NOTE i CORESPONDENŢA LUI V. ALECSANDRI Vechiul deziderat al publicării integrale a corespondenţei lui V. Alecsandri începe să ia fiinţă cu volumul de faţă. Valoarea netăgăduită a scriitorului şi farmecul epistolierului au făcut ca numeroase scrisori să fie publicate în volume sau în periodice, începînd chiar din timpul vieţii poetului şi pînă în ziua de astăzi. Această formă de omagiu, dacă a avut darul să informeze asupra creaţiei sale literare, a activităţii politice' sau vieţii intime, i-a dăunat în acelaşi timp prin lipsa de unitate, prin redarea unei imagini descompuse a vieţii, pe care numai publicarea integrală a corespondenţei sale le putea îndrepta. Intr-o literatură ca aceea română, destul de săracă în mărturisiri autobiografice pentru secolul XIX, scrisorile — autentice documente personale şi sursă de preţioasă informaţie — împlinesc multe goluri, atunci eînd sînt publicate cronologic. Căci, citite sub această formă, care asigură menţinerea continuităţii şi evoluţiei atît a faptelor, cît şi a ideilor, sentimentelor cuprinse în ele, valoarea lor o egalează pe aceea a unor însemnări zilnice, a unor memorii sau a unui jurnal intim, care dezvăluie cititorului personalitatea autorului lor, atmosfera în care a trăit şi a scris, ajutînd la înţelegerea creaţiei sale, a raporturilor cu lumea contemporană lui. în cazul lui V. Alecsandri — despre a cărui corespondenţă s-a scris îndeajuns de mult — este izbitor faptul că tocmai publicarea incompletă a scrisorilor sale i-a atras greşite aprecieri din partea criticilor şi istoricilor literari. Prima publicaţie mai întinsă, volumul Scrisori, editat de II. Chendi şi Eug. Car- 523 calechi, în anul 1904, care cuprinde numai scrisori în limba română, adresate soţiei şi cîtorva personalităţi ale vieţii culturale din epoca sa, oferind numai o jparte din marea sa corespondenţă, ,^i nu pe cea mai grăitoare, a determinat observaţii nedrepte, oa aceea a lui N. îorga : „Cine s-ar aştepta să găsească părerile poetului asupra chemării sale literare, ideile sale asupra marilor întrebări ale vieţii, portrete bine schiţate âle contemporanilor, descrieri meşteşugite despre cărţile văzute de dînsul s-ar înşela441, dar în Românul2, la rubrica Nete critiZe, Caton îşi intitulează prezentarea volumului de scrisori de la V. Alecsandri Oameni mici şi oameni mari, aouzînd' pe editor că prin publicarea acestor scrisori micşorează valoarea poetului, în presă s-au publicat atunci numeroase prezentări 'ale acestei apariţii, făcute cu destulă rezervă. Izolat de restul masivei corespondenţe, lotul publicat pare lipsit de semnificaţie, deci cu atît ma-i mult micile grupuri publicate aiurea nu puteau ajuta la crearea unei sinteze. , Pentru revizuirea tuturor celor ce se cunosc, cît şi, mai ales, pentru cele ce nu se cunosc despre V. Alecsandri, merită ca, lăsind deoparte scrisorile care se încadrează vădit în literatura epistolară, corespondenţa sa personală să fie publicată integral. Cadrul'corespondenţei personale a fost însă mult lărgit, so-cotindu-se că tot atît de personală este şi o scrisoare oficială, în măsura în care ea este redactată direct de semnatarul ei, aflat atunci într-o funcţie oficială. Cazul este clar pentru V. Alecsandri care a intrat în anul 1858 în funcţia de secretar de stat sub Căimăcămia de Trei, funcţie pe care a continuat să o ocupe în Moldova după Unire, pînă în octombrie 1859, iar în Ţara Românească pînă în iunie 1860, timp în care toate hârtiile oficiale sînt gîndite şi redactate de poet. Aceeaşi observaţie este valabilă şi pentru puţinele scrisori oficiale scrise în perioada din martie. 1861—septembrie 1862, cînd a girat postul de agent al Principatelor la Paris. S-a socotit cu atît mai mult că aceste scrisori oficiale, puţine la număr, «trebuie să rămînă incluse în corespondenţa personală a poetului, cu cît adevărata corespondenţă de interes politic pentru această perioadă o formează scrisorile personale, adresate de poet celor trei principali cores- 1 Of. Semănătorul, III, nr. 31, august 1904, p. 482—484. 2 Cf. Românul, 12 decembrie 1904, p. 219. 524 pondenţi ai săi interesaţi în problemele politico-diplomatice ale . timpului : domnitorul Cuza, Iancu Alecsandri şi Ion Ghica. Scrisorile adresate fratelui său, în anii 1858—1859, au aspectul unor buletine informative, care urmau să fie transmise presei franceze spre .publicare, completate, pentru Iancu, cu consideraţii de ordin personal. Modul cum a decurs alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei şi entuziasmul dezlănţuit la Iaşi, cu această ocazie, fac din scrisoarea adresată lui Iancu la 20 > ianuarie documentul istoric cel mai autentic, dar şi o pagină epistolară antologică. Din misiunile în care este trimis de domnitorul Cuza, îndată după Unire, poetul adresează acestuia scri-sori-rapoarte în care foloseşte tonul deferent al sfetnicului, dar, cind într-o asemenea scrisoare doreşte să-i dea un sfat sau o informaţie confidenţială, poetul nu se sfieşte. să părăsească şi tonul oficial, şi limba franceză, şi caracterele latine, pentru a i se adresa în limba română,' cu caractere chirilice, pe tonul familiar al prieteniei de totdeauna, îngăduindu-şi unele intimităţi foarte puţin diplomatice ! Lui Ion Ghica, prim-ministru al guvernului din care făcea şi el parte, îi scrie scrisori sau telegrame de strictă necesitate politică în care, ici, colo, presară păreri şi gînduri personale. Or, o atît de strînsă legătură per-sonal-oficial nu poate fi ignorată şi, mai cu seamă, nu poate fi destrămată de dragul unui criteriu strict formal ! Intre anii 1848—1860 se înscrie clocotitoarea perioadă a participării poetului la viaţa politică, ceea ce creează trăsătura specifică a personalităţii sale din acea epocă. Activitatea sa politică, începută sub imperiul entuziasmului romantic revoluţionar, se transformă, în zbuciumaţii ani premergători Unirii, în lupta omului matur, răspunzător de soarta ţării sale. Nici o biografie nu poate ignora această perioadă a vieţii sale, care şg ilustrează tocmai prin îmbinarea conţinutului corespondenţei personale, cu acela al corespondenţei oficiale. O cifră exactă a scrisorilor poetului nu poate fi stabilită pentru că, dacă în anul 1957 se cunoşteau c. 2 157 de scrisori, astăzi numărul lor se ridică la c. 2 500, cu tot ce a intrat în bibliotecile publice, cu ce s^a găsit în arhive din străinătate şi cu cele ce au fost descoperite prin publicaţii, iar procesul de îmbogăţire continuă. Colecţii de scrisori. Cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei R.S.R, deţine cel mai bogat fond de scrisori de la 525 V. Alecsandri, el se cifrează la c. 1875 de piesp. Prezenţa lor' aici se datoreşte, în primul rînd, donaţiilor făcute acestei instituţii de către destinatarii respectivelor scrisori, gest făcut de cei mai mulţi chiar în anul morţii poetului, 1890. Aceştia sînt : I. Ghica, D. A. Sturdza, T. Maiorescu, Al. Papadopol-Calimah, T. Negruzzi, Alex. Hurmuzaki, N. Pisoskl, G. Bengescu, iar Pau~ lina Alecsandri, i(a rîndul său, a dăruit Academiei, odată cu unele manuscrise ale poetului, şi scrisorile primite de ea de la acesta. După vechiul mod de organizare a colecţiilor, scrisorile au fost legate în volume de manuscrise, după destinatarii lor, astfel ms. rom. 803—807 conţin scrisorile către I. Ghica (în ms. rom. 803 păstrîndu-se şi cele trei scrisori către Bălcescu şi una către Gr. Alexandrescu, aflate în posesia lui I. Ghica), ms. rom. 808, către I. Negruzzi, ms. rom. 824, către Al. Papadopol-Calimah, ms. rom. 3349, către fraţii Hurmuzaki, ms. rom. 3370 către G. Bengescu. Scrisorile poetului care nu formau manuscrise integrale au fost trecute în marele fond de corespondenţă, în fişierele căruia se poate găsi evidenţa lor, cum şi a scrisorilor primite de poet. Alte scrisori au rămas alături de manuscrise literare, ca de exemplu scrisorile către Alex. Odobescu, din ms. rom. 311, legate împreună cu manuscrisele lui Âlecu Russo, pentru a căror publicare pleda poetul în scrisori. Fondul de la Cabinetul de manuscrise a continuat să se îmbogăţească prin numeroase achiziţii de la particulari sau cu microfilme şi facsimile ide pe scrisorile aflate în arhive străine, ca de exemplu: microfilmul corespondenţei cu Edouard Gre-ynier, de la Biblioteca din Besancon, şi facsimilele scrisorilor către Mistral, de la Muzeul „Mistral41 din Maillane. Originale ale scrisorilor lui V. Alecsandri se mai găsesc Bucureşti în colecţiile Ministerului Afacerilor Externe, Arhivelor Statului, Bibliotecii Centrale de Stat, Muzeul literaturii române, Muzeul de Istorie şi Arheologie al oraşului Bucureşti şi Muzeul Teatrului Naţional. în ţară, principalele colecţii de scrisori de la V. Alecsandri se găsesc la Cluj-Napoca în Biblioteca Centrală Universitară, la Galaţi în Biblioteca „V. A. Urechiau, la Iaşi în Arhivele Statului şi Muzeul literaturii, în Muzeul Municipiului Ploieşti, în Biblioteca Municipiului Drobeta-Turnu Severin, în Muzeul Municipiului Bacău şi la Sibiu în Arhivele Statului, precum şi în alte muzee şi biblioteci, cîteva piese răzleţe. 526 în străinătate, în afară de. cele mai sus amintite, se mai găsesc, la Avignon, douăzeci şi şase de scrisori ale poetului român, adresate unora dintre scriitorii felibri, din Provenţa, descoperite de profesorul Gerhart Hess, idin Republica Federală Germania, care pregăteşte o teză de doctorat despre Alecsandri şi felibri ; domnia-sa a acceptat să publice anticipat aceste scrisori la noi în ţară, unde au apărut în mai multe numere din revista Man^scriptum, 1977—1979. Bibliografia corespondenţei. S-a menţionat deja volumul V. Alecsandri, Scrisori, I. Publicaţie îngrijită de II. Chendi şi E. Carcalachi, Buc., 1904, XXXIX + 317 p. în ordine cronologică urmează : Lettres inedites du poete roumain Basile Alecsandri ă Edouard Grenier 1855—1885, publiees avec une introduction et des notes par Georges Gazier, Paris, 1911, 82 p. ; V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa sa cu Edouard Grenier, 1855— 1885, traduse şi publicate cu o introducere de Alecsandrescu-Dorna, Buc., f.a. 89 p. ; Mărie G, Bogdan, Autrefois et aujourd’hui 1920—1923, Buc., 1929, 228 p. î V. Alecsandri, Corespondenţă, „Documente literare inedite*4. Ediţie îngrijită şi note de Marta Ani-neanu. Cu o prefaţă de G. C. Nicolescu, Buc., E.P.L., 1960, XXXIV + 272 p. ; V. Alecsandri, Scrisori, înseninări, „Studii şi* documente44.. Ediţie îngrijită, note şi indici de Marta Anineanu, Buc., E.P.L., 1964, VII -f 274 p. ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, „Clasicii literaturii moldoveneşti44. Ediţie îngrijită, prefaţă, note şi indici de H. Corbu, Chişinău. Cartea Moldovenească, 1968, 448 p. Se publică aici 335 de scrisori, reproduse după ediţiile precedente şi Convorbiri literare ; Ia textele originale în limba franceză fiind date numai traducerile. Ultima ediţie de corespondenţă apărută : Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, „B.P.T.44. Text ales şi stabilit, traducere, prefaţă, tabel cronologic, note, indici de Marta Anineanu, Buc., Editura Minerva, 1972, XXXIII + 462 p. în .cîteva lucrări de interes istoric şi literar s-au publicat, de asemenea, grupuri de scrisori ale poetului. Astfel, scrisori către domnitorul Cuza sînt publicate de A. D. Xenopol în Domnia lui Cuza-Vodă, II (VIII al Istoriei românilor), Iaşi, Dacia, 1903 şi în R. Bossy, Agenţia diplomatică ‘a României la Paris şi legăturile politice franco-române sub Cuza Vodă, Buc., 1931, 402 p. ; scrisori către acelaşi şi către Iancu Alecsandri în Marta Anineanu, Activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri, în 527 Studii şi materiale de istorie modernă, II, Bkic., p. 257—272 ; scrisori către cei doi şi către D. A. Sturdza, în volumul Documente privind Unirea Principatelor, III. Corespondenţă politică (1855—1859). Culegerea documentelor, studiu introductiv, rezumatele, notele şi indicele de Cornelia Bodea, Bu£., Editura Academiei, 1963, 700 p. ; Al. Săndulescu ilustrează şi cu cîteva scrisori ale lui V. Alecsandri volumul său Literatura epistolară, „Universitas“, Buc., Editura Minerva, 1972, p. 95—103. In periodice au început să se publice unele scrisori ale poetului fără oa el să le fi destinat acestora. Astfel Monitorul oficial, în 1862, publică scrisoarea prin oare poetul dăruieşte manuscrisul Poeziilor populare doamnei Elena Cuza, în beneficiul Azilului. Au mai apărut, în alte periodice, între anii 1862—1869, scrisorile' adresate de poet redactorilor acestora, fie pentru a-i încuraja în iniţiativa de a fi creat o revistă literară, fie pentru a-şi oferi colaborarea ; amintim scrisorile către : Alex. Odobescu, din 1862, I. Negruzzi, din 1867, B. P. Hasdeu, din 1867, Alex. Hurmuzaki, din 1867—1868, I. Vulcan, din 1869. în urma triumfului de la Montpeilier, în 1878, toată presa românească a publicat, timp de cîteva luni, scrisorile de felicitare primite de poet şi răspunsurile acestuia. După moartea lui V. Alecsandri, I. Negruzzi a început să publice în Convorbiri literare, în anul 1895, scrisorile primite de la acesta între anii 1867—1889. în anii 1896—1898, N. Petraşcu publică în Literatură şi artă română mai multe grupuri ; I. Vulcan publică în Familia, în anii 1869—1900, scrisorile primite de Ia poet. Scrisorile către D. Ollănescu-Ascanio şi V. A. Ure-chia s-au publicat în Viaţa literară şi artistică, III, 1908, cele către George Sion, în Viaţa românească, XX, 1928, cele către Gr. Ventura, în Jurnalul literar, Iaşi, II, 1939, iar dintre cele mai recente publicaţii semnalăm corespondenţa cu Mistral, publicată în Steaua, XVI, 1965, şi cea către cîţiva poeţi felibri, publicată în Manuscriptum, între anii 1977—1979. O enumerare a tuturor-periodicelor în care s-au publicat scrisori de ale lui V. Alecsandri este de prisos, titlurile acestora găsindu-se în nota bibliografică a fiecărei scrisori. Cu excepţia ediţiei lui G. Gazier şi a ediţiilor moderne, editarea corespondenţei lui V. Alecsandri nu s--a făcut după metode ştiinţifice. Lăsînd la o parte fluctuaţiile ortografice ale epocii şi intervenţia zeţarilor şi redactorilor, treeînd peste lecţiunile 528 greşite, fie ele în limba franceză sau în limba română, rămîne grav faptul că s-a intervenit în text, omiţîndu-se pasaje pentru a prezenta pe poet numai în lumină favorabilă sau pentru a menaja susceptibilităţile contemporanilor. Este cazul chiar -al fiicei sale, Mărie Bogdan. Din numeroasele scrisori primite de la tatăl său şi editate în Autrefois et aujourd’hui 1920—1923,. s-au păstrat numai cîteva originale la B.C.S. şi M.I.A.O.B., care,, comparate cu textele publicate, nu lasă nici o îndoială asupra intervenţiilor practicate de editoare, care omite chiar pasaje întregi. In majoritatea periodicelor scrisorile au fost publicate numai în traducere, de ecele mai dese ori prea puţin fidele şi într-o redactare mediocră. Repertorii. Unica încercare de acest fel o constituie Catalogul corespondenţei lui V. Alecsandri, întocmit de Marta Ani-neanu, Buc., Editura Academiei R.P.R., 1957, XII + 618 p.. în prima parte a lucrării s-au rezumat 1801 scrisori, aflate atunci în colecţiile Academiei, iar în partea a doua 356 de scrisori, aflate în alte colecţii şi publicaţii. V. Alecsandri recunoştea corespondenţei o valoare specială,, chiar dacă mai mult pentru informaţiile biografice pe care le conţine, ceea ce-1 determinase să intervină, în anul 1876, pentru publicarea corespondenţei lui N. Bălcescu. în propria s>a arhivă,, colecţiona sub titlul de „Autografe“ scrisori şi mici piese literare primite, din păcate majoritatea lor pierdute, după afirmaţia Măriei Bogdan, în urma primului război mondial. A-şi face corespondenţa nu însemna pentru V. Alecsandri a se achita de o obligaţie mondenă, caracteristică epocii, ci însemna o dublă necesitate. Sociabil din fire, "a scrie şi a primi scrisori era mijlocul de a avea un schimb de idei, de „a grăi împreună44, aşa cum scria el lui Alex. Hurmuzaki, cu contemporanii săi, iar stabilirea sa la Mirceşti — care nu însemna o izolare de lume, ci crearea în jurul său a unei lumi care convenea vieţii sale sufleteşti, nevoii sale de creaţie — îl obliga să întreţină o cît mai largă corespondenţă pentru a nu rămîne în afara prefacerilor culturale şi politice ale ţării. Interesul arătat corespondenţei merge pînă la a-şi procura hîrtie specială de scrisori din Franţa şi a o împodobi cu monograma cunoscută sau eu blazonul familiei Alecsandri, inventat după indicaţiile baronului de Tourtoulon.. Pînă a ajunge la gra- 529* fia cunoscută, scrisul poetului era de format mai mare şi semna mai adesea : B. Alexandri, I. Negruzzi1 afirma ca poetul scria pe linii trase dinainte, afirmaţia nu se verifică, dar cum de obicei scria pe hîrtie „ver-ge“, desigur nu era greu să deprindă o scriere rectilinie. De asemenea, nu se verifică folosirea ciornelor decît în cazul scrisorilor oficiale, în care, evident, fondul trebuie bine cumpănit, iar forma respectă unele convenţii. Şi totuşi, în cîteva cazuri este ciudat pentru ce foloseşte un cuvînt în locul altuia cu un aspect grafic cumva asemănător, de exemplu scrie : ă partir în loc de ă paraître, sau dissoudre în loc de resoudre ; s-ar explica aceasta prin copierea distrată a unei ciorne* ? Grafia chirilică o foloseşte foarte rar în scrisori, şi adesea mai curînd ca pe un fel de „cifru“, în corespondenţa de interes politic, pentru a înşela vigilenţa cenzurilor europene. Dacă stilul scrisorilor lui V. Alecsandri este plin de farmec, iar uneori de-a dreptul poetic, aceasta nu ne îndreptăţeşte să credem că le-a scris stăpînit în subconştient de ideea unei eventuale publicări a lor in viitor. Dealtfel îngrijorarea pe care o manifestă cînd află că Revista nouă are de gînd să publice corespondenţa sa cu Ion Ghica este îndeajuns de grăitoare. Poetul s-a folosit da forma ep'stolară în scrisorile sale literare, în :memorialistică şi descrierile de călătorie, cum şi în ingenioasele sale prefeţe de la volumul de Teatru, 1875, şi Despol-Vodă, 1880. Tot scrisori-prefaţă sînt şi scrisoarea adresată lui George Sion, ca prefaţă la traducerea. Phedrei lui Racine, făcută de acesta în 1874, şi aceea adresată lui Petre Ispirescu, ca prefaţă la Legendele sau basmele românilor, din 1882. Cum aceste două scrisori nu au fost incluse în proza poetului şi cum ele există efectiv sub formă de scrisori’ originale, au fost incluse în volumele de corespondenţă. Scrisoarea de dedicaţie către M. Kegalni-ceanu s-a tipărit în fruntea ediţiei piesei Boieri şl ciocoi. din 1874. Scrise intenţionat pentru a fi publicate sînt cele două scrisori adresate lui Alex. Hurmuzaki, în 1849, cu ocazia morţii lui Grigore Romalo, şi scrisoarea către acelaşi din 30 iunie/12 iulie 1850, care poartă şi titlul de Poezii populare, toate publicate în Bucovina. De asemenea, V. Alecsandri a dat publicităţii, prin * Iacob Negruzzi, Autografe române, în Analele Academiei Române, mem. secţ. lit., S III, t. I, p. 5. 530 la Voix de la Roumanie, scrisoarea către Ulysse de Marsillac, în care pentru prima şi ultima dată protestează împotriva criticelor ce i se aduceau, pe viitor preferind să răspundă eu tăcerea sa. Mai este, în sfârşit, scrisoarea în versuri către gl. I. Em. Flo-rescu, dată intenţionat publicităţii pentru a condamna nedreptăţile politice, făcute acestuia. Două scrisori ni se pare că şi-ar fi găsit mai curând locul în proza poetului : scrisoarea către M. Kogălniceanu, din 15 decembrie 1855, prin care îi descrie călătoria sa pe cîmpul de luptă de la Sevastopol, şi scrisoarea adresată lui I. Negruzzi, din 1867^ septembrie, căruia chiar poetul i-a fixat şi un titlu : Galerie dramatică de tipuri contemporane, prin care explică rolul „cânticelelor comice Scrisori de acest fel justifică observaţia lui Perpesşicius că V. Alecsandri se dovedeşte în corespondenţă un mare prozator.. Folosind în scrisori mai mult limba franceză, el nu adoptă total stilul clasic epistolar al acesteia, ci izbuteşte să-şi creeze un stil mai personal, mai original, în care introduce expresii traduse direct din limba română, inventă cuvinte ca sarmalerons, după modelul francez al lui saucisserons, foloseşte numeroase jocuri de cuvinte de dragul hazului lor, dar şi pentru a biciui. Desigur limba franceză scrisă de V. Alecsandri nu era perfectă, o dovedesc numeroasele greşeli ortografice. Mărie Bogdan, crescută în pensioane pariziene, deci cunoscând perfect limba franceză, la editarea scrisorilor tatălui său, intervine adesea în forma de exprimare a acestuia pentru a fi mai în spiritul limbii franceze. Totuşi, editorul său francez, G. Gazier socoteşte că : „...este de ajuns să le parcurgi pentru a constata cu cită stăpânire mînuia acest străin limba noastră. Stilul său curge, cu o limpezime nemaipomenită, pentru a-şi exprima gîndul, ştie să găsească totdeauna cuvântul potrivit şi imaginea cea mai expresivă, cîteo-dată cea mai pitorească. Unele pasaje ne fac să ne gândim la Lamartine...^ iar academicianul E. Faguet, cu ocazia apariţiei volumului de Lettres inedites..., a relevat meritele poetului român. Limba română folosită în scrisori este o limbă literară, corectă, aşa cum o cerea poetul în toate discuţiile academice, bogată în imagini, expresivă, dar, pe lîngă aceasta, mal foloseşte şi o limbă .neaoş moldovenească, atunci când scrie soţiei sale Paulina, limbă auzită şi din gura unora dintre personajele sale din teatru. Această posibilitate de a cunoaşte cum vorbea Alec- 531 sandri ni s-a părut că merită să fie reţinută, intervenind cit mai puţin la editarea acestor scrisori. Dealtfel, Alecsandri poseda arta de a se 'adapta corespondentului său şi adesea întâlneşti aceleaşi îapte redate în două moduri diferite, In funcţie de cel căruia i se adresa. Este ciudat cum reţinea anumite forme de exprimare pentru a le folosi, aproape identic, peste pni de zile. Persoanele amintite în scrisorile sale capătă viaţă numai din cîteva cuvinte cu care le caracterizează, atunci cînd nu le face chiar un portret, ca în cazul lui Mistral, pe care îl descrie astfel lui Iancu : „Mistral este o personalitate de seamă în Provenţa şi ar fi oriunde, datorită geniului său poetic. Are o ţinută frumoasă, frunte înaltă, încununată de plete cărunte, surîs atrăgător şi înfăţişare sinceră şi nobilă.46 Nevoia copleşitoare de a trăi în mijlocul naturii, pe care o • împărtăşeşte unora dintre corespondenţii săi, îi dă prilejul să scrie adevărate pagini de literatură, ca elogiul adus Mirceştilor, despre care scria lui G. Bengeseu : „căsuţa mea însorită* pomii grădinii mele încărcaţi de fructe, foştii mei clăcaşi, căţeii mei, caii mei, pînă şi curtea pasărilor, pînă la firicelele de iarbă din pajişte..., toţi mi^au urat bunrvenit cu o expresie de mulţumire care m-a atins adînc“. Tot proză literară este şi scrisoarea plină de humor şi dinamism adresată lui T. Maiorescu, în vederea obţinerii de cărţi bisericeşti pentru biserica arsă a Mirceştilor şi refăcută prin osîrdia dascălului Constantin şi dărnicia poetului ! Nici versurile, chiar şi cele în stil popular, nu lipsesc din scrisorile sale, unele ca urări de sărbători, altele ca simple glume. Tonul vesel şi nepăsător, din scrisorile din tinereţe, evoluează, odată cu maturitatea, spre seriozitatea cuvenită, dar ' humorul nu l-a părăsit niciodată. Calitatea literară a scrisorilor sale este demonstrată şi de uşurinţa cu care o scrisoare poate deveni sursa unor pagini de proză literară, cum este cazul schiţei Borsec care îşi are izvorul în scrisoarea către Ion Ghica, din iulie J|(44, de la Borsec, sau Istoria misiilor mele politice, construită pe baza scrisorilor-me-moriu, trimise domnitorului Cuza, din misiunile politice cu care a fost însărcinat. Din scrisorile poetului lipseşte însă nota de intimitate sufletească, pe care pare să o fi atins numai în corespondenţa sa 532 cu N. Bălcescu, Zulnia Sturdza şi Costache Negri. In general, poetul păstrează o mare discreţie asupra sentimentelor sale. Este drept că nici una dintre legăturile sale epistolare nu s-a păstrat într-o suită completă. în primul rînd, în corespon-, denţa poetului există o mare lacună pentru perioada tinereţii : intre «anii 1834—1841 nu se cunosc decît scrisorile primite de poet de la părinţii săi şi o scrisoare de la M. Kogălniceanu, care pot da o idee despre tonul scrisorilor din perioada de studii de la Paris. Publicarea în ultimii ani a scrisorilor1 primite de poet împlineşte într-un fel golurile dialogului dintre el şi contemporani. Singura corespondenţă mai numeroasă care s-a păstrat este aceea către Ion Ghica, 525 de scrisori dintre anii 1842—1890, cu unele hiatusuri explicabile prin dezacordul lor politic, din unele perioade. Din păcate, din răspunsurile Iui Ion Ghica nu s-au păstrat. decît opt scrisori. Această corespondenţă, prin întinderea sa, în timp, între anii exuberanţei şi anii înţelepciunii bă-trîneţii, este un nepreţuit fragment de jurnal al unei vieţi, ilus-trînd totdeodată pe autorul său, cît şi epoca în care a trăit. Mult mai puţin numeroasă, dar mai intensă ca sentimente şi chiar ca preocupări politice, pentru o perioadă ceva mai scurtă, este corespondenţa cu Costache Negri, de la oare păsţrîndu-^e şi un număr mai mare de scrisori către poet, se reconstituie mai cuprinzător raportul dintre cei doi. Scrisorile către fratele său Iancu şi cele primite de la-acesta, din păcate păstrate într-un număr redus, pe lîngă importanţa lor istorică sînt şi cele mai însemnate docurgente literare care te introduc în laboratorul de lucru al poetului, dezvăluie metodele, sursele de'inspiraţie şi mai cu seamă îndoielile asupra creaţiei sale, care îl făceau să apeleze adesea la finul simţ critic al fratelui său. Graţia şi tactul cu care s-a achitat de rolul său de părinte şi bunic sînt ilustrate de corespondenţa cu fiica sa Mărie şi soţul dintîi al acesteia, Dimitrie Catargi. 1 Scrisori către Vasile Alecsandri, „Documente literare11. Edi- ţie îngrijită, prefaţă, note, traduceri de Marta Anineanu, Buc., Editura Minerva, 1978. 533 Unora dintre aceste legături epistolare li s-au consacrat binevenite studii monografice1 şi numărul lor ar putea să crească. Dacă totalitatea scrisorilor poate înlocui nişte însemnări zilnice, gruparea unor scrisori pe o temă literară duce la adevărate „caiete de creaţie44. Este, spre exemplu,* cazul Pastelurilor, comentate în corespondenţa cu I. Negruzzi, dar mai cu seamă s-ar putea vorbi despre „caietele44 Fîntînii Blanduziei sau ale lui Ovidiu. Adresate mai cu seamă Iul Iancu Alecsandri, dar şi lui T. Maiorescu, D. Ollănescu-Aseanio, Ion Ghica, scrisorile vădesc strădania poetului spre atingerea unei măiestrii artistice necunoscute încă în dramaturgia românească. Scene întregi sînt modificate pentru a satisface cerinţe scenice, dar şi pentru perfecţiunea literară, operînd modificări chiar şi cînd piesele se găseau sub ti£>ar la Socec. Scrisorile poetului stau mărturie cît de conştient a fost de rolul său social. Ca într-un vast program se desprind din ele liniile urmate de poet în viaţa şi opera sa pentru realizarea idea-turilor politice de libertate şi unire, pentru crearea unei literaturi de înalt nivel artistic. 1 Cf. E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 388—390 ; E. Boldan, Prietenia si colaborarea literară dintre Costache Negri şi V. Alecsandri, în Limbă şi literatură, VI, 1962, p. 347—368.. CĂTRE VICTOR CUENIM 1 25 iunie 1834 B.A.R., S 8/LIII î original. Bibliografie : Marta Anineanu, Catalogul corespondenţei lui Vasile Alecsandri, Buc., Editura Academiei R.P.R., 1957, p. 585, facsimil ; V. Alecsandri, Scrisori, însemnări„Studii şi documente". Ediţie îngrijită, note, traduceri şi iiîdici de.Marta Anineanu, Buc., E.P.L., 1964, p. 28 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, text ales şi stabilit, traduceri, prefaţă, tabel cronologic, note şi indici de Marta Anineanu, Buc., Editura Minerva, 1972, p. 1—2. 1 Victor Cueriim, ofiţer francez din armata lui Napoleon, rămas în Moldova după retragerea trupelor franceze din Rusia, în martie 1826, a deschis la Iaşi un pensionat francez pentru băieţi, care a funcţionat aproape treizedi de ani. Aici au învăţat mai toţi tinerii din generaţia lui V. Alecsandri. Acesta a schiţat cîteva aspecte din viaţa de pension în scrisoarea către Ion Ghica, Vasile Porojan. (Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Proză. Text ales şi stabilit, note şi variante de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Buc., Editura Minerva, 1974, p. 469—477.) Pentru modul de funcţionare a pensionului, cf. G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, Povestea unei vieţi, Buc., 1926, p. 8—9 ; N. Cartojan, Pensionatele franceze din Moldova în prima jumătate a veacului al XIX~lea, în Omagiu lui Ramiro Ortiz, Buc., 1929, p. 70—71, 73—75. 535 CÂTRE LUDOVIC STEEGE 2 Iaşi, 19 oct. 1841 Bibliografie : Mihail I. Kogălniceanu, Ştiri noi despre viaţa şi activitatea lui Ludovic Steege, în Arhiva românească, t. IX, 1944, P. II, p. 269—271. 1 Ludovic Steege (1813—1872), medic şi jurist, dintr-o familie suedeză stabilită în principate ; a fost căsătorit cu o româncă, rudă cu Costache Negri ; a ocupat funcţiile de agent diplomatic, membru al Comisiei Centrale de la Focşani, membru al Curţii de Casaţie, ministru al Afacerilor Străine ad-interim şi de mai multe ori ministru de Finanţe. M. I. Kogălniceanu i-a dedicat •studiul amplu citat mai sus, în care publică în anexe şi corespondenţa sa. Cf. Arhiva românească, t. VI—X (1941—1946) ; G. Z. Pe-trescu, Ludovic Steege, medic, în Arhiva românească, t. IX, P. II, f1943), p. 281—335. 2 Surorile lui Costache Negri. 3* Nicolae Docan, văr primar cu domnitorul Cuza, fiind fiul Zoiţei, sora postelnicului Ioan Cuza, căsătorită cu medelnicerul Panaite Docan. Unionist, a ,contribuit la alegerea lui Cuza, a ocupat posturi politice. Căsătorit cu Smărandiţa, sora lui C. Rol la, cumnatul lui V. Alecsandri. 4 Philadelphe Cuenim[?]. 5 Alecu Rosetti-Roznovanu (1798—1853), fiul lui Iordache şi al Profirei Balş. 6 Răducanu Rosetti. 7 Nicolae Rosetti-Roznovanu. 3 Iaşi, 16 noiembrie 1841 Bibliografie : Mihail I. Kogălniceanu, Ştiri noi..., în Arhiva românească, t. IX, 1944, P. II, p. 271—273. 536 1 Ludovic Steege. Cf. aici p. 536, n. 1. 2 Philadelphe Cuenim [■?]. 3 Nicolae Docan. Cf, aici p. 536, n. 3. CÂTRE ion ghica 4 Lemberg, Sîmbătă, [februarie-martie] 1842 B.A.R., ms. rom. 803, f. 1—2 ; original. \ Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, „Documente literare inedite44. Ediţie îngrijită şi note de Marta Anineanu. Cu o prefaţă de G. C. Nicolescu, Buc., E.S.P.L.A., 1960, p. 50—52 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori. „Clasicii literaturii moldoveneşti.44 Ediţie îngrijită, prefaţă, note şi indici de H. Corbu. Chişinău, Cartea moldovenească, 1968, p. 162—163, traducere. 1 După moartea mamei sale (2 sau 3 februarie 1842), V. Alecsandri, cu sănătatea foarte - zdruncinată, pleacă însoţit de doctorul C. Vîrnav într-o călătorie la Viena, prin Lemberg, pentru a face un tratament. La Viena se afla şi tatăl său, care, probabil, s-a reîntors imediat în Moldova, după cum rezultă şi din scrisoarea următoare, adresată tot lui Ion Ghica — carte rară, se păstrează unicul exemplar necenzurat, în care titlul figurează la locul său. Revista a fost suprimată la 29 octombrie, din pricina unui articol al lui Costache Negruzzi, Toderică, socotit ca antireligios. Cf. N. Cartojian, Soarta unei reviste literare în 1844 : Propăşirea, în Convorbiri literare, XLI, nr. 2, februarie 1907, p. 197—204 ; aprilie, p. 429—456 ; N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1962, note p. 468—469 ; D. Păcurariu, Ion Ghica, Buc., 1965, p. 71—81. I. Ghica avea la. Bucureşti obligaţia să găsească fonduri, deci în primul rînd abonaţi şi materiale literare şi ştiinţifice, de care deseori redacţia ducea lipsă. 4 Invocă numele lui Bertrand, tipul interesatului ‘creat de La Fontaine în fabula Le Seinge et le Chat. 5 Istoria unui galbîn şi a unei parale s-a publicat în Propăşirea, 1844, între 9 aprilie şi 15 octombrie, p.( 97, 108, 116, 129, 173, 189, 304, 308, 317. Suprimarea revistei a împiedicat continuarea publicării acestei satire sociale, deci istoria „paralei44 nu va mai fi scrisă niciodată, poetul republicînd mai târziu povestea sub titlul, corespunzător conţinutului rămas, Istoria unui galhîh. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, 1974, p. 13—52 şi note p. 706. . 12 Fîaşi, iunie 1844] B.A.R., ms. rom. 807, f. 118—119. 1 Catinca Rolla (1817 ?—1857), sora poetului, căsătorită în 1835 cu Costache Voinescu, cu care a avut trei fete şi un băiat; neînţelegerile grave dintre soţi au dus la divorţ în 1843 (cf. B.A.R., 201/CCLXVII). In 1845, Catinca s-a recăsătorit cu Costache Rolla, unul dintre bunii prieteni ai lui V. Alecsandii. Se pare că a fost nu numai o femeie frumoasă, aşa cum o arată portretul lui Levaditi, dar şi inteligentă, spirituală, cultivată, bună muziciană. Plecarea cu fratele său Iancu, la Ems, care l-a necăjit pe poet, trebuie să fi avut loc în iunie 1844, deci când 542 Catinca era văduvă. Confirmarea datei propuse o avem într-o scrisoare a poetului către Ludovic Steege, din iunie 1844 (cf. aici p. 54—55), în care îi scrie că, probabil, sora şi fratele său au ajuns la Ems şi îi mulţumeşte pentru sfaturile medicale date. Alte indicaţii că scrisoarea este din vara anului 1844 sînt preocupările pentru mersul Propăşirei. 2 Revista Propăşirea întîmpină greutăţi financiare şi adesea îi lipseau articolele necesare. 3 Gr. Alexandrescu. 4 Ion E. Voinescu II <1812—1855), om politic şi scriitor. Şi-a început activitatea politică alături de colonelul Gîmpineanu, a aderat la societatea secretă „Frăţia11 şi a fost, unul dintre luptătorii însemnaţi ai revoluţiei de la 1848 ; în timpul Guvernului provizoriu şi al Locotenenţei a fosit ministru ial Afacerilor Străine ; după înfrîngerea revoluţiei a rămas exilat la Paris, unde a avut o existenţă foarte grea. Ca literat şi om de cultură, a participat la „Societatea filarmonică44, „Societatea literară “, devenită „Asociaţia literară a RomânieiA tradus din literatura universală. Din creaţia sa personală amintim prima biografie a lui N. Bălcescu, cu ocazia necrologului publicat la Paris în 1853 ; Arabescuri, O călătorie pe Dunăre în ghimie, Paris, f.a., în România literară a lui V. Alecsandri a publicat : articolele O duminică la Paris, I, nr. 19, 21 mai 1855, p. 229—231, şi O plimbare la băile din Pirercei, I, nr. 27, 24 septembrie 1855, p. 433—435. Aportul său la cunoaşterea literaturii române în străinătate a fost traducerea doinelor lui V. Alecsandri : Poesie roimaine. Les doinaş, poesies, moldaves, traduites par I. E. Voinesco, Paris, 1853 [pe copertă 1852], 111 p. ; la ediţia a Il-a, din 1855, a adăugat articolul Coutumes du pays roumaln (Nunta de la ţară) şi traducerea în limba franceză a nuvelei lui C. Negruzzi, Alexandru Lapuşneanu, care fusese publicată în Revue de l’Orient, de VAlgirie et des colonies, Paris, t. XVI, >1853, p. 316—326, şi t. XV, 1854, p. 12—29. Cf. Valeriu Stan, Ion Voinescu II, către Vasile Alecsandri, în Manuscriptum, VII, nr. 3(24), 1976, p. 115—125, studiu introductiv, texte şi note ; reeditate în Scrisori către Vasile Alecsandri, „Documente literare14, ediţie îngrijită, prefaţă, note, traduceri de Marta Anineanu, Buc., Editura Minerva, 1978, p. 431—439. 543 13 CĂTRE ludovic steege Iunie- 1844 Bibliografie : M. I. Kogălniceanu, Ştiri * noi.., în Arhiva românească, t. X, 1945/1946, p. 147—148. 1 N. Vogoride, viitorul caimacam din 1857—1858, a cărui soră, Smaranda, se căsătorise în mai 1834 cu domnitorul Mihail Stur-dzâ ; trimis de Poartă în Moldova pentru a aduce mitropolitului Moldovei decoraţia turcească, Nişanul, găseşte în Iaşi un teren propice pentru parvenire politică şi matrimonială. El face totul pentru a se căsători cu Cocuţa Conachi, moştenitoarea marii averi a poetului Costache Conachi, soră, după mamă, cu Costache Negri şi surorile acestuia, deci şi cu Elena Negri, care se împotrivea acestei căsătorii. Cu toată încrederea lui V. Alecsandri că inteligenţa acesteia va triumfa, căsătoria se face, dar Cocuţa Vogoride, alături de soţul său grec, şi-a păstrat într-atîta sentimente româneşti, încît ea însăşi a ajutat la demascarea intrigilor antiunioniste ale soţului său. Discuţiile în jurul acestei căsătorii i-au inspirat lui V. Alecsandri o baladă în limba franceză, Tzslebiade. Cf. aici p. 546—547 n. 10. 2 Elena Negri (1820—1847), soră cu Costache Negri, Catinca Negri, Zulnia Sturdza şi Maria Negri călugărită la Văratic, sub numele de Eugenia, copiii lui Peţrache Negri şi ai frumoasei Smaranda Donici, recăsătorită mai tîrziu cu poetul Costache Conachi. Elena Negri a fost, pentru scurt timp, căsătorită cu A. Vîrnav-Liteanu. întâlnită la Blînzi, moşia sa de lîngă Tecuci, şi la Mînjina lui Costache Negri, ea a însemnat pentru poet marea iubire a vieţii sale. In urma călătoriei făcute împreună prin Europa, grav bolnavă de plămîni, ea moare pe drumul de întoarcere în ţară, la intrarea în Bosfor, în mai 1847. CĂTRE ION GHICA 14 [Vara 1844] B.A.R., ms. rom. 807, f. 113—114 ; original. 1 Pentru datarea aproximativă a scrisorii, vezi aici p. 540 n. 1. Din conţinut rezultă că era vară, că Ion Ghica era la 544 Iaşi şi că probabil este din anul 1844, cînd acesta se pregătea să plece la Bucureşti, dar scrisoarea poate fi tot atît de bine şi din anul 1843, iar plecarea lui Ghica din Iaşi să fi fost numai pe timpul vacanţei. 15 [Fălticeni, vara 18441 B.A.R., ms. rom. 807, f. 115 ; original. 1 Pentru datare, vezi nota de mai sus. îndemnul de a vizita tîrgul de la Neamţ şi ruinele cetăţii, precum şi propriile sale planuri de excursii la cetatea Suceava şi mănăstirea Slatina situează scrisoarea în timpul verii Borsec, iulie 1844 16 B.A.R., ms. rom. 803, f. 9—10 ; original. Bibliografie : M. Kogălniceanu, Ştiri noi, ..., în Arhiva românească, t. X, 1945/1946, p. 151—152 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 17—22. 1 Suplice-Guillaume Chevalier, zis Gavarni (1804—1866), desenator francez, colaborator al revistei umoristice Charivari, a reprezentat cu mult spirit, în desenele sale, societatea din timp.ul domniei regelui Louis Philippe. Remus Niculescu, în articolul Contemporani cu Daumier, scriitori români şi caricaturişti francezi Intre 1835 şi 1860 în Studii şi cercetări de istoria artei, seria Arta plastică, t. 18, nr. 2, 1971, p. 282—284 şi p. 302, în legătura cu plasticele descrieri din această scrisoare, amplificate în nuvela cu acelaşi nume, atrage atenţia asupra influenţei pe oare trebuie să o fi suferit V. Alecsandri, în contact cu creaţia sati- 545 rică a pictorilor pe oare îi citează şi, în special, cu seria Les Baigneurs, a lui Daumier. 2 Of. aici p. 539 n. 2. 3 Gerard Grandville (1803—1847), desenator şi caricaturist francez, care a redat, cu vervă ridicolul epocii sale. 4 Fîntînă fabuloasă, care avea darul să întinerească pe cei ce sorbeau din apele ei. în sens figurat, ceea ce întinereşte. Jou-vence, numele nimfei pe care Jupiter a preschimbat-o în fîntîna tinereţii. 5 Prima parte a articolului plănuit, Borsec, apare chiar în acea toamnă în ultimul număr din Propăşirea, I, nr. 42, 129 octombrie 1844, p. 334—336, iar urmarea, în altă revistă, în anul următor. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 169—178 şi note p. 731—733. 6 Marele ban Iordache Filipescu (1782—1854), fost caimacam la 1813, căsătorit cu Catinca Balş. 7 Zoe (Zuzuca) Filipescu, fiica precedentului, căreia îi dedică romanţa Frumoasa copiliţă. Cf. aici p. 82. 8 Rudă a familiei Filipescu. 9 Propăşirea. Cf. aici p. 542 n. 3. 10 Balada, în limb'a franceză, Tzelebiade fusese scrisă de poet pentru a ridiculiza pe N. Vogoride, care aspira să se căsătorească cu Cocuţa Conachi (of. aici p.544 n. 1). Poezia, care se putea cînta pe o arie din Fra Diavolo, a avut o largă răspîndire în societatea ieşeană, circulînd în copii manuscrise. Cf. B.A.R., Arh. V. Alecsandri, I ms. 6 b, o copie : Tzelebiade. Ballade â l’instar de celle de Fra Diavolo, meme air ; Impromptu : Suple-ment â la Ballade Tzelebiade. începutul suna astfel : „Quel est ce Tzelebi Que le Nichan decore ? C’est le Prince Bibi Des rives du Bosphore“... iar fiecare strofă se încheia cu numele ridicolului pretendent Koulafoglou ! (Cf. şi personajul din Iorga de la Sadagura.) Titlul de Tzelebiade vine din turcescul celebvk, care, după sensul arhaic, însemnează : „nobil, de bun neam“, titlu acordat de turci euro- 546 penilor şi echivalent cu efendi, acordat numai turcilor, tn epoca fanariotă, cuvîntul, pronunţat telebi, are sens de titlu de politeţe, echivalent lui chir. Forma modernă de cilibiu însemnează : „frumos, elegant" (cf. şi altă copie în ms. rom. 21, f. 165). I. C. Filitti, în Domniile române sub „Regulamentul Organic‘(f Buc.r Socec, 1915, p. 663, înglobează greşit balada între satirele epocii, adresate boierimii incapabile din vremea lui Mihail Stnrdza. Cf. şi corespondenţa adresată de Emmeline Raymond, prietena Elenei Negri, lui f. Ghica, prin intermediul căruia versurile lui Alecsandri făceau înconjurul societăţii, B.A.R., S 38(1—6)/DCXXL 17 Iaşi [p. iulie 1844J B.A.R., ms. rom. 807, f. 121 ; original. 1 Pentru datare, vezi aici p. 540 n. 1. Propunerea făcută de V. Alecsandri lui Ion Ghica de a relua corespondenţa dintre ei ne face să presupunem că acoasta se întîmpla după stabilirea lui Ghica în Bucureşti, deci după luna iulie, cînd se mai găsea încă la Iaşi. 18 Iaşi, 14 septembrie 1844 B.A.R., ms. rom. 803, f. 11—12 ; original. Bibliografie : E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 383, fragment, traducere. 1 Emmeline Raymond (1828—1902), prietena Elenei Negri, fiica unui ofiţer belgian din armata austriacă, născută la Cernăuţi. A înfiinţat la Paris la Mode illustree şi a scris mai multe 547 romane. Se păstrează cîteva scrisori ale ei către Ion Ghica (cf. B.A.R., S 38 (1—6) DCXXI). încercarea lui Emil Boldar de a explica lipsa de temei a identificării Emiliei din Moartea Emiliei, de C. Negri, cu Emmeline Raymond, rămîne gratuită, dată fiind vîrsta înaintată pînă la care a trăit aceasta. Cf. C. Negri, Scrieri, II. Text ales, stabilit, note şi studiu introductiv de Emil Bol-dan, Buc., Editura Minerva, 1966, p. 363—365. 2 Propăşirea. Cf. aici p. 542 n. 3. 3 Ion Voinescu II. Cf. aici p. 543 n. 4. ' 4 Grigore Alexandrescu. 19 Iaşi, 9 dec. 1844 B.A.R., ms. rom. 803, f. 13—14 ; original. Bibliografie: N. Petraşcu, De la cei ce nu mai sînt, în Literatură şi artă română, II, nr. 1, 25 noiembrie, 1897, p. 540— 541, traducere; Luceafărul, Buda, IV, nr. 4, 1 iunie 1905, p. 230, traducere ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II. în Tribuna, Arad, XIII, nr. 229, 22 octombrie 1909, p. 2, traducere ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 22—27. 1 Ion Ghica locuise şi el în Iaşi pînă în vara lui 1844. Cf. aici p. 540 n. 1- 2 Propăşirea. Cf. aici p. 542 n. 3. 3 Secretariatul Statului acordă în 14 noiembrie 1844 lui Ion Ghica, N. Bălcescu. şi A. G. Golescu dreptul de a scoate o gazetă. Revista Săptămîna nu a putut fi realizată. Cf. aici p. 82. 4 Moşia lui Costache Negri, din ţinutul Covurlui, unde s-au întîlnit adesea muntenii cu moldovenii. 5 în legătură cu proiectul de plecare la Bucureşti, Cf. aici 550 n. 2. v • 6 Gluma la care face aluzie ne-a rămas nelămurită. 7 Muriise tatăl lui Ion Ghica, marele logofăt Dimitrie Ghica. 548 20 Iaşi, 5 ianuarie 1845 B.A.R., ms. rom. 803, f. 15—16 ; original. 1 Poetul evocă moartea mamei sale, care îi pricinuise o mare durere. Cf. aici p. 537 n. 1. 2 Nici familia Şuţu, de origine greacă, nu a fost scutită de glumele versificate ale poetului în legătură cu goana după căsătorii cu tinerele moldovence bogate. Cf. B.A.R., Arh. V. Alecsandri I ms. 6 a-b, copie : Petite chansonnette ă' la grande invasion des petits Soutzo en Moldavie en 1846. 21 [Iaşi, începutul anului 1845} B.A.R., ms. rom. 807, f. 124—125 ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 52— 55 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 163—165, traducere. 1 Scrisoarea poate să fie scrisă la începutul anului 1845, căci în 9 decembrie 1844 îi scrisese despre sfîrşitul trist al Propăşirii şi al unora dintre redactori şi despre perspectiva apariţiei Săptămînii ; cere acolo explicaţii despre scrisoarea îndoliată primită de la Ion Ghica, după care nu poate urma, logic, decît scrisoarea de condoleanţe a poetului, din 5 ianuarie 1845. Scrisoarea de faţă, în care reia planul călătoriei la Bucureşti, soarta Săptămînii şi lichidarea datoriilor rămase de pe urma Propăşirii, trebuie să fi fost scrisă cîndva după scrisoarea de condoleanţe, deci la începutul anului. S-ar mai putea presupune că scrisoarea a fost scrisă între 9 decembrie 1844 şi 5 ianuarie 1845, date fiind proiectele vesele pe care le face pentru şederea în Bucureşti, dar totuşi primise scrisoarea îndoliată ! Amintim că adresa Secretariatului Statului pentru înfiinţarea revistei Săp- 549 tămîna era din 14 noiembrie 1844, deci au trebuit să treacă cîteva luni pentru apariţia şi totodată dispariţia revistei. 2 Premiera piesei Iaşii în carnaval sau Un complot în vis, data în beneficiul artiştilor români, a avut loc la 22 decembrie 1845. Cf. Ioan Massoff, Teatrul românesc. Privire istorică, I, Buc.,, E.P.L., 1961, p. 282—283. Pentru plecarea la Bucureşti cf. aici p. 550 n. 2. 3 Romanţa Frumoasa copiliţă, dedicată domnişoarei Zuzuca Filipescu. Cf. aici p. 546 n. 7. 4 Cf. aici p. 548 n. 3. 5 Panait I. Balş (1817—1889), om politic. A participat la mişcarea de la 1848 din Iaşi, a fost secretar de Stat în timpul căi-măcămiei lui Vogoride, ministru de Finanţe. Colaborase la revista Propăşirea. 6 Anastase Panu (1810—1867), om politic. A participat la mişcarea de la 1848 din Iaşi, a fost ministru de Justiţie sub Gr. Ghica, 1852, membru în Divanul ad-hoc al Moldovei, membru al Căimăcămiei de Trei, din 1858—1859, unionist, după Unire este numit preşedinte al Camerei din Iaşi. Mai tîrziu, ostil lui Cuza. 22 [Iaşi, începutul anului 1845] B.A.R., ms rom. 807, f. 122—123 î original. 1 După conţinut, scrisoarea se situează aproximativ în această epocă şi după scrisoarea prcedentă. Cf. aici p. 81—82. 2 La 9 decembrie, poetul scria cu entuziasm lui I. Ghica despre posibilitatea călătoriei la Bucureşti (cf. aici p. 74). La ^ începutul anului 1845, proiectul era pe punctul de a se realiza, condiţionat de vornic de reprezentarea în prealabil a piesei Iaşii în Carnaval (cf. aici p. 81). Din februarie ,1845 se păstrează cererea poetului de paşaport pentru Ţara Românească şi cererea de concediu (Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, dosar 1239, f. 284—285). Tot pe atunci cerea paşaport şi Iancu Alecsandri pentru Bucureşti (ibidem, p. 258—259). Contrar celor afirmate de G. C. Nicolescu, V. Alecsandri nu a fost Ia Bucureşti 553 în fehruarie-martie 1845, nici pentru a-şi consola prietenul, Ion Ghica, de moartea tatălui său, nici pentru a participa la căsătoria lui Ion Em. Florescu cu fiica domnitorului Gheorghe Bi-bescu, care a avut loc în februarie (cf. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. II, Buc., E.P.L., 1962, p. 107—108). Scrisoarea de faţă către Ion Ghica este convingătoare şi ea se acordă foarte bine cu cele două scrisori ale lui Const. Filipescu către acelaşi, din Iaşi, 10 februarie 1845, şi Filipeşti, 12 martie 1845, în care îi vorbeşte despre şederea sa în Iaşi şi călătoria la Bo-hotm împreună cu alţii printre care Alecsandri şi C. Negri, împreună cu care s-a dus apoi, la începutul lui martie, la Mînjina şi Blînzi, unde se aflau Emmeline Raymond ,şi Elena Negri. Cf. şi Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naţională, 1834—1849, Buc., Editura Academiei R.S.R., 1967, p. 269—272 (Documente). 3 Costache Filipescu. Cf. aici p. 557—558 n. 2. 4 Emmeline Raymond. CĂTRE SMARĂNDIŢA DOCAN 23 [1845^-1850] B.A.R., S 37 (5)/LVII ; original. 1 Cf. aici p. 536 n. 3. 2 Acest serviciu, poetul îl putea cere Smărăndiţei Docan tot atît de bine în timpul cît trăia Elena Negri, cît şi după moartea acesteia,, cu aceeaşi grijă de a nu se comite vreo indiscreţie asupra legăturii dintre cei doi (cf. aici p. 554 n. 4)-Relaţiile de prietenie cu Smărăndiţa durau, în orice caz, din anul 1845, de cînd fratele acesteia, C. Rolla, devenise cumnatul lui V. Alecsandri. Nu am putut stabili epoca în care Emmeline Raymond, prietena Elenei Negri, a plecat definitiv în Franţa. Totuşi, după aspectul său grafic, credem că scrisoarea este scrisă pînă în anul 1850. Deci propunem pentru datare, perioada dintre anii 1845—1850, dar fără nici o siguranţă. 551 CĂTRE ION GHICA 24 Iaşi, 20 mai 1846 B.A.R., ms. rom. 803, f. 17—18 ; original. Bibliografie : I. Ghica, Scrisori, voi. IV, „B.P.T.“, ed. II, II. Chendi [Buc.], Alcalay, p. 7, nr. 1, fragment, traducere. 1 In înţelegere cu Elena Negri, oare pleca în străinătate pentru a-şi îngriji sănătatea, poetul pleacă la 7/19 iunie 1846 într-o călătorie spre Constantinopol şi Asia Mică, apoi va veni în Italia, spre a se întîlni la 5 septembrie cu Elena Negri la Triest, de unde vor pleca împreună spre Veneţia. Cf. C. D. Papastate, Vasile Aleesandri şi Elena Negri, cu un jurnal inedit al poetului... Buc., 1947, jurnal reeditat în V. Aleesandri, Scrisori, în-'semnări, Buc., 1964, p. 174—237. Cf. şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Aleesandri, Buc., 1962, E.P.L., p. 107—121. 2 Lui V. Aleesandri i se făcuse la Bucureşti o manifestaţie frăţească, ca unui reprezentant al mişcării naţionale moldovene, aşa cum la rîndul lor muntenii N. Bălcescu şi Costăchiţă Fili-pescu, fuseseră primiţi în Moldova. V. Aleesandri povesteşte această primire în scrisoarea autobiografică către Ubicini, din 1856 (cf. aici p. 251—252) făcînd unele confuzii de date. (Cf. şi Cornelia Bodea, Lupta românilor^ pentru unitatea naţională, 1834— 1849. Buc., 1967, p. 73). Concludentă este şi scrisoarea lui Costach5 Negri din 1 aprilie 1846, adresată lui Costăchiţă Filipescu : „Mi-a spus Aleesandri despre buna primire ce i-aţi făcut şi mă căiesc că nu m-am izbit şi eu pînă la voi, spre a lega, cu cît aş fi putut, şi mai de aproape prieteşug şi frăţie de român cu ro-mân“. Cf. C. Negri. Scrieri, I, Buc., 1966, p. 263—264. CĂTRE ZULNIA STURDZA 25 Palermo, 8 februarie 1847 B.A.R., S 47(1)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Aleesandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 227— 229 ; reprodusă traducerea ca notă la [Jurnal de Călătorie în 552 Italia] în V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Buc., 1964, p. 237— 239 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 30—37 ; V. Alecsandri, Opere,^ IV, Buc., 1974, note p. 896—898, traducere. 1 Zulnia Sturdza (1823—1901), soră cu Costache Negri, Ca-tinca, Elena şi Eugenia. Căsătorită foarte tînără cu N. Mavro-cordat, de care s-a despărţit in februarie 1846, recăsătorindu-se în anul 1850 cu Vasile Sturdza, viitorul caifnacam din 1858. 2 Gabriel Andral (1799—1876), profesor al Facultăţii de me- dicină din Paris, medic la spitalul Charite, cunoscut ftiziolog, a introdus în clinică cercetarea obligatorie a sîngelui. A lăsat cinci volume de Cliniques medicales (1829—1833). Louis Rostan (1790—1866), profesor al Facultăţii de medicină din Paris, autor al unor interesante lucrări. Ambii sînt doctorii care l-au îngrijit şi pe N. Bălcescu. Cf. N. Vătămanu, Bălcescu bolnav, în Studia et acta Musei Nicolae Bălcescu, 1960—1961, Buc., 1971, p. 323—339. 3 Aici au locuit împreună cu N. Bălcescu. V. Alecsandri. într-o scrisoare către un prieten imaginar, descrie felul de viaţă pe care îl duceau acolo. Of. Teatru, Buc., 1875, p. XVII—XVIII ; V. Alecsandri, Albumul unui bibliofil. Nicolae Bălcescu, în Opere, IV, Buc., 1974, p. 456—461. 26 Neapole, 2 aprilie 1847 B.A.R., S 47(2)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 229—233 ; reprodusă traducerea ca notă la [Jurnal de Călătorie iv Italia7, în V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Buc., 1964, p. 239— 240 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 38—44 ; V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, note p. 896—898, traducere. 1 Intre hîrtiile poetului se păstrează biletul de vapor cu data de 23 martie 1847, eliberat lui „Sigr Balgesku, Siga Negri şi Sigr V. Alecsandri11 pentru călătoria de la Palermo la Nea- 553 pole, cum şi invitaţia „Delegaţiei maritime din Neapole“ pentru a se înscrie la prefectura poliţiei. Cf. B.A.R., Arhiva V. Aleesandri, II Varia 22. 2 Cf. aici p. 553 n. 2. :i Manolache Costache Epureanu (1824—1880), unionist şi însemnat om politic, prim-ministru; văr cu Costache Negri şi surorile sale, prin mama lor. 4 împrejurările care îl împiedicau să se întoarcă în patrie nu erau de natură politică, dovadă că s-a întors la numai cîteva zile după moartea Elenei Negri. Obligaţi însă să păstreze discreţie asupra relaţiilor dintre ei, chiar de la plecarea spre Italia, fiecare a luat altă cale ; în străinătate s-^au ferit de a se întîlni eu români, iar la întoarcere trebuiau să folosească aceeaşi prevedere. 27 Iaşi, 1847, august B.A.R., S47(3)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Aleesandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 233—234. 1 Cf. aici p. 252 Tot atunci se găsea la Bal ta-Albă şi Alex. Odobescu, în vîrstă de 14 iani, care îşi aminteşte : „însoţisem pe tatăl meu la băile de la Balta Albă, unde se adunase, în acel an, sarea şi marea, precum a şi povestit-o cu atîta spirit d3. Vasile Aleesandri, pe carela atunci, acolo, pentru prima oară l-am văzut, domnia-lui tînăr, vesel şi încă de atunci cunoscut prin farmecul neacş românesc al muzei ce-1 inspiră, eu copilul, crezînd că tot ce zboară se mănîncă“. Cf. Alex. Odobescu, Pseu-dokineghetieos, Scrieri literare şi istorice, voi. III, Buc., 1874, p. 21 ; şi aici' p. 604 n. 14 pentru nuvela Balta-Albă. 2 Eugenia Negri, sora lui Costache Negri, călugăriţă la mănăstirea Văratic, unde devenise stareţă, reunea adesea în jurul său pe membrii familiei sale şi so ietatea lor. 3 Costache Negri. 554 i CĂTRE SMĂRĂNDIŢA DOCAN 28 [august-septembrie 1847] B.A.R., S 37 (6)/LVII ; original. 1 Rezultă din acest bilet că poetul venea de departe, din străinătate, dacă servitorul său îl preceda cu cîteva săptămîni. Acest Gheorghe Damian figurează pe paşaportul lui V. Aleesandri, din iulie 1847, pentru Mehadia. Deci s-ar putea ca la întoarcerea de acolo să-l fi trimis pe acesta la Smărăndiţa, cu biletul şi fotografia. Tot atît de bine s-ar putea ca acest luc-u să se fi petrecut şi mai tîrziu, ţinînd seamă că un servitor putea rămîne o viaţă întreagă la aceeaşi casă. CĂTRE ZULNIA STURDZA 29 Iaşi, decembrie 1847 B.A.R., S 47 (4)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Aleesandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 234—256. 1 Costache Negri. 3° [1847—1848 ?] Originalul în posesia d-lui L». Kalustian. Bibliografie : L. Kalustian, Facsimile, „Biblioteca Eminescu“, Buc., Editura Eminescu, 1975, Vasile Aleesandri şi „neurasteniile 555 de primăvară", p. 284—294, traducere şi facsimilul începutului şi sfîrşitului scrisorii. 1 După cum rezultă din adresa de pe plic, este scrisă din ţară şi, tot după această adresă, formulată : „Madame Zulnie Negri**, rezultă că ea a fost scrisă în perioada în care aceasta era divorţată. Căsătorită în 1839 cu Nicolae Mavrooordat, se desparte de acesta în februarie 1846 şi se recăsătoreşte cu . Vasile Sturdza în anul 1850. Din datele comunicate de dl. Paul Păltînea, la 2 februarie 1850, Zulnia semna încă „Negri“, iar în 14 noiembrie „Zulnia Sturdza14, deci căsătoria a avut loc între aceste două date. Scrisoarea este scrisă între februarie 1846 şi primăvara-vara 1850. „Le retour du printemps“ poate să însemneze venirea primăverii,. dar şi reîntoarcerea primăverii, care nu poa'te avea loc decît într-o primăvară întreruptă de zile de iarnă sau toamna, cînd, uneori, reînfloresc liliecii şi castanii ! Urmărind primă verile şi toamnele din perioada indicată ca posibilă pentru trimiterea scrisorii, este evident că ea nu a putut fi scrisă nici în anul 1846, nici în primăvara anului 1847, cînd poetul era în Italia cu Elena Negri, care moare la 4 mai, la Constantinopol. în toamna 'acestui an nu ar fi cu neputinţă, pentru că, dacă în primele scrisori cunoscute i se adresa protocolar „Madame Zulnieîn august 1847 i se adresează „Chere Zulnie“ (of. aici p. 103). Din diverse relatări se ştie că moartea Elenei Negri a apropiat ’şi mai mult pe poet de familia Negri, care l-a socotit ca pe un membru al *ei. Zulnia, în special, a fost confidenta durerii sale. Chemarea ei la Constaniinopol în primăvara anului 1849, cînd el vine acolo de la Paris, în legătură cu organizarea comitetului emigraţiei, este o încercare de a se reuni în familie, cu Costache Negri, surorile sale, Catinca şi Zulnia, şi cu Catinca Rolla, sora poetului, care făgăduise să vină şi ea (cf. aici p. 135). Referirea la primăvara care îi trezeşte amintiri dureroase credem că priveşte dramatica primăvară din 1847. E posibil ca scrisoarea să fie scrisă în primăvara lui 1848, pînă la mişcarea revoluţionară din martie, de la Iaşi, după înăbuşirea căreia poetul pleacă imediat în Ardeal, apoi Cernăuţi şi Paris, unde rămîne pînă în decembrie 1849 şi de unde este sigur că nu este scrisă scrisoarea. în funcţie de căsătoria Zulniei, ar mai putea fi şi primăvara anului 1850, cînd, credem însă, că deja amintirile dureroase se mai şterseseră, prins de luptele po- 556 litice şi episodul Dridri î în orice caz, este o iscrisoare de profundă prietenie, aşa cum numai epoca romantică a ştiut să o-cultive, şi care, credem, nu ascunde şi alte sentimente. Această scrisoare şi cele adresate Zulniei şi doctorului S'teege, după episodul din 1848 (of. aici p. 119—120) sînt mărturii ale stărilor depresive la oare era expus poetul din pricina unei sensibilităţi aproape maladive. Cf. interpretarea delicată a d-lui L. Kalustian, op. cit., care bănuieşte posibilitatea unei idile între cei doi. către costăchiţă filipescu 31 Iaşi, decembrie 1847 M.L.R., 4.986 ; original. Bibliografie : Perpessicius, Aleesandri inedit în Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor, III, 1963—1967, Buc., E.PX., 1967, 245—248 ; Aleesandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 44—50. 1 Semnalăm că plicul care însoţeşte scrisoarea nu aparţine acesteia, ci alteia anterioare, adresată de poet lui C. Filipescu, la Paris, pe adresa : Monsieur Constantin Philipesca, Chaussâ d’Antin 39, purtînd pe ştampila poştdi pariziene anul 1846. Se ştie că, în iunie 1846* C. N. Filipescu, împreună cu N. Bălcescu şi C. Negri plecaseră 1a Paris, deci acolo îi scrisese V. Aleesandri o scrisoare care, din păcate, nu este cunoscută. Dealtfel, din conţinutul scrisorii de faţă se înţelege că Filipescu era la Bucu- reşti. 2 Costăchiţă N. Filipescu (1807—1854), maior, membru al „Frăţiei“ şi al „Asociaţiei literare11, deputat în Adunarea obştească, în care a ţinut un discurs răsunător împotriva concesionării minelor de către Trandafiloff; dezbaterile care au avut loc în Adunare cu acest prilej şi atitudinea iua'tă de C. Filipescu, care „au vorbit ca un înger tt, sînt relatate cu amănuntul de N. ^Bălcescu în scrisoarea către Ion Ghica din [8 februarie 1844] (cf. N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 46—48 ; cf. şi 557 scrisorile lui N. Bălcescu către Filipescu, ibidem, p. 62—63 şi 71—72). Prin călătoria pe care o face în februarie-martie 1845 la Iaşi şi Mînjina, stabileşte legătura între tineretul revoluţionar muntean şi cel moldovean. Vezi scrisorile lui către Ion Ghica în legătură cu călătoria în Moldova, cum şi date despre activitatea sa, la Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naţională 1834—1849, Buc., 1967, p. 269 şi 271—272. Semnificative sînt scrisorile pe care i le scrie C. Negri în martie 1845 şi aprilie 1846. Acesta il sfătuia : „Lucrează, dragul meu Filipescu, din toate puterile dumitale, la întâlnirea plănuită. Nu da înapoi în faţa ciudăţenii lucrului şi să nu ai în vedere decît bazele solide ale Unirii, pe care, chiar prin această întâlnire, o putem stabili între două mici popoare, care nu trebuie să formeze decît unul singur44 (cf. C. Negri, Scrieri, Buc., 1966, p. 259—264). V. Alecsandri, care îl socoteşte „unul din cei mai frumoşi şi mai eleganţi tineri din societatea Bucureştilor'1, l-a evocat în portretul publicat pentru prima dată în Revista română, II, iulie 1862, p. 313— 314 (cf. V. Alecsandri, Opere, IV, p. 345—346, note p. 822). Poetul mai scrisese despre C. Filipescu şi în scrisoarea autobiografică adresată lui Ubicini în 1856. Cf. aici p, 252. 3 Diplomaţia europeană urmărea cu mult interes problemele din Orientul Apropiat, unde echilibrul de forţe politice se schimba prin slăbirea puterii otomane. 4 Sora poetului, Catinca, măritată cu C. Rolla, şi sora acestuia, Smărăndiţa, măritată mai tîrziu cu N. Docan. CĂTRE ZULNIA STURDZA 32 [Hangu, martie-aprilie 1848] Ci B.A.R., S 47 (9)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 236—238. 1 Mişcarea revoluţionară de la laşi din martie 1848“, netemeinic organizată şi trădată chiar de conducătorii ei, dar cu 558 consecinţe foarte grave pentru cei care au participat cu bună-credinţă, a fost uşor înăbuşită de domnitorul Mihail Sturdza şi fiii săi, Dimitrie şi Grigore. Modul în care a fost înşelat în speranţele sale de a se realiza o schimbare în soarta ţării l-a deprimat mult pe poet, dar i-a lăsat speranţa că, luptînd alături de românii din Ţara Românească şi Transilvania, revoluţia va triumfa, iar după înfrîngerea şi a acestora, a înţeles că este necesară o luptă politică pentru a trezi interesul marilor Puteri asupra soartei românilor, luptă căreia i se dedică în anii de emigraţie şi pe care o va continua pînă la Unire. 2 Fraţii Răducanu, Lascăr şi Dimitrie Rosetti. 3 Familia cneazului Alexandru Cantacuzino. 33 [martie 1848, a. 1850] B.A.R., S 47 (5)/LVIII ; original. 1 Scrisoarea pare să fie scrisă din Iaşi. în lipsa altor elemente de datare credem că ea se plasează înainte de plecarea lui V. Aleesandri, după mişcarea de la Iaşi din martie 1848 şi, în orice caz, înainte de a doua jumătate a anului 1850, cînd Zulnia, căsătorindu-se cu Vasile Sturdza, nu mai este doamna Negri ! către ludovic steege 34 Cernăuţi, 24 iulie 1848 B.A.R., S. 44(2) / LVIII î original. 1 De la Cernăuţi, unde V. Aleesandri se găsea de pe la începutul lunii iunie, el nu va mai putea pleca în Ţara Românească, de unde veneau ştiri grave despre înfrîngerea revoluţiei, 559 ci va Pleca la Paris, unde se afla la 22 septembrie* cînd este recomandat de diplomatul Billecocq şi de filoromârtul J. Vail-^ lanţ *ca membru în Societe orientale. Cf. la B.A.R., Arh. V, Alecsandri I2 Acte 3, diploma din 13 octombrie 1848. La Paris va lua contact cu ceilalţi emigraţi politici din Principate şi mai cu seamă cu ziarişti francezi, alături de care va duce o intensă campanie prin presă, de propagandă în folosul luptei naţionale a românilor. Poetul rămîne aici pînă în decembrie 1849, cînd este rechemat în ţară de vornicul V. Alecsandri. Cf. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 160—191. CĂTRE NICOLAE BÂLCESCU 35 Cernăuţi, 25 iulie/6 august 1848 Bibliografie : I. Muşlea, O scrisoare inedită a lui Alecsandri şi C. Negri către Bălcescu în Gînd românesc, V, nr. 11—12, no-iembrie-decembrie 1937, p. 558 şi 562, la p. 560 facsimil ; St. Meteş, Din relaţiile şi corespondenţa poetului Gheorghe Sion cu contemporanii săif Cluj, 1935, p. 1 ; G, C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 168, reproduce scrisoarea lui Alecsandri, fără cîteva rînduri de la urmă ; I. Lăcustă, Scrisori de departe, în Magazin istoric, XII, nr. 6(135), iunie 1978, p. 20—21 1 Facsimilul publicat nu prezintă şi fila pe care a fost scrisă adresa. Aceasta se găseşte în notele lui I. (Muşlea, loc. cit. : fratelui N. Bălcescu, Bucureşti. în aceeaşi scrisoare scriu şi Costache Negri şi Laşcăr Rosetti, întărind şi mai mult dorinţa de LTnire proclamată în scrisoarea lui V. Alecsandri. Moldovenii, în-frînţi 'în încercarea lor revoluţionară, îşi pun toată încrederea în izbînda revoluţiei din Ţara Românească ; „mai întâia dorinţa noastră", scrie Negri, „este de a ne uni cu voi neapărat şi spre acest sfîrşit ce are a ne aduce a forma o ţară puternică şi cu * îndoit viitor, vom lucra..Iar Lascăr Rosetti scrie : „şi nimic nu dorim mai fierbinte decît unirea sororelor ţări...“ 5&0 CĂTRE alecu russo 36 Cernăuţi, 26 iulie 1848 Bibliografie : Mărie G. Bogdan, Autrefois et aujourd’hui, 1920—1923, Buc., 1929, p. 199—200. 1 Pluralul folosit de Aleesandri se explică prin prezenţa a încă doi prieteni care îi scriu lui Russo în aceeaşi scrisoare cu poetul, pe paginile doi şi trei. Vasile Rosetti, care se amuză# de-aventura lui şi-i dă ştiri despre retragerea ruşilor (cu data Cernăuţi, 27 iulie 1848), şi Manolache Costache-Epureanu, care îl anunţă că îi expediază ibanii şi că a anunţat pe ministrul de Interne din Pestşa", pentru a fi eliberat din închisoarea de la Cluj.. Cf. şi Ion Radu Mircea, Un paşoptist român în închisorile Vicnei> în Manuscriptum, VII, nr. 2(23), 1976“ p. 62—80. CĂTRE O DOAMNA DIN PARIS 37 [Paris], 14 oct. 184tf Bibliografie: Nestor Ureche, O scrisoare a lui Vasile Aleesandri către o doamnă, în Propilee literare, I, nr. 14, octombrie 1926, p. 26, traducere ; 32 opere din literatura română. Analize literare... Activitatea „Societăţii pentru studiul literaturii ro~ mâne“ a elevilor din clasele VI şi VII ale Liceului „Gh. Şincai“ din Bucureşti 1932—1933. Sub conducerea profesorului I. M. Raşcu, Buc., 1933, p. 40—41. Publicat textul original în limba franceză al scrisorii. 1 Adolphe Biliecocq, avocat, diplomat timp de treizeci de ani, consul francez la Bucureşti, Constantinopol etc. Criticînd politica lui Guizot, este rechemat din Ţara Românească. A scris Le nostre prigioni sau Le journal de Biliecocq, 2 voi., 1849, Paris, în care relatează pe larg şi situaţia din principate. A activat în „Societe orientale44 şi la Revue de VOrient. In timpul şederii la 561 noi în ţară a cunoscut şi apreciat valoarea poporului român şi frumuseţile ţării, devenind, în străinătate, un apărător al luptei noastre naţionale. împreună cu pictorul francez Michel Bouquet <1807—1888), care fusese în ţâra noastră între anii 1840—1842, a tipărit un Album Moldo-Valaque, ou guide politique et pitto-resque ă travers Ies Principautes du Danube, Paris, 1848. în legătură cu scrisoarea de faţă, scrisese unui „boyard de la Mul-davie, â Paris“, pentru a-i da „une espece de certificat... ou laisser-passer, qui prouve â tous Ies miens que votre pays n’est pas un mythe, que, Moldaves ou Valaques, vous existez et que ce n’est pas moi qui vous ai decouvert“ („unui boier din Moldova, la Parisw, pentru a-i da „un fel de certificat... sau paşa-port, care să dovedească alor mei ca ţara dumneavoastră nu este un mit, că, moldoveni sau valahi, existaţi şi că nu eu v-^am descoperit “). La această cerere V. Alecsandri adresează unei doamne, prietenă a lui Billecocq, o scrisoare şpiriti&lă, care evocă frumuseţile şi năzuinţele ţării noastre pentru care se pasionase diplomatul francez. 2 Plastica exprimare populară a ideii de permanenţă a in-cîntat pe poet, care a folosit-o, cu adînci înţelesuri, ca etichetă, sub care a fost trimisă la concursul de la Montpellier poezia Ginta latină. CÂTRE ZULNIA STURDZA 38 Paris, 10 noiembrie 1848 B.A.R., S 47 (6)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 238—240. 1 Costache Negri. 2 Edgar Quinet (1803—1875), scriitor francez, profesor universitar şi om politic ; a participat la revoluţia de la 1848. Filo-român, a sprijinit mult ţările române prin opera sa de propagandă. A fost căsătorit cu Hermiona, fiica lui Gh. Asachi. 562 CĂTRE ION GHICA 39 Paris, 26 decembrie 1848^ B.A.R., ms. rom. 803, f. 19—20 ; original. Bibliografie : E. Carcoleehi, Aleesandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 383—384, fragment în traducere ; V. Aleesandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 55—57. 1 Adolphe Biliecocq, cf. aici p. 561—562 n. 1. 2 Hippolyte Desprez, cf. aici p. 590 n. 1. 3 Spiritul revoluţionar şi generos francez, manifestat mai cu seamă prin presă, îmbrăţişase cu entuziasm soarta poporului român oprimat care încerca să lupte pentru libertatea şi inde- pendenţa sa. Intrat îţi legătură cu cîteva mari ziare pariziene* sprijinit de Baligot de Beyne, de Ubicini..., V. Aleesandri s-a luptat să ţină la curent presa franceză cu evenimentele din principate şi să canalizeze interesul conducătorilor politici spre cauza românească. 4 Petre Cazimir (1822—1850), jurist, a studiat la Atena. A fost director al Departamentului Cultelor în Moldova sub domnia lui Grigore Ghica. în memoria acestuia a scris V. Aleesandri La moartea lui P. Cazimir. 5 Ion Ionescu de la Brad. CĂTRE ZULNIA STURDZA 40 Conslantinopol, 25 aprilie 1849 B.A.R., S 47 (7)/LVIII ; original. 1 Stabilit la Paris din toamna anului 1848, V. Aleesandri este trimis de emigraţia română din Franţa în Turcia, pentru a se încerca alcătuirea unui comitet unic al emigraţiei române cu 563 cei aflaţi acolo. Va pleca de la Constantinopol înapoi la Paris prin luna iulie. Cf. aici p. 566 n. 1. Pluralul folosit se explică prin prezenţa alături de poet a lui C. Negri; care, după o scurtă şedere la Constantinopol, se reîntoarce în Moldova. CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 41 Constantinopoli, 12 mai 1849 B.A.R., ms. rom. 3349, f. 3—4; original. Bibliografie : II. Chendi şi E. Carcalechi, Alecsandri şi românii din Bucovina, în Voinţa naţională, XXI, nr. 5873, 16/29 noiembrie 1904, p. 1;—2 ; II. Chendi, Corespondenţa lui V. Alecsandri cy, bucovineniiîn Convorbiri literare, XL, nr. 6— 8, iunie-iaugust 1906, p. 585—587 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 231, 24 octombrie- 6 noiembrie 1909, p. 1—2 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p.. 55—59. 1 Alexandru Hurmuzaki (1823—1871), fiul lui Eudoxiu Hurmuzaki, începătorul colecţiei de documente Hurmuzaki, şi al Elenei Murguleţ ; frate cu Gheorghe, Constantin, Eudoxiu, Nicolae şi Eliza, căsătorită cu Gheorghe Sturdza, şi cu Eufrosina, căsătorită cu Petre Peşi publicată de Dim. Păcurariu în Ion Ghica, Documente literare inedite, Buc., E.S.P.L.A., 1959, p. VII—XV. Cf. şi D. Păcurariu, Ion Ghica, Buc., 1965, p. 101—116. Autorul demonstrează, folosindu-se chiar de indicaţia din această scrisoare a lui V. Alecsandri, că, în adevăr, este vorba de un roman în 564 genul lui Jerâme Paturot al lui L. Reybaud. Manuscrisul acestei încercări de roman îl cerea Ion Ghica, exilat la Constantinopol, lui Gr. Alexandrescu, la care credea că îl lăsase ; el figurează astăzi în colecţia Cabinetului de manuscrise, de la B.A.R., sub cota 2822, şi este Istoria lui Alecu şi nu Don Juanii din Bucureşti, pe care i l-au atribuit Eug. Carealechi, Gh. Bogdan-Duică şi N. lor ga. 3 Generalul rus Gnabbe, trimis în misiune extraordinară la Constantinopol, în mai 1849. Discuţiile purtate atunci au dus la un important succes diplomatic pentru Rusia. 4 Fabula s-a publicat în Zimbrul, nr. 2, 6 iulie 1850, sub iniţialele poetului. 12 [Constantinopol, mai 1849] B.A.R., S 26(1) /LVIII ; copie cu caractere chirilice. Bibliografie: , Bucovina, nr. 24, 5/17 august 1849, p. 133. 1 Grigore Romalo (1820 ?—1849) a participat la -mişcarea revoluţionară de la Iaşi ; arestat şi trimis în exil, se îmbolnăveşte grav şi moare la Constantinopol. V. Aleesandri i-a închinat poezia La mormîntul lui Gr. Romalo. 2 V. Aleesandri se afla la Constantinopol din luna aprilie şi va rămîne pînă în luna iulie. Scrisorile sînt redactate într-un stil dramatic, menite să producă impresie, ele fiind destinate în mod special publicării. S-a păstrat dealtfel numai o copie chirilică, pe aceeaşi filă fiind transcrise ambele scrisori (cf. scrisoarea următoare) şi cu prezentarea făcută de redacţie şi motivarea întîrzierii publicării. 43 [Constantinopol] 31 mai 1849 B.A.R., S 26(2) /LVIII ; copie cu caractere chirilice. Bibliografie : Bucovina, nr. 24, 5/17 august 1849, p. 133. 565 CĂTRE ION GHICA 44 [Constantinopol, iulie 1849] B.A.R., ms. rom. 807, f. 128 ; original. 1 Scrisoarea, fiind adresată lui Ion Ghica la Boyadjykeuy, deducem că a fost scrisă din Constantinopol, unde poetul se afla de la sfîrşitul lunii martie 1849 şi de unde pleacă la sfîrşitul lunii iulie a aceluiaşi an pentru a se reîntoarce la Paris. V. Alecsandri făcuse această călătorie la Constantinopol şi Brusa, în legătură cu încercarea emigranţilor români de a alege un comitet unic care să susţină în faţa marilor Puteri cauza libertăţii şi unirii Principatelor. V. Alecsandri, care se bucura de mult prestigiu, a fost ales în unanimitate în acest comitet. Cf. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 182—183. 45 Arles, 9 august 1849 B.A.R., ms. rom. 803, f. 21 ; original. 1 V. Alecsandri, întorcîndu-se de la Constantinopol, unde şezuse din martie pînă la sfîrşitul lui iulie (of. supra n. 1), în drum spre Paris se opreşte cîteva ore la Arles. 2 Marchizul de Bedmar, însurat cu o româncă, Lucia Palladi. Cf. aici p. 569 n. 1. 3 Pipelet (Monsieur), portarul din romanul lui Eugene Sue, Les mysteres de Paris, personaj care întruchipează tipul popular al portarului (ca şi soţia sa, portăreasa Mme Pipelet !). 4 Cabrion, personaj din acelaşi roman, era inamicul supărător al lui Monsieur Pipelet. Numele folosit la plural indică rolul pe care cei doi prieteni l-au jucat pe lîngă acel Dumburgh. 566 46 Paris, 11 sept. 1849 B.A.R., ms. rom. 803, f. 23—24 ; original. Bibliografie: Luceafărul, Buda, IV, nr. 11, 1 iunie, p. 231r traducere ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Aleesandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 229, 22 octombrie 1909, p. 2, traducere. 1 Cf. aici p. 142. 2 Revoluţia din Ungaria, în care românii îşi puseseră mare nădejde, fusese înfrîntă la 13 august de armatele ţariste. 3 Constantin Aristia, autorul Prinţului român. Cf. aici p. 609 n. 9. 47 Paris, 12 oct. 1849 B.A.R., ms. rom. 803, f. 25 ; original. 48 Paris, 17 octombrie 1849 B.A.R., ms. rom. 131, f. 319 ; original. Bibliografie : N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1954, p. 533—534. 1 Rîndurile scrise de V. Aleesandri lui Ion Ghica şi semnate şi de fratele său sînt adăugate la scrisoarea lui N. Bălcescu către acelaşi, cu data de mai sus, prin care îl anunţă că a sosit Ia Paris folosind minciuna, curajul şi diferite deghizări pentru a trece prin Ungaria şi Austria. 2 Cf. aici p. 147. 567 49 Paris, 1 decembrie 1849 B.A.R., ms. rom. 803, f. 27—28 ; original. Bibliografie : E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 384, fragment în traducere ; V. Alecsandri, Corespondenţa, Buc., 1960, p. 58—60 : Vasile Alecsandri, Publicistică, Scrisori, Chişinău, 1968, p. 165— 166, traducere. 1 In urma convenţiei de la Balta Liman, fusese numit domn în Moldova Grigore Ghica, om cult, cu idei liberale şi progresiste, adept al ideii de unire a principatelor, deci perspectivele pentru Moldova erau acum altele, iar vornicul V. Alecsandri socoteşte că fiul său trebuie să se întoarcă în ţară spre a lupta pentru viitorul acesteia. , 2 V. Alecsandri, /plecat la Constantinopol la sfîrşitul lui martie 1849, se reîntorsese la Paris în august, Cf. aici p. 566 n. 1. 3 Aceea pe care o considera soţia sa era artista franceză Dridri, pe numele-ei adevărat Marie-Angelique Chataignez. Poetul i-a dedicat o poezie şi încercarea de roman, oarecum autobiografic, Dridri. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 412—135 şi note p. 836—839. 4 Titlul exact al memoriilor lui Eliade este : Souvenirs et impressions d’un proscritf Paris, 1850, 304 p. 5 Poemul lui C. Aristia, ridiculizat de V. Alecsandri. Cf. aici p. 603 n. 9. 6 Marin Serghiescu. Cf. aici p. 573 n. 1. CĂTRE MARCHIZUL DE BEDMAR 50 Iaşi, 20 ianuarie 1850 Originalul, în arhiva Bedmaî’ de la Paris ; facsimil în posesia editorului, primit de la domnul Mihai D. Sturdza, căruia îi mulţumim pe această cale. 568 1 Emanoil-Gaetan-Iosef d’Acuna, marchiz de Bedmar y Es-oolova, conte de Obedosy Prado y Casafuerte, grande de Spania, a fost căsătorit cu Lucia Palladi, fiica marelui hatman Constantin P-alladi, care mai fusese căsătorită cu Nicolae Cantacuzino-Pascanu, ceea ce a determinat pe unii să spună că Bedmar a fcst căsătorit cu o Cantacuzino (cf. C. Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, III, Buc., Editura ziarului „Universul14, f.a., p. 155, n. 1). Unde şi cînd l-a cunoscut V. Aleesandri pe marchizul de Bedmar, nu ne este cunoscut, ştim doar, din chiar spusele pqe-tului, că, întoreîndu-se el de la Constantinopol, în drum spre Paris, s-a oprit să viziteze oraşul Arles împreună cu Bedmar (cf. aici p. 566 n. 1). V. Aleesandri s-a reîntâlnit în anul 1853, la Madrid, cu marchizul de Bedmar, cu ocazia călătoriei sale în Africa şi Spania. Cf. V. Aleesandri, Prosper Merimee, în Opere, IV, Buc., 1974, p. 374 ; G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Aleesandri, Buc., 1962, p. 226. 2 Pentru motivele care au determinat plecarea grabnică a lui V. Aleesandri din Paris, vezi aici scrisoarea acestuia către Ion Ghioa, din 1 decembrie 1849. 6 Eauxnbonnes, localitate cu ape termale din Basse-Pyrenees, Franţa. CĂTRE ALEX. G. GOLESCU-ARAPILA 51 Iaşi, [30] aprilie [s.v.] 1850 B.C.S., Arh. Kogălniceanu LXXXV, doc. 3 ; original per-fMl in carantină. 1 Scrisoarea poartă pe verso ştampila poştei din Iaşi cu data de 15 mai [s.n.], deci s-ar putea ca ea să fi fost scrisă pe la 30 aprilie [s.v.], dată care se potriveşte şi cu cea de 17 [s.n.] la.oare i-a scris Golescu lui V. Aleesandri pentru a-i cere aceşti bani. Cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 218— 221. 2 Scrisoare scrisă pe un ton care dovedea o stare de deprimare, motivează cererea de bani „avînd în vedere o datorie cu 569 caracter superior** şi se adresează de preferinţă lui V. Alecsandri după o mai veche înţelegere a lor de. la Paris şi socotind că dintre toţi, poetul' avea situaţia materială cea mai bună. Scopul pentru oare se dusese la Viena privea lupta lor comună : „Este grabnică nevoie să ne vedem“. Golescu nu era unicul emigrat care avea nevoie de ajutorul material al poetului, aşa au procedat şi D. Bolintineanu şi N. Bălcescu. CĂTRE ION GHICA 52 Iaşi, iunie 1850 B.A.R., ms. rom. 803, f. 29—30 ; original. Bibliografie : N. Petraşeu, De la cei ce nu mai sînt, în Literatură şi artă română, I, 1897, p. 541—543, traducere. 1 „Căuzaş“ se spunea la 1848 celor care luptau pentru cauzi naţională. 2 Henri Ehrlich <1822—1899), muzicolog, pianist, a fost profesor la Conservatorul din Berlin. Cf. Le Mine strei, Journal du Monde Musioal, LXVI, 1900, p. 7. Albumul despre care scrie V. Alecsandri este : Airs nationaux roumains transcrits pour piano par Henri, Viena, 1850. Prefaţa albumului a încîntat pe V. Alecsandri care o reproduce în articolul său, Melodiile româneşti în România literară, I, nr. 9, 27 februarie 1855, p. 110— 113, reprodus în Convorbiri literare, LXV, mai-iuilie 1932, p 404— 414 ; în acest articol îl numeşte pe Ehrlich „un om competent şi nepărtinitor, un pianist de mare talent .ţg* au petrecut cîţiva ani printre noi, dl. Henri Ehrlich14, iar în Poezii populare ale românilor, Buc., 1866, p. 223, îl aminteşte ca pe : „un călător străn, muzic de mare talentCf. şi G. Breazu, Culegerea melodiilor populare, în Melos, Craiova, [1941], p. 379—398 ; id., Pagini din istoria muzicii româneşti, Buc., Editura Muzicală, 1936—1970, 2 volume ; I, p. 234—256. 3 Carol Miculi, cf. aici p. 592—593 n. 6. 570 CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 53 [Iaşi, 30 iunie/12 iulie 1850] B.A.R., ms. rom. 3349, f. 6—9, original cu caractere chirilice. Bibliografie ; II. Chendi şi E. Carcalechi, Aleesandri şi românii din Bucovina, în Voinţa naţională, XXI, nr. 5873, noiembrie 16/29 1904, p. 1 ; II. Chendi, Corespondenţa lui V. Aleesandri cu bucovinenii, în Convorbiri literare, XL, nr. 6—8, iunie-august, 1906, p. 587—588 ; Tribuna, Arad, XIII, nr. 232, 25 octombrie 1909, p. 9 ; Marta Anineanu, Catalogul corespondenţei lui Vasile Aleesandri, Buc., 1957, p. [587] facsimil ; Vasile Aleesandri, Publicistică., Scrisori, Chişinău, 1968, planşă, facsimil. 1 Ştampila poştei din Iaşi poartă data „12 iulie“ stil nou, deci 30 iunie stil vechi, iar ştampila poştei din Cernăuţi poartă data „14 iulie“ stil nou, adică diferenţă de două zile, timp obişnuit pentru ajungerea unei scrisori între cele două oraşe. 3 Anexate la scrisoare două file cu Hora din Transilvania şi Hora din Bucovina. 6 Bujor s-a publicat în Bucovinaf 31 iulie 1850, p. 173. CĂTRE ION GHICA 54 Iaşi, 3 oct. 1850 B.A.R., ms. rom. 803, f. 31—32 ; original. Bibliografie : V. Aleesandri, Corespondenţă, Buc., 1960, f. 60— 63 ; Vasile Aleesandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 167, fragment în traducere. 1 Noguez, ziarist francez, directorul gazetei Journal de Con-stantinople. 571 Vasile Ghica, agă, ispravnic de Vaslui în 1840, pîrcălab de Covurlui în 1841, ministru de Finanţe în 1853, logofăt şi mi-nistra al Afacerilor Interne în 1857. 6 Prin convenţia de la Balta Liman, din 1849, dintre Turcia şi Rusia, aceasta îşi păstra dreptul de control în principate, de aceea cenzura La punctul de intrare în Moldova, Galaţi, se făcea de autorităţile moldoveneşti, dar şi de cele ţariste, care, temîn-du-se de creşterea spiritului revoluţionar, de ideile de libertate şi unire care începeau să prindă forţă, găsea pretexte de condamnare pentru fapte uneori minore. Din păcate nu ni s-a păstrat scrisoarea lui Ion Ghica pentru a ne da seama de gravitatea ei, dar prin însăşi faptul că pînă la urmă ea ajunge în mîinile destinatarului, împreună şi cu proiectul de instrucţie publică, se pare că conţinutul ei nu era prea grav. 4 Grigore Cuza (1800—1862), spătar, frate cu postelnicul Ioan Cuza, tatăl domnitorului. A fost ispravnic de Vaslui şi Fălciu, a participat la mişcarea de la 1848. în timpul domniei lui Grigore Ghica a fost ministru al Departamentului bisericesc al Instrucţiei Publice ; în acest, timp s-a făcut legea învăţămîntului. A luat parte la realizarea Unirii. Din scrisoarea poetului către Ion Ghica, din 29 octombrie 1850, rezultă totuşi că articolul nu a fost dat. Cf. aici p. 166—168. 5 Glumă amintind de cunoscutul epitaf al poetului francez Alexis Piron (1689—1773), compus cînd Ludovic al XV-lea nu a vrut să ratifice alegerea sa la Academia Franceză : „Ci-gît Piron, qui ne fut rien, Pas meme academicien44. 6 La 16 martie 1851, Dim. Bolintineanu îi scrie lui V. Alecsandri spre a-i mulţumi pentru „o scrisoare grasă44 şi rotundă, cum poate fi de grasă şi de rotundă suma de patru sute de franci44, pe care va încerca să i-o „întoarcă44 sau, „ca şi mai mult să te mulţumesc a-i întrebuinţa într-o faptă bună sau în folosul patriei44... Din aluzia lui V. Alecsandri, Bolintineanu trebuia să vină la Pesta pentru o chestiune cunoscută de ei, care probabil ţinea de activitatea politică a emigraţilor. Scrisoarea lui Bolintineanu continuă cu aprecieri asupra poeziilor poetului moldovean şi cu poezia : „Versuri adresate ţie, amicul meu Vasile Alecsandri“ într-o versiune necunoscută poeziilor publicate ale lui Bolintineanu. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 135—138. 572 Theodor Codrescu (1819*—?), publicist, editor. A fost profesor la Academia Mihăileană şi secretar al domnitorului Gri-gore Ghica. A. editat colecţia de documente Uricariu şi a înfiinţat tipografia „Buciumul44. A fost membru al Academiei Române. 8 Henri Ehrlich. Cf. aici p. 570 n. 2. Iaşi, 29 octombrie 18o0 B.A.R., ms. rom. 803, f. 33—34 ; original. 1 Marin Serghiescu, zis Naţionalul (?—1872), a lucrat Ia Visterie. A luat parte la mişcarea revoluţionară din 1840, fiind apoi închis cu N. Bălcescu şi alţii pînă la 1843 ; a participat activ la revoluţia din 1848 după înfrîngerea căreia a fost exilat la Constantinopol şi Brusa, unde a continuat să colaboreze cu Ion Ghica. După Unire a fost revizor în Ministerul Afacerilor Interne şi administrator al palatului Cotroceni. 2 Este vorba despre scrisoarea lui Ion Ghica, asupra căreia cenzura din Galaţi montase o întreagă suspiciune de complot. Cf. aici p. 162—164. 3 Deşi în scrisoarea din 3 octombrie, V. Aleesandri afirmase că dăduse articolul lui Ghica despre instrucţia publică lui Gri-gore Cuza, «aici se afirmă că neîncrederea în actualul director al Instrucţiunii Publice îl împiedicase să îl dea. 4 Petre Cazimir. 5 Cîntec comic francez care l-a făcut popular pe regele Da- , gobert mai mult decât merita. Creat nu se ştie cînd şi adăugîn-du-i-se mereu alte strofe cu semnificaţii politice, el pare totuşi să fi fost compus pe la începutul secolului XVIII. Versurile, în care confident al regelui pentru toate necazurile pe care le în-tîmpină este Saint Eloi, încep astfel : „Le bon roi Dagobert A vait sa culotte â l’envers44... 6 Henri Ehrlich. Cf. 570 n. 2. 573 56 Cernăuţi, nov. 1850 B.A.R., ms. rom. 803, f. 35 ; original. Bibliografie : II. Chendi şi E. Carcalechi, Alecsandri şi românii din Bucovina, în Viaţa naţională, XXI, nr. 5873, noiembrie 16/29, 1904, p. 2, fragment în traducere. 1 Cf. aici p. 162—164 întîmplările provocate de cenzurarea unei scrisori a lui Ion Ghica către poet, la carantina de la Galaţi. 2 Bucovina a apărut de la 4 octombrie 1848 pînă la 20 septembrie 1850. CĂTRE costache negri 57 Iaşi, februarie 1851 B.A.R., S 93(1)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Coresjiondenţă, Buc., 1950, p. 187— 189 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 284—286, traducere. 1 Datele extreme ale poeziilor asuprea cărora poetul păstrase toată discreţia, ele nefiind cunoscute nici lui Costache Negri, sînt datele perioadei marei iubiri pentru Elena Negri. Poezia intitulată chiar 8 martie fusese scrisă în anul 1845 la moşia Blînzi, de lîngă Tecuci, proprietatea Elenei Negri, iar mai 1847 este data sfîrşitului dureros al acesteia. 2 V. Alecsandri a transcris cu migală, într-un album, cu caractere chirilice,, poeziile scrise de el pînă atunci şi l-a dedicat: „Lui C. Negri, V. AlecsandriAlbumul figurează în colecţiile Cabinetului de manuscrise al B.A.R. sub cota : ms. rom. 1497 şi 574 a fost dăruit Academiei Române de către Alexandru Davila, prin scrisoarea din 1898 decembrie 30, Buc. (cf. Arhiva Academiei Române, 1897, A—8, p. 76—77). Davila prezintă manuscrisul şi dă lămurirea că el a fost adus de la Paris, într-o ladă cu hîr'tii, din timpul pribegiei lui Nicolae Golescu şi a fost păstrat de ultima descendentă a Goieştilor, Felicia Rac o viţă. s Această afirmaţie că Iancu ar fi fost ataşat de ambasadă la Paris, probabil ambasada turcă, este un detaliu necunoscut în biografia fratelui poetului. 4 Ion Bălăceanu se căsătorise cu Angeline Bonfils (1832— 1922). 5 Cataoazi, familie înrudită cu Costachi Negri. 6 Zulnia Sturdza, una din surorile lui Costache Negri. Cf. aici p. 553 n. 1. 7 Catinca Negri (1810—1903), sora lui Costachi Negri. Căsătorită cu Vasile Rosetti-Pribagul, de care s-a despărţit curînd ; a avut o fiică, Smărăndiţa, căsătorită cu Mihail Jora (1823— 1900), membru în Divanul ad-hoc, ministru al Afacerilor Străine sub Cuza. 58 [februarie 1851] B.A.R., S 33(2)/LVIII ; original. 1 România viitoare era în adevăr un periodic sccs de emigraţia .română din Paris, din a cărui redacţie făceau parte : Const. şi N. Bălcescu, Dim. Brătianu, C. G. Florescu, St. şi N. Golescu, G. Magheru, V. Mălinescu, Alex. Paleologu,. C. A. Rosetti şi I. Voinesou. Revista a apărut în 20 septembrie 1850. Aici s-a publicat în versiunea lui N. Bălcescu Cîntarea României. Cf.' aici p. 579—580 n. 4. 2 Cf. aici p. 574—575 n. 2. albumul de poezii dedicate lui C. Negri. 575 CĂTRE ALEX. G. GOLESCU-ARĂPILA 59 Iaşi, martie 185! B.C.S.. Arh. Kogălniceanu, LXXXV, doc. 3 ; original perforat în carantină. 1 A. G. Golescu-Arăpilă îi transmisese propunerea istoricului francez filoromân Jules Michelet şi a lui Alfred Dumesnil de a alcătui o antologie a poeziei populare româneşti în limba franceză. C. A. Rosetti fusese acela care dezvăluise lui Dumesnil frumuseţea poeziei populare româneşti şi tot el este cel care a tradus pentru acesta şi pentru Michelet unele poezii în limba franceză, pe care le reclamă acum V. Alecsandri. Pentru paşoptişti poezia populară fusese - un mijloc de propagandă pentru a sublinia valoarea unui popor prin valoarea artei sale. Poezii populare traduse de C. A. Rosetti, Dim. Brătiamu, Alex. Odobescu se găsesc în arhivele personale ale lui Jules Michelet aflate la Bibliotheque historique de la viile de Paris. Cif. Marin Bucur, începuturile unei antologii în limba franceză, o preocupare a paşoptiştilor români în exil, în Manuscriptum, I, 1970, p. 131—138. 2 Alfred Dumesnil (1821—1894), profesor, ginerele lui Jules Michelet. A urmat lui Edgard Quinet la catedra universitară. A avut relaţii cu emigraţii români, în special cu C. A. Rosetti si Brătienii. Cf. Marin Bucur, Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XlX-lea, voi. I., Buc., Editura Academiei R.S.R., 1969. 3 C. A. Rosetti. CĂTRE ION GHICA 60 . Iaşi, martie 1851 B.A.R., ms. rom. 803, f. 37 ; original. 1 Cf. aici p. 162—164 întîmplările provocate de cenzurarea unei scrisori a lui Ion Ghica către poet, la carantina de la Galaţi. 576 61 Mai 1851, Iaşi B.A.R., ms. rom. 803, f. 39 ; original. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 62 Paris, oct. 1851 B.A.R., ms. rom. 803, f. 41—42 î original. . Bibliografie : O. Densusianu, Trei scrisori, în Noua revistă română, III, nr. 31, 1 aprilie 1901, p. 303—304 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 232, 25 octombrie 1909, p. 9 ; P. Haneş, O prietenie înălţătoare, Vasile Alecsandri şi N. Bălcescu în Noua revistă română, XV, nr. 6, 12 ianuarie 1914, p. 76 ; Alecsandri, Cele mal frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 59—61. 1 Bălcescu hotărîse să se stabilească în Hyeres, departamentul Var, în apropiere de Toulon, uncie va rămîne de la mijlocul lui octombrie 1851 pînă La finele lui aprilie 1852. In acest răstimp, st&rea sănătăţii sale se agravează. La 7 octombrie 1851 ii scria lui Ion Ghioa : „...dar 'apoi ştii, poate, că am fost tot bolnav şi destul de rău. Vărsături dese de sînge m-au slăbit cu totul, deosebit de tuse, ce tot mereu creşte. Sănătatea mea s-a dus cu totul şi nu cred că o mai redobîndescu. .Cf. N. Bălcescu Opere, IV, Buc., 1964, p. 380. 2 Măria C-antacuzino, fiica logofătului Nicolae Canta, din ramura moldoveană a Cantacuzinilor, scoborîtoare din spătarul muntean Drăghici Cantacuzino, din secuiul XVII. Mama sa era Pulheria Sturdza. Căsătorită cu Gh. Stratulat (1835), de care s-a despărţit curînd, s-a recăsătorit cu cneazul Alexandru Cantacuzino (1839). Din anul 1850 se stabileşte definitiv în Franţa, 577 trăind despărţită de cneaz pînă la moartea acestuia, survenită în 1884 la Atena. La Paris a fost inspiratoarea şi prietena pictorului Th. Chasseriau şi apoi a pictorului Puvis de Chavannes, cu care se căsătoreşte la bătrîneţe, în anul 1896. I-a servit acestuia de model pentru la Sainte Genevieve, veghind asupra Parisului, din fresca de la Pantheon. în ţară a rămas cunoscută pentru prietenia şi devotamentul arătate lui N. Bălcescu, cum şi pentru prietenia sa cu V. Aleesandri şi I6n Ghica. Se bănuieşte că ea ar putea fi Mărgărita. în 1852, poetul i-a închinat poezia Mărioară Florioara. Cf. şi El. Rădulescu-Pogoneanu, Maria Can-tacuzino, în Convorbiri literare, LXXVI, nr. 1, ianuarie 1943, p. 49—62. După cum scrie V. Aleesandri lui Bălcescu, ea trebuia să sosească la Hyeres pe la 15 decembrie ; alarmată de starea în care îl găseşte pe Bălcescu, la 22 decembrie ea scrie lui A. G. Golescu pentru a-1 informa şi a-1 ruga să vină şi el acolo spre a susţine moralul bolnavului, speriat de hemoptizii ; doctorul nu da nici o speranţă (cf. N. ^ Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 587). A. G. Golescu soseşte la Hyeres la 21 ianuarie 1852, din scrisorile sale apare starea gravă a lui Bălcescu. (Cf. G. Fo-tin-o} Boierii Goleşti, III, Buc., 1939, p. 267 şi următoarele). Mai tîrziu, Maria Caintacuzino i-a scris lui V. Aleesandri o scrisoare în care evocă personalitatea lui Bălcescu şi dramaticul timp în care l-a veghiat la Hyeres. Cf. N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 588—589 ; V. Aleesandri, Opere, IV, Buc., "1974, p. 343—344. 63 Paris, 25 oct. 1851 B.A.R., ms. rom. 803, f. 43—44 ; original. Bibliografie : N. Petraşcu, V. Aleesandri. Sţudiu critic, Buc., 1894, p. 65—66, fragment; O. Densusianu, Trei scrisori, în Nona revistă română, III, nr. 31, 1 aprilie 1901, p. 304 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Aleesandri II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 232, 25 octombrie 1909, p. 7 ; P. Haneş, O prietenie înălţătoare, Vasile Aleesandri şi N. Bălcescu, în Noua revistă română, XV, nr. 6, 12 ianuarie 1914, p. 76. 578 1 Sevastiţa Bălcescu (1818—1883), sora mai mare a lui N. Bălcescu, care l-a îngrijit cu devotament. 2 Zinca Bălcescu (1792 ?—1862), mama lui N. Bălcescu. 3 Jurnalul proiectat era revista România literară. Cf. aici p. 582, n. 1. 4 Acest pasaj despre Cîntarea României face, indirect, începutul afirmaţiilor lui V. Alecsandri despre paternitatea cunoscutului poem. Controversa literară-istorică asupra acestui fapt a depăşit durata unui secol şi a fost reactualizată de curînd prin interesanta comunicare a Corneliei Bodea, publicată în Revista de istorie, t. 32, 1979, nr. 9, p. 1691—1706, Cîntarea României în dublă versiune tipografică la 1850. Paris şi Sibiu. Nu este cazul să reluăm datele acestei controverse susţinute de valoroşi istorici literari, lingvişti, istorici. Amintim doar că V. Alecsandri, în şapte scrisori din anii 1851, 1863, 1868, 1877, 1881 şi 1886, către Bălcescu, Odobescu, A. Hurmuzaki, Paulina Spiro Paul, B. Flo-rescu şi Ion Ghica, a afirmat paternitatea lui Al. Russo. In scrisoarea de faţă, elementul nou pe care .îl relevăm este că numele călugărului, pe care, prin bună înţelegere cu Bălcescu, îl inventaseră ca autor al poemului este N. Rusu şi nu A. Rusu, cum a fost citit greşit — fiind scris cu caractere chirilice — de către cei oare au publicat această scrisoare. Această îmbinare a iniţialei prenumelui lui Bălcescu cu numele lui Rusu (= Russo !) nu' pare să fi fost chiar întîmplătoare, ea pare chiar mai grăitoare decît dacă iniţiala ar fi fost A. în introducerea din România viitoare, Bălcescu nu pomeneşte numele călugărului, ci numai romantica împrejurare a descoperirii manuscrisului. Autoritatea textului tipărit s-a impus, perpetuînd numele celui care I-a dat la iveală pentru prima dată. Retipărirea poemului peste aproape cinci ani, în România literară, de data aceasta sub numele lui A. Russo, nu a mai putut avea acelaşi răsunet, momentul istoric fiind cu totul altul, era o evocare. şi o simplă restituire literară. . Existenţa unui manuscris al lui Bălcescu, necunoscut, dar văzut de Ion Ghica, este explicabilă, căci doar după acest manuscris s-,a publicat în România viitoare. Existenţa unui manuscris al lui Russo', aflat în posesia lui V. Alecsandri şi dăruit 579 Paulinei Spiro Paul, este de asemenea explicabilă căci după el s-a publicat textul din România literară. Fragmentul de manuscris din traducerea în limba franceză (găsit între hîrtiile lui Jules 'Michelet de la Bibliotheque his'torique), făcută după textul din România viitoare, este neîndoielnic al lui Odobescu (cf. N. Ursu, Cui aparţine traducerea franceză a Cîntării României, în Cronica, IV, nr. 15(166), 12 aprilie 1969). Această traducere este făcută însă la Paris între datele decembrie 1850—iulie 1853, probabil fără altă sursă decît aceea a revistei româneşti, şi exact pentru acelaşi scop de propagandă —■ de data aceasta printre străini — pentru care trebuia să servească şi traducerile din poezia populară română făcute de C. A. Rosetti, Dim. Bră-tianu şi Odobescu tot pentru Jules Michelet (cf. aici p. 576, n. 1,2). Odobescu, care cunoştea de la V. Aleesandri „taina literară44, republică poemul în N. Bălcescu, Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, Buc., 1878, p. 545—581, pentru că „ea a luat forma ei românească şi expresivă sub pana lui N. Bălcescuu, dar aici este sigur că Odobescu o face, după atîţia ani, tot ca propagandă,, Alcătuirea sumarului o dovedeşte, iar motivarea din scrisoarea către Gh. Bariţ, din 22 septembrie/4 octombrie 1877, că a publicat împreună cu Istoria lui Mikai, „alte opere ale Băl-cesculul care au legătură cu cele spuse în opera cea mare şi totdeodată au şi o însemnătate specială în momentele de faţă (sublinierea edit.), o întăreşte. Şi mai departe : „Dair acum îmi stă la inimă a şti cum să facem ca ea să pătrundă şi dincolo de munţi44. Deci Odobescu se folosea de aceleaşi arme de care se folosise Bălcescu, la şcoala căruia se formase în tinereţea sa la Paris. Importanta descoperire a Corneliei Bodea că : odată cu apariţia Cîntării României în revista românească de la Paris, N. Bălcescu a publicat acelaşi text la Sibiu sub formă de broşură, prin mijlocirea lui Ion Brătianu, pe care ,■ au încercat să o răspîndească printre toţi românii, este încă o dovadă a rolului „istoric al eposului44... un text agitatoric, un manifest, o chemare de veacuri şi o incitare la revoluţie pentru unitatea şi independenţa naţională44... (Cf. Cornelia Bodea, op. cit.). Şi, revenind la numele călugărului N. Rusu, oare această îmbinare din numele celor doi presupuşi, în egală măsură, ca autori ai Cîntării României poate duce ea la o reconciliere ? 5 Noemi Gui-llard, fiica unui doctor. 580 CĂTRE ION GHICA 64 Paris, 27 octombrie 1851 B.A.R., ms. rom. 803, f. 45 ; original. Bibliografie : I. Ghica, Scrisori, voi. IV, [Buc.], p. 8—9, fragment fn traducere ; V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 63—64 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 168. 1 V. Alecsandri fusese la Londra, împreună cu fratele său. pentru a vizita marea Expoziţie din anul 1851. Cf. Eric D. Tappe, Alecsandri and the English, Revues des etudes roumaincs, ÎL Paris, 1954, p., 153—168. 2 Foaia proiectată era revista România literară, Cf. aici p. 582, n. 1. 3 Noemi Guillard. Cf. aici p. 186. 4 Cf. aici p. 577, n. 1. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 65 Iaşi, april 1852 B.A.R., ms. rom. 803, f. 46—47 ; original. Bibliografie : N. Petraşcu, V. Alecsandri. Studiu critic, Buc., 1894, p. 66, fragment ; O. Densusianu, Trei scrisori, în Noua revistă română, III, nr. 31, 1 aprilie 1901, p. 304—305; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 234, 29 octombrie 1909, p. 7 ; P. Haneş, O prietenie înălţătoare. Vasile Alecsandri şi N. Bălcescu, în Noua revistă română, XV, nr. 6, 1 ianuarie 1914, p*. 76—77 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 1852. 58Î 1 „Nenorocitul jurnal“ era România literară a cărei apariţie era gata să se realizeze în februarie 1852, cînd primeşte autorizaţia oficială (cf. Arh. St. Iaşi, fond Secretariatul de Stat, Tr. 1764, op. 2013/1754, f. 1—2 : dosarul, „dumisale spătarului V. Aleesandri pentru publicaţia unor frasuri de România literară cu totul străină politicii44, 4 ianuarie 1852). Revista este însă suspendată de la primul număr din pricina unui articol al lui Bălcescu, Răzvan-Vodă, în care vorbeşte şi despre originea ţigănească a acestuia (cf. B.A.R.,. România literară, 1852, nr. 1 ; un fragment facsimilat). Proiectul revistei literare va fi reluat în 1854. Cf. V. Aleesandri, Opere complete, Proza, Buc., Socec, 1876, p. 558 ; Nestor Camariano, Primul număr al „României literaredin 1852, a lui Vasile Aleesandri, în Revista Fundaţiilor, VII, nr. 10T octombrie 1940, p. 132—147. 2 Partea a doua a Baladelor a apărut la Iaşi în 1853. V. Aleesandri îşi precizează aici sistemul său de lucru în culegerile de poezie populară : căutarea textului original şi „îndreptarea" lui. 4 N. Bălcescu încerca să vină Ia Constantinopol şi în ţară pentiru a-şi vedea familia şi chiar cu speranţa că ar putea să i se îngăduie să petreacă vara în Moldova, în Ţara Românească intrarea fiindu-i cu totul oprită. întî'lnirea dintre acesta şi V. Aleesandri, la Galaţi, aşa cum o istoriseşte poetul în 1876, este îndoielnică sau a avut loc în alte împrejurări decît cele relatate de acesta. Maria Cantacuzino, oare urma, după dorinţa lui Bălcescu, să-l însoţească în această călătorie, nu o face şi se reîntoarce la Paris. Pentru perioada din noiembrie 1851 şi stabilirea lui Bălcescu la Palermo, cunT şi despre călătoria spre ţară, de văzut scrisorile adresate de Bălcescu lui Ion Ghica şi interesantele note şi comentarii ale profesorului Gh. Zâne din IN. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 386—393 şi 584—592. 5 Elena Negri îşi petrecuse ultimele zile bolnavă la Palermo, înconjurată de N. Bălcescu şi V. Aleesandri. Se pare că poetul, care păstra multă discreţie asupra sentimentelor sale, i-a scris totuşi lui Bălcescu scrisori, care din nefericire nu s-au păstrat, în care îi împărtăşea marea sa durere. Bălcescu, scriindu-i de la Paris Ia 1 octombrie, aminteşte de scrisoarea primită de la poet în iulie : „Scrisoarea aceasta m-a făcut tare să sufer. Am suferit de durerea ta ca şi de a mea... Ştiam şi ştiu că rana unei asemenea pierderi este adîneă şi înveninată şi nu se poate lesne vindeca. Crez însă că n-ar trebui să ne lăsăm biruiţi ac 582 durere, dar păstrînd necurmat în noi doi aducerea-aminte a prietenii ce' plîngem să căutăm a ne purta bărbăteşte, a trăi astfel cum ea ar fi de faţă a ne privi. Eu crez că pre o fiinţă de rînd este iertat a o regreta ca oamenii de rînd, iar pe Elena Negri s-o regretăm hrănindu-ne de spiritul ce a insuflat, făcînd fapte măreţe şi lăudate, după inima sa.“ Cf. N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 78—79. CĂTRE ION GHICA 66 [Iaşi, iulie 1852] B.A.R., ms. rom. 807, f. 156—157 ; original. Bibliografie: V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 65— 67 ; Vasile Alecsandri,. Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 169—170, traducere. 1 Prima parte a Baladelor apăruse în aprilie 1852, iar Repertoriul dramatic în toamna aceluiaşi an, deci scrisoarea putea fi scrisă prin luna iulie, aşa cum bănuia şi poetul, iar Ion Ghica avusese timpul necesar să primească Baladele şi să-i transmită aprecierile sale. Repertoriul i-1 va trimite prin septembrie, dacă nu cumva cu o lună mai tîrziu. 2 Ajuns la Paris, publică volumul- Doine şi lăcrimioare, în 1853, la tipografia De Soye et Bouchet. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 67 Paris, 1 decembrie [s.n.] 1852 Bibliografie: N. • Iorga, Ultimele scrisori din ţară către N. Bălcescu în Analele Acad. Rom., Mem. ist., S. III, VII (1927), p. 12. 1 Maria Cantacuzino. Cf. aici p. 577—578, n. 2. CÂTRE ION GHICA 68 Paris, 19 dec. 1852 B.A.R., ms. rom. 803, f. 48—49 ; original. Bibliografie : E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 384—385, fragment în traducere ; V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 67—70 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 170— 171, traducere. 1 Aluzie Ia întâmplările provocate de cenzurarea la carantina de la Galaţi a unei scrisori a lui Ion Ghica către poet. Cf. aici p. 162—164. 2 Hîrtia scrisorii este de culoarea ivoriului. 3 V. Alecsandri a izbutit să trimită şi lui N. Bălcescu, şi lui Ion Ghica cîteva exemplare din revista sa, România literară, suprimată de la primul număr. Scurta durată a revistei sale este exprimată în' glumă prin fragmentul unui vers din poezia lui Malherbe, Vers ă Du Perier pour la mort de sa fille : „Et, rose, elle a vecu ce que vivent Ies roses, L’espace d’un matin.“ 4 Cf. aici şi scrisoarea din [iulie 1852] p. 190—192. 5 Bolliac prelucrase legenda lui Manole într-o poezie intitulată Meşterul Manole. Cf. Cezar Bolliac, Opere, I., Buc., E.S.P.L.A. 1956, p. 349*—353. 6 în adevăr, Ion Ghica făcuse un proiect, în noiembrie '1849, pentru crearea la Constantinopol a unui jurnal redactat în toate limbile vorbite în Imperiul Otoman şi un alt proiect, în 1851, pentru un jurnal valah tot acolo. Cf. B.A.R., Arh. Ion Ghioa, I, ms. 2. 7 Bolintineanu, aflat la Paris din 1848, încercase să v întoarcă în ţară pe la Rusciuc, dar, neizbutind, pleacă prin auu garia la Constantinopol, unde, era şi Ion Ghica. 584 69 Paris, 22 martie 1853“ B.A.R., ms. rom. 803, f. 50 ; original. 1 Convenţia de la Balta Liman dintre ruşi şi turci din mal 1849. 2 Cf. aici p. 136—138 informaţiile pe care le transmitea atunci V. Aleesandri lui Alex. Hurmuzaki. 3 Jacques Aupiek (1789—1857), general, ambasador la Constantinopol şi Londra. Tatăl vitreg al lui Baudelaire. 70 [Paris, p. 22 martie 1853] B.A.R., ms. rom. 807, f. 155 ; original. 1 Cum în scrisoarea din 22 martie 1853 scrisese lui Ion Ghica că i-a făcut comisionul la doamna Roger, rezultă că aceasta este scrisă cîndva după această dată. 2 Informaţiile şi memoriile primite de la Ghica erau folosite de V. Aleesandri pentru informarea presei pariziene şi a propagandei pentru situaţia principatelor. CĂTRE BIBLIOTECA BRITISH MUSEUM 71 Paris, 28 martie 1853 Biblioteca British Museum ; original. B.A.R., achiziţii 61/1979 ; facsimil. Bibliografie: Eric Tappe, Vasile Aleesandri la British Ma~ seum, în Manuscriptum, nr. 2(11) 1973, p. 157—158. 585 1 Volumul de balade, aflat în posesia bibliotecii, are pe a doua pagină de titlu dedicaţia lui Alecsandri : „Pour la Bi-"bliotheque British Museum“. Cf. note Eric Tappe, loc. cit. 2 Scrisoarea însoţeşte volumul de teatru dăruit bibliotecii engleze cu dedicaţia: „Au Musee Britamque de Londres, V. Alecsandri44. Poetul are grija să trimită şi o traducere în limba fianceză a titlului volumului şi o transcriere (autografe) a cuprinsului (Scara), măsură necesară, volumul fiind imprimat cu caractere chirilice. 3 Poate J. W. Parker (1792—1870) sau fiul său J. W. Parker (1820—1860), care au fost coproprietari ca editori şi librari. Cf. note Eric Tappe, loc. cit. 4 Cf. Sanda Diaconescu, Ecoul operei lui V. Alecsandri în străinătate, în Arhiva românească, t. X, 1945—1946, p. 421—425, unde se publică scrisori de mulţumire, dintre anii 1852—1855, pentru primirea poeziilor şi teatrului, din partea bibliotecilor din Paris, Viena, Madrid şi Londra. De la British Museum sînt trei scrisori de mulţumire pentru Balade /, Teatru şi Doino, p. 422—423. 5 Pe versoul scrisorii este o notă scrisă cu creionul, apoi tăiată „d-lui Prevost, spre catalogare, C. K. Patamore44. Coven-try Patamore a făcut parte din conducerea Bibliotecii de la 1846 la 1862. Scrisoarea lui V. Alecsandri poartă deci adnotarea autografă a unui remarcabil poet englez al timpului. Cf. note Eric Tappe, loc. cit. CĂTRE ION GHICA 72 Paris, 1 aprilie 1853 B.A.R., ms. rom. 803, f. 51 ; original. 1 Derniere occnpation des Principautes Danubiennes, Paris, 1853, 176 p., sub pseudonimul „Chainoiu. 2 Soltenhof de- Şefels, secretar al ambasadei otomane din Paris, avea legături cu Ion Ghica şi alţi emigraţi. După cum se 586 înţelege din scrisoarea lui V. Aleesandri, a colaborat serios la tipărirea-lucrării lui Ghica. 3 Doine şi lăcrimioare. 73 Madrid, 18 noiembrie 1853 B.A.R., ms. rom. 803, f. 53—54 ; original. 1 începuse războiul Crimeii. , 2 Călătoria în Africa va fi scrisă mai tîrziu şi publicata în mal multe părţi, la răstimpuri mari. Textul, ţot neterminat, s-a publicat abia în volumul de Proză din 1876, p. 285—428 (cf. V, Aleesandri, Opere, IV, Buc., 1974, 194—290 şi note p. 756—758). Călătoria în Spania nu a mai fost scrisă, a rămas doar sub* forma Itinerariului de la sfîrşitul călătoriei în Africa. 74 Paris, 20 decembrie 1853 B.A.R., ms. rom. 803, f< 55 ; original. 1 Turcia se găsea în război cu Rusia (războiul Crimeii). 2 Cf. aici. p. 205—207. 75 Paris, 28 martie 1854 B.A.R., ms. rom. 803, f, 59 ; original. 2 Arthur Baligot de Beyne. 587 CĂTRE IACOVACHE PALADÎ 76 [p. 1854} Bibliografie ; Flacăra I, nr. 14, 21 ianuarie 1912, p. 10. 1 După conţinut - trebuie să admitem că scrisoarea a fost scrisă cîndva după moartea vornicului, din anul 1854. CĂTRE EDOUARD GRENIER 77 [Ianuarie 1855, Iaşi] Biblioteca din Besancon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Biblic grafie : [V. Alecsandri], Lettres inedites du poete rnu-main Basile Alecsandri ă Edouard Grenier 1855—1885, publiees avec une introduction et des notes par Georges G&zier, Paris, 1911, p. 17 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa cu Edouard Grenier 1855—1885, traduse şi publicate cu o introducere de Alecsandrescu-Dorna, Buc., „B.P.T.“, f, a., 89 p. ; B. Slu-şanschi, Un poete frangais patriote moldave : Edouard Grenier, Paris, 1933, p. 10. 1 Edouard Grenier (1819—1901), diplomat şi poet francez romantic, prieten cu Lamartine, Musset, Vigny. A fost secretar de 'legaţie la Berlin, Berna, Frankfurt şi s-a retras din diplomaţie după lovitura de stat din 1851. în 1854 a acceptat să devină secretarul particular al domnitorului Grigore Ghica ăl Moldovei: pină la retragerea acestuia din 1856. V. Alecsandri se adresase prietenului său Ubicini pentru găsirea secretarului potrivit. Acesta dă lui Grenier o scrisoare de recomandare. O altă scrisoare de recomandare către V. Alecsandri o primeşte de la 588 Prospere Merimee, care îl cunoscuse şi apreciase pe poetul român, în diligenţa cu care se întorceau din Spania, în 1853. După alegerea lui Cuza în Moldova-fusese din nou chemat ca secretar al acestuia, dar nu acceptase oferta, iar în 1864 cînd i se ceruse să colaboreze cu titlul de corespondent al Principatelor la Paris, refuzase din pricina convingerilor sale foarte liberale care nu puteau accepta lovitura de stat din 2 mai 1864. Grenier a publicat abia în anul 1894 amintirile sale din timpul petrecut la curtea lui Grigore Ghica, şi atunci într-un tiraj redus, -de 12 exemplare, destinate unui cerc restrîns de prieteni. Amintirile erau intitulate En Moldavie (1855—1856). Vladimir Ghica, fiul lui Ion Ghica beizadea, deci nepotul domnitorului Grigore Ghica, a fost autorizat de Grenier să citească această carte şi a publicat cîteva pasaje sub titlul : O carte care ne priveşte şi un om carc ne interesează ; „In Moldova (1855—1856)“, de Edouard Grenier, în Convorbiri literare, XLIII, nr. 12, decembrie 1909, p. 1205— 1220, reeditate în Vladimir Ghica, Spicuiri istorice, Iaşi, Presa bună, 1936, p. 80—141. Manuscrisul autograf al lui Vladimir Ghica se găseşte la B.A.R., ms. fr. 236, Analyse et citation du livre d’Edouard Grenier; „En Moldavie, 1855—1856”, X + 74 f. Edouard Grenier, poet delicat, cu multă sensibilitate, a fost cunoscut m,ai mult într-un cerc restrîns de literaţi. Deşi mtîlnirile dintre cei doi poeţi, român şi francez, au fost destul de rare, corespondenţa lor, prelungită pînă în 1885, dovedeşte o afecţiune trainică. Această corespondenţă, aflată în Biblioteca de la Be-sancon, a fost publicată de G. Gazier — conservator al acestei biblioteci — cu o introducere lămuritoare în care se aduc elogii lui V. Aleesandri, între altele şi pentru calitatea limbii franceze pe care o poseda. La apariţia în 1911, a corespondenţei cu Grenier, s-au publicat diverse articole în presă, de exemplu : Sextil Puşcariu în Tribuna, 1911 ; Ch. Drouhet, O nouă colecţie de scrisori inedite ale lui V. Aleesandri..., în Convorbiri literare, XLV, nr. 7, iulie 1911, p. 764—768 ; ...Astăzi Biblioteca Academiei se găseşte în posesia microfilmului corespondenţei de la Besancon, primit prin bunăvoinţa colaboratorului nostru, profesor Gerhart Hess din Republica Federală Germania, care-şi pregăteşte o teză de doctorat despre V. Aleesandri şi poeţii din Provenţa. Pentru relaţiile cu Edouard Grenier cf. G. Bogdan-Duică, Vasile Aleesandri şi Edouard Grenier, în Convorbiri literare, LIII, nr. 6—7, iunie-iulie 1921, p. 438. 589 78 [Iaşi, 1855]. Sîmbătă Biblioteca din Besancon, ms. 1423 ; orignal, B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inedites du poete roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 17 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 13. CĂTRE HYPPOLITE DESPREZ 79 Iaşi, 10 aprilie 1855 B.A.R., S 12(/LVIII ; copie. 1 Hyppolite Desprez, publicist francez, favorabil luptei românilor pentru libertate şi unire. Articolele publicate de acesta în Revue des Deux Mondes au fost strînse în volum sub titlul : Les peuples de: VAutriche et de la Turquie. Histoire contemporaine des Illyriens, des Magyars, des Roumains et des Polonnais, Paris, 1850, 2 volume. în 1855, cu ocazia Conferinţelor de la Viena, din martie-apri-Jie, a marilor Puteri europene, în vederea rezolvării problemei din Orient, H. Desprez a însoţit acolo pe E. Drouyn de Lhuys (1805—> 1881), ministrul Afacerilor Străine al Franţei. La aceste conferinţe domnitorul Grigore Ghica a trimis ca reprezentant neoficial pe Costache Negri, care trebuia să dea participanţilor la conferinţă lămuririle necesare asupra situaţiei Moldovei în acest conflict. Conferinţa s-a încheiat fără un rezultat precis, dar, pentru principate, delegatul francez, baronul Bourquency, a pus pentru prima dată problema Unirii acestora sub un domn ereditar, poate chiar străin. V. Alecsandri, profitînd de vechile relaţii cu H. Desprez, din 1848, epoca propagandei prin presa pariziană, îi solicită şi acum intervenţia în favoarea principatelor r 590 şi îi recomandă pe Costache Negri, reprezentantul moldovean. Cf. Marta Anineanu, Costache Negri la conferinţa de la Viena din 1855, în Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena pe anul 1970, p. 110—113 ; Liviu Maior, O pagină din legăturile franco-române. Hyppolite Desprez, călător în ţările române, în Studia Historica, XIII, 1968, fasc. 2., p. 103—113. CÂTRE ION GHICA 80 j Iaşi, 16 iunie 1855 B.A.R., ms. rom. 803, f. 61—62 ; original. Bibliografie : N. Petraşcu, V. Aleesandri. Studiu criticBuc., 1894, p. 75—76, fragment în traducere ; N. Petraşcu, De la cei ce nu mai sînt, în Literatură şi artă română, I, 1897, p. 543—544, traducere, Aleesandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 68—73. 1 După nereuşita din anul 1852, cînd primul număr din revista poetului este suprimat chiar de la apariţie, V. Aleesandri, în toamna anului 1854, obţinuse publicarea României literare, dar, chiar de la primul număr, revista era iar suprimată. La 20 noiembrie, V. Aleesandri protestează la domnitor,. întrucît prigoana asupra progresului ţării încetase, să i se permită publicarea şi să i se încredinţeze cenzura. în urma raportului membrilor Sfatului Administrativ, din 30 noiembrie, la 6 decembrie 1854, Secretariatul de Stat înştiinţează pe postelnicul V. Aleesandri că domnitorul a aprobat apariţia României literare, mcredinţîndu-i şi răspunderea cenzurii. Cf. Arhivele Statului Iaşi, fond Secretariatul de Stat, dosar 1754, f. 6—8 ; I. Minea, Lupta pentru „România literarăîn Convorbiri literare, LI, nr. 4—5, aprilie-mâi 1919, p. 382—388. 2 Ion Ghica, numit de turci guvernator, apoi bei al insulei Samos, de a cărei administraţie s-a achitat în mod deosebit, cu-răţind insula de piraţi şi organizînd-o, îl anunţase, într-o scrisoare nedatată, că are deja 23 de miniere din România literară 591 şi îi solicită restul ; tot aici îi scrie că. atunci cînd va scăpa de sarcina pe care o are în insula Samos, va descrie pentru V. Alecsandri şi lectorii săi (deci pentru România literară) această insulă (cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 208—209). Poetul se grăbeşte să-i scrie lui M. Kogălniceanu că îi va trimite pentru Steaua Dunării, un articol despre administrarea insulei Samos de Ion Ghica (cf. Noua revistă română, III, nr. 34, 1901, p. 466—467). Proiectul lui Ghica se va realiza abia în 1884, prin scrisoarea către V. Alecsandri, Samos [Căpitanul Laurent], publicată în Convorbiri literare, XVIII, nr. 1, 1 aprilie 1884, p. 10—25, XVIII, nr. 3, 1 iunie 1884, p. 81—91. 3 Ballades et chants populaires de la Roumanie (Principautes Danubiennes). Recueillis et traduits par V. Alecsandri. Avec une introduction par M. A. Ubicini, Paris, 1855, E. Dentu, 199 p. 4 Războiul Crimeii care va avea pentru principate consecinţe importante ce vor conduce la Unire. 5 Conferinţa marilor Puteri de la Viena. Cf. aici p. 596—591, n. 1. 6 Carol Miculi (1821—1897). Miculi era o veche familie moldovenească, de origină armeană. în 1796, strămoşul său, Crisoph Miculi, părăseşte laşul pentru a se stabili la Cernăuţi. Fiind neam de mazil (proprietar liber de pămînt), capătă în imperiu titlul de cavaler. Tatăl lui Miculi a fost un cunoscut negustor la Cernăuţi, însuraţ -cu o germană, Măria Thereza Guţtmann din Nurnberg. Cas& lui Carol Miculi din Bucovina devenise un centru artistic care atrage pe românii de acolo sau pe cei în trecere : Hurmuzaki, Mustaţa, V. Alecsandri, Iraclie Porumbescu... Carol Miculi a studiat muzica cu Kolberg, a început medicina la Viena, dar a părăsit-o curîncj, ducîndu-se la Paris, unde devine elevul şi prietenul devotat al lui Chopin. Cunoaşte pe Wagner, pe Liszt... întors de la Paris, în 1848, dă concerte de pian în Rusia, la Iaşi, la Bucureşti ; se dedică apoi organizării şi funcţionării conservatorului din Lemberg. A cunoscut bine muzica populară românească ; românii îi datorează colecţia de cîntece : Airs nationaux roumains (Ballades, chants des bergers, airs de danse etc.), recueillis et transcris pour piano par..., Lemberg, [1854] ; formau patru caiete de cîte douăsprezece piese, dintre care unul dedicat Catincăi Rolla şi altui Elizei Gh. Sturdza de la Dulceşti. Altă operă valoroasă pentru români este Liturghia, scrisă din îndemnul şi cu cheltuiala baronului I. Mustaţă, în 1864, cu ocazia sfinţirii catedrei româneşti din Cernăuţi. Cf. Octavian Beu, Compozitonil Carol Miculi, 592 în Societatea de mîine, VIII, nr. 16—17, septembrie, 1931, p. 347— 348 ; Eugen I. Păunei, -V. Aleesandri şi Carol Miculi, în Făt-Fru-rnos, Cernăuţi, mai-iunie .1935, p. 105 seq. CĂTRE SFATUL ADMINISTRATIV 81 Iaşi, 28 iunie 185& Arh. St. Iaşi, fond Secretariatul de Stat, Tr. 1764, op 2013* c\os. 3914, f. 1 ; original. Bibliografie : Zimbrul, III, nr. 139, 7 iulie 1855, p. 1 ; Gazeta Transilvaniei, nr. 57, 16 iulie 1855, p. 219 ; Telegraful român, nr. 57, 20 iulie 1855, ip. 227 ; Două scrisori de la V. Aleesandri,, în Revista Arhivelor, VIIl, nr. 1, 1965, p. 262—4 şi facsimil ; Ciucă Valentin, Scrisori şi documente, în Cronica, VI, nr. 30, 24 iulie 1971, p. 9 ; Documente. „Studii şi Documente". Ediţie, note, glosar de Gh. Ungureanu, D. Ivănescu, Virginica Isac, Buc., Editura Minerva, 1973, p. 309—310. 1 Rezoluţia Sfatului nr. 711 din 1 iulie „Să se recomande Visteriei spre lucrare potrivită aşezămîntului, iar spre dovedirea mulţămirii ce Sfatul are a servi asemenea faptă de adevărată humanitate şi spre încurajare şi a altor întru liberarea robilor,,a cărora poziţ'e încă din nenorocire se prelungeşte în ţara noastră, se va publica prin organul foii oficiale...“ CĂTRE COSTACHE NEGRI 82 Paris, 30 septembrie 1855 B.A.R., S 33(3)/LVIII ; original. 1 Aşa după cum îi scrie lui Costache Negri, în primele săp-tămîni 'ale lui octombrie 1855 V. Aleesandri pleacă, prin Mar- 593 "silia, spre Constantinopol ; în drum întîlnise şi pe Ion Ghica, iar în capitala otomană îl aşteptau Negri, Dimitrie Ralet, trimişi cu treburi de către Grigore Ghica şi Baligot de Beyne, cu care va face călătoria în Crimeea. Informaţiile despre această călătorie s-au păstrat în cele cîteva scrisori adresate lui Negri si în scrisoarea către M. Kogălniceanu, publicată în Steaua Dunării. Toată această corespondenţă s-a publicat în volumul de faţă. V. Alecsandri a mai scris o scurtă descriere a drumului spre 'Crimeea, dedicată lui Ion Ghica, Suvenire din 1855. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, 1974, p. 682—686 şi note p. 901—904 ; G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 247—252. 2 Constantin Rolla (? — 1878), cumnat cu V. Alecsandri. A fost membru al Divanului Apelativ din Iaşi. A participat la mişcarea revoluţionară de la Iaşi din 1848 ; unionist, ales în Di^ vanul ad hoc şi Adunarea Electivă ; sub Cuza a fost ministru. Era frate cu Smărăndiţa Docan. La moartea sa, poetul a scris Strofe improvizate lui C. Rolla, Cf. şi G. Bogdan-Duică, Despre Costache Rolla, cumnatul lui V. Alecsandri, în Transilvania, LII, nr. 10—12, octombrie-decembrie 1921, p. 799—813. CĂTRE EDOUARD GRENIER 83 Paris, 10 octombrie 1855 TU &' Biblioteca din Besangon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inedites du poete roumain Basile Alecsandri..., Paris, 19il, 18—20 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 14—15 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 73—76. . 1 Jacques Alexandre Bixio (1808—1865), medic, naturalist şi om politic francez, închis după lovitura de stat din decembrie 1851 ; se ocupă mai tîrziu de probleme industriale şi sociale. împreună cu Buloz, au fondat Revue des Deitx Mondes. Cunoscut 594 prin intermediul lui Edouard Gdenier, V. Aleesandri va mar frecventa salonul literar-politic al lui Bixio şi va beneficia de relaţiile acestuia. Cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 133—134. * Alphonse Griin (1801—1866), literat şi jurisconsult francez, fost avocat la Besancon, şef al secţiei legislative din Arhivele imperiale, autor de lucrări literare, istorice şi juridice. A colaborat mult cu V. Aleesandri în opera de propagandă pentru Unirea Participatelor şi mai tîrziu pentru interesele acestora, devenind corespondent de presă la Paris în biroul de corespondenţă pentru Principate, iniţiat de V. Aleesandri şi condus de Ubicini (cf. aici p. 654—655, n. 1 ; Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 231—236). A. Grun a publicat o recenzie a volumului lui V. Aleesandri, Ballades et chants populaires, prefaţat de Ubicini, în VAtheneum frangais, din iunie 1855. 3 Leon Laur^nt-Pichat, literat şi om politic francez, a colaborat la reapariţia periodicului Revue de Paris. într-o scrisoare adresată lui Grenier îi vorbeşte în .termeni eiogioşi despre Aleesandri, care îl vizitase la Paris. CÂTRE COSTACHE NEGRI 84 Marsilia, 14 octombrie 1855 B.A.R., S 33(6)/LVIII ; original. 1 V. Aleesandri vizitase aceste locuri, cu Costache Negri şi N. Docan, în anul 1839, cînd se întorcea în ţară după anii de studii de la Paris. 2 A. Baligot de Beyne. 3 Important turn de apărare al Sevastopolului. 4 Cumnatul său, C. Rolla cu soţia sa Catinca, şi Iancu cu Noemi au plecat de la Paris în Moldova fără poet. Cf. aici p. 219. 5 Pentru călătoria poetului în Crimeea cf. aici p. 229—232. 6 Dimitrie Ralet. 595 CĂTRE EDOUARD GRENIER 85 [Constantinopol], 28 octombrie 1855 Biblioteca de la Besangon, ms. 1423 ; original. B.A.H., microfilm Ms. 421. Bibliografie ; Lettres inedites d:i poete roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 20—21 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite.... Buc., f.a., p; 16—17. 1 Grenier, secretar al domnitorului Grigore Ghica, vxsnit în treacăt la Constantinopol, se întorsese în Moldova. 2 Malakoff. Of. aici p. 595, n. 3. 3 Cf. aici scrisoarea din 10 octombrie 1855, p. 320—221. 4 Fiica lui Bixio şi logodnica lui Grenier. CĂTRE COSTACHE NEGRI 86 Kamient. Marţi, 27 noiembrie 1855 B.A.R., S 33(4)/LVIII ; original. 1 Detalii despre călătoria în Crimeea cf. aici p. 229—232. 87 Crimeea, 30 noiembrie 1855 B.A.R., S 33(5)/LVIII ; original. 1 Costache Negri şi Dimitrie Ralet fuseseră trimişi de domnitorul Grigore Ghica la Constantinopol pentru problema mă- 596 năstirilor închinate, dar şi ca observatori nemărturisiţi ai situaţiei politice. 2 Reîntoarcerea în Moldova, pe mare, nefiind posibilă la vremea aceea, poetul se îngrozea la perspectiva străbaterii Bulgariei, în trăsură, aşa cum, dealtfel, a făcut-o cu multe greutăţi. 3 Numărul uneia dintre unităţile franceze din care făceau parte tinerii ofiţeri francezi prieteni cu Costache Negri şi V. Aleesandri. CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 88 Constantinopole, 15 decembrie 1855 B.A.R., S 58/DCCXLIX ; original. Bibliografie : Steaua Dunării, 22 decembrie 1855, p. 143, incompletă ; P. V. Haneş, Aleesandri la Sevastopol în Noua revistă română, III,, nr. 34, mai 1901, p. 466—467, o socoteşte inedită ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Aleesandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 234, 13 octombrie 1909, p. 7. 1 Steaua Dunării, jurnal politic, literari şi comercial, Iaşi, 1 octombrie 1855 — .11 septembrie 1856 şi 1 noiembrie 1858 —* 5 noiembrie 1860. 2 România literară fusese suspendată, fără ştirea poetului, în timpul absenţei sale din Moldova. CĂTRE EDOUARD GRENIER 89 Constantinopol, 20 decembrie 1855 Biblioteca din Besangon, ms. 1423 î original. B.A.R., microfilm Ms. 421. 597 Bibliografie; Lettres inedites du poete roumain Basile AlecsandriParis, 1911, p. 21—22 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 17—19. ' 1 Protocolul de la curtea lui Grigore Ghica nefiind prea sever, Grenier fusese curând primit în cercul celor trei beizadele -şi al frumoaselor domniţe, Aglae Rosetti — pentru care făcuse o adevărată pasiune — şi Natalia Balş, pe care le va descrie în -amintirile sale (cf. aici p. 588—589, n. 1). împreună cu V. Alecsandri, cu I. A. Cantacuzino-Zizin, cu soţia acestuia, Zoe, şi •sora ei, Pulheria, necăsătorită, fiicele -vestitei Marghioliţa Sturdza-Rosetti-Roznovan, şi cu consulul francez Tas tu, (cf. aici p. 601, xi. 7) alcătuiau un grup vesel spre care visa poetul dezamăgit de intrigile şi necinstea politicii de la Poartă. Se poate ca această scrisoare să fie răspunsul la scrisoarea pe care i-o trimisese Grenier la 16 noiembrie. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 222—224. 2 Problema spinoasă a averilor mănăstireşti pentru care Negri fusese trimis la Constantinopol şi care nu-şi va găsi re-.zolvarea decît prin îndrăzneţul act al secularizării făcut de Cuza. 3 Reîntoarcerea în ţară va fi prin Bulgaria, cu trăsura, în condiţii foarte grele. * CĂTRE ION GHICA 90 Constantinopole, 30 decembrie 1855 B.A.R., ms. rom. 803, f. 63 ; original. 1 Dimitrie Ralet care se găsea la Constantinopol şi de la care poate pcetul luase aceşti bani. Cf. aici p. 619, n. 1. CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 91 B.A.R., S 50/LVII. 1 Informaţiile privitoare la reforma lui Constantin Mavro-cordat i-au folosit lui Ubicini (M. Chopin) pentru lucrarea Pro- 598 vinces Danubiennes, Paris, 1856, Second pârtie, p. 95 seq. Deci am dat scrisorii anul de apariţie al cărţii ca o dată antequem, pentru că, desigur, Ubicini trebuie să-i fi cerut cu mult înainte aceste lămuriri. CĂTRE c. a. rosetti 92 Martie 1856, Iaşi*. B.A.R., S 59/DCCXLIX ; original. Bibliografie : P. V. Haneş, O scrisoare a lui Aleesandri către Rosetti, în Curierul literar, /, nr. 1, 7 octombrie 1901, p. 4 ; IL Chendi, Scrisorile lui V. Aleesandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 236, 31 octombrie 1909, p. 7 ; Const. T. Stoika, O scrisoare inedită a lui Vasile Aleesandri către C. A. Rosetti, în Săptămîna politică şi culturală, III, nr. 23, 11 mai 1913, p. 267—268. 1 Pentru călătoria în Crimeea cf. aici. p. 229—232. 2 Darea de seamă a lui C. A. Rosetti asupra Doinelor apăruse în Steaua Dunării, ianuarie 1856. 3 Paul Bataillard (1816—1894), filoromân, prieten cu CA. Ro-setti şi Brătienii, membru corespondent al Academiei Române. Lucrările apărute în anul 1856 enau : Premier point de la question d’Orient, La Moldo-Valachie şi La Moldo Valachie dans la mani-festation de ses voeux. CĂTRE MARIA CANTACUZINO 93 Iaşi, 1 mai 1856* Biblioteca din Besancon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. 599 Bibliografie ; Lettres inedites du poete roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 23 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., 1.1., p. 19—20 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 77—78. 1 Maria Cantacuzino. Cf. aici p. 577—578, n. 2. 2 Pentru amintirile lui Grenier despre ţara noastră, cf. aici p. 588—589, n. 1. CĂTRE EDOUARD GRENIER 94 Iaşi, noiembrie 1856 Biblioteca din Besancon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inedites du poete roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 24—26 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc. p. 20—21. 1 I. A. Cantacuzino-Zizin (1829—1897), om politic şi literat, cultivat, cu studii în Elveţia, este primul traducător în limba franceză a operei lui Schopenhauer. Ca om politic, a fost ministru de Finanţe sub Căimăcămia de Trei, din 1858, şi sub Cuza. Pentru relaţiile sale cu Grenier cf., aici p. 598, n. 1. 2 Zoe Cantacuzino, soţia lui I. A. Cantacuzino Zizin, fiica Marghioliţii Sturdza-Rosetti-Roznovanu, dramatic lovită de moartea fiului său, Dudu. 31 Moşia Stînca, judeţul Iaşi, a familiei Rosetti-Roznovanu. 4 Caimacamul Teodor Balş. 95 Iaşi, dec. 1856 Biblioteca din Besangon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. 600 Bibliografie : Lettres inedites du poete roumain Basile Alee-tandri..., Paris, 1911, p. 26—29 ; V. Aleesandri, Scrisori inedite...» Buc., f.a., p. 23—27 ; Viasile Aleesandri, Publicistică. Scrisori., Chişinău, 1968, p. 244—245, traducere. 1 Zoe Cantacuzino-Zizin. Cf. aici p. 600 n.2. 2 I. A. Cantacuzino-Zizin. 3 Prinţesa Natalia . (1837—1895), fiica domnitorului Grigore Ghica şi a Anei Catargi. A fost căsătorită cu Costică Balş, fiul bogatului boier Alecu Balş, a murit tînăr, într-un duel cu un ofiţer austriac; Natalia, văduvă la 18 ani, se recăsătoreşte cu Constantin Millo, rudă cu Matei Millo, de care se desparte după doi ani, căsătorindu-se, 4 pentru a treia oară, cu Gheorghe Filipescu, diplomaţ şi mareşal al palatului sub Carol I. Cf. aici p. 598, n. 1 şi Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 203—204. 4 Prinţesa Catiţa, soţia lui beizadea Constantin Ghica, .fiul domnitorului Grigore Ghica, era născută Balş. 5 Este vorba de Cinel-Cinel care a însemnat nu numai o „comedie cu cîntice „în costume naţionale, ci şi un limpide îndemn la Unire. Cf. V. Aleesandri, Opere, V, Buc., 1977, note p. 931. 6 Victor Place, consul francez ia Iaşi, Cf. aici p. 606, n. 1. 7 Tastu Eugene (1817—.1893), diplomat francez, consul la Iaşi între 1852—1855, prieten cu Grenier. Din 1855 devine consul general la Bagdad. Mama sa era cunoscuta scriitoare franceză Ama-1)1 e Tastu. 8 Prinţesa Aglae, fiica domnitorului Grigore Ghica şi a Anei Catargi, căsătorită cu Răducanu Rosetti, apoi cu Anton Allaux. Este mama scriitorului Radu Rosetti care, în Amintiri, voi. I, Iaşi, p. 149, şi vo'l. II, Buc., 1925, p. 43—60 ; îi evocă figura. Cf. şi aici p. 598. n. 1. 9 Ordin călugăresc de la Trappe. CÂTRE A3DOLONYME UBICINI 96 [1856—1857] B.A.R., ms. rom. 3370, f. 259—262 ; original. Bibliografie : Floarea-soarelui, II, nr. 7—12, iulie-decembrie 1928, p. 74—77 ; V. Aleesandri, Scrisori, însemnări, Buc., 1964, 601 p. 146—158 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 89—97, traducere cu omisiuni. 1 Abdolonyme Honore Jean Ubiciini (1818—1884), istoric, publicist, ziarist francez. Chemat de C. A. Rosetti în Ţara Românească, ia parte la revoluţia de la 1848, devine secretarul Guvernului provizoriu şi al Locotenenţei domneşti. După înfrîngerea revoluţiei, reîntors la Paris, colaborează cu emigraţii români, sprijinind prin relaţiile sale şi prin propaganda făcută în presa franceză lupta pentru Unirea Principatelor. Ubicini a prefaţat volumul Ballades et chants populaires de la Roumanie..., din 1855, şi Grammaire de la langue roumaine, par V. Mircesco (V. Alecsandri), din 1863. Ambele prefeţe, care au un vădit scop de propagandă, doreau să facă cunoscute în Occident istoria, limba şi cultura poporului român. După Unire şi pînă la înfiinţarea Agenţiei române la Paris (septembrie 1860), V. Alecsandri, cînd a propus, înfiinţarea unui Birou central de corespondenţă şi redacţie la Paris, a propus pe Ubicini ca director, (cf. aici p. 654—655, n. 1). Pentru sentimentele sale fi'loromâne a fost făcut cetăţean al României, în 1867, şi membru onorific al Academiei Române, în 1871. Bine informat, a scris numeroase lucrări privind chestiunea Orientului şi a principatelor dunărene. Deşi relaţiile cu Ubicini au fost aşa de strînse, corespondenţa lor nu ni s-a păstrat decît în foarte mică măsură. Scrisoarea de faţă, care depăşeşte de, fapt limitele şi forma unei scrisori,-devenind o mărturisire autobiografică, este, aşa cum a stabilit Olimpiu Boitoş în Biografiile româneşti ale lui Ubicini, Cluj, 1932, una din acele biografii care i-au servit lui Ubicini pentru a fi publicate în Dictionnaire universel des contemporains, contenant toutes Ies personnes notables de la France et des pays etrangers, Paris* 1858, publicat de G. Vaperau. Scrisoarea lui V. Alecsandri către Ubicini este minuţios analizată de Olimpiu Boitoş, op. cit., p. 9—11, pentru a demonstra că ea a folosit la redactarea notei din dicţionarul Vaperau. începutul scrisorii lipseşte. 2 Elena Negri. 3 Prima parte a Baladelor a apărut în 1852, a doua în 1853. 4 Volumul de lux visat de V. Alecsandri se va realiza abia în anul 1866—1867, după albumul dăruit de el în 1862 doamnei Elena Cuza pentru Azilul „Elena Doamna.“ 5 Periercourt [?] 602 6 Wilhelm v. Kotzebue (1813—1887), fiul dramaturgului Ana-tol v. Kotzebue, din Estonia ; căsătorit cu o Cantacuzină ; scriitor de limbă germană. Opera sa care ne interesează : Rumănische Volkspoesie, Berlin, 1857, în care traduce poezii populare de ale lui V. Aleesandri, Bilder und Skizzen aus der Moldau, Lipsea, 1862 (al cărei, manuscris se găseşte la Leipzig) ; Lascăr Voinescu, Lipsea. 1862. Cf. Elena Rădulescu-Pogoneanu, Vasile Aleesandri şi Wilhelm de Kotzebue. O scrisoare către Aleesandri, în Arhiva românească, t. VIII, 1942, p. 153—190. 7 Alexandru Flechtenmacher (1823—1898), bursier la Viena. trimis de Costache Conachi pentru a urma cursurile de vioară şi compoziţie. Profesor de muzică la Conservatorul din Bucureşti. A contribuit la popularizarea repertoriului autorilor noştri dramatici ; a scris muzică pentru piesele lui V. Aleesandri. 8 Cetatea Neamţului. 9 C.C. Aristia publicase poemul Prinţu român, Buc., 1843, în care, în versuri confuze şi lipsite de orice calitate aducea laude nemăsurate şi ridicole domnitorului Gheorghe Bibescu. V. Aleesandri publică în Propăşirea, 1844, p. 156—160, un studiu critic : Stanţe epice închinate românilor de C.C. Aristia în care ridiculizează cu multă vervă şi spirit pe jalnicul poet linguşitor. Cf. V. Aleesandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 291—299 şi note p. 802. 10 Costache Caragiale (1815—1877), artist dramatic şi director de teatru, unchiul lui I. L. Canagiale. 11 Poetul nu a fost în primăvara afiului 1845 la Bucureşti ; pri- mirea prietenească făcută lui Aleesandri ca unui reprezentant unionist moldovean a avut loc în primăvara anului următor (cf. aici p. 550—<551 n. 2), iar Costăchiţă Filipescu fusese în Moldova eu un an în urmă. Cf. aici p. 557—558 n. 2. 12 Ignace, Xavier, Morand Hommaire de Hell (1812—1848), in- giner constructor şi geolog francez care din însărcinarea guvernului rus a explorat Crimeea şi alte regiuni din nordul Mării Negre. între anii 1841—1842, a fost adus de domnitorul Mihail Sturdza în Moldova pentru unele lucrări tehnice, între care şi îndiguirea portului Galaţi. Aleesandri lna cunoscut în 1845 la Constantinopol, cînd au făcut proiectul pentru călătoria în Persia, care nu s-a realizat pentru poet, şi pe care Hell nu a încheiat-or murind în 1848. Cf. interesantul articol al profesorul Victor Andrei, Dunărea de Jos şi oraşul Galaţi în însemnările unor călători francezi din secolul trecut, în Danubius, 1972—1973, VI—VII, p. 99—112. 603 ri Călătoria făcută cu Elena Negri şi sfîrşitul tragic âl acesteia. Cf. aici. 552 n. 1. 14 Balta-Albă s-ia publicat pentru prima dată în Calendarul pentru români, al lui Gh. Asachi, Iaşi, 1848, p. 39—58, reeditată de mai multe ori. Traducerea în limba franceză, Le lac blanc, s-a publicat în revista franceză Vlllustration, 1854, nr. 596, p. 77—78,. nr. 597, p. 85—86, nr. 598, p. 99—100, şi nr. 599, p. 119, ilustrată cu gravurile lui Th. Aman în ordinea succesivă : Căruţa de poştă valahă, Satul Balta-Albă, Lacul Balta-Albă (of. V. Alecsandri* Opere, IV, Buc., 1974, note p. 733—756). După propriile mărturisiri ale poetului către scriitorul provensal joseph Roumanille, legenda Ilercui Herculan, căpitan Roman fusese compusă chiar de el la Mehadia. Cf. Vasile Alecsandri (în arhive provensale), II, în Ma-nuscriptum, IX, nr. 1 (30), 1978, p. 173 (scrisori publicate de profesor Gerhart Hess (R.F.G.) şi Marta Anineanu. 15 Famiila prietenului său Alex, Cantacuzino, cneazul de la Hangu. Pasajul cu noaptea învierii este Un episod din anul 1.848~ Cf. V. Alecsandri,. Opere, IV, Buc., 1974, p. 31'. 16 Alexandre-Auguste Ledru^Rollin (1807—1874), avocat şi om politic francez, membru al Guvernului Provizoriu din 1848. 17 Louis-Eugene Cavaignac <1802—1857), şef al puterii executive, în 1848 a reprimat insurecţia din iunie. către iosefina sturdza 97 20 ianuarie 1857 B.A.R., mş, rom. 3926, f. 14—15 ; original. 1 Iosefina Sturdza (1835 ? — p. 1889), fiica nelegitimă a lui Costache Negri, recunoscută mai tîrziu. Şi-a făcut studiile la Paris. A fost căsătorită mai întîi cu Vasile Romalo, fiul lui Grigore Romalo, cel mort în 1849, l CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 121 Paris, 16 februarie 1858 B.A.R., S 31(2) ./ LVIII ; original. 1 Paulina Lucasiewicz, viitoarea sa soţie. Cf. aici scrisorile către N. Luchian, p. 306, 310—311, 313—314. 2 V. Aleesandri îl consultase şi pe I. Bălăceanu pentru o> căsătorie posibilă, dar acesta nu-1 luase în serios, sfătuindu-1 să-şi cultive muza şi să lase căsătoria pe seama altora. Cf. Seri-sori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 105—110. Cf. şi aici scrisoarea din 1 octombrie 1858 către Grenier în care îi pomeneşte de amînareia căsătoriei sale. 3 Gabriela Negroni Luchian. Cf. aici p. 615 n. 2. 4 Poate Alexandru Cantacuzino, cneazul. CĂTRE COSTACHE NEGRUZZI 122 Paris, 30 martie 1858 B.A.R., S 46 / LVII ; original. Bibliografie: I. Stăvăruş, Noi documente revelatoare în Manuscriptum, I, nr. 1, 1970, p. 150. 1 Giovenale Vegezzi Ruscalla publică în Mondo Htterario biografii de scriitori români, cu exemplificări din opera lor. V. Aleesandri îi trimisese cartea lui C. Negruzzi Păcatele tinereţilor şi o notiţă biografică pe care Ruscalla le-a publicat în revista literară italiană. 620 CĂTRE ion BĂLĂCEANU 123 15 mai 1858, Paris B.A.R., S 28(3)/LVII î original. Bibliografie : V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Bucureşti, 1964, p. 11—13. 1 Conferinţa de la Paris, deschisă la 22 mai 1858, trebuia să decidă asupra soartei principatelor şi să stabilească o Convenţie sau Constituţie, care, după cum se temea şi V. Alecsandri, nu va hotărî Unirea Principatelor, ci un compromis: două state, doi domni, două guverne, două Adunări legislative, dar... sub denumirea de Principate Unite ! 2 Broşura la care lucra I. Bălăceanu era : Lettre sur Ies Prin-cipautes, Turin, 1858, publicată (anonim, şi care a fost atribuită lui Vegezzi Ruscalla, prefaţatorul său. Descoperirea la B.A.R. a manuscrisului autograf al lui I. Bălăceanu, cum şi detaliile despre această broşură din corespondenţa acestuia cu V. Alecsandri au restabilit adevărata paternitate a lucrării, care făcea parte din publicaţiile de propagandă menite să lămurească străinătăţii adevărata stare din principate. Cf. Marta Anineanu, Un manuscris al lui Ion Bălăceanu, publicat anonim, în Studii şi cercetări de bibliologie, III, 1960, p. 273—277, şi Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 105—112 (scrisorile lui I. Bălăceanu din februarie şi aprilie 1858). CĂTRE DEPARTAMENTUL DIN LÂUNTRU 124 \2 sept. 1858 Arh. St. Iaşi, fond. Ministerul de Interne, T. 1772, op. 2020, dosar 40.459, f. 429 ; original cu caractere chirilice. Bibliografie : Documente, Buc., 1973, p. 31*. 621 către edouard grenier 125 1 oct. 1858, Iaşi Biblioteca din Besangon, ms. 1423 ; original. B.A.R., Microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inedites du poete roumain Basile Aleesandri..., Paris, 1911, p. 47—49 ; V. Aleesandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 48—51 ; Vasile Aleesandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 246—247 ; Aleesandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 90—94. 1 Poetul locuise la Veneţia, împreună cu Elena Negri, de la 8 septembrie pînă la 12 noiembrie 1846. Cf. aici p. 552 n. 1. 2 Grenier a !scris poezia Bigouiaute, în 1869, inspirîndu-se dintr-o altă versiune decît aceea a gondolierului Tonino. Cf. Qa-zier, op. cit.f p. 4, n. 1. 3 în legătură cu căsătoria sa la această dată cf. aici şi scrisoarea către N. Luchian din 16 februarie 1858, p. 620 n. 1. Preocupările politice, care îl împiedicau să se căsătorească, erau viitoarele alegeri pentru Adunarea Electivă, lupta pentru Unire şi neînţelegerile pentru alegerea candidatului partidei naţionale (le parti intelligent...)f cei mai mulţi dorindu-1 pe C. Negri. CÂTRE DIM. A. ŞTURDZA ,126 [Iaşi, p. 23 octombrie/4 noiembrie, 1858] B.A.R., ms. rom. 314, f. 210 ; original. 1 La 23 octombrie/4 noiembrie fusese numit secretar de staty sau ministru al Afacerilor Străine în guvernul Căimăcămiei de Trei. 622 2 Cele cîteva rînduri către D. A. Sturdza sînt scrise chiar pe ultima pagină a textului Regulamentului : Principautes unies de Moldavie et de Valachie. Projet de Reglement de l’Assemhlce Elective de Moldavie, ms. rom. 314 f. 190—210. La p. 176—183 ale manuscrisului se află şi textul autograf în ciornă al lui Alecsandri, Memoire explicatif, în care se expune : conflictul dintre caimacami : Vasile Sturdza şi Anastase Panu cu colegul lor Ştefan Oatargi ; destituirea lui Fotiade din postul de reprezentant la Poartă şi conflictul cu consulul Austriei în legătură cu noul antet al hîrtiilor oficiale „Principatele Unite...44 Cf. aici scrisorile către Iancu Alecsandri p. 333—336, şi către Henry Bul-wer p. 346—350. CĂTRE AGENŢIA AUSTRIACA 127 31 octombrie/12 noiembrie 1858 B.A,R. ms. rom. 314, f. 111 ; copie. 1 La această dată V. Alecsandri era secretar de stat sub Căimăcămia de Trei. 2 Tactul diplomatic al lui V. Alecsandri îl face să-şi exprime această nedumerire. Refuzul Agenţiei austriece de a viza paşapoartele se datora noii titulaturi adoptate de cele două ţări româneşti „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei“, formulă care fusese adoptată de Convenţia de la Paris (7/19 august 1858), fără să realizeze de fapt Unirea, cele două ţări avînd domni, guverne şi adunări legislative proprii. Titlul însă de „Principatele Unite“ nu convenea imperiului austriac care cunoştea sentimentele unioniste ale românilor din Transilvania, exprimate şi pe cîmpia Libertăţii de la Blaj în 1848. Noua titulatură ar fi fost un nou ferment periculos pentru tendinţele unioniste transilvănene. Abilitatea cu care V. Alecsandri demonstrează culpa în care se găseşte Agenţia austriacă, neacceptînd o titulatură recunoscută de Convenţie, refuz care putea crea grave complicaţii diplomatice, duce la soluţionarea conflictului prin admiterea titulaturii. Cf. aici celelalte scrisori către Agenţia austriacă. 623 128 , 2 noiembrie [s.v.] 1858 B.A.R., ms. rom. 314, f. 114—115 ; copie, şi f. 116—117 ; ciornă autografă. - . ' ~ 1 Pentru diferendul diplomatic avut cu Agenţia austriacă, cf. aici p. 623 n. 2. 129 5/17 nov. 1858 B.A.R., ms. rom. 314, f. 118 ; copie. 1 Pentru diferendul diplomatic avut cu Agenţia austriacă, cf. aici p. 623 n. 2. CĂTRE ION FOTIADE 130 Iaşi, 5/17 noiembrie 1858 B.A.R., ms. rom. 314, f. 25 ; copie, autograf D. A. Sturdza. Bibliografie: Monitorul, I, nr. 5, 1858, p. i2 ; ZimbruTTţL Vulturul, IV, 1858, p. 31—32 ; versiunea franceză în Moniteur officiel de Moldavie..., I, nr. 3. 1858, p. 3 ; D. A. Sturdza ş.a. Acte şi documente relative la renaşterea României, „Academia Română“. VII, Buc., 1892, p. 764. 1 Ion Fotiade, agent al Moldovei la Constantinopol. La 8/20 februarie 1859, Fotiade protestează împotriva acestei concedieri. Cf. B.C.S., Arh. Koigălniceanu, XC, doc. 3 ; cf. şi aici p. 357 scrisoarea către Iancu Aleesandri din 9/21 decembrie 1858, în care este reprodusă scrisoarea către Fotiade. 624 CÂTRE AGENŢIA AUSTRIACĂ 131 7 noiembrie 1858: B.A.R., ms. rom. 314, f. 120—121 ; copie. 1 Pentru diferendul diplomatic avut cu Agenţia austriacă,, cf. aici p. 623, n. 2. CÂTRE IANCU ALECSANDRI 132 Nov. 25 [s.n. 1858| B.A.R., S 18(2),/LVII ; original. Bibliografie: Documente privind Unirea Principatelor, ll\y Buc., 1963, p. 441—443. 1 Iancu Alecsandri (1826 ?—1884), fratele mai mic al poetului. A îmbrăţişat cariera militară, pe care a părăsit-o, dar în care a fost reintegrat, cu gradul de maior şi avansat la cel de loco-tenent-eolonel, la începutul. domniei lui Cuza, căruia îi va servi de aghiotant, apoi de agent oficios şi agent diplomatic la Paris,, cu el începînd să funcţioneze Agenţia română din Franţa ;/activitatea sa încetează odată cu abdicarea lui Cuza. Se că&ătoreşte la Paris cu Noemi, fiica doctorului Stanislas Guillard, ducînd o viaţă cu destule greutăţi materiale, dar şi destul de interesantă prin relaţiile cu oameni politici, literaţi, artişti. în 1879, V. Alecsandri obţine de la D. A. Sturdza funcţia de corespondent oficial al ziarului Pressa pentru fratele său, colaborare apreciată pentru simţul politic şi cunoştinţele precise, pentru stilul şi umorul cu care erau scrise. A avut trei fiice : Helene, căsătorită Miot, apoi Malherbe, Alice, căsătorită cu Georges Bal, apoi cu del Valle, şi Mărie, căsătorită cu Charles Bal, unii dintre descendenţii familiei Malherbe şi Del Valle locuiesc şi astăzi la 625 Paris şi îşi cunosc bine descendenţa dintr-un străbunic român, lancu Aleesandri a murit, după chinuri îndelungate, de un cancer la laringe. Dotat cu aptitudini literare şi cu un serios spirit ştiinţific de cercetare, nu a lăsat decît cîteva articole de interes politico-economic ca : Apergu sur le projet de pont de Ser entre Giurgevo et Rustchuck, Buc., 1871, 15 p ; Vetat eco-nomique et financier de la Roumanie d’apres Ies documents offi-ciels, Buc., ,1877, 60 p., iar din încercările literare amintim: nuvela Dor de morţi, publicată în Convorbiri literare, XVII, nr. 9, 1 decembrie 1883, p. 330—377, elogios apreciată de T. Maiorescu, şi O scrisoare adresată d-lui * * *, despre poezia Călin a lui Eminescu, ibidem, XVIII, nr. 4, 1 iulie 1884, p. 153—157 ; observaţiile critice din acest articol fiind apreciate şi astăzi. Poezia sa Odă la unirea românilor, publicată postum în Convorbiri, XIX, nr. 2, 1 mai 1885, p. 187—-188, mai fusese publicată în Ateneul român, 1861, iulie, seria II, p. 187—188; cf. şi I. E. Torouţiu, Descoperirea unei lucrări inedite a lui lancu Aleesandri: Mon-tesquieu, Consideraţii asupra cauzelor măririi şi decăderii romanilor, în Convorbiri literare, LXXVI, nr. 2, februarie 1943, p. 152—153. V. Aleesandri, avînd multă încredere în simţul poetic şi critic al fratelui său, cum şi în solidele sale informaţii politice, l-a consultat adesea, înainte de a lua o hotărîre. Cf. IL Chendi şi E. Carcalechi, lancu Aleesandri, fratele poetului, în Luceafărul, IV, 11 ianuarie 1905, p. 226—229 ; II. Chendi, lancu Aleesandri, fratele poetului, în Viaţa literară, I, nr. 43, 22 octombrie 1906, p. 1—2 ; Gh. Bogdan-Duică, Ioan Aleesandri, în Naţiunea, I, ianuarie-februarie 1927, p. 2 seg. ; Perpessicius, Ion Alecsan-dri, în Revista Fundaţiilor, X, nr. 2, februarie 1943, p. 391—418 ; Cornelia Bodea, Cu lancu Aleesandri în Anglia şi Scoţia la 1850, în Studii, revistă de istorie, t. 24, nr. 2, 1971, Călători români peste hotare, p. 265—288. 2 Leon Plee (1815— ? ), profesor, apoi, din 1847, ziarist, în 1850 începe să lucreze la Le Siecle. Bun cunoscător al problemelor Orientului, a sprijinit revoluţiile polonezilor şi pe români. în 13 martie 1856 a publicat în Le Siecle, pe prima pagină, un articol, cu mare răsunet : Les Roumains, Appel au congres en leur faveur, articol tradus şi în româneşte şi publicat în broşură. După Unire va continua să fie informat despre situaţia din Principate şi să ne sprijine. Cf. Dim. Păcurariu, Claude Pi-chois, O carte şi şapte personaje, Buc., 1976, p. 63—68. 626 3 Vasile Sturdza (1810—1870), magistrat, membru al Divanului domnesc, ministru al Lucrărilor Publice, preşedinte al Divanului, caimacam în 1858—1859 în Căimăcămia de Trei, după Unire, preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru al Afacerilor Interne, preşedinte al Curţii de Casaţie, căsătorit cu Zulnia, sora lui Costache Negri. 4 Anastase Panu. • 5 Ştefan Catargi (1789—1866), vornic, caimacam în 1858— 1859. 6 Costin Catargi, fostul ministru al Afacerilor Interne sub- Vogoride. , 7 Cf. D. A. Sturdza ş.a., Acte si documente, voi. VII, p. 619. 8 I. A. Cantacuzino-Zizin. 9 Cf. D. A. Sturdza ş.a., op. cit., voi. VII, p. 687. 10 A. Beldiman. 11 Cf. D. A. Sturdza ş.a., op. cit., voi. VII, p. 729. 12 Oskar von Goedel-Lannoy, consul general al Austriei la Iaşi. 13 Cf. aici p. 624 n. 1. 14 Pentru refuzul Agenţiei austriece de a viza paşapoartele româneşti, cu antetul Principatelor Unite. Cf. aici p. 323—326,, 328, 330—332. 133 Iaşi, 15 nov. [s.v.] .1858 B.A.R., S 18(1)LVII ; ■ original. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, IIT,, Buc., 1983, p. 443—445. 1 Moşia lui Iancu, Tîrnauca, din ţinutul Dorohoi. 2 Cf. şi scrisoarea precedentă p. 333—336. 3 Grigore Sturdza beizadea (zis Sturdza-viţel pentru marea sa forţă fizică !), (1821—1901), fiul domnitorului Mihail Sturdza, a -activat în armata turcă sub numele de Muklis-paşa. Din ordinul tatălui său, el este acela care a reprimat cu atîta cruzime mişcarea revoluţionară din martie 1848, de la Iaşi. A candidat la domnie în 1859, cu propriul său partid, care apoi a fuzionat cu cel al tatălui său, pentru a căpăta mai multă forţă. După alegerea lui Cuza, a intrat în politică, adesea ostil domnitorului. A ocupat diverse funcţii. CĂTRE henry bulwer 134 Iaşi, 18/30 noiembrie 1858 Bibliografie : E.D. Tappe, A Letter of Vasile Alecsandri în The Slavonie & East European Reviewt XLII, number 98, decem-\ ber 1963, p. 191 ; Constantin Tureu, O poezie de album şi o scrisoare diplomatică, în Gazeta literară, XII, nr. 37 (670), 9 septembrie 1965, p. 6, traducere. 1 Henry Bulwer, reprezentantul Angliei în grupul comisari-. lor marilor Puteri, venit în Principate în 1856, ambasador al Angliei la conferinţa de la Paris, ambasador la Constantinopol. 2 în martie 1857, V. Alecsandri împreună cu M. Kogălniceanu şi Dim. Ralet, din partea comitetului unionist moldovean, au prezentat la Bucureşti, în faţa comisarilor marilor Puteri doleanţele unioniştilor. Cf. aici p. 606—607 n. 2. 3 Cf. aici conflictul dintre caimacami şi abuzurile Porţii p. 339—342. 4 Probabil Projet de Reglement de VAssemblee Elective de Moldavie. Cf. aici, p. 623 n. 2. 5 Cf. aici p. 323—326, 328, 390—332. diferendul eu Agenţia austriacă, în legătură cu titulatura nouă a ţărilor româneşti : ^Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei“. 6 Cf. aici p. 627 n. 12. 7 Fuad-paşa Mohamed, ministrul Afacerilor Străine ale Turciei, reprezentantul Turciei la conferinţa de la Paris. • 628 CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TEŢCANU 135 Iaşi, 19 noiembrie 1858 Bibliografie : Constantin Sturzu, O pagină inedită din istoria Unirii de la 1859 în *Vuget clar, IV, nr. 31, 8 februarie 1940* p. 483—484 ; Constantin Sturdzu, Pe urmele bardului de la Mir- ceşti. Trei scrisori inedite ale marelui poet şi om politic, m Curentul literar, III, nr. 122, 2 august, 1941, p. 8. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 136 9/21 dec. 1858, Iaşi B.A.R., S 18(3)LVII ; original. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III„ Buc., 1963, p. 456. 1 Pentru conflictul dintre 'caimacami şi amestecul Porţii, cf. aici scrisorile către lancu Aleesandri p. 339—342, şi Henry Bulwer p. 346—350. 2 Cf. aici scrisoarea către Fotiade, p. 329—330. 3 Poate este vorba de scrisoarea lui Afif-bei, din 8/20 decembrie. Cf. D. A. Sturdza ş.a., Acte şi documente, VII, p. 1243. 4 îbidem, p. 1226. CĂTRE DIM. A. STURDZA 137 Bacău, 29 dec. [s.n.] 185® \ B.A.R., ms. rom. 317, f. 215. 1 Rezultă din telegrama adresată lui D.A. Sturdza, care era secretarul Căimăcămiei, că V. Aleesandri fusese ales- la Bacău deputat în Adunarea Electivă. 629 CĂTRE câimacâmie 138 Bacău, 30 dec. [s.n.] 1858 B.A.R., ms. rom., 317, f. 257. 1 Alegerile pentru Adunarea Electivă. a Partida lui Grigore Sturdza beizadea. 139 Bacău, il ianuarie [s.n.] 1859 B.A.R., ms. rom. 317, f. 260. 1 Cf. aici p. 363—364 altă telegramă cu situaţia alegerilor de la Bacău. CĂTRE iancu alecsandri 140 [Iaşi, 28 decembrie s.v. 1858] B.A.R., S 18(4)/LVII ; original. Bibliografie; Documente privind Unirea Principatelor, III, 1963, p. 465—466. 1 In calitatea sa de secretar de stat, el era acela care trebuia să citească mesajul Căimăcămiei către Adunarea Electivă, text care se pare că a fost redactat chiar de poet. Cf. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 282. 2 în legătură cu candidatura lui V. Alecsandri la domnie, cf. aici p. 380—385. 3 Pentru condiţiile în care s-a făcut alegerea lui Negri şi pentru refuzul acestuia, cf. aici p. 057—658 & 1 630 141 1 ianuarie [s.v.] 1859, Iaşi B.A.R., S 18 (5)/LVII ; original. Bibliografie : Aug. Z. N. Pop, Vasile Aleesandri către lancu Aleesandri, fratele său, în Viaţa românească, XII, nr. 1, ianuarie 1959, p. 18—20 ; text original şi traducere, cu unele omisiuni ; Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 469—470. 1 Postul de secretar de stat era echivalent cu ministru al Afacerilor Străine. 2 Reuniunile pregătitoare pentru alegerea candidatului partidei naţionale se ţineau la Cabinetul de Ştiinţe Naturale. Cf. aici p. 380—385. ? CĂTRE ALEXANDRU JORA 142 [ianuarie-octombrie 1859} B.A.R., S. 38,/LVII ; ciornă autografă. 1 Nu ştim dacă este vorba despre Alexandru Jora, frate cu Mihai, Catinca Kogălniceanu şi Eliza Canănău ; nu am putut determina ce funcţie sau misiune avea la Galaţi. S-a-pus la această dată pentru că se pare că această bizară chestiune privea Moldova, unde poetul a fost ministru al Afacerilor Străine în 1859, din ianuarie pînă în octombrie. CĂTRE COSTACHE NEGRI 143 Iaşi, 9 ianuarie [s.v.] 1859- B.A.R., ms, rom. 4643, f. 81. 631 Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III. Buc., 1963, p. 474—475. CÂTRE SECRETARUL DE STAT AL ŢĂRII ROMANEŞTI 144 Iaşi, 10 ianuarie 1859 Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrala, microfilm nr. 39, cadrul nr. 40. 7 . * Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alecsandri în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 253 ; George Maeovescu, Vasile Alecsandri diplomatul, în Magazin istoric, III, nr. 2, februarie 1969, p. 4, după care s-a reprodus aici, neavînd iacces la original. CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 145 Iaşi, 15/27 ianuarie 1859 Ar hi via Ministerului Afacerilor străine (Fondul Paris, dosarul nr. 1) ; original. Bibliografie : George Macovescu, Vasile Alecsandri diplomatul, în Magazin istoric, III, nr. 2 (23), februarie 1969, p. 2—6, fragment în traducere ; lori Stăvaruş, Noi documente revelatoare) în Manuscriptum, 1, nr. 1, 1970, p. 148—149. 1 Scrisoarea este scrisă pe marginile aibe ale textului tipărit, Instrucţiuni pentru alegerea domnului, adoptate de Adu-■ nare în şedinţa sa din 4 ianuarie 1859 (cf. B.A.R., F.V. 505). Alecsandri trimite aceste instrucţiuni la Paris, unui prieten ne- ! €32 numit, care, după corecta identificare a lui Ion Stăvăruş, trebuie să fi fost A. Ubicini. C'f. aici p. 602 n. 1. Dealtfel, scrisorile de tip buletin informativ pe care V. Aleesandri le scria fratelui său lancu erau destinate ziariştilor Leon Plee şi Ubicini pentru a informa presa franceză. Se. vede şi din scrisoarea de faţă că Aleesandri trimisese destinatarului şi alte piese informative şi se mai poate vedea şi că unele dintre informaţii fuseseră transmise *şi lui lancu. 2 La 9/21 ianuarie 1859, I. A. Cantacuzino-Zizin, ministru de Finanţe, şi V. Aleesandri, ministru secretar de stat adresau lui N. Catargi, Costache Negri şi colonelului Mavrichi o scrisoare cu instrucţiuni privitoare la obţinerea învestiturii. Cf. B.A.R., ms. rom. 4644, pach. I, doc. 38, text autograf C. Negri, editat în Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 443— 444. 3 Despre candidatura lui V. Aleesandri, cf. aici p. 380—385. 4 Se pare că acest complot, bănuit a fi fost montat de Grigore Sturdza şi polonezul Verjbiski, nu a existat sau a fost de proporţii foarte reduse, în orice caz Verjbiski va mai fi amestecat şi în alte intrigi politice dăunătoare domniei lui Cuza. CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 146 19 ianuarie [s.v.] 1859 B.A.R., Arh. domnitorului Cuza II (4850), f. 1 ; original. Bibliografie : R. B. Bossy, Agenţia Diplomatică a României în Paris şi legăturile politice franco-române sub Cuza-Vodă, Buc., Cartea Românească, 1931, p. 160, cu data pe stil nou 31 ianuarie. 1 Scrisoarea lui lancu Aleesandri către Cuza are data „Paris 20 ianuarie [s.n.] 1859.“ Cf. Arh. domnitorului Cuza, loc. cit., p. 3—4, ea conţine o expunere serioasă a situaţiei politice. 63-3 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 147 Iaşi, 20 ianuarie [s.v.] 1859 B.A.R., S 18(6)/LVII ; original. Bibliografie ; Scînteia, 14 ianuarie 1959 ; Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 483—487 ; Alecsandri^ Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 96—110. % 1 Informaţiile date de V. Alecsandri, în scrisoarea de faţă, în legătură cu partida micilor boieri, formată în jurul său şi care l-a ales candidat la domnie, trebuie completată şi cu cele din scrisorile către Iancu, din 28 decembrie 1858 şi 1 ianuarie 1859. 2 în relatările unora dintre istorici, atît vechi cît şi moderni, se afirmă că adunarea partidei naţionale în care Alex. Cuza a fost ales candidat la domnie s-a ţinut în casă la C. Rolla. Vezi mal jos n. 4 cum s-a ajuns la această confuzie. 3 C. Negri nu era dorit de marii boieri din pricina vederilor sale progresiste în legătură cu problemele sociale şi în special cu problema agrară. Negri a acţionat cu multă fermitate în toate funcţiile pe care le-a deţinut, avînd chiar un vădit ascendent asupra contemporanilor săi, români şi străini, deci nu i se putea reproşa slăbiciunea de caracter. înrudirea sa cu fostul caimacam Vogoride, urît de toţi, prin căsătoria acestuia cu sora sa vitregă, Cocuţa Conachi, care dealtfel şi-a dovedit patriotismul luptînd împotriva intereselor propriului său soţ, nu schimba cu nimic convingerile politice ale lui Negri. 4 Deşi împrejurările în care Cuza a fost ales domn al Moldovei sînt curioscute, unele contradicţii au fost lămurite abia mai tîrziu, pe baza unor piese de arhivă necunoscute. Astfel, se ştie astăzi că numele lui Cuza nu a fost pronunţat pe neaşteptate în şedinţa partidei naţionale din seara de 3 ianuarie, ci că, în ajun, la 2 ianuarie, partida care se formase în jurul lui V. Alecsandri neaeceptînd renunţarea acestuia în favoarea lui Negri, îl aleseseră pe Cuza. De asemenea se ştie acum că, tot la 2 ianuarie, caimacamul Anastase Panu reunise acasă la C. Rolla — de aici confuzia Rolla-Ralet — pe şefii partidei unioniste pentru a le 634 expune un plan compus din nouă puncte ciare urma să ducă la realizarea Unirii pe o cale revoluţionară, cu un guvern comun şi o adunare electivă oare să aleagă un domn străin. Unele amănunte sînt cunoscute chiar din cele spuse mult mai tîrziu de V. Aleesandri lui Baligot de Beyne. Cf. Marta Anineanu, Colone- ■ iul Alexandru Ion Cuza, domn al Moldovei, în Magazin istoric, III, nr. 1 (22), ianuarie 1969,. p. 2—9 ; N. Cori van, Alegerea ca domn a lui Ah I. Cuza, în volumul, Cuza-Vodă in memoriam, Iaşi, 1973, p. 101—111. 5 Grigore Sturdza activase în armata turcă sub numele de Muklis-paşa. 6 Constantin Hurmuzaki (1811—1869), magistrat, ministru de Justiţie şi preşedinte al Curţii de Casaţie. Unionist activ, pentru acţiunea sa în favoarea lui Grigore Sturdza vezi documentata Introducere a Corneliei Bodea la volumul Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. IX—XLVIII. CĂTRE george sion 148 Iaşi, 20 grhenar [s.n.] 1859 Biblioteca Centrală Universitară ,din Cluj-Napoca ; original. Bibliografie : I. Muştea, Din scrisorile lui Vasile Aleesandri către George Sion in Viaţa românească, XX, nr. 5—6, mai-iu-nie 1928, p. 190—191 ; St. Meteş, Din relaţiile şi corespondenţa poetului George Sion cu contemporanii săi, Cluj, 1939, p. 2—3. 1 George Sion (1822—1892), scriitor şi poet, membru al Academiei Române şi secretar al acesteia. 2 Constantin Brăiloiu (1809—1889), jurist, om politic, a ocupat funcţii de răspundere sub domnitorul Barbu Ştirbei, căimă-cămie şi domnia lui Cuza. 3 Cf. aici p. 375—377. 635 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 149 ^ 21 ianuarie [s-.v.J 1859 B.A.R., S 18 (7)/LVII ; original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri. Corespondenţă inedită, 1859—1862, în Studii şi materiale de istorie modernă, II, Buc., 1960, p. 265. 1 Pentru stabilirea unei agenţii. române la Paris, cf. aici p. 654—655 n. 1. 2 încercarea cu Leon Plee a dat greş, ca şi aceea cu Grenier,, secretar devenind pînă la urmă Baligot de Beyne. 3. Monitorul publicat, în limba franceză : Moniteur officiel de Moldavie. Principautes Unies de Moldavie et de Valachie, Iaşi, % noiembrie 1858—12 ianuarie 1859 şi 1861. Editor T. Codrescu. 4 Pentru candidatura lui V. Alecsandri la domnie cf. aici p. 380—385. CĂTRE REPREZENTANŢII MARILOR PUTERI LA POARTĂ 150. [a. 24 ianuarie 1859J Arh. St. Iaşi, pachet nr. 348-act. nr. 20 ; original. Bibliografie: Cronica, V,-4 (207), 24 ianuarie 1970, p. 10 (Documente). 1 în calitatea sa de secretar de stat, adică ministru al Afacerilor Străine, Vf Alecsandri, imediat după alegerea lui Cuza ca? domn al Moldovei, trimite agentului român de la Constantinopol, Costache Negri, şapte plicuri sigilate conţinînd acelaşi text 636 ^ de anunţare a alegerii lui Cuza, destinate reprezentanţilor marilor Puteri : A. I. Labanoff, consilier la Ambasada rusă de la Constantinopol, Lallemand, însărcinatul eu afaceri al Franţei, generalul Giacomo Durando, ministrul Sardiniei ş.a. Precipitarea evenimentelor în Principate, prin alegerea lui Cuza şi în Ţara Românească, opresc pe Negri de a mai trimite această corespondenţă diplomatică celor în drept şi plicurile sigilate rămîn în arhiva personală a acestuia la Tîrgu-Ocna, de unde au fost duse la Arhivele Statului din Iaşi. Vezi şi scrisoarea asemănătoare adresată la 10 ianuarie 1859, guvernului din Ţara Românească, care consemnează primirea, cf. aici p. 374—375. CÂTRE IANCU ALECSANDRI 151 1859 febr. 4 [s.n.], Iaşi B.A.R., S 18(8)/LVII. 152 Iaşi, 5 februarie [s.n. 1859] B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. 12. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1983, p. 494. 1 Răspunsul lui Iancu Alecsandri din 6 februarie, la telegrama din 5 februarie, exprimă uimirea pe care a produs-o vestea comunicată de el în cercurile politice, despre Unirea Principatelor, reacţia pozitivă a presei pariziene ; propune unele măsuri de prudenţă, dat fiind că Convenţia fusese călcată. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 15—18. 637 - 153 Iaşi, 7 februarie [s.n.] 1859 B.A.R., S 18(9)/LVII. Bibliografie; Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 501. 154 Iaşi, 10 februarie [s.n.] 1859 B.A.R., S 18(10)/LVII. Bibliografie: Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 509. CÂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 155 [a. 14 februarie s.n. 1859} Bibliografie:. Arhiva, laşi, XII, nr. 5—6, mai-iunie, 1901, p. 278—279;-A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă, II (VIII al Istoriei românilor), Iaşi, Ed. Dacia, 1903, p. 283—285 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Aleesandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 242, 7/20 noiembrie 1909, p. 7, traducere ; Aleesandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc. 1972, p. 111—115. 1 Scrisoarea este scrisă înainte de plecarea poetului la Paris, trimis de Cuza cu misiunea de a obţine din partea marilor Puteri europene recunoaşterea dublei sale alegeri. în scrisoare se aminteşte de făgăduiala făcută lui lan-ju.. Urmează telegrama din 14 februarie s.n., prin care îl anunţă pe acesta că pleacă spre Paris şi că îi aduce numirea de agent oficios al lui Cuza. DeGi scrisoarea este anterioară telegramei. 638 CÂTRE IANCU ALECSANDRI 156 Iaşi, 14 febr. [s.n.] 1859 B.A.R., S 18(11)/LVII. 1 Curînd după alegerea aqestuia ca domn al Moldovei, V. Alecsandri solicitase lui Cuza, pentru fratele său Iancu, postul de agent oficios «al Moldovei la Paris (scrisoarea către Iancu Alecsandri din 21 ianuarie s.v. 1859, of. aici p. 392—393). Acest prim gînd al poetului, chiar dacă a fost determinat, într-un fel, de greaua situaţie materială în oare se zbăteia mereu Iancu, s-a datorat în primul -rînd precedentului creat prin folosirea lui Iancu, care avea numeroase relaţii la Paris, ca intermediar pe lîngă presa franceză pentru propaganda făcută cu scopul de a trezi interesul cercurilor politice franceze pentru lupta dusă de români spre cîştigarea libertăţii şi Unire. Această propagandă, neoficială, fusese practicată de emigraţia română de la 1848 şi continuată în vederea realizării Unirii. V. Alecsandri trimitea lui Iancu, atunci cînd nu le trimitea direct, scrisori de tipul unor buletine informative pe care, îi recomanda chiar, să le facă cunoscute ziariştilor (Leon Plee, Ubicini, Griin...) pentru a ţine la curent presa franceză cu evenimentele din ţară. Cu atît mai mult acum, după alegerea lui Cuza şi Unire, era nevoie de un agent la Paris care să vegheze 'asupra tuturor intereselor românilor, care, în mare parte, se disputau la Paris. Telegrama din 4 februarie s.n., din ajunul plecării lui V. Alecsandri în misiune, în care îl anunţă pe Iancu că îi aduce decretul de numire ca agent, anticipează cu mult asupra evenimentului. Chiar de la prima audienţă la împăratul Napdleon III, V. Alecsandri a cerut acestuia învoirea ca Principatele să aibă un agent oficios la Paris. Prin Convenţie se stabilise ca acestea să aibă cîte un reprezentant la Poartă, dar nu şi în alte ţări, ele fiind sub suzeranitatea acesteia ; deci oricum românii nu $r fi putut avea mai mult decît reprezentanţi oficioşi. Abia în noiembrie 1859, V. Alecsandri redactează un memoriu către cele două guverne ale principatelor în care arată necesitatea creării unei agenţii şi care vor fi atribuţiile acesteia. Este interesant de observat că, pentru întocmirea proiectului 639 V. Aleesandri s-ia folosit de un memoriu făcut de lancu Aleesandri (cf. aici p. 459—460). Nevoia unor relaţii ,cu prşsa franceză, organizate oficial, se pusese chiar înainte de problema agenţiei. Pentru aceasta poetul redactase o notă specială intitulată : Notă asupra stabilirii de relaţii necurmate între Principatele Unite şi presa franceză, după care se vor organiza birourile de corespondenţă (cf. aici p. 654—655 n. 1). Cele două guverne îşi dăduseră asentimentul în ianuarie-februarie 1860, pentru crearea agenţiei ; în luna junie s-a votat bugetul jiecesar şi abia la 26 iulie / 7 august 1860, Cuza îl numeşte pe lancu Alecşandri agent la Pris şi Londra. în septembrie 1860, Franţa recunoaşte agenţia oficioasă română, care, în februarie 1863, devine oficială (cf. •şi George Maco-vesou, Vasile Aleesandrif diplomatul în Magazin istoric, III, nr. 2 (23), februarie 1969, p. 4, unde citează un memorandum adresat de Aleesandri ministrului de Externe de la Quay d’Orsay, în probleme de jurisdicţie consulară, cu data de 7 ianuarie 1862). Pentru înfiinţarea agenţiei române de la Paris cf. : R. Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris, Buie., 1931, p. 402 ; L. Boieu, Ştiri noi despre activitatea lui Vasile Aleesandri ca ministru de Externe, în Studii şi cercetări ştiinţifice. Istorie A. X. fasc. 1—2, 159, p. 195—200Dan Berindei. înfiinţarea agen- ţiei Principatelor Unite la Paris, 26 august / 7 septembrie 1860. în Studii, XIII, nr. 6, 1960, p. 99—120 ; Dan Berindei, Paris în Reprezentanţele diplomatice ale României, I, 1859—1917, Buc., 1967, p. 101—132. CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 157 Paris, 25 februarie [s.v.] 1859. B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. ^5 ; copie de mîna lui lancu Aleesandri, din care lipseşte post-scriptumul aflat în textul tipărit de A.D. Xenopol. Bibliografie : Arhiva, Iaşi, XII, nr. 5—6, mai-iunie 1901, p. 280—282 ; A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă, II (VIII al 640 Istoriei românilor)f Iaşi, 1903, p. 259—262 II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 238, 3/16 noiembrie 1909, p. 8, traducere ; R. Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris, Buc., 1931, p. 164—165. 1 La începutul lui februarie 1859,. domnitorul Cuza trimite în străinătate pe V. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine al Moldovei, cu misiunea de a obţine de la unele dintre marile Puteri europene recunoaşterea dublei sale alegeri în Principate, care contravenea hotărîrilor Convenţiei de la Paris. Plecat din ţară la 3/15 februarie, ajunge după o grea călătorie de nouă zile, deci pe la 12/24, aceasta însemnează că data de 25 februarie a scrisorii către Cuza este pe stil vechi. Scrisorile adresate, în timpul acestei misiuni, atît lui Cuza, cît şi lui Iancu Alecsandri, au aproape caracterul unor rapoarte diplomatice şi conţinutul lor a stat ]a baza redactării tîrzii a fragmentelor din Istoria misiilor politice (cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 554—598). Pentru misiunile lui V. Alecsandri în legătură cu recunoaşterea dublei alegeri şi Unirii administrative cf. N. Corivan, Lupta diplomatică pentru recunoaşterea dublei alegeri a lui Al. Cuza, în Studii privind Unirea Principatelor, Buc., 1960, p. 387—412 ; Dan Berindei, Lupta diplomatică a Principatelor Unite pentru desăvîrşirea Unirii (24 ianuarie 1859—24 ianuarie 1862), în Studii privind Unirea Principatelor, Buc., 1980, p. 413—449. 2 Edouard Thouvenel (1818—1866), diplomat francez, ministrul Afacerilor Străine. 3 Aluzie la grupul Brătianu-Rosetti, cu tendinţe mai revoluţionare în realizarea scopurilor politice. 4 De fapt dăruirea celor 10.000 de puşti nu er^ un act de generozitate din partea împăratului, ci unul interesat, Napoleon III dorind să aibă un punct de sprijin armat în spatele austriecilor în viitorul conflict pe oare îl prevedea între Italia, ajutată de Franţa, şi Austria. Pentru felul cum a decurs intrarea în posesia acestor 10.000 de puşti cf. aici p. 644—645 n. 2. 5 Cf. aici p. 430. 6 Cf. aici p. 409—410. 7 Prin acest curier improvizat, studentul G. Mîrzes:u, — căruia domnitorul i-a dat 100 galbeni pentru cheltuieli de călătorie — D. A. Sturdza, secretarul domnesc, trimite lui V. Alecsandri o scrisoare oficială la 23 februarie / 7 martie în care îi 64 î comunică evenimentele din ţară şi dorinţele domnului relative la prezenţa delegaţilor români la Conferinţele ce urmau să aibă loc, la Conferinţa dunăreană, la înarmare, relaţii consulare etc., Cf. Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 532—534. 8 Misiunea la Londra, la lordul Malmesbury. Cf. aici scrisoarea din 14 martie s.n. 1859, p. 411—416. CĂTRE DOAMNA ELENA CUZA 158 25 februarie [s.v.] 1859 Bibliografie: Arhiva, Iaşi, XII, nr. 5—6, mai-iunie, 1901, p. 283 ; La Roumanie, IV, nr. 792, 29 iunie/12 iulie 1901, p. 2—3 (Lettres V, et J. Alecsandri); A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Voda, II (VIII al Istoriei românilor), Iaşi, 1903, p. 263—264 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 242, 7/20 noiembrie 1909, p. 7. 1 Probabil Smărăndinţa Docan, soţia lui N. Docan, vărul lui Cuza. CĂTRE DIM. A. STURDZA 159 Paris, 21/2 [s.n.] 18'59 B.Â.R., S. 22(1) /DCCCLII. 3 Ciorna de răspuns negativ a lui D. A. Sturdza este făcută chiar pe telegramă. 642 CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA m Paris, 14 martie [s.n.] 1859 B.CS., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. 5 ; original. Bibliografie : DocUmente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 541—544. 1 Cf. aici p. 641 n. 7. 2 Cf. aici p. 411—416 relatarea misiunii la Napoleon III. 3 C. Mussurus-paşa, ambasador al Turciei la Londra, reprezentant la Conferinţa de la Constantinopol. Era căsătorit cu sora lui N. Vogoride. 4 James Howard Malmesbury, lord (1807—'1889), om de stat englez, favorabil politicii de apropiere cu Franţa. 5 Georges-William... Clarendon (1800—1870), om de stat, di-f p.1 ornat. 6 John Russell, lord (1792—1878), om de stat englez, prim-ministru. 7 Pentru episodul cu cele 10.000 de puşti cf. aici p. 644 n. 2. 8 Se aştepta conflictul armat dintre Italia şi Austria în care Franţa sprijinea pe cea dintîi. 9 Generalul ungur G. Klapka, cunoscut românilor din timpul revoluţiei de la 1848, care va merge la Cuza pentru o înţelegere între emigraţia maghiară şi români îndreptată împotriva imperiului austriac, în schimbul unor drepturi acordate românilor din Transilvania. CĂTRE ION GHICA 161 Paris, 3 martie [s.v.] 1859 B.A.R., ms. rom. 803e f. 65 ; original. Bibliografie : Luceafărul, Buda, IV, nr. 11, 1 iunie s.v. 1905, p. 227, fragment în traducere ; E. Carcalechi, Aleesandri şi Ion 643 Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 385, fragment în traducere. 1 Cuza avea unele rezerve faţă de Ion Ghica din pricina legăturilor acestuia cu Poarta. Vezi re comandaţii le făcute de Aleesandri în scrisoarea din [a.14 februarie 1859]» Cf. aici p. 401. 2 Conferinţele în oare marile Puteri trebuiau să analizeze situaţia creată prin dubla alegere din Principate. ! ■ * CĂTRE iancu alecsandri 162 I' ■ Turin, 24 martie 1859 B.A.R., S. 18(12)/LVII ; original cu caractere chirilice. Bibliografie Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui V. Aleesandri, loc. cit., Buc., 1960, p. 265—266. 1 Benso Cavour (1810—1861), om de stat italian, principalul luptător pentru unitatea Italiei, ministru, deputat. 2 La prima audienţă a lui V. Aleesandri Ia Napoleon III, acesta făgăduise să dăruiască Principatelor 10.000 de puşti şi să trimită instructori militari pentru organizarea armatei române (cf. aici p. 404—406 scrisoarea către Cuza din 25 februarie [s.v.]). La 14 martie [s.n.] V. Aleesandri repetă lui Cuza făgăduială de a ni se da armele care urmau să fie expediate, în secret, prin Marsilia la Galaţi. Scopul acestei înarmări ţinea de măsura în care Franţa ar fi avut nevoie de ajutorul armat al Principatelor. Continuîndu-şi misiunea la Turin (scrisoarea către lancu Aleesandri din 24 martie), V. Aleesandri este informat de contele Cavour despre necesitatea ca armele să fie îmbarcate la Marsilia, de unde vor urma drumul Genova-Galaţi. Nemaiputînd reîntîlni pe Cavour, plecat la Paris, Aleesandri însărcinează pe lancu să explice acestuia situaţia politică şi materială a Principatelor care le împiedică să ia parte la un război. Sarcina îmbarcării armelor revine tot lui lancu. în acest timp generalul Klapca făcea cunoscut lui Cuza planul lui Cavour ca, în caz de conflict italo-aus- 644 triac, să se creeze în spatele Austriei un* front armat, format clin emigraţii maghiari şi români, armele fiind destinate acestui scop. La 17 aprilie, Constantino Nigra, secretarul lui Cav.our, propune lui V. Alecsandri cumpărarea unui vas care să ia armele de la Marsilia; la 19 aprilie, Benzi, fostul comisar din principate, îi anunţă acelaşi lucru ; la 8 mai, la Villamarina, ministrul regatului Sardiniei la Paris, îl anunţă că vasul a sosit la Marsilia, iar la 20 mai Benzi aştepta veşti despre încărcarea armelor al căror număr se ridicase la 20.000 sau 26.000 (cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 123—125, 352, 420). Armele nu ajunseseră încă la destinaţie cînd, încheindu-se pacea de la Villafranca, nici Napoleon III, nici Cavour nu mai erau interesaţi de' soarta armelor. Acestea, după îndelungate discuţii, au rămas dăruite românilor. Cf. Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică q lui Vasile Alecsandri, loc. cit., Buc., 1960, p. 259— 260. 3 Deşi Cabinetul moldovean demisionează, V. Alecsandri îşi va păstra mai departe postul său de ministru al Afacerilor Străine chiar şi în alte două cabinete care au urmat. 4 C. Rolla înlocuia pe Alecsandri în timpul misiunilor salo în străinătate. ' 163 Turin, 25 martie 1859 B.A.R., S. 18(14)/LVII, original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri, loc cit., Buc., 1960, p. 267, fragment. 1 Constantino Nigra, secretarul lui Cavour şi secretarul ambasadei piemonteze din Paris ; era ginerele lui G. Vegezzi Rus-calla. 2 Regele Piemontului, Victor Emmanuel II, realizatorul unităţii Italiei. 3 Studentul G. Mîrzescu care era folosit drept curier. 645 164 2â martie 1859, Turin B.A.R., S. 18(13)/LVII ; original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri, loc. cit., Buc., 1960, p. 266—267. 1 Obiectele erau armele dăruite de împăratul Napoleon III. Cf. aici p. 644—655 n. 2. 2 Giovenale Vegezzi Ruscalla (1798—1886), scriitor şi om politic italian. Relaţiile sale cu contele Cavour prin ginerele său Constantino Nigra, secretarul acestuia, i-au îngăduit să cunoască situaţia politică din Principate şi să sprijine lupta acestora şi dezvoltarea lor culturală. Entuziast filoromîn, a căutat să cunoască bine literatura română şi pe scriitorii contemporani, pentru a le face cunoscute poporului italian. Şi-a pus la dispoziţia cauzei româneşti relaţiile sale politice. Pentru meritele sale a fost făcut cetăţean de onoare al României, în 1866. Relaţiile sale cu V. Alecsandri îmbrăţişează atît domeniul politic, cît şi cel literar. Din păcate, co espondenţa dintre cei doi nu s-a păstrat decît în mică măsură (cf. Scrisori către Vasile Alecsandrit Buc. 1978, p. 421—425). I-iau fost consacrate cîteva studii substanţiale : Al. Marcu, Un fedele amico dei Rumania: Giovenale Vegezzi Ruscalla, Livorno, 1926, 26 p. Estratto da II Giornale di Politica e di Litteratura, anno II, qud. VIII, agosto 1926 ; T. Oneiulescu, G. Vegezzi Ruscalla e i romani, in Ephemeris daco-romana, annuario della scuola romana di Roma, IX, 1940, Roma, 95 pag., fragmentul referitor la relaţiile cu V. Alecsandri Ia p. 37—52. 3 Cărţile pentru această bibliotecă fuseseră oferite de toţi italienii la propunerea lui Vegezzi Ruscalla, căruia Ion Bălăceanu insistă pe lîngă V. Alecsandri să i se trimită o ad'*r '*~ mulţumire, cum şi contelui Cavour. Cf. Scrisori către vasnc Alecsandri, Buc., 1978, p. 111. 4 Pluralul se explică prin prezenţa alături de poet a cumnatei sale Noemi. 640 CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 165 Paris, 2 'aprilie [s.n.] 1859 B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. 5 ; original. Bibliografie : Documente privind < Unirea Principatelor, Buc., 1963, p. 556—559. 1 Vezi aici scrisoarea către Ion Ghica, din 3 martie 1859, p. 420. 2 în scrisoarea de la 14 martie s.n. 1859 ceruse lui Cuza o „statistică lămurită despre averile statului44, în vederea împrumutului solicitat în Franţa. Cf. aici p. 416. 3 V. Aleesandri s-a întors în ţară în iulie 1859, nemaiaştep-tînd rezultatul Conferinţei pentru recunoaşterea dublei alegeri a lui Cuza, care a avut loc abia la 26 august/7 septembrie. Cf. Constantin C. Giurescu, Viaţa şi opera lui Cuza-Vodă, Buc., 1966, p. 78—84. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 166 Turin, 2 iunie 1859 S.A.R., S. 18(15)/LVII ; original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a' lui Vasile Aleesandri, loc. cit., Buc. 1960, p. 267—268. 1 Generalul Rose, din armata imperială franceză, rudă cu Noemi Aleesandri, pe oare V. Aleesandri îl indicase pentru organizarea armatei române. La început simpatizant al cauzei româneşti, mai tîrziu, sub influenţa cercurilor militare austriece şi ruseşti, socoteşte că este suficient pentru români să aibă vameşi şi jandarmi. Cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 393—394. 647 2 Oraş din Piemont, celebru prin victoria lui Napoleon I împotriva austriecilor, la 14 iunie 1800. 3 Doctorul Stanislas Guillard, socrul lui Iancu. CÂTRE ABDOLONYME UBICINI. 167 Mi lan 10 iunie/29 mai 1859 Bibliografie : Steaua Dunării. Zimbrul şi vulturul, IV, nr. 120, 11 iunie 1859, p. 475, publicată în traducere după ziarul francez La Presse, căreia îi fusese trimisă ohiar de Ubicini ; Al. Marcu, V, Alecsandri şi Italia, în Analele Acad. Rom., Mem. lit., s. III, 1927, p. 431—432. CÂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 168 Galaţi, 27 iulie 1859 , B.A.R., S 9(1)/LVIII. 1 Tabăra de la Fior eşti, jud. Prahova, unde la 14/26 aprilie s-au concentrat armatele moldovene şi muntene, ca protest al lui Cuza împotriva ameninţărilor turceşti şi austriece. m 169 Iaşi, [p. 27] iulie 1859 B.A.R., S. 9(2)LVIII ; original. 1 La 27 iulie îi anunţa telegrafic, lui Cuza, din Galaţi sosirea sa îil ţară, deci scrisoarea este posterioară telegramei. 648 2 V. Aleesandri fusese numit după Unire ministru al Afacerilor Străine al Moldovei în cabinetul lui Vasile Sturdza, urmase apoi cabinetul din 8/20 martie al lui Ion Ghica şi, în sfîr-şit, cel din 28 aprilie/10 mai 1859, al lui Manolache Costache-Epureanu, în care V. Aleesandri continuase să rămînă ministru, dar numai pînă la 10 noiembrie 1859 şi nu pînă la căderea guvernului din mai 1860,. aşa cum apare în Viaţa lui V. Aleesandri, de G. C. Nicolescu, şi la Dimitru Vitcu, în capitolul Vasile .Aleesandri, din volumul Diplomaţii Unirii. „Biblioteca istorică4*, Buc., Editura Acad., R.S.R. Cf. Dan Berindei Guvernele lui Alexandru Ioan Cuza (1859—1865). Liste de miniştri, în Revista Arhivelor, II, nr. 1, 1959. CĂTRE ION GHICA 170 Iaşi, 25 oct. 1359 B.A.R., ms. rom. 803, f. 67 ; original. 171 Iaşi, 25 octombrie 1859 B.A.R., rrus. rom. 803, f. 68 ; original. CĂTRE ION BĂLĂCEANU 172 .Iaşi, 27 oct. 1859 B;A.R., ms. rom. 803, 1 70—71 ; original. 649 Bibliografie : V. Alecsanjiri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 28— 30. 1 De fapt nu Poarta, ci Austria protestase împotriva numirii lui Bălăceanu, în care continua să vadă pe revoluţionarul de la > 1848 care, în Transilvania, luptase alături de revoluţionarii generalului I. Bem împotriva imperiului austriac. V. Alecsandri îi telegrafiază şi lui Ion Ghica pentru a-1 convinge pe Bălăceanu să demisioneze spre a nu da satisfacţia Porţii să-şi exercite dreptul de a-1 respinge. Cu toată scrisoarea spirituală şi abilă a lui V. Alecsandri, I. Bălăceanu a interpretat această cerere ca o ofensă şi o dovadă de rea-voinţă a poetului împotriva sa. Cf. aici telegrama către Bălăceanu din 10 noiembrie p. 448 şi telegrama şi scrisoarea către Ion Ghica din 28 octombrie şi noiembrie 1859, p. 447—448, 452 ; scrisorile lui I. Bălăceanu către Ion Ghica la B.A.R. 2 Aluzie la tabloul pictorului francez Girodet-Trioson (1767— 1824). CĂTRE ION GHICA 173 Iaşi, 27 oct. 1859 B.A.R., ms. rom. 803, f. 69 ; original. 174 Iaşi, 28 [octombrie] 1859 B.A.R., S 10(1)/DCVI. 1 Cf. aici scrisoarea şi telegrama către Bălăceanu, p. 444—445, 448. 650 CĂTRE ion BĂLĂCEANU 175 Iaşi, 10 nov. 1859 B.A.R., S 20(4)/LVII. 1 Cf. aici p. 444—445, 650 n. 1 scrisoarea relativă la concediu :i demisie. CĂTRE ION GHICA 176 Iaşi, 27/11 1859 B.A.R., S 10(3)/DCVI. 1 Arhitect. 177 Iaşi, 28/11 1853 B.A.R., S 10(4)/DCVI. 1 Bugetele cerute erau necesare, poate, pentru informarea biroului de corespondenţă de la Paris, dar mai sigur pentru lucrarea lui Ubicini, Bugets des finances des Principautes Unies de Moldavie et de Valachie [1860], [Paris, 1861], în Journal des economistes, t. XXIX—XXX. 178 Iaşi, 2 decern, [s.n.] 1859 B.A.R., S 10(7)/DCVI. 1 Ion Văcărescu (1839—1914), fiul lui lancu Văcărescu, ofiţer apoi diplomat; tatăl Elencuţii Văcărescu. 651 179 Iaşi, [a. 29] nov. [s.n. 1]859 B.A.R., ms.'ppm. 803, f. 75—76 ; original. 1 Generalul Ion Em. Florescu. 2 Pentru cazul lui Bălăceanu, cf. aici p. 444—445, 447. 3 Ministerul de Control. 4 Arhitect. 180 B.A.R., S 10(5)/DCVI. Iaşi, 29/11 1859 181 [noiembrie/decembrie 1859] B.A.R., ms. rom, 807, f. 130 ; original. 1 Seria de telegrame care urmează a fost intercalată cronologic după informaţiile din conţinut. 182 [noiembrie/decembrie 1859] B.A.R., ms. rom. 807, f. 161 î original. 652 CĂTRE COSTACHE NEGRI 183 Iaşi, 3/12 1859 B.A.R., ms. rom. 4644, f. 9. 1 în legătură cu această declaraţie vezi aici p. 657—658 n. 1. CĂTRE ION GHICA 184 Iaşi, 7/12 1859 B.A.R., S 10(8)/DCVI. CĂTRE COSTACHE NEGRI 185 Bucureşti, 8 dec. [s.v.] 1859 B.A.R., S 33(7)/LVIII ; original. 1 Cu toată călduroasa recomandaţi e a lui V. Aleesandri, C. Negri nu a fost de acord să-l accepte pe Vrana ca şef al celor două cancelarii ale Agenţiei române de la Constantinopol, insistînd să-i fie trimis Dim. Bolintineanu pe care. îl cunoştea şi aprecia. Cf. scrisoarea lui C. Negri către Aleesandri din 14/26 decembrie 1859, în Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 312—314 ; cf. aici p. 468, V. Aleesandri îşi retrage propunerea Vrana. 2 Da acea dată V. Aleesandri era ministru al Afacerilor Stră-ine< al Ţării Româneşti, deci Agenţia de la Constantinopol depindea de el. 653 1 1 ' ; GATRE ION GHlCA 186 [decembrie 1859] B.A.R., ms. rom. 807, f. 163, original. 1 In legătură cu crearea Agenţiei oficioase la Paris, cf. aici p. 639—640 n. 1. Cercetările făcute confirmă că V. Alecsandri a redactat memoriul pentru Consiliu în lunile noiembrie-deeem-brie, iar cele două guverne au acceptat propunerea de a se înfiinţa Agenţia în lunile ianuarie-februarie. Deci, cu aproximaţie, data scrisorii poate fi aceasta, poetul fiind în Bucureşti. Mai interesantă este informaţia că pentru redactarea acestei propuneri, V. Alecsandri s-a folosit de~ proiectul făcut de Iancu Alecsandri. CÂTRE ABDOLONYME UBICINI 187 Bucureşti, 28 dec. [s.v.] 1859 BA.R., S 20(2)CXXXII ; scrisoarea sub formă de copie'autografă. Ubicini însoţeşte, ca anexă, scrisoarea acestuia către I. I. Filipescu. Bibliografie : Cornelia Bodea, Din acţiunea de pregătire a Agenţiei diplomatice de la Paris. înfiinţarea biroului de corespondenţă (1/13 ianuarie 1860), în Studii, XIII, nr. 6, 1960, p. 121— 150. ’ 1 în aşteptarea creării Agenţiei oficioase din Paris (of. aici p. 639—640 n. 1), se simţea nevoia unei colaborări cu presa diit străinătate pentru informare şi propagandă, atît de necesare unui stat nou. Pentru împlinirea acestei lacune, V. Alecsandri, în noiembrie-decembrie 1859, a elaborat un proiect intitulat : # Notă asupra stabilirii de relaţii necurmate între Principatele Unite şi Presa franceză, citată, de L. Boicu (cf. mai jos) cu cota Arh. Mi- 654 nisterului Afacerilor Externe al R.P.R., pachet 171, dos. 7, f. 8— 11, 22—24, iar de Cornelia Bodea (cf. mai sus) : Arhiva Min. Af. Externe, voi. 233, f. 57—63. în acest memoriu V. Aleesandri arată, în esenţă, necesitatea de a se crea, în cadrul Ministerelor Afacerilor Străine ale Principatelor, birouri de corespondenţă care să culeagă şi să transmită informaţiile necesare unui birou de corespondenţă stabilit la Paris care, la rîndul său, să lucreze la răspîndirea în presa pariziană, ^i chiar şi din alte ţări europene, a acestor informaţii. Funcţionarii birourilor de corespondenţă din ţară trebuiau să redacteze un fel de buletine de mînă, în care, într-o formă epistolară, se transmiteau informaţii politice, economice etc... Memoriul precizează organizarea financiară a birourilor. V. Aleesandri propune ca director al biroului de corespondenţă de la Paris pe vechiul său prieten şi colaborator, Ubicini. Guvernele celor două principate acceptînd propunenea lui V. Aleesandri, acesta îl informează pe Ubicini prin scrisoarea de faţă. Bolnav, publicistul francez răspunde abia la 30 ianuarie 1860, scrisoarea lai fiind precedată de aceea a soţiei sale, Clemence, şi de alta a colaboratorului său, A. Griin, către V. Aleesandri cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc., 1978, p. 231—235 ; 412—418). Toate scrisorile confirmau acceptarea postului şi începerea colaborării cu presa Informaţiile s-au mai completat şd cu alte publicaţii cerute din ţară şi, cu diverse greutăţi, pricinuite de lipsa la timp a informaţiilor din principate, biroul de la Paris va funcţiona pînă la 1 septembrie 1861, cînd toate problemele privind ţările române sînt preluate de Agenţia oficioasă, condusă de lancu Aleesandri şi girată un timp chiar de poet. Pentru crearea şi funcţionarea birourilor de corespondenţă, cf. L. Boicu, Ştiri noi despre activitatea lui Vasile Aleesandri ca ministru de Externe, în Studii şi cercetări ştiinţifice. Istorie, A. X, fasc. 1—2, 1959 p. 193—200 ; Cornelia Bodea, Din acţiunea de pregătire a Agenţiei diplomatice de la Paris... (vezi aici p. 654). CĂTRE COSTACHE NEGRI 188 [începutul anului 1860.J Muzeul din municipiul Bacău î original. 655 Bibliografie : N. Iorga, O scrisoare a lui Alecsandri, în Revista istorică, XII, nr. 10—12, octombrie-decembrie 1926, p. 337. 1 Pentru biroul de corespondenţă, cf. aici p. 654—655 n. 1. Se înţelege că aceasta se expedia prin Constantinopol, calea fiind mai sigură. în calitatea sa de ministru al Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, comunica lui Negri că a organizat asemenea birou de corespondenţă şi pentru Agenţia română din Constantin opol. CĂTRE ALEXANDRINA GHICA 189 [1860] B.A.R., S 1(4)/CCCXVII ; original. 1 Scurta scrisoare nedatată are anul 1860, pus cu creionul, nu ştim după ce criteriu. Am lăsat acest an din nevoia de a păstra grupate la un loc scrisori, fără mare importanţă, care au cîteva caractere comune, ca hîrtia pe care. sînt scrise sau grafia lui Alecsandri care, pină pe la această dată, 1860—1864, semna cu iniţiala B, iar numele era scris cu X nu cu cs. 2 Scrisoarea este adresată Alexandrinei Ghica, soţia lui Ion Ghica, bei de Samos. Era fiica generalului Nicolae Mavros (1782— 1868), fost secretar al domnitorului Alexandru Şuţu şi inspector ai carantinelor în vremea Regulamentului Organic. Mama sa era născută Şuţu. Prin donaţia lui N. Mavros, s-a înfiinţat Muzeul naţional de antichităţi şi muzeul şcolii de la „Sf. Sava.i4 19b [1860] B.A.R., S 1(3) CCCXVII ; original. 656 1 Cf. aici p. 656 n. 1 explicaţiile în legătură cu data. Fiind ministru al Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, s-ar fi putut să petreacă revelionul lui 1860 la Bucureşti. CÂTRE ion ghica 191 [18601 B.A.R., ms. rom. 807, f. 162 ; original. CÂTRE COSTACHE NEGRI 192 Bucureşti, 4 ianuarie 1860“ B.A.R., 33 (8)/LIII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Bucureşti, 1960r p. 190—192. 1 Schimbul de scrisori dintre V. Alecsandri şi Costache Negri pe tema legatului, făcut celui din urmă, îşi are explicaţia într-un act de patriotism al .oîtorva membri ai partidei naţionale care au dorit candidatura lui Negri la domnie. Acest lucru îi era cunoscut, de aceea, la 2 decembrie 1858, Negri scria lui V. Alecsandri comentând critic dispoziţia luată de Convenţie în privinţa legii electorale care, impunînd venituri mari, atît pentru can-didarea la deputăţie, cît şi mai ales la domnie, îndepărta mulţi oameni de bine, între care şi pe el, dar : „de vreme ce nu m-ani încercat a-mi face drepturi pentru deputăţie cînd nu le aveam, asemenea nu mă voi încerca a mi le face pentru domnie cînd le am încă şi mai puţin11. Dar, V. Alecsandri, C. Rossetti-Ţeţcanu* Lascăr Rosetti şi Manolache Costache-Epureanu, fără ştirea lui Negri, i-au constituit un legat din moşiile lor pentru a avea ve- 657 nitul cerut. Ales la Ismail, C. Negri îşi trimite demisia, care îi este respinsă, dar el nu se prezintă la şefiinţe (cf. aici p. 366 scrisoarea către lancu Aleesandri, din 28 decembrie). Cu toate acestea V. Aleesandri va propune candidatura la domnie a acestuia, în şedinţele pregătitoare de la „Elefant44, ceea ce însemnează că poetul ştia că legatul acoperă cei 3000 galbeni, venit anual care se cerea pentru candidarea la domnie. Se ştie cum s-a ajuns mai departe la candidatura şi alegerea lui Alex. I. Cuza. Dovadă că legatul nu fusese o si£ipla formalitate — aşa cum s-a c^^ut {cf. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Aleesandri, Buc 1962, p. _ 279—280) —, este prudenţa lui V. Aleesandri de £ cere lui C. Negri să renunţe oficial la acest legat, printr-o ^araţie dată prin Ministerul de Justiţie (cf. aici p. 456 telegrama din 3 decembrie [s.n.] 1859). V. Aleesandri afirmase lui Baligot de Beyne că el şi C. Rosetti-Teţcanu trecuseră asupra lui C. Negri dreptul lor de proprietate al moşiilor Pătrăşcani şi Teţcani (cf. Marta Anineanu, Colonelul Alexandru loan Cuza, domn al Moldovei, în Magazin istoric, III, nr. 1(22), ianuarie, 1969, p. 2). Mînia şi refuzul lui C. Negri sînt îndreptăţite, pentru că, fă-cînd. un asemenea act oficial, s-ar fi crezut, pe bună dreptate, că şi el fusese de acord cu acest aranjament, despre care nu a ştiut nimic. în afară de aceasta, I-a jignit ideea lipsei de încredere în el şi familia lui, de aceea trimite o simplă hîrtie particulară, pe care V. Aleesandri i-o restituie, el însuşi supărat de neînţelegerea dintre ei. Pentru scrisorile lui C. Negri, cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, Buc.; 1978, p. 311—314. 193 Bucureşti, 5 ianuarie 1860 B.A.R., S 33(9)/LVVIII ; original. 1 Nicolae N. Rosetti-Roznovanu [Nunuţă] (1842—1891), fiul lui Nicolae Rosetti-Roznovanu şi al Măriei Ghica-Sturdza. A făcut studii de drept în Franţa. Cunoscut prin încercarea separatistă de la Iaşi din 3/15 aprilie 1866, după care a fost destituiţ din funcţia de judecător al tribunalului Iaşi. 658 194 Bucureşti, 5/17 ianuarie 1860 Arh. St. Iaşi, Documente, pachet 343/35 ; original. . e 1 Costache Negri. 195 Bucureşti, 12/24 ianuarie 1860 Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrală, microfilm nr. 39, cadrele nr. 5—8, limba franceză. Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alecsaa-drif în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 254—255, traducere,, reprodusă aici, neavînd acces la original. 196 Bucureşti, 26 ian. 1860* B.A.R., S 33(10)/LVIII î original. Bibliografie : V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Buc., 1964„ 117—119. 1 Se sărbătorea prima aniversare a Unirii. Schiţa idealului său de viaţă lasă să se întrevadă momentul renunţării la viaţa agitată, de luptă politică, pentru activitatea mai calmă din domeniul culturii. 659* 197 Bucureşti, 2/14 febr. 1850 Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrală, microfilm nr. 29, cadrele nr. 9—12, limba franceză. Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alecsandri, în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 255—256, traducere, reprodusă aici, neavînd acces la original. 1 Cf. aici p. 476—478 scrisoare în legătură cu patentele. 2 Cf. aici p. 472—474 în legătură cu cazurile de invadare a insulelor româneşti de către turci. CĂTRE ION BĂLĂCEANU 198 Bucureşti, 10 februarie 1860 B.A.R., S 20 (5)/LVII ; original. 1 Nu este mai puţin. adevărat că V. Alecsandri obţinuse acest post pentru fratele său, Iancu. * CĂTRE COSTACHE NEGRI 199 Bucureşti, 20 febr. 1860 B.Â.R., S 33(11)/LVIII ; original. 1 Ion Bălăceanu nu fusese acceptat, de fapt, nu de Poartă, ci de Austria. Cf. aici p. 650 n. 1. 660 2 Numirea 'lui Baligot de Beyne ca secretar particular al lui Cuza a întîmipinat multe dificultăţi. Cf. aici p. 484—485. CĂTRE ION GHICA 200 Bucureşti,'28 febr. 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 77 ; original. 1 Ion Ghica era prim-ministru, iar V. Aleesandri, ministru al Afacerilor Străine. S-ar putea să fie vorba despre crearea Agenţiei oficioase române de la Paris. 201 [Bucureşti, primăvara, 1860] B.A.R., ms. rom. 807, f. 131 ; original. CĂTRE COSTACHE NEGRI 202 Bucureşti, 5 martie 1860 Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrală, microfilm nr. 39, cadrele nr. 14—17, limba franceză. Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alec-sandri în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 257—258, traducere eprodusă aici, neavînd acces la original.' 661 203 14 martie 1860, Bucureşti B.A.R., S 33(1)/LVIII ; original. 1 Este poate vorba, chiar de la această dată, despre memoriul în care se pleda necesitatea Unirii definitive. Cf. C.C. Giu-rescu, Viaţa şi opera lui Cuza-Vodă, Buc., 1966, p. 100—101. 2 Rezultatul a fost căderea guvernului din care făcea şi el parte. CĂTRE ION GHICA 204 Iaşi, 17/4 [s.n.] 1860 B.A.R., S 10(11)/DCVI. 205 Iaşi, 10 aprilie [s.v.] 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 79 ; original. 206 Iaşi, 23/4 [s.n.] 1860 B.A.R., S 10(12)/DCVI. 662 207 Iaşi, 18 aprilie [s.v.] 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 80 ; original. 208 Iaşi, 20 aprilie 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 81 ; original. 209 Iaşi, 28 aprilie 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 82 ; original. 210 Iaşi 13/5 [s.n.] 1860 B.A.R., S 1,0(16)/DCVI. 1 V. Aleesandri a fost ales deputat la Buzău fără consimţământul său. 211 Iaşi, 13 mai [s.n.] 1860 B.A.R., S 10(17)/DCVI. 663 212 Iaşi, 15/51859 B.A.R., S 10 (19J/DCVI. 1 Ministerul din Moldova. CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 213 Roman, 22 mai 1860 B.A.R., Arh. Kogălniceanu, II, f. 198. 1 De fapt, V. Alecsandri scria din Mirceşti, dar Roman era staţia telegrafică de la care se expediau tel. 7—8. 1 Cf. supra n. 4. 2 Ibidem n. 1. 3 C.A. Rosetti. 4 Fiul lui Ion Ghica, Scarlat. 222 Iaşi, 17 nov. 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 93 ; original, 1 Babebibobu era prinţul George Bibescu, fiul fostului domnitor. 2 Zoe Mavrocordat, prima soţie a domnitorului Gheorghe Bibescu. 3 Piesa Zgîrcitul rasipitor s-a jucat abia în anul 1865, cînd aluziile politice pe .care le conţinea nu mai erau de actualitate. Cf. scrisorile lui M. Millo către poet, în Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 282—303. LISTA DE SCRISORI DE LA V. ALECSANDRI, DIN PERIOADA 1834—1860, CUNOSCUTE NUMAI DIN DIVERSE SEMNALĂRI * a. [1834 august 3/15]y a. [1835 martie 27] a. [1837 august 23] a. [1839 aprilie] şi [1839 aprilie 10/22] a. [1842 februarie-martie] a. [1842] către vornicul V. Alecsandri, scrisă din Viena, citată în scrisoarea vornicului către fiul său. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri Buc., 1978, p. 57. către Elena Alecsandri. Ibidem' către Elena Alecsandri, citată în scrisoarea acesteia către fiul său. Ibidem, p. 5. către vornicul V. Alecsandri, citată în scrisoarea Elenei Alecsandri către fiul său. Ibidem, p. 6. către Iancu Alecsandri Ibidem către părinţi, citată în scrisorile Elenei şi vornicului V. Alecsandri. Ibidem, p. 6, 58. mai multe scrisori către familia sa, trimise printr-o scrisoare către Ion Ghica. Cf. aici p. 29(30) *** . către un destinatar neidentificat (hîrtia fiind deteriorată), citată în scrisoarea către Ion Ghica. Ibidem, p. 33(36). către Grigore Ailexandrescu Ibidem * Cf. aici Notă asupra ediţiei, p. 11. ** Pentru datare s-a folosit, în lipsa datei originale a scrisorii, data locului unde a fost semnalată (scrisoare, presă etc.), cu menţiunea ante şi paranteze drepte. *** Cifra din paranteze indică pagina din traducerea scrisorilor. 669 a.? [1844 decembrie 9] 1846 1847 iulie a. [1847 octombrie 1] a. [1847 noiembrie 29] a. [1848 februarie 24] a. [1848 noiembrie 10] a. [1849 decembrie 1] a. [1850 ianuarie 20] 1850 ianuarie 20 a. [1850 februarie 11] mai multe scrisori către Ion Ghica, citate în» scrisoarea către acesta. Ibidem, p. 72(75). către Costache Filipescu; păstrat numai plicul cu adresa : „Mons eur Constantin Philipescu, Chausse d’Antin 39, Paris“, fpe ştampila poştii franceze anul „1846“. Ibidem, p. 557, n. 1. către N. Bălcescu, citată în scrisoarea acestuia către V. Aleesandri din 1847 octombrie 1. Cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, p. 113. către N. Bălcescu. Ibidem două scrisori către N. Bălcescu citate în scrisoarea acestuia către V. Aleesandri. Ibidem, p. 115. către N. Bălcescu, rezultă din răspunsul acestuia către poet. . » către Zulnia Sturdza, citată în scrisoarea poetului către aceasta. Cf. aici p. 129 (130). mai multe scrisori adresate familiei şale, citate în scrisoarea către , Ion Ghica. Ibidem, p. 149(150). către marchizul de Bedmar, citată în scrisoarea către acesta. Ibidem, p. 152(153). către Ion Voinescu II, citată în scrisoarea acestuia către poet, din 1850 februarie 16. Cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, p. 431. către N. Bălcescu, citată în scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 118. 670 a. [1851 martie 16] a. [1853 august 3] 1854 martie 10 a. [1854 iulie 23/august 5 1854 octombrie 14/26 a. [1855] a. [1855 octombrie 28] a. [1855 noiembrie 20] a. [1855 decembrie 29] a. [1856 februarie 2/14] 1856 august 21 către Dimitrie Bolintineanu, citată în scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 135. către Ernest Dreolle,. rezultă din scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 443. către Ion Ghica. Cf. B.A.R., ms. rom. 803, f. 57—58. către vornicul V. Alecsandri, citată în scrisoarea acestuia către fiul său. Cf. iScrisori către V. Alecsandri. p. 59. către Ion Voinescu II, citată în scrisoarea acestuia către poet din 1854 noiembrie 12. . Ibidem, p. 432. telegramă, destinatar neindicat, citată în biletul către Edouard Grenier. Cf. aici, p. 212. către Edouard Grenier, citată în scrisoarea poetului către acesta. S-ar putea să fie scrisoarea din 10 octombrie. Ibidem, p. 224 (226). către vornicul V. Alecsandri, citată în scrisoarea poetului către Costache Negri. Ibidem, p. 228(229). către Vernon, citată în scrisoarea acestuia către poet. ■ Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 428. două scrisori către Costache Negri, din Rusciuk şi Bucureşti, citate în scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 308 (309). către Iancu Alecsandri, citată în scrisoarea acestuia către fratele său, din 1856 octombrie 15. 671 1856 noiembrie 2 a. [1857 martie] / a. [1857 iunie] a. [1857 martie 22] a. [1858 ianuarie 1] a. [1858 februarie 3] 1858 februarie 8 a. [1858 februarie 11] a. [1858 februarie 23] [1858 decembrie — 1859 ianuarie] 672 . Cf. B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, 12. către lancu Aleesandri, citată în scrisoarea acestuia către fratele său, din 1856 noiembrie 24. Ibidem către Costache Rolla, citată în scrisoarea poetului către Victor Place. Cf. aici p. 268 (269). ' două-trei scrisori către Ion Bălăceanu, citate în scrisoarea poetului către acesta. Ibidem, p. 286 (287). către ziarul Concordia, I, nr. 13, 22 martie 1857, p. 51. Cf. B.A?R., P. IV 53. către Giovenale Vegezzi Ruscalla, citată în scrisoarea acestuia către poet. • Cf. Scrisori către Vasile Aleesandri p. *421(422). două scrisori către Ion Bălăceanu, citate în scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 99 (102) către Ion Bălăceanu, citată în scrisoarea acestuia către poet din 1858 februarie li. Cf. Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 350. către Giovenale Vegezzi Ruscalla, citată în scrisoarea lui lori Bălăceanu către poet. Ibidem, p. 352. către Ion Bălăceanu, citată în scrisoarea acestuia către poet. Cf. Scrisori către Vasile Aleesandri, p. 105(108). către George Sion, citată în scrisoarea lui V. Aleesandri către acesta. a. [1859 ianuarie 20 (s.v.)] a. [1859 martie 3 (s.v.)] « r> , v> a. [1859 mai 25] a. [1859 iunie 2] 1859 noiembrie 11 1859 decembrie 1 1859 decembrie 10 1860 februarie 20 1860 aprilie 16 1860 aprilie 25 1860 aprilie 29 Cf. aici, p. 391. către Ştefan Goiescu, citată în scrisoarea- poetului către George Sion. Ibidem, p. 392. . mai multe scrisori către destinatari nenumiţi, citate în scrisoarea poetului către Ion Ghica, Ibidem, p. 420(421) către intendentul său. Ibidem către Legaţia Sardinei, citată în scrisoarea acesteia către V. Alecsandri. Cf. B.C.S., A 36. S. telegramă către Iancu Alecsandri, citată în scrisoarea poetului către fratele său. Cf. aici p. 434(436). către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.lt, S 10(2)/DCVI. către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(6)/DCVL către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(9)/DCVI. câtre Costache Negri, citată în scrisoarea poetului către acesta şi scrisă în aceeaşi zi. Cf. aici p. 484 (485). către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(10)/DCVI. către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(13)/DCVL către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(14)/DCVL 673 1860 mai 6 a. [1860 mai 13] 1860 mai 14 [1860 iunie 30] ’V ** [c. 1860] către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(15)/DCVL telegramă către preşedintele colegiului electoral din Buzău, citată în telegrama către Ion Ghica. Cf. aici p. 497. către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(18)/DCyi. bilet către Ion Em. Florescu, trimis prin scrisoarea către Ion Ghica. Ibidem, p. 507(508). către arhitectul Gabrieli, trimisă odată cu scrisoarea către Ion Ghica. Ibidem către Eliza I. Em. Florescu, citată în scrisoarea acesteia către poet, nedatată. Cf. B.C.S., A 36. F 68. către iprinţul Cantacuzino [cneazul ?] citată în scrisoarea Eliz°i I. Em. Florescu către poet. Ibidem INDICI INDICE DE OPERE ALE LUI V. ALECSANDRI AMINTITE IN SCRISORI ŞI NOTE Albumul unui bibliofil, Ni colae Bălcescu, 553 Baba Cloanţa, 246(256) Baba *Hîrca, 267 Badiu, 162 Balade, vezi Poezii poporale. Balaurul, 162 Ballades et cha'nts populai-res de la Roumanie, 592. 595, 602 Balta-Albă, 252,(261), 554, 604 Bătrînul Novac, 162 Blestemul, 161 Bogdan, 195 (197) Boieri şi ciocoi, 530 Borsec, 532, 546 ^ Bujor, 161, 162, 571 Canto popolare moldavo, vezi îmiră-te... Cetatea Neamţului, 244 (246). 603, 605, 606 Chir a, 162 Chiriţa în provincie, 250(259) Chiriţa la Iaşi, 250 (259; Cinel-Cinel, 244 (246) Cîntece de jale, 132 Cîntece de lume, vezi Czn-tece de jale. ,* Cîntece haiduceşti, 162 x Cînticele comice, 250 (260) Codreanu, 161 Complotul, vezi /aşii iri Carnaval. Constantin-Vodă Brîncovea-nul, 195 (197) Corbul, 162 Costiţa, 162 Crai-nou, 247 (256) Demagogul, 515 (517), 516 (518) Despot-Vodâ, 530 Deşteptarea României, 252 (261), 253 (262) Doi fnorţi vii, 250, 259 Doina, 251,. (260), 255 (263) 677 Doine, 162, 246 (256), 586, 587 Doine şi lăcrimioare, 583 Dridri, 568 Excursie în munţi, vezi O plimbare la... Fîntîna Blanduziei, 534 Frumoasa copiliţă, 545, 550 Galerie dramatică de tipuri contimporane; 531 Ginta latină, 562 Giumuz, 162 Grammaire de la langue roumaine, de V. Mircesco, 602 Hercul, 604 Holera, 162, 196 (197) Hora,» 246 (256) Hora din Bucovina, 571 Hora din Transilvania, 571 Hora Unirii, 255 (264), 266 (267), 385 (390), 605 Hore, 162 Jaşii în Carnaval, 81 (83), 249 (258), 550 /aşii noaptea, vezi Iaşii în Carnaval. Impromptu, 546 Infilzatevi margherite, vezi înşiră-te... Iorgu de la Sadagura, 248 (257), 251 (260), 546 Istoria misiilor mele politice, 532 Istoria unui. galbîn şi a unei parale, 48, 50, 251 (260), 542 înşiră-te mărgărite, 272 (273), 274, 285, 609 [JwrncsZ de călătorie în Italia], 552, 553 Le lac blanc, 604 La moartea lui Petre Cazimir, 563 La mormîntul lui Grigore Romalo, 565, 604 Lăcrimioare, 252, (261) Lipitorile satului, 514 (517) Luna şi soarele, 162, 196 (197) Manole şi Mănăstirea Argişu-lui, 195 (157) 8 Martie, 574 Mărioară Florioară, 196 (197), 578 Melodiile româneşti, 570 Mihnea-Vodă 162, 195 (197) Mihu copilul, 162 Mioriţa, 162 Movila lui Burcel, 162, 195 (197) Movila lui Purcel, vezi supra. Năframa şi inelul, 162 Negru-Vodă, 162, 195 (197) 678 Nunta ţărănească, . 249 (259), 252 (261) O plimbare la munţi, 251 (26T5 Ovidiu, 534 Pasteluri, 534 Păcală şi Tîndală, 255 (264). 300, 605, 615 Păunaşul Codrilor, 161 Petite chansonnette ă la gran-de invasion des petits Soutzo en Moldame en 1846, 549 Petrişor, 162 Peatra din cisă, 249 (259) Poesies roumaines. Les doina. Poesis moldaves, 543 Poezii poporale. Balade (cîn-tice bătrîneşti...), I, II, 189 191 <192). 195 (197), 255 (263), 582, 583, 586, 602 Poezii populare, 528, 602 Povestea mărgăritelor, vezi înşir ă-te... Prosper Merimee, 569 Proză, 587 Radu Calomfirescu, 195 (197) Repertoriu dramatic, vezi Teatru românesc... Retrogradul, 515 (517) Român Grue Grozăvanu, 162 Românii şi poezia lor, 605 Rusaliile, vezi Satul lai Cre-mine. Salba literară, 244 (246), 605 Satul lui Cremine, 515 (517) Sîrb sărac, 161 Stanţe epice de dl- Aristia. Prinţul român, 251 (260), 603 Strofe improvizate lui C. Rol-la, 594 Strunga, 246 (256) Suvenire din 1855, 594 Şalga, 162 Ştefan-Vodă, 162 Ştefăniţă-Vodă, 195 (197) Teatru, 530 Teatru românesc. Repertorii dramatic, 191 (192), 195 (197),, 202 (203), 255 (263), 583, 586 Turtucaia, 162 Tzelebiade, 544, 546 Un complot în vis, vezi Iaşii în Carnaval. Un episod din anul 1848, 604 Vasile Porojan, 535 Vidra, 162 Zgîrcitul răsipitor, 514—519, 668 Zimbrul şi Vulpea, 139 Zîna munţilor, 196 (197) INDICE DE OPERE ŞI PERIODICE AMINTITE IN SCRISORI ŞI NOTE Aires nationaux roumains (Balladesl chants des ber-gers...) recueilles.,., par C. Miculi, 592 Aires nationaux roumains transcrits pour piano, par Henri Ehrlich, 570 Albina Moldovei, vezi : Albina românească, 60(62) Album Moldo-Valaque ou guide politique et pitto-resque ă travers Ies Princi-pautes du Ijanube, de A. Biliecocq, 133(134), 562 Amintiri, voi. I—II, de Radu Rcsetti, 601 A pergu sur le pro jet de pont de fer entre Giuţgevo et Rustchuck,. de I. Aleesandri, 626 Arabescuri, de I. Voinescu, 543 Aripe furtunoase, 512 (514) Atheneum frangais, 595 Les aventures de Mandrin, 306(307) Bigoulaiţte, de Edouard Grenier, 622 Bilder und Skizzen aus der Moldau, de Wilhelm von Kotzebue, 603 Bucovina137, 161, 162, 172 (173), 267, 606 Bugets des finances des Prin-cipautes Unies de Moldavie et de ValacJiie, de A. Ubicini, 651 Calendar, vezi : Calendarul pentru români, 247 (256), 604 Călin, de M. Emineseu, 626 Cîntarea României, 575, 579, 580 Cliniques medicales, de G. Andral, 553 Comedies et proverbes, de A. de Musset, 265 (236) Le Constitutionel, 199 (200), 302 (304) Constituţionalul, 334 (33?) 680 Le Courrier frangais, 133(134) Cozia, de Gr. Alexandrescu, 541 Curierul de ambe sexe, 251 (260) Les dames de Montenfriche, de E. Labiche, 306(307) Les Debats, 254(262), 302<304> Dernieres occupations des Principautes Danubiennes, de „Chşinoi14 (I. Ghica), 506 Dîmboviţa, 470(471) Don Juanii din Bucureşti, 565 Dor de morţi, de I. Alecsan-dri, 626 L'espion du grand monde, 306 (307) L’etat economique et jinan-cier de la Roumanie d’apres les documents offi-ciels, de I. Aleesandri, 626 Les fils de l’aveugle, 306(307) Foaie ştiinţifică şi literară, vezi Propăşirea Fra Diavolo, muzică de Au-ber, libret de Seribe, 546 Iliada, 144(146) L/Illustraiion, 252 (261), 314 (315), 379, 604 Impressions d’un proscrit, vezi Souvenire et impressions... Istoria lui Alecu, de Ion Ghica, 565 Jerâme Paturot, de L. Rey-baud, 136, 565 Le journal de Billecocq, vezi Le nostre prigioni. Le Journal de Constantinople, * 181(182), 571 Le Journal des economistes, 651 [Jurnalul economiştilor], 466 (467) 1 ettres sur les Principautes, de I. Bălăceanu, 621 Liturghia, de C. Miculi, 592 Magazinul istoric, 251 (260) Malbrough s’en va t’en gue-rre, 47(50) Meşterul Manole, 584 Moartea Emiliei, de C. Negri, 548 Mode illustree, 547 En Moldavie (1855—1856), de E. Grenier, 589 La Moldo-Valachie dans la manifestation de ses vo-eux, de Paul Bataillard, 599 Monde litteraire, vezi : II Mondo litterario, 316, 619, 620 Le Moniteur officiel de Moldavie. Principautes Unies de Moldavie et de Vala-chie, 636 Monitorul oficial... 466(467) 681 Monitorul oficial al Moldovei, 347 (352), 366 (367), 454 Les mysteres de Paris, de E. Sue, 566 Le National, 133 (134), 254 (262) Nichipercea, 512 (513, 514) Notre Dame, de Victor Hugo, 37(39), 63(65), 539 O călătorie pe Dunăre în ghi-mie, de I. Voinesou, 543 Odă la unirea românilor, de I. Aleesandri, 626 O duminică la Paris, de I. Voinescu II, 543 O plimbare la băile din Pire-nei, de I. Voinescu II, 543 ' O scrisoare adresată d-lui ***,• de I. Aleesandri, 626 La Patrie, 302 (304) Păcală, 508, 510 (511), 512 (513), 666 Les peuples de l’Autriche et de la Turquie. Histoire cont empor aine des Illy-riens, des Magyars, des Roumains et des Polonais, de H. Desprez, 590 Premier point de la question dfOrient. La Moldo-Vala-chie, de P. Bataillard, 599 Pressa, 625 La Presse, 199 (200), 302 (304) La Presse d’Orient, 223 (224), 228 (229), 254 (263) Le nostre prigioni, de A. Bil-lecocq, 561 Prinţul român, de C. Aristia, 144 (146), 150 (151), 603 Le Progres, vezi : Propăşirea, 46, 73—74 (75—76), 82 (84*), 137, 215—216 (217), 250—251 (260—261) 540, 542, 543, 546, 548, 550, 603 Proinnces Danublennes, de A. Ubicini, 599 Pseudokinegheticos, de A. O-dobescu, 554 Puterea armată la români, de N. Bălcescu, 540 La question economique des Principautes Danubiennes, de N. Bălcescu, 177 (178) Răzvan-Vodă, de N. Bălcescu, 189, 581 Reforma, 470 (471) La Reforme, 133 (134), 254 (262) Regulamentul Organic, 137, 236, 412 (417) Revista română, 609 Revxe des Deux Mondes, 133 (134), 594 Revue de VOrient, de l’Alge-rie et des colonies, 543, 561 Revue de Paris, 595 Le Roi Dagobert, 573 România literară, 195 (197), 215, 216 (217), 230, 543, 579, 580—582, 584, 591, 592, 597 România viitoare, 177 (178), 575, 579, 580 682 Românul, 524 Les Roumains. Appel au congres en leur faveur, de L. Plee, 626 Rumănische Volkspoesie, de Wilhelm von Kotzebue, 603 Samos (Căpitanul Laurent), de I. Ghica, 592 Săptămina, 73 (75), 82 (84) Le secret du cavalier, 306 (307) Le Siecle, 254 (262) 302 (304), 626 Souvenirs et impressions d’un proscrit, de L E. Ră-dulescu; 568 Steaua Dunării, 229, 255 (264), 334 (337), 592, 594, 597, 599, 605 Suvenire şi impresii de călătorie în România, Bulgaria şi Constantinopole, de D. Ralet, 619 Le Temps, 145 (149) Toderică, de C. Negruzzi, 542 Vers ă Du Perier pour la mort de sa fille, de F. de Malherbe, 584 Versuri adresate ţie, amicul meu Vasile Aleesandri, • de D. Bolintineanu, 572 Zimbrul, 164 (166), 334 (337), 565 INDICE DE NUME * A Aali-paşa : 336 (339), 349 (354) Adrian, G., vezi Andreescu Gheorghe Afif-bei : 336 (339), 340—342 (343—345), 346—349 (351— 354), 357—360 (361—363), 629 Aglae, prinţesa, vezi Allaux, Aglae Alcaz : 498 Aleesandri, B. [Basile], vezi Aleesandri, Vasile Aleesandri, lancu : 29 (30), 51 (53), 55 (57), 68 (71), 69 (72), 82 (84), 90 (92), 133 (134), 164 (166), 168 (171), 174 (176), 186, 187 (188), 190, 196, 219 (220), 241 (242), 253 (262), 254 (263), 333 (337), 339 (343), 356 (360), 366 (367), 368, 370 (372), 379, 380, 385, (390), 392 (393), 396, 397, 398, 399, 401, 403, 406 (409), 415, 420—423 (424), 425 (426), 430 (433), 434, 436 (437), 460, 500 (501), 525", 527, 532—534, 550, 595, 605, 623—625—627, 629, 633, 634, 636—641, 644, 647, 648, 654, 655, 658, 660 Aleesandri, Noemi : 186, 187 (188), 219 (220), 424, 580, 581, 595, 625, 646, 647 Aleesandri, Paulina: 8, 526, 615, 617, 618, 620 Aleesandri, Vasile, vornicul : 27 (28), 30, 60 (62), 73 (75), 81 (83), 90 (92), 149 (150), 166 (169), 203 (204), 211, 249, (258), 255 (263), 538, 568 Aleesandri, Vasile : 9, 10, 11, 276, 284, 285, 356, 523, 524, 526—529, 531, 533, 535— 555, 557—574, 576—605, 607—609, 611—623, 626, 628, 629, 632—636, 638—641, 644—647, 649, 650, 653—655, * Cifra din paranteze indică pagina din traducerea scrisorilor. Cifrele aldine indică paginile cu note privitoare la persoana respectivă. 685 657—659, 661, 663, 665, 666 ; passim. Alexandrescu, Grigore : 10, 27, 29, 33 (36), 38 (40), 44, 45, 52 (54), 69 (72), 251 (260), 497 (498) [?], 526, 539, 540, 541, 543, 548, 565 . Alexandrescu-Dorna : 527, 588 Alexandrina, d^ra: 510 (511) Ali-paşa: 515 (517) Allaux, Aglae : 233 (235), 244 (246), 598, 601 Allaux, Anton: 60 Aman, Theodor: 604 Andral, Gabriel : 93, 95 (97), 99 (102), 553 Andreescu, Gheorghe (Adrian) : 198 Andrei, Victor : 603 Anghelescu, Mircea : 619 Anineanu, Marta : 527, 529, 533, 535, 537; 543, 571, 591, 604, 621, 635, 636, 644— 647 Arion, d-ra : 23 (26) Aristia, Constantin : 144, 145 (146), 251 (260), 541, 567, 568, 603 Asache, Gheorghe : 27 (29), 248 (257), 537, 562, 604 Asache, Hermiona : 562 Aslan, Alecu : 365, 613, 614 7 s 1 ’ Aujjick, Jacques : 198 (200), 585 B Babebibobu (Bibescu, George) : 518 (519) Bal, Alice, vezi Del Valle, Alice Bal, Charles : 625 Bal, Georges : 625 . Bal, Mărie : 625 Balif, familia : 606 Baligot de Beyne, Arthur : 210 (211), 219 (220), 223 (224), 228 (229), 254 (264), 484 (485—486), 502 (503), 563, 594, 595, 635, 636,658, 661, -665 Balş : 380, 386 Balş, Alecu : 601 Balş, Catinca: 409 (410), 546 Balş, Constantin : 601 Balş, Grigore: 505, 665 Balş, Natalia/ vezi Filipescu, Natalia Bals, Panait I. : 46 (49), 82 (84), 541, 550 Balş, Profira : 536 Balş, Teodor : 90 (91), 600, 607 Baragon : 359 (363) Barchin, doctor : 142 (143) Bariţ, Gheorghe : 580 Baroţi, d-nele : 32 (35) Basain, Achille : 231. Başotă, d-na: 90 (92) Bataillard, Paul: 258, 599 Batto : ‘393 (394) Baudelaire, Charles : 585 Bălăceanu, Constantin : 610 Bălăceanu, Ion: 9, 174 (176), 286, 312, 317, 401 (402), 428 (432), 443—445 (446), 447, 448 (449), 453 (453— 454), 458 (459), 468 (470), 482, (483), 484, (485), 507 (508), 509, 510 (511), 575, 686 609, 610, 618, 620, 621, 649—652, 660 Bălănescu, vezi Rosetti, Bălănescu Petrache Bălcescu, Barbu : 194 Bălcescu, Constantin : 575 Bălcescu, Nicolae: 89 (91), 100 (103), 121, 148, 150 (151), 177 (178), 184—187 (188), 189, 190, 193, 194, 251 (260), 526, 529, 532, 540, 542, 543, 548, 552, 553, 557, 558, 560, 567, 570, 573, 575, 577—584, <610 Bălcescu, Sevastiţa : 579 Bălcescu, Zinca : 579 Bedmar, EmanoiI, Gaetan, Iosef d’Acuna, marchiz de : 142 (143), 152 (153), 566, 568, 569 Bedmar, Lucia : 569 Beldimart, Alexandru : 627 Bengescu : 495 Bengescu, George: 526, 532 Benzi : 435 (436), 645 Beranger, Pierre, Jean de : 2o0 (259) Berindei, Dan: 640, 641, 649 Bernon : 69 (71) Bertier, Armând : 254 (262) Besson, colonel : 244 (246) Beu, Octavian : 592 Biaro y Ellorico, Eduard : 20f"T208) Bibescu, George : 518 (519), 669 Bibescu, Gheorghe, domnitorul : 204 (205), 251 (260), 429 (433), 541, 551, 603, 669. Bibescu, Zoe : 518 (519) Billecocq, Adolphe: 124, 125 (126—127), 133 (134), 560, 561, 562 Bingou : 38 (40) Bixio (l’Abeille) : 225 (226) Bixio, Jacques, Alexandre: '220 (221), 225 f(226), 594 — 596. Bodea, Cornelia : 528, 551, 552, 550, 580, . 611, - 626, 635, 654, 655. Boerescu, Vasile : 502 (503) Bogdan, d-na : 77 (80). Bogdan, Mărie : 527, 529, 531, 533, 561 Bogdan-Duică, Gheorghe : 535, 565, 589, 594, 626 Boicu, L. : 640, 654, 655 Boileau-Despreaux, Nicolas; 156 (159) Boitoş, Olimpiu : 602 Bojinca : 498 Boldan, Emil : 533, 548 Bolintineanu, Dimitrie : 163 (165); 196 (198), 468, 470, 471, 484 (485), 492, 570, 572, 584, 1353 Bolliac, Cezar : 196 (197), 584 Bonaparte, Jer6me, Napoleon, Charles, Paul: 430 (433), (436) Bonfils, Angelina : 575 Borkowski Dunîn Jozef: 27, 28(29), 537 Bossy, Raoul : 527, 633, 640, 641, 664 Bouquet, Michel : 562 Bourqueney, baron : 590 Brăescu : 310 Brăiloiu : 391 Brăiloiu, Constantin : 635 687. Brănişteanu : 392 Brătianu: 512(513), 576 Brătianu, Dimitrie: 502(503), 575, 576, 580 Brătianu, Ion C.: 414(419), 495,' 502(503), 506(507), 512 (513), 515(517), 580, 641 Breazu, Gheorghe : 570 Brîncoveanu, Constantin : 185 Bucur, Marin : 576 Buloz : 594 Bulwer, Henry : 286(287), 346, 350, 355, 477, 610, 623, 628, 629 ]: v . C Camariano, Nestor : 582 Canănău, Eliza : 621 Canta, I. : 112(114) Canta, Matei : 23(26) Canta, Nicolae : 178(179), 243 (245), 314(315), 577 Canta, Pulheria: 577 Cantacuzini: 577 Cantacuzinii [Hangu]: 116 (117) Cantacuzino : 32 (35) Cantacuzino: 569 Cantacuzino : 603 Cantacuzino, A. : 310, 314(315) Cantacuzino, Alexandru, cneazul : 90 (92),' 559, 577, 604, 620 Cantacuzino, Drăghici : 577 Cantacuzino, Dudu: 600 Cantacuzino, Maria: 168 (170), 171 (172), 185 (186), 187 (188), 190, 238 (239), 577, 578, 582, 583, 599, 600 Cantacuzino, Zoe: 598, 600, 601, 608, 609 ’ Cantacuzino-Zizin, I.A. : 598, 600, 601, 627, 633 Caragiale, Costache : 251(260), 603 Caragiale, Ion, Luca : 603 Carcalechi, Eugenia : 523, 524, 527, 533, 538, 547, 564, 565, 568, 571, 574, 584, 605, 626, 643 Carol I : 601 Cartojan, Nicolae : 535, 542 Catacazi: 175(176), 575 Catargi: 191(193) ‘ Catargi, A. : 156(159) Catargi, Alexandru: 336(338) Catargi, Ana : 601 Catargi, Costin : 268, 334(337), 340 (343), 607, 627 Catargi, Dimitrie : 533 Catargi, Lascăr : 369, 370(371, 372), 377(379), 380, 381, 382 (386—387) Catargi, Nico, d-na : 135(136) Catargi, Nico : 375(377), 633 [?] Catargi, Ştefan: 334—336 (537—339), 340, 341 (343, 344), 346—349 (351— 354), 357—35r (360—362), 494(495), 623, 627 Catargiii: 292(295) ^ Catinca : 41(42) Catiţa, prinţesa, vezi Ghica, Catiţa Caton : 524 Cavaignac, Louis, Eugene : 254(262), 604 688 Cavour, , Benso, conte de : . 421—423 (424), 425 (426), 427, 430 (431), (434), 435 (436), 644, 645, 646 Cazimir : 4369(371) Cazimir, d-na : 68 (71) Cazimir, Petre : 133 (134), 168 (170), 563, 573 Căliman, Ghiţă : 335 (338) Cerchez : 168 (170) Chasseriau, Theodore, 578 Chataignez, Mărie, Angelique (Dridri) : 557, 568 Chendi, Ilarie: 523, 527. 540. 548, 552, 564, 567, 571 574. 577, 578, 581, 599, 605, 626, 638, 641, 642 Chirculescu : 64(66) Chopin, Frederic : 592 Cincinatus : 55 (53), 163 (165) Ciocan : 113(115) Ciprian, colonel : 411 Ciucă, Valentin : 593 Cîmpineanu, Ion : 543 Cîngianu, doctor : 98, 99 (100, 102) Clarendon, Georges, Wil-liant... : 412, 414 (417, 419), 643 Coco : 112 (114) Codrescu, Theodor : 164 166), 267, 573, 636 Conache, Cocuţa, vezi Vogo-ride, Ecaterina (Cocuţa). Conache, Costache : 16(19). 32 (35), 544, 603 Conache, Smaranda : 544 Conlecicova, Alexandrina: 481 Constantin, dascăl : 532 Corbu, H. : 527, 537 Corivan, Nicolae: 635, 641 Corradini, Mihail : 28(29), 33 (36), 38(40), 149(151), 498, 538 Costache-Iepui*eanu, doamna : 241 (242) Costache-Iepureanu, Mano-lache : 100 (102), 133 (134), 375, 377 (379), 496, 554, 561, 649, 657 Cracti : 364 (365) Crăsnaru, colonel : 497 Cretzeanu, George : 487 Cretzulescu, vezi şi Kretzu-les cu. Cretzulescu, maior: 442 Cuenim, Philadelphe : 17(19), 21, 23 (24) (26), 38 (40), 536, 537 Cuenim, Victor : 15, 535 Cuza, Alexandru, Ion, domnitorul: 178(179), 335(338), 374(375), 376, 377(378), 379, 382, 384, 385(387, 389, 390, 391), 392(393), 395, 397— 401(402), 403—406(407, 408), 411—416(417, 419), 420, 421, 424, 427—430 (431—434), 439—441, 443 (444), 445 (446), 447, 449, 451, 452 (453), 454, 455, 460—463, 466 (467), 469, 473 (475), 478, 482, 484 (485), 489, 490 (491), 492 (493), 500 (501), 502(503), 525, 527, 536, 550, 575, 589, 594, 598, 600, 606, 625, 628, 633, 634—644, 647, 648, 658, 661 Cuza, Elena : 393 (394), 406, 409, 410, 528, 602, 642 689 Cuza, Grigore: 163, (165), 572 Cuza, Ion : 532, 536, 572 • D Dagobert, regele : 573 Damian, Gheorghe, fecior : 105, 555 Daumier, Honore : 52, 545, 546 Davilla, Alexandru : 575 Delearetto, vezi Turnberg Densusianu, Ovid : 577, 578, 581 Desprez, Hippolyte: 133(134), 213(214), 563, 590, 591 Diaconescu, Sanda : 586 Diogene : 167(169) Docan, Nicolae : 16, 17(18—19), 23(26), 536, 537, 595, 642 Docan, Panait : 536 Docan, Smărăndiţa : 8, 88, 105, 409, 410, 536, 551, 555, 558, 594, 642 Donici, A. : 251 (260) Donici, Smaranda vezi Cona-che, Smaranda Dridri, vezi Chataignez, Mărie... Drouhet, Charles : 589 Drouyn de Lhuys : 213 (214), 590 Duhamel, general : 31 (34), 539 Dulcescu : 335 (337) Dumesnil, Alfred : 179 (180), 576 Dumitrescu : 52 (54) Durando, Giacomo : 637 Durrieu, Xavier: 254 (262) E 6der, baron : 500 (501) Eftimiu, Victor : 608 Ehrlich, Henri : 158 (161), 164 (166), 168 (171), 570, 573 Eliade-Rădulescu, Ion : 45, 149 (151), 156 (159), 251 (260), 568 Emerit, Marcel : 606, 612 Eminescu Mihail : 626 Enescu-Cantacuzino, Maru-ca : 614 Epureanu, vezi Costache-Ie-pureanu. Esarcu, Constantin : 538 Eugenia, împărăteasa: 406, 409, 410 Evard[?], vezi Fayard. F Faguet, Emile : 531 Faugere : 302 (304), 616 Fayard : 393 (394) Fifiloi : 38 (40) Filipescu, d-rele : 74 (76), 86 (87) Filipescu, familia': 546 Filipescu, Costache : 85 (87), 111, 112 (113, 114), 251 ‘ (261), 551, 552, 557, 558, 603 Filipescu, Gheorghe : 601 Filipescu, I. I.-Curcanu : 287, 502 (503), 610, 611, 654 Filipescu, Iordache, banu: 64, (65, 66), 83 (84), 546 690 Filipescu, Natalia : 244 (246), 598, 601 Filipescu, Speranţa : 64 (66), 82 (84) Filipescu, Zoe: 64 (65), 82 (84), 546, 550 Filitti, I. C. : 547 Firfirig : 512 (513) Flechtenmacher, A. : 250 (259), 603 Florescu, Bonifaciu : 579 Florescu, C. G. : 575 Florescu, George D. : 538 Florescu, Ion, Emanuel : 401 (402), 452 (453), 456 (457), 507 (508), 512 (513), 531, 551, 652, 666 Fotiade, Ion : . 329 (330), 336 (339), 357, 358 (361), 623, 624, 629 Fotino : 509 (511) Fotino, George : 578 Franga, Gheorghe : 617 Fuad, Mohamed-paşa : 349 (354), 490 (491), 628 G Gabriela, vezi Negroni-Lu-chian, Gabriela. Gabrieli, arhitect : 449, 452 (454), 507 (508) Gana : 207 (209) Gane, "Constantin : 569 Gavarni, Suplice, Guillaume, Chevalier : 63 (65), 545 Gazier, Georges : 527, 528, 531, 588, 612, 622 Germani: 64 (66) George : 37 (39) Gheorghe, fecior, vezi Da-mian, Gheorghe. Ghica [?]: 174 (176) Ghica [?] : 380 (386) Ghica, d-ra : 77 (80) Ghica, Alecu : 47 (49), 541 Ghica, Alexandrina: 133 (135), 141, 145 (146), 148, 158, (161), 164 (166), 168 (171), 172 (173), 181 (182), 192 (193), 196 (198), 206 '(208), 216 (217), 465, 507 (508), 510 (511), 513, 514 (517), 516 (518), 656 Ghica, .Camille : 510 (511) Ghica, Casandra : 90 (92) Ghica, Catiţa : 244 (246), 601 Ghica, Cleopatra : 85 (87) Ghica, Constantin, beizadea : 601 Ghica, Dimitrie, logofătul: 48 (51), 52 (54), 70 (72), 74 (76), 548 Ghica, Dimitrie I. : 666 Ghica, Eufrosina : 85 (87) Ghica, George: 90 (91), 112 (114) Ghica, Grigore, domnitorul: 157, 158 (160), 163 (165), 168 (170), 199 (206), 211 (212), 255, 256 (264), 358 (362), 541, 550, 563, 568, 572, 573, 588, 589, 590, 594, 598, 598, 601, 607, 619 Ghica, Grigoriţă : 90* (92) Ghica, Iancu, vezi Ghica, Ion Ghica, Ion, beizadea : 589 691 Ghica, Ion : 7, 8, 26, 28 (29), 30 (33), 36 (39), 38 (40), 43 . (44), 45, 46, 48 (ol), 52 (54), 57, 58 (59), 60, 61 (62), 63, 65 (66), 67, 70 (72), 74 (76), 83 (84), 85 (86), £9, 90 (92), 132 (133), 137, 140 (141), 142, 143 (145), 147, 148, 156, 162 (164), 171 (172), 181, 182, 183, 187, 190, 195, 195, 203 (204), 209, 210 (211), 215, ' 216. (217), 232, 235, 250, 251 <260), 254 (263), 401 (402), 420, 421, 428 (431), 442, (443), 447 (448), 449, 450, 451, 454 (455), 457 (459), 466 (467), 471, 486, 487, 491, 493, 494, 496, 497, 498, 506 (507), 512, 525, 526, 530, 532—535, 537—542, 544, 545, 547, 548, 549—552, 557, 558, 563—574, 576—579, 581—587, 591, 592, * 594, 598, 643, 644, 647, 649— 651, 653, 654, 656, 657, 661, 66"2, 665—667 Ghica, Leon, vezi Ghica Leo-nida Ghica, Leonida : 306, 307 (308) Ghica [-Sturdza], Maria, vezi Rosetti-Roznovanu, Maria, Ghica, Pantazi : 508 (510), 666, 667 Ghica, Scarlat I. : 507 (508), 516 (518), 666, 667 Ghica, Vasile : 116 (117), 162, 163, (164, 165), 167 (170), 181, 572 Ghica, Vladimir : 589 Girodet-Trioson : 656 Giurescu, Constantin C. : 647, 662 Griherzey, vezi Russo, Alecu Godel-Lannoy, Oskar von : 336 (339), 348 (352, 353), 357 (361), 627 Goian, d-na : 88 Golescu [?] : 74 (76) Golescu, Alexandru G.-Ară-pilă : 153, 164, (155), 179 (180), 254 (262—263), 401 (402), 452, 453, 458 (459), 548, 559, 570, 576, 578 Golescu, Nicolae : 502 (503), 575 Golescu, Ştefan : 194 (392), 575 Goleştii : 10, 46, 64, 66, 69 (72), 122 Grabbe, general : 137, 198 (200) Graboiîille : 435 (437) Gradovici, Jean, Louis [Ne-pomuk] : 507 (508), 666 x Grandville, Gerard : 63 (65), 545 Greceanu, d~na : 510 (511) Grenier, Edouard : 211, 212, 220 (221), 224, 225, 233 (234, 235), 238, 239—241 (242), 243—245, 269, 270 (272), 285, 289, 290 (291), 319, 320 (322), 393 (394), 526, 527, 588, 589, 594— 598, 600, 601, 608„ 609, 611, 612, 620, 622, 636 Griin, Alphonse: 220 (221), J62 (463), 595, 639, 655 Gues : 223 (224) Guillard, Stanislas : 625, 648 Guizot, Franţois : 561 Guttmann, Maria, Tereza : 592 692 H I Haneş, Petre : 577, 578, 581, 599 Hanibal : 608 Hasdeu, Bogdan, Petriceicu : 528 Hasnaş : 359, 371 Hennig : 17 (19), 55 (56) Hess, Gerhart : 527, 589, 604 Homer : 537 Hoinmaire de HelJ, ignace, Xavier, Morand : 252 (261), 603 Horatiu, Quintus, Flaccus : 478 (479) Hrisoverghi : 90 (92) Hugo, Victor : 539 Hurmuzaki : 592 Hurmuzaki, familia : 293 (295) Hurmuzaki, fraţii : 526 Hurmuzaki, Alexandru : 136, 138, 139, 161, 162, 172 (173), ’ 266, 267, 526, 528—530, 564, 571, 575, 585, 605 Hurmuzaki, Constantin : 383 (389), 493, 494 (495), 564, 611, 635 Hurmuzaki, Elena : 564 Hurmuzaki, Eliza, vezi Stur-dza Eliza. Hurmuzaki, Eudoxiu : 564 Hurmuzaki, Eudoxiu, fiul : 564 Hurmuzaki, Eufrosina, vezi Peţrino Eufrosina. Hurmuzaki, Gheorghe : 138, 564 Hurmuzaki, Nicolae : 564 lonescu de la Brad, Ion : 133 (134), 563 lorga, Nicolae : 524, 538, 565r 583, .606, 656 Isac, Virginica: 593 Ispirescu, Petre: 530 Istrati, N. [?] : 178 (179), 244 (245) îvănescu, D. : 593 J Jerome Napoleon, vezi Bo-n aparte... Jora, Alexandru : 372 (373)t 631 Jora, Mihail : 498, 575, 631 Jora, Smărăndiţa : 575 K Kalustian, L. : 555, 557 Klapka, George: 416, 643, 644 Kogălniceanu, Catinca : 631 Kogălniceanu, Ion : 32 (35) Kogălniceanu, Mihail : 55 (57), 73 (75), 82 (84), 103 (104), 164 (165), 168 (1.70), 181 (182), 215, 216 (217), 229, 248 (257), 250 (260), 251 (260), 293 (295), 264, 369, 370 (371, 372), 377 (379), 380, 381, 385 (386, 387, 390), 393 (394), 496, 49X 499, 530/ 531, 533, 59^, 594, 597, 607, 624, 628 693 Kogălniceanu, Mihail I. : 536, 544, 545 Kolberg : 592 Kotzebue, Anatol : 603 Kotzebue, Wilhelm von : 603 Kretzulescu : 64, 66 Kretzulescu, Nicolae : 46, 401 (402) L Labanoff: 637 Labastida, Alvarez de : 207 (208) labiche, Eugene : 303 (307) La Fontaine, Jean de : 52, 542 Lallemand : 637 La Marmora, Alphonse de : 422, 423 (424) Lamartine, Alphonse de : 588 Lanse : 99 (102) Laurent-Pichat, Leon : 595 Lăcustă, Alexandru : 560 Lăceanu : 232 Lăpuşneanu Alexandru, domnitorul : 61 (62) Ledru-Rollin, Alex. Aug. : 254 (262), 604 Lemaître, Frederick : 52 Leon [?] : 82 (84) Leon, Grigore : 190 Levaditi : 542 Levasseur : 494 ' Liszt, Frantz : 592 Logodi : 481 Lohst. Leon : 147 Tjuoasiewcz, Paulina, vezi Aleesandri, Paulina. Luchian, Nicolae : 299 (300), 306, 307 (308); 615, 616— 620, 622 Ludovic XV : 572 I.udovic-Filip : 545 Lupaşcu : 364 Luzzatto, d-na şi d-ra : 182 (183) M Macovescu, George : 254 (263), 632, 640 Magheru, Gheorghe : 575 Maior, Li viu : 591 Maiorescu, Titu : . 526, 532, 534, 626 Malakoff, ducele de : 412 (417) Malherbe, Fran^ois de : 584 ftfalherbe, Helene : 625 Malmesbury, James, Ho-ward : 412—414, 417- 419, 642, 643 Manguin : 254 (262) Mano, maior: 21 (24), 78 (80) Maquet : 195 (197) Marcu, Alexandru : 646, 648 Marghiloman, Grigore: 491 Marghiloman, Mihail : 491 Marsîîlac, Ulysse de: 530 Massoff, Ioan : 550, 615 Mavrichi, colonel : 375 (377), 633 Mavrocordat, vornicul : 33 (38) Mavrocordat, Alecsandru * 33 (36), 55 (56) 694 Mavrocordat, Constantin, dom nitorul : 236, 598 Mavrocordat, Nicolae : 90 (91), 112 (114), 553, 556 Mavrocordat, Zoe : 518, 668 Mavrogheni : 9 Mavrogheni, d-na : 244 (246) Mavrogheni, Petre : 55 (55), 244 (246), 293 (295), 369, 370 (371—372), 380—382 (386, 387), 493, 494 (495), 606 Mavros, Nicolae : 656 Măiinescu, Vasile : 575 Mân eseu : 64 (66) Melchisedec : 498 Menetier, Paul : 95 (98) Merimee, Prosper : 589 Meteş, Ştefan : 560, 635 Mezzetti, Pietro : 617 Michelet, Jules : 179, 180, 576, 580 Miclescu, D. : 375 (377) Miculi, Carol : 158 (161), 216 (217), 266, 267, 570, 592, 593, 605 Micuii, Cristoph : 592 Mihai Viteazu : 186, 189 Mihalache, Mihăiţă : 112 (114) Mihnea-Vodă : 194 Milicescu : 375 (377) Millo, Constantin : 601 Millo, Matei: 250 (259), 515 (517), 516, 518 (519), 601, 617, 668 Minea, I. : 591 Miot Helene, vezi Malherbe, Helene Mirabeau, Victor Riqueti, marchiz de : 492, 505 (507) Mircea, Ion, Radu : 561 Mircesco, V. (Aleesandri, Vasile) : 602 Mistral, Frederic : 526, 528, 532 Mîrzescu, Gheorghe : 412 (417), 424, 641, 645 Monthyar : 43 (44) Morin : 64 (66) Moruzi : 69 (72), 82 (84) Moruzi, Constantin : 90 (92), 116 (117), 252 (261) Moruzi, Panait : 90 (92) Mukiis-paşa, vezi Sturdza, Grigore Murad-bei, vezi Verbiski. Murguleţ, Elena, vezi Hurmuzaki, Elena Mussst, Alfred de : 265 (266), 588 Mussurus C.-paşa : 4J2 (417), 430 (434), 643 Mustaţa, I. : 592 Muşlea, Ion : 560, 635 N Nabob : 22 (24, 25) Napoleon, prinţul, v:zi Bo-naparte.... Napoleon I : 535, 616, 647 Napoleon III : 309, 404—406 (407—408), 409, 414—417 (419), 422, 430, 434, 435 (436), 438, 512 (513), 607, 639, 641, 643—646 Napoleon, Eugene, Louis, Jo-seph : 406, 409, 410 Natalia, prinţesa, vezi Filipescu Natalia Negri, d-rele : 17 (19) Negri, familia : 265, 556 695 Negri, Costache : 22 (25), 65 (66), 104, 107 (109), 116 (118), 129, 130 (131, 132), 133 (134), 138, 158 (161), 164, (165), 168 (170), 173, 175 (177), 213 (214), 216 (218), 219 (220), 222—228 (229), 232, 233, (234), 253 (262), 254 (263), 264, 265, 267, 293 (295), 305, 320 (322), 366 (367), 369 (372), 373, 375 (377), 381, 382 8 (387), 447, 456—458 (459), 464, 466, 467, 470 (471), 478 (479), 482, 484, 488, 490 (491), 499; 502 (503), 532, 533, 536, 544, 548, 551— 558, 560, 562, 564, 574, 575, * 590, 591, 593, 598, 604,614, - 616, 619, 622, 630, 631, 633, 634, 636, 637, 653, 655— 658, 660, 661, 664 Negri, Catinca (Ecaterina) : 95 (98), 135 (136), 175 (177), 540, 544, 556, 575 Negri, Elena : 55 (56—57), 82-(84), 86, 87, 93—95 (95— 97), 98—100 (101, 102), 106, 107 (108), 190, 544, 547. 551—554, 556, 574, 582, 583, 602, 604, 622 Negri, Maria, Eugenia, călugăriţa : 104, 544, 554 Negri, Petrache : 544 Negri, Smaranda, vezi Ccs-tache, Smaranda Negri, Zulnia, vezi Sturdza, Zulnia wegioni-L.ucliian, Gabriela : 314 (315), 615, 620 Negruzzi, Costache: 73 (75), 168 (170), 248 (257), 315 (316), 542, 543, 620 Negruzzi, lacob : 526, 528, 530, 531, 534 Nicolescu : 64 (66) Nicolescu, G. C. : 527, 537, 550—552, 560, 566, 569, 594, 619, 629, 649, 658 Niculescu, Remus : 545 Nigra, d-nele : 424 ■ Nigra, Constandino : 123 (424) 434, 435 (436), 645, 646 Noguez : 162 (164), 167, 168 (170, 171), 181 (182), 571 O Odobescu, Alexandru : 526, 528, 554, 576, 579, 580 OJlanescu-Ascanio, Dimitrie : 528, 534 Omer-paşa: 206 (208) Onciulescu, T. : 646 Ortiz, Rimiro : 535 Otitelişanu : 64 (66), 506 (507) P Pages, d-na : 223 (224) Palacli, Iacovache: 211, 588 Paleologu [?] : 457 Paletilogu, Alexandru : 575 Palladi, Constantin : 569 Palladi, Lucia, vezi Bedmer Lucia Panu [?] : 82 (84) 696 Panu, Anastase : 334, 335 (337, 338), . 340—342 (343— 345), 347—349 (351, 353), 357 (360), 375 (377), 385 (390), 392, 550, 605, 623, 627, 634 Papadopol-Calimah, Alexandru : 52fr Papastate, C. D. : 552 Parker, J. W. : 202 (203), 588 Pascaly, Matilda : 617 Pascaly, Mihail: 305 (307), 617 Taşcanu, cl-na : 90 (92) Paşcanu, Lascăr : 90 (91, 92) Patamore, Coventry K. : 586 Paxo : 243 (245) Păcurariu, Dimitrie : 542, 564, 626 Păltînea, Paul : 556 Păunei, Eugen : 553 Pelissier, general : 413 (418) Pellier : 69 (71) Periercourt : 248 (257) Perpessicius : 531, 557, 626 Perreire : 416 Petraşcu, N. : 528, 538,' 548, 570, 578, 581, 591, 666, 667 Petrescu, G. Z. : 536 Petrino, Eufrosina : 564 Philites, George : 538 Pichat, Laurent: 220 (221) Fichois, Claude : 626 Piron, Alexis : 572 Pirus : 142, 143 Pisoski, Nicolae : 369 (371), 406, 409, 526 .' Platon : 22 (25) Place, Charles : 302 (304), 616 Place, Victor : 1244 (246), 267, 268 (269), 292 (294), 301 (303), 309, 601, 606, 607, 612—616, 618 Plee, Leon : 334 (337), 340 (343), 392, 394, G26, 633, 636, 639 Pleyl : 393~(394) Plithos : 265 (266) Fommaraye: 209 (210) Pop, Augustin, Z. N. : 631 Porumbescu, Iraclie : 592 Predescu : 23 (26), 46 Prejbeanu : 506 (507) Prevost : 586 Friessnitz, doctor : 31 (34), 539 Primm, general: 207 (209) Fruncu : 349 (353) Puşcariu, Sextil : 589 Puvis de Chavannes : 578 Q Quinet, Edgar: 562, 567 H Rablais, Fran^ois : 21 (24) Racine, Jean : 23 (26), 630 Racovită, Felicia : 575 Radu : 369 (371) Ralet, Dimitrie : 219 (220), 223 (224), 228 (229), 235, 312, 380 (386), 594—596, 598, 607, 619, 634 Raşcu, I .M. : 561 Raymond, Emmline: 68 (71), 82 (84) 88, 95 (98), 547, 548, 551 697 Rădulescu-Dulgheru, Geta : 535 Rădulescu-Pogoneanu, Elena : 537, 539, 578, 603 Rechberg, conte de : 500 (501) Reybaud, L. : 565 Roger, d-na : 199 (201), 204, 205, 585 Rolla, Costache : 113 (115), 152 (153), 178 (179), 219 (220), 241(242), 243(245), 268(289), 292, 293(294), 297, 310, 364, 375, 377(379), 423, 536,' 542, 551, 594, 595, 618, 634, 645 Rolla, Catinca: 41(42), 51(53), 129(131), 135(136), 203(204), 219(220), 241(242), 542, 543, 556, 558, 592, 595 Rolla, Smărăndiţa, vezi Do-can, Smărăndiţa. Romalo, Grigore : 139(140), 530, 565, 604 Romalo, Vasile : 604 Romanesc1!, Aristizza: 617 Rose, general : 434(436), 647 Roset, Veniamin : 178(179) Roseteşti : 113(115), 116(117) Rosetti, Aglae, vezi Allaux, Aglae. Rosetti, C. A. : 10, 122, 180, 237, 502(503), 515(517), 575, 576, 580, 599, 602, 641, 667 Rosetti, Dimitrie : 559 Rosetti, Lascăr : 133(134), 369, 370(371—372), 375(377), 380, 381(386, 387), 559, 560, 657 Rosetti, Maria C. : 238 Rosetti, Radu : 601 Rosetti, Răducanu: 18(20),, 536, 559, 601 Rosetti, Vasile : 41, 42, 540,. 561 Rosetti-Bălanescu, Petrache: 334(337), 340(343) Rosetti-Pribagul, Vasile : 540,. 575 Rosetti-Roznovanu, familia : 603 Rosetti-Roznovanu, A. : 536 Eosetti-Boznovanu, lordache : 536 Rosetti-Roznovanu, Maria :: 598, 600, 658 Rosetti-Roznovanu, Nicolae: 18(20), 168(170), 470(471), 536, 658 Rosetti-Roznovanu, Nicolae N. (Nunută) : 658 Rosetti-Teţcanu, Costache r 296, 308, 310, 355, 356, 613, 614, 618, 629, 657, 658 Rosetti-Teţcanu, Dimitrie : 614 Rossi, conte : 423(424) Rostan, Louis : 93, 95(97), 99, (102), 289(290), 553 Roumanille, Joseph : 604 Roznovanu, d-na : 33 (36) Roznovanu, familia : 240(242) Roznovanu, A., vezi Rosetti-Roznovanu A. Roznovanu, Nicolae, vezi Ro-setti-Ro'znovanu, Nicolae. Roznovanu, Riixandra : 55(57) Russell, John, lord : 643 Russo,AIecu : 122(123), 158 (161), 270, 536, 561, 579, 608 698 s Sanders : 121 Săndulescu, Alecsandru : 528 Schopenhauer, Arthur : 600 Sefels, vezi Sol'tenhof de... Sekib Mohamed: 31(34), 37, 38(39—40), 539 Serghiescu, Marin: 150(151), 166(169, 170), 568, 573 Sion, George : 391, 392, 528, 530, 538, 560, 635 Skina : 78(80) Slăvescu, Victor : 606, 613, 616 Sluşanschi, B. : 588 Soltenhof de Sefels : 586 Soveja, M. : 632, 659—661 • Spiro, d-ra : 23(26) Spiro-Paul, Paulina : 579, 580 Spiros d-nele : 55(56) Spiros, d-ra : 90(92) Stan, Valeriu : 543 Stăvăruş, Ion: 620, 632, 633 Steege, Ludovic: 16, 18(20), 33(36), 55(57), 119, 53(5— 538, ' 543, 544, 557, 559 Stoica, Const. T. : 599 Stratulat, Gh. : 577 Straus, fiul : 112(114) Strîmbu-Miclescu : 175(177) Sturdza : 380 (386) Sturdza, Catinca : 90(92) Sturdza, Costache: 178(179) Sturdza, Dimitrie, A. : 8, 286, 287(288), 322, 363(364), 411, 504, 526, 528, 611, 613, 622— 625, 627, 629, 641, 642, 665 Sturdza, Dimitrie, beizadea: 90(91), 559 Sturdza, Eliza : 564, 592 Sturdza, Grigore, beizadea: 252(261), 335(338), 342(345), 366(367), 368, 369(371- 372), 376, 377(378, 379), 380—383, 385(386—390), 559, 627, 630, 633, 635 Sturdza, Iosefina: 604 Sturdza, Maria, vezi Rosetti-Roznovanu, Maria Sturdza, Mihail, domnitorul: 115(117), 139, 140, 157(160), 199(200), 248(257), 249(258), 250(260), 253(262), 255, 256 (264), 335(338), 340(343), 342, (345), 359 (362, 363), 366 (367), 368, 369(371—372), 376(378), 380—382, 384, 385 (386—390), 538, 544, 547, 559, 568, 603, 619, 627 Sturdza, Pulheria, vezi Canta, Pulheria. [Sturdza ?], Pulheria: 243 (245), 269, 538 Sturdza, Smaranda: 544 Sturdza, Ştefan : 604 Sturdza, Vasile : 334, 335(337— 338). 340—342 (343, 345). 347—349 (353), 357 (360), 369, 370 (371, 372), 375 (377), 380, 381 (386, 387), 392, 553, 556, 559, 623, 627, 649 Sturdza, Zoe: 90(92) Sturdza, Zulnia: 92, 93, 95, 96, 98, 99 (100, 101), 103, 104, 105—107 (108), *109, 110 (111), 115, 116 (117), 118, 128, 129 (130, 131), 135 (136), 175 (177), 532, 544, 552, 553, 555—559, 562, 563, 575, 627 699 Sturzu, Constantin : 629 Sue, Eugene : 566 Ş \ Ştirbei, Barbu, domnitorul : 189, 255 (264), 635 Şnbin, d-ra : 90 (92) Şuţeştii: 157(160), 168(170) Şufu, familia : 549 Şutu : 656 Şuţu, Alexandru, domnitorul : 656 Şutu, Zozo : 77(79) T Tabaia, arhitect : 513, 514 (517) Talleyran-Perigord, Charles, Angelique : 607, 608 Tappe, Eric: 581, 585, 586, 628 Tastu, Amable : 601 Tastu, Eugene : 593, 601, 606 Theodoru, doctor: 505 Thouvenel. E. A. : 404 (407) Tircit-saşiul, cneazul: 32 (35) Torouţiu, Ilie, E. : 626 Tourtoulon, C. de : 529 Tourza, d-na : 33(36) Trandafiloff : 557 Turcu, Constantin : 628 Turnberg, n. Delearetto, contesa : 149(151) U Ubicini, Abdolonyme : 215 (217), 220(221), 236, 246, 247(256), 250(259),. 334(337), 375, 438, 460(461, 463), 464 (465), 512.(513), 552, 558, 563, 588, 592, 595, 598, 599, 601, 602, 632, 633, 639, 648 651, 654, 653 Ubicini, Clemence : 655 Ungureanu, Gheorghe : 593; Ureche, Nestor : 561 Urechia, V. A. : 528 Ursu, N. : 533 Uţa : 85 (87) V Vaillant, J. : 560 Del Yalle, Alice: 625 Vaperau, G. : 602 Yăcărescu, Elencuţa : 651 Văcar eseu, Iancu : 651 Văcărescu, Ion : 651 Vătămanu, N. : 553 Vegezzi-Ruscalla, Giovenale : 312, 315(316), 425(426), 434 (436), 609, 619—621, 645, 646 Veilara, maior : 447 Ventura, Grigore : 528 Verbiski (sau Verjbiski) : 376 (378), 392, 633 Vernon, doctor : 31 (34) Victor Emmanuel II: 427 (431), 435 (437), 438, 645 Villamarina : 645 Virgilius : 60(62) Vitali, Giuseppina : 100(10,‘J), 135(136) Vi teu, Dumitru : 649 Vîrnav, C. : 537 700 Vîrnav, Grigore : 286, 287(288). 610 Vîrnav-Liteanu, A. : 544 Vlădoianu : 502(503) Vogoride, Ecaterina (Cocuţaj: 55 (56), 544, 546, 631 Vogoride, Nicolae : 55(5 3), 243 (245), 268(286), 287(288), 309, 334(337), 335(338), 340 (343), 347—349 (351, 353, 354), 355, 356, 359, (360, 363), 544, 546, 550, 607, 610, 616, 627, 634, 643 Voinescu, Costache : 542 Voinescu, Ion II : 46, 52(54), 69(71), 541, 548, 575 Vrana : 458(459), 468(470), 653 Vulcan, losif : 528 W Wagner, Richard: 592 Walewski-Colona, Alexandru: 297, 302 (304), 404, 405 (407, 408), 413, 414 (418), 419, 607, 616 Walewski, Maria : 616 Wimpfen, general: 228 Wolf : 27(28, 29) X Xenopol, A. D. : 527, 606, 638, 640, 642 , Z Zabala y Olava, Gregorio: 207, 208 Zâne, Gheorghe : 540, 582 INDICE AL SCRISORILOR PE DESTINATARI, GRUPATE CRONOLOGIC Către Agenţia austriacă 1858 octombrie 31/noiembrie 12, 323—324 1858 noiembrie 2, 324—327 1858 noiembrie 5/17, 328—329 1858 noiembrie 7, 330—333 Către lancu Aleesandri [1858] noiembrie 25 [s.n.], 333—339 1858 noiembrie 15 [s.v.], 339—345 1858 decembrie 9/21, Iaşi, 356—363 [1858 decembrie 28 s.v.], 366—367 1859 ianuarie 1 [s.v.], Iaşi, 368—372 1859 ianuarie 20 [s.v.], Iaşi, 380—390 1859 ianuarie 21 [s..v4], 392—394 1859 februarie 4 [s.n.], Iaşi, 396—397 [1859] februarie 5 [s.n.], Iaşi, 397 1859 februarie 7 [s.n.], Iaşi, 398 1859 februarie 10 [s.n.], Iaşi, 399—400 1859 februarie 14 [s.n.], Iaşi, 403 1859 martie 24, Turin, 421—423 1859 martie 25, Turin, 423—424 1859 martie 25, Turin, 425—426 1859 iunie 2, Turin, 434—437 Către alegătorii din ţinutul Bacăului 1857 [septembrie], 298—299 702 Către Grigore Alexandrescu 1844 martie, Iaşi, 44—46 Către Ion Bălăceanu 1857 iunie, Iaşi, 286—287 1858 ianuarie 31, Paris, 312 1858 mai 15, Paris, 317—318 1859 octombrie 27, Iaşi, 444—446 1859 noiembrie 10, Iaşi, 448—449 1860 februarie 10, Bucureşti, 482—484 Către Nicolae Bălcescu « 1848 iulie «25/august 6, 121—122 1851 octombrie, Paris, 184—185 1851 octombrie 25, 185—186 1852 aprilie, Iaşi, 188—190 1852 decembrie 1 [s.n.] Paris, 193—194 Către marchizul de Bedmar 1850 ianuarie 20, 152—153 Către Biblioteca British Museum 1853 martie 28, Paris, 202—203 Către Henri Bulwer 1858 noiembrie 19^ Iaşi, 346—355 Către Maria Cantacuzino 1856 mai, Iaşi, 238—239 703 Către Căimăcămie 1858 decembrie 30 [s.n.], Bacău, 364—365 1859 ianuarie 1 [s.n.], Bacău, 365 Către Victor Cuenim 1834 iunie 25, 15—16 Către domnitorul Alex. I. Cuza 1859 ianuarie 19 [s.v.], 379 a. [1859 februare 14 s.v.], 400—403 1859 februarie 25 [s.v.], 404—409 1859 martie 14 [s.n.], 411—419 1859 aprilie 2 [s.n.], 427—434 1859 iulie 27, Galaţi, 439—440 1859 p. iulie 27, Iaşi, 440—442 Către doamna Elena Cuza 1859 februarie 25 [s.v.], 409—410 Către Departamentul din Lăuntru 1858 septembrie 12, 318 Către Hippolyte Desprez 1855 aprilie 10, Iaşi, 213—215 Către Divanul ad-hoc a. [1857 septembrie 10, s.v.], 295 704 Către o doamnă din Paris 1848 octombrie 14, 123—128 Către Smărăndiţa Docan [1845—1850], 88 [1847 august-septembrie], 105 Către baronul Eder 1860 mai 24, Bucureşti, 500—501 Către Costăchiţă Filipescu 1847 decembrie, Iaşi, 111—115 Către I. I. Filipescu-Curcanu 1857 iunie, Iaşi, 287—288 Către Ion Fotiade 1858 noiembrie 5/17, Iaşi, 329—330 Către Alexandrina Ghica [1860], 465 [1860], 466 Către Ion Ghica 1842 [februarie-martie], Lemberg, 26—29 [1842 februarie-martie], Lemberg, 29—30 1842 iulie, Iaşi, 30—36 [1842 iulîe-august], Iaşi, 36—40 [1842—1844], 41—43 [1843—1844], 43—44 1844 aprilie 4, Iaşi, 46—51 [1844 iunie,- Iaşi], 51—54 [1844 vara], 57—59 [1844 vara, Fălticeni], 60—63 1844 iulie, .Borsec, 63—66 [1844 p. iulie], Iaşi, 66—67 1844 septembrie 14, Iaşi, 67—72 1844 decembrie 9, Iaşi, 72—76 .1845 ianuarie 5, Iaşi, 77—81 [1845 începutul anului, Iaşi], 81—84 [1845 începutul anului, Iaşi], 85—87 1846 mai 20, Iaşi, 89—92 1848 decembrie 26, Paris, 132—135 [1849 iulie, Constantinopol], 140—141 1849 august 9, Arles, 142—143 1849 septembrie, Paris, 143—146 1849 octombrie 12, Paris, 147 ' 1849 octombrie 17, Paris 148 1849 decembrie 1, Paris, 149—151 1850 iunie, Iaşi, 156—161 1850 octombrie 3,' Iaşi, 162—166 1850 octombrie 29, Iaşi, 166—171 1850 noiembrie, Cernăuţi, 171—173 1851 martie, Iaşi, 181—182 1851 mai, Iaşi, 182—183 1851 octombrie 27, Paris, 187—188 1852 iulie, Iaşi, 190—193 1852 decembrie 19, Paris, 195—198 1853 martie 22, Paris, 198—201 [1853 p. martie 22, Paris], 201—202 1853 aprilie 1, Paris, 203—205 1853 noiembrie, Madrid, 205—209 1853 decembrie 20, Paris, 209—210 1854 martie 28, Paris, 210—211 1855 iunie 16,* Iaşi, 215—218 1855 decembrie 30, Constantinopol, 235 1859 martie 3 [s.v.], 420—421 706 1859 octombrie 25, Iaşi, 442—443 1859 octombrie 25, Iaşi, 443—444 1859 octombrie 27, Iaşi, 447 .1859' [octombrie] 28, Iaşi, 447—448 1859 noiembrie 27, Iaşi, 449—450 1859 noiembrie 28, Iaşi, 450 1859 decembrie 2 [s.n.], Iaşi, 451 [1859 noiembrie 29 s.n.], Iaşi, 452—454 1859 noiembrie 29, Iaşi, 454—455 [1859 noiembrie—decembrie], 455 [1859 noiembrie-decembrie], 456 1859 decembrie 7, Iaşi, 457 [1859 decembrie], 459—460 [1860], 466 1860 februarie 28, Bucureşti, 486—487 [1850 primăvara, Bucureşti], 487 1860 aprilie 17 [s.n.], Iaşi, 491 1860 aprilie 10 [s.v.], Iaşi, 492—493 1860 aprilie 23 [s.n.], Iaşi, 493 1860 aprilie 18 [s.v.], Iaşi, 494 1860 aprilie 20, Iaşi, 494—495 1860 aprilie 28, Iaşi, 496 .r 1860 mai 13 [s.n.], Iaşi, 496—497 .1860 mai 13 [s.n.], Iaşi, 497—498 1860 mai 15, Iaşi, 498 1860 iunie 30, Mirceşti, 506—508 .1860 august 6, Mirceşti, 512—514 1860 octombrie 26, Mirceşti, 514—518 1860 noiembrie 17, Iaşi, 518—519 Către Pantazi Ghica 1860 iulie 5, Mirceşti, 508—511 Către Alexandru G. Golescu-Arăpilă 1850 aprilie [30 s.v.], 153-KE55 1851 martie, Iaşi, 179—180 Către Edouard Grenier [1855 ianuarie, Iaşi], 211—212 [1855, Iaşi], sîmbătă, 212 1855 octombrie 10, Paris, 220—222 1855 octombrie 28 [Constantinopol], 224—226 1855 decembrie 20, Constantinopol, 233—235 1856 noiembrie, Iaşi, 239—242 1856 decembrie, Iaşi, 243—246 1857 mai, 269—270 1857 mai, Iaşi, 270—273 [1857 vara], 274—286 1857 august 23, 289—290 [1857], Dieppe, 290—291 [1857], 291—292 1858 octombrie 1, Iaşi, 319—322 Către Alexandru Hurmuzaki 1849 mai 12, Constantinopol, 136—139 [1849 mai, Constantinopol], 139—140 1849 mai 31, [Constantinopol], 140 (1850 iunie 30/iulie 12, Iaşi], 161—162 1857 februarie 8, Iaşi, 266—267 Către Alexandru Jora [1859 ianuarie-octombrie], 372—373 Către Mihail Kogălniceanu 1855 decembrie 15, Constantinopol, 229—232 1860 mai 22, Roman, 499 Către Nicolae Luchian 1857 [p. septembrie 20, Dieppe], 299—300 » 1857 [a. noiembrie 13], 306—307 708 1857 noiembrie 13, Paris, 307—308 1857 decembrie, Paris, 310—311 1858 —: februarie 16, Pars, 313—315 Către Costache Negri 1851 februarie, Iaşi, 173—177 .[1851 februarie], 177—179 1855 septembrie 30, Paris, 219 1855 octombrie 14, Marsilia, 222—224 1855 noiembrie 27, Kamient, 226—227 1855 noiembrie 30, Crimeea, 227—229 1857 octombrie 21, Paris, 305 1859 ianuarie 9 [s.v.], Iaşi, 373—374 1859 decembrie 3, Iaşi, 456—457 1859 decembrie 8 [s.v.], Bucureşti, 458—459 [18.60 începutul anului], 464—465 1860 ianuarie 4, Bucureşti, 467—470 1860 ianuarie 5, Bucureşti, 470—471 1860 ianuarie 5/17, Bucureşti, 472—476 1860 ianuarie 12/24, Bucureşti, 476—478 1860 ianuarie 26, Bucureşti, 478—480 1860 februarie 2/14, Bucureşti, 480—482 1860 februarie 20, Bucureşti, 484—486 1860 martie 5, Bucureşti, 488—490 ' 1860 martie 14, Bucureşti, 490—491 1860 mai 28, Bucureşti, 502—503 Către Costache Negruzzi 1858 martie 20, Paris, 315—316 Către lacovache Paladi [p. 1854], 211 Către Victor Place 1857 martie, Bucureşti, 267—269 1857 septembrie 20, Dieppe, 292—295 1857 octombrie 20, Paris, 301—305 Către reprezentanţii marilor Puteri la Poartă [1859 a. 24 ianuarie], 395—396 Către C. A. Rosetti 1856 martie, Iaşi, 237—238 Către Costache Rosetti-Teţcanu 1857 septembrie 20 [s.n.], Dieppe, 296—297 1857 noimbrie 16, Paris, 308—310 1858 noiembrie 19, Iaşi, 355—356 Către Alecu Russo 1848 iulie 26, 122—123 Către Secretariatul de Stat al Ţării Româneşti 1859 ianuarie 10, Iaşi, 374—375 Către Sfatul Administrativ 1855 iunie 28, Iaşi, 218—219 Către George Sion 1859 ianuarie 20, Iaşi, 391—392 Către Ludovic Steege 1841 octombrie 19, Iaşi, 16—20 1841 noiembrie 16, Iaşi, 21—26 710 1844 iunie, 54—57 1848 iulie 24, Cernăuţi, 119—121 Către Dim. A. Sturdza 1857 iulie 23, Iaşi, 288—289 [1858 p. octombrie 23/noiembrie 4, Iaşi], 322 1858 decembrie 29 [s.n.], Bacău, 363—364 1859 februarie 21 [s.n.], Paris, 411 [1859 sfîrşit-1860], Mirceşti, 504 [1860], 504—505 Către Iosefina Sturdza 1857 ianuarie 20, 264—266 Către Zulnia Sturdza 1847 februarie 8, Palermo, 92—98 1847 aprilie 2, Neapole, 98—103 1847 august, Iaşi, 103—104 1847 decembrie, Iaşi, 105—109 [1847—1848], 109—111 [1848 martie-aprilie, . Hangu], 115—118 [1848 martie, a. 1850], 118 1848 noiembrie 10, Paris, 128—132 1849 aprilie 25, Constantinopol, 135—136 Către Abdolonyme Ubicini [1856], 236 [1856—1857], 246—264 1859 ianuarie 15/27, Iaşi, 375—379 1859 mai 29/iunie 10, Milan, 438—439 1859 decembrie 28 [s.v.], Bucureşti, 460—464 CUPRINS * Nota asupra ediţiei....................................7— 12 Către Victor Cuenim 1 1834 iunie 25 . . . . . . . . . 15— 16 Către Ludovic Steege 2 1841 octombrie 19, Iaşi......................... 16— 20 3 1841 noiembrie 16, Iaşi..................... . 21— 26 Către Ion Ghica 4 1842 [februarie-martie],. Lemberg . . . . . 26— 29 5 [1842 februarie-martie], Lemberg . . ... . . 23— 30 6 1842 iulie, Iaşi..........................30— 36 7 [1842 iulie-august Iaşi] 36— 40 8 [1842—1844]...............................41— 43 9 [1843—1844] . ...................... 43—44 Către Grigore Alexandrescu 10 1844 martie, Iaşi . ....... 44— 46 Către Ion Ghica 11 1844 aprilie 4, Iaşi............................ 46— 51 12 [1844 iunie, Iaşi] . ..................51— 54 Către Ludovic Steege 13 1844 iunie ........... 54— 57 * Cuprinsul corespunde indicelui cronologic. 713 Către Ion Ghica 14 [1844 vâra]........................................57— 59 15 [1844 vara, Fălticeni] ....... 60— 63 16 1844 iulie, Borsec .............................63— 66 17 [1844 p. iulie] Iaşi.................... 66— 67 18 1844 septembrie 14, Iaşi ....... 67— 72 19 1844 decembrie 9, Iaşi ............................72— 76 20 1845 ianuarie - 5, Iaşi.. . 77— 81 21 [1845 începutul anului, Iaşi] ...... 81— 84 22 [1843 începutul anului, Iaşi] . . . . . . 85— 87 Către Smărăndiţa Docan 23 [1845—1850] . ................................. 88 Către Ion Ghica 24 1846 mai 20, Iaşi . ..........................89— 92 Către Zulnia Sturdza 25 1847 februarie 8, Palermo . . . . . . . 92— 98 26 1847 aprilie 2, Neapole................... . . 98—103 27 1847 august, Iaşi................................. 103—104 Către Smărăndiţa Docan 28 [1847 aiigust-septembrie] . .’ . . . . 105 Către Zulnia Sturdza 29 1847 decembrie, Iaşi..............................105—109 30 [1847—1848].................................... • 109—111 Către Costăchiţă Filipescu 31 1847 decembrie, Iaşi.......................... • IU—115 Către Zulnia Sturdza 32 [1848 martie-aprilie, Hangu] . . ... . 115—118 33 [1848 martie, a. 1850] ........ 118 Către Ludovic Steege 34 1848 iulie 24, Cernăuţi . ...................119—121 714 Către Nicolae Bălcescu 35 1848 iulie 25/august 6 ............121—122 Către Alecu Kusso 36 1848 iulie 26 . . . . . . . . 122—123), Către o doamnă din Paris 37 1848 octombrie 14 . . . ..123—128 Către Zulnia Sturdza 38 1848 noiembrie 10, Paris . . " . . . . . 128—132 Către Ion Ghica 39 1848 decembrie 26, Paris .... . . . 132—135 Către Zulnia Sturdza 40 1849 aprilie 25, Constantinopol....135—136 Către Alexandru Hurmuzaki 41 1849 mai 12, Constantinopol . . . . . . 136—139 42 [1849 mai, Constantinopol] . . . . . . 139—140 43 1849 mai 31, [Constantinopol] . . . . . 140 Către Ion Ghica 44 [1849 iulie, Constantinopol]............................140—141 45 1849 august 9, Arles .................. . 142—143 46 1849 septembrie, Paris . . . . . . . . 143—146 47 1849 octombrie 12, Paris . . . . . . . 147 48 1849 octombrie 17, Paris . ... . . . 148 49 1849 decembrie 1, Paris ....... 149—151 Către marchizul de Bedmar 50 1850 ianuarie 20 . ....................... 152—153 Către Alexandru G. Golescu-Arâpilâ 51 1850 aprilie [30 s.v.] . ... . ... . . 153—155 715 Către Ion Ghica 52 1850 iunie, Iaşi ....................................■ K. 156—161 Către Alexandru Hurmuzaki 53 [1850 iunie 30/iulie 12, Iaşi] , '.....................161—162 Către Ion Ghica 54 1850 octombrie 3, Iaşi . . . . . . . . 162—166 55 1850 octombrie 29, Iaşi . . . . . . . . 166—171 56 1850 noiembrie, Cernăuţi . ................171—173 Către Costache Negri 57 1851 februarie, Iaşi . .................... . 173—177 58 [1851 februarie] . . . ....................177—179 Către Alexandru G. Golescu-Arăpilă 59 1851 martie, Iaşi.................... 179—180 Către Ion Ghica 60 1851 martie, Iaşi . . . ..................... 181—182 61 1851 mai, Iaşi........................... . 182—183 Către Nicolae Bălcescu j 62 1851 octombrie, Paris ..... . . 184—185 63 1851 octombrie 25 ................. , 185—186 Către Ion Ghica 64 1851 octombrie 27, Paris.........................187—188 Către Nicolae Bălcescu 65 1852 aprilie, Iaşi...............................188—190 Către Ion Ghica 66 [1852 iulie, Iaşi] . . ... . . . . 190—193 Către Nicolae Bălcescu 67 1852 decembrie 1 [s.n.], Paris . . ■ . . . 193—194 716 Către Ion Ghica 68 1852 decembrie 19, Paris................195—198 69 [1853 martie 22, Paris]................. 198—201 70 [1853 p. martie 22, Paris]............. 201—202 Către Biblioteca British Museum 71 1853 martie 28, Paris........................ 202—203 Către Ion Ghica 72 1853 aprilie 1, Paris.................. 203—205 73 1853 noiembrie, Madrid................. 205—209 74 1853 decembrie 20, Paris.............. 209—210 75 1854 martie 28, Paris..................210—211 Către Iacovache Paladi 76 [p. 1854] ......................................... 211 Către Edouard Cirenier 77 [1855 ianuarie, Iaşi] . .................211—212 ,78 [1855 Iaşi], Sîmbătă................................. 212 Către Hippolyte Desprez 79 1855 aprilie 10, Iaşi...................213—215 Către Ion Ghica 80 1855 iunie 16, Iaşi.................................... 215—218 Către Sfatul Administrativ 81 1855 iunie 28, Iaşi ..................218—219 Către Costache Negri 82 1855 septembrie 30, Paris............... 219 Către Edouard Grenier 83 1855 octombrie 10, Paris ............. 220—?? 2 Către Costache Negri 84 1855 octombrie 14, Marsilia . ... . . 222—224 717 Către Edouard Grenier 85 1855 octombrie 28 [Constantinopol] .... 224—226 Către Costache Negri 86 1855 noiembrie 27, Kamient .................. 226—227 87 1855 noiembrie 30, Crimeea .................. 227—229 Către Mihail Kogălniceanu 88 1855 decembrie 15, Constantinopol ..... 229—232 Către Edouard Grenier 89 1855 decembrie 20, Constantinopol .... 233—235 Către Ion Ghica 90 1855 decembrie 30, Constantinopol ... 235 Către Abdolonyme Ubicini 91 [1856]............................ 236 Către C. A. Rosetti 92 1856 martie, Iaşi ......... 237—238 Către Maria Cantacuzino 93 1856 mai, , Iaşi . ....................... . 238—239 Către Edouard Grenier 94 1856 noiembrie, Iaşi..................... 239—242 95 1856 decembrie, Iaşi..................... . . 243—246 Către Abdolonyme Ubicini 96 [1856—1857] ................■- . . . . . 246—264 Către Josefina Sturdza 97 1857 ianuarie 20 . . . . .... . . . 264—266 Către Alexandru Hurmuzaki 98 1857 februarie 8, Iaşi..................... 266—267 718 Către Victor Place 99 1857 martie, Bucureşti........................... 267—269 Către Edouard Grenier 100 1857 mai ........................................ 269—270 101 1857 mai, Iaşi .................................. 270—273 102 [1857 vara]............................... 273—286 Către Ion Bălăceanu 103 1857 iunie, Iaşi .......... 286—287 Către I. I. Filipescu 104 1857 iunie, Iaşi ................................ 287—288 Către Dim. A. Sturdza 105 1857 iulie 23, Iaşi . . v . . . . . . 288—289 Către Edouard Grenier 106 1857 august 23 . .....................289—293 ' 107 [1857], Dieppe.................. . . . 290—291 108 [1857] .......................................... 291—292 Către Victor Place 199 1857 septembrie 20 [s.n.], Dieppe................ 292—295 Către Divanul ad-hoc 110 .[a. 1857 septembrie 10 s.v.] . ..............295 Către Costache Rosetti-Teţcanu 111 1857 septembrie 20 [s.n.] Dieppe................. 296—297 Către alegătorii din ţinutul Bacăului 112 1857 [septembrie] ......... 298—299 Către Nicolae Luchian 113 1857 [p. septembrie 20. Dieppe] . . . . . 299—3001 719 i Către Victor Place 114 1857 octombrie 20, Paris......................... . 1 301—305 Către Costache Negri 115 1857 octombrie 21, Paris............. 305 Către Nicolae Luchian 116 1857 [a. noiembrie 13] . ............ 306—307 117 1857 noiembrie 13, Paris . . . . . . 307—308 Către Costache Kosetti-Teţcanu 118 1857 noiembrie 16, Paris............. 308—310 Către Nicolae Luchian 119 1857 decembrie, Paris.................310—311 Către Ion Bălăceanu 120 1858 ianuarie 31, Paris . ........... 312 Către Nicolae Luchian 121 1858 februarie 16, Paris . ... . . . 313—315 Către Coştache Negruzzi 122 1858 martie 30, Paris.................315—316 Către Ion Bălăceanu 123 1858 mai 15, Paris.............. 317—318 Către Departamentul din Lăuntru 124 1858 septembrie 12...................................... 318 Către Edouard Grenier 125 1858 octombrie 1, Iaşi . . . n . . . . 318—322 Către Dim. A. Sturdza 126 [1858 p. octombrie 23/noiembrie 4, Iaşi] ... 322 720 Către Agenţia austriacă 127 1858 31 octombrie/12 noiembrie . . . . 323—324 128 1858 noiembrie 2 . . . ............... 324—327 129 1858 noiembrie 5/17 ...................... ... 328—«329 Către Ion Fotiade 130 1858 noiembrie 517 Iaşi ....... 329—330 Către Agenţia austriacă 131 1858 noiembrie 7 . . . . . . • • 330—333 Către lancu Aleesandri 132 [1858]' noiembrie 25 [s.n.]......................... 333—339 133 1858 noiembrie 15 [s.v.] ....................... 339—345 Către Henri Bulwer 134 1858 noiembrie 18/30, Iaşi ........................ 346—355 Către Costache Rosetti-Ţeţcanu 135 1858 noiembrie 19, Iaşi . . . . . . . 355—356 Către lancu Aleesandri 136 1858 decembrie 9/21, Iaşi • . . . . . . . 356—363 Către Dim. A. Sturdza 137 1858 decembrie 29 [s.n.], Bacău ... . . 363—364 Către Căimăcămie 138 1858 decembrie 30 [s.n.], Bacău.................... 364—365 139 1859 ianuarie 1 [s.n.], Bacău...............................365 Către lancu Aleesandri 140 [1858 decembrie 28 s.v. ] . . . . . . 366—367 141 1859 ianuarie 1 [s.v.], Iaşi . .............. 368—372 Către Alexandru Jora 142 [1859 ianuarie-octombrie]........................... 372—373 721 Către Costache Negri 143 1859 ianuarie 9 [s.v.] Iaşi ....... 373—374 Către Secretariatul de Stat al Ţării Româneşti V 144 1859 ianuarie 10, Iaşi ....................... 374—375 Către Abdolonyme Ubicini 145 1859 ianuarie 15/27, Iaşi . . . . . . 375—379 Către domnitorul Alexandru I. Cuza V 146 1859 ianuarie 19 [s.v.] . . . . . . . . 379 Către Iancu Aleesandri 147 1859 ianuarie 20 [s.v.] Iaşi.......................... 380—390 Către George Sion 148 1859 ianuarie 20, Iaşi . •............................ 391—392 Către Iancu Aleesandri 149 1859 ianuarie 21 [s.v.] ....................... 392—394 Către reprezentanţii marilor Puteri la Poartă x 1 150 [1859 a. 24 ianuarie] . ..................... 395—397 Către Iancu Aleesandri 151 1859 februarie 4 [s.n.], Iaşi , . . . . . 396—397 152 [1859] februarie 5 [s.n.], Iaşi ...... 397 153 1859 februarie 7 [s.n.], Iaşi......................... 398 154 1859 februarie 10 [s.n.], Iaşi . . . . . . 399—400 Către domnitorul Alexandru I. Cuza 155 [1859 februarie 14 s.v.] . *.................... 400—403 Către Iancu Aleesandri 156 1859 februarie 14 [s.n.], Iaşi........................ 403 Către domnitorul Alexandru I. Cuza 157 1859 februarie 25 [s.n.], Paris....................... 404—409 722 Către doamna Elena Cuza 158 1859 februarie 25 [s.v.]..................... 409—410 Către Dim. A. Sturdza 159 1859 februarie 21 [s.n.], Paris................ 411 Către domnitorul Alexandru 1. Cuza 160 1858 martie 14 [s.n.]..........................411—419* V Către Ion Ghica 161 1859 martie 3 [s.v.] ...................." 420—421 Către lancu Aleesandri 162 1859 martie 24, Turin . ................. 421—423: 163 1859 martie 25, Turin ......................... 423—424 164 1859 martie 25, Turin ......................... 425—426 Către domnitorul Alexandru I. Cuza 165 1859 aprilie 2 [s.n.] . . . . . . . . 427—434r V Către lancu Aleesandri 166 1859 iunie 2, Turin . . . . . . . 434—437' Către Abdolonyme Ubicini 167 1859 mai 29/iunie 10, Milan.................... 438—439* Către domnitorul Alex. I. Cuza 168 1859 iulie 27, Galaţi.......................... 439—440 j / 169 1859 p. iulie [27], Iaşi ........ 440—442 ^ Către Ion Ghica 170 1859 octombrie 25, Iaşi . . . . . . . 442—443: 171 1859 octombrie 25, Iaşi . . . . . . . 443—444r Către Ion Bălăceanu 172 1859 octombrie 27, Iaşi ...................... 444—446 ^ 72^ Către Ion Ghica 173 1859 octombrie 27, Iaşi............................. 447 174 1859 [octombrie] 28, Iaşi . . ... . • 447—448 Către Ion Bălăceanu 175 1859 noiembrie 10, Iaşi.......................... 448—449 Către Ion Ghica 176 1859 noiembrie 27, Iaşi.......................... 449—450 177 1859 noiembrie 28, Iaşi.............................. 450 178 1859 decembrie 2 [s.n.] Iaşi..................... 451 179 1859 a. noiembrie [29 s.n.], Iaşi.....................452—454 180 1859 noiembrie 29, Iaşi . ................... 454—455 181 [1859 noiembrie-decembrie] . . . . . . . 455 182 [1859 noiembrie-decembrie] . . . . • 456 Către Costache Negri 183 1859 decembrie 3, Iaşi . . . . . . . • 456—457 Către Ion Ghica 184 1859 decembrie 7, Iaşi .... ... . • • 457 Către Costache Negri 185 1859 decembrie 8 [s.v.], Bucureşti............... 458 459 Către Ion Ghica 186 [1859 decembrie]............................. 459—460 * Către Abdolonyme Ubicini 187 1859 decembrie 28 [s.v.], Bucureşti ... . 460—464 Către Costache Negri 188 [1860 începutul anului] . ... . . . . 464—465 Către Alexandrina Ghica 189 [1860] .......................................... 465 190 [1860]. .......................................... 466 724 Către Ion Ghica 191 [1860] . .... .... . • . . 466 Către Costache Negri 192 1860 ianuarie 4, Bucureşti . . . y . . .. .' 467—470 193 1860 ianuarie 5, Bucureşti ............................... 470—471 194 1860 ianuarie 5/17, Bucureşti . - . . . . . . 472—476 195 1860 ianuarie 12/24, Bucureşti . . . . . . 476—478 196 1860 ianuarie 26,. Bucureşti . . . . . . 478—480 197 1860 februarie 2/14, Bucureşti............................ 480—482 Către Ion Bălăceanu 198 1860 februarie 10, Bucureşti . . . „ . . . 482—484 Către Costache Negri 199 1860 februarie 20, Bucureşti.............................. 484—486 Către Ion Ghica 200 1860 februarie 28, Bucureşti ...... 486—487 201 [1860 primăvara, Bucureşti] . . ^ . . . . 487 Către Costache Negri - 202 1860 martie 5, Bucureşti . . . . . . . 488—490 203 1860 martie 14, Bucureşti . .................... 490—491 Către Ion Ghica 204 1860 aprilie 17 [s.n.], Iaşi........................* . 491 205 1860 aprilie 10 [s.v.], Iaşi.............................. 492—493 206 1860 aprilie 23 [s.n.], Iaşi . . .................... 493 207 1860 aprilie 18 [s.v.], Iaşi.............................. 494 208 1860 aprilie 20, Iaşi..................................... 494—495 209 1860 aprilie 28, Iaşi .................................... 495 210 1860 mai t3 [s.n.], Iaşi ................................. 496—497 211 1860 mai 13 [s.n.], Iaşi . . . ... . . 497—498 212 1860 mai 15, Iaşi......................................... 498 Către Mihail Kogălniceanu 213 1860 mai 22, Roman 499 \ Către baronul Eder 214 1860 mai 24, Bucureşti .... 500—501 Cătrfe Costache Negri 215 1860 mai 28, Bucureşti . ... . . . , . 502—503 Către D. A. Sturdza 216 [1859 sfîrşit — 1860] Mirceşti ...... 504 217 [1860] ....................................... 504—505 Către Ion Ghica 218 1860 iunie 30, Mirceşti............................... 506—508 Către Pantazi Ghica 219 1860 iulie 5, Mirceşti................................ 508—511 Către Ion Ghica 220 1860 august 6, Mirceşti . . . . . . . , . 512—514 221 1860 octombrie 26, Mirceşti ...... . 514—518 222 1860 noiembrie 17, Iaşi...............................518—519 Note . . ...... / • * • 521-668 Listă de scrisori de la V. Aleesandri, din perioada 1834—1860, cunoscute numai din diverse semnalări . 669—674 Indici 676—725 Lector: CĂTĂLINA POLEACOV Tehnoredactor: AURELIA ANTON Bun de tipar 12 XII 1981. Coli ed. 33,90. Coli tipar 45,5 Planşe tipo 4. Tiparul executat sub comanda nr. 318 Ia întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918“, str. Grigore Alexandrescu nr.89—97 Bucureşti Republica Socialistă România