII. Mirceştî. io Octombrie 1875. Iubite Negruzzi, D-ra Matilda Cugler mia trimis volumul poeziilor sale; aş dori să răspund la această amabilitate prin o politeţă usitată între autori; nu cunosc însă adresa D-sale. Vă rog dar să-mî indicaţi chipul cel maî sigur de-aî trimite colecţia mea de poeziî. Mi-a părut foarte rău că nara putut asista la ceremonia funebră din 1 Oct.1); însă am fost cam bolnav, precum sînt şi acum. Schimbarea timpului are asupra-mi o influenţă pernicioasă şi fiindcă earna vine cu pas grabnic, nu cred să am curajul de-a mă pune la drum ca să merg la Paris. Mă simt mult mai dispus a sta lîngă sobă. Trimit un articol: Albumul unui bibliofil3). Faceţi cu el ce-ţî voi. Al D-tale amic: V. Alecsandri. LXVIII. Mirceştî, 14 Octombrie 1875. Iubite Negruzzi, Imî pare bine că articolul meu a plăcut Junimeî; te rog dar să-1 publici aşa cum este. Cît pentru urmare, va veni la timpul ei, adică nu ştiu cînd, căcî cugetările şi notele ce se înscriu într'un album, se nasc din întîmplare, în urma unei cetiri sau unui incident. Iţi promit să notez de-aci înainte diverse cugetări ce-mî trec prin gînd la colţul sobei, şi să ţi le comunic cînd vor forma o cîtime presentabilă. Pîn'atuncî mă voi ocupa cu descrierea călătoriei mele la Crim în timpul răsboiului de la 1854—1855 .. . pentru coloanele Convorbirilor3). Credeam că Revista Contimporană au reposat de tot, dar ştirea că ear a înviat mă bucură; căci e de regretat de-a videa cum lîncezeşte biata literatură a Capitalei. Columna Iui Traian4) s'a suspendat asemine, precum şi Revista Junimeî. Se vede că a dat un soiu de Cholera-morbus în litere. Politica, eată boala care seacă isvoarele imaginaţiei şi a ') La 1 Octombrie 1875 a avut loc în laşi ceremonia funebră pentru pomenirea Domnului Moldovei, Grigore Ghica-Voevod, ucis de Turci la 1 Oct." 1777. ") Articolul: Din albumul unul bibliofil a fost publicat în tConv.t a. IX Apropo.. . sito de Convorbiri, cred de cuviinţă să-1 primiţi pe Dl Petrino între colaboratori şi să-î faceţi o primire cit mal amicală ca unui romîn care a venit să găsească ospeţire între noi şi ca unui om ce are talent. Arătaţi-vă maî puţin aspri şi greoi în privirea lucrărilor sale ; aş dori mult să afle în Junime încurajare şi amicie. Sper să viu de sf. Dumitru la Iaşî şi atunci voî aduce însu-mi poeziile mele pentru D-ra M. Cugler. Amicii sincere : V. Alecsandri. LXIX. Mirceştî. 30 Noembrie 1875. Iubite Negruzzi, Eată legenda promisă pentru anul nou. Numele de Briar nu este închipuit. Am cunoscut pe la 1840, Ia Moşia unui moş al meu în Munţi un bivolar numit Briarul, un soiu de uriaş care apuca bivolii de coarne şi-î răsturna Ia pămînt. Suvenirul acestui om trăit departe de lume mi-a inspirat legenda aici alăturată. Las filologilor să constate rudirea bivolarului meu cu Briarul (sau Egeon) din mitologie, unul din giganţii ce au atacat cerul şi care avea o sută de braţe şi cincizeci de capete. Eu mă mărginesc a face legenda, a le trimite foaei Convorbirilor şi a îmbrăţişa pe radactorul el. V. Alecsandri. Care titlu socoti c'ar fi maî potrivit pentru această legendă ? Briar bivolarul sau Ghioaga lui Briar1)? Alege dintre amîndouă care ţi-a plăcea maî bine. Sper să plec luni 1 Decembrie dacă s'a domoli gerul. Dacă'I vroi să-mi răspunzi, trimite scrisoarea la Mirceştî. LXX. Mirceştî, 10 Ghenar 1876. Iubite Negruzzi, Te cred acum întors acasă din Capitala gheşefturilor; vei fi găsit deci pe biurou o mică colecţie de cîntice ') S'a tipărit sub titlul «Ghioaga lut Briar» «Conv.» IX (1875) P- 3*>9—371. — 80 — populare de peste Olt ce ţi-am trimis pentru Convorbiri1). Pe lîngă frumuseţile poetice cuprinse în ele, ceea ce este de însemnat e asemănarea limbeî din Valahia mică cu limba grăită la noi. Iţi trimit în acest plic de bună venire poezia intitulată: Noaptea albă%) pană cînd voiu da colb luî Becri-Mustafa care trebue să se fi deşteptat din somnul beţiei, decînd şede culcat în portofoliul meu. In Ghioaga lui Briar s'au strecurat două greşeli destul de mari, pentru ca să reclam o errată în numărul ce este acum sub tipar, — în loc de : «se pune drept în cale-I, se prinse de-a lui coarnei, trebue cetit: «se puse drept în calei» etc. Şi în loc de «Căci zioa nu maî vine...» trebue cetit «Căcî'zina nu mai vine...» Tot cu această ocasie te rog să faci o mică notă în privirea împrumuturile ce face Curierul Bucureştilor, din foaia D-tale, fără a-şi da măcar osteneala de-a pomeni de ea. Astfel în unul din numerii săi, Curierul a publicat Ghioaga lui Briar, făr'a menţiona că-î luată din Convorbiri, încît ar crede cineva că sînt unul din colaboratorii foaeî Bucureştene... lucru ce numi convine nici de cum. Dă'î o sfîrlă bună luî D-l Haralamb Grandea, pentru ca să-1 aducă pe calea bunei-cuviinţî. Iţi doresc toate fericirile: V. Alecsandri. LXXI. Mirceştî, 22 Ianuarie 1876. Iubite Negruzzi, Te felicitez, înainte de toate, că ai scăpat din Bucureşti cu ochiî ne-scoşî, căcî în acest oraş .. . vreau să zic în acest Cafarnaum de patimi, oamenii nu au mai activă ocupaţie decît aceea de-aşî scoate ochii unii altora şi văd că chiar bulgării de omăt s'au molepsit de acea tristă boală.. . 3) In fine ai eşit de-acolo întreg... dă laudă luî D-zeu şi nu te maî îngriji, de accesul de friguri ce te-au aşteptat la Iaşi, cînd te-aî întors acasă. Un dascăl grec ce-am avut în copilărie făcuse şi el două versuri pe care le rostea pretutindeni, cît a trăit. Iată-le: Frigurile vino, frigurile trec Si eu tot boerî remuno si. .. grec ! *) S'aii publicat în «Conv.» X, pp. 207—216. *) V. «Conv. Lit.» IX, (1876) pp. 449. 3) Directorul Conv. Lit. fusese accidental lovit la ochî, printr'un bulgăre de omăt, mergînd în sanie. (Nota luî I. N.) — 81 — Nota bene: el era caftanit de Şuţo pe la 1820 şi-î zicea lumea: Caminaraki... să urmăm filosofia luî. — Eu însu-mî pană maî dău-năzî am suferit de bronşită cîştigată la Bucureşti, şi desvoltată în Tecuciu unde am stat închis patru zile din cauza viscolului şi â troeanuluî care a ilustrat sărbătorile Crăciunului. Am tuşit, am strănutat de credeam că-mî va sări capul de pe umeri şi va servi, de minge vestitului Gogu, căţelul meu, dar în fine acea stare de lucruri a încetat şi acum m'am pus iar pe lucru . .. însă am per-dut cîte-va săptămînî, ocupîndu-mă exclusiv de nasul meu, care în acest timp a făcut o mare consumaţie de basmale. Omenire ticăloasă !.. în zădar te făleşti că împărăteşti asupra lumeî, căci adeseori eşti umila sclavă a unui mic sfirc ce poartă titlul pompos de nas ! Sper că în curînd ţi-oî maî trimite vre-o două legende. Nu ştiu pentru ce şi cum am prins gust la acest soiţi de poezie şi maî cu seamă nu pot să-mî dau însu-mî seamă dacă nimeresc sau ba, să mă ţin furcă de dînsa. M'aî îndatori mult dacă mi-aî comunica părerea D-tale în acest predmet. In una din zilele nefaste, cînd eram îndemnat la strănutarea neîntreruptă de care ţi-am vorbit, mi a căzut la mînă cea de pe urmă broşură a luî Ion Ghica şi am avut o mare mulţumire cetind descrierea Bucureştilor de-acum o sută de anî. Tabloul e viu, bine colorat, original, şi, deci m'am gîndit că ar putea foarte bine figura în Convorbiri . . . dacă a-î împărtăşi ideea mea, m'aş însărcina să-ţî trimit un estract din acea broşură întovărăşit de-o mică introducere '). Mă întrebî dacă am de gînd a mă întoarce la Bucureşti în earna aceasta? O nu, nu, nu, şi de o mie de ori nu! M'am săturat şi de tuşit şi de strănutat, prin urmare am şi cerut un congediu. Doar să vie în discuţie chestia Jidanilor, ca să mă decid a-mî părăsi cuibul pentru ca să redevin oaspele d-Iuî Brofft. . . Cameră pentru Cameră, prefer pe a mea şi las pe acea din dealul Mitropoliei lui Agaricî2). Aş fi dorit însă să asist la discuţia proectuluî de instrucţie publică prezentat de Maiorescu, dar îţi mărturisesc că nu am curajul să mă expun la noui viscoli şi la nouă aventure de earnă. Proiectul va trece căci majoritatea Camerei este guvernamentală, ") Broşura amintită e: < Convorbiri economice de Ion Ghica. Broşura No. 6». Bucureşti 1875. Extractul nu a fost însă publicat. J) I. Agaricî, fost deputat de Roman şi V.-preşedinte al Camerei. (Nota luî I. N.) 72278 — 82 — însă cred că poziţia luî Maiorescu va deveni din ce în ce maî dificilă, faţă cu animozităţile ce a deşteptat în corpul profesoral. El însă este om de luptă şi nu se va da cu una cu două, căcî îmi pare înzestrat cu destulă energie. Voî ceti în Monitor cuvintele luî cu plăcere, fiind-că vorbeşte bine şi întrebuinţează o limbă elegantă. Aştept numărul din Fevruarie ca să citesc ultima satiră ce aî scris. Nu mă îndoesc de calitatea eî, căcî precum ţi-am maî spus, acesta este filonul, sau pe romîneşte vîna ce eştî chemat a exploata cu un succes necontestabil. Aş dori tot-odată ca să nu părăseşti de tot şirul copiilor de pe natură, care sunt foarte interesante. Complimente D-neî Negruzzi şi amiciî D-tale, V. Alecsandri. Imî lipsesc voi. VIII şi IX din Convorbiri. Este cu putinţă să mi le procur pentru ca să-mî îndeplinesc colecţia ? LXIX. Mirceşti, 4 Februarie 1876. Iubite Negruzzi, Unul din colegii mei de la Cameră mi-a vorbit în privirea unuî manuscript de Istoria Romînilor pentru clasele primare, prelucrat de Dl profesor Alexandrescu Puiu, manuscript trimis de Ministerul Instrucţiune! publice, comisiei de examinare din Iaşi. El m'a rugat ca să îndemn pe membrii acestei comisii ca să cerceteze acea lucrare şi s'o înapoiască Ministerului cît maî îngrabă. Precît îmî aduc aminte, mi se pare că ţi-am scris de la Bucureşti în această chestie, rugîndu-te ca să faci a se realiza cît mai curînd dorinţa colegului meu. Se vede însă că lucrul nu sa putut face pană acum, căcî am primit chiar astăzi o scrisoare din Bucureşti prin care mi se vorbeşte de zisul manuscript şi mi se re-noeşte cererea trimitereî luî la Bucureşti. Te rog dar să binevoeştî a da zor lucrărei comisiei examinatoare pentru ca Puiu să nu ajungă cocoş în timp deo prea lungă aşteptare ; şi în sperare că vei lua în consideraţie intervenireă mea în favoarea sa, îţi vestesc că am terminat trei legende orientale: Guardia saraiului, a doua: Vizirul lui Sultan Selini") şi a treia *) «Conv.» X (1S76) pp. 1—4. Cea de-a doua are însă titlul: t/Iodja Murad Paşa, Vizirul Sultanului Ahmet. 1604». — 83 — vestitul Becri Mustafa. Acum îmî rămîne a le lăsa să se odihnească cîte-va zile, apoi a le revedea, a le ciopli, a Ie gielui şi în fine a veni la Iaşi, ca să vi le citesc la Junimea. — In curînd sper să încep legenda Deleanului, pentru care aştept cîte-va notiţî de la Cneaz A. Cantacuzino. Sujetul îmî surîde, căcî caracterul Deleanuluî are o mărime cam sălbatică şi de o rară energie. Te-am întrebat în ultima mea scrisoare, nu-mî maî aduc aminte ce ; şi încă nu mi-aî răspuns; sper că nu frigurile te-au oprit să-mî răspunzi, căcî prefer maî bine să fie cauza tăcereî provenită din lipsa de timp. Nu ţi-ar veni la socoteală să facî începutul anuluî X-lea al •Convorbirilor cu una din legendele mele? In cazul acesta, alege pe care ţî-a cuveni mai bine, judecind după titluri; şi eu ţi-oî prescrie pe curat. Eşit-a numărul din Februarie al foaieî ? Sînt foarte curios să-ţî citesc satira. Ce zici de catastrofa lui Maiorescu ? Nu mă aşteptam să cadă atît de uşor. Ce înverşunare din partea profesorilor! Tant de fiel entre-t-il dans l'âme des savants! Ce are are de gînd să facă acum amicul nostru ? Are să revie la Iaşi sau să şadă tot în Bucureşti? Te salută frăţeşte, V. Alecsandri. LXX. Mirceştî, ,j8 Februarie 1876. Iubite Negruzzi, Am primit de abea astă-zî scrisoarea D-tale -şi m'am mirat de descurajarea ce zici că te-a apucat în presenţa numeroşilor duşmani a foaieî Convorbirilor. Aceea duşmănie ridicolă ce provine dintr'un exces de amor propriu atins al unor persoane pe cari critica nu i-a menajat, este o probă vederată de importanţa ce a luat şi ia pe fie-care an foaea ce redigezî. Pe cînd alte încercări de publicaţii literare făcute în aşa zisul centru intelectual al Romînieî (sau mai sadea în Bucureşti) au trăit două zile şi au murit a tteia zi, Convorbirile au ajuns la al 10-lea an al existenţei sale; această ^vitalitate neobişinuită sub cerul Romînieî, escită turbarea neputincioşilor şi-î îndeamnă a se asocia pentru a împedeca pe alţii dea face ceea-ce ei sunt incapabili a — 84 — .lucra. Să-î lăsăm dar să latre ca cîniî la vînt şi noî să ne cătăm de treabă, fără a ne tulbura de acel lătrat. Eu unul nu mă descurajez pe cît văd că nu ne lipsesc elementele necesare pentru întreţinerea foii şi îţî promit să-ţî trimet toate legendele ce am scris în'anul acesta, fără ca să mă las a asculta propuneri ce mi s'ar face. Am cetit un mic articol în Vocea Prahovei întitulat Al doilea rămăşag, subscris de Hajdeu, în care dă pe faţă mistificarea ce a făcut foaeî Convorbirilor '). Insă găsesc că mistificatorul astă-dată e mal ridicol decît mistificatul, căcî în loc de-o glumă isteaţă, el a făcut o insultă mojicească.. . şi insultele de acest soiţi cad totdauna pe obrazul nespălat al impertinentului, deci încă odată îţî zic: curaj ! la copacul încărcat mulţî aruncă pietre. Te îmbrăţişez şi 'ţî doresc sănătate, V. Alecsandri. Nu înţeleg pentru care motiv Haşdeu mi-a dedicat mie articolul său : Rămăşagul. Este oare un mijloc indirect de-a mă face părtaş la batjocurile adresate foaeî Convorbirilor? Se poate. Şi n'am decît a rîde. LXXI. Mirceştî, io Februarie 1S76. Iubite Negruzzi, îţî scriu în grabă cîte-va rîndurl ca să-ţî vestesc că am compus chiar acum o nouă bucată de poezie, intitulată Vîntul de la Miază-zi, care este urmarea legendei Noaptea-albă. Acest vînt vine de scapă din închisoare primăvara ascunsă, în fag şi tot-odată pune cap supliciului lui bietul Statu-palmă-barbă-cot. Aş dori ca această poezie să se publice odată cu Noaptea-albâ, fiindcă una se completează prin cea-l'altă. Spune-mi dacă este chip dea le cuprinde pe amîndouă în acelaş număr, ca să-ţi trimit îndată manuscriptul2). Graţie timpului care mă opreşte de-a eşi, am sfirşit legenda lui Becri Mustafa ! E lungă; are peste 400 de versuri şi multe hote estrase din Cantemir. Căcî nu ai timp să te repezi pană la Mirceştî! Plecînd dimineaţa de la Iaşî ai sosi aice la 11 ore, le-aş hrăni bine, te-aş îndopa cu poezii proaspete, din anul acesta, şi-apoî te aş trimite ghiftuit înapoi cu trenul de 5 '/•* după amiaza *) Articolul a fost tipărit în loc de prefaţă, în Rev. Ut. şi ştiinţ. 1876, p. i_ 2) Au fost publicate împreună în Conv. IX, pp. 449—452. — 85 — Astfel aî ajunge acasă în aceeaş zi, strigînd aman, şi cu chica topor! Cum mergi cu frigurile ?. . Sper că dacă ele te-au chinuit şi D-ta nu mai puţin le-ai ckinăit, prin urmare cred că sunteţi cfit unul către altul. Am cetit ultima satiră ce aî scris1). E bună şi cu atît mai bună că a apărut foarte la timp şi ca un argument puternic adus în ajutor la cuvintele luî Maiorescu, adresate avocaţilor. Salutare şi sănătate, V. Alecsandri. LXXII. Mircesff, 8 Martie 1S76. Iubite Negruzzi, Astăzi este aniversarul mişcării revoluţionare de la 1848 şi cu toate aceste îţî trimit două poezii ce nu cuprind nici umbră de idee politică. Pentru ce acest contrast ? pentru-că lumea e plină de contrasturî. Păn' a nu publica pe Becri Mustafa, găsesc nimerit a pune în numărul din Maiu ceva care să nu aibă nicî o asemănare cu legendele orientale . . . iarăşi contrast precum vezi. Scrie-mi cum găseşti Poeana fermecătoare şi Prier ?2) Ele se resimt de vîntul primăvereî, şi pentru mine au meritul că mau odihnit de tablourile sîngeroase ce-mî inspirase istoria Turciei. Fie ca şi cetitorii să zică ca mine ! N'am primit încă numărul I al revistei din Bucureşti. Mai îndatora împrumutîndu-mi-1 pe cîte-va zile. Pentru o lună voi veni la Iaşi, iar pană atunci vale! Al D-tale amic, V. Alecsandri. Iţi trimit şi povestea luî Cal galben de sub soare 3). însărcinează pe d-1 Creangă să o prescrie şi o publică. In curînd ţi-oî comunica urmarea albumului unui Bibliofil. LXXIII. Mirceştî, ii Martie 1876. Iubite Negruzzi, Fiind timpul de inundaţii, te inundez şi eu cu poezii şi cu articole în proză. Eată urma albumului unui Bibliofil. Ţi-o trimit pentru lunile de vară pe care Francezii le nu- *) cSatira VI>, de I. Negruzzi. Conv. IX, p. 409. 2) Conv. X (1876), pp. 45—48. •) Vczî Conv. Lit. IX, (1875-76) p. 337. — 86 - mese la saison morte, pe cînd condeile scriitorilor se usucă şi biata foaia Convorbirilor face zîmbre. Graţie unei dureri în şolduri, neprofitîhd de timpul primă-văros care mă atrage în grădină, am fost obligat să stau liniştit în casă şi să-mî întrebuinţez oarele cu scrisul. Dacă şoldurile mele vor continua a mă ţinea la închisoare, poate voi mai produce ceva şi oi mai trimite umplutură coloanelor din Convorbiri; însă mărturisesc că mult aş dori să fiu pus în neputinţă de-a aşterne negru pe alb, adică să nu mai am nici un pretext de-a şedea în casă. Aî asistat la conferinţa lui Petrino, care a produs atît vuet înainte de-a avea loc ? Poezia ce a cetit, merită atîta svon ? Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. LXXIV. Mirceştî, 14 Martie 1876. Iubite Negruzzi, Am avut răbdarea să citesc din scoarţă îr» scoarţă faimoasa «Revistă ştiinţifică şi literară» No. i, ce-a apărut în Bucureşti după atît sgomot, atîte fanfare, atîte anunciuri care promiteau ceva extraordinar '). Şi am păţit ca la iarmaroace, dinaintea uneî barace de şarlatani, care anunţă publicului minuni şi-l arată cabazlîcurî. La Paris, în una din acele barace, se promitea: Cel mai mare pitic din lume şi cînd intrai, te găseai faţă'n faţă cu însuş şarlatanul, ce era nalt ca toţi oamenii. Publicul înşelat rîdea şi eşia fără a spune altora mistificaţia ce păţise, pentru ca s'o păţiască şi alţii şi ast-fel Haşdeu francez făcea trebî bune. Iţi trimit broşura înapoi, rîzînd eu însumi de renghiul bu-cureştian, dar tot-odată mirîndu-mă de bogata sărăcie de idei şt de talente a Capitalei. Totul se reduce la deviza : ridiculus mus, pe care ar trebui s'o adopteze societatea zisă literară şi ştiinţifică, ce s'a scremut o lună întreagă pentru ca să producă No. i al broşurei. Această opintire seacă trebue să încurajeze şi mai mult pe redactorul Convorbirilor literare, singura foaie care este serioasă şi producătoare. Ea se afirmă pe tot anul mai mult şi astăzi a dobîndit dreptul de împămîntenire în domeniul literilor. ') «Revista literară şi ştiinţifică» a apărut în Bucureşti sub direcţia D-lor B. P. Hasdeu şi Dr. Brînză, la 15 Febr. 1876. De la No. 6 s'a contopit cu Rtv. contimporană, luînd numele: «Revista contimp.,' literară şi ştiinţ». — 87 — Ea a devenit o putere de care se tem mulţî din acei care, încălecaţi pe condeiu, fac cabriole ridicule ; dovadă este violenţa atacurilor acelor paiaţî de litre, care neputînd să nimicească foaia Convorbirilor pintr'un duel leal, se înarmează cu arma luî Don Basilio : la Calumnia, cercînd a atribui Junimeî din Iaşi tendinţe monstruoase sub porecla de direcţie nouă. Misterul acestei campanii bucureştene în contra Junimeî din Iaşî, este clar pentru cine cunoaşte spiritul de postomanie ce animă pe fraţii de peste Mil-cov. Astă-zî se găsesc în Minister patru Moldoveni, adică patru Moldoveni ocupă patru posturi din cele mai importante a ţării. Ergo, Moldovenii au năvălit în Bucureşti şi aii luat pînea din gura acelor care singuri se cred în drept dea se hrăni din budget.. . un drept de naştete. De acolo ură, violenţă, calomnie şi mai presus de toate rea credinţă. In adevăr presa bucureşteană prezintă astă-zî spectacolul cel maî grotesc şi totodată mai abject, căcî propagă un antagonism neîmpăcat între Iaşî şi Bucureşti, o tendinţă vederată către separatism . .. Cum să le răspundem noi ? Prin o indiferenţă dispreţuitoare, prin lucrări serioase şi din timp în timp [prin un hohot răsunător. Vîntul bate, cîniî latră, însă oala ferbe în vatră. Te rog să arăţi complimentele mele D-neî Negruzzi şi să primeşti afectuoasele mele salutări. V. Alecsandri. LXXV. .Mirceştî, 17 Martie 1876 Iubite Negruzzi, Durerile mele tot continuă ca şi frigurile D-tale, însă astă-dată fără a da rod. Aştept acum încetarea lor, pentru ca să scriu ceva despre D. Rallet, o personalitate, care nu a fost neînsemnată în luptele noastre pentru unire în contra luî Vogoride. In privirea medaliei Bene merenti, tot ce ştiu este, că în una din zilele trecute am primit pe neaşteptate din partea prinţului Carol, o scrisoare foarte amabilă şi afectuoasă împreună cu medalia. Maî pe urmă am cetit în Monitor numele persoanelor medaliate odată cu mine, însă nu am văzut trecut în listă pe d-1 Cazeneuve1). Nu mă dumeresc de unde Balassan2),a luat această ') Un prestidigitator cunoscut. *) Proprietarul şi directorul jurnalului Curierul din Iaşî. Notele Conv. — 88 — ştire de a publicat-o în Curierul său, nicî cred că Domnitorul ar fi medaliat pe un prestidigitator, însă nu m'aş mira ca acesta să fi scamotat medalia. Orî cum să fie însă, datoria mea a fost să răspund la o politeţă prin politeţă şi am răspuns Măriei Sale precum se cuvinea. Broşura I a Revistei lui Hajdeu-Brânză et C-nie ţi-am trimis-o; cred că acum trebuie să o fi primit. Dacă numerile viitoare vor. semăna celui d'întîi, darea de seamă ce va face foaia Convorbirilor, va fi negreşit denatura a produce între redactorii Revistei, efectul unui bulgăre aruncat într'un cîrd de gîşte. Sînt curios de-a ceti articolul lui Liteanu1), precum şi poemul ^ lui Petrino. Despre cel d'întîi sînt încredinţat că e bine scris, ort care ar fi critica operelor mele; despre cel de-al doilea doresc să-l găsesc demn de laudele ce îi s'au făcut în Apărătorul legii.2) Cît pentru partea smîntînită a societăţeî laşului, după cum a poreclit-o Balassan, eu, dacă aş face parte din sexul frumos, mînia şi indignarea m'ar preface din smîntînă în lapte acru. Auzi poreclă! Se vede că redactorul Curierului are drept călimară o oală de scopt politica şi chişleagul. Dacă vei priimi n-rul II al Revistei din Bucureşti, te rog să mi-1 trimiţi ca să-l citesc şi eu şi ţi l'oî înapoia îndată. Afectuoase salutări, V. Alecsandri. LXX VI. Mirceştî, 2$ Martie 1876. Iubite Negruzzi, Scrisoarea adresată de d-1 Petrino ziarului Romînul3) m'a cuprins de mirare. Cum se poate ca un om inteligent să răspundă cu asemenea manieră, amabilităţilor cu care a fost întîmpinat la venirea sa în Iaşi de către societatea Junime! ? Si el a căzut în capcana grosolană ce caută să întindă oamenii ostili acestei societăţi? Şi el crede în stafia Direcţiei nouă, inventată pentru spaima copiilor şi a idioţilor ?. . încă un molipsit de boală imaginară, un molipsit ajuns la gradul acel pernicios unde ') Articolul lui G. Vîrnav-Liteanu : «Opere complecte de V. Alexandri», cer» cetare critică, tipărit în vouv. X, (1876—77), pp. 57, 98, 15S, s) Y. Apărătorul legii. Iaşi 1876, No. 15. 3) în scrisoarea aceasta, poetul Petrino declară că nu poate răbda nicî un moment acuzaţiunea gravă că ar fi membru al Junimei, societate care — zice el — urmăreşte si scopuri politice, ostile desvoltăreî noastre naţionale. V. Romînul an XX (1876), p. 258. — 89 — ■omul îşi perde pană şi regúlele cele mai elementare ale bunei cu-•yiinţi. Dumnezeu să-1 erte, că nu ştie ce mai zice. îmi pare rău însă că Carp s'a potrivit lui şi s'a grăbit de-al destitui, făcînd astfel dintr'un rătăcit o victimă politică. Să vezi acum cu ce mod dibaci ü jurnalele aü să exploateze acest incident, mai cu seamă dacă alegerile senatoriale vor da o majoritate guvernului. Iar ţipete, protestări, etc. şi mai cu seamă batjocuri. Sînt curios să aflu cine a fost ales în Iaşi? Şi dacă Mârzescu a isbutit a întruni majoritatea voturilor pentru ca să îndeplinească toate cîte a promis, adică să dee ministerul în judecată şi să treacă chiar peste capetele miniştrilor. .. (sic!) Te rog să-mî trimiţi No. II al Revistei ştiinţifice şi literare şi cum oi ceti-o, ţi-oi înapoia-o imediat. Al D-tale amic, V. Alecsandri. LXXVII. Mii-ceştT, 2 April 1S76. Iubite Negruzzi, Printre terfeloagele mele am mai găsit şi o prescriere a scenelor reprezentate de Irozi în serbările Crăciunului. Manuscrisul e cam greii de descifrat, fiind scris cu slove. .. dar cred că d-1 Lambrior, care se ocupă de obiceiurile Romîni-Ior, ar putea să-Fstudieze şi să-1 completeze în interesul Convorbirilor. Ţi-1 trimit odată cu urările mele sincere de sfintele serbători ■care se apropie şi care te vor găsi la ţeară ca un om cuminte ce fuge de atmosfera ciumată a politicei. Al D-tale amic, V. Alecsandri. LXXVIII. Mirceştî, 22 Oct. 1S77. Iubite Negruzzi, După o săptămînă de alergare prin ţeară pentru a ţinea conferinţe în ajutorul ostaşilor noştri răniţi (avînd mulţumire de-a produce o reţetă de 700 franci în oraşul Piatra, una de 600 în Bacău şi alta de 1400 fr. în Bîrlad) m'am întors acasă spre odihnă şi aice am găsit epistola d-tale. Frumoasă este această epistolă, pornită din inimă şi cu inimă scrisă. Ea m'a uimit prin tabloul ce arată de nălucirile en-tusiaste care aü legănat tinereţea veteranilor din generaţia mea; mau uimit adînc vorbindu-mi de acel prieten bun «ce'n grădinuţa- — 90 — verde, plăcută, zîmbitoare, se stinse cum se stinge un blînd apus de soare». Tot odată m'am simţit pătruns de jale, cînd privind împrejurul meu am zărit un gol atît de mare. încep a răminea singur şi nu ştiu pentru ce îmî trece prin inimă un fior de mîhnire. Mulţumesc însă luî D-zeQ că m'a învrednicit a vedea în apusul vieţii mele, ceva ce din copilăria 'mî am dorit să văd: Romi-nul în luptă de moarte, sau maî bine zicînd : Romînul intrat în nouă vieaţă, — Ah, dragul meu Iacob, mult mia bătut inima pînă a nu se începe lupta, mult m'am rugat luî D-zeu, eu, care nu'sprea dus la biserică şi în sfîrşit mi s'a împlinit dorul. Romînul lăsînd plugul în cîmp şi apucînd arma ruginită de patru veacuri, a păşit sumeţ în faţa morţeî, a dat la duşman cu bărbăţie şi a şters rugina de pe armă în peptul ce î aţinea calea. Plugarul blînd. s'a transfigurat într'o clipă şi prin avîntul său de vitejie a ştiut să schimbe porecla glumeaţă de curcan, într'un titlu glorios. Ştiam că de la sublim la ridicol e numaî un pas, însă pînă astăzi n'am ştiut că de la ridicol la sublim este tot aceeaş distanţă. A trebuit să vină Romînaşul nostru ca să creeze acest nou adevăr, precum a probat că armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avantaje armata permanentă. — De-acum mă pot duce pe urma amicilor meî dispăruţi; mi-am văzut visul cu ochii; nu maî pot vedea nimic mai frumos. Iţi mulţumesc cu duioşie că te-aî gîndit la mine, cînd ţî-aî vărsat focul inimei în versuri1). Printre aceste versuri ce formează un tot bine cugetat şi bine scris, sînt unele cari au o frumoasă valoare literară... Acum nu-mi maî rămîne decît să te îmbrăţişez. V. Alecsandri. Notă. O singură eroare s'a alunecat în epistola D-tale: viteji (plur.) nu rimează cu vîrtej (sing.) — Ce păcat că nu vrei să scţu_onoiijn_loc de onoargf ') Aluzie la poesia lui [I. Negruzzi «Epistolă către Elisabeta Doamna». în care se vorbeşte şi de lunca din Mirceştî şi de cîntăreţul eî. V. Conv. X. (J876). p. 289-90. LXXIX. Mirceştî, i Decembrie 1877. Iubite Negruzzi, Iar m'am apucat de făcut stihuri. .. dovadă, că a căzut omătul. Iţi trimit legenda luî Peneş Curcanull), pentru numărul de la 1 Ghenar. După Peneş vor mal urma, cred, şi alţii .. . precum şi o mică comedie în versuri, întitulată : La Turnu-Măgurele2). Răspunde-mî dacă Peneş a fost bine primit de Junime. Unde aî găsit că eu aş fi comis vreo dată vr'un sistem limbistic cu infinitive? Sistemul meu a fost tot-d'auna de a mă feri de sisteme gramaticale şi de-a mă conduce după armonia limbei. Am admis finalul ţie, dar am văzut că şi finalii ere, ire,. şi are au drept la împămîntenire ca unele ce sînt mai armonioase. Nu mă împac cu ciune, cu ţiune, cu ţione şi alte bazaconii ejusdem farinae; dar cînd urechia mea nu ţiue cînd aude vreun cuvînt nou, îl admit fără greutăţi; chiar pe ţiune nu-1 resping în cuvintele noţiune, moţiune, raţiune, fiind-că noţie, moţie, raţie îmî par ridicole. Aşa dar te rog să nu mă puî în rîndul fabricanţilor de sisteme codaşe, căci frica mea cea maî mare a fost tot-d'auna de-a mă găsi pe aceeaş linie cu Pumnul, Laurian, Eliad şi alţi cioplitori cu barda în formele frumoase a limbei noastre. N'am scrisţnicl odată după regule statornicite de sapienţi* de gramatici, de academici, am scris după cum m'a călăuzit inspiraţia şi urechia.. . (nu Vasile Urechiă). Aceste zise, Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. NB. Cum găseşti, în legenda luî Peneş că ar fi mai bine zis: Iar căpitanul admirînd Stindardu'n jllfîirc sau: Iar căpitanul admirînd Stindardu'n strălucire. LXXX. Mirceştî, 9 Decembrie 1S77. Iubite Negruzzi, Cumnata D-tale, Dna Săvescu mi-a scris pentru ca să mă înştiinţeze că se organizează în Bucureşti o reprezentaţie în folosul văduvelor şi al orfanilor de soldaţi morţi pe cîmpul răsboiului. Totodată m'a rugat să improvizez ceva pentru această ocazie. Am improvizat deci alăturata mică comedie în ') V. Conv. Lit. XI (1877), p. 352. ') A fost publicat în broşura «Ostaşii noştri». Buc. 1878. — 92 — versuri, pe care ţi-o trimit să o citeşti împreună cu D-na Negruzzi, şi apoi să-mî comunici impresia D-voastre. Francezii numesc bluettes asemenea compuneri, şi în adevăr nici că am avut timp a produce alt-ceva decît o bluetă, fiind-că mi s'a acordat un timp foarte scurt. în patru zile am trebuit să inventez sujetul, să-1 aştern pe hîrtie, să compun versurile, să copiez manuscriptul şi să-1 expediez la Bucureşti, pentru ca D-na Săvescu să aibă vreme de a învăţa rolul, etc. Te rog să-mî înappiezî manuscriptul după ce îl veî ceti, căci nu am altul. Te îmbrăţişez şi trimet afecţionate complimente D-neî Negruzzi. V. Alecsandri. LXXXI. Mirceştî, 14 Dec. 1S77. Iubite Negruzzi, Credea tei fi speriat de numărul scrisorilor mele, dar nu aî fi fost expus la un asemenea potop epistolar, dacă mî-aî fi trimis corecturile. Am maî descoperit un lapsus calami în legenda sergentului şi doresc să-1 îndrept numai decît. Cetind pe Peneş Ctircanul şi pe Sergentulv), aî observat negreşit, că amîn-doî se laudă că au înfipt steagul pe reduta Griviţeî. — Faptul se complică astfel într'un mod care ar da loc oare-căreî îndoelî asupra veracităţeî luî. Amîndoî... fălindu-se de acelaş act eroic ... ar da să creadă cetitorului, că eî sînt nişte gasconî sau pe romîneşte nişte munteni. Pentru a face dar parte dreaptă fiecărui, am gîndit să las luî Peneş gloria de-a fi pus steagul pe reduta Griviţeî, iar sergentului să-î dau un alt rol, acela de-a fi luat steagul turcesc din redută. Aşa dar şi prin urmare celor mai sus pomenite, sergentul în loc de-a zice : «Ştiu cu? Ci-că drept plată «Că am înfipt eu steagul pe Griviţa luată Va zice : «... Ştiu eu? Ci-că drept plată CS am luat. eit steagul redutei, şi pe datS Cu el, rănit de moarte, m'am prăbuşit în şanţ!» Te rog foarte mult, iubite Negruzzi, să nu laşî a se publica poeziile mele fără îndreptările ce ţi-am însemnat în numeroasele mele scrisori... şi astfel muza mea, care în rîndul acesta a comis maî multe necuviinţî, îţi va da o dulce sărutare, Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. ') V. Conv. Lit.—XI, (1S77) pp. 353-355- — 93 — r LXXXII. Mirceştî, 15 Dec. 1S77. Iubite Negruzzi, încă o scrisoare!! — Am primit manuscrisul meu şi am făcut îndreptările ce mî-aî indicat. — Iată ce vrea să zică dea scrie în fugă şi de-a nu avea vreme să-ţî gelueştî lucrul-Iată cauza pentru care mulţime de scrieri ies în public strîmbe, oloage, ciunte şi pline de pete, Obiceiul meu este de a lăsa în saltar să zacă timp de o săptămînă tot ce-mi; iese din condei, şi apoi să revăd embrionul şi să-1 îndrept dacă merită să fie îndreptat sau să-l arunc în foc. Piesa mea este o simplă scenetă de circonstance, fără nici o pretenţie de artă dramatică sau de literatură; cu toate acestea, dacă îţî convine, ţî-oî trimite-o pentru unul din numeriî Convorbirilor. Am maî scris cîte-va poezii pe care promit să ţi le trimit precum doreşti, însă cu condiţia ca acele destinate a părea în numărul de la 1 Chenar, să fie îndreptate după indicările ce ţî-am însemnat, astfel nu ar maî fi trebuinţă de a-mî trimite coala întîî pentru ca să fac însumi corecturile necesare. — Ţin foarte mult la ele şi prefer maî bine să public maî tîrziu Oda1) şi Sergentul, de cît să apară acum cu defectul lor. Ce vrei? nu pot mistui inima plăpÎ7idă într'o odă marţială şi maî puţin transformarea acelei inimi în... Unde, dracu, mă gîndiam cînd mi-a scăpat o bazaconie ca asta din peana? La tipografie se poate lesne preface o coală începută şi chiar pusă sub presă ? In vreme ce se urmează cu tipărirea celorlalte coaie, se reîncepe la nevoe zeţuirea părţeî defectuoase şi con-demnată de autor. E o simplă chestie de timp, de silinţă şi de plată. .. Treî lucruri care sînt Ia dispoziţia omului. Aşa dar, încă o dată, te rog să faci d-ta însuţi îndreptările ce ţî-am indicat într'una din numeroasele mele scrisori şi crede, mî-î îndatora foarte mult. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Nu mă îndoesc că nuvela lui Gane 2) trebue să fie frumoasă, pentru că Gane are gust şi tact în compunerile luî. Sînt foarte nerăbdător a o ceti. ') Oda: «Ostaşilor romînî.» Conv. XI, ((877) p. 349. ') Nuvela este intitulată «Andrei Florea Curcanul» şi a fost publ. in Conv. l.it. voi. XIII, p. 365 sq. > Nota luî I. N. în Conv. — 94 — LXXXIII. Mircoştî, Decembre 1877. Iubite Negruzzi, Sînt foarte mulţumit că tea înduioşat Peneş Curcanul şi maî cu seamă că D-na Negruzzi voieşte să declame această poezie în seara reprezentaţiei ce se organizează. Nu mal puţin sînt îneîntat că Sergentul v'a plăcut. Fiind-că aceste două încercări poetice a mele după un lung timp de tăcere ţi-au părut bune, mă grăbesc a-ţî trimite alte două care sînt în rudire cu cele , am observat că versul «.spre crîncena redută» e repetat de două ori. Te rog dar, dacă este încă timp, să se tipărească începutul strofei următoare în modul acesta: Fâcînd trei cruci, noi am răspuns Amin ! şi Doamne-ajută ! Apoi la fugS am împuns Spre a Turcilor redută. Sănătate şi voe bună: V. Alecsandri. Nu-mî aduc bine aminte dacă în Sergentul am scris: Se 'nloarce, strigă-un ordin, pe toc tot regimentul, etc. Dacă găseştî că strigă un ordin nu e tocmaî corect, înlocu-€şte_cuvîntul strigă cu dă. ') V. «Scrisorî> de I. Negruzzi. Conv. Lit. XI, pp. 17, 77, 241. 313, 405. — 95 — LXXXV. Mirceştî, 20 Decembrie 1877. Iubite Negruzzi, Fie 'n voia ta, fie în împărăţia ta! Imî pare foarte rău că prin cererile mele, te-am făcut să capeţi o migrenă de cele tătăreşti... dar nu te mira de acea stăruinţă din parte-mi, căci la oare-care vrîstă, omul are filotimia de-a face copii nedefectuoşi. Fiind da rcă timpul e scurt pană la 1 Ianuarie, iiind-câ tipografiile noastre sunt păcătoase, fiind-că este lipsă de hîrtie în Iaşî. .. etc. şi mai cu seamă dorind a te scăpa de supărare şi migrenă, admit fără dificultate modul lipireî hîrtiuţelor ca nişte bandaje salutare pe inima plăpîndă . . . Dar dacă aî vroi să-mî facî o mare mulţumire, tot asemine aî lipi un bandaj pe rănile sergentului, un bandaj ce ar purta versurile următoare: «Că am luat eu steagul redutei ... şi pe dată Cu el, străpunşi de glonţurî, ne-am prăbuşit în şanţ. Cît pentru republicarea odei în numărul de 1 Februarie, nu o pretind nicidecum, fiind-că am trimis oda luî Vodă, îndreptată şi completată, şi nu mă îndoesc că va apărea în jurnalele din Bucureşti, cu toate ale eî. Mi s'a cerut din maî multe părţi voie de-a [publica pe Sergentul, Peneş şi Oda, însă am refuzat înainte de eşirea la lumină a numărului din Convorbiri, care cuprinde acele bucăţi; cît pentru odă am dorit să fac o graţiozitate luî Vodă înainte de sărbători, în urma unuî telegram foarte amabil ce Măria Sa mi-a trimis la Mirceştî şi cred, prin urmare, că Domnitorul va da-o publicităţeî. In zilele aceste are a se întoarce regimentul 5 de dorobanţi şi aş * •dori ca să fie întîmpinaţî de oda ce le este şt lor adresată ca la toţi ceM'alţî ostaşi. Iţi trimit singurul portret ce-mî maî rămîne şi pe lîngă el îţi comunic o horă ce am compus în stil de curcan.- hora de la Plevna. .. Ceteşte-o de curiositate şi dacă cunoşti pe cineva care să fie în stare de a-î face arie, încredinţaţi-o. Se înţelege că această bucată nu poate să intre în coloanele Convorbirilor1). In curînd ţi-oî comunica pentru numărul din Fe-vruarie următoarele piese: 1. Legenda celor 2 fraţî vînătorî2); 2. Căpitanul Romano; 3. Soare de earnă; 4. Hora de la Griviţa3). ') A fost totuşi tipărită în Conv. XI, p. (1878), p. 404. *) I-a schimbat titlul în «Fraţii Jderi». *) Conv. XI, (1877—78) pp. 402, 405. Sărbătorile se apropie ... Eu nu cred să pot veni la Iaşi înainte de 16 Ghenar... Primeşte dar de pe acum felicitările mele cele maî sincere. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. LXXXVI. Mirceştî 29 Decembrie 1877. Iubite Negruzzi, Una din calamităţile vieţeî este tagma im-portunilor, a acelor oameni cărora, fiindu-le urît de dînşiî, cad năpaste în traiul altora cu toată nulitatea lor, cu toate defectele supărăcioase de care sînt înzestraţi. Aceî trîntorî îţî fură timpul cel maî preţios, cătînd petrecere, fără a aduce nici o compensare şi nu pot să înţeleagă că prezenţa lor e păgubitoare pentru omul ocupat şi iubitor de linişte. De o lună frate, sînt victima unor asemena importunî, cari mă împiedică de a lucra şi care ameţindu-mă prin prostiile lor, mă fac a comite mulţime de greşeli în scrierile ce compun pe furiş şi în ascuns. Dar, mi se va zice: pentruce nu le închid uşa? Am gîndit să o fac, însă nu e cu putinţă la ţară, mai cu seamă cu trenurile ce îmi leapădă în treacăt musafiri şi fug cu repeziciune. Le flot qui Femporte senfuit l'pouvante. De nu m'aş fi găsit expus la o asemene calamitate, nu ţi-aş fi cauzat atîta necaz cu modificările mele în poeziile ce ţi-am trimis pentru numărul de 1 Ghenarie; Nu te mira deci, că şi în legenda Fraţilor Jderi am făcut cîte-va schimbări, precum te vei convinge din copia alăturată. Dacă voeştî să publici Hora de la Plevna, publică tot odată şi Hora de la Griviţa sub numele de Mircea Moldovanul, pentru ca numerile Convorbirilor să conţie tot soiul de bucăţi după timpul războiului. In curînd poate ţi-oî trimite şi balada Griviţeî. Pană atunci însă te îmbrăţişez şi îţî doresc toate fericirile în cursul anului ce vine. V. Alecsandri. LXXXVII. Mirceştî, 3 Gheuarie 1878. Iubite Negruzzi, Iţî trimet legenda Fraţii Jderi, puţin modificată, însă fiî liniştit, alte modificări nu va maî primi. Poţi dar să o daî la tipar, aşa cum este acum. Cît pentru Hora de la Plevna şi aceea de la Griviţa, de vreme de le găseşti bune de a-şî arăta nasul in coloanele Convorbirilor, publică-le sub numele meu. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. NB. A grăi pe un om, fie mort sau viii, însemnează a pomeni de calităţile sau de defectele lui. Leatt grăit lumea, le grăeşte lumea, expresii poporale. LXXXVIII. Mirceştî, 21 Ianuarie 1S78. Iubite Negruzzi, îmi pare foarte rău că nu am putut asista la reprezentaţia piesei d-tale "■). Intîrziesem înadins plecarea mea din Iaşi pană Vineri, cu gînd de a merge Joi seara la teatru, însă peste zi soţia mea s'a îmbolnăvit şi am fost obligat să stau acasă. Spune-mi cum aî fost mulţumit de actori şi de public? Intorcîndu-mă la Mirceştî, am dat peste o veste dureroasă: Rolla 2) cumnatul meu, a murit după maî mulţî ani de suferinţe, la moşia lui Lupu Bogdan, la Gădinţî. încă unul din luptătorii de la 1840—1859, ce se duce să găsească pe cei pribegiţi din lume! Rolla a avut o mare influenţă asupra societăţii laşului, pe cînd s'a întors el de la Miinich, dînd mîna cu toţi tinerii din acea epocă pentru introducerea mare-lor reforme sociale şi maî cu seamă pentru redeşteptarea simţului de demnitate personală. El a fost unul din acei porecliţi duelgii, care a contribuit prin spaima ce insufla, de a deprinde pe juni şi chiar pe bătrînî, a se respecta pe sine şi a respecta pe alţii3). Am improvizat dar strofele aicî alăturate şi te rog să bine-voeştî ') Comedia «O alegere la Senat», reprezentată pentru întiia oară în Teatrul naţional din laşî, în 19 Ianuarie 187S. Nota Conv. -) Constantin Rolla, a fost ministru, fost l-iul president al Curţeî de apel, etc. Nota Conv. . !) Fiind student la Miinich, Rolla ucisese în duel pe un conte german. N. Conv. 72278 7 — 98 — a Je da publicităţii în Curierul din laş} '), pentru ca strofele să apară odată cu anunciul morţeî lui Rolla. Fiind o poezie de ocazie, nu o pot rezerva pentru Convorbiri, dar îţi promit de a-ţî trimete în curînd all-ceva pentru foaea Convorbirilor. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. ' LXXXIX. Mirceştî, 8 Faur *) 1S78. Iubite Negruzzi, Primind scrisoarea d-tale, m'am pus a răscoli sertarul biurouluî meu şi am găsit un început de voiaj la Con-stantinopole, pe care ţi-1 trimit. Această scrisoare I, va fi urmată de altele care, de vroeştl, vor fi publicate în numerii succesivi aï Convorbirilor,3) Tot odată îţî trimet un răspuns generalului Florescu care va apărea negreşit in curînd în unele jurnale din Bucureşti*). Acest răspuns îmî aminteşte frumoasa epistolă ce mi-aï adresat şi la care începusem a răspunde cînd ... de-o-dată m'am îmbolnăvit. . . Căci sunt bolnav de vr'o două săptămînî de răceala ce mă ameninţă a se schimba în friguri rele, dacă nu le-aş fi trîntit sub un nomol de quinină. Acum merg spre bine, dar mă simt încă slab în balamale şi capul nu mie dispus la lucru. Mai multe bucăţî începute stau baltă din causa indispoziţiei mele şi între altele Eroiï de la Plevna. Cît pentru partea din istoria misiilor mele politice, privitoare la Victor Emanoil, Cavur, etc., oï căuta azï sau mîïne să o copiez, de voi putea, şi ţi-oî trimete-o numaî decît,. pentru ca să apară în numărul ele la i Martie, fiind aproposito, cum zic pedanţii5). Decî te îmbrăţişez şi mă opresc aicî, fiind ameţit de doza de sulfat ce am înghiţit maî dinioarea. V. Alecsandri. ') A fost totuşi publicată în Conv. XJ, (1S78) p. 4âr sub titlul: olitic, aii adus trebile la cel frumos sfîrşit! Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. XCII Mirceştî. 22 Februarie 1878. Iubite Negruzzi, Iţi mulţumesc pentru osteneala ce ţi-aî dat de a-mî găsi Balcanul şi Carpatul, aceşti copii care dispăruseră din casa părintească. I-am revăzut cu bucurie, însă le-am găsit un defect pe care m'am grăbit al îndrepta pe loc. Balcan la plural devine Balcani şi nu Balcanuri. Am fost deşteptat la aceasta de către profesorul satului care într'o zi a venit înnadins să mă întrebe dacă trebue să înveţe pe copii a zice : Carpaturi, Alpurî, precum am zis eti Balcanuri ?.. Şi i-am răspuns că am comis o greşală mare şi voluminoasă cît acei munţi, cînd m'am alunecat a le da o terminaţie nepotrivită lor^ — 100 — Acum să vorbim puţină politică, de şi nu este obiceiul nostru. Te temi că ni se va lua Basarabia? Şi eu mă cam tem. Te temi că în urmă, Carol va abdica ? Nu cred, căci ţara s'ar. opune printr'un plebiscit adhoc. Te temi că în urma urmei Bratiano sau Rosetaki va deveni Domn ? Fii în pace ... Cînd e o alegere de Domn, candidaţii puşi la iveală nu es nici odată din urnă şi apoi Br. et Ros. ne sont pas .du bois on fait des premiers. Inlăturînd dar aceste două temeri, adică : abdicarea luî Carol şi suirea pe tron al unuî fruit sec ca Bratiano sau a unuî vieux macaque ca Rosetaki, să vedem dacă temerea privitoare la pierderea Basarabiei este întemeiată. Rusia are un ţap politic care îî reuşează tot-deauna: ţapul de a cere o-sută, cînd nu cată a căpăta decît zece. Ast-fel a urmat în chestia tratatului de la Balta-Liman, astfel îmî pare că. urmează şi astă zi. Cînd cu acel tractat, generalul Grabe, cumnatul luî Rolla, trecînd prin Iaşi, i-a dat Ia Constantinopoli o misie extraordinară. Misia luî consista numai de a face pe Divan ca să admită şi să iscălească condiţiile tractatului de la Balta-Liman, în contra cărui Turcii [făceau mari obiecţii, consiliaţi fiind de ambasadorii marilor puteri. Grabe, spre a-şî veni la scop începe a cere în numele împăratului Nicolae... a) Dreptul pentru Rusia de a întinde protecţia sa ortodoxă asupra tuturor creştinilor din Orient; b} Dreptul de a cumpăra flota vice-regală din Egipt; c) Dreptul pentru corăbiile de răsboiu ruseşti de a trece liber şi orî-cînd. prin Bosfor şi Dardanele, etc. Turciî se sparie, se adresează Ia ambasadorii din Constan-tinopol şi, povăţuiţi de aceştia, răspund luî Grabe prin un refuz absolut. Grabe ameninţă Divanul cu trecerea imediat a Prutului,, de către armatele puternicului Ţar Nicolae, însă spre a proba un mare spirit de conciliare, reduce cererile lor la simpla chestie a. tratatului de Ia Balta-Liman, pentru ca să nu se prezinte cu mina goală la Petersburg. Divanul, sub îndemnul ambasadorului, primeşte şi ratifică tratatul, seance tenante, crezînd'că joacă renghiul Ruşilor. A doua zi curierii ambasadelor se dirigiau în grabă spre cabinetele europene, ducînd vestea de marea victorie repurtată de către politica Stamb'ufuluî asupra politicei Petersburguluî, iar generalul Grabe, riant'dans sa barbe, se întorcea liniştit în Rusia, cu. tratatul subsuoară. Astfel- cred că se joacă maimuţele şi cu Basarabia. Pînă îii — 101 — sfîrşit Rusia va face sacrificiul de a se désista de această pretenţie legitimă, spre a proba Europei spiritul eî conciliant şi maî cu seamă spre a rămînea în relaţii de bună-vecinătate cu Austria, care se interesează mai cu deosebire de gurile Dunării... Şi cu chipul acesta, Europa ar încuviinţa mai cu înlesnire celelalte condiţii ale păcei încheiate la San-Stefano. E cu putinţă şi chiar probabil să mă înşel . . . dar aşa îmi miroase, ca să nu zic un alt cuvînt mai potrivit. Prin urmare îngrijirea afectată de miniştrii noştri îmi pare o comedie : ils veulent nous faire accroire qu'ils, font de grands efforts pour sauver la Bessarabie, afin de mériter plus tard le titre de sauveurs de la Patrie. Precît ştiu, Vodă şi Doamna sînt foarte liniştiţi. Pentru ce dar atîta agitaţie în sufletul miniştrilor ? Pure comedie et voilà tout. Să dea Dumnezeu să trăim şi vom vedea. Pană atunci, noi ne căutăm de treabă. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Mulţumesc Junimei că nu a permis să se citească în sînul ei diatriba surdului XCIII. Mirceştî, 24 Martie 1878. Iubite Negruzzi, Pentru numărul viitor al Convorbirilor îţi trimit continuarea istoriei misiilor mele politice. Te vei convinge din cuprinsul cuvintelor rostite de Napoleon, că dacă noi Romînii am fi urmat povăţuirilor sale, nu neam găsi azi în tăul din care nu ştiu cum vom eşi. Te rog să-mi înapoezi din manuscrisul meu coaiele ce cuprind paginile 5, 6, 7, 8, 9, 10^-11, 12, care fac parte dintr'un total ce vroesc a păstra. Totodată, fiindcă se strecoară necontenit greşeli de tipar în articolele mele, doresc a face însu-mi ultima corectură. Iată de exemplu cîte-va errata, de publicat în numărul viitor2).. . Ce mai faceţi pe la Iaşi ? Petreceţi bine, după cum'am auzit. ' ') Poetul Dim. Petrino, care era aproape de tot surd. El scrisese o epiotolâ ziarelor, în versuri, contra luî Alexandri. Nota Conv. *) Urmează o pagină de rectificări. — 102 — Aveţî serate cu şarade, teatru, tifos1), şi alte plăceri. Aicea de-abia am scăpat de zăpadă şi neam bucurat de sosirea cocostîrcilor. Eu am gojit în timp de mai bine de două lunî, dar sper ci toanele primăverei vor fi pentru mine un doctor maî folositor de cît aceî eşiţî din facultăţile Franţei şi aî Germaniei. Nu aî de gînd să tragi o raită pe aici? Plecînd dimineaţa din Iâşî, aî sosi aicî la II, aî şedea cu mine pană las1/* Şi seara te-aî întoarce la nevastă. Iar mie mi-aî face o mare mulţumire. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. XCIV. Mirceştî, 29 Martie 1878. Iubite Negruzzi, E adevărat că trebile par a se încurca răii şi că din toate părţile orizonul ţăriî se posomorăşte. Ruşii accentuează din zi în zi maî tare pretenţia lor de a lua Basarabia noastră, drept plata ajutorului ce le-am dat noî la Plevna. Ameninţările lor devin din ce în ce maî marîîn prezenţa opunereî noastre de a pleca capul la poruncile venite din Petersburg ... Insă un fapt mă minunează în mijlocul complicaţiilor actuale: Ţara noastră e în mîna Ruşilor. Puterea lor militară e în stare să ne nimicească, cînd ar vroi, şi cu toate acestea: Domnul ţăriî tace şi pare liniştit. Cogălniceanu (un fricos) face rodomontade faţă cu sute de mii de baionete muscăleştî; cu toate acestea, Brătianu (alt fricos) se agită, trimete agenţi în Europa şi pleacă in misie extraordinară ca să combată, pe lîngă cabinetele marilor Puteri, cererile Rusiei. Crezi că aceşti doi oameni, crezi că Rosetaki şi Brătianu au în sufletele lor acea credinţă sfîntă care admite chiar rolul de martiri? Crezi că ar face paradă de atita sumeţie proprio motu, numai şi numaî sub înrîurirea patriotismului lor ? Eu presupun că sînt autorizaţi chiar de guvernul rusesc în chestia Basarabiei, pentru ca această chestie să răsară în ochii Austriei cu proporţii mai colosale, şi astfel Rusia să facă la timp a se condamna Ia un mai mare sacrificiu, cînd va sacrifica pretenţia eî în favoarea Austriei. Aceasta, văzîndu-şi odată asigurată preponderenţa pe Dunăre şi gurile fluviului scăpate din ghiarele Rusiei, va fi obligată a ') Infiinţîndu-se în Iaşi un mare număr de spitale pentru răniţii şi bolnavii din răsboî, locuitorii erau îngrijaţî ca, odată cu venirea căldurilor, să nu se declare o epidemie de tifos. Nota Conv. închide ochii asupra multor condiţii din tratatul de la San Stefăno, şi nu va da mina cu Englitera pentru ca să combată pe vecina eî atît de graţioasă, atît de generoasă în privirea intereselor AustroMaghiare. Basarabia va rămînea de-o-camdată a noastră, iar Cogălniceanu, Brătianu şi Rosetaki se vor proclama salvatorii ţării, atribuindu-şi tot meritul neretrocedărei Basarabiei şi, prin urmare, bine meritînd de la patrie, vor cere, vor pretinde cu drept cuvîtit de a rămînea la putere. Et la farce sera jouee. Iată cum îmî explic campania sumeaţă a gheşeftarilor fricoşi în prezenţa baionetelor ruseşti. Dee Domnul să fim scutiţi de mai rău. Ferească-ne cerul de un răsboiu austro-rusesc, căci atunci am fi pierduţi. Pacea între aceste două imperii s'ar încheia pe spinarea noastră, prin o amicală împărţeală între ele a Romînieî. Cine plăteşte.gloaba? Armeanul. Mult mie teamă să nu fim Armeni în împrejurările de astă-zî. .. Sărmana Franţa! Sărmanul Napoleon! Unde sînt! Ursul ar reintra iute în bîrlog. Dar să lăsăm aceste negre gîndurî care ne amarase. Mergînd Ia ţară de Paşti, cată a-ţî răcori inima la isvorul natureî primă-văroase şi prinde inspiraţia de coadă.. Iar de sfîntul Gheorghe, vino să petreci o zi la Mirceştî. Lunca ne va face să uităm codrul politic, plin de hoţi de tot soiul. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. XCV. Mirceştî, 12 Aprilie 1878. Iubite Negruzzi, Mă bucur că te ştiu la ţară, la moşia părintească, Trifeştî, unde am fost odată cu mult regretatul părintele d-tale, şi unde mi se pare că am împuşcat pe jumătate un iepure şchiop. Grădina pe atunci era plină de flori şi în mijlocul ei se înălţa un copac sub al cărui frunziş am băut multe cafele turceşti, precum se obicinuîa pe acel timp, ce era mult mai oriental în obiceiuri decît timpul de astă-zî. Negruzzi întrunea calităţile de bun vînător, de mare amator de flori şi de foarte plăcut povestitor, încît cu vie mulţumire şi vie înduioşare îmî aduc aminte de ~^~f~ zilele ce am petrecut cu el pe malul Prutului, la anul mîntuiril 1840. Sînt 38 de anî de-atuncî!!! Nu făcusem încă nicî un vers romînesc şi de-abia intrasem — 104 — în domeniul literaturii" cu o novelă intitulată: Buchetiera de la Florenţa1). Cum trec anii! şi cîte întîmplări în acest lanţ de anî! Adese ori cînd închid ochii, văd strecurîndu-se pe aripele suveni-rilor o lume întreagă de fapte istorice, de episode curioase care ar interesa mult dacă ar fi scrise . . . dar ochii se deschid iarăşi şi eî văd cu spaimă haosul prezent, dominat de figura hidoasei pocituri, care ţipă ca o cucuvea pe ruinele patriei. Ori-cum să fie însă, iubite Negruzzi, întoarce spatele evenimentelor actuale şi te aruncă în lumea fantazieî, ca un om ce se asvîrle în valuri limpezi ca să se răcorească. Scrie ce ţi-o trece prin minte, fără plan, fără ordine şi pregăteşte-ţl astfel elementele unul întreg pe care le-î scoate la lumină în timpi mal liniştiţi. Fă ca pictorii, ce şi pregătesc pînzele pentru tablouri, însemnînd din fugă pe ele schiţe uşoare. Am aflat de mult că D-l Th. Alexi a tradus idila d-tale : Miron şi Florica, însă nu ştiam că a răuşit aşa de bine în traducerea sa; îmi pare bine că acest autor are talentul de tradutlor^, iar nu acel de tradittore, căci el poate să fie de mare folos ţăhî noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă2). Ideea lui de a publica un volum întreg de traduceri este minunată; încît priveşte însă acele făcute de Doamna Elisaveta, nu ştiu dacă Măria Sa ar primi ca să se publice, chiar sub un pseudonim. Voi însărcina pe Kneazul A. Cantacuzin ca să-î comunice această propunere, fiindcă eu nu sînt în corespondenţă cu Palatul. Cît pentru cererea D-lui Cihac, sînt gata să o îndeplinesc, însă nu-î cunosc adresa casei la Maienţa. Te rog să mi-o trimeţî, pentru ca să scriu imediat lui Socec. Terminînd, îţi doresc sărbători fericite şi inspiraţii poetice. Arată amiciile mele lui Leon şi Doamnelor Negruzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. XCVI. Mirceştî, 28 Aprilie 1878. Iubite Negruzzi, Ţi-am trimis un exemplar al broşureî publicate în Bucureşti, sub titlul de: Ostaşii noştri. Ediţia e frumuşică. X ') Dacia literară (Iaşî 1840), pp. 355—407. *) Teochar Alexi, publicist în Braşov. Miron si Florica a apSrut şi în Rumänische Kunst-Dichtungen (Kronstadt 1880) p. 52 sq. — 105 — Iţî expediez acum relaţia misiei mele Ia Londra, pentru numărul ce vine al Convorbirilor1). Dacă crezi că împrejurările actuale nu se împotriveşte la publicarea acelui articol, dă-l la tipografie. In caz contrar trimete-mî manuscriptul îndărăt. NB. — îmi rezervez dreptul de a face ultima corectură. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. XCVII. Mirce.ştî, 2 Mai 1S7S. Iubite Negruzzi, Moartea lui bietul Petrino—într un spital! — m'a surprins şi întristat foarte mult; El avea un caracter nenorocit, în adevăr, dar nu lipsea de talent şi sînt încredinţat că talentul său s'ar fi desvoltat pană la o culme destul de înaltă, dacă împrejurările vieţeî sale ar fi fost maî blînde. Dispărerea lui din pleiada junilor literatori, lasă o lacună destul de simţitoare. Este dar cu dreptul ca o foae serioasă ca Convorbirile, şi maî cu seamă Convorbirile, să nu rămîe indiferente în privinţa acestei morţi atît de grabnice. Scrie dar numaîdecît cîte-va rîndurî pentru numărul ce are să iasă şi lăsînd omul de-o parte, vorbeşte de poet. Veî face bine, căci trebue să o faci. Am scris luî Socec să expeduiască prin poştă un exemplar din proza mea şi unul din broşura noilor mele poezii, la adresa D-luî Cihac. Cît pentru adresa D-luî Liteano la Berlin, cred că e destul ca să puî pe scrisoare : Monsieur Georges Liteano, Agence roumaine, Berlin. Funcţionarii postalî din Capitala Prusieî vor fi destul de inteligenţi ca să găsească adresa agentului nostru. Ideea de a împărţi broşura : Ostaşii noştri la diferite corpuri, am avut-o şi eu şi fiindcă dispun de vreo 500 exemplare, am de gînd să le îm-părţesc în armată. Cu toate acestea, societatea de bine-facere nu ar face rău dacă ar cumpăra un număr oarecare de broşuri pentru bolnavii şi răniţii de prin spitaluri. îmi pare rău că frigurile au venit iar să te necăjească, şi că ele te-au oprit în cursul lucrărilor ce începuseşî la ţară. Aceste ') Gonv. Lit. XII, (1878), pp. Si—88. \ — 106 — frigurï înteţite ar trebui să le combaţi energic, ca să nu ia deprinderea de a se împămînteni în sîngele d-tale. Schimbarea aeruluï e cel mai bun mijloc de lecuire. Vino dar la Mirceştî ca să găseşti vindecare şi să lucrăm împreună. Poezia mea : Eroii de la Plevna e gata, dar nu i-a sunat ora de publicare. Mai tîrziu. .. Pană atuncî, te îmbrăţişez şi-ţî doresc sănătate. V. Alecsandri. XCVIII. Mirceştî, 16 Maiu 187S. Iubite Negruzzi, Viu să-ţi comunic o veste care ştiu că te va bucura. Aï aflat din ziare că la Montpellier s'a constituit o societate a limbilor romane, care a pus la concurs compunerea unei poezii intitulate Cîntecul ginteî latine, cu scop de a-1 traduce în toate idiomele romane, de a-1 pune pe muzică şi de a-1 populariza în întreaga lume latină. Intr'o bună dimineaţă din iarna trecută, m'am trezit cu ideea de-a concura şi eû la acea operă, şi fără întîrziere am şi trimis la Montpellier patru strofe, sub titlul de : Cîntecid ginteî latine şi după obiceiul meu, le dasem uităreî, cînd deodată primesc următoarele depeşî : ,9/5 1878. Alecsandri-Mirceşti. «Jury composé de Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru et Ascoli vous decerne unaniment le prix du chant latin. Vous attendons. 22/5 Roqueferrier. «Recevez avec mes félicitations cordiales, les voeux que nous formons pour la Roumanie. Vous, qui êtes un grand poète, veuillez être l'écho des sympathies des poètes latins réunis à Montpellier.» Albert de Quintana. NB. D-l Albert de Quintana este fondatorul societăţii limbilor romane şi a hărăzit o cupă simbolică de argint ca premiu pentru autorul celeï maî bune poezii. Iţi mărturisesc că nu puţin m'am bucurat de acest triumf, — 107 - maî cu seamă că el a contribuit a redeştepta simpatiile confraţilor noştri latini pentru ţeara noastră. Iată poezia: Cin tecul gintei latine. Latină gintă e regină Intre-ale lumei ginte mari. Ea poartă 'n frunte o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea eî tot înainte Măreţ îndreaptă paşii sâî, Ka merge'n capul altor ginte Vărsînd lumina'n urma eî. Latina gintă-î o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Strâinu'n cale-t se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zîmbiloare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă'n splendid soare, Se scaldă'n mare de smarald. Latina gintă are parte De-ale pămîntului comori Şi mult voios ea le împarte Cu celelalte-a et surori, Dar e teribilă'n mîntc Cînd braţul eî liberator Loveşte'n cruda tiranic, Şi luptă pentru al său onor! In ziua cea de judecată Cînd faţa'n cer cu Domnul Sfînt Latina gintă-a fi 'ntrebată «Ce aî făcut pe acest pămînt ? Ea va răspunde sus şi tare: «O, Doamne, 'n lume cît am stat In ochiî săî plini de admirare Pe tine te-am reprezentat.» Sfîrşind, te îmbrăţişez şi-ţî doresc sănătate. In curînd ţi-oî trimite urmarea relaţiei misiilor mele politice, sau vizitele mele la Prinţul Neapoleon, la Baronul Hiibner, la Contele Kisselef'), etc, l) Conv. XII, (1S7S) pp. 153-158. — 108 — deşi cu greu îmi vine să mă aşez la biurou, cînd soarele se hîr. joneşte cu florile pe afară. Al D-tale amic, V. Alecsandri. XCIX. Mirceştî, 18 Maiu 1S78. Iubite Negruzzi, Ştiî de mult că foaea mea favorită este foaea Convorbirilor şi că tot ce scriu îî este destinat. Astă dată însă, poezia intitulată: Cintecul gintei latine, eşind de sub stăpînirea mea, mî-a fost cu neputinţă a dispune de dînsa cum aş fi dorit. D-l Obedenaru, unul din membrii juriului de la Montpellier, a scris negreşit la Bucureşti ca să încunoştinţeze rezultatul concursului şi a comunicat ziarelor din ţeară versurile mele. Presa şi Răsboiul le-au şi publicat în numerile de ieri. Notiţele cemî cereţi despre Societatea limbilor romane sînt cuprinse în programul alăturat. El e scris în limba catalană (mi se pare), dar acest idiom e lesne de înţeles şi lesne vei putea obţine informările de care ai trebuinţă.—Nu ştiu nimica mai mult decît ce este cuprins în program. Cît pentru persoanele care au compus juriul de la Montpellier, nu le cunosc. Ştiu însă că Mistral este autorul poemului Mireio, care a ilustrat pe poetul provenţal, fiind foarte frumos şi plin de adevărată poezie. D-l Albert deQuintana este fundatorul şi prezidentul «Societăţii limbilor romane» ce datează de doi ani. El este şi prezidentul comisiei însărcinate cu secţia spaniolă la Expoziţia de la Paris. Cînd am primit programul Societăţii de la Montpellier, m'am hotărît a scrie şi eu ceva, nu însă cu sperare de a cîştiga premiul, dar cu simpla idee de a trimite un specimen de limba romînă, spre a se constata încă odată rudirea noastră cu toate ramurile gintei latine. Norocul a vrut ca] toate poeziile prezentate la concursul de la Montpellier să fie mai slabe decît a mea şi astfel am eşit eu triumfător. Cu atîta mai bine pentru ţeară. Romînia e astă-zl mai cunoscută în lumea învăţaţilor din lumea occidentală şi ce mă bucură mai mult, este că poezia mea a motivat urările poeţilor latini pentru Romînia. Aicea este adevăratul triumf. — Am cîştigat un nou drept la simpatiile marelor popoare de( viţă) latină, şi poate că acele simpatii răsărite pe cîmpul literator, vor rodi pe cîmpul politic. • Amin ! Să ne ajute Dumnezeu! Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Te rog sâ-mî înapoeştî programul, cînd nu-î mai avea trebuinţă de el. C. Duminică (fără dată). Iubite Negruzzi, Plec mîne Ia Mirceşti şi nu cred să mai viu la Iaşi pănă'n primăvară. Oi căta să-ţî trimit continuarea misiilor mele politice. « Pană atunci, îţi trimit acum fotografia vasului de la Montpellier, în două exemplare oferite de mine societăţeî «Junimea». Complimente din partea noastră D-neî Negruzzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CI. Mirce.ştî, 25 Iunie 1878. Iubite Negruzzi, Cunoşti vorba Romînuluî; una caldă, una rece; ea ni se aplică de minune. După Griviţa şi Montpellier a urmat Berlinul; după victorii, loviri amare. Un Gorciakoff şi un Bismark au apărut în cumpăna soarteî noastre, cercînd a nimici greutatea noastră politică în lume; şi ast-fel iluziile răsărite în Bulgaria şi în Provenţa, s'au întunecat într'o clipeală. Dar să nu ne descurajăm ! ferească Dumnezeu de a pierde încrederea în noi şi în viitorul neamului nostru ! Omida mănîncă frunzele stejarului, dar nu poate ucide stejarul. Să ne nannăm cu răbdare, cu demnitate, cu înteţire în faţa prigonirii; să dăm piept cu norocul. O mică luptă voinicească începe pentru Romînl. Fie ; să primim lupta cu suflet îndrâsneţ, cătiT avem de apărat ţara, acest depozit sacru încredinţat nouă de părinţii noştri!, şi pe care sîntem obligaţi să-1 transmitem întreg la copil. Măciuca politică din Berlin nea dat o lovire care nea ameţit; dar ameţeala trece şi trecînd ea, trebue să ne lase în picioare. Doar nu piere Romînul cu una, cu două, ba nici cu nouă, căci are şapte vieţi şi-î puiul dracului, după cum se exprimă, ţăranii. . ■ •> Neam luptat vitejeşte Ja Griviţa, am triumfat la Montpellier. Tot ast-fel vom triumfa cu vremea şi pe cîmpul politic. Vroinţa să ne fie tare şi vom eşi iar în undă. Cine ştie dacă Dumnezeu nu nea pregătit, prin nedreptatea areopagului din Berlin, la lupte mari care să ne oprească de a ne adormi pe laurii noştri ? Franţa, a cîştigat mult din pagubele ce a suferit la 1870, căci a primit o crudă lecţie de care ştie a profita; să urmăm pilda ei, să ne punem pe lucru, să luminăm poporul în care există vitalitatea naţională, să renunţăm la desbinărî care ne slăbesc, sâ ne unim într'un singur gînd şi să nu ne mai căutăm sprijin de cit în noi înşi-ne, lepădîndu-ne de Satana, adică de protecţii străine, şi vom ajunge astfel mai departe de cît am ajuns păn'acum. Azi avem duşmani pe faţă: Ruşi, Nemţi, Jidani, etc. ; îi cunoaştem, Stiva cu cine avem a ne lupta ; dar totodată avem şi ajutorurî oculte, avem nihilismul care-î cancerul Rusiei, avem socialismul care roade rănunchiî Germanii, eî lucrează pentru noi. Va veni o zi în care vom asista la o colosală dărîmare de imperii şi în acea zi, de vom fi pregătiţi, vom revendica tot ce a fost şi este încă al nostru. Deviza mea este : Nimic nu se pierde. Nu-mi perd dar spe-rarea în viitor, şi chiar de sînt ajuns la bătrîneţe, nu mă retrag din luptă, de vreme ce Dumnezeu voeşte ca să ne cerce şi să ne oţelească prin noi lupte. Curaj dar, voi cel tinerî> şi pe lucru toţi. Roadă plăteşte munca. Rusia, imperiul uriaş, a avut nevoe de pomana noastră . .. fie .. . noi n'avem nevoe de bogdaprostea ei. Rămîne cu Basarabia pe cuget şi cu pată neştearsă pe frunte. Voi căuta a-ţî trimite în curînd urmarea misiilor mele politice ; acum îţi expediez un pachet cu broşuri, de distribuit drept premii la elevi. Bine-voeşte a le împărţi pe la colegiurî, etc. A revedere in curînd. Te îmbrăţişez din toată inima, V. Alecsandri. CIL Mirceştî, 3 Octombrie 1878. Iubite Negruzzi, îmi pare bine că te-ai întors sănătos din peregrinagiele ce ai făcut la munţi şi peste munţi. Dacă nu ai scris nimic în timp de mai mfA&^unT, este că mintea-ţi avea nevoe de odihnă. Ast-fel copacii roditori sînt sterpi într'un an, pentru ea la anul viitor să dea o roadă îmbelşugată. Nu mă îndoesc dar, că în cursul ierneî vei produce mult şi bine. - 111 — Cît pentru mine, află că de la începutul primăvereî şi pană acum nara scris nicî un vers, nicî o linie de proză ; astfel am fost năvălit de vizitatori, care miau furat tot timpul. Prin urmare portofoliul meu este tot atît de gol ca şi saltarul D-tale. Afară de Musafiri, am maî avut şi un şir necurmat de necazuri, care mau depărtat de la orî-ce lucrare literară, — între altele chiar acum mi-a căzut o mare belea pe spinare. Arendaşul meu mi-a declarat că nu maî ţine moşia, şi iată-mă obligat a mă apuca de coarnele plugului pe la sfîrşitul toamnei! Mă lupt cum pot, însă cu mult desgust, căci îmi lipseşte liniştea de care am neapărată trebuinţă pentru ca să lucrez. Această neaşteptată contrarietate mal are şi dezavantagiul a mă sili ca să petrec iarna în ţară, de unde eram decis a merge la Corfu, pentru ca să găsesc un soare maî cald. Voî câta dar, a profita de închisoarea mea silită în căsuţa de la MirceştI, pentru ca să urmez cu descrierea misiilor mele politice sau cu alte scrieri... nu ştiu care; şi îndată ce voî aşterne ceva pe hîrtie, îţi voî trimete manuscriptele pentru Convorbiri. Pană atunci însă, răbdare şi îmbrăţişare amicală. V. Alecsandri. Sper că voî veni la Iaşî să vă maî văd, în ultima săptămînă a luî Octombre. Complimente respectuoase d-neî Negruzzi. cm. Mirceştî, 12 Noembrie 1878 Iubite Negruzzi, Am primit invitarea Ia banchetul Junime!, însă cu mare părere de rău mă văd obligat a nu face parte din el, fiind împedecat de împrejurări casnice. Vă doresc dar la toţî mesenii, veselie şi măsele sănătoase. Te însărcinez să porţi din parte-mi un toast Junime! şi fecondităţeî sale! Aî trecut maî deunăzi pe la MirceştI şi nu te-aî abătut pe la mine ... Avem să ne sfădim ... Aş fi fost prea fericit să te văd, căci nu te-am văzut de mult şi să-ţî vorbesc de noul şir de lucrări ce am început. După Doine, după Lăcrămioare, după Pasteluri şi după Legende, de care parte a literatureî- îmi rămînea să mă leg? M'am gîndit la teatru ... şi pe loc am răsfoit paginile istoriei noastre, unde am găsit subiecte minunate de drame în versuri. Deocamdată atenţia mea a fost atrasă prin epoca lui Alexandru Lăpuşneanu, atît de dramatică şi de caracteristică. In ea am descoperit mal cu deosebire trei personagii care merită de a fi reînviate pe scenă: Jolde, Lăpuşneanu şi Despot. Tustrei ar forma o trilogie istorică, care, bine împărţită, bine ţesută, bine scrisă, ar îmbogăţi literatura noastră. Nu ştiu dacă voi reuşi a duce pană la sfîrşit această lucrat serioasă şi foarte grea, dar totuşi am început cu Despot. De-acum într'un noroc. Am citit în foaea Convorbirilor, actul I a dramei lui Bodnărescu, intitulată Alexandru Lăpuşneanu 1). Aştept urmarea pentru ca să judec scrierea aceasta sub punctul de vedere al artei dramatice. Limba este frumoasă, însă eu unul nu mă împac cu versuri albe. Voi veni în curînd la Iaşi şi voi căuta să sosesc tocmai în ziua de adunare a Junime!... Pană atunci însă te îmbrăţişez. V. Alecsandri. CIV. Mirceştî, 16 Decembrie 1878. Iubite Negruzzi, Iţi răspund în articol!, pe rînd şi lămurit: 1. Bine aî făcut de aî păstrat pentru d-ta fotografiile amforei de la Montpellier, căci eşti cel mai sîrguitor membru al Junime!. 2. Sînt de opinia D-tale în privirea statui! lui ŞtefanVodă: adică să ne ferim de a arunca banii adunaţi, în gura lupului, vreau să zic, a guvernului2), să nu espunem ideea noastră patriotică de a fi vărsată în bronz, sub forma unei caricaturi chibzuită şi clocită în creeriî unui funcţionar de peste Milcov,—să avem fermitatea de a duce întreprinderea noastră pană la capăt, înţe-legîndu-ne cu un artist mare din Franţa, precum este acela care ne-a făcut condiţiile cele maî avantagioase... şi se numeşte, mi se pare — Cordier;să însărcinăm pe frate-meu ce se află în Paris, de a reîncepe negociarea cu dînsul, sau cu altul, pentru ca lucrarea Lăpuşneanu- Vodă, tragedie în cincî acte de S. Bodnărescu. Conv. Lit. XII, (1878—79) pp. 261, 314, 366, 468, 455. s) Comitetul ales pentru ridicarea statuii luî Ştefan cel Mare la laşi se compunea-din Pr. Gr. M. Sturdza, Vasile Alecsandri, Scarlat Pastia, N. Gane, Al. Sta-:matopol si Tacc-b Negruzzi. Nota Conv. — 113 — să înceapă cît maî curînd — să ne chibzuim asupra mărimeî — pozei şi caracterul statueî, toate acestea afară de amestecul guvernului şi chiar al luî Vodă, temîndu-mă ca M. Sa să nu propue de a se face comanda vre-unuî artist din Berlin. Insă, unii vor zice, că pentru aceste chibzuirî, trebue maî întîî ca comisia din care fac şi eu parte, să se adune ? — Aicî e greul! căcî eu cu greii es din casă în timp de iarnă. Cu toate acestea, îndatorirea pusă asupră-mî fiind mare, m'am hotărît într'o zi a-mî lua inima în dinţî şi a înfrunta gerurile pentru ca să viu la Iaşî. Cînd ?. . Nu ştiu, poate după sărbători. Acum mă aflu în dricul lucrului. . . Mă lupt cu Despot şi n'aş vroi să părăsesc cîmpul luptei, temîndu-mă să nu mi se potolească focul. Sînt ajuns la sfirşitul actului II şi sper să abordez peste vr'o patru zile actul III. Trebue bătut ferul cît e roş şi de aceea nu mă pot ocupa de alte scrieri, de aceea nu'ţi pot trimite acum urmarea misiilor mele politice. Răbdare însă; de mi-a da Dumnezeu sănătate, voi întrebuinţa cu folos lunile de vară. Un lucru numai mă turbură în mijlocul activitate! mele literare . .. Chestia jidanilor ! această chestie de viaţă sau de moarte pentru no!! Bine ar fi, socot, să se formeze comitete prin toate judeţele, spre a aduna mii şi sute de mii de iscălituri pe petiţii adresate constituantei, în contra drepturilor rîvnite de jidani cu gînd de cotropire desăvîrşită a ţării. . Ce zic! de această manifestaţie generală ? sfătuiţi-ne, voi cei tineri şi activi, care vă iubiţi ţara, şi cătaţi de faceţi ceva pentru ca să o scăpaţi de pericolul fatal ce o ameninţă. Eu unul, în ziua cînd deputaţii Constituantei, supunîndu-se mişeleşte la poruncile din Berlin înscrise în tractatul de Paris, vor acorda urdieî. . . jidoveşti dreptul civil şi politic, dînd astfel ţara şi naţionalitatea noastră în mîinele lor, eu, în acea zi de doliu, îmi voi rupe condeiul, suspinînd cu lacrâmî: finis Romaniae! şi chiar dacă împrejurările casnice îmi vor permite a o face, mă voi desţăra pentru totdeauna. Mă doare sufletul cînd mă gîndesc la ce am fost şi la ce o să ajungem. Galiţia şi Bucovina au nevoe de o soră mezină . .. şi mult mă tem că o să o aibă. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Dacă în zilele sărbătorilor Crăciunului, aţi putea veni aici, 27278 8 —. 114 — d-ta, Gane, Stamalopulo, am pune la cale toate măsurile necesare pentru ridicarea statuii Iuî Ştefan. Atunci sărbătorile ar fi depline pentru mine. CV. Mirceştî, ii Aprilie 1879. Iubite Negruzzi, Peste două săptămînî plec la Bucureşti unde voi zăbovi vre-o lună cel puţin şi fiind-că nu ştiu dacă voi putea veni la Iaşi înaintea plecare! mele, îţi scriu aceste rîndurî pentru ca să te rog a mă informa ce hotărîre aţi luat în privirea statueî lui Ştefan cel Mare? Callimach, răspuns'a la scrisoarea care îi recomanda de a vizita atelierul D-luI Cordier? Intr'un cuvînt, alesu-s'a artistul cărui să se încredinţeze fondarea statuii? etc. . .. aş dori să am cele mal lămurite informări, pentru ca să ştiu ce să răspund lui Vodă, cînd aş fi întrebat de Măria Sa. Ion Ghica a fost aici în izilele trecute şi ascultînd drama lui Despot, a decis a se ocupa îndată cu punerea ei pe scenă, vroind să fie reprezentată numaîdecît la 15 Septembrie ') Rolurile aii să se împartă chiar de pe acum, pentru ca să fie ştiute ca Tatăl nostru. Decorurile şi costumele au să se lucreze în lunile de vară, pentru ca tot să fie gata pană Ia începutul sezonului teatral. Piesa este sfîrşită de mult.—Acum e copiată, corectată şi gata de a eşi în lume. — îmi pare rău că nu am prilejul de a vă ceti ultimele trei acturî, pentru ca să cunosc opinia d-tale şi a altor membrii a Junimeî. — Ion Ghica şi Alexandru Cantacuzin au părut destul de satisfăcuţi. Vă găsiţi acum în fierberea luptelor electorale, nu cred dar să vă fie mintea dispusă Ia literatură. — Fiţi dar cu prevedere şi vă alegeţi deputaţi şi senatori cărora să Ie fie milă de ţară. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CVI Mirceştî, 5 Februarie 18S0. Iubite Negruzzi, înainte de toate îţi fac cunoscut că am primit dicţionarul lui Cihac, că am răspuns învăţatului nostru eti-mologist pentru a-î mulţumi, şi că i-am şi trimis un exemplar din gramatica macedo-romînă a lui Boiagi. ') A fost reprezentată la S Oct. 1S79, Pe scena teatrului din Bucureşti. — 115 — Acum să venim la întrebarea ce-mî Iaci, dacă iama aceasta a fost roditoare pentru mine ? Cu durere răspund că nu ! O nevralgie complicată cu un proces, miau secat creeriî şi m'au împiedecat de a produce măcar o singură strofă. Planuri am multe în cap, dar cînd vreau să mă pun pe lucru, se prezintă dinaintea ochilor mei imaginea hidoasă a unul tîrtan nespălat, cu care mă judec pentru o tîlhărie a luî, foarte păgubitoare mie. Cum dar să te inspiri, cînd muza drăgălaşe se metamorfozează într'o dihanie cu perciuni şi îmbrăcată în pielea dracului? Despot se tipăreşte la Socec; peste vr'o opt zile ţi-oî trimete unul din cele întîî exemplare. Nu rămîne de cît ultima jumătate de coală sub teasc. Cu ce, dar, să-ţî îndeplinesc dorinţa în privirea foaeî Convorbirilor f Portofoliul meu e gol de tot. Iată însă ce-ţî propun : ne-am decis cu Ion Ghica, să preschimbăm un şir de scrisori amintitoare de timpurile trecute. Posed pîn'acuma trei epistole foarte interesante ce mia trimes Ghica. Dacă-ţî convine, sînt gata a le pune la dispoziţia foaeî Convorbirilor. Acele scrisori nu se ating nicidecum de politica zilei; ele sînt nişte preţioase schiţe de moravuri vechi şi de datini istorice. Aştept răspunsul d-tale, păn'a nu-ţî comunica copie după dînsele. Te-al mirat de a nu vedea numele meu în tabla de materii a anului trecut ? Aceeaşi mirare mă coprinde şi pe mine, căci de cînd te-aî aruncat în braţele politicei, aî cam legat de gard literatura. Să sperăm însă că vom veni în curînd la postul nostru. Eu n'am fost la Bucureşti de pe la Octombrie, fiind spăi-mîntat de gerul ierneî. Socot însă să mă duc la Senat pe la sfîr-şitul luî Februarie, dacă . .. etc. Zici că aî să pleci peste vr'o 15 zile ?. . De ce nu te-aî opri cîte-va ceasuri la mine ? Pornind dimineaţa din Iaşî, ajungi pe la 11 ore la gara Mirceştî şi seara cu trenul expres te îndrumezl spre Bucureşti. Programul e lesne de urmat şi tot-odată de natură a-rnî produce o mare satisfacere. Amic sincer, V. Alecsandri. Mirceştî, n Februarie 1880 Iubite Negruzzi, Iţi şerifi în grabă, căci plec la Roman pentru procesul meu. Necazurile ce am, nu-mî laşă capul liber pentru ocupări literare, sper însă că voî scăpa în curînd de buclucuri şi atunci mă voî gîndi cu dragoste la copila noastră: Foea Convorbirilor. Cît pentru simţirile luî Ion Ghica către D-ta, eu cred că eşti înşelat. Ori cum, cînd voî merge la Bucureşti, voî avea o explicare cu el. Pană atuncî te îmbrăţişez. Aî să mal stal mult. în Iaşi ? Amic devotat, V. Alecsandri. CVIII Mirccş'.î, 14 Iunie 1880 Iubite Negruzzi, Iţi trimit, după făgăduinţă, începutul 'corespondenţei mele cu Ion Ghica —scrisoarea No. I şi sper să-ţî comunic altele pentru numerile următoare ale foaeî v). Plec peste două dile la Sinaia, unde sînt invitat de Doamna, ca să mă consulte asupra unei opere ce compune în colaboraţie cu un maestru venit din Suedia. Mă voî întoarce la Mirceştî în. cele d'întîî zile ale luî Iulie. Decî, sănătate şi la revedere. Al D tale amic, V. Alecsandri. CIX. Mirceştî, 20 Iunie 1SS0. Iubite Negruzzi, Primesc chiar acum alăturata scrisoare de la Papadopulo-Callimach. O găsesc destul de interesantă pentru, ca să fie publicată în Convorbirile Literare2). Dacă împărtăşeşti opinia mea, pune să tragă o copie destinată pentru tipografie şi trimete-mî originalul curat, îndărăt. Ţiu a pune acest autograf în colecţia mea de autografe. Cred că aî primit epistola mea către Ion Ghica, în care fac biografia luî Vasile Porojan3). Ce aî de gînd să faci în vara aceasta ? A ') Scrisoarea I («Din .vremea luî Grigorie Ghica Voevod), Conv. XIV (1880) pp. 1—5. " ') Scrisoarea e relativă la Ceremonia cafelei. V. Conv. Lit. XIV, p. 194-963) S'a tipărit în Conv. XIV, (1880) pp. 165—171. i 4 — 117 — Profită de vacanţă, ca să te maî daî în dragoste cu muza pe care aî părăsit-o pentru fleoarţa de politică. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CX. Mirccştî, 17 August 1880. Iubite Negruzzi, Eşti dus în străinătate ? Eşti în Iaşi ? Arunc la poştă aceste două întrebări, într'un noroc şi aştept un răspuns pentru ca să-ţî trimet o scrisoare lungă şi foarte interesantă a luî Papadopulo-Callimach. Aî maî scris ceva, sau aî continuat a te închina la altarul leniî ? De este aşa, o să avem vorbă împreună, sper însă din contra, să te îmbrăţişez. V. Alecsandri, CXI. Mirceştî, 30 August 1880. Iubite Negruzzi, Ţi-am trimis scrisoarea luî Papadopulo-Callimach şi sper că aî primit-o1). Maî posed o culegere de cîntece populare culese de părintele Episcop Melhisedek, precum : Imn catichetic popular, Colăcărie saU discurs la nuntă, Cuvint de ertăciune, Urare de anul nou. Toate aceste anotate de colegul meu de Academie. Dacă îţî convin, sînt gata a ţi-le trimite pentru Convorbiri2'). Ele sînt foarte interesante ; aştept răspuns. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXII. Mirceştî, 2 Septembre 1S80 Iubite Negruzzi, Profit de plecarea ginerelui meu la Iaşi, pentru ca să-ţî trimit colecţia de cîntece populare făcute de părintele Meihisedek. Nu mă îndoesc că va găsi în curînd loc în coloanele Convorbirilor. Cred că aî primit a 4-a epistolă a luî ') Scrisoarea tratează despre Cyril Lucar. V. Conv. Lit. XIV, p. 252. 2) S'au tipărit în Convorbiri, XIV, (1880) pp. 290, 344, sub titlul «Literatură religioasă populară». Ion Ghica1). Cînd va apare? El pregăteşte o a 5-ascrisoare foarte interesantă, la care voî răspunde imediat. Te îmbrăţişez. V. Alecsandri. CXIII. Mirceştî, 8 Sept. 18S0. Iubite Negruzzi, Dacă proectul meu de a petrece iarna în străinătate tea mîhnit, dă mîhnireadupă spate, căci mi-am schimbat planurile. Nu plec din ţeară decît la primăvară! Perspectiva unuî voiaj în luna luî Noembrie nu-mi surîde nici decum; apoî Academia şi Senatul îmî aţin calea. Trebue decî să las deocamdată toeagul de călător în colţul odăiî şi să rămîn la postul meu de cetăţean academician în cursul iernii ce vine. Voi profita negreşit de zilele viforoase pentru ca să mă pun pe lucru şi voî trimete din cînd în cînd cîte ceva Convorbirilor. Cît pentru comedia în versurî de care mă întrebî, n'am început-o încă, fiind-că toată vara am fost năvălit de musafiri. Tot ce am putut face pe furiş, este o feerie naţională pentru teatrul din Bucureşti, intitulată Povestea luî Pepelea 2). Cea întîî lucrare ce voi întreprinde în curînd, este o dramă în proză: Desrobirea Ţiganilor, 3) apoî în cursul ierneî voî începe comedia mea în versuri, dacă mi-o fi bine. Pe sâptămîna viitoare, adică la 14 Sept. mă voî găsi în Iaşi şi voî avea mare mulţumire să te întîlnesc, pentru ca să mal vorbim de voiajuri, de literatură şi chiar de politică. Pană atunci te îmbrăţişez şi te rog să prezentezi complimentele mele respectuoase D-nel Negruzzi. V. Alecsandri. CXIV. Mirceştî, 9 Noembrie 1880. Iubite Negruzzi, Plec mîine la Bucureşti, de unde aşî vroi să trimet d-luî Creangă colecţia operelor mele, cerută de d-lul. Nu-i cunosc însă adresa. Te rog să aî bunătate a mi-o însemna pe o bucată de hîrtie şi a mi?o expedia, 5 strada Calvină. Ion Ghica a fost astăzi aici şi mi-a anunţat o nouă scrisoare. ') A patra scrisoare (Eteria) Conv. XIV, (1880) pp. 325—344. J) Conv. XVII. (1883) pp. 201, 247, 293. 3) Care nu a fost scrisă. — 119 — Sper că ceea ce ţi-am dat, va apare întreagă în numărul ce are să iasă. VW la Bucureşti ? Al D-tale amic, V. Alecsandri. CXV. Mirceşti, 28 Decembrie 1S80. Iubite Negruzzi, înainte de toate îţî mulţumesc pentru felicitările ce mi-aï trimes de sărbători şi pentru urările amicale ce facî în privirea sănătăţeî şi a hărnicii mele ; sper că ele mi-or profita pentru ca să fiu mai cu voe-bună şi mai productiv în cursul anului care vine. Primeşte la rîndul D-tale din parte-mi asemenea urări, pe lîngă care mai adaog în special unele în folosul Convorbirilor. Articolul lui Ion Ghica este în adevăr mai personal decît scrisorile precedente '), însă el nu este decît ca o prefaţă la o serie de studii foarte interesante, pe care le-aşi vedea cu mare mulţumire în coloanele Convorbirilor. De aceea sînt prea bucuros de vestea ce-mi dai despre publicarea în numărul din 1 Fevr. Eu mă recunosc dator cu multe răspunsuri lui Ion Ghica şi sper că le voi scrie în curînd. Până atunci, te rog să arăţi complimentele mele respectuoase d-nei Negruzzi, şi să primeşti amicalele mele îmbrăţişări. V. Alecsandri. Prin ginerele meu ţi-oi comunica un articol al lui Papado-pulo-Callimach, în care se tratează despre ceasornicul lui Ştefan cel Mare, dat Ruşilor de către Mitropolitul Veniamin Costaki2). CXVI. Mirceşti, ii Ianuarie 1SS1. 24'' sub zero Iubite Negruzzi, Scrisoarea d-lui Nicanor Frateşiu, protosincel şi secr. consist, nu m'a surprins, fiind-că sînt obişnuit cu asemenea propuneri. Se vede că mă bucur de reputaţia de père nourricier.. . Sînt vr'o trei ani, am primit din Basarabia o epistolă din ') Scrisoarea VII relativă la partidele politice şi evenimentele din anul 1848. Conv. Lit. v. XIV, p. 407. -) Scrisoarea tratează despre «Ceasornicăria la Romani» Conv. Lit. XV. 1S81 pp. 29-32. partea unui tînăr care mă ruga săi adoptoz, sub cuvînt că admira mult poeziile mele. Anul trecut, un alt june amator de versuri, mî-a scris din Giurgiu, rugîndu-mă să-1 primesc ca elev în atelierul meu poetic1). Cu ocaziunea sărbătorilor anului nou am primit o propunere cam de aceeaşi natură, precedată de felicitări entusiaste în modul următor: «Anul nou cu cea maî mare şi înfocată verdeaţă vedem că «a sosit; iar cel trecător s'a dus ca cum n'a maî fost! Dar acest «an este sperător de a fi foarte îmbelşugat pentru marele şi celebrul «nostru bărbat de stat, care nu maî puţin poartă şi faimoasa «cunună de rege al tuturor poeţilor din tot globul Europei. Decî «Dumnezeu să vă întărească înmilionit sfînta sănătate ca să puteţi «lupta de a* face bine tuturor... şi mie, trimiţîndu-mă în Paris ca «samă perfecţionez... etc». D-l Grigori Szilâsy mi-a recomandat în adevăr scrierile tînăruluî Dulfu, cerîndu-mî opinia asupra meritelor lor, dar n'a mers pană la propunerea de adoptare sau de creştere a juneluî poet de peste Carpaţî. . . Astăzî mi se prezintă un Costin ! . . Stau şi mă 'ntreb cine mi-a organizat o asemenea scie ? De unde pană unde am ajuns a fi considerat ca un adoptator, sau cel puţin ca un crescător de copii talentaţi t Dacă aş fi milionar sau înmilionit, aş crea un institut de poetotrofie, însă cu averea ce-mi rămîne, nu-mî este permis a mă gîndi decît la familia mea, Am primit o nouă scrisoare de la Ion Ghica, care conţine detaliurî interesante asupra celor întîî tineri romînî din Paris, la aniî 1834—18352), şi asupra gradului de ignoranţă a Francezilor despre ţările noastre. Imî propui să-î răspund spre a complecta suvenirile lui, şi amîndouă scrierile ţi le-oî comunica, dacă doreşti. Ţi-am trimis prin ginerile meu un articol al lui Papadopulo-Callimah asupra ceasornicăriei — destul de interesant. Sper în curînd să te scap şi de doiul de versuri. Pană atunci însă, o amicală strîngere de mînă. V. Alecsandri. ') I. Scurta : «Cabinetul poetic al lut Alecsandri». SSmănătorul II (1903) p. 465. *) V. «Scris. VIII (Din viaţa socială de pe la 1835 -36)» Conv. Lit. XIV, Pp. 446—50. — 121 — CXVII. Mirceştî, 16 Ianuarie 1SSi. Iubite Negruzzi, M'am întîlnit cu părintele Episcop de Roman, Melhisedek, care a manifestat dorinţa de a se abona la Convorbiri. Tot-odată ar dori să aibă volumul anului 1880. Fă bine, dar, de regulează atît abonarea cît şi trimiterea acelui volum la adresa colegului meu de Academie. Cînd pleci la Bucureşti... dacă nu cum-va îî fi şi plecat. Eii mai rămîî acasă pană la finele luî Făurar. Al d-tale amic, V. Alecsandri. CXVIII. Mirceştî, 26 Ianuarie 1SS1. Iubite Negruzzi, Sînt însărcinat de Academie cu biografia răposatului meu amic C. Negruzzi. — Nu mă pot adresa dar la altul de cît la fiul său pentru a avea următoarele notiţi : (sic). — Anul şi locul naşterii. — Studiile ; — sub care profesori ? în care scoale ? — Operele cu titlurile separate şi anul publicaţiei lor. — Epoca şi locul morţii. — Familia ; părinţii, strămoşii. Te rog să-mi comunici cît mai curînd toate aceste notiţiî sau măcar unele din ele, pentru ca să mă pot apuca îndată de lucru1). Aştept răspunsul D-tale cu nerăbdare şi te îmbrăţişez. V. Alecsandri. CXIX. BucureştT, 10 Martie 18Si. Iubite Negruzzi, Te-am căutat aicî şi am aflat că ai plecat la Iaşi. Mă grăbesc dar a-ţî trimete aceste rindurî, pentru ca să te rog de a nu publica încă epistola, mea asupra Finei amare a ecsilului, ce ţi-a comunicat Ion Ghica, fiind-că nu este complectă. Imî propun să o sfirşesc cînd mă voi întoarce la Mirceşti şi atunci voî trimeteo foaiî Convorbirilor2). Avem trei posturi vacante la Academie. D-ta eşti candidatul ') «Nu ştiu din care cauză lucrarea aceasta nu s'a făcut». Nota lut I. N. 2) Scrisoarea a rămas neterminată şi s'a publicat asa în Conv. Ut. an. XVIV (1891) pp. 721—726. — 122 — meü pentru unul din ele. Bine ai face de a-í trimite Academiei colecţia complectă a Convorbirilor. Al d-tale amic, V. Alecsandri. CXX. Mirceştî, ii Mat 1881. Domnule Not. coresp. etern1), Accepînd invitaţionea ce aţi benevolit a-mî tramitte la benchetui societăţii social literaria Junimea, mă nutresc cu speran-ţionea de a frequenta acel benchet, unde sum secur de a găsi un nutriment mai substanţiale. Prin consecenţia fínese ca şi d-voastră prin sclamaţiunea ardinte : Să trăiască! Cine? Din reşedinţemîntul Mirceştî. In Brumariu, în zi cu brumă. Sincer stimător, Văsiliu Alecsandri. CXXI. 3 Iulie 1S81. Iubite Negruzzi, Primesc chiar acum treî epistole de ale lui Ion Ghicas destinate Convorbirilor?). Ţi le expediez prin poştă. Ghica pleacă Sîmbătă Ia Londra, ca ambasador. Regret absenţa lui de la Academie şi de Ia direcţia teatrului. Te rog să-mî rezervezî un exemplar din ultimul volum al Convorbirilor. Complimente respectuoase d-neî Negruzzi. Al D-tale amic, V. Alecsandri. Vrei să publici pe Pepelea într'unul din numerele verii? CXXII. Mirceştî, 24 Iulie 1881. Iubite Negruzzi, Am scris la Bucureşti ca să-mî trimeată manuscriptul lui Pepelea, şi păn'acum nu am primit nici răspuns ') Invitaţia la banchetul anual al Junimi?, subscrisă de secretarul societăţeî, era făcută de as;ă-dată în stil latino-germano-ardelean. Alecsandri răspunse cam în aceiaşi limbă. (Nota luî I. N.) *) Aceste treî scrisori sînt: a IX-a (David Urquhart), a X-a (Egalitatea), a Xl-a (Libertatea), publ. în Conv. XV (1881) pp. 165, 209, 254. — 123 — nici piesa. Voi mai reînnoi cererea mea astăzi, însă nu cred să obţiu vre-un rezultat pană nu s'a numi un director al teatrelor în locul lui Ion Ghica, dus acum la Londra în calitate de ministru plenipotenţiar. Mi s'a propus mie direcţia acelei galere, dar înţelegi că am refuzat cu entusiasm. Al D-tale amic, V. Alecsandri. CXXIII. Mirceştî, 17 Septembrie 1881. Iubite Negruzzi, In sfîrşit am căpătat o copie depre mânu-" scriptul lui Pepelea, dar în ce hal! vei judeca însu-şi... E de mirat cum să aibă direcţia un asemenea copist! Am făcut îndreptări pre cît am putut; acum dacă tot voeşti ca să publici această piesă în Convorbiri, încredinţează volumul alăturat unui zeţar inteligent şi Doamne ajută. Ce zici de iarna timpurie care ne-a căzut pe cap ? Clima eminament (sic) proprice! după spusa lui Aurelian. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXX1V. Mirceştî, (fără dată) Iubite Negruzzi, Iţi mai trimit o piesă care s'a jucat cu mult succes în iarna trecută la Bucureşti, însă tot aşa de prost copiată ca şi Pepelea. Dacă îţi convine, public'o în «Convorbiri», fără nume de autor. Un simplu X e suficient1). La caz contrar, ai bunătatea a da piesa lui Lukian pentru beneficiul lui, cu condiţie ca să nu pue numele meü pe afiş, dacă ar afla că e făcută de mine. Aştept răspunsul D-tale şi te îmbrăţişez. V. Alecsandri. CXXV. Mirceştî, 27 Septembrie 1881. Iubite Negruzzi, M'am bucurat că n'ai fost un pierde-vară ca mine şi că ai tradus ... fie chiar în versuri albe, pe Don Carlos al lui Schiller*). Cu timpul sper că vom poseda în limba romînă tot teatrul clasic german, o adevărată comoară! 1) S'a publicat sub litlul iSfredclul Dracului, farsă de Carnaval, imitaiă din franţuzeşte, de X», în Con. Lit. XV, p. 297. Neta lui I. N. 2) V. Conv. Lit. XVI (1882—83) pp. 15, 50, 88, 132, 173. — 124 — J Imî spuî că Maiorescu a reînviat pe lumea literară după opt ani de catalepsie. Cu atîta mai bine şi pentru literatura noastră şi pentru el! Un om ca dînsul, învăţat, elocuent, deştept, cugetător şi de gust, este menit a aduce mari foloase tinerime!, atît prin scrierile cît şi prin graiul lui. Să ne felicităm dar de reînvierea ilustrului orator, care ştie a combate atît de aspru beţia cuvintelor. Mulţi chemaţi, dar puţini aleşi. .. Această maximă se poate aplica la toate generaţiile ce se succedă. Din elementele tinere care dau puţine roade astăzi, cine ştie dacă n'am vedea eşind o mînă de oamenî-vengherî de marfă bună? Să nu desperăm, ci să urmăm a le arăta calea. . . Sunetele june se obosesc de cinism şi se revoltă cîte-o dată în contra lui; atunci ele aspiră a reintra în lumea ideală, căci care om nu sufere măcar odată în vieaţă de nostalgia frumosului! Ion Ghica va continua şirul scrisorilor lui, însă cu totu afară din domeniul politic. Acele două care tratează despre Egalitate şi Liberate au fost făcute cu scop şi de varietate şi de a proba cum înţelegem libertatea şi egalitatea, oamenii generaţiei cărunte. Fratele meu a promis să devie corespondentul Convorbirilor'. Mă bucur de această hotărîre a lui, însă am să-1 îndemn şi eu din parte-mî ca să se ferească de politică, politica fiind filoxera literaturii. Cît pentru mine, iubitul meu coleg, am legat condeiul de gard ! . . . întreaga vară am petrecut-o cu ocupări agricole şi cu plăţi de datorii. Slavă Domnului! Acum sînt liber, liberat şi de moşie, pe care am arendat-o, şi de creancierî pe care i-am ghiftuit de bani. Sper dar că în iarna ce vine, închizîndu-mă ca un culbec în căsuţa mea, voiu reuşi a mă acăţa de poalele muzei... Ce trîn-teală am de gînd să-î dau! Avusesem proectul a pleca în străinătate spre a căuta un colţ de pămint scăldat în soare, însă şi anul acesta mă voi mulţumi cu soarele din sobă... La Martie voi merge să asist la lucrările Academiei şi la i Mal voi pleca... Unde ?. . Unde m'or duce ochii şi pe cît timp pînzele pungii vor fi umplute. E timpul să mal es în lume.. . Orizontul de la Mirceştî a început a-ml părea cam îngust, şi soarele Romînieî cu nasul degerat de frig. — 125 — N'aî avea curagiul să te abaţi pe aicea cind te veî duce la Cameră singur ? Mi-aî face mare plăcere. La revedere şi miî de complimente afectuoase d-neî Negruzzi. Al d-tale amic, V. Alecsandri. Fă cu Pepelea şi cu Sfredelul dracului ce-î găsi de cuviinţă. Ţi le-am trimis numai şi numai pentru că mi le-ai cerut. Dacă însă s'ar înjgheba o trupă în Iaşî, aş dori să daî Sfrederul dracului'— (fără nume de autor) —ca să se joace. CXXVI. Bucureşti, Sîmbătă. Iubite Negruzzi, Răspund îndată la scrisoarea ce mî-aî trimis la Mirceştî şi care m'a găsit în Bucureşti; am scris îndată luî Pa-padopulo ca să-ţî expeduiască un articol foarte interesant asupra lui Ciubăr- Vodă *), şi alte scrieri ce a făcut în timpii din urmă. Nu am vreme astă-zî să-ţî trimit notiţele ce cereţi asupra luî Rallet, dar cît maî curînd voi căuta să-mî aduc aminte despre unele particularităţi a vieţeî sale şi le-oî aşterne pe hîrtie, pentru ca să-ţî îndeplinesc dorinţa. Mîine plec la Sinaia şi sper că voî afla data exactă a venireî Regelui la Iaşî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXXVII. Mirceştî, 17 Octombrie 1881.. Iubite Negruzzi, M'am întors de la Bucureşti aseară şi am găsit pe biuroul meu o scrisoare a d-luî Ion Ghica, care mă întreabă dacă s'aii publicat în Convorbiri epistolele cele din urmă. Spre răspuns, te rog săi trimeţî numerile de la i August, i Sept. şi 1 Oct. şi să urmezi înainte cu trimeterea numerilor viitoare la adresa luî Ion Ghica: Londres 77, Cornvvaill-Gardens. Am văzut pe Maiorescu pregătind un articol foarte curios asupra sinuciderilor. Slavici lucrează o nuvelă.. . Eu sper că de acum moi pune pe lucru... dacă nu mă voi porni în străinătate. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. *) Articol tipărit în Conv. XVI, (1882) p. 285-295, sub titlul «Ciubăr-Vodă, în istoria Moldovei şi în drama D-lui Vasile Alecsandri; «Despot-Vodă.> — 126 — CXXVIII. Mirceştî, 14 Pebruarie 1SS2. Iubite Negruzzi, Primesc din Londra începutul unei lucrări Importante asupra unor chestiuni care interesează ţara şi bogăţia eî. Cunoşti autorul ') şt nu mă îndoesc că scrisoarea lui va fi primită de foaia Convorbirilor. Ţi-o comunic dar fără întîrziere, însă •cu condiţie ca numele lui să nu fie publicat. Poziţia lui actuală Jiu-î permite să-şî moae pana în altă cerneală decît în aceea -diplomatică. Vei însemna dar numele autorului cu litera X şi vei păstra manuscrisul ca să mi-1 înapoezî cînd nu o mai fi trebuinţă de el. In Monitor văd că eşti absent de la Cameră, prin urmare trebue să fii la Iaşi. Iţi trimit dar manuscrisul dea-dreptul acasă, cu încredere că-ţî fac mulţumire, dînd de hrană foaiî lacome a Convorbirilor. Plec peste cîte-va zile la Bucureşti, căcî la 23 Februarie se deschide sesiunea Academii. Poate să ne întîlnim în tren. Amîn-doi avem mai vie plăcere a ne regăsi pe tărîmul literar decît pe .gunoiul politic. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXXIX. Mirceştî, 8 April 18S2. Iubite Negruzzi, Fiind-că plec, de azi într'o săptămînă, te rog să spuî d-luî Naum, că aştept cu nerăbdare traducerea din Mireio ce mi-a promis3). N'aş vrea să mă pornesc fără dînsa, căcî sînt încredinţat că va produce mare mulţumire luî Mistral şi confraţilor lui din Felibrigiul Provenţii. Să ne vedem sănătoşi. V. Alecsandri. Complimentele mele d-nei Negruzzi. CXXX. Mirceştî, Mercurî. Iubite Negruzzi, M'am întors sănătos şi întinerit din călătorie şi am adus condeiul de aur decernat luî Naum de către comitetul felibrin din Forcalquier. Te rog săi spuî că ţiu acest frumos premiu la dispoziţia sa, şi că-1 poftesc să se repeadă la Mirceştî ca ') Ion Ghica, atunci ministru al ţării la Londra. /. N. *) V. acea traducere în Conv. XVI, (1S82-83) pp. 347-48. — 127 — să-1 primească din mîinele mele, împreună cu diploma. Am auzit că pleci în streinătate. Cînd şi încotro ? Nu uita să mergi la Londra şi să vezi pe Ion Ghica. Adresa lui este 59, Prince's Gate. Complimente D-neî Negruzzi şi voiaj fericit. Al D-tale amic, V. Alecsandri. CXXXI. Mirceştî, i Iulie 1882. Iubite Negruzzi, Păn' a nu pleca din Iaşî, te rog să dai D-luî Naum alăturata scrisoare împreunată cu o diplomă şi cu condeiul de aur ce i s'au decernat ca premiu de către Ateneul jocurilor Florale din Forcalquier. Iţî doresc timp frumos, veselie şi sănătate în călătoria ce întreprinzî şi te rog să prezinţi complimentele mele Dneî Negruzzi. Al D-tale amic, V. Alecsandri. CXXXII. Mirceştî, 1 Iulie 1882. Iubite Negruzzi, Primesc chiar acum din Londra un pachet conţinînd urmarea Studiilor economice a luî Ion Ghica, al căror început ţi le-am comunicat înaintea plecăreî mele în streinătate. Iţî trimit acest nou manuscris, cu încredere că lucrarea aceasta va găsi loc în coloanele Convorbirilor, ca una ce este bine cugetată, bine scrisă şi demnă de a găsi adăpost în o foae de valoare1). Azî dimineaţă ţi-am trimis prin conductorul trenului un pachet, în care sînt coprinse premiul cîştigat de Naum la Forcalquier precum şi diploma ce îl însoţeşte. Te rog să bine-voeştî a i le înmîna pentru ca să-1 vindecăm de friguri. Al D-tale amic, V. Alecsandri. CXXXIII. Mirceştî, 22 Sept. 18S2. Iubite Negruzzi, Cred că te-aî întors din lunga-ţî călătorie şi mă grăbesc a te înştiinţa că Ion Ghica mi-a trimis urmarea ') «Producţiunea, consumaţiunea şi schimbul» de I. Ghica. Conv. Lit. XVI pp. 165, 234, 273, 297, 392. scriereî sale asuptaproducerei şi a consumăreî. Ţi le-oî comunica îndată ce voî fi sigur că te găseşti în cuibul vesel din Păcurari. Ion Ghica îmî spune că n'a primit numerile Convorbirilor din Iulie şi August în care sînt publicate partea întîî. a operei sale. Te roagă să bine-voeştî a regula să i se expeduiască şi acele numere, pentru ca colecţia luî să fie complectă. Frate-meu asemenea regretă că nu mai primeşte Convorbirile. Dacă abonamentul este expirat, rog să-1 înscrii din nou în lista abonaţilor şi săi expedueştî toate numerile ce-î lipsesc. Cu venirea mea la Iaşî voi regula plata acestui abonament. Eram decis a petrece iarna în Italia, însă boala soţiei mele mă obligă a-mî părăsi orice plan de voiaj. Voi sta şi iarna aceasta la Mirceşti, lingă sobă, şi de-o da Dzeu să am linişte, sper că mă voî ocupa de lucru. V. Alecsandri. CXXXIV. Mirceşti, 25 Septembrie 1S82. Iubite Negruzzi, Iţi trimit urmarea articolului luî Ion Ghica asupra producerii şi consumării. Această lucrare serioasă mia părut bine făcută şi pentru meritele sale am recomandat-o Convorbirilor. Dacă însă opiniile exprimate de autor nu sînt conforme cu acele susţinute din foaia Junimii, se va găsi poate vre-un membru al Junimii care să scrie un contra-articol serios, bine cugetat şi demn de un adversar ca I. Ghica. Nu ştiu ca foaia Convorbirilor să fie exclusivă ca o foaie politică de o coloare absolută. Coloanele eî au fost totd'auna ospitaliere pentru tot ce e bine scris deşi chiar cîte-odată prea puţin înţeles, precum Teoria fatalismului şi alte ondulaţiunî ejusdem farinae1). Aşa dar, fiind-că eşti dispus a publica şi restul articolului luî I. Ghica, mi se pare convenabil ca să urmaţi al subsemna ca pînă acum numai cu iniţialele autorului, şi aceasta din cauza poziţiei diplomatice, care nu-î permite a-şî pune numele întreg. Dacă însă aî vroi să aî o explicare cu el în această privinţă, iată adresa luî: Ion Ghica, Prince's Gate — 59 — Londra. Numerile din Convorbiri ce-î lipsesc sînt acele din Iulie şt August, care conţin începutul articolului său. ') Aluzie la articolele luî V. Conta: «Teoria fatalismului» şi «Teoria ondu-laţiuneî universale». 129 — Cît pentru fratele meu, i-oî scrie pentru ca să mă înştiinţeze de la ce epocă nu a primit numerele foaiî. Că am cea maî mare dorinţă de a asista la inaugurarea statuii hiî Ştefan cel Mare şi bărbos, nu poate fi nicî o îndoială; şi sper că starea sănătăţii d-neî Alecsandri îmî va permite să-mî îndeplinesc dorinţa. Părerea mea de rău este că împrejurările supărătoare prin care am trecut şi tot trec încă, nu miau permis şi nici nu-mî permit de a compune vreo odă de circonstance, cum am făcut cu ocazia inaugurării luî Mihaî Viteazul. Regele va veni negreşit ca să asiste la acea mare serbare naţională; M. Sa mi-a şi vorbit odată despre deciderea sa de a veni la Iaşi cînd se va descoperi statua. Suferinţele d-neî Alecsandri de abia îmî lasă vreme ca să scriu cîte un răvaş pe la soroace, îndată însă ce va fi maî liniştită voî căta prin saltar ceva pentru Convorbiri. îmi pare bine că nu ţi aî perdut vara, şi că ai tradus tragedia luî Schiller: Fecioara de la Orleans1). Nu maî puţin mă bucur că aî înmulţit familia Copiilor de pe natură. Ce lucrează Naurri ? L'am îndemnat să traducă întregul poem al luî Mistral: Mire'io .. . Apucatu-s'a de această lucrare ? Al d-tale amic, V. Alecsandri. CXXXV. Mirceştî, 15 Octomvrie 1882. Iubite Negruzzi, Iată o nouă scrisoare a luî Ion Ghica2), de soiul acelora care au plăcut lectorilor foaiî Convorbirilor. Ea cuprinde notiţe foarte interesante asupra pleiadei de dascăli Greci, care au format educaţia generaţii bătrîne din Bucureşti. Cred, prin urmare, că va găsi loc în coloanele Convorbirilor, ca un pastel al timpului trecut. Pe cînd inaugurarea statuii luî Ştefan cel mare ? Aş dori mult să fiu lămurit despre ziua serbării, căci am mare nevoe de a mă repezi la Bucureşti pe vreo cîte-va zile, spre a mă da pe mîna luî Young, dantistul. Am o măsea îndrăcită, care mă bagă în iad de viu. Amiciî şi sărutare, V. Alecsandri. Frate-meu nu a primit numerele din / Iunie, Iulie, August şi Septembrie. •) V. Conv. XVII, (1883—84) pp. 8, 47, 87. *) Scris. XIII («Dascăl» Greci».) Conv. Lit. XVI (1882—83) pp. 325—331. 27278 9 — 130 - CXXXVI. Mirceştî, 17/29 Octombrie 1882. Iubite Negruzzi, Eram gata de plecare la Bucureşti, cînd soţia mea a căzut din nou la pat, bolnavă de reumatismuri articulare şi foarte dureroase. Deci stau pe loc, pînă va trece accesul acestor suferinţi grozave. Cît pentru măselele mele cu pricina, le-am poruncit să mă lase în pace pe vreo cîteva zile şi pană acum m'au ascultat. Dea Domnul să nu se răsvrătească în contra ordinului meu. Sînt foarte necăjit, foarte obosit şi foarte întristat de a pierde o mulţime de vreme fără lucru, căci nu sînt în stare de a face nici o Makedonskioae1). Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXXXVII. Mirceştî, 7 Decembrie ¡882. Iubite Negruzzi, Am citit chiar acum cuvintele patriotice pe care le-ai rostit în Cameră cu ocaziunea proectuluî de lege pentru împămîntenirea unui jidan. Bravo ! Să trăeştî! să dea Domnul ca toţi Romîniî să vorbească tot ast-fel2). Eu am avut păcatul să iau numai odată cuvîntul în favoarea unui tînăr Evreu, care a publicat un volum de poezii romîne, şi simt o mare mustrare de cuget; însă mă jur să nu mai cad în asemenea păcat. încă odată bravo ! aferim ! în toate limbele păgîne şi creştine. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXXXVIII Mirceştî, 12 Decembrie 1882. Domnule Redactor,3) Răposatul meu amic, C. Negri, era mare amator de monede vechi de aur şi în diversele Iui călătorii, îşi ') Makedonskioat, adică o poezie lu felul celor compuse de D. A. Maccdonşki poet din Bucureşti. (Nota luî I. N.) ') Directorul Conv. Lii. fiind deputat, combătuse în Cameră (Dec. 1882) proectul de lege pentru împămîntenirea D-tuî Iacob Neuschotz, bancher din Iaşî. Discursurile ţinute de Mihail Cogălniceanu şi de primul ministru, loan Brătianu, in favoarea împămînteniriî bancherului israelit, nu isbuti să convingă Camera şi proectul de lege fu respins. (Nota Conv.) 3) Din Convorbiri XVI p. 380. — 131 — formase o colecţie, pe care o ţinea împărţită în o mulţime de cu-tiuţî rotunde, quadrate, octogene, cutiuţî de sandal, de fildeş, de lac japonez, etc. Din cînd în cînd el îşî cerceta, îşî admira comoara care pe lîngă valoarea eî metalică şi numismatică, maî avea în ochii săi farmecul elocvent al suvenirilor. Fiecare din ele îl reprezenta un colţ de lume călcat de el, un incident al vieţeî sale de călător, o anecdotă mai mult sau maî puţin interesantă; prin urmare el, omut cel maî generos ce am cunoscut, era, pot zice, sgîrcit în privirea monedelor sale şi păn'acolo mergea părtinirea sa, că, la zile de nevoe prefera să facă împrumuturi de bani cu plată de dobînzî mari, de cît să se atingă de conţinutul cutiuţilor. In ultimii ani ai vieţeî sale, ajuns la o lipsă de avere care nu-î maî permitea să aibă mîna larg deschisă pentru ajutorul sărmanilor, Negri se decise, oftînd din greu, a avea recurs la comoara lui ascunsă, şi odată intrat pe această cale de sacrificiu, el se despărţi încet de scumpele sale medalii. Cînd toate fură împrăştiate, amicul meu le duse dorul şi în speranţă de a maî găsi măcar una din ele, ca s'o păstreze drept talisman, el deschidea din cînd în cînd cutiuţele şi constata cu mîhnire pustiul ce năvălise în sînul lor. De două ori însă, el avu mulţămirea de a descoperi cîte un Constandinat de aur printre nămolul de obiecte ce înghesuia biuroul lui; mulţămire efemeră! căci abia găsită, biata monedă trecu după obicei, în mînile uneî bă-trîne cu familia numeroasă. Astfel am urmat şi eu, D-le Redactor, ca să răspund la apelul D-voastre şi să vă trimet ceva poeziî pentru «Convorbiri». Am deschis toate saltarele, am răsfoit toate hîrtiile şi în fine am găsit. Eoprjxa! Am găsit un teanc de versuri de album, care, departe de a avea valoarea medaliitor lui Negri, au însă specialitatea lor caracteristică în domeniul literatureî. Această categorie de versuri reprezintă rezultatul amar acelui chin al inchiziţiei moderne ce se numeşte pedeapsa albumului, osîndă grozavă, la care poeţii şi chiar simplii versificatori sînt expuşi maî cu deosebire. Nu zic aceasta pentru poeziile ce vă trimit acum, căci ele au fost compuse sub o impresie plăcută şi adresate unor persoane care merită capo-d'opere poetice, şi un autor nu poate fi de cît măgulit cînd e solicitat de dame şi domnişoare atît de distinse, ca să îmbogăţească albumul lor; dar în genere versurile de po-runceală produc acelaş efect sgîrcitor de nevre ca şi frecatul unui — 132 — sfeşnic de alamă pe o masă de marmură sau ca tăiatul unui dop de plută cu un cuţit ştirbat. Am avut ocaziune a fi supus adese-orî la pedeapsa sus pomenită, fiiind graţios solicitat prin viu grai sau prin poştă, ca să deviu însu-mî călăul meu şi m'am executat, producînd cele mai multe ori nişte prostii, demne de un geniu necunoscut, anume Misletti din Tîrgul-Cucului, care a murit. Iată ultimele sale opintiri, ce au contribuit a'l ucide : PE ALBUMUL D-NEI X Trecînd azî pe stradela luî Drakaki Baston Zărit-am într'o birjă o muză de bonton Ş'am zis : Căci n'am Pegazul Bădiţei Apolon Ca s'o răpesc în braţe-mf, şi să o rog pe drum Ca să'mî inspire versurt pentru al t5u album. PE ALBUMUL D-NEI XX Amorul are miros, tu încă aî parfum : Nedespărţiţi decî fi-veţî în inimi şi 'n album. Ferească Dumnezeu pe tot omul şi chiar pe duşman de asemine boală producătoare, de asemine convulsiunî oiimpo-epi-leptice! Vale! V. Alecsandri. CXXXIX. Mirceştî, 20 Dec. 1882. Iubite Negruzzi, Materie pentru Convorbiri începe a ploua. Papadopulo a trimis la Iaşi Ia adresa d-tale un lung articol foarte interesant asupra felibrilor din Provenţa l). Eu ţi-am expediat azi dimineaţă o nouă scrisoare a luî Ion Ghica. Le vei găsi acasă cînd te-î întoarce de sărbători, dacă nu cum-va îi face sărbătorile în Bucureşti. Primit-ai două poezii: una compusă de frate-meu Ia 1857 8) şi alta de Millo la 1851 ? Ţi le am trimis prin Maiorescu. Aş dori mult ca să găsească un colţ în foaia noastră literară. ') Conv. Lil. XVI, (1872-1883) articolul intitulat «Mişcarea literară provensală». s) A fost tipărită în Conv. XIX, (1885) pp. 187-88, sub titlul: . — 134 — Revista Lumiî latine. Ea se va ocupa cu seriozitate de ţările noastre. Iată pentru ce îţî trimet un pachet de programe ale eî, cu rugăminte ca să le împarţî la membrii Junimii, şi totodată să ï îndemni cu multă elocuenţă a se abona. Cînd vii la Bucureşti pentru Academie ? Eu sper să plec la 14 Martie seara. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXLII. Mirceştî, 10 Martie 1883. Iubite Negruzzi, îmi ceri un portret pentru Albumul Junimii şi altul pentru tabloul colectiv al Junimiştilor. Tot ce posed este acesta pe care ţi 1 trimit. Dacă formatul e prea mare, binevoeşte a te adresa din parte-mi la D-l Heck, fotograful, pentru ca să-1 reducă în proporţiile cărţilor de vizită. Vei face o comandă de 12 exemplare în socoteala mea. Eu am de gînd a mă repezi pînă la Iaşi înainte de a pleca în străinătate, adică pe la începutul lui Mai, şi atunci voi regula comptul meu cu D-l Heck. Portretul ce-ţi trimit este unul din cele mai nimerite, fiind făcut la o epocă, unde obrazul meu nu purta încă : du temps l'irréparable outrage, însă umbrele sînt prea tare însemnate pe el, aş dori ca Heck să le mai corige. Nu am nici curagiul, nici răbdarea să mai pozez pentru a obţinea testimoniul fotografic a sbîrcelilor bătrîneţii, cu care mă văd năvălit pe fie-care an mai mult. Nu mă iartă filotimia, după cum zicea Kir Gaitanis, dascălul meu de limba grecească. Mă întrebi dacă iarna din care începem a eşi a fost roditoare ?. . Ar fi fost prea mănoasă dacă nu mi-ar fi adus o mulţime de supărări : boala soţiii mele care a durat şase luni de zile, boala primejdioasă a fratelui meu, din care abia a scăpat cu viaţă, su-punîndu-se la o operaţie din cele mai grele : trachéotomie ... şi altele, şi altele ... pe care să le ia dracul ! Cu toate acestea, am cercat să găsesc un adăpost în sînul literaturii, şi cu chiu, cu vai, am scris o comedie în versuri, în trei acturi, întitulată : Fîntîna Blanduzieî1). Lucrarea s'a făcut cu destulă repejune, în 4 săptămîni, dar fi va ea nimerită sau nu? Mă tem că va face a se încreţi sprîncenele asprei critice, căci biata piesă a venit pe lume în vaetul de suferinţi a nevestei mele. ') Tipărită în Conv. Lit. XVIII (1884—85) pp. 92, 141, 169. Mergînd la Bucureşti, o voî supune o areopagului ce se adună pe fiecare săptămînă la Maiorescu, şi apoi voî vedea ce este de făcut cu manuscrisul.. . Cine ştie ? poate că el este destinat a aţîţa focul din sobă. Imî pare rău că nu poţi veni la Academie chiar la început, pentru ca să fiî faţă la lectura comediei mele. Orî-cum, te îmbrăţişez şi te rog să arăţi d-neî Negruzzi afectuoasele mele complimente. V. Alecsandri. CXLIII. MirceştY, Martie 1883. Iubite Negruzzi, Am aflat că aî fost ales deputat. Te felicit. — Eu am de gînd să viu la Iaşî în zilele aceste pentru 24 de oare, şi riind-că am a pleca în străinătate, foarte curînd, aş dori să-ţî strîng mîna şi să-ţî citesc ultima scriere : Fîntîna Blanduzieî. Te rog să-mî faci cunoscut, cînd şi unde aş putea să îndeplinesc această dorinţă. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXLIV. Mirceştî, 3 April 1883. Iubite Negruzzi, Papadopulo-Callimach a tradus un poem vechiu, scris în al XlII-leasecol sub titlul de: Expediţia lui Igor la Cumani, de o rară frumuseţe poetică. Fiind convins că veţî deschide coloanele Convorbirilor literare acelei interesante traduceri, am îndemnat pe amicul nostru P. Callimach ca să ne-o comunice1). Totodată voî trimite în curînd traducerea făcută de D-l OUănescu, de (sic) poema lui Horaţiu : Poemă seculară2), care e foarte nimerită. Ne pare răii tuturor că nu aî venit între noî la sesiunea Academii şi spre a ne mîngîia, mulţî dintre noî te salutăm frăţeşte. V. Alecsandri. CXLV. Mirceşiî, 9 Maiu 83. Iubite Negruzzi, Iţî trimet oda la statua luî Ştefan cel Mare, pentru ca să o publici în Convorbiri. Te rog însă să pul la cale ') Nu a fost publicată. s) E vorba de traducerea poemei cCarmen saeculare» —a luî Horaţiu V. Conv. Lit. XVII (1883—84) pp. 137 — 140. — 130 — a se tipări şi pe colî de hîrtie separată, în număr de vreo două sute exemplare, spre a fi împărţite în public în ziua înaugurăreî statueî. Aş dori ca să se facă o tipărire de lux pe hîrtie satinată. Pre cît ştiu, pleci la Bucureşti în curînd. Eu însu-mî m'oî îndruma spre capitala veseliilor şi a neghiobiilor pe Vinerea viitoare şi sper să ne întîlnim acolo. Iţî zic dar la revedere şi te rog să prezentezî complimentele mele afectuoase familiei D-tale. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXLVI. (Cercle d'Aix-les-bains (Savoie). 5 August 1883 Hotel Continental Iubite Negruzzi, După o lungă primblare încîntătoare pe malurile Rinului, prin Olanda, prin Englitera şi Franţa, iată-mă în fine sub dusele sulfuroase de la Aix! Cura este plăcută, fiind făcută cu apă caldă, de şi masagiul aduce pe bietul pacient în stare de aluat plămădit fără milă. Poziţia oraşului şi maî cu seamă împrejurimele luî sînt de o rară frumuseţe. Te sfătuesc dar să nu alegî altă localitate de vindecare dacă, ferească Dumnezeu, al căpătat vre-odată reumatisme sau stingere de glas. Aici veî întîlni umbra luî Lamartine, rătăcind pe marginea laculuî de Bourgd, pe care marele poet 1-a cîntat în versuri atît de armonioase, şi veî avea mulţumirea de a vedea la o distanţă mică de Aix, cataracta Niagara precum şi fluviul St. Laurent, în miniatură: — însă, pe lîngă aceste minuni ale naturii, veî fi tot-odată întristat de a vedea Ia ce grad de sluţenie aduce pe femei patima jocului de cărţî numit bacara, în saloanele de la Casino. Veî întîlni asemenea şi strănepoţi de-aî luî Traian, care te-ar face a adresa cuvinte puţin respectuoase acestui împărat, fondator de colonii în Dacia. Apropo (sic) ') de împărat, îţi anunţ trimiterea pentru Convorbiri a unui articol foarte interesant asupra lui Teodoros de Abissinia, care a fost Romîn, după multe probabilităţi bine expuse şi lămurite în zisul articol. 2) Nu mă îndoesc că coloanele Convorbirilor se vor deschide grabnic dinaintea luî, şi în această convingere, te îmbrăţişez, dorindu ţî primblarea la Aix ... fără reumatisme. Al d tale amic, V. Alecsandri. ') (Sic) este în textul scrisorif. Nota Conv. *) Articolul acesta e a XV-a scrisoare a lui I. Ghica: «Theodoros», din Corni. Lit. XVII (1883—84) pp. 241. — 137 - CXLVII. Mirceştî, Oct. 1883 Iubite Negruzzi, Maî iată o scrisoare de ale luî Ghica'), foarte interesantă. Ghica ar vroi să şî adune toate scrisorile într'un volum şi a însărcinat cu această lucrare pe Bianu de la Academie; însă Bianu nu şî poate procura numerele din Convorbiri care cuprind acele epistole. — Nu ar fi un mijloc de a i le pune la dispoziţie pe cît-va timp ? ' . Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXLVIII. Mirceştî, 21 Oct. 1883. Iubite Negruzzi, Revista Lumii Latine a apărut Ia Paris. Ea are a se ocupa mult de interesele noastre şt merită să aibă mulţî abonaţi în ţară. — Ti-am trimis, nu-mî aduc bine aminte cînd, un număr de programe cu foî de abonamente a ziseî reviste. Nu ştiu dacă aî găsit amatori pentru această importantă publicaţie ? — Orî-cum să fie, te rog să-mi înapoezî vre-o 50 pentru ca să Ie trimet luî P. Grădişteanu, care mi a promis că le va desface în Bucureştî cît maî curînd. In Junimea cred că s'ar putea abona cîţî-va membri. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXLIX Mirceştî, Marţi. Iubite Negruzzi, Era să viu Ia Iaşî, însă nu voî putea pleca de cît poimîne Joî; seara mă voî întoarce înapoî, la Mirceştî. — Aş dori mult ca să te întîlnesc în puţinele ceasuri ce voî sta în fosta capitală. — Te voî căuta pe acasă între treî şi patru oare. Am primit programele Revistei Lumii Latine şi le voî trimite luî Grădişteanu ; te rog să te informezi, care sînt junimiştii ce s'au abonat la acea revistă şi să-î îndemnî aţî număra baniî abonamentului, pentru ca săi trimitem cît maî curînd Baronului de Tourtoulon —- 6 Rue Mezieres — Paris. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. •) Scrisoarea XVI (Mehtupciu), Conv. Lit. XVII (1883—84) pp. 367—376. — 138 — CL. Mirceştî, 20 Octombrie 1883. Iubite Negruzzi, Intorcîndu-mă acasă, am găsit o nuvelă trimisă de frate-meu şi destinată Convorbirilor'). Am cetit-o şi am rămas foarte emoţionat. Mă grăbesc dar a ţî-o comunica şi a te ruga ca să o publicî în viitorul număr, căci ast-fel aî face o mare mulţumire bietului meu frate, care pătimeşte de o boală foarte grea şi prin urmare trebue să fie încurajat spre a'şî alunga ideile posomorite ce-1 torturează. In curînd sper să viu la laşi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLI.2) Mirceştî, 4 Ianuarie 1884. Iubite Negruzzi, ŢI am trimis de mult un început de călătorie la ConstantinopolI şi maî în urmă două poeziî: una compusă de fratele meu şi cealaltă de Millo. Te rog să mi Ie înapoezî pentru ca să pot îndeplini cererile luî Iosif Vulcan, care nu mă lasă în pace, reclamînd concursul meu la foaia sa Familia. Voî face toate chipurile de-a veni la Iaşî, poimîne însă nu tnî va fi cu putinţă. Vă doresc petrecere bună şi vă urez să maî celebraţi încă 20 anî aniversarul Junimeî... cu părul alb. Al D-tale amic, V. Alecsandri. CUI. Mirceştî 7 Ghenar 1884. Iubite Negruzzi, Această scrisoare te va găsi cam somnoros, cam ostenit după banchetul Junimiî ce s'a prelungit, îmî închipuesci pană în faptul zileî. Am asistat prin vis la acea serbare care consacră 20 de anî de existenţă a societăţiî voastre şi am auzit glumele, veseliile, toasturile nenumărate a membrilor eî. Să vă ajute Dumnezeu a celebra şi aniversarea a 40-a a Junimiî, în intima şi legitima mîndrie de desvoltare a Literaturii romîne. Eu am avut un moment gîndul de a veni să vă surprind în mijlocul banchetului, însă viscolul de erî a răcit entusiasmul meu, şi dar am cedat îndemnului prudenţii, care mia şoptit la ureche ') E nuvela «Dor de morţî» a luî I. Alecsandri, publicata în Conv. I.it, XVII (1883—84) pp. 330-337. t *■) Manuscris inedit. — 139 - să stau locului în vecinătatea sobiî. . . însă la masă am băut în sănătatea şi prosperitatea Junimii I Erî a fost Bobotează... una din cele maî importante sărbători a creştinătăţii, şi cea mai seminificativă, după socotinţa mea, căci ea consacră ziua în care Mîntuitorul a spălat în apa Iordanului impuritatea jidovească a naşterii sale, şi ast-fel numai a dobîndit prestigiul dumnezeesc. Astăzi este sărbătoarea Sfintuluî Ioan Botezătorul! Om mare, spirit înalt al antichităţii, singurul care a cercat a combate lepra jidovească prin botezul fundatorului religiei creştine. A maî fost încă un om de talia luî pe acele timpuri de obrăsnicie evreească, Faraon Egipteanul! Acesta însă a fost maî practic decît Sf. Ioan, căcî el a vrut să procure o scăldare definitivă în valurile Mării Roşii tuturor pezevenghilor, crîşmarilor, cămătarilor, şi Meyerho-filor ') din ţara luî. Statuele acelor doî iubitori de omenire ar trebui să se în-nalte în toate oraşele şi satele . . . maî cu seamă la noî. Dar să revenim la timpul de faţă. Am primit începutul meu de călătorie la Constantinopol, şi m'am decis a nu'l trimete lui Vulcan ci a-1 prelucra pentru Convorbiri, cînd mi-o veni un chef de scris. Cît pentru poezia fratelui meu, îmi aduc bine aminte că ţ't-am trimis-o odată cu aceea a luî Millo... Mi se pare chiar că era tipărită pe o foaie volante. Caută bine prin saltare, că-i găsi-o. Soarele se iveşte!., te las, ca să-î adresez rugăciunea mea de dimineaţă. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. XLIII. MirceştT, 9 FeLruarie, 1S84. Iubite Negruzzi, Doreşti să afli cum mă găsesc şi ce fac ? Povero di me! Mi-am pierdut toată iarna în nelucrare din cauza unei nevralgiî înteţite. In. zadar m'am încercat a întreprinde o dramă în versuri, a cărei subiect era să fie Ovid, ecsilat la Tomis. Nevralgia mi-a alungat ideile, ridicîndu-mî toată buna-voinţa de a continua. Condamnîndu-ne dar la răbdare, aştept momentul pornirii mele la Bucureşti, pentru ca să mă distrag puţin cu punerea în scenă a piesei mele şi cu lucrările academice. ') Meyerhoffer, bancher din Iaşî. Nota Cjnv. — 140 — Imî anunţi că «Fintîna Blanduz'eî» este în studiu, prin urmare nu-mî va rămîne decît ă" privighea repetiţiile generale, şi pe urmă a aştepta verdictul publicului. Nu mi ai dat însă nici o scrisoare despre opereta ce aî colaborat cu Caragiali şi cu GaudelaRolurile sînt învăţate, muzica bine ştiută? Crezi într'un cuvînt că artiştii noştri (sic) vor scoate-o bine în capăt? îmi ceri pentru Convorbiri «Fîntîna Blanduzieî». Cu mari mulţumiri ţi-aşî da-o, însă am de gînd s'o pun sub tipar, îndată ce voi sosi la Bucureşti, şi cred că va eşi în broşură cel mai tîrziu pe la sfîrşitul lui Martie. Socec m'a rugat să nu-1 las de o parte şi sînt oarecum obligat a satisface dorinţa editorului meu. Piesa fiind în trei acte, ar necesita cel puţin două luni pentru publicarea ei în Convorbiri, iar altminteri ar ocupa un număr întreg al foaif. Şi odată cunoscută de publicul cititor, ediţia lui Socec ar suferi pagubă, după cum m'a asigurat însu-şi. Aşa dar, te rog, iubite Negruzzi, să nu te superi dacă fac această concesie editorului meu; îţi promit că îndată ce voi scăpa de nevralgia mea, îţi voi procura materie pentru Convorbiri. Imî pare bine că aî să vii la Bucureşti pentru sesiunea academică. Vom avea o lună de zile de plăcută camaraderie, care va contribui a mă face să petrec zile bune în Bucureşti. Pentru slăbiciunea ochilor, nu ştiu maî bun leac de cît duşa de pulbere de apă de pucioasă, primite pe pleoape... Vino cu mine la vară la Aix Ies Bains. Dea Dumnezeu ca însănătoşirea bietului Eminescu să fie deplină ! .. însă mă tem ... Complimente afectuoase D-nei Negruzzi. Al D-tale amic, V. Alecsandri. Ştii negreşit că corespondenţa Iui Ion Ghica din Convorbiri a apărut într'un volum. Tot ce am scris în iarna aceasta este o epistolă-prefaţă. Frate-meu m'a întrebat dacă ai primi în Convorbiri traducerea a unui minunat articol (şi nu lung) de astronomie a lui Flammarion 2). Ştii că acest autor are un stil foarte poetic şi talentul ') «Hatmanul Baltag», operă bufa în 3 acte şi 5 tablouri de I. Negruzzî şi I. L. Caragiale. . Conv. Lit. XVIII (1884—85). pp. 56, 109, 157. *) Articolul e intitulat: «Lumile celelalte», şi tipărit în Conv. XVIII (1884— 85), pp. 118—122. - 141 — de a vulgariza într'un mod atrăgător misterile cerului. Am răspuns fratelui meu afirmativ . . . Bine am făcut ? Ion Ghica lucrează. Cred dar că foaia nu va lipsi de materie interesantă. Iţî trimet ultimul număr al gazetei de Roumanie, ce coprinde un articol foarte curios, intitulat Go Ahead '). Eroul este ginerele frafeluî meii, Charles Bal, pe care poate aî avut prilej al vedea la Iaşi. După ce 1-îî ceti, te rog să 1 trimeţî generalului Duca. CLIV. Mirceştî, 21 Februarie, 1884. Iubite Negruzzi, Ion Ghica a sosit astăzi la Mirceştî cu poclon destinat Convorbirilor. — Iată-1! El începe o nouă serie de epistole interesante, care vor coprinde notiţe istorice, schiţe de moravuri dispărute din societatea romînă şi tipuri caracteristice, bine colorate. — Am convingerea că-ţî fac mari mulţumiri, ofe-rindu-le foaiî care a reprodus seria întîî. Acea serie a apărut de curînd într'un volum. Sper că volumul va avea un frate gemine, a cărui naş veî fi D-ta. Plec la Bucureşti la sfîrşitul săptămîniî; cînd aî de gînd să viî la Academie? îmbrăţişări amicale, V. Alecsandri. CLV. Mirceştî, 25 Februarie 1884. Iubite Negruzzi, Ghica a plecat aseară la Bucureşti, unde îl voi urma la sfîrşitul luniî. Scrisoarea Dtale a sosit încă Ia timp, pentru ca să-1 pot consulta asupra modulul de a publica epistola sa ce v'am trimis ; el preferă ca această epistolă să poarte N-rul XVII2) şi cele următoare numerele corespondente. Bine ar fi însă să se anunţe în Convorbiri, apărerea volumului de curînd tipărit sub titlul de: Scrisori ale lui Ion Ghica către V. Alecsandri, tipografia Academii Romîne 1884.. ') «Go Ahead» e reproducerea unui articol, publicat în jurnalul parizian Gaulois şi în care se vorbeşte de o tîniiră păreche, D-nul şi D-na Charles Bal, ce a plecat In Lumea-nouă să-şî refacă averea pierdută. Articolul interesa pe Alecsandri^ fiind-că D-na Charles Bal era nepoata sa, fiica colonelului I. Alecsandri. 2) Epistola XVII(Samos) tipărită în Conv. Lit. XVIII (1884—85) pp. 10, 81. — 142 — In acest volum figurează la început o epistolă a mea, ca prefaţă şi la sfîrşit articolul^meu intitulat Vasili Porojan, care a fost publicată în Convorbiri Amic devotat, V. Alecsandri. CLVI. Mirceştî, 25 Maiu, 1884. Iubite Negruzzi, Moartea fratelui meu lasă multe regretărî în urma sa, căcî era un suflet bun, un spirit luminat, o natură distinsă. — Iubitor de tot ce este frumos pe lume, de tot ce înnalţă omenirea, el a şi făcut mari servicii ţării lui, în timp de 6 ani, cît a fost agent diplomatic la Paris sub Napoleon III, şi dacă ar fi avut timpul să se ocupe de literatură, ar fi produs însemnate scrieri. Dumnezeu a voit să-1 scape de crunţile lui suferinţi şi mi 1 a luat, lăsîndu-niă cu un mare gol în inimă şi cu un mare deşert împrejurul meu, căcî am rămas singur dintre ai meî. Mîhnirea mea e fără margini, însă ideea ce mă susţine este că voî regăsi într'o zi toate fiinţele care m'au iubit şi mau părăsit. — Va veni şi rîndul meu să plec, şi crede-mă că nu cu disperare voî vedea sosind momentul de plecare. Iţi mulţumesc pentru scrisoarea d tale şi pentru propunerea de a publica în Convorbiri manuscriptele ce s'ar afla între hîrtiile Ianculuî. Precît ştiu, în ultimele zile a vieţii lui, pentru ca să alunge gîndurile negre, el s'a ocupat cu traducerea operei lui Montesquieu Grandeur et decadence des Romains. îmi pare foarte rău că s'a pierdut bucata de poezie a lui Millo. Nu mai am alt exemplar. încît priveşte «Fîntîna Blanduzieî», de vreme ce te-ai împăcat cu Socec, te rog să nu o publici, de cît după ce vor fi colile broşurii eşite de sub tipar, cu îndreptările ce am maî făcut în manuscriptul meu. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. ') Ediţia noua (1887) din «Scrisorile» Juî I. Ghica are o introducţiune scrisă tot de el. Epislola luî Alecsandri, e tipărită sub No. XVII, p. 337—359. «Vasile Porojan» nu e la sfîrşit, ci poartă No. V pp. 69—84. — 143 - CLVII. Fără dată. Iubite Negruzzi, Sper să viu mîine. Miercuri, la Iaşi, unde mă voi opri pînă a doua-zi. Voî veni dar seara la d-ta ca să citesc piesa mea ') Aş dori să fie faţă Dna Negruzzi, Nicu Ganea şi alte puţine persoane ce veî putea aduna din fugă. îmbrăţişări, V. Alecsandri. CLVIII. Mirceştî, 9 Iunie 1884. Iubite Negruzzi, M'am bucurat cînd am văzut în Convorbiri apărînd «Fîntîna Blanduziei» şi ast-fel împlinindu-se dorinţa d-neî Negruzzi ; am descoperit însă maî multe greşeli de tipar, pe care te rog să le îndrepţi prin errata din numărul viitor. Ploile m'au împedicat păn'acum de a pleca la Aix-les-Bains ; sper că timpul se va îmbunătăţi în sfîrşit şi'mî va permite a mă duce ca să mă îmbunătăţesc şi eu la rîndul meu. Deci la revedere în Septembrie. Complimente afectuoase d-neî Negruzzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLIX. Mirceştî, 17 Iunie 1884. Iubite Negruzzi, Un domn Singer mî-a trimis o broşură intitulată : Sollen die Juden Christen werden f pe care nu o pot înţelege, fiind scrisă în limba nemţească; îmî pare însă că trebue să fie un pledoriu în favoarea tîrtanilor. Ţî-o trimit ca să o citeşti şi dacă veî găsi de cuviinţă, să însărcinezi pe Xenopulo sau pe Misir să facă o analiză critică asupra acestei scrieri perciuno-file2). Iţî comunic totodată şi scrisoarea d lui Singer, cu rugăminte să mî spui ce vrea de la mine ? Doresc răspuns grabnic, căci plec foarte curînd. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. ') Fîntîna Blanduzieî. 2) Analiza nu s'a făcut. _ 144 — CLX. Mirccştî, 19 Iunie 1884. Iubite Negruzzi, O bună veste. Ion Ghica are să-ţî trimeată în curînd o nouă scrisoare pentru Convorbiri, însă doreşte ca să fie publicată fără nume de autor. Veî pune deci un simplu X sub acel articol, care tratează despre Jidani şi comerţul ţării, şi manuscrisul îl vei păstra la d-ta '). In sfîrşit sper a pleca în curînd ... nu însă la Aix-les-Bains, care nu-I tocmai departe de Tulon, dar la Mehadia deşi Ungurimea este o a doua holeră. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXI. Mirceştî, 24 Iunie 1884. Iubite Negruzzi, Cea mal plăcută veste ce puteai să-mî dai pînă a nu pleca din ţeară este: improvizarea operetei: Iul Beizade Epaminonda2)— (un rol destinat negreşit lui Iulian). Aşî dori foarte mult să o citesc şi să ţi dau părerea mea asupra ei, deşi sînt încredinţat că trebue să fie piesă nemerită, de vreme ce te-aî lepădat de colaboratul Hatmanului Baltag 3). Iţt mulţumesc pentru notiţa ce mi-al dat despre jupîn Singer şi despre planurile sale gheşeftare. Gîndul meu este de a nu-î răspunde nici un cuvînt. Astfel jupînul va pricepe că nu i se trece marfa Ia Mirceştî. îmi dai bună veste că Judele au început să emigreze... Nu te încrede în mişcările lor. Dacă i-al urmări, sînt încredinţat că aî întîlni pe falşii noi Americani, răspîndiţî prin oraşele din Valahia sau pe la munte. De cînd era s'o păţească cu marea Roşie, per-ciunoşil se feresc de apă, mal cu seamă de Oceanurî. Pleci în Elveţia ? Să te întorci de acolo cu nervele oţelite şi cu bună dispoziţie de lucru. Eu am părăsit planul de a toă duce Ia Aix-les-Bains şi mă văd silit a mă mulţumi în anul acesta cu ') A fost publicată sub numele luî I. Ghica. In sumarul Convorbirilor poartă titlul: «Wilson Ormsby» (scris XVIII, Conv. XVIII, pp. 293-303). In volum are numărul XX şi titlul Ovrei). *) «Beizadea Epaminonda», operă comică in 3 acte de I. Negruzzi. Conv. Lit. XIX, (1885-86) pp. 529-621. ') Colaboratorul era I. Caragiale ! Mehadia, cu toate ploşniţele ei. Sper însă că voî combate cu prafuri ad-hoc pe aceste insecte semitice. La revedere dar şi complimente afectuoase d-nei Negruzzi. Amic sincer, V. Alecsandri. Foarte mult m'ai îndatori, dacă ai da ordin să mi se rezerve (cu plată) cele din urmă 6 volume ale Convorbirilor, începînd de la anul XIII. CLXII. Mirceştî, 28 Iunie 1884. Iubite Negruzzi, Răposatul Cneaz A. Cantacuzino a scris o epistolă lui E. Quinet, ca răspuns la un articol batjocoritor pentru boerimea romînă. Acea epistolă cuprinde detaiuri foarte interesante asupra familii Cantacuzineştilor şi mai cu seamă asupra vestituluiJZ)/?/Vtf««, despre care părintele d tale mi-a povestit multe anecdote. Scrierea Cneazului în limba franceză a fost tradusă de George Sion după îndemnul meu şi o cred demnă de a fi publicată în Convorbiri1). Deşi Sion nu face parte din Junime, el este colegul nostru din Academie şi nu am nevoe să recomand ce ese din pana lui. L am rugat să-ţi trimeată direct traducerea sa, avînd convingerea că o veţi publica-o în unul din cele d'Jntîî numere ale Convorbirilor. Fiind cam în ajunul plecare! mele în străinătate, îmi iau ziua bună, îmbrăţişîndu-te cu iubire. V. Alecsandri. PS. Pană ce veţi căpăta traducerea anunţată, îţi trimit o poezie a lui Sion, care mi a plăcut foarte mult şi pe care a improvizat-o acum la Mirceşti2). CLXIII. Mirceştî, 10 Septembrie 18S4. Iubite Negruzzi, Iată mă în fine acasă, reîntdrs de la Mehadia, ghiftuit de băile lui Hercule, de slănină rîncedă şi de epilepticul Csardaş unguresc. Trăind timp de două luni faţă cu mojicia Magyară reviu convins că numele acesta ar trebui să se scrie fără y. ') S'a şi publicat în Conv. XVIII, (1884—85) pp. 443, 476. !) Poezia luî Sion este «La aniversara mea> ibidcm. p. 122. 7227 8 10 — 146 — Cura ce am urmat m'a înzestrat cu noî dureri, însă doctorii din Mehadia pretind că e semn bun şi că peste o lună nu voi mai simţi nici o durere... O fi! Mehadia ar fi un loc încîntător dacă nu ar fi vizitat de Unguri, de Bulgari, de Jidani şi de cîţi-va Romîni de pe la noî. Aerul e plăcut, clima delicioasă, apa constipătoare şi hrana otrăvitoare. Altmintrelea băile merită antica lor reputaţie. Ghica mi-a trimis o nouă epistolă1) pe care mă grăbesc să ţi-o comunic pentru Convorbiri. Primit-aî acea precedentă despre Jidani ? Eu nu am lucrat nimic, fiind prea ocupat cu băile şi cu admirarea mea pentru Unguri, dar fiind-că sînt decis a petrece iarna la Mirceştî, sper să mă pun pe lucru după întoarcerea mea de la Sinaia, unde mă voi duce peste o săptămînă, Ce fericire pe mine de m'ar apuca strechia lucrului!... Ar trece iarna într'o clipă. Aî făcut un voiaj în Sviţera.. . Profitat-aî de vacanţii ca să scrii ceva, sau aî urmat ca mine, făcînd casă bună cu Lenea ?. . Complimente afectuoase d-neî Negruzzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. PS. D'abia pregătisem pachetul adresat d-tale, cînd primii scrisoarea din io Sept. Aceeaşi simţire prietenească ne pusese condeiul în mînă în aceeaşi zi. Adaog dar acest post-scriptum pentru ca să împărtăşesc mulţumirea ce ţi-a produs articolul lui Ghica în contra perciunaţilor... In ultimele noastre convorbiri asupra acestui neam spurcat, Ghica ş'a arătat foarte preocupat de relele ce produc şi vor produce în ţară, coborîtoriî Iui Moisi; şi cunoscîndu-î tendinţele anti-semitice, sînt încredinţat că la Londra el va şti a deschide ochii Englezilor, în privirea chestiei importante a năvălirii Jidanilor pe malurile Dunării. Dee Domnul ca Romînii să simtă în fine deşteptîndu-se în ei instinctul conservării! CLXIV. Mirceştî, 17 Oct. 1884 Iubite Negruzzi, Am trimis prin poştă un exemplar din Fintina Blanduziel d-nei Negru^i. Te rog să expedueştî la direcţia ') Epistola xix: «Iancu Văcărescm. Conv. Lit. xviii, (1884—85, pp. 385—393. - 147 — teatrului din Bucureşti, manuscriptul fratelui meu, întitulat Moronul1). Totodată să regulezi a se trimite lui Ion Ghica numărul din Convorbiri.— Cînd au să apară ultimii lui articol!? Âm auzit că vrei să te aşezi la Bucureşti, adevărat să fie ? — Mă tem că această hotărîre să aibă de rezultat desfiinţarea. Junimii . . . Am început a lucra piesa Ovidiu. Noroc să dea Dumnezeu. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXV. Mirceştî, 12 Nov. 1884. Iubite Negruzzi, Te felicit că aţi (sic) *) fost ales deputat, şi fiindcă să mă felicitezl la rîndul d-tale pentru titlul meu de senator, spre mulţumire îţi fac cunoscut că am terminat două acturi din drama lui Ovidiu, cel d'întîi şi cel de pe urmă. Acum mă apuc de actul II şi sper, dacă voi fi liniştit, săi dau colb repede, pentru ca să mîntui întreaga lucrare pînă pe la 15 Decemvrie.— Prin urmare sînt foarte puţin dispus de a merge la Bucureşti în-nainte. Ovidiu îmi frămîntă creierii, şi vreau să mă desbar de el în anul acesta, ca să rămîn liber pe anul ce vine. Cînd ai de gînd să pleci la Cameră ? — Dacă ai pleca deocamdată singur, te-aşi îndemna mult să te scoli dimineaţa, să iei trenul de la 8 ore, să te coborî la mine la ii1/*» să dejuni, să asculţi, pentru mistuire, ce am scris pînă acum, să prînzeşti la 6 seara şi cu trenul dela 7V2 să pleci la Bucureşti. Planul e perfect.. . însă oare îţi convine ? Complimente afectuoase d-neî Negruzzi. Amic şi coleg, V. Alecsandri. CLXVI. 9 Manie 1885. Iubite Negruzzi, D. Vulpian, neobositul adunător de arii naţionale, a profitat de călătoriile sale prin ţară, ca să colecteze şi un mare număr de poezii poporale, dintre care unele sînt o frumuseţe rară. — Cred că Convorbirile ar primi cu mulţumire să deschidă coloanele sale unui tezaur atît de important, şi dar, am J) «Moronul», comedie într'un act, prelucrată după franţuzeşte de I. Alecsandri. Conv. Lit. XIX, (1885—86) pp. 480—516. *) Nota Conv. îndemnat pe D-I Vulpian să vă supue colecţia, ca să puteţi însumi judeca de meritul eî. Dl Vulpian ar dori să profite de acest mod de publicări, pentru ca mai tîrziu toate bucăţile tipărite în Convorbiri să fie publicate într'un volum. ') Bine-voiţI a intra în vorbă cu recomandatul meu, şi înţele-gîndu-vă împreună, vorbiţi D lui Socec despre proiectul D-lui Vulpian. V'am adus la Bucureşti traducerea scriere! lui Montesquieu: Grandeur et decadence des Romains; însă negăsindu vă aici, sînt obligat a lua manuscrisul cu mine la Paris. Eu mai stau aici pînă Luni, 15 Martie. Dacă aveţi timpul a-mî răspunde, grăbeşte (sic) ami scrie la Grand hotel du Boulevard. Mai am şi o nouă scrisoare a lui Ghica. Ce să fac cu ea? Te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi respectele mele doamnei Negruzzi. V. Alecsandri. CLXVII. Mirceştî, 30 Martie 18&5. Iubite Negruzzi, Ţi-am trimis eri poezia compusă de frate-meu la anul 1857. — Astă-zî am cercetat biblioteca mea şi am găsit numai 12 volume din Convorbiri.—De la No. 13 încoace îmi lipsesc. — Dacă se poate să ml procuri următoarele volumuri apărute în ultimii şapte ani, mă vel îndatori foarte mult. — A revedere la Beizadea Epaminonda. V. Alecsandri. CLXVIII. Fără dată. Iubite Negruzzi, Mulţumesc pentru volumul de Convorbiri; te rog să le trimiţi la Mirceştî, sau să le laşi la gară cînd îi trece spre Bucureşti. Eu plec Luni, şi voi depune manuscrisul la Socec. — Pune la cale să mi se trimită regulat broşurile la Legaţiunea romînă, 5, rue Penthievre, Paris. A revedere, şi complimente afectuoase D-nei Negruzzi. Amic devotat, V. Alecsandri. Formatul Convorbirilor este foarte plăcut. ') Vezi D. Vulpean, Poezia populară pusă în muzică. Culegere din toate ţările romine. Voi. I—III Bucureşti 1886—1897 (text şi muzică). — 149 — CLXIX. Paris, 2 Iunie 1885. . .Iubite Negruzzi, Ţi-am trimis prin dl D. Rosetti manuscrisul fratelui meu : Despre mărirea şi descăderea Romanilor (trad. din Montesquieu). — Fiind însă că ţin foarte mult la acest manuscris, avînd de gînd a-1 lega şi al păstra, te rog să mi-1 conservi în bună stare şi să mi-1 înapoîezî, îndată-ce nu-I mal avea nevoe de el. Cu poşta de mîine îţi voi trimete o nouă scrisoare de-a lui Ion Ghica care, după îndemnul meu, va urma a fi unul din colaboratorii Convorbirilor Literare. Aş dori mult să fac ca dînsul, dar pană la iarnă nu cred să găsesc timp de a mă ocupa de literatură, căci lucrările canţelaril noastre de aici sînt foarte numeroase, fiind şi de natură politică şi de natură consulară. ErI a fost importanta înmormîntare aiul Victor Hugo; tot Parisul era în picioare. Inchipueşteţî toată populaţia Valahiel adunată la un loc. Defileul corporaţiilor şi armatei a început la 11V2 oare şi a ţinut pînă la 5 după amiazl. Numărul coroanelor nu se ştie, dar se presupune că au costat un milion şi jumătate. Studenţii Romînî au depus şi el o coroană pe secriul expus sub arcul de triumf. Iată inscripţia, în litere de aur, tipărită pe acea coroană : «Tu vécus triomphant sur la cime étoilée «Où les élus du Dieu Génie ont seuls monté, «Et la mort te conduit, à ton char attelée, «Par un arc de triomphe à l'immortalité». Imï pare foarte rău că delegaţiunea Academiei voastre nu s'a gîndit a trimite o depeşă de condoleanţă familiei marelui poet. Complimentele noastre D-nel Negruzzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXX. Paris, 19 Iunie 1885. Iubite Negruzzi, Am primit numărul 3 al Convorbirilor, însă necomplect, căci broşura cuprinde materie muma! pană la pagina 272. Te rog dar să-mi trimiţi alta neciuntită. Mî-am găsit beleaua cu Legaţiunea din Paris. Numărul de familii romîne, stabilite aici şi al studenţilor, militari, civili, bursieri şi alţii, dă loc la un adevărat nămol zilnic de legalizări de acte —, 150 — de tot soiul, de reclamaţii din partea creditorilor neplătiţi şi prin urmare de corespondenţii cu ministerul de aici şi cu cel din ţară.. . UfT! In toată dimineaţa şi peste zi, factorii de la poştă îmi aduc pacheturi, ce cuprind lucruri seci, care mă obligă la lucruri încă mai seci. Iţi închipueştî cum se potrivesc cu gusturile mele literare ? Pe lîngă aceste, adaogă vizitele numeroase ce trebue să fac pe la ambasadori şi miniştri plenipotenţiari... trecînd din Belgia la Japón, din Germania la Siam, din Turkia la Nicaragua, din Engli-tera la México, din Rusia la Bresil, chiar şi Ia Equator, şi la Monaco.— Un adevărat voiaj împrejurul lumii şi un studiu etnografic foarte variat. Unul din reprezentanţii republicelor americane spaniole, m'a luat de Egiptian fiindcă mă numesc Alecsandii. In curînd voi pleca Ia Aix-les-Bains şi după săvîrşirea curei voi merge la Bucureşti... şi apoi la drăgălaşul Mirceştî. Mă bucur la ideea de a te vedea şi de a te îmbrăţişa. Complimente afectuoase din partea D-neî Alecsandri pentru D-na Negruzzi; amicii lui Maiorescu, Gane şi la ceilalţi convorbiriştî. Al D-tale amic, V. Alecsandri. CLXXI. Mirceştî, 23 Septembrie, 1885. Iubite Negruzzi, Gazetele aü spus adevărul astă una dată. Mă aflu la Mirceştî de vr'o două săptămînî; dar ceea-ce nu au spus, este că rare-ori am primit o mulţumire aşa deplină, reîn-torcîndu-mă Ia cuibul meü, ca în rîndul acesta. După mai multe luni de viaţă chinuită în ticăloasa hardughie, închiriată pe 12 ani de predecesorul meü Dl Ferechide şi poreclită : Hotel de la Legation; după patru luni de neodihnă, şi de nesomn în acea şură care tremură pe temeliile sale dé cîte ori trece vr'o trăsură pe sub ferestre, (şi de dimineaţă pînă în seară, decuseară pînă dimineaţă, strada Penthiévre servă de trecătoare trăsurilor celor mai încărcate cu pietre, railurî, saci de făină, boloboace de fier pline de ...); după lucrările înmulţite ale cancelarii prin mulţimea Ro-mînilor din Paris, etc.; după necazurile ce am avut cu guvernul republicel în chestia tarifelor, etc. etc. etc., am plecat Ia Aix-les-Bains pentru o cură anti-reumatismală şi în sfirşit am ajuns în raiul Mirceştilor! Laudă lui Dumnezeu! Aici am găsit toamna splendidă, grădina înflorită, livada încărcată cu fructe ca ne-artă. dată, şi lumea în cea mai deplină podoabă. Tot ce mă încunjură — 151 — îmî rîde în cale, cocoarele mă salută din înaltul cerului, trecînd în mari triunghiuri călătoare, căţeii mei îmi sar pe genunchi cu veselie,' şi mai pre-sus de toate, nepoţelele mele îmî sar în spinare, dismerdîndu-mă cu numele de Grand-papa, Grosspapa, şi umple casa de vuet şi de mişcare. Fericirea e fără margini... Trebue însă să mă despart de ea pentru ca să mă întorc la postul meu, adică în iadul băcălesc al Parisului, unde astă-zi bancherii Jidani ţin primul rang şi se bucură sub regimul republican de titluri aristocrate: Ies Princes de la finance!! Perspectiva numi surîde nicidecum, dar ce să fac? Am intrat în danţ... Din cele ce preced înţelegi, iubite Negruzzi, că biata Muză a fost leşinată, ca o muscă în timpul iernii. Creeriî mei sdruncinaţî nu au mal fost în stare dea da roadă, şi am ajuns a nu crede că poate cineva să scrie versuri. . . nicî chiar proză. îmî este dar cu neputinţă de a-ţi trimite ce-va pentru Convorbiri, căci nu am nimic prin saltare; sper însă că în noul apartament ce am luat în Paris, voî putea să consacru cîte-va momente literaturii. Acea locuinţă este situată aproape de parc Monceaux, Rue Murillo, ii. Cuartierul e nou, frumos, liniştit şi îndemnător pentru lucruri de imaginaţie. Muza mea va reînvia negreşit în acel cuib demn de dînsa. Ţi-am trimis atît din Paris cît şi din Aixles-Bains, dacă nu mă înşel, vr'o treî scrisori ale luî Ion Ghica despre chestii economice, foarte interesante. Le-aî primit? Amicul meu îşî propune a scrie un dialog al morţilor în care voi figura mulţî (sic) personagii din trecut. El te roagă să-î trimiţi Convorbirile din August şi Septemvre. Papadopulo îţî va comunica în' curînd un articol asupra luî Conaki l). Pe Bengescu îl îndemn a scrie, dar lucrul cancelarii nu-î dă timp a se ocupa de literatură. Plec Miercuri seară la Bucureşti unde voî şedea vr'o treî zile pană a nu merge la Sinaia. Te îmbrăţişez şi trimit pentru Dna Negruzzi afectuoase complimente din parte mî şi din partea soţieî mele. V. Alecsandri. ') Articolul e sub forma de scrisori: Intîia şi a 11 a scrisoare despre Te. cuciu. V. Conv. Lit. XIX (1885—86), pp. 369, 921. — 152 — CLXXII. Mirceştî, 24 Octombrie, 1885. Iubite Negruzzi, Pentru ca să nu se facă vre o eroare în expediarea numerelor Convorbirilor lui Ion Ghica, mă grăbesc a-ţî comunica adevărata luî adresă: Grosvenov-Gardens-Londres, 30. Cum voi sfirşi cetirea articolului său, de care am vorbit, ţi l'oî trimite din Paris. Plec peste puţine zile, adică la sfîrşitul lunii şi te îmbrăţişez zicîndu-ţî: să ne vedem sănătoşi. Complimente afectuoase D-neî Negruzzi. V. Alecsandri. CLXXIII. Paris, u/23 Noembrie, 1885. 11 Kue Murillo. Iubite Negruzzi, Iată urma articolelor luî Ghica. începe publicarea lor, căcî sînt foarte interesante. Eii am sosit cu bine şi acum sînt mulţumit de locuinţa mea cea nouă. Sper dar să pot reveni în linişte la lucrările mele literare. Cine e graţiosul şi mult sapientul Densuşeanu care m'a luat în răspăr ? Nu cumva autorul Negriadeî?.. Fie-î poemul uşor! Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXXIV. Paris, 2 Martie 18S6. 9 Iubite Negruzzi, încep cu felicitări pentru succesul ce a obţinut Nazal2) şi termin prin.o bună veste care te va bucura. Ion Ghica a scris un articol asupra răposatului Gr. Alexandrescu, foarte interesant; îţî trimit manuscrisul chiar astăzi, şi sper că va fi publicat în Convorbiri cît mai curînd. După cum spun foile din Bucureşti, Pygmalion este un adevărat triumf pentru Bengescu 3). Cu atît mal bine pentru repertoriul naţional; orice progres literar mă bucură mult. ') Vezi scrisorile câtre Maiorescu. !) Nazat — revistă teatrală umoristică de 1. Negruzzi şi D. R. Rosetti, reprezentată întii în Bucureşti în 25 Ianuarie 1886 pe scena teatrului Dacia, V. Conv. Lit., XX, pag. 473. Nota Conv. ') Pygmalion, regele Fenicieî, tragedie în cinci acte în versuri de G. Sen-gescu-Dabija, v. Conv. Lit. voi. XX, pag. 10, 111, 241, 321, 383. — 153 — Ce maî faceţi pe acolp ?.. Nu întreb de luptele politice care sînt tot aceleaşi şi prin urmare displăcute; întreb despre adunările literare de la Maiorescu. Ele urmează 'nainte şi produc ceva, sau vorbă multă şi treabă puţină? Aici, în cît mă priveşte, lucrul e în amorţire; n'am scris un singur vers! Să'mî fi secat isvorul ?. . Cine ştie? Sper însă că nu. Vom vedea maî tîrziu. Postul meu însă impune mulţime de obligaţii, care iau o mare parte din timp, dar n'am ce face ... patria ! . . Am auzit că sînt persoane care mă demisionează în fie-care săptămînă. Le găsesc nostime în modul lui Cuza-Vodă şi le sînt recunoscător pentru hohotul ce-mî procură. Complimente afectuoase D-neî Negruzzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Bine aî face să citeşti într'una din seanţele Academiei arti-ticolul lui Ghica ') şi să adăogi cîte-va cuvinte asupra meritelor lui Alexandrescu, prieten vechiu al prietenului D-tale. Aş fi îndeplinit eu însumi această datorie, însă împrejurările nu mă vor ierta să iau parte la lucrările sesiunii Academiei din anul acesta. CLXXV. Paris, 14 Martie 1886. Iubite Negruzzi, Ion Ghica a sosit aseară la Paris şi pleacă Joia viitoare 6/18, pentru ca să ajungă Duminică la Bucureşti. In-tîlnindu-te cu dînsul, vă veţi explica în privirea articolului: Insula Proasta2). Eu ştiu că ţi-am expeduit trei părţi întregi, în trei caeturî, prin poştă. Sosit-au toate la adresa lor? — Cît pentru biografia Iuî Alexandrescu, cred că s'ar putea ceti într'una din seanţele publice ale Academiei, şi apoi publica în Convorbiri, fără a fi secfestrat de Anale, unde în adevăr ar rămînea îngropat. — Atîrnă de autor ca opera lui să devie sau nu prada Analelor. Am aflat despre mersul luî Nazat şi m'am bucurat, pentru-că ori sub ce formă s'ar ivi spiritul, el e bine primit chiar şi de cei fără spirit; cît pentru cei care nu se află în această categorie, îl apreciază ca pe un amic, ca pe o rudă. ') E vorba de scrisoarea XXV a luî I. Ghica: (Amintiri despre Grigorie Alexandrescu) v. Conv. Zii. XX (1886—87) pp. 97—110. Vezi acelaş text în Analele Academiei voi. Vll/ir p. 1 sq. »; V. Conv. Lit. XIX (1885—86) pp. 707, 819. - 154 - Aştept cu nerăbdare numerele, Convorbirilor în care vor apărea Pygmalion şi Nazal, ca să mă înfiorez cu cel d'intîî şi să mă sclăfâesc cu cel de-1 doilea. Timpul e frumos pe aicî, adică soarele e splendid dar vîntul briciu ... însă fiind-c,1 ne găsim în epoca babelor, sperăm să maî avem zile cu ploae, cu lapoviţă şi cu tot ce se ţine de aceste afurisite babe. La revedere la August; păn'atuncî îmbrăţişări amicale dtale şi complimente afectuoase d-neî Negruzzi. V. Alecsandri. CLXXVI. Mirceştî, 30 Septembrie 1886. Iubite Negruzzi, Iţi trimit cel întîî snop de strofe, ce am cules în lunca de la Mirceştî, după un an întreg de muţire sub cerul neguros al Parisului '). — De-ţî va plăcea ţi-oî maî trimite şi altele. — Plec mine seară la Bucureşti, unde voi sta două zile, căcî la 4 Oct. voî merge la Curtea de Argeş pentru ca să asist la sfinţirea bisericii luî Neagoe Basarab ; sper că ne vom întîlni în aceste două zile, Grand hotel du Boulevard. — Pentru maî multă siguranţă te invit la dejun Joi sau Vineri, ad libitum. — Complimente afectuoase D-neî Negruzzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXXVII. 11, rue Murillo. Paris, 20 Novembrie 1886. Iubite Negruzzi, Am sosit alaltăerî pe un timp ploios şi rece; prima impresie nu m'a împăcat cu acest furnicar^uriaş, în care foesc toate viciurile perfecţionate ale civilizaţiei moderne. — Ajun-gînd acasă, am găsit toate căminile fumînd ca un divan complet de Viziri în sărbătorile Bairamului. — A doua impresie a fost încă maî supărătoare ... în fine, cetind numărul 8 al Convorbirilor am dat de o greşeală de tipar destul de gogoneaţă, pe care te rog să o îndrepţi prin un errata in numărul viitor al foii literare In strofa IX din Oda mea la Curtea de Argeş s'a lunecat versul următor care nu are nici un sens : Geniu a fost numele tău. ') Poeziile : «Ţara», «Odă Ia Curtea de Argeş», «Legenda sfinţirii bisericei din Argeş.» V. Conv. Lit. XX (1886—87), PP- 689. 692, 875. - 155 — Adevăratul vers scris de mine în manuscrisul ce ţi-am dat Ia Bucureşti, este: Geniu a fost meşterul tău Adică meşterul Manole care a zidit biserica de la Curtea de Argeş. Bengescu *) ţi-a trimis al doilea articol al său înainte de sfîrşitul anului. Multe complimente afectuoase D-neî Negruzzi. Al d-tale amic, V. Alecsandri. CLXXVIII. Paris, 30 Noembrie 1886. Iubite Negruzzi, Dintre toate fotografiile mele, acea care a fost declarată mal nemerită este alăturata. Ea datează cam de mult, şi mă arată mal în floare, dar nu văd nevoe de a figura în albumul Junimii cu sbîrcelile bătrîneţilor. Portretul meu din Calendarul Convorbirilor, anul 1886, este acela al unul centenar tîmpit. Aş dori să nu mal apară în Calendarele viitoare, căci s'ar sfărma (sic) muza mea şi n'ar voi să fie în relaţii producătoare cu mine. Bengescu se va pune la scris în curînd şi cred că vel fi> mulţumit. Cît pentru mine sper şi nădăjduesc că vor scăpa de sterilitate în cursul iernii acesteia. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXXIX. Paris, 10 Aprilie 1887. Iubite Negruzzi, Nenorocitul Czihac, autorul Dicţionarului filologic, care a lucrat 20 de ani sub îndemnul de a servi literatura romînă, se găseşte acum în cea mai tristă stare. Lovit de paralizie, lipsit de mijloace de vieţuire, (căci a. jertfit toată averea lui cu lucrarea şi publicarea operei sale), el, sărmanul, a rămas ca un mort printre vil. Ar fi dar cu dreptul ca ţara noastră să facă ceva pentru el, votîndu-i pensie reversibilă după moartea lui, văduvei ce va lăsa în curînd, şi pentru a contribui la această recompensă, Convorbirile ') G. Bengescu, pe atunci I-ul secretar al Legaţiuneî din Paris. — 156 — ar face bine, după părerea mea, şă publice în coloanele sale, articolul biografic aci alăturat Te îndemn foarte mult, iubite Negruzzi, să eî însu-şî iniţiativa în Cameră, pentru a propune votarea pensiei cuvenite lui Czihac, ca filolog şi ca romîn, al cărui tată, doctorul Czihac a înfiiinţat Muzăul de istorie naturală din Iaşi. Lasă la o parte ori-ce consideraţie limbistică, pentru ca să procuri limbii d-tale o bună ocazie de a vorbi cu elocuenţă în favoarea unei fapte bune. Tot omul cu inimă te va aplauda şi mai mult decît toţi Amicul d tale, V. Alecsandri. CLXXX. Mirceştî, 15 Noembrie 1887. Iubite Negruzzi, Ţi-am promis o poezie pentru Convorbiri, şi graba plecării mele din Bucureşti m'a făcut ca să o uit în ladă. Iată dar că ţi-o trimit prin poştă 2) cu sperare că ea va servi de ;început la o nouă serie de scrieri în versuri; fie ca bătrîneţea, hoaţa lipsită de milă, să fi uitat în fundul sacului meu vre-un jpumn de versuri rătăcite. Eu plec Miercuri la Paris pentru ca să asist la cine ştie ce evenimente serioase sau comice, fără de care Parisul ar fi un oraş mort ca multe din oraşele mari ale lumii, şi Europa ar dormi în amorţeală. Cum voi sosi acolo, voi îmbulzi pe Bengescu, ca să-ţi trimită materie pentru Convorbiri; totodată voi scrie lui Ion •Ghica, îndemnîndu-I a expedui Convorbirilor o parte din scrierile ce are gata în portofoliu. Papadopulo mî-a promis că în iarna .aceasta îţi va comunica mal mulţi articol! arheologici. Iată dar o provizie îndestulătoare pentre hrana publicului literar din ţară. Cu această încredere, mă duc liniştit peste hotar :şi îţi zic a revedere la anul. Complimente respectuoase D-nei Negruzzi. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. *) Biografia aceea — o fi scris-o Alecsandri ? — nu s'a publicat. D-l Titu Maio-jescu a tipărit, un scurt necrolog pentru A. Czihac, în Conv. Lit. XXI (1887—88 ,pp. 647—48. ») E poezia «Podul». V. Conv. Lit. XXI, (1887—88) p. 832. — 157 — CLXXXI. Paris, 8 Ianuarie 1888. Iubite Negruzzi, Indată-ce am primit scrisoarea d-tale, am: văzut pe Bengescu şi l-am îndemnat să grăbească cu lucrul. In. tîrzierea provine din lipsa de timp şi mai cu seamă din cauza că el compune articoliï săi în limba franceză şi apoi îî traduce pe ro. mîneşte. Te înştiinţez însă că peste puţine zile îţî va trimite urmarea ce aştepţi, fiind prea mulţumit de aprobarea d-tale. Mînï voi scrie şi luï Ghica la Londra, ca să se gîndească la Convorbiri şi să le dea de hrană din provizia ce a făcut în timpii din urmă. El avea de gînd să vie la Paris ca să-mi citească un lung articol asupra oamenilor şi evenimentelor din 1848, însă a fost îm-pedicat de botezul ce a trebuit să dea unui vas romînesc, durat în-tr'un oraş maritim din Englitera, botez în urma căruia a răcit şi este obligat a sta lîngă sobă, căcî şi în părţile occidentale iarna îşi face de cap. Ţi-oî comunica răspunsul său îndată cel voî primi. Cît despre de Gubernatis bine aï făcut că 1-aî dojenit pentru uşurinţa cu care a admis notiţele biografice a unor autori de a patra mînă, pe cînd aceî care sînt în fruntea literaturii noastre sînt, sau delăsaţî cu totul, sau trataţi cu o parcimonie nedemnă de un Dicţionar ca acela ce lucrează de mulţi ani1). Parisul e acum în linişte şi în veselia produsă de sărbătorile Crăciunului şi ale anului nou. N'ar crede cineva că în Orient se pregăteşte, Dumnezeu ştie ce cataclismuri spăimîntătoare. Fie ca aceste flagele să treacă pe laturea noastră fără a ne atinge cît de puţin. Eu susţin aci că politica noastră este dictată de o neutralitate absolută, însă că ea se va conduce cu prudenţă după împrejurare, ne-avînd alt ţel decît apărarea ţării noastre şi a intereselor romîneşti. Soţia mea şi eu îţî dorim d-tale şi întregei d-tale familii, toate fericirile şi îndeplinirea dorinţelor celor maî scumpe. V. Alecsandri. CLXXXII. Paris, 22 Fer. 1888. Iubite Negruzzi, Mă grăbesc a ţi răspunde, pentru ca să te înştiinţez, că aştept sosirea lui Ion Ghica la Paris, cu ocazia că') A. de Gubernatis a scris un «Dictionnaire internaţional des écrivains du jour», Florence 1891 în 3, vol. — 158 — sătorieî fiului său Charles, ce se va face la legaţiune. Amicul meu mî-a promis că va aduce un teanc de scrisori compuse în iarna aceasta şi că mi le va ceti, pană a nu trimite Convorbirilor o parte din ele. Este probabil că în curînd el va merge la Bucureşti pentru sesiunea academică, şi că se va prezenta d-tale cu mîna plină. Prin urmare, să nu aî nici o grijă pentru numărul din Martie a foaiî, şi sper chiar pentru numerele ce vor urma. Bengescu e prea mulţumit de succesul scrierilor sale în limba noastră, pentru ca să nu continue mal departe. El ţi-a trimis mal acum cîte va zile un manuscris şi în curînd va trimite restul, însă se plînge, ca şi mine, că nu primeşte regulat numerele succesive ale Convorbirilor; Ghica însuşi s'a jeluit despre această neregu-laritatc poştală. Eu, îţî mărturisesc cu oarecare ruşine, că nu am nimic în cartoanele mele; creeriî mei au secat din cauza lipsei de lumină, de soare şi de orizont a casei în care locuesc. Insă am să mă mut la Aprilie, într'un cuartier, unde nu voi fi lipsit de aceste bu-Jiurî ale vieţii şi atunci îţi promit multe varietăţi pentru foaea, care intră în al 22-lea an de vieţuire. Citisem în gazetele din ţeară că te-aî ales deputat al opoziţiei. Acum văd în scrisoarea d-tale că eşti descuragiat şi că aî vroi să te depărtez de atmosfera plină de microbi politici a Bucureştilor. Te înţeleg şi îţi doresc o plăcută călătorie la primăvară, căci iarna aspră pretutindeni îndeamnă a şedea locului lîngă sobă. Politica exterioară seamănă cu timpul, cînd se mai limpezeşte cînd iar se fixmeseşte (sic). Insă atenţiunea generală este fixată asupra fazelor boaleî prinţului imperial. Prelungirea vieţii lui, va în-tîrzia isbucnirea răsboaelor. Franţa se menţine într'o rezervă foarte prudentă şi se pregăteşte a face faţă evenimentelor, fără ale provoca. Bine am face să urmăm şi noi exemplul el şi să mai potolim înverşunarea urilor, atacurilor şi chiar calomniilor, în ajunul pericolului ce ne încon|ură. Complimente afectuoase din partea soţii mele şi din parte-mi, D nel Negruzzi şi D-tale. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXXXIII. Paris, 3 Ianuarie 1888. Iubite Negruzzi, Peste cîte-va zile anul nou, după ce şi-a făcut mendrele aici, va pleca la Bucureşti. L am însărcinat să-ţi aducă, precum şi d-neî Negruzzi, urările noastre de fericire deplină şi de sănătate neîntreruptă. Am aflat că te-aî aruncat cu totul în torentul politicei, şi că te lupţi voiniceşte cu valurile parlamentare. Mă tem prin urmare să riu-ţî fi pierit liniştea fără de care biata literatură tînjeşte. Ar fi mare păcat, căci literatureî datoreştî numele şi influenţa de care te bucuri în societatea romînă. Acum aî mal multe zile de vacanţă; te sfătuesc să arunci la dracu toate preocupările politice şi să te odihneşti în tot Lupusul... (cuvînt turcesc, dar foarte preţios pentru sănătate, el maî are meritul de a nu figura în dicţionarul fericiţilor întru pomenire Laurian şi Macsim). Dacă îţi vorbesc aşa mult de sănătate, este că de la sosirea mea în Paris, am fost lipsit de dînsa. Gutunariu, catariu de piept, dureri de şele, toate au năvălit peste mine odată. Şi m'a obligat să nu es din casă în curs de patru săptămînî. De cîte-va zile îmi merge maî bine, dar urmez un regim foarte prudent, căci la vîrsta mea zaiflicurile sînt dispuse a lua caracterul de boale. M'aî îndatori foarte mult, iubite Negruzzi, dacă mi-aî trimite volumul de Convorbiri în care se află tipărită feeria mea Pepelea si Sinziana şi în aşteptarea acestuî prezent de anul nou, te îmbrăţişez şi te rog să arăţî D-neî Negruzzi afectuoasele complimente a Paulineî şi ale mele. / Avefiue Montaigne. V. Alecsandri. CLXXXIV. MirceştV, 14 Noembrie 1879. Iubite Coleg '), Mi-aî promis o schiţă din viaţa luî Despot; această promitere e foarte preţioasă pentru mine. Fiind dar că începe chiar acum tipărirea dramei luî Despot, te rog să-mi faci mulţumirea de a-mî comunica manuscriptul D-tale, pentru ca sâ-1 trimit luî Socec 2). Astfel opera mea va fi complectă. Timpul rău m'a prins la Mirceştî. Nu ştiu de voi maî merge la Bucureştî şi iarna aceasta, căci am a mă lupta cu Hausknecht şi a mă ocupa cu o nouă scriere dramatică. — Cînd ne vedem ? Amicii sincere, V. Alecsandri. CLXXXV. Mirceştî, 2 ianuarie, 18S1. Iubite coleg, Iţî urez de Anul nou toate fericirile lumeşti şi o fecunditate nesfîrşită în scrieri interesante ca acele ce ştii face. Soţia mea se uneşte la aceste urări. — Complimente respectuoase D-neî Papadopulo. Al D-tale amic, V. Alecsandri. CLXXXVI. Mirceştf, 11 Februarie 1882. Iubite, In speranţă că acest răvaş te va găsi la Brofft, îţi dau de ştire că sper a mă găsi în Bucureştî pentru deschiderea sesiuneî academice, adică la 23 Februarie. — Pune la cale cu stă-pînul oteluluî, ca să găsesc o odaie bună şi nu scumpă, însă cu ferestrele pe piaţă. Azi este tristul aniversar al escamotăreî luî Cuza. Da ce maî ') Scrisorile următoare sînt inedite şi reproduse după manuscrisele de sui» No. 824 si 825 ale Academiei. Cele franţuzeşti s'aii reservat pentru alt volum. 2) Schiţa nu a fost publ. !n volum. — 164 — evenimente de-atuncia! . . Cîţî şarlatani au prosperat! Şi cîte fapte mari s au realizat de bunăvoinţa luî D-zeu .. . numai. Deseară este bucluc mare ia Ateneu Dacă-î asista, scrie-mî detaiurî. Complimente afectuoase din partea casnicilor din Mircestî. V. Alecsandri. CLXXXVII. Mircestî, 26 Noembrie 1882. Iubite Papadopulo, Mi-aî promis că te î abate pe la mine cînd îî pleca din Iaşi. Te aştept ca să-ţî dau articolul despre care ţi-am vorbit. Sînt curios de a şti, ce efect a produs asupra luî Negruzzi, studiul ce 1-aî făcut despre Felibri ? Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXXXVIII. Mircestî, 2 Decembrie 18S2. Iubite Alecu, Fost-aî la Galaţî sau aî de gînd a merge în curîndr Ştii pentru ce-ţî fac această întrebare. Noî ne găsim binişor decînd aî plecat şi tot sperăm că-î maî reveni la Mircestî cu vre-un articol interesant. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CLXXXIX. Mircestî, 5 Decembrie 1882.. Iubite Alecu, Cînd te-î întoarce de la Galaţî, îi găsi această scrisoare aşteptîndu-te pe biurou, ca să-ţî zică bun sosit acasă. îmi pare bine că însuş Turtulon (sic !) ţî-a propus de a colabora la Revista Lumeî Latine, căcî această interesantă publicaţie va căpăta un conlucrător învăţat şi neobosit. — Imî scriî că te-aî abonat la Revistă, dar nu e destul atîta; spre a înmulţi numărul de abonaţî în Tecuci, trebue să organizezi acolo un comitetde patronaj al eî, care să o recomande şi să o popularizeze atît în oraş cît şi la ţară pe Ia proprietarii de moşii. Asemine comitete ar trebui organizate la Galaţî şi în toate oraşele Romînieî. Eu mă însărcinez cu Iaşii şi Botoşanii; însărcinează-te cu Tecuciul, Bârladul şi Galaţî. :..') La 11 Febr. 1882, a fost în sala Ateneului un mare meeting al proprietarilor, în chestiunea togmelelor agricole, ce tocmai se desbSteau în Parlament. — 165 — Negruzzi o fi sărind în sus de bucurie. I-am trimis şi eu vreo două teancuri de versuri, afară de poezia lui Millo şi aceea a fratelui meu. Te aşteptăm la Mirceştî totdeauna cu multă bucurie. Complimente afectuoase din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Aş vrea să scriu ceva pentru inaugurarea stătu ei lui Ştefan, dar Pegazul se arată foarte cu nărav în privirea mea de cît-va timp şi muza îmi face mutre. Vom vedea. cxc. Mirceştî, 26 Ianuarie 1883. Iubite Alecu, Răspund în şir la întrebările tale. 1. Paulina merge tot spre bine şi se ocupă cu prinderea de piţigoî şi de stigleţî într'o cuşcă cu capcane. Păn' acum are prinşi vre-o 24. 2. Eu lucrez . .. am ajuns la sfîrşitul piesei mele şi nu mai am decît o singură scenă a face. 3. La Mirceştî maî stau pîn' în ajunul deschidereî sesiuneî Academiei. Atunci, dacă vreî, ţî-oî da de ştire ca să ne întîlnim la gara de la Tecuci şi să facem împreună intrarea triumfală în Bucureşti. îmi pare bine că te ocupî de Curtea Domnească din Iaşi1). — Subiectul e foarte interesant şi scrierea va fi nu maî puţin apreciată ca cele antecedente. Cînd îî dori să tragi o raită pe aice, vei găsi, ca tot-deauna, braţe deschise. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXCI. Mirceştî, 2 Martie 1883. Iubite Alecu, Iţi trimit un plic conţinînd: Li Parpaioun blu şi Li Piado de la Princesso, a lui Bonaparte Wyse. — Acest din urmă volum ţi-1 ofer pentru biblioteca D-tale. — Cît pentru Parpaioun, te rog să mi-1 aduci cînd îî veni aice. ') Vezîarticolul «Amintiri despre curtea Domnească din Iaşî>, Conv. Ltt. XVIII, 1884—85, pp. 341, 393. Am adăugit o broşură care negreşit te va interesa. Oda de ia 1881 ') o voî căuta-o şi ţî-oî trimite*o. Am avut o mare supărare zilele trecute. Frate-meû a fost bolnav de moarte. De-abie a scăpat prin o operaţie numită trachéotomie. Acum merge spre bine. Te îmbrăţişez. — Complimente din partea Paulinel. Amic devotat, V. Alecsandri CXCII. Mirceştî, 6 Martie 1SS6. Iubite Alecu, Iată un pachet cu programe de-ale Revistei Lumel Latine. Fă bine de a le împărţi pe Ia redacţiile foilor din Bîrlad şi Galaţi, ca ele să le distribue odată cu numerele acelor foi... te rog însă să nu laşi treaba pe tînjală. Totodată, cred că ai îndatora prea mult pe Baronul de Tur-tulon dacă te-ai ocupa şi cu abonamentul. Eu voi pleca la 14 seara pentru Bucureşti, pentru ca să mă găsesc acolo la deschiderea sesiune! Academiei. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CXCIII. Sinaia, (ii Octombrie 1883). Iubite Alecu, Am primit o depeşă prin care mă întrebi cînd yîu în ţară ? Iată mă reîntors într'ale patriei dulci sînurî şi îndată am şi început a avea displăcerî .. . De pildă . . . Din vînzarea moşiei PâtrăşcanI, mai am a primi 2000 pe care s'a îndatorat Dl Schwab din Galaţi a mi-i plăti regulat, una mie la 1 Oct. 1883 şi cealaltă mie la 1 Oct. 1884. Scriind acestui bancher ca să-mî trimită la Bucureşti banii ce mi se cuvin la 1 Oct., el îmi răspunde că e dispus a-mî îndeplini cererea, însă adaugă următoarea condiţie de plată, care m'a pus pe gîndurî şi pe care te rog să o studiezi ca să vezi dacă ea nu cuprinde oare-care cărioc, ce ml-ar putea produce supărări în viitor. Iată pasagiul din scrisoarea lui : «La mort si imprévue du Docteur Hepttès (l'acquéreur de Pa-trascany) nous oblige cependant à vous demander une quittance explicite par laquelle vous déclarerez que vous avez reçu de la ') Oda: ?) Iubite Papadopulo, Iacob Negruzzi îmi scrie că e la aman, căci nu are cu ce umplea numărul viitor al «Convorbirilor». Des-chide-ţî saltarele şi găseşte ceva, carè să fie trimis îndată redacţiei. Ai pe Ciubăr- Vodă gata şi alte diverse articole istorice de mare interes. Fă un pachet destinat a juca rolul de salvator literar şi-l expedueşte urgent la adresa lui Iacob Negruzzi, strada Păcurari, Iaşi. Eu mă aflu de vr'o J2 zile aice, adus de o măsea stricată pe care mi-o tratează Young dantistul. Sper a pleca acasă peste 4 zile. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXXV. Paris, i Ghenarie 1886. Iubite Alecu, Scrisoarea D-tale cu data de 16 Dec. mi a sosit de anul nou catolic, cu amicale urări pentru anul noû orto-docs. Le primesc cu mare bucurie şi iţi trimet pe ale noastre pentru întreaga-ţi iubită familie. In momentul acesta sosesc de la palatul Elysée unde am fost cu tot corpul diplomatic ca să felicităm pe Dl Grévy şi pentru anul 1886 şi pentru noua sa alegere de prezident al Republiceî. Să mă fi văzut în uniforma mea de ministru plenipotenţiar, ai fi crezut că s'a coborît soarele pe pămînt.. (total 1500 franci în punga croitorului) Ministrul nostru e zemislit ; acel de aici însă nu ia sunat ceasul de naştere. Se aşteaptă să vie pe lume peste puţine zile. Noroc că preocupaţiunile anului nou fac o diversitate acelor politice, altminteri s'ar burzului Francezii, găsindu-se mai multe zile fără guvern stabilit. Zici că tea apucat urîtul şi că ai vrea să pleci în lume ; însă cînd te-i găsi între cărţile de acasă, are să-ţi treacă gustul de ducă. Eu te fericesc că lucrezi cu atîta activitate şi feconditate, şi îţi doresc încă ani mulţi pentru ca să produci mult şi frumos, precum — 185 - aï făcut pînă acum. Cît pentru mine văd că iarna mea literară are să rămîe o iarnă goală... Allah Kerim ! Complimente afectuoase din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXXVI. Paris, 16/18 Ianuarie 1886. Iubite Alecu, Cînd primesc o scrisoare din ţară, ea trezeşte în minte mi tabloul pe cît de înfiorător, pe atît de poetic al cîm-piilor căptuşite cu omăt alb ; îmî pare că văd prin ferestrele de la Mirceştî mişcarea valurilor din zăpadă de la suflarea Crivăţului, şi în fundul orizonului dunga neagră a luncii, cîntată de mine cu atîta dragoste. — Aice sunt lipsit de acest măreţ spectacol şi mă crede, îî duc dorul de si nu mă înfrăţesc cu iarna, precum ştiî. M'am săturat de negurî, de ploi şi de fulgi trecători, care fac numai un simulacru de ninsoare. Cu toate aceste aï avut dreptate a spune M. Sale Regelui că am început a mă împăca cu traiul din Paris* căci noul meu apartament comod, plăcut, şi mă reţine acasă tot timpul cît nu sunt la cancelaria din strada Penthièvre. Acum ne găsim în periodul vizitelor diplomatice, a meselor mari, a primirilor pe la miniştri, şi trebue să mi pun fracu adeseori... Autant corvées. Deseară mănînc la prezidentul Repuliceï. Voî fi negreşit însărcinat să duc braţul uneî dame... Care? Fi-va tînără ! frumoasă, amabilă ?.. S'au vre-o bahadîrcă sulimenită? Norocul va hotărî. Zicî că începe lenea a te năvăli ?... Pîră vechie ! Nu te maî cred, căci eştî unul din rarii lucrători neobosiţi la noî. Dacă însă va fi aşa, cum o sufla vîntul de primă-vară, nu mă îndoesc că el va deschide pe loc mugurii literari cei porţi în crieri. Voi ceti cu multă plăcere articolul despre Conaki şi poezile lui, căci primesc Convorbirile regulat, dar ceai făcut cu scrierea asupra Ambasadorilor veneţianî, de care mă interesez atît de mult? Eu, iubite Alecu, n'am scris nici un rînd decînd am plecat din ţară şi simt în sufletul meu o mare jale de timpul perdut. Stau şi mă gîndesc cîte odată nu cumva a secat ţîţa muzei, acea ţîţă drăgălaşă şi frumoasă pe care am supt-o pană mai an... Vaî de mine, dacă şi muza îşî va retrage ţîţele de contactul buzelor mele, atunci adio ! Te las în luptele Camerei şi te îmbrăţişez.. V. Alecsandri. — 186 - ■CCXXVII. Paris, 4/16 Kev. 18S6, Iubite Alecu, Fiî liniştit; la masa prezidentului, Dumnezul părinţilor noştri m'a scutit de a da braţul unei bahadîrce, însă am avut vecin pe ministrul Chinei, care a mîncat cit şapte mandarini. Am admirat capacitatea stomacului său, şi nu m'am putut opri de al felicita. El mi arăpuns un singur cuvînt, singurul cuvînt ce ştia în limba franceză: cocorico şi a-urmat înainte cu îndoparea. -—Sper să'l admir din nou la masa D lui Freycinet, Sîmbăta viitoare şi să amprilejul de a mă convinge de progresul ce a făcut în franţuzeşte de atuncea. Pe cînd populaţia Londrei jăfueşte magaziile de ceasornice sub pretext de foame, în Paris a început şirul necurmat de mari primiri, de mese mari şi de osteneli încă şi maî mari. Bieţi miniştri sunt obligaţi a trăi în frace şi în cravate albe, ba chiar a se culca cu ele. Această vieaţă de gală trebue să zîmbească foarte mult acelora, care dorind a mă înlocui la Paris, respîndesc vestea că aş fi dispus a mă retrage de la legaţiune. Unele gazete se ocupă de mine în sensul acesta, şi, sau îmi atribue proiecte de vilegiatură la Nizza, sau mă demisionează odată pe săptămînă. Eu îi găsesc nostimi în acelaş mod precum Vodă Cuza l'a găsit pe nu ştiu care patriot de Ia Craiova, cînd i-a zis : hai sictir mascara! Nu cred că voi veni la sesiunea Academiei în anul acesta, căci nu mă iartă împrejurările, dar spre toamnă am de gînd să fac o raită în ţară pentru ca să revăd castelul Peleş şi Mirceştiî. Atunci vei veni, după obicei, în căsuţa mea şi vom avea multe de grăit. Paulina îţi trimite afectuoase complimente şi te pofteşte la masă în Paris. Cînd vii ca să dau poronca să'ţi pregătească tacîmul? Te îmbrăţişez, V. Alexandri. Amicii celor ce'şî aduc arrJnte de mine. CCXXVIII. Paris, 28 Februarie 1886 Iubite Alecu, Am cetit chiar acum articolul ce l'ai scris asupra uî Conaki şi nu mă pot opri de a-ţi trimite aceste rîndurî pentru a te felicita. Articolul este o adevărată conferenţă mult interesantă - 187 - şi instructivă '). Generaţia de astăzi trebue să o mediteze, ca să se convingă de comorile limbei lui Conaki şi de talentul său în arta poeziei. Scrisoarea către Zulnia este un cap d'operă de simţire, de idei înduioşitoare, de armonie, de frumuseţi poetice şi poate servi de model. Bine aî făcut că ai prezentat imagina bă-trînului poet în ochii tinerimel actuale, care fuge de poeţi de cînd aü răsărit ciupercile versificatoare, care distilează numai venin : precum Macedonski, Densusianu, etc. Cind îi avea vreme ocupă-te şi pe Miluţă Cuciureanu şi de Alecu Russo şi de Alecu Donicî. Eü sînt într'o perioadă de sterilitate care mă întrista, dar mă mîngîî cu ideia că am amici care lucrează şi produc cu îm-belşugare lucruri frumoase, ce vor îmbogăţi literatura noastră. Iacob Negruzzi trebue să-ţi fie recunoscător, precum şi lui Ghica de colaborarea voastră la Convorbiri. Această foae cam tînjeşte de cînd a fost strămutată în Bucureşti. Aerul lînced al Capitalei nu-i priieşte ; aerul viü al ţerei (?) îi era mult folositor. Nu o lăsaţi să moară de inaniţiune şi veţi face o faptă bună. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Ion Ghica a scris un articol foarte interesant asupra lui Gr. Alecsandrescu. El ar dori ca scrierea lui să fie cetită într'una din seanţele Academiei şi în urma acestei cetiri să iee cineva cuvîntul pentru ca să propue a se ridica o statue poetului mort. Am gîndit la D ta ca să vorbeşti asupra meritelor lui Gr. Alecsandrescu, care a fost uitat de atîta vreme, deşi a avut mai mult drept la recunoştinţa compatrioţilor de cît alţii, cărora sau ridicat statui. Inţelege-te cu Negruzzi şi îndeamnă-1 din parte-mi să citească însuş articolul lui Ghica în Academie, mai cu seamă că tatăl său a fost bun amic cu Alecsandrescu, fiind contimporani. Am primit azi dimineaţă răvaşul ce mi-ai trimis cu data de 9/2 Febr. şi m'am bucurat de succesul lui Pygmalion. Am felicitat pe Bengescu. CCXXIX. París, I Martie 1886. Iubite Alecu, Mă simt foarte fericit că prin îndemnul meü isbutesc a-ţî împrăştia lenea şi aţi trezi gustul de a scrie. După ') E articolul publicat sub titlul: «Scrisoare despre Tecuci». Conv. Lit. XIX (1885—86), pp. 369. 921. - 188 — Conaki are să vie rîndul lui Cuciureanu si apoi al luî A. Russo '). Bravo ! In cît priveşte pe Miluţă Cuciureanu, mi se pare că amicul său, Russo, a publicat o notiţă biografică în Romînia literară. Mai poţi dobîndi cîte-va detaiurî de la fiul doctorului Cuciureanu, şi de la T. Codrescu, bătrînul redactor al Buciumului Romîn. Despre Russo, afarS de suvenirile personale ce aî, vei găsi ceva în volumul meü de Proză, iar în Romînia literară sunt multe articole scrise de el. Ion Ghica soseşte astăzi la Paris; el merge să iee parte la lucrările Academiei, cred că va şedea aice vre o cîte-va zile. I-oî vorbi de articolul său asupra lui Alecsandrescu, dîndu-î de ştire că Negruzzi are de gînd al publica într'unul din numerele viitoare ale Convorbirilor. Iarna nu ne lasă ... deşi timpul e frumos. Muza mea e îngheţată şi are nasul pătlăginiu. O las dar încă să doarmă în portofoliul meü de ministru, pană cînd s'a sătura de somn. Sînt obosit de mese, de baluri, de vizite, chinuri obligatorii a postului ce ocup, dar ce să fac ? Sînt plătit ca să mănînc trufe. Trimete-mî un model de legat între vil. O compatriota a noastră doreşte să facă un legat prin care să dăruiască mobilierul său precum şi toate sineturile ce posedă. Ea nu are moştenitori direcţi. Multe amicii din partea Paulinei. Complimente D-nei Papa-dopulo Callimach. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXXX. Paris, 25 Aprilie 1886. Iubite Alecu, Aşa de bine ai chibzuit trimiterea scrisoare! D-tale din 9/2i că a sosit chiar astăzi în ziua de Paşti. încep dar răspunsul meü cu: Hristos a înviat! Cuvinte sacre care şe pronunţă cu bucurie în toată creştinătatea de aproape 2000 de ani, cuvinte reînvietoare a suvenirilor noastre din copilărie, şi care ne vorbesc de părinţii noştri din părinţi. O lume întreagă de imagini drăgălaşe se deşteaptă în minte şi în inimă la această epohă a anului, cînd primăvara cea verzie cu cosiţă aurie proclamă renaşterea naturei, reînsufleţirea sperărilor în viitor şi reintrarea puterilor slăbănogite în cursul iernii. ') Vezî «Romînia lit.» I (1855) p. 453—454. — 189 — Pentru ce tot omul se simte cuprins de bucurie în ziua de Paşti, mai mult de cît în alte zile ? Iată un mister care te leagă cu credinţa şi nimiceşte fanfaronadele ateismului. Aseară s'a celebrat învierea lui Hristos în biserica romînă de aice. Peste două sute de compatrioţi erau faţă Ia această ceremonie religioasă de un efect atît de măreţ. Ne-am întors acasă de-abia pe la două oare după miezul nopţii şi întreaga legaţiune a venit să ciocnească ouă roşii şi să mănînce pască la mine. Paulina, ca o bună creştină, n'a vrut să părăsească în Paris obiceiurile ţării noastre, încît ne-am crezut un moment că ne găsim la MirceştI. Numai D-ta lipsiaî. Te felicit pentru activitatea literară ce aî arătat în iarna aceasta; şi îţi doresc ani mulţi pentru ca să scapi de uitare multe fapte istorice şi cîte-va personalităţi despre care nime nu-şî bate capul. Iţi mulţumesc în deosebi pentru biografiile lui Russo şi Cuciureanu, doi buni prieteni aî mei, cari meritau să trăiască pentru ca să vadă transformările ţării noastre. Recunoştinţa morţilor trebue să fie maî profundă decît a celor vii, deci Russo şi Cuciureanu te vor binecuvînta din locul necunoscut unde se află1). Aştept cu nerăbdare pe Gheorghe Ştefan şi Dunărea în literatură şi în tradiţie2), şi îmi ling buzele de pe acum. Dacă tei duce la Tirgul-Ocnel, nu uita să exprimi cucoanei Catinca şi cucoanei Zulnia, simţirile mele cele maî afectuoase. Le sărut mînile şi le doresc sănătate şi fericire. Asemenea te rog să prezinţi complimentele mele respectuoase D-neî Papadopulo, iar Paulina îţî trimite multe, multe amicii. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. Ţi-am scris să-mi trimiţî un model de danie între vii. Depune flori pe mormîntul lui Moş Costaki. CCXXXI. Paris, 25 Iunie 1886. Iubite Alecu, Foarte plăcută surprindere- mi-a făcut sosirea lui Gheorghe Ştefan Voevod la Paris sub forma unuî volum elegant- ') Biografiile acestor doi scriitori n'au tost publicate, după cum s'ar putea deduce din textul scrisorii luî Alecsandri. -) «Dunărea în literatură si în tradiţie». V. «Analele Acad. rora.c seria II. Tom. VII 1884—85, pp. 309—377 In sfîrşit aî scos la lumină istoria acestui Domn, care trecînd prin o mulţime de svînturărl ale epocel în care a trăit, s'a stins la Stetin ca un erou de roman istoric. Trebue să aibă cineva un spirit de investigaţiune foarte des-voltat pentru a face să renască în întregimea sa memoria unul om răposat de doi secolî. D-ta posezi acel dar a.tît de preţios şi eşti menit a ocupa un loc însemnat pintre literaţii arheologici ai Romîniei, cînd aî aduna şi publica toate scrierile ce aî răspîndit în diversele reviste ale ţării. Bravo, Alecu, şi mulţi ani cu sănătate şi cu veselie pentru ca să continui a ridica vălul uităreî de pe mormintele oamenilor, cari au jucat roluri mari în istoria noastră. Eşti modest, taci şi faci... Ast-fel produci fără încetare fără a bate toba, şi îmbogăţeşti literatura, gustînd plăcerea albinei harnice, care adună miere pe flori de morminte. Eu te rîvnesc, precum ţl-am scris-o de mai multe ori, căci am intrat pe o cale ce nu duce la templul poeziei... Politica, diplomatica, care mi-au fost totdeauna urîte, sînt astăzi partea mea şi mă lupt cu ele cum se luptă un marinar cu valurile amare, pintre care a fost aruncat de furtună. — De un an de zile lucrez la împăcarea intereselor Romîniel cu ale Franţei şi de-abea acum am isbutit a vedea închein-du-se o convenţie comercială între ambele ţări. Cred că va dispare eroarea ce prinsese rădăcină aice despre adevăratele simpatii şi tendinţe ale Romînilor, eroare respîndită de nişte duşmani cunoscuţi, cari aveau interes a ne deslipi de Franţa şi a ne izola de marea familie Latină. Volumul D tale a sosit cu timp frumos, aducîndu-mî un parfum de ţară. El îmî este cu atît mai scump, că de o lună întreagă am trăit în ploae, vînt şi frig. La August m'oî întoarce în cara patria şi mă bucur la ideia că te-oî îmbrăţişa Ia Mirceştî.— Complimente amicale din partea Paulineî. Vale! V. Alecsandri. CCXXXII, Paris, 4 Iulie 1886. Iubite Alecu, Bate-ţî joc de critici şi catăţî de treabă. Lucrează înainte cum aî făcut pană acum şi lasă cîniî să latre. Urî tul de care te plîng^|şte mal mult efectul primăverei asupra spiritelor cari planează pe deasupra ticăloşiilor zilnice, ale vieţii publice şi private. El va trece în curînd. Noi avem de gînd a pleca la Aix-les-Bains peste două săp- — 191 — tămînl şi odată cura sfirşită, vom veni în ţară, căcî sîntem mînaţî de dorul eî. Sper că ne vom întîlni sau la Sinaia, unde voî merge pe la io August, sau la Mirceştî, unde m'oî afla pe Ia începutul lui Septemvrie. Pană atunci: Vale ! V. Alecsandri. CCXXXIII. Castel Peleş, 21 August 18S6. Iubite Alecu, Am venit erî aice, în minunea din Carpaţî, şi am găsit pe Maiestăţile Lor în aceleaşi prietinoase şi amicale dispoziţii către mine, care mî-au arătat totdeauna. Reîntoarcerea mea în ţeară ml-a scăldat inima în cea mai dulce bucurie, căci începusem a suferi de dor în aerul corupt al Parisului, în acel nămol de milioane de oameni unde te simţi străin şi părăsit. Am regăsit orizonturile întinse, atît de necesare privire! mele, blîndeţea fizionomiilor romîne, cîmpiile, munţii, luncile, codrii", rîurile cari miau inspirat atîtea poezii în cursul vieţii mele... Şi -sînt fericit, atît de fericit că numai o infamie ca cea din Bulgaria a putut să distrugă gîndurile mele din cursul lor plăcut şi încîntător. Ce zici de dibăcia politicei ruseşti? Ce zici de miserabiliî seizi bulgari, cari au urzit şi executat complotul din Sofia1) ? Detaiurele acestei hoţii sînt revoltante, şi cînd vor fi cunoscute, vor indigna lumea întreagă. Eu voi sta aicea doă săptămînî, apoi mă voi duce la Mirceştî. Sper dar să te revăd sau acolo sau la Sinaia şi mă bucur de a te îmbrăţişa păn' a nu mă duce iar în fundul lumeî. A revedere dar, iubite Alecu, şi sănătate cu bucurie. V. Alecsandri. CCXXXIV. Mirceştî, 12 Septembrie 1886. Iubite Alecu, După o petrecere minunată de treî săptămînî în castelul regal de la Sinaia, am venit în sfîrşit la castelul meu din Mirceştî, unde ml-am găsit familia şi căţeii în bună stare. Deşt timpul e posomorit şi plouă afară, în casă e soare. Vino să te încălzeşti la razele luî, dacă te iartă împrejurările; noi vom fi foarte fericiţi de a te vede a şi de a vorbi despre cîte şi mal multe. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. *) Complotul pentru răsturnarea- Prinţului Al. Battenberg. — 192 — ccxxxv. Paris, 6/18 Octombrie 1886. Iubite Alecu, Nu ştiu care general Neamţ, intrînd în Moldova cu oastea împărătească, sub domnia nu ştiu cărui Domn, trimitea zilnic la Viena buletinurî de victorii", redactate ast fel: «Astăzi cu mila luî D-zeu am luat cetatea Herţa. Astăzi cu mila «luî D-zeu am intrat în cetatea Dorohoî. Astăzi, cu mila luî D-zeu, «oastea împărătească a cucerit Hîrlău, etc. Tot ca acel vestit învingător de sate pustii voî zice : Alaltă-erî, cu mila lui D-zeu şi cu trenul Express-Orient am sosit în Paris. Ploaie cu cofa ! Luminile fanarelor se resfrîngeau în bălţile de pe uliţe, şi bieţii cai trăgeau trăsurile, uzî, obosiţi, cu urechile plioştite, pe cînd vezeteiî, pătrunşi de ploaie, se încălziau bătînd cu bicele pe bietele vite, mai puţin vite de cît el ! Ajungînd acasă, rue Mu-rillo 11, am găsit apartamentul plin de fum, căci căminele franţeze se întreceau care de care a scoale mai mulţi clăbuci pentru a serba întoarcerea mea la Paris. Inchipueşte-ţi impresia încîntătoare ce am avut la primul pas ? Am înjurat surugieşte şi clima şi oraş şi orăşeni şi de atunci ploaia urmînd a cădea fără încetare de două zile, am urmat şi eu sudalmele . .. dar ce folos ? Nicî o rază de soare nu a avut milă de mine pană acum şi nu s'a arătat ca să-mî potoale inima. Sternut, tuşesc şi crap de ciudă, iată în scurt ocuparea mea principală de cînd am debarcat în acest Cafarnaum deşănţat care farmecă atît de mult pe compatrioţii noştri. Scumpă ţară şi frumoasă O ! Moldovă, draga mea . .. Acum, fiind-că m'am uşurat împărtăşindu-ţî necazurile mele, viu să te rog ca să-mî procuri cît mai curînd un mic volum de biografii a tuturor scriitorilor noştri *) publicat nu ştiu cînd şi nu ştiu de cine. Dacă nu poţi găsi numele autorului (ardelean de soi, mi se pare), cercetează la Socec, de la asociatul lui, care publică un catalog de toate publicaţiunile romîne. Aştept un rezultat m-jlţămitor, prin urmare te îmbrăţişez. V. Alecsandri. ') De sigur Conspectul. ..de V. Gr. Px>pu. — 193 — CCXXXVI. Castel Peles. Sinaia, 21 Oct. 1886. Iubite Alecu, Primind această scrisoare cu data din Sinaia, miratu-te-aî poate că am prelungit pană acum şederea mea în munţî, cînd iarna începe a-şî arăta vîrful nasului printre brazii pudruiţî în alb; dar e cu putinţă a rezista graţiozităţiî Regelui şi a Reginei, care ar vroi să mă ţie în feericul lor castel pană în momentul cînd însuşi Maestăţile lor se vor despărţi de el spre a se reîntoarce la Bucureşti ? Aice viaţa seamănă atît de puţin cu acea din oraşele infectate de politică, orele trec aşa de repede cu ocupări plăcute de-ale cultului artelor frumoase, în cît cu greu se poate hotărî un poet de a se sustrage farmecului lor. . . Cu toate aceste însă, poetul trebue să dea pas Ministrului plenipotenţiar care la lîndul său trebue să plece la postul său, departe de Castelul Peleş, departe de mult drăgălaşa ţară. Am vorbit mult de D-ta cu Regele, care îţi păstrează o mare stimă şi am avut mulţumirea de a-l găsi convins de serviciile ce aî face istoriei noastre, încredinţîndu-ţî misiuni archeologice prin statele în care strămoşii noştri au avut daraverî politice şi comerciale. Voi vorbi asemine şi cu Mitiţă Sturdza şi sper că, recomandat de însuşi Regele, vel fi nu tîrziu însărcinat cu cercetări în străinătate. Am dat Maestăţiî Sale notiţa D-tale asupra Maiorului Dră-ghicescu şi s'a dat îndată ordin ca să se aducă aice uvrajul acestui modest şi demn militar asupra malurilor Dunărei şi ale Măreî NegreRegele are să 1 cetească şi convingîndu-se de meritele lui, nu mă îndoesc că Maiorul va înceta de a rămîne, ca pană acum, perdut în nepăsarea şefilor şi a Statului Major. Henri IV a doua zi după nu ştiu care bătălie, a scris luî Crillon următoarele cuvinte demne de el şi de generalul său : «Pends-toi, brave Crillon, noiis avons eu une belle bataille et tu n'y erais pas !»— Astfel îmi vine mie sâ'ţî zic în urma frumoasei sărbători de la Curtea de Argeş. Aî cetit negreşit descrierea ei în foile noastre, dar nimic nu poate să-ţî dee o idee exactă de mărirea, de originalitatea acelei serbări săvîrşite pe malul Argeşului, la poalele munţilor, sub un cer albastru ca in zilele de primăvară. Serviciul religios al Sfinţire! bisericeî restaurate a fost ma'testos şi ') Lucrarea e întitulată : «Dunărea, de la Orşova la Mare şi coastele MâreT, * de la Varna la Cetatea Albă». Galaţî (fără dată). 72278 13 — 194 — pertect; purtarea poporului adunat într'o gloată de 20.000 oameni a fost demnă de timpurile acele de credinţă în care strămoşii noştri săvîrşau faptele urieşe în numele Domnului. Regele a făcut un discurs de toată frumuseţea şi de un înalt caracter politic, discurs întrerupt prin miî de glasuri entusiaste care strigau ura. Scena se petrecea în capul scăreî, Regele şi Regina apărind poporului în uşa bisericeî, şi avînd sub ei înşiraţi pe treptele scăreî, Episcop! şi preoţi în vestminte aurite. După rostirea Regelui şi răspunsul Ministrului de Culte, am cetit în gura mare oda ce compusesem pentru această ceremonie religioasă şi precît mi s'a spus, a produs o mare impresie. Ce să-ţi mai spun ? Biserica lui Neagoe şi a lui Meşterul Manoli e o minune aşa cum a restaurat o D 1 Leconte de Nouy ; pe platoul undei aşezată, se pare o sculă nestimată pe pămînt din cer picată. La întoarcerea mea aice am compus şi legenda sfinţire! acele! lavre admirată de toţi străinii, miniştrii plenipotenţiari. Ea se înfrăţeşte cu legenda lui.Meşter Manoli şi va apărea într'un album minunat, pregătit de D. Sturza. Fiind că eu am descoperit acel poem, era de datoria mea să-1 completez. Gîndul meu e să plec poimîne, Mercur!; să şăd doă sau trei zile la Bucureşti şi în sfîrşit să-mî ieu drumul spre casă pentru ca din sînul ei să mă îndrumez spre Paris, trecînd prin Berlin. De a fi să nu te văd înainte de plecare, îţi trimit multe îmbrăţişări. V. Alecsandri. CCXXXVII. Mirceştî, i Noembrie 1886. Iubite Alecu, In sfîrşit astăzi plecăm din căsuţa de la Mirceştî, lăsăm frumoasa luncă care a început aş perde coama pentru ca să urmeze exemplul stăpînulul ei, şi ne luăm sborul spre Paris. încă un an de zile de exil! Sper că-mi vei scrie din cînd în cînd. Paulina te roagă ca să însărcinezi pe N. Ionescu, din parte-I, cu interpelarea de care ţi-am vorbit. El e bun de gură şi făcută de el nu va da nici un prepus. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. — 195 — CCXXXVIII. Mircestï, Luni. Iubite Alecu, Am sosit azi dimineaţă acasă şi am găsit scrisoarea D-tale. Mă grăbesc a-ţî răspunde că maî stau pe loc patru zile şi apoi cu ajutorul luï D-zeu, voi lua calea exilului spre Franţa. Zic exil, căcî la vîrsta mea, depărtarea din ţară se poate numi pe turceşte surghiun. Aş fi foarte fericit să te văd păn' a nu pleca. La caz cînd nu s'ar putea, primeşte îmbrăţişările mele şi salutările afectuoase a Pauli neî. V. Alecsandri. CCXXXIX. Paris, 8 Decembrie 1886. Iubite Alecu, Vîntul vîjie prin hornurile căminelor, afară plouă, ■cerul e întunecat; îţî scriu aceste rînduri la lumina lampeT, deşi pendula sună noă ore... Trist, trist, trist! Factorul mî-a adus chiar acum scrisoarea D-tale din 21 Nov., am cetit-o cu mult interes şi am pus-o între documentele mele storice, ca un tablou nimerit a stăreî morale ce caracterizează clerul nostru. Mă aşteptam la întrigî din parte-le cu ocazia ale-gerei de Mitropolit, dar nu credeam că Sfiinţiî părinţi vor împinge lupta pană a fonda jurnaluri batjocuritoare : Tant de fiel entre-t-il dans l'âme des dévots ! Părinţii pravoslavnici în lupta lor cea mare Schimbat-au chiar potirul în neagră calimare, Şi s'au stropit în faţă spre bună răfuială Cu-a dracului aghiasmă, cu spurcata cerneală. Aferim ! ! ! Dar să-i lăsăm de-o parte de vreme ce ei însuş ş'au aruncat potcapul peste gard, şi să vorbim de Cogălniceanu ! Sărmanul! După o tinereţe atît de svînturată, după o viaţă atît de plină cu fapte însemnate, după un rol atît de mare în ultimii 40 de ani, iată-1 acum îmbătrînit, suferitor, mîhnit, ajuns de vîntul relei soarte. E trist de a videa o personalitate distinsă ca a lui stingîndu-se în lipsuri şi dureri atît fizice cît şi morale. . . Ţara nu trebue să fie nepăsătoare cînd unul din fii săi cei mai aleşi, unul din neobosiţii luptători pentru existenţa ei, cade sub asprimea soarf ei... Cogălniceanu bolnav greu! Ccgălniceanu alături cu mizeria! Şi însă afară de trei patru persoane, nime nu se gîndeşte la el. Nu se uimeşte generaţia tînără de perderea ce o să aibă în persoana — 196 — unui om ca Cogălniceanu, care va rămînea o figură însemnată îr» analele ultimuluî (sic!) jumătate de secol. Cine ştie, dacă murind el, s'a gîndi guvernul a-î da onorurile cuvenite şi Camera a-T pune bustul alăture cu al luî Negri, Epureanu etc. ? E, lume, lume!. . Şi vîntul se vaetă în horn şi ploaia cade mereu şi întunecimea creşte şi lampa începe a se stinge! ' Aice ministerul şi-a dat demisia în urma votului Camerei pentru desfiinţarea subprefecţilor, încît de cinci zile Franţa se găseşte fără guvern. Ast-fel că noi, Miniştri plenipotenţiari, nu ştim cu cine să corăspundem. Parisul începe a se umplea de compatrioţi aprinşi de duşmănii contra guvernului nostru. «Ils font de l'opposition en chambre, ne pouvant en faire â la Chambre». Să trăiască, dar să nu se înmulţească. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXL. Paris, i Decembrie 1886. Iubite Alecu, Nu pot să spun cîtă bucurie m'a cuprins cînd am aflat că s'au făcut propuneri în Cameră de a veni în ajutorul lui Cogălniceanu şi că de urgenţă Camera i-a votat cîte 2000 fr. pe lună pensie, plus 15.000 fr. pentru căutarea sănătăţii sale în străinătate. Această meritată recompensă naţională acordată în unanimitate, probează că inima Romînuluî cuprinde părţi sănătoase, pe care nu le-a putut atinge vîntul corumpător al politicei. Toate partidele au dat de o parte urele şi patimele lor dinaintea unui om recunoscut ca unul din cei mai neobosiţi luptători pentru redeşteptarea neamului nostru. Deşi Independenţa lui Damei') a manifestat sperarea că Cogălniceanu va profita de ajutorul ce 'i s'a făcut, pentru ca să prindă puteri nouă spre a lupta în contra guvernului, la realizarea dorinţei acelora care se cearcă ai lua locul, totuş eu cred că amicul nostru îşi va căuta de sănătate, nu pentru a se amesteca iarăşi în tărîţe, dar pentru ca să consacre anii ce-î mai râmîn la ficsarea pe hîrtie a suve-nirilor sale politice de o jumătate de secol. El este un letopiseţ întreg ; păcat ar fi să dispară din lume cu bogata comoară de fapte istorice la care a luat parte, şi de care numele luî este? ') Fr. Dame. — 197 — legat... Scripta mane?it. Iată deviza ce ar trebui să adopteze de acum înainte Cogălniceanul. Eu, iubite Alecu, nu mă simt prea bine de vr'o cîte-va zile. Am nişte opresiî care mă cam supără de a lucra. Doctorii zic că e ceva nervos, dar numească-se nervos sau altminteri, efectul e cu totul displăcut. Nu-mî prieşte clima ploioasă, neguroasă, vîntoasă care domneşte asupra Parisului în iarna aceasta. De abia azi am căpătat un grad de frig ce a îngheţat umezeala. Ce mal faci ? Ce mal scrii ? Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXLI. Paris, 29 Decembrie 1886. Iubite Alecu, Rău faci că te superi de toate prostiile care se petrec la noi ca şi în orî-care altă ţeară. Omenirea-î condusă, de pasiuni în genere meschine şi un om cu judecată sănătoasă priveşte în linişte mişcările deşănţate. Fii dar mal nepăsător în faţă cu întîmplările zilnice, întărindu-te în convingerea că Romînia nu va peri din causa unor nulităţi strechiete şi de rea credinţă. Destinatele (sic) unul neam ca al nostru sunt mal pe sus de luptele grupelor de ambiţioşi ce se intitulează partizî politice. De cînd lumea şi mal cu seamă de cînd regimul constituţional, aceeaş comedie proastă este jucată de aceiaşi actori proşti, în prezenţa unul public naiv, şi cu toate aceste ţara continuă mersul său pe calea însemnată de puterea nevăzută care conduce planetele. Aşa fiind, prinde tovărăşie cu condeiul şi prin concursul lui reintră în regiunile acele încîntătoare ale poeziei şi ale istoriei, din care ai cules pană acum atîtea roade interesante. Am auzit că aveţi un timp minunat la Moldova ; aice am avut păn'acum ploi necontenite., vînt nepotolit şi o umezeală rece, foarte pătrunzătoare. Alaltăerl a fost o furtună cum nu s'a pomenit de mulţi ani în Franţa şi care a produs o mulţime de si nistre atît pe Mare cît şi pe uscat. Toată noaptea Parisul a fost silit să vegheze din causa urletului furtuneî. Acum, în ajunul anului nou, Parisul pare un adevărat furnicar ce foeşte pe strade de-a lungul magazielor. Nu poţi trece prin gloata înghesuită pretutindeni, încît oamenii cuminte renunţă de a mai eşi pe bulevarduri. înţelegi bine, că şi eu sînt din numărul acestora. — 198 — In urma svoanelor răsboinice care au îngrijit lumea în săptâ-mînile trecute, acum domneşte liniştea provenită din căderea acelor svoane. On est â la paix sur toute la ligne. Dee Domnul să ţie mult. Colonia romînă din Paris se măreşte pe fie care zi. Romînii curg şiroae, eî vin la petrecere, mulţî din eî au să facă datorii şi apoi să plece fără a le plăti. Mă aştept la o adevărată aversă de reclamaţii la Legaţiune, în primăvară. Paulina îţi trimite multe amicii, eu te îmbrăţişez şi ţi-oî expedia în curînd pe Traian. Amic devotat, V. Alecsandri. P.S. Am primit volumul luî Urechie ') despre literatură. Cui să mulţumesc ? Am primit şi cele două broşuri de biografii ale autorilor romînî, ce mi ai trimis. Iţi mulţumesc. CCXLII. Paris, 30 Decembrie 1886. Iubite Alecu, Poimînî intrăm în anul 1887. Ce vom găsi în el? Dumnezeu o ştie. Noi nu avem alta a face decît a ne dori unii altora fericire de tot soiul. Iată dar după datina strămoşească te presor cu gnu urîndu-ţî: belşug, sănătate şi feconditate literară. Eu am prelucrat pe Ovid din cap pană în picioare şi sînt destul de mulţumit de el. Acesta e prezentul ce mi l-am făcut de anul nou. II voi supune apreciăriî publicului Ia viitoarea stagiune teatrală. Am cerut pentru D-ta palmele de ofiţer al Instrucţiune! publice, palmele de aur. Sper să le obţin în curînd şi să-ţi produc o satisfacţie meritată prin o viaţă întreagă de lucrări importante Trimite-mi numele autorilor tragediei luî Traian şi dacă se poate data publicăreî sale. Colonia din Paris se înmulţeşte zilnic, dar se fereşte de Legaţiune ca dracul de tămîie. Pentru ce ? Naiba o ştie. Cît pentru mine nu mă preocup de ea, nici cît de gîştele de Japon din grădina de aclimataţie. Poimînî am mare recepţie de Romînî la Legaţie. Toată ziua trebue să stau în prinsoare şi să zîmbesc la o mulţime de ipoki-mene necunoscute... ba încă şi să mă fac că beaii şampanie. Să ') cSchiţe din istoria literat, rom.» partea I, Buc. 1885. — 199 - bem însă împreună în memoria amicilor noştri care ne-au lăsat şi în sănătatea celor în viaţă. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXL1II. Paris, 25 Februarie 1887. Iubite Alecu, Două rîndurî în grabă, ca să-ţi spun că nu posed aice poeziile lui Negri, despre care inia! scris. Poate să se găsească la Mirceştî. Noî sîntem sănătoşi dar îngrijiţi de soarta compatrioţilor noştri aflători pe malurile Mediteraneî sguduite de cumplite cutremure de pămînt. Se vorbeşte de numeroase victime mai cu seamă în Italia. Timpul s'a îndreptat de cîte-va zile. Avem soare, dar vîntul tot e rece . .. Clima perfidă, deşi plăcută. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXL1V. Paris, 28 Ghenar 1887. Iubite Alecu, Am cetit cu mult interes descrierea focului care a mistuit hotelul de Bulevard şi mi-am închipuit spaima ce au avut locuitorii acelui hotel plin de tot soiul de naţionalităţi: Spectacolul a trebuit să fie grozav şi măreţ şi vitejia pompierilor noştri demnă de admirat. Insă biata Madame Horn ! E de jale căci a suferit pagube foarte mari, deşi sărmana! merita prin neadormita sa activité o soartă mal bună. Cînd îî vedea o, spune! din parte-m! că iau parte la măhniciunea eî şi că o îndemn să nu să descurajeze. 1er! seară Ia prima primire de la Elyseî am întîlnit pe D. Malard, introducătorul ambasadorilor, care m'a asigurat că cererea mea de palme academice pentru D-ta a fost agreată. Prin urmare yeî căpăta în curînd aceste însemne onorifice. Şi mulţi din colegi! noştri delà Academie te vor pismui. Eû îţi doresc să le port! sănătos şi ani mulţi. Am terminat prelucrarea lui Ovid şi acum o traduc franţuzeşte. Din care cauză s'a iscat cearta între Ferikidi şi Fleva? Am aflat din jurnal că s'au bătut în duel şi că Fleva a fost rănit la degete. Adevărat e? Am văzut asemenea că Cogălniceanu s'a îndreptat şi că a şi luat parte la seanţele Camerei, promiţînd că va lupta pentru — 200 — apărarea drepturilor ţării . .. Vruta să zică, că va da mîna cu opoziţia ? Timpul e prea frumos de treî zile. Dee Domnul să ţie tot aşa pană la Iunie; apoî dacă a voi iarna să fie aspră ... va fi liberă să o facă. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXLV. Paris, 31 Ghenar 1887. Iubite Alecu, In sfîrşit, după multe cercetări, am găsit piesa Traian ; însă nu e o tragedie ci un simplu Iibretto de operă. Ţi-o espeduesc chiar astăzi la otel Capsa, unde te-al adăpostit după focul de la Bulevard. Nu cred că veî găsi în această broşură elementele unei lucrări dramatice de valoare. La Camera din Bucureşti se urmează sistemul interpelărilor violente, ca şi în acea de aice; căci imităm în toate Franţa, sau mal bine zis apucăturile strechiete ale unora din cetăţenii Republice!. D-zeti să-î lumineze. Timpul variază între ploaie, vînt, umezeală şi negură. Aceste din urmă au luat o intensitate aşa de mare în ultimele treî zile» că nu se vedea om cu om pe stradă, şi noaptea staţionau sergenţii cu făclii aprinse, pe Ia colţurile stradelor, îndreptînd cu glas mare mersul trăsurilor rătăcite. — Eşind de la masa ministerului afacerilor streine, trăsura mea era să deie în Seina, întîmplare nepăsă toare pentru mine dar plăcută luî Costescu, căci ar fi calea deschisă ca să ajungă Ia îndeplinirea visurilor sale ambiţioase. Peste două zile altă masă mare la prezidentul Republiceî, însă noroc că Elyzejl se găseşte dincoace de apă. Mergi vre odată la teatru ? Eu foarte rar, de abia de treî orî m'am dus la spectacolul de zi, căcî noaptea îmî vine greu să mă întorc acasă după miezul nopţeî, pe frig şi umezeală. De cînd am adus de la Viena o sobă Maidinger, apartamentul meu e cald şi n'am gust a eşi, maî cu seamă că m'am pus pe lucru. — Paulina iţi trimete multe amicii, eu te îmbrăţişez. V. Alecsandri. CCXLVI. Paris, 17 Martie 1887. Iubite Alecu, Mă grăbesc a te înştiinţa că am expediat astă-zî la Ministerul Afacerilor străine decoraţia: palmes d"officier de — 201 — rinstruction publique pe care ţi-am promis-o. Brevetul l'oi trimite mai tîrziu, fiindcă în acel care mi s'a comunicat, numele D-tale este greşit şi trebueşte îndreptat.— Mergi de-ţi ia decoraţia de la Olă-nescu şi o poartă sănătos şi voios. — Azî-dimineaţă a început a ninge. Felicitări şi complimente amicale din partea Paulineî. Te îmbrăţişez. V. Alecsandri. CCXLVII. Paris, 6 Aprilie 1887. Iubite Alecu, Imî pare bine că însemnele de oficier de Academie ţiau produs bucurie şi am putut contribui la o distingere ce aî meritat-o prin o sîrguinţă neobosită pe cîmpul cercetărilor istorice şi prin o mulţime de scrieri ce sînt de natură a răspîndi lumină în umbra deasă ce acopere încă trecutul ţărilor noastre. Nul n est prophete dans son pays, zice Francezul, dar adevăratul merit răsare ca isvoarele eşite din pămînt la razele soarelui, departe de obîrşia lor. M'aî anunţat că D-l Brînză a dobîndit premiul de 5000 fr. pentru Flora Dobrogieî. încă o recompensă cu drept meritată, căci junele nostru coleg, pe lîngă ştiinţa botanică ce posedă, este animat de un adevărat cult pentru ştiinţele naturale şi îl consider ca pe unul din fruntaşii generaţiei actuale. Aş dori să se recunoască şi meritele lui Gane, care a scris multe nuvele interesante şi a tradus cu măestrie Iadul Iul Datite, însă amicul nostru se găseşte faţă cu un competitor care posedă în cumpănă lucrări atîrnătoare şi apreţiate de un mare număr dintre colegii noştri. Dacă aş fi putut veni la Academie, aş fi propus o schimbare în regulamentul ei, spre a realege pe Ion Ghica în postul de Prezident. El are o autoritate bine întemeiată, şi ştii bine ce nevoe au întrunirile Rominilor de înrîurirea unei autorităţi înţelepte. Nu ştiu care este candidatul ascuns în cutie pană acum, dar te rog să declari acelor din amici ce s'ar gîndi la mine, că postul ce ocup şi distanţa dintre Paris şi Bucureşti, nu mi-ar permite să viu regulat în toţi anii ca să prezidez seanţele Academiei. Darea de seamă ce aî să citeşti Duminică despre rolul lui Kisselef în ţările noastre e. negreşit foarte interesantă. Te îndemn să o completezi prin descrierea ce am făcut în Istoria misiunilor — 202 — mele politice din 1859, publicate în Convorbiri, despre intîlnirea mea cu dînsul la Paris. Cere de la Iacob Negruzzi să'ţî împrumute volumul, unde se găseşte acea descriere curioasă. Cogălniceanu e om de luptă şi luptătorii viteji nu se gîndesc la dînşii, fie cît de slâbănogiţi prin boală şi prin vrîstă. Iubite Alecu, ]) Ziua de 1 Mal ni se pare ca o poartă ideală ce dă intrare pe cîmpil înflorite şi scăldate in raze de soare ! Şi e deslul să pronunţe cine-va acest dulce nume de primăvară pentru ca să simtă în minte-î şi în inimă o reîntinerire încîntătoare.— Realitatea vine adese-orî de varsă duşe reci pe aripile închipuire1 şi le amorţeşte fără milă. Ast-fel se întîmplă astăzi cu zi întîl Mal în Paris, căci plouă şi bate vînt de toamnă, prin urmare simt un sol de cozoroc întunecos pe ochi şi nori negri în crieri. Afară de această posomorîre provenită din deşănţarea climei Parisului, mal am şi un alt jmotiv de a fi embêté, (un neologist ar zice îmbătat). Cunoşti natura buclucoasă a răzeşului romîn. E un scai care de se prinde odată de haină, nu te mal poţi desbăra de el. Astfel mi se întîmplă cu nişte răzeşi din satul Borzeştî (districtul Bacău). Mi-am găsit Bacăul cu el. Acum trei sau patru ani, doi fraţi Dobrovolski mi-au intentat proces pentru nişte stînjinî de pămînt. Pentru ca să scap de dînşii am preferat o învoială strîmbă decît o judecată dreaptă, care mi-ar fi cauzat mulţime de necazuri şi cheltuell cu avocaţi. Le-am dat 200 galbeni şi i-am trimis dracului pomană, sperînd că n'oï mal auzi pomenindu-se numele lor. Ei aû dat declaraţie în tribunalul de Bacău că nu mal au nici o pretenţie asupra mea. (Acea declaraţie trebue să fie trecută în registrele tribunalului). Astăzi însă mă trezesc cu o citaţie care mă cheamă la 20 Mal spre a mă judeca în procesul intentat de D-na Efrosina Drăgănescu născută Dobro-volski-Botezatu pentru revendicare de pămînt cu casă şi livadă pe el. — Această Doamnă trebue să fie soră cu răzeşii cărora le-am ') Mss. inedit la Acad. Rom. No. 765 p. 435. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCXLVIII Paris, i Mat 1887. — 203 — dat 200 4# şi care au declarat, rai se pare, că ei singuri erau cliro-nomii îndrituiţi a revendica pămîntul părintesc. Ce să fac? Postul meu de Ministru nu mă iartă a părăsi Parisul pentru a mă duce la Bacău la 20 Mai, căci nu pot dispune de timpul meu înainte de vacanţii. — Ţoale hîrtiile mele sînt închise în lada de fier de la Mirceştî încît mă văd ameninţat de a perde procesul în lipsă. M'am gîndit dar să recurg la prietenul meu Papadopulo Cal-limach, ca să mă scape de acest bucluc, ce-mî cade ca un bolovan din senin. Iţi trimet aici alăturata citaţie a tribunalului şi mîne ţi-oî expedia o procură legalizată ca să mă reprezentezi în afacerea Drăgănescu Dobrovolski-Boiezatu.')— Te rog iubite Alecu, să te repezi la Bacău ca să examinezi registrul tribunalului în care este trecută declaraţia fraţilor Dobrovolski şi apoi să ceri o amînare pană Ia întoarcerea mea în ţară, la August. Atunci voi putea să răscolesc hîrtiile din ladă şi să-mi gătesc arma de apărare. Poate că mă voi decide a da un os de ros şi Drăgăneascăî pentru ca să scap de dînsa, dar înainte de toate trebue să mă feresc de a fi condamnat în lipsă. Aştept cu nerăbdare un răspuns ca să ştiu ce cale să apuc şi te îmbrăţişez frăţeşte. Complimente afectuoase din partea Paulinei. V. Alecsandri. Actul de învoială cu fraţii Dobrovolski trebue să fie trecut şi în registrele Curţii de Apel din Iaşi în timpul lui Liciu. Afacerea a fost apărată de bietul Străjescu CCXLIX. Paris, 12 Iunie 1887. Iubite Alecu, Iţi mulţumesc pentru bunele ştiri ce mi-aï dat despre procesul intentat de Răzeşiţa din Borzeştî. In luna lui August voi fi la Mirceştî unde sper că vei veni să petreci cu noi ; şi atunci vom căuta terfaloagele privitoare la pretenţiile zisei răzeşlţe. Primblarea ce ai făcut în Tîrgul-Ocnei, vizita la mormîntul lui Moş Costaki şi urcarea pe Măgură, merită să scrii un mic articol care ar interesa mult pe cetitori, prin descrierea casei locuită de Negri şi a ocupaţiilor sale de grădinar, etc. ') Procura vezî la sfîrşitul volumului ii de scrisori autogr. către Papadopol ! (No. 825 p. 186). — 204 — La Paris timpul în sfîrşit s'a îmbunătăţit după o iarnă ce a ţinut ,9 lunî de zile. Simt că îmî cresc aripî pe umere şi aştept cu nerăbdare ziua de 15 Iulie pentru ca să plecăm Ia Wiesbaden, unde Paulina va face o cură contra durerilor sale reumatice. Apoî luna luî August o voî petrece la Mirceştî şi Septembrie la Sinaia. Gîndul meu e să mă întorc în Franţa pe Mare, trecînd prin Constantinopol, Smirna, Athena, Messina, Palermo, Napoli, Roma, Florenţa, etc. Planul e frumos, dar oare se va realiza?... Dumnezeu o ştie ! Orî-cum, mi-e sete să respir aerul şi să beau apă din ţara mea. Şi dorinţa de a-mî revedea amicii. Complimente afectuoase din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCL. Paris, 28 Iunie 1887. Iubite Alecu, Cetisem în gazetele din Bucureşti veste[a] des-coperirel mormîntuluî luî Ovidiu, făcutjde Cogălniceanu şi de Pa-podopulo-Callimach şi mărturisesc eă eram gata să vă felicitez.— Farsa e hazlie şi par'că văd de aice buza umflată a luî Urechiâ în urma stingereî visului său. Am rîs ca şi voî de acest canard bine inventat şi cu dibăcie aruncat în public. E o bună lecţie dată archeologilor inteţiţî, care văd în orî-ce peatră mucezită rămăşiţa unul templu roman şi în orî-ce litere trunchiate un document istoric de mare importanţă. In sfîrşit soarele a bine-voit a-şî aduce aminte şi de bieţii Parizian!; de 15 zile avem timp frumos, aşa de frumos că am profitat de el ca să mă duc cu Paulina la Havre pentru cîte-va zile. Am stat pe malul Oceanuluî 5 ziie, admirînd întinderea nemărginită şi aspirînd aerul învietor. — Ceea-ce m'a interesat peste măsură, este vizitarea vaselor de vapor ce fac voiajuri între Europa şi America. Ce minuni! Adevărate palaturî cu lumină electrică şi îmbogăţite cu tot luesul şi confortul unuî otel de primul ordin. Cînd te suî pe el nu-ţî vine să te maî coborî pe uscat, ci te apucă dorul de ducă în fundul orizontului. Şi însă cu toate îndemnurile la care am fost espus, a trebuit să mă întorc la Paris pentru ca să îndeplinesc funcţiunea de ofiţerul stăreî civile, încins cu brîu tricolor. Am unit în numele legii pe Colonelul Jaques Lahovary cu fiica lui Grigori Cantacuzino 1 — 205 — care s'a despărţit de Ferdinand Ghica. Apoi i-am espeduit Ia Dieppe ca să guste luna de miere în faţa şi vecinătatea cuibului Afroditeî. . . care s'a născut în spuma valurilor marine. Sînt foarte nerăbdător să-mî citeşti articolul ce aî scris asupra lui Negri. Ştii cît 1 am iubit cît a fost în viaţă şi cu cîtă înduioşire păstrez memoria lui. Aştept dar cu sete momentul de a ne vedea la Mirceştî, pentru ca să iau cunoştinţă de biografia ce i-al consacrat1). Eu voi fi în ţară la începutul lui August şi voi şedea acasă pană la începutul lui Septembrie, cînd apoi mă voi duce să petrec o lună întreagă Ia Sinaia. Cată să ne întîlnim şi la Mirceştî şi la Castelul Peleş. Amicii din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCLI. Paris, 3 August 1887. Iubite Alecu, Iţî răspund în grabă ca să-ţî dau de ştire că proiectul meu este de a pleca peste treî sau patru zile, dacă nu se va ivi vr'o împedecare neprevăzută. îndată ce voî sosi la Mirceştî, ţi-oî face cunoscut, căcî doresc mult să te văd şi să ascult cetirea articolului asupra luî Negri. Cogălniceanu este aice. Astăzî a trebuit să-î facă operaţia. Voî merge mîinî să-1 văd. Adresa luî este 19 rue Oudinot. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCLII. Mirceştî, Lunî (17 August 1887). Iubite Alecu, Am sosit ieri seară acasă. Sînt fericit de a respira dulcele aer al ţării şi a bea apă proaspătă din grădina. Aştept să vil ca să vorbim de multe şi de Cogălniceanu, care a scăpat din primejdia operaţiei. L'am lăsat bine de tot la Paris şi chiar în ziua plecare! mele, la 10 August (stil nou) a dejunat Ia mine. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. ') £ vorba,—probabil—de articolul «Amintiri despre Costache Negri», pubicat maî tîrziu in Revista nouă (1889) pp. 321, 385 şi 441. > 206 CCLIII. Mirceştî, 25 August 1887. Iubite Alecu, Ne pare bine la toţî că aerul din Mirceştî te a vindecat de friguri. Vină dar cînd ţi a plăcea ca să prinzî la puteri pentru lucrări viitoare şi de mare interes pentru ţară. Să ştii însă că cît vor ţinea căldurile astea zaharoase (sic Al.), nu mă mişc de acasă, căci în urma vizitei noastre la Roma am fost şi eu cîte va zile zaif. Vom aştepta dar aice împreună o ploaie bine-fă-cătoare, care să răcorească atmosfera şi să mîngîie pe agricultori şi apoi vom merge la mănăstiri. Pană atunci vale şi a revedere în curînd. Complimente afectuoase din partea întregeî Colonii din Mirceştî. Iubite Alecu, Am cetit cu mult interes scrisoarea ce mi-aî trimis, şi m'am minunat de activitatea literară ce ai desvoltat în cursul verii care din nenorocire a trecut, ca să facă loc uricloaseî ierni. Fericit eştî că poţi umplea golul zilelor adeseori atît de lungi ale vieţii în ţara noastră şi că produci fără încetare atîtea scrieri importante pentru istoria ţării. De-ar fi zece oameni neobosiţi ca D-ta, aceasta istorie ar eşi în curînd din întunerecul în care zace de secoli. Te aştept cu nerăbdare aice, ca să-mi mai citeşti ce ai lucrat după plecarea din Mirceştî, căci această lucrare o consider ca o urmare a ocupaţiei cu care te-aî îndeletnicit în bordeiul meu. Sărmanul bordei! Mult e drăgălaş, chiar pus în comparaţie cu castelurile cele mai feerice ! In el mă simt ca într'un calup potrivit cu talia şi cu gusturile mele; în el am lucrat pe Despot — Fîntîna Blanduzieî — Ovidiu — Pastelurile — Legendele—Dumbrava roşie, etc, şi sînt dar legat de zidurile luî prin numeroase suvenirî, scumpe inimeî mele. Aice duc o viaţă cît se poate de plăcută, într'un lux regal, în compania cea mal strălucită .. . dar vorba ceea: apa la matcă şi Romînul la ceapă. Iţi trimet procura ce mi-aî cerut şi te rog să-1 deştepţi pe V. Alecsandri. CCLIV. Castel Peleş. Sinaia, 10 Oct. 1887. — 207 — Bogdan prin o scrisoare în privirea procesului de la 19 Octombrie pentru ca să iee măsurile necesare. Aşteptăm pe Regele mîne, Vineri, întors de la manevre. Cum o veni, voî vorbi despre Vrancea, etc. şi cred că se va interesa mult de lucrarea ce sigur eştî chemat a face după istoria acelei vechî republici romîne. Am primit şi eu, alaltăerî, palmele de oficer al Instrucţiune! publice. Iată-mă dar din nou Coleg cu D-ta, titlu măgulitor, dar îl prefer pe aGel de amic, care ne leagă de mult şi de aproape. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCLV. Castel Peleş, 12 Octombrie 1887. Dragă Alecu, Iţî răspund îndată şi adresez scrisoarea la hotel Hugues. Ţi-am trimis procura la Tecuci de alaltăerî. Voî şedea aice pană Ia 24 Octombrie fără a veni maî înainte la Bucureşti. In capitală mă voî opri 4 zile şi apoî voî pleca la Mirceştî. Sînt sănătos, te îmbrăţişez şi te întreb dacă aî gînd să tragi o mică raită la Sinaia ? V. Alecsandri. Cînd îî veni, nu uita cîte va cărţi tipărite la Iaşî în vechime. Regele o să-ţî vorbească şi de voiajul Ia Vrancea şi de un curs de limbă slavonă. CCLVI. Bucureşti, 23 Octombrie 1887. Iubite Alecu, In fine cu voia luî D-zeu, plec astăzi la Paris şi părăsesc fără nici o părere de rău Capitala Bucureştilor şi a înverşunărilor politice. Cerul e cam învelit în nori, dar sper că se va menţine clement până la sosirea mea în capătul Europei. Ieri am avut o audienţă la palat. M. Sa Regele m'a primit ca pe un adevărat amic, adresîndu-mî cele maî călduroase urări pentru însănătoşirea mea. Am vorbit despre multe şi nu am uitat de ai spune că, dacă nu te-aî aflat la Tecuci în trecerea sa, cauza a fost că în acel moment îmî ţineaî companie la Bucureşti, îm-blînzindu-mî suferinţele prin lecturi interesante şi prin vorbe prietenoase. M. Sa a părut foarte simţitor la cîte i-am spus asupra D-tale — 208 — şi a adăogit : Monsieur Papadopulo est un homme de coeur et un savant d'autant plus méritoire qu'il est modeste. După vizita mea la palat au venit maï multe persoane să mă vază şi între altele D-l şi D-na Maiorescu .. . Dacă nu se va isca vreo împiedecare neprevăzută, voî sosi la Paris Joi seara sau Vineri; orl-cum, ajungînd acasă ţi-oî scrie a doua zi ca să-'ţî dau veşti despre noi. Pană atunci primeşte îmbrăţişările mele şi amiciile Pauline!. Complimente Doamne! şi D-şoare! Papadopulo. V. Alecsandri. CCLVII. Castelul Peleş, 29 Octombrie 1887. Iubite Alecu, In urma primire! scrisorel a Doamnei Callimacb, avînd prilejul a videa aice pe toţi miniştri adunat! în Consiliu sub prezidenţa Regeluï, mî-a trăsnit prin cap să întreb pe D-nu Brătianu şi Gheorghian dacă nu ar fi dispus! a-ţî încredinţa însărcinarea de advocat al Statului la Bîrlad sau la Tecuci. Amîn-doî miau răspuns într'un glas că ar face-o cu cea mal vie plăcere dacă a! primi. M'am angajat să te sondez pană a nu se lua vre-o măsură întru aceasta, şi iată dar că o fac fără întîrziere, fiind-că aş dori să am răspunsul pană Duminica dimineaţă, avînd a pleca seara la Bucureşti. Voî trage la Capsa unde voî şedea pană Mercur! seara, apoi mă voî îmbarca pentru Mirceştî. Postul de advocat al Statului îmi pare compatibil cu ocupaţiile literare şi arheologice la care te-aî dedat, căcî nu cred să te reclame tot timpul. Dar în această chestiune eştî mult mai competent decît mine, de aceea aştept să aflu deciziunea ce vei lua. In caz afirmator, voî urma înainte cu stăruinţele mele la Bucureşti. Ţi-oî da de ştire de sosirea mea acasă. Complimente respectuoase D-nei Amalie. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCLVIII. Castel-Peleş. Sîmbătă. Iubite Alecu, Speram să pot pleca mîne, dar Regele nu vrea să-mi dee drumul încă. Poate că voî porni Marţi seara. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. — 209 — CCLIX. L'astel-Peleş. Duminică 8 Noemb. Iubite Alecu, In sfîrşit plecăm cu toţii de aice Marţi viitoare, adică peste trei zile. Voî trage la Capsa şi mă voî opri în Bucureşti trei zile, după cari voî porni sau la Mirceştî, sau de a-dreptul la Paris cu Expres-Orientul, căcî mă apucă fiori cînd gîndesc la troenile din Galiţia. Ţi-oi da de ştire la Bucureşti în tot cazul. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCLX. Bucureşti. (Otel Capsa) ii Noembrie 1887. Iubite Alecu, Am sosit erî în Bucureşti, în trenul regal, împreună cu Maestăţile Lor; şi plec Vineri seara la Mirceştî unde mă voî opri treî sau patru zile şi apoî voî pleca la Paris. Sunt sănătos, te îmbrăţişez şi te întreb dacă at gînd să tragî o mică raită la Sinaia? V. Alecsandri. Cînd îî veni nu uita cîte-va cărţî tipărite la Iaşî în vechime. Regele o să-ţî vorbească şi de voiajul la Vrancea şi de un curs de limba slavonă. CCLXI. Mirceştî, 15 Noembrie 1887. Iubite Alecu, Plec la Paris Marţî, 17 Noembrie, de unde ţi-oî scrie. Te rog să-mî trimiţî modelul de procură 5 rue Penthievres şi cînd a fi să se . trateze procesul din Bacău, să aî bunătate a scrie luî Bogdan ca să vie acolo, îndeplinind toate formalităţile necesare.—Scrie-mî //Muriilo şi mă ţine în curent cu cele ce se vor petrece în ţara. A revedere la anul. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCLXII. Paris, 6 Decembrie 1887. Iubite Alecu, Prin negurî dese şi prin cîmpiî acoperite cu omăt am sosit în Paris chiar în ziua alegereî noului prezident al 72278 14 — 210 — Republice!. Stradele erau înghesuite de manifestanţi, gata a face un mare bucluc dacă s'ar fi ales D-l Ferry în congresul de la Versailles. Circulaţia pe dinaintea găreî St. Lazare era oprită de agenţii poliţiei, în cît trăsura mea a fost întoarsă şi obligată să facă multe împrejurimi pentru ca să ajungă la rue Murillo. Francezii au avut şi astădată bunul simţ de a se feri de Ferry şi de a evita poate un răsboiu civil, dînd voturile lor unui om bine primit de toţi, căci e puţin cunoscut. Mai mulţi concurenţi la Prezidenţie au fost ast-fel eliminaţi şi sau întors de la Versailles cu buza umflată. Vorba veche: Nu-î pentru cine se găteşte, dar pentru cine se nimereşte. Am găsit Parisul perdut în pîclă, glodos şi rece. Undei cerul şi orizonul de la Mirceştî ? De mînî încep vizitele mele oficiale şi numeroase. Am cetit în Independenţa că Dl Costescu-Comăneanu ar fi adresat biurouluî Camerei cererea de a-î comunica dosarul bisericeî romîne din Paris, pentru a-î înlesni elementele unei interpelări. Doresc mult să mă ţii în curent de toate dobitociile ce va face şi de toate prostiile ce va zice. Scrie-mi dar pe larg ce rol va juca şi ce succes va obţinea. Acest zevzechiu cată prin toate mijloacele să-şî dee o importanţă în Paris, unde se bucură de un congediu nelimitat şi e scutit prin urmare, ca deputat, de a plăti fiscului impositul financiar de 12%. El tot-odată, dacă nu mă înşel, îşi primeşte şi diurna. Informează-mă despre asta. Ştiî cum şi-a petrecut toamna ? Nu'mă-rînd copacii din Champs EIys£es, din sus în jos şi din jos în sus şi ţinînd dese conciliabule cu stropitorii de acolo despre maniarea tulumbelor. Se vede că are de gînd a se angaja în compania lor, dacă nu se va realege deputat. Trimite-mî modelul de procură pentru procesul Dobrowolski. Complimente afectuoase din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri CCLXIII. Paris, 9 Decembrie 1887. Iubite Alecu, Am primit chiar acum pachetul ce mi-aî trimis cu procura şi discursul tronului. Iţi răspund îndată ca să te înştiinţez că alaltăerî ţi-am adresat o scrisoare interesantă la Otel Capsa. Aş dori foarte mult să-î dai de urmă şi să o citeşti. Cercetează despre dînsa la poştă şi la Cameră. — 211 — Aice am găsit potopul. Din cauza aceasta se zice că noul Prezident se va servi de Goblet (gobelet) ca să-şi formeze ministerul. Mîne la 3 ore tot corpul diplomatic este invitat a se prezenta la Eliseu, ca să salute pe dl Sadi-Carnot. De a urma potopul, vom fi siliţi a ne duce în not. Te am rugat în scrisoarea mea de alaltăerî să mă ţiî în •curent despre interpelările lui Costescu-Comăneanu, care s'a pornit — 242 — Dorindu-ţî sănătate, voe bună şi spor la lucru, te îmbrăţişez şi te rog să arăţi complimentele noastre D-neî Callimach. V. Alecsandri. CCCIX. Paris, 18 Decembrie 1889. Iubite Alecu, Iţi scriu sub o lumină surie şi tristă care mă face a zări literile mele ca prin un văl supţire, astfel e de deasă negura ce a înhobotat Parisul de mal multe zile. Sub ferestrele mele trec umbre de trăsuri, umbre de oameni, umbre de călăreţi cari apar şi dispar producînd o fantasmagorie din cele mai curioase. Copacii desfrunziţi se înşiră ca nişte scheleturî negre cu braţele ridicate spre cer şi implorînd o rază de soare. Alăture Seina curge, pătrunsă de frig şi luptîndu-se în contra îngheţului şi din cînd în cînd lunecă pe suprafaţa ei vapoare cu călători învineţiţi şi strînşî în spate. Spectacolul insuflă fiori şi inspiră cugetări întristătoare asupra modului greşit cum a fost creată lumea bîntuită de stihii (?), vînt, umezeli, ger, neguri, camere de deputaţi, jurnalistică mincinoasă, etc. etc... Nu era mal simplu, decît a Inventa iarna cu viscole, toamna cu ploi, vara cu arşiţe, să fi lăsat omenirea a se bucura de o vecinică primăvară, poleită cu soarele, viaţa şi podoaba vieţii ? Aici, locuitorii se măgulesc cu ideia, că clima lor nu e aspră ca'n părţile noastre, dar ce folos că sînt favorizaţi de termometru, care se coboară rareori la io0 sub zero. In loc de ger sec, în loc de omăt alb şi înveselitor, ei au umezeala ce pătrunde la oase şi v glod ce exală miasme bolnăvicioase. Dacă municipalitatea nu ar cheltui milioane cu îngrijirea oraşului, nu ar fi de trăit într'o aglomerare de milioane de oameni, de sute de mii de cai şi în atmosfera amestecată cu fumul de cărbune a numeroaselor fabrici. In ţările reci, oamenii au case clădite înadins spre a se putea adăposti de ger şi de arşiţă; doă rîndurl de ferestre, sobe care res-pîndesc căldura în odăi, iar nu cămine de marmură, care lasă a se pierde 7 5 la sută din căldură pe ogeaguri. Cu toate aceste francezii rabdă mai bine frigul decît noi, şi asta provine poate că nu beau apă, ci numai vin şi licuoruri spirtoase. In fie-care stomah francez se află un depozit de spirt care îl înferbîntă. Tocmai acum primesc broşura despre Bîrlad pe care mi-aî — 243 — trimis-o. Am să o citesc cu interesul ce 'mî inspiră tot ce lucrezi. Cred că eştî mulţămit de publicarea acestei nouă lucrări şi că simţi măgulirea părintească ce ne procură naşterea unul copil. Iţi urez, prin urmare, să resimţi adese-orl acea măgulire şi, în privirea plo-■direl literare, să meriţi porecla de mère gigogne. Paulina îţi trimite afectuoase complimente. Eu te îmbrăţişez si te rog să prezentezî complimentele mele respectuoase Doamnei Papadopulo-Callimach. V. Alecsandri. CCCX. Paris, 19 Decembrie 1889. Iubite Alecu, Am cetit notiţa istorică asupra Bîrladuluî ') şi pe îîngă satisfacerea ce mi-a produs această interesantă scriere, am admirat partea savantă a el şi răbdarea ce al avut a răsfoi atîtea cărţi străine şi atîtea documente vechi. Dacă un frenolog ţi-ar ecsamina tidva capului, negreşit că ar descoperi o bosă caracteristică, pe care o numesc eu : la bosse du furetage archéologique .et des découvertes historiques. Bravo, Alecule, ai isbutit şi astă-dată a produce o lucrare ■de mare merit şi pentru care Romîniï, iar mal cu seamă Bîrlădenil trebue să-ţi fie recunoscători. In alte ţări o asemine operă ţi-ar aduce şi foloase băneşti, însă la noi n'a venit încă vremea de a se preţui munca scriitorilor, de orice categorie ar fi . . . Ce să facem ? Să zicem : santé ! Negura nu are semne de a ne părăsi şi prin urmare itifluenza •se întinde în toate clasele populaţiei. Parisul răsună de tusă, de sternutări şi de glasuri răguşite. Noroc însă că această epidemie nu are nimic primejdios. Nu ştiu dacă ea a trecut hotarul nostru, căci a trecut chiar Oceanul ca să meargă la New-York. Am primit azi dimineaţă vestea morţel cucoanei Smaranda Sturdza de la Bîrlad ; soacra Iosephinel. Rămîne ceva avere pentru uşurarea vieţii clironomilor ? Aş fi prea fericit dacă aş şti că fiica amicului nostru Negri, se va bucura de acum înainte de un trai mal conform cu gusturile el. Eu merg mal binişor, dar nu încă precum doresc ... Răbdare. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. *) «Notiţă istorică despre Bîrlad» de Al. Papadopol-Callimach. Birlad. 1889. - 244 - CCCXI. Paris, 23 Decembrie 1889. Iubite Alecu, îndată ce am primit scrisoarea D-tale din iS Decembrie am dat ordin librarului meu să-mi procure Istoria Republice! Genoveî de Emile Vincens şi cum o voi avea-o la mină, ţi'-oi expedia-o sub bandă, precum doreşti. Sînt fericit că eşti bine dispus a interprinde istoricul relaţiunilor noastre cu Veneţia şi cu banca de San-Giorgio, căci sînt încredinţat că va fi o scriere foarte interesantă şi atrăgătoare. Curaj dar şi noroc bun. îmi vorbeai de gerul siberian din ţară; cred că incalte e sănătos, iar nu plin de microbi otrăviţi ca pîcla Parisului. Aici, din causa climei mii de persoane suferă de influenza (citeşte grippe) cînd la noi, deşi vecini cu Rusia, n'am auzit ca să fi pătruns această epidemie pană acum. Boala care bîntue biata Romînie, nu e alta decît politica, o boală lipicioasă, tîmpitoare şi adese-orî nebunatică. In anii cei d'întîî a Domniei lui Cuza am întrebat pe Doctorul Meyer, dacă el nu a constatat un grad de sminteală în spiritele Bucureştenilor. El mi-a răspuns, că după părerea luî acea sminteală ajunsese la al doilea grad şi că nu maî rămînea decît al treilea pentru ca să închidă pe toţî la Mărcuţa. îmi pare bine că damele Negri se bucură de o climă caldă şi de o natură înflorită pe malurile Mediteraneî şi că ast-fel au scăpat de asprimea gerului din iarna aceasta. Cînd le vei scrie, spune-le că sînt bolnav la Paris şi că o scrisoare din partea lor mi-ar face mare mulţămire. Te îmbrăţişez, V. Alecsaridri. CCCXII. Paris, 29 Decembrie 1889. Iubite Alecu, In ziua cînd am primit ultima D-tale scrisoare, am dat ordin librarului meu să-mi procure istoria Genoveî care mi-ai cerut-o ca un prezent de Anul-Nou. Intîrzierea provine din cazul că maî toate calfele din librărie au căzut bolnave şi nu rămăsese nicî un băiat disponibil, ca să facă comisioanele. Librarul însă mi-a făcut cunoscut că în curînd îmi va procura uvrajul şi atunci ţi-1 voi expedia grabnic Am auzit că epidemia actuală ar fi pătruns şi la noi şi că. însăş regina ar fi fost atinsă de ea. Adevărat să fie? Aice ea a luat proporţii îngrijitoare şi cu cît se învecheşte ia un caracter maî grav. Multe persoane aii murit, se zice, de influenţă; chiar bătrîna Princesă, văduva luî Gri gore Ghica Vodă s'a săvîrşit din viaţă astă noapte. Sărmana! Mult ne-a mâhnit moartea sa, căcî ea avea mare afecţiune pentru Paulina şi venia ades să ne vadă. Sănătatea mea e tot staţionară; nu merge în spre mai rău, •dar nici în spre maî bine; ast-fel sînt obligat a şedea în casă şi a mă feri de răceala umedă a negurii, care de două lunî ţine Parisul îmbrobodit într'un văl sur şi trist. Citesc, pentru a mă distrage, cărţî de călătorii prin ţări sălbatice şi acum mă găsesc in fundul Africeî, faţă cu o populaţie barbară şi cam antropofagă» care mă interesează . .. văzută de departe. Nu primesc nicî un jurnal din ţară şi nu ştiu ce se petrece la Bucureşti. Tot se mă-nîncă miniştrii între eîP Opoziţiile tot sînt ministro-fage ? Ştii că Paulinei şi mie ne este dor de cîmpii căptuşite cu omăt? Ne-am săturat de pîclă ca de mere pădureţe şi am preferi 15 gradurî de frig cu soare cu dinţi, decît negura în dosul căreia soarele stă ascuns cîte o lună de zile. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCCXIII. Paris, 2 Ianuarie 1890. Iubite Alecu, Iată-ne intraţi în anul nou catolic! Ce ne va aduce şi acest atom al haosului eternităţel? Eu nu-î cer pentru mine personal decît sănătate, căcî a trecut anul decînd sufer şi mă simt ostenit de atîta chin. Iî cer asemine, pentru amicii mei adevăraţi, îndeplinirea tuturor dorinţelor lor. Cît pentru deputaţi, senatori şi miniştri, le urez maî mulţi grăunţi sănătoşi în creerî, pentru ca să înţeleagă că ei nu sînt decît servitorii ţării, iar nu uneltitorii de vrajbe spre satisfacerea unor patimi meschine şi unor interese personale . .. Vorbă să fie. Ziua de erî i Ianuarie nu s'a deosebit întru nimic de acea de 31 Decembrie 1889, tot negură, tot frig, tot cer posomorit; singura deosebire a consistat în espresiunea preocupată a persoanelor care. erau obligate să dea prezenturî de anul nou. Influenza se întinde din zi în zi mal mult şi începe a lua un caracter maî serios, judecind după mortalitatea din săptămîna tre cută. Adevărul e, că se atribue acum acestei epidemii toate cazurile de boale şi de decesurî. — 246 — Noï, spre mai multă siguranţă, neam condemnat a nu ma* eşi din casă şi vom urma acest regim pană cînd epidemia va slăbi şi timpul se va îndulci. Am cetit în relaţia unui călător Evreu, care a trăit la 1159^ următorul pasaj : «Benjamin de Tudèle après avoir visité une grande partie de «l'Italie s'est rendu d'Otrante à Zéitiin, en Valachie, en passant «par Corfou, le golfe d'Arta, Achelous areneuseï?) ville de l'Etolie, «Anatolica en Grèce, sur le golfe de Patras, Patras, Lépante, Crissa «bâtie au pied du mont Parnasse, Corinthe, Thèbes dont les 2000 «juifs sont les meilleurs ouvriers de la Grèce dans l'art de fabri-«quer la soie et la pourpre, puis Negrepont et Zéitiin. — Là com-«mence la Valachie. Les Valaques courent comme des chevreuils «et descendent des montagnes pour piller et voler dans les terres «de la Grèce. — » Ce crezi să fi fost aceşti Romîni ? încă nu am căpătat uvrajul lui Vincens. Am să mai scriu chiar astăzi librarului ; căci voesc să primeşti de anul nou al nostru istoria Republicei Genovei. Dorindu-vă sănătate la toţi, te îmbrăţişez. V. Alecsandri. Complimente D-neî Papadopulo Callimach. Primesc adese-orî scrieri de la Ion Ghica, care prin tonul lor glumeţ, mă fac a crede că amicul nostru se bucură de o sănătate satisfăcătoare. CCCX1V. Paris, 3 Ianuarie 1890. Iubite Alecu, In sfîrşit am parvenit a mi procura uvrajul Iul Vincens şi ţi-1 espeduesc chiar astăzi, împreună cu o notiţă asupra acestui autor. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. (Urmează o notiţă din Catalogul Bibliotecei Naţionale din Paris despre cartea Histoire de la République de Gênes, par Emil Vincens. Paris, F. Didot. 1842. 3 voi. în 8°). — 247 — cccxv. Paris, 9 Ianuarie 1890. Iubite Alecu, Sărbătorile se apropie şi sînt furios că patru librari la cari m'am adresat nu au răuşit încă a-mî procura uvrajul IliT Vinccns. Unii spun că ediţia ar fi secată. Rămîne acum să-mî faci cunoscut, dacă se poate, numele editorului care a publicat ts:oria republiceî Genoveî, căcî voesc numai decît şi cu orî-ce preţ sâ-ţî fac prezentul promis. Am cetit în Monitor discursurile oratorilor noştri de frunte şi am zis în mine: ce poliloghie emfatică şi nefolositoare. Un francez de spirit făcea observaţia următoare : Il est si facile de ne pas faire une tragédie. Ast-fel am putea şi noî săadăogim: E atît de lesne de a nu rosti un cuvînt lung şi puţin cuprinzător! Dar cine te-ar asculta, cînd astăzi toţi Romîniî pătimesc de boala limbuţieî. Timpul a ţinut frumos vr'o 4 zile, încît ne măguliam că primăvara ş'ar fi furişat în Paris cu gînd să detroneze iarna, însă deşartă speranţă ! Astăzi negura a luat din nou stăpînire pe cerul Parisului. Eu o cred că este în asociaţie cu influenţa care devine din zi în zi maî îngrijitoare. Cînd această epidemie a apărut, ea părea a avea un caracter blînd, însă de atuncî i s'a maî năsprit firea şi îî place să facă victime. înţeleg că voeştî să fugi din Tecucî ca să scapî de havaleoa bacşişurilor. Pe mine Vasiliacul m'a ruinat, căcî ţine de 20 de zile şi tot nu maî are capăt. Sănătatea mea e tot ca cînele în car. Nu maî sper vre o vindecare, decît numaî în timpul cald al veriî, care să-mî permită a umbla pe jos şi a respira aer proaspăt. Am mare nevoe de aerul cîmpurilor noastre sau al Măreî ; din nenorocire nu e timpul de a eşi la cîmp, nicï de a mă întinde pe năsip la malul Oceanului. Răbdare . . . Ce-a maî fi şi anul care vine? Aduce linişte în lume, bunul simţ în creeriî deputaţilor şi sănătate mie? Ghicî, ghicitoarea mea. Te îmbrăţişez şi 'ţî trimit urările cele maî afectuoase pentru D-ta şi familia D-tale. V. Alecsandri. Am primit o scrisoare de la Privilegio, prin care îmi anunţă că a intrat într'al 90-lea an al vieţii.. . Aferim ! — 248 — CCCXVI. Paris, 16/28 Ianuarie 1890. Iubite Alecu, Ce te ai devenit? Primit-aî uvrajul lui Vincens ? Atunci înţeleg că te găseşti împlîntat în pagínele acelor trei volume şi că nimic nu te poate sustrage de la citirea lor şi de la notiţele ce faci după obicei. Eü .urmez cura ce mi-a prescris vestitul Dr. Guyon şi mă resimt în bine. Aştept numai sosirea pri-măverei ca să pot respira aer curat la Bois de Boulogne în trăsură închisă. Sper că aerul de care sunt lipsit de cînd am venit la Paris, fiind obligat a şedea în casă, îmi va reda puterile perdute. Păn' a nu consulta pe Guyon, ajunsesem într'o mare slăbiciune, în cît mă întrebam cîte-odată dacă nu era să daü pielea popii. Acum m'am înfiripat puţin, dar tot încă nu aş fi în stare să ridic turnul Eifîel în spinare. Pe aici suflă un vînt grozav de mai multe zile şi vueşte cîce odată astfel de tare, că se pare că răsună în depărtare descărcări de artilerie. Mulţime de ogeaguri cad pe capetele trecătorilor şi mai mulţi copaci aü fost desrăd?cinaţi. îmi aduc . aminte de cyclonul de la Mircesti. Chiar acum primesc răvaşul D-tale dela 10/22 Ianuarie şi te fericesc că ţi-aî găsit de lucru şi petrecere. Complimente din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCCXVII. Paris, 1 Februarie 1890. Iubite Alecu, Iată-ne intraţi în Februarie, făcînd un pas mai mult spre drăgălaşa primăvară, care însă tot stă ascunsă, dar se simte că nu va întîrzia să ne zică: bine am sosit. Mă găsesc astăzi mai bine şi viü să stau la vorbă cu D ta. — Am citit într'un jurnal francez că în fine Camera noastră a avut bunul simţ a respinge darea în judecată a lui Ion Brătianu, cu toate opintirile înveninate ale lui Blaremberg şi Cnie. Ce de mai furori aşa zise patriotice, ce de mai învinovăţiri, ce de mai clevetiri, ce de mai injurii în contra lui Brătianu din ziua căderii acestuia de la putere, şi toate aceste pentru ce ? Pentru ca să pue în practică fabula: La montaigne que accouche d'une souris. Cu ce s'a ales biata ţară dintr'atîtea lupte surugieştî de jurnaluri, de oratori (sic) şi de palavragii? Cu un scandal mai r — 249 - mult în analele parlamentare. Şi în vremea aceasta, hotarele noastre stau închise comerţului şi Franţa însăş, care necontenit ne îngînă cu vorbe mari de simpatie, etc, loveşte cu taxe ruinătoare isvoa-rele cele mai importante ale avere! noastre naţionale. — Au mărit vama asupra griului şi asupra vitelor, ba a şi oprit cu desă-vîrşire intrarea vitelor în lăuntrul ei şi acum s'a prezentat la cameră cu proiectul de lege spre a creşte taxa asupra păpuşoiului.. . Ce ne pasă nouă însă? Am făcut sgomot aproape doi ani de zile, am înjurat, am ameninţat, am scris şi publicat articolî violenţi, am făcut discursuri dişanţate şi la urma urmelor am eşit a-braşî, făcîndu-ne de rîs în ochii oamenilor cuminţi şi mai cu seamă în ochii străinilor. Brătianu iese învingător din acel vălmăşag zis politic, cu toate teoriile lui Carp de răspundere înaintea istorie! (sic); pare că istoria are să uite războiul în Bulgaria, independenţa cîştigată prin noi şi proclamarea Regatului! In fine să ne bucurăm că a luat capăt acea tragi-comedie politică, care ţinea de atîta vreme spiritele în* frămîntare. Aice pană acum parlamentul se arată domol; Parisul e liniştit ; singurul episod care a deşteptat curiozitatea publică este intrarea junelui Ducă de Orleans pe pămîntul Franţei, în contra legeî de ecsilare a familiilor care au domnit. Abia sosit în Paris, el a fost arestat, judecat, condamnat la do! ani de închisoare, poi finita la musica, cum zice Italianul. Timpul se întoarce iar spre iarnă. Cum e pe la noi? Cum mergi cu lucrul ? Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCCXVIII. Paris, 17 Februarie 1890. Iubite Alecu, In fine Camera noastră a dat probă de bun simţ, votînd contra dârei în judecată a lui Brătianu şi a colegilor luî. Procesul scandalos după care alergau cu atîta înverşunare D-nu Blaremberg et C-nie a fost înlăturat şi spiritele în ţară au scăpat ast-fel de o surescitare care s'ar fi prelungit, în paguba lucrărilor serioase şi folositoare ce camerile sînt chemate a desă-vîrşi.— In adevăr Blaremberg, Panu şi Apostoleanu romîn cu buza umflată, dar această umflătură nu este de natură a ne înduioşa. Cel mai aprig din treimea pomenită, Dl Blaremberg, în cursul a două seanţe a borît vre-o două ciubere de venin! Iată 1 uşurat — 250 — de acea fiere neagră care îî ardea maţele şi l'ar fi aruncat poate în nişte friguri bilioase, fatale pentru dînsul. El, s'ar cuveni să mulţumească lui Brătianu că acesta a contribuit, fără voe, a-î scăpa viaţa şi a-1 păstra pentru gloria şi prosperitatea Romînieî (sic). Regele trebue să fie foarte mulţumit de desnodămîntul acelei tragi-comediî care a împrospătat amintirea fabulei la montagne qui accouche d'une souris. Sănătatea mea, slavă Domnului, merge spre bine, însă mă tem însu-mî să constat adevărul, pentru ca să nu mă deochi. Cu cît sîmt că-mî revin puterile, gîndul meu sboară spre Mirceştî unde, dacă vrea D-zeu, ne vom întîlni la vară şi om gusta viaţa patri-archală de la ţară, — viaţa necunoscută în centrurile mari ale civilizaţiei. Voi căta pintre terfeloagele mele, copia corespondenţii ce am ţinut la 1858 pentru apărarea titlului de Principatele-Unite, recunoscut de tratatul de Paris, însă nu prea am sperare să o găsesc, căci, dacă nu mă înşel, am lăsat-o la Mirceşti. Mi se pare că ai şi scos din ea cîte-va notiţe. Timpul e frumos zioa şi rece noaptea. De ar sosi primăvara mai curînd, ce primire călduroasă î-aş face şi cum aş bine-cuvînta-o. Răbdare încă vr'o două luni. Complimente amicale din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCCIX. Paris, 1 Martie 1890. Iubite Alecu, Vremea vremueşte, zice Romînul, zilele trec, săptămînile, lunile se succed apropiindu-ne de primăvară şi în inimile noastre încolţeşte speranţa de a vedea soarele stabilindu se în ţara noastră. Astăzi este zi întîî Martie, cînd toate fetele şi flăcăii romîni îşi leagă mărţişorl de mătasă la gît sau la braţ, un obiceiu foarte poetic şi care merită să fie studiat. De cînd s'a introdus el la noi? Şi ce semnificare simbolică are? M'aî îndatora foarte mult dacă ai putea descoperi ceva despre acest obicei şi mi-aî comunica ori ce vel afla. In contra aşteptare!, generale, i Martie a făcut aparirea luî aice în mantie albă de oniăt cu 4 gradurî de frig. El pare a fi prevestitorul zilelor Babiî, în Ioc de a fi crainicul drăgălaşei fecioare, ce poartă numele armonios de primăvară. — 251 - Să aşteptăm în pace al timpurilor sbor. Ce soî de timp aveţi în ţară ? Se spune că gerul e mare şt că tot pămîntul e căptuşit cu zăpadă. Adevărat să fie ? In Paris se vorbeşte mult şi multe despre demisia d-luî Con-stans, Ministrul din lăuntru şi prin urmare despre grabnica tumbă a Ministerului întreg. — De acolo trag consecuenţa că în curînd şi la Bucureşti se va petrece ceva analog, căci toate năzbitiile franceze găsesc actori imediat în Romînia. Sănătatea mea a apucat pe o cale satisfăcătoare şi sper că va păşi tot înainte, mal cu seamă dacă se va îndulci clima şi îmî va permite să îes ca să respir aerul viu al primăverii. Mă îngrijesc mai cu deosebire de dînsa pentru ca să pot fi în stare de a mă întoarce la Mirceştî în zilele cele clintii ale lui Iunie. Pană atunci cred că îi duce Ia bun sfirşit lucrarea ce ai întreprins şi că voi avea plăcerea de a te asculta cetind'o. Ai de gînd să mergi la Academie pentru sesiunea generală? să-mi scrii din cînd în cînd ca să mă ţii în curent de lucrările ce . .. nu veţi face. Păn'a nu pleca din Paris, poate că voi publica pe Ovidiu, revu et corrige, într'o ediţie frumoasă, fiind această operă dramatică dedicată M. Sale Reginei. Iţi voi trimete cel al doilea exemplar, cu rugăminte ca să citeşti cu luare aminte piesa aşa cum e prelucrată, şi să-mi spui cu francheţă impresia ce'ţî va produce. Pană atunci, te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCCXX Paris, 6 Mart 1890. Iubite Alecu, Am primit răvaşul D-tale prin care îmî anunţi că ai să pleci în curînd din Bucureşti. Tot odată am primit o depeşă de la Maiestatea Sa Regina, unde îmî vesteşte că are să se facă o lectură chiar deseară în plenum Academiei. Negreşit că vei fi asistat la această seanţă foarte interesantă. Te rog dar să-mi scrii îndată pentru ca să-ml daî informaţii amănunte asupra subiectului acelei lecturi regale şi asupra impresiei ce va fi produs în public şi în membri Academiei. Cred că vei fi găsit timp frumos la Tecuci, care să te mîn-gîe de şederea displăcută ce aî fost silit să facî la Bucureşti şi . - ;A ; ...... v - ..- ..... - • .. ' ;. V'; . V VV — 252 — că te veî fi apucat iar de lucru, fiind acum liber şi indepen-' dent. In această convingere te îmbrăţişez, urîndu-ţî sănătate şi veselie de serbătorile Paştilor. V. Alecsandri. CCCXXI. Paris, ii Martie 1890. ■j Iubite Alecu, Am cetit într'un volum apărut de curînd şi I intitulat: Aspasie, Cleopatre et Thdodore par Henry Houssay, că 1 Iustinian împăratul Bizantieî s'a născut în Dacia dintr'o familie I săracă de ţărani şi că el a fost adus în copilăria luî la Bizanţe de moşul său Iustin, care a succedat pe tron împăratului Anastasie (518). O ştiai aceasta? Eu mărturisesc că n'aveam nicî o ; idee de acest fapt şi nu mă mir de ignoranţa mea, căcî în materie de istorie am fost totdeauna de o neştiinţă rară. Mi-a plăcut deci foarte mult de a afla că mai ele Iustinian, legislatorul Imperiului Byzantin, era Dac de origină sau de naţionalitate. Astfel, în viitor, Ruşii se vor mîndri cînd vor descoperi că Blaremberg e de soi moscovit, corcit cu sînge grecesc. Scrisorile din ţară îmi fac cunoscut că vă bucuraţi în momentul acesta de o iarnă cumplită. Pe aice după cîte-va zile de soare, foarte frumoase, cerul s'a îmbrobodit cu nori, din care curge o ploaie neîncetată. Halal de cine se împacă cu gerul şi cu umezeala. In curînd trebue să ţi părăseşti, dacă nu le-aî părăsit deja, ocupaţiile, ca să te duci la Academie. Nu te rîvnesc, fiind-că aî să şezi mal mult de o lună Ia Bucureşti şi ştiu că nu te împaci cu acel oraş, a cărui atmosferă este amestecată cu esenţă de Can-taride politice şi sociale. Să ml scrii din vreme în vreme cum vă petreceţî orele sesiune! în sala Academiei, ornată cu atîtea portreturî caricaturizate de Academician! răposaţi şi în zile de seanţă publică nu mal puţin ornată de Doamne amatoare de literatură, care vin să vă admire. Sănătatea mea merge spre bine, dar încet, foarte încet. Caut să-mî reculeg puterile pentru ca să pot întreprinde la începutul lui Iunie întoarcerea mea la Mirceştî. La alta nu mă gîndesc, căcî am nostalgia luncii. Intîlnitu-te-aî cu Brătianu ? Văzut-aî pe Cogălniceanu ? Spune-î că am vorbit ades de el cu Doctorul Guyon. Complimente amicale din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCCXXII. Paiis, ii Martie 1890. Iubite Alecu, In sfîrşit de abia astăzi am putut ceti numărul din Monitor, care cuprinde cuvîntul rostit de Cogălniceanu întru apărarea luî Brătianu, căcî toate celelalte numere au fost înghesuite cu interminabila palavragie a lui Blaremberg. Eram nerăbdător de a videa dacă amicul nostru a găsit într'o împrejurare atît de solemnă, accente de acele care pătrund în inime şi fură minţile auditorului.'. . însî mărturisesc între noi, cu părere de reu, că Cogălniceanu nu s'a ridicat asţă-dată la înălţimea reputaţiei sale bine meritate de om de stat şi de orator convingător şi învingător. Cînticul lebădeî mia părut lîncezit, cucurigul odinioară voinicesc şi deşteptător al cucoşului de la 2 Mai, mi-a părut amorţit şi însă amicul nostru a avut prilejul de a arăta la bătrî-neţe ce-a plătit la tinereţe. îmi scrii că te afli la Bucureşti şi mergi regulat la Academie. Te fericesc că poţi eşi din casă şi face mişcare, fie chiar ca să te duci la adunarea nemuritorilor noştri. Eu încă tot fac zimbre privind pe fereastră la lumea care aleargă pe stradă călare sau în trăsură, şi mai ales pe jos ; dar helbet, mi-a veni şi mie rîndul de a mă încredinţa că am picioare. Cînd îi veni la Mirceştî îmi propun să facem împreună multe primblări pedestre, dacă a vrea Dumnezeii : vorba luî Nastratin Hogea. N'aî de gînd să te prezinţi la palat ca să vezi pe Regele şi Regina ? Să-mî scrii atunci toate amănuntele audienţii. Unele jurnale franceze au anunţat că Regina ar fi greu bolnavă. Şi sper că şi această veste este una din acele zilnice minciuni care umple coloanele foilor pariziene. Ce este adevărat, e demisiunea ministerului de aice şi compunerea unui nou cabinet sub prezidenţia lui Frey-cinet cu care sunt în bune relaţii. Mă aştept prin urmare ca şi la noî să isbucnească din senin o criză ministerială, căcî noi imităm în toate pe francezi. Timpul aice e frumos şi zilele Babei încă nu au început. In faţă cu apartamentul meu este un copac înfrunzit, El îmî rîde în toată dimineaţa şi îmî grăeşte de lunca din Mirceştî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. — 254 — CCCXX1II. Paris, 19/31 Martie 1890. Iubite Alecu, Două veşti funebre, pe care poate le aî aflat. Kiki, fiul Iul Grigori Ventura s'a sinucis într'un hotel de la Paris şi Alexandru Cuza a murit la Madrid. Cauza sinuciderii este, se zice, un amor nenorocit pentru o cocotă şi un dram de nebunie. Iar boala care a răpit zilele lui Cuza cu răpeziciune nu o cunosc, Văduva lui are să sosească aice poimîinî, Mercur!, împreună cu trupul răposatului şi atunci voi putea afla detaiurî. Ce va deveni biata Doamna Elena, lovită astfel de nenorocire! într'un sort interval şî-a perdut ambii copil pentru care jertfit-a două zeci de ani şi mal bine din viaţa eî ? Ce va deveni princesa Muruzi precum şi fiica sa, dacă Cuza nu a lăsat vre-un testament în favoarea lor şi dacă nu a constituit o zestre soţiei sale cînd s'a însurat. Negreşit Elena Doamna va clironomisi întreaga avere a lui Cuza-Vodă, însă după moartea eî cine are să se bucure de această mare avere ? Cine ştie ce procesurî au să se nască în urmă. Imî scrii că aveţi un timp minunat în ţară. Aice tot ase-mine ne credem în mijlocul verii. De aceea am şi mal înteţită dorinţă de a pleca la Mirceştî cît maî curînd. Sper că pe la 3/15 Iunie voi fi maî oţelit şi oî putea să întreprind voiajul dacă a vrea Dumnezeu. îmi anunţi că aveţi de gînd a mă alege Prezidentul Academiei. Pentru ce ? Cînd ştiţi foarte bine că nu pot să mă găsesc la Bucureşti în timpul sesiune! Academiei ? Postul meu mă ţine pe loc tot anul afară de două-treî Iun! de vacanţă. Prin urmare numiţi pe altul care-va care a fi în stare să îndeplinească această sarcină importantă. Am trimis lui Socec manuscrisul luî Ovidiu. Cercetează dacă l'a primit. Complimente din partea Paulineî. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. CCCXXIV. Paris, 14 Aprilie 1890. Iubite Alecu, Hristos a înviat! Paulina şi eu vă trimitem călduroase felicitări de sărbătorile Paştilor şi maî cu seamă urări de neîntreruptă sănătate. M'a bucurat vestea ce mi-aî dat de suc- — 255 - cesul obţinut în sînul Academiei de lectura Reginei. Maiestatea Sa îmi anunţase prin telegraf intenţiunea sa de a ceti una din compunerile sale şi mărturisesc că mă temeam că va aborda Rap-sodele descoperit de Dra Văcărescu, în tara Dîmboviţei (sic). Eu am terminat prescrierea pe curăţ a mal multor poezii scrise de mine la Sinaia şi le voi lega într'un frumos album destinat Regelui, căci între ele sînt mal multe bucăţi privitoare la campania noastră în Bulgaria. Am trimis lui Socec întregul manuscris a lui Ovidiu şi am primit de la editor răspunsul că se va începe tipărirea piesei cît mal curînd în formatul Fîntînei Blanduziel. Precum vezi, tot am lucrat ceva în cursul boalel mele atît de supărătoare ; adevărul e, că am găsit o mare distragere în acea ocupaţie literară. Acum stau să mă gîndesc de ce să mă mal apuc, pentru ca să alung urîtul pană la plecarea mea în ţeară... a là grâce de Dieu. V. Alecsandri. cccxxv. Paris, 5 Mai 1890. Iubite Alecu, De mult nu mi-aï scris. Ce deviï ? Ce scriï ? Cum mergï cu sănătatea? Eu am maï fost bolnav vr'o 15 zile, de nişte durerï nevralgice la muşchii din spinare, care m'aû torturat mult şi m'a făcut să slăbesc. Acum au maï început a mă maï ierta, dar tot mă supără din cînd în cînd. Nu m'am bucurat încă de luna lui Maï, căcî nu am putut eşi din casă, însă am deschis ferestrele, cînd a fost soare şi am respirat aer curat, care de-o camdată m'a îmbătat; simt însă că îmî face bine.—Dee Domnul să mă maï întăresc ca să pot pleca în ţară peste şese săptămînî. Se vede că s'au împrăştieat în Moldova veştî îngrijitoare despre boala mea, căcî am primit depeşe pană şi de la Iancu Bră-nişteanu. Le am răspuns *la mal mulţî : Petit bonhomme vit encore. Aï cetit detaiurï asupra manifestare! de la 1 Mal? A fost un fiasco deplin. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. (Telegramă) Paris. Ai été encore très soufrant mais je vais mieux. V. Alecsandri. — 256 — CCCXXVI. Mirceştî, Joî (8 Iunie 1890). Iubite Alecu, Sînt patru zile decînd am descălecat la Mirceştî. Ziua cea d'întîî a fost o minune de frumoasă şi a avut o influenţă binefăcătoare asupra mea. Ierî şt alaltă-eri timpul s'a înăsprit în aşa grad, încît am fost obligat să fac foc prin odăî. Prin urmare cheful mi s'a stricat. Astăzî e vînt rece, amestecat cu ploae. Din aceste schimbări de temperatură rezultă pentru mine o stena-horie şi o slăbiciune foarte displăcute. Am nevoe de mare linişte şi nu pot primi pe nime, pană cînd n'oî prinde ceva putere. Te rog dar să aştepţi avizul înainte de a veni la Mirceştî, căcî n'aş vrea să daî peste un bolnav care şede maî mult culcat. Aş dori să putem sta împreună la vorbă ca în trecut şi să ascult cu luare aminte cetirea operiior ce aî scris în lipsa mea. Sper că în curînd te-oî înştiinţa prin telegraf, ca să vil numaî de cît, să ne aduci veselia în casă. Până atunci te îmbrăţişez şi îţi doresc sănătate ca un bun amic ce-ţt sînt. — Paulina, Mărie şi George îţî trimit afectuoase complimente. V. Alecsandri. CCCXXVII. Mirceştî, 15 Iunie 1S90. Iubite Alecu, In sfirşit soarele s'a milostivit a veni să ne zîmbească, să ne înveselească şi să ne însănătoşească. Dimineţile sînt splendide şi căsuţa reclamă sosirea amicilor adevăraţi. Te scoală şi vină. Mă vel găsi încă destul de slab, dar fericit de a respira aer învietor, şi nerăbdător de aţi zice: Bun sosit. Te îmbrăţişez, V. Alecsandri. IV. 72278 CCCXXVIII1). Czernovitz, Joi (1866). Dragă Paulinâ, Am sosit cu bine la Czernovitz şi m'am oprit aice vr'o două zile pentru ca să fac mulţămire Romînilor care au ■dorit să mă cunoască2). Aseară am fost poftit a merge în sala unde se adună membrii societăţii romîne şi acolo am fost primit cu mare entdsiasm; portretul meu era încunjurat cu o cunună cu flori; volumul meu de poezii era asemine încununat pe o masă şi cîţl-va tineri au început a cîntaun imn în lauda mea, cînd am intrat. După sfîrşitul imnului mi s'a adresat cuvinte de felicitări împreună cu 4in buchet din partea damelor. A trebuit să fac şi eu un cuvînt de mulţumire, şi apoi să viu acasă ca să mă schimb, căci eram bleaşcă. Se vede că's mare poet, judecind după complimentele ce am primit; eu nu mă credeam aşa de mare. Aice piesele mele de teatru au produs un efect extraordinar; toţi cîntă cîntecele din Florin şi Florica 3), iar mai cu seamă poezia ce am adresat Bucovinei şi care este tipărită în Foaea societăţeî, a ajuns a fi cîn-ticul naţional de aice... în ciuda Nemţilor. Cu toate aceste însă, trebue să mă depărtez de timpul gloriei din Cernăuţi şi să merg mai departe. Mîini dimineaţă voi pleca la Lemberg cu drumul de fer şi d'acolo la Viena, de unde iar ţi-oî scrie ca să-ţi dau ştire despre sănătatea mea. Pană atunci te sfătuesc să fii liniştită, să-ţi cauţi de sănătate -şi să*mi scrii la Paris, ca să găsesc o scrisoare, cînd voi ajunge acolo. — Răntîl sănătos Madam Nemţoaik la mine. Eit sînt pun -şi ghesund ca un dun. Adio, te sărut, V. Alecsandri. *) Autografele acestor scrisori la Academia Rom. No. 2300. s) Vezi «V. Alecsandri la Cernăuţi» de Hurmuzaki. «(Foaia-Societăţii» An. 7111. p. 20^-24. *) Tipărită în «Foaia societăţii». An. I, p. 47. — 260 - CCCXX1X. Paris, Aprilie 1867. Dragă Paulină, Baligot ') pleacă la Bucureşti şi s'a însărcinat cu o păpuşă destinată Marghiolitei. Acea păpuşă îmbrăcată după. modă, ţine în braţe un moţoî, se pune în genunchf, întoarce capul,, ridică braţele, într'un cuvînt nu-î lipseşte decît graiul. Baligot a trimite o la Mirceştî prin vre-un ocazion safi prin poştă şi va sosi negreşit de sărbătorile Paştilor, cînd Marghiolita s'a afla încă la ţară. Sărută copila din parte-mî. şi dă-î alăturata scrisoare împreunâ. cu păpuşa. Pisozki trebue să fi sosit la Moldova şi să'ţi fi adus săcu-şorul de care ţi-am scris. Răspunde-mî îndată cum te afli şi cum merge lucrul moşiei. Primăvara se apropie, lunca a fi tncepînd a înverzi şi a resuna de cînticele păsărilor. Te primbli vr'odată, printr'însa sau stai ca o babă la sobă? Eu sunt sănătos; umblu pe jos cîte patru-cincî ore pe zi şi dorm cît un paşă. Bătăile de inimă au încetat şi stomacul lucrează bine. Doresc să'mi dai asemine noutate bună despre sănătatea matale. Adio, te sărut, V. Alecsandri. CCCXXX. Nisa, 20 MaY 1867. Dragă Paulină, Tocmai cînd era să-ţi scriu, am primit răvaşul prin care mă înştiinţezi că Pisozki a trecut pe la Mirceştî, că a admirat gospodăria noastră şi că ţi-a adus săcuşorul cu lucrurile cuprinse în el. Am cetit cu mare mulţumire' toate cîte mi-aî scris despre starea moşiei şi despre măsurele ce ai luat pentru zidirile ce sunt încă de făcut. Tcate aceste îmi dovedesc şi mal mult ..că eşti harnică, voinică, înţeleaptă. .. drac împeliţat şi înţeleg foarte bine dorinţa lui Pisozki dea găsi un alt drăcuşor care să-ţi semene şi să î întinerească bătrîneţele. N'are decît să iee un fanar aprins şi să umble prin ţară cu colinda, poate că l'a sluji norocul, însă mă îndoesc, căcî descoperirile cele bune sunt foarte, foarte rari pe lume. Eu, precum te-am înştinţat în scrisoarea mea din urmă, am părăsit Parisul din cauza ploilor, a scumpete! şi a marelui nu- l) Arth'ir Baligot de Beynes, toslul secretar al luî Cuza-Vodâ, decedat la ,7 Ianuarie 1884. — 261 — măr de străinî care au năvălit în el pentru expoziţie. M'am îndreptat în părţile maî calde a Francieî şi m'am oprit la Nisa pe malul Mâreî. Aice am găsit soarele cel mai aurit, cerul cel maî albastru, Marea cea mai frumoasă şi flori pretutindeni. Am un apartament într'un otel englez foarte bun, şi petrec toate zilele pe balconul meu, resuflînd aerul viu a Mărei şi luînd băi de raze de soare. într'un cuvînt mulţumesc lui D-zeu, pană acum sunt prea mulţumit de sănătate şi de va merge astfel am să (mă) fac cît un tun. Pre cît îmi era greu de şezut în Paris, pe atîta mă simt fericit la malul Mărei, departe de nemolul ostenitor al Parisului şi •de atmosfera-î puturoasă. Ştii că îmi place a avea dinaintea mea un orizon întins ca la Mirceşti, şi a resufla aer curat; aice am găsit ce'mî trebueşte şi prin urmare cred că voi şedea pană la sfîrşitul lui Iunie, cînd apoi m'oî duce la băile din munţii Pireneî. îmi va trebui vr'o lună de zile pentru cura mea şi îndată ce o voi sfîrşi, m'oî repezi la Moldova ca să te sărut şi să-ţi dovedesc •că mi-am căutat de sănătate de cînd am plecat de acasă. Cu toate însă că nu mă maî aflu în Paris, urmează a mî adresa scrisorile tot la adresa fratelui meu, precum aî făcut păn' acum, şi îmi scrie cît vei putea mal ades, căci scrisorile matale îmî pricinuesc o nespusă mulţumire. Adio, te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. Sărută pe Marghiolita din parte-mi şi dă-I alăturatul bilet. CCCXXXI. Lindau, Miercuri (1872). Dragă băbuşcă, Erî am plecat de la Viena spre Sviţera cu soare şi astăzi am ajuns la Lindau cu ploaie, dar ce ploaie ? . . Astfel curgea, că m'am hotărît a mă opri pe loc pană mîinî, în loc de a trece lacul de Constanţa sub potopul ce cădea. Poate că m'a favoriza soarta ca să se îndrepte vremea, pentru ca să mă bucur de voiajul meu prin Sviţera, însă nu o sper, pentru-că cerul e foarte acoperit cu nori. Munţii nu se zăresc sub aburi şi orizonul •e posomorît cu un paraponisit. Ori cum va fi însă, voi pleca mînî, căci Lindau e trist. Nu mi s'a întîmplat nici o aventură maî de însemnat, dar am avut noroc să mă găsesc tot cu Ruşî la rîndul întîl. Unul, bătrîn, cu familia lui, mi-a repetat tot drumul că îl doare buricul; altul, tinăr, care pentru întîia oară ese din Rusia, mi-a declarat — 262 — că a şezut două zile la Munchen, fără a vizita nici un monument; un al treilea, cam Arman de soî, m'a încredinţat că nu împărtăşesc Armenii în modul cum se povesteşte la Moldova. Cu toate acestea, îl mirosea gura a trandăfelniţă. Aice, după masă, am observat un Neamţ, care juca cărţile cu alţi doi, şi care necontenit îşi uda degetele cu limba, chiar şi cînd nu era rîndul lui ca să-iee cărţile; Unul din partenerii lui avea alt obicei: cînd nu-î venia cărţi bune, îl apuca spasmuri de nas, în cît nasul se sucia în toate părţile ca tromba unui elefant. La iarmaroace ar face parale. Atîta despre oameni, cît despre locuri, le am găsit minunate de îngrijire şi de cultură. Totul pare pieptenat, zugrăvit şi lustruit. In multe lanuri de grîu am văzut pari mulţi înfipţi, în vîrful cărora erau spînzurate cu sfoară bucăţi de şindilă, ce mişcîndu-se de vînt spă-rieaQ vrăbiile. Să cercăm şi noi metodul acesta, însă la noi ar trebui pari mulţi, căci lanurile sunt întinse. Plecînd mînî dimineaţă de aice, sper să fiu la Paris poimînî; în ziua chiar a sosireî mele m'oî duce să văd copila şi ţi-oî scrie. Acum sfîrşesc, încredinţîndute că sunt sănătos, că nu simt osteneala drumului. Singurul lucru ce mă cam supără este singurătatea, dar m'oi deprinde. închinăciuni respectuoase lui Tuloî, iar pe mata te sărut între sprîncene. V. Alecsandri. CCCXXXII. Paris, Duminică (1872 ?) Dragă băbuşcă, Am sosit cu bine la Paris, alaltăieri Vinerf pe Ia 10 oare, seara, chiar o săptămînă în capăt după plecarea mea din Mirceşti. La gară am găsit pe Baligot care mă aştepta. A doua zi am mers să văd copila. Ce să găseşti? O fată mare, naltă mai cît mata, cu o figură plăcută, vie şi inteligentă. Ea mi-a sărit în braţe şi m'a întrebat îndată de mămuţa ? Cum se află ? De ce n'a venit ? Cînd a veni ?.. întrebările curgeau ca ploaia şi eu nici aveam chip de răspuns. După ce s'a mai liniştit,.' i-am dat cămaşa care ia plăjg|^foarte mult; apoi mi a cîntat din piano şi am constatat că aw&t progresuri, precum şi cu desenul. Am să-ţi aduc unul lucrat înadins pentru mămuţa, care ţi-a plăcea negreşit, căci este frumos. M-lla Latiolle" m'a întrebat ase- — 263 — mine de mata şi mi-a exprimat dorinţa dea te ţine o iarnă întreagă în pansion la dînsa, ca să te înveţe franţuzeşte. Copila a promis că ea ţi-a fi profesor de limba franţeză şi că va învăţa totodată limba romînească de la mata. Am fost silit să le făgă-duesc că le-oî îndeplini dorinţa. Aşa dar găteşte-te să petrecî o iarnă la Paris, ca să devii pariziană. După o vizită de trei ore, m'am dus la Noemi ca să mănînc şi acolo am găsit toată familia, afară de frate meu care-i încă la Bucureşti. Nepoatele au crescut şi au devenit fete mari, frumoase. Am cunoscut şi pe bărbatul Elenei, un tînăr care mi a părut ban şi de treabă. In fine am vizitat puţin Parisul. Puţine urme au maî rămas din catastrofele ce a pătimit. Maî toate casele sunt reparate, dar tot se cunoaşte că au trebuit să fie grozave stricăciuni. Parisul e tot acelaş cum l'ai cunoscut, însă mişcarea e maî puţină şi luxul maî stîmpărat. Multe femei sînt îmbrăcate în negru şi numărul echipagelor a scăzut. Nu ştiu dacă mă înşel, dar mi-a părut că şi veselia generală e în scădere. Şi negreşit aşa trebue să şi fie după atîtea nenorociri. Avenue du Roule, unde şede M-lle Latuile a fost din cele maî stricate. Chiar astăzi maî rămîn cîteva case cu totul ruinate. Astăzi am să petrec toată ziua cu Mărie ') şi de mîini voi începe a vizita mal cu de-amănuntul Parisul; prin urmare ţi-oi scrie peste vre-o cîteva zile impresiile mele. Eu sînt sănătos şi şed la GrandHotel pe bulevardurî. Adio, te sărut împreună cu Gogu. V. Alecsandri. CCCXXXIII. Dieppe. 20 August 1872. Dragă băbuşcă, Am plecat de la Boulogne de treî zile şi am venit cu copila la Dieppe, tot pe malul Măreî, unde se găseşte frate-meu cu familia luî. Marghioliţa-î foarte mulţumită de a se găsi cu verile eî. Am aşezat-o tot într'o casă cu dînsele şi petrec toată ziua împreună, luînd băi de Mare şi făcînd toate nebuniile vîrstei lor. Eu şed la Hotel Bristol No. 5, într'o odăiţă mică dar foarte curată. Timpul e frumos, mulţime de lume a venit să răsufle aerul Măreî şi să se răcorească în apă. Fac ca toată lu-me(a), mă scald dimineaţa şi peste zi petrec în familie. Am primit aici scrisoarea în care îmi anunţi că ai primit portretul copilei. Te plîngî de singurătate şi te cred... de aceea ') Copila Inî Alecsandri. — 264 — am hotărît să plec cât oî putea maî de grabă. Aş voi mai întîi să-mi mîntui cura de băi şi să profitez de timpul frumos care a revenit, căci pană acum am avut numai furtuni. Eu sînt sănătos şi sper să mă deprind cu vîntul, deşi nul iubesc nicidecum. M'am bucurat pentru veştile ce-mi dai despre recoltă, însă îmi'pare rău că nu s'a prezentat nici un posesor păn' acum, căci aceasta răstoarnă toate planurile mele. Trebue numai decît să mă desfac de Mirceşti îndată pe m'oî întoarce în ţară, pentru ca să fiu liber dea dispune de traiul nostru într'un mod mai plăcut. Nedarea moşiei în posesie, are să mă oblige de a petrece iarna în ţară, lucru foarte supărător pentru amîndoî; însă ce să facem? Om videa cînd oî fi acasă, ce hotărîre oi lua. Pană atunci te îndemn să-ţi cauţi de sănătate, pentru ca la întoarcerea mea să te găsesc voinică şi sănătoasă împreună cu Gogu. Te sărut V. Alecsandri. CCCXXXIV. Paris, Mercur! 21 Sept. (3 Oct.) 1872. Dragă băbuşcă, Plec mîini din Paris, la Dresda, unde voi sosi poimînî. Acolo m'oi opri vr'o trei zile, după care voi veni de-a dreptul la Mirceşti. Am de gînd a nu mă opri nicăirî, pentru casă ajung maî degrabă acasă, deşi distanţa între Dresda şi Mirceşti trebue să fie de două zile şi două nopţi. Prin urmare socot că ît primi această scrisoare puţin înaintea sosireî mele. — Ţi-oî da de ştire de la Dresda despre ziua pornire! mele din acest oraş, pentru ca să te găsesc acasă. Ier! am petrecut ziua întreagă cu Marghiolita, am mîncat împreună cu M-lle Latulaye la Grand Hotel şi seara am fost cu toţii la operă. Acum nu-mi rămîne de cît să-mi fac valiza şi să plec. Nu-'ţî pot spune cît sunt de mulţămit dea mă întoarce la bordeiul meu şi de a-mi găsi băbuşca sănătoasă, aşteptîndu-mă cu Gogu la staţie. Iţi aduc un costum de iarnă foarte plăcut; moda cea de pe urmă. Ţi-am luat şi camizole şi corsagiuri şi două corseturî. De aş scăpa numai de supărările vămilor. Fie ce-a fi. — Te sărut de-o mie de ori. V. Alecsandri. — 265 — A venit astăzi la mine D-l Boné, ca să-mî mulţămească pentru bunătatea ce-aï avut de a lua în gazdă pe fiul său bolnav de pe malul Şiretului. — Boné m'a însărcinat ca să-ţî mulţumesc cu multă recunoştinţă din partea lui. CCCXXXV. Bucureşti, Vineri [1872] Dragă, Timpul e tot schimbător. După două zile calde a dat o ploaie de potop care a răcit atmosfera. Aseară era frig şi azî dimineaţă a început a fulgui, însă n'a ţinut ninsoarea. Astăzi poate se va îndrepta vremea. Aseară am cetit piesa mea la D-l Maiorescu l) ; succes complet, mare entusiasm, complimente nesfîrşite. Am mîncat alaltăerî la madam Balş, care te doreşte şi-ţi trimite sărutări. — Sunt sănătos, căci mă păzesc de răceală şi de osteneală. Scrisoarea matale m'a bucurat foarte mult ; în sfirşit al scăpat de închisoare şi ai răsuflat aer curat. — Cum te afli după astă încercare ? Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CCCXXXVI. [Bucureşti] Marţi (1872, luna?; Dragă, Am sosit cu bine şi n'am închis ochii toată noaptea, după obicei. Am ajuns la hôtel Broft la 6V2 ceasuri unde am găsit odaie caldă. Vecinul meu de odaie este Callimah Catargiu care pleacă deseară pentru Tupilaţî. Am luat ceaiul împreună. Sper că scrisoarea aceasta o vel primi-o cînd tel sui în tren ca să duci copilele la Iaşi. Va sărut pe toate de o mie de ori. V. Alecsandri. CCCXXXV1I. Dragă băbuşcă, Aseară am cetit Dumbrava roşie dinaintea Doamnei şi a întregeî societăţi din Bucureşti. Succes complet — aplaudări — complimente, etc., au curs droaie pe capul meu, însă ') Probabil piesa «Boerî şi Ciocoi». — 266 — cea mai plăcută felicitare mi-a venit din partea unei dame bătrîne care mi-a zis: să-ţi trăiască Gogu. I-am sărutat mîna de recunoştinţă. Doamna m'a invitat să asist numai de cît la balul de la Curte, care va fi la finitul anului. Nu am putut să-î refuzez, prin urmare cu mare părere de rău voi lipsi de-acasă pentru ziua mea. Măria Sa a manifestat dorinţa ca să-î citesc piesa mea de teatru scrisă în versuri franceze '). Ea se găseşte, mi se pare, în saltarul din stînga al biurouluî meu. E o carte roşie cu marginile poleite. O cunoşti, te rog să mi-o trimiţi cu poşta. Iţi doresc sănătate şi împlinirea dorinţelor de anul nou şi te sărut de o mie de ori. Spune lui Gogu, că mireasa lui îî tri-mete o guriţă foarte dulce. Iată un răvaş către Dl Hriste Ovanes pentru ca să numere în primirea matale jumătatea banilor ce datoreşte pe sămănături. V. Alecsandri. CCCXXXVIII. [1873 ?] Dragă, Sunt sănătos şi am de gînd a mă întoarce foarte în curînd la ţară. Aştept numai ca să se îndrepte Docan pe care l'am găsit bolnav de moarte. Am sperare că preste vr'o patru zile să plec de aice. Lupta între soldaţi şi popor a fost grozavă. Se vorbeşte de un mare număr de răniţi şi de ucişi. Cînd m'oi întoarce acasă ţi-oi povesti multe. Te sărut, V. Alecsandri. CCCXXXIX. Viena, 10 Iulie 1874. Dragă, în ziua cea d'intîî am avut timp fo2rte plăcut, însă a doua zi, adică erî, un soare de Africa. Am făcut voiajul de pană aice în cele maî bune condiţii şi am ajuns cu bine pe la 5 ore. Sunt sănătos, m'am odihnit astă-noapte de minune şi de seară plec înainte. La Grand Hotel, unde am tras, sunt mulţime de compatrioţi, dar nu i-am zărit păn'acum; adevărul este că nu caut să-î întîlnesc ') Poate «Les bonnets de la coratesse». Comedie en un acte, en vers/par V. Alexandri, apărută în urmă la Bucureşti, 1882. — 267 — şi sper că voî fi scutit de plăcerea de ai întîlni. In Viena sunt călduri nesuferite ; prin urmare mă voî adăposti la umbră pană diseară dud a fi să pornesc şi imî voi petrece ziua, lungit pe canape cu o carte în mînă. Vezi cît sunt de cuminte. Fii dar liniştită. Cît nu's bumbăcit, devin maî viteaz de cît Mihai cel cu căciula mare. Ţi-oi scrie îndată de la Paris. Nu ştiu însă care direcţie voi apuca pentru ca să intru în Franţia, sau pe la Strassburg, sau pe aiure. Ori cum va fi, sper că voî merge cu bine. Te sărut; să. te găsesc sănătoasă, nu te osteni cu grijitul, şi sărută pe Gogu din parte-mî. V. Alecsandri. cccxl. Bucureşti, 18 Maifi 1875. Dragă, Am intrat în danţ, trebue să joc, după cum zice vorba. Sosit la Bucureşti şi intrat în cameră, m'am înecat în politică şi dau din mînî şi din picioare ca să scap, pentru ca să mă întorc la traiul liniştit de la Mirceştî. Insă acum ne găsim în lupta cea mare a drumului de fier de la Ocnă la Adjud şi trebue să stau pe loc pană ce se va săvîrşi această treabă. Maî am dar vr'o opt zile de chin, de vorbă de clacă, şi apoî îi voî trimite pe toţî să se primble. Noroc că sunt sănătos. Te sărut împreună cu D-nealor. V. Alecsandri. cccxli. Bucureşti, 20 Iunie 1875. Dragă Paulină, De cînd am sosit în Bucureşti şi pănâ astăzi, adică în timp de 14 zile, am luptat necontenit pentru-ca să se dee facerea drumului de fier de la Ocnă la Adjud companiei engleze. Numit raportor în chestia aceasta, am fost obligat să vorbesc necontenit şi în sfirşit slavă lui D-zeu, am isbutit. Acum maî rămîn de tratat chestia cea mare a dreptului ce se acordă jidanilor de a deveni proprietari. Toţî amici mei şi chiar sentimentele mele care le cunoşti, mă obligă a maî şedea cîte-va zile pentru apărarea ţării în contra năvălire! de care suntem ameninţaţi. Prin Urmare nu voi putea veni acasă înainte de sfirşitul săptămîneî. De cînd sunt, nu am asudat aşa de mult ca în aceste 14 zile, dar mulţumesc lui D-zeu, că sunt sănătos. Te sărut împreună cu Dumnealui. V. Alecsandri - 268 — CCCXLII. Bucureşti, Joî (1875, luna?). Dragă, Nu-ţî poţî închipui ce luptă mare avem aice pentru drumul de fer. Unii vreau ca să se dee Englezilor, alţii vreau să se dea iar Nemţilor. Şi sunt mulţi personagi mari şi chiar cucoane, cari au primit făgăduinţe de prezenturi băneşti în sume colosale, dacă or isbuti a se da liniile Ploeşti-Predeal şi Adjud-Ocna, Şoa-căţilor. Eu care sunt pentru Englejî am reuşit ca să voteze Camera în favoarea lor; însă acum chestia se găseşte în Senat. Intrigele au reînceput şi mai tare pentru ca Senatul să respingă legea votată de Cameră şi astfel să cadă baltă toată lucrarea noastră de 15 zile. Afacerea s'a complicat astfel în cît chiar Ministerul se află în ajunul de a-şî da demisia. Am telegrafiat generalului Duca să vie ca Senator să ne dee ajutor cu glasul său. Mînî, Vineri, are să se aleagă bobul de mazăre, căci mînî are sătse pronunţe Senatul în favoarea sau contra Englezilor. După aceea are să se prezinte Camerei tratatul de comerţ cu Austria, în care se tratează despre drepturile jidanilor de a deveni proprietari la noi. In această chestie importantă sunt dator să lupt din toate puterile mele, şi aşa am să şi fac de-oi şti c'oî mai şedea opt zile în iadul Bucureştilor. N'am putut încă să mă ocup de procesul-verbal al comunei Mirceştî, în cazul jidanului adus în sat de D-l Buiucli, căci nici un ministru nu are capul lui la loc în momentul acesta; dar cum om mîntui buclucurile politice, oi lua în cercetare acel proces-verbal. Toată ziua stau în Cameră pe-o căldură de 50 gradurl — după masă merg cîte odată să mai răsuflu la şosea — apoi viu acasă şi mă culc pe la 9 ceasuri. Iată viaţa ce duc în Capitală. Cu toate aceste sunt sănătos şi foarte doritor să mă întorc lingă baba şi lmgă Gogu. Te sărut împreună cu D-niî, V. Alecsandri. CCCXLIII. Viena, 23 April 1876. Dragă, In tocmai ca cucoana Kiriţa, am făcut un voiagiu minunat şi frumos m'am primblat, păn ce-am sosit la Viena. Aice, voi şedea încă astăzi Vineri, pentru ca să mă odihnesc bine şi mînî voi pleca de-a dreptul la Paris pe la Strassburg. De la Mirceştî pană la Lemberg am avut călduri mari şi — 269 — am văzut pretutindeni secetă ; însă de la Lemberg înainte recoltele sunt frumoase căcî a plouat. Prin Moravia şi pană la Viena cîm-piile sunt inundate ; trebue să fi căzut un adevărat potop. Am avut avantagiul să fiu tot singur în vagon şi să dau peste conductori amabili care nu refuză guldenul şi astfel am fost scutit de tovarăşi de drum care împuţesc sufletul cu cigare puturoase. De-aş fi tot atît de favorit pană la Paris aş zice: aferim t Aice am tras la Goldene Lamm fiindcă cunosc pe stâpînul otelului, Dl Hauptmann; aveam de gînd să mă duc la teatru, însă fiind vînt şi frig, am găsit de cuviinţă a sta binişor acasă şi a mă culca de vreme. Deşteptîndu-mă azi dimineaţă şi privind pe fereastră am văzut cîni înhămaţi la căruţe şi mi-am adus aminte cum rîdeaî cînd ai fost la Viena. Iţi închipueştî pe tulumbagiul nostru înhămat la pompă ? Nu se află nici un compatriot la otel. Criza îî ţine pe arasă. Binecuvîntată să fie această criză salutară ! Sunt sănătos Fii dar liniştită şi nu te osteni peste măsură cu lucrul. Te sărut împreună cu Gogu şi doresc să vă ştiu sănătoşi V. Alecsandri. CCCXLIV. Strasburg, Sîmbătă, 1876. Dragă. Nu am putut să mă opresc în Viena maî mult de 24 de ceasuri, fiind timpul nesuferit; vînt, răceală şi sacalîc. Am plecat deci a doua zi după sosirea mea, cu gînd să merg de-a dreptul la Paris, însă pe drum neam găsit opt persoane într'un vagon, dintre care două dame grase cît turnul Golieî şi un Rus care nu se spălase pe picioare de cînd se născuse. Această companie puţin plăcută m'a ostenit ast-fel, încît am hotărît să o părăsesc la Strasburg şi să o las a urma drumul spre Paris fără mine. Astă noapte o voî petrece-o aice, la otelul de Paris, unde am fost împreună şi mîinî voî pleca cu trenul de la io*/2 dimineaţa pentru ca să sosesc în Paris la 9V2 seara. Am făcut o primblare prin oraş, singur; oraşul mi a părut trist, fără mişcare, deşi am întîlnit mulţi ofiţeri şi soldaţi nemţi • am vizitat şi Catedrala pentru ca să ved părţile atinse de ghiulele în timpul răsboiului. Tot ce-a fost stricat s'a dres, însă nu ştiu pentru ce părţile nouî miau părut ca nişte pete. — 270 - ' ■ E curios lucru; înainte cînd treceam podul de la KehI, mi se părea că văd pe malul Francieî un aer de veselie şi de isteţime, care făcea un contrast vederat cu caracterul apatic al populaţiei de dincolo de Rin, acum însă ambele maluri au acelaş aspect trist şi monoton. Prin oraş toate figurile ce am intîlnit, mi-au părut că au un aer nemţesc, iar nu expresia vioae a Francezilor. Poate să fie efectul imaginaţiei... dar nu cred să mă înşel. Este ceva în atmosferă care apasă mintea şi întunecă sufletul. Eu sunt sănătos deşi nehrănit la vreme şi neodihnit ca acasă; dovadă că mă găsesc în viaţa ce convine naturel mele, precum ţiganului îi prieşte şatra bătută de toate vînturile. Poimîni voi videa pe Marghiolita şi voi termina această scrisoare cu veşti despre dînsa. Pân' atunci te sărut şi îţi doresc noapte bună, căci eu merg să mă culc ... deşi nu sunt de cît 9 ceasuri. (Continuă pe aceeaş hârtie) Paris, — Luni. — Ieri toată ziua am fost pe drum şi am trecut prin munţii Vosgil, pe unde mi s'a părut că văd coborîndu-se re-gimenturî de soldaţi, cînd am călătorit împreună cu cîte-va luni înaintea răsboiuluî. — Am sosit seara în Paris şi m'am coborît la Grand-Hotel, unde cu mare greu am găsit o odae la al 4-lea rînd, cu fereastra spre bujevard; însă deşi cam sus, asansorul mă scuteşte de osteneala de-a sui şi de a coborî scările. In sfîrşit azî dimineaţă am fost să văd pe Marghiolita. Bucuria mea a fost foarte mare găsindu-o sănătoasă, veselă şi înfrumuseţ'ttă.. . Sînt sănătos, dar nemulţumit de clima Parisului. Suflă un vînt tare şi rece. Numi scot din spinare paltonul cel gros şi noaptea mă învelesc ca iarna. Adio, te sărut şi doresc să te găsesc sănătoasă împreună cu tulumbagiul. V. Alecsandri. cccxlv. Paris, 15 Maiu 1876. Dragă, Sînt sănătos de' şi timpul e rece, deşi umblu ceasuri întregi şi mă' sui pe la al |jateulea rînd. Dovadă că mişcarea este o condiţie neapărată pen^i-stinâtatea mea. Copila, ca şi mine, e bine şi foarte doritoare să te vadă şi să te sărute. Peste 15 zile vom pleca şi ne vom duce pe la Beuvrage, ca să videm pe Elena, apoi ne vom îndrepta pe malurile Rinului ca să facem acelaş — 271 — voiagiû care l-am maî făcut, căcî în Şviţera trebue să fie un timp nesuferit. Am comandat toate tualetele şi sper că nimica nu va îritîrzia pornirea noastră. Erî dimineaţă am fost Ia Capela romînească de-am asistat la te-deumul celebrat pentru aniversarul morţiî luî Cuză Vodă. Acolo am găsit pe Doamna Elena, care mi-a propus să ne întîlnim Marţi la cumnata mea, ca să vorbim despre copii. — Ţi-oî spune rezultatul convorbire! noastre, însă după cele arătate cu Baligot, mă tem să nu fie chestia cam încurcată şi nu ştiu dacă oi putea să o descurc. Am dus copilele la opera italiană cea nouă a lui Verdi, întitulată Aida şi pe lîngă alte mulţumiri, am avut satisfacerea de-a observa că fetele noastre atrag ochii prin gentileţile lor. Spune luî Gogu să fie mîndru de surioara luî. — Parisul e ghiftuit de lux ca înaintea răsboiuluî, încît erî fiind alergare de cai, pe la 6 ceasuri era un număr atît de mare de echipagiurï la Avenue de l'Impératrice, la Champs-Elysées şi pe bulevardurî, cît am auzit dbî Nemţi mirîndu-se în limba lor de atîta bogăţie. Ei credeau că Pa-riziar.ii mîncaseră toţi caii în timpul asediului. N'am primit încă nici o scrisoare delà mata; sînt îngrijit... Scrie-mi cum te afli şi ce face tulumbagiul. Te sărut şi doresc să te găsesc sănătoasă. V. Alecsandri. CCCLXVI. Mart. 18. — Bucureşti, 1879. Dragă, După o noapte albă, frumoasă şi poetică, însă în care nu am închis ochii, după obicei, am sosit bine la Bucureşti. Am găsit pe amicul nostru sănătos. El te sărută şi te aşteaptă cu toată dragostea ce'ţi poartă ... Cad de somn, merg să mă culc şi te sărut de-o mie de ori. V. Alecsandri. CCCLXV1I. Sinaia, 25 Iulie 1880. Dragă, Am primit o scrisoare de la Baligot în care îmi face cunoscut că a plecat de Ia Paris cu Doamna "■) şi cu copiii pentru ') Doamna Elena Cuza. - 272 — ca să vie Ia Ruginoasa, trecînd pe la Mirceşti. De la Pesta au să coboare Dunărea pană la Brăila, de unde vor pleca la Ruginoasa. — Pe cît am înţeles, se vor opri la Mirceşti. Baligot îmi va telegrafia de la Brăila. Mata îi deschide depeşa şi vei face cele de cuviinţă. Doamna şi Vodă pleacă Marţi din Sinaia în străinătate. Nu vor să mă lase a mă porni înainte. Voi pleca dar Mercurî viitoare pentru ca să mă duc la Galaţi, de unde voi veni la Mirceşti. Vă sărut pe toţi. V. Alecsandri. CCCXLVIII. BucureştT, 26 Oct.. 1880. Dragă, La Mirceşti aţi avut 18 graduri; aici am avut 10, însă te rog să crezi că n'am eşit în ziua aceea. Astăzi avem soare şi timp foarte frumos. — Am fost pană la senat şi la teatru pe jos, îmbrăcat cu blana şi încălţat cu gatoşi de pîslă. Vezi dar că mă păzesc bine de frig. Peste puţine zile începe opera. Ţi-oî da de ştire cînd a fi să joace o operă de cele care ne plac nouă. Alecu şi eu vă sărutăm pe toţi şi mai cu seamă pe Terţei, care a învăţat a sudui — frumos ! V. Alecsandri. CCCXLIX. Bucureşti, 24 Noembrie 1880. Dragă, Am primit panerul cu hrană care cuprindea mulţime de bunătăţi. Acum avem pe două săptămîni cu ce să ne îndopăm. Alecu e în extaz dinaintea purcelului şi cată o combinaţie nouă pentru dînsul. Eu am salutat colacul cu respect şi cu dragoste. Cred că sughiţi ades, căci vorbim necontenit de mata. Lucie Duca a venit să mă vadă şi mi-a spus că Doamna te-a găsit întocmai precum îşi închipuise ca să fii, adică o femee plăcută, devotată poetului şi de multă energie. A adăugit că eşti încă frumoasă, dar că în tinereţe ai fost negreşit foarte atrăgătoare. Ce zici, băbuşcă, de toate aceste? Alaltăieri am scos măseaua de care pătimeam şi am şezut în casă vreo două zile pentru ca să nu se iriteze gingina la frig. — 273 — Astăzi e ger; pare-mi-se că oî şedea la tandur cu cartea în mînă, lăsînd pe alţii ca să cutreere stradele Bucureştilor. Teatrul italian are să înceapă în curînd. Am să-ţi dau de ştire cînd s'a deschide, pentru ca să vil aice, în odăiţa noastră, care îmi pare cam goală, cînd e ca să mă culc singur. Mitikă mia scris că Măria e mai bine şi că au să meargă împreună la Gădinţt pe vreo cîte va zile, apoi se vor întoarce Ia Iaşi. Atunci îi fi liberă să faci cei voi şi să vii a te mai răcori lîngă moşneag. Te sărut de o mie de ori, precum şi pe cei mari şi pe cei mici. V. Alecsandri. CCCL. Bucureşti, 8 Octombrie 1881. Dragă, De ieri plouă cu cofa, prin urmare nu ies din casă, mai cu seamă că am de societate pe Papadopol-Callimach, pe Pisozki şi alţii. Aştept bani de la Galaţi ca să cumpăr bonuri şi apoi îndată plec la Galaţi ca să iau restul şi să mă întorc acasă. Aici toţi sunt încredinţaţi să ne ducem la Zanta, însă cred că mai nimerit om face, ca să stăm iarna la Mirceştî, la gura sobii, cu Grosana, Cuţu şi Gogu împrejurul nostru. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. CCCLI. Bucureşti, 10 Octombrie 1881. Dragă, Eri, Vineri, a fost o zi frumoasă care ne-a făcut a crede că timpul se va îndrepta şi va ţinea măcar pînă la sfîrşitul luneî. Am profitat ca să merg la Cotroceni, unde am şezut vre-o 4 ceasuri cu Regina. Astă-zi, Sîmbătă, ploaie cu cofa ... Nu mai este chip de ieşit. Cu toate aceste oi căuta să sfîrşesc cu bonurile pentru ca să plec la Galaţi. Banii au sosit de vr'o trei zile aici, dar cumpărerea de bonuri nu se face lesne. Te sfătuesc să nu vii în Bucureşti în timpul potopului, ci să aştepţi o telegramă de Ia mine, pentru ca să ne întîlnim la Galatz. Regina m'a întrebat despre mata şi a manifestat dorinţa de-a veni cu noi la Zante. Ţi-ol anunţa prin telegraf ziua plecare! mele. Sunt sănătos şi te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. 72278 18 — 274 — ccclii. BucureştT, 3 Martie 1882. Dragă, Sunt sănătos şi profilez de timpul frumos pentru ca să umblu pe jos. Măria mi-a scris că mata eşti bine şi că nici ai vroit să con-sultezî pe Doctorul Russu. Asta m'a bucurat foarte mult şi m'a liniştit. Am fost la Regele, dar pe Regina încă nu am văzut-o fiind încă slabă, dar ea mi a trimis răspuns să nu plec de aice pană a nu mă vedea ... Am aflat că ai de gînd să vii aice peste vre'o 12 zile; te aştept cu mare bucurie. Te sărut împreună cu copii noştriî Groasa—Hoţu şi Engleza. V. Alecsandri. Pe verso (fără dată): Dragă, am primit o scrisoare de la o profesoară din Baba-dag, în care îmi face rugăminte ca să-î trimit un portret de-ale mele pentru ca să-1 aşeze în sala de studiu. Te rog să pui un portret într'un plic şi să-1 daî la poştă cu următoarea adresă: D-nei Măria Amfilohia la Babadag. cccliii. (Fără dată). Dragă, După un şir de zile frumoase, de odată eri pe la patru ceasuri a început a nînge ca în mijlocul ierneî. Ţi-am tele-grafiat îndată, pentru că 'mi anunţaseşi că era să pleci eri seară şi mă temeam să te expuî la răceală. Astăzi iar a început a ninge, cerul e acoperit şi frigul e simţitor, căci e umed. Poate să se îndrepte vremea, şi eu o doresc foarte mult, pentru ca să te văd sosind aici şi să pot pe urmă pleca la Genua, unde sunt chemat. Regele şi-Regina au să şadă acolo pană la 8 Aprilie, ar trebui dar să plec la 1 Aprilie — cel mai tîrziu, pentru ca să î găsesc acolo şi să şed cu Maiestăţile Lor măcar patru zile. Fac puţine vizite şi la teatru. încă n'am pus piciorul. Mi se spune că pe Marţi mi se va reprezenta Despot. Vină cum s'o îndrepta vremea, dacă te simţi în putere. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. — 275 — CCCLIV. (Viena) Grand Hotel 17 Aprilie 1882. Dragă, Chiar acum am sosit la Viena, sănătos. Am petrecut *>ine la drum, fiind singur în vagon. Am dormit ca nealtă-dată. Aice voî sta mîne şi voi pleca poimîne la Milan, de unde ţi-oî scrie. De la Cracovia a plouat necontenit. . . Fii liniştită, îmi merge bine. Te sărut, V. Alecsandri. CCCLV. Milan 1882. Dragă, Am sosit cu bine !a Milan şi am făcut un voiaj tni-nunat, în timp de 24 de oare, fără osteneală. Am suit Simeringul •cu repejune şi lăsînd în stînga Triestul şi Veneţia, am ajuns la 6 şi jumătate dimineaţa la Milan. Aice am vizitat pe învăţatul meu amic necunoscut Ascoli, -cu care am petrecut ziua, plimbîndu-ne împreună şi vizitînd Catedrala şi alte monumente interesante. Mînî dimineaţă plec la Genova de unde mă voi îndrepta 'spre Marsilia, dealungul Cornişei. Cum voî ajunge ţi-oî scrie. Am petrecut în Viena cu familia lui Bălăceanu ... sărmanul! Are cinci fete, dintre care patru sunt de măritat şi nici o zestre. Dar apropo de măritat, cum merge amorul lui Burduf cu Jioţul ? S'au căsătorit în sfîrşit ? Ziua de 1 Mai a fost în Viena o sărbătoare mare. Toţi Nemţii au celebrat primăvara bînd la bere într'una. Se zice că s'a făcut o consumaţie de un milion de balerce de bere! Ce popor fericit! Te sărut şi doresc să am ştiri de-acasă. Scrie-mi la Montpellier. V. Alecsandri. CCCLVI. Genova, Maiu 1882. Dragă, Iţi scriu în grabă cîte-va rîndurî de la Genova, unde am •sosit la 12V2 sănătos. Plecînd la 4 şi 10 minute înainte la Monaco, m'am grăbit să fac dejun la cafeneaua noastră, la Concordia, şi am mîncat o macaronadă în cinstea matale; apoi am făcut o primblare prin oraş, unde am găsit aceeaş linişte şi acei leneşi aşezaţi pe un marmaclîc de fer şi stupind cu nepăsare dinaintea lor. In ^stradele care se cobor la port, tot acele albituri spînzarate la pe- - 270 - reţi, dar ce m'a supărat, este de a videa omnibusurl tîrîndu se pe şine de fier, în strada cea mai principală cu palaturî mari. Pentru ce omnibusurl într'un salon? Curios lucru!.. Pe Simering am găsit vară şi la Genova, vînt rece. In toată Lombardia a plouat cu cofa. Recoltele sunt. splendide. Ţi-oî scrie de la Monaco mini dimineaţă. Te sărut, V. Alecsandri. ccclvii. Monte-Carlo, Maia 1882. Dragă, Plecînd de la Genova pe la 4 ore după amiazi, am sosit aici la 11 Va şi am tras la Hotel de Paris, unde am dormit cîte şapte într'un pat minunat, căci pană aice n'am avut parte decît de paturi nemţeşti, adică proaste. Am făcut călătoria de pe Cornişa pe lună, avînd în stînga marea ce se întindea pană în: fundul orizonului cu mişcările el line, şi în dreapta dealurile acoperite cu măslini, cu portocali înfloriţi, etc, printre cari sburau. milioane de luciole. Privighetorile cîntau nebune de-alungul malurilor Măreî, şi glasul lor se unia armonios cu vuetul valurilor. Eu din parte-mi, ca să nu staţi de geaba, cîntam bucăţi din Bărbierul de Seviglia şi astfel am sosit la Monte-Carlo, sănătos, voios şi re-gretînd că nu eşti cu mine, dar helbet!.. Grădina Cazinului cu terasele sale este o adevărată minune,, mai cu seamă cînd ştie cine-va ce era locul acesta cu 15 ani în urmă. Pe o stîncă arsă de soare, s'a creat un rai şi împrejurul acestui s'a ridicat un oraş întreg... De ce n'avem moşia Mirceştî lîngă Monte-Carlo !!. Ce admirabil efect, ar face lunca pe malul M.lrei Mediterane !. . şi noi ce ne am lefâi! Plec astăzi la 2 ore Ia Marsilia, unde voi sosi la 9V2 seara,, apoi mînl dimineaţă mă voi duce la Montpellier, dar mărturisesc, că de n'aş fi grăbit, aş mal rămînea cu mulţumire încă vre-o săp-tămînă aice, unde am lumină, soare şi flori în belşug. Sper să găsesc Ia Montpellier un răvaş de la mata, cu veşti bune de acasă. Prin urmare te sărut de-o mie de ori... helbet.. . V. Alecsandri. gcclviii. Montpellier, 8 Maiu 1882. Dragă, Sosind erl, duminică, lă Montpellier, am fost primit la gară de către Bonaparte Wyse, baronul de Turtulon, Laforgue — 277 - şi alţi amici ai mei necunoscuţi. Pe la 2 ore după ameazi neam -dus aproape de Montpellier, în parcul unui Castel unde erau adunaţi mulţi felibrl şi multe dame. Acolo am fost aşezat pe un jelţ, în ochii tuturor ca un obiect de curiozitate, alăture de D-na Prezi-•dentă şi am asistat, timp de 4 ore la numeroase cetiri în limba provenţală şi cîntice populare care produse mare entusiasm. Studenţii romînî din Montpellier miau prezentat o mare coroană de trandafiri, pe care i-am împărţit la dame, după ce le-am cetit în gura mare cîntecul ginteî latine. Seara, pe la 7 ore, mare banchet în onorul meu, la care asistau vr'o 60 de persoane. S'afl ridicat multe toasturi în onorul meu, şi în fine mi s'a oferit o statuetă de bronz foarte frumoasă, din partea Felibrilor. Am mulţumit cum se cuvine, şi m'am întors acasă pe la miezul nopţii. Sunt sănătos şi am de gând a pleca de aice poimîne, ca să mă întîlnesc cu Mistral la Avignon. Apoi m'ot duce la Forcalquier. N'aî nici o grijă îţi e voinic moşneagul. Te sărut de-o mie de ori. V. Alecsandri. CCCLIX. Montpellier, 9 Maifi 1882. Dragă, Serbarea de aice fiind terminată, plec mînî dimineaţa la Marsilia, ca să văd pe Plagino şi portul cel mare cu corăbii din toate părţile lumei. Ieri şi astăzi am fost invitat la dejun şi la masă de amicii mei felibri, insă într'un oraş de provincie nu aş putea să stau multă vreme, căci m'ar prinde urîtul. De la Marsilia voî merge să văd pe poetul Mistral la Mailan şi de-acolo la Forcalquier, împreună cu Bonaparte Wyse. Aice ne aşteaptă mari sărbători. Iţi trimit programul lor; pune pe cineva să ţi-1 traducă. Aicî la Montpellier am găsit pe Doctorul Obedenarul, cu care am petrecut în toate zilele şi maî mulţi studenţi romînî, între cari pe Paul Catargi; el m'a întrebat de mata şt 'ţî sărută mînile. Timpul e foarte frumos. Eu sunt sănătos. Nu maî simt durerea ce-o aveam în dreapta şi sper că m'oi întoarce acasă cît xin tun. Nu te îngriji dar despre mine. Ţiu prea mult la mata, pentru ca să nu mă feresc de ori ce ar putea să-mi fie vătămător. Să ne videm dar sănătoşi la Viena. Te sărut de o mie de ori. Ţi-oi maî scrie de la Forcalquier. V. Alecsandri. — 278 — CCCLX. Marsilia, li Mai 1882. Dragă, La Montpellier am primit cea întîf scrisoare a matale şi m'a mîhnit văzind cît eşti de neliniştită pentru mine. Babuşcă dragă, nu-ţî cunoşti moşneagul; nu ştii că în voiaj eu devin tînăr de 50 ani, însă tînăr cu esperienţa unul om de 60. N'aî dar nicr o grijă; mă păzesc de ori ce ar putea să-mi fie vătămător pentru» ca să-ţî revin acasă sănătos şi voinic. Ieri am plecat de la Montpellier şi am venit la Marsilia; drumul ţine numai 5 ore. Am tras la otel de Londre unde am fost împreună, şi îndată m'am dus de-am vizitat portul, căci am» o predilecţie deosebită pentru Mare şi pentru vieaţa maritimă. Ziua era minunată şi portul plin de corăbii mari, venite din toate părţile lumei. Am vizitat două vapoare colosale care au să plece, unul la China şi altul la America şi cu tot farmecul lor asupra închipuire» mele m'am stăpînit dea pleca cu ele. Admiră mă cît sunt de cuminte !.. In loc de-a mă îmbarca pentru ca să mă duc peste noă. mărî şi nouă ţări, am să merg mînî la Avignon, unde mă aşteaptă. Bonaparte Wyse, pentru ca să mă întovărăşască la Mailan, locuinţa lui Mistral. Poimîni ne vom îndrepta spre Forcalquier.Junde ne aşteaptă mari serbări ce au să ţie trei zile. Primarul de acolo-m'a învitat a găzdui la el, precum şi cel de la Gap, unde vof merge după Forcalquier. In fine voi lua trenul Parisului. Astăzi mă duc să fac dejun la restaurantul de pe Comoşa(?)şi vizita familiei Plagino ... Dragă, mă întorc pe la şase ore la otel, încîntat de dejunul la Reserva, avînd cea mal frumoasă privelişte pe Mare; însă îţi mărturisesc că mî-aî lipsit mult. împreună am fi petrecut de-o-sută de ori mai bine. La Plagino am şezut vr'o cinci ore, admi-rînd villa lui, unde dacă am vroi, am petrece toată iarna, ocupînd căsuţa lui Cantacuzin. Alăturea de Villa Mărie, este de închiriat o altă căsuţă, cu grădină şi cu terasă minunată pe malul Măreî. Cirie ştie dacă n'om veni aici spre iarnă. Ori cum, te sărut şi îţi doresc linişte şi sănătate. V. Alecsandri. CCCLXI. Avignon, 13 Maiu 1882. Dragă, erî dimineaţă am plecat de la Marsilia şi am sosit la Avignon pe la 11 ore. La gară ne aştepta Bonaparte Wyse care venise aici înaintea mea şi îmi reţinuse o odae bună la otel. Am plecat îndată împreună cu o trăsură la Mailan ca să visităm împreună pe celebrul poet al Provenţiî, Mistral. După o oră de primblare am sosit într'un sat mic aşezat în faţa munţilor Alpiî şi m'am întîlnit cu amicul meu necunoscut. El locueşte ca mine la ţară într'o căsuţă mică, înconjurată de o mică grădinuţă şi lucrează necontenit într'un cabinet bine luminat şi simplu mobilat ca al meu Mistral e un om de vre-o 52 de ani, înalt, frumos, cu fruntea largă, cu păr bogat şi argintiu; fizionomia lui e plăcută, veselă, simpatică şi graiul lui poetic. Cum m'a văzut, m'a luat în braţe şi ne-am sărutat împreună ca doi fraţi ce nu s'au întîlnit de mult. Soţia lui mai tînără decît el cu vr'o 25 de ani, ocheşică şi graţioasă, nea trimis în sala unde era pusă masa pentru dejun. Am şezut la masă 4 ore, grăind cu veselie, închinînd sănătăţi pentru ţară şi familia mea. într'un cuvînt, am petrecut pînă la 6 ore cu cea mai vie mulţumire. Madam Mistral nea cîntat cîntice proven-ţiale foarte plăcute şi a cetit cîntecul gintel latine cu mult entu-siasm. I am promis să-I trimit un costum naţional complect. Te rog dar să te ocupi cu găsirea lui, pentru ca să-1 pot espedia îndată ce voi sosi acasă. La întoarcere, Mistral nea întovărăşit la Avignon pentru ca să şadă cu mine pînă astăzi la 1 ora după ameazi, cînd am să plec la Forcalquier. Aici chiar sub hotel este librăria lui Buşeli, prietin al lui Mistral şi poet. încă un amic de-aî mei care a fost fericit de-a me vedea. Sînt sănătos şi te sărut de-o mie de ori. V. Alecsandri. CCCLXII. Forcalquier, 14 Maiu 1882. Dragă, mă găsesc în munţii Alpî, într'un orăşel mic, unde s'au adunat mulţime de persoane pentru ca să asiste la serbarea felibrigilor. Sosind aici alaltăeri seară, am fost primiţi cu muzica locală şi cu fanare aprinse; a trebuit să mergem pe jos prin - 280 — uliţele oraşului pînă la primăria unde ne aşteptau Prefectul districtului cu Primarul şi cu toţi funcţionarii administrativi. După complimentele de bună sosire, ne-au împărţit pe la gazde. Eu mă găsesc la d-I primar, ocupînd o odae bună a cărei fereşti dau pe piaţă şi Ia care sînt aninate steagurile Franciei şi a Romîniei. Ieri oraşul s'a umplut de oameni veniţi din satele de pe înprejur şi a început serbarea cu o procesie la o biserică situată pe un deal. La 3 oare ne-am adunat într'o sală mare, luînd loc, eu în dreapta prezidentului şi Bonaparte Wyse în stînga lui. Sală era plină de dame şi de domni. A trebuit sî fac un discurs care a fost foarte aplaudat pentru ca să mulţumesc tuturor acelor ce 'mi adresase complimente, numindu-mâ cel mai mare poet al orientului şi renăscătorul naţiei romîne, etc. etc. Seara, banchet de 100 persoane, unde iar a trebuit să iau cuvîntul pentru ca să port un toast locuitorilor din Forcalquier. După masă, luminăţie, foc de artifiţie, muzică şi bal pe piaţă, însă eu ca un om cuminte, m'am culcat pe la 10 ore. Astăzi are să reînceapă serbarea şi mînî plec Ia Gap. Sînt sănătos şi te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. CCCLXIII. Gap, 17 Maiii 1882. Dragă, Ieri găsindu-mă încă Ia Forcalquier, am fost invitat â asista Ia aşezarea celei întăî petre de viaduc a drumului de fier ce se lucrează acum. Suindu-mă în trăsură cu prefectul şi escortat de geandarmî am sosit la locul destinat. Timpul era foarte frumos, lume multă şi mal cu seamă pe culmea dealului pe care se află oraşul. Pe piatra viaduculuî era lipită o placă, unde numele meu era săpat cu acel al prefectului şi altele. A trebuit să iau cuvîntul şi am improvizat 4 versuri care au avut mare succes şi care ap să se publice prin jurnalele localitate!1). Azi dimineaţă la 6 Gfe şi jumătate am plecat la Gap, unde am sosit cu bine pe îa 12, trecînd prin munţii Alpî, pe marginea apei Duranţa şi ad-mirînd panorame minunate. Acum ies din sala Felibrilor plină de lume. Iar am fost obligat să fac un mic discurs pentru ca să răspund la complimentele ce mi s'au adresat de mai mulţi Felibri. ') V. «Revue des langues romanes» 1883. X, p. 151. — 281 — Peste două ore banchet mare. Mînî plec la Avignon. Sosind acolo, voi lua două zile de odihnă, deşi nu mă simt ostenit. Nu'ţi scriu mai mult, pentru-că aü venit cîte-va persoane să mă vadă, dar cum ol sosi la Avignon, ţi-oi scrie iară. Te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. ccclxiv. Avignon, 18 Maiü 1882. Dragă, M'am întors erî seară de la Gap după săvîrşirea serbare! Felibrilor din Munţii Alpi şi am de gînd să stau pe loc ca să mă odihnesc, pîn' a nu pleca la Paris. Sînt învitat a merge la Beziers şi la Alby, dar cred că destul m'am arătat amicilor mei felibri de prin locurile aceste şi n'am timp să mă mai întîrzii pe aice încă vr'o 12 zile. Aşa dar sper să fiu la Paris la 21 Maiü, adică peste 3 zile. Sînt sănătos, slavă Domnului, deşi sînt tot pe drumuri decînd am plecat de-acasă. Partea munţilor Alpi ce am vizitat este foarte frumoasă, căci drumul de fier duce tot pe malul apei Duranţa şi trece prin stînci. Sînt dar mulţămit de primblarea mea, dar m'am săturat de complimente şi de mese cari ţin cîte patru ceasuri. Din cauza alergărilor mele dintr'un loc într'altul nu am primit decît un singur răvaş de la mata şi nu am nici o veste de-acasă, nici de la copii. Sper să găsesc scrisori la Paris, căci sînl nerăbdător de a şti cum vă aflaţi cu toţii. In toate alergările mele prin Alpi am fost întovărăşit de Bonaparte Wyse care se ţine furcă de mine, căci i-am căzut tronc la inimă. El mi a şi promis să vie la Mirceştî într'o zi. Ţi-am scris mai în toate zilele; sper dar că eşti liniştită despre mine. Am eşit bine în capăt pîn' acum cu meseria de curier şi constat cu mulţumire, că sînt încă destul de voinic. Drept aceea te sărut şi desmierd pe Grosana, pe tuşa şi pe hoţul. V. Alecsandri. ccclxv. Paris, 20 Maiü 1882. . Dragă, Am sosit aseară pe la 11 Va ore la Paris şi ara găsit la gară pe Iancu, pe Alisa, Bebé şi Şarl. Am tras la Grand 1 — 282 — hotel pentru că este mal în centru, însă poate că m'oi muta la frate-meu peste cîte-va zile. Nu pot să-ţî spun încă nimic despre Paris, fiind-că încă nu am eşit, dar cînd am ajuns la hotel, mişcarea trăsurilor era atît de mare pe bulevard, că deabie fiacerul meu a putut răsbate pentru ca să intre în curtea hotelului. Aice am găsit o odaie bună, la rîndul al doilea, cu priveala spre piaţa operei. Sunt sănătos şi nu mă simt ostenit; dovadă că ţii moşneagul tontoroi, după cum zice Pisozki. Iancu mî-a dat două scrisori de-a matale, una de la 30 April şi alta la 5 Mai. Cea d'întîl m'a căutat pe la Montpellier, pe la Forcâlquier şi de aice a fost expeduită la Paris de către primarul acelui oraş. Vezi că şi primarii din Franţa sunt la ordinele mele, nu numai cel din Mirceşti. Acum cred că te ai liniştit, ştindu-mă lîngă frate-meu, lîngă D na şi lîngă Baligot. Ţi-oi scrie peste două zile, după ce voi mai vizita curiozităţile Parisului. Te sărut şi doresc să ne vedem sănătoşi la Viena, V. Alecsandri. CCCLXVI. Paris, 24 Maiii 1882. Dragă, Deşi nu am venit în Paris de cinci ani, îmi pare că nu m'am depărtat de el nicidecum. Umblu toată ziua pe jos, însă după obiceiul meu mă întorc la otel de vreme şi mă culc pe la 10 ceasuri. Dovadă că am cinci ani mai mulţi în spinare. — Aice una din petrecerile mele cele mai plăcute este de-a mă pune pe-un jilţ în curtea otelului şi de a privi sosirea călătorilor. Seara curtea e luminată cu lumină electrică, încît pare ca un salon plin de lume. Baligot şi Iancu vin în toate zilele să mă vadă şi să facem primblări împreună. Am văzut pe Doamna care m'a întrebat despre mata; asemine şi Noemi şi Alisa. Pe toţi 'i-am găsit sănătoşi şi toţi m'au găsit bine, cu toate că mi-a înălbit mustaţa Adevărul e, că mă simt bine dispus, sănătos şi mulţumit de călătoria mea. Poate că voi profita de venirea mea în părţile aceste, pentru ca să fac cu baronul de Turtu-lon o primblare de puţine zile în Olanda, ca să vizităm galeriile de tablouri de la An vers şi pe un învăţat care face parte din corpul felibrilor. Am scris lui Ion Ghica că mă aflu în Paris şi îl aştept peste vre-o 10 zile. Baligot mi-a spus că de la Viena la Munich sunt — 283 — io ceasuri de drum de fer şi delà Munich la Wakershein numai două. Prin urmare cînd o veni timpul ca să ne ducem împreună săi videm pe Alecu, mata îi veni la Viena, unde îi petrece noaptea, şi a doua zi dimineaţa plecînd la 10 ceasuri vel ajunge la 8 seara în Munich, unde te-oi aştepta la gară. Pentru înlesnirea matale voi scrie stăpînului de Ia Grand hôtel din Viena, ca să poarte de grije de toate, pentru ca să găseşti odaie gata şi să pleci a doua zi. Căci dacă ar fi să vin eu la Viena înaintea matale, aş face de trei ori de geaba drumul dintre Viena şi Munich. Ţi oi scrie mai pe larg despre acest plan... Te sărut, V. Alecsandri. CCCLVII. Paris, 27 Maiu 1882. Dragă, Sunt sănătos şi petrec cu mulţumire în Paris, vizitînd curiozităţile sale, care se înmulţesc pe fie-care zi. — Pe Baligot şi pe Iancu îi văd în toate zilele, căci vin de mă găsesc în curtea hotelului care 'mi slujeşte de salon.. . N'am mal primit veşti din ţară. Nu ştiu cum vă aflaţi. Scrie-mi de eşti sănătoasă şi adresează scrisoarea la adresa frate*meû : Monsieur I. Alecsandri; 50 bis Avenue de la Grande armée Paris. — Eu voi mai şedea pe aice vr'o zece zile, după care voi pleca la Munich, unde te oi aştepta ca să mergem la Wakershein. Te sărut de-o mie de ori, V. Alecsandri. CCGLXVIII. Londra, 31 Maiu 1882. Dragă, Te-i mira negreşit cînd îî primi acest răvaş cu data din Londra. Adevărul este că nu mă gîndeam nici eu să răsar de odată aice, însă nu am avut ce mă face cînd Ion Ghica mi a scris că este cam bolnav, că doreşte numai de cît să mă vadă şi că présenta mea este neapărată pentru o ceremonie naţională. Iată dar că am venit în cîte-va ceasuri din Paris, fâcînd o primblare minunată de la Calais la Douvres pe Marea liniştită ca un iaz. Distanţa dintre Franţa şi Englitera este numai de un ceas şi jumătate şi vaporul care duce de la un mal la altul este un adevărat palat. De la Douvres la Londra drumul de fer duce în două ceasuri, trecînd prin locuri frumoase, înverzite şi împodobite cu — 284 - mulţime de case de ţară cum aş vrea să am Ia MirceştI. Londra e cel mai mare oraş din lume şi are peste patru milioane de locuitori, bogăţii nenumărate, monumente măreţe şi apa Tamiza pe care plutesc mii de corăbii venite din toate părţile lumeî. Am tras la gazdă la Ion Ghica, unde ocup o odae mare, comodă, luminoasă, cum îmi place mie, în cuartierul aristocratic al Londrei, aproape de Hyde Parc, cel mai mare parc din Europa. In acest parc se plimbă în toată ziua mii de trăsuri de lues şi sute de amazoane pe cal de soi. E un spectacol care nu se vede aîure şi merită de a fi văzut. Ieri am fost cu Ion Ghica şi cu familia lui, ca să asistăm la darea de pe uscat a celei întîi corăbii de răsboi rornîne. Vasul era aşezat pe o skelă înclinată şi ornat cu steaguri. La un moment hotărît, Madam Ghica a tăiat cu o bărdiţă un găitan subţire de mătasă şi corabia a plecat încet, lu-necînd pe skele şi a intrat maiestos în apă ca o lebădă cochetă, în. strigăte de ura a persoanelor prezente. După aceea am fost poftiţi la un dejun englezesc, am ridicat toasturi şi în fine ne-am întors acasă, fâcînd jumătate de cale pe Tamisa 'şi jumătate cu drumul de fer de sub Londra. Am rămas foarte mulţumit de această ceremonie şi de modul cum mi-am petrecut ziua şi am dormit butuc pană la 8 oare. Astăzi merg să fac vizita D-luI Tissot, ambassadorul francez, pe care-1 cunosc de la Iassy şi Duminică m'oî duce să petrec cu Kingston, care, precum îţi aduci aminte, a fost la MirceştI cu Crawlay. Londra îmi place cu deosebire, prin urmare cred că voi şedea aice în total vreo zece zile, căci Ghica şi Madam Ghica se opun de-a mă lăsa săi părăsesc mal de grabă. Pe urmă m'oî întoarce la Paris, unde m'oî opri numai patru sau cinci zile, pană a nu pleca la Munich, locul întîlnireî noastre. Ţi-oî scrie la fiecare două zile. Mata adresează scrisorile tot la frate-meu. Complimente din partea lui Ghica ... Te sărut de o mie de ori împreună cu Tirteî. V. Alecsandri. CCCLXIX. Londra, 2 Iunie 1882. Dragă, Cînd ne-om întîlni oi avea multe de istorisit, căci în cîteva săptămîni am vizitat părţile cele mai frumoase din Europa: Austria, Italia, Franţa şi Englitera. înlesnirile de comunicaţie sunt atît de comode, în cît nici nu — 285 - simţi cînd ai trecut dintr'o ţară în alta şi numai după deosebirea limbilor cunoşti că ai părăsit un popor pentru altul. Dar nicâire acele mijloace de comunicaţie nu sunt mai numeroase de cîc în Englitera şi mai cu seamă în Londra. Aice drumurile de fer trec pe deasupra caselor şi pe sub case cu o repeziciune spăimîntâtoare şi însă, nici odată sau foarte, foarte rar se întîmplâ vre-un accident. Numărul şi mărimea gare-lor sunt colosale ; trenurile se ţes ca prin vis, ducînd mii şi sute de mii de călători care vin din toate părţile lumei. Ai crede că toţi Englezii sunt pe drum şi că locuesc în vagoane. Pe stradă, trăsurile de toate formele nu mai încap şi vezeteiî sunt aşa de dibaci, caii aşa de bine dresaţi, că nu se întîmplă nici o în-curcală. Un singur poliţai e destul ca să reguleze cu un semn de mînă mişcarea acelor trăsuri, oprindu-le cînd trebue, pentru în'es-nirea trecereî celor pe jos. In casele engleze domneşte cea mai completă ordine, bucătăriile sunt adevărate saloane*in care poţi intra în tualetă de bal; asemine şi în cabineturî. Apa curge pretutindeni, caldă şi rece, în cît totul este curat şi fără cît de puţin miros. Parcurile sunt minunate; stradele curate şi femeile frumoase, dar le lipseşte soarele Italiei şi chiar acel de la Mirceştî. Iată pentru ce sunt dorit a mă întoarce acasă, lîngă baba pe care o sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. ccclxx. Londra, 6 Iunie 1882. Dragă, Plec peste două zile la Paris, unde sper să găsesc o scrisoare de la mata... Să-mî telegrafiez! dacă trebue să plec îndată şi dacă mai este cu putinţă să ne abatem pe la Wackerstein. Eu sunt sănătos şi foarte dorit de a te videa, pentru ca să mă mîngîi.. . Te sărut, V. Alecsandri. ccclxxi. Londra, Iunie 1882. Dragă, Sunt în momentul plecărei, deşi Ion Ghica şi familia lui se roagă să mai stau. La Paris voi şedea numai pană cînd oi primi scrisoarea matale. Din cuprinsul el voi pricepe dacă a — 280 - trebui să viu deadreptul la Moldova, sau să merg la Munich să te aştept acolo pentru ca să ne ducem împreună la Wackerstein... Dacă nu m'aş găsi aice lîngă familia Iul Ghica, unde sunt iubit ca un frate, m'aş îmbolnăvi de supărare. — Ghica se află în aceeaş împrejurare ca şi mine... Doresc mult să te văd; am multe de grăit cu mata. Te sărut de-o mie de ori, V. Alecsandri. CCCLXXII. Sinaia, 24 August 1882. Dragă, Am sosit Sîmbătă Ia Sinaia şi am mers în gazdă la Gheorghe Duca, însă casa lui fiind clădită pe un vîrf de deal şi fiind suişul foarte obositor, m'am coborît astăzi de vale şi am luat o odae veselă, la otelul unde a şezut Adela Moruzi. Duminică am petrecut mai toată ziua cu Regele şi cu Regina la palatul lor din munţi; am vizitat.castelul şi am rămas încîntat de frumuseţea lui. — Ieri am dejunat iar împreună şi am înduplecat pe Regele ca să decoreze pe amicii mei filibri din Provence.— Astăzi mă duc iar la palat, ca să lucrăm cu Regina şi dacă voi găsi un prilej favorabil, i-oi vorbi de Mitikă. Aştept astăzi pe Mi-tiţă Sturza ca să aflu dacă a făcut ceva, precum mi-a promis. De nu, voi ruga de-a-dreptul pe Regele ca să se gîndeas-că la ginerele meu. Timpul e foarte frumos, însă nopţile sunt reci şi sunt obligat să fac puţintel foc. Multă lume a plecat de aice şi Sinaia 'ncepe a fi cam pustie. Prin urmare cred că voi mai şedea pană la sfirşi-tul săptamînei numai. Pe Lunea viitoare,sper să fiu întors acasă. Despre sănătate sunt mulţămit, căci mă feresc de osteneală, de mîncare şi de răceală. Regina m'a întrebat de mata şi de Mărgărita şi cele ce 'i-am spus a bucurat-o. Cît despre Mărie, nu mi a spus încă nici un cuvînt. Vă sărut pe toate la un loc, V. Alecsandri. Telegrafiază mi cum vă aflaţi. . GCCLXX1II. ..j . , Sinaia, 29 August 1882. Dragă, Mînî estă ziua aniversarei luarel Griviţeî. Regele şi Regina doresc să asist la serbarea ce se pregăteşte aice pentru — 287 — acel aniversar istoric. Prin urmare nu voî putea pleca de aice de cît poimîni, Marţi. Voi merge la Bucureşti pentru ca să mă întîl-nesc cu Mitiţâ Sturdza şi să văd dacă am isbutit a face ceva pentru Mitikă; apoi cred că voi pleca Mercurî seara la Mirceştî. — Am primit o scrisoare de la Mărie care'mî anunţă că s'a mutat la Geneva, Hotel Naţional... Regina 'ţi trimete complimente şi sărută pe Terţei. Eu vă sărut pe toate, V. Alecsandri. ccclxxiv. Sinaia, Sept. (1882). Dragă, Sunt sănătos; timpul frumos. Era să plec Duminică, însă m'am oprit, fiind că Luni a fost aniversarea luăreî Griviţeî, pentru care s'a făcut o mare serbare aice. Te-Deum la biserică, apoi dejun cu soldaţii pe vîrful unui munte sub o baracă împodobită cu brazi şi cu flori, în sunetul muziceî. La masă, unde se găseau Regele şi Regina, a trebuit să port un toast armatei ro-mîne pe care am cîntat-o şi am făcut un cuvînt ce a uimit pe toţi, producînd mare efect. După dejun, horă de soldaţi împreună cu cucoane în haine ţărăneşti. Am jucat şi eu ca toată lumea, luînd parte la veselia obştească şi am rămas foarte mulţămit de această serbare a vitejiei romînilor din cîmpul de războiu. Iî găsi discursul meu în jurnale şi mai cu seamă în Monitor. ') ~* Am primit răvaşul matale şi m'am bucurat că sunteţi cu toţii sănătoşi. Spune-i Mărgăritei că draga papa s'a întoarce în curînd, ca să-î culeagă ciocolată pe copaci. Am răuşit a decora pe mulţi din amicii mei din Provenţa. Sper că voî răuşi a face ceva şi pentru Mitică. Aflu că Brătianu are să vie astăzi aice; îl aştept pentru ca să-î vorbesc de-a dreptul, deşi îmi vine greu a face acest pas. Gîndul meu e ca să plec mîni, mînî Joi, la Bucureşti şi Vineri seara la Mirceştî, însă se poate ca din causa lui Mitikă să mai întîrziu pană Sîmbătă. In tot cazul trimete trăsura la gară, Sîmbătă dimineaţa şi Duminică. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. Paulina Kreţulescu 'ţi trimete complimente 2). ') Vezi Monitorul Oficial din 1882, No. 128. *) Urmează o scrisoare, cu data: Bucureşti 18 Oct. 1882, cu povestirea uneî 'cene intime de la Curtea Regala. - 288 — CCCLXXV. Bucureşti, 15 Martie 1883. Dragă, Am sosit cu bine pe o dimineaţă frumoasă, deşi cam rece. Am avut tovarăş de drum pe părintele Episcop Melhisedec, pe Creţulescu, ambasadorul nostru Ia Petersburg, pe Ionescu şi alţi membri de-aï Academiei. N'am dormit toată noaptea după obiceiul meu, însă nu mă simt ostenit. Schimbarea aerului îmi prieşte. Cred că şi matale ţi-o face bine; prin urmare cum tei mai întări şi dacă a permite vremea, să viï aicî. In momentul acesta, adică pe la 10 ceasuri, s'a întins o pîclă asupra oraşului, dar cred că s'a ridica. Vă sărut pe toate. Dă-mi ştiri despre mata. V. Alecsandri. CCCLXXVI. Bucureşti, 2 Aprilie 1883. Dragă, scrisoarea matale m'a bucurat foarte mult. Tot odată Valiano mi-a scris că este mulţumit de mata şi că îţi dă voe să vii la Bucureşti. Te aştept dar cu mare bucurie. Eû sînt bine. Ieri am făcut o mulţime de vizite, căci era Duminecă şi nu aveam Academie. Am auzit o mulţime de scandaluri pe care ţi le-oi povesti cînd îi veni. Vă sărut pe toate. Astăzi e vînt cam rece. Adu-mi vreo două şipuri de colonie. CCCLXXVII. Lunî, 16 Mat 1883. Dragă, am sosit cu bine la Bucureşti unde am găsit o căldură cum îmi place. Sînt sănătos şi sper să văd mîni pe Regele ; apoi să-mi caut de drum înainte. îngrijeşte de mata ca să fii voinică, cînd a fi să întreprinzi voiajul. Iţi trimit cu conductorul cofeturi de tusă şi un şip de doftorii pentru căţei. Ce mai fac bieţii totolonci ? Tare mi-î milă de dînşii. Spune lui Alecu că Teodor Rosetti nu se află în Bucureşti, prin urmare trebuf : să fie la Goleşti. Vă sărut pe toţi şi vă doresc sănătate. V. Alecsandri. Pîn' a nu pleca ţi-oi mai scrie odată. ') AL Papadopol-Callimach. — 289 — ccclxxviii BucureştT, 18 Mal 1883. Dragă Paulină, Ierî am fost la Cotroceni de-am prînzit cu Regele, singuri amîndoî şi am şezut la vorbă pană la 10 ore seara. Intorcîndu mă în oraş am fost puţin la teatru ca să aud pe Romaneasca recitind Legenda Rîndunicăî. Mare succes, publicul a chemat autorul şi am fost obligat să-1 salut din logie. Eu plec mîne dimineaţă pe la Virciorova şi voî ajunge poimîne pe la 1 după ameazî Ia Viena. Voi trage la hotel Tegethoff în Iohannes-gasse, de unde ţi-oî scrie cum oî sosi. Sînt sănătos deşi căldurile sunt foarte mari aici. Ii jălesc pe deputaţii şi pe senatorii de a fi să mai întîrzie în Bucureşti, şi mă simt fericit că nu mă găsesc printre ei. Alecu mi-a scris un răvaş care m'a bucurat, dîndu-ml veşti bune de mata şi de copii, precum şi de bietele totoloance. A revedere în curînd. Vă sărut pe toţi şi pe toate din toată inima. V. Alecsandri. ccclxxix Segenbaus (Neuwied), Maî 1883. Dragă, Am aflat din scrisoarea lui Alec;i, că aî avut alt nou şir de supărări, de cînd am plecat de-acasă şi mă doare inima cînd mă gîndesc la mata, dar nu pot zice alta de cît ca Valiano: patience mon enfant! Se apropie momentul de scăpare şi sper că va începe pentru noi o nouă viaţă, scutită de necazuri. Aştept să-mi scrii că totul este gata, pentru ca să-ţi dau semnalul de plecare, şi apoi.. . helbet! Eu sînt sănătos şi mă găsesc foarte bine aice, pe un vîrf de munte, în aer proaspăt şi într'o societate de tot plăcută. Mama Reginei este de-o bunătate şi de-o distincţiune admirabilă. Regina ar voi să mă ţie aici, pană a fi ca să se întoarcă în ţeară, dar i-am declarat că 'mi este cu neputinţă, fiind a mă ocupa de sănătatea matale şi a te duce la băi. M. Sa m'a rugat însă să-î fac o mare îndatorire, adică să o întovărăşesc Ia Coblenz, unde are a merge în curînd ca să salute pe împărăteasa germană. N am avut ce mă face şi a trebuit ca să mă supun Ia dorinţa sa. îndată dar ce m'oi întoarce dela Coblenz, ţi-oî trimite un telegram drept semnal de plecare. Planul meu, precum ţi-am scris alaltăeri, este ca de la Viena să viu în.. . pană la Colonia, unde 72278 19 — 290 — mi-i găsi la gară şi de unde vom pleca de-a dreptul la Londra, dacă te-i simţi în putere, iar de nu, ne vom îndrepta spre Paris. Pană aţuncî te rog să-ţi menajezi sănătatea... te sărut şi doresc să te întîlnesc voinică. : V. Alecsandri. CCCLXXX Segenhaus, Neuwied (Mat 1883). Dragă, Ţi-am scris alaltăeri pentru ca să-ţi spun că împărăteasa Germaniei, venind la Coblenz, Regina m'a rugat să o întovărăşesc în vizita ce voieşte a-i face. Aşteptăm răspunsul de la Coblenz, pentru ca să terminăm acea formalitate de etichetă şi îndată apoi voi fi liber a mă duce de aice unde oi vroi. Poate să fie o întîrziere de vr'o două trei,zile şi îndată apoi ţi-oi trimete un telegram ca să te îndemne a pleca la Viena. Mata ţine-te gata. La Viena am pus la cale cu Brofft ca să-ţi poarte de grijă de toate; vei merge la hotel Tegetthof, vei şedea pe loc cît îi vroi şi vei pleca la Colonia cu trenul de la 3V2 ceasuri după ameazî, luînd în şlepincar o cabină întreagă cu două paturi. Vei sosi la Colonia a doua zi pe la 12V2 ceasuri ziua şi mi-I găsi la gară. De acolo neom îndrepta împreună sau la Londra sau la Paris, după cum îi vroi şi după cum te-i simţi. Alecu mi-a scris că ai fost la Iaşi ca să găseşti o casă pentru copii, nu ştiu însă dacă copilele sînt tot la Mirceştî sau dacă Mitikă le a şi luat cu dînsul. Răspunde-mi îndată cum te găseşti. Eu sînt sănătos şi te sărut. V. Alecsandri. Aşteaptă depeşa mea pentru plecare. CCCLXXXI. Sinaia (1883). Dragă, Am primit portretul matale şi am rămas încîntat de el. Regina şi toate persoanele de aice l'au admirat şi au găsit că'ţi seamănă cu totul. Eu îl consider aşa de nimerit, în cît am de gînd a mai comanda o duzină la Viena, căci nu cred să reuşască alt portret mai bine. Astăzi am primit scrisoarea matale şi am rămas foarte mulţămit că sunteţi sănătoşi cu toţii acasă. Eu în- — 291 — su-mi sunt cît se poate de bine, timpul fiind frumos şi odăile bine încălzite. Am cerut voie Regelui şi Reginei de a pleca de aice Joi sau cel măi tîrziu Vineri, însă fiind-că Regele pleacă Ia manevră, m'a poftit să rămîn cu Regina pană Luni, cînd Regina va merge la PIoeştI pentru ca să asiste la defilarea trupelor. A trebuit să mă supun. Aşa dar voî pleca Luni la Bucureşti şi săvîrşind trebile mele cu Sulzer, sper să fiu cel mai tîrziu Joi la Mirceştî, adecă de mine într'o săptămină. M'am săturat de locuri străine şi oftez după căsuţa mea. Cred că voi găsi acolo pe Margareta şi pe Elena pentru ca să le sărut şi să le aduc bomboane de la Capsa, precum şi lui Burdufu Iul Tatu ... Ce voieşti să-ţî aduc din Bucureşti? Vă sărut pe toate de o mie de ori. V. Alecsandri. CCCLXXXII. Bucureşti, 31 Ianuarie 1885. Dragă, Sunt sănătos. Erî m'am întîlnit cu Brătianu care m'a întrebat de mata şi mi-a zis că poate va fi trebuinţă să plec la Paris îndată după ce se va face numirea mea, pentru ca să mî regulez poziţia mea acolo şi cu prezenţa mea să nimicesc oare care intrigî care s'ar urzi în lipsa mea. De-a fi să plec cu trenul Fulger care e comod şi grabnic, voi fi absent vr'o trei săptămînî cel mult şi apoi m'oî întoarce în ţară ca să şed cît voi avea trebuinţă. Bălăceanu a sosit şi a tras la hotelul BrofTt, nu la Grand Hotel. El va cerca poate să-şî dreagă trebile, dar nu cred să reu-şeze căci demisia lui a fost primită de însuşi Regele. . . Imî pare rău de dînsul, căci are o casă de copiî. Piesa1) e pusă în studiu şi se va reprezenta pe la 8 sau 10 Martie. Scrie-mî. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CCCLXXXIII. Bucureşti (1885 î). Dragă, Aseară am cetit piesa dinaintea unei adunări nume roase. Eram înconjurat de o mulţime de dame care aii rămas în- ') Ovidra. - 292 r, cîntate, maieu seamă de opinia lui Ovidiu asupra femeilor. Piesa a fost declarată admirabilă şi superioară Fîntînei Blanduziel. Cu toate aceste, cînd m'oî întoarce acasă, am s'o mal puric şi s'o-mal completez. Timpul neguros şi umed ca la Londra. De aceea şed mal mult în casă şi n'am făcut încă nici o vizită.«. odată am fost la teatru ca să asist la reprezentaţia Blanduziel şi în acea seară cucoana Smarandiţa şi cu Miţa se găseau într'o benuară împopoţonate. Ele m'a invitat ca să merg la dînsele acasă, dar ş'or pune pofta în cui. Aseară cele mai multe cucoane au cercetat despre mata, în-trebîndu^mă dacă n'aî venit odată cu mine. Vre-odouă au declarat că nu eu am scris Ovidiu dar mata, care mi aî purtat de grije să nu fiu întrerupt. Om videa acum pe la 4 Martie cum s'o purta publicul cu Ovidiu. Eu în curînd m'oî întoarce acasă. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CCCLXXXIV. (Bucureşti (1885). Dragă, Ţi-am scris că voi pleca Joi, însă am primit o invitare de la Regina pe Vineri dimineaţa; sunt dar obligat a nu pleca de cît Vineri seara. Sper că nu se va mai prezenta nici o împedecare păn' atunce. Sunt sănătos şt vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CCCLXXXV. Bucureşti, Vineri 1885. Dragă, Viu de la Regina, căreia am cetit al 4-lea act din Ovidiu. A rămas îneîntată şi mi-a luat manuscrisul. Intorcîndu-mă. pe la 4 ceasuri, a început o ninsoare de cele tătăreşti. Temîndu mă de viscol, am decis să nu plec astăzi. . . Sper că va înceta la noapte şi să plec mîni. Te sărut, V. Alecsandri. CCCLXXXVI. (Bucureşti) Sîmbătă 16 Martie (1885). Dragă, E viscol şi am hotărît să nu mai plec. Te aştept pe mata aice. Inştiinţează-mă cînd aî de gînd să pleci? Să aduci cu — 293 — imata cadrul cel negru cu pergamentul Reginei pe care â zugrăvit Concertul în luncă, căci am săi depun lă Academie pe timpul cît voî fi absent din ţară, temîndu-mă să nu se fure acasă în lipsa noastră. Am dejunat cu M-me Balş, care doreşte mult să te vadă. Ai loja No. 6 la teatru romînesc, unde vel merge cînd ţi-o plăcea, cît î( sta în Bucureştî. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. Academia începe la 19 şi azî suntem în 16. E de prisos să mă maî ostenesc cu drumurile. CCCLXXXVN. Duminică. Dragă, Bine am făcut că n'am plecat, fiind că toată noaptea a viscolit şi a căzut foarte mult omăt în Bucureştî. Ce trebuie să fie în ţara de sus, pe la noî? Te aştept dar aice, însă te rog să nu te expui la diurn cît :nuî fi sigură de mersul regulat-al trenurilor şi pană ce.nu a maî scădea gerul. Eu sunt sănătos, slavă Domnului. Să mă înştiinţezi de ziua sosireî matale pentru ca să pregătesc odaea şi să reţin odaea de-alăturî. Te sărut, V. Alecsandri. . CCCLXXXVIII. Bucureştî, Mercurî (1885?) Dragă, Am sosit cu bine aici. La Roman mi-a eşit tot oraşul înainte cu flori şi cu muzică. Aice maî nime, afară de două, trei persoane. Dar asta mi-a convenit mult maî bine, căci eram cam ostenit de horcăitul Ianculuî. Kneazul te sărută. Vă sărut pe toţi, V. Alecsandri. CCCLXXXIX. Bucureşti, Miercuri (1885). Dragă, Banchetul ce mi se pregăteşte aice se va da Vineri în sala teatrului. Au să fie peste două sute de persoane la masă şi masa are să ţie pană pe la 11 ceasuri de noapte. Am să fiu obligat să răspund la multe discursuri.. dar a doua zi, Sîmbătă ■* — 294 — seara, sper să plec acasă. Trimite trăsura la gară Duminică dimineaţa. De nu voi veni Duminică, Luni însă negreşit. Vă sărut pe toţi, V. Alecsandri. Gata casa ? Kneazul şi frate-meu pleacă mal totodată cu mine. cccxc. Bucureşti, Vineri (1885 f) Dragă, Am comunicat depeşa matale lui Străjescu, care se va găsi negreşit la 12 Martie în Iaşi. O veste dureroasă a sosit de la Atena. Amicul nostru Cantacuzino a murit de un acces de astmă... încă unul dus ! Timpul astăzi este chiar de primăvară. Sunt sănătos. Am primit răvaşul matale azi dimineaţă. M'oî întilni cu bancherul mînî. Piesa se va reprezenta la 20 Martie. Te-oî înştiinţa mai sigur peste cîte-va zile... Te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri CCCXCI. Bucureşti, Duminică (1885). Dragă, Sunt sănătos şi plec mîni la Sinaia. Iţi scriu aceste rîndurî de la Zizin, căruia te rog să trimiţi un paner cu mere şi pere cît mai curînd. Sper că în privirea apartamentului se va pune la cale după gîndul nostru. Complimente din partea multor dame de aici. Zizin îţi trimite complimente respectuoase şi îţi mulţumeşte pentru fructe. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CCCXCII. Bucureşti, Marţi (1885). Dragă, Sunt sănătos deşi a început a mă cerca o altă măsea. La 9 ceasuri dimineaţa merg lşft Academie cu Ghica; acolo lucrez pană la 12. La unu mă duc ^repetiţia piesii, care nu mă mulţumeşte pană acum nici de cum, în cît din cauza actorilor voi fi silit sau să retrag piesa, sau să întîrziu representaţia pană la 22 Martie. Te oi înştiinţa despre hotărîrea definitivă, peste cîte-va zile. - 295 - Aice plouă cu cofa de alaltăerî, însă nu-i frig. Şed serile acasă din cauza umezelii. Moartea lui Cantacuzino n'a produs mare impresie între cunoştinţele iui de aice. Pe mine m'a mîhnit mult, deşi mă aşteptam la această veste. Eliza Băleanu a fost foarte pătrunsă şi a plîns mult. Am primit de la Iancu o scrisoare foarte desperată. El se plînge că boala lui merge complicîndu-se. Ce-a mai fi ?.. .. . Scrie-mi cum vă găsiţi? Vă sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. CCCXCIII. Viena, Vinert («885?) Dragă, Am plecat ieri Joi la 9 ore dimineaţa cu trenul expres şi am sosit la Viena astăzi la 2 după amiazi. Timpul ne-a favorizat tot drumul, însă aice am găsit ploaie. Am tras cu Ion Ghiea la Grand Hotel unde vom şedea pană Luni pentru ca să luăm trenul Fulger. Sunt sănătos şi doresc să am veşti despre mata, Mărie, copii şi tontoloace. Scrie mi la Paris îndată, adresînd scrisoarea la legaţiunea romînă. Ţi-oi mai scrie Luni dimineaţa. Vă sărut pe toate de o mie de ori, V. Alecsandri. CCCXCIV. Paris, (1885 }) Dragă, M'am bucurat foarte mult de hotărîrea ce ai luat a veni cît mai degrabă la Paris, căci deabie am sosit aice şi urîtul începe a mă apuca. M'am deprins cu baba mea şi n'am de cine să mă leg. Oi scrie lui Brofft îndată ce mii telegrafia ziua plecare! matale de la Mirceştî. Să mi telegrafiez! şi de la Viena cînd ai să plec! pentru ca să viu să te ieu la gară. Ion Ghica pleacă mînî dimineaţă la Londra. Am să remîn singur pană îî sosi aice. Am văzut astăzi pe Noemia şi nu m'am putut opri de a plînge gîndind la bietul Iancu. Cumnata înălbeşfe şi se îngraşă. .. Are mult curaj ... Te aşteaptă ca să-ţf ajute la instalarea menajului. Iţi păstrează o bucătăriţă . . . In momentul acesta Bengescu a venit să-mi vestească că bă-trîna princesă Sturza a murit la Baden, un an în capăt după — 296 — moartea Iuî Mihalachi Sturza. Atn trimis pe Bengescu să pue pe-ceţile legaţiuneî pe toate uşele de Ia otelul răposatei, din Paris. Timpul e foarte displăcut. Ninge şi e frig. Sunt sănătos. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. cccxcv. Paris, Joî (1885). Dragă, Dacă îl sosi Vineri Ia Viena şi îl pleca Sîmbătă seara, ai să faci două nopţi pe drum şi să soseşti aici la 5 ceasuri de dimineaţă, ori foarte necomodă, căci totul e închis la această oră în Paris. Dacă însă îi pleca din Viena cu trenul fulger, vei face numai o noapte pe drum şi îl sosi aice la 6 ore seara a douazi. Te înştiinţez despre asta, ca să chibzueştî marşrutul matale, ca să nu te espuî Ia o prea mare osteneală şi la răceala nopţilor, care e foarte aspră. Ţi-am telegrafiat să pleci Joî de la Mirceştî pentru că iu scrisoarea matale văzusem că eşti îngrijată despre mine, dar maf mulţumit aş fi dacă al fi combinat plecarea în mod de a sosi Ia Paris neostenită; adică cu tren fulger. Ori cum, te aştept cu mare nerăbdare ca să mă mut la Le-gaţiune chiar în ziua sosire! matale. Casa va fi gata Sîmbătă seara ... Te sărut de o mie de orî. Sunt sănătos şi doritor să te văd ajunsă cu bine în Paris. V. Alecsandri. CCCXCVI. Bucureştî, 29 Ianuarie (1886?) Dragă, Astăzi e sfîntul Petru şi Pavel. E sărbătoarea matale. Iţi trimit o mie de sărutări de împărţit cu copil şi cu Gogu. Eu sunt sănătos şi foarte bine la amicul nostru, la Kneazul; cu toate aceste mult doresc să viu acasă. Cînd oî scăpa de aici? Nu ştiu! Cred că eşti foarte mulţămită de-a te găsi cu Margareta, şi cu tot neamul. Acum eşti adevărat bunica . .. deşi nu încă babă. Scrie-mi cum vă aflaţi... V. Alecsandri. CCCXCVII. Bucureştî, Joî seara 8'/2 ceasuri (1886). Dragă, Pe cînd mata sosiaî Ia Mirceştî, eu am sosit cu bine la Bucureştî. Am tras la hotelul Brofift, camera No. 9. Aştept cu — •297 — nerăbdare să aflu cum te găseşti şi cum ai găsit pe toţi acasă ; ce-au făcut burduful lui Tatu şi Fornailă cînd te-au văzut. Te las să-mi iau ceaiul şi să mă culc. Te sărut, V. Alecsandri. CCCXCVIII. Bucureşti, 19 August 1886. Dragă, Sunt sănătos, dar mă găsesc tot în Bucureşti din cauză că în castelul de la Sinaia se află un văr al Regelui. Nu voesc să fiu indiscret şi să mă amestec în viaţa de familie regală. Insuş Brătianu a întîrziat mergerea lui la Sinaia, pentru acelaş motiv. Aştept dar pe loc ca să-mi dea de ştire D-ra Romalo cînd voi putea să mă duc şi cred că mînî sau poimînî voi primi acea ştire. Iţi trimit un pachet de gazete, care dau detaiurî despre întoarcerea prinţului de Battemberg în Bulgaria. Aice toate spiritele sunt preocupate de hotărîrea ce va lua Rusia în privirea evenimentelor petrecute peste Dunăre. Eu cred că de-o camdată Rusia îşi va înghiţi ciuda, pregătind mai tîrziu un nou renghiu prinţului. In Bucureşti timpul se menţine frumos şi cald. Ce timp aveţi la Mirceştî ? Cum te găseşti de cînd eşti acasă ? Ce a făcut Grosana cînd te-a văzut? Cum se poartă Cutza cu dînsa? Şi cu Hoţoţoiu. Scrie-mi despre toate în scurt Eu, după obicei, ţi-oi scrie ades. Te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. CCCXCIX. Sinaia, Castelul Peleş (1886). Dragă, Am venit eri la Sinaia şi am fost primit ca totdeauna cu mare bucurie de Maestăţile Lor. Amîndoî m'au întrebat de mata şi le-am răspuns că dorul Margaretei tea silit a merge îndată la Mirceştî, dar că la întoarcerea noastră la Paris, vel trece pe la Sinaia şi vel veni să prezentezî omagiile matale Reginei şi Regelui. Aice mi-am găsit odaea mea, unde am dormit astă noapte fără să mă întorc şi sper să petrec cît se poate de bine vreo două săptămînî. Am făcut drumul de la Bucureşti la Sinaia într'un vagon cu Brătianu, cu Mitiţă Sturza, cu Cîmpineanu şi cu Stolojanu şi m'am încredinţat că guvernul este foarte mulţumit de Lega-ţiunea din Paris. Asemine Regele şi Regina mi-au exprimat satisfacerea lor pentru modul cum am condus trebile. Prin urmare, de — .298 la mine şi numai de la mine arîrnă ca să prelungesc cît oî vrea şederea mea în Paris. Ţi-am trimis un pachet de gazete în care al putut ceti că Prinţul Bulgariei a primit mari ovaţiunl peste Dunăre. Astăzi el va intra în Sofia, dar multe a suferit sărmanul din momentul detronare! sale pană la intrare. A fost insultat de Bulgari şi de Kuşi cu o mojicie nepomenită. Dee D-zeu să nu o păţească mai rău. Scrie-mi cum te afli ? Ce fac copilele şi căţeii ? Eu am mare dorinţă dea veni acasă, Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CD. Castelul Peleş, Mercur! 1886. Dragă, Am primit răvaşul matale şi am rămas foarte mulţămit de dispoziiţile ce ai luat în privirea moşiei Bun ministru am. Dacă prinţul de Battemberg ar fi avut miniştri ca mata, nu ar fi fost scamotat de pe tron. El părăseşte Bulgaria peste două zile şi se întoarce în sînul familiei sale. Eu din contră îmi propun să reintru cît mai curînd voi putea, în domeniul ineu, unde voî găsi o regină şi pe Burduful lui tata. Prirtcesa Cuza anunţînd venirea sa la Castel Peleş, Regele m'a însărcinat să mă duc la gară ca s'o primesc. M'am dus în trăsură cu patru postalionî, avînd lîngă mine pe d-şoara Maiorescu şi am adus-o pe Doamna aice, unde a avut cea mai simpatică primire din partea Maestăţilor Lor. Va dejuna cu noi şi pe la 5 ore se va întoarce la Bucureşti, împreună cu frate-său Teodor Rosetti. Timpul e minunat, verdeaţa munţilor poleită de razele soarelui . .. prin urmare mă simt vesel şi sănătos ... Nu fac primblări mari dar în fiecare zi jucăm biliardul cu Regele timp de două ceasuri şi mă găsesc foarte bine de acest regim. Sîmbătă va avea loc pe un vîrf de munte o serbare naţională în onorul luarel Griviţei. In fine pe la 5 sau 6 Septembrie sper să pot pleca de aice, ca să viu de-a dreptul la Mirceştî fără a trece prin Bucureşti. Cînd o fi să ne îndreptăm spre Paris, vom veni împreună la Sinaia. Vă sărut pjl.toate din toată inima, V. Alecsandri. Doamna a fost priimită cu frăţască simpatie de către Regina şi Regele în Castel şi după ce a petrecut cîte-va ore şi vizitat castelul, a plecat la Bucureşti încîntată de cîte a văzut. - 299 — CDI. Castel-Peleş, Sinaia, i Sept. 1886. Dragă, Bucură-te; am început iar a lucra; în ziua de 30 August, aniversarul Griviţel, am asistat în biserica mănăstireî Sinaia, la rugăciunile făcute pentru sufletele vitejilor morţî în luptă; steagul regimentului care a dat asalt cetăţeî, era faţă aproape de altar... sdrenţele lui decorate cu Steaua Romîniei şi străpunse de glonţiî duşmanului, atrăgeau ochii şi-I umpleau de lacrimi. La sfîrşitul leturgieî M. Sa Regina a aninat în vîrful acelui steag o cunună de trandafiri şi de dafini, legată cu o lungă cordea pe care era scrisă de însăşi Regina, următoarea deviză : Rozele pentru ceî vii Laurii pentru ceî morţî I După această ceremonie religioasă, a urmat, în lagăr, deasupra mănăstireî un dejun de 80 de persoane, apoi hora jucată de soldaţi, mînă în mînă cu damele de la Curte şi din Sinaia. Regele şi Regina erau prinşi în mijlocul horei şi spectacolul întreg, făcea admirarea tuturor străinilor ce se găsiau de faţă. înţelegi bine cît am fost de uimit la amintirea vitejilor din timpul răsboiului; n'am putut închide ochii toată noaptea şi a doua zi dimineaţa am scris o poezie intitulată încununarea steagului, care a plăcut atît de mult, încît Regina a şi prescrîs'o fr 1-mos, pe un pergament destinat batalionului de la Griviţa. — Sunt foarce mulţămit că m'am convins de tăria condeiului meu, care zăcea în nemişcare de un an. Acum sunt sigur că la iarnă voi produce lucruri frumoase, care te-or mîngăea de lipsa Mirceştilor. Voi şedea aice încă vre-o săptămînă, apoi voi veni fa apelul Margaretei, pentru ca să petrecem împreună măcar vre-o patru zile. Aştept sosirea lui Ferekydes, pentru ca să se reguleze afacerea decoraţiunilor încuviinţate de Rege. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CDII. Castel-Peleş, Sinaia, 4 Sept. 1886. Dragă, Am mai compus două poezii; condeiul a început iară a alerga pe hîrtie, căci frumuseţile munţilor îmi dă inspiraţia. Cu toate aceste, scopul meu e de a pleca peste 4 zile, pentru ca să găsesc pe Margareta ia ţară şi să petrec cu (ea) măcar cîte-va zile. Aştept numai să vie Ferekydes pentru regularea afacere! de- — 300 — coraţiilor şi Sturza pentru punerea la cale a bisericei din Paris. Dacă or întîrzia, voî fi silit a lăsa totul baltă pană la întoarcerea mea în Bucureşti, adică Ia sfîrşitul lunei. Vă sărut pe toate de o mie de ori, V. Alecsaiidri. Om mînca persicile 'mpreună, cu vin de la Socola. CDIII. Argeş, 12 Oct. 1886. Dragă, Iţi scriu în grabă ca să-'ţî dau de ştire că sunt sănătos. Am sosit eri aice cu Regele şi Regina şi ne întoarcem mîni la Sinaia. — Sfinţirea bisericei a fost favorizată de un timp minunat. Mii de oameni în costumuri naţionale încunjurau biserica. După servirea sfinţire! şi a leturgiei, Regele a pronunţat în gura mare un minunat discurs plin de idei şi de simţiri înalte, apoi după răspunsul lui Mitiţă, a venit rîndul meu. Din capătul scăreî, adresîndu-mă la poporul adunat, am cetit cu glas tare oda ce cunoşti'). Ea a produs mare impresie, mai cu seamă versurile următoare: Un singur om de viţă tare Cuprinde mii de oameriî târî, Precum o ghindă 'n coajă-V are Un verde codru de stejari. Tot poporul le-a înţeles şi a strigat ura! Serbarea s'a desăvîrşit în regulă perfectă şi oraşul Argeş e animat de veselie. Deseară avem masă mare şi mînî la 10 oare plecăm. Mă găsesc bine găzduit; serile şi dimineţile sunt recî, prin urmare nu mă despart de paletourile No. 1 şi 3. N'a venit încă vreme să pun blană, căci soarele a fost ferbinte toată ziua. La Sinaia voî maî şedea vr'o 4 zile mult; iar la Bucureşti numai două, după care mă voî întoare la Mirceşti ca să ne gătim de plecare la Paris. Să te găsesc sănătoasă, te sărut de o mie de ori, , V. Alecsandri. Iţi aduc nafură ^ la sfinţirea bisericei.- . ') «Odă la Curtea de Argeş.» V. «Conv. Ut» XX. p. 692. - 301 - CDIV. Castel-Peleş, Sinaia, 14 Oct 1886. Dragă, Neam întors de la Curtea de Argeş în deplină sănătate, deşi părăsiţi de timpul cel frumos ce l'am avut pentru sfinţirea bisericei. A doua zi după această ceremonie, iarna a început a-şî-arata vîrful nasului, începînd prin o ceaţă deasă şi rece şi sfîrşmd chiar prin căderea de omăt pe munţii de la Sinaia. Două zile ceaţa a ţinut îndesîndu-se tot mal mult, încît pe la 4 ore era nevoit de aprins lumina electrică în castel. Nu era chip de eşit afară şi înţelegi bine că n'am eşit din căldura castelului.. . M'am apucat de scris pentru ca să-mi ocup ceasurile şi după dorinţa Regelui am compus legenda sfinţirel bisericei de la Argeş, care se leagă cu aceea a Meşterului Manoli. — Toţi spun că am reuşit foarte bine. Acum îmi rămîne de a pleca de la Sinaia, însă nu vrea Regele să mă lase a părăsi Castelul. Cu toate aceste sper să mî leu sborul peste vreo trei zile, adică Luni, pentru ca să mă pot porni Marţi sau Mercur! din Bucureşti. Sunt sănătos şi foarte doritor de a primi răvaş de la mata. Doctorul Valiano mia scris dîndu-mi veşti bune de casa de la MirceştI. Scrie-mi sau telegrafiază-mi cum te găseşti. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. CDV. Sinaia, Joî (1886). Dragă, Am primit răvaşul matale şi m'am bucurat mult că sînteţî cu toţii sănătoşi. Eu, aseminea mă simt bine şi doiitor de-a veni acasă, dar nu pot scăpa de aice. După invitarea Regelui şi a Reginei trebue să mai şed vreo săptămînă cu Maiestăţile Lor. Nu cred dar, să putem pleca la Paris înainte de sfîrşitull unei. Asta nu mă supără nici de cum, pentru-că om avea timp să regulăm despre clădirea casei şi să primim cîştiul moşiei. Sper că pană atunci Xenopol şi societatea de construcţii vor termina planurile lor şi vom alege între ele după plac şi cuviinţă. îmi spui că devizul presentat de architectul de la Miclăuşeni îţi pare cam scump. Aş vrea să'l cunosc. Trimite-mi dar planul cu devizul aice, ca să-mi fac o idee despre valoarea lor. Berlier a scris că a expediat portretul meu. Poate că va sosi aice în vreme cît m'oî găsi pe loc. Maiestăţile Lor au primit — ¿02 — cu mare mulţumire dea fi expus portretul în castelul lor. Poate că va fi pus în sala micului şi frumosului teatru din castel şi dacă va plăcea, sper că Berlier va fi chemat a face portretele Regelui şi a Reginei. Timpul a început a se cam răci; nu-mi pasă, căci nu ies pe afară. Merile şi perile din Mircestî sunt din zi în zi mai apreţuite şî mai cu gust mîncate. Vă sărut pe toate de o mie de ori, V. Alecsandri. CDVI. Castel-Peleş, Sinaia, 19 Oct. 1886. Dragă, Pană a nu pleca din ţară, am mare nevoie de a mă întîlni cu Brătianu, pentru mai multe afaceri, însă e foarte greu de al găsi, căci e necontenit dus la via lui de la Florica. Regele m'a asigurat că Mercuri, adică răs-poimînî are să fie aici consiliu de Miniştri şi că Brătianu va veni negreşit; M. Sa m'a îndemnat prin urmare să 1 aştept pe loc, pentru-că numai aşa oi avea prilej al videa şi timp de a-î vorbi. Asemenea şi cu cei-lalţî miniştri, pe care cînd îi cauţi în Bucureşti, rar îi găseşti. Am hotărît dar să urmez sfatul Regelui şi să întîrziî plecarea mea din Castel pană Mercuri, cînd voi pleca împreună cu Brătianu în acelaş vagon. Regina şi chiar Regele ar vrea să mă mai ţie la Sinaia, dar cu toată plăcerea ce am de a petrece între minunile Castelului, trebue să mă gîndesc că iarna vine, că drumul pană la Paris e lung şi că nu am timp de perdut. Aşa dar plecarea mea este ficsată pentru ziua de Mercuri seara. Voî şedea cel mult Joî şi Vineri la Bucureşti. Sîmbătă voi porni spre Mircestî şi Duminică voî sosi acasă. Scrie-mi îndată dacă maî ai trebuinţă de bani de hîrtie şi înseamnă ce sumă anume, pentru ca să schimb napoleoni cît este agio cunoscut. Primit-aî vreun răvaş de la copil? Cred că acum trebue să fie instalaţi la Nisa. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. Am compus o lungă legenda a sfinţireî bisericei de la Curtea de Argeş şi am dedicat-o Hj^ineî; ceea-ce le-a produs o mare bucurie; Mititză Sturza căruia â»f cetit-o azi dimineaţă, a rămas uimit şi încîntat de ea. — 303 — CDVII. Bucureşti, Joî (1886?) Dragă, Precum te-am înştinţat prin scrisoarea mea de Ia Sinaia, am venit erî seară Ia Bucureşti împreună cu Brătianu, care 'ţi trimete multe complimente, şi o droaie de miniştri. Astfel am avut prilejul de a vorbi de toate afacerile Legaţiuneî. Mai am să mă întîlnesc cu Dl Coutouly şi cu Ferekides şi apoi voi fi liber. Sper dar să plec Sîmbătă seara, ca să ajung Duminică dimineaţa la Mirceşti. Scrie-mi îndată dacă doreşti ceva de aici. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. CDVIII. Bucureşti, 24 Octombrie 1886. Dragă, Am fost aseară la teatru de am revăzut pe bătrînul Millo cu cucoana Kiritza la Iaşi şi mărturisesc că am fost uimit de a videa succesul acestei piese, care s'a reprezentat pentru în-tîia oară la 1844... adică cu patru-zecî şi doi de ani înainte. Cîte suvenire de tinereţe a deşteptat în mine acest tablou al Societăţii noastre de acum aproape o jumătate de secol!.. Bietul Millo, îmbătrînit, slăbănogit a jucat cu multă vervă, deşi nu-1 mai ajuta glasul, nici memoria. Publicul format de noua generaţie a rîs cu hohot ca şi acel de la 1844 şi zărindu mă în lojă (pe care Kiriţa o numea lojniţă) după ce l-a rechemat pe Millo, a început a striga cu sgomot autorul! Am fost obligat iar a mă prezenta pe scenă, deşi nu-mi prea cuvenia! In toată sala Millo şi eu numai, înfăţişam epoca cucoanei Kiriţa cu trăsura ei cea galbină, cu caii de poştă ai lui Privileghe, etc. Cum trece vremea, cum se schimbă lumea Intre acte, Direcţia şi actorii au venit să mă roage ca să rămîn Sâmbătă pentru ca să asist la reprezentaţia Fîntînel Blan-duzieî. N'am putut face altminteri decît să primesc a le îndeplini cererea, mai cu seamă că astfel voi avea prilejul de a zice cu calul lui Toma Alimoş: Să arăt la bătrineţe Ce-am putut la tinereţe. Aşa dar, voi pleca Duminică seara şi voi sosi Luni dimineaţa. O zi de întîrziere şi alta nimicită. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. — 304 — Agio s'a suit. Nu crezi că am nimeri dacă am schimba in hîrtie banii... cîştiului Sf. Gheorghe. Am avea astfel un cîştig însemnat. Scrie'mî! . CDIX. Castelul l'eleş, Sinaia 2 Octombrie 1887. Dragă, De cînd al plecat de aice, timpul s'a menţinut frumos. Astăzi însă munţii au dispărut sub neguri şi plouă cu cofal Eu sunt sănătos, dar îmi lipseşte lumina veselă a soarelui. Am primit o scrisoare de la Mărie în care îmi spune că Mărgărita are o rana la picior şi că D-l Sculy ar fi declarat că copila e scrofuloasă. Doctorul Teodori ce se găseşte aice şi care a văzut pe Mărgărita la Mirceşti, este încredinţat că e sănătoasă ca un trandafir. Pe cine să credem ? Dacă îi avea timpul să te repezi pană la Iaşi, am şti adevărul. Scrie-mî cum te găseşti şi ce au făcut Grosana şi Cuţa şi mai ales Hoţoţoi cînd tea văzut. Vă sărut, V. Alecsandri. CDX. Castel Peleş, 12 Octombrie 1887. Dragă, Fructele au ajuns în bună stare şi plac foarte mult, atît Regelui cît şi Reginei, care m'au însărcinat să 'ţî trimit mulţumirile lor. D-l Architect Mândrea a sosit aice şi mi-a adus planul. Imî place mai mult decît toate celelalte făcute de Xenopol. Regina îl găseşte frumos. Devizul se urcă la aproape 60.000 franci, soco-tindu-se 10 la sută pentru munca Arcbitectuluî. Prin urmare costul lucrului se sue numai la 50.600 franci. Nu cred să putem preface casa mai ieftin. împărţeala este tocmai după indicările mele. Am spus D-lui Mândrea că nu pot lua nici o hotărîre pană a nu mă consulta cu mata. Am păstrat dar planul, ca să ţi-1 arăt cînd m'oî întoarce la Mirceşti. Gîndul meu este de-a pleca de aice peste 12 zile, adică la 24 Octombre. Voi merge la Bucureşti, unde voi şedea vre-o patru zile ca să mă pot întîlni cu Ministru şi apoi voi veni acasă ca să mă odihnesc şi să indop pe Burduf cu şoşol. Munţii sunt albi, timpul e rece deşi frumos. Eu nu ies din Castel şi sunt săjiătos. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. - 305 - CDX1. Castel Peleş, 3 Noembrie 1887. Dragă, Astăzi e aniversarea căsătoriei Regelui şi a Reginei. La dejun s'au ridicat mal multe toasturi, între care unul al meu, în versuri') din partea pîrîuluî Peleş, care învîrteşte moara turbinei producătoare de lumină electrică. El a plăcut foarte mult la amîn-doî, care miau mulţămit din toată inima. După masă, Regina mi-a spus că Regele este foarte mîhnit de boala feciorului împăratului Germaniei, care era chemat a moşteni tronul. El are din nenorocire aceeaş boală ca şi bietul Iancu, cancer în gît. Prin urmare e condamnat de doctori! Regele a fost în legătură prietenească cu prinţul imperial tocmai din copilăria lor, au făcut împreună răsboiul cu Danezii şi. cu Austriaciî şi au trăit împreună ca doi fraţi. Moartea apropiată a prinţului afectează pe Rege într'un grad care îngrijeşte pe Regina. Ea m'a rugat dar să nu plec de aice decît odată cu Mae-stăţile Lor, adică peste şase zile, fiind-că prezenţa mea la Castel e un isvor de scumpă distracţie pentru Rege. Ce trebuia să răspund ? Negreşit că voi şedea cu mare mulţămire, căci adevărata prietenie se arată la nevoe. Aşa dar înainte de 9 Nov. nu pot pleca. Această întîrziere te va supăra foarte, însă judecă dacă aş putea să o înlăturez. Pe lîngă această veste tristă, iată alta mulţămitoare. Am început a lucra şi am produs o frumoasă poezie intitulată Balada Peleşulul, care a produs mare plăcere Regelui şi Reginei. Fiind dar că m'a apucat iar strechia lucrului, voi profita de aceste zile, spre a compune alte bucăţi. Sper să mă întorc la Mirceştî cu mîna plină. Timpul e frumos şi eu sănătos. Scrie-mi cum te găseşti şi ce faci. V. Alecsandri. CDXII. Bucureşti, Otel Capsa 11 Noembrie 1887. Dragă, Telegrama mea de erî cred că tea liniştit. Voi pleca poimînî Vineri la Mirceştî, căci am deplină sperare de a mîntui trebile Legaţiuneî pană atunci. M'am întors la Bucureşti împreună l) Poezia: «Urarea Peleşuluî». Vezi «Monitorul oficial» 1887, p. 4024. 72278 20 — 306 — cu Regele şi Regina, care n au vrut să mă lase de la Sinaia înaintea Maiestăţilor Lor. Aice am găsit pe Bălăceanu şi am făcut o vizită chiar erî seară luî Brătianu, care împreună cu Dna Brătianu îţi trimit multe şi afectuoase închinăciuni.. . Sunt sănătos. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. CDX1II. Castel-Peleş, 4 Oct. 1888. Dragă, Sunt sănătos. Am regulat plecarea mea de aice pe la 22, cel mai tîrziu 25 Octombrie, pentru ca să am timpul necesar de a termina cu d-l Carp afacerile Legaţiunei şi a revedea socotelile moşiei. Cred că totul va fi sfîrşit pană la 1 Noembrie, pentru ca să putem pleca pe la 3 Noembrie şi ajunge la Paris la 7. Mărie mi-a scris că te-aî întors de la Socola foarte ostenită şi că tuşea nu încetează de a te necăji. Te rog să nu neglijezi sănătatea, căci ea este cea mai scumpă avere. Mă tem să nu te pui bolnavă la drum în timpul ierneî. Ar trebui să mă asculţi cum te ascult eu, cînd e vorba de sănătate, căci ce ne ar folosi averea cînd nu neam putea bucura de dînsa. Te rog, dragă, să cauţi în saltarele de la dulapul cu valuri de muzică o carte intitulată: Ballades et chants populaires de la Roumanie, traduites par M-r Alecsandri, 1853, şi să mi-o expedu-eştî aice, căci e destinată Reginei. Mărie mi-a trimis un exemplar cam rupt. Scrie-mi cînd îî avea im ceas liber. Vă sărut pe toţi şi pe toate cu dragoste. V. Alecsandri. CDXIV. Castel-Peleş, 6 Octombrie 1888. Dragă, Am primit depeşa matale şi m'am bucurat să aflu că eşti sănătoasă. Tot astăzi am primit şi o scrisoare a Doctorului Valliano, care îmi spune că tot te supără tusa. Cum am face ca să-ţi treacă ? găseşte o doctorie. Aici plouă azi cu cofa şi în Castel e un întunerec trist. Toţi stăm prin odăile noastre lungfp pe canapele, cetind sau dormind. Aşteptăm să se aprindă lumîÎKt electrică pentru ca (să) mai prindem la veselie. Sunt sănătos, şi mă feresc de frig, de vînt. etc. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. - 307 — CDXV. Castel-Peleş, 9 Octombrie 1888. Bravo, băbuşcă! .. Eştî harnică şt voinică cît opt; dee Dzeu să fii sănătoasă cît optsprezece. De cînd am plecat din Mirceştî aî cules via de la Socola, aî mîntuit sămănăturile de toamnă, al început culesul popuşoiuluî, aî umplut treî coşere şi-ţf maî rămîne încă de umplut coşerul ce se lucrează. Cînd al putea să vinzî griul şi ovăzul înainte de plecarea la Paris, minunea a fi completă. Am scris luî Privileghi îndată, pentru ca să-i dau de ştire că aî să trimeţî în săptămîna ce vine cîte-va lăzî la adresa lui şi l'am rugat să reguleze expeduirea lor pe mare pană la Marsilia şi de acolo pană la Paris. Aştept panerul cu merele. Regele îl aşteaptă asemenea cu mare plăcere şi îţi mulţumeşte, căcî afară de poamă, nu sunt alte fructe pe masă de o săptămîna. Sper că vor ajunge în bună stare şi vor fi bune de mîncat. Am pus Ia cale ca să se aşeze merele pe poliţe, într'o cameră nici prea rece, nici prea caldă şi am recomandat ca să le păstreze numai pentru Regele. De ieri ne găsim în iarnă. Ea s'a coborît de pe munţi în vale, aducînd omăt destul şi ger. Astăzi toate nasurile sunt pătlaginii; dar Castelul e bine încălzit şi nici nu vreu s'o ştiu. Pre cît am înţeles Regele şi Regina ar vrea să mă ţie aice mai mult de cît plănuisem, dar oi căta să scap pe la 25 Octombrie numaî decît, pentru ca să nu ne apuce iarna grea pe drum. Complimentele mele lui Burduf şi nuntă veselă cu roadă. Vă sărut pe toate din toată inima, V. Alecsandri. Auzisem că Ion Ghica ar fi bolnav; i-am scris şi azi am primit răspuns scris de Dna Ghica şi iscălit de el, prin care îmi dă de ştire cl se află la insula Wight într'un hotel splendid, pe malul Oceanului şi că se prăjeşte la soare. Complimente matale din partea lui şi a Dnei Ghica. Ţi-am scris că a fost aice Mititză Sturdza. Am vorbit multe împreună şi m'am convins că face opoziţie ministerului nou, fără a fi contra Regelui. Cît pentru Brătianu nu l'am văzut încă, fiindcă n'a venit la Sinaia în vara aceasta. — 308 — CDXVI. Castel-Peleş, 7 Octombrie 1888. Dragă, Azi dimineaţă ne-am trezit cu iarna în ţară. Ea şi a întins cojoacele albe pe vîrfurile munţilor şi. eu mi-am adăugit o nouă pătură de bumbac la piept. Vezi cum mă îngrijesc de mine pentru, ca să nu'ţi ocazionez nici un necaz şi nici o supărare. Ast-fel ar trebui să faci şi mata pentru ca să fiu liniştit ! In faţa ferestrei mele văd piscurile înălbite şi îngheţate şi cu toată sălbatica lor podoabă nu'mî vine gust nici decît de a mă plimba pe sub brazii încărcaţi. cu ţurţuri. Prefer să fac mişcare de-alungul galeriilor încălzite din castel, pe covoare groase unde nu pătrunde frigul. Atee avem pe Dl Lecomte de Nouy care a dres biserica de la Curtea de Argeş şi care face minunate fotografii. El a scos portretele tuturor oaspeţilor din Castel ; al meu pare a fi foarte nimerit. Ţi l'oî aduce cînd m'oî întoarce acasă. Marie mi-a scris că mal toate merele s'au stricat ; îmi pare rău că în anul acesta nu pot face mulţumire Regelui. Maiestăţile Lor m'a întrebat ades de mata, auzind de vrednicia ce al arătat în urma ciclonului ; Regina m'a însărcinat să-ţi scriu ca să nu te osteneşti mal mult de cît te iartă puterile. Văcăreştele sunt aice ; Domnişoara Hélène, poeta, a fost numită în locul D-nel Romalo, care va fi în curînd declarată prima damă de onor a Cutţeî. Sunt sănătos, deşi cîte odată îmi e cam urît din cauza lipsei de lumină. După dejun, pe cînd toţi se retrag în odăile lor, mă întind pe canape, cetesc şi adorm. Mi se pare că toţi fac ca mine Seara jucăm biliardul pană la 10 ceasuri şi jumătate ... e poi buona notte ! Vă sărut pe toate de o mie de ori, V. Alecsandri. CDXVII. Sinaia, Castel-Peleş 8 Octombrie 1888. Dragă, Astă-noapte, pe furiş, iarna s'a coborît de pe vîrful munţilor în vale. Totul e alb împrejurul nostru şi omătul cade neîncetat, ca şi cînd ar vroi să ascundă orice urmă de verdeaţă. Brazii sînt acoperiţi cu ţurţuri, atmosfera încărcată cu negură şi soarele s'a ascuns nu ştiu unde, pentru ca să nul degere nasul. - 309 — Spectacolul e frumos, prea frumos, dar îmî place a-1 admira de după geamuri, pe cînd focul pîlpîe în sobă şi ceaiul mă îndeamnă st-l beau pentru ca să mî păstrez căldura. Şţil cum se ghemuesc mîţele la gura sobei şi cu ce ochi visători se uită în fund cînd se apropie iarna, astfel şi eu, închis în casă privesc năvălirea ză-pazei în sînul ţârei. Ce timp aveţi la Mirceştî ? Am primit volumul ce mt-aî trimis şi l'am şi dat Reginei. Aştept acum de la Paris un bronz, ca acel ce mi-a oferit Măria Cantacuzin, pentru ca sil prezentez Maiestăţii Sale, căci el înfăţişează una din eroinele poemurilor Sale. Bengescu îmi scrie că totul merge bine în Avenue Montaigne, şi că tot personalul Legaţiunei ne aşteaptă ca să ne iasă înainte la gară, precum a urmat în toţi anii... Dee Domnul ca să putem trece prin Galitzia şi Austria fără greutate şi fără vijelii de iarnă. Vă sărut pe toate din toată inima, V. Alecsandi. CDVIII. Castel-Peleş, 11 Oct. 1888. Dragă, Te bucură căcî am început a lucra! Am scris erî trei poezii şi am avut mulţumire de-a mă încredinţa că nu mi s'a tocit condeiul. Sosirea erneî şi lumina albă a zăpedei au efectul de-a-mî aduce inspiraţii. Ele îngheaţă natura, dar tot odată îmî desgheaţă crierii şi mă îndeamnă a scrie. Mai am încă de şezut două săptămînî în castel şi cred că voi mal produce cîteva bucăţi în versuri, căci liniştea şi lipsa de griji sînt pentru mine condiţii neapărate pentru lucru. Am uitat să-ţi spun în scrisoarea de eri, ca să espedueştl la Paris cele două tablouri care reprezintă fructe şi scena lui Toma necredinciosul cu Christos. Nu ştiu dacă paravanul din odaia mea s'ar putea trimite odată cu cele l'alte efecte. Merile şi perile sînt foarte gustate de Regele, de Regina şi de fratele ei, Prinţul de Wied şi fiind-că numărul lor nu e mare în anul acesta, am pus la cale ca să se păstreze numai pentru Majestăţile lor. Musafirii fac zîmbre ! Ce vreme aveţi pe-acolo ? Ninge, plouă ? Se zice că în Bucureşti e timpul foarte uricios. Dee Domnul să se îndrepte pe cînd a fi să plecăm. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. — 310 — CDXIX. CastelPeleş, 12 Ocl. 1888. Dragă, am scris legenda Romînceî') care în vremea lui Sturza Vodă a eşit înaintea plugului trimis de Vodă ca să taie în două moşia răzeşilor vecini cu Flăniînzii, şi a depus copilul ei la picioarele boilor, zicînd să tragă plugul peste trupul copilului. A plăcut foarte mult Reginei, care s'a şi apucat să o traducă în limba germană. Astăzi a sosit din Paris bronzul ce am comandat pentru Maiestatea Sa şi care e întocmai cu acel ce mi la oferit Măria Cantacuzin. Nu pot să-ţi descriu bucuria Reginei primindu-1. El e foarte admirat şi acum e depus în cabinetul ei de lucru. Am adus vorba asupra zilei plecărei mele de aicea adică la 25 a lunei, zicînd că concediul meu expiră la sfîrşitul luneî şi că o să am nevoie de vreo 6 zile ca să-mî pun toate trebile la cale pân' a nu porni din ţară. Cred că va fi oarecare luptă, însă sper să 'mi pot îndeplini gîndul. Timpul s'a îndreptat, soarele a revenit, însă gerul e foarte simţitor încă. Vă sărut pe toate, V. Alecsandri. CDXX. CastelPeleş, 15 Oct. 1888. Dragă, Timpul urmează a fi splendid. Deşi vîrfurile munţilor sînt acoperite cu omăt, la poalele lor clima e dulce pe la amiază şi îmi permite a face primblări cu Regele şi cu Regina, cîte două ceasuri pe jos. Este speranţă că toamna se va menţine tot ast-fel de frumoasă pană pe la 15 Noemvrie şi că vom putea face voiajul nostru la Paris fără a suferi de frig. Trebue însă să ne pornim numai decît pe la începutul lunii viitoare şi aştept ca să-mî dai de ştire când ei fi gata de plecare; păn' atunci eu mă păzesc de tot ce ar putea să-mî stingherească sănătatea; fă şi mata ca mine, pentru ca să ne întoarcem tontoroi la Paris. Am primit o scrisoare de la Ion Ghica, din insula Wight, care îmi face cunoscut că se găseşte bine, dar scrisoarea e numai iscălită de dînsul, căci Princesa îi serveşte de secretar. Bengesco îmi dă ştire că femeia lui a sosit în Bucureşti pentru trebi de clirotfwfrie; am să merg s'o văd cind oi pleca de ') «Plugul blestemat». — 311 — aice. Nanu aspiră a fi numit prim secretar la Bruxella sau la Londra. Dacă va isbuti, voi cere să se rînduiască Cretzeanu în locul lui", ca unul ce se bucură de stima Regelui şi e un băiat inteligent şi onest. Toţi proprietarii de şaleturi s'au întors la Bucureşti, încît Sinaia a rămas pustie, numai Ministrul Franţei Coutouly şi Văcă-reştele au mai rămas pe loc. Poeta e numită domnişoară de onor a Reginei şi traduce poeziile Maiestăţii sale în versuri franceze foarte nimerite. Eu am scris în toate zilele cîte ceva şi Regina le traduce în limba germ mă, încît precum vezi, Castelul a redevenit un cabinet de lucru, decînd ne-au slăbit musafirii. îmi pare bine că m'am convins de puterea condeiului meu şi sînt încredinţat că vom întrebuinţa cu roadă la Paris, găsindu-ne amîndoî liniştiţi şi feriţi de orî-ce grijă. Am mulţime de planuri în cap. Scrie-mi cum te afli şi cum vă aflaţi cu toţii. Vă sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. Lupu Bogdan a fost ales deputat de Roman. CDXXI. Castel Peles, i Oct. 1888. Dragă, Iţi scriu astăzi numai cîte-va rînduri pentru ca să-ţi spun că sînt sănătos şi că am anunţat Reginei plecarea mea de aici pe Duminecă, adică peste 6 zile. M. Sa m'a întrebat dacă ri'aş putea să 'mi prelungesc congediul; am răspuns că nu voesc nici o favoare de la dl Carp şi că avînd a porni la Paris cel mai tîrziu la 2 Noemvrie, îmi trebue măcar vreo şase zile pentru ca să-m pun trebile la cale, înainte de a mă depărta din ţară. Astă veste nit i-a plăcut nici decum dar n'am ce face. Mă tem acum ca Regele să nu mă împiedece, fiindcă cumnatul său, Prinţul de Wied, are a pleca Vineri şi Castelul are să rămîie cam lipsit de oaspeţi drăgălaşi. Voi cerca însă toate chipurile ca să nu întîrzil mai ales că m'a ajuns dorul de casă şi de băbuşcă. Aştept o scrisoare de la mata, care să-mi anunţe că totul este gata la Mirceşti. Vă sărut pe toate de-o mie de ori, V. Alecsandri. Dl Văcărescu, tatăl poeteî, a fost numit ministru la Bel: grad. — 312 — CDXXII. Castel Peleş, 18 Oct. 1888. Dragă. Azi m'am prăjit la soare ca un Lazaroni de la Nea-poli, admirind frumuseţea natureî.sub lumina toamneî şt corapu-nînd în minte-mî strofe armonioase. Nu-ţî pot spune ce bucurie simt cînd scriu o pagină de versuri; îmî pare că de-abia acum am început a ciripi în limba poetică. Ca vechi lăutar, care a cîntat aşa de mult, mi-am luat vioara din cuî unde o aninasem de multă vreme şi iată-mă acum trăgînd din arcuş cu foc şi cu măestrie. Mult să ţie încă această beţie de cîntic ? Nu ştiu, dar aşa 'mî pare, că ea nu va înceta de curînd, dacă îi fi mata sănătoasă şi prin urmare nu voi fi supus la nicî-o grijă. Ştii cît de puţin trebue ca să-mî curme glasul, îmi fac pregătirile de plecat pe Duminică . . . dacă a vrea D-zeu, vorba luî Nastratin Hogea. Pe Regina am avizat-o de proiectul meu, acum rămîne să conving şi pe Regele de neapărata nevoie ce am a pleca maî curînd. Vă sărut pe toate cu dragoste, V. Alecsandri. CDXXIII. Castel Peleş, 21 Octombrie 1888. Dragă, Regele pleacă Duminică Ia Bucureşti pentru ca să în-tovărâşască pe cumnatul său, Prinţul de Wied ce se întoarce în Germania şi Maiestatea Sa va reveni la Sinaia de abia Marţi. Prin urmare sunt obligat al aştepta aice, unde mi-a zis să rămîn. Voi pleca deci MercurI sau cel mal tîrziu Joi, căci Regele are să vină cu trenul de 8 ceasuri seara, şi d'abie l'oî întrezări pentru ca să-mî fac adio dacă, precum proectasem, aş pleca MercurI dimineaţa. Ori cum, eu voi fi întors la MirceştI Sîmbătă sau Duminică dimineaţa. Ţi-oî telegrafia de la Bucureşti. Am scris pentru Regele o frumoasă poezie, ce-I voi prezenta în ziua plecare! mele. Timpul se menţine frumos. Dee Domnul că să maî ţie tot aţtf-fel pană ce vom ajunge la Paris. Am scris luî Oiănescu ca să-atî procure tescherele de liberă trecere prin Austria, Germania, Franţa, ca să fiu scutit de vizitele vămilor. Le voi găsi la Bucureşti. Scrie-mi dacă socoti că totul va fi gata pe la sfîr-şitul lunei şi de vom putea să ne punem la drum pe la 2 sau 3 Noemvrie. - 313 Primesc chiar acum răvaşul prin care îmi faci cunoscut că aï vîndut griul şi ovăzul. Deşi preţurile nu sunt tocmai bune, foarte nimerit şi cuminte aï făcut, vînzînd acele producte pană a nu pleca. Cine ştie ce era să mai fie de ele pană în primăvară î Cîtă sumă ai prins din această vînzare ? Crezi că ea o să ajungă a acoperi toate cheltuielile, plata datoriilor la Roman, lefile slugilor, îngropatul viilor, etc., sau a fi nevoe să-ţi trimit ceva din leafa mea, cînd oi sosi Ja Bucureşti ? De s'ar vinde păpuşoiul cu preţ bun, la anul tot ar remînea ceva folos. Te sărut de o mie de ori, V. Alecsandri. CDXXIV. Castel Peleş, 22 Octombrie 1888 Dragă, Ai auzit nenorocirea ce s'a întîmplat la Ruginoasa? Prinţul Démètre ') s'a ucis ; pentru ce şi cum nu ştim, dar un telegram ne-a adus această tristă veste ieri. Regele şi Regina m'au însărcinat să scriu Doamnei din parte-le; ceea ce am şi făcut. Astăzi Teodor Rosetti mia telegrafiat de la Ruginoasa că Doamna este cu totul sdrobită de durere ; am răspuns imediat, din partea matale şi a mea, complimente afectuoase de condoleanţă. Sărmana Doamnă ! Ce viaţă necăjită pentru dînsa, de cînd au crescut băeţii mari. Privileggio mi-a scris înştiinţîndu-mă că a primit lăzile în număr de trei, că ele cîntăresc 400 de kilograme, că le-a transportat la biuroul vapoarelor Fresinet, şi Ie-a recomandat ca să fie scutite de umezeală pe cît se poate. Cheltuiala transportului se sue la 25 fr. Chitanţa a fost trimisă matale la Mirceşti. Regele pleacă mîni Ia Bucureşti şi se întoarce Marţi aice. Ia plăcut foarte mult poezia mea. Vă sărut pe toate cu dragoste, V. Alecsandri. CDXXV. Castel Peleş, 23 Octombrie 1888. Dragă, In sfirşit am isbutit a obţine încuviinţarea Regelui şi a Reginei ca să plec Joi dimineaţa. Voi şedea două sau trei zile în Bucureşti pentru ca să regulez cu Dl Carp oare-care afaceri l) Prinţul Dimitrie A. Cuza. — 314 — ale Legaţiuneî şi sper să mă întorc acasă Duminică, sau cel maî tîrziu Luni seara, căcî am de gînd a călători ziua. Aflu că Démètre Cuza a murit de oftică, dar că nu s'a sinucis . ., Cu atîta maî bine pentru biata Doamnă care este sdro-bită de durere. Am primit scrisoare de la Ion Ghica ; el se desfătează sănătos în insula Wight şi asistă lâ toate reprezentaţiile date de amatori... Astăzi timpul dă semne de schimbare. Munţii sunt acoperiţi cu negură. Iarna se apropie ; e timp de fugit ! Te sărut de o mie de orï, V. Alecsandri. Am scris legenda Crinului care a făcut pe Regina să plîngă. Are să o traducă îndată. CDXXVI. Castel Peleş Sîmbâtâ — 1S88 (.luna ?) Dragă, Mă găsesc de Miercuri trecută la Sinaia, bucurîndu-mă de un timp minunat. Prinţul de Galles a sosit aice de alaltăerî, încîntat de primirea ce i s'a făcut şi mai cu seamă de frumuseţea fetelor care sunt în palat, căci el este mare apreciatbr al frumuseţii. Regina a organizat în onorul lui un şir de reprezentaţii în teatrul din Castel, foarte nimerite şi care obţin mare succes. Cred că Prinţul va duce cu el neuitate suvenire din Romînia şi va lăsa tot asemine suvenire aice, căci el este foarte amabil cu toată lumea. Ieri am avut ocazie de a vedea pe toţi miniştrii, veniţi ca să se prezinte Prinţului, însă nu am avut prilej de-a le vorbi de trebi. Toţi s'au arătat cătră mine destul de prietenoşi. Cît pentru Regele şi Regina, nu am nëvoe de a mai spune că î-am găsit tot aşa de simpatici ca în trecut. Scrie-mi cum te afli ? In mijlocul serbătorilor de aice, gîndul meu tot răŞaîne neclintit în privirea sănătăţii matale. Dacă¿6 adevărat că mă iubeşti, nu poţi să mi-o probezi mai bine de cît îngrijindu-ţi de sănătate, pentru ca să te regăsesc voinică şi frumoasă. Vă sărut pe toţi din toată inima, V. Alecsandri. TABLA NUMELOR Agaricï, p. Si. Alex. Th., p. 104. Alecsandrescu Gr., p. 152, H3, 182, 183, 187. Alecsandri I., p. 124, 138, 139, 141, 14«, 171, 172, 281, 282, 283, 305. Ascoli, p. 106, 275. Aslan N., p. 61, 227. Aurelian P. S., p. 170, 171. Bal Charles, p. 141. Balassan, p. 87, 88. Băleanu Eliza, p. 295. Bălăceanu, p. 275, 291,306. Baligot, p. 260, 262, 271, 282. Bals, D-na, p. 265. Barnuţiu, p. 12, 36. Bambjrg, p. 223. Battenberg Al., p. 191, 297, 298. Bengescu-Dabija, p. 66, 152, 187. Bengescu G., p. 151, 155, 156, 157, 158, 295. 309, 310. Berlier, p. 301, 302. Bianu I., p. 137, 170. Bibescu Pr. G., p. 217, 232, 233. Bismark, p. 109. Blrsescu Agata, p. 225. Blaremberg, p. 248, 249, 252, 253. Bodnărescu S., p. 66, 112. Bogdan Lupu, p. 97, 311. Bogdan G., p. 207, 209. B >iagi, p. 114. Boissier Gaston, p. 240. Bolliac C, p. 49. Bolintineanu, p. 42, 45, 53. Bonaparte Wyse, p. 165, 276, 277, 278, 279, 280, 281. Boné, p. 265. Bonheur Ko-a, p. 14. Boulanger, p. 215, 218, 229, 230. Brătianu I., p. 12, 100, 102, 103, 212, 214, 216, 217, 223, 226, 231, 248, 249, 250, 252, 253, 291, 297, 302, 303, 3°6. 3°7- Brînză D-r, p. 86, 88, 201. Buicliu, p 234, 235. Burki, D-na, p.. 215. Byron, Lord, p. 49. Callimach-Catargiu, p. 265. Calinderu, D-r, p. 232, 234, 235. Câmpineanu, p. 297. Canlacuzino I. A. (Zizin)p. 69, 83, 104, 114, 145. 232, 294. Canlacuzino Gr., p. 204. Cantacuzin Măria, p. 309, 310. Cantemir D., p. 84. Caragiani, p. 50. Caragiali I., p. 140. Carnot Sadi, p. 211. Carp P. P., p. 28 (notă), 39, 89, 249, 306, 311, 313. Catargiu Lascar, p. 229, 237, 238. Catargi Paul, p. 277. Caudela, p. 140. Cavour, p. 99. Cazeneuve, p. 87. Cazimir V., p. 232. Ceaur-Aslan N., p. 227. Cerlenti, p. 223. Cihac, p. 75. i°4, i'4. 155* '56-Cipariu, p. 8, 36, 50. Codrescu Th., p. 45. Cogălniceanu M., p. 7, 45, 48, 74, 77, 102, 103, 183, 195, 196, 197. "99. 202, 204, 205, 211, 212, 2l6, 2l8, 223, 224, 225, 23C, 252, 253. Conaki C, 151, 181, 185, 187, 187, 188. Coma V., p. 128. Cordier, p. 114. Corne, p. 31, .41. Costescu Comăneanu, p. 210, 211. Cotzebue Wilhelm, p. 75. Coutouly, p. 303, 311. Crawley, p. 284. Creangă I., p. 6. 85, 118. Creţeanu, p. 311. — 316 — Creţulescu N, p. 288. Cugler Matilda, p. 31, 78, 79. Cuciureanu M., p. 1*7, 188, 189. CuzaVodă, p. 153, 163, 168, 169, 175, 186, 231, 232, 244. Cuza Al. (fiul), p. 254. Cuza Démèire, p. 224, 313, 314. Cuza, Doamna Elena, p. 224, 254, 271, 282, 298, 313, 314 Damé Fr., p. 196. Densuşanu Ar., p. 12, 152, 187. Desobry, p. 176. Docan, p. 226. Donict A., p. 187. Draghicescu, Maior, p. 193. Drouyn de Lhouys p. 17 2. Duca George, p 63, 268, 286. Duca, General-, p. 141. Duca Lucie, p. 272. Dulfu P., p. 120. Eliade-Rădulescu, p. 36, 67, 91. Eminescu, p. -140, Epureanu, p. 196. Eraclide C, p. 35. F&lcoianu, General, p. 42. Ferekyde, p. 150, 199, 217, 299, 303. Ferry Jules, p. 210, 211. Flammarion C, p. 140. Fleva N., p. 199. Floquei, p. 217. Florantin I. Pop., p. 44-Florescu, General, p. 98, 99. Freycinet, p. 186. Frunzescu D., p. 5. Galles, Prinţul de, p. 314. Gane N., p. 76, 77, 93, 112, 114, 143, 150, 201. Garnier, p. 8. Georgescu, Sculptor, p. 170. Ghica Ion, p. 81^114, 115, 116, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124. 125, 126, 127, 128, 129, 136, 137, 140, 141, 144, 146, 147, 148, 149, 151, 152. '53, 156, 157, 158. '69, »83, 187, 188, 201, 215, 232, 234, 282, 283, 284, 285, 294, 295, 307, 310, 3«4- Ghica Ferdinand, p. 205, 222. Ghica Gr., p. 222. Ghica Charles, p. 215. Ghica Iancu, Beizadeaua, p. 171. Girard, p. 217. Grabe, General, p. 100. Grădişteanu P., 137, 171. Grandea Gr. H., p. 49, 50, 80. Grévy Jules, p. 184. Gorciakoff Pr., p. 109, 172. Got, p. 70. Golescu A., p. 39. Gubernatis, Angelo de, p. 157. Guyon, Dr., p. 248, 252. Hartular Hariclea, p. 225. Hasdeü B. P., p. ¿8, 33, 45, 52, 57, 66, 76, 84, £6, 88. Hausknecht, p. 163. Heine Heinrich, p. 66. Hübner, Baron, p. 107. Hugo Victor, p. 149, 179. Hurmuzaki A., p. 30, 45, 40. Ionescu N„ p. 171, 173, 194-Ispirescu P., 211. Istrati N., p. 181. Jora M., p. 39. Karr Alph, p. 225, 226, 227. Kingston, p. 284. Kisselef, p. 107, 201. Kremnitz Mine, p. 11. Kreţulescu Paulina, p. 287. Laforgue, p. 276. Lahovary I., p. 231. Lahovaiy Jaques, p. 204. Lamarmora, p. 69. . Lamartine, p. 136. y\V ^ Lambrior, p. 66, JfC, 89. Laurian, p. 36, 50, 66, 91, 159. Leconte de Nouy, p. 19, 20, 194, 308. Lesseps, Ferd. de, p. 172. Liteanu-Vîrnav G., p. 65, 66, 88, 105. Lukian, |>. 45, 123. Macedonski AI., p. 12, 130, 187. Maiorescu T., p. 27, 28, 33, 36, 41, 50, 61, 75, 76, 82, 83, 85,99, 124. 125, 132, «35, '5°, "53, «5°, '7', 183, 208, 265. Malard D-, p. 199-Mândrea, Architect, p. 304. Maxim, p. 50, 66, 67, 159. Melchisedec Epicscop, p. 117, 121,288. Michaud, p. 226, 227. Millo M., p. 3, 4, 6, 132, 138, 139, 142, 165, 303. Mistral, p. 106, 108, 127, 276, 277, 279-Missir, p. 143. Mirzescu, p. 89. Moliere, p. io. Montesquieu, p. 142, 148, 149 Morţun V., p. 227. Nanu, p. 311. Napoleon III, p. 29, 101, 103, 214. Napoleon, Prinţul, p. 107. Naum A., p. 126, 127, 129. Nădejde I., p. 223, 227. Negri C, p. 60, 68, 69, 130, 131, 176, 189, 196, 199, 203, 205, 239, Negri Catinca, p. 227, 288, 234, 240. Negruzzi C, p. 27, 28, 32, 35, 37.45, 48, 57, 58, «°3, '21-Negruzzi 1., p. 164, 165, 171, 181, 184, 187, 188, 202. - 317 — Negruzzi Leon, p. 32, 40, 45, 50, 61, 104. Obedenariu, D-r, p. 106, 108, 173, 277, Ollänscu, D. C, p. 135, 201, 312. Panu Anton, p. 58. Panu G p. 65, 66, 76, 249. Papadopol Callimach A., p. 14, 15, 114. Il6._ii7, 119, 120, 125, 132, 135. 151, 156, 203, 204, 273. Pastia Scarlat, p. 112. Pencovici, Genera), p- 222. ■Perrina D., p. 72, vb, 79, 86.88, 101, 105. /r- — ' ' — Pisozki, p. 260, 273, 282, l'lagino, p. 232, 277, 278. Pogor V., p. 31, 41, 44, 50, 58, 61, 7«, TS-Paicu, p, 55 Popa Virnov, p. 232 Pruncu d. 31 Pumnul Ar., p. 36, 91. Quinet Ed., p. 145. Quintana, Albeit de, p. 106. Kacovitl D. p. 19 Hallet D. p, 87, Kegele, (Carol I) 14, 15, 52, 87, 88, 100, 101, 102, 114, 129, 185, 191, 193, 207, 208, 209, 216, 217, 221, 222, 224, 225, 231, 235, 236, 238, 25°» 253, 255, 274, 286, 291, 297, 299, 300, 301, 302, 304, 305, 306, 307, 3°9. H'o. 3", 3>2, 3'3, 3'4. Kegina. (Carmen Sylva) p. 13, 101, 104, 116, 216, 217, 228, 225. 251, 253, 255, 272, 273, 274, 286, 289, 290. 291, 292, 293, 297, 299, 500, 302, 3°4. 305, 3°6, 307- 3°8» 3°9, 310, 311, 3n, 313, 314. Riureanu, p. 69. Kola C, p. 97, 98, 100. Komalto, D-ra, p. 287, 300. Romanesru Aristi{a, p. 289 Rosseíi, C. A., p. 99, 100, 102, 103, 127, Rosseti D., p. 149, 152. Rosseti Theodor, p. 224, 288, 298. Russo A., p. 187, 188, 189. Russu D-r. p. 274. Scavinski Daniel, p. 45. Scheletti, p, 31. Schiller, p. 123. Sculy, D-r, p. 304. Severin, Părintele, p. 17, 19, 20. Sion G., p. 53, 145, 227. Slavici 1., p. 76. Socec, p. 63, 71, 104, 105. 140, 148 163, 177. '92, 254, 255. Stamate Cavaler de, p. 30, 31. St. Mar de Girardin, p. 5. Stamalopol A,. p. 112, 114. Stätescu E., p. 183, Stolojan., p. 297. Stürza D., p. 193, 286, 287, 297, 3CO, 302, 307. Stürza Princ. M , p. 112, 296. Stürza Josefina, p. 229, 241, 243. Stürza Mihail, p. 181. Stürza Smaranda, p. 243, Stürza Zulnia, p. 167. 1*74, 240. Szilassy Gr. p. 120, Şerbănescu Col. Th., p. 31. Teodorini El., p. 225. Tissot, p. 284. Tourtoulon, baron de, p. 106, 137, 164, 166, 168, 276. Turgenieff, p. 67. Urechiă V. A., p. 198, 204. Văcărescu Elena, p. 255, 308, 311. Valiano D-r, p. 289, 301, 306. Ventura Gr., p. 254. Vernescu G., ]>. 225. Victor-Emanuel, p. 98, 99. Vincens Emik-, p. 244, 246, 247, 248. Virnav Costin, p. 172, 173. Visniecoski, p. 239. Voltaire, p. 220. Vulcan Iosif, p. 138, 139. Vulpian D., p. 147, 148. Wied, Principe de, p. 309, 311, 312. Xenopol, p. 66, 113. Xenopol (?) architect, p. 301, 304. Zamfirescu M., p. 62. Zanne, p. 53. ERRATA P. 32, vers 8 : în loc de : afara sună lin = arfa suna lin. P. 45, rînd 3 jos: în loc de: Scairuski = Scavinski. P. 48, scris. XXXVII, rînd 9 : şi vă mu'ţumesc acest plăcut suvenir — citeşte : pentru acest plăcut suvenir. P. 158, rînd 3 jos: data scrisoreT 1889. P. 195, rînd 13: in loc de: storice = istorice, P. 217, rind 16 : » » » regardez la = regardez-la. P. 220, rînd 13: > > > aş juca = a-şT juca. P. 248, jos : în loc de : la montaigne = la montagne.