i- !0 t^V I 3; V. ALECSANDRI O P fET\ R E Vyi! T E A T R U Text alei şi stabilit, note fi variante de G E O R GET A RÂDVLESCU - DULGHER V Pf°-. LlViu O■'»_ ^icu-tcc /L" ; jzh, Ă? ^ ^ < . / ' ,■ — ^ l>i£kA/Li 'Ol jWiAjUL— Am poroncit să-i facă borş cu găluştele, şi curechi cu raţă, şi mămăliguţă... că ştiu că-i plăcea păn-a nu să porni, şi le-a fi dorind ca nişte zaha- ricale, dragul moşului!... Am adus înadins pe Barbul de la Iaşi, ca să-i cînte: „Frunză verde... 25 pentru că pe-acolo, pin afcademiile din Sadagura, nu cred să mai fi auzit cîntece de-a noastre de cele bătrîneşti... Măcar că şi pe-acolo or fi mojî-canţi... da geaba... n-au haz... Eu cînd aud ţîrlîituri de cele nemţeşti, îmi vine să-i ieu cu 30 toropala... îţi scîrţie, frate, cîte două ceasuri I'a ureche nişte bazaconii, de nici dracul nu-i înţă-lege... ş-apoi zic că fac corţent... mări, ducă-se la naiba cu corţentu-le cu tot!... SCENA II 35 DAMIAN, IFTIMI • Iftimi (întrind cu sfială pe uşa din fund): Cucoane Enachi... cucoane Enachi... Damian: Ce este, prostule? 16 Iftimi: Cucoane!... am dat curcanii la bucătărie... Damian: Ş-ai spus bucătariului să-i ruminească bine? Iftimi: Ba nu... Damian: Ce fel, ba nu? 5 Iftimi: D-apoi... n-are cu ce să-i ruminească. Damian: Ce zici, măi? Iftimi: După ce n-ai cumpărat rumineală din tîrg... Damian: Ieşi afară, dobitocule... Auzit-ai tontul!... să ruminească curcanii cu rumineală! 10 Iftimi: Ei, doar nu sînt bucătar... Damian : Hai, lipseşti şi du-te de stă la poartă ca să-mi dai de ştire cînd a veni Iorgu. Iftimi: Iaca mă duc. Damian: Aşteaptă!... Fost-ai, după cum ţi-am zis, 15 să pofteşti la masă boierii la care te-am trimes? Iftimi: Am fost şi la boieri şi la boieriţe... Damian: Nu cumva ai făcut iar vro dobitocie, după obiceiul tău? Iftimi: Da cum. Doamne iartă-mă?... am fost pe la 20 toţi şi le-am spus curată vorbă: M-o poftit boieriu să vă poroncesc ca să veniţi la masă la d-lui. Damian: Ce fel? să le poronceşti?... măi hoţule, tot pe dos ai să vorbeşti? Iftimi: Ei, iar m-ai apucat la sucit ca pe-un fus... 25 Dă-mi pace să vorbesc cum pot... ce dracu! dac-aş fi şi eu prost ca d-ta, n-aş fi un biet boier. Damian: Iar?... bată-te cucul să te bată!... Hai, du-te de te pune la pîndă. Iftimi: Mă duc... şi cum oi videa pe cuconaşu Iorgu... 30 Damian: S-alergi iute să-mi dai de ştire. Iftimi (în parte): Mă duc la crîşmă peste drum, doar l-oi videa mai degrabă. (Iese prin fund.) scena iii Damian: Mai pe dos om n-am văzut de cînd sînt şi, slavă Domnului! sînt de multişor. Toate lucrurile le spune şi le face anapoda; cînd îi zic să-mi aducă dulceţi, el îmi aduce ligheanul de spălat; cînd 17 îi zic să-mi aducă de spălat-, îmi aduce cafe. Mai dăunăzi îl trimet în tîrg să-mi cumpere de zăce parale tabac, şi el îmi aduce pipăruşi roşi... SCENA IV 5 DAMIAN, GAHIŢA (întrînd prin fund mînicasă) Damian: Cine vine? ...A!... Cucoana Gahiţa Rosma-rinovici!... Sărut mîna, cucoană Gahiţo. Gahiţa (dîndu-şi vînt cu evantailul): Bonjour, mon cher arhon pitar... Ian spune-mi, je vous prie, 10 de unde-ai luat moda să trimeţi mojicii din ogradă ca să facă invitaţii în case cinstite? Damian: Ce spui, cucoană Gahiţo?... argaţii mei au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-ne-buni! 15 Gahiţa: Nu te face, mă rog, că nu ştii... Damian: De ştiu ceva, să fiu afurisit!... Da cum socoţi c-aş da eu voie să se facă acest fel de lucruri?. .. Mă rog, cucoană Gahiţa, nu mă socoti un om aşa făr’de ispravă, încît eu însuşi să poron-20 cesc slugilor mele ca să facă pozne în case străine... Păn-acum, slavă Domnului! pitariul Enachi Dămian n-au dat sămne de nebunie, şi numele lui au fost totdeauna cinstit... Gahiţa: Da cine-ţi vorbeşte de nebunie şi pozne?... 25 Cine-ţi zice că n-ai reputaţie bună?... Damian: Apoi dacă am respuntaţie bună, cum o chemi d-ta... ce zici că am trimes oamenii din ogradă ?... Gahiţa: Da n-ai trimes pe Iftimi să mă poftească la masă?... şi tocmai pe el l-ai găsit mai cu cap 30 pentru ca să-mi facă invitaţie? Damian : Da ce ţi-au făcut ? pentru numele lui Dum-nezău !... ce-i înghitaţia ceea? Gahiţa: Nici invitaţie nu ştii ce însămnează?... Eiei! mon cher arhon pitar, tare eşti arriere. Damian: Ce sînt?... rierel? Mări, ce vorbe sînt aieste? 18 Ha, ha, ha... Auzi, înghitaţie, rierel, bon jur?... Auzi parascovenii pocite?... Nu cumva, soro dragă, s-o mutat ţara Moldovii din loc?... Nu cumva sîntem franţuzi, nemţi, jidovi?... şi noi, ca nişte proşti, ne credem tot moldoveni!... Ha, ha, ha, rierel, înghitaţie!... Gahiţa: D-ta rîzi, pentru că nu te-ai adăpat de delicateţa, de eleganţa şi de sublimitatea limbei franceze. Damian: Ce să fac?... Să mă adăp?... Trebuie să ştii, cucoană dragă, că numai vitele s-adapă, dar oamenii beu... şi să mă ferească Dumnezău de cateţie, de ganţ şi de bliblitatea d-tale!... Cînd mi-i sete, eu beu vin de Cotnar şi de Odobeşti; beu vin de cel moldovenesc curat, iar nuganţuri, nici bliblităţi,.. Aşa să ştii. Gahiţa: îi superflu să mai cozarisim împreună asupra acestui suget, pentru că nu ne înţălegem. Damian: Superflhir sau nesuperfliur... nu ştiu... dar că nu te înţăleg?... asta-i adevărat... şi mă pot giura pe cei patruzăci de sfinţi părinţi de pricep ceva din toate cimiliturile cîte le înşiraţi d-voastră, işti de vremea nouă, care vă ziceţi... cum, Doamne iartă-mă?... civirasilisiţi... Ha !... civirasalisiţi; d-voastră, ipochimene alese, cărora vă este ruşine a trăi şi a grăi ca părinţii voştri; d-voastră, oameni procopsiţi şi mai ales pricopsiţi, care vă faceţi momiţele altora, împrumutînd de la străini numai cele rele, nemaiputînd trăi decît cu bon jur, cu blamange şi cu parle, marle cheschevu; şi cărora, în sfîrşit, vă e ruşine să fiţi moldoveni curaţi, români get-beget... (în parte.) De mi-a veni şi Iorgu cu superfliururi, îl ciomă-gesc. Gahiţa: Cucoane Enachi... n-am venit în casa d-tale pentru ca să mă ofansariseşti... şi dar te poftesc să-ţi mai ţii gura, c-apoi... Daaiian: C-apoi poate mi-i cere duel?... Atît ar mai trebui... să iasă şi femeile la duel!... c-apoi s-au pricopsit de tot biata Moldovă! (Cu blîndeţă.) Ian ascultă-mă, dragă cucoană Gahiţa... nu te mînia... eu te-am văzut mititică cît o şchioapă ş-am fost bun prietin cu tatăl d-tale şi cu bărbatul d-tale, Dumnezău să-i ierte!... în urmare, mi se poate trece cîte le zic. în vremea mea, dragă 5 cucoană Gahiţă, bătrînii aveau voie să grăiască ce le plăcea, pentru că pe-atunci tot omul cu părul alb era cinstit... şi cred că străinii nu ne-au stricat încă toate obiceiurile cele bune. Gahiţa: Departe de a ni le strica, arhon pitar, străinii 10 ni le-au adus în perfecţie. Damian: în ce, mă rog? Gahiţa: în gradul civilizaţiei care domneşte astăzi în Europa. Damian: Unde?... 15 Gahiţa: Aici în provinţie nu poţi judeca reformaţia care s-au întrodus în ţară; dar du-te, je vous prie, în capitalie; du-te de vezi magaziile lui monsiu Miculi; du-te de vezi paveua cea nouă... Damian (în parte): Ba că chiar! hodoronc-tronc. 20 Gahiţa: Du-te de te întîlneşte cu cavalerii de acolo... şi să admirezi amabilitatea lor... să-i auzi ce complimente delicate îţi fac; iar nu cum faceţi d-voastră, care vă slujiţi de cuvinte groase şi ziceţi fiecărui lucru pe nume, fără a vă închie-25 tarisi de urechile damelor!... Du-te... întră în saloanele briliante, unde ard sute de bugii, iar nu lumînări de său ca pe-aici... du-te de vezi oglinzile acele mari care îţi reflectarisesc tot trupul... canapelile acele elastice care te saltă •W cu plăcere, iar nu scaune de lemn ce-ţi întră în oase... Du-te mai ales de vezi damele acele edu-carisite, care stau toată ziua la oglindă de-şi împodobesc graţiile figurei şi a trupului, iar nu ca pe la noi, să meargă la bucătărie şi la spălă-35 torie, ca sa-şi feştelească rochia şi degetile. Du-te de le vezi toate acele, ş-apoi mi-i zice dacă influenţa străinilor ne-au stricat mintea sau dacă ne-au developat-o. Damian: Vel-Lopată?... Destul!... Am înţăles. (în 40 parte.) Săracă limbă!... de te-or fi sucind şi pe-acolo tot aşa, apoi te-ai sfinţit! eşti bună de 20 pus la zvîntat în pod... (Tare.) Cucoană Gahiţa ! ai toate dreptăţile, şi eu sînt un nătărău!... te mulţămeşti cu atîta? Gahiţa: Fie... îţi dau pardon. 5 Damian: Foarte mulţămesc. (în parte.) De mi-a veni şi Iorgu în doaga ei, îl trimit la Golia. SCENA v DAMIAN, GAHIŢA, GÎNGU (viind din fund) Gîngu (vorbind tare ca un surd): Ei, măi Enachi!... io adevărat că vine astăzi Iorgu de la Sadagura? Gahiţa (în parte): Carnacsî! că m-au spăriet... qitel manant! Gîngu: Mi-au spus-o azi Iftimi, cînd o venit să mă poftească... Cînd ai şti cît îi de veselă Marghio-15 îiţa, fiică-mea, că-i vine logodnicul?... parcă are argint viu într-însa... Sare pin casă, frate, şi gioacă drăgaica ca o nebună !... Măi, măi, măi!... Ce-s fetele ieste !... cum le pomeneşti de bărbat, îţi sar în cap de bucurie... Marghioliţa, cît pe ce 20 era să mă gîtuie... Gahiţa (în parte): Of! nu pot să sufăr surdul ista... răcneşte parc-ar fi toţi surzi ca dînsul. Gîngu (cătră Gahiţa): Aud?... bunătatea matale... eu sînt sănătos... da mata? 25 Gahiţa: Nu te-am întrebat cum te afli. Gîngu: Eşti sănătoasă?... îmi pare foarte bine... Vezi mata, dragă... sănătatea-i ca o iapă albă... cum trece dealul, nu se mai vede. Gahiţa (în parte): Auzi vorbe de provinţie! 30 Gîngu : Să te păzeşti, dragă cucoană Gahiţă, pentru că, la vîrsta noastră, cataroile sînt foarte şugubeţe. Gahiţa (mînioasă): Cine ţi-au spus d-tale că am ca-taroi?... Gîngu: Precum zici foarte bine... ele deodată, nitam-35 nisam, te trîntesc alivanta plăcinta-n groapă... mai ales la vîrsta noastră. 21 Damian (în parte, rîzînd): Alta-i zice, alta-i răs- punde. .. are haz... Gahiţa (apropiindu-se de Gîngu şi strigîndu-i tare la ureche): N-auzi, surdule?... ţine-ţi vorbele-n gură 5 şi nu te obrăznici mai mult... Gîngu: Ei!... aud!... ce strigi aşa tare?... că doar nu-s surd. Gahiţa (în parte): îmi vine nu ştiu ce să-i fac... Quel manant, oh ciel! 10 Gîngu : Măi Enachi! ce are Rosmarinovicioaia, de-mi zice că mă obrăznicesc ?... Damian (tare): Ce-o năpăstuieşti şi tu de-i zici că pătimeşte de cataroi ca babele? Gîngu: D-apoi n-o spus-o ea singură mai dinioare?... 15 ce dracu1, doar aud bine... nu-s... Gahiţa: Destul, je vous prie, cu astfel de vorbe, c-apoi mă-nchin cu plecăciune. Gîngu: Bine-ai face, bine-ai face, cucoană Gahiţo... Ceaiul de soc, după cum zici, îi tare folositor 20 pentru cataroi; dar socot că floarea teiului îi şi mai bună... întreabă, dacă nu mă crezi, pe baba Angheluşa, ştii... cea care face dresuri de obraz... o cunoşti... Gahiţa (lui Damian): Mon cher arhon pitar, se vede 25 că doreşti ca să ies din casa d-tale, de vreme ce siuportariseşti o astfel de infamie: (Se pune pe un jîlţ în dreapta, mînioasă.) Gîngu (Gahiţei): Aud?... Grăsimea de gîscă îţi pare mai bună? 30 Damian (trâgînd deoparte pe Gîngu): Taci, măi Gîn-gule... nu vezi că cucoana Gahiţa-i damă de moda nouă, care, cu cît îmbătrîneşte, se socoate mai tînără ?... Ce dracu-i vorbeşti tot de leacuri ? Gîngu (rîzînd): Ba zău?... Iaca dracul!... şi poate 35 mai gîndeşte la măritiş? Damian: Mai ştii pozna? , Gîngu (rîzînd): Da bine, măi Enachi, dacă le-a veni în cap babelor să se mărite... ce-or face fetele?... de pildă: Marghioliţa mea? 22 Damian: Pentru dînsa nu-i nici o grijă... Ştii c-am hotărît amîndoi s-o dăm după Iorgu... Gîngu: Şi cînd giucăm la nuntă? Damian: într-o săptămînă. 5 Gîngu: hala! Gahiţa (în parte) : Carnacsî! iar m-au spăriet... parcă l-au umflat Rusaliile. (Se aud paşi la uşa din jund.) SCENA VI 10 DAMIAN, GÎNGU, GAHIŢA, PRIETENI Damian: Ce s-aude?... vin prietinii... Iată-i buluc !... Bine-aţi venit, prietini buni, să vă împărtăşiţi de bucuria mea!... Astăzi soseşte Iorgu şi cred că-ţi bea cu toţii voiniceşte în sănătatea lui. 15 Un Prieten: Las’ pe noi, vere Enachi... dacă-i treaba pe-nghite-Agachi... Helbet! nu te-om da noi de ruşine. j Gahiţa (în parte): Ian auzi-i cum vorbesc!... ş-apoi mai au curaj să critice tinerii noştri! 20 Prietenul: Vere Enachi! scos-ai încalţe vin de cel din vremea lui Han-Tatar? GÎNGU (apropiindu-se de el): Aud? Eu sînt sănătos, slavă Domnului! da d-voastră? cum o mai duceţi ? 3 25 Prietenul: Ce să ducem, vere Gîngule? Gîngu : O duceţi bine ?... mă bucur... Videţi d-voastră că sănătatea-i şugubeaţă!... cînd îi zici: „Sus, Gahiţo!" îţi răspunde: „Cîrc, Frangoleo!“ (Toţi rîd, afară de Gahiţa.) 30 Gahiţa (în parte): Iar să leagă surdul de mine... se vede că-1 paşte păcatul astăzi. Damian: Da ian poftim, fraţilor... ce şideţi în picioare ? că doar nu vin turcii... Poftim de şideţi în... 35 Gahiţa (curmîndu-i vorba): Pe scaune. (Toii se pun pe divan şi pe scaune. Gîngu şede in picioare.) 23 Damian: Vere Gîngule, da nu şăzi? Gîngu: Ba mi-i foame, dar oi mai aştepta păn'ce-a veni Iorgu. Prietenul: Vere Enachi... Ian mai spune-ne ceva 5 de Iorgu... ce-o mai făcut el pe-acolo, pin ţara Neamţului?... ce-o mai învăţat?... trebuie să fie acu plin de az-buchi ca un stup. Damian: Mai ştiu eu, fraţilor, cîte-o mai învăţat bietu copil!... El mi-au scris că au trecut din 10 scoarţă-n scoarţă şi Miftorloghia şi Fisolofia şi Mantemadica şi Historia!... unde să le ţin minte cîte mi-au înşirat pe hîrtie? Prietenul : Bre! s-a fi făcut dobă de carte ş-a fi întrecut pe răposatul dascalul Ieni, Dumnezău 15 să-l ierte! Damian: Ce întrecut, vere!... l-o lăsat în urmă, cale de-o poştă. (S-aud afară pocnete de bici.) Prietenul: Na poştă; cînd vorbeşti de lup, lupu-j 20 la uşă. Oare nu cumva îi Iorgu, vere Enachi?.. scena vii Cei denainte, IORGU Damian (alergînd la uşă): Ba-i el!... Inima-mi spune că-i el... Iată-1!... 25 Iorgu (întră şi se aruncă în braţele moşului său): Mon oncle! Damian: Vin', gugulea moşului! (îl sărută ş-apoi caută la el cu dragoste.) Ian videţi-1 ce moţpan mare s-o făcut! parcă-i Alexandru Machedon. 30 Iorgu (în parte): Uf! (Tare.) Mon cher oncle, cît sînt de fericit!... Damian: D-apoi eu, fătul meu! d-apoi eu!... Vin să te mai sărut o dată... (Plîngînd.) Cînd gîndesc că nu l-am văzut doi ani de zile!... 35 Ce vă pare, fraţilor?... aşa că-i nostim? aşa că-mi samănă mie? 24 Gîngu: Aud?... cîte ceasuri? Damian (luînd pe Iorgu de mînă): Vină să faci cunoştinţă cu prietinii mei. D-lui îi slugeriul Gîngu, un prietin vechi a băbacă-tău. Nu-ţi aduci -5 aminte de el? Iorgu: Ha... Ian stă... Nicidecum. Damian : Da cum dracu l-ai şi uitat ?... El te-au purtat în braţe... adă-ţi aminte cînd te giucai de-a baba-oarba cu Marghiolita, cu fata lui. 10 Jorgu (căutînd cu lornionul la Gîngu): Ha... acum mă suvenarisesc. (Apropiindu-se de Gîngu.) Mon cher monsiu Gîngu, îmi pare bine că reînnoiesc amiciţia cu d-ta. Gîngu: Aşa ş-aşa, nici prea-prea, nici foarte-foarte... 1-5 numai că mi s-au cam lungit urechile de foame. (în parte.) Ce dracu are de se uită la mine prin geam?... (Tare.) Ian ascultă, Iorguşorule, nu cumva ai prins orbul găinilor? Damian: Cu adevărat. Iorgule, ce însămnează stecluţa 20 asta care ţi-o tot bagi în ochi? Iorgu: Mon cher oncle, cetirea necontenită a uvra:-jelor mi-au cam slăbit puterea razelor vizuale. Damian: Ce ţi-au slăbit, fătul meu? Gahiţa: Puterea razelor vizuale... Aceste cuvinte 25 tehnice vreau să zică că i-au slăbit ochelnica. Iorgu (în parte): Cine să fie dama asta care mă înţălege atît de bine ?... (Apropiindu-se de Gahiţa.) Madamă, cu toate că n-am avut feli-citatea de a-ţi fi recomendat, dar mă folosesc de ocazia aceasta, pentru ca să te rog să mă noroceşti cu declinaţia numelui d-tale. Damian (cu mirare, în parte): Ce dracu-i zice? Gahiţa: Monsiu Georges, desirul unui cavaler amabil ca d-ta nu poate rămînea neîmplinit... par 35 consequence, mă grăbesc a-ţi declinarisi numele meu... eu mă numesc Gahiţa de Rosmarino-vici, votre servante. jorgu: Eu sînt, au contraire, votre serviteur, madamă, şi de doresc ceva, este numai să se prezenteze vro ocazie, pentru ca să-ţi pot dovedi admiraţia 30 40 25 de care sînt cuprins pentru graţiile persoanei d-tale. Gahiţa (în parte)'. Na cavaler!... Damian (luînd pe Gîngu deoparte)'. Măi Gîngule, înţă-legi tu ce limbă vorbeşte Iorgu cu Gahiţa? Gîngu: Zici c-a ploua?... Nu cred... n-am auzit buraticul azi-dimineaţă. Prietenul (cătră alt prieten): Pare-mi-se, vere Con-standine, că şi Iorgu s-o nemţit. Damian (în parte): Oare nu cumva o uitat şi Iorgu româneşte? (Tare.) Iorgule, Iorgule! ian mai întoarce-te şi spre noi... mai spune-ne ceva de la Sadagura... despre călătoria ta... Iorgu: Pardon, mon cher oncle; n-am vreme acu, că prezentez omajurile mele sexului frumos... asta-i datoria fiecărui galant om. Damian : Mări, băiete, lasă deoparte, majurile şi sescul şi răspunde-mi curat la ceea ce te-ntreb. Iorgu: Apoi ce să-ţi spun, mon cher oncle} Cînd au trăit cineva într-un tîrg civilizat ca Sadagura şi cînd este silit în urmă a veni într-o ţară ticăloasă ca a noastră, contrastul i se pare atît de piramidal, încît nu poate găsi cuvinte destul de energice pentru ca să esplice ceea ce simţeşte înlăuntru. Gahiţa: Rezon... are rezon monsiu Georges. Iaca, de pildă, eu, care am voiajarisit şi care am fost la Cernăuţi... nu pot să mă deprind nicidecum cu Moldova... Of!... de-aş scăpa mai degrabă de tara asta! t Damian: Da bine, mă rog, ce are Moldova de nu vă mai place cum aţi călcat peste graniţă? Iorgu: Ah, mon cher oncle!... nu mă sili să-ţi spun cîte are şi cîte n-are... Damian: Da spune, spune... N-are şi ea tîrguri?... N-are şi ea oameni ca şi celelalte ţări? N-are munţi, copaci, ape, vite? Gahiţa: Ba are prea multe... prea multe! Damian: Nu te-ntreb pe d-ta. (Lui Iorgu.) Spune ce-i lipseşte bietei Moldove?... Nu-s oamenii buni şi cu frica lui Dumnezeu?... Nu este grîu bun? Nu este vin bun?... Nu-i, în sfîrşit, belşug în ţară?... ce vă trebuie mai mult?... N-am dreptate, vere Gîngule? 5 Gîngu (căutînd la ornic)'. Aud?... opt ceasuri. Iorgu: Ah, mon cher oncle!... Ce-mi pomeneşti d-ta de grîu, de vin şi de vite?... Aceste materialuri sînt bune cu adevărat, dar nu aduc nici o îna-intire inteligenţii... Ce ne foloseşte că avem 10 cele trebuincioase pentru hrana trupului, dacă mintea moare de foame? Prietenul (cătră alt prieten)'. Ian auzi, vere Con-standine, zice că mintea moare de foame... (Pufneşte de rîs.) 15 Iorgu.: Ce-i o ţară fără canaluri, fără comerţ, fără industrie, fără drumuri, fără lib... Gîngu (strănută tare)'. Aferim! Prietenul (cătră alt prieten): Auzi, vere, zice că n-avem drumuri ?... dar el pe ce-o venit cu 20 poşta?... Damian: Ian ascultă, Iorgule... dacă vrei să-mi faci mulţămire, te poftesc... altă dată să nu mă mai ameţeşti cu astfel de fleacuri... Ţara Moldovei îi binecuvîntată de Dumnezău! şi cine 25 nu ştie s-o iubească şi s-o preţuiască nu-i vrednic să-i mănînce pînea şi sarea. Gîngu (strănută): Aferim!... vrei tabac? Damian (luînd o priză): Foarte mulţămesc. (Strănută.) Toţi: Să-ţi fie de bine! 30 Damian : Âmin! (Se aud lăutarii ajară.) Damian: Iaca şi scripcarii!... Hai să ne punem la masă. Toţi: Haideţi, haideţi! 35 Iorgu (dă braţul Gahiţei): Madamă, fi-voi destul de felice ca să nu-mi refuzariseşti braţul? Gahiţa: Ce se potriveşte!... sînt foarte flatarisită... Iorgu: Fiind lîngă d-ta la masă, mă voi crede în sînul civilizaţiei din Sadagura. 27 Gahiţa: Nu mai puţin şi eu mă voi suvenarisi de Cernăuţi. » (Lăutarii întră cîntînd pe uşa din fund, trec scena şi ies pe uşa din dreapta. După ei ies Iorgu şi Gahiţa, dîndu-şi braţul, 5 pe urmă ies prietenii şi, în sfîrşit, Damian şi Gîngu.) Damian (lui Gîngu): Tare-s îngrijit, măi Gîngule, despre Iorgu!... ce socoţi şi tu? Gîngu: Dac-a ploua, pun rămăşag. (Ies amîndoi.) (în tot timpul scenei a 8-a se aud lăutarii în culisele din 10 dreapta şi din timp în timp cîte un „Vivat !“) SCENA VIII Iftimi (întră beat pe uşa din fund): Păn-acu am şăzut la pîndă-n crîşmă, şi degeaba... cu toate că m-am şi uitat eu într-o părere, doar l-oi 15 zări... Se vede că cuconaşu Iorgu n-are de gînd să vie astăzi... Facă cum a vrea... De-a veni, a fi bun venit! iar de nu, nu. Ian să videm eu pedegite (numărîndpe degete):... n-a veni, a veni, n-a veni, a veni, n-a veni!... curată socoteală... 20 Mă duc dar iar la crîşmă să-l pîndesc... Moş Niron m-aşteaptă c-o sîngeapă de pelin... şi ce pelin!... cînd gîndesc, îmi vine să cînt (cîntă): „Frunză verde peliniţă". (Se aud răcnete de „Vivat!" alăturea.) 25 Măi!... cine chiuie în sofragirie?... îra!... boierii-s la masă... Ian vezi-i cum chilesc !... Înghite-Agachi... să te văd... înc-o dată... ha... dăi, dăi, dăi. (în parte.) Dacă-s boieri, tot mai voinici decît noi!... beu boiereşte, cu 30 oca. (Uitîndu-se iar pe uşă.) Cine-i flăcău cela care nici nu bea, nici nu mănîncă ?... ce dracu-i tot şopteşte cucoanei Gahiţei la ureche?... şi-i place babei... îi place, da... Dec ! se scoală flăcău de la masă şi vine-ntr-acoaci ?... dos la 35 faţă ş-amandea la moş Niron. (Iese alergînd pe uşa din fund.) 28 SCENA IX Iorgu (întră pe gînduri, avînd şervetul prins de frac): Uf!... am scăpat!... Să mă mai răsuflu puţin... Borşul mi-au înăcrit stomahul; mămăliga mi 5 s-au prins în gît, şi curechiul cel cu raţă... (oţerindu-se) brrrrr... de-aş avea un pic de colonie să-mi mai dreg mirosul... (Cu desperare.) Ainsi donc! Iată viitorimea ce mă aşteaptă!... iată viaţa ce mi se pregăteşte!... 10 Bucate ţărăneşti cu ceapă şi usturoi, pentru plăcerea gurei!... Miros de curechi murat, pentru plăcerea nasului!... Scîrţiituri şi răcnete ţigăneşti, pentru plăcerea urechilor!... şi priveliştea unor persoane urîte, ruginite şi necio-35 plite, pentru plăcerea ochilor!... Iată în ce se-n- cheie tot traiul ce am să sufăr, păn’la moartea me!... O! Sadagură, Sadagură!... Unde sînt mulţămirile ce cuprinzi în sînul tău ?... Unde-s chiflele? Unde-i berea? Unde-s cartofele? Unde-i 20 şniţelul tău cel chesaro-crăiesc ?... Dar valţuri- le tale cele şvăbeşti ?... Dar soţietatea ta cea plină de graţii?... Vai ş-amar!... Ce-o să mă fac?... îmi vine să ieu cîmpii, să fug în lume... departe de casa părintească; departe de pro-25 vinţialii aceşti fără de sentimente şi fără ideile veacului meu; departe de toţi... şi de rude, şi de ţigani, şi de curechi cu raţă... SCENA X IORGU, GAHIŢA; mai pe urmă, DAMIAN 30 Gahiţa: Monsiu Georges... Iorgu (tresărind) : Cucoana Gahiţa ! Gahiţa: Ce ai, mon cher monsiu Georges?... văzînd că te-ai sculat de la masă, am gîndit că te-au apucat vro durere la... 35 Iorgu : La suflet ?... dar! Gahiţa: Eşti cu adevărat indispose? 29 Iorgu: Şi mă mai întrebi?... Ah! nu vezi palida mea faţă?... nu vezi progresurile durerii pe trăsăturile obrazului?... nu vezi că, de cînd am întrat în casa asta, mă usuc, mă topesc din 5 picioare, ca o pansea arsă de vînt. Gahiţa: Ce nu bei oleacă de apă de nintă? Iorgu: Apă de nintă!... Ah!... nici o băutură nu poate vindeca patimile sufleteşti şi intelectuale. Gahiţa (oftînd): Te înţăleg ! 10 Iorgu (apropiindu-se de ea şi luînd-o de mînă): Mă înţălegi?... A! Slavă Domnului! că am găsit, în sfîrşit, un suflet botezat care să mă înţăleagă! (Damian, cu şervetul legat de gît, apare la uşă şi ascultă. ) Damian (în parte): De înţăleg ceva, să mă ieie dra-15 cui!... ian s-ascultăm... Iorgu (cu foc): Simţeşti ce sufere inima mea aici, în atmosfera asta barbară, unde nu răzbate nici o rază a civilizaţiei?... Eu, care sînt copilul ei şi care-s hrănit cu laptele ei!... 20 Damian (în parte): Cu a cui lapte? Iorgu: Gîndeşte ce efect ţi-ar pricinui, cînd ţi-ar pica peste cap turnul Trisfetitelor... Asemine efect îmi pricinuiesc toate lucrurile ce mă-ncun-giură... Nimic nu-mi place, nimic nu mă mul-25 ţămeşte !... parcă-mi stă o greutate nemistui- toare la stomah... Nu ştiu ce să fie? mămăliga, sau altă? dar, te rog, scapă-mă din haosul acesta în care, cu cît merg, mă dau de-a rostogolu mai afund. 30 Damian (în parte): O-nebunit! Gahiţa: Mon cher monsiu Georges!... eu nu doresc altă decît să te scap... dar cum? Iorgu (cu mare foc): Cum?... jărtfindu-mi toate simţirile inimei tale celei pline de poezie, de melo-35 die şi de melanholie!... Dă-mi amoriul tău cel de înger tutelaire; căci de mă poate scăpa ceva pe lume, este numai dragostea ta, vergură divină şi senină! Damian (în parte): Ce să-i deie?... îmi vine mie ~.o să-i dau o palmă. 30 Gahiţa (în parte)-. Ah! quel bonheur! mă iubeşte! (Tare.) Piudoarea sexului meu nu mă iartă ca să răspund îndată dorinţelor d-tale, dar... (Coboară ochii.) 5 Iorgu: Ah! Gahiţo!... suflet ceresc şi-naripat!... nu mă ecrazarisi cu astfel de vorbe!... Lasă modestia oamenilor de rînd; las-o la de-alde Gîngu... la persoane nensufleţite de spiritul veacului, precum sînt provinţialii de aici. 10 Damian (în parte): Aşa!... Iorgu: Iar tu, Gahiţo!... tu, care ţi-ai dezvălit mintea ca o conopidă la căldura civilizaţiei; tu, care ai făcut voiajuri; tu, care ai văzut Cernăuţii !... nu te supune la nişte cuvinte deşarte, 15 precum modestia şi piudoarea... Mărturiseşte ritos sentimentele inimei tale... spune-mi: Georges, te iubesc!... precum îţi zic eu în patru limbi: Gahiţo! Gahiţo! te iubesc! sas agapo! ich liebe Ihnen! je vous aime! (Cade în genunchi.) 20 Ah ! fie-ţi milă şi mă mîngîie de nenorocirea ce-am avut a mă întoarce în ţara mea şi-n casa asta !... Damian (apropiindu-se de Iorgu, tare)-. Aşa, tălha-riule!... Casa părintească-i o nenorocire pentru 25 tine?... Afară să ieşi; neruşinatule !... afară, ticălosule... şi să nu te mai arăţi în ochii mei, că, să n-am parte de bătrîneţile mele... (Prietenii întră, unul cu şervetul la gît, altul cu paharul în mînă,şi încitttgiur pe Damian, căutînd să-l liniştească. ) 30 S C ENA XI Cei denainte, PRIETENII; mai pe urmă, GÎNGU şi IFTIMI Prietenii: Ce este?... ce este?... Damian: Auziţi, mă rog, fraţilor?.. Dumnealui cu-conu Iorgu, nepotul meu, găseşte casa moşului 35 său o năpaste pentru dînsul!... auzit-aţi aşa lucru?... Eu care m-am strădănuit, Dumnezău ştie! pentru ca să-l trimit în şcoli, cu cheltuieli 31 mai pe sus decît starea mea... Eu care l-am dorit şi l-am plîns doi ani de zile... Eu care l-am aşteptat din zi în zi, din ceas în ceas, cu bătaie de inimă... şi toate aceste pentru ca 5 să-l fac om de treabă!... auziţi răsplătirea ce-mi dă, ticălosul?... auziţi!... casa mosu-său! casa ’ * . unde s-au născut el! casa unde-au murit mai- că-sa!... îi o nenorocire pentru dînsul!... Afară, păn'nu uit de tot că-ţi sînt moş. io Iorgu (în parte): îmi vine să mă-mpuşc!... (Iese prin fund foarte turburat.) Gahiţa (în parte): Acu-i vremea să-i dovedesc ce este pasia amoriului... Mă duc să fiu îngerul tutelaire a lui mon cher Georges! (Iese după 15 Iorgu.) Damian: Degeaba vreţi să mă mîngîieţi, fraţilor!... de-acum toate nădejdele mi s-au stîns!... Un nepot am avut, ş-acela... l-am perdut!... Blăs-tămat să fie ceasul cînd mi-au venit în gînd 20 să-l trimit peste graniţă, la Sadagura! Gîngu (întră iute): Cum ai zis, vere Enachi?... vrei tabac? (îi dă tabacherea.) Damian (zvîrlindu-i tabacherea jos): Du-te la dracu cu tabacu-ţi cu tot, surdule. 25 Gîngu (în parte): Iaca!... Se vede că s-o cîrchit vărul Enachi. Iftimi (alergînd pe uşa din fund): Cucoane, cucoane... de cînd zăresc n-am pîndit pe nime. Damias (furios): Lipseşti, prostule, că te ie dracul! 30 Iftimi (ieşind fuga): Să te duci, duluţă... (Cortina cade.) ACTUL II Actul se petrece in casa comisului Kiulafoglu, la Iaşi. Teatrul reprezintă o sală nemobilată cu trei uşi; una în fund, 35 care duce afară; alta în dreapta, ce dă în odăile lui Iorgu; şi 32 o a treia în stînga, care se deschide în apartamentul lui Kiulafoglu. I-îngă uşa din fund, un dulap mare cu pendulă şi cu o ferestuică sub cadran. Scaune pempregiur. SCENA I 5 Iorgu (întră pe uşa din dreapta, posomorit şi pe gîn-duri): De cînd m-o alungat moşul meu din casa lui, fatalitatea s-au legat de capul meu!... toate-mi merg pe dos şi nu-i zi în care să nu am cîte-o supărare!... Am alergat aici în Iaşi, 10 nădăjduind c-oi găsi distracţii care să-mi go- nească gîndurile cele posomorîte; în zădar!... Cine caută distracţii în capitala noastră samănă cu nebunul care caută cai morţi să le scoată potcoavele... Am cercat de toate, făr-a da de 15 mulţămire !... Mi-am zdruncinat şelile pin droşce pe paveua noastră... cea vîndută carîtaşilor !... făr-a cîştiga altă plăcere, decît o durere în şolduri, care m-au ţinut la pat vro două săptămîni... Am alergat ca un iepure pe cîmpul Copoului, 20 făr-a căpăta altceva decît o ocă de colb în pept şi deplina încredinţare că locuitorii laşului au fost şi sînt oamenii cei mai colbăiţi din toată lumea... Am fost la balurile măscărite... vreu să zic, măscuite... şi m-am întors acasă cu 25 ideea că cei mai mulţi care-şi pun mască o fac pentru că le-i ruşine de obrazele lor!... In sfîrşit, m-am dus la opera nemţască, la vodevilul frantez si la bietul teatru naţional, sărma-> i > ' nul!... cînd moare, cînd învie... da-i mai mult 30 răposat!... Şi ce mulţămire am tras din toate aceste pitreceri ale laşului?... Nimic!... (Se preumblă puţin pe gînduri.) D-apoi creditorii care-mi stau de strajă la uşă, cum se fac ziuă... dă!... parcă eu le-am zis să-mi facă credit... 35 D-apoi Iţic zaraful cărui sînt dator două sute de galbini, cu dobîndă de şăizăci la sută pe lună!... şi care mă îngrozăşte pe tot ceasul c-a d-a jalbă la Agie... (Cu mînie.) Dă!... cine 33 dracul mi-au zis mie să mă potrivesc Gahiţei!... Las'că din pricina ei m-au dat moşul meu afară din casă... dar apoi s-au şi legat de mine, nebuna, ca un scai!... Nu pot să mă desfac de 5 dînsa nici pintr-un chip!... De şăse luni acum de cînd şăde cu mine tot într-o casă... Ce să fac?... Am scris moşului meu să mă ierte, şi nici nu mi-au răspuns... Cum dracul să scap de Iţic şi să plătesc chiria odăilor comisului 10 Agamemnon?... (Stă pe gînduri.) O ! ce idee !... Comisul Kiulafoglu şăde tot într-o casă cu mine; (arătînd în stînga) iată apartamentul său... iată şi al meu... (Arată în dreapta.) Comisul Agamemnon îi, după alte păcate, şi însurat cu 15 o femeie frumuşică ce nu-mi pare prea haină... Tot îi fac ceva curte... ian s-o strîng mai de-a-proape... poate că... mai ştii ce?... Iubin-du-mâ cu nevasta, bărbatul negreşit trebuie să-mi facă credit, şi poate că m-a şi împrumuta 20 cu bani!... Bărbaţii au fost totdeauna birnicii amorezaţilor... Bravo, Iorgule ! se vede că ţi-ai ascuţit mintea pe tocila civilizaţiei din Sadagura!... A!... cine vine?... De-ar fi cucoana Zoiţa, femeia comisului! (Zărind pe Gahiţa.) 25 A !... iaca dracul pe uscat! SCENA II IORGU, GAHIŢA (intrînd pe uşa din fund, cit capela pe cap şi cu şalul pe umeri) Gahiţa: Ah! Georges, îmi vine leşin de mînie! 30 iorgu: Ce ai? Gahiţa: Pune-ţi în gînd, mon adore, că m-am dus la Miculi ca să-mi aleg o coafiură verde cu pene roşii şi aflu că au luat-o comisoaia. Iorgu: Care comisoaie? ’5 Gahiţa : Femeia lui Agamemnon Kiulafoglu, gazda noastră. Iorgu: Şi numai pentru atîta îţi vine istericale? 34 Gahiţa: Numai pentru atîta?... Ce-ntrebare-i asta?.. . îmi pare curios, Georges, să-mi faci o astfel de-n-trebare mie, care am jărtfit pentru tine şi reputaţie, şi nume, şi... 5 Iorgu: Mă rog, nu mă mai ameţi cu pomelnicul jărt-felor d-tale... le ştiu şi iar le ştiu pe dc rost... Slavă Domnului! nu-i zi în care să nu-mi aduci aminte; că te-ai legat de capul meu ca boala de om sănătos. îO Gahiţa: Ce vorbe sînt aceste?... Tu, Georges... care mă numeai îngerul tău tutelaire!... tu, care mă numeai vergură lină şi senină i tu să-mi zici că ţi-am picat năpaste!... Ah! cîtă deose-bire-i între tine şi între nobilul baron von Klein e !5 Schwabe, care... Iorgu: Care te slăvea cînd ai fost la Cernăuţi?... ştiu... Mi-ai spus povestea asta de-o mie de ori... o cunosc!... îi chiar degeaba dar să-mi mai pomeneşti de el. 20 Gahiţa: Auzi, auzi tiranie!... nici nu mă lasă acum să vorbesc ! (Plîngînd.) Ah !... văd că amoriul tău începe a să răci şi că nu-mi mai rămîne altă decît să mor !... Iorgu: Nu-ţi mai uda basmaua degeaba!... Schimo-25 siturile aceste mă strîng de gît!... în toate zilele, tot ţipete şi bocete!... destul, pentru numele lui Dumnezău!... că m-am săturat acum. Gahiţa: Te-ai săturat de-a mă videa plîngînd, om 30 fără suflet ce eşti!... Cînd tu însuţi eşti pricina că mi s-au schimbat ochii în pîraie de lacrîmi... Vai de mine ! cît sînt de nenorocită !... Eu, care i-am jărtfit toate palpitaţiile inimei mele! şi care l-am rîdicat în fantasia mea pănă la al 55 nouăsprezăcelea cer!... Ce descepţie crudă ! ce deşteptare fioroasă!... ce... Iorgu: Şi celelalte multe... Le ştiu pe de rost... şi, de vrei, pot să ţi le spun eu însumi... (Imitând pe Gahiţa.) Ce deznădăjduire amară! ce -io lovire cumplită pentru inima mea! ce durere sfîşiitoare!... Toate aceste, soro dragă, sînt 35 bune în Malvina şi în Gomalv de Cordova ’... iar pentru mine, toate aceste suspinări mă fac să casc păn-îmi strămut fălcile... şi cît pentru lacrimile cu care mă stropeşti necontenit, trebuie 5 să ştii că-mi dau gutunari. Gahiţa (cu mînie): Infame!... cum de îndrăzneşti să mă calci în picioare, pe mine care te-am învăluit în toate fericirile lumeşti şi te-am legănat pe sînul meu ca un copil rătăcit în calea vieţii?... 10 Iorgu: Şi aceste le ştiu... aşteaptă... (Imitînd pe Gahiţa.) Pe mine care te-am legănat şi te-am înviat, ca pe-o floare vestejită, la razele amoriului meu!... şi care, priveghind ca un înger binevoitor asupra ta, am depărtat toate furtunele 15 ce ar fi putut să zbuciume coardele inimei tale !... şi celelalte... Vezi, cucoană Gahiţă, că le ştiu toate de-a rîndul, deşi nu le-am învăţat şi eu din romanţuri ca d-ta... în sfîrşit însă, vreu să mă tălmăcesc curat... Cucoană Gahiţă, m-am 20 săturat de toate parascoveniile şi de toate fara- fastîcurile d-tale. Gahiţa: Farafascovenii, eu!... Oh ciel! Iorgu: Dar; din pricina d-tale am făcut pe moşul meu să mă deie afară din casa lui... Atunci 25 eram un nebun, ş-acum mă căiesc... ai înţă- les ?... De şăse luni de zile, de cînd te-ai legat de mine, m-ai scos din toate minţile şi m-ai adus aici în Iaşi... Gahiţa : Ingratule! 30 Iorgu: Aici nu numai că m-ai înglodat în datorii păn-în urechi, ba încă m-ai şi făcut să-mi lepăd 1 Alecsandri se referă, fără îndoială, la romanul scriitoarei franceze Mărie Risteau Cottin, publicat la Paris în 1820, citit şi apreciat şi în Moldova, unde s-a tipărit în româneşte: Malvina, de Madama Coten. Tradusă din franţuzeşte de d-lui J.I. Gheorghiadi. Tom I —III, Iaşii, La Cantora Foaiei săteşti, 1841, şi la poemul în proză al lui Jean-Pierre Claris de Florian, Gonzalve de Cordoue ou Grenade reconquise, publicat la Paris în 1791, în două volume. Scrierea a avut largă audienţă în Moldova, unde a fost publicată, în tălmăcire românească: Gonzalv de Cordova sau Luarea cetăţii Grenada cu război. Tradusă din franţuzăşte de Sardariul Alecu Vasiliu. Tom. I—II, Iaşi, 1840. Printre numeroşii „prenumeranţi" înşiraţi în lista de la finele volumului al II-lea figurează şi: „Stolnicul lancu Alecsandri'*. 36 numele tătîni-meu !... şi să ieu pe-al d-tale... Auzi poznă!... să nu mă.mai chem eu Dămian, ci de Rosmarinovici!... zicîndu-mi că Rosma-rinovici bate mai bine la urechi. 5 Gahiţa: Miserable! Iorgu: Şi eu, ca un prost, mă potrivesc ei!... Ce-ar zice moşul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei şi că mă alung datornicii pe uliţi?... Destul, cucoană Gahiţă!... foarte-ţi 10 mulţămesc de dragoste şi te rog de-acum înainte să-mi dai bună pace. Gahiţa: O! quel infame!... Să-ţi dau pace, după ce m-ai comprometarisit ?... Ah ! ştiu eu de ce mă depărtezi tu acum de la sufletul tău... pentru 15 că iubeşti pe alta, pe comisoaie. Iorgu: Ai-nebunit? Gahiţa: Te-am înţăles eu de mult că-mi calci într-a-iurea... însă bun îi Dumnezău!... Mi-a veni prilejul să-mi răzbun... ş-atunci... ceriul va 20 fulgera, mările s-or clătina şi pămîntul s-a cutre- mura! (Iese turburată pe uşa din dreapta.) Iorgu : Şi dracul te-a lua! SCENA III Iorgu: Du-te, rusalie, pe ceea lume, şi să vii înapoi 25 cînd or ieşi caraşii fripţi din Bahlui!... Mă mir cum de-am putut trăi şăse luni de zile cu o dihanie înveninată ca dînsa?... Da de-acum, să ştiu c-oi videa tîrgul laşului curat şi fără jidani! mă duc de-aici... fug unde m-or duce picioarele, 30 ca să scap şi de Gahiţa, şi de Iaşi, şi de Iţic... SCENA IV IORGU, IŢIC (in fund) Iţic: Parche vorbeai de mine, chicănaşule... poate che ai bani? 35 Iorgu: Piei, drace! 37 Iţic: Acum o trecut de mult vadeua sinetului... Cred che mi-i pleti acei două sute de galbini... Iorgu: Giupîne Iţic, nici vorbă nu-i că ţi-oi plăti, dar... mai tîrziu. 5 Iţic : Mai tirziu nu pot; trebuie se me refuieşti îndată. .. destul de chind me porţi cu vorbe. Iorgu: Dragă giupîne Iţic... mai îngădui-mă măcar vro două luni. Iţic: Două luni?... nici două ceasuri... Pleteşti io indată sau me duc pe agie ? zic zeu! Iorgu : Iţicule dragă! nu te mînia, ce dracul! doar sîntem prietini. Iţic: Nu ştiu nimichi... Frate, frate... brînza-i pe bani. 15 Iorgu: Iţică, Iţicuţule... Iţic: Aşa mi se cade mie dache am a face cu birbanţi. Iorgu (mîniindu-se): Măi tîrtane, ce te obrăzniceşti?. .. nu te gîndeşti că ţi-oi smulge perciunii? Iţic (cam cu frică): Perciunii? nu me tem... Per-20 ciunii mei sint sudiţi. Iorgu: Ian aşteaptă să ţi-i sudiţesc eu mai bine. Iţic: Nu veni, nu, che strig ghevalt, zic zeu!... Ce! vrei să mi şi bh.ţi dache nu-mi pleteşti?... Am se te spun pe Conţu. 25 Iorgu: Măi tîrtane, se vede că te mănîncă chica. Iţic: Eu n-am chichi; eu sint ras. Iorgu: Bată-i crucea, luzi!... de i-ar da mai degrabă afară din ţară, să scăpăm de dînşii... Iţic: Mie nu-mi pasă, che am bani. 30 Iorgu: Du-te dracului cu banii-ţi cu tot, litfă afurisită!.. . Iţic: Me duc, dar se ştii che am se mi-ntorc cu totă agie, ca se te ridic pe sus. Iorgu (alergînd după el): Iaca litfa că nu iese... 35 Iţic (fugind): Ghevalt!... scena v Iorgu: îi în stare s-o facă tîrtanul—Cum să scap?... De m-aş întîlni cu cucoana Zoiţa, poate c-aş îndupleca-o să puie pe bărbatu-său chizăş... 38 Cine iesă din apartamentul comisului Kiulafoglu? (Se apropie de uşă şi se uită.) El îi tocmai, cu femeia lui... Mă duc degrabă să-mi fac toaleta, ş-apoi... vai de capul tău, kir Aga-5 memnon! (Iese pe uşa din dreapta.) SCENA vi KIULAFOGLU, ZOIŢA (intrînd amîndci pe uşa din stînga) Kiulafoglu (fără surtuc, cu fes mare şi cu ochelari): Ma psihi mu, Zoiţa, nu m-ai inselato... crede 10 mu che nu m-ai inselato... eţi na ziso! Zoija: Ei! te cred, te cred... dă-mi pace. Kiulafoglu: Ma ohi eţi. Se me crezi din tot sufletu mataluţi. Zoiţa: Şi din tot sufletul mataluţi, dacă vrei... Te 15 cred... mai mult pofteşti?... De cînd am pus iedeş amîndoi, n-am cap sa mă odihnesc. Kiulafoglu: Mite ego; ma ţe se faţem?... iadesu-i mare... stii?... Un salo pentru mata daca mi-i insala, ke o chisa de capnos cusuta pentru mine, 20 daca te-oi insala ego pe mataluţi... Lipon, fiind che mune nadazduesco a me faţe isprav-nicos, elpizo se castigo totodata si chisaoa pentru sohpeti. Zoiţa (cu bucurie): Zău, mîni te faci ispravnic? 25 Kiulafoglu : Oriste ? Zoiţa: Mîni te pun în slujbă? Kiulafoglu: Malista; de mult alergo, psihi mu; omos imprezurerile nu mi-au fostu cu favori... Ostoson tora ime siguros. 30 Zoiţa : Cît îmi pare de bine! îmi vine să te sărut de bucurie. Kiulafoglu (zîmbind): Saruta, mat ia mu, saruta. (Zeiţa voieşte să-l sărute; Kiulafoglu o opreşte.) Kiulafoglu: Ba nu, sirata ţe esti; vrei să-mi dai o 35 sarutare, s-apoi se ziţi iadesi ?... (Rîzînd.) A cus sirata! cum vrea se me insele ca se castize to 3» sali... Ma si eu palicaris... nu me prindo asa lesne. Zoiţa: Ha, ha, ha... da fricos mai eşti! Kiulafoglu: Ego sinto comisos Agamemnon Kiulafoglu si am capo nu kefali... ţe zic eu?... nu bostani... A! vrei mata numaidechit se porţi salo de ispravniţesa? ma cu asta fel de tesme-cherii nu me prinzi pe mine... Vezi... Zoi mu, sint necontenit cu ghindul tot la iadesi, si pentru ca se nu-1 uit, am hoterito se zic stiu! de dimineaţa eos tin seara... Paradigmatos harin; chind mi aduţe fiţorul dulţeţi, eu zic stiu!... chind me-ntreaba ţineva de sint senatos, zic stiu !... de-mi ziţe ţineva: Arhon comise, femeia d-tale... stiu, fraţico, si iar stiu! Zoiţa (în parte)-. Bine, bine. Kiulafoglu: Ma se lasemu iadesu de o parte... Ian spune-mi, psihi mu, a platito chiria odăilor monsu de Rosmarinopulos ? Zoiţa: Ba încă nu. Kiulafoglu: Ţe fel nu?... omos vadeoa a trecut-o de mult, fos mu, si eu am trebuinţa acum de parale, pentru ca se me fac ispravnicos mai degraba. Zoiţa: Lasă, frate, că ţi-a plăti; mai îngăduie-1 puţintel. Kiulafoglu : Pentru hatiro mataluţi ţe n-asi faţe ?... daca vrei, zocu to piperi. (întră o slugă cu un răvaş.) Sluga: Iaca un răvaş pentru d-ta, cucoane Agă-memnule. Zoiţa (lnînd răvaşul): De unde să fie oare?... na; dragă, deschide-1. Kiulafoglu (întimînd mîna şi trăgînd-o iute înapoi): Stiu... A ! sirata! iar ai vruto se me prinzi, ma ţi-am spuso che sint palicaris... (Ia răvaşul rîzînd.) Se videm ţine-mi scrie. (Citeşte:) „Cu frăţască dragoste mă închin d-tale, arhon Agamemnon! Mai întîi nu lipsesc a cerceta despre întregimea fericirei sănătăţii d-tale, ca aflînd că eşti după cum doresc, nu puţin să se bucure sufletul meu; al doilea, vei şti că, din mila cerescului împărat, şi eu sînt sănătos; al 3-lea, te înştiinţăz că vin la Iaşi, ca să caut pe nepotul meu Iorgu, care 5 mi-au scris că s-au pocăit pentru cele trecute. Deci, în puterea prieteşugului nostru, am gînd să trag la d-ta în gazdă, rămîind al d-tale preaplecată şi supusă slugă, Enachi Damian, pitar." 10 Zoiţa: Pitariu Enachi Damian?... cine-i, dragă? Kiulafoglu: Un prietinos vechi a meu, cu care am fuzito peste Pruto, in vremea turţilor. Zoiţa: Ce fel? ai fugit?... Parcă mi-âi spus că te-ai bătut cu dînşii la Sculeni ?... 15 Kiulafoglu: Malistd psihi mu, m-am batut-o, ma de departe... Eu sidemu pe ţelalalt mal a Prutului chind a sosit urdia turţesca si recneam „Elate kakohrononaki diavoli... Ela incoaţe, daca ve da inima, se ve aretu eu“ ... ma niţi unu n-â indrez-20 nit-o se, treca Pruto, che pe toţi îi faţeam kes. Zoiţa (rîzînd): Âuzi voinic ! Kiulafoglu: Ma cum socoţi? Zoita: Stiu că esti din cei care întră-n doi ca-n doi- t » i ♦ • 1 w • sprezăce şi nu-i pot scoate nici douazaci şi patru. 25 Kiulafoglu: Ian lasa saga; ke se gătim mai bine conacu pentru pitaris Enachi. Zoiţa: Odaia-i gata, nu te-ngriji. Kiulafoglu: Un lucru numai nu inţelego in ravasul ista... ziţe che vine se caute un nepoto a dimi-j0 sale ţe s-a pocaitu... ţe nepot? Zoiţa: Las' că te-i tălmăci cu pitariu Enachi. Kiulafoglu: Al natos ke monsu de Rosmarinopulos scena vii KIULAFOGLU, ZOIŢA, IORGU 35 Iorgu: Bon jur, cucoană Zoiţă; bon jur, cucoane Agamemnon; de mult nu am avut norocire să vă văd. 41 Kiulafoglu: Kalimera sas, monsu de Rosmarinoviţi. Iorgu: îmi pare curios să ne întîlnim aşa de rar, mai ales că şidem tot într-o casă. Kiulafoglu: Neski; ma ţe faţe cocona d-tale? sena-tosa-i ?... Iorgu (în parte)'. Ducă-s-ar pe pustii! (Tare.) îi cam zaifă, drăguţa! Zoiţa: Zaifă?... ce are? Iorgu: Au răguşit. Kiulafoglu: A[ poli me kakofmi!... Parca esti gata se iesi ?... unde te duti ? » Iorgu: Mă duc să ieu o lojie pe desară la Teatru Naţional. Kiulafoglu : Ha, ha, ha... la teatro moldovenesco 1... Nu-ţi e mila se dai parale dezeaba, ca se vezi nişte băieţi care nu stiu niţi se vorbesca macar... si se asculţi nişte piese ca vai de ele? Iorgu: Dac-ar giudeca toţi ca d-ta, domnule, apoi teatrul naţional nu s-ar putea întemeia niciodată în ţară; dar, slavă Domnului! sînt persoane care ştiu să preţuiască greutăţile unei scene începătoare ca a noastră; care nu se ruşinează de a merge să vadă piese naţionale şi care, în sfîrşit, iertînd greşelele actorilor, îi încuragează şi le dă agiu-torul cuviincios... Acele persoane sînt vrednice de toată lauda, şi teatrul naţional le va fi totdeauna recunoscător. Kiulafoglu: Stiu che eu nu am curazi ca se mergo se casco patru ţeasuri pentru hatirul patrio-tismosmului. Iorgu: Cît pentru d-ta, domnule, teatrul naţional te lasă-n pace să faci ce ţi-a plăcea; cu astă condiţie însă, ca şi d-ta să-i dai pace ca să-şi urmeze cariera, cum poate, şi să nu-1 critici cu ochii închişi. Zoiţa (trecînd între amîndoi): Lăsaţi, vă rog, vorba teatrului, că iar o să-ncepeţi a vă sfădi. Kiulafoglu : Bine ziţi, psihi mu. Lipon, monsu Rosmarinoviţi, ma inchino cu plecaţune... ma duc si eu se ma imbraco. Ela, Zoiţa mu. (Iese prin stînga). (Iorgu se face că iese pe uşa din fund; şi cînd vede că Kiulafoglu a ieşit, se întoarce iute pe scenă şi opreşte pe 5 Zoiţa.) SCENA VIII IORGU. ZOIŢA Iorgu: Slavă Domnului că mă găsesc, însfîrşit, singur cu d-ta, cucoană Zoiţă... io Zoiţa (voind să iasă, în parte)-. Degrabă ţi-a fi? Iorgu: Nu fugi, îngeraşule!... nu mă lipsi de fericirea ce sîmt a te videa şi a-ţi spune cît te iubesc. Zoiţa: Domnule... Iorgu: Ah !... cînd ai şti cîte pătimesc în sufletul meu 15 din ceasul cum te-am zărit! Zi şi noapte te visez cu ochii deschişi şi nu pot nici să mănînc, nici sa beu, nici să trag ciubuc. Zoiţa: Vai de mine!... vorbeşte mai încet că te-aude bărbatu-meu. 20 Iorgu: Te iubesc mai presus decît cum iubeşte un giudecător aurul!... Pune-ţi dar în gînd cît te iubesc!... Zoiţa : Adevărat grăieşti ?... Iorgu: Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ţi spun 25 minciuni... Zoiţo... Zoiţo ! Kiulafoglu (strigînd din culise)-. Zoiţa... Zoiţa! Zoiţa (lui Iorgu): Fugi că vine. Iorgu (voind să fugă)-. M-am dus. Zoiţa (în parte): îmi vine-o idee. (Lui Iorgu, oprin-30 du-l.) Nu pe-acolo. Iorgu: Da pe unde? Zoiţa: Ascunde-te aici în ceasornic, păn’ ce-oi depărta pe bărbatu-meu. Iorgu: Cum dracu? în ceasornic? 35 Zoiţa: Dacă mă iubeşti! Iorgu: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul? 43 Kiulafoglu (asemene): Zoiţa... Zoiţa! Zoiţa: întră degrabă că ţi-oi tălmăci eu mai pe urmă... Iorgu: Da nu se poate, soro... 5 ZoiŢAl Ţi-i frică poate? Iorgu: Frică?... ha, ha, ha! Nu cunoşti pe Iorgu. Zoiţa: Ei; apoi ce te mai opreşte? Iorgu : Zi dintîi că mă iubeşti ş-apoi întru şi în tartar. Zoiţa (deschizînd ornicul): Te iubesc, io Iorgu: încă o dată... (întră în ornic.) Zoiţa: Te iubesc. (în parte.) Am cîştigat rămăşagul. (Agamemncn întră şi vede pe Zeiţa închizînd uşa ornicului.) SCENA IX KIULAFOGLU, ZOIŢA 15 Kiulafoglu: Zoiţa, te strigo de un ţeaso... ma ţe faţeai la ţeasomico? Zoiţa: Nu făceam nimică. Kiulafoglu (în parte): S-a tulburato.,. (Tare.) Cu ţine erai aiţe? 20 Zoiţa: Cu nimine. Kiulafoglu (în parte): Negreşit, a ascunso pe ţineva is to ţeasomico... mesa. (Tare.) Zoiţa!... Zoiţa, kitakse drept la ochi a mele. (Zoiţa coboară ochii.) 25 Kiulafoglu (mîniindu-se): Pes mu drepto, ţine-i in orologhion ? Zoiţa : Da cine vrei să fie ?... nu-i nime. Kiulafoglu: Nime? sirata ţe esti!... vrei si tu se me faţi de mascara! Nu auzi che a statuto ţeasor-30 nico? (Iorgu imitează cu limba bătăile crnicului.) Zoiţa: Ce fel s-au oprit? n-auzi că merge? Kiulafoglu: Merze?... ma de ţe merze asa iute? (Iorgu imitează mai rar.) Zoiţa: Se vede că-ţi ţiuie urechile. Kiulafoglu: Ian asculta... Acum merze inţet. (Icrgu imitează iute.) Kiulafoglu : Zoiţa, Zoiţa, ai ascunso pe ţineva acolo... 5 Unde-i cheia? Zoiţa: Nu-i la mine. Kiulafoglu (mînios): Dă-mi cheia, che m-am aprinso ca un zaratico. Zoiţa (dîndu-i cheia): Dacă nu mă crezi, poftim 10 cheia... deschide şi vezi... (Kiulafoglu ia cheia.) Iadeş ! am cîştigat rămăşagul. Kiulafoglu (scăpînd cheia jos): Karnaksi! m-ai insa-lato! (Se bate cu pumnii peste cap.) Na, na, bostani fără kefali! se perdo eu remesagu! eu 15 cari mi sinto palicaris! Ah, Zoiţa mu! îţi ţero iertaţune in zenunchi, pentru che am prepuso nevinovaţia ta, sirata ţe esti! Zoiţa: Mai bine hai să-mi cumperi şalul. Kiulafoglu: Haide, psihi mu... haide. (în parte.) 20 Tin patzirisa hiotiki. (Ies amîndci prin fund.) SCENA X Iorgu (deschizînd ferestuica dulapului): Ai văzut diavolul de Zoiţă cum şi-o bătut gioc de bărbatu-25 său şi de mine!... şi toate aceste pentru ce?... pentru un şal!... Apoi, pas de nu zi că interesul poartă fesul... Uf ! mă înăduş aici... m-am săturat de ceasornicărie... Cum dracul să ies? (ZgUţie uşa.) Uşa-i închisă cu cheia pe dinafară... 50 Ar avea haz să mă lase ca să mă zvîntez aici!... ba mai bucuros aş fi să mănînc mere acre, decît... Parc-au întrat cineva-n casă... la loc, Iorgule. (închide ferestuica.) 45 SCENA XI Damian (întră prin fund): Măi, măi, măi!... ce casă pustie! Nici că aş întîlni vrun suflet botezat!... în sfîrşit, iată-mă-s în Iaşi!... Nepotul meu mi-au 5 scris că s-au pocăit, berbantul!... Auzi d-ta, să fugă din tîrgul nostru la Iaşi, cu cine?... cu Rosmarinovicioaia !... ce blăstămat!... Da ce dracul!... n-a să vie nimine astăzi să-mi spuie dacă comisul Agamemnon îi acasă?... Ei, Toa-jO der, Nastasă, Chirilă. Iorgu (deschizînd ferestuica, în parte): Parc-am auzit un glas de rudă. Damian: Vasile, Gavril, Pricochi!... Tufă, pustii... ca cînd au trecut turcii. 15 Iorgu (asemene): Săracul de mine ! moşu-meu !... de m-a găsi aici, sînt prăpădit... Numai de nu mi-av veni să strănut. (Strănută.) I) Aii IAN: Dec ! cine strănută-n dulap ? (Icrgu mai strănută.) 20 Damian: Ce să fie?... Ian să videm. (Voieşte să deschidă dulapul.) îi închis cu cheia... Hei! cine-i acolo? (Icrgu face ca cucoşii. ) Damian: Ian auzi-1 acu... îmi cîntă ca cucoşii... 25 Spune, măi... cine-i acolo? (Icrgu face ca mtlile.) Damian: Ştii că are haz?... Poate că-i vrun ceasornic cu mojîcă... Tocmai... ha... ha... ha !... Răposatul dascalul Ieni, Dumnezău să-l ierte! avea 30 unul care cînta ca cucul. (Iorgu face ca cucul.) Damian: Măi!... da aista-i cu mai multe meşteşuguri. .. Cînd aş găsi cheia, ca să văd cum dracu-i lucrat înlăuntru. (Găsind cheia jos.) Iaca o cheie; 35 oare nu cumva-i de la ceasornic? (Deschide.) Piei, drace!... Iorgu!... în ceasornic... Ce faci aici, tălhariule? 6 Iorgu: Mă... mă primblu, moşule. Damian: Aşa mi te-ai pocăit, blăstămatule? Te ascunzi prin dulapurile oamenilor şi cînţi ca cucoşii, şi miorlăieşti ca mîţile, pentru ca să-ţi baţi gioc de mine? Iorgu: Moşule... t Damian : Să mă fa că să cred că-i ceasornic cu mojică ! A, hoţule, mă faci de mă scol de-acasă, eu, om bătrîn, şi vin la Iaşi pentru tine! şi tu, în loc să te arăţi înaintea mea blînd şi supus, te-apuci să-mi cînţi cucul? Las’ că te-oi învăţa eu... Socoţi că te-oi face clironomul meu? Pune-ţi pofta-n cui, dragă... îi cînta tu mult ca cucoşii şi-i miorlăi ca mîţile, păn' ce-i videa o para de la mine. Iorgu: Moşule, ascultă-mă şi pe mine... Damian: Lipseşti dinaintea mea... Auzi, împuşcă-n lună, asa! îl trimet în tara nemtască ca să se > } * facă om de treabă, şi el învaţă acolo a-şi un pămîntul unde s-au născut. Iorgu: Nu-i adevărat... nu-i adevărat... Eu îmi iubesc patria mai mult decît d-voastră, pentru că ştiu cum s-o iubesc. Damian: Aşa ! vrea să zică, spun şi minciuni?... Atîta mi-au mai rămas, ca să mă faci şi minciunos. Trage-mi încalţe ş-o bătaie, ca să se mîntuie comedia... Mă mir ce mă opreşte de nu-ţi sfărm capul. Iorgu: Moşule, eşti aspru cu mine... N-am meritat să mă tratezi astfel. Damian: Ţi-oi da un tartat acuş de nu 1-îi putea duce. scena XII DAMIAN, IORGU, IŢIC, DOI COMISARI Iţic (la comisari): Veniţi cu mine se-1 ridicaţi. Iorgu (înparte): Iaca şi Iţic ! ca cînd dracul l-au adus. Damian: Pe cine cauţi, giupîne? Iţic: Pe chicănaş Rosmarinovici. Damian: Care Rosmarinovici?... El o murit de mult. Iţic (zărind pe Iorgu)-. Ba nu; iată-1 după d-ta. Damian: Cine? Iorgu? Iţic: Dumnelui. Damian (lui Iorgu)'. Vrea să zică ţi-ai schimbat şi numele?... ţi-o fost ruşine de numele tătîni-tău? Iorgu: Nu crede, moşule... Iţic: Ba crede, chicone... zic zeu. Dumnelui chicon Rosmarinovici mi-i dator cu 200 de galbeni, şi nu vrea se-mi plitească. Damian : încă şi dator cu 200 de galbini! Da bine, că-i bun de dat la ocnă. Iţic: Şi dache nu mi-a pleti acu indată... am adus poronchi de la Departament ca se-1 ridic cu comisari. Damian : Dar, dar, să-l închideţi! bine-ţi face. Iţic: Pliteşti, chicon Rosmarinovici, ori nu? Iorgu: Moşule... pentru numele lui Dumnezeu, sca-pă-mă de-o necinste ca asta... nu mă lăsa să mă ridice... Gîndeşte-te că-ţi sînt nepot. Damian: Tu, nepot mie? Să ferească Dumnezău! Eu mă numesc Dămian, iar nu Rosmarinovici... Du-te de-ţi găseşte moşi aiurea. Iorgu: Moşule, mă aduci în deznădăjduire. Damian: Bala agie, dragă... Du-te la închisoare, fătul meu; acolo-i fi mult mai în huzur decît în dulapul ista şi-i putea cînta cucul cît ţi-a plăcea. Iţic: Nu pliteşti?... Giupîne comisari, umflaţi-1! (Comisarii pun mina pe Icrgu.) Iorgu: Piei, tîrtane, că te rup în bucăţi. Iţic (fugind deoparte): Ghevalt!... nu lesaţi. Iorgu (cătră comisari): Nu vă apropieţi, guleraţilor, că vă zdrobesc săbiile de cap. (Comisarii vciesc sâ-l ducă; Iorgu se zbuciumă.) Damian: Nu te da, monsiu baron... Nu te da... odată... să te văd... vîrtos. Iorgu: Să dai samă, moşule, de nenorocirile ce s-or întîmpla. Damian: Auziţi, domnişorilor, vi-1 dau în samă... SCENA XIII Cd denaintc, GAHIŢA, ZOIŢA, KIULAFOGLU Toţi: Ce vuiet? ce este? Damian: Monsiu baron Rosmarinovici se duce la 5 agie... ha, ha, ha. Toţi: La agie! Gahiţa: La agie!... Ah! (Leşină.) Damian: Vrea să cerce dacă temniţele din Iaşi sînt ca cele din Sadagura. 10 (Comisarii duc pe Icrgu.) Kiulafoglu: Arhon pitaris! Damian: Arhon comis! (Se îmbrăţişează amîndci. ) Zoiţa (în parte): Sărmanul Iorgu! 15 (Cortina cade.) ACTUL III Actul se petrece la moşia lui Gîngu. Teatrul reprezintă o piaţă de sat: în stînga, o crîşmă cu laiţi 20 dinainte; doi stîlpi mari de lemn pentru exerciţiile acroba- tice ale lui Kleine Schwabe; în dreapta, un scrînciob, în fund, satul. SCENA I ŢĂRANI şi ŢĂRANCE (jucînd hcra ) 25 Iată,hora se porneşte Sub stejar la rădăcină; Iată, hora se-nvîrteşte, Vină, pnico, vină. 49 Mi-am pus flori la pălărie, Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele; Să caţi vesel cu mîndrie, Puicuţo, Ia ele. 5 Sînt sătul de biruri grele Şi de plug, şi de lopată, De ciocoi, de zapciele Şi de sapă lată. Daţi, ccpii, într-o lovire, 10 Să vuiască-n fund pămîntul; Lumea-ntreagâ să se mire Şi Dumnezeu sîntul! SCENA II Cei denainle, IORGU (Icrgu întră prin dreapta în costum de vrăjitcr, ţăranii spă-rieţi fug în crîşmă, strigînd : „Iaca dracu, mă ! iaca dracu l" ) Iokgu (cătră ţărani): Nu fugiţi, oameni buni, că doar nu-s Scaraoţchi!... Cînd vrea dracul să muncească oamenii, el se face giudecător sau ispravnic. .. Au fugit!... s au dus !... Aşa fug toţi cei ce mă-ntîlnesc. Iată-mă-s, în sfîrşit, şi şarlatan... De patru luni de zile alerg acum din sat în sat şi dau reprezentaţii acrobatice... Eu, Iorgu Damian!... Şi ce ciracul era să fac? Cînd m-au găsit moşul meu în blăstămatul cel de ceasornic şi cînd m-au dat pe mîna comisarilor, era să-nebu-nesc; însă m-am smuncit voiniceşte din ghearele ce mă prinsesără de gît; mi-am luat călcăile de-a umere şi m-am dus, m-am dus, m-am dus, păn’ ce m-am văzut departe de capitalie, şi de Iţic, şi de agie, şi mai ales de stahia cea de Gahiţă. Atunci am întrat într-o crîşmă ca să mă odihnesc!... Cînd, în crîşmă, ce să văd?... pe Herr von Kleine Schwabe!... un neamţ ce cunoscusem la Sadagura şi care se ducea la Iaşi ca să deie 50 20 25 30 reprezentaţii gimnastice... Deodată-mi trăsneşţe prin cap o idee de cele cornorate... Mă apropii de neamţul meu şi-i zic: „Măi, şonţule!... des-chide-ţi urechile-n patru la glasul adevărului... Tu te duci la Iaşi ca să arăţi locuitorilor lui că ştii să te dai de-a tumba şi că poţi ridica multe oci de bere şi de fer ?... Sărmane cartoflariule ! Xu ştii că acolo sînt acrobaţi care pot să-ţi fie profesori în meşteşugul paiaţilor!... Tu poţi, de pildă, ridica 50 sau 80 de ocă de fer; iar acolo sînt vcinici care umflă stări întregi! Tu ştii să te dai peste cap; iar acolo sînt paiaţi care ştiu a să da, nu numai ei însuşi de-a tumba, dar a da şi pe alţii peste cap!... Nu-ţi cerca norocul în Iaşi, nefericitule şonţ ! că-i muri de foame... Vin. mai bine cu mine şi haideţi amîndoi să facem o asociaţie pentru ca să speculăm nevinovăţia provinţiaJilor... Tu te-i face că-mi eşti rob, şi eu te-oi arăta peste tot locul, ca pe-un sălbatic din America... li videa cît de bine-i fi priimit sul) numele de sălbatic, într-o epohă ca aceasta mai ales, unde oamenii civilizaţi sînt socotiţi de nebuni!“ Neamţul meu se uita la mine ca o broască la soare, şi, în sfîrşit, au priimit... De-atunci, slavă Domnului, ne curge bine laptele-n păsat!... Nu-i sat unde să nu cîştigăm cîte 50 de ouă şi cîte 10 pui de găină... Să trăiască şarla-tanismul!... El şi aurul sînt domnitorii veacului! Cine ştie dacă prin agiutorul lui nu voi agiunge un om însămnat ?... Poate să mă fac vrun prinţ... de Sadagura... (Văzînd pe Kleine Schwabe.) Iaca şi baron von Kleine Schwabe!... Bre... posomorit îi! SCENA III IORGU, SCHWABE (intră prin dreapta fcarte posomorit) Iorgu: Ce ai, măi neamţule, de ţi-ai zbîrcit sprin-cenile ? Schwabe: Am superar Ia inima. (Oftează.) Iorgu: Nu cumva te-au înecat vro cartoflă?... Trage o stacană de bere, că ţi-a trece. Schwabe: O ! niks Erdăpfel!... Mi-am adus aminte de un madam ce am iubit la Cernoviez! 5 Iorgu: Ce era? spălătoriţă sau bucătăriţă? Schwabe: Terţei, fel! spălătoriţ !... Nein... un madam de la Moldau. Iorgu: Ce spui, şonţule?... De la noi?... Cum o chema ? 10 Schwabe: Gahizen! iorgu: Gahiţa Rosmarinovici poate? Schwabe: Mein Got!... o cunoşti? Iorgu (în parte): Ha, ha, ha... Aista-i graful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana 15 Gahiţa? ha, ha, ha... t } * Schwabe: Ce rizi, domnule? Ich bin Baron... Iorgu: Nu te bosumfla, şonţule... Ian spune-mi: Gahiţa te iubea? Schwabe : O, ia!... şi eu pe dîns o iubeam mai mult 20 de chit cel mai bun Bier in Oesterreich. Iorgu (în parte): îmi vine-o idee... (Tare.) Măi neamţule, ce-ai zice dacă te-aş însura cu Gahiţa? Schwabe: Vai mir! te-aş învăţa ciubotăria. Iorgu: Ţine-o pentru tine... Şi du-te-acum de te 25 găteşte ca să începem reprezentaţia!... Mai pe urmă îţi făgăduiesc să te pun la cale. Schwabe: O! ich danken! (Iese prin dreapta.) SCENA IV Iokgu: Auzit-ai gust din partea Gahiţei? Să se drăgos-30 tească... cu cine? cu şvabul meu!... Mă miram eu de ce-i era aşa de dragă ţara nemţască ?... Ar avea haz să-i însor... Dar... cu chipul acesta scap pentru totdeauna de Gahiţa, cu toate c-am numit-o înger Uitelaire... Să te ferească Dumne-35 zău de îngeri, cînd se îndrăcesc de-ţi stau nă- paste !... 52 SCENA V IORGU, ŢĂRANII (ieşind din crîşmă) Iorgu: Veniţi, oameni buni... nu vă temeţi... veniţi mai aproape, că doar nu-s privighitor... şi eu sînt 5 om pămîntean ca şi voi!... Auzit-aţi de vestitul Cocus Mocus imperator ce-au sosit acum din America, aducînd cu dînsul un om sălbatic? Ţăranii: Ba nu, giupîne. Iorgu: Eu sînt acel vestit vrăjitor!... şi ştiu să proo-10 rocesc tot ce are să se întîmple peste două sute de ani. Ţăranii : Ian auzi poznă şi minune! Iorgu: Dacă vreţi, vă pot spune la fiecare ce-o să păţască pănă mîni... dar fiindcă nu vreţi, apoi 15 v-oi arăta omul cel sălbatic care mănîncă. foc şi bea smoală clocotită... Hai, duceţi-vă de daţi de ştire stăpînilor voştri şi tuturor boierilor vecini, ca să alerge degrabă aici, să vadă minunea minunilor ! (în parte.) Minciuna minciunilor. 20 (Ciţiva ţărani ies.) Iorgu: Nu uitaţi însă a le spune ca să aducă svanţihi fără bortă şi galbini netăieţi, pentru ca să cerce ei însuşi cu ce plăcere sălbaticul mănîncă bani... Eu mă duc să mă gătesc; dar vă înştiinţăz să nu 25 căscaţi gura prea tare de mirare, pentru că săl- baticul are patimă pe guri căscate. (Iese prin stînga.) SCE>'rt VI CÎŢIVA ŢĂRANI şi ŢĂRANCE 30 Un ţăran: Aţi auzit, măi?... zice că bea smoală! Alt ţăran: Mări, las', măi Ioane, nu mai crede... Minciuna nemţască, ca şi cea boierească, trece-n ţara ungurească... ştii vorba ceea... 53 Cel dintîi: Ba zău, mai ştii ce?... Nemţii iştia sînt cu dracu... Cel d-al doilea: Poate de-aceea îi şi ie dracu păn’ în sfîrsit... i SCENA vii ŢĂRANII TOŢI, GÎNGU, DAMIAN, PRIETENI (întră toţi prin stingă.) Damian : Ce ziceţi, măi proştilor, de Cocus Mocus şi de sălbatic ?... unde-i ? să-l văd şi eu cum mănîncă foc şi bea smoală clocotită?... auzi poznă, măi Gîngule ? Gîngu: Cine? Elenuţa?... sărmana!... toata ziua plînge de cînd am aflat că şi-au perdut pe Iorgu, logodnicul ei. Damian: Nu-mi mai pomeni de el, că mă supăr. Gîngu: Ei, da şi tu te-ai arătat prea aspru... ce dracu!... Iorgu-i tînăr şi trebuie să-i iertăm dacă-i zburdă inima... Adă-ţi aminte ce făceam noi cînd eram de vîrsta lui... cînd beam vutca în fesuri şi-n papucii cucoanelor... Damian: Foarte bine; dar pentru ce să mă-nşale?... de ce să-şi lepede numele tătîni-său ?... de ce să facă datorii ca un boier mare?... Auzi!... monsiu Rosmarinovici şi nu Damian!... asta, frate, nu i-oi ierta-o niciodată... Cine se ruşinează de numele tătîni-său nu merită să fie nici om!... De-aceea l-am lăsat şi eu pe mînile comisarilor... doar i s-a mai linişti sîngele şăzînd cătăva vreme la răcoare. Gîngu: Aud?... să se-mpuşte?... mai ştii ce?... Ea!... se poate... Tinerilor de astăzi nu le prea sufli-n bors... j Damian: Ce vorbeşti, surdule, de împuşcat?... El!... Iorgu!... Ba să ferească Dumnezău!... Auzi?... Gugulea moşului!... să-l ferească Dumnezău ! (Se preumblă turburat.) Un ţăran: Cucoane Enachi, s-aude-o poştă. Damian: Cine să fie? Kiulafoglu (în culise)'. Ma staso, Zoiţa, psihi mu, se vino si eu, ţe fuzi asa iute? ca o căpriţă? 5 Damian: îi comisul Agamemnon... SCENA VIII Cei denainte, ZOIŢA, KIULAFOGLU (urmărit de un slujitor ce-i ţine ciubucul.) Kiulafoglu : E! natos si veru Enaki! Ma cum de te 10 intilnesco aiţe? Damian: Da d-ta, arhon comise, de unde şi pană unde?... Iată şi cucoana Zoiţa!... Sărut mînile, cucoană Zoiţa. Kiulafoglu: Ego sinto ispravnicos telos panlon!... cu 15 mila lui Dimnezeu m-am facuto ispravnicos la ţinutul aţesta; ke acum vin de la Iasi ca se mi sui pe scauno ispravniţiei!... Am munat tata-reste... Adecă chind zic tatareste, eţi vine vorba, dioti caii de poţta nu mergo niţi cavintul, niţi 20 ca ghindul, tna ca... nu stiu ţe... Deziaba suru- zii... dos tu ke dos tu cu harapnico! dimialor din pas nu iese... din priţina ke nu stiu care filo-soîos a ziso: inţet merzi, mai departe azunzi!... Se vede che aţei filosofos nu se făcuse niţi o data 25 ispravnicos... ha, ha, ha!... Ma se nu spuneţi, ma rogo, che am riso de poţte, pentru che ma cam temo de chihai... Damian: N-ai frică, arhon comise... La noi, ce întră pe-o ureche iese pe alta. 30 Kiulafoglu: Nu de alta,/î7e, tna fiind che sinto ispravnicos. .. inţalezi?... Chind nu eram in sluzba, avem tota voie se racnesco... si racneam chit septe, dioti eram patriotis. Patrida frate!... alt cuvint nu-mi iesa din gura... omos tor a... inţa-35 Iezi! Damian : Da cum nu ?... lupul cînd vrea să se apropie de turmă latră ca cînii păn' ce prinde oaia. 5o Kiulafoglu: Sss!... sas parakalo, frate... nu vezi che sinto ispravnicos?... ma se lasemo asta... Spune-mi unde ma gasesco, si cum se faţe de te intilnesco aiţi lingă poţta, in mizloco drumului? 5 Damian: Aici sîntem la moşia lui Gîngu, unde am venit de vro două zile ca să sărbăm ziua Marghioliţii. Kiulafoglu : Pios ?... Ghingos ? Damian: Nu-1 cunoşti?... Iată~l. io Kiulafoglu (cu un aer de protecţie): A] Arhon Ghin- gos, mi pare bine, mi pare bine... Gîngu: Cîte fălci?... numai patru sute. Kiulafoglu (lui Damian, încet): Se vede che are podagra la urechi arhon Ghingos? (Rîde.) 15 Damian: Norocire pentru dînsul că n-aude toate dobi- tociile ce zic unii şi alţii. Zoiţa: Frate, d-ta stai la vorbă şi biata cucoana Gahiţă ne-aşteaptă-n trăsură. Kiulafoglu: Las-o se aştepte. 20 Damian : Ce zici, cucoana Zoiţă ?... Gahiţa-i cu dum- neavoastră? Kiulafoglu: Neski, fraţico... I cocona Gahiţa ne-a rugat-o, chind ne-am pornito de la Iasi, ca s-o luam cu noi, ke s-o aduţem inapoi la casa dimi-25 sale... Ma ţe nebuna kira!... A!... me sinho- rese... uitasem che-ţi este nepoţica... ha, ha; ha... Damian: Lasă şaga, arhon comise, că mă supăr. Kiulafoglu: Ţe berbanto! Se ne insale, si pe Zoiţa, 30 si pe mine, si pe d-ta, si pe toţi!... Ti puskis! Ma pes mu, ţe ai mai facuto cu el?... l-ai scoso de la adzie?... Damian: Ba nici n-am gîndit. (Se aude în culisa din dreapta trimbiţe şi o dcbă.) 35 Kiulafoglu: Ţe este asta? nu vine oare vreo urdie de turţi? Damian: Nu te teme... Se vede că tot îţi aduci aminte de la Sculeni? Kiulafoglu: Katergari!... ha, ha, ha. . 56 SCENA IX Cei denainte, IORGU şi SCHWABE (întră prin dreapta întovărăşiţi de doi cameni îmbrăcaţi ca şarlatani, din care unul sună dintrîmbiţă şi cellalt dintr-o dcbă. Schwabe este în costum 5 de acrobat.) Iorgu (în parte)-. Valeu!... moşu-meu aici!... am păţit-o... Kiulafoglu: Ţe kabazliki asta, arhon Enaki? Damian: Aşteaptă că-i videa. (Lui Iorgu.) Domnule, 10 am auzit că vrei să ne-arăţi nişte lucruri de pe ceea lume. Iorgu (în parte): Nu mă cunoaşte... curaj! (Tare.) Oameni buni! (în parte.) Ce dracu! parcă şi-au dat cuvînt cu toţii... Iată şi Gîngu, şi Kiula-15 foglu, şi Zoiţa... numai Gahiţa lipseşte, din norocire. (Tare.) Creştini blagosloviţi!... Damian (în parte): Curios glas! Iorgu (suindu-se pe o laiţă): Oameni buni! boieri, ţărani, ţigani, jidani!... Gătiţi-vă urechile şi ochii, 20 că o s-auziţi şi să videţi lucruri care n-au văzut neam de neamul vostru!... Eu sînt vestitul Cocus Mocus imperator, care-am încungiurat pămîntul ş-am trecut peste nouă mări şi peste nouă ţări. Damian: Chiar ca Făt-Frumos din poveste. 25 Iorgu: Tocmai!... Eu ştiu toate descîntecele de dragoste şi de diochet şi pot prooroci viitorul!... Am descîntat în Iaşi şi în Bucureşti cîteva cucoane de sluţenie şi le-au trecut... Am descîntat de dragoste unei babe de 60 de ani şi peste 5 minute 30 au văzut viind pe iubitul ei călare pe prăjină... prăjina însă era de aur !... Am descîntat cîţiva patrioţi de tălhărăşug... (în parte) şi tot tâlhari au rămas!... Kiulafoglu: Bre, bre, bre! ţe mora stricata! 35 Damian: Auzi, măi Gîngule? Gîngu: Ce să fie, franţuz?... ba-i neamţ. Iorgu: Am descîntat... Damian: N-auzi, domnule, nu ştii să descînţi şi de lehăit ? 57 Iorgu : Am descîntat şi de lehăit pe oarecine care poartă minciuni pin casele oamenilor, răstălmăcind toate lucrurile în rău, şi i-au crescut 70 de puşchineţe pe limbă. Dar toate aceste nu-s nimica, oameni buni!... ştiinţa mea cea mare stă în proorocii. Damian: Lasă, domnule, proorociile mai pe urmă... Arată-ne acu ce-ai să ne-arăţi... Nu ne trece vremea cu vorbe. Iorgu: Foarte bine. (Arăiînd pe Schwabe.) Vă arăt acum un om sălbatic din codrii Americei, care-au venit înot pin Ocean păn-în Europa... El îi ficiorul împăratului Ghildiririm Kleaf-kleaf! ş-au fugit din palatul tătîni-său, pentru ca să vie să facă voiajuri pin Moldova... fiindcă auzise că-i o ţară foarte poznaşă... adică o ţară unde se fac multe pozne... Acest tînăr şi interesant străin are o mare procopsală, căci au fost crescut în Academia Azbucovniană, unde pintre multe altele au învăţat a să da de-a tumba, a să acăţa pe frînghii şi a rîdica mii de ocă de fer în mîni... Damian : Frumoasă poveste, dar mare minciună! Iorgu: El se hrăneşte numai cu jăratic, şi bea numai smoală clocotită!... în ţara lui doctorii au hotărît că acest soi de hrană prelungeşte viaţa şi că împuterniceşte vinele întocmai ca apa răce. Iată, spre pildă, tînărul Ghildiririm Kleaf-kleaf!... el au dobîndit o putere atît de mare... încît acum poate să ieie tumul Trisfetitilor în spinare şi să fugă cu el păn’ la Hîrlău... Damian: îşi bate gioc de noi şonţul! (Tare.) Ian aşteaptă, domnule... De vreme ce zici că sălbaticul mănîncă foc... să-l videm şi noi... (Cătră un ţăran.) Du-te, măi, în crîşmă de adă un tăciune aprins. Iorgu (în parte): Au păţit-o neamţul!... (Tare.) îi de prisos să mai aducă foc, pentru că sălbaticul îi sătul... Ţi-i foame, americanule? Schwabe: Ia. Iorgu: Auziţi că nu?... Nu-i e foame. Ţi-i sete? Schwabe: O, ia. Iorgu: Nici sete. Damian: Ian să-ţi spun, măi neamţule... după cîte înţăleg, tu vrei să ne-nşăli... Ori începe comedia şi lasă vorba, ori îţi trag o bătaie de cele sfinte. 5 Iorgu (în parte)1. Ar avea haz să ieu un kaftan... (Tare.) De vreme ce-i treaba pe ciomag... apoi încep îndată. (Cătră trîtnbiţaş şi toboşer.) Cîntaţi uvertura. (Trîntbiţaşul şi dcbcşerul sun din instrumentele Ier.) to Damian: Destul, că ne-aţi asurzit. Iorgu: Se vede că nu vă plac concerturile?... Fie !... Tăceţi, măi! Acum înalta nobleţă şi onorabilul public sînt poftiţi a şădea, căci comedia are să înceapă... Vestite Ghildiririm Kleaf-kleaf!... ein< 15 zwei, drei... marş... (Schwabe face „braţele de fer".) Iorgu: Vă rog, domnilor, să însămnaţi puterea vinelor prin care sălbaticul se pune în poziţie orizontală... Această exerciţie se numeşte „braţele de fer“ 20 sau spînzurătoarea... Cine din d-voastră doreşte a să spînzura... este rugat a să grăbi, pentru că o să trecem la „rotirea de moarte". Damian : Ce zici, măi Gîngule ?... ai gust să te spîn-zuri? 25 Gîngu: Ian nu vorbi de-aieste, măi Enachi... Fă-ţi cruce mai bine. (Schwabe face „rotirea de moarte".) Iorgu: Iată „rotirea de moarte"!... Această exerciţie primejdioasă au atras laudele tuturor capi-30 taliilor din lume, (în parte) pe unde n-am trecut !... Bravo, bravo, americanule !... Domnilor, vă poftesc să bateţi în palme. (Toţi bat în palme.) (Schwabe face „piciorul de fer".) Iorgu: Exerciţia aceasta este numită „piciorul de 35 fer“... Toată puterea stă în vîrful călcăiului... Vestitul Ghildiririm Kleaf-kleaf va ridica deosebite greutăţi, precum şi un bou de cîţiva viţei... Nu cumva aveţi, domnilor, o asemine vită la îndă-mînă? 59 Kiulafoglu: Ha, ha, ha... isos che socoti, anoite, che purtamu zirezi de boi ist to buzunari? Iorgu: In locul boului, dacă vrei, te poate ridica pe d-ta. 5 Kiulafoglu: Du-te is to diavolo, puski! (La finele acestui eserciţiu se aude vccea Cahiţci.) Gahiţa (în culise)'. Monsiu Agamemnon, monsiu Kiulafoglu. Iorgu : Ce-am auzit ? Glasul Gahiţei! io Damian : îra! Biata cucoana Gahiţa!... aţi uitat-o-n. trăsură... Haideţi s-o aducem aici. (Toii se duc în fund, înaintea Gahiţti.) Iorgu (încet, lui Schwabe): Ai auzit ceva, neamţule? Schwabe: Ia!... am auzit un glas care m-a petruns 15 in das Herz. Iorgu: Norocul s-apropie de tine, măi şonţule... fugi de te-ascunde. Schwabe: Ich verstehe nicht. Iorgu: Gahiţa von Rosmarinovici vine aici. 20 Schwabe: MeinGott! Iorgu: Fugi degrabă să nu te vadă, că de te-a cunoaşte sîntem prăpădiţi. Schwabe (alergînd în crîşmă): Sapperment! noch ein-mal!... fort... 25 S C E N A X Cei denainte, GAHIŢA (viind din fund) Gahiţa: Frumoasă politică... Monsiu Agamemnon... Bravo... vă duceţi şi mă lăsaţi în mijlocul drumului, de vă aştept un ceas. 30 Kiulafoglu: Nu-i vina nostra, kera mu... Ma a lui arhon Enaki, care ne-a ţinuto cu de-a sila. Gahiţa (văzînd pe pitarul Enachi, coboară ochii): Cuconu Enachi!... Damian: Nu-ţi coborî ochii, dragă cucoană... cele 35 ce-au fost s-au trecut. 60 Kiulafoglu: Omos bine che ai venit si d-ta, cocona Gahiţa, ca se vezi omul aţei selbatico, care faţe o mulţime de kabazlikia. Gahiţa: Ce om sălbatic? Kiulafoglu: Ma pu ine, bre? Damian: Ba ca zău, unde-i?... ce s-o făcut? Iorgu: Nu vă îngrijiţi de el c-a veni acuş... S-o dus să-şi răcorească gîtul c-o stacană de smoală. Kiulafoglu: Lipon, ţe mai sidem aiţe?... as parne si noi, se ne recorimo... Iorgu: Mai staţi că încă n-am sfîrşit comedia... Acum au să înceapă proorociile... Cine vrea din d-voastră să-i spun trecutul şi viitoriul?... Eu, vestitul Cocus Mocus imperator, am proorocit de mult că are să vie o vreme unde oamenii au să meargă pe brînci şi, slavă Domnului!... azi videm mulţi culbeci cu feţe de om. Am proorocit iar că vînzătorii au să fie schimbaţi în măgari, şi moldovenii în... jidani!... Am proorocit unui însurăţel că femeia lui... Kiulafoglu (mînios): Cum indreznesti, katergari, se vorbeşti de surăţei me katigoria ?... Nu stii che si eu sinto suraţelos? Iorgu : Ba eşti sur cumsecade, nu surăţei. Kiulafoglu: Ghidi, puski... Moi sluzitori, umfla la dinsu. Damian: Ian lasă-1, arhon comise, să sfîrşască... (Lui Iorgu.) Ziceai, domnişorule, că ştii să spui toate lucrurile trecute şi viitoare ?... Spune-mi dar mie, unde se găseşte acum Iorgu, nepotul meu? Iorgu : El se află aici în sat. Damian: Minciuni spui, şonţule, că-i la Iaşi, închis la agie... Auzi cum le croieşte ! Iorgu: Ei, pui rămăşag că eu, vestitul Cocus Mocus imperator, îţi aduc pe Iorgu aici păn-într-un sfert de ceas? Damian: De la Iaşi în 15 minunte?... cale de 5 poşti? Kiulafoglu: Cu caii de poţta de-acum, ţe nu se pote ! Iorgu: însă, dacă m-oi ţinea de cuvînt, d-ta să-l ierţi pe Iorgu şi să-i plăteşti toate datoriile... Damian: Iar de nu? Iorgu: Să mă faci chisăliţă de bătaie. Gahiţa: Mă mir, mon cher arhon pitar, cum de stai ca un prost de-1 asculţi?... Nu vezi că domnişorui 5 vrea să ne ieie în rîs cu minunile d-sale?... D-lui socoate poate că nici unul din noi n-au făcut voiajuri. Iorgu: Ştiu, dimprotivă, cucoană Gahiţă, că d-ta ai fost la Cernăuţi. 10 Gahiţa: Cine ţi-o spus-o? Iorgu (apropiindu-se de Gahiţa, încet): Baronul von Kleine Schwabe. Gahiţa: Oh ciel! îl cunoşti? Iorgu: Pe cine nu cunosc eu? 15 Gahiţa: Oare... nu l-ai putea şi pe dînsul aduce de la Cernăuţi... tot în 15 minunte? Iorgu: Şi mai degrabă, dacă vrei. Gahiţa: Cum nu? mai vîrtos, te poftesc. Damian (căutînd la ornic): Domnule, au trecut zace 20 minute!... îţi mai rămîn încă cinci... dacă-n vremea asta n-a veni Iorgu... te stropşesc. Iorgu: Bunătatea d-tale... Staţi puţin să-mi fac des-cînticul. (Face semne cabalistice cu băţul.) Cocus Mocus imperator, ein, zwei, drei... (în parte.) 25 Să vii, Iorgule, să mă scapi de bătaie, că de nu-i veni, îi rău de pelea mea. Damian: Şfertul o trecut... Unde-i Iorgu, şonţule? Iorgu: Acuş trebuie să vie. Damian: Pe dînsul, băieţi... învăţaţi-1 să-şi mai bată 30 gioc de creştini. (Teii se răped spre Icrgu.) Iorgu: Ho, ţară! să-mi sfîrşesc descînticul... Marş, pantalon, ein Cocus, zwei Mocus, drei imperator... (în parte.) Marş şi tu, Iorgule, că atît îi scăpa-35 rea ta. (Tare.) Marş, pantalon... (Fuge iute pintre oameni, de întră în crîşmă şi închide uşa după el.) Damian: Nu-1 scăpaţi, flăcăi; stricaţi uşa şi mi-1 aduceţi aici, ca să-i dau un pantalon pe spinare. 62 (Cifiva ţărani te încerc să deschidă uşa.) Kiulafoglu (furios): Ai vazuto maskaraliki! se ne rida un sonţi pe toţi, si mai ales pe mine care sinto coscoze ispravnicos!... prindeţi-1, moi. 5 Gahiţa (furioasă): Infame charlatan! să mă facă să cred că-mi aduce pe Kleine Schwabe!... Damian (la ţărani): Da ce dracul!... nu puteţi da gios o biata uşă?... Ian să-mi pun eu umerile... Măi Gîngule, vin de ne-agiută şi tu. io Gîngu: Ce să faci?... să dai foc casei?... Da cum, Doamne iartă-mă, să-mi arzi crîşmă. (Uşa se deschide şi decdată se înfăţişează Icrgu şi Kleine Schwabe, schimbaţi în haine civile. Iorgu merge de pică ir, genunchi la nicşul sdit, şi Schwabe dinaintea Gahiţet. ) 15 Toţi: Ce minune-i asta? Damian: Iorgu, aici? Gahiţa: Kleine Schwabe! oh ciel! Iorgu: Ai făgăduit să mă ierţi, moşule!... Schwabe: Ah! liebe Gahizen! 20 Damian : Bre, bre, bre ! Kiulafoglu : Bre, bre, bre ! ţe boţcarie ! Damian (ridicînd pe Iorgu): Parcă nu-i lucru curat... Da spune-mi, măi băiete, cum ai scăpat de la agie ?... cum şi cînd ai venit ? 25 Gîngu: Măi Enachi, crede şi nu cerceta... Nu vezi că giupînu Mocus era dracu pe uscat?... (Tcţi îşi fac cruce, zicînd: „Piei drace!'') Kiulafoglu: F ev glie satana... Ma ţe s-a facuto kir Mocus ? 30 Un ţăran (aducînd costumul vrăjitorului din crîşmă): Iaca, cucoane... numai pielea i-o rămas. Zoiţa (în parte): Pare-mi-se că nici vrăjitorul nu-i departe. Kiulafoglu: Na scaso an den itan Skaraoţki!... Zoiţa, 35 Zoiţa... vin’ lingă mine, se nu te umfla o diavolos cornoratos. Iorgu (în parte): Ba că chiar!... scapă de unul şi dă peste altul... (Tare.) Nu vă mai spărieţi degeaba... Mai bine haideţi cu toţii să sărbăm 40 ziua astă fericită în care un copil nebun au cîşti- 63 gat iar iertăciunea şi dragostea moşului său... (Cătră Gîngu.) Unde mi-i logodnica, cucoane Gîngule? Gîngu: Acasă... caută-n cărţi. Iorgu: Prietinilor!... vă poftesc peste trii zile la nunta me cu duduca Marghioliţa, fiica sulge-riului Gîngu. Gîngu: Ura!... strigaţi ura, măi! Ţăranii : Ura! Gahiţa: Totodată, domnilor, vă poftesc şi eu la nunta me cu d-lui baronul von Kleine Schwabe. GÎngu: Ira! Ţăranii: îra! Damian: Dec !... da aista de unde-o ieşit? Iorgu (încet, moşului său): Ţi-oi spune mai pe urmă... Schwabe: Liebe Gahizen! du bist meine Lieben! Gahiţa: Pour toujours? Schwabe: Tuşur! Iorgu (încet, Gahiţei): Vrea să zică noi sîntem cfit de-acum? Gahiţa (furioasă): Monstre! GÎngu: Măi Enachi!... ştii ce?... De vreme ce Iorgu tău s-o îndreptat pe calea adevărului, hai să tragem o horă cu toţii. Damian : Mări, bine zici, surdule... Unde-s scripca-rii?... Iată-i... Ian ascultaţi, dancilor... să-mi cîntaţi o horă de cele bătrîneşti, cum le plăcea părinţilor noştri. (Scripcarii cînt hcra. Damian, Gîngu, Zeiţa, prietenii şi ţăranii se prind la jcc.) Damian: Măi, Iorgule!... da tu nu vii să joci? Tot nu-ţi plac obiceiurile noastre? Iorgu: Ba acum îmi sînt dragi... Acum ştiu să preţuiesc bunătăţile care ne-au rămas de la strămoşi şi să deie Domnul să le păstrăm totdeauna, pentru ca să rămînem tot români şi să ne fie dragă ţara noastră!... (Se prinde în horă.) Toţi: Ura!... să trăiască Moldova! (Ttji jcc hora, afară de Kiulajtghi care trage ciubuc deoparte; Gahi/a şi Kleine Schwabe jcc valţul împregiurul herei.) COR FINAL Sint român şi tot român Eu în veci voi să. r&mîn! Ţara noastră să trăiască Şi-n veci steua să-i lucească! (Cortina cade.) CREDITORII PERSOANE AI.ECU YERIŞANr, actor D-la AGLAE, actriţă TACHI JĂVRESCU 5 UN CROITOR FRANCEZ UN CIBOTAR NEAMŢ UN COFETAR GREC UN ZARAF JIDOV UN TUTUNGIU ARMEAN 10 UN DROŞCAR LIPOVAN UN FECIOR CREDITORII COMEDIE ÎNTK-l N ACT Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul artiştilor români, la anul 1844. Scena se petrece în Iaşi. Teatrul reprezintă o odaie cu patru uşi; două in fund, din care una duce afară, şi alta într-un cabinet; iar celelalte două, în dreapta şi-n stînga. O masă în dreapta, pe care sînt două luminări stinse, chibrituri şi un bust de ipsos; o canape în stînga şi o masă între uşile din fund. SCENA I Alecu (ţiind o broşură în mînă): Bată-1 cucu de rol, că greu îi de-nvăţat!... şi păn’ desară trebuie negreşit să-l ştiu, c-apoi dau cinstea pe ruşine... Desară-i beneficiul Aglăiţei şi giucăm la teatru o tragedie în 5 acte; Amorul şi eroismul... Eu am rolul cel mai însămnat! rol de împărat înamorat !... Am să fiu încoronat, cu hlamidă îmbrăcat şi cu sceptru înarmat... numai de n-aş fi şuierat... Bre ! de cînd învăţ versuri de rost m-am făcut şi poet!... încalţe de mi-ar aduce vrun folos poezia! de m-ar plăti de creditori... de m-ar scăpa de-aceste lighioi înfricoşate ce m-alungă zi şi noapte cu socotelele încărcate!... 69 10 Eu mă mir de ce Dumnezău au zidit trei dihănii în lume?... muştele, ţînţarii şi creditorii!... şi mă mir încă mai mult de ce oamenii care-au aflat chipuri de a să dezbăra de muşte şi de ţînţari nu caută vrun mijloc de-a stîrpi şi creditorii de pe faţa pămîntului. Dac-aş fi un împărat, aş da poroncă să le frigă ochii la toţi... cu toate că şi fără asta ei ne încarcă tot cu ochii închişi... însă apropo de împărat, ian să-mi cerc rolul de pe desară. (Declamă, cetind în brcşură.) „Ce-mi foloseşte viaţa, şi tronul, şi puterea, Cînd, vai! în al meu suflet s-a încuibat durerea ? Eu sînt puternic, mare; sînt domn, sînt împărat 1 15 Popoarele se-nchină la glasu-mi adorat. Cu un cuvînt din gură-mi . . . pot să răstorn o lume. Şi, amar mie! tremur . . . cu, tremur la un nume! Dar acel nume gingaş, sînt, dulce, îngeresc, E a fiinţei blînde pe care o iubesc! 20 (Intinzînd braţele spre figura cea de ipsos. ) O! tu, necunoscută şi mult frumoasă floare! Tu ce trăieşti departe de razele-arzătoare Care-ncunună fruntea eroilor slăbiţi ..." (Vorbit.) Ce fel? slăbiţi?... A! slăviţi... 25 A dracului buche! „Care-ncunună fruntea eroilor slăviţi; Pentr-o singură rază din ochii-ţi mult iubiţi, Pentr-o zîmbire dulce, ş-o dulce mîngîiere, Aş da şi tron, şi sceptru, şi viaţă, şi putere. 30 Vină! l-a ta poroncă eu voi să mă supun. Eu voi pe a ta frunte corona să depun!“ (Pune chilia lui pe capul bustului.) SCENA II ALECU, AGLAE (intrind pe uşa din fund.) 35 Aglae: Ha, ha, ha... Bravo, bravo! Desară publicul are să te turtească sub coroane de flori. 70 Alecu: Tu eşti, Aglăiţă? Aglae: Eu şi cu mine, puiule... Am venit ca să facem o repetiţie împreună. Alecu: Bine-ai făcut, pentru că desară are să se 5 hotărască soarta noastră dinaintea unui public întreg. Aglae: Desară au să ploaie coroane şi bucheturi cu răvaşe de amor... pline de ah, mor! Alecu: Ce zici?... Ţi-au aruncat vrodată cineva 10 vro declaraţie în obraz? Aglae: Zi mai bine în ochi, că ş-acum mă doare cel stîng. Alecu: Cum? Aglae: Ştii, mai dăunăzi, cînd am giucat comedia ! 5 cea în trei acte ?... La sfîrşitul piesei publicul m-au chemat; dar, cînd am ieşit, deodată, nu ştiu cine s-apucă şi-mi trînteşte peste ochi coş-coge buchet, care mai că nu m-au chiorît. Alecu: Vrea poate să ţi-1 bage în ochi, pentru ca să 20 vezi răvaşul ce era înuntru. Aglae: Aşa se vede... căci, în adevăr, în pomenitul buchet era o declaraţie de amor plină de foc... un pîrjol întreg. Alecu: Şi... nu ţi-au fript inima?... 25 Aglae: Ba nici măcar nu mi-au pîrlit-o. Alecu: Unde-i răvaşul? Aglae: Iată-1. (Citeşte ) „Frumoasă Melpomenă!“ Alecu: Bre! ştie şi mitologia. Aglae: De vreme ce-i bătrîn, cum să nu cunoască '>0 vechimea? (Citeşte:) „Frumoasă Melpomenă! De cînd te-am văzut, mă usuc la focul dragostei pentru mata. Peptul meu s-au prefăcut într-un jăratic ce mă chinuieşte peste măsură." Alecu : Sărmanul! 35 Aglae: „Scapă-mă, că mor!... Sufletul meu arde... arde mai avan decît focul cel mare din Sărărie. De vrei să fii pentru mine ca o tulumbă cerească, eu sînt gata a face toate jărtfele... toate! pentru mata, scumpa mea Afrodită." ■îO Alecu: Trebuie să fie vrun pojarnic. Aglae: Iscălit: Taki Jăvrescu. îl cunoşti? 71 Alecu: Ba m-au ferit Dumnezău! Dar tu? Aglae: Astăzi, cînd am ieşit de la repetiţie... un soi de provinţial, ca de vro cincizăci de ani, s-au apropiet de mine şi mi-au pomenit de buchet şi de răvaş. Alecu: Tocmai el a fi fost, Jăvrescu. Aglae: Tocmai, dar. Pe urmă mi-au cerut voie ca să vie să-mi facă vizită, şi eu l-am poftit desară aici; ha, ha, ha... Alecu: Cum! La mine? Aglae: La tine! I-am spus că şăd aici... Cum îţi pare, să-l vezi desară că vine, în vreme ce noi om fi la teatru !... şi-n locul meu să găsască?... Alecu: Păreţii goli? Aglae: Ba nu. (Arătînd bustul de ipsos.) Iată persoana care l-a priimi şi căria va putea spune în toată voia jăraticul ce-i arde inimioara... Dar, ian spune-mi, îţi ştii rolul pe desară? Alecu : Mai am încă o scenă de repetat... scena în care te omor. Aglae: Hai s-o repetăm împreună. Alecu: Haide... însă n-am pumnar şi nu ştiu cu ce să te îngiunghii. Aglae: Ţine evantailul meu. Alecu: Dar coronă? Aglae: Pune capela mea... (îi aşează rîzînd capela pe cap.) Parcă eşti un muţunachi. Alecu (rîzînd): Ar avea haz să mă înfăţoşez aşa desară pe scenă. Pune-te la locul tău şi te fă că eşti nevinovată... dacă poţi. Aglae: Ce fel, dacă pot?... Nu-mi spui că eşti isteţ, să te cred? Alecu: Crede şi nu cerceta. ALECU (viind din fund, declamă) „ Ascultă-mă, copilă! Un împărat ce ţine A lumii soartă-n mină . . . acum, tremurind, vine Să-nduplece-al tău suflet, să ceară mila ta!“ Aglae (rîzînd): Vrei pomană? na-ţi un fifirig. Alecu: Ian lasă şaga acu, soro... „Eu te iubesc, copilă. Ah nu te-nspăiminta D-acest cuvînt, vai mie! Numai Dumnezeu poate 5 Durerea să măsoare şi lacrimile tcate, Ce simte al meu suflet, ce cchii-mi au vărsat De cînd amorul aprig în sînu-mi a intrat ! Dar; te iubesc şi sufăr ! Nu te-ndura, copilă . . . Eşti înger, şi ca înger tu trebui să ai milă. 10 AGLAE Glasul slăvirei tale, măreţe domnitor, în inimă-mi aduce cutremur şi fiticr." Alecu: Ce fel? fuior? Aglae: Vream să zic fior... Mi s-o încîlcit limba. 15 „Eu sînt o biată fată, o tristă orfelină Crescută prea departe de-a tronului lumină. Sceptrul nu se cuvine să-ncarce mîna me, Şi pentru a me frunte ccrcna e prea gre." Ie sama să nu-mi boţeşti capela. 20 ALECU „Tu mă urăşti pe mine! Ah! altă nu-mi rămîne Decit să caut mcartea . . . AGLAE Nu te urăsc, stăpine. 25 Eu îţi slăvesc puterea . . . mă-nchin in prejma ta. Cad în genunchi şi tremur . . . ALECU De-ai vrea a m-asculta, De-ai vrea să curmi durerea ce inima-mi apasă, 30 M-aş face eu supusul şi tu împărăteasă; Lumea, întreaga lume, cînd ei te-aş arăta, Uimită, la picioare-ţi îngenunchetă-ar sta. Taci însă? ... O idee în minte-acum îmi vine . . . Ori tu iubeşti pe altul, ori mă urăşti pe mine ! 73 AGLAE (cu spaimă ) Nu te urăsc, stăpîne . . . ALECU Pe altul dar iubeşti ? A! înţeleg acum de ce tu nu primeşti Nici sceptru, nici coronă ... A! sceptrul ţi se pare Prea greu, şi pentru tine corona me prea mare? Dar ştii, nenorocito! că pot cu un cuvînt Să fac, de viu să intre iubitu-ţi în mormînt ? AGLAE (îngenunchind ) Vii milostiv, stăpîne, pentru o biată fată. ALECU Pe cine iubeşti ? . . . spune! AGLAE Nu! ALECU Spune! AGLAE Niciodată ! (Cîntînd.) De mi-i pune Pe-un cărbune, Ibovnicul nu ţi-oi spune. ALECU (făcînd că o înjunghie) Mori, mori dar, ticăloasă! AGLAE Ah! Adă-mi un scaun să cad moartă. (Alecu-i aduce un fotoliu.) Pentr-al meu amor E dulce să-mi dau viaţa, e dulce ca să mor ! Parapanghelos .. . De-acum zi să-mi tragă clopotele .. . Am murit? (Se face că-şi dă sufletul.) ALECU 5 Ce-am făcut? Ce văd? sînge . . . Blestem! ea moartă, moartă I Şi eu i-am răpit viaţa . . . O! ticăloasă soartă ! Ce furie mult cruntă împins-a braţul meu ? Turbez; inima-mi arde . . . Moarte, ah, moarte vreu !" 10 (Aceste patru versuri, Alecu le declamă umblind ca un nebun pe scenă şi aprcpiindu-se de uşa din fund cu evantailul ridicat. Tocmai atunci intră jidovul zaraf şi, găsindu-se faţă-n faţă cu Alecu, se sparie de el şi fuge îndărăt, strigînd: „Ghevalt". Alecu rîde.) 15 Aglae (sărind de pe fotoliu): Ce este? Alecu: Litfa de zaraf s-au spăriet de mine ş-au fugit, parcă l-au umflat năbădaica... ha, ha, ha... Aglae: Auzi Iuda? Poate că venea să-ţi ceară parale? Alecu : D-apoi ce altă ?... Unde face vizită degeaba 20 vrun zaraf? Acestuia sînt dator vro treizăci de galbini, cu procent de 500 la sută pe an. Aglae: Şi ai de gînd să-i plăteşti vrodată? Alecu: Cît se poate mai tîrziu... Cu toate aceste însă vizita lui mă umple de groază, pentru că-mi 25 vesteşte vizitele tuturor creditorilor mei... şi-s cam mulţi, slavă Domnului!... Creditorii sînt ca locustele... cînd vine unul, vin sute şi mii. Aglae: De ce-i primeşti? Alecu: Da unde-i primesc, mînca-i-ar moliile!... 30 De cîte ori m-am închis în casă, pentru ca să scap de ei... De cîte ori am dormit pe aiurea... De cîte ori i-am dat afară!... în sfîrşit, astăzi mi-au scris doi din cei mai colţaţi că de nu le-oi plăti au să mă închidă. 35 Aglae: Să te-nchidă?... şi tocmai astăzi?... înaintea beneficiului meu!... Mai bine închide-i tu pe dînşii. Alecu: Cum nu i-aş închide, dac-aş putea?... La ocnă i-aş trimete. 75 i.: Aglae: Ştii ce?... Mi-au venit în cap o idee minunată. Alecu: Care? Aglae: Las’ pe mine, că te scap eu. SCENA III ALECU, AGLAE, CROITORUL Croitorul: Bonjour. Alecu: A! bonjour, domnule croitor... Eşti bine? Croitorul: Tres bine, merci. 10 Alecu: Madama-i sănătoasă? Croitorul: Senatos. Alecu: Dar copilul d-tale ce mai face? Croitorul: Care?... Napoleon?... Ah! est gaillard! Aglae (aducînd un scaun): Poftim, domnule... 15 Croitorul: Ah!... Madame... Aglae: Tragi ţigare, domnule? Croitorul: Cigarre?... merci. Alecu: Ce mai novitale spun gazetele franceze? Croitorul: Noi bătut pe Abdel-Kader. 20 Alecu: L-aţi bătut?... Bravo! Dar l-aţi scărmănat bine? Croitorul: Ui, bine... schermanat... ha, ha, ha. Alecu: Mă bucur... socot că de-acum s-a astîm-para... 25 Croitorul: Comment ?... para?... Oh! ui; vrem para. Iac' nota. Aglae: A! nota?... prea frumos! Vrei bani? Croitorul: Vrem. Aglae: Cît e numărul lor? 30 Croitorul: Comment? de l’or?... Ah! ui... de Vor. Aglae: Faci calambururi, domnule? Croitorul: Ha, ha, ha... Aglae (în parte): Te-oi face eu acuş de nu-i mai 35 rîde. (Tare.) Poftim de treci în cabinetul ist din dreapta şi aşteaptă-mă puţin că-ţi aduc banii îndată. 76 Croitorul: Vous, madame? Aglae: Dar, eu sînt vara lui Alecu. Croitorul (cu galanterie)'. D-ta, un vara formos ca un primavara. 5 Aglae: Ce se potriveşte... Poftim în cabinet. Croitorul: Poftim. (întră în cabinetul din dreapta. Aglae închide uşa şi ia cheia.) Aglae: Na calambur dacă-ţi place, franţuzule... L-am pus platcă pe unul. 10 Alecu: Bravo, Aglăiţă, eşti un înger. Aglae: Un lucru numai mă cam îngrijeşte. Tu ai numai trei odăi şi creditori o mulţime. Unde să-i închidem pe toţi? Alecu: Totul e să scăpăm de cei mai vajnici, măcar 15 pînă mîni dimineaţă, pentru ca să nu-mi facă vro şotie înaintea beneficiului tău. Aglae: De-aceea trebuie să-i primim pe toţi. Alecu: Ian să-i vezi cum o să curgă acum unul după altul ca furnicile. 20 Aglae: Las' că le-am gătit noi furnicar bun. Alecu: Ha, ha, ha... Cît eşti de nebună, Aglăiţă!... îmi vine să te sărut. (O sărută.) SCENA IV ALECU, AGLAE, CIBOTARl'L Cibotarul (văzînd pe Alecu că sărută pe Aglae): Sapperment, das ist gut! Alecu: Iată şi Herr Şniţel von Kaiserlik, ciubotariul care are cinste a să îngriji de picioarele mele. Cibotarul: Ia, ia... Eu am das Ehre să incalţ pe Herr Graf de doi ani acum, aber... parale... uics... Alecu: Crede, Herr Şniţele, că prin aceasta ai cîşti-gat mult în opinia mea. Cibotarul: Ce folos!... alt nu cheştigat nimic. Alecu: Şi asta puţin o socoţi Herr Kaiserlik? 77 Cibotarul: Sehr wenig. Alecu : A ! Şniţele dragă! te socoteam un ciubotar cu ambiţie; dar văd că m-am înşălat... Ai obraz de săftian. 5 Cibotarul: De seftian oder glanz, ist ales einz. Pof- tesc plateşt la mine sechs Paar ciubot. Alecu: Ei bine, ţi-oi plăti mai pe urmă, că n-am să fug. Cibotarul: Să fugi cu Stiefel a mele? Gott bewahr! 10 Alecu: Măi neamţule, ie sama cu cine vorbeşti, c-apoi te trimet la berărie. Cibotarul: La berărie?... Am fost acum la berărie. Alecu: De-aceea eşti cîrpit. Cibotarul (mîniindu-se): Ich nicht papuc, ich nicht 15 cherpit; verstehen Sie, mein Herr? Ich bin kaiserliche-koenigliche Stiefelmeister. Sapperment! Plăteşti? ori me duc la aghenţie? Aglae (în parte): S-o înferbîntat berea! (Tare.) Are dreptate domnul Şniţel; de ce-1 năcăjeşti de-20 geaba? Nu te mînia, domnule Kaiserlik... Nu vezi că Alecu vrea să te supere? întră mai bine în cabinetul ist din stînga şi mă aşteaptă acolo vrun şfert de ceas, c-oi veni eu singură să-ţi plătesc. 25 Cibotarul: A! so? gut, gut. Alecu (încet, Aglăiţei): Ce! vrei să-l închizi şi pe dînsul? Aglae (asemene): Nu cumva vrei să-l lăsăm ca să meargă la aghenţie? (Cătră cibotar:) Poftim, .30 domnule Şniţel, că eu aştept posesorul moşiei mele să-mi aducă cîştiul. Cibotarul: Sehr gut. (Intră în cabinetul din stînga. Aglaia închide uşa şi ia cheia.) Aglae: L-am pus în calup pe ciubotar. 35 Alecu: O! Aglăiţă, Aglăiţă! Dumnezău trebuia să te facă împărat, pentru ca să scapi lumea de creditori... Acum sînt sigur că nu m-or mai opri pănă mîni. 78 Aglae: Ba zău, nu prea... că bate nu ştiu cine la usa. Alecu:’ încă o lighioaie bălţată! Spune-i, dragă, că dorm. (Se culcă pe canape.) 5 SCENA V ALECU, AGLAE, TUTUNGIUL Tutungiul (închinîndu-se): Sărut muna la dumneta. Aglae: Ţist... nu face vuiet că doarme boieriul... Ce pofteşti? io Tutungiul: Puftim la mine plata pe opt oca tutun. Aglae: Doarme boieriul. Tutungiul: Aşa, bre! pacate al mef!... De cîte ori vin la mine aici, tot doarme!... bre! Aglae: îi zaif. 15 Tutungiul: Zaif... nu plăteşte; senatos... nu plăteşte! asta belea mare!... Vine, zeu, la mine sa cînta: Frunza verde mîr, pîr, valef pacate al mef! Aglae: Ei, las’ că ţi-oi plăti eu. Treci mai apoi. 20 Tutungiul: D-ta?... E! sa fie udaaciu la obraz a d-tale... Sărut muna. (Iese.) alecu (sculîndu-se şi întinzind mînile spre uşă) Du-te, Agop, aleargă pan’ te-i preface-n fum, 23 Şi tidva-ţi în ciubeicâ, şi oasele-ţi în scrunU Am scăpat şi de arman! slavă ţie, Doamne! Numai cofetariu-mi mai rămîne... poate că m-a fi uitat pe astăzi. scena vi ALECU, AGLAE, COFETARUL Cofetarul: Ba nicidecum, arhonia mu, cu toate câ d-ta m-ai uitat de tot pe mine. Alecu (Aglăiţei): Nu-ţi spuneam drept, Aglăiţo, că creditorii sînt ca locustele? 79 Cofetarul: Zi mai bine că datornicii sînt ca locus-tele, pentru că mănîncă la cofeturi de le prăpădesc, şi la plată nici gîndesc. Alecu: Dar cine ţi-au spus că eu n-am de gînd să-ţi 5 plătesc?... De unde ştii că eu alta nu visez, că altă ambiţie n-am decît să mă cfituiesc de d-ta? Cofetarul: Ce folos că nu se mai împlineşte visul şi ambiţia! 10 Alecu: S-a împlini, dragă Zahar-Marojnă, s-a împlini. Cofetarul: Te poftesc, cu toate aceste, să se împlinească acum îndată, c-apoi, după cum ţi-am scris azi-dimineaţă, oi fi silit să întrebuinţăz mijloace... 15 Aglae : A ! se poate să te mînii d-ta, kir Zaharaki!... d-ta care eşti omul cel mai dulce din tîrgul laşului ! şi care trăieşti în dulceţuri! Cofetarul: D-voastră vă este a rîde, mie însă nu. îmi plăteşti, arhonta mu? 20 Aglae: Nu te-aprinde, kir Cofetaki. Gîndeşte că eşti un om care lucrezi îngheţate şi că nu trebuie să te faci foc... Una cu alta nu merge. Cofetarul: Văd că d-voastră vreţi să mă luaţi peste picior. Aşa? apoi dar ştiu eu ce-mi rămîne de 25 făcut... mă duc. Aglae: Aşteaptă, sufletul meu, nu te bosumfla, că noi am şuguit... Alecu vrea să-ţi plătească astăzi. Cofetarul: Adevărat? 30 Aglae: Mai ai vro îndoială? El aşteaptă pe moşul său ce are să vie acuş. Cofetarul: Şi crezi că i-a da ceva? Aglae: Cum nu?... Unde s-au întîlnit vrodată moş cu nepot, fără ca nepotul să smulgă bani de la 35 moş ? Cofetarul: Lipon, pot să mai aştept? aglae: Dar; aşteaptă în odaia cea din fund, pentru ca să nu te vadă moşul. Cofetarul: Foia kala; am priceput. (întră în odaia -?0 din fund. Aglaia închide uşa şi ia cheia.) Aglae: L-am pus la formă şi pe cofetar. Alecu : Bravo! Acum sîntem scăpaţi de tot; acum gutem merge la teatru. Cît sînt de norocit! îmi vine să gioc de bucurie. 5 Aglae: Ştii că-i bună idee? Să giucăm pe la nasurile creditorilor. Alecu: Hai să tragem un contradanţ. Aglae: Pune-te în faţă. (Alccu şi Aglaia se aşează ca pentru ccntradanţ.) 10 SCENA VII ALECU, AGLAE, DROŞCARUL Droşcarul: Coconaş, plăteşte la mine dva galbine pe droşca. Alecu: Bine c-ai venit să ne duci la teatru. Aşteap-15 tă-ne afară. • Droşcarul: Haraşo. (Iese.) (Orhestra cîntă contradanţul. Alecu şi Aglaia joc.) Croitorul (bătînd la uşă): Ouvrez! Cibotarul (asemene): Machen Sie auf! 20 Cofetarul (asemene): Anikse, bre! Aglae: Entrez! Alecu: Herein! Croitorul (zgîlţiind uşa): Sacre nom de nom!... Ouvrez... 25 Cibotarul (asemene): Sapperment, noch einmal! Cofetarul (asemene): Kako hrononaki diavole! (Alecu şi Aglaia se prind la galop şi trec jucînd pe dinaintea tustrelelor uşi, zicind: „au revcir, Abdel-Kader" ; „gute Nacht, Herr Şniţel"; „ke is hrotius pclus, Zaharikaki", şi apei ies 30 pe uşa din fund. Muzica încetează şi creditcrii se liniştesc.) Croitorul: Comment? Cibotarul: Was ? Cofetarul: Oriste? Toţi Trei: Se mai aşteptam? ... Bien! — Gut! — 35 Pola kala! (Tăcere şi întunerec ţe scaiă.) 81 SCENA VIII Jăvrescu: Aice-i!... Iată-mă-s în locaşul Melpo-menii!... a zînei care m-au fărmăcat atît de mult mai alaltăsară la teatru... încît mi-am 5 uitat şi casă, şi nevastă, şi copii, şi tot! (Se primbla puţin pe gînduri şi se loveşte decanape.) Valeu!... Ah, Aglăiţo! de cînd te-am văzut, toate gîndurile mele sînt cu tine!... inima-mi bate mereu ca un ciocan şi sîmt că departe de io ochişorii tăi viaţa este pătată cu negru! (Se loveşte de masă.) Valeu!... Măi, că întuneric îi aici!... Parcă zăresc nişte luminări pe masă... Ian să videm de n-or fi şi chibrituri? (Găsind cutia cu chibrituri.) Ba sînt; iată-le. (Aprinzînd 15 luminările.) Ce fericit om sînt eu, Tachi Jă- vrescu, eu care, prin deosebite biruinţi asupra sexului frumos, am dobîndit la Hîrlău titlul de leu paraleu!... Nu mi s-au întîmplat, frate, niciodată să-mi arunc ochii asupra unei dame, 20 fără ca s-o farmec prin căutătura mea... Am auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc şi că sînt păsări care ameţesc vrăbiile la care se uită ?... Dar ce au a face gîngăniile acele pe lîngă mine}... De pildă, am văzut pe Aglăiţă şi mi-au plăcut. 25 A doua zi am întîlnit-o ieşind de la repetiţie... i-am aruncat o ochire de cele tătăreşti, şi ea, fără a şti ce făcea, au priimit răvaşul ce i-am dat! Am rugat-o pe urmă să-mi deie voie ca să-i fac vizită, şi sărmana copilă m-au poftit 30 fără doar şi poate ca să viu în astă-sară aici... toate aceste din pricina ochilor mei!... Zău, îmi vine de-acum să port ochelari, că-s prea primejdios!... mă tem să n-am a da samă pe ceea lume de toate nenorocirile cîte-am făcut!... 35 Cine vine? (întră o slugă cit un paner plin de farfurii, pahare, cuţite, sticle, două butelii de şampanie şi decsebite lucruri de tnîncare.) A ! tu eşti, Gheorghi?... Ai adus toate cîte ţi-am poroncit? Bine... Aşează masa. 82 (Feciorul pune două serviciuri pe masa din fund.) îmi închipuiesc mulţămirea ce s-a zugrăvi pe chipul Aglăiţii cînd a videa deodată o masă împodobită cu zaharicale şi mai ales cu două 5 butelci de şampanie!... Nu mă îndoiesc că recunoştinţa o va îndupleca-o în favorul meu, mai ales că, după deosebitele msămnări ce-am făcut în viaţa mea, am descoperit că, cu cît amoriul e mai mare, cu atît şi stomahul e mai io lacom. (Slugii:) Ai sfîrşit? Du-te de-acum. (Feciorul iese.) Trebuie să mărturisesc că-s un berbant de frunte ! ( Cîntă.) Dar, dar, eu sînt berbant, Î.5 Sînt un berbant galant Şi un galant amant . . . (Crcitcrul bate la uşă.) Dec!... cine bate la uşa asta? Cine-i acolo? (Cibotarul bate la uşă.) 20 Şi dincolo? Parcă ne giucăm de-a puia-gaia! (Tare.) Cine bate? (Cofetarul bate la uşă.) Şi colo iar? Măi, dac-aici parcă-i la teatru! (Tare.) Cine-i acolo? 25 Croitorul: Ouvrez ă la fin! Cibotarul: Deschid, sapperment! Cofetarul : A nikse puşti! Jăvrescu: Cine sînteţi voi, bre? (în parte.) A dracului casă-i asta! 30 Croitorul ^ Cibotarul \ (furioşi): Stricăm uşa. Cofetarul J Jăvrescu: Ştii că-ncepe a-mi fi frică?... Mai că-mi vine să spăl putina, ş-aşa şi... (Voieşte să iasă.) 35 (Creditcrii stric uşile, întră furicşi şi se răped asupra lui Jăvrescu, $cc(tind că-i Alecu.) 83 SCENA IX JĂVRESCU, CROITORUL, CIBOTARUL, COFETARUL Croitorul: A, ga animal! vous moquez vous P Cibotarul: Dutnmer Kerl! 5 Cofetarul: Kakohrononaki... Jăvrescu (spăriet): Ho, ţară... ce vreţi? Croitorul -v Cibotarul J, (cu mirare): Nu-i el! Cofetarul 1 10 Jăvrescu: Nu-s eu?... Croitorul (primblîndu-se pe scenă, furios): C'cst une infamie! Cibotarul (asemene): Das ist eine Schulerei! Jăvrescu (în parte): Ce... dracu i-au apucat? 15 Cofetarul (trăgîndu-i pe amîndoi deoparte): Nu răcniţi degeaba... Hai mai bine să ne unim ca să ne răzbunăm. D-voastră aţi păţit ca şi mine, după cum văd?... v-au închis în loc să vă plătească? 20 Croitorul: Ui, sacre... Cibotarul: Ia, sapper... Cofetarul: Cu sacher şi cu saper nu faceţi nimic. Haideţi cu mine la agie să dăm jalbă, şi pe urmă să ne întoarcem aici cu comisari ca să-i venim 25 de hac. Jăvrescu (în parte): Ce-am auzit! să vie cu comisari la Aglăiţă? (Tare.) Ian staţi, domnilor; spuneţi-mi şi mie ce-aveţi de sînteţi aşa de tulburaţi? 30 Cofetarul: Ce am? Avem că ne-au închis, în loc să ne plătească datoriile ce are cătră noi. Da, las' că-i vom arăta noi cum să-nchid şi datornicii, nu numai creditorii. Jăvrescu (în parte): Aglăiţă datoare! şi creditorii 35 vreu să puie mina pe dînsa!... Asta n-oi suferi niciodată, de-oi şti că m-oi calici. Cofetarul: Mergem, domnilor? Croitorul 1 ,r . Cibotarul ?*»«■]■■• 84 Jăvrescu: Mai îngăduiţi puţin. Ca cît aveţi să luaţi cu toţii? Cofetarul: Ce-ţi pasă d-tale? Jăvrescu: Poate că vreu să vă plătesc eu. 5 Croitorul: Vous? Cibotarul: Sie? (în parte.) Er ist ier posesor! Cofetarul: D-ta? (în parte.) Aista-i moşu lui Alecu. (Tare.) Dacă-i aşa, apoi se schimbă treaba, şi de vreme ce d-ta ai bunătate să ne despăgu-10 beşti, ne facem blînzi ca nişte provata. Jăvrescu: Cît ai să iei d-ta? Cofetarul: Opt galbini. Oristeşi socoteala. Jăvrescu (luînd nota şi cetind): Cinci ocă de cofeturi, zaharicale, îngheţate. (în parte.) Măi, că 15 tare-i plac cofeturile. (Tare.) Poftim, iată opt galbini, dar ţi-s cam sărate cofeturile. Cibotarul: Und ich am să ieu doisprezece galbini. Jăvrescu: Pe ce? Cibotarul (dîndu-i nota): Poftim... vezi. 20 Jăvrescu (cetind): Şase părechi ciubote nouă; căpu-tături... doisprezăce galbini. (în parte.) Ce fel! Aglăiţă poartă ciubote? (Tare.) Nu te-nşăli, domnule ? Cibotarul: Nein, mein Herr. Şese părechi nouă şi 25 trei căputături. Jăvrescu: Cum, Doamne iartă-mă, să poarte ciubote?... Măcar!... modele de astăzi sînt aşa de poznaşe!... bărbaţii au început a pune corsete ; nu-i de mirare ca femeile să-ncalţe ciubote. 30 (Tare.) Iată, domnule, doisprezăce galbini. (Că- tră croitor:) Dar d-ta? Croitorul: Patruzeci ducats. Jăvrescu : Patruzăci de galbini! şi pentru ce atîţia bani? 35 Croitorul: Doi surtuc, 20 ducats; trei gilet, 6 ducats; 3 pantalon, 7 ducats. Jăvrescu: Pantaloni!... 85 Croitorul: Un costum de teatru, 7 ducats... total: 40 ducats. Jăvrescu (în parte)'. Ha! am înţăles acum. Aceste-s straie de teatru. Mă miram şi eu... ce dracu! 5 pantaloni! Cu toate că n-ar fi prea de mirare, giudecînd după bărbaţii care poartă fuste în casele lor. Croitorul: Patruzeci ducats... Jăvrescu: Foarte bine; am auzit. Iată-ţi banii. (în io parte.) Ah! Aglăiţo, Aglăiţo, amoriul tău mă ţine cam scump! şi pot zice că surtucile tale mă strîng urît în spete. scena x Cei denainte, TUTUNGIUL (întră in timp ce Jăvrescu plă-15 teste crcitcrului ) Tutungiul (în parte): Boier plăteşte la franţuz!... artîc la boier a nostru. (Tare.) Plăteşti şi la mine opt oca tutun... Sa fi udaaciu la obraz... Jăvrescu: Opt ocă! Ce dracu! Un beşleagă nu trage 20 ciubuc aşa de mult. Na şi d-tale şi mergi sănătos. (în parte.) Opt ocă! Se vede că şi Aglăiţă s-au luat după moda de astăzi. Ah! bine zice, nu ştiu cine, că lumea-i plină de fumuri! Creditorii (închinîndu-se la Jăvrescu): Je vous salue. 25 — Ich habe die Ehre. — Filo to heri. — Sabans- airosum. (Se gătesc să iasă.) Jăvrescu (în parte): Duceţi-vă la dracu! Măi!... ştii că m-am spetit plătind? Da-ncalte acum 30 sînt sigur de Aglăiţă. 86 SCENA XI JĂVRESCU, CREDITORII, ALECU, AGLAE (Alecu purtînd pe deasupra hainelor civile o hlamidă de împărat şi o coronă pe cap. Aglaia în costum de fantazie. Ei ţin în 5 mîni buchete şi corone de flori.) Alecu (intră întîi): întră, Melpomenă minunată, tu care ai cîştigat în astă-sară aplaudele cu sutele şi coronele cu merţa. Aglae: Toate le împărţesc cu tine, împărăţele dragă... 10 Ce văd ? Creditorii au scăpat de la gros ! Cofetarul: Şi v-au aşteptat înadins ca să vă mul-ţămească. (Creditorii se închin.) Alecu: Pentru ce? Pentru că v-am pus la răcoare? 15 Cibotarul: Ba, pentru che posesorul d-tale ne-au plătit ales. Jăvrescu (în parte): Posesor! Alecu: Cine v-au plătit? Creditorii (arălînd pe Jăvrescu): D-lui. 20 Alecu: Ce-aud? D-lui au plătit datoriile mele? Jăvrescu: Datoriile d-tale? Alecu: Ah! Domnule, cît sînt de recunoscător! Vin să te îmbrăţoşăz. Jăvrescu: Ian staţi... Eu am socotit că-s datoriile 25 Aglăiţii; dar de vreme ce-s ale altuia, apoi daţi-mi banii înapoi. Creditorii (grăbindu-se să iasă): Bonsoir.—Gute Nacht. — Kali spera. (Ies iute prin fund. ) 30 Jăvrescu: Ian staţi, domnilor, să ne-nţălegem, că doar nu sîntem în codrul Herţii... (Aleargă după ei pănă la uşă.) Alecu (încet, Aglaiei): Nu cumva aista-i Jăvrescu? Aglae: Tocmai. (Lui Jăvrescu.) Ce? vrei, domnule 35 Tachi, să-ţi întorci darul?... Asta nu-i galant. Jăvrescu: Galant, negalant, nu ştiu. Eu n-am gust să mă fac bancherul tuturor ştrengarilor. (în parte.) Mă miram şi eu... pantaloni, tiutiun!... 87 Alecu (apropiindu-se de Jăvrescu şi arătîndu-i rava-şul lui): A! mă numeşti ştrengar?... Ei apoi, ian spune-mi: cunoşti răvaşul ista? Jăvrescu (în parte): Scrisoarea mea! 5 Alecu : Ce-ai zice ... dacă, făcînd cu adevărat ca un ştrengar, aş trimete răvaşul ista cucoanei d-tale? Jăvrescu (în parte): M-au prins la mînă, blăstă-matul! dă! cine dracu mă punea să scriu? Alecu: Hotărăşte: să trimet răvaşul ori ba? 10 Aglae: Da cum să faci un lucru ca aista unei per- soane care te-au scăpat de datorii! Jăvrescu: Ce fel?... l-am scăpat? Ba nicidecum; eu socoteam că-s a d-tale, iar nu a d-sale. Aglae: Totuna-i. 15 Jăvrescu: Cum? Aglae : N egreşit; pentru că ne cununăm mîni împreună. Jăvrescu: Vă cununaţi? (în parle.) Şi eu ca un prost îi fac curte şi mă calicesc plătind! Ştii 20 că-ncep a crede că-s neghiob?... Să nu-ntreb eu a cui sînt datoriile! Ce să fac acum? Să-nghit mai bine găluşca cît e de ferbinte şi să tac. (Stă pe gînduri.) Alecu (Aglaiei): Oare ce are de gînd să facă? 25 Aglae (încet): Nu te-ngriji, că ai răvaşul lui. Jăvrescu (viind lîngă Aglaia): Madmoazelă. de vreme ce vă cununaţi împreună, apoi te rog să socoţi plata datoriilor d-sale ca prezentul ce-ţi fac pentru benefiţiul d-tale. 30 Aglae : Ah ! domnule, meritezi o coronă. Alecu: Ce zici o coronă?... două coroane. (Ii pune fiecare cîte o coronă pe cap.) Jăvrescu (în parte): Ce coroane... Coarne-mi trebuie, coarne! (Tare.) Mă duc; daţi-mi răvaşul 35 şi rămîneţi sănătoşi. Alecu (dîndu-i răvaşul): Poftim. Da cu ce te duci... că-i glod afară? Jăvrescu: Puţin îmi pasă... mă duc... Alecu: Da cum să mergi pe gios? Ie droşca noastră. 40 (Strigă la uşa din fund.) Ivanuşca, Ivanuşca! 88 Droşcarul (întrînd): Seceas. Alecu: Du-1 pe dumnealui acasă. (încet.) L-am însărcinat să-ţi plătească tot ce ai să iei de la mine. 5 Droşcarul: Haraşo. (Lui Jăvrescu.) No... mergem, cuconaş. (Iese.) Jăvrescu: Mergem. (în parte.) De mi-ţi mai prinde pe la actriţe... să mă bateţi la talpe. (Iese furios.) 10 Alecu (închinîndu-se): Cu toată plecăciunea; mă rog să nu ne dai uitării; ie sama la scări, că-s cam răpezi. (Jăvrescu se aude picînd pe scări.) Alecu (la uşa din fund): Hodoronc, tronc! 15 Jăvrescu (afară): Valeu! Droşcarul: Tbrrr! (Alecu şi Aglaia se uită imul la altul şi rid.) SCENA XII ALECU, AGLAE 20 Aglae: Ha, ha, ha, ha! Sărmanul cuconul Tachi!... Nu numai că s-au spetit plătind, ba încă se mai speteşte şi pe scări. Alecu: Dumnezău să-i deie sănătate şi coaste bune! Aşa om de preţ nu cred c-au mai fost, nici c-a 25 mai fi!... Auzi, să mă scape de creditori făr-a mă cunoaşte? Ce zici tu, Aglăiţo? Aglae: Zic că, deşi multe comedii în lume se sfîrşesc în tragedii, noi am făcut tocmai dimprotivă, în astă-sară; am început prin tragedie ş-am sfîrşit 30 prin comedie... Un lucru numai ne lipseşte. Alecu: Ce? Aglae: O masă... că mor de foame. Alecu (văzînd masa din fund): Vivat! Norocul s-au îngrijit atît de pungile cît şi de stomahul nostru. 35 Aglae : Cum ? Alecu: Uită-te în fund. 89 Aglae: Cu adevărat! Ah! Jăvrescule, unde eşti să-ţi mai trîntesc o coronă pe creştet. Se vede că tare mă iubea, sărmanul! Alecu: Te slăvea din tot sufletul şi din toată punga, 5 precum se dovedeşte prin aceste două butelci de şampanie. Aglae: Şampanie! Ah! Tachi, îngeraşul meu, eşti bun de pus la cabinet! Hai să mîncăm. (Aduc amîndci masa în faţa scenei şi aşează dcuă scaune.)' 10 Alecu (se apropie ca galanterie de Aglaia): Duducă Aglae, vrei să-mi faci cinste?... (îi dă braţul.) Aglae: Ce se potriveşte... cum nu?... mai vîrtos. (Alecu o ia de mină, o duce la masă şi se pun-amîndoi faţă-n faţă.) 15 Alecu: De unde să-ncepem, mademoiselle Aglae? Aglae: De la şampanie, monsieur Alexandru. (Alecu destupă o butilie şi umple dcuă pahare.) Alecu : în sănătatea ta! Aglae: Ba nu; în sănătatea lui Jăvrescu, că el an 20 plătit şampania. Alecu: Acum să bem pentru căsătoria noastră. Aglae: Ba încă nu; aşteaptă. Să bem în sănătatea... (Arată publicul cu capul.) Alecu: Cui? (Face semn cu capul, arătînd publicul.} 25 Aglae (încet): Dar. Alecu (încet): Ideea-i minunată! dar... ai curaj? Aglae: N-am băut două pahare de şampanie?... Să cercăm. Alecu: Să cercăm. 30 (Se sccl amîndci cu paharele în mîni şi vin în faţa publicului.) Aglae (neîndrăznind): Zi tu. Alecu: Ba zi tu, că tu ai avut ideea. Aglae (după puţină neîndrăzneală): Domnilor şr doamnelor, bem în sănătatea d-voastră! 35 (Beu amîndci.) (Cortina cade.) IAŞII ÎN CARNAVAL » PERSOANE Postelnicul TACHI LUNĂTESCU TARSIŢA, femeia lui Jignicerul VADRĂ ot Nicoreşti 5 ALECU, nepotul său LEONIL, cadet de cavalerie Şatrarul SĂBIUŢĂ, comisar şchiop MARGHIOLIŢA, fuca lui CATI, modistă 10 TREI PRIETENI a postelnicului Tachi UN COMISAR UN IROD UN PĂZITOR DE NOAPTE UN TURC 1 15 UN JIDOV \ măşti UN DRAC ) UN NEAMŢ beat IROZI, STEA,PĂPUŞI,LĂUTARI, SLUJITORI, MĂŞTI, DRACI IAŞII ÎN CARNAVAL TABI.OU ÎN 3 ACTE Reprezentat pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul artiştilor români, la anul 1845. 5 ACTUL I Acest act se petrece în casa postelnicului Tachi Lunătescu. Teatrul reprezintă un salon bine mobilat, cu uşi în stînga, în dreapta şi în fund; două divanuri: unul în dreapta, altul în stînga, şi în mijlocul scenei o masă de cărţi întinsă, cu 10 scaune pempregiur. SCENA I I.UNĂTESCU, TARSIŢA (Amîndii, lungiţi pe divamtri, dnm herăind.) Lunătescu (trezindu-se şi căscînd): Soro? 15 Tarsiţa (asemene) : Ce-i? Lunătescu: Cîte ceasuri sînt? Tarsiţa: Cîte-au fost şi ieri pe astă vreme. Lunătescu : Da mult am mai dormit! bre! bre ! ian cată c-au însărat. 20 Tarsiţa: Cum nu-i dormi dacă eşti cît un somn? Lunătescu: Aud, dragă? 9,1 Tarsiţa: Zic că alta nu ştii să faci decît să horăieşti. Lunătescu: Aşa să trăieşti? Tarsiţa: Mai bine ie sama să nu te trezeşti într-o dimineaţă mort de damla. Lunătescu: Ba să ferească Dumnezău ! auzi vorbă?... nu-i destul c-am visat grozăviile lumii; încă mă şi sparii cu damlale! Foarte-ţi mulţămesc de bunătate. Tarsiţa: Ce grozăvii zici c-ai mai visat? Or fi iar niscaiva fleacuri. Lunătescu (serios): Ba nu, dragă. Astă dată am avut un vis care m-au încreţit din talpă păn-în creştet. Tarsiţa: Ce vis? Lunătescu: O revoluţie! un complot înfricoşat! Tarsiţa: Ha, ha, ha! Lunătescu: Nu rîde, soro, că, zău, nu-i de şagă. De cîteva zile mi se bate ochiul stîng; şi sînt sigur că are să se-ntîmple în curînd vro blăstă-măţie grozavă. Tarsiţa: Ha, ha, ha, ha! Lunătescu: Ian auzi-o cum rîde cînd îi vorbesc de revoluţie! ş-apoi pas de nu zi: poale lungi, minte scurtă. Tarsiţa: Zi mai bine: haine strimte, minte-ngustă. Lunătescu: Da-nţălege-mă, fiinţă nătîngă ce eşti. Acum lumea s-au deschis... s-au deschis peste măsură ! Acum toţi vreu să fie deopotrivă, zicînd că toţi sînt de-o făptură: cu ochi, cu nas, cu gură... şi că nici unul nu-i coborît cu hîrzobul din cer. Auzi vorbe! deopotrivă! dacă se potriveşte. .. eu să fiu totuna cu un ciocoi... şi tu, ce eşti cucoană protipenda, să fii totuna c-o giupîneasă din casă! Tarsiţa: Taci, frate, că-mi vin istericale... au căp-chiet lumea! Lunătescu: De tot, dragă Tarsiţă!... de-aceea mă şi tem de comploturi. Tarsiţa: Dar cine vrei să le facă aceste? Lunătescu: Cine?... Parcă nu sînt ei o mulţime de bonjuri care ne numesc pe noi ruginiţi. Tarsiţa (furioasă): Eu ruginită! Lunătescu: Dar, dar; nu te-aprinde degeaba... Las’ 5 că nu se mai catadicsesc să ne sărute mîna ca mai-nainte; apoi îi auzi că-ţi stropşesc urechile cu vorbe de pe ceea lume: cu opinia publică! Auzi? opinia publică!... parcă eu am trebuinţă de dînsa, cînd moşii şi strămoşii mei au trăit '0 foarte bine, făr-a şti ce soi de mîncare-i ea... Ah! soro, în rele vremi am agiuns!... Numai Dumnezău să-şi aibă milă de noi, că toate merg pe dos! (Bate din palme.) Bre! fa!... s c E N A II 15 LUNĂTESCU, TARSIŢA, SAFTA (întră prin fund) Safta: Aud, cucoane. Lunătescu: Adă dulceţi, Safto. Tarsiţa: Şi să spui ficiorului să meargă la marşan-de-mod s-o poftească aici. 20 Safta: Aud, cuconiţă. (Iese prin fund.) Lunătescu : Aşa, aşa, soro dragă! Din zi în zi lumea se face mai sumeaţă şi trebile să încîlcesc mai urît. Eu, unul, ştiu că mă tem!... îmi mărturisesc păcatul... mai ales de cînd am visat 25 complotul de care ţi-am vorbit. Tarsiţa (îngrijită): Mări, nu şuguieşti, frate? Lunătescu: Nu, suflete, nicidecum. Revoltanţii îşi daseră cuvînt să se îmbrace în costiume de irozi, pentru ca să nu deie prepusuri, şi... parcă-i văd avidoma ş-acum alergînd pe uliţi cu coifuri de hîrtie poliită şi strigînd în gura mare: Iroood! opinia publică!... Uf ! îmi curg sudori ferbinţi pe spinare. (Safta întră cu dulceţi.) Tarsiţa: Bea apă race că te-i răcori. Lunătescu (luînd dulceţi): Eu unul mă-ngrijăsc foarte mult... Ce dulceţi sînt aieste ? 30 95 Safta: Şerbet de nufăr. Lunătescu: Nu pentru mine, ci pentru obştie... dulceţi de chitru mai avem? Safta: Mai sînt încă două chisele. 5 Lunătescu: îmi vine să dau de ştire poliţiei ca să ieie măsurile cuviincioase. Tarsiţa: Să-ţi fie de bine, dragă. Lunătescu: Sărut ochişorii. (îşi aprinde ciubucul.) Tarsiţa (luîttd dulceţi, zice încet Saftei): Mai tre-10 cut-au azi călare pe-aici? Safta : Cine ? Ofiţeriul ? Tarsiţa (cu blîndeţă): Dar, Săftico... ofiţeriul Leonil. Safta: Au trecut de vro două ori. Tarsiţa (pătrunsă): Şi... s-au uitat la ferestrile 15 mele? Safta: Ba nu. Tarsiţa (mînioasă): Lipseşti, toanto! Lunătescu: Să-ţi fie de bine, soro. Tarsiţa : Sărut guriţa. 20 Lunătescu: Safto, zi unui ficior ca să poftească aici pe şatrariul Săbiuţă, comisarul cfartalului nostru. (Safta voieşte să iasă prin fund, dar să loveşte în uşă cu Alecu, şi paharele se stric.) 2.‘> Tarsiţa: Carnacsî! Lunătescu (răsărind): Ce este ? revoluţie ! SCENA III LUNĂTESCU, TARSIŢA, ALECU Alecu (întră prin fund): Ba nu, cucoane Tachi... 30 un duel între chisele şi pahare. Lunătescu: A!... tu eşti, Alecule? Alecu: Eu, care mă închin cu sara bună... (Săru-tînd mîna Tarşiţei.) Cucoana Tarsiţa-i sănătoasă? 35’ Tarsiţa: Noi sîntem bine; dar d-ta cum te mai proslăveşti cu slujba dicanicească ? 96 Vasile Alecsandri (B.A.R. — Stampe). TknILIE A L.EOBA N DB. 1 fhifîKA; \NTKlA qi n A nr- t> r r X Ju ii. X li u ’ ( .! I! 1 € U M E D I L S;l :: ■ V-v-r34«C^''-; • - Bl^’l'iîKsri :Jăi. K0MEA1B .fi» » AlîTR. A* IAIIHÎ, . «1 M 1 lirtit * T t „s \ r, i o ■■ i .. . I 8 * ■* Foaia de titlu: broşura C. C. Iorgu dc la Sadagura, Iaşi, 1844. . ţ W »«WS * *. • «**■,•' **<>. pwptHl . «■«*& $s t* *»»,* i* fcrMAqrt» < '« ^ajE" l^p* ai-tulill S.- »a pruttour ir txfcrtMiţt. ik- vru r mmmAIUmJb, ,k , ))-.m U’.HE. ........>m,, . Ih, t|, UK! HTWSI l.l ).A . ... >!. I h« iţt-f.vi I . . ; , II »• 5» î» .mtf .......... îv ,1 ’> u*r% & xmn ^ tfv-.' ty.: ' ' «• ^ C- <; & * ■ . . ffSi jf?t ♦ fim tu -»*> #**>> Sl‘ri’i'fc Mtk* mi »u>t- siîU'fi*» «o - !>»'»'- ;»!**’1 Ar.wîyW. ml -Xi u'n~ .pf! ^n': A»H»“ ■ piu im î**~ ,!,V1 *HM ffi'i .f *"*> .-i-s ‘ '*■ *'•• ' . ,\t< ţ'? î" *:«• ; !.•< v.l '• s-j: ■ ' ■ ^ir jj. •!ilpv. .fU'-sp??. si , . uumi m . %>' -I* m • - fi;.:! <î-‘ p*.'- Uj^'î; îi: n-< i ] . rUM«; ■•> <*,;■ Sr ..pf- ;-.n *;>h i mmm. , - ... umrt ««. j«sB» r««iau t*rcn*. f iii tftsţuicay. •,■•*•'< .... -■ ; . ..v:;,,.', ,1/ „'M.-mrnm. S*:^e£. MRM5, arfe* 4&:Iât*»- '1 :t. , . ».v..m «imtr.frv. , Ss^wie»; ;aw^. . .» '\,v Ş®tl, *»;#»,!": i, I fa «mo* . .■■■e*j» SStteife < -. 1"', . ,•:» •"•*, Ţb*K^Wv T J*h»*& tw»»**, Cyt-nm. C. . AKT8.Î 1. ' TraŢp*^ ?» C*jt«a *i«f . KW6W-3T. #* <-**«£«,■ ■£« esi *» -. {)»% ^«ansfir sşs.r .#*? «;v*r -ş* i-t&m’*. -j&« m-ţ-umti ,-*<•»« 9 .... jr-iaei '48 is^pfî ks 8*' .$ss|«ns!*jK ... T*ttr*ş; r* artele. J\ $lw.x' f*« ,!**«*«». ' „:5 ...,^. ; T& ... • ^ Alecu (strigă întrînd): La păpuşi! păpuşele româ-5 neşti I tot să stai să le priveşti! Irozii (strig): Irozi! Irozi! Steua! Vadră: Aş giura că-s pe ceea lume. (Irozii şi păpuşerii se oprise Jaţă-n faţă, la mijlccul scenci.} Un irod: Fă-te-n lături, păpuşăriule, şi dă pas osta-10 şilor lui Irod-împărat. Alecu: Faceţi voi în lături, irozi nerozi ce sînteţi. Nu ştiţi că trăim în veacul păpuşăriilor? Ihodul: în lături îţi zic, păn’ ce nu te rup în două ca pe-o păpuşă. 15 Alecu: Tu pe mine? ha, ha, ha! Vină dacă-ţi dă cu-răua şi dacă vrei să te vîr în cosciugul ista cuj Vasilachi ţiganul. Irodul (cătră ceiaialţi irozi): La săbii, copii, în numele lui Irod-împărat. 20 Alecu (cătră păpuşeri): La pari, băieţi, în numele lui Vasilachi ţiganul. (Irozii trag săbiile. Păpuşerii ridic ciomegele.) Vadră: Iaca pozna!... Păpuşile or să facă moarte de om! 25 SCEHA XI Cei denainte, LUNĂTESCU şi SĂBIUŢĂ (arătîndu-se in fund), LEONIL, CATI şi MARGHIOLIŢA (ieşind din magazie cu măşti de catife neagră pe ebraz. Leonil poartă nas minciuncs) 30 Leonil (cătră dame): Veniţi cu mine. (Văzînd scena din fund.) Ce văd? Irozii mei încăieraţi cu nişte păpuşari! (Aleargă iute de se pune între dinşii.} Staţi, voinicilor, că mai sînt şi eu pe-aici. Ce?... ll» vreţi să vă bateţi în vreme de pace şi să v-aprin-deţi în vreme de iarnă ?... Cine v-au insuflat dorinţa de-a tulbura liniştea publică, tocmai sub nasul cinstitului culucciu care vă priveşte din 5 colţ ?... Vă poroncesc în numele meu să puneţi satîrele-n teacă, şi vouă, să lăsaţi ciomegele-n odihnă păn' ce-a cînta cucoşul... Alecu: Şi cine eşti tu ca să ne dai poronci? Leonil: Eu sînt Irod-împărat, care pe cal am încălecat 10 şi pămîntul s-au cutremurat! Cati (cunoscînd vocea lui Alecu) : Şi eu sînt Cati, prietina d-tale, cucoane Alecu. Alecu: Madmuazel Cati? Lunătescu (în parte)-. Cati! 15 Cati: Şi mai iată ş-o tînără copilă care doreşte a se face păpuşa d-tale. (Arată pe Marghioliţa.) (Marghiolita seduce lingă Alecu.) Cati: Haideţi dar cu toţii împreună la bal masche. Toţi : Haideţi, haideţi! 20 Leonil: Care vra să zică, am închiet pace! Şi din ceasul acesta sîntem prietini? Păpuşile cu irozii se prind fraţi de cruce!... haideţi dar să giurăm cu toţii pe steua aceasta (arată steuaJ, că ne vom da tot soiul de agiutor, la tot soiul de întîmplări 25 ce vom avea în astă-noapte! Toţi (întinzînd mînile spre stea): Giurăm! Lunătescu: Ai auzit giurămîntul complotului, dragă Săbiuţă ? Săbiuţă: L-am auzit, cucoane Tachi. 30 Leonil: Acum, daţi-mi voie să vă recomendez un suflet blagoslovit, care-au venit înadins din fundul provinţiei pentru ca să ne plătească bileturile la locul ştiut. (Arată pe Vadră.) Iată sufletul! Vadră (în parte): Ce zice ? 35 Toţi : Hura! să-l luăm în trijimf! (Irozii se arunc asupra lui Vadră şi-l umflă pe sas.) Vadră (zbătîndu-se în braţele lor)\ Da daţi-mi pacej că mi-ţi rupe vro mînă. (în parte.) Ah, Sfinte Panteleimoane! scapă-mă din ghearele lor, că 40 ţi-oi da trii paraclisuri. 120 Leonil : Haideţi, fraţilor ! balul ne-aşteaptă; gloria ne cheamă! Steua aceasta să ne lumineze drumul, căci fmarele de pe uliţi s-au lăsat în nădejdea lunei pe astă-sară, şi luna în nădejdea fînarelor. (Se pornesc cu tcţii prin dreapta. Steua merge înainte; după dînsa, Leonil dind braţul Catii ; pe urmă irozii, ce duc in triumf pe Vadră; după aceştia, Alecu cu Marghioliţa şi, în sfîrşit, păpuşerii cu cuşca. în timpul acestei ieşiri, Lecnil comandă in gura mare marşul; irozii strig: „Irodul /"; păpuşerii răcnesc: „La păpuşi !"; orhestra cîntă un marş triumfal.) Lunătescu (viind, în mijlocul scenei): După dînşii, voinice Săbiuţă! Patria are ochii asupra noastră! Săbiuţă: Agă? Lunătescu: Agă. (Se răped amîndci după irozi. Culucciul strigă: „Raita!") (Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă sala teatrului în timp de bal masche. Luminăţie mare. Măşti multe în diverse costume joc polca în fund. SCENA I TARSIŢA şi SAFTA (in domino) Tarsiţa (cetind ravaşul lui Leonil): „Vină, puiule, la bal masche. Eu voi fi îmbrăcat în Irod-împărat!..." Iată acum un ceas de cînd aştept, şi nici un Irod încă n-am zărit. Safto! nu l-ai întîl-nit pin sală? Safta: Pe ofiţerul? Tarsiţa: Dar, pe Leonil. Safta: Nu, cucoană. Am auzit însă că s-au suit la bunfet cîteva măşti nouă... Poate-a fi acolo? Tarsiţa: Hai degrabă, Săftico, să luăm un ceai. (în parte.) Ah, Leonil! Cît trebuie să te iubesc, pentru ca să mă pun în primejdie de a bea un ceai la bufet! (Ies amindcuă prin stînga. ) (Pclca încetează.) SCENA II Măştile (strig): Mazurca... valţul... polca... hora? Un turc (cătră orhestră): Banabak! cînta la mine un mane ghiuzcl, ghiuzel, ha! sa zicem la tine: aferim ciugiuk. Un jidov (asemene): Inchi si vezi, jupine cu doba, chinta pe balabusta, că ţi-oi lua măsur de-un ciubot. Un drac (împingînd pe jidov): Fugi, Iudă! Jidovul: Avei! ghevalt... Urzichi. Dracul (la muzicanţi): Vă poroncesc, în numele lui Scaraoţchi, să-mi cîntaţi un valţ drăcesc... că de nu, vă umflu pe sus. (Orhestra cîntă valţul pe jumătate de ton. Măştile joc în fund. Dracul joacă valţul cu jidovul.) SCENA III LEONIL, CATI, ALECU, MARGHIOLIŢA, VADRĂ, IROZI, PĂPUŞI, STEUA (tcţi întră prin stînga, păstrînti rinduiala însemnată la finele actului al II\4ea\. Valţul conteneşte şi măştile s-adun impregiurul irczikr) Leonil: Irod! Irod! Alecu: Pâpuşele româneşti... tot să stai să le priveşti ! Vadră (căutînd cu spaimă împregiur): Săracul de mine! ce de mai drăcii! Ce de mai minunăţii î Bre! bre!... parcă-i halima! Turcul (lui Alecu): Hei, banabak! nu-i jucam la mine karaghioz ? Alecu: Ba giucam, efendi... dar tu ce dam la mine? Turcul: Dam bakşiş! cinci butelci de vin cu buuuml 5 Alecu: Aferim, kafiioldaş! Hai dar Ia bufet îndată să mai prindem la inimă, c-am îngheţat de frig afară. Turcul: Peki, peki. Hade sus la cafenea. Toţi: Haideţi... hai! Leonil (lui Vadră): Vin’ cu noi, provinţie blago-10 slovită. Vadră: Unde? Leonil: La bufet! să bei şampanie... de la Nicoreşti. Vadră: Ce să beu? Şam pan?... ba, mă ferească Dumnezău ! 15 Leonil (împingîndu-l): Ei! marş înainte şi nu mai cîrcni. Vadră: Mări, unde dracu m-au adus păcatele? Bre, bre! (Toţi ies prin dreapta, afară de cîteva măşti ce stau în fund.) 20 SCENA IV LUNĂTESCU, SĂBIUŢĂ (îmbrăcaţi în irozi şi purtînd nasuri minciuncase, întră prin stînga. Trei comisari îi urmează.) Lunătescu (arătînd măştile ce ies): îi vezi, arhon şatrar? ‘- 25 Săbiuţă: îi văd, cucoane! Lunătescu: Ceasul primejdiei se apropie!... Săbiuţă: A sa mă tem. t t Lunătescu: Te temi?... Săbiuţă: Vorba vine. 30 Lunătescu: Că te poftesc să nu cumva să mă laşi la dica. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat... iar apoi n-am gust să-mi dau pelea popii. Săbiuţă: Nici popii, nici preutesii, cucoane, că doar sîntem în putere; şi de vreme ce ne-am îmbrăcat 35 şi noi în irozi, revoltanţii ne-or crede din partida lor. 123 Lunătescu: Din partida lor? eu!... asta-mi vine cam paraksîn, arhon şatrar... dar d-tale? Săbiuţă: Ei, cucoane!... mai bine paraksîn aşa, decît pe spinare. (Cătră comisari.) Voi făcut-aţi pre-5 gătirile trebuincioase, precum v-am poroncit? Comisarii: Avem vro triizăci de slujitori. Săbiuţă: Nu-s tocmai destui. Lunătescu (spăriet): Oare? Săbiuţă: Cu toate aceste, duceţi-vă de vă împărţiţi... 10 pe la locurile ştiute; şi cînd oi striga iuruş! să săriţi cu toţii. V-am spus că revoltanţii sînt îmbrăcaţi în irozi? Comisarii: Dar, ca d-voastră? Săbiuţă: Hî, hî!... Hai, duceţi-vă!... dar să nu mă 15 lăsaţi cînd îţi auzi strigînd: iuruş! Comisarii: Ni boisa. Lunătescu: Gîndiţi că patria îşi încredinţază soarta în mînile a patru comisari: voi trii şi şatrariul al patrule. 20 Săbiuţă: Cu adevărat... Unul şi cu trii fac patru. Lunătescu: Aşa-i?... Hai... duceţi-vă. (Comisarii ies.) SCENA V LUNĂTESCU, SĂBIUŢĂ (se primbl turburaţi) 25 Săbiuţă: Acum au sosit vremea să dovidesc lumei că această sabie nu-i în zădar aninată de Săbiuţă, vel şatrar şi biv-vel comisar! Lunătescu: Dar, Săbiuţă dragă, să dovideşti ce ţi-a plăcea, şi mai ales dă dovideşti complotiştii, căci 30 patria... Săbiuţă: Patria?... O ! Patrie! nu ai frică că eu te-aş lăsa în primejdie... cînd e nădejde de agie. Lunătescu: Mai ales... Săbiuţă : Am să-i fac praf!... 35 Lunătescu: Şi pulbere, ca să nu mai rămîie nimic din ei. Săbiuţă: Nimic! 324 Lunătescu: Nimic! Săbiuţă: Da unde-s ticăloşii, să-i mănînc!... Unde-s, să-i hăcuiesc ca... Lunătescu (în parte)-. Măi, că hapsîn îi şatrariul! 5 Săbiuţă: Unde-s, să le-arăt eu răsmiriţi şi volintirii. Lunătescu: S-au dus la bufet sus ca să beie şampanie. Săbiuţă: Şampanie? ticăloşii!... vreu să prindă la curaj... io Lunătescu: Ştii ce?... n-ar fi bine oare să tragem şi noi o duşcă? Săbiuţă: Doar pentru hatîrul d-tale. Lunătescu: Eu plătesc... Mergi înainte că te-agiung. Să caut numai de am parale. (Caută prin buzu-15 nare.) Săbiuţă: Vin’ degrabă că mi s-au uscat gîtlejul. (Iese prin stînga.) Lunătescu: Unde, Doamne iartă-mă, să-mi fie punga ?... Oare nu cumva mi-au şters-o vrun 20 moţpan? (In timp ce Lunătescu îşi caută buzunarele, Tarsiţa şi Safta întră prin stînga.) SCENA VI TARSIŢA, SAFTA, LUNĂTESCU, MĂŞTI 25 Tarsiţa: în zădar am aşteptat la bufet... n-am zărit nici un irod. Safta (arătînd pe Lunătescu): Iaca unul, cucoană!... Tarsiţa: Bine zici, Săftico... El trebuie să fie... Leonil! '■o Lunătescu: Ba mi-au şters-o ca mai bine. Tarsiţa: Stai deoparte, Saftico!... Ah! cît îmi tremură inimioara!... (Safta se amestecă cu măştile în fund. Tarsiţa se apropie încet de Lunătescu.) 35 Lunătescu (în parte)-. Pas de bea şampanie dacă poţi... 125 Tarsiţa: La cine gîndeşti aşa, iubite irodule? Lunătescu (răsărind): Ce face? Tarsiţa: Ştiu ca sufletul tău arde în flacăra unui amor învăpăiat pentru un alt suflet ce tot ase-5 mine se usucă la para dragostei nemărginite, Lunătescu: Ce face? Tarsiţa: Ah! cînd ai şti cît de mult te adorează acel suflet... tu n-ai sta cufundat în gînduri triste, ci ai sări în pod. 10 Lunătescu: Să sar în pod? (în parte.) Mări, ce pacoste-i asta, de se leagă de mine nitam-nisam? Tarsiţa: Dar, scumpul meu, bucură-te şi te veseleşte, căci dama gingaşă ce iubeşti... te iubeşte!... şi cum să nu te iubească, tu care sameni chiar 15 un Făt-logofăt cu părul de aur!... Lunătescu (în parte): Ei! to paroksilose! (Tare.) Ian ascultă, madamă, cată-ţi de drum şi-ţi găseşte logofeţi aiurea, că eu n-am vreme de-as-cultat poveşti cu Feţi-logofeţi. (în parte.) Mări, 20 că a dracului!... Tarsiţa: Poveşti!... Ce vorbe sînt aieste?... Da... nu mi-ai scris tu astăzi c-ai să vii aici îmbrăcat în Irod-împărat, şi că glasul meu e mai dulce decît trîmbiţa scadronului?... 25 Lunătescu: Ian fugi încolo, nebuno, că ţi-oi da acuş o trîmbiţă... Tarsiţa: Aşa, blăstămatule?... aşa mă primeşti, cînd eu pentru hatîrul tău mi-am lăsat bărbatul la cărţi şi l-am făcut să creadă că mă duc la 30 cumnăţica!... Da nu ştii că-s în stare să-ţi scot ochii? Lunătescu (în parte): La cumnăţica!... Oare nu cumva-i Tarsiţa !... Tarsiţa: Auzi, puşchiu! să mă facă să beu un ceai 35 la bufet... să mă puie în primejdie de moarte! ş-apoi să se facă că nu mă cunoaşte... Vai! fumica-te-ar dracii, calindroiule... Lunătescu (în parte): Calindroiule!... îi Tarsiţa!... pe-aici mi-i drumul!... (Fuge prin dreapta.) 40' Tarsiţa: A! îs nebună?... Ian aşteaptă, mangosî-tule, să-ţi arăt eu... (Aleargă după LunătescuJ 12S Safta : Dec! da unde-aleargă cucoana ?... Cucoană Tarsiţă... cucoană... (Voieşte să iasă după Tarsiţa.) SCENA VII 5 SAFTA, VADRĂ (ţiind calca Sajtci) Vadră: Ho, cumătră! că mai sînt şi eu pe-aici. Safta: Ian şăzi binişor. Vadră: Ba, zău, nu, puiule, că doar eu nu-s din capitaţie, cu je vous prie şi cu pardon, mardon, lesebon 10 şi triton... eu sînt, dragă, tocmai din Nicoreşti. Safta: Poţi fi şi de la Cotnari... Ce-mi pasă mie? Vadră: Că de-ai videa... nici mie nu-mi pasă de-ţi pasă sau de nu-ţi pasă. Eu vreu să gioc o horă cu tine, că de cînd am băut sus, în sofragerie, (5 vin de cel cu spumă, parc-am întinerit de 20 de ani. Safta: Da ce?... eşti poate şi bătrîn? Vadră: Sînt ca vinul cel de Nicoreşti. Cu cît îi mai vechi, cu atîta-i mai bun. 20 Safta (în parte)-. Ştii că are haz moşneagu! (Tare.) Dă-mi drumul să mă duc. Vadră: Ba, zău, nu; n-ai să scapi din mînile mele cu una, cu două. Ai să gioci, de-oi şti că s-or prăbuşi scîndurile. Doar n-am băut eu degeaba un 25 şîp de vin de cel cu dopu-n pod. Safta (în parte): Adică de ce n-aş giuca şi eu? (Tare.) Prea bine, cucoane; dacă vrei numaidecît, om giuca; dar ştii costrădanţul? Vadră: Ştiu!... îi ca cel de brîu. r-o Safta: Şi poalca? Vadră: Şi... o bateam vîrtos cînd eram mic. Vrea să zică te-ai domolit ?... Cu atîta mai bine, că almintrele, zău, n-aveai ce face. Acum scoate-ţi cocoratia. > 35 Safta: Ce să-mi scot? Vadră: Cocoraţia... să te văd cum eşti la faţă? 127 Safta: Ba, mă iartă. Numai maşca nu mi-oi mai scoate-o. Vadră: Da eu nu-ţi grăiesc de maşcă, soro dragă... îţi grăiesc de cocoraţie. Safta: Fie ş-aşa, dar n-o scot. Vadră: N-am şi eu atîta hatîr la mata? Safta: Nu. Vadră: Mă rog matale, puică... Safta: Nu te mai ruga degeaba. Vadră: Puicuţă... Safta : în zădar. Vadră: Puiculiţă... Safta: Nu se poate. Vadră: Suflete... (în timp ce zice aceste, îi dezleagă masca pe furiş.) Lumina ochilor mei... Să mă vezi mort... Safta: Măcar să te şi-ngrop... (Masca cade de pe obrazul Saftei.) Vadră: Pei, drace! Safta: Ce-ai păţit? Vadră : Ian vezi dihanie! Safta: Dihanie eşti tu, blăstămatule! Vadră: Şi eu o numeam lumina ochilor mei!... înc-aşa ruşine! (Fuge prin stînga.) Safta (furioasă): Vai! mînca-te-ar cioarele, zbîrcio-gule... Să-ţi dau eu dihanie!... (Aleargă după Vadră.) scena viii ALECU, CATI, LEONIL, MARGHIOLIŢA, PĂPUŞI, IROZI, MĂŞTI şi, la urmă, SĂBIUŢĂ (vin prin fund) Alecu : Păpuşi! păpuşi... Leonil; Irozi! Irozi! Turcul: Ei banabak... Băut la cafenea vin cu bimum, hade joca la mine karaghioz. (Păpuşerii aşează cuşca pe două scaune in fala publicului. Alecu se pune în dos. Măştile s-adun împregiur. în timpul acesta Săbiuţă se arată în dreapta.) Săbiuţă (în parte): Cu gîtul uscat m-am suit la bultt cu gîtul uscat m-am întors. Parcă am iască cole... Turcul: Ei, gata, captan? Alecu: Gata, efendi... deschide-ţi ochii şi urechile; în patru. Săbiuţă (în parte): Iaca irozii mei... ce au de gînd să facă?... Să gioace păpuşile în bal?... Alecu: Măi, copii! cum vreţi să spun... de-a dreptul? ori pe de lături? Toţi: De-a dreptul! de-a dreptul! Săbiuţă (în parte): De-a dreptul?... Că atîta le trebuie !... Alecu: Bine, fie şi de-a dreptul. Tăceţi chitic de-acu. (El secate c păţusică mică si c închină publicului prin cuşcă.) „jHei!... bine v-am găsit, bine v-am văzut, cinstiţi boieri şi cavaleri de toată mîna, şi mai mari şi mai mici! Eu sînt vestitul Statu-Palmă-Barba-Cot din poveste, care trăiesc în lume de cînd se potcovea puricii cu nouăzăci şi nouă de ocă de fer şi sărea păn-în cer şi tot le părea uşor. Ş-acum am venit aici tocmai din ţara păpuşilor, unde multe pozne-am văzut şi multe-am auzit... De vreţi să vi le povestesc?... eu sînt gata... aud?... vreţi?... bucuros..." (Cătră lăutari.) Măi, bălaure, cîntă ţiitura... dar pe gîtul scripcei, ca să nu te-aud nici eu, nici tu. (Lăutarii cînt slab chiticul pâţuşihr şi Alecu accmpancază.) într-a păpuşilor ţară, Din hotare, la hetară, Am văzut şi buni, şi răi, Şi cu duh, şi nătărăi. Unii mindri şi-ngimfaţi Ca beşici cu vint umflaţii In -.ea lume cit trăiesc, La lot vînti;l se-nvîrtesc. (Cătră lăutari.) Cîntă cu inimă, baragladină! Săbiuţă (în parte): Auzi, tălhariui, cum batgioco-reşte lumea! ALECU Alţii iar cu fudulie, De neam mare vrînd să fie. Se lipesc tot de cei mari... Nu-s nici copoi, nici ogari! parte)\ în mine bate... lasă, lasă... ALECU Alţii, vrednici patrioţi, Dar mai vrednici patri-hoţi, Latră, urlă furios Păn’ ce-apucă cîte-un os. (în parte): Unde-i cuconu Tachi s-asculte? alecu într-a păpuşilor ţară 15 Mulţi netoţi pe bani se-nsoară; Fie fata cît de rea, Lada numai de-a fi grea, Fie stahie, fără dinţi, Galbenii să aibă zimţi. 20 Săbiuţă (în parte): Asta-i cam aşa; n-am ce zice nici eu. alecu într-a păpuşilor ţară, La mulţi cinstea-i chiar de ceară; 25 Cît ruşfetul se iveşte, Cinstea-ndată se topeşte ! Săbiuţă (în parte): Valeu! că iar ne-au pocnit! ALECU în cea ţară de păpuşi Tâlharii poartă mănuşi, Şi se jură pe dreptate, Că le-s mînile curate ! Săbiuţă (căutîndu-şî mînile): Asta nu-i în pilda mea. 30 10 Săbiuţă 5 Săbiuţă (în 130 ALECU Aşa-i lumea! aşa-i veacul! Unii seamănă cu dracul, Alţii, cu nişte momiţe 5 Care sar din schiţe-n schiţe; Alţii, cu painji postiţi Ce tot prind la musculiţi; Alţii, cu lei-paralei Ce nu fac nici chiar doi lei... 10 Că-s păpuşi, păpuşi lumeşti 1 Tot să stai să le priveşti. Turcul: Aferim... aferim... aferim! Toţi: Bravo!... bravo!... Săbiuţă' (în parte): Acu-i vremea să pun mîna pe 15 dînşii! (Tare.) Iuruş... (Iesepuţin prin dreapta.) (Păpuşerii ridic iute cuşca şi se retrag în fund.) SCENA IX Cei denainte, VADRĂ (alergind spăriet din stînga), LUNĂTESCU (viind fuga din dreapta) 20 Vadră (trecînd răpede scena): înc-aşa dihanie, să m-alunge de-un ceas!... bre!... Leonil: Ha, ho! provinţie!... cale bună! (Vadră întră puţin în culisele din stînga şi sc întcayce îndată fcarte spăriet.) 25 Lunătescu (trecînd răpede scena): La fugă, Tachi, că nu-i şagă... Tarsiţa vrea să-ţi scoată ochii! Alecu: Bre! da aiştia se gioacă de-a puia-gaia... (în timpul acesta, Lunătescu se întcarce răpede din culisele din stînga şi, ajungînd la mijlccul scenii, se îcveşte de Vadră, 30 care fuge ca si dînsul.) Vadră: Ho! Lunătescu: Ho! Vadră: Na, că mi-ai turtit cocoraţia. Lunătescu : Valeu! că mi-ai strîmbat nasul. 35 Vadră: Chiorule! 131 Lunătescu: Chior eşti tu! Vadră (ridicînd palma): Te cîrpesc... Lunătescu: Ian dă, ian dă, să te văd... Ian dă... Alecu (despărţindu-i): Hei, domnişorilor... nu-i ier-5 tat să vă bateţi în bal. Vadră: Da cum nu l-oi cîrpi, cînd mă batgiocoreşte de la ochi? Lunătescu: Sărace... sărace! că nu te-mpinge păcatul. .. 10 (Măştile despart pe Vadm şi Lunătescu ; ei se sfădesc in fund. în timpul acesta, Săbiuţă se arată cu comisari şi slujitori.) Săbiuţă: Iată-i toţi buluc !... acu-i vremea... Iuruş !... pe dînşii, flăcăi! (Comisarii şi slujitorii incungiur pe irczi şi păpuşeri, intre 15 carii se află: Lunătescu, Vadră, Lecnil, Cati, Marghioliţa şi Alecu.) Toţi: Ce vrea să zică asta? Săbiuţă: Iuruş!... prindeţi irozii şi mi-i legaţi vîrtos. (Comisarii leg cct la cot pe Vadră şi Lunitescu.) 20 Toţi: Da pentru ce? pentru ce? Săbiuţă: N-am să vă fac raporturi vouă... volinti-rilor!... Ţineţi-i bine, voinici! Leonil: Dacă-i astfel treaba... apoi cine-a face un pas spre mine îl trimet să vadă pe bunică-sa. 25 (Scoate două pistoale.) Săbiuţă (tupilîndu-se): Să nu cumva să tragi, că te-am prăpădit! Vadră (zbuciitmîndu-se): Că eu nu mă dau cu una; cu două... La ce să mă opriţi? pentru c-am 30 turtit o cocoraţie?... Eu sînt boier, măi!... neam de neamul meu n-o fost legat... auziţi voi, boier! Săbiuţă: Dacă eşti boier, nu te face complotar. Vadră: Clopotar o fost ficiorul tătîni-tău. Auzi; tu; 33 guleratule? (în tct timpul acesta, lupta urmează intre irozi şi slujitori.) Lunătescu (cătră Săbiuţă): Arhon şatrar... arhon şatrar... Nu mă lăsa, frate, că doar nu-s din taraful lor. 132 Leonil (aruncîndu-se asupra lui Săbiuţă): Pe dînsul, irozi... aista au poroncit să ne oprească... Pe dînsul, cu toţii! Săbiuţă: Cine? eu? Doamne fereşte! Eu sînt irod 5 ca d-voastră. (în parte.) Xa, c-am păţit-o!... (Luftăt^rii, după o scurtă luptă, se împart în dcuă cete, una a slujitorilor în stînga, avînd intre dinţii pe Vadră şi Lunătescu legaii, ccealaltă, a irozilor, in dreapta, cu Săbiuţă legat între ci ) io Lunătescu: Măi, surzilor... vă spun de-un ceas că eu nu-s revoltant... Arhon şatrar! (Se zbuciumă.) Vadră (lui Lunătescu): Mări, omule, nu te zbuciuma aşa, că-mi rupi coastele. 25 Săbiuţă (la irozi): Fraţilor, vă zic cinstit că n-am poroncit eu nimic. (Arătînd pe Lunătescu.) Ia, dumnealui a strigat: „iuruş". Lunătescu: Cine? eu?... auzi minciună!... ba tu! Săbiuţă: Ba tu! 20 Vadră (furios): Ian auzi-i cum se tuesc! ba tu, ba tu, ba tu!... Da cine sînteţi voi, în sfîrşit? scoateţi-vă cocoraţiile, ca să se lămurească pricina. (Vine răpede în mijlocul scenei, trăgînd după el pe Lunătescu.) 25 Lunătescu: încet, bre, că doar nu-s cotiugă. Vadră (arătînd pe Săbiuţă): împingeţi-1 încoaei şi pe moţpanu cela, ca să ne cunoaştem la feţe. Leonil (împingînd pe Săbiuţă): Hăi încolo la sprafcă. SCENA x 30 ALECU, LEONIL, CATI, MARGHIOLIŢA, IROZI (in dt capta), COMISARII cu SLUJITORII (in siînga), SĂBIUŢA, LUNĂTESCU, VADRĂ (în mijlocul scenei), MĂŞTILE (in jund), TARSIŢA, SAFTA (intrivd prin jund ) 35 Tarsiţa: Ce este-aici? ce este? Vadră: Gios cocoraţiile, ş-apoi om videa ce este. 133 / Toţi: Gios măştile cu toţii. (Toţi îşi desncd măştile unii la alţii. Marghiolita desleagă mînile şi nasul lui Săbiuţă, în timp ce acesta îi desleagă ei masca: Tarsiţa asemene luijLunătescu, Alecu asemene lui 5 Vadră.) Vadră Alecu Săbiuţă Marghio[liţa] 10 Tarsiţa Lunăt[escu] Alecu! Moşu-meu! (răpede şi Marghioliţa! cu mirare): Tată-meu! Tachi! Tarsiţa! (Celelalte măşti rid cu hohot.) Săbiuţă (Marghiolitei): Ce cauţi aici, dimoni? Tarsiţa (lui Tachi): D-ta la bal?... în Irod!... 15 Lunătescu: Ia păcate, soro. Tarsiţa: Ba-ncă şi legat? frumos! Lunătescu: Frumos, nefrumos... nu mă supăra. Tarsiţa: Ce face?... poate că te-ai şi bosumflat?... Ian poftim acasă... să ne răfuim. (îl ia de mină.) 20 Lunătescu: Dacă-i pe răfuială... apoi ian poftim să te spovăduiesc despre cel logofăt cu părul de aur! şi despre trîmbiţa scadronului... Tarsiţa (în parte): Au aflat tdt! (Tare.) Ah... ah... mor... am murit! 25 Lunătescu : Iaca pozna! . (Tachi duce pe Tarsiţa în braţe în mijlocul scenei, o pune pe scaun şi caută să o desleşine; în timpul acesta, Alecu vorbeşte cu Vadră, arătîndu-i pe Săbiuţă şi pe Marghioliţa.) Vadră (lui Alecu): Bine,-fătul meu... am înţeles. 30 îţi place fata şatrariului Săbiuţă... Ţi s-au aprins călcăile? Las’ pe mine, că ţi le stîng eu. (Se îndreaptă cătră Săbiuţă.) Lunătescu: N-are cineva apă de colonie... sau oţet de trandafir? 35 Vadră: Da ce este? ce-i?... (Zăritid pe Lunătescu.) Ce-mi văzură Ochii?... Cuconu Tachi -Lună-tescu! 134- Lunătescu : Eu, arhon jignicer... . Mi-au leşinat odorul, şi n-am cu ce să-l disleşîn. Vadră: Cheamă un tulumbagiu să-i toarne o cofă de apă din cap. 5 Lunătescu: Că doar îi botezată o dată... Vadră: Ei, stai că eu îi sînt doftor... Hora, măi, împregiurul cucoanii Tarsiţii... hora pe zdravîn. Toţi: Hora, hora! (Orhestra începe o hcră rapide; teii se prind la jcc tmprc-10 giurul lui Lunătescu şi a Tar silei. ) Săbiuţă (Marghioliţii): Ce-ai zis?... că nu vrei să mergi la monăstire ?... auzi, drăcoaica! (O ia de mînă şi voieşte să iasă.) Vadră (oprind pe Săbiuţă): Ho, viteazule! Stai pe 15 loc şi nu-mi mai ciondăni nepoţica. Săbiuţă: Care nepoţică, boierule? Vadră: Ian, Marghioliţa... mireasa nepotului meu Alecu. Alecu (închinîndu-se lui Săbiuţă): Alecu, biv-vel pă-20 puşăr şi supusul ginere al d-tale. Săbiuţă: Cum... boieriule? Vrei să te-ncuscreşti cu mine? Vadră: Se vede că vreu, măcar că mi-ai zis clopotar... Da, mă rog, ian spune-mi, ce te-apucase mai 25 dinioare s-amuţi cazacii asupra noastră? Săbiuţă: Ia, nebunii de-a lui cuconu Tachi... Visază un complot. Vadră: Iar compot!... De vă-nţăleg, să fiu anaftima... Hora, măi... vîrtos, vîrtos! 30 Săbiuţă (în parte): De nu agă, dar măcar socru... Tot m-am căptuşit cu ceva! (Merg amîndoi de se amestec în horă.) [în vuietul horei Tarsiţa se trezeşte şi voieşte să fugi cu Lunătescu, dar nu au pe unde.) 35 (Cortina cade.) KIR ZULIARIDI PERSOANE KIR ZULIARIDI, arnăut cărunt AFRODITA, femeia lui PAPĂ-LAPTE, calfă de spiţerie 5 MĂNDICA, ţărăncuţă KIR ZULIARIDI1 COMEDIE ÎNTR-UN ACT Reprezentată pe teatrul din Iaşi, în beneficiul artiştilor români, la anul 1852. Scena Se petrece în Galaţi. Teatrul reprezintă un salon mobilat după moda veche, cu o uşă în dreapta pe planul I, care duce în ietacul Afroditei; mai în fund, tot în dreapta, o altă. uşă care se deschide pe scara din dosul casei; în fund, uşa care dă în tindă, şi lîngă ea un dulap mare; In stînga, alte două uşi şi o fereastă cu perdele; scaune, divanuri şi o mesuţă pe care este o besecte deschisă. SCENA I mIndică, afrodită MĂNDICA (măturîfid, cintă) . - Frunză verde nu ştiu ce, De-aş avea o oarece... Afrodita (ieşind din ietacul ei, cu lene): Doamne!., da mult am mai dormit!... douăsprezăce cea suri în capăt... Măndico, fa Măndico! Le tigre de Bengale, par Ed. Brisebare et Marc-Michel [V.A.]. Măxdica: Aud, cucoană. Afrodita: Unde-i bărbatu-meu? Măxdica: Boieriu?... se rade. Afrodita: De-abia acu se rade? pe la amează? Dumnealui, care se culcă odată cu găinile şi se trezeşte odată cu cucoşii? Măxdica: Ba că chiar... Mai dinioarea s-o trezit şi dumnealui. Afrodita: Vai de mine! a fi bolnav cumva. Măxdica: Cum, Doamne iartă-mă! bolnav, cuconiţă?... c-acu o mîncat o ocă de măsline ş-o putină de halva. Afrodita : Apoi dar... o păţit ceva. Măxdica: Ce să păţască?... Ian, o bojbăit toată noaptea prin odăi ca un strigoi şi păn-în ziuă n-o închis ochii. Afrodita: Iar?... l-ai văzut tu cu ochii tăi, Măndico? Măndica: Hî, hî! O ieşit pe furiş din odaia d-sale de cole (arată uşa din stînga), cînd dormea toţi... cu scufia-n cap, cu lumînarea-n mînă şi cu iartaganu-n dinţi... Afrodita : Cu iartaganu ?... Măxdica: Coşcoge spală-varză!... Ştii, cel din cui... Ba încă mai ţinea cu mîna dreaptă şi şuşanaut cea de-o prăjină. Parcă era să meargă să ieie Brăila. Afrodita (pe gînduri): Curios lucru! (Se apropie de mesuţă, şede pe scaun, scoate un fes de catife din besecte şi începe a lucra la el.) Măxdica: Ş-aşa, cum ţi-1 spun, o venit de-o ascultat la uşa ietacului d-tale; apoi s-o dus de-o pus urechile pe la toate uşile... o ieşit pe-afară, o umblat p-împregiurul casei, ca un zăvod; s-o uitat pe fereasta asta o bucată bună de vreme, şi-n sfîrşit s-o întors în odaia d-sale, făcînd ia asa (face semne de deznădăjduire comică): Ah! Vah! Afrodita: Mare minune! Măxdica: Ian ascultă, cuconiţă... poate ca-i lunatic? Afrodita: Da cum. Doamne, că de trii luni de cînd m-am măritat cu kir Leonidas Zuliaridi, nu mi s-o întîmplat niciodată să-l văd astfel. Măndica: Apoi ştii una, cuconiţă?... te teme... îi 5 zuliar. Afrodita: Ha, ha, ha... zuliar?... ai nebunit?... el zuliar?... Măndica: Mai ştii păcatu?... Cică, după cum spun megieşii, cu nevasta d-sale cea dintîi era zuliar 10 cît un motan şi giumâtate... îi făcea zile fripte... Afrodita: Aşa spun megieşii? Măndica: Aşa!... ş-apoi şi alta... Cică pistoalele i-s încărcate totdeauna. Afrodita: Ha, ha, ha... da pentru ce? u Măndica: Ştiu eu?... Să ucigă hamorînjîţii. SCENA II AFRODITA, MĂNDICA, ZULIARIDI (îmbrăcat cu fustanelă, iese încet din odaia lui şi ascultă j Zuliaridi (în parte): Ţe puno la cale amundoa? 20 Afrodita: Cum ai zis, fa Măndico?... hamorînjîţii?... ha, ha, ha... Măndica: Apoi dă, ştiu eu cum îi mai cheamă, bată-i cucu!... hamoran... hamorîn... Zuliaridi (în parte): Amori! vorbesco de amori? 25 To prokopsamen!... Măndica (spărietă): Piei, drace!... Afrodita (ascunzînd fesul în besecte): Bărbatu-meu! Zuliaridi (în parte): Ţe a ascunso la săltări mesa? Afrodita (sculindu-se, merge înaintea lui Zuliaridi): 30 Buna dimineaţa, dragă ! Zuliaridi (zîmbind şi ţintind ochii la saltar): Na se haro, matia mu... Ţe ai?... Afrodita: Cum ai dormit astă-noapte, puiule? Zuliaridi: Ca un amoraşi... Ma... ţe ai?... 35 Afrodita: Eşti cam galbîn la faţă... Te doare ceva? Zuliaridi: La mine?... Nu mi dore niţi macari virfo nasolui. Sinto voinico ca un palikaris. Ma ţe ai ascunso aiţe la besacta? 141 Afrodita: Nimic, dragă. Zuliaridi: Ba ai ascunso... Minţunia spui... ian se videmo. (Deschide besecteua.) Un feso? straino... Pentru cap a cui feso aţesta, kera mu?... 5 Afkodita: Pentru a matale. Pentru a cui să fie? Vroiam să-ţi fac un dar cusut de mîna mea. Zuliaridi: Eţi na zisis? (în parte.) Ţe budulas mai sinto! na! (îşi dă o tiflă.) Afrodita... e ros mu, bate la mine. (Se pleacă în două.) Ţoma-10 gesti la mini. Fa-ma bucăţele... komaţia, che nu. sinto vrednico... Afrodita: Te iert... dar altă dată... (Ia fesul şi-l aşează în besecte.) Zuliaridi: Alta data se mi dai tifla. (în parte.) Ţe-i 15 in muna nu-i minţuna. Ma rogo... puteam s-o paţesco hiotika si acum ca si cu kera a me ţea de-ntîi... O vedo intr-o zi cu o cutiora... in-trebo: ţe-i? Mi răspunde dimiaii: udagaţi. Smun-ţesco cutiora... deschido, si ţe gaseco in laun-20 tro?... un ofiţero di pozamiţi... zugravito pe fildisi. Asa m-am aprinso atunţe si mi-a venito un parakseno, che piste trii ţeasuri m-am dis-parţito... gligora, gligora. (Zicînd aceste, se apropie de fereastă.) 25 Afrodita (viind spre Zuliaridi): Ce vorbeşti singur, dragă? Zuliaridi (în parte): Natos!... iar acolo-i birbanto ! Măndica (încet, Afroditei): Ian priveşte, cuconiţă; aşa se uita astă-noapte pe fereastă. 30 Zuliaridi (în parte): Ţe puskil... A! katergari! de te-asi prinde la muna me... Afkodita: Da ce cauţi aşa pe fereastă, suflete? Zuliaridi (zîmbind): Privesco la rindunelele. Ma ian spune-mi, Afrodita, psihi mu: Cum petreţi mata 35 chindo ma duco de acasa ?... Te pui la fe- reasta ?... Afrodita: Mă pun cîteodată... pe la ceasul cînd ştiu că te-ntorci acasă. Zuliaridi: Eţi?... lipon da-mi o pliroforia... nu 40 poţi se-mi spui ţine-i baetu ţela care sede tota 142 ziulica in ţerdaco lui, faţa-n faţa cu fereasta mataluţi ?... oriste ?... Afrodita: Care băiet? Zuliaridi (arătîndu-l pe fereastă)'. Ţela... ţela, care 5 traze ţibuki... cu perol creţo ca un muţunaki... Afrodita: Ştiu eu cine să fie?... nu l-am însămnat niciodată. Zuliaridi: Se mi ingropi?... Ma stii che-i nostimo, diavolo?... axe nur ia. 10 Afrodita: A fi avînd; ce-mi pasă? Zuliaridi: Niţi mie nu-mi pasa; omos asi vrea se aflo de ţe sede zi si nopte in ţerdaco ?... tra-gundo ţibuki ca un pasa, cascundo ca o stridia si stropindo necontenito doua oale de flori, ca 15 un gradinari? Afrodita: Se vede c-aşa-i place. Ce-avem noi cu dînsul! Zuliaridi (mînios): Ma el ţe are cu noi ? de ţe se lega de noi ?... puski nerusinato ! 20 Afrodita: El? Zuliaridi: Dimialui... priveşte... Iar uda florile... kala!... iar îsi aprinde ţibuki... pola kala... si inchide fereasta... Kir ie eleison!... traze perdeoa stingă... To prokopsamen!... De ţe 25 a traso pe ţea din stingă si nu pe ţea din drepta ! ha? Afkodita (în parte)'. Oare nu cumva o-nebunit? Zuliaridi: De ţe! pentru che-i amorezato de tine, Afrodita mu. 30 Afrodita: Amorezat? Zuliaridi: Chit un motanis. Ola ţe de flori insem-neza: kera mu, coconiţa, psihi mu... cum vrei... Asa este? Afrodita: Poate. 35 Zuliaridi: Perdeoa din stingă... inţalezi?... in stingă inima!... lipon, coconiţa, inima me... ţibuki aprinso vra se zica: arde, se topeşte pentru mataluţi. Piste tot, cu ola, cu perdeoa si cu ţibuki, birbanti ţi faţe o declaraţie de amori: -io Coconiţa, inima me arde pentru mataluţi... sosta, sosta. 113 Afrodita: Ce obrăznicie!... niciodată n-aş fi crezut c-a îndrăzni!... Auzi, blăstămatul! Ei, las ! de m-oi mai pune eu la fereastă de azi înainte... Zuliaridi: Ha... ha, Afrodita: bine ziţi, psihi m:t; 5 se nu te mai areţi la feresta, ca se-i venimo de hac birbantului. Se te inchizi in etacu mataluţi... la intunerico... se crape el de ţuda. Afrodita: Cum îi vrea, suflete, aşa oi face, pentru că doresc să n-ai nici o grijă. 10 Zuliaridi: Ego, psihi mu? Ma eu sinto barbato ţel mai linistito din lume. Ma incredo in mata cu ochii inchisi. (în parte.) Am se pun chetrari se zidesca tote ferestile casei... Ma nu se pote !... amartia! mai bine ma duco se alego alta casa 15 cu chirie. (Tare.) Fos mu?... Eso puţintelo ca se-mi cumpăr un fustanela noua... Pentru mata, Afrodita, pentru ca se placo mataluţi nu stiu ţe nu mi-asi cumpără. Afrodita: Si eu mă duc în ietac să mă gătesc. 20 Zuliaridi: Merzi, zoi mu, matia mu, elpida mit... che eu ma intorco indata acasa... (0 sărută pe frunte.) Na se haro... (Afrcdita întră în ietacul ei.) SCENA III 25 ZULIARIDI, MĂXDICA Zuliaridi (în parte): Mi plaţe a crede che Afrodita este inca nevinovata... omos si ţea de-intîi era nevinovata pun-a nu fi vinovata!... lipon, am se mergo se cauto pentru Afrodita un casa in 30 fundo unei ogrăzi, in fundo unei mahalale care se fie in fundo tirgului... (Vorbind, se apropie de masă, deschide besecteua, găseşte un ghem şi începe a disface aţa.) Un ghemo de bumbachi!... ke simţesco che este harţi in lautru... ţe harţi 35 se l'e?... Nu dora che ma temo de vro pacoste... Am tota încredinţarea in Afrodita... Ma ţe-i in muna nu-i minţuna... (Desface ghemul iute.) 144 Mandica... fa Mandica... (în parte.) Ţărăncuţă asta prosta pote se-mi fie de mare azutori... Mandica... fa Mandica! Măxdica (întrînd): Aud, cucoane. 5 Zuliaridi: Ela do, ke asculta frumos: Ţi plaţe rochia kinuria si bosmachii rosi? Măndica : Cum roşi ?... roşi de guzgani ? Zuliaridi (în parte): Ţe prosta! (Tare.) Ohi de guzgani... Ma rosi ca fes a me... Ţi plaţe?... 10 răspunde. Măxdica: Ei; ba nu mi-a plăcea, că mi-a fi ruşine poate. Zuliaridi: Pola kala. Vrei se ai rochiţa kinuria si bosmachii rosi? 15 Măxdica: De vreu?... Mă-ntrebi de vreu?... (Rîde prost.) Ha, ha, ha, da poznaş mai eşti, cucoane. Zuliaridi: Poznaşi. Daca vrei... apoi trebuie se faţi ţe ţi-oi ziţe eu. Măndica: Fac tot... spune degrabă ce trebuie să fac? 20 Zuliaridi (lasă ghemul şi, mergînd la fereastă, se pune Pe scaunul de lingă ea): Alta nimica dechit eţi. Se deschizi un ochi si se-1 ţii tota ziua ţintito asupra ţerdacului ţelui din faţa. Măndica: Unde-i cuconaşu cela? 25 Zuliaridi: Neski... Unde-i birbanti aţela... si se-mi spui pe urma ritos tot ţe a fi făcut el de dimineaţa puna sera si de sera puna dimineţa. Măndica : Elei! Zuliaridi: Sopa. Cu ţelalalt ochi se urmăreşti tote 30 păsurile duduchii Afroditei, drăguţă me kera, si iar se-mi spui tot... Ma tot, tot, tot. Măndica: Da cum, Doamne iartă-mă?... Zuliaridi: Vrei rochiţa kinuria si bosmachii?... ati-ta-ţizico... Vrei?... 35 Măndica: Ei, vreu... d-apoi... Zuliaridi: Atita-ţi zico. (Se duce la mesuţă, în parte.) Am puso in cofa mesa pe ţărăncuţă. Măndica: Ce s-o apucat de disfăcut acolo? Zuliaridi: Ha, ha... am dat-o de harţi... Se nu fie 40 un ravaselo de amori?... Ian se videmo... (deschide liîrtia şi citeşte:) 15 parale maslinia; 145 30 parale halvas... ke- ta lipa... (Vorbind.) Aţesta-i un izvozelo (ar un cînd hîrtia), nu-i rava-selo de amori... maslinia nu merze cu amori... (Se scoală.) Alta data pote oi ave mai mult o 5 noroco... Lipon, Mandica... eu ma duco... Ela do. (O pune pe scaunul de la fereastă.) Staso eţi... si fa straza buna... (Se îndreaptă spre uşa din fund.) Măndica: D-apoi bine, cucoane... 10 Zuliaridi: Vrei rochiţa şi bosmachii?... Alta nu-ţi zico... (Iese prin fund.) Măndica (singură): Să mă ferească Dumnezeu de aşa bărbat! Zuliaridi (arătîndu-şi capul la uşă): Alta nu-ţi zico. 15 Măndica: Da du-te pîrlii!... auzi? să vînd eu pe stăpînă-mea care m-o crescut ?... Atunci s-a-giungă parpalecu... Măcar să-mi deie fesu lui plin de galbini... Nu mănînc eu astfel de pîne. SCENA IV 20 MĂNDICA, AFRODITA Afrodita (aduce o scrisoare): A! tu eşti, Măndico? Ian spune-mi, bine-s gătită? Socoţi c-a plăcea boieriului ? Măndica: Că, zău, nu-i de obrazu lui, cuconiţă... 25 Afrodita (supărată): Măndico... uiţi cu cine vorbeşti. Măndica: Nu te supăra, cuconiţă... Cînd ai şti ce vorbe mi-o zis boieriul... i-ai scoate ochii. Afrodita: Ce vorbe? 30 Măndica: Mi-a făgăduit rochie de nurcă şi buşmachii, că să-i spun tot ce-i face în lipsa d-sale... Ai auzit, cuconiţă, aşa batgiocură? Afrodita (în parte): Sărmanul! cît mă iubeşte! (Tare.) Aista-i ce-1 mai bun chip ca să seliniş- 35 tească... Te îndemn dar şi eu, Măndico, să-i spui tot ce-i videa... afară însă de un lucru. Măndica: Care? 146 Afrodita: Vezi răvaşul ista?... să-l duci degrabă cuconaşului celui din faţă... ştii? cel de cole, din cerdac; dar să nu cumva să afle boieriul. Măndica (cu mirare): Ba zău... vrei... să-i duc... 5 lui... un răvaş?... Afrodita: Cît se poate mai degrabă... Hai, să te văd... Cît oi bate-n palme, să fii înapoi. Măndica: Mă duc. (în parte.) Iaca!... iaca... iaca... se-ngroaşă treaba... A păţit-o grecul... (Iese 10 prin fund.) SCENA V Afrodita: Nădăjduiesc că după ce-a ceti răvaşul meu, şi-a pune minte-n cap... Auzi, mă rog?... Eu care nici nu ştiam de era el pe lume... ar 15 fi putut să-şi ude florile, să-şi închidă perdelele şi să tragă ciubuc pan' la sfîrşitul lumii... şi eu nici habar să n-am... Doamne! tare-s îndrăzneţi tinerii de astăzi!... cum văd o femeie... frumuşică, s-anină de ea ca scaiul... Da, încalţe 20 nădăjduiesc că monsiu ista din faţă şi-a căta de nevoie după ce-a ceti răvaşul... (Se uită pe fereastă.) De urît nu-i urît... d-apoi îs măritată şi nu pot... SCENA VI 25 AFRODITA, MĂNDICA Măndica (întrînd iute): Cuconiţă, cuconiţă... Iată-1 că vine. Afrodita: Cine? Măndica: Cuconaşu cel din faţă. 30 Afrodita: Cum se poate? Măndica: După ce-o cetit răvaşul d-tale, a început a striga: Ce vra să zică asta?... ce cabazlîc îi aista? Afrodita: Cabazlîc? 35 Măndica : Şi-ndată şi-o şi luat băţul şi pălăria ş-o alergat după mine... (Merge spre uşa din fund.) 147 Afrodita: Xa! c-acum mi-am găsit beleua... Dac-a veni aici, spune-i că nu-s acasă şi fă toate chipurile ca să se-ntoarcă-napoi. (în parte.) Vai de mine! că amarnici îs cavalerii din ziua de astăzi!... Măxdica: Las', cuconiţă, că ţi-1 dreg eu cum se cade. scena vii MĂSDICA, PAPĂ-LAPTE Papă-Lapte (pe pragul uşii) : Iaca ţărăncuşa... aice-i! (Măndicăi.) Du-te de spune stăpînă-ta c-am venit. Măxdica: Degeaba, cucoane; cuconiţa mi-o poroncit să-ţi spun că nu-i acasă... (în parte, bălînd in Pumni.) Şi-i acasă. Papă-Lapte: Foarte bine; oi aştepta păn’ ce-a veni din tîrg. Măxdica: Ce zici?... ai s-aştepţi aici? Papă-Lapte: Pană mîni, până poimîni, păn’ la Sîn-Chetru, dac-a trebui.., Măndica: Şuguieşti? Papă-Lapte (puindu-se pe scaun): Iaca cum şugu- iesc... îmi fac răsadniţă în odaia asta... t Măndica: Da bine, ce vrei? Papă-Lapte: Vreu să am tălmăcirea răvaşului care mi-ai adus... ai înţăles?... Hai, du-te de spune stăpînă-ta să vie, şi nu mai cîrîi... Măxdica : Ce fel ? cîrîiesc !... N-auzi, monsiu Flaimuc... Papă-Lapte: Dusu-te-ai... ori mă duc eu?... Măxdica: Măi, măi, măi, că nătîng mai eşti... Papă-Lapte: Cît un catîr şi giumâtate... încotro-i ietacul cucoanei? Măxdica: Iaca mă duc... mă duc... (în parte.) Atîta ar mai trebui acu să vie şi grecu... ş-apoi să vezi încăieratu dracului... (întră în ietacul A froditei.) SCENA VIII Papă-Lapte (îşi pune pălăria pe măsuţă şi-şi razimă băţul de scaunul care e lingă dînsul): Xu mă duc de-aici păn’ ce n-oi afla ce-nsămnează paras-5 covenia asta de răvaş... doar nu sîntem în car- naval, nici la zi-ntîi april... Ian priveşte (cetind): ,,Domnul meu, te poftesc să încetezi de a mai face nişte sămne cu totul zădamice si care îmi t t tulbură liniştea. Nu am trebuinţă să iscălesc 10 acest bilet... ştii prea bine cine-i persoana care ţi-1 scrie." Ce fel ştiu?... nu ştiu nimic... Da să-mi cadă guşterul ca la copii de ştiu ceva... Eu nici nu fac, nici nu gîcesc logogrifuri... Slavă Domnului, m-o ferit Dum-15 nezău ae-asemine meteahnă!... îs spiţer... calfă... da nu logogrifar... aşa să ştiţi... SCENA IX PAPĂ-LAPTE, AFRODITA, MĂNDICA Măxdica: Aşa, cuconiţă, aista-i alt păcat... zice că 20 s-a culca aici. Afrodita (înlrînd, în parte): Ce obrăznicie! (Tare.) Domnule... Papă-Lapte (închinîndu-se): Cuconiţă, sărut... (în parte.) Brr... frumoasă cucoană! 25 Afrodita (încet, Măndicăi): Nu te depărta, Mân-dico, că-mi pare cam stropşit. Măxdica: X-ai frică, cuconiţă... că te păzeşte Măndica. (Iese prin jund.) 30 S C E N A X AFRODITA, PAPĂ-LAPTE Papă-lapte (în parte): Da frumoasă... coz ! Afrodita: Domnule, îmi pare foarte curios... 149 Papă-lapte: Să am pardon, cuconiţă... şi mie-mi pare şi mai curios... pentru că mi-ai scris un răvaş plin de talpa gîştii... adică un răvaş neîn-ţălegibil. 5 Afrodita: Ce fel?... Da nu eşti d-ta persoana care şăde-n faţă? Papă-lapte: Ba eu, cuconiţă; al matale preaplecat şi supus... Timofti Papă-Lapte. Afrodita: Papă? 10 Papă-lapte: Lapte... familie veche de cînd vacile. Afrodita: Să-ţi trăiască. Papă-lapte: Sărut picioruţile... Afrodita: D-ta ai obicei de petreci toată ziua-n cerdac ?... 15 ; Papă-lapte: Nu pot tăgădui una ca asta, de vreme ce-aţi însămnat-o. Dar cucoană, petrec toată ziua în cerdac, între două oale de rozmarin, iar una de bosuioc. Afrodita: Apoi dacă eşti d-ta vecinul din faţă, ai 20 trebuit să-nţălegi noima scrisorii mele. Papă-lapte : Ba, zău, nici bechi... să am pardon. Afrodita: Dacă-i aşa, ţi-oi spune, domnule, că nu-i frumos din partea d-tale să abuzezi de vecinătatea noastră... şi că, dacă nu te-i astîmpăra, 25 oi fi silită a mă-nchide-n casă ca într-o temniţă ş-a nu mai îndrăzni să mă pun la fereastă, din pricina d-tale. Papă-lapte: Din a mea?... mare minune!... Da ce-am făcut? Poate că fără să gîndesc... am 30 uitat vrodată să trag perdelele... Afrodita: Ba chiar dimprotivă, domnule... le tragi prea mult. Papă-lapte: Zău? (în parte.) Iaca pozna!... îi pare rău? 35 Afrodita: Mai ales perdeua cea din stînga. Papă-lapte (în parte)-. Perdeua care-mi ascunde crivatul? Măi... măi... măi... Afrodita: Ş-încă asta nu-i nimică... Papă-lapte : Nimică ?..'. 4(1 Afrodita: Şăzi toată ziua-n cerdac de tragi ciubuc şi uzi necontenit două oale de flori. 150 Papă-lapte: Cu adevărat... Am două oale de rozmarin, din care una cu bosuioc... dar ce are-a face?... Afrodita: Nu te face că nu-nţălegi, domnule... şi mai 5 bine... te sfătuiesc să-ncetezi de azi înainte cu nişte cercări cu totul zădarnice. Papă-lapte (în parte): Oare nu cumva-i lipsăşte-o doagă?... Păcat! (Tare.) Da bine, cuconiţă, cu ce gînd socoţi că şăd eu în cerdac şi trag ciubuc ? io Afrodita: Dacă vrei numaidecît să ţi-o spun... Cu gînd de a-mi face o declaraţie de amor. Papă-lapte : Eu ? declaraţie ?... Eu ? Cine ţi-o spus una ca asta? Afrodita: Cineva care... într-un cuvînt, bărbatu-meu. 15 Papă-lapte: I! că mare nătărău îi!... groaznic s-o înşălat bietul creştin! Afrodita: Cum? Papă-lapte: Da... să mă prindă şapte gutunaruri, dac-am ştiut păn-acum că eşti măcar pe lume... 20 (Cu galanterie.) Dovadă că n-am avut niciodată fericirea de a te videa... Afrodita: Adevărat spui? Papă-lapte: Căci dacă te-aş fi zărit... (în parte.} Brrr... mare chior am fost!... (Tare.) Căci dacă 25 te-aş fi zărit... doar nu sînt necioplit, cuconiţă... sînt tînăr cu educaţie... calfă de spiţer... Afrodita: Calfă? Papâ-lapte: Deocamdată... însă cum m-oi însura, mă fac spiţer cu dugheană. 30 Afrodita: A ! ai să te-nsori? Papă-lapte: Am... cu madama Flaimuc... ştii, cea. care vinde bastoane şi corteluri... Acum se află. la iarmaroc la Fălticeni; dar o aştept să vie din ceas în ceas. 35 Afrodita: A! Domnule, cît îmi pare de rău că... Papă-lapte: Că mă-nsor? Afrodita: Ba nu... Papă-lapte : Madama Flaimuc îi păstrată cît se poate-de bine; şi cînd o vede cineva de departe... 40 pare chiar ca un trandafir... (în parte.) De- aproape-i cam borş cu ştir... 151. Afrodita: O cunosc. Papă-lapte: Atîta numai că are o meteahna... îi zuliară... da zuliară... să fugi în lume... Afrodita: Apoi eşti de jălit. 5 Papă-lapte: Şi mai are înc-o meteahnă... Pune-ţi în gînd, cuconiţă, c-o luat una şi bună să-mi dăruiască pe toată luna cîte-un baston... Păn-acum mi-o dat optsprezăce beţe... Afrodita (rîzînd): Optsprezăce! Da ce vrea să faci io cu ele?... Papă-lapte: Să mă primblu!... îţi închipuieşti pe supusa sluga matale, Timofti Papă-Lapte, ieşind la primblare cu optsprezăce bastoane-ntr-o mină?... ha, ha, ha... Iar apoi ce să-i faci?... 15 Madama Flaimuc mă iubeşte... şi dragostea-i şugubaţă de firea ei. Afrodita: în sfîrşit, domnule... ce-o fost s-o trecut... Nădăjduiesc că-i uita răvaşul ce ţi-am scris, şi de-acum... 20 Papă-lapte: Să-l uit?... Da cum, Doamne iartă-mă, să uit o scrisoare care mi-o prilejit cunoştinţa unei persoane atît de... vorbă-i?... Niciodată, cuconiţă; doar îs tînăr cu educaţie... calfă de spiţer... şi nădăjduiesc dimprotivă că mi-i da 25 voie, cuconiţă, ca să vin cîteodată să-ţi aduc ale mele complimenturi, împreună cu puţin zăhar de gheaţă pentru tusă. Afrodita: Nu se poate, domnule... nu se poate să vii aici... pentru că bărbatu-meu îi foarte zuliar. 30 Papă-lapte: Zuliar?... (Cu galanterie.) Cred şi eu c-a fi zuliar de-o persoană atît de... adică... cum s-ar prinde... Afrodita: Lasă complimenturile, te rog... şi dacă vrei să-mi faci o mare plăcere... 35 Papă-lapte : Poroncă... Afrodita: Făgăduieşte-mi să ieşi mai rar în cerdacul d-tale. , Papă-lapte (dînd parola): îţi dau parolă... Afrodita: Şi să dai oalele cu flori într-o parte. 152 Papă-lapte: Am să le-azvîrl în pod. Pentru d-ta, cuconiţă, ce n-aş face!... aş înghiţi o spiţărie-ntreagă. Afrodita (în parte): Ce de treabă tînăr ! Papă-lapte: Mi-aş pune optzăci de lipitori la stomah, dac-ai poronci. Afrodita: Ar fi prea mult atîta... Papă-lapte: Ei, fie 50. Afrodita: Ba nu... ceea ce te rog este ca să te faci că nici mă mai cunoşti de azi înainte. Papă-lapte: Asta-i cam greu... dar dacă aceasta-i înalta rezoluţie a matale... sînt gata a urma întocmai. Afrodita (în parte): Mai de treabă tînăr nici că se află. Papă-lapte (în parte, căutînd ia Afrodita): Hiibsch, hiibsch, hiibsch... (îi aruncă o sărutare pe nevăzute.) Măndica (întrînd iute din fund): Cuconiţă, cuconiţă, vine boieriu !... Papă-lapte: Aud? Măndica: O întrat pe poartă. Papă-lapte (luîndu-şi degrabă pălăria): Cuconiţă, prii-meşte ale mele... Preaplecată şi supusă slugă. (Merge spre uşa din fund.) Afrodita (oprindu-l): Nu pe-acolo, domnule, nu pe din faţă, ca să nu te-ntîlneşti cu d-lui. Papă-lapte: Da pe unde? Afrodita: Pe-aici... pe scara din dosul casei... (îi arată uşa din dreapta, spre fund.) Papă-lapte: M-am dus... (Iese pe uşa din dreapta, în fund. Măndica îi arată drumul.) SCENA XI Afrodita: Ce spunea bărbatu-meu că-i berbant?... Mai cumsecade tînăr nici că se dă... De-ar fi fost amorezat de mine s-ar fi obrăznicit... da el, dimprotivă... Dacă n-ar fi de treabă, aş crede că-i prost... 153 SCENA XII AFRODITA, ZULIARIDI (întrînd prin fund), MĂNDICA Zuliaridi (în parte, ostenit): Am umblat toate mahalalele ca se gasesco casele... dezeaba! Uf! che 5 nu mai poto... am obosito! Măndica (întrînd pe uşa scării din dos): Cuconiţă, s-o dus. Zuliaridi (răsărind): S-a duso? ţine? Afrodita şi Măndica (spăriete): A! 10 Zuliaridi: Ţine? Afrodita (mergînd la Zuliaridi): Ai venit, drăguţă?... Zuliaridi (furios): Ţine s-a duso? răspunde... Ţine a fosto ? ţine s-a duso ?... A fosto ţineva, daca s-a duso ţineva... 15 Afrodita: Da ascultă, frate. Zuliaridi (bătînd din picioare şi răcnind): Ţine, ţine, ţine? Afrodita (în parte): Săraca de mine, că mă spâne? Zuliaridi (urlînd): Ma ţine? 20 Măndica: Cine să fie, cucoane?... Sacagiul. Zuliaridi: O sacazis?... Staso se videm o daca mi spune minţunia. (întră în sofragerie.) Afrodita (cătră Măndica): Cine te-o pus să-i spui minciuni ? 25 Măndica : Apoi dă! dacă urla, parcă l-ar fi muşcat un cîne turbat. (Imitîndu-l) Ţine, ţine, ţine? Zuliaridi (întrînd cu un pahar în mînă, plin pe jumătate cu apă): Sacaziul? ha?... Ma daca s-a duso sacaziul, a venito sacaziul; daca a venito saca-30 ziul, a aduso apa sacaziul; lipon daca a aduso apa, de ţe n-am gasito dechit un paharuţi de apa la poloboţelo mesa ? Măndica: Stăi să-ţi spun... Afrodita: Taci din gură, Măndico... 35 Zuliaridi: Ohi, ohi, si mi ertas, kera mu; lasa se vor- beasca i Mandica... Ea-i de la ţara... prosta... si nu stie se chircheasca minţunia. Graeste, Mandica. .. de ţe nu este apa in poloboţelo de la cuhne, daca a venito sacazio ?... io Măndica: Pentru că n-o venit nici un sacagiu, cucoane. 154 Zuliaridi: Lipon cum s-a duso, daca n-a venito? Măxdica: Iaca cum: Văzînd un sacagiu că trece pe la poartă, am alergat după el ca să-i zic să ne vîndă vro două cofe de apă: dar păn-a nu agiunge la 5 poartă el se făcuse nevăzut... atunci m-am în- tors înapoi ş-am zis cuconiţii că s-o dus, s-o dus... Afrodita (în parte): Auzi cum le croieşte? Zuliaridi (liniştindu-se): Neski... asa priţepo şi eu... Vezi daca vorbeşte gura adeverului, che ma lini-10 stesco indata... che nu sinto zuliaris, ma... (Aruncînd ochii asupra ferestei.) Oristel... a fuzito berbanti din ţerdaco si a inchiso feres-tile!... ţe insemneaza asta? hîm... Mi amirosa a ţeva... De ţe a fuzito din ferestile? de ţe a 15 inchiso ţerdachi ?... alta katergaria! (îşi trage musteţile, pe gînduri.) Afrodita: Da ce ai, frate, de stai iar pe gînduri? Zuliaridi: Nimica... Afrodita (văzînd băţul lui Papă-Lapte răzimat de 20 scaunul de lîngă mesuţă): Vai de mine! că şi-o uitat băţul aici dl. Papă-Lapte. (Ia băţul şi-l ascunde din dosul ei.) Zuliaridi (răsărind): Oriste?... Ma ţe ai păţit o, psi-hiţa mu, de ţii munile dinapoi... ca Napoleon 25 o vasilevs ton Galon ? Afrodita (turburată): Eu?... Măndica (încet, Afroditei): Adă-1 încoaci. (Ia băţul, îl ascunde la spatele ei şi caută să iasă pe furiş.) Afrodita (arâtîndu-şi mînile): Iaca... priveşte... am 30 ceva? Zuliaridi (zîmbind): Am suguito... (Văzîndpe Măndica.) Ei! ora kali... incotro, zupinesa Mandica? Măndica: Mă duc să dau demîncare găinilor. Zuliaridi: Ma ţe ascunzi dupa spatele? 35 Măndica: Nimică. Zuliaridi: Arata munile... se vedo... Nu asta... ţeealalta... Pe amundouă odata... (Măndica schimbă băţul dintr-o mînă într-alta şi le arată pe rînd; iar cînd e silită si le arate pe amîndcuă cdată, ea 40 anină băţul din dosul rcchiei. Zuliaridi, nemulţămit de atîta, o ia de mînă, o întcarce şi zăreşte băţul.) 155 Măndica (în parte): Am codălghit-o! Zuliaridi (luînd băţul): Ţe maskaraliki-i asta? Măndica: Ce să fie?... ia, un băţ. Zuliaridi (furios): Un bastoni de coconasi! 5 Afrodita (căutînd să liniştească pe Zuliaridi): Aşteaptă, frate, să-ţi spunem... Zuliaridi (răcnind): Cum a intrato bastoni atesta iii casuţa me?... Afrodita: Frate!... 10 Zuliaridi: Xu mi-ţi spune che-i bastoni a sacaziului... care niţi nu a venito aiţe. Afrodita: Apoi dacă nu vrei s-asculţi... Zuliaridi (băîînd din picioare): Iaca asculto... as-culto... cu linişte... Mai linistito ca mine ţine 15 mai este?... Spune... graeste... ma... graeste azi. Afrodita (în parle): Ardă-1 focu, că mare capchiu îi l Zuliaridi (turbat): Kakohrononaki!... Măndica: Iaca, cucoane, să-ţi spun eu cum îi. Afrodita: Taci... nu te-amesteca. Zuliaridi: Ohi... mesteca, mesteca Mandica... spune tu adevero... tu nu stii se chirchesti minţunia... esti prosta de la ţara... inţepe: stavro voifise... alfa. Afrodita (în parte): Săraca de mine!... Oare ce-a să spuie? Zuliaridi: Ei... lipon, ţe bastoni e aţesta? Măndica: L-o cumpărat cuconiţa ca să ţi-1 dăruiascâ de ziua d-tale. 30 Afrodita (în parte): Auzi poznă! bastonul vecinului î Zuliaridi (confundat): Sinto un budalas!... Afrodita. .. mafia mu... psihi mu... zoi mu... el pi da' mit... ţe se faco ca se ma ierţi?... MarturisescO' che sinto un natareos... 35 Măndica: Mai aşa... Zuliaridi : Sopa esi... (Cătră A frodita.) Or iste beţo... bate la mine, Afrodita... sdrobeste la mine... faţe bucheţi pe Leonidas... Se parakalo... chemi sinto vrednico... 40 Afrodita: Fie!... te iert ş-acum... dar altă dată... 156 Zuliaridi: Esti buna ca un paklavas... alta data se mi faţe kuskebaki... De acum am tota încredere in mataluţi. (Zicind aceste se uită la baston şi zice, în parte.) Curiozo pragma... samena che 5 nu-i nou. Măndica: Aşa că-i frumos băţ, cucoane? Zuliaridi: Neski... nostimo... tare nostimo... (în parte.) Virfo ii ros !... a sluzito la ţineva beţo !... la ţine se fi sluzito?... hîm... Leonidas, deschide io ochii in opto ! scena XIII Cei denainte, PAPĂ-LAPTE (întrînd piin fund) Papă-lapte (in parte): Mi se pare că mi-am uitat aici bastonul. t5 Afrodita i > (zărind pe Papă-Lapte): Vai de mine! Măndica > Zuliaridi (răsărind): Oriste? Papă-lapte (în parte): Brrr... am dat peste arnăut! -0 Zuliaridi (în parte): To muţunaki edo! Măndica (încet, lui Papă-Lapte): Ţîst... Papă-lapte (cu mirare, în parte): Ţîst? Ce văd? băţul meu în mîna arnăutului! Zuliaridi (graţios): Poftimo, arhonta mu... emba 25 mesa. Papă-lapte: Ce se potriveşte. (în parte.) A dracului figură mai are !... Zuliaridi (pipăindu-se, în parte): Incarcate-s ta pis-tolia?... neski... Aksiologo!... .30 Papă-lapte (cu frică, în parie) : Am sfeclii-o ! Zuliaridi: Ţe pofteşti?... ţe doreşti? ţe poronţesti, coconasi ? Papă-lapte: Eu?... ce... poroncesc? Zuliaridi: Neski... mataluţi... neski... 35 Papă-lapte: Aş dori... să vorbesc... puţin... cu d-ta. Zuliaridi: Orismo sas... crisrno sas; graesti... lipon? Papă-lapte : L ipon... 157 Zuliaridi: Lipon? Papă-lapte: Dar... poate c-aveţi treaba... şi eu vă sinhisesc. Mai bine-oi veni altă dată... Zuliaridi (oprindu-l): Se mi ertas... nu me sinhi-5 sesti. Nu am niţi o trebuinţa... Graesti... gra- esti... ţe pofteşti? Papă-lapte: Să grăiesc numaidecît? Zuliaridi: Neski... Papă-lapte (în parte): Aş da doi sorocoveţi ca să fiu 10 într-o droşcă... cu ceasul... Zuliaridi (cu nerăbdare): E! spune astazi ţe ai se spui... Papă-lapte : Iaca... ia... frumos băţ ai, căpitane... unde l-ai cumpărat ?... 15 Zuliaridi: Se mi ertas, che nu l-am cumparato... Papă-lapte: Nu? Zuliaridi: Oheske. Papă-lapte: Mare minune! Zuliaridi (cu nerăbdare): Minune... neminune... 20 nu-i vorba de beţo. Papă-lapte: Cu adevărat... însă înţălegi... Zuliaridi: Ha!... pote che voiesti se remunemo singuri? pola kala... Papă-lapte (în parte, spăriet): Sîngur cu dînsul!... 25 nu-mi place. Zuliaridi: Mandica, merzi se dai dimuncato la gai-nia... Afrodita, intra puţintelo in ietaco mataluţi. .. Afrodita: Da pentru ce? 30 Zuliaridi: Pentru che asa voesco, psihiţa mu... (Ia pe Afrodita de mînă şi o duce pănă la uşa ietacului.) Măndica (apropiindu-se iute de Papă-Lapte, îi zice încet): Pâzeşte-te, cuconaşule, că-i amarnic grecu 35 cît un strigoi... Papă-lapte : Elei!... Măndica: Şi să nu cumva să-i pomeneşti de baston, c-o păţeşti rău... Papă-lapte: Elei!... . 158 Zuliaridi (întorcîndu-se): Oriste?... Mandica, ţi-am poronţito se merzi la gainia... Măndica: Iacă mă duc... (în parte.) Mînca-le-ai fripte!... (Iese prin fund.) SCENA XIV ZULIAR1DI, PA PĂ-LAPTE Papă-lapte (în parte)'. Măi! d-apoi aici eu îs platcă... dos la faţă! (Voieşte să fugă.) Zuliaridi (oprindu-l): Ora kali? unde speli putina, file kir muţunaki? Papă-lapte: Mă duc să-mi cumpăr o perie de dinţi. Zuliaridi: Sterze-te pe dimialor acum deocamdata... A!... tor a sintemo singurei... spune-mi ţe cauţi la casuţa a me... graesti... te asculto cu pasis haras... mai aleso che-mi plaţe cum graesti... Ai nostima des la vorba. Papă-lapte: Bunătatea d-tale... Zuliaridi: Ţe se potriveşte... poftimo, ma rogo, de sezi... (Se pune pe scaun, fiind băţul dinaintea lui.) Papă-lapte: Nu... foarte mulţămesc... îi de prisos. Zuliaridi (puindu-l cu de-a sila pe scaun): Si mi ertas... nu-i de prisos... poftimo. Papă-lapte (în parte): Ce dracu să-i zic? (După o mică tăcere, pune mina dreaptă pe vîrful bastonului, zicînd:) A ! am găsit! (Tare.) Căpitane... Zuliaridi (puindu-şi mîna peste mîna lui Papă-Lapte) : Oriste ? Papă-lapte: Frumos băţ ai... cît l-ai cumpărat? Zuliaridi: Ma mi ai mai spuso o data, fraţico... Papă-lapte (pitind ceealaltă mînă peste mîna lui Zuliaridi): Cu adevărat... o uitasem... te rog dar să-mi spui... dar cred că nu te superi c-am luat îndrăzneală a veni în casa d-tale, fără a fi cunoscut de d-ta?... Zuliaridi: Niţidecum... dimprotivă... pe urma? Papă-lapte (foarte turburat): Aşadar... te rog să nu-ţi pară curios dacă fe-oi întreba de cîtă vreme locuieşti în casa asta? Zultakidi: De unsprczeţi luni şi unsprezeţi zile_________ sosta... Papă-lapte: Numai atîta?... apoi dar văd că nu poţi să-mi dai lămuririle de care am trebuinţă... (Voieşte să se scoale.) Zuliaridi: Ţe?... alămuri?... staso puţintel... ai trebuinţa de alămuri?... Papă-lapte: Ba nu... dar aş vrea să ştiu dacă nu iese fum din sobe? Zuliaridi: Da... ţe?... esti d-ta hornaris?... ■Papă-lapte: Ba m-o ferit Dumnezău. Zuliaridi: Nu esti hornaris?... pote che esti saca-zios? Papă-lapte: Sacagiu?... să am pardon... îs calfă de spiţer. Zuliaridi: Calfa de spiţeria?... eţi?... faţi hapuris... Papă-lapte: Precum zici... şi fiindcă doresc a lua casa asta cu chirie... înţălegi?... Zuliaridi: Am inţeleso!... (în parte.) Ghidi puski nerusinato!... (Se scoală.) Am inţeleso che a mai venito pe aiţe si che bastoni îi a dimisale... am se i-1 strico de cap. Papă-lapte (în parte): Ce are de gînd parpalecu? Zuliaridi (tare): Sinanastrofia dimitale mi a placuto peste masura... ke lipon doresco se faco cu ipoki-meno mataluţi o cunoştinţa mai de aprope... (Învîrteşte băţul.) Papă-lapte : Cum de-aproape?... ce fel de-aproape?... stăi... Zuliaridi: Te iubesco, katergari; mi plaţi, berbanti; parche esti un muţunaki cu perul ista increţito... (îi pune mîna în păr.) Papă-lapte: Nu pune mîna, măi ţapule. Zuliaridi: Ţapa... ţapa? ghidi, kateramene... se te invaţa eu... A!... Afrodite ţi trebuie dimitale, paţavura ?... aştepta se... (îl alungă prin casă.) Papă-lapte : Măi! că l-o lovit strechia... vrea să mă stropşască... să nu dai, că mă mîniiu... | : Ce este? ce-ai păţit? Zuliaridi: A!... kakohrononaki diavoli... de te-asi prinde... Papă-lapte : Ba-i prinde tu pe cine-ai mai prins, cîrja-liule. 5 Zuliaridi (oprindu-se): Kirzali!... Steka. (Scoate un pistol din sîn şi se găteşte a-l trage în Papă-Lapte.) Papă-lapte : Săracul de mine! c-a să mă-mpuşte curcanu dracului... (Scoate o tabachere, o deschide şi azvîrle tabac în ochii lui Zuliaridi.) Na, gTe- 10 cule... (Fuge prin fund.) Zuliaridi (ascunzînd pistolul, ţipă şi se freacă la ochi): Ah !... Vah !... M-a chiorito puski... SCENA XV ZULIARIDI, AFRODITA şi MĂNDICA (alergînd) 15 Afrodita Măndica Zuliaridi (zîmbind): Tipote, kera mu... nimica... sugueam cu tinero ţela, stii... îi tare nostimo! 20 (în parte.) Lasa che l-oi prinde eu... l-oi invaţa eu se-mi arunţe tabaco la ochi. Afrodita: Da ce ai la ochi, suflete?... tare-s roşi! Zuliaridi: S-a rosito de mult ţe am riso cu tinero ţela... asa kdbazi!... ha, ha, ha... (în parte.) 25 Ma prifaco ca s-o prindo mai bine la laţo. Afrodita: îmi pare bine că te-ai liniştit despre dînsul... aşa-i că-ţi era prepusurile minciunoase? Zuliaridi: Malista. Afrodita: Şi de-acum înainte nădăjduiesc că nu-i mai 30 fi zuliar. Zuliaridi: Niţi atitica... (în parte.) Tot ma prifaco !... Ma cum se drego ca se-i prindo in capcana?. .. ( Ţipînd tare ca cum ar fi găsit un chip.) A ! am gasito ! 35 Măndica: Ho! că m-ai spăriet... Zuliaridi: Prosta. Afrodita: Ce te-au apucat, frate, de răcneşti aşa?... te doare ceva? 16Î Zuliaridi: Mi am aduso aminte che ieri am intalnito la cafenes pe prietin a me Paklavasoglu, care m-a poftito pe astazi la carabia lui ca se faţem un zaifeti puna muni dimineţa. 5 Afrodita: Cum?... pană mîni n-ai să vii acasă?... Zuliaridi: Nu, psihi mu... înţalezi... zaifeti de pali-karis!... lipon ... vina se te saruto... (0 sărută.) Na se haro. Afrodita: Da caută să nu te-mbolnăveşti, dragă... 10 Zuliaridi: N-ai griza, elpida mu... (în parte.) Am sa-1 casapesco pe puski!... (Se duce spre fund.) Măndica: Cucoane... Zuliaridi: He? Măndica: Nu uita buşmachiii... 15 Zuliaridi: Pas to diavolo... (Iese.) SCENA XVI MĂNDICA, AFRODITA Afrodita (în parte): înc-aşa zuliar nici c-am auzit să fi fost vrodată!... i se năzare ca la caii cei 20 cu nărav... Măndica: Cuconiţă... ştii una? Afrodita: Ce? Măndica: Fereşte-te de boieriu, că umblă cu mîţa-n sac. 25 Afrodita: Cum? Măndica: Pare-mi-se că s-o dus să se puie la pîndă undeva... Afrodita: Ce fel? la pîndă?... el s-o dus la corabia lui kir Paklavasoglu. 30 Măndica: Să deie Dumnezău să nu fie cum zic eu !... dar cînd aş fi în locul d-tale, cuconiţă, ştiu eu ce i-aş face... Afrodita: Ce i-ai face, Măndico? Măndica: Ia... şotii peste şotii... ca să-i pun minte. 35 Afrodita (în parte): Ba că, zău, i s-ar cuveni... Măndica: Aşa li se cade celor zuliari. 162 SCENA XVII AFRODITA, MĂNDICA, PAPĂ-LAPTE (viind din fund cu alt băţ în mînă) Papă-lapte: Iată-mă-s iar eu... 5 Afrodita: Iar aici? Papă-lapte: Precum vezi... Măndica (în parte) : O caută spiţeriu cu luminarea... Mă duc iar de strajă. (Iese.) Afrodita: Da bine, ce cauţi? 10 Papă-lapte: Să-ţi spun... Nu te supăra... Am văzut chiar acum arnăutu ieşind de-aici... Afrodita: Ei! şi pentru astă pricin-ai venit?... Papă-lapte: Pentru asta şi pentru alta nu mai puţin însămnată... almintere poţi fi sigură că n-aş fi 15 mai întrat în bîrlogul ursului cu care te-ai însoţit. Afrodita: Te poftesc să nu-mi batgiocoreşti soţul... Papă-lapte: N-ai nici o grijă despre soţul d-tale... mi-am luat eu măsurile cuvenite în predmetnl lui... (Arată băţul.) Că mai dinioare, cît pe ce 20 era să mă trimeată pe ceea lume, că să fac cuno- ştinţă cu bunica... Afrodita: Apoi dar ce pofteşti? PapĂ-lapte: Iaca!... am priimit o scrisoare de la madama Flaimuc, în care mă-nştiinţază c-are să 25 sosască chiar astăzi în Galaţi. Afrodita: Şi ce-mi pasă mie de-a veni sau nu? Papă-lapte: Nu ţi-a fi păsînd, dar... însă mie-mi pasă foarte mult, şi tocmai pentru că-mi pasă, am venit să te rog ca să-mi dai bastonul care l-am 30 uitat aici. Afrodita : Bastonul ?... nu-1 am la mine... L-o luat bărbatu-meu... Papă-lapte: Cum l-o luat?... bastonul meu... l-o luat ?... şi d-ta l-ai lăsat ? 35 Afrodita: D-apoi ce era să fac?... Pentru ca să nu afle c-ai fost azi-dimineaţă aici... am fost silită să i-1 dăruiesc. Papă-lapte: Iaca!... asta-i altă istorie... da cum ai putut să dăruieşti lucru străin? 163 Afrodita: Nu te supăra, domnule, că, zău, n-aveam ce face ca să scap de nevoie... Spune-mi însă cît ţine bastonul... şi să ţi-1 plătesc. Papă-lapte: Ce să mi-1 plăteşti, cucoană?... n-am 5 trebuinţă de banii d-tale... am nevoie de baston. Afrodita: Nu mi-ai spus că ai optsprezăce beţe?... unul mai mult sau mai puţin... ce-ţi face? Papă-lapte : Ce-mi face ?... Da nu ştii că mi le-a dat pe toate madama Flaimuc?... şi că dac-a veni-n 10 Galaţi ş-a găsi că-mi lipseşte unul măcar, îi în stare să-mi scoată ochii... Afrodita: Apoi ce să-ţi fac?... Giudecă sîngur... Papă-lapte: Ce să giudec?... mie-mi trebuie bastonul. .. făr’ de el nu-s bun de nimică... Madama 15 Flaimuc îi iute... ş-aşa-i c-am păţit calcavura ?... Nu mă duc de-aici făr' de baston... să ştiu că m-oi mai întîlni o dată cu arnăutul. Măndica (viind iute din fund) : Fugiţi, că vine boieriu. Afrodita: Bărbatu-meu vine-napoi? Vai de mine!... 20 Fă-te nevăzut... Papă-lapte (dînd semne de mare spaimă): Pe unde, pe unde să fug... (Aleargă în toate părţile.) Brrrr, că frică mi-i!... (Papă-Lapte aleargă la uşa scării din dos; decdată uşa se 25 deschide; Papă-Lapte se găseşte ascuns după uşă. Zuliaridi întră.) SCENA XVIII ZULIARIDI, AFRODITA, MĂNDICA, PAPĂ-LAPTE Zuliaridi: Mi-am uitato basmaoa. 30 Afrodita (tremurînd): A ! Papă-lapte (în parte, fugind pe scara din dos): Sapper-ment, pe-aici mi-i drumul. Zuliaridi (în parte): Aiţe-i puski!... puno ramasago che-i aiţe. (Tare, cu blîndeţe şi căutînd împregiur.) 35 Ţe ai, psihi mu... ţe tremura munusuţa mataluţi ca o frunza de mastachino chindo sufla furtuna? 164 Afrodita: N-am nimică... dar fiindcă nu te-aştep-tam... Zuliaridi: Neski... ţi-a sarito inima din loco... pri-ţepo... ma... înţalezi che nu puteam se mergo 5 la prietin a me, la Paklavasoglu, horis mandili. Afrodita: înţăleg... Măndico, adă o basma boie-riului. Măndica (în parte): Biata cuconiţă!... are s-o bage-n gălbănare. 10 Zuliaridi (umblînd în toate părţile şi căutînd cu prepus, găseşte jos celalt băţ al lui Papă-Lapte, pe care acesta l-a scăpat în fugă): A! kakohrononaki!... Afrodita: Ce mai este? Zuliaridi : încă un bastoni! 15 Afrodita (în parte): Altă poznă! Zuliaridi: Curiozo pragma, kera mu!... cum se faţe che de chite ori ma intorco acasa, gasesco bas-tonia semanate pe schindure? ha? Afrodita: Să-ţi spun... 20 Zuliaridi (furios): A venito iar o puskis... aiţe-i!... acuma l-am prinso!... (închide uşa din fund şi ia cheia.) De-a mai scapa elo, se nu fiu pali-karis... (Scoate iartaganul.) Kera mu... unde l-ai ascunso?... in ietaco?... merzi inaintea me. 25 (îşi pune bastoanele subsuoară.) Afrodita: Frate... Zuliaridi: Merzi gligora, ke mi kirknis. (în parte.) Amo se-i faco chiseliţa pe-amundoi. (Afrcdita Intră în ittac :făiictă. Zvlianăi, după ea.) 30 Măndica (viind din odaia lui Zuliaridi): Iaca basmaua... dec! nu-i nime! Papă-lapte (deschide uşa scării şi, nevăzînd pe Zuliaridi, întră căutînd peste tot locul şi zice): Mi-am prăpădit şi celalt baston... unde dracul să fie?... 35 Măndica: Tot aici eşti?... da fugi, măi omule, că, de te-a găsi grecul, te taie bucăţi. Papă-lapte: Puşchea pe limbă-ţi... (Voieşte să fugă spre uşa scării.) Zuliaridi (în odaie): Ma unde-i?... unde-i, se-1 ma- ^o ninco. 165 Măndica: Stăi... nu pe-acolo... întră degrabă ici. (îl împinge în odaia lui Zuliaridi.) Papă-lapte: Iată-mă-s... (înlrd în odaia lui Zuliaridi.) 5 Zuliaridi (ieşind din ietacul Afroditei): N-am gasito niţi un soariţe in ietaco Afroditei... ian se videmo in ietac a me. (Merge spre uşa cdăiti lui, tct cu iartaganul în mînă şi cu beţele subsuoară.) 10 Măndica (în parte) : Pozna-i gata !... (Opreşte pe Zuliaridi.) Cucoane... Zuliaridi: Ţe? Măndica: Iaca basmaua... Zuliaridi: Pas to diavolo, che n-am vreme se-mi 15 suflo naso... am se faco morte de puski. (întră în odaia lui.) Măndica (în parte): O păţit-o bietu cuconaş!... de-acum parapanghelos!... Papă-lapte (ieşind din odaia lui Zuliaridi, se ascunde 20 după perdelele ferestei, fără de pălărie şi ţinînd papucii în mînă): De mă găsa în odaia lui, mă hăcuia, cîrjaliu dracului... Măndica (zărindu-l): Iaca dracu!... Vai de mine !... fugi!... 25 Papă-lapte (scăpînd papucii din mînă şi strîngîndu-i): Să fug... să fug... da unde să fug?... păcatele mele !... Zuliaridi (în odaia lui): A! anatema su, diavoli!... Măndica: Iată-1... ascunde-te-n sofragirie... (îl îm-30 pinge iute în sofragerie.) Zuliaridi (vine, aducînd o pălărie): O pălărie is to etaki mu mesa!... bre ! Măndica (în parte): Pălăria cuconaşului! (Tare.) Cucoane, iaca basmaua. 35 Zuliaridi: More, pas to diavolo cu basma cu tot... o pălărie de birbanti! (Aruncînd pălăria jos şi călcînd-o în picioare.) Na su... na... na... paţa-vura... 166 Papă-lapte (ieşind pe jumătate din sofragerie): îmi turteşte pălăria !... nouă-nouţă ! Zuliaridi: Na... na... puna ţe-oi putea se calco asa pe stapun a tău... Haidemo acu la sofrazerie... 5 (Merge în sofragerie.) Papă-lapte (ieşind mai înainte din sofragerie şi tupi-lîndu-se după un fotoliu lingă uşa din fund, cu papucii în mînă): Valeu!... Măndica (în parte): Hait... acu o păpat-o cuco-10 naşu... Papă-lapte (ieşind de după fotoliu): Fa... Măndica (spărietă): Ha? Papă-lapte: Dă-mi drumu să ies... că mă strîmb de frică... 15 Măndica (împingîndu-l pe uşa scării din dos) : Fugi pe scara din dos... Papă-lapte: Am să-mi fac masli... (Fuge, scăpînd un papuc.) Zuliaridi (ieşind din sofragerie): Nimine niţi^ in 20 sofra... (Zărind papucul îl ia cu vîrful băţului.) Ţe vedo acu?... un bosmachi!... Măndica (în parte) : Asta-i chiar colac peste pupăză... Zuliaridi (mergînd la fereastă): Ma unde esti?... unde te ascunzi, sopirloi ţe esti... unde te-ai 25 bagato, se te turtesco ca un ghindachi. (Aleargă prin toată casa, deschide dulapul din fund, bagă băţul pe sub toate mobilele, şi pe urmă se îndreaptă catră uşa scării din dos.) Aiţi... aiţi... ba aiţi... Măndica (în parte): Cată tu de-acu cît ţi-a plăcea. 30 Zuliaridi (oprindu-se): Ohi... nu-i pe scara, che nu l-am intalnito chind m-am suito... (Furios.) Ma unde-i?... pu ine?... che mi vine se musco de ţuda! Măndica (în parte): Săraca de mine !... ţîbă, haită... 35 Zuliaridi: Priveşte kabazliki!... se nu gasesco dechit un bosmachi, o palaria si doua bastonia. Ah!... Kaimene Leonida !... (Furios.) Ţe kaimene ? sinto furiozo... ko vine se strico tot.. (Azvîrle scaunele prin casă.) Na... na... ke esena... na... 167 SCENA XIX MĂNDICA, ZULIARIDI, AFRODITA Afrodita (ieşind din ietacul ei): Mă rog, nu te-ai mai săturat de bodogănit pin casă ?... ai nebunit 5 ori nu ţi-i mult? Zuliaridi: Sopa, nelezuito... nu apuca cu gura ina-inte... che mi a neţinstito mai dihai dechit kera Nastasia... de care m-am desparţito... încalţe dimiaei si de m-a insalato, m-a insalato dupa doi 10 ani... ma dimiata... niţi trii luni nu s-a implinito de chind te-am luato de la Ibraila, si mi ai zucato festa... (Plîngînd.) Nu ai ruşine la obraz... niţi trii luni... kaimene Leonida ! Afrodita: Ai căpchiet, sărmane! 15 Zuliaridi: Am capchieto?... pola kala... ma de ţe am capchieto ?... pentru che mi ai puso luludia pe fesi... (Arătînd beţile şi pălăria.) Ţe cauta aţeste fleacuri la casa me? Afrodita: Eu ştiu? 20 Zuliaridi: Ha, ha! nu stii dimiata?... ma, eu stiu... si am se ma duco se le arato la matusica dimitale, la kera Brustoroviţi, ca se vada ţe nepoţica de treba are i kaimeni! Afrodita: Foarte bine... dacă mergi la Brăila, la 25 mătuşă-mea, merg şi eu. Zuliaridi: Ba si mi iertas... Dimiata ai se sezi aiţe, kera mu... si chindo m-oi intoarţe de la Ibraila, am se te duco la monastiri, se te spasesti. Afrodita: Ce face?... la monăstire? 30 Zuliaridi: Neski... iar chit pentru amorezi dimitale, care a spalato tin putinica... amo se-1 dascalesco eu, acus... acus? Afrodita (întorcîndu-i dosul): Da du-te-n colo... Zuliaridi: Ma duco... n-ai griza... ma duco acasa 35 la dinso ca se-i strico de cap aţeste bastonia... (Mergînd spre uşa din fund.) M-am inchinato cu plecaţune, psihi mu... Măndica: Cucoane... Zuliaridi: Ţe? 168 Măndica: Iaca basmaua. (Iese.) Zuliaridi (ia basmaua şi i-o aruncă-n obraz): Na basma, anoiti... (Iese prin fund şi închide uşa pe dinafară cu cheia.) 5 Afrodita (singură): Mă-nchide-n odaie?... da bine, că-i de fugit în lume cu un capchiu ca aista... auzi, să mă puie la monăstire?... Ei! apoi o avut dreptate femeia lui cea dintîi. SCENA XX 10 AFRODITA, PAPĂ-I.APTE Papă-lapte (scoţînd capul pe uşa scării, cu vocea stinsă): Cuconiţă... s-o dus?... Afrodita: Vai de mine ! tot aici eşti? Papă-lapte: Tot... da s-o dus? (întră numai cu un 15 papuc.) Afrodita: S-o dus; da bine, cum se face?... Papă-lapte (slab): Cum să se facă... ia păcate!... o închis curcanu dracului uşa de-afară care dă pe scară, şi de-un ceas acum tremur pin întuneric... 20 ia cole... Afrodita: O închis-o şi pe asta cînd o venit!... apoi nu mai ai pe unde ieşi. Papă-lapte (scăpătîndu-se din picioare): Elei! Afrodita: Ceai?... ce ţi-i?... 25 Papă-lapte: Nimică... mi-o slăbit balamalele... (Se pune pe un scaun în dreapta.) Afrodita : Eşti bolnav ?... Papă-lapte (cu vocea stinsă): Aşa-mi pare... Afrodita (dîndu-i sub nas colonie): Bolnav, aici!... 30 Alt păcat acu... Na, mă rog, de-ţi vină-n simţiri. Papă-lapte (iute): Ai!... îmi frigi vîrful nasului. Afrodita: Nu-i nimică... trage tare pe nas. Papă-lapte (strănutind): Foarte mulţămesc... (îi sărută mînile.) Mă sîmt mai bine... 35 Afrodita: Da ce faci, domnule? Papă-lapte : Nu băga-n samă... (Sculîndu-se.) Bre !... ce de mai întîmplări!... 169 Afrodita: Aşa !... şi toate din pricina d-tale; că dacă n-ai fi venit aici să-ţi perzi papucii ca jidanii... Papă-lapte: Apropo... dă-mi-i să mă duc... Nu ştii că de la fereasta sofragiriei am zărit mai dinioare 5 pe madama Flaimuc în balcon la mine... o sosit de la iarmaroc... Dă-mi lucruşoarele, să mă duc acasă. Afrodita: Să te duci?... da pe unde? Bărbatu-meu ne-au închis pe dinafară şi s-o pornit la Brăila. 10 Papă-lapte: Tronc... atîta-mi mai trebuia... Care vra să zică oi să fiu sîlit a şide toată noaptea aici... cu d-ta... Afrodita: Apoi dă! Papă-lapte: Singuri... singurei... ca doi hulubaşi ?... 15 Afrodita: Ce vrei să zici, domnule?... Papă-lapte: Nu te spăria... că-s tînăr cu educaţie... calfă de spiţer... şi supusă slugă... Afrodita: Nu mă-ndoiesc.:. Papă-lapte: Nu te-ndoi. (în parte.) Brrr... da ştii, 20 zău, că-i pupuică de tot. Afrodita: Cu toate-aieste... trebuie să găsim numai-decît un chip ca să te duci de-aici. Papă-lapte: Las’ pe mine... Cînd a înnopta de tot... oi sări pe fereastă. 25 Afrodita: A! domnule, mi-i îndatora păn' la moarte. Papă-lapte : Ce se potriveşte! sînt gata la ce-i po-ronci... (îi sărută mîna.) Afrodita: Iar? 30 Papă-lapte: Nu băga-n samă... că ştiu să respec-tuiesc sexul... sînt tînăr cu educaţie... calfă de spiţer... (în parte.) Da pupuică... nu fleac. (Tare.) Valeu!... Afrodita: Ce ai? 35 Papă-lapte (scăpătînd din picioare): Ah ! Afrodita : Iar îţi vine slăbăciune ?... vrei colonie ?... Papă-lapte: Ba foarte mulţămesc... aş vrea mai bine altăceva... Afrodita: Altăceva? 170 Papă-lapte: Dar... am uitat să fac zacuscă azi-dimi-neaţă, şi... Afrodita: Ţi-i foame?... Papă-lapte: Ba-ncă astfel de foame, că mi-o venit 5 slăbăciune la linguric... te-aş soarbe cu lingura... Afrodita (în parte): Sărmanul copil\ (Aducîndu-i un pahar cu vin.) Ţine, domnule... bea degrabă un pahar de vin să mai prinzi la puteri. Papă-lapte : A ! cuconiţă, cum să-ţi arăt recunoştinţa 10 mea vrodată !... Afrodita: Bea şi lasă recunoştinţa deoparte... Papă-lapte (după ce a băut) : Aşa de bună... ş-atît de frumoasă !... (îi dă paharul şi-i mai sărută mîna.) Afrodita: Iar? 15 Papă-lapte: Nu băga de samă... sînt tînăr cu educaţie şi... Afrodita: Şi calfă de spiţer... o ştiu. Papă-lapte : Şi cînd gîndesc că azi-dimineaţă nici nu ştiam de-ai făcut ochi... adică ce-i lumea asta! 20 Afrodita (zîmbind) \ Aşa, zău... de nu era bărbatu-meu. .. puteai să mori, şi eu habar să n-am. Papă-lapte: De nu era lighioaia cea de arnăut... pardon adică, că ţi-i soţ.,. vreu să zic, că de nu era dihania cea de curcan... n-aş fi acum pe lîngă 25 prea nostima lui Afrodită... (Se aude la uşa din fund un vuiet de cheie în brcască.) Afrodita: Ţîst... Papă-lapte: Aud? Afrodita: Nu ştiu cine deschide uşa... 30 Papă-lapte (spăriet) : A fi cîrjaliul... ne-am topit!... (Tremură.) SCENA XXI AFRODITA, PAPĂ-LAPTE, MĂNDICA Măndica : Ce-mi văzură ochii!... iar împreună ? 35 Afrodita: Ne-o închis bărbatu-meu, Măndico. Măndica: Pe-amîndoi la un loc? (în parte.) Te-reacu !... bun cap o avut! m Afrodita: Da bine, Măndico, cum ai intrat tu aici?... Cine ţi-o dat cheile? Măndica: Le-o adus acu un slujitor... împreună cu aieste două scrisori... 5 Afrodita (luînd o scrisoare): De la dumnealui? Papă-lapte (luînd pe ceealaltă): De Ia madama Flaimuc ? Afrodita (cetind): „Am stricato tot ţe am gasito in casa lui birbanti, amorezi dimitali... i-am venito 10 de hachi..." Papă-lapte : Frumos... Măndica (în parte): Apoi... dă! nu-i bun de Golia? Papă-lapte (cetind): „Dimmer Kerl... m-am intilnit cu Herr von barbat a madamei cu care te-ai dat 15 in tragoste !“ (Vorbind.) Am codălghit-o ! Afrodita (cetind): „Lipon, o comisaris tis poliţias m-a inchiso la groşi mesa. Vina, psihi mu, si mi scote de aiţe, unde nu mi ierta filotimia se sedo, pentru ca si poto si omor pe birbanti, amorezi 20 dimitale." Papă-lapte : Auzi capchiul ?... parcă-s un pui de găină! (Cetind.) „Din minut aist ich mctche sie mein Knix... nu mai freu se mai fiu matam Pap-lapte. Aber te aştept ca se-ţi scot ochii. Fin 25 tegrabă." (Vorbit.) Ba-ţi pune pofta-n cui, ma- damo... Măndica: Se vede c-o mîncat amîndoi cucută... Afrodita: Ei! pace... nu mai este de trăit cu Leo-nidas. 30 Papă-lapte: Nu!... da nici eu cu madama Flaimuc. Afrodita: îmi vine să-l las la gros ca să se răcorească. Papă-lapte: Şi eu o las pe Flaimucoasa în cerdac... s-o bată vîntul. Afrodita: Pufnească el cît i-a plăcea. Eu una mă duc 35 la mătuşica, la Brăila. Papă-lapte: Că bine zici... hai la Brăila. Afrodita: Cum hai?... da eu merg la mătuşi-mea... Papă-lapte : Ei! şi eu merg la moşu-meu... Afrodita: Ai vrun moş la Brăila? d-ta? io Papă-lapte: Trebuie să am... oi căuta, şi nu se poate să nu găsesc... Afrodita: Măndico, aleargă de adă un harabagiu. Măndica: Cum? zău... aşa şi luaţi tălpăşiţa? Afrodita: Du-te degrabă, te rog, Măndico dragă, că mă tem să nu se-ntoarcă dumnealui... Măndica: Da pe mine mă lăsaţi aici? Papă-lapte: Ba, ferească Dumnezău... hai... pei, ca să pornim îndată... Măndica : C-un papuc numai vrei să mergi la drum ?... ca ciofu? Papă-lapte: Că bine zici... nici nu gîndeam... cum să fac acum ? Măndica: Lesne lucru... boieriu ţi-o luat pălăria şi papucu... întră la dumnealui cole şi ie-i ce ţi-a trebui... Afrodita: Da nu se poate una ca asta, Măndico. Papă-lapte: Apoi bine, cuconiţă... ori vrei să merg la Brăila fără pălărie, şi păn-acolo să prind un gutunari de cele tătăreşti... ori vrei să rămînaici şi să mă ucigă dihania cea de amăut... hotă-reşte... Afrodita: Fă cum îi vra. Eu mă duc să-mi gătesc lucrurile. Măndica: Eu mă duc s-aduc harabagiul... Papă-Lapte: Şi eu să-ncalţ ciubotele grecului; numai de n-ar fi prea strimte. (Papă-Lapte întră in cdaia lui Zuliaridi, Afrodita întră în ietac. Măndica iese pe uşa scării.) SCENA XXII Zuliaridi (vine din fund galbănlafaţă, ostenit, mâhnit şi scărmănat): M-a lasato se eso de la groşi, sub chezasia lui Paklavasoglu, prietin a me !... Ţe ruşine! ego, Leonidas Zuliaridi la groşi!... Ţe faţe amori pe lume aţesta!,.. Ah! Afrodita!... (Furios.) Am venito s-o ieu si s-o duco hurduzi, burduzi la Ibraila, ca s-o dau pe muna mătuşei Brusturoviţi... haide... de-acum mi s-a duso parigoria, amori ke bucuria!... (Se uită pe broasca uşii ietacului.) Ţe faţe nelezuita ?... bocţele de rochii si de camasi!... (Se aude în odaia lui Zuliaridi o mctiiă căzînd jos.) Oriste?... ţine-i in odaia me? (Se uită pe broasca 5 odăieilui.) Kirie ton dinameon!... un barbato !... o puskis din faţa... incalţa ţibotele mele ţele kenuria ?... pune pe capo to fesi mu!... Bree !... ţe pozna-i asta? A! priţepo acu... se gatesco se fuga amundoi... eţi?... (Furios.) Ma eu 10 ţe sinto ?... de mascara ?... unde-s ta pistolia mu? (Scoate pistoalele din brîu.) De mascara?... se le arato eu ţine-i Leonidas... na tos che vine... se m-ascundo puţintel... unde?... ha! in dulapo!... Mari nenoroţiri are se se-ntimple... 15 ma n-am ţe faţe... nu mi ierta filotimia. (întră în dulap.) SCENA XXIII ZULIARIDI, AFRODITA, PAPĂ-LAPTE Papă-Lapte (iese cu cibote foarte largi şi cu un fes 20 care-i cade pe ochi): Da ce hondrokefal îi ar- năutu !... îmi cade fesu pe nas... şi ciubotele-mi ies din picioare... ian priveşte ! Zuliaridi (în parte): Parche vedo che o se-mi calţe ţibotele... 25 Afrodita (aducînd o bocce): Iată-mă-s gata. Papă-Lapte: Şi eu... haide. Zuliaridi (în parte, trăgînd oţelele): Si eu sinto gata se dau foc! Papă-Lapte: Nu mai sta la gînduri... şi haide azi, 30 păn' nu vine curcanu. Zuliaridi: Curcanis ego?... ghidi anoite! Afrodita: Ascultă, domnule... cu toate că bărbatu-meu îi un zuliar de n-are margini... nu vreu nici cît de puţin să-i dau pricină de zulie... 35 de-aceea socot că-i mai de cuviinţă să mă por- nesc singură la Brăila. Zuliaridi (în parte, cu mirare): Oriste? 174 Papă-Lapte: Da bine, cuconiţă... ce are-a face?... ştii foarte bine că-s tînăr cu educaţie şi calfă... Afrodita: Calfă de spiţer!... mi-ai mai spus-o. Papă-Lapte: Prin urmare poţi avea toată încrederea-n 5 mine. Zuliaridi : Oriste ? Papă-Lapte: Mai ales că de azi-dimineaţă ai avut toată vremea a te-ncredinţa că ştiu a respectui sexul... 10 Afrodita: Cu adevărat... o mărturisesc că eşti un tînăr foarte de treabă... însă... Zuliaridi (în parte)'. Ma ţe spuno?... ţe spuno?... nu stiu ţe se mai credo... na skaso daca stiu. Papă-Lapte: Nu mai sta la îndoială dacă-mi cunoşti 15 haracterul... vreu să te-ntovărăşesc numai şi numai ca să nu ţi se-ntîmple ceva pe drum... O femeie singură... şi frumoasă ca d-ta poate-n- tîmpina primejdii de tot soiul... prin urmare, are trebuinţă de-un bărbat ca s-o apere... 20 Zuliaridi (în parte): Ama bine... baetu aţesta-i un anghelaki! Papă-Lapte : Vrei ?... Afrodita: Domnule, mă-ncred în d-ta ca-ntr-un frate... haide... 2? Papă-Lapte: Hai... Zuliaridi: Ama bine... mi vine se plingo... Afro-dita-i nevinovata! Ah! Vah!... (Cade pe fotoliul din fund şi dă drumul unui pistol.) . Afrodita : Vai de mine !... :o Papă-Lapte: Şi de mine... am murit, m-am dus... să tragă clopotele. Afrodita: Ce văd?... dumnealui?... Papă-Lapte: Arnăutu?... săriţi!... agiutor!... săriţi, oameni buni, că ne omoară! 35 Zuliaridi (viind în scenă): Nu va temeţi... che nu omor pe nime... Cu adeverato hotarisem se vi casapesco... ma dupa ţele ţe am auzito... nu pot dechit se ve stringo ia inima a me. (Lui Papă-Lapte.) Esti un garofalo de baet... ţi 40 daruesco ţibotele si feso... si tu, Afrodita, esti 175 un anghelaki... un provato... si eu... (Plîngînd.) Un budalas... Papă-Lapte (în parte): Iaca, mă!... iaca, mă!... iaca, mă!... 5 Zuliaridi (plîngînd): Neski... un budalas... un anoitos... un zuliari care nu sinto vrednico... ma ţe se faco daca te iubesco, Afrodita mit... (Plînge tare.) Afrodita: Ei!... dă... linişteşte-te, dragă, că te iert 10 ş-acum... dar de-i mai avea de azi înainte cel mai mic prepus... să ştii că te las cu lacrimile pe obraz. Zuliaridi: De astazi ma zuro pe Leonida ţel vestito, stramosi a me, ca se prindo orbo găinilor. 15 Afrodita: Ai văzut cîte nenorociri poate s-aducă zulia ?... Zuliaridi: Bine ziţi... proton; era se vi uţido de flori de cuchi... Kirie eleison!... ţe reu mi ar fi paruto!... 20 Papă-Lapte: Al doilea... tot din pricina d-tale am scăpat de la mînă pe madama Flaimuc... De unde era să mă aşed... să-mi deschid dugheană de spiţerie... Afrodita: Cît pentru asta, domnule, nu-i vro pagubă 25 mare... şi dacă, mergînd la Brăila, ţi-a plăcea soră-mea cea mai mică... om fi preafericiţi de-a te avea de cumnat... Zuliaridi: Bine ziţi, Afrodita... Lipon, arhon cum-naţele, vina se te saruto... (îl sărută.) 30 scena XXIV Cei denainte, MĂNDICA Măndica: Harabagiul îi la poartă... Iaca poznă şi minune!... boieriu sărută pe cuconaş!... Papă-Lapte (smuncindu-se din braţele lui Zuliaridi): 35 Ei! destul, destul... că mă-nnădusi... ' > Zuliaridi: Ohi... akomi, cumnaţele, psihi mu... De-acum ai se fii cu noi... ena mu ke ena su... Ma cum, diavolo, te chiama?... 176 Papă-Lapte: Timofti Papă-Lapte !... Zuliaridi: Timoteos Papa-gala ?... Na zisis. Papă-Lapte: Nu papagal... Papă-Lapte, familie veche de cînd vacile... 5 Zuliaridi: Ke is hronus polus... Haide la Ibraila. Papă-Lapte: Pante, hai să luăm Brăila... Cît pentru Flaimucoasa... ducă-se pîrlii... Măndica: Cucoane, da buşmachiii mei i-ai uitat? Zuliaridi: Lasa che ţi-i cumpăr la nunta lui Papa-10 gala... Zi se traga harabagiul la scara. (Papă-Lapte se îngîntfă.) Măndica (în parte): Măi... ian vezi cum se umflă-n pene papagalu... (Iese.) Papă-Lapte: Hai, cumnate, că mi s-au aprins căl-15 căile. Zuliaridi: Mai steka oligo, che am se spuno doua vor-bile. (Cătră public.) Arhonta mu... paţito-i si priţeputo... am fosto zuliaris si aţi vazuto chite am paţito... ke aţi riso toţi de mine... Lipon... 20 zulia ine o patima de ţele mai cornorate... dupa cum spuno filosofi... (în taină.) Ma cu toate aţeste... patima, nepatima... eu stiu un lucru: paza buna fereşte primezdia rea. Măndica (întrînd): Harabagiu-i la scară. 25 Toţi: Hai la Brăila. — Is Un Ibraila. (Papă-Lapte dă braţul Afroditei, Zuliaridi ii urmează ţi toţi se îndreaptă spre uşa din fund.) (Cortina cade.) CONCINA PERSOANE PRINCESA EMMA DOCTORUL LEONARD LINA, fiia doctorului CONCINA PROVERB ÎNTR-T'N ACT Scena se petrece în Iaşi, la princesa Emma. Teatrul reprezintă un salon elegant cu două uşi, una în fund şi alta în stînga; un cămin de marmoră în dreapta, cu pendulă de bronz aurit şi vase de porţelan chinez; lingă cămin, fotoliul princesei; alăture, o masă de cărţi, pe care este aşezată o lampă aprinsă; alt fotoliu, dincoace de masă, destinat pentru doctorul; în mijlocul scenei, un piano patrat şi pe păreţi tablouri. SCENA I PRINCESA, LINA (în toaletă elegantă de iarnă, şal, capelă de catife etc.) Princesa (conducînd pe Lina de lîngă cămin spre camera din stînga): Şterge-ţi lacrimile, dragă Lino... Doctorul Leonard te-a ierta... n-ai îndoială, deşi e foarte pornit asupră-ţi. El are să vie în curînd, după obicei, ca să facem împreună partida noastră de concină şi să ne sfădim, ca în toate serile... Oi căuta să-l îmblîn-zesc... deşi e lucru cam anevoie; căci ai un tată cam... urs de soiul lui... Tu, scumpa me, stăi ascunsă aici în camera me de culcat, şi să te-arăţi cînd oi da un semnal... Ce semnal? A! cînd oi 181 suna din piano... Mergi şi nu perde speranţa... Cunoşti proverbul: Ce vrea femeia... (Lina, ajungind lîngă uşa din stînga, sărută mîna princesei şi iese. ) 5 (După o scurtă tăcere-.) O! tinereţe, primăvară a vieţii! florile tale atît de frumoase port numele de nebunii... Nebunii!... Ferice de-acel care le culege-n calea sa şi-şi încunună fruntea cu ele! (Întorcîndu-se iute.) Iaca!... fac şi eu 10 tirade poetice ca doctorul Leonard, cînd vor- beşte de trecut. Nu cumva m-aude cineva?... la vîrsta me să duc dorul... nebuniilor? eu, o babă cuminte... (Oftînd.) Căci sînt babă... n-am încotro face... şi cuminte... (zîmbind) de 15 nevoie. (Se apropie de cămin.) Opt ore... ce-a păţit doctorul meu de-ntîrzie ?... focul pîlpîie voios în cămin, masa de concină e gata, fotoliul său îl aşteaptă cu braţele-ntinse... (Cu grijă.) Să nu i se fi-ntîmplat ceva !... E lunecuş afară... 20 poate c-a căzut undeva, bietul bătrîn; căci are mania să umble tot pe jos, şi la 60 de ani picioarele-s cam nesigure, cam... cu nărav; ele te răstorn uşor. Bine-aş face să trimit un fecior ca să-l caute de nu s-a troienit la vrun colţ de uliţă. 25 (Cînd voieşte să sune clopoţelul, se aude la uşa din fund vocea doctorului, zicînd: „Brrr!") SCENA II PRINCESA, DOCTORUL Princesa (cu bucurie): A ! iată-1!... mulţămită Dom-30 nului, nu s-a troienit. Doctorul: Sărut mînile, princesă. (Vine de sărută mîna princesei.) Brrr ! da frig îi! Princesa: Vino azi, doctore; am crezut că te-ai prefăcut în sloi de gheaţă. 35 Doctorul (frecîndu-şi mînile la foc): Brrr! da ger îi!... Cine? eu să-ngheţ?... ha, ha!... doar nu-s un tinerel din ziua de astăzi. 182 Princesa: Nu, ce e drept... Doctorul: Oamenii de pe vremea noastră... Princesa: Sînt deprinşi cu frigul, fiind agiunşi de mult în iarna vieţii... asta vrei să zici? 5 Doctorul: Ba, mă iertaţi, princesă. Vroiam să zic că oamenii din vremea noastră păstrează, chiar sub părul lor alb, focul tinereţii în suflet... (cu emfaz) ca nişte vulcani cu zăpada pe frunte, dar cu lava aprinsă în sîn. 10 Princesa (rîzînd)-. Ha, ha, ha... un vulcan care se-ncălzeşte la foc! Doctorul: Da, da; degeaba rîdeţi... Noi sîntem născuţi într-o epohă în care soarele era tînăr, şi prin urmare mai ferbinte; cînd astăzi, bietul 15 soare au agiuns a pătimi şi el de cataroi, de podagră... mai ştiu eu?... căci toată căldura lui şi-o ţine pentru dînsul... De aceea generaţia asta nouă e chircită ca un fruct necopt... Princesa: Mai bine-aşa decît prea copt. 20 Doctorul (urmînd): Sîngele ei e amestecat cu şam- panie stricată, iar pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minunt. Princesa: L-ai pipăit? Doctorul : Pipăit cu toată ştiinţa medicală cu care 25 m-am ghiftuit în curs de 40 de ani, ş-am desco- perit triste simptome de slăbăciune şi de dezorganizare. .. Princesa (şezînd jos lîngă cămin): Văd că iar ai să-ncepi a băga scalpelul în sărmana omenire... 30 Ce vrea să zică de-a fi cineva doctor, hirurg!... Pănă ce n-a tăia, n-a ciocîrti, n-a hăcui, nu se ţine mulţămit... Mai bine dă pace omenirii şi vino de-ţi fă partida de concină. Doctorul (aşezîndu-se pe celalt fotoliu): Mulţămit!... 35 da cum aş putea fi mulţămit, cînd văd trecînd sub ochii mei trista panoramă a unei generaţii palidă, zbîrcită, gîrbovită şi îmbătrînită fără vreme? Princesa (amestecînd cărţile): Ia seama, doctore, că 40 pătimeşti de gălbănare... Doctorul: Eu?... Ce vreţi să ziceţi?... 183 Princesa: Societatea modernă ţi se pare îmbătrînită pentru c-o priveşti poate cu ochi de 60 de ani. Doctorul: Şăizăci de ani fără cinci luni; dar anii nu-i opresc de-a vedea bine... Cu dînşii, şi fără 5 agiutorul ochelarilor, nota bene, descoper pe toată ziua o mulţime de neghiobii, de deşărtăciuni, de nebunii, de mizerii. Princesa: Şi celelalte... (Dîndu-i să taie cărţile.) Taie cărţile. io Doctorul (tăind): Pretutindene o ambiţie nemărginită pentru scopuri de nimic... pretutindene oameni pitici ce se cred urieşi, broaşte care se umflă în pele ca s-agiungă boi, viciuri care înfloresc şi dau roade la lumina soarelui, anarhie 15 în idei, în obiceiuri, ba chiar şi în limbă. Princesa (tăind cărţile): Ia seama să nu te-nşăli ca totdeauna. (Joacă.) Doctorul: Eu... nu mă-nşăl nicidecum... Ascultă pe toată ziua declamările de principii, de liber-20 tate, de egalitate, de fraternitate etc. etc. etc. Ţi se pare că auzi la moşi strigătul precupeţilor: încet, încet, nu mă grămădiţi, că v-oi da la toţi, cînd nimene nu-i grămădeşte. Princesa: Ha, ha, ha... mă faci să rîd. 25 Doctorul: Se poate; dar ştiţi ce-nsămnează cuvîntul de libertate în ziua de astăzi?... însămnează libertatea de a sări cu amîndouă picioarele peste regulele bunei-cuviinţi şi peste înfrînarea legilor, libertatea de a lua zăbala în dinţi cu 30 nătîngie şi de-a lovi cu copita în tot ce este respectabil şi respectat. Princesa (cu intenţie): Şi libertatea de a critica timpul de faţă în favorul celui trecut... Vezi că acea libertate au produs egalitatea tuturor dina- 35 intea criticei... Iată concina cea mică... o ieu. (Joacă.) Doctorul: Concina?... egalitatea vreu să zic?... hmm ! o maşină inventată pentru a nivela toată omenirea pe aceeaşi măsură, pentru a reduce deo- 40, potrivă meritele cu nulităţile, naturile măreţe şi generoase cu acele ticăloase, frumuseţa cu sluţânia, curajul cu mişălia, patriotismul cu şarlatanismul... Princesa: Ciuda noastră, doctore, este că acea maşină nu poate să facă deopotrivă şi bătrîneţa cu 5 tinereţa. (Jucînd.) Iată concina cea mare... Cine are s-o ia? Doctorul: Eu. .. (Aruncînd o carte pe masă.) Iaca... să-i fie de bine... am luat-o! Eu am să cîştig în astă-sară... îO Princesa: Cum?... vrei să iei zăce ochi de caro cu nouă ochi de treflă?... Frumos! Doctorul: Pardon... Nouă ochi era?... Nu l-am văzut bine. Princesa (rîzînd): N-ai văzut bine?... cu ochii 15 d-tale cei de 60 de ani fără cinci luni, care pă- trund aşa de adînc? Doctorul: O greşală... E liber de a greşi în ziua de astăzi. Princesa: Vezi, doctore?... dacă poţi greşi într-un 20 gioc simplu ca concina, dar apoi în giudecata ce faci asupra lumii, asupra progresului omenirii?. .. Doctorul: Progresul... hmm ! altă maşină! Princesa: Iar? 25 Doctorul: Iar!... Ce este progresul de astăzi? O spoială înşălătoare ce-ţi ia ochii; o civilizare pripită, fără rădăcini în ţară; o momiţărie generală de tot ce se petrece aiure... Poporul nostru, care este blînd, înţălept, patriarhal; el/ care 30 poartă cu mîndrie opinca străbună, sumanul strămoşesc, căciula română, noi vrem să-l încăl-tăm cu botine strimte, să-l îmbrăcăm cu frac > ' t care-1 strînge-n coate, să-i acoperim capul c-o pălărie neagră ce-1 face ridicul... Din român, 35 vrem a-1 schimba într-un manechin cosmopolit, sub cuvînt de progres. Princesa (rîzînd): O ! retrogradule ! Doctorul: Pe timpul nostru ei îşi ziceau fraţi: — Buna ziua, frate Vasile. — Mulţămim d-tale, 40 frate Grigori. Astăzi ei se poreclesc cetăţeni!... Pe timpul nostru ei îşi doreau belşug şi sănătate; 185 astăzi badea Vasile roagă pe badea Grigori să primească asiguraţiunea înaltei consideraţiuni şi stime, cu care are onoare a să subsămna al său devotat serv !... Princesa: Ha, ha, ha! Doctorul: Mărturiseşte, prinţesă, că dacă s-ar trezi părinţii noştri, sărmanii! ar cădea iar în mormintele lor... leşinaţi de rîs. Princesa: Cine stie? > Doctorul (aprinzîndu-se) : Eu ştiu... Auzi progres?... Anarhie! anarhie! Oricare perde-vară, cînd nu mai ştie ce să facă, se proclamă de la sine om de stat şi pretinde a fi chemat să regenereze lumea; oricare gură-căscată, în loc să-şi caute de păcate, se preocupă numai dacă orizonul politic este posomorît sau neposomorît; oricare grămătic se crede gramatic şi vrea să fie reformatorul limbei româneşti, şi prin urmare îl vezi făcînd proaşcă în această comoară naţională, păstrată cu sfinţenie de strămoşii noştri. Unul îi adaoge o codiţă, un dune, altul un ţiune, altul un ţione etc.; încît nu mai ştie bietul neam românesc ce este: naţie, năciune, naţiune ori naţione!... Ca mâne a veni un al cincilea reformator, care i-a zice năcială, fiindcă sînt cuvintele cotleală, răceală, ameţeală etc. Pănă şi amorului, prinţesă, i-au schimbat sexul şi l-au botezat amoare!... de aceea amorurile din ziua de astăzi sînt hermafrodite. Pănă şi onorului, acestui sentiment nobil şi bărbătesc, i-au schimbat înţă-lesul, poreclindu-1 onoare!... Astfel încît ar crede cineva că românii sînt lipsiţi de onor şi că nu ambiţionează decît a dobîndi la onoare... De aceea vedem atîţi linguşitori ce se tîrîie pe brînci, pentru ca să agiungă la culmea onoa-relor... Acesta e progresul... o ameţală, o rătăcire, o anarhie, un delir! Princesa: Doctore, ştii cu ce sameni de-o oră de cînd te zbuciumi ca un oarecare fost orator la tribună?. .. Cu un arici de 60 de ani, ce s-ar răsto- goli şi şi-ar înfige ghimpii săi în toate încercările timpului de faţă. Doctorul (protestând): Eu... vă rog... Princesa: Ba nu, ai vorbit destul; acum e rîndul meu să mă sui pe tribună... Eşti un om învăţat şi nu vroieşti a înţălege că omenirea păşăşte, de voie, de nevoie, cătră un ţăl cunoscut de Provedinţă numai. Eşti inteligent şi vorbeşti ca un om cu mintea întunecată de nourii patimei. Timpul ce critici cu asprime are şi el defectele sale, ca toate epocele trecute şi viitoare; oamenii de astăzi au şi ei ridiculele şi nebuniile lor, precum le-am avut şi noi pe-ale noastre, cînd eram tineri; căci astfel va fi omenirea pănă la sfîrşitul lumii, un amestec de bine şi de rău, de mărire şi de micşurare, de spirit şi de prostie... însă caută să fim drepţi, deşi poate nu ne plac toate cele ce vedem, caută să mărturisim că generaţia asta nouă este mişcată de-un neastîmpăr generos, necunoscut pe timpul nostru, că ea este condusă de-o putere nevăzută, care-o împinge de umeri cătră un viitor măreţ, şi că această putere este tocmai geniul propăşirii, adică progresul!... Dar, doctore; progresul ce dezvoltă simţurile de dreptate, de libertate, de egalitate, pe care le porecleşti d-ta de maşini; progresul ce înfloreşte în inimi şi produce ca rod acea nobilă demnitate de om, prin care neamurile se fac puternice şi respectate... Românii de astăzi nu ştiu poate să-şi aleagă bine cărarea; poate că, în loc s-apuce pe-un drum drept şi bătut, ei se abat pe de lături şi dau prin hăugaşe, nu zic ba... însă să li se ierte acea abatere, căci ei încă sînt cam... copii... zburdalnici, ca tot ce este tînăr şi pornit de îndemnul entuziasmului. Inima lor e mai mare decît giudecata; ea îi duce cîteodată în rătăciri, îi face să cadă în greşeli periculoase... fie; dar ia sama, doctore, că românii nu dau îndărăt, ci, dimpotrivă, ei merg tot înainte, urmînd glasului celui tainic şi ademenitor ce le zice: înainte, copii, înainte !... \ Viitorul este al vostru, înainte!... Aşa este?... răspunde dacă poţi... Doctorul: Hmm, hmm! înainte... înainte... De aceea copiii nu mai respectează pe părinţi, şi 5 chiar fetele fug din casa părinţilor... Princesa (în parte): Aice-1 doare! (Tare.) Nu fi aspru pentru bieţii copii, dragă doctore; căci oricît de mare fie prifacerea introdusă în legile omeneşti, ea nu va putea niciodată să desfiin-10 ţeze legile sfinte ale Naturei. Cît va fi pămîntul locuit de oameni, tot va exista acea ferbinte legătură de inimi ce lipeşte părinţii de copii. Doctorul (cu amărîre): Părinţii de copii, dar copiii de părinţi, nu! 15 Princesa: Eşti nedrept. Doctorul: Nedrept?... Mă numiţi nedrept, cînd cunoaşteţi purtarea Linei cătră mine şi nerecunoştinţa cu care au răspuns la dragostea mea? Princesa: Lina n-au încetat niciodată de-a te iubi 20 şi respecta, ca pe cel mai bun părinte. Doctorul: Frumoasă iubire!... curios respect!... n-am ce zice... Acea iubire ş-acel respect n-au oprit-o de-a să revolta în contra vroinţei mele şi de a părăsi casa părintească, luîndu-se ca o-25 nebună după un străin şi lăsîndu-mă pe mine... pe mine... la bătrîneţe, sîngur, măhnit, fără mîngăiere... (Se înduioşată şi plînge.) Princesa (cu blîndeţe): E o greşală mare din parte-i, o recunosc, iubitul meu amic; dar cînd inima 30 începe a să trezi şi a bate în sînul unei fete; cînd amorul îi ameţeşte mintea... nimic nu-i în stare de a-i ridica de pe ochi acel văl aurit, prin care ea zăreşte ademenirile raiului... Gîn-deşte că Lina are 20 de ani, că ea se găseşte acum 35 în acea epohă critică a vieţii, unde sufletul aspiră a zbura în lumea visurilor fărmăcătoare... Eşti doctor, trebuie dar să fii indulgent pentru slăbiciunile naturii noastre; eşti părinte, trebuie să fii îndurător pentru greşelele copiilor... 40 N-am fost şi noi odinioară în vîrsta Linei?... 188 N-am căzut şi noi în păcat?... Cine din noi poate giura c-au fost totdeauna sfînt? Doctorul: Tocmai sfînt, nu zic; însă pe vremea noastră... 5 Prinţesa : Pe vremea noastră nu eram mai de treabă... Ş-apoi, în sfîrşit, tînărul cu care Lina s-au măritat într-ascuns este un om onorabil şi demn atît de iubirea ei, cît şi de stima d-tale. Doctorul (pornit)'. Aşa este! însă cu drept îi ca noi 10 părinţii să-ngrijim şi să creştem 20 de ani o copilă ca pe-o floare gingaşă; 20 de ani s-o considerăm ca pe-o avere neatinsă, pentru ca deodată cel întîi hoţ de tînăr cu pletile-n vînt şi cu musteaţa răsucită să vie să ne-o fure de la sîn? 15 Legile osîndesc pe-un nenorocit care, împins de foame, fură o pîne, şi pe cei care răpesc fete mari îi lasă în pace!... O! cu drept îi? Princesa (zîmbind)'. Dacă n-ar fi cu drept, n-ai fi d-ta părintele Linei... 20 Doctorul: Cum? Princesa: Pentru ca să ai această fericire, au trebuit mai întîi să te porţi şi d-ta ca un hoţ, pe cînd erai tînăr cu musteaţa răsucită, şi să răpeşti pe mama Linei din sînul familiei sale... Prin ur-25 mare: iartă. Doamne, greşelile noastre, precum şi noi iertăm... Doctorul: Nu-i totuna, prinţesă!... Soţia mea şi cu mine ne iubeam cînd ne-am cununat, căci pe vremea noastră exista încă amoriul... cînd în 30 ziua de astăzi n-au mai rămas decît un soi de dihanie sentimentală, ce-i zic amoare. Princesa: Amoare, amor, totuna e! Numele s-au stropşit, dar simţirea e tot aceeaşi. Doctorul: Ba, mă iertaţi... 35 Princesa: Ba, decît să te iert eu, mai bine-i ierta pe Lina, care e disperată că te-a mâhnit, şi i-ai întinde braţele, ca să scapi de trista singurătate în care te găseşti... Gîndeşte-te la dulcea fericire de-a te vedea iubit, dismierdat, alintat de-o 40 copilă ca Lina; ea să te ţie de vorbă, ea să-ţi citească gazetele, ea să-ţi aducă dimineaţa cafeua 189 cu lapte, ferbinte, zăhărită, cu chifle proaspete, cum îţi place... căci de cînd lipseşte ea din casă, nu cred să fi mai băut cafe bună... Doctorul (cu jale): Nu... nime nu ştie s-o facă ca 5 dînsa. Princesa: Vezi?... şi cînd îi fi bolnav?... Doctorul (cu grijă): Bolnav ?... Princesa: Dar... deşi eşti doctor, poţi însă fi bolnav, ca toată lumea... Cine te-a căuta? cine te-a 10 privighea toată noaptea?... Ştii că nopţile sînt mai grele la boală... Cine? Doctorul (iute): Lina!... Princesa: Iar Lina!... ş-apoi... cine ştie?... poate ca Lina să-ţi facă mulţămirea de-a te rîdica la 15 rangul de tată bun... închipuieşte-te încun- giurat de vro giumătate de duzină de nepoţi şi nepoţele, o claie de tirani drăgălaşi. Doctorul (încîntat): Dar... o claie... o duzină... Princesa: Care să-ţi sară-n spinare, să se agaţe pe 20 genunchi, să-ţi tragă pletele cele albe... Doctorul (aprobînd): Hî, hî... Princesa: Şi să-ţi zică cu glasul lor de îngeraşi: moşu... papucu... Doctorul (transportat): Moşu, papucu... Moşu, pa-25 pucu !... Ah ! prinţesă, de ce nu mi-au făcut Lina această mulţămire făr-a fugi din casa părintească ? Princesa (rîzînd): Auzi, nătărăul! Doctorul: De ce nu vă samănă Lina?... De ce 30 n-au fost ca d-voastră, un model de virtute, de spirit, de... Princesa: Ca mine?... Ei!... doctore dragă; nu mă rîdica în nouri, căci mă tem să nu cad prea de sus.. . 35 Doctorul: N-am grijă despre asta... Vă cunosc eu... Princesa: Nu? Doctorul: Nu. Princesa: îţi figurezi poate că m-am născut pe lume ca o statuă... de marmoră. 48 Doctorul (cu convicţie): De marmoră albă şi fără pată. 190 Princesa: Şi fără sînge, care să fearbă, şi fără inimă, care să bată, şi fără închipuire, care să se a-prindă?... O! doctor lipsit de ştiinţă!... Ţi-ar părea un fenomen ca să fiu şi eu ca toate cele-5 lalte fiinţi şi numai dac-ai discoperi vro pată în marmora albă a statuei, numai atunci ai fi dispus a ierta greşala Linei?... Află dar, că şi eu am săcuşorul meu de păcate, un săcuşor mic, dar rotund şi plinuţ... 10 (Dcctcrul datina, din cap cu indciaîă.) Princesa: Nu crezi, Toma necredinciosule!... Să deschid săcuşorul? Doctorul: Deschideţi. (în parte.) Sînt curios să văd cu ce soi de păcate se laudă prinţesa. 15 Princesa: Ascultă dar... Am să-ţi fac o destăinuire din cele mai delicate, pentru ca să te conving că nu se cuvine “să osîndim tinerimea, cînd nu mai putem face nebunii plăcute ca dînsa... Ştii că m-am măritat tînără; aveam numai 18 ani 20 şi eram destul de frumuşică. Doctorul: Frumuşică?... poeţii de pe vremea noastră vă numea Afrodita, în versurile lor. Princesa: Eram de-abia sosită dintr-un pension de la Viena, une fusesem crescută, cînd părinţii 25 mei mă cununară, în contra voinţii mele, cu prinţul Mihail, un om mult mai în vîrstă decît mine, slab, bolnăvicios, de un caracter • aspru, temător... într-un cuvînt, nesuferit; căci pe timpul nostru, doctore, pe acel timp atît de lău-30 dat de d-ta, copiii erau ades victimele despotis- mului părintesc; căsătoriile se făceau nu în privirea fericirii copiilor, dar în privirea mulţumirii părinţilor... Peste opt luni, de o viaţă tristă şi amară pentru mine, prinţul căzu la .35 pat; doctorii, declarîndu-1 că pătimeşte de piept, îi ordonară să meargă într-o climă mai dulce, în Italia sau în Sicilia... Ne duserăm dar la Neapoli, unde prinţul muri după două luni de suferinţe... Cunoşti Neapoli, doctore? 191 Doctorul : Cum nu ?... Pe cînd îmi făceam studiile de medicină la Piza, mă duceam în toţi anii de petreceam carnavalul acolo... Mă înamorasem ca un lazaron de golful Neapolii şi trăiam mai mult pe mare, scăldîndu-mă în razele soarelui, visînd şi cîntînd la lumina stelelor... pe-atunci aveam un glas de tenor, foarte plăcut... Ah! prinţesă, ce ore de încîntare am gustat în acele nopţi senine şi poetice, cînd barca mea luneca pe marginea malurilor înflorite de la Castell-mare!... îmi aduc aminte mai cu samă de-o noapte, de-o serenadă, de-o întîmplare romantică, care-au lăsat urme neşterse în inima mea... închipuiţi-vâ... dar, pardon, v-am întrerupt... Vă rog să urmaţi. Princesa: Tocmai la Castellmare îmi alesesem locuinţa, după moartea bărbatului meu, într-o villa încungiurată de portocali şi de lauri, ca un cuib între flori, şi aşăzată chiar pe malul mării... De la ferestele salonului, ochii se preum-blau pe minunata panoramă a Neapolii, pe insulele Ischia şi Capri, ce par ca două corăbii fantastice, şi pe acel poetic tablou al golfului Neapolii, a cărui albăstrime limpede oglindează limpedea albăstrime a cerului Italiei. în timp de cinci luni petrecui într-o contemplare neîncetată ; nopţi întregi stam la fereasta salonului sau în grădină, sub înrîurirea unui farmec răpitor care mă îmbăta! Parfumul florilor, adierea răcoritoare a nopţii, lumina dulce a stelelor, cîntecele depărtate ale păscarilor neapolitani produceau o armonie, o atmosferă încîntătoare, în care sufletul meu plutea cu o plăcere nemărginită. .. Adeseori mintea-mi se exalta astfel de mult, că uitam tot ce era pe lume şi pare că întram într-o viată nouă, necunoscută, o viată y ’ ' t cerească !... Mă simţam în acele minute cuprinsă ca de un delir, ca de-o nebunie, ce mă aducea în stare de a nu mai avea conştiinţa faptelor mele... Ce să-ţi mai spun, amice? Aveam J9 ani!... inima-mi era însâtată de iubire... (Stă puţin pe gînduri.) Doctorul: Inima se deşteaptă!... (în tot cursul scenei ce urmează, ci dă semne de o mare uimire.) 5 Princesa: într-o noapte mă coborîi în grădină şi mă apropiai de malul mării... Sufla despre Sicilia un vîntişor cald şi-ncărcat de parfumul florilor de portocali... Stelele sclipeau în aer ca o ninsoare de diamanturi... Inima mi-era plină de 10 lacrimi... mintea-mi tulburată mai mult decît totdeauna... Căzui plîngînd pe iarbă!... Pentru ce plîngeam însă?... nu ştiam !... Deodată veni din depărtare un glas dulce şi pătrunzător ce cînta o barcarolă veneţiană... Acel glas părea 15 că răspunde la dorul tainic ce-mi frămînta su- fletul. .. El se apropia încet, răspîndind pe mare notele sale armonioase, şi cu cît se înainta spre malul unde mă gasam, cu atît sîmţam că mă atrage cătră el!... în sfîrşit... o barcă se opri 20 lîngă mine, în barcă era un tînăr, necunoscut mie, care-mi zise: Marea-i lină, noaptea-i frumoasă; vin’ de te primblă-n barca mea, signora... Doctorul (tremurînd): Şi ?... şi ?... Princesa (zîmbind): Şi... mă-i crede, doctore?... 25 m-am dus cu tînărul acel străin pe mare, uitînd lumea, uitîndu-mă chiar pe mine!... şi păn-rn zori de zi am fost legănata pe valurile mării ca într-un vis din cele mai fericite... un vis de tinereţe şi de poezie, precum ştiu a le face numai 30 imaginaţiile de 20 de ani... Ei! doctore, ce mai zici acum de statua de marmoră albă... fără pată? Doctorul (sub impresia unui suvenir): Şi de-atunci?... Princesa: Şi de-atunci n-am mai văzut niciodată pe 35 frumosul meu cîntăreţ... A doua zi am plecat la Moldova. Doctorul: O ! Dumnezăule... Dumnezăule! Princesa : Da ce ai ?... ce tulburare ? Doctorul: Barcarola... barcarola... V-o aduceţi 40 aminte? Princesa: Vezi bine?.... 193 Doctorul: Cîntaţi-mi-o, vă rog, cîntaţi-o... Princesa: Doreşti s-o cunoşti?... fie!... ascultă. (Se pune la piano, întorcînd spatele spre doctor.) (Arie de barcarolă) Cine-n gondolă, pe-o noapte lină, Atunci cînd luna ieşind din valuri Revarsă tainic a sa lumină Peste palaturi, peste canaluri, Cine-a plutit Şi n-a iubit ? (Figura doctorului se luminează ca de razele unui suvenir depărtat şi ineîntător. ) PRINCESA Cine-n gondolă culcat se duce, Atunci cînd suflă vîntul de noapte Şi de la Lido tainic aduce Suspine blînde, duioase şoapte... Cine-a plutit Şi n-a iubit ? (Pe cînd princesa cîntă a doua strofă, uşa din stînga se deschide şi Lina se arată ; ea se retrage în fund fără a fi zărită de doctorul. ) SCENA III PRINCESA, DOCTORUL. LINA (în fund) PrIncesa (întoreîndu-se spre doctor): Am uitat sfîr-şitul... strofa a treia... Doctorul (în estaz): Sfîrşitul? (Cîntă acompaniat pe piano de princesa.) Cine-n gondolă plutind în pace, Pe-ale lagunei lucioase spume, N-a simţit viaţa-i că se preface Şi că ren vie în altă lume? Cine-a plutit Şi n-a iubit? Princesa (cu multă mirare): Cunoşti barcarola mea?.. Doctorul (neputînd să vorbească de uimire): Eu... eu... eram... la Castellmare... cu barca... noaptea... pe mare... eu... 5 Princesa (turburată): D-ta?... (în parte.) El! Doctorul (ca în delir): Eu... acesta-i suvenirul acel neşters din inima mea!... (întinde braţele.) O! scumpă nălucire a trecutului! vin-înc-o dată în braţele mele !... 10 Princesa (zărind pe Lina, în parte): A! Lina! (împinge pe Lina în braţele doctorului.) Iată o realitate mult mai drăgălaşă... strînge-o pe inima ta. (Lina se aruncă în genunchi dinaintea doctorului.) 15 Doctorul (trezindu-se): Lina! Lina! (O sărută transportat.) Princesa (luînd pe doctor de mînă): La vîrsta noastră, dragă Leonard, cînd deschidem braţele, nu ne este iertat a cuprinde cu ele decît pe copiii 20 noştri. Doctorul (ştergîndu-şi ochii şi sărutînd mîna princesei): Aveţi dreptate... Eşti un înger, prinţesă ! Princesa (zîmbind): Aşa e c-am cîştigat eu concina? 25 (în parte, privind cu jale la doctor.) Cine-ar zice c-au fost tînăr, frumos şi poetic?... O! lume, lume !... (Cortina cade.) GINERELE LUI HAGI PETCU PERSOANE HAGI PETCU Prinţul RADU MOVILĂ ŞTEFAN MOVILĂ, vărul său VERDULESCU ADELA ŞLOIM 1 1 creditori ŞAFĂr / UN BUCATAR 10 UN VATAV UN FECIOR GINERELE LUI HAGI PETCU1 COMEDIE ÎN 2 ACTE Scenele se petrec in Iaşi, în anei 1866. ACTUL I Teatrul reprezintă un salcn foarte elegant, o uşă în dreapta şi în stingă; două fereşte şi o uşă in fund, care se deschid în grădină. SCENA I FECIORUL, ŞTEFAN (în haine ăc subofiţer) io Feciorul (şezînd pe un fotoliu lîngă o masă‘rotundă şi utind o gazetă): Ian să videm ce mai zice Monitoriul... (Citeşte:) „20 mai 1866. Moşia Sătula fiind a să da în arendă pe cinci ani, cu şăse mii de galbini pe an, doritorii se vor adresa 15 la domnul propietar, logofătul Ghiftui..." S-o ieu ?... Să n-o icu ?... Ba mai bine să-mi caut de treabă. Ştefan (întrfoid): Acasă e prinţul Radu Movilă? 1 Această comedie e prelucrată după piesa franceză: Le ge-ndre 20 de Mr. Pdrier [V.A.]. 199- ' Feciorul (sculî-ndu-se) : Acasă, dar încă nu s-o sculat. Ştefan: Pe la 10 oare? (în parte.) Se cunoaşte că-i însurat de curînd... (Tare.) A!... ia spune mi, la cîte ore face dejun prinţul? 5 Feciorul: La unsprezăce. Ştefan : Caută să pui un tacîm mai mult pe masă. Feciorul: Pentru cine? Ştefan: Pentru mine. Feciorul: Pentru d-ta? ha, ha, ha... Nu-mi spui 10 că eşti mucalit? Ştefan: Şi mă faci haz?... Nu-i aşa? Feciorul (rîzînd)'. Te fac, zău? Ştefan: îmi pare bine... Acum mergi de mă anunţă la stăpînul tău. 15 Feciorul: Să te anunţ?... Numaidecît, aşa?... fără doar şi poate?... ca pe un prinţ? Ştefan: Precum zici. Feciorul: Şi pe cine să anunţ, mă rog? Ştefan: Pe prinţul Ştefan Movilă. 20 Feciorul (rîzînd şi mai tare): Prinţul... (în parte.) Da-i mucalit de tot sergentul. SCENA II ŞTEFAN, RADU (ieşind din stînga), FECIORUL Radu: Ce văd?... Ştefan?... vărul meu. (îmbră-25 ţişează pe Ştefan.) Feciorul (în parte, spăriet): Iaca ! iaca ! am păţit-o... dos la faţă, băiete. (Iese pe furiş.) Radu: A!... vere Ştefane!... cît îmi pare de bine că te Tăd! 30 Ştefan : D-apoi mie. Radule! Radu: Nici că puteai să soseşti mai la timp. Ştefan: Cum? Radu: Ţi-oi spune-o acuş... Da ce ţi s-ău întîmplat, verişorule, de te-ai schimbat astfel ?... Cine ar 35 cunoaşte, sub uniforma asta, pe modelul tine- rimii elegante, pe cel mai de frunte risipitor din Principatele Unite? 200 Ştefan: Cel mai de frunte... după tine. Radule... Ce să facem, frate!... Vremea vremuieşte, cum zicea bunul nostru. Ne-am lăsat amîndoi de nebunii, ca să întrăm în calea cuminţiei. Tu 5 te-ai însurat, eu m-am făcut soldat; şi, orice-ai spune, verişorule, îmi place mai bine regimentul meu de ostaşi, decît regimentul tău de bărbaţi... însuraţi. Radu: Foarte-ţi mulţămesc. (Se întoarce pimpre-10 giurttl lui Ştefan şi-l esamină.) Ştefan: Dar, dar... priveşte, esaminează cît ţi-a plăcea uniforma me; dar nu rîde, căci e o haină în care nu poate întră nici un sentiment uricios. Radu: Ha, ha !... Văd că gloria lui Ştefan-Vodă ţi-au 15 aprins şi ţie minţile. Ştefan: Chiar aşa să fie, n-ar fi de mirat, de vreme ce port, ca şi tine, numele de Movilă... dar fără a mă urca cu gîndul pănă la înălţimea eroului nostru, mărturisesc că mi-e dragă cariera de 20 oştean... Singură această carieră e demnă pen- tru un om cu nume mare şi cu avere mică.. . Nu sînt obligat să mă supun decît disciplinei, şi, de este ca să mă închin cuiva, încalţe îmi plec capul numai dinaintea steagului patriei mele! 25 Radu: Prea frumos!... însă opiniile tale politice... spiritul de partidă ar trebui să-ţi mai potoale focul entuziasmului. Ştefan: Ba nici cît de puţin... înainte de toate sînt român! Asta-i politica me!... Cît pentru spi-30 ritul de partidă ce mă ameţise cînd purtam frac negru, l-am închis în garderobă împreună cu fracul, ş-acum nu voiesc s-ascult alt spirit decît acel ce mă îndeamnă a-mi vărsa sîngele pentru România. 35 Radu: într-un cuvînt, eşti mulţămit?... Noroc să deie Dumnezeu! Să te văd în curînd general... Dar, ia spune-mi: de mult ai sosit la Iaşi? Ştefan: Astă-noapte am venit de la Bucureşti, unde . . am fost în garnizonă. 40 Radu: Şi pe cîte zile ţi-ai luat concediu? Ştefan: Pe o lună, cît ţine carnavalul... 201 Radu: Ce-aud? nefericitule!... ai alergat poate la petrecere în Iaşi? Ştefan: Negreşit. Radu: Sărmane!... Se vede c-ai comis vro mare crimă dincolo de Milcov şi de-aceea ai venit aici spre pocăinţă... dar nu ştii tu că laşul au agiuns a fi un schit de pustnici? Ştefan: Fie! mi-oi spăla păcatele în compania ta. Radu: Ba chiar şi în casa me... Auzi? Să nu cumva să ai de gînd a te chinui la otel. Ştefan: Aş primi bucuros... însă mă tem să nu pricinuiesc supărare... stinghireală... Radu: Cui? Ştefan: Soţiei tale, socrului tău... Radu: Soţiei mele?... îţi închipui poate că eu, prinţul Radu Movilă, dacă m-am însurat cu fiica fostului bogasier Hagi Petcu, m-am şi îngropat de viu într-o boccea de marfă? Crezi poate că soţia me face bibiluri şi corăbiele? că această casă în care ne găsim e o dugheană, şi eu calfă de bogasierie? Fii liniştit, iubite... Ambiţia me n-au mers încă păn-acolo !... Eu trăiesc dimprotivă, cum îmi place, ca un prinţ, aruncînd banii pe fereastă ca mai nainte, cumpărînd cai frumoşi, tablouri şi dînd mese mari; căci am un bucătar cu 10 galbini pe lună, un adevărat artist... Şi, apropo, te-i încredinţa tu însuşi despre meritele lui nu mai tîrziu decît mîni, fiindcă i-am comendat un festin de Baltazar pentru ziua me... într-un cuvînt, ce să-ţi mai spun, vere? Căsătoria nu mi-au schimbat obiceiurile întru nimic, ea au adus o singură prefacere în persoana me. Ştefan: Care? Radu: M-au scăpat de creditori!... (Cu ton tragic.) Aşa, frate!... Nu mai am nici o lipitoare de creditor! Ştefan (tragic): Te jălesc ! (Vesel.) Dar bine, soţia ta şi socrul nu zic nimic că cheltuieşti cu mîna spartă ? Radu: Nimic!... Adela-i o copilă gingaşă, delicată, care mă iubeşte; şi sînt sigur că, de cînd s-au măritat cu un prinţ, ea caută ades în oglindă ca să vadă dacă o prinde titlul de princesă. 5 Cît pentru socrul meu, carele, după ce se numeşte Petcu, apoi e şi hagiu, îmi vine a crede că Dumnezeu l-au trimis de la Ierusalim pentru ca să îndeplinească dorinţile mele. Visul lui cel mai drăgălaş au fost totdeauna de-a avea scumpa 10 fericire ca să fie preasupusul şi preaplecatul socru al unui prinţ... şi eu, care am suflet bun, i-am realizat visul. Ştefan: Ce-mi spui, frate?... Şi unde-ai găsit asemene odor de socru? 15 Radu: Să vezi: După ce mi-am ruinat starea cu tot soiul de nebunii, precum ştii, şi cu agiutorul cămătarilor Şloim şi Şafăr, am început a aduna în locul ei un capital de datorii, un capital astfel de spăimîntător, că mă hotărîsem a scăpa de el 20 în templul căsătoriei... Tocmai atunci îngerul meu păzitor îmi scoase înainte pe Hagi Petcu... Ştefan : Ce de treabă înger! Radu: Pravoslavnicul avea o sumă mare de mii de galbini şi căuta să-i dea cu împrumut; eu, din 25 parte-mi, căutam o asemenea sumă ca s-o ieu cu împrumut; prin urmare, eram meniţi de soartă ca să ne întîlnim împreună. Ştefan: Şi? Radu: Şi fiindcă nu-i dam destule garanţii ca datornic, 30 el mă găsi minunat de bun ca ginere... M-am informat de moralitatea lui, m-am încredinţat că averea lui provenea din izvoare curate şi, fără a perde timpul, m-am băgat ginere la dînsul. 35 Ştefan (rîzînd)-. Cu cîtă leafă? Radu: Cu leafă de 40 000 de galbini... zestre. Ştefan: 40 000 !... frumoasă simbrie. Radu : Dar asta nu-i nimică... Pravoslavnicul s-a. îndatorat a mă scăpa de creditori şi mi se pare 40 că chiar astăzi are să se întîmple acest mare 203 eveniment. Numai de nu s-ar cutremura pă-mîntul!... Ştefan: Apoi bine, frate, Hagi Petcu-i bun de arătat ca un fenomen a naturei. 5 Radu: Aşteaptă... Simţirile lui de părinte neier- tîndu-1 a să despărţi de fiică-sa, hagiul au pre- tins numaidecît ca să şedem în casa lui şi să nu ne îngrijim de nimică despre ale vieţii; încît, fiind hrănit, încălzit, primblat şi slujit degeaba, 10 îmi rămîne 4 000 de galbini pe an pentru buzu- năritul Adelei şi al meu. Ştefan: Bravo! Radu: Mai aşteaptă. Ştefan: Da ce mai este?... Nu cumva s-au prins 15 cătră tine. ca să-ţi aducă şi luna pe tipsie? Radu: După ceremonia cununiei, Hagi Petcu s-au apropiet cu uimire de mine şi şi-au cerut iertăciune că n-are mai mult de 60 de ani... însă mi-au dat a înţălege că s-a grăbi să aibă în 20 curînd 80... ca să mă lase clironomul întregei sale averi... Eu nu-1 silesc, sărmanul, pentru că mi-ar fi cu greu să găsesc un vatav mai priceput decît dînsul; socrul se ţine la locul lui cu o modestie de bogasier înţălept; el se culcă 25 odată cu găinile, se scoală odată cu cucoşii, regulează socotelele, poartă de grijă de toate, si... si nu mă fură ca alti vatavi. t i f Ştefan : Minunat!... dar... dar... aş vrea să te-ntreb de un lucru. 30 Radu: întreabă. Ştefan: Ce-au zis societatea despre căsătoria ta?... Au trebuit s-o critice amar. Radu: Ba nu prea... căci lumea s-au mai democratizat de-o bucată de timp... ş-apoi ştii că ave-35 rea-i un talisman puternic, care în ochii oameni- lor te fac frumos cînd eşti slut, cu spirit cînd eşti prost, şi chiar onorabil, cînd eşti dimpro-tivă... Damele s-au arătat cam aspre la început, mai cu samă acele ce aveau fete de măritat; 40 dar, în sfîrşit, le-am îmblînzit... şi chiar pentru asta sînt mulţămit că ai venit tocmai acum. 204 Ştefan : Pentru că ai îmblînzit damele ?... Ce mă priveşte pe mine? Radu: Nu-nţălegi, tu care mi-ai servit totdeauna de secondant ? 5 Ştefan: Un duel?... Radu : Dar, verişorule; un duel frumuşel ca pe timpul cel bun, cînd eram holtei... Ei! ce zici? aşa-i că nu m-am bogasierit de tot, deşi mi-am ales domiciliul căsătoresc în dugheana lui Hagi 10 Petcu ? Ştefan: Un duel!... Cu cine? pentru ce? Radu: Cu unul... care-şi zice conte de Tazleo, fiindcă tatăl său au fost răzăş de pe malul Tazlăului... trebuie să-l cunoşti? 15 Ştefan: Cum nu? un personagiu ridicul ce n-are alt merit decît acela de a fi văr cu doamna Rosescu. Radu: Şi care şi-au pus în gînd a să constitua, ca în poveste, zmeul acelei dame... El pretinde ca nime să nu îndrăznească a să apropia de vara 20 lui şi a-i face curte... Ştefan: Pretenţia e ridiculâ ca şi dînsul, în adevăr; dar ce-ţi pasă ţie? Nu cumva, de-abia însurat; ai început a sări garduri prin grădinile vecinilor? Radu: Ce să fac, vere, dacă prin acele grădini sînt 25 poame frumoase ?... Doamna Rosescu e o vă- duvă cochetă; eu, precum ştii... un... un... Ştefan: Un berbant... spune, nu fi modest. Radu: Şi, prin urmare, înţălegi? trebuie să mă bat cu zmeul de Tazleo. 30 Ştefan: Ca Făt-Frumos!... Prea bine!... Cînd au să vie secondanţii lui? Radu: îi aştept azi dimineaţă... Să-i primeşti tu din parte-mi şi să regulezi condiţiile duelului. Ştefan: Bucuros... oi căuta să împac treaba... 35 Radu: S-o împaci?... de cînd, mă rog, ai luat deprindere a termina prin împăcare chestiile de onor? de cînd eşti în oaste?... Ştefan: Tocmai; de cînd sînt militar!... ca oştean; cunosc preţul sîngelui, şi găsesc că, putînd cineva 40 să şi-l verse pentru ţara lui, e ridicul de-a-1 vărsa pentru plăcerea de a combate cu un dom- 205 nişor de pe malul Tazlăului ce poartă un titlu falş. Radu: Fie!... te las în voia ta să pui la cale cum îi găsi mai bine de cuviinţă... Dar ce s-aude? 5 A! vine pravoslavnicul meu socru, împreună cu domnul Verdulescu, vechiul său asociat de boga-sierie... Aţine-te, vere Ştefane, că ai să vezi o păreche nedespărţită şi foarte curioasă. SCENA III 10 RADU, ŞTEFAN, PETCU, VERDULESCU Radu: Bună dimineaţa, domnule Verdulescu. Verdulescu : Plecăciune, beizade. Radu: Iubitul meu socru. (Prezentînd pe Ştefan.) Vărul meu, prinţul Ştefan Movilă. 15 Ştefan: Subofiţer de cavalerie. Petcu: Mă sîmt foarte cinstit, bei ma... (Se închină lui Ştefan.) Radu: Cinstit, precum ziceţi, şi cu atît mai mult, iubite socrule, căci vărul meu au binevoit a 20 primi să găzduiască aici... Ştefan (cătră Petcu): Mă iertaţi, domnule Petcu, că am primit această ospeţie fără a fi cunoscut de d-voastră. Petcu : Ce se potriveşte, beizade!... de vreme ce 25 vărul evgheniei voastre v-au proskalisit, nu încape nici o aporie... Radu: Se-nţălege... Vărul meu va ocupa chioşcul din grădină... Binevoiţi a poronci ca să-l gătească. 30 Petcu: Oi purta însumi de grijă... Ştefan: Da, mă rog... nu vă daţi osteneală... Radu: Dimprotivă! Hagi Petcu va fi preafericit... Petcu : Preafericit! Radu: Veţi avea bunătate a pune asemenea la dis-35 poziţia vărului faetonul cel albastru. Petcu: Cu care mă slujesc eu?... Bucuros. ’ Ştefan : Ba foarte vă mulţămesc; nu vreu să vă lipsesc de caleaşca domniei-voastre. 206 Petcu: Ce se potriveşte, bei mu!... Sînt birje alăturea cu casa... oi umbla cu birja. Verdulescu (în parte, imitînd pe Petcu): Oi umbla cu birja... Ghidi colachiu! 5 Radu: Minunat!... Acum, vere, hai la grajdi să-ţi arăt caii... Am cumpărat ieri nişte telegari ungureşti care n-au păreche în Iaşi... i-am plătit 400 de galbini... Hai! Ştefan (cătră Petcu): Vărul meu e nerăbdător să-mi 10 arăte luxul cu care trăieşte în casa d-voastră, pentru ca să mă convingă că sînteţi socrul cel mai bun şi mai generos. Petcu: Bunătatea pan evgheniei-voastre şi a d-sale... Fac şi eu ce pot... cum îmi dă mîna... 15 Radu: Apropo... ştiţi, iubite socrule, că mîni dau o masă mare amicilor mei din Iaşi... Cred că ne-i face mulţămirea să mănînci cu noi? Petcu: Ba, să mă iertaţi, bei mu... oi mînca mai bine cu Verdulescu... La ilikia mea... un om 20 bătrîn. Radu: A! Domnule Verdulescu... o să ne sfădim împreună. Verdulescu: Pentru ce, beizade? Radu: Pentru că-mi iei pe socrul meu de cîte ori 25 am mese mari. Verdulescu: Eu, bei mu?... El nu vrea să fie în sinanastrofie cu musafirii evgheniei-v oastre. Petcu: La ilikia mea... Verdulescu (sirîmbîndn-l, în parte): La ilikia mea. 30 Radu: Fie!... A revedere... Vină, Ştefane. (Iese cu Ştefan.) Petcu: Mă închin cu toată supunerea. scena IV PETCU, VERDULESCU 35 Verdulescu (în parte, strîmbînd pe Petcu): Mă închin cu toată supunerea. (Tare.) Ian ascultă, Pet-cule, găsesc că ginere-tău te ia cam peste picior. .. şi că tu te supui cu prea multă umilinţă. 207 Petcu: Fac cum îmi place, auzi tu?... Ştiu eu doar să mă port cu oamenii. Verdulescu: Cum nu!... Te porţi astfel cu ginere-tău, că l-ai făcut a avea pentru tine o bunătate deose-5 bită decît pentru celelalte slugi în casă... Ce-i drept îi drept. Petcu (ridicînd din umeri): Ai vorbit de te-ai pripit... Mai bine cată-ţi de trebile tale şi nu te amesteca unde nu-ţi ferbe oala. 10 Verdulescu: Ba m-oi amesteca, c-aici îmi ferbe oala ca şi ţie... Sîntem amîndoi prietini şi tovarăşi de 30 de ani; ne-am deprins unul cu altul, ne sămănăm în toate, parc-am fi făcuţi tot pe-un calup... încît, măi Petcule, cînd te văd în 15 brînci dinaintea ginere-tău, nu mă pot ţinea bine pe picioare... Petcu: In brînci!... Eu în brînci dinaintea lui Radu! da... pentru ce? pentru că-i beizade? Socoţi tu că mă spariiu de evghenia lui? Da eu, măi Ver-20 dulescule, am fost totdeauna un om liberări, o ştii tu ?... Mi-am bătut gioc totdeauna de arhon-tologhie. O ştii tu? Auzi? în brînci? eu, Hagi Petcu!... Măi, în ochii mei numai omul cu merite şi cu iskiuzarlîc la treabă are ipolipsis... 25 Verdulescu: Aferim!... apoi ginere-tău are, se vede, multe merite, de vreme ce-i suferi toate. Petcu: Da ce?... ai vrea poate să-i scot pe nas binele ce i-am făcut, scăpîndu-1 de sărăcie? Verdulescu: Adică, dîndu-i pe Adela cu ochii în-30 chişi?... Hei, Petcule!... de m-ascultai, mai bine nimereai s-o fi măritat cu un bogasier de-ai noştri. Petcu: Ama!... Atîta mi-ar fi trebuit... să-l ascult pe d-lui. 35 Verdulescu: Şi de ce nu?... Nu-s rău sfetnik, cînd s-atinge de interesele Adelei. Petcu: O! D-ta eşti un sofologhiotatos!... un om cetit!... ca proorocul Agatanghel... Cum nu?... Ai vorbe cu parimii; eksighiseşti lucrurile cu 40 tropos: dar în cît s-atinge despre dreapta giude- cată, despre tertipul lumii, nu m-agiungi nici la călcâi. Verdulescu: Despre tertip, nu!... tu ai făcut o avere de 100 000 de galbini, si eu de-abia una de 5 30 000. Petcu": Ş-încă tot prin agiutorul meu. Verdulescu: Tot!... o mărturisesc... De-aceea, fiindcă astă avere am cîştigat-o prin tine, tot în familia ta are să rămîie, căci am s-o las fiicei 10 tale, cînd te-a ruina ginere-tău. Petcu: Pe mine! el să mă scoată silemet! Verdulescu: Pe tine... şi asta nu tîrziu... Peste cîtiva ani. Petcu: Ai nebunit? 15 Verdulescu: Doi, trii ani, cel mult, giudecînd după cheltuielile ce face pe toată ziua... Fă socoteală. .. Petcu: N-am nevoie... îmi cunosc eu catastihul. Verdulescu: Acu de te-ar calici numai pe tine... 20 nu m-ar durea măsaua... Petcu: Şi pentru ce, mă rog, să nu te doară măsaua? Vra să zică nu te interesezi nicidecum de soarta mea... puţin îţi pasă să rămîn lipit pămîntului, eu care te-am făcut om cu stare ?... Vrei să-ţi 25 spun una, dacă-i aşa?... Eşti un nerecunoscă- tor, un adia/or fără ithiki. (Se uimeşte.) Verdulescu: Se poate; dar, precum ţi-am spus, nu m-ar durea capul despre tine, fiindcă nu-ţi sînt nînaş, nu te-am botezat eu. 30 Petcu: Da ai botezat pe fiică-mea, ieniceriule! Verdulescu: Tocmai pentru asta n-aş vrea sa-i mă-nînce starea bărbatu-său... Adela mi-i dragă ca ochii din cap, o iubesc ca un părinte... şi mai mult... 35 Petcu: Mai mult decît un părinte? mai mult decît mine, vrei să zici? Verdulescu: Ştiu eu ce vreu să zic. Petcu: Şi eu ştiu că pretindariseşti a fi mai cu dragoste decît mine!... ba-ncă ai şi cercat a face 40 să creadă copila că-i aşa. 20» Verdulescu: Haide!... iar ai început oktoihul ista! Dă-i înainte, că nu-ţi ţin isonul. Petcu: Să ştii că i-oi da nainte... Tu caţi să mă mazileşti din inima copilei... faci intrigi ca 5 domnii greci la Ţarigrad... ş-acum Adela se-n- crede mai mult în tine decît în tată-său, te dis-miardă mai adeseori pe tine, decît pe mine. Verdulescu: Eu n-o spariiu. Petcu : Da ce ?... Eu o spariiu ?... Stahie sînt ? 10 Strigoi sînt? Papalugă sînt ca s-o spariiu? Verdulescu: Nu eşti papalugă... dar nici eşti un părinte blînd, dismierdător... Eşti prea tur-komerit, Petcu: Aşa; eu sînt turkomerit, şi tu?... Adică numai 15 tu ştii să te porţi cu copiii?... Adică-i greu marafet de-a să-mprieteni cu copiii, împlinindu-le toate vroinţile !... Asta nu-i dragoste, îi egoismos. Verdulescu : Egoismos!... Dar ian spune-mi, cînd au fost vorba de căsătoria Adelei cu Radu, cine 20 i-au apărat interesele ei ? Cine-au cătat a să-mpro- tivi vroinţei sale? Eu şi numai eu, căci tu, dim- protivă, o îndemnai hojma să se facă prinţesă... asă-i? t Petcu: Adela iubea pe Radu... Nu puteam să le 25 strîc dragostele. (Se pune pe un scaun şi citeşte jurnalul.) Verdulescu: Vorbă să fie!... Tu l-ai tras pe prinţul aici cu skopos... Petcu (sculîndu-se): Na!... încă unul scos la oa-30 meni!... (Loveşte cu palma peste jurnal.) Ficio- rul lui kir Manoli au agiuns senator! Verdulescu: Şi ce-mi pasă mie? Petcu: Cum ce-ţi pasă? Nu-ţi pasă de-a videa unul de-ai noştri că s-au înălţat aşa de sus ?... să 35 fie chemat de ocîrmuire în numărul ipokimenelor simandicoase de stat?... să între în ekpaeaua senatorlîcului!... Da bine, omule, n-ai în sufletu tău nici un dram de hambiţion? Nu eşti mîndru de-o epohă ca aceasta unde tot omul poate să 40 katortosască prin vrednicia lui? Cum? eşti adiafor, cînd de azi pănă mîni poţi chiar tu s-agiungi senator ? Bre! Verdulescu: Eu? să mă ferească Dumnezău de asemenea hambiţion... şi mai cu samă să ferească Dumnezău ţara mea de senatori ca mine! Petcu: Pentru ce? Ficiorul lui kir Manoli... Verdulescu: Ficiorul lui kir Manoli, deşi ficior de bacal, au fost crescut în străinătate, unde-au prins la prokopsală. El îi advocat, cunoaşte toate pravilele şi-i în stare să lucreze cum se cade în Senat; dar eu şi tu ?... Petcu: Eu şi tu? da n-ai cetit, măi prostule, ce spune gazeta cea din Bucureşti? Ea spune ritos că comerţul este adevărata şcoală a oamenilor de stat; prin urmare, fiind comerţant, ca unul ce-am fost bogasier, sînt şi eu om de stat ca oricine, şi pot să rîdic în spinare sarcina politicalelor. Verdulescu: Dacă acea sarcină ar fi o boccea de cutnii, n-aş zice ba; dar ţara nu-i o dugheană de bogasierie... Petcu: Nu pricep parimia... Poate să fie filosofi-cească, dar n-o pricep. Verdulescu: Şi tu, Petcule, eşti din taraful celor cu mania de ocîrmuirlîc; şi tu te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam... tronc! ca hatmanul Velişcanu ?... O ! netoţilor! decît aţi gîndi să ocîrmuiţi ţara, mai bine v-aţi ocîrmui casele cum se cade, şi nu v-aţi da fetele după evghe-nişti, tufă de parale, care socot că vă fa'c mare cinste plătind datoriile lor cu banii voştri. Petcu: Pentru mine-o spui asta? Verdulescu: Ba nu, pentru mine. scena v PETCU, VERDULESCU, ADELA (ieşind din dreapta) Adela: Buna dimineaţa, tată; cum te afli?... (Sărută pe Petcu.) Petcu: Ca un bujor. Adela: Iaca şi nînaşul. (Sărută pe Verdulescu.) Vii să faci dejun cu noi? Verdulescu: Dar, Adeluţă. Adela: Eşti cît se poate de gentil. 5 Petcu: îi gentil!... el!... Apoi eu ce sînt, eu, care l-am poftit la zacuscă? Adela: D-ta eşti cel mai bun din toţi părinţii. Petcu: Dar! sînt cel mai bun... de cîte ori poftesc pe Verdulescu... 10 Adela: Unde-i bărbatul meu? Petcu: Unde să fie? la grajdi... Verdulescu: S-au dus să-şi vadă caii... Petcu : Aşa! de n-aş şti că-i bekade, aş crede că-i herghelegiu. 15 Adela: Un gentilom se cuvine să iubească caii şi armele, tată... Petcu: Fie, dar aş vrea să mai iubească şi altceva. Adela: Iubeşte artele, pictura, poezia, muzica... Petcu: Ama!... fleacuri. 20 Verdulescu: Ai vrea poate să iubească mai bine bogasieria, Petcule? Petcu: Frumos, Verdulescule; ţine-i partida ei, intri-gantule, ca să te ieie la ochi buni... (Cătră Adela.) Ia vezi-1, Adelo? Chiar acu-mi zicea că 25 bărbatu-tău te ruinează... Verdulescu: Dar! o spuneam... însă tu n-ai decît să strîngi baierile pungii. Petcu: Nu zic ba... dar eu socot că dacă Radu s-ar îndeletnici... 30 Adela: Cu ce? Verdulescu: Cu vînzare de cutnii şi de metanii de calembec?... Petcu: Ba nu!... Ştiu că nu-1 agiunge capul să facă asemene pazarlîkuri. 35 Verdulescu: Ei!... apoi? Petcu: Apoi să cate a lua o slujbă de boieri proti-penda... să ieie un minister... Verdulescu: Un minister!... parcă să ieu minis-teriele ca o cafea turcească... 4a Petcu : Cînd se numeşte cineva prinţul Movilă, poate să pretindarisască la toate. 212 Adela: însă este obligat a nu pretinde nimic. Verdulescu: Raison!... Ginere-tău are opinii care nu-1 iartă a da mîna cu... Petcu: Aşa!... opinii!... el are numai una... lenea! 5 Adela: Eşti nedrept, tată!... bărbatul meu are tradiţii de familie care-i impun obligarea de a nu lua parte la lucrările regimului de astăzi. Petcu: Nu-nţăleg ce vrei să-mi spui cu regimul... Eu ştiu ce ştiu... l-am spi4daksit pe Radu păn-a nu-1 10 lua dc ginere, şi-l cunosc mai bine decît voi. El îi un sturluibat... o vîrtelniţă care face sfîrrr !... şi alt nimic. Cît pentru fudulia lui de familiei, dac-ar ţinea mult la dînsa nu s-ar fi cununat cu fata lui Hagi Petcu. 15 Verdulescu: Prin urmare? Petcu: Prin urmare trebuie să-l facem a înţălege cu tropos subţire, că un om înzăstrat cu un nume vechi ca al lui şi cu'rang de prinţ îşi necinsteşte evghenia cînd se lasă pe lene. 20 Verdulescu: Aşa este, Petcule; ai vorbit ca din carte; dar cine să-i grăiască? Petcu: Cine?... Adela!... (CătrăAdela.) Dac-aivrea tu să-l aduci la prokimen... sara... cînd îţi despleteşte părul... ştii?... tertip femeiesc... 25 Adela:’O!... tată!.’.. Petcu: Ce o!... ce tată!... Astfel m-au englendisit neneacă-ta, cînd au avut poftă s-o duc la teatru... şi a doua zi am luat numaidecît o lojie la rîndul al doilea. Adela: Nu as îndrăzni niciodată să vorbesc lui Radu de un lucru aşa de serios. Petcu: De ce nu? Zăstrea ta îţi dă pitak la mînă ca să poţi pretindarisi ce-ţi place. Adela: Radu ar ridica din umeri şi nu mi-ar răspunde. 35 Verdulescu: Ce-aud? El rîdică din umeri cînd îi grăieşti! Adela : Ba nu... dar... Verdulescu: Iaca, iaca... de ce cobori ochii? Se vede că bărbatu-tău îi cam... nepoliticos cîteodată. 40 Petcu: Nu cumva te tratarisariseşte cum... spune drept. 213 Adela: Nu, tată. Petcu: Nu te iubeşte cu sevas ca pe-o nekokera?... Adela: Ba... Petcu : Apoi dar ce ? 5 Verdulescu: Ascultă, Adeluţâ... arată-ne curat ce ai la suflet, dragă... Tată-tău şi eu sîntem născuţi pe lume pentru ca să privighem asupra ta... Spune: Ai vro supărare?... Ai a te plînge de Radu ? io Adela: De el?... nicidecum... îi bun... îi amabil... Petcu: Ei! apoi?... ce-ţi trebuie mai mult? Verdulescu: Bun, amabil... prea bine; dar nu te bagă de samă mai mult decît pe-o păpuşă frumuşică... aşa este? 15 Adela: Chiar aşa să fie... Nu e vina lui, e a mea!... Sînt prea timidă cu dînsul, nu îndrăznesc să-mi deschid inima în ochii lui... şi sînt încredinţată că mă consideră ca pe-o copilă ieşită abia din pension şi preafericită de a fi prinţesă. 20 Petcu: Auzi, dobitocul! Verdulescu: De ce nu te tălmăceşti cu dînsul? Adela : Am cercat-o de mai multe ori; însă tonul cu care mi-a răspuns se acoardă astfel de puţin cu gîndirea me, că n-am avut curagiu să urmez... 25 Sînt oarecare confidenţe care au nevoie de a fi încuragiate... Sufletul e ca o păsărică ce se sparie de-o umbră... Mă-nţelegi, nînaşule? Petcu: Iaca! Da eu nu te-nţăleg, poate? Adela: Ba şi d-ta, tată... Cum să zic, de esemplu, 30 lui Radu că ceea ce mi-a plăcut în persoana lui nu-i titlul său de prinţ, dar nobleţă rnanierelor lui, veselia lui de bun ton, dispreţul său pentru micşurătăţile lumii?... Cum să-i zic, în sfîrşit, că el este eroul visurilor mele de copilă, dacă la 35 cel întîi cuvînt ce rostesc el îmi taie vorba cu o glumă ? Petcu: Na!... dacă glumeşte, dovadă că-i vesel băietul. Verdulescu : Ba, Petcule! dovadă că-i e urît cu 40 nevasta lui. Petcu (Adelei): Urît cu tine? 214 Adela (oftînd): Aşa mi-e teamă! Petcu: Fleacuri!... Urîtul îi vine nu de la tine, dar din trîndăvia vieţii sale. Un bărbat nu-şi iubeşte multă vreme nevasta, cînd n-are altă de făcut 5 decît s-o iubească... Adela: Aşa să fie, nînaşule? Petcu: îi de prisos să mai întrebi pe Verdulescu, dacă ţi-o spun eu. Verdulescu: Are dreptate tată-tău; amoriul trebuie 10 economisit ca şi averea. Petcu: Iaca, de pildă, eu... pentru ce-am slăvit totdeauna pe nineacă-ta ?... pentru că n-am avut niciodată vreme să mă gîndesc la dînsa. Ver dulescu: Bărbatu-tâu are douăzăci şi patru de 15 ceasuri pe zi ca să te iubească... Petcu: Giumătate mai mult decît trebuie... Ian să ieie un auzind, şi-i videa cum te-a iubi. Adela: Un huzmet ? Petcu: Adică o slujbă... 20 Adela: Bine; dar cum să-l înduplecăm? Petcu: Lăsaţi pe mine... chiar astăzi... voi să mă sprijiniţi... Verdulescu: Astăzi?... înaintea zacuscăi? Petcu: Ba nu, după... Am paratirisit că beizadeaua 25 îi mai vesel cînd mistuieşte. s c ENA vi PETCU, VERDULESCU, ADELA, RADU, ŞTEFAN Radu (prezentînd pe Ştefan): Dragă Adelă... îţi prezint pe vărul meu, prinţul Ştefan Movilă... Nu 30 ţi-e necunoscut. Adela: în adevăr, domnul meu. Radu mi-a vorbit atît de des de d-voastră, că vă consider ca pe un vechi amic. Ştefan : Aveţi dreptate, doamna me; şi mă simt fericit 35 de acest titlu. (încet., lui Radu ) E de tot plăcută cumnăţica. 215 Radu (încet,lui Ştefan): Dar; e gentila. (Cătră Adela.) Ştefan e oaspele nostru în tot timpul concediului său. Adela: Sper, domnul meu, că e lung concediul. 5 Ştefan: O lună numai, doamna me... după care sînt silit a merge cu regimentul pe malul Dunărei. Petcu: Aferim!... Văd cu mulţămire, beizade, că vă place a nu şidea cu mînile subsuori... Radu (în parte): Bate şeua socru; dar mă fac că 10 nu pricep. (întră un fecior aducind un tablou.) Feciorul: Măria-ta... o adus cadrai ista de la domnul Ponianu. Radu: A! bine... aşază-1 cole pe scaun, lîngă ferea-15 stă... Vin', Ştefane, să-mi dai opinia ta. Ştefan (esaminînd tabloul): Minunat!... ce frumos efect de asfinţitul soarelui... Cum îl găsiţi, doamna me ? Adela: In adevăr, minunat!... Priviţi cît de natural 20 se strecur razele soarelui pintre frunzele arbo- rilor !... cum se joc în linişte pe faţa apei!... şi în depărtare ce pată de lumină arzătoare se întinde pe albastrul cerului!... O ! e un tablou frumos cît se poate!... 25 Petcu: Ian să videm şi noi, Verdulescule... (Se apropie amîndoi.) Radu: Cum îl găseşti şi d-ta, iubite socrule? Petcu: îl găsesc... Mă rog, ce înfâţoşază? Radu: O privelişte de ţară la culcatul soarelui. 30 Petcu: Fleacuri!... N-are nici o noimă... Să videţi portretul ce am în odaia mea... acela-i cu haz... îţi sare în ochi cît colo... Radu: Şi ce reprezintă?... vro mîţă turbată? Petcu: Ba nu.;. Un ieniceri cu musteaţa de-un cot şi 35 cu coşcogea sabie în mînă; iar gios, de giur împre- giurul lui, o mulţime de căpăţini tăiete... Pricepi deodată cum îl vezi că le-au făcut kies pe toate, în vremea răzmeriţei... îi lucru cu noimă care te oţereşte şi te... 216 Radu: Aşa?... tablourile cu... noimă îţi plac, so-crule ?... Ce nu mi-ai spus mai degrabă ?... Am să comand, înadins pentru sărbătoarea d-tale, un tablou cu o noimă şi mai oţeritoare decît 5 ienicerul d-tale... Petcu: Care tablou?... Radu: O ceapă... mică... o sărmană cepuşoară tăietă în patru bucăţi!... pe-o masă de lemn... cu cuţitul alăturea... sa nu te poţi uita la ea fără a-ţi 10 veni lacrimi în ochi. Verdulescu (încet, lui Petcu): Te ia în trii parale, Petcule. Petcu: Lasă-1 să mă ieie, că nu mă dau. Ştefan: Care artist a făcut tabloul acesta? 15 Radu: Un tînăr cu mult talent, ce-a studiat la Roma şi care moare de foame la noi. Petcu: Şi cît i-aţi plătit pe bucăţica asta de pînză? Radu: Cinzeci de galbeni. Petcu: Cinzăci de galbini!... unui zugrav care moare 20 de foame ?... Pe la vreme de masă ai fi putut să-l cumperi cu cinzăci de lei. Adela: O ! tată!... Petcu: Ce o!... ce tată!... preţul pînzei e un leu cotu... Nu-i aşa, Verdulescule?... 25 Verdulescu (încet, lui Petcu): Ai trîntit o gogomănie, Petcule. Petcu : Cum ?... ce fel ?... Feciorul (întrînd): Poftiţi la masă. Petcu (cătră fecior): Spune stolnicului să scoată din 30 pivniţă o garafă de Comandaria de cea bună... (Cătră Ştefan.) Am adus-o eu însumi, de la Kipru... ţine opt sute de lei balerca... Nici sultanul nu bea mai bună... (încet, lui Verdulescu.) Noi n-om bea... om lăsa garafa lor. 35 Radu: Opt sute lei balerca!... N-a fi avînd bietul sultan cu ce s-o plătească. Verdulescu (încet, lui Petcu) : Iar te ia în trii parale, Petcule. Petcu : Să-i fie de bine! Petcu n-asudă nici de patru 40 parale. (Ies cu feţii prin stînga.) 217 SCENA VII FECIORUL, ŞLOIM, ŞAFÂR Şloim (băgind capul pe uşa din fund): Sluga d-tale, domnule lighifeti. 5 Feciorul: Cc cauţi, giupîne? Şloim: Acasă-s boierii, me rog? Feciorul: Sînt la dejun; dar ce vrei? Şloim: Am piţintichi treabă cu chiconu Hagi Petichi. Feciorul: Vină mîni. (lese.) 10 Şloim (întrînd): Muni, nu pot che intrăm in Sabăş. (Strigă încet la uşă:) Şafârlâ... Şafăr (arătîndu-se) : Vits ist ? 1 Şloim: Kimţ a hier.2 Şafăr (întrînd cu sfială): Nu-i nimine? 15 Şloim: Kim, kim. Şafăr (privind în giurtd lui): MeinGott!... frumoasă dugheană-i aici... tot mobile de Lipschi. Şloim: Azoi, io... 3 cumperate cu bani a noştri. Şafăr: Ai, vei!... banii noştri... Chind i-om mai 20 vide, Şloim... Şloim: Vus ist? Şafăr: Crezi tu che Hagi Petichi a vre si ni plitească datoria lui Fiirst Radu? Şloim: Şi de ce nu, me rog?... Nu-i destul de chind 25 aşteptăm? Fiirst Radu s-o insurat cu o zestre mare; Hagi Petichi o cumperat un giner grof. Acu-i vreme se cerem banii noştri. Chit ai se iei tu? Şafăr (seoţînd un sinet): Mult: 4831 de galbini, 27 de 30 lei, 30 de parale şi iumatate cu dubunda penă astazi. Şloim (seoţînd asemene un sinet): Şi eu, 5168 de galbini, 9 lei, 6 parale şi jumatate... Şafărlă... Şafăr: Vuăs? (Se pune pe colţul unui scaun.) 35 Şloim: Spune drept, cu chit l-ai inchercat pe Fiirst? 1 Ce este? [V.A.]. ' 2 Vin aici [V.A.]. 3 Aşa,dar... [V.A.]. 218 Şafăr: Pe Radu? (Coborînd ochii.) Cu nimic, zeu, Şloim: Cu chit?... sută la sută? Şafăr (rîzînd): Dubunda boieresc... dar tu, Şloim? Şloim: Iu?... Iu sint bencheer, nu zaraf ca tine. Am 5 pus aubunda-n capital: atita tot, zic zeu. Şafăr: Vuăs? bencheer?... din colţ a vuliţii cu zur, zur in palmă?... Te chinosc eu. Şloim: Şi eu nu te chinosc pe tine?... nu te ştiu de chind ai vinit de la Sniatin ş-ai vindut mere 10 murate in Tirgu-Cucului ? Şafăr: Mere murate? Minciuni. Am vindut perge putrede. Şloim: Şi pe urmă ai fost brişcar cu keruţa cu un cal in Tirgu-de-Sus. 15 Şafăr: Minciuni; am fost harabagiu. Şloim: Şi pe urmă ai dischis kercimă in Pecurari. Şafăr: Minciuni; am dischis-o in Tataraşi. Şloim: Ş-ai vindut rachiu misticat cu vitriol. Şafăr: Minciuni; cu vitriol şi cu ciomofai... dar tu ai 20 fost mai de treabă ? Şloim: Iu?... Am vinit din ţara rusasc, de la Nijni-Novgorod. Şafăr: Minciuni; ai vinit de la Novo-Suliţa şi ai vindut pe vuliţi straie rupte, giletches, surtuches, hosen- 25 trai... Şloim (mînios): Vuăs? Şafăr: Şi pistol riginite şi carabine. Şloim: Carabine? Vus fer a carabin? Şafăr: Veist nist vus a carabin ist? 30 Şloim: Nu schoin... A carabin ist tacă a carabin. Şafăr: Abăr zug mer vis i dus fer a ding. Şloim: A... a... a... a! Nu horji; Eh vel dir a mul zugn! a carabin ist a zoi a dinghi viis hat a lifki; hertn a koilbîn, an der saat a pandfki, intn a 35 enţiskes; oibîn a kogăţihi. Ţiust di dran ebs a kighilke, a firoh ind ebs a klaţkes, ind macht di enţiskes a ştos; enţiskes maht plosk; der kogălţihi trosk, ind in der lifki a grois hermider, und di bist toid vi a hind! 40 Şafăr (spăriet, cade pe scaun): Ai! vei mir ghevalt! 219 (Se aude zgomct de scaune alăture.) Şloim 1 . . . ^ S\ FĂR I (tresărind): Vus ist? Şlolm (ascuUînd la uşă): Şafărlă ? 5 Şafăr: Ha... a... a... a? Şlolm: Se scol boierii de la zakuschi... Hai degrabă se nu ne ghisască aici. Şafăr: Hai, hai... (Se răped amîndoi la uşa din fund şi se lovesc, voind să iasă împreună.) 10 Şlolm (ridicînd palma asupra lui Şafăr): Nu impinge, che fac trosk. Şafăr (asemene): Ian se dai, che fac şi eu trosk. Şloim (ieşind): Di dimer hind. Şafăr (urmîndu-l): Ştii, du bist a şmok.1 15 SCENA VIII RADU, ADELA, ŞTEFAN, PETCU, VERDULESCU (intorcîndu-se de la masă) Ştefan: în adevăr, domnule Petcu, vinul d-tale de Comandaria n-are preţ. 20 Petcu: Mă sîmt prea cinstit că vă place, bei mu. Radu: Socrul meu e omul cel mai delicat din lume... orice lucru bun are în casă, d-lui îl păstrează pentru mine şi pentru amicii mei, şi, zău, aş fi fericit dacă s-ar înfăţoşa vrun prilej unde să-i 25 probez recunoştinţa me. Petcu: Beizade... 1 Ce-i asta carabină? — Nu ştii Ce-i carabină ? — Bine... carabina este o carabină cu teacă. — Da spune-mi ce lucru-i acesta ? — Ascultă dar; eu ţi-oi spune! Carabina este un obiect, care are ţeavă, jos un pat, la o parte o tisăiţă, dedesubt limba şi sos cocoşul. Dacă pui un glonţişor, iarbă de puşcă şi cîlţi şi faci limbei o mişcare, limba face plcsc, cocoşul trosc şi ţeava produce o mare detunare şi cazi mort ca un. cîne. — Ah! vai de mine! . — Ce este ? — Cîne prost, ce eşii. — Taci, tu eşti o mascara [neta cd. 1875]. 220 Radu: Zi-mi Radule, pe nume... că doar sînt copilul d-tale. Petcu (încet, lui Verdulescu) : Pare-mi-se că acu-i vremea. (Tare.) Apoi... dragă beizade... Radule... 5 dacă vroiţi numaidecît să-mi faceţi o mulţămire. îi lesne... Radu: Cum? Petcu: Priimind a întră puţin în filonikie cu mine asupra unui predmet care vă priveşte... 10 Radu: Filonikie asupra unui predmet l... fie, iubite socrule; fie... sînt gata să te-ascult... D-lor... seanţa este deschisă... binevoiţi a şedea... (Toţi se pun pe scaune.) D-nul orator Hagi Petcu are cuvîntul. 15 Petcu: Iubite Radule, de trii luni acum, de cînd v-aţi însurat, aţi dus-o una cu bencheturile, cu zaife-turile... Ar fi vreme poate de a vă mai schimba tabietul. Radu: Cum?... domnule orator... nu vă-nţăleg. 20 Petcu: Mă eksighisesc... Radu: Eksighisiţi-vă... Petcu: De pildă, ce-aveţi de gînd, mă rog, a face de-acum înainte ? Radu: Cînd? azi? 25 Petcu: Şi azi, şi mîni... ke ta lipa... aveţi negreşit vrun plan pentru viitor? Radu: Negreşit!... planul meu este de-a face azi ceea ce-am făcut ieri, şi mîni ceea ce voi face azi... Vezi, iubite socrule, că sînt statornic în obiceiu- 50 rile mele. Petcu: Adică eşti hotărît a nu face nimică? Radu: Apoi dă ! aş face ciubote dac-aş şti ciubotăria... dar educaţia me au fost necomplectă, din nenorocire. 35 Petcu: Nu-i vorba de ciubote. Radu: Dar de ce e vorba? Petcu: De ceea ce trebuie să facă un evghenist ca d-ta... Radu: Un evghenist ca mine, cînd se însoară, nu poate 40 avea mai bună ocupare decît a-şi iubi soţia si a fi fericit. 221 Adela: In adevăr, Radule, această ocupare este cea mai plăcută; însă nu am mîndria de a crede că eu aş fi în stare să ocup toate orele vieţii tale... Radu: Pentru ce atîta modestie, dragă Adelă? 5 Adela: Pentru că un barbat e chemat a juca un rol demn de numele său in lume... iar nu numai a trăi în atmosfera vieţii casnice, ca o femeie. Radu: Şi? Adela: Şi aş dori, cît pentru mine, ca să urmezi esem-10 plul vărului d-tale. Radu: Ai voi să întru în oaste? Adela: Ba nu... dar... Radu: Dar?... Verdulescu: Am dori cu toţii ca să întraţi într-o 15 carieră... Radu: Singurele cariere ce-mi sînt permise mie, sînt cariera militară şi cea de plugar... Petcu: Mă iertaţi... mai sînt şi altele, precum ministe-riile, senatorlîcul... deputăţia... 20 Radu: Nu zic ba... însă nu-s pentru mine. Petcu: Patrida cere ca s-o slujim cu toţii, şi cine nu vroieşte ca să facă parte din ekpaeaoa statului, dovedeşte că-i împrotivitor ocîrmuirii. Radu (sculîndu-se): Păn-aici, Hagi Petcule... nu vreu 25 să cad în politică cu d-ta; opiniile se pot discuta, iar sentimentele nu... (Cătră Ştefan.) îţi cer pardon, Ştefane; pentru întîia oară se vorbeşte politică aici, şi te asigur că va fi pentru cea de pe urmă oară. 30 Verdulescu (încet, lui Petcu): Aşa-i c-ai ieşit abraş, Petcule ? Petcu (încet, lui Verdulescu): Nu face nimică... iuru-şul cel dintîi rareori izbuteşte... om mai trage alt iuruş la vreme. 35 (Adela iese în dreapta. Vn fccior întră.) Feciorul: O vinit vro trii negustori care aşteaptă în salonul cel mic şi zic c-au să grăiască cu cuconul Petcu. Petcu: Bine, merg îndată... 40 Radu: Ce negustori să fie, iubite socrule? 222 Petcu: Creditorii evgheniei-voastre, iubite ginere. Radu: Ai mei? ba ai d-tale... eu ţi i-am dăruit. Ştefan: Ca prezent de nuntă? Radu: Ţi i-am dat în deplină proprietate... ca pe 5 nişte monstruozităţi ale naturei... buni de pus în muzeul din castelul Ocnei... Trebuie să-i cunoşti, Ştefane?... Şloim şi Şafăr. Ştefan: îi cunosc şi-i prea cunosc, mînca-i-ar ocna !... Cunoştinţa lor mă ţine destul de scump: 100 la io 100 pe an. Petcu: 100 la sută!... ce tâlhărie!... ş-ai avut dobitocia să le plăteşti? mă iertaţi, vreu să. zic... neghiobia... Ştefan: Am avut şi acea dobitocie şi acea neghiobie; 15 precum zici foarte frumos. Petcu: Şi d-ta. Radule, tot aşa dobînzi te-ai legat să plăteşti? Radu: Tot!... îmi mărturisesc păcatul. Petcu: Bine că mi-ai spus-o... Am să le dau numai 20 cît li se cuvine după lege. Radu: Ba să nu faceţi una ca asta, iubite socrule... . Sineturile mele trebuie să fie achitate fără nici o scăderc. Petcu: D-apoi n-ai priimit în naht nici pe giumătate 25 din şoma cuprinsă în sineturi... Radu: Aşa este; însă datoresc acea sumă întreagă. Petcu: Cum?... nu pricep. Radu: O datoresc nu hoţilor cei de cămătari, dar o datoresc semnăturii mele!... De vreme ‘ce-am 30 recunoscut acea sumă, ea reprezintă datoria me deplină. Petcu: Să am iertăciune. Eu sînt negustor, sînt cinstit şi cred că numărînd soma ce-ai priimit în naht, cu dobînda ei legiuită, cinstea d-tale rămîne 35 neatinsă. Radu: Cinstea... poate, dar onorul nu. Petcu: Iar nu pricep... Care vra să zică, cinstea mea şi cu onorul d-tale nu sînt tot de-o măsură. Radu: Nu zic... 40 Petcu : Care vra să zică, nasul unui bogasier nu-i nas ca nasul unui evghenist. 223 Radu : Nu-i vorba de nas. Petcu: Care vra să zică, egalitaua e o palavră deşartă! Apoi dar, fiindcă cinstea mea este însărcinată a plăti datoriile onorului d-tale, mă duc să-i hăţu-5 iese pe creditori, după cum ştiu eu. Vin cu mine, Verdulescule... Cu plecăciune... (Iese împreună cu Vcrdulescu.) S C E N A IX RADU, ADELA, ŞTEFAN 10 Ştefan : S-au cam supărat domnul Petcu ! Adela (întrînd): Radule, domnii Leonil şi Bancescu te-aşteaptă în salon. Radu (încet, lui Ştefan): Secondanţii Tazleului... (Tare.) Ştiu pentru ce-au venit... ca să-mi vadă 15 caii cei noi... Ştefane, fă bine de-i primeşte tu în locul meu... şi le spune că am ieşit. (încet.) Regulează condiţiile duelului. Adela : De ce nu voieşti să-i primeşti, Radule? Radu : Pentru că prefer să rămînem împreună amîndoi. 20 Ştefan (încet, lui Radu): Cînd ne vedem? (Căutînd la ornic.) Acum sînt două ore. Radu (încet, lui Ştefan): Doamna Rosescu mă aşteaptă pe la 3 ore... să ne-ntîlnim pe la 4. (Ştefan iese.) SCENA X 25 RADU, ADELA Radu (se pune pe canape, dcsckide un jurnal, cască, apoi zice): Adelă, mergi desară la teatru? Adela: Merg... dacă-i veni cu mine. Radu: Oi veni... Ce rochie ai să pui? 30 Adela: Care ţi-a plăcea. Radu: O! cît pentru mine, totuna mi-e.... voiesc să zic că toate te prind deopotrivă. Adela: Radule... eşti cunoscut în Iaşi ca un model de eleganţă, ca un om cu gust mai deosebit; ar 224 trebui să mă povăţuieşti în alegerea toaletelor mele. Radu : Dragă Adelă... eu nu sînt un jurnal de modă... Dacă voieşti să fii elegantă, nu ai decît să imitezi 5 pe damele cele mari din societate, de esemplu pe doamna Mezianca. Adela (cu intenţie): Pe doamna Rosescu... mai cu samă ? Radu: De ce mai cu samă pe doamna Rosescu? 10 Adela: Pentru că ea-ţi place mai mult decît altele. Radu: Ce te face-a crede? Adela: Mai alaltăsară, la Operă, i-ai făcut o vizită lungă în lojă... Doamna Rosescu e frumoasă, elegantă... cochetă!... are spirit? 15 Radu: Dar! prea mult. (Mică tăcere.) Adela: Radule, de ce nu-mi dai de ştire, de cîte ori fac vrun lucru care^ţi displace? Radu : Pentru că păn-acum n-ai făcut nimic care să-mi 20 fi displăcut. Adela: O! Nu-mi fac iluzii asupra defectelor mele; ştiu tot ce-mi lipseşte ca să fiu demnă de tine; dar dac-ai voi să mă dirigi, să-mi dezvolţi spiritul, să mă deprinzi cu ideile lumii în care m-ai 25 ' introdus, eu simt că te iubesc îndestul pentru ca să mă metamorfozez îndată. Radu (sănttîndn-i mîna): Aş perde mult cu asemenea metamorfoză, dragă Adelă... Chiar de-aş voi să ieu rolul de profesor cu tine, n-aş fi în stare să-ţi 30 dau lecţii... Stţidie lumea... în societatea cea aleasă se găsesc modelele cele perfecte. Adela: Dar!... în ea se află doamna Rosescu... nu-i aşa? Radu: Iar doamna Rosescu?... Nu cumva mi-ai face 35 onorul să fii jaluză de mine? Fi! dragă... jalu- zia e un sentiment... bogasieresc. în lumea cea mare căsătoria nu-i un măritiş prozaic; ea-i o unire de tot ce este nobil şi elegant în viaţă... aşadar, cînd sînt absent, departe de tine. Adelă, 40 nu te-ngriji de ce fac; gîndeşte-te numai la 225 aceste: că-mi scutur defectele afară din casă, pentru ca să mă-ntorc lîngă tine ca un barbat perfect. Adela: Se poate... însă defectul tău cel mai mare în ochii mei este... absenţa ta. Radu : Complimentul e delicat... şi iată răspunsul meu. (îi sărută mîna.) Cine vine?... A ! creditorii! SCENA XI RADU, ADELA, ŞLOIM, ŞAFĂR Şloim şi Şafăr (întrînd)'. Herr Fiirst, Herr Fiirst... Ai vei! pecatele nostre!... chiconu Hagi Petichi ne-o calicit ca in codru Herţii... Radu: Ce v-au făcut Hagi Petcu? Şloim şi Şafăr (împreună): In loc se ne pliteaschi tot ce ne este dator, maria-ta. ..Ai vei! am remas lipiţi pimintului. Radu: Cum?... vorbiţi pe rînd şi nu vă mai scînciţi. Şloim: Socru d-tale, Hagi Petichi, ne-o dat numai chite jumatate din datoria mariei-tale, zichind che sintem nişte telheroi, şi ne-o silit se intrăm la invoială cu dinsul... Şafăr (plîngînd): Ai vei!... banii nii... banii nii... Radu: Auzi, Adelă, ce ruşine mi-au făcut tatăl tău?... (Cătră jidani.) Nu-i nimic... tăceţi din gură... mă oblig să vă număr eu restul. Şafăr (cu bucurie): Tot? tot? Şloim: D-ta eşti un grof... dar cu ce-ai si ni pliteşti, me rog, che nu te poţi atinge de zestrea grofinei, fără invoirea d-sale? Şafăr: Aşa o spus chiconu Hagi Petichi. Şloim: Aşa e scris in contractul de zestre. Numai maria-sa domniţa poate se ni dispegubeaschi, dache a lesa-o inima. Adela (la o masă scrie o obligă şi apoi o dă lui Şloim): Iaca o obligă din partea mea; sînteţi plătiţi. Şloim şi Şafăr (se răped de apuc lacom obliga din mînile Adelei): Gott! mein Gott! Radu: Mai aveţi ceva de reclamat? Şloim şi Şafăr (esaminînd obliga): Nimichi... nimichi. Radu: Nimic... Afară, canalii! Şloim: Iaca me duc... dar, me rog, chind îi mai ave 5 nevoie... Radu: Afară! (Se răpede spre dînşii.) Şloim şi Şafăr (fugind): Ghevalt! SCENA XII RADU, ADELA 10 Radu (luînd pe Adela la braţ şi sărutînd-o cu foc): O ! Adeluţă, eşti adorabilă ! • Adela: Dragul meu Radu... Radu: Unde dracu Hagi Petcu au luat inima asta nobilă care ţi-au dat-o? aş jura că nu eşti fiica lui. 15 Adela: O! Radule, nu-1 judeca cu asprime pe bietul tată-meu... El e "bun şi generos, deşi are idei cam înguste... Nu-nţelege unele delicateţe care sînt dezvoltate prin educaţie; însă inima sa are calităţi adevărat demne de stima tuturor. 20 Radu: Fie, scumpa mea princesă!... nu voiesc să te contrazic... (Pendula sună trei ore.) Trei ore! (în parte.) Şi doamna Rosescu m-aşteaptă. (Zîm-beşte.) Adela: Ce gîndire te face să zîmbeşti? 25 Radu: Adelo, voieşti să facem împreună o primblare? Ziua e frumoasă. Adela: Voiesc, cu cea mai mare mulţămire. Radu: Pune-ţi degrabă un şal pe umeri şi haide. (în parte.) Doamna Rosescu poate să aştepte. 30 SCENA XIII RADU, ADELA, PETCU Petcu: Ei! beizade, văzutu-ţi-ai creditorii? Radu: I-am văzut, să fii d-ta sănătos. (Supărat.) Adela (încet, lui Radu): Fii blînd. Radule, te rog... 55 (îşi aşează un şal pe umeri.) 227 10 15 20 Radu (zîmbind): I-am văzut, iubite socrule... şi nu mă pot opri de a-ţi esprima toată admirarea ce mi-au insuflat dibăcia d-tale... I-ai dat de-a tumba pe hoţii cei de zarafi. Petcu: îţi place? Mă bucur... Eu credeam, dimpro-tivă, că te-i fi supărat. Radu: Nicidecum... Fiecare se poartă după ideile lui; d-ta ai crezut cu dreptul de a le plăti numai jumătate; eu am găsit şi mai cu dreptul a le îndeplini suma. Petcu: Aud?... d-ta? Radu : Adică, Adela şi eu. Petcu: Cum?. (Cătră Adela.) Le-ai dat iscălitura ta? Adela: Le-am dat-o... Mă iartă, dac-am greşit, tată. Petcu: Brea !... da ştii tu c-ai aruncat astfel 10 000 de galbini pe fereastră?... Radu: Nu plînge, socrule, că cine samănă galbini are mînă cu ogur... Hai, Adelă, la primblare. Adela: Hai... nu mă săruţi, tată? Petcu: Fugi de-acole.., să nu te văd__________Auzi! 10 000 de galbini! Radu (ieşind cu Adela): Astfel e onorul, dragă socrule. .. Ha, ha, ha! SCENA XIV 25 30 35 Petcu: Onorul!... Să-ţi arăt eu onor, măi badeo,dacă-i . aşa povestea... Am fost un nătărău păn-acum de ţi-am suferit obrăzniciile şi nebuniile!... Ian să mai apuc hăţurile-n mîni, că prea ai luat frîul în dinţi şi prea faci proaşcă în averea mea, ono-rariule... Am crezut c-aş putea să-l aduc la firo-kimen, şi l-am lăsat să-şi facă de cap în casa mea; dar văd că nu-i bun de nimic altă, decît să-mi afierosască averea cu onorul lui... Aşteaptă... dacă-i aşa, să-ţi arăt eu cine-i Hagi Petcu! (Sună un clopoţel şi întră un fecior.) Spune vătavului şi bucătariului să vie sus. (Feciorul iese.) A! nu vrei să întri în slujbă... Eşti prea fudul ca să 228 urmezi sfaturile unui bogasier ca mine? Prea bine... arhon beizade... prea bine... gustul filonikie n-are... îţi place să trăieşti ca un hăitui, trăieşte, fătul meu... şi eu de azi înainte mi-oi 5 strînge băirile pungii. SCENA XV PETCU, VATAVUL, BUCATARUL Vatavul: M-ai chemat, cucoane? Petcu: Da!... Ascultă, Constandine, cunoşti pe dof-10 torul Yanberg? Vatavul: îl cunosc, cucoane. Petcu: El m-au întrebat mai dăunăzi dacă n-aş vra să dau cu chirie giumătate din casa mea. Du-te-ndată de-i spune că sînt gata să-i închiriez 15 rîndul ist de sus. Vatavul: Bine, cucoane. (Iese.) Petcu: Domnule bucătar... vin mai aproape. (în parte.) îi zic domnule, pentru că ţine 10 galbini pe lună. 20 Bucatarul: Poroncă. Petcu : Am auzit că pregăteşti o masă mare pe mîni? Bucatarul: Dar, cucoane... Mîni e sărbătoarea prinţului, şi cred că va rămînea mulţămit de talentul meu. 25 Petcu (în parte)'. Talent!... şi el are talent/ ca şi zugravul cel care moare de foame. (Tare.) Ce bucate ţi-au poroncit să faci? Bucatarul (scoate o listă şi o citeşte)'. Iată lista: O supă de verdeţuri, numită printanibre, ş-o supă 30 numită brique. Petcu: în locul lor îi face alta numită borş de pui. Bucatarul: Borş, la o masă mare? Petcu: Borş... mi-i poftă mie de borş... Spune înainte. 35 Bucatarul: O cigă feartă în salcie de frunze de dafin şi alămîie... pepturi de pui de găină în zalatină... muşchi de căprioară împănat cu truffe... jambon 229 de Vestfalia fert cu vin de Maderă... friptură de fazan... Petcu : Prea frumos! în locul acestor lături, vei face o ihnea cu ceapă, un curechi cu raţă, nişte răci-turi cu usturoi ş-un curcan fript,.. cu curechi murat. Bucatarul: Cucoane... mă iertaţi... nu-i obiceiul la mese mari... Petcu: Lasă obiceiul de-o parte... că eu îl cunosc mai bine decît d-ta... şi te-apucă de lucru. Bucatarul: Ba... să am pardon... M-aş dezonora dacă... Petcu (în parte)'. Iaca! şi el îmi scoate ochii cu onorul... (Tare.) Hai, nu mai lungi vorba şi mergi la bucătărie. Bucatarul: Eu să mă-ngiosesc a face bucate ţigăneşti !... mai bine mi-oi arde mîna-n foc. (Iese.) Petcu : Arde-ţi mîna cît ţi-a plăcea, numai cată să nu arzi bucatele... Hai... (Frecîndu-si mînile.) Am pus la cale despre masă; acum nu-mi rămîne decît să trimet ca să poftească pe mîni cîţiva din prietinii mei; pe kir Kor cu nevasta lui, pe kir Manoli băcalul, pe Hagi Hristodulo, cu care-am fost la Ierusalim... Hai... Aţine-te de-acum, arhon beizade, s-au schimbat Hagiul, nu mai e cum îl ştii... (Iese prin stînga.) (Cortina cade.) ACTUL II SCENA I RADU, ADELA (întrînd) Radu: A!... Ce minunată primblare!... Ce aer plăcut de primăvară... S-ar crede cineva în luna lui mai. Adela: Nu ţi-au fost urît cu mine, Radule? Radu: Urît!... cu tine!... Da nu ştii tu, Adelă, că eşti cea mai drăgălaşă din toate damele ce cunosc ? Ade la : Complimente ?... Radu: Ba, zău, nu!... Adevărul în toată sinceri-5 tatea... în cîteva minute, am făcut azi cele mai frumoase descoperiri. Adela: Care descoperiri? Radu: Întîi, că ai un suflet nobil de adevărată prin-cesă; al doilea, că ai un spirit încîntător... şi al 10 treilea, că am trăit păn-acum lîngă tine fără a te cunoaşte... Am fost ca un ţăran care ar fi găzduit o regină deghizată... Deodată regina îşi pune corona pe frunte, şi bietul ţăran rămîne încremenit, cu ochii holbaţi şi cu limba legată de 15 uimire. Adela: Eu? o regină?... pretenţia me nu se-nalţă aşa de sus, Radule... Tot ce doresc este să-ţi plac. Radu : Dorinţa ţi-e realizată, Adeluţă, căci te iubesc ca 20 un amant de 18 ani. Adela: Iubeşte-mă mai bine ca barbatul meu; voi fi mult mai fericită... Radu: Pentru ce? Adela: Pentru că-mi închipuiesc că o femeie poate 25 înceta de a-şi iubi amantul; iar barbatul, nicio- dată. Radu: Bravo!... îmi pare bine că nu eşti exaltată. Adela: Nu!... însă am unele idei care nu-s de modă, poate, dar care-s înrădăcinate în minte-mi, ca 30 toate impresiile din copilărie. Cînd eram mică, îmi închipuiam că tatăl meu şi maica me erau rude, şi de-atunci căsătoria o consider ca cea mai dulce şi strînsă rudire. Amorul pentru un alt om decît barbatul meu, pentru un străin, îmi 35 pare un sentiment contra naturei. Radu: Iată idei de matroană română, dragă Adelă... Păstrează-le totdeauna, în interesul fericirii şi onorului meu. Adela: Ia sama însă. Radule... sînt totodată şi ge-40 loasă... geloasă, dar... cu toate că gelozia e o simţire... bogasierească, precum ai zis... Pentru 231 mine un singur om există pe lume; acelui om i-am dat tot sufletul meu şi pretind cu tot dreptul să am dragostea lui deplină. în ziua cînd aş descoperi că el o împarte cu altă femeie, simt că 5 toate legăturile între mine şi el s-ar desfiinţa!... Barbatul ar redeveni pe loc un străin în ochii mei, şi cît pentru mine... din minutul acela, m-aş crede că-s văduvă. Radu (în parte): Hm! (Tare.) N-ai grijă despre asta, 10 scumpă Adelă... o să trăim împreună ca două turturele într-un cuib aurit... Şi, apropo, voiesc să dau un bal strălucit pentru tine; voiesc să-ntu-neci prin graţiile tale pe toate doamnele noastre; voiesc ca toţi barbaţii să-mi pizmuiascăfericirea... 15 Mergi îndată de-ţi pregăteşte toaletele, armele cochetăriei, ca să faci pe toţi a admira eleganţa princesei mele. Adela: Mă duc; dar să vii ca s-alegem împreună armele cele mai victorioase. 20 Radu: Voi veni, scumpa mea regină. (îi sărută mîna. Adela întră în dreapta.) SCENA II RADU; apei, PETCU Radu (singur): Orb am fost păn-acum de n-am văzut 25 ce comoară aveam sub ochii mei!... Adela e de-o mie de ori mai plăcută, mai gentilă, decît doamna Rosescu !.., Să mă ieie dracu dacă nu mă simt înamorat de dînsa!... Bine-au zis nu ştiu care poet că amorul e ca un vis îneîntător 30 ce te face a vedea pe... (Văzînd pe Petcu.) Hagi Petcu! Bine că te văd, iubite socrule... eram nerăbdător să-ţi spun că eşti părintele unui înger... Petcu: Eu? 35 Radu : Da! de-ai mai avea dugheană, ai putea să pui marca următoare: Hagi Petcu, fabricant de în- geri. .. Păcat numai că eşti mînios pe mine. 232 Petcu: Eu?... Nicidecum... D-ta cred că te-i mînia mai degrabă, cînd vei afla hotărîrea ce-am luat. Radu: Ce-aud? ai luat vro hotărîre înspăimîntă-toare?... în ce privire?... în privirea creditorilor 5 mei? Petcu: Ba nu; în privirea d-tale chiar. Radu: Cum asta?... Sînt curios s-o aflu. Petcu: Arhon... ginere! Cînd ţi-am dat fata cu o zăstre de 40 000 de galbini, am nădăjduit că vei io fi om serios şi că-i întră în ekpaeaoa ocîrmuirii... Radu: Iar! Petcu: M-am înşălat ca un prost, o înţăleg acum, deşi cam tîrziu... Şi tot ca un prost te-am lăsat să dai iama în averea mea. Fiind dar că averea 15 mea nu-i destul de mare pentru ca să poată aco- peri cheltuielele onorului d-tale de beizade, am chitit c-aş nimeri, ca un om cu minte, făcînd oarecare forme neapărate în casa mea. Radu: Forme?... vrei să zici reforme? 20 Petcu: Forme, reforme... totuna-i... Radu: Dacă-i totuna... binevoieşte, te rog, a mi le încunoştinţa şi mie. Petcu: Bucuros!... Cea întîi... Radu: Formă?... 25 Petcu : Formă, fie... Cea întîi formă este, ca să-mi faci plăcerea de a nu mă mai lua peste picior. M-am săturat de duhurile d-tale. Radu: Duhuri? Petcu: Ştiu că mă priveşti ca pe-un... negustoraş, 30 ca pe-un prostuleţ. Radu: A!... socrule... Petcu : Dar află, domnişorule, că se găseşte mai multă giudecată în papucul meu decît sub pălăria d-tale ; auzitu-m-ai, arhon beizade? 35 Radu: O!... Fi!... fi!... Astea-s vorbe bogasie-reşti... Petcu: Se poate... eu nu-s beizade... nu-s ţintilom... Radu: Te cred, te cred; n-ai nevoie să strigi. Petcu: Eu îs liberări... şi-mi bat gioc de arhonto-40 loghie... o ştii d-ta? Eu giudec oamenii după 233 meritul lor, iar nu după titluri... evghenia nu plăteşte nici un zlot în ochii mei... Radu: Nu? Petcu: Nu! 5 Radu: Prea bine!... care vra să zică, mă găseşti pe mine cu merit? Petcu: Ba nicidecum... N-ai merit nici de-o liţcaie. Radu: Apoi dar pentru ce mi-ai dat pe fiica d-tale? Petcu: Pentru ce ţi-am dat-o?... 10 Radu: Ai avut dar vrun gînd ascuns, cînd m-ai luat de ginere ? Petcu (turburat)-. Un gînd ascuns? Radu: Negreşit... Adela nu mă iubea cînd m-ai atras în casa d-tale; pe de altă parte, cunoşteai numărul 15 datoriilor mele... şi nu cred că acel număr mon- struos te-au îndemnat a mă gineri; fiind dar că n-am nici un merit şi că nesocoteşti titlurile de nobleţă, sînt silit a crede c-ai avut un gînd ascuns în privirea me. 20 Petcu : Ei!... chiar aşa să fie... Nime n-ar avea dreptate să mă katigorisascâ, c-am cătat să-mpac înte-resurile mele cu fericirea Adelei... Seoţînd din pungă 40 000 de galbini, am vroit să ieu un ginere care să mă poată dispăgubi de jărtfa ce făceam 25 în favorul lui ş-a copilei mele... Am gîndit la Adela mai întîi, căci era o datorie pentru mine; dar am gîndit şi la mine... Ce rău găseşti d-ta întru aceasta? Radu: Nici cît de puţin rău, iubite socrule. Ai fost în 30 dreptul d-tale... De eşti greşit în ceva, este numai că n-ai avut destulă încredere în mine. Petcu: D-apoi cum era să am încredere într-un om care hojma rîde şi glumeşte? Radu: Haide!... te-ai supărat pentru nişte glume de 35 nimic?... Mă mir, din partea unui om cu mintea coaptă ca d-ta... în adevăr, o mărturisesc, nu sînt un ginere foarte... respectuos; îmi place a rîde, a glumi, dar în lucrurile serioase ştiu a fi serios ca oricine şi găsesc că-i cu dreptul să pre-40 tinzi de la mine tot concursul, tot ajutorul de care ai avea trebuinţă. 234 Petcu (în parte): Să-l cred?... să nu-1 cred?... Radu : Ia să vedem, iubite socrule, la ce te pot servi ?... Spune-mi fără nici o sfială. Petcu: Să spun... ritos? 5 Radu: Fie şi ritos. Petcu : Dacă-i aşa... îţi mărturisesc c-aş dori să te văd bine cu Curtea. Radu: Dar ce-i pasă Curţii de mine? Nu cumva ai gust să joci la balurile cele mari? 10 Petcu: Nu-i vorba de gioc... n-am asemenea deşăr-tăciuni... Radu: Dar ce ai?... în sfîrşit... ce ai? Petcu (ruşinos): Am... hambiţion!... Radu: Hambiţion!... Nu trebuie să te roşeşti pe 15 obraz pentru asta, Hagi Petcule... hambiţionul este dorul sufletelor măreţe. Petcu (încurcîndu-se): Nu-i aşa? Radu: D-ta, în timp de 30 de ani de bogasierie, ai dobîndit o esperienţă ce-ţi dă dreptul de a pre-20 tinde orice... Comerţul este şcoala oamenilor de stat. Petcu: Tocmai aste cuvinte le-am cetit într-un jurnal de la Bucureşti... le-am rostit şi lui Verdulescu... Radu: Ia să vedem, ia să vedem ce-ar putea conveni 25 mai bine lui Hagi Petcu?... O prefectură? prea puţin... N u-i aşa ?... Un loc la Curtea de C asaţie ? Petcu: Nu prea cunosc pravilele. Radu: Vrun post diplomatic?... Agenţia de la Ţari-grad?... Ştii turceşte, socrule? 30 Petcu: Ştiu... însă aş dori să nu mă depărtez de lîngă Adela... şi... Radu: Aşteaptă... (îl loveşte peste umăr.) Ţi-am găsit un loc mai bun... Petcu: E simandicos? 35 Radu: Judecă însuţi... Senator!... Petcu: Senator... (în parte.) Ca fiiul lui kir Manoli. Radu: Iţi place?... Petcu: Cum nu? Radu: îl primeşti?... spune ritos. 40 Petcu: Priimesc... Radu: Da să nu-ţi întorci cuvîntul... 235 Petcu: îţi dau parola mea de bogasier. Radu: Ha, ha, ha, ha!... pardon... nu mă pot stă-pîni... ha, ha, ha... Senatorul Hagi Petcu! ha, ha, ha... Petcu (în parte): M-au pus mesa, berbantul! scena iii RADU, ŞTEFAN, PETCU; apoi, VATAVUL şi BUCATARUL Radu: Vin’ degrabă. Ştefane, aleargă... Ştii tu pentru 10 ce aprodul Purice, în războiul cu ungurii pe Şiret, au fost poreclit Movilă de Ştefan-Vodă?... Ştii pentru ce hatmanul Ştefan Movilă au murit vitejeşte, luptîndu-se cu turcii la Războieni ?... Ştii pentru ce pe tronul Moldovei au domnit strămoşi 15 de-ai noştri. Movileşti?... Pentru ca în anul de la Christos 1866, Hagi Petcu să devie senator!... Ştefan: Ce voieşti să zici? Radu: Iaca secretul asaltului ce-am susţinut azi-dimi-neaţă, din partea lui Hagi Petcu cu tot neamul lui. 20 Ştefan: Pentru ca să te facă a întră în serviciu?... înţeleg acum!... Petcu : Ştii, beizade, pentru ce-am lucrat 30 de ani în viaţa mea? pentru ce-am adunat para cu para 100 000 de galbini, lipsindu-mă de multe plă-25 ceri ?... pentru ca pan evghenia-sa beizade Radu Movilă, care nici s-au luptat cu ungurii pe Şiret, nici au murit la Războieni, nici au domnit în ţara Moldovei, să poată muri de bătrîneţe, pe-un crivat moale, după ce-şi va petrece viaţa în 30 trîndăvie. Ştefan: Bravo... bine-ai replicat, domnule Petcu. Radu: Ar& apucături de orator... şi se pregăteşte pentru Senat. (întră vatavul.) 35 Vatavul: Cucoane Petcule, am fost la doftorul şi m-o însărcinat să vă spun că ie cu chirie rîndul de sus a casei. 236 Radu: Care rînd? din care casă? Petcu: Chiar aista în care ne aflăm. Radu: Cum? dai cu chirie apartamentul meu? Petcu: Aşa... şi asta-i una din reformele ce-ţi spu-5 neam mai dinioare. Radu: Şi eu... unde-oi şedea? Petcu: Dedesubt, în rîndul de gios... împreună cu mine... departamentul e încăpător. Radu: A fi... ca corabia lui Noe... unde era tot 10 soiul de dobitoace? Petcu: Precum zici nu numai frumos, dar şi cu ştiinţă de Sfînta Scriptură... Asemenea am de gînd să închiriez şi grajdiul... şura. Radu: Dar caii mei?... unde ai de gînd să-i pui? 15 tot în apartamentul de jos? Petcu: De vreme ce-i corabia lui Noe... ar avea loc... însă îi vei vinde mai bine ca să nu te stinghi-rească... Radu: Să-i vînd?... şi eu să umblu pe jos? 20 Ştefan : îi face mişcare. Radule, şi ţi-a merge bine. Petcu: Dar; kikioforia-i bună pentru sănătate. (întră bucatarul.) Bucatarul : Măria-ta... Radu : Ce este ?... Ce-ai păţit, artistule ?... de eşti 25 aşa de posomorit? Ţi s-au răsturnat tingirile pe foc? Bucatarul: Măria-ta... vă rog să primiţi dimisia mea. Radu : Dimisia ?... 30 Bucatarul: Nu mai pot fi bucătar, făr-a mă dezonora, într-o casă unde mi se comandă borş, curechi cu raţă, răcituri... Radu: Cine ţi-au comandat asemenea lături? Petcu: Eu... borşul e stomahikon... curechiul cu 35 raţă sînt bucatele favorite ale lui kir Kor... şi Hagi Hristodulo se-nebuneşte după răcituri cu usturoi... Radu: Kir Kor?... Hagi Hristodulo? Petcu: Şi kir Manoli... prietinii mei!... i-am poftit 40 pe mîni la masă. 237 Radu: împreună cu amicii mei? (Cătră bucatar.) Eşti liber să te duci. (Bucatarul iese.) Ha, ha !... Vra să zică mîni avem s-avem bucate cu cheltuială, Hagi Petcule ?... 5 Petcu: După cum îmi dă mîna, arhon beizade... (Cătră Ştefan.) Nădăjduiesc că erghenia-voastră nu s-a ruşina să şadă la masă între kir Kor şi kera Varvara, soţia lui kir Manoli? Ştefan: Nicidecum!... din contra... Kera Varvara 10 poartă testemel? Petcu: Poartă... cu fiong mare pe ureche şi chiar cu fes alb, dacă-ţi place. Ştefan: Minunat!... am să-i prezint sîmburi de mere pe vîrful cuţitului... Şi după masă vom be 15 vutcă ? Petcu : De odogaciu... ş-om face-o partidă de mărieş ... Radu : Sau o concină ?... Ştefan: De zece parale... Radu: Da bine... o să petrecem împărăteşte... 20 Casa d-tale, Hagi Petcule, are să devie un rai... fiind însă că mă socot prea cu păcate... mă voi grăbi a părăsi raiul d-tale, chiar mîni dimineaţă. Petcu : Mi-a părea foarte rău... şi unde-o să-ţi duci evghenia ? 25 Radu: Nu-ţi pasă d-tale. Petcu: Şi de ce-ai să te-apuci?... de doftorie?... de advocăţie?... de geambaşlîc?... Căci nu cred să-ţi poţi ţinea ifosul şi ighemonikonul cu un venit de 500 de galbini. 30 Radu : Cum ? 500 de galbini ?... Petcu: Fă-ţi socoteală... ai priimit 5 000 de galbini cînd te-ai însurat?... îs păpaţi de mult!... aşa-i? Am plătit 10 000 de galbini lui Şloim şi Şafăr, datorii de-a d-tale, fac 15 000 de galbini. 35 Adela le-au mai dat o obligă de alte 10 000 de galbini... fac 25 000... Mai adaoge alte 10 000 amanetaţi în moşioara ce ţi-au mai rămas, în Movileşti... fac 35 000... scade-i din banii zăstrei 40 000 de. galbini... ce rămîn? 5 000... 40 care, puşi la dobîndă cu zăce la sută, dau sosta 500 de galbini pe an ! aşa este ?... Acum te-ntreb: 238 cu aceşti 500 de galbini ai să-ţi hrăneşti prietinii cu fazanuri, cu muşchi de căprioară împănaţi cu trujje ?... şi celelalte?... Ascultă-mă, fătul meu... şăzi mai bine la mine şi te gîndeşte la 5 copiii ce-i avea, dacă ţi-a da Dumnezău... cînd or creşte mari, ei or fi mulţămiţi să găsască în buzunarul beizadelei Radu Movilă economiile lui Hagi Petcu bogasierul... m-ai auzit... Să ne videm sănătoşi... (Iese prin stînga.) 10 S C E N A IV RADU, ŞTEFAN (se uită unul la altul un moment; Ştefan începe a rîde) Radu: îti vine-a rîde, tie? » * > # Ştefan: Ha, ha, ha!... Acesta-i pravoslavnicul cel de 15 socru, sosit înadins de la Ierusalim pentru ca să realizeze toate dorinţile tale? Pare-mi-se, din contra, că ţi-ai găsit pe dracul, vere... Ha, ha, ha!... Radu: A!... jupîne Petcule, te porţi cu mine de 20 parc-aş fi o calfă din dugheană ?... foarte-ţi mulţămesc de lecţia ce mi-ai dat... Voi profita de dînsa cît mai în grabă. (îşi ia pălăria.) Ştefan : Ce voieşti să faci ?... Radu: Mă duc la doamna Rosescu, ca să mă desbo-25 gasieresc, căci am început a mirosi a tarabă aici. Ştefan: Te duci la doamna Rosescu, dar femeia ta, ce faci cu dînsa? Radu: Femeia me?... închipuieşte-ţi, vere, că era 30 cît pe ce să m-acopăr de ridicul... înamorîn- du-mă de dînsa... Noroc că m-au trezit Hagi Petcu la timp. Ştefan: Femeia ta nu-i responsabilă de mojiciile tatălui său... Ea-i, din contra, delicată, plă-35 cută... Radu: Dă-mi bună pace... Seamănă cu tatăl său. Ştefan: Adela?... Nu-i cît de puţin... te-nşăli! 239 Radu: îţi spun eu că are un aer de familie bogasie-rească!... De-acum înainte nu voi putea niciodată s-o sărut, făr-a gîndi la Hagi Petcu... Adio! 5 Ştefan: Radule... stăi... nu te duce. Radu: Degeaba cauţi să mă opreşti... Ştefan: Ascultă-mă, frate... Radu: N-ascult nimic... Adio! Ştefan : Aşteaptă măcar să-ţi spun două vorbe despre 10 duelul tău. Radu: A!... îl uitasem... ce-ai pus la cale? Ştefan: Vă bateţi peste-o oră, la Rediu. Radu: Minunat!... Am să-i tai urechile comitelui de Tazleo. 15 SCENA V RADU, ŞTEFAN, ADELA ; mai pe urmă, VERDULESCU, PETCU Adela: Ieşi, Radule? Radu: Ies, doamna me... (Iese.) 20 Adela: Radule!... (Cătră Ştefan.) Ce are?... Cine l-a mîniet? Ştefan: Părintele d-tale. Adela: Cum?... Cînd?... Ştefan : Părintele d-tale e ambiţios... 25 Verdulescu (întrînd din stînga): Ambiţios Petcu?... (în parte.) Au nebunit! Ştefan: Visul său este a să face senator prin ajutorul lui Radu, şi de ciudă că ginere-său refuză de a-i servi ambiţia, Hagi Petcu caută acum 30 a-şi răzbuna cu nişte şicane mici, care pot să vă cauzeze multe supărări chiar d-voastre, doamna me. Adela: Mie? Verdulescu: Negreşit, ţie, Adelă... Cu cît tată-tău 35 a face casa lui nesuferită, cu atît Radu a fugi din ea... şi a căuta petreceri aiurea. 240 Ştefan: Domnul Verdulescu are dreptate, doamna me... Numai d-voastră puteţi îndepărta peticului. .. ce vă ameninţă. Adela: Pericul!... ce pericul?... în contra cărui 5 pericul am a mă apăra? Ştefan : în contra pornirei părintelui d-tale... Adela: Ba nu... să-mi spui tot... pornirea tatălui meu nu poate să depărteze pe Radu de lîngă mine... El face curte unei femei!... Mărturiseşte, 10 domnul meu... Am o rivală!... Ş-acum Radu se află lîngă dînsa... Inima me o presimte... Ştefan : Liniştiţi-vă... doamna me... Radu vă iubeşte. Adela: De ce dar n-a venit să se plîngă mie de purtarea tatălui meu? de ce s-a dus aiurea? la o 15 străină? Ştefan: Dar... vă-nşălaţi... mă jur... Adela: Jură pe onorul d-tale de gentilom că Radu nu se găseşte acum la doamna Rosescu. Ştefan: Chiar de-aş face acest . jurămînt, el n-ar 20 proba nimic; căci un galant om are drept să mintă în asemene caz... Adela: Vra să zică Radu?... Ah!... Am perdut într-un minut toată iubirea lui!... toată fericirea me!... 25 (Adela leşină şi cade pe canape.) Verdulescu: Adelă... Adeluţă... (Cătră Ştefan.) Aleargă la un doftor, domnule Movilă. (Ştefan iese.) (Petcu întră prin stînga.) 30 Petcu: Ce este?... ce este?... au leşinat Adela?... Cum?... din care pricină?... (Aleargă lîngă Adela.) Verdulescu: Din pricina ta, Petcule... nebunule... (îi dă colonie la nas.) 35 Petcu: Ba din pricina hoţului de Radu... (Arătînd pumnul spre uşa din fund.) Ghidi, berbantule! ghidi, Pazvantoglu!... (Caut amîndci să desieşine pe Adela. Adela se deşteaptă încet.) 241; Verdulescu : Iaca!... îşi vine-n simţiri, drăguţa moşului. (Adeîat desteptîndu-se, începe a plînge.) Adela: Ah! nînaşule, foarte-s nenorocită... 5 Verdulescu: Ba nu, Adeluţă... ba nu... (Plînge.) Te înşăli... zău, te înşăli... Petcu: Ian auzi-1 cum se scînceşte !... Verdulescu: Nu mai plînge, dragă Adeluţă; nu-ţi închipui lucruri care nu sînt. io Petcu: Dă-te deoparte, Verdulescule, căci tu nu ştii s-o mîngîi. (Ia locul lui Verdulescu.) Nu mai plînge, Adelă dragă; nu-ţi închipui lucruri... Adela (plîngînd): Oh! ce rău am făcut eu pe lume ca să fiu astfel pedepsită!... De-abia măritată 15 de trei luni... să mă văd sacrificată unei cochete! Barbatu-meu... Radu să mă-nşele... O ! Dumnezeule !... simt că el are să-mi pricinuiască moartea. Petcu : Ba ferească Pronia!... Decît să mori, mai 20 bine să ne răzbunăm. Verdulescu: Nu aţîţa focul, Petcule; nu vorbi de răzbunare. Radu nu-i vinovat... Petcu : Nu-i vinovat ?... Da cine-i vinovat ? Verdulescu: Tu... 25 Petcu: Eu?... Verdulescu: Vezi bine... Ce te-ai apucat să-i faci şicanuri, pentru că el nu vrea să devie puntea ambiţiei tale? Petcu: Ce punte, măi?... Ce ambiţie?... Ce dîr-30 dîieşti din gură? Verdulescu: Dar, dar; stiu eu ce zic... Ti-au întrat * ' » » în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator !... Ama !... Petcu: Ce ama!... poate că n-aş fi bun de senator... 35 (Verdulescu ridică din umeri.) Ce dai din umeri? Verdulescu: Vrei să-ţi spun una şi bună?... Ai strechiet la bătrîneţe... Petcu: Ce face?... (Un fecior aduce o scrisoare.) 242 Feciorul: O scrisoare pentru luminarea-sa prinţul. Petcu: O scrisoare? de unde-i? Feciorul: O adus-o sluga doamnei Rosescu. Adela: De la doamna Rosescu?... Ad-o-ncoaci. (Ia 5 scrisoarea, caută la dînsa cu multă curiozitate şi zice în parte:) O scrisoare de la dînsa? îndrăzneşte să-i scrie chiar aici... în casa me... O ! (Plînge.) Petcu: Ce este?... Ce mai are, Verdulescule? io Verdulescu: Ce să aibă?... Nu-nţălegi, frate, că-i zuliară ? Petcu: Zuliară... de scrisoarea asta?... Verdulescu: Ba de persoana ce-au trimes-o lui Radu. 15 Petcu : Cine ?... Roseasca ?... Roseasca să fie ibovnica lui ?... Adă răvaşul să-l deschid. Adela: Tată... nu deschide... secretul scrisorilor trebuie respectat. Petcu (luînd scrisoarea): Respectat?... Ian să-i arăt 20 eu respect. (Deschide ravaşul.) Adela: Nu ceti, tată, pentru numele lui Dumnezău !... Ce-a zice Radu?... Petcu: Zică ce i-a plăcea... (Citeşte:) „Iubite Radule". Bree, ce kaiergar! are ibovnici! (îi cade scrisoa-25 rea din mînă.) Adela: O!... (Plînge cu desperare.) Verdulescu: Adeluţă... Adeluţă... nu te despera... Petcu (lui Verdulescu, furios): Tu eşti pricina de ceea ce se-ntîmplă. 30 Verdulescu: Eu? Petcu: Tu !... De ce nu m-ai oprit să mărit pe Adela cu berbantul de Radu? Verdulescu: Da nu te-am sfătuit îndestul?... Ce te legi de mine ? 35 Petcu: Ce neghiobie-am făcut eu! Să-mi arunc bunătate de copilă, crescută cu cheltuială prin pen-sioane... în gura lupului... (Dîndu-şi pumni.) Na, na... prostule... dobitocule !... ginere evghenist îţi trebuia?... na! 40 Adela (sculîndu-se): Tată... nu te despera... că eu... priveşte... nu mai plîng... mi-am luat 243 hotărîrea... de-acum ştiu ce-mi rămîne de făcut. (Iese cu batista la ochi.) Petcu: Unde te duci?... Verdulescule, n-o lăsa singură. .. mergi cu dînsa... mă tem să nu cadă 5 în apelpisie. Verdulescu: Linişteşte-te, Petcule... nu fi copil... (Iese după Adela.) SCENA VI PETCU, PADU io Petcu: Bree!... ce berbantlîc!... îmi ia fata, îi mănîncă zăstrea şi sare garduri!... (Văzînd pe Radu.) Iată-1... Cauţi ceva, domnule? Radu: Dar; o scrisoare. Petcu: De la doamna Rosescu?... N-o căuta degeaba, 15 îi în buzunar la mine. Radu: Nu cumva ai deschis-o? Petcu: Ba d-ta să fii sănătos. Radu: Ai îndrăznit s-o deschizi? Da ştii d-ta că asta-i o faptă de mişel? 20 Petcu: Mişel şi necinstit îi ficiorul tătîni-tău. Auzi-tu-m-ai? Berbant neruşinat ce eşti! Ţi-am dat eu în pîrte!... Ţi-am aflat eu blăstămăţiile, ştiu eu, în sfîrşit, ce poamă eşti! Radu: Le-ai aflat toate aceste însuşindu-ţi un drept 25 pe care nu l-ai avut... deschizînd o scrisoare străină. Petcu: Cum?... un părinte n-are dreptul... Da ce-mi mai perd eu vorba degeaba... Ne-om tălmăci la tribunal. 30 Radu: La tribunal? Petcu: Dar... unde-am să citesc scrisoarea ibovnicii d-tale în public... ca s-o vorbească tîrgul... Radu: Voieşti să compromiţi o biată femeie? Petcu: Vreu... dar! 35 Radu: S-o dezonorezi?... Petcu: Are şi ea onor? To prokopsamen! de-aceea v-aţi îngurluit împreună? 244 Radu: Domnule Petcu... ea nu-i vinovată... eu singur merit toată asprimea. Petcu : Cît pentru d-ta... te despreţuiesc ca pe cel de pe urmă pehlivan din ţara Moldovii... Nu 5 ţi-e ruşine obrazului!... să te porţi cu Adela ca un tîrîie-brîu!... Da ce-i lipseşte copilei, de-ai apucat a călca în străchini verzi? Găseşte-i un cusur măcar cît de mic... N-are ochi frumoşi? n-are nuri? n-are inimă bună şi creştere cum se io cade?... Dac-am cheltuit şi ochii din cap, pănă cînd am văzut-o mare şi spudaksită... (înduio-şîndu-se.) Şi d-ta, în loc să ştii a preţui un odor ca Adeluţă, îţi baţi gioc de dînsa!... Hai la tribunal! 15 Radu: Hagi Petcule, te rog... lasă pănă mîni... Nu asculta îndemnul mîniei... Răzgîndeşte-te... te rog... Petcu: Mă rogi?... A ! mă rogi acum? Beizade- Movilă roagă pe Hagi Petcu!... Mare cinste pentru 20 mine; dar nu se prinde Petcu cu tertipuri... Hai... (Voieşte să iasă.) Radu: Ia sama, domnule; ia sama la ceea ce voieşti să faci. Nu mă aduce în desperare... înţelege că sînt responsabil de reputaţia doamnei Rosescu... 25 că sînt dator s-o apăr cu orice chip... ia sama, îţi zic... că, pe viul Dumnezeu!... Petcu: Ce face?... mă ameninţi în casa mea?... (Voieşte să iasă.) Radu : Nu te las să ieşi de-aici... Dă-mi scrisoarea... 30 dă-mi... Petcu (apucînd clopoţelul de pe masă): De-i face-un pas mai mult, trag clopoţelul să vie slugile şi te leg butuc ca pe-un apelpisit. Radu: Ai dreptate... mi-am perdut minţile... 35 Ascultă-mă, Hagi Petcule; nu eşti un om rău... nu te-a lăsa inima să-mpingi în prăpastie pe-o biată femeie ce-i nevinovată... Eşti indignat, eşti măhnit... o înţeleg... ai toată dreptatea... îmi recunosc greşelele... dar... dacă m-aş jura 40 pe ce am mai scump de a nu mai vedea niciodată 245 pe doamna Rosescu... dacă m-aş jura că de azi înainte voi consacra toată viaţa pentru fericirea Adelei... Petcu: D-ta?... un om deprins a trăi în trîndăvie?... 5 Cine te crede? Radu: în adevăr, trîndăvia m-au perdut... însă dacă m-aş hotărî a întră în vrun serviciu?... Petcu: Dacă... Vezi d-ta că-i un dacă la mijloc... Radu: Nu mă crezi... Ei bine, îţi dau parola me de 10 onor. Petcu: Fleacuri!... Radu: Voieşti o garanţie mai mare?... Păstrează scrisoarea la d-ta, ca o armă... şi cînd nu mi-aş îndeplini jurămîntul... te-i servi de dînsa cum 15 ţi-a plăcea. Petcu (în parte)'. Ş-aşa se poate. (Tare.) Te giuri că nu-i mai fi leneş ?... Radu: Mă jur. Petcu: Şi că-i întră în ekpaeaoa ocîrmuirii... 20 Radu: Dar... Gîndeşte, Hagi Petcule, că prin mine ai putea şi d-ta s-ajungi... Petcu (în parte): Senator!... helbet! la asta chitesc. Radu: Te primeşti? Petcu: Fie... cît pentru mine, aş fi în plecare să 25 mă-mblînzesc şi să-ţi îndeplinesc rugămintea... dar____ Radu (cu îngrijire): Dar?... Petcu: Rămîne acum să dobîndeşti iertăciunea Adelei. Mă duc să-i fac cunoscut hotărîrea ce-ai luat şi 30 giurămîntul cu care te-ai legat... şi crede, bei- zade, c-oi cerca toate mijloacele s-o împac... (Iese prin dreapta, zicînd în parte.) Senator!... hait!... SCENA VII 35 Radu : în ce grad de înjosire am picat! Să atîrne soarta me din mînile unui Hagi Petcu!... şi asta... pentru o fantazie... o intrigă de amor... fără amor adevărat; căci n-o iubesc pe doamna 246 Rosescu... şi însă onorul îmi comandă s-o apăr în contra furiei socrului meu... s-o feresc de un scandal spăimîntător... O! Radule! Radule!... ce-ai făcut? în ce condiţii umilitoare te-ai pus... (Cade obosit pe un scaun.) SCENA VIII RADU, ŞTEFAN Ştefan (întrînd): Ce ai, Radule, de eşti aşa de obosit?... ţi-a murit socrul ? io Radu: Ce am? îţi aduci aminte de pretenţia lui Hagi Petcu ? Ştefan: Ca să întri în nu ştiu care ekpaea? Radu : Dar !... Ce-ai zice, dacă ţi-aş spune că primesc ? Ştefan: Aş zice că nu se poate. 15 Radu: Ei bine!... sînt silit să plec capul dinaintea bogasierului. Ştefan: Tu?... Radu: Eu!... Socrul meu a deschis scrisoarea d-nei Rosescu, şi, în furia lui, voieşte s-o ducă la tri-20 bunal, ca o dovadă în contra me... A trebuit, pentru ca să-l opresc, a trebuit să mă pun la dispoziţia lui. Ştefan : Sărmane Radule! în ce haos ai picat! Radu : A! dacă m-ar ucide contele de Tazleo în duel, 25 ce mare serviciu mi-ar face!... Cînd ne batem? Ştefan: Peste o jumătate de oră... Dar ce zici tu... să te ucidă un conte fals ca dînsul!... ar fi un ridicul pentru tine. Radu: Fie! aş scăpa de-o viaţă amărîtă! 30 Ştefan: Viaţă amărîtă!... la vârsta de 25 de ani? Radu: Şi ce-mi foloseşte tinereţa?... Priveşte unde mă găsesc, Ştefane!... ruinat, sclavul unui socru despot şi ambiţios, barbatul unei femei rănită în suflet prin purtarea me... Tu crezi 35 că viaţa mai poate avea mulţămiri pentru mine ?... Dar sînt dezgustat, frate, de toate, şi de mine chiar !... Nebuniile, rătăcirile mele m-au adus 247 în aşa stare, încît toate-mi lipsesc deodată, şi libertatea, şi fericirea casnică, şi stima lumii... şi stima me!... O! Ştefane! tare-s nenorocit! (Plînge în braţele lui Ştefan.) 5 Ştefan: Curagiu, frate... nu te despera... Radu: O! sînt un mişel!... Adevăratul gentilom are dreptul a perde tot, afară de onor !... Ştiu ce-mi rămîne de făcut. Ştefan: Ce? 10 Radu: Ceea ce-ai face şi tu în locul meu. Ştefan : Eu ? nu m-aş ucide! Radu: Ba te-ai ucide, de vreme ce m-ai înţeles... Ştefan: Radule... Radu: Nu cerca să-mi schimbi hotărîrea... Singura 15 avere ce-mi rămîne pe lume este numele părin- ţilor mei şi voiesc să-l păstrez nepătat. SCENA IX RADU, ŞTEFAN, ADELA, VERDULESCU; mai pe urmă, PETCU 20 Adela: Degeaba, nînaşule, degeaba... de azi înainte prinţul Movilă nu mai este decît un străin pentru mine. Verdulescu: Da... au făgăduit că n-a mai vedea pe d-na Rosescu... că te-a face fericită... 25 Adela: Nu mai poate exista fericire pentru mine!... Prinţul nu m-a iubit păn-acum... Verdulescu : Dar te-a iubi, Adeluţă, de-acum înainte. Adela: Nu-mi trebuie iubire cu sila. Verdulescu: Da... grăieşte şi d-ta, Radule... 30 spune-i... Adela: D-lui ştie bine că nu l-aş mai crede, orice-ar zice... şi face bine că tace... Ştie că orice legătură dintre noi este desfiinţată... Nu ne rămîne dar decît a ne relua fiecare libertatea sa... 35 Verdulescu: O dispărţenie! Adela: Dar! Verdulescu: Da gîndeşte-te. Adelă, la scandalul... 248 Adela: Durerea me e mai pe sus decît scandalul... (Cătră Radu.) Domnul meu, purtarea d-tale cătră mine cere o răzbunare... Răzbunarea o ţin în mîna me... Iat-o... (Arată scrisoarea.) 5 Radu : Scrisoarea doamnei Rosescu! Adela: O cunoşti!... doamna... Rosescu n-a avut milă de suferinţile inimii mele... Ea, pentru o simplă fantazie de cochetărie, a stins fericirea şi liniştea vieţii mele... Spune-mi ce merită o 10 asemene faptă? Radu: Doamna me... fii generoasă... Adela: O aperi?... îndrăzneşti s-o aperi în faţa me? Radu: Doamnă... Adela: Ştiu că onorul d-tale de prinţ îţi comandă 15 ca s-o fereşti de scandal... Ei bine! iată cum îşi răzbună fata lui Hagi Petcu... fii mulţămit. (Rupe scrisoarea ş-o aruncă jos.) Petcu (întrînd): Ce faci. Adelă? îţi dai arma din mînă? 20 Adela: Datoria-mi fac, tată. Verdulescu: Nobil suflet! (Sărută pe Adela.) Radu: O! doamna me, cum să vă esprim admirarea şi recunoştinţa me... D-ta porţi numele meu mai bine decît mine... Eşti o adevărată prin- 25 cesă... Ah! toată viaţa me vei fi pentru mine de-acum... Adela (cu mîndrie): De-acum sînt văduvă, domnul meu. (Voieşte să iasă.) Petcu: Ce zice? Ce zice? 30 Verdulescu (oprind-o): Adelă... Ştefan : Văduvă! Dar vă iubeşte Radu, doamna me, vă iubeşte ca un nebun. Radu: Ah! taci. Ştefane!... taci, că nu mai voieşte să mă creadă. 35 Ştefan: El s-a trezit din rătăcirea în care s-a găsit; ochii lui s-au deschis ş-au văzut, în sfîrşit, cît sînteţi de superioară... Adela: Superioară doamnei Rosescu?... Mare triumf pentru fata lui Hagi Petcu ! 40 Petcu : Ce fata lui Hagi Petcu! Da tu eşti mai puţin decît una ca Roseasca?... pentru că tată-tău 249 an fost bogasier şi nu te-ai coborît cu hîrbozul din cer, cînd ai venit pe lume?... Fata lui Hagi Petcu!... Trebuie să fie cineva orb ca d-lui... (arată pe Radu) pentru ca să nu fi văzut din capul locului că eşti un luceafăr în protipendana laşului. Radu: Aveţi dreptate, domnule Petcu, am fost un orb!... Fiica d-tale era demnă de amorul cel mai îngeresc, şi eu am luat-o numai pentru zestrea ei!... Am fost un orb, pentru că n-am cunoscut graţiile şi nobleţă sufletului său... Am fost un orb ş-un nerecunoscător, căci ea mi-a scăpat onorul de două ori într-o zi, şi eu nu i-am căzut la picioare ca să-i închin toată viaţa me. Vedeţi că-mi mărturisesc însumi greşala... Aveţi dar toată dreptatea să mă despreţuiţi, doamna me; despreţuiţi o inimă nedemnă de d-voastră; am perdut pănă şi dreptul de a mă plînge şi nu-mi rămîne decît să vă zic adio pentru totdeauna... Haide, Ştefane! Ştefan : Aşteaptă... Ştiţi, doamna me, unde merge Radu? merge să se bată la duel. Toţi: La duel! Radu : Ştefane... Ştefan: De vreme ce femeia ta nu te mai iubeşte, putem să-i spunem tot... Dar, doamna me; Radu merge să se bată la duel, căci voieşte să moară! Adela: Să moară!... Ştefan : Să moară, dar! pentru ca să rămîneţi văduvă, precum doriţi... Haide... (Radu şi Ştefan plec spre uşă.) Adela: Radule!... Radu: Adelă!... Adela: Radule... (îi întinde mîna.) Radu (îi sărută mîna): îngerul meu! Petcu (în parte): Auzi, pehlivanul vroia să moară la duel, şi-mi făgăduise pe de altă parte c-a întră în slujbă... ca s-agiung senator... Vra să zică, iar îşi bătea gioc de mine... Ei! las’, moţ- pane... (Tare.) Ha, ha! D-lui boieriul e şi duelgiu!... Frumos !... Da ian întreabă-1. Adelă, pentru ce vrea să se bată ?... pentru ochii tăi ori pentru ochii alteia? 5 Adela: Ce voieşti să zici, tată? Petcu: Mi-aş pune mîna-n foc că d-lui e duelgiul doamnei Rosescu. Adela: Adevărat e. Radule?... Nu răspunzi? Petcu: Nu-i dă curăua să răspundă. 10 Radu: Aş putea să mint. Adelă... dar nu e obiceiul meu... E adevărat. Petcu: Auzi 1... ş-încă are neruşinarea a mărturisi! Adela: A !... domnul meu... mă căiesc de slăbiciunea ce-am avut ca să cred pe vărul d-tale, cînd m-a 15 încredinţat că mă iubeşti... Ştefan: V-am spus adevărul, doamna me... însă fatalitatea cere ca Radu să se bată pentru doamna Rosescu, desi n-o iubeşte. f > , Petcu: Dacă n-o iubeşte, n-are decît a nu să duelgi 20 pentru dînsa... Mi se pare că-i bob numărat... Ceară-şi pardon de iertăciune de la protivnicul său. Radu: Eu! să fac scuze? Verdulescu: E prea mare jărtfa, Petcule... un evghenist... cu onor... 25 Petcu: Iaca! şl tu te-ai onoriificarisit? Ama!... Verdulescu onorlijicarisit! Radu: Aş face cu mulţămire sacrificiul vieţii mele, pentru ca să-mi răscumpăr greşelele; dar să-mi sacrific onorul!... Cred că nici princesa n-ar primi-o. 30 Adela: Şi dacă te-ai înşela, domnul meu?... Dacă ţi-aş cere însămi acest sacrificiu? Radu: Cum, doamna me, aţi pretinde? Adela: Ce să pretind?... Ca să faci pentru mine ceea 35 ce faci pentru d-na Rosescu?... Dar, o pretind... Pentru dînsa ai renunţat la datoriile d-tale conjugale, şi pentru mine n-ai renunţa la un duel?... la un duel ce mă-nspăimîntă ? Cum voieşti să cred în amoru-ţi, cînd el e mai mic decît deşer--40 tăciunea d-tale? 251 Petcu: Ş-apoi!... cine ştie?... poţi chiar să fii rănit... nu se poate?... Crede-mă... paza bună fereşte primejdia rea... frica păzeşte bostă-năria... 5 Radu: Auziţi, doamna me?... Iată ce-ar zice lumea de mine. Adela: Şi cine-ar îndrăzni să se îndoiască despre curagiul d-tale?... N-ai dat o sută de dovezi? Petcu : Şi pe de altă parte iar, ce-ţi pasă de ceea ce-ar 10 zice lumea?... Ii destul să ai ipotipsul meu ş-a prietinilor mei, a lui kir Kor şi a lui kir Manoli... Radu: Vedeţi, doamna me... aş ajunge de rîs... şi nedemn, prin urmare, de stima d-tale. Ştefan: Nime n-a rîde de tine. Radule... Voi duce 15 însumi scuzele tale lui Tazleo şi fii încredinţat că nici n-a zîmbi macar. Petcu: Cine? Tazleo?... Contele Tazleo!... el îi duelgiul protivnic ?... Primejdie! Radu: Cum. Ştefane, şi tu mă-ndemni să fac scuze?... 20 Petcu: Iaca!... Şi de ce nu?... Eu unul aş face fără doar şi poate. Verdulescu (încet, lui Petcu): Da bine, măi omule, vrei numaidecît să-l trimeţi să se bată? Petcu: Eu?... dimprotivă... cerc toate chipurile 25 să-l opresc... Nu vezi? Ştefan: Hai, Radule... împlineşte dorinţa femeiei tale... dă-i această dovadă de iubire. Radu: Ah!... ba nu... nu pot. Adela: Asta-i singura condiţie de-mpăcare între noi. 30 Radu: Mai bine să mor de-o sută de ori, decît să mă-njosesc. Petcu: Ta, ta, ta... Vorbe... palavre!... fanfaronade!... Adela: Dacă te-ar ruga doamna Rosescu te-ai su-35 pune?... Adio, dar, pentru totdeauna. (Voieşte să iasă.) Radu: Adelă!... pentru numele lui Dumnezeu!... Adela: A! văd că n-ai nimic în sufletul tău decît o mîndrie oarbă. 40 Ştefan: Radule... curagiu... îţi jur că eu în locul tău aş primi. 252 Radu : Ei bine !... unui ca Tazleo!... fie! cum voiţi!... Eşti mulţămită, Adelă? Adela: Dar, Radule!... sînt fericită... te iert; te cred, te iubesc. (Se apropie de Radu ce stă obo-5 sit, îi ia capul cu mînile şi-l sărută pe frunte.) Ş-acum mergi de te bate, mergi! Radu (vesel): O! Adelă!... ai un suflet nobil ca a maicei mele! Adela: Am sufletul maicei mele... Radule. 10 Petcu (în parte): Doamne!... adică proaste mai sînt femeiele pe lumea asta! Radu (lui Ştefan): Hai degrabă la Rediu... să n-ajungem cei de pe urmă. Adela: Ştii să maniezi armele. Radule?... 15 Ştefan: N-aveţi grijă, e perfect, şi la pistol, şi la floretă. Adela: Să nu-1 ucizi pe bietul conte. Radu: Nu; am de gînd numai să-i zgîrii titlul cel fals cu vîrful floretei... Hai, Ştefane... 20 (Un fecior aduce o scriscare.) Adela: Iar o scrisoare? Radu: Deschide-o tu singură... Adela (deschizînd scrisoarea): E de la contele Tazleo. Radu: Zău? 25 Adela (cetind): „Scumpul meu.prinţ...“ Radu: E familiar răzeşul. Adela: „Am dat amîndoi destule probe de curagiu." Radu: Amîndoi?... Auzi, Ştefane? Adela: „Prin urmare îmi este permis de a face scuze 30 unui om care va şti să apreţieze purtarea me.“ Radu: O apreţiez dar, precum merită. Adela: „Şi nu mă îndoiesc că le veţi primi ca un galant om, precum sînt încredinţat că consideraţi pe al d-voastră devotat... Conte de Tazleo." 35 Radu: Ce se potriveşte!... galant om!... (încet, lui Ştefan) ca Hagi Petcu. Verdulescu: Vra să zică pacea-i închietă... (Lui Radu.) Cred că de-acum înainte ?... Radu : O! de-acum înainte întru pe calea vieţii 40 serioase, şi, pentru ca să fac un început bun, 253 am să mă apuc de plugărie... Mă retrag la moşioara me. Petcu: Cum?... cum?... Iar te-ai lăsat de ekpaeaoa ocîrmuirii? (în parte.) Să rămîn iar afară din 5 senatorlîc ? Radu: Domnule, mai bine să faci un plugar bun, decît un biurocrat prost. Petcu: Da bine... la ce moşie ai să te retragi... că Movilestii s-au vîndut la mezat azi-dimineată ? __ i » 10 Radu: S-a vîndut moşioara me strămoşască? Verdulescu: însă am cumpărat-o eu, ca s-o dau de zăstre Adelei... Adela: O! nînaşule, cît eşti de bun!... (îi sărută.) Să vii să şezi cu noi... 15 Petcu (în parte)-. Nînaşul îi bun!... intrigantul!... Să m-arăt şi eu cu megaloprepie... (Tare.) Foarte bine, arhon ginere... îmi place să te văd serios si liberări... Acum mai vii de-acasă... > şi ne putem înţălege-mpreună... Un beizade să 20 se hotărască la plugărie... Aferim! erai vrednic să te naşti bogasier... Vin să dăm mîna... şi şăzi ca păn-acum în casa mea. Radu: în casa d-tale?... Hagi, socrule?... Ba mă iartă... mi-ar fi prea bine şi nu merit... 25 Petcu: De ce? vrei să-mi iei copila? să mă lăsaţi cuc aici? ... Adela: Voi veni să te văd în toate zilele, tată... cu nînaşul... Petcu : De la ţară?... şăpte poşte !... cu Verdulescu!... 30 Pe dînsul îl luaţi, şi pe mine ba? Ah, toţi copiii sînt nerecunoscători!... Bine zicea tată-meu... Verdulescu: Cumpără şi tu o moşie alăturea cu Movileşti. Petcu: Bine zici... bună idee. 35 Verdulescu: Şi te fă plugar... în loc de senator. Petcu: Dar... dar... (în parte.) Mă fac proprietar... ş-apoi membru consiliului judeţan... şi de-a-colo... ţup! în senatorlîc... ca fiiul lui kir Manoli... Crişu eu ! 40 (Cortina cade.) nobila cerşitoare PERSOANE ADELINA DORIAN, tinără văduvă NICU DORIAN, vărul ei LEON DALBU, proprietar 5 ŞTEFAN DALBU, fratele lui Leon. SAFIR BALAUR, amicul lui Leon GHIŢĂ, serv NOBILA CERŞITOARE COMEDIE ÎNTR-UN ACT Scenele se petrec la moşia lui Dalbu, lîngă Şiret, in anul 1871. Teatrul reprezintă un salon elegant; o panoplie în păretele din fund; trei uşi: una in dreapta, una în stînga şi una în fund; o fereastă în dreapta, pe planul 1-i [întîi]: o canape cu gheridon dinainte, ..şi alăture, spre fereastă, un fotoliu. SCENA I Ghiţă (aşăzînd pe gheridon un serviciu de ceai): Iaca ceaiul gata, ceai rusăsc cu chifle nemţăşti, cum îmi place mie!... Acum n-au decît să vie ca să le-mbuce stăpînu-meu, d-nul Leon Dalbu, cu amicul său, d-nul Safir Balaur, un ofticos zvîntat care-o venit aici în gazdă de opt zile, sub cuvînt ca să beie lapte de capră... Nu ştiu, zău, dacă-i prieşte laptele, dar ştiu că suge vîrtos la vin de Cotnar, şi cît pentru chifle, mi le pune la cale pe toate, făr-a avea în privire că poate şi mie-mi fac ele cu ochiu... Cîte sînt în talger?... Şăse! (Luînd o chiflă.) Adică dacă s-ar îndopa ofticosul numai cu cinci, s-ar cutremura pămîn-tul?... (Mai luînd una şi băgînd-o în buzunar.) Şi chiar dacă i-aş lăsa numai patru, nu l-aş îndatora, ferindu-1 astfel de patima lăcomiei ?... El patru şi eu două; mi se pare că n-are ce bănui... (Apropiindu-se de fereastă şi vorbind în cantonadă.) Nu-i aşa, Martine?... care-i opi- 257 nia ta ?... Am dreptate ?... aşa-i ?... Na şi ţie o bucăţică de zăhar... (Aruncă pe fereastă o bucată de zahar; cătră public.) Martin îi un urs legat cu lanţug de-un stîlp, colea sub fereastră, 5 şi totodată legat de mine prin lanţul amiciei... cum zice d-nul Balaur... El îmi dă totdeauna sfaturi bune, şi eu îi dau zăhar... (Se apropie de masă.) (Leon Dalbu deschide încet uşa din stînga şi asistă la sccna 10 următoare.) Ghiţă (examinînd talerul cu chifle): Patru pentru ofticosul şi două pentru mine. (Oftînd.) însă de ce să n-aibă el două şi eu patru? Parcă s-ar potrivi mai bine... Nu... să fim drepţi... el 15 trii şi eu trii... frăţeşte. (Ia o chijlă.) Ian aşa... egalitate şi fraternitate. SCENA II GHIŢĂ, LEON Leon (se apropie încet şi apucă pe Ghiţă de braţ, toc-20 mai cînd acesta voieşte să bage chifla în buzunar): Bravo, Boscule! Ghiţă: Aud? Leon (ridicînd braţul lui Ghiţă): Bun scamator eşti Ghiţă: Eu, cucoane?... Fcrească Dumnezău !... Neam 25 de neamu meu n-a fost boscar. Leon: Dar chifla asta ce caută-n mîna ta? Ghiţă: Am luat-o-n mînă ca să văd de-i proaspătă, cum îi place d-lui Safir. Leon: Aşa?... bietul băiet!... şi eu îl acuzam... 30 pardon, Ghiţă... cred că nu te-ai ofensat. Ghiţă: Nu, cucoane; dar mărturisăsc că nu m-aştep-tam să fiu poreclit scamator..(Scincind.) Asta m-o jîgnit foarte adînc... îmi plac, nu zic ba; dar nu m-ating de ce-i a stăpînului. 35 Leon: Nu? Ghiţă: Nu... Mai bine să mor de foame. 258 Leon (în parte) | Auzi hoţul! (Lui Ghiţă.) Ghiţă, ia întoarce-te puţin. Ghiţă (în parte): Am păţit-o. (Tare.) Eu să-ntorc spatele dinaintea stăpînului meu ?... Odată cu capu!... Leon (apucînâu-l de ureche): Ghidi, potlogar neruşinat'... Buzunarele ţi-s pline de chifle... nu te-am văzut eu cînd le-ai furat? Ghiţă^ (în parte): Na! (Scoate chiflele din buzunar.) în adevăr, ar putea crede cineva că le-am dat după persic; însă, mă giur, să n-am parte de ele, dac-am avut de gînd să le... să le... Leon: Să le furi. Ghiţă: Mi s-o părut că nu-s destul de calde, ş-am chitit că, ţiindu-le-n buzunar păn’ mai în sară... Leon: Ar fi numai bune pentru Martin?... Dacă-i aşa, aruncă-le-ndată pe fereastă. Ghiţă: Să le-arunc? Poate că nu i-i foame ursului. Leon: Aruncă,-ţi zic... nu lungi vorba. Ghiţă (aruncînd o chiflă): Na, Martine, prinde... (Privind pe fereastă.) O prins-o... cu ce gust o mănîncă!... Leon: îi place?... mai aruncă-i una. Ghiţă: încă una?... Să nu-şi strîce stomahul... Urşii îs delicaţi... Leon: Azvîrle... Ghiţă (în parte): Mă doare inima după ele. (Aruncă încă o chiflă.) Na, Martine... dar mănîncă încetişor, fătul meu, să nu te-neci. Leon : Ţi-a mai rămas una... azvîrle-o şi pe-aceea. Ghiţă (cu desperare): Cucoane... doreşti moartea lui Martin?... Să ştiu că mă-i ucide... nu pot să fiu călăul amicului meu. Leox : Hai, iesi, obraznicule. * t ’ Ghiţă (alergînd spre uşa din fund): Ascult. Leon: Şi mergi de invită pe d-nul Safir ca să luăm ceaiul împreună. Ghiţă: Ascult. (Aleargă spre uşa din dreapta; în parte, arătînd chifla.) Tot mi-o rămas una!... Am scăpat-o de la moarte. (Iese.) SCENA *11 Leon (se pune pe canape): N-a sosit încă curierul... Se vede că iar s-a troienit drumul de fer!... De cînd s-a aprins focul războiului între Franţia 5 şi Prusia, de cînd, mai cu seamă, frate-meu Ştefan s-a înrolat într-un batalion de franc-tiriori, aştept în toate dimineţele curierul cu nerăbdare. Ştefan mi-a scris numai o dată de pe cîmpul luptei... Iată ravaşul lui (scoate un ravaş şi-l 10 . . citeşte), îl citesc necontenit: . , „Iubite Leon! îţi scriu aceste rînduri dintr-o pădure plină de zăpadă, unde ne-am retras după o luptă grozavă cu armia generalului Verder; împregiurul meu 15 zac mulţime de nenorociţi: unii ucişi, alţii murind de frig, de osteneală, şi chiar de foame. Eu păn- acum am scăpat teafăr şi, în mijlocul tristei mizerii în care mă aflu, gîndesc necontenit la voi... la scumpa mea mamă, la tine, Leon, şi 20 la... “ (vorbit, în parte) la d-ria Adelina Dorian... n-a avut curagiu să-i scrie numele. (Citeşte:) „Ah! frate, dac-a fi să mor, spune-i cît am iubit-o, cît o iubesc!... Adio... Cum se va încheia pacea, voi alerga să m-arunc în braţele 25 voastre. Sărută pe mania de-o mie de ori." (Vorbit.) Biata mamă! nimic n-o poate mîn-gîia... oftează, plînge' şi-şi cere copilul... Bine-a zis poetul: „Mama pentru-a ei copil are scumpe desmerdări; 30 Are inimă cu ochi, are ochi cu sărutări ..." SCENA IV LEON, SAFIR; mai pe urmă, GHIŢĂ (Safir strănută în dreapta) Leon: A! iaca Safir... îi cunosc strănutatul. 35 Safir (întră, purtînd halat şi chitie cusută cu fir): Bonjur, Leon. 269 Leon: Cum îţi merge gutunarul, viteazule? Safir: Merge ca deficitul din budgetul nostru; creşte şi înfloreşte. Leon: în adevăr, ţi-i cam înflorit nasul. Safir: Oare? (îşi pipăie nasul.) Leon: Ba chiar a început a da şi mugur. De te-ar vedea acum vro damă căreia să-i placă pătlăgelele vinete, zău că n-ar putea rezista de a te iubi. Safir: Ah! Leonaş dragă... Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele !... Amorul!... adică visul, dorinţa, elementul vieţii mele!... Amorul!... Ah ! el face pe om a deşerta cupa fericirii şi a durerii... El m-a redus a bea lapte de capră roşie. Leon (prezentîndu-i o lasă): Şi ceai? Safir : Şi; dar chifle sînt ? ; Leon: Priveşte... (Arată talerul.) \ Safir: Numai trei? (Mîncînd.) Ah! amice, amorul îmi scoate chiar poftă de mîncare; căci am o natură gingaşă, poetică, vulcanică!... Vezuvul, frăţioare, nu-i decît o gheţărie pe lîngă focul ce pîlpîie în peptul meu... (întinde mîna.) Leon (dîndu-i o chiflă): Na, hrăneşţe-ţi focul., Safir: Adeseori cad în visuri cu ochii holbaţi-la stele ş-aştept să sg coboare de-sus un, în^er nurliu şi fără malacof, care să mă, onoreze cu cwfienţa sa şi să-mi declare că'.părăseşte, cerul,-pentru mine... Aht cînd ar veţâ,, i-aş zice: înger cu păr galbăn!... ■: . . ; Leon: Dar dac-a avea pâr ilpgrp? , Safir: Nu face nimic: înger;cu păr galbăix! Spune ce probă de amor voieşti să-ţi dau?' Voieşti să întru în vizunia pardoşilor şi să le tai cozile? Pentru tine. mă simt în stare; să înţreprind lucruri imposibile, aş fi ministru constituţional, aş mînca jara-tec, aş mînca.. „ . , Leon (dîndu-i a treia chiflă): O chiflă? ■ Safir: Asta-i cea de pe urmă? ■ Leon: Precum vezi. 5 ^ Safir : Aşa trec toate pe lume!... Haosul eternităţii înghite tot: oameni şi împăraţi etc. Numai amorul rămîne vecinic neînghiţit! Leon: Stă în gît, berbantul... nu trece? 5 Safir: Şi nici va trece cît va fi un soare sus pe cer şi un Safir Balaur pe pămînt!... (Se răstoarnă în fotoliu.) A! mi-a prins bine ceaiul ista... Mă simt dispus la reverie... Să ne-aprindem ţigaretele. (îşi aprinde o ţigaretă.) 10 Leon: Bucuros. (Trage clopoţelul.) Ghiţă (întrînd prin fund): Poroncă? Leon: Ghiţă, ridică tablaua cu ceai. Ghiţă (în parte): N-o mai rămas nici o chiflă... toate le-o îndopat oftigosu !... (Iese, ducînd tablaua.) 15 Safir (fumînd): Cum se-nalţă fumul în aer!... aşa şi visul omului!... Leon (în parte, fumînd): Cînd mistuieşte, totdeauna vorbeşte într-aiure. safir 20 (absorbit in gînduri) Ce este omul? un vis, un fum, O floare-n drum, un pic de scrum! Leon : Bum, bum, bum, bum! Safir (tresărind): Bum, bum, bum, bum? (Caută să 25 priceapă.) Ha!... Ba nu... nu-nţeleg. Leon: Nu face nimic... vei pricepe altădată. Safir: Fie!... Ah!... Leonaş! Ce-ai zice cînd a' vedea întrînd deodată în salonul ista o văduvă tînără, frumoasă, gingaşă, elegantă şi zîmbitoare 30 ca d-na Adelina Dorian? Leon (în parte): Şi el gîndeşte la dînsa? Safir: Spune... ce-ai spune?... spune. Leon: Ba spune tu. Safir: Aş spune că beţivului şi dracu-i iese cu 35 oca-nainte. Leon: Nu e tocmai poetic pentru un om care bea lapte. Safir : Am zis beţiv şi declar că sînt beat de farmecul Adelinei... Ea-i o fiinţa adorabilă. 262 Leon: Şi adorată? Safir: Şi mai cu seamă adorată... Am întîlnit-o acum doi ani pe vîrful Ceahlăului şi i-am propus să m-azvîrl cu capul înainte într-o prăpastie fără 5 fund, pentru ca să-i dau o mică probă de amor... Şi ştii tu ce mi-a răspuns îngeraşul?... Leon: Ce? Safir: Mi-a răspuns cu o voce trăgănată: „Nu acum, d-le Balaur... altă dată, dacă nu ţi-a fi cu supă-10 rare... las’ pe altă dată!.Şi, zicînd aceste cuvinte, ea mi-a aruncat o căutătură lungă şi galeşă, care m-a străpuns din scoarţă-n scoarţă... Ia aşa... (Caută galeş la Leon.) Leon : Hîş... că mă-i deochea. 15 Ghiţă (aducînd un teanc de jurnale): Cucoane, a sosit curierul; iată gazetele... Leon : Dar vro scrisoare nu-i ? Ghiţă: Nu, cucoane. (Iese.) Leon (deschide un jurnal): Să vedem ce s-a mai întîm-20 plat în Franţia? Safir: Citeşte, Leon, citeşte, în timp ce eu voi visa la Adelina ş-oi mistui ceaiul. Leon (citeşte): „în ziua închierii armistiţiului la Ver-sailles, o lovire crîncenă a avut loc între trupele 25 germane şi mobilii francezi, lîngă Orleans... Mobi- lii au fost siliţi a să retrage, lăsînd mai mulţi morţi şi prizonieri pe cîmpul bătăliei..." Iar! (îi cade jurnalul din mînă.) Nu mai am curagiu s-arunc ochii pe jurnale... îmi pare 'că trec 30 printr-un vis de sînge... sărmana Franţie ! SAFIR (dcrmitînd ) Amor, amor! Te chem cu dor; 35 Amor, amor, De tine mor! Leon (luînd iar jurnalul): Ce văd? (Citeşte:) „în aceeaşi zi, la trecerea unui pod apărat de germani, un batalion de franc-tiriori dînd năvală cu 263 10 15 20 25 30 35 • 40 furie, o mare parte din ei au căzut sub o cumplită ploaie de gloanţe. Cei rămaşi începeau a să retrage în dezordine, cînd un tînăr ieşi în fruntea lor şi, strigirid*- « Trăiască Franţia!»—se izbi ca un : leu îh contra* tunurilor din capătul podului. Companionii lui/ electrizaţi, năvăliră după dînsul şi goniră pe enemici din poziţiile lor, luîndu-le un tun... Aflăm că tînărul franc-tirior ieste român şi că!fa_ fost rănit la braţul stîng în acea luptă eroică... Onoarfe acestui demn şi curagios fiu a României, care a plătit cu sîngele lui datoria de recunoştinţă a patriei sale cătră Franţia nenorocită!" ('Votbit.)'A !:} . Parcă mi s-a luminat dinaintea ochilof... Un român!... cine să fie? frate-r:. meu, poate ?... 6 Doamne, cînd ar fi el!... dar, el trebuie să fie... Ştefan e brav, entuziast, capabil de-a privi moartea-n faţă,.fără sfială... JBalaure, ai auzit? Safir (tresărind): Ce? ^ Leon: Un român de-ai noştri a făcut un act eroic pe cîmpul războiului................ Safir: Unde? Ce act? Leon : A luat un tun de la enemici. Safir: Numai unul!... Eu aş fi luat opt, dacă starea sănătăţii mele nu m-ar condamna să beu lapte de capră roşie. Ghiţă (întrînd prin fund): Cucoane, o sosit doamna Adelina Dorian cu vărul d-sale... Leon (sărind de pe canape): D-na Dorian, aici ? Safir: Adelina! (Se răstoarnă cu fotoliul pe spate; Ghiţă îl opreşte de a cădea.) Ghiţă: Ţine-te bine să nu dai rău. Leon: Cum a venit?.. . N-am auzit trăsură. Ghiţă: O vinit călare. Safir: Regina Amazoanelor! Leon: Ghiţă, primeşte-i aici în salon. Eu merg s-o anunţ mamei mele. (Iese prin stînga.) Saur: Şi eu mă duc să mă-mbrac, să mă fac frumos ca Arghir! (Iese prin dreapta.) Ghiţă (deschizînd uşa): Poftim, doamnă. 264 SC ENA V ADELINA, NICU, GHIŢĂ Nicu: Domnul Leon e acasă ? Ghiţă: Vă roagă s-aşteptaţi aici... vine-ndată. 5 Nicu: Bine. (Face un semn mi Ghiţă, care iese prin stînga.) Adelina (în parte) : Nu ştiu pentru ce mi se bate inima de cînd am întrat aici... (Tare.) Acesta-i salonul d-lui Dalbu ? elegant! 10 Nicu (cu ton sec): Nu prea. Adelina: Cum? nu-ţi place, verişorule? Nicu: Ceea ce nu-mi place este de a te vedea pe d-ta, o tînără văduvă, în apartamentul unui holtei. Adelina: Dac-aş fi venit singură, aş merita blamul 15 persoanelor serioase şi venerabile ca tine; dar fiindcă te-am ales pe tine de cavaler... Nicu: Zi mai bine că m-ai ales de paravan. Adelina: Ce voieşti să zici?... tu, paravan?... aşa de tînăr! 20 Nicu: Voiesc să zic că, deşi n-am mai mult de 20 de ani... Adelina: 17... nu 20. Nicu: Ba 20... nu sînt aşa de copil încît să nu cunosc inima femeilor. 25 Adelina: Tu!... Ha, ha, ha, ha, ha! Nicu: Eu, eu, Nicu Ţifne... precum m-ai poreclit... citesc foarte clar în sufletul iubitei mele-verişoare. Adelina: Ştii să citeşti la vîrsta ta?... Mare minune! Ce bine se face educaţia în ţară!... Şi nu s-ar 30 putea să-mi spui şi mie, verişorule, ce-ai cetit în sufletul meu ? Nicu: Un adevăr foarte simplu... iubeşti pe domnul Leon. Adelina: Eu? 35 Nicu: D-ta. (In parte.) S-a uimit... Mister! Adelina: Ştii ce, Nicule?... Profesorul care ţi-a dat lecţii de cetit ţi-a furat banii... Cere-ţi banii înapoi... 265 SCENA VI ADELINA, NICU, LEON Leon (dînd mîna Adelinei): Vă rog să mă scuzaţi, doamna me, că nu v-am ieşit înainte ca să vă 5 primesc ca pe-o regină în castelul meu; însă am gîndit mai întîi la mama me, ş-am alergat s-o bucur anunţîndu-i vizita d-voastră. Adelina: Prea bine-ai făcut, domnul meu, căci vizita me este în mare parte pentru d-na Dalbu, şi 10 puţin pentru d-ta. Leon: Sînt prea fericit de părticica me, fie cît de mică,.. (Întinzînd mîna lui Nicu.) A! domnule Nicu... Nicu (aţas): Domnule... (Se închină şi dă mîna.) 15 Adelina: Ce face d-na Dalbu?... Pot să întru în apartamentul d-sale? Leon: îndată... Se găteşte să vă primească... Adelina: Am auzit c-a fost cam bolnavă? Leon: S-a bolnăvit de scîrbă de cînd a aflat că 20 frate-meu s-a înrolat în compania defranc-tiriori... Biata mamă ! preocupată de periculele războiului, vede necontenit prin vis pe fiiul său rănit... mort... Adelina (uimită): Mort! 25 Nicu (în parte): S-a uimit pentru Ştefan?... Alt mister! Adelina: însă... cred c-aţi primit scrisoare de la d-nul Ştefan ?... Leon: Numai una... de mult... şi tăcerea lui ne-ngri-30 jeşte serios. Nicu: îngrijire legitimă, căci, în cele din urmă loviri dintre francezi şi prusieni, au căzut mulţi străini înrolaţi. Am cetit chiar... Adelina: Iar ai cetit?... apoi dar sînt liniştită... 35 D-nul Ştefan ne va reveni teafăr, glorios şi demn de stima compatrioţilor săi. Leon (luînd mîna Adelinei): O sperăm cu toţii, d-na me. Nicu (în parte): Ne va reveni... acest ne zice mult!... 266 SCENA VII ADELINA, NICU, LEON, SAFIR (elegant pretenţios) Safir: Graţioasa me doamnă, permiteţi-mi să depun omagele mele la picioarele d-voastră. 5 Adelina: D-nul Safir Balaur!... Ce surpriză! Safir: Surpriză este pentru noi, graţioasă doamnă... surpriză plăcută... surpriză surprinzătoare ca şi cînd ar întră o căprioară, o gazelă în bîrlogul unor ursi. > 10 Adelina: Tot amabil şi poetic d-nul Safir?... Safir: în prezenţa d-voastră pot să fiu altfel? Nicu (nervos, în parte): Ce secături!... (Tare.) Apropo de urşi, d-le Safir... Safir: A ! Nicuşor?... nu te zăream... Ai mai crescut 15 de an. ^icxs (atins): Am... însă apropo de urşi, am văzut un urs legat cu lanţul cole sub fereastă... al cui e ? Leon: Al meu; mi l-a dăruit de ziua me amicul meu 20 Safir, acum un an. Adelina (cătră Safir, zîmbind): Nu cumva l-ai prins în Ceahlău? Safir: Tocmai... chiar în anul cînd v-am întîlnit lîngă Panaghia. 25 Adelina: Ştiu... cînd mi-ai propus să te-arunci într-o prăpastie... nu-mi aduc aminte pentru ce... Safir: Pentru ca să vă dau o mică probă de... devotament. Fiind refuzat de d-voastră, prin nişte cuvinte care mi-au rămas întipărite aici (arată 30 inima), m-am simţit atunci cuprins de-o despe- rare ce m-a făcut să rătăcesc mai multe zile prin munţi... într-o dimineaţă mă-ntîlnesc bot la bot cu ursul ist de sub fereastă!... Nenorocitul!... se ridică-n două picioare şi cearcă a să măsura 35 cu mine !... se apropie, îmi dă o palmă... Eu îi trag un pumn în bot şi-l ameţesc... pe urmă îl leg frumuşel cu batista de gît şi-l aduc acasă ca pe-un pudl... Iaca tot adevărul... Adelina (zîmbind): Ce eroism ! 267 Nicu (în parte): L-a fi cumpărat de la un ţigan. Adelina: Ce sînge rece în faţa periculului! Safir: Efectul amorului, doamna me... Eram înamorat şi ştiţi că amorul învinge chiar fiarele sălbatice. Adelina: Nu mă îndoiesc, domnul meu; însă un lucru mă miră... Cum d-ta, care prin o simplă lovitură ameţeşti urşii din codru, d-ta, care pari a fi un erou în soiul d-tale, d-ta, care eşti aşa de mare amator de pericule, nu te-ai dus să iei parte la războiul din Franţia? Safir: Cum?... Un motiv prea simplu m-a împedecat. Adelina: Care? Safir: Beu lapte de capră roşie; căci ahturile mi-au slăbit peptul. Adelina; Asta te face prea interesant, domnule Safir; însă în ochii mei ai fi mult mai poetic, dacă te-aş şti luptînd ca un leu în focul războiului... Şi, zău, poate că ai deveni nerezistibtf pentru sexul nostru, dacă te-am vedea întors de. la bătălie fără braţe, fără picioare şi chiar fără nas. Safir: Fără nas!... foarte mulţămesc. (în parte.) Unde mi s-ar încuiba gutunarul ? Leon: Văd cu mulţămire, doamna me, că aveţi mare simpatie pentru biata Franţie. Adelina: Dar, o mărturisesc... Mi se rupe inima cînd gîndesc la nenorocirile acelei ţări frumoase, unde-am fost crescută în copilărie.... De la începutul războiului fiecare zi este pentru mine o zi de suferinţe şi de doliu: căci nu mă pot deprinde cu ideea căderii şi umilirii naţiei franceze... Ş-apoi cînd îmi închipuiesc mizeriile de tot soiul: foametea... gerul... boalele... grozăviile luptei... mamele ce-şi plîng copiii, copilaşii ce rămîn fără părinţi... satele care se ard, oraşele ce se dărîmă şi, mai presus de toate, durerea morală a Franţiei căzută din culmea prosperităţii şi a gloriei... Ce să vă spun?... Mă doare în suflet, mă doare! (Plînge.) - ' Leon (cu căldură): Nobil suflet!... Ah!... cînd v-ar putea auzi fratele meu. Ştefan, s-ar bate de-o sută de ori mai cu entuziasm. Adelina: Fratele d-tale e un tînăr cu inimă... o natură 5 nobilă şi generoasă... îl stim... îl admir... şi te rog să-i scrii din parte-mi că-1 urmez pretutindene cu gîndul, ca pe un frate... Nicu (în parte): Ce foc!... Hîm! Adelina: însă... văd că entuziasmul mă duce prea 10 departe şi c-am uitat adevăratul motiv a vizitei mele. Safir (în parte): Adevăratul motiv sînt eu... să vedeţi însă că n-are s-o spuie. Adelina: Domnilor, în urma luptelor grozave din 15 Franţia, ştiţi că numărul bolnavilor şi a răniţilor este considerabil. Ajutoare de bani şi provizii se organizează în toate părţile lumii civilizate; trebuie să urmăm si noi acest esemplu de umanitate. 20 Leon: Sîntem gata, doamna me... Luaţi d-voastră initiativa. Adelina: Am luat-o, şi iaca pentru ce am început a vizita pe toţi propietarii carii îmi sînt vecini... Am deschis o subscriere şi o loterie în ajutorul 25 sărăcimei din Franţia ş-am venit acum aici ca să întind o mînă cerşitoare pentru acei carii sufer fără să fi meritat suferinţele lor. (întinde mina.) Leon : Aş dori să depiin o comoară întreagă într-aceastâ mînă nobilă; dar în lipsă de comoară pertniteţi-mi, 30 doamna me, a depune acest inel de briliant ce-1 am de la mama me... E tot ce am mai preţios. Adelina: Mulţămesc în numele nenorociţilor... Vom pune inelul la loterie... (întinde mîna lui Safir.) D-le Safir, e rîndul d-tale. 35 Safir: Eu, graţioasă doamnă, dacă mi-ar fi permis, aş depune bucuros inima me simţitoare în această mînuşiţă, în acest crin cu cinci degete. Adelina: Voieşti să-ţi pun inima la loterie? Safir: Cum nu, dac-aş fi sigur c-aţi cîştiga-o d-voas-40 tră?... însă fiindcă nu mă pot despărţi de ea. 269 binevoiţi a primi o ofrandă mai prozaică... (Pune punga lui în mîna Adelinei.) Adelina: Bravo!... erou şi generos!... ai toate calităţile, domnule. Safir (în parte): Cum mă cunoaşte de bine! Adelina: Acum, verişorule, ai aflat adevăratul motiv pentru care m-ai întovărăşit aici... spune, tot ştii să citeşti în inimile femeilor? Nicu: Citesc în ochii matale, verişoară, că nu te înduri să rîzi de mine... Adelina: Acum ai cetit adevărul... Meriţi să-ţi dau 20 de ani. Nicu: Şi eu dau cu mulţămire pentru loterie calul meu favorit. Adelina: Adevărat prezent de gentilom. scena viii Cei denainte; GHIŢĂ (viind din stînga) Ghiţă: Cucoana-i gata şi vă pofteşte în apartamentul d-sale. Adelina: Să mergem îndată. Leon: Veniţi s-o mîngîieţi, căci vă iubeşte ca pe fiica ei. Adelina (cătră Safir şi Nicu): La revedere, d-lor. (Iese prin stînga cu Leon.) Safir (cu sentiment): La revedere... aici... şi pe ceea lume... (Rămîne în est ar dinaintea uşii din stînga.) (Ghiţă iese prin fund.) SCENA IX SAFIR, NICU; pe urmă, GHIŢĂ Nicu '(privind la Safir, în parte) : Ce personagiu ridicul! SAFIR (declamînd ) „S-a dus!... a dispărut ca raza răsfăţată., Şi lumea-n lipsa sa, îmi pare-acum bălţată! Nicu (în parte) : îmi irită nervele cu strîmbăturile lui. SAFIR O! dulce îngeraş! te-ai dus, te-ai dus, te-ai dus Şi eu rămîn pe jos, cînd tu eşti sus, sus, sus! Nicu (în parte): îmi vine să-l muşc. SAFIR (privind împrejurul lui) Acum orice privesc e pogan, trist, urît, Amar, fatal!... NICU ■ Destul că, zău, mă strîngî de gît." Safir: Te strîng de gît, eu? ce voieşti să spui? Nicu: Voiesc să spun că tonul cu care vorbeşti veri-şoarei mele îmi displace, domnule... Safir: Tonul?... Ce ton? Nicu: Tonul acest sentimental şi... ridicul cu care-ţi permiţi a-i adresa declaraţii de amor... ca un năuc. Safir: Năuc eu?... Ia ascultă, Niculeţ... dacă n-ai fi de ieri de-alaltaieri, m-aş simţi ofensat; dar fiind, precum am zis, de ieri de-alaltaieri', mă mărginesc a-ţi zice că eşti... un obraznic. Nicu (furios): Obraz... Safir: nic, Niculeţ, nic. Nicu (aleargă de scoate două florete din panoplie): Obraznic! Safir: Ce face?... strică panoplia? Nicu (viind în faţa lui Safir): Domnule, ştii să mînu-ieşti floreta? Safir: Pentru ce astă-ntrebare? Nicu: Pentru că voiesc să-ţi dau o lecţie de politeţă. Safir: Mie? (în parte,) Curios băiet! Nicu: Nu răspunzi? (Dînd o flcretă lui Safir.) Ţine. Safir: Dar ce voieşti să faci? Nicu: Voiesc să-ţi probez că un obraznic ca mine poate să puie în frigare un bîtlan ca d-ta... Apără-te... 5 (Se pune în poziţie de scrimă.) Safir: Bîtlan!... Aşteaptă, coşcodane, să-ţi arăt eu. (Apucă o floretă ş-o esaminează; în parte.) Floretele au bumbi?... Minunat! Nicu: Eşti gata? 10 Safir: Gata să te pun în rîndul nenorociţilor carii au avut curagiul a să măsura cu mine. (Se bat cu floretele.) Nicu: Palavre. Safir: Am ucis 10 duelişti păn-acum; ia sama! 15 Nicu: Palavre... Na, na, na! (Atinge pe Safir.) Safir: încet, încet, dă-mi timp să mă apăr, omule. Nicu: Apără-te, dacă poţi... Na... Safir: Mă gîdili... mă gîdili, îţi zic... şi eu cînd mă gîdil încep a rîde... ha, ha, ha, ha! 20 Nicu (urmărind pe Safir care se retrage înapoi)-. Eşti nervos, se vecie. Safir: Foarte nervos... Iar? ha, ha, ha, ha! (Ajunge lîngă canape şi cade obosit.) Nicu (oprindu-se spăriet): Te-am ucis? 25 Safir: Ba... decît îmi vine să mor de rîs; ha, ha, ha! (Rîde zvîrcolindu-se pe canape.) Nicu: Iaca poznă!... Are să plesnească ferea-ntr-însul. (Trage clopoţelul.) Ghiţă (alergînd din fund)-. Poroncă... Ce este? 30 Nicu: L-a apucat isterismul pe d-nul Safir. Trimite la un medic. Ghiţă: Nu-i nevoie, îl vindec eu. Nicu: Cum? Ghiţă: îi videa. (Se apropie de Safir pe din dosul cana- 35 pelei.) Domnule Safir, o adus giupîneasa chifle proaspete. Safir (încetînd de rîs): Unde-s? Ghiţă: în camară. (Lui Nicu.) I-o trecut. Safir (sculîndu-se): Adă-le aici... De mult ce-am rîs, mi-a venit poftă de mîncare. Ghi iă: îndată. (Iese prin juni.) SCENA x 5 SAFIR, NICU, LEON Leon: Domnule Nicu, vara d-tale doreşte să plece şi vă roagă să purtaţi de grijă pentru cai. Nicu: Prea bine; merg să esaminez daca-s înşeuaţi bine. I.a revedere, d-le Safir; cînd vei avea gust 10 să mai rîzi, voi fi gata să-ţi mai dau o lecţie de scrimă. (Iese.) Safir (în parte)-. Du-te val-vîrtej, păn’ la Măru-roş. Leon: Dar ce s-a-ntîmplat aici?... Văd floretele scoase din panoplie. 15 Safir: Nimic... am dat o lecţie de scrimă lui Nicu şi l-am umplut de spăriet pe bietul băiet. Leon: De-aceea rîdeai cu hohot mai dinioare? Safir: Cum să nu rid?... , Avea o figură aşa de comică!... Dar parc-ai spus că doamna Adelina 20 voieşte să plece? Leon: îşi ia acum adio de la mama me. Safir: Ştii una, Leon?... îmi vine s-o întovărăşesc pănă la marginea moşiei... Cum socoţi?... Aş putea profita de fuga cailor, ca să-i declar din 25 fugă amorul... Leon : Minunată idee ! Safir: Sublimă... Mă duc să-mi pun pinteni... Leon: Du-te şi-i lua calul meu care-i înşeuat gata... Numai caută să nu te trîntească. 30 Safir: Pe mine? Eu sînt în stare să-ncalec pe zmei, pe balauri. Leon: Dacă-i aşa, fugi degrabă. Safir: Mă duc ca vîntul şi mă-ntorc ca gîndul. (Iese.) Leon (singur): Uf!... credeam că nu s-a mai duce 35 nebunul, ş-aş dori foarte mult să mă găsesc cîteva momente singur cu d-na Adelina... pentru ca să-i vorbesc de frate-meu. 273 SCENA XI LEON, GHIŢĂ (întră tainic) Ghiţă (cu jumătate de voce): Cucoane... cucoane... Leon: Ce-i? 5 Ghiţă (căntînd împreg-mr): Nu ne-aude nimene? Leon: Da ce este? Ghiţă: Fratele d-voastră, d-nul Ştefan, o sosit. Leon: Ştefan! Unde-i? Ghiţă: în capătul parcului... (Arătând pe Jereasiă.) 10 Colo, în casa grădinariului... Leon : L-ai văzut tu cu ochii ? Ghiţă: Ba-ncă i-am şi vorbit... Iaca un răvăşel pentru d-voastră. (Iese prin fund.) Leon: Adă. (Deschide ravaşul şi citeşte.) „Iubite 15 Leon, închiindu-se armistiţiul, am părăsit Franţia; acumsînt aproape de voi... Pregăteşte pe mama... ş-atunci cînd vei crede că pot să m-arăt, dă-mi un semn cu batista pe fereastă." (Foarte agitat.) Ştefan aici?... Alerg să-l strîng în braţe. (Voieşte -20 să iasă.) SCENA XII LEON, A DE LI NA Adei.ina (întrind, vorbeşte în cantonadă): Fiţi încredinţată, doamna me, că voi reveni în curînd să 25 vă văd. Leon (oprindu-se, în parte): Doamna Dorian!... Nu-i timp de perdut. (Se apropie.) Doamna me, vă duceţi aşa degrabă? Adelina: Dar; sînt silită să plec pentru ca să vizitez 30 şi alţi proprietari... Aş fi foarte mulţămită dac-aş obţine şi pe aiurea un rezultat atît de bun... ca aici... Mama d-tale mi-a dat, pentru bieţii răniţi, cinci ocă de scamă, făcută cu mînile d-sale. E un prezent foarte preţios. 35 Leon : Cîte binecuvîntări aveţi să vă atrageţi din partea celor nenorociţi! 274 Adelina: Tot ce doresc, este s-aduc o alinare cît de mică suferinţelor. Leon : Cine ştie dacă o parte din binefacerile d-voastră nu se vor revărsa chiar ş-asupra fratelui meu? Adelina (iute): E rănit? I.eon : Sper că nu; însă am cetit în jurnalul de astăzi fapta eroică a unui tînăr român... care a primit o lovitură de glonţ la braţul stîng, şi mă tem să nu fie Ştefan... Adelina (agitata): O faptă eroică?... Unde-i jurnalul ? Leon (aducînd jurnalul-de pe masă): Iată-1; cetiţi, înşivă. Adelina (cu mare uimire, citeşte): „Deodată un tînăr ieşi în fruntea franc-tiriorilor, strigînd: «Trăiască Franţia», şi se izbi ca un leu..." (Vorbit.) El a fi, Ştefan ! (în parte.) Rănit!... şi eu nu-s lîngă dînsul!... Leon: Doamna me...' vă văd pătrunsă de milă... Uimirea d-voastră mă încuragează a vă spune din partea fratelui meu... scena xiii ADELINA, LEON, SAI-TH Safir: Iată-mă împintenat şi încravaşat!... Leon (în parte): Lua-l-ar naiba, strechiet! Safir: Doamna me, îmi permiteţi să vă întovărăşesc pănă la capătul moşiei, şi mai departe!... Drumurile nu sînt sigure, de cînd cu poliţiile rurale... Adelina: Bucuros, domnule Safir... un poteraş ca d-ta... I.eon (încet, Adelinei) : Depărtaţi-1, vă rog... am ceva să vă spun foarte important. Safir: Doamna me... fie poteraş sau cavaler servent, toată ambiţia mea este ca să vă apăr în contra oricărui pericul, cu preţul vieţii mele... Pentru cel mai mic favor, pentru un gaj neînsemnat, sînt în stare să devin un Alexandru Macedon. Adelina (zîmbvnd): Pentru un simplu gaj ? Safir: Pentru... Adelina: Ş-ai face tot ca să-l meriţi? Safir: Ah! doamnă!... tot! 5 Adelina (apropiindu-se de fereastă)'. Dacă-i aşa, priveşte batista asta. (0 agită.) Leon (în parte)'. Agită batista la fereastă? Frate-meu va crede că-i semnalul pentru ca să vie... Adelina: Vezi batista asta, d-le Safir? io Safir: O văd. Adelina: Voieşti să fie a d-tale? Safir : Ah! doamnă! Adelina (aruncînd batista pe fereastă): Mergi dar de-o scoate din -labele ursului. 15 Safir (se răpede ia fereastă)'. Mă duc! (Se opreşte.) Ursul a prins-o în labe!_________________Diha,_ Martine... Leon: Pe dînsul, Safire... sai în spinarea lui. Safir: Aş sări, de n-a.r fi cam sus... Alerg însă ca să mă ieu la luptă dreaptă cu Martin. (Iese, alergînd, 20 prin fund.) SCENA XIV ADELINA, LEON Adelina: Nenorocitul! l-a rupe ursul în bucăţi!... Leon: N-aveţi grijă, doamna me. Safir e om prudent. 25 (Arătînd pe fereastă.) Priviţi... a luat o prăjină şi caută să scoată batista făr’ a să apropia de urs. Adelina: Bine zici... ha, ha, ha, ha! (Se aude sub fereastă vocea lui Safir strigînd: „Diha, Martine!" ) 30 Leon (depărtîndu-se de fereastă): Doamna me... vă rog să m-ascultaţi cu bunătate... Am o misie delicată de împlinit cătră d-voastră, din partea. .. Adelina: Din partea}... - 35 Leon : Din partea fratelui meu... Mă iertaţi de îndrăzneala ce ieu... însă am sacra datorie a vă comunica 276 cele din urmă cuvinte ale unui om care poate în momentul acesta... Adelina: Te ascult, domnule Leon. Leon : Păn’ a nu pleca în Franţia, Ştefan mi-a mărtu-5 risit că vă iubeşte... fără nici o sperare de a fi vrodată iubit de d-voastră... El mi-a scris din cîmpul luptei că ar fi fericit să moară combătînd, dacă prin sacrificiul vieţii sale ar atrage compătimirea d-voastră. io Adeiina (cu o nobilă francheţă): Domnul meu, eşti un om de onor, si dinaintea d-tale nu voiesc ' i s-ascund admirarea ce mi-a inspirat purtarea fratelui d-tale... Părăsindu-si tara, fratele, mama, > > * * f pentru ca să meargă a lua parte la apărarea unui 15 popor nenorocit, fratele d-tale a probat că posede o inimă nobilă şi demnă de a fi apreţuită... Deie Dumnezeu ca sa se-ntoarcă din cîmpul luptei, înfăţişeze-se în ochii mei cu prestigiul ce a dobîn-dit, ş-atunci i-oi- întinde cu mîndrie această 20 mînă... s c K N A XV ADELINA, LEON, ŞTEFAN Ştefan (cu braţul sting în eşarpă, se arată în fund): Leon! 25 Leon: Ştefan! (Se aruncă în braţele iui Ştefan..) Adelina (în parte): El! Ştefan: Mama me... Ce face mama me? Leon: Te-aşteaptă... Ce văd?... eşti rănit ?... la braţul stîng?... Tu ai fost eroul?... bravo, Şte- 30 fane ! (îi mai îmbrăţişară.) Ştefan (zărind pe Adelina): D-na Dorian !... aici!... Adelina: Eu, domnul meu... Iaca mîna me... sînt fericită de a o întinde unui om cu suflet măreţ. (Ştefan ia mîna Adelinei în tăcere.) 35 Leon (între amîndoi): Ştefane, vezi tu mînuşiţa asta albă şi delicată ?... Este mîna unei nobile cerşi- W. toare în ajutorul răniţilor din Franţia... Tu eşti din numărul lor, ţi-ai vărsat sîngele pentru sora Patriei noastre... (Cătră Adelina.) Daţi-i voie, doamna me, s-o păstreze ca o dulce şi nepreţuită 5 recompensă. Adelina: Fie!... din toată inima. Ştefan (transportat de bucurie) : A !... (Sărută mîna.) Lf.on : Acum, vin' la mama me... scena xvi 10 ADELINA, LEON, ŞTEFAN, NICU, GHIŢĂ Nicu (întrînd): Caii sînt gata, verişoară... Ce văd? d-nul Ştefan!... sînt foarte fericit, domnul meu, de a te revedea... Cea mai vie dorinţă a me este de a deveni amicul d-tale. 15 (Se aude vocea lui Safir sub fereastă strigînd : „Diha,Mar- tine!... lasă batista... Diha!...'') Toţi: Ce este? Nicu (căutînd pe fereastă)'. D-nul Balaur se hîrjo-neşte cu ursul... Iată-1 că vine călare pe prăjină. 20 S C E N A XVII Cei denainte; SAFIR (intră cu un aer triumfal şi aduce o bucată de batistă în virful unei prăjini) Safir: Iaca batista!... Iaca trofeul victoriei, doamna me!... M-am luptat voiniceşte cu Martin; dar, 25 în fine, l-am învins! Adelina: Bravo, domnule Safir! Safir (oferindu-i batista): Acest bravo din partea d-voastră e o scumpă recompensă pentru mine... nu zic ba... însă cred că merit ceva mai mult. 30 Nicu: Mai mult? Safir: Permiteţi-mi, doamna me. să păstrez această batistă ca un gaj, precum odinioară cavalerii... 278 Adelina: Gajul e cam rupt, domnul meu. Nicu: Şi pentru un erou cu gutunar ca d-ta, nu-i destul de mare. Safir : Nu-nţeleg... 5 Leon; Oricum, doamna me, daţi-i acest trofeu glorios ca un prezent de nuntă. Safiij (încîntat): De nuntă ?... de nunta me ? Leon : Ba de nunta d-nei Adelina cu fratele meu Ştefan. Safir (ţîfnos): A\ (Lui Ştefan.) Ştefane... nu te io zărisem... dar te felicit... Uf ! m-a obosit ursul... (în parte.) O ! femei!... îngeri căptuşiţi cu drăcu-şori! (Cade pe canape şi deodată sc scoală.) Ghiţă... Ghiţă... Ghiţă: Aud? 15 Safik: Adă-mi un pahar cu lapte. Ghiţă: Lapte de Cotnar? Safir: Da. Nicu: Voieşti să bei în sănătatea verişoarei şi a d-lui Ştefan? 20 Safir: Tocmai. Adelina: Mulţămesc, domnul meu... Eşti un adevărat Safir. Safir: O ştiu. (Cu melancolie, privind la Adelina.) Dar ce folos !... 25 (Adelina dă braţul lui Nicu şi se îndreaptă spre uşa din fund. Lecn şi Ştefan se duc să între în stînga. Ghiţă aduce un pahar cu vin lui Safir, care-l deşeartă şi cade trist pe canape.) (Cortina cade.) BOIERI ŞI CIOCOI PERSOANE Ani Hatmanul ŞTEFAN STÎLPEANU .....................60 Vornicul IORGU HÎRZOBEANU .....................50 5 Postelnicul EVGHENIDIS .........................50 Polcovnicul VITEAZOVICI, locoţiitor de general a miliţiei ...........................50 Aga NEAMUŞ ....................................45 Banul VULPE ................................... 50 10 ARBORE, răzeş ..................................50 Sulgerul TRUFANDACHI ..........................40 Pitarul SLUGĂRICĂ .............................40 LIPICESCU, om de casa lui Hîrzobeanu ..........30 ELENA, fiia lui Hîrzobeanu .................... 18 15 Princesa LUŢA .................................. 50 Postelniceasa EVGHENIDIS ......................35 Cucoana TARSIŢA, soţia lui Neamuş..............30 RADU, orfan ...................................25 UN STOLNIC 20 UN PAŞĂ TURC INVITAŢI LA BAL, POPOR, LĂUTARI, MUZICA MILITARĂ ŞI DOI LACHEI STÎLPEANU, poartă haine europene de formă serioasă: surtuc negru... etc, 25 HÎRZOBEANU, poartă surtuc, giletcă şi pantalon de coloare surtuc negru... etc, OBEANU, poartă sur deschisă. 282 EYGHENIDIS, poartă frac şi cravată albă; turnură de diplomat. YITEAZOVICI, poartă uniformă de pe timpul lui Sturza-Vodă; epolete late. NEAMUŞ, poartă costum elegant, cam pretenţios. VULPE, poartă haine orientale: antereu, giubea, şal, ilic şi metanii. ARBORE, poartă dulamă, ilic de postav, chingă şi căciulă. SLUGĂRICĂ, poartă haine europene cam sărăcuţe. TRUFANDACHI, pcartă antereu cu flori şi fes. LIPICESCU, poartă haine ciocoieşti, însă nu livrea. RADU, poartă costum elegant, de bonton şi măsurat. TARSIŢA, poartă toaletă încărcată, fără a fi caricatură. DAMELE, port costume elegante. BOIERI ŞI CIOCOI COMEDIE ÎN 5 ACTE Scenele se petrec în Iaşi, între anii 1840 —1846, în casa vornicului Iorgu Hîrzobeanu. 5 ACTUL I Teatrul reprezintă' un salon mare, mobilat luxos; cl are trei uşi mari, în'fiind, o uşă în dreapta şi alta în stînga, pe planul întii, ş-o ferea stă în dreapta, pe planul al doilea; între uşile din fund se vede un portret mare a sultanului; pe planul ÎO întîi, la stînga, sînt aşezate în rînd: o canape, două foto- liuri şi cîteva scaune; sub fereastă este o masă cu tot ce trebuie pentru scris, şi pe păretele din stînga se vede portretul soţiei lui Hîrzobeanu. SCENA I 15 LIPICESCU, DOI LACHEI Lipicescu: Hai, iute, mergiţi de gătiţi tablalele cu dulceţi şi ciubucile de iasomie, c-au să-nceapă acuş a vini boierii la vizită de Anul nou, şi cum a sosi Barbu Lăutariul cu taraful lui, să-l puneţi 20 să cînte în capătul scării. Hai!... 285 (Lacheii ies prin jună.) Iată-ne cu Anul nou în casă!... Oare ce prezent mi-a face stăpînul meu, cuconul Iorgu Hîrzobeanu?. .. Un coşcoge vornic, un boier de starea-5 ntîi, trebuie să-mi deie cel puţin o pâreche de straie şi vro zace galbini, ca la o slugă credincioasă ce-i sînt. de-atîţia ani... (Pe gînduri.) Slugă, eu !... Slugă, eu, care mă sîmt în stare să-mi calc pe inimă chiar, pentru ca să-mi fac o treaptă de 10 înălţare!... Ce n-aş da, ce n-aş... ca să prind vrun rang, să mă boiresc ca cei mulţi de sama me!... de pilda: Slugărică, agiuns pitar acum doi ani, de unde era brutar!... Pe dînsul l-au slujit norocul, au ieşit la oainini... şi eu tot 15 nimic păn-acum, tot de casa boieriului, tot ciocoi!... în adevăr, m-am înălţat ceva în vreme de zăce ani, însă tot pe-aceeaşi scară; din liopcio-fleandurâ, ciocoi de coada trăsurii, am agiuns hop-ciocoi, vătav de ogradă, şi, din hop-ciocoi, 20 para-ciocoi, stolnic de curte... dar, cătînd bine, tot ciocoi!... Hei! cînd mi-ar agiuta Dumnezău să-nhaţ un post ş-un cin, Crişul eu!... bine mi-aş giuca eu calul, bine mi-aş face mendrile!... în cîţiva ani m-aş înstări, cu bani m-aş tot acăţa de 25 poalele boierilor, păn’ ce m-aş încuiba frumos în arhontologkie, şi-n sfîrşit m-aş însura, pentru ca să întru în neamuri... în neamuri! (Ottea~ă şi stă adîncit în gînduri.) SCENA II 30 LIPICESCU, ARBORE Arbor?: (întrînd'prin fund): Acasă-i boieriul? Lipicescu (în sine): Măcar un comisar de cvartal deocamdată!... Arbore (maiiarc): Boieriul acasă-i?... 35* Lipicescu (tresărind): Da ce vrei cu boieriul, bade... Cum te cheamă? 286 Arbore: Arbure răzăşul... Mă cunoaşte bine cuconul Iorgu... Sîntem vecini de moşie. Lipicescu: Te ştiu. Arbore: Dacă mă ştii, ce mă mai întrebi de nume?... Ai prins orbul găinilor? Lipicescu (obraznic): Ei!... ş-apoi?... Arbore: Cum apoi?... Apoi te mai întreb o dată, acasă-i boier iul? Lipicescu: Acasă; ce pofteşti? Arbore: Poftesc să-l văd şi să-l urez ele Anul nou. (în parte.) Măi!... că ţanţoş ciocoi! Lipicescu (în parte)'. Cum se cunoaşte mojicul! (Tare.) Aşteaptă afară... Boieriul nu-i gata încă. Arbore: Afară, eu?... Ian ascultă, ni ăi, linge-tal-ger... Lipicescu: Ce-ai spus? Arbore : Afară-i locul celor ce sînt şi vreu să fie ciocoi ca tine... Ieşi!... (Se pune pe un scaun.) Lipicescu: Măi!... Bre!... (în parte.) Hei!... Căci nu sînt boieri!... scena iii LIPICESCU, ARBORE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ Trufandachi (întră prin fund, gudurîndu-sc şi zîm-hind): Cu plecaţune, file Lipiţesco. Slugârică (imitînd pe Trufandachi): Plecăciune... Lipicescu (măgulit): Sluga, Iar Trufandachi; mă- nchin, cucoane Slugărică... Doriţi să sărutaţi mîna boieriului? Trufandachi: Neski, se saruto la dimiaii, ca un supuso ţe sinto. Slugăkică: Supus şi credincios. Lipicescu: Prea bine, prea bine... Cum s-a găti boieriul... Iaca !... mi se pare că s-au şi gătit... (Se aude în stînga bataie în palme.) Trufandachi: Ma rogo, fraţica, spune la pan evghe-nestato, che a venito sulziaris Trufandachi la hereiismos. Slugărică: împreună cu pitariul Slugărică. Lipicescu: Bucuros; îmi place sfi-ndatoresc oameni cumsecade. Arbore (înparte): Care vra să zică, eu nu-s... (Tare.) N-auzi, logofete?... Boieriul bate-n palme; a-leargă iute, ca să nu mănînci o papară de Anul nou. Lipicescu: N-auzi, bade Arbure?... ie sama, c-aici nu te afli la Arbureni. (Iese.) Arbore: Cred şi eu, ciocorofleandură... Acolo-i baştină de răzăşi, ş-aici e roi de ciocoi. Trufandachi (atins): Pentru mine, ma rogo, Ieziţi aste vorbele ?... Arbore: Ba nu... pentru tustrii. Trufandachi (încet, cătră Slugărică): Un mozico. Slugărică (încet): Un ţopîrlan. Arbore (în parte): Dacă linguşesc pe slugă, ce dracul or mai face stăpînului?... SCENA iv ARBORE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ, HÎRZOBEANU, LIPICESCU Lipicescu (deschizînd uşile din stînga): Vine boieriul!... (Iese prin fund.) Trufandachi (făcînd temenate, se apropie smerit de Hîrzobeanu şi-i sărută poala hainei): La mulţi ani, eklambroiale!... Se deie Pronia se ve videmo logofetos mare ke megas postelnicos !... Slugărică fse apropie de Hîrzobeanu, strîngîndii-şi haina la pept, şi-i sărută ceealaltă poală, foarte umilit): Amin! s-agiungeţi mare şi tare, ca s-agiutaţi pe nevoieşi şi să vă-nmulţiţi slugile ca năsîpul mării. Hîrzobeanu (cu aer de protecţie): Vă mulţămesc, vă mulţămesc... Ei! moş Arbure, ce faci acolo în ungher ca un cuc}... Arbore: Aştept, cucoane Iorgule, să-mi cînte cucul în dreapta, ca să-mi vie şi mie rîndul a te ura de Anul nou, după obiceiul strămoşesc. (Se apropie şi presară pe Hîrzobeanu cu orez.) La mulţi ani cu fericire!... Belşug şi sănătate!... Să-ţi fie vara vară, iama iarnă, casa casă şi masa masă. Hîrzobeanu (rîzînd): Bine, bine; destul, moş Arbure, destul. Trufandachi: Ma destulo, bre, destulo a ziso arhon-tas, vrei se faţi pilaf la dimialui? Arbore: Nu zbera, grecule! Trufandachi: Sopa, bre. Arbore (în parte)'. Ce te-aş măsura eu cu sopa, ca-n vremea ienicerilor!... Hîrzobeanu (se pune pe canape şi bate în palme): Nastasachi! (Lipicescu se arată la uşa din fund.) Lipicescu : Poroncă! Hîrzobeanu: Adă-mi un ciubuc. Lipicescu: îndată, stăpîne. (Dispare.) Trufandachi: Evghenestate, tot aveţi capnos de ţel vestito de al sultanului?... Hîrzobeanu: Am, dar, kir Trufandachi. Trufandachi (închinîndu-se): Să-l metahirisiţi sana-toso. (Cătră Slugărică.) Ca maria-sa nu are nime iabieti ke ighemonikon. SCENA V Cei denainte, VULPE, LIPICESCU Lipicescu (întră prin fund, suflînd într-un ciubuc lung şi anunţă): Banul Sandu Vulpe! (Apoi prezintă ciubucul lui Hîrzobeanu cu talim turc.) Arbore (în parte): Ha! Vulpea răzăşilor! Creştin cu crucea-n sîn şi cu dracul de-a spinare. Vulpe (îmbrăcat în haine orientale, antereu, giubea, şal, Jes, ţine şlicul într-o mîna şi merge de sărută mîna lui Hîrzobeanu): Să trăiţi, precum doriţi; cucoane, şi să vă fie Sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde. Hîrzobeanu: Şi dumnitale asemine, arhon bane... Lasă, lasă... (Se face că-şi trage mîna.) 5 Vulpe: Da, mă rog, cucoane, nu mă obijduiţi. (în lupta lor de politeţă, Vulpe scapă şlicul peste ciubuc, Hîrzobeanu scapă ciubucul jos, Trufandachi aleargă de-l culege şi-l dă lui Lipicescu, care iese.) Trufandachi: Nato! s-a facuto primezdia! To pro-10 kopsatnen! Vulpe (ruşinat): Mă iertaţi, cucoane... Hîrzobeanu: Nu-i nimica, nu-i nimica... Poftim, arhon bane. (îi arată un scaun.) Vulpe: Sărut mînile. (Se retrage.) 15 Arbore (cătră Vulpe): Ai păţit-o... cum s-ar prinde. Vulpe (ştergîndu-se pe frunte): Oboroaca asta de şlic m-au dat de ruşine. > Arbore: Pune de-acum să clocească găinile într-însul. Lipicescu (anunlînd): Aga Neamuş!... 20 Arbore (în parte): Ha!... ha!... Aista nu-i nici copou, nici ogar... sărută peptul celor mari, neîndrăznind a-ţi întinde botul pan’ la gură... îi zic vărul obştesc. » SCENA vi 25 Cei denainte, NEAMUŞ Neajviuş (în frac, cu decoraţie rusă, întră ţanţoş, pur-tînd capul ridicat; însă, cum dă cu ochii de Hîrzobeanu, începe a~l pleca, zîmbind. El se apropie de stăpînul casei şi-l sărută pe pept): Vere... 30 Cucoane Iorgule, daţi-mi voie. Hîrzobeanu (sărutînd pe Neamuş în frunte): Sluga, arhon agă... Ce mai face cucoana Tarsiţa, soţia dumnitale ?... Neamuş: Sărută mînile. Au fost cam zaifă... Se vede 35 c-au răcit pe drum, cînd s-au întors de 3a ţară, mai alaltaieri. 290 Hîrzobeanu: Adevărat că i s-au troienit sania, cale de trii poşti, tocmai la Teiuş?... Neamuş: Adevărat!.. .ba-ncă s-au şi răsturnat în omăt. Hîrzobeanu: Ce spui, frate?... şi cum au scăpat de-acolo ?... Neamuş: Noroc c-au trecut un călător care-au cules-o şi mi-au adus-o-n sania lui. Hîrzobeanu: Cine?... Neamuş: Un tînăr ce se-ntorcea din străinătate. Hîrzobeanu: Cum îl cheamă?... Neamuş: Zău, nu ştiu bine... Am întrebat pe Tarsiţa... dar l-am uitat... Hîrzobeanu: Ş-au venit amîndoi... singuri... toată noaptea? Neamuş: Ce era să facă?... decît s-o mănînce lupii... (Se retrage lîngă Vulpe.) Hîrzobeanu: Că, zău, bună parte-ar fi avut!... O Afrodită!... Trufandachi (zîmbind şi făcînd cu ochiţii lui Hîrzobeanu): Neski, neski... Un garofalo... Vulpe (cătră Neamuş): La mulţi ani, vere Alecule, cum s-ar prinde. Neamuş (mîndru): Să trăieşti, arhon bane. (în parte.) Prea mă văruieşte banul! Arbore (în parte, imitînd pe Neamuş): Să trăieşti, arhon bane... Bine zice vorba ceea: Mare cu cei mici şi mic cu cei mari. Lipicescu (anunţînd): Marele hatman Ştefan Stîlpeanu. Hîrzobeanu (sculîndu-se iute): Lipicescule, dulceţi şi cafele. (Merge înaintea lui Stîlpeanu.) SCENA vii Cei denainte, STÎLPEANU, RADU Hîrzobeanu: Bine-ai venit, vere Ştefane!... nu m-aşteptam la o mulţămire ca asta. (Stîlpeanu şi Hîrzcbeanu se îmbrăţişază împreună.) Stîlpeanu: Am sosit chiar asară de la Trotuşeni, împreună cu Radu. (Radu se închină la Hîrzobeanu.) Hîrzobeanu: Radu? Stîlpeanu: Dar... Radu; l-ai uitat? Hîrzobeanu: Ha!... copilul cel găsit în grădină? 5 Stîlpeanu: Şi crescut în casa mea cu fiică-ta, cu Ilenuţa. Hîrzobeanu: Ha!... îmi aduc aminte... Da unde-ai fost păn-acu, Radule ?... or fi vro opt ani de cînd nu te-am mai văzut. 10 Radu: Am fost la Paris. Hîrzobeanu: Şi ce-ai spudaksit acolo? Radu: Am studiat legile. Hîrzobeanu: Vrei să te faci vechil? Radu: Avocat, judecător, jurnalist... tot ce poate fi 15 de folos tării mele. i Hîrzobeanu: Aşa?... (Cătră Stîlpeanu.) Poftim, vere Ştefane. (Se pun împreună pe canape. Radu ocupă un fotoliu în stînga.) Neamuş (încet, cătră Vulpe)-. Văzut-ai aşa obrăznicie! 20 Radu n-au sărutat mîna vărului Iorgu. Trufandachi: Lipsa de sevas. Vulpe: Ş-aista-i bonjurist. Arbore (în parte): îmi place mie băietul. Stîlpeanu: Ce mai face Ilenuţa? 25 Hîrzobeanu: Sănătoasă, pitrece cu claviriul. Stîlpeanu: A fi crescut mare, drăguţa. Hîrzobeanu: Crescut, de n-o mai cunoşti. Neamuş (voind a să amesteca în vorbă): Ba chiar şi bună de măritat, nepoţica. 30 Stîlpeanu: Nepoţica!... Aşa găsăşti dumneta? Neamuş (îngăimat): Adică... mi separe... poate mă greşăsc... credeam că la 18 ani... Arbore (în parte): O încurcă agaua. Stîlpeanu: Iaca şi moş Arbure, talpa răzăşilor! Ce 35 caţi aici, ursule? Arbore: Cat dreptate, cucoane Ştefane, şi n-o găsăsc. Stîlpeanu: Iar ai vrun proces? Arbore: Am o gîlceavă c-o vulpe şîrată pentr-un petic de pămînt. 292 Vulpe: In pilda mea o spui asta., răzăşule?... cum s-ar prinde? Arbore: Se prinde chiar de minune. (Toţi rîd.) 5 (Stîlpeanu şi Hirzcbeanu stau pe canape; la dreapta lor se află Neamuş pe un fotoliu; apoi Vulpe şi Trufandachi stau pe scaune şi se sccl de cîte cri vorbesc boierii cei mari. Arbore şi Slugărică stau în picioare. Dci lachei în livre aduc tăblale cu dulceţi şi merg de le prezintă întîi la Stîlpeanu, pe urmă 10 la Neamuş şi Vulpe. Dci arnăuţi aduc cafele in felegene cu zar furi. Arbore şi Slugărică nu ieu dulceţi ; iar Trufandachi urmăreşte pe lacheu pănă la uşă, şi acclo bea un pahar cu apă.) Hîrzobeanu (cătră lachei, arătînd pe Vulpe, Trufandachi şi Slugărică)'. Daţi dulceţi şi cafele la 15 dumnealor... daţi şi la dumnealui, colo... Pof- tim, boieri, şi să vă fie de bine. Vulpe: Sărut mînile. Trufandachi: Saruto zenunchii. Slugărică: Sărut tălpile. 20 Arbore (în parte): Ştiu că au buze de dîrvală. Stîlpeanu: Ce mai nou pe-aici pin Iaşi, vere Iorgule? Hîrzobeanu: Tot aceea şi iar aceea: intrigi, furături, dispărţănii, hatîruri, nedreptăţi... Neamuş: Aşa, aşa... bine zice vărul... cuconul 25 Iorgu... katahrisuri şi iar katahrisuri. Stîlpeanu: Eşti în vro slujbă, arhon agă? Neamuş: Ba m-au ferit Dumnezău... cu toate că; poate-aş meritarisi şi eu de-a fi pristavlisît, ca evghenist... 30 Stîlpeanu (întorcîndu-sc spre Hîrzobeanu): Ş-aşa ziceai, vere? Hîrzobeanu : Zic, vere, că ţara se găsăşte într-o epohă din cele mai îngrozitoare... Stîlpeadu: Cum, mă rog? 35 Hîrzobeanu: Adiaforisirea de Patrie au agiuns a fi o boală obştească, mai rea decît ciuma! Putregaiul îi la măduvă. Administraţia-i un codru plin de hoţi buiurdisiţi; ramul dicanicesc, o tarabă, unde se vinde sfînta dreptate cu dramul şi cu vurta. Posturile se precupeţăsc, se hareciluiesc în piaţă... cine dă mai mult... Rangurile se 40 293 cîntăresc cu bani. Ciocoii se mîndresc cu cinuri cumpărate şi ne-năduşă pe noi, adevăraţii evghe-nişti. Arbore (încet, cătră Vulpe, Trufandachi si Slugăriră): 5 Pil! Hîrzobeanu: Obşteasca obicinuita Adunare au agiuns o adevărată adunătură slugarnică, care încu-viinţază toate katahrisurile; ba-ncă-şi însuşăşte dreptul a face iama in iconomiile visteriei şi a 10 le dărui pe tot anul lui Vodă, sub cuvînt de recunoştinţă pentru fericirea de care s-ar fi bucurînd ţara... şi însă !... noi, boierii cei mari, noi, Stîlpenii, Hîrzobenii, protipmdiştii, sîntem lăsaţi la o parte ca nişte netrebnici şi osîndiţi 15 a priivi peirea Patriei, făr-a putea deschide gura. Stîlpeanu: Cine vă opreşte? Hîrzobeanu: Cine?... Teama de-a fi surguniţi pe la monăstiri!... 20 Arbore (în parte): Frica păzăşte bostănăria. Stîlpeanu: însă, pe cît am aflat, acea teamă nu v-au stînjînit a trimete memuare la Petersburg şi jalbe la Ţarigrad, cerînd amestecul străinilor în trebile ţării? 25 Radu (in parte): Ce infamie!... Hîrzobeanu: Am trimes... dar, şi vom mai trimete, pănă vom izbuti a face tronul vacant; căci numai străinii, protectorii noştri, epitropii noştri, sînt în putere a ne scăpa de răul ce ne bîntuie... 30 Mai bine să vie străinii... Stîlpeanu: Taci, nemernicule! Nu-ţi mînji sufletul cu astfel de cugete păcătoase... Cine cheamă ş-aduce amestec străin în ţară îi mai nelegiuit decît Iuda vînzătoriul, şi ca Iuda el merită 35 hula şi blăstămul omenirii. Radu (în parte): Bravo ! Arbore: Să trăieşti, cucoane Ştefane! Hîrzobeanu: Ştiu, vere, că dumneta ai fost totdeauna de altă părere şi că n-ai vrut niciodată 40 să te uneşti cu noi, deşi eşti din protipenda; însă dumneta trăieşti la moşie, unde eşti stăpîn cît un domn şi n-ai prilej, ca noi, işti din oraş, a te tulbura de călcările ce se fac zilnic în arhon-toioghie şi în drepturile noastre. Stîlpeanu: Aşa este!... N-am vrut să mai dau mîna cu voi, căci voi n-aveţi îndrăzneală a vă lupta făţiş şi peptiş cu puterile asupritoare, ci umblaţi cu pîri ascunse pe la consuli, cu intrigi fanario-ticeşti, cu mijloace dosălnice, cu jalbe pe la împărăţii, parcă împărăţiile n-au altă grijă decît să cate de păcatele voastre... Hei! vere, în vremea de mai-nainte boierii, adevăraţi stîlpi ai ţării, în loc de-a cere agiutoruri de peste hotar, mergeau de-a dreptul la Curtea domnească şi ziceau lui Vodă cu glas bărbătesc: „Măria-ta! ţara sufere, ţara geme, ţara-i sătulă de rău... stîrpeşte răul, ca să nu te stîrpească el pe măria-ta !" şi Domnul asculta de glasul boierilor pămînteni... Iar acom, voi sînguri v-aţi nimicit în ochii Domnului, v-aţi mîncat credinţa în ochii poporului, arătîndu-le că nu mai aveţi pept, nu mai aveţi glas, nu mai aveţi adevărată durere de ţară, ci numai o ticăloasă ambiţie, hrănită cînd de vîntul de peste Prut, cînd de cel de peste Dunăre... Iaca pentru ce nu dau mîna cu voi. Hîrzobeanu (sculîndu-sc supărat): Ambiţia, ambiţia!... dar!... Cu acest cuvînt ne scot ochii acei care nu vreu să-nţăleagă soiul nostru de patriotism... Ambiţia !... Ei, fie ! Avem ambiţie a nu ne coborî de pe treapta pe care ne găsim înălţaţi; din contra, vre a ne înălţa şi mai sus. Stîlpeanu: Vrei să zici, a vă acăţa? Hîrzobeanu : Avem ambiţie a săpa ş-a disrădăcina pălămida din pămîntul nostru, ş-o săpăm într-as-cuns, chiar cu agiutor de braţe străine; căci decît a sta deoparte răce şi adiaţor, mai mult patriotism arată cel ce se luptă cu orice armă în contra vrăjmaşului... Nu-i aşa, boieri? : Nimic, nimic. Vulpe » Neam. I ^ , asa, Trufa. I y Slugă. I Hîrzobeanu: Vă ieu marturi pe toţi; spuneţi: rămas-a ceva neprihănit în ţară? Vulpe Neam. Trufa. Slugă. , Hîrzobeanu: Dreptatea, sfînta dreptate mai există?... Averile sigure-s ?... Cinstea apărată-i ?... Chiar viaţa!... Cînd toate posturile se ieu în arendă pe trii ani, cînd oamenii ocîrmuirii sînt îngăduiţi, încurajaţi chiar la pradă, pentru ca să-şi facă avere, mai poate fi cineva scutit de lăcomia lor?... Guvern îi aista?... vă-ntreb, boieri, guvern regulamentar ori paşalîc, în care domneşte interesul şi samavolnicia?... Şi noi să privim cu adiaforie o asemine stare de lucruri, să râbdăm tirania şi să plecăm capul la giug ca nişte vite ?... Nu! la luptă, boieri, la luptă cu inimă!... Eu voi fi în fruntea voastră păn’ la moarte!... Eu!... (Se preumblă aprins.) SCENA VIII Cei denainie, LI PI CESCU Lipicescu (spăriet): Cucoane! cucoane! Au năvălit în curte aga c-o ceată de slujitori! Hîrzobeanu (twrburindu-se): Să m-arestuiască! Toţi: Aga! Hîrzobeanu (slăbind)-. Să mă-nchidă! să mă-nfunde la Săcul! (Cade pe canape.) Trufandachi (încet, cătră ceialalţi): Aga!... pri-mezdie, fraţico... fevga! (Se furişază şi iese prin fund.) Slugărică: Oare?... pe-aici mi-i drumul! (Urmează pe Trufandachi.) Vulpe: Ş-al meu, cum s-ar prinde. (Fuge, scăpîndu-şi iar şlicul.) Neamuş (în parte)-. Văru-i compromitarisit!... La sănătoasa; Alecule!... (Iese, zicînd tare:) Mă duc să văd ce cată aga aici? Arbore: Dos la faţă, voinicii! Hîrzobeanu: Nu mă lăsa, vere Ştefane, că-s prăpădit. Ah! ah! (îşi frînge mînile') Stîlpeanu: Da ţine-ţi firea, omule; ce te-ai spăriet de nimica şi te faci de rîs? Hîrzobeanu: Nimică?... Aga cu slujitorii... să mă rîdice! Stîlpeanu: Să te rîdice? pentru ce? Hîrzobeanu: Pentru că fac împrotivire ocîrmuirii... Iaca dreptatea din ziua de astăzi! Vodă mă are la ochi răi şi cată a să disbăra de mine. El m-au ameninţat o dată cu monăstirea... Ah! ce să mă fac? Stîlpeanu: Fă-te om, dacă poţi, român verde în faţa prigonirii, boieri de viţă sănătoasă, iar nu un mişăl din tulpină putredă. Hîrzobeanu: Vorbe, vere... vorbe late şi frumoase!... Dar eu sînt la dică... Săracul de mine!... Unde să m-ascund? Lipicescu: în gherghir, cucoane. Hîrzobeanu: Bine zici, Nastasachi... uşa-i de fer... Haide... să nu afle aga... Haide... (Iese aler-gînd pe uşa din fund, urmărit de Lipicescu.) Stîlpeanu (cu dispreţ): Ce mişălie!... Mi-i greaţă să mai stau în casa asta... Radule, rămîi aici ca să vezi ce s-a întîmpla... Eu merg la Vodă. (Iese prin fund.) SCENA IX RADU, ARBORE Arbore (şuieră cu mirare): Parc-au dat uliul într-un cîrd de vrăbii. (Cătră Radu.) Cum îţi pare cîte le văzuşi aici, domnule Radu?... Radu: Mă simt încremenit, moşule... Unde mă aflu?... în ce lume trăiesc? Arboke: Unde te afli?... Intr-un furnicar ciocoiesc !.. într-o mişină de jigănii pocite cu feţe de om... Cuconul Iorgu Hîrzobeanu ?... ciocoi de starea-n-tîi, care se crede coborît cu hîrzobul din cer şi care se-nchină azi la Sfîntul Neculai şi mîni la Mohamed... Aga Neamuş? ciocoi în doi peri, giumătate acăţat de protipenda prin măritişul unii mătuşi a lui c-un boieri mare şi giumătate atîmat în gios de rudele lui de starea a doua; fudul sau umilit, după oaminii cu care se găseşte; dar totdeauna gata a da cinstea pe ruşine... Vulpe? ciocoi c-o treaptă sau giumătate mai gios decît Neamuş, aprig, hrăpitor, spaima răzăşilor, molie de dulapuri cu dele afumate, faur de cîrciocuri, şi, cu toate-aieste, creştin cu frica lui Dumnezău, dus la biserică, spovăduit, împărtăşit şi grijit... Slugărică? ciocoieş, ciocofleandură, ciocorofleac, care se tîrîie pe urmile tălpilor boireşti, ca să le sărute şi chiar să le lingă la nevoie... Trufandachi? ciocoi grecesc, intrigant, care se furişază pintre români, zîmbind, gudurîndu-se, linguşind, făcînd pehlivanii, pentru ca să rîdă boierii, şi care ţinteşte a prinde rădăcină în pămîntul ţării, a să însura cu zăstrea unii cuconiţi iertată de Dumnezău şi de oameni, ş-a agiunge-ntr-o zi megas postelnicos... Lipicescu? ciocoi din gunoi ce răsare pe nesimţite ca o ciupercă veninoasă, nopîrcă încălzită la sîn, care vra să muşte mai întîi chiar pe stăpînul, pe făcătoriul său de bine!... Iaca lumea în care te găsăşti, domnule Radu! Numai doi oameni, afară de dumneta, care eşti acum venit din ceea lume, numai doi, din cîţi ai văzut aici, sînt adevăraţi oamini: hatmanul Ştefan Stîlpeanu, boieri de cei vechi, talpa ţării, român întreg ca din vremea lui Tăutu cel bătrîn, şi eu, Arbure răzăşul, opincă ne-văxuită, ce-am trăit păn’ la bătrîneţe cu inima lipită de pămîntul Moldovii, şi astfeli mi-am păstrat-o teafără şi curată!... Acum, fătul meu; cunoşti hora, întră-n danţ, dacă-ţi cere inimă. Radu: Mă-ngrozeşti, moşule! Arbore (zărind pe Elena)-. Iaca leac dulce pentru 5 spaimă, fătul meu. scena x RADU, ARBORE, ELENA Elena (întră îngrijită, pe uşa din dreapta)'. Unde-i tatăl meu, unde-i tatăl meu? 10 Radu (uimit, în parte): Elena! Arbore: Nu te-ngriji, duducă... Boieriu-i în odaia sa. Elena: Adevărat e, moş Arbore, c-a venit aga să-l?... Arbore : Nu... vorbe... nu crede... Elena: Ah!... nu căuta să mă-nşeli... moş Arbore... 15 inima-mi spune că-1 ameninţă un pericul. Arbore (în parte): Nici că se prinde minciuna. Elena: Moş Arbore, nu-mi ascunde adevărul, că mai rău mă chinuieşti. Arbore: Apoi... adevărul adevărat... 20 Radu (înaintînd): Adevărul este, domnişoară, că aga e în ogradă c-o ceată de slujitori; dar mă jur că păn-a aresta pe părintele domniei-voastre, el va trebui să calce peste mine. Elena (cu recunoştinţă): Ai un suflet generos, dom- 25 nul meu... îţi mulţămesc din fundul inimii... Ah! apără-1 pe tatăl meu... el e bun şi merită... Radu: îl voi apăra ca pe însuşi părinţii mei, dac-ar mai fi pe lume. 30 Elena: Eşti orfan?... domnule... înţelegi dar îngrijirea me. Radu : O! dar; şi voi fi fericit a vă proba că n-am uitat, nici voi uita timpul din copilărie ce l-am trăit împreună la moşia hatmanului Stîlpeanu. 35 Elena (uimită): Radu!... Radu!... dumneta eşti? Radu: Eu; mă recunoaşteţi? Elena: Radu!... amicul meu din copilărie! 299 (Mică tăcere.) Arbore (în parte)-. Au început a să-neca unul în ochii altuia... Hm! Sămn bun. (Se aude zgomot afară.) 5 Elena: Ce s-aude?... Vine aga? Radu: Nu vă temeţi, domnişoară... întoarceţi-vă în apartamentul domniei-voastre... Eu şi moş Arbore stăm aici pe loc. Elena (întinzînd mîna lui Radu): A revedere, amicul o meu. (Iese prin dreapta.) (Radu sărută mîna Elenei şi rămîne cufundat în gînduri.) Arbore (în parte): Noroc!... şi la anul cununie!... (Tare.) Domnule Radu... Domnule Radu, tre- zeste-te că vine duşmanul... să-i atînem calea. > t t 15 SCENA XI Cei denainte, NEAMUŞ, VULPE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ (dau năvală prin fund) Toţi (întrînd): Ce-am auzit? — Ce-am aflat? Neamuş: Vărul meu, ministru! 20 Trufandachi: Cocono Iorgo, ministro! Toţi: Ministru! Arbore: Ce ministru? Cine-i ministru? Vulpe: Boieriu-i ministru... cum s-ar prinde. Neamuş: Aga au venit să-l felicitarisască din partea 25 lui Vodă ş-au adus slujitori la poartă şi la scară; după obicei... Ştiam eu că nu putea fi altă ceva. Toţi (afară de Radu şi Arbore): Şi eu, şi eu ştiam. Neamuş: Şi presimţam de mult că vărul meu era 30 s-agiungă la putere. Toţi: D-apoi eu? Vulpe: Eu chiar l-am şi visat astă-noapte cu ceea de ministru... subsuoară... Arbore: Ce-a fi aceea? 300 Vulpe: Porto... portofolniţa... cum s-ar prinde. Toţi: Şi eu l-am visat. Arbore (lui Radu)-. Sînt buni de-arătat la iarmarocul de la Fălticeni, pre legea mea! Trufandachi: Sopa, che vine evghenestato arhon ministro. (Uşa din stînga se deschide.) SCENA XII Cei denainte, HÎRZOBEANU, LIPICESCU Lipicescu: Loc, loc!... (Anunţă:) Exelenţia-sa, domnul ministru din lăuntru! (Hîrzobeanu, încărcat cu decoraţii ruse, turce şi nemţeşti, întră mîndru şi se îndreaptă spre canape, în timp ce doi comisari vin de se pun lîngă uşa din fund.) Toţi (afară de Radu şi Arbore): Uraaa!... Să trăiască exelenţia-sa! Hîrzobeanu: Vă mulţămesc, boieri, vă mulţămesc. Toţi : Şi la mai mare, şi la mai mare! Hîrzobeanu: Mai mare nu se poate, boieri, căci mai marele nostru este măria-sa J... Să strigăm dar cu toţii şi din fundul inimii: Trăiască înălţi-mea-sa!... Ani îndelungaţi părintelui Patriei; subt a cărui oblăduire ţara au atins culmea fericirii!... Căci, fiind drepţi, trebuie să mărturisim cu mîna pe cuget, boieri, că niciodată Moldova n-au fost mai bine ocîrmuită, niciodată ea n-au sîmţit cu aşa îmbelşugare binefacerile îngrijirii părinteşti... Administraţia-i deşteaptă şi cinstită !... ramul dicanicesc, nepărtinitori şi cinstit !... oamenii guvernului, vrednici şi cinstiţi; într-un cuvînt, cinstea şi dreptatea domnesc în toate, căci ele domnesc peste toate... Nu-i aşa; boieri? Toţi (afară de Radu şi Arbore): Aşa, aşa! Radu (încet, lui Arbore): Ce spune, moşule? Arbore (încet, lui Radu): Ţine isonul de ministru. Hîrzobeanu: Ce zici acolo, moş Arbure? Arbore: Eu?... nimica, cucoane. (în parte.) Doamne! pune pază gurii mele. Hîrzobeanu: Să nu cîrteşti, moşnege, că eşti bătrîn şi trebuie să te-nchini adevărului... Spune: Au sfînta dreptate lipseşte în ţară?... Au nu-s sigure averile oaminilor?... Au cinstea nu-i apărată?. .. Spuneţi, boieri! Toţi (afară de Radu şi Arbore): Aşa, aşa! Arbore (în parte): Adică, aşa ş-aşa. Hîrzobeanu : De-aceea eu zic c-ar fi o fârdelege a nu binecuvînta guvernul nostru şi prin urmare: vai de-acei ce-ar cugeta să urzască uneltiri împro-tivalui!... Zis-am! Toţi (afară de Radu şi Arbore): Trăiască măria-sa! (Se răped să sărute mîna lui Hîrzcbeanu.) Neamuş (încet, plecîndu-se să sărute peptul iui Hîrzobeanu) : Să te gîndeşti la mine, vere... cucoane Iorgule... Postul de prezident Divanului domnesc îi vacant. (Iese.) Hîrzobeanu: Bine... om videa... închinăciuni cu-coanii Tarsiţei. Vulpe (încet, sărutînd mîna lui Hîrzobeanu): Toată nădejdea mea-i în puterea măriei-tale... cura s-ar prinde. Hîrzobeanu: Ai procesuri? Vulpe: Un cîrd întreg. (Iese.) Hîrzobeanu: Să fii fără grijă, arhon bane. Trufandachi (sărutînd poala hainei iui Hîrzobeanu): In sfirsito, bei mu, m-a invredniţito Dimiezeo se ve vedo azunso la virfo, precum m-am rogato la iconele zi si nopte... Se ve milostiviţi, stapune, si de mine, de kaimeno Trufandachi. Hîrzobeanu: Am să te rînduiesc ispravnic. Trufandachi: Na zisis, eklambrotate! (Iese.) Slugărică (sărutînd poala hainei lui Hîrzobeanu): Sărut tălpile măriei-tale şi-mi pun capul sub ele, în pulberea lor. Hîrzobeanu: Din pulbere te-om rîdica şi pe tine; Slugărică. Slugărică: Să v-agiute Preaputernicul, milostive! (Iese.) Radu (închimndu-se): Domnule ministru, primiţi felicitările mele. Ţara vă priveşte şi aşteaptă 5 vindecarea relelor de care-aţi vorbit păn-a nu vă face ministru. (Iese.) Hîrzobeanu: Ştiu eu ce am de făcut, domnişorule... Ei, moş Arbure, ce mai zici? Arbore : Zic, cucoane Iorgule, că lumea-i ca un puţ 10 cu două ciuturi; cînd se urcă cea plină, se co- boară cea dişartă. Hîrzobeanu : Ce parimie-i asta ? Arbore: Ian... o zicătoare veche de cînd puricele purta potcoaVe de fer şi sărea păn-în ceri. 15 Hîrzobeanu: Ha, ha, ha! tot ghiduş eşti... Dar altă n-ai nimic de spus?... nimic de cerut? Arbore: Ba aş avea, dacă nu ţi-ar fi cu supărare. Hîrzobeanu: Grăieşte, uncheşule... nu te sfii. Arbore: Apoi... să te fereşti de ciocoi lingăi şi de 20 nopîrci linguşitoare cît îi fi sus, la culme, şi să te gîndeşti cîteodată la biata ţară, care-i tocmai ca firul de iarbă crescut în mijlocul drumului, cîţi trec toţi îl calcă. Hîrzobeanu: Bine, bine, moş Arbure; îţi mulţămesc 25 de povaţă... o priimesc fără să mă supăr, ca de la un om de ţară, simplu, dar înţălept. Arbore: Apoi dă, cucoane; cică stejarul cel drept creşte pe munte, în aer viu şi-n ţalină sănătoasă, iar nu în bahnă. (Iese.) 30 Hîrzobeanu (în parte): Ce vrea să zică uncheşul? SCENA XIII HÎRZOBEANU, LIPICESCU Lipicescu (apropiindu-se umilii): îmi daţi voie şi mie, măria-voastră, să vă sărut poalele, ca o slugă 35 credincioasă ce vă sînt? Hîrzobeanu: Sărută, Nastasachi. 303 Lipicescu (ştergîndu-şi ochii): Eu sînt cel mai mic şi cel mai supus... Ziua de astăzi oi pomeni-o cît oi trăi, căci îi ziua înălţării stăpînului meu... Hîrzobeanu: Ş-a tale, băiete... te fac şatrari. Lipicescu (uimit): Şatrari!... şatrari, eu!... eu, boieri !... Ah! S-agiungeţi domn, milostive stăpîne! Hîrzobeanu: Ş-aceea se poate... de ce nu?... Acum însă, fiindc-are să vie consulul aici, pregăteşte toate pentru priimire... A! scoate din fund portretul sultanului ş-anină-n loc pe-al împăratului Neculai... Eu merg la Curte. (îşi ia pălăria.) Lipicescu: Ascult. (Strigă la uşa din fund, afară:) Să tragă carîta exelenţiei-sale. Hîrzobeanu (în parte): în sfîrşit, m-am făcut ministru ! (Iese prin jund.) SCENA XIV Lipicescu : Şatrari!... în sfîrşit, m-am făcut boieri!... Una la mină, şi cele multe-nainte! (Se duce să desprindă portretul sultanului ) (Cortina cade.) ACTUL II Acelaşi decor, ca la actul întîi; pe pâretele din fund însă se vede portretul împăratului Necolae. SCENA I Lipicescu (răsturnat pe canape): Cu mila lui Dumnezău, eu, şatrariul Lipicescu, iată-mă-s ieşit din taraful ciocoilor ş-agiuns secretariul, omul de încredere al ministrului... Ian să videm cîţi bani mi-au întrat în pungă de-un an şi mai bine. de cînd boieriul îi la cîrma ţării? (Desfăşură o listă lungă.) Frumos pomelnic! (Citeşte:) „800 de galbini de la comisul Trufandachi, pentru ca să-l rînduim ispravnic la Hîrlău; 500 de galbini de la pitariul Slugărică, pentru ca să-l numim viţ-agă în Iaşi; 725 de galbini în naht şi mai multe giuvaeriuri i argintării găsite asupra hoţului Grozan, prins în codrii Vasluiului; 37 de galbini, 14 irmilici, 8 carboave şi ceva mărunte; de la un căpitan de rohatcă, pentru nişte jafuri făcute ţăranilor ce-aduc provianturi în oraş; 280 de galbini, 50 de merţe de orz, 4 putini de brînză, 7 stoguri de fîn şi două poloboace de vin din viile lui Vidraşcu ot Odobeşti, de la hadgi Iani Marathonopidos, posesorul moşiei Haramul, pentru ca să se răspingă jalba locuitorilor dată împrotiva lui; 600 de galbini de la jidanii pitari, pentru ca să lise învoiască a vinde mai scump jămle făcute cu făină aprinsă; 900 de galbini de la jidanii casapi; pentru ca să li se posvolească tăierea vitelor bolnave; 1500 de galbini de la otcupcicul poştelor ş-acel al ocnelor; 1500 de galbini de la otcup-cicii vămilor ş-a pavelelor; 480 de galbini ş-o sută de testele, de la apaltul cărţilor de gioc; 7200 de galbini de la mai multe feţe, pentru deosebite posturi i cinuri; adică 14 522 de galbini, 14 irmilici, 8 carboave şi ceva mărunte peste tot, bani în naht, pe care i-am depus la Leiba Kana, prietinul meu.“ Alte venituri: Am împosesuit moşia boieriului, Hîrzobenii, cu 3000 de galbini pe an; însă posesorul este ţinut a-mi număra mie, şatrariul Nastasachi Lipicescu, cîte 600 de galbini pe an, drept filotim. Am priimit toate cîştiurile înainte pe 5 ani, scăzîndu-se dobînda banilor cîte 2 la sută... adică numai 1 şi giumătate; dar am socotit de cuviinţă a trece 2 la socoteală, după cum m-au sfătuit Leiba Kana. Ce s-au cheltuit? (Citeşte:) „250 de galbini pentr-o masă dată domnilor consuli, cînd s-au rînduit boieriul ministru." (Vorbit). Am trecut în socoteală 350 de galbini. (Citeşte:) „Pentru un bal gala dat de Sfîntul Neculai, şi la care au asistat măria-sa Vodă, 400 de galbini." (Vorbit.) Adică 580 de galbini. (Citeţe:) „Pentru o carîtă cu roţile poliite, telegari ungureşti, faleturi şi livrele, 840 de galbini." (Vorbit.) Adică 960 de galbini; şi celelalte, şi celelalte. Astfeli îşi umflă guşa cine-i cu cap, cu prevedere şi cu credinţă cătră stăpîn... Cine vine?... Ha! stolnicul... avem o răfuială împreună. SCENA II LIPICESCU, STOLNICUL (vine din fund) Lipicescu: Stolnice, te-am chemat ca să-ţi spun că nu sîntem mulţămiţi de tine. Stolnicul: Pentru ce, păcatele mele, cucoane Nas-tasachi ? Lipicescu: încarci la izvod fără nici o măsură şi fără nici o durere de stăpîn. Stolnicul: Ferească Dumnezău, cuconaşule!... De s-a afla una ca asta, să mă dai în Criminal, pe mîna lui Gavril buzatu. Lipicescu: Deschide-ţi ochii bine, stolnice, ca să nu mă sileşti a-ţi face o daună de care-i pomeni cît îi trăi, şi te gîndeşte că mănînci pînea şi sarea boieriului. Stolnicul: Dumnezău să-i întărească puterile şi să-i lungească zilele! Lipicescu: Bine... Ţi-am poroncit asară să dai veze-teului 50 de bice, pentru că s-au îmbătat în agiunul Sfîntului Vasile... i-ai dat? Stolnicul: Dat, cucoane... 50 în capăt... şi azi zace pe coaste. Lipicescu: Ba să-i spui să se scoale şi să nu se fasolească, c-apoi îl trimet la agie ca să-l răfuiască viţ-aga Slugărică... A !... ţi-am mai poroncit să pui în feară pe Stanciu bucătariul, pentru c-au greşit pîrjoalele boieriului... l-ai pus? Stolnicul: Ba-ncă l-am şi-mpodobit c-o păreche de coarne. 5 Lipicescu: Bine... Leiba Lipţcanul era s-aducă peşcheş 40 de căpăţini de zăhar şi 50 de ocă de cafe Martinica în zîmbiluri... le-au adus? Stolnicul: Adus; însă s-au găsit lipsă trii căpăţini şi două ocă 50 de dramuri de cafe. io Lipicescu: Iuda, tot Iudă!... Ispravnicul de Hîrlău, comisul Trufandachi, îmi scrie că trimete cîteva hîrzoabe de păstrăvi şi doua căprioare de la munte... sosit-au? Stolnicul: Ba-ncă nu. cucoane. 15 Lipicescu: Cum or sosi, îndată să trimeţi o căprioară, cea mai mare, cucoanii Tarsiţii lui aga Neamuş, din partea boieriului. Stolnicul: Oi duce-o.chiar eu singur. Lipicescu: Ca să iei bacsis?... fie!... Acum du-te, * > t 20 stolnice, şi adă-ţi aminte de cuvintele mele: sluga bună nu se lăcomeşte la banul stăpînului. Stolnicul: Ascult. (în parte, ieşind prin fund.) Cul-că-te pe-acea ureche. scena iii ' 25 Lipicescu (se scoală de pe canape)'. De cînd boieriul s-au înălţat la rang de ministru, îl ocheşte cucoana Tarsiţa, şi stăpînul meu, pentru hatîrul ei, cată să rînduiască pe aga Neamuş prezident Divanului domnesc... Bine zice românul: Fusta 30 femeii, faşa dracului!... Hei!... cînd m-aş însura şi eu c-o nevăstuică... frumuşică... ce-aş mai prohorisi în astă lume!... (Stă puţin pe gînduri.) Răbdare, Lipicescule... meşter îi cel cornorat... ţi-a veni şi ţie rîndul... Acum 35 cuconul îi dus la Curte pentru ca să măsluiască alegerile deputaţilor, şi trebuie să se-ntoarcă în curînd... S-ar cuveni să-i ies cu plin înainte; 307 pentru ca să-mi meargă ziua bine; însă păn-acum nu s-au înfăţoşat nici un chilipir... Cum să fac ?.. sa nu rămîn de ruşine?... (Zărind pe Vulpe.) Ha!... pare-mi-se că iaca un Dănilă... 5 SCENA IV LIPICESCU, VULPE Vulpe (întrînd prin fund): Cu buna dimineaţa, cucoane Nastasachi. Lipicescu (preocupat): Sluga... 10 Vulpe: Exelenţia-sa, domnul ministru?... Lipicescu: Se găseşte la Vodă... Ai vro treabă cu boieriul ? Vulpe: Să vezi dumneta... Cum s-ar prinde... aş avea să-i pristavlisăsc o jalbă în pred meiul unei 15 peripisce ce am cu nişte răzăşi. Lipicescu (în parte): Chilipiriu-i gata. (Lui Vulpe.) Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? Vulpe: Adică... să vezi dumneta... Ei sînt vecini cu 20 moşia mea, ş-aş avea poftă... dacă s-ar putea... cum s-ar prinde... Mă-nţălegi?... Lipicescu: Cum nu?... Ai avea poftă să le răşluieşti o parte de pămînt... cu hapca. Vulpe: Să vezi dumneta, cucoane Nastasachi: făcînd 25 sprafcă în ispisoaceie mele, am dosloşit din holdul lor, că unchiul meu, răposatul ftori-vist Nicu Hapcea, au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzăşul Toadir Arbure; pe preţ de-un cal bălan, cu sdelcă întărită în presustvia giudecă-30 toriei de Botşăni, aşa precum se poate dovidi din cuprinsul delilor scripisite şi şnuruite, ce se află la arhivă, în dulap, în predmetul sus-pominitei vînzări; (se răsuflă) însă la leat 1816 moare; cum s-ar prinde, Toadir Arbure de dropică... •35 moare!... Lipicescu: Să-i fie de bine!... 308 Vulpe: Amin... Iar ce să vezi?... La leat 1817, se scoală ficiorul răposatului, unul Costandin Arbure, zis Cîmul, se scoală c-o povescă plină de ponos-, arătînd cu dovezi i mărturii, că tată-său n-ar fi 5 priimit de la unchiul meu, ftori-vist Nicu Hapcea; calul cel bălan din zdelcă, şi că sus-pominita hirtă de loc ar fi fost luată de sus-pominitul meu unchi cu insovolnicie, ba chiar şi cu vigavor... Isprăvnicia docladariseşte giudecătoriei, care şi tri-10 mete un stolnacealnic la faţa locului în coman- dirovcă... Lipicescu : Bun... zi-nainte. Vulpe : Cinovnicul vine cu podorojnă-n căruţă de poştă; cere podpiscâ, dă rospiscă şi, fără a să teme de-a 15 face ostanovcă în slujbă, aşterne o otnoşănie pe hîrtie tricapel, prin care îndreptuieşte pe Costandin Arbure, zis Cîrnul. Lipicescu: Ce face-atunci ftori-vistul? Vulpe: Unchiul meu aleargă la Ieşi cu ponos împro-20 tiva stolnacealnicului care adiajorisise de raspolo- jănie şi cere să i se facă o nacazanie, ca unuia ce luase ruşfert în predmetul de mai sus... însă n-au katortosit... cum s-ar prinde... şi deci... prin urmare... aşa precum... 25 Lipicescu : I proci... i proci... Am înţăles cursul pricinii. .. Mi-ai lămurit-o de minune. Vulpe: Vra să zică, ai îndestulă obişnenie despre dînsa?... Şi ce socoţi, cucoane Nastasachi?... Lipicescu: Socot că ai toate dreptăţile. Peripisca 30 dumnitale atîmă de ramul administrativ şi se poate mîntui prin o simplă poroncă din partea escelenţiei-sale... Făcut-ai vro jalbă cătră cuco-nul? Vulpe (scoţînd o hîrtie din brîu): Iat-o gata. 35 Lipicescu (luînd hîrtia): Ad-o... Vrei s-o pristav-lisesc ministrului îndată? Vulpe: Dac-ai avea această bunătate... ţi-oi fi recunoscător. .. Lipicescu: Nu mă-ndoiesc... (întinde mîna, în timp 40 ce se face că citeşte.) Dă mai iute, c-acuş vine exe- lenţia. 309 Vulpe: Dar să pui şi dumneta vro două vorbe pentru mine. Lipicescu: Las' pe mine... Cît ai adus? Vulpe: O sută de galbini... cu zimţi. (Dă un fişic lui 5 Lipicescu.) Lipicescu: Numai un fîşic?... Glumeşti?... Mai adă unul. Vulpe: Două sute de galbini pentr-o jalbă?... păcatele mele!... îi cam sărat... cum s-ar prinde, io Lipicescu: Ei!... frăţico, cu două fîşicuri mai lesne ucizi ursul... şi Arbure-i urs chilos. Vulpe: Fie!... poftim... într-un ceas bun... Aşadar, îmi este posvolit a nădăjdui?... Lipicescu : Cum nu ?... Acum fugi iute că vine mini-15 strul, şi mergi de-aşteaptă gios în odaia mea, păn’ ce l-oi pregăti... Vulpe (în parte): M-am stîns. (Ieşind.) Te-am pus în cofă, bade Arbure. (Iese.) Lipicescu: Portofilul de ministru îi ca o geantă de 20 vînător... plină de fîşicuri... Iaca boieriul... SCENA V HÎRZOBEANU, LIPICESCU Hîrzobeanu (întră prin fund, purtînd un portofoliu elegant): Nastasachi... pune să-mi gă-25 tească-ndată carîta cea de drum şi trimete să vie 12 cai de poştă, că trebuie să plec astăzi prin ţinuturi spre a face deputaţi. Lipicescu: Să v-agiute Dumnezău, exelenţia-voastră!... însă fie-mi iertat a vă încunoştiinţa că, 30 pe cît am tras cu urechea prin unele case, am aflat că o samă de ţînutaşi s-ar fi pregătind a face oarecare împrotivire ocîrmuirii. Hîrzobeanu: Ştiu; cei de la Vaslui mai cu deosebire... însă am eu leac de vindecat boala opoziţiei. 35 Lipicescu: Sînteţi atotputernic... lumea o ştie... şi tremură!... Numai domnul Radu pare că n-are 310 grijă de nime. El au deschis o gazetă, în care nu se sfieşte de-a atacarisi pe faţă actele ocîrmuirii. Hîrzobeanu: Radu? Lipicescu: De trii luni de zile el au adunat împre-5 giuru-i mai mulţi cuconaşi cu idei franţuzăşti, bonjurişti, duelgii, care, după ce-ţi zic verde-n ochi că eşti hoţ, apoi te şi ameninţă cu pistolul... Eu însumi, cucoane, nu mai departe decît ieri, am fost atacarisit de unul c-o palmă, şi mai 10 mult!... chiar batgiocorit cu porecla de ciocoi... deşi acum sînt şatrari, din mila măriei-tale... Dacă-s ciocoi, îs ciocoiul exelenţiei-voastre, iar nu al lui... Ce are el cu mine? Hîrzobeanu (posomorîndu-se): Da cine-i acela? 15 Lipicescu: Domnul Radu... Cine altul să fie? Hîrzobeanu : Iar Radu!... Au prins la nas, pentru că-1 ocroteşte vărul Ştefan Stîlpeanu; dar, cu toată protecţia ce are, l-oi înfunda într-o bună dimineaţă la monăstire, cît nu si-a toci limba si 20 condeiul. Lipicescu: Asta o caută, se vede, dacă nu ştie a să pleca mai-marilor lui. Hîrzobeanu: Dar ian spune-mi, Nastasachi, dus-ai răvaşul meu cucoanii Tarsiţei? 25 Lipicescu: L-am dus chiar asară, stăpîne. Hîrzobeanu: Şi i l-ai dat în mînă?... Ai găsit-o? Lipicescu: Era singură... pe gînduri... tristă... Hîrzobeanu: Tristă? Lipicescu: însă cum au cetit scrisoarea exelenţiei-50 voastre, faţa i s-au luminat... Au cetit răvaşul o dată, ş-încă o dată, şi iar... părea că nu se satură de-a-i gusta dulceaţa. Pe urmă mi-au zis să vă spun că vă este foarte recunoscătoare şi că va veni însăşi să vă mulţămească, 35 împreună cu aga ... Hîrzobeanu: Bărbatu-său îi de prisos. L-am rînduit prezident Divanului domnesc, pentru ca să-l mai scot de-acasă, de lîngă nevastă. Lipicescu: Nu ştiu însă, cucoane, cum a Huce-o cu 40 slujba şi cu zulia? 311 Hîrzobeanu (rîzînd): Trebuie să se jărtfească pentru ocînnuire... Na, Lipicescule, portofilul ista... du-1 în cabinetul meu şi resularisăşte hîrtiile din elj Lipicescu (luînd portofoliul): îndată, măria-ta. (Iese 5 prin stînga.) Hîrzobeanu (singur): Cucoana Tarsiţa s-au arătat cam năzuroasă păn-acum; dar nădăjduiesc că de azi înainte... (Zănnd pe Elena.) A!... iaca Lenţa! 10 s c E N a vi HÎRZOBEANU, ELENA Elena (iese din apartamentul ei, din dreapta, şi vine de sărută pe Hîrzobeanu): Tătuţă, tătuţă... Hîrzobeanu: Buna dimineaţa, copila mea. 15 Elena (zîmbind): Cum?... buna dimineaţa pe la 2 ore după-amează? Hîrzobeanu: Că bine zici, Lenţo... Trebile statului... Elena: Trebile statului te fac să uiţi multe lucruri; tătuţă... chiar să mă negligi pe mine... 20 Hîrzobeanu: Pe tine, dragă Ilenuţă?... niciodată. Elena: De două zile nu m-ai sărutat... A! domnule ministru, avem să ne certăm împreună... ia seama... de ţi s-a mai întîmpla să comiţi o asemene călcare de regulament, să ştii că te destituez. 25 Hîrzobeanu (sărutînd-o): Nu vă supăraţi, măria-voas-tră, că n-oi mai greşi. Elena: Să lăsăm gluma... Te prea osteneşti; tătuţă, cu serviciul şi-s îngrijită să nu te-mbolnăveşti... Cînd la palat, cînd la consuli, cînd la minister, 30 cînd prin provincii... şi prea puţin acasă... Nu era mai bine-nainte, păn-a nu te face ministru?... Şedeai cu mine, mă desmerdai, îmi vorbeai de mama me şi mă mîngîiai de perderea ei... Acum rămîn zile-ntregi singură... şi plîng... ades, pri-35 vind la portretul mamei mele. (Arată portretul din stînga.) 312 Hîrzobeanu: Singură?... dar nu priimeşti o mulţime de vizite? Prinţesa Luţa, vorniceasa Protipen-deasca, postelniceasa Evghenidis, cucoana Tarsiţa a lui aga Neamuş?... 5 Elena: O!... cît pentru cucoana Tarsiţa, mai bine-ar face să nu mai vie. Hîrzobeanu: Pentru ce? Elena: Pentru că nu ne-nţelegem... nu ne convenim împreună. 10 Hîrzobeanu: Ştiu... mi s-au jăluit că eşti răce cu dînsa... chiar şi fudulă... Asta nu-i bine, draga mea... Cucoana Tarsiţa, deşi nu tocmai de starea-ntîi, îi priimită-n toate casele cele mari; poftită la balurile de la Curte... 15 Elena: Se poate... însă simpatiile nu se impun; şi mărturisesc c-astă damă nu-mi inspiră nici o •simpatie... Hîrzobeanu: Nu-nţăleg... Elena: îşi permite cu mine nişte familiarităţi care-mi 20 desplac... nişte consilii care mă irit... Cine i-a dat acest drept ?... Ce legături exist între noi ?... Hîrzobeanu (îngăimat): Nici una, draga mea, nici iina... dar ştii... la vrîsta ei... socoate... (Zărind pe Radu.) A!... cine vine? 25 S C E N A VII HÎRZOBEANU, ELENA, RADU Radu (întrînd prin fund): Eu, domnule ministru... Vin să v-aduc complimentele mele cele mai sincere... (Închinîndu-se Elenei.) Domnişoară... 30 Hîrzobeanu: Complimente?... pentru ce? Radu: Pentru cuvintele elocvente şi patriotice pronunţate de domnia-voastră ieri în consiliul de miniştri, sub preşedinţa lui Vodă. Hîrzobeanu (măgulit): A!... în care pricină? 35 Radu: în cestiunea năvălirii jidanilor în Moldova!... Aţi arătat cu argumente puternice periculul unei 313 asemene năvăliri de vagabonzi, alungaţi din Rusia şi Austria; aţi prevăzut că de nu se vor lua măsuri aspre în contra răului, peste puţini ani Moldova are s-ajungă o nouă Galiţie mizerabilă 5 şi demoralizată... A ! credeţi, cucoane Iorgule, că noi, tinerii surnumiţi bonjurişti, v-am admirat, v-am binecuvîntat... Elena: Ah ! cît sînt de fericită, scumpe tătuţă, a vedea compatrioţii noştri recunoscînd serviciile ce faci 10 ţării!... Radu: Dar!... Puteţi fi mîndră de părintele domniei-voastre, domnişoară, căci a probat o mare iubire de Patrie; a probat că, dac-ar atîrna de la voia domniei-sale, lucrurile-ar merge mult mai bine-n 15 ţară... Elena : Dar ce ?... nu merg bine ? Radu: Nu prea. Hîrzobeanu: Ştiu că vouă, celor tineri, nu vă plac, nu se potrivesc cu ideile voastre... d-apoi... şi 20 voi sînteţi prea aprinşi, prea nerăbdători, prea revoluţionari, după cum zice consulul... Vreţi ca toate să se prifacă după capul vostru, îndată, cît aţi bate-n palme, făr-a vă gîndi că o ţară nu-şi schimbă datinile decît cu-ncetul, cu chibzuială... 25 Mai ales tu, Radule, te-arăţi prea aspru în gazeta ta, şi asta poate să-ţi căşuneze vro supărare... Gîndeste-te bine... > Radu: M-am gîndit şi m-am răsgîndit din capul locului, cucoane Iorgule, şi m-am decis a primi ş-a în-30 frunta orice loviri, cînd am întrat în luptă... Datoria cătră Patrie să-mi împlinesc, periculele nu mă sparie. Hîrzobeanu : înţăleg; te bizui pe protecţia vărului Ştefan Stîlpeanu... dar cu toate-aieste eu te 35 sfătuiesc părinteşte să-ţi mai ţii gura, să-ţi mai înfrînezi condeiul, căci însuşi consulul, în numele Reglementului, au protestat verbal... Radu: Protestat?... cu ce drept? Hîrzobeanu: Nu-i vorba de drept... Vorba-i că stăpî-40 nirea şi consulul sînt nemulţămiti de-apucăturile 314 voastre, ale bonjuriştilor... Spărieţi oamenii cu idei de pe ceea lume... ba opinie publică, ba libertate, ba egalitate, ba naţionalitate... mai ştiu eu?... Prin urmare, ia sama, băiete; atîta-ţi 5 spun. Radu: Vă mulţămesc, cucoane Iorgule, de interesul ce-mi arătaţi; însă... Hîrzobeanu: Nu se-ncape însă... Să nu zici pe urmă că nu ţi-am dat de ştire... Toată pasărea pe limba 10 ei pere... Eu mă duc să resularisesc hîrtiile mini- steriului... (Se îndreaptă spre stînga.) Elena: Tătuţă, te duci fără să mă săruţi? Hîrzobeanu: Trebile statului... (Sărută pe Elena.) Mă iartă, măria-ta. (Iese prin stînga.) 15 scena viii ELENA, RADU Elena : Ce voieşte să zică tatăl meu, domnule Radu?... Ce pericul te-ameninţă?... Ce crim-ai comis? Radu: O crimă care, de cînd e lumea, a fost conside-20 rată ca cea mai mare dintre toate crimele!... o crimă pentru care mulţi au pătimit ş-au primit corona martirilor! o crimă notată cu negru-n cartea despotismului! Elena: Care crimă?... Mă sparii! 25 Radu: Crima de-a spune adevărul!... Crima de-a-şi simţi inima rcvoltîndu-se-n faţa abuzului! Qrima de-a cere dreptate deopotrivă pentru toţi, fie mari sau mici, tari sau nemernici, avuţi sau săraci!... într-un cuvînt, crima de-a visa pentru 30 omenire o soartă mai omenească, şi pentru Patrie o soartă mai fericită, demnă, independentă!... Iaca crima de care sînt acuzat şi care negreşit mă va arunca-ntr-o zi pe calea exiliului. Elena (uimită): Să fii exilat?... pentru că-ţi iubeşti 35 ţara? Radu: Ca mulţi alţi!... Dar nu mă-ngrijesc, pe cît timp voi avea convingere că cuvintele mele vor găsi un răsunet într-o singură inimă de român. 315 Elena: De este-aşa, urmează-ţi misiunea cu bărbăţie; căci aceleaşi visuri de fericire şi mărire pentru neamul român le fac şi eu în adîncul inimii mele... şi de-a fi să te exileze guvernul oriunde, inima me 5 te va urma în singurătatea exiliului cu toată compătimirea de amică... de soră... Radu: O! Dumnezeule!... Iaca cea mai dulce mîn-gîiere pentru amarul ce-mi umple sufletul, cînd privesc la starea Moldovei... Ah ! de-acum nimic 10 nu mă va opri de-a combate răul, nici persecu- tările, nici chiar moartea!... Mă simt tare, plin de curagiu, plin de abnegare, gata pentru luptele cele mai neîmpăcate; căci am găsit un suflet în care arde amorul Patriei ca o lampă cerească... 15 Ah ! domnişoară... iertati exaltarea ce m-a cu- t t t prins... dar cînd ai vedea ce se petrece-n inima me... cînd aş avea îndrăzneală a vă destăinui... a vorbi... Ah! Elenă, ţi-aduci aminte de copilăria noastră ?... ţi-aduci aminte de-acele zile scumpe 20 şi luminoase, care ne-au văzut jucîndu-ne-mpreună pe malurile Şiretului?... Eram copii, ne iubeam ca doi frăţiori... De-atunci împregiurările ne-au despărţit. Dumneta ai fost crescută-ntr-un pension din Germania, eu am fost trimis la Paris de 25 cuconul Ştefan Stîlpeanu ca să-mi fac studiile; dar crede-mă că-n toate orele vieţii mele, ore de veselie sau mâhnire, de studiu sau visuri, suvenirul sororii mele din copilărie m-a însoţit necontenit; el m-a mîngîiet în străinătate, el m-a 30 încurageat, el m-a susţinut şi mi-a dat credinţă-n viitor... Se zice că fiecare om are-n cer cîte-o ste tainic legată cu soarta lui... Steua me ai fost şi eşti dumneta. Elenă! Elena (pătrunsă): Eu! 35 (Mică tăcere.) Radu: Sînt un nebun... aşa-i? Elena: Ba nu; eşti un om cu simţiri nobile şi generoase, Radule, şi mă simt fericită a te vedea astfel entuziast pentru binele României... Cura- 316 giu, amicul meu; steua-ţi va zîmbi totdeauna pe calea-n care ai întrat... (întinde mîna lui Radu.) Radu (sărutînd mîna Elenei): Ah! Elenă, de-acum lumea-i a me! 5 (Elena iese prin dreapta, foarte uimită.) SCENA IX RADU, ARBORE (se iveşte la uşa din fund) Radu (privind lung la uşa pe unde a ieşit Elena): Ce înger! Ce suflet dumnezeiesc!... Cum să n-o 10 iubesc?... Cum să rezist pornirii inimii mele?... O! Dumnezeule!... Nu cereţi de la mine ceea ce nu-mi este cu putinţă... O iubesc, o iubesc, o iubesc !... (Foarte exaltat.) Arbore (apropiindu-se): Iubeşte-o, fătul meu, dar nu 15 striga crainicul, pentru că lumea-i plină de urechi lungi. Radu: Ah! moş Arbore, moş Arbore, simt că mi se perde mintea. Arbore: Ferească sfîntul, copile; căci avem mare 20 nevoie de dînsa, ca să baţi în metehnele noastre bătaia popuşoiului... Ş-apoi chiar dacă ţi-ai perde puţin minţile, îţi rămîne inima, şi, vorba ceea: Omul inimos, ca un pom frumos; el te umbreşte, el te hrăneşte, el te-ncălzăşte. 25 Radu : Da bine, moşule, cum ai aflat ?... Arbore: Că iubeşti pe duduca?... Na, na, na... iaca-ntrebare !... D-apoi bine, băiete, ce mă socoţi pe mine?... urs din bîrlog?... N-am fost şi eu tînăr?... N-am luat şi eu cîmpii cei înfloriţi ai 30 tinereţii, cînd omul aleargă năuc şi bat de beţia dragostii?... I, Doamne!... doar am fost şi eu pe vremea mea un puişor de român... ştii, colea... făcut pe poronceală... Unde-ţi aveam nişte plete negre ca pana corbului... Unde-ţi 35 aveam nişte ochi de vulturaş, care-mproşcau în truspatru părţi a lumii... Unde-ţi aveam o mus-teaţă răsucită ş-ascuţită care-mpungea cu sula-n 317 inimile ne veştilor... Ce să mai spun?... Mă poreclisără fetele Făt-Frumos... Eu? Făt-Frumos ! Ian priveşte-acum... Ha, ha, ha... Se potriveşte ca nuca-n părete. 5 Radu (zîmbind): în adevăr, te-ai cam schimbat de-atunci. Arbore: Nu eu... anii m-au schimosît, mînca-i-ar mama pădurii! Radu: Dar inima-i tot verde, moşule? 10 Arbore: Inima, fătul meu, îi ca un armăsar din poveste, cu coama de aur, cu ochii de foc, cu nările dischise, şi care, cînd nechează, răsună lumea !... şi care, cînd se izbeşte, zboară prin nori, trece munţi, trece şesuri, trece peste nouă mări şi nouă ţări, 15 şi-i pare că nu-i destul de largă lumea pentru el... Nu-i aşa? Radu: Aşa, aşa, moş Arbore... Mie-mi pare azi că-s împăratul lumii! Arbore (în parte)-. Drăguţul! (încet, lui Radu.) Te 20 iubeşte ?... hei ?... Cînd giucăm la cununie ? Radu: Cununie?... Ea, o fată de boier mare, şi eu, un copil sarac, fără părinţi?... Arbore: Taci, băiete, nu te-ntrista, că doar inimile n-au pitace, n-au ranguri... singura lor boierie-i 25 iubirea, şi cînd iubirea le-au dat aripi, ele zbor una la alta de pin fundul fundului... dar să schimbăm vorba, că vin musafiri. SCENA X RADU, ARBORE, NEAMUŞ, TARŞIŢA 30 Neamuş (afară)-. Acasă-i vărul Iorgu?... bine. (întră pe uşa din fund.) Arbore (zărindu-i, în parte): Aga Neamuş cu soţia dumnisale, cucoana Tarsiţa... Bună păreche !... Neamuş (întrînd): A!... Domnule Radu, ale mele • 35 complimente. Radu (închinîndu-se Tarsijei): Doamna me... 318 Tarsiţa (închinîndu-se lui Radu, în parte): Ades vine pe-aici tînărul. Neamuş: Vărul Iorgu-i, se vede, în cabinetul său? Arbore: Dar... 5 Tarsiţa: Şi Lenţa-i în apartamentul ei? Radu: Dar, doamnă... Tarsiţa (în parte): îi bine informat... au văzut-o !... Neamuş: N-ai merge să m-anunţi, giupîne Arbure? Arbore : Doar nu eşti Pori-împărat... Hai să întrăm 10 de-a dreptul, că boieriul nu-i fudul ca alţii. Uşa lui îi dischisă pentru toţi, fie agi ca dumneta, fie giupîni ca mine. Neamuş: Ha, ha, ha!... Tot mucalit, giupînul Arbure... (în parte.) Mojîc obraznic! (Tare.) Hai 55 dar să întrăm sadea ca nişte... Arbore: Precum zici... Hai! Neamuş: Tarsiţo, mata mergi la Lenţa? Tarsiţa: Dar. ’ Neamuş: Sărut-o din partea mea... Domnule Radu, 20 a revedere... (întră prin stînga.) Arbore (în parte): îl linguşăşte pe băiet, că se teme de gazeta lui. (întră în stînga.) SCENA XI TARSIŢA, RADU Tarsiţa (în parte): Sîntem singuri... (Radu se închină şi voieşte să plece.) Tarsiţa: Domnule Radu... fugi de mine? Radu: Nu, doamnă; dar credeam... Tarsiţa : Dă-mi voie să te opresc puţin, pentru ca să-ţi 30 spun că sînt fericită a te-ntîlni măcar aici; căci la mine-acasă am rareori mulţămire a te videa... înainte vineai ades, iar acum... Radu: Sînteţi prea amabilă, doamna me... Tarsiţa: Amabilă... se poate; dar mă neglijarisăşti... 35 (cu sentiment) şi nu cred să merit a fi astfeli negli- jarisîtă... Eu îţi sînt prietină... mă-nteresez de 319 soarta dumnitale... îţi vreu binele... îţi sînt mult recunoscătoare că m-ai scăpat din primejdie, în noaptea cînd m-ai adus de la Teiuş la Iaşi... Ah! pentru mine, crede-mă, n-oi uita niciodată 5 acea noapte plină de emoţii... găsindu-mă lingă dumneta, răpită-n fuga cailor pe cîmpiile-aceie pustii ş-acoperite cu omăt; nu mai simţam nici gerul nopţii, nici spaima lupilor care ne-alungau... Mi se părea un vis, un vis prea frumos; căci trista 10 realitate m-aştepta acasă... şi dumneta nu te-ai mai îndurat să-mi rennoieşti visul... M-ai părăsit cu totul... Radu: Doamna me... ocupările mele zilnice... Tarsiţa: Care ocupări?... ale minţii sau ale inimii?... 15 Nu răspunzi?... A!... Domnule Radu, te-ai depărtat de-o prietinie sigură şi credincioasă ca a mea, o prietinie care s-ar fi schimbat poate într-un sentiment mai viu, mai dulce... mai înfocat, pentru ca să cazi subt farmecul unei 20 copile care nu ştie nici măcar dacă are-o inimă de iubit. Radu : De cine voieşti să vorbeşti, doamna me ? Tarsiţa: De cine?... de Lenţa... O! ţi-am gîcit eu de mult secretul... nu zice ba... Dar; te-ai 25 înamorat nebuneşte de Lenta, o fată rău crescută; fudulă, dispreţuitoare, care-a să rîdă de-amoriul dumnitale, în loc să-l apreţuiască cum l-ar apreţui o inimă simţitoare, ş-a să rîdă pentru că eşti fără avere, fără poziţie, fără părinţi... 30 Radu: Doamna me, dacă vă credeţi în drept a-mi adresa mie mustrări cît de aspre, le primesc cu politeţă, deşi nu le-am meritat nicidecum... iar în cît priveşte pe domnişoara Elena, vă rog, foarte vă rog, să nu-i pronunţaţi numele decît 35 cu cel mai adînc respect. Tarsiţa: Cum?... să am eu consideraţie pentru dînsa; care nu mă respectează pe mine ?... pentru dînsa?... O! nu te-adimeni cu-asemine idei... O urăsc din toate puterile sufletului!... şi... ie 40 sama, domnule Radu, ie sama să nu m-aduci în poziţie a te cufunda şi pe dumneta în acea ură... Nu-i pe lume duşman mai nempăcat decît femeia ce se sîmte dispreţuită... Mi-i zice poate... căci m-aştept la toate insultele din par te-vă... Mi-i zice că mi-am făcut iluzii, c-am căzut de bună-voie-n ridicolul de-a mă crede iubită... fie!... răzbunarea mea va fi cu-atît mai cumplită asupra celor ce m-au trezit din vis! Radu: Doamna me... cuvintele domniei-voastre mă surprind şi mă mâhnesc... încă o dată vă rog să mă iertaţi dacă, fără s-o ştiu, v-am ofensat, v-am turburat liniştea; însă, înc-o dată vă rog să fiţi convinsă că domnişoara Elena... Tarsiţa (furioasă) : Elena dumnitale... o urăsc ca pe-o rivală... o urăsc de moarte !... Radu: Ura domniei-tale poate să fie tot aşa de crudă, pre cît e şi de nesocotită; dar Elena mi-e soră de copilărie şi mă jur că voi şti s-o apăr în contra furiei domniei-tale. Tarsiţa: Om videa cum ti-i putea-mplini giurămîn-tul... SCENA XII TARSIŢA, RADU, ELENA Elena: A !... Domnule Radu, tot aici?... Radu : Am avut o conversaţie interesantă cu doamna Tarsiţa, care vă adoră. Tarsiţa (cu dragoste): Bonjour, Lenţo... Vin’ să te sărut, îngeraşule... (înaintează spre Elena ca să o sărute, Elena însă se retrage.) Elena: Bonjour, cucoană Tarşiţă... Domnule Radu, doresc să am cel de pe urmă valţ de Lanner... te rog să mi-1 aduci... îl vei găsi negreşit la librăria lui Henig. Radu: Mă duc îndată să-l caut. Elena (dîndu-i mîna): A revedere, amicul meu. Radu: A revedere... (Închinîndu-se Tarşiţei.) Doamnă... (Iese prin fund.) Tarsiţa (în parte): Parc-o fac într-adins ca să mă iriteze şi mai mult. 5 SCENA XIII TARSIŢA, ELENA, ARBORE; mai pe urmă, VULPE Arbore (ieşind din stînga): Duducă Lenţă, te pofteşte boieriul împreună cu cucoana Tarsiţa. Elena: Bine, moşule... (Cătră Tarsiţa.) Doamna 10 me... Tarsiţa: Bucuros, îngeraşule... (întră amîndcuă in stînga.) Arbore (singur): Nu-mi place mie-nfipta asta de cucoană Tarsiţă... Alăture cu duduca, parcă-i 15 un uliu lîng-o turturică... Vulpe (întră prin fund, căscînd): I!... bine-am mai dormit în odaia cuconului Nastasachi. Arbore: Iaca şi Vulpoiul... (Lui Vulpe.) Tai tras vîrtos ş-ai visat?... Ciţi răzăşi ai mîncat pin 20 vis?... cum s-ar prinde... spune. Vulpe: Las’ că i-oi mînca eu ş-almintere; n-ai grijă, bade. Arbore: Zău!... Se vede c-ai dat vro hîrtie lui Lipicescu... Spune, cîte te ţine? 25 Vulpe: N-am să-ţi dau ţie socoteală. Arbore : Asa să trăieşti... un fîsic, două? > » f ' Vulpe : Două?... cine te-auplirofonsît ? Arbore: Cunosc preţul mărfii ş-a dughenii... Ei, apoi să-ţi spun una?... Ţi-ai dat bănişorii de 30 sufletul tatii, ca ţiganul căciula. Vulpe: Puşchea pe limbă-ţi... Cum? Arbore: Apoi dumneta, boieriule, crezi că pentru 200 de galbini numai o să cîştigi dreptul de-a disbrăca un popor de oameni?... Ha, ha, ha... 35 Nu te ştiam aşa de găgăuţă... Trebuie, pravoslav- nicule, să dischizi băierile pungii, să verşi la bani cu pumnul, ca să-nfrupţi pe toţi, şi pe cenuşeri, şi 322 pe şefi de masă, şi mai cu samă pe ispravnici; după ce mai întîi îi unge cu miere pe giudecători şi-i umbla cu pomana de la cel mai mic ciocoieş păn’ la... hăt... sus!... Dar ce stau eu de 5 te-nvăţ?... Parcă nu eşti trecut prin ciur şi prin sită, de cînd freci păreţii giudecătoriilor... Mai bine, crede-mă pe mine, lasă pe bieţii răzăşi în pace şi nu-ţi încărca sufletul de blăstămuri; căci blăstămul de la săraci nu cade pe copaci. 10 Vulve: Ama!... Ai vorbit de te-ai pripit... Dar iaca si cuconul Nastasachi... îmi aduce rezoluţia » , > ministrului... Aţine-te, giupîne Arbure. SCENA XIV ARBORE, VULPE, LIPICESCU 15 Lipicescu (în cantonadă): Aud, măria-ta... (Întrînd.) Ha, cucoane... bane, iată-ţi hîrtia resularisită după toate formele. (Iese prin fund.) Vulpe : A ! să videm... Arbore: Să videm... 20 Vulpe (citind): „Priimit astăzi în 13 octomvrie 184... Cererea jăluitoriului fiind de ramul dicanicesc, rămîne ca subiscălitul să se adreseze la locurile competente." (Vorbit.) Ce fel?... ce fel?... Numai pentru-atîta am dat eu 200 de galbini... 25 Breee! Arbore: Ce ţi-am spus eu?... Hait!... Căciulă ţiganului. .. Vulpe: Şi-au bătut gioc de mine puşchiul, cum s-ar prinde. 30 Arbore: Blăstămul săracilor! SCENA XV Cei denainte, EVGHENIDIS, VITEAZOVICI, BOIERI, LIPICESCU (în fund) Viteazovici: Ce spui?... Pleacă ministrul chiar astăzi ? 35 Lipicescu: Peste-un ceas, domnule ghinărari. 323 Evghenidis: Să mergem, să-i dorim drum bun. Lipicescu: Iată-1 că vine-aici, cucoane Evghe- nidis. SCENA XVI 5 Cei denainte, HÎRZOBEANU, ELENA, NEAMUŞ, TARSIŢA Hîrzobeanu: îmi pare rău că vă las, dar n-am ce face... Trebile statului... Viteazovici (dînd mîna lui Hîrzobeanu): Am aflat 10 chiar de la Vodă că pleci astăzi ş-am venit... Evghenidis: Am venit să te rugăm ca să nu-ntîrzii mult, căci ministeriul cam şchiopătează cînd eşti absent. Hîrzobeanu: N-aveţi grijă, m-oi întoarce-n curînd... 35 Noi, miniştrii, avem obicei a trece prin ţară ca fulgerul, cînd mergem să facem revizii... O ştiţi dumnevoastră ca şi mine... însă păn-a nu mă depărta, vreu să vă dau o veste bună... Arhon aga Neamuş îi numit prezident Divanului dom-20 nesc! (Tcţi felicit pe Neamuş.) Tarsiţa (încet, lui Hîrzobeanu): Prin influenţa dumnitale. Hîrzobeanu (încet, Tarşiţei): Au fost destul s-o do-25 reşti mata... (Tare.) Lipicescule, vutcă... Să bem, boieri, cîte-un păhăruţ pe cursă, ca să-mi meargă-n plin. (Un lacheu aduce o tabla cu o sticlă cu vutcă şi păhăruţe.) Hîrzobeanu: Poftim, boieri... 30 (Afară de Neamuş, Vulpe şi Arbore, carii se găsesc în dreapta? tcţi ceialalţi formează un grup în stînga şi ciccnescpăhăruţele.) Neamuş: Dar, boieri; s-au milostivit măria-sa Vodă să mă-nalţe pe scaunul prezidenţiei, şi sînt hotărît a ţinea cumpăna dreptăţii cu nepărtinirea cea 35 mai... cea mai... (Tuşeşte.) Arbore (în parte): Nu-i dă-n pîrte. (Se apropie de urechea stînga a lui Neamuş şi-i vorbeşte încet.) 324 Vulpe (în parte)-. Prezident!... La el mi-i nădejdea. (Se furişată încet ia dreapta lui Neamuş.) Arbore (încet, Im Neamuş)-. Cucoane Alecu, îmi dai voie să fac săftea cumpenii? 5 Neamuş: Ce fel? Arbore : Să pun într-unul din talgere vro patru fîşicuri. Neamuş: Cum nu ?... dar ce vrei de la mine? Arbore : Să-mi dai glasul dumnitale în procesul răză-şilor cu banul Vulpe... Cunoşti procesul?... 10 Neamuş: Trebuie să-l cunosc... Adă. Arbore: Poftim, şi să-ţi fie cu ogur... Neamuş: Fii sigur de glasul meu. Arbore (depăriîndu-se, în parte): I-am dat în glas... ce să fac ?... obiceiul pămîntului! 15 Hîrzobeanu: Moş Arbure, vin' îneoaci... Eu plec pe cîteva zile, si fiindcă esti un urs de care se tem t * * căţeii, vreu să te las de pază Lenţii. Arbore: Bucuros, cucoane, numai de nu s-ar teme duduca s-o mărime. 20 Elena (zîmbind): Nu, moş Arbore, că te cred domes-nicit. Tarsiţa: Şi cu dinţii tociţi. Arbore: Apoi dă, cucoană... la vrîsta noastră... Tarsiţa (rîzînd, cam furioasă): Auzi, uncheşul!... 25 Hîrzobeanu: Na, moşule, un păhăruţ de vutcă pe cursă... dă-1 pe gît. Arbore (închinînd): Drum bun, cucoane, şi fără nici o cursă. (Teţi rid.) 30 Vulpe (în dreapta lui Neamuş, încet): Ş-aşa, cum s-ar prinde, cucoane Alecu, fiindcă raspoiojenia în predmetut peri pisc ti cu răzăşii din Arbureni... Neamuş: O ştiu... însă nu pot să-ţi dau glasul. Vulpe: Vai de mine!... apoi ce mă fac eu? 35 Neamuş: Nu te desnădăjdui... spune: ai vro 5—6 fîşicuri ? Vulpe: Am. Nf.amuş: Pune-i în cumpăna dreptăţii, colea-n talgerul din dreapta, (arată mîna dreaptă) şi te fac să 40 cîştigi procesul. 325 Vulpe: Cum asta? Neamuş: Înjghebîndu-ţi majoritate-n Divan. Cu chipul aista n-ai nevoie de glasul meu. Vulpe: Şi zici c-oi cîştiga? 5 Neamuş (imitînd o cumpănă cu amîndouă mînile)-. Ian priveşte cumpăna. în talgerul din stînga sînt patru fîşicuri depuse de Arbure. (Coborînd încet mîna stîngă.) Priveşte cum îl atîrnă pe cel din dreapta... Vezi?... Pune dumneta cinci, şase 10 fîşicuri dincoaci, şi-i videa minune. Vulpe (punînd 5 fîşicuri în mîna dreaptă a lui Neamuş): Iată-le. Neamuş: Bine... Cată acum. (Coboară mîna dreaptă în timp ce ridică mîna stîngă.) Vezi cum atîrnă 15 talgerul din dreapta pe cel din stînga?... Haide; ha... Na, na, na... Dumneta ai dreptate. Vulpe: Să te-audă Dumnezău. (înparte.) M-am spetit, cum s-ar prinde. Neâmuş (în parte, admirîndu-şi mînile pline): Frumos 20 giuvaer îi cumpăna dreptăţii, cînd talgerile-s aurite! Hîrzobeanu: Arhon agă, arhon bane... n-aţi mai sfîrşit de pus ţara la cale? Neamuş:’Sfîrşit, vere Iorgule... Iaca venim. 25 Lipicescu (în fund, la uşă): Măria-ta, carîta-i la scară cu 6 slujitori călări şi cu viţ-aga. Hîrzobeanu: Hai!... să nu perdem vremea, cînd îi de slujît ocîrmuirea... Nastasachi, adă-mi ghizdanul cel mare din cabinet, cel cu doftorii. 30 (Lipicescu întră în stînga.) Toţi: Doftorii? Arbore: împrotiva boalei vitelor? Hîrzobeanu (vesel): Ba, uncheşule, împrotiva epidemiei opoziţiei, care s-au lăţit în provinţii. 35 Lipicescu (aducînd un portofoliu, un tricorn şi o cra-vaşă): Iaca ghizdanul, cucoane, şleapca cea nouă şi cravaşa. Hîrzobeanu (deschizînd portofoliul şi arătîndu-l plin de hîrtii): Iaca reţetele destinate pentru opozanţi; 326 decreturi de posturi şi de ranguri cu numele lăsate în alb. în sînul acestui portofil ministerial zace opinia publică, conştiinţa alegătorilor şi soarta ţării!... (închide portofoliul.) îmi cunosc eu 5 oamenii... pentru unii posturi, pentru alţii cinuri, pentru alţii bani, şi pentru cei mai mulţi... (Arată cravaşa.) Şi astfel se complectează o Cameră de deputaţi sub regimul Reglementului Organic... Toţi (afară de Elena şi Arbore): Ha, ha, ha, ha! io Arbore (în parte): Vai de biata ţară! Hîrzobeanu: Lenţo, vin să te sărute papa. (Sărută pe Elena.) Elena (tristă): Adio, tătuţă... să nu-ntîrzii mult. Hîrzobeanu: Cucoană Tarsiţă, sărut mînile. (Sărută 15 mîna Tarşiţei şi-i zice încet:) îi gîndi la mine? Tarsiţa (încet şi cu sentiment): Te mai îndoieşti? Neamuş (în parte, îngrijit): Parcă şi-au şoptit în taină! Hîrzobeanu : Să ne videm sănătoşi, boieri! 20 Toţi: Călătorie bună! (Hirzcbeanu iese prin fund întcvărăşit de teii, afară de Elena şi Tarsiţa. Elena merge de caută pe fereastă.) Tarsiţa (în parte): Iorgu mă iubeşte!... Sînt prezident ă Divanului... Am ieşit la rîndul cucoanelor 25 celor mari!... A! (Afară se aud vuiete de trăsură şi pocnete de surugii.) SCENA XVII ELENA, TARSIŢA Elena (în parte, văzînd pe Tarsiţa): Tot aici e? (Vo-30 ieşte să iasă prin dreapta.) Tarsiţa: Lenţo, Lenţo, unde te duci?... şi dumneta fugi de mine? Elena: Mă duceam... Tarsiţa: Te duceai ca să nu rămîi cu mine... o ştiu; 35 căci nu mă iubeşti. Elena: Doamna me... 327 Tarsiţa: O ! nu te priface... îţi sînt nesuferită, pentru că-mi ieu voie cîteodată să-ţi dau sfaturi ca o... soră mai mare; însă, draga mea, ar fi cu dreptul s-apreţiezi almintere purtarea mea... Dacă nu 5 te-aş iubi, nu mi-ar păsa nicidecum să te văd apucînd pe cărări unde nu trebuie să calce piciorul unei fete de boier mare şi cu bună creştere. Elena (ofensată): Ce voieşti să zici, doamnă? Tarsiţa: Mă-nţălegi... mă gîceşti. 10 Elena: Aceasta e, negreşit, o enigmă ingenioasă; însă nu ştiu să gîcesc enigmele. Tarsiţa: Da lasă, mă rog, enigmele deoparte. Roşaţa obrazului dovideşte c-ai gîcit de cine-i vorba. Elena: De cine? 15 Tarsiţa: De Radu! Elena (uimită): Radu? Tarsiţa: Dar!... am băgat de samă că prea ades el vine-aici, prea ades vă-ntîlniţi şi staţi la vorbă-mpreună... Asta te compromitariseşte în 20 ochii persoanelor care ştiu a respecta rangul şi poziţia lor... Radu-i un om de nimică, fără familie, fără stare, un bonjurist ce are ambiţie a ieşi la neamuri şi cearcă a-ţi fura minţile, pentru ca să uiţi cine eşti. 5 Elena (cu demnitate): Cucoană Tarsiţa, se vede că aveţi o mare esperienţă de unele lucruri pe care mintea me nu le pricepe... îmi vorbeşti o limbă ce n-o înţeleg; prin urmare îmi veţi permite a nu mai prelungi o convorbire ce nu-mi pare con-30 formă cu buna educaţie. Tarsiţa: Buna educaţie?... Ce vrei să zici?... Te socoţi poate mai bine educarisită decît mine, pentru c-ai fost crescută la Viena? Elena: Acolo unde-am fost crescută am învăţat a mă 35 respecta pe mine ş-a da fiecăruia partea de con- siderare ce merită. De-aceea mă retrag, cucoană, şi vă las în compania unei persoane care cunoaşte bine regulele bunei cuviinţi, în compania venerabilei soţii a lui aga Neamuş (Iese prin dreapta.) 40 Tarsiţa (singură): Soţia lui Neamuş !... Auzi!... Mă ia-n rîs şi mă dispreţuieşte fiindcă-s măritată cu Neamuş ?... dar ce-i bărbatu-meu?... ciocoi ?... Pentru că nu-i tocmai de starea-ntîi, nu-i nici din starea a doua... şi are chiar şi rude în proti-penda!... îi prezident Divanului domnesc, şi eu 5 prezidentă !... A ! giupîneasă Lenţo, eşti fudulă pentru că tată-tău îi ministru?... te uiţi la mine cu dispreţ pentru că-s soţia lui Neamuş?... O! de te-aş videa măritată după gîndul meu... cum ţi-ar cădea nasul! (Se preumblă agitată.) Venera-10 bila soţie a lui Neamuş... Venerabilă!... Radu te-au învăţat a fi aşa de obraznică, duducă Lenţo!... Vă-nţălegeţi împreună ca să rîdeţi de mine... Las' că nu-ţi avea voi multă vreme parte unul de... altul... Venerabilă!... Ah! ce n-aş 15 face ca să-mi răzbun de impertinenţile ei!... Ce n-aş da s-o văd măritată c-un adevărat ciocoi, dar ciocoi... colea... ciocoi ca... SCENA XVIII TARSIŢA, LIPICESCU; mai pe urmă-, NEAMUŞ 20 (Lipicescu întră prin fund şi ce îndreaptă încet spre uşa din stînga, examinind un decret.) Tarsiţa (zărind pe Lipicescu, în parte): Ca Lipicescu, de pildă... Lipicescu !... şi de ce nu ?... (Obser-vîndu-l.) Lipicescu-i tînăr... are turniură gioco- 25 iască... tocmai ce trebuie... (Tare.) Lipicescule ! Lipicescu: Poroncă! Tarsiţa: Ascultă: ai vrun cin? Lipicescu: Din mila boieriului sînt şatrari, cuconiţă. Tarsiţa: Bine... Te iubeşte stăpînu-tău? 30 Lipicescu : Ca pe-o slugă credincioasă... Măria-sa are toată încrederea în mine... Eu mă îngrijăsc de averea dumnisale, şi dumnealui îmi destăinuieşte toate secretele, atît ale statului cît si... celelalte. Tarsiţa : Care celelalte ? 35 Lipicescu: Ale... inimii... Ştiu, cucoană, că boieriul vă iubeşte ca ochii din cap... Să mă iertaţi că îndrăznesc... 329 Tarsiţa: Te iert şi vreu să mă ocuparisesc de viitoriul tău. Lipicescu: Sărut mînile şi picioarele, milostivă... Tarsiţa: Ascultă: ai vrea să te-nsori? 5 Lipicescu : Cum nu ?... dac-aş găsi vro fată de boieri... Tarsiţa: Eşti ambiţios? Lipicescu: Om sînt şi eu... Şi am şi ceva parale. Tarsiţa: Multe? Lipicescu: Bunişoare... cum au dat Dumnezău. 10 Tarsiţa: Bine... Să vii disară la mine, c-am să-ţi vorbesc ceva importent. Lipicescu: Ascult. Neamuş (dischizînd uşa din fund): Dragă, mergi să te duc acasă păn-a nu trece la Divan? (Dispare.) 15 Tarsiţa: Vin. (Lui Lipicescu.) Mi-ai spus că eşti şatrari... puţin lucru... (Iese.) scena xix Lipicescu: Puţin... însă... eu nu-s prost... am sca-motat un decret din ghizdanul ministrului... 20 (Scoatt o hîrtie.) Iată-1... (Citeşte:) „Cinstit şi credincios boieri Domniei-Noastre...“ (Vorbit.) Numele-i lăsat în alb. (Citeşte:) „Pentru slujbele ce ai ficut ocîrmuirii. Ne milostivim a te înălţa la rangul de spatari...“ (Vorbit.) Spatari!... bun 25 număr am tras la loteria boieriei!... Spatari!... Spatariul Nastasachi Lipicescu!... bine sună la ureche!... Ian să videm dacă bate şi la ochi tot aşa de bine? (Merge la mesuţa din Jund de-şi scrie mmele în decret.) Aşa... frumos! Spatariul 30 Nastasachi Lipicescu...: Minunat!... Spatari după şatrari... Işala!... Două la mînă!... (Se îndreaftă spre uşa din stînga.) (Cortina cade.) 330 ACTUL III (Acelaşi decor; pe păretele din fund însă este aninat portretul sultanului, în locul celui al împăratului Necolae.) SCENA I 5 HÎRZOBEANU, EVGHENIDIS, VITEAZOVICI, NEAMUŞ (stau împregiurul unei mese, în mijlocul scenei), LIPICESCU (scrie la altă masă, mai în fund, în stînga) (Consiliu de miniştri.) Hîrzobeanu: Arhon postelnice Evghenidis, arhon pol- 10 covnice Viteazovici şi chiar dumneta, arhon agă Neamuş, v-am poftit din poroncă domnească ca să v-adunaţi aici, dumneta ca marele postelnic, dumneta ca locoţiitor de ghenerar miliţiei şi dumneta ca prezident Divanului domnesc, pentru ca 15 să chibzuim nişte măsuri înţălepte în nişte trebi vajnice a ocîrmuirii... îmi pare rău că n-au venit şi vornicul Protipendescu, logofătul Dreptăţii, precum şi arhon visternicul, pentru ca să fie Sfatul în complect.. 20 Neamuş: Marele logofăt îi zaif... îl doare stomahul. Hîrzobeanu (rîzînd): îi cam lacom logofătul. (Tcţi rid.) Evghenidis : Cît pentru marele vistiar, îi dus la Vodă cu prinosul obicinuit. 25 Hîrzobeanu : Dar, ştiu; cu ploconul bănesc votat măriei-sale de Obşteasca obicinuita Adunare, pentru părinteasca oblăduire... ke ta lipa. Toţi: Se cuvine... Se cuvine. Hîrzobeanu: Dar... se cuvine; nici vorbă nu-i... 30 Acum, boieri dumnevoastră, să-ncepem lucrările. Avem de regularisit trii predmeturi simandikoase: predmetul ocnelor, preimetui jidanilor şipredmetul tinerilor bonjurişti, care, precum ştiţi, şi-au ridicat nasul prea sus de la o vreme-ncoaci. 35 Viteazovici: Eu sînt militar, boieri dumnevoastră... sînt răpide la treabă... Cred dar c-am putea-n 331 două cuvinte să resularisim aceste trii pred-meturi. Toţi: Cum? Viteazovici: îi vorba de ocne, de jidani şi de bon- 5 jurişti?... Hai să băgăm în ocne atît pe bonjurişti, cît şi pe jidani... şi paşol. Toţi (rîzînd)'. Ar avea haz. Hîrzobeanu: Aşa ar avea... dar nu se poate... Să vorbim serios... în priivirea ocnelor, iată cum 10 stă pricina: Kir Zaharachi, în tovărăşie cu Leiba Kana, propun să cumpere otcuput ocnelor pe 5 ani, cu preţ destul de folositor pentru hazna; însă ei cer agiutori de la stăpînire pentru înlesnirea cărăturii sării la Dunăre şi la Prut; cer 15 adică să li se posvolească a lepăda bani prin sate, pe la ţărani, cît or găsi de cuviinţă, iar guvernul să obligarisască pe locuitori a face cără-tură pentru acei bani. Evghenidis: Cunosc pe Zaharachi; el îi simpatriotul 20 meu de la Sar anta eklisia, om cu stare şi cu hris- toitie... Nu-i place să obijduiascăpe săraci; prin urmare, eu sînt de părere să-i învoim cererea. Hîrzobeanu : Dar dacă n-or vrea ţăranii să priimească bani şi s-or împrotivi?... 25 Viteazovici: Oi merge eu însumi cu soldaţii de i-oi sili... Eu sînt militar, nu ştiu multe. Neamuş: Mojîcul nu poate să zică ba, cînd poronceşte guvernul. Hîrzobeanu: Care vra să zică, boieri, încuviinţaţi? 30 Toţi: Dar, dar; se cuvine... Hîrzobeanu: Nastasachi, gata-i anaforaua cătră Vodă în predmetul sării? Lipicescu (aducînd o hîrtie): Iat-o, exelenţia-voastră. Hîrzobeanu: S-o iscălim dar, boieri. 35 Toţi: S-o iscălim. (Boierii subsemn.) Lipicescu (în parte): îs îndulciţi cu sare, ca moronul. .. Zaharachi i-au presărat în belşug ş-aş-teaptă rezultatul în salonul de-alăture, împreună 40 cu Leiba Kana. 332 Hîrzobeanu (dînd hîrtia lui Lipicescu): Na, arhon şatrari, pune-i numărul. Neamuş: Lipicescule, un ciubuc. Lipicescu (în parte): Mie-mi poronceşte? (Se face că 5 nu aude, şi merge la masa din fund.) Neamuş: Lipicescule, adă-mi un ciubuc. Lipicescu (pe scaun, în parte): Spătării nu-s ciu-buccii. Hîrzobeanu: Nastasachi... n-ai auzit?... surd eşti? 10 Lipicescu: Ba nu-s surd... dar nici ciocoiul nimărui. Hîrzobeanu (în parte): Ce-au spus?... Hmm! au început a să obrăznici şi el. (Tare şi cu un aer poroncitor.) Un ciubuc îndată. Lipicescu (merge încet la uşa din fund, o deschide şi 15 strigă): Un ciubuc pentru domnul prezident Divanului. (Apoi se întoarce iar la masă, după ce a ieşit puţin cu anaforaua.) Hîrzobeanu: Boieri dumnevoastră, am pus la cale ocnele şi cred că tot aşa de lesne ne-om înţălege 20 ş-în predmetul jidanilor... Ştiţi că este a să orîndui comisii spre cercetarea vagabonzilor ş-a să lua măsuri pentru a-i scoate din ţară... Ştiţi că numărul jidanilor creşte pe toată ziua... Norodul au început a să-ngriji de astă năvălire; 25 bonjuriştii strigă că guvernul îi vîndut jidanilor... Ce credeţi dumnevoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic?... Binevroiţi a vă rosti pe rînd şi ritos. Viteazovici: Eu sînt militar, nu ştiu multe... Rău-i 30 rău, binele-i bine; răul trebuie stîrpit! Neamuş: Stîrpit, dar!... căci năvălirea jidanilor în Moldova îi mai primejdioasă decît toate celelalte năvăliri de duşmani care-au trecut peste ţara noastră... Tătarii au venit şi s-au dus!... 35 Turcii au venit şi s-au dus!... Nemţii cei cu coadă au venit şi s-au dus!... Chiar ruşii pravoslavnici au venit şi s-au dus!... Jidanii însă vin şi rămîn, şi prind rădăcină, şi se plodesc ca vermii, şi se-ntind pe latul şi pe lungul Mol-40 dovii ca o picingină otrăvită... 333 Evghenidis: Aşa este; însă... Neamuş: Priviţi în ce hal au agiuns laşul!... Uliţa Mare, Tîrgul-de-Sus, Tîrgul-Cucului, Sfînta-Vineri, Podul-Vechi, Păcurarii şi însuşi Tătăraşii, Tătă-5 raşii, pe unde nu se pomenea ţipenie de Iudă, astăzi sînt înghesuiţi de litfe pîngărite... Asemenea toate oraşele Moldo vii; asemenea satele... tot îi prada lor. Viteazovici: Aşa este; însă... 10 Neamuş: Pretutindene ei se-mprăştie ca locustele ş-aduc cu dînşii toate năravurile cele mai viţi-oase: fanatismul, tâlhăria, camăta, apriga lăcomie de bani, ura de creştini, necurăţănia, putoarea şi boalele!... Ei hrăpesc negoţul din mîna 15 românilor, ei otrăvesc locuitorii cu băuturi fal- sificate şi corump firea blîndă a poporului. Evghenidis: Aşa este; însă avem ş-un mic număr de familii vechi de jidani, născuţi şi crescuţi între noi, şi care nu se cuvine să-i punem în 20 rînd cu vagabonzii din Galiţia şi de peste Prut... Ei sînt jidani pămînteni, nu litfe străine... Neamuş: într-un cuvînt, jidanul îi un element mîrşav şi duşmănesc de care împărăţiile cele mari şi puternice a Roşiei şi Austriei cată a să disbăra; 25 alungînd-1 la noi. Să urmăm şi noi pildei lor, dacă ne doare inima de soarta Moldo vii... Să-i alungăm şi noi de la noi. (Un arnăut aduce un ciubuc lui Neamuş.) Viteazovici: Aşa este; însă voi face şi eu o obser-30 vaţie... Hîrzobeanu: Fă, arhon polcovnice; însă, păn-a nu începe, nu metahirisiţi, boieri, ţigare minunate de la Viena? Mi le-a adus Gaetan Miculi , înadins. Toţi (afară de Neamuş): Bucuros. 35 (Aprind ţigări. ) Neamuş (voind să fume, găseşte ciubucul astupat; examină imameua, descopere în ea o hîrtie răsucită şi o scoate): Ce dracu-i în imamea de nu merge?... îi astupată?... Ce-i asta?... o 40 hîrtie băgată-n ea? (Desfăşură hîrtia şi citeşte 334 în parte.) „Exelenţia-voastră! o soma de 2000 de galbini vă aşteaptă la mine la cantor, dacă veţi apăra pe jidani astăzi la Sfat... iscălit: Leiba Kana." (Vorbit.) Aşa?... Apoi se schimbă treaba. Evghenidis: Dumnealui, arhon aga Neamuş, au grăit ca un Dimostenes... Neamuş: Adică nu eu... V-am rostit cele ce-am cetit într-un jurnal bonjurist... Cît pentru mine, n-am nici o ură-n contra jidanilor... Evghenidis: Nu-s si ei oameni? > Neamuş: Oameni dar!... şi, ca oameni, făpturi a lui Dumnezău!... şi, ca făpturi a lui Dumnezău, sînt fraţii noştri!... Oare legea creştinească iartă ca fratele să prigonească pe frate?... Nu, dimprotivă, ea ne povăţuieşte să ne iubim unii pe alţii, să ne-agiutăm unul pe altul, să-mpărţim pînea şi haina cu aproapele nostru... Ce rău fac bieţii jidani că se-ncălzesc şi ei la soarele Moldo vii?... Nu-i acest soare destul de mare, destul de ferbinte, destul de strălucitor, ca să-n-călzască şi să lumineze pe toţi de laolaltă, fie creştini, fie jidani?... S-au zis că ei sînt fanatici ?... Este oare-o crimă de-a urma cu fanatism preceptele religiei sale? Hîrzobeanu: Ei!... prea departe mergi cu-ndurarea, arhon agă. Neamuş: Se sparie Moldova de-nmulţirea elementului jidovesc?... Care Moldovă?... poporul prost!... însă oamenii procopsiţi, care s-au adăpat la izvorul economiei politice, nu trebuie oare să se bucure cînd văd că se-mpoporează cîmpiile goale ale ţării?... Se mai adauge multe şi mai multe, dar toate fără temei; căci jidanul îi harnic, econom, industrial, comerţant, şi prin el, numai prin el, are să-nflorească-n viitori negoţul patriei noastre. Hîrzobeanu: Şi nu uita, arhon prezident, că dar averile lor nasc o mulţime de proţesuri, care sînt mana ramului dicanicesc... Neamuş: Prin urmare, eu sînt de părere să depărtăm de noi orice gînd de prigonire-n contra acestui neam atît de interesat... asta... atît de interesant, vroiam să zic... 5 Hîrzobeanu: Limba greşind, adevărul spune. Evghenidis: Eu voi tratarisi un punct de videre mai politic, ca unul ce sînt postelnic. îmi pare lucru greu, şi chiar primejdios, de-a lua măsuri în contra jidanilor, mai întîi pentru că ei au toţi 10 banii în mîna lor, şi dacă ei ar părăsi Moldova, Moldova ar rămînea săracă... Al doile, pentru că cu asemine măsuri am supăra pe aghenţia nemţască... Cei mai mulţi dintre jidani sînt sudiţi; prin urmare, nu ne putem atinge de dînşii... 15 Boieri dumnevoastră. Moldova are miniştri, are Domn, are Obştească obicinuită Adunare; dar mai are şi pe domnul aghent şi pe gheneral consul al maiestăţii-sale împăratului Roşiei, protectorul nostru... Miniştrii şi chiar Domnul sînt 20 ades obligaţi a pleca fruntea dinaintea vroinţii consulilor... şi dar politica cere ca să priimim cu braţele deschise tot ce ne vine din Roşia şi din Austria, fie jidan, fie holeră. Viteazovici: Adînc ai vorbit, arhon postelnice... Eşti 25 un Metternich, un Neselrod, şi eu mă unesc cu părerea dumnitale. Eu sînt militar... Hîrzobeanu: Dar; nu ştii multe... nici măcar că însuşi ofiţerii dumnitale de pe graniţă dau drumul tîrtanilor să năvălească-n ţară. 30 Viteazovici: Ofiţerii mei sînt înţăleşi cu ispravnicii dumnitale... însă aş vrea să cunosc şi opinia dumnitale, arhon vornice. Dumneta, care, sînt cîteva săptămîni, te-ai rostit dinaintea lui Vodă în contra jidanilor, văd cu mirare c-acum pă-35 strezi o tăcere... cam... Hîrzobeanu: Eu?... Nastasachi, ad-aici besacteua cea nouă. , (Lipicescu aduce din cabinet o besecle ş-c depune înaintea lui Hîrzcbeanu.) 336 Viteazovici: Cum?... îţi ţii opinia-nchisă, ca să nu zboare ? Hîrzobeanu : Precum zici... Boieri dumnevoastră !... Asară, tîrziu, doi zarafi cunoscuţi au venit în 5 cabinetul meu şi mi-au închinat această besactea, zicîndu-mi: „Vă rugăm, exelenţie, să priimiţi acest dar din partea noastră, a jidanilor... nu însă pentru ca să ne sprijiniţi mîni la Sfat, ci numai şi numai ca să nu ziceţi nimică...“ (Des- 10 chide besecteua.) Priviţi, boieri, aici sînt o păreche de şfeşnice de aur şi trii pungi, cuprinzînd fie- care cîte-o mie de galbini... Prezentul îi frumos... aşa-i? Toţi: Prea frumos! 15 Hîrzobeanu : Aşadar... iată opinia mea în predmetul jidanilor... Aţi vorbit cu toţii de minune în favorul lor... Stau acum şi mă gîndesc: dacă mie mi s-au plătit aşa de scump pentru ca să nu grăiesc, ce-au trebuit să vă plătească dum-20 nevoastră pentru ca să deveniţi advocaţii lor şi să vorbiţi cu-atîta elocvenţă! Viteazovici şi Evghenidis: A!... protestarisim... Hîrzobeanu: Prin urmare, domnilor miniştri, sîn-teţi de părere ca să lăsăm pe jidani în pace, nu-i 25 aşa? Toţi: Dar, dar, sărmanii... sînt oameni buni, oameni cinstiţi, oameni darnici... Hîrzobeanu: Fie!... M-aşteptam la răspunsul dumnevoastră... Nastasachi, adă anaforaua cătră 30 Vodă în predmetul jidanilor. Lipicescu (aducînd o hîrtie): Iat-o, exelenţie. Evghenidis : Cum ?... era chiar gata ? Hîrzobeanu: Te miri?... Binevroiţi a o iscăli, boieri; şi tu, Nastasachi, să duci besacteua asta zara-35 filor înapoi... (Bcierii subsemn.) Lipicescu (strîngînd besecteua la sîn cu dragoste, în parte): Cum?... Vorbă-i... Atunci s-agiungă 337 ei! (Duce besecteua în camera din stînga; apoi se întoarce de ia anaforaua, în parte.) Mă duc să bucur pe Leiba Kana, cole-n salon, şi să mă capăt cu vro cîteva fîşicuri. (Iese prin fund în 5 salon şi se întoarce peste puţin, numărînd vro 4 fişicuri în palmă..) Hîrzobeanu : Ce ne mai rămîne-acum de tratarisit ?... Ha!... predmetul bonjuriştilor. Boieri dumnevoastră, observarisit-aţi de cîtva timp ce avînt 10 au luat tinerii întorşi din Ghermania şi Franţa? Viteazovici: Bonjuriştii? pantalonarii? Evghenidis: Un avînt revoluţionar, asupra căruia consulul au trimes mai multe note... Neamuş: Şi care-mi pare de natură a îngriji serios 15 pe-un guvern înţălept ca al nostru. Las' că ei ne tratarisesc pe noi, cei mari, cei simandicoşi, fără nici un sevas; dar şi caiigorisesc fără nici o sfială actele stăpînirii. Cu critica-n gură şi cu pistolul în mînă, ei pretindarisesc să formeze opinia 20 publică-n ţara Moldo vii, ş-astfeli au început a răspîndi groază în sufletul amploaiaţilor. Viteazovici: Trebuie-nfrînaţi! Hîrzobeanu: Trebuie... însă cum? Ei sînt duelgii, nu se tem de nimică, ţin frăţeşte-mpreună şi-s 25 în stare să facă o revoluţie... ş-apoi îs toţi ficiori de boieri. Viteazovici: Eu sînt militar, arhon vornice... nu ştiu multe... îmi ieu soldaţii cu mine şi... Hîrzobeanu: Şi speli putina... 30 (Tcţi rid.) Viteazovici (atins): Arhon vornice... am fost cu ruşii la Varna!... Hîrzobeanu: Ai fost, dar n-ai luat-o... însă nu-i vorba de Varna... Boieri dumnevoastră, vreţi t ’ i 35 s-auziţi lucru nostim?... Ascultaţi raportul lui viţ-agă... Nastasachi, aice-i pitariul Slugărică? Lipicescu: Aşteaptă de azi-dimineaţă la uşă. Hîrzobeanu: Zi-i să între. 338 (Lipicescu deschide uşa lui Slugărică ş-apci iese.) SCENA II Cei denainte, SLUGĂRICĂ (în uniformă de viţ-agă) Hîrzobeanu: Arhon pitar, ce mai veste-n oraş? Slugărică (închinîndu-se milităreşte de cîte ori răs-5 punde): Bine, exelenţia-voastră... Astă-noapte doi caldărămgii au spart păretele casei lui Avră-mică. Hîrzobeanu: Cel din Uliţa Mare? Slugărică: Şi l-au ucis. 10 Toţi: Sărmanul!... Şi i-aţi prins pe hoţi? Slugărică: Ba nu... s-au făcut nevăzuţi. Hîrzobeanu: Ca totdeauna... Altă? Slugărică: Bună pace, exelenţie... Azi-dimineaţă, într-o vie de la Copou, au fost un duel... 15 Toţi: Iar? Slugărică: Tocmai pe cînd se primbla măria-sa Vodă, încît caii s-au spăriet de pocnitul pistoalelor... Poliţia n-au putut sosi la vreme ca să-mpedice duelul. 20 Hîrzobeanu: Ca totdeauna, se-nţălege. Slugărică: Asară, la teatru, au fost un scandal mare. Se parastuia două piese nouă pline de-mpun-sături în ispravnici şi-n giudecători... în cea dintîi, un ţăran cînta: ’ > 25 Din Focşani la Dorohci Ţara-i plină de ciocoi, şi-n cea de-a doua, un aftor, schimbat în* păpuşari, spunea că-n ţara păpuşilor, adică la noi, tâlharii poartă mănuşi 30 Şi se jură pe dreptate Că le-s mînile curate. Toţi: Cum se poate? Şi dumneta, ca viţ-agă, ce-ai făcut? Slugărică: Am dat poroncă să-nchidă perdeua; însă 35 deodată-au sărit toţi cuconaşii şi m-au ame- ninţat... Toţi: Cum? Au îndrăznit?... Şi?... Slugărică: Şi piesa s-au giucat păn' la sfîrşit. 339 Viteazovici: Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? Slugărică: Domnul Radu. Toţi: Radu? Slugărică: Dacă nu mă credeţi, exelenţie, puteţi 5 să-i luaţi dopros chiar dumnisale; căci l-am zărit mai dinioare aici, în salonul de-alăture. Hîrzobeanu: Mergi de-1 pofteşte să vie dinaintea noastră. Slugărică: Ascult. (Iese.) 10 Viteazovici (mînios): Boieri, treaba se-ngroaşă, trebuie asprime... Auzi? „Din Focşani la Dorohoi ţara-i plină de ciocoi!... “ Care vra să zică, noi?... Neamuş: Raison... Sumeţia bonjuriştilor nu mai are margini!... Auzi? în ţara de păpuşi tâlharii 15 poartă mănuşi!... Şi eu port mănuşi... Care vra să zică... Hîrzobeanu: Eşti pîcîlit... Ha, ha, ha! Evghenidis : Ha, ha, ha! Viteazovici: Nu se cuvine să rîdem, boieri. Revolu-20 ţia-i în aer... Datoria noastră-i s-o înăbuşim în faşă... milităreşte... Hîrzobeanu: Măi, că viteaz îi prietinul... (în parte) de departe. scena iti 25 Cei denainte, RADU, SLUGĂRICĂ Slugărică: L-am adus... exelenţie. Viteazovici (cu severitate): Domnule... Radu, te-am chemat dinaintea noastră ca să ne dai samă de purtările dumnitale. 30 Radu: Pardon, domnule colonel, îmi place a crede că vă înşelaţi... Eu nu vin aici chemat de nime. Vin însărcinat de hatmanul Ştefan Stîlpeanu să dau de ştire cuconului Iorgu că a sosit de la tară si că doreşte să-l vadă. t * f 35 Hîrzobeanu: Cînd au venit vărul Ştefan? Radu: Ieri noapte. 340 Viteazovici: Să fie dumnealui sănătos. Acum, fiindcă eşti dinaintea noastră, răspunde, cum de-ai îndrăznit asară la teatru ?... Radu: Pardon, domnule colonel, în ce calitate îmi 5 faceţi interogatoriu?... Mi se pare că nu mă găsesc înaintea unui tribunal... milităresc. Evghenidis: Eşti în prezenţa Sfatului, domnule, în prezenţa miniştrilor, şi trebuie să răspunzi cu respect. 10 Radu: Prea bine, domnilor miniştri. Binevoiţi a mă întreba. Viteazovici: Domnule! prietinii dumnitale, comen-daţi de dumneta însuşi, vă posvoliţi de-un timp încoace o mulţime de desfrînări care supără pe 15 guvern şi pe consuli. Vă bateţi la duel, ataca- risiţi oamenii stăpînirii cu acuzări de hoţii... Declamarisiţi cuvinte late de opinie publică, de libertate, de egalitate, ca şi cînd aţi fi în Franţa... Scriţi în gazete lucruri nepomenite pănă azi în 20 ţara Moldo vii, încît ameţiţi lumea şi mergeţi cu anarhia păn-a nesocoti poroncile stăpînirii. Asară aţi obligarisit pe actori la teatru ca să gioace nişte piese revoluţionare, pe care viţ-aga vrea să le oprească... şi cine-i şeful răzvrătitorilor... 25 dumneta! aşa este ? Radu: Aşa. Viteazovici: Ş-încă o mărturisăşti... Vra să zică-i adevărat că v-aţi bătut gioc de viţ-aga? Radu: Adevărat. , 30 Viteazovici: Auziţi, boieri?... Arhon viţ-agă, mergi îndată de găteşte căniţi de poştă, ca să trimeţi pe autorii pieselor de-asară la monăstirile de la Săcul şi de la Soveja. Cît pentru actori, să-i ticseşti într-o trăsură de harabagiu şi să-i expe-35 duieşti la monăstirea Slatina spre pocăinţă. Slugărică: Ascult. (Iese ca să dea ordine şi vine iar înapoi.) Radu (indignai)'. Minunat!... Ş-apoi vă miraţi că tinerimea Moldovei e animată de spiritul revo-40 luţionar?... Cum?... Oameni onorabili sînt, în 341 secuiul nostru, osîndiţi la exiliu, la Închisoare prin monastirile munţilor, osîndiţi fără a fi judecaţi, numai după un simplu ordin a domnului Viteazovici, şi pretindeţi ca noi să rămînem spectatori indiferenţi în faţa unui asemene act arbitrar!... Cum?... Se dă pradă un popor întreg unui Zaharachi şi unui Leiba Kana!... Se deschid frontierele ţării unei grozave năvăliri de vagabonzi, de lipitori care vin să sugă măduva României, ş-apoi pretindeţi ca sa nu se revolte-n noi simţul de omenire?... A!... Domnilor miniştri, luaţi seama!... timpurile se schimb, ele reclam şi impun adoptarea principiilor civi-lizătoare care rru se împac cu obiceiurile barbare ale trecutului... Luaţi seama!... A început a sufla despre Occident un vînt mîntuitor care e menit a arde, a seca, a stîrpi chirul ce înţeli-neşte pămîntul Moldovei... Luaţi seama!... O junime deşteaptă, onestă şi patriotică vă calcă pe urme; ea are o inimă ce cuprinde tot viitorul României; o junime ce e nerăbdătoare a-şi vedea Patria ieşită din făgaşul putred în care zace de secuii, şi acea junime care are dreptul a purta fruntea sus, fiindcă e gata a să sacrifica pentru sînta dreptate a ţării, acea junime e compusă din fiii, nepoţii şi rudele domniei-voastre. Ei sînt faţă cu bătrînii carii se găsesc astăzi la cîrmă. Nu-i faceţi marturi unor fapte ce ar fi de natură a stinge respectul lor filial; nu mai comiteţi greşeli de acele care pot duce Patria la peire, căci ele vor sili pe tineri să smuncească cîrma din mînile bătrînilor! Viteazovici: Auziţi, boieri?... Ne-ameninţă-n faţă cu revoluţii!... (Furios.) Nebunule! te-oi trimete să te-nchidă la Golia. Radu: Se poate, domnule, dar vei comite un act de nebunie. Viteazovici: Cu cine grăieşti aşa de obraznic, panta-lonariule ? Radu: Cu un militar care cred câ are obicei să dea satisfacţie prin arme, cînd insultă pe cineva. Viteazovici: Satisfacţie!... Vrei duel cu mine?... Mă provocariseşti pe mine, generalul miliţiei? 5 Radu: Pardon... nu eşti general, eşti numai inspector. Viteazovici: Eu? Radu : Dumneta... Reglementul Organic îţi dă titlul de inspector general a miliţiei, adică inspector obştesc, şi dumneta, schimbînd ordinea cuvin-10 telor, te-ai numit general şi inspector... Prin urmare, înţeleg să nu ai obicei a te bate la duel... Te las, dar, tot inspector, precum te-am găsit, şi mă retrag. (Iese.) SCENA IV 15 Cei denainte; mai pe urmă, LIPICESCU Viteazovici (furios): Viţ-agă, după dînsul, să-l înfunzi la cazarmă (se preumblă agitat) şi să-i închizi jurnalul. Slugărică: Ascult. 20 Hîrzobeanu: Stăi pe loc, arhon pitari... nu te grăbi. Viteazovici: Ce feli?... nu vrei să-l arestuiască, cînd m-au insultarisit pe mine, ministru! Hîrzobeanu: L-om arestui, n-ai grijă; însă cu forme, cu tropos; căci vărul Ştefan Stîlpeanu aji sosit 25 în Iaşi, şi vărul Ştefan îl ocroteşte pe Radu. Evghenidis: O ştim... însă mi se pare că s-ar cuveni o pildă... Neamuş: O pildă care să coboare nasul bonjuriştilor. Hîrzobeanu: Dar... o pildă serioasă... însă pentru 30 aceasta trebuie să ne chibzuim ca oameni fără patimă, fiindcă... ce să vă spun?... bonjurişti... bonjurişti, dar sînt copiii noştri... şi cam au dreptate-n unele lucruri. Evghenidis: Prea bine; hai să ne chibzuim. 35 Neamuş: Să iscodim vrun tertip... 343 Viteazovici (punîndu-se la masă): Să facem un plan... Hîrzobeanu: Să combinarisim... (Se pun toţi ca frunţile pe mini şi gindesc.) 5 Evghenidis: Lucru-i delicat... Neamuş: îi greu... Viteazovici: Nicidecum... Hîrzobeanu: Ai găsit ceva? Viteazovici: Ba... nu... dar... 10 Lipicescu (întră şi zice încet lui Hîrzobeanu): Cucoane, au venit cucoana Tarsiţa. Hîrzobeanu: (încet): Tarsiţa... unde-i?... Lipicescu (încet): Am întrodus-o în salonul de-ală-ture cu cabinetul dumnevoastră. 15 Hîrzobeanu (scuiîndu-se): Boieri dumnevoastră, văd că sînteţi osteniţi de-atîta lucru... Să lăsăm dar pe-altă dată predmetul bonjuriştilor. Toţi (sculîniu-se): Bucuros. Neamuş: Eu mă-ntorc la Divan. Azi se tratariseşte 20 proţesul lui Arbure cu banul Vulpe. Evghenidis: Eu merg să fac vizită paşii care-au adus scrisoarea vizirului. Hîrzobeanu: A!... apropo... ştiţi că astăzi paşa-i poftit aici la masă. 25 Evghenidis: Numai paşa?... fără consulul rusăsc? Hîrzobeanu: Aşa cere politica... Cred că mi-ţi face mulţămire să veniţi şi dumnevoastră, ca sâ facem cinste turcului. Evghenidis 30 Viteazovici : Bucuros... (Ies prin fund.) Neamus f * Hîrzobeanu (singur): Uf!... mă plihiisisein cu sfetnicii tronului... Bine c-au venit Afrodita să mă mîngîie. (Merge la uşa din stînga şi o deschide.) 35 Cucoană Tarsiţa, poftim! 344 SCENA V HÎRZOBEANU, TARSIŢA Tarsiţa (foarte agitată): Ah!... Iorgule, s-au dus bărbatul meu? 5 Hîrzobeanu: Dus la Divan. Tarsiţa: Cît îmi tremură inima! (Cade obosită pe un fotoliu.) Hîrzobeanu: Pentru ce?... sufleţelule?... Sîntem sînguri, singurei, io Tarsiţa: Neamuş are prepusuri... îi zuliar... îmi face scene... mă pîndeşte... M-au ameninţat alaltaieri cu dicasteria. Hîrzobeanu: Ce spui, soro?... au îndrăznit?... Dacă-1 dau afară din prezidenţie... 15 Tarsiţa: Alaltaieri te-au zărit ieşind de la mine şi s-au făcut foc... dar nu mă sinhisesc de furia lui, pe cît oi fi sigură că mă iubeşti... Ah! mă iubeşti, Iorgule? Hîrzobeanu: Mai poate fi-ntrebare?... îmi eşti dragă 20 ca Afrodita din Olimp şi sînt gata să-ţi dau orice dovezi ai dori... Ah! psihi mu, sîngura mîngîiere ce am, în mijlocul supărărilor politice, este de a gîndi la mata... şi, zău, adeseori uit chiar trebile statului... 25 Tarsiţa.: Ah! Iorgule, mă-nşăli... Hîrzobeanu: Eu?... Să n-am parte de... minister, dacă mint. * Tarsiţa: Te cred, scumpul meu; însă... (Se face că plînge.) 30 Hîrzobeanu: însă?... Ce ai, matia mu, de plîngi?... pentru ce-ţi arzi ochişorii ?... Ai vro măhni-ciune ?... spune-mi-o... te rog... Tarsiţa: Ah! Iorguşorule, sînt foarte nenorocită... (Sculîndu-se şi schimbîndu-şi tonul.) Sînt fu-35 rioasă. Hîrzobeanu: Vai de mine!... Ţi-au pricinuit vro daună cineva? Tarsiţa: Dar!... am fost insultarisită asară, la teatru. .. si vreu să-mi răzbun. 345 Hîrzobeanu : Cum ?... Cine-au îndrăznit ? Tarsiţa: Radu! Hîrzobeanu: El!... în ce chip?... Spune, ce s-a-n-tîmplat ? 5 Tarsiţa: Asară, la ieşire, îmi trăsese carîta la scara teatrului, pe cînd m-aflam încă-n lojie... am întîrziet ca vrun şfert de ceas păn’ să mă gătesc, şi-n vremea asta. Radu cu prietinii lui mi-au alungat vezeteul, subt cuvînt c-aşteptau alte 10 cucoane... de starea a doua... Ficiorul au cercat a să-mprotivi, dar ei l-au împins în glod, şi cînd eu m-am coborît în antret, toţi au început a rîde... De cine rîdeau?... de mine!... Ah! ah! Iorgule, dacă nu mă-i răzbuna, nu mai 15 trăiesc... Radu a să-mi scurteze zilele ! Hîrzobeanu: Nu te despera aşa, elpida mu... nu te-aprinde... Cine ştie?... poate că s-a fi obrăznicit ficiorul... Ştii cum sînt slugile... Tarsiţa: Aşa?... îl aperi pe Radu?... cînd el m-au 20 făcut de batgiocură?... Ş-apoi pretindariseşti să cred că mă iubeşti?... (Plînge.) Ah ! nenorocita de mine! la cine să găsesc protecţie, dacă mă adiaforiseşte chiar omul cărui am jărtfit tot!... Hîrzobeanu: Te-nşăli, sufletul meu, nu ţin cu Radu 25 nicidecum şi, de vreme ce ai parapon asupră-i, sînt gata să-l pedepsesc. Tarsiţa: Nu te cred, căci ţi-i teamă de vărul dumnitale, de hatmanul Stîlpeanu. Hîrzobeanu (atins): Teamă de Ştefan?... Spune, 30 dacă-i aşa, ce pedeapsă merită Radu? Tarsiţa: Degeaba mă-ntrebi... nu-i avea curajul... Hîrzobeanu: A! m-atingi la filotimie. Tarsiţo, spune: vrei să-l trimet la un schit? Tarsiţa: Dar!... tocmai în fundul munţilor... să nu 35 mai aud de dînsul. Hîrzobeanu: Ei bine, îţi dau parola mea că ţi-oi împlini dorinţa. Tarsiţa: Parola-i bună... însă... Hîrzobeanu: Nu te-ncrezi într-însa?... Dacă-i aşa, 40 dimoni drăgălaş... priveşte... (Merge la masă.) 346 Iată... îmi pun iscălitura în giosul coalei aste albe de hîrtie şi ţi-o încredinţăz ca să ai singură mata mulţămirea de-a scrie poronca de arestuire şi de surghun a lui Radu... Vrei mai mult? 5 (Iscăleşte o coală de hîrtie şi o dă în mîna Tar- şiţei.) Tarsiţa (mulţămită, luînd hîrtia): Ah! acum văd că mă iubeşti, Iorguţule... Mă sîmt fericită cum n-am fost niciodată... 10 Hîrzobeanu: Te mai îndoieşti de iubirea mea? Tarsiţa: Ah! nu, scumpul meu... M-ai robit pentru toată viaţa. Hîrzobeanu (cu dragoste, sărutînd mîna Tarşiţei): Giuvaeriule! 15 SCENA vi HÎRZOBEANU, TARSIŢA, SLUGĂRICĂ (Slugărică deschide uşa, vede sărutatul mînti, se retrage, aţei tuşeşte şi iar se arată.) Tarsiţa (auzind tusa): Vine cineva! (Se depărtează 20 de Hîrzobeanu.) Slugărică: Exelenţia-voastră ! au venit un aghiotant... Vă pofteşte măria-sa Vodă. (Iese.) Hîrzobeanu: Mă duc îndată. Tarsiţa: Mă laşi, iubitule? 25 Hîrzobeanu: Păcate, soro... trebile statului... dar nădăjduiesc că-i veni azi la masă. Tarsiţa: Cu cea mai mare mulţămire... Mai este cineva ? Hîrzobeanu: Dar!... Paşa... am poroncit să-i facă 30 un pilaf de-o baniţă de orez. Tarsiţa: Ha, ha, ha, ha! Hîrzobeanu: Aşa-mi place să te văd... veselă ca o garofă...  revedere... Mă iartă că te las... dar dacă vrei s-o vezi pe Lenţa... ea trebuie 35 să se-ntoarcă-ndată de la primblare... Să vii la 347 masă... (îi sărută mîna.) Să-l ameţeşti pe-turc. (Iese prin stînga.) Tarsiţa: Ha, ha, ha... Ce nebun eşti, Iorguşorule! scena vii 5 Tarsiţa: A!... în sfîrşit, îl ţin la mînă pe domnişorul Radu! (Arată hîrtia.) Am prins în gheare pe duduca Lenţa cea fudulă... am să-mi răzbun şi pe unul şi pe altul... A!... Mult ai să scîrş-neşti de ciudă, domnule Radu, cînd te-i videa închis la o săhăstrie! Mult ai să-ţi plîngi odorul, duducă Lenţo, cînd te-i videa dispărţită de dîn-sul... Dar nu-i destul atîta... M-ai dispreţuit?... am să te fac s-agiungi ciocoaică... Mi-ai smomit pe Radu?... am să-ţi stîrig visul de căsătorie cu omul care te iubeşte... cu Radu !... Ai să-ţi calci pe inimă şi să devii nevasta ciocoiului Lipicescu... Tatăl tău îi orbit de dragoste pentru mine, face orice vreu eu, îl port de nas cum îmi place, şi chiar el, fără să aibă nici un prepus, are să m-agiute ca să-mi răzbun de zulia, de ura şi de suferinţile ce-au deşteptat în mine iubirea voastră... A! iaca Lipicescu... Să videm dac-au urmat povăţuirilor mele. SCENA VIII TARSIŢA, LIPICESCU (iese din cabinet) Tarsiţa: Lipicescule, spune-mi degrabă: întins-ai mrejele, precum te-am sfătuit, împregiurul duducăi? Lipicescu: O parte din ele le-am întins, cuconiţă, dar nu toate. 30 Tarsiţa: Cum asta? Lipicescu: Am cîţiva prietini, şi mai cu samă pe viţ-aga Slugărică, în care mă pot încrede, şi care s-ar bucura mult să mă vadă ginerile boieriului. 15 20 348 Tarsiţa: Prea bine, şi?... Lipicescu: Ei au început a răspîndi vorbe pe ici, pe cole, că duduca s-ar fi uitînd cu ochi blînzi la mine... că poate... s-ar fi dat şi-n dragoste 5 cu mine... Tarsiţa: Minunat!... are s-o vorbească lumea... dar tu dat-ai ceva a înţălcge duducăi despre dorin-ţile tale? Lipicescu: Am cercat, cuconiţă... io Tarsiţa: în ce chip? Lipicescu: Precum m-aţi învăţat, cînd aţi avut bunătate a mă chema la dumnevoastră acasă, am oftat privind la duducuţa, i-am adus flori din grădină, am îndrăznit chiar a o strînge încetinel 15 de braţ, cînd am suit-o în trăsură... Tarsiţa: Şi ea... ţi-au mulţămit?... ţi-au zîmbit? Lipicescu: Miau mulţămit, însă fără a-mi zîmbi... şi, pe cît am înţăles, fără a mă baga-n samă. Tarsiţa: Şi nu i-ai rostit încă nimică despre starea 20 inimii tale? Lipicescu: Drept să vă spun, cuconiţă, n-am îndrăznit ... Tarsiţa: Eşti un prost... Fetele sînt totdeauna fla-tarisite de-amoriul ce aprind în sufletul unui 25 bărbat, şi gata de-a-şi da inima celui întîi tînăr care le spune că le iubeşte... Tu eşti tînăr, eşti curăţel, eşti iubit, apreţiarisit de părintele Lenţii, ai avantajul de-a te întîlni ades cu dînsa... Nu văd nici o greutate de-a o putea scoate din 30 minte... şi dac-ai fi mai îndrăzneţ... Lipicescu: Aşa-i, cuconiţă... ba-ncă-s şi spatari... Tarsiţa: Spatari... eşti spatari?... Minunat!... lucrurile se simplificarisesc... Cu cinul de spatari ai întrat în starea a doua... O sîngură treaptă 35 te mai disparte de protipenia... Nu văd dar nici o pedică care să te oprească a ieşi la neamuri. Lipicescu: Mai cu samă că am şi stare... Am o moşie cumpărată pe numele pitariului Slugărică... Am bani depuşi la Leiba Kana... Cînd stăpînul 40 meu îi foarte-ncurcat în averea sa. Tarsiţa: Ce spui, Lipicescule? 349 Lipicescu: De cînd s-au făcut ministru, au mers cu cheltuielile mai departe decît îl ierta mijloacele, şi astăzi se găseşte înglodat în datorii. Tarsiţa: Iorgu? 5 Lipicescu: Cuconul Iorgu... încît de-ar vinde tot ce mai are, de-abia i-ar rămînea vro 30 000 de galbini. Tarsiţa (în parte, cu bucurie): Zăstrea Lenţii îi com-promitarisită! (Tare.) Ascultă, Lipicescule, nu-i 10 vreme de perdut... Vrei să te-nsori cu Lenţa? Lipicescu: Cum nu, cuconiţă?... O duducă de sta-rea-ntîi! Tarsiţa: Trebuie numaidecît să te declarariseşti astăzi, s-o uimeşti cu cuvinte de amori... să-i rosteşti 15 ceva din Eretocrit... Ai cetit pe Eretocrit ? Lipicescu: Ba nu. Tarsiţa: Păcat! (în parte.) Pe mine Neamuş m-au ameţit cu Eretocrit... (Tare.) în sfîrşit, spune-i ce-i şti... Altul în locul tău ar fi izbutit păn-acum. 20 Lipicescu: Ei!... păcatele mele!... dac-aş fi şi eu crescut la Paris, ca domnul Radu, nu m-aş încurca în vorbă cu duducile. Tarsiţa: Radu?... el te-ngrijeşte? Lipicescu : El... căci mi se pare că-i şi place duducăi... 25 Ştie franţuzeşte. Tarsiţa: Ţi se pare că-i place?... numai atîta?... Năucule, orbule, n-ai văzut, n-ai priceput că se iubesc împreună? Lipicescu: Vai de mine!... apoi ce mă fac eu? 30 Tarsiţa: Nu te văita, că-ţi port eu de grijă... Radu-i un impertinent ambiţios, nesuferit... îl urăsc din toată inima... M-au insultarisit asară la teatru, şi de cîte ori mă vede, mă tratariseşte fără respect... Vreu să-mi răzbun, Lipicescule, 35 şi prin răzbunarea mea să lucrez în interesul tău. Lipicescu: Să-ţi agiute Dumnezău, cuconiţă... dar cum? Domnul Radu-i ocrotit de cuconul Ştefan Stîlpeanu, şi nime nu-ndrăzneşte-a să atinge de 40 dînsul, nici chiar ministrul! 350 -Tarsiţa: Aşa crezi tu?... Ei! dar ascultă: Lenţa iubeşte pe Radu pentru că-1 socoate un om mai deosebit, mai presus decît alţii... însă sînt încredinţată că amoriul ei ar scădea mult, s-ar 5 stînge chiar, cînd Radu ar fi insultarisit, umilit în ochii ei, dezonorat de un om mişel care să nu vroiască a-i da satisfacţie. Lipicescu: Las’ pe mine, cucoană... Eu îi sînt omul. Tarsiţa (în parte)’. Ce ciocoi!... Numai bun pentru 10 rivala mea. Lipicescu: însă... dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă... Tarsiţa: Şi asta se poate... nu mă gîndisem... Mij-15 locul cel mai bun îi să-l depărtăm pe Radu din Ieşi. Lipicescu: N-a vroi el, cuconiţă... Tarsiţa: N-a vrea el, vreu eu!... Chiar astăzi am să-l expeduiesc. 20 Lipicescu: Fără poroncă stăpînirii?... Nu se poate. Tarsiţa (arătînd hîrtia): Iaca poroncă! Lipicescu: Aţi căpătat-o?... (Examină hîrtia.) îi o hîrtie albă. Tarsiţa: Albă... dar cole, gios, nu vezi iscălitura 25 ministrului?... Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire şi de exil, şi da hîrtia în mîna agăi... Păn-în sară să fie Radu .pornit spre Săcul. Lipicescu (luînd hîrtia): Las' pe mine... Eu îi sînt 30 popa de-acum... am să-l călugăresc, cît ai zice Tatăl nostru. A! mi-au căzut drăguş la căuş... (Se aude un vuiet de trăsură.) Tarsiţa: Ce s-aude? Lipicescu (căutînd pe fereastă): Se-ntoarce duduca de 35 la vizite. Tarsiţa: Vine Lenţa?... Nu vreu să mă găsască aici... Ies prin cabinetul lui Iorgu... Tu, Lipicescule, urmează cum te-am povăţuit; fă declaraţie, şi-ndată, pe urmă, aleargă la aga. (Iese prin stînga, zicîndm parte:) Mi-am răzbunat! 5 SCENA IX LIPICESCU, ELEXA Lipicescu (singur)-. Să fac declaraţie!... lesne-i de zis, dar cum?... N-am făcut de cînd sînt... doar să parastuiesc ca actorii de la teatru. 10 Elena (întrînd prin fund)\ Domnule Lipicescu, aca-să-i tatăl meu? Lipicescu: Ba nu, duducă... (se turbură) îi dus la Curte... să facă ... declaraţie... Elena: Ce?... (Rîde.) 15 Lipicescu: Mâ iertaţi... nu ştiu ce spun... Mă sîmt ameţit. Elena: Eşti bolnav? Lipicescu: Ba nu... dar... Elena: Cu-atita mai bine, fiindcă astăzi avem masă 20 mare... Mă duc degrabă să mă gătesc... Lipicescu: Duducuţă... Elena (oprindu-se): Ce voieşti?... Lipicescu (în parte): Hait, într-un noroc! (Cade în genunchi.) Duducuţă, fă-ţi milă şi pomană cu 25 mine... care te iubesc... de mă prăpădesc... şi nu ştiu cum să-ţi declararisesc, după cum vrea cucoana Tarsiţa... Elena (cuprinsă de mirare): Tarsiţa! Lipicescu: Cucoana Tarsiţa-mi vrea binele... Sînt 30 un biet tînăr cu inimă... şi cu stare... şi cu cin de spatari... Sînt mai bogat şi mai boieri decît Radu... Nu mă lăsa-n părăsire, duducă... şi eu sînt ficior de oamini. Elena (în parte): Tarsiţa l-a îndemnat?... 352 SCENA X ELENA, LIPICESCU, STÎLPEANU, ARBORE Arbore (întrînd prin fund): Ce-mi văzură ochii!... Lipicescu bate mătănii! 5 Lipicescu (în parte, spăriet): Na! c-am sfeclit-o... De-acu-s mort! Stîlpeanu (înaintînd): Lenţo, ce cată ciocoiul ista la picioarele tale? Lipicescu (în genunchi, întinzînd mînile): Duducă, 10 fă-ţi milă şi pomană... Elena: Moş Ştefan... s-a înamorat, sărmanul! de cameriera me, şi mi-o cere de nevastă. Stîlpeanu : Aşa ?.,. apoi dă-i-o, sărmanul! că-s potriviţi împreună. 15 Arbore (în parte, cu prepus): Bîzzz! Stîlpeanu: Lipicescule, mergi de-ţi scoate peciul... Te-oi cununa chiar eu, băiete. Lipicescu (sculîndu-se): Sărut mînile, milostive... (Ieşind, în parte.) Din mare primejdie m-au 20 scăpat duduca... Am asudat... Hai la aga. Elena (pe gînduri, în parte): Care i-a fost planul Tarsiţei? Stîlpeanu: Lenţo, n-au venit încă nici un musafir?... Eu sînt cel întîi? 25 Elena: Aşa se cuvine, moş Ştefane... Ai fost tot- deauna şi eşti în fruntea tuturor. Stîlpeanu: Draga moşului!... ce guriţă plină de miere!... Dar tu nu te găteşti?... Acuşi au să-nceapă a veni poftiţii la masă. 30 Elena: N-aş voi să te las singur, moş Ştefane. Stîlpeanu: Nu te ocupa de mine, draga mea... Rămîn cu Arbure... Hai, mergi de te fă mîndră. Arbore : Ca Ileana Cosînzana. Elena: Mă duc şi vin îndată. (Iese prin dreapta.) 35 Stîlpeanu: Ce bujorel de copilă!... parcă-i primă- vara-n picioare... te întinereşte numai cătînd la dînsa. Arbore: Brînduşă, cucoane, brînduşă. 353 SCENA XI STÎLPEANU, ARBORE, HÎRZOBEANU, VJTEAZO-VICI, EVGHENIDIS Hîrzobeanu (întrînd prin fund): Poftim, boieri... 5 A! vere Ştefane, îţi mulţămesc c-ai priimit să vii la masă... Paşa doreşte mult să te vadă. Stîlpeanu: Ne cunoaştem împreună de la Ţarigrad. Arbore: Cucoane Iorgule, aveţi un paşă la masă astăzi ? io Hîrzobeanu: Dar, uncheşule; un paşă cu trii tuiuri. Arbore: De-acea ai scos portretul împăratului ş-ai pus pe-a sultanului? Hîrzobeanu: Se-nţălege... Aşa cere politica. Arbore: A fi cerînd... dar nu mă dumeresc bine... 15 Hîrzobeanu: Ha, ha, ha... Nu pricepe creştinul... El ştie numai să se-nchine pe la icoane. Arbore: Apoi dă... să am iertare... fiecare se-nchină la icoanele sale. SCENA XII 20 Cei denainte, TARSIŢA, NEAMUŞ Hîrzobeanu (în parte): Iaca şi icoana mea! (Merge înaintea Tarsiţei.) Poftim, cucoană Tarsiţă. Cît sînteţi de amabilă c-aţi venit!... Văzîndu-vă, paşa a să se creadă în raiul lui Mohamed. 25 Tarsiţa: Ce se potriveşte... Neamuş (în parte, cu gelozie): Prea multe compli-menturi! Tarsiţa: Dar Lenţa unde-i?... Hîrzobeanu: Iat-o că vine. 30 scena xiii Cei denainte, ELENA (iese din apartamentul ei) Hîrzobeanu: Lenţo, iată cucoana Tarsiţa care-ntreabă de tine. 354 Tarsiţa (înaintând spre Lenta)-. De mult nu te-am văzut, surioară... Ce frumuşică eşti!... Ce tua-letă de bonton! (în parte.) Nu-i merge. Elena (trecînd alăture cu Tarsiţa, se apropie ie Stîl-5 peanu): Moşule Ştefan, cum mă găseşti?... Sînt după placul matale? Stîlpeanu: în ochii mei, drăgulică, eşti totdeauna o floricică. Arbore: Ghiocel, cucoane, ghiocel. 10 SCENA XIV Cei denainte, STOLNICULt PAŞA Stolnicul (deschizînd uşile din fund)-. Exelenţia-sa Mustafa-Paşa. (Iese.) (Toţi, afară de dame, Stîlpeanu şi Arbore, se răped înaintea 15 paşii. Paşa întră închinîndu-se turceşte.) Hîrzobeanu: Exelenţie, daţi-mi voie să vă prezentez pe fiică-mea Elena. (Elena se închină graţios.) Paşa (făcînd temenea): A!... ghiuzel... ghiuzel... 20 Hîrzobeanu (prezentînd pe Stîlpeanu): Vărul meu, hatmanul Ştefan Stîlpeanu. Paşa (cu bucurie): Ha... a... a! Ştefan-e/miz... Hoş gheoldum, efendi?... Kefinis ei?... Stîlpeanu: Mulţămesc, efendi... şi dumneta? 25 Paşa: Allah amanetoolu... (Dînd cu ochii de portretul sultanului, se închină respectuos.) Hîrzobeanu: Portretul padişahului Abdul Medjid, suzeranul nostru. (Toţi , afară de dame, Stîlpeanu şi Arbore, fac temenale por-30 tretului.) Paşa: Aferim... aferim... (Se aude zgomot între culisele din stînga.) Hîrzobeanu: Ce este? 355 SCENA XV Cei denainte, RADU, LIPICESCU, SLUGĂRICĂ; pe urmă, STOLNICUL Lipicescu (afară): Stai, nu-i voie de intrat. 5 Radu (afară): în lături, ciocoiule. Toţi: Ce este? Radu (întrînd agitat): Domnule ministru! vin să reclam în contra agenţilor poliţiei. Voiesc să m-aresteze... Mi-au călcat casa şi mă alung ca 10 pe-un criminal. Stîlpeanu: Să te-aresteze!... din a cui poroncă? Slugărică: Din ordinul domnului ministru... Stîlpeanu: Tu?... vere Iorgule? Hîrzobeanu : Eu ?... nici n-am gîndit... (Lui Slugă-15 rică.) Cine ţi-au adus ordinul meu? Slugărică: Şatrariul Lipicescu au venit şi mi-au spus, din partea exelenţiei voastre, ca să pun mîna pe domnul Radu. Hîrzobeanu (lui Lipicescu): Tu?... ai îndrăznit? 20 Lipicescu : Dar... n-aţi hotărît dumnevoastră astăzi în Sfat ca să-nchideţi bonjuriştii la monăstire ?... Domnul Radu-i un răzvrătitori... locul lui îi la temniţă, nu prin casele boierilor, ş-încă mai puţin aici. (Înaintînd spre Radu.) Domnule, nu eşti 25 poftit la masă, nu poţi rămînea în salon... Afară ! Radu (indignat): Ticălosule ! Tarsiţa (cu intenţie): Adevărat îi că nu-i invitat? Elena (înaintînd spre Radu): Domnule Radu, vă rog să-mi daţi braţul ca să mă duceţi la masă... 30 Veţi fi cavalerul meu. Radu (cu recunoştinţă): Domnişoară... (Se apropie de Elena.) Stîlpeanu: Bravo, Lenţă... (Întorcîndu-se cătră Lipicescu.) Cît pentru tine, ciocoiule, acu să ieşi din 35 casa vărului Iorgu şi să nu te mai arăţi pe-aici... ieşi! Lipicescu (obraznic): Nu priimesc poronci de la dumneta. 356 Hîrzobeanu (cu autoritate): Ieşi! Stolnicul (deschizînd uşile din fund) : Poftiţi la masă ! Hîrzobeanu (paşii): Buiur, efendi... Paşa: Peki. (Dă braţul Tarşiţei şi iese.) 5 (După paşa trece Radu, dînd braţul Elenei, apoi ceialalţi invitaţi, afară de Arbore.) Neamuş (încet, lui Arbore): Giupîne Arbure, ai perdut proţesul cu banul Vulpe. (Iese.) Arbore : Sta-ţi-ar în gît! 10 SCENA XVI ARBORE, LIPICESCU Lipicescu (abătut): Afară!... sînt dat afară... eu! Arbore: Ei!... Lipicescule, aşă-i că s-au adeverit vorba românului: Nici din talpă cerc de bute, nici dinmojîcom de frunte... Păţişi ruşinea chiar dinaintea paşii... Ce-a zice sultanul? Lipicescu (furios): Hei!... meşter îi dracul!... Le-oi arăta eu cine-i Lipicescu !... (Scoţînd o hîrtie din buzunar şi arătînd-o publicului.) Iaca arma răzbunării mele! (Iese.) Arbore: Ce zice?... Bun îi de-nfundat în ocnă... împreună cu aga Neamuş care-au vîndut pe bieţii răzăşi lui Vulpe... Hai de-acum la moşie, Arbure sărmane. Au venit vremea să ne-apărăm dreptul cu parul... La pari, români! (Iese.) (Cortina cade.) ACTUL IV Acelaşi decor; cele trei uşi însă din fund sînt deschise şi las să se vadă salonul de alăture luminat pentru bal; pe păreţi, 30 în faţa publicului, se văd portretele împăratului Necolae şi a sultanului; candelabrele sînt aprinse, şi muzica militară e aşezată între culise. 20 357 SCENA I PRINCESA şi POSTELNICEASA (pe o canape, în stînga, pe planul I), VITEAZOVICI, EVGHENIDIS şi NEAMUŞ (joc preferanţul la o masă, mai în fund), TARSIŢA 5 (pe un fotoliu, în dreapta), HÎRZOBEANU (în picioare, lîngă Tarsiţa. în salonul de alăture, mai multe grupe de dame şi cavaleri. Lachei în livre port tablale cu îngheţate etc.) Evghenidis: Protos. Neamuş: Defteros. (în toate scenele pîndeşte cu gelozie 10 mişcările Tarsiţei şi ale lui Hîrzobeanu.) Viteazovici: Nouă-n cupe cu onori mari. Princesa: Mon cher Georges, te complimentez... Balul e splendid!... Nici la prinţul Metternichn-am văzut mai elegante toalete. 15 Hîrzobeanu: Azi îi ziua de naşterea Lenţii, prinţesă... Balul e al ei, şi am nădejde că ne vor face cinste să vie atît consulul rusesc, cît şi Mustafa-Paşa. Princesa (privind portretele din fund)'. A!... în adevăr, ar fi trebuit s-o gîcesc după galeria de por-20 treturi ce ornează salonul. Hîrzobeanu: Aşa cere politica. Princesa: Şi politeţa... Dumneta, ca om politic şi politicos, ai simbolizat astfel amicia protectorului cu suzeranul nostru, alianţa Roşiei cu 25 Turcia... Bravo ! diplomatule!... (Căutînd împre- giur.) Dar balul e în adevăr foarte briliant, şi ceea ce-mi place a constata este că şi la noi au început a prezida un ton elegant în adunări. Nu ca mai-nainte, cînd cavalerii întră în saloane cu 30 ciubote nevăcsuite şi cu ciubuce aprinse. Hîrzobeanu (vesel)-. Asta se făcea, prinţesă, ca un soi de omagiu cătră dame... le tămîia ca pe nişte dumnezăiţe. Princesa: Frumos omagiu!... Bietele divinităţi era 35 afumate şi zvîntate... (Toţi rid.) Hîrzobeanu: Trebuie însă ca să mărturisim, prinţesă, că dacă obiceiurile soţietăţii s-au mai poliit, dacă 358 bontonul s-au introdus la noi, meritul e al dumnevoastră. Princesa: Şi al generaţiei nouă crescută în străinătate. .. Am găsit buni auxiliari în damele june 5 şi în junii cavaleri de astăzi... în bonjurişti: precum îi numiţi dumnevoastră. Evghenidis: Protos. Viteazovici: Hîmm!... Nouă-n cupe cu bonjurişti mari. Neamuş: Iar! 10 Tarsiţa (încet, lui Hîrzobeanu): Prinţesa are dragoste de bunică pentru bonjurişti. Princesa: Ai spus vro răutate... cu spirit, cucoană Tarsiţă? Tarsiţa: Pardon, prinţesă... nu mi-aş permitarisi... 15 Am observarisit lui domnu ministru că dumnealui nu prea are a să lăuda cu protegeaţii dumnevoastră. Princesa: Pentru ce? Tarsiţa: Pentru că-s nesupuşi... cam tulburători... 20 Postelniceasa: Asta-i aşa... Nu-s prea duşila biserică. Tarsiţa: Nerespectuoşi. Princesa: Curios lucru!... Mie nu mi-au lipsit niciodată de respect... Nu ştiu dacă dumnevoastră v-aţi expus?... 25 Postelniceasa: Ba, ferească Dumnezău!... dar eu una mărturisesc că mi-i frică de dînşii. Aud în toate zilele o mulţime de istorii care mă sparie... Ba se ucid între ei la duel... Ba katigorisesc miniştrii... Ba se laudă c-or să facă revoluţii!... 30 Ştiu atîta, că de cîteva nopţi nu dorm liniştită. Tarsiţa: Nici eu. Princesa: Curios lucru!... eu n-am nici o grijă şi dorm dusă. Viteazovici: Rău faci, prinţesă. 35 Princesa: Dorm în pace, domnule colonel, pentru că ordina publică este încredinţată unui militari viteaz care a asistat la asediul de la Vama. Viteazovici: Hîmm!... Nouă-n cupe cu onori mari. Neamuş: Iar? 40 Evghenidis : Ce noroc! 339 SCENA II Cei denainte, STÎLPEANU Princesa: Vină, vere Ştefane, în agiutoriul meu ca să apărăm pe bieţii tineri... care-s acuzaţi de lucruri 5 monstruoase. Stîlpeanu (salutînd şi mergînd să sărute mîna princesei) : Mai bun advocat decît dumneta, veri-şoară, nu pot să găsască ei... Ai trăit prin ţări civilizate şi apreţiezi oamenii civilizaţi, io Princesa: Vra să zică, ţii cu mine? Stîlpeanu: Se-nţălege... Mie-mi plac apucăturile tinerilor, deşi poate unele idei ale lor sînt cam nepotrivite cu starea-n care ne aflăm astăzi... dar, în sfîrşit, ce vreu ei?... Vreu binele obştesc, 15 vreu progres. Evghenidis: Progres pripit... Neamuş: Progres nebun. Viteazovici: Progres franţuzesc. Tarsiţa: Progres obraznic. 20 Postelniceasa : Progres care-mi alungă somnul. Princesa: Ha, ha, ha... Sînteţi admirabili... Postelniceasa: Dumneta rîzi, prinţesă, pentru că nu cunoşti ca mine ce se pitrece-n tîrg... Bărbatul meu, Evghenidis, ca postelnic, ştie multe şi mi-au 25 destăinuit... Evghenidis: Taci, soro, nu divulgarisi secreturi de stat. Postelniceasa : Ce să tac ?... Nu mi-ai spus însuşi c-au străchiat lumea şi'că ne găsim pe-un... cum 30 ai zis? pe-un balcon? Evghenidis: Un vulcan. Postelniceasa: Fie şi vulcan... că de azi pănă mîni poate să izbucnească o răscoală ?... Ş-apoi vreţi să dorm în pace?... N-aţi observarisit de azi-35 dimineaţă o mişcare mai deosebită pe uliţi ?... Mă dusesem la Leiba Grosu din dughenile Mitro- poliei pentru ca să cumpăr o ştofă de patrahire pentru biserica de la ţară, şi de-abia vezeteul au putut răzbate de multă lume. Princesa: Ce era, vere Ştefane? Stîlpeanu: Se trata la Obşteasca Adunare chestia jidanilor, şi-n adevăr Uliţa Mare era înghesuită de oameni. 5 Postelniceasa: Aşa-i?... şi chiar astă-sară, viind aici la bal, n-aţi remarcarisit grupe de oameni pe la răspinteni? (Se scoală agitată.) Of!... oi să mor de lipsă de somn!... Am presimţiri care nu mă-nşală... îmi ţiuie urechea stîngă de trii 10 zile... Princesa (sculîndu-se): Ha, ha, ha, ha!... Soarta noastră atîrnă de urechea postelnicesei... Frumos cercel! Viteazovici: Nouă-n cupe cu cercei mari. 15 Evghenidis si Neamus: Iar!... Breee!... t t (Termină iute partida şi se sccl de la masă.) SCENA III Cei denainte, ELENA (iese din dreapta în toaletă elegantă) Princesa: Iaca şi Lenţa! regina balului!... Vin la 20 mine, mademoiselle, să te examinez dacă meriţi titlul de regină? (Elena se închină la adunare, apei se apropie de princesa.) Princesa: Ian să videm... toaleta-i perfectă... coa-fiura, de minune... ochii, limpezi şi strălucitori 25 de veselie... faţa, cum aş dori s-o ani eu în- sămi... totalul, îneîntător !... Vin să te sărut, îngeraşule... Nu-mi pare rău de trecut, cînd văd prezentul atît de frumos. (Sărută pe Elena, care-i sărută mîna.) 30 Tarsiţa (în parte): Ce anostie! Elena: Prezentul e fericit de aprobarea unei persoane care reprezintă trecutul în toata nobleţă lui. Princesa (cu dragoste): Scumpa mea... de mi-ai fi noră, eu ţi-aş fi mamă, nu soacră... Dar se-ncepe 35 valţul... Treci iute-n lumea plăcerilor... mergi ca să te-admire cu totii... Nu-i locul tău aici 361 pintre moşnegi şi... babe. (Priveşte cu coada ochiului la Tarsiţa.) Tarsiţa (în parte, atinsă)'. Babe! Postelniceasa (în parte): Babe! 5 (Muzica esecutd un valţ.) SCENA IV Cei denainte, RADU (vine din salcnul din fund) Radu (apropiindu-se de Elena): Domnişoară, vă rog să-mi faceţi onorul de a-mi acorda un tur de valţ. io Elena: Cu multă plăcere, domnule Radu... îmi permiteţi, doamnă princesa?... Princesa (imitînd-o): Cu multă plăcere, domnişoară Lenţa. (Radu dă braţul Elenei şi ies împreună.) 15 Tarsiţa (în parte, cu ciudă): Ian priveşte-i! Princesa: Hai, cucoanelor, să videm regina dănsînd. Tarsiţa (încet, lui Hîrzobeanu): Peste cinci minute să te găsăsc aici... am să-ţi vorbesc. Hîrzobeanu: Voi fi. 20 (Toţi se duc in salcnul balului. Viteazcvici dă braţul prin- cesei, Evghenidis Tarsiţei şi Neamuş postelnicesei.) SCENA V HÎRZOBEANU, STÎLPEANU Stîlpeanu: Stăi, vere Iorgule... avem două 25 vorbe-mpreună. Hîrzobeanu: Bucuros, vere... dar aş vrea să văd dacă n-au venit consulul şi paşa... Stîlpeanu: N-au venit şi poate că nici vor veni. Hîrzobeanu : Te-nşăli... Mi-au făgăduit acum trii 30 zile... Stîlpeanu: Fie!... Ascultă: lucrurile merg rău, po-poru-i neliniştit, tinerimea indignată. Vodă îngrijit, consulii ţin sfaturi între ei... 362 Hîrzobeanu: Ai văzut pe Vodă?... Cînd? Stîlpeanu: Pe la patru ceasuri... S-au arătat pornit asupra tinerimei şi nemulţămit de miniştri... Ştii că toată ziua oraşul au fost în picioare pe uliţi, 5 aşteptînd hotărîrea Camerii în chestia jidanilor, şi Camera au făcut greşala să voteze propunerea miniştrilor... Pe la două după-amează, o deputăţie din popor, compusă de tineri, s-au prezentat la Curte ş-au cerut schimbarea agăi şi chiar... a 10 ministeriului... O ştii? Hîrzobeanu: Şi ce le-au răspuns Vodă? Stîlpeanu : Le-au făgăduit că va chibzui... va lua măsuri... dar nu le-au zis nimic hotărîtor... N-au luat nici un angageament... 15 Hîrzobeanu: Şi nici n-a lua, cît a afla c-au fost la balul meu paşa şi consulul. Stîlpeanu: Nu te-adimeni, vere, cu năluciri... Aţi cîştigat neîncrederea ţării prin o mulţime de acte arbitrare, crezînd că, fiind la putere, vă este totul 20 iertat... Lumea ţipă şi are dreptate... Hîrzobeanu: Ţipe cît i-a plăcea... Ce ne pasă? Stîlpeanu: Nu vorbi copilării, că eşti om cărunt... Nu ştii că ţipetul unui popor îi mai puternic decît tunetul, că el răstoarnă cetăţi şi munţi, cînd 25 îi pornit din durere? Deschide-ţi, ochii, căci orbi- rea duce la peire. Hîrzobeanu: Vrei să mă-ngrozăşti ca pe-un copil, dar nu ţi-ai găsit omul, vere... Aştept pe consulul şi pe paşa la bal... Prezenţa lor va fi pentru mine 30 un sprijin în contra paraponului domnesc... Cît pentru norod, avem slujitori, avem soldaţi... Om şti noi să-l aducem la supunere. Stîlpeanu: Deie Dumnezău să nu vă treziţi din ame-ţală prea tîrziu... Eu ţi-am arătat primejdia... 35 fă cum te-a povăţui mintea ca s-o înlăturezi în interesul liniştei oraşului ş-a ţării... (Voieşte să iasă.) 363 SCENA VI STÎLPEANU, HÎRZOBEANU, SLUGĂRICĂ Slugărică: Cucoane Ştefane, vă pofteşte-ndată măria-sa Vodă la Curte. 5 Stîlpeanu: Pe mine?... Ce să mai fie?... Merg... Hîrzobeanu: Arhon pitari, n-au venit încă paşa şi consulul ? Slugărică: Nu încă, exelenţia-voastră. Stîlpeanu: Pare-mi-se că-i aştepţi în zădar, vere... 10 Mă duc şi vin iar... (Iese.) Hîrzobeanu: Du-te, vere, si să-mi spui ce-i vorbi cu Vodă. scena vii HÎRZOBEANU, SLUGĂRICĂ 15 Slugărică (în taină): Exelenţie... Hîrzobeanu (preocupat): Ce este? Slugărică: Daţi-mi voie să vă raportarisesc că s-au întîmplat multe neorînduieli în oraş. Hîrzobeanu: Cînd? 20 Slugărică: Acu-nspre sară... Tătărăşenii s-au coborît din mahalaua lor cu ciomege şi sparg capetele jidanilor pe uliţi... Ei s-au dus de-au stricat cu bolovani geamurile lui kir Zaharachi, şi pe Leiba Kana îl caută ca să-l arunce în Bahlui. 25 Hîrzobeanu: Cum se poate?... Mojicii au îndrăznit ?... Slugărică: Pe Uliţa Mare, pin Tîrgu-de-Sus şi pin Sfînta Vineri se primbla cete de oameni care par turbaţi şi chiar aici, la poartă, sînt adunaţi vro 30 sută. Hîrzobeanu (îngrijit): O sută!... şi ce vreu? Slugărică: Nu ştiu bine, dar pintre dînşii am zărit pe şatrariul Lipicescu şi l-am auzit a’ţîţînd norodul în contra miniştrilor. 364 Hîrzobeanu : Lipicescu! Slugărică: Ce-mi poronciţi să fac, exelenţie? Hîrzobeanu: Nu te-ai priceput păn-acu, mangosi-tule?... Ia-ndată slujitorii agiei şi-mprăştie mojî-5 cii cu bicele... Cît pentru Lipicescu, să-l prindeţi şi să mi-1 aduceţi aici... Hai, degrabă... nu holba ochii la mine... Mergi de te-arată vrednic. Slugărică: Ascult. (Iese.) Hîrzobeanu (singur, se preumblă turburat pe scenă): 10 Să aibă dreptate vărul Ştefan ?... Să ne găsim oare-n agiunul unei revoluţii?... Revoluţie la noi!... Ce-a zice consulul?... Ce-a zice paşa?... Trebuiesc luate măsuri aspre... Trebuie să mă consultarisesc cu colegii mei, cu Evghenidis, cu 15 Viteazovici... (Privind în salonul din fund.) Ha!... iată-i colo, aproape de consulul grecesc... mă duc să le fac cunoscut... scena viii HÎRZOBEANU, TARSIŢA 20 Tarsiţa (pe pragul uşii din fund): Iorgule... Hîrzobeanu: Aud? Tarsiţa: Vin' încoaci... Priveşte, mă rog... colo... lîngă fereastră, pe duduca Lenţa cu domnişorul Radu, cum se hlizesc împreună... Nu se lasă 25 unul de altul... , Hîrzobeanu: Şi ce rău găseşti dumneta? Tarsiţa (coborînd în scenă): Răul că-i vorbeşte lumea şi te katigoriseşte pe dumneta ca pe-un părinte fără prevedere... Toţi se-ntreabă cu mirare, ce 30 caută Radu-n casa dumnitale ?... Ce-1 autori- sază a fi într-o relaţie aşa de... strînsă cu Lenţa?... Frate nu-i e, văr nu-i e... prin urmare ce-i?... Logodnicul ei?... Amorezatul... Hîrzobeanu: Cucoană Tarsiţă, Lenţa mea au priimit 35 o creştere care-o va opri totdeauna de-a să abate din calea bunei-cuviinţi şi care-o pune mai presus de toate bănuielele. 365 Tarsiţa: Numă-ndoiesc, Iorgule... dar... ştii... gura lumii numai pămîntul o astupă... Cu ce drept Radu se găseşte-n casa dumnitale ca-n casa lui ? Hîrzobeanu: Radu au fost crescut din copilărie cu 5 Lenţa... Ei sînt ca doi fraţi. Tarsiţa: Fraţi... fraţi. Eu nu m-aş încrede-n asemine frăţie. (înceţe a să auzi sub fereastă un vuiet surd şi depărtat.) Hîrzobeanu : Ce s-aude ?... poate că vine consulul?... 10 (Merge ie se uită în fund.) Tarsiţa (în parte): Ce are-n astă-sară?... îi îngrijit, tulburat... (Tare.) Iorgule! Hîrzobeanu (întorcîniu-se): Aud? Tarsiţa: Ce ai, scumpul meu?... Eşti neliniştit... pe 15 gînduri. Hîrzobeanu: Nimic, nimic. Tarsiţa: Poate că te-ai mâhnit de proţesul ce se zice că vrea să-ţi facă Lipicescu? Hîrzobeanu: Un proţes mie?... Lipicescu?... Cine-au 20 spus aşa bazaconie? Tarsiţa: Bărbatul meu, asară, mi-au dat a înţălege că Lipicescu ar fi pretindarisit că-i eşti dator cu o sumă simaniicoasă. Hîrzobeanu: Eu?. .. lui?... fleacuri... N-am să-i dau 25 nici o para. El, din contra, are socoteli cu mine pentru toţi banii ce i-au trecut prin mîni, cît au fost în slujbă la mine. Tarsiţa: Nu ştiu... se vorbeşte de-un sînet al dumnitale de 30 000 de galbini, care s-ar găsi în mînile 30 lui Lipicescu. Hîrzobeanu: Un sînet?... 30 000 de galbini?... Ha, ha, ha, ha... Frumoasă poveste! Tarsiţa: Nu-ţi face cruce, lorguşorule... poveştile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată... Băr-35 batul meu au şi văzut sinetul. Hîrzobeanu: Aş!... a fi avut orbul găinilor. (Un ncu vuiet se aude afară în depărtare.) Tarsiţa (în parte): Nu crede!... 366 Hîrzobeanu (tresărind): Iar?... (Se apropie de salonul din fund.) Nu... încă n-au venit!... Oare ce-i împedică? (Se întoarce posomorit.) Tarsiţa: Iorgule... ai ceva care-mi tăinuieşti... Nu 5 eşti în apele dumnitale... Hîrzobeanu: N-am nimică... zău... crede-mă... Tarsiţa (luîndu-l de braţ): Iorguşorule... parcă nu mai ai încredere-n mine, şi asta-mi sfâşie inima... Eu, care te iubesc cum n-am iubit pe nime-n io lume!... eu, care-aş vrea, cu preţul vieţii mele, să te văd fericit!... Ascultă-mă: Nu nesocoti cuvintele mele... Ştiu desigur că te ameninţă o mare supărare... o nenorocire chiar. Hîrzobeanu: Pe mine? 15 Tarsiţa: Dar! scumpul meu... De cînd l-ai dat afară pe Lipicescu, ţi-ai făcut un duşman primejdios... El acum îi boieri de starea a doua, căci îi spatari. Hîrzobeanu: Şatrari vrei să zici? Tarsiţa: Ba spatari!... i-am văzut decretul... Are 20 bani... mai mulţi poate decît dumneta... Are ş-o moşie... Hîrzobeanu: El? Tarsiţa: El... Are trecere la boierii divanişti... Se zice că-i bine priimit de însuşi paşa... Precum 25 vezi, s-au rîdicat şi el între oameni şi-au dobîndit o poziţie destulă de-naltă... Nu trebuie despre-ţuit... Dacă-i adevărat că posedariseşte un sînet de 30 000 de galbini, n-ar fi lucru de mirare să cîştige proţesul şi să-ţi deie astfeli o lovire se-30 rioasă-n avere! Hîrzobeanu: N-am grijă. Tarsiţa (cu dragoste): Iorguşorule... ascultă-mă pe mine, căci mă-nteresez mai mult de mata decît chiar de mine însămi... O ştii... 35 Hîrzobeanu (pătruns, sărută mîna Tarşiţei): O ştiu, surioară. Tarsiţa: Decît să te expozariseşti a fi tras în giude-cată... a fi supărat... a fi calicit poate... Mai cuminte-ai urma iertînd pe Lipicescu, dacă ţi-au 367 greşit... Mai măreţ ar fi din parte-ţi să-l trata-riseşti ca pe-un om de casă, ca pe-un copil crescut de dumneta; să-l agiuţi a să-nălţape scara soţială, să-l scoţi la neamuri, să-l însori c-o fată de boieri... 5 chiar şi c-o fată din protipenda... Hîrzobeanu: Cum?... Tarsiţa: Căci urmînd astfeli, ai să fii admirarisit de lume. Toţi au să zică, cu toată dreptatea: Cît de mare, cît de evghenist, cît de puternic îi vornicul 10 Iorgu Hîrzobeanu, dacă cireacii lui agiung boieri mari! Hîrzobeanu: Poate să ai dreptate, draga mea Tarsiţa. Tarsiţa: Am, Iorguşorule, nu te-ndoi, căci îţi grăiesc din adîncul inimii... din dragoste... 13 Hîrzobeanu (sarutîndu-i mîna): Scumpa mea!... odorul meu! (în tct timpul scenei acesteia, Neamuş se iveşte pe la uşile din fund şi urmăreşte cu cchii pe Tarsiţa.) SCENA IX 20 TARSIŢA, HÎRZOBEANU, NEAMUŞ Neamuş: Frumos!... bravo, cucoană Tarsiţă!... bravo, cucoane Iorgule! Tarsiţa (în parte): Bărbatu-meu! Neamuş: Vă retrageţi deoparte din bal ca să vă dis-25 mierdaţi, ca să vă ciuguliţi ca doi hulubaşi. A !... de mult vă pîndeam eu... în sfîrşit, v-am prins! Hîrzobeanu: Se poate... dar, te rog... nu răcni... nu face scandal... Neamuş: Ştiu eu cum să mă port în adunare. (Tare.) 30 Cucoană Tarsiţă... Hîrzobeanu: Mai încet, te rog... Neamuş (apropiindu-se de Tarsiţa, îi zice furios, dar mai încet): Kera mu, mîni vom merge la dica-sterie. 35 Tarsiţa: Alecule... Neamuş: Taci, muiere neruşi... Hîrzobeanu: Mai încet, mai încet... Neamuş (încet): Taci, muiere neruşinată... De mîni nu-i mai fi agoaie. 368 Tarsiţa: Ah! (Cade pe fotoliu în dreapta, cu batista la ochi.) Neamuş: Cît pentru dumneta, vere... cucoane Iorgule. .. 5 Hîrzobeanu : Sîsss! Neamuş (încet)'. Cît pentru dumneta, vere... cucoane Iorgule... aşteaptă-te la o răzbunare de care te-i simţi cît îi trăi. Hîrzobeanu: Să nu te-mpingă păcatul, că te dau 10 afară din prezidenţie. Neamuş: Mai degrab' îi cădea tu din minister decît eu de pe scaunul de prezident, şi păn-atunci am să te rad în proţesul tău cu Lipicescu, să te osîn-desc a-i plăti 30 000 de galbini. 15 Hîrzobeanu: Cum?... există acel sînet? Neamuş: Existariseşte!... A! cucoane Iorgule, m-ai necinstit?... am să te calicesc. Hîrzobeanu : Sîsss! Neamuş (cu vocea înăduşită): Să te las lipit pămîn-20 tului. (Se aude afară un zgomct mai accentuat. Muzica încetează.) SCENA X PRINCESA, POSTELNICEASA, ELENA, RADU, EVGHENIDIS, VITEAZOVICI, TARSIŢA, NEAMUŞ, 25 HÎRZOBEANU, VULPE, TRUFANDACHI, LIPICESCU, INVITAŢI, POPOR Poporul (afară): Ho... ho!... Capra... Prindeţi capra, măi... Trufandachi (afară): Ah!... aman!... aman!... 30 Poporul (afară): Au scăpat ţapul... ha, ha, ha... Trufandachi (afară): Epanastasis!... (întră în salonul din fund, strigînd:) Epanastasis, arhonta! Vulpe (alergînd după Trufandachi): Răscoală... săriţi... agiutori!... 35 Toţi (în salonul din fund): Ce este?... ce este?... Răscoală!... (Vin spărieţi in salonul de pe scenă. Mulţi dispar în toate părţile,) 369 Hîrzobeanu: Răscoala?... Fugi, Tarsiţo, în cabinetul meu... (Tarsiţa fuge în stînga.) Trufandachi (în uniformă de prefect, fără şapcă şi 5 fără sabie-n teacă)-. Unde-i eklambrotato mini- stre? Hîrzobeanu: Trufandachi?... prefectul de Hîrlău! Trufandachi: Epanastasis, bei mu... ke la ţinuturi, ke la moşiile, ke aiţe la Iasi. 10 Hîrzobeanu: Cum? Trufandachi: Ţarani s-a sculato... tirgoveţi s-a scu-lato... m-a alungato... m-a... Hîrzobeanu: Unde? Trufandachi: La moşie la Arbureni, ke aiţe la porta 15 evgheniei-v oastre. Toţi: Aici, la poartă? Trufandachi: Neski... m-a rapito to spati. (Arată teaca goală.) Vulpe: Şi mie şlicul din cap... nişte blăstămaţi de 20 pe uliţi. Trufandachi: Neski, neski... hoţi!... Ieniţeri!... Eu cu arhon Vulpe veneam in fuga mare de la Arbureni ca se ne zaluimo che s-a rasvratito ţarani. Toţi: Cum se poate? 25 Trufandachi: Neski... de-abea am scapato de la munele lor si am dato aiţe peste alta belea... Cum ziţe vorba: Am scapato de draco si am dato peste tata-so dimisale... Hîrzobeanu: Nu vă-nţăleg... ţăranii?... tîrgove-30 ţii?... dracu?... tată-său?... Tălmăciţi-vă curat. Trufandachi: Bei mu, la Arbureni... Vulpe: Las’ să spun eu... la Arbureni... Trufandachi: Ohi, eu... La porta exelenţiei-voastre. Vulpe: Nu aşa... la poartă... ba la moşia răzăşilor... 35 cum s-ar prinde... Hîrzobeanu: Ei bine!... La Arbureni ce s-au întîm-plat?... 370 SCENA XI Cei denainte, ARBORE (se arată în fund) Arbore: Iată ce s-au întîmplat, boieri dumnevoastră!... Să v-o spun eu. 5 Toţi: Moş Arbure... grăieşte... grăieşte... Arbore (înaintând în mijlocul scenei): Dumnealui,banul Vulpe... îl cunoaşteţi?... Iată-1! priviţi-1 bine... Aşă-i că-şi poartă numele-n faţă?... Dumnealui îi vecin de moşie cu răzăşii din Arbureni, 10 şi ca Vulpoi şi ca vecin s-au pus la pîndă de mai mulţi ani ca să hrăpească pămîntul bieţilor locuitori. .. că mare dulce-i, se vede, bucăţica săracului în gura bogatului!... cînd mai cu samă bogatu-i pravoslavnic ca dumnealui, om cu frica 15 lui Dumnezău, care se spovăduieşte şi se-mpărtă- şeşte de cinci ori pe an 1... S-au cercat cu binele... cum s-ar prinde... s-au gudurat pe lîngă români, doar i-a înşăla, după obicei; dar, ieşind abraş, au luat, în sfîrşit, calea lungă şi sucită a giude-20 căţii... Pe la mijlocul calei au dat de-un pehli- van cucuiet tocmai sus... sus, pe scaunul prezidenţiei Divanului domnesc... înţălegeţi de cine-i vorba? Neamuş: De mine? 25 Arbore: D-apoi de cine?... de Nastratin Hogea?... Marele aga Neamuş... ş-aista-i mare, din păcate !... Aga Neamuş, de cum au prins la mînă şuşaneua dreptăţii, şi-au zis în gîndul lui: Dumnezău mi-au dat două braţe... pentru ce?... 30 pentru ca să ieu cu-amîndouă mînile, şi-n dreapta şi-n stînga, şi de la Stan şi de la Bran, şi de la creştin şi de la păgîn... Creştinul sînt eu, boieri, şi păgînul, banul Vulpe!... Cum au zis, aşa au făcut... Au luat de la mine patru sute de galbini, 35 făgăduindu-mi glasul dumnisale, şi pe de-altă parte cinci sute de la Vulpe, făgăduindu-i că i-a face maioritate în Divan. 371 5 10 15 20 25 30 35 40 372 Neamuş: Minciuni! Arbore: Să se zgîrcească mîna celui care-au luat banii?... Răspunde !... Ş-aşa cumpăna dreptăţii au tras în partea celui fără dreptate!... Nu trecu o săptămînă, şi stăpînirea milostivă trimise poronci de-mplinire ispravnicului de Hîrlău, lui kir Trufandachi... Vreţi să-l videţi, boieri?... Iată-1!... Nu-i frumos, da-i şiret... Dumnealui au fosthalvagiu vestit peste Dunăre, şi prin urmare dincoaci de Dunăre au fost chitit ca numai bun de-administrat ţara... Sărmană ţară !... Cum ai agiuns de rîsul veneticilor!... într-o zi luminată cu soare... Adică multe mai vede soarele-n ţara noastră!... într-o zi, pomenitul kir Trufandachi, halvagiu-ispravnic, împreună cu banul Vulpoi, întovărăşiţi de-o ceată de slujitori, sosesc pe neaşteptate la Arbureni... ştiţi? ca boala-n trupul omului!... Ei aduc un plug şi-ncep a tăia moşia răzăşilor în două... Boii trag din greu, căci însuşi pămîntul părea a să lupta împrotiva hoţiei!... brazda se-ntinde neagră ca păcatul de-a lungul cîmpului... Cînd, deodată iesă dintr-un rădiu o româncă naltă cu pruncuşoru-i la ţîţă... Ea vine sumeaţă-n faţa călăilor, pune copilul la picioarele boilor şi zice: „Aţi venit să ne luaţi hoteste moşia strămosască?... Na!... iii > t trageţi încalţe brazda peste unicelul meu, pentru ca să nu rămîie pe lume peritor de foame!... Trageţi!..." Şi românca, dreaptă, mîndră, vitează, se părea atunci că crescuse naltă cît naltul ceriului şi fulgera cu ochii împregiurul ei!... Aşa este. Vulpe?... Aşa este, ispravnice? Princesa: Bravo, româncă! Arbore: Deocamdată-aţi rămas încremeniţi amîndoi; dar văzînd dinaintea voastră numai o biată femeie ş-un biet copilaş, aţi prins la inimă ş-aţi poroncit slujitorilor s-azvîrle copilu-n cîmp... Aşa este, ispravnice? aşa este, Vulpe?... Cînd, ce să videţi?... Unde-ncepe-a pîrîi rădiul, unde iesă deodată vro sută de români cu ciomege şi cu topoare, viind ca zmeii, răcnind ca leii... dar cînd să puie cangea pe hoţi... tufă!... şi ispravnic, şi Vulpoi, şi slujitori o luasără la sănătoasa, de nu le zăreai călcăile... Dusu-s-au pîrle, ca 5 vîrtejul de toamnă, în răcnetul românilor care strigau în urma lor: La oarba!... la oarba!... Iată ce s-au întîmplat la Arbureni! Radu (uimit, esaltat, cu lacrimile în ochi): Care-i românca ceea?... Unde-i, să merg în genunchi ca să 10 mă-nchin ei... Carii sînt românii acei voinici?... să merg ca să-i strîng la peptul meu?... (Cătră Neamuş, Trufandachi şi Vulpe.) A! mizerabili! mizerabili!... Voi sînteţi răzvrătitorii, voi vîn-zătorii sîntei dreptăţi!... Peste voi s-ar cuveni 15 să treacă ferul plugului! Toţi (căutînd să liniştească pe Radu): Radule... Radu: Lăsaţi-mă !... indignarea şi lacrimile mă-năduş cînd aud asemene infamii în biata Moldovă!... Ş-apoi vă miraţi că spiritele ferb, că dorul de 20 răzbunare creşte-n inimi?... Eu mă mir cum de n-a izbucnit păn-acum o revoluţie mîntuitoare ?... • dar bun e Dumnezeu !•.. Ora va suna! (Se aude sub fereastă zgomot mare, strigăte şi larmă. ) Toţi: Ce este?... ce este? 25 Radu (transfigurat): Ora a sunat! S C E N A XII Cei denainte, SLUGĂRICĂ, STOLNICUL Poporul (afară): Ho!... ho!...—Nu da, gulera-tule! — Valeu ! — Pe dînşii, măi! — La pari, la 30 pari! — Daţi de moarte! — Prindeţi ciocoiul! — Ho... hooo!... (Se aude zgomot de luptă, tropot de cai şi zinghenit de săbii.) Slugărică (spăriet,rupt,stîlcit): Exelenţie... fugiţi... tâlharii!... m-au ucis!... 35 Toţi: Viţ-aga bătut?... Cum, cum?... 373 Slugărică (căzînd pe un scaun): Norodul!... Mi-aţi poroncit să ieu oamenii agiei ca să-mprăştii bandele de pe uliţi... Am ieşit cu slujitorii călări, am dat iuruş; dar, în loc să-i alungăm noi pe 5 dînşii, ne-au alungat ei pe noi păn-aici în ogradă. Priviţi în ce hal m-au adus !... Valeu! Viteazovici: Mojicii!... trebuie-mpuşcaţi! Arbore: Mojici, mojici, dar mulţi... Nu cerca marea cu degitul. 10 Poporul (afară): Ce batgiocură-i asta? — Să hăitu-iască norodul cu slujitori? — Răzbunare! răzbunare ! Gios ciocoii! — Gios aga! Lipicescu (afară): Gios aga... gios miniştrii! Poporul (afară): Gios miniştrii! 15 Viteazovici: Ce zic?... gios miniştrii!... Soldaţii... să vie soldaţii... Viţ-agă, aleargă-ndată la cazarmă. Slugărică: Ba, aleargă dumneta dacă vrei... Eu m-am săturat de buchisală. 20 Lipicescu (afară): Afară ministeriul! Viteazovici: Iar? (Deschide fereasta.) Măi, beţivilor, cum îndrăzniţi?... oi aduce tunurile.,. Poporul (afară): Oarba!... la oarba!... (Afară se aud şuierături.) 25 Viteazovici: Şelma! Lipicescu (afară): Şelma-i ficiorul tată-tău. (O peatră aruncată sparge un geam.) Viteazovici: Aruncă cu bolovani?... Ah! ti padleţ! (Azvîrle un scaun pe fereastă.) Na! 30 Poporul (afară): Ho... o... o! (Petrele curg în fereşte, una loveşte pe Viteazovici la cap.) Viteazovici: Valeu!... mi-au spart capul, tâlharii! Arbore: Ian să văd... (Esamină capul lui Viteazovici.) Nimică... o zgîrîitură... Vin’ de-ţi 35 pune-un bleastur... (Duce pe Viteazovici în dreapta.) (Se aud lovituri de topoare în uşile din dreapta,) Stolnicul (alergînd): Cucoane, sparg uşile de gios cu toporul... Fugiţi! 374 Postelniceasa: Vin sus ienicerii!... Ah! ah! ah! (Leşină.) Evghenidis: Au leşinat Todosia?... (Aleargă lîngă ea, o ridică pe braţe şi o duce în camera din 5 dreapta.) Arbore (ieşind din dreapta)'. Da ce mai este?... Au lovit-o şi pe cucoană? Evghenidis: Sîntem perduţi... Poporul năvăleşte pe scări... (întră în dreapta.) io Arbore: De-aceea fugi?... (Zgemet mai aprepiet.) Toţi: S-au suit!... sînt la uşa salonului din fund! Radu: Doamnă princesă... Elenă... vă rog, retra-geţi-vă-n apartamentul de-alăture. 15 Elena: Eu nu mă despart de tatăl meu. (Se lipeşte de Hîrzobeanu.) Princesa: Să mă retrag de-aici, eu?... O! nu; spec-taculul e prea interesant... (Se pune pe canape.) Şi chiar mă aşăd la locul întîi, ca să-l văd mai 20 bine... Poporul (afară, zgîlţîind uşa salonului din fund): Stricaţi uşa, măi... Adă toporul! (Se aud loviri în uşă, pe dinafară.) Toţi (îngroziţi): A! 25 Radu: Nu vă spărieţi, nu vă desperaţi... Merg să vorbesc poporului. (Se îndreaptă rapide spre uşa salonului din fund şi iese.) Elena (îngrijită): Radule... Princesa: Nobil suflet!... El se expune pentru toţi. 30 Radu (deschide uşa din fund şi se prezintă poporului): Oameni buni!... (S« aude zgomet mare în popor.) Poporul (afară): A... a... a!... Poporul (năvălind în salonul din fund): Dreptate, că 35 ucidem tot!... dreptate! Radu (mănţinîndu-i): Staţi, staţi!... Toţi (îngrijiţi): A! (Se grupează deoparte.) 375 SCENA XIII Cei denainte, STÎLPEANU Stîlpeanu (iese din cabinetul din stînga şi se prezintă măreţ dinaintea poporului) : Ce este, oameni buni, 5 ce vreţi ? Poporul: Cuconul Ştefan!... Să trăiască cuconul Ştefan! Stîlpeanu: Să trăiţi cu toţii, feţii mei!... Spuneţi-mi ce vă tulbură?... Ce doriţi? 10 Poporul: Dreptate, cucoane, dreptate! —Aga ne-au ucis pe uliţi cu slujitorii.— Jidanii ne-năduşă. — Pînea-i făcută cu făină aprinsă.— Camea-i de vite bolnave.— Sîntem jăcuiţi din toate părţile. — Ne-au agiuns cuţitul la os.— Să-l deie afară 15 pe aga.— Gios aga! Lipicescu (ivindu-se pe deasupra capetelor poporului): Gios miniştrii! Arbore (arătînd pe Lipicescu): Iaca Iuda! Radu: Tăcere!... Voi espune eu plîngerile voastre. 20 Poporul: Grăieşte, grăieşte, domnule Radu! Radu (pe pragul uşii din mijloc): Domnilor miniştri! ţara sufere de multe rele... Poporul e călcat în picioare!... Poporul : Aşa, aşa, păcatele noastre! 25 Radu : Poporul e bun, poporul e răbdător... dar şi răbdarea are margini... El s-a deşteptat, în fine, din somn, s-a ridicat din înjosire, şi-a adus aminte că e român!... El cere dreptate pentru toţi, pentru cei mici ca şi pentru cei mari... parte 30 dreaptă... Aşa e, oameni buni? Poporul: Aşa, aşa... Lipicescu: Toţi, afară de miniştri! Radu : Tăcere!... Poporul s-a oţerit de monstruoasa învoire dată lui Zaharachi, ca să facă din sătenii 35 ţării robii lui; el cere să se desfiinţeze acel pact de crudă şerbire. Stîlpeanu : Se va desfiinţa! 376 Radu: Poporul s-a îngrozit de năvălirea vagabonzilor pe pămîntul Moldovei; el cere să se rînduiască comisii pentru cercetarea şi izgonirea lor. Stîlpeanu : Se vor rîndui! 5 Radu: Poporul se simte umilit de a vedea în Cameră, ca reprezintanţi ai ţării, oameni impuşi prin corupţie şi ameninţări... el cere depărtarea lor din sînul Obşteştei Adunări. Stîlpeanu : Vor fi depărtaţi! 10 Radu: Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei... el cere schimbarea agăi şi darea lui în judecată. Stîlpeanu: Fie! Radu: Sînteţi mulţămiţi, oameni buni? 15 Poporul : Dar, dar! — Să trăiască cuconul Ştefan! — Să trăiască domnul Radu! Lipicescu (arătîndu-se): Poporul cere mai presus de toate demisionarea miniştrilor care-au făcut tot răul. 20 Poporul: Dar, dar! —Afară miniştrii! Stîlpeanu : Liniştiţi-vă, copii!... Ministeriul întreg au demisionat, pentru ca să împace obştia... Măria-sa Vodă m-au însărcinat pe mine însumi ca să formez noul minister... Sînteţi mulţămiţi? 25 Poporul: Sîntem, sîntem.— Ura! — Să trăiască noul ministru ! — Hai să luăm muzică, să ne primblăm pe uliţi.—Ura... a... a! (Poporul se retrage cu zgomot pe sub fereastă, in sunetul muticei.) 30 SCENA XIV Cei denainte, VITEAZOVICI, POSTELNICEASA, TARSIŢA Viteazovici (întră furios, cu un bleastur pe frunte): Am demisionarisit eu?... Cînd? 35 Evghenidis (ieşind din dreapta): Cînd am demisionarisit ? Stîlpeanu: Dacă n-aţi dat demisie, v-au depărtat chiar Vodă, pentru ca să liniştească oraşul. 377 Viteazovici: N-aveam oaste? n-aveam tunul? Arbore : Care ?... cel dogit ? Stîlpeanu: Nu vă supăraţi... Mai bine mulţămiţi lui Dumnezău c-aţi scăpat teferi din ghearele noro-3 dului. Evghenidis: Om protestarisi la Petersburg şi la Con-stantinopoli... (Iese.) Viteazovici: Hai la paşa... (Iese.) Arbore: Priviţi-i... de-abia daţi afară din slujbă, şi 10 ţup ! în opoziţie ! Stîlpeanu: Afară de vărul Iorgu, care-i om întreg la minte. (Hîrzcbeanu şede abătut pe canape îîngă princesa.) Princesa (încet, lui Hîrzobeanu)'. Iorgule, rîdică-ţi 15 funtea că te priveşte copila ta. Hîrzobeanu (ridicînd capul, întinde braţele Elenei): Scumpa mea Lenţă!... Elena (aruncîndu-se în braţele tatălui său): Tătuţă!... Princesa (sculîndu-se): în sfîrşit m-am învrednicit 20 şi eu a videa o revoluţie în ţara mea!... Am petrecut de minune... (Lui Stîlpeanu, luîndu-i braţul.) Domnule ministru, reclam protecţia dumnitale ca să mă duci acasă. (Toţi se retrag. Hîrzcbeanu, Elena, Radu şi Arbore rămîn 25 deoparte.) (Cortina cade.) ACTUL V Acelaşi decor; uşile însă sînt închise şi portretele sultanului şi a împăratului Necolae sînt scoase. 30 SCENA I Arbore (ieşind din stînga, pe gînduri): Măi, măi, măi!... adică mare farmec or fi mai avînd puterea şi mărirea, de vreme ce nu se pot mîngîia boierii cînd cad de-a rostogolul din culmea lor... Dure- 378 roasă-i tumba!... Bietul cuconu Iorgu!... îi tot posomorit din noaptea cea furtunoasă care l-au răsturnat din minister... parcă-i tot ninge şi-i plouă... oftează, n-are poftă de mîncare, i-au 5 perit somnul, ba-ncă vorbeşte cîteodată şi sin- gur. .. şi pare muncit de teama sărăciei, de cînd i-au deschis proţes nopîrca cea de Lipicescu... Astă-noapte m-au întrebat dacă-i greu de-a fi sărac pe lume? Ba, zău, mai uşor nici că se 10 poate, cucoane, i-am răspuns, atunci cînd omul îi sărac şi curat. Eu unul ştiu că n-aş mai tînji după săcături ca acele care fură minţile boierilor. .. Am fost şi eu boier odinioară, boier de nu mai ştiu care stare... coşcogea ban !... îmi zicea 15 lumea banul Arbure !... dar de cînd am dat de bani calpi, ca banul Vulpe, m-am lepădat de boierie şi m-am lipit de răzăşie... Sărac şi curat !... (Priveşte împregiur şi în salonul din fund.) Bree!... ce pustiiu în casa asta!... Nici ţipenie 20 de lingău pin saloane şi pe scări!... Lipsăşte mierea, se duc muştele... * t SCENA II ARBORE, PRINCESA (întră prin fund) • Princesa: Moş Arbure, unde-i Iorgu? 25 Arbore: Cole, alăture, în ietac, cucoană. Princesa: Ce face? Arbore: Duce dorul ministeriului şi grija proţesului. Princesa: Azi se caută procesul?... Luat-au vrun advocat ? 30 Arbore: Nu cred, cucoană; boieriul nădăjduieşte în sfînta dreptate a divaniştilor... Princesa: Slabă nădejde! 379 SCENA III ARBORE, PRINCESA, STÎLPEANU Stîlpeanu (intrind): Arbure! Ursule! Arbore: Cine mă cheamă pe nume? 5 Stîlpeanu: Ce face vărul Iorgu?... Nu se găteşte să meargă la Divan?... Boierii divanişti au început a s-aduna. Arbore : Şi-or fi ascuţind bricele; însă boieriul pare a nu să teme de-a fi ras. 10 Princesa: Ce nebunie!... Toată averea lui e în peri-cul... Trebuie să-i vorbim numaidecît. Arbore: Iată-1... faceţi-i un engomion. scena IV ARBORE, PRINCESA, STÎLPEANU, HÎRZOBEANU 15 Stîlpeanu: Vere Iorgule, ce faci?... la ce te gîn-deşti?... Peste-un ceas începe proţesul... şi dumneta stai pe loc? Hîrzobeanu: Ce vrei să fac, vere Ştefane?... Princesa: Să mergi la Divan ca să te aperi... 20 Hîrzobeanu: Eu?... să mă duc ca să mă găsesc faţă cu ciocoiul meu dinaintea giudecăţii ?... Prea mare cinste-ar fi pentru ticălosul de Lipicescu. Stîlpeanu: Nu-i vorba de cinste... Cînd te calcă hoţii, cinstea nu te opreşte de-a te lupta în con- 25 tra lor. Hîrzobeanu: Nu, vere!... Ciocoii pot să ne fure, să ne vîndă, să ne calicească, să ne ucidă chiar... fie! dar noi să nu ne-ngiosim a ne măsura cu dînşii niciodată. 30 Princesa: îmi place mîndria ta, Iorgule, ş-o înţăleg... dar ie sama că zăstrea Lenţei este în rizic. Hîrzobeanu (turburindu-se): Zăstrea Lenţei!... Princesa (la uşa din dreapta): Lenţo! 380 SCENA V Cei denainte, ELENA Elena (viind): Cine mă cheamă?... A!... doamna princesă? 5 Princesa: Vin', dragă, de uneşte glasul tău cu al nostru, ca să convingem pe tatăl tău că trebuie să meargă la Divan, pentru ca să se apere în contra lui Lipicescu... Toată averea voastră, tot viitoriul tău sint astăzi in gioc... şi tatăl tău io nu vrea... Elena: Nu voieşte să cerşească dreptate?... (Se aruncă în braţele lui Hîrzobeanu.) Bine faci, tătuţă. Princesa (în parte): Drăguţa mea!... u sctna vi Cei denainte, RADU Radu (întrînd răpide): Cucoane Iorgule... nu-i timp de perdut... Alergaţi îndată la Divan... judecătorii s-au adunat, şi Lipicescu se laudă-n gura 20 mare că-i sigur de izbîndă... Hîrzobeanu: Fie! Toţi (afară de Elena): Iorgule! —Vere Iorgule! — Cucoane Iorgule... Hîrzobeanu: în zădar mă-ndemnaţi... Nu mă duc... 25 Facă-să cu mine ce-a vrea Dumnezău. Radu : Cucoane Iorgule, dacă nu voiţi să vă găsiţi faţă cu mizerabilul ce vă persecută, daţi-mi voie mie să pledez in numele domniei-voastre... Am venit numai într-o fugă ca să vă cer această învoire... 30 Nu mi-o refuzaţi... vă rog... Aş fi aşa de fericit să lupt din toate puterile pentru interesele dom-niei-voastre şi să probez că n-a perit încă dreptatea în tara noastră. t 381 Hîrzobeanu: Radule... Elena (înaintînd şi dînd mîna lui Radu): Mergi, amicul meu... însămi eu te îndemn şi te rog, în numele părintelui meu, ca să demaşti pe trădător. 5 Radu: Alerg... şi am încredere c-oi reuşi. (Iese.) Arbore: Hai şi eu... Duducă Lenţă, auzit-ai vrodată pomenind de sfîntul Ioan Gură-de-aur?... Să fii încredinţată că Radu a să vorbească la Divan, mai dihai decît el. (Iese.) io Stîlpeanu: Acum, vin' degrabă, Iorgule, de fă o împuternicire lui Radu, ca advocatul dumnitale, şi mi-o dă să i-o duc la Divan. (întră în stînga cu Hîrzcbeanu-) SCENA VII 15 ELENA, PRINCESA Princesa (după o mică tăcere): Lenţo... caută drept în ochii mei... (Elena se uită cu mirare la princesa.) Princesa: Răspunde: nu-ţi spune inima nimică? 20 Elena (coborînd ochii şi uimită): Nu... Princesa: Minţi!... ochii îţi strălucesc... Ai o presimţire de-o mare bucurie. Elena (turburată): Eu? Princesa (luînd-o de mîna): Nu te tulbura, drăguliţa 25 mea... Eu te considerez ca pe copila mea şi doresc fericirea ta... Vin’ cole lîngă mine... am să-ţi destăinuiesc un mare secret... (Se pun amîndcuă pe canape.) Princesa: Ştii, scumpă Lenţuşoară, ce ne-am pus în 30 gînd eu şi cu vărul Ştefan?... Ne-am pus în gînd să te mărităm... O !... nu te spăria... Dorinţa noastră este ca să realizăm visul tău cel mai drăgălaş, iar nicidecum să-l stingem... Spune-mi dar fără sfială... cu cine-ai vrea tu să te cu- 382 nuni ?... c-un tînăr cuconaş de starea-ntîi, fudul, crescut la Cuculi? (Elena zîmbeşte şi face semn din cap că nu.) Princesa: C-un baron neamţ? 5 (Elena face asemene semn negativ.) Princesa: C-un cneaz rus? (Elena face asemene semn negativ.) Princesa: C-un beizade de la Fanar? Elena: Princesa, sînt româncă şi voi să fiu soţia unui 10 român. Princesa (sărulînd-o): Bravo, îngeraşule, m-aşteptam la acest răspuns din parte-ţi... Acum să videm cine să fie oare fericitul Făt-Frumos la care se gîndeşte Ileana Cosînzana?... Negreşit el este 15 de-o natură mai aleasă şi are un suflet măreţ şi plin de iluzii frumoase ca al tău... El iubeşte Patria mai presus decît chiar pe tine, şi tu eşti mîndră de-a avea o asemene scumpă rivală? Elena : O ! dar, dar! 20 Princesa: El are o misie sacră de-mplinit în ţara lui şi nimic nu-1 sparie pe lume, căci are lîngă dînsul doi îngeri păzitori: amoriul Patriei şi amoriul tău... El despreţuieşte chiar moartea şi ştie a înfrunta cu bărbăţie chiar furia unui popor turbat, 25 precum a înfruntat-o în noaptea cea de răscoală... Elena (exaltată): O ! dar, dar! Princesa: Cine altul decît Radu poate fi dar eroul închipuirii tale?... Este altul? Elena (ascunzîndu-şi obrazul în sînul princesei)'. Ba 30 nu, nu-i altul decît el... Princesa: îngeraşule!... De mult eu v-am unit pe-amîndoi în inima mea... Sînteţi demni unul de altul... Radu te iubeşte... o ştii? Elena (zîmbind şi coborînd ochii): O ştiu. 35 Princesa (se scoală): Zău?... Şi eu credeam... Ei, dac-o ştii, mademoiselle, primeşte din partea nunei tale acest şirag de mărgăritar pentru ziua cununiei tale... 383 Elena (luînd şiragul): A!... princesa... Princesa: Ş-acum hai în camera ta să te ornez cu el, pentru ca să mai văd o dată cum eram eu acum triizăci de ani. 5 Elena (sărutînd mina princesei): Scumpa me protectoare. .. eşti bună şi iubitoare ca mama me. Princesa (uimită): Taci, nu mă face să plîng... tocmai acum cînd mă sîmt întinerită prin fericirea ta. SCENA VIII 10 PRINCESA, ELENA, STÎLPEANU Stîlpeanu (ieşind din stînga): Iaca împuternicirea... mă duc iute s-o dau lui Radu. Princesa: Şi-i spune, spre încurajare, că Elena şi eu îi pregătim o surpriză care l-a nebuni de bucurie. 15 Stîlpeanu: Am înţăles... alerg. (Iese.) Princesa: Ce diplomat profund! (întră cu Elena în dreapta.) SCENA IX Hîrzobeanu (întrînd trist şi pe gînduri): Vărul Şte-20 fan mă-ndeamnă s-o mărit pe Lenţa cu Radu, după ce va cîştiga proţesul meu... Sărmana copilă!... ea nu mai are nici o zăstre!... Cheltuielile nebuneşti ce-am făcut în vremea minis-teriiilui meu şi tâlhăriile lui Lipicescu, care-mi 25 avea toată averea-n mîni, m-au ruinat!... Şi de-a fi să mă osîndească Divanul a plăti banii reclamaţi de hoţul de ciocoi... rămîn calic!... Sărmana copilă!.. .deprinsă a trăi în lux, ce-o să devie în mizerie ?... Cum s-o mărit c-un om 30 care n-are nimic ?... Ce-o să mă fac eu însumi ?... Să merg a trăi de pomană la vărul Ştefan sau la altul?... Mai bine moarte!... Ah! blăstămat să fie ceasul cînd m-au muşcat şarpele ambiţiei de inimă!... Am perdut viitoriul copilei mele ! 35 (Cade obosit pe canape.) 384 SCENA X HÎRZOBEANU, TARSIŢA (în drliu) Tarsiţa (cu voce dureroasă)-. Iorgule... Hîrzobeanu (tresărind): Tarsiţa!... 5 Tarsiţa: Eu!... Vezi în cel hal sînt?... Hîrzobeanu: îmbrăcată-n negru?... Tarsiţa: Vin de Ia dicasterie!... m-am despărţit!... m-au lăsat bărbatu-meu din pricina ta!... Hîrzobeanu: Cum? 10 Tarsiţa: A!... mă mai întrebi cum?... Nu ştii cît era de zuliar?... Ai uitat scena cea de la bal, cînd ne-au surprins împreună?... De-atunci n-am mai avut zile bune; am pătimit toate vărvăriile din partea lui!... am fost tratarisită 15 mai rău decît o slujnică!... şi astăzi, după ce ne-am înfăţoşat la dicasterie, el m-au alungat din casă... (Plîngînd.) Am rămas pe uliţi, Iorgule, fără nici o protecţie, hulită de toţi, arătată cu degitul!... şi toate-aieste umiliri pentru ce?... 20 pentru că te-am iubit pe tine, Iorgule, pentru că ţi-am făcut toate jărtfele, pentru că, orbită de dragoste, am călcat în picioare datoriile mele de soţie... Iată răsplata ce-am dobîndit: singurătatea, sărăcia, dispreţul!... Ah ! Iorgule, 25 nu mă părăsi... Hîrzobeanu : Sărmana! Tarsiţa: Fie-ţi milă de mine... Nu mă lăsa peifei... Hîrzobeanu: Nu, nu, Tarsiţo... Linişteşte-te. Tarsiţa (plîngînd mai tare): Ah! iiu pot, nu pot, 30 căci mi-i sufletul plin de amar... Sîmt că nebunesc cînd privesc soarta ce m-aşteaptă... dacă tu nu mi-i întinde-o mînă de-agiutori, dacă tu nu mă-i rîdica din cădere, dacă tu, care eşti bun, drept, nobil, generos, nu mă-i pune-n faţa 35 lumii alăture de tine, pentru ca să fie sîlită lumea a mă respecta... Hîrzobeanu: Dragă Tarsiţă... tot ce mi-a fi prin putinţă... 385 Tarsiţa: Tot îţi este cu putinţă, scumpul meu, dacă mai păstrezi un pic de iubire pentru mine... Iubirea ta mi-au dat cea mai mare fericire pe pămînt, mie, care mă credeam osîndită a nu 5 mai cunoaşte fericirea în viaţă... Iubirea ta poate să-mi deie tot ce-am perdut, poziţie, nume, consideraţie____ Hîrzobeanu: înţăleg că sînt datori a şterge lacrimile ce verşi din cauza mea, ş-a te ridica mai presus !0 decît ai fost păn-acum... Aşa cere sfînta dreptate. .. dar ce poziţie pot să-ţi dau eu acum, . cînd nu-mi mai rămine decît puţin, foarte puţin din averea mea... acum, cînd mă văd ameninţat de-o ruină desăvîrşită prin proţesul lui Lipi-15 cescu}Ce trai o să-ţi pregătesc?... un trai de lipsuri, de zile negre... Tarsiţa: Ah! Iorguşorule, nu mă sparie sărăcia cu tine-mpreună... dar dacă m-ai asculta pe mine, noi am putea duce înc-o viaţă plăcută şi-mbel-20 şugată. Hîrzobeanu: Cum?... Nu mai am nimic, dac-oi fi condemnat a plăti acele 30 000 de galbini. Tarsiţa: Ascultă-mă: am văzut pe Lipicescu... pe spatariul Lipicescu; l-am mustrat că ţi-au deschis 25 proţes, şi ştii ce mi-au răspuns?... Mi-au răs- puns că desperarea l-au împins să facă acest pas... El iubeşte pe Lenţa. Hîrzobeanu: Ce?..! el? Tarsiţa: El!... Ar fi-n stare să te slujască toată 30 viaţa lui în genunchi, numai dac-ar putea căpăta mîna Lenţei... Ce să-i faci?... îi tînăr... are inimă... are şi ambiţie nobilă, de vreme ce visază a fi ginerele vornicului Hrzobeanu!... Nu cred să merite osîndă pentru asta... 35 Hîrzobeanu : Auzi, ciocoiul! Tarsiţa: Nu mai e ciocoi acum... îi boieri ca toţi boierii, are bani, are rang de spatari... şi astăzi el sîngur îi în stare să te ferească... să ne ferească pe-amîndoi de sărăcie. 40 Hîrzobeanu: Nu-nţăleg... Tarsiţa: El s-au giurat dinaintea icoanelor că-i sigur să cîştige proţesul... şi nu mă-ndoiesc, pentru că s-au agiuns c-o parte din divanişti... Cît pentru Neamuş, ştiu c-au luat o mie de galbini 5 de la Lipicescu... Proţesul îi perdut pentru dumneta... Hîrzobeanu (trist)-. Perdut! Tarsiţa: Zi un cuvînt, şi Lipicescu rupe sinetul. Hîrzobeanu: Care cuvînt? 10 Tarsiţa: Zi că-1 priimeşti ginere. Hîrzobeanu (sculîndu-se indignat): Eu ?... niciodată! Tarsiţa: Dragă Iorguşorule... gîndeşte cît de fericiţi om trăi-mpreună cînd ne-a mai rămînea o avere de 30 000 de galbini... Lipicescu nu cere 15 nici o zăstre... el va fi robul nostru, şi eu n-oi mai avea altă grijă-n viaţa mea, decît să te-ncun-giur de mulţămiri... Gîndeşte că vin bătrîneţele, ş-odată Lenţa măritată, o să ne găsim sînguri... La bătrîneţe nevoia se sîmte mai greu... ea-i 20 mai aspră... Averea numai o poate-nlătura şi, crede-mă... 30 000 de galbini nu sînt de lepădat... Căsătoria Lenţei... Hîrzobeanu (pe gînduri): Lenţa... Lenţa n-a priimi niciodată... 25 SCE X A XI TARSIŢA, HÎRZOBEANU, ELENA ' Elena (întră veselă, purtînd colierul de mărgăritar pe cap): Tătuţă, priveşte ce colier frumos!... (Văzînd pe Tarsiţa.) A! pardon... (Voieşte să se 30 retragă.) Tarsiţa: Stăi, Lenţo, nu te retrage. Elena: Tătuţă, voieşti să-mi spui ceva? Hîrzobeanu: Eu... nu... draga mea. Elena (apropiindu-se): Dar ce ai?... te văd trist, 35 preocupat... (Hîrzcbeanu întcarce capul şi-şi şterge cchii.) 387 Elena: Plîngi, tătuţă?... Ce ai?... pentru Dumnezeu, ce supărare ai?... Azi-dimineaţă erai vesel... Ce ai, tătuţă?... Nu voieşti să-mi spui? Tarsiţa: Iaca ce-1 munceşte, dragă Lenţuşoară... în 5 două cuvinte... Hîrzobeanu: Taci, cucoană Tarsiţa... te rog... Elena: Ba nu; te rog, vorbeşte. Tarsiţa: Tatăl tău au perdut o mare parte din averea sa şi are un proţes cu spatariul... cu spatariul 10 Lipicescu, pentr-o sumă de 30 000 de galbini, un proţes pe care negreşit are să-l peardă... atunci rămîneţi săraci, lipiţi pămîntului... Elena (desmierdînd pe tatăl său): Asta te mâhneşte, tătuţă?... Ei bine, vom trăi-n sărăcie împreună 15 şi Dumnezeu ne-a purta de grijă. Hîrzobeanu: Dragă copilă!... dar tu rămîi fără zăstre... Elena: Ş-apoi? Hîrzobeanu : Cum te-i mai putea mărita ?... 20 Elena: M-oi mărita mai lesne c-un om fără stare şi ţi-om face-amîndoi o comoară din dragostea noastră. Tarsiţa: Nu-i vorba de tine, Lenţo... tu eşti în timpul nălucirilor şi nu cunoşti nevoile vieţii... 25 da-i vorba de tatăl tău... El, un boieri mare, unul din cei întîi în ţară, diprins a ţinea punga deschisă pentru agiutoriul celor sărmani, diprins a trăi în luxul şi consideraţia ce dă averea, cum l-ai condemna tu să cadă din rangul său ?... 30 să-i lipsască pînea de toate zilele... să fie miluit de alţii?... Elena (lipindu-se de tatăl său): Tătuţă... Tarsiţa: Cum ai suferi să-i zică lumea: Hîrzobeanu cel calic?... Aşă-i că, dac-ai putea, ai face toate 35 jărtfele ca să-l scuteşti de-o asemine-ngiosire ? Elena: O! dar!... Ce pot face eu? Tarsiţa : Poţi să dai cea mai mare dovadă de iubirea părintelui tău, luînd o hotărîre sublimă de abne-gare. 388 Elena: Care?... sînt gata... Tarsiţa: Să te măriţi c-un om, care singur îi în stare să-mpedice ruina tatălui tău. Elena: Aşa e, tătuţă? 5 (Hîrzcbeanu pleacă capul şi tace.) Elena (cătră Tarsiţa): Cine-i acel om? Tarsiţa : Spatariul Lipicescu ! Elena: Lipicescu!... O! Dumnezeule! ce ţi-am greşit, să mă pedepseşti astfel... (Plînge.) 10 Tarsiţa: Lenţo... Cinstea şi viaţa părintelui tău iubit atîrnă de la curajul inimii tale. Elena: Aşa e, tată? (Hîrzobeanu plînge înăduşit şi tace.) Elena (Tarşiţei): Ei bine, doamna me... primesc! 15 Hîrzobeanu (tresărind): Priimeşti să fii soţia lui Lipicescu ?... Priimeşti ? Elena : Dar! Tarsiţa: Şi m-autorizezi să duc acest răspuns lui Lipicescu? 20 Elena (slăbind): Dar! Tarsiţa: M-autorizezi să-l aduc aici cu mine? (Elena cade pe canape.) Tarsiţa: Mă duc şi vin îndată... Lipicescu m-aş-teaptă la poartă. (în parte, cu bucurie, ieşind.) 25 A! mi-am împlinit gîndul!... S C E N A XII HÎRZOBEANU, ELENA Elena (aruncîndu-se-n braţele tatălui său, plîngînd): Ah! tătuţă, tătuţă!... 30 Hîrzobeanu (înduioşet): Lenţo, Lenţo... eşti un înger. .. vrei să te jărtfeşti pentru mine... dar nu priimesc jărtfa ta. Elena: Ba s-o primeşti, scumpe tătuţă... căci nu voiesc să cazi în lipsă... nu voiesc să fii miluit 35 de nime... nu voiesc să văd pe părintele meu 389 umilit... despreţuit!... Nu voiesc să suferi... nu... o !... nu... Mai bine eu... mai bine eu... sînt tînără... am curagiu... (0 îneacă lacrimile.) Hîrzobeanu: Lenţo, Lenţuşoară... 5 Elena (sculîndu-se exaltată): Dar!... am curagiu !... îmi împlinesc datoria de copilă iubitoare... şi mama me mă va binecuvînta din cer... (Căzînd în genunchi dinaintea portretului mamei sale.) 0! mamă!... mamă sîntă!... priveşte: din cul-10 mea fericirii iată-mă-s căzută-n nefericirea cea mai cumplită!... Trebuie să renunţ la Radu, la singurul om pe care-1 cere inima me, şi mă condamn a fi soţia unui mizerabil, despreţuit de toţi!... O! mamă!... spune-mi că eşti mul-15 ţămită de sacrificiul meu... căci el scapă onorul şi viaţa părintelui meu!... (Se scoală şi iese prin dreapta, cu faţa transfigurată.) Hîrzobeanu (singur, privind lung la portretul soţiei lui): Cainicul de mine!... la ce-am agiuns! 20 (Deodată se oţeteşte şi zice, dominat de o haluci- nate: ) O ! Dumnezăule ! ce-am văzut!... O ! Dumnezăule... ochii portretului sînt plini de lacrimi!... (Rămîne încremenit, privind drept la portret.) Umbra soţiei mele... plînge!... 25 SCENA XIII HÎRZOBEANU, TARSIŢA Tarsiţa : Iorgule... Hîrzobeanu (tresărind): A !... dumneta?... ai venit ? Tarsiţa: Dar; ş-am adus cu mine pe spatariul Lipi-30 cescu. Hîrzobeanu (în parte): El! Tarsiţa: îi dai voie să între? (Hîrzobeanu tace.) Tarsiţa (cu rugăminte): Iorgule, adă-ţi aminte de 35 făgăduinţa ce mi-ai dat... Soarta noastră-i în mînile lui... Lenţa-i hotărîtă să se mărite cu 390 dînsul... Priimeşte-1 să vie să-ţi sărute mîna... Iorgule... te rog... Hîrzobeanu : Ei!... fie... (Se pune pe canape.) Tarsiţa: Ah! acum văd că mă iubeşti. (Deschide uşa 5 din fund şi face semn lui Lipicescu.) SCENA XIV HÎRZOBEANU, TARSIŢA, LIPICESCU Lipicescu (se apropie să sărute mîna lui Hîrzobeanu): Cucoane... 10 (Hîrzobeanu retrage mîna; Lipicescu se dă înaPci.) Tarsiţa: Iorgule... Spatariul Lipicescu vine cu supunere să vă ceară iertare pentru greşelile lui... Fiţi milostiv şi-l iertaţi, căci el îi gata să spele-acele greşeli cu dovezi de cel mai adînc respect 15 şi cea mai adîncă recunoştinţă. Lipicescu: Aşa este, cucoane Iorgule!... Am greşit; dar am greşit numai din deznădăjduire... Cînd m-am văzut tratarisit ca un ciocoi, dat afară din casa dumnitale în faţa unei adunări întregi 20 de boieri... Cînd am văzut mai ales pe domnul Radu alăture cu duduca... Om sînt şi eu, cucoane... M-au apucat furia ş-am giurat să-mi răzbun... Mă iertaţi... eram orbit de-o patimă necunoscută mie păn-atunci... de patima dra- 25 gostei... iubeam pe duduca, precum o‘iubesc ş-acum, ca un nebun... Cucoana Tarsiţa au avut bunătate să vă spuie cît am suferit şi ce sînt gata să fac pentru dumnevoastră, dacă v-aţi milostivi cu mine ca să mă priimiţi iarăşi 30 în casă... să mă priimiţi ca... ginere, ca un fiiu supus, care toată viaţa lui... Hîrzobeanu (se scoală indignat)'. Tu, ginere!... tu, fiiul meu!... Ş-ai crezut... au putut să-ţi treacă prin minte, ciocoiule, că eu, vornicul Hîrzo-35 beanu, boieri de starea-ntîi, m-aş îngiosi păn-a te culege pe tine din gunoi... din gunoi, ca să 391 te rîdic alăture cu fiica mea, pe tine!... V-aţi închipuit amîndoi, şi dumneta, cucoană, şi tu, ticălosule, v-aţi închipuit că eu aş face-o faptă atît de nelegiuită?... Tarsiţa: Iorgule... Hîrzobeanu: Eu, vornicul Hîrzobeanu, socrul ciocoiului Lipicescu!... SCENA XV Cei denainte, PRINCESA (ieşind din dreapta), VITEAZOVICI, EVGHENIDIS, VULPE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ (vin prin fund. Trufandachi şi Slugărică vin îmbrăcaţi ca la actul I) Princesa (întrînd): Ce este? Hîrzobeanu: Vină, prinţesă... Veniţi, boieri, s-auziţi lucru neauzit în ţara Moldovii!... Veniţi şi videţi pănă unde poate să meargă obrăznicia unui ciocoi!... Ticălosul acesta, crescut în casa mea, boierit de mine, scos din întuneric la lumină prin mila mea... Ştiţi cum mi-au plătit binele ce i-am făcut ?... S-au îngrăşat din averea mea, s-au încolăcit, şărpele, în sînul meu!... au abuzat tălhariul de-ncrederea stăpînului său, mi-au furat iscălitura pentru ca să facă o plastografie, cu gînd de-a mă calici de istov!... şi astăzi vine acest nelegiuit... vine... aţi crede, boieri?... vine şi-ndrăzneşte să-mi propuie ca să-i vîndeu fata mea pe suma de 30 000 de galbini, ce nu-i sînt datori!... Şi cine-1 sfătuieşte ?... cine-1 ocroteşte ?... cine-i îndreaptă pasul pe calea sume-ţiei?... dumneei, cucoana Tarsiţa!... A ! muiere fără suflet!... te-ai gudurat cu vorbe dulci pentru ca să iei în casa mea locul mumei copilei mele, şi cea întîi faptă de mamă vitrigă este ca să-mi lepezi copila în mînile celui mai mîrşav ciocoi dintre toţi ciocoii?... Afară să ieşiţi amîndoi, procleţilor!... afară... periţi din ochii Tarsiţa: Pe mine m-alungi? (Ameninţătoare.) O! mi-oi răzbuna eu! (Iese.) Hîrzobeanu : Afară, ciocoiule! Lipicescu (obraznic): Nu ies, păn’ ce nu mi-i plăti 5 datoria de 30 000 de galbini... în ceasul aista Divanul îmi recunoaşte dreptul... Peste puţin ţi-oi vinde tot la mezat... şi chiar pe tine te-oi vinde. Hîrzobeanu (ridicîni un scaun): Ticălosule! 10 Princesa: Georges, nu te coborî cu mînia păn’ la dînsul. Toţi (voini să aline pe Hîrzobeanu): Cucoane... — Iorgule... SCENA XVI 15 Cei denainte, ARBORE (viind rapide) Arbore: Cucoane Iorgule... te-au ras divaniştii!... deşi Radu te-au apărat cît un viteaz... Iaca vine şi prezidentul. Lipicescu: A! boieriule... să-ţi arăt eu acum ce-i 20 ciocoiul. scena xvii Cei denainte, NEAMUŞ, BOIERI DI VA NI ŞTI Neamuş: Cucoane Iorgule, pricina dumnitale s-au căutat chiar acum la Divan... Trii boieri divanişti 25 au fost pentru, şi trii contra... Rămîne acum ca eu, prezidentul, să fac a atîrna cumpăna dreptăţii de-o parte sau de alta... Datoria mea este să-ţi adresarisesc o de pe urmă întrebare... (Arată o hîrtie.) Iată sinetul de 30 000 de gal-30 bini... A duxnnitale-i iscălitura? (Se apropie de Hîrzobeanu.) (Hîrzobeanu, în faţa scenei, ia hîrtia şi o examină.) 393 Neamuş (încet): Fie a ta sau ba... eu sînt hotărît să-mi răzbun şi să dau dreptate lui Lipicescu... A!... îţi place să spargi case?... oi să te-aduc la sapă de lemn. (Tare.) A dumnitale-i iscăli-5 tura ? Hîrzobeanu (privind la Neamuş cu dispreţ): A mea!... dar giur pe Dumnezău că sînetu-i falş... Neamuş: Prin urmare majoritatea Divanului declară în conştiinţă că: dumnealui vornicul Iorgu Hîr-10 zobeanu este datori spatariului Nastasachi Lipi- cescu cu suma de 30 000 de galbini, pentru care dumnealui vornicul va fi împlinit pănă în 24 de ceasuri. Toţi (consternaţi): O! 15 Lipicescu (triumfător): A! Hîrzobeanu (abătut, scapă hîrtia din mîna şi zice trist, în parte): Dumnezău mă pedepseşte!... Asta-i coala de hîrtie albă ce-am dat-o scorpiei cei de Tarsiţă ca să scrie pe dînsa poronca de 20 arestuire a lui Radu... şi el, sărmanul, au fost apărătoriul meu! (Rămîne adîncit pe gînduri şi cade pe canape.) Arbore (culegînd hîrtia de jos, o esamină în zare; deodată, figura lui se luminează) : Ce văd? 25 Lipicescu (voind să iasă): Să ne videm cu bine, cucoane Iorgule... Cînd te-a trage foamea la pămînt, să vii la pomană la ciocoiul Lipicescu... Arbore (cu voce tare): Staţi, boieri... mai staţi pe loc... A! cucoane Ştefane... 30 SCENA XVIII Cei denainte, STÎLPEANU, RADU Stîlpeanu: Ce-i? Arbore: Eşti ministru!... poronceşte slujitorilor să păzască uşile... (Mergînd la uşa din fund.) 35 Unde-s slujitorii?... Veniţi aici... (Aduce la uşa din fund doi subcomisari şi-i aşează la uşa.) Staţi cole... şi să nu lăsaţi să iasă nici dracul. 394 Stîlpeanu: Dar ce te-au apucat, Arbure?... Arbore (luînd pe Radu de mînă şi aducîndu-l în faţa lui Lipicescu): Radule, pune-te cofe-n faţa ciocoiului ca un ştejar în faţa unui putregai... şi, 5 dacă s-a mişca din loc, să mi-1 trînteşti c-un pumn în genunchi. Toţi: Dar ce-i? Arbore: Am prins hoţul în căpcana lui... A! Liop-ciofleandură... A ! Ciocorofleacule !... faci plas-10 tografii ca să caliceşti pe stăpînu-tău ?... (Cătră Neamuş.) A! giupîne prezidentule al Divanului domnesc, dai mîna cu plastografii ca să apeşi în cumpăna dreptăţii? Neamuş (mîndru): Ce? 15 Arbore: Ş-aţi crezut voi că vi s-or trece coţcăriile aşa ghioşgorea, ca-n satul lui Cremine? Dacă doar n-au perit toţi cînii de pază din sat!... doar n-au murit încă Arbure răzăşul! Stîlpeanu: Bine, uncheşule... unde-i plastografia? 20 Arbore (arătînd hîrtia): Priveşte, cucoane Ştefane... priviţi cu toţii, boieri, cole, în zare, hîrtia astă afurisită!... Care-i data hîrtiei?... 1848!... acum cetiţi data sinetului: 1846!... Apoi cum s-au putut scrie un sînet la 1846 pe-o hîrtie 25 care-au ieşit din fabrică la 1848, cu doi ani mai în urmă? Lipicescu: Vai de mine!... sînt perdut! (Tremură.) Arbore: Ian videţi, nelegiuitul!... L-au apucat tre-murul lui Cain! 30 Stîlpeanu (la comisari): Comisari!... puneţi mîna pe ticălosul ist de plastograf şi, la Criminal! Lipicescu (cade în genunchi): Iertare, boieri, iertare !... Fie-vă milă... Stîlpeanu : La Criminal! 35 (Comisarii apuc pe Lipicescu şi-l trag afară.) Stîlpeanu (lui Neamuş): Cît pentru dumneta, domnule Neamuş, din minuntul acesta nu mai eşti prezident Divanului domnesc, pe care l-ai dezonorat ! 395 Neamuş: Oi protesta la consul şi la paşa! (Iese.) Stîlpeanu: Ha!... apropo de paşa. Domnilor Viteazovici şi Evghenidis... Iată jalba ce-aţi dat paşii în contra guvernului, după ce-aţi căzut de 5 la putere... Iat-o!... Vă invit ca să faceţi o primblare pe la moşiile dumnevoastră. Viteazovici: Asta-i un abuz! (Iese.) Evghenidis: Katahrisis! (Iese.) Vulpe: Samavolnicie! (Iese.) 10 Trufandachi: Adikie! (Iese.) Arbore: Hait!... S-au curăţit copacul de omidă... Sfînta dreptate-au ieşit în undă pentru toţi!... Vivat! Princesa: Ba-ncă nu pentru toţi... Aşteptaţi!... 15 (Merge în apartamentul din stînga şi aduce de mină pe Elena.) scena xix Cei denainte, PRINCESA, ELENA Princesa: Lenţo, şi tu. Radule... (apucă de mină 20 pe Radu) veniţi de-ngenuncheţi înaintea părin- telui vostru, ca să binecuvinteze cununia voastră... Radu şi Elena (cad în genunchi dinaintea lui Hîrzobeanu): Ah! tătuţă... Hîrzobeanu (ridicîndu-i şi strîngîndu-i în braţe): 25 Copiii mei!... Princesa: Bravo!... aşa se cuvine, căci adevărata nobleţă-i scrisă în inimi, nu pe pergamente. Stîlpeanu: Ei, frate Arbure, nu tragi un chiot de bucurie? 30 Arbore (uimit): Ba trag... (Cearcă să tragă un chiot, dar îl îneacă plînsul.) I.. .i.. .i... Nu pot, că-mi stă un nod în gît... Mă-neacă lacrimile de bucurie!... (Stîlpeanu şi princesa se apropie de Hîrzobeanu. Radu se 35 aruncă în braţele lui Stîlpeanu. Elena se aruncă în braţele princesei.) (Cortina cade.) DRAME CETATEA NEAMŢULUI PERSOANE SOBIESCHI, regele Polonie IABLONOVSCHI, hatmanul armatei polone POTOSCHI, aghiotantul lui Sobieseh 5 ŞOIMAN, căpitan bătrîn de cetate TUDORA, fica lui FARCAŞ, tînăr ostaş român GALU \ GHEŢU ! plăiesi 10 MIRCEA J UN STRĂJER ROMÂN O SENTINELĂ POLONĂ UN ROMÂN BĂTRÎN O ROMÂNĂ 15 UN COPILANDRU UN SOLDAT POLON TREI PLĂIEŞI ROMÂNI, ROMÂNE, STATUL MAJOR POLON. AGHIOTANŢI, ARMATA POLONĂ CETATEA NEAMŢULUI1 SAU SOBIESCHI ŞI PLĂIEŞII ROMÂNI DRAMĂ ISTORICĂ ÎN 3 ACTE 5 Scenele se petrec la Cetatea Neamţului, în anul 1686. ACTUL I Teatrul reprezintă malurile pîrăului Neamţ, cu o punte peste el; dealuri în fund, cu o cărare ce] şerpuieşte pe coastele lor, şi în stînga casa lui Şoiman. 10 SCENA I GALU, GHEŢU, MIRCEA (în faţa scenei), ROMÂNI şi ROMÂNE (învîrtesc o hcră -pe malul pîrăului) Galu: Mîndră zi ne-o dat Dumnezău de sărbarea icoanei lui Ştefan-Yodă! 15 Ghetu : Mîndră, fărtate, şi strălucită ca numele marelui Voievod ce-o apărat ţara noastră, 40 de ani în şir, cu braţul său cel neînvins! Galu : Astăzi are să s-adune tot poporul de prin munţi şi de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neam-20 ţului, spre închinare dinaintea icoanei Sfîntului Ştefan, după datina strămoşască. 1 Subiectul acestei drame e tras diri novela istorică a d-lui C. Ne-gruţi [V.A.]. 401 Mircea (mai în fund, privind spre dealuri): Iată-i cum vin din toate părţile, cîrduri, cîrduri. Parcă se cobor turme de oi de pe coastele Ceahlăului. Gheţu: însă nu-1 zăresc pe moş Şoiman, căpitanul 5 cetăţii... De ce oare-o întîrziet în casa lui ? (Arată casa din stînga.) Galu: Vezi că azi a să fie cununia fetei lui, Tudora, cu Farcaş aprodul, şi s-a fi gătind de nuntă. Gheţu: Da s-o întors Farcaş de la Ieşi? 10 Galu: Ba-ncă nu... S-aşteaptă să cadă pe nică pe ceas. Gheţu: Numai de i-a fi dat voie Cantimir-Vodă. Galu: N-ai grijă despre asta, căci Farcaş îi frate de cruce cu căpitanul Turculeţ, şi căpitanul Tur-15 culeţ îi mîna dreaptă a lui Cantimir-Vodă. Mircea: Iaca şi moş Şoiman cu Tudora. scena ii Cei denainte, ŞOIMAN, TUDORA (ieşind din casă) Şoiman: Vin', Tudoro, şi-ţi şterge ochii, fata mea,că 20 Farcaş, logodnicul tău, trebuie să sosască azi negreşit. Tudora (tristă): Să te-audă Dumnezău, tată, dar... Şoiman : Ce ?... te-ndoieşti poate de cuvîntul lui Farcaş ?... cel mai vrednic şi mai voinic aprod 25 a lui Cantimir-Vodă ? Tudora: Ba nu, tată... Ştiu că el mă iubeşte, şi că, de-a trebui să treacă chiar pin foc, el a trece ş-a veni; însă o presimţire dureroasă îmi munceşte sufletul de astă-noapte! 30 Şoiman (îngrijit): Ce presimţire?... Poate c-ai visat ceva? Tudora: O! dar; am visat un vis îngrozitor!... Parcă năvălise peste biata ţară un potop de sînge!... Farcaş se lupta pintre valuri, şi valurile tot 35 creştea împregiurul lui, păn' ce-o atins zidiurile cetăţii de pe deal. 402 Şoiman: Ferească Dumnezău sfîntul!... Destule nenorociri o căzut pe biata Moldovă: locuste, săcete, năvăliri de tătari, de turci, de unguri, de Ieşi!... vrajbe între fraţi, neunire, împărecheri!... toate 5 rălele ce pot aduce stingerea unui neam întreg!... Ferească Cel-de-Sus, să nu-ţi fie vorba-ntr-un ceas rău, fata mea, că mi se oţereşte inima cînd gîndesc la cîte-o pătimit bieţii locuitori!... Dar ce stăm noi de vorbim de astea, cînd azi a să 10 fie cununia ta?... Vezi... flăcăii şi fetele s-o adunat la horă şi gioc voios, că doar sîntem în vreme de pace... Iaca şi tovarăşii mei de cetate: Galu, Gheţu şi Mircea, care s-o coborît din deal pentru ca să te privească în haine de mireasă. 15 Nu-i asa, fraţilor? } ' y Galu: Aşa, moş Şoimane... Să trăieşti, Tudoro, şi să fii fericită după cum dorim şi după cum doreşti! Tudora: Mulţămim d-voastră... Să ne fie traiul bun 20 la toţi românii! Şoiman: Amin! (Cătră plăieşi.) De mult v-aţi coborît din cetate? Galu: De cu răsăritul soarelui. Şoiman : Şi cîţi oameni o rămas de pază înlăuntru ? 25 Galu: Nouă plăieşi, tot unul şi unul. Şoiman: Prea bine; nouă plăieşi români plătesc cît nouăzăci de voinici. (Cătră români.) Copii!... gâtiţi-vă să mergem în cetate câ să ne-nchinăm icoanei Sfîntului Ştefan. 30 Românii: Hai să mergem, hai să mergem... Şoiman: Şi dac-a sosi Farcaş, pe cînd ne-om întoarce de la cetate, om face nunta Tudorii. Românii: Noroc bun, noroc bun! Hai la cetate! Şoiman: Tăcere... Datina strămoşască, este ca cea 35 mai frumoasă fată din munţi să cînte-n ziua asta cînticul lui Ştefan-Vodă... Cine vreţi voi ca să cînte ? Românh: Tudora să cînte, Tudora ! 403 \ Şoiman: Auzi, fata mea?... Cică tu eşti cea mai frumoasă dintre toate... Cîntă dar. Tudora: Bucuros, tată. CÎNTECUL LUI ŞTEFAN-VODĂ 5 Ştefan, Ştefan Domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare 1 Din Suceava cînd el sare, Pune peptul la hotare, 10 Ca un zid de apărare. Braţul său fără-ncetare Bate oardele tatare, Bate cetele maghiare, Bate Ieşi din fuga mare, 15 Bate turci pe zmei calare Şi-i scuteşte de-ngropare! Lumea-ntreagă stă-n mirare! Ţara-i mică, ţara-i tare, Şi duşmanul spor nu are! 20 Lumea-ntreagă stă-n mirare! Căci precum în cer, un soare, Unu-i Ştefan Domn cel Mare! Românii (cu entuziasm): Ura! (Se văd alergînd pe dealuri cîfiva români spărieţi, carii strigă : 25 „Săriţi !... agiutori !... duşmanii !..." ) Românii (mergînd spre fund,): Ce este? Ce să fie? Şoiman: Ce larmă s-aude? (Farcaş se arată pe deal, urmărit de un soldat pclcn. Luptă între amindci. Pclonul cade ucis. Muzică la orhestră.) 30 Tudora: Iaca Farcaş, Farcaş! Românii: Farcaş, aprodul! Şoiman: Farcaş în luptă cu un leah! (Strigă:) Nu te da, Farcaş băiete, că venim şi noi! (Cătră români.) Pe leah, copiî! 35 Românii (voind să alerge spre deal): Pe leah!... pe leah! Şoiman: Ba nu; staţi locului... N-are Farcaş nevoie de-agiutor împrotiva unui duşman singur. 404 Tudora: Tată, tată!... poate să mi-1 omoare!... Şoiman: Taci, copilă, că nu ştii ce spui... Românul are şăpte suflete-ntr-însul!... Iaca leahul slăbeşte... Farcaş îl strînge de-aproape... Leahul 5 cade... Ura ! să trăieşti, Farcaş ! Românii: Ura! Farcaş! (După ce cade polonul, Farcaş aleargă pe deal, se cobcară, trece puntea şi vine în scenă.) SCENA III 10 Cei denainte, FARCAŞ Farcaş: La arme, fraţilor!... la coase... la topoare, c-o intrat sabie-n ţară ! Românii: Leşii? Farcas: Lesii cu craiul lor Sobietchi! * > y 15 Şoiman: Sărmana ţară! Farcaş: Sobieţchi o venit cu toată puterea sa şi cu toţi hatmanii ţării leşeşti, încît o pustiet locurile pe unde-o trecut... Toţi locuitorii şi-o pără- sit casele de-o pribegit prin fundul codrilor, căci 20 n-o rămas colţ de pămînt neprădat şi nestrîcat de duşmani!... Ba-nc-o tăiet pe Doamna Ruxanda, fiicaluiVasile-Vodă,şi s-o cercat s-o ieie pe Sfînta Paraschiva din biserica Trii-Ierarhilor. Şoiman: Ce nelegiuire!... Ş-o luat-o? 25 Farcaş: Ba nu, căci călugării o închis porţile, şi de sus, de pe turn, o chemat blăstămul ceriului asupra duşmanilor !... Atunci, hatmanul cel mare, Iablonovschi, o poroncit oamenilor lui să se retragă. Şoiman: Pui de români, călugării. 30 Farcaş : Leşii s-o retras din Ieşi; dar o luat în robie pe mitropolitul, ş-acum vin spre munţi... La arme cu toţii, fraţilor, că ne-agiunge potopul! Tudora (în parte)'. Visul meu se împlineşte! Şoiman: Pe unde-ai lăsat duşmanii? 35 Farcaş: Aproape de-aici!... (Mergînd mai în fund şi arătînd în dreapta.) Priviţi colo norul cel de colb care se-nalţă păn' la ceri?... Leşii, fraţilor, leşii! 405 Şoiman: La clopot, copii!... Trageţi clopotul de larmă, ca să s-adune românii de prin toate unghiurile munţilor. (Cîţiva români ies alergînd prin stingă şi strigînd: „La clo-5 pot ! la clopct !“ ) Şoiman: Şi voi, cu toţii: bărbaţi, femei, copii, pe-apă-rare!... înarmaţi-vă cu ce-ţi găsi şi daţi de moarte, ca să nu zică litfa c-o intrat în ţara noastră ca-ntr-un sat fără cîni. 10 (Se aude în culise clopotul de dandana, şi se văd viind prin munii mulţime de români înarmaţi.) Românii: La arme!... la arme! (Ies alergînd între culise şi se întorc îndată înarmaţi cu ccase, topoare, sineţe şi pari.) 15 Farcaş: Să mi-i dai mie, moş Şoimane, ca să-i duc eu la luptă. Şoiman: Tu să mi-i duci, Farcaş, că eu merg să apăr cetatea. Tudora (apucînd pe Farcaş de braţ): Farcaş, eu vin 20 cu tine! Farcaş (cu dragoste): Vin’, Tudoro, draga mea!... şi de-a fi să murim, om peri-mpreună tot de-o lovitură! Românii: Pe Ieşi, români!... Ori ei, ori noi! 25 Farcaş: Veniţi cu mine, fraţilor, şi să nu cruţaţi păgînul, că el nu v-a cruţa... Iată-i că se văd! Românii (ridicînd armele în sus): Pe moarte, pe moarte! Farcaş: Pe moarte! Mai bine să murim, decît să 30 robim! (Pleacă înainte în dreapta, ţiind pe Tudora de mîna. Românii îl urmează cu entuziasm.) SCENA IV ŞOIMAN, GALU, GHEŢU, MIRCEA Şoiman: Galu, Gheţu, Mirce, staţi pe loc... Unde vă 35, duceţi ? Galu: La luptă! 406 Şoiman : Nu-i treaba noastră s-alergăm înaintea duşmanului. Datoria noastră-i s-apărăm Cetatea Neamţului, care ne-o-ncredinţat-o Cantimir-Vodă. Hai la cetate! 5 Galu: Cum?... Să ne-nchidem între zidiuri, cînd fraţii noştri înfruntă moartea la lumina soarelui!... Şoimane, rău cuvînt ai rostit!... Şoiman: Taci, Galule, că tu, deşi ai cărunţit, tot îţi zburdă inima mai pe sus decît mintea... Luptă 10 vrei tu?... Luptă-i avea în apărarea cetăţii!... Moarte vrei tu?... Moarte-om găsi cu toţii; căci mai bucuros ne-om îngropa subt rîsipurile cetăţii, decît s-o închinăm duşmanului. Mircea: Ian ascultaţi ce zvoană s-aude? 15 (Se aude în depărtare un zgomot .de voci şi împuşcături.) Şoiman: Negreşit românii s-o întîlnit cu leşii ş-acum s-o încleştat la luptă! (Ridicîni mînile cătră cer.) Doamne, Dumnezăul părinţilor noştri!... fie-ţi milă de femeile şi de copiii noştri!... 20 întinde mîna ta şi umbreşte aieste locuri neno- rocite... Mircea (de pe punte): Şoimane, Şoimane!... norul se tot apropie !... Mi-i teamă pentr-ai noştri! Şoiman: Facă-se-n voia Domnului! 25 Galu (pe punte, privind în dreapta): Şoimane, românii noştri sînt puşi în rîsîpă!... Leşii îi alungă şi-i ucid!... Hai într-agiutori, să perim şi noi cu dînşii! Şoiman: Ce agiutori o să le dăm noi, patru oamini, 30 împrotiva unii oştiri întregi?... Hai mai bine la cetate ca s-o apărăm păn' la cel de pe urmă om! (Se îndreaptă spre punte.) Mircea: Staţi, că zăresc o fată alergînd încoaci. Toţi : Unde-i?... care-i ? 35 scena v Cei denainte, TUDORA (vine alergînd cu părul despletit, fiind în mîna dreaptă o pală şi în mîna stingă un steag polon ) Şoiman (zărind-o): Tudora! (O strînge în braţe.) 407 Tudora (exaltată): Tată, tată!... sîntem perduţi! Toţi: Perduţi! Tudora: Românii noştri s-o lovit cu toată oastea lui Sobieţchi, şi, după o luptă crîncenă, o fost biruiţi! 5 Toţi (cu desperare): Românii biruiţi! Tudora: Cei mai mulţi din ei o perit strigînd: „Să trăiască Moldova!..." Farcaş s-o luptat şi se luptă încă ca un zmeu!... Pe unde trece el, cad leşii ca snopurile de grîu subt săcere... 10 L-am văzut cu ochii mei făcînd minuni de vite- jie şi smuncind steagul ista din mînile unui căpitan leah, pe care l-o ucis... El mi l-o dat ca să-l duc sus în cetate, pentru ca să nu cadă iar în mînile duşmanului. 15 Şoiman: Aţi auzit?... Fraţii noştri sînt în rîsîpire!... Nu ne rămîne decît s-alergăm la cetate... Tudoro, vin cu noi! Tudora: Ba nu, tată... Ţine steagul, că eu mă-ntorc ca să găsăsc pe Farcaş. 20 Şoiman: Nu te-ngriji tu de el, că-i voinic de frunte, şi el iesă chiar din gura lupului... Vin’ cu noi, fata mea, că ne-i fi de-agiutori în cetate... Tu ne-i închide ochii, dac-a vrea Domnul ca să murim. (Mare zgomot în dreapta; răcnete, vaiete, împuşcături, 25 zinghete de arme-) Tudora: Iată-i! iată-i că vin!... Iată armia leşască! Şoiman: Să nu perdem vreme... Hai, păn-a nu cădea de vii în mînile păgînului! (Toţi pleacă spre fund, trec puntea şi întră în culisele din 30 stînga.) SCENA VI ROMÂNUL BĂTRÎN, ROMÂNCA, COPILANDRUL (Cîţiva români, femei şi copii întră alergînd spre scenă; scl- daţii pclcni îi alungă; luptă între ei. Muzică la orhestră. Un 35 scldat pclon prinde din fugă pe un bătrîn şi voieşte să-l în- junghie. ) Românul Bătrîn : Omoară-mă, păgîne, că m-am săturat de-a videa nenorocirile Moldovii! 408 Copilandrul (aruncîndu-se între bătrîn şi soldatul polon)'. Ticăloşiile!... vrei să omori un bătrîn cu părul alb? (Soldatul polon lasă pe bătrîn şi apucă pe copil, îl trîntepte 5 la pămînt şi voieşte să-l ucidă.) Românca (încleştîndu-se de braţul soldatului): Nu da, păgînule, că-i copilul meu!... Ucide-mă pe mine; na, loveşte! (îşi arată sînul.) Loveşte sînul care l-o hrănit, dar lasă copilul! 10 (Ceilalţi scldaţi se răped şi prind rcbi fire români.) (Se aud trîmbiţile armatei în dreapta. Armata începe a defila în sunetul muzicei şi se aşează în rînd ; după dînsa întră românii robiţi şi înjugaţi la tunuri.) SCENA VII 15 SOBIESCHI, IA BLONOVSCHI, POTOSCHI, AGHIO-TANŢI, STATUL MAJOR Potoschi (întrînd mai înainte şi anonţînd): Maiesta-tea-sa craiul Sobieţchi!... (Cătră armată.) La front!... Sus armele! 20 (Muzica cîntă o fanfară de cncare. Steagurile se pleacă di- naintea lui Scbieschi. Soldaţii prezintă armele.) Sobieschi (se închină la steaguri): Ostaşi!... sînt mulţămit de voi!... V-aţi purtat cu vrednicie la luptă!... Unde sînt robii? 25 Potoschi (arătînd românii): Iată-i, maiestatea-voastră! Sobieschi: Să-i lege ca să-i ducă în Polonia, şi care din ei a cerca să fugă, să-l împuşte! (Pctoschi se închină şi merge spre ofiţerii din fund ca să le comunice porcncile regelui.) 30 Iablonovschi : Fie-mi iertat, maiestatea-voastră, a vă observa că aceşti oameni s-au purtat vitejeşte şi că nu merită aşa asprime... Sobieschi (fără a-l asculta, se primblă posomorit pe scenă): Neam obraznic şi sumeţ!... Nişte ţărani 409 fără arme să-ndrăznească a să măsura cu oastea mea şi a-mi ucide o mulţime de viteji de-ai mei!... Să-ndrăznească o ţară mică ca aceasta a să împrotivi mie, craiului Sobieţchi! mîntui-5 toriul Vienii! învingătoriul sultanului Moha- med IV!... Foc şi sînge am să las în urmă-mi, pentru ca să pomenească vecinic de mine ! (Tare.) Iablonovschi!... Iablonovschi (apropiindu-se): Maiestate! 10 Sobieschi (încet)'. Cîţi ostaşi de-ai noştri au perit, de cînd am întrat în Moldova? Iablonovschi: Mulţi, căci Domnul Cantimir... Sobieschi (furios): Cantimir!... O!... să mă-ntorc eu în Polonia făr-a pune mîna pe el!... Mişelul! 15 s-o ascuns în lagărul turcilor, în loc să iasă la cîmp de bătaie şi să deie ochi cu mine! Iablonovschi: Asta ar fi nimică pentru gloria maies-tăţii-voastre care-o biruit atîţi duşmani mai însămnaţi şi mai puternici decît Cantimir-Vodă; 20 dar moldovenii şi cu tătarii ne-au făcut mare stricăciune, otrăvind fîntînile, arzînd fînaţele de pe cîmp uri, urmărind armia noastră, ca o turmă de lupi, şi ucigînd tot ce găsa în calea lor. Caii noştri au perit mai toţi \... Cea mai mare parte 25 din tunuri au rămas pe drum, şi ostaşii maies- tăţii-voastre cer în gura mare a ieşi din această ţară blăstămată, unde-au pătimit toate chinurile şi toate rălele. Sobieschi (cumînie): Iablonovschi!... 30 Iablonovschi (cu mîndrie): Maiestate!... de-oi şti chiar că-i urgisi pe bătrînul Iablonovschi, care te slujeşte cu credinţă de cînd te-ai suit pe tronul Poloniei, eu mi-oi face datoria de a-ţi spune adevărul!... Mare greşală au fost a noastră că 35 ne-am duşmănit fără nici o pricină cu vecinii noştri moldoveni; căci ei ar fi putut fi pentru ţara leşască un zid de apărare împrotiva năvălirilor din Răsărit. Ar fi trebuit să dăm mîna cu dînşii, în loc să căutăm a-i subgiuga. 410 Sobieschi: Prea tîrziu îmi dai sfaturi, Iablonovschi. Moldova e destinată a fi o provinţie a crăiei leşeşti, şi mă giur pe numele meu că aşa va fi, precum zic eu. 5 Iablonovschi: Maiestate!... Acum sînt 40 de ani de cînd trăiesc tot pe cîmpul războaielor; am îmbă-trînit cu arma-n mină ş-am cunoscut ce plătesc moldovenii la luptă, cînd îşi apără ţara şi neatîr-narea lor... Ei plătesc mult, măria-ta!... Cre-10 de-mă pe mine, care mi-am jărtfit toată viaţa pentru gloria lui Sobieschi; dă poroncă armiei de întors în Polonia, căci de cînd am întrat în Moldova, cu gînd de a o supune, am perdut nebuneşte giumătate din ostaşii noştri; ş-acum 15 această armie, ce s-au luptat ş-au biruit sub zidurile Vienii, samănă mai mult c-o armie pusă-n risipă decît c-o oaste învingătoare! Sobieschi (pe gînduri, în parte): Are dreptate bătrî-nul Iablonovschi.(Tare.) Vrednicul meu gene-20 ral, îţi mulţămesc că mi-ai vorbit astfel, fără sfială, cînd s-atinge de gloria mea. Tu eşti cel mai bun sprijin al tronului meu, şi pe tine te voi asculta... Dă poroncă de plecare. (Iablonovschi se închină şi se apropie de statul major.) 25 (Se aude buciumînd în cetate.) Sobieschi: Ce sunet s-aude? Potoschi (înaintând): Un bucium ce răsună în Cetatea Neamţului; el cheamă românii la război. Sobieschi: Iar!... război vreu ei?... Fie!... război 30 le voi da!... îndreptaţi tunurile spre cetate! (Soldaţii îndreaptă tunurile spre ctdisele din stînga şi se pre- gătesc de război.) Iablonovschi: Eu aş zice, maiestate, să lăsăm cetatea asta şi să ne urmăm drumul înainte... Avem 35 tunuri de cîmp, nu de asalt. Sobieschi (aprins): Ba!... pre numele patronului meu!... Nu va zice lumea că o cetate s-au arătat dinaintea lui Sobieschi fără a i să cuceri!... N-avem tunuri?... Vom lua-o dar cu mînile. 40 Potoschi: Numele maiestăţii-tale îi destul tun! 411 Sobieschi : Potoschi! pe tine te însărcinez să dai asalt acestui cuib de hoţi... ş-ascultă: să nu rămîie peatră pe peatră! (Pctoschi se închină şi se întcarce spre caste ca să dea poroncă 5 de asalt.) (Se aude intre culisele din dreapta un zgomct de luptă.) SCENA VIII Cei denainte, FARCAŞ, (prins de poloni, întră, smuncindu-se din mînile lor) io Farcaş: Mort mi-ţi lua rob, dar viu niciodată! (Polonii îl apucă de mîni şi-l ţin în loc.) Ticăloşilor !... vă puneţi zace împrotiva unui om! Sobieschi: Ce este? Potoschi: Un ostaş moldovan robit în bătaie şi care 15 nu vrea să se supuie. Sobieschi : Un ostaş moldovan ?... să-l aducă înaintea noastră. (Soldaţii aduc pe Farcaş dinaintea lui Sobieschi.) Sobieschi: Ce eşti tu? 20 Farcaş: Ostaş de-a lui Cantimir-Vodă. Sobieschi: Cantimir!... Tot ascuns şăde în lagărul turcilor, mişelul? Farcaş : Mişel nu poate fi apărătoriul Moldovii!... El îi în ţara lui cît şi tu în ţara ta ! 25 Sobieschi: Ţi-i prea lungă limba, voinice !... Ie sama să nu ţi-o scurtez. Farcaş (cu mîndrie): în mîna ta sînt... Poţi să-mi tai şi capul; dar de plecat, nu l-oi pleca niciodată dinaintea duşmanului ţării mele! 30 Sobieschi: Nici cînd duşmanul îi învingător ca mine? Farcaş: învingători, tu?... care ai întrat hoţeşte în Moldova ş-acum te-ntorci ruşinat în Polonia?... Mare ţi-este deşărtăciunea, dacă te crezi învingători!... Priveşte-ţi oastea obosită şi-ngiumătă-.35 ţită !... Mergi de vezi drumurile pe unde-ai trecut acoperite cu trupuri de Ieşi, ş-apoi te făleşte că 412 eşti învingători... Ai năvălit la noi fără veste; ţi-ai călcat cuvîntul ce l-ai dat, acu' un an, lui Cantimir, de a fi prietinul nostru, şi ce-ai izbutit?... Ai ucis cîţiva creştini nevinovaţi, ai ars 5 cîteva sate, ai prădat cîteva monăstiri, ş-acum te furişezi ca un lup urmărit de zăvozi... Sobieţchi! mare ţi-i numele !... mici ţi-s faptele ! Sobieschi (furios, pune mîna pe sabie): Sumeţule !... Farcaş (cu un rîs spasmodic): Sobieţchi!... cît eşti tu 10 de mare şi de puternic, eu rîd de mînia ta; căci noi, românii, sîntem deprinşi a videa moartea cu ochii! Sobieschi: Dacă eşti deprins a videa moartea cu ochii, mori în faţa soarelui! (Face un semn soldaţilor.) 15 (Soldaţii trag săbiile şi încungiură pe Farcaş.) Farcaş: Sobieţchi!... să ştii, de la Farcaş românul, că nu-i vrednic pentru tine să omori voinici ca mine! Sobieschi : Spînzuraţi-1!... 20 Farcaş (tresărind): Să mă spînzure pe mine!... Hei!... că doar nu pere românul cu una, cu două. (Smunceşte un baltag din mînile unui soldat, îl ridică asupra soldaţilor şi-l poartă răpide.) In lături, păgînilor, că eu sînt Farcaş aprodul! 25 (Farcaş se izbeşte pintre pclcni, apucă pe punte, se opreşte puţin de strică puntea cu baltagul, ş-apci pleacă, fugind spre munte. Soldaţii se aruncă după el, dar se opresc la capra punţii dărîmate. Vro cîţiva trag cu pustele în Farcaş.) . (Cortina cade.) 30 ACTUL II Teatrul reprezintă interiorul Cetăţii Neamţului; în dreapta, pe planul I, poarta cea mare e închisă; în fund, în stînga, se află un tnrn în care păzeşte un plăieş; de la poartă până la turn, zidul cetăţii e cu metereze; de-a lungul zidului este 413 o galerie de lemn pe care stau de pază c iţi va români înarmaţi; 1 în stînga, pe al doilea plan, se află o capelă cu fereşte gotice, 1 luminată înîntru. La ridicarea cortinei se aud din timp în 1 timp tunuri depărtate care bat în ziduri. Plăieşii cară bolc-5 vani pe galerie. începe a însera. SCENA I ŞOIMAN, GALU, GH E TU, MIRCEA, STRĂJERUL ROMÂN, PLĂIEŞII Şoiman: Hai, voinici... cu inimă! căraţi mereu la 10 bolovani pe galerie ca să-i aruncăm în capul leşilor, cînd or mai cerca vrun asalt... Ei ne trimet ghiulele din tunuri... Noi sîntem mai darnici şi le plătim cu petre... scumpe. Mircea: Nu ştiu de-s scumpe; dar ştiu că-s grele, şi 15 pe care l-a agiunge bolovanul ista... halal de dînsul!... Bună parte a avea. (Arată un bolovan mare şi-l duce pe galerie.) Şoiman (spre turn)'. Străjări! Străjerul român: Aud. 20 Şoiman : Deschide-ţi ochii în patru şi-i ţinteşte pe lagărul leşesc. De-i zări vro mişcare de oamini, să ne dai de ştire. Străjerul român: Bine. Şoiman: Şi tu, Mirceo, primblă-te cu plăieşii de-a 25 lungul zidiului şi fiţi tot cu mîna pe cucoşul puştii. Mircea: N-ai grijă, moş Şoimane... Care leah a trece prin calea puştii, a şi culege un plumb. Şoiman (coborîndu-se în scenă): Ei! măi Galule, îţi 30 place ?... Luptă cereai ?... Iaca luptă ! Galu : îmi place, Şoimane; dar pare-mi-se că s-apropie funia de par. Şoiman : Fie cum a vroi Cel-de-Sus !... Ştiu încalţe că n-or zice leşii c-o luat cetatea cu mîna, ca un cuib 35 de rîndunele... De cinci zile-acu, toată oastea lui Sobieţchi tabără în valea Neamţului şi prin munţii 414 de primpregiur. Tunurile lor bat zidiurile aiste necontenit de cinci zile. în cinci zile patru asalturi o dat cetăţii, şi tot risipiţi şi ruşinaţi o întrat sub corturi... Mîndriţi-vă, români!... Noi, o 5 mînă de oamini, ne luptăm de cinci zile şi cinci nopţi c-o armie-ntreagă! Gheţu: Aşa este, fărtate; dar am obosit, că, de cînd s-o început războiul, n-am închis ochii. Şoiman: Lasă, Gheţule, că-n ceasul cînd i-om închide, 10 a fi pentru somnul cel vecinic, ca bieţii tovarăşii noştri, ca Trotuşan, ca Udrea, ca Veveriţă şi ca ceialalţi care-o perit în luptă. Galu: Fie-le ţăma uşoară, că mare bine s-o purtat păn-a nu cădea! 15 Şoiman : S-o luptat cum trebuie să se lupte tot românul pentru ţara lui ş-o murit cum trebuie să dorească a muri tot românul care se sîmte mîndru de numele lui!... cum oi peri şi eu ca azi, ca mîni; cum îi peri şi tu, Galule, şi tu, Gheţule, şi 20 toţi cîţi mai rămîn teferi acu în cetate; căci altă n-avem de-aşteptat, decît moartea! Galu: Moarte, dar!... mai ales că ni s-o sfîrşit şi merindele de gură şi cele de puşcă. Şoiman: Ce spui, frate? Nu mai este nici iarbă, nici 25 plumbi ? Galu: Numai cîteva încărcături ne-o mai rămas, şi de-abia putem răspunde din cînd în cînd la loviturile duşmanului. Şoiman (pe gînduri): Asta-i ră treabă!... Dar*să nu jO perdem bărbăţia, căci poate ne-o aduce Farcaş ceea ce ne lipseşte. Galu: Farcaş? Şoiman: Dar... Spre amează, cînd erai tu de strajă-n turn, Farcaş o ieşit din cetate. 35 Galu: Pe unde? Şoiman: Prin fîntîna asta-n care se deschide-o hrubă tainică, ce duce la poalele dealului... El s-o dus să pîndească mişcările duşmanilor mai de-aproape, doar a afla ceva despre hotărîrea lor, şi doar a 40 putea căpăta ceva merinde pentru noi. Gheţu: Numai de n-ar pune mîna leşii pe dînsul! 415 1 Şoiman: Pe Farcaş?... El îi în stare să le fugă dintre degite, ca o şopîrlă. Galu: Ş-apoi îi tînăr, frate!... îi cu focu-n inimă şi-l trage inima într-acoaci, la Tudora, care-i închisă 5 cu noi în cetate... N-ai grijă de Farcaş... Un voinic ca el, cu dragostea-n suflet, are zăce vieţi într-însul. Gheţu: Dar biata Tudora unde-i, Şoimane? Şoiman: Cole, în biserică... Ea poartă de grijă celor 10 răniţi în bătaie şi închide ochii celor ce mor. Gheţu: Sărmana copilă!... Ce s-a face ea de-a fi să perim aici cu toţii? Şoiman (cu mîndrie): Ea, Gheţule ?... Ea-i fata lui Şoiman bătrînul!... îi româncă, ş-a muri cu 15 tată-său şi cu logodnicul ei la un loc! Gheţu: Păcat de tinereţile ei! Şoiman: Tăceţi!... parc-aud un glas în fundul fîn-tînii. Gheţu: Farcaş a fi. 20 (Se pleacă cu toţii pe gura fîntînii. ) Şoiman : Zăresc o umbră ce se urcă spre noi de-a lungul păretelui... (Strigă în fîntînă:) Farcaş, tu eşti? Farcaş (în fîntînă): Eu! Şoiman: Vină-ncet, băiete... nu te grăbi, să nu-ţi 25 lunece piciorul. Farcaş : întindeţi-mi mîna. Şoiman, Galu, Gheţu (întind mînile în fîntînă): Iaca mîna... Apucă-te vîrtos. Farcaş (ivindu-se): Iată-mă-s cu bine. (Iese din fîn-30 tînă.) scena ii Cei denainte, FARCAŞ (aducînd o tcrbă) Şoiman : Vină-n braţele mele, fiiule, că mult ţi-am mai dus grija. 35 Farcaş: Dacă puţin o lipsit să nu mă mai videţi. Toţi: Cum? Ce feli? Farcaş: Era să mă prindă şi să mă ucidă lelşii. 416 Toţi: Ferească Dumnezău sfîntul!... Cum asta? Farcaş : După ce m-am coborît azi în fîntînă ş-am dat în hrubă de-am ieşit în poala dealului, am cercat să m-apropii de lagărul leşesc ca să prind limbă şi 5 să aflu ceva, cînd, chiar în drumul meu, am dat peste-o ceată de cinci Ieşi care sta la pîndă subt o stîncă. Era un căpitan cu dînşii, şi le-mpărţa praf şi plumbi, zicîndu-le să fie gata pe astă sară, căci Sobieţchi o poroncit să ne deie un nou asalt, io Toţi: în astă sară? Farcaş: în curînd trebuie să ne lovească, căci soarele-i pe-asfinţite. Şoiman: Ei! şi?... Farcaş: Auzind de asalt, soldaţii o început a chiui ş-a 15 bea dintr-o ploscă, ca să prindă la inimă... Eu mă uitam la torba cea cu praf cum se uită uliul la cloşcă şi, în vreme celeşii deşărta plosca, m-ar unc deodată în mijlocul lor ca o arătare, smuncesc torba şi plec la fugă pintre stînci... Duşmanii se 20 ieu turbaţi după mine, împuşcînd ca într-un iepure şi zbierînd ca copoii, dar nu mă nimeresc şi-mi perd urma... Numai unul din ei, căpitanul, un tinerel fără musteaţă, nu ştiu cum dracul face, şi-mi iese înainte, tocmai la gura hrubii... 25 ToŢi:Şi?... Farcaş (cu sînge rece): L-am ucis!... Iaca torba leşilor! Galu : Da bine, trupul lui ce l-ai făcut ?... L-ai lăsat acolo, la gura hrubii? 30 Farcaş: Aş!... să deie tovarăşii lui de dînsul şi să discopere hruba?... Nu, tată, nu-s aşa de cop;-landru... Am tras trupul în hrubă şi l-am ascuns de lumina soarelui. Şoiman (deschizînd torba) : Să trăieşti, băiete, că voinic 35 braţ şi coaptă minte ai la vrîsta ta!... Ian să videm ce ne-aduci?... îi plină ! plină, fraţilor, de praf şi de plumbi! Hei! că multe morţi o să mai trimetem în cei păgîni, din torba lor! 417 Farcaş: Aşa, tată Şoimane!... dar şi noi trebuie să ne gătim, căci Sobieţchi s-o giurat pe steagul crăiesc să nu rămîie azi nici peatră pe peatră din cetate, nici om cu viaţă înlăuntru. Şoiman: Aşa s-o giurat Sobieţchi? (Strigă:) Măi copii, veniţi cu toţii aici! (Toţi plăieşii, afară de străjer, se cobor şi vin lingă Şciman.) Plăieşii: Iată-ne! Şoiman : Aţi auzit, voinicilor ?... Cică craiul Sobieţchi o 10 giurat peirea noastră pe azi... Ce ziceţi voi? Mircea: Vie să ne ucidă, dac-a putea! Şoiman: Copii!... acuş a să-nceapă o luptă cum n-am mai avut pănă azi. Hai să facem şi noi giură-mîntul de moarte; dar mai întîi, na, copii... întindeţi mînile: na praf leşesc, na plumbi leşeşti. (împarte patroane la plăieşi.) Să le trimetem duşmanului cu dobîndă prin ţăvia puştii. . Plăieşii: Adă, adă! Şoiman: Ş-acum, ascultaţi şi ziceţi ca mine: i Moartea ne vine, dar nu ne pasă! Moartea-n războaie noi o dorim. Moartea vitează e mult frumoasă! Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! II Pentru Moldova ce pătimeşte, Pentru Moldova care-o iubim, Pentru Moldova ce ne priveşte, Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! III (Şciman se pune în genunchi.) O! ţară scumpă, rămîi cu bine! O! ţară dulce, noi ne jertfim! 5 O! ţara noastră, noi, pentru tine, Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! SCENA III 10 Cfi denainte, TUDORA (se arată la uşa capelei şi ascultă jurătnîntul plăieşilcr) Tudora: Faceţi giurămîntul morţii şi pe mine nu mă chemaţi! Pi.ăieşii (cu mirare) :' Tudora ! 15 Tudora (înaintând spre plăieşi cu un aer inspirat): Cine v-o dat vouă dreptul să uitaţi pe Tudora, cînd este a vă jărtfi pentru ţară? Şoiman: Copila mea !... Tudora: Numai voi vă cunoaşteţi datoria?... Voi 20 numai vă iubiţi ţara?... Eu n-am suflet ca voi? n-am ca voi sînge de româncă? Farcaş (cu dragoste): Tudoro!... Tudora: Deşi nu sînt decît o biată copilă, dar de cinci zile, de cînd trăiesc cu voi, mi-o crescut în pept 25 inimă bărbătească!... Aici, în bisericuţa asta, sîngură, fără agiutori, am închis ochii la opt creştini răniţi în bătaie; am auzit cele de pe urmă cuvinte ale lor, suspinurile lor cele de pe urmă, şi m-am diprins a videa moartea-n faţă. Cum nu 30 vă-i frică vouă de dînsa, aşa nici mie!... şi cum vreţi voi să vă daţi viaţa pentru Moldova, aşa şi eu vreu să mi-o dau! Şoiman: Tu, fata mea?... tu, în floarea tinereţii! Tudora: Moartea n-alege!... ea, cînd vine, abate şi 35 pe cel tare, şi pe cel slab... Şi-n curînd, din cîţi sîntem aici, nici unul n-a să mai rămîie cu viaţă! 419. Şoiman: De unde ştii?... Tudora: Am auzit tot ce v-o spus Farcaş... Sobieţchi o giurat peirea noastră, şi Sobieţchi-i tare!... Giurămîntul lui s-a împlini; dar eu nu vreu să 5 cad vie în mînile lui. Farcaş: Nu, Tudoro!.., cît oi fi eu lîngă tine... Tudora: Locul tău, Farcaş, nu-i lîngă mine; locul tău îi pe zidiuri, în faţa duşmanului. Datoria ta-i să mori în luptă lîngă tată-meu; datoria mea-i să 10 vă răzbun pe toţi! Şoiman: Să ne răzbuni? Tudora (inspirată): Ascultaţi!... în noaptea trecută, pe cînd voi păzaţi zidiurile, eu stam îngenunchietă dinaintea icoanii Maicii Domnului şi mă rugam 15 pentru sufletele celor morţi. Lumina candelilor se răsfrîngea pe opt trupuri de voinici fără suflare, care zac în biserică... Atunci, am văzut cu ochii mei rîdicîndu-se morţii în picioare!... mergînd să sărute icoana, şi pe urmă, apropiindu-se de 20 mine, mi-o zis: „Tudoro! de ai inimă de româncă... Tudoro! de ţi-i dragă ţara Moldovii, n-o lăsa nerăzbunată !" Şoiman (uimit): Ce zice? Tudora: „Tudoro! nu ne lăsa pe noi, nu lăsa pe tatăl 25 tău şi pe Farcaş, logodnicul tău, fără răzbunare!... Mergi în lagărul leşesc şi, cu braţul tău, du moarte duşmanului românilor!... du moarte lui Sobieţchi !" Şoiman (cătră ceiaialţi): îi perdută !... 30 Tudora: Aiste cuvinte mi-o rostit morţii!... şi eu m-am legat cu giurămînt cătră ei aşa să fac. Şoiman: Tu să omori pe Sobieţchi!... Cum?... în ce chip ? Tudora (zîmbind): îngerul Moldovii m-a duce de 35 mînă!... Decît să mor aici, ucisă de soldaţii lui Sobieţchi, mai bine să cerc o faptă măreaţă şi mîntuitoare pentru ţara mea! Farcaş: Tudoro, pe mine m-ai uitat? Tudora (cu înduioşare): Farcaş!... Dumnezău n-o 40 vrut să facem casă-mpreună, deşi numai El ştie cîtă dragoste-am avut şi am pentru tine! (Vocea 420 îi slăbeşte.) Nu mă sfiesc acu, în agiunul morţii; s-o mărturisăsc în auzul oaminilor... dar nu vreu să mă dispart de tine ca o străină, nu, că mi se rupe inima! 5 Toţi (cu înduioşare): Tudoro!... Tudora: O! lăsaţi-mă să plîng, ca să-mi mai răcoresc sufletul... Nu pot gîndi fără tulburare c-are să moară tata!... şi tu, Farcaş, şi voi toţi, oamini buni, şi eu!... în loc de cununie, în loc de feri-10 cire... moarte, în floarea vieţii!... Ce-am făcut noi lui Dumnezău ca să fim osîndiţi aşa?... ( Plînge.) Şoiman (luînd pe Tudora lîngă sînul lui): Tudoro, draga tatii, nu ne face să slăbim tocmai cînd 15 avem nevoie de bărbăţie. Dac-o vrut Dumnezău sfîntul astfeli ca noi, trebuie să ne supunem po-roncii lui... Tu sîngur-ai spus că jărtfa pentru ţară îi o datorie sfîntă!... Nu mai plînge, draga mea, că-mi frîngi inima. (Plînge.) 20 Tudora (încetînd de plîns): Iaca, nu mai plîng, tată!... Cată-n ochii mei... Aşă-i că nu mai sînt lacrimi?... Nu băgaţi de samă, oamini buni... Tudora s-a arăta vrednică de tată-său şi de voi!... Şi tu, Farcaş, dă-mi mîna şi vin’ 25 de-ngenunche cu mine dinaintea tată-meu, ca să ne binecuvinteze şi să ne unească cu mîna lui! (Ia pe Farcaş de mînă, zîmbind.) Vezi cît ţi-i de veselă mireasa, dragul meu... Fii şi tu vesel ca mine, că ne-om găsi uniţi în ceea lume! 30 Şoiman (cătră Galu): Galule, mi se sfîrşeşte inima cînd o văd astfeli. Tudora: Tată, binecuvîntarea unui părinte îi sfîntă-n ochii lui Dumnezău!... uneşte-ţi copiii şi-i bine-cuvintează-n faţa ceriului, unde-o să ne-ntîlnim 35 în curînd. (Se pune in genunchi, împreună cu Farcaş, la picioarele lui Şoiman■) Şoiman (întînzînd mînile pe capetele lor): Unite fie sufletele voastre în vecinicie, precum numele 40 voastre sînt nedespărţite în inima mea!... Co- 421 10 15 20 25 30 ' 35 pii!... priimiţi prin graiul meu binecuvântarea ceriului ş-a pămîntului! Plăieşii (uimiţi): Amin! Tudora (ridicîndu-se veselă): Tată!... da-mi mîna s-o sărut... Acu mă sîmt fericită ! Şoiman: Vin' în braţele mele, fiică scumpă şi vitează. (0 îmbrăţişază cu dragoste şi-i zice încet:) Să mori cu bărbăţie, Tudoro. Tudora (încet): In ceasul de pe urmă mi-oi aduce-aminte că-s fiica lui Şoiman bătrînul! Farcaş (întinzînd braţele): Tudoro, mie nu-mi zici nimică?... Tudora (aruncîndu-se în braţele lui Farcaş şi săru-tîndu-l): O! Farcaş, soţul meu, îţi dau cea-ntîi şi cea de pe urmă sărutare pe-aist pămînt! (încet.) Să aperi pe tata, Farcaş! Farcaş: Oi peri lîngă dînsul! Tudora: Ş-acum voinicilor, fiecare la locul său: voi pe zidiuri, şi eu în lagărul leşesc!... Rămîneţi cu bine! (Se îndreaptă spre gura fîntînei.) Plăieşii: Dumnezău să-ţi agiute şi să-ţi apere zilele. Tudora (se suie pe marginea fîntînei): Acu mă sîmt vrednică să mă unesc şi eu la giurămîntul vostru. ( Cîntă:) O! ţară scumpă, rămîi cu bine! O! ţară dulce, noi ne jertfim! O! ţara noastră, noi pentru tine Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! (Tudora se coboară în fîntînă şi dispare. Plăieşii grămădiţi împregiurul fîntînei privesc înîntru. ) Farcaş: Tudoro, să iei arma leahului celui ucis. Tudora (din fîntînă): Bine. Toţi: Noroc bun, Tudoro! Tudora (din fîntînă): Noroc bun! 422 % SCENA IV SOIMAN, GALU, GHETU, MIRCEA, FARCAS, STRĂ-JERUL ROMÂN, PLĂIEŞII Farcaş (cu desperare): De-acu s-o sfîrşit toate pentru 5 mine-n lumea asta ! Şoiman: Şi pentru mine!... Un sîngur copil am avut şi l-am perdut! Galu: Nu slăbi, Şoimane frate, nici tu, Farcaş băiete, că s-apropie ceasul luptei. 10 (Străjerul român din turn buciumă.) Toţi: Ce este? Străjerul: Oastea leşască vine spre cetate. Farcaş: Asaltul cel mare se pregăteşte!... La zidi uri cu toţii, la zidiuri! 15 Şoiman: La metereze, copii!... şi chitiţi tot subt ţîţa stîngă. Cînd nu-ţi mai avea plumbi, încărcaţi cu nasturi de la chingă; cînd nu-ţi mai avea praf de puşcă, răsturnaţi la bolovani pe capul duşmanilor. 20 Plăieşii (cu entuziasm)-. La zid!... la zid!... (Plăieşii se răped pe galerii şi se gătesc de bătaie. Afară de cetate se aud răcnete de Ieşi. Tunurile trag în ziduri.) Şoiman: Auziţi răcnetele leşilor?... Tu, Galule, aşa-ză-te colo lîngă turn cu trii oamini. Tu, Gheţule, 25 la mijlocul zidiului. Tu, Farcaş, cole, lîngă poartă; şi eu peste tot locul... Să vă văd, copii!... Faceţi ca să rămîie pomenire neuitată în Moldova de plăieşii din Cetatea Neamţului. (Cîteva ghiulele cad pe scenă. Una din ele răneşte pe un plăieş.) 30 Un plăieş: Valeu! (Rămîne cu corpul spînzurat pe galerie.) Şoiman : Ce este ?... Un plăieş rănit! Galu : Ba-i ucis, sărmanul! Şoiman: Dumnezău să-i ierte păcatele!... (Se suie 35 pe galerie şi priveşte preste ziduri.) Ce fac leşii? Farcaş: Fugi, tată, că te ucid păgînii! Şoiman: Atunci s-agiungă!... Iaca, leşii aşază scările pe ziduri! Luaţi sama bine, copii!... Foc în grămadă! 423 (Plăieşii împuşcă decdată preste ziduri. Se aud răcnete dureroase afară din cetate.) Farcaş (privind preste ziduri): în plin!... opt puşti, opt morţi!... şi cei mulţi înainte! 5 (Polonii împuşcă de dinafară. Plăieşii le răspund cu foc necurmat.) Gheţu (strigă preste ziduri): Măi, pane, mă!... cel cu musteaţa de-un cot!... Ce-mi dai, să-ţi trimet un plumb în frunte? 10 Şoiman: Gheţule, nu fi nebun... pleacă-ţi capul. Gheţu (asemene): Ce zici, mă?... îl vrei în dar?... Fie şi-n dar... ţine!... (trage cu puşca) drept în frunte!... M-am ţinut de cuvînt... Să-ţi fie de bine ! (Se pleacă pe ziduri rîzînd.) 15 (Polonii trag în Gheţu cave cade pe 2id rănit, strigînd : „Valeu ! m-o ucis !“ Farcaş se răpede de-l ridică şi-l coboară în scenă.) Farcaş: Na! c-a păţit-o Gheţu!... Apoi dă!... n-o cată românul cu luminarea? 20 Şoiman : Păcat de el, că era bun viteaz! Farcaş (depuind pe Gheţu lîngă fîntînă): Eşti rănit de moarte, Gheţule? Gheţu (reînviind): Ba nu; dar mi-o frînt o mînă păgînii. (Se întinde la pămînt.) 25 Soiman: Farcas, Farcas ! Farcaş (suindu-se răpede pe galerie): Aud, tată. Şoiman: Ce se zăreşte colo lucind ca un boţ de aur? Farcaş: Sobieţchi, tată!... craiul Sobieţchi cu hatmanii leşeşti!... Iată-1!... întinde mîna spre 30 cetate şi dă poroncă de asalt!... Aţineţi-vă, fraţilor, c-acu-i greul!... Sobieţchi însuşi o rîdicat steagul crăiesc. ŞoiMAft: Steag pentru steag... Mă duc s-aduc şi eu steagul Moldovii. (Se coboară, întră în biserică 35 şi aduce stindardul cu marca ţării.) (Se aud răcnete turbate afară de cetate şi împuşcături. Asaltul începe.) Farcaş: Iaca, leşii se suie pe scări!... Plouaţi cu bolovani peste dînşii. (Plăieşii ridic bolovanii şi-i aruncă peste ziduri, strigînd: „La bolovani, copii ! — Plouaţi cu petre ! — O merţă / — Daţi de tot! — Nu lăsaţi paginii să între în cetate !“ ) Şoiman (trecînd scena cu stindardul) : Iată steagul Mol-5 dovii!... Marturul biruinţilor lui Ştefan-Vodă!... Pe zid!... (Se suie pe galerie şi aşează stindardul la mijlocul zidului.) (Polonii, la vederea stindardului, strigă: „Ura!") Plăieşii : Ura! 10 (Lupta se încleştează mai tare. Plăieşii trag cu pustele şi aruncă cu bolovani. Polonii dau asaltul. Cîţiva soldaţi se arată de-a lungul zidului. Plăieşii se luptă cu ei $i-i resping. în timpul luptei cad doi plăieşi mcrţi şi unul rănit.) Farcaş (cătră un soldat polon ce se iveşte pe zid lîngă 15 poartă): Bine-ai venit, pane!... Ce caţi tu la noi?... Moarte? Na, moarte! (Se luptă cu sol- datul.) Iute mi te-ai suit, dar mai iute te-i coborî. (îl apucă cu braţele şi-l aruncă peste zid.) (Alţi doi soldaţi se arată în faţă cu Şciman şi pun mîna pe 20 stindardul Moldovei.) Şoiman (apărînd stindardul): Iaca, mă!... Vă face poftă steagul nostru ş-aţi vinit doi odată?... Aşa-mi place şi mie, că două mîni am şi eu. (Şoiman se luptă cu scldaiii; pe unul îl înjunghie, iar cela- 25 ialt răneşte pe Şoiman, lovindu-l cu un baltag in frunte. ) Farcaş: Nu te da, tată, că vin şi eu. Şoiman (scăpînd stindardul, cade de pe galerie pe scenă): Valeu! m-o ucis păgînul!... La steag, Farcaş !... Nu lăsa steagul!... 30 Farcaş (aruneîndu-se pe polonul ce a apucat stindardul): Las’ pe mine, tată !... (Farcaş apucă pe pclcn şi-l trage de pe zid pe galerie şi pe urmă pe scenă, unde se încinge o luptă grozavă.) Farcaş (luptîndu-se): Dă-te rob, leahule, că te stîng 35 de pe faţa pămîntului... (Apucă de stindard şi ridică baltagul.) Nu vrei?... (îl loveşte.) Mori, dar! (Polonul cade mort.) 425 Şoiman (în genunchi, răzimîndu-se pe palme, urmează cu ochii scena acelei lupte şi, cînd cade polonul, el zice cu voce slabă): Scăpat-ai steagul? Farcaş (ridicînd stindardul în sus) : Iată-1, tată ! 5 Şoiman: Slavă ţie. Doamne!... De-acum pot muri! (Cade leşinat.) Galu: Ura!... Biruinţa-i a noastră!... Leşii se retrag ! Plăieşii (cu bucurie): Ura! 10 Farcaş (sprijinind pe Şoiman): Zădarnică bucurie, fraţilor, căci am perdut pe tata Şoiman! Plăieşii (sărind de pe galerie şi viind lîngă Şoiman): Moş Şoiman !... o murit? Farcaş: îi rănit la cap... Aduceţi apă răce să-i spă-15 lăm rana. (Plăieşii aduc o ccfâ cu apă.) Galu (îngenunche lîngă Şoiman şi-i ia capul în braţe): Adă-ncoace să-i văd eu rana, c-am mai văzut eu multe-n viaţa mea... (Spală rana.) Adîn-20 că-i!... (Cu înduioşare.) Şoimane, frate Şoimane, nu-i cu drept să mori tu-naintea mea. Vină-ţi în sîmţîri, că doar nu poţi tu peri de-o lovitură de leah... Farcaş (plîngînd): Sărmanul tata Şoiman!... Mai 25 bine muream eu decît el! Galu: Taci, copile, nu plînge, că nu se poate să perdem noi pe Şoiman viteazul. (îi pune mîna la inimă.) Nu... iaca!... i se -bate inima ca-ntr-un om verde. (îi leagă rana.) Şoimane!... Scoală, Şoi-30 mane, că te plîng tovarăşii tăi, ca nişte femei. (îşi şterge ochii de lacrimi.) Deschide-ţi ochii de vezi risipa duşmanilor. Şoiman (deşteptîndu-se): Cine mă cheamă? Plăieşii (cu bucurie): Noi, tată, noi! 35 Şoiman (încă ameţit): Voi?... Cine sînteţi voi?... (Zîmbind.) Ha! tovarăşii mei... vă cunosc... iaca şi Farcaş... iaca şi Galu... Dar steagul!... unde-i steagul ?... Farcaş: Iată-1, tată! 426 Şoiman (luînd stindardul) : N u ni l-o luat duşmanii ?... Nu... Iată-1!... iată-1!... O ! parcă-mi mai vine inima la loc... (îl sărută plîngînd.) Steagul Moldovii!... fala ţării! 5 Galu: Destul, Şoimane... Nu te tulbura, că eşti încă slab. Şoiman: Ba nu, Galule... Lasă, că el îmi dă viaţă. Cînd îl sîmt cole, pe inimă... inima-mi creşte şi prinde la putere... Farcaş, tu l-ai apărat? 10 Plăieşii : El, el! t ' , Şoiman: Strămoşii noştri să te binecuvinteze dm ce-riuri... Na, ţi-1 încredinţăz de astăzi ţie... Să mori pentru dînsul. (Farcaş ia stindardul. Străjerul buciumă.) 15 Galu (mergînd spre turn): Străjeri, ce este? Străjerul: Vine călare spre cetate un hatman leşesc cu steag alb în mînă. Şoiman: A fi vrun sol de la craiul Sobieţchi. Galu: Poate că ne-aduce vorbe de pace. 20 Şoiman : Pace ?... Cît praf şi plumbi mai avem ? Galu: Nici de-o încărcătură! Farcaş : Dar avem topoare şi bolovani! (Se aude bdtînd în poartă.) Şoiman: Auziţi?... Solul o sosit la poartă... Galule, 25 mergi de-i deschide. Galu (mergînd la poartă): Cine-i? Iablonovschi (afară): Sol a craiului Sobieschi. Şoiman (sculîndu-se): Să-l primim cum se .cuvine... Copii, deschideţi poarta !... Şi voi, cîţi mai sînteţi 30 în cetate, oamini teferi sau răniţi... în picioare cu toţii, ca să nu vadă duşmanul, român culcat la picioarele lui! (Noaptea cade treptat in toată scena asaltului. Scena sclului se petrece la lumina terţelor aduse de plăieşi din biserică. 35 Gheţu şi alţi dci plăieşi răniţi se scoală cu greu in picioare şi se apropie de Şoiman. Ei, în toată scena următoare, stau sprijiniţi pe pustele lor. Şciman se sprijină cu braţul sting pe umărul lui Farcaş; dar cu cit vorbeşte cu sclul el slăbeşte, se clatină şi, în sfîrşit, cade în braţele plăieşilcr.) 427 SCENA V Cei denainte, IABLONOVSCHI Iablonovschi (întră fără a să închina): Voinicilor, sănătate! 5 Şoiman (mîndru): Sănătate, domnule!... Ce pofteşti de la noi? Iablonovschi: Mărirea-sa, Sobieschi!... Riga Poloniei şi mare ducă de Litfania, cere ca să-i cuceriţi cetatea; căci dacă pănă mîni, în faptul zilei, nu o 10 veţi închina lui, el o va dărîma cu puterea sa şi va trece garnizoana sub tăişul săbiei! Şoiman: Du răspuns măriei-sale că laude şi-ngroziri de-aiste am mai auzit noi multe şi nu ne-am spă-riet!... Cetatea ne-o fost încredinţată nouă de 15 Domnul Cantimir, ş-o vom păzi cu credinţă, pănă la cel de pe urmă om! Aşă-i, copii? Plăieşii : Dar, dar ! Iablonovschi: Nu vă împotriviţi armiilor noastre, că va fi rău de voi! 20 Şoiman: Nu purta grija noastră, domnule, că sîntem cu toţii hotărîţi a ne-ngropa în rîsîpurile cetăţii! Iablonovschi: Vă întreb, pentru cea de pe urmă oară... vă închinaţi ori ba? Şoiman : Ba. 25 Iablonovschi (uimit): Să trăiţi, voinicilor! Astfeli de răspuns aşteptam de la voi!... Pănă acum v-am vorbit ca solul lui Sobieschi; acum vreu să vă vorbesc ca un vechi oştean, ce ştie a preţui bărbăţia chiar în duşmanii lui. Voi, românilor, 30 v-aţi făcut datoria! Aţi apărat cetatea cinci zile de-a rîndul împrotiva armiei întregi a lui Sobieschi!... Aţi împlinit o faptă măreaţă, de care se vor făli strănepoţii voştri!... De ce dar să vă îndărătniciţi a muri fără nici un folos pentru 35 ţara voastră, cînd cetatea nu o mai puteţi apăra de rîsîpă? Şoiman: Cum am scăpat-o pănă azi, aşa om scăpa-o şi de azi înainte, cu agiutoriul Domnului. 428 Iablonovschi: Vă cred; dar ce puteţi face voi ca să opriţi zidiurile de a sări în văzduh?... Temeliile lor sînt minate cu praf, ş-o sîngură scînteie vă poate nimici într-o clipă. De nu vă veţi supune, 5 în astă noapte cetatea va sălta în nori cu oameni cu tot, şi voi veţi fi răspunzători cu sufletul de stricăciunea sa! Şoiman (cătră plăieşi): Ce ziceţi voi? (Plăieşii pleacă capetele cu întristare.) 10 Galu ; Să scape cetatea, şi noi murim bucuroşi! Şoiman: De este aşa, domnule... noi ne închinăm; însă fă-ne giurămînt că, ieşind noi de aici, vom avea voie a merge unde vom vroi, şi că leşii vor lăsa cetatea întreagă. 15 Iablonovschi (întinzînd mîna): Vă giur că aşa va fi!... Giur că-ţi putea părăsi aceste zidiuri, teferi şi cu toate averile voastre! Şoiman (arătînd stindardul): Iată sîngura noastră avere, steagul Moldovii! 20 Iablonovschi (închinîndu-se stindardului): Aceasta este cea mai nobilă comoară a unor viteji ca voi!... Adio!... Sînt fericit că am găsit în voi oameni după inima mea!... Rămîneţi cu bine! Şi d-ta, bătrînule, dă-mi mîna să o strîng frăţeşte 25 într-a mea. Şoiman (dîndu-i mîna): Iat-o. Iablonovschi (îndreptîndu-se spre poartă): Mîni, în faptul zilei, vă aştept în lagărul leşesc! (Iese.) Şoiman: Om veni cu toţii, de-om trăi... (Căzînd în 30 ’ braţele plăieşilor.) Vai de mine !... că nu mai pot! (Porţile cetăţii se închid.) (Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă lagărul polon, noaptea pe lună; în stingă, 35 pe planul I, cortul Ini Sobieschi; în faţă cu el, cortul soldaţilor 429 de gardă. Pustele sînt aşezate în snop dinaintea lui. în dreapta, pe planurile 3, 4 şi 5, începutul lagărului; în fund se văd dealurile şi Cetatea Neamţului. Două sentinele se primbla pe dinaintea corturilor pe planul I. La ridicarea cortinei se văd mai multe grupe de soldaţi poloni aşezaţi împregiurul focului din lagăr. Români robiţi, încărcaţi cu lanţuri, stau jos grămadă, dincolo de cortul de gardă. SCENA I ROMÂNII ROBIŢI (Se aude în grupa Ier un fluier sunînd o dcină jalnică şi pe urmă o vcce de femeie cîntînd:) Frunză verde de sălcie! Am căzut în grea robie, Şi tot plîng cu amărie După scumpa mea moşie! ( Repriză de fluier. ) Frunză verde de nagară! O! Moldovo, dulce ţară, Din pămîntul tău afară Mult e viaţa grea ş-amară! (Cîţiva soldaţi din cir tul de gardă ies şi merg de schimbă sentinelele ; pe urmă se duc în fund şi întră în culisele din dreapta. Muzică surdă la orhestră. ) (Fluierul sună din nou. ) Floarea smulsă din tulpină Se usucă şi se-nclină. Kcmânu-n ţară străină Duce dorul şi suspină! n român (sculîiidu-se): Taci, nevastă, că-mi rupi inima cu cînticul ist de robie !... Destul de nenorociţi sîntem aşa, cu lanţurile de mîni şi de picioare, ca nişte oamini răi. Română (sculîndu-se şi viind în scenă): Cînd ar fi numai atîta!... Dar a să ne scoată leşii din ţara noastră, bădică, şi să ne ducă robi peste hotar!... Asta mă omoară pe mine! (Plînge.) Românul (uimit): Apoi dă!... ce să facem?... Aşa ne-o fost scris, se vede, fa nevastă!... Taci, nu mai plînge... ce dracul!... Fii bărbat, că ne-or videa leşii cu lacrimile-n ochi, şi-i ruşine !... (îşi 5 şterge ochii.) Româna: Geaba!... Nu pot, bădică, că mă-neacă plînsul cînd gîndesc să-mi las eu casa pârinţască şi copilaşii, dragii mamii!... Ce-or să se facă ei, mititeii, făr' de mama lor?... S-agiungă la uşa 10 străinilor! Românul (voind s-o mîngîie): Dumnezău le-a purta de grijă, nevastă; că Dumnezău îi bun şi nu părăseşte pe român!... Ian vezi cei din cetate, cum se luptă de cinci zile, cu agiutoriul Domnului, 15 încît nu le-o putut face nimică toată oastea le- şască. Româna: Aşa este; şi, de ciudă, leşii ne schingiuiesc pe noi, păcătoşii; ne pun bărbaţii în lanţuri, ca pe nişte fiare, şi ne ţin aici ca pe-o turmă de oi 20 de căsăpie! Românul: Cum nu le-a fi ciudă, dacă per pe toată ziua cu mulţimea sub zidiurile cetăţii, fără nici o ispravă, încît o început soldaţii a-şi perde bărbăţia. Unii cer în gura mare a să-ntoarce în ţara 25 lor. Alţii nu mai vreu s-asculte de poroncile hat- manilor, şi cu toţii sînt gata de răscoală. Româna: Oare?... (încet.) Ian spune-mi, bădică, dacă s-ar întîmpla una ca asta, n-am putea noi cerca să fugim, în vreme cît ar fi vălmăşag în lagăr? 30 Românul (încet)-. Taci, nevastă, că la scăpare chitim cu toţii... Răbdare şi bărbăţie, că bun îi Cel-de-Sus! (Sentinela se întoarce, respinge pe români în fund şi apei intră in cortul de gardă. Muzică surdă la orhestră. ) 35 S C E N A II SOBIESCHI (iese din ccrtul lui. Sentinela ii prezintă arma) Sobieschi (primblindu-se posomorit): Soartă! soartă amăgitoare!... Nebun care se-ncrede ţie!... Tu 431 10 astăzi făgăduieşti glorie, putere, fericire; şi, ca mîni, rîzi de noi fără milă şi fără osebire de oameni!... Ce-a zice Polonia, ce-a zice lumea-ntreagă, care răsună de numele meu, că eu, Sobieschi, sînt oprit în calea mea prin o cetăţuie ticăloasă, pe care de-atîtea zile cerc în zădar a o supune !... Bine făceam de-ascultam sfatul bătrî-nului Iablonovschi şi-mi urmam drumul făr-a o băga în samă... Am perdut o mulţime de soldaţi şi de ofiţeri în asalturi nenorocite !... Hoţii aceşti de moldoveni sînt nătîngi ca zimbrul lor!... Să vedem de s-or închina solului meu, Iablonovschi. .. Dacă ei vor urma poroncilor mele, Iablonovschi trebuie să mă-nştiinţeze printr-un sămn... 15 un brad aprins în vîrful dealului... (Priveşte spre cetate.) Nimic încă păn-acum!... Nici o lumină !... O ! de s-or împrotivi mai mult oamenii din cetate, mîni, în faptul zilei, zidiuri şi oameni vor sări în văzduh, şi nu s-a alege nimic 20 din Cetatea Neamţului. (Se aude un zgomot depărtat în lagăr.) SCENA III SOBIESCHI, POTOSCHI (viind din lagăr, rapide) Sobieschi: Ce este? 25 Potoschi: Maiestate... Sobieschi: Potoschi! tu eşti?... Ce zvoană s-aude-n lagăr ? Potoschi: Nu-ndrăznesc a o spune maiestăţii-tale! Sobieschi: îţi poroncesc să vorbeşti! 30 Potoschi: Soldaţii sînt în răscoală! Sobieschi: Soldaţii mei?... pentru care pricină? Potoschi: Zic că vreu să părăsască locurile aceste şi să se întoarcă în Polonia. Sobieschi : Cum ?... Polonii să lase pe riga lor !... 35 Nu se poate!... nu-i adevărat! Potoschi: Ascultaţi însuşi răcnitele lor. (Zgomotul se apropie.) 432 « Sobieschi (primblîndu-se pe scenă, turburat)'. Să se retragă dinaintea unei cetăţui de nimică, ei, care au apărat cetatea Vienii!... Nu, nu, niciodată ! 5 Potoschi: Iată-i că vin spre cortul măriei-tale. (Seldaţii ies din lagăr şi vin în scenă cu zgcmct mare. Acei ce sînt de gardă se înarmează şi se înşiră dinaintea ccrtului Ier. Scena e luminată de cîteva terţe aduse de revcltanfi. ) SCENA IV 10 SOBIESCHI, POTOSCHI, SOLDAŢII POLOKI Soldaţii (revoltaţi): Nu mai vrem să stăm aici! — Să ne-ntoarcem în Polonia! — Destule-am pătimit păn-acum ! — în Polonia! — Moarte cărui ne-a opri! — Moarte! (Scot săbiile.) 15 Sobieschi (cu voce detunătoare): Tăcere!... Cum îndrăzniţi voi să ridicaţi glasul dinaintea regelui vostru, dinaintea lui Sobieschi?... Ce! voi, tovarăşii mei de arme, voi, care-aţi învins pe Mohamed al IV, voi, care mi-aţi giurat credinţă, voi, care 20 purtaţi numele de poloni, v-aţi cuprins de groază şi de descurageare într-o ţară mică ca Moldova!... Vroiţi a lăsa nestrîcat şi nestîrpit un cuib de hoţi ca Cetatea Neamţului!... Dar pe mine m-aţi uitat? (Face un pas spre soldaţi, care se dau 25 înapoi cu sfială.) Aţi uitat că braţul acesta, de va cădea peste voi, va face să întraţi în pămînt!... în genunchi, dinaintea stăpînului vostru! (Soldaţii se buimăcesc.) In genunchi dinaintea lui Sobieschi! 30 (Scldaiii cad în genunchi. O lumină mare apare pe deal, spre cetate.) Sobieschi (în parte): A! iată semnalul! Cetatea s-au închinat! (Tare.) V-aţi săturat de lupte? Vreţi să vă-ntoarceţi în Polonia?... fie!... De azi 35 înainte nu mai am trebuinţă de voi... Cetatea Neamţului, în ceasul acesta, s-au cucerit vroinţii mele! 433 Soldaţii (sculîndu-se): Să trăiască Sobieschi! — Pentru el murim cu toţii! —Ura! — Noi sîntem copiii lui, robii lui păn’ la moarte! — Iertare! Sobieschi: Bine!... Vă iert, ca pe nişte copii fără minte, şi vă dau de ştire că mîni vom pleca spre ţara noastră. Soldaţii (cu bucurie)-. Ura! Sobieschi: Potoschi, dă poroncă să-mpartă vin pe la soldaţi, pentru ca să serbeze victoria noastră, şi tu întră în cortul meu de scrie Senatului din Cracovia despre întoarcerea noastră în Polonia. Eu merg sîngur să vizitez lagărul. (Iese prin dreapta.) (Scldaţii din ccrtul de gardă prezintă armele, şi apei le depun ■iar în snopuri şi întră în ccrt. Pc-toschi întră în ccrtul regelui.) SCENA V SOLDAŢII POLONI, ROMÂNII ROBIŢI (viind din fund) Soldaţii (veseli): Ura!... Să bem şi să giucăm!... De-acum ne-ntoarcem în Polonia! (Cîţiva soldaţi aduc panere cu sticle de vin.) Românii (mâhniţi): De-acum ni s-o stînş toată mîn-gîierea! Săracii de noi!... Ne ducem din Moldova ! soldaţii (bînd ) I'ra! ura! soldaţi voinici, Să bem, să bem şi să jucăm! Ura! ura! cu toţi de-aici In ţara noastră-o să plecăm. ROMÂNII (plîngînd ) Amar de noi! sărmani români, In dor cumplit o să picăm! Amar de noi! cu toţii, mîni, Din ţara noastră-o să plecăm! Un soldat: Măi, români!... Veniţi de vă veseliţi cu noi. Un român: Veselia voastră-i măhniciunea noastră, domnule !... Lăsaţi-ne pe noi în pace. 5 Soldatul: Dacă nu vreţi voi, daţi-ne nevestele voastre ca să giucăm cu ele. O română: Româncele nu gioacă cu duşmanii ţării lor! Soldatul: Nu gioacă, poate, de voie; dar de nevoie-or giuca. (Pune mîna pe femeie.) 10 Româna (împingînAu-l): Ticălosule !... Om muri, şi n-om da mîna cu voi! Soldatul (furios): La arme, fraţilor!... Să-i ucidem î Soldaţii (seoţînd săbiile): Moarte românilor!... Moarte! 15 Românii (punîndu-se dinaintea femeilor) : Voi cu săbii, noi cu lanţuri!... Veniţi, păgînilor, dacă vă dă inima! (Luptă mică. începe a să miji de ziuă.) SCENA VI 20 ROMÂNII RĂNIŢI, SOLDAŢII POLONI, TUDORA (în haine de căpitan pclon, vine din stingă, învălită cu o manta albă, şi se aruncă intre scldali şi români) Tudora: Staţi! Soldaţii: Un ofiţeri! (Se trag înapoi.) 25 Tudora: Nu vă-i ruşine!... voi, înarmaţi cu‘săbii, s-ameninţaţi nişte nenorociţi legaţi în lanţuri!... Decît să vărsaţi sînge, voinicilor, mai bine să vărsaţi vin şi să vă veseliţi ca nişte ostaşi viteji ce sînteţi... Cine-mi dă un pahar de vin să ben-30 chetuiesc cu voi? (Seldaţii îi dă un pahar cu vin. ) Iată cum trebuie să beie şi să cînte un soldat... Ura! ura! soldaţi voinici, Să, tem, să tem şi să jucăm. 35 Ura! ura! pe mari şi mici Sub braţ de fer noi îi plecăm! 435 Trăind, murind tot in război, Ori în ce zi, ori în ce loc, Cînd noi sosim, cînd trecem noi, Lăsăm pustiiu, omor şi foc! SOLDAŢII Ura! ura! soldaţi voinici... etc. etc. Tudora (bînd): Să trăiţi şi să vă videţi ţara cît mai degrabă! Ura! ura! soldaţi voinici, Să bem, să bem şi să jucăm. Ural ura! pe mari şi mici, Sub braţ de fer noi îi plecăm! Plîngă amar femei, copii! Scoată din pept glas dureros! Noi ducem moarte la cei vii Şi-i prohodim cîntînd voios: SOLDAŢII Ura! ura! soldaţi voinici!... etc. etc. etc. (Soldaţii se retrag, cîntînd, între ccrturi.) Tudora (viind în scenă): Mă ierte Dumnezău de cuvintele ce-am rostit, dar numai astfeli am putut scăpa viaţa bieţilor români!... Acu, să-mi împlinesc hotărîrea !... Sub hainele aste, a căpitanului ucis de Farcaş la gura hrubei cetăţii, am putut pătrunde în lagărul leşesc, făr-a fi cunoscută... Dar ziua-ncepe-a ivi... Trebuie să mă grăbesc... Iată cortul craiului... (Scoate pumnarul.) „Ingerule păzitori a Moldovii!... întăreşte-mi braţul şi inima ca să pot răzbuna ţara în sîngele lui Sobieţchi!..." Haide!... (Voieşte să între în cort.) Sentinela (oprind-o): Cine-i? Tudora (lepădîndu-şi mantaua): Aghiotant a craiului, cu poronci. (Sentinela ridică arma. Tudora întră în cort. Muzică Ict orhestră. Peste puţin se aude vccea lui Pctoschi: „Ah!... agiutcri !" ) Sentinela (strigă tare): Larmă! 5 (Seldaţii din cortul de gardă ies iute şi se înarmează. Trei din ei aleargă la cortul regelui.) Ux soldat: Ce este? ce este? Sentinela: Un omor în cortul crăiesc! (Cei trei scldaţi intră în ccrt şi ies îndată, aducînd pe Tudcra 10 cu pumnarul in mînă. Dcbele bat. Ziua se iveşte în plin. Zgcmct mare în lagăr.) Tudora: Mă puteţi omorî de-acu, căci mi-am răzbunat ţara !... Am ucis pe Sobieţchi! Soldaţii (turbaţi, ridică săbiile asupra ei): Pe So-15 bieschi? s c„E n A vii Cei denainte, SOBIESCHI (arălîndu-se în dreapta) Sobieschi: Cine zice c-au ucis pe Sobieschi? Tudora: Eu! 20 Soldaţii: Minciuni, minciuni... Iată craiul nostru ! Tudora: Cine?... El?... Tu?... A! (Voieşte să se arunce asupra lui Sobieschi. Soldaţii o ţin pe loc.) Sobieschi: Unde-i nenorocitul care-au fost jărtfă în locul meu? 25 SCENA VIII Cei denainte, POTOSCHI (iese din certul regelui, galbăn şi cti braţul legat) Potoschi: Eu, măria-ta... Lucram aici în cort, cînd deodată m-am sîmţit străpuns de-un cuţit... 30 Dar nu-i nimică... O rană la braţ numai... Sobieschi: îmi pare bine, Potoschi. (Cătră Tudora.) Tu eşti ucigaşul? Tudora: Eu! 437 Sobieschi: Pentru ce-ai căutat să făptuieşti o aşa nelegiurire ? Tudora: Nu făptuieşte nelegiuire acel ce cată să răzbune şi să scape ţara sa de duşman!... Dar o 5 mărturisesc în faţa ceriului că n-am voit să ucig pe Potoschi, ci pe tine, Sobieţchi, care-ai adus foc şi sabie în Moldova! Sobieschi: Şi cine eşti tu? Tudora (scoţînd şapca polonă de pe cap şi lăsînd să-i 10 cadă părul de-a lungul corpului): Eu sînt Tudora, fiica lui Şoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidiurile cetăţii! Românii: Tudora! Sobieschi: O fată!... ş-încă fata sumeţului ce-au 15 îndrăznit a să măsura cu mine !... şi tu, o copilă, ai cercat să omori pe Sobieschi!... dar nu ştiai, nenorocito, ce soartă te-aşteaptă? Tudora: Ba ştiam că m-aşteaptă moartea!... însă m-am hotărît a mă jărtfi cu mulţămire pentru -0 ţară! Sobieschi: împlinească-se jărtfa dar! (Face un semn la soldaţi.) La moarte! Tudora: O! Moldovo! iartă-mă că n-am putut să-mi împlinesc giurămîntul! 25 (Scldaţii duc pe Tudora spre fundul scenei, la osîndă.) Românii (cătră Sobieschi): Mâria-ta, fă-ţi milă de-o biată copilă! — Nu te-ndura de tinereţile ei! — Ia-ne viaţa la zăce din noi ş-o iartă pe Tudora ! (Sobieschi, pe gînduri, trece spre cortul său.) 30 SCENA IX Cei denainte, IABLONOVSCHI (întră prin stînga, în fund, şi cpreşte scldaţii ce duc pe Tudora) ’ Iablonovschi (cătră soldaţi): Staţi!... Unde-i maies-tatea-sa? 35 Sobieschi (pe pragul cortului): Iablonovschi! Iablonovschi (apropiindu-se): Măria-ta!... solia ce mi-ai încredinţat am împlinit-o. Oaminii din 438 % cetate au priimit a să supune, cu condiţii însă de a fi liberi să meargă unde vor voi, şi... Sobieschi: Cu condiţii?... Iablonovschi: Iată ziua... Ei trebuie să iasă în 5 curînd din cetate pentru ca să vie să se-nchine maiestăţii-tale. Sobieschi: Bine. Iablonovschi: Vitejia ce-au arătat ei în apărarea zidiurilor, şi mai cu samă onorul ce-au avut de-a 10 să lupta cu marele Sobieschi le dă lor dreptul de a fi priimiţi cu vrednicie în lagărul leşesc. Sobieschi: Ai dreptate, Iablonovschi... Dă poroncă să s-adune toată oastea, ca pentr-o mare paradă. (întră în cort.) 15 (labicncvschi scoate spada şi face un semn. Dcbele de la cortul dc gardă încep a bate zorile. Certurile lagărului din fund se ridică şi seldaţii pclcni se aşează în linie ca la actul I. Românii stau grămadă între şirurile scldaţilcr. Tudcra, încungiuratâ de soldaţi, se află în desul ccrtalui regesc. Iablonovschi întră la 20 Sobieschi şi iese îndată cu el. Fanfare de cncr.) Sobieschi (trecînd armia în revizie): Soldaţi! Astăzi, cea de pe urmă cetate a Moldovii s-au închinat nouă!... Ţălul nostru e împlinit!... Să trăiască Polonia! 25 (Fanfare. Stindardele se pleacă dinaintea regelui. Un bucium răsună în cetate.) Sobieschi: Ce semnal e acesta? Iablonovschi: Plăieşii ies din cetate... Iată,.porţile se deschid! 30 (Sobieschi, labicncvschi şi statul-majcr vin de se grupează Ungă cortul regesc.) scena X Cei denainte, PLĂIEŞII Porţile cetăţii se deschid. Un cortej de opt oameni iese şi 55 coboară dealul. Farcaş merge înainte purtînd stindardul Mol- dovei. După el, patru plăieşi duc pe Şoiman pe un pat de 439 scînduri; în fine, Gheţu şi alt plăieş, răniţi amîndoi, urmează, sprijinindu-se împreună. Orhestra sună un. marş funebru, păn’ ce cortegiul soseşte în scenă. Sobieschi face atunci un semn, şi toată armia prezintă armele. 5 Sobieschi (văzînd cortegiul)'. Iablonovschi!... Ce oa-mini sînt aceştia? Iablonovschi: Garnizoana Cetăţii Neamţului! Sobieschi: Cum?... Numai cu-atîţi oamini s-au luptat întreaga noastră oaste? io Iablonovschi: Atîţia au rămas! Sobieschi (furios): O mînă de plăieşi să-ndrăznească... O! trebuie pedepsit aspru asemine sumeţie, ca sa rămîie pildă la moldoveni! Iablonovschi (cu energie): Ba să nu faci o aseminea 15 faptă, măria-ta, căci ar fi nevrednică de viteazul Sobieschi! Ea ar păta gloria maiestăţii-tale şi ar călca cuvîntul dat de mine apărătorilor cetăţii!... Fii mare precît ţi-e numele şi generos precît se cuvine unui rigă! 20 Sobieschi (uimit): Iablonovschi!... dă-mi mîna!... Eşti vrednic să te numesc părintele meu. (lablcncvschi se închină şi dă mîna regelui. In timpul acestui aparte, ccrtegiul s-a coborit şi s-a oprii în faţă cu Sobieschi.) Tudora (văzînd pe tatăl ei, voieşte să alerge spre el, 25 strigînd): Tată, tată!... (Soldaţii o cpresc şi o trag deoparte.) (în timpul scenei următoare, o parte din armia polonă se înşiră pe coastele dealului. Un căpitan polon merge de aşează stindardul pclon pe zidurile cetăţii. ) 30 Sobieschi (păşind spre plăieşi): Sănătate vouă, plăie-şiior! Şoiman (cu voce slabă): Să trăieşti, măria-ta! Sobieschi: V-aţi purtat ca nişte viteji! Şoiman: Datoria ne-am făcut, măria-ta. 35 Sobieschi: Cîţi oamini aţi fost de toţi în cetate? Şoiman: 18... Zăce o perit din mila măriei-tale! Sobieschi: 18!... Numai 18! (Cătră armie.) Afle lumea-ntreagă că 18 plăieşi români s-au luptat cinci zile cu armia-ntreagă a lui Sobieschi şi că 440 Sobieschi au sărutat pe căpitanul lor! (Lui Şoiman.) Viteazule, vin în braţele mele! (Se apropie de Şoiman şi-l strînge la pept. Fanfare.) Soldaţii şi Românii: Ura! 5 Sobieschi: Cum te cheamă? Şoiman: Şoiman bătrînul._ Sobieschi: Şoimane!... în faţa tuturor soldaţilor mei, eu, Sobieschi, riga Poloniei, declar că mă sîmt mîndru că m-am luptat cu tine şi că vreu 10 să împlinesc orice-i cere tu de la mine... Spune, ce vrei? Şoiman : Dacă vrei să te milostiveşti cu mine, măria-ta, iartă robii, ca să mă bucur si eu în ceasul morţii ' t * de bucuria lor. 15 Sobieschi: Liberi să fie cu toţii! (Face un semn.) (Şirurile soldaţilor se deschid. Românii ies fără lanţuri şi se apropie de Şciman.) Şoiman : Să-ţi deie Dumnezeu putere şi mărire! Românii: Să trăiască moş Şoiman! 20 Sobieschi: Dar altă nu doreşti nimica, Şoimane? Şoiman: De-acum, moarte!... ca s-o găsesc pe biata fiică-mea, Tudora, în ceea lume. Sobieschi: Ba nu moarte... Viaţă şi fericire, viteazule! (Aduce pe Tudora de mînă.) Iată fiică-ta'. 25 Şoiman: Tudora! Tudora (aruncîndu-se în braţele lui Şoiman): Tată! Sobieschi: Şi tu, copilă, care-ai vroit să ucizi pe Sobieschi, pentru ca să-ţi răzbuni ţara, ţine inelul acesta ca un suvenir de la mine pentru cununia ta. 30 Tudora (luînd inelul): Măria-ta, dă-mi voie să-l pun în degitul bărbatului meu, Farcaş. (Merge de dă inelul lui Farcaş.) Sobieschi: Farcaş !... Tu eşti, voinicule, care-ai scăpat din mînile soldaţilor mei? 35 Farcaş: Eu, măria-ta!... Am scăpat atunci, pentru ca să ai acum mulţămire de-a mă ierta! Sobieschi (vesel): Fie!... îmi place să vă ştiu uniţi împreună, căci aveţi amîndoi suflete viteze şi sînteţi vrednici de tatăl vostru şi de ţara voas-40 tră !... Acum e vreme să ne despărţim... Mergeţi 441 cu bine, românilor, şi fiţi mîndri de numele vostru !... Voi m-aţi împăcat cu Moldova, şi de azi înainte Sobieschi se declară cu mîndrie prietinul românilor! 5 Românii şi Soldaţii: Ura! ura! (Plăieşii, urmaţi de români, pleacă şi trec pe dinaintea şirurilor de soldaţi, carii le prezintă armele. Ei se urcă pe deal şi de la mijloc apucă în stînga. O parte de soldaţi se suie după dinşii şi se înşiră pe coastele dealului. Muzica militară şi orhestra 10 sună un marş triumfal. Salve de tunuri. Tablou.) (Cortina cade.) lipitorile satelor PERSOANE Kir IANI AVDELAS, arendaşul moşiei Haramul JUPÎNUL MOISE, orîndarul şatului VÎNTURĂ-ŢARĂ, răzeş 5 ION teslarul, răzeş CATRINA, soţia lui Ion NIŢL', copilul Catrinei GAVRIL sîrbul, argat MARTIN, pădurar 10 Jupîneasa RUXANDA MĂRIUCA, orfană SUBPREFECTUL UN JANDARM GHEORGHE, ţăran 15 ŢĂRANI, LĂUTARI, JANDARMI IANI, grec de 40 ani, îmbrăcat în haine europene ordinare şi în cap cu fes mare. MOISE, evreu de 30 ani, îmbrăcat evreieşte ca cîrcimarii evrei din sate. 20 VÎNTURĂ-ŢARĂ, de 50 ani, îmbrăcat cu dulamâ veche şi căciulă brumărie; poartă o geantă cu ispisoace. ION, de 45 ani, îmbrăcat mai curat decît Vîntură-Ţară, cu căciulă neagră şi cizme de iuft. GAVRIL, de 40 ani, îmbrăcat cu poturi, ilic, brîu roş, pălărie 25 ţărănească şi opinci. 444 CATRINA, de 35 ani, îmbrăcată cu rochie, scurteică şi în cap cu testemel. MĂRIUCA, fată de ţară de 17 ani, îmbrăcată cu cămaşă cu altiţă, fotă, papuci roşi şi la gît poartă şiraguri de mărgele. N1ŢU, MARTIN, GHEORGHE şi ŢĂRANII sint îmbrăcaţi in. haine ţărăneşti. LIPITORILE SATELOR DRAMĂ IN 3 ACTE Şl 2 TABLOURI Scenele se petrec în Moldova, în satul Haramul, la anul 1860. 5 ACTUL I Teatrul reprezintă interiorul casei lui Ion teslarul; pe lîngă păreţi sînt aşezate laiţe acoperite cu scoarţe; în fund este o uşă şi în stînga altă uşă; în dreapta e o fereastă, lîngă fereastă o masă şi două scaune; pe păreţi sînt aninate unelte de 10 teslărie; lîngă uşa din fund se află doi saci plini. S C E N A I CAT RIN A, NIŢU, GAVRIL Catrina (ştergînd masa): Da du-te azi, bade Gavrile, du-te la treabă, că soarele-i sus şi te-a ocărî 15 bărbatu-meu, de te-a găsi tot aici. Gavril: Ce ocărî, ce ocărî?... doar nu-s robu lui. Catrina: Nu eşti robu lui, dar eşti tocmit cu luna ca să-i agiuţi la duratu casii cei de închisoare. Gavril: Ard-o focul... M-am săturat de dînsa şi nu 20 mă mai duc, de-oi şti că m-or închide-n ea. (Aruncă cu mînie uneltele jos.) 447 Catrina: Nu te-ndărătnici, bade Gavrile, că ţi-i găsî beleua cu bărbatu-meu. Gavril: Mai degrabă şi-a găsi-o el cu mine, cît a da păcatu să se-ntreacă cu gluma. 5 Catrina: Haide, hai, păcătosule... Gavril: Ian nu mai lungi şi d-ta vorba, lele Catrină; că nu-s în apele mele, şi-i da peste dracu. Niţu (care în toată scena de mai sus împletea un bici; se scoală şi vine de priveşte drept în ochii lui Galo vrii): Cine şi-a găsi pe dracu, măi sîrbule? Gavril: Mă-ta. Niţu: Mama? Gavril: Şi mă-ta şi tu, de nu-i peri acu pe loc din faţa mea. 15 Niţu: Măi, ai nebunit, ori eşti bat? Gavril: Niţule... nu te pune cu mine, căpremelege... Catrina (alergînd la Niţu): Niţule... Niţule... Niţu : Ian las’, mamă, că doar nu m-ai purtat nouă luni în sîn, pentru ca să las să te batgiocorească un 20 beţiv chiar dinaintea mea. Măi sîrbule, vezi uşa? Gavril: Ş-apoi? Niţu: Ieşi! Gavril (rîzînd): Tu-mi poronceşti, ţîncule? Ha, ha; ha! 25 Niţu: Ieşi, îţi zic. Gavril (cu dispreţ): Dar dacă n-oi vrea ? Niţu (răpezindu-se asupra lui): De nu-i vrea pe uşă; îi ieşi pe fereastră. Gavril (luptîndu-se): Iaca mucosu... 30 Niţu (împingîndu-l pe fereastă): Degeaba te lupţi, că-s mai tare decît tine. Catrina: Niţule, lasă-1 în plata lui Dumnezău. Niţu: Ba nu!... l-oi învăţa eu să te batgiocorească. Gavril (furios): Măi, te ucid, măi! 35 Niţu: Păn-atunci... ian sai pe fereastră. (îl îndoaie cu mijlocul pe marginea ferestei.) Gavril: Ei! lasă-mă, că ies pe uşă. Niţu: Ba nu, ticălosule! Gavril: Iartă-mă, Niţuşorule, că n-oi mai face. ' 40 Catrina: Iartă-1, copile. 448 lancu Alecsandri, fratele poetului (B.A.R. - Stampe). \ î£<< /,t\ Ol rc-t 1 ui •*? (v3VMt*ii /'• 6^" • /Sitf ~-y. Ms. autograf: Zgtrcihtl rîsifitct (ms. B.A.R. 809, f. 102r). 1 ■REgţSRTQRtUL- DRAMATIC. LIPITORI Li: q [ii =±t j Brasâ iz 3 JLsra: ULTRA-OEHUGOCUL Si UlTM-RETROCMDUl CÂNTICELE; COMIC® tmx^uu *-*•*» ■ ■ ■• Foaia de titlu: Lipitorile satului, Iaşi, 1863, UVîtloutc .ovtv W ITboifc'i'A W 4? &4I4 Jt $rw*»<>* Vt u> *U. tlUlU. •*. ^ w Âmwiw *|, *•*> Ms. copie: Lipitori le satelor (ms. B.A.R. 2856, f. 2r). SCENA II CATRINA, NIŢU, GAVRIL, VÎNTURĂ-ŢARĂ Vîntură-Ţară (arălîndu-se în fund)'. Bucuroşi la oaspeţi? Catrina (întorcîndu-se): Ce văd? Moş Vîntură-Ţară? Vîntură-Ţară: Eu!... Da cine se hîrjoneşte la fereastră ? Niţu (lăsînd pe Gavril): Eu!... îi vîram o ţîră de minte lui Gavril. Vîntură-Ţară: Pentru ce? Niţu: Pentru c-o batgiocorit pe mama. Vîntură-ţară: Bine i-ai făcut, finule.Copilu îi datori să-şi apere părinţii cu viaţa. Vin-încoaci la moşu să te sărute. (Sărută pe Niţu.) Gavril (lîngă uşa din fund): Bine-o făcut?... bine?... Ei! las’.că v-oi arăta eu cine-i Gavril sîrbu. (Iese furios.) Niţu: încă-ndrăzneşte să ne-ameninţe?... Oi pune eu mîna pe tine. (Voieşte să alerge după Gavril.) Vîntură-Ţară (oprindu-l): Dă-1 dracului pomană, şi nu vă mai potriviţi la vorbele unui beţiv. Pun rămăşag că se duce la crîşmă să-şi înece ciuda... Aşa ruşine! să-l trîntească un băiet de ieri, de-alaltaieri... Catrina (cu mîndrie): Vezi că-i voinic ca tată-său. Vîntură-Ţară: N-ar fi de diochi... Da cumătru Ion unde-i ? Catrina : S-o dus la tîrg să mai cumpere lemne pentru casa cea de închisoare. Vîntură-Ţară: Casa de închisoare?... Unde? Catrina: Aici, în sat... Vîntură-Ţară (cu multă mirare): Ce în sat?... Niţu: Temniţă. Vîntură-Ţară (frecîndu-şi urechile): Nu cumva-mi ţiuie urechile şi n-aud bine? Ian mai zi o dată, băiete... Temniţă în satu Haramu? Niţu: Ca în toate satele din Moldova... Da bine, moş nînaşule, de unde vii? Vîntură-Ţară: De unde şi-o înţărcat dracu copiii. 449 Niţu: De-aceea poate n-ai aflat c-o vinit poroncă ca să se facă case de închisoare în toate satele? Vîntură-Ţară: Elei! Şi pentru ce? Niţu: Ştim noi? 5 Vîntură-Ţară: Şi ce are-a face tată-tău cu tem-niţile ? Catrina: Să vezi, cumătre. Ion s-o alcătuit cu privi-ghitoriu ca să dureze tot lucru teslăriei, uşile, ferestrile, duşamelile, acoperemîntu... io Vîntură-Ţară: Rău o făcut, dragă cumătră, c-ase-mine lucru nu-mi pare lucru curat şi cu noroc !... Ştiţi vorba ceea: Nu săpa groapă altuia, căci cazi în ea. Catrina: Aste i le-am zis şi eu bărbatu-meu. Apoi 15 dă!... ce să facă bietu om?... Nevoia... Vîntură-Ţară: Nevoia, nevoia!... o cunosc şi eu, bat-o pîrdalnicu! Că de cînd vechilul monăstirii mi-o răşluit bucăţica mea de răzăşie de-aici, din satu Haramu, am rămas pe drumuri ca un 20 calic!... Dar apoi chiar de m-ar mînca de viu stahia cea de nevoie, tot n-aş vrea să pun mîna la durat de temniţi şi la făurit de lanţuri. Mai bine sărac şi curat! scena iii 25 Cei denainte, MĂRIUCA (arătindu-se la fereastă) Măriuca: Niţule, Niţule! Niţu: Măriuca?... ce vrei, Măriuco? Măriuca: M-o trimes giupîneasa să culeg buruiene uscate de leac; nu vii cu mine să-mi agiuţi? 30 Niţu: Ba vin, Măriuco; iaca vin, iaca vin... (Iese prin fund, alergînd.) Vîntură-Ţară: Na, na, na, na! după dînsa, băiete... prinde-o, băiete... (Uitîndu-se pre fereastă.) S-o dus... o zburat hulubaşii... (Cătră Catrina.) 35 Cine-i Măriuca asta care smoneşte flăcăii de la ochi? 450 Catrina: O copilă fără tată şi fără mamă, care slujeşte în casă la posesoru. Vîntură-Ţară: La kir Iani Avdela? Catrina: La el!... şi sărmana copilă!... Vai de 5 capu ei, ce mai trage cu giupîneasa Ruxanda! Vîntură-Ţară: Ţiitoarea grecului? Catrina: Nu ştiu ce-a fi... ţiitoare... giupîneasă?... Naiba să le-aleagă!... dar ştiu că-i ră foc cu biata Măriuca. 10 Vîntură-Ţară: Şi se vede că biata Măriuca se mîn-gîie cu Niţişor... Catrina (zîmbind): Tineri nu-s? Vîntură-Ţară: Să le fie de bine!... Treaba noastră-i să le credem, că, Doamne! mare zburdalnică-i 15 tinereţa !... şi mare bună-i! (Oftînd.) Hei, hîc !... Am fost şi eu un pui... ş-acu, ian priveşte... parcă-s un ciung pîrlit. (Se aude afară an car si vccca lui Ion, strigînd la bei: „Ha ho... ha ho !“ ) 20 Catrina: O sosit bărbatu-meu. (Aleargă spre uşa din fund.) Ion (afară): Gavrile, măi Gavrile... vin de digiugă boii. Catrina (pe pragul uşii): Degeaba-1 chemi, Ioane, 25 că nu vine. Ion (afară): Da unde-i? Catrina: A fi la crîşmă... Ion (afară): Bată-1 mama lui Dumnezău, beţiv!... Ho... ha ho... nea. Bălan, na... 30 Vîntură-Ţară (în parte): Apoi dă!... plăteşte argaţi... scena IV VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, ION Catrina (sărutînd pe Ion): Bine-ai vinit, bărbate. Ion : Bine-am găsit, nevastă... Iaca şi cumătru Vîn-tură-Ţară! Da ce vînt te-o mai suflat pe la noi? 35 Vîntură-Ţară: Vîntu cel de iarnă. 451 Ion: Ba cel de primăvară, că ne-nveseleşti inima cînd te-arăţi, dragă cumătre. Vîntură-Ţară: De-i aşa, noroc să deie Dumnezău! (Bate mîna cu Ion ) Să-ţi fie casa casă şi masa 5 masă. Ion : Şi d-ta, cumătre, să-mi fii totdeauna şi-n casă şi la masă. Ei!... de mult nu ne-am văzut! or fi ani! Pe unde-ai mai fost? ce te-ai mai făcut? 10 Vîntură-Ţară: Hei!... păcatele mele cele grele! Am fost la Ieşi de m-am giudecat pentru peticul cel de răzăşie... ştii, cel răşluit de vechilu monăs-tirii greceşti. Ion: Ştiu, cel de-alăture cu răzăşia mea. 15 Vîntură-Ţară: M-am giudecat şăse ani de zile!... Am avut a face cu toţi cenuşerii, şi-n cenuşă s-o prifăcut drepturile mele ! Ion: Ce zici, frate? te-o ras? Vîntură-Ţară: Ras şi smuls!... Dumnezău să le 20 plătească, c-am agiuns la uşile oamenilor cu ispisoacele-n sîn! Ion: Bietu cumătrui... Catrino!... aleargă de ne adă o ocă de vin, să mai uităm din cele nevoi. Catrina: îndată, bărbate. (Iese.) 25 Vîntură-Ţară: Unde-o trimeţi? la crîşmă din sat? la jidan?... Nu beu vin cuşăr. Ion: Ba, mă ferească Dumnezău!... o trimet la crîşmuşoara mea... colea, lîngă drum. Vîntură-Ţară: Nu te ştiam şi crîşmari, cumătre; 30 te-am lăsat teslari... Ion: Mi-am durat şi eu o dugheniţă pe răzăşia mea, ca să-mi vînd vinul de la pogoanele din deal. Vîntură-Ţară: Şi nu zice nimică vechilu monăstirii? Ion: Kir Iani?.. .cîrneşte el din nas, pentru că cei 35 mai mulţi români beu de la mine, în loc să meargă la giupînu Moisi orîndariu, dar n-are ce face... Vîntură-Ţară: Cum? Ion: D-apoi nu-s slobod eu pe moşioara mea, fie cît 40 de mică? 452 Vîntură-Ţară: Mări nu-ţi face cruce. Catrina (aducînd o oca de vin, două pahare si covrigi): Iaca vinu, bărbate... V-am adus şi covrigi. Voie bună de-acu, că eu mă duc să fac 5 bucate. (Iese.) Vîntură-Ţară: Uscaţi îs covrigii, cumătră? Catrina (de pe prag): Uscaţi troscot. Vîntură-Ţară : Da dinţi ai adus ?... c-ai mei s-o cam tocit pin giudecătorii. 10 Ion: Ha, ha, ha... tot glumeţ eşti, cumătre. (închi-nînd.) Noroc bun şi veselie! Vîntură-Ţară: Şi la anu cu bine! (Bea.) Drăguţu moşului, că bun îi! Lunecă pe gît ca şărpele, şi cînd caţi în pahar... tufă. 15 Ion: înc-o duşcă. Vîntură-Ţară: Ba şi două, în sănătatea gazdelor. Să le meargă trebile cum doresc, tot în belşug şi cu opt boi la giugJ Ion (căzînd pe gînduri): Opt boi! (Oftînd.) îmi aduc 20 aminte c-aveam odinioară opt boi de cei de frunte, ş-acum am rămas numai cu doi. Vîntură-Ţară: Mări, nu spune. Boii tăi cei frumoşi o perit? Ion: Ba i-o mîncat de vii giupînu Moisi orîndariu. 25 Vîntură-Ţară: Cum asta? Ion: Cum?... cu camăta!... Ştii, cumătre, ce-i nevoia cînd se leagă de capul omului. Vîntură-Ţară: Scaiu dracului.. Ion: Ba cade peatra, de-ţi face ogoru una cu pămîntu ; 30 ba vine geru, de-ţi îngheaţă viţa de vie... ba una, ba alta, şi nevoia te pîndeşte; ca un hoţ, te paşte ca păcatu... Cînd vrei să te scapi de ghearele ei, numai ce-ţi iesă Iiida-nainte cu camăta şi azi îţi ie o vacă amanet, mîni boii, 33 poimîni sumanu din spinare,., şi tot astfeli pănă ce -te lasă lipit pămîntului. Vîntură-Ţară: Apdi, cumătre, dacă-cunoşti rău, de ce nu fugi de el? Ion: Da, bată-1 crucea! poţi fugi dac-ai încăput o 40 dată pe mîna lui?... O dată, miăi frate, numai 453 o singură dată m-am împrumutat de la el cu 500 de lei, şi de-atunci Iuda m-o sărăcit, m-o încurcat în socoteli, încît nici azi nu m-am putut plăti de tot. Şi, ucigă-1 trăsnitu! parcă-i spune 5 diavolu cînd am nevoie mare de parale, că numai cît îl vezi viind, ştii?... ca vulpea, pe furiş, şi-l auzi zicînd: „Buna dimineaţa, bade Ioane". SCENA v VÎNTURĂ-ŢARĂ, ION, MOI SE (viind prin fund) 10 Moise: Buna dimineaţa, bade Ioane. Ion: Na! Vîntură-Ţară: Piei, drace! Moise: Te-ai întors de la tîrg, bade Ioane? Ion: Precum vezi, giupîne Moisi. 15 Moise: Ş-ai adus lemne, bade Ioane? Ion : Ba nu, giupîne, că n-o vrut giupînu Herşcu să-mi mai deie pe datorie. Moise: Apoi dă, bade Ioane, să fi plătit mai întîi... Ion: Şi cu ce?... banii nu se găsesc în drum. 20 Moise: Să fi vîndut ceva... N-ai vin? n-ai orz? n-ai popuşoi ? Ion: Lesne-i de zis plăcinte, dar cine cumpără? Moise: Cine, bade Ioane?... Ai vei!... muşterii nu-s? Şi eu cumpăr, dacă vrei... Cît laşi orzu? 25 Ion: Apoi dă!... Un irmilic mierţa. Moise: Un irmilic? Ai vei!... Nu face nici chila un irmilic; satu-i plin de orz, şi toţi ţăranii mă roagă cu 5 lei mierţa. Vîntură-Ţară (în parte): lan auzi, lipitoarea! 30 Ion (în parte): Iar o sîmţit Iuda că am nevoie. Moise: Cît zici că laşi?... cu cinci lei şi giumătate?... Nu pot, zeu, bade Ioane. Dacă vrei doi soroco-veţi, poftim... că noi sintem prietini... (Merge de deschide sacii.) 35 Ion (în parte): Ce să fac? De n-oi avea cu ce să cumpăr lemne pentru ca să mîntui temniţa, subprefectu-i în stare să mă-mplinească. 454 Vîntură-Ţară (în parte): Bietu om! se zbate ca musca-n pînza painganului. Moise: Aista-i orzu, bade Ioane?... Prost! Ion: Da ce-i lipseşte, giupîne? 5 Moise : îi săc şi neghinos... nu face nici trii lei, zic zeu. Cîte mierţe ai, bade? Ion: Vro zace. Moise: Numai atîta?... Dacă vrei un galbîn pe tot, îl ieu cu vurta, pentru ca să te-ndatoresc. 10 Ion: Un galbîn pe cinci chile?... doar n-am chelboşît. Moise: Ei, fie 40 de lei. Ion: Ţine-ţi paralele, giupîne, că nu eşti de mine. Moise: Bani peşîn, să cumperi lemne, bade Ioane. Nu lăsa chilipiriu... 45 de lei vrei? 15 Ion : Ba nu. Moise: Ei!... ca să nu facem vorbă multă... zăce merţe cîte 5 lei fac cinzăci de lei, cuvîntu cel de pe urmă ; dacă nu primeşti, sluga d-tale. (Se îndreaptă spre uşă.) 20 Ion (în parte, cu desperare): Săracu de mine!... se duce Iuda şi mă lasă cu nevoia de-a spinare. Moise (lîngă uşă): Cum ai zis?... dai cu 50 de lei?... Ion: Fie!... adă banii. Moise: Douăsprezăce dimerlii la mierţă, scuturate, 25 şi una cu vîrf? Ion : Fie! Moise: Şi sacii pe deasupra, drept adalmaş. Ion (în parte): Bată-1 crucea! (Tare.) Hai, meargă şi sacii! 30 Moise: Ş-un pui de curchi, peşkeş, de bună tocmală. Ion (rîzînd): Mînca-l-ai fript!... adă paralele. Moise (luînd pe Ion de mînă): Noroc bun să deie Dumnezeu! şi la anu să facem iar nighistorii împreună... Iaca banii... Eu sint cinstit, plătesc 35 peşin. (Numără banii.) Unu, doi, trii... opt gologani... un leu... Bade Ioane, nu vinzi şi vinu din anu ista? Ion: Nu. 455 Moise: Unu, doi... opt gologani... doi lei... De ce să nu-1 vinzi?.... eu ţi-oi plăti mai bine decît altu, Ion: Nu-1 vînd, giupîne, pentru c-am să-l trec la crîşma mea cea de la drum. Moise: Unu, doi, trii, patru gologani... 20 de parale şi cu doi lei fac un sorocovăţ. Bade Ioane, ştii , d-ta că mă păgubeşti tare mult cu crîşma -d-tale? Toţi, cărăuşii se opresc în drum la dumneta şi pe : mine mă lasă deoparte. • Ion: Apoi dă, giupîne.., Aşa-s negustoriile... Azi pagubă, mîni cîştig. Moise: Unu, doi, trii... opt gologani... un leu... Bade Ioane, ştii d-ta că. afară decît orîndariu nu poate nime să vîndă băuturi în sat? Ion : O ştiu; dar eu mi-am durat dugheană pe pămîntu meu, nu pe moşia mon^Lstireaşcă. Moise : O ,s-avem giudecaţă,. .bade Ioane. Ion: N-am grijă de asta, giupîne Moişi. Moise: Trii lei şi giumătate şi cu unu şi giumătate " fac cinci lei... Bade Ioane, ştii una? Hai să u ' ' îritrăin lâ tocmală______ Dă-mi mie în orîndă ferîşma dumnitale. ( Ion: Nu pot, giupîne, c-anl durat-o de zăstre pentru fiiu-meu, Niţu. Moise: Nu vrei? Ion: Nu. Moise: Să nut te căieşti, bade Ioane. Ion: Nu-mi purta grija, Moisică dragă. Numără banii mai bine. Moise: Am numărat arvuna; mai mult ce vrei? Ion: Ce arvună?... Unde-o fost vorba de arvună? Eu am nevoie acu-ndată de bani... Numără 50 de lei şi nu mai umbla cu mîţa-n sac. Moise: Ba nu pot, că n-am mai mult acu. Peste-o săptămînă ţi-oi da tot. Ion : O săptămînă ?... cînd pe mine mă strînge nevoia de gît!... Da du-te dracului, tîrtane, cu banii tăi... Na-ţi gologanii; bate-ţi-i în obraz... (îi aruncă gologanii în obraz.) Moise: Ai vei! ce vra să zică asta, mă rog? Ce strîci tocmala şi să mă chiorăşti !... Da ce te socoţi tu ? Volintiroi! Ion: Ei, apoi, cumătre, n-o cată Iuda cu luminarea? 5 Vîntură-Ţară: Ba o cată de-un ceas şi n-o găseşte, că te-o domolit nevoia, sărmane Ioane ! Moise (culegînd banii de jos): Unu, trii, opt... un leu... Adică nu se putea să ne-nţălegem cu binele?... Unu... doi... patru... opt... doi 10 lei... Dacă era să m-aştepţi o săptămînă pentru bani, mare lucru ar fi fost?... îmi plăteai do-bîndă şi nu mai era vorbă... SCENA VI Cei denainte, JANDARMUL 15 Jandarmul (în fund): Unde-i Ion teslariu? Ion: Eu. .. ce caţi? Jandarmul: O vinit subprefectu... Moise: Subprefectu o vinit?... Mă duc să dau jalbă că m-ai bătut în casa d-tale, ca un tălhăroi... 20 Ion (restindu-se la Moise): Du-te naibii. Iudă spur- cată. Moise (fugind): Ai vei, ghevalt! Vîntură-Ţară: Voinicos, da fricos... Fuge pe deal ca pe vale. 25 Ion (cătră jandarm): Şi ce mai vrea subprefectu? Jandarmul: M-o trimes ca să-ţi dau de ştire să-i aduci banii ce eşti datori giupînului Herşcu pentru lemn... cei 1500 de lei. Ion: D-apoi nu s-o împlinit vadeua. 30 Jandarmul: Ba cică s-o împlinit chiar astăzi. Ion (în parte): Vai de mine!... m-am prăpădit!... (Tare.) Bine!... Mergi înainte că te-agiung. (Jandarmul iese.) Vîntură-Ţară: Dar asta ce-a mai fi, cumătre? 35 Ion (cu desperare): Ce să fie? păcate!... nenorocire! prigonirea soartei! Ascultă. De unde eram om în toată mintea, cu stăricică, fără griji, fără încur- 457 cală, am agiuns de nu ştiu cum să fac ca să scap de ruşine şi de sărăcie!... într-un an de zile mi-am vîndut şăse boi, din pricina^ unii petre ce mi-o fărîmat tot, ogoare şi vie. într-o 5 zi, vine prefectu aici şi vesteşte c-are să se zi- dească case de închisoare pin toate satele... Ce să-ţi spun, cumătre?... Dracu să vede m-o sfătuit ca să mă însărcinez eu cu dulgheria tem-niţii de la noi!... Am făcut înscris cu prefectu... io şi pentru ca să poci începe lucru îndată, am fost silit să ieu lemne de 1500 de lei pe datorie de la giupînu Herşcu. Asta-i toată beleua. Vîntură-Ţară: De ce nu cei bani de la prefect pentru lucru ce-ai făcut păn-acu? 15 Ion: Am cerut, păcatele mele, dar n-o vrut să-mi deie nici măcar o liţcaie, subt cuvînt că, după. contract, el îi datori să-mi plătească cînd oi mîntui tot lucru... Săracu de mine!... Unde să găsesc eu acu 1500 de lei?... îmi vine să. 20 m-arunc cu capu-n fîntînă ! scena VII ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, GAVRIL (beat) Gavril: N-auzi, măi Ioane, giupîne Ioane... Ion: Ce vrei, beţivule? 25 Gavril: Ce vreu, beţivule?... Vreu bani... bănişorii mei... sîmbrioara mea, ca s-o beu la giupînu Moisachi... Ion: Ce sîmbrie, măi? Nu ţi-ai priimit toată leafa? Gavril: Mănînci haram, Ioane, giupîne Ioane... N-am 30 luat nici o leafă... Să n-am parte de Moisachi de-am văzut para frîntă de cînd te slujesc! Ion: Mâi, da nu ţi-am cumpărat suman, opinci, ciu- bote şi pălărie?... Gavril: Le-am băut de mult... d-ta să fii sănătos, 35 Ioane, giupîne Ioane. Ion: Nu ţi-am plătit biru?. .. Toate-aieste la un loc fac mai mult decît leafa ta. 458 Gavril: Eu nu ştiu... Leafa să-mi dai, că nu ies din casă fără bani... Am să plătesc lăutarilor la crîşmă şi-mi trebuie parale... Deznoadă-ti punga, zgîrcitule. 5 Ion; Măi, du-te şi te culcă. Gavril: M-oi culca dac-oi vra să mă culc... că doar nu-s robu tău să-mi poronceşti tu. Eu sînt slobod, de capu meu... De azi nu mai sînt la tine argat... te las dracului pomană... Adă simbria, io Ion : Măi, cată-ţi de drum cît îi cu cinste. Gavril (apucîitd pe Ion de pept): Dă-mi simbria, hoţule, că mă ţin de tine păn' la moarte. Ion (respingîndu-l): în lături, beţivule. Gavril (căzînd pe un scaun): Valeu!... tâlharii!... 15 scena viii Cei denainte, JANDARMUL, CATRINA Catrina: Ce este, vai de mine! ce este? Jandarmul: Unde-s tâlharii? Ion: Ia beţivu ista!... după ce s-o îmbătat, vine de-mi 20 face casa de batgiocură. Gavril: Valeu! că m-o ucis hoţu... (plînge) şi vra să-mi mănînce simbrioara mea... (Furios.) Dă-mi banii, tălhariule, că te culc la pămînt. (Ridică toporul asupra lui Ion.) 25 Catrina: Vai de mine! Jandarmul (smuncind toporul din mîna lui Gavril): Nu da, mă, nebunule. Ion: Ai fost martur, Vasile, c-o vrut ticălosu să mă ucidă... Rîdică-1 şi-l du la închisoare. 30 Gavril: Eu la închisoare!... care închisoare?... Să-i fac eu pocinocu, din pricina unui proclet!... N u mă dau odată cu capu ! Jandarmul (apucîndu-l): Nu te clinti, că te toropesc, beţivule; hai la temniţă ! 35 Gavril: La temniţă!... Ei! lasă... Ioane... că mi-i plăti tu! în loc de simbrie, închisoare! Ei! bă- 459 dico... lasă, lasă... meşter îi dracu!... (Jandarmul duce pe Gavril afară.) Ion: Ticălosu! (Cade obosit pe un scaun.) SCENA IX 5 ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, IANI Iani: Ma ţe este aiţe? Ţe galazia? Catrina: Beţivu cel de argat s-o îmbătat... Iani: Treţeam pe la porta, intorcîndu-ma de la sub-prefecto, si am auzito strigînd: „talhari", s-apoi io am vazuto un zandarmo duchind pe Gavrilo de guleri; a furato ţeva, leliţa Catrinuţa? Catrina: Ba nu, kir Iani. Iani: Ohi?... Mi pare bine... ma ţe vedo? mosu Vintura-Ţara? 15 Vîntură-Ţară: Eu, grecule, ş-apoi ce? Iani: Ţe?... mi pare bine... Ai prăpădi to proţeso? Vîntură-Ţară: Sta-ţi-ar în gît!... l-am prăpădit... Mai ai de zis ceva? Iani: Ohi... mi pare bine... ha, ha, ha ! 20 Vîntură-Ţară: Hai, cumătră, de-aici, că mă umflă năbădăicile cînd văd parpalecu ista... (Iese prin stînga.) Catrina: Hai să mănînci ceva, cumătre. Iani: Te duţi, leliţa Catrinuţa?... ma de ţe te duţi? 25 Catrina: Apoi dă, kir Iani, trebuie să-mi cat de oaspe. (Iese.) Iani: Ţe ospe? Un ghiuzo nebuno! SGEKA X . ION, IANI 30 Ion (cu durere, în parte): 0 mie cinci sute de lei! unde să-i găsesc ? Iani: Bre, Ione, ţe stai pe ghinduri, tristo si obosito? Ion: Cum n-oi fi obosît, kir Iani, dacă toate supărările cad deodată pe capu meu! 460 r Iani : Ha, stiu; mi a spuso subprefecto che a venito se te implinesca pentru 1500 de lei. Ion (oftind): Aşa, aşa! Iani: Sluto la Pruto! 1500 de lei! soma mare, siman-5 dikosa! si puno ramasago che n-ai niţi frinta. Ion: N-am!... Nu vre nime să m-agiute. Iani: Nime? Ion: Nime pe lumea asta! Iani: Moi Ione, ian priveşte la mine... Cum ma 10 gasesti?,.. fioroso, nemilostivo ?... spune, spune, am obrazi de satana? Ion: Ba nu. Iani: Nu sinto hristianos? sint paghino? spune. Ion: Ba ştiu că eşti creştin. 15 Iani: Lipon, ţe ai ziţe daca te asi imprumuta eu cu aţei 1500 de lei? Ion (sculîndu-se): Dumneta, kir Iani? Aş zice că Dumnezău te-o trimes ca să mă scapi de sărăcie. Iani: Pre frumoso. Yrei 1500 de lei bătuţi? (Scoate 20 punga.) Oriste, poftim. Mai dinioare am vinduto puţintelo grio la prietin a me, la Mustoksidi, si iata-me-s che vino si te azuto. Ion : Dumnezău să-ţi deie înzăcit binele ce-mi faci! Iani: Amin!... ma se faţem un sineţelo; nu de alta, 25 ma fiind che este viaţa, este si morte... inţelezi? Ion: Cum nu? Ai toată dreptatea. (Scoate din saltarul mesei o coală de hîrtie, călămări şi condei.) Iaca hîrtie şi cerneală. Iani: Bine; scrie d-ta, cum oi spune eu. 30 Ion: Sînt gata, zi. (Scrie.) Iani (dictînd): „Eu, zos iscalitu, ma indatoresco a plaţi infaţisatorului cu aţest sineto..." Ion : De ce să nu pun mai bine numele d-tale ? Iani: Asa e obiţeiu sineturilor... Scrie: „in vade de .35 o luna..." Ion: O lună-i prea puţin, kir Iani, pune două luni. Iani: Doua luni?... fie si doua luni, cum doreşti d-ta... Eu sinto hristianos si am hristoitia. Ţe ai scriso ? 4G‘i Ion (cetind): „Mă îndatoresc a plăti înfăţişătoriului cu acest sînet, în vade de două luni...“ Iani: Aksiologo... (Dictează.) Soma de trei mii lei... Ion: Trii mii pentru 1500? 5 Iani: Ţi pare multo, fraţico? Ion: Da cum. Doamne iartă-mă!... aşa dobîndă numai jidanii au obraz să ceară. Iani: Asa? lipon, fie 2500 in loco de 3000, che eu sinto hristianos. io Ion: Creştin, creştin... (în parte) ca Moisi. Iani: Ghindeste, fraţico, che subprefecto a venito se te implinesca, se vinda tot, boisorii, carusoru, casuţa... ţine stie!... Iarna se apropie si ai se ramui pe drumuri cu nevasta si copilo... 15 Ion: Taci, taci, că mă otăresti... Iaca scriu. (Scrie.) „2500 de lei“. Iani: Ai scriso? pre frumoso... (dictează:) „pentru care bani puno amaneto razasia me din moşia Haramu". 20 Ion: Amanet moşioara mea? Iani: Ma cum?... horis amaneto? ha, ha, ha... Unde s-a vazuto imprumuto horis amaneto? Ion (sculîndu-se): Nu mă lasă inima, nu pot. Iani: Nu poţi?... se-ţi fie de bine! Am vruto se te 25 scapo de nacazo; ţi am dato doua luni vadea pentru ca se ai vreme de mintuit lucru inchi-sorii si se intri in banii ţe ai se iei de la prefectura; ma d-ta nu vrei?... pre bine... Ţi plaţe mai bine ca se-ţi bata doba la porta... Gust o 30 filonikie nu are... Ma inchino cu plecaţune... Ion (în parte): Să-mi vîndă lucrurile cu doba!... (Tare.) Nu te duce... stăi, că scriu cum îi vroi... (Scrie.) Iaca am scris ş-am iscălit. Iani: Aferim! Acum vedo che esti omo... Se videmo. 35 (Ia sinetul şi-l citeşte.) Aparalakto!... Poftim banii. Aiţe in punga sinto 1500 de lei. Ion: Adă... Mă duc să plătesc subprefectului. (Iese.) 462 Iani: Merzi, merzi prosto, budalas! Capo de bou!... L-am prinso in capcana, si peste doua luni de zile am se-i vindo mosiora, s-o cumpăr iar eu... Chit pentru badea Ion, l-oi lua argat la mine, 5 de hatiro Catrinuţei... care mi plaţe. SCENA XI IANI, CATRINA Catrina (întrînd din stînga): Ioane, Ioane, vin de mănîncă... Iaca!... unde s-o dus? 10 Iani (cu blîndeţe): S-a duso la subprefecto ca se pla-tesca datoria de 1500 de lei. Catrina: Da de unde o găsit parale, bietu om? Iani (apropiindu-se): De unde? de la mine, de la prietinu matale, leliţa Catrinuţa. 15 Catrina: L-ai agiutat d-ta, kir Iani? Dumnezău să-ţi împlinească toate dorinţile, că mare bine ne-ai făcut!... Dă-mi mîna s-o sărut. Iani: Nn la muna, Catrinuţa draga, ma la obrazi, daca vroesti se mi faţi feriţito. 20 Catrina: Fie şi pe obraz, tot îs bătrînă... (Se apropie de Iani şi-l sărută pe obraz.) Iani (cuprinzîndu-i talia cu braţele): Batrina?... Oheske, Catrinuţa draga; esti tinara, esti nurlia, esti hazlia si te iubesco ca pe un garofalo. (Voieşte 25 s-o sărute.) Catrina: Ce face? mă iubeşti?... (Voind să scape.) Da şăzi binişor încolo, omule, că te-or rîde şi curcanii de te-or videa. Iani: Lasa se rida curcania, che eu sinto amorezato 30 de dimiata, Catrinuţa; ma sfirsesco de amori! (Voieşte iar s-o sărute.) Catrina: Iaca neruşinatul... Lasă-mă azi, că ţip de răsună satu. Iani: Ohi, ohi, Catrinuţa, nu ţipa... Ţi dau ţe vroesti, 35 rochiţa, bosmachi, zuncuţa... numai se te dai in dragoste cu mine. Catrina (strigînd): Ioane ! cumătre !... săriţi! (înserează. ) 463 SCF.N A XII IANI, CAT BINA, ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ Ion: Ce-mi văzură ochii? Vîntură-Ţară: Ho! parpalecule !... 5 Ion (apropiindu-se furios de Iani): Ce te-ai apucat de făcut în casa mea, grecule? Iani (zîmbind mînzeşte): O saga, fraţico. Ion: Şagă cu nevestele oamenilor? (Apucă pe grec de gît şi-l zgîlţie.) Te primesc în casa mea ca 10 pe-un creştin... Iani (spăriet): Neski... hrislianos... Ion: Şi tu te legi hoţeşte de nevasta mea? N-ai nimică sfînt pe lume?... eşti mai rău decît un păgîn!... Iani: Ohi paghinos... Bade Ione, lasa la mine... 15 Ion: Te-oi învăţa eu a cerca să necinsteşti nevestele oamenilor, după ce caliceşti bărbaţii. Iani: Ma ţe vrei se mi faţi?... se ma uţizi? (Se smun-ceşte şi scapă din mînile lui Ion.) Panaghia mut (Aleargă spre uşă şi se întîlneşte cu Vîntură- Ţară, 20 care-i aţine calea.) Vîntură-Ţară: Ho, ţapule, că mai sînt şi eu pe-aici. Iani: Kirie eleison! sinto prapadito! (Fuge spre fereastă.) Vîntură-Ţară: Prinde-1, cumătre... 25 Ion: Câ nu scapă el... (Se aruncă asupra lui Iani.) Iani (fugînd împregiurul mesei): Ionica... fraţica... na se harol... (Văzînd fereasta.) A! am scapato ! (Sare pe fereastă.) Vîntură-Ţară: Ha, ha, ha, ha! O sărit ţapu pe fe-30 reastră. Iani (afară): Ei! lasa, mozicule, că ţi-oi veni eu de hac. Ion (alergînd la fereastă): Aşteaptă, covrigariule... Iani (dispărînd): Fevghe satana! 464 SCENA XIII ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA. MĂRIUCA Măriuca (viind spărietă prin fund): Mamă Cat rină, scapă-mă de giupîneasa Kuxanda, că mă cată 5 să mă ucidă-n bătaie. Catrina: Da unde-ai lăsat pe Niţu? Măriuca: La dugheană... Mă rog, ascundeţi-mă undeva să nu mă găsască. Vîntură-Ţară: N-ai frică, copilo, că te scapă moşu. 10 întră colea-n odaie, păn-a înnopta bine. (Se aude afară vecea Ruxandii, strigînd: „Unde-o apucat?" ) Măriuca: Vai de mine! Iat-o!... (Fuge în stînga.) Vîntură-Ţară (peste puţin): O perit stahia! (Cortina cade.) 15 ACTUL II Teatrul reprezintă piaţa satului. In fund, zidirea închisorii cu schelele ridicate pănă la acoperămînt. O parte din schela se perde între culisele din fund, în stînga. In stînga, casa lui Ion teslarul, cu uşă şi fereastă pe scenă; în dreapta, cîrcima 20 lui Moise, cu şopron r'e frunzar, şi sub şopron o masă lungă. cu laiţe. Ea ridicarea cortinei cîţiva ţărani stau pe laiţe şi fceu. SCENA I ŢĂRANII, MOISE 25 Ţăranii (strigînd): Moisi!... giupîne Moisi!... Măi tîrtane!... Moise (ieşind din cîrcimă): Ce vreţi voi, ţerani nebuni? Un Ţăran: Adă trii sîngepe de rachiu, degrabă. Moise: Rachiu?***, iar pe datorie? 30 Ţăranul: D-apoi cum? doar ne cunoşti că sîntem de-aici din sat. 4fi> Moise: Pe datorie nu pot... La mine astăzi cu bani, mîne fără bani. Ţăranul: Ian nu te mai fasoli pentr-o sîngeapă de rachiu de cel prifăcut. 5 Moise : Prifăcut ? Ţăranul: O parte rachiu şi două apă amestecată cu vitriol. Nu te ştim noi ce poamă eşti? Bine te-o poriclit cine ţi-o zis leuca dracului. Moise : Aşa ?... Apoi mergeţi la dracu să vă deie 10 rachiu. Ţăranul: Ei! dă, giupîne Moisicâ, nu te mai bosumfla, c-aşa glumim noi. Adă-ne ceva de băut ca să mai prindem la putere păn-a nu ieşi la culesu popuşoilor. 15 Moise: Unde-s parale? Ţăranul: Parale, parale... ce, Doamne iartă-mă! Ţi-om da popuşoi drept plată. Moise: Douăzeci de parale dimerlia, vreţi? Ţăranul: Fie şi 20 de parale, că tot tu, ludo, ne 20 mănînci toată pînea de pe cîmp. Moise : Eu o mănînc şi voi o beţi. (întră în cîrcimă.) Ţăranul: Ha, ha, ha... Ne şi rîde, lipitoarea, după ce ne suge. Iaca şi Martin pădurariu... Martine, Martine! 25 SCENA II ŢĂRANII, MARTIN (viind din/ană) Martin : Bine-am găsit, oameni buni. Un Ţăran: De unde vii. Martine?... din pădure? Martin: Vin de la bordei să ieu o ţîră de rachiu, 30 c-o dat Dumnezău de mi-o făcut nevasta astă- noapte pe la cîntători. Ţăranul: Pe la cîntători? De-a fi băiet, bun cucoş a s-agiungă! Martin: îi băiţel... numai atîţica şi-i frumos ca un 35 bujor, drăguţul... NuJit de diochi. Moise (întră, aiucîni racluu): Iaca rachiu... Beţi şi tăceţi din gură că doarme balabusta. 466 Ţăranul: Iaca, mă!... doarme cucoana balabusta? Ha, ha, ha! (Chiuie.) Mă Vasile, mă! găsit-ai boii, mă? Moise: Taci din gură, ţeranoi nebun şi obraznic, 5 buţuf. Ţăranii (rîzînd): Hep, hep! Martin: Giupîne Moisi, fă bine de-mi umple stecla asta cu rachiu, că mi-i bolnavă nevasta de facere. Moise: Ş-apoi ce-mi pasă mie? io Martin: Da-i bolnavă, giupîne... Moise: Cine-o pus-o să facă copii? Martin : Dec! da balabusta d-tale cum face pe tot anu cîte-un Leibă? Moise: Aşa-i place dumisale. Nu-i treaba ta. 15 Martin: Vorbă de clacă. îmi dai rachiu azi? Moise: Ai adus parale? Martin : Ba, zău, nu. De-i găsi o para frîntă în toată casa, să mi-o baţi în frunte. Moise: Apoi dar cată-ţi de drum, moi bade. 20 Martin: Da-mi moare fimeia, giupîne. Moise: Moară cît a vra. Nu dau rachiu pe datorie. Martin (în parte)'. Ce l-aş mai cîrpi cu astă bardă! (Tare.) Giupîne Moisi, ţi-oi tăia la iarnă un stînjîn de lemne şi ţi l-oi căra-n ogradă. 25 Moise: Aşa?... dar dacă-i muri pan' la iarnă, eu să rămîn păgubaş? Martin: Mare lucru o litră de rachiu? Moise: Prost moldovan!... Moi prostule, dram cu dram face litră, litră cu litră face ocă, ocă'cu ocă 30 face vadră, vadră cu vadră face balercă, balercă cu balercă face antal... Ai înţăles? Martin: Am înţăles că eşti talpa iadului. Na sumanu din spinare zălog şi-mi dă rachiu. Moise: Aşa mai vii de-acasă. (Ia sumanul.) Hai cu 35 mine-n dugheană. (Trece pe lîngă ţărani.) Ţăranul: Ian vezi Iuda cum l-o dizbrăcat pe bietu român tocmai cînd s-apropie iarna! Degera-ţi-ar inima cea de litfă! Moise: Ba ţie, ţeranoi nebun. (întră cu Martin în 40 cîrcimă.) 467 SCENA III ŢĂRANII, VÎNTURĂ-ŢARĂ (ieşind din casa Iui Im), ION (pe pragul uşii) Vîxtură-Ţară: Crede mă pe mine, cumătre, câ-s mai 5 bătrîn, mai păţit. Nu te-apuca de lucru azi că-i zi de sărbătoare şi-i păcat. Ion: Te cred, cumătre, d-apoi ce să mă fac? Nevoia mă sileşte. De n-oi mîntui tot pănă-n două luni, ca să-mi priimesc plata de la prefectură, cum 10 m-oi cfitui de datoria lui kir Iani? El îi în stare să-mi vîndă moşioara. Vîntură-Ţară: Ai dreptate să te temi de caţaon; dar tot ar fi bine, socot, să te laşi pe azi de lucru. Ion: Ba nu... o zi pentru mine-i mult. Aştept numai 15 să-mi gătească Catrina de mîncat şi să-mi ascut uneltele, şi merg îndată să m-apuc de şindilit închisoarea. Să ne videm sănătoşi, cumătre. (închide uşa.) Vîntură-Ţară (singur, pe gînduri): Nu ştiu ce am 20 de astă-noapte, că nu-s liniştit... O cîntat o cucuveică pe casa lui Ion... şi asta mă îngrijeşte. .. parcă nu-i a bine. Un Ţăran: Moş Vîntură-Ţară... Vîntură-Ţară: Cine mă cheamă? 25 Ţăranul: Nu vii să cinsteşti cu noi un pahar de rachiu? Vîntură-Ţară: Cum nu, feţii mei? Vorba ceea: La voie bună, românii s-adună. (Se apropie de ţărani.) o0 Ţăranul: Da de ce n-o vinit cu d-ta şi badea Ion? Vîntură-Ţară: El are treabă şi nu-i dă inima să beie. Ţăranul: Bietu om!... de cînd s-o prins cu lucru temniţii, ard-o focu!... i s-o pricăjit norocu; îi tot posomorit şi pare că fuge de oameni. 35 Vîntură-Ţară: A fi avînd şi el grijile lui, sărmanu! Ţăranul: Apoi dă, moşule, s-o cuvinit tocmai el să puie mîna la zidirea unii temniţi, în care Dumnezău ştie cîţi români au să pătimească? 468 Vîntură-Ţară: Că se căieşte şi el amar, sărmanul dar ce să facă? îi legat. Ţăranul (arălînd casa de închisoare): Poftim bat-giocură pe satu nostru!... Ian priveşte cum se 5 uită dihania la noi... parc-ar vra să ne-nghită... Vîntură-Ţară: Cică-n toate satele o să se rîdice bizunii ca asta. Ţăranul : Aşa! ca şi cînd ţara Moldovii ar fi o ţară de tâlhari şi de ucigaşi!... Ia! batgiocură, mo- 10 şuie... Poftim un pahar de rachiu, să ni se mai schimbe gîndurile. Vîntură-Ţară: Mulţămim... Noroc bun! şi să vă scape Dumnezău de posesor ca kir Iani. Ţăranii: Amin! (Beu.) 15 SCENA IV Cei denainte, MARTIN (iese din circimă fără suman) Martin (oţerindu-se): Valeu!... că răcoare mi-i... Iuda spurcată!... Nici că s-o îndurat să-mi lase sumanu. 20 Un Ţăran (dînd lui Martin un pahar de rachiu): ’ Na, măi frate Martine, trage astă duşcă ca să te-ncălzeşti. Martin (bînd ’): Mulţămescu-ţi, frate. Să deie Dumnezău să n-ai niciodată nevoie de jîdan. 25 Vîntură-Ţară: Nici de kir Iani, Martine! Martin: Aud? Vîntură-Ţară: Ian vin’ deoparte să-ţi spun o vorbă. Martin: Iată că vin. (Se duc amîndci deoparte.) 30 Vîntură-Ţară (încet): Ce face Măriuca? Martin : Şăde ascunsă în bordeiu meu de astă-noapte, de cînd ai adus-o. Vîntură-Ţară: Vezi să n-o afle cineva. Martin: N-ai nici o grijă... Cine-a s-o cate pin fundu 35 pădurii ? •469 SCENA V Cit denainte, I IXI (vine din fund furios, cu un bici în mină ) Iani: Unde sinto moziţii? la chirţma? Un Ţăran : Vine grecu, măi; am păţit-o! 5 Iani: Ţe faţeţi aiţe, talhari? La bauto de dimineţa, si păpuşoi a mea ramune neculeso pe chinipo... ha? Kakohrononaki, capo de bou!... Vîntură-Ţară (în .parte): Ia auzi ţapu cum batgio-coreşte românii în ţara lor! 10 Iani: La lucro, moziţi!... la boeresco acu indata pana ţe nu ma aprindo ca un zaratico. Vîntură-Ţară: Dacă azi îi sărbătoare, kir Iani, şi nu se lucrează... Iani: Ţine a chircnito? 15 Vîntură-Ţară: Eu, Vîntură-Ţară. Iani: Dimiata? un ghiuzi? Nu vorbesco cu tine... Pornit-aţi azi la culeso, ţeranoi?... Va uţido in bataie... la falanga. Vîntură-Ţară: Pune-ţi pofta-n cui despre bătaie, cîr-20 jaliule, că s-o rîdicat bătaia. Iani: Kirzali!... Vîntură-Ţară: S-o rîdicat... Şterge-te pe bot de-acu. Iani: S-a ridicato bataia!... si ţe s-a puso in loco? Vîntură-Ţară: Ha, ha, ha, mare poznaş îi! 25 Ţăranii: Ha, ha, ha ! Iani (furios): Ride la obraz a mea, nişte ţeranoi!... bre! epanastasis!... revoluţia!... s-a burzu-luito prosti! Ţăranii (cu hohot) : Ha, ha, ha ! 30 scena vi Cei denainte, MOISE Moise: Moi, tăceţi că doarme balabusta. Iani: Ţe balabusta? Nu vezi, Moisaki, che s-a rasvra-tito moziţi?... Rido de poroncă a me. Panaghia 55 mu! ma duco s-aduco pistoalele si iartaganu, se ve inveţo eu a faţe ho, ho, ho, la ipokimen a me. 470 Vîntură-Ţară: Mări nu vă mai potriviţi, oamini buni, că numai lauda-i de capu lui. El îi voinic de cei care întră în doi ca-n doisprezăce, şi nu-1 scot nici 24... Vine pe uşă furios şi sare pe fereastră 5 ruşinos. Ţăranii: Ha, ha, ha... Iani (în parte)'. M-a lovito la fesi. Vîntură-Ţară: Măi! dacă n-aveţi cap voi nici în zi de sărbătoare să beţi cu linişte un pahar de rachiu io de la jidan, hai copii la crîşma lui Ion teslariu să bem vin creştinesc şi curat. Ţăranii (sculîndu-se)\ Hai, hai! Moise: Ce este, mă rog?... la badea Ion?... (Voind să oprească ţăranii.) Nu se poate, mă rog. Voi i? sinteţi datori să beţi numai de la dugheana mea. Ţăranii (împingîndu-l): Du-te dracului, Iudă... (Vîntură-Ţară iese cu ţăranii prin fund.) SCENA VII IANI, MOISE 20 Iani (turbai): Bre! mi vine paroksismos la crieri! Moise (furios)'. A! ghirai şvarţ!... Mi se zburlesc perciunii. Iani: Asta-i revoluţia!... epanastasis!... sfirsito lumii! 25 Moise: Blăstămatu cel de bade Ion îmi smoneşte toţi muşteriii!... am să mă calicesc din pricina lui! Nu pot mai mult să ţin orînda... Cucoane kir Iani... Iani: Ţe vrei si tu? 30 Moise: Poftim, mă rog, de-ţi găseşte alt orîndari, că eu nu mai sint. Iani: Skasmos!... Na si alta belea!... De ţe vrei se mi lasi? Moise: Pentru că mofluzu de bade Ion îmi strică 35 neghiţitoria. 471 Iani: Teslaris? Moise: Bade Ion, care şede cole în faţă cu mine. Iani (întorcîndu-se şi privind casa, zice în parte): Ghidi, mozico obraznico !... Am zurato se me 5 rasplatesco odata si bine... Moise: Poftim, mă rog, să ne răfuim socotelile... Iani (muşcîndu-şi musteţile): Zupine Moisi... Moise; Ha? Iani : Ion teslaris e duşman a me si a dimitali! 10 Moise: Duşman de moarte. j . Iani : El ti caliţesti pe dimiata, si pe mine a vruto se mi ripesca zilele. Moise : Ce spui, mă rog ? Iani: El are ghindo reu pentru noi doi. 13 Moise {cu spaimă): Vuăs? Ce? Iani (apucînd de mînă pe Moise): Lipon ţe mai aşteptăm ? Moise (buimăcit): Ha? Iani: Dechit se perimo noi, mai bine el... Nu-i asa? 20 Moise (fără a înţelege): Aşa, aşa... Iani: Vra se zica ne-am inţeleso? Moise: Cum? Iani: Taţi!... Ţine vine? scena viii 25 IANI, MOISE, GAVRIL (legat), JANDARMUL Gavril: Unde mă mai duci acu? Nu-i destul că m-aţi ţinut închis toată noaptea? Jandarmul: Te duc, după poroncă, să-ţi găsesc un chezeş. 30 Gavril: Un chezeş? ca pentru cei din ocnă?... Nu merg. Jandarmul (împingîndu-l) : Fă-nainte şi nu mai lungi vorba. GaVril (furios): Şi toate-aieste pentru ticălosu cel de 35 Ion teslariu!... (în parte.) Helbet! Iani (în parte): Ion teslaris!... Si el e duşman lui Ion teslaris?... aksiologo! (Tare.) Zandarmi! 472 Jandarmul: Ce poronceşti? Iani: Ma unde-1 duţi pe bietu Gavrilasi? Jandarmul: Cat un român care să deie chezeşie pentru dînsu. 5 Iani: Chezeşie eu dau, che îl cunosco; e omo bun; harnico si cu frica lui Dimiezeo. Jandarmul: Dacă-i aşa, îl las pe chezeşia d-tale. (Dezleagă braţele tui Gavril.) Iani: Lasa, lasa. 10 Jandarmul (lui Gavril): Mergi sănătos, şi de-acu fiî cuminte. Iani: Zandarmi... Jandarmul: Aud. Iani: Subprefecto tot aiţe-i? 15 Jandarmul: Aici. Iani: Se spui la dimialui c-am şe me zaluiesco de ţerani che s-a burzuluito. Jandarmul: Bine. (Iese.) SCENA IX 20 MOISE, IAXI, GAVRIL Iani (în parte): Este o vorba prosta: Che la beţivo si draco iese cu oca incinte. (Arătînd pe Gavril.) Am gasito chipo se me rasbuno de bade Ion... (Lui Gavril.) Gâvril&so. V'. Ma ţe ai paţito, draga 25 me? ■ Gavril: Ce să păţesc, cucoane?... M-o închis hoţu cel de teslari. Iani: Te-a închiso el!... pe dimiata? More, cum se pote? Si pentru ţe, kaintene? 30 Gavril: Pentru că i-am cerut simbria mea. Iani: Lipon, in loco se-ţi deie dreptu dimitale, te-a puso la duba? Bre! ţe katergaria! Auzi, zupine Moisaki, i-a muncato simbria de haram. Ma el nu-i omo, îi lupo... Ţe ziţi, zupine Moisaki?... 33 Nu-i asa? Moise (răsărind): Ha? Iani: Teslaris e lupo, nu-i omo paminteano. 473 / Moise (pe gînduri): Dar, dar, lup pămintean. Iani (căinînd pe Gavril): Sermano bieto Gavrilasi!... N-ai muncato nici bauto nimic de ieri dimineţa? Gavril (oftînd): Nu, nu, păcatele mele! 5 Iani: Moisaki, ai auzito che n-a bauto nimica crestinu? Ada degraba zumatate de oca de rachio... Ea platesco. Gavril : Dumneta ?... Bogdaprosii. Moise (cu distracţie): Adă parale. 10 Iani: Ţe ziţi? Moise: Ba nu, nu... te-oi scădea la cîştiu... O ocă şi giumătate? Iani: Ohi, zumatate numai acu de o data, si, dacă a mai trebui, om mai ţere. 15 (Mcise întră în cîrcimă.) Gavril (aşezîndu-se în capătul mesei despre public): Aşa stăpîn să-mi fi dat Dumnezău, iar nu ca Ion, lovi-l-ar trăsnitu! Iani (în parte): More Iani, se te vedo; acu trebuie 20 mestesugo si iskiuzarliki. (Mcise aduce rachiul.) Moise: Ţine, bade Gavrile, bea sănătos. Iani: Be, be, Gavrilasi, se mai uiţi necazu ţe l-ai traso de la teslaris. 25 Gavril {bînd): Să-l uit?... ba cît oi trăi nu l-oi uita! Iani: Aferim! asa mi plaţe omo... cu inima, nu buda-las fara filotimia, care maninca batzocora, ma-ninca bataie si taţe. (Turnînd lui Gavril.) Nu-i 30 asa, Moisaki? Moise : Bade Gavril îi voinicos. Gavril (bînd): Lasă! i-oi arăta eu cine sînt! Pentru că-s sărac, un biet om din lume, fără căpătăi... să-şi bată gioc de mine un mişel ca Ion?... Da 35 ce-i el? Iani (turnînd iar) : Asta ziţem si noi, ţe-i el?... boieri nu-i... Un ticaloso mofluzo care maninca sim- briile oamenilor. Gavril: Că n-a duce-o-n rai, n-ai frică. 40 Iani: Ţe rai?... ma el este bun de trimis in iado. 474 Gavril (ameţindu-se): în iad?... da! acolo a să meargă... şi asta nu tîrziu. Iani (în parte): Se ameţeşte ! minunato ! Moise (în parte): în iad?... ai vei! (Se oţereşte.) 5 Iani: Ma spune-mi, Gavrilaki, chita leafa aveai la teslaris ? Gavril: 60 de lei pe an ş-o păreche de opinci. Iani: Numai atita, un flecheo ca dimiata?... auzi, Moisaki ? ?o Moise: Pentru nimic. Iani : Ma asta-i o talharie de ţele gogonate! Un voi-nico ca dimiata plăteşte o mia de lei pe ano... nu-i asa, Moisaki? Moise: Nu-i mult nici două mii, zic zeu! 15 Iani: Nici trii mii. Gavril: Trii mii; da unde să-i găsesc? Iani: Unde? la muna dimitale. Gavril (căutîndu-şi mîna): Mîna-i goală. Iani: Neski, ma lucru de la dinsa faţe o suta de galbini. 20 Gavril: Face dar, că eu am lucrat mai toată dulgheria temniţii şi Ion o luat plata. Iani: Vezi, Gavrilaki, sermane?... tot Ion!... D-ta te ostenesti, asuzi, lucrezi de dimineţa pana in sera si badea Ion inghite paraluţia. 25 Gavril (aprinzîndu-se): Asta dreptate-i? Iani (la urechea lui Gavril): Vezi che din priţina lui nu poţi trai? Gavril : Din pricina tălhariului celuia. Iani: Che daca n-ar fi Ion, dimiata, Gavriluţa, ai 30 ramunea singur stoler aiţe in sato, si atunţi dimiata ai avea tot lucru, si a sătenilor si a sta-punirii, si ai castiga paraluţi multe... Xu-i asa, Moisaki? Moise (oţerindu-se): Aşa cred şi eu. 35 Gavril (frecîndu-şi ochii) : Bine zici, cucoane kir Iani. Ori el, ori eu !... amîndoi nu putem fi la un loc... Iani: Doua sabie la un teca nu incape... Gavril (răpit de patimă): Dar!... cu chipu ista îmi răzbun şi-mi rămîne tot lucru din sat... Hai... Moise: Unde, mă rog? Gavril (ameţit şi încruntat): Mă duc să desprind cîteva scînduri de sus de pe schele... şi cînd s-a sui el la lucru ş-a pune picioru... Moise (spăriet): A cădea ş-a muri?... Ai vei!... Nu face... Iani (încet): Taţi, Moisaki, che astfel castiga orinda dimitale. Moise (căzînd pe laiţă): Mein Gott! mein Gott! Gavril (clătinîndu-se pe picioare): Parcă-mi iesă foc din ochi... Ha, ha, bade Ioane, mă-nchizi pe mine în temniţă?... temniţa a să-ţi mănînce capu... (Se îndreaptă spre închisoare, se suie rapide pe schele şi întră în culise.) Iani: Aferim!... treaba merze de minune. (îşi freacă mînile cu mulţămire.) Moise (tremurînd): Mein Gott! mein Gott!... dacă s-a afla, am murit! Iani: Ma nu te teme, Moisaki. Nu vezi che Gavrilo e bat? Acu faţe pozna, si chindo s-a trezi, a uitato... Ţe vedo? teslaris? scena x IANI, MOISE (sub şopron), ION, CATRINA (ieşind din casa lor) Ion: Geaba te mai rogi, Catrino... trebuie să mă duc la lucru numaidecît, ca să nu-mi perd ziua. Catrina: Ascultă-mă şi pe mine, bărbaţe; lasă-te pe mîni, că nu ştiu ce-mi vesteşte inima a rău. Ion : Da nu fi copilă, Catrino, că doar nu merg peste lume; mă duc cole lîngă casă. Catrina: Bărbate... te rog:., nu te duce, că iaca... îmi spune sufletu să nu te las. Ion: Ei! apoi mă superi. Du-te-n casă şi-ţi cată de gospodărie. Catrina: Bine, bărbate; fă cum îi vrea. (îşi şterge ochii.) .. . Ion; Adică, dacă-i parte femeiască, tot copil... (Se apropie de Catrina.) Vin să te sărut, Catrino, că astfeli mi-a fi ziua cu noroc. (Catrina îl îmbrăţişează plîngînd.) 5 Moise: Vezi, vezi, cucoane kir Iani? Iani: Vedo, si me temo che l-a gasi pe Gavrilo stricînd schelea. Ion: Hai, întoarce-te de-acu-n casă, Catrino, ş-alungă cele gînduri posomorite. (Se îndreaptă spre schele. 10 Catrina întră în casă.) Moise: Iaca... se duce la moarte... Nu pot să-l las. (Voieşte să strige pe Ion; Iani îi astupă gura.) Iani: Nu faţe pozna. Iuda. (îl împinge în cîrcimă.) SCENA XI X5 IANI, MOISE, ION,. VÎNTURĂ-ŢARĂ, NIŢU, MAR- TIN, ŢĂRANI, JANDARMUL (vin din dreapta) Ţăranii: Ne cheamă subprefectu?... pentru ce? Jandarmul: Adunaţi-vă cole în piaţă că vine şi el îndată. 20 Ion (cătră Niţu): Da de unde vin oaminii, Niţule? Niţu: De la noi, tătucă. O vinit jandarmu să-i cheme aici din partea subprefectului. Ion: Oare ce să fie? Vîntură-ţară: A fi giudecata cu grecu care cere să 25 rupă oaminii popuşoii fără pănuşi, ca să jămîie pănuşile pe strujeni... Iani: Ama cum, mozicule?... să mi faţi risipa de panusi ? SCEX A XII 30 Cei denainte, SUBPREFECTL L Ţăranii: Iaca şi subprefectu. (îşi scot pălăriile.) Subprefectul: Oameni buni! v-am adunat pentru ca sa vă fac cunoscut că în sat la Măcieni o murit 477 un om văduvoi, anume Toader Sălceanu, la care s-o găsît stare, o răzăşie cu livadă, zăce boi, 50 de oi şi 300 de galbini îngropaţi sub vatră. L-aţi cunoscut d-voastră, oameni buni? 5 Vîxtură-ţară: Eu l-am cunoscut; era om de omenie şi gospodar bun. Subprefectul: El o lăsat cu limbă de moarte toată averea lui unei fete care s-o perdut din sat de la Măcieni, la vrîsta de 5 ani, şi pe care el n-o mai io putut-o găsi păn' ce-o murit. Acea copilă trebuie să fie acum de vro 15 ani, cu ochii albaştri, cu păru castaniu şi se numeşte Măriuca... Nu cumva aţi văzut-o undeva, oameni buni? Iaxi (în parte): Mariuca bogata! 15 Niţu: Măriuca?... Ba este o fată întocmai care slujeşte în casă la kir Iani, posesorul. Subprefectul (cătră Iani): Aşa-i, kir Iani? Iani: A fosto, ma a fuzito asta nopte... Niţu: O fugit! 20 Ion (încet, lui Niţu): N-ai grijă, băiete, că-i în loc sigur. Niţu: Unde, tată? Ion: Taci. (In timpul acestii scene, Gavril se ccbcară pe schelea din des, ce 25 este ascunsă în culise, se furişează pe după ţărani şt se aprefie dt Iani.) Gavril (încet, lui Iani): Gata... am desprins scîn-durile... Iani: Bine... 30 Subprefectul: Şi nu ştii, kir Iani, pentru ce-o fugit Măriuca din casa d-tale? Iani: Nu stiu, che eu nu pazesco fetele. Vîntură-ţară: Ba să-ţi spun eu de ce; pentru că biata copilă era gazda bătăilor, pentru că slujea degeaba, 35 pentru că n-avea nici măcar o rochiţă de îmbrăcat şi pentru că murea de foame în casa d-sale... Iani: Minţuni. Vîntură-ţară: Aşa este, cumătre Ioane? Ion: Aşa; o ştie tot satu. 40 Iani: Minţuni, blastamaţilor. 478 Subprefectul: Ei! destul, nu batgiocori oamenii. Bade Ioane, am primit poroncă de la prefectură ca să te înlesnesc cu vro două mii de lei. Să vii mîni la subprefectură. Ion : Slavă Domnului c-am scăpat de grec! Iani (furios): Skasmos! Subprefectul: Dar cînd mîntui lucru, bade Ioane? Ion: Cît mai degrabă, domnule subprefect... Ah! mi-o mai crescut inima!... Oi să lucrez zi şi noapte; ş-aşa mă şi sui pe schele acu-ndată. Subprefectul: Da nu-i cea grabă... Lasă, că azi îi sărbătoare. Ion: Ba nu; stăpînirea-mi plăteşte, trebuie să lucrez. (Se îndreaptă spre schele.) Iani (în parte): Merzi, merzi... Ion (suindu-se pe schele): Cumătre ! VÎNTURĂ-ŢARĂAud. Ion (rîzînd): îşi pusese ochiu grecu pe răzăşia mea... spune-i să se spete pe dinţi. Ţăranii: Ha, ha, ha... Iani (în parte): Pola kala, bine... Om videa noi acus ţine a ride. Ion (soseşte în capătul schelei): Niţule! Niţu: Aud, tată. Ion: Du-te de sărută pe mă-ta ş-o roagă să-ţi spuie unde se găseşte căprioara. (Niţu aleargă în casă.) Iani (în parte): Capriora? Ion (începe a păşi pe partea schelei ascunsă îh culise şi cîntă): Frunză verde de dudău Scăpat-am de ceasul rău. (Se aude deedată o mare prăbuşire de lemne între culise şi vccca lui Ten strigîncl: „Valeu / m-am ucis.’...") Toţi (spăimîntaţi): S-o prăbuşit şchelea!... (Aleargă în culise.) Iani (în parte): Natos!... a facuto tumba. Gavril (cu mulţămire): A!... mi-am răzbunat! (Bea rachiu cu lăcomie.) SCENA XIII Cei denainte, MOISE Moise (galben şi spăriet iese din cîrcimă)'. Ce este? Iani: S-a prabusito schelea. Moise: Mein Gott!... ş-o murit? Iani: Asa credo... Moise: Vei, vei, vei, vei! (Tremură.) (Se aud în culise cuvintele: „O murit, sărmanu!") SCENA XIV Cei denainte, ION (adus pe braţe de cătră ţărani), CA TRIŞA, NIŢU Ţăranii: Sărmanu Ion!... sărmanu om !... Ce păcat! Vîntură-ţară: Să-l ducem acasă că poate-a scăpa... (Se îndreaptă spre uşa casei lui Ion.) Catrina (ieşind): Ce este ?... Bărbatu-meu!... (Oamenii aşează pe Icn Ungă prag. Catrina şi Niţu îngenunche lîngă el.) Catrina (cu desperare): Bărbatu-meu !... o murit! nu se poate una ca asta... Ioane... Ioane... des-chide-ţi ochii, grăieşte, că nebunesc ! Niţu: Tată, tată! Catrina: Bine-mi spunea inima... (Plîngînd.) Ioane, nu muri... Fie-ţi milă de mine... Ioane... Ion (deşteptîndu-se): Cine mă cheamă?... Toţi: Trăieşte, trăieşte!... Ion: Ce-am păţit?... Se învîrteşte lumea cu mine.., Unde-s? Catrina: Lîngă nevasta ta. Ioane. Uită-te la mine, nu mă cunoşti? t Ion: Catrina... Niţu... Cumătru... Valeu!... nu mă lăsaţi! mor !... mor!... (Cade mort.) Catrina (tresare drept în picioare, cu ochii rătăciţi): Mort!... O murit! Ah! (Leşină în braţele lui Niţu.) (în toată scena aceasta, Iani se uită cu cchii ţintiţi la Ion, lăsind a se ceti mulţămirea pe faţa lui. Gavril, bat, tresare fi rătnîne încremenit cînd aude pe Catrina xicînd: „O murit !" iar Mcise, tremurînd şi bătindu-se cu pumnul în pept, se furi-5 şează pe lîngă păretele cîrcimei şi se aruncă spăriet înîntru.) (Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă o pădure; în fund, o cărare ce suie la deal; în dreapta, altă cărare pintre copaci; în stînga, bordeiul lui 10 Martin pădurarul, şi pe planul I se află o rădăcină de arbore. SCENA I Gavril (cu haine rupte şi cu o pălărie pe ochi, vine pe cărarea din fund): Valeu!... valeu!... de-abia mă ţin picioarele!... N-am mîncat nici o fără-15 mică de două zile... (îşi scoate traista şi se pune pe rădăcină.) Să mă mai odihnesc puţin... Valeu! (Priveşte împregiurul lui.) Iaca pădurea de pe moşia Haramu... Iaca bordeiu lui Martin pădu-rariu!... M-aş duce să cer o bucată de mămă-20 ligă- • • dar mă tem. De cînd, acu şăse luni, o căzut de pe şchele bietu Ion teslariu... mă spariiu şi de umbra mea... Parcă-1 tot văd pe Ion după mine... (Oţerindu-se, îşi face cruce.) Doamne! Doamne! fă-ţi milă de mine şi mă iartă... (Se 25 scojtlă.) Aşa-i păcatu cînd se leagă de om!... M-am potrivit grecului şi jidanului, ş-am făcut moarte de om!... Bată-i urgia lui Dumnezău! cum m-o împins în prăpastie, ş-apoi, pentru ca să se disfacă de mine, mi-o spus că subprefectu 30 ar fi avînd prepusuri asupra mea... Am fugit, după sfatu lor, diparte de sat, tocmai la Galaţi, pentru ca să mi se peardă urma. Iani şi Moisi îmi dasără făgăduinţă că mi-or trimete acolo bani 481 de cheltuială ca să trec Dunărea... Aşa!... lor le-o fost să mă vadă dus de lîngă ei şi m-o lăsat muritori de foame păn-acu... Hoţii dracului!... dar i-oi pune eu la cale !... M-am întors înadins 5 de la Galaţi pentru ca să le vîr în suflet o groază de care-or pomeni ei multă vreme... Ce s-aude? (Se ascunde după arbori.) SCENA II GAVRIL, MĂRIUCA 10 MĂRIUCA (cîntînd ) Cine-a zice Niţu vine Da-i-aş tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit 15 Da-i-aş ce n-am juruit. (întră pe cărarea din dreapta, aducînd un paner cu prcvizii.) Biata mama Catrina!... i-am dus de mîncat şi n-o vrut să ieie nimic în gură; şede sărmana în ţintirim şi se boceşte la mormîntu bărbatu-său! 20 Gavril (în parte): Ce văd?... Măriuca!... oare nu s-ar îndura să-mi deie ceva de mîncat? Măriuca (în parte): Azi sînt şase luni de cînd o murit badea Ion! Gavril (apropiindu-se): Copilă, dragă copilă... 25 Măriuca (tresărind): Ce-i? Gavril (cu voce slabă): Fă-ţi milă şi pomană de-mi aruncă o bucată de mălai, că-s un biet sărac şi n-am pus nimică la inimă de două zile. Măriuca: Sărmanu bietu om!... (Dîndu-i panerul.) 30 Na, bade; iaca mălai, şi ouă, ş-o bucată de carne, ş-o steclă de vin; ie tot. Gavril: Tot! îmi dai tot? (Ia proviziile cu lăcomie şi le pune în traistă.) Bogdaproste, bogdaproste! Dumnezău să-ţi umple cîmpii cu roadă şi calea 35 cu flori. Măriuca: Şi d-tale, bade. 482 Gavril: Şi mie!... O! de te-ar auzi Cel-de-Sus; dar nu se poate, săracu de mine! (în parte.) Nu vrea Ion. (Tare.) Rămîi sănătoasă, copilă. (Iese prin dreapta, în parte.) Merg să m-ascund în pădure. 5 Măriuca (cu milă)-. Bietu om! Cine ştie ce păcat l-o fi agiuns de-o rămas cerşitori! (Stă pe gînduri.) SCENA III MĂRIUCA, NIŢU (arătindu-se la cclţul bordeiului) Niţu: Măriuco! io Măriuca (întorcîndu-se veselă)-. Niţu!... Cît te-am aşteptat! De ce n-ai vinit să mă vezi tocmai de-alaltaieri ? Niţu (trist): N-am putut, Măriuco. Măriuca: N-ai putut?... da înainte cum puteai să 15 vii de trii-patru ori pe zi? Nu ştii tu că afară de tine n-am pe nime-n lume? Niţu (cu dragoste): Dragă Măriucă!... de ştiu ceva, ştiu atîta că mi-aş da viaţa pentru tine, că m-aş prinde să-ţi fiu rob. 20 Măriuca (zîmbind): Rob?... Ian spune, Niţule... dacă mi-ai fi bărbat tot astfeli ai gîndi? Niţu: Eu? bărbatu tău, Măriuco? (Cade pe gînduri.) Măriuca (observîndu-l): Da ce ai, Niţule? Parcă nu eşti în apele tale... Ai ceva şi te tăinuieşti de 25 mine. Niţu (după o scurtă tăcere): Ei!... să-ţi vorbesc drept, Măriuco. Nu pot să mă mai căsătoresc cu tine... Asta mă omoară! Măriuca (îngrijită): Nu?... şi de ce? Ce ţi-am greşit? 30 Niţu: Pentru că... tu eşti bogată şi eu sînt sărac... Kir Iani ne-o calicit de ne-o lăsat pe mama şi pe mine lipiţi pămîntului. în ziua cînd o murit tata, subprefectu o luat tot din casă; căci tata avea datorii, şi astăzi se vinde la subprefectură 35 toată starea noastră... Are să-ncapă biata moşi- oara noastră pe mîna posesorului şi noi o s-agiun-gem pe la uşile oamenilor... Giudecă tu singură, Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri 483 de căsătorie... A zice lumea că m-am uitat la banii tăi pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia. Măriuca: Asta te munceşte, Niţule?... Apoi, fii liniştit ; averea voastră n-a întră niciodată în ghearăle 5 lui kir Iani. Niţu: Cum? Măriuca: îi videa... Aşteaptă să vie moş Vîntură-Ţară. Niţu: Spune-mi-o tu, Măriuca; că de este să-mi vie vro 10 veselie-n lume, să-mi vie-ncalte de la tine. Măriuca : De-i aşa, ascultă: am rugat pe moş Vîntură-Ţară ca să-mi scoată el din giudecătorie averea rămasă de la bietu tată-meu, şi să s-aţie la mezat pentru ca să cumpere pe numele meu moşioara 15 voastră. Niţu (cu veselie)'. A! slavă Domnului c-am scăpat de-o grijă!... Cînd gîndeam c-o să şadă Iani în casa noastră... turbam de supărare... încalte-i şidea tu, Măriuco, şi-i gîndi cîteodată la noi. 20 Măriuca : Ba om şidea cu toţii împreună, cu mama Catrina, cu moş Vîntură-Ţară şi cu tine, Niţule, ş-om pitrece zile fericite. Niţu (cu dragoste, strîngînd la pept pe Măriuca): Draga mea Măriucă! 25 S C E N A IV NIŢU, MĂRIUCA, VÎNTURĂ-ŢARĂ (se iveşte pe cărarea din fund ) Vîntură-ţară (în parte): Hulubaşii moşului! (Stăr-nută tare.) Noroc! 30 Măriuca (depărtîndu-se iute de Niţu): A! Niţu: Iaca moş Vîntură-Ţară. Măriuca (veselă): Moş Vîntură-Ţară? Vîntură-ţară: Eu, dragii mei. (Coborîndu-se în scenă.) Am vinit de la tîrg numai într-o fugă ca să vă . 35 dau veste bună. Măriuca (apucînd pe Vîntură-Ţară de braţ): Spune, spune degrabă, moşule. 484 Niţu (de ceea parte)'. Ce veste? Măriuca (rapide)'. S-o sfîrşit mezatu? Niţu (asemene): Grăieşte. Măriuca: Ai cumpărat moşioara lui badea Ion? 5 Niţu: Ai vinit de hac lui kir Iani? Vîntură-ţară: încet, încet, nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi. Vai de mine, că iuţi copii! Măriuca: Da răspunde azi, moşule, şi nu ne mai chinui. 10 Vîntură-ţară: Apoi daţi-mi vreme să grăiesc. Măriuca: Iaca tăcem. Vîntură-ţară: Chitic? Măriuca: Chiticel. Vîntură-ţară: Gîciţi ce-am făcut la giudecătorie? 1-5 Măriuca: Te-ai luptat la mezat cu grecu? Vîntură-ţară: M-âm luptat vîrtos. Niţu: Şi l-ai biruit? Vîntură-ţară: L-an}!... I-am suflat moşioara de sub nas. Ha, ha, ha ! Să fi văzut ciudă la el... Parcă 20 era un ţap străchiet. Tot aşa bodogănea în limba lui: Skasmos diavole!... kakohrononaki puşti... Ha, ha, ha, mult oi mai rîde! Vroia, parpalecu, să se facă numaidecît cu moşioara, fie cît de mică, numai să prindă rădăcină-n ţară... Dar 25 las' că mi l-am frecat eu de gîlci. Niţu: Care vra să zică, de-acum răzăşia şi casa sînt a Mărioarei? Vîntură-ţară: A ei... Iaca adeverinţa de baijii ce-am depus în giudecătorie. 30 Măriuca (sărind de bucurie): I!... bine-mi pare, bine-mi pare!... Vin’ să te sărut, moşule. (îl sărută.) Vîntură-ţară: Sărută, draga moşului, doar oi mai întineri. 35 Măriuca: Mă duc să dau de ştire mamei Catrinei, ca să se mute iar în casa d-sale. (Voieşte s-alerge în dreapta.) Vîntură-ţară (oprind-o): Stăi pe loc că iat-o, vine sîngură aici. 485 SCENA V Cei denainte, MARTIN, CATRINA (îmbrăcată în negru, plînsă şi obosită, aduce un braţ de vreascuri) Martin (aducînd o sarcină de lemne)'. Da adă-ncoaci 5 la mine aiste vreascuri, lele Catrino, că de-abia umbli de slabă ce eşti. Catrina: Ba nu, bade Martine, lasă-mă să fac şi eu măcar atîta treabă în bordeiu d-tale, unde mă găzduieşti de cînd o murit bietu bărbatu-meu... 10 Dumnezău să-l ierte!... (Plînge.) Vîntură-ţară (cu jale): Sărmana femeie! tot îl plînge zi şi noapte. Măriuca (alergînd la Catrina): Mamă, mamă Catrino ! Catrina (ştergîndu-şi ochii): Tu eşti, Măriucă? 15 Măriuca: Ce mi-ai da să-ţi spun o veste bună? Catrina (zîmbind cu durere): Veste bună ?... mie ? Măriuca: Dar, mămucă; ce mi-i da? Catrina: Ce-ţi pot da, Măriucă dragă, că nu mai am nimică? 20 Măriuca (ascunzîndu-şi obrazul în sînul Catrinei): Mi 1-îi da pe Niţu de bărbat? Catrina: Pe Niţu?... (Sărutînd pe Măriuca.) Apoi nu-i a tău? Măriuca: Auzi, Niţule?... De-acu n-ai încotro şovăi... 25 Iaca vestea, mamă Catrină: am rugat pe moş Vîntură-Ţară să împedice pe kir Iani de a să face stăpîn pe moşia d-voastră. Catrina (cu bucurie): Şi cum asta, fata mea? Măriuca: Am cumpărat-o eu pentru ca să trăim 30 împreună în casa d-tale. Bine-am făcut? Catrina (cu înduioşere, strîngînd pe Măriuca la sin): în casa mea?... să mor în căsuţa unde m-am măritat!... unde-am trăit cu bietu Ion! (Ştergîndu-şi ochii.) Ah! nu mai nădăjduiam o asă-35 mine fericire. Vină, vin cole pe inima mea, dragă Măriucă, că de mult n-o bătut ca acu de bucurie. Vîntură-ţară (ştergîndu-şi ochii şi suflîndu-şi nasul): Na !... iaca că-ncepe-a bura şi la mine. 486 Măriuca (coborînd ochii): Mamă Catrino... să meargă moş Vîntură-Ţară ca să scoată un peciu pe numele lui Niţu şi pe-al meu? Vîntură-ţară: Mă duc numai într-o fugă la potro-popu. încalic iapa lui Martin şi să te duci, du-luţă... Catrina: Fă cum îi şti, cumătre, ca să fie copiii fericiţi. Măriuca (încet lui Niţu, rîzînd)'. Mai zici de-acu, urî-tule, că nu te poţi însura cu mine? Niţu: Nu mai zic nimică, Măriucă, că-s fericit. (0 sărută pe frunte.) Măriuca: Dacă-i aşa, ştii una? Aleargă-n sat şi cheamă locuitorii la dugheană şi desfundă un poloboc în sănătatea noastră. Niţu: Mă duc ca vîntu. Măriuca: Ba mai încetişor, mă rog, ca să te pot întovărăşi măcar pănă la poiana din pădure. Niţu: Haide. Măriuca: Mamă Catrina... mamă soacră... Catrina (rîzînd): Aud, noră dragă. Măriuca (sărutînd pe Catrina): Mergi de te odih-neşte-n bordei, că eu mă-ntorc acuş... Şi d-ta; moşule, fă-te săgeată şi te du ţintă la potropop. (Iese veselă prin dreapta, alergînd cu Niţu.) Vîntură-ţară: M-am dus... SCENA VI VÎNTURĂ-ŢARĂ, CATRINA, IANI Iani (în capătul cărării din deal vorbeşte în culise): Moi Gheorghi, merzi cu caruţa si me aştepta in vale, la pod. Merzi tot inţeto se nu mi striţi careta. Catrina: Vine grecu pe-aici... Fug să nu-1 văd în ochi. Vîntură-ţară: întră-n casă, că eu am două vorbe cu el. (Catrina întră în bordei.) Iani (privind între culise)'. Moi Gheorghi, pune che-dica la caruţa che mi desali telegari. Vîntură-ţară: Auzi, telegari? două mîrţoage de pripas. (începe a insera. Cerul se acopere încet cu nori.) 5 S C E N A VII VÎNTURĂ-ŢARĂ, IANI Iani (coborîndu-se iute, se împedecă de o rădăcină): Karnaksi!... era se cado. Vîntură-ţară: Ţine-te bine să nu dai rău. 10 Iani: Ţe?... iar ghiuzi aţesta?... îl intilnesco peste tot loco. Vîntură-ţară: încă n-ai scăpat, grecule. Ai să dai cu ochii de mine pănă şi lîngă căldarea cea cu smoală clocotită, unde-o să te fearbă dracii pe ceea lume. 15 Iani : Draţii cu caldare de smola ?... Pusche la limba ta! VÎntură-ţară: Aşa, nelegiuitule!... Şi, cînd îi giuca tananaua în căldare, am să te-ntreb: ce-ai făcut cu răzăşia mea? 20 Iani: Ţe tanana? Ţe razasia? VÎntură-ţară: Răzăşia mea care mi-ai mîncat-o de haram cu cărţi minciunoase, cu plastografii. Te faci că uiti? > Iani: Plastografia!... Moi ţeranoi, stii tu cu ţine 25 vorbeşti? Vîntură-ţară : Cu cine ?... cu un venetic pripăşit în ţara Moldovii; cu un caţaon alungat din ţara lui şi care îşi batgiocoreşte numele de grec prin fapte mîrşave, prin coţcării de cafene şi prigoniri 30 de săraci. Iani: Ei, taţi, more, che me ameţeşti cu prostiile dimi-tale. Vîntură-ţară: Ba n-oi tăcea, că eu am cunoscut greci de treabă care-şi cinstea neamu şi murea pentru 35 ţara lor; am cunoscut pe căpitănii Costea şi Farmaki din Eterie cu tovarăşii lor... Aceia era 488 oamini, era greci cu inimă; iar nu ca tine, care ştii numai să sugi sîngele românului. Iani (furios): Ţe ai zis che sugo? Vîntură-ţară: Sînge!... Tu nu eşti om; te tragi din 5 neamu lipitorilor. Iani: Ai nebunito!... Moi prostole, moi capo de bovo, eu mi chema Avdela; ma nu sinto avdela. Stii greţeste? VÎntură-ţară: Ba nu. 10 Iani (întorcîndu-i dosul): Lipon, du-te la diavolo. Vîntură-ţară: Dar ştiu să-ţi spun româneşte că am să mă leg de capu tău ca boala de om sănătos. Am să te fac să fugi de mine ca de tămîie. Iani : Ma eu draco sinto, se fugo de tamue? (Făcîndu-şi 15 cruce.) Kirie eleison! Vîntură-ţară: Geaba-ţi faci tu cruce, că nu se prinde de tine. Iani (se întoarce cu mînie şi se apropie de Vîntură-Ţară): More! ţe vrei tu cu mine, telos panton? 20 Vîntură-ţară: Vreu să te fac să turbezi. Iani: Skasmos la tine, budalas mozico! Nu pot se me resuflo de tine; nu pot se mi fac negustoriile din priţina ta. Ai burzuluito ţerani de la sat a me; ai oprito pe locuitori se mi aduca peskesi; ai 25 dato de ştire la subprefecto che se găsea cai de pripaso la mine; ai facuto o mulţime de kater-garii, si in sfirsito mi ai luato din palma mosiora lui Ion teslaris... Asa este? VÎntură-ţară : Aşa. 30 Iani : Si ţe ai folosito cu asta ?... Ai facuto vre un bine la veduva lui Ion teslaris, la Catrina ?... nitidecum, che averea a trecuto la muna străină,-* . . la Mariuca, şi ea tot seraca ramune. Numai chit m-ai pagubito pe mine. 35 Vîntură-ţară: Ba te-nşăli, lipitoare, c-am înstărit iar pe Catrina. Iani: Cum? Vîntură-ţară : Cum ?... Măriuca o cumpărat răzăşia lui Ion pentru că se mărită cu ficioru lui, cu Niţu. 40 Ai întăles? 489 Iani : Bre! Vîntură-ţară: Zbeară tu, grecule, de-acum cît ai vrea. Iani : Breee! Vîntură-ţară: Ai vrut să stingi casa lui Ion teslariu; 5 dar n-ai gîndit că Dumnezău ceteşte în inima ta. Iani (încremenit de tot): Breeee! Vîntură-ţară: Ha, ha, ha... O încremenit ţapu. (Se porneşte rîzînd pe cărarea din fund şi dispare.) Iani (după o scurtă tăcere): Se marita Mariuca cu 10 Niţo!... Lipon, de-acum fiţioru lui Ion teslaris a se fie de doua ori mai bogato dechit reposatu tata-seu dimisale, che a se aiba doua stări, si pe a Mariucăi si a lui!... Lipon, sinto perduto! Niţo e duşman a me, si a se faca tot ca se me alunze 15 de pe moşia Haramu. Poate che se vree si posesia mai terzio... Sinto perduto! (Se primbla turburat.) Cum se faco?... cum se drego? (Se opreşte, lovindu-se peste frunte.) Na!... o idee nastrusnica !... Se me insor eu cu Mariuca... 20 Se me faco eu bogato, si Niţo se ramue tot se- raco !... Aferim Iani!... aferim kapioldas!... SCENA VIII IANI, MARTIN (ieşind din bordei) Martin (vorbind de pe prag în odaie): Ba nu, nevastă» 25 nu mă aştepta în astă-noapte, că am să car lui kir Iani un stînjin de lemne. (închide uşa.) Iani: Ha! Iaca si Martino. Martin (priveşte la cer): Parcă se găteşte-a ploaie ş-a furtună. Să întunecă ceriu. 30 Iani : Martine, mo Martine ! Martin: Cine mă cheamă? Kir Iani! Iani: Unde merzi? Martin: Mă duc în pădure să-ncarc lemnele... Iani: Care mi esti dator? bine; numai cauta se fie 35 bune si uscate. Martin: Apoi dă; ţi le-oi aduce şi eu cum le-oi lua din pădure. 490 Iani: Ma in pădure sinto verzi, si chind ardo faco fisss... Martin: Las’ că le-a usca el focu. Iani: Siretole!... 5 Martin (în parte)’. Auzi, pehlivanu? cică eu sînt şiret. Iani: Mo, Martine, ian spune, Mariuca acasa este? Martin: Ba o ieşit. Iani: A iesito?... singura? io Martin: Ştiu eu?... nu eram acasă. Iani: Mo, Martine, Martinasi, de-i spune tu la mine adevero, eu dau la tine un fifirighi bacsis. Martin: Ba decît basşiş mai bine m-ai agiuta să-mi plătesc sfertu. 15 Iani: Azuta, azuta, Martinasi. Chito ţi trebuie? Martin: Douăzăci de lei. Iani: Douazeţi de lei!... multe parale!... soma siman-dikosal... ma cu toate aţeste eu sinto milostivo si vreu se te inlesnesco la nevoie. Na 20 lei, bade 20 Martine. (Numără banii lui Martin.) Se mi plă- teşti peste o luna 25 de lei, si se mi cari doi stin-zini de lemne la curte. Te primeşti? Martin: Mă primesc. Ce să fac? Iani: Vezi che eu totdeuna ve azuto; lipon, spune si 25 tu la mine adevero. Martin: Ce adevăr? Iani: Mariuca are vreun amorezi? Martin: Ce mîncare-i aceea? Iani: Amorezi... 30 Martin: Ai orez?... Mănîncă-1 sănătos. Iani: Ma nu asa, prostole. Amorezi, stii, ibovnico de amori, cum le plaţe la fete. Martin: D-apoi eu ştiu? Ce mă-ntrebi pe mine? Parcă eu îs pristav pe fete? întreab-o pe dînsa. (Se 35 îndreaptă spre fund.) Iani: Bade Martine, un bacsis. Martin: Mări, fugi încolo. Nu ţi-i ruşine, om bătrîn, să vorbeşti aseminea fleacuri?... Dacă te-or cîrîi şi cioarăle de te-or auzi. (Se suie în dreapta şi 40 dispare.) Iani: Du-te la zugo, bovole. 491 SCENA IX IANI, MĂRIUCA MĂRIUCA (cîntă în culise) 5 Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că leliţa-i duce dorul, I-a înţelenit ogorul. Iani: Oriste? Audo glasu Mariucai. 10 Măriuca (în scenă): O zis Niţu c-a veni mai într-un tîrziu să facem şăzătoare pe prispă. (Stă puţin pe gînduri.) Iani (în parte): Iat-o!... s-a facuto frumuşica ca un zarnakade! (Apropiindu-se.) Mariuca, psihi mu... 15 Măriuca (tresărind): Ce-i?... Kir Iani! Iani (zîmbind şi gudurîndu-se): Neski... Enakis... stapunolo dimitale, care te a crescuto, ke te a hranito, ke te a incalzito, de ai inboboţito ca un triandafilo. 20 Măriuca: Ce să spun?... M-ai hrănit cu răbdări prăjite şi giupîneasa Ruxanda cu bătăi. îmi aduc aminte. Iani: Ma nu, Marula draga. Nu cu prazituri, cum ziţi, che eu te am iubito ca un copilo a me... omos 25 Ruxanda daca a facuto suparare la dimiata, a facuto fara ştirea a me. Ruxanda este zupinesa prosta... Măriuca: Proastă, dar te poartă de nas. Iani: Nu me porta de naso, ma fiindo che me sluzeste 30 de multo a luato obrazi. Măriuca: Ian las', kir Iani, că ea-i stăpînă-n casă... Nu cumva te croieşte şi pe d-ta cîteodată? Spune drept. Iani: Feresca Hristos!... Eu sinto arvaniţi, ke ar fi 35 ruşine se me las se me kelfanesca o zupinesa... Măriuca: Ian las'... nu te-am văzut eu? Iani: Ţe ai vazuto era in saga, Mariuca. Măriuca : Apoi dă; şagă sau înadins, nu se cată; dac-o iubeşti. 492 Iani: Eu o iubesco pe Ruxanda?... Doară n-am chel-bosito... (Cu sentiment.) Nu, Mariuca, matia mu, nu iubesco pe Ruxanda; ma iubesco un alto ipokimen. 5 Măriuca: Să-ţi fie de bine... (Voieşte să se ducă.) Iani (ţiindu-i calea): Un ipokimeno tinerelo, frumu-selo, sprintinelo, nurlio ke hazlio; o fetica cu care vreu se me insoro, ca se o ţino tot in bumbachi ca pe un puişor de canarasi. 10 Măriuca: Dumnezău să-ţi agiute... (Voieşte să plece.) Iani (oprind-o): Amin... Ah! Manila! nu m-ai pri-ţeputo ? Măriuca (cu mirare): Ce să pricep? Iani: Ma tu esti aţei canarasi, Maruliţa, fos mu. Cu 15 dimiata vreu se me insoro. Măriuca: Cu mine? Iani: Neski, se ti faco evghenista, cocona... Măriuca: Ha, ha, ha, ha! Iani: Ţe rizi? 20 Măriuca: Cum n-oi rîde de-aşa vorbă? Iani (serios): Ma ohi, Marula, nu glumesco... Se crepo daca zico kabazliki. Măriuca (serioasă): Vorbeşti cu tot dinadinsu? Iani: Cu inadinso. 25 Măriuca (stă puţin pe gînduri de priveşte la Iani, apoi se apropie de el şi-i zice): Vra să zică, mă iubeşti? Iani (căzînd în genunchi): Ah! Marulo!... te iubesco cu amori si cu dragoste. Priveşte la mine: am 30 cazuto si la zenunchi. Măriuca: Ş-ai crezut d-ta vrodată, kir Iani, că eu aş putea iubi şi lua de bărbat pe-un om care n-o avut cît de puţină milă de copilăria mea? Iani: Aud? 35 Măriuca: Cu un om care-o tras asupră-i blăstămurile unui sat întreg? Iani: Blestemuri? Măriuca: C-un om car3, după ce-o prigonit pănă la moarte pe badea Ion teslariu, cată şi după moar-40 tea lui să-i prigonească văduva şi s-o lese goală? 493 Iani (sculîndu-se furios): Ţe! prosta, me batgiocoresti de la ochi, chind eu faco metanii la piţioarele dimitale ?... Te ai fudulito pentru che ai cliro-nomisito un bucăţică de pamunto si chiteva 5 boi?... Ma oi sti eu se te silesco a nu ziţe ba. Măriuca (cu dispreţ): Ai nebunit, sărmane! Iani: Si se te silesco ca se te intorţi inapoi la casa me. Măriuca : Eu, să mai pun picioru-n bizunia ta ? Atunci s-agiungi tu !... 10 Iani: Mariuca... nu te zuca cu mine! Nu me scote din ţiţinia. Măriuca: Ha, ha, ha... Mă faci, zău, să rîd, tică-losule! Iani (furios): Kakohrononaki, paţeavura! Me duco la 15 subprefecto se me zaluesco că mi ai furato o mul- ţime de lucruri chind ai fuzito de la curte. Măriuca (indignată): Eu ţi-am furat ceva? Iani: Neski, si am se te aduco pe sus cu zandarmi ca se te faco se mi ziţi aman. 20 Măriuca: De-i face una ca asta, să ştii tu că nu scapi teafăr din mînile lui Niţu. Iani: Chit pentru badiţaNiţo, amorezi, ibovnico dimitale, am se-1 inchido ca partas la talharie. Măriuca (în parte, spărietă): Vai de mine! să-l închidă 25 pe Niţu! (Tare.) Ascultă, kir Iani, mă giur pe mormîntu tată-meu că eu nu ţi-am luat nimic din casă. Nu-ţi face blăstăm să-mpingi pe Niţu-n urgie! Iani: Vii cu mine acasa? 30 Măriuca (oţerindu-se): Cu d-ta?... Mai bine să mor. (Se îndreaptă spre bordei.) Iani (ameninţînd-o): Ei!... lasa che eu ve sinto popa. Măriuca (pe pragul uşii): Că doar n-a ierta Dumnezău unui nelegiuit ca tine, să-ţi împlineşti gîndu. 35 (întră în bordei.) (începe a tuna încet şi a fulgera.) Iani (singur): Nu vrea diavoloica se me asculte... Puski ţel de Niţo a ameţit-o... Cum se faco?... Zestrea ei mi scapa pintre dezite... Niţo, duşman 40 a me, pote se se faca de primezdie pentru mine... 494 More, ţe atita vorba? Mariuca este singura la bordei; ghiuzi de Vintura-Ţara s-a duso; Martin s-a duso; nu mi ramune dechit se o ripesco... Haide... (Se apropie de uşă şi deodată se opreşte.) 5 Ma singuro... e cam greu... Mai bine se chiemo si pe Gheorghi vezeteo. (Iese alergînd pe cărarea din dreapta.) SCENA X MOISE (se coboară spăriet pe cărarea din fund) io Moise (strigă): Cucoane kir Iani... kir Iani!... Ai vei!... unde-o apucat?... M-am intirziet la toc-mală cu Martin pentru un car de lemne, ş-am remas singhir in codru. (Fulgeră şi tună.) Ai vei!... parc-o trisnit in mine !... Acuş o să-nceapă 15 a ploua... ba chiar şi plouă... Cum o s-agiung acasă?... Satu nu-i diparte, dar ploaia poate să-mi strice halatu, să-mi facă pagubă mare... In pădure să stau mi-i frichi... poate să fie tal-haroi. 20 (în timpul acesta Gavril iese din dreapta şi se apropie pe dina- pd de Mcise.) SCENA XI MOISE, GAVRIL (ascuns la faţă) Gavril (în parte): Parcă zăresc pe Moisi? 25 Moise (în parte): Mai bine să fug digrabă acasă... (Se întoarce ca să plece şi se întîlneşte cu Gavril.) Gavril (schimbîndu-şi vocea) Giupîne... Moise (spăriet): Vuăs?... (Tremură.) Gavril: Fie-ţi milă şi pomană de mă miluieşte cu ce 30 te-a lăsa inima. Moise: Pomană?... (în parte.) Nu-i talharoi. (Tare.) Fugi incolo, calicule. (Voieşte să plece.) 495 Gavril (aţiindu-i calea): Giupîne... nu te-ndura de-un biet sărac care moare de foame. Moise (dîrz): Mori şi crăpi... nu-mi pasă mie... Gavril (luîndu-l de mînă): Giupîne... gîndeşte că 5 cine miluieşte pe săraci îi iartă Dumnezău păca- tele... şi poate că ai şi d-ta vrun păcat mare de iertat! Moise (îngrijit): Un păcat? Ce ştii tu? Gavril (strîngîndu-l de mînă): Ştiu! (încet, la ureche.) 10 Ian cată înapoi că te-alungă Ion teslariu. _____Moise (privind înapoi cu spaimă): Ion?... bade Ion? Gavril (întorcîndu-l cu faţa la el): Cată şi-ncoaci de vezi cine sînt şi eu? (Fulger mare.) 15 Moise : Gavril! (în parte.) Ei vei!... Gavril! Gavril: Ha! mă cunoşti acu, ludo?... Gavril, iar Gavril care s-o întors pentru păcatele tale ş-a grecului. Moise (tremurînd): Bade Gavrile... 20 Gavril: Aţi crezut voi că-ţi scăpa de mine? M-aţi purtat cu minciuni de era să per de foame pe la Galaţi!... m-aţi depărtat din sat ca să n-aveţi nici un martur de uciderea lui Ion teslariu? Moise: Ba nu, bade Gavrile... zeu nu... 25 Gavril: Dar am venit să strîg în gura mare că noi trii sîntem ucigaşii lui; voi cu sfatu, eu cu fapta! ticălosule!... mi-aţi dat rachiu, spirt, pentru ca să-mi perd minţile şi să cad în păcat de moarte !... ş-aţi crezut că dup-o asemine nelegiuire, eu, un 30 beţiv, nu mi-oi mai aduce-aminte de nimică... dar ştii tu, ludo, că de-atunci eu n-am un ceas de odihnă ?... că mă munceşte cugetu zi şi noapte ?... că mă urmăreşte pretutindene umbra mortului ? 35 Moise (tremurînd): Vei, vei, vei!... fereaschi Dumnezeu ! Gavril (în delir): Iacăt-o... colo... pe deal... pe după copaci... vine... vine!... 496 Moise (spăriet, priveşte în urma lui. Un fulger luminează pădurea. Moise cade obosit în genunchi)'. Ai! vei, vei, vei... mein Gott!... Gavril (în delir): Ioane... Ioane, n-o fost cu voia 5 mea... (Arătînd pe Moise.) Iaca unu din adevă- raţii vinovaţi... nelegiuitu ista!... El m-o împins în calea păcatului... el! (Apasă mîna pe umărul evreului.) Moise: Ai vei!... ghevalt!... am murit! 10 (Se aude între culisele din dreapta vccea lui Iani, strigînd: „Gheorghi, Gheorghi l" ) Moise (tresărind la vocea lui Iani): Ha... Gheorghi?... (Se scoală şi strigă:) Bade Gheorghi... bade Gheorghi! 15 Gavril: Chemi agiutori, ludo? Las’că te-oi găsi eu mîni în sat... (Se depărtează pe cărarea din deal şi se opreşte în capăt.) Moise: Bade Gheorghi, bade Gheorghi! scena xii 20 GAVRIL (in deal), MOISE, IANI, GHEORGHE Iani (întrînd din dreapta): Ţine striga aiţe? Moise (alergînd la Iani): Bade Gheorghi, nu mă lăsa. Iani: Dimiata strizi, zupine Moisi? Moise (buimăcit): Bade Iani... Gavril,--o vinit Ga- 25 vrii!... Iani: Ţe Gavrilo?... ai nebonito?... Evreo, tot fri-coso. Moise (privind cu spaimă împregiur): Gavril!.. Gavril, zic zeu. 30 (Se deschide uşa bordeiului şi Măriuca iese.) Iani: Taţi! (Un fulger.) Mariuca! scena XIII Cei denainte, MĂRIUCA (lingă uşă) Măriuca (în parte): Parc-am auzit păsuri afară; nu 35 cumva-i Niţu? (Ascultă.) (Iani şi Ghecrghe se apropie încet de bordei, fără a fi văzuţi de Măriuca. Mcise ii urmează cu spaimă. ) 497 Iani (în parte): Cruţe azuta... Măriuca: Niţule, Niţule... tu eşti? Iani (astupîndu-i gura cu basmaua): Gheorghi, umfla digraba la dinsa. (Gheorghe ridică pe Măriuca în 5 braţe şi se îndreaptă rapide în culisele din dreapta.) Moise (cu mirare): Wasist? (Rămîne încremenit.) Iani (urmînd pe Gheorghe): Am prinso prepeliţa... (Iese.) Măriuca (desfăcînd basmaua de la gură): Agiutori, io agiutori!... Mamă Catrină!... Niţule!... SCENA XIV CATRINA, MOISE, GAVRIL Catrina (ieşind din bordei): Vai de mine!... ce-o păţit Măriuca de strigă? Măriuco, Măriuco... 15 Măriuca (în culise): Mamă Catrino ! Catrina: Măriuco, unde eşti? Gavril (coborîndu-se): O răpit-o grecu, kir Iani... Catrina: Cînd? Gavril: Acu; am zărit tot din deal. 20 Catrina: Vai de mine!... (Aleargă desperată în culisele din dreapta.) Măriuco... Măriuco... Gavril: Măriuca m-o hrănit azi, cînd era să mor de foame... De-oi şti chiar că mi-oi perde viaţa, mă duc s-o scap pe copilă din ghiarăle grecului. 25 (Zărind pe Moise, se răpede şi-l apucă de gulerul halatului.) Ha! iaca Iuda. El trebuie să ştie tot! (Tare.) Spune, tîrtane, unde-o duceţi pe Măriuca? Moise (tremurînd): Nu ştiu, n-am văzut. Gavril (zgîlţiindu-l): Ba ştii, litfă spurcată. Vin’ cu 30 mine. Moise (zbătîndu-se): Ai vei! ghevalt! bade Gavrile, ce vrei să faci? Gavril (trăgînd pe Moise): Taci, pîngăritule, că te ucid! 35 Moise (perzîndu-şi papucii): Ei vei! mamă-nieu! (Tunete şi fulgere.) (Cortina cade.) 498 TABLOUL I Teatrul reprezintă o odaie mobilată ordinar; o uşă în dreapta, o uşă în stînga; o uşă şi o fereastră în fund; între ele, un dulap; o masă de lemne în stînga, pe planul I, şi scaune. Furtună afară. Se aude un vuiet de trăsură. SCENA I IANI, MĂRIUCA (leşinată), GHEORGHE Iani: Gheorghi, pune digraba pe Mariuca cole pe divano... (Ghecrghe, care a adus pe Măriuca în braţe, o aşează pe canape. ) Iani: Bine, pola kala... Acum alerga la protopopo se scoţi un peţi pe numele meu si a Marulei... Ma digraba, inţelesu-WM ?... Na si parale... (îi dă bani.) Haide... (Gheorghe iese.) Iani (privind cu satisfacere la Măriuca): Si muni zupinesa Mariuca are se fie kera Avdela. (Se aude afară vocea Ruxandei, zicînd cu mînie: „Ce face ? un peci pe numele Măriucăi ?“ ) Iani (îngrijit): Audo glasu Ruxandei... (Ruxanda, de afară, de după uşa din fund, strigă: „Un peci ! I-ci da eu peci grecului !") Iani (spăriet): Vine aici, strigoica! (Aleargă la uşa din fund şi se luptă în toată scena cu Ruxanda, care, dincolo de uşă, cearcă să o deschidă ca să între în odaie.) (Ruxanda, de-afară, cercînd la uşă, strigă: „Cine-o închis uşa ?" ) Iani: Eu... (Ruxanda strigă de-afară: „Aşa ? te-ai închis cu parşiva cea de ţărancă... ? Las’ c-oi sătura-o eu /" împinge uşa. ) Iani (respingînd uşa): Minţiuni... che nu este parşiva. .. Tu esti parşiva si obraznica. (Ruxanda strigă de-afară: „Eu... eu?... Vai! mînca-te-ar cioarăle, capră rîioasă... te-oi învăţa eu să mă batgiocoreşti !.., împinge tare în uşă. ) Iani: Nu lasa, Gheorghi! 5 (Ruxanda, furioasă, strigă de-afară: „Hoţule!... icnice- riule !...“ ) Iani: Asculta, muiere nebuna, ţi poronţesco se iesi acu indata din casa me, se lipseşti, che puno argaţi se te deie pe porta de spate. 10 (Ruxanda strigă de-afară: „Aşa? M-alungi, după ce te-am slujit fără leafă zăce ani ? Bine, mă duc; dar să deie Dumnezău să te văd în temniţă !" Se depărtează.) Iani: Merzi la draco... Uf! am scapato. Măriuca (deşteptîndu-se, cu voce slabă): Mamă Ca- 15 trină... Iani (întorcîndu-se răpide de la uşă): S-a trezito?... (Se apropie de Măriuca.) Măriuca (sculîndu-se pe divan): Mamă Catrino... Unde sînt ?... 20 Iani (cu blîndeţe): Esti la casa me, psihi mu, Marula. Măriuca (ţintind ochii asupra lui Iani): Kir Iani! Iani: Neski, Maruliţa, kir Iani, supuso sluga a mataluţi. (îi ia mîna.) Măriuca (oţerindu-se): Kir Iani! (Se scoală şi se 25 depărtează de el cu înfiorare.) Iani: Ţe fuzi ca o capriora salbatica, che nu vreu se te maninco. Măriuca (voind să-şi aducă aminte): Cum mă aflu aici?... Ce mi s-o întîmplat?... 30 Iani (apropiindu-se): Ţi s-a intimplato un lucru care se intimpla ades la fetele ţele frumuşele... Te am furato ca pe un zuvaero... Măriuca: Dar!... acu mi-aduc aminte toate. (Cu desperare.) Vai de mine!... pe-a cui mîni am 35 căzut! Iani: Pe muna unui omo ţinstito, Marula; un amorezi care vroieste se faca nunta cu dimiata. Măriuca: Nuntă?... Kir Iani, dă-mi drumu să mă duc. 500 Iani: Drumo?... Ha, ha, ha... De-acu nu mai scapi din cuşca; che am hotarito se te faco nikokera. Măriuca: Eu? M-oi da mai digraba cu capu-n fîntînă. (Aleargă spre fund.) 5 Iani (oprind pe Măriuca de mînă): Asculta, Mariuca, nu fate nebunii dezeaba, che eu chind hotaresco > * un lucru, niţi sultano nu-1 pote schimba. Ai se fii nevasta me; lipon, nu mai ziţe ba. Măriuca (plîngînd): Cucoane Iani, fă-ţi milă de 10 mine... Nu mă nenoroci, te rog în genunchi. (Cade în genunchi.) Iani: Ha, ha... faţi acu metanii si dimiata?... ma nu se prinde. Măriuca: Cucoane Iani... mi-i drag Niţu; i-am giurat 15 ca să-l ieu de bărbat... nu mă pot cununa cu d-ta. Iani (în parte)-. O!... minunata idee! (Tare.) Niţo?... Niţo este inchiso la groso. Măriuca (sculîndu-se): Niţu închis? Iani : Neski... Eu m-am zaluito la subprefecto che mi 20 a furato ţeva, si l-a puso la duba. Măriuca: Niţu închis! Niţu o furat?... Pentru ce-ai făcut aşa păcat? (Plînge.) Iani: Pentru che te iubesco!... si daca vrei se fii blinda... daca vrei se me induro de Niţo, se-1 25 scoto de la inchisore... spune la mine che me iubeşti si che doreşti se chintam împreuna: Isaia hor eve! Măriuca (înparte): Niţu?... nu se poate!... mă-nşală grecu pentru ca să mă sparie. 30 Iani: Oriste? Cum? Măriuca (în parte)-. De-aş agiunge pănă mîni ca să aflu adevăru... Iani: Priimesti? Măriuca: Făgăduieşti că-i scăpa pe Niţu? 35 Iani: Fagaduiesco tot; ma dimiata fagaduiesti? Măriuca: Om videa mîni. (Se îndreaptă spre stînga.) Iani (cu bucurie): Aksiologo! minunato! 501 Măriuca (în -parte): Ţi-oi giuca-o eu, grecule... lasă... Iani: Aferim, Iani!... s-a imblinzito capriora! (închide uşa cu cheia.) Ţe-i in muna nu-i minţuna. scena ii 5 IANI, MOISE (întră prin fund spăriet) Moise: Cucoane kir Iani, ghevalt! sintem prăpădiţi! Iani: Karnaksi! Moise (tremurînd): Ai! vei, vei, vei! am murit! Iani: Ma ţe ai? ţe ai paţito, Moisaki? 10 Moise (privind spre uşă): Gavril! o vinit Gavril! Iani: Gavrilo? Moise : M-o prins Gavril! m-o bătut Gavril! mamă-nieu! Iani : Ţe spui, omole ?... ţe bodogăneşti ? 15 Moise: Nu bodo... do... dogănesc... Gavril s-o in-tors di la Galaţi. Iani: Chind? unde-i? Moise: Vine, vine-aici! închide uşa. Iani: Vie sanatoso, che nu mi pasa. 20 Moise: Nu-ţi pasă? Ei! vei! tare eşti voinicos! Iani (cu mîndrie): Sinto stranepoto lui Pentedeka. Moise: Pentedeki? Iani: Neski!... Lipon, nu mai tremura, Moisaki, che esti cu mine. Vie saptezeţi de Gavrili; nu am niţi 25 o griza, che sinto feriţito. Zestrea Mariucăi a intrato la buzunar a me. Mi vine se chinto, se zoco si se faco un guleai. Moise : Guliai ? Iani: Asa. (Aduce din dulap pîne, o farfurie cu măsline, 30 o sticlă cu vin şi două pahare.) Am ţeva minunato si delicato de muncato... Asteapta. Moise: Ce se fie? Un budinchi cu.usturoi? Iani: Ba nu. (Arătînd măslinele.) Priveşte. Moise: Măsline? 35 Iani: Bucate imparatesco de la ţara me. Moise: Usturoi nu-i? 502 Iani: Nu; ma este ţeapa... (Aduce o ceapă.) Na, Moisaki, maninca, se faţem zaifeti. (Se pun la masă şi mănîncă.) Moise: Bună ceapă... Chit ai cumperat oca, chicoane 5 kir Iani ? Iani: N-am cumparato, che eu nu cumparo nimic aiţe in sato. Mi a aduso peskesi badea Gavrilo. Moise (tresărind): Gavril sîrbu? Iani: Ohi... Gavrilo bulgaris, ţel cu gradina de zarza-10 vaturi... Ma ţe ai, Moisaki, de esti galbino ca un lemoni ? Moise: Ghindesc la bade Gavril sîrbu că l-am intilnit in pădure. Iani: More, nu suguiesti? 15 Moise: Nu, zic şi zeu! Bade Gavril îi tare mînios pe noi şi mi-o zis că vine se spuie la toţi che noi am ucis pe Ion teslariu. Iani (bînd şi turnînd lui Moise): Asa a spuso? Moise (bînd): Eu me tem se nu ne facă o poznă, fiind-20 che nu i-am trimes parale la Galaţi. Iani : Beţivo este in stare se ne deie de gol... Moise: Mein Gott!... apoi sintem prăpădiţi, kir Iani! Iani (pe gînduri): Primezdie! Moise (spăriet): Haa? 25 Iani (pe gînduri): Un mozico se me ţie de naso!... Se atirna soarta me de dinso... nu se pote !... Moise: Ce vorbeşte singhir? Iani: Zupine Moisaki, stii una? Moise: Una? 30 Iani: Bea mai intii un paharo de vino... Moise (bînd): Pentru ce? Iani: More, fraţico, chind vine un chine turbato se te maninţe, ţe faţi? Moise: Eu?... fug. 35 Iani: Fuzi, ma te aziunze chinele, te musca si mori. Moise (tresărind cam ameţit): Mori? Iani : Lipon ţel mai sigur este se uţizi chinele daca vrei se scapi viaţa!... Vrei se scapi viaţa, Moisaki? Moise: Vreu, vreu, vreu! 40 Iani: Prea bine, ne am inţeleso... Gavrilo este chine turbato pentru noi, si trebuie se-1... 503 SCENA III MOISE, IANI, GAVRIL (se arată la uşa din fund) Gavril: Iată-mă şi eu! Moise (tresărind cu groază): Ai! vei!... Gavril! 5 Iani: Gavrilo!... (In parte.) Draco l-a aduso. Gavril: Ei!... bine v-am găsit, tovarăşilor. Iani (zîmbind şi gudurîndu-se): Bine ai venito, Gavrilasi... prietino, fraţica... Esti sanatoso?... Mi pare bine che ti vedo sanatoso. io Gavril: îţi pare bine, hîtrule? De-aceea m-ai lăsat muritori de foame la Galaţi? Iani: Ţi-i fome, Gavrilaki? Vina de maninca cu noi... Ian priveşte bucate bune si vino... ma ţe vino... faţe cu ochii... poftimo, poftimo. 15 Gavril (în parte): Să gudură haita... Iani: Sermano Gavriluţa!... Ai patimito la Galaţi?... N-ai primito bani care ţi am trimiso ?... ţe reu mi pare!... Vino la masa. Faţe loc, zupine Moisi, intre dimiata si mine. 20 Gavril (în parte, apropiindu-se de masă): Unde să fie Măriuca? Oi afla eu. Iani: Aiţe, aiţe, Gavrilaki, lingă prietini, ca se fim la un loco trustrei. Gavril (la masă): Aşa, ca cei trii crai de la Răsărit. 25 Iani (rîzînd): Neski... neski... de la Rasarito... ha, ha, ha!... Veselo birbanti... Nu-i asa, Moisaki? Moise (cu spaimă) : Ia... ia... trii crai... Gavril: Trii ucigaşi... Nu-i aşa, Moisachi? Iani (serios şi spăriet): Taţi, bre ! (Privind cu îngrijire 30 la uşa din stînga.) Gavril: Da cine ne-aude? (în parte.) Aice-i Măriuca. Iani: Poate s-audă zupinesa Ruxanda. Gavril: Aşa? iaca tac; dar ce-mi daţi? Iani: Măslini ke vino... Poftimo. (Ia talerul cu mas-35 line şi-l întinde lui Gavril.) Zupine Moisaki, torna lui Gavriluca. (Moise toarnă vin în paharul lui Gavril; mîna lui tremură.) Gavril: Da ce tremuri, giupîne Moisi?... Gîndeşti poate la bietu Ion teslariu? (Bea.) 504 Moise (turnîniu-i iar): Mai poftim, bade Gavrile. Gavril: Sărmanul... o murit!... l-am ucis noi!... Sâ-i fie sufletu-n pace! Iani: Ma taţi, diavole. 5 Gavril: Poate că ne-aude Măriuca? Iani: Da... ba, nu Mariuca... Ruxanda. (Priveşte în stînga.) Gavril (în parte): în odaia ceea îi închisă copila. (Tare.) Voi îl visaţi cîteodată pe Ion teslariu? 10 Iani: Kakohrononaki, beţivo!... Ţe vrei se-ţi dam ca se astupi gura la tine? Gavril (Uni şi începînd a să ameţi): Să-mi daţi tot ce-aveţi la sufletu vostru, bani, galbini... Moise : Galbini ? N-am, zic zeu! 15 Gavril: N-ai, giupîne? (Tare.) Bietu Ion! or fi şăse luni acum de cînd l-am... Iani (astupîndu-i gura): Taţi, bre afurisito... Na bani... (Scoate din buzunar un pumn de bani şi-i toarnă pe masă.) Na, lupule, maninca. 20 Gavril (lui Moise): Şi d-ta nu dai ceva de sufletu lui Ion? Moise (dînd trei gologani): Poftim, mă rog. Gavril: Trii gologani?... nu-i destul... Mai scoate, giupîne, din cel chimir mai scoate. 25 Moise: Nu mai am, zic zeu. Iani (face semne lui Moise): Ma nu te scumpi, Moi-sachi; dai, dai lui Gavrilaki, che el este fraţica a nostru. Moise (scoate o pungă lungă, în a cărei fund sună 30 cîţiva bani, şi o dă lui Gavril, oftînd): Iaca tot... m-am calicit. Gavril: Las' că te-i mai îmbogăţi tu din sudoarea ţăranilor... Vra să zică, să nu mai pomenim de Ion? 35 Iani ) ,, , „ „ . . Ohi, ohi... } (deodata, cu ru aciune): Moise J tTu, nu, mă rog... Gavril: Apoi dar să vorbim de Măriuca; unde-ai ascuns-o, grecule? Iani: Mariuca?... Nu priţepo... 503 Gavril: Ei! nu te priface, că nu mă-nşăli tu pe mine... Ai furat pe Măriuca de la casa lui Martin... te-am văzut eu... Spune ce-ai făcut cu ea? Iani : Suguiesti, bade Gavrile ?... Eu am venito acasa cu zupino Moisi, si el pote mărturisi adeveru... Am aduso eu pe Mariuca? Moise: Nu ştiu, n-am văzut. Gavril: N-ai văzut?... Te giuri pe oasele lui Ion teslariu? (Mai tare.) A lui bietu Ion, care-o murit din pricina... Moise (astupîndu-i gura): Ba am văzut... îi aici. Gavril (voind să se scoale): Unde-i? în care odaie? Moise (arătînd uşa din stînga): în odaia ceea. Iani (în parte): Skasmos! Gavril (sculîndu-se): Mă duc să-i dau drumu... Iani: Ma ţe vrei se faţi cu dinsa? Gavril: Vreu s-o scot din ghiarăle tale şi s-o duc înapoi la bordeiu lui Martin. Iani: Ma pre bine, bade Gavrilo, daca pofteşti, am duţe-o impreuna muni dimineţa la Mart mo. Acu este nopte, intunerico, vinto, furtuna... Lasa se odihnesca copila, si cum s-a faţe ziua, faga-duiesco che o duţem unde a vroi dimiaii. Gavril: Nu te cred. Iani: Daca nu crezi, sezi aiţe si dimiata pana dimineţa. Gavril: Bine; fie ş-aşa... Iaca şăd. (Se pune pe scaun.) Iani: Ţe? m-ai socotito che sinto strigoi? che sugo sinze de fete?... Ha, ha, ha... katergari! Gavril: Apoi dă, kir Iani, te ştiu ce poamă eşti. Iani (rîzînd): Sinto poma buna ke am vino bun... Ian se-1 mai gustamo. (Toarnă lui Gavril şi lui Moise.) ^ Gavril: Să-l gustăm... (Bea.) Bun, zău!... îţi înveseleşte inima şi te face să uiţi păcatele... Nu-i aşa, giupîne? Moise (bînd): Cum vrei d-ta... Iani : Eu me simto mai tinero chind il vedo streluţind in paharo, si chind il inghit mi vine tot se chinto si se zoco... da dimiata, bade Gavrilasi? Gavril (bat): Şi eu, grecuşorule... Îmi zburdă inima. Moise (mai vesel): Inchi şi eu zburd. / gavril (cîntă ) Frunză verde de călin, îmi înec aleanu-n vin. 10 IANI (cîntă ) Ax! KSpd MapyioXa ’EiX0e o dvSpâţ aoD. MOISE 15 (cîntă) Balabusti mititichi \ Draga nieu... Gavril (scoţînd fesul lui Moise şi aruncîndu-l jos): Taci, Iudă, că-mi spurci cînticu. 20 Moise: Ai vei! Gavril (se scoală clătinîndu-se): începe-a mă furnica prin picioare... Mi-i poftă să trag un gioc... Vin încoaci, balabustă, sa giucăm brîu... (Apucă pe Moise de brîu.) Ian aşa... Prindeţi-mă voi, 25 tu de mijloc, şi să daţi vîrtos. (Se prind de brîu, punînd pe Mcise în mijloc.) • Iani: Dai, dai, more... (în parte.) S-a imbatato mozico. GAVRIL 30 Merge lupu după oi Şi le cîntă din cimpoi Păn’ le-apucă de le-mbucă... Să n-ai grijă, Măriucă. (Gavril, bat, joacă, trăgînd danţul după el, şi cîntă versul cel 35 de pe urmă cînd trece pe la uşa unde-i închisă Măriuca. Pe urmă trage danţul spre uşa din dreapta; cînd ajunge lîngă prag, zice: „Am. ameţit /" şi cade în odaia din dreapta.) 507 SCENA IV IANI, MOISE Iani: A cazuto ameţito, beţivo? Moise (privind în odaie): 0 căzut gios pe scînduri şi 5 nici nu se mişcă. Iani: Acum este vremea... (Se duce de ia un iarta-gan ce se găseşte pe dulap.) Ghidi, hoţo!... (Se îndreaptă spre odaie.) Moise (spăriet): Ce vrei să faci? 10 Iani (apucînd pe Moise de mînă): Vino să vezi. Moise: Da ce vrei? Iani: Se uţigo chinele ţel turbato. (întră în odaie.) Moise: Mein Gott! (întră fără voie în odaie, tras de Iani.) 15 (Se aude o levitură de iartagan şi vccea lui Gavril strigînd cu durere : „Valeu !“ Deodată fulgeră şi trăsneşte cumplit afară, Iani, gatbăn la faţă, şi Mcise, nebun de spaimă, ies din cdaie. O lumină mare se arată in depărtare.) Moise: O murit? 20 Iani : Murit! Moise: Nu ne-a văzut cineva? Iani: Nu. Moise : Da ce facem cu dînsu ? Iani: Oi spune lui Gheorghi se-1 ridiţe ca se-1 ingrope. 25 SCENA V IANI, MOISE, VÎNTURĂ-ŢARĂ (întră iute prin fund) Vîntură-Ţară: Bucură-te, grecule, că-ţi aduc o veste bună. Iani (spăriet): Ţe? 30 Vîntură-Ţară: îţi arde aria... O căzut fulgeru pe ea. Iani (scăpînd iartaganul): Aria?... m-am caliţito! (Aleargă iute afară.) Moise: Foc?... Vai! crişma nieu! (Iese alergînd.) 508 r Vîntură-Ţară: îmi pare bine că i-am adus eu vestea asta... Aleargă tu, grecule, că nu se stînge focu aprins de fulger. (Se aude un gemet în cdaia din dreapta.) 5 Vîntură-Ţară: Cine geme-aici? (Se apropie de uşa din dreapta şi priveşte în odaie. Un fulger.) Vai de mine! Un om ucis! Gavril! SCENA VI VÎNTURĂ-ŢARĂ, RUXANDA (întrînd prin fund) 10 Ruxanda: Un om ucis! Unde? Vîntură-Ţară: Ici, în odaia grecului. Ruxanda: El a fi ucigaşu. (Merge spre dreapta şi se împedecă de iartagan.) Iaca iartaganu lui; îl cunosc! (întră în odaie.) 15 Vîntură-ŢarA (luîndu-l): Plin de sînge! Iaca mar- turu şi dovada!... Bine c-o ştiu... Hei! lipi- toare spurcată, mi-ai căzut în mînă, de-acu eu ţi-s popa! scena vii 2 VÎNTURĂ-ŢARĂ, RUXANDA, GAVRIL Gavril (sprijinit de Ruxanda)-. Valeu!... se-ntoarce casa cu mine. Ruxanda: Sprijină-te de mine, şi hai păn’ nu se-ntoarce grecu. 25 Gavril (mergînd spre uşa din fund): Hai!... Vîntură-Ţară: Unde te-o lovit, Gavrile? Gavril: La cap, trăsnească-1 ceriu!... Of! am să mor!... Nu mă lăsaţi nerăzbunat! Ruxanda: Nu, nu; dar hai mai degrabă. 30 (C o r t i n a c a d e.) 509 TABLOUL II Teatrul reprezintă decorul actului I, cu deosebire că închisoarea este gata şi schelele lipsesc. SCEN A 1 5 Moise (şede în capătul mesei de sub şopron, murtnu-ieşte din gură, scărpinîndu-se în cap şi făcînd socotele): A ! Ghiraischwarz!... Nu mai pot să-mi fac socotelile. (Murmuieşte în evreieşte:) Zwanzig parăs... De-asară parcă sint tot bat şi nebun... 10 (Murmuieşte:) Zwanzig parăs... Ai vei! in mare bele am intrat!... Nu ştiu dacă l-o ingropat pe Gavril... şi mă tem să nu se afle. (Murmuieşte:) Zwanzig parăs... scena II 15 MOISE, ŢĂRANI, JANDARMUL Jandarmul (întrînd, urmărit de ţărani): Giupîne orîndari, disfundă-ţi poloboacele, c-o poroncit d-nu subprefect să ne dai de băut cît om vrea. Moise: Ha... şi cine plăteşte? 20 Jandarmul: Domnu subprefect, că azi îi nun mare şi cunună pe domnu posesor, pe kir Iani. Ţăranii: Să trăiască subprefectu! Moise: Se-nsoară kir Iani cu Măriuca? (în parte.) Nu ştiu, zeu, cum îi dă inima să se-nsoare toc- 25 mai azi. Jandarmul: Hai iute, giupîne, c-o să ai aliş-veriş bun. Moise: Iaca merg. (întră în cîrcimă.) 510 Un Ţăran: Văzut-aţi, măi, aşa poznă şi minune?... se-nsoară cuconu kir Iani, deşi i-o ars toată pînea din arie astă-noapte... Tare-i de fire! Ţăranii: Tare ca chim. 5 Ţăranul: Poate de-aceea-şi zice kir... kir Iani. Ţăranii: De-aceea, ha, ha, ha! Ţăranul: Cică vorba ceea: Dumnezău ferească grădina de ştir şi pămîntu de chir! Jandarmul: Taci, măi române, să nu păţi ruşinea, io Ţăranul: Ce ruşine? Jandarmul: Să te vîre boieriu în închisoarea asta. Ţăranul: Cică nu-i pentru cine să găteşte, dar pentru cine să nimereşte... O gătit-o el, grecu, după moartea lui Ion teslariu, dar, slavă Dom-13 nului!... De patru luni, de cînd îi gata, încă nu i-o făcut săfte nici un român. Jandarmul: Da ce? Grecu o mîntuit-o? Ţăranul: El... Cică i-ar fi plătit gros stăpînixea. Jandarmul: Măi, Moisi!... tîrtane! adă azi cea 20 băutură. (Mcise intră cu ulcelele cu vin în mînă.) Moise: Iaca aduc, nu răcniţi aşa, dacă sinteţi oamini di treabă. Ţăranul: Giupîne Moisi, ian cată la mine. 25 Moise: Ce vrei tu? Ţăranul: Mare galbăn şi slab eşti la faţă!... ce-ai păţit? eşti bolnav? Moise: Eu, galbăn?... Nu ştii ce spui. Ţăranul: Ba, zău, giupîne, eşti spălăcit şi sarbăd, 30 parc-ai ieşit acu din mormînt. Ţăranii: Că bine zici Vasili. Moise (mînios): Mergeţi la dracu şi-mi daţi bună pace. (Intră în cîrcimă.) Ţăranul: Ian să videţi că n-o duce mult jidanu; 35 samănă a fi în anu morţii. (Ţăranii beu.) Jandarmul: în sănătatea subprefectului, oamini buni! Ţăranul : Ş-a miresei! 511 Jandarmul: Dar a mirelui, nu? Ţăranul: Doar sîntem prea buni gospodari ca să dorim înflorirea chirului... Ştiţi hora ceea? Niţu: Oamini buni, aţi auzit aşa nelegiuire? Ţăranii: Ce-i, Niţule? io Niţu: Kir Iani, posesoru, o furat astă-noapte pe Măriuca. Ţăranii: De unde? Catrina: De lîngă mine, oamini buni. El o vinit hoţeşte, noaptea, la bordeiu lui Martin pădurariu 15 ş-o răpit-o, cum răpeşte lupu oaia. Ţăranul: A fi făcut-o de dragoste, lele Catrino. Niţu: De dragostea banilor ei. Ticălosul... mi-o amă-rît sufletu! Ţăranul; Da bine, Măriuca nu se mărita de bună 20 voia ei ? Niţu: Nu, că ea se iubea cu mine. Ţăranul: Măi, măi, măi!... mare antihîrţ! Niţu: Şi bine?... voi, oamini buni, îţi suferi asemene poimîne şi-a pune ochiu pe nevasta d-tale, bade Neculai... şi voi nu-ţi zice nimică? îţi închide ochii şi 1-îţi lăsa să vă necinstească casele? Ţăranii (sculîndu-se): Ba, odată cu capu. 30 Niţu: Apoi se cuvine să lăsăm astăzi pe biata Măriuca 35 Ţăranii (aprinzîndu-se): Să nu se ducă, să nu se 5 Iarba rea din holde peară, Peară tot chirul din ţară! ... SCENA III Cei denainte, NIŢU, CATRINA 25 batgiocură în satu vostru ?... Ieri o răpit pe Măriuca, mîni i-a plăcea fata d-tale, bade Vasili, în ghiarăle lui?... Şi ea-i dintre noi, că-i fată de răzăş, şi vroieşte să trăiască cu nevestele şi cu copiii voştri aici în sat, iar nu să umble pribeagă în lume după Iani. ducă! 512 Niţu: Asară aţi închinat toţi în sănătatea Măriucăi, i-aţi dorit ani mulţi cu fericire. Cum o s-o lăsaţi ca să peară de scîrbă în casa unui om pe care-1 urăşte ca moartea? N-ar fi păcat, oamini buni? Ţâranii (aprinşi de tot): Ba păcat, mare păcat!... Să n-o lăsăm... să sărim cu toţii... SCENA IV Cei denainte, VÎNTURĂ-ŢARĂ (întră posomorit, ascv.nzînd ceva sub suman) Vîntură-Ţară: Staţi locului, copii, nu faceţi bunt, că iepurile nu se prinde cu clopot. Niţu: Nînaşule, nînaşule, nu opri românii... Vîntură-Ţară: Ei sînt nişte copii ca şi tine, hinule... Cum o să oprească nunta, cînd subprefectu însuşi îi nun mare? Niţu: Sărmanu de mine, mamă, îs perdut! (Plînge pe umărul Catrinei.) Catrina (plîngînd): Apoi dă, fătu meu, aşa vrea soarta, se vede !... trebuie să plecăm capu şi să răbdăm. Vîntură-Ţară: Nu te teme, cumătră, că bun îi Dumnezău ! doar n-a lăsa fapta nelegiuitului fără plată!... Un calic vine din lume în ţara românilor, mort de foame, lipsit de toate, şi, sub cuvînt că-i nepot de egumen grec, se face stăpîn pe pămînt românesc; bate, pradă, suge ca o lipitoare sîngele locuitorilor; se îngraşă din sudoarea lor, ş-apoi, cînd şi-o umflat guşa de bani, merge de se face om în ţara lui, rîzînd de noi cu tot soiul de batgiocuri, şi trimete alţi calici în locu lui. Unul schingiuieşte oaminii, alţii necinsteşte femeile, mai dihai decît ienicerii, şi toţi strîgă că ţara noastră îi moşie monăstirească, avere grecească; iar noi, vite de giug, buni numai de îmbogăţit litfele străine!... Hei! copii! veni-va ziua dreptăţii, de şi-a lua românu dreptu lui, ş-atunci ţara a fi curăţită de buruienile cele răle ş-otrăvitoare !... Ţăranii : Amin! să te-audă Dumnezău! (Se aude între culise, în dreapta, chiote de nuntaşi.) JAN darmul: Iaca, nunta vine. Faceţi loc, măi! Yîntură-Ţară: Cumătră, şi tu, Niţule, viniţi încoaci cu mine. (Vîntură- Ţară, Catrina şi Niţu se duc în stînga, lîngă casa lui Icn. Ţăranii stau sub şoprcn.) 10 SCENA V Cei denainte, (nunta e precedată de lăutari carii cîntă: „Lado, lado". După lăutari vin dci jandarmi şi după aceştia) IANI, SUBPREFECTUL, MĂRIUCA şi MUSAFIRI (Măriuca, tristă şi obosită, vine între Iani şi subprefectul) 15 Iani: Mariuca, psihi-mu, zimbeste puţintică la mine, che azunzem acus la biserica... (Măriuca îşi pune basmaua la ochi.) Niţu: Vezi-o cum plînge, biata Măriuca! N-o pot lăsa să fie jărtfă grecului. (Voieşte să se răpeadă.) 20 Vîntură-Ţară (oprindu-l): Stăi locului, băiete... nu face nebunie. SCENA VI Cei denainte, MOISE (iese din cîrcimă urmărit de un copil ce poartă o tabla acoperită cu un tulpan cusut cu fir pe margine.) 25 Moise (mergînd înaintea lui Iani): Cucoane kir Iani... la mulţi ani cu fericire !... Să-ţi fie ziua de astăzi cu noroc şi cu chiştig!... nunta voioasă şi mireasa frumoasă, ca sa am parte şi eu de veselia d-voastră... Duduchi Măriuchi, te rog să pri-30 meşti poclonu ista (arată tablaua) de la bala- busta mea... De la noi puţin, de la Dumnezeu mult. 514 Iani: Mulţemesco, zupine Moisaki, mulţemesco, prietine. Haidemo lipon la biserica. (Voieşte să plece.) Vîntură-Ţară (viind în faţa lui- Iani): Kir Iani... 5 Iani (cu fudulie)-. Ţe vrei, moi? Vîntură-Ţară: Dă-mi voie să te urez şi eu de nuntă şi să-ţi fac un poclon... D-ta eşti un palicar din ţara grecească şi cred că nimic ă nu-ţi poate fi drag ca armele; te rog dar să primeşti din par-10 te-mi iartaganu ista. (Scoate iarlaganul lui Iani de sub suman şi-l prezintă.) Iani: Iartagan a me! Vîntură-Ţară: A d-tale?... îl cunoşti?... îi roş încă de sîngele lui Gavril sîrbu! 15 Iani (turburat)-. Ţe? Moise (spăriet): Was? Vîntură-Ţară: Gavril sîrbu, pe care l-ai ucis astă-noapte acasă la d-ta... Adă-ţi aminte, kir Iani... iaca sîngele lui. 20 Subprefectul: Ce zici, omule?... kir Iani au ucis pe Gavril ? Vîntură-Ţară: Astă-noapte l-am văzut eu cu ochii... mort! Iani (buimăcindu-se): Minţiuni, minţiuni... Gavrilo 25 lipseste din sat de sase luni... El e duso la Galaţi... S C E N A VII Cei denainte, GAVRIL, RUXANDA (se arată lîngă casa închisorii, ieşind din stînga) 30 Ruxanda (sprijinind pe Gavril): Minciuni, hoţule! Gavril: Minciuni, ucigaşule! Iani şi Moise (îngroziţi): Gavril!... N-o murit?... (Tremură.) Gavril: încă nu, pentru păcatele voastre. 35 (în această scenă persoanele sînt astfel grupate: Ţăranii, sub şopronul cîrcimei. În fund, în dreapta, e nunta. Catrina şi Niţu, lîngă casa lui Ion. Mijlocul scenei este deşert.) 515 Iani (în parte, obosit): Gheorghi vezeteo m-a vin-duto! Moise (lîngă Iani, asemenea): Am murit! Gavril (cu capul legat şi plin de sînge se razimă pe 5 un toiag şi se apropie încet de nuntă): Oamini buni! Videţi voi pe işti doi oamini? grecu şi jidanu?... aieste două lipitori?... Depărtaţi-vă de dînşii... că-s doi ucigaşi!... Fugi, Măriuco, de lîngă Iani, că-i sînt mînile pline de sînge!... 10 (Se opreşte ca să se mai răsufle.) (Nuntaşii şi subprefectul se depărtează de Iani şi de Mcise. Doi jandarmi ieu loc îndărătul Ier. Măriuca, înspăimintată, priveşte împregiurul ei şi, zărind pe Niţu, se aruncă în braţele lui.) 1-5 Niţu (întinzînd mînile spre Măriuca): Măriuco! Măriuca: Niţule!... Mamă Catrina!... Gavril: Ascultaţi, oamini buni, că nu mai am mult de trăit... şi pe pragu mormântului omu nu minte... astă-noapte grecu m-o îmbătat în casa 20 lui... ş-o cercat să mă ucidă! Subprefectul: Da pentru ce, bade Gavrile? Gavril: Pentru ce? Asta-i taina cea mare!... Pentru că... Dumnezău o vrut să fiu pedepsit!... (Şovaieste.) Pentru că, îndemnat de sfaturile lui 25 Iani ş-a lui Moisi... într-un ceas de turbare şi de beţie... Beţia, stîrpeasc-o Dumnezău!... beţia m-o dus în păcat! (Cade pe genunchi.) Oamini buni, iertaţi-mă !... cine-a face ca mine; ca mine să păţască... (Se răsuflă greu ca un 30 om în ora morţii.) Subprefectul şi Vîntură-Ţară (sprijinind pe Gavril care se luptă cu moartea): Da ce păcat ai făcut, Gavrile ? Gavril (deşteptîndu-se): Ce păcat?... Lele Catrino, 35 iartă-mă!... iartă-mă şi tu, Niţule, că rău v-am greşît!... Numai Dumnezău să-şi facă milă de sufletu meu!... (Se scoală în genunchi.) Iaca temniţa cea blăstămată!... Iaca unde-o murit Ion teslariu!... Eu, cu mîna mea... povăţuit 516 de grec şi de Moisi... am tăiet şchelea !... Ah !... mor !... (Cade jos mort.) (Catrina şi Niţu scot un ţipet dureros.) Toţi (cu groază): O! Dumnezăule! Subprefectul (cătră Iani şi Moise): Aşa este? Iani (tremurînd): O... o... o... hi... Moise (tremurînd, cade în genunchi): Nu ştiu, n-am văzut. Subprefectul (cătră jandarmi, arătînd temniţa): La închisoare!... (Jandarmii apucă pe Iani şi pe Moise de braţe şi-i duc la închisoare. Uşile temniţei se deschid.) Ruxanda (lîngă uşă, rîde cu spasmuri): Ha, ha, ha; ha! mi s-o împlinit blăstemu! Vîntură-ŢarX: Tot păcatu-şi cată vinovatul ZGÎRCITUL RISIPITOR PERSOANE ANTOHI ZGÎRCEA, de 50 de ani Şatrarul SANDU NAPOILĂ POLIDOR, copil de suflet a lui Antohi 5 CLEVETICI TRIBUNESCU TACHI ISCHIUZARLIU Maiorul IVAN STACANOVICI IBRAILOF MAŞA, fiia maiorului 10 Contesa IRINA DE PUPĂZAMBERG, bătrină cochetă ENACHE RUFINESCU ENĂCHIŢA RUFINEASCA, soţia lui DOCTORUL COSTICĂ DUDUCESCU 15 MARTIN, serv vechi a lui Antohi UN COMISAR de poliţie GHEORGHE, fecior a lui Polidor DAME, CAVALERI şi SERVI amici a lui Antohi ZGÎRCITUL RISIPITOR DRAMĂ ÎN 4 ACTE Scenele se petrec in Bucureşti, la anul 1860. ACTUL I Teatrul reprezintă un salon cu mobile vechi şi stricate; cîteva scaune desperechete sînt împrăştiete pe lîngă păreţi; o canape în dreapta, pe planul I, şi, lîngă dînsa, o mesuţă pe care se află două sfeşnice de alamă, o calamare proastă şi hîrtie; trei uşi, una în fund, a doua în dreapta şi a treia în stînga. La ridicarea cortinei începe a însera. în camera din dreapta se aud cîntice vesele şi ciocnete de pahare; în cea din stînga tuşeşte din cînd în cînd un bolnav. SCENA I Martin (aprinzînd luminările): Ce-i lumea asta!... Colea-n odaia din dreapta, cîntice şi beniheturi; dincoaci, în stînga, gemete şi dureri. Aci bietul cuconu Antohi trage de moarte, şi alăturea cu el cuconaşul Polidor, fiul său, trage pe gît vin de cel cu spumă... Hei, hei... De nu l-aş sluji pe stăpînul meu de treizeci de ani şi de nu mi-ar fi milă de el, sărmanul, aş fugi în lume ca să nu mai văd ce să petrece aci, în casa asta... Ian auzi... (Se aude în camera din dreapta vocea lui Pclidor chiuind: „în sănătatea sexului frumos!" Alte voci strigă: „Ura!“ Pe urmă se aude vocea slabă a lui Antohi chemînd pe Martin.) Antohi: Martine, Martine... (Tuşeşte.) Martin: Aud, cucoane. (Aleargă la uşă.) Antohi: Acasă-i Polidor? Martin: Acasă. 5 Antohi: Ce face, drăguţul? Martin: Drăguţul benchetuieşte cu prietinii d-sale. Antohi: Bine face... Martine, cheamă-1 să vie puţin aci. ^ Martin: îndată, cucoane. (în parte.) Mare oarbă-i 10 dragostea părintească ! (Merge la uşa din dreapta.) Cuconaşule... Polidor (din cameră)-. Ce vrei, modîrlă? Martin: Te pofteşte boierul. Polidor (din cameră)-. N-am vreme acu. (Tare.) 15 Fraţilor! în sănătatea mea! Ura! Martin : Da-i bolnav de moarte bietul boier şi doreşte să te vadă, cuconaşule. Polidor: Hai, lipseşti de-aci. Martin (în scenă): Cică-i copil de suflet!... Copil 20 fără suflet. scena ii MARTIN, DOCTORUL (întrînd pe uşa din fund) Doctorul : Martine! Martin: A! bine-ai venit, domnule doftor. 25 Doctorul: Cum îi mai este boierului? Martin (oftînd): Rău, rău! Doctorul: Dormit-a ceva? Martin: Ba nici n-a închis ochii, sărmanul! a tuşit toată ziulica. 30 Doctorul: Ce face acum? Martin: Se văietă şi aşteaptă pe fiul său ca să-l sărute... cică numai asta îi mai alină puţin durerile. Doctorul: Şi unde-i Polidor? 35 Martin: Colea... ascultă. (Polidor strigă: „în sănătatea lui Nasiratin Hogea.1") Nastratin Hogea a crăpat, Parapanghelosl Ş-apoi n-a mai strănutat, 40 Parapanghelos! 622 Doctorul (cu înfiorare): O!... ticălosul bea, rîde şi cîntă în ora de agonie a tatălui său. în ce timp am ajuns ! (întră în stînga.) Martin (urmînd pe doctor): De-acum se apropie sfîr-5 şitul lumei! SCENA III POLIDOR (cu frac şi cravată albă), CLEVETICI, TRI-BUNESCU, ISCHIUZARLIU (toţi, în toaletă de bal, întră rîzînd, cu pahare de Champagne în mînă) 10 Tribunescu : Vivat Convenţiunea şi discuţiunea ! Clevetici: Şi ziarismul! Polidor: Şi şampania! Ischiuzarliu : Şi stosul! Polidor: Fraţilor, vivat libertatea!... Astăzi e cea 15 de pe urmă zi a- vieţii mele de om liber. Astăzi îmi îngrop independinţa în mormîntul căsătoriei. Vă mulţămesc că aţi asistat la prohodul meu. Ischiuzarliu: Macar de te-am prohodi în toate zilele 20 tot astfel cu Champagne şi cu Bordeaux. Clevetici: Vinaţe progresiste, introduse în ţară şi vîndute pentru deşteptarea neamului românesc! Tribunescu: La cîte ore e nunta? Polidor: Curînd trebuie să vie socrul meu, maiorul 25 Ivan Stacanovici Ibrailof, cu fiica sa, .domni- şoara Maşa, şi cu nuntaşii. Tribunescu: Maiorul Ivan Stacanovici Ibrailof?... Acest nume sună a moscal. Polidor: Dar; însă maiorul e român din Basarabia. 30 Păn-a nu-şi anina un of în coadă, el se numea Ion Stacană. Întrînd de tînăr în oastea rusească şi ajungînd a fi maior, după luarea Brăilei, socrul meu a găsit de cuviinţă a-şi stropşi numele, pentru ca să-şi înlesnească cariera. 35 Tribunescu: Cum?... pentru asemenea ambiţiune s-a desromânizat!... a avut curagiul să aban-done numele părinţilor săi? 523 Ischiuzarliu : Ce te miri aşa, Tribunescule?... Apoi tu nu te-ai poreclit Tribunescu, de unde tatăl tău se numea Stigleţ? Tribunescu: Cer cuvîntul... Nu e vorba de mine, 5 e vorba de maiorul; şi mult mă mir cum fratele nostru Polidor, un om cu idei liberale, un patriot, un cetăţean român, are curagiul a să înfrăţi cu Prutul? Clevetici: Poate că are zestre bună domnişoara 10 Maşa? Polidor: Ba nu, Clevetici. Zestrea e cam pe sponci; dar apoi... Clevetici: îţi place virgina poate?... o ami?... Domnilor, respect pasiunei şi amoarei! 15 Polidor: Nici amor, nici amoare, fraţilor. Să vă spun în cîteva cuvinte cum stă pricina. Am cunoscut pe maiorul la Mehadia, dinaintea unei mese de cărţi; a doua zi el m-a poftit la dînsul, la ceai; a treia zi m-a lăsat singur cu fata lui; 20 a patra zi maiorul a pretins că am compromis pe Maşa şi mi-a hotărît că mă împuşcă de n-oi lua-o de nevastă. Tribunescu: Aşa? Vrea să zică, ai fost victima unei presiuni!... ai fost atacat în libertatea ta indi-25 viduală!... Protestă, amice, în numele Conven- ţiunei şi a pudoarei publice. Polidor: Vroiam să urmez precum mă sfătuieşti, dragă Tribunescule; dar, din nenorocire, tatăl meu însuşi mi-a declarat că voieşte să mă vadă 30 căsătorit păn-a nu muri şi mi-a hotărît că numai cu astă condiţie îmi va lăsa averea sa clironomie. Clevetici: Ce tiran! Tribunescu: Ce conservator! Clevetici: Ce strigoi! 35 Tribunescu: Ce tonpatera! Clevetici: Am să-l terfelesc ca pe un moderat în foaia mea, în Gogoaşa patriotică. Tribunescu: Să mi-1 interpelezi de moarte; căci, în adevăr, fiecare om nu se naşte liber? Şi în această ■ 40 condiţiune nu are el dreptul a dispune indepen- daminte de soarta sea?... Părinţii nu sînt decît nişte tirani ! Ei pretind a mărgini libertatea absolută a copiilor! Ei vroiesc să conserve cu de-a sila o autoritate himerică, absurdă, nelegală, neconstituţională, ca nişte conservatori ce 5 sînt!... Şi cu asemenea oameni societatea-i în pericol, libertatea-i ameninţată în tot ce e mai sacru, egalitatea dispare sub violinţa şi egoismul privilegiurilor, Patria pere fiind lipsită de cetăţeni independinţi. Naţiunea română întreagă se 10 găseşte pe malul unui precipiciu adînc, spăi- mîntător, fără fund, beant ca gura infernului, larg ca haosul crunt, amar, grozav, oribil!... Ischiuzarliu: Destul, oratore, că dai de rîpă... Unde-i clucerul Stigleţ să te-audă cum declami 13 şi să-ţi tragă o sfîntă de bătaie în puterea despo- tismului părintesc ? Mare haz aş face! Tribunescu: Fie!... sînt gata a fi martir!... sînt deprins a suferi, a fi chiar exilat; căci am mai mîncat pînea amară a exilului. 20 Ischiuzarliu (rîzînd): Dar; la Paris, în cafeneua englezască. Clevetici (se apropie de Tribunescu şi-l slrînge de mînă cu înduioşare): O! Tribunescule, Tribu-nescule !... Eşti cel mai mare patriot din România! 25 Tribunescu: Şi tu, amice Clevetici, idem. Ischiuzarliu: V-aţi învoit cu tîrgul!... Noroc să dea Dumnezeu!... să bem aldamaşul. (Deşartă paharele.) (Se aude afară vuiet de trăstiră.) 30 Polidor: Fraţilor, ascundeţi paharele că vin nuntaşii. scena iv Cei denainte, MAIORUL, MAŞA (în toaletă de mireasă), DUDUCESCU, RUFINESCU, RUFINEASCA, CONTESA şi ALŢI INVITAŢI (tcţi sînt în tcaletă elegantă; contesa 35 e îmbrăcată ridicul; maicrul e în uniformă rusă ) Maiorul (pănă a nu întră) : Acasă hazain? 525 Polidor (mergînd la uşa din fund): Domnule maior, poftim. Maiorul: A! zdraste, brateţ... Zdarov ? Polidor (închinîndu-se la dame): D-nă contesă... 5 domnişoară Maşă... Contesa: Bonjour, cher, bonjonr. Rufinescu: Polidor, primeşte felicitările mele. Duducescu: Şi ale mele. Polidor: îţi mulţămesc, Rufinescule, şi ţie, Dudu-10 cescule. Rufineasca: Dar mie nu-mi zici nimica? Polidor: Doamnă Rufineasca... (Se apropie de Rufineasca şi-i zice încet): Fericirea mea ar fi deplină daca-i fi dumneta în locul Maşei... (îi sărută 15 mîna.) Rufineasca (lovindu-l în glumă cu evantailul): Ber- bantule! Maiorul: A... hazain babaca-tău tot bolnav? Polidor: Tot, sărmanul!... Nu poate ieşi din pat. 20 Maiorul: Boji moi!... Eu cînd luat Braila, fost rănit şi şezut culcat trei luni de zile; dar cîş-tigat la mine Vladimir. Tribunescu (cu intenţie): De aceea poate vă şi numiţi Ivan Stacanovici Ibrailof? 25 Maiorul: Da, da... Dibici numit la dinsul Zabal- canschi; eu numit la mine Ibrailof. A... d-ta zdarov, domnu Tribulescu? Tribunescu: Sănătos ca şi Brăila de cînd ai luat-o; însă nu mă numesc Tribulescu, ci Tribunescu. 30 Maiorul: Aşa spus şi eu la dumneata, Tribule... Tribunescu: Te înşeli, domnul meu. Nu Tribule, dar Tribune, Tribunescu. Contesa: Ah! mon Dieu! encore des discutions poli-tiques? Vous etes insupportables! 35 Maiorul: Ah! Comtesse, vous toujours charmante... Polidor, faci curte la Maşa, faci curte, duşinca. Polidor (apropiindu-se de Maşa): Domnişoară, de cînd sînt pe lume... nimic nu am aşteptat... cu atîta nerăbdare... ca ziua această... de 40 fericire... în care mă simt ca un om beat... Maşa (încet): De aceea miroşi a vin, domnul meu, şi ţi se leagă limba? (Se depărtează de Polidor, supărată, şi se apropie de Duducescu.) Duducescu (încet, Masei): Ah! Domnişoară, cînd ai 5 şti ce sufăr în sufletul meu! Maşa (coborînd ochii): Helas! Rufineasca (încet, lui Duducescu): Ce i-ai spus la ureche ? Duducescu (încet, Rufineascăi): Nimica... un com-10 pliment... Contesa: Polidor, mon cher, votre petit coeur doit joliment batire aujourd'hui ? Polidor: Ah! contesă, azi e ziua cea mai fericită pentru mine. 15 Contesa (cu sentiment): Unde este amor, Polidor, este şi norocul în favor. Maiorul : A! contesa făcut versuri! amor, Polidor, favor! Prekrasnai, charmant! Contesa (cochetînd): -Contele de Pupăzamberg, răpo-20 satul meu consorte, mă numea Muză. Maiorul: A! Pupăzamberg?... cunoscut la dinsul. El fost la Braila cu mine; el nu fost rănit, eu fost rănit, el nu fost. Contesa: Contele a fost rănit după bătălie de săgeţile 25 ochilor mei, ş-atunci m-a luat. Maiorul: Avut mare curagiu la dinsul. Contesa (atinsă): Ce face? Vilain ours. scena v Cei denainte, DOCTORUL 30 Doctorul: Vă rog, domnilor, mai puţin zgomot, de se poate, fiindcă bolnavul sufere greu. Maiorul: A! doctore, cum este gospodin Antohi? Doctorul: Rău... Vă pofteşte să întraţi la d-lui, căci voieşte să vadă pe nora sa, ca să-i dea bine-35 cuvîntare înainte de nuntă. Maiorul: Haraşo! Doamna contesa, faites-moi l’hon-neur. (Dă braţul contesei.) 527 Contesa: Allons voir le malade. Maiorul: Polidor, dai braţul Maşei... Haraşo! Acum, naleva crugon, marş ! (întră în stînga cu contesa.) Polidor (încet, Masei): Nu vă ştiam aşa de iute, 5 domnişoară. Maşa: Nici eu, că-ţi mîngîi amorul cu şampanie. (întră în stînga amîndoi.) SCENA vi DOCTORUL, RUFINESCU, RUFINEASCA, CLEVETICI 10 TRIBUNESCU, ISCHIUZARLIU, DUDUCESCU Rufineasca (cu dragoste): Enăchiţă... Rufinescu (cu sentiment) : Aud, mon ange. Rufineasca: îţi aduci aminte acum doi ani? Rufinescu: Dar, mon tresor. Tu erai în toaletă de 15 mireasă şi eu eram înamorat ca un nebun. Rufineasca: Erai?... Şi acum nu mai eşti, mon adore ? Rufinescu (sărutîndu-i mîna): Iată răspunsul meu, cher ange. (încet.) Ai poftit pe Duducescu să 20 vie deseară la partida de cărţi? Rufineasca: Poftit. Rufinescu: Eşti un juvaer. (Se apropie de Duducescu şi-l aduce lîngă nevasta lui.) Ischiuzarliu: Şi, zău, domnule doctor, socoţi că bie-25 tul cuconul Antohi n-are s-o ducă mult ? Doctorul: Nu, sărmanul!... se stinge văzîndu-1 cu ochii. O minune a naturei să fie ca să scape... Vreo turburare mare ar putea să producă o criză; dar slabă speranţă !... 30 Ischiuzarliu: Se zice că lasă o avere mare; căci toată viaţa lui a trăit sarac ca să moară bogat. Doctorul: Nu ţi-oi putea spune, domnul meu. Ischiuzarliu: Cu adevărat, d-ta eşti sosit de curînd din străinătate şi nu poţi şti; dar de s-ar crede 35 ce se vorbeşte în lume, apoi crişul Polidor!... ştiu că va avea de unde să taie stosul! Clevetici (încet, lui Tribunescu): Auzi, amice? 528 Tribunescu: Aud. Clevetici: Polidor e frate cauzaş. Mîne îi durez un articol în Gogoaşa patriotică şi-l deping ca cetăţeanul cel mai generos. 5 Tribunescu: Să-l privighem de-aproape în interesul cauzei. (Se depărtează amîndci în fund.) Doctorul (apropiindu-se de Rufineasca): Cum vă mai aflaţi, doamna mea, de cînd v-am prescris 10 hapurile cele de fer? Rufineasca: Prea bine, domnule doctor. (încet, lui Duducescu.) Nici nu le-am luat. Rufinescu (luînd pe doctor de braţ şi depărtîndu-l de nevasta lui): Domnule doctor, dă-mi voie să 15 te consult asupra unei mîncărimi la frunte care mă supără foarte mult. Duducescu (încet, Rufineascăi): Se poate să aruncaţi hapurile, doamna mea? Nu vă e milă de sănătate ? 20 Rufineasca: Nu!... aş dori să mor tînără. Duducescu: Să muriţi d-voastră?... Ah! cum puteţi zice o vorbă atît de crudă? Rufineasca (cu sentiment): Ţi-ar părea rău dac-aş muri? 25 Duducescu: Nu ştiţi cît vă iubesc? Rufineasca: Taci, să nu te-audă barbatul meu. scena vii Cei denainte, MAIORUL, CONTESA, POLIDOR, MAŞA Maiorul (pe pragul uşii): Haraşo, haraşo, brateţ. Să 30 te găsim sănătos. Contesa: Au revoir, cher malade. Maiorul (în scenă): No, paidiom la biserică? Contesa: Allons ă la noce. (Se apropie de Maşa.) Ma chere enfant, nu fi spăriată, că azi e ziua cea 35 mai plăcută din viaţă pentru d-ta. Eu cînd m-am cununat cu Pupăzamberg nu mă ţinea locul de bucurie. 529 Maşa (plîngînd): Dumneata îl iubeai pe domnul Pupă-zamberg... Contesa: Nu plînge, cher ange, că amorul... (plînge) amorul e trecător, zburător, înşelător... (Ia pe 5 Maşa în braţe de o sărută.) Maiorul: Polidor, vin suda. (îl trage deoparte.) Eu vrem spune la tine ceva. Polidor, eu fost la Braila, eu fost rănit, eu fost decorat cu Vladimir, eu împuşcam la tine ca pe un sabaca, daca tu nu 10 faci fericita pe Maşa. Polidor (tresărind): N-ai grijă, maiorule. (în parte.) Pare-mi-se c-am întrat în chichion. Maiorul: No, paidiom. (Ia pe contesa la braţ.) Com-tesse, faites-moi l’honneur. Polidor, dai braţul 15 la Maşa. (Ajungînd la uşa din fund, se opreşte.) A! Monsieur Tribule nu vine cu noi? Tribunescu: Ba vin, domnule Stacană. Maiorul: Haraşo, haraşo. (Iese cu contesa; după ei, Polidor, dînd braţul Masei, pe urma acestora vine 20 Duducescu şi Rufineasca, apoi Clevetici, Tribu- nescu şi Ischiuzarliu.) Ischiuzarliu: Da rău te păcăleşte maiorul, vere Tribunescule ! Clevetici: Lasă că l-oi păcăli eu în Gogoaşa patriotică. 25 scena v iii DOCTORUL, MARTIN Doctorul: Am să mai cerc încă o doctorie cu bolnavul. .. cea de pe urmă. A! iată călămări de scris receta. (Se pune la masă şi scrie.) 30 Martin (ieşind din stînga): Domnule doftor... Doctorul: Ce este, Martine? Martin: Boierul se simte mai liniştit şi m-a trimis să poftesc aci pe prietenul d-sale, cuconul Sandu Napoilă. Nu-i vrea să şezi puţin cu dumnealui 35 în lipsa mea? Doctorul: Oi şedea. Na, să treci pe la spiţerie ca să-i aduci decoctul acesta. 530 Martin: Adă... Bietul boier!... Nu ştii un lucru? Doctorul: Ce? Martin: După ce-au ieşit cu toţii din ietac, el a vrut să se scoale ca să vie aci în sală. 5 Doctorul (cu bucurie)'. Zău? Semn bun. Martine. Mă duc să-i ajut ca să se mai mişte. (Intră în stînga.) Martin (pe gînduri): Semn bun? ba-i semn de moarte !... Nu mai poate suferi patul. Dumnezeu 10 să-şi facă milă de el. Mie unul mi se rupe inima cînd îl văd cum se luptă... Of! Of! (Iese prin fund, după ce aprinde luminările.) SCENA IX ANTOHI, DOCTORUL 15 (Se aud gemete şi tusă în odaia din stînga. Peste puţin intră Antchi, slab, searbăd, sprijinit de dcctcr, şi merge cătră cana-ps, trăgîndu-se cu grea pe scenă.) Antohi: Auleu! Auleu!... ţine-mă bine, doftore, că-mi vine ameţeală... Stăi, stăi... (Se opreşte 20 de tuşeşte.) Auleu! tusa asta mă omoară! Doctorul: Lasă-te pe mine, că te ţin eu. Antohi: Mulţămesc, dragă... O! fericit trebuie să fie tată-tău că are aşa copil bun. (Ajunge la canape şi se întinde pe dînsa.) Cine-a aprins 25 două luminări aci? Cheltuială degeaba. (Voieşte să stingă o lumînare, dar nu-l ajunge suflarea.) Doctorul: Nu te osteni, cucoane Antohi, c-oi stîn-ge-o eu. (Stinge o luminare.) Antohi: Polidor a fi aprins-o de nunta lui. Drăguţul 30 tatii! Cînd n-ar fi aşa de cheltuitor, n-ar avea păreche-n lume. Doctorul: îi tînăr, cucoane Antohi, trebuie să-i ierţi. Antohi: Hei, doftore!... şi eu am fost tînăr, dar am 35 ştiut ce-i nevoia, ş-am strîns para de pa... ( Tuşeşte.) 531 Doctorul (dîndu-i un pahar cu apă): Destul, nu te osteni cu vorba... Poftim, bea un pic. Antohi (bînd): A! m-am mai răcorit. Doctorul (pipăindu-i mîna): Cum te simţi? 5 Antohi: Mai binişor... Cine-o deschis uşa? SCENA X ANTOHI, DOCTORUL, SANDU (întră ţrin fund) Doctorul: Cuconul Sandu Napoilă. Antohi: Tu eşti, Sandule? 10 Sandu: Eu, vere Antohi. Antohi: Bine c-ai venit. Am să-ţi grăiesc ceva în taină. Doctorul: Dacă aveţi de vorbit, vă las împreună. Oi trece mai pe urmă. 15 Antohi: Bine; te rog, doftore, să nu mă uiţi. Doctorul: Fii liniştit şi nu-ţi osteni peptul. Eu merg la un consult şi mă întorc. (Iese.) SCENA XI ANTOHI, SANDU 20 Antohi: Vere Sandule, vină colea pe scaun, lîngă mine. Sandu (se pune pe scaun): Iată-mă-s; cum te mai simţi, vere Antohi? Antohi (oftind): Ei! Sandule, Sandule! s-a apropiat 25 funia de par. Sandu: Ba, să ferească Dumnezeu! Nu-ţi meni singur a rău. Antohi: Că de-acum oi meni, n-oi meni... tot doi lei ş-un ort... Doară mă sîmt eu cum mă sfîr-30 şese pe mică pe ceas... Mi-a slăbit glasul, mi s-a întunecat vederea. Sându (aprinde o luminare): Ţi se pare, vere, unde-i prea întuneric în casă. Antohi (stinge o luminare): Ba nu-i de-aceea. îi că 35 mi s-a împlinit sorocul!... Dar nu mă îngrijesc 532 de mine. Sandule, că eu mi-am trăit traiul şi mi-am îndeplinit datoriile de părinte şi de creştin. Am adunat toată viaţa mea pentru Polidor, ş-acum mor cu mulţămire că-1 las în lume om cu mine sănătoasă, cu nume lăudat şi cu avere îndestulătoare. Sandu: îi laşi tot lui? Antohi: Tot ce-am agonisit cu sudoarea mea. (Oftind.) Hei! vere Sandule, de multe m-am lipsit pentru cel copil în zilele mele!... dar nu mă căiesc, drăguţul! că încai a fi el mulţămit pe lume şi a binecuvînta totdeauna pe bietul tată-său. Sandu: Aşa se cuvine să facă dacă-i fiu cu durere, că tu, vere, i-ai fost nu părinte, ci slugă, rob! Antohi: Apoi, dacă mi-i drag!... dacă l-am crescut eu din faşe, de cînd l-am găsit la uşa bisericei din mahalaua noastră, lepădat, degerat de frig, sufleţelul!... Vere Sandule, tu nu ştii ce-i dragostea de părinte, că ai trăit tot holtei. Sandu: Nu face nimica. Mi-s dragi copiii de mor. Antohi: Zău?... vrea să zică, îl iubeşti pe dodoraşul meu? Sandu: Cum nu?... Antohi: Şi dacă ţi l-aş lăsa ţie după moartea mea, te-ai îngriji de el. Sandule? Sandu: Ce fel, să mi-1 laşi mie, că-i mare? Antohi: Mare, da-i tot copil, fără ispită, nemernic, cheltuitor. (Suflă ceealaltă luminare.) Sandu: Da ce faci, Antohi?... Ne laşi pin întuneric? Antohi: Am crezut că-s amîndouă aprinse...' m-am înşelat; aprinde una... ai chibrituri? Sandu: Sînt pe masă. (Cearcă vro două chibrituri care se sting.) Antohi: Lasă, frate, că nu poţi. Strici numai bunătate de chibrituri degeaba, şi ţin cîte-un fifirig cutia. Mai bine-om şedea pin întuneric. Sandu (aprinzînd o luminare): Cum, Doamne iar-tă-mă! că nu sîntem hurezi. Antohi (cu jale): Nu ne cunoaştem la faţă?... Pe amîndouă le-ai aprins? Sandu: Ba, numai una. Antohi: Destul e una, că mă supără lumina____________Ce-ţi spuneam ? Sandu: Vorbeai de Polidor. Antohi: Asa chitisem, vere Sandule, să-l las subt > ' ' , 0 epitropia ta, ca să nu poată rîsipi averea. El e încă un copil nevinovat! crede că cîte paseri zbor toate se mănîncă. Are nevoie de cîrmă, şi am gîndit la tine, Sandule. Cred că nu-i refuza rugămintea unui vechi prieten în ceasul morţii. 10 (Se înduioşază şi plînge.) Sandu (ştergîndu-şi ochii): Nu, Antohi, nu. Oi face cum îi vrea tu. Antohi (strîngînd mîna lui Sandu): îţi mulţămesc din toată inima, frate. De-acum pot muri liniştit. 15 Ah! Sandule, cînd n-oi mai fi, să vă aduceţi aminte de mine; să veniţi cîteodată la mormîn-tul meu, că mi-a tresări cenuşa de fericire! ' > ( (Uimindu-se.) Drăguţul tatii!... n-o să-l mai desmierd! Numai de asta-mi pare rău că mor! 20 Sandu: Da nu fi copil, Antohi; nu te tulbura aşa... Eşti bărbat... nu plînge ca o femeie. (Plînge.) Antohi: Apoi, dă, Sandule, dacă mi-i jale de dînsul, sufleţelul!... ce-o să fac?... Lasă-mă, că parcă mă mai răcoresc plîngînd. 25 (Mică tăcere. ) Sandu: Astăzi se însoară Polidor? Antohi: Azi. Acum e dus la biserică. Sandu: Bună copilă ia? Antohi: Bună; dar nu prea are zestre. 30 Sandu: Dacă i-a plăcut băiatului... Antohi: Aşa este; i-a plăcut!... însă banii nu strică. Iubirea trece, averea rămîne. Sandu: Rămîne, rămîne; mai ales dacă-i în pămînt... Laşi lui Polidor vro moşie? 35 Antohi: Ba nu, nici o avere nemişcătoare. Sandu: Păcat! Antohi: Am gîndit de multe ori să-i cumpăr vro moşioară; însă... Sandu: Nu te-ai îndurat de bani? 534 Antohi: Cum era să mă despart de dînşii, sărmanii! Ne deprinseserăm împreună de atîţia ani! Pare că nu mă lăsa cugetul să-i înstrăinez. Sandu: Şi cît îi laşi lui Polidor în numărătoare? 5 Antohi: Eu, cît îi las? Saracul de mine!... dar unde am ceva? Sandu : Ian taci, vere Antohi, că ştie o lume întreagă... Antohi: Ce ştie, ce ştie?... Minciuni!... N-am nimic... îs lipit pămîntului. (Tuşeşte.) 10 Sandu : Apoi dar îl jălesc pe bietul Polidor. Antohi (cu voce trâgânată): Sandule! Sănduţule, nu ai vrea tu să-l faci clironomul tău? Sandu (sculîndu-se): Da unde se poate una ca asta, Antohi? Eu n-am rude, nepoţi de soră? 15 Antohi: Dacă mă iubeşti. Sandule. Sandu: Te iubesc; dar păn-acilea. Antohi (oftînd): Ah! ah! nu mai sînt prieteni pe lume ! (Cade cu capul pe pernă.) Sandu (primblîndu-se-turburat pe scenă): Şi, zău, An-20 tohi, eşti gol ca degitul? Antohi: Gol, gol, păcatele mele!... că chiar casa asta în care şed de 20 de ani e a ta, nu-i a mea. M-ai lasat să locuiesc într-însa de pomană, de prietenie. 25 Sandu (pe gînduri): Bietul Polidor! de unde-1 credeam bogat, s-agiungă peritor de foame !... Rău îmi pare! Antohi (deşteptîndu-se ca din vis): Peritor de foame? cine?... Polidor, copilul meu?... Odorul meu 30 să n-aibă nimica de la tată-său?... Sandule, Sandule, du-te colea... în ietacul meu... îi găsi un sipet lîngă pat, un sipet greu. Sandu: Să-l deschid? Antohi: Ba, ba nu. Trage-1 încoace de toartă; dar 35 ia seama să nu rupi toarta. Sandu: Bine. (întră în stînga.) Antohi (singur): Să-i arăt eu lui Sandu cum îl las eu peritor de foame pe dodoraşul tatii... 20 000 galbeni în naht neatinşi, toţi noi, noişori de-ţi 40 iau vederile... Ian să mai aprind o luminare ca 535 să-i văd mai bine, drăguţii! (Aprinde o luminare şi stinge pe ceealaltâ.) Aşa !... să fie lumină multă ca să nu-mi scape nici unul din ochi. Sandule, Sandule... 3 Sandu (trăgînd sipetul): Iaca vin; da greu e, frate. Antohi: încet, Sandule, încetişor, să nu-1 sminteşti. Nu-1 hurduca; trage lin; aşa, aşa. Adă-1 aci lîngă mine... mai încoaci... bine. Acum să vezi foame. (Scoate o cheie din buzunar.) Na cheia 10 şi deschide... Nu-i nime în odaie?... deschide. Sandu (deschizînd sipetul)-. Bree ! Antohi (văzînd galbenii): A ! Sandu: Toţi sînt galbeni? Antohi: Nu pune mîna... Toţi!.. .20000,Sandule !... 15 20 000, adunaţi unul cîte unul într-ales, cîşti- gaţi cu sudoare. Sandu: 20 000! Antohi: Iată-i, juvaerii!... Rodul unei vieţi întregi de lipsă şi de trudă. Iată-i... O ! comoară dulce 20 şi fermecătoare!... căci nu mă pot scălda în tine ca să te simt pe tot trupul!... Nu mă satur să te ating numai cu mînile... Nu!... îmi vine să te sorb. (Se pleacă pe sipet.) Sandu (ţiindu-l): Ia seama că-i cădea, frate. 25 Antohi: Ţine-mă, Sandule, ţine-mă ca să-i pot des-mierda şi săruta, că poate acum îi privesc pentru cea de pe urmă dată... Am să mor, iubiţii mei, să mor şi să nu vă mai văd!... Veniţi cu mine pe ceea lume, gălbiorii mei!... Nu mă lăsaţi 30 să plec singur, c-am trăit bine împreună. Nu v-am jărtfit pentru ca să-mi împlinesc poftele. V-am slăvit o viaţă întreagă, ş-acum, o! Dumnezeule ! să mă despart de voi! (Exaltindu-se.) Nu se poate, nu!... mai bine luaţi-mi pelea de 35 pe trup; luaţi-mi zilele; dar galbenii nu, nu, nu!... (îl apucă tusa şi cade leşinat pe canape.) Sandu (spăriet): Antohi, Antohi, vină-ţi în simţiri... Antohi! (Cu groază.) Vai de mine!... Nu se mai mişcă!... A murit! (Alergînd nebun la uşa din , 40 fund.) Săriţi, ajutor, ajutor! (Se aude afară zgomot de trăsuri.) 336 SCENA XII ANTOHI, SANDU, MAIORUL, CONTESA, POLIDOR, MASA, RUFI NE SCU, RUFINEASA, DUDUCESCU, CLEVETICI, TRIBUNESCU, ISCHIUZARLIU 5 Maiorul (deschizînd uşa din fund) : A cito ? Toţi (întrînd rapide): Ce este? ce s-a întîmplat? Sandu: Veniţi, veniţi c-a murit Antohi. Toţi (spăimîntaţi): A murit!... Ah! mon Dieu!... Boji moi! 10 Polidor: Tatăl meu! (Voieşte să se apropie de canape.) Maiorul (oprind pe Polidor): Polidor, duşinca moia, trebuieşte linişteşte la tine; trebuieşte să araţi la tine barbat... Pravoslavnicul Antohi murit ?... Dumnezău ierte la dînsul! 15 Sandu : Amin! Toţi: Dar cînd a răposat? Sandu (tremurînd): Acu chiar, o răposat în braţele mele... A să m-'apuce frigurile. Maiorul: A! d-ta nu-i fost la Braila, nu-i văzut morţi 20 mii ca mine, nu-i deprins. Sandu (făcîndu-şi cruce): Ferească-mă Dumnezeu! Polidor: Domnilor!... înţelegeţi durerea de care mă simt cuprins... Vă rog să mă lasaţi singur. Maiorul: Haraşo!... Mergem cu toţii la mine acasă... 25 A! tu, Polidor, nu desnadejduit la tine... Gîndeşte la Maşa şi fii la tine cu curagiu, cum fost eu la Braila... Noi aşteptam pe tine acasa... Paidiom!... şi tu, Antohi brateţ, Dumnezeu ierte la tine! 30 Toţi (ieşind prin fund): Dumnezeu să-l ierte! scena XIII ANTOHI, POLIDOR Polidor (lîngă uşa din fund): Sărmanul tată! sărmanul bătrîn! a murit pe mîna străinilor! (Se 35 apropie încet de canape.) A murit tocmai în ziua... (zăreşte sipetul deschis) în ziua cu... 557 nu... ni... ei... Iaca banii!... un sipet plin !... plin?... Ian să vedem. (Bagă mîna în galbeni.) Plin! îi plin ca un sac!... Vin-încoaci, sătulule ! (Trage sipetul la mijlocul scenei.) Vină să facem cuno-5 ştinţă împreună, că destul aţi mucezit la tata. (Îniorcînd spetele la Antohi, se pleacă cu lăcomie.) Să vă mai văd şi eu cum sînteţi la faţă şi cîte butelci de şampanie plătiţi? Una, două, trei, o sută, o mie!... Cine vă poate număra! că de 10 cînd sînteţi închişi v-aţi făcut de cap, berban- ţilor! v-aţi înmulţit ca frunzele, v-aţi plodit ca locustele. (Priveşte galbenii cu estaz şi cîntă:) Locuste scumpe şi aurite ! Din acest sipet ce vă înghite 15 Ieşiţi la aer, zburaţi la soare, Să gustăm viaţă veselitoare. (în timp ce Pclidor cîntă, Antohi, deşteptîndu-se din leşin, întinde mîna spre sipet şi, cu ochii închişi, pipăie pe lîngă canape.) 20 Polidor: Acum v-am văzut din partea asta, să vă privesc şi din ceealaltă parte, ca să mă încredinţez dacă suferiţi de gălbănare. (Trece dincolo de sipet şi, cu fata spre Antohi, vîntură galbenii cîntînd: ) 25 Vai de-acel ce galbeni n-are Că mi-1 prinde gălbănare. (Antohi deschide ochii şi iar îi închide, zărind scena ce se petrece în salcn. Pe urmă ridică capul şi iar îl lasă să cadă Pe pernă, ca şi cînd ar fi ademenit de un vis grozav. în fine, 30 se ridică încet, cu privirea aţintită la Pclidor, întinde braţele şi vcieşte să strige, dar vocea i se curmă. Pclidor, la finele cîntecului, vede pe tatăl său sculat şi rămîne încremenit.) Antohi (după o luptă cu sine, strigă cu voce înăduşită): Ti... că... losule ! Nelegiuitule !... Cînţi de 35 bucurie că m-ai crezut mort! 538 SCENA XIV ANTOHI, POLIDOR, DOCTORUL, MARTIN (întră prin fund ) Doctorul: Ce văd? 5 Antohi: Tu, care te-am avut de cel mai bun copil din lume!... Tu!... încă n-am apucat a întră în mormînt, şi mă prăzi? Cînţi fără mustrare de cuget!... Te veseleşti într-un ceas ca acesta!... O! Dumnezeule! în care vreme-am ajuns, dacă 10 copiii se bucură astfel de moartea părinţilor! Doctorul (viind lîngă A ntohi): Cucoane Antohi... Antohi: Blăstem asupră-ţi, nelegiuitule!... Blăste-mul ceriului şi al meu să te-alunge cît îi trăi!... Fugi, ieşi din casa mea!... Să nu te mai văd, 15 să nu mai aud de tine, că mă-nfiorez în suflet cînd mă gîndesc c-am crescut un şearpe la sînul meu !... Fugi de-aici, ieşi... Polidor: O Dumnezeule! (Iese prin fund, abătut.) Doctorul (apucînd pe Antohi de mînă): Cucoane 20 Antohi... Antohi: Doftore, doftore, dă-mi zile să-mi răzbun!... Fă-mă să trăiesc numai un an, numai şease luni... Ţi-oi da ce-i vrea... nu mă lăsa să mor. Doctorul: Linişteşte-te, c-oi face toate chipurile... 25 Na, bea doftoria aceasta. (Ia o sticlă cu doctorii adusă de Martin şi o dă lui Antohi.) Antohi (tremurînd): Adă, adă. .. (Pune sticla la gură şi bea.) Martin: Nu-1 lăsa, domnule, că bea tot. 30 Doctorul: Lasă, că băutura asta are să-l adoarmă. Antohi: Un an de zile, doftore, să trăiesc, numai un an!... (Cade cu capul pe pernă, cuprins de slăbiciune.) Să-mi răzbun !... Doftore, ţi-oi da... ţi-oi da... (începe a dormi.) 35 Martin- Vai de mine, îşi dă duhul! (Merge de închide sipetul.) Doctorul: Ba nu, adoarme... Somnul poate să-l scape... Martin: Să dea Dumnezeu! Antohi (prin somn): Dodoraşul tatii!... 40 (Cortina cade.) 539 ACTUL II Teatrul reprezintă un salon împodobit cu oglinzi şi mobile scumpe; în fund, perdele mari de matasă care ascund o masă mare acoperită cu cristaluri, porcelane şi argintării 5 de lux; în dreapta, uşă de geamuri, pintre care se zăreşte o grădină cu flori; în stînga, altă uşă ce duce în apartamentul lui Antohi. Pe planul I, în dreapta, o masă elegantă, cu tot ce trebuie pentru scris; iar în stînga, o canape îmbrăcată cu stofă bogată. 10 SCENA I ANTOHI (şede dinaintea unei oglinzi. Un fecior în livrea îi frizează părul), CLEVETICI, TRIBUNESCU (scriu la masă ) Antohi (cătrăfecior): Nu m-ai încreţit destul la tîm-15 ple. Adă părul mai pe frunte ca să se mai ascundă zbîrcelele... Aşa, bine !... Croitorul a adus hainele? Feciorul: Dar, domnule!... le-a adus azi-dimineaţă la 10 ceasuri; dumneavoastră dorfneaţi încă. 20 Antohi: Cîte sînt acum? Feciorul: Două după ameazi. Antohi: Şi unde-i croitorul? Feciorul: Aşteaptă în sofragerie. Antohi: Bine; du-te de-i spune că vin îndată să cerc 25 fracul cel nou. (Se găteşte la oglindă.) (Feciorul întră în stînga.) Clevetici (scriind): „în consecinţă, cerem punerea miniştrilor în acuzaţiune.“ Antohi: Ai sfîrşit articolul, cetăţene Clevetici? 30 Clevetici: Finit, domnule Antohi. Antohi: Ş-ai atacat vîrtos pe miniştri? Clevetici: I-am făcut de dîrvală. (Cu mulţămire.) Sînt convins că acest articol are să aducă cel puţin 10 abonaţi Gogoaşei patriotice. 35 Antohi: Ceteşte-mi-1, să vedem cum răfuieşti guvernul. Clevetici (cetind): „Am zis-o şi o vom mai repeta-o pănă ce va amorţi vocea noastră de cetăţean liber şi liberal: la epohă nouă, oameni noi! Ministeriul 540 de astăzi, compus din oameni moderaţi şi diplomaţi, nu este la înălţimea situaţiunei aptuale. Acest cabinet, însetat de setea nestingibilă a puterei şi lipsit de orice pudoare politică, lasă a să comite 5 toate abuzurile trecutului, permite toate călcările de convenţiune." Tribunescu: Bravo, bravo, minunat! Antohi (aprinzînd o ţigară): Zi înainte. Clevetici (cetind): „Convenţiunea asigurează cetăţe-10 nilor români: egalitatea, legalitatea, inviolabili- tatea domiciliului, libertatea individuală etc. Cum oare se respectă aceste sacre principii sub mini-steriul de astăzi?... două incidente grave, întîm-plate de curînd în capitală, vor convinge pe lep-15 torii noştri despre tendinţele anticonstituţionale ale cabinetului." Antohi: Care incidente, Clevetici? Spune înainte că mă interesez. Clevetici (cetind): „Ieri, pe la 10 oare, casa onorabi-20 lului cetăţean Barbu Măcelărescu a luat foc în lipsa lui, fiind onorabilul cetăţean dus în piaţă ca să-şi exercite meseria sa de măcelar pentru îndestularea popului. Ce face poliţia? Ce face corpul pompierilor ?... Lucru de necrezut în 25 secolul nostru de civilizaţiune !!! Pompierii şi poliţaii aleargă la domiciliul onorabilului cetăţean Măcelărescu şi, găsind uşa casei închisă cu lacăt, îşi permit a o sforţa şi a pătrunde în întru ca o sălbatică oardă de ieniceri. în adevăr, incendiul 30 a fost stins, casa a fost salvată, şi cu dînsa poate mahalaua întreagă; dar aceste consideraţiuni sînt secundarii pe lîngă actul flagrant de calcare a domiciliului... Unde este dar inviolabilitatea domiciliului consacrată de Convenţiune? Răs-35 pundă ministeriul dinaintea pretoriului opiniunei publice reprezentată de Gogoaşa patriotică, ziar politic, 2 galbeni pe an." Tribunescu (cu entuziasm): Admirabil! perfect! sublim ! Cer cuvîntul... 541 Antohi: Dămol, dămol, Tribunescule! Nu te aprinde ca un stog de paie... Ascultă păn-în sfîrşit. Urmează Clevetici. Clevetici (cetind): „Secundo! Astă-noapte poliţia a avut audacia a aresta pe d. Buzunărescu, sub pretext că l-ar fi surprins spărgînd o boltă de lipscănie. Fără a prejudeca cestiunea, dacă onorabilul cetăţean Buzunărescu este sau nu spărgător de boite, noi, în numele libertăţii individuale consacrată de Convenţiune, întrebăm pe d. şef al poliţiei... mergem mai departe încă!... întrebăm chiar pe ministeriu cu ce drept se arestează cetăţenii în exerciţiul funcţiunilor lor ?... Noi chemăm, dar încă o dată pe cabinet dinaintea pretoriului opiniunei publice, adică dinaintea Gogoaşei patriotice, ziar politic şi comercial (40 lei pe jumătate de an), ca să răspundă dacă acest act de arestare nu constituie o flagrantă calcare a Convenţiunei, un atac monstruos în contra libertăţii individuale ? Şi conchidem că Patria şi drepturile naţionale sînt în pericol de moarte sub acţiunea politicei infernale a ministeriului de astăzi!“ Tribunescu (nebun): Ura... a... a!... Ura!... a... a ! Clevetici, eşti mare ! sublim ! piramidale ! Antohi (sculîndu-se): Clevetici! eşti un gogoşar de frunte! Ha, ha, ha, ha! Adio! vă las să puneţi ţara la cale... Ha, ha, ha! Eu merg să-mi cerc fracul... Ha, ha, ha... (întră în stînga.) Tribunescu (indignat): Ce-a spus? Cum ţi-a zis?... Clevetici: M-a găsit nostim. Tribunescu: Amice, articolul tău e destinat a răsturna ministeriul, si-1 va răsturna ! ' » Clevetici (zîmbind cu mulţămire): Aşa sper. Tribunescu: Amice... o idee! Nu ar fi aproposito să urzim vreo manifestaţiune în onoarea Gogoaşei? Clevetici (cu amârîre): Manifestaţiune?... Nu, amice, căci moderaţii dracului... dar vreun banchet n-ar strica, un banchet cu şampanie multă şi cu Bordeaux, pentru impulsiunea comerciului. Tribunescu : în acest banchet vom cere cuvîntul, vom espune profesiunea noastră de credinţă şi sînt convins că vom cîştiga multe voturi. Clevetici: Nu am nici un dubiu despre aceasta, căci 5 banchetul va fi sub direpţiunea lui Ischiuzarliu; dar trebuie să ne gîndim la cei 400 de galbeni venit, ce sînt indispensabili spre a putea rămînea în Cameră. Eu n-am nici un ban; căci am sacrificat tot pentru Patrie! io Tribunescu: Şi eu, idem!... dar avem la mînă pe patriotul Antohi. Clevetici: Cetăţeanul Antohi? Un adevărat Mecena !... Am publicat un articol elocinte în onoarea lui. 15 Tribunescu (zîmbind): Ştiu, articolul ce pregătiseşi în onoarea lui Polidor, fiul său. Clevetici: Tocmai!... am schimbat numai numele. Polidor fiind desheritat, l-am dat deoparte ca pe un netrebnic. Antohi însă e bun de cultivat ca un 20 dovleac plin cu sîmburi. Tribunescu: Am deşteptat în el ambiţiunea gloriei; l-am îndemnat să se urce pe scena politică şi să se folosească de avere ca să se aleagă deputat... împreună cu noi. 25 Clevetici: Acum rămîne ca să-l convingem a ne asigura fiecăruia cîte un venit de 400 de galbeni. Tribunescu: E lesne!... Generosul Antohi, sublimul Mecena care ne-a deschis casa şi braţele sale, nu se va scumpi ca să ne dea fiecăruia un sinet de 30 4000 de galbeni, cu care să probăm un venit de 400, si astfel, avînd toate conditiunile necesarii, * t * * devenim reprezentanţii Naţiunei. Clevetici: Bine zici, bravo!... Hupsana! (Face o piruetă.) Amice, eşti mare ca şi Cavur! Vină să 35 te strîng la peptul meu de cetăţean. (Se îmbrăţi- şează amîndoi.) 543 SCENA II CLEVETICI, TRIBUNESCU, ISCHIUZARLIU (intră ■prin dreapta ) Ischiuzarliu: Ce-aţi păţit, amicilor, de vă sărutaţi ca 5 la zi de tîrg? Tribunescu: Tu eşti, Tachi?... Bine c-ai venit, să ne faci o comisiune. Clevetici: Dar; aleargă îndată la tipografie cu articolele aste două. io Ischiuzarliu: Aleargă, aleargă... doar nu-s cal de poştă. Mai alergaţi şi voi, că eu am obosit. Tribunescu: Tachi, interesele cauzei reclamă acest sacrificiu din parte-ţi. Ischiuzarliu: Mări, mai slăbeşte-mă cu cauza!... 15 Cauza ceea e cauza că mor de foame de azi- dimineaţă. Tribunescu: Tachi! un adevărat cetăţean, patriot moare bucuros pentru Patrie! Ischiuzarliu: Ian să lăsăm, vă rog, vorbele aste pom-20 poase, că le ştiu... Cunosc marfa din prăvălie. Dacă Patria şi cauza au nevoie de comisionari, mai alergaţi şi voi. Clevetici: Noi sîntem obosiţi, că păn-acum am scris aci pentru apărarea drepturilor naţionale. 25 Ischiuzarliu: Aci?... dar aci în salonul domnului Zgîrcea aţi mutat cabinetul vostru de redacţie? Clevetici: Aci, de ieri dimineaţă, de cînd Mecena s-a însănătosat si s-a aruncat în valurile unei esis-» i .... tenţe de lux, noi l-am îmbibat cu principiile 30 noastre de frăţietate, şi acum casa lui e a noastră, averea lui e a cauzei, inima lui e a Patriei!... Ischiuzarliu: Aferim!... Dacă-i aşa treaba, poronciţi să-mi aducă ceva de mîncat că mor de foame. Clevetici: Ba chiar şi de băut, dacă vrei. Să-ţi dau 35 un Bordeaux cum n-ai mai gustat. (Strigă:) Martine! 544 SCENA III Cei denainte, MARTIN (in livrea, iese din jună) Martin: Aud. Clevetici: Cetăţene Martine! pregăteşte un dejun 5 pentru cetăţeanul Ischiuzarliu... cu Bordeaux. Martin (în parte): Poronceşte ca în casa lui. Clevetici: Ce zici, cetăţene Martine? E gata dejunul? Martin : Gata pentru cuconul Antohi. Clevetici: Prea bine. Mergi, Tachi, de-ţi potoale 10 foamea. Ischiuzarliu: Unde? Clevetici: In sala de prînz. Cetăţene Martine! du-1 pe amicul Tachi în sofragerie. Martin (în parte): Ce v-aş mai lua eu cu toropala’ 15 cetăţenilor, de-aş fi în locul boierului! Ischiuzarliu: Hai, cetăţene!... marş înainte grabnic. (împinge încet pe Martin.) Martin: încet, că nu ne-alungă turcii... Nu împinge. s[c e n a IV 20 Cei denainte, SANDU (întrînd ţrin ateafta) Sandu: Martine, acasă-i vărul Antohi? Martin : întreabă pe dumnealor. (Arată pe Clevetici şi Tribunescu.) Ei sînt stăpîni aci. (Iese cu Ischiuzarliu prin fund.) 25 Sandu (închinîndti-se): Domnilor... vărul Antohi acasă-i? Clevetici: Acasă dar; însă nu şi-a gătit toaleta. De-abia acum şi-a frizat părul. Sandu: Ce face? Antohi îşi încreţeşte părul ca un 30 bonjurist? şi nu-i gata la ceasul ăsta? Tribunescu: S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii. Sandu: Mare minune! Eu acum am picat de la ţară şi nu mai ştiu ce s-o fi întîmplat în lipsa mea... îan vezi mobile! bogăţii!... A lui Antohi sînt 35 astea toate? 545 Clevetici: A domniei-sale şi a fraţilor săi cauzaşi. Sandu: Care fraţi? Clevetici: Noi, domnul meu. (Arătînd pe Tribunescu.) Stanciu Tribunescu, patriot! (inchinîndu-se) şi 5 servul d-talc Chichiţă Clevetici, redaptor al zia- rului Gogoaşa patriotică, 2 galbeni pe an, 40 lei pe un semestru şi 25 de lei pe un trimestru; nu poftiţi a vă abona? Sandu (tresărind): Gogoaşa?... D-voastră sînteţi go-10 goşarii astei foi? Tribunescu (cu demnitate)-. Domnule!... Sandu: D-voastră batjocoriţi oamenii şi ne numiţi pe noi, boierii: strigoi, tonpatera, conservatori, ba chiar şi ciocoi, fără a vă gîndi că însuşi părinţii 15 voştri au fost boieri? Trib unescu: Domnule, cînd interesele Naţiunei... Sandu: D-voastră cereţi necontenit ca să ne supuie pe noi boierii la capitaţie, să ne puie bir pe pămînt, să ne ia moşiile, să ne calicească, să ne facă deo-20 potrivă cu ţăranii şi cu ţiganii, să ne alunge din slujbe, într-un cuvînt, să ne îngroape de vii?... Frumos lucraţi pentru Patrie, drept să vă spun !... frumos prefaceţi lucrurile! Aferim!... Dar unde mergem? ba nu, vă-ntreb, unde mergem? 25 Tribunescu: Cer cuvîntul! Nu mă mir că aud asemenea discurs din partea domnului preopinent, căci d-lui este un conservator! Sandu: Na!... Iaca vorbă! Clevetici: Nu întrerupe, domnule. 30 Tribunescu: Şi ce este un conservator?... Un om care... conservează!... un om care voieşte să conserve privilegiul de a nu fi supus la nici una din îndatoririle cetăţeneşti. însă eu !... Au doară sărmana noastră Românie să zacă mult timp încă 35 sub o rugină atît de... inconstituţională! Nu! căci eu voi susţinea, voi apăra totdeauna: (rapide) dreptatea, libertatea, egalitatea, fraternitatea; inviolabilitatea... (Se răsuflă lung.) Sandu: Dîrrrr! Haide, haide, haide, dă-i, dă-i, dă-i... 40 S-a pornit moara. Clevetici: Nu întrerupe oratorul, domnule. Tribunescu (urmînd rapide)-. Drepturile naţionale, autonomia, independenţa, gloria naţională’ garda naţională, sufragiul universal... SCENA V 5 Cei denainte, ANTOHI (îvt frac, iese din stingă) Antoki; Ce este? ce este? Cine se ceartă aci? Sandu: Vere Antohi, vin’ degrabă s-asculţi toaca de la Balamuc. Antohi: Sandu aci?... Cînd ai venit, frate Sandule? 10 (ll strînge în braţe.) Sandu: Chiar acum; dar ascultă, frate, ascultă. (Lui Tribunescu.) Ian mai spune, domnule, că eşti hazliu de tot. Antohi: Ce s-ascult? 15 Sandu: O discuţiune -de principii între d-lui şi noi, adică între partida ultra-retrogradă... Antohi: Şi partida ultra-progresistâ? Clevetici: Aşa. D-lui nu vrea să sc lase de privilegii. Nu vrea să dea nimic. 20 Sandu: Şi voi vreţi să luaţi tot. Clevetici: Dumnealui vrea să ţie ţara în loc. Sandu: Şi voi vreţi s-o daţi de rîpă. Clevetici: D-lui ne numeşte pe noi revoluţionari, nebuni. 25 Sandu: Şi voi pe noi, strigoi!... Cine are dreptate, vere Antohi? judecă însuşi. Antohi: Cine? Noi. Sandu: Noi doi? Antohi: Ba nu!... noi, lumea cea nouă. 30 Sandu: Lumea nouă?... Şi tu eşti din ceea lume?... Ei! apoi unde mergem? ba nu, vă-ntreb... Antohi: Şi eu!... Să vezi tu, Sandule. Am stat de m-am socotit, care vrea să meargă înainte, tinerii sau bătrînii? Am văzut pe bătrîni înţăleniţi în 35 obiceiurile trecutului; am văzut pe tineri aspirînd 547 cu entuziasm cătră un viitor... oarecare... şi m-am dat cu tinerii. Tribunescu şi Clevetici: Să trăiască cetăţeanul Antohi! 5 Sandu: Tu, Antohi?... Vrea să zică şi tu mă crezi ruginit ? Antohi: Te cred, Sandule. Sandu: Şi tu vrei să pui bir pe pămînt? Antohi: Vreu, cu atît mai mult că n-am nici un pal- 10 mac de moşie. Sandu : Şi tu cei împărţirea proprietăţii ? Antohi: O cer, ca şi d-lor, că nu-s proprietar. Sandu: Ca d-lor?... Vrea să zică eşti comunist, ienicer ? 15 Antohi (rîzînd): Comunistul comuniştilor, vere! Sandu: Apoi dar rămîi sănătos!... Mă duc de unde-am venit. (Voieşte să plece.) Antohi: Ian stăi locului, frate Sandule; nu fi aşa de iute. 20 Sandu (cu mâhnire): Tu, comunist, Antohi!... tu, care în vreme de 30 de ani ai strîns para cătră para!... tu, care ai fost cu frica lui Dumnezeu un veac de om întreg, s-agiungi a lua cîmpii la bătrîneţe!... să dai mîna cu nişte tufâ-n buzu- 25 nar! Unde mergem? unde mergem? Clevetici şi Tribunescu (rîzînd): Ce conservator! Antohi: Ha, ha, ha, sărmane Napoilă! te cunoşti că eşti de la Ţelinoasa şi că nu-ţi cunoşti veacul! Astăzi, vere, trăim în timpul şarlatanismului!... 30 Cine strigă mai tare, cine face şi spune mai multe ghiduşii ăla-i crezut, ăla izbuteşte !... Vrei s-ajungi om însemnat? fă-te slut, posomoreşte-ţi sprin-cenele, îngroaşe-ţi glasul şi critică fără cruţare tot ce există în ţară, bun sau rău. Oamenii te-or 35 crede un geniu mare, se vor teme de tine ca copiii de caua, te-or admira fără să te înţeleagă, te-or respecta şi se vor pune pe brînci ca să te acaţi pe umerile lor, pentru ca să te înalţi la putere. Asta-i lumea, vere!... o comedie mucalită jucată de cei proşti în folosul celor dibaci! Sandu: Da bine, unde vreţi s-ajungeţi? Ce doriţi?... că eu, zău, nu vă-nţeleg. 5 Antohi: Ce vrem?... întreabă pe Clevetici. Sandu: Ce vrei, domnule Clevetici? Clevetici: Vreu să răstorn tot!... orice institut, orice guvern ! Sandu: Şi ce ai de pus în loc? 10 Clevetici: Asta nu e treaba mea; e treaba d-voastră. Misiunea mea e să dobor! Sandu: Vrea să zică, d-ta eşti meşterul-strică? (Făcîn-du-şi cr-ucc.) Pater imon o en uranis... Antohi: Ha, ha, ha ! Nu-ţi mai face cruce. Sandule, că 15 toate aste-s glume. Nici eu, nici d-lor nu sîntem înţărcaţi de Scaraoţchi, că nu-i în firea românului să facă răul pentru plăcerea de a face rău. Sîntem numai nişte ischiuzari cu mai mult sau mai puţin spirit, care ne jucăm de-a baba-oarba pe scena 20 politică. Sandu: Aşa-i treaba? Apoi dar să rîd şi eu... Ha, ha, ha, ha! (Teii rid cu hchct.) Clevetici: Hai, Tribunescule, la tipografie. 25 Tribunescu: Hai!... A revedere, domnilor. Clevetici (apropiindu-se de Antohi): Domnule Me-ceno, mi-ar trebui vro 50 de galbeni pentru susţinerea Gogoaşei. Antohi (dîndu-i bani): Bine; na cinci... (în parte.) 30 O gogoaşă, 50 de galbeni!... scump ! S-au scum- pit gogoaşele în ţara noastră! Clevetici: A revedere, domnule Sandu... (Iese prin dreapta.) Tribunescu: Domnule Sandu, a revedere! (Iese prin 35 dreapta.) Sandu: Cu plecăciune. (în parte.) Să vă văd cînd mi-oi vedea ceafa. 549 SCENA VI ANTOHI, SAXDU (După ce au ieşit Clevetici şi Tribunescu, Antchi şi Sandu se uită lung unul la altul.) 3 Sandu (cumăhnire): Antohi, Antohi, ce-ai păţit? Ce-i de capul tău? Ce păcat s-a legat de tine, frate? Antohi: Aşa-i, Sandule, că nu mâ mai cunoşti? Sandu: Nu, pre legea mea! Antohi: Ascultă-mă, Sandule. Toate cîte le vezi aci 10 şi cîte le auzi din gura mea trebuie negreşit să te mire şi chiar să te mâhnească !... o înţeleg ! Tu priveşti la mine şi te întrebi de sînt tot eu, vechiul tău prieten, Antohi Zgîrcea, adică zgîrcitul cel mai nesăţios de bani, care s-a lipsit în vreme 15 de 30 de ani de cele mai mici mulţămiri ale lumei?... în adevăr; am fost un nebun toată viaţa mea, căci m-am chinuit zi şi noapte pentru un copil nerecunoscător !... Ah, Sandule ! numai Dumnezeu poate şti ce durere grozavă am simţit 20 în sufletul meu cînd am cunoscut adevărul!... Frate !... eu îmi dam duhul, şi el cînta,!vînturînd galbenii din sipet!... Cînta de veselie, ticălosul, lîngă trupul tătîni-său !... 0! Dumnezeule! cum de n-am murit atunci!... 25 Sandu: Ce spui, frate? Nu le ştiam astea... Antohi: Nu le ştiai?... Apoi e bine să nu le mai ştii, prietene, pentru că mi-ai da dreptate cînd ţi-aş spune că, în desperarea ce m-a cuprins; de mai multe ori mi-a venit să mă-mpuşc... 30 Sandu (spăriet): Să te-mpuşti, tu? Ferească-te Dumnezeu de-un păcat ca ăsta, că nu te-or îngropa la biserică! (în parte, făcîndu-şi cruce.) Sărmanul! Pater imon o en tis uranis... Antohi: Nu; m-am luptat cu ademenirea păcatului 35 şi păn-acum am scăpat de el; însă am luat o hotărîre care mă va răzbuna de ticălosul de Polidor... Sandu: Care hotărîre?... Să nu fie iar vro nebunie? Antohi: Judec-o însuşi. Cînd mi-am deschis ochii la 40 lumină am hotărît, deşi cam tîrziu, poate, a începe o viaţă nouă, a mă scalda în toate plăcerile lumeşti păn-a nu cădea în mormînt. Am vrut să gust mulţămirile luxului şi, iată!... priveşte, Sandule... m-am căptuşit cu stofe de matasă. 5 Am dorit să cunosc fala ş-am închiriat doi trîm- biţaşi, carii, pentru o sumă oarecare pe lună, îmi trîmbiţâ meritele ce nu le am în foaia lor, în Gogoaşa patriotică. Sandu: Cum? domnişorii ăia primesc simbrie? Scump 10 te ţin? Antohi: Cam scump; dar, prin meşteşugul d-lor, am ajuns a fi o putere în ţară. Laud sau batjocoresc cum îmi place şi pe cine-mi place; însă mai mult batjocoresc pentru ca să-mi mai răcoresc veninul, 15 căci simt o ură neîmpăcată în contra omenirei. Sandu: Care cum s-ar prinde, te-ai făcut negustor de laudă şi de ocară?... frumoasă marfă ! Antohi: Marfa cea mai preţuită, cea mai căutată la noi în ziua de astăzi. 20 Sandu: Şi, bine... ce mulţămire afli în asemenea negustorie ? Antohi: Mulţămirea de a vedea ticăloşia omenirei sub toate formele. Sandu: Mari sînt minunile tale, Doamne !... Şi pentru 25 o asemenea tristă plăcere ai dat mîna cu Cle- vetiri şi cu Tribunescu? Antohi: Dar; ambiţia şi interesul lor mă slujesc cît se poate de bine. Clevetici, Tribunescu şi eu alcătuim o treime nedespărţită, cu legătură între 30 noi de a ne admira unii pe alţii ca pe nişte idoli, de a ne proclama oamenii cei mai cu cap, cei mai patrioţi, cei mai necorupţi din toată ţara. Iar cît pentru ceiaialţi ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleţi, 35 vînzători, proşti, moderaţi, strigoi, conservatori etc. Cum îţi pare caraghiozlîcul ăsta, vere Sandule ?... Sandu (în parte) : Sărmanul! s-a cam smintit de cînd a fost bolnav ! 40 Antohi: Aşa-i că-mi cheltuiesc bine banii în folosul Patriei? Spune! 551 Sandu : De cheltuit văd că-i cheltuieşti; însă nu pricep nevoia de a-i cheltui?... Antohi: Nu pricepi? Sandu: Nu. 5 Antohi (serios): Pentru ca să nu rămîie nici o para lui Polidor, după moartea mea. Asta mi-i răzbunarea. Sandu (încremenit): Breee ! SCENA vii 10 ANTOHI, SANDU, MARTIN (vine din jună) Martin: Cucoane Antohi... Antohi: Ce este, Martine? Sandu: Iaca pozna! Martin cu livrea? Martin (supărat): Păcate, cucoane Sandule. Labătrî- 15 neţe m-am făcut paiaţ !... Antohi: Lasă, Martine, că aşa e moda. Dar ce aveai să-mi spui? Martin: Cucoane, a adus vinurile cele străine de la magazie... Iaca şi socoteala. 20 Antohi (cetind contul): Şampanie, Bordeaux, vin de Rin etc____ peste tot 240 de galbeni! (Spăriet, în parte.) 240 de galbeni pe vin!... eu, care toată viaţa mea n-am pus decît apă-n gură... de economie. 25 Sandu: 240 de galbeni pe vin prefăcut!... Nu cumva te-ai dat şi la beţie, Antohi? Martin: Cine? boierul?... nu se află!... Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos... 30 Antohi: Martine, ce zici tu? Să primim sticlele? Martin : Ba eu socot, dacă m-ai asculta, să le trimitem înapoi. Antohi: Fie!... Spune negustorului că nu-mi trebuie. (în parte.) O economie de 240 de galbeni. 552 Sandu: Bravo, Antohi!... Aşa mai vii de-acasă. începusem a crede că eşti mai risipitor decît însusi Polidor. Antohi: Polidor!... Martine, pune sticlele la pivniţă şi 5 spune negustorului să mai aducă pe-atîtea. Sandu: Ce faci, Antohi? Antohi (încet, lui Sandu): Scad 480 de galbeni din averea mea, ca să nu-i găsească Polidor. Sandu (cu mirare): Breee! <0 Martin (ducmdu-se): Sărmanul boier !... Mai bine nu se mai deştepta! scena viii ANTOHI, SANDU, CONTESA ; mai pe urmă, MAIORUL Contesa (viind din dreapta): Peut-on entrer? 15 Antohi (mergînd înaintea contesei): Doamna contesa !... poftim, mă rog, poftim... Vere Sandule, adă un fotoliu. Contesa: Merci, nu vă derangeaţi... Am venit să-ţi zic un petit bonjour, mon cher Antohi. 20 Antohi: Sărut mînele. Contesa: Şi să te rog ca să mă ajuţi la o faptă bună. Ştiu că eşti generos şi chiar gentilhomme de maniere deşi nu te cobori dintr-o familie... Antohi : Nu, slavă Domnului!... încă nu m-am coborît 25 din ceea ce sînt. Contesa:  la bonne heure! Iată pentru ce vreu să te rog. Facem o loterie în folosul copiilor lepădaţi şi am crezut că d-ta vei fi cel întîi a subscrie. Antohi: Pardon, cucoană; nu dau nici o para. 30 Contesa: Comment?... D-ta, care ai înfiinţat o casă de orfanotrofie, refuzi a lua parte la o binefacere !... Antohi: Refuz. Contesa: A!... nu mă aşteptam la un asemenea răs-35 puns. Fiul d-tale, Polidor, s-a arătat mai aimable; a luat 10 bilete. 553 Antohi (în parte): Polidor! (Cătră contesa.) Am glumit, doamna mea. Binevoiţi a-mi da 50 de bilete. Cîte cît e biletul? Contesa: Cîte un galben... Bravo!... mon cher An-5 tohi, vous etes charmant. Iată biletele. Antohi: Mulţămesc... Iată banii. (Dă contesei un fişic de 50 de galbeni; în parte.) 50 de galbeni mai puţin în clironomie. Contesa (luînd banii): Merci, vous etes un brave 10 homme... (îi dă mîna.) Au revoir. Antohi: Sărut minele. (Sărută mîna contesei.) Nu uitaţi, doamna mea, că astăzi mîncăm împreună aci. Contesa: Comment donc! (Ajungind la uşa din dreapta, 15 se opreşte.)  propos... uitasem. Mai am un comision pentru d-ta. Antohi: Poronciţi. Contesa: Ştiţi cu cine-am venit păn' la poartă? Antohi: Cu cine? 20 Contesa: Cu maiorul, socrul lui Polidor. Antohi (rece): A! Conesa: Maiorul doreşte foarte mult să se întîlnească cu d-ta ca să-ţi vorbească într-o chestie serioasă; dar n-a vrut să între fără a fi autorizat de stăpînul 25 casei. Sandu: Da de ce?... Eşti certat cu maiorul, vere Antohi? Contesa: Sînt în delicateţă amîndoi din ziua cununiei lui Polidor... nu ştiu din care pricină. 30 Sandu (în parte): înţeleg. Contesa : Să-i fac semn să vie sus ? Antohi: Poftiţi-1... însă vă rog să-i spuneţi că-1 aştept în cabinetul meu. Adieu, contesă. Vină, Sandule. (Se închină şi întră cu Sandu în stînga.) 35 Contesa (rîzînd): Quel original! (De pe pragul uşii din dreapta face semn afară şi cheamă pe maiorul.) Pst, pst, major. Maiorul (afară): Cito? Contesa: Vină sus... •40 Maiorul: unde-i dvorenin Antohi? Contesa: în cabinetul său... întră colo. 554 % Maiorul: Haraşo... merci, chere comtesse. (Merge ţeapăn spre aşa din stînga.) Paidiom... SCENA IX CONTESA, ISCHIUZARLIU (cu chef) 5 Contesa (singură): Ce conversaţie să aibă oare împreună?. .. Negreşit asupra lui Polidor, căci tatăl său nu i-a dat nici o para de cînd l-a însurat, ba încă nici a vrut să-l mai vadă... Numai de nu s-ar apuca la ceartă... îmi vine să stau ca să 10 aflu rezultatul... (Se pune pe un fotoliu.) Ischiuzarliu (clătinîndu-se puţin pe picioare): A! m-am săturat cît şeapte ! Am mîncat, am băut... Să-mi fie de bine ! Contesa: Ce văd? Tachi! 15 Ischiuzarliu: Iaca »i contesa mea! (în parte.) Să te văd acu, Ischiuzarliule, dacă eşti ischiuzar. Contesa (cu sentiment): Tachi? Ischiuzarliu (asemenea): Irino... Contesa: Am să-ţi fac reproşuri... 20 Ischiuzarliu: Pentru ce? Contesa: Ai început a mă negligea. N-ai venit de trei zile la mine, şi eu te-am aşteptat cu nerăbdarea unei inimi înfocate. Ah! cînd ai şti cît am plîns singură! 25 Ischiuzarliu: Zău, Irino? ţi-a fost dor de Ţăchiţă? Contesa: Si tu în timpul ăsta poate alergai prin mahalale?’ Ischiuzarliu: Eu?... A! Irino! cum poţi să-ţi închi-puieşti asemenea bazaconii? Nu mă- cunoşti, se 30 vede... Contesa: Ba te cunosc, te prea cunosc, din nenorocire !... de-aceea am avut slăbiciunea a te distingă într-o mulţime de tineri carii ar fi fost flataţi de amorul meu. 35 Ischiuzarliu (în parte): Auzi, baba? (Tare.) Norocul meu a fost să fiu iubit între toţi!... dar, decît m-ai mustra, mai bine m-ai plînge, Irino ! 535 Contesa (cu îngrijire): Ai vro supărare, mon cheri? Ischiuzarliu (oftează): Oui, ma cherite. Contesa: Spune-mi-o mie, cher Bibi... Vin-încoaci de-mi spune necazul ce ai... (Ischiuzarliu se pune 5 pe canapduţă la picioarele contesei.) Ştii că eu vreu să fiu providenţa ta. Ischiuzarliu (cu dragoste): Eşti adorabilă, Irino!... A ! cîţi tineri ar vrea să fie-acum în locul meu !... Contesa (astupîndv.-i gura cu mîna): Taci, berban-10 tule... Ischiuzarliu : Lasă-mă să te sărut macar numai o dată. Contesa (sculindii-se turburată): Ba nu, nu aici, că ne-a surprinde cineva. Menagează pudoarea mea, Tăchiţă, dacă mă iubeşti. 15 Ischiuzarliu (în parte): Slavă Domnului c-am sca-pat!... (Tare.) Nu vrei, porumbo? Contesa: Nu aici... dar lasă polisoneriile şi-mi mărturiseşte supărările ce ai. Ischiuzarliu: Ah! am jucat aseară cărţile cu Polidor 20 ş-am perdut 50 de galbeni. Contesa: Şi?... Ischiuzarliu: Şi n-am de unde să-i plătesc... O datorie de onoare !... îmi vine să turbez de desperare. 25 Contesa: Taci din gură că mă înfiorezi... (Dîndu-i un fişic.) Ţine, iaca banii, Tachi; du-te de plăteşte. Ischiuzarliu (în parte, luînd banii) : Pil! (Tare.) Ah ! contesă!... Irină!... ai o inimă de crăiasă şi 30 meriţi respectul generaţiunii. Contesa (cu sentiment): Ba sînt numai o biată femeie care iubesc şi vreu să fiu iubită. Ischiuzarliu: Iubită eşti şi vei fi... Lasă-mă să te sărut. 35 Contesa: Fie!... Fă degrabă să nu ne vadă cineva. (întinde obrazul.) Ischiuzarliu (în parte): Am păţit-o! curagiu, Tachi... (O sărulă.) * « SCENA X CONTESA, ISCHIUZARLIU, SANDU Sandu (ieşind uite din stînga, se opreşte văzînd sărutat nl) : Iaca pozna ! 5 Contesa: Ah! mon Dieu! je suis compromise! (Fuge prin dreapta.) Sandu (în parte) : Şi babele se dau în dragoste ! Unde mergem? ba nu, vă-ntreb... Ischiuzarliu: Ce e?... Ce? (Se întoarce şi vede pe 10 Sandu.) Cuconul Sandu? Sandu : Frumos! Un tînăr de 25 de ani ibovnicul unui pol veac. Ischiuzarliu: Ha, ha, ha! D-ta ai spâriat porumbiţa de-a fugit? 15 Sandu : Ce demoralizaţie! De-acum nu-i departe potopul. Ischiuzarliu: Ştii că te găsesc nostim, cucoane ton patera!... Te miri de-un lucru simplu şi firesc. Sandu: Auzi?... lucru firesc, să te ciuguleşti cu Pupâ- 20 zambergoaia? Ischiuzarliu: Ha, ha, ha! Nu-nţelegi, boierule, că Irina e pentru mine o moşie cu venit sigur?... Eu nu sînt decît un arendaş cu capital de 25 de ani. 25 Sandu: Şi moşia ce esploatezi se numeşte Scandaloasa ! Ischiuzarliu: Aşa s-a fi numind prin satul d-tale, pe la Prosteni. (Se aude în apartamentul lui Antohi ceartă mare.) 30 Antohi (în odaia de alăture): Nu vreu să-i dau nici o para frîntă. Maiorul (idem): Niet? Antohi (idem): Nu. Ischiuzarliu: Ce s-aude? 35 Sandu : Maiorul şi Antohi se ceartă împreună. Hai să-i despărţim. (Sandu şi Ischiuzarliu trec spre uşa din fund.) 557 SCEN A XI SANDU, ISCHIUZARLIU, ANTOHI, MAIORUL Maiorul: A ! d-ta nu părinte, d-ta duşman la Polidor. Antohi: N-am să-ţi dau socoteală d-tale. 5 Maiorul: Ba dai socoteala. Eu silesc la d-ta. Polidor însurat cu Maşa. Eu dat fata pentru că crezut Polidor cu stare. A ! d-ta înşelat la mine. Antohi: Ian ascultă, domnule; te poftesc să-ţi masori vorbele. 10 Maiorul: Niet, nu măsurăm. D-ta înşelat la mine! D-ta spus la mine: Brat Ivan, facem cuscri la noi? — Eu respuns: Haraşo, brat Antohi, facem. — D-ta zis: Davai mîna cu mine, brat Ivan. — Eu respuns: Bucuros, brat Antohi!... şi bătut 15 mîna împreună.— Pe urmă eu întrebat pe d-ta: Cît dai zestre lui Polidor? — D-ta făgăduit dai tot, şi nu dat nimic !... Dumneta nu pravoslavnic. Antohi: Chiar aşa să fie. Nu vreu să dau nimică... 20 m-ai înţeles?... După moartea mea, Polidor a avea tot ce-a găsi. Maiorul: Ma nu gasi el nimic. D-ta pus pe cheltuieli. D-ta destrămat, berbant. Antohi (mîmindu-se): Maiorule, ma batjocoreşti în 25 casa mea? Ia seama să nu te-arunc pe fereastă. Maiorul (furios): Pe mine?... Eu, maior! eu fost la Braila! eu fost rănit! Eu nu tem la d-ta. Antohi: Te temi ori nu... ieşi afară, c-acuş întru într-un păcat... 30 Maiorul: Cito pacat? Cito pacat?... D-ta bătrîn nebun. Antohi (voieşte să s-arunce asupra maiorului): Ei! ţi-oi arăta eu, podanule... Maiorul: Podan? eu podan!... (Voieşte să s-arunce 35 asupra lui Antohi.) Ah! ti şelma! Sandu (oprind, pe Antohi): Antohi, vină-ţi în simţiri. Ischiuzarliu (oprind, pe maiorul): Maiorule, linişteşte-te. .. % Antohi: Lasă-mă, frate, să-1 învăţ eu... (îl apucă tusa.) Maiorul: Xiet, niet, linişteşte. Eu vrem mancam la dinsul. 5 Sandu: Da vă faceţi de rîs, pentru numele lui Dumnezeu ! că sînteţi bătrîni. Maiorul: Haraşo!... eu stapînim la mine, ma despărţim pe Maşa de Polidor... Auzit d-ta? Antohi: Du-te dracului cu Polidor cu tot!... Să nu 10 mai aud de voi. (Tuşeşte.) Maiorul: Tu mergi la dracul!... Eu mergem la decas-terie!... Paidiom!... brat Ischiuzarlovici, vină cu mine... (Pe pragul uşei din dreapta.) Punem eu la tine minte, şelma!... (Iese cu Ischiuzarliu.) 15 Antohi (tuşind): Paşol, crapusnoiule!... Auleu! că râu m-a tulburat! (Se aruncă pc canape.) Iar m-a apucat tusa... Vere Sandule, mergi, te rog, de caută pe doftorul şi mi-1 trimite. (Se văietă.) Sandu: Vere Antohi, pune să-ţi facă un ceai de gutui, 20 că-i bun de tusă... cu puţin candel. Antohi: Aş!... Doftorii băbeşti! Du-te, Sandule, unde-ţi spun eu, şi nu uita să vii la masă. Sandu : Mă duc, vere Antohi; dar, crede-mă, ceaiu de sîmburi de gutui e minunat. Am avut un unchi 25 care-a băut tot ceai de ăsta păn-a murit. (Iese.) Antohi (singur): Toate supărările-mi vin de la ticălosul cel de Polidor!... E destul numai s-aud pronunţînd numele lui, pentru ca să mi se amă-rească sufletul... (Înduioşîndu-se.) O! Dumne-30 zeule!... un copil crescut cu atîta dragoste, cu atîta cheltuială!... (Plînge.) Ce n-am făcut pentru el?... Ce nu i-aş fi dat?... avere, viaţă, tot!... Şi chiar acum... ce-i slăbiciunea omenească!... chiar acum, după crunta lovire ce-am 35 primit de la el, mă simt cîteodată că mă trage inima spre dînsul!... îmi vine să-l chem, să-l strîng în braţe, să-l desmierd ca mai înainte... (Sculîndu-se.) O!... nu!... ar fi în stare să mă muşte de inimă cînele!... Nici să-l văd, nici 40 s-aud de el cît oi trăi... 559 SCENA XII ANTOHI, DOCTORUL (întră prin dreapta) Antohi : A ! doftore, bine-ai venit! Doctorul: M-am întîlnit în stradă cu domnul Sandu 5 Napoilă şi mi-a spus... Antohi : Dar; eu l-am rugat să te poftească ca să treci pe la mine. Doctorul: Este cineva bolnav în casa? Antohi: Doftore... Priveşte în faţa mea. io Doctorul: Pentru ce? Antohi : Spune-mi drept de crezi că mai am vro şease luni de trăit? Doctorul (zîmbind): Ba şi şease ani, dacă vei urma un regim regulat. 15 Antohi (în parte, cu bucurie)'. A! slavă Domnului! Am vreme să mă ruinez. Doctorul: V-am mai spus-o, cucoane Antohi; după boala din care aţi scăpat, trebuie la vîrsta d-voastră să vă păziţi de emoţiuni tari şi de... 20 Antohi: Bine, bine; să lăsăm vorba asta. Spune-mi cum merge casa de orfanotrofie ce am instituit amîndoi ? Doctorul: Merge de minune. Am păn-acum vro 20 de copii carii prosperă ca nişte flori şi carii, cînd vor 25 ajunge în vîrstâ, te vor binecuvînta pe dumnea- voastră, binefăcătorul lor. Antohi: M-or binecuvînta pentru c-am dat ajutor casei o sumă de 4 000 de galbeni?... Nu te înşela a crede una ca aceasta, doftore. Ei m-or blăstema 30 poate, că astfel e omenirea! Recunoştinţa e o simţire duşmănească, un soi de bir nesuferit pe care puţini oameni vreu a-1 plăti. Doctorul : A! cucoane Antohi, sînteţi mizantrop. Antohi: Sînt şi am dreptate să fiu, după ceea ce-am 35 păţit. Nu mă mai încred în lighioanele aste faţamice ce se numesc oameni. Cînd sînt mici, te necăjesc; cînd sînt mari te înşeală. Doctorul: Cu toate aceste, aţi făcut o faptă omenească instituind o casă de orfani. Vedeţi că nu 40 sînteţi tocmai aşa de rău precum vreţi a vă arata. Antohi: Nu-ţi închipui cai pe păreţi, dragul meu. Ştii d-ta pentru ce-am dat 4 000 de galbeni şi pentru ce am de gînd să mai dau o mie ? Pentru ca să nu se mai întîmple nici unui creştin să culeagă, 5 ca mine, la uşa unei biserici, un şearpe cu chipul de copil. Doctorul: Oricum să fie, fapta dumnevoastră este una din cele mai demne de laudă. Antohi: N-am sete de laudă, am sete de răzbunare! 10 Vină, doftore, să-ţi dau şi rămăşiţa banilor, ca să împlinim suma de 5 000 de galbeni. Hai în cabinetul meu \ ■ (în parte.) 5 000 de galbeni mai puţin în clironomia lui Polidor!... (întră în stînga cu doctorul.) 15 SCENA XIII RUFINESCU, RUFINEASCA (viind plin dreapta) Rufinescu: Da vină, mon ange! întră, nu-ţi fie ruşine, că doar facem o vizită unui amic. Rufineasca (întrînd)-. Ce idee ai avut, mon ckeri, ca 20 să vizităm pe d-nul Antohi? Rufinescu: O idee prea simplă şi nevinovată. Domnul Zgîrcea e un amic vechi, un om cumsecade şi bon vivant. El dă mese mari, baluri, şi sînt încredinţat că a fi prea măgulit de a vedea în saloa-25 nele sale o floare tînără şi rară ca mon doux tresor. Rufineasca (cochctînd): Ei! mon bijou, nu-mi face complimente. Rufinescu : Ba nu, zău! D-nul Antohi e amator de 30 tot ce-i frumos. E galant, generos, şi poate chiar să mă împrumute cu ceva bani la nevoie... Trebuie menageat, mai cu seamă că am perdut aseară la cărţi. Rufineasca: Iar ai perdut? 35 Rufinescu: Guignon, soro!... am perdut până şi mobilele salonului. Rufineasca : Mobilele mele ?... şi cine le-a cîştigat ? 561 Rufinescu: Hoţul cel de Duducescu. Rufineasca: Aşa ţi se cade, dacă-1 mai primeşti prin casă... un tînâr lipsit de orice moral, care te împrumută dimineaţa cu bani şi seara ţi-i ia 5 în cărţi... Eu una i-am hotărît să nu-i mai calce piciorul în budoarul meu. Rufinescu: Zău?... şi de ce, mon adoree?... Rufineasca: Pentru că-i un ştrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. 10 Acum s-a înamorat de doamna Polidor... (în parte, cu mînie.) Berbantul! Rufinescu: Bine-ai făcut, cher ăme!... Cu toate că eu, ştii mata, nu-s barbat tiran, nu-s zuliar... îmi place, din contra, să te văd că petreci cu 15 toate mulţămirile... Rufineasca: Te ştiu... Rufinescu: Dar, precum zici, dragă, foarte înţelept, societatea unor tineri e cam... compromitantă cîteodată, pentru că tinerii sînt lăudăroşi... nu-s 20 discreţi. Eu, de-aş fi femeie, aş prefera de-o mie de ori mai mult adunarea şi chiar curtea bărbaţilor mai în vîrstâ... pentru că cel mai mic favor e preţuit de dînşii precum merită... Ei sînt gata a face jertfele cele mai mari pentru a dobîndi 25 o ochire dulce, o zîmbire graţioasă, o... '-1 Rufineasca (în parte): Pricep unde-i bate gîndul. Rufinescu: Iaca, de esemplu, cuconul Antohi. Ce om convenabil! Ce suflet delicat! El e în stare s-arunce mii de galbeni pe fereastă, pentru ca să 30 facă mulţămire persoanelor ce iubeşte. Rufineasca: Zău? E astfel de generos şi galant? Rufinescu: Singurul defect ce are e că nu-1 trage inima cătră sexul frumos. Rufineasca: Bătrîneţa... 35 Rufinescu: Bătrîneţa ar fi, din contra, un motiv mai mult pentru a face nebunii, judecind după toţi bătrînii carii îi vedem schimbaţi în fluturi ologi; dar se vede că sexul frumos nu poate avea destulă influinţă asupra minţii lui cuconu Antohi. 40 Rufineasca: Ha, ha, ha! Eu cred că nici o femeie n-a vrut să-şi bată capul cu o asemenea conchetă. 562 Rufinescu: Te înşeli, mon tresor. Eu cunosc vro două destul de frumuşele care s-au cercat a-i găsi cheia inimei şi a sipetului... însă n-au izbutit. Rufineasca: Or fi fost proaste. (în parte.) Cînd aş 5 vrea... Rufinescu: Proaste? nicidecum!... dar, vezi tu. Bibi, inima lui Zgîrcea e ca turnul Malacofului; trebuie un meşteşug mai deosebit ca să-l ia cu asalt. io Rufineasca (în parte): îmi vine să cerc. Rufinescu: Şi generalii cei dibaci sînt rari. Rufineasca: Cîte sute de galbeni îţi trebuie, mon-cheri ? Rufinescu: 400, mon unge. 15 scena XIV RUFINESCU, RUFINEASCA, ANTOHI, DOCTORUL Antohi (fără a vedea pe Rufineasca): Banii ţi i-am numărat, doftore; acum mergi degrabă de cumpără cele trebuincioase pentru institutul crfa-20 nilor. Doctorul: Mă duc, şi vă mulţămesc din partea lor. Antoiii: Păstrează mulţâmirile pentru d-ta! Adio! Doctorul: A revedere! (Întorcîndu-se.) A! Doamna Enăchiţa ? 25 Antohi: Ce văd?... cucoana Enăchiţa cu barbatul dumisale? Ce întîmplare fericită ! Rufinescu: Trecînd pe la poarta casei d-tale, am dorit să te văd, cucoane Antohi, şi am luat îndrăzneală a întră cu soţia mea. 30 Antohi: Cuconiţă, daţi-mi voie să vă sărut mînele pentru o vizită atît de plăcută şi neaşteptată. (îi sărută mîna.) Poftim, vă rog, de şedeţi. (O aduce pe canape.) Martine, adă dulceţi. Rufineasca: Nu vă supăraţi, cucoane Antohi, că 35 acum am luat. Antohi: Ce să fac ca să vă dovedesc mulţămirea mea? A!... (Scoate din buzunar o cutie cu bomboane.) 563 Cred că nu veţi refuza bomboane de Paris. îs dulci şi plăcute ca şi d-ta, cuconiţă... (Dîndu-i cutia.) Poftim, vă rog. Rufineasca: Sînteţi foarte amabil. Merci. (Ia cîteva 5 bomboane.) Antohi: Cucoane Rufinescule, nu doriţi? Rufinescu : Eu vă mulţâmesc; nu obicinuiesc, că mă dor dinţii. Antohi: Da, te rog, macar una... Ian să-ţi aleg eu pe 10 plac. Iaca un melc de zahar. Rufineasca: Ha, ha, ha! Un melc? are corniţe? Antohi: Ba nu; le-a ascuns, şiretul. Rufinescu : Ha, ha, ha! Altul s-ar supăra în locul meu. 15 Doctorul (încet): Dar d-ta eşti deprins cu glumele, aşa-i?... Ha, ha, ha! (Iese prin dreapta.) Rufinescu: Ce vrei să zici, doctore? (în parte.) E mucalit doctorul! Rufineasca: Cucoane Antohi, văd cu mare mulţă-20 mire că acum sînteţi bine de tot. Antohi: Slavă Domnului! mă simt sănătos. Rufineasca: îmi aduc aminte din ziua nunţii domnului Polidor. Erai grozav de bolnav. Antohi (trist): Aşa'.... N-a vrut Dumnezeu să mor 25 atunci. Rufineasca (privind galiş la Antohi): Şi bine-a făcut! Rufinescu: Dumnezeu ştie ce face, căci acum pare că eşti întinerit de 20 de ani. Nu-i aşa, mon ange ? Rufineasca: Doar nu e bătrîn cuconul Antohi ca să 30 aibă nevoie de întinerit. Antohi: Eu, cuconiţă?... sînt din vremea potopului. Rufineasca: Nu zice asta, c-oi crede că eşti un berbant. Antohi: Pentru ce? 35 Rufineasca: Pentru că potopul a fost trimis ca să înece berbanţii de pe timpul lui. Rufinescu (rîzînd): Charmant! charmant! Cucoane Antohi, a d-tale-i grădina asta? Antohi: A mea. 40 Rufineasca : Prea frumoasă! (Privind prin geamuri.) Ai şi o seră, mi se pare? 564 Antohi: Dar. Rufinescu: îmi dai voie să mă duc ca să culeg o floare pentru Enăchiţa? Antohi: O floare, nu-ţi dau voie; dar un buchet 5 întreg... Rufineasca: Eşti foarte galant, cucoane Antohi. Rufinescu: Ce-ţi spuneam eu, mon tresor ? Antohi: Ce-i__spuneai? Rufinescu: întreab-o pe dînsa. Eu mă duc în seră. 10 (Iese prin dreapta.) scena xv ANTOHI, RUFINEASCA (Mică tăcere. Antchi e fcarie jenat de a sJ găsi singur cu Rufineasca.) 15 Rufineasca (în parte)'. îi genat moşneagul, ca un tînâr de 18 ani. Antohi (în parte): Ce dracul am de mi-am perdut cumpătul ? (Rufincasca cjitază.) 20 Antohi: Oftezi, cuconiţă? (Rufineasca itir cfteati.) Antohi: Vrei să chem pe barbatul dumitale? Rufineasca (în parte): Iaca prostul! (Tare.) Ba nu, cucoane Antohi, nu te supăra. 25 Antohi: Apoi dar, spune-mi drept, ai vro supărare? Rufineasca: Ba nu; nu baga de seamă... Mi s-a părut nu ştiu cum să mă găsesc deodată singură cu un străin... Antohi (în parte): Drăguţa! (Tare.) Te-ai temut că 30 te-a mînca moşul? Rufineasca (z-îmbind): Mai ştii?... Moş lupul mă-nîncă oiţa... Antohi (prinzînd l-a curagiu): Şi bine face dacă oiţa e frumuşică ca... 35 Rufineasca (provocîndu-l): Ca cine? Antohi (cu sfială): Ca... oarecine. (In parte.) Mă prostesc văzînd cu ochii. Rufineasca: Dar ce stai aşa departe?... Te temi de mine? 565 Antohi: Eu, de d-ta?... (Se pune pe canape aproape de Rufineasca.) Vrei să glumeşti, cuconiţă? Rufineasca: Ba nicidecum... Am auzit că nu mă poţi suferi. 5 Antohi (cu mare mirare)'. Eu, pe d-ta? Cine-a putut născoci o bazaconie ca asta? Ri ;fixeasca: Dar; mi s-a spus că mă găseşti proastă, urîtă ca o stafie! Aşa este? Antohi: D-ta, stafie?... Dacă de-ar avea casa mea 10 o stafie ca d-ta m-aş închide în casă şi n-aş mai ieşi, pre legea mea! Rufineasca (rîzînd)'. Vezi. că eşti din timpul potopului ?... Bine te-am numit eu berbant! Antohi (cu dragoste) : Te-ai mîniat ? 15 Rufineasca (privind galiş la Antohi): Gîci. Antohi (sărutindu-i mîna): Am gîcit. Rufineasca (dîndu-i uşor o palmă în glumă): Ian vezi-1, vezi-1 cît e de zburdalnic! Antohi: Ba zi că-s nebun, că, zău, m-ai nebunit de 20 tot! Rufineasca: Şi-ţi pare rău? Antohi: îmi pare rău că n-am 20 de ani mai puţin în spinare. Rufineasca: Pentru ce? 25 Antohi: Pentru ca să pot fi iubit de un îngeraş ca d-ta. Rufineasca: N-ai nevoie de asta d-ta ca să placi unei femei de spirit. Antoiii (sărutîndu-i iar mîna): îngeraşule! Rufineasca: Adică o femeie iubeşte numai tinereţa 30 într-un barbat? Nicidecum. înainte de toate ea caută să găsească o inimă nobilă şi delicată, o natură blîndă şi generoasă, un suflet mâhnit pentru ca să-l mîngîie prin iubirea ei. Antohi: Apoi dar fii mîngîierea mea, Eriăchiţo; căci 35 nime n-a suferit ca mine. Toată viaţa mea a fost întunecată. Lumineaz-o tu, în sfîrşit, c-o zîmbire, şi mă jur să-ţi fiu rob păn’ la moarte. Rufineasca: Ce-aud?... Mă iubeşti? t Antohi: Te iubesc ca un om care n-a iubit de cînd e. 40 Rufineasca: Şi nu mă-nşeli? % Antohi: Nu! mă jur pe ce am acum mai scump în lume, pe ochişorii d-tale ! Rufineasca: Te-aş crede poate... dacă mi-ai da dovezi. 5 Antohi: Poronceşte. Ce dovezi vrei să-ţi dau? Sînt gata la toate poroncele d-tale. Rufineasca: îmi vine să te cerc. Ce-ai zice dacă ţi-aş propune o nebunie? Antohi: Spune, care? io Rufineasca: Un voiagiu împreună la Paris! Antohi: Un voiagiu?... bucuros! Cînd vrei să plecăm? Acum îndată? Rufineasca: Ba nu, mîne... Primeşti? Antohi: Din toată inima!... însă ce-a zice barbatul 15 d-tale? Rufineasca: Nimic; oi pretexta că-s bolnavă, şi, cît i-oi lasa bani de jucat cărţile, a închide ochii. Antohi: Aşa?... de ăst tacîm e?... minunat!... Cît îi trebuie? 20 Rufineasca: Vro patru-cinci sute de galbeni... împrumut. Antohi: O bagatelă... Deseară îi trimit banii, şi mîne noi amîndoi plecăm. Rufineasca: Noi doi... şi un al treilea tovarăş. 25 Antohi (îngrijit): Care? Rufineasca (cu dragoste): Amorul. Antohi: Amoraşule! (O sărută cit foc.) (Rufinescu s-aude tuşind afară.) Rufineasca: Ia seama că vine barbatul meu. 30 Antohi (sculîndu-se de pe canape, în parte): Ştie să tuşească la vreme, puşchiul! SCENA XVI ANTOHI, RUFINEASCA, RUFINESCU (aducînd un buchct tic fkri) 35 Rufinescu: Iaca şi buchetul, mon tresor, un buchet vrednic de d-ta!... numai camelia si flori de portocală, amblema nevinovăţiei. 56? Rufineasca: Merci, mon chiri. Antohi (în parte): Are şi apropo, galantomul. Rufineasca: Ce frumos buchet! Păcat că nu-i vreun bal!... ar face minunat efect. 5 Antohi: Dacă doriţi, cuconiţă, deseară dau înadins o soarea, cu condiţie însă că mi-ţi face mulţă-mirea, împreună cu domnul Rufinescu, a şedea astăzi aci la masă. Rufineasca: Eşti atît de amabil că nime nu te poate 10 refuza. Antohi (în parle): M-a fermecat de tot porumbiţa! (Strigă:) Martine, Martine! \ SCENA XVII Cei denainte, MARTIN (vine din fund) 15 Martin: Aud, cucoane. Antohi: Masa gata-i? Martin: Gata; numai să vie musafirii. Antohi: Mai pune două tacîmuri. Martin: Ascult. (în parte.) Ian să vezi că osăhră-20 nească tot tîrgu de-acum. (Iese.) (Se aude in grădină zgemet de vcci.) SCENA XVIII Cei denainte, CLEVETICI, TRIBUNESCU, SANDU Tribunescu (afară): Cer cuvîntul. 25 Sandu (afară): Cere, că nu-ţi dau nimic. Clevetici (ia uşa din dreapta, poftind pe Sandu să între): Domnule conservator, poftim. Sandu (asemenea): După dumneata, domnule Gogo-şescu. 30 Tribunescu (asemenea): Domnule Strigoi... Sandu (întrînd mînios): Ghidi, comunistule! Antohi : Ce este, Sandule?... iar te sfădeşti cu fraţii mei cauzaşi? » > 568 % Sandu: M-a întîlnitără, frate, la poartă şi s-a legatară de mine ca boala de om sănătos. Tribunescu: A! Domnule conservator, această espre-siune nu este parlamentară, e afară din uz. 5 Sandu: Afară din uz?... Ce mîncare-i aia? Antohi: Apropo de mîncare; ne punem la masă? Sandu: Ne punem, că mie mi s-a lungitără urechile de foame. (Clevetici se aprcpit de Sandu si se uita la urechile lui.) 10 Sandu: Ce te uiţi la urechile mele, domnule Gogoşilâ? Clevetici: Nimic; am vrut să constat cît s-au lungit de mult. Sandu (în parte): Ghidi, măscărici obraznic! Rufinescu: Ha, ha, ha!... E plin de duh domnul 15 Clevetici. Rufineasca: Charmant! plein d'esprit! Clevetici (închinîndu-se la Rufineasca): Doamna mea, mă confuzi... scena xix 20 Cei denainte, CONTESA, ISCHIUZARLIU (vin împreună prin circapta ) Contesa (întră sprintenă) : Me voici! Am venit numai într-un zbor. Antohi (mergînd înaintea ei): Ca o lebădă frumoasă. 25 Sandu (în parte): Cu lebădoiul alăturea. Contesa (dînd mîna Rufineascăi): Bonjoitr, chere belle... (încet.) Comment vont vos amonrs? Rufineasca (încet): Tres bien, et Ies votres? Contesa (cu sentiment): II m’aime ă la folie! (Pri- 39 veste în taină la Ischkizarliu şi oftează.) Clevetici (închinîndu-se contesei): D-nă contesă, primiţi omagele mele. Contesa (cu mîndrie): A! d-ta eşti? Clevetici: Al d-voastră respectuos serv... 35 Contesa: Spune-mi, mă rog, d-ta ai deschis un maga-sin de haine la noi? 569 Clevetici: Magasin de haine?... Doamna mea, asta franţuzeşte însemnează magazie de ură... şi nu înţeleg... Contesa: Dar; am cetit chiar acum deasupra unei 5 prevălii: magasin de haine. Clevetici: Aţi cetit, poate, magazin de haine, scris cu litere latine? Contesa: Nu ştiu; eu am cetit franţuzeşte şi am gîndit la d-ta. 10 Clevetici (lui Antohi): E furioasă baba pentru un articol în contra nobleţei. Antohi: Şi de-aia te-a păcălit aşa de frumos? £ C E N A XX Cei denainte, MARTIN 15 (Pctăehic din fund sc deschid şi dci fetit ri aduc în scenă ei masă begată.) Martin ; Poftim la masă! Antohi: A!... vere Sandule, dă braţul contesei. (Apropiindu-se de Rufineasca.) Doamna mea... 20 (li dă braţul.) Domnilor, vă poftesc astăzi la masa de adio. Toţi: Cum de adio? Antohi: Mîne plec la Paris. Sandu: Tu la Paris, Antohi?... Unde mergem! unde 25 mergem! Antohi: Unde mergem?... la Paris! (Ccntesa se aşează la mijlocul mesei, ai'înă în dreapta pe Sandu şi in stînga pe Ischiuzarliu. Antchi şi lîujincasca ccupă capul mesei din stînga, Clevetici, Rufinescu şi Tribunescu 30 in faţă cu Antchi.) Tribunescu: Domnul Antohi, Mecenul nostru, ne lasă ?... cer cuvîntul. Contesa: Pardon, îi vorbi după mine, domnule orator. Fiindcă amicul se duce din cercul nostru, 570 propun să începem masa şi s-o sfîrşim cu un toast în sănătatea lui. Toţi (ridicînd paharele)'. în sănătatea lui Antohi Zgîrcea!... Ura!... ACTUL III Teatrul reprezintă un salon elegant în casa lui Polidor, cu o uşă în dreapta, altă uşă in fund şi a treia uşă in stînga, ce se deschide pe o scară care duce în grădină. Pe planul al 2-lea, 10 în dreapta, o masă de cărţi, gata, cu luminările aprinse. Pe planul I, în stînga, o canape, alăturea, o mesuţă şi, în fund, o fereastă. SCENA I Maşa (scrie pe mesuţă şi din timp în timp îşi şterge 15 ochii de lacrimi): Nu!... oricît de mare să fie dragostea mea pentru el, nu pot a-i împlini rugămintea... Să-i răspund dar cum mă sfătuieşte cugetul, nu cum mă îndeamnă inima. (Scrie şi se opreşte pe ginduri.) El mă roagă 20 să fug cu el în străinătate... O! Dumnezeule! ce vis frumos!... să fim împreună, singuri, fără nici o temere de a ne iubi!... Să văd realizat acel rai de fericire ce am dorit în taină L... (Cu hotărîre.) Nu, nu se poate, n-am curagiul să 25 fac un asemenea pas... Mai bine mi-oi împlini datoriile mele!... mai bine-oi suferi ş-oi muri! (Scrie plîngînd.) SCENA II MAŞA, POLIDOR (intră prin fund şi se apropie încet de 30 femeia lui ) Polidor: Cui scrii, Maşo? Maşa (tresărind): Barbatul meu]... (Voieşte să ascundă scrisoarea.) 571 Polidor (întinzînd mîna spre scrisoare): Nu ascunde scrisoarea, că ştiu cătră cine-i adresată. Sluga lui Duducescu aşteaptă la portiţa grădinei. Maşa: Nu crede... Polidor: Să nu cred?... (Cu tninie.) Să nu cred ce văd cu ochii? (Smunceşte scrisoarea.) Maşa (spărietă): Ce faci? (Cade obosită pe canape.) Polidor (cetind rapide) : Frumos!... stil pasionat!... Eu sînt zugrăvit ca un tiran şi Duducescu ca un înger iubit... (întorcind scrisoarea.) Ian priveşte !... O coală întreagă de fraze amoroase împrumutate din romane... Vrea să zică, doamna mea, viaţa d-tale e o robie crudă sub asprimea tiraniei mele? Eşti o victimă interesantă ce cauţi mîngîiere?... Aşa este? Maşa (ridicîndu-se cu demnitate): Vrei poate ca să ţi-o spun cu însămi în faţă?... Aşa este!... De cînd m-am măritat cu d-ta, care ţi-a fost purtarea cu mine? Purtarea unui om lipsit de orice delicateţă... Polidor (cu mînie): Maşa! nu mă... Maşa: Ai cerut să-ţi mărturisesc adevărul? Ascultă dar, căci, în fine, trebuie să-ţi spun odată pentru totdeauna ce am pe inimă. Din ziua cununiei noastre te-ai arătat plin de patimi rele şi nepăsător de soarta mea. Te-ai încungiurat de tovarăşi cu carii petreci zilele şi nopţile în desfrînări. Ţi-ai prefăcut casa în cafenea, în tarabă de cărţi, şi după ce mi-ai perdut zestrea cu stosul, după ce m-ai înşelat de mi-ai luat toate juvaerele ca să le dai în cărţi, ai ajuns a nu-ţi mai putea ţinea casa decît cu mijloace ruşinoase, cu împrumutări de bani neplătite. Polidor (apucind cu violinţa pe Maşa de braţ): Taci, Masa, taci!... nu mă înfuria... > ' Maşa (exaltîv.du-se): Nu tac, chiar de mă-i ucide! N-am frică de moarte, după cîte-am suferit. N-am teamă de tine, ticălosule; căci oricînd oi privi drept în ochii tăi, vei fi silit să-i cobori de ruşine!... Polidor (lăsînd braţul Masei şi depărtîndu-se): Eşti o nebună !... Maşa: în adevăr sînt o nebună că m-am potrivit păn-acum sfaturilor unui om fără cuget! Am 5 fost o nebună că nu ţi-am pătruns gîndul cînd ai făcut toate chipurile pentru ca să mă împingi pe calea unor femei nefericite ce-şi speculează tinereţele în interesul barbaţilor lor! Polidor: Ce vrei să zici? 10 Maşa: Mă înţelegi prea bine. Ai ajuns, sărmane! a fi perechea lui Rufinescu, şi ai vrea să mă vezi urmînd pilda femeii lui, care acum mănîncă banii tatălui tău pe la Paris. De asta l-ai atras în casa noastră pe Duducescu! 15 Polidor: Ha, ha, ha! Nu te ştiam aşa de iscusită! Maşa: Nici eu nu te ştiam atît de mîrşav!... Cînd ai perdut tot în cărţi, ai aruncat ochii asupra lui Duducescu, ca asupra unui vînat sigur. El e tînăr, are avere... Ţi-a plăcut dar a-1 arunca în 20 braţele mele cu condiţie de a fi partaş în averea lui... Acesta ţi-a fost planul? Prea bine... ai izbutit!... Ai voit bani drept plata onoarei? ai bani!... ce pretinzi mai mult?... Cere, că te-a milui Duducescu. 25 Polidor: Eşti minunată cînd te mînii; dar eşti o copilă, Maşo, o copilă orbită de dragoste... Uiţi cu cine vorbeşti; uiţi că te am în mîna mea; căci scrisoarea aceasta e o armă cu care m-aş putea răzbuna oricînd de vorbele... nebuneşti 30 ce ai îndrăznit a-mi zice. Maşa: Răzbună-ţi dacă vrei; mă aştept la toate din parte-ţi. Polidor: La toate?... şi... la moartea lui Duducescu? Maşa (îngrijită): Moartea lui?... 35 Polidor: Dar. Scrisoarea aceasta, această dovadă de relaţiile criminale ce există între voi doi, îmi da mie dreptul de a-1 ucide, fără nici o consideraţie. Maşa (spăimîntată): Pe dînsul?... dar el nu-i vino-40 vat... Tu eşti vinovat, că l-ai atras în casa ta cu plan de a-i întinde o cursă fatală. 573 Polidor: Oricare să-mi fi fost planul, Duducescu s-a atins de onoarea mea şi trebuie să-mi răzbun. Maşa: Onoarea ta?... Tu vorbeşti de onoare?... Ce profanare! Polidor: Fie!... cel puţin n-oi rămînea nerăzbunat. Maşa: Polidor, ar fi o crimă! Polidor: Crimă pentru crimă, mă duc... (Voieşte să iasă.) Maşa (oprindu-l): Stăi!... Unde mergi? Polidor: Merg să-l găsesc pe Duducescu şi să-l păl-muiesc cu ravaşul ăsta! Maşa (apucmdu-l de braţ): Stăi, pentru numele lui Dumnezeu!... Nu face asemenea scandal, că sîntem perduţi cu toţii! Polidor : Ce-mi pasă! Maşa: Polidor... Polidor!... (Cade în genunchi.) Te rog în genunchi, nu te duce... Ucide-mă pe mine dacă vrei răzbunare... Iartă-1 pe el! Polidor (respingîna-o): Nu sînt ucigaş de femei. (Se îndreaptă spre uşa din fund.) Maşa (în genunchi, întinde minele spre Polidor): Iar-tă-1, iartă-1, de nu vrei să mor aci pe loc ! Polidor (oprindu-se la uşă): Să-l iert?... fie!... însă cu o condiţie. Maşa (cu bucurie): A!... Ce condiţie? spune... (Se scoală.) Polidor (apropiindu-se): Să te supui la toate voinţele mele. Maşa: Mă jur că mă voi supune. Polidor: Ascultă dar: Am o datorie de 800 galbeni, şi tenninul se împlineşte mîne. îmi trebuie bani. Maşa: Nu mai am nimic. Ai perdut în cărţi tot ce-am avut. Polidor: îmi trebuie bani, îţi zic! Scrie lui Duducescu să te împrumute. Maşa: Eu să primesc bani de la el?... niciodată!... Mai bine să mor ! Polidor: Nu vrei?... prea bine... Ştiu ce-mi rămîne de făcut. Maşa (cu desperare, plîngînd): Apoi nu-nţelegi?... O! Doamne! cum să-i cer eu bani?... ar fi ca şi cînd i-aş cere plată!... iii ar avea drept să mă despreţuiască ca pe-o nenorocită care se vinde !... 5 Nu pot, nu pot!... Pentru numele Iui Dumnezeu ! nu mă sili să mă fac de batjocură. Polidor: Ei bine !... Văd că-1 iubeşti şi nu se cuvine să ceri lui bani... o înţeleg; însă ai putea face ca să mă ajute altul careva. 10 Maşa: Altul? cum? Polidor (se apropie şi-i zice încet): Cunoşti pe banul Sandu Napoilă? Maşa: Prietenul părintelui d-tale? Polidor: El e bogat, e bătrîn... ş-o femeie cu puţină 15 cochetărie îl poate lesne ameţi... Maşa (in parte): Ticălosul! Polidor: El vine să ne vadă în toate zilele şi negreşit că nu vine pentru mine. Maşa: Ce vrei să zici? 20 Polidor: Mă-nţelegi... Dacă te interesezi de viaţa şi de amorul lui Duducescu, eu primesc a închide ochii; dar pretind ca numaidecît să dai astăzi un rendez-vous lui Sandu aci. Maşa (indignata): Un rendez-vous ? Eu! lui? 25 Polidor: Dar!... vei face cum vei şti, asta-i treaba d-tale. Iată cheia de la portiţa grădiriei. Vreu să i-o dai ca să vie la mezul nopţii în salonul acesta, pe uşa asta. (Arată uşa din stînga.) Vreu să-l primeşti cîteva minute prin întunerec.-30 Maşa: Dar ce ai de gînd să faci? Polidor: Eu stiu. j (Un fecior intră pe uşa din fund.) Feciorul (amintind): Cuconul Sandu Napoilă. (Iese.) Polidor: El e! (Cătră fecior.) Pofteşte-1 în salon. 35 (Masei.) Eu merg să mă ascund colea, după uşă, (arată uşa din dreapta) ca să ascult tot. Gîndeşte la Duducescu, dacă-1 iubeşti. (întră în dreapta şi lasă uşa puţin deschisă.) Maşa (cu desperare): O! Dumnezeule!... îmi vine 40 să nebunesc! (Cade pe canape.) 575 SCENA III MAŞA, SANDU (irită pin fund) Sandu: Sărut mîna, cuconiţă. (Masa sc închină.) 5 Sandu: Cum vă aflaţi astăzi? sănătoasă? Maşa: Mulţămesc. Sandu: Dar Polidor unde-i?... A ieşit poate? Maşa: Aşa mi se pare... Nu ştiu bine. Sandu: L-am întîlnit azi-dimineaţă şi m-a poftit pe 10 astă-seară la ceai. Se vede că încă n-a venit nime. Eu sînt cel întîi. Maşa: Trebuie să sosească în curînd prietenii lui Polidor, că-i aşteaptă masa de cărţi cu nerăbdare. Sandu: Stosul şi laschernetul, petrecerea de modă a 15 capitaliei. Maşa: Şi ruina averilor. Sandu: Bine zici, cuconiţă !... Mare boală-i jocul cărţilor!... Lasă că barbaţii îşi perd stările şi-şi strică sănătatea; dar apoi ei se şi fac adiafori 20 de casa lor, de nevestele lor şi chiar de copiii lor. Maşa: Adevărat. Sandu: Ba nu, adică vă-ntreb, n-am dreptate?... Mai dăunăzi vorbeam cu un prieten vechi al meu, cu şatrarul Faraonescu, care a fost bas ciohodar... 25 Maşa: Nu-1 cunosc... Sandu: Ghiţă Faraonescu, cel ce şi-a perdut starea în cărţi jucînd faraonul... un om cu o casă de copii, carii au rămas muritori de foame din pricina lui.— Măi vere, i-am zis, un om ce pune în 30 rizic pe o masă de cărţi pînea copiilor săi nu-i nici creştin cu hristoitie, nici părinte bun, nici om cinstit. Maşa: D-ta nu joci niciodată, cucoane Sandule? Sandu : M-a ferit Dumnezeu de stosuri şi de faraoane! 35 Tot ce metahirisesc cîteodată e concina sau mărie- şul... cîte două parale partida. Maşa: Ai dreptate, cucoane Sandule. 576 Sandu : Ba nu, zău, adică vă-ntreb ?... Eu îmi ştiu rînduiala mea. De cărţi şi de femeile altora am jurat să nu mă leg niciodată, şi, slavă Domnului! n-am căzut în ispită păn-acum. 5 Masa: Niciodată? » Sandu: Nici!... ba numai o dată, îmi aduc aminte, de mult. Cînd trăia bietul tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte! mi se aprinseseră călcăile după o niko-kera măritată, şi-i scrisesem un ravaş în care o 10 poftoream ca să se îndure de flacăra unui muritor; dar, închipuiţi-vă, păcatul, cuconiţă!... Cade ravaşul, nu ştiu cum, în mîna tatii, şi-mi trage răposatul o flacără pe spinare care mi-a pus minte pentru vecii vecilor... 15 (Uşa din dreapta se deschide încet. Maşa zăreşte pe Pclidcr.) Maşa (în parte): Ticălosul! e după uşă! (Silindu-se a zîmbi lui Sandu.) Zău, cucoane Sandule, dacă ţi-ar da a înţelege o damă că... îi placi... asta nu ţi-ar pricinui nici o mulţămire? 20 Sandu : Ei!... despre mulţămire nu zic, că doar om sînt şi eu, nu-s tatar. Maşa (în parte, cu durere): La ce rol sînt supusă!... (Tare.) Dacă, de esemplu, o inimă de femeie tînără şi... frumuşică... ar suspina de amor 25 pentru d-ta... inima d-tale ar rămînea nesimţi- toare ?... Sandu: Poate c-ar ofta şi ea, mai ştiu eu? dar aş sili-o să tacă ca pămîntul. Maşa: Ai avea curagiul să-i înăduşi dorinţele? 30 Sandu: Le-aş înăduşi, cum înăduşă evreii pe cei carii mor. Maşa: Nu-mi vine să te cred... Cum se poate!... un om ca d-ta, în floarea vieţei... căci nu-i fi avînd mai mult de 45 de ani? 35 Sandu: Pe-aproape; am împlinit 50 la Crăciun. Maşa: Un om ca d-ta, care ai toate calităţile pentru a face pe o femeie fericită, ai fi astfel de nepăsător la ademenirile amorului ?... Ai închide ochii cînd o damă ar privi cu dragoste la dumneata? 40 Sandu (uimit, în parte): Iaca... iaca! 577 Maşa: Ai fi surd la vocea unei nenorocite care ţi-ar mărturisi că te iubeşte!... (în parte.) O! Dumnezeule ! Sandu (în parte): Ce vrea să zică?... 5 Maşa: Şi, în fine, te-ai face că nu înţelegi cînd ea, în delirul nebuniei sale, ţi-ar declara că te aşteaptă deseară aci, pe la 12 ore?... şi ţi-ar pune în mînă cheia portiţei de la grădină? (Se scoală turburată şi lasă cheia în mîna lui Sandu.) 10 Sandu (încremenit pe canape): Vai de mine! Maşa: Sss!... să nu afle nime... adio!... la 12 ore... pe portiţa grădinei... (Iese prin dreapta, ascun-zîndu-şi obrazul de ruşine şi zicînd în parte:) O! Dumnezeule, ce ruşine! 15 Sandu (singur): Sînt deştept ori visez?... Nevasta lui Polidor m-a îndrăgit pe mine!... m-a poftit să viu pe la mezul nopţii aci!... Ce vrea să facă cu mine?... Iaca şi cheia de la portiţă!... Sandule, Sandule, fătul meu, deschide-ţi ochii, că 20 pare că nu-i lucru curat. (Se scoală cu hotărîre.) Mă duc să spun tot vărului Antohi care a sosit mai dinioare de la Paris şi să mă sfătuiesc cu dînsul. Bree! vezi lucrul dracului!... Eu alergasem aci ca să dau de ştire că s-a întors Antohi 25 din călătorie, şi tronc! mi se întîmplă şi mie ca lui Iosif cu Putifaroaia... Hai la Antohi. (Se întîlneşte în fund cu Duducescu.) SCENA IV SANDU DUDUCESCU (viind prin fund) 30 Duducescu: Cu seara bună, cucoane Sandule!... încotro?... Nu şezi să petreci cu noi? Sandu (ameţit): Nu, mă duc la Iosif... ba, vreau să zic la Putifar. (Iese iute.) Duducescu: Ce-a păţit bătrînul de vorbeşte într-aiu-35 rea? (Rîzînd.) A fi băut poate un păhăruţ de Odobeşti mai mult. (Viind în scenă.) Dar unde-s oare stăpînii casei?... Tremur de grijă şi nerăbdare aşteptînd răspunsul Maşei... Dacă ar primi 578 să fugă cu mine peste hotar, toate sînt gata, şi paşaportul, şi trăsura... A ! iată-i că vin. SCENA v DUDUCESCU, POLIDOR 5 Polidor (cu amiciţie): Duducescule, aci eşti?... De mult ai venit? (îi dă mîna.) Duducescu : Ba chiar acum; dar unde-i doamna Maşa ? Polidor: Scrie un ravaş... nu ştiu ce. Trebuie să vie îndată. io Duducescu (în parte, cu bucurie): A fi răspunzînd la ravaşul meu. Polidor: Ei! Duducescule, îi tragem un stos în astă seară ? Duducescu: Cum vei pofti. 15 Polidor: Ce-ţi pasă ţie? Ai un noroc orb... Ne-ai luat banii la toţi cu ridicata!... ba încă ţi-am rămas şi dator... Cît am să-ţi dau? Duducescu: Trei sute de galbeni din cărţi şi 500 galbeni împrumutaţi. Dac-ai putea, frate, să-mi 20 plăteşti, m-ai îndatora prea mult, că oi să am mare trebuinţă de bani chiar mîne. Polidor (curmîndu-i vorba): Iaca şi Maşa. (Merge spre uşa din fund.) s c E N A vi 25 DUDUCESCU, POLIDOR, MAŞA Duducescu (dînd mîna Maşei): întrebam tocmai acum de d-voastră, doamna mea. Maşa: Am avut ceva de scris. Duducescu (încet): Răspunsul la scrisoarea mea? 30 Maşa (încet, dînd un ravaş lui Duducescu): Iată-1. Duducescu (luînd ravaşul): Eşti un înger!... (Se aude afară vuiet de trăsură.) Polidor: Ce s-aude pe scări?... Ne vin prietenii. (Merge de deschide uşa din fund.) 579 Duducescu (încet, Maşei): în astă noapte, la 12 ore, voi fi la poartă cu un coupe ş-oi da semnalul cu biciul vezeteului. SCENA VII 5 DUDUCESCU. MASA, POLIDOR, MAIORUL, CONTESA, ISCHIUZARLIU Polidor: Poftim, poftim! Ce-aţi întîrziet aşa de mult? Contesa: Maioru-i pricina. Maiorul : A! niet, pardon. Dumneta aşteptat pe Ischiu- 10 zarliovici. Contesa (supărată): Major, vous etes un ours. Maiorul (rîzînd) : Excellent! tr'es aimable, tres aimable. Contesa (sărutînd pe Maşa): Bonsoir, chere; votre fibre est agasant. 15 Maşa: Auzi, papa? Maiorul: Auzim, duşinca moia, ma nu asudam. (Privind împregiur.) A ! ceaiu gata?... masa de cărţi gata?... Eu cînd fost la Braila rănit, eu beut patru sacale de ceai cu rom, două ceai, două rom. 20 Contesa: Şi n-ai murit? Maiorul: A! niet murit. La mine zdarov! (Scoate din buzunar un glonte.) Cînd lovit la mine plumbul ista, eu căzut jos strigînd: zdrasti ciolovec! Toţi: Acesta-i glontele? 25 Maiorul: Da. Eu pastrat la dinsul ca un souvenir. Contesa: A! cher major, dă-mi-1 mie să-l port ca un talisman. Maiorul: Pardon, comtesse. Eu dam pe dinsul Maşei ca un juvaer de familie. 30 Maşa (luînd glontele): Merci, papa... L-oi purta cu mine cît oi trăi. Maiorul (sărutînd pe Maşa): Duşinca moia!... Bun suflet la tine! Ischiuzarliu (în parte): Bre! că anoşti mai sînt! 580 SCENA VIII Cei denainte, RUFINESCU, DOCTORUL (viind din fund) Rufinescu: Bonsoir, Polidor... (Dă mîna lui Polidor.) Doctorul (închinîndu-se Masei): Doamna mea... 5 Maiorul: Bravo! Mai venit doi prieteni la stos... D-le doctor, d-ta nu cunoşti vro doftorie pentru vindecat de pagubă la stos? Doctorul: Ba cunosc. Receta cea mai sigură este ca să nu joci st osul. 10 Rufinescu: Te înşeli, doctore; receta pentru ca să nu păgubeşti este să cîştigi. Maiorul : A ! bravo Rufinescu! Dumneta nu prost; ma de ce chemat la dumneata Rufinescu? d-ta italian? 15 Rufinescu: Poate... Armoariile familiei mele poartă o cumpănă şi o spadă, semnele dreptăţii şi a biruinţei; iar deviza noastră franceză este: Pese et... Maiorul (curmîndu-l): Et cetera... scena IX 20 Cei denainte, CLEVETICI, TRIBUNESCU (întră prin fund ) Clevetici: Servus! Tribunescu: Sănătate şi frăţie! Clevetici (apropiindu-se de Maşa): Doamna mea, al 25 d-voastră devotat. Maşa: De mult nu v-am văzut, domnilor!... Ne-ati uitat ? Clevetici: Incapabili, doamna mea, de a uita o cetă-ţeană ca dumnevoastră. Am avut o absenţă. 30 Maşa: Din capitală? Tribunescu: Dar, doamnă. Ne-am dus în provincie ca să luăm parte la luptele eleptor^le.,.Am voit să dejucăm intrigile conservatorilorîn conformitate cu articolul 83 fraudele. ,mâbu£lq£ oî sz ŞSfe Maiorul: A! bonsoir, monsieur Tribule... Spune la mine: fost lupta mare la alegere? Tribunescu: Luptă de principii, domnule Stacană; luptă de moarte! 5 Maiorul : A ! Dumneata nu fost rănit ? Tribunescu: Nu; eu cu amicul meu Clevetici am fost aleşi deputaţi. Maiorul: Avut noroc. Eu cînd luptat la Braila, fost rănit de glontele acesta; (arată un al doilea glonte) 10 ma eu tot zdarov. Contesa: Comment!... alt glonte?... ha, ha, ha! Maiorul a fost rănit de doi glonţi tot într-un loc. (Tcţi rid într-ascuns.) Maiorul: Cito? cito? (în parte.) Ce spus nebuna? 15 Polidor: Domnilor, ne perdem timpul cu vorba, şi masa de cărţi ne aşteaptă. Poftim. Toţi: Bucuros! (Se duc şi se pun la cărţi, afară de: doctorul, Clevetici şi Tribunescu.) Maiorul: Haraşo! începem războiul. A ! monsieur Cle-20 vetici, monsieur Tribule, nu jucaţi? Tribunescu: Banii mei îi păstrez spre a-i consacra în serviciul cauzei, iar nu în serviciul stosului. Maiorul: Excellent!... A! Doamna contesa nu vine la masă? 25 Contesa: Aş veni, volontier, dar rămîne Maşa singură. (Merge la masă.) Maiorul: Niet; Maşa cîntă la noi une românce. Maşa: Pardon, nu sînt dispusă ca să cînt. Toţi: O! Doamna mea, vă rugăm cu toţii... faceţi-ne 30 plăcerea. Maşa: Mă iertaţi că, zău, nu pot în astă seară. Polidor: Maşa, adă-ţi aminte că mi-ai promis mie sa 0 cînţi romanţa cea nouă de amor. Cîntă, dragă... îiov MASA^,(în parte): O! Dumnezeule! de-abea mă pot -36’inoo nî ,3|apînivjde plîns şi el mă sileşte să cînt! mobnpQî,#gc^: ,|)^gSi,iimcepe mai degrabă, că stăm gata să te aplaudăm. m % (Maiorul, Contesa, Pclidcr, Ischiuzarliu, Duducescu şi Rufi-nescu jcc stosul: Clevetici şi Tribunescu se aşează pe canape; doctorul aduce Masei un caiet de muzică.) MAŞA 5 (cîntă) Ah! te iubesc, şi drag mi-e de-a ţi-o spune, Ş-oricit de mult în lume voi trăi, Tot voi să-ţi spun, să-ţi spun, dulce minune, Că te iubesc şi vecinie te-oi iubi. 10 Contesa: Charmant! delicieux! Toţi: Minunat! MAŞA (cîntă ) Dar; te iubesc şi-mi dau sufletul ţie; 15 Căci pre pămînt şi-n raiul îngeresc Nu poate fi mai dulce armonie, Ca glasul lin ce zice: te iubesc ! Contesa: Ah! Dieu! quelle expression! Toţi: De minune! 20 MAŞA (cîntă ) O! de-ar suna acuma pentru mine Ceasul dorit al zborului ceresc. Eu aş muri ferice lîngă tine; 25 Căci aş muri zicîndu-ţi: te iubesc ! Contesa: Ah! je n’y tiens plus! Trebuie să te sărut, Maşo. (Merge de sărută pe Maşa.) Toţi (sculîndu-se de la joc): Admirabil!... Perfect! Prekrasnai! Ce voce frumoasă !... 30 Duducescu: Am crezut că aud cîntînd un înger. Rufinescu: Şi eu, doamna mea, o privighitoare ! Tribunescu: Şi eu... aquila romană! Maiorul: No! haraşo, haraşo, destul compliment. Punem iar la joc... Maşinca, găteşti ceaiul. 35 (Jucătorii se pun iar lei cărţi. Un fecior duce un serviciu de ceai şi-l depune pe mesufa de lîngă canape. Maşa se ocupă cu ceaiul, umple ceştele şi le împarte.) 583 Doctorul (apropiindu-se de Clevetici şi Tribunescu, în timp ce jucătorii se pun la cărţi): Domnilor, aş dori să am o esplicare cu d-voastră. Clevetici: Cu noi? 5 Doctorul: Dar, domnilor. Tribunescu: în ce cestiune? Doctorul: într-o cestiune foarte serioasă, ce s-a ivit în jurnalul ce redigeaţi, în Gogoaşa patriotică. Tribunescu: Sîntem gata, domnule, să dăm esplica-10 ţiunile ce veţi dori. Doctorul: Binevoiţi a-mi spune... (Vorbesc încet şi discută cu foc.) Maiorul : A! cine taie stos ? Polidor: Duducescu. El e banquier-başa. 15 Duducescu: Bucuros... (Taie stosul. Ceialalţi pontează.) Maşa (lui Tribunescu şi Clevetici): Domnilor, nu poftiţi o ceaşcă de ceai? Tribunescu : Mulţămim, doamna mea. Principiile noas-20 tre liberale nu ne permit să bem asemene licoare. Maşa (zîmbind): Nu sînteţi prieteni cu chinezii, se vede? Duducescu: Stos!... (Dă cărţile.) Contesă, aţi per-dut; Polidor, ai perdut; domnule maior, aicîşti-25 gat... Maiorul: Prekrasnai! Paroli... Maşinca, davai ceai la mine. Maşa: Iată, cum îţi place, într-un pahar. (îi duce un pahar mare de ceai.) 35 Duducescu: Stos!... Rufinescule, ai perdut; Polidor, ai perdut; maiorule, ai perdut. Maiorul: Sacrament!... Maşinca, davai rom la mine. Polidor: Ce goană! Toţi: D-apoi eu! 30 Maiorul: Numai Duducescu avut noroc. A! Duducescu, de ce chemat la dumneta Duducescu? Duducescu: Pentru ca să mă-ntrebi dumneata. Maiorul: A! haraşo! Excellent!... Maşinca, davai pan-despan. 584 T (Jucătcrii urmează partida Ier. Maşa teamă ceai în lase şi feciorul le duce pe la musafiri.) , Doctorul (urmînd discuţia) : Nu-i vorba de convenţie, domnilor. Eu vă-ntreb: cine din dumneavoastră 5 a scris un articol ieri în contra institutului de orfani ce este sub direcţia mea? Tribunescu: Cine? Eu, domnule! Am curagiul a o declara. Nu sînt de opiniune ca fiii românilor să fie crescuţi ca nisce plante sub oale de sticlă, pentru 10 că acest fel de crescere etufă în generaţiunea fiito- rului simţul libertăţii individuale. Doctorul: Te-ai primi mai bucuros să vezi copiii lepădaţi pe uiiţi, decît să-i ştii adăpostiţi într-un institut, unde să aibă îngrijirile trebuincioase? 15 Tribunescu: Dar, domnul meu! Copilăria e ca un arbore june ce prosperă liber în aer, la soare, şi care se ofilesce în seră, în închisoare. Copiii românilor trebuie să fie lasaţi pe strade, pe cîmp, fără nici o privighere despotică, fără nici o deprindere 20 de moliciune, pentru că numai astfel ei vor deveni cetăţeni liberi, tari, curagioşi, demni de a să bucura în viitor de principiile mîntuitoare (rapide) a libertăţii, egalităţii, fraternităţii, inviolabilităţii. .. 25 Doctorul (întrerupindu-l): Şi celelalte... Prea bine; asta-i opinia d-tale?... o respectez, oricît să fie ea de greşită; însă pe lîngă espunerea acestor principii în foaia d-voastră, ai mai adăogat şi următoarele reflexii, care mă privesc pe mine 30 personal. (Scoate o foaie şi ceteşte.) (Jucătr.iii lasă cărţile şi ascultă.) Doctorul (cetind)'. „Noi conchidem acest articol an-gajînd pe guvern de a pune capăt şarlatanismului interesat a unor medici, carii, sub cuvînt de a 35 organiza institute filantropice, fac subscrieri în societatea română şi se folosesc fără control de sumele ce adună... “ (Cu energie.) Dumneata le-ai scris aceste rînduri, domnule? Maiorul (cătră jucători): A! Cito ?■... să ascultăm... 40 Doctorul: Dumneata le-ai scris aceste?... te-ntreb. 585 Tribunescu: Eu. Dacă nu-ţi plac, eşti liber să răspunzi. Clevetici: Răspunde, domnul meu. Articolul amicului Tribunescu ne-a cîştigat 5 abonaţi. Răspunsul 5 dumitale ne va aduce alţi atîţi, de-a fi elocint şi... scandalos. Doctorul: Domnule, gîndit-ai că, aici în capitală, eu sînt singurul medic care am făcut o subscriere în folosul unui institut de orfani? io Tribunescu: Asta nu e treaba mea, domnule... Presa e liberă! Doctorul: Presa?... dar dumneata ştii ce e presa?... Cunoşti misiunea sîntă şi luminătoare a presei ?... Ai idee de rolul sublim a unui publicist?... Dom-15 nule, un jurnalist este apostolul adevărului, apără- torul dreptăţii, propagatorul cunoştinţelor folositoare; el e devotat cu sinceritate şi cu abnegare intereselor patriei sale, şi cînd se servă de presă, el o întrebuinţează ca o făclie cerească pentru a 20 răspîndi lumini mîntuitoare în minţile şi cugetele oamenilor... Avem în societatea noastră cîţiva oameni de merite ce-şi consacră viaţa la această nobilă misiune; iar d-ta, domnule Tribunescu şi, d-ta, domnule Clevetici, nu sînteţi demni să vă 25 puneţi în rîndul lor, n-aveţi dreptul de a purta mîndrul nume de jurnalişti, căci nu sînteţi jurnalişti, dar nişte mişei pamfletari, nişte hulitori publici ce aduceţi discredit presei! Tribunescu: Cer cuvîntul... 30 Doctorul: Şi prin urmare nu voi răspunde la insultele voastre prin publicitate; vă voi da numai o lecţie de bunăcuviinţă, precum meritaţi. Domnule, sînt hotărît să-ţi tai urechile. Cafe este ora la care ne putem întîlni mîne dimineaţă? 35 Toţi: O! provocare? Tribunescu: Duel vrei, domnule?... Prea bine! primesc provocaţiunea dumitale; însă îţi declar de mai-nainte, că eu nu mă bat nici cu pistolul, nici cu floreta. • 40 Maiorul (sculîndu-se): A! cu ce bate la d-ta, cu tunul? Tribunescu: Eu, domnule, mă bat cu hapuri! Maiorul: Cito?... hapuri!... Dumneata spiţer? Tribunescu: Vom pune într-o cutie două hapuri, unul otrăvit şi unul neotrăvit... 5 Maiorul: Ei'.... pe urmă? Tribunescu: Fiecare din noi doi va lua un hap, într-un noroc, şi-l va înghiţi. Cine-a avea parte de cel otrăvit va muri!!! Toţi: Ce nebunie! 10 Doctorul: Ba nu; eu primesc şi vreu chiar acum, aci să terminăm duelul. Tribunescu (îngrijit): Ce fel? n-avem armele necesarii. Doctorul: Tocmai se-ntîmplă să am asupră-mi... 15 armele d-sale. Iată o cutioară în care se găsesc hapurile trebuincioase. (întinde cutia lui Tribunescu.) Poftim, d-le, de ia un hap şi-l înghite. Tribunescu: Domnule... Clevetici: Domnule, acesta-i un act de premedita-20 ţiune din parte-ţi... Cum de posezi asemene ingre- diente asupră-ţi? Doctorul: Le pregătisem pentru un alt duel de felul acesta, care s-a amînat pe altă dată. Ele ne vor sluji nouă... Poftim, domnule, de alege, că eu 25 sînt gata. Tribunescu: Domnule!... d-ta poţi fi gata; eu însă nu !... Am să-mi fac oarecare pregătiri... am să termin un articol... şi, în fine, eu... am fost ales deputat!... Viaţa mea nu-mi aparţine, şi 30 nu pot dispune de dînsa. Doctorul (furios): Aşa?... vrea să zică, dai îndărăt?... ţi-i frică ? " Tribunescu: Domnule! Patria... Doctorul: Meriţi dar să te tratez ca pe-un pamfletar, 35 şi te pălmuiesc chiar cu foaia ta, mişelule! (îi aruncă foaia în obraz.) - Tribunescu (indignat): Domnule. Contesa: Ah! mon Dieu! Maiorul: Boji moi! un palma! 40 Tribunescu (lui Clevetici): Haideţi de-aci, amice, că ne găsim între inimici politici! 587 Clevetici: Hai, amice! Să ne retragem cu demnitatea noastră!... (Sg îndreaptă amîndoi spre fund.) Maiorul (alergînd după Tribunescu): Tribule, Tribulescu, trebuie bate la tine la duel, bratişca. 5 Clevetici: Arma noastră este condeiul, domnule ! (Iese măreţ cu Tribunescu.) Maiorul: ’Paşol, padleţi! Contesa (cătră Maşa): Ah! mon Di eu, chere, je suiş toute emue! 10 Doctorul (Maşei): Doamna mea, vă cer iertare în genunchi pentru acest scandal. Maşa: Te iert, domnule doctor, căci asemenea mişei dezonorează numele de jurnalişti români. Doctorul (sărută mîna Maşei): Sînt fericit de apro- 15 barea d-voastră. (Sună 12 ere.) Contesa: Ah! mon Dieu! deja minuit! Monsieur Tachi, poronceşte, te rog, să-mi tragă caleaşca. Ischiuzarliu: Numaidecît, contesă. (Iese.) 20 Contesa: A dieu, chere. Am petrecut nne soiree charmant e... Toţi (închinîndu-se): Adieu... a revedere... (Ies.) Contesa: Majeur... vii cu mine să te duc acasă? Maiorul: Akagji!... Maşinka moia, noapte bună... 25 A !... de fost Tribule la Braila, el murit de frica. (Iese împreună cu Contesa. Polidor îi întovărăşeşte pănă la uşa din fund.) Duducescu (apropiindu-se de Maşa): Peste cîteva minute voi fi lîngă poartă... Vă aştept! (Iese.) 30 Maşa: Bine... Polidor (întoreîndu-se lîngă Maşa): S-au dus ca toţii... Mezul nopţii a sunat. Ai dat lui Sandu cheia de la grădină? Maşa (cu vocea slabă): I-am dat-o. 35 Polidor : Trebuie să vie el în curînd aci, pe uşa asta... Primeşte-1 prin întunerec. (Suflă luminările.) Eu stau ascuns în camera de alăturea... (cu ameninţare) m-ai auzit? (Intră în dreapta.) 588 Maşa (singură): Ticălosul... în ce infamie mă-mpinge!... Eu, să primesc la mine, prin întu-nerec, pe prietenul tatălui său!... Martur mi-e Dumnezeu c-am rezistat cît am putut pornirii inimei mele şi c-am voit să nu calc peste datoriile mele conjugale... dar cînd însuşi barbatul meu... el, care e dator să mă sprijine şi să mă apere!... cînd chiar el mă sileşte a uita jurămîntul ce l-am făcut înaintea altarului... O! nu-mi rămîne decît să fug dintr-un locaş ca acesta, unde domnesc neruşinarea şi crima... (Priveşte cu spaimă la uşa din stînga.) Parc-am auzit un pas colea... Mi-e groază să mă uit la uşa asta care duce-n grădină... O ! Doamne ! aud cheia !... uşa se deschide, şi Duducescu întîrzie !... Ce-o să mă fac ?... minţile mi se perd. Iată-1 vine, vine aici... Dumnezeule! sînt perdută! (Se aude o întorsătură de cheie în broasca tisei din stînga. Uşa se deschide încet.) Ce-aud? (Aleargă spre fund şi priveşte pre fereastă.) Am auzit semnalul! (Se aude un pocnet de bici afară.) El e!... (Cu bucurie.) Duducescu mă aşteaptă !... Slavă Domnului!... sînt scăpată! (Iese alergînd prin fund, în timp ce Antohi întră pe uşa din stînga.) SCENA XI ANTOHI (învălit in manta înaintează prin întunerec), POLIDOR (iese din dreapta, purtînd un pistei şi o luminare aprinsă) Polidor: Am auzit paşi în apartamentul Maşei... (Vede pe Antohi fără să-l cunoască.) A ! Dumneata eşti, domnule Sandu?... Dumneata întri pe la mezul nopţii la femeia mea? îmi strici casa?... mă dezonorezi ?... ş-ai crezut poate că-i scapa de mine?... că mi-i fura ce am mai scump pe lume. nevasta şi onoarea, fără să plăteşti scump o asemenea faptă?... (Ameninţînd.) Scoate bani, ghiuj bătrîn şi neruşinat ce eşti!... îmi trebuie 800 de galbeni... Bani, că te ucid ca pe-un cîne. (întinde pistolul.) Bani... bani!... Antohi (descoperindu-şi obrazul): Ucide!!! Polidor (îngrozit): Tată-meu! (Scapă pistolul din mîna.) Antohi: Ticălosule!... (Se întoarce şi iese încet pe uşa din stînga.) Polidor (nebun de groază): Tată-meu!... aci? (Tremură.) SCENA XII POLIDOR, FECIORUL (întră prin fund) Feciorul: Cucoane, iată un ravaş de la cuconiţa. Polidor: Un ravaş?... (Ceteşte:) „Te las ca pe un nelegiuit în mustrarea cugetului şi fug departe de tine, pentru toată viaţa mea“. (Vorbit.) Maşa!... Maşa a fugit!... A! nebunesc... mor!... (Cade abătut în braţele feciorului.) (Cortina cade.) ACTUL IV Teatrul reprezintă decorul actului al II-lea. Un sipet se vede în fund. La ridicarea cortinei e zori de ziuă. SCENA I MARTIN (dormitează pe canape), SANDU (întră prin dreapta) Sandu: Martine, Martine... Martin (deşteptîndu-se): Aud?... Cine mă cheamă? % Sandu: Eu. Ce face vărul Antohi? Martin: Ce să facă?... Umblă prin odaie derbedeu Tanase ca un strigoi. Aseară, după ce-ai fost d-ta aci, a ieşit pe la 11 ceasuri şi jumătate, şi de 5 cînd s-a întors acasă n-a încetat de a să primbla, oftînd şi vorbind singur. Am stat toată noaptea de pază la uşa asta. Sandu: Bine-ai făcut, Martine... Dar oare ce-a fi avînd ? 10 Martin: Nu mai înţeleg nimic, cucoane Sandule... parcă nu-i lucru curat!... Boierul nu-i în toate apele; îi lipseşte-o sîmbătă... Sandu : Poate c-a păţit vro pacoste pe-acolo, prin străinătate, unde-aţi fost ? 15 Martin : Aşa-mi pare, că de unde se aşezase pe şezute în Paris, deodată ne-am pornit, ca şi cînd ar fi năvălit tatarii, şi tot drumul n-a zis un cuvînt macar. Sandu: Mare minune’!... Martine, crezi c-aş putea să 20 întru la el? Martin (ascultând): Taci, că vine în salon. (Se retrag amîndci în fund.) SCENA II SANDU, MARTIN, ANTOHI 25 Antohi (cu faţa turburată, intră şi se preumblă pe scenă, fără a vedea pe Sandu şi pe Martin) : Dar... dar!... alta nu-mi rămîne de făcut. Cu puţină iarbă şi cu un glonte pun capăt unei vieţi amă-rîte! Am cheltuit tot ce-am avut... am rămas 30 iar sarac, precum eram în tinereţe... Ce-mi mai rămîne din toată averea mea? (Scoate din buzunar o pungă.) Ca vro sută de galbeni... Să-i arunc şi pe dînşii pe fereastă ca să nu-i găsească Polidor. .. Ticălosul! în ce grad de mîrşăvie a ajuns !... 35 Să-şi precupească soţia, pentru ca să aibă cu ce-şi îndestula patimele!... O! Dumnezeule!... Nu s-a văzut niciodată asemenea crime în soţie- 591 tatea română!... Ce corupţie !... ce degradare !... O soţietate pere cînd legăturelc cele mai sfinte a familiei sînt calcate în picioare cu asemenea dispreţ ! Ticălosul!... Mă întorsesem din Paris cu gînd să-mi fac milă de el; şi în loc să-l găsesc pocăit... (Cu furie.) O! de nu m-aş fi stăpînit în minutul acela, i-aş fi smuncit pistolul din mînă ca să-l ucid ca pe-un cîne !... Sandu (înaintând): Vere Antohi! Antohi (întorcîndu-se): A! tu eşti, Sandule? Sandu : Am venit să te văd de dimineaţă, vere Antohi, că aseară de-abia te-am zărit un minut. Ce-ai făcut după ce ţi-am dat cheia de la portiţa gradinei lui Polidor? Antohi (luînd pe Sandu deoparte) : M-am dus în locul tău, căci presimţeam o infamie din parte-i. Sandu : Şi ce s-a întîmplat ? Antohi: Nelegiuitul, te aştepta ca să te prade! Sandu: El!... pe mine? Antohi: Şi poate chiar să te şi ucidă. Sandu: Vai de mine!... da ce i-am făcut eu? Antohi: Nimic... însă banii, trăsnească-i cerul!... setea banilor !... focul patimelor!... Sandu (făcîndu-şi cruce): Kirie eleison! în ce primejdie am fost! Antohi: Trebuie să te fereşti de dînsul, Sandule, că-i în stare... Ai tu vrun pistol, vro armă? Sandu: Ba nu... Antohi: Ei apoi, na... du-te în tîrg şi cumpără o cutie cu pistoale. Sandu: Dar ce să fac cu ele? Antohi: Eu oi lua unul şi tu celalalt, pentru ca să ai cu ce te apăra. (Dîndu-i cîţiva galbeni.) Na... du-te iute şi vină curînd. Sandu : Să port eu arme cu mine, ca un arnăut ?... (în parte.) Ba mai bine-oi da de ştire la poliţie că Polidor a avut gînd să mă omoare astă-noapte... Antohi: Nu te-ai pornit încă astăzi, Sandule? Sandu: Iaca mă duc. (în parte.) Mă duc drept la aga... Breee !... cum s-a stricat lumea !... Unde mergem? unde mergem? (Iese prin dreapta.) SCENA iii 5 ANTOHI, MARTIN Antohi (în parte): De s-ar întoarce mai curînd cu pistoalele, să mă... (Vede pe Martin.) Martine, ce faci acolo? Martin: Grijesc, cucoane. 10 Antohi (în parte, cu milă): Bietul bătrîn! slugă credincioasă şi cu durere de stăpîn! (Tare.) Mar- tine, vin-încoaci... mai aproape. Martin (în parte) : Ce are ? Antohi: De cîţi ani mă slujeşti tu pe mine? 15 Martin: D-apoi mai ştiu eu, cucoane? Or fi vro 30 de ani. Antohi: Un veac de om!... şi ian spune-mi: în toată vremea asta pus-ai tu ceva deoparte pentru bătrîneţe ? 20 Martin: Ba, zău, nici n-am gîndit, că nădăjduiesc să mor în casa d-tale. Antohi: Bine, Martine; dar dac-aş muri eu înaintea ta? Martin: Ferească Dumnezeu de una ca asta! Nu se 25 poate. Antohi: Toate se pot, dragul meu. Nu ştii tu vorba cea veche: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului!... “ Martin (ştergîndu-şi ochii): Ian lasă, cucoane, nu mai 30 spune de astea. Antohi (în parte, uimit): Curios lucru!... Mi-e jale să mă despart de dînsul! (Tare.) Martine, adă sipetul cel cu haine... (în parte.) într-o vreme a fost şi el plin cu galbeni! 35 (Martin trage sipetul din fund aproape de Antchi.) Martin: Iată-1, cucoane. Antohi: Deschide-1... Ce bulendre mai sînt înîntru? 593 Martin: Hainele şi rufele dumitale. Antohi (plecindu-se pe sipet): Dar asta ce-i? (Scoate o ulcică de lut.) Martin : Ştii, cucoane, ulcica ceea care ai găsit-o îngro-5 pată în grădină; ştii, de mult... Antohi: îmi aduc aminte... Acum or fi vro 28 de ani... Eram sarac... într-o zi, săpînd în grădină, am găsit o comoară ascunsă în ulcica asta... 100 de galbeni! De-atunci am început a avea 10 stare... Bine-ai făcut. Martine, că ai păstrat-o, căci poate, cînd oi muri... Martin: Iar?... Antohi (zîmbind): Ei!... dă!... n-oi muri... Nu te mai mâhni. Martine... Cum se poate să mor eu, 15 stăpînul tău cel iubit?... eu, care sînt în floare... Nu-i aşa. Martine, că-s în floare? Martin: D-apoi cum?... Brînduşa de toamnă nu-i floare ? Antohi: De vreme ce-s brînduşă, acum mi-e vremea 20 să trăiesc, să mă veselesc, să gust plăcerile lu- mii. .. nu-i aşa? Martin: Numai să fii sănătos. Antohi: De-aceea am hotărît să fac ca şearpele, să-mi schimb hainele. Vreu haine nouă, şi aceste cîte 25 sînt în sipet ţi le dăruiesc ţie. Martine. Martin : Mie?... da ce-oi să fac eu cu atîtea lucruri?... Antohi: Le-i da şi tu de pomană, dacă-i vrea... de sufletul meu. Martin: Dacă-i aşa, nu primesc. Ţine-ţi averile, cu-30 coane. Antohi: Lasă, dragă Martine. Nu vezi tu că glumesc?. .. Ia sipetul şi-l du în odaia ta... Ce mai am eu aci în odaie? Martin: Nimic. Cînd ai plecat la Paris te-ai desfăcut 3 5 de toate. Antohi: Cu adevărat... Vrea să zică, dac-ar fi cineva să mă clironomisească n-ar găsi nimica? Martin : Afară de banii d-tale, n-ar găsi nici macar un pahar cu apă. 594 Antohi (în parte, cu mulţămire): Minunat!... Cît pentru bani, (arată punga) iată tot ce-mi mai rămîne. (Tare.) Martine! Martin: Aud. 5 Antohi: Ţi-am plătit eu ţie leafa? Martin: Plătit, tot, cucoane. Antohi: Ba, pare-mi-se că te-nşeli. Am să-ţi mai dau încă mult; ştiu eu bine socoteala. Martin: Mult nu, cucoane... Vro 50 de lei numai. 10 Antohi: Cincizeci de lei numai?... Ce spui tu, omule?... vrei să-ţi mănînc banii de haram?... Ce mă socotesti tu ?... Să mă lăcomesc eu la » 4 dreptul unei slugi vechi şi credincioase ca tine? (îi dă punga.) Na-ţi leafa, Martine. 15 Martin: Da mi-ai plătit-o, cucoane. Să n-am parte de pînea care o mănînc, dacă... Antohi: Nu te jura, irate, că eu ştiu mai bine decît tine. Ia-ţi dreptul tău şi nu mai face vorbă. Haide, du-ţi sipetul în odaie şi-ţi strînge bine 20 tot ce ai, ca să nu te afle Po... Martin : Cine ? Antohi: Orişicine... Haide, du-te. Martin (luînd sipetul, se duce prin fund): Ei! nu-i lucru curat, nu!... 25 Antohi (singur): A! slavă Domnului!... nu mai am nimic la sufletul meu! Sînt sarac, lipit pămîn-tului!... Cine vine?... doftorul? (Merge vesel înaintea lui.) scena IV 30 ANTOHI, DOCTORUL (întrînd prin dreapta) Doctorul: Cucoane Antohi, am aflat chiar acum c-aţi sosit din străinătate ş-am alergat să vă văd. Antohi: îţi mulţămesc, doftore. (îi strînge mîna.) Cum mă găseşti? 35 Doctorul: Bine de tot. Se vede c-aţi petrecut cu mulţămire în voiagiu? 595 Antohi: Cît se poate. Am cheltuit sumedenie de bani pe şaluri, pe dantele, pe diamante... Doctorul: Ha, ha, înţeleg. Cucoana Enăchiţa şi-a făcut proviziile de iarnă? 5 Antohi: Şi eu, Dănilă, am plătit de m-am spetit. Doctorul: Da unde-i domnia-ei?... s-a întors cu d-voastră ? Antohi: Ba nu... am lăsat-o la han, în Paris. Doctorul: La han? 10 Antohi: în compania unui actor. Pune-ţi în gînd, doftore, că domnişoara s-a înamorat în Paris de un actor, ş-acum ia lecţii de comedie. Doctorul: Nu credeam să aibă nevoie de asemenea lecţii. 15 Antohi: Nu; căci îi comediantă de frunte. Să vezi!... După ce m-a scos din minte ca pe-un prost; jurîndu-mi amor, credinţă şi tot felul de... paras-covenii sentimentale; după ce m-a scurs bine de bani prin Viena şi prin Paris, iată rezultatul 20 romanului nostru (scoate un bilet)', un răvăşel parfumat, adresat pomenitului actor, în care mă descrie pre mine în chipul următor (ceteşte:) „Cher ange, ne sois pas jaloux de mon grotesque compagnon de voyage; c’est mon caissie/'. Adică: îngerul 25 meu iubit, nu fi zuliar de pocitul meu tovarăş de călătorie; el e casierul meu! Doctorul: Ha, ha, ha, frumos stil! Antohi: Cum am prins la mînă acest document interesant, am şi plecat din Paris şi iată-mă-s. 30 Doctorul: îmi pare bine că vă văd scapat de farme- cele ei. Antohi: Am scapat, slavă Domnului!... şi acum, cînd mă gîndesc, mi-e ruşine de nebuniile cîte le-am făcut la vîrsta mea. 35 Doctorul (zîmbind): Amorul... Antohi: Amorul, dragă doftore, e partea tinerimii; şi cît pentru noi, bătrînii, cînd ne împinge păcatul a cădea în mrejile lui, părem ca nişte muşte uscate în pînză de painjini. Ne facem de rîsul lumii, şi 40 femeile îşi bat joc de noi. 596 Doctorul: în fine, ce-a fost s-a trecut. Mie-mi pare bine că v-aţi întors în ţară, pentru ca să vă bucuraţi de starea în care a ajuns institutul orfanilor. Antohi: Copilaşii sînt sănătoşi? 5 Doctorul: Ţi-i mai mare drag să-i priveşti. Antohi: în ce număr se găsesc? Doctorul: Ca vro 40. Antohi: Şi cei mulţi înainte! Să trăiască, să crească mari şi să facă datorie prin Paris! Asta le doresc. 10 Doctorul: Ce ziceţi, cucoane Antohi? Nu vă-nţeleg. Antohi: Zic că le doresc să crească mari. ca să facă datorii în Paris, ca mulţi din compatrioţii noştri. Doctorul : Cum ? compatrioţii noştri ?... Antohi: Vrei să ai o idee de numărul celor ce sînt 15 datori şi nu plătesc? Doctorul: Sînt mulţi? Antohi (scoate o listă foarte lungă şi o desfăşură): Priveşte !... iată lista!... un pomelnic nesfîrşit! Doctorul: Parcă-i lista lui Don Juan. Ei bine! ce 20 zic creditorii? Antohi: Ce zic?... astupă-ţi urechile de ruşine, doftore. Numele de român are să ajungă a fi sinonim cu... (Se pleacă la urechea doctorului şi-i vorbeşte.) 25 Doctorul (cu adîncă mirare): Cum se poate! (Se aud voci în grădină.) SCENA V ANTOHI, DOCTORUL, MAIORUL, SANDU Maiorul (afară): Monsieur Antohi venit de la Paris? 30 Sandu (afară): A venit aseară. Maiorul (întrînd prin dreapta): Unde-i ?... A! zdrasti. Antohi: Maiorul la mine?... Ce pofteşti, domnule, aci? Maiorul: Eu vrem să vorbim cu dumneata serios. 35 Antohi: Vorbeşte; te ascult. Maiorul: Polidor, fiu a dumitale, e un şelma ticălos! Antohi: Acum o ştii? 597 Maiorul: Maşa fugit aseară de la dinsul. Toţi: Cum se poate? Maiorul: Maşa scris la mine că Polidor silit la dinsa ca să dea rendez-vous lui Sandu, pe la mezul 5 nopţii. Adevărat, brat Sandu? Sandu: Adevărat. Maiorul: Asta-i batjocură mare, infamie!... Trebuie resbunat la mine... Eu fost adinioare la Polidor, chemat pe dinsul la duel... el nu vroit!... 10 Eu pălmuit la dinsul si acum venit spunem la d-ta că despărţim pe Maşa; nu vrem ca Maşa să se mai numească la dinsa Maşa Zgîrcea... Numele Zgîrcea e necinstit. Antohi: Necinstit! numele meu?... şi zici că Polidor 15 a refuzat a să bate după ce l-ai pălmuit ? Maiorul: Da, refuzat! Antohi: Apoi dacă lumea astăzi e astfel de coruptă încît să se găsească oameni carii n-au curagiul a-şi spala palmele de pe obraz... ca să-ţi dove- 20 dese, domnule maior, că numele meu nu-i dezo- norat prin mişelia lui Polidor, primesc eu ca să mă bat în locul lui. Maiorul: Haraşo. Sandu: Tu, Antohi, la duel? (în parte.) Unde mer-25 gem ? Antohi: Taci, Sandule, că tu nu ştii ce sufăr în sufletul meu! Ai adus pistoalele? Sandu: Iată-le! (Arată o cutie cu pistoale.) Antohi: D-le maior!... dindosul casei mele este un 30 maidan deşert. Pe la ceasul acesta nu trece nime prin el. Haide!... iată pistoale... iată mărturii mei, doftorul şi Sandu. Sandu (spăriet): Eu, martur la duel! (în parte.) Kirie ton dinameon... 35 Maiorul: Bucuros! mergem... Eu am marturi pe Tachi şi pe Rufinescu. Antohi: Prea bine; haideţi. (în parte.) Tot era să mă-mpuşc astăzi. Maiorul (oprindu-se lîngă uşă): Antohi, bratişca... 40 daca omori tu la mine, trimite să îngroape pe mine la Braila cu decoraţia Vladimir, care cîşti- 598 gat cînd fost rănit la asalt... Fagaduieşti la mine, Antohi? Antohi: îţi făgăduiesc. Maiorul (dîndu-i mîna): A! mulţemim. Excellent. 5 Dumneata, pravoslavnik ciolovek. (Iese.) Sandu: Şi, zău, Antohi, te duci să te baţi? Antohi: Mă duc. Doctorul : Cucoane Antohi... nu ai nici o dispoziţie de luat înaintea duelului? 10 Antohi: Doftore, de-oi fi ucis, să scrii pe mormîntul meu deviza zgîrcitului: „Dai? n-ai!" (Ies cu toţii.) SCENA VI Martin (întră prin fund, pe gînduri, îmbrăcat în haine 15 de-ale lui Antohi): în zadar mă gîndesc şi iar mă răzgîndesc... nu pot să-i dau în pîrte!... Boierul are ceva!... Tot de moarte vorbeşte!... Ferească sfîntul să nu i se întîmple vreo primejdie, că astă-noapte l-am visat îmbrăcat în alb... 20 Mare minune. Doamne! cum s-a prefăcut de vro şease luni!... de unde era Zgîrcilă, s-a făcut Dănilă; de unde nici căta la femei, s-a dat în dragoste cu o zăpăcită; de unde nu ieşea nici macar la primblare în grădină, a luat cîmpii 25 deodată pănă... hăt, la Parisul ăla, peste nouă mări şi nouă ţări!... ba încă m-a dus şi pe mine prin fundul lumii şi m-a purtat pe unde şi-a înţercat dracul copiii. Nu-s a bine toate astea... Nu... nu !... (Oftează şi stă trist, adincit pe 30 gînduri.) scena vii MARTIN, RUFINEASCA (întrînd răţide priit dreapta)i Rufineasca : Martine, Martine ! Martin: Ce este? 599- Rufineasca (scoţîndu-şi voalul): Acasă-i stăpînu-tău? Martin: Ce-mi văzură ochii? Dumneata eşti, cuconiţă ?... Da cînd ai venit de la Paris ? Rufineasca: Am sosit chiar acum. M-am pornit 5 îndată după stăpînu-tău şi l-am urmărit din poştă în poştă... Unde-i? Martin : A ieşit mai adinioarea cu doftorul şi cu maiorul. Nu i-ai întîlnit? Rufineasca: Nu... Ian spune-mi. Martine: vorbi-iO tu-ţi-a ceva de mine pe drum? Martin: Pe drum?... N-a spus un cuvînt zece zile de-a rîndul. Rufineasca (în parte): îi mînios, tot mă iubeşte!... şi eu, nebună, să-mi perd minţile după un actor, 15 un calic care mi-a furat toate juvaerele! (Tare.) Martine, ce crezi tu c-ar zice cînd m-ar videa aci? Martin: Ştiu eu?... poate că s-ar mai însenina la faţă... că aşa-i omul cînd îşi perde cararea. 20 Rufineasca (în parte): N-am să-l las în pace pănă ce nu l-oi vedea iar la picioarele mele. SCENA VIII MARTIN. RUFINEASCA, CONTESA Contesa (aducînd o perină de catifea cusută, întreabă 25 pănă a nu întră): Antohi est arrivi?... Unde-i, unde-i ? Rufineasca: Ah! mon Dieu!... vine cineva... (îşi coboară voalul.) Contesa (întrînd): Bonjour, Antohi... (Se înşeală de 30 ia pe Martin drept Antohi.) Bine-ai venit, mon ami!... (se răpede ca să-l sărute) que je vous embrasse. Martin: Te înşeli, cucoană; eu sînt Martin, nu-s boierul. (Se retrage în fund.) 35 Contesa (oprindu-se): Fi! quelle horreur! (Zărind pe Rufineasca.) Ah! une dame? 600 Rufineasca (ridicînduşi voalul): Chere comtesse! nu mă cunoşti? Contesa: Enăchiţa !... Dumneata eşti,- dragă?... cînd ai venit ?... cum ai petrecut ?... ai fost sănă-5 toasă?... ian să te văd mai bine. Toujoursbelle!... que je vous embrasse... (Sărută pe Rufineasca.) Rufineasca: Chere amie... Contesa: Spune-mi... racontariseşte-mi ce-ai mai făcut pe la Paris?... Făcut-ai conquete multe?... cum-10 păratu-ţi-ai lucruri frumoase ?... toalete... biju- terii?... Să mi le arăţi pe toate... Ah! chere amie! cît doream să te văd ca să mai vorbim despre ale tinereţii, despre amor, căci fără amor viaţa-i o iluzie, un pustiu întunecat. 15 Rufineasca: N'est-ce pas? Contesa: Helas! oui... Ce-ţi foloseşte să fii tînără? să fii frumoasă, dacă nu profiţi de tinereţe şi frumuseţe ?... Dar te vorbeşte lumea ?... Las-o să vorbească şi nu băga de seamă, că doar ea 20 nu-i mai de treabă. Rufineasca: N’est-ce pas? Contesa: De aceea eu una-ţi dau dreptate, Enăchiţo, că nu-ţi perzi timpul comme une sotte, jertfindu-ţi viaţa şi pornirile inimii unui barbat ce nu ştie 25 să te preţuiască şi nu merită nici un sacrificiu. Rufineasca: N'est-ce pas? Ah! chere comtesse! Cît sînt de fericită că te aud vorbind astfel! Contesa: D-apoi cum?... încai dacă eu am ,fost o proastă, nu vreu să fiu egoistă. 30 Rufineasca: Cum? Contesa (cu mâhnire): Proastă! proastă, soro!... n-am ştiut să gust mulţămirile lumii!... Bată-mă pustia! cine mi-a zis să fiu aşa de cinstită! Rufineasca (în parte): Auzi? (Tare.) Ce mai face 35 Tachi? Contesa: Ah! chere amie, nu-mi vorbi de dînsul!... un berbant, un nestatornic, un infam care mi-a mîncat o mulţime de bani, şi pe urmă m-a plan-tarisit... Ah! ah! (Scapă perna jos.) 40 Rufineasca: Ce pernă-i asta? 601 Contesa: O pernă cîştigată de amicul nostru Antohi la loteria orfanilor... Ştii că luase 50 de bilete. Rufineasca: De cine-i cusută? Contesa: De copilele orfane... Am adus-o s-o dau 5 lui Antohi ca un souvenir de binefacere. Rufineasca: Haide s-o aşezăm pe crivatul lui, ca să-i menagem o surpriză. Contesa: Da Antohi nu-i acasă? Rufineasca: Nu. 10 Contesa: Minunat! Hai degrabă în ietac. Unde-î ietacul? Rufineasca (arătînd în stînga): Aci. Contesa (zîmbind): Ah! petite friponne!... (întni amîndouă în stînga, rîzînd.) 15 Martin: Iaca, iaca! Unde se duc?... Cucoană contesă... scena ix MARTIN, TRIBUNESCU, CLEVETICI Clevetici (arătîndu-se la uşa din stînga): Pst, pst, 20 cetăţene Martine... Martin: Ce mai este? Clevetici: S-a deşteptat Mecena? Martin: Care Mecenă? Clevetici: Mecena Zgîrcea, amicul nostru politic. 25 Martin: Ba... Clevetici: Ba?... încă tot stă în braţele lui Morfeu? Martin: Care braţe? Care Morfeu}... Ce spui, domnule? Clevetici (în cantonadă): întră, amice Tribunescule» 30 că Mecena încă tot doarme. Tribunescu (întrînd): Tot! pe la 11 ore? Somnul lung e pernicios! Martin: Cine doarme? Cine v-a spus că doarme? Se vede că visaţi. 35 Clevetici: Ha, ha, ha! E kabaz cetăţeanul Martin !... Mecena aromează şi noi visăm ! 602 Martin (în parte)-. Vorbesc într-aiurea, pre legea mea! Tribunescu: Amice Clevetici, să aşteptăm aci pănă se va deştepta. Cetăţene Martine, ai ceva cald pentru dejun? Martin (ieşind prin fund)-. Ba nici rece. Puneţi-vă pofta-n cui. scena x CLEVETICI, TRIBUNESCU Tribunescu: Mi se pare că acest impiegat subaltern nu ne dă respectul cuvenit. Trebuie înfrînată plebea. Clevetici: Nu ştie, ignorantul, că noi am fost aleşi de curînd în provincie! Tribunescu: 0! Clevetici, scumpul meu amic! De cînd mă ştiu cu mandat, amoarea mea de patrie, de glorie şi de popularitate a developat dispu-seciunile mele de orator într-un grad astfel de mare, încît îmi vine să cer cuvîntul neîncetat. Am să inund Camera sub valurile elocinţei mele si să fac pe miniştri a tremura pe banca lor. Clevetici: Nu am dubiu că-i vor apuca frigurile; căci o să prefacem banca ministerială într-o adevărată bancă de criminalişti. Tribunescu: O! Clevetici, scumpe frate cauzaş! trebuie să-ţi fac aci confesiunea că şearpele ambiţiunii m-a muşcat de inimă de cînd m-am văzut chemat a reprezintă Naţiunea. Scaunul de deputat, pe care mă simt deja aşezat, mă face a visa la fotoliul ministerial şi chiar... la tronul lui Mihai Viteazul! şi de ce nu?... cer cuvîntul... Au doară nu posed toate calităţile unui om de stat? n-am patriotism, n-am esperienţă, n-am elocinţă, n-am iniţiativă?... Spune, Clevetici, spune! Clevetici: Frate! confesiunea ta deschide un nou orizon dinaintea ochilor mei... Dar! de ce nu? Stai!... (Se loveşte cu palma peste frunte.) Un plan machiavelic spuntă din cervela mea, precum 5 odinioară Minerva din capul lui Jupiter! Tribunescu: Un plan?... şi eu am unul. Clevetici (primblîndu-se pe scena, inspirat): Intrînd în Cameră, să facem o implacabilă opoziţiune la toate actele guvernului! io Tribunescu (asemenea): Secundo. Să dăm incontinuo voturi de blam ministerelor şi chiar să cerem punerea lor în acuzaţiune, pentru ca să le res-turnăm! Clevetici: Perfect!... astfel împedecăm carul sta-15 tului de a merge înainte. Tribunescu: Terţio. Să perdem tot timpul sesiunii în discuţiuni violinte, pentru ca să nu se voteze nici budgetele, nici proiectele de legi a miniştrilor. 20 Clevetici: Quarto. Să dăm mîna cu inimicii noştri politici, de cîte ori se va arata vro ocaziune de a pune pe guvern în poziţiune critică, pentru ca să-l silim de a conta cu noi. Tribunescu: Quinto. Ministeriul căzînd, noi ajungem 25 la putere! Clevetici şi Tribunescu (oprindu-se faţă în faţă)i Iată-ne miniştri! f Clevetici: îndată ce ne-am suit pe fotoliul ministerial, să pretindem schimbarea tuturor amploaia-30 ţilor civili... Tribunescu: Şi militari, pentru ca să producem o confuziune generală în ţară. Clevetici: Să suspendăm ziarele şi să închidem ziariştii, pentru ca să înveninăm presa în contra 35 guvernului. Tribunescu: Să luăm un şir de măsuri arbitrare, care să producă turburări, conflicte între cetăţeni şi oamenii guvernului, spre a da Camerei motive de interpelaţiuni, de protestaţiuni, de acuza-40 ţiuni şi de discuţiuni pentru mai multe sesiuni... Clevetici: Şi, în fine, să dizolvăm Camera, pentru a mari confuziunea etc. etc., şi în tot timpul acesta proiectele utile de drumuri de fer, bănci şi îmbunătăţiri publice rămîn nediscutate, nevotate, şi 5 discreditul guvernului se lăţeşte, se măreşte pe nesimţite de la o margine la alta a ţării. Tribunescu: Sublim! Clevetici: însă mă gîndesc, amice, la un lucru. în acel discredit general poate chiar şi numele 10 noastre să fie înecate? Tribunescu (într-o pauză tragică): Peară aceste nume glorioase ! Cauza să reuşeze ! Clevetici: Işala!... Acum să ne preocupăm de altă cestiune, amice. 15 Tribunescu: Care? Clevetici: Cînd se va face verificarea titlurilor, cum vom proba un .venit de 400 galbeni, potrivit anexei? Tribunescu: Audaces fortuna juvat! Bine că s-a 20 întors Mecena. El ne va da negreşit fiecăruia cîte un sinet de 4000 galbeni, precum ne-a promis, ş-atunci luăm tribuna cu asalt în otcup. Clevetici (făcînd o piruetă): Hupsana! Antohi are să ne scape de ruşine, căci fără ajutorul lui sîn- 25 tem raşi. Tribunescu (cu demnitate)'. Raşi?... Clevetici: Adică daţi afară din Cameră. Ergo; Antohi să trăiască! Tribunescu: Antohi să trăiască! 30 Clevetici şi Tribunescu (cu entuziasm)'. Antohi să trăiască! Ura! SCENA XI CLEVETICI, TRIBUNESCU, SANDU, MARTIN, CONTESA, RUFINEASCA 35 Sandu (ar ătîndu-se galben şi spăriet, la uşa din dreapta): A murit Antohi! 605 Contesa Rufineasca 1 (viind iute pe scenă): Ce? Martin Sandu (tremurind): A murit Antohi! 5 Toţi: A murit!... cum? unde-i? Sandu : L-a împuşcat maiorul la duel! Toţi : La_ duel!... Da unde-i ? Sandu: îl aduc aci, sărmanul!... Martin (alergînd nebun la uşa din dreapta): Stăpî-10 nul meu! SCENA XII Cei denainte, ANTOHI, DOCTORUL, ISCHIUZARLIU, RUFINESCU Doctorul (de afară): Tot încet, tot încet, mergeţi 15 lin. (Pe urmă el întră în salon împreună cu Rufi- nescu şi Tachi, carii aduc în braţe pe Antohi rănit şi leşinat.) Culcaţi-1 pe canapea... Martine, Martine! Martin (buimăcit): Aud? 20 Doctorul: Adă o pernă. Martin: Nu mai avem nici o pernă în casă... Contesa: Ba este perna orfanilor!... (întră în ietac şi aduce perna.) Rufineasca (se apropie spărietă de Antohi întins pe 25 canape): A murit?... murit? A! (îi vine slă- biciune.) Rufinescu : Enăchiţa! aici ?... (Se răpede de susţine pe Rufineasca şi o duce de o pune pe fotoliul de lîngă mesuţa din dreapta.) 30 Contesa: Iaca perna... Cine credea c-a să-i slujească la moarte!... (Merge de aşează perna sub capul lui Antohi.) Doctorul: Martine, adă puţină apă ca să spălăm rana. 35 Martin (plîngînd): Sărmanul! sărmanul! Contesa: Doctore... nu mai este nici o speranţă? 666 Doctorul (pipăind mîna lui Antohi): Nu cred... Nenorocitul e în agonie ! Tribunescu (încet, lui Clevetici): In agonie!... mandatul nostru e în pericol, amice !... 5 Clevetici (ojtînd): De-a muri, sîntem şterşi din rîn- dul deputaţilor!... Trist! Tribunescu: Alea jacta est! Antohi (se mişcă, gemînd): A!... Polidor!... Polidor !... 10 Sandu: Sărmanul!... tot la fiul său gîndeşte pănă şi în ceasul morţii! Antohi (deschizînd ochii): în mine?... în mine vrei să tragi, Polidor!... O!... (închide ochii.) Toţi (înspăimîntaţi): Ce zice? 15 Antohi (se scoală de se razimă pe pernă. Ochii sînt ţintiţi şi faţa turburată. îl apucă delirul.): Iaca, colo... colo... un sipet plin cu galbeni!... o comoară!... se deschide?... ad-o încoaci... adă!... Ba nu... nu-i sipet... îi un coşciug !... 20 un coşciug ?... cine mă-mpinge în el ?... Poli- dor!... tu?... tu, pe mine?... Lasă-mă... nu vreu să mor... mi-e frică de moarte!... (Ţi-pînd.) A !... m-ai lovit drept în inimă !... ai tras în tată-tău, nenorocitule !... (Respiră greu.) 25 Rufineasca (cu spaimă): A! nu pot să mai stau aci... (Voieşte să se scoale de pe canape, dar se opreşte îngrozită, întîlnind ochii lui Antohi.) Antohi (privind la Rufineasca): Cine-a vorbit?... (Priveşte lung la Rufineasca, îşi freacă ochii şi 30 apoi zîmbeşte cu durere.) Enăchiţa!... aci?... Ai venit după mine, draga mea?... nu te-ai săturat de bani?... mai vrei încă?... aud?... Ai nevoie ca să-ţi hrăneşti barbatul?... Rufineasca (căzînd pe fotoliu): O! Dumnezeule! 35 Antohi: Barbatu-tău n-are altă avere decît frumu- seţa femeii lui ?... n-are altă meserie decît să te precupeţească?... Sărmană femeie !... mare ticălos barbat ai!... Ei! vină să te mai ajut... na-ţi un sinet!... na!... (Scoate ravaşul Rzifi- 40 neascăi din buzunar.) 607 Doctorul (în parte) : Ravaşul ei! (Rufineasca scoate un lipet şi leşină. Barbutul să u îi dă ajutor). Antohi: Na o trată la actorul din Paris... Mergi de scoate nume rău în străinătate damelor române !... fă-le de rîs şi de ruşine !... na !... (Scapă ravaşul.) Apă... apă... daţi-mi un pahar cu apă, că mă arde colea în pept. Martin (dîndu-i o ulcică): Ţine, cucoane. Antohi (bea cu lăcomie): Adă... adă... (Dă ulcica lui Martin.) Martine! mor, dragă Martine!... vezi tu ?... nu-ţi spuneam eu azi-dimineaţă c-oi să mă porncsc înaintea ta ?... Martin (plîngînd): Ai vorbit într-un ceas rău, cucoane ! Antohi: Lasă... lasă, frate, nu mai plînge, c-aşa a vrut Dumnezeu!... Vină de stăi colea lîngă mine... şi Sandu şi doftorul... şi... (Vede pe Clevetici şi Tribunescu.) Cine-s ăştia? Clevetici: Amicii dumneavoastră, Clevetici şi Tribunescu. Antohi: Patrioţii cei falşi?... cei carii, în loc să cate a înfrăţi pe toţi românii într-o familie... îi dezbină cu cuvinte seci de partidă progresistă... partidă moderată... partidă retrogradă... partidă naţională... partidă trădătoare?... Cei carii fac din patriotism o speculaţie şi din presă o tarabă de marfă minciunoasă ?... Aţi venit să vă dau bani?... să vă dau sinete ca să înşelaţi lumea c-aveţi stare?... s-ajungeţi printr-o minciună a fi reprezentanţii ţării? (Oftează.) Ar vrea şarlatanii să se bage în rîndul adevăraţilor patrioţi, precum au cercat a lua loc în rîndul adevăraţilor jurnalişti!... Ar vrea să-mi închei viaţa cu trădarea patriei mele !... Apă... apă... adă, Martine. (Ia ulcica şi, pănă a nu o da îndărăt lui Martin, rămîne încremenit la vocea lui Polidor.) SCENA XIII Cei denainte, POLIDOR Polidor (de afară): Tată-meu!... tată-meu a murit!... (Deschide uşa din dreapta şi, zărind pe 5 Antohi, întinde mînile spre el şi cade în genunchi, strigînd): Tată!... tată, iertare! Antohi: Polidor!... tu aci, nelegiuitule! ai alergat ca să mă vezi murind?... ai socotit că-i găsi iar un sipet cu galbeni?... să joci şi să cînţi de 10 bucurie ? Polidor (plîngînd): Iertare!... fie-ţi milă! Antohi: Milă de-un ticălos care-şi vinde nevasta?... Iertare unui mişel care n-are curagiu decît a primi palme?... milă de-un nelegiuit ce mi-a 15 amărît sufletul şi m-a adus acum la gura morţii ?... Blestem ! blestem ! blestem ! Toţi (cu înfiorare) : O ! Dumnezeule ! Antohi (în delirul morţii): Ce mai vreţi de la mine ?... Bani?... (Rîde cu spasmuri.) Ha, ha, ha!... 20 I-ain mîncat pe toţi!... Din toată averea mea n-a rămas clironomie decît ulcica asta... şi nici asta întreagă... Na!... culegeţi!... (Aruncă jos ulcica de o strică, apoi cade pe pernă, dă un gemet lung şi moare.) 25 Doctorul : A murit! Toţi: A !... (Pclidor se sccaiă turburat, dar, întcrcindu-se,întîlneşte pe ccmisarul de poliţie.) SCENA XIV 30 Cei denainte, COMISARUL Comisarul (întrînd prin dreapta): Domnule Polidor, din ordinul ministrului, te arestez! (Tablou.) (Cortina cade.) DESPOT-VODĂ1 LEGENDĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI 5 acturi şi 2 tablouri 1558—1561 (Reprezentată în Bucureşti, 30 septemvre 1879) 1 Legenda dramatică Despot-Vodă nu se va putea reprezenta fără învoirea autorului [nota ed. 1880]. PERSONAJI ALEXANDRU LĂPUŞNEANU, Domn Moldovii, 50 ani RUXANDRA DOAMNA, soţia lui Lăpuşneanu, 25 ani DESPOT-ERACLID, compeţitor tronului Moldovii, 30 ani MOŢOC VORNICUL, boier conspirator, 55 ani ANA, fiica lui, 20 ani MAICA FEVRONIA, sora lui Moţoc, 50 ani TOMŞA, boier neaoş, 40 ani ILIAŞ, copilu lui Tomşa, 14 ani 10 SPANCIOC HARNOV STROICI TOROIPAN 35 ani 45 ani boieri 25 am 25 ani CIUBĂR-VODĂ, 45 ani 15 ALBERT LASKI, palatinul Siradii, 55 ani CARMINA, soţia lui Laski, 30 ani ROZEL, aventurier francez, 25 ani SOMMER, poet german, 25 ani ANTON SECUIUL, şeful secuimei din Ardeal, 30 ani 20 PISOZKI, comandant castelului de la Zips, 30 ani TOMA CALABAICANUL, om de încredere a lui Lăpuşneanu, 40 ani AHMED BAIRACTARUL, trimis a lui Soliman Sultanul, 40 ani LIMBĂ- DULCE, plaieş, 30 ani JUMĂTATE, idem, 30 ani 25 UN ŢĂRAN O ŢĂRANCĂ ŢĂRANI - TÎRGOVEŢI - BOIERI - OSTAŞI ROMÂNI -MERCENARI - UNGURI - FRANCEZI - LEŞI - NEMŢI ETC. - CĂLUGĂRI 30 (Drama se petrece la anii 1558 —1561.) NOTĂ. Versurile precedate de semnul * pot să nu fie declamate în cursul reprezentaţiilor [V.A.]. Mirceşti, 1 decembre 1879 AMICULUI MEU PRINŢUL A. CANTACUZIN I De cîte ori ai venit la Mirceşti, pe timpul vînatului, 5 ca să împuşti fără milă sitarii, bicaţii, prepeliţele, iepurii şi alte vietăţi menite de a umplea torba ta, mi-ai adresat aste cuvinte: „Tu, care ai compus atîte comedii, vodeviluri, canţonete etc. pentru teatrul român, de ce nu te gîndeşti, 10 în fine, a intra pe calea mult mai largă şi mai atrăgătoare a dramei istorice?" Apoi, cu o zîmbire amicală, ai adăugit într-un stil mai poetic: „E timp ca ciocîrlia ce s-a alintat sub soare, cîn- 15 tînd plăcerile primăverei, să prindă la pene de vultur pentru ca să-si cerce zborul în sferile nalte ale idea- lului." îmboldit de acest îndemn seducător, m-am întrebat pe mine însumi dacă aripele vultureşti, răpindu-mă 20 în spaţiu, nu m-ar duce şi m-ar rătăci prin nouri?... şi cu o sumeţie, poate cam nesocotită, am dat drumul gîndirei mele în lumea trecutului, lume locuită de umbrele legendare atîtor mari eroi! Ea dar si-a luat zborul chiar din iarna trecută si 25 de atunci nu s-a mai întors acasă. în adevăr, i-a venit greu de a se reîntoarce în furnicarul pasiunelor mici din zilele noastre, după ce s-a întîlnit cu domnii măreţi şi cu românii viteji care au învăscut în raze de glorie neperitoare moşia strămoşească. Ea s-a închinat res- 613 pectuos dinaintea lor, le-a dat prinosul cuvenit de admirare şi s-a oprit deodată, precum ştii, în faţă cu Despot Eraclidul. Pentru ce? Pentru că... 5 Dibaci ar fi acela care ar esplica zburdările fan-taziei şi misterioasele motive ale inspirărei poetului! Cît pentru mine, tot ce pot spune este că m-am simţit atras de figura originală acestui domn, precum şi de trecerea sa fulgeroasă prin istoria Moldovii. El 10 mi-a reprezentat tipul acelor vîntură-lume din secolul XVI, jumătate eroi, jumătate spadasini, cari trăiau într-o epocă de mari avînturi şi de principii nepotrivite cu filosofia civilizaţiei modeme. Pentru dînşii, îndeplinirea poftelor era tot, şi toate mijloacele erau 15 bune; iar legile, atîmate de vîrful spadei lor, cîntă- reau cu atît mai puţin cu cît braţul era mai puternic. Despot arătîndu-mi-se astfel înzestrat cu însuşirile unui personagiu afară din rînd, am deschis cronicele noastre de am cercetat fazele vieţii sale ţesută cu 20 întîmplări estraordinare. Ce subiect de inspiraţie şi de studiu!... Pe loc m-am şi pus a scrie Legenda lui Despot într-un şir de tablouri istorice care să formeze împreună întregul unui poem dramatic sau al unei drame epice — ad libitum — cu tipurile, cu datinele, 25 cu luptele, cu credinţele şi cu tendinţele politice din secolul XVI... întreprindere ambiţioasă, căci îmi lipsea partea cea mai importantă din materialul necesar pentru clădirea unui monument literar de asemine natură, însă, după un „Doamne ajută!" bine accen-30 tuat, am încălecat pe condei şi i-am dat desghin prin dedalul timpilor dispăruţi, îndreptîndu-i mersul pe cărările abia indicate de cronicarii noştri. Iată ce am aflat despre Despot: ii •35 „Pe la începutul secolului XVI se naşte în insula Creta un copil dintr-o familie de păscari. Numele lui de botez e Vasilisk. 614 Fiind sărac, el îşi părăseşte părinţii şi intră de mic în serviciu la Iacob Eraclidul, despot al insulelor Păros şi Samos, retras la Chio după perderea domeniilor sale răpite de turci. Despot face studii începătoare sub 5 direcţia învăţatului Zigomala, apoi urmează pe stă- pînul lui la Roma. Aici profită de lecţiile ce se predau în colegiul jezuiţilor; se perfecţionează în limbile: latină, italiană şi spaniolă, cîştigă dragostea părintească a lui Iacob Eraclidul, şi, la moartea acestuie, 10 moşteneşte din toată averea lui numai hrisoavele familiei despoţilor. înavuţit cu aceste documente eraldice, el pleacă în Spania, intră în armata lui Carol-Quint, se distinge în corpul Cavalerilor Negri şi dobîndeşte de la împă-15 râtul recunoaşterea titlului princiar de despot, precum şi acel de marchez, cu prerogativă de a numi poeţi laureaţi. La 1553—55, el asistă ca mîna dreaptă a celebrului Gunter de. Schwartzburg, la asediul Terua-nei şi al Hesdinului, la bătălia de la Valenciena şi de 20 la Renty, şi la toate mişcările armatei lui Carol-Quint, între Namur şi Dampier. Apoi se duce în Germania, leagă relaţii intime cu învăţatul Melanhton, cu marele reformator Luther şi cu episcopul Gaspar Peucer; trece în Polonia, este priimit la Curte, şi aici aude 25 vorbind despre Moldova, despre frumuseţa acelei ţări, despre sumeţia boierilor competitori de tron şi despre luptele necontenite susţinute de poporul român. O idee luminoasă îi trece prin minte; şerpele ambiţiei îl muşcă de inimă şi pe loc el pleacă, împins de 30 pofta mărirei, ca să uzurpeze tronul Moldovei, însă el găseşte pe tron pe crîncenul Alexandru Lăpuşneanul, om crud, tiran neîmpăcat, ce apasa pe capul ţării o mînă de fer. Despot, inteligent, dibaci, seducător, faţarnic, se 35 introduce la Curtea Domnului, pretinzînd’ că este rudă cu Ruxandra Doamna şi probînd această rudire închipuită prin un arbore genealogic ale cărui rădăcini se perd în mitologie, căci ele încep, nici mai mult, nici mai puţin, de la Eraclide Ptolomeu (cîntat de 40 Omer). Apropiat astfel de favoarea domnească, el se insinuie în inimile boierilor, se împrietineşte cu Moţoc, 615 neadormitul conspirator, şi urzeşte cu ei complotul de răsturnare al lui Lăpuşneanu. Acesta însă descopere planurile lui perfide şi cearcă să-l otrăvească. Despot fuge în Valahia, apoi în Braşov şi se adăposteşte la 5 Albert Laski din Şepuz, om bogat, răsipitor, lacom şi guvernator a mai multor oraşe din Ardeal. în castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlneşte cu alţi vîntură-lume de toate seminţiile: cu Ioan Petre Rozei, un francez care avea sub comanda io lui vro 50 de burgunzi (bourguignons), cu Ioan Villele, alt francez, capitan peste una sută călăreţi, cu Hartinie Legmanul care povăţuia una sută de puşcaşi calari, cu Petre Sedlitz din Silezia, care avea sub ordinele lui 150 de cavaleri nemţi, cu Anton Sekeli 15 sau Secuiul, şeful secuimei din Ardeal, şi cu alţi spa- dasini ce petreceau în bancheturi cu Laski, sub ochii fărmecători ai soţiei sale, Carmina. Despot se destainuieşte lui Laski, îl convinge de închipuitele lui drepturi la tronul Moldovii şi atrage în 20 partidul său pe toţi acei aventurieri. Planul de năvă- lire peste munţi se dezvoltă în secret şi, pentru ca să adoarmă prepusurile lui Lăpuşneanul, Laski răspîn-deşte vestea că a murit oaspetele lui, iar pentru a confirma această veste, el face chiar un simulacru de 25 ceremonie religioasă, înmormîntînd un secriu gol în biserica cea mare de la Keşmark. După săvîrşirea acestei funebre comedii. Despot cu partizanii lui şi cu o mică oaste de zvînturaţi pleacă într-un noroc spre a cuceri Moldova; norocul 30 însă nu-i ajută. El este oprit în cale-i de păzitorii plaiurilor ce dispart Polonia de Ungaria, căci regele Sigismund August, aliat al lui Lăpuşneanul, nu-i permite a trece prin ţara lui. Fără a se descuraja, aventurierii, deşi perdură 53 tunurile lor, se pregătesc pentru o nouă espediţie. Despot se înţelege cu Zay, prefectul lui Ferdinand I, din Ungaria de Sus, promiţîndu-i că, odată suit pe tron, el va deveni credinciosul aliat al împăratului german. Ferdinand, solicitat de Zay, trimite lui Despot, 40 în taină, un ajutor de 6000 galbini şi ordonă prefec- 616 tului său ca să contribuie cu puterea lui la izbînda espediţiei organizate sub povaţa lui Anton Sekeli. Astă-dată soarta se declară pentru Despot. El învinge pe Lăpuşneanul care-i ieşise înainte cu oameni 5 de strînsură, cea mai mare parte proşti fără arme, şi cu 2000 de ieniceri. Domnul Moldovii, învins la Verbie în ajunul Sf. Martin 1561, cearcă a continua lupta pe malul Prutului, însă, trădat fiind aice de Moţoc, fuge la Constantinopoli cu familia lui. 10 Plin de mîndrie, Despot ie cîrma ţării în mînă, şi, visteria fiind secată, porunceşte moldovenilor să dezbrace armele şi să se întoarcă pe la casele lor; el pastrează pentru paza lui numai simbriaşi străini şi se încunjură cu patru oameni înţelepţi, anume Barnowski, 15 Moţoc, Stroici şi Gheorghe Revelie scriitorul, iar ca să-şi platească ostaşii, bate bani din candelabrul care l-a fost cinstit Alexandru Lăpuşneanul Monăstirei dintre Munţi, pentru care s-au şi supărat moldovenii. La 1562 Lăpuşneanul înduplecă pe Soliman II ca 20 să-l ajute a reveni la domnie, însă Despot se grăbeşte a mări haraciul cu 10 000 galbini pe an, şi astfel atrage protegerea sultanului asupra lui; el priimeşte în curînd de la împărăţia suzerană o sabie şi un steag verde, ca semn de confirmare a lui în cualitate de 25 vasal al Porţii. Simţindu-se, în fine, bine instalat pe tron, el congediază pe Zay, pe Anton Secuiul şi pe ceilalţi tovarăşi de izbîndă, foarte frumos dăruiţi cu aur şi argint, cu haine scumpe de samur, cu săbii ferecate, cu şele împodobite cu flori de argint etc.; iar lui 30 Albert Laski, afară de alte cheltuieli ce-i dă pe fiecare zi de prisosit, îi întoarce 10 000 galbini împrumutaţi de la dînsul, şi-i dă în stăpînire chiar cetatea Hoti-nului în care Laski pune parcalab pe capitanul Ioan Pisozki, amicul lui. 35 Aceste mari cheltuieli golesc de tot visteria ţării; deci, pentru ca să le poată întîmpina. Despot devine lacom, răsipitor, dezbrăcător de biserici; impune pe fiecare casă o dare de un galbin pe an, numită căsărit, şi stabilează gloabe mari asupra despărţeniilor, căci 40 intrase foarte rău obicei în Moldova de cei căsătoriţi 617 pentru fiece se desparţeau. Asprimea lui în contra acestora merge pînă a descăpăţina pe şese dintre ei. Tirania lui creşte din zi în zi, odată cu trufia lui. Fălindu-se acum că este prăsit de seminţa împără-5 tească din Constantinopoli, el pune de i se face două coroane de aur şi pretinde că i s-au trimis din cer; bate monede de aur cu efigia lui şi cu ecserga latinească: Heraclidis. Despot ce. Patris. Patrice. Vindex. et defensor. libertatis. Patrice. şi în actele publice el adop-10 tează următoarea pompoasă semnătură: Iacob Eracli-dul Despot, adevăratul moştenitor al Moldavii, al insulelor Păros şi Samos, Palatinul Valahiei şi răzbunător Patriei. Cît pentru corespondinţa particulară, întrebuinţează formula ambiţioasă de: Aecrjtoxrig BacnAsug 15 MoA,5aSiaţ adică Despot împăratul Moldovii. Pe lîngă aceste semne de deşertăciune care iri-tează pe boieri. Despot adaoge fapte care ating credinţa poporului. El rîde de ceremoniile religioase ale bisericei ortodoxe, schimbă paraclisul din palatul de 20 la Suceava în capelă luterană şi se încunjură cu străini, cu eretici, după spusa locuitorilor, aduşi din Germania pentru scopul de a face pe români luterani. Aceştii sînt episcopul cu muiere Luciniu Gaspar Peucer, gine-rile lui Melanhton, Ioachim Ret icul, Iohan Prudenţie 25 din Silezia, Sommer poetul şi Wolf Sasul, bătător de monede, care devine sfetnicul intim al domnului. Despot cu ajutorul lor fondează o Academie la Cotnar, oraş mic locuit mai mult de unguri şi de saşi, şi o înzestrează cu o bibliotecă bogată. „Toate aceste ar 30 fi fost foarte bune, zice cronicarul, de s-ar fi făcut de bun sfîrşit şi nu din scopul de a schimba legea ţării." Aşadar, prin dezarmarea ostaşilor români Despot perde încrederea oastei; prin trufia lui şi încunjura-re-i cu străini consilieri perde simpatia boierilor, prin 35 sacrilegile comise asupra sculelor bisericeşti perde sprijinul clerului, şi prin stoarcerile de bani perde iubirea poporului. Totodată, el se învrăjbeşte cu Laski, amicul său devotat, şi prin comploturile ce urzeşte în contra lui Ioan Sigmund, prinţul Ardealului, pre-40 cum şi în contra lui Petre III, Domnul Valahiei, îşi atrage duşmănia acestor vecini puternici. 618 Răul ajunge la culme! ţara geme de bîntuirile simbriaşilor lui Despot; boierii ridică frunte, părăsesc pe noul domn şi se înţeleg în taină cu Tomşa ca să se răscoale cu toţii în contra lui. Tomşa, care de la început 5 a fost contrar suirei lui Despot pe tronul Moldovii, vine de încunjură Suceava cu oamenii şi partizanii lui. Asediul ţine trei luni, deşi Despot nu avea în cetate decît un mic număr de aparatori vrednici, sub comanda lui Toma Calabaicanul şi Horvat. în fine, 10 Suceava, redusă la ultimul grad de mizerie, se închină, şi Despot este obligat a se preda în mînele lui Tomşa. El iese din cetate calare, îmbrăcat în haine aurite, purtînd hlamida pe umeri şi corona pe cap, şi vine la cortul lui Tomşa. Aice, în prezenţa armatei, a boierilor 15 şi a poporimei ieşită cu el din cetate, Despot pere ucis de buzduganul lui Tomşa, zic unii cronicari; de paloşul unui arab, pretind alţii; însă adevărul asupra uciderei sale nu esle încă cunoscut. Perit-au, zice Şincai, în 9 noiemvrie 1563, în vîrstă 20 de 40 de ani, după ce a tiranit doi ani, iar pelea capului său şi pelea capului lui Ioachim Prudenţie, umplute cu paie, s-au trimis la Ţarigrad. iii Pe aceste datini, iubite Cantacuzin, am clădit le-25 genda dramatică a lui Despot. Mi-a plăcut însă a atribui lui Despot ideile ce fiecare om de arme trebuia să aibă în părţile Apusului pe timpul lui Carol-Quint şi a lui Papa Pavel, adică ideea de a face parte dintr-o cruciadă menită să libereze creştinătatea de sub jugul 30 otoman. în el m-am încercat a prezenta nu un simplu rîvnitor de putere, ci un ambiţios îndemnat de un ţel măreţ la început, însă zdrobit de fatalitate, nimicit în aspirările lui prin un concurs de împrejurări neprevăzute şi rătăcit prin ameţeala înaltei regiuni la care 35 au ajuns. E lesne a luneca pe povîrnişul ce duce de la tron la tiranie cînd omul nu ştie a se stăpîni pe sine şi cînd 619 el nu poate a sta neclintit şi răbdător în prezenţa piedecilor ce se ridică şi nămolesc calea vroinţei lui. în scrierea mea am cătat a călca pe urma adevărului istoric; am pus în scenă personagi contimpurani 5 ai lui Despot, pastrînd fiecărui caracterul său deosebit. Singurile figuri create de mine sînt acele a lui Ciubăr-Vodă şi a fetei lui Moţoc, Ana, căci am avut nevoie de dînsele pentru ţesătura intrigei acestei drame. 10 Acum, reuşi-am sau nu? Aceasta o va decide critica sănătoasă şi neparţială. Aşadar, iubite amice, drama, legenda, poemul dramatic — numească-1 fiecine cum a vroi — eu îl dedic ţie, ca unui bun amic care, în tot cursul răpidei mele 15 lucrări, m-ai încurajat şi mi-ai dat poveţe de acele pe care le poate da numai un om familiarizat cu frumuseţile înaltelor literaturi străine. V. Alecsandri AMICULUI MEU VASILE ALECSANDRI Scumpe poete, Prin scrisoarea cu care pui pe Despot, pe fiul acel mai însufleţit al muzei dramatice române, în intimi-5 tatea vechei noastre legături amicale, pare-mi-se că ai voit a zice că l-ai găsit pe acel făt-frumos, într-o bună dimineaţă, în torba de vînătoare a unui prozaic magistrat în vacanţie. Fie, însă nu mă amăgesc, căci ştiu ce port în traistă-mi; dar am primit cu bucurie 10 în braţele mele deschise pe copilul tău născut cu o stea în frunte şi, precum ştii, l-am botezat de vrednic în aplauzele entuziastice ale unui public ales şi numeros şi chiar în prezenţa ta la Bucureşti. Prin poeticul. tău zbor, astă-dată mai mult decît 15 oricînd ai atins puternic fibra naţională, căei fiecine a reconoscut că personagii dramei tale, „după cum stau, s-întorc şi cum grăiesc", sunt adevăraţi fii al geniului român. Despot, figură principală, deşi străin, totuşi se 20 asimilează minunat cu acţiunea românească ce-1 poartă, fiindcă ai ştiut pune în sufletul său ambiţios o scînteie sacră a darului tău ceresc, şi pe fruntea sa aureola unei adînci şi înalte filosofii care-1 rădică preste statul unui aventurier de rînd. Proporţiunile sale de 25 erou sînt în adevăr mărginite de duplicitatea bizantină, dar cînd auzim vorbind pe Despot într-o limbă poetică şi sonoră, uităm lesne că un şcolar al rigidului Melanhton, în graduala dezvoltare a caracterului său. 621 nu arată acea aşteptată şi puternică stăpînire de sineşi ce cuvine unui erou. Putea el s-o aibă? Nu tu, dragă poete, trebuie să porţi vina inconsecinţelor morale ale secolului în care a trăit Despot. Cine oare nu ştie că 5 acest secol zguduit de o parte de luptele cugetului în contra apăsărei papale, trăgînd neîncetat paloşul pentru libertatea conştiinţei, înduioşit de altă parte prin reînvierea artelor şi a culturei clasice, avea în moravurile sale blîndeţe şi asprimi, şi în chipul său de a 10 trăi o eleganţă şi o indulgenţă estremă; şi că mai toţi oamenii în evidenţă din epoca Renaşterei, şi însuşi reformatorii ca Luther, erau ferbinţi adepţi ai şcoalei celei mai disolute epicuriane. Aşa a fost şi Despot! crescut în şcoala iezuită, el nu putea domina prin 15 tăria caracterului său, ci prin iscusinţa mijloacelor; nu putea fi pe deasupra evenimentelor, ci se lăsa a fi condus de ele fără a perde un moment din vedere ţinta lui ambiţioasă pe care o pune pe deasupra chiar a mişcărilor inimei sale. Deci nu în caracterul lui 20 Despot trebuie să căutăm acea unitate dramatică de care vorbeşte Aristot, dar în şirul consecinţe al în-tregei acţiuni legată cu aspiraţiunile sale şi cu dezvoltarea caracterului său în dramă. întru aceasta Despot se înrudeşte cu Don Carlos 25 a lui Schiller şi cu Egmont a lui Goethe, căci nici aceşti doi eroi ai muzei dramatice germane nu domină în nimic acţiunile ce le desfăşură poeţii pe scenă, ci sînt împinşi de avîntul ideelor lor nerealizabile, chiar de la prima vedere, în braţele de fer ale crudului Duce 30 de Alba, şi atît Don Carlos cît şi Egmont dispar împreună cu iluziunile ce le-au hrănit, fără a se lupta cît de puţin cu fatalitatea, căci era imposibilă lupta cu Inchi-ziţiunea şi cu regele Philipp al II. Despot, din contra, de la început face să presimţim că va reuşi, şi această 35 siguranţă, dacă nu adauge la interesul ce ne inspiră la prima vedere, nu-1 slăbeşte însă, pentru că sîntem răpiţi de acţiunea ce-1 împinge pe tronul Moldovei cînd de toţi el e ajutat, şi de pe care cade cînd de toţi e părăsit, fiindcă n-a ştiut cumpăni planurile sale 40 măreţe cu puterea sa mărginită. Ajungînd la ceasul morţii, domnitorul se dezbracă de pompele lumeşti 622 şi numai omul stă faţă cu noi! aci Despot se înalţă la uitarea filosofică de sineşi şi la moarte chiar apără un principiu — demnitatea tronului şi corona smulsă de pe capul său. Prin astă înălţare a sufletului pe dea- 5 supra materiei, zărim ca o căinţă şi sîntem în faţa unui moment psihologic bine găsit pentru a sfîrşi o dramă prin o măreaţă gîndire. Despot n-ar fi putut să sfîrşească altfel, pentru că valurile sufletului său, mişcate din copilărie de o viaţă aventuroasă, n-ar fi 10 putut niciodată să se aline. Oamenii de seama lui, ca Sforţa, Wallenstein, Pizarro, Don Juan de Austria, nu se linistesc decît numai în mormînt si, cînd cad, > t ' ' dispar ca meteorele acele luminoase carele se cufundă în văzduhul negru al nopţii! 15 Eu aşa văd pe Despot-Vodă, şi cred că-1 văd bine! Aci permite-mi, dragă poete, să deschid o parenteză, nu ca să oftez ca Barbu Lăutarul sub ferestrele cocoanei Sultane, ci să suspin ca trubadurii din Grenada carii cîntau undelor lui Xenil şi a lui Darro dorul neîn-20 cetat al amorului învins şi învingător în inimile ce se deşteaptă subt un cer senin, în faţa unei naturi veci-nic înflorite şi pe ţărmuri scăldate de o mare de smarald. Ce să-ţi zic ?... cînd am auzit cînticul ferbinte de iubire al Carminei în castelul său rece din Ardeal, 25 mi s-a părut că-i smuls din amintirele juneţei noastre, şi nu mi-am adus aminte de duioasa Ana fărmecată de Despot spre a fi preţul trădărei lui Moţoc. Amîndouă eroinele iubesc pe Despot, nu se poate contesta; dar Despot le iubeşte oare pe amîndouă? Această indiscretă 30 întrebare mă pune în faţa unei enigme psihologice pre care un suflet de femeie nu o poate pricepe, necum dezlega, a cărei cheie însă o poartă fiecare barbat în taina peptului său, adică întîlnirea în sufletul omului a două amoruri de diferite esenţe. Această cestiune 35 cam încurcată, ca un iscusit moralist ce eşti, ai dez- nodat-o cu maestria ta obicinuită, dînd la fiecare din eroinele tale aşa deosebite însuşiri în poziţiunile lor, în vrîstă şi în caractere, că suvenirul blîndii şi religioasei Ana niciodată n-ar fi putut să se întîlnească 40 în sufletul lui Despot cu amintirea înfocată a energicei şi pasionatei Carmina, căci amorul, ca şi electricitatea. 623 are două poluri ce se resping: idealul alipit de formă şi forma dezbrăcată de aripele sufletului... Carmina, prin puternica sa acţiune, prepară avenirea lui Despot pe tronul Moldovei, gîndind şi la sineşi; Ana jertfeşte 5 persoana sa cerului şi, respinsă de Despot pentru o raţiune de stat, voieşte încă în ultimele momente să răscumpere prin harul ei fatalitatea ce sugrumă pe iubitul ei; şi daca la sfîrşit Carmina cade sfărmată de gelozia sa şi Despot se cutremură neiertat de Ana şi 10 părăsit de dînsa, nu putea să fie altfel, pentru că spiritul domină materia şi că cerul totdeauna învinge pămîntul. Durerea însă ce o rosteşte Despot în faţa trupului Carminei moartă dovedeşte că prin cuget omul este legat de Dumnezeu. Lebăda a cîntat, des-15 tinul se va împlini! Un cuvînt încă pentru dragii noştri români, pe care răpindu-i din sînul vieţei noastre zilnice i-ai pus pe scenă. Tomşa a trăit cu noi, i-am auzit glasul răsunînd puternic în adunările noastre, sînt douăzeci de ani mai 20 bine. Pe'Moţoc, Spancioc şi Toroipan i-am văzut ieri şi astăzi, sub domniele reglementare sau mai aproape. Jumătate şi Limbă-Dulce, cînd mă suiam pe munte la urşi, unul îmi purta merindele şi altul arma; iar pe Harnov l-am întîlnit desigur la o răspîntine. Zici tu 25 cu letopisiţele în mînă că nu mai trăiesc aceşti viteji. Te cred, dragă poete, dar atunci teoriile lui Darwin sunt nu numai escelente, ci şi probate. Atavismul rămîne fizic şi moral, căci coborîtorii, zău, seamănă suitorilor ca o picătură de păcură cu alta şi nu minte nici zică-30 toarea vînătorească: că lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba; nici încă preceptul moralistului budhist: „că toate se preschimbă în lume, afară de patimele omeneşti, cari sînt eterne ca umanitatea!" De aceea, cînd istoricul rescormoleşte cauzele făptuirilor ome-35 neşti din trecut, el totdeauna găseşte ca un sîmbure învăscut în păstarul său, cîte o porneală aprigă sufletească care, din fundul peptului omenesc voind cu forţa a ieşi la lumină, a cutremurat generaţiuni întregi; aici, o nerăbdare criminală a unui moştenitor, acolo, 40 o sete de putere, o răzbunare geloasă, sau, fie ea în Despot, o ambiţiune nebună care a voit a-şi rupe rîndul. 624 Şi, în fine, s-o zicem într-un cuvânt, sufletul omenesc dat pradă inimicului său etern carele îi arată totdeauna acel măr fatal din rai, din care muritorul, orice ar face, este condamnat în veci a muşca pentru că 5 aceeaşi cauză produce tot acelaşi efect, şi timpurile se aseamănă aşa de bine în productele lor morale, că nu pasă daca tablourile şi decorurile se reînnoiesc din secoli în secoli, căci actorii rămîn aceiaşi în vecinica lor preschimbare la faţă. Văzînd aceasta, eu vin a 10 crede că civilizaţiunea, departe de a îmbunătăţi pe omul moraliceşte şi de a-1 emancipa de sine însuşi, nu face, precum a pornit în timpurile noastre, decît a crea, cu verice putere ce ea dezvoltă în noi, şi o nouă trebuinţă nepotrivită cu starea reală în care ne aflăm. 15 Astfel, toate ideile şi tendinţele omeneşti individuale şi obşteşti, întorcîndu-se pururea într-un cerc vicios, gonesc un ideal de fericire privată şi publică care se sparge în utopii periculoase. Se dărîmă prezentul fără a contribui în nimic la reedificarea viitorului; iar acei 20 carii ca Moţoc învîrtesc mereu cuiul în broasca ţărei şi carii prin răsturnări sociale cred că vor putea alina suferinţe nu fac decît a le spori şi a le arunca asupra acelei părţi desmoştenite a poporului care, luptînd necontenit pentru zilnicele sale nevoi, n-are timp nici 25 a gîndi, nici a înfrîna încercările acelor ce nechemaţi îşi însuşesc rolul providenţii. în zadar se va rădica în vîlfa patimelor aprinse un Tomşa, carele personifică în Despot conştiinţă publică, şi va zice: „O! Doamne, nu-i asculta", mîna de fer a destinului, căci aşa numim 30 consecinţele uşurinţelor noastre, va împinge lumea fără preget să se întoarcă cu aceeaşi nepăsare în vechea sa orbită. Morile se vor arde pentru a fi scăpate de şoareci; satul va rămînea totdeuna pustiu, fiindcă, precum zice Ciubăr-Vodă, „cîinii fug lătrînd" şi iată! Sărmane 35 Ciubăr-Vodă, tu, care hulit ai fost şi aproape să fii spînzurat nejudecat, pe mine m-ai încîntat; fiinţa ta atît de originală şi psihologiceşte atît de adevărată imprimă sufletului acel fior tocmai ce-1 voi numi shakespearian, fiindcă produce acea senzaţiune de plăcere şi 40 de temere, după care se măsoară valoarea unei produc- tiuni dramatice. Am simţit această impresiune mai cu 625 seamă în scena temniţei, prin contrastul ce produce adînca şi înalta filosofie din vorbirele lui Despot, cu aiurările nebunului Ciubăr; dar cîte alte momente, apucătoare de asemine, sînt cu profuziune împrăştiate 5 în opera ta! Fii sicur, amice, o zic fără părtinire. Despot va rămînea, fiindcă va începe, să nu se supere nimeni, o eră nouă în literatura română, căci va fixa pentru mult timp înainte şi limba poeziei teatrale, şi forma versului dramatic. Comeille şi Racine n-au făcut mai 10 mult pentru Franţa. A. Cantacuzino AMICULUI MEU ŞI COLEG ION GHICA Mirceşti, 1 decembrie 1879 Publicînd legenda dramatică a lui Despot-Vodă Eraclidul, simt o plăcută datorie a-ţi prezenta aici 5 omagele mele de autor pentru concursul larg şi iscusit ce ai adus la înscenarea piesii mele. Ca director general al teatrelor, ai vroit să învingi o mare dificultate, aceea de a deprinde pe junii noştri artişti cu reprezentarea operilor de literatură naţională, io şi ai reuşit. Ca prezident al Academiei, ai vroit să faci ca să răsune la auzul publicului nostru dulcea armonie a limbei părinteşti, şi ai reuşit. Ca amic, ai vroit să mă încorajezi de a pă'şi înainte 15 pe calea spinoasă a dramei istorice fără a mă şparia de greutăţile şi de fantasmele cobitoare ce se aţin la drum, şi ai reuşit. Triplă izbîndă pentru tine, amicul meu! Publicul român, atît de inteligent, a probat prin 20 manifestările binevoitoare cu care a făcut priimire lui Despot, că ştie să preţuiască încercările conştiincioase ale unui autor, cînd acesta, în scrierile sale, este dominat numai de amorul artei. Artiştii, însărcinaţi cu roluri de personagi istorici, 25 au probat că, bine conduşi, sînt capabili de a sui răpide treptele artei dramatice. Eu, la rîndul meu, am avut o parte atît de frumoasă şi de măgulitoare în seara de 30 septemvrie, încît suve- 627 nirul ovaţiunei făcută mie de întreaga societate bucu-reşteană mă va întovărăşi necontenit în viitoarele mele primblări prin lumea ideală a poeziei. Recunoştinţă dar publicului care a adoptat pe Despot cu o simpatie atît de vie! şi mulţămirile mele sincere direcţiei precum şi artiştilor care au contribuit la succesul lui Despot cu bunăvoinţă şi cu talentele lor. Toţi şi-au făcut datoria cu conştiinţă!... însăşi Critica şi-au îndeplinit misiunea după prima reprezentaţie. Unii critici au avut francheţa de a lăuda în opera mea tot ce le-au părut demn de laudă; alţii, de un temperament mai... nihilist, au condamnat întreaga scriere de la început pînă la sfîrşit, unind glasul lor cu glasul lui Ciubăr-Vodă şi strigînd: Moarte lui Despot! Deci, o frăţească strîngere de mînă celor dintăi, şi celor din urmă o urare de Anul nou: Să le fie casa casă! Să le fie masa masă! Iarna iarnă, vara vară Şi... ţarina lor uşcară! în fine. Despot scăpînd de sub teascurile presii şi îmbrăcat în haină tipografică, am onorul de a-1 prezenta publicului cetitor, cu formula uzitată în baladele bătrî-neşti: Eu mă-ncliin cu cînticul Ca codrul cu freamătul. Poftă bună, veselie, Şi-mi faceţi parte şi mie. V. Alecsandri P.S. Am început, după îndemnul tău, comedia în versuri intitulată: Invidioşii. Subiectul este interesant, materia bogată şi tipurile variate, unele fiind pocite, altele comice, altele triste, însă toate, demne de a inspira şi jale şi rîs. A bon entendeur salut! Bucureşti, 4 decemvrie 1879 Amice! Iţi mulţumesc din suflet pentru cuvintele măgulitoare ce-mi adresezi, tţi sînt cu atît mai îndatorat cu 5 cît criticele aspre ale unor oameni care se cred în drept a vorbi din condei despre ale teatrului erau de natură a mă descuragea. Cînd am priimit Direcţia teatrelor, am făcut-o în speranţa că voi fi folositor artei dramatice, şi îţi mărtu-10 risesc că ajunsesem a considera speranţele mele reali- zate în parte, fiindcă reuşisem a pune pe scenă, în timp de doi ani, 15 bucăţi, drame şi comedii originale, dintre care şese în versuri, toate demne de a compta în literatura română; două drame în versuri: Ruy-Blas 15 şi Roma învinsă, care fac cel mai mare onor traducă- torilor; trei piese cu spectacol şi mai multe traducţii interpretate, precum au fost Danişefii etc. Credeam că adusesem partea mea de îmbunătăţire teatrului, punînd oarecare regulă în cancelarie şi-n 20 comptabilitate şi îmbogăţind atît garderoba cît şi maga- zia de decoruri cu o valoare de un număr însemnat de mii de franci. Dar cetind unele critici cari strig prin ziare în toate dimineţele că totul merge rău, că nimic nu se face bun, 25 că comitetul priimeşte numai piese proaste şi că el respinge sistematic pe cele bune; într-un cuvînt, că teatrul naţional, în loc de a progresa, merge spre deca- 629 denţă; cetind, zic, asemine recriminări esprimate adeseori cu nişte cuvinte ce lipseau de orice urbanitate şi chiar de bună-cuviinţă, mi-am zis că poate era pre-zumpţiune din parte-mi a mă crede capabil să aduc ser-5 viciuri artei dramatice; prin urmare ar fi o datorie pentru mine de a lăsa locul Direcţiei altui careva mai competent. Atunci, ca un om conştiincios, mi-am depus demisia în mîna ministrului... Eu am convingerea că am fost corect şi că mi-am 10 împlinit datoria. Acum dar, la rîndul meu, întreb dacă acei care s-au pus în faţă cu Direcţia, pe un picior de cenzori atît de aprigi, au dreptul de a lua o aşa atitudine?... Ştiu ei ce este arta dramatică? Sînt ei în stare a-si da seamă de valoarea literară, de meritele si * . * 15 chiar de defectele unei opere? Pot ei s-o analizeze, să o discute, să facă un studiu serios asupra ei, un studiu bun de a fi pus sub ochii publicului cetitor? Au ei destule cunoştinţi de estetică, de artă, pentru a putea arăta artiştilor părţile bine interpretate sau acele în 20 care artiştii nu s-au pătruns de situaţiunele create de autor? That is the question. Ce au cîştigat dar pînă acum publicul, artiştii şi arta dramatică din criticele lor violente ?... Cel mult osteneala ce provine din cetirea unor asemene frazeo-25 logii deşarte. Dacă ar asculta Direcţia jeremiadele lor şi le-ar cere consilii pentru prosperarea teatrului, ei ar răspunde cu o naivă unanimitate: Prenez nos ours, adică: ia piesele noastre. 30 Dacă s-ar potrivi un autor, a cărui piesă a obţinut un succes meritat, insinuărilor nepărtinitoare, a lor, el ar şterge una după alta toate scenele, toate actele, şi ar reduce astfel opera lui la un ceva după placul, chipul şi asemănarea lor. 35 Pentru a fi critic folositor, călăuz util artei, trebuie mai întîi cineva să fi citit mult, să fi comparat mult, să fi meditat şi mai mult, trebuie totodată să aibă gust, creştere bună, judecată dreaptă, şi în scrierea 630 sa analitică trebuie să fi[e] preocupat nu de persoana autorului, ci de opera lui. Oare aceste să fie însuşirile unora din criticii noştri cei mai strigători? Boileau, cînd scria, avea obicei să şteargă trei cuvinte 5 din patru... Care din criticii noştri atît de aspri este în stare să imiteze exemplul autorului clasic francez? Care se simte atît de generos ca să păgubească posteritatea cu o singură virgulă măcar din preţioasele lor improvizări ? 10 Răposatul logofăt-mare Draganescu mergea mai departe cu sacrificiul decît însuşi Boileau. El punea pe gramaticul său de recita de cîte zece ori ceea ce dictase. De esemplu: „Cu fraţească dragoste mă închin dumitale, arhon 15 vornice." — Citeşte, gramatice, zicea Draganescu după ce fraza aceasta era scrisă. La întîia citire, el ordona să şteargă începutul: cu fraţească dragoste, pentru că boierul cărui vroia să 20 adreseze răvaşul nu merita o dragoste frăţească. La a doua citire, poruncea ştergerea cuvintelor: mă închin dumitale, sub pretext că el, logofăt-mare, nu se catadicsea să se închine altui boier mai mic. Şi, în fine, la a treia citire, ştergea şi pe: arhon vor-25 nice de la sfîrşitul frazei, indignat fiind în contra lui Caragea care dedese acelui boier mic un grad atît de înalt. Astfel a fost corespondenţa logofătului Draganescu în tot cursul vieţii sale! 30 Nu găseşti tu că el făcea act de om înţelept, scutind astfel lumea de a-i citi proza? Nu găseşti că bine ar face mulţi din scriitoraşii noştri să adopteze sistemul lui sau să înveţe mai întîi carte, dacă vreu să dobîn-dească dreptul de a scrie? 35 Eu nu ştiu dacă am făcut bine sau rău priimind a duce sarcina Direcţiei teatrale, însă ştiu atîta că voi păstra cu mîndrie plăcuta aducere aminte că am avut onorul a pune în seenă pe Despot al tău, acest adevărat eveniment literar care va rămînea în literatura noastră 631 un adevărat monument demn de literaturile cele mai bogate ale Europei. Drama ta istorică, Despot, este un giuvaer din cele mai preţioase ale coronei tale de poet, coronă bine înţepenită pe capul tău; şi poţi zice ca împăratul acela care, luînd corona sa prin geniul său, zicea: „Je la prends, je la mets, et gare a qui y touchera!“ Ion Ghica DESPOT-VODĂ ACTUL I Culmea Carpaţilor ce desparte Bucovina de Transilvania. Un brad, în dreapta. Panorama de munţi, în fund. 5 S C E X A I JUMĂTATE, LIMBĂ-DULCE JUMĂTATE (rezemat de brad, cîntă) Frunză verde de stejar, 10 Sus pe munte, la hotar, Zi şi noapte stau pîndar... LIMBĂ-DULCE (vine din stînga, cbcsit, aducînd un fedeleş pe umăr) Uf! Iată-mă pe culme cu fedeleşu-n spate! 15 JUMĂTATE Venit-ai, Limbă-Dulce? LIMBĂ-DULCE Venit, măi Jumătate, Dar cad de oboseală... Ştii tu că dintr-un zbor 20 Sînt zece mii de stînjeni de-aici pîn’ la izvor? 633 JUMĂTATE Or fi, dar apa-i bună... Ian s-o ccrcăm de-i rece? LIMBĂ-DULCE (dindxi-i fedeleşul) 5 Na. JUMĂTATE (bea ) Adă... A !! LIMBĂ-DULCE 10 îţi place ? JUMĂTATE La inimă chiar trece... Cu minte zicea tata: Dă-mi, Doamne, orice-oi vrea. Iar mai cu seamă apă uşoară-n cale grea. 15 LIMBĂ-DULCE Nu se temea de broască, era voinic moş Tincă, Dar tatii-i era groază de apă... şi-n opincă. Iar bei? JUMĂTATE 20 încă o duşcă... Mă arde setea-n pept. LIMBĂ-DULCE Beţiv mai esti! j > JUMĂTATE Gîndeşte... de ieri de cînd te-aştept! 25 Pe astă culme goală, încredinţată nouă, Mîncăm răbdări prăjite şi bem numai cînd plouă; Cît despre somn... LIMBĂ-DULCE Nici vorbă... Pîndarului e scris 30 C-un ochi închis să doarmă, şi celalalt deschis. (Râfunâ ccdrul de un bucium în stingă.) JUMĂTATE Un bucium se aude în codri... Ce-o fi oare? LIMBĂ-DULCE Boierii din Suceava fac astăzi vînătoare. 5 I-am întîlnit devale cu patru urşi blăniţi, De somnul cel mai vecinic tuspatru adormiţi. Şi mai era cu dînşii... mult am mai rîs văzîndu-1... Un soi de hop-deoparte cu portul şi cu gîndul, Numit Ciubăr şi Vodă. (Se îndreaptă spre fund-.) 10 JUMĂTATE Ştiu, un nebun de soi Cu visuri de domnie, cum sînt mulţi pe la noi. LIMBĂ-DULCE Dar ce văd colo-n vale, în ţara ungurească? 15 ' JUMĂTATE Ce vezi? LIMBĂ-DULCE O ceată-ntreagă cu haină husarească. JUMĂTATE 20 Mulţi-s? LIMBĂ-DULCE Mai mulţi de zece, mai mulţi si vin merei... j * t J ) , • / Dar ceata se opreşte... Iată! doi dintre ei / Descalecă şi-n grabă apucă pe cărare 25 La deal... îi vezi? JUMĂTATE Văd... Iată-i ajurişi sub dîmbul mare... Ţin sfat şi iarăşi pleacă... Or fi niscai fugari 30 Ce vreau să treacă-n ţară. LIMBĂ-DULCE Ce-or fi, maghiari, tătari, Să-i prindem. 635 JUMĂTATE Dar, să-i prindem, căci noi sîntem de pază Aici, la pragul ţării... Feri, măi, să nu te vază. LIMBĂ-DULCE Ştii ce? Hai de pe culme pe ei să ne-aruncăm. JUMĂTATE Ba nu; la pîndă-aice mai bine s-aşteptăm. Vin' cole, după stîncă. LIMBĂ-DULCE Ce pîndă? Lupta-i dreaptă: Ei doi, noi doi!... nu-ncape nici pîndă, nici... JUMĂTATE (oprindu-l) Aşteaptă, Nu fi nătîng, ascultă... LIMBĂ-DULCE Române, doi şi doi... JUMĂTATE Ascultă-ţi zic. LIMBĂ-DULCE Ce? JUMĂTATE Care-i mai mare dintre noi? LIMBĂ-DULCE Tu... fie pe-a ta voie... aşa-şi n-ar fi dreptate Cu doi voinici să lupte un om şi... Jumătate. (Ies amîndci prin dreapta.) SCENA II DESPOT, LAS KT LASKI (după culme, în fund) 5 Despot, ajuns-ai? DESPOT (sărind pe culme ) Iată! LASKI 10 (ivindu-se). Ha! iată-mă şi eu. Greu e suişul, frate!... Dă-mi mîna. DESPOT Ţine. 15 LASKI (sărind pe scenă) Greu! Uf!... Caldu-i!... de m-ai stoarce ai face, zău, o baltă. 20 (Se pune jcs la rădăcina bradului. ) A fost un timp odată cînd stînca cea mai naltă Mi ţi-o urcam eu, Laski, ca cerbul cel uşor. Acum simt ca o cange înfiptă în picior. Şi pare că mă trage... 25 DESPOT La deal? LASKI Ba nu, la vale. DESPOT 30 Oricum, eşti verde încă şi ai oţel în şale. 637 LASKI Aşa-i!... Mă simt, zău, încă puternic cît un tun. Mi-e dragă lumea, frate, şi-mi place traiul bun. Eu nu sînt ca evreii ce zic că viaţa-i lungă 5 Sau scurtă, măsurînd-o pe banii lor din pungă. Eu zic: Hei! deie Domnul mulţi ani ca să trăim Şi planurile noastre curînd să le-mplinim. (Se sccală şi se primbla pe scenă. ) Iată-ne-ajunşi cu bine pe naltele hotare 10 Ce zac între Moldova şi ţările maghiare. Loc trist, de lupte crunte, cu sînge plămădit, Căci fiarele-s cumplite, dar omu-i mai cumplit!... Priveşte colo-n faţă, în zarea luminată: Ca mantie regală, frumoasă şi bogată, 15 Apare-n ochii noştri Moldova, dulce rai. Comoară nesecată de bun şi dulce trai. Ea are grîu, şi miere, şi vinuri, ah ! ce vinuri! Toiag de bătrîneţe, viu balsam pentru chinuri. Şi are. mii de nade a scumpelor plăceri, 20 Copile, ah! ce copile!... muieri, ah! ce muieri! îţi fură ochii, mintea, si inima ti-o fură y * * t i Cu-o rază de sub geană, c-un zîmbet de pe gură. Şi însă moldovenii orbi, crunţi, nepăsători. Stropesc ades cu sînge grădina lor de flori. 25 DESPOT Cum e stăpînul casii aşa-i şi grădinarul? LASKI Aşa, căci Lăpuşneanul... el mînă astăzi carul. DESPOT 35 El bate-n boi. LASKI O! Despot, pe acest mănos pămînt Domnea odinioară un domn viteaz si sfînt, j 7 Un Ştefan! leu năprasnic al cărui largă gheară 40 Rupea cumplit duşmanii şi-n ţară, şi-n afară. 638 Pe vremea lui boierii ostaşi erau, ostaşi Cum n-au mai fost!... Acuma nepoţii lor trufaşi. Mici rîvnitori de tronuri, seci, răi, ieşiţi din minte, Păgîni prin a lor fapte, s-ating de cele sfinte, 5 De sceptru, de moşie, de neam şi de popor. Iar ţara, muma, pere gemînd sub talpa lor. DESPOT Cu Vodă Lăpuşneanul ei astăzi nu se-mpacă? LASKI 10 Nu! n-ar putea nici dracul pe tron ca să le placă. DESPOT Le trebuie, se vede, un domn căzut din cer? LASKI Ba mai degrabă-un... Despot cu braţul lung de fer, 15 Să bată, să apase pe dîrza lor cerbice Şi-n capul lor sămînţa de vrajbă să o strice... Şi iată de ce, frate, priimit-am bucuros Ca să ajut avîntu-ţi de dor ambiţios. Sînt leah; cu moldovenii în veci n-am împăcare, 20 Tu cauţi un tron, Despot?... eu caut răzbunare! (Dîndu-i mina.) Fii domn! DESPOT Prea bine, însă nu crezi mai nemerit 25 Ca ferul, deocamdată, să fie... poleit. Şi mîna zdrobitoare să fie deocamdată Âscunsă-ntr-o mănuşă? LASKI Ca laba cea şirată 30 Ce unghia-şi ascunde? DESPOT întocmai. 639 LASKI Minunat. Bravo!... mănuşa... laba... pricep, eşti diplomat, în arta de capcane eşti meşter cu ispită... 5 DESPOT (zîmbind ) Am fost crescut la Roma, în şcoala jezuită. LASKI Eşti om cu două daruri: sub haina de oştean 10 Porţi inimă vitează şi cugetul... viclean? Aşa spunea Carmina, cînd ea glumea cu tine. DESPOT Ah! cît a fost de bună soţia ta cu mine! Eu, un pribeag din lume, un zvînturat străin, 15 în casa ta mănoasă căzut chiar din senin; Eu, peatră nestimată din splendidă cunună, în pulbere zvîrlită acum de-o rea furtună !... Ah! Laski, multă lume calcat-am pribegind, Luceferi mulţi în cale-mi văzut-am strălucind, 20 Dar suflet bun şi nobil ca scumpa ta soţie Eu n-am văzut, mă crede, la nici o-mpărăţie. LASKI Aşa-i c-am avut parte în lume de noroc? Carmina-i jună, însă de juni ea-şi bate joc, 25 Şi numai pentru mine suspină ea. DESPOT (în parte, zîmbind) Sărmanul! LASKI 30 Ş-apoi încă-o virtute: urăşte pe sultanul. DESPOT în toate-i dar perfectă? 640 LASKI (cu tnindrie ) în toate ! DESPOT 5 Om fericit! Nimica nu-ţi lipseşte din cîte ai dorit. Mărirea? te alintă ca pe-un copil în faşe. Tu stăpîneşti în pace mulţime de oraşe. Eşti cap, eşti om de cîrmă, neştiutor de frîu. 10 Averea?... la picioare-ţi lin curge ca un rîu. Norocul?... o soţie frumoasă, iubitoare, La Zips, castelul falnic îţi luce ca un soare, Pe inima-i spanioală lipindu-te iubit... Om fericit eşti, Laski, de trei ori fericit! 15 Iar eu, o biată frunză pe vînt în veci purtată. Putea-voi rădăcină să prind în loc vrodată? Mă cheamă viitorul lă el... LASKI Aleargă dar 20 La glasul lui, şi fie-ţi mersul nu în zadar. Colo, jos, în Suceava găsi-vei răzvrătirea, Clocind şi pregătindu-ţi mărirea sau peirea. Fii om, mergi! DESPOT 25 Dar ! voi merge... Născut pe-al mărei mal, Deprins sînt din pruncie să lupt cu-al mărei val. Voi şti să-nfrunt eu soarta. LASKI 30 înfrunt-o bărbăteşte; Iar dacă ea de tine ar rîde muiereşte. Găsind că nu eşti vrednic de-a fi ce zici c-ai fost. Atunci din nou la mine să cauţi adăpost. Eu pentru tine. Despot, aici am întins nada. 35 Acum îţi zic: La luptă, izbîndă, iată prada! Moldova-i o comoară!... ferice-ar fi de ea 641 Să cadă cu-a ei scule pe mîna ta... ş-a mea. Pas! eu te las, adio, şi s-auzim de bine. (Se îndreaptă spre fund.) Cînd îi fi mare, Despot, să te gîndeşti la mine. 5 DESPOT Adio, Laski... Viaţa e plină de furtuni. Tu cu a ta soţie să faceţi rugăciuni Pentru Despot. LASKI 10 (cobcrînd culmea) Adio. (Dispare.) DESPOT Ba nu... la revredere. SCENA III 15 DESPOT (se Primbla pe scenă şi priveşte cu mulţămire împrejurul lui ) A!... iată-mă-n Moldova!... măriri, averi, putere. Aici sînt partea celui ce ştie-a zice: vreu! Eu vreu!... de-acum ajute-mi în plin norocul meu. 20 Eu, slugă-odinioară lui Iacob Eraclidul, Dar nobil prin avîntul sufletului ca Cidul; Eu, bulgăr de aramă schimbat în aur; eu, Fiiu de pescar din Creta, purtat în zborul meu Prin Spania, Lehia, Germania şi Franţa 25 Cu-a mea soţie, spada, cu sora mea, speranţa. Azi vin şi pun piciorul pe-acest pămînt român Şi zic: Moldovo,-n mine cunoaşte-al tău stăpîn! Deci pune-ţi mari podoabe, frumoasa mea mireasă. Să faci cu mine-o nuntă de mîndră-mpărateasă. 30 îmbracă-a tale haine ţesute-n mii de flori, încinge curcubeul alungător de nori Şi-ntinde pe-ai tăi umeri, în zi de sărbătoare. Hlamida ta ce poartă-o lună,-o stea ş-un soare... 642 Acum a sosit timpul, de fericire plin, Ca să-ţi alegi un mire viteaz, măreţ, străin. Un mire din Bizanţa, cum se cuvine ţie. Ca să fondăm aice greceasca dinastie. 5 E timpul, o! Moldovo, uniţi noi amîndoi. Să facem visuri, planuri şi fapte de eroi. Să ştergem umilinţa din fruntea creştinească. Să liberăm Bizanţa şi patria grecească! întreaga lume-aşteaptă să vadă-n răsărit 10 Un soare nou, cu raze de foc, pe cer ivit. Să ardă semiluna cît nu e lună plină Şi planta cea păgînă s-o sace-n rădăcină. Eu fi-voi acel soare aprins de Dumnezeu. Şi tu, Moldovo scumpă, tu fi-vei cerul meu! 15 A! tremure Osmanul sub paloşul dreptăţei La răcnetul lui Despot şi al creştinătăţei. Căci azi începe ziua creştinei renvieri, Căci jur a fi eu, Despot, stăpîn acestei ţări... (Pleacă şi iese în dreapta.) 20 fN o t ă. — Bucium şi glasuri depărtate în stînga. ) SCENA IV MOTOC, TOMSA, SPANCIOC, STROICI, HARNOV, TOROIPAN, VÎNĂTOR1 (aducînd cerbi şi urşi ucişi) 25 STROICI (intră din stînga, examinînd pe jos urme de fiare ) Pe-aici a trecut cerbul. (Intră Toroipan.) Vezi urma, Toroipane? 30 TOROIPAN Văd, iaca!... Tomşa, Harnov, Moţoc, Spancioc, Şoimane, Veniţi! > (Boierii intră, în costume de vînători.) 643 Stroici copilandrul, abia scos din pelinci, A dat de urme. TOŢI Urme de cerb? 5 TOROIPAN (rîzînd) Ba, de opinci. Era-ncălţat cerbul. (Toţi rîd înaintînd pe scenă. Vină terii ce aduc vînatitl se opresc 10 in fund.) MOŢOC Stroici este copil încă. El, cîte paseri vede... TOROIPAN 15 Le prinde şi mănîncă. STROICI M-am înşelat întocmai ca vărul meu Spancioc Cînd te-a luat pe ţine de urs, ca moş Moţoc Cînd te-a luat de bivol, şi chiar, zău, ca şi tine 20 Cînd te crezi om. TOROIPAN Ia seama cu cine grăieşti... STROICI Cine? 25 Măi, pane Toroipane, goronu-i nalt şi gros, Securea-i mică, însă goronul cade jos. TOROIPAN Ia seama-ţi zic. (Strcici şi Tcrcipan scct paloşii. Harncv îi desparte.) 30 MOŢOC (intervenind ) Ajungă atîte vorbe goale. 644 SPANCIOC Hei! de şi-ar sparge capul, ce de mai hîrbi de oale Ar zbura-n vînt! MOŢOC 5 Aşa e, Spancioc, dar, fătul meu. Stricatul este lesne şi dresul este greu. Noi am plecat de-acasă voioşi în vînătoare Prin munţi, la cerbi, la iepuri, la urşi, la căprioare. Din jalnica Suceavă cu toţii am ieşit 10 Să răsuflăm un aer mai viu, mai răcorit. Să azvîrlim în vînturi gîlceava şi aleanul. Să mai uităm în pace de Vodă Lăpuşneanul, Iar nu să facem certe. SPANCIOC 15 Moţoace, în zadar Cutrierat-am munţii chiar pînă la hotar. Sărind din stîncă-n stîncă prin dealuri şi vâlcele, Şi nopţile pe iarbă dormind sub brazi, la stele. Eu unul pretutindeni zăresc trecînd, zburînd, 20 O umbră uricioasă muncită de-un rău gînd Ce tainic pintre arbori se furişă-n tăcere Şi cu doi ochi de ură ne fulgeră. MOŢOC Părere, 25 Spancioc!... tu eşti lunatic, ţi-e frică de strigoi. De iele, de vîntoase, de stafii, de moroi. Şi ai ajuns acuma în mintea-ţi visătoare Să faci din Lăpuşneanul o umbră pînditoare... Nu-i umbră-acel ce muşcă din sînul bieţii ţări, 30 Nu, chinurile ţârii nu-s umbre de dureri. Nu-i umbră tirania călare pe robie! Da-i umbră, tristă umbră a noastră bărbăţie. Căci de-am avea vroinţă şi inimi de oţel. Tiranul... vai! nici umbră n-ar rămînea din el! 35 TOMŞA Moţoace, eşti prea aspru, şi asprele-ţi cuvinte îmi par nepotrivite cu vrîsta ş-a ta minte. 645 Priveşte împrejuru-ţi cu ochi mai bărbăteşti Şi spune nouă-n faţă de cine te-ndoieşti? De mine? MOŢOC 5 Ba nu, Tomşa. SPANCIOC De mine? MOŢOC Niciodată. 10 STROICI De mine? MOŢOC Nu, copile, ai inimă curată. HARNOV 15 De mine, dar? MOŢOC Nu, Harnov. TOROIPAN De mine? 20 MOŢOC Nicidecum. Nu mă-ndoiesc de nime, boieri, dar... TOMŞA Spune-acum 25 Pe-a cărui frunte astăzi vezi scrisă mişelia Cînd este-anevoinţă de-a-şi apăra moşia? O! vornice Moţoace, năprasnic luptător. De domni ce nu-ţi plac ţie dibaci răsturnător, Care-ai văzut atîtea ş-atîtea zile rele. Răspunde verde-n ochii-mi: în cumpănele grele Găsit-ai vreodată român nepăsător Cînd draga lui moşie îi cere ajutor? Nu, nu! în lumea largă şi care ne-nconjoară 5 Mai lesne tu găsi-vei un vultur mort ce zboară. Un grec fără trufie, un deal fără suiş. Copaci fără de vîrfuri, văi făr' de coborîş, Decît, atunci cînd ţara e la neîndemînă, O lipsă de-ndrăzneală în inima română. 10 TOŢI Aşa e, Tomşa. MOŢOC Tomşa, îmi place să te-ascult Cînd ne grăieşti tu astfel... şi voi, îmi place mult 15 Să văd a voastre feţe aprinse de-acea pară Ce falnic izbucneşte din dragostea de ţară. A ! simt o nouă viaţă intrată-n al meu sîn Cînd întrevăd sfîrşitul tiranului hain... Acest stolnicul Petre, un om de rînd, un stolnic 20 Ce pînă la domnie s-a prefăcut nevolnic, Pohoi făr-obîrşie, uitat-a cine-a fost... Să te ferească cerul de mintea celui prost! El calcă deopotrivă cu-o oarbă nepasare Pe capul celui smerin, pe fruntea celui mare, 25 Şi taie, schinjuieşte, şi trece prin popor Ca viforul de gheaţă ce cade pe-un ogor. ■ Priviţi: e ţara plină de tristele-i victime. Ologi, ciuntiţi, orbi, mizeri, slutiţi de-a lui cruzime, Încît, de-a sta călăul mult timp domnind aici, 30 O să prefacă neamul în turmă de calici! HARNOV (în parte, arătînă pe Mcţcc) Amară-i este limba de cînd nu-i la putere. Aşa turbează vespea cînd nu mai are miere. 35 MOŢOC Ce mormăieşti din buze tu, Harnov, într-ascuns? Iţi place Lăpuşneanul? cu el nu ţi-e de ajuns? 647 HARNOV Ba... însă-aş zice-o vorbă... TOMŞA Eu nu ştiu ce ai zice, 5 Dar zic eu. Ştefan Tomşa, cu cerul faţă-aice Că mie nu-mi prieşte şi ţării nu-i doresc Un domn, supusă slugă a craiului leşesc, Un om a cărui frunte cînd mîndră, cînd pălită. Stă dîrză-n sînul tării s-afară umilită. > t 10 Această ţară-a noastră nu ştie-a slugări; Ea lasă altor neamuri pe brînci a se tîrî. De însuşi Ştefan-Vodă Moldova e deprinsă Să ţie mai sus capul cu cît e mai învinsă. Deci peară orice proclet, ţăran, vecin, stăpîn, 15 Pe tron, sub tron, oricine nu ştie-a fi român! MOŢOC Deci peară Lăpuşneanul cu-ntreaga-i seminţie ! SPANCIOC Prea bine, dar pe cine să-l punem la domnie? 20 E lesne-a schimba domnii, bătrînii însă spun: Schimbare de domnie, fălire de nebun. MOŢOC Cum? tu, Spancioc, om tînăr, cu mintea luminată, Te-nchini la vorbe proaste din timpi de altădată? 25 SPANCIOC Mă-nchin şi cred, Moţoace, în datini strămoşeşti Ca-n dogmele preasfinte a legei creştineşti; Cred că treptat se perde a neamului fiinţă Cînd el se depărtează de-a bunilor credinţă. 30 Dar! cred că astă ţară, lipsită de noroc, Sătulă-i de-a fi astfel tot scoasă-n iarmaroc. De-a trece ca o vită din mînă-n altă mînă. Şi Zimbrul să ajungă un bou ce toţi îl mînă. E rău cu rău, se zice, dar mai rău făr' de rău! 35 Şi cînd privesc în juru-mi, Moţoace, nu văd, zău, 648 Menit pentru domnie din noi toţi nici pe unul. Doar numai Ciubăr-Vodă, Ciubăr-Vodă nebunul. Şi, de vă place vouă, nu mie-ntr-adevăr. Nu-mi place să văd tronul ascuns sub un ciubăr. 5 MOŢOC Spancioc, eşti bun de glumă, dar gluma-ţi cîteodată... SPANCIOC Rosteşte adevărul? MOŢOC io Ba-i groasă şi prea lată. STROICI Dar unde-i Ciubăr-Vodă? Noi l-am uitat de tot. TOROIPAN Lăsatu-l-am în codru călare pe un ciot, J5 Crezînd că se găseşte pe Ducipal călare Şi intră în Suceava ca domn cu îngîmfare. SPANCIOC Sărmanul! încă unul cu gărgăuni domneşti. Aceasta-i trista boală a mintei româneşti! > t 20 (Ciubăr strigă spăriet în stînga.) CIUBĂR Săriţi! ajutor! TOŢI Ce e? 25 MOŢOC Ciubăr strigă-n pădure. Aleargă, Stroici. SPANCIOC Cu urşii s-o fi-ntîlnit la mure. 649 CIUBĂR Săriţi! mă mîncă ursul! SPANCIOC O! trist al lumei curs! 5 Cătăm un domn, şi domnul e-n laba unui urs! (Toroipan, Stroici şi alţi vinători iese răpide în stînga.) MOŢOC (in parte) în contra tiraniei lui Lăpuşneanul ura 10 Creşte şi la toţi împle şi inima şi gura. Răzvrăţul e în aer ca fulgerul în nori. Răbdare... SPANCIOC (privind în stînga ) 15 Ciubăr vine adus de vînatori. SCENA v Cei dinainte, CIUBĂR-VODĂ (purtînd hlamidă petecită şi stemă de hîrtie poleită, intră susţinut de Stroici şi deToroipan) TOROIPAN 20 N-ai grijă. CIUBĂR (slab ) Ah! MOŢOC 25 Ce este ? STROICI Nimic... l-am găsit faţă C-un urs, ucis de Tomşa, pe care-1 credea-n viaţă. (Toţi rîd.) 650 CIUBĂR (se pune pe o rădăcină) Ah ! apă, apă... SPANCIOC 5 Daţi-i mai bine-un pic de vin, E leac de spaimă. STROICI (dînd un teas lui Ciubăr) Ţine. 10 CIUBĂR (bînd ) A!... dar nu-i teasul plin. Mai adă. (Bea.) De pe ochii-mi o ceaţă se ridică. Ah! sfinte Agaftocle, cum n-am murit de frică! 15 SPANCIOC Ce? frică?... Ciubăr-Vodă, lui Papură nepot. Fricos?... Eu nu-o pot crede. CIUBĂR Nici eu, Spancioc, nu 20 pot; Dar cînd am zărit ursul, deodată-am simţit, frate, (oţerindu-se) Brrr! un pohoi de sloiuri curgîndu-mi ici, în spate. Era o matahală cît muntele Ceahlău, 25 Ce sta, sugîndu-şi laba, înfipt în drumul meu. îi strig în gura mare să deie într-o parte. El nu!... atunci .în grabă eu dau să fug departe, Dar fiara mă cloceşte cu ochii roşi de foc Şi eu, cu dînsul faţă, rămîn înfipt pe loc. 30 Vroiam să-i spun că-s Vodă, Ciubăr-Vodă, dar glasul Mi se taiase,-o! Doamne, simţeam că-mi sună ceasul. .* - Era să mor!... o credeţi, boieri?... era să mor! Ce jale, ce durere pe voi şi pe popor! îmi pare că văzduhul de clopote răsună. 35 Prin sate, prin oraşe toţi oamenii s-adună 651 Şi zic cu-nduioşire: ah ! lumea-i pe sfîrşit! Ciubăr, adevăratul domn, iată c-au murit! SPANCIOC Şi Dumnezeu să-l ierte!... s-a dus în iad zăloagă... 5 Păcat numai de dînsul că îi lipsea o doagă. STROICI Ş-o sîmbătă. TOROIPAN Ş-o joie. 10 CIUBĂR Voi rîdeţi? SPANCIOC Ba, jelim Şi ca pe-un mort în viaţă voioşi te prohodim. 15 SCENA VI Cei dinainte, DESPOT, LIMBĂ-DULCE, JUMĂTATE LIMBĂ-DULCE (in culisele din dreapta) Hai, nu întinde vorba, hai... 20 DESPOT Dar ce vrei, creştine ? De ce mă-ntorci din cale? LIMBĂ-DULCE Mergi, zic, cît e cu bine, 25 Că jur pe sfînta cruce,.. DESPOT Măi, ştii tu cine sînt? 652 LIMBĂ-DULCE De-i face-un pas, cu ghioaga te culc mort la pămînt. (Despct, Limbă-Dulce şi Jumătate intră pe scenă.) DESPOT 5 Pe mine? LIMBĂ-DULCE (împingind pe Despct) Mergi. MOŢOC 10 Ce este, române? LIMBĂ-DULCE Ce să fie? Am prins colea sub stîncă un ungur cu trufie Care-a trecut hotarul, ca vulpea pe furiş, 15 Dar i-am scurtat eu calea pe dîmb în stejeriş. MOŢOC (lui Despct) Străine, spune nouă ce eşti şi cum te cheamă? DESPOT 20 Dar voi, care vă-i dreptul de-a-mi cere mie seamă? tomşa Al nostru drept înscris e pe ţară-n lung şi-n lat. Boieri sîntem de-ai ţării în care ai intrat. Moţoc cînd te întreabă, răspunde cu-nchinare. 25 CIUBĂR Şi-n faţa mea te pleacă. DESPOT (inchinUiău-se lui Mcfcc) Motoc, vornicul mare! 6a3 LIMBĂ-DULCE (lui Moţoc) Stăpîne, să las robul? MOŢOC 5 Să-l laşi. LIMBĂ-DULCE Da-i prea limbut Şi limba-i sfredel dulce de diavolul făcut. SPANCIOC 10 De-aceea Limbă-Dulce te-au poreclit pe tine? LIMBĂ-DULCE (rîzînd ) Se poate. (Lui Jumătate.) Hmm! boierul m-a păcălit. MOŢOC 15 (lui Despct) Străine, Urmează-ţi drumu-n pace; eşti liber. DESPOT Nicidecum, 20 Recunostinta vie mai sclav mă face-acum; » t ’ Dar cine poartă-n sînu-i curată conştiinţă Voios priimeşte lanţul numit recunoştinţă. Oricum mi-a fi norocul în lume schimbător, îmi voi aduce-aminte de-al meu liberator, 25 Moţoc. CIUBĂR Ei! şi de mine nu? MOŢOC Vorbele-ţi sînt bune 30 Şi chipul de om neaoş, dar cine eşti, ne spune. 654 DESPOT Eu sînt în voia soartei un vecinic călător, Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor, Purtat pintre popoare din ţărmuri depărtate, 5 Trecut cu spada-n mînă prin lupte încruntate. Din frageda-mi pruncie eu sînt... TOMŞA (cătră Spancicc ) Un venetic... 10 DESPOT (auzindu-l) Acel ce-a zis cuvîntul de venetic, îi zic Că a minţit şi-s gata de-a-nfige cu-a mea pală Cuvîntul său în peptu-i... să iasă la iveală. 15 TOMŞA Eu sînt! eu. Ştefan Tomşa!... Văzut-am pe la noi Mulţi pribegiţi făţarnici, vermi palizi de gunoi, Ce vin şi-n sînul nostru fac cuiburi veninate. Cine eşti tu? răspunde!... la vorbe îngîmfate. La provocări sumeţe de-un soi de zvînturat Arunc dispreţul. 20 DESPOT Cine-s ?... Ascultă înclinat: ■ Sînt Despot Eraclidul din Păros!... Al meu tată 25 A fost fruntaş de oameni în Grecia bogată. Prinţ falnic! de pe tronu-i căzut şi răsturnat Sub apriga urgie a turcului turbat. CIUBĂR Eşti prinţ ?... deci văr cu mine ? 30 TOMŞA Eşti bun de limbuţie, Dar unde ţi-e dovada de naltă obîrşie? (Despot arată un pergament,) 655 DESPOT Priviţi; iată diploma lui însuşi Carol-Quint Şi gloriosu-i nume în litere de-argint. (Mcţcc şi cubcierii, afară de Tcmşa, esaminează diphma.) 3 MOŢOC Aşa-i!... Fii, Eraclide, partaş de-al nostru soare. Eşti oaspele Moldovii de bunuri dătătoare, Căci astă ţară vecinic priimeşte-n sinul ei Cu drag pe bunii oaspeţi, cu milă pe cei răi. ]0 (Cătră vînatcri. ) Aduceţi teasuri pline de vin pentru cinstire. tomşa (în parte: ieşind prin dreapta) Ades în cupa plină se-ascunde o căire. 15 (Bcierii ieu teasuri şi închină.) MOŢOC (lui Despct) Noroc si voie bună! t CIUBĂR 20 (asemine) Supus să-mi fii deplin ! DESPOT Boieri! pentru Moldova paharul meu închin. Să-i deie Creatorul în veci zile senine. 25 Ş-un domn cu omenie, iubit de toţi! CIUBĂR (înaintînd ) Ca mine! Ca mine!... Domn ca mine se poate-a fi mai bun? 30 Hai dar, boieri, la Curte! 656 DESPOT (lui Mcţcc ) Ce zice? MOŢOC 5 (lui Despct) Un nebun. SPANCIOC Boieri!... a sa-nălţime Ciubăr ne porunceşte. La Curte dar, căci tronul de dorul lui tînjeşte. 10 MOŢOC Şi dumneta, pribege, purtat din loc în loc, E timp să guşti odihna în casa lui Moţoc. Hai! (Boierii pleacă şi iese pin dreapta, Limbă-Dulce şi Jumătate 15 rămîn singuri.) LIMBĂ-DULCE Ce zici. Jumătate? JUMĂTATE îmi ţiuie auzul. 20 LIMBĂ-DULCE Boierilor de astăzi nebunu-i călăuzul. Din toţi care-i mai tuieş? JUMĂTATE Nu stiu. t 25 LIMBĂ-DULCE (arătînd în culise) Nu ştiu nici eu, Dar cel mai cu drăcie, vezi tu?... e robul meu. (Cortina cade.) 657 ACTUL I TABLOUL II Un salon în palatul de la Suceava. Portrete de domni pe păreţi. Uşi mari în fund. Alte două uşi în dreapta şi în stînga O masă de stejar pe planul I, în dreapta. Jilţuri. SCENA I ALEXANDRU LĂPUŞNEANU, DOAMNA RUXANDRA (Amîndci stau pe jilţuri lîngă masă. Dcamna lucrează la un aer.) LĂPUŞNEANUL în vremea-ndelungată cît singur, cu smerire. Am fost spre închinare la sfînta monastire A Slatinei, aice cum ai mai petrecut. Iubita mea Ruxandră? DOAMNA în aur am cusut Doi îngeri lîngă Sfînta Maria-născătoare, Pe aer. LĂPUŞNEANUL Este gata ? DOAMNA Mai am încă o floare De crin deschis a coasă în alb mărgăritar Şi aerul l-om pune pe-al Slatinei altar. LĂPUŞNEANU îmi place, scumpă Doamnă, frumoasă şi cuminte. Să văd măiastra-ţi mînă lucrînd odoare sfinte. Gîndirea ce se-nalţă la cer, la Dumnezeu, Din cuget şi din casă alungă duhul rău... Dar spune-mi: auzit-ai de un pribeag din lume. Un... Despot... mi se pare c-acesta-i al său nume. Aice, la Suceava, în lipsa mea sosit? Se zice să-i odraslă de neam prea strălucit, Că-i domn de Samos, Păros, şi că-i în legătură 5 Cu împăraţi... că are întinsă-nvăţătură Şi limbă mlădioasă, o limbă ce-n curînd Pe toţi boierii tineri i-a fărmecat pe rînd... Ce ai aflat de dînsul? DOAMNA 10 (cu sfială) Am auzit mult bine. Şi... chiar a cerut voie la Doamna să se-nchine. LĂPUŞNEANU Şi... l-ai priimit în Curte? 15 DOAMNA Priimit. ... LĂPUŞNEANU (posomorîndu-se ) într-adevăr ? 20 DOAMNA Era o datorie... Despot îmi este văr. LĂPUŞNEANU Cum? văr măriei-tale?... De unde pînă unde? DOAMNA 25 (zîtnbind) Mărgăritaru-n scoică de marea se ascunde. Despot, pe malul mărei născut, e fiiu curat Lui Iacob Eraclidul, din Păros alungat. Ce se rudea de-aproape cu maica-mi răposată. 30 LĂPUŞNEANU Crezi? 659 DOAMNA I-am văzut chiar spiţa pe pergament lucrată. LĂPUŞNEANU (scitlindu-se, în parte ) 5 O spiţă-nchipuită de dînsul, pre cît ştiu, Ce-1 face rudă bună cu Hercul Olimpiu. Plastograful! îi zboară sus gîndul... (tare) şi ce cată Aici, la noi? DOAMNA 10 Sărmanul!... cu inima-nfocată. El vrea la pragul uşii măriei-tale-a sta Şi viaţa-i s-o jertfească pentru măria-ta, Că-i om de sînge nobil ce-n apă nu se schimbă. Viteaz! ce are-n suflet el are şi pe limbă. 15 LĂPUŞNEANU Prea bine... Văd că Despot e meşter vrăjitor. La toţi deopotrivă el v-a vrăjit pe dor. Am grabă de-a-1 cunoaşte. DOAMNA 20 (se scoală veselă) Te-nduri să-i faci priimire? LĂPUŞNEANU Cum nu?... Doresc chiar astăzi să cerc a lui vrăjire. El are ca să vie cu vornicul Motoc. 25 DOAMNA O! de-ar cădea pe dînsul o rază de noroc Ca el să fie-un oaspe plăcut măriei-tale!... Moţoc şi eu în taină am pus de gînd şi-n cale Cu fiica lui, cu Ana, pe Despot să-l unim 30 Şi de corona ţării credinţa-i s-o lipim. LĂPUŞNEANU (luind-o de mină) Să-ţi fie viaţa dulce ca chipul şi ca glasul. Tu care cu iubire mă-ntîmpini la tot pasul 660 Privind în Domnul ţării pe scumpul tău bărbat Şi-n soţul vieţei tale pe Domnu-ncoronat! (Se îndreaptă cu Dcamna spre uşa din stînga.) Acum te du să cauţi de pruncuşori, de casă, 5 Şi, ca o gospodină, găteşte mare masă Ca să cinstim cu prînzul pe Despot... vărul tău. DOAMNA Ah ! Doamne... (Vrea să-i sărute mîna.) LĂPUŞNEANU 10 (atrăgind-o la sîn) Nu, iubito... aici, pe sînul meu. (Sărută pe Doamna, care iese in stînga.) SCENA II LĂPUŞNEANUL 15 (privind lung după Ruxandra) Muierea, tot muiere !... o biată ciocîrlie Spre tot ce străluceşte zburînd cu veselie... O inimă, comoară, ş-un cap frumos... dar sec!... A-nduioşit-o Despot cu glasul lui de grec, 20 Şi toţi boierii, duşmani oblăduirei mele, Sînt prinşi de-acest paingân în desele-i reţele. (Se ptinibîă tulburat. ) A! scorpie grecească!... eu planul ţi-am pătruns. Tu vrei să-mpungi în mine cu ghimpele-ţi ascuns. 25 Tu vrei, fiinţă-oloagâ, născută-n putrezime, S-ajungi prin tîriire l-a tronului nălţime? Doar Vodă Lăpuşneanul va şti, prevăzător. Pe-o scorpie ca tine s-o farme sub picior, Şi nu-a lăsa în viaţa-i pe tronul ţării sale 30 Să fluture nici umbra deşertăciunei tale. (Scoate un ravaş şi-l priveşte.) Ioan Sigmund Polonul, prin mine întronat In ţara ardeleană, de ştire azi mi-a dat Şi-n ţară, şi-n afară să fiu cu priveghere. 661 Căci Despot zvînturatul rîvneşte-a mea putere. Te-oi urmări, vrăjmaşe, cu aprigul meu veghi Pîn' ce din priveghere ţi-oi face un priveghi Ş-alăture cu tine vei întîlni mormîntul 5 Cînd tu din întuneric îi vrea să-ţi iei avîntul. (Pe gînduri.) Cum să-i deschid capcană?... Ce cursă să întind Pe el cu-ai lui tovarăşi în laţu-mi să-i cuprind?... A!... ce să perd eu timpul cu intrigi mici de Curte? 10 Domnia tare cere braţ lung şi vorbe scurte. Cînd duşmanul în taină s-apropie de cort, Scurtează-i drumul grabnic prin moarte, sau eşti mort! (Merge la uşa din dreapta, o deschide şi cheamă:) Toma! 15 SCENA III LĂPUŞNEANUL, TOMA CALABAICANUL LĂPUŞNEANU Tu eşti bulgarul Toma Calabaicanul. TOMA 20 Sînt Toma, credinciosul rob al lui Lăpuşneanul. LĂPUŞNEANU Cînd am cuprins Ardealul ce erai tu? TOMA Nimic. 25 LĂPUŞNEANU Te-am miluit cu viaţa în lupta de la Cic. (Tema sărută poala lui Lăpuşneanul.) Eşti om tu de credinţă? (Tema îngenunchează.) 30 Vroiesc să fac cercare De-ai meritat şi meriţi a noastră îndurare... 662 (In taină.) Cunoşti pe Despot grecul ?... pe-acel străin trufaş Ce zvîrle bani cu pumnul prostimei din oraş? El vrea să mă ucigă... 5 (Toma se scoală punînd mîna pe hamger.) TOMA El trebuie să moară! LĂPUŞNEANU Bine, voinice Toma!... Văd, gîndul tău se-nsoară 10 Cu-a mea dorinţă... Bine!... tu vei ieşi bogat Din astă însoţire... (Tainic.) Azi este la palat Prînz mare... Vin boierii cu Domnul să cinstească. Tu să-l slujeşti pe Despot la masa cea domnească. Tu singur să ai grijă de-a-i fi paharul plin... 15 (dînâu-i un şipuşcr) Şi... tainic şipul ista să-l verşi în al său vin. Ai înţeles? (Toma ie şipul şi se închină în tăcere.) Fii vrednic şi mut pînă la groapă... 20 (Tema sărută mîna lui Lăpuşneanu şi iese.) LĂPUŞNEANU (singur ) în groapă cade-acela ce altui groapa sapă. SCENA IV 25 LĂPUŞNEANUL, UN CĂPITAN DE SEIMENI CĂPITANUL (la uşa din fund) Măria-ta ! boierii la curte adunaţi... LĂPUŞNEANU 30 Să intre!... Căpitane, pe lîngă-acei chemaţi Mai este cine-n sală? 663 CĂPITANUL Străinul Despot este. LĂPUŞNEANU Prea tine: mergi la Doamna să-i duci această veste. 5 (Căpitanul iese.) LĂPUŞNEANU (singur ) O ! sarcină amară de tron ameninţat! Anevoinţă crudă de-a fi neîmpăcat!... 10 M-obligă boierimea în veci ambiţioasă în gheară să-mi schimb mîna şi sceptrul meu în coasă... O ! lege-a ospeţiei, te calc, dar ce să fac?... Prin moartea unui duşman eu ţara mi-o împac ! SCENA v 15 LĂPUŞNEANUL, DOAMNA RUXANDRA, ANA, DAME ALE CURŢEI (intră pin stînga) DOAMNA Măria-ta, dă-mi voie cu-a mele jupînese Urare să-ţi aducem. 20 LĂPUŞNEANU (înaintînd spre dame) Flori mîndre si alese t Din stratul boierimei, cu drag vă mulţămesc. Aşa cunună-o prinde pe Doamna ce-o iubesc. 25 (Doamna, urmată de jupînese, se îndreaptă spre masă.) DOAMNA (încet, Anii) Măria-sa e vesel!... ANA 30 Dar. 664 DOAMNA Cu-atît mai bine Pentru Despot. (Se pune pe jilţ.) ANA (încet, Dcamnei) La Curte el vine astăzi? DOAMNA Vine. (Damele formează grup împrejurul Dcamnei.) 10 S C E N A VI Cei dinainte, MOŢOC, HARNOV, SPANCIOC, STROICI, TOROIPAN, BOIERI (intră prin fund) LĂPUŞNEANU (pe jilţ ) 15 Bine-aţi sosit la Curte, boieri prea credincioşi! MOŢOC Mulţi ani măriei-tale! Boierii azi voioşi, Lăsînd de ei departe şi vrajba şi gîlceava, Se-nchină toţi lui Vodă întors acu-n Suceava. 20 HARNOV Plecaţi ei se închină în faţa celui uns Pe care sfînta cruce cu raze l-a pătruns, De-a potolit în ţară pornirile pizmaşe, Dînd scule şi icoane la sfintele locaşe. 25 LĂPUŞNEANU Mă bucur că gîlceava din ţară a perit. Boieri, căci e o boală ce-aduce rău sfîrşit... Dar nu zăresc pe Tomşa? HARNOV 30 El n-a venit. 665 LĂPUŞNEANU Cum? oare Să n-aibă mulţămire de-a noastră sărbătoare? E Sfîntul Alexandru astăzi, e ziua mea. 5 HARNOV La veselia noastră părtaş a fi nu vrea. Se vede. LĂPUŞNEANU Fie!... însă nu-i nici Ciubăr nebunul? 10 HARNOV (rîzînd ) Păreche minunată fiind ei tot ca unul. Se cred deopotrivă meniţi între fruntaşi, Să meargă înainte de gloate cu trei paşi. 15 LĂPUŞNEANU în lipsa lor să facem, boieri, azi împreună Ospăţ de sărbătoare, frăţesc, cu voie bună. BOIERII Trăiască-a ta mărire! 20 HARNOV (linguşitor ) în veci slăvit să fii! MOŢOC Dar soarele luceşte pe munţi şi pe cîmpii. 25 E drept ca ziua-aceasta şi la străini să fie, Precum la toţi românii, izvor de bucurie. LĂPUŞNEANU E drept. MOŢOC 30 Deci învoiască acum măria-ta Lui Despot, al meu oaspe, să vie-a-1 saluta. 666 LĂPUŞNEANU Să vie. (Moţoc iese prin fund.) DOAMNA (Anii) Bun e Vodă! ANA Dar!... (în parte, zîmbind) ca nealtădată. 10 LĂPUŞNEANU (în parte ) S-apropie de mine năpîrca-nveninată. SCENA VII Cei dinainte, DESPOT, MOŢOC 15 MOŢOC (pe prag) Măria-ta slăvită... Despot! (îl prezentă.) LĂPUŞNEANU Fii bun sosit 20 La Curte, Despot. (Despot înaintează în mijlocul salonului.) DESPOT Sire!... cu sufletul uimit. Şi tremurînd m-apropii de sacra-ţi maiestate 25 Ca să-i aduc la rîndu-mi urările-mi plecate. Să vă-mpletească cerul a gloriei cununi Şi-n veci să le ferească de grelele furtuni!... Eu, Despot Eraclidul, condus de-o blîndă stea; Răpit de al meu suflet curat ca spada mea, 30 Depun în ziua mare, ca lumea să le vadă, Depun azi la picioare-ţi braţ, inimă şi spadă... 667 Părintele meu Iacob, odinioară domn, Pîn-a nu-nchide ochii atinşi de-al morţei somn. Mi-a zis: Te du cu bine în cale depărtată Şi mergi drept la Moldova în mari viteji bogată; Acolo tu găsi-vei un domn măreţ, viteaz, La pragul ţării sale veghind cu ochiul treaz, Ş-un înger de virtute, frumoasa lui soţie Ce mie mi-e nepoată şi vară bună ţie. Mergi drept la ei, tu Despot, ca să le duci prinos Lui Vodă a ta spadă şi braţu-ţi credincios, Iar Doamnei, aste scule, şiraguri şi paftale, Purtate de-a sa maică în ziua nunţii sale. (Ie un ecrin din minele unui pagi rămas la uşa din fund vine de-l prezentă Dcamnei, îngenuchind dinaintea ei.) DOAMNA Ah ! preţioase scule ! ANA Ce dar strălucitor! LĂPUŞNEANU (în parte) O ! greci vicleni în vorbe şi-n darurile lor! DOAMNA (lui Despct) Prin aste suvenire mă-ndatoreşti mult, vere. DESPOT (în parte, sculîndu-se ) Cînd ar vedea Carmina a sale juvaere! DOAMNA Dar pot să pun pe mine comoara ce-ai adus? DESPOT Lumina de sus cade şi iar se-ntoarce sus. LĂPUŞNEANU Domniţă, aste scule străbune le priimeşte Şi-n semn de mulţămire cu ele te găteşte. Ca să serbăm norocul ce azi ne-a dăruit Un văr măriei-tale şi mie-un... neam iubit. SCENA VIII Cei dinainte, TOMA CALABAICAKUL TOMA (in fund, pe prag) Merindele-s pe masă! Noroc şi poftă bună! LĂPl’ŞNEANU Boieri! prietinia la sînu-i ne adună. Hai să ciocnim la masă pahare de Cotnar. Să bei frăţeşte. Despot... (în parte) paharul cel amar ! (Lăpuşneanul dă mima. Doamnei. Despot, Anii. Bcierii, damelor, şi se îndreaptă spre fund.) SCENA IX Cei dinainte, CIUBĂR-VODĂ (se arată în fund) ' CIUBĂR Staţi!... încotro vă duceţi, boieri, făr-a mea ştire? Ce-i astă-adunătură ? Ce-i astă pregătire De prînz şi de beţie aici în casa mea? LĂPUŞNEANU (rîzînd ) Ha, ha! Iaca nebunul Ciubăr. HARNOV Popa-Belea. CIUBĂR Dar !... eu sînt!... Ciubăr-Vodă, născut din fiu în tată Cu tron pe cap, cu stemă sub mine aşezată! Eu, care-n strună dreaptă prin Ştefan mă pogor Din Cesar, ştiţi, al lumei stăpîn, învingător. Cum dar, stolnice Petre, cum dar tu, Lăpuşnene, Te răţoieşti la soare fudul cu-a mele pene? Mult ai să stai tu încă pe tronu-mi strămoşesc ? Destul acum, ajungă-ţi că, zău, te-afurisesc! 5 Ieşi din palat!... Aice eu singur, eu am dreptul Să stau dîrzoi cu capul, să stau umflat cu peptul Si ca o moaşte sfîntă să fiu de toti slăvit. > . > Dă-mi tronul că mă mînii... HARNOV 10 (rîzînd) Nebunu-i mucalit. LĂPUŞNEANU Ba, decît să te mînii măria-ta, Ciubere, Mai bine mergi în sală ca să te pui pe bere, 15 Să te măsori cu... Despot. CIUBĂR (înveselit) Sub masă-1 voi lăsa! (Se întoarce spre fund şi pleacă strigînd:) 20 Loc, loc!... feriţi, că trece Ciubăr şi urma sa! (Cortina cade, în vreme ce toţi se îndreaptă spre fund.) ACTUL II Salon în casa lui Moţoc — uşă. în fund, uşă în stînga, uşă in dreapta. Fereastră în dreapta. O masă lungă în stînga, 25 planul I, cu jilţuri împrejur. O icoană în păretele din fund, cu lampă aprinsă. SCENA I DESPOT Călăul, Lăpuşneanul, la masa lui domnească, 30 Grăindu-mi cu blîndeţă, a vrut să m-otrăvească. Dar !... am simţit amarul ucigător în teas... 670 Vrăjmaşa lui cercare zadarnică-a rămas. Căci port eu totdeauna un balsam din Morava Ce nimiceşte moartea desotrăvind otrava. *Iată-l! (Arată un şip.) O! rouă scumpă din plaiuri 5 îngereşti, *Esenţă-apărătoare a vieţii omeneşti! *Dator îţi sînt cu viaţa, dar mult mai mult datoare *Ti-a fi a mea gîndire în zi răzbunătoare ! (Stă puţin pe gînduri.) 10 Călăul prepuielnic hrăneşte-un cuget rău, Şi el a să mă peardă de nu l-oi perde eu. Răbdare !... toţi boierii de răzvrătire-s gata. Moţoc, pre cît îmi pare, vrea să-şi mărite fata Cu mine, ca prin mine, de el pe tron urcat, 15 S-ajungă socru mare de ginere-ntronat. *0! de-ar vroi norocul curînd să-şi schimbe pasul! *Cînd el vroieste, anii nu-aduc ce-aduce ceasul, j ' *Aş fi pe tron, eu Despot, nalţat şi fericit, *Aş fi... o ! vis feeric! cu Ana însoţit, 20 *Cu Ana, dulce floare căzut-aici din stele *Să fie floarea vieţii şi a coronei mele !... Dar ce-a zice Carmina de care sînt iubit}... A !... ea-i frumoasă, jună, şi Laski-mbătrînit. Curînd s-a stinge focul şi apriga-i durere 25 Găsind într-un alt Despot o nouă mîngăiere..'. (Se primbla agitat. ) Amorul pentru Ana şi glorie m-aprind... A carie dulci mreje mai tare mă cuprind?... Ah ! tronul, tronul, tronul!... la el de-a drept m-oi duce 30 Chiar de-a fi pîn’ la dînsul să calc pe sfînta cruce! (Se stinge candela icoanii.) Ce! candela icoanii s-a stins în untdelemn!... De-aş fi din astă ţară, aş crede că-i rău semn, Dar omul de-o natură înaltă şi vitează 35 Iubit de ceruri este şi cerul îl păstrează. 671 DESPOT, MOŢOC MOŢOC (venind din stingă) Ce faci, iubite oaspe, şi cum te mai găseşti Sub sarcina de daruri a dragostei domneşti? De cînd ai fost la Curte poftit la ospătare L-ai fărmecat pe Vodă. DESPOT 0 crezi? MOŢOC Aşa se pare. Căci nu e zi lasată de bunul Dumnezeu în care să nu-ţi deie dovezi de placul său. Alaltaieri priimit-ai o sabie turcească. Ieri un caftan şi astăzi o iapă arăpească. DESPOT Ştiu, iapa de la Tunis pe care nici un brav A-ncăleca nu poate? MOŢOC Haramu-i cu narav. Pe toţi mereu trînteşte şi, fără de sfială, I-a tras lui însuşi Vodă o sfîntă de trînteală. (La fereastră.) Ian cată prin ogradă cum se frămîntă-n loc! Să juri c-a fost hrănită de zmei numai cu foc. DESPOT Mă duc s-o-ncerc. MOŢOC Mai bine o lasă că-i nătîngă. De nu ţi-ar frînge capul... DESPOT N-am teamă să mi-1 frîngă. Deprinsu-m-am cu caii spanioli şi arăpeşti Ce sub a lor copite au aripi vultureşti. 5 Ş-apoi... ceva îmi spune cu-o tainică şoptire Că moartea respectează pe omul cu menire. MOŢOC Dar dacă tu n-ai teamă, eu am, căci mă-ngrijesc De mîna lapuşneană cu dar... prietinesc. 10 Cunoscător de oameni sînt eu la bătrîneţe. Tu ai, iubite oaspe, apucături măreţe. Boierii te admiră; poporu-adimenit Deasupra lui te vede ca pe un domn iubit. DESPOT 15 Domn !... MOŢOC Şi de ce nu, Despot?... Un om de naltă fire Unit cu mine poate s-atingă-orice mărire. 20 Dar Lăpuşneanul: 25 Mă cearcă., DESPOT MOŢOC Steaua-i în cer s-a stins de mult. DESPOT (în parte ) MOŢOC (cbservîndu-l, în parte) Priceput-au? 673 DESPOT (asemine ) Să-l cred? MOŢOC 5 (asemine ) Dar!... DESPOT (asemine) Să-l ascult? 10 (Se apropie de Moţoc cu o sfială simulată. ) Aş vrea... şi n-am curagiul de-a te-nţelege bine. MOŢOC în mine ai credinţă?... DESPOT 15 (cu supunere) Fă ce-i vroi cu mine... (Aruncă ochii pe fereastră.) Dar uliţa şi curtea sînt pline de norod... Să vază de-s mai tare decît un voievod. 20 Mă duc... vii jos în curte? (Iese prin fund.) MOŢOC Vin, dar; fă înainte... Struneşte bine gura iepei şi fii cu minte. MOŢOC 25 ( singur ) Despot e la părere zburdalnic şi uşor, Dar are minte coaptă şi ochi pătrunzător, Şi inimă-ndrăzneaţă, şi-nvăţătură multă. Pe mine mă respectă, de mine el ascultă... 30 Aşa domn ne convine, aşa ginere vreu. Domnind, el va fi braţul, iar capul voi fi eu! (Iese prin fund.) 674 SCENA III ANA, MAICA FEVRONIA (intră prin stînga) MAICA Şi Vodă a fost vesel, zici tu, ca niciodată? 5 ANA Dar!... cît a ţinut masa, cu fruntea-nseninată Măria sa pe Despot zîmbind l-a ascultat... Era cu Vodă-n faţă la masă aşezat. Plăcut, isteţ la vorbă, purtînd mărirea-n sine 10 Sub haina spaniolească ce-1 prinde-atît de bine ! Încît, zău, de m-ai crede, măicuţă, între noi. Adevăratul Vodă părea dintre-amîndoi El, Despot!... Lîngă dînsul, la spate, în picioare Sta Toma, vel-paharnic, ţinînd două ulcioare 15 Din care-i dregea singur vin dulce în pahar, Făcînd turceşti talîmuri, cît poate un bulgar. MAICA Dar spune-mi: Doamna, Doamna era şi ea voioasă? ANA 20 Voioasă, fericită, la faţă luminoasă, Căci ea vedea pe Vodă prin Despot fărmecat Şi pe-al ei văr, pe Despot, de lume admirat.- MAICA (zîmbind ) 25 De lume şi... de tine? ANA (cxaltîndu-se ) Şi cum să nu-1 admire? El ne-a făcut de viaţa-i o lungă povestire, 30 O halima întreagă şi plină de minuni Ca cele de pe timpul vitejilor străbuni. Ne-a spus a sale lupte şi trecerile sale Prin cîmpuri sîngeroase, prin curţi imperiale, 675 Cînd simplu om de oaste, cînd prinţ adevărat, Recunoscut de Carol, augustul împărat. *Ne-a spus cum el, viteazul, a răsipit îndată *Cu cavalerii negri a frîncilor armată 5 *La Renti, Valenciena, Hezdin şi Teruan *Sub contele de Schwarzburg, vestitul căpitan; *Şi ce-a vorbit cu-a lumei puternică treime, "'Regi, filosofi şi Papă... şi altele-o mulţime. Apoi ne-a spus de ţărmuri scăldate-n aer cald 10 Ce sînt cu drag încinse de-o mare de smarald Şi au fructe de aur, şi zile-n veci frumoase, Şi nopţi de încîntare ca ziua luminoase. Ah! ce să-ţi zic, măicuţă?... Mesenii încîntaţi Rămas-au, ascultîndu-1, flămînzi şi însetaţi, 15 Atît era de vie şi de atrăgătoare Vorbirea lui! MAICA Nepoată, aş pune o prinsoare Că dintre toţi mesenii cel mai cu drag răpit 20 Ai fost tu, Anicuţa. ANA (uimită ) Eu? MAICA 25 Tu... vezi? te-ai roşit.. Ascultă-mă, copilă: Tu eşti o dulce floare Ce n-a văzut sub ceruri decît zile cu soare Şi nici macar visează de zilele cu nori Amare, furtunoase, cumplite pentru flori. 30 Alină, înfrînează a ta închipuire, C-ades ne rătăceşte a inimei pornire Şi cînd, din fârmecare cercăm să revenim, în braţele durerei cuprinse ne găsim. Nu zic că Despot este om rău... Doamne fereşte 35 El e creştin, se-nchină, pe Dumnezeu slăveşte Şi mie totdeauna mîna-mi sărută, dar, Ca să nu-ţi fie lipsă dumnezeiescul har, Gîndeşte, copiliţă cu blîndă inimioară, 676 Că paserea ce cîntă e pasere ce zboară. Străin e Despot... ANA (rapide) 5 Despot?... ah! maică, nu-i străin. E văr cu Doamna noastră, e conte palatin, E cavaler de aur, e prinţ de la Elada, Distins de Papa-n Roma, de Carol în Grenada Şi deal meu părinte, iubit... într-un cuvînt, 10 El e oaspele nostru ş-un oaspe... ştii că-i sfînt. MAICA Sfînt, sfînt, nu totdeuna. (în parte.) Curată nebunie. Cu fată mare-n casă asemine-ospeţie. (Tare.) Ah l scumpă nepoţică, tu faci un vis frumos, 15 Dar visul... (Zgcmct de glasuri în curte ) ANA (alergînd la fereastră) Ce s-aude? ce zgomot? 20 MAICA Unde? ANA Jos. Priveşte ici în curte. 25 MAICA (apropiindu-se de Ana ) Ce? ANA O mulţime mare 30 Se uită-n fund spre poartă cu spaimă şi mirare. MAICA Ce-i oare?... Vai de mine!... o fi iar vreun bunt? 677 ANA- Ba nu; în depărtare nu vezi lucind un punt ? El vine si tot creste... dar e un om călare... y t Ce văd?... e însuşi Despot!... Ah ! Doamne, sare, sare 5 Chiar peste zidul curţei!... MAICA ( speriată ) Sărmanul!... s-a zdrobit? ANA 10 (veselă) Ba nicidecum. MAICA Nu? ANA 15 Iată-1... în loc el au oprit Fugarul alb de spume şi, vesel, cu mîndrie, Se-nchină-n dreapta,-n stînga, la toţi zîmbind, şi... mie! Ah! pare că-i un rege! 20 MAICA Fugi, dragă, din fereşti. Nu stă o fată mare în ochii bărbăteşti. (Glasuri zgomotoase afară.) GLASURI 25 Ura ! — Trăiască Despot! — Frumos viteaz el este ! — Să juri că-i Sfîntul Gheorghi! —Chiar zmeul din poveste! DESPOT (sub fereşti, în curte ) 30 Na, oameni buni! Voi astăzi să beţi în cinstea mea, Si-n sănătatea Doamnei să beti! 678 GLASURI Vom bea, vom bea; Ura! MAICA 5 Fugi din fereastă, fugi... Despot intră-n casă. Hai în camara noastră. ANA Ba, vină lîngă masă. (Merg de se pun pe jilţuri lîngă tnesuţa din dreapta). 10 SCENA IV ANA, MAICA FEVRONIA, DESPOT (intră prin fund) DESPOT (rîzînd j Ce vesel a fi Vodă cînd teafăr m-a vedea! 15 A! dona Ana! (Se-nchină Anii.) Maică... (Sărută mîna Fevroniei.) ANA (în parte) Cum bate-inima mea! 20 MAICA De ce-i atîta lume în curte adunată? DESPOT Ca să mă vadă-n luptă cu-o fiară blăstemată, O iapă tunisiană ce-n fugă pîn-acum 25 A dus pe ceea lume vro zece oameni. ANA Cum? S-ai îndrăznit ?... 679 DESPOT Mai bine era s-arăt sfială Decît să vadă lumea că-s om cu îndrăzneală? Ş-apoi... cum de n-ar trece prin foc chiar cei fricoşi Cînd sînt cu-nduioşire priviţi de ochi frumoşi? Şi cum, prin ce cuvinte aş spune a mea fală Văzîndu-te prezentă la lupta-mi triumfală Atunci cînd mii de oameni stăteau cu ochi deschis Si mă privească-n curte ucis de-un cal? ANA (înfiorată ) Ucis! MAICA Fereşte, Doamne sfinte! DESPOT în Spania, se spune Că Linda Raia, fiica lui Boabdil, minune Ascunsă în Alhambra, la lume s-arata O dată pe an numai, ş-atunci soarele sta Pe cer ca s-o admire, uitînd de a lui cale, Şi mii de flori frumoase ieşeau pe-a Vegăi vale, Şi inimele-n sînuri ca ele înfloreau. Şi maurii în lupte sub ochii săi mureau Crezînd că merg în raiul lui Mohamed, ferice... (Apropiindu-se de Ana.) O altă Lindă Raia, de la fereşti, de aice S-au arătat azi mie, ş-atunci, cînd te-am zărit. Mă jur pe-astă icoană, chiar rege m-am simţit. MAICA (cu spaimă) Dar candela e stinsă !... Vai! candela e stinsă ! Semn rău!... nenorocire!... de groază sînt cuprinsă. (Merge la icoană, ia candela şi iese în stînga.) SCENA V ANA, DESPOT ANA (îngrijaU) 5 Semn rău? DESPOT Ce-mi pasă mie!... 0 candelă s-a stins. Dar alta mai cerească în mine s-au aprins. Ce luminează tainic o gingaşă icoană. 10 ANA (zîmbind) Icoana unei sfinte? - DESPOT Dar. 15 ANA Care ? DESPOT Sfînta Ană. ANA 20 Patrona mea slăvită? DESPOT Şi zeitatea mea Ce mă conduce-n lume precum îi conducea Luceafărul pe magii din răsărit şi care, 25 Ca să ajung la dînsa, mă-ndeamnă a fi mare. (Ana voieşte a st retrage. ) DESPOT (oprind-o) O ! d6na Ana, lasă pe-un biet nenorocit 30 S-apropie altarul de care-i despărţit ‘ 681 / Şi tremurînd să-ţi zică: angelică madonă. Căci nu pot a depune pe frunte-ţi o coronă! ANA (rîzînd ) 5 Cum? o coronă mie? DESPOT Dar, suflet îngeresc! Eşti visul fericirei mele. ANA 10 Eu? DESPOT Te iubesc! ANA (veselă, în parte ) 15 El! Despot mă iubeşte ! DESPOT leu martur Provedinţa Care-mi cunoaşte gîndul şi-mi vede conştiinţa. Iubesc în tine cerul şi naltul Creator, 20 în tine iubesc lumea, prezent şi viitor, în tine am credinţă, în tine îmi pun traiul. El far’ de tine-i iadul... Ah ! dar cu tine-i raiul! (îngenunchează.) ANA 25 (în parte ) O ! Doamne, îmi perd mintea... Ce-aud? Ce-am auzit? DESPOT Ană,-un cuvînt... ANA 30 Ah! Despot, mi-e sufletul uimrt, Mi-e mintea tulburată... In casa părintească 682 N-a îndrăznit nici unul mie-astfel să-mi grăiască. Cum... mă iubeşti pe mine ? DESPOT Dar !... te iubesc perdut, 5 Mai mult şi decît ţara în care m-am născut, Mai mult şi decît tronul! ANA (cu glas solemn ) Despot, aste cuvinte 10 Le-aude cerul!... DESPOT (apucînd-o de mină ) Ană, prin mii de jurăminte Mă leg eu cătră tine... 15 (Moţoc apare în fund.) SCENA VI ANA, DESPOT, MOŢOC MOŢOC (simulind indignarea) 25 De cînd pe-acest pămînt Trădarea neagră calcă şi spurcă pragul sfînt-Al ospeţiei? ANA (spăriată, în parte) 30 Doamne! MOŢOC Ce ?... nici o respectare Nu mai există-n lume?... şi oarba desfrînare Răpeşte azi copiii sub ochii părinteşti! 35 (Anii.) Cum de-ai uitat, sărmană nebună, cine eşti? Cum de-ai uitat de muma ce te-a născut, copilă Lipsită de ruşine ?... 683 ANA Iertare!... fie-ti milă ! MOŢOC Cum de-ai uitat de mine? 5 ANA (desperată, caăe-n genunchi ) Ah ! tată, îl iubesc ! DESPOT Nu ne-osîndi, Moţoace, cu glasu-ţi părintesc. 10 Iubirea e un înger ce-n casă cînd păşeşte Şi pragul şi căminul cu pasul lui sfinţeşte. Iubesc pe a ta fiică şi de soţie-o vreu. Priimeşte-mă în braţe ca pe copilul tău. MOŢOC 15 (vesel, în parte) Al meu e Despot!... planu-mi ie zbor acum mai tare. DESPOT (rugător ) Motoace... 25 Copiii mei. 20 ANA Tată... MOŢOC (după o Pauză) Fie !... şi binecuvîntare, ANA (aruncîndu-se în braţele tâtîni-său ) Ah! tată' MOŢOC 30 (sărutind-o ) Trai bun si cu noroc. 684 DESPOT (în parte) E scară de-nălţare un socru ca Moţoc. MOŢOC 5 (Anii) Acum mergi de te roagă, copila mea, în pace La Cel-de-Sus ce toate le face şi desface. (Ana pleacă în stînga. Despot o conduce pînă la uşă.) DESPOT 10 Cînd te-i ruga, iubito, la sfîntul Dumnezeu... ANA (cu dragoste) Gîndi-voi tot la tine. ' MOŢOC 15 (în parte) A! Despot e al meu! SCENA VII MOŢOC, DESPOT MOŢOC 20 Acum sîntem noi singuri!... să ne privim în faţă. Norocul, ştii, atîmă de la un fir de aţă Slab omului nemernic, bun celui iscusit Şi tare ca odgonul pentru cel hotărît. Despot! a sosit timpul ca să cercăm norocul 25 Noi doi!... cu sumeţie în vînt s-aprindem focul. Te uită drept în ochii-mi şi-mi spune: Eşti bărbat In stare să-nfrunţi moartea cu gînd nestrămutat? Eşti om în stare-a merge de-a drept cătră mărire Pe margini de prăpăstii călcînd făr-oţerire? 30 DESPOT Sînt!... tron sau moarte!... Iată deviza ce-am înscris în falnicul meu suflet, în peptul meu decis. 685 Venit-am în Moldova cu gîndul şi cu planul Din scaunul domniei s-alung pe Lăpuşneanul Şi de pe ai săi umeri hlamida să smuncesc. Sînt gata! MOTOC Gata? DESPOT Gata să mor sau să domnesc. MOŢOC 10 Bine... Acuma, Despot, mă lasă... timpul trece... De-a ţării boierime cei mai fruntaşi, vro zece, Aici au să s-adune spre a ne concerta. (11 conduce pînă la uşa din dreapta şi-i dă utlna.) Dea Domnul să-ţi pot zice curînd: Măria-ta! 15 MOŢOC (singur) Moţoace, vîlva lumei e rîu cu nalte maluri... Faci bine, nu faci bine să te azvîrli în valuri? Şi oare căzînd tronul pe mîna lui Despot, 20 Nu ar cădea şi ţara cu-ai săi boieri, cu tot? (Stă pe gînduri.) Oricare înălţime sub cer se prăbuşeşte, Tot surpă şi doboară ce-n cale-i întîlneşte... Gîndeşte-te, Moţoace... (Hotărît.) A! fie cum a fi. 25 Nu are parte cine nu ştie-a se jertfi. (Uşile din fund se deschid.) Dar vin boierii... Iată-i!... La lucru-acum, Moţoace. SCENA VIII MOŢOC, TOMŞA, HARNOV, SPANCIOC, STROICI 30 TOROIPAN (şi alţi cinci boieri intră prin fund, dau mîna cu Motoc şi merg de se aşează împrejurul mesei; Tomşa în capătul din stînga, Moţoc în capătul din dreapta) 686 10 MOŢOC Poftim, boieri, prietini! poftim, veniţi încoace Şi v-aşezaţi pe jilţuri ca sfetnici înţelepţi, Precît viteji la lupte, pre-atît la cuget drepţi. STROICI Dar unde-i Despot, tovarăşul semeţ Ce a mirat oraşul ca neaoş călăreţ? Noi l-am văzut călare pe zmeul arăpesc Zburînd cum zboară văzul din ochiul omenesc, Şi sub fereasta Doamnei, venită ca să-l vadă, Silind să steie iapa şi pe genunchi să cadă, Apoi sărind cu dînsa trei buţi de Odobeşti Sub ochii cei de pardoş, sub ochii lăpuşneşti. SPANCIOC 15 Se zice că în vreme ce gloata striga ura. De ciudă Lăpuşneanul cumplit îşi muşca gura. El s-aştepta ca Despot, slăbind ca un mişel. Cu iapa s-o păţească cum a păţit-o el. STROICI 20 Doar un fecior ca dînsul de zmei grijă nu are. Voinic e din picioare, voinic şi de călare. TOROIPAN Aşa-i şi precît Despot pe cal e îndrăzneţ, E si armas de frunte. i f 25 HARNOV (cu entuziasm comic ) Sumeţ... măreţ... isteţ! UN BOIER Şi e mintos. 30 ALTUL Şi darnic. ALTUL Şi de înaltă viţă. 687 ALTUL Stejarul bun şi trainic dă trainică mladiţă. moţoc Boieri, îmi pare bine că vă aud pe rînd 5 Pe Despot, al meu oaspe, cu toţii laudînd. Fiind de lumea-ntreagă iubit, apreţuit, Căci am o bună veste cu voi de-mpărtăşit... Cu fiica mea, cu Ana, vrea Despot să se-nsoare. HARNOV 10 (linguşind) Păreche minunată!... Ea lună şi el soare! Şi cînd e cununia? MOŢOC Cînd? Voi sînteţi chemaţi 15 A hotărî şi ziua şi... TOŢI Noi? MOŢOC Voi!... ascultaţi: 20 Ne-am plîns în multe rînduri de Vodă... măcelarul. Şi-n orice întîlnire ne-am revărsat amarul Prin vorbe şi blăstemuri întocmai ca muieri. Ba Lăpuşneanu-i aprig şi rău pentru boieri. Ba Lăpuşneanu-i tiran, ba-i fiară făr’ de nume, 25 Ba-i hoţ, călău, urgelnic, ba-i ciumă pentru lume. Aşa-i ? BOIERII Asa! > MOŢOC 30 Ei bine, ce sîntem noi aici? Stăpîni pe soarta noastră, sau robi plecaţi sub bici. Ca, fără de păsare şi fără sînge-n vine, Noi să răbdăm pe tronul acestei ţări, pe cine? 688 Pe-un tiran, un făţarnic, o ciumă, un viclean, Un duşman al Moldo vii, un hoţ, un Lăpuşnean? Răspundeţi: se cuvine ca noi să fim o turmă Şi el cu ghioaga-n mină de noi să rîdă-n urmă? 5 BOIERII Nu, nu! MOŢOC Ce dar să facem? STROICI 10 Din tron să-l răsturnăm ! MOŢOC Juraţi pe cea icoană că vreţi?... BOIERII (se scealâ şi întind minele spre icoana) 15 Jurăm, jurăm! MOŢOC Juraţi, boieri, că-n ceasul cînd eu v-oi da de ştire. Voi îţi sări la goană cu toţi într-o unire ? BOIERII 20 Jurăm! MOŢOC (cătră cer ) Atotputernic! Tu, Doamne, sfînt, sfînt, sfînt î Priimeşte la altaru-ţi al nostru juramînt. 25 Şi pentru-al ţării bine din cer ne luminează Şi inimele noastre acum le-mbărbătează! BOIERII Amin! (Se pun iar pe jilţurile lor.) 689 SPANCIOC Amin, dar!... însă întreb iar pe Moţoc: Dînd jos pe Lăpuşneanul urcăm pe cine-n loc? MOŢOC 5 Pe-un om viteaz şi darnic, de viţă strălucită, Armaş, călăreţ ager, cu minte iscusită. Precum aţi spus-o însuşi... Pe-un om ce-au învăţat De la-mpăraţii lumei a fi chiar împărat ; Pe-un om ce are dreptul la tron ca să aspire io Şi prin iubirea noastră şi prin a lui rudire. SPANCIOC Dar unde-i? (Motoc se duce la uşa din dreapta, c deschide şi aduce pe Despot. ) SCENA IX 15 Cei dinainte, DESPOT MOŢOC Iată-1! BOIERII ( sculîndu-se ) 20 Despot ? MOŢOC Despot! (Tomşa se ridică indignat, răsturnind jilţul său.) TOMŞA 25 Un bizantin! Un grec !... Ce ! oare-n ţară nu creşte decît spin? Ce! tot pămîntul nostru e în aşa sterpire, Şi neamul nostru ager e în aşa-njosire Cît pe moşia noastră să nu găsim un pom 30 Şi pentru tronul ţării să nu găsim un om! 690 Unde-am ajuns, o! Doamne? Ce ţi-am greşit noi ţie Ca un boier de-ai ţării, un moldovan să vie C-un zvînturat de mînă, să ni-1 arunce-aici Ca domn, cum se aruncă pomana la calici! 5 Ruşine, fărdelege, batjocură, trădare! MOŢOC Minţi, Tomso! i ' > TOMŞA O ! Moţoace, mă jur: păcatul mare 10 Că n-ai intrat, bătrîne, de viu chiar în mormînt C-un ceas mai înainte de-a zice-acest cuvînt! Vrei greci tu la domnie?... deci sufletu-ţi răspundă De răul care-n ţară prin greci a să pătrundă? MOŢOC 15 (stăpînindu-se) Tu aiureşti, sărmane... Eu nu-s hain, nebun, Cînd vi-1 aduc pe Despot şi domn eu vi-1 propun. Mi-e inima amară precum îţi e şi ţie De a vedea Moldova un cuib de anarhie 20 în care tot smintitul se crede-un om prădat Cînd vede tronul ţării de altul ocupat. Mi-e inima atinsă de-a morţei grea lovire De a vedea Moldova un cîmp de jăfuire Pe care toţi aleargă turbaţi, neodihniţi, 25 Ca să ajungă tronul din care-s îmbrînciţi. Au ochi ca să nu vadă, urechi să nu audă. Căci inima lor stearpă cu cîrtiţa e rudă. Şi toţi vecinii, duşmani acestei mîndre ţări, Gătesc a ei cădere prin chiar ai săi boieri, 30 Hrănind în al lor suflet o poftă de domnie Ce-aduce lor peire şi ţării calicie. Destul!... vreu pacea-n ţară domnind sub cer senin. Şi iată de ce, Tomşo, propun un domn străin. TOMŞA 35 Cuvîntul tău, Moţoace, mai rău te osîndeşte. El laudă străinul şi neamul tău huleşte! ((Despot se înaintează cu multă demnitate.) 691 DESPOT (grav) Viteze Tomşa!... Despot, de tine-aici respins, Respectă tulburarea din sufletu-ţi aprins, Şi-n tine el admiră virtutea strămoşească Ce vrea corona ţării pe-o frunte românească. Dar dacă prin mănie acum n-ai fi orbit, De-ai fi, cum se cuvine, cu gîndul liniştit. Ai înţelege, Tomşa, că naştere şi nume Sînt jocuri de-ale soartei care domneşte-n lume. Nu, Tomşa, nu e locul ce face pe-un bărbat Străin sau fiiu al ţării, om rău sau lăudat. Căci omul mare-n suflet, moşnean, străin el fie, în suflet poartă lumea întreagă drept moşie! Nu, Tomşa, nu-i cu dreptul de-a zice că-i străin Acel care doreşte la toţi noroc deplin Şi care pentru ţara ce l-a priimit cu bine E gata să jertfească tot sîngele din sine. Străin este acela crunt, orb, nelegiuit, Ce-nfige-n rana ţării cuţitul otrăvit! Străin este acela ce, orice nume poartă, Nu-i pasă de-a lui ţară chiar de-ar vedea-o moartă! Nu dar eu, văr cu Doamna, străin aice sînt. Ci Lăpuşneanul, duşman acestui drag pămînt! HARNOV J os Lăpuşneanul! STROICI Moarte hainului! TOROIPAN Sfîrşească Şi viaţa-i şi domnia! HARNOV Şi Despot să trăiască ! BOIERII (afară de Tomşa) Dar, dar! TOMŞA (citre cer) Sînt orbi, o! Doamne, din cer nu-i asculta f DESPOT 3 Boieri, recunoştinţa... TOMŞA Recunoştinţa ta? Pe cine vrei să-ntuneci ?... Cum noi s-avem credinţă In vorbele-ţi viclene ş-a ta recunoştinţă 10 Cînd tu, chiar văr cu Doamna, faţarnic ca un hoţ. Vrei să răstorni din culme pe ea şi pe-al ei soţ? A ! şerpe, vrei să luneci sub mantia domnească? în lături! DESPOT 15 Lăpuşneanul a vrut să m-otrăvească! în cupa lui perfidă eu moartea am beut Şi, făr-a mea ispită, de mult aş fi perdut. El vrea a mea peire?... deci gheară pentru gheară l El zice: peară Despot!.., eu, Lăpuşneanul peară! 20 MOŢOC Se va-mplini cuvîntu-ţi, poporul e cu noi. TOMŞA Cu voi poporul ?... fie !... eu nu mai sînt cu voi! Mă duc, vă las orbirei, las ţara-n seama voastră. 25 Să daţi seamă de dînsa! (Trece măreţ pe dinaintea bderilcr şi se îndreaptă spre uşa din fund.) DESPOT Eşti dar în contra noastră? 30 Boieri, Tomşa ne lasă... El are-ntru nimic Lui Vodă să ne vîndă. 693 TOMŞA (cu dispreţ ) Pribeag cu suflet mic!... Românul vieţuieşte si moare, cînd se jură, 5 Cu arma albă-n mînă, nu cu trădarea-n gură. învaţă de la dînşii a fi român de poţi. Boieri! gîndiţi la muma ce v-a născut pe toţi! (Iese. Boierii rămîn pe gînduri. Despct şi Mcţoc grăiesc încet deoparte.) 10 SCENA X TOŢI, afară de TOMŞA SPANCIOC E aspru cu noi Tomşa. HARNOV 15 Lăsaţi-1 ca să fie. Avea gărgăuni poate de domn, cine mai ştie? SPANCIOC Eu ştiu... te-nşeli... Nu, Tomşa, român dintre străbuni, E om în toată mintea, ferit de gărgăuni. 20 El nu vrea domn pe Despot pentru că-i grec, dar oare Să n-aibă el dreptate, de ţară cînd îl doare? Străbunii, duşi de timpuri prin feluri de nevoi, Aveau o zicătoare venită pîn’ la noi: „Să te fereşti, române, de cui străin în casă". ■ 25 Pe mine astă vorbă în pace nu mă lasă. Boieri, şi eu ca Tomşa încep a sta pe gînd. HARNOV Ştii că... mai că... îmi vine... fireşte judecînd... Mă-ntreb şi eu acuma... -30 MOŢOC Ce? 694 HARNOV Dacă e prielnic, Deşi-am jurat... s-alegem un grec?... MOŢOC 5 Om şovăielnic f Cînd omul are cuget, cuvîntu-i e cuvînt, Şi fapta-i şi cuvîntul deopotrivă sînt. HARNOV Asa-i, dar voi ce ziceţi, boieri? j ? i ’ 10 UN BOIER Ştim noi? MOŢOC Ruşine! (Despct vine în faţa bcicrilcr. ) 15 DESPOT Boierii stau pe gînduri, nedumeriţi?... Prea bine. Deci facă-se lumina în ochii tuturor Şi spuie toţi de-a rîndul cu glas deschis ce vor? Eu, fără ameţeală de visuri de-nălţare, 20 Vreu gloria Moldovii, şi-a ei neatîrnare! Mai mult!... Vreu să rump jugul cumplit şi ruşinos Ce-apasă omenirea în fiii lui Hristos! Mai mult!... Vreu românimea-nainte mergătoare în sfînta cruciadă lui Christ liberatoare, 25 Ca nime-n cursul lumei, nici crai, nici împărat De soartă-i să dispuie cu dreptul uzurpat. Această sentinelă la răsărit, cu fală, Are-o menire mare şi providenţială, E zidul ce opreşte potopul fanatic... 30 Căzut acum e zidul, eu vreu ca să-l ridic! (O pauză. Boierii încep a se aprinde. ) STROICI (entuziast) Dar, dar! 695 DESPOT O cruciadă l-apus se pregăteşte în contra semilunii lui Mohamed, ce creşte Ca meteor de moarte pe cerul creştinesc. 5 Doi împăraţi şi Papa, văcari dumnezeiesc, Filip, Ferdinand, Pavel, cu fulgerii în mînă Stau gata să detune în hidra cea păgînă, Şi tristele victime din tristul răsărit Aşteaptă-acea minune a lanţului zdrobit. 10 Sublimă încercare! măreaţă făptuire Ce-nalţă omenirea pîn’ la dumnezeire !... Cui se cuvine fala de-a fi începător De nu acestui ager, mărinimos popor Ce,-mpărtăşind cu Ştefan şi inima şi gîndul, 15 Au îngrozit Osmanul ani patruzeci de-a rîndul ?... Iată ce vreu eu. Despot, străinul... însă voi Ce vreţi? STROICI Vrem domn pe tine în pace şi război. 20 în ochii mei deschis-ai o zare nouă, largă... Tot sufletul spre dînsa cu tine vrea să meargă. SPANCIOC Despot!... de ţi-a fi faptul ca rostul... să trăieşti! Fii domn!... în ţara noastră pe Ştefan s-ammteşti. 25 HARNOV Trăiască Despot-Vodă! MOŢOC Tăcere, cumpătare,- ■ Urechea lăpuşneană aude-n' depărtare. 30 Boieri, noaptea se-ntinde şi' timpu-i priincios. Hai s-aţîţăm răscoala în breslele de jos Şi mîini, în ziori de ziuă, să vadă mîndrul soare în brînci pe Lăpuşneanul, pe Despot în splendoare! 696 Hai! BOIERII SPANCIOC (se apropie de Despot şi-i dă mîna) 5 Sâ fii român verde ! DESPOT Român m-oi arata. STROICI (dînd mina cu Despot) 10 Despot, noroc! MOŢOC (asemine ) Unire ! Harnov 15 (închinîndu-se plecat) Mulţi ani, măria-ta! (Ceilalţi boieri se-nchină şi iese cu toţii prin fund.) DESPOT ( singur ) 20 E vis?... sînt Domn, eii Despot? Din mic iată-mă-s . mare ! Boierii, capi ai ţării, cu-o nobilă mişcare Mi-au dat frăţeşte mîna, voioşi m-au aclamat... Un singur numai, Tomşa, din toţi cel mai bărbat... 25 El mi-a jurat o ură cumplită, nempăcată, El chiar... mă va ucide cînd va putea, vreodată... Un glas de presimţire mi-o spune-n taină... dar Prudent e să laşi viaţa vrajmaşului barbar? Răbdare!... a mea spadă o voi plînta-o-ntr-însul, 30 Şi dacă moldovenii vor fi nătîngi ca dînsul. Voi şti eu din lei aprigi a-i face mieluşori. 697 SCENA XI DESPOT, TOMA CALA BA ICANUL, ANA, MOTOC, MAICA FEVBONIA, SEIMENI TOMA 5 (la uşa din fund j Pe dînsul, copii! (Seimenii se aruncă pe Despct de-l prind. ) DESPOT (surprins) 10 Ce e? TOMA (amcninţînd pe Despot cu pumnarul) Să nu te mişti că mori! j DESPOT 15 (zbătîndu-se) Săriţi, prietini, oameni! TOMA Taci, taci, vulpe vicleană. ANA 20 (intră sparictă din stînga) Despot! MOŢOC (intră prin fund si, vă:ind lupta lui Despct, se răpede asupra lui Toma) 25 Ce-i?... hoţi! TOMA (respingînd pe Mc-ţoc) în laturi!... Dreptatea lăpuşneană 30 L-a osîndit pe Despot la moarte! 698 MOŢOC 0 ! călău! ANA Ce-aud?... Ah! Despot!... 5 DESPOT (lîngă uşa din fund) Ană!... ANA (cade leşinată pe jilţ) 10 E mort norocul meu! (Moţoc şi maica Fevronia se apropie de Ana. Seimenii ies prin fund cu Despot. ) (Cor tina cade.) 15 ACTUL II TABLOUL II Un beci de închisoare. Fereastă cu gratii în stînga. Uşă în fund. O masă cu două scaune în mijloc. Un fănar aprins SCENA I 20 DESPOT (pe scaun, lîngă masă) O! soartă schimbătoare ce rîzi de omenire! Nebun cine se-ncrede în tine cu orbire! Nebun cine se urcă pe-al muntelui suiş, 25 Prapastia-1 aşteaptă cu-adîncu-i prăvălişi... Aşadar eu, sărmanul, a soartei jucărie. Ajuns iubit de-un înger, aproape de domnie, 699 Iată-mă-acum aice din raiul meu căzut Şi din lumina lumei în umbră iar perdut!... Sînt eu ?... Sînt treaz ?... în viaţă ?... şi adevăr e oare? 5 Eu, Despot, vultur falnic, eu zac la închisoare! (Se scoală şi cată împrejur.) Aceşti păreţi sînt umezi, trişti, negri!... Ah! ei sînt Nu ziduri de palate, dar ziduri de mormînt! în ele cine intră din ele nu mai iese 10 Decît pe-o raclă neagră cu zilele-i culese! (Injiorîndit-se.) O! reci fiori de groază prin sufletul meu trec. Răsuflu-aburi de moarte... Un biet străin, un grec. La cine pot să aflu o rază de-ndurare? 15 La Doamna numai, însă nici o putere n-are. Căci Vodă Lăpuşneanul de milă-i depărtat Cît de pămîntul negru e cerul înstelat. Cum?... mort în floarea vieţii!... Cum? mort ca un misei, 20 Ucis de Lăpuşneanul, lipsit de tron... şi el!... O! nu, nu! nu se poate... cu unghiile tocite Voi sparge-această hrubă ce-n sînul ei mă-nghite. (Se azvîrle turbat peste păreţi şi-i loveşte cu pumnii.) Deschide-te, morminte !... dă-mi drumul să-mi răzbun. 25 Cădeţi, infame ziduri! (Căzînd pe scaun.) Ah ! Doamne, sînt nebun... (După o scurtă patima.) Mizerie!... cu gîndul pătrund bolta cerească Şi braţul meu nu poate o peatră să urnească! 30 (înduiosindit-se.) *Ah! nu-i nici o sperare... Cei ce m-au cunoscut *Vor zice-a fost un Despot, a fost... ce s-a făcut? *Şi toţi m-or da uitărei... chiar Ana... lume, lume! *Uita-va şi amorul şi jalnicul meu nume. 35 Adio planuri nalte ! Adio mari sperări, A lumei ideale sublime aspirări! Adio tot: junie, lumină, fericire... Nălucă este omul şi viaţa o clipire. (Priveşte /creasta.) 700 O! Despot, te salută a veciniciei ziori. Fii om!... Cînd vine moartea, te-nchină ei şi mori! (Stă abătut, cu capul plecat pe braţul lui.) SCENA II 5 DESPOT, CIUBĂR-VODĂ (intră; uşa se închide după el) CIUBĂR Ei!... Despot, frate Despot, aşa-i că ai păţit-o? DESPOT (tresărind ) io Ce-aud? Ce văd?... Smintitul? CIUBĂR Cu Vodă-ai împlinit-o? (Priveşte beciul.) 15 Frumos palat!... priveşte: ce stofe pe păreţi! Pe jos ce de covoare ţesute cu... bureţi! Ce mobile-aurite ! Ce mîndre policandre!... Mărire ţie, Vodă, măi Vodă Alexandre, Ce bine ştii în curte pe oaspeţi să priimeşti 20 Şi pe-ale tale rude cu drag s-adăposteşti! DESPOT (in parte ) Sărmane Despot!... iată la ce-ai ajuns pe lume: Să rîdă şi nebunii de tine cu-a lor glume! 25 CIUBĂR Despot! DESPOT Ce vrei, năuce? CIUBĂR 30 Năuc eşti tu şi prost. Tu vezi ce sînt eu astăzi, iar nu ceea ce-am fost. 701 Am fost odinioară un domn în strălucire Cît soarele cu mine era-n nepotrivire j Puternic ca trei Cesari, frumos ca Machedon, Călare pe un sceptru, iar nu pe-acest baston. Şi mă loveam cu capul de nouri şi de stele, Şi măsurăm pămîntul cu păsurile mele !... Dar Vodă Lăpuşneanul, un hoţ, un destrămat, M-a prins şi de-a mea vîlfâ în drum m-a dezbrăcat. Şi eu şi tu ajuns-am ca două frunzi uscate De-o pînză de paingen în aer aninate. Tot vîntul mic sau mare ne clatină suflînd... Ei! ş-apoi?... Vîntul bate şi cînii fug lătrînd. (Se apropie de fereastă.) DESPOT (în parte, sculindu-se ) O ! Doamne, să fiu oare şi eu în a lui stare, în cîmpul nebuniei, pe-un gărgăun călare? Cum? visurile mele de falnic viitor Să fi făcut din mine un om aiuritor Ca dînsul?... CIUBĂR Frate Despot, ştii tu ce-i mădrăguna? O fată ce aleargă pe cîmpi cînd iese luna Şi merge de se scaldă în roua de pe flori Cu gînd să se mărite c-un împărat în ziori. Am prins-o într-o noapte, frumoasă, goală, albă, Dar hoţul Lăpuşneanul mi-a şters-o ca pe-o salbă!... Ce-mi pasă! Scaraoţchi îi este lui nănaş Iar eu al mădrăgunii sînt mire dragalaş. (Ie o poză nmieslcasă.) DESPOT Dar bine, Ciubăr, spune-mi: Cum ai intrat aice? Şi tu eşti ca şi mine închis? CIUBĂR * Eu?... Cine zice C-a îndrăznit vrodată o mînă de capcîn ‘4 Măcar să se atingă de-al lumelor stăpîn? Nu! Am venit eu însumi la tine-n puşcărie Trimis de Lăpuşneanul să-ţi ţin tovărăşie, Ca să-ţi grăiesc de moarte ca un prietin bun 5 Pîn’ cc-a veni călăul, al temniţei tăun. DESPOT Cum? Lăpuşneanul însuşi ţi-a dat astă solie? CIUBĂR El!... şi-ţi trimite... iată... un dar de berbănţie. 10 (Aruncă pe masă ecrinul cferit de Despot Doamnei Ruxandrii. ) Şiraguri şi paftale, să ai cu ce-amăgi Nevasta lui Satana spre a vă îndrăgi. (Se pune pe un scaun, în faţă cu Despot.) Ei!... ce mai zici tu, Despot?... Aşa-i că viaţa-i 15 scurtă? Aşa-i că nu plăteşte nici cît un dram de turtă? în faptul viu al vieţii ne pare drumul lung, Trei paşi de-abie şi-n capăt picioarele ajung. Omul ca iarba!... viaţa ca... iapa cea bălţată, 20 Cît trece dealul mare, nu se mai vede... iată! Eu unul cred că omul nerezemat de tron E mic ca şi o muscă pe muntele Sion, Dar tu ce eşti acuma sosit pe prag de moarte. Ce zici? 25 DESPOT (în parte ) O! ce idee!... (Tare.) Eu zic că relei soarte E drept să ne supunem cînd altfel nu putem. CIUBĂR 30 Cum asta? DESPOT Tu, de pildă, lipsit de diadem. Să duci o viaţă tristă şi plină de nevoie, Iar eu în astă ţară să fiu domn făr’ de voie. 703 CIUBĂR Ce? tu? domn? DESPOT Eli, Ciubere! (Tainic.) Crezi tu că-s 5 destinat A trece-n ceea lume taiat sau spînzurat ? Te-nşeli... ai mei prietini sînt gata ca să vie în zi ori, şi să mă ducă de-a dreptul la domnie. CIUBĂR 10 Ce spui? ce spui? DESPOT Şi martur mi-e sfîntul Dumnezeu Că eu fug de putere ca de păcat. CIUBĂR 15 Nu eu! DESPOT Aşa-i fatalitatea şi n-am, vai, ce mă face. Am să fiu domn, Ciubere, de-mi place, de nu-mi place. Ah ! (Face un gest de desperare.) 20 CIUBĂR Şi te plîngi de asta?... Eşti un nebun, nătîng. DESPOT Decît păstor de oameni mai bine, zău !... CIUBĂR 25 Te plîng! DESPOT Eu sînt un biet om simplu, eu n-am visuri deşarte. De grijile mărirei doresc a fi departe. Mi-e teamă să fiu capul unui popor. 30 CIUBĂR Ba, zău! Decît a fi în coadă mai bine-n frunte vreu. 704 DESPOT (cbservind pe Ciubăr care se exaltează la cuvintele lui) Nu-mi place pompa lumei, nici la a mea ivire Poporul să m-aclame, poporul să m-admire. Şi oştile să-nchine stindarde-n faţa mea. Şi-n frunte-mi să lucească surguciul ca o stea. Şi surlele să cînte, şi tunul să detune, Şi clopotele toate în cale-mi să tot sune. Ş-apoi, Ciubere dragă, eu am cugetul drept Şi mult şi greu se bate a mea inimă-n pept Cînd ştiu că tronul ţării e dreapta moştenire A lui Ciubăr. CIUBĂR (îmbrăţişînd pe Despct) Ah! frate, eşti bun, bun peste fire. Nu eu cînd vine fala aş zice ba!... Nu eu! Hei! căci nu vrea norocul să fiu în locul tău ! DESPOT Ai vrea? CIUBĂR Cum nu? DESPOT E lesne. CIUBĂR Cum, cum, cum? DESPOT Foarte lesne. CIUBĂR Dar cum? DESPOT Te schimbă-n Despot din cap şi pîn-în glezne. Şi mîini în ziori de ziuă poporul adunat în locul meu te-a duce pe tine la palat. CIUBĂR Mîini ? despot Mîini. (în parte.) S-a prins nebunul. 5 CIUBĂR (încîntat) Despot, m-ai scos din minte. Domn !... eu, Ciubăr!... dă-mi iute a ta îmbrăcăminte; Dă-mi pălăria. 10 despot Na-ti-o. i (Ciubăr schimbă hlamida pe mantaua lui Despot.) CIUBĂR Şi,-n schimb, na stema mea; 15 Dar fii cu îngrijire să nu te culci pe ea. (Schimbă stema pe pălăria lui Despot.) DESPOT Ce-ţi pasă; mîini te-aşteaptă o stemă-mpărătească. CIUBĂR 20 (vesel) A ! ştiu că Lăpuşneanul de ciudă-o să plesnească. DESPOT Acum ici, lîngă masă, te-aşează liniştit Şi stăi ca un om mare pe gînduri adîncit. 25 (Ciubăr se pune pe scaun. ) Aşa, şi pălăria pe frunte ţi-o apasă, Nicicum să te cunoască cine-ar intra în casă. CIUBĂR Bine-i aşa? 30 DESPOT Prea bine. 706 CIUBĂR Dar tu ce-ai să devii? DESPOT Eu dintre morţi, Ciubere, mă-ntorc pintre cei vii. Noroc de-acuma nouă!... cu pene-mprumutate Tu zbori cătră mărire, eu, cătră libertate! (îmbrăcat cu hlamida şi încoronat cu stema lui Ciubăr, vine în faţa scenii.) Nebun aici intrat-am? nu ştiu, dar nebun ies. Priviţi!... din pompa lumei cu ce, vai, m-am ales? Cu-o stemă de hîrtie, cu-o cîrpă de hlamidă. Cu tot ce poate face pe oameni ca să rîdă. Dar bună-i răzbunarea!... pre sfîntul Dumnezeu, Voi rîde mult mai tare şi eu la rîndul meu! (Iese.) UN GLAS (afară) Stăi! Cine-i ?... DESPOT (imitînd glasul lui Ciubăr) Ciubăr-Vodă. GLASUL Treci. (Hohote de rîs afară.) CIUBĂR (singur ) Prost!... să-mi lasă mie Tot ce-i mai scump, mărire, putere, avuţie. Şi el să nu vroiască a fi chiar domnitor! Nebun! (Cască.) Dar eu cu minte... mă-nalţ... şi zbor, şi zbor Sus, sus pe vîrful lumei ce visul îi arată Cînd omul mîndru doarme cu gura lui căscată... Poznaşă întîmplare! (Cască.) eu domn, eu domn, eu domn! Pe tron... mă urc... cu fală... şi însă... cad de 5 somn! (Adoarme cu capul pe masă.) ACTUL III Salon în castelul lui Laski, în Ardeal. In fund, uşă mare şi largă de capelă. în dreapta, uşă tainică. în stînga, uşă mare. 10 Alăture cu capela, o fereastă. Panoplii şi portrete de palatini pe păreţi. O canapea în dreapta, planul I. O masă micâ lîngă ea. Pe masă un ecrin cu juvaere. SCENA I CARMIN A, DESPOT (pe canape) 15 CARMINA Tu eşti, iubite Despot! te-ascult, te simt, te văd. Tu eşti, inima-mi spune, şi tot nu mă încred. DESPOT Eu sînt, eu, lîngă tine, iubita mea Carmină. 20 CARMINA Grăieşte-mi, prelungeşte părerea mea divină J îmi pare că sînt prada celui mai dulce vis. El sufletu-mi îngînă şi raiul mi-a deschis. DESPOT 25 (cuprinzînd-o cu braţele ) Nu vezi?... a zburat visul lăsîndu-mi mie prada. CARMINA Ah ! Despot, scumpe Despot, mă cred că-s în Grenada! Vorbeşte-mi tu de dînsa cu glasul tău iubit. Să mă report ferice în gîndul meu răpit La patria-mi cu soare, cu-amor, cu poezie... O ! magică Grenadă ! o dulce-Andaluzie ! (Plînge.) DESPOT 5 Carmina... CARMINA Ah ! mă lasă să plîng... mi-e dor... DESPOT Nu vreu. 30 Vreu să-mi zîmbesti. j CARMINA (zîmbind pintre lacrimi) Vrei?... fie... (Plînge.) Ah! nu pot, scumpul meu. 15 DESPOT De ce atîte lacrimi cînd după despărţire Ne regăsim ferice în leagăn de iubire? Cînd Laski-i dus departe şi oaspeţii cu el? Gîndeşte, sîntem siguri, noi singuri în castel. 20 CARMINA Mă iartă... sînt muncită de-o crudă presimţire... Fantasma morţei zboară pe-a mea închipuire... De ce te-ai dus de-aice, de ce m-ai părăsit? ‘ DESPOT 23 Pentru că-mi eşti tu dragă, pentru că te-am slăvit, Pentru că-n exaltare, împins de-a mea simţire, Am vrut sub cer să-ţi caut un cuib de fericire; Am vrut, lărgind în ochii-ţi al lumei orizon, Să-ţi pun pe frunte-o stemă şi la picioare-un tron; 30 Dar soarta pîn-acuma s-au arătat contrară... CARMINA Ah! lipsa ta, iubite, a fost mult mai amară! Ai pătimit tu, Despot, ştiu, multe-ai pătimit, 709 Dar eu, eu făr’ de tine aici cum am trăit? în lacrimi, în durere, în grijă, în mustrare. Lipsită de-orice sprijin, străină de sperare, închisă-n aste plaiuri sălbatice, pustii, 5 Catînd ziua şi noaptea pe drumuri, dacă vii. Şi-n loc de tine. Despot, găsindu-mă cu cine? Cu soţul meu, cu Laski, bătrîn, gelos de mine. Cu Zay, al său prietin, un ungur îngîmfat Ce vecinic mă insultă cu-amoru-i desfrînat, 10 Şi alţii de-ai lui Laski tovarăşi de beţie Care-i mănîncă-avutul rîvnind a lui soţie. DESPOT Şi eu, în gheara morţei de două ori cuprins. Am fost ca prin minune din cleştetu-i desprins 15 Prin aste talismanuri, preţioase suvenire De tine date mie în ziua de pornire, (arată ecrinul pe masă) Căci glasul lor în taină ziceau: fii fericit! Carmina te aşteaptă, de dînsa eşti iubit. 20 CARMINA Ah! DESPOT Numai pentru tine şi pentru altul nime Am vrut s-ating în zboru-mi a lumei înălţime; 25 Am vrut şi tot vreu încă norocul a cerca Alăture cu mine pe tron a te urca. Tu prin a ta frumseţă regină eşti născută. Eu vreu să fii prin mine în raze învăscută. Destule zile negre măhnirei ai jertfit, 30 E timp ca să reintri în nimbul strălucit Lipită, alintată în dulce legănare, Pe-o inimă ferbinte şi plină de-adorare. CARMINA O ! vis din soare! 710 DESPOT Visul va fi realizat, Carmina, căci amorul e zeu înaripat, Şi el ne va conduce, păreche-ncoronată, Pe tronul cu splendoare din ţara-nvecinată. CARMINA Pe tron! (în parte.) Dorul meu falnic! DESPOT Dar !... orice tu doreşti Se va-mplini!... zi numai, iubito, că vroieşti. CARMINA A! cine-i la-ntuneric şi fuge de lumină ? Dar ce pot face?... spune-mi. DESPOT Mult poate o regină ! Pe Laski ş-ai tăi oaspeţi de vrei a-ndupleca în calea-mi îndrăzneaţă cu mine-a s-arunca, Noi doi avem mărirea, ei fală ş-avuţie. CARMINA (decisă ) Cu toţii. Despot, astăzi se vor închina ţie. DESPOT O! scumpa mea domniţă, tu mă rensufleţeşti. Ce jertfe vrei? CARMINA Vreu numai... pe tron să mă iubeşti. DESPOT Ah! viaţa mea întreagă a ta-i! (0 strînge la piept.) (Zgomot de cai în curte.) CARMINA (mergînd la fereastă ) Ce-aud afară? A!... Laski şi prefectul Zay vin... Iată-i, la scări Au şi sosit... O ! Doamne, ce supărare ! DESPOT Zay 5 Dispune de-o oştire cu zece mii de cai. El poate să m-ajute. CARMINA Cum? DESPOT 10 Luînd învoire De la-mpăratul. CARMINA Bine; azi am să-i fac priimire Ca niciodată, însă gelos să nu apari. 15 (Rîzînd.) Zay crede că-i Apolon perdut pintre maghiari. SCENA II CARMINA, DESPOT, LASKI LASKI 20 (afară) Carmina! (Carmina se depărtează de Despot şi merge spre uşa din stingă. ) CARMINA (lui Despot) 25 Vine. LASKI (intrînd prin stînga, sărută pe Carmina) Carmen!... A ! Despot ?... scumpe frate. DESPOT 30 Scumpul meu Laski! 712 laski Cum ?... pe neaşteptate ? Ce vînt, ce întîmplare, la noi iar te-au adus? Cînd ai venit? 5 CARMINA Chiar astăzi. DESPOT Şi multe am de spus. LASKI 10 Zi, sînt cu nerăbdare... CARMINA Laski, o întîlnire îşi perde, cînd sînt martori, sincera ei pornire. Aveţi, cred, multe taine... aice dar vă las. 15 LASKI Mergi, dragă, în grădină; acolo au rămas Şi Zay ş-ai noştri oaspeţi... CARMINA Mă duc. 20 (Ea preschimbă cu Despot o ochire furtivă şi iese prin stînga condusă de Laski pînă la uşă.) SCENA III DESPOT, LASKI LASKI 25 (întorcîndu-se rapide) Acum răspunde: Prin mari furtuni trecut-ai... o ştiu; însă de unde Revii ? 713 DESPOT De la Moldova, din iad, unde am fost Zdrobit, şi vin la tine să caut adăpost. LASKI 5 Cum? tu renunţi?... DESPOT Nu, Laski!... un om viteaz din luptă Nu se retrage grabnic cînd arma lui e ruptă. 10 Destinul crunt l-oi frînge din nou sub paşii mei. LASKI A! bravo!... Aşa, Despot, te vreu. DESPOT Aşa mă vrei? 15 Iubite Laski, crede că-n viaţa-mi tulburată Nu am perdut credinţa în tine niciodată. Deci vin aice iară ca barca la liman Şi-ţi zic: întinde-mi mîna... sînt domn pînă-ntr-un an! 20 LASKI Şi mîna şi averea toată-a mea putere Sînt ale tale, Despot... Dispune,-ordonă, cere. Ce vrei? DESPOT 25 Vreu bani şi oameni. LASKI Bani? voi amaneta Moşiile, castelul, şi sper a capata Vreo zece mii de galbini... de nu, chiar le voi vinde 30 Ca să putem în grabă războiul a-ntreprinde. DESPOT Atîta somă numai? 714 LASKI Mai mult nu cred să pot, Căci... ţi-o declar în taină, sînt ruinat de tot. DESPOT Tu, ruinat? LASKI A! frate, nu-ntîrzie ruina Cînd Laski-i palatinul şi Carmen palatina! *Eu, ştii, cu mîna spartă, născut răsipitor, *De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor, *Ţinînd casa deschisă în care tot drumeţul, *Zi, noapte, îşi găseşte culcuşul şi ospeţul, *La vrîstă-naintată perdut de-namorat, *Cu-o nobilă spaniolă voios m-am însurat, *Carmina din Grenada, silfidă-ncîntătoare *Cu foc de soare-n suflet şi-n ochi cu foc de soare!. *Sosită-aici, sărmana!... în tristul meu castel, *Urîtul o cuprinsă şi, ca s-o scap de el, *Am aruncat cu pumnul întregul meu tezaur, *Vroind să-ntind pe cale-i un lung covor de aur. *Am adunat în juru-i poeţi şi baladini *Ş-o curte-mpărătească de neaoşi palatini... *Dar oricare fîntînă de la o vreme seacă... *Ce vrei ?... ş-a mea avere cătră secare pleacă! Deci azi, ca jucătorul ce-aruncă nu-n zadar Pe cartea unui altui chiar ultimu-i dinar, Vroiesc cu tine. Despot, să fac tovărăşie De cîştigat în parte, eu bani şi tu domnie... Ş-arunc pe a ta carte întregul meu avut. DESPOT Eu, domn, îţi dau Hotinul cu-ntregul său ţinut, LASKI Priimesc! noroc! (Dau mîna amîndoi). DESPOT Dar oameni? LASKI Oameni? A! hoit să fie, 5 De corbi nu este lipsă... Cîţi trebuie? o mie. Trei, patru, şepte, zece?... în vînt cît oi striga. Mulţime de strînsură aici va alerga, *Ho’ţi buni de ştreang, la ştreanguri meniţi cum li se cade, 10 *Ce ştiu numai să ardă, să taie şi să prade. *Chiar în castel acuma avem cîţiva străini, *Naprasnici şefi de bande, eroici spadasini *Ce vîntură Europa cu spada vecinic goală, *Catînd moartea-n războaie ş-avînd groază de boală. 15 *Villel care comandă cincizeci de burghinioni, *Rozel ce are-n mîna-i o sută de valoni *Şi Sedleţ şi Legmanul cu multă călărime, *Ş-Anton iubit fanatic de crunta secuime, *Şi alţii mulţi, afară de toţi voinicii mei 20 *Ce-s lupi cînd n-au prilejul ca să devie lei. DESPOT Prea bine, dar cu-o mînă de bravi, cît de bravi fie, A merge la Moldova ar fi o nebunie. Ştii însuşi: moldovanul e iute la război. 25 Tot omul e în stare a se lupta cu doi. Ne trebuie-o putere, pot zice,-mpăratească. Nu se-nvinge lesne o ţară românească... Ce zici de Zay prefectul?... El este ascultat De Ferdinand?... Cum oare l-am face aliat? 30 LASKI O! de-ar vrea Zay, complotul cu sprijinul său tare Ar merge strună, însă... DESPOT Ce strică o cercare? 716 % LASKI Hai să cercăm, dar află că Zay, prefect regal. Ţi-a cere-n schimb de sprijin ca să devii vasal Lui Ferdinand. 5 DESPOT Eu? LASKI Spune: priimeşti cu el a face Tratat de închinare fie-n război sau pace? 10 DESPOT (după o pauză) Priimesc. LASKI Deci adă mîna... Noroc!... ş-acuma hai 15 în turn... Acolo tainic să te-nvoieşti cu Zay... Dar, iscălind tratatul, ei fi tu cu credinţă? DESPOT Credinţa cea mai sfîntă... (în parte.) Cît mi-a fi de priinţă. 20 LASKI Moldova închinată lui Ferdinand... Ce dar ! Şi pentru-a lui coronă ce scump margaritar! DESPOT Prea bine; dă de ştire lui Zay cît mai degrabă. 25 LASKI Merg; tu ascute-ţi limba şi să te văd la treabă... (Iese prin dreapta. ) DESPOT N-ai grijă,-n trei cuvinte pe Zay l-am încurcat 30 (în parte, vesel) Prin farmecul Carminei, frumosul avocat. (Iese după Laski.) 717 SCENA IV 10 CARMINA, ROZEL, SOMMER, ANTON SECUIUL şi alţi aventurieri (Intră pe uşa din stînga.) ROZEL *Contesă, Francisc Primul, al Frânţii galant rege, *Erou, poet şi vesel, iubea mult a culege *Pe cîmpi de sînge lauri, în lume desfătări *Şi pe frumoase buze ferbinte sărutări. *Eu am, francez ca dînsul, aceeaşi aplecare *Şi pentru vitejie şi pentru sărutare. CARMINA (rîzînd ) *Te cred, însă un rege cu titlul de galant, 15 *Cînd n-ar purta coronă, cum s-ar numi? ANTON (pcsomcrît) *Berbant ROZEL 20 *A fi berbant e probă de-o inimă-arzătoare *Şi de-o natură vie, artistă, simţitoare, *Ce lesne se înalţă spre tot ce-i luminos, * (rîzînd) Lasînd pe-Anton Secuiul să mormăie pe jos. ANTON 25 (în parte ) *Frînd tues! t SOMMER *Francisc Primul, rege-n galanterie, *A şi compus, îmi pare, o mică poezie, 30 *Un cîntic, o deviză cu vesel înţeles? 71» ROZEL *Dar, Sommer, aste versuri ce le cînta ades: *Femeia este schimbătoare, *Nebun cine se-ncrede-n ea! CARMINA *A ! pentru-un galant rege ideea nu-i galantă. ROZEL *Eu am mai completat-o prin astă variantă: *Femeia des e schimbătoare, *Ferice cui se-ncrede-n ea! *Ah! deie-mi dulcea sa favoare *Şi schimbă-se-apoi cît a vrea! (Teii rîd.) CARMINA * Bravo, Rozei! ANTON *Palavre !... mai bine-n războire *As vrea ca să se schimbe această amorţire > j *Ce se numeşte pace, căci timpul de răgaz *Preface-n om netrebnic pe omul cel viteaz. CARMINA *Cum? preferaţi războiul decît o viaţă lină? ANTON *Da ! paloşului nostru e teamă de rugină. ROZEL Contesă,-orice fiinţă se naşte pre pămînt Cu-o tainică menire, c-un dor şi c-un avînt, Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume Şi dumneata, contesă, să fii iubită-n lume. CARMINA Ei bine, fiţi dar veseli; eu cred că nu tîrziu Se va preface-n faptă un dor atît de viu. ROZEL Ne-nşeli? CARMINA Nu; am o veste, o veste cum vă place... 5 De cînd a voastră armă dormind în teacă zace Urîtul vă mănîncă de vii; sînteţi mâhniţi, Cu ochii stinşi, la faţă galbini şi vestejiţi, Cît cine-acum vă vede şi cine vă cunoaşte Se-ntreabă cu mirare: Ce sînt? ostasi ori moaşte? t i 10 ANTON Aşa-i!... decît urîtul, mai bine ştreangu-n gît... CARMINA Eu v-am găsit de lucru şi leacul de urît. Sus paloşul la soare!... sus fruntea!... vîntul bate 15 Şi-ndeamnă a navală în ţări învecinate. Vroiţi voi după dînsul cu toţi să vă luaţi? TOŢI Vrem!... unde? CARMINA 20 Nu departe... colea, peste Carpaţi. ANTON Cum? la Moldova?... Ellienf CARMINA Acolo stăpîneşte 25 Un domn pe care ţara întreagă îl urăşte. Cît îţi sufla dcasupră-i, din tron el va cădca Şi toată-a lui avere a voastră-a rămînea. ROZEL Dar tronul său? 30 CARMINA Acelui cu inima regească Ce-a şti cu mîna largă pe toţi să răsplătească, Lui Despot. 720 TOŢI Despot? ROZEL Fie!... de-1 vrei, şi eu îl vreu. 5 ANTON Şi eu! CEILALŢI Şi eu! CARMINA 10 (în parte) O! Despot, eşti domn, iubitul meu! Curînd dorinţa noastră va fi realizată! SCENA v Cei dinainte, DESPOT (vine repedi din dreapta, tulburat) 15 DESPOT Amici!... din turn zărit-am o numeroasă ceată Venind despre Moldova cu steag moldovenesc. Ei par că vin aice... E poate-un sol domnesc Trimis de Lăpuşneanul în goană după mine. 20 CARMINA Ce?... în castelul nostru? DESPOT (la fereastră) Priviţi! aici vine ! 25 Dar!... ceata lîngă poartă, afară, s-a oprit. ROZEL De-a fi un sol de pace, să fie bun sosit, De nu, amar de dînsul!... cu astă pală vie îi dau pe ceea lume o grabnică solie. 721 CARMINA Ba nu, Rozei; stai paşnic... De-a fi sol moldo van. Ca să scăpăm pe Despot urmează al meu plan... ROZEL 5 Cum? CARMINA Mergi de pregăteşte capela funerară Ca pentru-o-nmormîntare. SCENA VI 10 Cei dinainte, LASKI (intră din dreapta), PISOZKI (intră din stînga ) LASKI Ce vuiet e afară? Ce oameni sînt la poartă? 15 CARMINA (la fereastră) Pisozki-n foişor De sus cu ei grăieşte... vom şti curînd ce vor. Iată-1 că vine. 20 PISOZKI (intrînd ) Pane!... sosit-au cu putere Un sol de la Moldova. LASKI *25 Ce caută? ce cere? PISOZKI Nu ştiu, însă de Despot, sosind, a întrebat. DESPOT De mine?... Lăpuşneanul în urme-mi a călcat... 722 T LASKI (lui Pisozki ) Mergi!... porţile deschide!... ostaşii să se-adune în şiruri pîn' la scară; fanfarele să sune 5 Şi steagul să se-nchine deplin desfăşurat in calea lui, căci solul e ca şi-un împărat. Mergi. (Pisozki iese. j CARMINA îO Laski, astă pompă?... LASKI E dreaptă; se cuvine. CARMINA Dar se cuvine, spune, din casă de la tine, 15 Răpind pe al tău oaspe un braţ îndrăznitor. Să lase-o pată neagră pe vechiul tău onor? LASKI Contesă, te alină. Bătrînul Laski ştie A-şi împăca onorul cu sacra-i datorie. 20 Lui Sigismund al nostru credinţă am jurat. Respect pe el în solul trimis de-un aliat. CARMINA Respectă tu călăul, eu respectez victima. Ţin oaspele în casă şi dau afară crima, 25 Căci e o crimă oarbă de-a vinde-oaspele său. DESPOT Mai bine moarte mie! CARMINA Tăcere!... te scap eu. 30 Cu mine vină-n grabă; prin moarte simulată, Să te ferim, amice, de moarte-adevărată. (Iese cu Despot prin dreapta.) 723 LASKI A ! planu-i bun; vă duceţi. (Fanfare în curte.) SCENA VII 5 LASKI, ANTON SECUIUL, SOMMER şi ceilalţi caspeţi în dreapta, PISOZKI, TOMA CALABAICANUL, urmat de seimeni, CARMINA PISOZKI (intră anunţînd) 10 Solul! LASKI (făcînd. doi paşi înaintea solului) Fii bun venit! TOMA 15 (intră prin uşa din stînga, întcvărăşit de dci căpitani de seimeni) Eu, Toma, sol de pace, în numele slăvit Lui Vodă Lăpuşneanul, Domn ţării moldovene, Şi-n numele lui Sigmund, Domn ţării ardelene, Vin ca să cer pe Despot aici adăpostit. 20 Lui Vodă el e duşman viclean şi nemblînzit; Deci viu şi-ntreg am ordin să-l ieu, să-l duc în ţară. Am zis. (Carmina reintră şi se opreşte lîngă uşa din stînga. ) LASKI 25 Eşti sol de pace?... deci, Toma, îţi zic iară Bine-ai intrat în casă-mi... şi iată-al meu răspuns: în zidurile mele oricine a pătruns Devine-un oaspe sacru, căci legea ospeţiei îi pune-un scut puternic sub pavăza frăţiei. 30 Aici eu sînt stăpînul!... Aici stăpîn sînt eu Mai mult decît un rege stăpîn pe tronul său, Şi nime n-are voie, şi nime drept nu are, 724 Cerîndu-mi pe-al meu oaspe, să-mi ceară o trădare! Un oaspe face parte din zidul strămoşesc Precum onorul sacru din suflet omenesc. O peatră scoasă... zidul slăbit se prăbuşeşte. 5 O faptă rea... onorul ca frunza vestejeşte... Eu sînt dintr-acei oameni ce vieţuiesc şi mor în casa lor întreagă cu-ntreg onorul lor! CARMINA (înaintînd ) io Bine, Laski. TOMA Destulă atîta limbutie. > Nu mă uimeşti pe mine cu seaca ta mîndrie. Ţi-am spus că vreu pe Despot viu... în zadar pe el 15 Tu cerci de a-1 ascunde în vechiul tău castel... CARMINA Castelul n-are teamă -de oaspeţi a răspunde. Pe vii el nu-i tradează, pe morţi el nu-i ascunde. Despot e mort! 20 TOMA Mort, Despot? CARMINA îl ceri tu în zadar. A fost rănit de moarte trecînd peste hotar 25 Ş-au espirat aice în crîncenă durere. TOMA Nu cred; e iscodire vicleană de muiere. Seimeni! naval cu toţii... Castelul cercetaţi în numele lui Sigmund şi Lăpuşneanul. 30 (Cîţiva seimeni intră pe scenă.) CARMINA (se răpede înaintea ostaşilor) Stati! > Vroiţi pe Despot?... Iată-1!... (Deschide uşele din 35 fund.) 725 Nota: Se vede Iăuntrul capelii luminată cu policandre. Pe o masă acoperită de catefea neagră stă Despot lungit, palid ca un mort, şi cu crucea pe pept. Cîţiva călugări îl încunjură purtînd torţii aprinse. Rozei, deguizat în capucin, 5 stă în genunchi lîngă catafalc. Un hor de glasuri, împreunat de acordurile unui organ, psalmodiază: „Beati qui moriun-tur in Domino". TOMA (oprindu-se lîngă uşa capelii) 10 Mort? CARMINA Mort!... Te du de spune Lui Vodă, a sa frunte cu lauri s-o încunune. El a ucis pe Despot! 15 TOMA E mort!... Chiar mort îl vreu. (Face un pas. Rczel se scoală şi se pune în faţa lui Toma pe pragul capelii.) ROZEL 20 în lături toţi!... Cadavrul este-a lui Dumnezeu. TOMA ( ameninţător ) In lături tu !... ROZEL 25 Profane, turbarea-ţi e semeaţă. Respectă măcar moartea în omul făr’ de viaţă. (Lashi se înaintează maiestos.) Stăi, Toma!... Lăpuşneanul a vrut pe Despot viu. Solia-ţi încetează aproape de secriu. 30 (Toma stă puţin nedumerit, în vreme ce uşa capelii se închide, după ce mai întîi Rozei şi alţi ostaşi deguizaji în călugări au ieşit şi s-au pus de pază dinaintea eapelii.) 726 TOMA (cătră seimeni ) E mort! pentru domnie deci teamă nu mai este. Haideţi, lui Lăpuşneanul să ducem astă veste. 5 (Iese cu seimenii lui.) CARMINA (la fereastă) S-a dus, curtea-i deşartă şi poarta s-a închis. (Merge la uşele din fund.) io Despot! (Uşele se redeschid. Despot apare pe prag.) SCENA VIII Cei dinainte, DESPOT, ROZEL DESPOT 15 Iată-mă-s iară mai viu şi mai decis! (înaintează în mijlocul scenii, scotînd spada.) Din toate-a noastre spade să facem toţi o spadă. Pe Vodă Lăpuşneanul la vulturi să-l dăm pradă. ROZEL 20 Pas, Despot!... unde-i merge, voioşi mergem şi noi! DESPOT Norocul şi izbîndă cu mine şi cu voi! Să dăm armelor noastre atingerea frăţească. (Tcţi in rond ating vîrf urile spadelor.) 25 Scînteia-nflacărărei din ele să zbucnească, Ş-acea scînteie zboare ca fulger răzbitor Lui Lăpuşneanu-n frunte să scrie: trădător! Acum el mort mă crede?... Eu mort, şi el în viaţă, E timp viul cu mortul să se-ntîlnească-n faţă. 30 La arme, fraţi! * » • 727 TOŢI La arme! DESPOT Ca domn sau ca ostaş, 5 în luptele de moarte mă jur a fi fruntaş! La lupte, fraţi! TOŢI La lupte! LASKI 10 Deci haideţi, fiecare > ' Să ne-adunăm ostaşii în codri, la hotare. TOŢI Hai! DESPOT 15 Gloria vă cheamă!... zburaţi la glasul ei!... LASKI Ha!... moarte sau izbîndă! DESPOT Izbîndă, fraţii mei! 20 (Toti pleacă prin stingă. Lashi se întoarce de la uşă şi zio lui Despct:) LASKI Tu, stăi ascuns aice păn’ ce ţi-i lua zborul. Te las. (Iese.) 25 DESPOT (întinzînd braţele ) Carmina!... CARMINA (aruncîndu-se în braţele lui Despot) 30 Despot! 728 DESPOT Al nostru-i viitorul!... (Cortina cade.) ACTUL IV 5 Sala tronului in palatul de la Suceava. In dreapta, pe pla- nul I, o fereastă. Pe planul II, tronul cu cortine de catefea stacoşie şi cu torsade de aur. In fund, arcade ce se deschid pe o altă sală mare. In stînga, uşa apartamentului domnesc. Pe pilastrele arcadelor, panoplii, dintre care una com-10 pusă de armele lui Ştefan cel Mare. SCENA I LIMBĂ-DULCE, JUMĂTATE (în sentinele lingă arcade) LIMBĂ-DULCE Ai fi crezut, fărtate, acum trei ani ş-o lună, 15 Că Despot, ca un fulger plecat dintr-o furtună, Pe Lăpuşneanu-n frunte de-a dreptul va lovi Şi oastea lui domnească în clipă-o va strivi? JUMĂTATE Hei! dacă vînzătorul Moţoc nu-ntorcea cuiul 20 în broasca ţării. Despot şi Zay şi-Anton Secuiul Nu-ntrau aşa de lesne în ţară... dar Moţoc... Trădarea cică-i fiară cu zece limbi de foc. LIMBĂ-DULCE Ce vrei?... aşa e lumea! şi, iată, ca prin vrajă, 25 El domn, şi noi, plăieşii, la uşa lui de strajă. JUMĂTATE Hei! bine zicea tata: La noi să nu te miri Aici cînd îi videa plopii dînd flori de trandafiri. Cîte-am văzut cu ochii de cînd sîntem pe lume! 723 Războaie, năvălire, locuste, focuri, ciume. Şi dintre toate răul cel mai îngrozitor, Lupta-ntre fraţi, peirea sărmanului popor! LIMBĂ-DULCE 5 Adînc ţi-e rostul!... parcă te-aud cetind pe carte. Dar Vodă Lăpuşneanul ştii unde-i? JUMĂTATE Hăt... departe, în Ţarigrad, cu Doamna şi copilaşii săi. 10 LIMBĂ-DULCE Ce-o fi făcînd el oare? JUMĂTATE El!... paşte bobocei. ■ LIMBĂ-DULCE 15 Ba, mai degrabă-aş crede că Vodă alungatul Pe Despot, mări,-l paşte întocmai ca păcatul. JUMĂTATE Se poate, căci în ţară, sub domnul ist grecesc. Străinii calu-şi joacă şi zilnic se-nmulţesc, 20 Încît noi, pămîntenii, purtîndu-i în spinare. Nu mai avem în ţară nici loc de îngropare. LIMBĂ-DULCE Pămîntul gras prieşte spinoaselor urzici. Moldova-i năvălită de greci şi eretici, 25 Şi biruri, peste biruri, vînaturi pentru masă, Ş-un galbin pe tot anul de fiecare casă, Încît biată sudoare a muncii s-a schimbat într-un părîu de aur ce curge la palat. Pe noi ne duce foamea la margine de groapă 30 Şi din avutul nostru locustele se-ndoapă. Rău e cînd rîde culmea de moşunoi, de jos, Dar vai de cap cînd talpa-i mîncată pîn' la os!... Aceste gînduri negre în mine turba-mplîntă 730 Şi, zău, simt cîteodată că dracul mă descîntă, Mănia ferbe-n mine şi, de n-aş fi plăiaş, De n-aş fi român, frate, m-aş face ucigaş! JUMĂTATE 5 Hei! asta, Limbă-Dulce, n-ar fi încă nimică. Românul rabdă multe, căci el e tare-n chică. El are mîna largă, deşi este sărac, Lipsit de luminare, lipsit şi de colac; Dar Despot cu pacatul a dat mîna frăţească, 10 El rîde cu păgînii de legea creştinească. Icoane şi potire el le topeşte-n bani Şi vrea pe toţi românii să-i facă luterani. Crezi tu una ca asta? LIMBĂ-DULCE 15 O fi vroind păgînul, îl cred, o fi vroind-o... nu vrea însă românul! în lege ca în pele-i născut, el bucuros Dă pelea, dar rămîne în lege-i credincios! (Tropote de cai şi strigăte de „Ura!" afară.) 20 JUMĂTATE Dar ce s-aude? LIMBĂ-DULCE Vine măria-sa călare. JUMĂTATE 25 De unde oare vine acum? LIMBĂ-DULCE De la primblare. Ca totdeauna... Iaca, a şi sosit... La loc! (Se pun în sentinele în fund.) 30 (Nouă strigăte afară: „Ura ! să trăiască Vcdă ) Beţivii strigă „ura" cu glas din poloboc. (După intrarea lui Despot, ei se retrag dincolo de arcade.) T31 SCENA II DESPOT, LASKI, SOMMER DESPOT A ! dulce este viaţa şi bună e puterea 5 Cînd Domnul răspîndeşte în ţară mîngăierea Şi mii de mii de glasuri într-un acord frăţesc Cu-a clopotelor zvonuri în cale-i se unesc! SOMMER Cît vulturul eşti falnic, şi cît albina harnic, 10 Cît toamna cea mănoasă îmbelşugat şi darnic! Cum dar să nu te-aclame poporul fericit? DESPOT Sînt vesel, mă simt mare, puternic şi iubit, Şi de-ntîlnesc mâhnirea, eu rîd iar ea dispare 15 Ca negurile dese cînd soarele răsare. îmi pare, scumpi prieteni, că cerul mai senin Creat-a pentru mine cel mm frumos destin Şi cel mai demn de-un suflet cu-avînt de înălţare Mărirea-ncoronată de-a lumei adorare! 20 Căci m-am nălţat prin mine şi braţu-mi hotărît, Lovind orice obstacul, minuni a săvîrsit. SOMMER Pe-o bună hotărîre cînd braţul se măsoară. El mic, printr-însa creşte, şi munţii mari doboară. 25 LASKI Aşa-i!... pe Lăpuşneanul învins, rătăcitor, Silitu-l-ai cu spaimă să fugă la Bosfor Ş-acolo să tînjească în lîncedă sclavie De-a tronului Moldovii duioasă nostalgie. 30 SOMMER Hmm!... Lăpuşneanul însă nu-i om, măria-ta. Din moartea-i aparentă a nu se deştepta. * DESPOT O ştiu; cunosc prea bine a sale intrigi, însă Politica turcească în punga mea e strînsă. Ea sufere de-o boală... de aur; eu, bun vraci, 5 Vro zece mii de galbini i-am dat peste haraci, Ş-aşa de bine, Sommer, i-am lecuit durerea, Cît Soliman Sultanul mi-a confirmat puterea, Lăsînd pe Lăpuşneanul străin de diadem Şi mie trimiţîndu-mi o pală ş-un alem. 10 Azi trebuie să vie Ahmed Bairactarul Cu pompă-orientală ca să-mi aducă darul... Boierii însă nu ştiu de birul ce-am mărit. SOMMER Oricare act în taină e mult mai nimerit. 15 LASKI (rîzînd) Dar ce-or zice boierii ?... dar ce-a zice poporul ? DESPOT (supărat) 20 Boierii toţi vor zice cum zice domnitorul. Poporul e din fire-i blaj în şi înţelept. El dă tot pentru Vodă cînd Vodă este drept. LASKI Şi Vodă-i drept!... o ştie în lume orişicine... 25 (Apropiindu-se de Despot.) Ostaşii mei cer plata ce lor li se cuvine. DESPOT Iar plată, iar? LASKI 30 (încet şi ameninţător) Gîndeşte că ei cu peptul lor Fac zid între Moldova şi între domnitor. 733 DESPOT (încet, lui Scmmer) Cînd oi scăpa de dînşii? SOMMER 5 (încet) Cînd s-a îndura cerul. DESPOT (lui Laski ) Mergi de te înţelege cu Harnov vistierul. 10 (Laski se închină şi iese prin fund în dreapta.) SCENA III DESPOT, SOMMER DESPOT Omidă nesăţioasă!... Sommer, l-ai auzit 15 Cum căina poporul de dînşii calicit? Dar cine poate zice că-i jertfa nepăsărei? Că nu doresc a-1 pune pe calea-naintărei, Cînd am fondat cu tine şi Peucer Gaspar A noastră-Academie din tîrg de la Cotnar? 20 Cînd eu la despărţenii pun stăvili numeroase, Cînd, afirmînd a ţării vechi datini glorioase. Am şi bătut monedă cu efigia mea? (Arată o monedă de aur.) Priveşte şi ceteşte ecserga de pe ea. 25 SOMMER (cetind ) „Heraclidis. Despote Patris Patrice Vindex et Defensor Libertatis Patria." Ecserga e pompoasă, dar nu este deplină, 30 Căci a uitat Ardealul si tara cea vecină, > > Valahia lui Mircea. 734 DESPOT Dar eu nu le-am uitat! Eu vreu cu trei coroane să fiu încoronat. Cu-a mea, cu a lui Mircea ş-a lui Sigmund Polonul. 5 O! gîndul meu în zboru-i străbate orizonul. Peste Carpaţi pe Sigmund îl săp, şi în curînd Moldova cu Ardealul vor fi tot într-un gînd. Rozei s-a dus din parte-mi în ţara bulgărească Şi-n Grecia, răscoala creştină s-o urzească. 10 Ah! Sommer, vreu a pune, trecînd peste Balcani, Piciorul meu în cuibul cumpliţilor sultani. SOMMER Sublim avînt! DESPOT !5 Norocul îmi va-ntări avîntul Cînd spada mea vitează îşi va rosti cuvîntul. SOMMER Pe-a gloriei nalţime pas, zbori, măria-ta, Şi eu, poetul Sommer, triumful ţi-oi cînta. 20 (Sunete de clopote în oraş. Trece o procesiune pe sub fereşti.) Dar clopotele sună... Să fie-o sărbătoare? DESPOT Ba nu... o simplă rugă de ploaie cerşetoare. E secetă în ţară şi, după-un vechi eres, 25 Toţi preoţii cu prapuri şi cu icoane ies La cîmp ca să înalţe la cer o sfîntă rugă, (rîzînd) Pe cînd poporul primblă prin sate-o papalugă. Priveşte al prostimei cortegi nenumărat. Condus de-o psalmodie cu tonul trăgănat, 30 Cum merge cu spăsire şi cum îngenunchează Crezînd că mîndrul soare se şi înnourează... Ha, ha, popor nemernic şi superstiţios!... (Privind cu luare-aminte pe fereastă.) 735 Dar ce văd?... un călugăr fanatic şi bărbos? Să juri că-i Ciubăr-Vodă. (Strigă afară:) Părinte, mucenice; Ce veste-n ceea lume?... Vin’ de mi-o spune-aice. 5 (întorcindu-se cătră Sommer.) A ! Sommer, te răpede din cale-i să-l opreşti Şi să-l trimiţi la mine; apoi să te găteşti Ca rector a te-ntoarce l-a noastră-Academie De la Cotnar, acolo poemul meu vei scrie. 10 Cu-a mea prerogativă ce Carol-Quint mi-a dat Azi te numesc al Curtei poet laureat. SOMMER Pentru-a cînta pe Despot ar trebui un Omer. DESPOT 15 Nu-s încă Agamemnon, mă mulţămesc cu Sommer. (Sommer iese prin fund, în dreapta.) DESPOT (singur ) Ciubăr-Vodă călugăr!... Cum? din senin, din vînt, 20 Spînzurătoarea face dintr-un nebun un sfînt ?... Ce-ar rîde-acum Carmina, ea care este-n stare A-nebuni chiar sfinţii cu-o simplă sărutare! (Pe gtnduri.) Carmina!... către dînsa mă simt eu strîns legat. 25 Promisu-i-am chiar tronul... iubirea i-am jurat. Şi ea, în părăsire văzîndu-se uitată, Aice de trei zile sosit-a desperată. Ea stă-n palat ascunsă... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce 1-al ei castel nu vrea, 30 Şi Laski-i în Suceava!... periculul sporeşte... Dar ştie de pericul femeia cînd iubeşte? Amoru-i pune-n suflet puteri dumnezeieşti... 736 V. AI.KI’SAXJîRI BOIERI ŞI C IOCOI CCHUXHjB L\ ®<1 ACttî uFMetTi j»fwri.rr M. cogAlniceanu : im îj >t »iiM -it\ jic tmtrn Ură \» . t r Kronu^î & Jfc y^kC+i^ $h* Foaia de litiu: Boitri şi ciocoi, Biicureşti, 1874. Eufrosina Popescu, in rolul prinţesei Luţa din piesa Boieri Şi ciocoi (Muzeul Teatrului Xaţional Bucureşti). L E C S & H D R 1. DESPOT-VODA I.KCFAKA iSTap,if;Ă K VKBHriiî «► M l‘ ■5. ■ ■:• V^tersiH 7, • tm\ \ t oaia de titlu: Despot-Vodă, 13ucureşti, 1880. Ms. autograf: Legenda lui Despot-Vodâ (ms. B,A.K. 810, f. lr). y ^ > Ms. autograf: Legenda lui Despot / (ms. B.A.R. 811, f. lr). | \ 4., t j i A r» L fy 5 MOŢOC (întoycînd spatele ) îţi pare. SPANCIOC (lui Harnov) 10 Spune-mi: tot suferi de mustrare? HARNOV (o/tind) Tot!... ah! eu n-am odihnă şi-n veci sînt tulburat De cînd pe Lăpuşneanul din tron l-am răsturnat. 15 SPANCIOC Şi însă-acea mustrare ţi-aduce mari foloase. Jăleşti pe Lăpuşneanul, dar rozi mereu la oase Scăpate pentru tine din mîna lui Despot. HARNOV 20 Mustrarea nu m-opreşte de a trăi cum pot. SPANCIOC Ştiu; ţi-ai făcut dintr-însa o bună moşioară Şi ţii prea bună casă cu conştiinţa chioară. HARNOV 25 Nu te pricep. (Se îndreaptă spre uşa din stînga.) SPANCIOC Cu-atîta mai bine... Acum mergi Domneasca urmă, cîne, cu limba să o ştergi. (Harnov iese.) 30 Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată! El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată. 748 S C ENA IX Cei dinainte, DESPOT, HARNOV Uşele din stînga se deschid. Doi copii din casă intră purtînd pe perne de catifea, unul arcul şi celalalt topuzul domnesc; 5 ei merg de ieu loc lîngă tron. După dînşii, patru căpitani unguri şi Ieşi in uniforme bogate. Pe urmă, Harnov şi, în fine, Despot, purtînd coronă şi hlamidă. HARNOV (anunţînd J 10 Măria-sa slăvită ! Capetele plecaţi! POPORUL Ura! (In sunetul muzicei care esecutează un marş triumfal, Despct intră maiestos, se închină uşor la bcieri şi la popor şi merge 15 de se suie pe tron). DESPOT Azi împrejuru-mi văzîndu-vă-adunaţi. Boieri, şi tu, prostime, simt mulţămire mare. Azi e ziua dreptăţei, şi Domnul cu răbdare 20 Dator e să asculte pe-orice jâluitor, De neam mărit el fie, sau fie din popor. Chiar dacă-n contra noastră ar fi vreo tînguire. Cine-are a se plînge? ( Tăcere.) 25 Nime?... Deci fac de ştire Că vreau prin cununie să leg al meu destin Cu fiica lui Sborovski, regescul palatin. Aşa cere-nteresul politic, aşa cere Chiar viitorul ţării... şi buna mea plăcere !... 30 Cu pompă maiestoasă curînd voi celebra Această nunta care pe toţi va bucura. E dar cu drept ca ţara l-a tronului serbare 749 Voioasă bani să deie şi orice bunuri are. Tu, Harnov, cu asprime de grijă vei purta La sporul visteriei. HARNOV 5 (închinîndu-se) Ascult, măria-ta. UN ŢĂRAN N-avem de unde... milă!... nu mai avem nimica. Sîntem lipiţi de ţărnă şi lumea e calică. 10 Străinii fără cuget şi multele nevoi Au stors, mărite doamne, şi măduva din noi! O ŢĂRANCĂ Nu-ngreuia, stăpîne, a ţării grea povară. Ne plîng bieţi copilaşii de foame. 15 HARNOV Ce?... afară. Afară, mojici! (Alungă ţăranii şi iese cu dînşii.) DESPOT Harnov, să stai pe capul lor. 20 MOŢOC (lui Spancioc) Prea bine!... Despot însuşi cu foc zvîrle-n popor. HARNOV ( întorcîndu-se ) 25 Măria-ta !... trimisul lui Soliman Sultanul La uşa ta domnească aşteaptă cu firmanul. DESPOT Să intre. (Fanfare în curte. Intră prin fund, din dreapta, Ahmed Bai-30 radarul, urmat de mai mulţi paşi, dintre care dci poartă un steag verde şi o sabie bogată.) 750 T SCENA X Cei dinainte, AHMED BAI RACTARJj L, HARNOV BAIRACXARUL (după o temenea) 5 Allah ţie, mărite beilerbei. Să verse-a sale daruri din cer, precum le vrei. Şi fie-ţi calea plină de flori de iasomie!... Sultanul ce întinde a sa împărăţie în patru părţi a lumei, cît ochiul ostenit 10 Nu-i vede începutul şi fundul nesfîrşit, Vărsînd azi peste tine lumina-i suverană. Confirmă-a ta domnie pe ţara moldovană, Şi-n semn de mulţămire că însuşi ai crescut Cu zece mii de galbini haraciul din trecut, 15 Prin mine îţi trimite o pală-mpărătească Ş-un steag cu semiluna lui Mohamed! DESPOT (sculîndu-se ) Trăiască 20 Sultanul preaputernic! BAIRACTARUL Şi Despot, robul său! (La cuvîntul de rob, boierii sînt cuprinşi de indignare.) MOŢOC 25 (înaintînd) Rob !... Domnul ţării noastre ?... Pre sfîntul Dumnezeu Ce-aud?... în aste ziduri de capişte străbună Cuvîntul de robie cu fală azi răsună! Şi boltele-nvechite nu cad, sub peatra lor 30 Să-ngroape-aici cuvîntul de rob, umilitor!... Ce-aud?... Tu însuşi, Despot, din buna ta vroinţă Ai mai crescut haraciul cu-a ţării umilinţă, Făr-a-ntreba de mine, de bresle, de boieri Şi de popor ce zace în lipsuri şi dureri? 35 Ai mai crescut haraciul cu-o mînă de risipă 751 Făr-a vedea că ţara sărmană-o dai de rîpă? Ce lege-ţi învoieşte ca să despui de ea? Ce sfetnic îndrăznit-au ?... DESPOT 5 Ce lege? Vrerea mea! Ce sfetnic?... astă spadă, simbol al demnităţei, Unealtă-a vitejiei, şi cumpăna dreptăţei! Eu port toată puterea, pe cap, pe braţ, pe pept. Puterea covîrşeşte universalul drept! 10 SPANCIOC (inaintînd ) Vorbeşti de a ta spadă tu. Despot?... unde?... -n faţă Cu armele lui Ştefan?... Priveşte-le şi-ngheaţă! 15 (Adresîndu-se cătră armele lui Ştefan cel Mare.) Odoare ciocîrtite sub mii de lovituri! Care-aţi taiat aripa vrajmaşilor vulturi, Săriţi din zid şi spuneţi lui Despot rătăcitul. Cu-a voastră zînghenire ce-o ştie Răsăritul, 20 Că cine-şi cată reazem afară din popor Se reazemă pe-o umbră de nour trecător... Ne-ai zis odinioară tu. Despot, cu glas tare: Vreu gloria Moldovii ş-a ei neatîrnare. Ea-i zidul ce opreşte potopul fanatic; 25 Căzut acum e zidul, eu vreu ca să-l ridic !... Aşa vorbeai atunce, ş-acum? DESPOT îţi îngrădeşte Gura, Spancioc. 30 SPANCIOC Nu, Despot!... Acel care-ţi grăieşte Boier e, stîlp de-al ţării, cu drept moştenitor De a vorbi cu domnii fătis îndrăznitor, j j ' Cu capul sus, cu glasul tare! 752 DESPOT Gura-ţi închide, Spancioc!... Moartea te paşte ! SPANCIOC 5 Ş-apoi de m-ai ucide ? Ucisul care moare zîmbind, dispreţetor. Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător... Despot! am fost cu tine cît ai fost om al ţării. Te-ai lepădat de ţară?... de-acum te las perzării. 10 (Iese prin fund.) MOŢOC Rămîi în părăsire, Despot, cu-ai tăi străini... Tu porţi pe sub coronă cununa cea de spini! (Iese prin fund împreună cu alţi boieri.) 15 S C E N A XI TOŢI, afară de MOŢOC şi de SPANCIOC DESPOT (furios ) Periţi, periţi din ochii-mi, fiinţi cutezătoare, 20 Cu limbă îndrăzneaţă sub buze cobitoare! Vîrtelniţi cîrmuite de al trădarei vînt! Ca să-mi grăiţi voi astfel uitat-aţi cine sînt? înşelători de gloate, umblaţi cu ţara-n gură, Cercînd a mă atinge cu-a voastră muşcătură.' 25 Ha, ha! v-a lovit mila de ţară cînd am vrut Dintr-un haraci mai mare să-i fac un mare scut ? Ei bine, şi poporul şi voi cu-averea voastră Plăti-veţi şi haraciul şi cununia noastră. V-oi scoate eu din gură toţi dinţii cei de lup; 30 V-oi vinde şi cenuşa şi pelea de pe trup. (Ceilalţi btieri părăsesc sala.) Şi dacă n-a ajunge, voi pune la topire Icoane, policandre, cruci, tot!... (Deodată Ciubăr-Vcdă iese dintre popor aprins, indignat, 35 fanatic.) 753 CIUBĂR-VODĂ Nelegiuire! Blestem!... apostasie! DESPOT 5 Ce văd? iar un smintit? Ciubăr-Vodă? CIUBĂR Eu însumi! şi-ţi spun cu glas uimit Că inima-ţi şerpoaică, de milă fiind stoarsă, 10 Apuci pe calea morţii ce nu-are cale-ntoarsă. Tu vrei să-ntinzi pe scule o mînă de tălhar. Dar trăsnetul, ie seama, te-aşteaptă pe altar! DESPOT Ai zis? (în parte.) Răbdare, Despot. (Tare.) Zi tot 15 ce ai a-mi spune. Dar cumpăneşte-ţi bine cuvintele, nebune. CIUBĂR Păgîne! rîzi de lege c-un rîs neomenos ? Prefacă-ţi-se rîsul în bocet dureros, 20 Şi toată veselia din sînul tău să peară! Străin s-ajungi de lege, străin s-ajungi de ţară, Să fugă toţi de tine, toţi, chiar ş-ai tăi copii, Şi alungat pe lume de spectrul tău să fii. DESPOT 25 Ciubere ! meriţi moarte !... dîrzia ta e mare. Dar mi-ai scăpat tu viaţa... Eu ţie-ţi dau iertare. SCENA XII Cei dinainte, HARNOV (vine spăriat din fund) HARNOV . 30 Maria-ta, boierii oraşu-au părăsit, Si larma se întinde că Tomsa a sosit. » i 754 DESPOT Cum?... Tomşa? SCENA XIII Cei dinainte, LASKI (vine din fund, alergînd) LASKI Despot, Despot!... în zarea depărtată S-aude-un zgomot mare ş-o oaste se arată. E Tomşa! DESPOT (în picioare ) Tomşa, Tomşa? (Cătră ostaşi.) La ziduri, bravi ostaşi! Să nu rămîie-n ţară nici urmă de vrăjmaşi!... (Face un gest poruncitor. Ostaşii ies în grabă după Laski.) (Cortina cade.) ACTUL V Acelaşi decor ca la actul precedent. La ridicarea cortinei se aud tunuri în depărtare. SCENA I CARMINA, ILIAŞ (Carmina, în mijlocul scenii, stă, ascultînd cu spaimă. Iliaş, suit pe un scaun lîngă fereastă, cată afară.) ILIAŞ Auzi cum bate tunul? CARMINA (în parte ) Dar; azi e luptă cruntă! Chiar Despot la bataie s-a dus şi moartea-nfruntă. 5 Toţi l-au urmat,.. palatul acum e părăsit. Eu singură rămas-am cu-acest copil robit. Cu Iliaş... O! Doamne, cît tremur de uimire! Mă simt ameninţată de o nenorocire... De-ar şti soţul meu Laski!... de-ar şti c-aici eu sînt!... 10 ILIAŞ A! cum aleargă caii cu nările în vint! Iată-i s-ajung!... bataia pe cîmp e încleştată... CARMINA (în parte) 15 Şi poate chiar acuma în lupta desperată Rănit de moarte, Despot... O! nu, el este-al meu. II apără şi gîndu-mi şi-ntreg amorul său. Nu cade-n faţa morţei acel ce prin iubire îşi face rai în viaţă şi scut de nemurire. 20 ILIAŞ Priveşte-i!... cum se bate ostaş lîngă ostaş! Mă duc şi eu la luptă. (Se coboară de pe scaun.) CARMINA (oprindu-l) 25 Stăi, dragă Iliaş. Cînd a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie Să te păzesc, copile, de crunta vijelie. Stăi lîngă mine-aice. (în parte.) Vai! pot eu prevedea Ce soartă mult cumplită pe noi azi va cădea? 30 (Strînge pe ccpil la sin şi îl sărută.) ILIAŞ Adevărat să fie aceea ce se spune De-o sfîntă apărută la noi ca o minune? Se zice... 756 CARMINA Ce se zice? ILIAŞ Că-i fiica lui Moţoc, 5 Câ-i însăşi Ana. CARMINA Ana? ILIAŞ Dar!... cică-n acest loc, 10 Pe uliţi unde zace gramadă-n putrezime De trupuri nengropate şi de răniţi mulţime, O gingaşă copilă cu chipul îngeresc Revarsă mîngăiere la cei ce pătimesc. Poporu-i zice sfîntă şi urmele-i sărută... 15 Aşa numeau creştinii pe biata mama!... Hai, Hai să videm pe Ana. ' (Carmina îl opreşte.) S C E N A II CARMINA, ILIAŞ, HARNOV (vine alergînd din fund) 20 HARNOV Amar de noi şi vai! Ne-a învins Tomşa! ILIAŞ Tata? 25 CARMINA (încremenită ) învins? ILIAŞ Ce bucurie! 30 El e învingătorul!... el trebuia să fie! (Aleargă iar la fereastă.) 75? HARNOV Taci, taci, nenorocite!... Fugi, pieri, te fă ascuns; Să nu te vadă Despot de furie pătruns. Ah ! Ah ! s-au sfîrşit toate !... Domnia-i la perzare ! învinşi!... dar spune, Harnov, cum Tomşa ne-a învins? HARNOV 10 Ah! Ah! Zadarnic Despot, cu paloşul încins, Ieşit-au din cetate ş-a dat pe loc navală în oamenii lui Tomşa, toţi oameni buni de pală. Eroica-i cercare deodată s-a lovit Şi frînt, ca de o stîncă, de peptul oţelit 15 Al duşmanului Tomşa!... Mulţi au perit în luptă! Şi Despot se întoarce din cîmp cu arma ruptă. Iaca tătuca!... vine! (Deschide fereasta şi strigă:) Tătucâ!... (Un tun. Fereasta se sparge.) B (în parte.) Revin-o, Lăpuşnene, să stingi a mea mustrare. CARMINA (O bombă loveşte în zidurile palatului.) 20 A ! tunurile-acuma chiar în palat lovesc... Ai noştri fug!... Tomşanii turbat îi urmăresc. ILIAŞ 25 ILIAŞ (căzînd ameţit) Al CARMINA (spariată, aleargă la Iliaş) Rănit? 30 Mort, poate! HARNOV Ba nu... 758 CARMINA (fringîndu-şi mîinele ) Doamne! 5 HARNOV E numai ameţit. S-a spariat copilul. (îl ridică pe braţe.) CARMINA E rece ca de gheaţă... Hai să cercăm de-a-1 face a reveni la viaţă. DESPOT, LASKI (vin prin fund) DESPOT învins !... învins de Tomşa!... o ! tristă umilinţă ! Nu te las, Dar dintr-ai mei tovarăşi puţini au mai rămas! DESPOT O ştiu!... şi Rozei însuşi în ţara elinească Perit-au făr-a-ncepe răscoala creştinească! Şi sfînta cruciadă în care am sperat Rămas-au amînată pe-un timp îndelungat! O! dac-ar fi cu mine Moţoc, Moţoc duşmanul! 30 De-ar vinde el pe Tomşa precum pe Lăpuşneanul... 10 (Iese grabnic în stînga.) SCENA III 20 15 (Se primbla tulburat.) 759 Atunci... dar cum să-nduplec pe crîncenul Moţoc, Cînd am respins pe Ana ş-am stins al ei noroc? Atît de mare-i ura ce mi-a jurat el mie Că numai dacă Ana ar fi a mea soţie, -5 S-a stinge acea ură de moarte... însă, vai! E prea tîrziu! LASKI N-ai grijă, pe mine cît mă ai. DESPOT 10 N-am grijă, căci ne leagă pe amîndoi destinul. De-oi perde eu Suceava, tu, Laski, perzi Hotinul... LASKI A ! merg să mor sub ziduri sau să înving. (Iese rapide.) DESPOT 15 Mergi, mergi, Dar mult mă tem, sărmane, la moarte că alergi! SCENA IV DESPOT învins !... de cer şi oameni lasat în părăsire !... 20 Şi Lăpuşneanul vine asupră-mi cu oştire, Şi toţi vecinii, Sigmund, Mircea, asupră-mi vin, Şi ţara-i în răscoală, şi-s singur !... Crunt destin ! Ce groaznic întuneric urmat-au după soare! Ce vifor aprig după o zi încîntătoare! 25 O! deşteptare aspră din cel mai splendid vis!... Cînd mi-am deschis eu ochii, vai, cerul s-a închis! Ş-acum nu văd în juru-mi decît deşertăciune. Sub mantia regală văd numai goliciune!... *Sînt trist ca clătinarea de arbori desfrunziţi 30 *Cînd suflă vîntul iernii pe codrii înnegriţi *Şi-mi par că-s o ruină pe care buhna ţipă *Şi timpul odihneşte bătrîna lui aripă... Destin, destin naprasnic, în pumnul tău deschis Mi-ai arătat corona dincolo de-un abis. 760 Eu orb, dorind lumina, eu mic, rîvnind mărimea, Făr-a vedea abisul, văzui numai nalţimea. Ca vulturul vroit-am zenitul să pătrund, Dar m-au atras adîncul ş-acum iată-mă-n fund!... 5 (După o pauză.) *Ce stranie cădere!... şi însă lumea vie *Nicicum nu se urneşte din vechea-i temelie. *Nu!... oarba nepăsare rămîne mută cînd *Pe Despot de pe tronu-i îl vede azi căzînd... 10 Dezbracă-te, o! Despot, de pompele lumeşti. Căci cerul ţine frîul voinţei omeneşti. Şi nu-i nimic al nostru decît mormîntul rece. Şi el ca noi devine un putregai ce trece! Ce-am fost cînd dintre oameni, ieşind, am rupt eu 15 rîndul? Culegător de umbră cu mîna şi cu gîndul! Ce sînt ?... o părăsire, un vreasc făr’ de rasad! Ce-oi fi?... un pumn de ţărnă pe-o scîndură de brad! Deci pentru ce răbdare cînd cupa-i deşertată? 20 Ce-mi face-un rest de viaţă cînd viaţa-i condemnată? Mişelul rabdă... omul viteaz nu-i răbdător. Cu braţul lui de sine-şi el e liberator. (Priveşte spada lui cu gînd de sinucidere.) Dar ce zic?... Nalţă spada, Despot!... Un om ca tine 25 A nu peri în luptă este-a peri-n ruşine. Decît în cartea ţării să las o neagră pată Mai bine cu-al meu sînge s-o văd azi inundată. Despot am fost în culme!... căzut, tot Despot sînt. Viteazul nu s-ascunde de moarte în mormînt!... 30 (Stă adîncit pe gînduri.) SCENA V DESPOT, ANA (se arată în fund, în negru, şi acoperită pe obraz cu un văl) ANA 35 (uimită) Măria-ta! 761 DESPOT (tresărind ) Ce este? ANA Poporu-n agonie, Rugîndu-mă cu lacrimi, mi-a dat trista solie Pentru Suceava-n doliu a cere mila ta. DESPOT (în parte) Ce glas aud? ANA Oraşul întreg, măria-ta, Espiră în durerea morţei... Trei luni de luptă. De foamete grozavă, de spaimă nentreruptă Adus-au poporimea la ultimul ei ceas; Redusă-n jumatate, ea zace fără glas. Pe uliţi, pe sub ziduri, o palidă grămadă Cu ţăma sîngerată s-a prefăcut plamadă. Bisericile-s pline de morţi şi de copii, Femeile-s vadane şi casele pustii. O! Doamne, fie-ţi milă... Suceava în ruină Cade-n genunchi, ca mine, se roagă şi se-nchină. (îngenuchează.) DESPOT (în parte) Acest glas mă pătrunde... o! dar... e glasul ei!... E Ana. (Ridicîndu-i vălul.) Tu eşti, Ană?... te văd cu ochii mei! ANA (confuză ) Măria-ta... DESPOT (în parte, fericit) Speranţa în cale-mi iar răsare! (Anii.) Eşti tu, copilă scumpă, fiinţă de-adorare? ANA (în parte ) O! Doamne! DESPOT 5 Tu?... ah! cerul tot e îndurător, Căci îmi trimite-un înger iubit şi iubitor Ca să lumine umbra în care eu dispar Cînd soarta mă azvîrle deşertului amar... (Ana se depărtează uimită de Despot.) 10 O! nu fugi de mine, copilă, dulce Ană! Eclipsul se întinde pe fruntea-mi suverană, Dar tu-mi rămîi... acuma desfid destinul rău... Lovească-mă !... nu-mi pasă, de am sufletul tău ! ANA 15 O! Despot, nu e timpul de zis aste cuvinte. Suceava, te gîndeşte, e plină de morminte. Solia mea e sacră, şi eu acuma sînt în astă-oră solemnă străină de pămînt. DESPOT 20 Străină fii de lume, de cer şi de lumină. Dar tu în veci de mine nu poţi a fi străină. (Ana ridică ochii la cer.) O! nu invoca cerul... Nu, Ană... te iubesc. Cum te-a răpit el mie şi eu lui te răpesc. 25 (O strînge la piept cu esaltare.) Ai fost a mea mireasă, vei fi a mea soţie... ANA Ah! te conjur pe lege, pe tot ce-i sacru mie. Taci, taci, cerul ne-aude! taci!... simt, la glasul tău; 30 Că uit ş-a mea fiinţă şi chiar pe Dumnezeu! 763 DESPOT Dar!... uită tot pe lume în ora dcşteptărei; Cînd sînt eu la peire, fii îngerul salvărei. Tu, singura speranţă a mea pe-acest pămînt, 5 Tu, raza ce dismiardă o peatră de mormînt. (Ana se luptă cu simţirile sale.) ANA O! Despot, sînt răpită de farmecul simţirei... Ai milă... nu ne duce în volvura peirei, 10 Căci nu mai văd lumina în cerul meu lucind. Şi mintea mea în umbră se pierde rătăcind... în munţi, la monastire, ascunsă-ntr-o chilie, Vroind să scap, sărmană, de-a dorului urgie, Mi-am înălţat gîndirea la cer, la Dumnezeu... 15 Şi Dumnezeu şi îngeri aveau toţi chipul tău! DESPOT (dismierdătcr ) O ! scumpa mea ! ANA 20 Şi moartă în floarea tinereţii. Afară din cuprinsul ş-al inimei ş-al vieţii, Am vrut să fug de mine, ş-aice am fugit, Sperînd să aflu moartea acelor ce-au murit, Dar n-a vrut cerul aspru îndurător să-mi fie, 25 N-a vrut moartea de mine! DESPOT Nu! te-a lăsat ea mie Ca să-mi renvii prestigiul cu-al tău ceresc amor, Făcînd pe-al tău părinte să-mi vie-ntr-ajutor. 30 ANA El? DESPOT El! căci ţine firul cumplitei mele soarte. Tu, fiica lui, poţi astăzi a-mi da viaţă sau moarte 764 ANA (veselă ) Eu? DESPOT 5 Tu ! ANA Ah! tot voi face cu dor neobosit, Chiar de ţi-a fi norocul cu viaţa mea plătit, în tabăra lui Tomşa mă duc, alerg îndată, io Cu lacrimele mele să-nduplec pe-al meu tată. (Carmina se arată pe pragul uşii din stingă. ) DESPOT (strîngînd-o la sin ) O! scumpa mea soţiei 15 ANA (fericită ) O ! Despot, scumpul meu ! DESPOT A! cine de-acum poate să ne despartă? 20 s c E N A vi DESPOT, ANA, CARMINA CARMINA (înaintînd şi despăriindu-i) Eu ! 25 DESPOT Carmina! CARMINA Eu! Carmina! 765 DESPOT Tu? CARMINA Mă cunoşti?... priveşte» Eu sînt, şi, de ai suflet, privindu-mă, roşeşte! Dar ce zic?... eşti în stare tu ca să mai roşeşti? Cinismul şi minciuna în tine le-nsoţeşti. ANA (lui Despot) Astă femeie... Cine-i? CARMINA Cine-s?... sînt, ca şi tine, O victimă-nselată de el făr’ de ruşine. i t ANA Adevărat e. Despot?... taci?... este-adevărat? CARMINA Tăcerea lui grăieşte. ANA (după o mică luptă cu sine) Rămîi dar neiertat! (Se îndreaptă spre fund.) (Cu durere, în parte.) Ah!... cum mă pedepseşte cerul, nenorocită! Ş-am meritat pedeapsa la care-s osîndită! DESPOT Nu... Ană... stăi! (Face doi paşi spre Ana.) ANA (în fund, oprindu-l c-un gest) Departe!... (Iese.) DESPOT (abătut) Şi tu mă părăseşti! SCENA VII CARMINA, DESPOT CARMINA Infame !... tu, infame !... om infernal ce eşti! 5 Nimic nu-i sacru ţie!... A tale jurăminte Ascund ipocrizia sub magice cuvinte... O ! crudă mişelie !... Trei ani eu te aştept Cu dorul, cu speranţa, cu nerăbdarea-n pept... Şi însă eu de tine eram dată uitărei!... 10 Ce-am fost dar pentru tine?... o pradă-a desfrînărei? DESPOT Ascultă-mă, Carmina... CARMINA O ! taci, nu mai cerca 15 Prin falsă protestare -din nou a te spurca. Om făr’ de conştiinţă, om fără de mustrare, în mintea-mi desorbită ai stins orice crezare. Tu m-ai trădat pe mine?... pe mine m-ai trădat?... O! Dumnezeu, stii bine cît eu l-am adorat, ' > 20 Cum sub a lui picioare am pus cu fericire Onorul meu ca treaptă la scara-i de mărire. Şi el!... O ! cine-ar crede?... (Plîngînd.) Cum poate-n lume a fi Pedeapsă pentru inimi ce vreu a se jertfi! 25 DESPOT (hiîndu-i mîna) Carmina mea... CARMINA Departe, om fără de simţire! 30 Contactul tău insuflă dezgust şi oţerire. Eşti om?... O !... nu, în peptu-ţi nimic nu-i omenesc. Eşti domn?... Nu, în purtare-ţi nimic nu e domnesc. Porţi streanţa infamiei ca purpură regală. 767 Servească-ti ea la moarte de fasă mormîntală » t Şi, de mai este-n ceruri dreptate. Dumnezeu, Ajungă-te şi ura şi tot blestemul meu! SCENA VIII CARMINA, DESPOT, LASKI (venind răpide prin fund) LASKI Despot, întreg poporul vrea porţile să strice, Vrea să capituleze... Ce văd?... Carmin-aice? CARMINA (decisă ) Aice. LASKI Cum?... de unde? CARMINA Castelu-am părăsit Şi lîng-al meu complice de crime am venit. LASKI Complice tu de crime ?... Ce spui ?... Care ţi-e vina CARMINA Ştii tu cine e Despot?... Ştii tu cine-i Carmina? Doi trădători I DESPOT Carmina... CARMINA Acest om l-ai crezut Prietin?... pentru dînsul mari jertfe ai făcut. I-ai dat şi al tău sînge, şi bunuri, şi domnie? El, drept recunoştinţă, a vrut ş-a ta soţie. LASKI El?... Iadul mă cuprinde!... (Lui Despot.) Tu, tu? CARMINA Ascultă tot: 5 Sînt adulteră, Laski!... victima lui Despot! Jertfind onor şi lege, în oarba-mi fericire, Te-am inferat pe frunte cu-a mea prostituire. LASKI O! trădătoH, vreţi moarte? ' f 10 CARMINA Da!... pentru-acest păcat Eu cu âl meu complice o moarte-am meritat. Ucide-ne-mpreună ca, pentru vecinicie, Să fim doi spectri gemeni uniţi prin infamie 15 Şi-n iadul ce ne-aşteaptă deschis, să-l însoţesc. Căci, cît e de culpabil... ah ! tot, tot îl iubesc !... LASKI (turbat, scoate hamgerulşi ameninţă pe Carmina, care, înjio-rîndu-se, se apropie de Despct) 20 A!... mori, infamă!... DESPOT (scotînd spada) Laski!.. • LASKI 25 (înjunghiind pe Carmina ) Cu tine crima-ţi peară! CARMINA (căzînd mc artă ) Ah !... Despot!... 769 DESPOT Om de sînge!... turbată, cruntă fiară! A scris a ta osîndă pumnarul tău vrajmaş... 5 (Ridică spada asupra lui Laski.) LASKI Ucide... DESPOT (stăpinindu-se ) 10 Te-aş ucide, de-aş fi un ucigaş Ca tine... De-al meu paloş te apără cu spada. LASKI Eu să combat cu tine? Nu!... te las a fi prada Lui Tomşa care vine a fi răzbunător 15 Şi mie, şi Carminei, infame trădător! Rămîi cu a ta crimă!... Eu părăsesc cetatea. Curînd te vor ajunge pacatul şi dreptatea! (Iese.) DESPOT Ucigător sălbatic de gingaşe femei, 20 în veci să porţi stigmatul ce-nfeară pe mişei! SCENA IX DESPOT (privind cu durere pe Carmina mcartâ în mijlocul scenii) Ea, moartă!... uşa morţii eu, Despot, am deschis-o! 25 A înjunghiat-o Laski, dar vai! eu am ucis-o! Eu!... căci în a mea poftă de zbor ambiţios, Priimind, fără iubire, amoru-i generos. Am profanat, o! barbar robit de o idee. Altarul cel mai sacru, un suflet de femeie! 30 (îngenunchează lingă Carmina şi-i ridică capul pe genunchiul lui.) 770 O! nobilă victimă, amorul tău ceresc. Acea scînteie vie din ochi dumnezeiesc, Rîvnit-au pentru mine măriri, pompe deşarte... Ei bine, măcar moartă de tron să ai tu parte. 5 (O ie în braţe şi o aşează pe tron.) Aici îţi era locul!... Pe tron să vieţuieşti, Pe tron să mori!... Carmina!... cît de măreaţă eşti Sub palida, duioasa şi sacra maiestate A morţii, pe-acest scaun de naltă vanitate, 10 Purtînd pe a ta frunte cel mai suprem odor. Corona de martiră a cruntului amor! (Se pune în genunchi la picioarele trenului.) O! dacă eu în ceruri mai pot găsi iertare, Gîndeşte tu la mine de sus cu îndurare 15 Şi lasă ca să cadă la glasul meu uimit O jalnică privire pe-un biet nenorocit! (N.B. Zgomote de popor afară.) DESPOT Ce larmă se aude?... Poporul strigă-afară... 20 (Merge de ascultă în fund. ) SCENA X DESPOT, LIMBĂ-DULCE, JUMĂTATE, POPORUL (palid, strenţeros, desperat) LIMBĂ-DULCE 25 (afară) Hai sus, la Vodă... DESPOT Gloata se suie acum pe scară... Să fie vreo răscoală? (Vine de acopere pe Carmina cu 30 cortinele tronului.) 771 JUMĂTATE (afară) Hai sus!... ne-am săturat De-atîte lupte oarbe, de-atît sînge vărsat. 5 POPORUL (năvălind în sală) Hai, hai! DESPOT Ce vreţi ? Ce este ? 10 LIMBĂ-DULCE . Maria-ta! poporul De nouăzeci de zile îl seceră omorul, Încît a noastră grijă nu e cum să trăim. Nu, Dumnezeu o ştie, dar e cum să murim! 15 Răbdăm nenorocirea de nouăzeci de zile, Văzînd cum per de foame nevesti, copii, copile. Şi ne-au ajuns cuţitul!... Nu vrem a mai răbda. Poporul vrea lui Tomşa cetatea a preda. 20 DESPOT Lui Tomsa, al meu duşman, Să închinaţi cetatea? t # ' t Români! unde vă este credinţa şi dreptatea? LIMBĂ-DULCE Credinţa, ne-am plătit-o cu trei luni de dureri! Dreptatea, noi o cerem!... tu n-ai dreptul s-o ceri 25 Cînd ţara-i chiar prin tine adusă, la peire, DESPOT Sumete!... > < LIMBĂ-DULCE Sumeţia-mi e rod de suferire. 30 Destul amar!... destulă batjocoră pe noi... Hai să deschidem poarta, români. . POPORUL '• Hai! ■m DESPOT 10 Staţi!... O ! voi; Copii acelor oameni giganţi de altădată Ce înfruntau sub Ştefan restriştea-nviforată. Ei toţi în locul vostru sub zid s-ar îngropa Şi poarta cu-a lor trupuri luptînd ar astupa. Şi voi!... gîndiţi ce-ar zice eroii din vechime, Găsindu-se . azi faţă cu-a voastră micşorime ?... Dar ce-mi perd eu cuvîntul?... strămoşii erau zmei. Români de viţă bună, şi voi, nişte mişei!... Vă plîngeţi voi de lupte? LIMBĂ-DULCE Ba nu!... de sărăcie! DESPOT 15 (aruncînd o pungă cu galbini poporului) Na!... puneţi polială l-a voastră mişelie. LIMBĂ-DULCE Români!... nu vă atingeţi de banii cu păcat Ce poartă al lui Despot chip mîndru-ncoronat. 20 E aur de icoane, e aur de potire Topit chiar de Satana cu a lui Despot ştire! E foc ce arde mîna!... Despot, sîntem ţărani. . Nu vindem ţâra noastră, nici cugetul pe bani. Ca să-ţi culeagă darul ş-a ta pomană seacă 25 Ar fi ca să se plece românul... nu se pleacă! (Respinge punga cu piciorul.) Opinca îţi azvîrle pomana înapoi. Nici noi sîntem de tine, nici tu nu eşti de noi! . (Către popor.) 30 Hai! DESPOT (amărit, în parte) Cîtă umilire mi-a rezervat azi soarta! S-a sfîrşit tot!... (Tare.) Vă duceţi, sărmani!... 35 deschideţi poarta! (Poporul se răpede să iasă. Despot rămîne in stînga abătut.) 773' SCENA XI Cei dinainte, MOŢOC, SPANCIOC, STROICI, BOIERI şi OSTAŞI (vin prin fund) MOŢOC 5 Poarta-i deschisă, Despot!... Cetatea s-a predat Şi Tomşa te ajunge; el intră în palat. Cutremură-te!... moartea s-apropie de tine! DESPOT Nu eu, boieri, dar Tomşa cutremură-se-n sine, 10 Căci ţin în a mea gheară copilu-i drăgălaş. Un pas... şi el rămîne lipsit de copilaş! (Iese în stînga, pe cînd Tomşa intră prin fund. ) SCENA XII Cei dinainte, TOMSA, CĂPITANI,' SEIMENI, 15 CIUBĂR-VODĂ TOMŞA (arătind pe Despot) Pe dînsul!... înainte!... duşmanu-i. la strîxntoare. SPANCIOC 20 Stăi, Tomşa!... un pas numai şi copilaşu-ţi moare TOMŞA Copilul meu! SPANCIOC Dar!... Despot învins, desperător, 25 E-n stare să-l ucidă cu braţ răzbunător. TOMŞA (după o scurtă luptă cu sine) O! rumpe-mi-se peptul în spasmele durerii. Mai bine rău părinte decît rău fiiu al ţării! (Către oşteni.) Nainte! (Uşele din stînga se deschid. Despot apare. ) SCENA XIII TO ŢI, DESPOT (şi, mai pe urmă, ANA şi ILIAŞ. Despct se arată maiestos, cu hlamida pe umeri şi cu corona pe cap.) CIUBĂR-VODĂ (arătînd pe Despot) Iată-1... iată cumplitul fariseu! Tu, antihrist! tu. Despot, cuprins de duhul rău, în ţăma ce te-aşteaptă cobori din înălţime!... TOMŞA Ce mi-ai făcut copilul, călău plin de cruzime? (Despct se întoarce spre uşă şi face un semn. Iliaş intră şi vrea să alerge la tată-său.) DESPOT (apucînd pe Iliaş de mînă) Viteze Tomşa, iată copilul tău iubit! Am respectat zălogul, odor nepreţuit. Şi l-am păstrat în viaţă cu dragoste, cu bine, Cum merită odrasla unui viteaz ca tine. (Lui Iliaş.) Mergi, Iliaş. ILIAŞ (aruncîndu-se în braţele lui Tomşa) Tătucă! DESPOT (lui Tomşa) Sărută-1 fericit. Şi fie-ţi gîndul aspru de dînsul îmblînzit! (Înaintînd.) Eu, Despot, Domn Moldovii prin însăşi voia ţării, Ş-ajuns prin mine însumi la culmele puterii. Azi sînt căzut din tronul lui Ştefan celui sfînt. Şi vin, şi-n faţa lumei declar acum că sînt 5 De-a mea fatalitate învins contra dreptăţei... Deci spada mea ciuntită o-nchin fatalităţei! : (Aruncă spada lui jos.) TOMŞA Despot! păşind spre tronul de tine uzurpat, 10 Pe un păcat de moarte picioru-ţi a călcat. Şi purpura domnească picînd pe-a ta privire I-a fost, nenorocite, o pînză de orbire. CIUBĂR Blăstem! 15 POPORUL Blăstem lui Despot! TOMŞA Auzi ?... om nenţelept Această ţară bună te-a priimit la pept. 20 Tu, Despot, ai vîndut-o lui Ferdinand Germanul, Lui Sigismund Polonul, lui Soliman Sultanul, La toţi duşmanii care ţi-au fost de ajutor, Să te priveşti în faţă c-un vis amăgitor. MOŢOC 25 A rîs de toate: ţară, oştime!... CIUBĂR Lege! TOMŞA Ei bine, 30 Fiţi voi judecătorii!... Spuneţi ce se cuvine Lui Despot Ereticul de ţară vînzător? 776 MOŢOC Pedeapsa ce aşteaptă pe-oricare trădător. Moartea! CIUBĂR 5 Dar! moartea ! POPORUL Moartea! DESPOT (privind în faţa tuturor cu mărire) 10 Boieri şi tu oştime! Mormîntul ca şi tronul e sacră înălţime. Şi cînd vorbeşte omul pe peatră de mormînt, E drept să se asculte solemnul său cuvînt... Rîvnit-am tronul ţării, dar rîvna mea regală 15 A fost însufleţită de-o ţintă colosală. Visînd neatîrnarea, vroit-am prin români Să dau loviri de moarte osmanilor păgîni. Am vrut cu-al nostru paloş, frîngînd soarta-ncruntată. Să scol creştinătatea pe-al ei mormînt culcată... 20 De-mi ajuta norocul s-ating visu-mi din zbor Aş fi numit de lume erou, liberator. Dar nu m-a dus destinul şi timpul la izbîndă Şi iatâ-mă, eu Despot., căzut azi la osîndă! Aşa lumea-i deprinsă pe om a-1 transporta 25 învingător, pe-Olimp, învins, pe Golgota !... (Mică pauză. Toţi îl ascultă cu bunăvoinţă.) Vreţi moartea mea?... sînt gata!... Ucideţi, căci n-am teamă De-a mele fapte-n viaţă să dau în ceruri seamă; 30 Dar tronul mai sus este de braţul omenesc. Şi singurul său jude e judele ceresc! Dar mirul e o rouă cerească, sănctitoare. Pe fruntea ce-au atins-o în veci neperitoare! Nici soarele nu poate să o prefacă-n nor, 35 Nici omul să o şteargă cu braţul muritor!... Vreţi moartea mea?... Ucideţi!... dar eu, tristă victimă. 777 Istoria Moldovii vreu s-o scutesc de-o crimă, Să nu poarte stigmatul în ziua renvierii Că a plătit cu moarte pe Despot, Domn al ţării! (Scoţîndu-şi corona de pe cap şi aruncînd-o.) 5 Mi-arunc din cap corona!... din mînă sceptru-mi scot... Nu mai sînt Domn!... acuma ucideţi pe Despot! (Toţi rămin încremeniţi.) ILIAŞ 10 (cu lacrimi ) Iertare, tată! BOIERII Tomşa, iertare! POPORUL 15 îndurare! TOMŞA O cereţi?... fie!... Despot, de moarte ai iertare. Dar tu la monastire pe viaţă-i fi închis. CIUBĂR 20 (dînd semne de o exaltare fanatică, se înaintează şi strigă :) Iertare!... cui?... lui Despot?... Iertare?... Cine-a zis? în veci nu iartă ceriul pe-acel care-1 desfide. (Se răpede furios şi înjunghie pe Despot.) 25 Ai vrut să ucizi legea?... Mori! legea te ucide! DESPOT (căzînd ) Ah!... mor! TOŢI 30 (cu reprobare) O! 778 TOMŞA (lui Ciubăr) Crunt fanatic ! turbat ucigător! Pieri!.., Nu e sfînta cruce unealtă de omor. 5 (Ciubăr se retrage aiurit, cu ochii ţintiţi la trupul lui Despot. Seimenii îl arestează. înfund răsună deodată un ţipet dureros.) ANA Despot! (Vine, alergînd desperată, şi îngenunchează lîngă Despot.) 10 Mort!... Despot, moartea mă va uni cu tine... O ! Doamne!... fie-ţi milă... de dînsul... şi de mine !... (Cade leşinată pe peptul lui Despct.) MOŢOC 15 (uimit) Copila mea!.., TOMŞA (oprindu-l) Moţoace, asa vrea Dumnezeu! f * t 20 Acel ce-şi vinde ţara îşi perde neamul său! (Cortina cade.) FINE NOTE ŞI VARIANTE COMEDII IORGU DE LA SADAGURA sau NEPOTU-I SALBA DRACULUI (p. 13) Piesa care face din Alecsandri „ade/ăratul întemeietor al teatrului românesc original", cum spunea Iorga, a fost reprezentată pentru prima dată la Taşi, in seara zilei de 18 ianuarie 1844. „Marţi trecut, în 18 ianuarie — arăta notiţa Teatru din Iaşi, apărută în Propăşirea, I, nr. 3, 23 ianuarie 1844, p. 24, semnată M. K[ogălniceanu] — s-au reprezentat pe Teatrul Naţional cea întâi piesă putem zice românească, Cnconu Iorgu de la Sadagura, comedie în trii acte, compusă de d. V. Alecsandri. Succesul au fost deplin. La sfîrşit, tot publicul au cerut a doua sa reprezentaţie, care va fi în 25 ianuarie. Aşteptăm aceasta pentru ca să putem da cetitorilor noştri o idee despre această piesă, adevărată expresie a societăţii noastre, cu toate ridicolele de astăzi." Piesa se juca în beneficiul actriţei „Mace, fără abonament şi fără intrare de favor" (ci. Teodor T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, I, Iaşi, 1915, p. 263), iar pe afiş nu se indica numele autorului. „Actorii cari au jucat în această piesă au fost: d-nii Greceanu, Caragiali, Idieru, Barageni, d-ra Homiceanu, d-na Mace, dl. Teodoru, Nastasi, Sterian şi Costachi. între acte, dl. Teodor a făcut mai multe exerciţii de gimnastică: I. Două braţe de fer sau poziţia orizontală. II. Două inele sau poziţia de moarte. III. Picioarele de fer. IV. Balansul pe frînghie cînd va rîdica 300 oca de fer. Spectacolul s-a început cu: Cea de pe urmă noapte, de Andre Chenier, dramă în 1 act, jucată de d. Meunier (actor francez)" (ibidem). Din cele relatate se vede stadiul scăzut de dezvoltare, la acea dată, a gustului publicului pentru teatru. El dorea să se amuze şi, de aceea, sPectacolele de teatru trebuiau să-i ofere o varietate de manifestări pe înţe-^e ul lui. Piesa lui Alecsandri însă, era, evident, altceva, şi spectatorii şi-au imediat seama că aceasta se deosebea net de spectacolele cu care erau 783 obişnuiţi. De aici şi reacţia deosebită, care-1 scoate pe autor din anonimat şi pe care o consemnează însuşi Alecsandri: „Pînă atunci — ne spune el — scena naţională, condusă mai întîi de Asachi, de un profesor de !a Academie, abia se putea susţine datorită proastei alegeri a unor proaste traduceri. Periercourt, cu dramele sale, şi Kotzebue, cu comediile sale, împlineau toate nevoile reprezentaţiilor. Nu exista o singură piesă originală în tot repertoriul. Nimeni nu se apucase de teatru pentru motivul că limba noastră nu era formată. Am avut curajul să incerc şi am obţinut un succes colosal. Prima piesă care mi s-a jucat a fost o [comedie] în trei acte, intitulată Iorgu de la Sadagura (Sadagura este un mic orăşel din Bucovina). Mă sileam în această piesă să biciuiesc un defect care domnea atunci în înalta societate şi care putea provoca rezultate dezastruoase, şi anume: proasta afectaie de a dispreţui tot ceea ce era naţional — limbă, obiceiuri, plăceri şi chiar Moldova însăşi! Orice persoană care trecuse frontiera pentru a merge în străinătate, chiar şi numai pînă la Cernăuţi, se credea îndreptăţită să afecteze că nu mai poate trăi în ţara sa. Atît le-am acoperit de ridicol pe cele două personaje ale comediei mele, încit, începînd de la prima reprezentaţie, defectul dispăruse ca prin farmec. Nu mai îndrăzneşte nimeni să facă paradă de antinaţionalism, de frică să nu fie confundat cu Iorgu de la Sadagura sau cu doamna Gafiţa; mai mult încă, au ajuns să facă din mine un fel de sperietoare: « Bagă de seamă, se şoptea la ureche, Alecsandri te poate zugrăvi pe scenă. » îmi amintesc această; primă reprezentaţie ca şi cum ar fi fost ieri, pentru că a lăsat o impresie adîncă în mintea mea. Teatrul era arhiplin, prinţul Sturza şi toată înalta societate se adunaseră acolo pentru prima dată după mulţi ani. Eram în loja tatălui meu şi numai Dumnezeu ştie cum tremuram! Primul act se termină în zgomotul aplauzelor, cel de-al doilea, în' zgomotul tropăielilor, la al treilea, sala se ridică în picioare şi cheamă pe autor cu zgomot de adevărată furtună. Stau la îndoială; sînt forţat să mă aTăt în marginea lojei noastre, aplauzele mă asurzesc şi, la ieşirea din lojă, doamne şi domni se aruncă asupra mea, mă îmbrăţişează, mă trimit de la unul la celălalt şi o fac în aşa măsură, încît mă întorc acasă bolnav de emoţie şi rămîft în pat timp de o săptămînă. Desigur, era foarte măgulitor pentru un tînăr de 22 de ani să primească asemenea ovaţii din partea compatrioţilor săi, dar cea mai scumpă recompensă mă aştepta acasă, şi am aflat-o în îmbrăţişările tatălui meu. Plîngea îmbrăţişîndu-mă" (scris, adresată lui Ubicini, B.A.R. ms. 3370, f. 259—262; în V. Alecsandri, Scrisori. înseninări. Ediţie îngrijită, note şi indici de Marta Anineanu, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1964, p. 153—154). 784 Piesa a fost reprezentată curînd şi la Bucureşti. Cezar Boliac saluta acest eveniment într-o dare de seamă: „Influenţa-teatrului naţional a început a se simţi în literatură noastră. Cuconul Iorgu de 'la Santagura [sic!], Bana educaţie şi Sluga isteaţă sunt trei piese cu totul originale care văzurăm pe scena românească din capitala noastră. Bacă vă fi să socotim progresul artei dramatice ia noi pe deosebirile ce văzurăm între aste trei piese, ne vine să credem că arta dramatică o să ajungă intr-o zi a face partea cea mai însemnată a .literaturei noastre" (Teatrul naţional, în Curier, român, XVIII, nr. 27, 30 martie 1846, p. 101 — 103). Ecoul succesului obţinut de piesă ajunge şi în Transilvania, Iordache Harnavu publicînd o dare de seamă despre comediile lui Alecsandri reprezentate pînă atunci: Pentru teatrul naţional din Iaşi, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 10 şi 17 aprilie 1844, nr. 15şi 16, p. 116—119, 122—124 [Iorgu de la Sadagura va fi reprezentată pentru prima dată în această provincie românească în 1847, la Orăştie). în acelaşi an, în iunie,, piesa se publică şi în broşură, cu numele autorului: C. C. Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului. Comedie în 3 acte de V. Alecsandri, Iaşi, Tip. Institutului Albinei, 1844, 83 p. Scriitorul îi adăuga următorul post-scriptuţn\ „Această piesă este o piţsă de circonstance\ a compunere improvizată; o scriere aruncată pe hîrtie în două-trei zile; în urmare, autorul nădăjduieşte că publicul cetitor va trece cu vederea şi va ierta greşalele dramatice cuprinse în ea. Acele greşăli autorul' le cunoaşte prea bine şi ştie de înainte defectele care ar putea da materie unei critice aspre; însă el se măguleşte cu ideea că spectatorii binevoitori care au aplauzat pe C. C. Iorgu de la Sadagura la deosebitele lui reprezentaţii îi vor păstra şi acum măcar o parte din acea dragoste neaşteptată ce d-lor i-au arătat atunce. Această idee, precum şi oarecare lene l-au oprit de a face corecţiile cuviincioase. în sfîrşit, ca cea mai bună şi de pe urmă îndreptare, autortil mărturiseşte că, rieavînd nicidecum pretenţia de a fi autor dramatic, el au compus această piesă pentru plăcerea ă cîţiva prietini (cărora le mulţămeşte de încuragiare) şi pentru ca să dovedească că tinerii actori români pot juca foarte bine pe scenă, cînd vor fi însărcinaţi fieştecare,cu rolul ce i se cuvine; căci arta teatrală este la noiincă în copilărie şi, prin urmare, piesele trebuie să fie lucrate după actori, pănă ce acestii se vor putea deprinde cu scena. Iunie, 1844." Speranţele lui Alecsandri că piesa, se ya bucura şi în continuare de aprecierea publicului au fost împlinite. Ea a continuat şă fie jucată multă vreme cu succes. Unii dintre actorii de la prima reprezentaţie au fost schimbaţi (Barageni a fost înlocuit cu Bonciu, Costachi cu Urzică şi d-ra Homi- 785 ceanu cu d-na Marghioala) (cf. T. T. Burada, op. cit., I, p. 264), iar Al. Fle-chtenmacher va compune curînd muzica pentru această piesă, ca şi pentru Iaşii în carnaval (cf. Istoria teatrului în România, I, Bucureşti, Editura Academiei, 1965, p. 326). în anul 1846, cînd se deschidea Teatrul Naţional din Bacău, Albina românească, nr. 10, din 3 februarie 1846, publica în foiletonul său cronica primelor reprezentaţii de aici sub titlul: Eco Teatrului Naţional din Bacău: „Succesul Teatrului Naţional din Iaşi, ajuns prin conlucrarea tinerilor autori, al actorilor şi mai cu samă prin buna plecare a publicului, au aflat un eho şi în provinţie. [.. .] Farmazonul de la Hirlău a dl. V. Alecsandri au fermecat la acea întăi reprezentaţie [20 ianuarie], atît prin spirituoasele ţesături şi vorbe, cum şi prin talentul comic al actorului d. Iacobeanu, carele pănă atuncea nu numai că nu au fost giucat niciodată pe sţenă, ce nici au văzut un teatru. Cuconu Iorgu de la Sadagura, tot a d-lui V. Alecsandri, s-au înfăţoşat în 27 [ianuarie], şi de asemenea au atras o mulţime de privitori, ce mult s-au divertat (englendisit) cu sţenele cele comice de care piesa este presurată. Dar greutatea acestei piese au vădit nevoia a face mai dese repetiţii şi a se pregăti în rol şi în acţii mai îndelung, încît s-au hotărît a da reprezentaţii o dată la două săptămîni, şi în astă sară s-au deosebit mai cu samă d. Iacobeanu, Gîngu, Mesghe şi Anastasiu." Aceste reprezentaţii au continuat să atragă publicul pînă la mijlocul verii 1846, cum relatează altă cronică din Albina românească, nr. 47, din acelaşi an: „Pe cînd au amuţit sţena capitalei şi noua Soţietate română şi fran-ţeză aşteaptă a se produce în teatrul cel măreţ, ce acum se zideşte, diletanţii Teatrului Naţional din Bacău n-au încetat reprezentaţiile lor. Duminică in 2 iulie s-a dat comedia Ramaşagu! a d-lui Alecsandri şi un conţert vocal" (cf. T. T. Burada, op. cit., I, p. 325 — 326). Primul interpret al lui Iorgu de la Sadagura, Costache Caragiale, reîntors la Bucureşti, unde ajunge director al Teatrului Naţional, va reprezenta de nenumărate ori piese ale lui Alecsandri, ba chiar, în situaţia precară în care se afla pe atunci scena românească, va fi de multe ori scos din încurcătură de aceste reprezentaţii gustate de public. „Pe la anul 1844 — îşi aminteşte Alecsandri într-o scrisoare adresată lui Iosif Vulcan, din Mirceşti, la 2/14 februarie 1881 — Caragiale se găsea la Iaşi şi a creat cu mare succes rolul cel mai principal din comedia Iorgu de la Sadagura, apoi s-a dus de a format o trupă în Bucureşti, unde, ca director, ajunsese aproape de o ruină completă, atît era de puţin susţinut pe atunci tot ce era naţional. Pe cînd însă era gata să închidă teatrul, ii veni ideea să puie în scenă pe Iorgu de la Sadagura, în care avusese atîta succes la Iaşi, şi această inspiraţie l-a scăpat de naufragiu. Ca prin varga unei vrăjitoare, sala tea-tfului se umplu de spectatori, reţeta se mări şi comedia fu aşa de gustată de publicul bucureştean, încît însuşi Vodă Bibescu veni să asiste la una 786 din reprezentaţii. în acea seară memorabilă guvernul se gîndi mai serios la noua instituţie a Teatrului Naţional şi o ajută cu o subvenţie de 300 galbeni pe an" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Bucureşti, Ed. Miner va, 1972, p. 279—280). Aceleaşi împrejurări le evocă Alecsandri şi în scrisoarea către Ubicini, citată mai sus, unde adaugă: „Directorul mi-a scris o scrisoare plină de recunoştinţă. Am sosit la Bucureşti tocmai pe atunci şi am fost primit, în chipul cel mai măgulitor, ca autor dramatic şi redactor la Propăşirea, care se bucura de mare succes la Bucureşti. Tinerii, avînd în fruntea lor pe sărmanul nostru prieten, Costăchiţă Filipescu, mi-au oferit un banchet" [loc. cit., p. 155). Piesele sale slujeau, astfel, şi la strîngerea legăturilor dintre tinerii progresişti din cele două ţări româneşti şi au contribuit atît la pregătirea Revoluţiei de la 1848, cit şi la realizarea Unirii. Lucrul este confirmat şi de Ion Ghica în amintirile sale: „Mai mulţi români din Moldova, Vasile Alecsandri, Kogălniceanu, Negruzzi şi alţii, făceau parte [din Societatea literară], şi cînd unul din aceşti bărbaţi venea la Bucureşti, era pentru noi toţi o adevărată sărbătoare" (cf. Scrieri, III, Scrisori către V. Alecsandri, Bucureşti, 1914, p. 392). La Iaşi, teatrul lui Alecsandri este din ce în ce mai apreciat de public, dar nu şi de ocîrmuire, care încă din 1845 întăreşte cenzura exercitată în mod obişnuit cu încă un cenzor special pentru piesele de teatru (cf. şi G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. a doua, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, p. 125). Scena însă devenise de pe atunci o tribună. Iată ce scria T. C[odrescu] în articolul Teatrul Naţional, publicat în Zimbrul, nr. 42, din 23 nov. 1850, p. 165—166, despre rolul teatrului: „A lăuda virtuţile şi a biciui viţiile soţîetăţei este misia cea adevărată a teatrului. El are o prea întinsă înrîurire asupra dizvălirei soţietăţei. într-însul ea se oglindeşte cu toate feliurimele de moravuri, de ridicule şi de caractere, iubind a se vedea reprodusă în frumuseţă ori în sluţănie, şi a se învăţa rîzînd de ea însuşi. Teatrul este cea mai frumoasă şcoală, căci şi cel mai destrămat simţeşte pe nevrute înrmrirea magnetică şi mîntui-toare a unei reprezentaţii teatrale; e adevărat că nu toate piesele întrunesc însuşirile cerşute spre a trage atenţia privitorilor, de aceea şi rămîn ele în uitare, de abia ce s-au reprezentat; nu tot aşa se tîmplă cu o piesă aleasă în care moralul cel frumos predomneşte. Cel ce au asistat la o aşa reprezentaţie doreşte a o spune şi altora, şi la toată ocazia favorabilă rosteşte cîte ceva din ea. Aşa videm piesele d.V. Alecsandri: Iorgu de la Sadagura, Peatra din casă, Iaşii în carnaval, Scara tttîţii, Cucoana Chiriţa.“ Piesa a rezistat multă vreme, şi dacă, în 1844, un fotoliu la reprezentarea ei se plătea cu 15 galbeni (v. Albina, 1844, p. 80), ea s-a bucurat 787 şi mai tîrziu de aprecierea spectatorilor, ca şi de aceea a unor reprezentanţi de frunte ai istoriografiei şi criticii noastre literare; Grăitoare în acest sens este, bunăoară, opinia lui X. Iorga despre contribuţia lui Alecsandri la întemeierea teatrului naţional şi despre importanţa acestei scrieri dramatice a lui : „Cu toată vechea încercare a lui Facâ şi cu toată isprava mai nouă a Bălăcescului, Vasile Alecsandri, mult mai. tînăr decît amîndoi, scriitor abia răsărit şi cunoscut încă numai ca un autor de schiţe şi nuvele romantice, trebuie să fie privit ca adevăratul întemeietor al teatrului romanesc original, pus în serviciul unor idei înaintate de regenerare şi, pria aceasta, ca şi prin alegerea şi felul de tratare al subiectelor, cu adevărat naţional.'" Cun»i pe atunci, lumea citea puţin, dar se ducea cu plăcere la teatru. Negri nu greşea — spune în continuare Iorga — „cînd- sfătuia pe Alecsandri să .fixeze în formele artei tipurile care-1-dezgustau în societatea moldovenească de la .1840 şi» în acelaşi timp, să contribuie la scoaterea lor din realitate, unde nu iiiai era locul lor." După ce va fi reflectat îndelung şi se va fi sfătuit gu prietenii, Alecsandri s-a hotărît în cele din urmă „a face din teatru un organ spre biciuirea năravurilor reie şi a ridicolelor societăţii noastre", cum mărturisea el însuşi. , ... „încă din 1844, spre marea indignare a unora, cari l-ar fi surgunit bucuros, spre. bucuria celorlalţi, cari prin aplauze şi strigăte îi îndemnau şi alcătuiau în jurul lui.o gardă şfînţă.de revoluţionari, se începea această lucrare de educaţie prin literatură bună, însufleţită de tendinţele adevăratei civilizaţii. Cu tr.upa lui Caragiale se reprezenta la Iaşi cea dintîi comedie durabilă a lui Alecsandri, Iorgu de la Sadagura. [...] această dintîi privire critică în viaţa contemporană nu înfăţişează într-o lumină rea boierimea bătrînă, cu scopurile aşa de bune, viaţa aşa de evlavioasă şi conştiinţa necontenit deschisă înaintea lui Dumnezeu. Asupra lor vremea a închis judecata; a critica ar fi zadarnic; ei nu mai sînt o înrîurire, nici o piedecă [...]. Şi în literatură, aceşti tineri îşi respectau părinţii, ale căror merite reale, a căror vrednicie modestă o înţelegeau şi cu sufletul lor superior şi cu inima lor făcută şi mai bună prin cultura sănătoasă^...] . Lumea boierească antipatică e reprezintată, fără multă şruzime totuşi, prin grecul Kiulafoglu [...] om cu graiul împestriţat — care se înţelegea cu totul pe atunci şi păşuna atîta veseliei" (v. Istoria literaturii româneşti în veacul al XTX-lea, II, Bucureşti, „Minerva", Institut de arte grafice şi editură, 1908, p. 84—90). ? G. Călinescu consideră comedia Iorgu de la Sadagura „mai; substanţială" decît celelalte piese de debut ale lui Alecsandri, cele.mai multe pre- 788 lucrări sau imitaţii ale unor piese străine. Nici din aceasta — spune Căli-nescu — „nu lipsesc obişnuitele sforării teatrale. Dar tema morală îmbracă un aspect local. Bătrînul pitar Enachi Damian, om de modă veche, cu antereu, brîu, blană şi căciulă brumărie, îşi aşteaptă cu masă întinsă pe nepotul Iorgu de la « afcademiile din Sadagura ». Pentru a scoate în evi-’ denţă înapoierea pitarului, prin care se apără o teză însă caricată, autorul scoate pe scenă pe Gahiţa Rosmarinovici, femeie cu idei înaintate, tot atît de legitime în fond, dar şi de umflate. Gahiţa poartă beretă cu pene, rochie bufantă de coloare vie şî eventail. Umerii şi braţele îi sunt goale, obrazul foarte dres şi împestriţat cu benghiuri. Altercaţia dintre Damian şi Gahiţa înregistrează un proces între generaţii [.. .]. Dacă Alecsandri profesează prin Damian idei aşa de retrograde, asta vine mai degrabă din nevoi scenice. Publicul din sală era mai receptiv la necioplirea pretins tradiţională a bătrînului [...]. Tînărul Iorgu care soseşte, în costum bonjurist şi cu lornion în mînă, trece îndată de partea Gahiţei, spre nemulţumirea bătrînului [.. .]. ^ Toată această parte e plină de vervă teatrală, nelipsită de trucuri şi spirite, dar cu priză asupra spectatorului. Un boier surd înţelege totul' anapoda, sluga pusă să pîndeâscă sosirea lui Iorgu vesteşte că n-a văzut pe tinăr, în vreme ce acela era de mult la masă [...]. Pe dată ce frece conflictul de idei, piesa se descărnează. Fuga lui Iorgu cu Gahiţa, pocăirea lui, întoarcerea ca vrăjitor, împreună cu « un om sălbatic », care nu-i decît baronul fon Klaine Şwabe, adorator al Gahiţei, iiu mai stîrnesc azi veselie" (v. Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1941, p. 274-275). Interesante ni se par şi consemnările mai recente ale lui Ion Zamfirescu, care subliniază în contextul dramaturgiei universale evoluţia teatrului lui Alecsandri, în ale cărui începuturi figurează piesa Iorgu de la Sadagura. „Timp de cinci decenii — scrie Ion Zamfirescu — cu desăvîrşită conr secvenţă, din perioada romantică a primei tinereţi şi pînă în ceasul din urmă, V. Alecsandri (1821 —1890) a ţinut în mînă condeiul de dramaturg. S-a dedicat acestei activităţi cu toate laturile personalităţii sale, la un pol al acestora aflîndu-se vocaţia sa de artist, la celălalt pol conştiinţa lui de om al epocii şi datoria sacră de patriot. [...] . Scrierile, de teatru ale lui V. Alecsandri numără: « scene *, « cîntieele comice *, « vodeviluri *, « operete », « comedii », * drame ». Poate că această împărţire — care de fapt îi aparţine, o consemnează într-o scrisoare — nu este în totul potrivită. Ce interesează însă. este elaborarea ei treptată, gradarea în timp. Poetul, aici, ayînd în vedere acel public românesc de 789. teatru pe care îşi propusese să-l formeze, a procedat în această direcţie cu măsuri de adevărat pedagog naţional; de la simplu la compus, de la captarea agreabilă prin spectacolul de vodevil pînă la solicitarea gravă din dramele istorice, de la o formă de abecedar a repertoriului original înspre unul de maturitate culturală, de la un teatru legat de situaţii curente ale actualităţii, spre unul cu deschideri din ce în ce mai largi, pe planuri generale de artă şi umanitate. Interesează, de asemenea, şi bogăţia de teme. Să ne gîndim, mai întîi, la Iorgu de la Sadagura, la ciclul Chiriţelor, la Iaşii in carnaval, la Rusaliile, la Sandu Napoilă, la Millo director. Critică, satiră, proteste şi denunţuri, incontestabil; dar nu mai puţin şi document, istorie, o înţelegere cuprinzătoare a vremii, o putere ca dincolo de scăderi şi vicii să răzbată un sentiment de nădejde, de aşteptări optimiste. E — ceea ce observa cu pătrundere Ibrăileanu — amestecul de paşoptism şi junimism din firea poetului. Paşoptism: cu încredere în progres, în dorinţa de înnoire, în liberalismul vremii; junimism: ca atitudine împotriva exagerărilor, a imitaţiilor servile, a formelor fără fond, a unui cosmopolitism practicat cu stridenţă, afectare şi ignoranţă. în afară de ralierea lui doctrinară la un program de epocă şl de generaţie, V. Alecsandri a inclus în aceste determinări şi o egală căldură personală ca om al pămîntului, ca exponenţi a unei filozofii comune, ca putere tăcută a cugetului său de a trece lucrurile prin filtre ale măsurii, ale adevărurilor naturale, ale bunului simţ" (v. Panorama dramaturgiei universale, Bucureşti, Editura enciclopedică română, 1973, p. 560 — 562). Comedia Iorgu de la Sadagura a fost tipărită de trei ori in timpul vieţii poetului: prima dată în 1844, în broşura amintită mai sus, a doua oară în volumul Teatru românesc. Repertoriul dramatic al d-lui V. Alecsandri, Iaşi, Tipografia francezo-română, 1852 (sub titlul: 18 44. Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului. Comedie în trei acte. Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi in benefiţiurile artiştilor români — fiecare piesă avînd în acest volum paginaţie separată), şi ultima dată în ediţia de Opere complete. Partea I. Teatru, Bucureşti, Ed. Librăriei Socec, 1875, voi. III, p. 987- 1052. Din compararea celor trei ediţii rezultă că broşura din 1844 nu redă vorbirea personajelor străine atît de împestriţat ca următoarele. In ediţia din 1852, se dau chiar indicaţii în acest sens, iar în text replicile sint modificate în consecinţă. Ediţia 1875 se îndepărtează şi ea de aceea din 1844, fiind mult mai apropiată de textul publicat în 1852, în Repertoriul dramatic. VARIANTE C. C. Iorgu de la Sadagura, 1844 (A), Repertoriul dramatic, I (B), Teatru, III, 1873 (C) 790 14, 1—28—în A: Sţena | Actul l-iu, la pitariu Enachi Dămian, în ţinut se trece ( Actul 2-le, la comisu Chiulafoglu, în Iaşi ( Actul 3-le, la moşia slugerului Gîngu PERSOANE Pitariu ENACHI DĂMIAN IORGU, nepotul său Slugeriu GÎNGU GAHIŢA ROZMARINOVICI, văduvă Comisu AGAMEMNOM CHIULAFOGLU ZOIŢA, femeia lui Baronul von KLAINE ŞFABE Jupînul IŢIC ZARAF UN MUSAFIR IFTIMIE, sluga pitariului DOI ŢĂRANI MUSAFIRI, ŢĂRANI, SCRIPCARI / 12-28 - in i: PRIETINI, SĂTENI, LĂUTARI, MUZICANŢI, ŞARLATANI, SLUJITORI || 15, 1 — A : C. C. Iorgu / B : 1844. Iorgu / C: Iorgu || 5—6 — numai în B, C : reprezentată [...] beneficiul [B: benefiţiurile] artiştilor români [numai în C : la anul 1844] || 7 — 8 — A : Sţena se trece în provinţie. / B: lipseşte / C: Scenele [...] Damian. || 10— 11 — A : înfăţoşază o odaie mobilată foarte simplu / B : înfăţişază [...]/ C : reprezintă [...] provinţie. || 11— 14 — A : dreapta spectatorului, cu perine la părete ş.c.l., uşă în fund, uşă în stînga ce duce la sofragerie, uşă în dreapta ce duce în odăile pitariului, o fereastră în stînga / B, C: stînga [...] treia [B : al treile] [.. ,]mîncare, şi o fereastă alăture. [B: mîncat. O fereastră alăture. Scena se petrece la un pahar. Dămian, în provinţie.] || ‘ 16 — A : PITARIUL DĂMIAN (intrîndpe uşa din fund şi vorbind â la cantonnade)/ B, C : DAMIAN (întrînd în [B : pin] fund) || 17 — A, B: să-i spui / C : să spui j| 16, 17 — A, B : de / C: ca să. || 17, 8 — A : cît îi de tont / B, C : tontul || 10 — 11 — A : (cam spăriet): Mă iartă, curcane... că n-am ştiut cum să ruminesc curcanii. DĂMIAN: Auzi prostu... că mă face încă şi curcan. Ieşi afară / B, C : Ei, doar [...] lipseşti || 13 — A : duc. (în parte.) Se vede că iar am spus vro nătărîie... (Vrea să iasă.) / B, C: duc. || 14 — A : spune-mi, fost-ai j B,C : Fost-ai || 16 — A : fost, cucoane, / B, C : fost || 22 — A : măi... j B,C : măi, hoţule || 32 — A : lesă. / B, C : Iese prin fund. || 18, 5-A.B: ROZMARINOVICI / C: (întrînd prin fund, mînioasă) |j 8 — A, B : un evantail / C; evantailul || 19 — A : fără / 791 B.C: făr’de || 32 — A, B : Spune ce-i Invitaţia [B : tnghitaţiajj C: ce-i iitghitaţia || 19, i — A : (Rîzînd.) Auzi, invitaţie / B, C: Ha, ha, ha... Auzi, înghitaţie \\6 — A : invitaţie j B, C: înghitaţie || 16 — A : bliblităţi. I B, C : bliblităţi... Aşa să ştii. || 29 — A : care nu puteţi / B, C : nemai-putînd || 36 — A : şi / B, C : şi dar I| 40 — A : blindeţă şi apropiindu-să de Gahiţa.) / B,C : blindeţă.) |[ 20,26—A, B, acele briliante / C ; briliante |{ 21, 8 — A ; SLUGERU GÎNGUL / B, C: GÎNGU [B: SLUGERU GÎNGU] (viind din fund) || 9 - A : SLUGERU GÎNGUL / B, C: GÎNGU || 13 -A : SLUGERU / B, C : GÎNGU || 22 - A : ca cînd ar / B, C : parc-ar || 23, 26 — A : SLUGER. / B,C: GÎNGU || 27 - A : Sănătatea, ca şi lumea,-i / B, C : Vezi mata, dragă... sănătatea-i || 29 — A [greşit]: SLUGER. j B, C: GAHIŢA j| 31, 36 — A : matale / B, C: noastră || 22, 4 - A : Auzi / B, C: N-auzi || 10 - A : GÎNGU (cătră Dămian )J,B, C : GÎNGU ]| 15 — : nu-s surd / B, C : aud bine... nu-s || 16— 17 — A : că-mi vine să mă evanuisarisesc. / B,C: c-apoi mă-nchin cu plecăciune. j| 21 — A : mai j B,C : şi mai || 22 —23 — A : cea care ştie să facă[____________] trebuie să o cunoşti / B, C : ştii... cea care face [...] o cunoşti || 23, 5 — A : (sărind în sus): Bravo! / B, C : Işala ! \\6 — A : quel manant! parcă j B, C : parcă|| 8—A : păsuri afară / B,C : paşi [B : păsuri] [...] fund |j 10—A : MUSAFIRI poftiţi la masă, în deosebite haine, nemţeşti şi moldoveneşti I B, C : PRIETENI || 11 —'A : musafirii. (Musafirii intră.) / B, C : prietinii ... lată-i buluc I... |( 14 — A : c-om bea / B, C : că-ţi bea || 15 — A : MUSAFIR I B, C: PRIETEN || 20, 25 - A: MUSAFIR / B, C: PRIETENUL || intre r. 24—25 — numai în A : (Musafirii rid.) || 28 — A: ea îţi I B, C : iţi || 29 — A : rid.) / B, C : rid, afară de Gahiţa.) || 32 — A i (la musafiri) : Da / B, C : Da |) 33 — 34 — A : şideţi... / B,C : şideţi în... || 35 — A : (tăindu-i iute vorba): Şideţi pe scaune, domnilor, je vous prie. j B, C : (curmîndu-i vorba) : Pe scaune. || 36 — A : Musafirii [...] şede pe J B, C: Toţi [...] şede în [B : pe] || 24, 4, 19 - A : MUSAFIR / B, C: PRIETENUL || 13 - A : MUSAFIR: Bre... bre!... Da a / B, C : PRIETENUL [...] ş-a H 14 - A : dascal / B, C : dascalul H 20 - A: nu-i / 3, C : nu cumva îi jf 25 — 30 — A : (Iorgu întră şi se aruncă în braţele masului său.) Vin, dragul moşului, să te sărut... vin, puiule... vin, gugulea moşului... (îl sărută pe obraz, ş-apoi să uită la el cu dragoste.) Iau videţi-1, mă rog, ce gligan mare s-o făcut! Cît este de frumos! Parcă-i un bujor. IORGU (in parte) : Uf! Caresurile ieste mă strîng de gît. (Tare.) j B, C : IORGU (întră [...] (Tare.)|f33 - A ; sărut / B, C : sărut o dată || 34 - A : zile.... (Cătră musafiri.) / B, C : zile!... || 35 — A : frumos / B, C : nostim f| 25, .1 — A : ceasuri? (Caută la ceasornic.) Ş&pte şi unsprezece minute şi jumătate. / B, C : ceasuri? H 4 — A : tătini-to / B, C: băbacă-tău ||. 792 % 6 — A : Nicidecum. / B, C : Ha. .. Ian stă... Nicidecum. || 10 — A : ui-tîndu-se / B, C: căutînd || 29 — A : recomenduit / B, C : recornendat || 30 — A : ocazionul acesta / B, C : ocazia aceasta || 31 — A : numelor şi mai ales cu amiciţia d-tale. / B, C: numelui d-tale. || 32, 33 — A : voire humble j B, C : votre [| 40 — A : vrun ocazion [. ..] devuementul / B, C : vro ocazie [...] admiraţia [| 26, 3 — A Cît vorbeşte de janti[! j R, C : Na cavaler ! ]| 5 — A : cucoana Gahiţa / B, C :. Gahiţa || 6 — A : Eu nu / B, C : Nu \\1 — A : cîntînd az / B, C: azi || 8 — A : MUSAFIRU (cătră alt musafir )j B .PRIET. (cătră altul )jC: PRIETENUL (cătră alt prieten ) II între r. 9 — 10, numai în A : AL 2-le MUSAFIR: Aşa mi să pare şi mie. )| 11 — A : moldoveneşte / B, C: româneşte || 14 — A : ■ IORGU (întor-chidu-să cătră moşul său) j B, C: IORGU |[ 14 — 15 — A : însă au trebuit să dau / B, C: n-am vreme acu, că prezentez || 18 — A ; moldoveneşte curat I B, C : curat )| 19 — A : Ce să-ţi mai / B, C : Apoi ce să-ţi || 20 — A : civilizarisit / B, C : civilizat || 23 — A : în limba moldovenească cuvinte / B, C : cuvinte j| 24 — A : să-şi / B, C : să || 26 —27 — A : Eu care am voia-jarisit, eu / B, C : Iaca [...] şi || 29 —30 — A : degrabă / B, C : degrabă de ţara asta || 33 — A : să spui / B, C : să-ţi spun H 35 — A : DĂMIAN (aprinzîndu-se) IB_, C : DAMIAN || 37 — A : n-are copaci, n-are ape, n-are vite I B, C . copaci, ape, vite || 38 — A : mulţe. / B, C : multe,.. prea multe! )| 39 — A : Cătră / B, C: Lui || 27, 3 — A.: (întorcîndu-să cătră Gîngu.) N-om I B, C : N-am || 5. — A, B : ceasornic. [B : Aud?...] Opt / C : ornic.) Aud? ... Opt || 12 - A : MUSAFIRUL (cătră al 2-le musafir) / B PRIET. (cătră altul)/ C: PRIETENUL (cătră alt prieten) || 14 — A : îi lipseşte o doagă. I B, C : .(Pufneşte de rîs.) [[ 16 — A : şi fără slo... / B, C: fără lib... H 17—18 — A: GÎNGU (curmîndu-i, iute vorba): Fără slove? MUSAFIRU (cătră al 2-le musafir) j B, C: GÎNGU .[.>.] alt prieten) [Baltul)] || 19—20 — A : nici slove, nici drumuri... Da el pe ce o venit cu pocită... îi lipseşte două dogi în cap, vere Costandine. / B, C : ^rumuri £...] poşta? 1124—^: blagoslovită / B,C : binecuvîntată || 27 — A: (dîndu-i tahacherea) : Vrei / B, C : (strănută) : Aferim!... vrei || 28 — A : Dar; foarte / B, C: Foarte || 29 - A : MUSAFIRII / B, C: TOŢI || 31 — A : scripcarii cîntînd la uşa din fund, afară / B, C : lăutarii afară || 32 — A : Ce mai lungim vorba degeaba; iaca / B, C : Iaca || 34 — A . MUSAFIRII / B, C: TOŢI || 35 — A : (să duce lîngă Gahiţa şi-i dă braţul / B, C : dă braţul Gahiţei || 36 — A : norocit / B, C: felice ,|| 38—39 — A încă în vremile acele plăcute, cînd mă desfătam în dulceaţa / B, C: în sînul || 28, 3 — A : Scripcarii [...] şi trec scena de iesă / B, C: Lăutarii [...] trec scena şi ies [B : şi trec scena de iesă] || 4 — 5 — A, B : IorgH şi Gahiţa, dîndu-şi braţul; pe urmă musafirii [B: prietinii] / C : ies Iorgu.[. . .] prie- 793 tenii || 6 — A, B: Gîngu, păr-a nu ieşi) / C : Gîngu) || 9 — A, B : toată vremea [...] scripcarii / C : tot timpul [...] lăutarii |j 10 — A, B : şi [A: actorului şi ] din vreme în vreme / C: şi din timp în timp || 12 — A : bat, intră / B, C : întră beat || 17 — A : nu, nu a veni / B, C : nu, nu || 22 — A: cînt Frunză verde peliniţă... / B, C: cînt || 24 — A : (S-aude răcnite de „vivat" în sofragerie.) / B, C : (Se aud [...] alăturea.) || 25 — A : pe acolo? (Să apropie ţi se uită pe uşa din dreapta.) / B, C : în sofragirie ? || 26 — A : uită-te-i cum beu / B, C : vezi-i cum chilesc || 29 — A : ii beu / B, C: beu || 30 — A : pe j B, C: iar pe || 31 — A, B : mănîncă / C : nu mănîncă || 32 —33 — A : Iată-1 / B, C : şi-i place [...] Dec! || 34 — 35 — A : vine ...] şi fuga l B, C : şi vine [...] ş-amandea || După r. 36, numai in A : (Iorgu, cu şervetu prins de surtuc, intră pe scenă.) || 29, 2—A: IORGU I B, C : IORGU [...] frac) || 7 — 8 — A : mirosul... j B : mirosul... (Cu desnădăjduire. ) / C : mirosul... (Cu desperare.) || 10 — A : moldovineşti [___] şi cu I B, C: ţărăneşti [________] şi [B : şi cu] || 22 — A : duh / B, C : graţii || între r. 27—28, numai în A : (întră cucoana Gahiţa.) || 28 — A : GAHIŢA / B, C: GAHIŢA [B .• şi], mai pe urmă, DAMIAN || 30 — 31 — A : IORGU: Ah, vină, vină, îngere tuteler, ce te-ai coborît de nu ştiu unde în acest tîrg puturos, pentru ca să arunci cîţiva trandafiri în calea mea; vină de-mi zîmbeşte cu surîsul nevinovăţiei buzilor tale şi de-mi alină tempestile ce sfăşie sufletul meu! / B, C : GAHIŢA [...] Gahiţa! || 36 — A : zaif / B, C : indispose || 30, 2 — 3 — A : asupra trăsăturilor / B, C : pe trăsăturile || 5' — ^4 : floare, ca o pansea, ca o zarnacadea / B, C: pansea arsă de vînt || 9 — A : Ah!... te / B, C : Te || 13 — A : la gît, pare / B, C : de gît, apare [B: pare] || 16 — A : o, îngere tuteler, ce / B, C: ce || 19 — A : eu, care am supt ţîţă de la ea, care m-am / B, C: şi care-s || 21 — A : IORGU (ase-mine) / B, C : IORGU || 22 — A : pe / B, C : peste Jj 27 — A : rog, je vu pri, jevuzemplor / B, C: rog || 30 — A : nebunit de tot j B, C: nebunit |{ 33 — A : Cum / B, C : (cu mare foc) : Cum || 34 — A : cele mai adînd a inimei / B, C : inimei || 36 — A : pentru că / B, C : căci || 37 — A : o vergură lină, divină / B, C: vergură divină || 31, 1—2 — A: ce fericire! (Tare.) Monşer Jorj. Sexul / B, C: quel bonheur ! mă iubeşte! (Tare.) Piudoarea sexului || 3 — A : dar... / B, C : dar... (Coboară ochii.) || 5 — A : ah! suflet / B, C : suflet || 8 — A : duhul / B, C : spiritul || 10 — A : (făcînd un pas, in / B, C : în || 13— 14 — A, B : Cernăuţul / C : Cernăuţii || 15 — A : ruşinea / B, C : piudoarea || 16 — A : curat / B, C: ritos || 17 — 18 — A : eu j B, C : eu în patru limbi || 19—20 — A : Ah! / B, G t (Cade în genunchi.) Ah! || 26 — A : mie / B, C : în ochii mei || 28 —29 — A ! (Musafirii intră... altul cu şervetul la gît, altul cu paharul în mînă.) / B, C ? 794 (Prietenii . .^liniştească.) || 31 — 32 — A : TOŢI (afară de Gîngu) MUSAFIRII I B, C: Cei denainte [...] PRIETENII || 34-35 - A : că casa moşu-său îi o nenorocire / B, C : casa [...] năpaste || 32, 6 — A : auzi I B, C: auziţi || 8—9 — A : afară, afară, păr’ I B, C: Afară, păn' j| 10—11 — A: (Musafirii încungiură pe Dămian şi caută să-l mîngîie. Iorgu iesă măhnit pe uşa din fund.) / B, C : IORGU [.. .] turburat. 11 12 —A: Acum îi vreme să / B, C: Acu-i vremea să-i [B : să] || 13 — A : amorul unei femei! Mă duc să-i fiu înger / B, C : pasta [...] îngerul || 14 — 15 — yl : tuteler. (Iesă pe uşa din fund.) / B, C : tutelaire [,..] Iorgu.) |{ 20 — A : graniţă / B, C: graniţă, la Sadagura (| 2 1 — A : (întrînd iute pe uşa din stînga) : Aud. / II, C : (intră [...] zis || 25 — A : Să / B, C : Iaca!... Se || 28 — A : nimeni / B, C : nime || 29 — A :■ (mînios) .[••■•] mănîncă cînii I B, C: (furios) [...] ie dracul || 30 — A : M-am dus / B, C: Să te duci, duluţă || 31 — A : (Perdeaua pică.) / B : Sfîrşit Actului I / C : (Cortina cade.) || 33 — A : Sţena se petrece în Iaşi, în casa comis. Kiulafoglu / B, C: Actul [B: Scena] [...] Iaşi || 34 — 33, 3 — A : Teatrul înfăţişează o odaie cu uşă în fund, în dreapta actorului altă uşă care duce în odăile lui Iorgu Dămian şi a Gahiţei, în stînga altă uşă care duce în apartamentul comisului Agamemnon Kiulafoglu. în fund, un dulap de ceasornic mare cu fcrestuică spre public; scaune şi c.l. / B : Teatrul înfăţişează [.. J pe de lături. IC: Teatrul reprezintă [...] pemprejur. || 5 — A : întrînd / B, C : întră || 18 — ^4 : săptămlni... Am măsurat în lung şi în larg grădina publică făr-a dobîndi alt lucru declt deplina încredinţare că îngheţatele d-lui Timotei confectir sînt neîngheţate şi că tufele şoptesc vara. .. / B, C: săptămîni... || 20 — A : vreo altă mulţămire / B, C : altceva || 25 — A : singura idee / B,C : ideea || 25 — A, B : din acei ce-şi / C; care-şi || 30 — A : Ei bine, ce / B, C: Şi ce || 33 — A : care-i / B, C : care-mi || 34 — A : unul pentru cinci galbeni, altul pentru zece; ca cînd / B, C : dă!.> . parcă || 35 — A : jupînu Iţic / B, C : Iţic || 36 — 37 — A : sută / B, C:. sută pe lună || 37 — A : în toate zilele / B, C : pe tot ceasul |1.34, 7 — A : de o parte am I B,C : Am || 8 — A : de altă parte trebuie / B, C : Cum dracul || 9 — A : şi totodată / B, C: şi || 10 — A : îmi vine o / B, C: O! ce || 19 — A : mă va şi I B, C: m-a şi || 21—23 — A : ai fost la Sadagura şi că ţi-ai ascuţit mintea pe tocila civilizaţiei. (Se aud păsuri afară.) I B, C: ţi-ai ascuţit [...] A!... || 24 —A: am scapat... (Intră j B, C : (Zărind pe\\ 28—^4, B: şal / C : şalul || 31 — A : în magaziile lui / B, C : la || 35, 38 — A : dacă vrei, să / B, C: de vrei, pot să || 36, 2 — A : cît pentru / B, C: pentru II5 — A : că umezala lor îmi / B, C: că-mi || 13 — A : eu care / B, C: şi care || 17 — A : ca cînd le-aş fi / B, C: deşi nu le-am || 37, 2 — A : d-ta / B, C: poznă || 3 — A : ci / B, C: ci de || 5 — A : (mai 795 tare) : Irigratule / B, C : Miserable || 12 — A : (şi mai tare) : Ingratule / B, C: O! Quel infame ]\ 13 — A : Ştiu eu ce / B, C: Ah! Ştiu eti de ce || 17 — A : că / B, C că-mi || 18 — A : dar bunu-i / B, C : însă bun îi || 20 — A : lumea se va clătina şi pămîntul se va / B, C : mările [...] s-a|) 26 — A": un an / B, C : şăse luni )| 30 — A : jupînu Iţic / B, C : Iţic || 32 *— A : jup'înuIŢIC j B, C : IŢIC (înfund) || 33 — A ; cuconaş Rozmarinovici / B, C : chicănaşule || 38, 1 — A : au trecut / B, C : o trecut de mult || 2 — A :■ şi Cred [ B, C : Cred [| Intre r. 16—17, numai in A / IORGU (în parte) ; Of, cum l^aş dupăci. (Cu blindeţă.) Iţicule... ian ascultă... - IŢIC : N-ascult nimic; plăteşti, ori ba? || 18 -— A : temi / B, C : gîndeşti H 21 —A ; (făcîndeîteva păsuri spre el): Ian / B, C: Ian || 27 — A : să-i bată, tîrtani/ B, C : luzi || 32 — A : duc, mă duc / B, C : duc ]j 33 — ^4 : rădic / B, C : ridic pe sus f| 39, 1 — A : (S-aud păsuri in odăile lui Agamemnon. } Cine I B, C : Cine || 7 — A : amîndoi întră / B, C: întrînd amîndoi || 7 — la KIULAFOGLU, notă in A : N. B. Actorul ce va fi însărcinat cu rolul acesta trebuie să vorbească româneşte ca grecii. || 10 -— ^4 : Otan se lego mia fora-zoi mu, eţi ] B, C : eţi || 20 — A : eu / B, C : ego || 20—21 — A : şi fiindcă / B, C : Lipori, fiind che || 21 — A .-să catortosesc a mă / B, C : a me || 22 — A : chisaua j B,- C: chisaua pentru sohpeti |j 27 — A : mîni sau poimîni. De/ B, C : de || â5 —’A : Acuses j B, C : Acus îl 36 — 40, 1 — A : şalul / B, C-: ■ to salt || 1 — A : eu sînt / B," C : eii || 4 — A : Eu j B, C : Ego || 8 — A: eu / B, C/ .- Vezi || 9 — 10 — A : la Ţ...] nu mă { B, C: tot la [...] nu-1 |( 11 — A : f)ăin-în / B, C : jos tin || 11— 12 — ^4 : cînd [-..,] şi cafe / B, C f Paradigmalos karin; chind [...] eu || 15 — A : ştiu şi / B, C: ştiu, fraţico, şi || 19 — A : Rosniarinopoius / B, C : deRosmarinopulos || 27 — A : m-oi da. şi tumba/ iB; C: zocu to piperi \\ 30 — A : Memnon/ B, C : memnule H 34 — A : mă-nşăli / B, C: me prinzi || 37 — A : C.C. / B, C: arhon |] 39 — A: pentru / B, C: despre || 40 — A, B: este/C; eşti || 41, 6 —A: ce ne leagă / B,! C nostru |f 13 — A : Dar pare că / B, C ; Parcă || 17 — A .-pănă [...] şi ie / B, C : chind [i..] si || 18 — A : veniţi / B, C: Ela || 20 — A : că-i căsăpeam pe toţi: / B, Cche pe toţi îi faţeam kes. || 25 — A :■ şi / B, C : he || 29 — 30 — A lui ce s-ar fi / B, C : dimisale ţes-a || 31 — A :■ c.c. I B, C : pitariu || 32 — A V iaca şi niosu Rozmarinovici / B, C : natos [...] Uosmarinoptilos || 42, 1 — A : monsu / B, C : monsu de ]| 4 — A : Apropo / B, C: Neski; mă || 8 — ACe / B, C: Zaifă?... ce || 10—^4 ; hi a parcă / B, C : A ! [.. .QParcă || 43, 10 —A: (Vrea să iasă:) / B, C; (voind fi? || 11 — A i îngerul meu / B, C ; îngeraşule || 13 — A i Domnule, cuvintele aceste / B, C : Domnule || 18 — A : Da vorbeşte, omule / B, C: Vai vorbeşte || 22 —/4 : iubesc... Zoiţo, crede-mă, pre legea mea că partea mea din ceruri matale ţi-aş da-o. / B, C ; iubesc 1.. 796 || 28 — A : (vrînd să fugă pe uşa din fund) / B, C : (voind şăjugă ) 11.36 — 37 — A : păn’la ceasornic. / B, C.: ce-are [.. .] ceasornicul? || 44, 2 —3 — A. : degrab. / B, C : degrabă [. ..] urmă... ||.4 — A,: bine, Zoiţăi dragă, gîn-deşte I B, C: nu se poate, soro... \\ 6 — A : Mi-i frică ? Am fost la Sada-. gura!./ B, C: Frică .[...] Iorgu. || 9 — A, B: ceasornicul,/C .'ornicul; || 10—A, B: ceasornic / C: ornic || 12 — A •' pe sţeţiă şi,[.. .] ceasornicului / B : şi [...] ceasornicului / C: şi [. ..] ornicului |[22 — A : în ceasornic / B, C : is io ţeasornico... mesa || 23 — A : în ochii mei / B, C : la ochi a mele || 25 — A : Spune-mi / B, C : Pes mu || 31 — A, B : ceasornicului j C ; ornicului || 45, 2 — A : ascultă-1 j B, C : asculta || 19 — 20 —.A :, să-mi ieu pălăria. (în parte,) Să, te ferească Dumnezeu de femei cînd ii treaba pe înşălat. / B, C : (în [...] hiotiki. || 21 — A, B: stînga / C .‘ funAJI 23 — A : dulapului în care se găseşte / B, C: dulapului || 31 — 4 ,' mai [...] pădureţe / B, C : ba mai [...] acre || 46, 2 — A, B : Pitariu- DĂMIAN / C : DAMţAN || 4—5 — A: berbanţu, ini^au . scris că s-au pocăiţ- ş-£.m ;venit eu singur ca să mă încredinţez cu ochii mei da$ă cu adevărat şirau veait în simţiri / B, C : mi-au scris că s-au pocăit, berbantul || 1J,— A ;:ţi tocma moşu-meu / B, C : moşu-meu || 17 — A : (Stârţiută.) Am păţi.t-o, / B, C : (Strănută;) || 20 — A, B.: Vrea / C : Voieşte 24 •*- A : _ că./ B, C ;• îmi ]| 47, 26 i- A : cabazlîcu [.-..] stric / B, C.; comedia j\.,] sfărm,[[.3?-— A, B.: şi DOI / C : DOI || 34 — A : adus, (S-ascunde după moşii-său,) / B, C : adus. 1| 49, 1 — 3 — A : Doar U-ţişc£pa. - . (întră Gahiţa din dreapta şi Zoiţa din stingă.) TOŢI I B, C SCENA [..TOŢI |j 5.-4 : ha...„ / B, C : ha, ha, ha.|]7 — A : (Gahiţa leşină pe un şţaun. Zoiţa aleargă Jfngă ea.) I B, C: GAHIŢA [...] Leşină.) || U — A:, KIULAFOGLU.. (Uurind. prin stînga) I B, C: KIULAFOGLU || 15 — A :■ (Perdeţiua pică) ],B ; .Sfîrşitul Actului III C : (Cortina cade.) || 17— 20,rr}A, B: Teatrul. „îţifăţişază o piaţă într-un [B; de] sat. în stînga,;0,cîrcimă cu laiţţ pţs .din^jjite.. în dreapta copaci [-B ; un scrînciob].: În/C : Actul [...] în || 23 —. 50,. 5 — A : . (La rădicarea perdelei, ţărani şi. ţărance joc hora dinaintea cîrcUnii. Scrip-cari sînt suiţi pe laiţe.) s'-. UN ŢĂRAN CÎNTĂ îş sătul / B, C; ŢĂRANI [...] Sînt sătul || 9 Tot aşa, tot voiniceşte; Nu mă daţi, măi, de ruşine'; Că ’ puicuţa te-mi zîmbeşte Vîră dracu-n mine. ; :•<. •:797 (Iorgu intră pin stingă în costium de vrăjitor şarlatan. Ţăranii se sparie şi fug in circimă, zicînd: „Iaca dracu, dracu!" SCENA 2 I B, C : Daţi, copii [. . .] dracu !") || 19—20 — A : ispravnic, iar nu şarlatan, ca mine. / B, C: ispravnic... || 22 — A, B: acum, alerg [ C : alerg acum || 23 — A : gimnastice şi acrobatice / B, C : acrobatice || 27 — A : dar totodată mi-am adus aminte că fuga de-i şi ruşinoasă, îi sănătoasă ; m-am smuncit deci / B, C: insă m-am smuncit || 51, 2 — A : cornorate şi blestemate / B, C : cornorate || 5 — A : pentru ca / B, C : ca || 18 — A : rob mie / B, C: rob || 20 — A : bine vei j B, C: bine-i || 29 — A : şi cine / B, C : Cine || 32 — 33 — A : Da posomorîtu-i / B, C : posomorit îi || 35 — A ; stînga / B, C : dreapta || 52, 6 — A : o femeie / B, C : un madam || 15 — ^4 : Gahiţa; zicea nebuna că-i un înger! j B, C : Gahiţa? || 16— A: eu sînt / B, C: Ich bin || 20 — A, B: bere din jC:Bier in || 24 — A : te dn acum de / B, C : du-te acum de te || 27 — A : stînga / B, C : dreapta || 35 — A : îngeri tutelerî / B, C: îngeri || 53, 1—2 — A : (Ţăranii ies din cîrcimă.) I B, C: SCENA V [___________] IORGU || 4 — A : nu-s I B, C: doar nu-s || 5—A: dar fiindcă nu mă cunoaşteţi, trebuie să vă întreb dacă aţi auzit / B, C : ca şi voi!... Auzit-aţi || 6 — A : care au I B, C : ce-au || 14 — A : păţiţi / B, C : păţască || 16 — A : şi care rădică 5001)00 de ocă de fer în palme. Duceţi-vă / B, C: Hai, duceţi-vă || 20 — A, C: Cîţiva / B : Cî ţi va din |[ 21 — A : sorocoveţi / B, C : svan-ţihi || 28 — A : 5 / B, C: VI jj 33 — A : ungurească, j B, C : ungurească... ştii vorba ceea... || 54, 5 — A : 6 / B, C : VII || 6 — 7 — A : slugeriu G ÎN-GU, pitariu DAMIAN, musafiri (întră pin dreapta) jB, C: GÎNGU [...] stînga/|| 8 — A : (cătră cîţiva ţărani ce vin cu ei) : Ce ziceţi, măi / B, C : Ce ziceţi, măi proştilor j) 9 — A: cum, Doamne iartă-m ă / B, C: cum || 16 — A : Da / B, C : Ei, da || 21 — A : de ce / B, C : pentru ce ]| 26 — A : se face lesne de ruşinea oamenilor / B, C ." nu [...] om || 32—Al suflă cineva j B, C: sufli || 36 — A, B: primblă turburat pe scenă j C : preumblă turburat || 55, 4 — A : iute? / B, C: iute? ca o căpriţă? || 5 — A : (mergînd înaintea lui) : îi ( B, C : îi || 6 — A, B: 1 \ C : VIII || 7 — A : AGAMEMNON / B, C : KIULAFOGLU || 9 - A: iaca [...] să face că f B, C: nat os [___3 de || 16 — A : şi / B, C: ke || 18 — 19 — A : cînd [...) aşa vine vorba, pentru că caii de pocită din ziua de astăzi / B, C : Adecă chind [...] eţi vine vorba, dioti caii de poţta||20—21 — A: În zadar surugiii îi îndeamnă cu / B, C: Deziaba [...] tu cu j| 21 — A : ei / B, C : dimialor j| 32 — A : tot dritul / B, C : tota voie || 56, 6 — 7 — A : Marghioliţii, a fiică-sa. / B, C : Marghioliţii. || 8 — A : Gîngu? / B, C : Pios? .. .Ghingos? U 9 — A ; iatărl. Dumnealui stăpînul moşiei. / B, C: Iată-1. || 17 — ^4 : Dragă, dragă j B, C: Frate || 22 — A : frate; cucoane / B, C : 798 fraţico... I coco na |] 24—25 — A : şi [...] ei / B, C : ke [...] dimisale || 25—26 — A : mă iartă / B, C : me sinhorese || 26 — A : noră / B, C : nepoţica || 28 — A : comise. / B, C : comise, că mă supăr. || 29 — A : şi Iorgu!... Auzi! să / B, C : Se || 31 — A : apropo [...] scosu-l-ai j B, C : Ma fes mu [...] l-ai scoso || 33 — A : că am / B, C : n-am || 34 — A : stînga I B, C : dreapta || 39 — A : Katergari / B, C : Katergari !... ha, ha, ha. || 57, 1 - A : 8 / B, C : IX || 2-4 - A : baronu KLAINE-ŞFABE [. ..] stînga, precedaţi de doi oameni îmbrăcaţi curios şi care sună unul din trîrabiţă, altul dintr-o dobă. Baronul / B : KLEINE ŞVABE ... sună unul din trîmbiţă şi altul [...] Baronul / C : SCHWABE [...] Schwabe || 6 — A : Moşu-meu / B, C : Valeu!... moşu-meu |f 7 — A : păţit-o [...] de nu m-ar cunoaşte încalţe / B, C: păţit-o || 15 — 16 — A : c-apoi m-am stins / B, C: din norocire || 17 - A : KIULAFOGLU, ZOIŢA (in parte, toţi) / B, C: (în parte) || 25 — A : Tocmai, cinstitule boier / B, C: Tocmai H 26 — A : sughiţ / ţi, C : diochet || 32 — A : şi tot / B, C : (in parte) şi tot || 33 — A : rămas. Am discîntat pe-un văr al meu de prostie, şi din prost ce era l-am prifăcut într-un mare gpgoman; dar nu-i vina mea, căci, precum ştiţi, oameni buni, prostia din nascare leac n-are! / B, C : rămas!_|| 58, 9 — A, B . baronu / C : Schwabe || 11 — A : Marea Neagră / B, C : Ocean || 20 — A : mînă / B, C : mîni || 24 — A : şi / B, C : şi că || 29 — A : Podul Iloaiei / B, C: HirlJra || 30 - A, B: (în parte) : îşi / C îşi || 39 -A : Auzi I B, C: Auziţi || 59, 11—12 — A: (Muzicanţii se opresc.) IORGU: Aşa-i moda conţerturilor_____/ B, C : IORGU [...] măi || 15 — A : începe / B, C: marş... || 16, 27, 33 - A, B : Klaine Şfabe / C : Schwabe || 28—29 — A : Acest exerciţiu primejdios au tras laudele şi aprobaţia / B, C: Această [...] laudele || 30 — 31 — A : pe unde am avut de gînd să trecem / B, C .’(>«[...] trecut || 34 — A : Exerciţiul acesta este numit I B, C : Exerciţia [...] numită || 60, 1 — A : Nu cumva socoţi, bre/ B, C; isos [...] anoite || 5 — A, B: în / C : ii to\\6—.A: {Klaine Şfabe face ,,Balansul pe frînghie". IORGU: în sfîrşit, o să vldeţi balansul pe frînghie, în care sălbaticul se ţine numai cu degetul cel mic a piciorului şi, răsturnat cu capul in jos, rădică sute de mii de ocă, dar fiindcă acum ne lipsesc greutăţi atît de mari, el va rădica o cîtime mai mică pentru ca să vă încredinţeze de adevărul vorbelor mele. fLa sfîrşitul acestui exerciţiu s-aude glasul j B: (La sfirşitul acesiei exercita se aude glasul j C : (La finele [...] vocea || 9 — A, B : (in parte) : Ce-am / C : Ce-am || 11 — A : trăsură. / B, C : trăsură [ ...] aici. || :13 — A ; şi în vremea asta Iorgu zice lui Klaine Şfabe) 799 IORGU / B, C: IORGU {încet lui Schwabe) || 15 — A : piste inimă/ B, C : in das Herz || 19 — A : Cucoana Gahiţa / B, C : Gahiţa || 23—24 — A: Ih ferştee- noh nics.jB,' C: Sappermcnt [.-..] fort;.. ]| 25 —A; 4 / Bi C; X|| 30 — 31 - A:- ZOIŢA [...] cucoană Gahiţă, dar a cuconuJui f B; C .* KIULAFOGLU [...] kera mu .. , Ma a lui arhon f| 35 — A ;'ce-au / B, C : cele ce-au || 61, 1 — A : Ma / B, C : Omos || 3 — A : drăcii /-B; C : kâbazlikia || 10 — A : noi. / B, C: noi.se ne recorimo... || 13 — A ; viitorul, să vie fără frică / B, C: viitorul? I| 17 — A : faţa / B, C: feţe |f 25—26 —numai în'B, C || 27 — A: nu-i tot lua vorba din gură. {Lui f B, C : (Lui || 38 — A : mai că / B, C : ţe nu j| 39 — A : Dar! / B, C: însă || 62; 13 - A : (asemine): îl / B, C : Oh ciel! îl || 14 - A : (asemine): Pe / B, C :■ Pe || 15 — A : (asemine) : Oare pe dînsul nu l-ai putea aduce aici / B, C : Oare [...] aduce || 18—19 — A : Chel fclisite ! DĂMIAN (căutînd ceasornicul) / B, C : Cum [.. .] la ornic [B : ceasornicul]) ||-23 — A : băţul pc pămînt / B, C : băţul || 28 — A : vie. (în parte.) Cum dracu să scap cu obraz curat? / B, C: vie. jj 29 — A, B: băieţi, ţ5e dînsul!/C: băieţi. . .• || 32A: Staţi, oameni buni I B, C: Ho, ţa'ră ||'34—35 — A : ţi-i kcaparea / B, C : îi scăparea [C : ta] || 35 — A : (Fuge I B, C : (Fuge iute |j 39 — A, B : eu un / C : un || 63, 1 — A : năcăjesc ca / B: cearcă IC: încerc l| 2 — A : furios se primbla pe scenă j B, C : furios H .V — A : asemine furioasă / B, C : furioasă ]| 6 — A : va aduce pe Klaine Şfabe de la Cernăuţi; el care m-au iubit cu atîta pasion. Ah, de ce nu sînt tiu bărbat ca să-l fac bucăţi! / B, C : aduce pe Kleine Schwabe !... || 10 — A r Să / B, C: Ce să faci ?__să || 12 — A : şi / B, C: şi deodată f| 13 — A, B .- straie / C hairte |f 19 — A": Ai dorit să mă vezi, mâine / B, C : Ah || 20—21 — A : DĂMIAN şi'GAHIŢA: Dar cînd ai venit aice? IORGl):‘Acum. K. ŞFABE: Maîne amor m-au adus într-o fugă de la Cernăuţi. GAHIŢA (rădicînă pe baronu ) : Libe libhaber ! / B, C : DAMIAN [.. .] boţ-carie ! || 27 — A : cruce / B, C : cruce [...] drace || 28—29 — A : Ma, apropo, ce s-o făcut Cocus Imperator / B, C : Fevghe [...] Mocus || 31 — A : straile I B, C : pielea \\ yi — A: El au fost Scaraoţchi j B, C : Na [...] Skaraoţhi ||35 —36 — A : fure dracu /B, C : umfla [. ..] cornoratos ||, 64, 4 — A: Acasă. / B, C: Acasă... caută-n cărţi. || 19—21 — numai în B, C || 26 — A : (Scripcarii intră gătindu-şi scripcele.) j B, C : Iată-î... )| 29 — A : musafirii j B, C : prietenii || 37 — A : noastră. / B, C : noastră [.. .] horă [| 38 A : Bravo, bravo! / B, C : Ura [.. .] Moldova ! || 65, 3 — A-f. I-ORGU . (cîntă juf.înd) / B, C : COR FINAL [| 5 — A, B : vreu / C .- voi || S ~ A : (Perdeua-cade.) Sfîrşit / B : Sfîrşit / C : (Cortina cade.) || La sjîrşitul piesei, numai în- B: 800 N.B. în decorul actului al treile sînt aşezaţi doi stîlpi mari de lemn pentru exerciţiile acrobatice a lui Klaine-Şvabe. NOTE Pitariul ENACHI DĂMIAN (55 de ani) poartă haine largi, anteriu, brîu, blană şi căciulă brumarie. Slugerul GÎNGU (50 de ani) poartă asemine costium ca pitariu Dămian. PRIETINII, dc deosebite vrîste, sînt îmbrăcaţi ca boierii ţinutaşi. Cernitul KIULAFOGLU (45 de ani) poartă ochelari, cravată altă, giletcă galbănă, surtuc lung şi fes roş mare pe cap. ZOIŢA (22 de ani) este simplu îmbrăcată. GAHIŢA ROZMARINOVICI (40 de ani) poartă tualetă pretenţioasă şi ridicolă: beretă cu pene, rochie umflată de color viu şi evantail. Umerile şi braţele îi sînt goale, obrazul dres cu roş şi împestriţat cu benghiuri. KLAINE-ŞVABE e un neamţ sărac de 35 de ani. ]| CREDITORII (p. 67) Comedia într-un act Creditorii, scrisă, fără îndoială, la sfîrşitul anului 1844, este mai întîi tipărită, apoi prezentată pe scenă, la 11 ianuarie^l845. împreună cu alte două piese: Un rămăşag, scrisă tot de Alecsandri, şi Bă-cdlia ambiţioasă, de Alecu Russo. „La 11 iar.v£r [1H5] — ne informează T. T. Burada (cp. cit., I, p. 316 — 318) — se joacă în beneficiul actorului P. Nicolau, fără abonament, trei piese, şi anume: Băcălia ambiţioasă, comedi e-vcdevil într-un act de R**, pentru prima oară, şi în ea iau parte actcrii: Tecdoru, Tecdcrini, Sterian, Iacovachi şi actriţele Catcrina, Mase şi Gabriela; Creditorii \ comedie în 1 act de *** (V. Alecsandri), în care joacă Luchian, Nicolau, Poni, Teodorini, Marinov, Apostol, Handoca şi actriţa Mase; precum şi piesa Un ramaşag sau o intrigă de bal mascat, comedie-vodevil în 1 act, de A*** (tot de V. Alecsandri), în care joacă Neculau, Luchian şi actriţele Mase, Caterina şi Gabriela. (Afişul la Biblioteca Academiei Române.) Asupra acestei reprezentaţii găsim în Albina românească, nr. 5, din 17 ianuar 1845, o critică, semnată de asemenea de D. G. (Dimitrie Guşti), 1 Această piesă a fost tipărită în Iaşi, la 1845, La Cantora Foaiei săteşti [nota T. T. Burada]. 801 prin care se dau relaţii amănunţite asupra chipului cum a urmat această reprezentaţie. Iată acea relaţie: « Vineri în 11 a curgătoarei luni [ianuarie], au fost benefisul d. P. Nicolau, la care s-au reprezentat trei piese originale, a doi deosebiţi autori. Spectacolul s-au început cu Băcălia ambiţioasă, comedie-vodevil într-un act, de d. R*** [...]. A doua piesă este Creditorii, comedia într-un act de d. A**. Meritul acestei piese este mai bine cunoscut, aflîndu-se tipărită. Intre jucători s-au însemnat d. Marino în rolul unui cofetar grec; talentul imitativ a acestuia în vorbă este vrednic de toată lauda, rîsul şi aplauzele îl răsplătea cu dreptul. D. Teodorini, ca ciobotar neamţ, au caracterizat cu deplinătate originalul rolului său, a cărui joc fu aplaudat. A treia piesă fu Un ramaşag sau o intrigă de bal masche, comedie-vodevil într-un act de V. Alecsandri. [...] Cu un cuvînt — încheie D. Guşti — nu putem a nu arăta deplina mulţămire a publicului trupei întregi, cum şi d. beneficient pentru gustoasa alegere a pieselor. Cu această ocazie, nu putem trece de a nu arăta mulţămire şi d. Adolf Flechtenmacher, ca unuia ce înfrumuseţează piesele cu arii, dueturi şi horuri foarte alese. D., ca artist, face adeseori a-i aplauda talentul său de violonist, şi orchestra Teatrului Naţional se mîndreşte a număra la sine un pămîntean ce s-au preţuit şi în alte ţări. Este o bucurie naţională, bucurie nobilă, văzînd că din zi în zi teatrul nostru Înfloreşte. Acum sala se vede plină de privitori, acum mulţămirile se zugrăvesc mai cu uşurinţă în feţele lor, acum cîmpul literaturei naţionale începe a surîde, mai mulţi tineri nutresc această ţarină cu traduceri alese, mai mulţi alţi cu originaluri, între cari d. Alecsandri este în frunte. Mul-ţămirea naţională este singura care ni se poate face şi da. »" Creditorii va fi reluată în anii următori atît la Bucureşti cît şi la Iaşi: „în 23 ianuarie 1846, cu ocazia unui concert vocal dat de primadona Emilia Calvi, s-a jucat de trupa românească piesa Creditorii" (v. T. T. Burada, op. cit., 1, p. 318). „Simbătă, 1 martie 1847, se joacă la teatrul nou, pentru beneficiul lui A. Flechtenmacher, cu concursul lui Matei Millo, următoarele piese: Samson şi Spiridon, vodevil 111 2 acte, prelucrat din franţuzeşte de Apos-toleanu şi Millo; Creditorii, comedie într-un act de V. Alecsandri, cum şi o piesă în limba franceză, intitulată Cei ce se aseamănă se supără între dînşii, în care Millo juca un rol în limba franceză, alăturea cu actorii trupei franţuzeşti" (ibidem, II, 1922, p. 8; dare de seamă în Albina românească, nr. 19, din 6 martie 1847). 802 La Iaşi, personajele piesei sînt interpretate de actorii menţionaţi în ediţia 1875 şi în studiul lui T. T. Burada, iar la Bucureşti piesa este reprezentată de trupa lui Costache Caragiale, care părăsise laşul. Opinia că piesa ar fi o localizare (v. Ch. Drouhet, Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi, Bucureşti, Cultura naţională, 1924, p. 217, nota 2: „Tot în jurul unui quiproquo — o confuzie de persoane — se mişcă intriga din Creditorii. Felul cum Alecu se dezbarâ cu ajutorul complimentelor de croitorul său care are îndrăzneala să-i ceară plata hainelor reproduce felul cum, în celebra piesă a lui Moliere, Don /«an, seducătorul erou îndepărtează cu o elegantă impertinenţă pe creditorul său, Monsieur Dimanche — a. IV, sc. 3") este împărtăşită şi de G. Călinescu (v. Istoria literaturii, p. 274): „Fără îndoială, prelucrare este şi Creditorii, scurtă farsă, în care un actor scapă de datorii închizînd pe creditori şi atrăgînd în cursă pe Taki Jăvrescu, un adorator al actriţei Aglaie. Crezînd că datoriile sunt ale adoratei sale, Jăvrescu plăteşte." Şi lbrăileanu e de părere că unele piese ale lui Alecsandri sînt localizări, însă cu precizarea că acesta, chiar atunci „cînd localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atît de mult din realităţile noastre, o atitudine atît de naţională şi o limbă atît de românească şi caracteristică personajelor, încît comediile lui localizate sînt documente indispensabile pentru cunoaşterea concepţiei de viaţă (noi l-am utilizat pentru a defini « spiritul critic i> al epocii) şi pentru cunoaşterea societăţii din vremea lui" (v. Caracterul specific naţional în literatura română, în voi. Opere, I, Editura Minerva, Bucureşti, 1974, p. 323 — 324). Comedia Creditorii a fost publicată pentru prima dată în broşura Creditorii. Comedie în 1 act, Iaşi, La Cantora Foaiei săteşti, 1845; sau, poate, în broşura inclusă apoi în volumul Teatru românesc. Repertoriul dramatic a d-lui V. Alecsandri, 1852 (cu titlul: 1844. Creditorii. Comedie în 1 act.'Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi în benefiţiurile artiştilor români), precum şi în ediţia de Opere complete. Teatru, 1875, voi. III, p. 1053- 1082. Broşura 1844. Creditorii a intrat fără nici o modificare în volumul Repertoriul dramatic din 1852. VARIANTE Creditorii, 1845 (A), Creditorii 1844 [ ?] (B), Repertoriul dramatic, I (C), Teatru, III, 1875 (D) 67 (titlul) — în B, C : 1844. Creditorii || 68, 4 — A : JĂVRESCU (50 ani) j B, C, D : JĂVRESCU [) 11 — numai în B, C, D : UN FECIOR 803 || 69, 1 — 4 — numai In B, C, D )| 2 — B, C : în 1 / D : într-un || 3 — 4 — B, C: benefiţiurile artiştilor români / £>; beneficiul [. . .] 1844 || 5 — A, B, C: trece [B, C : petrece] în Iaşi, la 1844 / D : petrece în Iaşi || 6 — A, B, C : înfăţişează. / D : reprezintă || 9 — A : o figură / B, C : un chip / D : un bust || 10 — A : O masă-n fund. / B, C : O masă [...] fund. / D: şi o masă [. . .] fund. || 12 — A : cu halat şi cu chitie de catifea pe cap; ţine un rol / B, C, D : ţiind o broşură || 20 — A : versuri / B, C, D : versuri de rost 1| 70, 2, 4 — A : puricii / B, C, D : ţînţarii || 6 — A : pămîntului. Dar pe toţi; să nu ră,miie nici fărămică. / B, C, D: pămîntului. || 11 — A : Declamează / B, C, D : Declamă [.. .] broşură || 12 — A : slava / B, C, D: viaţa || 20 — A : Ce zice oare mai departe? Ian să videm. (Intinzînd braţele spre figura cea de ipsos, declamează, cetindu-şi rolul.) j B, C, D: (Întinzînd [...] ipsos.) || 24 — A, B, C : Ce / D : (Vorbit.) Ce || 29 — A : slavă I B, C, D : viaţă )| 32 — A, B, C : figurei de ipsos / D : bustului || 71, 25 — A : Nici / B, C, D : Ba nici || 39 — A : scumpul meu îngeraş / B, C, D: scumpa mea Afrodita |j 72, 6 — A : El trebuie să / B, C, D: Tocmai el a ]| 7 — A : Tocmai. ] B, C, D: Tocmai, dar. || 14 — A : goli. Ha, ha, ha. Bravo, Aglăiţă. / B, C, D : goli ? || 15 — A : figura / B, C : chipul / D : bustul || 19 — A : procetit / B, C, D : repetat || 21 — A : re-petuim I B, C, D : repetăm || 31 — A : ai duh / B, C, D : eşti isteţ |) 73, 2 — A : Bogdaprosti. / B, C, D : Ian[.. .]soro. || 74, 15 — A : Spune-mi dar al său nume / B, C, D : Pe [...] spune! || 22 — numai în B, C, D : (Cîntînd) || 31 — A, B, C : jîlţ / D : fotoliu || 75, 3—^4, B, C : duhul / D : sufletul || 15 - A, B, C: jilţ / D : fotoliu || 16 - A : Cea de / B, C, D : de || 19 — A : Negreşit. / B, C, D: D-apoi ce altă?... \\ 20 — A : cu vro I B, C, D : vro || 27 — A : una / B, C, D : unul || 76, 7 — A: ]e vous salue, monsieur j B, C, D : Bonjour || 9 — A : bien / B, C, D : bine || 11 — A : Senatos, merci, monsieur j B, C, D : Senatos || 13 — A : Ah ! tres bien, merci j B, C, D : Care [...] gaillard |j 14 — A : te rog, domnule / B, C, D : domnule || 15 — A : Madame, miile remerciements / B, C, D : Madame || 17 — A : Oh, non / B, C, D: Cigarre || 19 — A : Ah, nous avons brosse j B, C, D : Noi bătut pe || 22 — A : ha, ha, ha... je suis venu j B, C, D: schermanat... ha, ha, ha. || 25 — 77, 8 — A : Oui, cest du para que je veux. ALECU: Am auzit că, şi pe marochini. .. CROIT.: Aussi... Voici la note. (Arată socoteala.) AGLAE: La note des tnaroquins? CROIT. (rîzînd) : Non, madame; celle des habits. AJyECU: A! socoteala? Foarte bine. (încet Aglăiţei.) Ce să fac, Aglăiţo? AGLAE (încet): Nu te teme. (Cătră croitor.) Vrei bani, domnule? 804 CROIT.: Oui, madame. AGLAE: Cît e numărul lor? CROIT.: De Vor ou de l'argent (a m’est egal. AGLAE: Ai dreptate. Poftim de treci în cabinetul ist din dreapta şi aşteap-tă-mă cîtăva vreme pănă ce-oi merge acasă s-aduc banii şi-i fi plătit. CROIT.: Comment, cest vous?... AGLAE: Dar; eu sînt vara d-sale. (Arată pe Alecu.) CROIT.: Tres bien; j’attendrai. (Intră în cabinetul din dreapta. Aglae închide uşa pe dinafară şi ia cheia.) AGLAE: Protosl / B, C, D: Comment [.. .] franţuzule. . . |[ 9 — A : croitor / B, C, D : unul || 29 — A : cinste / B, C, D : das Ehre || 30 — 31 — A : aber încă nu am avut cinste să primesc nici un craiţer. / B, C, D : aber... parale... nics... |j 34 — A : Că doar numai aşa de-am cîştigat ceva. Cît pentru parale, nix pan puf. / B, C, D : alt [. . .Jnimic. || 36 — A : Foarte puţin pe lîngă toată marfa cîtă ai luat păn-acum din dugheană. / B, C, D : Sehr wenig. |[ 78, 3 — A : filotimie j B, C, D : amibiţie || 5 — A : de glanţ / B, C, D : glanz [| 5 — 6 — A : Te poftesc să-mi plăteşti pe şese părechi de ciobote. / B, C, D : Poftesc [.. .] ciubot. || 9 — A : Dacă atîta mi-ar trebui; să fugi cu ciobotele mele. j B, C, D: Să fugi [...] bewahr ! || 12 — A : Că de-acolo vin. N-am trebuinţă să mă mai duc. / B, C, D: La [.. .] berărie. || 14— 15 — A : Eu nu-s papuc ca să fiu cîrpit / B, C, D : Ich [. . .] cherpit || 15 — A : Eu sînt / B, C, D : Ich bin || 34 — A : Defteros ! L-am / B, C, D: L-am || 79, 7 — numai în B, C, D || 10—23 — A : Vin ca să primesc plata pe opt ocă de î ut iin. AGLAE: Treci mai apoi. TUTUN.: Prea bine. (lesă.) ALECU (sculîndu-se) / B, C, D : Puftim [. ..] uşă) || 80, 8—9 — A : visul I B, C, D : visul şi ambiţia || 17 — A : d-ta care / B, C, D : şi care || 18 — A : e[. . .]omos mie / B, C, D : este [...] mie[D: mie însă] || 24 — A : Apoi I B, C, D: Aşa? apoi || 32 — A : stohazis că i-a da parale / B, C, D: crezi [. . .] ceva || 33 — A : Ştiut e. [.. .] moşul / B, C, D: Cum nu? [...] moş || 81, 1 — A : Tritos ! L-am j B, C, D : L-am || 7 — A : le-ţi tu capela şi eu pălăria şi hai să dansăm / B, C, D : Hai să tragem || 8 — A : vis-ă-vis I B, C, D : în faţă || 12 — A : hti venim, plăteşti f B, C, D : plăteşte || 17 — A : Orhestrul / B, C, D : Orhestra || 18 — A : Ouvrez, monsieur / B, C, D : Ouvrez || 21—24 — A : ALECU (rîzînd) : Poftim, poftim, intraţi! AGLAE (rîzînd): A! vroiţi să ne-nchideţi? CROIT, (bătînd mai tare): Sacre nom d’un petit bonhomme. / B, C, D: AGLAE [...] Ouvrez ! || 28 — 36 — A : unde sînt închişi creditorii.) 805 ALECU şi AGLAE: | Gute Nacht, Herr Şniţel. | Au revoir, mr. Abdel Kader. v Ke is hronus polus, kir Zaharikaki. (Iesă amîndoi jucînd galopul, în vreme ce creditorii bat necontenit la itşe. Muzica tace.) CROIT, (din odaie): Ouvrez donc. CIOBOT. (asemine): Herr Graf, deschide-mi. COFET. (asemine): Anikse, să mă duc. CROIT.: Comment? CIOBOT.: Was> COFET: Oriste? CROIT.: Tout i Vheure? Bien. CIOBOT.: Ich soli noch warten. Gut. COFET.: Să mai aştept. Pola hala. (Tăcere... întuneric pe scenă. ) / B, C, D : zicînd [...] scenă. ) || 82, 5 — A : tot. Iată-mă-s în apartamentul Aglăiţii! Aice ea mănincă, aice bea, aice se culcă, aice... Of! / B, C, D : tot! || 14 — A : fosfor / B, C, D : chibrituri \\23 — A : mine? Ca cînd ai pune un cărbune stins pe lîngă unul aprins. I B, C, D : mine? || 37 — A, B, C : garofe, două butelci / D : sticle,, două butilii || 83, 11 — A : Sluga j B, C, D : Feciorul |) 25 — A : (dinîntru) : Ouvrez, sacrebleu ! / B, C, D: Ouvrez ă la fin ! || 26—27 — A: CIOBOT. (asemine): Deschide, sapperment! COFET. (asemine): Anikse kakohrononaki. / B, C, D: CIOBOTARUL [...] puşti! || 31 — A : Deschizi, ori / B, C, D : (furioşi) || 33 — A : (în parte) : Ştii / B, C, D : Ştii || 35 — 36 — numai în B, C, D ; (Creditorii [...] Alecu.) || 84, 3 — 5 — A : (Aceşti trii, stricînd uşele, intră furioşi şi se răpei asupra lui Jăvrescu, socotind că-i Alecu.) CROIT. \ Ah ţa, monsieur, vous vous moquez de moi? CIOBOT. j Was ist das, mein Herr? COFET. I Ti maskaraliki ine aftoP/B, C, D: CROITORUL [. ..] kakohrononaki. .. || 7— 11 — A : CROIT. \ Ce n est-pas lui! CIOBOT. | Ist nicht mehr hier! COFET. J Efige o diavolos ! JĂV. (în parte): Nu cumva-s nebuni? CROIT, (primblmdu-se pe scenăfurios) : Mais c'est une j B, C, D : CROITORUL [...] une || 14 — numai în B, C, D : JĂVRESCU [. . .] apucat? || 15 — A : Şt! nu / B, C, D : Nu || 22 - A : Ma cu / B,C,D: Cu |[ 23 - A : cu toţii I B, C, D : cu mine || 30 — A, B, C : avem / D : am || 35 — A, B, C: suferi-o/D: suferi || 38-39 - A : CROIT. Oui. CIOBOT. Ja. / 806 B,C,D: CROITORUL, CIOBOTARUL: Merj...||85, 3 -A: Ti se meii I B, C, D : Ce-ţi pasă. [| 6 — A : El îi / B, C, D : Er ist || 12 — A : ke i I B,C, D : şi | 14 — A : îngheţate, şocolate / D : îngheţate || 15 — A, B, C : dulceţurile / D : cofeturile || 19 — A : de vezi / B, C, D : vezi || 26 — A, B, C : (în parte ) •' Cum / D : Cum 35 — A : Deux j B, C, D : Doi || 36 — A : trois / B, C, D : 3 || 86, 1 — A : Şi un [...] En tont / B, C, D : Un [...] total|| 15 — A, B, C : intrînd, în vreme / D : întră, în timp || 16—18 — A : N-auzi, cucoane ? De vreme ce plăteşti tuturor, nu mi-i plăti şi mie pe opt ocă de tutun? / B, C, D : (în [...] obraz... || 24 — A : (toţi) : Mr, j B,C,D : (închinîndu-se la Jăvrescu ) || 25—26 — A : herisas. Sărut minele, j B, C, D : heri. Sabansairosum. || 87, 27 — A : (închinîndu-se) I B,C, D : (grăbindu-se să iasă) || 29 — A : iute / B, C, D : iute prin fund || 89, 14 - A: AGLAE / B,C,D : ALECU || 16 — A, B, C : (afară): Tbrrr / D : Tbrrr! || 25 — A : Auzi tu / B, C, D : Auzi || 90, 10 — A : Aglaie şi-i zice zîmbind / B, C, D : Aglaia || 10 — 11 — A : Mile Aglae, voulez-vous me faire l’honneur de souper avec moi? / B,C, D : Duducă [. ..] braţul.) || 12 — A : Mr. Alexandre, je vous ferai cet honneur avec beaucoup de plaisir. j B, C, D : Ce se [...} vîrtos. || 13 — A, B, C : Se / D : şi se || 17 — A, B, C : butelcă / D : butilie || 20 — A : şampania; la reconnaissance avant tout. (Beu amîndoiAlecu mai umple paharele.) ALECU: Acum în sănătatea noastră. AGLAE: Ba nu; întru înflorirea Teatrului Naţional. ALECU: Bine zici. Să trăiască Teatrul Naţional. (Amîndoi deşartă paharele. Alecu le umple de al triile oară.) j B, C,D : şampania. || 24 — A : semn de întrebare / B,C, D : semn || 26 — A : (asemine ) I B, C, D : (încet) || 30 — A : mînă / B,C, D : mîni || 36 — A : (Perdeaua cade.) Sfîrşit. / B, C: (Perdeaua cade.) D: (Cortina cade.) || IAŞII ÎN CARNAVAL (p. 91) „A doua piesă a mea — mărturiseşte V. Alecsandri în prefaţa ediţiei de la 1875 (v. voi. V al ediţiei noastre, p. 24) — Iaşii în carnaval, a iritat şi mai mult pe unele înalte ipokimene; căci ea loveşte în acei ce au mare interes a nu să forma la noi o opinie publică, menită de a condemna faptelor lor." „ în timpul reprezentaţiei — relatează poetul în scrisoarea adresată lui Ubicini, amintită mai înainte —, prefectul de poliţie a vrut să se tragă cortina — din ordin venit de sus — dar publicul l-a împiedecat. Atunci 807 a venit să mă înştiinţeze că trebuie să-mi retrag piesa, căci, dacă nu, mă vor închide pentru cîtva timp într-o mănăstire; i-am răspuns că piesa aparţinea deja publicului şi că, dacă mă vor trimite la mănăstire, voi face o nouă piesă cu acest subiect. M-au lăsat în pace, şi, comedia mea conti-nuîndu-şi cu succes reprezentaţiile, zvonurile despre comploturi închipuite au căzut baltă" (v. V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 154). Prima reprezentaţie a piesei a avut loc la Iaşi, sîmbătă 22 decembrie 1845, rolurile fiind încredinţate actorilor: „P. Neculau, mad. Mace, m-me Caterina, N. Teodoru, Pom, Luchian, Dumitriu, Teodorini, d-la Gabriela, Sterian, Bonciu, Mangirov, Cuza, Iacovachi, Marino, Stavăr, Apostu, Handoca" (v. T. T. Burada, op. cit., I, p. 304). La cîteva zile de la prima reprezentaţie avea loc cea de-a doua: „Joi, 27 dec. 1845 s-a jucat pentru beneficiul d-lui V. Luzzato iarăşi Iaşii în carnaval sau Un complot în vis, comedie în 4 acte de V. Alecsandri. La această reprezentaţie au dat concursul şi trupa franceză, jucînd piesa Le vieux garţon et la petite fille, comedie-vodevil în 1 act, de E. Scribe". La mai puţin de o lună, în seara zilei de 19 ianuarie 1846, piesa se juca pentru a treia oară (ibidem, p. 311, 318). în nr. 102, din 30 decembrie 1845, Albina românească publica o dare de seamă semnată de E. Filipescu, în care se arăta satisfacţia publicului în urma reprezentării pieselor naţionale şi se critica obiceiul de a li se adăuga şi cîte o piesă străină, din ce în ce mai puţin gustate de spectatori: „Iaşii în carnaval sau Un complot în vis, reprezentat cu necurmare în benefisurile dd. Luchian şi Luzato — se spunea în darea de seamă — au avut un succes meritat. Numărul privitorilor, traşi de reputaţia autorului, numai de mieşuratatea teatrului nostru au putut a se mărgini. Reputaţia d-lui Alecsandri ca bărbat literat este făcută, şi încă, laudă Domnului, destul de bine făcută, dar nu mai puţin şi ca autor dramatic. Dl. Alecsandri, autorul acestei piese, s-au fâcut cunoscut publicului prin mai multe compuneri în arta dramatică în carele cunoştinţa traiului nostru social este tema ce o minează cu un gust şi un talent ales. D-lui ne dă din cînd în cînd cîte o prubă, din care se poate cunoaşte ce va putea produce geniul său într-un timp mai înaintat, cînd actorii români, ca şi direcţia, vor fi înzestraţi cei întăi cu talente perfecţionate, şi aceasta din urmă cu mai multe cunoştinţi de adevăratul interes al publicului. Meritul piesei acesteia este, fără tăgăduire, însemnat, cuprinzîndu-se dintr-un şir de sţene, de expresii spirituoase şi de satirice ţintiri, între cari giocul păpuşilor se deosebeşte, arătîndu-se oirecare triste adevăruri ce se văd în toate zilele pe sţena teatrului nostru; dar nu mai puţin însemnat 808 este şi meritul autorului in aceea ce priveşte măsura de a cumpătă piesa şi a o privi după puterea tinerilor noştri actori. Nemerita înşirare a sţenelor, gustul cu care s-a ales locul pentru petrecerea lor, reprezentat prin frumoase decoraţii a turnului de Trii-Erarhi şi a salei de bal masche, au adus publicului cea mai vie mulţămire. Privitorii, cei de toate zilele, a teatrului naţional, transportaţi prin reprezentaţiile de mai înainte, în deosebite ţări, au insuflat cu mulţămire, ca un călător obosit, prin: Lauda Domnului! iată-ne acasă!... D-na Mas!-', d. Teodorini, d. Luchian şi d. Teodorii, prin naturaleţa giocului lor, au atras mulţămirea publică. Cu un cuvînt, Iaşii în carnaval, ca şi alte piese a d. Alecsandri, au dat viaţă şi un minut de răsuflare sărmanului nostru teatru naţional.. . Nu în mari intervaluri s-au văzut pe sţena română reprezentaţii pe care arta dramatică, chiar în copilăria sa, le-ar fi osîndit, şi după aceea alte reprezentaţii, care fac admirarea veacului de acum. Aşa, de esemplu, s-au reprezentat o piesă prin care s-au satirizat persoane cunoscute!. .. şi după aceea Turnul de Nel, carele s-au surupat în opinia publică. Nene-merita alegere a pieselor au adus fotdeauna cea mai mare vatamare în interesul teatrului. Dezvinovăţirea unor asemenea cutezări, pot să zic, vroitul să o puie cineva în formarea talentelor tinerilor noştri actori, nu poate să aibă loc pentru că nu este un regisor înzestrat cu trebuincioasele cunoştinţi dramatice şi care să ştie îndrepta născîndul talent al actorului. Publicul nostru, răpit de impresia momentană, aplaodează cu intu-ziasm cutare sau cutare sţenă, cutare sau cutarc espresie, şi actorul, foarte indulgent pentru sine, crede că aplaozele sunt în totul trase de giocul său, de unde urmează, fireşte, ca el să-şi închipuiască: « Eu sunt aplaudat, deci gioc bine, deci sunt artist, deci pretenţiile mele... » ş.a. închieri cari, pe sigur, nici într-o privire nu sunt în favorul teatrului. Trebuinţa unui regisor vrednic este în tot minutul simţită, pănă şi în cele mai uşoare piese, de aceea lucru de dorit este ca direcţia Teatrului Naţional, chiar în privirea materială, să ieie o măsură atît de neaparată Tinerii noştri actori au dispoziţii foarte bune, cu mult sau mai puţin însă unii pentru comedii, alţii pentru drame şi, nelăsîndu-se fieştecare în dispoziţiile sale naturale, nu numai nu se perfecţionează nici unul, dar se pricinuieşte adesea căderea reprezentaţiilor, precum aceasta s-au şi văzut. Reprezentaţia aceasta au adus cea mai mare mulţămire publicului îndeobşte; dar, ca spre a ne arata oarecum că în lumea aceasta nu este nici o mulţămire care să nu fie dreasă cu oarecare neplăceri, de aceea publicul, deşi tras la teatru prin interesul reprezentaţiei române, au trebuit, spre a ajunge la ea, să treacă, ca prin purgatoriu, prin piesa Le mariage 809 enjantin, din care nimic nu s-au înţeles alta decit că publicul, acum, ca şi alte ori, este mult îngăduitor, şi că d-ra Luzzato are mari dispoziţii pentru arta dramatică" (cf. şi T. T. Burada, op. cit., I, p. 304 — 306). Piesa va fi reluată destul de des, judecind după faptul că, de pildă, Gazeta de Moldavia, nr. 13 din 1850, anunţa reprezentarea ei la 27 martie 1850, iar în volumele Potpuri literar, 1854, şi Vioara teatrului românesc, 1857 — strîns legate de activitatea teatrală ieşeană — erau incluse scene şi cuplete din această piesă. Comedia Iaşii în carnaval, pe care, iniţial, Alecsandri o numeşte: Iaşii noaptea (v. scris, către I. Ghica [1845, Iaşi], în voi. V. Alecsandri, Corespondenţă, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1960, p. 53: „Chiar astăzi am vorbit cu tatăl meu despre aceasta [plecarea la Bucureşti — n.n.\ şi el a consimţit la plecarea mea, după reprezentarea unei piese în patru acte care mi se va juca în curînd la teatrul moldovenesc şi care va. purta ca titlu: Iaşii noaptea"), apoi Complotul, apoi Iaşii în carnaval sau Un complot în vis şi, în fine, Iaşii în carnaval, va fi suferit şi alte modificări, nu numai în ce priveşte titlul. Toate ediţiile antume ale piesei (1845, 1852, 1875) au apărut cu titlul: Iaşii în carnaval. Tablou în 3 acturi, dar atît Alecsandri în scrisoarea citată, cît şi dările de seamă ale primelor reprezentaţii vorbesc de patry. acte, ceea ce înseamnă că autorul a modificat măcar împărţirea piesei în acte, dacă nu va fi intervenit şi în alte privinţe. Nici distribuţia iniţială nu a rămas aceeaşi, cea mai importantă schimbare fiind aceea a interpretului personajului Tarsiţa. Dările de seamă ale primelor reprezentaţii o indică drept interpretă pe d-na Mace, dar ediţiile îl arată pe actorul Enache în acest rol. Piesa reprezintă un moment însemnat în creaţia dramatică a lui Alecsandri şi în dramaturgia noastră naţională, în care critica a relevat atît satira politică şi socială, cît şi realizarea artistică. Astfel, Gh. Vîrnav-Liteanu (v. Convorbiri literare, XI, 1877— 1878, p. 329 şi urm.) scotea în evidenţă protestul împotriva ocîrmuirii: „în anul 1845 — spune el — se jucă la teatrul nostru o piesă naţională, care se cheamă Iaşii în carnaval şi care este în mare parte satira guvernului din acel timp. Puterea atuncea nu învoia decît critica care-i plăcea. Autorul avusese nenorocirea de a critica fără a cere voie şi de a avea spirit fără înaltă autorizare. [...] în acea seară, publicul, pentru prima oară, opune o rezistenţă, dovedeşte o voinţă, se afirmă, într-un cuvînt, prinde a exista." Acelaşi lucru îl exprimă mai pregnant Şerban Cioculescu: „La înfăţişarea celei de a doua piese, Iaşii în carnaval, anumite versuri cu tîlc, afabulind ce se petrece «într-a păpuşilor ţară *, ar fi provocat încercarea agăi de a. 810 suspenda reprezentaţia, încercare zădărnicită insă de « cohorta bonjuriştilor *, susţinuţi de întreaga sală. Faptele, aşa cum le povesteşte Alecsandri, confirmă în orice caz caracterul militant al teatrului său şi bătăliile, nu de ordin literar, ci social, pe care le-au stîrnit în sală" (începuturile literaturii artistice, în voi. : Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române moderne, I, Bucureşti, Casa şcoalelor, 1944, p. 85). G. Călinescu, aşa cum făcuse mai înainte Lovinescu şi cum va face mai tîrziu Al. Piru, află în piesă elemente preluate şi desăvîrşite apoi de Caragiale. „Iaşii în carnaval are mult din comicul de încurcătură din D-ale carnavalului lui Caragiale. Taki Lunătescu şi consoarta lui Tarsiţa merg fiecare după aventuri la bal mascat şi se întilnesc faţă-n faţă, împreună cu alţii asemenea, la scoaterea măştilor. Dăm şi de un embrion de Pristanda, comisarul Săbiuţă, care, cu nădejdea de a se face agă, e în căutarea unui «complot»" (Istoria literaturii române, p. 275). Tratatul de Istorie a teatrului în România (Bucureşti, Ed. Academiei, I, 1965, p. 290) afirmă răspicat: „Iaşii în carnaval sau Un complot în vis (1845) dovedeşte în mod clar că-de la Alecsandri pleacă nenumărate drumuri spre marile opere realiste ale generaţiilor următoare: comedia pregăteşte calea lui I. L. Caragiale şi pentru D-ale carnavalului, şi pentru Conu Leonida faţă cu reacţiunea." Comedia s-a publicat întîi în-broşură: Iaşii în carnaval. Tablou în 3 acturi, de V. Alecsandri, Iaşi, 1845, apoi în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic a d-lui V. Alecsandri, 1852 (cu titlul: 1845. Iaşii în icarnaval. Tablou în 3 acturi. Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi in benefiţiurile artiştilor români — fiecare piesă avînd paginaţie separată); Potpuri literar de V. Alecsandri şi M. Millo, Iaşi, Edit. T. Codrpscu, 1854 (scena VIII); Vioara teatrului românesc. Culejere de cîntice şi de cupleturi din repertoriul dramatic a d-lui V. Alecsandri. Publicate de dl. Luchian, directorul Teatrului Naţional din Iaşi, Iaşi, 1857, p. 1 — 4 (cuplete) şi Opere complete. Teatru, 1875, voi. III, p. 1083— 1140. VARIANTE Iaşii în carnaval 1845 (A), Repertoriul dramatic, I (B), Potpuri literar (C), Vioara teatrului românesc (D); Teatru, III, 1875 (E) 92, 18 — A, B: păpuşi, steaua / £: stea, păpuşi || 93, 1 — A, B: 1845. Iaşii / E : Iaşii || 2 — A, B : acturi / E : acte || 3 — 4 — A, B : benefiţiu- an rile artiştilor români /£: beneficiul [...] 1845 || 6 — numai în E: Acest [. ..] Lunătescu. || 7 — A, B : înfăţişează [. . ,] Uşe / E : reprezintă [...] cu uşi || 8 — A, B : în / E : şi în || După r. 10, numai în A, B : Scena se petrece la post. Tachi Lunătescu || 96, 13 — A, B : vro / E : de vro '! 97, 21 — A, B : el are ideile lui şi eu ale mele; în urmare sîntem cfit. El, care/ E : el, care || 98, 6 — A, B : ceasornic / E: ornic "31 — A, B : a-ţi spune / E : să-ţi spun || 101, 11 — A, B : şatrarul SĂBIUŢĂ IE: SĂBIUŢĂ j 102, 7 — A, B : lung la Lunătescu / E : la Lunătescu lung || 103, 10 — A, B : şi cu I E : şi || 106, 2 - A, B : PRIETINI A LUI / E : PRIETINI !| 14 — A, B : vreme / E : timp || 20—21 — A, B : Le amestecă / E : Amestecă cărţile || 33 — A, B : şi cu / E : şi || 107, 30 — A, B : porumbaşi / E : hulubaşi || 31 — A, B : AL 2-le PRIETIN / E : PRIETENUL II || 32 - A, B: AL 3-le / E : PRIETENUL II || 33 - A, B: CEL ÎNTĂI / E : PRIETENUL I || 108, 2 — A, B : înfăţişează / E : reprezintă |i 6 — A, B : perdelei / E : cortinei || 7 — A, B: ceasuri / E : ore || 109, 2 — A, B : Şa-trar. SĂBIUŢĂ / E : SĂBIUŢĂ || 111, 31 ~A,B: vreme / £ : timp || 34 — A, B : cată / E : priveşte || 112, 11 — A, B : cîntă / E : cîntînd ]| 19—20 — //, B: şi Alecu totodată sfîrşeşte strofa) I E : ALECU (odată cu lăutarii) || 2 1 — A, B : meu IE: tău || 114, 1 — A, B : iarăşi IE: iar || 3 — A, B : vreme / E : timp || 33 — ^4, B : glasul gros / E : voce groasă || 115, 7 — A, B : glas mare / E : voce tare || 118, 1 — A, B : că / E : că şi || 15 — A, B : vremea / E : timpul || 16 — A, B : încărcată / E : încărcat tot || 30 — A, B : doi paşi / E : două păsuri || 36 — A, B : coşciug / E : coş || 36 —37 — A, B : ai lui, asemine costiumaţi / E : costumaţi ai lui Alecu || 119, 1 — A, B : scripcă / E : vioară || 18 — A, B : irozi / E : ceialalţi irozi || 28 — A, B : obraji, afară de Leonil care j E : obraz. Leoni] || 120, 11 — A,B: glasul IE: vocea |[ 121, 8 — 9 — A, B: vreme cît ies, Leonil comenduieşte marşul în gura mare / E: timpul [...] marşul || 10 — A, B : şi orhestrul / E : orhestra || 16 — A, B : şi perdeaua cade.) Sfîrşitul actului al doile. / E: (Cortina cade.) || 18 — A, B : înfăţişează [...] vreme / E : reprezintă [. ..] timp || 19 — A. B : tot soiul de costiumuri / E : diverse costume || 22 — A, B : SAFTA / E : şi SAFTA || 122, 9 — A, B : orhestru / E : orhestră || 20 — A, B : Orhestrul / £ : Orhestra || 2 1 — A , B : vălţuieşte / E : joacă valţul || 25 — A, B : sfîrşitul / E : finele || 125, 21 — A, B : vreme / E : timp || 128, 3 — A, B : vorbesc / E : grăiesc || 14 — A, B : vreme ce le / E : timp ce || 30 — A, B : şi pe / £ : şi la || 37 —38 — A, B : vremea aceasta / £ : timpul acesta || 129, 2 — A, B : mă întorc / E : m-am întors || 14 — A, B, C : păpuşă / £ : păpuşică || 17 — A, B, C : mijlocii şi mai mici I E: mici ||27 — A, B, C: Scripcarii cîntă slab cînticul păpu-şelor / D : Scena păpuşilor / E : Lăutarii [...] acompanează |j 36 — A, B, 812 C : Cîntă / £ : (Cătră lăutari.) Cîntă || r. 37 — 39 lipsesc în D || 130, 1 — numai in A, B, C, E || 5 — A, B, C, E : Nu-s nici copoi I I) : Nici copoi nu-s || 6 — 7, 12—13, 20 — 22, 27—28, 33 — numai în A, B, C, E || 131, 1 — numai în A, B, C, E || 16 — A, B : trag / E: retrag || 19 A, B: în fugă / E : fuga || 28 — A, B : vre mea aceasta / E : timpul acesta || 132, 10 — A, B : ii despart / E : despart pe Vadră şi Lunătescu || 11 — A, B : vremea asta [. . .] comisarii şi slu jitorii j E : timpul acesta [. ..] comisari şi slujitori || 18 — A, B : şi păpuşerii şi / E: şi || 19 — A, B : pe Vadră şi pe Lunătescu cot la cot / E: cot [. . .] Lunătescu || 36 — A, B: toată vremea asta [.. .] şi între JE : tot timpul acesta [.. .] şi || 37 — A, B : lui / E : cătră || 133, 30 - A, B : şi IROZII / E : IROZII || 32 - A, B : şi VADRA / E : VADRĂ || 134, 2 — A, B: Toate maştele îşi disnoadă obrăzarele una la alta. IE: Toţi [. . .] alţii. || 4 — A, B: Asemine Tarsiţa [...] Asemine Alecu / E : Tarsiţa asemene [. ..] Alecu asemene || 27 —28 — A, B : vremea asta [...] şi îi arată / E : timpul acesta [...] arătîndu-i ]| 135, 9 — A, B : Orhestrul IE: Orhestra || 35 — A, B : (Perdeua cade.) Sfîrşit / E : (Cortina cade.) |j KIR ZULIARIDI (p. 137) Kir Zuliaridi este una dintre cele patru adaptări ale lui Alecsandri, la care el a indicat originalele franceze. „Trei din ele — precizează Ch. Drouhet — fac parte din repertoriul din 1848—1849 al micilor teatre din Paris, pe care le frecventa Alecsandri în timpul exilului său voluntar, după înăbuşirea revoluţiei din Moldova, şi anume: Doi morţi vii (1851) după L’homme blase al lui Duvert şi Lauzanne, care de la 1843 continua să culeagă aplauze pe scena Vodevilului; Kir Zuliaridis (1852) după Un tigre de Bengale de Edouard Brisebarre şi Marc Michel, marele succes în 1849 la Palais Royal al actorului Hyacinthe *, în rolul lui Pont aux Choux, transformat, în localizarea românească, într-un grec înamorat şi gelos; Sfredeliţi dracului, compus în 1880 [...]. Cea de-a patra din piesele localizate e Ginerile lui Hagi Petcu, după celebra comedie de moravuri Le gendre de Mr. Poirier a lui Emile Augier" (op. cit., p. 192—193). Ch. Drouhet consideră că „meritele lui Alecsandri în aceste prelucrări se reduc la puţin lucru. Negreşit, a înlocui pe un mic burghez gelos din 1 A. Royer, H-re du Theătre contemporain, Paris, Ollendorff, 1878, I, 432 şi 473. — L'homme blase se află publicată, între altele, şi de Magasin theătral, t. XXV; Un tigre de Bengale, Paris, Beck, 1849, în 4 [nota lui Ch. Drouhet]. 813 Paris cu un grec zuliar din Galaţi şi a-1 înarma pe Kir Zuliaridis în căutarea presupusului său rival cu un iatagan în locul unei săbii de gard naţional [.. .] toate aceste procedee de localizare, unele ingenioase, altele la îndemîna oricui, nu cer multă pricepere dramatică şi nu indică un talent deosebit. [. ..] Uneori traducerea e ciudată, aşa cînd Măndica numeşte iataganul lui Kir Zuliaridis « un spală-varză », luîndu-se după Clapotte din Un tigre de Bengale, care poreclise sabia de gard naţional a stăpînului său, « un coupe-choux ».[...] Cusururile acestea sînt mărunte pe lîngă alterarea caracterului personagiilor, din cauza insuficientei pătrunderi a psichologiei, sau pe lîngă modificarea situaţiilor, din lipsa de înţelegere a motivării acţiunilor din piesa originală" (ibidem, p. 193—194). „Intriga are unele asemănări cu O noapte furtunoasă de Caragiale" — observă Al. Piru (prefaţă voi. V. Alecsandri, Chirifa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Teatru, voi. I, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1961, d. XII). Spre sfîrşitul anului 1851 localizarea era scrisă, întrucît în decembrie publicul era înştiinţat de reprezentarea ei: .....directorul Teatrului Naţional, Matei Millo, publica prin foaia Zimbru, no. 45, din 3 decembrie 1851, o încunoştinţare către publicul ieşan, prin care arăta că prin concursul autorului şi poetului Yasile Alecsandri s-a îmbogăţit repertoriul acelei stagiuni cu un mare număr de piese nouă, atît originale, cît şi localizări, precum şi traduceri din franţuzeşte" — notează T. T. Burada (op. cit., II, p. 65), reproducînd şi textul anunţului: „TEATRUL NAŢIONAL Direcţia Teatrului Naţional se grăbeşte a face cunoscut onorabilului public că prin ajutorul d-lui V. Alecsandri şi a altor persoane care bine-voiesc a conlucra la înflorirea literaturei dramatice în Moldova, repertorul românesc s-au îmbogăţit de un număr însemnător de piese nouă [...]. Dl. V. Alecsandri (deşi împrejurările nu-1 iartă de a fi asociat în iarna aceasta cu direcţia Teatrului Naţional precum s-a înştiinţat în afişul no. 1 din 28 oct. 1851) au hărăzit în folosul Teatrului Naţional mai multe piese nouă prelucrate în Paris de d-nii Teulescu şi Bolintineanu [. ..]. Afară de aceste 5 piese prelucrate din repertoriul francez, sub privi-gherea sa, dl. Alecsandri a prelucrat o nouă comedie într-un act, intitulată Kir Zuliaridi. Arnăut-cărunt, şi au compus deosebit cînticele comice, precum: Piciu Dricarul, pentru benefiţiul d-lui Luchian; II. Madama Fer-chezeanca actriţă, pentru benefiţiul d-nei Sterianca; III. Harţă Răzeşul, pentru benefiţiul d-lui Millo..." (ibidem, p. 65). 814 Piesa a făcut multă vreme parte din repertoriul trupei lui Millo, care a interpretat încă de la început rolul gelosului Zuliaridi. Distribuţia indicată atît în voi. Teatru românesc. Repertoriul dramatic, 1852, cît şi în ediţia de Opere complete, 1875, este: Zuliaridi — Millo, Afrodita — Merişasca, Papă-Lapte — Luchian, Măndica — d-la Gabriela. Unii cronicari dramatici au criticat alegerea actriţei Merişescu pentru rolul Afroditei (Merişasca avea o înfăţişare robustă şi era mai indicată să joace, de pildă, rolul cucoanei Chîriţa, pe care l-a şi interpretat cu succes mai tîrziu). Interpretarea lui Zuliaridi de către Millo a fost dintre cele mai izbutite, apreciată şi de Iorga: „Prelucrată după Le tigre de Bengale, a obscurilor autori de farse distractive Ed. Broisebarre şi Marc-Michel, Chir Zuliaridi, povestea unui gelos nenorocit, care trece de la cele mai mari furii la desăvîrşita iertare, după o înşelare nu mai puţin desăvîrşită, are meritul mare de a înlocui tipul nedefinit al gelosului printr-un grec din Brăila, căpitan de vapor, care, în graiul cel mai bine imitat, de unul care trăise între greci şi învăţase de la dînşii destulă grecească pentru a smălţa cu expresii naturale şi vioaie o românească stricată, reproduce şi psihologia de exageraţie sentimentală, de aprindere subită, de frică şi de căinţă a neamului" (f. Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea — de la 1821 înainte, voi. III,' Vălenii-de-Munte, Ed. tipografiei „Neamul românesc", 1909, p. 139—140). Piesa a fost inclusă de Alecsandri în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, 1852 (cu titlul: 1852. Kir Zuliaridi. Comedie în 1 act. Reprezentată în Iaşi în benefiţiurile artiştilor români — fiecare scriere avînd paginaţie separată) şi Opere complete. Teatru, 1875, voi. III, p. 1141—1193. VARIANTE Repertoriul dramatic, I (A), Teatru, III, 1875 (B) 139 - înainte de titlu, numai în A : 1852 || 3 — 4 — ; în Iaşi, în benefi- ţiurile artiştilor români / B : pe teatrul [...] 1852 || 5 — numai în B: Scena [. . .] Galaţi. || 6 — A : înfăţişează [...] O / B : reprezintă [. . .] cu o || 7 — A : l-iul plan / B : planul I || între r. 12— 13, în A : Scena se petrece la Galaţi. || 14 — A : MĂNDICA şi, mai pe urmă, AFRODITA, ieşind din ietacul ei I B : MĂNDICA, AFRODITA II 19 — A : cu j B : ieşind [...] cu || 140, 33 — A : urechea / B : urechile || 141, 26 — A : spâriindu-se / B: spărietă || 145, 20 — 21 — A : merge de se pune pe scaunul de lîngă fereastă / B : mergind [.. ,]ea || 146, 6 — A : Steka / B : Staso |j 149, 4 — A : păn-a nu / B : păn’ce n-oi || 2 1 — A : în parte, intrînd / B : 815 întrînd, în parte || 152, 26 — A : complimente / B : complimenturi || 39 — A : cele cu I B: cu || 159, 27 — A : spiţerului / B: lui Papă-Lapte || 160, 35 — A : mîna-n chică / B : mina în păr || 161, 6 — A : să-l tragă / B : a-1 trage j| 164, 34 — A : şi cu / B: cu || 165, 16 — A : lucru / B : pragma || 166, 19 — A : în vremea aceasta au ieşit [. ..] s-au ascuns / B : ieşind [. . .] se ascunde || 20 — A : îi făr’ de pălărie şi îşi ţine / B: fără [...] ţinînd || 167, 6 — A : ieşind / B: ieşind mai înainte || 6, 11 — A : jilţ / B : fotoliu |[ 168, 21 — A : matusica-ta / B : matusica |j 169, 11 — A : glasul stins / B : vocea stinsă || 18 — A : din afară / B : de-afară || 28 — A : glas stins / B : voce stinsă l| 171, 7 — A : de vin / B : cu vin || 172, 25 — A : tegrab. / B : tegrabă, (Vorbit.) || 30 — A : nici cu / B : nici eu cu || 31 — A : să / B : ca să || 173, 2 — A : Cum / B : MĂNDICA: Cum || 177, 27 — A : toţi împreună / B : toţi || 28 — ^4 : (Perdeaua / B : (Cortina || CONCINA (p. 179) în pragul anului 1865, cînd scrie „micul proverb" intitulat la început Barcarola, Alecsandri dăruise teatrului românesc 25 de ani din activitatea sa scriitoricească. „Mă întrebi cum petrec şi lucrez la ţară? — răspundea el întrebării puse de Alexandru Hurmuzaki. Petrec cu mulţămire în compania bibliotecei mele şi mă ocup de compuneri dramatice. [. . .] De la 1840 mă ocup necontenit cu teatrul românesc şi caut a înavuţi repertoriul nostru dramatic cu piese originale, pentru a combate mania traducerilor păcătoase de drame pocite, ce există la Bucureşti şi care s-au lăţit in toată ţara; însă au trebuit să păşesc treptat în lucrarea mea, adică potrivit şi cu necultura limbei, şi cu gustul neformat al publicului, şi mai vîrtos cu neexperienţa amatorilor ce se dedau la arta dramatică. Limba noastră, deşi frumoasă în gura poporului şi poetică in cintecele sale, nu a fost încă mlădiată pentru conversare de salonuri, prin urmare ea nu ajută cu îndestulare rostirea simţirilor de un grad mai inalt, de o nuanţă mai delicată" (scrisoare datată; „Mirceşti, 30 ianuarie 1865", i:i V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Bucureşti, Editura Miner va, 1972, p. 148-150). O asemenea comedie de salon este Barcarola, pe care Alecsandri se grăbeşte s-o trimită prietenului său la Cernăuţi; „Iubite Alecu — adaugă el în post-scriptumul aceleiaşi scrisori — încă nu ai scăpat de mine; deschid pachetul pentru ca să mai adaog cîteva rînduri împreună cu manuscrisul micului proverb intitulat Barcarola. Această mică comedioară compusă pe forma proverburilor a lui Alfred de Musset are numai două per- 816 sonagiuri şi este o simplă convorbire, fără intrigă complicată. Interesul ei poate să consiste în frumuseţea stilului (dacă în adevăr stilul acestei încercări uşoare posedă calitatea cerută) şi în giocul perfect al artiştilor (dacă acei din Cernăuţi sînt în stare de a o interpreta cum se cuvine). Am voit să abordez rolul comediei de salon şi să fac o cercare despre mlădierea limbei; de aceea am ales un sujet cu două personagiuri numai; căci nu pot dispune de mai mulţi actori buni în Bucureşti. In Iaşi nici nu cutez a o trimite, fiind încredinţat că piesa ar face un fiasco cumplit. Dacă socoţi tu că d-na Fany ar putea să joace cu inteligenţă rolul prinţesei, precum şi d-1 Vlădicescu pe acela al doctorului Leonard, însărci» nează-i să o reprezinte.. . însă numai după ce îşi vor şti rolurile ca apa; şi îndată ce vor giuca proverbul, scrie-mi impresia ta şi a publicului. Cît pentru aria Barcarolei, dacă posedaţi în Cernăuţi vreun compozitor de gust, puneţi-1 să o compuie şi siliţi pe artist a o studia bine păn-a nu o cînta pe scenă" (ibidem, p. 152—153). Piesa va fi reprezentată, intr-adevăr, la Cernăuţi, în primele luni ale anului 1865, şi tot aici se va publica pentru prima oară, în Foaia Soţietăţii... din ianuarie 1866. Cele două roluri principale (personajul Lina este cu totul secundar) au fost jucate, aşa cum şi-a dorit Alecsandri, de Fani Tardini şi Vlădicescu. Iată ce scria despre piesă şi reprezentarea ei A. Hurmuzaki: „O noutate însă şi, după cît ştim, jucată aici mai întîi, au fost Partida de concina, proverb, adecă o comedie elegantă, de salon cum se zice, de tot mică, fără acţiune dramatică, fără intrigă, un gen nou de comedie, ivit în timpul din urmă la francezi, a căror limbă fină, cultă şi avută e atît de aptă şi făcută ca anume pentru conversarea spirituoasă şi elegantă. In o asemenea simplă convorbire dar, cu un cuvînt, se cuprinde şi trebuie de cautat meritul şi valoarea acestor proverbe (se pricepe lesne că cuvîntul « proverb » e luat aici în alt înţeles) — care sunt, cum am zis, un feli nou a literaturci dramatice şi se ţin de comedia înaltă sau nobilă; scopul lor nu e de a caută efecturi mari prin acţiuni încurcate şi poznaşe, prin intrigi complicate, situaţiuni foarte comice, nici acel de a biciui cu asprime viţiu-rile sau slăbiciunile omeneşti, ci mai mult acela de a produce un efect mai lin şi plăcut, dar şi mai greu de dobîndit, acela adecă, pe care îl poate produce jocul, cum am zice, lucirea, scînteierea spiritului cult şi fin asupra altor spirite culte, şi mulţămirea pe care gluma delicată, umorul fin şi limba elegantă îl pot aduce acestora. Iată dar ce au voit şi dl. Alecsandri, otărindu-se de a face şi în acest ram al literaturei dramatice începutul şi a o dărui pe ea şi teatrul naţional cu astă piesă. Şi un dar frumos, un odor adevărat e astă scriere. 817 Niciodată, nu am avut mai mare şi îndoită plăcere la teatru, ca la reprezentarea acestui mic proverb; o dată pentru mulţămirea cu care înşişi o ascultam, şi apoi pentru plăcerea pe care o simţea şi o dovedea tot publicul auzind-o. In piesă ne se înfăţoşază şi se descrie cu puţine trăsături, cit mai viu şi bine, contrastul între trecutul nostru, reprezentat şi lăudat cu dor şi jele de doftorul Leonard, acest loial şi sincer laudator temporis acti, şi între prezentul, apărat cu elocvenţă de princesa Ema, damă de lumea mare, cu spiritul cult şi înţelegere fină pentru legea supremă care « mînă lumea înainte >>; astă antiteză, în care convorbitorii îşi combat, deşi cu arme elegante, atît de bine opiniunile, avind totuşi dreptate amîndoi, fiecare din punctul său de vedere, este cît se poate de interesantă şi de cel mai plăcut efect. Şi apoi cu cît spirit este ea espusă! Cîte idei frumoase cuprinde ea, aplicări atît de nimerite la starea lucrurilor actuale, la încercările, tendinţele, ba şi la unele rătăciri de faţă! Iată ce constituie cuprinsul şi calităţile piesei şi ce esplică în mare parte farmecul ei asupra auditoriului; în mare parte zic, fiindcă acest farmec mai are şi un alt izvor. Fără să mai vorbesc adecă de simţul patriotic, care pătrunde toată piesa şi se esprimă prin dorul cel mai duios, prin urările şi speranţele cele mai frumoase pentru viitoriul naţiunal — calitate desigur de cel mai mare preţ — voi aminti o altă însuşire a piesei, care adauge încă pe atîta meritul ei şi care este limba în care e scrisă: curată, elegantă şi totodată simplă, populară se poate zice, de vreme ce e limpede şi chiară ca apa rîului de munte, armonioasă şi delicată precum ştie a o scrie numai acela care ştie ■a face versuri, poezii admirabile ca d-lui, acela din a cărui peană curg «lăcrimioare şi mărgăritare » şi la cine simţul frumosului, gustul estetic ■e atît de fin şi predomnitoriu, încît, cercetînd cu toată scrupulozitatea orice scriere a d-sale, mică sau mare, nu vei afla o cugetare, o frază care să fie cît de puţin vătămătoare pentru aceasta. Prin piesa asta dar, în care, ca din prismele unei petre scumpe, din fiecare pasagiu, din fiecare frază luceşte cîte o seînteie, o rază de spirit, o floare de poezie, ce revearsă asupra-i ca un profum plăcut şi delicios, dl. Alecsandri au pus un model îndoit: pentru cei ce se ocupă de compuneri ■dramatice, precum şi pentru toţi cei ce se ocupă de a scrie româneşte. .Atîta despre piesă; cît despre reprezentarea ei, apoi ne bucurasem a putea vorbi foarte scurt. Urmindu-i cu luare-aminte', putem zice cu toată încredinţarea că jocul d-nei Fani au fost cum numai l-am fi putut dori şi cum puteam aştepta de la d-nei. D-nei au ştiut a da rolului său toată coloarea senină şi binevoitoare, toată afabilitatea nobilă care convine caracterului princesei Ema. , Cu deosebită mulţămire am văzut că dl. Vlâdicescu au întărit şi astă-■dată încredinţarea ce avem despre înţeleginţa neobicinuită şi talentul 818 frumos al d-sale; că, deşi rolurile de bătrini nu sînt ale d-sale, totuşi, primind pe acel al doftorului Leonard, l-au jucat spre a ne mulţămi deplin. După toate ce am spus, mai că ne pare de prisos a zice că succesul piesei au fost strălucit" (Teatrul naţiunal din Cernăuţi, în Foaia Soţietăţei, Ir nr. 1, 2, 3, 1 mart. 1865, p. 104—106). In această vreme, situaţia teatrului din Bucureşti era foarte critică, iar Millo întîmpinase mari dificultăţi la deschiderea stagiunii 1864—1865. Alecsandri îi trimite Concina, împreună cu Ginerele lui Hagi Petcu, spre sfîrşitul stagiunii, moment pe care Millo îl considera nepotrivit pentru reprezentarea lor pe scenă, mai cu seamă că atît Ccncina, cît şi Ginerele erau lucrări de un caracter deosebit; „Cît despre Concina şi Ginerele — î^ scria el lui Alecsandri la 15/27 aprilie 1865 — de un gen mai corect şi mai fin, ar fi să le omori jucîndu-le acum în sezonul mort, cînd teatrul este aproape părăsit. [. . .] M-am gîndit deci că Concina şi Ginerele vor fi un mare noroc pentru începutul sezonului viitor. Numai că, spiritualul şi fecundul meu autor, cred că încercînd să abordezi un gen mai serios, după modelul Concinei şi Ginerelui, nu trebuie să neglijezi vechiul dumitale gen; Chiriţa, Lipi-torile, Barbu etc. El ţi-a creat reputaţia şi pe a mea de asemenea, graţie dumitale. A făcut mai mult bine ţării, de cincisprezece ani, decît toate şcolile, cărţile şi ziarele publicate în acest răstimp.[. . .] îţi trimit deocamdată cele trei cînticele şi Concina.. Scrisori către Vasile Alecsandri, Bucureşti, Editura Minerva, 1978 p. 293). Din cele de mai sus se vede că Millo prefera lucrările dramatice ale-lui Alecsandri de genul Chiriţelor. La 15 iunie 1865 el îi scria iarăşi lui Alecsandri în legătură cu stagiunea următoare: „Trebuie încercat din cînd în cînd genul literar, dar nu prea mult. Piese într-un act, ca Concina, care nu ţine tot spectacolul, da, altfel s-ar risca să nu se joace piesa decît o singură dată [.-. .] Sper că, cu toate grijile şi ocupaţiile, nu mă vei uita în clipele dumitale de linişte, oricît ar fi de scurte, şi că-mi vei trimite pentru luna septembrie una sau două piese. Una în două acte, dacă este posibil, şi una într-un act, foarte veselă, amîndouă, bineînţeles, vodeviluri. Pe lîngă asta, un cînticel n-ar sta rău. Aş face o bună deschidere de teatru" (v. voi. cit., p. 296—297). Şi această scrisoare dezvăluie aceeaşi rezervă din partea lui Millo faţă de lucrări de felul Concinei şi preferinţă pentru vodevil şi cînticelul comic. Alecsandri îi va trimite pentru stagiunea 1865— 1866 piesele Ginerele lui Hagi Petcu — comedie în 2 acturi, Concina — proverb într-uu act. Harţă Răzeşul — vodevil într-un act, Kera Nastasia — cînticel, Covrigarul — scenă din poarta Cişmegiului — cum aflăm din scrisoarea adresată 819 lui Pantazi Ghica la 30 octombrie 1865 (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, 1960, p. 172). I. Massoff (Teatrul românesc, Bucureşti, Editura pentru literatură, voi. II, 1966, p. 240) ne informează că în stagiunea 1866— 1867, trupa condusă de Pascaly prezenta la Bucureşti „numai Concina" din repertoriul lui Alecsandri. Tot de aici (ibidem, p. 286), aflăm că, la Iaşi, stagiunea 1867—1868 s-a prelungit pînă în vară, „încoronîndu-se prin spectacolele in care a jucat Eufrosina Popescu, între altele Muma din popor de Emile Augier şi Partida de concină de V. Alecsandri". Actriţa venise la Iaşi împreună cu Millo, care-şi alcătuise o trupă „în special din actori ieşeni — Trupa de vodevile române —, jucînd un repertoriu în mare parte nou pentru ieşeni, care l-au primit sărbătoreşte". în primăvara anului 1868, Hasdeu, care dăruise teatrului românesc drama sa istorică Răzvan-Vodă (prima reprezentaţie în seara zilei de vineri, 10 februarie 1867), critica, într-un discurs ţinut în Camera deputaţilor, comedia lui Alecsandri (v. Monitorul oficial, 1868, p. 127—172). De aceasta se plîngea Alecsandri lui Iacob Negruzzi, intr-o scrisoare datată „Mirceşti, 20 martie 1868": „într-un cuvînt ţinut de dl. Hăjdău in Camera deputaţilor, asupra teatrului, oratorul a pretins că în comedia mea Concina aş fi poetizat adulterul — adevărat să fie ? Care-i opinia d-voastre? Bătrîna princesă povesteşte doctorului că a făcut o plimbare noaptea pe mare cu un necunoscut şi cătră urmă nu l-au mai văzut. Putea oare să comită ea un adulter într-o barcă îngustă şi legănată pe valurile mărei? Nu s-ar fi expus a răsturna barca în delirul voluptăţei? etc. Cu toate aceste, dl. Hăjdăia găseşte în acea situaţie periculoasă un pericol pentru morala publică. . . inde irae!" (V. Alecsandri, Scrisori, 1904, p. 33). Se vede însă că, reflectînd la reproşurile aduse piesei de Hasdeu, Alecsandri a decis să spulbere acuzaţia de poetizare a adulterului, modificînd, atît la reluarea piesei, în 1881, cît şi lă retipărirea ei în Revista contimporană (1874) şi în ediţia Operelor complete din 1875... starea civilă a eroinei. Aceasta nu mai este, cînd face plimbarea cu barca, însoţită de necunoscut, soţia prinţului în vîaţă, ci văduva lui, în care calitate nu mai poate comite nici un adulter. Intr-o scrisoare din 28 ianuarie 1881, poetul îl întreba pe Ion Ghica, pe atunci director al Teatrului Naţional din Bucureşti: „Ce noutăţi de la Teatru? [. ..] Concina este şi ea în studiu?" (V. Alecsandri, Corespondentă p. 107). Aceasta se va reprezenta la 11 mai 1881 şi va fi reluată şi în stagiunea următoare, în prezenţa autorului, jucată de interpreţii Fani Tardini şi Vlădicescu-junior, după cum aflăm dintr-o cronică publicată în Timpul, VI, nr. 217, marţi 6 octombrie 1881, p. 3, atribuită lui Eminescu: „Simbătă seara s-a reprezentat la „Dacia" comedia Trotman Vîn. tură-Ţară [...]■ «20 La urmă s-a jucat O pârtie de concină de V. Alecsandri, care a exprimat dorinţa a o vedea reprezentată. D-na Fani Tardiny şi d. Vlâdicescu-jun. au smuls aplauzele publicului. Barcarola cîntatâ de d. Vlădicescu a transportat publicul. Terminîndu-se spectacolul, publicul a chemat pe autor. D. Vlădicescu a ieşit la rampă, ţinînd o alocuţiune foarte la locul ei. Mulţumind pe de o parte publicului pentru încurajare, şi-a exprimat fericirea, că autorul piesei a asistat la reprezentaţie şi, în cor cu spectatorii, a strigat: Trăiască Vasile Alecsandri, marele poet al României!" (în voi. Mihai Emi-nescu, Scrieri de critică teatrală, Ed. Dacia, Cluj, 1972, p. 148). G. C. Nicolescu consideră că piesa ocupă un loc aparte în creaţia dramatică a lui Alecsandri, marcînd un moment de deosebită importanţă pentru evoluţia ei viitoare. Retras la Mirceşti din 1860 — „meditînd asupra creaţiilor sale dramatice atît de legate de frămîntârile societăţii contemporane, Alecsandri a ajuns în mod firesc să gîndească mai îndelung asupra acestei societăţi, în aşa vie efervescenţă, în aşa de rapidă schimbare pe mai toate planurile. Cu nemulţumirile sale personale uitate cu totul, de la oarecare distanţă şi în timp şi în spaţiu, el se supune pe sine însuşi, care fusese un ostaş în lupta pentru transformarea societăţii româneşti, la un sever examen de conştiinţă, făcînd totdeodată o obiectivă şi lucidă analiză a momentului istoric din societatea românească în care se afla. Privind lucrurile sub toate aspectele, ca un om drept ce era, el nu putea contesta că, deşi nenumărate lucruri erau departe de a fi satisfăcătoare, in ansamblu progrese se făcuseră. Pe tărîm politic, social, cultural era evident că situaţia era mult mai bună decît la 1840, cînd, alături de Ivogălniceanu şi alţi cîţiva, începuseră o luptă ce părea nebunească şi fără nici o speranţă. Provinciile Imperiului Otoman, guvernate pînă nu cu mult înainte de funcţionarii din Fanar ai sultanului şi locuite de un popor de a cărui existenţă mai nimeni în Europa nu ştia, erau acum unite sub numele de România, cu un domnitor ce şi-l aleseseră singure, cu individualitatea naţională şi autonomia politică recunoscute de întreaga Europă. Robia ţiganilor era o amintire; o reformă în favoarea ţăranilor se făcuse; existau, cît de cît, cu păcatele lui, începuturile unui parlamentarism în locul samavolniciilor lui Mihail Sturza şi altele de felul acesta. Scriitorul era departe de a-şi ascunde păcatele acestei lumi noi care se deosebea totuşi din ce în ce mai mult de cea de la 1840, cînd, tînăr, el se avîntase în luptă. Dar în anii aceştia de meditaţie, el încetează să fie exclusivist şi izbuteşte să vadă ceva din continua mişcare a lumii, ceva din profundele ei legi de dezvoltare. Punînd cele bune, care se adunaseră cu încetul şi scăpau din această pricină adesea neobservate, faţâ-n faţă cu cele rele, cîntărindu-le cu obiectivitate, el devine ceva mai împăcat, priveşte totul cu mai multă îngăduinţă şi seninătate. 821 Confruntîndu-se pe sine însuşi cu cel din trecut, prejudecăţile sale de astăzi cu credinţele de altădată, cum poate puţini contemporani ai săi au făcut-o, el simte mersul înainte al lucrurilor, îşi dă poate seama că el nu e-n stare să ţină pasul întru totul, că poate nici nu-1 poate înţelege întru totul. Confruntarea aceasta lăuntrică este aşa de puternică încît se întrupează într-o operă dramatică fără un deosebit relief la prima vedere, dar plină de semnificaţii prin locul central ce-1 ocupă în întreaga sa creaţie şi prin cotitura pe care o marchează în gîndirea lui. Este vorba de piesa Concina, scrisă prin decembrie 1864 — ianuarie 1865, în care. păstrînd toate proporţiile, ca în Torquato Tasso a lui Goethe, două personaje întrupează cele două talgere ale cîntarului conştiinţei lui Alecsandri în faţa frămîn" ţărilor sociale ale vremii" (v. Viatului Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 467 — 469, precum şi pag. urm.). Concina s-a publicat- pentru prima dată, sub titlul Barcarola, în Foaia Soţietăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina, III, nr. 1, 1 ianuarie 1866, p. 7—22, apoi, modificată, în Revista contemporană, II, 1874, nr. 3, p.„ 165— 182 (cu o notă a rcd.: „Revăzut de autor") şi în Opere complete. Teatru, 1875, voi. III, p. 1195-1215. VARIANTE Foaia Soţietăţii ... (A), Revista contimporană (B), Teatru, III, 1875 (C) 179-181, 2 - in A: BARCAROLA Proverb într-un act de V. Alecsandri Persoanele: • Princesa EMMA, 40 de ani Doctorul LEON, 60 de ani IJNA, fiica doctorului, 20 de ani [| 2 — B : în un / C : într-un [| 3 — numai în C | 4 — A : Un [. . .] alta / B : Un [...]/ C : Teatrul reprezintă un [. ..] şi alta || 7 — A : jilţul / B : jeţul / C ; fotoliul || 8 — A : jîlţ / B : jeţ / C; fotoliu || 9 — 10 — A : cuadrat. Tablouri etc. / B : cuadrat. Tablouri / C : patrat şi pe păreţi tablouri || 182, 1 — A, B : clavir / C: piano || 3 — A, B : Ajungînd lingă uşa din stînga. Lina / C : Lina [. . .] stînga ]| 7 — A : O ! ferice de care / B, C : Ferice de-acel || 10—11 — A, B : grăieşte / C : vorbeşte || 17 — A : jilţul / B : jeţul / C : fotoliul || 22 — A, B : necredincioase IC: nesigure || 22—23 — A, B : se răstoarnă / C ; te răstorn || 26 — A, B : glasul / C : vocea || 29 — A : slava j B, C : mulţămită Ij 183, 1 — A, C : Nu / B : (zîmbind) : Nu || 6 — A : de pe / B : dupe / C : din [| 13—4 ; 822 era mai / B,C : era || 28 — A : pe jilţ / B, C : jos || 31 — A : Pînă / B, C : Pănă ce || 34 — A : jilţ / B : jeţ / C fotoliu || 39 — A, C : cărţile / B concina || 184, 4 — A : bine, căci ei sînt de pe vremea noastră / B, C : bine || 5 — A : ajutori de ochelari / B, C: agiutorul ochelarilor j[ 15 — A : idei, în simţiri, în obiceiuri j B, C : idei, în obiceiuri ]| 16 — A : împărţind j B, C : tăind || 185, 17—^4, B : de a se / C : de a || 19 — A, C : poţi / B ; te poţi j 26 — A, B : pospăiaiă / C : spoială || 28 — A : tot ce există şi se / B : ce se / C : tot ce se || 29 — A : el, care şi-a păstrat datinele sale şî caracterul său original, el, care / B, C : el, care || 38 — A : românii / B, C : ci [[ 40 ~ A : de cetăţeni j B,C : cetăţeni || 186, 13 •- A : ca să. / B, C ; să || 27 — A : s-au / B, C : i-au || 187, 1 — A : şi ar / B, C: şi şi-ar || 8 — A, B : grăieşti / C vorbeşti || 10 — A : ce-1 critici cu atîta / B, C : ce critici cu || 24 — A : inspiră sufletelor / B, C : dezvoltă || 33 — A : trebuie să / B, C : să || 34 — A : sint încă / B, C : încă sînt |1 40 — A, B : acel / C ; celui 1| 188, 5 — A : părinţilor________ înainte ... înainte... / B, C: părin- ţilor. . . || 13 — A : dar însă / B, C : dar || 18 — A : ea au / B, C : au || 189, 35 — A : d-ta pe I B, C : pe || 190, 21 — A : Hî, hî, hî, hî / B, C Hî, hî || 191, 16 — A : de / B, C : din || Intre r. 22—23 — numai in A PRINCESA: Adecă în stihuri jumătate româneşti, jumătate greceşti, căci pe atunci limba elină era de modă în soţietatea noastră, precum e astăzi limba franceză. DOCTORUL: Aşa... Numai limba românească nu poate dobîndi această favoare la noi. || 30 — A : cătră d-ta / B, C : d-ta || 38 — 39 — A .*■ Neapoli j B, C : Neapoli [...] suferinţe |] 192, 6 — A, B : şi visind / C ; visînd || 16— 17 — A : ne alesesem locuinţa cu bărbatul / B, C : îmi [...] bărbatului 1)25—26 — A : Zile întregi petreceam într-o admirare / B, C: în [. . .] petrecui \\ 34 — A : atît / B, C : astfel || 37 — A, B : momente j C : minute || 193, 5 — 6 — A : bărbatul meu adormise... Eu mă coboram în grădină şi mă apropiam / B, C : mă coborîi [...] apropiai |] 11—12 — A : De ce I B, C : Pentru ce )| 16 — A : încet, încet / B, C : încet || 26 — A r pe bărbatul meu / B,C : lumea || 27 — A, B : ca / C : pe valurile mării ca II 29 — A : de amor, de / B, C : şi de |1 35 — 36 — A : ne-am pornit cu prinţul la Alexandria / B,C : am plecat la Moldova || 41 — A : bine ?... da pentru ce?... I B, C : bine? ... || 194, 20 - A, B : N.B. (Pe / C : (Pe || r. 23-24 — lipsesc în A || 195, 1 — A, B : mea?... de unde ?... cum? / C : mea?... || 2 — A, B : grăiască / C : vorbească || 5 — A : Tu? . .. D-ta?... j B, C : D-ta?.,. || 10— 11 — A : O împinge / B, C : împinge || 11— 12 — A : altă nălucire / B, C: o realitate || 19 — A, B : de a / C: a || 823 GINERELE LUI HAGIPETCU (p. 197) Scrisă cam în acelaşi timp cu Concina sau curînd după aceea, comedia Ginerele lui Hagi Petcu era una dintre cele cinci lucrări pe care Alecsandri le trimisese lui Millo pentru stagiunea 1865 — 1866 — cum îl anunţa pe Pantazi Ghica în scrisoarea trimisă de la Mirceşti la 30 octombrie 1865: ,, m trimis lui Millo pentru stagiunea dramatică actuală următoarele piese: Ginerile lui Hagi Petcu — comedie în 2 acturi (imitată după Ginerile d-lui Poirier) Concina — proverb într-un act Harţă Răzeşul — vodevil într-un act Kera Nastasia — cintecel Covrigarul — scenă din poarta CişmegLului" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă,, p. 172). Piesa este scrisă în momentul în care, cum spune G. C. Nicolescu, „nu numai arta, dar însuşi realismul lui Alecsandri atingea o nouă treaptă, superioară". Proverbul Concina era o încercare în noua direcţie, iar „Ginerele lui Hagi Petcu, care prelucra foarte credincios şi fără să ascundă, dealtfel, o cunoscută comedie a lui Augier, se aşeza pe aceeaşi linie şi dovedea ■că meditaţiile scriitorului nu fuseseră zadarnice, că perspectiva sa asupra lumii se schimbase într-o bună măsură, capacitatea sa de înţelegere a fenomenelor sociale evoluase, iar noile sale mijloace artistice, substanţial superioare, înregistrau serioase succese. Piesa — în care descoperirea marilor virtuţi spirituale ale fiicei bogasierului de către prinţul Movilă poate să oglindească şi revelaţia profundă pe care scriitorul însuşi o resimţise în faţa însuşirilor ignorate ale Paulinei [soţia scriitorului — n.n.] — avea şi o semnificaţie socială care mărturiseşte că meditaţiile din vremea din urmă, serioase şi îndelungi, făcuseră pe scriitor mai lucid, mai pătrunzător şi mai obiectiv în observarea vieţii sociale. Hagi Petcu este un parvenit, dar nu în întregime acoperit de ridicul, cum era Coana Chiriţa, ci cu meritele lui, ca şi cu păcatele lui. Ceva mai mult: fie că îi convine, fie că nu — şi aici este biruinţa realismului — scriitorul consemnă în această piesă, printre cei dintîi în literatura noastră, poate chiar cel dintîi, triumful bugheziei, în fond capitularea boierimii, acomodarea ci la noile forme de viaţă şi compromisul ce se încheie între cele două forţe sociale. Hagi Petcu îşi va impune pînă la urmă punctul său de vedere în toate, banii săi făcîndu-1 acum pe el cel puternic şi, peste douăzeci de ani, el va fi Zaharia Traha-nache al lui Caragiale — acest continuator pe toate planurile al lui Alecsandri. • Aşa cum Concina înfăţişează frămîntarea celor două tendinţe din aceşti ani in Alecsandri şi incontestabila sa aplecare, chiar dacă nu cu 824 toată înţelegerea, în faţa noului impus de progres, chiar dacă acest nou are şi multe slăbiciuni, Ginerele lui Hagi Petcu pune în lumină cu claritate schimbările ce se produseseră în concepţiile şi orientările scriitorului, în poziţia sa ca scriitor realist faţă de fenomenele sociale" (cf. Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. -475 — 476). Modelul piesei este „celebra comedie de moravuri Le Gendre de Mr. Poirier a lui Emile Augier". Meritele lui Alecsandri în prelucrarea acestei scrieri dramatice, reprezentate pentru prima dată în 1854, se reduc — după părerea lui Drouhet — „la puţin lucru". A boteza „pe nişte bogasieri Hagi Petcu şi Verdulescu în loc de Poirier şi Verdelet — toate aceste procedee de localizare, unele ingenioase, altele la îndemîna oricui, nu cer multă pricepere dramatică şi nu indică un talent deosebit. Ba chiar se întîmplă ca prelucrarea românească, făcută în pripă, să reproducă trăsăturile originalului aşa fel, încît dialogul să aibă nevoie să fie retradus în franţuzeşte, pentru ca spiritele personagiilor să fie pricepute [...]. Alteori comicul dialogului francez e îngroşat fără trebuinţă şi fizionomia unui personagiu e vulgarizată fără nevoie [. . .]. Cusururile acestea sînt mărunte pe lîngă alterarea caracterului personagiilor, din cauza insuficientei pătrunderi a psichologiei sau pe lîngă modificarea situaţiilor din lipsa de înţelegere a motivării acţiunilor din piesa originală. Primejdia aceasta îl ameninţă şi pe Alecsandri îndată ce trece de la vodeviluri şi de la farse, la comedii cu o compoziţie strînsă, cu caractere bine studiate, cu observaţii sociale sau psichologice fine şi juste, cînd trece de la Bayard, de la Duvert şi Lauzanne, de la Brisebarre şi Marc Michel şi chiar de la Labiche, la Emile Augier, cînd condensează în cele două acte din Ginerile lui Hagi Petcu cele patru acte din Le Gendre de Mr. Poirier, lucrare în ţesătura căreia nimic nu era de prisos" (op. cit., p. 193-195). Dacă Drouhet descoperă mai ales cusururi în prelucrările lui Alecsandri, G. Călinescu îi subliniază îndeosebi meritele arătînd că acesta: „într-o bună măsură a localizat, a imitat, şi lucrul a putut să pară pentru cercetătorul de mai tîrziu o mare descoperire. în realitate, publicul lui Alecsandri, familiar cu teatrul francez de la Iaşi, cunoştea prea bine modelele şi dramaturgul le-a indicat însuşi uneori. Şi apoi în teatru, intriga este o chestiune cu totul secundară, şi Alecsandri proceda asemeni clasicilor. Moliere aproape localiza, iar vodeviliştii de la începutul secolului al XlX-lea reiau pînă la obsesie toate combinaţiile scenice ale secolelor precedente. Observaţia strict tipologică a comediei obligă la un număr de situaţii mărginit. Toată problema în teatrul lui Alecsandri rămîne dar 825 de a constata puterea comică proprie autorului, calitatea inefabilă a dialogului său, separat de orice idee de conţinut. Acest punct de vedere e valabil în orice comedie în care invenţia nu capătă o importanţă prea mare. Ginerele lui Hagi Petcu, de exemplu, nu-i decît Le Gendre de Mr. Poirier a lui Augier. Întîiele scene au o colorare orientală şi o mişcare de ceremonie moale moldovo-turco-fanariotă atît de violente, încît spectatorul francez va trebui să rămînă surprins ca şi englezul văzînd Hamlet reprezentat de actori japonezi în costume nipone [...]. Mai departe însă, după ce ochiul s-a obişnuit cu decorul, privitorul recunoaşte că nu are înainte decît spectacolul lui Augier, uşor travestit. Piesa e un studiu subtil de psihologie socială, substanţa e totul, şi nu s-ar putea găsi merit cui o împrumută în întregime" (Istoria literaturii române.. . , p. 272-273). Culoarea locală a piesei şi tipurile caracteristice sint elementele asupra cărora insistă şi N. Iorga: „La oraşe are însă Alecsandri, mai ales în oraşele muntene, care înfăţişează cu mai multă trufie sigură de sine anumite ridicule, o lume întreagă de chipuri caricaturale, pe care, urîndu-le, el le-a cules cu îngrijire şi ni le-a transmis în schiţe foarte asemănătoare cu originalele [...]. Din negusto-rimea de vreme veche, două tipuri s-au furişat insă în teatrul lui Alecsandri, fie şi în piesa cu ideea şi intriga luată din franţuzeşte, Ginerele lui Hagi Petcu. 1 Petcu, harnic şi strîngător bogasier, care a strîns o avere mare, care n-a cheltuit pentru dînsul decît doar ca să-şi mîntuie sufletul, mergînd la Ierusalimul tuturor iertărilor, Petcu, care ţine pe lume doar la fata lui, crescută în cele mai scumpe «pansioane » din ţară şi din străinătate şi care face jertfe de mii de galbeni, scoşi pentru plata de datorii străine, cînd e vorba de â-şi mărita moştenitoarea iubită cu un prinţ, un adevărat prinţ, cu numele istoric — e un tip adevărat şi foarte simpatic [.. .]. Sîntem recunoscători prietenului său mai sărac, pe care frinţia nu-1 sperie deloc şi care dă sfaturile de eliberare lui Hagi Petcu" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea, 1909, III, p. 325 — 326). Deşi scrisă în anul 1865 — cum am văzut din scrisoarea adresată lui Pantazi Ghica — piesa pare să nu se fi jucat curînd. Dealtfel, însăşi desfăşurarea evenimentelor politice din ţară: detronarea lui Cuza, uneltirile politicienilor care ameninţau cea mai scumpă cucerire a românilor: Unirea, alegerea unui domn străin nu constituia un cadru propice progresului artei. Ginerele lui Hagi Petcu avea să se publice abia la sfîrşitul anului 1870, în Convorbiri literare, iar prima reprezentaţie a comediei a avut loc — după. 1 Le Gendre de Mr. Poirier [nota lui N. Iorga]. 826 cum ne informează T. T. Burada [op. cit., II, p. 303) — la Iaşi, joi 18 februarie 1871. „Comedia naţională în 2 acte, prelucrată după franţuzeşte de Vasile Alecsandri" era prezentată publicului împreună cu o traducere: „O palmă sau Voinicos dar fricos, comedie în 1 act, tradusă de N. Luchian" — aflăm din aceeaşi sursă. Reprezentarea piesei este legată, de bună seamă, de manifestările organizate în ajutorul Franţei, atît de crunt lovite de războiul franco-german. La 13 aprilie 1871 are loc o nouă reprezentare a ei, „organizată de Societatea diletantă pentru beneficiul Azilului «Sfînta Marian, în ajutorul nenorociţilor din Franţa", cu care prilej se strîng „617 galbeni din locurile vîndute publicului". La spectacol asistă „pînă la sfîrşit, Domnul şi Doamna românilor" (ibidem, p. 305 — 306). „Admiraţiunea publicului s-a concentrat mai ales asupra d-nei Natalia Şuţu, care, în rolul Adelei, fiica lui Hagi Petcu, a fost artistă de rară apa-riţiune", cu „mimică excelentă şi intonaţiune clară şi sonoră" — arăta •Curierul de Iaşi, în nr. 41, din 16 aprilie 1871. Celelalte roluri au fost interpretate tot de artişti amatori din înalta societate a laşului, pe care înfrîngerea Franţei nu-i putea lăsa indiferenţi: „Teodor Aslan (în Hagi Petcu) a fost un tip original, fără exagerare. Al. Beldiman şi G. C. Negruzzi, in rolurile prinţilor Movilă, şi-au înţeles poziţia, N. Cantacuzin (Verdulescu) a prezentat un caracter blînd şi smerit, A'. Lazu şi G. Duca au făcut interesante mici roluri (feciorul şi bucătarul), Zira şi Bucicov (zarafii evrei) au ridiculizat defectele personajelor. Piesa lui Alecsandri a fost urmată de două comedii franceze: Le coii-cher d'une etoile şi Apres le bal" (v. T. T. Burada, op. cit., II, p. 306). Piesa a fost publicată mai întîi — cum am arătat mai sus — în Convorbiri literare, IV, nr. 19—20, 1— 15 decembrie 1870, p. 305—320 şi 329 — 340, apoi în Opere complete. Teatru, voi. III, 1875, p. 1217—1292. VARIANTE Convorbiri literare (A), Teatru, III, 1875 (B) 198, 8 - A: ICOSARIDIS / B : ŞAFĂR U 199, 2 - A : acte, prelucrată după franţuzeşte / B: acte || 3 — numai în B || 5 — A : Un [...] Uşă / B: Teatrul reprezintă un [. . .] o uşă || 9 — A : UN FECIOR, ŞTEFAN MOVILĂ / B : FECIORUL, ŞTEFAN || 10 - A : jilţ / B : fotoliu || 12 - A : 1863 jB: 1866 || 19—20 (nota la titlu)—numai în B || 200, 31 — A ; 827 vreme / B : timp || 201, 19 — A : ţării noastre / B : nostru || 202, 11 — A : să / B : să nu || 15 — A : că / B : că eu || 203, 17 — A : Icosaridi / B r Şafăr || 20 — A : timpul / B : templul || 26 — A : în / B : cu 21 — A : a. ne întîlni f B : ca să ne întîlnim || 31 — A : după j B : de || 32 — A : sa / U .-lui || 39 — ^4 : mă şi / B: mă || 204, 41 — in B: tocmai [errata îndreaptă că ai venit tocmai] || 206, 10 - A : HAGI PETCU / B : PETCU j| 208, 24 — în B: iskiuzarlii [errata îndreaptă: ishiuzarlîc] ||210, lf> — A : dînşii I B : copiii || 211, 3 — A : păzească / B : ferească || 24 — în B : ocîrmuirlii [errata îndreaptă: ocîrmuirlîc] ||212, 19 — în B: Arma [errata îndreaptă!-Ama] || 213, 28 — A : i-am / B : am j| 214, 13 — A : în / B : de || 29 — A : pildă / B : esemplu [ 33 — A : micşurătăţile / B : cele mici ale [errata îndreaptă: micşurătăţile] || 35 — A : glasul / B : vorba || 215, 7 — A : ca să/ B : să || 216, 20—2 1 — A : copacilor / B : arborilor || 218, 2 — 220, 26 — A ICOSARIDIS (se arată la uşa din fund, în vreme ce celelalte personagiurr. iese ) ICOSARIDIS (cătră fecior) : Kir logofete... Pst... FECIORUL (întorcîndu-se): Ce este? ICOSARIDIS: Unde-s boierii? FECIORUL: Se pun la zacusca; da ce vreţi ? ICOSARIDIS: Avemo puţintică treaba cu Hazi Petco... FECIORUL: Veniţi cînd s-a scula de la masă... (Iese.) ICOSARIDIS: Bine... Zupăne Sloim? ŞLOIM: Vuăsl ICOSARIDIS: Crezi dimiata că Hazi Petco ne-a plăti astăzi datoria luă beizade Radu ? ŞLOIM: Şi de ce să nu plătească, mă rog? Nu-i destul de cînd tot aşteptăm? Chiconaş Radu s-o însurat cu o zestre mare... Hagi Petchi au capatat un ginere fiurst... acum îi vreme să cerem dreptul nostru.... ICOSARIDIS: Neski... ma datoria e cam simandicosa... Poate că Hagi Petcu a vrea să mai taie ceva din ea? ŞLOIM: Vuăs? Eu nu las nimichi. . . ICOSARIDIS: Neski.. . ma de chito se perdemo tot... mai bine se apu-camo pe zumătate. ŞLOIM: Vuăs? Se perd eu cinci mii galbeni din sinetul meu? Nu pot,, zic zeu! ICOSARIDIS: Ei! katergari... nu perzi nici o para, che ai incarcato la dobinzele.., ŞLOIM: Vuăs?... Am inchircat?... da d-ta, kir Icosaridi, n-ai inchircat sută la sută? mă rog? 828 ICOSARIDIS: Ba... marturisesco... che am facuto ca dimiata... pentru că, vezi. more Sloimo?.. . chind prinzi la muna un cuconaşi, trebuie se-1 zupesto de tot... nu de alta, ma ca se-i pui minte. ŞLOIM: Boieri aruncă stările pe fereastă... noi le culegem... (Rîde.) ICOSARIDIS: Neski.. . ne umplemo gusa... (Rîde.) ŞLOIM: Ca curcani... zic zeu... ICOSARIDIS (atins): Curcano? De ţe ziţi curcano, more? pentru che sinto arvanite ? ŞLOIM: Arvonit ? (Cam îngrijit.) ICOSARIDIS: Neski... moş a mea a fost vestito Colocotroni.. . Auzitu-m«? bre tirtano? ŞLOIM (spăriet): Clocroclotroni!... Ai vei! ICOSARIDIS: Si se nu mai indrasnesti se-mi ziţi curcano.. . che te puno la frigare, perţunosole!... ŞLOIM: Ferească Dumnezeu... Nu mai zic... (Se aude un vuiet în stînga.) ICOSARIDIS : Taţi. .. că s-a sculato boieri de la masa. .. ŞLOIM: S-a sculat ? Hai să nu ne găsească aice. . . Om veni mai pe urmă... ICOSARIDIS: Neski! Merzemo, Sloimaki... Ma se ne ţinemo dirzi cu Hazi Petco... Auzitu-mu? -ŞLOIM: Dirzi, dirzi!... (Iese prin fund. ) j B : ŞAFĂR [...] şmok. || 222, 11 — A : la I B : în || 20 — A : nu-i / B r nu-s || 22 — A : să / B: ca să |[ 28 — A : mai de / B : de || 223, 7 — A : Icosaridis / B : Şafăr || 30 — A : odată acea / B : acea |[ 224, 1 — în B : noi [errata îndreaptă : nas] || 5 — A t creditorii / B : pe creditori || 21 — A : ceasornic / B : ornic || 27 — A : şi apoi / B : apoi || 225, 5 — A : pildă pe Lanti / B : esemplu || 7 — 8 — A : Pe [. . .]seamâ? (Cu intenţie.) I B : (cu intenţie): Pe [...]seamă? || 226, 9 - 227, 7 - A : ICOSARIDIS KADU: Ce cătaţi aice? jos la scară... acolo e locul vostru. ICOSARIDIS: Oriste?... la scară? zos? ohi zos, ohi zos... ma suso... che avemo drepto... ŞLOIM: Un drept plătit cu bani... scump... zic zeu! Venim să jeluim la măria-ta... că ne-ai calicit. RADU: Cum. .. v-am calicit eu pe voi ? ICOSARIDIS: Am pos? ŞLOIM: în loc să ne plăteşti tot ce ne eşti dator... socrul d-tale, Hagi Petchi, ne-au dat numai pe jumătate... Ai! vei!... noi am crezut că avem a face cu un beizade de treabă... ai! vei! ICOSARIDIS: Neski! socro-to dimitale ne-a silito se intremo la invoială si ne-a dato numai ziumatate din soma. KADU: Auzi, Adelă, ce ruşine mi-au făcut tatu-tău? (Cătră creditori.) Nu-i nimică... Mă îndatoresc să vă plătesc eu restul. 829 ŞLOIM: Da cu ce plăteşti, mă rog, că nu poţi să te atingi de zestrea cucoanei, fără învoirea d-sale. ICOSARIDIS: E scriso ritos la contracto. Numai cucoana dimitale poate să ne dispăgubească. ADELA (scriind o obligă şi prezentînd-o creditorilor): Na... mai aveţi a reclama ? ŞLOIM: Nimichi. RADU: Nimic? Afară, canalie... afară... (Se repede spre dînşii.) ŞLOIM: Avei!... Ghivalt! (Fuge.) ICOSARIDIS: Sărut munele. (Fuge.) / B : ŞAFĂR [. ..] Ghevalt! || 228, 22 — în B : amorul [errata îndreaptă: onorul] || 229, 13 — A : în / B : cu ]| 27 — A : ţi s-au j B : ţi-au || 29 — A : şi o supă de raci / B : ş-o supă || 230, 5 — 6 — A : varză murată / H : curechi murat |1 25 — A : nu j B : nu mai || 27 — A : (Sfîrşitul actului întâi.) / B : (Cortina cade.) || 231, 20 — A : amorez / B: amant || 25 — A : amorezul / B : amantul || 37 — A : şi al / B : şi ]| 234, 8—A : fata j B : pe fiica || 30 — A : întru j B : în || 235, 18 — A : vreme / B : timp || 236, 1 — A : îmi / B : îţi || 16 — A : 1870 / B : 1866 || 23 - A : cîte / B: cu || 36 - A : în / B: cu || 237, 3 - A: în / B : cu || 7 — A : la / B : în || 238, 3 — A : o / B : avem || 9 — A : dimpotrivă / B : din contra || 34 — A : lui Icosaridi j B : Şafăr || 40 — în B : sorta [errata îndreaptă : sosta] || 239, 16— 17, 34 — A : dimpotrivă / B : din contra || 240, 9 — A : grăiesc / B: spun | 16 — A : şi mai / B: mai |l 17 — A : şi PETCU / B : PETCU |j 28 — A : în [...] se refuză / B : de [. . .] refuză || 241, 34 — A : (O face să răsufle colonie.) / B : (îi [.. ,]na*.) || 35 — A : cel de / B : de || 242, 4 — A : tare-s / B : foarte-s || 13 — A : plînge / B : plîngînd || 34 — A : senatorlîc / B : senator || 243, 5 — A : şi cată / B : caută || 35 — A : să-mi arunc eu / B : eu ! Să-mi arunc || 244, 2 — A : pe I B : la || 18 — A : a o deschide / B : s-o deschizi || 245, 27 — în B : omorîţi [errata îndreaptă: ameninţi] || 34 — în B: Aveţi [errata îndreaptă: Ai] //246, 31—^4 : ca să o / B : s-o || 248, 1 — A : că / B : încît || 18 — A / şi mai / B: mai|| 249, 16 — A : se / B : îşi || 18 — A : intră / B : întrînd || 250, 3 — A : un orb / B : orb || 10 — 11 — A : am recunoscut / B : n-am cunosciit || 251, 12 — A : de a / B : a || 36 — 37 — A : căsătoreşti / B : conjugale || 253, 1 — A : scuze unui / B ; unui || 17 — A : Şi / B : Să || 254, 11— 12 — A : zestre / B : de zăstre || 40 — A : (Fine)/B : (Cortina cade.)jj NOBILA CERŞITOARE (p. 255) Piesa într-un act Nobila cerşitoare, scrisă probabil în primăvara anului 1871, în scurtul răstimp dintre prima şi cea de-a doua reprezentare a come- 830 « diei Ginerele lui Hagi Petcu (18 februarie 1871 şi 13 aprilie 1871), a fost jucată, la 20 aprilie 1871, de aceeaşi Societate diletantă de la Iaşi, care prezentase cu o săptămînă mai înainte şi Ginerele lui Hagi Petcu, de asemenea în ajutorul Franţei (cf. T. T. Burada, op. cit., II, p. 306). Poetul înţelegea că astfel contribuie „la ajutorul ce începuse să se siringă prin liste de subscripţie, în ţara noastră, pentru eliberarea Franţei de sub ocupaţia prusacă" (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 533). Aceste acţiuni se adăugau manifestaţiilor stîrnite la Bucureşti de victoria Prusiei asupra Franţei, manifestaţii ostile atît biruitorilor, cît şi domnitorului Carol, care au determinat, „de fapt, ostracizarea definitivă din viaţa politică activă a lui Ion Ghica, primul ministru de atunci, care tolerase asemenea lucruri" (ibidem, p. 528). Piesa s-a publicat mai tîrziu, în Revista contimporană, II, nr. 2, februarie 1874, p. 81—115, apoi în Opere complete. Teatru, voi. III, 1875, p. 1293- 1324. VARIANTE Revista contimporană (A), Teatru, III, 1875 (B) 256, 2-7 - A: D-na ADELINA D-nu NICU D-nu LEON DALBU D-nu ŞTEFAN DALBU D-nu SAFIR BALAUR GHIŢĂ, lacheu / B : ADELINA [. . .] serv [| 257, 2 - A : în un / B : într-un || 3 — A : Scena se petrece la moşia lui Dalbu. / B: Scenele [...] 1871. || 7 — A : alăture un jelţ, spre fereastră / B : şi alăture [. . .] fotoliu ţ| 10 — A : şi I B : cu || 14 — A : la j B : în |l 15 — A : de a bea / B : ca să beie || 19 — A : taler / B : talger// 20 — A : de / B : dacă || 26 — A : grăind / B : vorbind || 258, 27 — A : de-i caldă şi / B : de-i || 259, 7 — A : Ţi-s buzunarele / B : Buzunarele ţi-s || 15 — A : îndeseară / B : în sară || 19 — A : spun / B .' zic || 36 — A : să vie să / B : să || 260, 32 — A : şi mai I B : mai || 262, 7 - A : jeţ / B : fotoliu || 263, 8 - A : un glas trăgănat I B: o voce trăgănată || 15 — A : (N. B. Ghiţă aduce un teanc de gazete.) GHIŢĂ / B : GHIŢĂ [.. .] jurnale) || 21 - A : oi j B : eu voi |] 29 - A : gazete / B : jurnale || 264, 5 — A : contra / B : în contra || 5 — 6 — A : Tovarăşii / B : Companionii || 7, 23 — A : duşmani / B : enemici || 27 — A l (N. B. Ghiţă intră prin fund.) 831 GHIŢĂ I B: GHIŢĂ [.. .] fund) || 30 — A : jeţul / B: fotoliul || 32 — A : Ţine / B : Ţine-te || 32 — A : maicei / B : mamei (| 265, 23 — A : cît j B : ■ncît 1| 37 — A : paralele / B : banii || 266, 6 — A : maică-mea / B : mama me || 31 — A : de pe / B : din || 268, 9 — A : aşa / B : aşa de || J0 — A : cum de nu / B: nu || 12 — A : cuvînt / B : motiv || 15 — j4 : slăbănogit / B : slăbit || 28 — A : din / B : în || 270, 23 — A : împreună cu / B : cu || 29 — A : şi pe / B : pe || 271, 12 — în B : boacăn [errata îndreaptă : pogan] [[21 — A : de a-i / B : a-i || 25 — A : zisei / B : am zis | 33 — A : floretul / B : floreta || 272, 1, 7 — A : un floret / B: floreta || 29 — A : (N. B. Ghiţă vine din fund, alergînd.) GHIŢĂ / B : GHIŢĂ [. . .] f u>:d ) || 37— A : a rîde / B : rîs || 273, 10 — A : dau / B : mai dau || 19 —.4 parcă spuseşi / B : parc-ai spus || 21 — A : maică-mea / B : mama me || 23 — A : capul / B : marginea || 274, 3 — A : glas j B : voce || 7 — A : d-tale / B : d-voastră || 13 — A : d-ta / B : d-voastră || 16—17 — A : maică-mea... şi / B : mama... ş-atunci || 23 — A : grăieşte / B : vorbeşte || 29 — A : obligată / B : silită II 32 — A : Maica / B : Mama || 275, 4 — A : revarsă / B : vor revărsa i| 9 — A : fie / B: nu fie || 34 — A : e să / B: este ca să || 276, 8 — A : de a veni / B : pentru ca să vie || 28 — A : glasul / B : vocea || 277, 6 — A : de pe I B : din || 13 — A : maica / B : mama || 27 — A : Maica [...] maica I B : Mama [...] mama || 278, 8 — A : maică-mea / B : mama me || 15 — A : glasul I B : vocea || 279, 15 — A : de / B : cu || 21 — A : Mersi / B : Mulţămesc || 27 — A : de I B : cu || BOIERI ŞI CIOCOI (p. 281) Pînă în momentul în care îi încolţeşte ideea amplei fresce sociale care avea să fie Boieri şi ciocoi, cele mai multe din scrierile teatrale ale lui Alecsandri, alcătuite „cam în pripă" — cum spune cu un reproş abia simţit Iorga — „dau înfăţişarea cea nouă a unei societăţi care prin fapte, nu totdeauna bine chibzuite şi cu urmări norocoase, a generaţiei sale, ajunsese a fi cu totul deosebită de lumea pe care el o apucase, o despreţuise şi o ridiculizase la 1840. Cu intenţii polemice — căci multe nu-i plac lui în nouăle moravuri, şi neplăcerea lui nu înţelege s-o ţie numai pentru dinsul — poetul satiric caută să arăte spectatorilor caracterul vrednic de batjocură ori de ură al unora din tipurile cele nouă, tot mai multe la număr, şi să trezească puţină duioşie pentru alte tipuri, pe care odată tot el le atacase, înţelegîndu-le rău, şi care acum, cînd se duc, se înalţă, se idealizează pentru dînsul" (Istoria literaturii româneşti în veacul al XlX-lea — de la 1821 înainte, 1909, voi. III, p. 320). 832 Asupra vastului tablou social înfăţişat în această piesă, Alecsandri va reflecta timp îndelungat — peste zece ani — mai înainte de a se hotărî să-l aştearnă pe hîrtie. Personajele trebuiau culese din toate mediile sociale şi urmărite, în evoluţia lor, chiar de la apariţie. „în odăile separate de la restaurantele bucureştene vestite — arată Iorga — în balurile cu joc de cărţi, intrigi de dragoste şi socoteli de zestre ale Fezpezencii, în biuroul « zgîrciţilor risipitori » cari vreau să se vorbească de ei ca de oamenii de talent şi de muncă, in redacţiile foilor politice şi satirice — * vreo cetire morală», zice Alecsandri, «precum Nasul lui Nichipetcea sau foiţa Românului *, în Cameră, la Palat, pretutindeni în « cuibul veseliei şi al noroiului *, se vor întîlni aceia asupra cărora se opreşte mai mult şi mai greu condeiul lui Alecsandri, paraziţii vieţii politice. Poetul voia să-i urmărească încă din originile lor, adecă ale politicianismului, şi la 1862 el anunţa că a început Ciocoii înainte de 1849 [sic /], după care va urma cu Ciocoii in zilele noastre. Avem numai partea întăi a acestei schiţe începătoare, care dă priveliştea unei vaste drame. Supt regimul Regulamentului Organic s-a introdus un simulacru de viaţă politică modernă, de regim parlamentar. Vodă are miniştri, şi aceştia află de lucru în « Adunări *, cu deputaţi cari fac opoziţie pentru ca să ajungă la guvern. Boierii şi ciocoii e menită să arăte cum slugile boiereşti, un Lipicescu, un Neamuş, un Trufandachi, care-şi are şi nevastă frumoasă pentru boierul şi ştie să nu vadă pănă atunci cînd o va putea izgoni fără pagubă, făcînd şi scandal împotriva rivalului, cum, deci, aceste naturi abjecte, purtînd în vinele lor păcatele grecilor şi ale ţiganilor, ajung, prin linguşire, prin hoţie, prin crimă, la un ultim triumf obraznic — pe care descoperirea de la sfîrşit a unui fals săvîrşit de Lipicescu şi arestarea lui nu izbutesc a-1 scoate din raza prevederilor noastre. Dar, pe lîngă încon-deiarea ciocoiului supt ipostasul grecesc, ca şi în înfăţişarea lui ronjănească, înainte de Filimon, care, vădit, s-a inspirat de aice, — avem şi începuturile rosturilor de partid. Hîrzobeanu, mare boier, fără nevastă, dar cu ţiitoare şi cu fată mare în casă, vorbeşte de rău cîrmuirea, fiindcă nu e ministru, ciocoii lui îl ascultă cu admiraţie şi-i întăresc cuvintele: aşa e, toate lucrurile merg rău în ţară, o societate se duce de rîpă! Dar se anunţă intrarea în curte a oamenilor poliţiei. Poate se bănuieşte un complot în casa marelui boier nemulţâmit: într-o clipă ea rămine goală. Nu, Hîrzobeanu e prim-ministru, preşedinte al Divanului, şi gloata vine înapoi, flămîndă, cercînd prin umilinţe nouă să şteargă impresia pe care a produs-o trădarea ei mişe-lească în ceasul primejdiei şi al temerilor. Acum începc bucuria, mîndria « Puterii », dar şi neîngrijirea de lucrurile casei, prada ciocoilor. Intre baluri cu paşi — şi portretul sultanului, cu consuli — şi portretele suveranilor 833 creştini din vecinătate, între şedinţe ale Divanului în care se tratează, chestii esenţiale cu banii celor interesaţi în buzunar, între audienţe la măria-sa ¥i călătorii electorale în provincie, cu diplome de ranguri în alb pentru cei ce trebuie cîştigaţi şi bite pentru ceilalţi, se cheltuiesc anii de stăpînire La capăt e revolta, bine descrisă, pe care o hrănesc toţi pătimaşii de răzbunare şi stăpînire şi pe care o împacă, pănă la demisia guvernului şi venirea în loc a unui cinstit boier de ţară, cu idei liberale, prieten al răzăşilor din vecinătatea lui, vorba altui om curat, a tînărului din generaţia de la 1848, care se găteşte să joace rolul său reformator" (op. cit., III, p. 326 — 328). Iorga nu va trece cu vederea nici importanţa personajului moş Arbore — pe care o sublinia şi autorul însuşi: „Un răzăş, în sfîrşit, cu frumos'nume istoric şi o purtare vrednici de dinsul, moş Arbore, se întîlneşte în 'Boierii şi ciocoii, la fiecare răspintene a acţiunii, temut de slugile casei, îngăduit, pentru bătrîneţele şi faptele Iui bune, de boier, respectat şi iubit de ţineri, introducînd intr-o lume de plecăciuni, de viclenii mincinoase, de hoţii ş i intrigi, un element de libertate îndrăzneaţă, care nu-şi păzeşte gura, fiindcă n-are nevoie de nimic şi n-ar avea de ce să se teamă" (ibidern, p. 324). Iorga se înşela afirmînd că N. Filimon s-a inspirat din Boieri şi ciocoi ai lui Alecsandri pentru a scrie romanul său Ciocoii vechi şi noi, publicat în 1863. Piesa lui Alecsandri nu era, la acea dată, decît o idee; ea nu va fi realitate decît în 1873, iar cunoscută va fi abia in anul următor, cînd va fi reprezentată şi publicată. Ch. Drouhet atrage atenţia asupra acestui fapt, susţinîad, totodată, că nici Alecsandri „nu datoreste nimic romanului lui N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi, apărut în 1863, după ce autorul nostru plănuise lucrarea sa dramatică, ale cărei situaţii, intrigă şi caractere nu seamănă deloc cu ale romanului l“ (op. cit., p. 236). Reprezentanţi de seamă ai criticii şi istoriografiei noastre literare, ocupindu-se de această lucrare dramatică, sînt de părere că nu trebuie exclusă posibilitatea influenţei exercitate asupra ei de romanul lui Filimon. Astfel, G. Câlinescu consideră „comedia severă Boieri şi ciocoi" „mult mai bine construită" decît cele anterioare. Ea, spune în continuare Câii-nescu, „osîndeşte'generaţia venală a vechii protipendade dintre 1840 — 1846 [...] săpată la rîndu-i de parveniţi ca Lipicescu şi pitarul Slugărică. Lipi. cescu e un Dinu Păturică ridicat prin linguşiri şi devenit obraznic şi primejdios pentru stăpînul său, vornicul Hîrzobeanu. In faţa vechii gene- 1 Deşi comedia luijAlecsandri s-a publicat şi s-a jucat unsprezece ani după apariţia romanului, totuşi dl. Iorga (Istoria literat, rom. in sec. al XfX-lea, III, 327) susţine că Filimon „vădit s-a inspirat din Alecsandri" [nota lui Ch. Drouhet], 834 raţii stă bonjuristul Radu, aprobat dc răzăşul Arbore şi de boierul Stîlpeanu. Piesa are norocul unei desfăşurări încete şi amănunţite, mai mult decît pe acela al unei expoziţii morale bogate" (vezi Istoria literaturii române, p. 280). Ş. Cioculescu este şi mai rezervat în aprecierile sale, iar în ce priveşte măsura în care piesa lui Alecsandri este tributară romanului lui Filimon, aceasta i se pare destul de însemnată: „Cu piesa Boieri şi ciocoi, citită chiar la una din şedinţele « Junimei » (1872) dar concepută cu zece ani înainte, Vasile Alecsandri a nutrit ambiţia de a da o comedie mai pretenţioasă, sinteză a moravurilor din aceeaşi epocă, a debuturilor sale, cu treizeci de ani in urmă. Aşa privită, comedia serveşte ca etalon de valorificare a mijloacelor, precum şi a limitelor autorului. Deşi redactată în afară de cadrul cronologic al compunerii comediilor sociale, piesa poate fi privită ca aparţinînd, prin tendinţele ei fundamentale, ca şi prin calităţile şi defectele ei, aceleiaşi perioade de activitate dramatică. Boieri şi ciocoi ca un întîi neajuns, se aseamănă prea mult, în linii generale, cu Ciocoii vechi şi noi, ca să"poată fi privită ca o creaţie originală. Anumite personaje pot fi puse în paralelă pînă la un punct: vornicul Iorgu Hîrzobeanu, cu postelnicul Andronache Tuzluc; Lipicescu Gheorghe, fostul vătaf al lui Andronache Tuzluc2, cu Dinu Păturică; Tarsiţa, cu Kera Duduca; Elena, fiica lui Hîrzobeanu, cu Măria, fiica banului C; situaţiile comportă acelaşi paralelism: boier ruinat de sluga de casă; fiica unui mare boier, de neam, rîvnită de un parvenit; femeia, unealtă în mîna ciocoiului, pentru ruinarea boierului; şi, în romantică antiteză, căsătoria tinărului din popor, bine înzestrat sufleteşte, cu fata de neam mare, preconizîndu-se aristocraţia meritului, sau, în termenii lui Alecsandri, principiul după care «adevărata nobleţă-i scrisă in inimi, nu pe pergamente»; în fine, acelaşi deznodămînt edificator, prin care se pedepsesc uneltitorii infami şi se răsplătesc cei buni. Viţiile nu iau însă, la autorul dramatic, acea consistenţă proprie moraliştilor adînci, iar expresia virtuţii sufere de convenţionalism. Radu, cu toate bunele intenţii ale lui Alecsandri, care /rea să facă din el reprezentantul calităţilor nobile ale poporului, e, în fond, un tip verbal, ale cărui cuvîntări exaltate sunt prea bombastice, ca să mişte" (vezi Ince- 1 Se pare că piesa n-a fost totuşi citită în ccrcul „Junimii" (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 536). 2 Textul volumului este, desigur, greşit; paralelismul se stabileşte între Lipicescu şi Dinu Păturică, iar introducerea lui Gheorghe este lipsită de sens aici. 835 puţurile literaturii artistice, în volumul Istoria literaturii române moderne, I, 1944, p. 86-87). Al. Piru işi exprimă categoric convingerea că Boieri şi ciocoi are ca model romanul lui Filimon. Altminteri, intenţiile autorului nu i se par realizate în această lucrare dramatică: „Marea năzuinţă a lui Alecsandri a fost să scrie o vastă comedie socială pe care voia s-o intituleze iniţial Ciocoii de după 1848. Comedia Boieri şi ciocoi, publicată în 1874, se referă la epoca prerevoluţionară (1840 — 1848) şi are ca model romanul lui N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi (unele detalii sînt scoase din comediile lui Augier, Neruşinaţii şi Fiul lui Giboyer). Autorul se prezintă pe el însuşi sub' masca eroului Radu, ca personaj pozitiv, stimulat în acţiunile sale de Elena Hîrzobeanu (Elena Negri). Critica parvenitismului în persoana lui Lipicescu (alt Dinu Păturică) şi a pitarului Slugărică are oarecare adîncime, dar Alecsandri acordă un rol nemeritat boierimii vechi, vornicului Iorgu Hîrzobeanu şi hatmanului Ştefan Stîlpeanu, ultimul reprezentînd «talpa ţării... ca-n vremea lui Tăut cel bătrîn», în timp ce ţărănimea apare convenţional prin răzeşul poet Arbore. Mai mult decît prin tipuri, piesa rezistă încă prin evocarea pitorească a moravurilor vechi făcută de un emi" nent arhivist" (cf. Prefaţa voi. V. Alecsandri, Chiriţa în Iaşi, p. XIII — XIV). în ce priveşte detaliile scoase din comediile lui Augier, nu putem trece cu vederea investigaţiile întreprinse pentru descoperirea lor de Ch. Drouhet. „Ideea de a scrie comedia sa — arată el în op. cit., p. 236 şi urm. — răsare la Alecsandri în ianuarie 1862, în timpul şederii sale la Paris, unde-1 reţine girarea afacerilor legaţiunii noastre, în lipsa fratelui său lancu. E momentul cînd publicul spectacolelor aplaudă piesa Les Effrontes a lui Emile Augier, cînd presa împărţită in două tabere o huleşte sau o laudă cu entuziasm, cînd critica discută genul nou al comediei sociale, creat în Franţa de Augier. Genul Iu completat în decemvrie al aceluiaşi an cu Le Fils de Giboyer, a cărui reprezentare avu un succes ce-i amintea criticului Sarcey succesul dobîndit în ajunul Marei Revoluţii de Le Mariage de Figaro." Comedia lui Augier zugrăvea „neruşinarea financiarilor îmbogăţiţi prin speculaţii necinstite; personagiile acestea cinice reuşesc să fie primite de lumea cumsecade, să fie temute de unii, admirate de alţii, sti -mate chiar de cîţiva, să turbure în folosul lor fericirea'casnică a altora şi să impună tuturora pilda scandaloasă, a biruinţii înşelătoriei îndrăzneţe şi iscusite". Aşa cum Augier dezvăluia „descompunerea societăţii fran ceze sub acţiunea fermentelor vătămătoare aruncate de categoria socială a Neruşinaţilor, tot aşa Alecsandri ne înfăţişează priveliştea turburărilor grave *36 pricinuite în întocmirea socială a Moldovei, din ultimii ani ai Regulamentului Organic, de clasa « ciocoilor » — adică «a canaliilor mizerabile », cum tălmăceşte tot Alecsandri acest cuvînt într-o scrisoare, în care explică intenţiile sale 1". „între reprezentantul Neruşinaţilor din comedia lui Augier — precizează Drouhet — şi tipul ciocoilor din piesa lui Alecsandri există, cu toate deosebirile aduse de îndeletnicirile lor şi de mediul în care se mişcă, numeroase puncte comunc, atît in ce priveşte caracterul lor moral, cît şi a raporturilor în care se află cu celelalte personagii ale acţiunii. Lipicescu şi Vernouil-let, bizuindu-se pe atotputernicia situaţiei lor legale şi pe starea lor materială, adunată prin fraudă, înfruntă cu cinism lumea care le ştie păcatele." Dacă din Les Effrontes sînt luate „elementele generatoare ale noului tip de comedie" al lui Alecsandri, Le Fils de Giboyer (1862), piesa următoare a lui Augier, i-ar fi servit scriitorului nostru „pentru înjghebarea « scenariului », a schelei dramatice pe care se razimă satira sa socială". Deşi Drouhet recunoaşte că „ « scenariul » din Boieri şi ciocoi, dezbărat de accesoriile sale, simplificat în mod schematic, nu reproduce numaidecît pe acel din Le Fils de Giboyer, fiindcă intră într-unul din cele treizeci sau patruzeci de calapoade 2 în care încape tot repertoriul dramatic", el crede a identifica o serie de paralelisme care îl duc la concluzia că Boieri şi ciocoi datorează mult celor două piese franceze, îndeosebi în ce priveşte „concepţia şi dezvoltarea intrigei sentimentale". Nu încape îndoială că structura comediei lui Alecsandri se deosebeşte de aceea a celor două piese franceze. De-a lungul celor zece ani scurşi între momentul conceperii şi cel al încheierii redactării comediei lui Alecsandri, acesta va fi fost — adaugă Dro uhet — „supus la influenţe contradictorii şi a încercat preocupări discordante ce s-au răslrînt în piesa sa. Pornind de la ideea comediei sociale pe care Augier o inaugurează în Franţa, autorul nostru dă lucrării sale dramatice intenţiile de satiră socială din Les Ejfronth, transpune particularităţile intrigei din Le Fils de Giboyer şi adaptează cerinţelor piesei sale principalele caractere din ambele modele ce le are în vedere. Dar Alecsandri mai e şi un admirator pasionat al romantismului, în special un discipol fervent al lui Victor Hugo, a cărui Ligende des siecles îi serveşte în acest timp şi de izvor de inspiraţie, şi de îndreptar al Legendelor. De aceea în situaţiile piesei sale se găsesc amintirile citirii entuziaste a lui Buy Blas, a lui Mărie Xudor, a lui Cromwell." 1 Scrisori, ed. cit. [1904], către I. Negruzzi, din 25 febr. 1874 [nota lui Ch. Drouhet). 2 O catalogare a lor a încercat-o G. Potti, Les trente-six situations ăramaiiqms, Paris, Mercure de France [«crfa lui Ch. Drouhet). 837 La sfirşitul amplei sale cercetări comparate, Drouhet e de părere că „Boierii şi ciocoi, din cauza luării ca model a unor producţii teatrale cu caractere potrivnice, din cauza amalgamării unor elemente prea disparate, nu reprezintă o formulă dramatică limpede. Autorul a vroit să întocmească o comedie socială, dar lecturile sale romantice şi vechile lui deprinderi de vodevilist l-au împiedecat să realizeze pe deplin virtualităţile subiectului său." Observaţiile de mai sus, fără a fi pe deplin convingătoare, invită totuşi la meditaţie. în acest sens credem că nu sint lipsite de interes raidurile scrise mai recent, asupra acestei creaţii a lui Alecsandri, de Ion Zamfirescu, care atinge şi problema împrumuturilor străine: „Boieri şi ciocoi ( 1873) a figurat doar puţin pe scena românească. Piesa, totuşi, contează. Aparenţa e de comedie; fondul, însă, e dramatic. După lanţul anterior al comediilor cu cîntece, multe de tip vodevil sau operetă, Alecsandri înţelege acum, într-o fază înaintată a teatrului nostru naţional, să vină cu o creaţie de amplitudine, cu arhitectură riguroasă, cu pregnanţă tematică şi, mai ales, cu mobilizarea atenţiei generale înspre o problemă vitală a societăţii noastre naţionale. Putem admite că gîndirea socială a lui Alecsandri avea limite, slujindu-se, pe alocuri, de o retorică afectată. Totuşi, nu e mai puţin adevărat că piesa are vibraţie, că pledoaria din ea pentru mai multă moralitate în moravurile publice impune, că într-o replică auzim rostindu-se cu freamăt: « ţipătul unui popor îi mai puternic decît tunetul », că se aduc pe scenă ecouri şi chiar manifestări de mişcare populară şi că într-o frază ca aceasta: « adevărata nobleţe-i scrisă în inimi, nu pe pergamente » pulsau cu patetism sensuri şi asimilări locale de spiritualitate europeană, într-un stil de bună simbioză între idei iluministe şi simţire paşoptistă.[. . .] Influenţele şi împrumuturile străine din teatrul lui V. Alecsandri constituiesc un capitol asupra căruia s-a discutat mult. S-a spus, pe alocuri, că aceste împrumuturi ar putea să însemne asupra operei în cauză o anumită ipotecă intelectuală. S-a mai spus, de asemenea, că V. Alecsandri ar fi fost un bun scriitor-cetăţean, dar nu tot pe atita şi un scriitor-artist. Problema, oricum, e mai complexă. în majoritatea localizărilor sale dramatice, poetul nostru a creat personaje vii, a imprimat în mod veridic culoarea epocii, s-a oprit asupra unori stări şi procese psihologice reale, a sesizat cu justeţe atît laturi bune, cît şi laturi rele ale multora din mişcările vremii, toate acestea de natură să exprime epoca, să dea publicului nostru în formaţie delectări instructive, să impună ideea teatrului ca instituţie naţională, să mijlocească formarea de talente actoriceşti, unele din 838 acestea de proporţia lui Matei Millo şi a Aristizzeî Romanescu" (vezi Panarama dramaturgiei universale, 1973, p. 562 — 564). Am văzut că elaborarea piesei l-a preocupat pe Alecsandri vreme de peste un deceniu. Din cînd în cînd, corespondenţa scriitorului aminteşte de acest gînd stăruitor. Dacă la 25 noiembrie 1861 nu era încă vorba de piesă (poetul il anunţa doar pe I. Ghica: „s-ar putea prea bine să fiu cuprins din nou de un acces de furie literară" — v. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 75), cu numai o lună şi jumătate mai tîrziu, aceasta căpătase contur: „Acum pun în mişcare marionetele unei mari comedii in patru acte, intitulată Ciocoii dinainte dc 1848, ceea ce înseamnă că o să-i urmeze o a doua comedie, Ciocoii din z-Jelc noastre" — se grăbea Alecsandri să-l inştiinţeze tot pe Ion Ghica (scrisoare din Paris, datată „ianuarie 1862" — v. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, 1972, p. 131). Proiectul din iarna 1861— 1862 se vede că rămăsese doar proiect, pentru că în -următorii 4 — 5 ani Alecsandri nu mai aminteşte de piesa Ciocoilor. Iată insă că, la scurt timp după detronarea lui Cuza — şi fartul nu pare deloc întimplăior — din sihăstria lui de la Mirceşti, poetul îi scria lui Alex. Hurmuzaki, la 20 martie 1866: „am început o comedie în 5 acte, Ciocoii Reglementului, carele va fi urmată de Cicccii Convenţiei" (v. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 163). Ideea iniţială de a scrie două piese se menţinea, dar titlurile acestora apăreau modificate, precum şi numărul actelor celei dinţii: cinci în loc de patru, de la început. în iarna acelui an, scriitorul pleacă în străinătate, trecînd prin Cernăuţi, unde i se face o primire triumfală. La Paris se întilneşte cu vechii săi prieteni, îl vizitează de mai multe ori pe fostul domnitor: „De cînd am sosit aice — îi scrie el lui Alex. Hurmuzaki — am văzut de cîteva ori pe fostul domn Cuza şi am vorbit multe de toate cu el. Acum înţelege greşalele ce a făcut în timpul domniei sale... El petrece la Paris o viaţă cu totul retrasă" (cf. II. Chendi, Corespondenţa lui V. Alecsandri cu bucovinenii, în Convorbiri literare, nr. 10, octombrie 1906, p. 1096). Rămîne în Franţa pînă în august 186/, jar la 5/17 ale acestei luni se află la Bucureşti, unde participă la lucrările Societăţii Academice, în sînul căreia s~e dezbăteau principiile ortografice ale limbii. Nu va zăbovi insă mult aici, căci se grăbeşte să ajungă mai curind la Mirceşti unde îl aştepta casa cea nouă, construită în lipsă lui (vezi relatarea amănunţită a acestor evenimente în G. C. Nicolesou, Viaţa lui Vasi’.e Alecsandri, ed. cit., p. 490 — 494). Se afla iarăşi „acasă". în iarna şi vara următoare va fi aşternut pe hîrtie Alecsandri începutul Comediei ciocoilor, pe care chiar avea intenţia sâ-1 trimită Convorbirilor spre publicare: „ în curind — ii scria el lui I. Negruzzi la 2 septembrie 1867 —, 839 adică îndată ce voi găsi timp ca să prescriu manuscrisul meu de Comedia ciocoilor, voi trimite actul I, care va fi treptat urmărit de celelalte acturi" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 167). Anul următor este anul Pastelurilor, al întoarcerii în trecut, la momentul 1848, evocat în romanul rămas neterminat, Dridri. Dar nici Ciocoii nu dispăruseră din preocupările lui Alecsandri, căci la 25 noiembrie 1868 erau amintiţi iarăşi într-o scrisoare adresată lui I. Negruzzi: „tot am de gînd a îndeplini promiterea ce ţi-am dat şi, de voi mai găsi vreo seînteie în cenuşa închipuirii mele, voi da zor Ciocoilor, a cărora cele întîi două acturi sînt gata. îmi vine să ţi le trimit pentru ca astfel să fiu obligat a scrie celelalte trei, cari vor complecta comedia" (v. Alecsandri, Scrisori, 1904, p. 39 —40). Vor mai trece însă încă vreo cîţiva ani buni pînă cînd piesa va fi, în sfîrşit, încheiată. Abia în martie 1873, poetul îi scria lui I. Negruzzi: „Eram să viu de mult la Iaşi pentru ca să vă citesc comedia mea: Ciocoii, dar am fost împedicat prin deosebite vizite ce am primit şi care mi-au luat tot timpul. Lucrările mele au fost astfel întrerupte [...]. Acum sînt liber şi îmi propun să vin la Iaşi ca să vă dau lectura comediei sîmbătă. Aş dori să fie adunaţi membrii « Junimei * cît mai devreme, căci, piesa fiind în 5 acte, va reclama mai multe ore de lectură [...]. Mi-ai spus că ai fi mulţumit să publici piesa mea în Convorbiri..., însă cum îi face ca să tipăreşti 5 acturi în puţinele numere ce mai rămîn pînă la 1 martie viitor? [...] îmi pare rău că nu oi să am printre ascultători pe Pogor şi Maiorescu. Aş fi bucuros să aud observările lor... fie cît de aspre" (v. V. Alecsandri, Scrisori, p. 61). Nu se ştie din ce motive, comedia n-a mai fost citită în cadrul „Junimii", dar a fost curînd trimisă la tipar, pentru că a început să apară în Convorbiri din ianuarie anul următor. Scrisoarea de mai sus infirmă supoziţia lui G. C. Nicolescu că moartea lui Cuza, survenită în mai 1873, l-ar fi făcut pe scriitor „să grăbească încheierea piesei care începuse prin a se numi, încă de la sfîrşitul anului 1861, cînd o plănuise: Ciocoii dinainte de 1848" (cf. Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 535 — 536). Acest trist eveniment, care a îndurerat întreaga suflare românească, a survenit după ce piesa fusese terminată. Vara anului 1873, Alecsandri o petrece în Franţa, împreună cu soţia şi fiica sa, aflată aici la învăţătură. întors în ţară, el va da piesa teatrului din Iaşi, care începe repetiţiile pentru a o prezenta chiar în iarna aceea. 840 în numărul din ianuarie 1874 al Convorbirilor apar primele două acte ale comediei. Tipărirea nu fusese — după cum se vede — supravegheată, astfel încît numeroasele greşeli îl determină pe Alecsandri să întocmească o errata, pe care o trimite lui Negruzzi, ca să fie publicată în numărul următor al revistei: „Cetind mai cu luare-aminte cele întîi două acte ale piesei mele din Convorbiri — îi scria el de la Mirceşti la „17 Ghenar 1874" — am început a face triste reflecţii asupra gradului de înapoiere la care se află în Iaşi arta tipografică; pe urmă, după obiceiul meu, am rîs de natura greşelilor răspîndite în no. 10; negligenţa corectorului a fost astă-dată la înălţimea nemerniciei zeţarului. înţeleg acuma, frate, cît necaz şi osteneală trebuie să-ţi dai pentru ca să publici foaia Convorbirilor. Find însă că răul este comis, ceea ce putem face mai cuminte este să-l îndreptăm pe cît se poate şi dar te rog să publici în no. 11 alăturatul pomelnic de errata, pentru ca fraţii noştri de peste Milcov să nu rîdă de noi" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 62). Piesa s-a publicat în Convorbiri, în primele trei numere pe anul 187 4 în aşteptarea apariţiei ultimei părţi, Alecsandri, retras iarăşi la Mirceşti. după ce asistase la repetiţiile piesei la Iaşi, îi scria la 25 februarie 1874 lui I. Negruzzi: „Cred că zeţuirea ultimelor două acte din piesa Boieri şi ciocoi este acum terminată [...]. De cînd am fost la Iaşi ca să asist la repetiţia generală a comediei mele, am căpătat un guturai tătăresc care m-a obligat să şed la căldură şi astfel să lipsesc de la reprezentaţiile ce s-au dat în şir, de trei ori. Această succedare neîntreruptă mă autoriză a crede că piesa a avut oarecare succes, însă sînt curios a şti ce impresie ea a produs asupra persoanelor inteligente, atît ca studiu al unei epoce trecute, cît şi ca operă dramatică. Ca autor care niciodată n-am fost orbit de meritele producerilor mele, doresc sâ aflu adevărul adevărat, fie cît de aspru. Care este natura criticelor în diversele grupe a Societăţii? Care sînt defectele ce reclamă o corectare neapărată? Fiindcă această comedie are să facă parte diil repertoriul meu dramatic care chiar acum se publică la Bucureşti, aş dori să-i dau cea mai de pe urmă poleială. Iată pentru ce te rog să-mi scrii, cînd îi avea timp, şi să-mi comunici impresiile d-tale şi ale amicilor noştri, precum şi cancanurile la care a trebuit negreşit să dea loc o comedie locală ca a mea. Pînă acum am primit o scrisoare anonimă plină de injurii, care m-a făcut să rîd în hohot, şi mă aştept şi la altele, care toate vor avea aceeaşi 841 soartă, convingîndu-mă că persoanele ce le scriu şi-au văzut portretele pe scenă. Curios lucru, cît de nătîngă e prostia omenească! în piesa mea sînt două categorii de caractere: Ciocoii, adică canaliile mizerabile, şi boierii cumsecade. Cum se face dar că, avînd a alege între aceste două categorii, sînt oameni care prefer a se pune în rîndul ciocoilor şi, prin urmare, a se mînia foc în contra autorului? Nime nu i-a oprit de-a trece în clasa boierilor oneşti şi patrioţi. Iată un nou subiect de piesă şi, zău, îmi vine să o şi compun, sub titlul: Critica piesii ,,Boieri şi ciocoi" sau Ciocoii paraponisiţi" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 6.3 —6-4). Negruzzi r,-a întîrziat să-i comunice observările sale — care se refereau mai ales la lungimea unor pasaje —, cum se vede din răspunsul lui Alecsandri, datat „12 martie 1874": „Apropo de această piesă [Boieri şi ciocoi], oi ţinea cont de observările ce mi-ai făcut. în adevăr, sint unele pasagiuri cam lungi, dar lungimea lor sc lungeşte încă mai rău in balta actorilor răi. Pe scenă, talentul unui artist schimbă chiar defectele în calităţi şi viceversa, cînd artistul e un păpuşer" (ibidem, p. 65). Deşi Alecsandri declară, cum am văzut mai sus, că n-a asistat la reprezentarea piesei la Iaşi din cauza unui „guturai tătăresc", G. C. Nicolescu crede că acesta n-a fost decît un pretext: „De fapt — spune el — dacă se îmbolnăvea, Alecsandri n-ar mai fi putut părăsi Iaşii înainte de primul spectacol cu public, aşa că, şi dacă n-ar fi putut merge la teatru, ar fi putut cunoaşte reacţiile publicului. Este locul să presupunem că, informat de « indispoziţia lumii bune * ieşene faţă de noua lui piesă, în care foarte mulţi reprezentanţi ai acesteia se puteau recunoaşte fără nici o greutate şi lără nici o plăcere, şi, temîndu-se de o manifestaţie ostilă, probabil prevenit de această eventualitate, scriitorul, pe bună dreptate, evitase să dea vreo satisfacţie celor pe care-i înfiera" (Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 536). Mai mult decît atît, G. C. Nicolescu crede că reacţia stîrnită de piesă l-ar fi determinat pe scriitor, „care devenise mai sceptic" şi „nu mai era atît de convins ca înainte de eficacitatea unei literaturi militante şi, în consecinţă, cu atit mai mult evita a se mai pune rău cu cineva în mod inutil, criticînd prea direct", să renunţe la continuarea acestei piese: Ciocoii de după 18-18 sau Ciocoii Convenţiei, care nici n-a mai fost, într-adevăr, scrisă (cf. op. cit., p. 540). Judecind însă lucrurile după scrisorile pe care Alecsandri le trimite 1 ui Aslan, directorul teatrului, şi nepotului său George Duca, boala scriitorului nu pare simulată (de ce să o fi simulat faţă de o rudă apropiată?); interesul manifestat de el pentru amănuntele tehnice care trebuiau să 842 asigure reuşita piesei — nici o vorbă cu privire la conţinutul acesteia sau la teama de o reacţie nefavorabilă a publicului — ar fi, de asemenea, o dovadă că scriitorul a fost nevoit de boală să părăsească Iaşii. „Întîi să-i ceri lui Aslan — îl ruga el pe nepotul său — să îmbrace convenabil pe Stîlpeanu, să-i schimbe peruca, să nu poarte frac din actul întîi şi cu atît mai puţin mănuşi galbene, Raluca Stavrescu să ţină seamă de interpretarea scenei din ultimul act, potrivit celor din scrisoarea trimisă lui T. Aslan. Cît despre Luchian, să-i spui că sînt foarte supărat aflînd că n-a ştiu să se ridice deasupra nivelului bufonăriei, cînd eu contam pe experienţa sa de scenă... Nu-i voi mai vorbi în viaţa mea, dacă va continua să compromită prin saltimbăncării situaţiile cele mai dramatice ale piesei. Smulge nasul fals al grecului. Pe scurt, te autorizez să mă reprezinţi pe lîngă trupă şi să ceri tot ce crezi de folos pentru succesul real al comediei mele" (ms. BAR, S 16(1)/LVIII; cf. şi Ioan Massoff, Teatrul românesc, II, 1966, p. 662). Primul spectacol al piesei, pusă în scenă de C. Dimitriade şi avîndu-i în distribuţie pe Raluca Stavrescu şi pe N. Luchian, a avut loc pe data de 14 februarie 1874, cel de-al doilea pe 17 februarie, iar cel de-al treilea joi 2 1 februarie 1874. Piesa a nemulţumit, cum s-â, văzut, aşa-zisa „lume bună". Observaţii obiective însă i s-au adus scriitorului şi de oameni bine intenţionaţi, ca I. Negruzzi şi nepotul său George Duca. Acesta din urmă îi adresează o scrisoare de opt pagini, în care îşi exprimă observaţiile în urma primei reprezentaţii a comediei. Alecsandri ii răspunde imediat: „observaţiile tale sînt foarte juste... una mai cu seamă se potriveşte perfect cu părerea mea privitoare la scena dintre Radu şi Tarsiţa. Voi înccrca să refac această scenă, pentru a motiva mai bine ura doamnei Neamuş" (Coresp. inv. 25769 BAR; cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 541). Intenţia de a aduce îmbunătăţiri piesei o comunica şi prietenului său Steriade, membru în Comitetul teatral, la 6 aprilie 1874. Necesitatea acestor îmbunătăţiri — îi spunea el — se vădise in urma spectacolelor de la Iaşi şi ele trebuiau aduse piesei în vederea reprezentării ei la Bucureşti, unde scriitorul spera să se bizuie pe actori mai buni decît la Iaşi şi unde avea de gînd să conducă el însuşi repetiţiile (cf. scrisoare aflată la BC S, ms. 3959; cf. şi I. Massoff, op. cit., p. 662 — 663). Chiar după primele spectacole de la Iaşi, Alecsandri fusese solicitat să prezinte piesa şi la Bucureşti. La 25 februarie 1874, el răspundea unei scrisori pe care i-o trimisese Millo: „Ai aflat că s-a reprezentat în Iaşi comedia mea Boieri şi ciocoi? Ea s-a giucat de trei ori de-a rîndul în aceeaşi- săptămînă, însă eu n-am putut să asist la nici una din reprezentaţii, fiind cam bolnav, la ţară. Succesul 843 a fost mare, mai cu deosebire a lui Arbure răzeşul, ce-ţi era destinat, a produs mare impresie... însă mulţi s-au supărat! Am primit păn-acum două scrisori anonime pline de injurii. In una sînt acuzat de a linguşi pe boieri şi în cealaltă mi se impută că îi batjocoresc. Public inteligent! Nu mă mir de vizita ce ţi-a făcut dl. Odobescu şi de întrebarea ce ţi-a adresat în privirea reprezentării comediei mele pe scena Teatrului Mare din Bucureşti. Am primit eu însumi o depeşă dc la Comitetul teatral cerîn-du-mi manuscriptul, însă am răspuns că nu socot trupa d-lui Pascaly în stare de a giuca piesa mea şi că zisa trupă, dacă s-ar fuziona cu a d-tale, poate că astfel s-ar înlesni punerea în scenă a acelei scrieri dramatice care cuprinde mai multe roluri importante" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 215—216). La Bucureşti piesa nu va fi reprezentată decît în stagiunea următoare, între timp, Alecsandri dă textul îndreptat la tipar, care apare în broşură separată în acelaşi an, la Tip. Alexandru A. Grecescu din Bucureşti. Editorul D. Frunzescu adăuga textului piesei, pe lîngă scrisoarea-dedicaţie a lui Alecsandri, adresată „domnului Mihail Cogălniceanu" (p. 3 — 4), reprodusă şi iu ediţia din 1875, o prefaţă a sa (p. 5 — 6) şi, la sfîrşit (p. 201 — 208), „esplicarea cuvintelor străine şi vechi", alcătuită — din păcate — fără nici o rigoare ştiinţifică. „Prefaţa din partea editorului" avea următorul conţinut: „Una din ultimele opere teatrale compuse pănă acum de ilustrul nostru Alecsandri este comedia Boieri şi ciocoi, care ne arată în colori vii starea politică şi socială a Moldovei între anii 1840 — 1848. Aceeaşi stare de lucruri era pe atunci şi în Valahia; căci aceste două ţări sorori au trecut prin egale suferinţi, prin aceleaşi faze de despotism oriental, pănă ce au ajuns a să bucura de principiile civilizaţiei occidentale. Tablourile cuprinse în piesa domnului Alecsandri au un aspect ce va părea straniu în ochii generaţiei actuale; pentru cine a cunoscut însă societatea română şi regimele guvernamentale de acum treizeci de ani, ele deping cu multă esactitate o epohă atît de apropietă de noi şi deja uitată. Eu cred că această operă va deveni în viitor un document preţios pentru studiul trecutului, şi această convingere m-a îndemnat a cere voie de la autor ca s-o edit. Menţionata comedie s-a publicat în Convorbirile literare din anul curent; fiind însă că această foaie iese într-un număr restrîns de esemplare; văzînd că tipografia din Iaşi a negligeat mult reproducerea acestei caracteristice piese; şi inlormîndu-mă mai cu seamă că, după marele succes obţinut pe scena foastei capitale a Moldovei, comedia de faţă a escitat curiozitatea publică şi se cere în toată ţara, miTam impus, ca o datorie de onoare, a o £44 tipări într-o ediţie corectă şi elegantă, pentru ca s-o pun la dispoziţia publicului. După cum am aflat de la amicii domnului Alecsandri, domnia sa a început a compune cele întii două acte ale acestei piese pe la anul 1860 şi, punînd în scenă tipuri din generaţia trecută, a voit a le prezenta nu numai cu obiceiurile, dar şi cu limba împestriţată de acum treizeci de ani. De atunci şi pănă astăzi, limba a luat o prefacere însemnată; ea se curăţă necontenit de grecismele şi slavonismele care o desfigurau şi, graţie scriitorilor de talent şi bun gust, devine din zi in zi mai română, corectă şi plăcută; pre/âzind dar că mulţi din generaţia actuală nu vor înţelege unele cuvinte din această piesă, am crezut de trebuinţă a pune la finele ei espli-carea lor, spre a-mi îndeplini astfel datoria de editor conştiincios." Iată şi „esplicarea cuvintelor" pe care contemporanii editorului — după spusele sale — nu le mai înţelegeau: „ Pag. 10 — straie însemnează: haine — brutar — ogradă — mendrele pitar, pînar curte trebuşoarele, farsele cartea boieriilor trufaş, mîndru amice domnule dar prea nobil felicitare origină complimente turce gherocului prea luminate Pro/edinţa şi mare unghi Dar, insă boier taci bîtă tutun întrebuinţaţi deprindere, obicei „ — arhontologie 11 — ţanţoş 12 — file — kir — neski — pan evgkenestato „ — heretismos 13 — baştină 14 — temenale „ — surtucului „ — eklambrotate „ — Pronia „ — ke megas „ — ungher 15 - Ma „ — arhontas „ - sopa „ - sopa „ — capnos „ — metahirisiţi „ — tabieti 845 pag. C» 15 — ighemonikon însemnează: mărire îngîmfată 16 — tal im „ — ogurliu „ — obijduiţi „ — nato ,, — to prokopsamen 17 — oboroaca fi şlik „ — zaifă 20 — spudaksit 21 — sevas 23 — dîrvală „ — katahrisuri — pristavlisit 24 — adiaforisirea „ — buiurdisiţi „ — vurta „ — hareciluiesc — cinuri „ — pil „ — protipendişti 25 — hula 26 — doselnice 27 — pălămida „ — neprihănit 28 — sattwvolnicia „ — fevga 29 — disbăra 30 — ghevgkir „ — mi şină „ — hîrzobul 31 — deie „ — faur „ — cîrciocuri „ — spăvăduit „ — gudurîndu-se „ — pehlivanii 34 — trezeşte-te 36 — iarmaroc „ — oblăduire manieră bun augur asupriţi poftim am pâţit-o baniţa căciulă fanariotă indispusă studiat respectos de clacă abuzuri recomandat indiferenţa întăriţi prin decret cu ridicata, en gros licitează ranguri prinde boieri mari critică înj urătoare ascunse o buruiană rea neatins arbitrarul fugi a să debarasa cămară boltită furnicar un fel de paner dosare ferar şiretlicuri judecătoreşti confesat linguşindu-se cîneşte şarlatanii deşteaptă-te bilei protecţie 846 37 — cîrteşti 38 — uneltiri „ — bei mu 39 — keimeno „ — na zisis „ — pulbere „ — ciut uri „ — parimie 40 — ghiduş „ — cică 43 — irmilici „ — carboave „ — rohatcă 44 — posesorul 45 — Gavril buzatu 46 — peşcheş „ — zînibiluri „ — htrzoabe 47 — prohorisi 48 — Ddnilă „ — pristavlisesc „ - jalbă „ — predmetul „ — peripisce „ — răşl uieşti „ — hapca 49 — spraf că „ — ispisoacele „ — desl uşit „ — holdiU „ — leat „ — hirtă „ — zdelcă „ — presustvia „ — scripisite „ — povescă „ — ponos i. — t „ — insovolnicie însemnează: arăţi nemulţămiri comploturi „ măria ta „ sărmanul „ să trăieşti „ praf, colb găleţi Pildă bufon „ zice că „ icosari „ ruble „ barieră „ arendaşul „ călău vestit „ prezent „ coşuri de băcănie „ coşuleţe de frunze de brad înainta „ darnic „ înfăţişez „ petiţie „ obiectul „ motiv de proces „ cotropeşti „ cu sila „ cercetarea unui dosar „ documentele vechi „ lămurit „ cuprinsul „ anul „ firtă, pătrar „ proiect de act de vînzare „ pretoriul „ parafate „ raport „ acuzare Şi „ arbitrar personal 847 pag. 49 — vigavor însemnează: reprimandă „ — doclada) iseşte „ — stol nacealnic „ — comandirovcă „ — cinovnicul „ — podorojnă 50 — podpiscă „ — rodpiscă „ — ostanovcă „ — otnoşenie „ — tricapel „ — raspolojenie i, — nacazanie „ — ruşfert „ — hat or tos ît „ — iproci „ — obişnuite „ — mîntui 51 — chilos „ — posvolit 52 — cofă 53 — ocroteşte 59 — căşuneze 63 — metehnele 64 — bîrlog 65 — pitace 68 — omăt 72 — pliroforisit 73 — dughenei „ — hăt 14 — dicanicesc „ — puşchiul 75 — cursă 76 — pîrte „ — talgere 77 — domesnicit 78 — înjghebîndu-ţi 80 — ghizdanul „ — şleapca referează şef de birou anchetă funcţionarul bilet de poştă recepisă adeverinţă mane raport marcată formă judecătorească pedeapsă mită, plată izbutit şi celelalte lămurire termina gros in ceafă permis doniţă protege cauzeze defectele vizuina ursului decrete de boierie zăpadă lămurit magaziei tocmai judecătoresc ştrengarul pastilă de Serali nimereşte talere îmblînzit formîndu-ţi portofoliul tricornul 848 pag. 87 — işala 88 — polcovnice ,, — vajnice „ — Sfatul 89 — prinosul „ — poclon „ — ke ta lipa „ — simandicoase 90 — paşol „ — otcupul „ — hazna „ — Saranta Eklisia „ — hristoitie 91 — anaforaua 93 — pravoslavnici „ — uliţa „ — ţipenie „ — litve 9-4 — imamea 95 — prigonească „ — delaolaltă 96 — harnic 91 — sudiţi „ — graniţă 100 — katigorisesc 101 — căldărămgii 102 — parastuia 103 — răzvrătitorilor „ — dopros 106 — tixeşi „ — har abagiu 107 — chirul 109 — tropos „ — iscodim „ — tertip 111 — plihtisisem „ — sfetnici 112 — sinhisesc ,, — psihi mu „ — matia mu 113 - glod „ — elpida mu IM — parapon „ — filotimie 115 — surgun însemnează: bravo turc „ colonele „ importante „ Consiliul de miniştri „ darul „ cadou „ şi celelalte „ însemnate „ lipseşti „ antrepriza fisc „ oraş grec „ frică de Dumnezeu „ raportul la Domn „ ortodocşi „ strada „ nici umbră de om „ neamuri străine „ vîrful ciubucului „ persecute „ împreună „ activ „ supuşi străini „ frontieră „ critic „ paveluitori „ reprezenta „ revoluţionarilor interogatoriu „ grămădeşti „ cărucer evreu „ plîntă ce vatămă griul manieră „ inventăm „ mijloc viclean „ mi se urîse „ consilieri „ sfiesc „ sufletul meu „ ochii mei noroi speranţa me „ supărare „ amor propriu „ exiliu 849 Pag. 117 — sihăstrie „ — smomit 126 — peciul „ — asudat 127 — brîndttşă „ — t ui uri „ — dumeresc 129 — ghiuzel 130 — efendi „ — Hoş ghioldum? „ — kefinis ei? „ — Allah amanetoolu „ — Aferim 132 — buiur „ — Peki 134 — pratos „ — defteros 135 — ciobott 141 — anostie 146 — mangositule „ — holba 147 — hlizesc 148 — bazaconie 149 — apele 151 — mata „ — cireacii 152 — hulubaşi „ — Kera mu 153 — rad 154 — epanastasis 155 — to spati 156 - ohi 157 — hrăpească „ — abraş „ — şuşaneua 158 — chitit „ — veneticilor „ — rădiu „ — sumeaţă „ — unicei ul 159 — pîrîi „ — cangea „ — pirle schit izolat scos din minte certificatul de căsătorie năduşit floare de toamnă stindard de cozi de cai lămuresc frumoasă domnule cc mai faci? cheful ţi-i bun? mulţămesc lui Dumnezeu bravo poftim bine întîiul al doilea cizme fleac dobitoc ule deschide tare rîd tare istorie ciudată dispoziţiile domnia ta oameni de casă porumbaşi doamna me râfuiesc revoluţie sabia nu răpească falş puşcă lungă socotit străinilor pădurice frumoasă îndrăzneaţă copil unic face zgomot labă cu unghii naibei însemnează: 850 T 161 --- iuruş însemnează: iama „ --- hal „ stare „ --- buchisală „ bataie înăduşită 162 şelma injurie rusă „ ~ ti padleţ „ injurie rusă 165 --- jăcttifi „ jăfuiţi 166 --- oferit „ înfiorat 167 --- zbirii „ călăii 172 --- engomion „ cuvîntare 175 --- dihai „ mult 188 --- cainicul „ sărmanul 192 --- procleţilor „ blăstămaţilor „ --- mezat „ licitaţie 196 --- ghicşgorea „ pe de-ntregul Î97 --- adikie „ nedreptate.” Piesa este, cum am văzut, dedicată, lui Mihail Iiogălniceanu: „Cui — spune Alecsandri în scrisoarea din martie 1874, cuprinsă în prefaţa ediţiei de Opere complete. Teatru, voi. I, 1875, p. XXV-XXVI (v. şi voi. V al ed. noastre, p. 33 — 34) — aş putea mai nimerit să dedic comedia Boieri şi ciocoi decît unui om ca tine, care ai luptat bărbăteşte, ai pătimit fără a te descuragea, ai fost persecutat, închis la monâstire şi chiar espatriat, în epoha de absolutism ce mi-a servit de studiu pentru scrierea piesei mele? Primeşte dar, Cogălnicene, dedicarea ei cu acea cordială amicie ce ne leagă împreună din copilăria noastră şi ne-a pus alăturea unul cu altul pe cîmpul luptelor trecute. Această comedie, tablou a unei părţi din societatea de acum treizeci de ani, va supăra poate unele susceptibilităţi exagerate. Vin dar a declara aici că, străin de orice gînd de personalitate postumă sau existentă, dominat de simţirea celui mai adînc respect pentru memoria părinţilor noştri, n-am avut alt scop în compunerea piesei mele decît acela de a arăta defectele regimului sub care au trăit ei, pentru ca generaţia actuală să înveţe a preţui era de libertate şi progres în care trăieşte. După această declarare leală, îmi rămîne să adaug numai că opera mea dramatică cuprinde două categorii de oameni: boierii onorabili, adică românii cu suflet nobil, şi acei corupţi, adică ciocoii." Kogălniceanu îi răspunde imediat: „Mulţumesc, prietene, pentru delicata ta aducere aminte, pentru scrisoarea ta şi pentru dedicaţie". Şi cum mi văzuse piesa reprezentată la Iaşi, îl îndeamnă s-o prezinte şi la Bucureşti : „rău faci că nu reprezinţi piesa ta la Bucureşti. Va avea mare succes, dat fiind că epoca ciocoilor o avem în toată puterea strălucirii sale. . . 851 Comitetul teatral... te-a rugat deja să-i permiţi montarea piesei. Fă-i, fă-ne această favoare. Te asigur că aplauzele noastre îţi vor dovedi recunoştinţa noastră'' (v. G. Gane, „Boierii şi ciocoii" lui Alecsandri cu prilejul unor scrisori inedite de la Kotzebue şi Kogălniceanu, în Arhiva românească, \, 1940, p. 211; cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 542 — 543). Am văzut însă că Alecsandri nu era dispus să accepte reprezentarea la Bucureşti a piesei decît'de trupa lui Millo. In toamnă are loc fuziunea trupelor Pascaly şi Millo de care vorbea Alecsandri. La 3 septembrie 1874, scriitorul ii cerea lui Millo să-i trimită urgent „actul de asociaţie al Societăţii dramatice", care ia fiinţă la 9 septembrie, cînd Millo, „în numele primilor fondatori ai Societăţii dramatice", convocase o adunare a actorilor şi fusese ales, cu 14 voturi din 22, director de scenă şi reprezentant al „Artiştilor asociaţi". Alecsandri ii cerea, totodată, lista actorilor, în vederea reprezentării piesei Boieri şi ciocoi, pe care o trimisese Comitetului teatral din Bucureşti: „Ştii că nu ţin în mod absolut să văd figurînd numele meu pe afiş — justifica el această cerere —, dar ţin ca comedia Ciocoilor, cea mai bună lucrare de teatru a mea, să fie montată în condiţiile cele mai avantajoase". în aceeaşi zi de 3 septembrie 1874, Alecsandri îi scria şi lui Maiorescu, pe atunci ministru de Instrucţie, intervenind pentru sprijinirea lui Millo şi totodată anunţîndu-1 că are intenţia să reprezinte Boieri şi ciocoi la Bucureşti, cu condiţia de a nu i se face „ciuntiri" de Comitetul teatral (cf. ms. B.A.R. 2619, f. 67 — 68; V. Alecsandri, Scrisori, 1904, p. 5 — 6). La 6 septembrie 1874, poetul îi scria iarăşi lui Millo o lungă misivă, în care îi dădea indicaţii cu privire la modul în care ar fi dorit să fie jucaţi piesa, pentru a obţine succesul dorit: „Dragul meu Millo, îmi ceri învoirea de a monta comedia mea Boieri şi ciocoi; îmi făgă-duieşti, pe deasupra, că vei îngriji punerea în scenă, în aşa fel încît piesa să fie bine ştiută şi jucată cît mai bine cu putinţă. Nu am deci nici un motiv să te refuz. îţi încredinţez opera mea şi îţi las grija de a distribui rolurile cum vei crede. Ştii însă că acela al lui Arbure îţi aparţine; este mare, important, caracteristic, reclamă deci talentul unui mare artist pentru a fi interpretat cum trebuie. Arbure este un Grigore Cuza 1 de la ţară, batjocoritor, plin de bun simţ, onest, liberal în felul său, adevăratul tip al românului neatins de corupţia modernă, unul din acele caractere 1 Grigore Cuza (1800—1862), spătar, unchiul domnitorului [nota ed. M. Anineanu]. 85? cum le-am cunoscut înainte de 1840. Pune-te în pielea lui şi fă din el cea mai frumoasă creaţie a dumitale. Hatmanul Trotuşan este adevăratul boier mare, plin de patriotism şi de demnitate personală, omul serios şi de nobilă înfăţişare. Tînărul care a fost însărcinat cu acest rol la Iaşi nu poseda toate calităţile necesare pentru a reprezenta un asemenea personagiu. Nu ştiu cit va preţui Vellescu l, dar mă bizui pe dumneata. Rolul tînărului Radu este unul din cele mai grele, căci este un îndrăgostit şi în acelaşi timp un rol principal. Trebuie un artist elegant şi pătimaş pentru a-1 reda aşa cum trebuie. Acela al lui Hîrzobeanu necesită mult tact şi iscusinţă, căci are multe nuanţe care sint inerente diverselor situaţii dramatice prin care trece succesiv. Lipicescu trebuie să aibă şira spinării mlădioasă şi inteligenţă vie; este un ambiţios din alte timpuri, care urmăreşte un scop şi care, fiind totuşi ciocoi, nu este grotesc. Acest ultim cuvînt mă duce la a-ţi face o recomaudaţie esenţială, pe care te rog să o faci la rîndul dumitale tuturor artiştilor care vor avea roituri în piesa mea. Boieri şi ciocoi este o comedie şi nu o farsă; ea zugrăveşte o epocă a istoriei noastre. Personagiile trebuie să fie reprezentate în simplitatea lor, jără exagerări, căci comicul unora reiese din situaţii şi nu din personalitatea lor. Deci, Jără caraghiosltcuri. Chiar grecul trebuie să se ferească de a se îmbrăca, de a se agita şi de a vorbi într-un fel caraghios. Ţin mult la această condiţie. Rolurile femeilor le vei distribui in vederea succesului piesei. Acela al Tarsiţei este foarte însemnat. încredinţează-1 unei artiste care să aibă uzajul scenei şi care să ştie să înţeleagă acest caracter de intrigantă, fără totuşi să cadă în trivialitatea unei mahalagioaice. Acestea spuse, pune să se facă un salon în felul aceluia al lui Torga Ghica® (lîngă Copoii) şi, pentru că Dimitriadi 3 face parte din trupă, consultă-te cu el pentru o sumă de detalii, care îmi scapă în această clipă şi care privesc punerea în scenă a piesei. Mi-ai cerut să scriu d-lui Maiorescu pentru a-1 ruga să apere comedia mea împotriva foarfecilor Comitetului teatral. S-a făcut. Acum, ţinînd seamă de înclinaţia publicului de la Bucureşti de a face aluzii din orice, te 1 Petre Vellescu (1846— 1904), artist dramatic, a debutat sub direcţia lui Pascaly la Bossel, apoi a trecut la Teatrul Naţional, unde a interpretat roluri melodramatice [nota ed. M. Anine anu] 2 Logofătul Iorgu Ghica, fost ispravnic la Bacău, protector al familiei Alecsandri [nota ed. M. Anineanu]. 3 Constantin Dimitriadi (1831—1885), artist dramatic, a jucat la Iaşi şi Bucureşti, este tatăl artistei Aristizza Romanescu [tiota ed. M. Anineanu]. 853 însărcinez să schimbi fraza următoare, spusă de Trotuşan în actul I: « Cine aduce amestic străin in ţară e mai nelegiuit decît Iuda vînzătorul ». In loc de amestic străin se va spune intervenţie străină. Cu aceasta, dragul meu, iţi strîng mîna şi iţi doresc noroc. Succesul sau insuccesul comediei mele pe scena Bucureştiului va reglementa genul meu de lucru pentru iarna aceasta. [. ..] P. S. Dimitriadi a creat rolul lui Arbore la Iaşi şi a obţinut un mare succes. Ştiu că ţine foarte mult la acest rol; ce hotărîre socoteşti să iei in privinţa sa ? Ţine-mă în curent cu mersul piesei şi nu permite reprezentarea decît atunci cînd rolurile vor fi ştiute pe dinafară şi nu se va mai bizui nimeni pe agiutorul sufleurului" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 222—224). Probabil din cauza întîrzierii prilejuite de constituirea asociaţiei actorilor, stagiunea 1874— 1875 a Teatrului Mare din Bucureşti s-a deschis, fără să se anunţe — ca de obicei — repertoriul, cu piesa Boieri şi ciocoi. Deşi rolul lui Arbore fusese scris anume, după propria mărturisire a lui Alecsandri, pentru Millo, el a fost interpretat tot de C. Dimitriade, iar Millo a avut un rol secundar, pe cel al lui Vulpe. Ştefan Vellescu l-a interpretat pe Hîrzobeanu, Petre Vellescu pe Stilpeanu, Simion Bălănescu pe Lipicescu, Grigore Manolescu pe Neamuş, Frosa Popescu pe principesa Luţa, Măria Flechtenmacher pe Tarsiţa, Măria Constantinescu pe Elena. Era o distribuţie strălucită (cf. Ioan Massoff, of. cit., II, p. 325 — 326). Se pare că la Bucureşti piesa a avut mai mult succes decît la Iaşi, după cum îi scria Alecsandri — mereu de la Mirceşti — lui I. Negruzzi, la 16 octombrie 1874: „Mă întrebi ce s-a întîmplat cu reprezentarea piesei mele Boieri şi ciocoii Succes mare; s-a jucat de patru ori de-a rîndul într-acecaşi săptămînă. şi a produs adincă impresie, după ştirea ce-mi dă Millo. Mulţi ciocoi însă s-au cam paraponisit" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 68). Piesa a fost reprezentată in aceeaşi stagiune şi la Craiova, de trupa Măriei Theodorini (cf. Ioan Massoff, op. cit., II, p. 370 — 371). La Bucureşti, Boieri şi ciocoi se juca încă în 1879, cînd M. Eminescu îi făcea o scurtă prezentare (nesemnată) în Timpul, IV, nr. 51, marţi 6 martie 1879, la rubrica Cronica internă : „Mine, marţi 6 martie, se va reprezenta în teatrul românesc comedia lui V. Alecsandri Boierii şi ciocoii. Comedia aceasta e un tablou de obiceiuri dintre anii 1830— 1848 şi arată cu fidelitate multă starea de lucruri şi relele sociale ale timpului aceluia. Pentru mulţi din generaţia actuală, piesa va fi cu totul nouă în privirea cuprinsului, căci astăzi boieri nu mai sînt, iar ciocoii au devenit cu toţii liberali şi patrioţi — pe hîrtie. Din crisalida ciocoi s-a dezvoltat, fără îndoială, fluturul liberal. ■ 854 Cine voieşte să vază cum s-a operat acea, schimbare şi din ce elemente s-a operat să privească marţi reprezentarea piesei lui Alecsandri" (v. Mihai Eminescu, Scrieri de critică teatrală, Cluj, Ed. Dacia, 1972, p. 131). După aceea se pare că piesa n-a mai iost reluată decît arareori. Textul se păstrează la Biblioteca Academiei R.S.R. in două manuscrise autografe. Unul este ms. 2231, un caiet in-folio mare, legat în pînză cafenie, cu 94 file scrise cu cerneală, cu multe ştersături. Pe fila 3r se află titlul; „Boierii şi ciocoii. Comedie in 5 acturi. 1871", cu dedicaţia: „Amicului meu G. Steriadi, suvenir de la Mirceşti, 1 mart. 1S74. V. Alecsandri". George Steriade, prieten cu Alecsandri, a fost secretar al agenţiei, apoi al legaţiei române din Paris, membru in Comitetul Teatrului Naţional şi director al ziarului GazetU de Romnanie. El a vîndut Academici manuscrisul la 4 decembrie 1902. Filele din caiet numerotate 1, 2 sînt o scrisoare pe care o adresează lui I. Bianu la 23 / XI. 1902, prin care-1 roagă să obţină aprobarea Academiei pentru cumpărarea manuscrisului. Celălalt manuscris, 2939, este un caiet luxos, tot în folio de format mare, legat în pieîe viţinie, pe care este imprimat cu litere de aur: „Suvenir de la Vasile Alecsandri, Mirceşti, 29 iunie 1874". Pe prima filă verso, nenumerotată, se află următoarea însemnare: „Dăruit de Ministerul de Externe, la 24 dccem. 1904 (a aparţinut răpos. General Eust. Pencovici)". Pe coperta caietului, de culoare albastră, se află titlul şi dedicaţia: „Boieri şi ciocoi. Comedie în 5 acturi, dedicată amicului meu M. Cogăl-niceanu. A7. Alecsandri, Mirceşti, 1874". Piesa este scrisă îngrijit, cu cerneală, cu foarte puţine ştersături. Ocupă 91 de file din caiet (circa jumătate),, restul rămînînd nefolosit. Scris numai pe o faţă a hîrtiei. Pe ultima filă scrisă, la sfîrşit, data: „Mirceşti, 1873". în timpul vieţii scriitorului, piesa a fost tipărită, cum s-a arătat, mai întîi în Convorbiri literate, VII, nr. 10, 1 ianuarie 1874, p. 365 — 383; nr. 11, 1 februarie 1874, p. 405 — 416; nr. 12, 1 martie 1874, p. 437 — 452. în acelaşi an a apărut in broşură: Boieri şi ciocoi. Comedie în 5 acte (1840—1846). Dedicată domnului M. Cogălniceanu, Bucureşti, Tip. Alexandru A. Gre-cescu, 1874; apoi a fost inclusă în ediţia de Opere complete. Teatru, 1875,. voi. 111, p. 1325- 1471. VA RIANIE ms. 2939 (A), ms. 2231 (B), Convorbiri literare (C), Boieri şi ciocoi, 1874 (D), Teatru, III, 1875 (E) 281, titlu — A (coperta exterioară) : Suvenir-de la Vasile Alecsandri. Mir~ ceşti, 29 iunie 1S74; (coperta interioară): Boieri şi ciocoi [iniţial: Boierii 85a şi Ciocoii Reglementului]. Comedie în 5 acturi [adăugat cu altă cerneală : dedicată amicului meu M. Cogălniceanu, V. Alecsandri. Mirceşti, 1874] / B: (coperta exterioară ) : Boierii şi ciocoii. Comedie în 5 acte. [pe f.V: Boierii şi ciocoii. Comedie în 5 acturi. 1871. Amicului meu G. Steriadi. Suvenir de la Mirceşti. 1 mart 1874. V. Alecsandri. / C : Ciocoii [errata din numărul următor al revistei îndreaptă : „Din eroare, comedia se intitulase în numărul trecut Ciocoii în loc de Boieri şi ciocoi."] / D : Boieri şi ciocoi. Comedie în cinci acte (1840— 1846). Dedicată domnului M. Cogălniceanu. Această piesă nu se poate reprezenta pe teatru fără voia autorului. / E : Boieri şi ciocoi ||282, 1-22 - A, C: CIOCOII PERSONAGIURI Hatmanul ŞTEFAN STÎLPEANU, boier de starea I — 60 de ani Vornicul IORGU HÎRZOBEANU, idem — 50 Postelnicul EVGHENIDIS, idem - 50 Polcovnicul VITEAZOVICI [iniţial în A : Colonelul RUSFETCOVICI] locoţiitor de general a miliţiei — 50 Aga NEAMUŞ - 45 Banul VULPE, boier de starea II — 50 ARBURE, răzeş, id. - 50 Slugerul TRUFANDAKI - Pitariul SLUGĂRICĂ, boier de starea III — 40 LIPICESCU, om de casa lui Hîrzobeanu — 30 ELENA, fiica lui Hîrzobeanu — 18 Princesa LUŢA [iniţial în A : Contesa LUŢA] - 50 Postelniceasa EVGHENIDI — 35 Cucoana TARSIŢA, soţia lui aga Neamuş — 30 RADU, orfan — 25 UN STOLNIC INVITAŢI LA BAL UN PAŞĂ TURC POPOR LĂUTARI MUZICĂ MILITARĂ Scenele se petrec în Iaşi. 1840—1846 [C: 1848] / B : PERSONAGIURI 856 Marele hatman ŞTEFAN STÎLPEANU — 60 aui Vornicul IORGU HÎRZOBEANU - 50 Aga NEAMUŞ - 45 „ Banul VULPE - 45 ARBURE, răzeş - 45 LIPICESCU, om de casa Hîrzcbeanului — 30 RADU, orfan - 25 Postelnicul EVGHENIDIS — 55 POSTELNICEASA, soţia lui - 40 Contesa LUŢA PROTIPENDEASCA - 35 TARSIŢA, soţia lui Aga Neamuş — 30 ELENA, fiica postelnicului [sic!] Hîrzobeanu — 20 Comisul TRL'FANDAKI - I’itariul SLUGĂRICĂ - [anulat: ŞLOIM, zaraf] UN STOLNIC Generalul RUSFETCOVICI INVITAŢI LA BAL POPOR / D : Scenele se petrec în Iaşi, între anii 1840 — 1846. PERSOANE [.. .] LACHEI / E : PERSOANE [...] LACHEI || 23 -283, 14 — numai în A, B, D, E [23 — A: Hat. Stîlpeanu [...] evropi-neşti I D, E: Stîlpeanu [...] europene || 25 — A : Vorn. Hîrzobeanu, asemine / D, E : Hîrzobeanu, poartă [| 283, 1 — A : Post. Evghenidi, asemine / D, E : Evghenidi, poartă |] 3 — A : uniformă / D, E : poartă uniformă [| 4 — A : epoleturi / D, E : epolete || 5 — A : elegant / D, E : poartă costum elegant || 6 — 7 — A : haine [.. .] şlic / D, E: poartă haine [. ..] ilic şi || 8 — A : dulamă [. ..] căciulă / D, E : poartă dulamă [.. .] şi căciulă || 9 — A : haine evropieneşti / D, E: poartă haine europene || 10 — A : anteriu [. ..] fes / D, E: poartă antereu [.. .] şi fes || 11 — A : haine / D, E : poartă haine || 12 — A : elegant / D, E : poartă costum elegant || 13— 14 — A : Damele, elegante. Tarsiţa însă, în tualete încărcate, fără a fi caricatură. / D, E : Tarsiţa [...] elegante. || 282, 23 — 283, 14 — în B : Teatrul reprezintă un salon mare de priimire în casa vornicului Hîrzobeanu; mobile de lux. Trei uşi mari în fund, una în stingă şi alta in dreapta, pe planul I. O fereastă în stînga, dincolo de uşă. între uşele din fund, loc de portreturi mari. De o parte portretul sultanului şi de altă parte portretul lui Hîrzobeanu. în stînga o canape, două jilţuri şi cîteva scaune aşezate în rînd.] || 285, 1 — A, C, D, E : Boieri şi ciocoi / B : Ciocoii || 2 — numai în B, C, E [£ : comedie în 5 acturi J C : comedie în cinci acte, în proză [ E: comedie în 5 acte] || 3 —4 — numai în B,E l 857 IB . Scena se petrece în Iaşi — 1844 — 1848. j E: Scenele < . .. > Hîrzobeanu], || 6 — A, C: casa vornicului Hîrzobeanu. Mobile de lux. / D : casa lui Hîrzobeanu, mobilat luxos, cu JE: mobilat luxos; el are )| 7 —8 — A, C: alte două uşi în dreapta şi [...] O / D, E : o uşă în dreapta şi alta [...] ş-o I| 6 — 13 — în B: salonul de priimire a vornic. Hîrzobeanu; mobile de lux, portreturi mari în cadre poleite. Pe peretele din lată, portretul sultanului. în fund, două oglinzi nalte şi o uşă. în stînga, pe planul I, o canape lîngă care sînt aşezate două jilţuri şi cîteva scaune în rînd. Uşă în dreapta şi in stînga. Fereşti în dreapta şi în stînga, pe planul Il-ie. / E ; un salon [. ..] Hîrzobeanu. [|9—12 — în A, C: două portreturi, unul a sultanului, celalalt al lui Hîrzobeanu. O canape, două jilţuri şi cîteva scaune aşezate în rînd, pe pianul I, în stînga. O masă cu tot ce trebuie de scris sub fereastră. Pe / D, E : se vede [...] fotoliuri rD : jilţuri] [...] şi pe || 20 — .4, C : ca să [...]/ B : [...] scării, / D, E : să [...] scării. Hai!... ||286, 2 - A, C: (Singur.) Iata-ne / B, D, E: Iată-ne || 6-7 - A, C, D, E : credincioasă [. . .] ani. .. j B : credincioasă. )| 8 — A : în stare de a-mi călca / B : gata a-mi călca / C : in stare a calea j D : in stare a-mi călca / E : în stare să-mi calc j] 12— 14 — .4, C : care au agiuns [...]/£; care au agiuns pitar, sint acum un an şi trei luni. .. El, l-au agiutat norocul, iar I D, E : agiuns [.. .] şi jl 16 — A, B, C : timp / D, E : vreme j| 17 — A, C, D, E: zăce ani / B : cinci ani de cînd slugesc aice |j 21 — 22 — A C, D, E : agiuta [. . .] cin / B : împlini gîndul bunul Dumnezeu, cînd aş pune mina pe un ci* şi pe un post || 25 — A, B, C : pănă / D, E : păn’ce || 27—28 — A, C, D, E : (Oftează [. . .] «înduri.) / B : (Stă adîncit în visuri.) || 30 — A, C, D, E : ARBORE / B: ARBURE (intră prin fund) !) 31 - A, C : (intră [...]/ B : Acasă-i / D, E : (întrînd [. . •] Acasă-i j| 35 — A, B, C: boieri ului / D, E: cu boieriul Ij 287, 3— 5 — numai în A, C, D, E: LIPICESCU [. ..] găinilor? j| 13 — A, C, D. E: Boieriul / B : că boieriul || 19 - A, B : (furios) : Măi [.. .] Că /' C, D, E : Mâi [. . .] Căci ]| 33 - A, C, D, E : s-au şi gătit / B : chiar ii şi gata ]| 288, 1 — 2 — A, C, D, E: Ma [.. .] venito / B : Spune, ma rogu dimitale, fraţica, che a venito |j 5 — A, C, D, E: Bucuros / B : (cu intenţie ) : Bucuros ;| 9 — A, C, D, E: ca să [. . .] papară / B : să nu mănînci o calcavură || 11 — A, C, D, E: ie sama / B: Adă-ţi aminte 1| 12 — A, C, D, E: Iese / B : Iese în stînga. || 14 — A, C, D, E ; ş-aici e / B : aice-i || 18 — A, C : lui [...] Un / B : lui [. . .] E un I D, E : cătră [.. .] Un || 19 — A, C, D, E : (încet) : Un / B : Un H 23 - A, C, D, E : ARBORE, TRUFANDACHI / B : TRUFANDACHI |)24 - A, B, C, E: LIPICESCU / D : şi LIPICESCU || 27 - .A, C, D, E: apropie smerit / B : apropie [j 28 — A, B, C, D : surtucului/ E : hainei |] 29 — A, C, D, E : eklambrotate [.. .] Pronia / B : evghenestate B58 [. ..] Dimiczeu || 30 - A, C, D, E : ke / fi : şi || 32 - A, C, D : surtucul / B : giubeua IE: haina || 32 — 33 — A, C, D, E : foarte umilit / B : a surtucului || 33 — 34 — A, C, D, E: s-agiungeţi [...] vă-nmulţiţi / B: ca să agiuţi pe nevoieşi şi să-ţi înmulţeşti '| 30 — A, B, C, D : un aer / E : aer ||289, 2 — A, C, D : [...] de a j B : rîndul şi mie de a / E : şi mie rîndul a i| 3 — A, C : datina strămoşească / B : obiceiul noslru / D, E : obiceiul strămoşesc || 5 — A, C, D, E : ani cu fericire / B: ani || 10 — A, C, D, E: destulo, bre, destulo / B : destulo |] 11 — A, C, D, E: la / B: cu || 13 - A, C, D, E : bre / B : mo |l 16- 17 - A, C, D, E: palme.) Nastasachi! / B: palme) 1)23 — A, C, D, E: vestito de al / B : de-a || 26 ~ A, B, C: Lui / D, E: Câlri |i 27 - A, C, D, E: ke / B : şi |j 29 - A, B : denainte, banul VULPE / C : dentăi, banul VULPE / D, E : denainte, VULPE || 32 — A, C, D, E: prezintă / B: dă || 35 — A, C, D, E : îmbrăcat tn I B : în II 36 — A, B : fes etc. ( C, D, E : fes || 36 — A, C, D, E : de sărută I B : să sărute || 290, 1 — A, C, D, E : cucoane / B : cucoane Iorgule || 5 — A, C, D, E : Da / B : (apucînd mina lui Hîrzobeanu) : Da || 6 — A, C, D, E : lor de / B : de || 7 — 8 — A, C, D, E : ciubucul jos [...] şi-l / B : ciubucul [...] de gios şi-l || 9 — A, C, D, E : Nato ! / B : Na! || 11 — A, B, C : cucoane... cum s-ar prinde'. / D, E : cucoane II 13 — A, C, D, E i bane. (Ii arată un scaun.) / B: bane. || 14 — A, B, C: retrage lîngă [C ; cătră] Arbure. / D, E : retrage. || 15 — .4, B, C : Ai / D, E : (cătră Vulpe) : Ai || 17 — A, C, D, E: m-au dat de ruşine / B: mi-au giucat festa || 18 ~ A, C, D, E : găinile intr-insul / B: gâinele-n el || 19 — A, C, D, E: anutiţînd / B : în fund, anunţînd || 20 — A, C : Aista-i / B, C, D : Aista nu-i || 21 — A, B, D, E: celor mari / C: celui mare || 22—23 — A, C, D, E : gură [. ,.] obştesc. / B : gură. || 25 — A, B : denainte, aga / C : dentăi, aga I D, E: denainte 11 34 — 291, 18 — xn B : HÎRZOBEANU; De mult n-am văzut-o. Tot vesetă-i? NEAMUŞ: Cît un stigleţ... (Se retrage lîngă Vulpe.) HÎRZOBEANU: Ştiu că ai avut parte... O persoană aşa de afrodită, născută şi crescută înŢarigrad. / A, C, D, E : Se vede [. ..] Afrodită!... [291,1 -A, D: e că/C, £: că] ||21 — A, C: VULPE (lui I B : NEAMUŞ: Norocul omului, vere.. . cucoane Iorgule. (In parte.) Prea ades pomeneşte de nurii Tarsiţei. VULPE (cu ceva sfială, lui J D, E: VULPE (cătră || 24 — A, C, D, E ■' mă I B : ades mă || 26 — A, C, D : vorba / B, E : vorba ceea || 28 — A, C, D, E: (anunţînd) j B : (apărînd în fund, anunţă): Marele vornic Evghenidi. 859 SCENA VII Cei dinainte, EVGHENIDI EVGHENIDI (în frac, cu decoraţii turceşti şi ruseşti, intră f udul şi vorbeşte tare ca un surd) : Bonne annee, botine annee, cher Georges. HÎRZOBEANU (sculîndu-se): Et ă vous, et a vous, mon cher Gregoire. (Se îmbrăţişează.) ARBURE (în parte): Aista-i de starea întîi şi se face că-i surd pentru ca să nu audă ce zice lumea de dînsul. EVGHENIDI (se pune pe canape): Am făcut păn-acum 39 de vizite... Cum vă pare, boieri?... Aud? TOŢI: 39!! TRUFANDAKI: Boieri evghenisti sinto buni de piţior. EVGHENIDI: Aşa-s eu... iute la treabă. . . 39 de vizite! Cum vă pare? Aud? HÎRZOBEANU: Şi ai găsit pe toţi acasă? EVGHENIDI: Ba pe nici unul. ARBURE (lui Vulpe, încet): Au îmbiat de haimana. VULPE: Cum s-ar prinde. LIPICESCU (anunţă) : [| 30 — A, C, D, E : cafele / B : ciubuce || 31 — A, C, D, E: VII / B : VIII |] 32 — A, B, C : hatmanul STÎLPEANU / D, E : STÎLPEANU || 35 — numai în A, C : (Se [...] împreună.) / D, E: (Stîlpeanu [.. .] împreună.) || 36 ~ A, C, D, E: Trotuşeni / B : Trotuş 1| 292, 1 — A, B, C : închină. / D, E : închină fa Hîrzobeanu || 8 — 9 — A, C, D, E : or fi [...] nu / B : de nu |j 14 — A : tot ce-a putea / B : orce a putea / C, D, E: tot ce poate || 16 — A, B, C: Lui / D, E: Cătră || 18 — A, C, D: (Se pun împreună pe canape.) / B: (Evgheniei se scoală de pe canape şi dă locul lui Stîlpeanu. El se pune pe un jilţ alăture.) / E : (Se [. . .] stînga.) || 19—^4, C : NEAMUŞ (încet, lui Vulpe) / B : NEAMUŞ (încet, lui Vulpe şi Trufandachi) / D, E: NEAMUŞ (încet, cătră Vulpe) l| 25 — A, C, D, E : cu clavirul / B : toată ziua la clavir j| 28 — A, C, D, E : şi / B : îi şi || 29 — A, C, D, E : măritat, nepoţica / B : măritat. || 30 — A , C, D, E : Nepoţica !... Aşa / B : Aşa [| 31 — A, C, D, E : îngăimat j B : cam genal || 32 — A, C, D, E: credeam că la 18 ani / B : credeam j| 38 — A, C, D, E: Am/ B: (cătînd la Vulpe): Am l| 293, 1 — A, C, D, E: pilda [...] asta / B : childa mea vorbeşti astfel || 4 — A, C, D, E : rid / B : încep a rîde || 5 — 7 — A, C, D : pe [...] lor Neamuş pe un jilţ; apoi Vulpe pe un scaun şi Trufandachi care se scoală ţ B: pe [...] lor şed pe jilţuri Evgheniâi şi Neamuş, apoi Vulpe pe un scaun şi Trufandachi care se scol IE : stau [...] scol || 7 — A, B, C : grăiesc/ D, E: vorbesc || S — A, C, D, E t Ş60 stau în [...] lachei în livre / B : stau pe [. ..] lachei |j 9 — 10 — A, C, D : lui [...] lui Neamuş şi lui Vulpe J B : la [...] apoi lui Evcghenidi şi Neamuş / E : la [. . .] Vulpe |j 10 — 11 — A, C, D, E : cafele [.. .] zarfuri / B : ciubuce aprinse pentru boierii mari. Lipicescu aduce unul pentru Hîrzobeanu!. || 12 — A : lacheii pană la / B : pe lacheu pănă lîngă / C, D, E : pe [...] la |] 12 — A, B, C : de / D, E: cu )| 13—14 — A, B, C : pe Trufandaki şi pe j D, E : Trufandaki şi |! 14—16 — A, C, D, E : cafele’[. ..] bine, / B : la d-lor. .. colo... Poftim, să vă fie de bine, boieri |] 20 — numai in A, C, D, E : ARBORE [...] dîrvală. J| 2 1 — A, B, C, E : pin j D : ia || 25 — A, C, D, E : Iorgu [...] iar kala/irisuri / B : Iorgu... || 30 — A, C, D,E: STÎLPEANU [...] Hîrzobeanu) / B : EVGHENIDI: Aud? STÎLPEANU (întoreînd spetele lui Ncamitş) (I 32 — 35 — A, C, D, E : într-o epohă din [A, C : de] [...] HÎRBOZEANU / B : într-un timp de cele mai grozave || 35 — 36 — A, C, D, E : a fi [. . .]ciuma! / B : o boală obştească. || 38 — A, C, D, E : hoţi buiurăisiţi / B : hoţi || 39 — A, C, D, E : sfînta dreptate / B : dreptatea || 294, 2 — A, C, D, E : ne-năduşă / B : ne îneacă || 4 — A, C, D, E : ARBORE (încet, cătră [.4, C: lui] / B ; EV-GHENTDI: Aud? ARBURE (încet, lui |1 6 — 7 — A, B, C, D, E : agiuns [.4, C: devenit] o adevărată [...] care / B: devenit o [...] ce |! 9 — A, B, C : de a / D, E : a || 13 — A, C, D, E : Stîlpenii, Hîrzobenii, protipendiştii / B : cei simandi-coşi || 14 — A, C, D, E: lăsaţi la o part ej B: daţi deoparte, lepădaţi || 18 — A, C, D, E : surguniţi / B : înfundaţi || 20 — mimai în A, C, D, E : ARBORE [...] bostăuăiia. || 22 - A, B, C : de a / D, E: a |[ 23 - A, C, D, E : Ţarigrad / B : Constantinopoli || 25 — A, C, D, E : parte / B : parte, indignat || 29 — A, C : de a / B, D, E : a ]) 30 — A : ne ieie vecinii decît / B : ne ieie moscalii decît / C perim decît [ D, E: vie străinii || 32 — A, C, D, E : cugete păcătoase / B : cugete... || 33 — A, B, C : străin j D, E : ş-aduce amestec străin || 35 — A, C, D, E; hula şi blăstămul / B: blestemul || 37-38 - A,C,D,E: ARBORE [...] vere / B : HÎRZOBEANU: Ştiu, vere Ştefane || 295, 1—2 —A,C,D,E: unde: [...] şi [...] işti / B : şi [...] cei || 5 — A, B : să / C, D, E : să mai || 6 — A : pentru că [...] de a / B, C : căci [...] de a / D, E : căci [...] a H 7 — A, C, D, E : făţiş şi peptiş / B : peptiş || 10— 11 — A, C, D, E : grijă [. ..] de / B : de făcut decît să-şi bată capul cu || 11— 12 — A, C, D, E : Hei [...] vremea [A, C : timpii] de mai-nainte / B : în timpii de mai înainte, vere H 14—15 — A,C,D,E : Curtea [...] Vodă / B : domn şi-i ziceau || 18— 19 — A, C, D,E: glasul boierilor păminteni / B: cuvîntul boierilor || 19 — A, B, C: însuşi I D, E: sînguri |ţ 23 — A, C, D, E : numai [A : sade] o ticăloasă / B : sade o păcătoasă |) 24 — A, C, D, E : cînd / B : şi aţiţată cînd H 25 — A, B : 861 vintul / C, D, E : cel 1| 26 — A, C, D, E : voi. / B : voi.. . EVGHENIDI f'iH parte): Mi se pare că ne cam ofensariseşte hatmanul, || 31 — A, C : de a / B, D, E .- a ([ 34 — A, C,D, E : a [A, C : de a] săpa ş-a disrădăcina j B: de a săpa şi a scoale || 35 — A, C, D, E : nostru / B : ţării J| 37 — A, B: răci şi adiafori / C, D, E: răcc şi adia for || 38 — A, C, D, E : cel ce / B : acei care I] 296, 7- 10 - A, C, D, E : VULPE, NEAM., TRUFA., SLUGA.: Nimic, nimic. / B : TOŢI: Nu, nu. || 15-.16 - A, C, D, E : la pradă [A, C : de a prăda] [...] avere I B : de a prăda, ca sii Iacă averi |[ 16 — A, C, D, E: ii cineva scutit / B : cineva scapă || 19—22 — A, C, D, E : privim [...] Nu ! la / B : mai răbdâm o asemine stare de lucruri, să tot plecăm capetele ca vita la giug?. .. I-a || 24 — A, B, C, D : aprins pe scenă f E : aprins || 25 — A, C, D, E : VIII j B .' IX |; 27 — A, C, D, E : spăriet j B : intră spăriet i| 32 — A, C, D, E : Sacul / B : mănăstire jj 33 — A, B,C : la / D, E : cătră |i 34 — A, C, D, E : fevga / (Se [. ..] iese / B : (Se [...] iese inie |j 297, 3 — A, C : văru-i j B, D, E : (în parte ) - Văru-i [| 6 — A, C, D, E : Dos j B: (privind u-i): Dos j| 8 — 9 — A, C, D, E : Ah! ah ! [. . .] Da / B : Evghenidi, sîntem perduţi! EVGHENIDI: Şi eu? Alerg la consul să mă jălmesc. . . (Iese fugind ). HÎRZOBEANU (linguindu-se): Ah! vere Ştefane, vere Ştefane... STÎLPEANU: Da’ ce te-au apucat, omule? |[ 11 — A, C, D, E: [Nimică/ B : (desperat) : Nimică || 14 — A, C, D, E : că fac împrotivire [A, C : opoziţie] ocirmuirii / B : că-s in opoziţie cu ocirmuirea || 15 — A, C, D, E : din ziua de / B : de |j 16—17 — A, C, D, E: răi [.. .] monăstirea / B : rău şi cată să se disbare de mine j| 22—23 — A, C, D, E : vorbe late Ţ...] dică / B : vorbe j| 26 — A, C, D, E : Nastasachi / B : Lipicescule |j 27 — A, C, D, E : afle aga . . . Haide / B : spuneţi, mă rog, agăi. .. Hai || 28 — A, B : stînga, urmărit [B: urmat] j C, D, E : fund, urmărit i| 31 — A, C, D, E : Vodă / B : Curte j[ 33 - A, C, D, E : IX / B : X || 36 - A, B, C : Lui / D, E : Cătră i| 37 — A, B : domnule / C, D, E : aici, domnule [(298, 4 — numai în A,C,D,E: îmr-o [.. .] om... |j6 — 7 —A,D,E: c.er şi care/ B, C : şi, iniţial, in A : ceri, păpuşă împestriţată cu decoraţii ruseşti şi turceşti, pentru că || 8 — A, C, D, E : Mohamed. . . / B : Mohamed aga. Vornicul Evghenidi? Ciocoi venetic, fanariot rămas în ţară ca un narav rău, ieşit dintr-o plăcintărie şi ajuns in boierie. !i 9— 10 — A, C, D, E : proti-penda [. ..] lui c-un / B: starea întăi prin o mătuşă a lui maritată cu un || 11 — A, C, D, E: lui de / B : lui din || 11—13 - A,C,D,E: doua [...] a [A, C.' de a] [. . .] ruşine / B : doua [| 14 — A, C, D, E: c-o treaptă sau giumătate / B : get-beget cu o treaptă || 15—18 — A : spaima [.. .] grijit-[urmarea anulată în ms. : El poartă zi şi noapte o cruciliţă de lemn sfînt 862 la gît, pentru ca să sc apere de draci, şi un şlic gogonat pe cap, pentru ca să nu uite că-i boier cu barbă. Visul lui e să se lăţească ca o pecingină pe moşiile megieşilor şi să se urce în cafasul protipendalei.] / B: catînd a-şi face o punte de bani ca să se urce in cafasul protipendalei. / C, D, E : spaima [...] grijit .. . |[ 19—20 — A, D, E : ciocorofleac, care I B, C şi, iniţial, în A : hop-ciocoi, paraciocoi care j| 20—21 — A, C, D, E: le sărute [...] nevoie / B: capete vreun post şi vreun cin || 22 —A,D,E: intrigant, care se furişază / B : caraghioz, suitari, care se furişează ca o boală / C şi, iniţial, în A : caraghioz, intrigant, care se furişează ca o boală |] 24—27 — A, C,D,E: boierii [...] agiunge / B : boierii de dinsul şi care visează a se însura cu vreo fată cu zestre, cît de hidă, pentru ca să agiungă |] 29 — A : şi creşte pe / B, C, D, E : pe |j 30 — A : nopîrcă [.. .] şi care a / B : şerpe crescut în sin şi care are / C : [. . .] şi care va / D : [.. .] şi care are / E: nopîrcă [.. .] care vra j| 31 — 32 — A, C, D, E : pe f âcătoriul său de bine!.. ./ B : său... || 32 — 33 — A, C, D, E : găsăşti, domnule Radu / B : găsâşti... || 34—A,C,D,E: care eşti acum / B : ce eşti (( 3-4 — 35 — A, C : ceea [...] doi sînt adevăraţi oameni în casa asta [C şi, iniţial, în A : aice] / B: altă [...] doi sînt adevăraţi oameni aice / D, E : ceea [...] oamini ]| 36 — A,C, D,E: Ştefan Stîlpeanu / B: Stîlpeanu || 37 — A, C : întreg ca de pe timpul I B : ca de pe timpul / D, E : întreg ca din vremea || 299, 1 — A, C, D, E: fătul / B : dragul || 2 — A, C, D, E : inima / B : sufletul |[ 3 — A, C, D, E : mă-ngrozeşti / B : mă sparii [| 6 — A, C, D, E : X / B : XI || 8 — A, C, D, E : îngrijită / B : sparietă j| 11 — A, C, D, E : te-ngriji / B : te teme || 12 — A, C, D, E : Adevărat e, moş Arbore / B : A! ... moş Arbure, adevărat e || 15 — A, B, C : vreun j D, E : un [[ 16 — A, C, D, E : Nici că / B : Nu || 17 — A, C, D, E: Moş / B : Spune drept, moş |j 19 — A, C, D, E : Apoi ... adevărul l B : Adevărul |j 20 — A, B, C : (înaintîndu-se ) : Adevărul e [A, C : este] / D, E : (înaintînd) : Adevărul este || 21 —A,C, D, E : ogradă / B : curte |] 24 — A, C, D, E : (cu j B : (apropiivdu-se de Radu, cu || 25 — A, C, D, E : inimii / B : inimei pentru giurămîntul ce l-ai făcut || 26 — A, C, D, E: el e bun şi merită... j B: căci e bun şi merită să fie apărat. |! 27 — A, C : părintele / B, D, E : părinţii || 27 —28 — A, C,D,E: dac-ar [...] lume / B : dacă i-aş mai ave. |[ 31 — A, C, D, E: dar [...] fericit [D : de] / B : înţeleg, domnişoară [...] ferice de |[ 32 — A, C, D, E : nici voi uita j B : şi nici voi uita vreodată |j 33 — A, C, D, E : împreună / B : împreună cu d-voastră |j 34 — A, C, D, E: (uimită ): Radu / B : Radu || 35 — A, C, D, E : recunoaşteţi / B : cunoaşteţi j' 36 — A, C, D, E: Radu / B : (cătînd lung la Radu ) : Radu |[ 300,1 — numai în A, C, D, E || 3 — A, C, D, E: Hm! Sămn / B : Semn || 6 — A, C, D, E: temeţi / B : îngrijiţi || 7 — A ,C,D, E: şi / B: şi cu jj S — A, C, D, E: stăm [...] 863 loc. / B : sîntem aice. |] 10 — A, B, D : Iese in dreapta. / C : Iese. / E : Iese prin dreapta, j] 11 — A, C, D, E : Elenei [...] gînduri. ) / B : Elenii., || 13-14 - A,C,D,E: (Tare.) [.. .] calea. / B : RADU (exaltat): D> acum vie cine a vroi să lupte cu mine... Sînt guta să-mi dau viaţa... ARBURE: Taci, că vine duşmanul... Să-i aţinem calea... (Uşa din fund se deschide.) ]| 15 - A,C,D,E: XI / B : XII || 16 - A, B.C: ARBURE, RADU I D,E: Cei denainte || 17 - A, C, D, E : prin f und / B : în salon || 18 - A, C, D, E : TOŢI (întrînd) / B : TOŢI || 19-20 - în B sînt nversate faţă de A, C-, D, E : 20 —19 || 23 — A, C, D, E : VULPE [...] prinde. / B : TOŢI: Boieriu-i ministru! 1| 25 — A, C, D, E : poartă şi la scară / B : scară |j 26 — A, C, D, E : eu că / B : că |] 28 — A, C, D, E : (afară [. ..] ştiam. / B: Şi eu. (Afară dc Arbure şi de Radu.) || 29 — 30 — A, C, D, E : era. [.. .] putere, j B : a să agiungă ministru. |j 32 — A, D, E : şi visat astă-noapte / B : visat [...]/ C :[...] noaptea j| 301, 1 — A, C, D, E : Porto. . . portofolniţa.. . / B : Portofolniţa ceea || 3 — 4 — A, C, D, E : lui [...] la iarmarocul de la Fălticeni / B: încet lui [.. .] în iarmaroc || 7 — numai în A, C, D, E : (Uşa [...] deschide.) || 8 — A, C, D, E : XII / B : XIII || 10 — A, C, D, E: Loc /B: (deschizînd uşa din stînga şi intrînd iute): Loc || 12 — A, C, D, E : încărcat [...] nemţeşti / B : plin de decoraţii turceşti şi ruseşti \\ 13—14 — A, C, D, E: şi se [...] în timp [A,C: vreme] [. ..] lîngă I B: în vreme ce doi subcomisari vinde ase aşează la ]| 15 — A , C, D, E: afară [. . .] Uraa! / B: Ura! || 21 - A, C, D, E: şi din/ B : din || 23 — A, C, D, E: au atins / B : s-au înalţat || 24 —25 — A, C, D, E: drepţi [C.' dreptate] [...] cuget / B: drepţi şi cu cuget curat trebuie să mărturisim |J 27 — A : mai cu îmbelşugare / B : mai pipăit / C : încă cu îmbelşugare j D.,E : cu aşa îmbelşugare || 28 — A,C,D,E: deşteaptă / B: energică || 29 —30 — numai în B, C, D, E: ramul [. . .] cinstit || 31 — 32 — A, C, D, E : şi dreptatea [...] Nu-i aşa/ B : domneşte în toate, căci ea domneşte peste toţi... Aşa-i || 34 — A, C, D, E: Radu şi Arbore j B : Arbure şi Radu \\ 36 — A, C, D, E : (încet [...] Ţine / B : Ţine || 302, 1 — A, C, D, E : acolo / B : d-ta || 5 — A, C, D, E : trebuie [...] Spune / B : se cuvine să recunoşti adevărul || 6—7 — A, C, D, E: în [...] averile oamenilor? / B : din [...] averile? || 9, 15 — A, C, D, E: Radu şi Arbore / B: Arbure şi Radu j| 10 — numai în A,C, D, E : ARBORE [...] ş-aşa. || 11 — A, C, D, E : zic c-ar fi / B : cred că-i || 11 — A, B, C : de a / D, E : a || 13— 14 — A, C : de-acci ce-ar cuteza ca să [...] în contra / B: şi amar de acei ce ar îndrăzni să [...] în contra / D, E: de-acei ce-ar cugeta să [...] împrotiva || 16 — A,C: mîna / B,D,E: peptul || 19 — 20 — A, C, D, E : Divanului domnesc / B : Divanului || 21—22 — numai în A,C,D,E: închinăciuni cucoanii Tarsiţei. || 864 23 — A, C, D, E : încet, sărutînd j B : sărutînd || 24—25 — A, C, D, E : tale [. ..] prinde / B : voastre [.. .] prinde. (Iese.) || 26—27 — numai în A, C, D, E ; HÎRZOBEANU [.. .] (Iese. ) || 29, 36 - A,B,C,D: surtucului / E : hainei || 33 — A, C, D, E : de mine, de / B : cu mine, cu |] 37 — A, C, D, E : măriei-tale / B : măria ta || 39 — A, C : scoate / B, D, E: ridica || 303, 1 — A, C, D, E : Preaputernicul, milostive / B : Cel preaputernic, măria-ta (| 4 — A, C : aşteaptă / B, D, E: vă priveşte şi aşteaptă || 13 — A, C, D, E : zicătoare / B : vorbă ]| 15 — A, C, D, E : tot [. . .] Dar / Bl Şi || 18 - A, C, D, E : nu te sfii / B : fără sfială || 19 - A, C, D, E : Apoi. . . Să / B : Să || 20—23 — A, C, D, E : sus [. . .] calcă. / B : ministru să te gîndeşti că ce omul face, nici dracul nu desface. [| 28 — A, C, D, El viu şi-n ţălină sănătoasă / B : viu || 30 — A, C, D, E : zică / B : spuie || 31 — A.C.D.E: XIII / B : XIV j| 33 - A, C, D, E : umilit j B : plecat || 304, 2 -A.C.D.E: şi / B : dar || 5-8 - A, C, D, E : (uimit;[...] însă [6 — A, C, D : Să agiungi / E : S-agiuneţi] / B : Şatrar, eu! ... Eu, boier!... Ah! Să trăieşti, milostive stăpîne.. . HÎRZOBEANU: Acum || 8 — A, C, D, E : consulul / B : consulul rusesc || 9 — A, C, D, E : fund / B : părete ]| 10 — A, B, D : pe acel al / C, E : pe-al || 15- 18 - A, C, D, E : HÎRZOBEANU [...] boieri! . . . / B : (Hîrzobeanu iese prin fund. Lipicescu îi deschide uşele.) LIPICESCU (singur) : Şatrar! eu, şatrar! L-am agiuns pe Slugărică!... || 20 — A, C, D, E : desprinde portretul sultanului J B : scoate portretul sul' tanului de pe paretele din fund || 2 1 — A, B, D, E : cade.) / C : cade.) Sfîrşitul actului I || 23—24 — A, B : Acelaşi decor ca la actul I. / C : Acelaşi decor, j D, E: Acelaşi [...] Necolae. || 26 — 305, 30 — în C: LIPICESCU (răsturnat pe canapea) : Ian să videm cu ce m-am folosit eu, şatrariul Lipicescu, de cînd stăpînul meu au agiuns ministru. (Desfăşură o hîrtie lungă.) Frumos pomelnic!... Peste tot, cîteva mii, cîteva sute de galbeni, 14 ir-milici, 8 carboave şi ceva mărunte... pe care le-am depus la Leiba Kana... (Desfăşurînd o altă hîrtie.) [304, 26 — 305, 2 — iniţial în A : LIPICESCU (pe canape) : Ian să videm cîţi bani mi-au < anulat: au> intrat în pungă < anulat: casă> de un an şi mai bine de cînd boieriul e < anulat: sîntem > la cîrma ţării. (Desfăşură o listă lungă.) Frumos pomelnic. (Ceteşte :) j B : (şede răsturnat pe canape): Ian să videm ce bani au intrat în casă de un an şi mai bine, de cînd sîntem la putere? (Scoate <...> (Citeşte:)/ A, D, E : (răsturnat < . . . > (Citeşte :) \\ 6 - A : viţ-agă în Iaşi. / B: viţ-agă aice in laşi./D,E: viţ-agă in Iaşi; j) 7 —S — A, D, E : hoţului 865 Grozan, prins / B : lui Grozan, cînd s-au prins cu ceata lui [| 11 — A, D, El ţăranilor ce-aduc pro vianturî / B : asupra ţăranilor ce aduc provizii || 15 — A, D,E : Marathonopulos I B : Maslinopulos || IC — 17 — A, D, E : se respingă < . .. > improtiva / B : respingem jalba ţăranilor dată în contra || 18—19 — A, D, E : li se îndoiască / B : le invoim || 19 — A, D, E : jămle făcute / B : pînea făcută || 20 — 2 1 — A : evreii <...>/ B : evreii < . .. >le posvolim / D, E : jidanii < . . . >li se posvolească || 21 — A, B, D : de vite / E : vitelor || 22 — A, D, E : otcupcicul / B : antreprenorii || 23 — A, D, E: ş-acel a jB: şi a || 23— 24 — A, D, E: atcupcicii vămilor ş-a pavelelor / B : antreprenorii pavelelor şi a vamelor || 25 — A, D, E : cărţilor de gioc / B : cărţilor || 27 — A, D, E : 14522 / B : peste tot 16 522 || 29 — 30 — A,D,E: peste <...> meu / B : peste < ... > din care am adus boieriului în giumatate, iar ceelaltă giumatate am depus-o la Leiba Kana, în socoteala mea. Cine-mparte parte-şi face, zicea tata, şi tata om cuminte!...] || 32 — A, D, E : şatrariul Nastasachi Lipicescu [...] filotim. / B : Lipicescu [. . .] adalmaş. / C : cîte 600 galb. drept filotim. || 35 — A, D, E : toate cîştiurile / B, C : cîştiurile || 36 — A, C, D, E : numai / B : numai cîte || 32 — A, D, E : trece / B, C : pune || 33 — A, B, D, E: sfătuit / C : povăţuit || 39 — A, B, D, E : Kana. / C : Kana, prietinul meu. j] 40 — A, D, E : masă I B, C : masă mare || 41 — A, B, D, E : ministru / C : în slujbă || 306, 1 — A, B, D, E: socoteală j C : izvod [| 5 — A, C, D, E : carîtă / B : caretă mare || 6 — 7 — A : Adică / B, C, D, E : (Vorbit.) Adică || 12 —A, C, D, E : STOLNICUL [...] fund) \ B / .STOLNICUL || 13 - A, C, D, E : ca să-ţi / B : să-ţi || 17 — A, C, D, E : măsură / B : chibzuială || 23—24 — A, C, D, E : care-i pomeni cît îi trăi / B : cele gogonate || 24—25 — A, C, D, E: pînea şi sarea jB: pînea || 29 — 30 — A, C, D, E : îmbătat [. ..] Vasile / B : îmbătat || 33 — 34 — A, C, D, E : capăt [. . .] coaste / B : capăt || 35 — 37 — A, C, D, E : Ba să-i [.. .] ca să-l [C : să-l] [. ..] mai / B : Bine; ţi-am || 307, 2 — A,C,D,E: greşit pîrjoalele boieriului / B: stricat pîr-joalele || 4 — A, C, D, E: coarne. / B : coarne, cu zurgălăi. || 7 — A, C, D, E : Martinica în / B : în || 8 — 9 — A, C, D, E : însă [.. .] dramuri de / B : dar lipsă 3 capaţini şi 2 ocă, 50 dramuri || 12 — A, C, D, E : căprioare de la munte / B : căprioare || 15—16 — A, C, D, E : căprioară cucoanei Tar-siţei / B : căprioară [. ..] Neamuş || 18 — A, C, D, E : singur / B : însumi || 21 — A, C, D, E : banul / B : averea 1| 22 — A, C, V, E: (în [.. .] fund.) / B : cucoane. (în parte.) || 23 — A, C, D, E : ureche. / B : ureche. (Iese.) || 24-25 — A, D, E : SCENA III [.. .] canape) / B : LIPICESCU (singur. 866 se scoală) / C; LIPIC. (singur. Se [...] || 26 — A, D,E: rang de ministru, îl / B : putere, îl / C : putere, mi-1 || 27 — A, D, E : şi stăpînul meu / B, C : lui aga Neamuş şi boieriul |j 28—29 — A, D, E : aga [. ..] Divanului/ B,C: barbatul său [C : ei] prezident la Divanul || 32 — A, D, E : ce-aş [...] gînduri.) j B : mult aş mai prohorisi. (Stă puţin pe gînduri.) j C; bine aş mai prohorisi în lume. || 33 —36 — A,C,D,E: Răbdare [...] cuconul îi [C : stăpînul meu e] [...] alegerile [C : alegerea cea nouă a] / B : Acum stăpînul meu e dus la Curte pentru ca să se-nţeleagă despre alegerea ]| 36 — A, B, D, E : şi trebuie / C : trebuie [) 308, 1 — A, D, E : pentru [. . .] însă / B şi, iniţial, în A : după obicei, însă / C : însă || 2 — 4 — A, B, D, E : Cum [...] să nu [B : ca să] [...] Ha! / C ; pentru mine... Ce văd?. .. (Zăreşte pe Vulpe.) [| 4 — A, C, D, E : pare-mi-se [...] Dănilă / B : iaca un Dănilă... pil, băiete! || 5 — A, D, E : IV / B, C : III |1 6 — A, C : banul VULPE / B, D, E : VULPE || 10 — A, C, D, E : domnul ministru / B: cuconul Iorgu || 11 — A, C, D, E: Se găseşte / B : e || 12 — A, C, D, Ej boieriul / B : dl. ministru || 14— 15 — A, B, D, E : unei peripisce ce / C : ce || 17 - A, C, D, E : vro / B: o || 19 - A.C.D.E : Adică / B: Ba nu || 20 — A, C, D, E : ş-aş avea poftă / B : şi aş avea || 22 — A, C, D, E i Cum [. ..] poftă / B : Dar !... Ai de gînd || 23 — A, B, D, E : parte / C : bucată || 26 — A, C, D, E : meu, răposatul / B : meu || 30 — A, C, D, E : Botşăni ţ B : Bacău || 33 — A, C, D, E : (se răsuflă) însă / B : însă || 36 — 309, 1 -A.C.D.E: LIPICESCU [...] La / B : şi la||2-3-^,C, D, E : răposatului [...] zis j B : său, Constandin, zis || 7 —8 — A, C, D, E : meu [...] şi cu j B : al meu [...] şi || 12— 13 — A, C,D, E : LIPICESCU [...] Cinovnicul / B : Cinovnicul H 13 — A, C, D, E : podorojnă~n căruţă de poştă I B : podorojnă || 14 — A, C, D, E : teme / B : feri || 16—19 — A, C, D, E : îndreptuieşte [...] VULPE : j B : dă dreptate lui Constandin zis Cîrnu, || 19 — 20 — A, C, D, E : împrotiva / B : în contra || 2 1 — A, C, D,E: facă ojB: facă || 23 — 24 — A, C, D, E : deci... prin urmare... aşa precum / B : prin urmare || 26 — A, C, D, E : Mi-ai [. . .] minune. / B : căci mi-ai lămurit-o cît se poate de bine. || 29 — A, C, D, E : Peripisca / B : Pricina || 31 — A, C, D, E : prin o / B : cu o || 32 — 33 — A, C, D, E : cuconul I B : boieriul || 34 — A, C, D, E : hîrtie din brîu / B : hîrtie || 35 — 36 — A,C,D,E: hîrtia [...] pristavlisesc / B : jalba şi ţiind mîna întinsă): Ad-o... S-o dau || 37 —38 — A, C, D, E : fi recunoscător.. . / B : dovedi că nu sînt nerecunoscător. .. cum s-ar prinde. .. || 39 — 40 — A, C, D, E : mîna, în timp [C .' vreme] [...] citeşte.) / B : mîna.) || 310, 4 — A, C, D, E : galbini.. . cu zimţi, j B : gălbiori. |1 6 — A, C, D, E : Glumeşti. / B : Şu-guieşti. || 10 — A, D, E : Ei!. .. frăţico, cu / B, C : Cu || 13 — A, B, D, E : nădăjdui ?.../ C : nădăjdui?... (Mai dă un fişic.) || H — A, D, E : 867 iute I B,C : degrabă |j 15 — A, B, D, E : şi mergi / C : Mergi || 16 — A, B, Ci D, -E •' păn'ce l-oi pregăti.. . [iniţial în A : (Vulpe pleacă. JÂpicescu îl opreşte. ) Ian mai stăi. .. Dar mie ?. . . Nu se cuvine nimic ?... Vro giumătate de fişic?.. .] || 17- 18 - A.D.E : VULPE [. . .] (Ieşind.) [iniţial în A : (Lui Lipicescu :) Poftim şi d-tale < . .. > [Iese.)] / B : (Oprindu-l. ) Ian mai stăi. .. Da mie ? Nimic ? Vro giumatate de fişic ? VULPE: Poftim şi d-tale. [iniţial: Mă duc.] Te-am pus în cofă, bade Arbure, cum s-ar prinde... (Iese.) / C : VULPE: M-am dus. (In parte.) [. . .] || 19-20 — A, D, E : LIPICESCU [...] fîşicuri. . . / B : SCENA IV LIPICESCU, HÎRZOBEANU LIPICESCU (sijigur [...] fîşicuri.../C: LIPICESCU (singur): încă două fişicuri de pus la chimir... Halal de tine, Nastasaki!... A! || 21—23 — A, D, E : SCENA V HÎRZOBEANU, lipicescu HÎRZOBEANU / B : HÎRZOBEANU / C : SCENA IV [...] || 24 - A, C, D, E : Nastasachi / B : Lipicescule || 24—25 — A, C, D, E : gătească-ndată/ B : gătească || 27 — A, C, D, E : spre a face / B : ca să fac || 28—29 — A, C, D, E : exelenţia-voastră / B : exelenţie || 31 — 32 — A, D, E : pregătind [. ..] oarecare împrotivire [A: opoziţie] / B: pregătind a face opoziţie / C : pregătit a face opoziţie || 33 —34 — A, C, D, E : Ştiu [...] opoziţiei. / B: (zîmbind) : O ştiu, dar am eu leac de vindecat încercările opozanţilor. || 311, 1 — A, C, D, E : grijă / B : nici o grijă || 2 — A, C, D, E : atacarisi / B : ataca || 8 — A, C, D, E : cucoane, nu / B : nu || 9— 10 — A, C, D, E : şi mai mult / B : şi |j 11 — A, C, D, E : şatrari [...] tale / B : şatrar... || 12 — A, C, D, E : exelenţiei-voastre / B : măriei-tale |] 15 — A, C, D, E : Cine altul / B : Cine || 18— 19 — A, C, D, E : l-oi [...] la / B : am si-1 înfund într-o zi la || 21 — A, C, D, E: dacă / B : de vreme ce || 27 — A : singurică / B, C, D, E : singură || 30 — A, C, D, E : faţa [...] răvaşul / B / ochii s-au luminat de o bucurie nespusă.. . Au cetit |1 31 — A, B, D, E l ş-încă o dată, şi / C ; şi )| 31 — 32 — A, C, D, E : părea [. ..] satură / Bl parcă nu se sătura j| 33 — A, C, D, E : zis să vă spun [.. .] foarte recunoscătoare / B : zis [. ..] recunoscătoare din fundul inimei || 35 — A, C, D, E : aga / B : barbatul d-sale, aga Neamuş || 36 — A, C, D, E : Bărbatu-său îi / B : El e j| 38 — A, C, D, E: de-acasă / B : din casă || 312, 2 — A, C, D : na, portofoliul / B, E : portofoliul |[ 5 — A, D, E : prin stînga / B : 868 »7» stînga I C : prin fund || 7 — A, C, D, E : nădăjduiesc / B : cred || 8 — A, C, D, E : (Zărind pe Elena.) A! / B : A! || 10 — A, D, E : VI j'kB, C : V || 12—13 — A, C, D, E: (iese [.. .] Hîrzobeanu) / B : (vine din dreapta) || 14 — A,C, D, E: mea. /B: mea. (O sărută.) || 19 — A, C, D, E : să mă negligi / B : şi || 20 — A, C, D, E : Ilenuţă / B : floricică || 23 — A, C, D, E : comiţi / B : faci || 24 — A, C, D, E : Regulament / B : Reglement || 29 — A, C, D, E : palat / B ■' Curte || 30 — A, C, D, E : prin provincii / B : pe drumuri || 33 — A, C,D: maica mea / B : biata maică-mea / E : mama me ||34 — 36 — A,C: zile-ntregi [...] maicei mele. (Arată [. . .] stînga.) I B : singură zile întregi ... şi plîng .. . ades. . . / D, E: zile-ntregi [. . .] mamei [D ; maicei] mele. (Arătînd [...] stînga.) || 313, 2 — 3 — A : Contesa [...]/B: Contesa Luţa, Protipendeasca, vorniceasa / C, D, E : Prinţesa [...] postelniceasa || 5 — A, C, D, E : O!... cît I B : Cît || 6 — A, B, C : nu / D, E : nu mai || 11 — A, C, D, E : chiar şi fudulă / B : ba chiar || 12—13 — A, C, D, E: tocmai de starea-ntîi / B : din starea întîi.. . tocmai, |[ 15 — A, C, D, E : Se poate [...] impun / B : Aşa este, tătuţă [...] impun cu de-a sila || 16 — A, B, C, D : că aceea / £ ; c-astă || 19 —20 — A,C,D,E: cu mine [...] consilii [A,C: sfaturi] care mă irit j B: cîte-odată nişte observaţii cam. . . obraznice asupra persoanelor ce sînt mai presus decît dînsa, care îmi desplac şi mă iritează. .. Ş-apoi chiar mie cearcă să-mi deie sfaturi... de mamă... || 2 1 — A, C, D, E : noi / B : noi două j| 22 — A, C, D, E : (îngăimat) / B : (genat) || 23—24 — A, C, D, E: la vrîsta [...] Radu.) / B: femeile mai în vîrstă... [| 25 — A, D,E : VII I B,C : VI || 27 — A, C, D, E : întrînd j B : intră || 29 — A, C, D, E : (închinîndu-se Elenei.) Domnişoară... / B : Domnişoară. . . (Se închină. ) || 31 —33 — A, C, D, E: pronunţate [...] de miniştri [A, C : miniştrilor] / B : ce-aţi pronunţiat ieri în consiliul miniştrilor |) 314, 1— 2 — A, C, D, E : Rusia şi [A, C: şi din] Austria / B : Austria şi din Roşia || 3 — A, C, D, E : măsuri aspre / B: măsuri || 3 — A, D, E; puţini / B, C : cîţiva || 6 — A, B, C : porecliţi / D, £ : surnumiţi || 7 — A, C, D, E : binecuvîntat... / B : binecuvîntat şi, cît pentru mine, vin să vă cer voie de a publica în jurnalul meu cuvintele ce aţi rostit. || 8 — A, C, D, E : a / B : de a || 11 — A, C, D, E : Dar!.. . Puteţi / B : Puteţi || 13—15 — A, C, D, E : voia [C : voinţa] [. . .] ţară... j B : voinţa sa, lucrurile ar merge mai bine la noi. || 18— 19 — A, C, D, E: vouă [...] voastre / B : nu vă plac vouă, bonjuriştilor || 20— 21 — A, B, C, D : nerăbdători [.. .] consulul/£ : revoluţionari || 23—24 — A,C,D,E : palme [...] chibzuială... / B : palme. || 26 — A, C, D, E : căşuneze / B : aducă || 28 — A, C, D, E : şi m-am / B : şi || 29 — 30 — A, C, D, E : primi ş-a [A,C: priimi, a] [...] loviri jB: suferi orice lovire || 34 — A, C, D, E: eu te / B : te || 35 — 36 — A, C, D, E : 869 să-ţi mai înfrinezi / B : şi să-ţi mai stăpineşti || 315, 1 — A, C, D, E : ale bonjuriştilor... Spărieţi oamenii / B : Spărieţi lumea |] 7 — A, C, D, E / arătaţi / B : purtaţi || 8 — A, C, D, E : pe / B : mai pe |j 10 — A, C, D, E : Eu mă / B : Mă (| 11— H — A, C, D, E: (Se [. . .] prin [C, D :în] stînga. ) / B : Gîndeşte-te la minăstire... (lese în stingă.) [iniţial, mai urmau două replici, anulate'. ELENA: Tătuţă, te duci şi nu mă săruţi? HÎRBOZ.: Trebile statului... (Sărută pe Elena.) Vină, drăguţă. . . (lese în stînga.)] [\ 15-A.D.E : VIII / B, C : VII || 19 - A, C : lumea, a fost / B: lumea, e / D, E : e lumea, a fost ||20— A, C, D, E : dintre / B : din |l 22 — A , C, D, E : negru-n / B : sînge în || 28—29— A, C,D,E: sau mici, tari [A, C, D: fie tari] sau nemernici, avuţi [A, C, D : fie avuţi] sau săraci / B : fie mici, fie tari, fie slabi, fie avuţi, fie săraci || 30 — A, C,D,E: omenire [. . .] inai I B : patria sa o soartă frumoasă || 34 — 35 — numai în A, C, D, E : pentru [. . .] ţara? || 36 — 37 — A, B, C : încît oi , C : voi] / D, E : pe cît timp voi II 37 — 38 — A, C, Ii, E : vor găsi / B : au găsit || 38 — A, C, D, E : de român. / B : simţitoare. || 316, 1 — A, C, D, E : misiunea / B : misia ]| 2 —3 — A, C, D, E : căci [. . .] şi [A, C : şi dej mărire pentru neamul român / B : domnule Radu, căci [. . .] pentru ţară ]! 4 — A, B, C, D : oriunde guvernul IE: guvernul oriunde || 8 — A, C, D, E : ce-mi umple sufletul I B : ce împle sufletu1 meu jj 13 — A, C, D, E : suflet / B : suflet nobil || 15 — A, C : iartă / B, D, E : iertaţi || 17 — A, C, D, E : îndrăzneală I B : curagiul || 18 — A, B, C : grăi / D, E : vorbi || 19-20 - A,C,D,El scumpe şi luminoase / B : fericite || 24—25 — A,C,D,E: la Paris [...] Stîlpeanu / B : în Paris || 27 — 28 — A, B, C : de mâhnire, oare de studiu sau de / D : de [. . .] sau de / E : mâhnire [. . .] sau || 29 — 30 — A, C, D, E : încurageat, / B : încuragiat cl |j 30 — ^4, B, D, E : susţinut j C : însoţit || 31 — A, B, C, E : cer I D : ceruri || 37 — 38 — A, C, D, E : simţiri [. ..] generoase / B : inimă generoasă || 39 — 317, 1 — A, C, D, E : României [. . .] meu / B : ţării... Curagiu! || 3 — A, C, D, E : Elenă / B : Eleno... eşti un înger ! || 5 — A, C, D, E : (Elena [. ..] uimită.)/B: SCENA VIII ELENA, RADU, NEAMUŞ, TARSIŢA TARSIŢA (intră prin fund cu barbatul ei. In parte.): Iar împreună!... (Tare.) Bonjour, Lenţă... Vină să te sărut, canaraşule. (Se înaintează spre Elena ca să o sărute. Elena se retrage.) RADU (în parte): Cucoana Tarsiţa... Vespea... TARSIŢA: Da ce ai, sorioară?... Parcă eşti uimită?... ELENA: Vi se pare, doamna mea. 870 TARSIŢA: Socoţi?... fie; dar eu aş pune [anulat: chiar] ramaşag că ghicesc chiar şi cauza uimirei. (Trage cu coada ochiului spre Radu.) ELENA (roşindu- oe) : Sînteţi prea pătrunzătoare, doamna mea, dacă puteţi ghici şi cauzele lucrurilor care nu există. TARSIŢA (în parte): S-au roşit! (Tare.) Lasă, dragă; nu te supăra, că am vrut să glumesc. NEAMUŞ: Soţia mea-i tare glumeaţă. RADU: Cucoana Tarsiţa are un spirit atit de fin! TARSIŢA: A! iţi place, domnule Radu? îmi pare bine, că astfel poate mă va cruţa gazeta d-tale. RADU: Jurnalul meu, cucoană, nu cuprinde personalităţi; ea ştie a respecta persoanele respectabile. TARSIŢA: Apoi dar cum se face de critici toată lumea... chiar pe miniştri .. . făr-a respecta măcar pe părintele Lenţii, care te priimeşte atît de des în casa lui ? RADU: Doamna mea, sînt încredinţat că nu mi-aţi făcut onorul niciodată să cetiţi articolele mele... TARSIŢA: O! nu... RADU: Căci vă place mai mult a ceti pe Paul de Kock? TARSIŢA: O! dar. RADU: Aşa fiind . . . cum de mă acuzaţi cu atîta uşurinţă chiar în prezenţa domnişoarei Elenii ?. .. Negreşit că aveţi poftă de glumit şi de dezvoltat fineţele spiritului... TARSIŢA: Lenţa... acasă-i babacă-tău? ELENA: E în cabinetul său. TARSIŢA: Haide, Alecule, să-l vizităm. ELENA: A revedere, domnule Radu. (Dă mîna lui Radu. Radu se închină. Elena intră în apartamentul ei.) TARSIŢA (intră în stînga şi zice încet lui Neamuş) : Vezi. .. . ‘Ce ţi-am spus eu ? NEAMUŞ (urmînd pe Tarsiţa): Gura adevărului. [Pe verso filei anterioare (28), următoarele variante ale acestei scene, rămase neanulate: SCENA VIII ELENA, RADU, NEAMUŞ, TARSIŢA TARSIŢA: Bonjour, Lenţă... Vină să te sărut, ingeraşule. (Se înaintează sţ>re Elena ca să o sărute. Elena se retrage.) RADU (in parte): Cucoana Tarsiţa. Vespea. 871 TARSIŢA (zărind pe Radu): A! Domnul Radu? (Radu se închină Tar sitei.) TARSIŢA: Sînt fericită că te întîlnesc rnacar aice, domnul meu, pentru că la mine acasă am rareori mulţămire de a te /idea. .. RADU: Doamna mea... TARSIŢA: Mă neglijariscşti, domnule Radu... (Cu sentiment.) Şi nu cred să merit de a fi astfel neglijarisită. . . Eu îţi sint prietină. . . Mă interesez de soarta d-tale... ca o soră... Şi d-ta pare că fugi de mine. . . Asta se numeşte ingratitudine... (Cală cu dragoste la Radu.) SCENA ... ELENA, RADU, ARBURE, NEAMUŞ, TARSIŢA NEAMUŞ: A! Domnul Radu aice?... Ale mele complimente. RADU (închimndu-se Tarsiţei): Doamna mea... TARSIŢA (închinîndu-se, în parte): Ades vine pe-aice. NEAMUŞ: Vărul Iorgu e, se vede, în cabinetul său? ARBURE: Dar. TARSIŢA: Şi Lenţa în odaia ei. RADU: Dar. TARSIŢA (în parte): E bine informat. NEAMUŞ: Nu mergi să mă anunţi, giupîne Arbure? ARBURE: Că doar nu este Pori-împărat.. . Hai să intrăm dc-a dreptul, că boierul nu-i fudul. Uşa lui e deschisă la toţi... fie agi ca d-ta, fie giupîni ca mine. NEAMUŞ: Ha, ha, ha! Tot mucalit moş Arbure... (In parte.) Ce mojic obraznic. Hai dar să intrăm... sade... ca nişte... ARBURE: Precum zici. .. hai. NEAMUS: Tarsiţo, mata margi la Lenţa? TARSIŢA: Dar. NEAMUŞ: Sărut ochişorii... D-le Radu...] || 6 — A, B, D, E : I X/C# VIII || 7-8 - A, C, D, E: RADU [...] Elena.)! B: RADU (în extaz) || 9 — A, C, D, E : Cum / B : Ce simţiri nobile! Ce glas îneîn-tător! Cum || 11— 12 — A, C, D, E : ceea ce nu-mi jB: mai mult decît îmi || 13 — A, C, D, E : iubesc!. .. (Foarte exaltat.) / B : iubesc ! II 14 — A, C, D, E : ARBORE (apropiindu-se) / B : SCENA X RADU, ARBURE ARBURE (intrînd prin fund) || 15 — A, C, D, E : pentru că / B : fiindcă || 17_ 18 _ A, C, D, E : mi se perde / B : îmi perd || 19— A, C, D, E : Fe* 872 rească [.. .] avem / B : Ba, ferească [...] ai jj 22 — A, C, D, E: perde puţin / B : perde || 26 — A, C, D, E : că I B : Cum am aflat că || 27 — A, C,D,E: D-apoi/ B : Da || 28— 29 — A, C, D, E : ai [.. .] omul /B: a iubirei unde bietul om || 31 — A, C, D, E : dragostii / B : tinereţii || 33 — A, C, D, E: pe / B : de |j 37 — vî, C, D, E : răsucită ş-ascuţită care-mpun-gea / B : ascuţită care da |] 318, 5 — A, C : mai j B, D, E : cam jj 7 — A, C, D, E : Nu / B : Ba nu [] 12 — A, B,C : se răsună / D, E : răsună || 14—15 — A, C, D, E: nouă ţâri şi-i pare / B : ţări şi pare || 15 — A, C, D, E : lumea pentru el. . . / B : lumea. . . || 17 — A, B, C : Eu, imi / D, E : Mic-mi [| 17 — A, C, D, E : că-s / B : că sînt |[ 19 — A, C, D, E : parte) ' . . .] Te / B : taină) : Te [| 20 — A, C, D, E : cununie / B : nuntă || 21 — A, C, D, E : Cununie ? / B : La nuntă ? || 22 — A, C, D, E : copil sarac / B : copil || 24 ~ A, B, C, D : boierie a lor e / E : lor boierie-i || 26—27 — A, C< D, E: fundului [. ..] musafirii. / B : fundului. .. || 28 — 322, 23 — în B : SCENA XI RADU, ARBURE, VULPE RADU (încet lui Arbure): Ie seama că vine Vulpe. ARBURE: Piei, drace!... Ha! Iaca şi marele ban Vulpe... cum s-ar prinde. . . VULPE: Ce? ARBURE: Domnule Radu, d-ta ai făcut cînticul cela: Vulpea-şi pune crucea-n sîn Ca să-nşele pe curcani. . . VULPE: Lasă că v-oi arăta eu cruce-n sîn, bade răzeşule. ARBURE: Ştii una, domnule Radu? Mare pomană ţi-ai face să dai la iveală în foaia d-tale şireteniile unui Vulpoi care îmbla să calicească un sat întreg de oameni... VULPE (furios): Ce? RADU: Bucuros, moş Arbure. Să vii la mine ca să-mi dai notiţii... Ştii că eu nu cruţ fiarele sălbatice... Te aştept deseară... (Iese prin fund.) ARBURE: Oi veni. SCENA XII ARBURE, VULPE VULPE: Fiară sălbatică!... De mine-i vorba ? ARBURE: Ba... de Nastratin Hogea. VULPE: Bine, bine, răzeşule, glumeşte tu... Om videa noi cine a rîde la urmă. 873 ARBURE: Măi, că ţanţuş eşti tjA,C,D,E: SCENA X [...] Zău! ... [28 - A, D, E : X / C : IX jj 29 - A, C : aga NEAMUŞ /£>,£: NEAMUŞ || 30 — A, C : E acasă j D, E : Acasă-i || 319, 20 — A, C, D : în I E : prin || 23 - A, D, E : XI / C : X || 28 - A, D, E : Nu / C : Ba nu || 30, 31, 35 -A, C, D : de a / E : a || 32 — numai în A, D, E : inainte < . . . > acum. . . || 320, 5 — A, D, E : cu IC: de || 28 — A, D : aJC : o / E : ş-a || 30 - A, C : de a-mi / D, E : a-mi || 40 — 4 1 — A, C, D : a / E : în poziţie a || 321, 10 — A, C : ca s-o / D,E : s -o || 15— 16 — A, C : crudă precît e / D, E : de crudă precît e şi < D : e> || 21 — A, D, E : XII / C : XI j| 27 — A, C : Se înaintează / D, E : înaintează || 28 — A, C, D : se / E : însă se j| 30 — A, C, D : a lui / E : de |j 31 — A, D, E : îl vei / C : L-ei || 322, 5 - A,D,E: XIII / C : XII || 6 - A, C : şi mai / D,E: mai] || 24 - A, C,D,E : Spune / B : Spune drept || 25 — A, C, D, E : ţie socoteală / B : socoteală ţie j| 27 — A, C, D, E : ţe-au pliroforisît / B : ţi-au spus-o || 28 — A, C, D, E : mărfii ş-a dughenii / B : dughenii || 29 — A, C, D, E : una / B : una ii bună || 31 — A, C, D, E : Puşchea [. ..] Cum / B : Cum || 32 — A, C, D, E : dumneta, boieriule / B : d-ta || 33 — A, C, D, E : cîştigi dreptul de-a / B : poţi || 36 — A, C, D, E : dischizi [...] la bani [A, C : bani] / B : deslegi [.. .] bani |] 37 — 323, 3 — A, C, D, E : Cenuşeri [...] pomana / B : ispravnici, şi pe cinovnicii isprăvniciei şi chiar pe slugitori, pe urmă să te întorci cu pomana pe la giudecători, pe la ţîrcovnici, pe la cenuşeri, să ungi cu miere pe buze || 10—11 — A, C, D, E: Dar iaca şi / B : cum s-ar prinde... Dar iată j| 12 — A, C, D, E: ministrului [. . .] Arbure. / B : ministrului. || 13 — A, D, E : XIV / B, C : XIII || 15 — A, C, JD, E : măria-ta. (Întrînd.) j B : Cucoane. (Lui Vulpe.) || 18—^4, C, D,E: A!/ B : (luînd hîrtia) : A ! || 22 — A, C, D, E : locurile / B : tribunalile || 28 — 29 —A,C,D,E: Şi-au [. ..] prinde. / B : (desperat): Cum m-au dezbrăcat puşchiul! || 31 — A, D, E : XV / B, C : XIV || 32 — 33 — A, C, D,E: Cei denainte [. . .] VITEAZOVICI [C : RU SFETCOVICI] [...] fund) I B: ARBURE, VULPE, LIPICESCU, EVGHENIDI, BOIERI |j 34 - 324, 3 — A, C, D, E : VITEAZOVICI [C : RUSFETCOVICI] [...] Evghenidis. / B : EVGHENIDI: Cum? Văru Iorgu pleacă chiar acum? LIPICESCU: Chiar acum; caii de poştă-s înhamaţi şi careta-i la scară. EVGHENIDI: Unde-i? Unde-i? Să-i zicem bon voyage. LIPICESCU: Iată-1 că vine. || 4 - A, D,E: XVI / B, C : XV || 8 — 18 -A, C, D, E : statului [. . .] VITEAZOVICI [C : RUSFETCOVICI] [. . .] depărta / B : statului... interesul ocîrmuirei.. . ^LENA: Iar te duci, tătuţă? HÎRZOBEANU: Mă duc, draga mea, dar m-oi întoarce în curind, căci 874 miniştrii alerg iute prin ţară... însă, păn-a nu pleca, boieri d-voastre || 2 1 — A, C, D, E : felicit / B : felicitez || 22 — A, C, D, E : încet / B : cu dragoste, încet || 25 — 31 — A, C, D, E : Să bem [.. .] o sticlă cu vutcă [A, C, D : garafe] [. . .] grup j B : (Lipicescu iese şi un lacheu aduce îndată o tabla cu vutcă şi păhăruţe.) H IRZOBEANU: Să bem cîte un păhăruţ pe cursă de bună plecare. Poftim, boieri. (Toţi, afară de Neamuş, Vulpe şi Arbure, încungiură pe Hîrzobeanu mai în fund || 32—A, C, D, E : Dar / B : (în dreapta ) : Dar || 36 — 37 —A, B, C, D; de-a stînga lui Neamuş şi-i grăieşte [C,D: vorbeşte] j E : de urechea [...] vorbeşte j[ 325, 2 — A, B, C, D : spre / E : la |j 3 — A, C, D, E : (încet [...] Cucoane / B : Cucoane || 10 — A, C, D, E : Trebuie [. ..] Adă. / B : Cunosc. . . (Luînd banii cu mîna stingă.) Fii sigur de glasul meu. || 12—14 — A, C, D, E : NEAMUŞ [. . .] pămîntului! / B : (în parte.) Aţine-te, Vulpeo. j| 24 — A, C, D, E : cam [.. .] uncheşul / B : furioasă) : Auzi, obraznicul |j 25 — 26 —A,C,D,E: moşule [.. .] gît. / B: moş Arbure, un păhăruţ de vutcă. . . dă-1 pe gît, că-i pe cursă || 29 — A, C, D, E : rid / B : rid în fund || 30 — A, C,D,E: în dreapta lui Neamuş ţ B: apropiat în dreapta lui Neamuş, îi grăieşte || 32 — A, C, D, E : peripiscei [.. .] Arbureni / B i peripiscei [| 33 — A, C, D, E : O ştiu / B : Cunosc pricina || 35 —36 — A, C, D, E : desnădăjdui [...] fîşicuri / B : despera .. . Spune: ai 500 # || 39 — A , C, D, E : să / B : de || 326, 1 — A, C, D, E : Cum asta ? / B : Cum ? |] 4 — A, C, D, E : zici c-oi / B : oi || 5 — A, B, C : îmbele mîni / D, E : amindouă mînile || 7 — A, C, D, E : fişicuri depuse de Arbure. / B : fi-şicuri. | 9— 10 — A, C, D, E : Vezi [. . .] dincoaci / B : Pune dincoace 5 fişicuri jj 12 — A, B, C, D : Iată-i. /E : Iată-le. || 14—15 — A, B, C : ■vreme ce totodată [.. ,j cel din [A, C : din] / D, E : timp ce [. . .] din || 20 — A, C, D, E : îi cumpăna [. . .] talgerile-s / B : cumpăna dreptăţei cînd sînt talgerile || 23 — A, C, D, E : pus [. . .] cale? / B : vorbit? || 24 — A , C, D, E : Iorgule / B : cucoane Iorgule || între r. 24—25 — numai în B : (Se apropie amîndoi de gntpul din fund şi ieu cîte un păhăruţ.) || 25—26 — A, C, n, E : Măria-ta [. . .] viţ-aga. / B : Trăsura-i la scară... cu şese slugitori călări. j| 27 — A, C, D : timpul / B, E : vremea || 28 — A, C, D, E: Nas-tasachi / B : Lipicescule || 32 — A, B, C, D : în contra / E : împrotiva || 33 — 34 — A, C, D, E : uncheşule, împrotiva [A, C, D : în contra] [...] provinţii. / B: în contra epidemiei opoziţiei... din partea alegătorilor de deputaţi, j] 35 — 36 — A, C : vine, aducînd [. ..] cravaşă / B : aducînd [.. .] şi un tricorn brodat cu fir / D, E : aducînd [. . .] un tricorn şi o cravaşă jj 36 — A, B, C : şi şleapca / D, E : şleapca || 39 — A, C, D, E : destinate pentru opozanţi / B: in contra opoziţiei || 327, 2 — A, C, D, E: portofil 875 ministerial zace / B : portofoliu locuiesc || 4 — A, C, D, E : ţării! . .. (închide portofoliul. ) I B : ţării... || 6 — A, C, D, E: şi / B : iar || 8 — A, C, D, E : deputaţi [. . .] Organic / B : deputaţi || 9 — A, C : şi de / B, D, E : şi || 12 — A, B, C, D : fiică-sa / E : Elena || 13 — A, C, D, E : Să nu-ntîrzii / B : Nu întirzia || 1-4—15 — A, C, D, E : Sărută mîna Tarşiţei / B : 11 sărută mîna || 16 — A, B, C : cu / D, E : şi cu \| 19 — A, C, D, E : Să ne videm sănătoşi / B : A revedere || 22 — A, C, D, E : Tarsiţa [.. .] caută pe I B t de Tarsiţa.Elena se apropie de ||24 — A, C, D, E : Divanului.. ,/B: Divanului domnesc . . . de-acum |] 25 — A, C, D, E: mari!. .. A! / B : mari. || 26 — A, C : Se aude afară vuiet [...]/ B : Se aude afară un vuiet de trăsură, pocnete şi chiote surugieşti. / D, E : Afară [...] surugii. || 27 — A, D, E: XVII/ B, C : XVI |j 30 — A, C, D : iasă în / B: intre în / E: iasă prin || 31 — 32 — A, C, D, E : şi dumneata fugi / B : fugi || 33 — A, C, D, E: Mă / B : (oprîndu-se) : Mă || 36 — A, C, D, E : Doamna me / B : Cucoană |j 328, 1—2 — A, B, D, E : pentru că / C : că || 6 — A, C, D, E : cărări j B ; o cărare || 7 — A, C, D, E : fete / B : copile || 8 — A, C, D, E : doamnă / B : doamna mea || 10 — A, C, D, E : o j B : vreo || 11 — A, C, D, E : nu [...] enigmele. / B: n-am obicei a-mi perde vremea cu ghicituri de enigme. |j 13 — A, C, D,E: dovideşte / B : dovedeşte lămurit || 17 — A, C, D, E : băgat de samă j B : observarisit || 17— 18 — A, C, D, E : el vine / B : vine || 20 — A, C, D, E: care / B : simandicoase care || 22 — A, C, D: ce are ambiţie de / B : cu ambiţie de / E: ce are ambiţie || 23 — A, C, D, E : şi [...] pentru ca / B : care [...] şi a te face |[ 25 — A, C, D, E : demnitate) : Cucoană Tarsiţă / B : mîndrie) : Doamna mea || 27—28 — A, C, D, E : îmi vorbeşti [A,C: grăieşti] [.. .] n-o [A,C: eu nu] înţeleg; prin / B .-Prin || 29 — 30 — A,C, D, E: conformă / B: potrivită || 36 — A, C, D, E : cucoană/ B: doamna mea || 39 — A, C, D, E : aga [...] prin [A,C,D : în] dreapta. / B : dl. Neamuş. (Iese. || 40 — A, C, D, E : (singură) [. . .] Neamuş! / B : Soţia lui Neamuş!. . . Venerabila soţie a lui Neamuş! j| 329, 1 — A, C, D, E : ciocoi ? / B : mă rog. || 3 — A, C, D, E : şi rude / B : rude || 4 — A, C, D, E : Divanului domnesc / B : Divanului || 5 — A, C, D, E : fudulă / B : fudulă... despreţuitoare || 6—7 — A, C, D, E : te uiţi [...] O! / B: O! || 8 - A, C, D, E: videa j B: videa eu || 9 -A.C.D.E: agitată / B : agitată şi pe gînduri || 9 — 16 — A, C, D, E : Venerabila [. . .] ca să-mi [A, C : să mă] [. . .] măritată c-un / B : Soţia lui Neamuş. . . Venerabila! . . . Ah! ce n-aş face să mă răzbun de fuduliele ei. . . Ce n-aş da să o văd soţia unui || 18 — A, D, E: XVIII j B,C : XVII || 19 — A, B, C: şi, mai j D,E : mai || 21 — A, C, D, E : stînga [...] decret. ) / B : stînga. } || 22 — A, C, D, E : zărind / B : văzînd || 23—24 — A, C, D, E : (Observîn-du-l.)jB: (Cată lung la dînsul.) \\ 21 — A, C,D,E: Ascultă: ai fB: 870 Ai || 28 — A, C, D, E : şatrari, coconiţă / B : şatrar |j 3 1 — 32 — A, C, D, E : mă [. . .] destăinuieşte j B : îi îngrijesc averea şi d-lui îmi destăinuieşte mie j! 35 — A, C, D, E : Ale / B : (ca sfială ) : Ale |j 330, 1 — A, C, D, E : ocuparisesc [. . .] tău. / B : ocup de soarta ta. || 3 — A, C, D, E: picioarele, milostivă. . . / B : picioarele. || 5 — A, C, D, E: nu? / B : nu, cuconiţă? |i 6 — A, C, D, E : ambiţios? / B : ambiţios, precum văd. || 7 — A, C, D, E : şi ceva / B : ceva || 8— 10 — A, C, D, E : TARSIŢA [. ..] Bine / B : TARSIŢA: Bine || 11 — A, B, D, E : vorbesc / C ; spun || 12 — numai în A, C, D, E : LIPICESCU: Ascult. || 17 — numai în A, C, D, E : SCENA XIX [C : XVIII] || 18 — A, C, D, E : Puţin [.. .] prost / B : (singur) : Puţin . . . insă || 20 — A, C, D, E: hîrtie / B : hîrtie din buzunar || 21 — A, C : credincios / B, D, E : credincios boieri || 25 — A, B, D, E : boieriei!. . . Spatari!... / C : boieriei!.. . || 26 — A, C, D, E : Nastasachi Lipicescu / B : Lipicescu |j 27—28 — A, C, D, E : dacă [. . .] tot aşa [C : aşa] [. ..] de-şi j B : de bate şi bine la ochi. (îşi [| 30 — A, C, D, E : Minunat! / B : Se potriveşte minunat... [] 32 — 33 — numai în A, C, D, E : (Se [. . .] stingă.) || 34 — A, B, D, E : cade.) / C : cade.) (Sfirşitul actului al II.) || 33 2 — A, C, D, E : pe [. . .] fund [D, E : fund însă] este aninat / B : în fund || 3 - A, C, D, E: celui al / B : portretului [| 5-A, C, D,E: VITEAZOVICI, NEAMUŞ / B : NEAMUŞ, RUSFETCOVICI || 6 — A, B, D, E : stau îm-pregiurul / C : împrejurul || 7 — 8 — A, D, E : (scrie [. ..] miniştri.) JB : (scrie [.. .] stingă ) 1 C : (la o masă în stînga, în fund) || 9 — 10 — A, D, E : polcovnice Viteazovici / B : mosiu Rusfetcovici / C : postelnice Viteazovici I! 13 — A, C, D, E: locoţiitor de ghenerar / B : ghenerari |] 15 — ^4, C, D, E : înţălepte / B : sănătoase || 16 — A, C, D, E : ocîrmuirii / B : statului || 17 — A , C, D, E : vornicul Protipendescu, logofătul / B : arhon logo-thetul || 20 — A, C, D, E: Marele logofăt / B : Arhon logothetul [[21 — A, C, D, E : îi [.. .] logofătul, j B : A fi înghiţit o locma cam mare. || 22 — A, C, D, E : rid / B : rîd cu hohot || 23 — A, C, D, E : EVGHENIDIS[. ..] ii I B: NEAMUŞ: Cît pentru arhon vistiernic, e || 24 — A, C, D, E : obicinuit / B : ştiut [1 28 — A, C, D, E : cuvine. / B : cuvine... (Aprobînd.) || 29 — A, C, D, E : Dar [.. .] nu-i. . . / B : Se cuvine! || 32 — A, C : evrei-ior I B, D, E : jidanilor || 34 — A, B, C : un timp / D : la un timp / E : la o vreme |f 35 — A, C, D, E : VITEAZOVICI / B : RUSFETCOVICI || 332, 1 — 2 — A, C, D, E : predmetun j B : chestii || 4 — A, C, D, E : VI-TEAZOVICII B : RUSFETCOVICI || 5 — 7 — A, C, D, E : în ocne [...] haz. I B: pe bonjurişti şi pe jidani în ocne.. . şi paşol.. . (Toţi rîd cu hohot.) TOŢI: Ian... S-ar cuveni, s-ar cuveni. || 8 — A, C, D, E: Aşa ar avea / B : S-ar cuveni || 9 — A, C, D, E: serios / B : dar serios || 10 — A, C: Zaha- 877 ropulos [...]/ _B: Zaharopulos [. . .] zaraful Leiba jD,E: Zaharachi [. ..] Leiba || 12— 13 — A, C : folositor [. . .] cer un agiutori / B : bun [.. .] cer un agiutori / D, E: folositor [. . .] cer agiutori || 19 — A, C : Zaharopulos I B: Zaharopulos... e compatriot al/D.E: Zaharachi, el ii simpatriotul || 20 — A, C, D, E : stare şi / B : stare || 24 — A, C, D, E : s-or împrotivi?. . . / B : se. . . || 25 - A, C, D, E : VITEAZOVICI [. . .] de i-oi [C ; şi-i voi] / B : RUSFETCOVICI [. . .] || 27 - A , C, D, E : să [...] poronceşte / B : zice ba, cînd vrea || 29 — A, C, D, H .' boieri / B : boieri dumnevoastre || 3 1 — A, C, D, E: Nastasachi / B : Lipicescule [| 32 — A, C, D, E : sării / B : ocnelor || 33 — A, C, D, E : aducînd / B : aduce J| 36 — A, C, D: E : subsemn j B : iscălesc anaforaua |! 37 — 40 — A, C, D, E : îs [. . .] Zaharachi [A, C : Zaharopulos] [. ..] Kana. / B : Sînt sigur că fiecare din miniştri s-a îndulcit, ca boieriul, din sarea ţării. Zaharopulos a dat gros şi aşteaptă rezultatul în salon. || 333, 1—2 — A, C, D, E : hîrtia [C; anajc-raua] [...] şatrari / B : lui Lipicescu anaforaua) : Na, Lipicescule JJ 3, 6 — A, C, D, E : NEAMUŞ jB: RUSFETCOVICI || 5 - A, D, E : merge/B, C : se-ntoarce || 6 — A, B, D, E: Lipicescule [. . .] ciubuc. / C .■ Un ciubuc, Lipicescule. || 7 — 8 — A, D, E : (pe [.. .] ciubuccii. / B : (în parte ) : Spătării nu sînt ciubuccii. (Se pune pe scaun.) j C : (în parte, fără a se mişca) [.. .] || 9 — A, D, E : Nastasachi / B, C : Lipicescule ]| 10 — A, B, D, E : ciocoiul I C : sluga || 12—13 — A, D, E : a să [. . .] îndată. / B : a să obrăznici şatrariul. / C: a-şi ridica nasul şatrarul! (Tare, cu autoritate.) [■ -.] îndată. || 14 — 15 — A, D, E : marge încet [. . .] strigă j B : mergînd [. . .} zice /C: se scoală încet, merge [...] strigă || 15—17 — A, D, E: prezident Divanului [A: ghinărari] [.. .] anaforaua. ) / B : ghinărari. (Iese puţin şi apoi se întoarce încet la masa din fund.) / C: prezident. (Iese puţin şi iar vine la masa lui.) [| 19 — A ,C, D, E : lesne / B : bine || 22 — A, D, E : pentru I B, C : de || 25 — A, D, E : strigă / B, C : strigă în gura mare ]| 27—28 — A, C, D, E : pe rind şi ritos. / B : ritos şi pe rînd. || 29 — A, C, D, E : VITEAZOVICI / B : RUSFETCOVICI || 31 - A, C, D, E : NEAMUŞ [. . .] Năvălirea / B : Năvălirea || 33 —34 — A, C, D, E: ţara noastră I B : ţară j 37 — A, B, C : Evreii / D, E .'Jidanii || 39 — 334, 2 — A, D, E : vermii [. . .] laşul!... / B: buruienile cele]rele,’încît Moldova întreagă-i înăduşită. / C: vermii în gunoi, încît Moldova întreagă-i înăduşită. EVGHENIDIS [. . .] laşul! ... || 3 — A, C, D, E : Mare / B : Mare din Iaşi || 4 — 10 — A, C, D, E : Podul-Vechi [.. .] Tătăraşii, Tătăraşii [A, C : Tataraşul, Tataraşul] [. . .] sînt înghesuiţi [C : este înghesuit] [. . .] asemenea satele. . . tot îi [C : şi chiar satele au început a fi] [. . .] Pretutindene ei / B : Păcurarii şi însuşi Tataraşul, pe unde înainte nu se pomenea ţipănie de jidani, astăzi sînt înghesuite de perciuni. Asemine toate oraşele Moldovii. . . şi chiar satele au început a deveni prada lor. Pretutindene || 11— 12 — A, 878 \ D, E : ş-aduc f. . .] mai viţioase / B : ş-aduc [...] rele / C ; se întind ca o pecingini otrăvitoare în lungul şi în latul ţărei şi aduc [.. ,]rele || 13 — A, D, E : ura de creştini, necurâţănia / B, C : necurăţenia || 15—22 — A, C, D, E : cu băuturi falsificate [C : otrăvite] [...] ş-un [A un] mic număr de [C : şi] [. . .] jidani [.4, C: evrei] născuţi şi crescuţi [C: născute şi crescute] [. . .] să-i punem [C: să le pui] [. . .] şi de peste Prut... evrei [D, E : Ei sint jidani] [C : evrei] [...] într-un j B : de la ţară [...] într-un || 23—24 — A, D, E : mari şi puternice / B, C : mari jj 28 — A, D, E : aduce j C : intră şi aduce || 29 — A, D, E : face şi eu / C .- face || 34 — A t D, E : (afară [. . .] Bucuros. / C : Bucuros. || 35 — A, D, E : ţigări, j C : cu toţii ţigări. || 333, 31 — 334, 35 — iniţial în A : Năvălirea [.. .] Am zis! (Un arttăut vine de aduce un ciubuc lui Rusfetcovici.) NEAMUŞ: Aşa este, boieri d-voastre, însă vă rog să-mi daţi voie a spune şi eu cîteva cuvinte. HÎRZOB.: Vorbeşte, arhon agă... Boieri, nu metahirisiţi ţigare?... îs minunate... Mi le-au adus Gaetan Miculi de la Viena. BOIERII: Bucuros. (îşi aprind ţigarele. ) || 334, 28 — 38 — în B : Rău-i rău, trebuie stîrpit răul. . . Am zis. (Un arnăut intră şi aduce ciubuc lui Rusfetcovici.) NEAMUŞ: Aşa este, boieri d-voastre, însă vă rog să-mi daţi voie a spune şi eu cîteva cuvinte. . . HÎRZOB.: Vorbeşte, arhon aga... Boieri, nu metahirisiţi ţigare?... îs minunate; mi le-au adus înadins Gaetan Miculi de la Viena. BOIERII: Bucuros. (Aprind cu toţii ţigările.) RU SFETCOVICI (în vreme ce colegii lui sînt ocupaţi cu aprinderea ţigarelor, descopere în imameua ciubucului o hîrtie răsucită: o scoate şi ceteşt.e în parte) / E: (Un arnăut [...] scoate || 36 — 38 — în C : (vrea să fumeze din ciubuc, dar în zadar se opinteşte; ciubucul e astupat. El descopere în intamea o hîrtiuţă răsucită, o scoate şi ceteşte, în parte) / A, D, E : (voind [. . .] descopere [A : şi descopere] [.. .] şi o scoate [A : o scoate] şi ceteşte) jl 40 — 335, 2 — A : hîrtie [. . .] citeşte / B : hîrtie ? (Ceteşte.) „Domnule general, o somă de 4000# / C : hîrtie. (Ceteşte.. ) [.. .] galbini / D, E : hîrtie [. ..] galbini [| 3 — A : vei apăra pe evrei / B, C, D, E: veţi apăra pe jidani || 6 — A, D, E : EVGHENIDIS [...] au I B: NEAMUŞ.- Excelenţia-sa dl. general Rusfetcovici au / C : [. . .] boieri, au [[ 8 — A, C, D, E : NEAMUŞ [. . .] rostit cele [C : /orbit ceea] / B : RUSFETCOVICI [...] rostit ceea [| 11 — ^4, O, E : EVGHENIDIS: Nu-s şi ei oameni? / B : Şi ei sînt oameni. . . (Priveşte intr-ascuns hîrtiuţă găsită in imamea, în parte. ) [anulat: 4000 #] / C : 879 EVGHENIDIS: Şi ei nu-s oameni? || 14—15—A,C,D,E: legea creştinească iartă / B: iartă legea creştinească j| 16 — A, C, D : Nu, din contra / B : Din contra /E: Nu, dimpotrivă || 19— A, C: israeliţi/B,D,E: jidani || 20 — A, C, D, E : Moldovii [. . .] soare / B : nostru? Nu-i soarele1! 24—25 — A, D,E: Este [. . .] sale? / C şi, iniţial, în A : Este oare o crimă de a crede cu orbire, cu fanatism, şi [A : şi în] dogmele religiei sale ? Se spune că ei ucid copii de creştin pentru ca să le sugă singele ? O simplă calomnie, boieri, născută din ignoranţă pe timpurile varvare a persecutărilor religioase . . , Dar, zic mai mult!. . . Chiar aşa să fie, se cuvine ca noi, creştini, să considerăm ca o fărdelege acea faptă comisă de un păgîn care consista-riseşte a se împărtăşi cu sînge botezat spre a se apropia de lumina adevărului ? || 24 — 336, 5 — A, C [de la r. 26], D, E: Este [. . .] jidovesc [A, C : evreiesc] [. . .] procopsiţi, care [C ; care] [.. .] spune. / B : Este oare un fanatism de a crede cu orbire în dogmele religiei sale?. . . Se spune că ei ucid copii de creştin pentru ca să le sugă sîngele. . . Chiar aşa să fie, se cuvine noi, creştini, să considerăm ca o crimă acea faptă comisă de un păgîn care consistă a se împărtăşi cu sînge creştinesc şi a se apropia astfel de lumina adevărului?... Se sparie Moldova de înmulţirea jidanilor?... Care Moldovă?... Poporul prost!. . . Dar oamenii procopsiţi, care au cetit cărţi de economie politică, nu trebuie oare să se bucure văzînd că se impo-porează cîmpiile goale ale ţării?. .. Se mai adaug multe şi multe, dar toate fără nici un temei, căci jidanul e harnic, econom, industrial, comerţant şi, prin el, numai prin el, are să înflorească negoţul Moldovii. .. In sfîrşit, daraverele sale nasc o mulţime de procesuri care sînt mana giudecătoriilor. .. HÎRZOB.: Şi al Divanului domnesc, arhon prezident? NEAMUŞ: Şi. .. prin urmare, eu sînt de părere să lăsăm deoparte orice gînd de prigonire în contra unui neam atît de interesant. || 7 —8 — A, C, D, E: lucru greu şi chiar / B : greu şi chiar cam || 12 — A, C, D, E: că cu asemine măsuri / B : că || 13 — A, C : evrei / B, D, E : jidani || 15— 16 — A, C, D, E: Boieri [. . .] Adunare / B: Moldova are miniştri, are domn j| 18 — A, C, D, E : împăratul Roşiei / B : împăratul Neculai Pavlovici || 20 — A, C, D, E : fruntea / B : capul || 22 — A, C, D, E : tot ce / B : pe oricine || 24 - A, C, D, E : VITEAZOVICI / B : RUSFETCOVICI || 27 -337, 2 — A, C, D, E: multe [.. .] zboare? / B : multe... [anulat: ai mai spus-o]. RUSFETCOVICI: Nu, însă aş vre să cunosc şi opinia d-tale, arhon vornice. D-ta, care sînt cîteva săptămîni, te-ai rostit dinaintea lui Vodă în contra jidanilor, văd cu mirare că acum păstrezi o tăcere. . . HÎRZOB.: Eu? [anulat: Iată opinia mea.] Lipicescule, adă besactaua cea nouă. 880 (Lipicescu aduce din camera din stînga o besacta şi o depune dinaintea lui Hîrzobeanu.) RUSFETCOVICI: O ţii închisă opinia ca să nu o prăpădeşti? || 7 — A, B, C : evreilor / L>, E : jidanilor j| 8 — A : sprijini / B, C, D, E : sprijiniţi [■iniţial în B : aperi] || 9 — A, B, C : zici / D, E : ziceţi || 11 — A, B, C r eonţinînd / D, E : cuprinzînd || 15 — A, C, D, E : predmetul j B : chestia ij 16 — A, C : evreilor / B, D, E : jidanilor || 17 — A, C, D, E : acum şi / B : acum [iniţial: dar] de | 18 — A, C, D, E : mi [. . .] scurnp / B : jidanii m-au plătit aşa de bine II 22— 29 — A, C, D, E : \ITEAZOVICI [. . .} Nastasachi / B : (Toţi rid cu hohot.) TOŢI: Ne-ai păcălit, vere. HÎRZOB.: Prin urmare, d-lor miniştri, sînteţi de idee să-i lăsămpe evrei în pace ? TOŢI: Dar, dar, sărmanii!.. . îs oameni buni, oameni darnici şi cinstiţi.. . HÎRZOB. Fie. . . Lipicescu [22 -A,D,E: VITEAZOVICI <...> protestarisim / C : (Toţi rîd cu hohot.) EVG.: Ne-ai păcălit, vere. || 24 — A, C : evrei / D, E : jidani || 28—29 — A, D, E : Fie < .. . >dumnevoastră / C : Fie !] i 30 — A : jidovilor / B, C, D, E : jidanilor |] 31 — 338, 6 — A, D, E : LIPICESCU [...] palmă.} / B : Binevoiţi a o iscăli, boieri. EVGHENIDIS: Cum? Era şi gata, făcută? HÎRZOB.: Doar vă cunosc eu ce poamă sînteţi. (Rîs cu hohot.) (Lipicescu ie hîrtia şi iese puţin, apoi se întoarce.) LIPICESCU (în parte): Poamă acră! Cum?... [...] bucur [...] palmă.} I C: Binevoiţi a o iscăli, boieri. EVG.: Cum ? Era şi gata... făcută ? HÎRZOB.: Doară îmi cunosc eu colegii! (Iscăleşte anaforaua.) (Rîs cu hohot. Lipicescu ia hîrtia, iese puţin şi apoi se întoarce.) LIPIC. (în parte): Mă duc să mă capăt şi eu cu vreo trei fişicuri de la. Leiba Kana. [337, 31 — A : Iată-1, exelenţie. (Aduce o hîrtie.) j D, E: (aducînd o hîrtie ) : Iat-o, exelenţie ||33—A : a - 1 / D, E : a o || 35—A : îndărăt / D, E : înapoi || 36 — A : iscălesc / D, E : subsemn || 338, 2 — A : şi iese puţin în salonul din fund. In parte.) / D, E: în parte.) |[i 3 — A : mă mai / D, E : mă || 4 —5 — A : şi îndată se întoarce j D, E r in salon puţin] j| 337, 22 — 338, 6 — iniţial m A : \ITEAZO\ICI . >re.aj păcălit, vere [modificat: A! protestarisim...] EVGHENIDI HÎRZOBEANU: Prin urmare, d-lor miniştri, sînteţi de părere să lăsăm pe evrei în pace... Nu-i aşa ? TOŢI: Dar, dar, sărmanii! îs oameni buni, oameni cinstiţi, oameni darnici. 881 HÎRZOB.: Fie! Mă aşteptam la asta. Nastasaki, adă anaforaua cătră Vodă în predmetul jidanilor [anulat: Binevoiţi a o iscăli, boieri,] şi să dai îndărăt besactaua zarafilor. (Boierii iscălesc. ) LIPICESCU (înparte): Da vorbă-i ? Ce se potriveşte. (Ie besactaua şi o duce în cabinet, apoi vine de ie anaforaua şi o duce în salonul din fund.) EVGHENIDI: Cum? era şi gata... făcută? HÎRZOB.: Doară îmi cunosc eu colegii. (Boierii iscălesc anaforaua.) (Rîs cu hohot. Lipicescu ie hîrtia, iese puţin şi apoi se întoarce.) LIPICESCU (în parte): Mă duc să mă capăt şi eu cu vro trei fişicuri de la Leiba Kana. || 7 — A, C, D, E : rămîne-acum j B : rămîne || 8 — A, C, D, E : predmetul bonjuriştilor / B : bonjuriştii || 10 — A, C, D : şi din / B, E: şi || 11, 22, 27 - A, C, D, E: VITEAZOVICI / B : RUSFETCO- VICI || 13 - A, C, D, E : trimes / B : reclamat în || 16 — A, C, D, E : mari, cei simaudicoşi / B : mari || 18 — A, C, D, E : stăpînirii / B : guvernului || .21 — A, C,D, E: amploaiaţilor / B : oamenilor || 23 — A, C, D, E : Trebuie J B : Trebuie, dar || 28 — A, C, D, E : îini ieu [. ..] mine şi / B : ieu [. . .] mine || 30 - A, C, D, E : (Toţi rid.) j B : (Hohot.) || 31-32 - A, C, D, E : VITEAZOVICI [...] Varna!... / B: RUSFETCOVICI (serios): Arhon vornice. . . am asistat la luarea Brăilei. . . || 33 — 36 — A,C , D, E: Ai fost [. . .] Nastasachi / B : Ştiu. . . erai la Focşani. .. dar nu-i vorba de Brăila... Vreţi să aflaţi lucru nostim? [anulat: Pănă unde merge obrăznicia bonjuriştilor ? ... în zadar l-am trimis pe unul la Săcu, pentru şi pe altul la Soveja, pentru. Să ascult] Ascultaţi raportul lui viţ-agă. Lipicescule || 39 — A, C : deschide [...] apoi duce besactaua m cabinet. / B : merge la uşa din fund şi invită pe Slugărică să intre, apoi vine şi intră în cabinet, ducînd besactaua. I D, E : deschide [.. .] ş-apoi iese. || 339, 2 — A, C, D, E: uniformă de viţ-agă I B : uniformă || 4 — A, B, C, D : se închină / E : închinîndu-se j| 5 — A, C, D, E: exelenţia / B : măria [] 6 — 7 — A, B, C : Solomonică j D, E : .Avrămieă || 11 — 13 — A, C, D, E : Ba nu [. ..] Azi ţB: Au scapat la consulatul grecesc. . . EVGHENIDI: Fără ştirea consulului, negreşit. . . Am să-i adresez o notă. SLUGĂRICĂ: Azi || 17 — A, C, D, E: caii s-au spăriet / B: s-au spăriat •caii || 18 — A, C, D, E : să-mpedice / B : să oprească || 20 — A, C, D, E: totdeauna, se-nţălege / B : totdeauna |J 2 1 — A, C, D, E : au fost / B : s-au petrecut j[ 29 — A, C, D, E : tâlharii poartă mănuşi / B : I în cea ţară de păpuşi Taiharii poartă mănuşi || 32 — 37 — A, C, D, E : TOŢI. ... Şi?... I B : Aga, supărat de asemine batgiocuri, au dat poroncă S82 să închidă perdeua, însă au sărit deodată toţi cuconaşii bonjurişti si au ameninţat pe aga că-1 vor provoca la duel... TOŢI: Pe aga !. . . Şi?. . . [32—33 — numai in D, E: Şi dumneta <...> făcut? || 34 — A,C: Aga, supărat de asemine batgiocuri, au / D, E : Am || 35 — 36 — A, C : sărit < . . . > au ameninţat pe aga / D, E : sărit < ... > m-au ameninţat] || 38 — A, B, C : sfîrşit, sub ochii stăpînirei [A,C: d-sale] care au tăcut molcu... / D, E: sfîrşit. || 340, 4 — A,C, D, E : exelenţie I B : exelenţia-voastră |j 6 — A, C, D, E : mai dinioare aici / B : aicc ||- 10 - A, C, D, E : VITEAZOVICI (mînios ) : Boieri / B : RUSFETCO-VICI (mânios ) : Boieri d-voastră || 11 — A, C, D, E : Auzi ? „Din / B : Eu sînt militar, nu ştiu multe... Auzi: de la]| 13 — A, C, D, E: Sumeţia / B ; îndrăzneala || 15 — A, C, D, E : Şi [. . .] mănuşi / B .' (Arătîndu-şi minele.) Şi eu port mănuşi, boieri d-voastre || 19 — A, C, D, E: VITEA-ZOVICI IB: RUSFETCOVICI || 20 - A, C,D,E: în aer [. . .] în / B : gata [. . .] s-o ucidem în || 22—23 — numai în A, C, D, E: HÎRZOBEANU [. ..] departe. || 26 — numai în A, C, D, E : SLUGĂRICĂ [.. .] exelenţie |f 27 — A, C, D, E : VITEAZOVICI / B : RUSFETCOVICI || 29 - A, C, D, E : purtările / B : purtarea || 30 — A, C, D, E: colonel / B : general || 32 — A, C, D, E : Ştefan Stîlpeanu / B: Stîlpeanu ce || 34 — A, C, D, E : şi că, I B: şi || 341, 1, 12, 27, 30 - A, C, D, E: VITEAZOVICI / B : RUSFET-COVICI || 4 — A, C, D, E : colonel / B : general || 6 — A, C, D, E : găsesc / B : aflu || 16—17 — A, C, D, E : acuzări de hoţii!.. . Declamarisiţi / B : batgiocuri şi-i ameninţaţi cu pistolul; declamaţi || 20 — A, C, D, E: ţara Moldovii / B : ţară || 21 — A, C, D, E : anarhia / B : îndrăzneala || 23 — A, C : Aga vroia / B : aga vrea / D, E : viţ-aga vrea jj 24 — A, C, D, E : şi I B : Asta-i o anarhie. . . Şi || 28 — A, C : bătut gioc de aga / B : împrotivit ordinelor agiei / D, E : bătut gioc de viţ-aga || 30 — A, C, D, E: mergi / B : du-te || 34 — A, C, D, E : în [D, E : într-o] trăsură / B : în trăsuri |f 36 —37 — A : vine iar îndărăpt / B : vine iar îndărăt j C : se întoarce îndărăt I D, E : vine iar înapoi || 342,3 — 4 — A, B,C : verbal al d-lui Rusfetcovici [C ; Viteazovici] j D, E : a domnului Viteazovici I| 4 — A, B, D, E : ră-mîriem / C : fim ]| 7 — A, B, C : Zaharopulos / D, E : Zaharachi || 9— 10 — A, D, E : să sugă [. . .] ş-apoi / B : să sugă sîngele cel mai bun al României. Şi /C: de sug [. . .] || 13 — A, B, D, E : ele reclam / C : reclam || 16—^4, C, D, E : Occident / B : Apus || 19 — A, C : patriotică / B ; patriotă / D, E : şi patriotică || 20 — A, C, D, E : ce / B : care j| 2 1 — A, B, C : nerăbdătoare de / D, E : ce e nerăbdătoare || 22 — A, C, D, E : zace de secuii / B .• zace || 23 —A, C, D, E: car e/B: ce || 23-24 - A, C, D, E : a purta .. .] fiindcă [A, C : pentru că] / B : de a purta [...] pentru că || 26 — A , B, C : de fiii, de nepoţii, de j D, E: din fiii, nepoţii şi || 27 — A, B, C : 88a astăzi se găsesc / D, E : se găsesc astăzi J| 32 — A, B, C : mîna j D, E : mînile || 33, 38 - A, B : RUSFETCOVICI / C,D,E : VITEAZOVICI || 34 — A, C, D, E : revoluţii / B : revoluţia |j 36 — 37 — A, C, D, E : vei [. ..] nebunie / B : ii face un act nebunesc [[ 343. 3, 6, 16, 21 — A, B: RUS-FETCOVICI I C, D,E : VITEAZOVICI || 8 - A, C, D, E : general a miliţiei / B : general |[ 9 — A, C : ordinul / B, D, E : ordinea || 11 — A, B, C l ca să n-ai obicei de / 13, £ : să nu ai obicei |[ 13 — A, B, D, E : şi mă retrag. (Iese.) I C : (Iese.) || 15 — A, B, C : afară de RADU, mai j D, E: mai || 16-19 - A, C, D, E : VITEAZOVICI [. . .] să-l înfunzi [A, C: şi-l închide] [. . .] agitat [numai în D, E: şi să-i închizi jurnalul] [. . .] Ascult. / B : RUS-FETCOVICI: D-lc viţ-agă, după dînsul. . . să-l închidă la cazarmă. (Se scoală de se primblă agitat. ) || 23 — 24 — A, C, D, £ : însă [. . .] tropos / B : dar cu forme || 29 — 30 — A, C, D, £ : pentru [. . .] chibzuim / B : trebuie să ne chibzuim cu tropos |! 31 — A, C, D, E : ce să vă / B: ce. vă || 34 — A, C, D, E : chibzuim / B : sfătuim [| 344, 1 — A, C, D, E : VITEAZOVICI [.. .] masă) I B : RUSFETCOVICI || 4 — A, C : tuspatru [. . .] mînă şi se / B: tuspatru la masă şi se / D, £: toţi [.. .] mini şi || 7, 9, 30 — A, C, D, E: VITEAZOVICI / B: RUSFETCOVICI [[ 10 - A, B, C: (Intră Lipi-,£: (încet) : Tarsiţa|| 13—14 — A,C: Am [...] dumnevoastră. jB : In cabinetul d-voastră./Z), £ ; (încet [.. .] dumnevoastră. ]| 16—A, C, D, E: că / B : că astăzi || 17 — A, C, D, E: predmetul / B: chibzuirea măsurelor în contra || 18 — A, C, D, £ : Bucuros. / B : Prea bine. || 21 — A, B, C, D, E: să fac ;[iniţial în B : la consul] || 24 — A, C, D, E: aici la masă / B : la masă, la mine || 29 — 3 1 — A: TOŢI: Bucuros... A revedere. (Iese tustrei j C : (Iese tustrei / D : EVGHENIDIS, VITEAZOVICI, NEAMUŞ (deodată) £.. .] (Ies I E : EVGHENIDIS [.. .] (Ies |[ 29 - 345, 3 - în B : TOŢT: Bucuros... A revedere... (Iese tustrei prin fund.) SCENA V HÎRZOBEANU, tarsiţa HÎRZOBEANU (singur): Uf'... mă plictisisem cu sfetnicii tronului... bine c-au venit Afrodită să mă mîngăie... (Merge la uşa din stînga şi o deschide.) Cucoană Tarsiţa... poftim. TARSIŢA (intră foarte tulburată ) || 6 — 7 — A, C, D, E : inima [.. .] fotoliu [A, C: jilţ].) I B : inima. [| 16 — A, C, D, E: foc / B : Dunărea j| 17 — A, E: deosebit [. . .] încredinţată că / B : presus decît alţii, dar || 4 —5 — A, C, D, E : s-ar stinge chiar / B : şi chiar s-ar stinge |\ 6 — A, C, D, E : în ochii ei [A, C : săi] [. ..] mişel / B : dezonorat în ochii săi de un om laş || 8 — A, C, D, E : cucoană / B : cuconiţă || 10 — A, C, D, E : rivala mea jB : Lenţa |' 12—13 — A, C, D, E : eu rămîn platcă / B : se schimbă rolurile || 15 — A, C, D, E : bun îi / B : sigur este [| 19 — A, C, D, E : expeduiesc / B : trimit la mănăstire || 2 1 — A, C, D, E : hîrtia ) : Iaca poroncă! / B : hîrtia dată de Hîrzobeanu): Iaca poroncă, Lipicescule... || 22 — A,C, ■ D,E : Aţi [. . ,]hîrtia. ) / B : (bucuros) : Aţi căpătat-o? (în parte. } Femeia-i dracu!... (Privind hîrtia. Tare.) || 25 —A, C, D, E : ministrului?. . . Na, j 886 B: lui Iorgu? 1| 2 6—A,C,D,E: ordinul de arestuire / B : poroncă de arestare || 28 — A, C, D, E : spre Sacul / B : la mănăstire || 30 — A, C, D, E : popa de-acum / B : popa |j 30 —31 — A, C, D, E : zice Tatăl nostru / B : bate în palme || 34 — A, B, C, D, E : Se-ntoarce [iniţial în B : Vine] || 352, 2 — A,C,D,E: declaraţie / B: declaraţie duducăi |] 3 — A, C D, E: zicînd în parte). Mi-am [A, C : M-am] / B : zicînd) : M-am |[ între r. 3 — 4, numai în A,C,D,E: LIPICESCU: Ascult. || 7 —A,C,D,E: sint / B : sînt declaraţii || 11 — A, C, D, E : Ba [.. .] (se turbură) îi / B : (tulburat): Ba[. . .] e|| 13— A, C, D, E : Ce? ... (Rîde.)/ B: (rîzînd): Ce? || 18 — A, C : că azi / B : că astăzi / D, E : fiindcă astăzi || 21 — A, C, D, E : voieşti? / B : vrei, Lipicescule? || 22—23 — A, C, D, E : (Cade [. . .] fă-ţi / B : (Tare, căzînd în gemtnchi.) Fă-ţi |) 25 — A, C, D, E: cum să-ţi / B : să-ţi || 27 — A, C, D, E : cuprinsă de / B : cit || 29 — A, C : băiet / B, D, E : biet |j 30 — 31 — A, B, D, E : şi mai boieri decît / C : decît || 32 — A, C, D, E : şi / B : că şi || 353, 5 — A, C, D, E : în parte, spăriet [. . .] sfeclit-o / B : spăriet, în parte [. . .] păţit-o || 7 — A, B, C : Lenţo / D : (în parte): Lenţo jE: (înaintînd): Lenţo || 11 — A,C,D,E: s-a înamorat, sărmanul / B : Dl. Lipicescu s-a înamorat || 15 — A, C, D, E : parte, cu prepus / B : parte || 17 — A, C, D, E : băiete / B : cu Lenţa || 18 — A, C, D, E : sculîndu-se / B : ruşinat || 19 — A, B, C : (Ieşind.) / D, E : (Ieşind, în parte.) || 20 — A, C, D, E : Am asudat / B : Mi-e tot trupul numai fiori || 21 — A, C, D, E : ELENA / B : SCENA XI ELENA, STÎLPEANU, ARBURE ELENA || 25—26 — A, C, D, E : Aşa [. . .] eşti jB: Moş Ştefane, aşa se cuvine ... Ai fost şi eşti totdeauna j| 27 — A, C, D, E : Draga / B : dismierdînd pe Elena) : Draga || 31 — A, C, D, E : te ocupa / B : te-ngriji || 32 — A, C, D, E : mîndră / B : frumoasă || 34 — A, C, D, E : (Iese prin dreapta.) jB: (Iese.) ]| 38 — A, C ; cucoane Ştefane, brînduşă. / B : cucoane Ştefane, brînduşă. .. dar vrei să-ţi spun una? STÎLPEANU: Ce? ARBURE: Ai crezut că liopceofleandura cel de Lipicescu căzuse în genunchi ca să ceară voie să se-nsoare cu slujnica duducăi? STÎLPEANU: D-apoi cum? ARBURE: Hei! nu-1 cunoşti cine-i Lipicescu ... şi ce visuri îi vîjie pin căpăţină... STÎLPEANU: Nu-mi bat capul cu visurile lui:... Lenţa mi-au spus... ARBURE: Duduca-i un suflet îngeresc!. .. Ea ţi-au trîntit o minciună gogonată ca să scape pe păcătosul cel de ciocoi. 887 STÎLPEANU: Minciună! ARBURE: Dar, căci almintere l-ai fi întins la scară pe liopciocoi şi i-ai fi tras vro 50 de bice de cele cazaceşti. STÎLPEANU: Nu te înţeleg, Arbure... Ce vrei să spui? ARBURE: Cucoane Ştefane, d-ta nu ştii că din verme ciocoiul se schimbă în nopîrcă cu cît creşte şi prinde la putere. Lipicescu au crescut, s-au boierit, s-au îmbogăţit din spinarea cuconului Iorgu şi acum mirosă a neamuri.. . STÎLPEANU: De unde o ştii, Arbure? ARBURE: Mai dăunăzi l-am văzut cu chef, la masă la Slugărică, şi-şi arata arama pe faţă... Îşi umflase coada păunul şi se lauda că a să fie ginere de boier mare... Vinul săracul!. .. el e adăpostul adevărului... Ei! mi-i crede?... Lipicescu nu cerea mai dinioare mîna slujnicei... dar mîna stăpînei... STÎLPEANU (indignat) : Nu se poate... aşa obrăznicie?... Am să-ntreb pe Lenţa.. . (Vrea să intre în dreapta.) / D, E : cucoane, brinduşă. || 354, 1 -A.C.D.E: XI / B : XII || 2-3 - A, C, D, E: VITEAZOVICI / B : RUSFETCOVICI |] 4-5 - A, C, D, E: (întrînd £. . .] A! j B : Poftim, boieri... (Lui Stîlpeanu.) ]| 5 — 6 — A, C, D, E : c-ai [. . .] vii I B : că ai binevoit să priimeşti a veni || 10 — A, C, D, E : uncheşule / B : moş Arbure || 10 — A, B, C : cozi / D, E : tuiuri || 11 — A,C,D,E: ai / B : aţi || 11— 12 — A, C, D, E : ş-ai pus pe-a jB: ş-aţi pus portretul || 17 — A, C, D, E : să am iertare / B : mă iertaţi H 19 — A, C,D,E: XII / B : XIII [| 21 — A, C, D, E : parte / B : parte, zărind pe Tarsiţa |] 25 — 29 — A, C, D, E : Ce [.. .] vine. / B : (cochetînd): Ce se potriveşte!... Dar unde-i Lenţa ? HÎRZOB.: Iat-o că vine. || 30 - A, C, D, E : XIII / B : XIV || S55, 1 -A,C: (înaintîndu-se [...] D e/B: De /D,E: (înaintînd [...] De || 2— A, C, D, E : frumuşică / B : frumoasă [| 3 — A, C, D, E : bonton [...] merge. j B : bonton !... || 4 — A, C, D, E : trecînd alăture cu / B : lăsînd pe || 5 — 9 — A,C,D,E: Moşule Ştefan [A,C: Moş Ştefane] [...] ghiocel. / B : Moş Ştefane... parcă eşti cam posomorit... STÎLPEANU: Am să-ţi grăiesc, Lenţo, de un lucru foarte important. || 10 — A, C, D, E : XIV / B : XV |[ 12 — A, C : uşele din fund se deschid / B : anunţînd / D, E : deschizînd uşile din fund ]| 13 — A, B, C : Paşa. / D, E : Paşa. (Iese.) || 14—15 — A, C, D, E : Stîlpeanu şi [A, C : şi de] [...] întră închinîndu-se [A, C: intrînd, se închină] turceşte.) / B: şi de Stîlpeanu şi de Arbure, se reped spre uşa din fund. Paşa, intrînd, se închină turceşte la societatea din salon.) || 19 — A, C, D, E : A!... ghiuzel... / B : Aferim! Aferim / {| 22 — A, C, D, E : cu bucurie / B : recunoscînd pe Stîlpeanu |1 888 25 — A, C, D, E : Dîtid / B : Paşa, ăînd |i 27—28 — numai în B, D, E : HÎRZOBEANU [...] nostru. [B : maiestăţei-sale sultanului/ D,E : padi-şahului] ||29 — 30 — A, D,E: Stîlpeanu şi Arbore fac temenale portretului ] B : Stîlpeanu [.. .] se închină la portret / C de Stîlpeanu şi de [. ..] || 31 — A, B, C : aferim... Ei.. . Ei!... / D, E : aferim... || 32 — A, C, D, E : zgomot [A, C : zvoană] între culisele din stînga [ B : zvoană afară [| 356, i - A, C,D,E: XV / B : XVI || 2-3 - A, C.D.E: LIPICESCU, SLUGĂRICĂ; pe \C: mai pe] urmă, STOLNICUL \ B: SLUGĂRICĂ, LIPI-CESCU || 7 — A, C, D, E : întrînd agitat j B : intrînd || 12 — A, C, D, E : SLUGĂRICĂ I B : RADU H 13 — A, C, D, E : Tu?... vere / B : (lui Hîrzobeanu): Tu?. . . || 17 — A, C, D, E : ca să / B : să || 20 — 21 — A, C, D,E: astăzi în sfat, ca să-nchideţi bonjuriştii [A, C: să-l închideţi]/ B: in sfat, ca să-l închideţi || 22 — 23 — A, C, D,E : îi la temniţă j B : e la închisoare || 24 — A, B, C : Se înaintează j D, E : Înaintînd || 27 — A, C, D,E: (ctt intenţie): Adevărat / B : Adevărat || 28 — 32 — A, C, D, E : înaintînd spre Radu [A, C : înaintindu-se\ [. ..] Elena.) j B : (înaintindu-se) : Domnule Radu, vă rog să priimiţi braţul meu ca să mă duceţi la masă. RADU: Domnişoară... || 33 — 34— A, C, D, E : Lenţă f. . .] Lipicescu.) ţ B : Lentă. . . |] 35 — 36 — A, C, D, E : pe aici. .. ieşi! / B : în ochii noştri. . . cit îi trăi. . . Ieşi! |] 357, 5 — A, B, D, E : apoi j C :şi apoi || 7 — A, C, D, E : încet, lui [.. .] ai / B : la urmă, trecînd pe lîngă [...] ţi-ai || 8 — A, C, D, E : Vulpe. (Iese.) / B: Vulpe. || 10 — A, C, D, E : XVI / B : XVII || 12 -A,C,D,E: (abătut) [...] afară... eu ! / B : (desperat) [...] afară!... \\ 15 — A, B,C : ciocoi j D, E : mojîc || 16 — A, C, D, E : paşii... Ce-a zice sultanul? / B : paşalii. || 18—19 — A, C : hîrtia. / B : hîrtia lui Hîrzobeanu. jD,E: o hîrtie [...] publicului. || 21 — A, C, D, E : Ce [...] de-nfundat / B : (singur) : Ce [. ..] de trimes || 22—23 — A, C, D, E bieţii răzeşi ţB: răzeşi || 23— 24 — A, C, D, E: de-acum [...] sărmane. / B : Arbure, la moşie. || 24 — A, B,C : agiuns / D, E : venit [| 25 — A, C : pari, români! (Arbure iese.)IB: par, române!/ D, E: pari, români! (Iese.) || 26 — numai în A, C, D, E: (Cortina cade.) || 28 — A, B, C : însă tustrele uşi j D, E : cele trei uşi însă |[ 28 — 29 — A, C, D : şi las a se videa j B : de lasă a videa / E: şi las să se vadă || 30 — A, C : în faţa publicului, îmbele portreturi al împăratului / B : îmbele portreturi a împăratului / D, E: în faţa [...] Necolae || 31 — 32 — A, C : Candelabre aprinse. Muzică j B : Candelabre aprinse. Muzică nevăzută / D, E: candelabrele [...] aşezată || 358, 2 — 3 — A, C : Contesa [C : Princesa] LUŢA, postelniceasa EVGHENI-DI [•..] EVGHENIDI / B : CONTESA LUŢA PROTIPENDEASCA, VORNICEASA EVGHENIDI (şed pe o canape în dreapta, planul I, şi ieu îngheţate), EVGHENIDI, RUSFETCOVICI j D , E: PRINCESA 889 /[...] EVGHENIDIS || 3 — A, C: NEAMUŞ / B, D, E : şi NEAMUŞ || ■4 — 5 — A, C, D, E: mai în fund), TARSIŢA (pe un fotoliu \A,C,D: jilţ] I B : în fund), TARSIŢA (pe un jilţ || 5 — 7 — A, C, D, E : (în [.. .} şi [A, C : şi de] [.. .] etc.) / B : lîngă Tarsiţa, în picioare. Pintre uşele din itnd, în salonul de alăture, dame şi cavaleri formez diferite grupe.) \\9 — A, C : el pîndeşte j B : următoare el pîndeşte / D, E : pîndeşte j 10 — A, C, D, E: Tarsiţei [...] Hîrzobeanu / B : Tarsiţei || 11 — A, C, D, E : VITEAZOVICI IB: RUSFETCOVICI || 12, 18, 22, 34 - A, B : CONTESA / C, D, E : PRINCESA || 13—14 — A, C, D, E : n-am [. . .] elegante / B : la Viena. n-am văzut mai frumoase || 15 — A : Lenţii, contesă / B : Lenţii, fiicei mele j C,T>, E : Lenţii, prinţesă || 25—26 — A, C, D, E : diplomatule [. .. j foarte / B : (Privind [. ..] e || 28 — A, C, D, E : ton / B : bonton |j 29 — A, B,C, D, E : saloane [iniţial în B : baluri] [358, 8 — 30 — iniţial în B : EVGHENIDI: Protos. NEAMUŞ: Defteros. RUSFETCOVICI: Nouă în cupe cu onori mari. CONTESA: Mon cher Georges, te complimentez. .. Balul e splendid... Nici la prinţul Metternich, la Viena, n-am văzut mai frumoase tualete... şi ce-mi place este că au început şi la noi a prezida un bonton elegant în adunări... Nu ca mai înainte, cînd cavalerii intrau cu ciobote nevăc-suite şi cu ciubuce aprinse în baluri...] | 31 — A, C, D, E: (vesel) : Asta se făcea, prinţesă [A : contesă] / B : Asta o făceau, contesă || 33 — A, C : dumnezeiţe din Olimp / B : Afrodite, nişte dumnezeiţi din Olimp / D, E : dumnezăiţe || 36 — A, C : Rîd cu toţii. / B : Rid. / D, E : Toţi rîd. || 37 — A, C, D, E: insă [.. .] prinţesă [A : contesă] / B : să mărturisim, contesă |) 38 — A, C, D, E : soţietăţii s-au mai poliit / B : s-au mai poleit la noi j 359, 1 — A, C, D, E : la noi / B : în saloanele noastre 1| 3, 12, 18, 22,>32, 35 - A, B : CONTESA jC.D.E : PRINCESA || 8 — A, C, D, E : VITEA-ZOVICI / B : RUSFETCOVICI || 10 — A, B : Contesa / C,D,E : Prinţesa || 12 — A, C, D, E : răutate... cu spirit / B : răutate || 14 — A, B : contesă I C, D, E : prinţesă || 15 — A, B, D, E : lui domnu / C : d-lui || 20, 25 - A,C,D,E : POSTELNICEASA / B : VORNICEASA || 29 - A, C, D, E : se laudă / B : vorbesc || 30 — A, C, D, E : Ştiu atîta / B : Ştiu ( 34, 38 — A, C, D, E : VITEAZOVICI [...] prinţesă [A : contesă] / B : RUSFETCOVICI [., .] contesă || 35 — A, C, D, E : pace, domnule colonel / B : linişte, d-le general || 37 — A, C, D, E : asediul de la Varna. / B : luarea Brăilei. || 39 — 40 — A, C, D, E : NEAMUŞ [...] noroc! / B : EVGHENIDI: Iar! NEAMUŞ: Iar ! || 360, 2 -A.C: hat. STÎLPEANU / B, D, E : STÎLPEANU || 3, 10, 21 — A, B : CONTESA / C, D, E : PRINCESA || 6 — 7 — 890 A, C, D, E : (salutînd [...] princesei [A : contesii] j B : (salutînd) || 12 — A, C, D, E: deşi [.. .] sînt / B: de astăzi, deşi au poate unele idei [| 13 — A, C, D, E : aflăm astăzi / B : aflăm || 18 ~A,C,D,E : VITEAZOVICI / B : RUSFETC. || 20,22, 28, 32 - A, C, D, E : POSTELNICEASA / B : VORNICEASA || 20 - A, C, D, E : alungă / B : sparie || 21 — A, C, D, E: ha... Sînteţi admirabili / B : ha, ha... Sînteţi admirabili!... Păcat că nu am talentul să scriu piese de teatru... Aş compune o comedie de minune. || 22 — A, B : contesă j C,D, E : prinţesă || 23 — A, B, C : ceea ce / D, E : ce ]| 24 — A, C, D, E : ştie inulte şi mi-au / B : mi-au || 28 — 29 — A,C,D,E: spus [. ..] şi că / B : spus însuţi [. . .] că || 36 — 37 — A, C, D, E : din [. . .] ca să / B : să || 38 — 39 — A, C, D, E : vezeteul au [. . .] multă lume / B : am [...] lume multă [| 361, 1, 11, 19, 23, 33 — A, B : CONTESA I C, D, E : PRINCESA || 3-4 - A, C, D, E : înghesuită dc oameni / B : plină de norod. || 5 — A, C, D, E: POSTELNICEASA [. ..] astă/B: VORNICEASA [..] în astă || 6 - A, C, D, E: oameni / B; oameni posomoriţi || 7 — A, C, D, E: agitată j B : sparietă || 10 — A, C, D, E: zile / B : zile şi trei nopţi 1| 12 — A, C, D, E: postelnicesei / B : vornicesei :| 14 - A, C, D, E : VITEAZOVICI / B : RUSFETCOVICI ]; 16 — A, C: Sfîrşesc [. . .] masă. jB: Se scoală de la cărţi. / D, E: Termin [. . .] masă. || 17 — numai în A, C, D, E : SCENA III |! 18 — A, C, D, E : iese [.. .] elegantă / B : ieşind din dreapta | 19 — A, C, D : Elenuţa / B, E : Lenţa || 22 — A, B : contesa / C, D, E : princesa [] 28 — Ai, B, D, E : atît / C : aşa || 30 — numai în A, C, D, E : TARSIŢA [. . .] anostie! || 33 — A,C,D,E: (cu dragoste): Scumpa jB: Drăguţa || 36 — A, B, C : să/D, E: ca să ]| 362, 3-5 - A.C.D.E: atinsă [.. .] vait.) I B : Babe ! (Muzica sunăvalţul. j|| 7— A, C, D, E :RAD U [. . ,]fund) j B : RADI; || 9 — A, C, D, E : a-mi [. ..] valţ. j B : a giuca un tur de valţ cu mine. |j 11 — A, B : contesă / C, D, E : princesa || 14 — A, C, D, E : împrăină j B amîndoi prin fund || 15 — A, C, D, E : cu ciudă): Ian priveşte-i! / B : Ian priveşte-i... Nu se mai sinhisesc de nime. || 16 — A, C, D, E: PRINCESA [A : CONTESA] [...] regina dănsînd. / B : CONTESA [. . .] giucînd regina. || 17 —A,C,D,E: încet [. . .] cinci minute/ B: sculîndu-se, zice încet [.. .] un şfert de ceas || 20 — 21 — A, C, D, E : balului. Viteazovici dă braţul princesei [A : contesei] / B : din fund. Rusfetcovici dă braţul contesii || 21 — A, C, D, E : postelnicesei / B : vornicesei || 24 — A, C, D, E : Stăi / B : (oprind pe Hîrzobeanu) : Stăi || 27 — A, C, D, E : venit / B : venit încăj 28 — A, C, D , E : vor jB: n-or || 29 —A,C,D,E: Mi-au / B : vere... Mi-au || 32 — A, C, D, E : tinerimea / B : tinerimea-i )| 363, 2 — A, B, C, D, E : arătat [iniţial in B : jăluit] || 4 — A, C, D, E : oraşul / B : oraşul întreg || 8 — A, C, D, E : popor, compusă de tineri / B : popor | 12 — A, C, 891 D, E: Le-au / B : Vodă i-au purtat cu vorbe... le-au || 16 — A, C, D, E r paşa şi consulul / B : consulul şi paşa || 20 —A,C,D,E: Lumea [...J dreptate... / B: Aţi părăsit pe răzeşi în prada acelor ce se lăcomesc la-dreptul săracului; aţi supus locuitorii de la ţară la o robie nepomenită, obligîndu-i a fi cărăuşii lui Zaharopulos; aţi desfiinţat comisiile rînduite pentru cercetarea vagabonzilor; aţi încuviinţat lui Neamuş şi altor ca el să deschidă tarabă la Divanul domnesc; aţi trimis oameni la închisoare şi în exil fără giudecată... înţelegi că lumea ţipă şi are dreptate să ţipe... !: 22 — A, C, D, E : că / B : vere Iorgule, că || 24 — A, B, D, E : tunetul / C : tunul || 25 — A, C, D, E : căci / B : pentru că || 27 — A, C, D, E : ca / B : vere, ca || 28 — A, C, D, E : omul, vere / B : omul j| 34 — A, C : pericolul / B, D, E : primejdia || 35 — A, C : te-a [...] să-l / B : îi şti ca s-o / D, E : te-a [. ..] s-o || 36 —37 —A,C,D,E: ţării... (Voieşte să iasă.) / B : ţării. || 364, 3 — 4 — A, C, D, E: vă [...] Curte. / B : Un aghiotant de la. Curte au venit să vă poftească îndată la măria-sa. || 5 — A, C, D, E: mine . ..] Merg... I B : mine? [SLUGĂRICĂ; Dar. STÎLPEANU: Ce să mai fie?... Spune că vin. ||6 —7 — A, C, D, E r paşa şi consulul / B : consulul şi paşa || 8 — A, C, D, E : exelenţia-voastrâ f B : exelenţie || 10 — A, C, D, E: Mă [...] Iese.) / B : Rămîi sănătos pănă Ja întoarcerea mea. || 12 — A, C, D, E: Vodă. / B : Vodă. (Stîlpeanu iese prin fund.) || 15 — A, C, D, E : în taină / B : cam spăriat || 18 — A ; îmi multe / B, C, D, E : multe || 23 — A, C, D, E : lui kir Zaharachi [A, C : Zaharopulos] / B : casei lui kir Zaharopulos || 27 — A, C, D, E : Pe I B : Pin || 29 — A, C, D, E : poartă / B : poarta exelenţiei-voastre || 365, 5 —6 — A, C,D, E : să-l [...] aici / B : de 1-eţi putea prinde, să mi-1 aduceţi aice» iar de nu, să-l luaţi la goană cu gîrbacele păn’ i s-a taia glasul... |[ 8 — A, C, D, E : Ascult. / B : Ascult, exelenţie. || 11 — A, C, D, E : oare-n / B : în [) 15 — A, C, D, E : Viteazovici [...] salonul din / B : Rusfetcovici [.. .] in || 17 — A, C, D, E : cunoscut. .. / B : cunoscut ... Bree ! . .. Ce de mai boclucuri pe capul meu... şi Tarsiţa m-aşteaptă. . . (Iese pe uşa din stînga, dîn fund.) (N.B.În vreme ce Hîrzob. iese pe uşa din fund, în stînga, Elena, la braţul lui Stîlpeanu, intră pe uşa din fund, din dreapta.) ||18 — A, C, D,E: VIII I B : XI [scenele VIII, IX şi X sînt anulate: SCENA VIII ELENA, STÎLPEANU •ELENA: Nu, nu te las, moş Ştefane... vrei să te duci, cînd de-abia al venit la balul meu... Nu, nu te las.. . 892 STÎLPEANU: Dar ţi-am spus, Lenţo, că mă aşteaptă Vodă. ELENA: Contesa au declarat că sint regină. . . o regină e mai mare decit un domn; Vodă poate s-aştepte. (Cu dragoste.) Moş Ştefănică, nu te duce, mă rog matale... Toată lumea are parte de mata, numai eu nu. .. Spune... drept u-i?... E un secol de cînd nu m-ai dismierdat... de cînd nu ţi-am mai zis moş Nazdravanu. .. STÎLPEANU: Dragă Lencuţă. . . ELENA: Gindeşte că m-ai crescut, m-ai deprins a-mi îndeplini toate vroin-ţele. . . M-ai alintat ca pe însăşi copila matale, şi ca o copilă alintată te opresc de a te duce... (La ureche, zîmbind.) Am să-ţi spun ceva. STÎLPEANU: O taină? Mare? ELENA: Mare. STÎLPEANU: Cît de mare?... A fi cît tine? ELENA: Mai mare. STÎLPEANU: Cît... Radu? ELENA (astupîndu-i gura cu mîna): Taci, nazdrăvanule.. . (Coboară ochii.) STÎLPEANU (zîmbind): Să tac?... Molcu?... Iaca-s mut. ELENA: Ba nu, moş Ştefane... nu zic să taci... de tot... pentru că şi eu şi el avem un duşman neîmpăcat care ne persecută ... STÎLPEANU: Un duşman, voi?... Cine? ELENA: O femeie rea de gură, rea de suflet... STÎLPEANU: Tarsiţa lui aga Neamuş? ELENA: Tocmai... Vezi că eşti nazdravan, moş Ştefănică... bine te-am poreclit eu. STÎLPEANU: Tarsiţa!. .. Dar ce are ea cu tine? ELENA: O ! cit pentru mine, poate să aibă ce i-a plăcea... Nu-mi pasă.. . dar... STÎLPEANU: îţi pasă pentru Radu?... Sufleţelu!. . . ELENA: El n-are părinţi care să-l protegeze... e singur. STÎLPEANU: Singur? Dar noi unde sîntem?... Noi doi? ELENA: O! Dacă-i vrea mata, moşulică.. . să-l iei sub aripa matale!. .. STÎLPEANU: Numai pe dînsul? Nu şi pe tine totodată? ELENA: Cum îi vrea mata... STÎLPEANU : Dimonaşule. . . Ei!. . . fie. . . îţi făgăduiesc sprijinul meu. . . ELENA (sărind şi sărvdindu-l) : Ah! moş Ştefănică... cît eşti de bun! SCENA IX ELENA, STÎLPEANU, RADU STÎLPEANU: Mai bun nici că se poate. .. insă acum nădăjduiesc că regina mi-a da voie să mă duc la Vodă. 893 ELENA: Cu condiţie să-mi vii înapoi... Vreu să gioc cu mata o figură, de la mazurcă. STÎLPEANU (rîzînd): Cu mine?... Eu n-am giucat în viaţa mea decit hora şi panţarola... dar iaca un dănţuitor mai de modă... Radule.. -(Radul se înaintează.) STÎLPEANU: Regina balului îţi poronceşte să-i fii cavaler la mazurcă. .. Priimeşti ? RADU: O!... cu fericire... STÎLPEANU (cătră Lenţa): Şi tu? ELENA (repede ) : Cu feri. . . STÎLPEANU (sfîrşind cuvîntul): ...cire. Zi cuvîntul întreg. Nu-1 înghiţi pe giumătate... Ei!. . . mergeţi, copii, de petreceţi cum vă cere inima şi tinereţa.. . Eu mă duc unde mă cheamă datoria cătră ţară. (Oprin-du-se la uşa din fund.) A! Radule... uitasem ca să-ţi spun ceva... (îl trage pe Radu deoparte şi-i zice încet:) Ştii că-i un soi de răzvrătire în oraş.. . Nu se poate prevedea ce s-a < iniţial: poate> întîmpla... Să rămîi aice ca să aperi pe Lenţa şi pe tatu-său la caz de primejdie. .. RADU: Pentru asta am şi venit la bal în astă-seară. STÎLPEANU: Bravo, băiete... (Iese.) (Se aude în surdină aria muzicii.) SCENA X ELENA, RADU ELENA (în parte ) : Ce secret i-au spus moş Ştefan lui Radu ? RADU: Domnişoară, mazurca au început... (îi dă braţul.) ELENA: îţi place danţul? RADU: Dar, cînd dănţuim împreună... ELENA (după o mică sfială) : Radule... Ce ţi-au spus moş Ştefan de te-ai posomorit deodată? RADU: O! nimic serios... Crede-mă. ELENA: A !. .. taine ?... cu mine ?.. . RADU: Nicidecum. O singură taină am avut şi eu în viaţa mea şi ai aflat-o. ELENA. Care? RADU: că... te iubesc ca pe îngerul tinereţii mele... ELENA (curmindu-i vorba): Hai degrabă... Mazurca ne reclamă. (Iese împreună pe uşa din dreapta, în f und. )] |j 19 —21 — A, C, D, E : HÎRZOBEANU [.. .] Aud? / B : TARSIŢA, HÎRZOBEANU (intră, din- du-şi braţul, pe icşa din stînga, în fund) |] 22 — 25 — A, C, D, E : Vin [. . .] altul... I B : (zărind pe Radu şi pe Elena ) : Na, priveşte... iar împreună 894 şi tot împreună... N-ain dreptate? || 26 — A, C, D, E : găseşti dumneta / B : găseşti || 27 — A, C, D, E : (coborînd [...] Răul / B : Răul || 29 — A, C, D, E : cu mirare, ce / B : ce || 30 — 31 — A, C, D, E : Ce-1 [...] ii j B : Cum de-i permitariseşti să fie || 33 — A, C, D, E: Logodnicul ei?... Amo-rezatul... j B : Amorezatul ei? | 35 — A, C, D, E : opri / B : împiedeca ]| 37 — A, C, D, E : toate bănuielele / B: orice prepus insultător || 366, 3 — A, C, D, E : Radu [.. .] dumnitale / B : unul ca Radu se găseşte aici \\ 6 — A, D, E : Fraţi. .. fraţi. Eu nu m-aş încrede / B : Fraţi. . . n-aş ave încredere / C : Fraţi. Eu nu m-aş încrede || 8 — A, B, C : în uliţă / D, E : sub fereastă || 10 — A, C, D, E : (Merge de se uită [A, C : cată] / B : şi paşa. . . (Merge de cată || 11 — A, C, D, E : îi / B : Pare a fi || 19 — A, C, D, E : Cine-au / B : Cine ţi-au [| 25 — A, B, C, D : dimprotivă / E : din contra j| 26 — A, C, D, E : mini / B : mină |] 27 — A, C, D, E : la mine / B : în casa mea || 34 — A, C, £>, E: cîteodată / B : cîteodată... fie ele cît de necrezut. . . || 37 — A, C, D, E : se [...] depărtare / B : surd se aude în deportare, afară || 367, 1 — A, C, D, E : tresărind / B : tresărind la vuietul ce aude || 3 — A, C, D, E : posomorit / B : pe gînduri || 4 — A, C, £>, E: care-mi tăinuieşti / B : şi nu vrei să-mi spui || 6 — A, C, D, E: nimica... zău / B nimica || 7 — A : Iorguţule / B, C, £>, E: Iorguşorule || 8 — A, C,D,E : mine [...] inima / B : mine || 9— 10 — A, C, D,E: pe [...] ea I B : niciodată în viaţa mea şi [| 11 —A,C,D,E: Nu nesocoti / B : Nu adiaforisi [iniţial: îţi vorbesc din inimă, din dragoste] || 15 — A, C, D, E: Dar, scumpul meu /B; Dar || 18 — A, C, D, E: Şatrari / B : El? . . . Şatrar j| 20 — A, C, D, E : mai / B : bani mai || 2 1 — A, C, D, E : ş-o / B; o || 22 - A, C, D, E : El? / B : Moşie?... el?... || 23 — A, C, D, E : El... I B : Dar.. . Moşie cumpărată pe numele unui văr al lui. . . || 24 — A, C, D, E : însuşi paşa / B paşa || 26 — A, C, D, E : de-naltă / B : de simandicoasă || 32 — A, C, D, E : (cu dragoste ) : Iorguşorule / B : Iorguşorule || 34 — A, C, D, E : chiar de mine însămi j B : de Neamuş. . . || 35 — A, C, D, E : pătruns r. . .] Tarsiţei / B : sărutîndu-i mîna || 36 — A, C, D, E : surioară / B : psihi mu )| 37 — 38 — A, C, D, E : în [. . .] supărat / B : pin giudecăţi || 39 — A, C, D, E : iertînd / B : să-l ierţi || 368,1 — A, C, D, E : Mai [. ..] să-l / B : să-l || 5 — 7 — A , C, D, E : protipenda [.. .] Căci / B : protipenda, căci || 12 — A,C,D,E: HÎRZOBEANU: [...] draga mea Tarsiţa / B : (N. B. In tot timpul scenei acestie, Neamuş se iveşte pe la uşele din fund şi urmăreşte cu ochii pe Tarsiţa.) HÎRZOB. (pătruns) [. ..] matia mu || 14 — A, C, D, E : inimii... din dragoste.. . j B : inimei || 15 — A, C, D, E : săratîndu-i mîna / B : sărutînd mîna Tarsiţei || 16 — A, C, D, E : odorul meu / B .' prietină || 17 — 18 — numai în A, C, D, E : (în [.. .] Tarsiţa.) || 19 — A, C, D, E : IX / B . 895 XII || 23 — A, C, D, E : în parte / B : tresărind jj 25 — A, C, D, E : ca să vă [A : să vă] ciuguliţi / B : să vă drăgostiţi | 29 — 30 — A, B, D, E : cucoană / B : (Tare.) Cucoană || 32 —33 — A, C : dar cu glas coborît / B : şi încet I D, E : dar mai încet || 33 — A, C, D, E : Kera mu / B : Cucoană Tarsiţă || 35 — A, B, C : (suplicantă) : Alecule / D, E : Alecule || 36 — A, C, D, E : Taci / B : (furios ) : Taci || 369, 1 — A, C : jilţ în dreapta / B : jilţ j D,E : fotoliu în dreapta || 3 — A, C, D, E : Cit / B : (lui Hîrzob., tare ) j| 8 — A, C, D : resimţi / B, E : simţi || 11 — A, C, D, E : minister / B : mini-sterlîc || 13 — A, C, D, E : tău cu / B : lui || 14 — A, C, D, E : plăti / B : plăti sinetul de || 19 — A, C : cu glasul înăduşit / B : încet / D, E: cu vocea înăduşită || 21 — A, B, C : o zvoană mai accentuată j D,E : un zgomot mai accentuat || 22 - A, C, D, E : X / B: XIII || 23-26 — A, C, D, E: PRINCESA [A: CONTESA] [...] POPOR JB: CONTESA, VORNICEASA, ELENA, EVGHENIDI, RUSFETCOVICI, RADU, INVITAŢI, TARSIŢA, NEAMUŞ, HÎRZOBEANU, TRUFANDACHI, VULPE, POPORUL (afară) || 27 - A, B, C : GLASURI DE POPOR JD.E: POPORUL [...] ho!... || 29 — A, C, D, E : Ah!... aman !... j B : Bre!... sto diavolo !.. . || 30 - A, C : POPORUL: Au / B : GLASURI: Au J D.E: POPORUL (afară) : Au 1| 31 — A, C, D, E : (afară) J B : Skasmos ! || 37 — 38 — A, C, D, E : spărieţi [. ..] dispar I B : cu toţii alergînd spariaţi [_] dintre invi- taţi dispar || 370, 1—2 — A, C, D, E: în cabinetul meu / B : cole-n odaie i| 3 — A, C, D, E : fuge în stînga / B : intră în dreapta || 4 — 5 — A, C, D,E : uniformă [____] şi fără sabie-n teacă I B : costum [...] cit teaca fără sabie || 8 — A, C, D, E : ke J B : epanastasis ke j| 11 — 12 — numai in B, D, E : TRUFANDACHI [...] m-a... [B : m-a smulso.] || 17 - A, C, D, E : m-a 1 B : Ah! Aman !... Mi-a |) 18 — A, C, D, E : teaca goală / B : teaca j| 19 — 20 — A, C, D, E : blăstămaţi de pe uliţi / B : oameni adunaţi pe uliţe. .. chiar la poarta... || 21 — A, C : Ţe blastamaţi / B : Ţe oameni / D, E : Neski, neski ]| 22 — A, C, D, E : arhon [.. .] fuga mare / B : arhon banu [...] fuga || 24 — A, C, D, E : poate? / B : poate? (Groază generală. ) ,| 28 — A,C,D,E: dimisale... / B : dimisale... Ah! Aman! || 36— 371, 2 - A, C, D, E : HÎRZOBEANU [...] în [C : prin] fund.) / B : SCENA XIV Cei dinainte, ARBURE (se arată în fund) HÎRZOBEANU: Ei biue. . . la Arbureni... Ce s-au întîmplat? || 6 — A, C, D, E : înaintînd [A, C : înaintindu-se] în mijlocul scenei J B : înaintindu-se în mijlocul adunărei |1 7 — 8 — numai în B, D, E : îl [. ..] bine. .. || 9 — A, C, D, E: îi / B : marele Vulpoi e || 11—12 — A, C, D, E : pămîntul bieţilor 896 locuitori / B : pămînturile bieţilor oameni || 13 — A, C, D, E: cînd mai cu samă / B: cînd || 16—17 — A, C, D, E: binele... cum s-ar prinde /Bl binele, || 18 — A, C, D, E: i-a inşăla, după obicei / B: şi-a veni la capătul poftei || 19 — A, C, D, E: lungă / B: strîmbă || 21 — A, C, D, E: sus... sus / B : sus || 22—23 — A, C, D, E : de cine-i vorba j B : boieri, de cine vorbesc || 25 — A, C, D, E : D-apoi [...] Hogea / B : Iaca, ba nu, că mi-a fi ruşine, poate || 28 — A, C, D, E: în gîndul lui I B: cu multă dibăcie || 30 — A, C, D, E: mînile, şi-n / B : minele, în || 32 — A, C, D, E : Creştinul Sînt /B : Creştinu-s || 33 -A.C.D.E: banul / B : d-lui || 34 - A, C, D, E: făcut [...] sute de galbini / B: şi făcut [...] fişicuri || 35 — 36 — A, C,D,E:pe [...] sute j B : 5 fişicuri || 37 — A, C, D, E: maioritate în Divan / B : majoritate în procesul lui cu răzeşii || 372, 2 — 3 — A, C, D, E : Să se zgîrcească mîna care-au [C, D, E : celui care-au] luat banii / B : Să-ţi cadă guşterul dacă mint )) 7 — A, C, D, E : videţi, boieri?/B; videţi? || 8 — ^4 ,C, D, E: au fost / B : era || 10 — A, C, D, E: chitit / B : giudecat || 12 — A, B, C : curcanilor 1 TRUFANDAKI: Curcanis!... [numai în B: Skasmos /] ARBURE I D, E : veneticilor ! |j 15 — A, C, D, E : banul j B : tij pomenitul banul || 18 — ^4, C, D, E: tăia / B : tăia ca în codru )| 20 — A, B,C,D: în contra /E: împrotiva || 24 — A, C, D, E ■' călăilor, pune [A, C : depune] / B: ispravnicului, depune || 29 — 30 — A, C, D, E: vitează [...] naltul / B : albă şi frumoasă, se părea naltă cît în naltul || 33 — A, B I CONTESA I C,D,E: PRINCESA || 34 - A, C, D, E: aţi rămas încremeniţi I B : v*aţi uimit || 36 — A, C, D, E: copilaş / B : copil || 39 — A, C, D, E : videţi / B .■ videţi, boieri || 373, 1 — A, C, D, E: dar / B : RADU!■ Bravo, români! [ARBURE]: Şi || 6 — A, C, D, E: strigau [...] La oarba! [A : Oarba.'.] / B .' le strigau din urmă: Oarbă! || 9 — 13 — A, C, D, E : să mâ-nchin [...] Voi / B; să-i sărut picioarele? (Cătră Neamuş, Vulpe şi Trufandachi.) Mizerabili! Voi || 15 — A, C, D, E: ferul plugului / B : plugul || 16 — A, C,D,E: să liniştească pe / B : să-l liniştească || 17 — A, B, C, E: indignarea / D : indignaţia || 22 — A, C, D, E: Ora va suna! / B : Va sosi ora || 23 — A, C: (Se aude sub fereastă zvoană mare, strigăte, larmă.) / B : (Se aude sub fereastră zvoană mare de oameni_________strigăte... larmă../ D, E: (Se [...] larmă.) || 25 — A, C, D,E: a sunat / B : au'sosit || 26 — A, C, D, E : XII I B : XV |] 27 - A, C,D,E: STOLNICUL / B : pe urmă, STOLNICUL || 28 — A, D, E: POPORUL (afară)JB: GLASURI DE POPOR (sub fereastră )}C: GLASURI DE POPOR || 29 - A, B, C, D, E : Pe dînşii ! [iniţial în B : M-au ucis!] || 31 — A, C, D, E : Ho..,, hooo!... I B : Daţi-i || 32 — A, B, C: cai / D, E: cai şi || 33 — A, D, E i 897- Exelenţie / B : Exelenţia ta!... Măria-ta / C ; Exelenţa-ta || 374, 2 — A, C, D, E: ca să-mprăştii / B ; şi să împrăştii || 5 — A, C, D, E : ne-au [...] noi I B : ei ne-au luat la goanăj| 7 — A, C, D,E: VITEAZOVICI / B : RUSFETCOVICI || 10 - A : POPORUL / B : GLASURI mai accentuate I C: GLASURI DE POPOR / D, E : POPORUL (afară) || 12- 15 - A, C, D, E : aga! [...] VITEAZOVICI / B : miniştrii... Moarte agăi... SLUGĂRICĂ: Vai de mine!... (Aleargă de se ascunde după canape.) RUSFETCOVICI [13 -A: GLASUL LUI LIPICESCU / C, D, £ : LI-PICESCU (afară)\ 1| 18 — A, C, D, E : Ba / B : (de după canape) : Ba || 20-21 - A, C, D, E : LIPICESCU [...] fereasta.) I B : GLASUL LUI LIPICESCU sub fereastră: Gios miniştrii! POPORUL: Gios, gios miniştrii... RUSFETCOVICI [20 - A : GLASUL LUI LIPICESCU / C.D.E: LIPICESCU (afară)] || 23 - A, B, C : POPORUL: Oarba \ I D,E : POPORUL (afară): Oarba! || 24 — A, B, C : (Şuierături.) j D, E: (Afară [...] şuierături.) |) 25, 28, 32 — A, C, D, E : VITEAZOVICI / B : RUSFET-COVICI || 26 — A, B : GLASUL LUI LIPICESCU [...] mă-tei [A: tată-tău] I C, D, E : LIPICESCU (afară>[...] tată-tău || 29 — A, C, D, E: fereastă. ) Na! / B: fereastră.) || 30 — A, B, C : POPORUL / D, E : POPORUL (afară) || 31 — A, C, D, E : una [...] Viteazovici j B : o peatri [...] Rusfetcovici || 32 — A, C, D, E : capul, tâlharii / B : capul || 33 — 34 — A, C, D, E : văd [...] Viteazovici.) I B : văd... || 35 — A, C, D, E : Viteazovici l B : Rusfetcovici || 37 — A, B, C, D : de gios j E: din dreapta || 38 — A, C, D, E :(alergînd) [...] uşile de gios/B: (vine alergînd) [...] uşele || 375, \ - A,C.D.E: POSTELNICEASA / B: VORNICEASA || 3 — 5 — A : EVGHENIDIS [...] ridică-n braţe şi,se îndreaptă spre uşa din dreapta) I B : Stolnicul o rădică ş-o [...]/ C : STOLN. (ridică pe poştei, şi o duce în camera din dreapta) : Na şi alta acum. j D.E : EVGHENIDIS [...] dreapta.) || 6 — A, C, D, E : ieşind din dreapta / B revenind pe scenă || 8 — A, C, D, E: EVGHENIDIS / B: HÎRZOBEANU || 9 - A : Iese în dreapta. / B — lipseşte I C : Vrea să intre în dreapta. / D, E : Intră în dreapta. || 10-11 — A, D,E : ARBORE [...] (Zgomot / B : ARBURE: Nu vă perdeţi cumpătul... doar sîntem şi noi aici o mînă de oameni.. . (Se aude zgomotul / C : ARBORE: De-aceea fugi ?... Stăi aici cu noi... şi nu perdeţi cumpătul... doar sîntem şi noi o mînă de oameni... (Zgomot || 12 — A, C, D, E: sint / B :îs || 13 — A, B : contesă / C,D,E: princesă || 14 — A, C, D, E : apartamentul / B ; cabinetul H 17 — A, C, D, E: PRINCESA [A: CONTESA] [...] eu?... O! nu; / B : CONTESA ..] eu? || 18— 19 — A, C, D, E : pune [...] şi chiar mă / B : aşează [...] Mă || 21 — A, B, C : zgîlţîind j D, E : afară, zgîlţîind || 23 — numai în A, C: 898 (Loviri.) / D, E : (Se [...] dinafară.) \\ 25 — A, C : Merg eu / B, D, E l Merg || 27 — A, C : salonului din fund. ] B : din fundul salonului. / D, E l salonului [...] iese. || 29 — A, B: CONTESA jC,D,E: PRINCESA )| 30 — 37 — în B : Radu deschide uşa şi se prezintă poporului.) POPORUL: Radul... Domnul Radu!... Ural!... (Radu închide uşa după el.) EVGHENIDI (buimăcit) : Ura?... Ne ameninţă cu ura?... Primejdie.. . Unde să ne-ascundem? (Aleargă pe scenă pînă ce dă cu ochii de portretul împăratului.) NEAMUŞ (asemine) : Unde? TRUFANDAKI: Pu? pu? pu? EVGHENIDI: Ha! dindosul împăratului... (Scoate portretul din părete, aleargă cu el în colţul din stînga al salonului şi se tupilă după portret.) NEAMUŞ: Şi eu dindosul sultanului. (Scoate portretul sultanului din părete şi se tupilă după el în colţul din dreapta al salonului.) VULPE: Fă-mi şi mie loc. (Se ascunde lîngă Neamuş.) CONTESA (privindu-i): Voinicii!... Se pun sub protecţia puterilor străine. POPORUL (deschide uşa din fund, năvăleşte în salonul din fund, avînd pe Radu în frunte.) Dreptate. .. dreptate... TRUFANDAKI (nebun de spaimă): Natus... pu? pu? pu?... Ha... aiţe. (Se tupilă sub masă.) POPORUL (vrînd să intre pe scenă) : Dreptate, că ucidem tot... RADU (menţinîndu-i cu gestul): Staţi... staţi...!/ D, E: RADU [...] deoparte. ) || 30 — 34 în C : (Zgomot mare în popor.) Ura... a... a!... (Radu închide uşa după el.) EVGH. (buimăcit de spaimă): Ura? (Cătră Neam.) Ne ameninţă cu ura lor ?... Primejdie!... NEAM.: Ferească Dumnezeu de ura proştilor! EVGH. Unde să ne ascundem?... (Aleargă pe scenă pînă ce dăcu ochii de portretul împăratului.) NEAM.: Unde? (Aleargă după Evgh.) VULPE: Unde? (Aleargă după Neam.) TRUFAND.: Unde? (Aleargă după Vulpe.) EVGH.: Ha,!_____dindosul împăratului. (Scoate portretul, merge cu ăînsul în colţul din stînga al salonului şi se tupilă după portret.) NEAM.: Şi eu dindosul sultanului. (Scoate portretul sultanului şi merge cu el în colţul din dreapta a salonului şi se tupilă după portret.) VULPE (lui Evgh.) : Fă-mi şi mie loc... (Se ascunde lîngă Evgh.) TRUFAND. (lui Neam.): Sas parakalo, bei mu... (Se ascunde lîngă Neamuş.) 899 PRINCESA (privindu-i): Voinicii!... Se pun sub protecţia puterilor străine. (Uşa din fund se deschide, poporul năvăleşte I D, E : RADU [. ..] năvălind |j 32 — 34 — in A : (Poporul năvăleşte [pasajul iniţial dintre replica lui Radu şi mişcarea poporului este anulat în ms.: POPORUL: Radu !. .. domnul Radu!. . . Ura.. . Ura-a! (Zgomot mare în popor.) Ura.. . ura! (Radu închide uşa după el.) EVGHENIDI (buimăcit de spaimă): Ura? (Cătră Neamuş.) Ne ameninţă cu ura lor ? Primejdie! NEAMUŞ : Ferească Dumnezeu de ura proştilor! EVGHENIDI: Unde să ne-ascundem? (Aleargă pe scenă pînă ce dă cu ochii de portretul împăratului.) NEAMUŞ: Unde? (Aleargă după Evghenidi.) VULPE: Unde? (Aleargă după Neamuş.) TRUFANDAKI: Unde? (Aleargă după Vulpe.) EVGHENIDI: Ha!... dindosul împăratului. (Scoate portretul, merge cu el în colţul din stînga al salonului şi se tupilă după portret.) NEAMUŞ: Şi eu dindosul sultanului. (Scoate portretul sultanului, merge cu el în colţul din dreapta al salonului şi se tupilă după portret.) VULPE (lui Evghenidi) : Fă-mi şi mie loc... (Se ascunde lîngă Evghenidi.) TRUFANDAKI (lui Neamuş): Sas parahalo, bei mu... (Se ascunde lîngă Neamuş.) CONTESA (privindu-i): Voinicii!... Se pun sub protecţia puterilo* străine. (Uşadinfundse deschide] / D, E : Se [...] năvălind || 37 — A : (îngroziţi): A! I B, D, E: (îngrijiţi [...] deoparte.) j C : (îngrijiţi): A!||376, 1 '-A,C.D.E: XIII/B: XVI || 2 — A, C, D, E : STÎLPEANU / B : STÎLPEANU, LIPICESCU || 3 — 4 - A, C, D,E: iese [...] se prezintă măreţ dinaintea I B: ieşind [...] şi prezentîndu-se \\ 6 — 7 — A, C, D, E i Să trăiască cuconul Ştefan! / B ; Urra!. .. Să trăiască Stîlpeanu! || 11—19 — A, C, D, E: pe uliţi [____] voastre. [19 — C şi, iniţial, în A : M-aţi în- sărcinat să espun eu plîngerile voastre. Lăsaţi-mă dar să grăiesc. / D, E t Voi<... >voastre.] j B : cu slugitorii... Jidanii ne înăduşă... Afară aga... LIPICESCU (ivindu-se pe deasupra capetelor): Gios miniştrii... (Dispare.) ARBURE (zărindu-l): Iaca Iuda! RADU: Tăcere!... M-aţi însărcinat să espun eu plîngerile voastre... ' Lăsaţi-mă să grăiesc... || 373, 26 — 376, 20 — variantă iniţială anulată in B (f. 12* , 73' ) : 900 SCENA XV Cei dinainte, SLUGĂRICĂ, pe urmă, STOLNICUL GLASURI DE POPOR sub fereastră: Ho... ho!... Nu da, guleratule... Valeu... Pe dînşii... măi! La pari... la pari!... Daţi de moarte!... Prindeţi ciocoiul!... Ho ! o! o ! (Se aude o luptă. Tropot [de] cai. Zinghet de săbii.) SLUGĂRICĂ (spariat, rupt, stîlcit): Exelenţia-ta!... Maria-ta!... Valeu !.. . M-au ucis talharii!... Fugiţi!... TOŢI: Viţ-aga bătut?... Cum?... Cine?.,. SLUGĂRICĂ (căzînd pe un scaun, obosit) : Mi-aţi poroncit să ieu oamenii agiei şi să alung bandele de pe uliţi. . . Am ieşit cu slugitori călări... am dat iuruş... dar în loc să-i alungăm noi pe dînşii.. . ei ne-au luat la goană... Şi priviţi în ce hal m-au adus!... RUSFETCOVICI: Mojicii!... trebuie împuşcaţi... GLASURI DE POPOR mai accentuate: Ce batgiocură-i asta?... Să ne hăituiască cu slugitori!.. . Răzbunare !.. . răzbunare!... Gios ciocoii... Gios miniştrii... Moarte agăi!... RU SFETCOVICI: Ce zic ?... Gios miniştrii!... Soldaţii... să vie soldaţii... (Lui Slugărică.) Aleargă la cazarmie. SLUGĂRICĂ: Ba aleargă d-ta, dacă poţi... Eu m-am săturat de buchisală. POPORUL: Gios miniştrii!. ... RUSFETCOVICI (furios): Auzi obrăznicie! (Deschide fereastra şi se adresează poporului.) Măi calicilor, cum îndrăzniţi?... Oi aduce tunurile_______ POPORUL: Oarba!... Oarba!. .. Oarba !.. . RUSFETCOVICI: Şelma ! UN GLAS din popor: Şelma-i feciorul tătini-tău. .. (O peatră aruncată de-afară sparge un geam.) RUSFETCOVICI: Arunc cu petre beţivii!__________ Ah! ti cîni turbaţi!... Na... (Aruncă un scaun pe fereastră şi totodată se retrage lovit de un bolovan la cap.) Vai!... M-au ucis hoţii!... ARBURE (examinînd lovitura): Nu-i nimică... o zgîrietură____________ Hai să te spali cu apă rece. (Ies amîndoi în dreapta.) POPORUL: Sus, copii... la ciocoi... pe dînşii... odată.. . Să-i învăţăm noi. . . (Se aude lovituri de topoare în uşa de gios.) STOLNICUL (viind îngrozit): Cucoane... sparg uşele cu topoarele... Fugiţi! VORNICEASA: Vin aice?... Ah! ah! ah! (Leşină pe canape. Stolnicul o rădică pe braţe şi o duce în camera din dreapta.) 901: HÎRZOBEANU: Sîntem perduţi... de-or navali sus... or să ne rupă bucăţi... RADU: Doamnă contesă... Elenă.,, vă rog... retrageţi-vă în camera asta... ELENA: Eu... nu mă despart de tatu-meu... (Se lipeşte de Hîrzobeanu.) CONTESA: Eu... să mă retrag?... Spectacolul e prea interesant... (Aşezîndu-se pe canape.) Mă aşez la locul întăi ca să văd o revoluţie în ţara mea... POPORUL (suindu-se pe scări): Navală în salon, copii. (Vuiet mare.) TOŢI (îngroziţi): Se suie scările? RADU: Domnilor... nu vă desperaţi încă... Merg eu să vorbesc poporului!... D-ta, moş Arbure, pune-ţi peptul la uşă... ARBURE: Las' pe mine. ELENA: Radule______ (Radu iese în grabă prin salonul din fund.) CONTESA: Nobil suflet!... el se espune pentru toţi... POPORUL: Domnul Radu!... Radul... Urra!... EVGHENIDI: Auziţi?... vorbesc cu ură!... Primejdie!... Unde să ne-ascundem? NEAMUŞ: Unde? TRUFANDAKI: Unde?.., ha!... sub masa de cherţile... (Se tupilă sub masă.) EVGHENIDI: Ha!.,, dindosul împăratului Neculai. (Scoate portretul din părete, merge în colţul salonului în stînga şi se ascunde după portret.) NEAMUŞ: Şi eu dindosul sultanului. (Urmează întocmai ca Evghenidi şi se ascunde dindosul portretului sultanului în colţul salonului din dreapta.) CONTESA (văzîndu-i): Voinicii!... Se pun sub protecţia Puterilor străine. POPORUL (năvălind în salonul din fund, avînd pe Radu in frunte) l Dreptate I Dreptate să ni se facă pe loc, că stricăm şi ucidem tot... (Zgomot mare. Poporul se arată >a usele din fund, foarte ameninţător. Radu îi menţine cu gestul.) SCENA XVI Cei dinainte, STÎLPEANU, LIPICESCU STÎLPEANU (ieşind din cabinetul din stînga şi prezentîndu-se poporului) / Staţi, oameni buni!... Staţi!... POPORUL: Cuconu Ştefan Stîlpeanu!... Ura!... Să trăiască Stîlpeanu!... Urral 902 STÎLPEANU: Să. trăiţi cu toţii, dragii mei!... Ce vă tulbură astfel?... Ce vroiţi ? LIPICESCU (se arată pe deasupra capetelor rîndului întâi de oameni fi strigă): Gios miniştrii!... (Dispare îndată.) RADU: Tăcere... M-aţi însărcinat să vă espun eu plîngerile, să formulez dorinţele voastre... Lăsaţi-mă să grăiesc. POPORUL: Grăieşte... grăieşte... Trăiască Radu!... || 376, 21 — A, C, D, E : pe pragul uşii j B : la uşa || 22 — A, C, D, E : Poporul e / B: Popo-ru-i || 24. — A, C, D, E: păcatele noastre ! / B : Ne-au agiuns cuţitul la os. || 26 — A : s-a deşteptat, în sfîrşit / B : s-au trezit / C : s-a trezit, în sfîrşit / D, E : s-a deşteptat, în fine || 27 — 28 — A, C, D, E : şi-a [...] că e / B : şi şi-au [. . .] în sfîrşit, că-i || 29 — A, C, D, E : mici ta şi pentru cei mari / B : mari ca şi pentru cei mici || 32 — A, C, D, E: LIPICESCU / B : LIPICESCU (ascuns) || 33 — A, C, D, E : oierii / B : indignat || 34 — A, C ; Zaharopulos / B, D, E : Zaharachi || 377, 5 — A, C, D, E : în / B : figurînd în || 6 — A, C, D, E . oameni / B ; nişte oameni || 8 — A, C, D, E : Obşteştei Adunări / B : Adunărei H 11 — A, B,C : sub / D, E : în 15— 16 — A, C, D, E : Ştefan! — Să trăiască domnul Radu \ / B : Ştefan. || 20 — A, C, D, E : Dar, dar! / B : Dar, dar, dar! || 23—24 — A, C, D, E: însumi ca să I B : să (I 25—26 — A, C, D, E : Sîntem [. ..] ministru! / B : Dar, dar!... Ura!!... Să trăiască cuconu Ştefan! || 28 — A : şi trece pe j B : în curînd trece pe / C, D, E: pe || 30 - A, C, D,E: XIV / B : XVII || 31-32 - A, C, D, E : VITEAZOVICI, POSTELNICEASA, TARSIŢA / B : RUSFET- COVICI, VORNICEASA, TARSIŢA, SLUGĂRICĂ || 33 - A, C, D, E: VITEAZOVICI [...] cu I B : RUSFETCOVICI [...] purtînd [variantă anterioară : şi legat la cap, modijicat apoi : cu] || 35 — A, C : de după portretul împăratului I B : de după tablou j D, E : din dreapta || între r. 36 — 37, în B se află o replică anulată: SLUGĂRICĂ (desperat): Stilcit şi dat afară din agie! Păcatele mele! || 37 — A, C, D, E : demisie / B : demisie însuşi || 38 — A, C, D, E : liniştească / B : împace || 378, 1 — A,C,D,E: VITEAZOVICI: N-aveam [...] n-aveam jB: RUSFETCOVICI: N-avea [...] n-avea || 6-22 - A, C. D, E : EVGHENIDIS [...] braţul.) [13, 14, 19 — A, D, E : princesa / A : contesa] / B : ARBURE: D-ta, cucoane Ştefane, şi cu Radu ne-aţi scăpat... să trăiţi! NEAMUŞ: Cuconu Ştefan e ministru?... Să trăiască mulţi ani cuconu Ştefan!... VULPE: Şi la mai mare! TRUFANDAKI: La virfo! STÎLPEANU (încet, lui Hîrzobeanu): [anulat: Nu te-arăta obosit] Vere 903 Iorgule... Rădică-ţi capul, căci te priveşte [anulat; Lenţa] copila ta, [anulat: HÎRZOBEANU (ridicîndu-şi capul): Radule... îţi mulţămesc... Ai minte şi inimă. (Ii întinde mîna.) CONTESA: În sfîrşit, m-am învrednicit să văd şi eu o revoluţie... Am petrecut de minune!] (Lui Stîlpeanu.) ||26 — numai în C: (Sfîrşitui actului al IV)ID,E: (Cortina cade.) || 28—29 — A, B: uşile din fund sînt închise. Portreturile sint scoase [B; scoase / dinpăreţi]. / C l însă fără portretul sultanului şi al împăratului. / D,E: uşile [...] scoase. )| 31— A, B: pe gînduri, din stînga IC, D,E: din [...] gînduri || 34 — A, B: din J C, D, E: de-a rostogolul din || 379, 2 — A, B: şi tăcut din / C, D, E: din || 5—6 — A, B: ba-ncă şi vorbeşte-n bobote cîteodată şi singur / C: ba încă I D,E: ba-ncă[...] singur || 6—7 — numai în C, D, E : şi pare [...] Lipi-cescu... || 9 — A, D, E i Ba,, zău, mai / BI Ba, mai / C / Mai ]] 10 — A, B, D,E: cucoane, i-am / C: i-am || 11— 13 — A, B, D, E ;Eu [.. ,]fost şi / C ; Iaca |] 13— 14 — A, D, E: odinioară [A : odată] [...] star e/B: odată, ba încă chiar boier de starea a două / C : odinioară[...] stare... întăia... a doua... a cincisprezecea... || 17 — A, B : dat în / C, D,E: lipit de ]| 17— 21 — A, C, D, E; curat [...] se duc [C : s-au dus] muştele... / B : curat. || 22 — 384, 21 — A,C, D, E: SCENA II [...] proţesul meu.../ în B, scenele II, III iniţiale sînt anulate (f. 76r, 77r, 78r, 79r, 80r ):\ SCENA II ARBURE ELENA ELENA (ieşind din dreapta): Moş Arbure... ARBURE: Iaca şi ciocîrlia moşului. ELENA: Moş Arbure... Cum au petrecut noaptea tatu-meu? ARBURE: Bine, duducă... liniştit... ca un mieluţ... Atîta numai că... ELENA (îngrijită): Ce?... i-au fost rău? ARBURE: Atîta numai că mieluţul au tras o horăitură de vornic mare, încît n-am putut închide ochii. ELENA: Cît eşti de bun, moş Arbure... de o săptămînă acum de cînd petreci nopţile întregi lîngă tatul meu... li fi căzînd de somn. ARBURE: Eu?... Aş!... la vîrsta mea omul ajunge hurez de noapte. ELENA: Ba nu... te văd eu... ţi-i faţa ostenită... ţi-s ochii roşi... Dacă ai 'vrea să-mi faci o mulţămire... ARBURE: M-aş~duce~acasă să mă culc? ELENA: Nu acasă, dar aici în salon, pe canape, ca să'nu te depărtezi de noi... Culcă-te, moş Arbure, culcă-te... 004 ARBURE: Vrei numaidecît să horâiesc şi eu? ELENA (zimbind): Te rog... ARBURE: Sărmane Arbure!... la ce ai agiuns!... Te duce o copilă de nas ca pe un urs... Fie!... iaca... mă pornesc pe lumea somnului... (Se aşează pe un jilţ în fund.) Rămîneţi cu bine... Eu mă duc... M-am dus... (Adoarme încet.) ELENA: Bietul moş Arbure!... Ce suflet bun!... Cum mă iubeşte pe mine... şi pe Radu!... Ne-au legănat pe-amîndoi în braţele sale... Radu!... (Ojtînd.) Oare s-a realiza vrodată visul meu de fericire ?... SCENA III ELENA [anulat: CONTESA], STÎLPEANU [anulat: CONTESA] STILP. (vine prin fund): [anulat: Bonjour, H elene...] Lenţo, buna dimineaţa. ELENA [anulat: Sărut mîna, doamnă contesă.]: Moş Ştefan, moş Ştefan, sărut mîna. (Ii sărută mîna.) [anulat: CONTESA] STÎLP. (sărutînd pe Elena cu dragoste): Vină să mă-ntinereşti cu obrăjeii tăi... Ce face tatul tău, dl. fost ministru? ELENA: E mult mai bine de ieri încoace... Aseară l-am făcut să rîdă... [anulat: CONTESA] STÎLP: Ai făcut o minune [iniţial: un miracol], draga mea... şi crede că nu-i ave a te căi... ELENA: Cum? [anulat: CONTESA] STÎLP. : Am nevoie de veselia lui pentru ca să izbutesc [iniţial: reuşez] într-o misie foarte delicată care te priveşte pe tine... ELENA: O misie? [anulat: CONTESA] STÎLP.: Nu ghiceşti?... Nu-ţi spune inima ceva? ELENA (cam uimită) Nu... [anulat: CONTESA (punindu-i mîna pe inimă)] STÎLP. (privind în ochii ei): Minţi... ochii îţi strălucesc... [iniţial: Inima se bate] Are presimţire de o mare bucurie... (Elena coboară ochii) ARBURE (în parte, mişcîndu-se pe jilţ)■’ A dracului jîlţ... Mai bună-i iarba verde. [anulat: CONTESA] STÎLP.: Cine-i acolo?... Cine doarme în salon? ELENA: Moş Arbure... au petrecut mai multe nopţi lîngă tatu-meu... şi. . . [anulat: CONTESA] STÎLP.: Arbure?... el doarme greu [anulat: încalţe] ... N-aude prin somn... [anulat: ELENA ^(zimbind): Nu cred.] 905 ARBURE (în parte): Vorbă să fie. [ianulat: CONTESA: Dacă-i aşa...] STÎLP.: Vină cole, lîngă mine, pe canape, dragă Elenuţa... că am să-ţi spun o poveste cu un Făt-Frumos. (Se duc amîndoi de se pun pe canape.) ARBURE: (în parte) : O poveste?... hait... mi-au perit somnul... [anulat: Ian s-ascult şi eu poveste de cucoană mare.] CONTESA: Se zice că era odată o fată frumoasă şi [anulat: iubită de] un tînăr Făt-Frumos, care fuseseră crescuţi împreună în copilărie şi care se iubeau. . . se iubeau... se iubeau... cum să-ţi spun?. .. Cum tu iubeşti negreşit pe cineva [iniţial: te iubeşte pe tine Radu] şi cum te iubeşte şi mai negreşit cineva pe tine [iniţial: îl iubeşti tu pe dînsul]. ELENA (uimită): Ah!... Moş Ştefane... [iniţial: Doamnă contesă...] CONTESA (strîngînd în braţe pe Elena) : Nu te tulbura, drăguţa mea. .. Eu te consider ca pe copila mea şi doresc fericirea ta... Am fost tînăr ă [cîteva rînduri şterse ilizibil] şi acum, la vîrsta mea, nimic nu mă interesează mai mult [cîteva cuvinte şterse ilizibil] două inimi nobile şi simţitoare care aspiră una cătră alta... Am agiuns în iarna vieţii şi [cîteva cuvinte şterse] parcă mi se încălzeşte puţin sufletul cînd privesc [cîteva cuvinte şterse] la frumoasa prima vară ce-ţi înfloreşte în faţă şi în inimă.. . Tu, scumpa mea Elenuţă, călătoreşti acum în lumea visurilor fărmecă-toare, şi alergi cu gîndul după unul din ei, un vis adimenitor pentru a cărui realizare ţi-ai da şi [iniţial: sacrifica] viaţa.. . Aşa este ?.. . ARBURE (în parte ) : Nu pre înţeleg. CONTESA: Ei bine, îngeraşule, eu mi-am pus în gînd să contribui la acea realizare... Ştii că ţi-am făgăduit sprijinul meu. .. Păn-a nu pleca în voiagiul cel lung din care nimeni nu s-au întors păn-acum, vreu să las doi fericiţi în urma mea şi am hotărît [iniţial: decis] să te mărit cu... cu... cine vrei tu?... Un tînăr de starea întâi, fudul, crescut la Cuculi? . . . (Elena, zîmbind, face semn din cap că nu.) CONTESA: Nu?... un tînăr bogat. . . cu armasari ungureşti şi cu arnaut în coadă? (Elena, asemine.) CONTESA: Un baron neamţ, un polcovnic rus, un beizade [cuvîntul iniţial indescifrabili de la Fanar? (Elena, asemine.) CONTESA: Vină să te sărut... Iată o copilă cu minte [cuvinte! f iniţiale indescifrabile] şi cu gust bun. ARBURE (în parte): D-apoi cum? 906 [Replica următoare a contesei ştearsă indescifrabil, apoi anulat: CONTESA] STILP.: Eroul închipuirei tale e de o natură mai aleasă, mai înaltă, mai poetică. El are un suflet măreţ, plin de frumoase iluzii; el îşi iubeşte patria mai presus decît chiar pe tine însăşi; el e gata a se sacrifica pentru dînsa ca şi pentru tine. .. şi tu eşti mîndră de a ave o asemine dulce rivală. . . patria! {ELENA (fericită) : O! dar.. . dar... anulat: CONTESA] STÎLP.: Iubitul tău face parte din lumea viitorului; el simte că Dumnezeu i-au dat o misie sfîntă [iniţial: sacră] de îndeplinit şi are o inimă demnă de acea misie... ELENA (exaltată): Dar, dar. [anulat: CONTESA] STÎLP.: Pe dinsul nimic nu-1 sparie în calea lui, căci are pe lîngă dînsul doi îngeri păzitori (iniţial; apărători]: amorul pentru patrie şi amorul pentru tine. El despreţuieşte primejdia [iniţial: pericolul] şi moartea; el ştie a înfrunta chiar furia poporului, precum au înfruntat-o [anulat: Radu] în noaptea revoluţiei.. . [anulat: oare] îţi aduci aminte? ELENA (uimită ) : Dar. [anulat: CONTESA] STÎLP.: Cine altul decît Radu poate fi dar eroul ini-mei tale? Este altul? ELENA (ascunzindu-şi obrazul în sinul lui Stîlpeanu [iniţial: contesei] Ba nu... nu-i altul decît el. [anulat: CONTESA] STÎLP, (dismierdînd-o ) : Îngeraşule [anulat: mamei!] Cum v-am ghicit eu chiar de mult. Din noaptea acea de revoluţie unde s-au arătat cu atîta curagiu, eu l-am luat la o dragoste nemărginită... [Fraza iniţială anulată indescifrabil.'] Aş vrea să fie fiiul meu pentru ca să-l dau ţie, Elencuţă, căci numai el te merită pe tine. L-am invitat ades la mine, i-am inspirat încrcdere [iniţial: confienţfi] şfaam cetit în sufletul lui... El te iubeşte cu toată exaltarea unui fanatic, dar e nenorocit... ELENA: Nenorocit...? [anulat: CONTESA] STÎLP.: Pentru că nu are sperarea de a se putea apropie de divinitatea lui. Sarac, fără părinţi, delicateţa simţirilor sale îl opreşte de a aspira la mîna unei copile [iniţial: demoazele] cu avere mare şi cu poziţie înaltă... Mi-au mărturisit temerile lui, vărsînd lacrimi ca un copil... şi eu am luat asupră-mi ca să răstorn toate piedicele ce s-ar opune la fericirea lui... ELENA (Sărutîndu-i mîna): [anulat: Scumpă contesă!] Scumpul meu protector!! [anulat: CONTESA] STÎLP.: O singură piedică m-ar [anulat: opri] face să mă opresc... dacă tu nu l-ai iubi pe Radu... Să mă opresc, drăguţă... 907 ELENA: Ah!_________nu te opri... nu te opri... Te-om binecuvînta toatS viaţa noastră. [ianulat: CONTESA] STÎLP.: Minunat... Mă autorizezi dar să vorbesc tătini-tău? ELENA (zîmbind): Dacă mă autorizi să iubesc pe Radu. [anulat: CONTESA] STILP. Din toată inima. Cununia ta cu Radu m-a ferici şi de aceea am venit să vorbesc cu vărul Iorgu; am făcut complot „ cu contesa să combatem ideile ruginite a tatîni-tău. Intri şi tu în complot ? [.Această replică a suferit înainte multe modificări; ms. ilizibil.] ELENA [cîteva cuvinte şterse] Intru cu tot sufletul. [anulat: CONTESA] STÎLP.: Bravo. [iniţial: Bravisimo.] De-acum vic-toria-i a noastră! (Se scoală.) ARBURE (din fund) : Cucoane... [iniţial: Cuconiţă] Nu m-aţi priimi şi pe mine în complot ? [anulat: CONTESA — şi replica iniţială] STÎLP.: Da cum?... Nu dormeai, moş Arbure? ARBU RE : Ba dormeam... decît şi auzeam... Mi-i somnul uşor... [anulat: CONTESA] STÎLP.: Lenţo... ce socoţi... să-l priimim? ELENA: Moş Arbure are drepturi. STÎLP.: Fie!... El e om cu mintea coaptă şi ne-a fi de bun agiutor... Mă duc la vărul meu... Lenţo, vină să te sărut ca să-mi fie de ogur. .. (0 sărută.) ELENA (veselă): Moş Ştefane, soarta mea-i în mina matale. SCENA IV ARBURE, ELENA — Text neamilat: 4» SCENA III ELENA, ARBURE, STÎLPEANU STÎLPEANU (viind din fund): Lenţă, bună dimineaţă. ELENA: A!... Moş Ştefan, moş Ştefan... (Aleargă vesel înainte-i să-l sărute.) STÎLPEANU (sărutind pe Elena) : Vină să mă mai întineresc cu obrăjeii tăi... Ce face tatu-tău ? ELENA: E mult mai bine de ieri încoace. Aseară l-am făcut să rîdă. STÎLPEANU: Bravo!... Vra să zică i-au mai trecut ipohondria... Mă bucur şi pentru mine şi pentru tine, Elencuţă. ELENA: Dar, acum pare mîngîiat de a nu mai fi [iniţial: că nu mai este] 908 ministru şi mi-au spus ieri vesel că apreciază aşa de mult libertatea, încît au devenit bonjurist. STÎLPEANU: Minunat... Am nevoie de veselia lui pentru ca să izbutesc într-o misie delicată care te priveşte... Nu ghiceşti?___Nu-ţi spune inima nimic? ELENA (cu mirare): Nu... STÎLPEANU (privind-o drept în ochi): Minţi... ochii tăi strălucesc... Ai presimţire de o mare bucurie. (Elena coboară ochii.) ARBURE (în fund): Al dracului jilţ... E prea moale... Mai bine-i pe iarbă verde.. . STÎLPEANU: Cine-i acolo? Cine doarme în salon? ELENA: Moş Arbure... El au petrecut mai multe nopţi lîngă tatu-meu şi-i ostenit... STÎLPEANU: Ursul?... el doarme greu... N-aude nimic... ARBURE (trezit, în parte): Vorbă să iie. STÎLPEANU: Vină cole, pe canape, lîngă mine, dragă Elencuţă, că am să-ţi spun o poveste cu Ileana Cosînzeana şi Făt-Frumos. (Se duc amîndoi de se aşează pe canape.) ARBURE (trezit de tot, în parte) : O poveste!... Hait! mi-au perit somnul. ST ÎLPEANU: Ascultă cu luare-aminte... Cică era odată o fată frumoasă, ruptă din soare, şi un tînăr Făt-Frumos care fuseseră crescuţi la un loc în copilăria lor şi care se iubeau, se iubeau, se iubeau... Cum să-ţi spun?... Cum tu, de pildă, iubeşti negreşit pe cineva şi cum te iubeşte şi mai negreşit cineva pe tine. ELENA (tulburată): Moş Ştefan... STÎLPEANU (cu dragoste): Nu te tulbura, drăguţa mea... Eu te consider ca pe copila mea şi doresc fericirea ta... Am fost şi eu tînăr... de mult... Cunosc patimile tinereţii şi acum, la vîrsta mea, nimic nu mă interesează ca două inimi nobile şi simţitoare cafe înfloresc una prin alta şi una pentru alta... Tu, scumpă Elenuţă, te găseşti în primavară, pentru tine toată lumea nu are decît plăceri, viaţa nu are decît sărbători, şi alergi cu gîndul după un vis care te atrage, te adimeneşte... ARBURE (în parte) : Nu pre înţeleg... STÎLPEANU: Ei bine, ingeraşule, îţi aduci aminte că ţi-am făgăduit sprijinul meu? ... Am pus în gînd, pîn-a nu pleca în călătoria cea lungă din care nime nu s-au mai întors, să las doi fericiţi în urma mea... Am hotărît să te mărit, Elenuţă... Să te mărit cu... cu cine vrei tu?.. . Spune-mi fără sfială: Cu un tînăr cuconaş de stare întăi, fudul. 009 crescut la Cuculi? (Elena, zîmbind, face semn că nu.) STÎLPEANU: Nu?... Cu un tînăr bogat care se mîndreşte de armasarii lui ungureşti şi de arnăutul din coadă? EI.ENA (asemine) STÎLPEANU: Cu un baron neamţ? ELENA (asemine ) STÎLPEANU: Un cneaz rusesc? ELENA (asemine ) STÎLPEANU: Un beizade de la Fanar? ELENA (asemine) STÎLPEANU: Să trăieşti, drăguliţă. . . Eşti o copilă cu minte deşteaptă şi cu gust bun. ARBURE (în parte) : D-apoi cui»? ELENA: Moşule, sînt româncă şi vreu să mă mărit c-un român. STÎLPEANU: Bravo!... Ai grăit după dorul meu... Dar cine să fie oare fericitul Făt-Frumos la care se gîndeşte Ileana Cosînzeana ?... Negreşit el este de o natură mai aleasă, mai înaltă; are un suflet măreţ plin de mîndre năluciri ca şi al tău... El îşi iubeşte patria mai presus chiar şi decît pe tine însăşi, şi tu eşti fcricită de a avea o asemine scumpă rivală... ELENA (exaltată): O! dar, dar! STÎLPEANU: Iubitul tău face parte din lumea viitorului... Nu-i aşa? El simte că Dumnezeu i-au dat o misie sacră de îndeplinit în ţara lui şi are în pept o inimă demnă de acea misie. ELENA (asemine) O! dar, dar. STÎLPEANU: Pe dînsul nimic nu-1 sparie [anulat: căci] în calea lui, căci are pe lingă dînsul doi îngeri păzitori: amorul de patrie şi amorul pentru tine. El dispreţuieşte [anulat: primejdia şi] moartea; el ştie a înfrunta toate primejdiile şi chiar furia unui popor turbat, precum au infruntat-o în noaptea cea de revoluţie... Îţi aduci aminte ? ELENA (uimită): [anulat: Dar] îmi aduc... STÎLPEANU: Cine altul decît Radu poate fi dar eroul închipuirii [iniţial: inimei] tale?... Este altul? ELENA: (ascunzîndu-şi obrazul în sînul lui Stîlpeanu ) : Ba nu. .. nu-i altul decît el. STÎLPEANU: îngeraşule!. .. De mult eu v-am unit pe amîndoi în inima mea, dar mai cu seamă din noaptea acea grozavă în care v-aţi arătat amîndoi cu atîta curagiu, am zis în gîndul meu că meritaţi a fi uniţi şi dinaintea altarului... Dacă ar fi Radu fiiul meu, eu ţi l-aş da 910 numai ţie, pentru că numai el e demn de tine, Elenuţă. .. El te iubeşte, mi-au mărturisit-o, căci nu are nimic ascuns pentru mine în sufletul lui, te iubeşte ca un fanatic, dar e nenorocit... ELENA: Radu, nenorocit! STÎLPEANU: Sărac, fără părinţi, el se teme câ tatu-tău s-ar improtivi la realizarea dorinţelor sale.. . însă am luat asupră-mi ca să răstorn toate piedicile care s-ar opune fericirei voastre. .. ELENA: O! Scumpul meu protector ! STÎLPEANU: O Singură piedecă mare ar face samă oprească.. . dacă tu nu l-ai iubi pe Radu precum te iubeşte el.. . Ce zici ?. . . Să mă opresc ? ELENA (sărutînd pe Stîlpeanu): Ah! nu, nu te opri, moş Ştefane. Te-om binecuvînta împreună toată viaţa noastră. STÎLPEANU: Minunat... Mă autorizezi dar să vorbesc vărului Iorgu [iniţial: tătîni-tău] ? ELENA (zîmbind) : Dacă mă autorizezi mata să iubesc pe Radu... STÎLPEANU: Din toată inima... Cununia ta cu dînsul m-a ferici.. . Eu cu contesa vrem să vă fim nuni mari... ELENA: Contesa?... Se interesează?... STÎLPEANU: Ea s-au înamorat de voi doi şi am făcut complot împreună ca să combatem ideile ruginite a tătîni-tău... Intri şi tu în complot? ELENA: Intru cu tot sufletul. STÎLPEANU (sculîndu-se ) : Bravo! ARBURE: Cucoane... nu m-aţi priimi şi pe mine în complotul d-voastre? STÎLPEANU: Iaca!... Da nu dormeai, Ursule? ARBURE: Ba dormeam... decît şi auzeam... prin somn... Eu dorm uşor ca iepurele. .. STÎLPEANU: Lenţo... Ce socoţi?... Să-l primim şi pe Arbure? ARBURE: Ei! parcă eu nu ştiu să dau busta şi fără a fi poftit... Cînd e vorbă de norocul duducăi şi a lui Radu, bătrînul Arbure iurse cade să bată lăturile. .. STÎLPEANU: Fie !... Eu intru [iniţial: mă duc] în cabinet la vărul meu... Curagiu, Elenuţă. .. ELENA: îmi tremură inima.. dar mă duc să mă-nchin la portretul maicăi mele... STÎLPEANU (sărutînd-o) : Mergi, draga mea... Portretul mamii este icoana cea mai sfîntă pentru un copil. (Intră în stînga.) (Elena iese în dreapta.) SCENA IV ARBU RE: (singur ) : Drăguţa moşului!... Ei! apoi dă... Mai este ceva pe pămînt mai gingaş, mai frumuşel, mai ruminel, mai... nu ştiu 911 cum... decît o copilită care simte că i se deschide inima la focul dragostei precum [iniţial: ca] o floricică de primăvară, [anulat: ca] o brînduşică la focul soarelui... ştii, după ce s-au dus omătul... ş-au trecut zilele Babii... pe la Mart, cînd dă mugurul... cînd bate vîntul cel supţire care... Na! că m-am încurcat... Nu mai ştiu ce spun... Hai la Radu să-i duc veste bună, doar a mai prinde la suflet în faţa Divanului domnesc... El e avocatul cuconului Iorgu în procesul cel mare de 30 000 # cu Iuda cel de Lipicescu... Hei! ce nopîrcă au hrănit boieriul... Cum aş strivi-o sub călcâi!. .. Astăzi are să se caute pricina.. . Hai iute la Radu acasă... Scenele V şi VI anulate în ms. : SCENA V ARBURE, TRUFANDAKI, VULPE, SLUGĂRICĂ TRUFANDAKI: Kali mera, arhon Arburaki. VULPE: Sluga. SLU GĂRICĂ: Plecăciune. ARBURE (în parte): Iaca paraponisiţii... (Tare). Ce poftiţi? TRUFANDAKI: Am venito se ne zaluimo la cocono Iorgo de strimbata-tile ce ni s-a facuto la tustrei. . . Cocono Stefano Stilpanis, ministro, m-a sictirito din ispravniţia.. . Ah! Aman, aman... SLUGĂRICĂ: Şi pe mine din viţ-agie, după ce am fost spîrcuit de norod... Dreptul îi ? VULPE: Şi mie mi-au desfiinţat hotărîrea Divanului în procesul meu cu răzeşii... ARBURE: Şi te doare inima, aşa-i? că ţi-au luat bucăţica din gură?... Ghidi, Vulpoi bătrîn... Ai crezut că Dumnezeu a închide ochii ş-a lăsa pe un cîrjaliu ca cine eşti să aduci la sapă de lemn pe un popor de oameni!... VULPE: Lasă, lasă, giupîne Arbure, că nu mă dau eu rămas. . . împăratul să trăiască... S-or îndrepta ele lucrurile... ARBURE: Cum s-ar prinde. TRUFANDAKI: Neski... Am scris-o noi la Porta... şi in curindo am se plec la Peterburga.. . ARBURE: Frînge-ţi-ai picioru-n drum! SCENA VI Cei dinainte, RUSFETCOVICI, EVGHENIDI RUSFETCOVICI: Nu se poate să nu iscălească Iorgu împreună cu noi. .. EVGHENIDI: Nu cred. 912 RUSFETCOVICI: D-apoi nu-i şi el obijduit ca şi noi?... Nu-i scos din minister ? EVGHENIDI: Aşa este, dar ştii că ne-au refuzarisit de a iscăli în jalba care am dat-o paşii în contra abuzurilor guvernului... Mă tem dar că tot asemeni s-a refuza să iscălească şi în memuarul ce vrem să trimitem la Peterburg! RUSFETCOVICI: Să cercăm. ARBURE (în parte) : Priveşte-i... de-abia daţi afară din slujbă şi, ţop... în opoziţie... RUSFETCOVICI: Arbure... putem oare să intrăm la cuconu Iorgu? ARBURE: Cum nu? V-a priimi cu mare mulţămire. RUSFETCOVICI: Hai, Evghenidi... ARBURE: O să vă întîlniţi la d-lui cu o persoană care negreşit l-a îndupleca pe cuconu Iorgu ca să iscălească în jalba paraponisiţilor. .. TOŢI (apropiindu-se ): Cine? ARBURE: Hatmanul Ştefan Stîlpeanu, ministrul! TOŢI: Ministru-i aici ? EVGHENIDI: Om veni altă dată. RU SFETCOVICI: Dar... peste- vro două ceasuri... TRUFANDAKI: Neski... Eu m-am dus-o... [anulat: (lese Juga.'f) SLUGĂRICĂ: Şi eu. „VULPE: Şi eu. EVGHENIDI RUSFETCOVICI (Se îndreaptă răpide spre uşa din fund.) ARBURE: Ian staţi, boieri, să vă mai spun una. Aţi dat o jalbă paşii în contra cuconului Ştefan ?... Aţi păţit-o ! TOŢI: Cum? ARBURE: Paşa-i prietin bun cu ministru. TOŢI (sparieţi ): Aş! ARBURE: Ce vă spune moşu... V-aţi vîrît capul în gura leului. TRUFANDAKI: Panaghia mu ! EVGHENIDI: Degrabă la paşa, să luăm jalba îndărăt... TOŢI: Degrabă... Vai de mine! Ce-am păţit! (Iese cu toţii alergîndJ-ARBURE: Tupiluş pe năgăruş.. . I-am umplut de spăriet. .. Ha, ha,ha... (Iese.) — Text neanulat: SCENA VII STÎLPEANU, HÎRZOBEANU STÎLPEANU: Crede-mă, vere Iorgule; precum vezi iarba cea nouă răsărind şi crescînd prin pătura de frunzi uscate, astfel o lume nouă Si noi. 913 răsare prin pătura eresurilor vechi. Noi se cuvine să o îmbrăţişăm, iar nu să o dispreţuim, căci ea are să moştenească locul ce-1 ocupăm noi acum la lumina soarelui. Radu, în adevăr, nu are avere, este orfan, dar cînd el posedă o comoară de simţiri nobile, un nume lăudat prin faptele sale, nu merită ca să-l adoptăm noi ca pe copilul nostru? Să lăsăm deoparte ideile ruginite de boierie şi să ne gîndim fără egoism la fericirea urmaşilor noştri.. . Elenuţa iubeşte pe Radu, pentru că [iniţial: căci] ştie să aprecieze cualităţile lui... Nu te împroti/i la căsătoria ei cu Radu, căci ai sfărâma inima bieţii copile. HÎRZOBEANU: Vere Ştefane, m-aş îndupleca la sfătuirile ce-mi dai... însă nu pot să iau nici o hotărîre pînă nu s-a alege într-un fel cu procesul ce-mi face ticălosul cel de Lipicescu. STÎLPEANU: Astăzi se caută procesul? HÎRZOB. : Astăzi. . . Radu m-au rugat să-l autorizez a pledarisi pentru mine.. . STÎLPEANU: Şi dacă a cîştiga procesul, îmi făgăduieşti un răspuns favorabil ?. .. HÎRZOB.: Dar l-a cîştiga oare? STÎLPEANU: Să n-ai îndoială... Sinetul lui Lipicescu e plastograf... Toată lumea o spune. HÎRZOB.: Şi are dreptate... dar te poţi încrede în di/anişti? STÎLPEANU: Nu prea. .. Cu toate aceste, mă duc să întăresc inima lui Radu. .. Sînt sigur că [anulat: îngînat de vis] speranţa de a dobîndi mîna Lenţii l-a face să fie şi mai elocuent, şi mai convingător.. . Aş-teaptă-mă acasă, că mă întorc în curînd... (Iese.) SCENA VIII HÎRZOBEANU: S-o mărit pe Ilenuţa [379, 23, 24, 26, 28, 32 - A : CONTESA I C,D,E : PRINCESA || 30 - A : cred / C.D.E: cred, cucoană || 380, 2, 10, 14, 19, 30,33 — A : CONTESA / C, D, E: PRINCESA || 2 -A, D, E : STÎLPEANU / C : STÎLPEANU (intră prin fund) || 3 — A, D, E: STÎLPEANU (intrînd ) j C : STÎLPEANU || 8 — A : că j C, D,E : a || 14 — A : HÎRZOBEANU (vine din stînga, trist) j C, D, E : HÎRZOBEANU || 22 — A, D, E : ticălosul de Lipicescu / C : ticălosul |j 26 — Al ■prade j C, D, E : fure |] 28 — A t Noi j C, D, El dar noi || 381, 3 — A, D, E : (viind ) : Cine / C : Cine || 5,14 - A : CONTESA / C, D, E : PRINCESA || 7 — 8 — A : de / C, D, E : în contra lui || 8 — 9 — A, D, E : voastră < ... >tău I C : lui, tot viitorul || 12 — A : tătîne-său j C, D, E : lui Hîrzobeanu || 9 — A, C : Nobil suflet / D, E : Drăguţa mea || 379, 22 — 381, 14 (scenele II —V) iniţial în A : 914 ARBURE, STÎLPEANU, CONTESA STÎLPEANU: Arbure... Ursule. .. ARBURE (tresărind): Cine-mi zice pe nume?... Cuconu Ştefan! STÎLPEANU: Ce faci aice singur? Ai văzut pe vărul meu Iorgu?... Ce face? ARBURE: Duce dorul ministeriului şi grija procesului cu Lipicescu. STÎLPEANU: Azi se caută procesul? ARBURE: Chiar astăzi.. . Mai dinioare au fost aice dl. Radu ca să ceară învoire de la boierul să-i fie avocat. STÎLPEANU: Bravo, Radu! Dar Lenţa unde-i? ARBURE: În ietac la boieriul. Biata floricică ! Veghează zi şi noapte lingă. tatu-său... Ce sufleţel de înger !. . . STÎLPEANU: Mă duc să-l văd pe vărul meu... CONTESA: Fă însă parte dreaptă... Trimitc-mi mie pe Lenţa. ARBURE: Aşa!.. . şi eu mă duc la Divan să ascult pe dl. Radu. . . îmi închipuiesc că are să vorbească mai dihai decît sfîntul Ion Gură-de-Aur. CONTESA (rîzînd): Pentru ce?. ARBURE: Pentru că i-au zis duduca... i-au zis cu glas care pătrunde-în fundul inimei... i-au zis că toată nădejdea-i în Radu... Cît îs de bătrîn, să mi-o fi zis mie, mă dam în foc.. . D-apoi el, care-i tînăr ş-o iubeşte!... Na! c-am scăpat vorba... La fugă, Arbure.... (Iese prin fund.) SCENA III CONTESA, STÎLPEANU || 381, 17 — A, D, E : timp / C : vreme 1| 18—^4, D, E : îndată / C : degrabă || 26 — A : a vă găsi I C, D, E : să vă găsiţi || 29 — A : graţie / C, D, E : învoire || 33 — A : ţară. / C, D, E: ţara noastră. || 382, 2 —A, C: înaintîndu-se / D, E: înaintînd || 5 — A, D, E: reuşi. (Iese.) I C: reuşi || 6 — A, D, E : Duducă Lenţă / C ; Duducă || 7 — A, C: de / D, E: pomenind de || 10 — A, D, E i Iorgule / C : vere Iorgule ]] 12 — ^4 : dă mie / C, D, E : dă )| 15, 16, 19, 2 1, 24, 29 - A : CONTESA / C, D, E : PRINCESA || 16 - A : (după un moment de tăcere): Lenţo / C : Lenţo / D, E: (după < ... > Lenţo|| 16—17 — numai în C, D, E: caută < ... > mei.. . ]| 18 — A : LENŢA: Princesă? PRINCESA: Cată drept în ochii mei... (Elena se uită cu mirare la princesa. ) / C,D,E : (Elena < . .. > mirare la princesa.) || 19 — A : ceva / C, D, E : nimică || 20 — A : cchii I C : ochii, uimită / D, E : ochii şi uimită || 23 — A : tulburîndu-se j C, D, E : turburată || 25 — A : fiica / C, D, E : copila || 31 — A : O!... nu te spăria... aşteaptă / C : Nu te spăria... / D, E : O!... nu te spăria... || 32 — A, C, D : e să / E: este ca să || 383, 3 — A, D, E : zîmbeşte şi face / C : face || 4, 6, 11, 20, 27, 31, 35 - A : CONTESA / C, D, E: PRINtESA || 5, 7 — A, C : ELENA (asemene) / D, E : (Elena < . . . > negativ.) ]| 9 — A : Contesă, eu sînt / C, D, E : Princesă, sînt || 13 — A, C, D: oare să fie / E: să fie oare |1 16 — A, C, D: frumoase iluzii / E : iluzii frumoase \\ \1 — A : chiar decît / C, D, E: decît chiar ]| 29 — A : contesei / C, D, E: princesei || 31 — A : v-am unit eu / C, D, E: eu v-am unit || 34 — A : zîmbind / C, D, E : zîmbind < ... > ochii || 35 — 36 — A, D, E : (se < .. . > mademoi-selle I C : Dacă o ştii, madmuazelă (se scoală) || 38—384, 2 — A : tale.. . ELENA: A! Princesă... (Ie şiragul.) PRINCESA: Ş-acum / C : tale.,. şi / D, E : tale < ... > Ş-acum )| 2 — A, C, E : să I D : ca să || 6 — A : însăşi maica j C : maica / D, E : mama || 7 — 8 — A, D, E : tocmai < ... > ta. / C : că parcă am mai întinerit astăzi 919 cu zece ani. || 7, 10, 13, 16 - A: CONTESA / C, D, E: PRINCESA }| 11 — A : Iaca / C, D, E: ieşind < ... > Iaca || 16 — A : (rîzînd) : Ce / C, D, E: Ce || 18 — A, C, D, E: IX < iniţial în A : VI > || 19 — A : intrînd, Pe gînduri / C: intră pe gînduri, trist / D, E : întrînd < ... > gînduri | 19-20 - A : Ştefan / C, D, E : Vărul Şteian || 20 - A, C, E: Lenţa / D : Ilenuţa] || 384, 22 — A, C, D, E: nici o zăstre / B: decît o zestre de nitni-că || 24—25 — A : mi-au ruinat averea / B : şi mai cu seamă [...] averea pe mînă, m-au adus aproape de sărăcie / C : şi [____] averea pe mînă, m-au adus aproape de sărăcie / D, E: şi [...] averea-n mîini [D; pe mînă], m-au ruinat || 27 — A : ciocoiul cel de Lipicescu / B : blăstămatul cel de Lipicescu / C, D, E: hoţul de ciocoi || 28 — A, C, D, E : deprinsă / B : ea, deprinsă || 29 — 30 — A, B, D, E: mizerie [...] nimic / C mizerie]! 31 — A, C, D, E: vărul / B: vărul meu 1] 32 — A, B, D, E: altul / C : alţii || 34 — 35 — A, D, E : Am [...] canape.) / B : Am [...] pe canape, obosit. I C : (Cade obosit pe canape. ) Am perdut viitorul copilei mele! || 385, 1 — A, C, D. E: X [iniţial in A: VII] / B: IX || 3 — A, B, C, D : glas dureros / E: voce dureroasă || 16 — A, C, D, E : la / B : împreună la || 17 — A, C, D, E : din casă... (Plîngînd.) / B : chiar din casa lui ]| 19 — A, C, D, E: umiliri pentru ce? / B : amaruri pentru ce?.. . Care-i crima mea cea mare? || 24 - A, C, D, E: Ah! / B: (Plîngînd.) Ah! || 26 - A, B, C, D : HÎRZOBEANU (în parte ) / E : HÎRZOBEANU || 27 - A, C,D E: de mine [...] peirei / B : Nu mă lăsa || 29 — A, C, D, E: Ah! Nu/B : Nu i| 30 — A, C, D, E : mi-i / B ; mi-e inima plină de lacrimi, mi-e H 36 — A, C, D, E : respecta / B : respecta... Ah, Iorgule || 386, 1 — A, C, D, E : cu I B : prin || 2 — A, C, D, E : iubire / B : dragoste || 4 — A, B, D, E : a / C : de a 1| 5 — A, B, C, D, E: viaţă [iniţial în B: casa lui Neamuş] || 8 — A, C, D, E : că / B : iubita mea, că || 9 — A, C, D, E: cauza / B ; pricina 1| 10 — A, C, D, E: fost păn-acum / B : fost || 11 — A: eu să-ţi dau I C, D : ca să-ţi dau eu I B, E: să-ţi dau eu || 12 — A, C, D, E : nu-mi mai JB: nu-mi || 17—^4, B, D, E: Ah! Iorguşorule / C: Iorguşorule || 17—18— A, C, D, E : nu mă [...] dacă / B : dacă ]| 22 — A, C, D, Ei condemnat / B : silit H 24 — A, C, D, E : deschis / B : intentarisit || 28 — A, C, D, E: Ce?... El? / B : El! || 32 - A, C: are şi o / B : are şi cl... are ambiţie... o / D, E : are şi || 33 — A, C, D, E : visază [.. .] vornicului / B : doreşte [...] lui Iorgu || 34 — A, C, D, E : cred I B : văd ca [1 37 — A, C, D, jE: bani [...] e singur [E : singur îi] / B : putere... şi e U 387, 3 — 8 — A, C, D, E : c-o parte [.. .] TARSIŢA / B : cu divaniştii, şi cit pentru Neamuş, ştii că vrea să se răzbune pe d-ta... U 11 — A, C, D, E: (sculîndu-se indignat): Eu/ B : Eu || 14—17 — A, C, D, E: Lipicescu [...] n-oi [C : nu voi I D, E: n-oi mai] [.. .] mulţămiri / B ; eu n-oi ave altă grijă în 920 viaţă decît să te încungiur de mulţămiri, să mă jertfesc pentru mata ca o roabă || 20 — 22 — A, C, D, E: şi [...] Lenţei / B : şi 30 000 # nu sînt de lepădat... || 23 — D — exemplarul aflat la Bibi. Acad. R.S.R. sub cota I. 149574, cu dedicaţia autorului: „A. C. Negri. V. Alecsandri" — conţine îndreptarea marginală autografă a unei greşeli de tipar (lipsa indicării personajului : HÎRZOBEANU) || 25 — A, C, D, E: XI [iniţial în A : : VIII] / B : X || 26 — A, C, D, E: TARSIŢA, HÎRZOBEANU / B: HÎRZOBEANU, TARSIŢA || 27 —30 — A, C, D, E: (întră [...] retragă.) I B : (vrind a se retrage): A!... pardon... || 388, 2 — 3 — A, C, D : mîhniciune [...] să-mi I B : mîhniciune ai?... Nu vrei să mi-o || E: supărare să-mi || 6 - A, C, D, E: Tarsiţă... te rog... / B : Tarsiţă... || 7 - A, C, D, E : vorbeşte J B : grăieşte || 8 — 9 — A, C, D, E: o mare [...] sa / B : o mare parte din avere [iniţial: averea] || 9 — A, C, D, E : spatariul... cu spatariul / B : spatariul || 11 — A, C, D, E: negreşit are să-l peardă / B : a să-l peardă negreşit || 13—^4, C, D, E: (desmierdind [—] Asta fB: Asta || 16 — A, C, D, E: Dragă / B : (luînd pe Elena în braţe) : Dragă || 18—21 — A, C, D, E: Ş-apoi [...] din / B : Ş-apoi?... Mi-i mărita mai lesne c-un om fără stare şi ţi-om face amîndoi o avere cu || 23—24 — A, C, D, E: tu eşti [...] vieţii / B : pentru că te găseşti în timpul nălucirilor || 27 — A, C, D, E : sărmani / B : săraci || 30 — A, B : să lipsească de / C : să lipsască / D, E: să-i lipsască ||32 — A, C, D, E: (lipindu-se [A, C: strîngîndu-se] de tatăl său): Tătuţă.../ B: Tătuţă!... (îl sărută pe Hîrzobeanu.) || 35 — A, C, D E: jărtfele [...] asemine-ngiosire / B : sacrificiile ca să-l aperi de asemine ruşine || 36 — A, C, D, E: face eu? / B : iace? || 37 — A, C, D, E : iubirea / B : dragoste || 38 — 39 — A, C, D, E : sublimă de abnegare / B : sublimă || 389, 2 — 3 — A, C, D, E: îi în stare să-mpedice / B: e în poziţie să oprească || 4 — 6 — A, C, D, E: e, tătuţă [...] Cine-i / B: este, tată? (Hîrzob. tace.) Cine-i ||8 — 9 — A, C, D, E: greşit [...] (Plînge.) / B : făcut? (îşi pune batista la ochi.) || 10 — A, C, D, E : Cinstea şi viaţa / B : Viaţa || 11 — A, C, D, E : iubit [...] curajul / B : atîrnă de la îndemnul || 12—14 — A, C, D, E : e [...] Ei / B : este, tată?... (Hîrzob. tace.) Ei || 15 — A, C, D, E : (tresărind) : Priimeşti / B : Priimeşti || 20 — A, C, D, E : (slăbind) : Dar / B : Dar || 21 — A, B, C : ca să-l / D, E: să-l || 22 — A, C, D, E: (Elena cade pe canape.) / B : ELENA (slăbind): Dar. || 23—25 — A, C, D, E: Lipicescu [...] gîndul!... / B : (în parte, ieşind.) A!... Mi-am împlinit gîndul... (Iese.) ]| 26 — A, C, D, E : XII [iniţial în A : IX] / B : XI || 28 — A, C, D, E: (aruncîndu-se [...] plîngînd) I B i (căzînd în braţele lui Hîrzob.) || 29 — A, C, D, E: tătuţă!.../ B : tătuţă.., (Plînge.) || 31 — 32 — A, C, D, E: vrei [...] ta. / B : dar nu priimesc sacrificiul tău... || 33 — 390, 3 — A, C, D, E: 921 s-o [...] silit / B : să-l priimeşti, scumpe tătuţă, căci însăşi imagina sfîntă. a maicăi mele m-au îndemnat să-l fac.. . Vreu să nu ai nici o supărare... nici o lipsă... Nu vreu să fii miluit de nime, nu vreu să suferi... mata... Mai bine eu... mai bine eu... eu îs || 5 — 24 — A, C, D, E: (sculîndu-se [. . .] plînge!... [7 — A, C : maica mea m-a < ... > ceruri / D, E : mama me mâ va < ... > cer ]| 12 — ^4 : inima / C, D, E: inima me SI 2.3 — A, C : ţinta j D, E : drept | 24 — A, C : portret.) j D, E : portret. ) < . .. > plînge!...]/ B : Nu, tătuţă, nu căta să-mi întorci hotărîrea... Sînt convinsă că maică-mea mă binecuvîntează din ceruri... Lasă-mi satisfacţia de a-mi împlini datoria cătră părintele meu. .. Nu plînge, tătuţă.. . Vezi, iaca, nu mai vărs lacrimi... Sînt mulţămită de ceea ce-am făcut.. . Eşti obosit, tătuţă, eşti tulburat... Mergi în cabinetul matale... Oi priimi eu singură pe dl. Lipicescu... Mergi. .. (îl sileşte pe Hîrzobeanu să intre în cabinet.) [anulat: Fii cu curagiu ca mine.] HÎRZOB, (pe prag) : Draga mea copilă!. .. (O sărută şi iese.) SCENA XII ELENA (desperată): O! Dumnezeule, ce fulger cade pe capul meu!... Ce-ain făcut eu ca să fiu astfel pedepsită!... Din culmea fericirei, iată-mă căzută în nefericirea cea mai cumplită!. .. Trebuie să renunţ la Radu, la singurul om pe care îl cere inima mea, şi să mă condamnez a fi soţia unui mizerabil pe care il despreţuiesc... Soţia lui Lipicescu!. . . eu!... (Plînge.) Ah! unde-i maica mea să mă apere, să mă scape de prăpastia în care mă văd căzînd!. .. Ce-a zice Radu cind a afla adevărul ?... Cum a să mă giudece el!.. . A crede, poate, în durerea lui, că mă mărit cu Lipicescu de frica sărăciei!... O! Mai bine să mor... Mai bine să mor... (Zărind pe Radu.) Radu!... (Cade pe canape.) SCENA XIII ELENA, RADU RADU (radios): Scumpa mea Elenă, cuconu Ştefan Stîlpeanu şi moş Arbure mi-au adus o veste care mi-au deschis .porţile raiului... E adevărat, adevărat că-mi este permis a spera o fericire la care nu mă gindeam decît tremurînd ? Ah! Elena, spune-mi tu însăşi că nu sînt prada unei iluzii înşelătoare... Ştii cît e de mare, cît e de sacru amorul ce mi-ai inspirat... Zi un cuvînt, îngerul meu, pentru ca să mi se întărească inima păn-a nu merge să pledei în procesul părintelui tău... Un cuvînt, Eleno, din gura ta m-a face să înving lumea 922 toată,.. Eleno... Eleno... taci ?... Plîngi... (Elena plînge înăduşit în batista ei.) RADU: Plîngi, iubită... cînd îţi vorbesc de căsătoria noastră ?. .. ELENA: Ahl Radule... Căsătoria noastră... au fost un vis care au perit. RADU: Un vis!... o! Dumnezeule I... ELENA: Dar, un vis dumnezeiesc ce s-au prefăcut într-o realitate grozavă ________ RADU: Cum?... Cînd?... Pentru ce?... Ah!... esplică-te... Mâ simt că nebunesc. ELENA: Soarta ne condamnă ca să renunţăm la toate sperările noastre... Eu nu mai pot fi soţia ta. RADU: Cine se împotriveşte?... Tatu-tău? ELENA: Ba nu, Radule... Nu-1 acuza pe tatu-meu... Acuză-mă pe mine singură... Eu însămi... RADU: Tu?... nu te cred... Din ce cauză?... Sînt culpabil de vreun act infam în ochii tăi? ELENA: O! nu. Radule... tu eşti demn de stima tuturor, demn de iubirea mea... dar fatalitatea mă desparte de tine pentru totdeauna... RADU: Eleno... Eleno... îmi împli sufletul de amărire şi de desperare... S-au întîmplat ceva care nu vrei să-mi spui... Nu eşti tu care... Te cunosc... [anulat: eşti prea] Ai simţiri prea nobile pentru ca să priveşti la lipsa mea de avere___________ ELENA: O!... RADU: Ai o giudecată prea înaltă pentru ca să [anulat: osîndeşti] mă pedepseşti că nu am părinţi... Eleno!... te congiur pe suvenirul sacru al mumei tale, spune-mi adevărul. .. Vezi cît sînt de nenorocit! ELENA: (plîngînd): Ah! Radule... îmi zdrobeşti inima... Nu înţelegi după lacrimile care vărs cît sufer de a mă despărţi de tine?.... Nu înţelegi cît te iubesc?... Nu înţelegi că doresc moartea?... Ideea de a te perde mă face chiar a regreta sacrificiul ce fac părintelui meu... Dar trebuie să-mi îndeplinesc datoria de copilă... Trebuie... Ah! Radule... plînge-mă, căci sînt mult mai nenorocită decît tine... Sărmana eu!... Nu-i destul că sînt obligată să renunţ la tine, Radule, dar încă şi să mă mărit cu un mizerabil... RADU: Tu?... Cine? ELENA: Cu Lipicescu! RADU: O!... Nu se poate... Cine au urzit acest plan infernal în contra noastră?... A! Tarsiţa... Ea... negreşit... ELENA: Ba nu... fatalitatea... Şi, din nenorocire, nu văd nici un mijloc 923 de a lupta în contra ei... Trebuie să plecăm capul... Adio... Radule... RADU: Elenă... Elenă... Nu nc rămîne nici o umbră de sperare? ELENA: Nu, încît tatăl meu a perde procesul său... Adio... (Iese plîngînd în dreapta.) SCENA XIV RADU [anulat: şi mai pe urmă, ARBURE] (singur): Procesul!... De la el depinde tot?. .. Cum?.. . Mintea mi se tulbură.. . Nu pricep. .. O ! Dumnezeule !... cît de grabnic veselia se schimbă în durere!... De-acum nu-mi rămîne decît să mor... Lumea s-au întunecat împre-giurul meu... Cine ar fi crezut!... (Plînge.) SCENA XV RADU, ARBURE ARBURE (intrînd iute): Domnule Radu... te cat peste tot locul... hai. .. degrabă.. . degrabă.. . Procesul cu Lipicescu are să se caute chiar acu la Divan... Aleargă... RADU: (buimăcit): La Divan... iaca mă duc... ARBURE: Dar ce ai, băiete?... parcă nu-ţi sînt minţile acasă... RADU: Ah!... Moş Arbure... Mi-ai adus o veste înşelătoare... şi m-ai, ucis. Elena se mărită cu Lipicescu... (Iese.) ARBURE: Puşche!... Ce spune?... Au nebunit?... Se vede că bucuria, cea mare i-au zdruncinat crierii... tocmai în ziua procesului!... Vai de mine! [anulat: Alerg] După dînsul, Arbure... Iaca pozna... SCENA XVI HÎRZOBEANU: Am primitun ravaş de la vărul Ştefan... Ce-mi scrie? (Ceteşte:) „Vere Iorgule, am văzut pe Radu,; el este încredinţat că va cîştiga procesul... însă mă tem să nu se măgulească cu năluciri... Am vorbit cu cîţiva din divanişti şi i-am găsit dispuşi a da dreptate lui Lipicescu... Curagiu însă, căci poate nu au perit de tot sfinta Dreptate în ţara noastră. .(Abătut, zice :) Sînt perdut!_ în zadar Ştefan mă îndeamnă să am curagiu... îmi spune inima că sint ameninţat de o nenorocire... Neamuş, prezidentul Divanului, mi-e duşman... Mă tem de dînsul... (Se pune pe canape.) ||25 —A, C, D, E: XIII / B : XVII || 28 - A, C,D,E : (tresărind) : A! / B : A! || 34 — A, C, D, E : (cu rugăminte ) : Iorgule / B : Iorgule [1 35 — A, C, D, E : făgăduinţa ce mi-ai dat / B : ce mi-ai făgăduit || 36 — A, C, D, E : Len- 924 ■ţ a-i I B : De la el atîrnă fericirea sau nefericirea, averea sau sărăcia noastră ... Lenţa este || 391, 1 — A, B, C, D : ca să -ţi / E : să-ţi |] 2 — A, C, D, E : te rog / B : dacă mă iubeşti |j 3 — A, C, D, E : (Se [...] canape. ) / B : Să vie. || 4 — A, C, D, E : mă iubeşti / B : meriţi toate jertfele ce •ţi-am’ făcut || 5 — A, C, D, E: din [. . .] Lipicescu.) / B : şi face semn lui Lipicescu să intre.) ]] 6 — A, C, D, E : XIV / B : XVIII || 10 — A, D,E : înapoi I B, C : îndărăt || 11—12 — A, B, C, D, E : supunere yin B, continuarea anulată: şi cu respect] || 12 — A, C, D, E : iertare / B : iertăciune |! 13 — A, C,D,E: Fiţi milostiv şi-l iertaţi [.. .] spele / B : Iertaţi-1 [...] îndrepte toate [| 14 — A, C : cu probe / B : şi să-ţi deie |! probe / D, E: cu dovezi || 15 — A, C: cea /B: de cea / D, E : şi cea 17 — A, C, D,E: dar am greşit / B : dar || 21 — A, C, D, E : duduca / B : duduca Lenţa [| 22 — A, C : giurat să mă răzbun / B : cătat răzbunare / D, E : giurat să-mi răzbun || 24 — A, C, D, E : necunoscută mie / B : necuuoscută || 29 — A, C, D, E : [v-aţi [A, C : te-ai] [...] priimiţi [A, C : priimeşti] iarăşi în casă / B : te-ai ...] priimeşti în casa d-tale... în familia d-tale |[ 32 — A,C,D, E: se scoală / B : sculîndu-se || 34 — A, C, D, E : vornicul / B : hatmanul || 35 — A, C, D, E : boieri [. ..] m-aş I B : m-aş || 392, 1 - A, C.D.E : alăture [...] tine!/B: în rîndul oamenilor! H 3 — 4 — A, C,: că eu aa comite o faptă atît de nelegiuită / B : o asemine faptă nelegiuită din parte-mea / D, E: că eu [...] nelegiuită j| 6 — A, C, D, E : vornicul / B : hatş manul || 6 — 7 — A, B,C, D, : ciocoiului său / E : ciocoiului || 8 — A, C, D, E: XV [iniţial în A: XII] / B : XIX || 9-10 - 4 ; HÎRZOBEANU, TARSIŢA, LIPICESCU, CONTESA (ieşind din dreapta), VITEAZO-VICI / B: HÎRZOBEANU, TARSIŢA, LIPICESCU [anulat: ELENA], RUSFETCOVICI / C.D.E : Cei denainte, PRINCESA (ieşind din dreapta), VITEAZOVICI || 11- 14 - numai in A, C.D.E: (vin [...] prinţesă [13-^: CONTESA j C.D.E: PRINCESA] || 14— 15 A, C, D. E : s-auziţi [...] Moldovii! [...] şi / B : veniţi să auziţi lucru neauzit! [...] să || 21—22 — A, C, D, E : s-au încolăcit [.. . ] tălhariul / B : şim-ausărăcit ca să. se-mbogăţească pe sine!... Au abuzat \\24 — A, C, D, E : cu gînd de-a I B : vrînd a||26 — A, C, D, E : vine şi-ndrăzneşte / B : vine f! 28 — 30 — A, C, D, E : ocroteşte [...] sumeţiei / B: ocroteşte || 30 — 31 — A, C, D. E: muiere fără suflet / B: muiere [iniţial: cucoană] neruşinată || 34 — A, C, D, E : lepezi copila în mînile / B : azvîrli copila în braţele || 35 — A, C.D.E: dintre toţi/ B: dintre || 36 — 37 — A, C, D.E: amîndoi [...] mei IB: Periţi din ochii mei... Afară! 1)393, 1 — 2 — A.C, D, E: O! mi-oi / B : M-oi || 3 - A, C.D, E: Afară / B : (lui Lipicescu): Afară || 6 — A, C, D, E: Divanul / B : Divanul domnesc || 7 — 8 — A, C, D, E : şi chiar [...] vinde. / B : cu darabana, şi eu te-oi 925 da afară din casa asta... || 10— 13 — A, C, D, E: PRINCESA [A : CONTESA] [...] Iorgule / B: LIPICESCU (spăriet): Nu da || 14 - A, C,D,E: XIV [iniţial în A : XIII] / B : XX |[ 15 — A, C, D, E : ARBORE (viind repede) / B: ARBURE ||21 - A, C, D, E: XVII [iniţial în A: X l V] / B : XXI || 22 — numai în A,C,D,E: BOIERI DIVAXIŞTI |j 24 — A, C, D, E: chiar acum la Divan /B: la Divanul domnesc || 25 — A, C, D, E : pentru / B : pentru d-ta || 26 — A, C, D, E : ca prezident / B : prezidentul || 26—27 — A, C, D, E : cumpăna dreptăţii / B : cumpăna |] 29 — A, C, D, E : Arată j B : Arătînd || 32 — A, C, D, E : în [...] ta I B : ia || 394, I — A, C, D, E : Fie a ta j B : Să fie a d-tale ţ| 2 — A : să mă [.. .] dreptate / B, D, E : să-mi [. . .] dreptate / C : să mă [. . .] dreptul || 3-4 -A,C,D,E: A! [...] (Tare.) / B : (Tare.) || 7 - A, C, D, E : dar [...] falş.. . j B: Giur pe Dumnezeu că sinetu-i falş. . . dar e iscălit de mine. || 9 — A, C, D, E : dumnealui vornicul/ B: Hat. |j 10— 11 — A, C, D, E : Nastasachi Lipicescu j B : Lipicescu |] 16— 17 — A, C, D, E : şi [. ..] parte / B : zicînă || 18—19 — A, C : cea de [...] Tarsiţă / B : cea de hîrtie albă ce am dat-o Tarsiţei / D,E : de [.. .] Tarsiţă || 19 — A, C, D, E : dînsa / B : ea || 21—22 — A, C,D,E : pe [A, C, D : {»] [.. .] canape.) j B : în gînduri.) || 23 — A, C, D,E : culegînd [...] zare j B : culege [.. .] zare şi || 28 — A, C, D, E : (cu voce tare [A, D : glas mare] ) : Staţi I B : Staţi || 28—29 — A, C, D, E : pe loc / B : puţin || 30 — A, C, D,E: XVIII [iniţial în A: XV] / B : XXII || 35 — 36 — A, C, D, E: Veniţi [...] uşă.) I B : Iată-i... Veniţi aice... || 37 —A,C,D,E: nici dracul / B : nime |) 395, 1 — A, C, D, E : Dar ce / B : Ce ]| 2 — 3 — A, C, D, E : (luînd [.. .] Radule / B : Radule || 3 — 4 — A, C, D, E : ciocoiului [...] putregai/ B : lui Lipicescu j| 5 — A, C, D, E : să mi-1 trînteşti / B : trînteşte-1 || 8 — 9 — A, C, D, E : hoţul [...] Ciocorofleacule !... / B : tal-hariul în capcană. . . A! Liopciofleandură.. . || 10— 11 — A, C, D, E : (Cătră Neamuş). A! / B : A! || 14 — A, C, D, E: (mîndru) : Ce? / B : Ce ? || 15 — A, C, D, E : s-or trece coţcăriile / B : s-a trece coţcăria |] 17 — 18 — A,C,D,E: perit [. ..] încă [C : aicea] Arbure / B : murit Arbure || 19 — A, C, D, E: Bine, uncheşule / B : Da bine, Arbure || 20 — A, C, D, E : (arătînd hîrtia [A: sinetul]): Priveşte / B: Priveşte |] 27 —A,C,D,E: Vai I B : (scăpătînd din picioare ) : Vai || 28 — A, C, D, E : nelegiuitul / B : hoţul ]| 30 — A ,C, D, E : comisari) : Comisari! / B : slujitori;) Slujitori... |] 32 — A, C, D, E : (cade [...] boieri / B : Boieri d-voastre || 35 — 36 — A, C, D, E : (Comisarii [_____] Cît / B : Slujitorii duc pe Lipicescu.) Cît || 37 — A, C, D, E : minuntul / B : momentul || 38 — 39 — A, C, D, E : domnesc [.. .] dezonorat! / B : domnesc. || 396, 2 — 3 — A, C, D, E : Domnilor [...] Iată / B : (Cătră ceilalţi boieri.) Iată || 3 — A, C, D, E : ce-aţi dat / B : care aţi 926 dat-o || 4-7 - A,C, D, E: după [...] (Iese.) [5 — 6 — A, D, E : Vă < ... > dumnevoastrâ. / C : şi iniţial în A : Gătiţi-vă dar de spăsenie la monastiri.] / B : Gătiţi-vă de spăsenie la monastire. BOIERII (ieşind): Asta-i o nedreptate... Abuz... Samavolnicie... Adikia || 12—13 A, C, D, E ; Sfînta [ • • • ] Vivat ! / B ; Să trăieşti, cucoane Ştefane... || 14-16 - A, C, D, E : PRINCESA [A .-CONTESA] [.. .] Elena.) I B: STÎLPEANU: Stai, Arbure, încă n-am sfîrşit... Lenţo, Lenţo... i| 17 — A, C, D, E : XIX [iniţial în A: XVI] / B: XXIII || 18 — A, C, D, E: PRINCESA [A: CONTESA], ELENA /B: ELENA |I 19 — A, C, D, E : PRINCESA U ; CONTESA] / B : (Elena intră.) STÎLPEANU || 19—20 — A, C, D, E : (apucă [...] veniţi jB: Veniţi || 22 - A, C, D, E : RADU şi ELENA (cad / B : ELENA şi RADU (alerg de cad || 24— 25 —A,C,D,E: (ridicîndu-i [...] mei!... / B : (strîngîndu-i la sin): Copiii mei! (li îmbrăţişează.) j| 26 — 28 — A, C, D,E: PRINCESA [A: CONTESA] [.. .] frate / B : STÎLPEANU: Ei, moş || 30 —37 —A,C,D,E: (Cearcă [...] cade.) [32 — 33 —A,D,E: gît < ... > bucurie! .. . j C : gît. || 34 — A : contesa / C, D, E : princesa || 35 — A, C : Elena / D, E : Elena se aruncă || 36 — A : contesei / C, D, E : princesei] / B : (Vrea să chiuie, dar îl îneacă plînsul.) I!.. . nu pot, că-mi stă un nod în gît. [Anulat: HÎRZOB: Vere Ştefane, moş Arbure] (Finis.) / în D, la sf îrşit: Fine. în B, la sfîrşitul piesei, cîteva încercări : pe f. 91v —începutul unei scene: SCENA IV ARBURE, RADU, STlLPEANU, CONTESA CONTESA (iîntrînd repede): Vere Ştefane Pe f. 92v, scenele I, II şi începutul celei de-a treia din Actul I', amtlatt cu creionul: ACTUL V SCENA I ARBURE (ieşind din stînga): Măi, măi, măi... Adică mare farmec a fi mai avînd puterea şi mărirea, de vreme ce nu se pot mîngiia boierii cînd cad de-a rostogolul din culmea lor... Dureroasă-i tumba!... Bietul cuconu Iorgu-i tot posomorit din noaptea cea furtunoasă care l-au răsturnat din minister... Parcă-i tot ninge şi plouă... Oftează, n-are poftă de mîncare... i-au perit somnul!. . . Ba incă şi pare 927 muncit de frica sărăciei de cînd i-au deschis proces nopîrcă cea de i Lipicescu... Astă-noapte tn-au întrebat dacă-i greu de a fi sărac pe lume. — Mai uşor nici că se poate, i-am răspuns, atunci cînd omul e sarac şi curat... Iaca eu, am fost şi eu boier odinioară, boier de nu mai ştiu care stare... Coşcoge ban... îmi zicea lumea banul Arbure !... Dar de cînd am dat de bani calpi ca Vulpe, m-am lepadat | de boierie şi m-am dat în răzăşie... Sarac şi curat... (Priveşte im-ţregiur.) Bree!... ce pustiiu în casa asta... nici ţipenie de lingău prin saloane şi pe scări... Lipseşte mierea, s-au dus muştele... SCENA II ARBURE, RADU [iniţial: STÎLPEANU} RADU: Moş Arbure, unde-i cuconu Iorgu ? ARBURE: Cole, alăture, în ietac... Domnule Radu... RADU: Ce face? ARBURE: Duce dorul ministerului şi grija procesului. RADU: Ştiu că azi se caută procesul... Luat-au vreun avocat?... ca sâ-1 apere? ARBURE: Nu cred... boieriul [anulat: nu vrea să se îngiosească] nădăjduieşte în [anulat: sfînta] dreptatea divaniştilor... Slabă nădejde... SCENA III ARBURE, RADU, STÎLPEANU, CONTESA STÎLPEANU: Iaca şi Arbure... Ursule... ARBURE: Cine mă cheamă pe nume? STÎLP.: Ce face vărul Iorgu?. . . Nu se găteşte să meargă la Divan?... Divaniştii au început a se aduna... ARBURE: Dar, şi-or fi ascuţit bricele.., dar boieriul pare a nu se teme c-a fi ras... Pe /. 93v, o schiţă a Actului V, anulată cu creionul: ACTUL V SCENA I ARBURE (ieşind din stînga, pe gînduri): [anulat: Priveşte de giurîmpre-giurul lui cu mirareJ] Măi, măi, măi... 928 SCENA I ARBURE SCENA II ARBURE [anulat: ELENA] RADU SCENA III ARBURE, ELENA, RADU SCENA IV ARBURE, ELENA, RADU, CONTESA, STtLPEANU SCENA V ELENA, CONTESA SCENA VI STtLPEANU, HÎRZOB. SCENA VII HÎRZOBEANU SCENA VIII HÎRZOBEANU, TARSIŢA // DRAME CETATEA NEAMŢULUI sau SOBIESCHI ŞI PLĂIEŞII ROMÂNI (p. 399) Piesa este scrisă spre sfîrşitul anului 1856, în perioada „de temporară acalmie în lupta pentru Unire, mai degrabă de frămîntare subterană şi de aşteptare a momentului potrivit pentru a acţiona din nou“ — cum o caracterizează G. C. Nicolescu (y. Viaţa lai Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 319). In aşteptarea acestui moment, Alecsandri se ocupa cu „cîteva lucrări literare", care-1 făceau să uite „mizeriile politice": „Adun în acest moment într-un volum tot ce am scris în proză de cîţiva ani — îl informa el în decembrie 1856 pc prietenul său Grenier. Compun o dramă naţională în trei acte pentru nefericitul nostru teatru şi, din cînd în cînd, comit cîte o mică doină" (cf. V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa cu Edouard Grenier, Bucureşti, [1911], p. 25). In volumul Salba literară, care apare spre sfîrşitul lui martie 1857, era inclusă, alături de unele scrieri în proză şi de sceneta Păcală şi Tîndală, şi „drama naţională" anunţată: Cetatea Neamţului. Piesa a fost prezentată probabil, în acea stagiune, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, de trupa lui Luchian, care publică şi cuplete din Cete tea Neamţului în volumul Vioara teatrului românesc, apărut tot în 1857 în tipografia A. Bermann. Piesa apare în acelaşi an şi în broşură separată. Trimiţînd volumul fratelui său Iancu, aflat în Franţa, pe care Vasile Alecsandri se ştie că îl consulta adesea cu privire la lucrările sale literare, acesta îi scrie la 21 iulie 1857 o lungă scrisoare, în care analizează pe larg Cetatea Neamţului: „Ţi-am spus undeva, într-una din scrisorile mele, că îţi voi spune cîteva observaţii asupra ultimei tale drame istorice Cetatea Neamţului, pe care tocmai am recitit-o cu ocazia lucrării cerute de Ubicini 931 asupra scrisorii tale despre poezia română. Timpul pentru mine de a-mi ţine făgăduiala este tocmai potrivit, pentru că nu am absolut nimic de făcut decît să fac băi de mare. Nu este probabil de prisos să-ţi spun, totuşi, dintru început, că îndrăznesc să-ţi adresez aceste cîteva cuvinte de critică ca cititor entuziast al operei tale; sper deci că le vei primi ca un frate şi că nu vei vedea în ele decît dorinţa adîncă de a aduce un serviciu literaturii noastre. încercarea mea ar fi o veritabilă criză de înfumurare dacă aş avea pretenţia să mă socotesc scriitor; nu o voi avea niciodată. Judec ca publicul şi critic aplaudînd; este de la sine înţeles că ai dreptul să fluieri publicul. Iată deci observaţiile mele: 1°, pagina 361 Prima paranteză: (Pleacă înainte în culise\le] din dreapta, finind pe Tudora de mînă.). La o plecare la luptă atît de entuziastă, Farcaş şi Tudora dîndu-şi mîna aminteşte puţin o ieşire ca la Comedia franceză. Ar fi mai potrivit să plece despărţiţi, unul lîngă celălalt, amestecaţi în mulţime. 2°, p. 367 Paranteza a treia: (Cu un rîs spasmodic) îndrăzneala lui Farcaş s-a dovedit suficientă mai înainte, pentru a nu mai fi nevoie să fie împins la exces. Un rîs spasmodic ar indica, dealtfel, o surexcitare nervoasă, apropiată de delir, şi ar trezi mai repede mila lui Sobieski. Farcaş trebuie să rămînă curajos şi hotărît pentru a reprezenta bine pe soldatul român, şi protestele sale patriotice trebuie, înainte de toate, să fie pline de demnitate. Cred, deci, că paranteza trebuie suprimată. în legătură cu aceasta ar fi bine de observat că spusele lui Farcaş, oricît ar trebui ele să fie de energice în acea împrejurare, nu trebuie să aibă ca urmare să mărească supărarea lui Sobieski. Pentru ca condamnarea să fie pronunţată, nu este nevoie ca regele Poloniei să fie jignit în faţa armatei sale, ceea ce ar îndreptăţi-o, cred că este de ajuns ca Farcaş să înfrunte puterea sa. Astfel hotărîrea va deveni şi mai urîtă pentru că va lovi în patriotism, şi Farcaş va ieşi încă şi mai înălţat din umilirea la care l-a supus Sobieski. Ar fi poate util să ştergi cuvintele: hoţeşte... şi acum te furişezi ca un lup urmărit de zăvozi, cu atît mai mult cu cît trecerea regelui pe la Neamţu nu trebuie să aibă caracterul unei retrageri. p. 373 Jurămîntul plăieşilor este o frumoasă inspiraţie. Nu are, după părerea mea, decît inconvenientul de a fi rimat şi cîntat. Acest mod a putut fi folosit în scena a doua din primul act, în mijlocul bucuriei care însoţea căsătoria Tudorei şi cînd drama războiului nu a început încă. Dar aici situaţia este cu totul alta. Un pericol de neînlăturat ameninţă această 932 mică mînă de viteji; curajul lor sporeşte prin credinţă în cauza lor, prin dragostea mare pentru patrie, ei jură să lupte pentru apărarea ei. Momentul nu este prea solemn pentru ca să poată interveni cîntectul? Nu ţi se pare ţie că înfăţişarea bătrînului Şoiman pierde aici ceva din nobila sa gravitate ? în locul tău, fără să schimb nimic din sentimentele din jurămînt, l-aş reda în proză. Ar fi ca o invocare ţîşnită din nobilele izvoare ale patriotismului, ar fi în acelaşi timp pentru tine o ocazie de a-ţi arăta în proză marele tău talent de poet. Aici, îmi întrerup observaţiile pentru a-ţi arăta, dacă este posibil, toată admiraţia mea pentru scena care urmează numaidecît după jurămînt. Rar am citit ceva care să mă mişte mai mult sufleteşte. Nobila exaltare a Juditei tale, energica simplicitate a acelora care îi permit să alerge înaintea morţii, tandreţea dragostei, mîndria părintească, în sfîrşit, aşa de bine redată în aceste cuvinte: să mori cu bărbăţie, totul este deosebit ca sentiment şi stil. Această scenă, iubitul meu poet, este în ochii mei unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-ai scris, sînt sigur că publicul inteligent a judecat-o astfel şi nu aş fi mirat să aflu că ai scris-o într-un moment de inspiraţie. p. 380, alineatul al optulea ■ Bine ai venit, pane ! ce caţi la noi ? Moarte ? Na, moarte ! Tonul glumeţ poate fi admis în crize. Shakespeare l-a folosit în mod fericit în largă măsură. El poate servi să arate un exces de vitejie. Cu toate acestea, cuvîntul na este poate aici puţin cam trivial. Aş vrea să-l văd şters. Ar putea fi înlocuit prin: moarte vei găsi. în legătură cu aceasta, tu ai avea dreptul să mă găseşti puţin cam meticulos. Nu am decît o singură justificare: dorinţa mea de a vedea opera ta degajată de tot ceea ce o poate urîţi. Observaţiile mele nu se ating decît de nebăgări de seamă pe care le-ai făcut în focul redactării şi pe care, sînt sigur, le-ai fi băgat de seamă tu însuţi, după prima reprezentaţie. Nu am să-ţi mai adresez decît o ultimă observaţie şi îmi este teamă că va fi mai puţin uşor de acceptat, pentru că priveşte scena şase din actul trei, în întregime, pe care poate ai fost silit să o creezi. Apariţia Tudorei în mijlocul taberei poloneze este inevitabil aşteptată de public, tînăra română are de îndeplinit o misiune patriotică. Ideea de a o face să vină în costumul ofiţerului omorît de Farcaş este cum nu se poate mai fericită; cu toate acestea, acest costum nu-i poate da uşurinţa de a vorbi limba polonă şi de a-i asigura astfel autoritatea de care se foloseşte pentru a potoli mişcarea de brutalitate a soldaţilor lui Sobieski. Această tînără fată, ieşind din munţii Neamţ sau din Piatra, nu va putea în nici un fel să vorbească o limbă străină şi într-un fel în care să nu i se 933 poată bănui originea. Este aici, îngăduieşte-mi să ţi-o spun, dragă Vasile, o nepotrivire care poate să dăuneze dramei tale. Scena este, desigur, de un mare interes, cred totuşi că ai face bine să o scoţi sau să o schimbi în întregime, aducînd lucrurile într-o formă mai aproape de adevăr. Nu mă ascund că aceasta este destul de greu, dar am încredere în fericita ta imaginaţie, pentru a fi liniştit în privinţa aceasta. Pentru a nu vorbi decît despre intrarea indispensabilă a Tudorei în cortul regelui, mi sc pare că este de ajuns ca să-şi arate, în faţa sentinelei, uniforma sa întredeschi-zîndu-şi haina, fără să fie nevoită să spună: aghiotant al regelui. Această mişcare trebuie să-i fie de ajuns pentru a-i lăsa drum liber la Sobieski. îndrăznesc să-ţi spun, dragă Vasile, că cred aceste schimbări de neînlăturat pentru succesul pozitiv al operei tale, spun pozitiv pentru că nu-mi este de ajuns ca ea să provoace aplauze care, adesea, împiedică să se bage de seamă lipsurile, trebuie ca ea să poată să susţină examenul chibzuit al criticii şi să iasă triumfătoare. Drama ta poate să se prezinte fără teamă la judecata cea mai severă, succesul său este în afară de orice îndoială, pentru că reuneşte, în ochii mei, calităţi indiscutabile. Subiectul este dintre cele mai fericite, acţiunea este susţinută pînă la sfîrşit şi interesul creşte neîncetat. Personajele tale sînt fără cusur ca înfăţişare şi stil şi chiar despre tablouri nu se pot aduce decît elogii. Cît priveşte sentimentul general al dramei, schiţat de mîna ta, este ceea ce trebuia să fie, adevăratul patriotism românesc de altădată, simplu şi de nezdruncinat. Sobieski şi plăieşii este pînă acum prima dramă istorică românească, fac urări ca literatura noastră să poată număra şi altele. Aş fi vrut să-ţi însemnez scenele care îmi plac mai mult, ca acelea ale prizonierilor plîngînd în versuri mişcătoare soarta Moldovei sau sosirea lui Iablonovski în fortăreaţă, dar aş fi făcut prea mult. Şi, dealtfel, publicul trebuie să ţi le fi semnalat îndeajuns prin aprobarea sa. Nu-mi mai rămîne nimic de adăugat la aplauzele sale, cred că piesa ta le-a meritat cu prisosinţă şi că ea deschide cu demnitate o nouă carieră fericitului tău talent" (Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 11—13). N. Iorga consideră piesa, aşa cum recunoaşte dealtfel şi Alecsandri, „prefacerea în dramă a nuvelei lui Negruzzi", urmărind „întărirea sentimentelor de încredere in noi înşine", adecvat momentului de apăsătoare aşteptare a desfăşurării evenimentelor premergătoare Unirii. în ea „se află destulă mişcare vioaie, destule pasagii emoţionante şi o viaţă care, dacă-i lipseşte elementul istoric, e bine înţeleasă şi redată" (v. Istoria literaturii româneşti in veacul a! XlX-lea de la 1821 înainte, voi. III, 1909, p. 320). G. Călinescu — mai pretenţios — se declară nesatisfăcut de această „piesă artificială, de un patriotism teatral" (v. Istoria literaturii române, p. 278). 934 Totuşi, „drama naţională" şi-a îndeplinit misiunea de care vorbea lorga în momentul în care a fost scrisă şi cu prilejul primelor reprezentaţii. Peste numai cîţiva ani însă, în 1863, reluarea ei, în forma iniţială, era problematică. Şi gusturile publicului se schimbaseră între timp, nu numai împrejurările politice. Astfel, Baligot de Beyne, secretarul domnitorului Cuza, îi scria lui Alecsandri la 28 ianuarie / 9 februarie 1863: „Millo spune că Asediul Neamţului [Cetatea Neamţului — n.n.] nu este destul de tare, se cer acum situaţii mai încurcate. Trebuie să mai umfli acest Asediu !“ (cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 73). La sfîrşitul anului el revenea cu aceeaşi propunere: „L-am întrebat pe Millo dacă n-ar putea monta ce/a naţional, Cetatea Neamţului. Da, şi aceasta îi surîde, iar poporului de aici îi plac mult piesele zgomotoase. Revezi deci piesa aceasta, comple-tcaz-o şi ţi se va face o punere în scenă grozavă, ce zici?" (scrisoare din 31 decembrie 1863; v. ibidem, p. 82). Piesa a mai fost reluată totuşi, la intervale mai scurte sau mai lungi, atît la Bucureşti, cît şi la Iaşi. Ioan Massoff ne informează că ea figura în repertoriul trupei care dădea reprezentaţii la „Grădina Kreps" din Bucureşti, în vara lui 1864, alături de alte piese ale lui Alecsandri, ca: Nunta ţărănească, Iorgu de la Sadagura,' Piatra din casă, Cucoana Chirila în Iaşi, Cucoana Chiriţa în provincie (cf. Teatrul românesc, II, 1966, p. 180). Din aceeaşi sursă aflăm că piesa s-a jucat şi la Iaşi, în stagiunea 1870, de trupa lui Luchian (op. cit., p. 294). T. T. Burada (Istoria teatrului în Moldova, II, p. 31) precizează, citind relatarea din Curierul de Iaşi, nr. 143, din 29 dec. 1870, că reprezentaţia a fost organizată în beneficiul Merişascăi. La Iaşi, „drama în 3 acte cu mare spectacol" se juca iarăşi în decembrie 1871 (ibidem, p. 326). S-a publicat pentru prima dată în cadrul volumului Salba literară, Iaşi, Tip. A. Bermann, 1857, p. 353 — 397 (sub titlul Cetatea Neamţului sau Sobiezki şi plăieşii români. Tablou istoric în 3 acturi. 1686); apoi in broşură: Cetatea Neamţ-ului sau Sobieţki şi plăieşii români. Tablou istoric In 3 acturi. Ediţia a doua, Iaşi, Tip. A. Bermann, 1857, 66 p.; cuplete din piesă în volumul: Vioara teatrului românesc, Iaşi, Tip. A. Bermann, 1857; în Opere complete. Teatru, 1875, voi. IV, p. 1475— 1528. VARIANTE Salba literară (A), Cetatea Neamţului..., 1857 (B), Vioara teatrului românesc (C), Teatru, IV, 1875 (D) 399 — (titlul) —A, B: Cetatea Neamţului [numai in A: sau Sobiezki şi plăieşii români. Tablou istoric în 3 acturi. 1686] / D : Cetatea Neamţului || 935 400, 2 — A, B : riga / D : regele || 3 — A, B : armiei leşeşti / D : armatei polone || 4 — A, B : aghiotant a lui / D : aghiotantul lui || 5 — A, B : bătrînul, căpitan / D : căpitan bătrîn || 6 — A, B : fata / D : fiia || 12 — A, B : leşească / D : polonă || 13 — A, B : ţăran bătrîn / D : român bătrîn || 14 — A, B : ţărancă / D : română || 16 — A, B : leah / D : polon || 18 — 19 — A,B: Ţărani, ţărance, armia leşească / D : ROMÂNI [•••] polonă || 401, 1 — 5 — A, B: Cetatea Neamţului. 1686 / D: Cetatea [...] 1686. || 7 — 8 — A, B: înfăţişează malurile apei Neamţului, cu o punte pe apă / D : reprezintă [...] el || 9 — A, B : Casa lui Şoiman în stînga. / D : şi [. ..] Şoiman || 11—12 — A, B : ŢĂRANI şi ŢĂRANCE (învîrtind [...] apei) / O : ROMÂNI şi ROMÂNE (învîrtesc [. . ,]pîrăului) || 14 — A, B : Domnului Ştefan / D : lui Ştefan-Vodă jj 16 — A, B : moşia / D : ţara || 22—23 (nota) — numai în D: Subiectul [...] Negruţi || 402, 5 — A, B: de cetate... Ce / D : cetăţii... De ce || 15 — A, B : Vodă Cantimir / D : Cantimir-Vodă || 20 - A, B : astăzi / D : azi || 24 - A, B: celui / D : cel || 25 - A, B : Domnului Cantimir / D : lui Cantimir-Vodă || 403, 9 — A, B : astăzi / D : azi || 12 — A, B : timp / D : vreme || 16 — A, B : Să ne / D : Să || 27 — A, B : popor / D: români || 30, 33, 38 -A, B : POPORUL / D ; ROMÂNII// 35 - A, B : aceasta / D : asta || 404, 23, 26, 31, 35 - A, B : POPORUL / D : ROMÂNII || 24 — A, B : vede [...] ţărani / D : văd [...] români|| 28 — A, B : leah j D : polon || 29 — A, B : Leahul [.. .jorhestru / D : Polonul[___]orhestră || 33 — 34 — A, B : popor / D : români || 405, 6— 13 — A, B : POPORUL / D : ROMÂNII || 7 — A, B : leahul / D : polonul || 14 — A, B : craiul / D : craiul lor || 406, 4 — A, B : ţărani / D : români || 12, 24, 27 - A, B: POPORUL jD: ROMÂNII || 14 — A, B: cu sineţe şi cu I D : sineţe şi || 30 — 31 — A, B : în culisele din [...] Poporul / D : în [...] Românii || 33 — A, B: şi MIRCE / D : MIRCEA || 407, 15 - A, B : dreapta o zvoană de glasuri şi de / D : depărtare [...] şi |; 37 — A, B : Ea ţine [...] leşesc / D : ţiind [...] polon || 408, 19 — A, B: să-l jD: ca să || 25 — A, B : Zvoană mare / D: Mare zgomot || 32 — numai în D : ROMÂNUL [...] COPILANDRUL U 33 — 34— A, B : pe [...] Ieşi / D: spre [...] poloni || 34 — A, B : Luptă [...] orhestru / D : luptă între ei [...] orhestră || 35 - A, B: leah / D : polon || 37 - A, B : BĂTRÎNUL / D : ROMÂNUL BĂTRÎN || 409, 1—2 — A, B : UN COPILANDRU [...] între leah I D : COPILANDRULf...] soldatul polon || 4 — A, B : Leahul I D: Soldatul polon || 6 — A, B : O ŢĂRANCĂ / D : ROMÂNCA || 10 - A, B : şi-i j D : şi || 11 — A, B : armiei [...] Armia / D : armatei [...] Armata || 12 — 13 — A, B : ţăranii / D : românii || 18 — A, B : armie / D : armată || 20—A, B : sună [...] onor / D : cîntă [...] onoare || 25 — A, B : ţăranii / D : românii || 26 — A, B : ţara leşească / D : Polonia || 29 — A, B : craiului j D : 936 regelui || 411, 27 — A, B : inaintindu-se / D : înaintînd || 412, 4 — A, B : le deie / D : dea || 6 — A, B : o zvoană / D : un zgomot || 8 — A, B : Ieşi / D : poloni || 10 — 11 — A, B : Leşii / D : Polonii || 22 — A, B : turcesc / D : turcilor || 31 — A, B : tu, care / D : care || 413, 7 — A, B : îţi sînt / D : ţi-s || 23 — A, B : şi strigă puternic, [imprimarea greşită este îndreptată de errata] / D : şi-l poartă răpide || 25 — A, B : Ieşi / D : poloni || 29 — A, B : (Perdeaua cade asupra acestui tablou.)jD: (Cortina cade.) || 31 — A, B : înfăţişează lăuntrul / D : reprezintă interiorul || 33 — A, B : un [.. .] străjuieşte / D : se află un [...] păzeşte |[ 34 — A, B : cu [...] zidului / D : e cu [...] zidului este || 414, 2 — A, B : o / D : se află o [| 3 — A, B : perdelii / D : cortinei || 3 — 4 — A, B : vreme în vreme / D : timp în timp |j 7 — 8 — A, B : PLĂIEŞII jD: STRĂJERUL ROMÂN, PLĂIEŞII || 19, 23 - A, B : STRĂJERUL / D : STRĂJERUL ROMÂN || 415, 7 - A, B: căci / D : că || 24 - A. B : zici / D : spui || 416, 27 — A, B : TUSTREI / D : ŞOIMAN, GALU, GHEŢU || 29-30 - A, B: (arătîndu-se ) [.. .j (Iese.)/ D : (ivindu-se) [..fîntînă.) || 32 — A, B : PLĂIEŞII / D : Cei denainte || 418, 7 — A, B : vin / D : se cobor şi vin || 29 — A, B,C : care / D : care-o || 419, 2-A.B: în / D : se pune ia\\ 10 - A, B : PLĂIEŞII / £>: Cei denainte || 15 — A, B : înaintîndu-se / D : înaintînd || 17 — A : de a vă / /(: : unor viteji || 32 — A, B : (Perdeaua / D : (Cortina |[ 34 — A, B : Lagărul leşesc / D : Teatrul [. ..] polon || 430, 1 — A , B : snopuri / D : snop || 2 — 3 — A, B : dealurile / D : se văd dealurile || 4 — A, B : perdelii / D : cortinei || 5 — A, B : Ieşi / D : poloni || 6 —7 — A, B : focurilor [. . .] stau / D : focului [.. .] stau jos || 11 — A, B : un glas / D : o voce || 2 1 — A, B : ies / D : ies şi merg || 23 — A, B : orhestru / D : orhestră || 431, 11 AH: cătînd / D : voind || 2 1 — A, B : Răbdare /' l) : RăbSare şi bărbăţie || 34 — A, B : orhestru / D : orhestră || 432, 6 — A, B : în zadar cerc / D : cerc în zădar || 15 — A, B : Cată / D : Priveşte || 2 1 — A, B : o zvoană depărtată / D : un zgomot depărtat || 34 — A, B : Leşii / D : Polonii || 37 - A, B : Zvoana / D : Zgomotul || 433, 10 — A, B : SOLDAŢII, ROMÂNII / D ; SOLDAŢII POLONI < 15 — A, B : glas detunător / D : voce detunătoare || 16—17 — A, B : dinaintea / D : dinaintea [. ..] dinaintea || 30 — A, B : marc lumină pare / D : lumină mare pare || 434, 8 — A, B : la / D ; pe la || 15 - A, B : crăiesc / D : regelui || 17 — A, B : SOLDAŢII, ROMÂNII / D : SOLDAŢII [. . .]fund) || 20 - A, B : garafe de/ I) : sticle cu || 435, 1 — A, B : de / D : dc vă || 15 — A, B : nevestelor / D : femeilor ||20 - A, B : SOLDAŢII, ROMÂNII / D : ROMÂNI [.. .] POLONI || 21 — A, B : leah /D: polon || 28 — A, B : să / D : sa vă || 437, 2 —A,B: orhestru [...] glasul lui Potoţchi strigînd /D: orhestră [.. .J vocea lui Potoschi || 4 — A, B : în glas mare / D : tare || 6 — A, B : crăiesc / D : regelui || 438, 9 — A, B : leşească / D : polonă || 10 — A, B : trupului / D : corpului || 439, 2 — A, B : a merge / D : să meargă || 17 — A, B : ieşi / D : poloni || 19 — A, B : ostaşi [...] crăiesc / V : soldaţi [. ..] regesc |j 20 — A, B : craiul I D : el \\25 — A, B : Steagurile [,. .] craiului / D : Stindardele [...] regelui || 31 — A, B : crăiesc / D : regesc || 35 — A, B : stea- 938 gul / D : stindardul ]| 440, 1 — A, B : sfîrşit / D : fine ]| 2 — A, B : Orhes-trul / D : Orhestra || 12 — A, B : aşa / D : asemine || 22 — A, B : craiului, în vremea / D : regelui. în timpul |] 24 — A, B : tatu-său / D : tatăl ei || 26 — A, B : Dar soldaţii / D : Soldaţii || 27 — A, B : vremea [.. .] leşească/ D : timpul [. ..] polonă ]j 28 — 29 — A, B : leah [...] steagul leşesc / Di polon [.. .] stindardul polon || 32 — A, B : glasul slab / D : voce slabă || 442, 8 — A, B : din / D : de || 9 — A, B : orhestrul / D .• orhestra || 11 — A : (N.B. Sujetul acestui tablou este tras dintr-o novelă istorică a d-lui C. Ne-gruţi, ce se află publicată în Calendariul Foaiei săteşti din anul 1845.) / în B, nici o indicaţie / D: (Cortina cade.) || LIPITORILE SATELOR (p. 443) Drama socială Lipitorile satelor este scrisă în toamna lui 1860: „în aceste din urmă 15 zile — îi scria Alecsandri lui I. Ghica la 26 oc. tombrie 1860 — am fost prins de un soi de friguri de lucru care au avut ca urmare cinci lucrări dramatice, a căror listă e următoarea: 1) Lipitorile satului, dramă în cinci acte; 2) Zgîrcitul risipitor, dramă în patru acte; 3) Satul lui Cremine, farsă într-un act; 4) Retrogradul, cînticel comic; 5) Demagogul, idem (cf. ms.B.A.R. nr. 803, f. 91 — 93 şi Literatură şi artă română, II, 1897, p. 544 —546). Piesa Lipitorile... mărturisea — cum subliniază G. C. Nicolescu — „atenţia scriitorului pentru o ţărănime a cărei situaţie economică devenise tot mai grea şi dezaprobarea lui pentru exploatarea sporită exercitată în lumea satelor pe măsură ce pătrundeau elementele capitaliste. Scriitorul rămînea, fără îndoială, un democrat patruzccioptist care-şi exprima clar simpatia pentru ţărani, compasiunea pentru suferinţele lor" (v. Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 434). Al. Piru consideră piesa ca avînd „tendinţe de-a dreptul diversioniste, preluate mai tîrziu de scriitorii semănătorişti şi poporanişti ca Şandu Aldea şi Spiridon Popescu" (cf. prefaţa la voi. V. Alecsandri, Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Teatru, voi. I, Bucureşti, 1961, E.P.L., p. XVI). Cele mai multe dintre scrierile dramatice ale lui Alecsandri din această vreme, alcătuite „cam în pripă" — cum observă N. Iorga — prezintă „o întreagă lume, o vreme întreagă": „în sate, el nu mai vede acum numai pe fetele frumoase ca zînele şi pe flăcăii de potriva lor [...], ţăranii care-şi vintură căciulile-n băţ de bucuria unei vieţi lipsite de toate grijile [. . .]. Aceste tipuri, fireşte, nu le poate părăsi îndată zugrăvitorul lor sentimental şi idilic: totdeauna vor fi şi săteni şi sătence din aceştia. Dar vor fi ş de alţii, încurcaţi, zăpăciţi de formele nouă, pe care nu le cunosc şi nu le pot deprinde, împovăraţi de sarcinile pe care statul cel nou le pune pe 939 umerii lor şi de datoriile pe care sint siliţi a le face pentru a-şi duce mai departe un biet trai necăjit, şi pe lingă dînşii se vor ivi în noua serie de piese ţărăneşti a lui Alecsandri toţi paraziţii, serioşi şi neserioşi, comici şi tragici, ai satelor din era nouă, pe care luptătorii ce încărunţiseră pănă în ceasul biruinţii nu le visaseră astfel. Intr-o scrisoare din 26 octombrie 1860, Alecsandri arăta că în două săptămîni « după cinsprezece zile de friguri de muncă », a înzestrat teatrul lui Millo cu drama în cinci acte Lipitorile satelor, cu alta în patru acte, Zgîrcitul risipitor [...]. Alecsandri mai isprăvise, din ciclul său de scene săteşti, Rusaliile. Intriga din amîndouă n-are însemnătate şi ea era împrumutată poate teatrului francez contemporan, pe care poetul român îl cunoştea foarte bine. De-o parte obişnuita satiră a proprietarului, arendaşului, a paracliserului, acum şi a dascălului de şcoală [...]. Altfel e cînd se uită cineva la ceilalţi paraziţi săteşti, pe cari regimul nou nu i-a trimes, dar pe cari nu se simte dator — şi nu se va simţi dator niciodată — a-i dezrădăcina din mijlocul ogorului, a cărui putere de viaţă o sug cu îndărătnicia buruienii celei rele. Grecul a luat moşia în arendă [...]. Evreul Moişă n-ar fi în stare să puie la cale un omor, dar se pricepe să tacă, văitîndu-se cu privire la dînsul [. ..]. In Lipitorile satelor se întîlneşte încă un tip interesant: e Vîntură-Ţară, bătrinul răzăş care şi-a pierdut averea, dar ştie din pricina cui şi merge pe urmele hrăpitorului, spuindu-i vorbele cele grele şi strieîndu-i după putinţă socotelile cele bune. Acest răzăş, in decădere cit priveşte stăpînirea de pămînt, asupra căreia s-au răpezit straşnicii vultani, dar neînfrînt în suflet şi dîrz în rostul lui de cuvînt, c o frumoasă figură, care era vrednică să fie păstrată în teatru de cineva care l-a putut vedea în clipa cînd, cu obişnuita lui atitudine de mîndrie, protestare şi revoltă, el se cobora pentru totdeauna de pe scena istorică, lăsînd pe ţăranul sărac, adesea neliber şi fără ogor, la picioarele boierului, ale ciocoiului, grecului şi evreului" (v. N-Iorga, Istoria literaturii romaneşti în veacul al XlX-lea, voi. III, 1909, p. 320-324). Şi G. Călinescu e de părere că Alersandri „a voit să facă în Lipitorile satelor un studiu de adîncime al factorilor ce sapă sănătatea economică a ţăranului român", fără să izbutească totuşi, deşi — cum spune el mai departe — „prin norocul unor mari actori piesa a putut fi reprezentată cu izbindă. Kir Iani Avdelas, arendaş, şi jupînul Moise, orîndar al satului, sunt fiinţe, rasial vorbind, inverosimile. In locul tenacităţii, şireteniei şi onctuozităţii, grecul şi evreul pun în combaterea ţăranului Ion teslarul mijloace criminale, plătind un om să omoare pe concurentul lor şi căutînd 940 să suprime şi pe ucigaşul complice. însă astfel de metode definesc pe criminal în genere, nicidecum o categorie socială lucrînd cu procedee specifice . Piesa e o melodramă exagerată, abuzînd, fără subtilităţi, de prevenirea publicului" (v. Istoria literaturii române, p. 280). Este de reţinut observaţia lui Câlinescn: „astfel de metode definesc pe criminal în genere, nicidecum o categorie socială lucrînd cu procedee specifice", care este în perfect acord cu aceea exprimată de personajul Vîntură-Ţară: „un caţaon alungat din ţara lui şi care îşi batgiocoreşte numele de grec prin fapte mîrşave, prin coţcării de cafenele şi prigoniri de săraci"; „eu am cunoscut greci de treabă care-şi cinsteau neamu şi murea pentru ţara lor; am cunoscut pe căpitanii Costea şi Farmaki din Eterie cu tovarăşii lor... Aceia era oamini, era greci cu inimă" (v. voi. de faţă, p. 488-489). Un element important, de care trebuie să se ţină neapărat seama in aprecierea piesei, este şi acela că Lipitorile satelor sînt o adaptare a unei drame în cinci acte, în proză, reprezentate pentru prima oară la Paris, la Teatrul „Odeon", la 4 mai 1859 (Un usurier de village, de Charles Ba-taille şi Amedee Rolland, tipărită fără dată de Michel Levy, Paris). „Un usurier de village e singurul succes la teatru al lui Charles Bataille (1831 — 1868), care se făcu cunoscut mai ales ca jurnalist şi ca romancier (Antoine Querard, 1862). Colaboratorul său Amedee Rolland (1819—1868), şi dînsu jurnalist şi romancier, fu mai norocos; cîteva din dramele sale (Le châfeau des Tilleuls, 1857, Nos ancetres, 1868) şi mai multe comedii fură jucate pe scena marilor teatre din Paris" — informează Ch. Drouhet. „Misiunea cu care, în primăvara anului 1859, Cuza îl însărcinase pe Alecsandri in Apus — relatează în continuare Drouhet — lăsa destul timp liber scriitorului nostru, atît de iubitor de artă dramatică, ca să cerceteze, cînd se află la Paris, teatrele marei capitale. In primele zile ale lui mai, poetul piitu sâ aplaude Un usurier de village al lui Charles Bataille şi Amedee Rolland. ‘Unii cronicari dramatici taxară cu dispreţ piesa de melodramă1; fruntaşii criticii teatrale o salutară însă ca succesul cel mai mare şi cel mai legitim din acel an al «Odeonului »2. Fondul acestei drame oferi lui Alecsandri elementele cu care alcătui Lipitorile satelor“ (v. Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi- mi, p. 201-202). Ch. Drouhet arată mai departe, într-o notă, că, încă „de la cele dintîi reprezentări ale Lipitorilor, circulă în presa noastră zvonul că piesa lui Alecsandri era localizată din franţuzeşte. Cetim în Ţăranul român, no. 3 din 1861: «Scheletul sau canavaua ce servă de bază la crearea acestui 1 Aşa De Bieville în Le Siecle din 9 mai 1859 [nota lui Ch. Drouhet]. 2 Paul de St. Victor în La Presse din 8 mai 1859 [nota lui Ch. Drouhet]. 941 vodevil (sic) este străină» [cronică dramatică a lui N. Filimon — n.n.]. In momentul reluării acestei drame de Teatrul Naţional, cronica dramatică bucureşteană înregistrează din nou versiunea că Lipitorile erau o prelucrare. în Protestarea lui din 16 aprilie 1906, dl. P. Locusteanu afirmă că Lipitorile satelor sînt o localizare după «o veche piesă franceză: Les Usuriers du village ». Aserţiunea d-sale că cele două acte finale sînt adăogate de Millo e neexactă, ca şi data ce-o atribuie şi titlul ce-1 dă originalului piesei lui Alecsandri'1 (p. 202). Că ,,aserţiunea" lui Locusteanu cu privire la contribuţia lui Millo nu este chiar atît de „neexactă" cum pretinde Drouhet, vom vedea mai departe. Ch. Drouhet a întreprins un aprofundat studiu comparativ al dramei lui Alecsandri, paralel cu modelul său, precizînd care sînt meritele scriitorului nostru în crearea lucrării sale dramatice. Astfel, el arată că pînă şi „criticile aduse de presă dramei lui Bataille şi Rolland, în zilele primelor reprezentări1, n-au rămas fără folos pentru Alecsandri. în modificările ce le-a adus scenariului şi chiar în alcătuirea sufletească a cîtorva personagii, autorul nostru s-a ferit să cadă în unele din greşelile ce se imputaseră dramaturgilor francezi. Astfel fusese criticat rolul jucat de făcătorul de dreptate Taupier stirpitorul dihăniilor rele pentru ogoare şi a jupuitorilor sătenilor [...]• Actul al doilea, umplut cu discuţii ce nu se mai isprăvesc asupra poliţelor, protestelor şi scadenţelor văduvei teslarului [...] plictisiseră o parte din public, iar căsătoria lui Louvot cu soţia omului ucis de dinsul păru altor spectatori neverosimilă [...]. Foiletoniştii dramatici mai socoteau greşit deznodămîntul cu dubla pedepsire a celor doi complici [...]. Ţinînd seamă de cea dintîi din criticele aduse dramei franceze, Alecsandri, în prelucrarea sa, schimbă unele din datele intrigii cu privire la Vîntură-Ţară, care joacă un rol corespunzător celui jucat de Le Taupier [...]. Materia actului întîi din drama lui Bataille şi Rolland a fost distribuită în primele două acte ale Lipitorilor; suprimarea actului al doilea, cu scenele realiste, dar criticate din cauza monotoniei lor, ale machinaţiilor cămătarului spre a afunda tot mai mult în mizerie victimele sale, şi ale actului al treilea, care înfăţişa pe Chamounin acasă la dînsul, îl conduc pe Alecsandri la actul al patrulea din piesa franceză, care corespunde 1 B. Jouvin, în Le Figaro, 14 mai 1859; F. D. de Bieville, în Le Siecle, 9'mai 1859; P. de St. Victor, în La Presse, 8 mai 1859 [cf. notele lui Ch. Drouhet]. 942 actului al treilea din adaptarea sa. Scena se petrece, în piesa originală, ca şi în prelucrare, în jurul colibei lui Martin pădurarul, dar întîmplările dramatice se deosebesc. Gavril, ademenit de făgăduielile mincinoase ale povăţuitorilor săi, a părăsit satul, dar, uitat de dînşii, se întoarce după şase luni să-şi răzbune. Cum se vede, Alecsandri n-a repetat greşeala lui Bataille şi Rolland şi n-a pus pe ucigaş să ia de soţie pe Catrina, nevasta ucisului. [...] Alecsandri s-a silit sâ îndrepte acţiunile finale ale adaptării sale înspre un deznodămint mai verosimil decît al lui Bataille şi Rolland. [. ..] Personagiile din Lipitorile satelor îndeplinesc funcţia şi se află unele faţă de altele în situaţia personagiilor din Un usurier de village. Prin aceasta nu înţelegem că le reproduc întotdeauna şi trăsăturile, că notele lor sufleteşti sînt identice; rolurile ce le joacă sînt aceleaşi, caracterele lor sînt deosebite şi tocmai în această modelare nouă a sufletului protagoniştilor intrigii, tocmai în această prefacere pe de-a-ntregul a lor, stă originalitatea lui Alecsandri în adaptarea de care ne ocupăm. [.. .] Creaţie originală în ce priveşte caracterele, Lipitorile satelor sînt, din punctul de vedere al intrigei, o localizare, în care textul francez e urmat de foarte aproape" — conchide Ch. Drouhet la capătul cercetării sale (cf. op. cit., p. 201 —213). Piesa a fost reprezentată pentru prima dată la Iaşi, în toamna anului 1860, în împrejurări grele pentru Teatrul Naţional, pe care ni le înfăţişează T.T. Burada: „Din cele relatate de ziarul Ateneul român din 12 noiembrie 1860, vedem că Teatrul Naţional, îndată chiar după deschiderea sa, mergea foarte greu; mai multe neînţelegeri se iviră între actori şi direcţiune, ceea ce făcu să se întirzie şi reprezentaţiile şi ca piesele să fie jucate în chip nemulţămitor pentru public. înainte de 24 noiembrie abia se jucase două reprezentaţii, cînd la acea dată se dădu a treia reprezentaţiune cu noua piesă a lui Vasile Alecsandri, Lipitorile satelor, dramă în 4 acte cu cîntice. Despre această piesă, ziarul citat zice că «Vasile Alecsandri a reintrat în adevăratul său ministeriu, acel de poet şi de autor, ministeriul în care şi-a făcut şi îşi va face mai mare faimă decît cu orice note diplomatice ori cu invenţiunea cavaleriei Jerbiei de aur ». Asupra modului cum s-a jucat această piesă, se arată că actorii cei mai mulţi au fost bine identificaţi cu rolurile; Luchian ca răzăşul Vîntură-Ţară, Idieriu ca Moisi evreul, Bălănescu ca Kir Iani grecul, Bosie ca Gavril sirbu, argatul beţiv, au fost în rolurile lor şi nu le-au lipsit aplauzele numerosului public asistent. Singura doamna Harmanda în travesti şi în rolul de amorez a lăsat mult de dorit" (op. cit, II, p. 182). 943 La Iaşi, Lipitorile satelor figura încă în repertoriul stagiunii 1862— 1863 (cf. ibidem, II, p. 192). Alecsandri îi trimisese drama şi lui Millo, la Bucureşti, dar în ianuarie 1862 nu ştia încă dacă fusese reprezentată sau nu: „Iţi voi fi însă foarte recunoscător — îi scria el lui .1. Ghica — dacă ai să mă informezi în amănunt asupra soartei pieselor pe care le-am încredinţat diavolului acesta de boem: Lipitorile satelor, Zgîrcitul risipitor, Cîntecelele. Au fost ele jucate, fluierate, aplaudate? N-am nici o idee despre asta, căci Millo nu mi-a scris nimic" (r. Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 131—132). Abia peste un an, Alecsandri avea să primească ştiri în această privinţă: „Ieri Lipitorile în beneficiul lui Millo" — îl informa A. Baligot de Beyne la 24 ianuarie/9 februarie 1863 (v. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 71). Ani în şir după aceea Millo avea să fie aplaudat în rolul evreului Moise. Peste douăzeci de ani, cînd steaua marelui actor apunea — lucru de care el însuşi îşi dădea seama — Millo scria îndurerat vechiului său prieten: „...cit despre viaţa mea actuală, ea este foarte tristă, căci, cu toată puterea pe care o am încă şi de care am dat dovezi neîndoielnice în Lipitorile. .., sînt lăsat deoparte, ca un biet tablou pe care-1 arunci în pod. Nu se montează nimic pentru mine şi nu mi se dă nimic să joc, nici măcar vechile mele roluri, în care aş mai putea fi încă necesar acestui nenorocit Teatru" (scrisoare din [1882 noiembrie-decembrie], v. ibidem, P. 302). în ce priveşte „aserţiunea" lui P. Locusteanu — combătută de Ch. Drouhet — cu privire la aportul lui Millo la elaborarea acestei piese a lui Alecsandri, ea pare a nu fi cu totul neadevărată, cum probează ms. rom. B.A.R. nr. 2856 (un caiet dictando de 92 f.), conţinînd o copie, scrisă cu cerneală violetă, cu alfabet latin, a piesei, purtînd pe copertă (f. lr) titlul: Lipitorele satelor, iar pe f. 2r, titlul: „Lipitorele satelor în Moldova. Vodevil în 5 acte, compusă de domnii V. Alecsandri şi M. Millo. Muzică de domnu J. Vachmann." Textul piesei (f. 4r—92v) prezintă numeroase deosebiri faţă de ediţiile Alecsandri, atît în ce priveşte caracterul personajelor, cît şi intriga însăşi ceea ce ne face să credem, aşa cum o spune şi titlul manuscrisului, că avem a face cu o variantă a dramei lui Alecsandri, devenită vodevil, în urma intervenţiilor lui Millo, reprezentată, în această formă, pe scena Teatrului Naţional. însemnarea de pe fila 92" confirmă, dealtfel, această presupunere: „Copiată în Bucureşti, în stagiunea anului 1882— la 5 martie 1882, de către Const. I. Davidescu". Pentru interesul ei documentar, reproducem aici şi această variantă a piesei. Textul dramei Lipitorile satelor a fost publicat de V. Alecsandri în volumele: Lipitorile satului. Dramă în 3 acturi şi 2 tablouri, Iaşi, Ed. 944 X. Codrescu şi D. Guşti, 1863 (col. „Repertoriul dramatic"); Repertoriul dramatic. Tom II, Iaşi, Bermann-Pileţki, 1863 (împreună cu Zgîrcitul risipitor. Rusaliile şi cinticelele comice Ultra-demagogul şi Ultra-retrogradul) Opere complete. Teatru, 1875, voi. IV, p. 1529—1622. VARIANTE Lipitorile satului, 1863 (A), Repertoriul dramatic, II, 1863 (B), Teatru, IV, 1875 (C), ms. 2856 (D) 443 (titlul) — A, B : Lipitorile satului j C : Lipitorile satelor / D : Lipitorile-satelor în Moldova. Vodeivil în 5 acte, compusă de d-nii V. Alecsandri şi M. Millo. Muzică de d-nu J. Wachmann |] 444, 1 — A.B: PERSONA-GIURI / C : PERSOANE / D : PERSOANELE || 2 — A, B,C : arendaşul / D : posesorul || 3 — A, B, C : orîndarul / D : arendaşul || 4 — A, B,C r răzeş / D : răzăş scăpătat || 5— 15 — A, B, C : ION [.. .] JANDARMI [6 — A.B : femeia / C : soţia] / D : GAVRIL şerbul ION teslarul MARTIN pădurarul SUBPREFECTUL UN STOROŞ NIŢU, copilul lui Ion teslarul UN ŢĂRAN CATRINA, nevasta lui Ion teslarul MĂRIUCA, orfană Jupîneasa RUXANDRA ŢĂRANI, LĂUTARI, JANDARMI Se petrece în satul Haramul [in colţul drept de jos al filei se află parafa r „Const. I. Davidescu" şi semnătura : „D. C.Constantin " .apoi data : ',1890“] |;, 16 — 445, 7 — numai in C : IANI [...] ţărăneşti. || 447, 1 — 4 — A, B : Repertoriul dramatic. Lipitorile satului. / C : Lipitorile [...] 1860. / D — lipseşte || 6 — A, B : înfăţişează lăuntrul / C : reprezintă interiorul || 7 —S — A, B : lăiţe [...] Uşă în fund; altă uşă în stînga. O fereastă în. dreapta / C : sînt aşezate laiţe [...] în fund este o uşă şi în stînga altă uşă; in dreapta e o fereastă || 9 —10 — A, B: Unelte de teslărie aninate în părete; doi saci plini lîngă uşa din fund. / C: pe păreţi [...] plini. || 6—10 — D: Teatrul înfăţişează lăuntrul casei lui Ion teslarul. Pe lîngă. păreţi, laiţe acoperite cu scoarţe. Uşe în fund, altă uşe în stînga. O fereastră, în dreapta, lîngă fereastră o masă şi două scaune. Unelte de teslari aninate de pereţi. Doi saci plini lingă uşe. |] 16 — A, B.C : doar nu-s / D : că doar 945* nu sunt || 20 — A, B, C : m-or închide-n / D : m-aruncă în || 2 1 — A, B, D : gios cu mînie uneltîle j C : cu mînie uneltele jos || 448, 9 — A, B, D: cată / C : priveşte || 13 — A, B, C : nu-i / D : nu-ţi || 16 — A, B, C: pre me lege / D : pe legea mea, oi intra într-un păcat || 19 — A, B : a te batgiocori I C: să te batgiocorească / D : a-şi rîde || 23 — A, B, C : poronceşti, ţîncule / D : ■dai porunci, ţingăule || 30 — A, B : spre / C, D : pe || 33 — A, B, C: să te batgiocorească / D : să-şi rîdă de d-ta || 35 — A, B, C : îl indoaie / D : L-Întoarce || 37 - A.B.C : că ies / D : ies || 449, 2 - A, B, C : CATRINA, NIŢU, GAVRIL / D : Cei de sus || 9 - A, B, C : lui / D : în capu lui || 11 — A, B,C : c-o batgiocorit pe / D : că-şi ridea de ]| 16— 17 — A, B, C : Gavril sîrbu / D : Gavrilă j| 25 — numai în A, B, C : (cu mîndrie) || 450, 12 — A, B, C : căci / D : să nu || 14 — A, B, C : şi eu / D : eu |j 25 — A, B, C : denainte / D : de sus || 31 — A, B: din / C, D : prin || 33 — A, B, D: ■cătînd / C : uitîndu-se || 34 — A, B, D : porumbeii / C hulubaşii || 451, 5 — A, B, C : trage / D : suferă || 7 — A, B, C : ce-a / D : ce i-a || 8 — A, B, C : să le / D : le || 10 - A,B,C : Şi se / D : Se || 12 - A, B, C : (zîmbind ) : Tineri / D : Tineri || 18 — A, B, C : glasul / D : vocea || 26 — A, B, •C : unde-i / D : unde-i? . . . Gavrile ! || 28 — A, B, C : mama / D : mînia j| 33 — A, B, D : ION teslarul / C : ION || 34 — A, B, C : vinit / D : sosit || 452, 11 — A, B, C : de / D : şi || 12—13 — A, B, C : monăstirii greceşti / D : mănăstirei || 16 — A, B, C : şi-n / D : şi || 20 — A, B, D : pe la / C : la || 27 — A,B,C: Ba[...] trimet / D: O trimet [iniţial: Ba mă ferească D-zeu!. . . vin de] || 34 — A, B ,C : cîrneşte / D : cam cîrcneşte |j 453, 4 — A, B : merg / C, D : mă duc || 6 — A, B, C : îs covrigii / D : sunt || •9 — A, B, C : pin / D : prin cele || 17 — A, B, C : cum / D : după cum || 18 - A, B,C : giug / D : plug || 19 - ,4, B,C : Oftînd / D : Oftează || 24 — A, B, C : i-o / D : mi-a || 26 — A, B, C : cu / D : ia cu |] 32 — A, B, D : să / C : să tc |1 33 — A, B, C : Iuda / D : Moisi || 35 — A, B, D : tot / C ; şi tot || 454, 2 — A, B, C : Iuda m-o / D : m-a |] 4 — A, B, C : Şi, ucigă-1 trăsnitu / D : Şi || 5 — 6 — A, B, C : numai cît / D : numaidecît || 9 — A, B, C : VÎNTURĂ-ŢARĂ, ION / D : Aceiaşi || 22 — A, B, C : plăcinte / D : jupîne || 25 — A, B, C : irmilic mierţa / D irmilic || 30 — A, B, C : Iuda că I D : că || 455, 1 — 2 — numai în A, B, C; în D au fost adăugate, apoi anulate || 5 — A, B, C : şi / D : e || 8 — A, B, C : pe / D : peste || 16 — A, B : nu să / C, D : să nu || 21 — A, B, C : Iuda şi [...] de-a / D : şi [...] pe J| 28 — A, B, C : (în [...] Hai / D : Hai |j 456,2 — A, B, C : ţi-oi / D : ţi l-oi || 7 — A, B, C : fac un / D : un || 8 — A, B, C : tare / D : foarte || 10 — A, B, C : deoparte / D : la o parte [| 14 — A, B, C : orîndariu / D ; crîşmaru || 15 — A, B: băutură / C, D : băuturi || 16 — A, B, C : dugheană I D : o dugheniţă |[ 21 — A, B, D : cinci / C : fac cinci || 34 — A, B,C: 946 cu mîţa-n sac. / D : că iaca orzul e gata, numai să ţi-1 car acasă || 38 — 39 — A, B, C : tîrtane, cu banii tăi / D : cu banii tăi cu tot || 40 — A, B, C : aruncă / D : az’/îrlă || 457, 4 — A, B, C : cată Iuda / D : caută || 6 — A, B, C : nevoia, sărmane Ioane! / D : nevoia! ]| 7 — A, B, D : pe / C : de || 14 — A.B: UN JANDARM / C : JANDARMUL / D : UN STOROŞ || 15, 17, 26, 30 — A, B, C : JANDARMUL / D : STOROŞ. || 22 — A, B,C : (fugind): Ai vei / D : (itrmînd) : Da ce mai volintiroi, ce te resteşti tu aşa. la mine?... Gîndeşti că eu mă tem de tine! Ai uitat că noi jidanii suntem cît iarbă şi frunză la ţara Moldovei.. . Nu ştii că noi avem banii cei mulţi şi că voi sunteţi toţi mofluzi ? [anulat: Tot negoţul este pe mina noastră şi, cînd noi jidanii închidem la şabaţ prăvăliele noastre, voi n-aveţi ce minca în ziua aceea.] ARIE Noi jidanii avem tot! Ghirai sfarţă iur !... Făr’de noi românu-i mort. Ghirai svarţă iur !... Banii voştri-i avem noi, Ah ! voi! voi! voi! voi! Ş-aţi rămas făr-o para, Arihtanda tantnara. r ^s ) ira. I La oraş, la Bucureşti, Toţi ovreii s-au stricat. Ei grăiesc pe rumâneşti, Şi nemţeşte s-a-mbrăcat. Şi-a tăiat perciuni, caftan, Nu mai seamănă-a jidan, Şi cuciule şi chitii A zvîrlit tot la pustii. Ai mămucuţu meu, Mămucuţu meu, vai; Ai vei, tătucuţu meu, Tătucuţu meu, vai. ION : Piei d-aci, -ţi zic !. . . MOISI (speriat, strigă): Ghivalt! Ghivalt! Ghivalt! bis 947 (Reîncepe aria.) Banii voştri ii avem noi etc. etc. ION (sculîndu-se cu ameninţare): Ei, aşteaptă! MOISI (iese speriat, strigînd) : Ghivalt! |[ 25 — A, B, C : jandarm / L) : storoş j| 35 — 36 — A, B, C : fie? [.. .] soartei / D : fie! |) 37 — 458, 1 — in 1), anulat: fără încurcală || 14 — A, B, C : lucru / D: lucrarea || 17— ÎS — A, B, C : cînd oi mîntui tot / D : tot || 22 — A, B.C : GAVRIL (beat) / D : GAVRIL || 23 — A, B, C : GAVRIL j D : GAVRIL (intră cîntînd) ARIE Frunză verde lemn uscat Aliolo şi auleu, Cînd românu-i de vin beat El se face ca un leu-. Cînd se-mbată de rachiu, II vezi pui de bidiviu, Dar cînd spirtu l-ameţit, Aleu, fugi că te-a trăsnit. / 459, 14 - A.B, C: Valeu! / D : Tîlharu!... Valeu! || 16 — A, B, C : Cei denainte, JANDARMUL, CATRINA / D: Aceiaşi, STOROŞUL, CATRINA ARIE GAVRIL Dă-mi, îţi zic, a mea simbrie Că sunt foc eu la beţie, Ticălosul m-a prădat, Vezi, de asta m-am turbat. } bis ION, VÎNTURĂ-ŢARĂ Ce alarm’, obrăznicie! Vezi ce face-a lui beţie, Ticălosu-i întărîtat De rachiu, iată-1 turbat. } bis STOROŞUL, CATRINA Dar ce zgomot, gălăgie, E Gavril cu-a lui beţie, 948 Nu vedeţi că-i întărîtat, Ia lăsaţi-1, că-i turbat. } bis || 18, 26, 33 — A, B C : JANDARMUL / D : STOROŞUL || 26 - A,B,C : mîna / D ; mînile || 2S — A, B, C : Ai [...] Vasile / D : Aţi fost martori |[ 35 — 36 — A, B, C : Ioane... că mi-i plăti j D: Ioane, jupîne Ioane... că mi-i plăti-o || 460, 1 — 2 —A,B,C: (Jandarmul [. ..] ajară) / D : (Repriza ansamblului. Sioroşul [...] ajară.) || 3 — A, B, C : obosit pe un scaun / D: pe un scaun, obosit || 5, 29 — A, B, C : IANI / D : Mr IANI || 10 - A, B,C: zandarmo / D : storoş ]| 20 — A, B, C : Hai / D : (trecînd ) : Hai || 25—26 — A, B, C : oaspe. (Iese.) j D : oaspe. || 27 — A, B, C : nebuno! / D : nebuno... ha ! ha ! ha! || 32 — A, B,C : Bre / D : (întorcîndu-se la Ion) : Bre || 461, 2 — A, B, C : de lei / D : grosia || 9 — A, B,C : Moi / D : More )) 19 — ^4, B, C : Pre frumoso. Vrei / D : Neski... Lipon || 24 — A, B, C : Amin / D : Neski || 29 — A, B,C : Bine / D : Pola kala || 38 — A, B, C : Eu / D : che eu || 462, 5 — A, B, C : fraţico? / D : fraţico?... spune... || 8 — A, B, C : Asa I D: Eţi || 13— 14 — A, B,C : si ai se / D : si || 20 — A, B,C : moşioara / D : moşia || 2 1 — A, B, D : fără / C : horis || 25 — A, B, D : luni de zile I C : luni || 36 — A, B,C : sinto / D : sinto sosta || 463, 1 — A, B, C : prosto, budalas / D : budalas! anoitos 1| 17 — A, B, C : s-o / D : să-ţi || 18 — A, B, C : Nu / D : Ohi || 23 — A, B,C : draga / D : matia mu || 30 — A, B, C : amori / D : amori... ah, vah! || 32 — A, B, C : Lasă-mă / D : bată-te pirdalnicul, lasă-mă || 34 — A, B, C : nu ţipa / D : zoi mu || 38 — numai in A, B, C : (înserează.) || 464, 2 — A, B, C : IANI, CATRINA / D .-Aceiaşi || 4 — A, B , C .'parpalecule / D : grecule || 9 — A, B : guler / C,D : gît || 11 — A, B, C : (spăriei) : Neski / D : Neski || 15— 16 — A, B, D : nevestele / C : nevestele oamenilor || 16 — A, B, C : bărbaţii. / D : bărbaţii. Lipitoare afurisită, Uite-ncoa, ce te gîndeşti. Mă jupoi ca pe-o vită Şi vrei cinstea să-mi răpeşti. S-a trecut acele vremuri, Cînd de viaţă ne sugeai, Ca un hoţ acuma tremuri, Căci în laţ eu te prinsei. } bis |1 17 — A, B, C : uţizi / D : skatosis |] 21 — A, B, C : Ho, ţapule / D : Ho || 22 — A, B, C : spre I D (tipărit greşit) : pe || 26 — A, B : pe-mpregiurul / C, D : împre-giurul || 27 — A, B, C : haro / D : haro... panaghia mu || 33 — A, B, C : covrigariule / D: grecule || 465, între r. 2—3, numai în D : ARIE || 3 — A B, C : (viind [...] fund) / D : (intrînd repede) 949 Scăpaţi-mâ, scăpaţi-mă, Că mă găseşte, Scăpaţi-mă, scăpaţi-mă, Că mă sluţeşte... Biata orfană. Fata sărmană, Fără de maică, Fără de taică, E lepădată, De toţi uitată, La răi z/irlită Ş-amar sniuncită. Scăpaţi-mă, scăpaţi-mă etc. etc. || 11 — A, B, D : glasul / C : vocea || 12— 13 — A, B, C : (Fuge [...] stahia / D : (Repriza ariei.) TOŢI ÎMPREUNĂ (cu glas încet) Scăpaţi-o, scăpaţi-o. Că o găseşte! Scăpaţi-o, scăpaţi-o, Că o sluţeşte, Biata orfană etc. etc. || 14 — numai în C, D || 16 — A, B, D i înfăţişează / C : reprezintă || 17 — A, B,C : schelele ridicate / D : schele ridicată || 19 — A, B : şi în / C, D : în || 20 — A, B, D : sub / C : şi sub j| 25 - A, B, C : ŢĂRANII (strigînd) / D: COR DE ŢĂRANI Vivat, vivat ocuşoara, Hi, ha, hi, ha, ha! Ea ne adoarme inimioara, Hi, ha, hi, ha, ha!... Sărăcia ne-o spoieşte, Hi, ha, hi, ha, ha! Şi necazul ne-amorţeşte! Hi, ha, hi, ha, ha! } bis 950 UN ŢĂRAN Nai, săracul vinişor, Că mult e [corectat cu creion : Cit de mult e] bunişor, Orişicît mi-1 pritocesc Cîrciumarii de ovrei, El îi tot vin românesc Şi e dulce cînd il bei. Aşa-i bietul românaş, El îi blînd şi drăgălaş, Orce-i fac, cît îl sucesc, Cite-i spun şi-l ameţesc. El rămîne-adevărat Român verde şi curat. (Repriză.) ŢĂRANII || 26 — A, B,C : Măi tîrtane / D : (Strigînd.) || '>0 — A, B, C : că sîntem / D : sîntem || 466, 1 — A, B, C : astăzi cu / D : azi pe [| 13 — A, B,C: păn-a nu / D : pănă vom.||26—27 — A,B,C: (viind din fund) MARTIN / D : pădurarul MARTIN (viind din fund) || 30 — 31 — A, B, C : nevasta astă-noapte / I) : astă-noapte nevasta || 35 — A, B, C : bujor / D : bujoraş || 467, 5 — A, B, C : buţuf / D : arihnanda, tatnara, buţuf || 6 — numai în A, B, C : ŢĂRANII [...] hep! || 8 — A, B, C : nevasta / D : femeia || 31 — A, B, C : antal / D : antal, antal cu antal face bute mare || 35 — numai în A, B, C: (Trece pe lîngă ţărani.) || 38 — A, B, C : inima cea de litfă / D : inima || 39 —-40 — A,B,C: (Intră [...] cîrcimă.) / D : Da bine, moi ţărănoi, de ce tot rideţi voi pe mine şi luaţi pe rîsu, iu vă dau la voi vin şi rachiu şi vă pui veselie pe inimă şi tocmai cînd am şi eu bucurie mare pe pepţ a meu, voi daţi mînie la mine, ah vei! Balabusta mea a făcut un cuconaş ovreiesc mititichi şi cu hazlichi, ca un gugale! Ah vei! rîd pe mine şi sare imenu meu ca un broscoi la balta cu noroi, încît, zic zeu, îmi vine să joc la mine de aşa norocule mare. ARIE OVREIASCĂ Drang, dzi, dzi, dzing, dzing! Drang, dzi, dzi, dzing, dzing!... Dzai, dzi, dzi, dzai, dzai!... } bis Bateţi taleri şi timpale, Strune groase, scripchi mari! Hai bara bim, bam, buf.,. } bis >bis 951 Balabusta frumuşichi A făcut un mititichi, Mititichi de broscoi. Ah! vai, vai, vai!.. . Şi pe cap are zic puf, Hai bara bim, bam, buf! } bis Am să fac din el zaraf, Pi Iaşi şi pe Bucureşti, Ca să facă pe toţi praf Cei ce banii risipeşti, Şi apoi rămîn afif, Hai bara bim, bam, buf! } bis Am să-l fac bancher şiret Să-mprumute cu amanet La feciorii de boieri Ca să-nghită a lor averi. Şi apoi or face buf Hai bara bim, bam, buf! } bis (Iese rîzînd în fuga. ) || 12 — A, B, C: dreptate [...] caţaon / D : drept să te temi)] 15 — A, B,C : de mîncat / D : demîncarea j| 19 — A, B.C : gînduri jD: gînduri || 23 — A, B : ŢĂRANUL / C, D : UN ŢĂRAM || 2 5 — A, B, C : să / D : să mai || 469, 5 — 9 — A, B, C : -nghită [...] Ia jD i înghiţă. Cică-n toate satele au să se ridice vizuini ca asta. VÎNT.: Aşa! Parcă [iniţial: Ca cînd} biata ţara Moldovei ar fi o ţară de tîlhari şi de ucigaşi. ŢĂRANII: Ia || 20 — A, B,C : UN ŢĂRAN / D : ŢĂRANU || 24 - A, B, C : jidan / D : Moisi |( 470, 1 — A, B, D : kir IANI (vine prin fund f urios şi I C : IANI [...] furios || 4 - A, B, D : ŢĂRANUL / C ; UN ŢĂRAN || 11 — A, B, C : zaratico. / D : zaratico... la culeso gligora. || 17 — A , B, C : va I D : că ve||21 — A, B,C : Kirzali / D : Kirzali ! Ghidi budala || 471, 17 — A, B, C : Vîntură-Ţară / D : Vîntură || 19 — A, B, D : Kir IANI j C : IANI |i 32 - A, B, C : De / D : Da de || 472, 1 - A, B, C: Teslaris / D ! O teslaris || 4 — A, B, C : Ghidi / D: Aiţe sade duşmana me care vrea se me ucidă aseară... na che fereastra pe unde am scapato cu ruşine... Ghidi || 7 — A, B,C: muşcîndu-şi / D : mîncîndu-şi || 15 — A, B, C : Vuăs? Ce?/ D: Vai ? || 18 - A, B.C : (buimăcit): Ha ? / D : Vus ? || 20 — A, B, C : aşa... / D : aşa, mai bine d-lui... || 23 — A, B, C : Taţi I... / D : Taţi... Sopa... || 25, 28, 32 - A, B.C: JANDARMUL / D : STOROŞUL || 34 - 952 A, B, C : (furios) : Şi / D : Şi || 37 — A, B, C : Zandarmi / D : Storosi || 473, 1, 3, 7, 10, 13, 15, 18 -A,B,C; JANDARMUL / D : STOROŞ. || 3 — A, B, C: Cat / D : Să-i caut || 6 — A, B, C : şi / D : supuso si |! 10 — A, B, C : (lui Gavril) : Mergi / D : Mergi || 12 — A, B, C : Zandarmi. .. / D : Storosi! || 14 — A, B, C : Subprefecto / D : Privighitori. . . ohi !. . . subprefecto |] 15 — A, B, C : Aici / D : Da || 23 — A, B, C : Ion.. . / D : Ion... natos... || 474, 3 — A, B, C : nici / D : n-ai || 27 — A, B, C : nu / D : ma ohi || 28—29 — A, B,C : maninca bataie si / D : şi || 475, 3 — A, B, C : minunato / D : aksiologo || 4 — A, B, C : iad ? ... / D : iad cu dracu j] 26 — A, B, C : vezi / D : vezi lipon || 37 — A, B, C : incape.. . / D : incape, du-te desprinde nişte scînduri de la schele. (Lui Moisi.) Le-ain desprins eu de mai nainte. || 476, 7 — A, B, C : (spăriet) : A / D : A || 11 — A, B,C : Gott ! I D : Gott ! (Tremură.) || 16 — A, B, D : pe schele rapide / C : rapide pe schele || 477, 13 — A, B, C: cîrcimă / D : crîşmă', se aude zvoană între culise || 15 — A, B : ION, CATRINA j C, D : ION || 16, 18 -A.B.Cl JANDARMUL / D : STOROŞUL || 21 - A.B, C: jandarmu / D : storo-şul || 30 — A, B, C : Cei denainte / D : Aceiaşi |] 31 — A, B, C : Iaca şi / D : Iaca || 478, 3 - A.B.C: 300 / D : 500 |) 11 - A.B.C: albaştri / D : căprii || 17 — A, B, D : lui / C : câtră || 24 — A, B, C : timpul / D : vremea !| între r. 26 — 27, numai in D : Aceiaşi, GAVRIL / intre r. 39 — 40, numai în D: TOŢI: Da, da. || 479, 6 — A, B,C : (furios ) : Skasmos j D : Skasmos || VS — A, B, C : ş-aşa mă / D : mă || 11 — A, B, C : cea / D : de || 19 — A, B, C : spune-i / D : zi-i || 21 —A, B, C : bine / D :pola kala |j30 — 32 — A, B,C :şi cîntă) [.. ,]rău/D : ARIE 34 — A, B : glasul / C, D : vocea || 35 — A, B : cu spăimîntare [...] schelea / C: spiimîntaţi [...] şchelea / D : cu spăimîntare): A! [| 480, 1 — A, B, D i XIV I C : XIII H 2 - A.B, C: Cei denainte / D: GAVRIL, IANI || 3 - A, B, C: Ce este / D : Was ist || 8 — A, B, D : S-aude în culise / C : Se[...] SCENA XIII Frunză verde mîndre flori, Am scăpat de lipitori. Lipitoarea, satului. Iscodirea iadului. Frunză verde busuioc, A plecat al meu noroc Şi lucrez, lucrez mereu Cu ochii la D-zeu. 953 cuvintele || 9 - A, B, D : XV / C : XIV || 10- II - A,B,C : Cei [...] NIŢU / D: TOŢI (aducînd pe Ion rănit de moarte) CORU Vai, ce-ntîmplare, Ce crudă stare, Vai, ce păcat Neaşteptat. Bietul om moare Şi al lui soare Iată-1, s-a dus, ^ Iată-1 apus!... 12 -A, B, C: om!/J): Ion!|| 15- A , B, C: CATRIXA [...] Bârba-tu-meu!... / D: CATRINA ] bărbatu-meu... NIŢU J (le?uid) ; Ce este? tata?. . . || 16 — A, B, C : aşează / D : il aşează || 24 — A, B, C : deşteptîndu-se I D : trezindu-se || după r. 39 — numai în D : CORU Vai, ce-ntîmplare... || 481, 2 — A, B.C : mul-ţămirea / D .■ multă mirare || 4 — 5 — A, B, C : pumnul în pept se furişează [.4, B : trăgăneazâ] pe lîngă păretele / D : pumnii în pept, se trăgă-neazâ pe lîngă ferestrele || 6 — numai în C, D : (Cortina cade.) [in D, la sfîrşit, în colţul din dreapta, jos al filei 41“, se află stampila: „Const. I. Davidescu" şi semnătura în creion: „D. C. Constantin", apoi data : „1890“.] |i 8 — A, B, D i înfăţişează / C : reprezintă j| 10 — A, B, D : o rădăcină de copac pe planul [D l no.] I / C ; şi pe [...] arbore || 12 — A, B,D : straie / C : haine || 12— 13 — A, B, C : vine pe / D : se scoboară încet prin || 13 — A, B, C : Valeu! / D s ARIE Frunză verde de dudău, Vai, trăsni-l-ar D-zeu, Cine a scos povarnele Ş-a adus ispitele Pe capul săteanului, Pe munca săracului. Bată-1 crucea de rachiu. Că te face mort de viu, Că-ţi varsă în capul tău 954 Para iadului de foc Ce te face din bun rău Şi din om un dobitoc. Că uiţi ţară şi pămînt Ş-a părinţilor mormînt, C-ajungi fiară prin păduri Şi tovarăş cu cei furi! Că uiţi chiar botezul tău Şi pe sfîntul D-zeu. Frunză verde de dudău etc. etc. [notat marginal, cu creion chimic: melodramă — Actul II] Valeu! || 17 — A, B, D : Cată / C : Priveşte || 22 — A, B,C : tot văd / D : văd || 482, 7 — A, B,D : Copaci / C : arbori || 11 — - numai în C : cîntînd / D : ARIE || 15 — A, B,C : juruit / D : giuruit. } bis Niţu este al meu soare, Fără dînsul lumea moare, Cu el chiar şi-n foc eu sai, Cu el lumea este-un rai. Cine-ar zice Niţu vine etc. etc. || 16 — A, B,C : pe j D : viind pe || 25 — A, B, C : tresărind / D : în parte || 26 — A, B, D : glasul slab j C : voce slabă j| 483, 18 — A, B, C : tine, că / D: tine || 27 — A, B, C, D : căsătoresc [în D, modificat cu creionul: însor] || 33 — A, B, C : o luat [...] căci / D : a pecetluit [...] fiindcă || 34 — A, B, C : subprefecturi / D : prefectură || 35 — 36 — A, B, D : moşioară / C : moşioara noastră || 37 — A, B, C : tu singură / D : tu || 484, 2 —A ,B,C: pentru ca / D : ca j| 12 — A, B, C : el din / D : din || 26 — A, B, C: NIŢU, MĂRIUCA / D: Aceiaşi || 28 — A, B, C : Hulubaşii / D : Porumbaşii || 485, 8, 11, 13 — A, B,C : MĂRIUCA / D : MĂRIUCA, NIŢU j| 14 — A, B, C : Gîciţi / D : (după ce cată la amîndoi pe rînd) : Ghiciţi || 20 —21 — A, B, C: aşa [...] lui / D : aşa-i da in limba lui (imitind pe kir Iani) || 486, 2 — A, B,C : Cei denainte / D : Aceiaşi || 6 — A, B, C, D : slabă[în D, modificat cu creionul: tristă] || 32 — A, B, C : unde / D : în care || 38 — A, B, C : şi / D : şi pe || 487, 7 — A, B, C : Fă / D : (întimînd mîna lui V. - Ţară) : Fă || 11 — A, B, C : Măriucă, că-s / O : că-s || 29 — A, B, D : spre /C: în || 32 — A, B, C : careta / D : to amaxi || 488, 1 — A, B, D : cătînd I C : privind || 6 — A, B,C : IANI / D : IANI (se coboară în scenă) || 9 — A, B, C : Ţine-te / D : Ţine || 18 — A, B, C : căldare / D : căldarea cu smoală || 26—28 — A, B,C : cu un venetic [...] batgiocoreşte j D : Cu tine 955 care-ţi batjocoreşti || 29 — A, B.C : cafene / D : cafenea, prin || 34 — A, B, C : care-şi ) D : care sunt în ţara noastră şi alţii care-şi |] 35 — A, B, C : căpitănii Costea şi / D : căpitan Costea şi căpitan || 489, 2 —A.B.C: românului / D : oamenilor || 10 — A.B.C: du-te la j D : pasto |] 39 — A , B, C : lui / D : său |j 490, 2 — A.B.C: tu, grecule / D : tu || 27 — A.B.C: Iaca şi / D : natos che o || 28 — A, B, C priveşte la I D :cătînd pe || 28—29 — A, B, C : ş-a furtună. Să / D : se |] 32 — A, B, C : merzi? / D : merzi» mo? || 34 —A.B.C : numai / D : omos |[ 491, 11 — A, B.C : Martine* Martinasi / D : Martinasi || 31 ~ A, B,C : Ala [...] Amorezi / D : Ohi ! ţe budalas!... ibovnico || 39 — 40 — A, B, C : în dreapta şi dispare / D : pe cărare şi dispare în dreapta |1 492, 13 — A, B, C : (în parte) : Iat-o / D : (aparte) : Natin JJ23 — A.B.C: nu[—] Nu / D : oki[...] Ohi || 26 — A, B, C : me. / D : mea, ştii? || 34 — A.B.C: Feresca Hristos / D : Tos filoxi || 493,2 — A, B, C : Nu, Mariuca / D : Ohi, Marula )| 6 —A.B.C: calea / D : mina || 20 — A, B : de-o aşa / C, D : de-aşa || 21 — 23 ~ A, B, C : Se crepo I D : na skaso || 25 — A, B, D : de / C : pe gînduri de || 26 — A, B, C: apoi I D : pe urmă || 26 — A, B,C: de / D : încet de || 30 — în D, la finele replicii este adăugată cu creionul indicaţia: (cîntă ) Ah, Marula, te iubesco... || 31 — A.B.C : d-ta vrodată / 1) : d-ta || 32 — A.B.C: iubi / D : iubi vreodată || 34 — A.B.C: Aud ? / D : Oriste ? |) 494, 1 —A.B.C: Ţe ? prosta / D : Eţi || 7 — A.B.C: Si / D : Neski şi || 9 — A, B, C : tu !.../£: tu s& fii om. || 18 — A, B, C : aduco I D : ridico ]| 24 — A, B.C : în parte, spărietă j D : aparte || 27 — A, B : blăstemul / C,D : blăstăm |[ 31 — A, B.C : bordei / D : bordei şi intră || 33 — 37 — A, B, C: MĂRIUCA [...] singur) / D: (începe a tuna încet şi a fulgera.) || 495, 9—10 -A.B.C: fund.) ' MOISE (strigă) j D : fund. Fulgere. Strigă.) MOISI || 14 — 21 — A.B.C: Acuş [.. .] timpul acesta [A.B: vremea asta] [...] Moise.) I D : (Fulgeră.) Ah! Vai! De cînd o murit bade Ioan teslarul, mare frichi am la oase mele. Ah! Vai! parchi vezi pe dinsu galbin şi cu singe de îngheaţă singe a meu! Eo! eo! eo! Parchi 1-aud: „Moisi! tu ai dat rachiu lui Gavril.. . Moisi!... tu l-ai impins să mă... bîrr!... Se creţeşte pelea pi mine ca la curchi! Ah! mare frichi este la imăn meu! Clănţăneşte dinţi la gură ca de friguri. ARIE Ah! Vai, vai, mamu meu, Mamu meu, ah! Vai, vai, Chi de frichi zic zou. Dinţi fac dai, dai, dai. 956 Cind aş fi eu voiuichi Cum sînt şi cu siretlichi Pu! pu! pu! Vai, mamu meu, Aş fi grof bancher, zic zou. Dar, vai, tremur d-un pisichi, De un pui de şoricel, Inim meu face tic tichi Ca un purici mititel. Ah! Vai! Vai! mamu meu. etc. etc. etc. Spun che noi cu-nşelăciune Facem bani şi chişligăm, Cînd, vai, vai, cu chit minciune Un biet sfanţ abia luăm. Dar sunt alţi voinichi tare, Ei n-au frichi de nimic, Fură banii ziua mare Şi toţi tace ca pitichi. Ah! Vai, vai, mamu meu etc. etc. |1 23 — A, B, C : GAVRIL (ascuns la faţă )l D: GAVRIL |) 27 - A, B, D : glasul / C : vocea || 28 - A, B.C : Vuăs? / D : Vai! || 29 — A, B, C: Fă-ţi / D: (schimbindu-şi glasul): Fă-ţi || 496. 11 — A, B, D : cătînd j C : privind || 12 — A, B : spre / C, D : la || M — numai în A, B, C : (Fulger mare.) || 497, 1 — A, B, D cată / C : priveşte || 8 — A, B, D : jidanului / C evreului || 10,12 — A, B, D : glasul / C : vocea || 28 — A, B, D : cătînd / C : privind || 498, 1 — A, B.C : Cruţe azuta / D : Haide acu... || 3 — A, B, C : basmaua. ) j D : o basma.) Neski || 6 — A, B.C: ist? (Rămîne încremenit. ) j D : ist? || 12 — 37 —în D, lipseşte un fragment (ofilă ruptă din ms.), apoi textul este următorul, diferit de cel din ed. 1875: decît dragostea nevestei ş-a copilaşilor lui! Nu i-o răpi, cucoane Iani. D-ta ai avere şi cu dînsa îţi poţi împlini oi ce doreşti, nu-i răpi pe biata lui soţioară. IANI: Sfîrşeşte, bre, ta peclivaniele, Maruliţa se priimeşte s-o iau de nevestica, che amo se lo iao. GAVRIL: Să dea D-zeu să nu te căieşti, atîta-ţi zic. 957 SCENA IV ACEIAŞI, MOISI MOISE (iese din circiuma lui palid, speriat) : Cucoane Iani, nu mălăsachi mor, eo di ieri nici beau, nici mănînc, nici pot să dorm de frichi, fă-ţi pomană, mă rog, şi dai la mine praful acela care -/indiciu. GAVRIL: Ce praf? Ce spui? MOISI: Ah! Vai! bade Gavrilâ! D-ta ai fost mai cu minte, n-ai băut vin de cel cu praf de chinele, te-ai făcut numai şi l-ai vărsat jos, dar eu, vai mir... Cucoane Iani, dă-mi prafu care vindichi... IANI: Pasto, diavole, e/reo!... MOISI. Ah! Vai, cum ciupeşte la mine, mamu meu! Cucoane kir Iani. .. IANI: Fevghe Satana, che am se me duco se gătesc de nunta mea! MOI SI: M-ai otravito cu prafu de chinele turbato, care ai pus la vin, ş-acum nu vrei să scapi pe mine! Cucoane Iani... IANI: More, budala, nu ţi-am dato niţi un prafule, afisime se me duco! (Iese repede.) SCENA V MOISI, GAVRIL MOISI (disperat): Cucoane Iani! GAVRIL: Dar ce este, Moisi? MOISI ARIE MOISI, GAVRIL, CATRINA MOISI (un moment singur): Ah! Vei! Ce am văzut, kir Iani a furat pe Mariuca! Grecii dracului face tot tîlhării şi vîră pe mine la bele. CATRINA (viind repede): Mariuca! Acu era aci. (Lui Moisi.) Tu trebui să ştii ce s-a făcut Mariuca, spune unde-i, că te omor... MOISI: Nu ştiu, n-am văzut. GAVRIL: (seoţînd un cuţit şi aruncîndu-l jos ) : Spune, ovreiuie, că nu scapi cu viaţă d-aci. MOISI: Ah! Vai, bade Gavrilă, nu mă omori... GAVRIL: Vorbeşte, unde-i Mariuca? MOISI: Bade Gavrile, bagă cuţitu la teacă că nu pot vorbi. A luat-o grecu, kir Iani, dar, mă rog, nu mă spune, că, zău, nu ştiu, n-am văzut. GAVRIL, CATR.: Cind? MOISI: Acu indată, dar zic, nu ştiu, n-am văzut. CATRI.: Săraca de mine!... Biata Mariuca! 958 GAVRIL: Mariuca m-o hrănit azi cînd eram să mor de foame, d-oi şti chiar că mi-oi pierde viaţa, mă duc să scap pe Mariuca din ghearele grecului! Hai cu mine, ovreiule! MOISI: Eu! Să ferească D-zeu, nu ştiu, n-am văzut... GAVRIL: Haidi, îţi zic, c-o păţeşti cu mine. (Ia pe ovrei de guler şi-l tîrăşte.) MOISI: Bade Gavril! Lasă, mă rog! Che nu ştiu, n-am văzut, ascultă, ascultă, bade Gavril! Zic zou. nu ştiu, n-am văzut. (Finele Actului al III-lea) (Cortina cade.) [Iu colţul din dreapta, jos (f. 62v), se află stampila: „Const; I. Davidescu“ şi semnătura cu creionul: „D. C. Constantin. 1890". Pe fila următoare (63r ), în colţul din stînga, sus, o altă însemnare cu creionul: „Pavelescu — Iaşi — 895 octom. 19“.] / r. 22 — lipseşte în A, B || 499, 1 — A, B : ACTUL IV. TABLOUL I / C : TABLOUL I / D : ACTUL al IV-lea || 2 — 3 — A, B : înfăţişează o odaie prost mobilată. Uşă în dreapta; uşă in stînga; uşă şi / C : reprezintă [. ..] şi o / D : înfăţişează o odaie prost mobilată. Uşa din dreapta. Uşe [...] şi o || 4 — A, B : scaune j C, D : şi scaune || 5 — A, B, C : vuiet de trăsură. / D : zgomot de trăsură. Un divan în stînga. || 10 — A, B, D: în braţe pe Măriuca / C : pe Măriuca în braţe || 13 — A, B, C : digraba... si / D : Gligora ... ke || 16 — A, B : satisfacţie [.. .] Si / C : satisfacere [...] Si / D : satisfacere [. ..] Ke || 18 — A, B : glasul / C : afară vocea / D : afară glasul || 21 — A, B : Glasul Ruxandei se aude după uşa din fund j C : Ruxanda [...] strigă / D : RUXANDA (de afară ) || 23 — A, B, C : Vine [. ..] Aleargă / D : Natin, vine [. . .] Alergînd || 26 — A, B, C : odaie.) j D : odaie.) Nu lăsa, Gheorghi. j| 27 — A, B, D : RUXANDA (cercînd la uşă) I C : (Ruxanda [. . .] strigă : || 30 — A, B : RUXANDA [. . .] parşi/a / C / (Ruxanda [. . .] parşiva j D : KL’X-ANDA [. ..] parşiva [scm deasupra cu creionul: mojica] ||32 —33 — A, B, C : parşiva / D : parţiva [modificat cu creionul: proastă] || 33 — A, B, C : parşiva si / D : parţiva [modificat cu creionul: proasta] che ]| 500,-1 — A, B : RUXANDA: Eu. . . eu?... / C : (Ruxanda [.. .] eu?.. . / D : RUXANDAs Eu? || 5 — A, B, D : furioasă / C : furioasă, strigă de-afară || 10 — A, B, D : RUXANDA / C : (Ruxanda strigă de-afară j || 12 — A, B.C : in temniţă / D : spînzurat || 13 — A, B, C : draco / D : dracole || 14 — A , B, D : trezindu-se, cu glasul slab j C : deşteptîndu-se, cu voce slabă || 22 — A, B, C : sluga / D : duios || 25 — A, B, C : înfiorare j D : spaimă || 28 — A, B, D : cătînd I C : voind |j 30 - A, B, C : Ţi s-a / D : S-a || 32 -A,B,C: zu- vaero / D : zuvaeri.. . ha! ha! ha! || 33 — A, B, C : toate / D : dc toate || 36 — A, B, C : Marula / D : Maruco, fosmu || 501, 5 — A, B, C : oprind pe Măriuca / D : oprind-o || 1 — A, B, C : niţi sultano / D : nimeni || 12— 13 — numai în C, D : IANI [. . .] prinde. || 30 — A, B,C : Oriste ? C'um? / D : 959 Oriste? |j 37 — A, B, C : Ahsiologo ! minunato! / D : Na se haro... matia mu. (Sărută mîna Mariuchei. || 502, 1 — A, B.C: las lasă! (Iese.) || 5 — 503, 41 — în D, textul diferă mult de A, B, C: (Cum, a ieşit Mariuca şi grecul a închis uşa după ea, intră Moisi din partea opusă şi tremurînd.) MOISI, IANI MOISI (arie) Ghivalt ! Ghivalt ! Ghivalt ! Tilharii m-apucat. Ghivalt! Ghivalt ! Ghivalt! Der Teu fel ist curat! IANI: Dar ce te-a apucat, Moisi? MOISI (urmînd aria ) Cucoane Iani, Gavril duşmani E la pădure Cu un secur» Şi zic că vine Ghain [?] după mine Ca talharoi Şi ca strigoi... IANI: Ce spui? Gavril! MOISI (urmînd ) Ghevalt! Ghevalt ! Ghevalt ! etc. etc. IANI: Ma ţe spui, Moisachi, Gavrilo sirbo este la pădure? More ţi s-a paruto, bre diavole! MOISI: Ah! Vai! nu-i părut, dar văzut, pu, pu, pu! şi m-a apucat de ghit, ca cu mină de talharoi, şi m-a strîns ca un cleşte, zic zou, a scos limba la mine de doi rupi ş-un gref, zic zou! Ah ! Vai! mamu meu, che tremur ca un frunzulichi pe vînt!... . IANI: Ma kaimeni Moisachi, de ţe tremuri aşa! Lasă-1 să vie o bekris lo punem noi la cale! (Ii dă un pahar cu vin.) Na, bea niţelo crasi se vie la fire. MOISI (tremurînd şi bînd) : Dar cum să nu tremur, mamu meu, che talharoi de Gavril vine tare munios pe amundoi noi şi zice che se dei de gol pe d-ta şi pe eu pentru mortea lui Ion, ah! Vei! 960 IANI: Vlepis ticăloşi! Ma staso che am ego acu pentru cozoca lui. MOISI: Vra sa scape şi pe Mariuchi, ş-apoi se dei şi pe dînsul de gol, numai să. vază şi pe noi dus la spîazurătoare!... Ah! Vai 1 IANI: Kala, kala, ma nu laso pe el să suie asa suso, aşteaptă, asteapta. (Merge la dulap şi aduce o sticlă cu vin; în vremea aceasta Moisi dinaintea scenei stă tremurînd pe gînduri ; grecu se apropie de Moisi şi-l bate pe umeri.) Moisi bre! MOISI (tresare speriat): Ah! Vai! Ghevalt! IANI: Sopa, bre diavoli! MOISI: Am ghindit-o că-i tilharoiu de Gavril! Ghirai şvarţă iur! IANI: Ascultă! Chindo vine un cîine turbato se te manunţe, ţe faţi? MOISI: Eu, fug ca un iepure! IANI: Fuzi, neski, ma te azunze chinele kaimeni, te musca ke mori, ham, ham. (Apucă de picioare pe Moisi şi latră.) MOISI (sărind în sus speriat): Ah! Vai! Am murit. IANI: Sopa, diavoli! Lipon ţel mai siguro... se uţizo chinele, ca să scapi viaţa... vrei să scape viaţa nostra, Moisachi? MOISACHI: Viaţa mea! Vreu! Vreu! Ah! Vai! IANI: Pola kala, ne-am înţeleso, lipon Gavriilo este aţelo chinele turbato, ţe vine şi musca pe noi! che trebuie!____________________ (El scoate o hîrtioară cu praf alb şi pune praf în sticla cu vin.) MOISI: Da ce pui acolo, cucoane Iani? I ANI (cu mister): Aţi am puso un prafuleţi albusori ca zahari care uţide pe chine turbaţi. MOISI: Ah! Vai! Cucoane Iani, nu face pe talharoi, che intrăm la belea mare. IANI: Sopa. MOISI (ca cum şi-ar aduce aminte, cu spaimă): Ah! Vai! IANI: Ţe-a paţito? MOISI (speriat) : Cucoane Iani! Ce sticlă este asta? IANI: Ma ţe este, bre? MOISI (apucînd pe grec de piept): Cucoane talharoi, ai dat şi la mine de băut vin d-asţa cu praf de chine! IANI (rîzînd) : Ha! Ha! Ha! MOISI (apucîndu-se de burtă): Ah! Vai! Ce mă ciupeşte de lingurichi! Vai mir! talharoi m-a murit! IANI (rîzînd): Ha! ha! ha! MOISI (disperat şi plîngînd, apucînd pe grec de mînă şi cu cealaltă mînă ţiindu-se de burtă): Ei, vei, volintiroi! Du host mih garghit, trifener, ganef, man vaale mane chinder zanen ghepliben urăm! los du bis ştermen ghehanghen, ah, vai mir! main got, chi moare Moisi, mamu meu, am murit! (Cade jos.) 961 IANI: Bre, sopa, diavoli, ti mascaralichi ine ajto ! MOISI (plîngînd): Ah! Vai, main got, che Moisilichi a murit! IANI: Ma ţe morito, brea, nu ţi-am dato să bei vin cu prafo. .. MOISI (sare iute în picioare) : Vus! Nu ai dat la mine să bei vin cu praf de chine? IANI (aparte): Se prindo pe evreu. (Tare.) Am puso numai puţintelo prafu Ia tine. MOISI (iar speriat): Hai! IANI: Ma nu moxi astăzi, n-ai frică. MOISI: Far vus, nu astăzi. IANI: Dau la tine alto prafo care vindecă pe tine. MOISI (cu bucurie): O! Eo! O! Eo! Adă la prafu! adă degrab! IANI: Ţe dau ego, ma cu o condiţie: să nu spui nimico la Gavrilo, ke si me lasi se puno pe dinso la caii, ke se taţi, moi evreo, diati te laso de crapi ca un chinele. MOISI: Nu spui un vorbă, zic zeu, eu tac la mine ca un purice! Dar se dai la mine praful care vindec. IANI: Sopa, bre, che vine. || 502, 30 — A, B : un şip / C : o sticlă || 503, 18 — A, B : vărsînd / C : turnînd || 504, 2 — A, B, C : MOISE [.. .] fund) / D : IANI, MOISI, GAVRIL || 3 — A, B, C : Iată-mă / D : (în uşe ) : Iată-mă || 4 —A, B, C : (tresărind [. . .] vei!... / D : Ah! Vai! || 5 — A, B, C: Gavrilo [.. .] aduso ./D: (apart): Gavriil! mi-a căzut la muna. || 6 — A, B,C : Ei!... bine / D : Bine || 7 — A, B, C : (zîmbind [. . .] Bine / D : Bine || 10 — 517, 15 — în D, textul este diferit de A, B, C : hîtrule, aşa-i? De aceea mi-ai zis să fug dupe ce m-ai împins sâ fac păcatu tu şi cu Iuda ta! MOISI: Eu nu! sunt Moisi şi zic zeu. nu ştiu, n-am văzut la ochii mei! GAVRIL: Aşa! Nu ştii, n-ai văzut, Scaraoschi! IANI: Mo Gavrilachi fosmu, lasa pe Scaraoschi, ţie ţi-e foame, Gavrilaso, ke ţie ţi-e sete ca un butoio deserto, se punemo masa se muncamo, ke si bemo, che amo un vinisoru parcă este chihlibari topito! Aide, Moisachi, se punemo masa gligora pentru Gavrilasi! GAVRIL (dinaintea scenei, aparte): Se gudură, haita! înţeleg eu gîndul lui, vrea să mă îmbete ca să uit, dar de cînd a murit bietul Ion, n-am mai pus pică tură de vin or de rachiu pe limbă, am să mă fac că beau, doar oi îmbăta pe grecu, să-mi spuie unde a ascuns pe Mariuca? IANI (aducînd masa cu bucate şi cu vin şi punînd-o în mijlocul scenei )t Aide se ne punemo la masa, poftimo Gavrilasi. GAVRIL: La masă, la masă! Ai vin de ajuns, că am să mă îmbăt. IANI: Ţi dao un butoio intrego! (încet către Moisi.) Este morto! MOISI (asemenea): Ah! Vai! 962 GAVRIL: Dar să beţi cu mine cît oi bea cu astă tocmeală! MOISI (speriat): Heu, se beu! IANI (încet lui Moisi): Fă-te că bei şi varsă jos. (Tare.) Se bemo dară, Gavrilasi, se bemo cu totile, ma ego amo se te intreco pe tine. GAVR.: Om vedea. IANI: Vino aiţe între noi, eţi. GAVRIL: Aşa! Ca trei crai de la răsărit. IANI (rîzînd) : Neski !. .. Neski... de la resarito... MOISI (rîde cu spaimă) : Ia, ia... ia, trei crai. (Aparte.) Ah! Vai! tremur imanu mieu ca frighiri. GAVRIL: Ori, cum am zice, trei ucigaşi buni de ştreang. Hai, ce zici, Moisachi ? MOISI: Hai? IANI: Ha! ha! ha! Ce berbanto! ma se bemo, fraţico, se bemo, ziupîne Moisachi, toarnă la Gavrilaso. GAVR.: Să bem ca să uităm, aşa-i? (Moisi toarnă lui Gavril şi lui; mîna îi tremură.) [adăugat cu creionul: Dar ce tremuri aşa, Moise, te gîn- deşti poate la bietul Ion teslarul. Noi l-am ucis.] TOŢI: Să bem! ha! ha! ha! (Asemenea se fac că beau şi varsă vinul.) GAVRIL: Să-i fie ţărîna uşoară! IANI: Ma taţi, bre, ţe zberi ca la pădure, de unde vii? Ha! ha! ha! Mi pare că se învîrteste casa cu mine, a dracolo de vino, nu este asa, Moisachi? C-a înţeputo si la tine se faco virtezelo la capo? MOISI (tresărind speriat, pe urmă, înţelegind, începe a rîde spasmotic şi face pe beatu) : Hei! hei! hei! Che bine zici, cucoane Iani, vinu ista este un mare zavragi, a început a face şahăr mahăr la capa mea, ah, vai! ce talharoi de vin. Hei! hei! hei! IANI (făcînd pe beatul şi rîzînd, zice încet lui Gavril) : Este morto beato Moisachis, ha! ha! ha! MOISI (asemenea lui Gavril): S-a îmbătat grechi! Hei! hei! hei! TOŢI: Să bem (Asemenea.) GAVRIL (aparte): I-am îmbătat. IANI (aparte): S-a duso la draco! MOISI (asemenea) : A murit talharoi! GAVRIL: (tare, făcînd pe beatu şi rîzînd) : Ha! ha ! ha! mari hoţi sunteţi, dar cum puteţi voi să rîdeţi, măi, cînd aţi ucis pe Ion? Măi, nu-1 visaţi voi niciodată ? IANI: Ma taţi, bre beţivule! GAVRIL: Da de ce să tac? Ne-aude Măriuca, aşa-i? IANI: Ha! ha! ha! Neski ne aude Mariu... Ruxanda. 963 GAVRIL: Va să. zică să nu mai pomenim de Ion? IANI: Nu, mai bine se bemo! TOŢI: Să bem! (Asemenea.) GAVRIL: Apoi dar să vorbim de Mariuca. IANI: Ţe Mariuca, ţe spune, beţivule? GAVRIL: Nu te mai preface, ţap hîrvareţ ce eşti! Ai furat pe Mariuca ş-ai ascuns-o aici, unde ai închis-o, ai? IANI: Ma ţe pasa la tine, bre puschi? Ha! ha! ha! GAVRIL: Nimica! Numai voi să-ţi spui că eşti un mare hoţ, mor fetele de dragoste dupe d-ta. Ha! ha! ha! (Ii dă un pumn.) IANI: Ha! ha! ha! Eţi, Gavrilaso, fetele se topesc dupe mustachia mea. (Toţi rîd.) Daca vrei se te marturisesco fanera, Mariuca s-a indraznito se rida (modificat cu creionul: indragostit-o] de ipochimeno mea, şi a venito singurica la mine. GAVRIL: Ai, ce spui? (Toţi rîd.) Să bem! TOŢI: Să bem. (Asemenea.) GAVRIL: Şi unde ai ascuns-o? hai? berbantule ce eşti! IANI: La un topos sigura! Moisachi ştie! MOISI: Io, ferească D-zeu! nu ştiu, n-am văzut. GAVRIL: Ei, unde... IANI: Nu spune Iani un vorba. GAVRIL (apart.): îi spune tu acuş. (Tare.) Bine faci, grecule! Să bem dar în sănătatea Mariuchi. TOŢI: Să bem. (Asemenea.) GAVRIL: Bun vin, zău! îţi înveseleşte inima şi te face să uiţi pacatele, nu-i aşa, Moisi? MOISI: Pacate? Nu ştiu, n-am văzut! IANI: Ego mi simto tinerelo ca de 20 ani, şi-mi vine se chinto şi se zoco! GAVRIL: Şi eu, grecule! Ha! ha! (Chiuie toţi, se scol de la masă şovăind şi făcînd pe beatul, Gavril trece la avanscenă, grecu şi ovreiu duc masa in fund, Gavril, rîzînd şi şovăind, se uită împregiurul ei, vede vinul vărsat de Iani şi de Moisi şi rămîne încremenit, înţelegînd hoţia lor.) GAVRIL (apart) : Ei, m-au înşelat hoţii! S-a făcut că beau şi au vărsat tot vinul, a vrut să mă îmbete numai pe mine, or a pus ceva în vin ca să mă omoare_______ acu, acu... (Grecu şi ovreiu, după ce au pus masa în fund, se întorc în scenă.) Ha! ha! să cîntăm fiecare cîte un cîntec să se ducă pomina. 1 Ha! Ha! Să cîntăm! Se cîntăm! MOISI ) 964 GAVRIL (arie românească) Frunză verde de pelin, Leicuţă, leicuţă, Să-mi înec necazu-n vin, Leicuţă, leicuţă. Să mai uit cele nevoi, Leicuţă, leicuţă, Şi să trăim amîndoi, Leicuţă, leicuţă. IANI (arie grecească ) Mariuţa de la noi, Fosmu anghelaki ! S-apapo ca un cotoi, Fosmu anghelaki, Ke sas lego janera, Fosmu canarasi, M -am iacuto budala, Fosmu amoraşi. MOISI (arie ovreiască ) Ruhala s-o maritat. Vai mir ims ist dus, Cu tulpan şi fes legat, Vai mir vus ist dus, C-un jidan ci-i ras la cap, Vai mir vus ist dus, Şi cu barba ca un ţap, Vai mir vus ist dus. (împreună.) GAVR. Frunză verde de pelin etc. IANI Mariuţa de la noi etc. MOISI Ruhala s-a maritat etc. GAVRIL (seoţînd fesul lui Moisi şi aruncîndu-l jos) : Da taci, ludo, că-mi strici cîntecu. MOISI (necăjit): Moi buţuv volintiroi. GAVRIL (cu mînie J: Hai? Ce-ai zis? MOISI: Nimichi, aşa să trăiesc, io iubesc pe d-ta, zic zeu! GAVR.: Ai noroc câ-s plin de chef! Ti!... Uite, frate, mă furnică prin picioare de nu pot sta locului şi-mi vine să trag un danţ să crape pă-mîntul. Vin încoa, balabuste, sâ jucăm de brîu. (II apucă pe Moisi de brîu.) Prinde-te şi tu de mijloc, parpelecule, şi daţi vîrtos! Să vă văd !jAcu, aci! hi, ha!... I ANI: A ma palicari ! dasto more ! (Se prinde şi grecu de brîu.) GAVR. (arie de joc ) Merge lupul dupe oi Hi! ha! hi! ha! ha! Şi le cîntă din cimpoi, Hi! ha! hi! ha! ha! Păn’ le-apucă de gîtleji, Hi! ha! hi! ha! ha! Şi le trage un vîrtej, Hi! ha! hi! ha! ha! (Gavril urmează a juca niţel şi deodată dă un ţipăt şi cade jos.) IANI: NatosJ A murito mozico, ke am scapato, Moisachi! MOISI: Ah! Vai! mir, cucoane Iani, ce-ai făcut cu praful acela d-ta! Ah! moi got, ai zis che dai la mine cellalt praf, care vindichi, adă mai curînd, să nu mor şi eu ca el! IANI: Nu ai frică, bre, ţi dao, ţi dao!... tora che se fimo mai siguro, ma duco se aduco iartagano a mea să tai ghit la el. (Vrea să iasă.) MOI SI: Cucoane Iani, nu face primejdie chi intrăm la gavura de ocnă. IANI: More, lasă-mă... MOISI: Cucoane Iani, bagă minte pe cap, cucoane Iani, nu face singe la ghit a lui, che singe a lui ne dă pe gol. IANI ( smiteindu-se şi intrînd în camera lui) : Ei, pasto, diavole. SCENA IV-a MOISI, GAVRIL MOISI (vorbind după Iani): Cucoane kir laniche, nu pot să văd singe, cînd curge singe eu mă leşinesc cu capu pe nas. 966 GAVRIL (sculîndu-se iute apucă pe Moisi de gît): Aşa, ludo, vreaţi să mă omorîţi? MOI SI (foarte speriat) : Ah! Vai! Ghivalt ! GAVRIL: Taci, să nu cîrcneşti că te gîtui. MOISI: Bade Gavrile, nu mă omorî, che nu zic un vorbă! GAVRIL: Aşa, spurcaţilor, aţi otrăvit vinul ca să vă scăpaţi de mine? MOISI: Nu eu, nu, zic zou, nu ştiu, n-am văzut; grecu. GAVRIL: Ş-acum vroiţi încă să-mi tăiaţi şi gîtul? MOISI: Nu eu, zic zou! Nu ştiu, n-am văzut!... Dar grecu. GAVRIL: D-zeu mi-a dat în gînd să nu beau din vinul vostru şi să vă prind făcîndu-mă beat; spune-mi unde-i Mariuca, că tu ştii, spune-mi, că te ucid! MOISI: Nu, nu, bade Gavriile. acolo, la camera aceea! Cheia este la grecu! GAVRIL: Puţin îmi pasă. (Strică uşa.) Măriuco! Măriuco! SCENA V-a GAVRIL, MARIUCA, MOISI MARIUCA: Ce este? Cine mă cheamă? (Intrînd.) GAVRIL: Eu, Măriuco, eu, Gavril! MARIUCA: D-ta, bade Gavril!!! GAVRIL: N-ai frică, Măriuco! Am venit să te scap din ghearele grecului şi să te duc la mama Catrina. SCENA Vl-a IANI (intrînd cu iataganu în mînă şi rămîind încremenit): Panaghia mu, ti vlepo ! Gavrilo vio cu Mariuca! GAVRIL: Dar, başa ucigaş ce eşti, Gavril e viu şi Mariuca a scăpat din cursa ta. Aide, Măriuco, pleacă, iacă uşa deschisă, ieşi (anulat: slobodă] câ te ajung şi eu! (Mariuca iese.) IANI: Mariuca! Mariuca! Stasol Staso\ GAVRIL: Să nu faci un pas, că-ţi mănînc zilele. [in ms. urmează mai multe rînduri anulate cu creionul: eu nu ţi-oi da nici un praf, nici ţi-oi tăia gîtul, cînd te-oi vedea la pămînt, eu te sfîşii în bucăţi. IANI (cu turbare): A! Catcramini ! GAVRIL: Să nu te mişti din loc! (Scotînd o secure de la brîu, de la spate.) Uite, vezi-o! IANI: A ! lasa mo. GAVRIL (ridicînd secura): Stai d-amu aşa! MOISI (oprind pe Iani, cade jos ) : Cucoane kir Iani. Stai! Ghevalt! Vai mir ! 967 Finele Actului al IV-lea. Cortina cade In locul acestor rînduri se află menţiunea: Cortina. Pe această filă 75v, colţul din dreapta jos, se află ştampila: „Const. I. Davidescu" şi semnătura cu creionul: „A. Constantin — 1890"]. ACTUL V-lea Teatrul reprezintă decorul de la actul al doilea, însă închisoarea este gata. SCENA I MARIUCA, CATRINA CATRINA (îmbrăţişînd pe Mariuca): Măriuco! Măriuco! draga mea! Vin să te mai sărut! te-am crezut perdută! MARIUCA: Da eu, mamă, gîndeam că nu te voi mai vedea! CATRINA: Şi zici că Gavril, vechiul nostru argat, te-a scăpat din ghearele grecului. MARIUCA: Da, mamă, parcă D-zeu l-a trimes înadirts pentru mine! Grecu mă închisese în odaia lui cea cu fiare la fereşti, eram ca într-o temniţă, cînd deodată auzii strigîndu-mă cu glas năbuşit şi văz uşa odăii că sare din balamale!... Era Gavril, mamă, care venise să mă scape. CATRINA: D-zeu să-i ierte păcatele! [Finalul scenei este anulat cu aceeaşi cerneală de culoare violetă: MARIUCA: El îmi deschise uşa şi-mi zise: pleacă, Măriuco, pleacă, că eşti slobodă! Şi iată-mă-s, mamă, am venit în fuga mare, n-am vrut să mă mai duc la coliba lui Martin păduraru, m-a luat groaza de pădure de cînd m-a răpit grecu. Am venit la d-ta, mamă, aici este în mijlocul satului. Grecu n-a mai îndrăzni! Şi d-ta, care de la moartea tatei eşti mama mea, nu mi-i lăsa, nu-i aşa, mamă, nu mi-i lăsa... CATRINA: Da, draga mea, da! MARIUCA (arie ) Mamă dragă, fie-ţi milă, La cel râu să nu mă daţi, D-a lui cursă, d-a lui silă, Mamă dragă, mă scăpaţi. A mea viaţă, fericire Este-al Niţului amor, Făr-a lui dulce iubire, Mamă, n-am decît să mor.} bis ] 96ă SCENA Il-a CATRINA, MARIUCA, 1ANI IANI: Natos, păsărică mea, 1-amo gasit-o! MARIUCA (cu spaimă): Kir Iani! CATRINA (asemenea) : D-zeule sfinte! IANI: Te-am prins-o! [iniţial: Privighitori l-o prinde după. chintec a ei! Che după chintec / glasul a d-tale te-am prinso şi ego, Maruliţa. Canarasia mea.] MARIUCA: Ce spui? Vrei să mă prinzi? (Cu spaimă.) A! Mamă, auzii (Aruncîndu-se în braţele Catrinei.) IANI: Ma de ţe te sperie aşa? psihiţa mo? Eu nu voi se te iao decît cu voinţa mataluţi! MARIUCA: Cu voia mea? Niciodată, mai bine primesc moartea! IANI: Ma, leliţa Catrinuţa, dimiata este femeie cu minte si cu judecata, fa-lo si inţilega pe Mariuca. CATRINA: Cucoane Iani, să mă ferească D-zeu să îndemn eu pe Mariuca, care este acum copila mea, să meargă acasă la d-ta, ca să ţie locul Ruxandei, pe care ai alungat-o! MARIUCA: Eu să mă mărit dupe d-ta!... Eu să ajung să fiu nevasta d-tale! Eu!!! IANI: Che... Să nu fii? pentru che esti fata de la ţara, che ego sinto boiaris protipendas, che megas posesoros? Ma\t faţe asta? Eu te faco cucona mare, chite fetele care au fosto, mai reo de chit dimiata, cu piţoarele gole, che me calcîiele crapate, che acumo sinto mesa la caleaşca, me astazi, che samuri che cabaro [cuvîntul „cabaro" anulat cu creionul şi înlocuit cu „habat nau" (?)]. MARIUCA: O fi! Dar eu nu mă gîndesc la bogăţia d-tale [iniţial: ale, ţie-se de d-ta]. Averea mea va fi dragostea ce voi simţi pentru bărbatul meu şi nu înţelegi că eu nu pot să te iubesc pe d-ta? IANI: Ma ţe-mi pasă mie, daca te iubesco ego pe mataluţa? MARIUCA: Da, am auzit vorbind pe moş Vîntură-Ţară, că aşa e obicei pe la d-tră, puţin vă pasă dacă vă iubesc nevestile ori ba, ba încă închideţi ochii cînd le iubesc alţii, dar pe la noi la ţară, slavă Domnului, nu suntem încă aşa de învăţate, suntem nişte proaste, nu cunoaştem meşteşugul de a înşela pe bărbaţii noştri, or de a ne despărţi pînă în trei ori. IANI: Ma aţesta este un mestesugo foarte placuto, che forte usoro, n-ai decît să merge la oraso, che pînă la o luna te faţe pricopsită mare. MARIUCA: Să mă ferească D-zeu, mai bine să mor. Eu iubesc pe Niţu, care mă iubeşte; ş-aici voi să mă cunun şi să trăiesc cu dînsu. 969 IANI: Eţi, iar me pomeneşti de puschi aţela! Ma tu nu stii, fata nebuna ţe esti, che ego poto se vuro la belea mare pe Niţo d-tale? CATRINA, MARIUCA: Pe Niţu? IANI: Neski, neski, pe Niţisoru dimiavostra. N-amo dechit se zico un vorba la stapunire, che pe Niţo l-am bagat-o la temniţa ţele noi, care este acolo! CATRINA, MARIUCA: La temniţă Niţu? IANI: Ke cu feara la piţiori ca un catergari ! CATRINA: Săraca de mine ! Niţu meu, copilul meu în fiare! MARIUCA: Dar pentru ce, D-zeule, ce ţi-o făcut Niţu? IANI: L-oi învăţa ego pe birbanti să te facă să-l iubeşti pe el! Am se zico che el te indemnato pe d-ta se me fura de la mine arzintaria ke zuvaerica chind ai fost fata la casa mea. MARIUCA: Eu ţi-am furat? IANI: Ke apoi am se scoto marturos pe Moisi, ca să spuie che Niţu a venduto la ovrei arzintaria me. CATRI., MAR.: Niţu! Vai de mine! CATRINA: Şi nu ţi-o fi frică [iniţial: păcat] de D-zeu s-arunci aşa păcat pe un copil nevinovat? IANI: Amartia, neamartia, eu nu stio, eu stio atita: che din priţina lui dimiaei nu iubeşte pe mine, MARIUCA: Aşa? Voi striga şi eu înaintea lumei, ş-oi plînge, ş-oi spune totul. IANI: Ama caimeni prosta! Ego sinto boiexi bogato, sinto posesoros mari, pe mine stapunirea a se creaza, ma voi nişte pacatosele de ţaranţele puteţi se zberaţi chito ve plaţe, ţine baga in seama la voi. .. CATRINA: Oh! Aşa-i, Măriucă! Aşa-i, păgînul ăsta poate să-mi omoare copilu prin temniţi şi noi, săracele, degeaba om striga ş-om plînge. Cine o să asculte nişte biete femei ca noi! MARIUCA: Mamă! Mamă! Ce-o să facem? IANI: Lipon, Maruliţa, hotărăşti, ori pe Iani de barbaţelo, ori pe zupino Niţo la temniţa. MARIUCA: Niţu, Niţu meu!... O! nu pot... nu pot!... IANI: Nu primeşti? Kala\... (Vrind să iasă.) Ma duco se-1 inchido pe hoţi. CATR.: Măriuco ! scapă-mi copilul, dacă-1 iubeşti, că mi se rupe inima cînd mă gîndesc să-l văd închis. IANI: More ţe stao ego! (Vrind să iasă.) MAR.: Stai!... Iată-mă-s! sunt a d-tale! IANI (dînd un ţipăt de bucurie): Isala ! maşala! 970 MAR.'. Numai lasă pe Niţu în pace! CATR. (sărutînd-o): D-zeu să-ţi dea bine, fata mea! (Se vede Gavril care intră fi ascultă.) MAR.: (ţiindu-şi lacrămile): Mamă, ce vrei mai mult, iată că am priimit să fiu femeia lui Mr Iani! O! (Lacrimile o înăbuşesc şi intră repede în casă coperindu-şi faţa.) CATR. (cu disperare ): Doamne, ce am făcut ? Am vrut să-mi scap copilul şi acum i-am perdut pe amîndoi! (Intră repede în casă după Măriuca.) SCENA a IlI-a IANI, GAVRIL GAVR.: Măriuca să primească să te ia de barbat!... pe tine!... IANI: Gavrilo!... Ţe cauţi aiţe, beţivule? GAVR.: Răspunde la ce te întreb, ucigaşule, că tu eşti ucigaş, nu eu, răspunde cu ce ai înfricoşat pe Măriuca de primeşte să te ia pe tine de bărbat? IANI: Ma, caterameni, ţe vorbeşti de fricosato, eu amo un farmeco care vrazeste fetele. GAVR.: De aceea cînd a intrat Măriuca în casă a înăbuşit-o lacrimile pe biata fată, pentru că o vrăjiseşi tu, cu ochii tăi cei înveninaţi! Cunosc eu farmecul tău. [Continuarea replicii este anulată cu creion albastru : cu farmecul acela înşeli oamenii stăpînirei, care te sufer de-ţi faci mendrele tale cele scîrboase; cu farmecul acela jefuieşti şi pe bieţii ţărani! Cu farmecul acela m-ai împins în păcat de moarte.] IANI: Ma, ticaloso de mozico, cum îndrăzneşti? GAVRIL: îndrăznesc, că te am în mînă, îndrăznesc şi-ţi hotărăsc de astăzi înainte să laşi pe Măriuca în pace, să nu te mai văd în calea ei, că, pe sufletul meu care l-ai perdut tu, Satano, mă duc şi mă dau singur în mîna judecăţei şi te tîrăsc şi pe tine de gît ca să-ţi iei răsplata de moartea lui Ion! IANI: Caimeni, beţia te-a prostito de tot, ma nu înţelege, brea, che daca te dai tu de golo, tu merzi la spunzuratoare, che ego niţi habari nu amo! GAVRIL: Tu! Care eşti pricina uciderei! IANI: Ma ţe dovada ai tu, brea? Ţine mai marturiseste cu tine? GAVRIL: Doamne sfinte! Ce spune el!... IANI: Ma nu stie toţi che esti un beţivulo, che cu o zi nainte de morte lui Ion te-ai ţertato cu el, che ai ridicato topori la cap a lui? GAVRIL: Aşa este! Aşa este! (Dîndu-şi cu pumnii în cap de disperare.) 971 IANI: Ma dupo moartea lui Ion nu a fuzito la Galaţi, che de chindo te a intorso nu a traito la pădure, ascunso ca un hoţi? GAVRIL: Dar nu m-ai făcut tu şi cu ovreiul ca să mă duc la Galaţi? IANI: Neski, neski, budala, ca sa te amo la muna mea! GAVRIL: Aşa (Cu o furie năbuşită.) Uite, nu mă aduce la desnădăjduire că, pe sufletul meu! Vezi minele astea, tu le-ai împins la păcat şi la nelegiuire!... Ia seama să nu se întoarcă asupra ta!... Ia seama! IANI: Ma ţe vrei, catergari, se me uţide? [iniţial: namescato sis] Ma ia seama tu! Che esti la mijloco la sato, che strigo acuso toţi ţeranele, che le spuno che tu ai omorito Iono, Moisachi marturiseste cu mine, che pe mine zudecato mo crede şi tu te suie la spinzuratore. GAVRIL: O! Bine zice, ticălosul, pe dînsul l-o crede, c-aşa e dreptatea oamenilor. [Continuarea replicii este anulată cu creion albastru : şi eu voi muri fără ca să văz pedeapsa lui, a lui care mi-a luat mintea cu rachiu şi din om bun a făcut din mine un ucigaş şi din muncitor un fugar prin pădure.] IANI: Lipon, baga minte la cap a teu. GAVRIL: Ascultă, te las la pedeapsa lui D-zeu, cu păcatu ce m-ai împins să fac; mă duc în lumea toată şi de mine n-ei mai auzi vorbind, numai lasă în pace pe biata Măriuca, las-o să ia de bărbat pe Niţu, care o iubeşte, am jurat să-mi răscumpăr măcar cu atîta păcatu meu, să norocesc pe bietu băiat, pe care l-am lăsat sărac de tată! Cucoane Iani, uite-mă, te rog în genunchi. Bietul muncitor nu are altă mîn-gîiere [aici lipsesc din caiet cîteva file, deşi numerotarea tipărită (a Academiei ) este in continuare: f. 81 — 82; textul lipsă este din scenele III şi IV]. Vai! Vai! etc., etc. Vai, seracu Moisulichi, Moisulichi a murit! Vai, săraca crişmulichi, Crişmulichi s-a topit. Vai! Vai 1 etc., etc. De acum la sichiteală N-oi se pot a încărca Şi să-nsemn tot cu iuţeală Pentru un litri doi oca. Vai, seracu Moisulichi etc., etc. GAVRIL: Ce spui, Moisi? Te-a otrăvit grecu, aşa-i? MOISI: Afurisitu cela de grechile mi-a dat de-am băut un pahar de vin 972 cu praf alb de chinele, care a voit să dai la d-ta şi a zis că o să dai la mine alt praf care vindichi, şi acu fuge şi pe mine mă lasă să mor, dară pănă eu oi muri, mă duc la subprefăcători să spui toate hoţiile lui. GAVRIL: Da, Moisi, vin cu mine şi mărturiseşte toate hoţiile lui. MOI SI: Chind oi spune eu tot ce ştiu, atunci grecu merge la spînzurătoare că el este un ucigaş şi a aruncat numai napaste la capu d-tale. GAVRIL: Ce-ai zis? Năpaste pe capul meu! Grecu este ucigaş, Moisi, ce vorbe sunt aceste! A! parcă mi se luminează înaintea ochilor, va să zică n-am fost eu pricina morţei lui Ion teslarul? MOISI: Nu d-ta, dar grechile... GAVRIL: Grecu... dar n-am tras eu scîndurile de la schele? Moise, spune-mi, fie-ţi milă_______ MOISE: A! Vai mir, main Got ! Parcă mă ciupeşte la imăn!... A! Badea Gavrilă, nu mă lăsa che mor... GAVRIL: N-ai grije, Moisi, că nu mori, te-a înşelat grecu, nu te-a otrăvit, el te-a speriat numai, ca sâ nu-1 dai de gol dacă mă omora pe mine. MOISI: Ce spui? Bade Gavrile, el nu m-a otrăvit pe mine, atuncea nu moare Moisulichi ? A! îmi vine să joc de bucurie! GAVRIL: Nu, Moisi, nu tu nu mori, pe tine numai frica te face să crezi că mori, spune-mi, Moisi, spune-mi. MOISI: Ba nu, bade Gavrile, dacă nu mor, eu nu pot să spui nimic pentru că grechile m-o da afară de la crişma. GAVRIL: Dacă îi spune tot, grecu o să fie osîndit şi nu ţi-o mai păsa de el. MOISI: De unde ştiu eu, bade Gavrilă, grechile are parale, el este bogat, el scapă de belea şi eu cad la dinsa... nu spui nimică. GAVRIL (apart.): A! Am făcut rău că i-am spus că nu-i otrăvit. MOISI: A! Parcă nu mă mai doare la imăn! Am scăpat de moarte. GAVRIL: Eşti sigur că nu te mai doare, ia pipăie-te bine. MOISI: Ce spui, bade Gavrilă? * GAVRIL: Aşa-i că tot te doare? MOISI: Hai! GAVRIL: Ţi-a dat grecul vin să bei? MOISI: Da. GAVRIL: Şi l-ai băut? MOISI: Da. GAVRIL: Un pahar întreg? MOISI: Aşa. GAVRIL: Atunci eşti otrăvit! MOISI: Au! Vai! GAVRIL: Eu gîndeam că n-ai băut vin. MOISI: Ba l-am băut. 973 GAVRIL: Băut! Atunci eşti mort. MOISI: Vai mir ! Am murit! Au vai! Iar mă ciupeşte la lingurichi. (Iar aria de la începutul scenei.) [Adăugat cu creionul: Vai! Vai! Vai!] SCENA VI-a Aceiaşi, VÎNTUSĂ VINTURĂ: Da ce este? Ce-a păţit lifta de prohodeşte aşa, în limba lui? GAVRIL: Moş Vîntură-Ţară! Vin, moşule, că D-zeu te trimite ca să descoperi un păcat mare. VÎNTURĂ: Gavril sîrbu! tu aice! ticălosule, în faţa [modificat cu creionul: înaintea] casei lui Ion teslarul! Ai venit să te dai în mîna judecăţei care te caută. GAVRIL: Nu mă osîndi, moşule, că ţ-o fi păcat! Uite, Moisi ţi-o spune cine-i vinovatul! VÎNT.: Dar ce-a păţit de se văicăra aşa? GAVRIL (trăgînd pe Vîntură doparte ) : Grecu răpise pe Mariuca şi o închisese în casă la el, m-am dus la el ş-am scăpat-o! Grecu a vrut să mă otrăvească, D-zeu mi-a dat în gînd să nu beau din vinul lui! A speriat pe bietul ovreiul că l-a otrăvit, zicîndu-i că numai el poate să-i dea leac să-l vindece, dar toate erau minciuni. A îngrozit pe Mariuca cu poveşti de-a lui, ş-acu Mariuca se priimeşte să fie nevasta lui! VÎNTURĂ: Mariuca! Vezi, numai o zi am lipsit din sat, am fost pănă la tîrg, şi grecu dracului răsturnă satu! Dar iată-mă-s iară. GAVRIL: Da, moşule, D-zeu te-a adus! Ovreiul, desnădăjduit că grecu-1 lasă să moară, vrea să-l dea de gol, să mărturisească toate nelegiuirile lui! El zice că grecu a omorît pe Ion teslarul. VÎNT.: Ce spui, măi! GAVRIL: Moisi! N-ai frică! Uite, moş Vîntură-Ţară zice că te vindecă, te scapă! VÎNT.: Am eu un leac bun, nişte buruieni, n-ai frică, că nu mori. MOISI: A! Jupîne Vîntură! scapă pe mine! VÎNT.: Te scap. GAVRIL: Numai spune cum a omorît grecu pe Ion! MOISI: Spui tot! spui tot! Numai vindecă pe mine! VÎNTURĂ: Săraca frică, bine zic că e din rai, a dat-o D-zeu la cei răi ca să scape pe cei buni! GAVRIL: Spune tot, Moisi, spune tot! MOISI: Tot! tot! Zic zău! VÎNT.: Ai în circiumă, să punem să fearbă buruienile! 974 MOISI: Hai! Hai! VÎNTURĂ: Vin vechi bun ai? MOISI: Am! am! am! VÎNTURĂ: Să ne dai vro două oca, că ne trebuie să fierbem doftoriele! MOISI: Dau! dau! dau! Doi lei oca, zic zou, parale peşin. VÎNTURĂ: Dar bine, mă, o să-ţi plătesc şi doftoriele tale, ca să nu mori? MOISI: Ba nu! ba nu! ba nu! Dar n-ajunge o jumătate de ocă? V ÎNT.: Ha! ha! ha! se tocmeşte ovreiul şi la ceasul morţei! (S-aude afară gura ţăranilor.) GAVRIL: Hai să intrăm. TOŢI: Să intrăm. VÎNT.: Dai două oca, ori te las să crăpi? MOISI: Ah! Vai miri dau! dau! (întră cîtetrei în circiumă.) SCENA Vil-a NIŢU, ŢARANI ' CORU Oameni buni, veniţi, haideţi ! Mariuca s-o scăpăm. Oameni buni, hai, ce şedeţi, La cel rău să n-o lăsăm. [Pe marginea cîntecului, notat cu creionul: nu.] NIŢU: Oameni buni, aţi auzit nelegiuire, v-am spus că grecu a răpit pe biata Mariuca de la coliba lui Martin păduraru. ŢĂRANII: Da, da, ştim. NIŢU: Am fost acasă şi n-am găsit-o! Cine ştie unde a ascuns-o nelegiuitul ! ŢARANII: S-o căutăm! S-o căutăm! NIŢU: Da, s-o căutăm! Să luăm şi pe mama Catrina cu noi! Şi dacă n-om zări pe Mariuca nicăierea, să mergem să ne jeluim la stăpînire şi să cerem dreptate! ŢĂRANII: Las’ pe noi. [Urmează un -pasaj anulat cu aceeaşi cerneală: NIŢU: O! Nu mă lăsaţi, fraţilor! Mariuca este viaţa, este fericirea mea, fără dînsa nu mai sunt om pe lume. Fie-vă milă de durerea mea şi, dac-aţi iubit pe bietul tata, care a fost fratele vostru al tutulor, nu lăsaţi pe fiul lui la desnădăjduire! ŢĂRANII: N-ai grijă! n-ai grijă!] 975 SCENA VUI-a Aceiaşi, CATRINA, MARIUCA MARIUCA (ieşind din casă cu Catrina): Am auzit glasul lui Niţu! Niţule, tu eşti? (Se aruncă în braţele lui.) NIŢU (asemenea) : Măriuco! tu aicea, la mama... Eu care te-am căutat, te credeam perdută! MARIUCA: D-zeu m-a scăpat, dragă Niţule! NIŢU: Măriuco, ce fericire că te am iar în braţele mele !. .. O! De acum nu mă mai despart de tine! De acum eşti a mea! Nu e aşa, fraţilor, că n-ăţi lăsa să mi-o mai răpească? ŢĂRANII: Nu! Nu! MARIUCA (smucindu-se din braţele lui) : A! Dar ce fac eu! Mamă, mamă, am uitat! O! fugi, Niţule, fugi de mine, şi tu lasă-mă, să plec d-aicea, lasă-mă. NIŢU: Ce-i asta, Măriuco! Mă respingi tu pe mine? Şi-mi zici să fug? Vrei să pleci!? Dar ce-i asta, ce-i asta, pentru D-zeu? MARIUCA: Niţule, nu mai pot fi a ta, am făgăduit! O! Mamă, spune-i d-ta, că eu n-am putere. NIŢU: Nu poţi fi a mea?! Ce spune, mamă, ce spune, că eu nu înţeleg şi înnebunesc! CATRINA: Ce să-ţi spui, dragul meu copil, blestemul e pe casa noastră de la moartea lui tată-tău. Copila te iubeşte ca sufletul ei, dar ca să te scape de urgia grecului, ca să nu te perz eu, dragul meu copil, ca să nu te văd la temniţă şi în fiare. NIŢU: Pe mine? ŢĂRANII: Pe cine? Pe Niţu? CATRINA: Copila pentru durerea mea de mamă a făgăduit. NIŢU: A! înţeleg, s-a dat grecului. ŢĂRANII: A! NIŢU: Şi crezi, mamă, că de asta nu mă vrea, şi crezi că de frica grecului fuge de mine, ea nu mă iubeşte, ea s-a dat grecului fiindcă e bogat. ŢĂRANII: A! CATRINA: Niţule! MARIUCA: Auzi, mamă! NIŢU: Dacă m-ar iubi, nu s-ar teme de nimeni! Şi dacă aş pătimi, ar pătimi şi ea cu mine! Aşa! Aţi crezut că m-a scăpat ? Nu, mamă, acu m-a perdut, că să ştiţi că fără Măriuca nu trăiesc, îmi fac seamă! MAR., CATR.: Niţule! ŢĂRANII: Niţule! Niţule! (S-aud lăutarii.) 976 UN ŢĂRAN: Tăceţi! Ia auzi, vine nunta cu grecu! NIŢU: Grecu! Mă duc să-I omor! ŢĂRANII: Niţule! Niţule! SCENA IX-a Aceiaşi, GRECU, SUBPREFECTU, NUNTAŞII, LĂUTARII GRECU (Mariuchii): Am venito, psihiţa mu, cu lautarii, ke me tot alaiul, se te iao se mergem la Isaia horevi I MARIUCA: A! Mamă! Mamă! Ce m-ai îndemnat sâ fac! GRECU: Plinge, cardiamu, plinge, dioti, o mireasă care nu plinzi nu aduţe norocul la casa! NIŢU (pe care-l ţin ţăranii) : O! lăsaţi-mă, lăsaţi-mă să-l omor! GRECU: Lipon, aida să merzem che preotul ne aşteaptă. (El ia pe Mariuca şi face un pas ca să iasă.) NIŢU (smucindu-se din braţele ţăranilor care-l ţineau): Nu! Nu vei lua-o d-aici, mai bine moarte. ŢĂRANII: Niţule! CATRI.: Copilul meu! MUSAFIRI: Ce este asta? SUBPREF.: Ce va să zică nebunia asta? NIŢU: Iartă-mă, d-le subprefect, dar aici este viaţa mea la mijloc! D-ta nu poţi să vrei nenorocirea a doi bieţi tineri! Nu poţi să osîndeşti pe biata fată a fi femeia unui om de care[-i] e groază! GRECU: Ma ţe sta mo si ascultamo pe catergari aftoni Se mergem! SUBPREF.: Ia mai stai, kir Iani, să ne înţelegem! Nici o lege în lume nu-ţi dă dreptul să iei cu sila pe această fată de nevastă! NIŢU: Da, d-le subprefect! D-zeu să-ţi dea bine! Vezi, Măriuco, nimeni nu te poate sili, n-ai frică, spune d-lui subprefect tot adevărul. SUBPREF.: Măriuco, eu te întreb, răspunde după inima ta, de bunăvoie mergi după kir Iani? NIŢU: Măriuco, nu-ţi fie frică, spune adevărul. GRECU (Mariuchei): Ia seama che pe Niţu a tău l-o puno la temniţa ţea noa cu fiarele de piţioare. ŢĂRANII 1 SUBPREF. 5 Răspunde! Răspunde! NIŢU ) MARIUCA: De bunăvoie! TOŢI: A! NIŢU: Ce-ai zis! De bună voia ta ? 977 SUBPREF. GRECU MOSAF. Să plecăm! Să plecăm! NIŢU (disperat) : Staţi, d-le subprefect, staţi, mă rog, nu plecaţi! MOSAFIRII NIŢU: Nu-i adevărat, d-le subprefect, nu-i adevărat, ea nu merge de bunăvoia ei, v-o jur, pe D-zeu! Grecu a speriat-o, a îngrozit-o! I-a spus cine ştie ce minciuni, dar nu, d-le subprefect, ea nu poate să vrea din inimă ca să fie femeia lui! SUBPREF.: Băiete, înţeleg durerea ta, dar nu pot să-ţi ajut întru nimica, Mariuca a zis că este cu voia ei, aşadar... GRECU: Ma se merzem acum, fraţico! Haide! TOŢI: Haide! Haide! NIŢU: Nu! Mariuca nu va pleca d-aici! Să ştiu bine c-oi omorî-o singur cu mîna mea, dar n-ăţi lua-o vie, veniţi acum s-o smulgeţi din braţele mele! GRECU (ăepărtîndu-se speriat): Pul Anatemato, diavole! SUBPREF.: Asta e prea mult, şi nu voi îngădui să-ţi ieşi din măsuri! (Către jandarmi.) Luaţi-1! (Jandarmii fac un pas.) SCENA X-a Aceiaşi VÎNTURĂ, MOISI ş-apoi GAVRIL, VÎNTURĂ: Staţi, boierule, nu vă grăbiţi, că graba nu-i bună la nimica. Cine se grăbeşte rău o păţeşte, zic bătrînii noştri. SUBPREF.: Ce este ? Ce vrei să zici ? IANI: Ma ţe ascultaţi pe zevzeco schino. VÎNTUR.: Stai, lipitoare, că destul ai supt, ş-o venit vremea să te pre-sărăm cu sare. SUBPREF.: Spune pentru ce m-ai poprit ? VÎNTURĂ: Pentru ca să n-asculţi numai un clopot cînd faci judecată, pentru ca să nu osîndeşti atîţia nevinovaţi pentru un vinovat. SUBPREF.: Care-i acel vinovat ? VÎNTURĂ: Uite-1 colo, la dreapta d-tale, ţanţoş şi dîrz, ca un ţap riios. IANI: Ma cum îndrăzneşti... VÎNTUR.: Ba n-oi îndrăzni poate! Cu un ucigaş ş-un otrăvitor ca tine. SUBPREF.: Ucigaş, otrăvitor! Ce spui! VÎNTU.: Da, ucigaş şi otrăvitor! El a omorît pe bietul Ion teslarul. TOŢI: A! NIŢU: Pe tata! SUBPREF. GRECU mergem! 978 CATRI.: Pe bărbatul meu! IANI: Minţunile! VÎNTURĂ: Taci! Că te trăsneşte Cel-de-Sus! A îmbătat cu rachiu pe Gavril serbu şi l-a trimis să scoată nişte scînduri de la schele, pe care el le scosese mai înainte, ca să arunce păcatu pe Gavril. ŢĂRANII: Ai văzut hoţu! VÎNTURĂ: Ş-apoi s-a încercat să otrăvească pe Gavril şi pe Moisi ovreiul, ca să scape de mărturisirea lor! ŢĂRANII: Ce nelegiuire! IANI: Munţunele! VÎNTURĂ: Taci, că te aşteaptă furcile! SUBPREF.: Ce dovezi ai? VÎNTURĂ: Iată dovada, priviţi! TOŢI: Moisi! (El iese din circiumă palid, zdrobit, susţinut de Gavril.) VÎNTURĂ: Uitaţ i-vă în ce stare l-a pus pe bietul ovrei! I-a dat, zice, praf de cîine, mai ştiu ce dracu de parascovenie.. . MOISI: O! Io! Io! prafu de chinele... IANI: Ma nu are nimica, am glumito cu el! VÎNTURĂ: Astfel ţi-e gluma, să otrăveşti oamenii! IANI: Ma nu era otrava niţi un firo! VÎNTURĂ: Spune tu, Moisi! GAVRIL (încet lui Moisi, arătîndu-i o ulcică care o ţine ascunsă după spate) : Spune tot şi drept dacă vrei să-ţi scap viaţa, uite leacul tău îl am aici. SUBPREF.: Vorbeşte, Moisi! IANI: Ma ţe se vorbeasca, munţunile! MOISI (înfuriat) : Minciuni! minciuni! eu mor şi mă topesc peste picere a mea! Ah! Vai mir\ Main Gotl (Subprefectului.) Cucoane subpre-fecătorie, zic zou, la frichi lui D-zeu, aşa si trăiesc! El a da± la mine praf de chinele alb la pahare cu vin! (Lui Iani.) Blestemat talharoi! trinefer Ganefl (Subprefectului.) El a vrut să omoare pe mine ca să nu spui chi el a omorît pe Ion teslarul. TOŢI: A! NIŢU: Sărmanul tata ! GAVRIL: Vezi! D-zeu e drept! SUBPREF.: Vorbeşte, Moisi, vorbeşte! MOISI (lui Iani) : Arihtandatantnara\ (Subprefectului. ) El s-a dus singhir înainte ş-a scos schindiri de la schele, ş-apoi a îmbătat pe Gavril cu rachiu de trei lei ocă şi l-a trimes la şchele, ca să dea păcatu pe el, cînd grechile făcuse gavura la pod! (Lui Iani).) Ghirai şvarţe iur\ Du zost serben Ghehanghene! 979 [Urmează o replică anulată: GAVRIL: Da, acu mi-aduc aminte ca printr-un vis, pâgînu ăla m-a îmbătat şi m-a întărîtat asupra bietului Ion, dar cînd m-am dus la schele eram aşa de beat că n-am putut să mă urc dasupra, am văzut de jos scîn-durile desprinse şi, în beţia mea, am crezut că eu am făcut păcatu!] SUBPREF.: Ai auzit, kir Iani? Vei da seama de astă pîră înaintea jude-câţei! Pănă atuncea eu sunt silit sâ te pui la popreală! TOŢI: La-nchisoare! La-nchisoare! Să trăiască d-nu subprefect! NIŢU: Măriuco! Măriuco ! Ai scăpat! MARIUCA: Da, Niţule dragă, a ta sunt! CATRINA: Copiii mei! SUBPREF. (jandarmilor) : Luaţi-1! IANI (tremurînd): Ma... ma... ma... VÎNTURĂ: Ma... ma... ma... uite aşa! Uitaţi-vă la el cum tremură păgînu! Tot păcatu-şi găseşte vinovatul Vin acu, Moisachi, ai fost ovrei de ispravă, boala ta a fost numai frica, că, de erai otrăvit, pănă acum crăpai, şi cît pentru frică, iacă leacul, vin fiert cu piper, bea! MOISI: Adă! Adă! (Bea.) A turnat pară de foc la imăn al meu, hi, ha! iată-mă-s zdravăn sănătos şi mare voinicos. Am se las crişma, se mă las de ţintlichi şi de şahăr mahăr şi să mă fac şi eu ovrei de moda nouă, fără perciuni şi fără chitie, sâ port şi eu ca ovreii cei de ispravă haine ca toată lumea şi să fiu frate cu românii noştri, pentru că şi eu sunt român dacă sunt născut pe pămîntul românesc. TOŢI: Aşa este ! Aşa este ! MOISI: Păgîn este numai acela care face pe talharoi şi pune praf de chinele la pahare, acela merge la închisoare. TOŢI: La-nchisoare! La-nchisoare! CORU La-nchisoare! La-nchisoare! Am scăpat de lipitoare. Lipitoarea satelor, Blestemul săracilor. (în vremea corului, jandarmii cu Gavril duc pe Iani la temniţă.) Finele piesei. Cortina cade. [în colţul din dreapta, jos al ultimei pagini (f. 92v ), însemnarea cu cerneală violet: „Copiatăîn Bucureşti, în stagiunea anului 1881-82, la 5 martie 1882, ăe către 980 Const. I. Davidescu (ştampilă) D. Constantin, 1891 (scris cu creionul)". Fila următoare (93r) conţine un inventar de diverse obiecte de mobilier, îmbrăcăminte, casnice etc. scris cu cerneală neagră.] || 504, 35 — A, B : varsă / C : toma || 37 — A, B : varsă / C : toarnă|| 505, 1 — A, B : vărsîndu-i j C : turnîndu-i || 6 —A.B: Cată j C : Priveşte || 19 — A.B: varsă / C : toarnă || 26 — A, B : făcînd / C : face )| 36 — A, B : cu I C : deodată, cu || 506, 5 — A, B : se marturisesca j C : mărturisi || 32 — A, B : Varsă / C : Toarnă || 507, 22 — A, B : danţ / C : gioc || 23 — A, B : îl apucă / C : Apucă j| 508, 15 — A, B : glasul} C : vocea || 32 — A, B • degrabă / C : iute || 509, după r. 29, în A, B.C — tipărit: GAVRIL: Moş Vîntură-Ţară, păn-a nu ieşi de-aici, dă drumu Măriucăi, care-i închisă colo, în odaia ceea. (Arată în stînga.) (Gavril şi Ruxanda ies prin fund.) VÎNTTJRĂ-ŢAR: Măriuca-i aici?... A fi răpit-o caţaonu!... Litfa dracului! c-o mînă fură şi cu alta ucide! (Merge de deschide uşa din stînga. Măriuca se aruncă în braţele lui.) [errata din C arată că acest pasaj trebuie suprimat din text: „pag. 1612 — Tabloul I din actul IV se termină cu fraza: «Nu, nu; dar hai mai degrabă », zisă de Ruxanda."] || 30 — numai în C : (Cortina cade.) || 510, 1 — A, B : ACTUL IV. TABLOUL II / C : TABLOUL II || 2 - A.B : înfăţişează / C : reprezintă || 5 — A, B : şopron şi / C: şopron |] 511, 1 — A, B : ŢĂRANUL/ C : UN ŢĂRAN || 21 — A, B : vin / C : vin în mină || 512, 34 — A, B : pin / C : în 1| 513, 8 — A, B : şi ascunzînd / C : ascunzînd |] 514, 11 — A, B : nunta / C : nunta e || 12 — A, B : doi / C : vin doi || 18— 19 — A, B : Nu pot sâ o las a fi / C : N-o pot lăsa să fie || 515, 32 - A.B: IANI / C: IANI şi || 35 -A.B: personagiurile [...] grupaţi / C : persoanele [...] grupate || 36 — A, B : nunta / C : e nunta || 516, 5 — A, B : nuntă, gemînd I C : nuntă || 12 — A, B: dinapoia / C: îndărătul || 13 — A, B : cată fC: priveşte || 30 — A, B : aproape de ceasul j C: în ora || 34 — A, B: trezindu-se / C : deşteptîndu-se || 517, 3 — A, B : aruncă / C : scot || 7 — A, B : cade tremurînd j C : tremurînd, cade || 11 — A, B : spre / C: la || 15 — A, B : Pacatul îşi / C : Tot păcatu-şi || 16 — numai în C : (Cortina cade.) U ZGÎRCITUL RISIPITOR (p. 519) Piesa a fost scrisă la Mirceşti, după ce, la sfîrşitul lui mai 1860, scriitorul fusese „eliberat din infernul politic ce-1 dezamăgise atît de profund", încetînd să mai funcţioneze ca ministru. 981 „Reflectînd mai îndelung şi în linişte asupra acestor lucruri — comentează împrejurările G. C. Nicolescu —, Alecsandri se convinge pe fiece zi mai mult că momentele sînt într-adevăr grave pentru viitorul ţării şi că, dacă s-a retras definitiv din viaţa politică, el nu are dreptul să tacă. Aşa cum la începutul activităţii sale literare făcuse din teatru o tribună şi demascase în faţa publicului primejdia cosmopolitismului în Iorgu de la Sadagura sau a tiraniei în Iaşii în carnaval, acum, în retragerea de la Mirceşti, nu se consideră mai puţin obligat a lupta cu armele sale contra noilor primejdii, prezentîndu-le publicului în adevărata lor lumină. La 6 august 1860, într-o scrisoare către I. Ghica, el continua să critice atitudinea lui I. Brătianu şi a grupului său politic, fără să vorbească încă nimic de literatură. Probabil că după această dată scriitorul din el reînvie cu adevărat şi e cuprins de o mare febră a creaţiei. La 26 octombrie, cînd scria lui Ion Ghica din nou, el îi putea anunţa că a scris între timp: Lipitorile satului, Zgîrcitul risipitor, Satul lui Cremine, Retrogradul şi Demagogul} [...] Zgîrcitul risipitor grupează, într-o intrigă destul de naivă şi lipsită de pretenţii, poate pentru că trebuia să fie nu numai înţeleasă de un public insuficient format politic, ca şi cultural, dar chiar atracţioasă pentru el, o serie de personaje, dintre care nu lipsesc Sandu Napoilă, trecut pe planul al doilea, şi Clevetici, căruia i se adaugă inseparabilul său amic Tribunescu. Fără îndoială că din punct de vedere artistic sînt multe slăbiciuni în această comedie [sic!], dar scriitorul se vădea îndemînatic în conducerea intrigii odată declanşată, sigur în conturarea personajelor, urmărind în primul rînd ridiculizarea celor doi politicieni demagogi, despre care el îi spunea lui Ghica: «Clevetici şi Tribunescu sînt copiaţi după Rosetti şi I. Brătianu. Te vor face să rîzi, căci personajele mele eînt tot aşa de groteşti ca şi modelele lor. »2 Insistînd asupra lui Clevetici şi Tribunescu mai mult decît asupra lui Sandu Napoilă, Alecsandri nu dădea la iveală, cum s-a spus, propriile sale rezerve faţă de tendinţele reformatoare, ci sesiza un lucru foarte important, şi anume: necesitatea de a face cît mai clară, mai ales în acel moment, primejdia bine disimulată a demagogiei, în stare să înşele pe mulţi, în vreme ce poziţia reacţionarilor făţişi apărea cu limpezime şi era condamnată de mase fără să mai fie nevoie de demascarea ei. [...] Piesele acestea ale lui Alecsandri [Sandu Napoilă, Clevetici, Zgîrcitul risipitor, Rusaliile — «.».] au o deosebită însemnătate. Mai întîi, din punct de vedere politic, ele oglindesc poziţia «moderaţilor », care era poziţia lui Cuza însuşi. în al doilea rînd, ele marchează o mare cotitură în creaţia literară a scriitorului nostru şi chiar în dezvoltarea literaturii noastre. Pînă 1 Vezi ms. [803], f. 91 [nota lui G. C. Nicolescu], 2 Ms. 803, f. 91 [nota lui G. C. Nicolescu], 982 acum, în operele scriitorilor români se critica pe tărîm social mai cu seamă feudalismul. Alecsandri este cel dintîi care, observînd ascendenţa pe care o capătă în viaţa politică a ţării reprezentanţii burgheziei, cu practicile lor meschine, egoiste, necinstite atît pe plan material, cît şi pe cel moral, îi demască şi îi atacă plin de înverşunare. în felul acesta, el, cel care păşise cel dintîi pe multe drumuri ale literaturii noastre, deschidea acum drumul unei noi etape în dezvoltarea literaturii realiste româneşti. Era începutul demascării literare de mari proporţii a dezmăţului şi imoralităţii, îndeosebi din viaţa publică sub dominaţia crescîndă a burgheziei, demascare ce va atinge punctul ei culminant pentru această etapă, peste două decenii, în comediile lui Caragiale" (Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 419 — 424). Piesele amintite au stîrnit în presa liberală o violentă campanie de denigrare a scriitorului, pe tema pretinsei sale poziţii antidemocratice manifestate în aceste scrieri dramatice. Primele atacuri au pornit încă din 1861, în paginile ziarelor Dacia, Ţăranul român. Ateneul român, pe care Alecsandri le-a lăsat, după obiceiul său, fără replică. în 1863 însă atacurile erau reluate cu şi mai mare vehemenţă. Începînd din martie şi aprilie 1863, revista umoristică Nichipercea a lui Orăşanu, Ţăranul român, La Voix de la Roumanie — legate de gruparea liberală a lui Brătianu şi Ro-setti — se dezlănţuie cu furie asupra lui Alecsandri. De data aceasta, contrar obiceiului său, Alecsandri va răspunde atacurilor, într-o scrisoare adresată lui Ulysse de Marsillac, conducătorul ziarului La Voix de la Roumanie. La aceasta îl determinase, de bună seamă, şi nefericita intervenţie a prietenului său Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica, care, într-o scrisoare adresată aceluiaşi Ulysse de Marsillac, mai mult încerca să-l scuze pe Alecsandri decît să-i dea dreptate, înfăţişînd piesele atacate ca „micile greşeli ale unui om celebru". „Atît în piesa Rusalii, cît şi în drama întitulată Zgîrcitul risipitor — spunea Alecsandri în scrisoarea amintită — am cercat sâ biciuiesc' ridicolele, iar nu principiile; am cercat a stigmatiza nu pe oamenii ce au convingeri, dar pc şarlatanii carii fac din cele mai sacre principuri o materie de speculaţie" (vezi V. Alecsandri, Opere complete. Teatru, voi. I, 1875, p. XXIII; în ed. de faţă voi. V, p. 31). Cel care a înţeles să-l sprijine pe Alecsandri în această campanie a fost tînărul Hasdeu. Apariţia piesei în broşură, la sfîrşitul lui februarie 1863, îi dă prilej să se ocupe pe larg de semnificaţiile acestei producţii dramatice şi, în acelaşi timp să continue polemica cu detractorii politicii patriotice a lui Cuza, în care se angajase mai înainte. „ propos de scenă — îşi începea el pledoaria întru apărarea lui Alecsandri, în articolul Mişcarea literelor in Iaşi, publicat în nr. 12, din 1863, p. 94— 104, al revistei sale Lumina — cată să anunţăm că producerea 983 dramatică a d-lui Alecsandri, aceea despre care atita s-a vorbit şi aice şi la Bucureşti, Zgîrcitul risipitor, apăru, în fine, la lumină cu sfîrşitul lui februar [...]. Se zice să scrierea d-lui Alecsandri a displăcut spiritelor liberale ; tot cu aşa temei noi am încredinţa că ea n-ar putea să placă spiritelor retrograde', ce-i dreptul, Zgîrcitul risipitor nu e nici liberal, nici retrograd; el este ca «zilele Babei »şi ca societatea noastră: fără principii. Arătaţi-mi pe acei ce-i numiţi «strigoi*: în haine, în limbă, în obiceie, ei sînt ca toţi românii de la mic păn’ la mare. Care e deosebirea lor ? D-voastră răspundeţi că ei ţin la proprietate, că ei resping ecaretatea, că ei nu se unesc cu fraternitatea ... O Doamne! dar unde e acel «liberal > care să nu ţină şi el la proprietatea sa telle-quellel care sănu-şi bată slugile sau să nu facă mai multe alte de acest soi, fără respect de ecar etate! care să nu gîndească în gîndul său: «Frate, frate, dar brînza-i cu bani*? Aşa-numiţii retrograzi şi liberali nu pot forma la noi două tabere, ci sau numai una, sau mii de mii. Ei formează numai o tabără, pentru că steagul lor comun e «egoismul»; ei formează mii de mii de tabere, pentru că egoismul e lucrul cel mai individual jn lume. De aceea vedem la noi că de-ndată ce «interesul poartă fesul» apropie pe un retrograd de un liberal şi viceversa, retrogradul nu se mai îngrijeşte de ceilalţi ai săi, nici liberalul nu-şi mai bate capul cu amicii săi politici; ci ei doi se-mbrăţişează ca fraţi gemeni şi-şi dreg trebuşoarele în armonie, pin’ la a doua zi, sau şi mai curînd, cînd «Baba * schimbă cojocul. Iată starea socială descrisă în drama d-lui Alecsandri; descrisă cum descrie numai d. Alecsandri, adecă descrisă măiestreşte! Antohi, zgîrcit proprietar a 20.000 galbini în numărătoare, închişi într-o ladă pusă sub patul său, trage de moarte, lăsînd moştenitor pe copilul său de suflet, Polidor, pentru care simte o dragoste nemărginită. Polidor, libertuş în formă, benchetuieşte cu amicii săi într-o odaie învecinată, pro-hodindu-şi în beţie slobozenia holteiască. Fără voia sa, el trebuie să se alieze cu un maior rusesc, pe a cărui fată a compromis-o din uşoritate. Militarul cu fiică-sa şi nuntaşii vin de-l trag la biscrică. Întorcîndu-se de la ceremonie acasă, Polidor găseşte pe Antohi leşinat şi înainte-i deschisă misterioasa lădiţă [...]. Criza scapă pe Antohi şi, spre a pedepsi pe nerecunoscătorul Polidor, el se hotărăşte a-1 întrece în prodigalitate, pentru ca să nu-i lase nimic după moarte. Zgîrcitul se face risipitor. Saloanele lui strălucesc cu lux, fostul «boier ruginit» e frizat şi-mbrăcat dupre Journal des modes; masa-i deschisă pentru toată lumea; el înfiinţează o orfanotrofie, salariază pe ziarişti; se-nfrăţeşte cu berbanţii ce benchetuiau mai deunăzi cu Polidor şi cari îl părăsiră de cînd nu-1 mai ajută Antohi; în fine, se duce la Paris cu o tînără, al cărei bărbat singur înlesneşte ruşinea sa pentru -100 galbini [...]. 984 Gospodăria lui Polidor merge tot mai rău. El recurge la meşteşugul cărţilor. însă, departe de a-i prii, stosul l-aruncă şi mai adîncîntină. Nu-i rămîne alta, fără cît să speculeze cu Maşa. Sandu, vechiul amic al lui Antohi şi care era să fie epitropul lui Polidor, e bogat. Lui Polidor îi trebuiesc 800 galbini, datoriţi din cărţi. Maşa iubeşte pe Duducescu, de care a apropiat-o însuşi Polidor, pentru ca mai lesne să-l poată despoia în joc. Polidor supraprinde corespondinţa amoroasă a femeii sale şi, îngrozind-o că, la caz de refuz, va-mpuşca pe Duducescu, o sileşte să atragă în capcană pe Sandu, dîndu-i o întîlnire la miezul nopţii. Polidor se pregăteşte a năvăli asupra amăgitului bătrîn ş-a stoarce de la el, drept răscumpărare, cei 800 galbini. Dar Sandu, plin de amicie pentru familia lui Antohi, înştiinţează despre rendez-vous pe acesta, abia revenit de la Paris. Antohi merge în locul lui Sandu. Pe de altă parte, Maşa s-a înţeles cu Duducescu ca s-o fure la miezul nopţii. Aşadar, se întîinesc numai Antohi şi Polidor. Antohi reveni de la Paris după ce amanta sa îl lăsă pentru a se arunca în braţele unui actor. Răzbunarea e acum sfîrşită: Antohi şi-a cheltuit toată averea şi nevrednicul Polidor nu va putea moşteni după el decît doară datorii. Mai rămîn cîteva rufe: Antohi le dăruieşte credincioasei sale slugi, lui Martin. Dar el singur, el ce va face oare? Sînt mai multe mijloace de a-şi curma suferinţele: Antohi e decis a recurge la vreunul din ele. Tocmai atunci vine maiorul şi povesteşte fuga fiicei sale din cauza lui Polidor, pe care el l-a pălmuit, fără ca să-l fi putut sili prin aceasta a ieşi la duel. . . Antohi, sătul de viaţă, se grăbeşte a primi cartelul [ = duelul] în locul lui Polidor; şi-i ucis. Cînd el moare în agonie, apare Polidor [...]. Acesta e scheletul dramei d-lui Alecsandri. Ne este cu neputinţă a reproduce, ba chiar numai a analiza aice toate frumuseţile de detal ale acestei însemnate produceri. Cît de nimerit sînt caracterizaţi cvasi-publi-ciştii noştri în persoanele lui Clevetici şi Tribunescu; cît de viu sînt zugrăvite bătrînele noastre aristocrate în Contesa, mai cu seamă în scena dintre ea şi Ischiuzarliu; cît de fin e tabloul în care Rufinescu îndeamnă pe femeia sa a face amor cu Antohi şi în care Antohi se prinde în laţul Rufineascăî. Puţin naturale, se-nţelege, pentru ţara noastră, sînt numai personajurile lui Martin, al doftorului ş-al lui Sandu: ele-s prea nobile în mijlocul coruptei noastre societăţi! O slugă credincioasă, un medic devotat, un amic sincer... sînt la noi ca umbra pierdută a lui Peter Schlemihl, pe care ar trebui s-o căutăm în pustiităţile Tibetului! Astfel, în loc de a învinovăţi pe d-1 Alecsandri de a pinge starea noastră socială cu culori prea negre (precum făcea anţărţ Ateneul român al lui V. Alexandrescu ă propos de Clevetici demagogul şi Rusaliile în satul lui Cremene), noi l-am acuza mai degrab’ de a fi încă prea blînd pentru « greşelile » noastre. 9â5 Studiind Repertorul dramatic al d-lui Alecsandri, cu mihnire am însemnat aproape în toate piesele d-sale o mare eroare artistică, care se pare a fi devenit pentru d-lui ca o a doua natură: patima de a scrie nu curat româneşte, ci în zece limbi. în Iorgu de la Sadagura auziţi pe Chiulafoglu: « Ma psichi mu, Zoiţă, nu m-ai inselato.. . pe Iţic: «Ghevalt! nu lesaţi... »; conversaţiunea între Neamţul şi Gahiţa: «NEAMŢUL: Liebe Gachitzchenl du bist mein Lebenl GAHIŢA: Pour toitjours\ » în Creditorii apar unul după altul, dinţii un croitor francez: : frate [...] fund.) [3 — B,C : zugrăvesc / D : deping] |j 13—14 — A : ieşind înaintea lui Leandru şi trăgîndit-l deoparte j B, C, D : luînd [.. .] lui || 15— 16 — A : dureri la frunte [iniţial: de cap] care mă ţine de vro săptăminâ. (Ie pe Leandru de mînă şi se primbla cu el în fund pentru ca să lase pe nevasta lui singură cu Duducescu.) j B,C, D : mîncărimi [. . .] mult. || 17 — A : Se [ B, C, D : (încet Rufineascăi) : Se |[ 20 — A : căci aş / B, C, D : aş j| 23 — 24 — A : (cochetîiid) [...] rău? / B, C, D : (cu sentiment) [. . .] răii dac-aş muri? j| 2 5 — A : (luînd-o de mină, cu dragoste): Nu ştii cît te/ B, C, D : Nu ştiţi cît vă ]| 28 — A : MAŞA, ANTOHI (în odaie ) / B, C, D : MAŞA j] 29 — 30 — A: (în odaie) [. ..] Să te găsim sănătos, cuscrule. / B,C,D: [pe pragul uşii)[...] brateţ. Să te găsim sănătos. || 31 — A : ANTOHI (tuşind): Mergeţi cu Dumnezeu. / B, C, D : CONTESA [. . .] malade. |1 33 — 530, 5-A: TOŢI: Haide. / B, C, D : CONTESA [... ] sărută.) 116 —7 — A : spune-mi la tine ceva. (II ie pe Polidor deoparte.) / B, C, D : suda [. . .] ceva. || 8 — 9 — A : împuşc / B, C, D : eu fost decorat cu Yladiinir, eu împuşeam || 9 — 10 — A : un batcă, dacă nu faci fericită pe Maşa, duşinka moia. j B,C, D : pe un sabac.a [.. .] Maşa. || 12 — A : Mi se pare / B, C, D : Pare-mi-se [| 13 — A : Mergem? / B, C, D : No, paidiom || 13 — 24 — A : Votre bras, comtesse. (Agiungînd la uşa din fund, se întoarce cătră Tribunescu.) A, monsiu Tribule vine? TRIBUNESCU (furios): D-le moscal... nu răspund la interpelăciuni neparlamentare. (Maior ul cu contesa iese înainte ; după ei, Polidor cu Maşa ; pe urma acestora, Duducescu cu Rufineasca şi, în sfîrşit, Clevetici, Tribunescu şi Ischiuzarliu.) / B, C, D : Comtesse [. ..] patriotică. [19—20 — B,C: Duducescu şi Rufineasca şi apoi / D : vine < .. . >a^oi] j| 26 — A : LEANDRU şi, pe urmă, MARTIN (ieşind din stînga ) / B,C,D : DOCTORUL, MARTIN |l 28 — A : să-i scriu / B, C, D : de scris || 30 — A : D-le j B, C, D : (ieşind din stînga) : Domnule ]| 31 - A : LEANDRU / B,C,D : DOCTORUL ]| 34 — A : Nu-i / B, C, D : Napoilă. Nu-i ]| 36 — A : Să j B, C, D : Na, să || 36 — 37 — A: să iei dicohtul ista. / B, C, D : să-i aduci decoctul acesta [-B, C : ista] ţ| 531, 2 - A : LEANDRU / B, C, D : DOCTORUL |] 3 - A : toţi din ietac, au / B, C, D: cu toţii din ietac, el a || 5 —7 — A : bun... Mă duc să-i agiut. (Intră la bolnav. ) / B, C, D : bun [.. .] stînga. ) || 8 — A : 1W12 Bun, bun.. . /:B, C, D : (pe gînduri) : Semn bun? [| 10— 12 — A : (Iese prin fund.) J B, C : Eu [...]/ D : Mie [...] luminările.) || 15 — A : (Muzică en sourdine la orhestru ; în odaia din stînga se aude gemete şi tusă. j B, C, D : (Se [.,.] stînga. || 16— 17 — A : galbîn\_. .}care îl duce încet pe canape. ) 1 B,C, D : searbăd[. . .]si merge cătră canape, trăgîndu-se cu greu pe scenă.) || 18 — A : Valeu, valeu / B,C, D : Auleu! Auleu J| 20 — A : Valeu / B, C, D : Auleu || 21 — A : bine pe mine / B.C, D : pe mine[.. .]eu. || 22 — A : Fericit I B, C, D : O! fericit (| 23 — A : copil j B.C, D : copil bun || 26 — A : agiută răsuflarea j B.C, D : ajunge suflarea || 27 —28 — A : Lăsă, nu te osteni, că oi stinge-o eu. (O stinge. ) j B, C,D : Nu[.. ,]lumînare.) 1)532, 2 — A : vorbitul [...] pic de apă / B, C : vorbitul [...] pic / D : vorba [.. .] pic || 3 — A : bînd încet / B, C, D : bînd || 7 — A : SANDU PIEDI-CEANU / B, C, D : SANDU || 8 — A : Piediceanu / B.C, D : Napoilă || 11 — A : vorbesc / B, C, D : grăiesc || 13 — A, B, C : grăit / D : vorbit || 14 — A : Ş-oi[...] pe urmă / B.C : Oi[. . .]apoi / D : Oi[. . ,]pe urmă || 15 — A : doftore / B.C, D : te rog, doftore || 17 — A : (Iese pin fund.) / B.C, D : (Iese.) || 22 — A : la masă ) : Iată-mă-s / B.C, D : Iată-mă-s [...] Antohi ? || 24 — A : Sandule, frate / B, C, D : Sandule, Sandule || 26 — A : ferească Dumnezeu, vere Antohi / B, C, D : să ferească Dumnezeu )| 28 — A : Oi / B,C, D: Că de-acum oi || 30 — A : Mi-a / B, C, D : pe[. . .] Mi-a ||32 — A : luminarea cea stinsă / B, C, D : o luminare ]| 33 — A : cam / B,C, D : prea )) 34 — A : stingînd-o j B, C, D : stinge o luminare ]] 533, 2 — /} : creştin şi de părinte / B, C, D : părinte şi de creştin |[ 6 — A : destul de însemnată / B,C,D: îndestulătoare || 7. — A : lui? (Aprinde luminarea.) / B, C, D : lui? || 10 — A : mele. (Stinge luminarea.) / B, C, D : mele. || 11 — A, B, C ■' încalţe / D : încai |j 14 — A : de slugă, rob, cum n-au mai fost alţi părinţi pentru copii lor. / B.C, D : ci slugă, rob! || 16 — A, B, C, D : faşe[m D, tipărit greşit: fase, errata recomandă forma corectă] || 17 — A : şi degerat/ B, C, D : degerat || 19 — A : burlac... N-ai copii_______j B, C, D: holtei||.20 — A : Şi rău am făcut... Numai eu ştiu cît mă căiesc. / B, C, D : Nu [...] mor || 2 1—22 — A : ai putea, şi tu să iubeşti un copil. / B, C, D : îl [...] meu? || 23 — A : nu? .Doară n-am inimă de tătar. / B, C, D : nu? || 24— A : De pildă pe Polidoru meu... / B, C, D : Şi || 26 — A : Cum să mi-1 laşi, nu-i / B, C, D : Ce[....] că-i || 27 — A : dar j B, C, D : da-i || 27 —28 ^ A : chelt- tuitor. (Suflă în I B.C.D: nemernic, cheltuitor. (Suflă || 29 — A: Antohi? / B, C,D : Antohi [...] întuneric? || 30 — A : amîndouă / B.C.D : amindouă aprinse || 31 — A : aprinde-le / B,C, D : aprinde una |[ ,34 — A : că /B.C.D : frate, că || 34 — 35 — A : chibriturile[...] 10 parale / B.C, D : bunătate de Ghibrituri°[.. .] cîte-un fifirig. || 534, 3 — A : îmi. vorbeai / B, C, D : Vorbeai || 4 .— A : am chitit / B, C, D : chitisem || 5 — 6 — A : încă-i / 1003 B, C, D: e încă || 6 — A : ci crede / B, C, D: crede j|9 — A : rugămintea unui prietin vechi / B,C : ruga[. . .] / D : rugămintea unui vechi prietin || 10 — A : (îşi şterge ochii.) / B, C, D : (Se înduioşează şi plînge.) || 11 — A : îşi şterge[.. . ] vere Antohi f B.C, D : ştergîndu-şi [. . .] Antohi f| 13 — A : (dîndu-i mîna) j B, C, D: (strîngînd mîna lui Sandu ) j| 15 — A : (Uimin-du-se.) Şi cînd n-oi mai fi, Sandule, să-i aduci / B, C, D :Ah![. . ,]aduceţi || 18 — A : Drăguţul f B.C, D : (Uimindu-se.) Drăguţul || 19 — A : mor ! (Plînge. ) / B.C, D : mor! || 20—2 1 — A : că... / B.C, D : aşa[.. ,] femeie. || 22—23 — A : el[. . .] Lasă-mă să plîng, / B.C.D : dînsul, sufleţelul!... [. ..] Lasă-mă, || 27 — A : Astăzi. . . îi cu toţii acum / B, C, D : Azi. Acum e dus 1| 31 — 32 — A : Se iubesc amîndoi. .. însă banii nu strică. SANDU: Nu, nu. ANTOHI: Iubirea / B.C, D : însă banii nu strică. Iubirea || 34 — A : îi Ieşi I B.C, D : Laşi || 38 — A : dar j B,C,D : însă j| 535, 1 — A : sărmâ-neii / B, C, D : sărmanii || 3 — A : mă mustra / B, C, D : nu mă lăsa || 4 — A : Polidor? / B.C.D: Polidor în numărătoare? || 7 — A : că doară / B, C, D : ca || 9 — A : pămîntului. / B, C, D : pămîntului. ( Tuşeşte.) || 11 — A : voce trăgănată ) : Sandule, Sandule / B,C : glas trăgănat) [...]/ D : voce trdgănată j: Sandule, Sănduţule || 12 — A : tău? Dacă mă iubeşti. Sandule / B, C, D : tău ? || 13 — A : Da / B.C, D : (sculîndu-se ) : Da || 14— 16 — A : neamuri, nepoţi de soră? / B, C : neamuri [.. .] aici / D : rude [...] acilea || 19 — A : Şi j B,C,D : (primblîndu-se [...] Şi || 23 — A : locuiesc I B.C, D : locuiesc într-însa || 25—26 — A : credeam... / B, C, D s credeam bogat ]| 28 — A : trezindu-se ca dintr-un / B, C : trezindu-se [...]/ D : deşteptîndu-se ca din || 31 — A : colo... colo-n / B,C, D : colea || 33 — A : (sculîndu-se) : Să-l / B.C.D : Să-l || 36 — 37 — A : N. B. (Sandu intră în ietac.) Sări arăt eu / B.C.D : SANDU [...] lui Sandu H 38 — A : de [...] tatei. (Cu lăcomie. ) I B, C, D : eu [. ..] tatii. .. || 536, 1—2 — A : drăguleţii.. . (Aprinde ceelaltă luminare şi stinge pe cea dintâi.) / B, C, D : drăguţii [...] ceealaltă.) || 5 — A : sipetul cu greu) [...] da-i greu de tot I B, C, D : sipetul) [. ..] da greu e, frate || 8 — A : bine... / B, C, D : mai încoaci. . . bine. || 10 — A : deschide j B,C, T>: şi deschide |j 12 — A : galbinii, se aprinde / B, C, D : galbenii || 13 — A : aiste-s / B, C, D : sint || 16 — A : cu osteneală şi / B.C, D : cu ]| 18 — ^4, : drăguţii / B.C.D: juvaerii || 19 — A : trudă. / B, C, D : trudă. Iatâ-i || 20 —2 1 — A ; îmi vine să mă scald intr-înşii ca să-i / B.C.D : căci [. ..] să te || 22—23 — A : minele. (Se pleacă şi dă să cadd.) J B, C, D : mînile [. . .] sipet.) || 26 — A : să-i pot [...] văd j B, C, D : şi [. . .] privesc || 27 — A : oară... (Cătră galbini. ) / B, C, D : dată. . . || 29 — A : gălbiorii tatii / B, C, D : pe [...] mei || 30 — A : singur / B, C, D : să plec singur [| 31 — A : îndes- 1004 tulez I B,C, D : împlinesc || 32 — ^4 : v-am păstrat neatinşi... v-am cinstit.. . v-am slăvit... / B, C, D : V-am [. ..] întreagă |) 32 — 34 — A : Doamne! [. ..] Nu / B, C, D : Dumnezeule! [.. .] (Exaltindu-se. ) Nu || 35 — A : mine [.. .] gălbănaşii / B,C, D : trup [.. .] galbenii |] 36 — A : nu. .. I B, C, D : (Il apucă tusa şi [| 38 — A : Antohi! (Cu / B, C, D : (Cu |t 38 — 39 — A : Au murit! (Aleargă j B,C, D : Nu [.. .] nebun || 40 — A : agiutor— Moare Antohi. / B.C.D : ajutor, ajutor. || 41 — A : N. B. (Se aude vuiete de trăsuri şi zgomot de oamini.) / B, C : [.. .] vuiet de trăsuri afară. ) / D : (Se [...] trăsuri.) || 537, 2 — 3 —A: MAŞA, CONTESA / B.C.D : CONTESA, POLIDOR, MAŞA [[ 3 — 4 — A : CLEVE-TICI, TRIBUNESCU, TACHI, DUDUCESCU / B,C,D : DUDUCESCU, ISCHIUZARLIU || 5 - A : MAIORUL / B.C.D : MAIORUL [...] fundJH 6-18 - A : POLIDOR (intrînd rapide şi apropiindu-se de Antohi): Bâbaea au muriţi TOŢI: Unde-i? Unde-i? (Se apropie de canape.) DAMELE (spăriete): Ah! mon Dieu! Vai de mine! fug... je me sauve. (Se întorc răpide spre uşa din fund. Cavalerii le îmbărbătează.) MAIORUL: Sărman pravoslavnic hristian! cînd murit? SANDU (tremurînd) : Ia acu; o răposat în braţele mele... Săracul de mine!... Ce groază am tras! / B, C, D : TOŢI [...] mele... [8 — B, C: înspăimîntaţi / D: spăimîntaţi] || 19—20 —A: Ibrailo!... se văzut morţi... mii ...j B.C.D: Braila [...] deprins. |l 21 — A : Ferească/ B,C,D: Fereascâ-:nă || 22—24 — A : (afectînd o adîncă întristare): Domnilor, durerea ce m-au cuprins... e atît de mare... că doresc a rămî-nea singur aice... MAIORUL: Are dreptate Polidor... Mergem JB.C.D: Domnilor [...] toţii || 25 — 30 — A : (Mergînd spre fund, îl ie pe Sandu de braţ şi-i zice :) Dacă d-ta fost la război, ai fi văzut mii de morţi, (fese cu toţii, zicînd:) / B, C, D : A, tu [...] fund) \\ 32 — A : POLIDOR (închide uşile) / B.C, D : POLIDOR || 33 — 538, 1 — A : (se apropie încet de Antohi, cu faţa întipărită de măhniciune) : Sărmanul bătrîn! Sărmanul tată! Au murit tocmai in ziua... (Zărind sipetul deschis, ochii lui se boldesc şi faţa-i seînveseleşte.) Tocmai în ziua de cu... nu... ni... Iaca banii! (Se apropie încet de sipet.) I B.C, D : (lîngă[...] banii! || 3 — A : Vin încoace la bădiţa / B, C, D : ca un sac!... Vin-încoaci || 4 — A : in ţ B,C, D : la || 5 — A : şi-mpreună I B, C, D : împreună || 6 — A, B.C : pleacă pe sipet / D : pleacă || 7 — A : cîte / B,C,D : şi cîte |[ 9 — A : Da cine / B.C.D : Cine || 11— 12 — A : ca lăcustele. (Cîntă :) / B.C, D: ca frunzele [...] cîntă :) || 16 — A : Să-mi faceţi I B,C, D : Să gustăm || 16 — A : vremea cînticului, Antohi, trezin-du-se I B.C : vreme [...]/ D : timp[...] deşteptindu-se || 22 — A, B, C : pă- 1005 timiţi / D : suferiţi || 23 — A : cu [. .] şi vîntură j B, C, D : şi, ou [. .. ] vîntură \\ 26 — A : Sufere de gălbănare, Iar acel ce galbini are Nu-i pasă de gălbinare. / B, C, D : Că [.. .] gălbănare. || 27 — 28 — A : în vremea miticului, Antohi [...] pe Polidor.j B, C, D : Antohi [...] scena ce se petrece în salon. j| 29 — A : In sfîrşit j B,C : ea[. ..]/£>: ca ii[.. .]fine ]| 30 — 32 — A : ochii ţintiţi la Polidor, întinde mînele şi vrea să strige, dar glasul i se curmă de uimire. Polidor, la sfîrşitul strofei / B, C :[.. .^glasul [. ..] sfîrşitul[...] / D : privirea [...] cînteculm\\ 33 — ,4, B, C : glasul înăduşit j D ; voce înăduşită || 539, 2 —3 — A : MARTIN (aceşti doi, întrînd pe uşa din fund, răni în înlemniţi) / B, C : şi MARTIN [...]/ D ; MARTIN [.. ,]fund) [| 6 — A : intrat de tot / B, C, D : apucat a intra jj S —9 — A : O! ... în care lume trăim / B, C, D: Te veseleşti [...] vreme [B, C : timp] am ajuns || 11— 12— A : Blăstem / B, C, D : DOCTORUL [.. .] Blăstem || 13 — A : ceriului j B, C, D : ceriului şi a^ meu || ,14 — A : ieşi / B, C, D : ieşi din casa mea || 15— 16 — A : inimă cînd I B, C, D : suflet cînd mă || 16 — A : aşa / B,C, D : un || 17—19 — A ieşi... (Polidor iese obosit.) DOCTORUL (alergînd ) / B, C, D : de-aici[.. .]»»î»ă ) |) 21 — A : zile / B, C, D: zile să-mi [B, C: să mă] răzbun j| 25—26 — A : asta. (Ie şipul cu doftorii şi-l I B, C : aceasta. (Ia un şip de doftorii aduse de Martin şi-l / D : aceasta[...]«'o || 27 — A, B, C : şipul / D: sticla || 29 — A : că s-a îneca./ B, C, D : domnule [.. .]tot || 31 — 34 — A : numai un an.. . să trăiesc. .. să mă răzbun... un an... (Culcat, oftează.) Ţ-oi da, ţ-oi da... / B, C : ].. .] Să mă [...] adormi.) / D : sâ trăiesc [...] Să-mi[.. .]dormi.) || 37 — 39 — A: Hai, să-l lăsăm să odihnească. (Merg spre ietac.) ANTOHI (adormind) / B, C, D : Somnul [.. ,~\somn) || 540, 2 — 3 — A : in" făţişează un salon bogat. / B, C, D : reprezintă [B, C ; înfăţişează] [...] scumpe || 4 — A, D : masă mare[.. .] argintării / B, C : masă[. ..] argintărie || 5 — A : grădină / B, C : grădină de flori / D : grădină cu flori || 7 — 8 — A : elegantă / B, C, D : elegantă [...] scris |[ 9 — A : de mătasă I B, C, D : bogată || 11—12 — A : CLEVETICI şi TRIBUNESCU (scriind) I B.C.D : ANTOHI[...]TRIBUNESCU [JB, C ; şi TRIBUNESCU] (scriu || 14—26 — numai în B, C, D : [15 — B, C : să / D : ca să || 24 — B, C : acum jD: îndată] || 27 — 32 — A : TRIBUNESCU (scriind): „In conse-cuinţă noi finim precum am început, strigînd cu neîncetare: Arme ! Arme ! Arme!" (Vărsînd năsip pe hîrtie.) Am finit articolul, dar tu, amice Clevetici ? CLEVETICI: Şi eu. 1006' TRIBUNESCU: Ai atacat ministeriul vîrtos? CLEVETICI: L-am / B,C,D : CLEVETICI[. ..] I-am || 33-36 - A : numărul acesta al ziarului nostru, Gogoaşa patriotică, a să ne aducă cel puţin zece abonaţi. Ascultă. (Ceteşte :) / B, C, D : acest [...] (cetind) || 541, 1 — A, D : din / B, C : de |l 7 — A : Bine, bine / B, C, D : Bravo, bravo |! S — numai în B, C, D [B, C: ţigaretă / D : ţigară] || 10 — A : legalitatea, egalitatea, fraternitatea / B, C, D : egalitatea, legalitatea || 11—12 — A: şi libertatea individuală. Cum se respectează aceste sacre principuri / B.C, D : libertatea [...] principii |j 14 — A ! ne vor convinge / B,C,D: vor[...] noştri [| 17-19 - A: TRIBUNESCU: Admirabil! CLEVETICI (cetind) : 1°/ B, C, D : ANTOHI[. . .] cetind ) || 20 -A : Măcelă-rescu / B, C, D : Barbu Măcelrărescu |; 23 — A : hrana şi îndestularea popului suveran. / B, C, D : îndestularea popului. || 27 — A ; Uşa închisă cu lăcată / B, C, D : uşa[.. .] lacăt || 25 — A : se permit de a o sforţa şi de / B, C : se[...]/ D îşi[...] şi lj 30 — A : onorabilului cetăţean au fost scăpată[...] poate chiar şi / B, C :[. . .Ichiar poate / D : a fost salvată [...] poate || 34 — A : promisă j B, C, D : consacrată j| 36 — A : prin / B, C, D: de || 37 — A, B, C: pe un / D : pe || 38 — 542, 4 — A : (întinzînd mîna lui Clevetici): Bravo, bravo... Sublim! CLEVETICI- (cetind): Al 2-le incident / B, C, D ; (cu[...] Secundo 1 \\ 5 — A : audace (îndrăzneală) / B,C, D : audacia ]| 8 — A : ba / B, C, D : nu || 9 — A : dreptăţii, a libertăţii şi a legalităţii / B, C, D: libertăţii individuale || 13 — A : funcţiunii / B, C, D : funcţiunilor |j 14 — A : pe Cabinet Iarăşi a / B, C, D : dar [...] cabinet dinaintea || 16 — A : comerţial şi literar / B, C, D : comercial |) 23 —35 — A : (cu entuziasm) : Cer cuvîn-tul. Onoare patriotismului tău, amice Clevetici! Condeiul ce a scris aste adevăruri este arma cea mai putinte a cauzei!... Ele mai eficace decît acea falcă... istorică din Biblie cu care Samson mi se pare... a ucis pe filisteni, căci eu... ba nu... căci ce sint miniştrii în ochii noştri ? Nişte filisteni fără pudoare. .. Noi,cacetăţeniliberali, cu adevărat patrioţi... (răpide) animaţi de principurile sacre a libertăţii, fraternităţii, egalităţii, legalităţii şi dreptăţii... trebuie necontenit să veghem la salvarea drepturilor naţiunei române; trebuie dar să atacăm, să răsturnăm miniştri, unii după alţii, pănă ce, rămîind numai singuri pe picioare... să fim înălţaţi la putere prin aclamaţiunele populului suveran!... CLEVETICI: /sa/a ! Să ne facem miniştri! (Face o piruetă.) Hup, sa, na — (Se opreşte.) Amice Tribunescule, o idee!... N-ar fi cu cale să urzim vreo manfestaţiune populară / B, C, D : (nebun[...] manifestaţiune || 34 — A : TRIBUNESCU / B, C, D : CLEVETICI || 37 - A i sînt în stare să ne joace vreun renghi; dar / B, C, D : dar || 38 — 39 — A : CLEVETICI: 1007 T7n banchet! şi mai frumos!. . . (In parie.) O ocaziune minunată de a se trece şampanie şi bordo... Şi de a da impulsiune comerţului. (O piruetă.) Hup, sa, na.. . / B,C,D : un banchet [...] comerciului. || 543, 2 — A : credinţă, în prevederea alegerilor fiitoare j B.C, D : credinţă || 3 — A : glasuri / B, C, D : voturi || 6 — A : gîndit-ai la cele / B, C : [.. ,]cele / D : trebuie [. ..] cei j| 7 — 8 — A : indispensabile pentru a fi ales? / B, C : indispensabile[...] / D : indispensabili [...] Cameră. || 10—11 — A : Nici eu... dar ai uitat că avem la mînă o comoară?... Avem pe patriotul Antohi Zgi'rcea, stăpînul casei, care de cînd s-a îndreptat s-a aruncat orbeşte în partida noastră? / B, C, D : Şi eu [...] Antohi. || 13 — A : iu Gogoaşa noastră un articol elocinte / B, C : un articol elocuent / D : un articol elocinle j| 15 — A : care îl / B, C, D : ce || 16 — A, B, C : pentru fiul său, Polidor / D : in [. . .] său. || 18—20 — A : Şi crezi, amice, că Antohi?... / B, C, D : Polidor [...] cu [B, C : de] sîmburi. j| 22 — 34 — A : angajat să intre pe scena politică, să se folosească de averea ce are pentru de a se alege deputat. .. CLEVETICI: Asta e treaba noastră... De mîni încep a bate toba şi a scoate în evidenţă meritele candidatului nostru... însă... ce folos tragem noi din asta? TRIBUNESCU (în taină) : Antohi se îndatorează a ne asigura la amîndoi cîte un venit de 400 #. CLEVETICI (în mirare): Un venit de 400?... Cum? TRIBUNESCU: El priimeşte să fie deputat, insă împreună cu noi, şi fiindcă noi n-avem condiţiunele necesare după Convenţiune, Antohi, generosul Antohi... CLEVETICI: Sublimul Mecena. .. am înţăles... ne va da fiecărui cîte un sinet de 4000 # cu care să probăm un venit de 400 # . Aşa este? TRIBUNESCU: Ai gîcit, şi astfel... devenim reprezentanţii naţiunii. CLEVETICI (o piruetă): Hup, sa, na... (Cu înduioşire.) j B, C, D: îndemnat [...] piruetă.) j]34 — A , B, C : ca / D : ca şi !| 544, 2 — A.B.C: TACHI / D : ISCHIUZARLIU || 4 - A: (văzîndu-i) : Ce-aţi / B,C,D : Ce-aţi || 4 — A, B, C : pupaţi / D : sărutaţi ]| 6 — A : ca să/ B,C, D : să || 10—16 — A: Mai staţi, că n-aţi obosit... M-am făcut cal de poştă de cînd am intrat in taraful vostru. TRIBUNESCU: Tachi!... interesurile cauzei reclamă acest sacrificiu din parte-ţi. TACHI: Cauza, cauza... prea frumos.. . dar eu, frăţico, de azi-dimineaţă n-am avut vreme să mănînc măcar o bucăţică de pine... îs mort de foame. / B, C, D : doar [...] dimineaţă. || 17—18 — A : moare j B,C,D : patriot, moare bucuros || 19 — A : mă / B, C, D : vă || 20—2 1 — A : toată marfa din dogheană... Şi dacă Patria, dacă / B, C, D : marfa [. ..] şi || 21 — Al 1008 cai de poştă / B, C, D : comisionari [| 22 — A : voi. (Se pune pe un scaun.) [ B,C,D: voi. ||25—26 — A : Aice?... da aice v-aţi mutat cabinetul / B,C,D: Aci [....] vostru || 27 — 29 — A : Aice, în salonul amicului nostru Antohi, căci de cind s-a îmbibat de j B,C,D : Aci [...] cu || 30 — 31 — Al casa lui este a noastră. / B, C, D : şi [.. .] Patriei!... ||32 —33 — TACHI: Aşa?... L-aţi întortocheat şi pe Zgîrcea? Aferim scamotori f TRIBUNESCU (cu demnitate) : Tachi! CLEVETICI: Lasă, amice, că el glumeşte. El e frate căuzaş... TACHI: Căuzaş şi flămînd. Poronciţi să-mi aducă ceva de mîncat. / B, C, D : ISCHIUZARLIU [.. .] loame. [j 36 — A : Martine, Martine... / B, C, D : Martine! || 545, 2 — A : de după perdeaua din / B, C, D : din || 4 — A : găteşte I B, C, D : pregăteşte ţ| 6 — A : lui, măscăriciul! / B,C, D : lui. |[ 14 — A : lua / B, C, D : mai lua || 15 — A : de-aş / B, C, D : cetăţenilor, de-aş |j 16— 18 — A : (Se întoarce în fund. Tachi îl urmează.) f B, C, D : ISCHIUZARLIU [. . .] împinge. || 20 - A : CLEVETICI, TRI- BUNESCU I B,C,D : Cei denainte || 21 — A : (întrînd) : Martine / B,C, D : Martine [|22—24 — A : (păn-a nu ieşi) : întreabă pe d-lor. (Iese.) TRIBUNESCU (în parte): Iată un conservator,/B,C,D: întreabă [. . .] f ttnd.) [23—24 — B, C : Tachi / D : Ischiuzarliu] || 27—28 — A : încă nu s-a gătit... Perocherul îi frizează / B. C, D : însă[...] frizat || 29 — 30 — A : părul? Şi / B,C, D : pârul [...] şi || 30 — A : acesta?... El? /yB, C, D : ăsta? || 31 — A : Domnia-sa. S-a / B, C, D : S-a || 34 — A : Lux!... A lui / B, C, D : A lui Antohi || 546, 4 — A : Ianculiţă Tribunescu, cel mai mare patriot din România. / B, C, D: Stanciu Tribunescu, patriot. || 5 — A : redactori / B, C : redactor / D : redaptor al || 6 — A : un an j B,C, B : an [\ 10 — A : acelei / B, C, D : astei || Intre r. 16 — 17, numai în A : SANDU: D-voastră cereţi tot hojma arme, arme, ca să facem război cu toată lumea, şi cu turcii, şi cu nemţii, şi cu ruşii. . . cu gîndul de-a spăla putina cei intâi cind ar fi vreo primejdie?... TRIBUNESCU: Noi? SANDU: Dar. . . dar. D-voastră. V-am mai văzut eu cît sînteţi de voinici. .. Numai cit s-aude că vine duşmanul. . . pe-aici mi-e drumul.. . Să te duci, duluţă, la sănătoasa. . . TRIBUNESCU: Şi voi rămîneţi in urmă ca să deschideţi braţele inimicilor. || 17 — A : să ne / B, C, D : necontenit ca să || 19 — A : împărţească / B, C,D: ia ||23—24 — A : vreţi să prefaceţi lucrurile in ţară!... N-am ce zice... / B, C, D : prefaceţi [.. .] mergem? || 26 — 27 — A : gura onorabilului preopinent, fiindcă/ B, C : partea onorabilului [. ..] căci / D : partea [.. .} căci || 34 — A : naţie română să zacă încă mult timp / B,C, D : 1009 noastră [...] încă || 35 — 36 — A : Eu carele am toate cualităţile de a ajunge \ chiar ministru, căci... de. ce nu?... N-am susţinut / B, C, D : Nu! [...] apăra || 38 — A : legalitatea, inviolabilitatea... / B, C, D : inviolabilitatea .[...] lung.) |] 39 — A : dă-i, dă-i... / B, C, D .'dă-i j| 547, 1 — A : SANDU: Orator? el? Ha, ha, ha. . . TRIBUNESCU (continuînd) J B, C, D : TRIBUNESCU 2 — A : gloria / B, C, D : gloria naţională || 5 — A : (ieşind din stînga, în costium elegant) / B, C, D : (în [. . .] stînga ) |[ 6 — A : sfădeşte / B, C, D : ceartă |j 'S — A : Golia (de la balamuc)! B, C : Golia (N. B. La Bucureşti, cuvîntul Golia va fi înlocuit ■ prin cuvîntul Balamuc.) / D : Balamuc. |J 9 — 11 — A: Cînd ai venit, Sandule? SANDU: Mai dinioare; / B, C, D : aci?... f. . .] acum 11 11 — A : Cătră j B, C, D : Lui jj 13 — A : nostim j B,C, D : hazliu || 15—19 — A : principuri între noi şi d-lui, adică între partida progresistă şi acea retrogradă... D-lui nu / B, C, D : principii [. ..] Nu || 20 — A : să ne I B, C, D : să | 23 — A : cheamă pe noi / B, C: cheamă pe noi revoluţionari / D : numeşte pe noi revoluţionari |! 30 — 31 — A : lume? / B, C, D : lume? [...] vă-ntreb... ||32 — 34 — A: Şi... Vreu binele ţârii mele, şi dar am / B, C,D; Şi eu! [. . .] Am |j 548, 3-5 - A : SANDU: Tu? / B,C,D: TRIBUNESCU [...] Antohi ? ]] 8 ^ A : să se pui e [B.C.D-: să pui || 9 — 10 — A : parmac. / B, C, D : palmac de moşie. || 12 — A : n-am moşie / B, C, D : nu-s proprietar || 13 — A : Ca şi / B, C, D : Ca || 14—15 — A : ANTOHI: Comunistul comuniştilor. / B, C, D : ienicer? [...] vere! || 17 — A : (Vrea, să se ducă.) / B, C, D : (Voieşte să plece.) || 18 — A : (oprindu-l) : Ian / B, C,D : Ian W'între r. 19—20, numai în A : SANDU: Ba nu, lasă-mă. Nu vreu să şed un minut mai mult în casa unui •comunist, bonjurist... ANTOHI: Ha, ha, ha. .. că mare conservator mai eşti! || 21 — A : lingă / B, C, D : cătră [j 23—24 — A : a-ţi perde mintea la bătrîneţe! Tu care nu dai nimică nimărui pe lume odinioară... să dai în sfîrşit / B,.C, D : a lua [...] dai || 24—25 — A : tîrîie-brîu, cu nişte tufă-n buzunari? / B, C, D : tufă-n[...] mergem? || 26 — 550, 9 —A: TRIBUNESCU (indignat): Domnule! ANTOHI (serios) / B,C,D: CLEVETICI [...] ANTOHI [31 - B, C: acela <... > acela jD : ăla <.. > ăla ]] 549, 2 — B,C: de/ D: de cei] || 550, 11 — A : poate să j B, C, D : să |! 12 — A : Priveşti / B, C, D : Tu priveşti || 14 — A : acel / B, C, D : cel mai [| 18 — 39 — A : care ... dar, nu mai vorbim de dînsul... Deschizîndu-mi / B, C, D : Ah, Sandule! [...] deschis || 40 — A : tirziu / B, C, D : tîrziu, poate j| 551, 1 — ^4 : adăpa de / B, C, D scălda în || 2 — A : cădea de iznoavă j B.C, D : cădea || 3 — A : luxul / B.C.D : mulţămirile luxului || 3 — 4 — A : priveşte / B, C, D : priveşte, 1010 Sandule ţ| 5 -- A : vroit sâ cunosc gloria [iniţial: gust slava] şi am luat în chirie / B, C, D : dorit [...] închiriat [B, C : luat in chirie] )) 6 — A : hotă-rită / B, C, D : oarecare j| 7 — 8 — A : meritele în foaia lor [anulat: Gogoaşa patriotica] l B.C, D : meritele [. ..] patriotică. |] 9 — A : D-lor priimesc leafă? / B, C, D : Cum [...] simbrie? ]] 11 — A : O bagatelă. Prin meşteşugul d-lor sale / B, C, D : Cam [. . .] d-lor || 13— 16 — A : Mini, poimîni, dacă mi-a cere inima, m-oi face deputat... ministru... Aşa-i, domnilor? CLEVETICI: Aşa, Meceno! (în parte.) Culcă-te pe-acea ureche. SANDU: Care vra să zică, d-lor îs negustori / B, C, D : însă [. . .] negustor || 18 — 28 — A: CLEVETICI: E nevinovat, sărmanul! (Arată pe Sandu.) ANTOHI: Ha, ha, ha... vere Sandule, te cunoşti că eşti de la moşia Piediceni. Nu-ţi cunoşti veacul. Astăzi trăim în timpul şarlatanismului. Cine strigă mai tare; cine face şi spune mai multe ghiduşii, acela izbuteşte. Iaca, de pildă, Clevetici... Scrie, ţipă, se zbuciumă, sărmanul, zi şi noapte pentru ca să cîştige la abonaţi, şi abonaţii cred că el le face pentru patrie!. . . Orice schimbare în ţară, bună sau rea, este criticată aspru de el, pentru ce? pentru ca să-şi umple coloanele, căci cu asta trăieşte. Intreabă-1 însă ce vrea? Intreabă-1?.. . Nici el nu ştie. SANDU: Ce vrei, domnule Clevetici? CLEVETICI: Vreu să răstorn tot... orice instituţiune... orice guvern. SANDU: Şi ce ai de pus în loc? CLEVETICI: Asta nu e treaba mea. E a d-voastră. Misiunea mea e ca să dobor. SANDU: înţăleg, eşti Meşterul-Strică. . . Dar d-lui? (Arată pe Tribunescu. ) ANTOHI: D-lui e un tînăr mîncat de ambiţie. [Variantă marginală: un patriot turbat, apelpisit, care-şi închipuieşte că ţara întreagă se uită în gura lui. El vrea] Vrea numaidecit să se acaţe la putere, şi va izbuti, sînt sigur, căci e sumeţ la vorbă, are apucături de orator. SANDU (încet, lui Antchi): Crezi tu că-i orator? ANTOHI (încet, lui Sandu): Aş! nu plăteşte nici un firfirig. TRIBUNESCU: Cer cir/întul! ANTOHI: încă n-am sfîrşit. Şi, precum ne vezi, Sandule. . . / B,C,D: ANTOHI: Marfa [...] bine. [18 - B.C : pe la j D : la] j| 30 - A : alţii / B, C, D : alţii [. ..] idoli |] 33 — A : care nu-s / B, C, D : ce nu sînt || 34 — A t declarăm / B, C, T> : stigmatizăm cu numele || 35 — 552, 19 — A : Cîte ţi-a plăcea!... De-aceea, dragă Sandule, te găseşti şi tu poreclit: conservator... Dă mîna cu noi şi-i videa tu ce pui de cetăţan patriot om face din tine. SANDU: Mă ferească Dumnezeu!. .. Mai bine oi fugi în lume ca să scap de gogoaşele voastre. 1011 TRIBUNESCU: Cer cuvîntul... ANTOHI: Vorbeşte, Tribunescule. TRIBUNESCU: Onorabilul preopinent au espus nişte principuri anticonstituţionale. Datoria mea de patriot este ca să... SCENA VI Cei dinainte, TACHI (ieşind. vesel din fund) TACHI: Am mîncat, am băut... Să-mi {ie de bine... Al ANTOHI; Tu eşti, Tachi? SANDU (încet, lui Antohi): Da aista ce-i? ANTOHI: încă un patriot! Dl. Tachi Ischiuzarliu, giucător de cărţi. (Lui Tachi.) Tachi... Cîştigat-ai aseară ceva la stos? TACHI: Ba nu, am avut goană de fante. Un moderat blăstemat, Costică Duducescu ne-au luat toţi banii, şi mie, şi maiorului, şi lui Polidor... ANTOHI: ha, ha... Polidor gioacă şi cărţile ? TACHI: Le meştereşte bine. ANTOHI (căzînd pe gînduri): Fraţilor... Binevoiţi a mă lăsa singur, fiindcă am cîteva răvaşe de scris, dar să nu cumva să lipsiţi de la masă. Ştiţi că astăzi avem masă mare... Vere Sandule, să vii şi tu 1 SANDU: Oi veni; la cîte mănînci? (Pleacă în dreapta.) ANTOHI: La 6 punct. CLEVETICI: Haideţi la tipografie. A revedere, amice Mecena. TRIBUNESCU (se apropie serios de Antohi, de-t strînge de mînă ) : Patria... ANTOHI: Dar, dar... Patria... o ştiu... Ţi-i sfîrşi cu/intui la masă* ("Se pornesc cu toţii şi, apropiindu-se de uşa din dreapta, se invită unul pe altul a ieşi mai întăi.) CLEVETICI (lui Sandu): D-le conservator... SANDU: D-le gogoşări [iniţial: comunist], TRIBUNESCU: D-le strigoi. SANDU: D-le comunist. (Iese cu toţii odată, împingîndu-se.) SCENA VII ANTOHI (stă puţin pe gînduri ) : Polidor!... S-au aruncat şi-n cărturărie!... Nenorocitul... O să se peardâ... A să fie jertfa coţcarilor care trăiesc numai cu stosul... Cum să-l scăp din focul în care s-au băgat? (Se primblă puţin.) Dar ce-mi bat eu capul cu un ticălos?... Un 1012 nelegiuit ce meriţi pedepsile cele mai aspre ?. . . Au sosit la gura pră- pastiei... Cadă în fund cu toate păcatele sale______ Să se cureţe lume de un rău... Cine-i el?... Nu-1 cunosc, nu vreu să-l mai ştiu... ( înduioşindu-se.) Un copil crescut cu atîta dragoste, cu atîta îngrijire !... (îşi şterge ochii.) O! Dumnezeule!... Mă mir cum de n-am murit pe loc cînd l-am auzit cîntînd de mulţămire... Cînd l-am văzut vîn-turînd galbinii din sipet cu o lăcomie criminală... (Cu mînie.) Galbini?... Galbini îţi trebuia, nelegiuitule ? Lasă că-i găsi tu galbini de-acum după moartea mea... Am să-i cheltuiesc toţi, ca să nu-ţi rămîie para frîntă... Am să-i mănînc cu luxul, cu şarlatanii, cu femeile, cu tot ce înghite mai răpide averea unui om_________Martine, Martine. SCENA VIII ANTOHI, MARTIN MARTIN (arătîr.du-se după perdeaua din fund): Aud, cucoane. ANTOHI: Adus-au vinurile cele străine de la magazie? MARTIN (trist) : Adus, cucoane. / B.C.D : conservatori [...] magazie.. . [552, 16 — B.C : cere / D : e] || 20 — A : (luînd socoteala) j B,C, D : (cetind contul [B, C : socoteala] || 21 — 22 — A : (Spăriat.) / B, C, D : (Spăriet, în parte.) || 23 — A : viaţa n-am pus în gură decît apă f B,C, D : viaţa [...] gură || 23 — 560, 11 — A : Ce zici tu, Martine.de una ca asta? MARTIN: Zic, cucoane, c-ai agiuns a fi mai cheltuitor decit chiar cuconaşul Polidor. ANTOHI: Polidor!... Fie!... (Dînd bani lui Martin.) Na, plăteşte negustoriului___ MARTIN (în parte): Sărmanul! Mai bine nu se mai trezea. (Iese.) ANTOHI: Şi să-i spui să mai aducă... (în parte.) 240 # mai puţin în c.lironomialui Polidor... Păn-acum am cheltuit giumătate din avere... De-aş trăi s-o răsipesc toată... Cine vine?... Al Doftorul! SCENA IX ANTOHI, LEANDRU (intri pi» dreapta) ANTOHI: Doftore, bine c-ai venit... Ian spune-mi... Uite-te la faţa mea... pipăie-mi mina. DOCTORUL: Pentru ce? ANTOHI: Spune-mi: Crezi / B,C, D : de economie [...] crezi [552, 28 — B, C : nici / D : nici nu || 553, 4 — B, C : butelcile / D : sticlele || 11 — B, C : trezea / D : deştepta ]| 13 — B,C : şi, mai / D : mai [| 17 — B,C : jelţ f D : fotoliu ţ| 31 — B, C : te refuzezi / D : refuzi [| 33 — B,C : Mă refuzez. / 1013 D : Refuz. || 554, 14 — B, C : lingă / D : la, l| 2(ţ — B, C : sfădit j.D : certat || 40 - B, C : MAIORUL (intrînd) / D: MAIORUL || 555, 9 — B, C : sfadă < . .. >şed / D : ceartă< ... >stau J] 10 — B, C : jelţ / D : .fotoliu || 2 1 — B, C : neglijarisi / D: negligea || 26 — B, C : vremea asta j D : timpul ăsta || 556, 13 — B, C: Menajariseşte / D : , :Menagează || 26 *- B, C : fi-şicul< ... > de te / D : un fişic < ... > de li 557, 30 — B.C : ,Nu / D : (în< ... > Nu || 32 — B, C : Niet? / D : (idem) : Niet? || 33 — B, C : Nu / D : (idem ) : Nu |[ 35 — B, C : sfădesc / D ceartă || 558, 29 — B.C : în vreun / D : într-un || 559, .14 — B.C: Tachi. j .D : Ischiuzarliu jj 15 — B.C : Valeu I D : Auleu j| 19 — B, C : de sîmburi de / D : de |j 20 — B, C : un pic de zahar de gheaţă / D : puţin candel || 2.3 — B, C : moş / D : unchi )i 560, 4 — B, C : uliţă / D : stradă |j 5 — B, C : şi el / D : şi || 7 — B, C : la I D : pe la || 9 — B, C : Cată / D : priveşte] H 13 — A : Ba / B,C, D : (zîmbind) : Ba || 13—14 — A : îi ţinea un trai /B.C.D : vei urma un regim || 15—16 — A : mu'tţămire): A! Am vreme să mă caliccsc. . . / B, C-, D : bitcurie [...] ruinez. || 17 — A : Ţ-am / B, C, D : V-am jj 18—19 — A : care ai pătimit, la virsta d-tale trebuie să te păzeşti de toate cu luare-aminte, pănă la un al doile atac, te-ai găsi în pericol de moarte. / B, C, D : din care [. . .] de ... j| 20 —2 1 — A : Cum / B, C, D : Spune-mi cum || 21 — A : care am instituat-o / B, C, D: ce am instituit |) 24 — A : trandafiri I B, C, D : flori 25—26 — A : d-ta / B,.C, D dumneavoastră ]] 27 — A : în agiutorul / B, C, D : agiutor || 28 — A : 4000 / B.C. D : o sumă [. ..] galbeni?... |! 29 — 32 — A : doftore, a crede una ca asta. M-or blăs-tăma poate, dar nu... / B, C, D : a crede [. . .] plăti [29 — B,'C : asta / D : aceasta |[ 31 — B, C : duşmănoasă / D : duşmănească] || 33 — A : eşti / B, C, D : sînteţi || 35 — A : cu Polidor... Nu mă j B.C, D : Nu ină mai || 38 — A : (zîmbind ) : Cu / B, C, D : Cu ; 38 — 39 — A : omenoasă [.. .3 orfanotropie; Vezi jB.C.D: omenească [B; C : omenoasă] [...] orfani'. Vedeţi || 40 — A : eşti aşâ de mizantrop precum vrei să te arăţi. / B, C, D : sînteţi [.. .] arata. I' 561, 1 — <4 : doftore / B, C, D : dragul meu \\ 3 — A : să aibă femeile unde-şi lepăda copiii, şi mai cu seamă pentru ca să nu / B, C, D : să nu || 4 — A, B, C : de a culege / D: să culeagă || 7 — A : d-tale j B.C, D : dumneavoastră 8 — A, B,C : vrednice / D : demne (( 10 — A : să-ţi jB.C.D : doftore, să-ţi || 11 — A : se împlinească / B, C, D : împlinim [| 11— 12 — A : (în parte.) / B, C.D : Hai [.. .]parte.) || 12—13 — A.D: de galbeni mai / B, C: mai [[ 13— 14 — A : (Tare.) Intră în ietacul meu. (întră amîndoi în stînga.)/ B.C, D : (întră [...] doctorul.) || 15 — A : X I B.C.D: XIII ([ 18 — ^ : vizită, unui prietin jB.C.D: o vizită unui amic || 19 — ^4 : Ce / B, C, .D : (întrînd) : Ce || 2 1 — A : foarte jB.C.D : 1014 prea || 22 — A : prietin / B, C, D : amic || 2 3 — A : ma i ales "bogat... El dă mese / B, C, D : bon [.mari [| 25 — A : ca tine / B, C, D : ca || 27 —A : (jăcînd cochetării) : Ei [...] mon chiri / B, C, D : (cochetînd)[...] bijoit || 29 — A : Antohi-i / B, C, D : D-nul Antohi e || 30 — A : ce este frumos... îi I B, C, D : ce-i frumos. E || 30 —37 — A : eu, ştii mata... am perdut aseară în cărţi chiar si mobilele salonului... Şi am mare nevoie de vro 400 # . LEOAICA: Dacă nu ştii să te stăpineşti!... Şi cine ţ-au cîştigat banii? / B,C,D: poate [...] cişţigat? U 562, 2 -A: Ce-1 / B, C, D : Aşa [...} dacă-1 || 3 — : el j B, C, D : care || 7 — A : ange j B, C, D : adoree || 8 — 9 — A : care comprometează j B, C, D : ce compromite [| 10 — 11 — A : madam Poiidor... (în parte.) j B,C : [.. .] ciudă, j D : doamna [...} mînie.) |] 12 — A : mon tresar / B, C, D : cher âme |j 13—14 — A : ştii mata, şu nu sînt un bărbat tiran, un zuliar... Mi-e drag, dimpotrivă/ B,C,D: eu, ştii [...] din contra [B, C : dimpotrivă]!] 17 — A,B,C: mata / D : dragă || 23 — 25 — A : pentru ei este o fericire. .. şi ei sînt gata a o plăti cu tot soiul de jertfe / B, C, D : e preţuit [.. .] o . . . || 27 — A : mon trişor, cuconul Antohi, de pildă... / B, C, D : de esemplu [B, C: pildâ]v cuconul Antohi. || 31 — A : îi aşa de generos? / B, C, D : E[...] şi [B, C : şi âe] galant ? || 32 — A : ce-1 are este / B, C, D : ce are e !| 33 — A : femei / B, C, D : sexul îrumos || 35 — 37 — A : Ba nu, că-i incă verde almintere; / B, C : Bătrîneţa ar fi, dimpotrivă [. . .] ologi / D : Bătrîneţa ar fi, din contra [...] ologi || 38 — A : are j B, C, D : poate avea || 39 — A : inimei sale / B,C,D: minţii [.. .] Antohi || 40 — 41 — A : nu şi-au bătut capul nici o femeie. / B, C, D : nici o [. ..] conchetă. || 563, 1 — 2 — A : Dimpotrivă, au cercat vro două, destul de frumuşele... cu gînd de / B, C, D : Te [.. .] cercat || 3 — A : acea a sipetului... dar / B, C, D : a sipetului. .. însă || 6 — 7 — A : de vreme ce-şi făcuse planul să se joace cu banii lui cei mulţi. . . dar, vezi, dragă, inima lui Zgîrcea îi / B, C, D: dar [. ..] e ]| 8 — A : pentru ca I B,C,D : ca ţ| 15 - A : XI / B,C,D : XIV || 17 - A : Leu / B,C,D : Rufineasca [| 2 1 — A : şi-ţi j B,C, D : şi vă || 23 — A : (închinîndu-se ) : A revedere / B, C, D : A revedere. (întoreîndu-sc.) || 25—26 — A : (2ărin~ ău-i) : Cuconu Enăchiţa cu cucoana, la mine ? / B, C, D : Ce [...] dumisale ? || 33 — A ■' aduce [...] Martine, Martine j B,C : duce [...]/ D : aduce [.. .] Martine ][ 36 — A : Cum aş face ca să vă arăt / B, C, D ; Ce f...] dovedesc || 37 — A : (Aduce o cutie cu cofeturi. ) / B, C, D : (Scoate [. . .} bomboane [B, C : cofeturi]) || 564, 1 — .-î : nu-ţi / B, C, D : nu veţi || 1,5 — A, D .-.bomboane / B, C : bonbonuri || 2 — 3 — A : Vâ rog.... / B, C, D : (Dindu-i [...] rog. |l 4 — A : Mulţămesc. I B.C, D : Sinteţi [. . .] Merci. || 6 — A : Poftim, cucoane Enăchiţa. / B, C, D : Cucoane [.. .] doriţi? || 1015 7 — 8 — A : cucoane Antohi, nu obicinuiesc / B, C, D: nu obicinuiesc [...] : mulţămire[...] sînteţi || 2 1-22 - A : îmi / B,C,D : ANTOHI [...] îmi || 22-23 - A : lui dl. Polidor.. . erai prăpădit. ..jB.C.D: domnului [.. .] bolnav [B, C : prăpădit.] || 24 — A : (se pune pe gînduri)[.. .] ca să jB.C.D: (trist) [. ..] să [S, C : ca să] || 26 — A, B, C : cătînd / D : privind || 29 — A : Că doar [...] pentru ca / B, C, D : Doar [...] ca || 31 — A, B, C : îs / D : sînt |j 35 — A : Dumnezeu au trimis potopul / B.C.D : potopul a fost trimis || 36 — A : pe-atunce. / B, C : pe] vremea lui / D : pe timpul lui. || 37 — A : (Rîd ctt toţii.) LEU: Cucoane ( B,C,D : RUFINESCU [. . .] Cucoane || 40 - A : (Cătină pe uşă. ) I B, C, D : (Privind prin geamuri.) || 41 — A : seră. / B, C, D : seră, mi se pare? || 565, 1 — A : Plină de flori. / B.C, D : Dar. |] 2 — A : merg să / B, C, D : mă duc [_B,C : merg] ca să || 2 — 3 — A : una / B.C.D : o floare || 4 — A : nu / B, C, D : nu-ţi dau voie || 6 — 9 — A : LEU: Bucuros. .. Auzi, mon trişor, cît e de galant prietinul nostru?. . . Mulţâmeşte-i frumuşel.. . / B.C.D : RUFINEASCA [...] seră. || 10 - A, D : prin / B, C : din || 11 - A : XII / B, C,D: XV H 13- 14 - A : nu ştie cum să înceapă conversaţia / B, C, D : e foarte [. ..] Rufineasca |j 15 — A : parte, zîmbind) : îi jenarisit / B, C, D : parte ) : îi genat || 16 — A : 16 /B.C.D : 18 || 18 — A : curajul / B, C, D : cumpătul || 31 — A : ştii pozna / B, C, D : ştii || 33 — 34 — A, B, C : dacă-i oiţa / D : dacă oiţa e || 35 — A : provocantă )! B.C.D : provocîndu-1) || 37 — A : împrostesc (B.C.D : prostesc || 38 — A : Parcă te-ai teme / B, C, D : Te temi || 566, 1 — 9 — A : De mata? LEOAICA: Poate că-s urîtâ ca o stahie? ANTOHI: Urîtă?... Stahie?... / B, C: Eu, de mata [...] iscodi [...] stafie?... ( D : Eu, de mata [.. .1 născoci [. ..] stafie?... 1’ 9 — A : asta / B.C, D : mea || 10— 11 — A : stahie ca mata, n-aş mai ieşi din-tr-însa / B,C,D : stafie [...] mea || 12 — A : Vezi că eşti din vremea j B,C, D : (rîzînd) [. . .] timpul [B, C : vremea] || 13 — A : chitit de / B, C : chitit eu de / D : numit eu || 14 — (şezind pe canape ) / B.C, D : (cu dragoste ) || 15 — A : Gîci. I B, C, D : (privind [...] Gîci. || 17— 18 — A : palmă) : Ian vezi-1, mâ rog, cît e de îndrăzneţ. / B.C, D : palmă [...] zburdalnic! || 19—20 — A : nebunit. (B.C.D : nebunit de tot! ]| 25 — A : înger ca mata. / B.C, D : îngeraş ca d-ta [B, C: mata] || 33 — A : mîngăie. / B, C, 1016 D: mîngăie prin iubirea ei. || 34 — A : (cu exaltare): Apoi jB,C,D: Apoi || 35 — A : mai mult ca [. ..] mi-au / B, C, D : ca [...] mea || 36 — A : tu I B, C, D : tu, in sfîrşit ]| 38 — A : Mă / B, C, D : Ce-aud? Mă || 39 — A : niciodată în viaţa lui. / B, C, D : de tind e [B, C : îi] || 40 — 567, 12 — A : Şi-mi făgăduieşti că-i face tot ce-oi vrea eu? ANTOHI: Tot! Mă jur pe ce am mai scump în lume. .. pe ochişorii tăi.. . Poronceşte... LEOAICA: Bine... Dacă ţ-aş cere să mergem împreună la Paris... ai merge ? ANTOHI: Astăzi, dacă vrei... acu îndată pornim. / B.C, D : Şi nu [...] îndată? [2 — B, C : matale / D : d-tale] || 13 — ^4 : astăzi. .. Mîni.. . / B, C, D : mine. . . || 15 — A, B, C : matale / D : d-tale || 16— 17 — A : numai să-i las parale de cărţi... Şi / B, C : oi[. ..] voi lasa parale [...] a / D : oi [.. .] i-oi lasa bani [...] a || 18 — A : De-acest tacîm îi? / B, C, D : Aşa [. ..] e? || 20—2 1 — A : galbini / B, C, D : galbeni.. . împrumut. || 23 — A : păn-în ziuă, noi j B,C, D : noi |] 25 — A : (cu îngrijire ) / B, C, D : (îngrijit) || 26 — A : Amoriul. j B, C, D : (cu dragoste ) : Amorul. || 27 — ^4 : dragoste j B.C, D : jcc || 28 — A : (Leu se arată la uşă şi, văzînd scena sărutării, se retrage şi tuşeşte.) / B,C,D : (Rufinescu [...] afară.) |j 31 — A : vreme. . . / B, C, D : vreme, puşchiul! || 32 — A : XIII / B, C, D : XVI || 33 — 34 — A : (întrînd cu un buchet) j B, C, D : (aducînd [. ..] flori) || 36 — A, B, C : mata / D : d-ta || 568, 2 — A : Are / B,C, D : Are şi || 3 — A : nu este// B, C, D : nu-i || 5 — A : doreşti / B,C, D: doriţi || 6 — A : mi-i / B, C, D : mi-ţi || 7 — A : cu dl. Leu j B, C, D : împreună [. . .] Rufinescu || 8 — A : la masă / B, C : la masă aice / I) : aci la masă || — A : (câtînd cu dragoste la Antohi) : Eşti atît de aimable că nime te / B, C, D: Eşti [. . .] nu te || 11—12 — A : îngeraşul. / B, C, D: porumbiţa! (Strigă.) || 13 - A : XIV / B, C,D : XVII || 14 - A : MARTIN / B,C,D : MARTIN [...] fund) || 19 - A : Aud. / B,C,D : Ascult. || 20 - A : tîr-gul. I B, C, D : tîrgu de-acum. |j 2 1 — A : zgomot / B, C, D : zgomot de voci [B, C : glasuri] || 22 - A : XV / B,C,D : XVIII || 25 - A : Cere cît ţi-a plăcea / B, C, D : (afară ) : Cerc || 26 — A : uşă [...] ca să / B.C, D : uşa din dreapta [. ..] să || 27 — A : conservator. .. / B, C, D : conservator, poftim. || 28—29 — A : Da poftim d-ta, d-le Gogoşeri / B, C, D : După [. . .] Gogoşescu || 31 — A : Ghidi, comunistule. (Intră împreună cu ceilalţi.) /B,C,D: (întrînd [...] comunistule! || 32 — 569, 4 — ^4: Da ce?... de azi-dimineaţă tot vi sfădiţi? SANDU: Ba m-a ferit Dumnezeu, vere Antohi... dar i-am găsit la poartă cînd am intrat şi s-au legat iar de mine ca boala de om sănătos. TRIBUNESCU: Această espresiune, domnul meu I B.C, D : Ce este [.. .] espresiune [1 — B, C întîlnit / D : întîlnitâră || 1—2 — B.C : legat / D : 1017 legatară. [| 3 — B, C : astă. j D: această] [| 5 — A, D : aia / B, C : aceea || 7 — A, B,C : lungit j D : lungitără || 9 — A : şi-i observează urechile / B, C, D: şi [.. .] lui || 10 — A : mele? / B,C, D : mele, domnule Gogoşilă? || 11—12 — A : vroiam să constat cit is de lungi / B,C,D: am vrut [...] mult. || 13— 18 — A : Măscăriciul! / B, C, D : Ghidi [...] confuzi... || 19 — A : XVI / B, C, D : XIX || 20 — 21 — A : (viind prin dreapta în toaletă ridicolă) j B, C, D : ISCHIUZARLIU [.. .] dreapta) !| 22 — A : săltind ca o copilă) : Iată-mă-s şi eu. .. / B, C, D : sprintenă) : Me voici ! || 24 — 570, 11 — A : (Htînd-o de mînă şi aducînd-o la canape) : Ca o porumbiţă. CLEVETICI: Ca o columbelă belă. CONTESA (văzînd pe Clevetici): Ha, apropo, d-le jurnalist... d-ta, mă rog, ai deschis un magasin de haine! CLEVETICI: Magasin de haine? CONTESA: Dar; am văzut scris pe dugheana d-tale... Magasin de haine. CLEVETICI: Aţi cetit poate Magazin de haine... scris cu litere latine. . . Magazin de haine. CONTESA: Eu am cetit franţuzeşte şi, cunoscind caracterul d-talc, am crezut că ai deschis un magasin de haine, căci se potriveşte ş-aşa. CLEVETICI (lui Sandu, încet): Baba-i furioasă pentru un articol / B, C, D : (mergînd [.. .] articol [569, 29 — 30 — B, C : (Cată / D : (Priveşte] j| 570, 12 — A : de-aceea te-au pîcîlit? / B,C, D : de-aia [B, C : aceea] [.. .] frumos? || 13 - A : XVII / B,C,D : XX || 15- 17 - A : MARTIN (intrînd şi deschizînd perdelile din fund) / B,C, D : (Perdelele [.. .] MARTIN [15 — B, C : Doi / D : şi doi] [| 18 — A : (N, B. Doi ficiori aduc o masă bogată în scenă.) ANTOHI: Vere / B, C, D : ANTOHI: A!... vere || 19 - A : (Cătră Leoaica.) I B, C, D : (Apropiindu-se de Rufineasca.) \\ 20 — A : poftesc / B, C, D : poftesc astăzi j| 22 — A : De / B, C, D : Cum de || 23 —A t Fiindcă plec mini / B, C, D : Mine plec || 24—26 —A: TRIBUNESCU: LaParis?... Cer cuvîntul... / B, C, D : SANDU [...] Paris! || 28 — A : Leu [.. .] Sandu j B,C,D : Sandu [...] Ischiuzarliu || 29 — 30 — A : şi Tribunescu capătul cel din dreapta. ) / B, C, D : Rufinescu [...] Antohi. ) || 31 — 571, 1 — A : CONTESA: După mine, domnule. Fiindcă prietinul nostru ne lasă mîni, eu propun să începem şi să sfîrşim masa / B, C, D : TRIBUNESCU [. . .] sfirşim || 3 - A : Ura!. . . în / B, C, D : (ridicînd paharele) : In | 5 — A :(Toti, sculaţi în picioare, închin pahare.) (Cortina / B,C,D : (Cortina || 6 - A : III - TABLOUL 1/ B, C, D : III || 7 — A, B, C : înfăţişează un salon / D : reprezintă [.. .] elegant [| 7 — 8 — A : Uşă în dreapta ce duce în apartament. Uşă în fund şi altă uşă. tainică / B,C : Uşă [...] / D : cu o uşă [...] treia uşă [| 11— 12 — A : şi o mesuţă alăture. / 1018 B, C : şi o măsuţă alăture. în fund o fereastră. / U : alăturea [...] fereastă, [| 14 — A, B, C : vreme în vreme / D : timp în timp || 15 — A : Nu / B, C, £>■.' de lacrimi) : Nu || 19 — A : (Scrie. ) / B, C, D : Scrie [...] gînduri. /-|( 20—21 — A : dînsul in Italia. .. (Stă pe gînduri.) în Italia... / B,C, D-: el [B, C : dînsul] în străinătate [.. .]. sâ fim || 22 — 23 — A : O! Dumnezeule!... îmi perd minţile. ../B.C.D: Sâ văd [. . .] taină! |j 25 — 26 — A •' pas / B, C, D : pas. .. [. . .] muri! || 30 — A : Maşa / B, C, D : femeia lui.|| 31 — A : scrii? j B,C, D : scrii, Maşo? || 572, 2 — A : Ficiorul / B, C, D : SJuga |] 5 — A : ceea ce / B, C, D : ce || 7 — A : sculîndu-se, spărietă [. ...] canape şi-şi ascunde obrazul cu minele j B, C, D : spărietă [...] canape || 8 — A : cetind scrisoarea j B,C, D : cetind || 9 — 10 — A : un tiran şi Duducescu I B, C, D : zugrăvit [.. .] Duducescu ca j| 10 — A : Ian / B, C, D : (întorcînd scrisoarea.) Ian || 12 — A : (Cătră Maşa.) Vra / B, C, D : Vrea |j 14 — A : femeie nenorocită / B, C, D : victimă interesantă j|16 — A : (cătînd la Polidor) j B, C, D : (ridicîndu-se cu demnitate) |j 18— 19 — A : au fost purtarea d-tale cătră / B, C, D : ţi-a fost purtarea cu || 23 — A, B. C : sfîrşit / D : fine j| 24 — A : ceea ce / B, C, D : ce |1 34 — A : (luînd pe Maşa de braţ, cu violenţă) / B, C, D : (apucînd [. ..] braţ) || 36 — A : Nu / B, C, D : (exaltîndu-se) : Nu//37 — A, D : suferit. / B, C : suferit păn-acunt. || 39 — A, B,C : căta / D : privi || 573, 1 — A : (lăsîndu-i braţulJ B, C, D : (tăsînd braţul Maşei || 4 — A : ca tine / B, C, D : fără cuget || 6 — A : m-ai îndemnat, ca să intru / B, C, D : ai făcut [...] împingi || 7 — A, B, C : nenorocite / D nefericite || 11— 12 — A : Enăchiţa Leu şi ai vrea ca. să urmez / B, C, D : Rufinescu [...] urmînd || 13 — A : tâtîne-tău [.. .] tras / B,C,D: tatălui tău [.. .] atras || 18— 19 — A : Duduceşcu-i. bogat, îi tînăr... I B, C, D : El e [...] avere || 19 — A : a-1 j B,C, D dar a-1 || 22 — A, B, C : onorului / D : onoarei || 28 — A : că j B, C, D : căci || 31 — A, B, C : Răzbună-te / D Răzbună-ţi || 33 — A : Şi... / B, C, D : La. toaţe?... şi. .. || 37 —38 — .4 ; milă / B, C, L) : nici o consideraţie || 39 —A ; Pe I B, C, D : (spăimîntată) : Pe || 40 — A : Eu sînt vinovată. .. Tu [.,. .] tras / B, C, D : tu [...] atra.s || 41 — A : a mă vinde lui JB,C,D: a-i întinde o cursă fatală || 574, 1 — A : să fi fost planul meu, el / B, C, D : să-mi [...] Duducescu || 2 — A, B, C : onorul [. ..] să mă / D : onoarea [...] şă-mi || 3 — 5 — numai în B, C, D : [3 — B,C : Onorul < .. . > onor / D : Onoarea < ... > onoare || 5 — B, C : încalţe / D : cel puţin] || 6 — A : (spărietă) : Polidor / B, C, D : Polidor || 12—13 — A : nu face j B, C, D : pentru [...] asemenea || 15 — A : pasă?... Lasă-mă... / B, C, D pasă! || 16 — A : genunchi, desperată / B,C, D : genunchi || 17 — A : genunchi jB, C, D : genunchi, nu te duce || 21 — A : întinzînd j B,C,D : genunchi, întinde || 22 — A : iartă-1 / B, C, D : iartă-1 [...] loc! || 27—28 — A : poro.n- 1019 cile j B, C, D : voinţele f| 29 — A : le-oi urma. / B, C, D: mă voi supune. || 30 - A: POLI DOR: întocmai? MAŞA: Dar. POLIDOR: Ascultă. ( B,C,D : Ascultă dar: 3 1 — !. B C : vadeaua cade / D ; terminul se împlineşte 33 - A : Mi-ai luat / B, C, D : Ai perdut în cărţi || 37 — A : (Cu hotărîre.) / B,C,D : Niciodată! || 39 —40 — Al (Vrea să iasă.) jB.C.D : Ştiu [...] făcut. || 575, 1 — A : plîngînd / B, C, D : cu desperare, plîngînd || 1—2 — A : Cum / B, C, D : O! Doamne! cum )| 2 — 3 — A,B,C: ca cînd j D : ca şi cînd || 4 — A : femeie j B.C, D : nenorocită || 7 — A : Bine [...] Nu / B, C, D : Ei bine [.. .] şi nu || 8 — A : să-i ceri [...] dar jB.C.D: să ceri lui [...] însă || 11— A: Cunoşti/ B, C, D : (se apropie [. ..] Cunoşti j| 12 — A : Piedieeanu j B, C, D : Napoilă II 20 — A : zilele j B, C, D : viaţa jj 22 — A : astăzi să dai / B, C, D : să dai astăzi || 24 — A : Un randevu ? / B, C, O : (indignată [.. .] lui? |1 25 — A : îi face cum ii JB.C.D : vei face cum vei || 28 — A : Ca jB.C.D : Vreu || 32 — A : întră un f icior pin / B, C, D : Un [. . .] din || 33 — A : Piedieeanu. jB.C.D : Napoilă. (Iese.) || 34 — A : casă. j B.C, D : salon. |1 36 — A : în [...] în ietac [...] ca să văd şi s-ascult j B, C, D : uşa din [.. •] ca să ascult |) 38 — A : se ascunde după uşă / B,C, D : lasă uşa puţin deschisă [B, C : crăpată] || 39 — A : în parte j B, C, D : cu desperare || 39 — 40 — A : (Cade / B, C, D : îmi vine să nebunesc! (Cade [1 576, 6 — A : Mulţă-mesc. .. Nu prea bine... j B.C, D : Mulţămesc. SI U — A •' îs j B, C, D : sînt t| 13 — A : Polidor (arătînd masa de cărţi) / B, C, D : Polidor || 15 — A : laşului / B, C, D : Capitaliei || 16 — A : Dar, şi j B,C, D : Şi || 17— 18 — A : Cînd ar fi numai atîta!.. . însă mai sînt şi alte rele / B,C, D : Bine f. . .] Lasă || 18— 19 — A : îşi strică sănătatea şi se / B, C, D: şi-şi [. . .] se şi }| 20 — A : şi de casa lor, şi de femeile lor şi de copii / B, C, D: de casa [. ..] copiii lor. || 2 1 —32 — numai în B, C, D || 37 —577, 1 — A : (zîmbind) : Cînd te-ar auzi alţii, te-ar crede zgîrcit. SANDU: Creadă cît le-a plăcea.... / B, C, D : Ai dreptate [...] vă-ntreb?... |! 4 — 7 — A: MAŞA (încet): Bine faci, cucoane Sandule. Eşti un om înţălept. SANDU: Am hristmtie, cuconiţă. / B, C, D: n-am căzut [.. .] de mult. || 8 — 9 — A : duducă j B,C, D: nikohera [| 11— 12 — A : păcatul [. . .] răvaşul I B,C, D : păcatul, cuconiţă [...] ravaşul, nu ştiu cum || 14 — A i totdeauna / B, C, D: vecii vecilor || 15 — numai în B, C, D || 16—17 — A : Zău / B,C,D : (în parte [.. .] Zău l| 20 — A : Ba / B, C, D : Ei! || 20-2 1 -A : nu-s un urs / B.C, D : om [.. .] tatar || 22 — A : (în parte )[■■•] m-am supus I B, C, D : (în parte, cu durere) f.. .] sînt supusă |] 23 — A, B, C : 1020 pildă / D : esemplu ]| 25—26 — A : de gheaţă şi n-ar răspunde nimic / B, C, D : nesimţitoare || 28 — A, B, C : molcu / D : ca pămîntul || 29 — A : Zău? ai avea cruzimea să-i înăduşi suspinurile? / B. C : Cum? [...]/ D : Ai [...] dorinţele? || 30 — A, B, C: jidanii / D : evreii || 35 — A : Pe-aproape. / B, C, D : Pe-aproape [.. .] Crăciun. |) 36 — A : tînăr încă şi / B, C, D: ca d-ta, j| 36 — 37 — A : ca să poţi face / B.C, D: pentru a face || 37 — A : nesimţitor j B.C, D : nepăsător 1| 39 — A : s-ar uita la d-ta vreo femeie cu dragoste? (Cată galiş la Sandu.) / B, C : ar câta vro damă [...]/ D : e damă [.. .] dumneata? |] 40 — A : uimindu-se / B,C, D : uimit |] 578, 1 — A : glasul uimit al unei femei / B, C : glasul [...] D : vocea unei nenorocite || 2 — 3 — A : iubeşte? / B, C, D : iubeşte [. . .] Dumnezeule! || 5 — A, B, C : sfîrşit [. . .] o femeie / D : fine [...] ea || 7 — A : ceasuri / B, C, D : ore || 8 — 9 — A : şi pune / B, C, D : turburată şi lasă || 10 — A : tresărind fB, C, D : încremenit pe canape || 11— 14 — A : ceasuri... (Iese.) / B.C, D : ore . .. Iese [. . .] ruşine! |j 15 — /I, B, C : îs treaz / D : Sînt deştept || 17 — A : aice în salonul ei! / B,C,D : aci! !! 19 — A : Sandule / B.C, D i Sandule, fătul meu || 19 — 20 — A : frăţioare. . . parcă \ B.C.D : că pare că || 20 - A : (Cu / B.C.D : (Se scoală cu || 22-23 - A : Vezi l B.C.D : şi să [. . .] vezi || 24—25 — A : c-au venit Antohi / B.C.D : că [.. .] călătorie ||26 — 27 — A : Antohi acasă. (Se îndreaptă spre uşa din fiind şi se întîlneşte / B, C, D : Antohi. [.. ,~\fund 29 ■ A : DUDUCESCU / B, C, D : DUDUCESCU [.. ,]fund) || 32 - A : Nu / B,C,D : (ameţit) : Nu || 33 - A- B, C : buimăcit I D : iute || 34 — 35 — A : (singur) : Ce-o [.. .] vorbeşte în bobote / B, C, D : Ce-a [...] de vorbeşte într-aiurea [B, C : în bobote] || 35 —36 — A : un păhăruţ de Cotnar /B.C.D: poate un păhăruţ de Odobeşti || 37 — A : stăpînii [.. .] de / B, C, D : oare stăpînii [.. .] de grijă şi [B, C : şi de] || 38 — A : De-ar j B.C.D : Dacă || 579, 1 — A : în Italia / B.C.D : peste hotar |! 5 — A : viind cu prietinie la Duducescu / B, C : cu prietinie / D : cu amiciţie ]| 6 — A : îl ie de mină. / B, C, D : îi dă mîna || 7 — A : cuconiţa unde-i /B.C.D : unde-i doamna Maşa || — A : acuş j B, C, D: îndată || 10 — A : parte / B.C, D : parte, cu bucurie || 11 — A : scrisoarea mea / B, C, D : ravaşul meu || 12— 13 — A : in astă seară îi tragem un stos j B.C, D : îi tragem [...] seară || 14 — A : îi vrea / B.C, D : vei pofti || 16 — A : ridicatele j B.C, D : ridicata || 18— t9 — A : 600 / B.C, D : 500 galbeni || 20 — A : foarte m-ai îndatori /B, C, D: m-ai [...] mult || 21 — A.B.C: nevoie / D : trebuinţă ]]22 — A : schimbînd / B.C.D : curmîndu-i (| 22—23 — A : Maşa. / B.C, D : Maşa [...] fund.) || 25 - A : POLIDOR, DUDUCESCU / B,C,D : DUDUCESCU, POLIDOR 1| 27 — A : d-ta, cuconiţă f B,C,D : d-voastră, doamna mea || 30 —32 — A : (îi face semn să tacă.) 1021 (N. B. Se aude afară zgomot.) j B, C, D : (încct [.. .] trăsură.) j| 34 — A : (Iese pin / B, C, D : (Merge [...] din |[ 580, 1 — 3 — A : (apro- piindu-se de Maşa): Ah! Spune-mi ce trebuie să pperez? MAŞA: M-am hotărît să. te urm?z orium!e-i vroi... Purtarea lui Polidor cu mine m-au... DUDUCESCU (sărutindu-i mîna): Eşti un înger... în astă noapte, la 12 ceasuri, oi fi la poartă cu o droşcă şi-oi da semn cu biciul veze- teuîui. MAŞA: Bine; oi veni.. . Păn-atunce nu te mai apropia de mine, ca să ne ferim de prepusuri... Iaca musafirii... (Merge înaintea musafirilor cc intră pin f und. ) / B, C, D : (încet [.. .] vezeteului. |] 5 — 6 — A : MAŞA, DUDUCESCU, POLIDOR, CONTESA, MAIORUL JB.C.D: DUDUCESCU [...] ISCHIUZARLIU ||6-12 - A : MAIORUL (pe prag j : A, niet, niet, pardon, contesa... io nu dat pe riga... dat pe dama... CONTESA: Ba ce-ţi spun eu... ai dat pe dama în loc de riga... Eşti o mazeta ... Ku ştii vistul. MAIORUL: A... pardon... niet, niet... mazet. MAŞA (dînd mîna contesei): Madame la comtesse... / B, C, D : POLIDOR [.. .] aimable. |] 13 — 581, 18 — A : Bcmsoir, ma chere... Votre pire est un ours. (Trece şi se pune pe canape.) MAIORUL: Excellent!.. . tris aimable, tris aimable... (Rîde.) MAŞA: Bonsoir, papa. MAIORUL: A! bonsuar, Maşinka, duşinka moia... (O sărută pe frunte.) A!... ceai gata?... Masa de cărţi gata?... Io cînd fost rănit la Ibraila. . . băut patru sacale de ceai... cu rom... două de ceai... două de rom... CONTESA (rîzînd): Şi n-ai murit? MAIORUL: A, niet murit... La mine ziaro... SCENA VIII Cei âituimie, TACHI, LEU (viind din jună) LEU şi TACHI (se închină la dame şi merg de dau mîna lui Polidor şi Duducescu ) MAIORUL: Bravo! Mai venit doi prietini la stos... Bonsuar, Rufinescu. .. (Dă mîna lui Leu.) A, de ce chemat la d-ta Rufinescu?... A, d-tale italian ? LEU: Italian? Poate... mai ştiu eu? [iniţia!: (vesel): pentru că-s voinic... Plătesc mult...] MAIORUL; Ha, ha, ha... Excellent! No; giuc&m stos? 1022 POLIDOR: Poftim... D-na contesă nu doreşte să ponteze? CONTESA: N-am galbini cu mine... Cine mă-mprumută zece galbini? LEU: Eu, doamna mea; cu cea mai mare mulţămire. (Dă contesii galbini.) CONTESA: Mersi. TACHI (lui Duducescu) : Rogojina asta de contesă tot împrumută şi nu mai plăteşte. DUDUCESCU: Dacă ar plăti, nu i-ar mai răminea de suliman. MAIORUL: A! Cine taie stos in astă seara? POLIDOR: Duducescu... El ii bancher başa. DUDUCESCU: Bucuros... poftim. (Merge la masă şi se pune in faţa publicului de taie stosul. Contesa se pune în dreapta lui Duducescu şi Polidor în dreapta contesii.) MAIORLîL (luînd de braţ pe Leu): A, Enachiţa, bratişka... De ce nu chemat la d-ta Cerbescu? LEU; Pentru ce? MAIORUL: întreaba la cucoana d-tale... Ha, ha, ha... LEU: Ha, ha, ha... (1Merg împreună la masă. Maiorul se pune în stingă lui Duducescu şi Leu în stînga maiorului. Tachi stă în picioare de pontează. Maşa se ocupă cu ceaiul adus pe o tabla de un f icior şi aşezat pe mesuţa de lîngă canape.) DUDUCESCU: Stos... (Dă cărţile.) Contesă... ai perdut... Şi d-ta, Polidor... Ai ciştigat, maiorule. MAIORUL: Prekrasnai. .. paroli. Maşinca, dai ceai degraba. DUDUCESCU: Stos... Leule, ai ciştigat...- Polidor, ai perdut, şi d-ta, maiorule, ai perdut.. . MAIORUL: Sacrament. .. Maşinca, dai rom la mine. POLIDOR: Ce goană! TOŢI: D-apoi eu! MAIORUL: Numai Duducescu are noroc. A, Duducescu, de ce chemi la d-ta Duducescu? DUDUCESCU: Pentru ca să mă-ntrebi d-ta. MAIORUL: A, haraşo. Excellent! Maşinca, dai pandispan. (N. B. ducătorii urmează jocul lor. Maşa varsă ceaiu-n tase şi feciorul le duce la masa de cărţi. Pentru maior ea găteşte un pahar mare.) j B, C, D : (sărutînd [. ..] et cetera. [580, 28 — B,C : contesă / D : comtesse j] 581, 2 - B, C : şi DOCTORUL / D : DOCTORUL] || 20 — A, B,C: şi TRIBUNESCU j T) : TRIBUNESCU )| 22 — A : Servus\ (Se închină la masa de cărţi ; nime nu-i răspunde.) j B, C, D : Servus! |[ 23 — A : frăţie! (Se închină.) / B,C, D : frăţie! || 25 - A : d-tale devotat. (îi sărută 1023 mina.) j B, C, D : d-voastră devotat. ]| 27 — A : uitat cu totul? / B,C,T> : uitat? H 2S — j-I : (închinîndu-se ) : Incapabili j B, C, D : Incapabili j) 29 — A : d-ta, insă / B,C, D : dumnevoastră j| 30 — A : Mi se pare, din / B, C, D : din 1! 582, 1-585, 5 - A : MAŞA (intrerupîndu-l) : Nu pofteşti o ceaşcă de ceai? TRIBUNESCU: Ceai!... Principiile mele liberale nu mă iartă să beu asemine liquoră. MAŞA: Nu eşti prietin cu chinezii? MAIORUL: A, bonsuar, Monsitiitr Tribule. . . pardon. Nu vii să joci stos? TRIBUNESCU : Banii mei ii păstrez spre a-i consacra în serviciul patriei, domnul meu, iar nu să-i dau pe cărţi. MAIORUL: Excellent]... Scthva... perdut!... Sacrament... Gheorghi, davai rotn. CLEVETICI: Doamna mea, aţi asistat la cea de pe urmă reprezentaţiune de la Teatru? MAŞA: Nu-mi aduc aminte... Ce se da pe scenă? CLEVETICI: Un dram alegoric, in care triumfează socialismul. MAŞA: Am fost, dar n-am înţăles nimica. . . Mi s-au părut o operă de nebuni. CLEVETICI: Critica e cam acerbă... Doamna mea. MAŞA: Care sînt autorii? SCENA X Cei UinAinte, LEANDRU (intră pi» fund) DOCTORUL (apropiindu-se): Autorii sînt de faţă, Dl. Tribunescu şi dl. Clevetici. MAŞA: A! Domnilor... N-am ştiut... DOCTORUL: Lasă, doamna mea, nu cerca a-ţi îndrepta vorba, căci opinia d-tale este opinia tuturora care au asistat la acea reprezentaţie grotescă' TRIBUNESCU: Cer cuvîntul! DOCTORUL: Pardon, pân-a nu începe să-ţi dezvăleşt.i elocuinţa, binevoieşte, domnul meu, a-mi răspunde dacă d-ta ai / B, C, D : MAIORUL [...] dumneavoastră a [582, 27 — B, C : un romanţ / D : une românce || 583, 8 — B, C : vreu / D : voi |) 21 — numai în D : (cîntă) || 29 — B, C : glas frumos / D : voce frumoasă || 584, 1 — 2 — B,C : Tribunescu, in vreme / D : şi Tribunescu, în timp || 585, 1 — B, C : varsă / D : toarn-a\i\ 5 — A : articol j B, C, D : articol ieri || 7 — A : Eu. .. am curajul de / JJ, C, Di Cine [...] curagiul [B, C : curagiul de] || 9 — A : închise sub / B, C, D : sub (1 10 — : acel soi / B, C, D : acest fel |j 12—1A — A : fie lepădaţi, copiii pe uliţe decît să găsească ei o adăpostire într-un institut? j B, C, D : 1024 vezi [...] trebuincioase? || 17 — A : seră. j B, C, D : seră, în închisoare. |) 18 — A : crescuţi [...] în cîmpuri / B.C, D : lasaţi [...] pe cîmp [B, C : în cîmpi] || 20 — A : astfel şi numai j B, C, D : numai || 23—24 — A : legalităţii, dreptăţii, fraternităţii... Şi... / B, C, D : fraternităţii, inviolabilităţii. .. |] 25 — A : Şi / B, C, D : (întrerupîndu-l) : Şi || 26—27 — A : însă I B, C, D : oricît să fie [numai în D : : ea] de greşită, însă || 28 — A : Gogoaşa patriotică, ai j B,C,D : ai || 29 — A : rînduri / B, C, D : reflexii || 29 — 30 — A: mine. (Scoate un număr de jurnal / B, C, D : mine [. ..] foaie || 31 — A : ascultă discuţia / B, C, D : ascultă || 32 — A : „Noi / B, C, D : DOCTORUL (cetind) : „Noi || 37 —38 — A : D-ta le-ai scris aceste? / B, C, D : (Cu [.. .] domnule? || 39 — numai în B, C, D || 40 — 586, 1 - A : TRIBUNESCU: Eu, o mai repet. / B.C.D: DOCTORUL [...] Eu. || 5 —6 — A : atîţi. / B, C, D : atîţi [...] scandalos. || 10 —587, 37 — A : DOCTOR, (furios): Nu? Apoi, fiindcă d-ta nu cunoşti misia presii; fiindcă d-ta eşti nu jurnalist, dar un mişel pamfletar, te voi trata ca pe un pamfletar, pălmuindu-te chiar cu foaia ta. (îi aruncă foaia în obraz.) (ducătorii se scol de la cărţi.) j B, C, D : Presa [...] Domnule... [586, 24 — B, C : vrednici / D : demni || 25 — B, C : a / D : de a || 26—27 — B, C : sinteţi nu giurnalişti, ci / D ■' nu sînteţi jurnalişti, dar || 31 — B, C: glasul publicităţei / D : publicitate (| 39 — B, C : flioretul j D : floreta [| 587, 10 — 11 — B,C ; aice să săvîrşim / D : aci să terminăm || 22 — B, C: soiul /1) : felul || 28 — B, C : sfîrşesc j D; termin] || 39 — A : Un souflet! / B, C, D : Boji moi || 40 — 588, 2 — A : DOCTOR, (cătră Maşa ) : Doamna mea, vă cer iertare pentru acest scandal... (Lui Tribunescu.) Şi cît pentru d-ta, d-le, sînt gata să-ţi dau satisfacţie. TRIBUNESCU: Principurile mele, domnul meu, nu-mi permit să mă bat în duel. Eu sînt un cetăţan necesariu cauzei... Şi mă retrag în digniţatea mea... (Se îndreaptă spre uşa din fund. Iese.) / B,C, D : TRIBUNESCU [. ..] fund.) || 3-4 - A : Tribule... [...] duel... / B, C, D : Tribulescu [...] duel, brqtişka. || 5 — A : domnilor / B,C, D : domnule || 6 — A : măreţ / B, C, D : măreţ cu Tribunescu |[ 7 — numai în B, C, D : || 8 — 589, .13 — A : Ah! Mon Dieu! Ma chere, je suis toute emite. Polidor, poronţeşte să-mi tragă trăsura... Maiorule, vrei să te las acasă? ... (Maşii.) Bonne nuit, chere. MAIORUL: Merci beaucoup, comtesse. (Dă braţul contesii.) Noapte bună, Maşinca. (Sărută pe Maşa.) Dacă era la Ibraila Tribule... murea de frică.1.. TOŢI: Noapte bună... Noapte bună... (Iese.) DOCTORUL (sărutînd mîna Maşii): Spune-mi că mă ierţi, doamna mea, -ca sâ mă duc liniştit. 1025 MAŞA (zîmbind): Bine ai făcut. Mişăii astfel merită. DOCTORUL (dă mîna lui Polidor): Adio. (Iese.) POLIDOR (se apropie de Maşa)'. S-au dus cu toţii_______Ceasul se apropie... Ai dat cheia lui Sandu? MAŞA (cu glasul slab ) :■ I-am dat-o. POLIDOR: Trebuie să vie acuş... (Bate 12 ceasuri.) laxa. miezul nopţii. (Suflă luminările.) Priimeşte-1 pin întuneric______Eu stau ascuns după uşă. (Intră în ietac.) MAŞA (singură) : O! Dumnezeule! în ce infamie mă împinge ticălosul! (Cată cu groază spre uşa din stînga,) / B.C, D : (cătră [...] colea... [588, 19 - B.C : TACHI / D : ISCHIUZARLIU || 20 - B,C: o suarea / D : une soiree || 589, 7 — B.C : casnice / D : conjugale || 12 — B.C : cri-mul <...> groază j D : crima <... > spaimă] || 14 — 16 — A : dă pe grădină... Parcă se mişcă______se deschide______O! Doamne! Şi I B.C.D: duce-n [. ..] deschide, şi || 17—25 — A: (Se aude un vuiet de cheie în broască, la uşa din stînga.) A!_____vine... vine. Uşa se deschide... îs perdută. (Aleargă spre fund.) Ce-aud? (Pocnet de bici afară.) Semnalul! (Cu bucurie.) Duducescu mă aşteaptă!... îs scăpată. (Iese pe uşa din fund, în vreme / B,C : minţile [...] îs [...] un vuiet [...] cată pe [...] îi [...] vreme / D : minţile [...] sînt [.. .] o întorsătură [...] priveşte pe [...] e [...] timp || 27 — A, B, C : se înaintează / D: înaintează || 28 — 29 — A : ieşind din ietac cu un pistol într-o mînă şi cu o luminare aprinsă în ceelaltă / B, C, D : iese [...] aprinsă || 30 — A : păsuri în salonul / B, C, D: paşi în apartamentul || 31 — A : Văzînd pe Antohi, fără a-l cunoaşte.) Ha, ha... D-ta / B,C, D : Vede [.. .] Dumneata j| 33 — A : în apartamentul femeii mele / B, C, D : la femeia mea || 590, 1 — 3 — A: fără să te plăteşti cu nimic?____ (Ameninţînd pe Antohi.) [_______] mişelule____JB,C,D: nevasta şi onoarea [B, C: onorul] [...] ce eşti!... ||4 — 5 — A: (Trage cucoşul pistolului.) I B.C, D : ca [___] pistolul.) || 5 — A : bani__(întinde pisto- lul spre Antohi.) I B, C, D : bani!... || 7 — A : (cunoscînd pe tată-său, rămîne încremenit, nebun de groază şi strigă) / B, C, D : (îngrozit) |] 9— 10 — A : spre uşa din stînga şi vine încet / B,C, D : şi iese [...] stînga || 11 — A : Tatu-meu / B, C, D: (nebun [...] Tată-meu || 13—14 — A : (N. B. Un ficior intră pin fund.)! B, C, D : SCENA XII [...] FECIORUL [B, C : UN FECIOR] [...] fund) || 16 — A : deschide şi ceteşte / B,C,D : ceteşte || 17 — A : ticălos / B,C,D: nelegiuit || 18 — A : mea." (Zicînd.) / B,C: mea." / D : mea." (Vorbit.) \\ 20 — A : leşinat j B.C,D : abătut || 21 — numai în D: (Cortina cade.) || 22 — A : ACTUL III. TABLOUL II / B, C, D : ACTUL IV ]| 23 — A, B.C : înfăţişează [...] sipet j D : reprezintă [...] sipet se vede || 24 — A : N. B. Începe a se lumina de ziuă. j B,C: 1026 Ziori de ziuă. / D : La [...] ziuă. || 26 — A : întrînd / B.C, D : întră || 29 — A, B, C : trezindu-se / D : deşteptîndu-se |( 591, 2 — A : Umblă prin odaie teleleu / B, C : [...] teleleu / D : Ce [—] derbedeu )| 4 — A : cam / B, C, D : pe || 8— 19 — A : Crezi că aş / B, C : Dar [...] şotie [...] ca [...] c-aş / D : Dar [...] pacoste [...] ca şi [...] c-aş || 21—22 — A : parcă vine intr-acoace. (Se ţin mai / B,C, D : vine [...] amîndoi || 26—27 — A ; nime. ) Dar... / B, C, D : Sandu [...] dar!... || 27—28 — A : puţin praf şi cu un plumb / B, C : puţin praf [...]/ D : puţină iarbă [...] glonte || 29 — 30 — A : într-un an de zile / B, C.D: am rămas [...] tinereţe || 31 — 32 — A : sîn o pungă de galbini / B, C, D : buzunar o pungă || 33 — A, B, C : aceştii / D : dînşii || 34 — A, B, C : au căzut / D : a ajuns || 35 — A ; femeia / B, C, D : soţia || 36 — A : patimele cele ruşinoase / B, C, D : pati-mele || 37 — 592, 4 — A : în Moldova asemine crime... / B, C, D : asemenea [...] Ticălosul! || 5 — A, B, C : de a-mi face / D : să-mi fac || 6 — A, B, C : căit / D : pocăit || 9 — A : (încet lui Martin) : Ce vorbeşte singur, Martine? înţălegi ceva? MARTIN: Ba, zău, de un an de zile, nu mai pricep nimica... (Martin aşează mobilele în fund.) SANDU (înaintînd) / B, C, D : (înaintînd) || 10 — A : Cine-i?... A! / B, C, D : A ! || 13— 14 - A : grădină / B,C,D : portiţa [...] Polidor || 15 - A : luîndu-l I B, C, D : (luînd pe Sandu |1 16 — A : că [_______] partea lui Polidor / B, C, D : căci [...] parte-i || 17 — A : ce-ai făcut / B, C, D : ce s-a întîm-plat || 18 — A : Ticălosul / B, C, D : Nelegiuitul |] 19 — A : Elei \ / B, C, D : El!... Pe mine ? || 21 — A : făcut / B, C, D : făcut eu || 23 — A : banilor ! / B, C, D : banilor!... focul patimelor!... || 24 — A : Săracul de mine / B, C, D : Kirie eleison || 27 — A : pistol? / B, C, D : pistol, vro armă? || 30 - A : de / B,C,D: cu || 31 - A : facem / B,C,D : fac || 33-34 - A : (Puindu-i bani în mînă.) Na... mergi / B, C, D : (Dîndu-i [...] du-te [B, C : mergi] || 34 — A : degrabă / B, C, D : curînd || 35 — A :(în parte ) : Să [...] asupra mea / B,C, D : Să [...] cu mine || 36 — A : Ba / B,C, D : (In parte.) Ba || 37 — 38 — A : au vroit să mă ucidă astă-noapte... Ş-aşa şi mă duc întins la aga ca să-i spun tot. / B, C, D : a avut [_______] astă-noap- te. .. || 39 — A, B, C : încă / D : încă astăzi || 593, 1 — 3 — A : plec... (In parte.) L-oi învăţa eu pe jupînul Polidor! (Iese.) j B,C,D : mă duc drept [B,C : merg întins] [...] dreapta.) || 4 — 5 — numai în B,C,D\\ 6 — A : degrabă / B.C, D: curînd |] 8 — A : faci tu I B.C, D : faci || 10 — A : cu I B, C, D : în parte, cu |] 12 — A : Ian vină-ncoace / B.C, D : vin-încoaci || 15- 16 - A : 30. / B,C,D: 30 de ani. || 17 - A : O viaţă / B, C, D : Un veac || 24 — A : una / B, C, D : de una || 29 — A : (înduioşat îşi şterge / B, C, D : (ştergîndu-şi |j 30 — A, B.C : zice / D.' spune || 32 — 33 — 1027 A; adă-mi sipetu cole. / B, C, D: adă [...] haine... || 33 — 37 — A : (Martin trage sipetul din fund.) f B,C,D (în [...] ANTOHI || 594, 1 — A : Straiele şi cămeşile / B,C, D: Hainele [B, C : Straiele] şi rufele || 3 — A : ulcică j B, C, D : ulcică de lut || 5 — A : cu galbini / B, C, D : în grădină || 8-9 - A: cu 100 / B,C,D: ascunsă [...] 100 || 10- 11 - A : păstrat ulcica asta, că J B.C, D: păstrat-o, căci || 19 — A : Acu mi-i / B, C, D : De vreme [...] mi-e || 24 — A, B, C : pelea / D : hainele || 24 — A : toate cîte / B.C, D: cile || 2 5 — A : dau j B,C,D : dăruiesc |] 26 — A : Vai de mine! ce-oi / B, C, D : Mie? ... da ce-oi || 29 — A : lucrurile / B, C, D : averile || 31 — A : Martine / B.C, D : dragă Martine || 33 — A, B.C : apartament / D : odaie || 38 — A, B.C : decît / D : de || 39 — A : de băut apă. I B,C : de apă / D : cu apă || 595, 1 — A : parte / B.C, D : parte, cu mulţătnire || 2 — A : arătînd [...] ce-mi / B.C, D : arată [...] ce-mi mai || 7 — A : te-nşeli, dragă / B, C, D : pare-mi-se că te-nşeli || 9 — A : Ia... vro 30 de lei. jB,C,D : Vro [...] numai. || 10 - 11 - A : 30 [. ..] Vrei /B, C, D : Cincizeci [.. .1 Ce spui tu, omule?... vrei [\ 12 — A : la jB.C.D : eu la || 13—, 14 — A : (Dîndu-i j B,C,D : ca tine? (îi dă || 14 — A : Martine.. . Na / B, C, D : Martine || 17 — A : Martine /B.C.D : frate || 20 — A : Polidor... Haide... j B.C.D : Po... | 21 — 24 — A : (în parte ) : Parcă nu-i lucru curat... -(Se duce pin fund, luînd sipetul.) j B,C,D: Cine?[...] nu!... ]| 26 — A : îs / B, C, D : Sînt ]| 28 — A : lui Leandru.) j B, C, D: lui.; || 29 - A: III / B.C.D : IV || 30 - A : LEANDRU / B, C, D : DOCTORUL || 31 — A : acu c-ai / B,C, D : chiar acum c-aţi || 32 — A : te I B, C, D : vă || 33 — A : Cum / B,C, D : îţi [________] Cum |J 35 — A : că ai I B,C, D : c-aţi || 596, 4 — A : pe / B, C, D: de || 7 — A : d-ta / B,C, Di d-voastră || 11 — A : s-au j B.C : duduca s-a / D : domnişoara s-a || 12 — 15 — A : dumneaii ie lecţii de comedie... deşi n-avea nevoie, jB.C.D: ia [...] Nu; || 17 — A, B.C : soiul / D : felul || 18— 19 — A : după [...] parale / B.C, D : sentimentale; după [...] bani [B, C: parale] || 20—21 — A : bilet din buzunar.) [...] actorului / B.C, D : bilet.) [...] pomenitului actor || 22 — A : zugrăveşte I B.C, D : descrie || 25 — A : grotescul / B, C, D : pocitul || 27—29 — A : Cum am prins acest document la mînă j B.C, D: DOCTORUL [...] interesant || 30 — 31 — A : ai scăpat de sub farmecul / B, C, D : vă văd [...] farmecele || 33 — A : ce-am /B.C.D : cîte le-am || 35 — 36 — A : Amorul e partea tinereţii jB.C.D: DOCTORUL [_______________________] tinereţii [fi, C ; tineritului] || 37 — A : cei bătrîni j B, C, D : bătrînii || 39 — 597, 21 — A : numai de rîs... Ce se aude? (N.B. Se aude in grădină glasul maiorului.) SCENA IV/ B, C, D: de rîsul [...] SCENA V [1 - B, C :sfîrşit / D : fine || 5 — B, C : dragul / D : drag || 16 — B, C: îs j D : Sînt || 17 — B, C : 1028 un izvcd foarte lung şi îl j D : o listă < ... > o || 23—2-4' — B, C : de < ... > de-i grăieşte j D : cu < ... > şi-i vorbeşte || 26 — B.C : glasuri / D : voci]\\ 28 — A : SANDU (cu o cutie de pistoale) / B, C, D : SANDU |j 29 — A : Antohi j B, C.D : Monsieur Antohi || 31 — A : intrînd / B.C, D : întrînd prin dreapta || 32 — 36 — A : vint te-au adus, maiorule? MAIORUL: Nu-i vint_________îi altă pricină. Polidor, fiu d-tale, e un ţ B.C.D : pofteşti [...] Vorbeşte [B, C : Grăieşte] [...] un şelma |j 598, 4 — A : să deie randevu în salon / B, C, D : ca să dea rendez-vous |[ 5 — A : îi / B.C, D : brat ;| 7 — A : mare / B.C, D : mare, infamie || 8 — A : Fost I B.C, D r Eu fost || 11 — A : tata lui j B.C, D: d-ta || 11—12 — A : Maşa se numesc I B,C, D : ca [...] dinsa || 15 — A : l-ai pălmuit şi au refuzat de a se bate I B, C, D : a refuzat [...] pălmuit || 16 — A : Refuzat. / B, C, D : Da, refuzat! || 19 — A : să spele / B, C, D : a-şi spala || 20 — A : maiorule / B,C,D : domnule maior || 21—22 — A : să mă / B,C,D: ca să mă || 23 — numai in B, C, D || 24—25 — A : Vai de mine! / B,C,D : ( în[...] mergem ? || 28 — A : Iată-le-s. / B,C, D : Iată-le [...] cu [B, C : de] pistoale.) || 29 — 31 — A : grădina publică îi alăture cu casa asta... Dimineaţa nu-i nime intr-insa... / B, C, D : dindosul [...] prin el. || 31 — A : şi mărturii / B, C, D : mărturii || 32 — A : (Sandu şi doftorul. / B, C, D : doftorul şi Sandu || 33 — 34 — A : duel? / B, C, D : duel [.. ,]dinameon |[ 35 — A : Haraşo!. .. Mergem. .. (Merge spre uşa din dreapta.) / B,C, D : Bucuros! Mergem... || 39 — A : (întorcîndu-se) / B, C, D : (oprindu-se lîngă uşă) || 599, 5—12 — A : (Iese cu toţii prin grădină.) / B.C, D : Dumneata [. ..] Antohi, te duci [B, C : mergi, Antohi] [...] toţii.) || 13 — A : V / B, C, D : VI || 14— 17 — A : (intrînd, pe gînduri): Nu-mi pare lucru curat... Are ceva boieriul... / B, C, D : (întră [...] ceva!... |] 18 — A : ceva / B,C,D : vreo primejdie || 19—20 — A : tot în[...] cum / B,C, D :in[..,] Doamne, cum || 21 — A : un an încoace / B, C, D : vro şease luni || 23 — A, B, C : sturluibată / D : zăpăcită || 24 — A : au luat / B, C, D : în grădină, a luat || 25-26 - A,B,C: cela / D : ăla [...] ţări || 28-30 - A, B,C : aceste... / D : astea [.. .]gînduri.) || 31 - A : VI / B, C, D . VII || 32 - A : LEOAICA (intră răpide cu un voal pe ochi) / B,C, D : RUFINEASCA [...] dreapta) || 34 — A : (tresărind) : Ce / B, C, D : Ce || 600, 2 — 3 — A : Vai de mine! Cuconiţă, d-ta eşti? / B, C, D : Ce-mi [...] cuconiţă? || 4 — A : în ziori de ziuă j B.C, D: chiar acum |] 7 — A : L-ani văzut ieşind acu împreună / B, C, D : A[...] adinioarea 9— 10 — A : Nu ţi-o vorbit nimică stăpî-nu-tău I B, C, D : vorbiiu-ţi-a ceva 15 — A : capul / B, C, D : minţile | 16 — 2 1 — A : Şi să scăp de la mînă un chimir bogat ca Antohi... Dar, n-am să-l las în pace pănă ce nu l-oi videa iar la picioarele mele... Ce s-aude ?... Vin musafiri?... Unde să m-ascund?... A! Cole, în ietac. /Intră în ietac.) 1029 (N. B. Se aude în grădină glasurile lui Tribunescu şi Clevetici.) I B,C,D : (Tare.,)[...] mele. || 22 - 603, 10 - A : SCENA VII MARTIN, CLEVETICI, TRIBUNESCU CLEVETICI (afară) : O venit Antohi! Hup, sa, na ... (Intră.) TRIBUNESCU (intrînd): Cetăţene Martine, unde-i amicul nostru? CLEVETICI: Unde-i Mecena? MARTIN: Care-i acela Măcena? CLEVETICI: Mecena Zgîrcea... Stăpînul... vreu să zic protectorul d-tale. MARTIN: O ieşit... (în parte.) Iar o venit măscăriciu. CLEVETICI: îl vom aştepta______Ai ceva cald pentru dejun? MARTIN: Ba nici rece... (Iese prin fund. zicînd:) Puneţi-vă. pofta-n cui. I B.C, D : SCENA VIII [...] TRIBUNESCU [600, 33 - B,C: îs I D : sînt || 601, 3 — B.C : Mata / D : Dumneata || 28 — B, C : încalţe / D : încai || 602, 22 — B, C: trezit / D : deşteptat || 603, 4 — B, C : trezi / D : deştepta]|| 10 — A : infim j B.C, D: subaltern || 11 — A : respectul cuvenit unor deputaţi ai naţiunei române, j B.C : respect cuvenit. / D : respectul cuvenit. || 13 — A : E ostenit de pe drum ... Ş-apoi nici nu ştie / B, C, D: Nu ştie, ignorantul || 17 — A : au developat (B.C.D: de glorie [...] a developat ", 18—19 — A : grad ...jB.C.D: grad astfel de mare || 20 — 606, 14 — A : Am să, obosesc Camera luînd cuvîntul în toate cestiu-nele, am să. atac miniştrii cu o violenţă care să-i facă a tremura pe banca lor... Am să înalţ drapelul partidei noastre pe ruinele moderaţilor şi a conservatorilor, şi... să fiu proclamat de publicul din galerie ce m-a ascultat, singurul om de stat al României, elocuent ca... CLEVETICI: Robespier. TRIBUNESCU: Şi mare ca... CLEVETICI: Ca Cavur!... însă un lucru mă îngrijeşte... Cînd se va face verificarea titlurilor, cum om dovedi un venit de 400 # ? TRIBUNESCU (cu entuziasm): Audaces fortuna juvat! Bine că au sosit amicul nostru Antohi!... El mi-au făgăduit că ne-a da la amîndoi cîte un sinet de 4 000 # ... Adă-ţi aminte, acu cîteva luni, păn-a nu pleca el la Paris____ CLEVETICI: Bine zici... (O piruetă.) Hup, sa, na... îmi vine să gioc de bucurie. (Se apuc de mînă şi gioc cîntînd.) 1030 Vivat? vivat libertatea, Dreptatea, fraternitatea, Constituţionalismul, Noi doi şi şarlatanismul! (N.B. Se aude in grădină zgomot de glasuri.) SCENA VIII CLEVETICI, TRIBUNESCU, ANTOHI, DOCTORUL, SANDU, TACHI, LEU, MARTIN, LEOAICA (X. B. Doctorul, din j B,C, D : Am să inund [...] DOCTORUL (de [603, 21 — B,C: bancul / D : banca || 24 —25 — B, C : bancul ministerial în un adevărat banc / D : banca < ... > banca ]| 31 — B, C : jeţul / D : fotoliul || 604, 10 — B, C : a continuo / D : incontinuo || 18— 19 — B, C : ministerilor / D : miniştrilor || 26 — B, C : TRIBUNESCU / D : şi TRIBUNESCU || 605, 1 - B,C: de a jD: a || 3 - B, C : de bance, de / D : bănci şi || 22 - B, C : şi în / D : în || 30 - B.C : AMÎNDOI / D : CLE-YETICI şi TRIBUNESCU || 30-31 - B, C : Ura! să trăiască Antohi! / D : Antohi< .. . >Ura ! 11606, 14 — B, C : zice / D : de] || 15— 16 — A : intră în salon urmărit de Sandu ce aduce cutia cu pistoale şi de Tachi şi Leul B, C, D : el întră [...] Tachi || 17 — A : Ei merg de-l culcă pe canape.) DOCTORUL (intrînd) / B, C, D: Culcaţi-1 pe canapea. || 19 — A : intrînd pin fund / B, C, D : buimăcit )| 20 — 608, 4 — A: degrabă vro două perne. MARTIN: Da ce este ? DOCTORUL: îi rănit de moarte... Vai de mine! (Intră în ietac şi iese îndată aducînd perne.) CLEVETICI şi TRIBUNESCU: Rănit! Cum? TACHI: în duel cu maiorul. LEOAICA (ieşind din ietac): Unde-i? Unde-i?... Rănit!... (Aleargă lingă Antohi la canape.) Mort! AI... (Slăbeşte.) LEU (cu mirare): Enăchiţa! (Aleargă de o susţine şi o duce pe jilţul de l ingă masa din dreapta.) TOŢI: Cucoana Enăchiţa aici! DOCTORUL (îngrijind de Antohi): Martine, adă un pic de apă, să-i răcorim rana. MARTIN (plîngînd): Sărmanu stăpînu-meu! (Iese pin fund de aduce o ulcică de apă.) SANDU: D-le doctor, nu mai este nădejde?... DOCTORUL (pipăind mîna lui Antohi): Nu cred... îi în agonie. TRIBUNESCU (lui Clevetici): în agonie!... Mandatul nostru e în pericol. 1031 CLEVETICI (asemine, trist): De-a muri, rămînem fără venit şi sintem daţi afară din Cameră. TRIBUNESCU: Alea jacta est! ANTOHI (se mişcă, gemînd): A!... Polidor... Polidor... DOCTORUL: Sărmanul! Tot la fiul său gîndeşte şi-n ceasul morţii. ANTOHI (deschizind ochii ) : în mine vrei să tragi, Polidor ?... în tatu-tău ? (Se scoală de se reazemă pe perne. Ochii sînt ţintiţi şi faţa tulburată. îl apucă delirul.) Iaca... colo, un sipet cu galbini___Se deschide... Ba nu... nu-i sipet... îi secriiu... Cine mă-mpînge în el ?... Polidor ?.. Nu vreu ... Lasă-mă... mi-i frică de secriiu... (Pune mîna la pept, cu durere.) Valeu!____M-ai lovit drept în inimă... Ai tras în mine... nenorocitule! (Tace, răsuflîndu-se greu.) LEOAICA (ţipă cu spaimă): A! Nu pot să mai stau aice. (Vrea să se scoale, dar se opreşte îngrozită, întîlnind ochii lui Antohi, şi cade încct la locul ei.) ANTOHI (indreptîndu-şi ochii spre Leoaica): Cine au ţipat? (Cată lung la Leoaica, îşi freacă ochii cu mîna ş-apoi zîmbeşte.) Enăchiţa! Ai venit! după mine, dragă?... Nu te-ai săturat de bani?... Mai vrei încă... Aud ?... Ai nevoie ca să-ţi hrăneşti bărbatul ?... De-aceea te-ai vîndut mie ?... Bărbatu-tău n-are altă avere decît trupul femeii lui?... N-are altă meserie decît să te precupeţească?... Sărmana femeie!... Mare ticălos bărbat ai!... Ei, vină să te-agiut.. . Na-ţi un sinet... Na... (Scoate un răvaş din buzunari.) DOCTORUL (în parte) : Răvaşul ei! ANTOHI: Na... o trată la actorul din Paris... Mergi să-ţi numere banii... preţul dismierdărilor tale.. Mergi de scoate nume rău în străinătate damelor române [iniţial: din Moldova], / B, C, D : o pernă [.. .] române! [606, 28 — B, C : aduce < . .. > jilţul / D : duce < ... > fotoliul || 607, 12 — B, C : ochii cu groază j D : ochii || 19—20 — B, C : secriu!... un secriu / D : coşciug!... un coşciug i] 24 — B,C: (Se răsuflă / D : (Respiră || 26 — B, C : jilţ / D : canape 1| 29 — B, C: Cată j D : Priveşte || 34 — B, C :jilţ / D : fotoliu] || 608, 6 — A, B, C: de / D : cu || 8 — A : aducînd ulcica j B.C.D : dîndu-i o ulcică | 9 — A : bînd [...] Dînd j B, C, D : bea [...] Dă || 11 — A : Vezi [...] azi / B, C, D: vezi tu [...] eu azi || 13— 15 — A : Lasă j B, C.D : MARTIN [...] Lasă || 15 — A : nu j B,C,D : nu mai || 18 — A, B, C : pe Tribunescu.) Cine-s aceştii ? / D : Tribunescu.) Cine-s ăştia ? || 19 — A : d-tale / B, C, D : dumneavoastră 1| 21 — A : (zîmbind ) : Patrioţii ? Cei care batgiocoresc lumea ?..« I B, C, D : Patrioţii cei falşi || 28 — A : mai dau bani / B.C.D : dau bani || 31 — 33 — A : să-mi închei / B, C, D : să se bage [...] să-mi închei || 35 — 36 1032 — A : însă păn-a nu apuca să beie j B.C, D : şi pănă [.. .] Martin || 36 — A, B,C : glasul / D : vocea || 609, 1 - A : IX / B, C, D ; XIII |J3 - A, B, C: afară / D : de afară || 4 — A : uşa / B, C, D : uşa din dreapta || 5 — A : minele / B, C, D : mînile spre el || 8 — A : sâ [...] cu socotinţă / B, C, D : ca să [...] ai socotit || 9 — A, B, C : de galbeni / D : cu galbeni || 12— 13 — A : femeia? ... Milă de un j D : nevasta?. . . Iertare unui || 14 — A : care j B,C, D : ce || 18 — A, B, C : delir de moarte / B,C, D : delirul morţii || 19— A: Bani? / B, C, D: Bani?... (Rîde cu spasmuri.) || 21 — A: (Bea. ) Ba / B, C, D : şi |] 22—24 — A : (O aruncă gios de o strică, apoi cade şi moare.) / B, C, D : Na [...] jos ulcica [B, C : ulcica gios] [...] moare.) |f 26 — A : (Toţi rămîn înspăimîntaţi.) / B,C, D : TOŢI: A !... || 27 — A : se întîlneşte cu j B,C, D : întîlneşte pe ]| 28 — A : comisarul j B,C, D : comisarul de poliţie ]| 29 - A : X / B, C, D : XIV || 30 - A : UN COMISAR I B,C: UN COMISAR DE POLIŢIE / D : COMISARUL || 32 - A : poroncă [...] arestuiesc / B,C: ordinul [...] arestuiesc / D : ordinul [...] arestez || 33 — 34 — A : Sfîrşit. / B, C : Finit. / D : (Tablou.) (Cortina cade.) II DESPOT-VODĂ (p. 611) „Ideea de a reconstitui pentru scenă momente din istoria naţională stătea în atenţia poetului Doinelor înainte de apariţia dramei Răzvan şi Vidra din 1867 a lui Hasdeu" — e de părere Constantin Ciopraga, fixînd, de bună seamă, această clipă cu zece ani mai înainte, cînd poetul dădea la iveală „singura piesă de o altă tonalitate" scrisă în prima perioadă a activităţii sale de dramaturg: Cetatea Neamţului, publicată în 1857 în volumul Salba literară (cf. Prefaţă la voi. V. Alecsandri, Teatru, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1968, p. 19). „împrejurări variate concurează, făcînd ca aspiraţia bardului de a scrie drame de amploare să fie pusă în practică — ne spune în continuare Const. Ciopraga. Războiul de independenţă reprezentase un moment de afirmare a eroismului popular şi Alecsandri însuşi vibrase puternic, dovadă laudele adresate Ostaşilor noştri. Interesul pentru istoria naţională era în creştere: Kogălniceanu procedează în 1872 la reeditarea cronicilor moldo* veneşti, completîndu-le cu cronici muntene, sub titlul de Cronicile României. Tot acum, după căderea lui Napoleon al III-lea, în Franţa se juca din nou teatrul istoric al lui Hugo, celebrul poet revenind la Paris din îndelungatul exil de două decenii" (ibidem.) 1033 La această hotărîre au contribuit, desigur — cum mărturiseşte Alecsandri însuşi în scrisoarea reprodusă în fruntea volumului Despot-Vodă din 1880 (p. V şi urm.; v. şi voi, de faţă, p. 613 şi urm.) — şi îndemnurile vechiului, său prieten A. Cantacuzino, „unul din oaspeţii obişnuiţi ai Mirceştilor" şi, totodată, unul dintre cei mai apropiaţi scriitorului (v. şi G. C. Nicolescu Viata lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 594). In orice caz, după succesul repurtat la Montpellier, după cinstirea ce i se arată în ţară şi peste hotare, poetul, retras iarăşi la Mirceşti, pare o vreme dezorientat. „După Doine, după Lăcrămioare, după Pasteluri şi după Legende, de care parte a literaturei îmi rămînea să mă leg? — îi scria el lui I. Ne-gruzzi la 12 noiembrie 1878. M-am gîndit la teatru... şi pe loc am răsfoit paginile istoriei noastre, unde am găsit subiecte minunate de drame în versuri. Deocamdată atenţia mea a fost atrasă prin epoca lui Alexandru Lăpuşneanu, atît de dramatică şi de caracteristică. în ea am descoperit mai cu deosebire trei personagii care merită de a fi reînviate pe scenă: Jolde, Lăpuşneanu şi Despot. Tustrei ar forma o trilogie istorică, care, bine împărţită bine ţesută, bine scrisă, ar îmbogăţi literatura noastră. Nu ştiu dacă voi reuşi a duce pănă la sfîrşit această lucrare serioasă şi foarte grea, dar totuşi am început cu Despot. De-acum într-un noroc" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 111—112). în aceeaşi zi anunţa evenimentul şi vechiului său prieten Ion Ghica, în această vreme director general al teatrelor, a cărui vizită o aştepta la Mirceşti: „Ţi-aş fi putut vorbi direct despre o mare dramă istorică (nu isterică) în versuri pe care o meditez de cîteva zile şi pe care am început-o în cinstea ta. Aducînd pe lume în tinereţea mea un întreg repertoriu de piese uşoare, doresc să devin serios la bătrîneţe şi, dacă se poate, să mă menţin în regiunile literaturii grave. Ambiţie, ce mai încoace-ncolo 1 Subiectul dramei mele mă interesează şi de aceea nădăjduiesc să mă înţeleg bine cu el, pînă ce voi divorţa de manuscris. După care voi încerca să purced la alte noi căsătorii dramatice" (V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 87). Alecsandri se aşterne temeinic la treabă, iar peste o lună ajunsese Ia sfîrşitul actului II. „Acum mă aflu în dricul lucrului — îl informa el pe I. Negruzzi la 16 decembrie 1878. Mă lupt cu Despot şi n-aş vroi să părăsesc cîmpul luptei, temîndu-mă să nu mi se potolească focul. Sînt ajuns la sfîrşitul actului 1034 II şi sper să abordez peste vro patru zile actul III. Trebuie bătut ferul cît e roş şi de aceea nu mă pot ocupa de alte scrieri, de aceea nu-ţi pot trimite acum urmarea misiilor mele politice" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 113). Urmarea misiilor politice n-a mai fost scrisă. Ea nu se află nici printre hîrtiile rămase de la scriitor şi nici nu s-a mai publicat altceva în afaiă de evocările apărute mai înainte în paginile Convorbirilor (XI, nr. 12, 1 martie 1878, p. 429 — 434; XII, nr. 2, 1 mai 1878, p. 41 — 53; XII, nr. 3, 1 iunie 1878, p. 81 — 88; XII, nr. 5, 1 august 1878, p. 153—158). In acel moment Alecsandri era absorbit cu totul de noua sa piesă. Ei îi vor fi jertfite şi alte proiecte, nu numai urmarea misiilor politice. „Buna şi amabila dumitale scrisoare — îi scria el la 5 februarie 1879 nepoatei sale Lucia Duca — m-a găsit în plină activitate, o activitate de lungă durată, pe care am început-o acum două luni şi care mă va ţine, fără îndoială, încă timp de şase săptămîni ţintuit la biroul meu. Renun-ţînd, fără voia mea, la călătoria în Corfu, am vrut să scap de plictiselile iernii şi, pentru a izbuti, m-am apucat de o mare dramă istorică în versuri. Este ceva lung, obositor chiar şi, cu toate acestea, foarte interesant pentru mine, căci, punînd să acţioneze şi să vorbească o mulţime de personaje cu caractere deosebite, mă cred de-a dreptul un general în fruntea unei întregi armate. Datorită liniştii de care m-am bucurat în timpul iernii, am parcurs repede şi cu încredere primele trei etape, cu alte cuvinte, am terminat primele trei acte şi am început acum al patrulea. Ajunsă aici, opera prezintă mai multe dificultăţi, pentru că mă obligă să concentrez acţiunea spre a pregăti deznodămîntul. Voi izbuti ? Să sperăm că da, altfel, manuscrisul meu, de peste trei mii de versuri, va merge să concureze cu buştenii care ard în sobă" (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 265—266). Dificultăţile la care se referă Alecsandri erau învinse însă curînd, iar peste o lună piesa era terminată. La 16 martie 1879, într-o scrisoare adresată lui Dimitrie C. Ollănescu-Ascanio \ poetul îl invita să-i citească „drama în versuri a lui Despot-Vodă, scrisă în iarna aceasta" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 200). La începutul lunii următoare Ion Ghica vine la Mirceşti şi este, alături de A. Cantacuzino, unul dintre primii auditori ai dramei citite de autorul ei. Evenimentul şi consecinţele lui sînt comunicate fără întîrziere şi lui I. Negruzzi. 1 Poet, publicist şi diplomat, Ollănescu-Ascanio (1849—1908) a fost prim-secretar al legaţiei Principatelor din Constantinopol, apoi secretar general în Ministerul de Externe şi ministru plenipotenţiar la Atena. 1035 „Ion Ghica a fost aici zilele trecute — îi scria, la 11 aprlie 1879, Alecsandri — şi, ascultînd drama lui Despot, a decis a se ocupa îndată cu punerea ei pe scenă, vroind să fie reprezentată numaidecît la 15 septembrie. Rolurile iu să se împartă chiar de pe acum, pentru ca să fie^ştiute ca Tatăl nostru. Decorurile şi costumele au să se lucreze în lunile de vară, pentru ca tot să fie gata pănă la începutul sezonului teatral. Piesa'este sfîrşită de mult. Acum e copiată, corectată şi gata de a ieşi în lume. îmi pare rău că nu am prilejul de a vă ceti ultimele trei acturi, pentru ca să cunosc opinia d-tale şi a altor membri a « Junimei». Ion Ghica şi Alexandru Cantacuzin au părut destul de satisfăcuţi" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 114). Din scrisoarea citată se mai desprinde un amănunt interesant, şi anume: Alecsandri lasă să se înţeleagă că primele două acte ar fi fost deja citite în cadrul „Junimii": „îmi pare rău că nu am prilejul de a vă ceti ultimele trei acturi" — spune el. Lectura întregii piese va avea loc la „Junimea" abia spre sfîrşitul lunii următoare, care a fost foarte bogată în evenimente: în alegerile generale desfăşurate în această lună Alecsandri este ales senator (după ce, ca rival al lui Maiorescu în alegerile pentru Constituantă, pierduse în favoarea acestuia!); cu numai două zile înaintea lecturii piesei în şedinţa „Junimii", Alecsandri şi Maiorescu erau invitaţi să-şi reia locurile la Academie, de unde îşi dăduseră amîndoi demisia, primul în 1871, iar cel de-al doilea încă din 1869. Deşi — cum observă E. Lovinescu (T. Maiorescu şi contemporanii lui, Bucureşti, Editura Minerva, 1974, p. 53) — Maiorescu nu consemnează I oct ura lui Despot în însemnările sale zilnice, şedinţa „Junimii" este comentată de Eminescu în Timpul din 30 mai 1879, în notiţa intitulată O serată literară: „Vineri seara, la d. Titu Maiorescu, a avut loc o serată extraordinară a Societăţii literare «Junimea», unde d. Vasile Alecsandri a citit noua d-sale producţie Despot-Vodă, dramă în 5 acte în versuri. între asistenţi, cari erau în număr de peste treizeci, se aflau dd. Bariţ, Babeş, Roman, Hăşdeu, Hodoş, Maniu, Caragiani, membri ai Academiei, d. I. Iarnic, romanist şi profesor de filologie din Viena, dd. Circa, Frollo, Haret, D. A. Laurian, St. Mihăilescu, Manliu, profesori, cîţiva deputaţi şi senatori şi mai mulţi membri ai « Junimei * din Iaşi, — unii înpreună cu damele lor. Citirea dramei Despot-Vodă a făcut cea mai bună impresie asupra acelui distins auditor şi serata s-a sfîrşit tocmai după miezul nopţii, cînd asistenţii s-au retras. Fiecare dintr-înşii împreună cu oaspeţii au mulţumit 1036 poetului de onoarea ce Ie făcuse venind în sinul societăţii şi citindu-Ie noua sa producţie. Asupra acestei producţii dramatice sîntem scutiţi de a mai face vreo laudă banală; credem a fi spus destul arătînd numele autorului şi cine erau auditorii care i-au dat admiraţia lor întreagă" (Timpul, IV, nr. 117, miercuri 30 mai 1879; notiţă atribuită lui Eminescu, v. voi. Mihai Eminescu, Scrieri de critică teatrală, Cluj, Ed. Dacia, 1972, p. 132). In acelaşi timp piesa era citită şi în cadrul comitetului Teatrului Naţional: „Dl. Vasilie Alecsandri — informează Familia, XV, nr. 37, 17/29 mai 1879, p. 250, într-o notiţă la rubrica „Literatură şi arti" — a înavuşit literatura noastră dramatică cu o piesă nouă. Titlul acesteia este Despot-Vodă, dramă scrisă în versuri. Autorul a cetit-o comitetului Teatrului Naţional şi a primit unanimele aprobări ale membrilor. Piesa aceast se va reprezenta la toamnă, deschizîndu-se cu ea stagiunea teatrală." Graba cu care Familia îşi informa cititorii despre acest eveniment dovedeşte cît de interesaţi erau românii de peste munţi de creaţia dramatică a lui Alecsandri şi totodată de tot ceea ce se petrecea „dincoace". Ştirile erau preluate din presa de la BucuTeşti. în numărul 42 din acelaşi an al Familiei (7/19 iunie, p. 286), o altă notiţă urmărea drumul piesei: „Despot-Vodă, noua dramă a d-lui Vasile Alecsandri s-a pus în studiu la Teatrul Naţional din Bucureşti. Repetiţiunile au început şi rolul lui Despot s-a dat tînărului actor Manolescu. în acest rol, scrie Renaşterea, poetul a întrupat toată răutatea şi toată linguşirea, toate calităţile şi toate defectele, toată inteligenţa şi toată lăcomia ce caracterizau pe domnii fanarioţi [...]. Dl. V. Alecsandri, scrie acelaşi ziar, a asistat la repetiţiunea dramei Despot-Vodă şi a părut foarte mulţumit. S-a mirat mai ales văzînd că dl. Manolescu, care are un rol de aproape o mie de versuri, îl ştie deja pe dinafară, deşi nu i s-a încredinţat decît de un timp foarte scurt." Din acelaşi ziar: „Renaşterea, politic, în toate zilele, la Bucureşti, avind şi o ediţiune franceză de două ori pe săptămînă" (v. Familia, XV, nr. 36, 13/25 mai 1879, p. 243), care va avea însă o apariţie efemeră, numai între 10 mai — nov. 1879, şi din care nu se află nici un număr la Biblioteca Academiei, Familia reproduce, în nr. 45 din 17/29 iunie 1879, p. 302, scena IV din actul V al piesei, sub titlul Moartea lui Despot. Notiţa publicată în acelaşi număr, la p. 306, preciza: „Moartea lui Despot-Vodă din nr. prezinte este un fragment din drama nouă a d-Jui Vasile Alecsandri, întitulată Despot-Vodă, despre care s-a vorbit deja mai de multe ori în coloanele acestei foi. Acest fragment îl reproducem după Renaşterea de la Bucureşti." 1037 Fragmentul este o redactare anterioară textului corespunzător tipărit în volum, faţă de care prezintă unele variante (consemnate aici, mai departe). Tot din presa de la Bucureşti spicuieşte Familia şi alte informaţii: „Pentru Despot-Vodă, noua piesă a d-lui Alecsandri, se pregătesc deja la Teatrul Naţional din Bucureşti costume şi decoruri nouă. Aceste, precum citim în Bin[e/e] publ[ic\, vor costa mai multe mii de lei, cari vor fi luaţi din cifra de 30 000 acordată prin budgetul statului" (nr. 49, 1/13 iulie 1879, p. 334). Alecsandri petrece vara lui 1879 la Mirceşti, iar la începutul lui septembrie se întoarce la Bucureşti ca să asiste la ultimele repetiţii ale piesei, a cărei reprezentare trebuia sâ aibă loc la 15 ale acestei luni. Premiera a avut însă loc abia la 30 septembrie. „Un contemporan iniţiat în cancanurile «lumii bune » — relatează G. C. Nicolescu — , într-o scrisoare în care declara că piesa fusese rău jucată, adăuga că domnitorul Carol, care «avusese răbdarea să asiste pînă la sfîrşitul piesei», fusese în fond nemulţumit, căci piesa îi părea a fi, cum într-o bună măsură era, o pledoarie contra principilor străini, cu aluzii clare, pe care publicul «le-a simţit şi aplaudat * 1." Asemenea ştiri aflăm şi în Familia, care consemnează şi ea reprezentarea piesei: „Despot-Vodă, dramă în 5 acte, compusă în versuri de eroul nostru poet V. Alecsandri, în 12 l.c. [30 septembrie st. v. — n.n.] fu reprezentată pentru prima dată în Teatrul Naţional din Bucureşti. Sala era îndesată de public, marele poet a fost rechemat după actul III şi la fine, cînd i s-a oferit o coroană. M.S.R. Domnitorul, care a asistat la reprezentaţiune, a stat pînă în capăt" (nr. 77, 7/19 octombre 1879, p. 501). „Reprezentarea piesei suscită cu atît mai mult un mare interes. Cronici dramatice numeroase salută cu entuziasm noua creaţie a lui Alecsandri. în curînd însă începură să-şi facă’loc altele, din ce în ce mai îndrăzneţe; în o sumă de ziare, în frunte cu Românul lui Rosetti, apar cronici care contestă orice merit acestei piese, fie sub pretextul îndepărtării de adevărul istoric, fie sub acela al construirii^unor insuficient de pregnante şi de convingătoare caractere sau chiar a slăbiciunii inspiraţiei poetice" (Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. cit., p. 597). Nici Familia nu trece cu vederea ecourile stîrnite în presa bucureş-teană: „Despre Despot-Vodă, dl. Fr. D[am£] publică în Rom[ânul] o recenziune din care scoatem următoarele: « în drama d-lui Alecsandri sînt două părţi 1 Informaţia, din corespondenţa Zoei Mandrea, fiica lui Barbu Bălcescu, ne-a fost comunicată de Al. Piru [nota lui G. C. Nicolescu]. 1038 cu totul deosebite: partea literară şi partea dramatică; cea dintîi este superioară celei de a doua care e foarte discutabilă. în seara dîntîi entuziasmul a fost foarte mare; în serile celelalte publicul s-a găsit pus între două simţîmente: admiraţiunea ce resimţea pentru bogăţia poeziei, armonia şi frumuseţea versurilor şi răceala în care îl lasă drama, cu un public mai literar, mai rafinat, cel dintîi simţîmînt ar fi întrecut pe celalalt, însă cu un public care caută la teatru mai mult o acţiune mişcătoare, o intrigă bine ţesută, era vădit că simţîmîntul al doilea era să-ntreacă pe celalalt * (nr. 81, 21 oct. / 2 nov. 1879, p. 526). De asemenea, ea va mai reproduce în paginile sale un fragment din piesă, după apariţia acesteia în volum (scena IX din actul II, în nr. 23 din 23 martie / 4 aprilie 1880, p. 142). Mulţimea cronicilor este o dovadă a interesului stîrnit de piesă. Unele dintre ele îl vor fi bucurat pe Alecsandri, cum este aceea semnată de Ascanio (D. Oilănescu) în România liberă, 1879, nr. 704, 711, 713, 715 — 717, sau, mai cu seamă, aceea publicată în Timpul, imediat după premieră, datorată probabil lui Eminescu: „Puţini, şi anume aceia cari se ocupă cu istoria patriei ştiau povestea romantică a lui Iacob Eraclid Despot, a unui aventurar atît de fin, încît a fost în stare şă facă pe un om serios, precum era Carol V, împăratul, să-i întărească un arbore genealogic, al cărui începători sunt însuşi bătrînul Jupiter, zeul zeilor din Olimp, şi muritoarea Alcmene. E drept că Jupiter însuşi nu figurează în arborele genealogic, dar e pus ca începător al neamului ilustru al Eraclizilor un erou al Iliadei lui Omer, Tlepolem, fiul lui Ercule, deci nepot de fiu al lui Jupiter, care oştindu-se împreună cu ceilalţi elini asupra Troadei, a fost omorît de Sarpedon, asemenea un fiu al lui Joe şi al Laodameei. Astfel începutul istoriei lui Iacob Eraclid Despot se petrece sub zidurile Troadei, între descendenţii direcţi ai lui Jupiter, iar sfîrşitul în Moldova sub buzduganul lui Tomşa, după cronică, sub pumnalul lui Ciubăr-Vodă, după dramă. Varga magică a poetului ne face să ne trezim în adîncul vremilor trecute, în timpul cînd uriaşul trunchi al neamului Muşatin, în a cărui umbră Moldova crescuse mare şi puternică, era suplantat prin figura îngrozitoare a lui Petru Stolnicul sau Alexandru Lăpuşneanu, după cum se numi el singur. într-adevăr, rău trebuie să fi căzut Moldova, dacă după moartea celui din urmă Muşatin — Ştefan VII, care avea incă o oaste de 40.000 de oameni — .Alexandru Lăpuşneanu n-a mai putut rezista nici mercenarilor lui Despot. Deodată cu stingerea dinastiei moldoveneşti ale căreia drepturi nu le mai 1039 moştenea decît o femeie, Ruxandra, doamna lui Lăpuşneanu, s-a stins şi puterea vestitului regat al Moldovei, încît reizbucnirea timpilor eroici sub Ionaşcu-Vodă nu e decît cea din urmă reînviere a vechiului foc de vitejie, care inspirase atita temere marilor puteri dimprejur. In acei timpi deci, în care, după căderea dinastiei legitime, începuse o adincă descompunere socială, ne duce muza lui Alecsandri, care-şi alege drept obiect pe cel mai romantic tip de vînător de coroană, care c-un închipuit arbore genealogic în buzunar, c-o închipuită înrudire cu neamul Muşatin, cu închipuite drepturi la tron, ajunge să răstoarne pe Vodă Lăpuşneanu. Drama lui Alecsandri ne aduce deci înaintea ochilor pe Lăpuşenanu însuşi, pe doamna Ruxandra, pe aprigul Tomşa, pe vornicul Moţoc şi ne pune pe pămîntul sfînt al străvechei Suceve. Suceava! E drept că acelaşi rîu al Sucevei curge la aceeaşi poală de deal şi astăzi, dar castelul vechilor domni e o ruină, biserica Mirăuţilor chiar şi strămoşii generaţiei actuale o ştiu tot ruinată, ca o moaşte de piatră din vremea lui Alexandru cel Bun, iar pe uliţele acelui oraş, mare odată, mic astăzi, te împiedici numai de cîte-o piatră de mormînt, care serveşte drept pavaj .[...] O tempora, o mores! Poemul dramatic al lui Alecsandri face să răsară înaintea ochilor sufletului nostru o epocă de decadenţă deja, dar în care se iveau încă ca nişte copaci străvechi acele frumoase şi nobile nume, cu-a căror încetare românii au încetat de a fi mari. Despre drama însăşi, puţine avem de spus. E, fără nici o contestare, drama cea mai bună care s-a scris în limba noastră, plină de acţiune, ici de puternice, colo de gingaşe simţiri, dar pe deasupra tuturor calităţilor acestora, versul şi limba privighitorii de la Mirceşti răpeşte auzul şi simţirile. Chiar daca n-ar exista figuri dramatice atît de genial desemnate ca aceea a lui Ciubăr-Vodă, cu atît de energice conture ca aceea a lui Tomşa, ar fi de ajuns ca farmecul neînvins şi pururea învingător allimbei lui Alecsandri să răpească pe auditori. Şi daca caracterul lui Despot chiar e mai mult o figură de roman decît de dramă, el totuşi, prin complicaţiile la care dă loc, face să răsară toate caracterele celelalte ale dramei. Pe lîngă energia rară a pasajelor dramatice, înălţimea şi dulceaţa pasajelor lirice ale dramei fac din acestea nişte adevărate pietre scumpe ale literaturii române. în aceste pasaje s-aud glasurile luncii de la Mirceşti, şi se pare c-auzi «Pe ale îngerilor arfe lunecînd mărgăritare *. Astfel cel mai fericit şi mai mare reprezentant al generaţiei trecute adaogă în fiece^an cîte o nouă coroană de laur la gloria sa crescîndă şi creşte 1040 el însuşi prin pustiul intelectual dimprejurul lui, ca şi copaciul bătrîn din legenda sa Ţepeş şi stejarul, care «Cu cît pustiul creşte în juru-i şi el creşte ». Despre jocul actorilor nu putem asemenea vorbi decît cu laudă. Au făcut tot ce le-au stat prin putinţă ca să interpreteze cît de bine pe un autor, rare e drept că e un uriaş alături cu ei. Pe lîngă silinţele vrednice de toată lauda a unor tineri cu talent adevărat s-au adaos apoi şi o deosebită îngrijire în înscenare, în învăţarea rolurilor, în ensemble, încît ni s-a dat dovada că îndată ce toţi actorii îşi ştiu rolurile bine pe dinafară şi mişcările pe scenă, stau în strînsă legătură, chiar o piesă cît de grea se poate juca fără a se pierde prea mult din intenţiile autorului. Nu în acelaşi grad ne-au plăcut reprezentantele rolurilor femeieşti. Mijloacele fizice ale domnişoarelor cari au jucat în această piesă sunt insuficiente pentru reprezentarea unor situaţiuni tragice. Costumele erau splendide, iar decorurile de căpetenie cari au servit întăi la reprezentarea Curţii lui Neagoe-Vodă Basarab sunt, precum se ştie, executate sub îngrijirea artistică a d-lui Odobescu şi reprezintă archi-tectura bizantică, astfel cum ea e păstrată în biserica de la Curtea de Argeş şi în alte monumente ale veacului nostru de mijloc. Ele sunt splendide. Dar, în sfîrşit, orice objecţiuni am avea de făcut, ele cată să înceteze faţă cu întregul artistic, răsărit din lucrarea măreaţă a autorului şi din jocul îngrijit al actorilor. După cît auzim, reprezentaţia de mercuri a dramei Despot-Vodă s-a făcut nu numai în urma unei cereri generale a publicului, ci şi a unei dorinţe deosebite a m.s.r. Doamnei care a onorat spectacolul cu prezenţa sa. Inăl-ţimea-sa regală, aflîndu-se încă în străinătate, arătase cel mai viu interes pentru scrierea marelui poet, care face epocă în istoria teatrului naţional. Epocă da — însă o epocă atît de izolată ca şi însuşi Alecsandri în timpul de faţă, căci precum nimeni nu s-a aflat în trecut, cftre să se poată asemăna cu el, viitorul, judecîndu-1 după capetele de azi, promite şi mai puţin de a produce urmaşi, cari să umble pe cărarea sihastrului de la Mir-ceşti." („DespohVodă". Dramă in 5 acte de Vasile Alecsandri, în Timpul, IV, nr. 242, 2 noiembrie 1379. Nesemnat. Atribuit în ediţia M, Eminescu: Articole şi traduceri, Editura Minerva, 1974). Alte cronici, răuvoitoare, îl vor fi mîhnit, de bună seamă, pe poet, deşi se aştepta la ele, pentru că veneau din grupul rosettist, a cărui demagogie o criticase în numeroase rînduri. Aceste atacuri îi dau ideea de a scrie o nouă piesă, Invidioşii, care îl preocupă o vreme, dar pe care n-o va mai aşterne pe hîrtie. 1041 Impresia pe care i-au făcut-o acestea răzbate din corespondenţa scriitorului cu prietenii săi. Îndată după reprezentaţie, Alecsandri se retrăsese la Mirceşti, unde pregătea piesa pentru tipar, interesindu-se totodată şi de ecourile ei în presă. „De la întoarcerea mea — ii scria el, la începutul lui noiembrie, lui I. Ghica — m-am ocupat de copia lui Despot, destinată tipografiei lui Socec. Am terminat-o, am expediat-o zilele acestea la Bucureşti, şi acum aştept paginile ca să fac corecturile. încă o muncă puţin plăcută, dar acesta este reversul medaliei în meseria de autor. Publicul nici nu bănuieşte tot ceea ce suferim noi ca sâ ne expunem criticii lui, mai adesea proastă decit dreaptă. în legătură cu critica, fă-mi plăcerea să-mi trimiţi bazaconiile lui Şoimescu şi compania, cum şi criticile răuvoitoare cu care a fost gratificat Despot în lipsa mea. Această lectură îmi va ajuta la căutarea caracterelor pentru o comedie pe care o am în vedere şi care va avea titlul următor: Invidioşii. Voi intercala acolo unul sau două personaje luate din grupul acelora care au făcut cerul şi pămîntul şi va fi ca un buchet de flori“ (V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 271 — 272). Peste cîteva zile Alecsandri revenea asupra acestor critici răuvoitori: . .cred că am descoperit adevărata cauză a îndîrjirii lui Dame împotriva lui Despot. Acest domn, despre care se bănuieşte câ este o interesantă epavă a Comunei 1, trebuie să se fi simţit atins de versurile pe care Tomşa le aruncă în faţă. aventurierului grec: « Văzut-am pe la noi Mulţi pribegiţi făţarnici, vermi palizi de gunoi Ce vin şi-n sînul nostru fac cuiburi veninate. » Desigur a văzut aici o aluzie personală[...]. Sînt curios să văd numerele din Românul şi Renaşterea care ce atacă din nou pe tine şi pe mine, în calitatea noastră de director şi autor" — îi scria el iarăşi lui I. Ghica, la 10 noiembrie 1879 (V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, p. 39). Damă îşi va relua atacurile împotriva lui Alecsandri şi în anul următor, folosindu-se de un gest de politeţe al poetului, provocat cu perfidie. „Amabilul Darmet* — îi relata Alecsandri împrejurările lui I. Ghica —, trimiţîndu-mi o nuvelă intitulată Mixandra, scrisă şi publicată de el în 1 Vezi, în legătură cu aceasta, art. Scrisori către Vasile Alecsandri (II), de Şerban Cioculescu, în România literară, XI, nr. 31, joi 3 august 1978, p. 7-8. 2 Fr. Dam6. Darmet se numea pe atunci un magazin de jucării la Iaşi [nota Martei Anineanii']. 1042 limba română, am crezut că trebuie să răspund acestei politeţi printr-o alta şi i-am expediat prin poştă o broşură din Despot-Vodă. Făcînd acest act de curtoazie, aveam un vag presentiment că amabilul Oarrnet se va folosi de această nouă ocazie ca să ne spună amîndurora gentileţi în felul lui, pentru a-şi uşura necazul şi a face curte hidoasei pocituri. .. Aceasta n-a dat greş! Omul meu s-a folosit de această scuipătoare semi-oficială care se intitulează Românul, cînd ar fi trebuit să se cheme Ţiganul, ca să dea curs liber expectoraţiilor lui. Totuşi, de data aceasta bag de seamă că flegma sa este mai veninoasă, dovadă că boala gravă a făcut progrese simţitoare la foiletonul Românului. Or, ştii tu cui trebuie atribuită această înrăutăţire? Istoriei lui Drăgănescu! Această mică anecdotă a fost o adevărată lovitură de măciucă pentru aşa-zişii critici dramatici. Sînt încă zăpăciţi. Se vede după stilul şi după ideile lor fără nici o legătură. Cele trei foiletoane1 ale Scuipătoarei vor fi urmate de mai multe altele" (scrisoare datată „Mirceşti, 14 mai 1880“; v. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. M). Am văzut că Alecsandri trimisese manuscrisul piesei încă la începutul lui noiembrie 1879 lui Socec. Avusese intenţia să-i adauge şi o schiţă a vieţii eroului, pe care i-o făgăduise Al. Papadopol-Callimach: „Mi-ai promis o schiţă din viaţa lui Despot — îi amintea Alecsandri la 14 noiembrie 1879 — ; această promitere e foarte preţioasă pentru mine. Fiind dar că începe chiar acum tipărirea dramei lui Despot, te rog să-mi faci mulţumirea de a-mi comunica manuscriptul dumitale, pentru ca să-l trimit lui Socec. Astfel opera mea va fi complectă" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 163). Fie că Papadopol-Callimach nu şi-a respectat atunci făgăduiala (el va publica unele date în legătură cu Despot mai tîrziu, în Convorbiri literare, XVI, 1882, p. 291 şi urm.), fie că Alecsandri n-a mai socotit necesară schiţa — fapt este că ea n-a apărut în volum. în fruntea acestuia însă au apărut două scrisori-dedicaţii: una adresată lui A. Cantacuzino, iar cealaltă lui I. Ghica, precum şi răspunsurile celor doi (p. I — XXVII; v. şi voi. de faţă, p.613— 632). La 8 ianuarie 1880, Alecsandri îi scria lui I. Ghica în această privinţă: „Tipărirea lui Despot înaintează şi sper să fie terminată în cursul acestei luni. 1 Fr. Dame făcuse două dări de seamă, în mai multe foiletoane, despre Despot, una după reprezentare, alta la apariţia volumului. Cf. Românul, XXII, oct. 1879, şi XXIV, mai 1880, Criticile, destul de deferente, reproşau lipsa de conflict dramatic a piesei şi elogiau versurile [nota Martei Anineanu]. 1043 Doresc sâ pun ca prefaţă o scrisoare pe care o adresez Cneazului, căruia i-a fost dedicată această piesă ab-ovo ; dar vreau în acelaşi timp să-ţi exprim în mod public mulţumirile mele pentru toată grija pe care iu calitatea ta de director ai arătat-o punerii în scenă a dramei mele. Vei găsi alăturat ciorna unei scrisori pe care ţi-o adresez. Dacă-ţi convine, va bene; dacă nu, fă-i modificările pe care le vei dori. Un mic răspuns din parte-ţi ar fi binevenit în corpul lucrării. Dar ştii tu ce-ar fi foarte spiritual? Este povestea acelui boier care, după ce şi-a dictat scrisoarea, a şters tot conţinutul, vorbă cu vorbă, ca să-şi satisfacă mîndria" (V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 91). Sincerele cuvinte de apreciere din răspunsurile celor doi îl despăgubeau cu prisosinţă pe Alecsandri de mîhnirea pricinuită de criticile aduse piesei. „Fii sicur, amice — scria A. Cantacuzino — o zic fără părtinire, Despot va rămînea, fiindcă va începe, să nu se supere nimeni, o eră nouă în literatura română, căci va fixa pentru mult timp înainte şi limba poeziei teatrale, şi forma versului dramatic. Corneille şi Racine n-au făcut mai mult pentru Franţa." Aceeaşi sinceră preţuire o exprimă şi răspunsul lui I. Ghica: „... voi păstra cu mîndrie plăcuta aducere aminte că am avut onorul a pune în scenă pe Despot al tău, acest adevărat eveniment literar care va rămînea în literatura noastră un adevărat monument demn de literaturile cele mai bogate ale Europei. Drama ta istorică. Despot — încheie Ghica —, este un giuvaer din cele mai preţioase ale coronei tale de poet." Volumul apărea pe la jumătatea lunii următoare, cum îl anunţa poetul la 5 februarie 1880 pe I. Negruzzi: „Despot se tipăreşte la Socec; peste vro opt zile ţi-oi trimite unul din cele întîi exemplare. Nu rămîne decît ultima jumătate de coală sub teasc" (V. Alecsandri, Scrisori, p. 115; '/olumul este menţionat în Convorbiri literare, XIV, nr. 2, 1 mai 1880, p. 79, la rubrica Bibliografie: „Despot-Vodă legendă dramatică, în cinci acte, în versuri, de V. Alecsandri, 1 voi. in mare de 152 pag.. Bucureşti, 1880"). Volumul conţinea unele greşeli de tipar care îl determină, pe autor să-i adauge o erată, unde îndrepta pînă şi data primei reprezentaţii, menţionată greşit pe coperta interioară: 8 octombrie 1879, în loc de 30 septembrie 1879, data reală a premierei. Dîndu-şi seama de lungimea unor scene şi dialoguri care ar fi creat dificultăţi la reprezentare, Alecsandri indică în mod special în volum pasajele care pot fi eliminate în acest caz. La scurt timp după Despot-Vodă, în Editura Socec apărea şi volumul al nouălea al Operelor compUte ale lui Alecsandri, cuprinzînd Legende nouă şi Ostaşii noştri. Poate că acest fapt a determinat apariţia lui Despot în 1044 afara ediţiei de opere complete sau poate că poetul se gîndea să facă loc piesei într-unul din volumele ei viitoare, alături de alte lucrări dramatice, ceea ce nu s-a mai întîmplat însă. Fratele poetului, Iancu, la a cărui părere despre scrierile sale Alecsandri ţirîea foarte mult, nu va lipsi nici el să i-o împărtăşească acum într-o lungă scrisoare, după ce citise de trei ori piesa, pe care, aflat la Paris, n-o putuse vedea pe scenă. „Am citit, cred — îi scria el la 25 septembrie 1880 — tot ceea ce s-a spus despre Despot şi, mulţumesc lui Dumnezeu! aceasta îmi lasă toată libertatea, căci felul meu de a-1 judeca se deosebeşte hotărît. Ceea ce am căutat în trei rînduri, recitindu-1, nu au fost emoţiile, pe care, adesea, le datorăm mai mult unei bune dicţiuni decît calităţii operei. Iţi aminteşti poate aceste patru versuri: Laşitatea nu duce la vitejie, Treizeci de înfrîngeri nu duc la succes, Franţa va fi totdeauna Franţa Şi francezii totdeauna francezi. Această glumă proastă, admirabil cîntată de un tînăr frumos, a fost mai întîi acoperită de aplauze, dar ce fluierături după aceea! Nevăzînd deci pe Despot masacrat, mi-a fost permis să-l judec pentru calităţile sale literare, fără să mă preocup de construcţia piesei. în pictură, cei mai buni arbitri nu sînt pictorii, ci amatorii: este un lucru universal recunoscut. Cel mai mare expert aici a fost colonelul Burgeoni care, cu toate acestea, nu a desenat niciodată un nas. Nefii.nd dramaturg, am oarecare şansă de a fi un bun judecător al dramei tale. Că construcţia piesei, această orînduire a acţiunii, este necesară într-o comedie, mi se pare de nediscutat: aici se află o mare parte a interesului. Cite succese nu sînt datorate, în general, faimoaselor sertare, dar cînd ebeniştii vor fi morţi nu li se va mai şti nici numele, şi cred că, în cîţiva ani, despre Dennery1 nu se va vorbi mai mult decît despre mine. într-o dramă istorică ca Despot, legăturile imaginare, lăsate în întregime în seama fanteziei scriitorului, nu vor fi decît un aranjament mai mult decît secundar, şi aceasta este atît de adevărat, încît la a treia lectură 1 Adolphe Phylippe Dennery (1811—1899), autor dramatic fără mare talent literar, dar cu mare simţ scenic, abil creator de situaţii dramatice. Amintim: Don Cesar de Bazan, Les deux orphelines... Autor a multe feerii şi librete de operă. Jucat şi astăzi, este departe de a fi fost uitat, aşa cum credea Iancu. Pentru că se spune piice sau roman ă tiroires (piesă sa.u roman cu sertare), pentru cele care au intriga complicată şi acţiunea cît mai încurcată, Iancu face o glumă, substituind pe ebenist scriitorului [nota Martei Anineanu]. 1045 a lui Despot am sărit peste mai multe dialoguri pentru a mă regăsi mai repede, şi cu atenţia mai puţin încărcată, în faţa marilor figuri sau în faţa sentimentelor. Numai izolînd pe Despot Heraclid, Tomşa, Moţoc, Carmina, Ana şi pînă şi pe Limbă-Dulce şi izolîndu-mă şi eu însumi cu aceste figuri principale, am ajuns să apreciez valoarea lor dramatică şi mai ales valoarea scriitorului. Această muncă alambicantă am folosit-o altădată citind şi recitind Richard III — modestia ta să-mi ierte această amintire — şi m-am simţit foarte bine. Desprins de vorbăria forţată, frumosul monstru îmi apărea de fiecare dată mai impresionant, mai monstruos, şi Shakes-peare, mai mare. Ca şi atunci cred că posed suficient personajele tale pentru a le atribui caracterul pe care condeiul tău a înţeles să li-1 imprimb. Despot este un adevărat aventurier, se întîlnesc în el toate calităţile şi toate defectele acestei speţe de oameni politici, cărora nu le lipseşte decît succesul pentru a deveni cîteodată mari personaje, nu am spus mari oameni. Această aureolă nu este dată decît geniului sau virtuţii, şi eroul tău nu posedă nici una, nici alta, este suficient că are hotărîre şi viclenie pentru a fi un adevărat uzurpator, şi victoria, ca şi sfîrşitul său, ne arată că le stăpîneşte în cea mai mare măsură. Aceste calităţi esenţiale se manifestă în versuri foarte frumoase! Monologul din primul act (scena III) şi dialogul cu Tomşa (acelaşi act, tabloul doi) sînt din creaţia ta cea mai bună. Las la o parte numeroasele împrejurări în care Despot se arată mereu întocmai cum l-ai conceput şi în care însuşi autorul nu se dezminte niciodată. în ochii mei, personajul tău era cel mai greu de tratat, în acest amestec de mărire şi de josnicie trebuia ca măsura să nu fie niciodată depăşită. Altfel, judecarea lui ar fi ezitat între admiraţie şi dispreţ. Despot a rămas ceea ce trebuia să fie, un mare aventurier. Ajung la Tomşa, această antiteză a uzurpatorului. Cu el totul merge laolaltă: autorul, publicul, patria în sfîrşit! Regăseşti în el o veche şi scumpă cunoştinţă, dar de data aceasta nu sub primele ei forme legendare. Nu mai este strălucitorul viteaz al lui Ştefan, nu mai este acel Dan pe care lui Homer însuşi i-ar fi plăcut să-l cînte, este înţeleptul, virtuosul, este supremul patriot. Iubitul nostru Negri ar fi tresărit auzind, auzindu-se vorbind, nu-i aşa? cum vorbeşte Tomşa. Cu un asemenea model, versuri ca acestea: De însuşi Ştefan-Vodă Moldova e deprinsă Să ţie mai sus capul cu cît e mai învinsă, trebuiau să curgă ca un izvor de sub condeiul tău inspirat. 1046 Pentru noi, publicul, adevăratul erou al dramei tale este Tomşa, pentru că rezumă în el dragostea şi triumful patriei. Nu mă voi opri prea mult timp asupra personalităţii lui Moţoc, cu toate că ne prezintă, în culori strălucitoare, acel tip de boier ambiţios, pe care l-am văzut aşa de des căutîndu-şi norocul la picioarele străinilor. Moţoc este respingător la vedere, şi aşa trebuie să fie pentru ca un asemenea caracter să pară veridic. Nu mai puţin adevărat este acela al fiicei sale. După Tomşa ea este, în ochii mei, figura cea mai interesantă a dramei tale, cu toate că joacă un rol secundar. La ea, ca şi la Carmina, întreaga acţiune este în dragoste, dar cu Ana era de evitat un pericol: cine va pune stăpînire pe inima sa: dragostea sau credinţa? Natura a luat-o înainte şi ai avut dreptate, resemnarea înseamnă ea altceva decît efectul unei mari disperări? Dragostea trebuia să-şi reia drepturile împotriva religiei uzurpatoare şi inima este aceea care vorbeşte atunci cînd Ana spune lui Despot: în munţi, la monastire, ascunsă într-o chilie, Vroind sa scap, sărmana, de-a dorului urgie, Mi-am înălţat gîndirea la cer, la Dumnezeu. Şi Dumnezeu şi îngeri aveau toţi chipul tău. Ana este o creaţie îneîntătoare, minunat redată. Fizionomia Carminei, aşa de deosebită de cea a rivalei sale, nu este desigur o noutate: de la Racine la Alexandre Dumas-fiul, femeia pasionată a fost întotdeauna o puternică pîrghie în drame. A ta, cu siguranţă, nu este mai prejos de principalele ei înaintaşe şi, văzînd-o iubind şi suferind, se simte vibrînd în vocea ei marea pasiune a femeii. Acest rol ar putea fi ingrat, tu ai ştiut să-l faci simpatic. Este un fericit triumf. Drama ta începe cu un mic dialog care este o bijuterie. Un altul, în împrejurări mai grave, îi va urma în actul al patrulea. în amîndouă, Limbă-Dulce este jos ceea ce Tomşa este sus: la acesta, patriotismul gîndit, la dorobanţul din timpuri trecute, patriotismul instinctiv, brav, de bun-simţ, vesel. Ah! Limbă-Dulce al tău este unul din cele mai îneîntătoare tablouri ieşite de sub penelul tău de artist. Este demna pereche a Anei, două flori culese în acelaşi răzor ca Rodica şi Peneş Curcanul. Iată, dragă Vasile. ceea ce gîndesc despre principalele personaje din Despot-Vodă. Am vrut să fiu cît se poate mai sobru, de aceea cu părere de rău a trebuit să mă abţin de a marca, aşa cum am făcut-o în carte, frumoasele versuri care strălucesc la fiecare pagină. Sînt aici comori pe 1047 care domnii critici ai tăi nu le-au scos destul în relief, poate, mai puţin fericiţi decît mine, nu le-au descoperit. Eu mi-aş lua sarcina să fac din ele o adevărată casetă cu bijuterii. Vai, dragul meu, tu nu ai încă un public iar actorii tăi nu sînt în stare să pună în valoare frumuseţile dramei tale, aşa de izbitoare chiar numai la lectură. în ce priveşte drama în sine, cred că am spus, chiar de la începutul acestei scrisori, ceea ce gîndesc. Un singur lucru m-a izbit: intervenţia acelei casete cu bijuterii, care trece prin mai multe mîini şi care era, după mine, inutilă pe lîngă pergamentul dăruit lui Despot de Carol-Quintul. Dealtfel, bagă de seamă bine că nici caseta cu bijuterii, nici pergamentul nu reuşesc să convingă pe principalul interesat, Lăpuşneanu. Sînt de asemenea două versuri care sună rău în scena a patra din primul act: Nu-mi place să văd tronul ascuns sub un ciubăr este o glumă care are aerul de a da o nuanţă de seriozitate ideei de a face din Ciubăr-Vodă, nebunul, moştenitorul lui Lăpuşneanu. Aceste două observaţii nu sînt grave, poate ţi-au venit şi ţie în minte după aceea. Nu se va spune că sînt un linguşitor, un tămîietor al « privighetorii de la Mirceşti », eu care nu am ştiut niciodată să-mi exprim îndeajuns admiraţia mea pentru pastelurile şi legendele tale. Mai liber în atitudinile tale şi de asemenea mai apropiat de atmosfera ta, şiroind de imagini, tu puteai să abordezi Concertul în luncă sau Ciocîrlia ta fără teamă de a merge prea departe; cu o imaginaţie bogată ca aceea cu care Dumnezeu te-a dăruit şi cu siguranţa artei tale nu ne puteam teme de exageraţia aşa de fatală a altora. în drama ta, ne puteam teme. Aici erau de zugrăvit pasiuni pămînteşti şi poetul obişnuit cu regiunile azurii ar fi putut sâ rupă frîul şi să zboare spre Olimp, în loc să se închidă în Suceava cu lumea sa de realităţi. Simţul artei şi al raţiunii au luat-o înaintea focului ademenitor şi Despot-Vodă a devenit ceea ce trebuia să fie, o minunată dramă istorică. Aceasta este, dragă frate, judecata mea asupra ultimei tale opere. Maturizată prin studiu, ea speră să o ia înaintea criticilor grăbite, unele dictate de invidii josnice, altele de o stîngace admiraţie. Acestea din urmă vizau fără încetare pe poet, ca şi cum nu ar fi dovedit-o pînă acum; eu am căutat pe scriitorul dramatic şi nu mă tem să spun tare: «l-am găsit aşa cum inima mea îl dorea », Aş vrea să termin acest foileton teatral printr-o triplă salvă de aplauze; dacă această încîntare finală nu s-ar găsi stăvilită de un sentiment de mare îndoială; iat-o în citeva cuvinte: 1048 Iată-te intrat într-o nouă carieră, care îţi făgăduieşte, fără îndoială, mari succese. Vei fi rupt tu, din cauza aceasta, cu iubita ta lume ideală, căreia ii datorăm, tu, marea ta reputaţie, noi, cele mai mari îacîntări? Dacă ar fi aşa, reciteşte, cum o fac eu adesea, Baba Cloanţa, Strunga, Dorul, Steluţa, Adio Moldovei şi atîtea altele din timpul tinereţii tale, reciteşte pastelurile tale, reciteşte-le pe toate, fără excepţie, reciteşte în sfîrşit Dumbrava Roşie, Toamna ţesătoare, Dan, Răzbunarea lui Statu-Palină, Ciocîrlia şi Rochiţa-rîndunicăi, şi nu mă îndoiesc că «lunca » ta, această vatră de creaţii incomparabile, nu răsună încă de cântecele tale minunate in mijlocul untii public fermecat" (v. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 28-31). Poate că poetul nu primise încă această frumoasă scrisoare a fratelui său în primele zile ale lunii octombrie 1880, cînd se arăta sceptic în ce priveşte reluarea piesei pe scenă. „Sînt încîntat să aflu despre succesul Romaneaschii şi al lui Mano-lescu — îi declara el lui I. Ghica la 2 octombrie 1880 — şi le trimit sincerele mele complimente. Pentru că Romaneasca a profitat atît de bine de şederea sa la Paris, aş dori ca ea să-şi ia asupră-i rolul Carminei în Despot, dacă se va relua vreodată această piesă" (v. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 101). Scepticismul scriitorului se va dovedi neîntemeiat, căci Despot va fi nu numai reluat, dar va aduce autorului său şi Marele premiu al Academiei, „Nasturel-Herăscu". La 6 aprilie 1881, Alecsandri a primit această unică răsplată materială pentru publicarea operelor sale. Marele premiu, care se conferea la patru ani o dată, îi era conferit pentru Despot şi volumul IX al ediţiei de Opere complete, pe baza raportului prezentat, în numele lui Ion Ghica, de Al. Odobescu, care de fapt îl şi redactase. . într-o seară, ieşind de la teatru, unde se jucase—spunea Odobescu în raportul său —, după puterea tinerei noastre trupe dramatice — legenda istorică Despot-Vodă, am auzit un critic literar zicînd cu oarecare asprime că n-ar fi trebuit să fie pusă pe scenă acea operă, că într-însa intriga dramatică nu oferă îndestul interes, că spiritul sarcastic şi glumeţ al autorului pare adesea a face să încline scenele tragice pe alunecuşul comediei. Critica era aspră, dar, bănuind că supărarea judicătorului să fie provenită în parte din nesuficienţa interpretării pe scenă a unei opere îndelung studiată de poetul nostru, am rugat pe Zoilul său să ia textul dramei d-lui Alecsandri, să-l citească cu atenţiune şi să-mi spună în urmă dacă persistă în opiniunile sale. Curînd după aceea avui mulţămirea de a vedea pe crîncenul critic venind cu totul îmblînzit la mine şi spunîndu-mi că «defectele aparente 1049 ce îl intăritase la reprezentaţiune dispăruse mai cu totul la citire; ba şi mai mult, că citirea acestei legende istorice — osebit de farmecul ce reiese din mulţimea imaginilor poetice şi din nobleţea limbei întrebuinţată de autor — revelă într-însa un studiu psihologic adîncit al caracterelor ce-şi desfăşoară acţiunea în cursul dramei şi prezentă totdeodată un număr însemnat de scene de o înaltă valoare dramatică. Urmărit cu scrupuloasă şi dibace îngrijire este, de-a lungul dramei, caracterul multiplu şi nestatornic al acelui intrigant străin, carele concepe, nu fără mărire, şi execută, nu fără semeţie, planul de a se urca pe tronul Moldovei, şi carele, ajuns la culmea dorinţelor, îmbătat de ale sale răpezi succese, înstrăinează de la sine toate inimele simple sau mîrşave care-l ajutase la suiş, şi, în sfîrşit, părăsit într-o clipă de toţi, nu uită nici în ultimul moment de a se învălui în făţarnica mantie de mărinimie, cu care odinioară ademenise şi amăgise pe cei mai mulţi. împrejurul lui, poetul, cu mare talent şi varietate, ne-a făcut să vedem viermuind şi încolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice şi zavis-tioase ale boierilor români de odinioară; şi apoi — la oarecare momente de nobilă încordare a simţimîntului naţional — el ne-a arătat cum din ţărînă ştie să se ridice verde în inimile tuturor românilor instinctul de apărare al pămîntului strămoşesc. Printre toţi aceştia figurează şi un chip straniu în care se amestecă cu puternică originalitate aplecările glumeţe ale românilor din orice timp şi fanatismul întunecos, care la noi a fost pururea privit ca un prepus de nebunie; acea comică personalitate a lui Ciubăr-Vodă aduce în drama lui Alecsandri cîteva introlucări de un efect cu totul surprinzător. Astfel e scena între Ciubăr-Vodă şi Despot, cînd acesta izbuteşte a îndupleca pe nebunul ca să-i ia locul în închisoarea unde el aşteaptă, fioros şi desperat, osînda de moarte pronunţată în contră-i de Lăpuşneanu. în cazul acesta, putem zice că comicul are în sine o adevărată tărie dramatică.1 0 scenă cu mişcări încă şi mai vii, încă şi mai complicate, cu contras-turi cu atît mai caracteristice, cu cît sunt tot aşa de precipitate cît şi de scurt enunţiate, o aflăm la sfîrşitul dramei. Este aceea cînd Despot, părăsit de toţi, pierzînd orice sperare, văzînd răsipite toate visurile lui de mărire şi simţindu-şi inima zdrobită prin perderea a tot ce a iubit, îşi înfrînge durerea cu o minunată putere de voinţă şi, în faţa insultelor, în faţa ame- 1 Despot-Vodă, act.V, scena II [nota lui A. I. Odobescu]. 1050 ninţărilor, în faţa morţii chiar, urmează a juca rolul de vanitoasă superbie, de la care nici binele, nici răul nu a putut vreodată să-l înstrăineze. »x Ar trebui să închei aci această scurtă dar sinceră apreţuire prin care criticul meu îşi retracta părerile sale de mai nainte; însă, spre a face ca dînsul, cat şi eu să vă împărtăşesc şi ideile ce el emitea asupra unor scene din actul al II-lea, pre care, atît ca dezvoltare dramatică, cît şi ca rostire poetică, el le privea ca punctul culminant al operei d-lui Alecsandri. « într-însul vedem cum creşte, creşte răpede nesocotita înclinare ai oamenilor către necunoscut, cum stavilele care cearcă să ţină în loc asemenea pornire, mai rău o întărită, cum vorbele adimenitoare uimesc şi fură lesne minţile intrate pe acea cale; apoi încă, din toate acestea, ni se învederează mai lămurit faptul că, prin răspicarea înclinărilor inimei omeneşti, un spirit puternic poate să ne explice taine neînţelese din vechea noastră istorie, precum este suirea pe tronul Moldovei a veneticului Despot Heraclidul. Cu nemărginit talent şi cu poetică elocuenţă sunt dezvoltate acele peripeţii sufleteşti, în mai multe scene.2 Un ultim cuvînt spre a sfîrşi cu laudele ce se cuvin nouei opere dramatice a d-lui Alecsandri, şi acesta va fi numai spre a regăsi intr-însa, cu o vie mulţămire, pe poetul cel ce subt atîtea gingaşe forme a cîntat frumuseţile patriei noastre3: Priveşte colo-n faţă, în zarea luminată: Ca mantie regală, frumoasă şi bogată Apare-n ochii noştri Moldova, dulce rai, Comoară nesecată de bun şi dulce trai. Ea are grîu şi miere, şi vinuri, ah! ce vinuri! Toiag de bătrîneţe, viu balsam pentru chinuri. Şi are mii de nade a scumpelor plăceri, Copile, ah! ce copile!... muieri, ah! ce muieri! Iţi fură ochii, mintea, şi inima ţi-o fură Cu-o rază de sub geană, c-un zîmbet de pe gură. Şi însă moldovenii orbi, crunţi, nepăsători, Stropesc ades cu sînge grădina lor de flori. Deci, în rezumat, legenda istorică a lui Despot-Vodă merită fără îndoială toate laudele ce se pot acorda unei opere de înaltă poezie, căria însuşi drept-preţuitorul ei autor i-a dat denumirea cea mai potrivită pentru o 1 Despot-Vodă, act. III, tabl. II [nota lui A. I. Odobescu]. 2 Idem, act. II, tabl. I [nota lui A. I. Odobescu], 3 Despot-Vodă, act. I, scena a Il-a [nota lui A. I. Odobescu]. 1051 compoziţiune în care studiul caracterelor istorice, cercetarea intimă a inimei omeneşti, şi apoi încă avintul liric al vorbirii sunt întrunite cu cea mai măiastră armonie. Ca acţiune înteţită a dramei, negreşit că în alte literaturi vom găsi opere mai atrăgătoare; dar în limba noastră, trebuie să recunoaştem că nici subt acest raport, Despot-Vodă nu-şi are încă seamănul. » Aceasta fu concluziunea definitivă a aprigului critic, după ce cu mintea sa răsjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii şi cu auzul" (Vasile Alecsandri, raport de premiare, citit în şedinţa din 6 aprilie 1881, în Analele Academiei Române, Seria XX, Tom. III, 1881, p. 532 — 537). Premierea a dezlănţuit, după cum se ştie, un nou val de atacuri împotriva lui Alecsandri, susţinute îndeosebi de Al. Macedonski. La începutul anului, Macedonski solicitase colaborarea lui Alecsandri la revista Literatorul, iar Alecsandri îi răspundea la 24 ianuarie 1881, felici-tîndu-1 pentru iniţiativa de a scoate revista şi declarînd că era bucuros să-i devină colaborator. Alecsandri trimitea totodată un fragment din Despot-Vodă, în redactarea iniţială, pentru a se vedea, din compararea acesteia cu forma tipărită, cîtă trudă depune artistul întru desăvîrşirea operei sale. Macedonski publică în nr. 2, din 1881, al Literatorului, atît scrisoarea cît şi fragmentul, comentat „de d-nu Zenone", aşezînd pe copertă portretul lui Alecsandri, însoţit de o „notiţă biografică", semnată de el însuşi (Luciliu), în care nu se putea abţine să nu aducă totuşi şi unele reproşuri bardului de la Mirceşti. „Portretul ce dăm în fruntea revistei noastre — se spunea în Notiţa biografică (p. 562) — este al ilustrului poet, Vasile Alecsandri. Nemuritorul cîntăreţ al Gintei latine s-a născut la anul 1821 în Iaşi, dintr-o familie însemnată venită din Italia.1 Ca poet, Vasile Alecsandri şi-a înscris numele în cartea secolilor. Ca autor dramatic, a aruncat bazele fundamentale ale unui repertoriu român. Ca patriot, a adunat, a coordonat şi a cores poeziile noastre populare, făcînd din această ramură a literaturei române una dintre cele dintîi în Europa. Ca om politic, a ştiut să aibă acea abnegaţiune de sine care l-a făcut să renunţe la voturile ce avea pentru domnia Moldovei, în folosul marei idei a unităţii ţărilor. Ca versificator, a ştiut să nu rămîie în acelaşi nivel cu Gr. Alecsandrescu (fabulistul), cu Bolintineanu, şi chiar cu Eliade, distanţîndu-i pe toţi spre a-i lăsa departe în urma sa şi spre a merge în raport cu progresul literar al epocei. 1 Vezi Conspectul asupra literaturei române, de d. V. Gr. Popp [nota lui Macedonski]. I0S2 Citind mult, studiind mult, călătorind mult, cu o conversaţiune plină de farmec, cu o înfăţişare plină de simpatie, aceea ce farmecă cu deosebire pe oricine a avut fericirea să se apropie de marele poet este modestia cu care să exprimă asupra scrierilor sale şi care să întîlneşte atîta de rar în aleşii muzelor, ca şi, în general, în mai toţi oamenii de geniu. D. Alecsandri, între toate aceste calităţi, are poate şi un defect: acela de a fi voit să facă din « onoare », « onor », astfel că, mai deunăzi chiar, într-o adresă a Teatrului pe care o avem şi în acest moment pe biurou, d. Ioan Ghica are tot într-o vreme şi « onoarea * şi « onorul » de a să adresa etc. Suntem siguri că «onorul », ca masculin, este al d-lui Ion Ghica, amicul d-lui Alecsandri; în cît despre « onoare », bănuim că a fost pusă pe lîngă « onor » pentru a să face şi « hatîrul * Teatrului nostru naţional, ca fiind de ambe sexe________ Cu toate aceste, cestiunea nu să lămureşte, afară numai dacă, confor-mîndu-ne Direcţiunei generale, reprezintată prin d. Ioan Ghica, nu le vom adopta şi noi pe amîndouă ; pe masculinul « onor » pentru respectul ce datorăm d-lui Alecsandri, şi pe feminina « onoare » pentru sentimentul mai delicat ce purtăm şi noi sexului frumos... Precum vedem, singurul defect ce-1 putem afla ilustrului nostru poet este ciudata nedomirire în care ne lasă asupra acestui punct, căci cu tot Dicţionarul grotesc, datorat penei sale măiestre, cam înclinăm şi noi către spirituala opiniune a dlui Hajdău care răspundea la procesul ce pornise în contra vergurei spre a să înlocui întotdauna cu fecioara, — prin Decît cu cioara De la fecioara, Mai bine gura De la vergura! Luciliu Urmau apoi (p. 563 — 569), aşa cum erau trecute în sumarr'. revistei, „Cîteva cuvinte ale redacţiunei O scrisoare către dl. Al. A. Macedonski — de d-nu V. Alecsandri Despot-Vodă, Actul III, scena IV (inedită) — de d-nu V. Alecsandri Raportul între scena inedită şi cea tipărită — de d-nu Zenone": „Domnul Al. A. Macedonski ne comunică o graţioasă scrisoare ce <» priimit din partea ilustrului nostru poet Alecsandri. 1053 Credem a nu comite o indiscreţiune publicînd-o, mai ales că intr-insa. se află consilii din cele mai salutare. Nu ne îndoim că toţi tinerii vor şti să profite de ele, dacă vor considera mai cu seamă că însuşi ilustrul nostru poet, dupe o esperienţă şi o glorie literară de 40 ani, le dă cel dintâi şi cel mai admirabil exemplu, prin modificările ce crede nemerit a introduce într-o scriere care se apropie atît de mult de perfecţiune. Literatorul, înscriind pe domnul V. Alecsandri în fruntea distinşilor bărbaţi de litere cari au binevoit a-i oferi concursul lor, exprimă speranţa că cititorii săi vor ţine socoteală de silinţele ce depune şi că vor continua astfel a-1 sprijini cu aceeaşi bunăvoinţă de pînă acuma. Mulţumim în acelaşi timp bardului Gintei latine de graba cu care a binevoit a răspunde la apelul nostru şi de felicitările pe care ni le adresează, asigurîndu-1 că întrucît ne priveşte pe noi — cei tineri — vom şti să ne folosim şi să ascultăm cu sfinţenie consilii care ne sunt atît de trebuincioase. « Mirceşti, 24 ianuarie 1881 Domnule Macedonski, V-aţi găsit o mînă de tineri adimeniţi de farmecul atrăgător al literaturei şi aţi fondat o revistă, avînd totdeodată bunul spirit de a o feri de cerneala înveninată şi corozivă a jurnalisticei politice... Priimiţi felicitările mele. Mi-aţi făcut onorul a vă adresa la mine cu cerere de a vă comunica un articol, proză sau versuri, după conveninţa mea, pentru Literatorul ce redactaţi... Răspund cu mulţumire la apelul d-voastră şi, autorizat prin experienţa dobîndită în timp de 40 de ani de lucru, îmi permit a vă trimite un consiliu amical rezemat pe un exemplu: ’în orice scriere vom produce, să ne ferim de prima satisfacere, de primul entuziasm al paternităţei, căci simţul de egoism părintesc e mai mult dezvoltat în poeţi decît în restul omenirei. Fiecare vers ne pare o armonie, fiecare strofă o perfecţie, fiecare bucată întreagă de poezie un cap d-operă 1____însă, după o trecere de timp, încep a ne sări în ochi defec- tele copiilor închipuirei noastre şi găsim că acei copii ar fi ciştigat mult dacă chiar de la venirea lor pe lume i-am fi supus la o corectare aspră. Trebuie dar să ne deprindem a face sacrificii dureroase, a elimina versuri, a tăia strofe, a scurta, a schimba, a drege fără îndurare, înainte de a scoate la lumină scrierea noastră, operaţie crudă, dar neapărată şi folositoare!' Eu unul lucrez în modul acesta şi, spre exemplu, iată o scenă întreagă din legenda dramatică Despot-Vodă, cum a fost compusă la început. Com- 1054 paraţi-o cu textul imprimat şi veţi vedea cum am băgat fără milă foarfeca în manuscrisul meu. Mai sunt şi alte scene pe care le-am înlăturat cu totul şi îmi propun să fac încă schimbări în a doua ediţie a lui Despot. Ce suntem noi, poeţii, de nu artişti ca pictorii, ca sculptorii etc., chemaţi a înavuţi tezaurul literaturei şi al frumoaselor arte din ţara noastră? Să nu uităm dar preceptul lui Boileau care zice în privirea versurilor: Polissez-les sans cesse et Ies repolissez. Sfîrşind cu acest consiliu salutar, le doresc junilor redactori ai Literatorului activitate, răbdare, inspirări poetice şi succes deplin. V. Alecsandri. »" Fragmentul din Despot-Vodă este reprodus in continuare (p. 564 — 566): „DESPOT-VODĂ ACTUL III SCENA IV CARMIN A-R07.El.-S0 MMER—ANTON SECUIUL şi alţi aventurieri ROZEL Contesă! Francisc Primul, al Franţei galant rege. Erou, poet şi tînăr, iubea mult a culege Pe cîmpi de sînge lauri, în lume desfătări. Şi pe frumoase buze ferbinte sărutări. Eu am, francez ca dînsul, aceeaşi aplecare Şi pentru lauri falnici, şi pentru sărutare. CARMINA (ironic ) Te cred, însă un rege cu titlul de galant, Cînd n-ar purta coroana, cum s-ar numi? ANTON (posomorit) Berbant! ROZEL A fi berbant e probă de-o inimă-arzătoare Şi de-o nati.ră vie, artistă, simţitoare. 1055 Ce lesne se înalţă spre tot ce-i luminos, (rîzînd) Lăsînd pe-Anton secuiul să mormăie pe jos. ANTON (în parte) Frînc tuieş! SOMMER Francisc Primul, rege-n galanterie A şi compus, îmi pare, o mică poezie, Un cîntec, o deviză cu vesel înţeles? ROZEL Dar, Sommer, aste versuri ce le cînta ades: Femeia des e schimbătoare, Nebun cine se-ncrede-n ea. CARMINA A ?. .. Pentr-un galant rege ideea nu-i galantă. ROZEL Se poate-ndrepta însă cu-o mică variantă. CARMINA Cum? SOMMER Cum? E foarte lesne. ANTON Contesă, nu e greu, Eu nu-mpletesc la versuri, dar pot rima cînd vreu. ROZEL Ce-aud? Aş vrea să aflu ideea genială. Prin care tu ai drege deviza cea regală. ANTON Ascultă dar; aş zice: Femeia des e schimbătoare. Nebun cine se-ncrede-n ea. 1056 Tokai e zeamă-mbătătoare, Dar cui nu-i place ca s-o bea? ROZEL ( rîzînd ) Bravo, poet secui! Pe frunte-ţi poezia a pus al ei cucui. ANTON Contesă, porunceşte la toţi să-mprovizeze Ca mine şi deviza lui Franţ s-o complecteze: Să rîdem. CARMINA Minunată idee! Sommer, pas Pe nobila cărare ce duce la Parnas. SOMMER Sunt gata (declamă ) : Femeia des e schimbătoare, Nebun cine se-ncrede-n ea; De-mi place-al zilei mîndru soare, Să se prefacă noaptea-n stea. Ce-ar fi o vecinică plăcere? Ce-ar fi un timp neschimbător? ANTON Hei, ajungă-ţi. SOMMER (declamind ) Plăcerea naşte din durere, Amorul stins, din alt amor! ANTON Iar stele şi tot stele! Poeţi de meserie, ce dracu-aveţi cu ele? CARMINA Acum ţi -a venit rîndul, Rozei. .. Fii generos. 1057 ROZEL Iată ce-mi spune gîndul de sexul cel frumos: Femeia des e schimbătoare, Ferice cui se-ncrede-11 ea! Ah! deie-mi dulcea sa favoare Şi schimbă-se-apoi cît o vrea! CARMINA Bravo!... poeţi cu toţii? ROZEL Poeţi din întîmplare... CARMINA Oricum, sunt mulţumită; surprinderea-mi e mare! Credeam că ai mei oaspeţi sunt vulturi hrăpitori, Şi mă trezesc în faţă cu trei privighitori! SOMMER Chiar vulturul lui Joe din zona tunătoare, în faţă cu Junona, ar fi privighitoare. ROZEL Ş-apoi în colivie de-ar fi el chiar închis, Văzîndu-te, contesă, s-ar crede-n paradis. ANTON Palavre toate-aceste!... dar cine e de vină Că paloşile noastre au prins acum rugină? CARMINA Eu ? ANTON Dumneata, contesă, şi timpul de răgaz Ce schimbâ-n om netrebnic pe omul cel viteaz. A!... mult o să mai ţie această amorţire Ce se numeşte pace? CARMINA Vroiţi iar războire? ROZEL Vroim! toată fiinţa se naşte pre pămînt Cu-o tainică menire, c-un dor, cu un avînt; 1058 Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume, Iar dumneata, contesă, să fii iubită-n lume. CARMINA Ei bine, fiţi dar veseli... Eu cred că nu tîrziu Se va preface-n faptă un dor atît de viu. ANTON Ne-nşeli ? CARMINA Nu; şi îmi vine prin astă mirătoare (arată o oglindă mică) Ce-o am de la Gitana, bătrîna vrăjitoare, Să cer de a vă spune ascunsul viitor. ANTON Ah! vezi dacă-n războaie voi fi învingător! SOMMER Vezi de-a-nflori cununa pe-a mea duioasă liră! ROZEL Vezi de-a fi cu izbîndă acel ce te admiră! (Se apropie toţi împrejurul Carminei.) CARMINA încet, pe rînd, tăcere, (privind în oglindă) Anton, oglinda mea A prins o ceaţă roză şi umedă pe ea. Semn de război. ANTON (vesel) No, ellien! CARMINA Călare-n mare fală Te văd plecînd de-aicea cu-o oaste de năvală Şi cu izbînda-n faţă mergind spre răsărit. ANTON Cum? spre Moldova? CARMINA Poate... ANTON (mulţumit) A! CARMINA Ce văd? Sommer, Sommer, Ajungi poet la Curte, nemuritor ca Omer, Iţi acordează lira. SOMMER E gata şi cînt (declamă): O! muză-nspirătoare, coboară pe pămîntI. ROZEL Şi celelalte... Doamnă contesă, în oglindă Nu vezi şi pentru mine ceva să mă surprindă? CARMINA Ba văd c-ajungi tovarăş de arme, glorios, C-un prinţ bun, june, vesel şi mult mărinimos. ROZEL Vivat! mă-ncred ferice în soarta-mi viitoare Cînd ea mi-este prezisă de-o gură zîmbitoare. Al bine zicea-n viaţă galantul rege-al meu: « De n-ar fi zeea Venus, n-ar fi nici Empireu. * CARMINA Tustrei sunteţi de frunte prin calităţi sublime. Ferice de eroul urmat de-aşa treime! ROZEL Dar cine-i ? CARMINA Despot! TOŢI Despot ? ROZEL Fie! de-1 vrei, îl vreu! 1060 Şi eu! ANTON TOŢI Şi eu! _ CARMINA (veselă, în parte) O! Despot, eşti domn, iubitul meu! etc. V. Alecsandri." în Literatorul, loc. cit., p. 567 — 599, urmează comentariul cît se poate de măgulitor, semnat Zenone: „Aici autorul întrerupe scena sa, pentru a da timp comparaţiunei între această parte inedită şi între aceea care a fost imprimată. Pentru noi, tinerii, ilustrul poet ne dă prin această publicaţiune un exemplu din cele mai folositoare, trecînd fără milă foarfeca prin manuscriptul său. Şi pentru a se vedea cîtă diferinţă este între primul entuziasm şi între efectul răbdărei şi al prelucrărei, ne vom permite a stabili un mic raport între pasagele inedite şi cele refăcute. Astfel dar, dl. Alecsandri în partea inedită zice: « Contesă, Francisc Primul, al Franţei galant rege, Erou, poet şi tînăr iubea mult a culege » etc.... în piesa imprimată însă, calificativul tînăr îl schimbă în vesel şi zice: « Contesă, Francisc Primul, al Frânţii galant rege, Erou, poet şi vesel iubea mult a culege » etc. Este lesne de văzut că vesel este un calificativ care accentuează mai mult caracterul lui Francisc întîi. Prin urmare, versul al doilea este mai bun decît cel dintîi, afară dacă nu vom considera că intonarea iubea mult a culege este oarecum grea, din cauza celor două monosilabe: mult şi a, care se urmează. în versurile: « Eu am, francez ca dînsul, aceeaşi aplecare Şi pentru lauri falnici, şi pentru sărutare, » autorul schimbă laurii falnici în vitejie: « Eu am, francez ca dînsul, aceeaşi aplecare Şi pentru vitejie, şi pentru sărutare. * 1061 Aci, laurii falnici sînt daţi afară, deoarece vitejia esprimă mai bine ideea, decît laurii falnici, care sunt o perifrază; lăsind la o parte că falnici legat cu lauri nu este decît o umplutură. Partea care urmează, pînă la versul: « Să poate-ndrepta însă cu-o mică variantă *, autorul a lăsat-o intactă. Şi, intr-adevăr, afară de cîteva intonări rele, ca în emistihul rege-n galanterie, în care tonul apasă asupra silabei ge din cuvîntul rege, şi în emistihul A! Pentr-un galant rege, în care tonul apasă asupra silabei ga din cuvîntul galant — toate celealte versuri sunt ridicate la înălţime de pana ilustrului poet, atît întru ceea ce priveşte espresiunea naturală a ideilor, cît şi întru ceea ce priveşte versificaţia. Prin urinare, foarfeca nemiloasă s-a înduioşat asupra acestei părţi. Versul pus în gura lui Rozei: « Să poatt-ndrepta însă cu-o mică variantă *, este schimbat astfel: « Eu am mai complectat-o prin astă variantă », şi aceasta pentru că în primul vers intonarea primului emistih este defectuoasă, şi pentru că eliziunea cu-o sună, oarecum, rău la ureche. Găsim, cu toate acestea, nu tocmai nemerită schimbarea versului primitiv în « Eu am mai complectat-o prin astă variantă *. Partea care urmează nu este o transformare, ci o nouă creaţiune, de aceea nu avem a-i face nici o comparaţiune şi o reproducem precum urmează: ROZEL Eu am mai complectat-o prin astă variantă: Femeia des e schimbătoare, Ferice cui se-ncrede-n eal Ah! deie-mi dulcea sa favoare Şi schimbă-se-apoi cum o vreai (Toţi rid.) CARMINA Bravo, Rozei! 1062 ANTON Palavre!... mai bine-n războire Aş vrea ca să se schimbe această amorţire Ce se numeşte pace, căci timpul de răgaz Preface-n om netrebnic pe omul cel viteaz. CARMINA Cum? Preferaţi războiul decît o viaţă lină? ANTON Dar! Paloşului nostru e teamă de rugină. ROZEL Contesă, -orce fiinţă se naşte pe pămînt Cu o tainică menire, c-un dor şi c-un avînt. Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume Şi dumneata, contesă, să fii iubită-n lume. CARMINA Ei bine, fiţi dar veseli; eu cred că nu tîrziu Se va preface-n faptă un dor atît de viu. ROZEL Ne-nşeli ? CARMINA Nu; am o veste, o veste cum vă place!... De cînd a vpastră armă dormind în teacă zace, Urîtul vă mănîncă de vii; sunteţi mâhniţi, Cu ochii stinşi, la faţă, galbini şi vestejiţi, Cît cine-acum vă vede, şi cine vă cunoaşte, Se-ntreabă cu mirare: Ce sunt? Ostaşi, ori moaşte? ANTON Aşa-i!... decît urîtul, mai bine ştreangu-n gît... CARMINA Eu v-am găsit de lucru şi leacul de urît. Sus paloşul la soare!... Sus fruntea!. .. Vîntul bate Şi-ndeamnă a năvală în ţări învecinate. Vroiţi voi dupe dînsul cu toţi să vă luaţi? TOŢI Vrem!... Unde?... 1063 CARMINA Nu departe... colea peste Carpaţi. ANTON Cum? La Moldova?... Ellien! CARMINA Acolo stăpîneşte Un domn pe care ţara întreagă îl urăşte. Cît îţi sufla deasupră-i, din tron el va cădea Şi toată-a lui avere a voastră-a rămînea. ROZEL Dar tronul său? CARMINA Acelui cu inima regească, Ce-a şti cu mînă largă pe toţi să răsplătească, Lui Despot. TOŢI Despot ? ROZEL Fie!... de-1 vrei, şi eu îl vreu. ANTON Şi eu! CEILALŢI Şi eu! CARMINA (in parte j O! Despot, eşti domn, iubitul meu! Curînd dorinţa noastră va fi realizată! ». Cu toate acestea, orcită modestie ar vrea să puie marele nostru poet şi orcît exemplu ar vrea să dea tinerilor, d-a-şi modifica concepţiunile lor, găsim că dl. Alecsandri este tot atît de puternic în partea nemodificată, ca şi în cea modificată. Vom adăoga chiar părerea noastră că, în prima concepţiune, opera d-lui Alecsandri păstrează mai mult acel inare caracter shakespearian care face din Hamlet un cap-d-operă; astfel, in partea nemodificată, 1064 «Iar stele şi iar stele! », ne transportă fără voie la scena din Hamlet în care Ofelia, nebună, cu fruntea încoronată de plante fluviale, află de moartea tatălui său şi face irupţiune, repetînd mai multe refrenuri incoherente. Desigur că prin aceasta suntem departe de a voi să zicem că marele nostru poet a fost sub impre-siunea menţionatei scene, cînd a pus pe hîrtie prima concepţiune a acestei părţi. Noi însă, ştiiHd că geniurile se ating între ele, conţiind acelaşi foc divin; noi, care considerăm pe Despot ca o poemă dramatică, aparţiind genului shakespearian, şi care ne punem mai presus de acele spirite mici şi invidioase cari, dacă surprind un calificativ ce se aseamănă în scrierile a doi poeţi, transformă pe unul din doi în plagiator; şi, în fine, noi, care am citit pe Bonaparte de Lamartine şi pe II Cinque Maggio de Manzoni, amîn-două scrise de doi poeţi mari şi amîndouă cu totul asemănate, — fără ca pentru aceasta să zicem că unul a copiat pe altul, — vom mărturisi, — orcîte ar găsi de rezis aceia cari sunt incapabili de a crea ceva, — că dl. Alecsandri ar fi făcut mai bine a păstra acelei scene, atît de modificată, primul ei caracter. Aceste fiind zise, nu ne-am făcut decît datoria de-a stabili raportul între ambele concepţiuni şi a arăta pe scurt argumentele care au silit pe autor a face transformările ce a întreprins." Literatorul se ocupa şi mai tîrziu, în nr. 7 din acelaşi an (p. 7 — 9), în articolul Conservatorul român din Bucureşti, semnat de T. M. Stoe-nescu, de modul în care a fost interpretat rolul lui Lăpuşneanu de către tînărul actor Teodor Manolescu, care însă, în distribuţia menţionată în ediţia 1880, este interpret al lui Despot (alături de: Notara —Lăpuşneanu, d-na Th. Pătraşcu — Ruxandra, P. Velescu—Moţoc, d-ra Anica Popescu — Ana, d-na Sarandi—Fevronia, Fraivald—Tomşa, d-ra Alexandrescu — Iliaş, C. Costescu —Spancioc, Panu— Harnov, P. Sfetescu —Stroici, C. Dumi-trescu —Toroipan, Julian—Ciubăr-Vodă, Christescu—Laski, d-ra Vasi-lescu —Carmina, Al. Moru —Rozei, Raşianu —Sommer, Catopolu —Anton Secuiul, N. Ştefănescu —Pisozki, I. Petrescu—Toma, Basarabeanu —Bai-ractarul, M. Mateescu —Limbă-Dulce, N. Hagiescu—Jumătate): „Să trecem acum asupra unui fragment din Despot-Vodă al d-lui Alecsandri, recitat de d-nul Teodor Manolescu. Actorul îşi începe recitaţiunea în momentul cînd Lăpuşneanu, ţinînd pe D-na Ruxandra de mînă, o petrece pînă la uşe. Aici Lăpuşneanu rămîne privind în urma femeii sale şi zice: Muierea-i tot muiere! O biată ciocîrlie Spre tot ce străluceşte zburînd cu veselie. O inimă. . . comoară, ş-un cap frumos... dar sec! 1065 A-nduioşat-o Despot cu glasul lui de grec. Şi toţi boierii, duşmani oblăduirei mele, Sunt prinşi de-acest păiangen în desele-i raţele... (Se plimbă turburat.) D-nul Manolescu face o frumoasă tranziţiune intre situaţiunea in care se afla faţă cu femeia sa şi între situaţiunea în care rămîne după plecarea ei. Emistihul: Muierea-i tot muiere e zis cu atîta fidelitate, incit ridicolul la care sunt predispuse aceste cuvinte se află cu desăvîrşire înlăturat. Nu tot aşa însă a fost şi în cele două versuri următoare: culoritul lipsea cu desăvîrşire, acea nuanţă de uşoară bătaie de joc era înlocuită printr-un regret care nu-şi avea nicicum locul. Astfel, cînd d-nul Manolescu ne spune de capul muierei că e frumos dar sec, ne arată o adincă părere de rău, ca şi cum golul ce se află în creierul femeiei i-ar fi produs o mare nenorocire. în cele din urmă trei versuri, pe figura actorului se citea ura neîmpăcată asupra aceluia care nu numai că a subjugat pe toţi boierii ţărei, dar care a înduioşat pînă şi pe femeia sa. Frumuseţea acestei părţi constă mai cu seamă în gestul prin care d-nul Manolescu reprezintă desele raţele ale păiangenului, adecă ale lui Despot, gest care, însoţit de expresiunea figurei, depinge toată invidia lui Lăpuşneanu, toate urzirile lui Despot. Autorul a mai adăogat în urma versurilor de mai sus, ca notiţă, că actorul trebuie să se plimbe turburat. Nu totdauna actorul însă este dator să se conducă de notele autorului.1 Astfel, dacă d-nul Manolescu, în loc să ţie seamă de acea notă, ar fi stat în aceeaşi turburare pe un scaun, cu cotul drept rezimat pe o masă, şi la cuvintele de Scorpie grecească ar fi lăsat mîna să cază cu greutate, ca şi cum ar voi să zdrobească acea scorpie; dacă şi-ar fi îndreptat ochii spre un punct fix, în loc să-i plimbe de colo pînă colo; dacă vocea ar fi fost mai seacă şi esclamaţiunea A ! pornită dintr-o inimă mai plină de ură, atunci jocul ar fi fost mult mai admirabil, efectul mult mai mare. Ar fi deci de dorit ca d-nul Manolescu să discute notiţele autorului, înainte de a le admite ca bune, şi unde va găsi ocaziuni a produce efecte să nu le treacă cu vederea. în versul Tu vrei, fiinţă-oloagă, născută-n putrezime, fiinţă oloagă este un calificativ puţin nemerit, care adeseori împiedică pe un actor, dacă nu ştie să facă din defectele poetului un efect al său. D-nul 1 Redacţiunea nu împărtăşeşte această opiniune. Nota «Red. > [Literatorului], 1066 Manolescu face din acest calificativ un parantez şi îi dă intonaţiunea unei idei detaşate, cu un accent de dispreţ, care acoperă în mod fericit greşeala autorului. Asemenea face d-sa şi cu expresiunea născută-n putrezime. Cind zice: Doar Vodă Lăpuşneanu va şti, prevăzător, Pe-o scorpie ca tine s-o sfarme sub picior!, d-nul Manolescu trînteşte cu piciorul, fără să aibă însă grija ca figura şi vocea să fie în destulă armonie cu ceea ce spunea. Intonaţiunea era puţin ameninţătoare, dar nu era îndestul. Partea în care Lăpuşneanu nu memorează vestea ce-i trimisese Ioan Sigmund Polonul a fost zisă destul de corect; mai cu seamă versul: Căci Despot zvînturatul rîvneşte-a mea putere, în care, la numele de Despot, Lăpuşneanu se reînflăcărează de mînie în contra rivalului său. în versul: Ş-alăturea cu tine vei întîlni mormîntul, actorul încearcă să imite pe Rossi. încercarea e lăudabilă, dar foarte dificilă; fiindcă de la sublim la ridicol nu este decît un singur pas. D-nul Manolescu n-a atins nici una din aceste extremităţi; dacă însă ar mai fi făcut încă o mică sforţare spre a atinge sublimul, mă prind că ar fi căzut în ridicol. Am mai zis-o, un actor înlătură adeseori notiţele şi punctuaţiunile greşite ale autorului, în versurile: Cum să-i deschid căpcana? Ce cursă să-i întind Pe el cu-ai lui tovarăşi în laţu-mi să-i cuprind? A! Ce să pierd eu timpul... etc., d-nul Manolescu, gînditor, să întreabă ce capcană să deschidă inamicului său?... Ajungînd însă la lunga frază: Ce cursă să-i întind Pe el cu-ai lui tovarăşi în laţu-mi să-i cuprind?, ca s-o poată mistui mai bine, pune un semn de întrebare în urma emistihului : Ce cursă să-i întind? şi versul următor îl zice pe un ton afirmativ, punînd la urmă cîteva reticenţe, lăsînd să se înţeleagă efectul răzbunărei lui Lăpuşneanu. 1067 Deşi aceasta nu este adevărata idee a poetului, totuşi, actorul, în pericolul de a se îneca cu o frază prea lungă, a schimbat-o pentru a nu produce o dezarmonie. Trecînd apoi la A! ce să-mi perd eu timpul, d-nul Manolescu face o tranziţiune frumoasă, tranziţiune care devine efectivă prin scoborîrea moderată de voce, printr-o intonaţie diferită şi printr-o nepăsare care denotă nesocotinţa lui Lăpuşneanu pentru aceia care pot dispare la un singur cuvînt al său. Cînd Lăpuşneanu cheamă pe Toma spre a-1 face instrumentul prin care să omoare pe Despot, d-nul Manolescu trebuia să esprime acea nesocotinţă, acel dispreţ ce are un stăpînitor tiran pentru o creatură înjosită, cum era Toma; şi, astfel, umilinţa acestuia, pe de-o parte, şi semeţia lui Lăpuşneanu, pe de alta, ar fi format un frumos contrast între un suveran crud şi între o fiinţă tîrîtoare. Lăpuşneanu nu devine blînd decît numai atunci cînd îi destăinuieşte scopul său criminal. Rău a făcut dar d-nul Manolescu cînd de la început a fost generos către supusul său. Din momentul însă cînd începe a destăinui secretul, jocul de scenă al d-lui Manolescu devine corect. Modul cum cercetează uşile, pentru a nu fi ascultat de cineva, grija ce are la fiece cuvînt, uitîndu-se prinprejur ca să nu fie surprins; modul cum destăinuieşte secretul, îngrijirea cu care strecoară în mîna ucigaşului şipul cu otravă sunt într-adevăr părţi care aduc mari merite unui elev. Dacă, pe lîngă multele calităţi ale d-lui Manolescu, am enumerat şi multe defecte, nu am făcut aceasta cu dorinţă de a-1 blama, — nu am făcut decît a-mi manifesta opiniunile mele în părţile care nu erau bine executate. D -sa, dacă le crede bune, să le admită, dar, înainte de a le admite, să le discute singur şi, dacă le găseşte nejuste, să ceară sfatul altora, cu un cuvînt, să caute a-şi îndrepta părţile rele şi, adăogîndu-le la cele bune, să-şi formeze un tezaur din care sâ poată lua la trebuinţă. Opiniunea mea asupra acestui din urmă punct e că cel mai bun sfătuitor şi conducător este o serioasă şi neobosită citire a cărţilor de arte şi litere, o cunoştinţă întinsă despre tot ce este omenesc, cu alte cuvinte, o sănătoasă instrucţiune." După premierea lui Alecsandri de Academie, Macedonski, conside-rîndu-se frustrat de un drept ce i se cuvenea, îşi atacă neelegant precursorii şi îndeosebi pe Alecsandri, cărora nu le recunoaşte meritele, în notele poeziei sale Viaţa de apoi (publicată în Literatorul, III, 1882, p. 393 — 394). Tot 1068 în Literatorul din acel an (p. 449, 537, 591), Macedonski publică şi o critici pătimaşă, sub titlul Alecsandri, care îl determină pe G. Sion să ia apărarea academicienilor insultaţi prin Alecsandri, într-o scrisoare adresată lui Macedonski şi publicată in Steaua Dunărei, V, 6 septembrie 1882. în paginile acesteia se publică, chiar a doua zi, şi răspunsul lui Macedonski. Ambele scrisori se republică în Literatorul, III, 1882, p. 470 — 471, pe două coloane, în dispută va interveni şi C. Miile, cu articolul Alecsandri şi Al. Macedonski, publicat in Contemporanul, II, 1882, p. 424 — 429. Deşi nu-i va da niciodată lui Macedonski satisfacţia unui răspuns, Alecsandri este, fără îndoială, foarte afectat de aceste atacuri, sentiment pe care il trădează scrisorile sale adresate în acea vreme lui I. Ghica (numit de curînd ambasador la Londra) precum şi, lucru neobişnuit la scriitor, intenţia — nerealizată, dealtfel — de a publica un articol de condamnare aspră a lui Macedonski (ciorna acestuia se află la B.A.R., Arh. V. Alecsandri, I, ms. 24 şi a fost publicată de Marta Anineanu în voi. V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 57 — 59). „Fiindcă a venit vorba de versuri — îi scria Alecsandri la 15 octombrie 1882 lui I. Ghica — îţi aminteşti cu cită bunătate am primit şi am încurajat noi pe Macedonski şi comp. ca pe o tînără pleiadă literară? Acest domn a vrut să-mi dea o probă despre sentimentele sale de recunoştinţă şi, într-un pamflet in versuri împotriva poeţilor care nu fac parte din clica sa, m-a numit pur şi simplu_____o broască. Nu-mi iartă că am primit marele premiu « Năsturel », sub pretext că sînt academician şi că posed o gară pe proprietatea mea şi, plecînd de la acest irumos sentiment, exclamă în notele care însoţesc capodopera sa: « Ruşine, de trei ori ruşine, domnule Alecsandri, ai şters 10.000 franci premiindu-te singur cînd premiile sînt instituite pentru încurajarea celor tineri... » etc. Aici apare vîrful urechii măgarului. Dar Macedonski se crede furat de o sumă care îi revenea de drept. Ce este hazliu în această afacere este că bietul nostru prieten Sion a crezut de datoria sa să răspundă acestei diatribe şi a făcut-o pentru a apăra pe academicieni. Dar şi-a găsit beleaua, îţi trimit numerele unui jurnal unde vei citi această polemică. Te va distra in mijlocul ceţurilor tale britanice" (v. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 124- 125). La 10 decembrie poetul îi scria iarăşi lui Ghica în legătură cu Macedonski: „în timp ce jurnalele mă ridică pe imaginare piedestale, mult-intere-santul Lama de la Literatorul, Macedonski, lucrează activ la dărîmarea mea. De cînd a murit, de cînd a fost mîncat de viermi şi s-a reîntors în 1069 această lume, trecînd pe la Mărcuţa, acest fost versificator, acum vermi-ficator, mă insultă, mă defăimează, mă tratează de la egal la egal, spunînd că am şters premiul «Năsturel ». Mă distrează acest biet Zoii, căci îmi oferă ocazia de a studia in anima vili pustiirile acestei groaznice boli care se numeşte îngîmfare. în curînd mă va acuza că am omorît pe tata şi pc mama, şi aceasta cu scopul de a mă face să încep o polemică cu el. Dar îl desfid că va izbuti a mă face să mă amestec în tărîţe" (v. V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 55 — 56). Violenţa limbajului din această scrisoare este surprinzătoare la echilibratul Alecsandri. Ea trădează că numai cu greu se putea stăpîni să nu dea o ripostă usturătoare detractorului său. Aceeaşi violenţă, aceeaşi ronie, şfichiuitoare, se întîlneşte şi în ciorna proiectatului — totuşi! articol de răspuns, aflată între hîrtiile rămase de la el (de care am amintit mai sus). Titlul acestui articol urma să fie F.cce homo! şi era redactat pe acest ton: „Popoarele care se nasc sînt legănate în pruncia lor de cînticele naive ale celor întîi înşirători de versuri ce răsar, din întîmplare, ca nişte plante cunoscute în botanică sub numele de simple, şi aceştia, luînd titlul pompos de poeţi, se bucură cîtva timp de o reputaţiune uzurpată. Ei gînguresc întocmai ca copiii ce învaţă a vorbi sau ca puii de lăstuni ce să deprind a ciripi în cuib [.. .]. Românii au fost adimeniţi pănă acum de glasurile monotone şi răsuflate ale unor versificatori nesăraţi. Ei au crezut în naivitatea lor că au poeţi de merit, pe cînd nu aveau decît nişte palizi imitatori a lui Goethe, Schiller, Lamartine, V. Hugo etc., nişte diletanţi de mahala, sau chiar de salon, fără focul sacru care produce opere sublime. Literatura română era deci (sâ avem curajul de a o spune), era o literatură în faşă, cu lapte pe buze şi pretinşi poeţi care o inundase cu versuri, şi versurile se păuneau în strălucirea unui renume de care nu erau demni. Trebuinţa unei reacţiuni salutare in domeniul muzelor era de toţi simţită! România, care făcuse păsuri gigante pe cîmpul politic, se găsea înapoiată pe acel literar şi aştepta cu o nerăbdare legitimă sosirea unui geniu reformator care să cureţe ogorul de buruiene parazite, un om predestinat, ales ad-hoc de însăşi Providenţă pentru renaşterea literaturei, un poet înzestrat cu toate calităţile spiritului şi a sufletului, curajos, energic, maestru în arta mlădierei versului, capabil de a critica, de a îndrepta defectele şi de a [da] probe de bun-simţ, de bun-gust, de bună-creştere, un om în fine cu stea în frunte, care să se impună lumei de la prima lui ivire nu numai cu scrieri de un model perfect, dar şi cu un nume sunător, precum Byron sau Macedon. 1070 Acel om-fenomen a apărut! Bucură-se toată suflarea! Numele lui, deşi nu se ştie prin care împrejurări a căpătat o terminaţiune de liftă, arată că el se coboară dintr-un mare erou, dintr-un mare împărat, din însuşi Alesă ndru Macedon... El este Alexandru Macedonski! Ecce homo! Acest tînăr interesant, mort în floare şi reîntors nu demult de pe ceea lume, a inaugurat reîntoarcerea sa în viaţă prin o nemotivată împroşcare de epitete elegante şi alese în dicţionarul bunei-cuviinţi, pe care le-a adresat diferitelor persoane din societate cu o prodigalitate pornită dintr-un suflet delicat şi scăldat în valurile înaltei poezii. Aşa, pe Eminescu îl numeşte ciupercă, pe Alecsandri şi pe Naum broaşte, pe Stăncescu măgar, pe Grigori Cantacuzino greier, pe Cornescu prepelicar etc., însă cititorii revistei Literatorul, nr. 7 — 8, surprinşi de mirare, au fost în drept de a se întreba dacă byronianul Macedonski nu s-a odihnit cîtva timp la Mărcuţa după voiajul său în lumea morţilor. [...] Aceste sînt modelurile de cugetare înalte, de versificare perfectă, de poezie neimitabilă pe care tînărul Byronski din Bucureşti le aşterne în Literatorul, cu scopul meritoriu de a-şi clădi un piedestal neperitor pe ruinele reputaţiunilor uzurpate ale poeţilor români din ţară. El are ambiţiunea de a deveni şeful unei şcoli nouă în domeniul literar, precum a fost Hugo în Franţa, şi a grupat împrejur un număr de tineri admiratori cu bună-credinţă, care îl tămîiază şi contribuiesc mult a-i ameţi crierii cu tămîia lor. . . însă noi avem datoria a preveni că boala prezumpţiunei de care pătimeşte idolul lor este molipsitoare şi de natură a deschide uşele, nu porţile templului nemurirei, ci uşele stabilimentului de la Mărcuţa" (V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 57 — 59). Despot-Vodă va mai fi aspru criticată şi la reluarea ei în 1886, de Barbu Delavrancea. După ce elogia „stilul aproape simplu, aproape natural, dar frumos, fermecător" în care cîntase Alecsandri vitejia şi suferinţele oştenilor noştri la 1877, cînd „ar fi trebuit să-şi încheie glorioasa sa carieră literară", Delavrancea aduce, fără nici o deferenţă, aspre reproşuri autorului dramatic: „... d-1 Alecsandri să dă în drame istorice. Şi aşa cum d-sa făureşte drama istorică, e drept, şi nu ne sfiim d-a spune, e lucrul cel mai uşor din lume, mai ales cînd o viaţă întreagă nu scrii decît rînduri pe silabe şi cu coarde potrivite. [...] Tot acelaşi metod uşurel a întrebuinţat d-1 Alecsandri cu Despot-Vodă, în vro şase acte în versuri, cu greci, bulgari, poloni şi ţărani moldoveni. Despot-Eraclid vine de prin Spania (altfel rimele « cald * şi « zma-rald » nu s-ar fi întrebuinţat decît în frumosul Cîntec al Gintei latine), de peste nouă mări şi nouă ţări, în casa lui Albert Laski, cu a cărui cocoană trăise şi trăieşte în legături nepermise pentru «onorul casei ». D-aci 1071 porneşte în Moldova, pe vremea Lăpuşneanului, şi acest « adimenitor de inimi » încalecă p-o iapă arăbească, dăruită lui de vodă, « sare trei butii », sare « peste un zid » şi cucereşte inima Anei, fiica ambiţiosului şi răzvrătitorului Moţoc. Moţoc, şiret , binecuvintează dragostea lor, numai ca să răstoarne pe Lăpuşneanu, să puie în locu-i pe Despot şi să ajungă socru de vodă. Despot o păţeşte: e închis de Lăpuşneanu, care află de complot; Despot scapă cu ajutorul nebunului Ciubăr-Vodă; fuge la Laski; se întoarce cu « oştime » asupra lui Lăpuşneanu şi-l « izbeşte drept in frunte ». Ajunge domnul Moldovei şi face marele plan d-a domni peste Transilvania, Muntenia, Bulgaria, Serbia, Grecia şi astfel să ridice din nou puterea Bizanţului, că nu degeaba era el pui de grec, neam cu Eraclizii, dupe cum certifica chiar turaua lui Carol Cvintu: iscălitură pe care cum au văzut-o boierii şi ţăranii moldoveni, au cunoscut-o. în sfîrşit, ajunge domn, cu chiu cu vai, şi cade ca un prost, bătut de Tomşa. Dar orcare ar fi peripeţiile dramei, Despot e şi cu minte şi fără minte, şi iubeşte şi nu iubeşte; poporul modovenesc pentru el aci e « mişel », aci e «viteaz ». Nu e de nici un fel. Cit pentru Ciubăr-Vodă: un nebun care scapă pe Despot, apoi scamatorisit într-un călugăr fanatic care ucide pe Despot. O analiză amănunţită a piesei, ca dramă istorică şi ca meşteşug de scenă, ar ajunge inevitabil la încheierea că Despot-Vodă e o mare copilărie, făcută de un poet şi premiată destul de grăsun de Academie. în sfîrşit, lumea, ca lumea, să dă corentului şi recunoaşte, cum fac şi prietenii intimi ai d-lui Alecsandri pe ascuns, că drama d-sale n-are acţiune, sau, dacă are puţină, nu e deloc logică, dar că, în schimb, are versuri frumoase, foarte frumoase şi răsunătoare. Răsunătoare, de acord; frumoase... depinde. într-o dramă lirismul dus la extrem devine urît şi banal. Macaulay, într-un studiu făcut asupra lui Machiavelli, zice cu infailibilă dreptate: « Spiritul omoară comedia, şi elocinţa, drama şi tragedia *. Ce ar trebui să zicem noi cînd în Despot nu avem nici elocinţă, ci lirism, răsunet, figură peste figură, şi încă figuri care nu pot zugrăvi decît partea externă a omului şi a naturei? Socotim că este o manieră facilă a pune în loc d-o idee o figură şi, din figură în figură, să nu scape pasăre, munte, riu, torent, ocean, fulgere şi tunete, copaci şi ierbuşoare, lei şi iepuri care să nu ne dea o figură. Chestia ar merita o cercetare cu mult mai amănunţită mai ales cînd vorbim despre d-nul Alecsandri, «fericitul Alecsandri », cum îi zice Eminescu, dar ne e teamă că am aprinde în contră-ne admiratorii inconştienţi ai bardului de la Mirceşti, şi sînt prea mulţi la număr. Nu doară că dreptatea s-ar cîntâri pe număr, dar de, gălăgia stă în raport direct cu numărul şi cu inconştienţa. 1072 Susţinu, însă, în treacăt, că un stil înflorit peste măsură, un stil numai de figuri, este un stil urît în dramă. Şi mai susţiu că nimic nu e mai uşor pe lume decît figura în versuri. S-ar putea seri şi improviza stihuri cu chila in această manieră facilă; căci ce poate fi mai falş şi mai lesnicios decît a concepe şi a alcătui un erou care, în loc d-a spune o idee, face o antiteză, în loc d-a spune o patimă, face o comparaţie sau o întrebuinţare figurată de cuvinte? etc., etc. Stihăria dramatică â la d-1 Alecsandri să poate turna cu cotul, cu metrul pătrat şi cu prăjina cubică. Poate publicul să mă închiză pe mine, care nu fac versuri, în sala Ateneului şi să improvizez versuri dramatice asupra oricărui erou antic, medieval şi modern, dacă e vorba să nu scape nimic din natură nepus ]a drojdia unei figuri retorice. Dăm aci o scurtă probă despre acest meşteşug copilăros. Toţi prietenii cărora le-am spus următoarele versuri s-au înşelat a crede că sînt de bardul de la Mirceşti. Ia să turnăm un fel de Despot în cîteva situaţii critice, în chipul în care d-1 Alecsandri îl plămădeşte â la minute. Bunioară, în fuga condeiului, să zicem că Despot vede în depărtare pe Tomşa, care vine cu oşti asupră-i. Despot începe: « în zare se lăţeşte vîrtej omorîtor, Dar pala mi-e de flăcări pe cîmpul de onor. » Despot vede un boier care nu prea se uită cu bunătate la el... Despot vorbeşte: « Cumplită ţi-e privirea şi mai cumplit ţi-e planul: Cei mici au uneltirea, cei mari au iataganul! » Despot vede şi o femeie frumoasă şi plăpîndă care ar cam întinde mîna răzvrătitorilor. Despot toarnă o figură: « Şi tu te-ncrunţi la mine ? Dar fulgul de ninsoare De cînd să cearcă-a stinge văpăile din soare? * Despot vede un intrigant; îl apostrofează în faţă, în stihărie obicinuită: «Trădarea şi minciuna sînt două surori gemeni: Eşti frate amindurora, cu amîndouă semeni! » La urma urmelor, Despot e învins, să zicem, şi strigă desperat iar o figură, pe care am putea-o face lată şi lungă dacă spaţiul ne-ar ierta, mai ales cînd am face apel la calapoadele următoare: « înşelător de inimi », « pînditor de gînduri », « culegător de stele », « aţiitor de cale », « vicle- nitor de cinste », « prăpăditor de lege », « fermecător de virgini », « cuceritor de glorii * etc., etc. Asemenea construcţii, pe care lumea le admiră, e o uşurinţă de vers care nu spune nimic. Sint tot aşa de puţin poetice ca şi calapodul prozaic: 1073 « Culegător tipografic », « trcpădător de uliţi *, « cerşetor de pine », *împărţitor de gazete », «debitor de tabac », «azvîrlitor de pietre * etc., etc. încheiem aci, regretînd că adevărul cel mai mare ce s-ar putea spune unui om mare ar ii următorul: Rodica şi Groza, două poezii mici, fac mai mult decît 2.000 de drame ca Despot. Cît pentru artiştii Teatrului Naţional, nu puteau fi decît slabi într-o piesă imposibilă. Dealtfel, publicul care a fluierat pe Oviăiu — cu toate că patriotismul lui neaoş românesc îl făcea să prevestească că la Dunăre se va naşte un năzdrăvan copil al Kovnei — nu s-a grăbit să umple sala teatrului; ba chiar puţinii oameni cîţi erau au primit rece comedioasa dramă şi adesea au rîs tocmai cînd Despot să prăpădea cu dragostea şi cu vitejia" („Despot-Vodă". Dramă în versuri de d-l Vasile Alecsandri, în Epoca, I, 11 ianuarie 1S86, nr. 43 — semnat Fra Barbaro.) Cel care îşi va înălţa cu autoritate glasul în apărarea lui Alecsandri va fi T. Maiorescu, care — deşi nu consemnase nici o impresie îa urma lecturii lui Despot în cadrul „Junimii" — notase însă la 16 martie 1882: „m-am dus la teatru, unde, cu Alecsandri în lojă, am văzut din nou ultimele 3 acte din Despot-Vodă. Sfîrşitul reprezentaţiei la ora 1, dar, cu toate, impresie puternică, emoţionantă" (v. însemnări zilnice, II, p. 50). Acum, în articolul Poeţi şi critici (publicat în Convorbiri literare, nr. 1, 1 aprilie 1886, p. 3 — 9), Maiorescu condamnă poziţia adoptată de Delavrancea şi de Vlahuţă faţă de opera bardului de la Mirceşti. „... nu este poate de prisos — spunea Maiorescu — să facem cîteva observări în contra încercării unor autori de a accentua mai ales părţile slabe din întinsa lucrare literară a d-lui Alecsandri şi de a-şi ascuţi spiritul lor critic înaintea preamicului nostru public cetitor pe socoteala acestui reprezentant de frunte al tinerei noastre literaturi. Aşa am cetit într-o Cronică teatrală, publicată în Epoca din 11 ianuarie 1886 de d. Barbu Ştefănescu (Delavrancea), o critică aspră în contra lui Despot-Vodă şi în genere în contra dramelor lui Alecsandri. Aşa am auzit că, într-o conferenţă ţinută la Ateneu în 27 fevruarie 1886, d. Vlahuţă a înălţat poeziile lui Eminescu intre altele şi prin coborîrea unei poezii a lui Alecsandri. Dacă dd. Delavrancea şi Vlahuţă ar fi oameni de a treia mînă, nu am pierde nici un cuvînt asupra criticei lor; dar fiindcă sînt dintre scriitori cu talent ai tinerei generaţii, credem că lucrul merită o discuţie publică, merită şi în ceea ce priveşte poziţia literară a lui Alecsandri. 1074 Se înţelege de la sine că nu noi vom tăgădui orcărui om de bună-credinţă şi de bună-ştiinţă dreptul de a spune ceea ce crede adevărat şi ceea ce ştie greşit într-o activitate publică. Şi fiindcă dd. Delavrancea şi Vlahuţă sunt oameni de bună-credinţă şi de bună-ştiinţă în ale literaturei, dreptul lor de a face critica aşa cum au făcut-o este mai presus de contestare. Dar una este dreptul şi alta este folosul întrebuinţării dreptului în fiece moment. Va fi avînd şi activitatea critică noima ei, şi nu orce dispoziţie războinică merită să fie întrupată într-o scriere. Şi mai întîi trebuie să constatăm că de regulă poeţii înşii sunt cei mai răi critici asupra poeziei altora, în genere artiştii înşii cei mai contestabili apreţiatori teoretici ai artei. Deşi în feluritele combinări ale inteligenţelor omeneşti s-a putut şi se poate întîmpla ca un poet bun să fie şi un critic bun, aceasta însă va fi totdeauna o excepţie rară, care va trebui foarte tare legitimată înainte de a fi primită în contra acelei regule generale. Cine a cetit odată critica lui Voltaire în contra dramelor «barbare * ale lui Shakespeare va sta totdeauna pe gînduri, cînd va mai vedea poeţii apueîndu-se de meseria criticei, şi nu se va găsi liniştit prin dramele criticului Lessing. Şi, în adevăr, între natura poetului şi natura criticului este o incompatibilitate radicală. Poetul este mai întîi de toate o individualitate. De la aceleaşi obiecte chiar, despre care noi toţi avem o simţire obişnuită, el primeşte o simţire aşa deosebit de puternică şi aşa de personală în gradul şi în felul ei, încît în el nu numai că se acumulează simţirea pănă a sparge limitele unei simple impresii şi a se revărsa în forma estetică a manifestării, dar însăş această manifestare reproduce caracterul personal, fără de care nu poate exista un adevărat poet. Din multe părţi ale lumii primeşte poetul razele de lumină, dar prin mintea lui ele nu trec pentru a fi stinse sau pentru a ieşi cum au intrat, ci se răsfring în prisma cu care l-a înzestrat natura şi ies numai cu această răsfrîngere şi colorare individuală. Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel Victor Hugo, deşi cu toţii au primit impresii de la aceeaş lume. Voltaire a fost foarte capabil de a exprima lumea conform prismei sale personale, dar s-a arătat incapabil de a simţi exprimarea lumii ieşită din prisma lui Shakespeare. Căci prisma poetului este menită a răsfrînge raza directă a luminei, dar nu este menită a mai răsfrînge raza odată răsfrîntă de o prismă străină. 1075 Aceasta însemnează individualismul poetului.1 Criticul, din contra, pre cît este mai puţin impresionabil pentru însăş lumina directă a obiectelor (din care cauză nici nu se încheagă. în el vreo senzaţie a lumii pănă la gradul de a cere manifestare în forma poetică), pre atît este şi mai puţin individual. Căci criticul este tocmai foarte impresionabil pentru razele răsfrînte din prisma altora, şi individualitatea lui este dar consumată în înţelegerea şi simţirea altor individualităţi. Criticul este din fire transparent; artistul este din fire refractar. Esenţa criticului este de a fi flexibil la impresiile poeţilor; esenţa poetului este de a fi inflexibil în propria sa impresie. De aceea criticul trebuie să fie mai ales nepărtinitor; artistul nu poate fi decit părtinitor. Nu este dar chemat d. Barbu St. Delavrancea, nu este chemat d. Vlahuţă,, a cărui prismă este poate înrudită cu a lui Eminescu (şi am dori să nu-i fie prea înrudită, ci să-şi păstreze individualitatea dacă o are), nu sunt ei chemaţi să judece pentru public lucrarea poetică a d-lui Alecsandri în genul ei propriu. Această sarcină să ne-o lase nouă, publicului, care, neavînd înşine nici o individualitate poetică pronunţată, suntem mai lesne primitori pentru tot ce este lumină în felurimea manifestării ei. Junii noştri poeţi sunt chemaţi să-şi exprime, fiecare în propria sa formă, simţirile primite direct de la lumea reală, dar nu să-şi slăbească această lucrare creatoare prin priviri de alături spre o altă lume subiectivă. Puterea lor intelectuală trebuie întrupată în opere de artă şi nu mistuită în elaborări de critică" (Poeţi şi critici, în Convorbiri literare, nr. 1, aprilie, 1886, p. 3-9). Critica şi istoria literară din veacul al XX-lea vor avea — în general — bune cuvinte de apreciere a piesei, culminînd cu cele exprimate de Tudor Vianu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Al. Piru ş.a. Ch. Drouhet vedea in Despot-Vodă „o dramă în care artificiul se învederează la tot pasul în acţiune. Mai mult încă decît dramele lui Victor Hugo, cari nu sînt creaţiunea jocului spontan al imaginaţiei poetului, dar rezultatul unor combinaţiuni meşteşugite, Despot-Vodă a ieşit^din complicarea voită a datelor pe care istoria le punea la îndemîna poetului cu elemente introduse de preocuparea de a compune o dramă după modelul celor ce le admira cu entuziasm. Mijloacele de care Alecsandri se serveşte pentru a da intrigei un caracter romanesc sînt de aceeaşi natură ca ale lui Victor Hugo: mijloace de melodramă [...]. 1 Individualismul, în acest înţeles, nu are nimic a face cu egoismul [nota lui T. Maiorescu]. 1076 Alecsandri s-a străduit în Despot-Vodă să înfăptuiască drama istorică în versuri după formula romantică, care, pentru scriitorii generaţiei sale era opera supremă, însemna ceea ce fusese pentru poeţii apuseni din secolul al XVII-lea o tragedie. în Despot-Vodă insă se simte munca; piesa lui Alecsandri face parte din acele lucrări despre care anticii spuneau că miroase a ulei. Inţesarea întimplărilor şi incidentelor dramatice în primele două acte, fiecare cu cîte două tablouri, faţă de simplitatea relativă a acţiunii la sfîrşit dovedeşte o lipsă de dominare a materialului dramatic, frecventă la autori la care subiectul tratat nu concordă cu dispoziţiile fireşti ale talentului lor. Neconsistenţa caracterului personagiilor înfăţişate (Ciubăr, Despot) învederează că n-au răsărit din fondul intim sufletesc al autorului, dar că sînt combinaţiuni artificiale şi calculate ale dorinţei de a se lua la întrecere cu autorii admiraţi ai epocii. In sfîrşit, fraza adesea stîngaci construită, versurile terminate prin cuvinte într-adins aşezate pentru a obţine rima şi împănate cu vorbe inutile pentru sens, dar necesare pentru a satisface cerinţele măsurii, arată şi ele că Alecsandri, cînd îşi constrînge inspiraţia, nu mai are acea mlădiere, acea uşurinţă şi acel natural care face farmecul Doinelor, a unora din Mărgăritărele şi din Lăcrămioare, a mai tuturor Pastelurilor sau a Fîntînei Blanduziei în întregime" (cp. cit., p. 272—273, 288—289). E. Lovinescu rămîne foarte aproape de Ch. Drouhet în aprecierile sale; „Apariţia dramei Despot-Vodă (20 sept. 1879 [sic!]) este punctul de plecare al unei noi îndrumări a activităţii literare a lui Vasile Alecsandri — prin părăsirea teatrului social şi a comediei uşoare pentru a lua calea « mult mai largă şi mai atrăgătoare a dramei istorice ». Evoluţia poetului răspundea, dealtfel, unei recrudescenţe a teatrului în versuri în Franţa. Scrisă după formula romantică şi prin influenţa teoriilor şi dramelor lui Victor Hugo, vom preciza, după studiul d-lui Charles Drouhet, urmele acestei influenţe, vizibile atît în structura psihologică a personagiilor, cît şi în tehnica acestei drame esenţial romantice" (Introducere la voi. V. Alecsandri, Despot-Vodă, Bucureşti, Ed. Ancora, „Biblioteca clasicilor români", f.a., p. 3). G. Călinescu, admiţind influenţa franceză, subliniază originalitatea dramei şi pasul înainte pe care îl înregistrează cu aceasta creaţia dramatică a lui Alecsandri: „Ultimele lucrări dramatice ale poetului aduc un progres de adîncime neaşteptat. Pe lîngă maturitatea tehnică, apare facultatea creaţiei de oameni. Desigur că Despot-Vodă se nutreşte din teatrul lui Victor Hugo, cu toate acestea drama lui Alecsandri e originală, şi dacă e vorba despre o înrîurire, ea e din partea, mai degrabă, a piesei lui Hasdeu Răzvan şi Vidra, pe care Alecsandri o numea în deriziune « dramul », 1077 deşi aceea deschide seria dramelor istorice române. Marele pathos poetic, beţia lirică şi retorică din teatrul lui Hugo lipsesc la Alecsandri, înlocuite prin disertaţii poetice de ton minor, cu prea multă frunză de cuvinte şi prea puţine mari imagini. In schimb, viziunea lumii e mai pozitivă. Se conturează de la început conflictul fundamental şi tradiţional din teatrul istoric românesc, care este nu intre indivizi, ci între ambiţia voievodului pe de o parte şi rezistenţa tradiţiei şi a corpurilor constituite pe de alta. Vechiului cor din tragedia elină îi ia locul aci ţărănimea, factor de împotrivire şi totodată spectator impasibil al agitaţiei eroului în spiritul unei absolute religii a deşertăciunii. De aceea eroii inteligenţii şi ai iniţiativei fac în acest teatru o figură mizerabilă şi antipatică în chiar intenţia autorului, criteriul faptelor fiind bunul simţ, obiceiul pămîntului, în genere deci idei moderatoare. Privind lucrurile din punctul de vedere absolut, acest teatru consfinţeşte pe eroul plat. Exponenţii tradiţiei sunt în Despot-V odă Jumătate şi Limbă-Dulce, comentatori cu bun humor ai evenimentelor, care însă nu judecă faptele eroic, ci numai din punctul dc vedere politic: « Pămîntul gras prieşte spinoaselor urzici, Moldova-i năvălită de greci şi eretici, Şi biruri, peste biruri, vînaturi pentru masă, Ş-un galbin pe tot anul de fiecare casă, Încît biata sudoare a muncii s-a schimbat într-un pîrîu de aur ce curge la palat. Pe noi ne duce foamea la margine de groapă Şi din avutul nostru lăcustele se-ndoapă. Râu e cînd rîde culmea de muş-unoi, de jos, Dar vai de cap cînd talpa-i mîncată pîn’la os!... Aceste gînduri negre în mine turba-mplîntă Şi, zău, simt cîteodată că dracul mă descîntă, Mînia ferbe-n mine şi, de n-aş fi plăiaş, De n-aş fi român, frate, m-aş face ucigaş! > Instinctul artistic al dramaturgului a ştiut să lase eroului libertatea de a se proiecta. Despot e un aventurier ambiţios, pornit de jos, dar inteligent, cult, mare seducător de oameni şi nu prin satanism romantic, ci prin valoarea şi generozitatea planurilor sale. Oratoria sa e uşor pompoasă, cum se cuvine unui conducător: < Cine-s ?. .. Ascultă înclinat: Sînt Despot Eraclidul din Păros! Al meu tată A fost fruntaş de oameni în Grecia bogată, Prinţ falnic! de pe tronu-i căzut şi răsturnat Sub apriga urgie a turcului turbat. * 1078 Aventurierul ciştigă numaidecit pe toţi. Cuvintele lui înalţă spiritele, seducţiile incintă pe femei, iar Doamna Ruxanda şi fata lui Moţoc, Ana, sunt ameţite. Despot le captează pe fiecare cu mijloace felurite. Doamnei ii face daruri şi omagii cu care soţia acelui ursuz Lăpuşneanu nu este obişnuită, Anei îi dă un spectacol de vitejie, sărind pe un cal sălbatic peste zidul curţii. Moţoc, tatăl Anei, a întrevăzut pentru el un mijloc de sporire a influenţei şi căpătind de la Despot făgăduinţa de a-i fi ginere, pune la cale înscăunarea cu complicitatea celor mai mulţi boieri. Întîia mişcare nu izbuteşte. Despot e prins, închis, scapă din închisoare cu ajutorul unui nebun, Ciubăr-Vodă, venit ca din senin şi pe care îl lasă în locu-i, fuge din nou la castelul lui Laski, unde îl aşteaptă Carmina, soţia palatinului şi iubita sa. îndrăzneala lui Despot e răsplătită de noroc şi, dealtfel, aventurierul are o însuşire mai mare decît toate celelalte, şi anume încrederea în destin: «MOŢOC Mai bine o lasă că-i nătîngă. De nu ţi-ar frînge capul... DESPOT N-am teamă să mi-1 frîngă. Deprinsu-m-am cu caii spanioli şi arăpeşti Ce sub a lor copite au aripi vultureşti. Ş-apoi... ceva îmi spune cu-o tainică şoptire Că moartea respectează pe omul cu menire. * Cînd in cele din urmă Despot ajunge domn, el se prăbuşeşte în foarte scurtă vreme. Pentru ce? Autorul indică greşelile, subliniindu-le după concepţia sa patriotică, fără a putea strica unitatea organică a creaţiei. Despot nu se mai căsătoreşte cu Ana, supărînd pe Moţoc, şi nici cu Carmina, care mărturiseşte adulterul lui Laski. Despot măreşte haraciul şi vrea să facă ţara luterană. Aceste cauze nu sunt suficiente. împotriva lui Moţoc, Despot putea ridica alte forţe boiereşti, în contra lui Laski prestigiul lui de domn, cu alianţe mai solide. Ingratitudinea n-a dărîmat niciodată pe un potentat. Şi alţi domni au mărit darul de bani către Poartă şi au făcut mai sîngeroase exacţiuni. Despot cade prin chiar însuşirile lui, prin idealurile lui utopice. El vrea să facă universitate în ţara lui Moţoc şi să pornească cruciadă împotriva semilunei: « Boierii stau pe gînduri, nedumeriţi ?. .. Prea bine. Deci facă-se lumină în ochii tuturor Şi spuie toţi de-a rîndul cu glas deschis ce vor? 1079 Eu, fără ameţeală de visuri de-nălţare, Vreu gloria Moldovei ş-a ei neatirnare! Mai mult! Vreu să rup jugul cumplit şi ruşinos Ce-apasă omenirea în fiii lui Hristos! Mai mult!... Vreau românimea-naintemergătoare In sfînta cruciadă lui Christ liberatoare. Ca nime-n cursul lumii, nici crai, nici împărat, De soartă-i sâ dispuie cu dreptul uzurpat». Astfel de seducţiuni sunt menite a lăsa reci nişte oameni fie mai conştienţi de imposibilitatea planului, fie duşi numai de ambiţii personale. Programul lui Despot e prea fin pentru Moldova timpului şi seductorul abil în lumea Carminei se dovedeşte naiv. Instinctul de cuceritor facil mai inspiră aventurierului un mijloc de a scăpa de moarte, şi anume un discurs foarte caligrafic şi uşor fanfaron, excelent intr-o Academie: «Vreţi moartea mea?... Sînt gata!... Ucideţi, căci n-am teamă De-a mele fapte-n viaţă să dau în ceruri seamă; Dar tronul mai sus este de braţul omenesc, Şi singurul său jude e judele ceresc! Dar mirul e o rouă cerească, sănctitoare, Pe fruntea ce-au atins-o în veci neperitoare! Nici soarele nu poate să o prefacă-n nor, Nici omul să o şteargă cu braţu-i muritor!... Vreţi moartea mea?... Ucideţi!... dar eu, tristă victimă, Istoria Moldovii vreu s-o scutesc de-o crimă, Să nu poarte stigmatul în ziua renvierii Că a plătit cu moartea pe Despot, domn al ţerii! (Scoiindu-şi coroana de pe cap şi aruncînd-o.) Mi-arunc din cap coroana!... din mînă sceptru-mi scot... Nu mai sînt domn!... acuma ucideţi pe Despot!» O clipă boierimea şovăie, apoi Ciubăr-Vodă, fostul nebun, înjunghie pe Despot, fiindcă istoria Moldovei arată dimpotrivă că uciderea e calea tradiţională de a scăpa de un pretendent. Astfel Despot-Vodă devine tragedia nu prea adîncă, însă bine studiată, a omului de acţiune din afară în luptă cu un factor puternic şi impenetrabil, cu obiceiul ţării1' (Istoria literaturii române, 1941, p. 281—282). Meritele piesei sînt recunoscute şi de Şerban Cioculescu: „Criticabilă în compoziţia ei teatrală — scrie el în capitolul închinat lui Alecsandri din Istoria literaturii române moderne (publicată împreună cu Vladimir Streinu şi Tudor Vianu în 1944) — drama e însă construită pe o intuiţie 1080 organicistă a istoriei naţionale, care nu exclude prezentarea simpatică a lui Despot; intr-adevăr, un dramaturg realist ar fi stăruit asupra structurii de escroc, genealogic, politic şi sentimental, a uzurpatorului; romantic, Alecsandri ii insuflă năzuinţe sublime, ale unui mare utopist politic, doritor să unească ţările româneşti cu sceptrul Poloniei şi al Bizanţului; egoismul şi arbitrariul lui Despot apar ca nişte păcate veniale, faţă de ţintele sale măreţe. Versul, în Despot-Vodă (1879), atestă maturitatea tehnică a poetului; este de o neatinsă mlădiere, adaptîndu-se cu plasticitate tuturor intenţiilor autorului. Dintre replici, reproşurile Carminei şi mărturisirile ei, precum şi reacţiunea lui Despot, după ce Laski a sancţionat soţia adulteră (actul V, scenele VI — VIII), sînt singurele de un melodramatism supărător, cu toată concizia lor. Sfîrşitul lui Despot, care se despoaie de atributele domneşti, ca să nu fie călcat principiul inviolabilităţii suveranului, prin uciderea lui, e de o autentică grandoare" (p. 110). Cele mai frumoase cuvinte de apreciere a piesei au fost exprimate de Tudor Vianu cu prilejul reluării ei, în 1956, pe scena Teatrului Armatei: „Despot-Vodă este una din dramele cele mai preţuite ale repertoriului nostru clasic. După Hasdeu, dar înainte de Davila şi Delavrancea, Alecsandri a fixat în Despot-Vodă categoriile esenţiale ale teatrului românesc istoric, cu un rol atît de însemnat în educaţia publică, acel mod în acelaşi timp naţional şi popular de a interpreta trecutul, confirmat de sentimentul general încă de la primele reprezentaţii ale piesei, în 1879, şi de-atunci ori de cîte ori piesa a fost reluată. Nu este greu să ne închipuim motivele pentru care Alecsandri s-a oprit în faţa figurii lui Iacob Eraclid Despotul, cunoscut din cronica lui Grigore Ureche şi din alte izvoare externe, grupate, în 1878, de către Emile Picot în traducerea franceză a cronicii lui Ureche. Figura lui Despot-Vodă putea, în adevăr, ispiti şi pe poet. Aventurierul, născut în insulele greceşti şi care, după o existenţă dintre cele mai zbuciumate, ocupă tronul Moldovei, dar se prăbuşeşte sub violenţa reacţiunii populare, înfăţişa un caz ilustrativ pentru tragica mobilitate a istoriei, cu înălţările şi prăbuşirile ei. Iacob Eraclid a întrupat un caz de arivism cezarian, aş cuteza să spun că a fost un Julien Sorel pe tron, şi un astfel de tip omenesc, cu toate problemele psihologice pe care el le impune contemplatorului umanităţii, l-a atras şi pe Alecsandri. Atracţia a fost cu atît mai mare cu cît nu totul era rău în firea şi sentimentele lui Despot, încît poetul putea adopta faţă de el acea largă comprehensiune umană, acea adîncă cuprindere a contrastelor şi a totalităţii, fără de care nu există creaţie poetică valabilă [.. .] Alecsandri a priceput foarte bine firea atît de complexă a acestui om şi a construit impresionantul lui portret dramatic. Grupînd toate datele 1081 istorice şi completîndu-le cu date fictive, dar verosimile, pentru a întregi portretul personajului şi acţiunea dramei, Alecsandri a aşezat în faţa domnitorului adus de vînturi, pe popor. Poporul, mai mult decît boierii, dispuşi să adopte tranzacţia folositoare privilegiilor şi ambiţiilor lor, poporul de jos, mulţimea prin care se perpetuează firea şi tradiţiile unei colectivităţi naţionale, lumea celor mulţi simte mai bine grozăvia unei stăpîniri opresive, fiindcă ea îi suportă exacţiunile şi vibrează la toate atentatele îndreptate împotriva sufletului său naiv, dar drept. Revolta populară pătrunde în sufletul lui Ciubăr-Vodă, mai întîi un ins cu mintea tulburată, un fel de măscărici al cercurilor boiereşti şi ale Curţii. Personaj grotesc, descinzînd din bufonii shakespearieni trecuţi prin teatrul lui Victor Hugo, Ciubăr-Vodă parcurge o evoluţie sub ochii noştri, îşi schimbă firea de la primul la ultimul act, devine din bufon un fanatic şi braţul său, pe care îl înarmează vindicta populară, înfige stiletul in pieptul lui Despot. Prin felul său de a prezenta episodul istoric al lui Iacob Eraclid, Alecsandri a dat expresie acelei tendinţe naţionale şi populare care este a unei părţi foarte întinse a operei sale. A făcut aceasta într-o dramă bine compusă, cu dezvoltare rapidă către culminarea ei în versuri armonioase, dintre care unele, bătute în efigie, dobîndcsc caracterul unor maxime patriotice, subliniate, ori de cîte ori piesa se reprezintă, de aplauzele publicului la scenă deschisă" (cronica „Despot Vodă" la Teatrul Armatei, in Contemporanul, nr. 40 (522), 5 octombrie 1956, p. 2). In analiza făcută piesei (v. prefaţa volumului V. Alecsandri, Chiriţa în Iaşi, ed. cit., p. XVI —XVIII), Al. Piru relevă orientarea patriotică şi democratică a ei, aducerea pe scenă a poporului ca factor determinant în desfăşurarea istoriei: „ « Legenda istorică » în cinci acte în versuri Despot-Vodă (1879) venea după alte două încercări anterioare: drama în proză Despot-Vodă (1868) de D. Bolintineanu şi poema dramatică Despot-Vodă (1877) de N. Scurtescu. Intenţia lui Alecsandri, emul de astă-dată al lui Victor Hugo, a fost de a crea un erou romantic, din stirpea lui Ruy Blas, dotat cu reale însuşiri şi însufleţit de înalte idealuri, incapabil totuşi de a se realiza, fie din cauza lipsei de pondere, fie din cauza adversităţilor prea mari din jurul său. ( « E lesne, scrie Alecsandri, a luneca pe povîrnişul ce duce de la tron la tiranie, cînd omul nu ştie a se stăpîni pe sine şi cînd el nu poate a sta neclintit şi răbdător în prezenţa piedicilor ce se ridică şi nămolesc calea voinţei lui. ») In ciuda concepţiei sale, un bun-simţ realist l-a împiedicat pe Alecsandri să trateze figura Eraclidului ca pe un erou predestinat la cădere prin intervenţia imprevizibilă a unui destin iraţional Din dramă rezultă că Despot nu cade în chip fatal, ci fiindcă n-a ştiut, să se sprijine în acţiunile lui pe popor, la suferinţele căruia a rămas surd 1082 preocupat în mod exclusiv de gloria personală. în felul acesta piesa nu este numai o evocare a unui erou epic complex, cu acţiuni spectaculoase, ci şi o încercare interesantă de reconstituire a realităţii sociale din Moldova veacului al XVI-lea. Figura lui Despot se impune din primele rinduri ale piesei. Vedem pe « noul Cid * animat de gînduri sublime de a elibera Moldova, Elada şi Bizanţul de asuprirea otomană. Originea lui nobilă, inteligenţa, vitejia uimesc pe bărbaţi şi seduc pe femei. Eroul cîştiga încrederea vornicului Moţoc, inima fiicei acestuia, Ana, chiar simpatia doamnei Ruxandra, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, căreia îi oferă daruri bogate, descoperindu-i şi faptul că-i este rudă. Anihilează efectul otrăvii date de Toma Calabai-canul din ordinul domnitorului printr-un «balsam de Morava * pe care-l are totdeauna asupra lui, sare cu calul peste zidul cetăţii, se salvează din închisoare schimbîndu-şi hainele cu Ciubăr-Vodă, se sustrage extrădării prefăcîndu-se mort şi intrînd într-un sicriu. Ajuns domnitor după înfrîn-gerea lui Lăpuşneanu, vrea să înfăptuiască unirea ţărilor române, să răscoale Bulgaria şi Grecia împotriva turcilor, cărora le plăteşte haraciul prin mijloace ingenioase, topind odoarele bisericeşti. Înţelegînd să lucreze •după principiul absolutist feudal: « Puterea covîrşeşte universalul drept! *, Despot se dedă la exacţiuni care provoacă inînia poporului şi-i precipită sfîrşitul. Toate faptele eroului, inclusiv moartea lui de mîna fanaticului Ciubăr, după ce printr-un discurs plin de demnitate şi iscusinţă obţinuse iertarea din partea lui Tomşa, sînt excelent înscenate, cu multă pricepere a tehnicii dramatice, cu mişcare, fantezie şi vervă, încît impresia de creaţie se realizează la lectură, ca şi la spectacol, fără nici o dificultate. Alt merit incontestabil al lui Alecsandri este de a fi adus pe scenă prin două personaje simbolice, Limbă-Dulce şi Jumătate, poporul la celălalt pol al conflictului, motivînd în chip just căderea lui Despot prin asuprirea la care a supus ţara. [...] Opoziţia dintre domnul tiran şi popor este înfăţişată şi direct. în momentul cînd Despot încearcă să momească ţărănimea cu bani, Limbă-Dulce dă riposta cuvenită: « Despot, sîntem ţărani, Nu vindem ţara noastră, nici cugetul pe bani, Ca să-ţi culeagă darul şi-a ta pomană seacă, Ar fi ca să se plece românul... nu se pleacă! (Respinge punga cu piciorul, j Opinca îţi azvîrle pomana înapoi. Nici noi sîntem de tine, nici tu nu eşti de noi. * 1083 Dacă în prezentarea lui Despot autorul a făcut apel la procedeele teatrului romantic francez, în special la recuzita aventurierilor lui Victor Hugo, în privinţa conflictului şi a rezolvării lui el s-a adresat cronicilor naţionale (Ureche, Şincai). Prin Tomşa (care după Ureche a ucis pe Despot) se strecoară, sub influenţa ideologiei claselor dominante, unele idei şovine, în genere însă drama, scrisă îndată după Războiul de Independenţă, are o orientare patriotică şi democratică." G. C. Nicolescu consideră drama istorică Despot-Vodă drept „opera deplinei maturităţi dramatice" a lui Alecsandri. Poetul — spune el — a voit „să echilibreze conflictul şi să aducă în lumină un întreg sistem de personaje, spre a obţine o reprezentare largă a vieţii sociale a secolului al XVI-lea, cu moravurile, tradiţiile şi pitorescul său. Totuşi, nu în excelenţa culorii locale stă meritul lucrării. Sub raportul formei, trebuie remarcate versificaţia sigură, în genere evitînd tendinţa spre grandilocvenţă, energia replicii şi ştiinţa efectului dramatic. Piesa rezistă la lectură, dar rezistă încă inai mult pe scenă, căci Alecsandri intuia ca nimeni altul dintre contemporani (cu excepţia, bineînţeles, a lui Caragiale) ceea ce poate şi ceea ce nu poate trece rampa. Deşi cu inegalităţi de ritm, cu deficienţe in caracterizarea personajelor (echivocul psihologiei lui Ciubăr), cu unele sonorităţi lipsite de acoperire, Despot-Vodă marchează o dată în istoria dramaturgiei româneşti, pregătind drumul spre Vlaicu-Vodă şi Apus de soare" (v. cap. F. Alecsandri, în Istoria literaturii române, voi. II, Bucureşti, Ed. Acad., 1968, p. 479-480). în fine, nu putem încheia aceste consideraţii fără a reaminti aici opiniile lui George Ivaşcu care declară fără rezerve că „drama istorică romantică s-a desăvîrşit tot prin contribuţia lui Vasile Alecsandri" (v. Istoria literaturii române, voi. I, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1969, p. 480), sau pe acelea ale lui Ion Zamfirescu, după care Despot-Vodă este „un act de culminaţie în cariera de dramaturg a poetului", iar „activitatea dramatică a lui V. Alecsandri, privită în totalitatea ei, se înscrie cu onoare şi adevăr în registrele posterităţii" (v. articolul Dramaturgul, în Contemporanul, nr. 30 (1289), 23 iulie 1971, p. 4). Despot-Vodă este, poate, lucrarea dramatică asupra căreia Alecsandri a revenit de cele mai multe ori, cel puţin aceasta este concluzia pe care ne determină s-o tragem manuscrisele şi exemplarele tipărite, aproape toate cu numeroase intervenţii ale autorului. O primă variantă a piesei, al cărei manuscris nu s-a păstrat, este, după mărturisirea lui Alecsandri însuşi, aceea din care extrage fragmentul 1084 (Actul III, Scena IV) publicat în Literatorul, II, 1881, nr. 2, p. 546 — 566, pc care-l reproducem şi noi mai sus, pentru interesul documentar pe care-l prezintă. A doua variantă, incompletă, ar putea fi aceea păstrată în ms. B.A.R. 810, f. 1 — 93. Manuscrisul este un caiet in folio mare, iar pe fila lr este notat titlul, în două variante: „ 1858-186 [sic /] Legenda lui Despot-Vodă dramă în versuri V acturi — X tablouri Mirceşti — 1878 V. Alecsandri" iar mai jos: „Despot-Vodă Legendă în 5 acturi şi în versuri dramă istorică în 5 acturi". în acest manuscris, conţinînd numeroase intervenţii, piesa este împărţită în acte şi tablouri diferit de volum. Astfel: Actul I are Tabloul I cu VII scene Tabloul II cu IX scene Actul II are Tabloul I cu XII scene Tabloul II cu II scene Actul III are XIII scene, fără a mai fi împărţit în tablouri. Actul IV rămîne neterminat, oprindu-se în cadrul Scenei II. Ms. B.A.R. 811, cu numeroase corecturi şi adăugiri, probabil ulterior manuscrisului 810, conţine o variantă a întregii piese. Este un caiet in folio mare, cu 141 file (numerotate de Bibi. Academiei cu cifre tipărite; numerotarea autografă, cu cerneală, a scriitorului este de la 1 la 166 — din care a fost tăiat un grup de file). Pe fila lr este menţionat titlul: „ 1558-1561 Legenda lui Despot dramă în versuri V acturi Mirceşti, 1878 — V. Alecsandri". 1085 împărţirea piesei este puţin diferită de aceea din volumul tipărit: Actul I — Tabloul I — VI scene — Tabloul II — IX scene Actul II — XII scene Actul III — Tabloul I — II scene — Tabloul II — XI scene Actul IV — XII scene Actul V — XIV scene. Alte manuscrise, care au existat cu siguranţă, nu s-au păstrat sau n-au fost scoase încă la iveală. Piesa s-a tipărit o singură dată in timpul vieţii poetului, în volumul: Despot-Vodă. Legendă istorică în versuri, 5 acturi şi două tablouri, Bucureşti, Ed. Socec, 1880, cu următoarea errata (p. 151—152): „Note: Legenda dramatică Despot-Vodă a fost reprezentată în Bucureşti la 30 septemvre, iar nu la 8 octomvre 1879. Pagina 7 — în loc de: Ca braţul deocamdată să fie poleit, ceteşte: Ca ferul deocamdată să fie poleit. „ 9 — în loc de: Mă cheamă viitor la el..., ceteşte: Mă cheamă viitorul la el. „ 19 — în loc de: Ciubăr, lab, ceteşte: Ciubăr, slab. „ 28 — in loc de: Hmm ! zvînturatul!... îi zboară sus gîndul, ceteşte: Plastograful!... îi zboară sus gîndul. „ 49 — in loc de: .. .Ş-atunci cînd te-am zări, ceteşte: ... Ş-atunci cînd te-am zărit. „ 51 — în loc de: Tu, mă iubeşti pe mine? ceteşte: Cum? ... mă iubeşti pe mine? „ 53 — în loc de: A ! Despote-a? meu, ceteşte: A! Despot e al meu. „ 62 — în loc de: Boieri, gîndifi la muma, ceteşte: Boieri, gîndiţi la muma. CC — în loc de: Tomşa, ceteşte: Toma. „ 71 — versurile: Am prins-o într-o noapte, frumoasă, goală, albă Dar hoţul, Lăpuşneanul, mi-a şters-o ca pe-o salbă, pot fi înlocuite prin următoarele: Am prins-o intr-o noapte, frumoasă, albă, goală, Dar hoţul, Lăpuşneanul, mi-a şters-o ca din oală. „ 76 — în loc de: Prost e !... să-mi lasă mie..., ceteşte ; Prost !... să-mi lasă mie. 1086 Pagina 95 — în loc de: Cadavrul este a lui Dumnezeu, ceteşte: Cadavrul este-a lui Dumnezeu. „ 124 — versurile: Căci, beat de-a ta putere, tu crezi că Dumnezeu Se-nchină ţie, verme, şi e supusul tău, trebuie să fie înlocuite prin următoarele: Să f ugă toţi de tine, toţi, chiar ş-ai tăi copii, Şi alungat pe lume de spectrul tău să fii. Pag. 128 — în loc de: Tată, ceteşte: Tata? Menţionam mai sus că aproape în toate exemplarele tipărite, dedicate de Alecsandri prietenilor, se află modificări autografe. Astfel, dacă în cel dedicat Doamnei Elena Cuza {„Son altesse la Princesse Helene Cotiza hommage respectueux"), păstrat în biblioteca Institutului de lingvistică din Bucureşti (cota 11.5551), Alecsandri n-a făcut, poate din delicateţe, nici o intervenţie, în cele dăruite prinţului A. Cantacuzino şi colegului său de Academie, episcopul Mclhiscdec, el îndreaptă cu propria-i mînă unele din greşelile trecute şi în errata, adăugîndu-le şi alte modificări. în volumul care poartă dedicaţia: „Vechiului meu amic A. Cantacuzino. V. Alecsandri Mirceşti" (B.A.R., Arhiva V. Alecsandri, II, imprimate 8 — cota veche: ms. 4989, lipsă p. 147— 150) se află următoarele îndreptări autografe: p. 7 — „ 8 jos — în loc de: braţul — îndreptat: ferul „ 9 — „ 16 sus — „ „ „ : viitor — „ „ „ viitorul „ 36 — „ 7 — 8 jos — „ „ „ : DESPOT (in parte, sculîndu-se) Cînd ar vedea Carmina a sale juvaere, îndreptat: Admir cu-nduioşire aceste juvaere p. 48 — r. 2 jos — în loc de: raiul — îndreptat: raiul lui „ 49 — „ 2 sus — „ „ „ : zări — îndreptat: zărit „ 51 — ,, 7 sus — „ „ „ : Tu, — „ „ „ : Cum ? „ 53 — „ 12 sus — „ „ „ : Despote al meu ! — îndreptat: Despot e al meu ! „ 55 — „ 10— 12 sus — „ „ „ : STROICI Dar unde-i Despot, tovarăşul semeţ Ce a mirat oraşul ca neaoş călăreţ? 1087 îndreptat: Poftim ! STROICI Dar unde-i Despot, să-l lăudăm in faţă De fapta lui de astăzi frumoasă şi semeaţă? r. 7, 11 jos — în loc de: Tomşa — îndreptat: Toma „10 „ — „ „ „ : Prost e — „ „ „ : Prost „5 „ — „ „ „ : ce visul îi arată — „ „ „ : ca-n visuri se arată „ 8—17 sus — in loc de: Şi eu [.. .] Numai pentru îndreptat: Şi eu în gheara morţii de două ori căzut Am fost numai prin tine în luptă susţinut, Căci numai pentru „ 112 — „ 5 — 8 sus — anulate. în exemplarul dedicat: „Preasfinţiei sale Părintelui Episcop Melhisedec şi venerabilul meu coleg. V. Alecsandri" (cota B.A.R. II. 10 1521) se află, de asemenea, cîteva îndreptări autografe, scrise, ca de obicei, cu cerneală: p. 9 — r. 16 sus — în loc de: viitor — îndreptat: viitorul „ 55 — între r. 9—10 este introdus cuvintul: Poftim! „91 — indicaţia: Scena VI, care a scăpat, probabil, la tipar, este introdusă cu cerneală. „ 93 — „ „ „: Scena VI — este îndreptată: Scena VII „ 96 — „ „ Scena VII — „ „ „ : Scena VIII O a doua ediţie, cu îndreptările aduse de Alccsandri celei din 1880, nu a mai apărut însă în ultimii zece ani de viaţă ai poetului. VARIANTE Literatorul (A), ms. 810 (B), ms. 811 (C), Familia (Cj), Despot-Vodă, 1880 (D), ms. 4989 (E), Despot-Vodă, 1880 (cota B.A.R.-II. 101521) (F) 611, 1 — 7 — numai in D, E, F j titlul în B: 1858-186... [sic!] Legenda lui Despot-Vodă, dramă în versuri. V acturi. X tablouri. Mirceşti. 1878. V. Alecsandri. Apoi: Despot-Vodă. Legendă în 5 acturi şi în versuri. Dramă istorică in 5 acturi. I titlul în C: 1558—1561. Legenda lui Despot, dramă în versuri, V acturi. Mirceşti. 1878, V. Alecsandri || 612, 2 — 32 — B, C : p. 66 -„ 76 -„ 76 - „ 79 - 1088 ALEXANDRU LĂPUŞNEANU --- Domn Moldovii --- ani 45 RUXANDRA DOAMNA - „ 22 DESPOT ERACLID - „ 30 MOŢOC VORNICUL - „ 50 ANA, fiica lui Moţoc - „ 18 Maica FEVRONIA [numai în C : sora lui Moţoc] --- „ 40 TOMŞA - „ 40 BARNOV - „ 50 SPANCIOC boieri conspiratori --- „ 35 STROICI [în C: şi] - „ 25 TOROIPAN - „ 25 CIUBĂR-VODĂ - „ 40 LASKI (ALBERT), palatinul Siradiei [mimai în B: şi Domn de Kezmare] - „ 55 CARMINA [iniţial în B : DIANA], soţia lui Laski [iniţial în B : (văduva lui Gheorghi Şeredi)] --- „ 30 FRANCISK ZAY, prefect al lui Ferdinand în Ungaria de Sus [în C : prefect împăratului Ferdinand în Transilvania] — „ 50 ANTON SECUIUL ROZEL SOMMER - „ 40 [numai in B : aventurieri] — „ 25 - „25 PISOZKI - „ 30 TOMA CALABAICANUL - „ 40 [numai in C : ILIAŞ, copilul lui Tomşa — „ 14] LIMBĂ-DULCE\ . JUMĂTATE / P,aie?l [în C : LIMBĂ-DULCE şi JUMĂTATE, plăieşi] [numai în C: EKREM SERDARUL, sol a lui Soliman Sultanul] UN CĂPITAN DE SEIMENI - „ 30 [numai în B: UN PAŞĂ — „ 40 ILIAŞ, fiul lui Tomşa — „ 14] numai în C : OSTAŞI ROMÂNI, UNGURI, LEŞI, NEMŢI etc. POPOR] / [D, E, F : ALEXANDRU [...] reprezentaţiilor || 613, 1 — 632, 8 — numai in D, E, F |i 633, 1 - B,C: DESPOT / D,E,F : DESPOT-VODĂ || 2 - B, C : Actul I — Tabloul I j D, E, F: Actul I || 3 — 4 — B .' unui munte din Carpaţi. O colibă de frunzări în stînga. Un brad mare în / C : Carpa-ţilor ce disparte Transilvania de Bucovina. O colibă de frunzări în stînga. 1089 Un brad mare / D.E.F : Carpaţilor ce desparte Bucovina de Transilvania. Un brad, in || 13 — B : intră [...] pe umeri un fedeleş / C, D, E F : vine [...] un fedeleş pe umăr [C : fedeleş cu apă] || 634, 2 — B : să videm / C : s-o gustăm / D, E, F : s-o cercăm |[ 4 — numai în D,E,F: (dîndu-i fedeleşul J || 5 — i? : Na! (Ii dă fedeleşul.) / C, D, E, F : Na. || 7 — numai în D,E,F: (bea) || 8 -B.C: Adă. (Bea.) / D.E.F : Adă... || 25 - B : astă culme naltă / C : această culme naltă / D, E,F: astă culme goală || 29 — B, C : vorbă-i (D.E.F: vorbă jj între r. 30 — 31, în B, un pasaj anulat: Dar astă una dată, măi badeo, noapte bună... (Se întinde la uşa colibii.) Păzeşte tu hotarul... Eu dorm... dorm dus... şi strună. (Se aude buciumînd in stînga.) JUMĂTATE Un bucium!... Ce să fie?... Auzi? Ai auzit? LIMBĂ-DULCE Taci, măi; nu face vuiet. JUMĂTATE Nu-i vreme de dormit. Mâi, Limbă-Dulce... scoală. LIMBĂ-DULCE (supărat) (Buciumate [iniţial: Ian lasă. [|31 — B: (Nouă buciumare] mai apropiată.) j C, D.E.F: (Răsună [D, E, F : codrul de] un bucium în stînga.) || 635, j-B.C, D, E, F : DULCE [iniţial în B : DULCE (ridicînd capul. J] || 9 — B : Numit Ciubăr şi Vodă. [iniţial: Numit Ciubăr şi care se crede Domn de soi.] I C : Numit [. ..] merge spre fund.) / D, E, F : Numit [.. ,]fund.) || 11 — B, C, D, E, F : Ştiu, un nebun de soi [iniţial în B : Se poate ca boierii să urce-n deal la noi] 1 între r. 12—13, numai în B, un pasaj anulat: Vie cu bine! însă de n-ar veni chiar Domnul Să-i spui să tacă molcu... să nu-mi smintească somnul. (Se culcă şi adoarme.) JUMĂTATE Hai iarăşi dar la pîndă. (Se pleacă spre fund şi cîntă:) Frunză verde de stejar! Doru-mi-e de-un armasar Şi de-o tidvă de maghiar 1 1090 (Aţinteşte ochii peste culme, în vale.) Ce văd? Colo în fund Sub codru zăresc oameni ce parcă se ascund. Măi, Limbă-Dulce!... scoală... (Limbă-Dulce se întoarce dormind pe ceea parte.) JUMĂTATE (chiuind ) Hu!... mă... măi Limbă-Dulce! LIMBĂ-DULCE (ridicînd capul) Ce-i, mă, ce? (Iar se culcă.) JUMĂTATE Iar!... Culca-te-ar vîntoasele să te culce! Căci nu te vede Vodă ce soi eşti de pîndar!... Curînd ţi-ar slugi capul de peatră de hotar. (Se apropie de Limbă-Dulce şi-l trage de braţ.) Măi cladă-moartă.-ascultă: Dau ungurii navală. LIMBĂ-DULCE (trezindu-se ) Ce?... Ungurii?___Ucide-i! JUMĂTATE Prea bine, dar te scoală. LIMBĂ-DULCE (sărind în picioare ) Mă scol... unde mi-e ghioaga ?... Ha!... iat-o... Gata... hai! (Dismierdînd ghioaga.) Vin ungurii, leliţo... Auzi... ? Amar şi vai De dînşii!... Tu eşti una, dar iute ca o ştiucă, Şi la un car de oale destul e o măciucă... Hai! JUMĂTATE Stăi... dămol, fărtate. LIMBĂ-DULCE Dămol ?... Ai nebunit ? Vin ungurii; n-ai spus-o? 1091 JUMĂTATE Vin, însă n-au sosit. LIMBĂ-DULCE Cum? JUMĂTATE (ducindu-l în fund ) Ian priveşte (| 14 — B : spre ţara / C, D, E, F : în ţara || 18 — B : în / C, D, E, F: cu || 19 - B, D, E, F: JUMĂTATE / C : JUMĂTATE (în fund) || 22 — B, C : sută... mai mulţi şi vin spre noi / D, E,F: zece [...] merei || 23 — B, C : numai doi / D, E, F : dintre ei || 636, 3 — B : pe / C,D,E,F: la j! intre r. 3—4, pasaj anulat în B: LIMBĂ-DULCE De ce? Nu-s român oacheş? JUMĂTATE Cum nu?... eşti rupt din soare Cît Făt-Fîumos, sărmanul, de ciudă ar muri.., LIMBĂ-DULCE Oare? Hai dar colo, pe unguri ca zmei |] 8 — B, D, E, F: stîncă. / C ; stinci. (Arată în dreapta.) |] 15 — B, C : nebun... ascultă [iniţial în B : opreşte] / D, E, F: nătîng, ascultă || 25 — B, C : voie. (în parte.) / D,E,F: voie. jj 27 — B : (Iese.) j C, D, E,F : (Iese amîndoi.) || 637, A —B.C: culme j D, E, F: culme, în fund || 7 — B : ivindu-se / C, D, E, F: sărind || 10 — B : arătîndu-şi capul / C, D, E, F : ivindu-se || 11 — B, C : Uff! j D, E, F : Ha! 16 — B : sărind pe culme / C : urcînd / D, E, F : sărind pe scenă || 20 — numai în D,E,F: (Se [...] bradului.) || 21 — B, C : culmea / D, E, F: stînca || 23 — B, C : legată de / D, E, F : înfiptă în [| 24 — B : Ce / C, D, E, F : Şi || 25 - B : DESPOT (rîzînd)IC,D,E,F: DESPOT || 27 - B, D, E, F : LASKI I C : LASKI (şezînd la tulpina bradului j \\ 28 — B : vale. (Se pune jos lingă brad.) / C, D, E, F : vale. || 638, 2 — B : zău, încă [iniţial: în mine] puternic ca / C, D, E, F: zău, încă puternic ca [C : cît] || 3 — B : încă / C, D, E, F : frate || 4 — B : ca zarafii [iniţial: de aceia] j C : ca avanii [iniţial: zarafii] / D, E, F : ca evreii || 6 — B, C : lungi zile / D, E, F : mulţi ani ca || 8 — B : şi arată cu mina culmea j C : în picioare / D,E,F : şi se primblă pe scenă || 13 — B: departată / C, D, E, F: luminată || 19 — B, C, D, E, F : scumpelor [iniţial în B : dulcelor] |j 23 — B, C : cruzi / 1092 D, E, F : crunţi || 26 — B : aşa / C, D, E, F: aşa-i || 639, 5 — B, C : lege, de moşie, de sceptrul domnitor / D, E, F: sceptru [...] popor || 10 — B : lor să. I C, D, E,F : ca să ii între r. 10— 11 — numai in B: Oricare dintre dînşii se crede-un om prădat Cît vede tronul ţării de altul ocupat. DESPOT Şi însă toţi deodată domni nu pot ca să fie... LASKI De-aceea biata ţară e cîmp de anarhie în care toţi aleargă turbaţi, neodihniţi Ca să ajungă tronul din care-s îmbrînciţi... Au ochi ca să nu vadă, urechi să nu audă, Căci inima lor oarbă cu cîrtiţa e rudă. Şi toţi, vecinie duşmani acestei mîndre ţări, Gătesc a ei cădere prin chiar ai săi boieri, Hrănind în al lor suflet o poftă de domnie Ce-aduce lor peire şi ţării calicie. || 15 — B, C: bată, bată în / D, E, F: să apese în || 17 —22 — numai în D, E, F: Şi iată [...] domn! || 24 — B : Dar, dar; bine zici / C; Aşa-i; bine zici / D,E,F: Prea bine || 2 5 — B, C: ferul / D, E, F: braţul [errata îndreaptă: ferul] || 28 — B, C : LASKI (rîzînd) I D, E, F : LASKI || 30 — B şi, iniţial, în C: Care-şi ascunde gheara / C, D, E, F : Ce unghia-şi ascunde |] 31 — B : DESPOT (rîzînd) I C,D, E,F: DESPOT || 640, 3 — B şi, iniţial, în C: gheara/ C, D, E, F : laba || 4 — B, C, D, E, F: cu ispită [iniţial în B : iscusit] ([ 10 — B : Ai inima / C, D, E, F : Porţi inimă || 11 — B, C, D, E, F: Carmina [iniţial în B : soţioara, apoi : Diana] \\ \6 — B : de-o / C, D, E, F : din H 17 — B : zvîrlită [iniţial: aruncată] acum de / C, D, E, F : zvîrlită acum de-o || 25 — B, C, D, E, F: Carmina [iniţial în B : Diana] || 28 — B : zîmbind, in parte / C, D, E, F: în parte, zîmbind || 31 — 33 — B, C : Vrea mort pe Lăpuşneanul. DESPOT Mort ? [iniţial în B : De ce ?] LASKI Dar! Avea un frate, din ţara spaniolească Venit cu dînsa... Laitnant [iniţial în B : Hatman] în oastea- mpărătească 1093 Lui Ferdinand... în luptă el au perit, mai an, Cînd s-au [iniţial: au] cuprins Ardealul de domnul [iniţial: voivodul] moldovan... De-atunci ea nu visează decît la răzbunare. DESPOT Soţie credincioasă şi soră cu-ndurare!.. . [iniţial în C : soră-n regretare] în toate-i / D, E, F: urăşte [...] toate-i || 641, 2 — B : îngîmfat j în C, indicaţia scenică lipseşte / D, E, F : cu mîndrie || 7 — B : alintă [iniţial: dismiardă] ca pe un prunc / C, D, E, F: alintă ca pe-un copil || 9 — B, C : domn de Siradia, eşti nobil [iniţial în B : mare; in C : neaoş]palatin / D,E,F : cap f...] frîu || 10 — B,C: ca rîul curge-n plin / D, E, F: lin [...] rîu || 12 — B : în Zips, castelu-ţi falnic, îţi rîde / C, D, E, F: La [...] luce || 16 — B : şi eu / C, D, E, F: în loc || 17 — B, C : Norocul mă îndeamnă / D, E, F : Mă cheamă viitor \errata îndreaptă : viitorul] || 21 — B : colo-n / C, D, E, F: jos, în || 642, 2 — B, C, D, E, F : Pas [iniţial in B : Mergi] || 3 — mimai în D,E,F: (Se [...] fund.) || între r. 4 — 5, numai în B,C: (îşi dau mîna amîndoi.) || 10 — numai în D,E,F: (coborînd culmea) || 11 — numai în D,E,F: (Dispare.) || intre r. 13—14, numai în B,C: (Laski dispare după culme.) || 16 — B: (urmăreşte cu ochii pe Laski, apoi el se întoarce şi priveşte l ung împrejurul l ui.) jînC, indicaţia lipseşte j D,E, F : (se[.. .]lui) ||între r. 19—20, numai în B: (Se primblăpe scenă, exaltîn-du-se.) || 23 — B : din Creta [iniţial: pribejnic], condus de-avîntul / C, D, E,F: din[...] zborul || 32 — B ; Şi pune pe-a ta frunte / C, D, E, F : Şi-ntinde pe-ai tăi umeri [iniţial în C : a ta frunte] || 33 — B şi, iniţial, in C : Corona / C, D, E, F: Hlamida || 643, 2 — B : ..semeţ / C, D, E, F : măreţ || 3 — B, C, D, E, F: cum se cuvine ţie [iniţial în B : de mare seminţie] || 6 — B, C, D, E, F : planuri [iniţial în B : multe] || 19 — B.C: Ce-aud? [B : (Ascultă.) Ce-aud?] O nechezare?... Fugarul meu mă cheamă... Cît nu mă vede-aproape, voinicu-şi face seamă... Iar?... Simte ceva-n aer... N-ai grijă, scumpe cal. Cu tine în Suceava intra-vom [C : voi] triumfal! (Iese prin dreapta.) / D.E.F: (Pleacă[...] dreapta.) || 20 — B : Buciume I C, D. E, F: Bucium || 22-23 - B : TOROIPAN, BARNOV / C : BARNOV, TOROIPAN şi / D.E.F: HARNOV, TOROIPAN || 24 - B.C : pe umeri fiare ucise / D.E.F: cerbi şi urşi ucişi || 26 — B.C : (alergînd din stînga ) j D.E.F: (intră [...] fiare ) || 27 — numai în D, E, F: (Intră Toroipan.) || 31 — B.C : (intrînd) : Văd... iaca! (Strigă:) Tomşa, Barnov / D, E, F: Văd [...] Harnov || 34 — numai in D,E,F: (Boierii 1094 vir.atori.) jj 644, 3 — B : TOŢI (intrînd) l C : TOŢI (intrînd din stingă) I D, E,F : TOŢI |j 9 — 10 — B: (Tcţi rîd.) j în C, indicaţia scenică lipseşte I D, E, F: (Toţi [...] fund.) \\între r. 15 — 16 — numai in B, C : (Tcţi rîd.) || 16 — B, C : STROICI (lui Toroipan) j D, E, F: STROICI || 20 — B: om. (Toţi rîd.) / C, D, E, F: om. ||21 — B: TOROIPAN (mî-nios) I C : TOROIPAN (atins)j D,E,F: TOROIPAN || 27 - B: TOROIPAN (ameninţînd ) / C : TOROIPAN (ameninţător ) j D, E, F: TOROIPAN || 29 — B : (Vrea să se arunce pe Stroici. Ceilalţi îi despărţesc.) / C: (Stroici şi Toroipan scot paloşile. Ceilalţi îi despart.) j D, E, F : (Stroici [. . .] desparte.) || 31 — numai în C, D, E, F: (intervenind) || 645, 9 — B,C, D, E, F : Din [iniţial în B : Cu toţii] || 13 — B, C : ceartă. / D, E, F: certe || 2 1 — B, C : pare că prin / D, E,F : tainic pintre || 22 — B şi, iniţial, în C : buhnă / C : zgripţor / D, E,F: ură || 646, 13 — B, iniţial în C, D, E, F: ai inimă curată / C : ai mintea nepatată jl M — B, C : BARNOV / D, E, F: HARNOV || 17 — B, C : Nu [iniţial în B : Ba], Barnov j D, E, F: Nu, Harnov || 20 - B, C, D, E, F : MOŢOC [iniţial în B : TOMŞA] || 26 — B : de-a j C, D, E, F : de-a-şi || 28 — B, C, D, E, F: ce nu-ţi plac ţie [iniţial tu B : fără credinţă] ]] 647, 1 — B, C : fără preget / D, E,F: verde-n ochii-mi j| 6 — B, C : grec fără mîndrie [iniţial în B : ungur fără fală] / Z>, E, F : grec fără trufie || 17 — B, C, D, E, F : al [iniţial în B : sinul / C : peptul] |j 18 — B, C : întrevăd sfîrşitul vrajmaş-ului hain [iniţial: pentru Lăpuşneanul sunat-aţi ceasul rău] / D, E, F : întrevăd [...] hain || 21 — B : L’itat-au cine este / C, D, E, F: Pohoi fâr-obîrşie || 26 — B, C, D, E, F: gheaţă [iniţial în B : moarte] )| 30 — B, C: A să j D, E, F: O să || 31 — 648, 2 - B,C: BARNOV Şi însă el zidit-au frumoasa monastire A Slatinei... MOŢOC Aşa e! [iniţial în B: Ei ş-apoi ?] BARNOV Şi pentru-a ei sfinţire Slujit-au al Sucevii bătrîn mitropolit Grigorie... MOŢOC Aşa e... 1095 BARNOV Şi încă-au mai slujit O sută şi mai bine de preoţi în veşminte, Făcînd toţi pentru Vodă fierbinte [C: duioasă] rugăminte. MOŢOC Ce vrei să zici ? BARNOV Că poate să fie chiar hain [îndreptat în C: uricios] Şi crud, dar Lăpuşneanul e cuvios creştin. [Ccreştin e cuvios; iniţial: e cuvios] MOŢOC Ha! Nu ştii vorba veche: Cînd dracu-mbătrineşte Ca pustnic se apucă biserici de zideşte? Aşa şi Vodă!... însă ce-ai zice tu de el Cînd ţi-ar sluţi-n mînie copilul unicei? Cînd l-ai vedea, drăguţul, cu braţele ciuntite, Cu ochii scoşi din tidvă, cu nările cioplite De însuşi a lui Vodă braţ crud şi. .. creştinesc? BARNOV O! taci... a tale vorbe în suflet mă lo vesc. MOŢOC Ce-ai zice! spune — BARNOV Aş zice... I D, £, F : Harnov [.. .] vorbă U 8 — B : a cărui frunte, cînd dîrză, cînd pălită [iniţial: jurat pe suflet, cînd au atins el tronul] / C, D, E, F: a cărui [...] pălită [iniţial în C : stă ridicată-n ţară, cînd dîrză, cînd slăbită] || 9 — B: Stă mîndră-n sînul ţării ş-afară umilită [iniţial: Să-nchine ţara noastră lui Sigismund Polonul] / C, D, E, F: Stă [...] umilită [iniţial în C : Stă mîndră-n sînul] || 10 — B, C, D, E, F : a noastră [iniţial în B : mîndră] || 12 — B : Moldova-au fost / C, D, E, F: Moldova e [iniţial în C: au] || 13 — B: Să-şi ţie- mai sus capul' cu cît e mai învinsă [iniţial: Să-şi ţie fruntea naltă chiar cînd este învinsă] / C, D, E, F : Să ţie [.. .] în/insă || 15 — B, C : Sub tron, pe [ D, E, F : Pe tron, sub |[ între r. 17 — 18, în B, C se află o replica anulată: 1096 TOŢI Dar! Lăpuşneanul peară! || 19 — B, C, D, E, F: să-l punem la domnie [iniţial in B, C : pe cine să punem domn în ţară] || 29 — B : se-nstrăinează / C, V, E, F: se depărtează |] 30 — B şi, iniţial, în C : Cred că sărmana / C : Eu cred că astă / D, E,F : Dar ! Cred că astă || 33 — B, D, E, F : Şi [...] mină [iniţial în B : Căzînd, fără de ştire-i, pe alta mai păgină] / C ; Şi de-a fi tristă sclavă, ea care-au fost stăpînă [iniţial: Căzînd, făr-a sa ştire, pe alta mai păgînă] |] 35 — B, C : cat împrejuru-mi / D, E, F: privesc în juru-ini || 649, 1 — B, iniţial în C, D, E, F: noi toţi / C : toţi noi || 4 — B : Nu-mi [iniţial: Să văd] / C, D, E, F : Nu-mi [| 6 — B : glume / C, D, E, F : glumă || 16 — B : în ziua mare j C : cu vîlfă mare [iniţial, mai multe variante : cu fală/vîlfă mare / in ziua / cu învîlfare] / D, E, F : cu îngîmfare || 19 — B, D, E, F: Acesta-i [...] minţei [iniţial in B : ţării] / C : (in parte ) Aceasta-i [...] minţei || 20 — B: (Toţi rîd, afară de Moţoc şi Tomşa. j B, C : Se aude un strigăt spariat în stînga.) / D, E, F: (Ciubăr [. ..] stînga.) || 21- B: CIUBĂR-VODĂ (în stînga) j C: CIUBĂR-VODĂ (în codru j j D, E, F : CIUBĂR || 26 — iniţial în B : Aleargă, Toroipane || 27 — iniţial in B : CIUBĂR (strigă): Aleargă, Stroici, Barnov căpitane || 650, 1 — B,D, E, F : CIUBĂR / C : CIUBĂR-V. (în stingă) 3 li : SPANCIOC (în parte, rîzînd) / C : SPANCIOC (în parte) j D,E,F: SPANCIOC || 6 - B : Barnov şi alţii aleargă / C, D, E, F: şi alţi vînători [C : alţii] iese rapide || 10 — B : azi inima / C, D, E, F : şi inima |) 12 — B : Răbdare!... (Glasuri in stînga) / C, D, E, F : Răbdare... || 17— 18 — B, C : (Toroipan, Stroici şi ceilalţi care au ieşit reintră, aducînd de subsuoară pe Ciubăr, palid şi slab [C ; slab şi palid] ) j D, E,F : (purtind [. . .] Toroipan) || 19 — B, C : TOROIPAN (lui Ciubăr ) I D, E, F : TOROIPAN || 20 - B, C : frică / D, E, F : grijă || 22 — numai în D, E, F : (slab) || 651, 2 — numai în D, E, F : (se{... 1 rădăcină) || 8 — B: dă un teas cu vin j C, D, E, F: dînd un teas |j 22 — B : şiroi / C, D, E, F : pohoi || 24 — B, C, D, E, F : matahală [iniţial în B : matahală de urs] || 29 — jB : în j C, D, E,F: pe || 31 — B, C, D, E. F : sună [iniţial în B : vine] || 35 — B, C : şi oraşe j D, E,F : prin oraşe || 652, 2 — B : azi, au / C : astăzi [iniţial: azi] au / D,E,F : iată c-au || 4 — B, C, D, E, F : s-au [. ..] zăloagă [iniţial în B : Bun suflet de zăloagă / mîrţoagă] || 14 — B : cu toţi / C, D, E, F: voioşi || 18 — B, D, E, F: (între D, E, F: în\ [.. .] dreapta) / C : (în culise ) || 19 — B : vorba mai mult / C, D, E, F : vorba, hai || 20 — B : DESPOT (asemine) j C, D, E, F : DES-[POT || 2 1 — B : Ce vrei, creştine [iniţial: Dar ce-ai cu mine] / C, D, E, F l Dar [...] creştine || 27 - B : Dar / C, D, E, F : Măi || 653, 3 — 5 — B : MOŢOC Ce este? / C: (Intră pe scenă împreună cu Despot şi cu Jumătate.) DESPOT Pe mine? [iniţial: MOŢOC Ce este?] / D, E,F : (Despot [...] mine?JJ 7 — B : Despot în scenă j C, D, E, F: Despot || 13 — B, C : Boieri [C : Jupîne], am prins un ungur umflat de fudulie j D, E,F: Am [...] trufie || 15 — B, C ; drumul, de vale-n / D, E, F: calea pe dîmb )] 17 — numai în B, D, E, F: (lui Despot) \\20 — B, C : să-mi cereţi j D, E,F : de-a-mi cere || 22 — B, C, D, E, F : ţară [iniţial în C : munţi] || 24 — B : te [iniţial: îţi] / C, D, E, F: te || 25—29 — B, C: DESPOT Ce-aud ? Moţoc vestitul! Moţoc vornicul / D, E, F: CIUBĂR [ ...] vornicul |] după r. 29 — numai în B,C: (Se închină [C: profund] lui Moţoc.) || 654, 8 — B : dulce sfredel / C, D, E, F: sfredel dulce || 12 — numai în C,D,E,F: (rîzînd) \\ 13 — B: (în parte.) Hm! Boieriul m-au păcălit. (Se retrage înfund.) j C : (în parte) Hmm! boieriul m-au păcălit [iniţial: poreclit]/ D, E, F: (Lui [...] păcălit. (| 15 — numai în D,E,F: (lui Despot) || 17 — B şi, iniţial, în C : slobod / C, D, E, F : liber || 20 — B : rob/ C, D, E, F: sclav || 23 - B,C : La primul pas ce-n ţară făcut-am rătăcit, Am fost într-o clipită robit şi desrobit. Acelui ce-ndrăznit-au sub braţu-i să mă-nchine [modificat în C: să-mi facă-mprotivire] O nobilă răsplată din parte-mi se cuvine. [CDin parte-mi se cuvine < iniţial: O nobilă răsplată > o bună răsplătire.] (Lui Limbă-Dulce.) Priimeşte, tu [C: dar] voinice, acest inel al meu. (Lui Moţoc.) Şi dumneata, jupîne Moţoc, ascultă: Eu, Azi un străin nemernic şi cunoscut [modificat în C : în ţară necunoscut] de nime, De voi ieşi-n lumină, de-oi sta-n întunecime. Oricum mi-a fi norocul, al lumei [C: în lume; iniţial: al lumei domnitor] schimbător [iniţial în B : al lumei domn/domnitor] / D, E, F; Oricum [...] schimbător || 25 — B, C : Moţoc, marele vornic / p, E, F : Moţoc || 26—27 — numai în D, E, F: CIUBĂR [...] nu? || 29 — B, C : Cuvintele ţi-s / D, E, F: Vorbele-ţi sînt || 655, 3 — B : calea-i / C, D, E, F: calea-mi || 5 — B şi, iniţial, în C ; sîngerate / C, D, E, F: încruntate || 8 — B ; (în parte ) / C, D, E, F : (cătră Spancioc ) || 15 — B : TOMŞA (înainiîndu-se ) / C : TOMŞA (înaintînd ) j D, E, F : TOMŞA |] 17 — B l 1098 făţarnici, nopîrce / C : nemernici, vermi palizi [iniţial: faţarnici, din lume, nopîrce] / D, E,F: făţarnici, vermi palizi |] 18 — 656, 24 — în C, o variantă anulată: Ce vin şi-n sînul nostru [iniţial: ţării] fac cuiburi veninate. Cine eşti tu?... răspunde... La vorbe îngîmfate, La provocări sumeţe de-un soi... de zvînturat Arunc dispreţul... DESPOT Cine-s ?... Ascultă înclinat: [iniţial: Ascultă înclinat; apoi: Te pleacă ruşinat] Sint Despot Eraclidul din Păros!... al meu tată Au fost fruntaş de oameni în Grecia bogată, Prinţ falnic, de pe tronu-i căzut şi răsturnat Sub apriga [iniţial: De crincena] urgie a turcului turbat... Şi eu, eu... veneticul... TOMŞA Eşti bun de limbuţie, Dar unde ţi-e dovada de naltă obîrşie? DESPOT (arătînd o diplomă ) Priviţi!.. . Iată diploma lui însuşi Carol Quint Şi gloriosu-i nume în litere de-argint. (Moţoc şi boierii examinează diploma.) MOŢOC Aşa-i!... fii, Eraclide, partaş de-al nostru soare [iniţial: fii bun sosit aice]. Eşti oaspele Moldovii de bunuri dătătoare [iniţial: în sînul ei ferice]. Căci astă ţară, vecinic [iniţial: bună] priimeşte-n sînul ei Cu drag pe cei buni [iniţial: Pe cei buni cu iubire], cu milă pe cei răi. (Cătră vînători.) Aduceţi teasuri pline de vin pentru cinstire, în plin acum lui Despot să-i facem ospeţire. (Boierii închină, ajară de Tomşa care pleacă.) 1099 MOŢOC Mulţi ani, străine oaspe! BARNOV Mulţi ani cu traiul lin! DESPOT Boieri !jpentru Moldova paharul meu închin. Să-i deie Creatorul din cer zile senine, )] 655, 18 — B : şi-n sînul ţării fac cuiburi veninate [iniţial: pe brînci şi blînde, cu feţele schimbate] / C, D, E, F : şi-n [. . .] veninate || 20 — B, C, D, E, F: zvînturat [iniţial in B : venetic] |] 23 — B, C, D, E, F : Ascultă înclinat [iniţial în B : Sînt Despot Bazilic!] || 27 — B : De crîncena / C, D, E, F: Sub apriga || 28 — 29 — B,C : Şi eu, eu.. . Veneticul... j D, E, F: CIUBĂR [...] mine ? ]] 32 — B, C, D, E, F : obîrşie [iniţial în B sumcţie] ]| 33 — B : (Arătînd o diplomă.) fC: (Arătînd un pergament.) [ D, E, F : (Desfot [...] pergament.) || 656, 4 — B : examinează pergamentul j C, D, E,F: şi cu [C : şi] [...] diploma || 6 — B: Deci, Eraclide, fii bun sosit aice \ I C, D, E,F : Fii [. . .] soare. || 7 — B : în sînul ei ferice / C, D, E, F : de bunuri dătătoare |] 8 — B : bună / C, D, E, F: vecinic || 9 — B : Pe cei buni cu iubire / C, D, E, F: Cu [...] oaspeţi )] 10 — B : (Adresîndu-se cătră I C, D, E, F: (Cătră || 11 — B: cu vin / C, D, E, F: de vin |] 12—21 — B : în plin acum lui Despot să-i facem ospeţire. (Boierii umfle teasurile lor.) Mulţi ani, străine oaspe! BARNOV Mulţi ani cu traiul lin! / C,D,E,F: TOMŞA [. . .] deplin! [12— 13 — C: (Boierii se pregătesc a închina.) / D, E,F : TOMŞA.. . dreapta) || 14 — C ; dulce / D, E, F : plină || 15 — numai în D, E, F: (Boierii < . .. > închină. ) J| 19—21 — C ; BARNOV Mulţi ani cu traiul lin! / D,E,F : CIUBĂR < ... > deplin!] || 24 — B,C : din cer / D,E, F: în veci || 25 — B : Şi domn cu suflet mare, cu gînd duios / C, D, E, F: Ş-un [C: Şi] domn cu omenie, iubit de toţi! [iniţial în C: cu suflet mare, cu gînd duios] || 27 — numai în C, D, E,F: (înaintînd) || 29 — B,C : nu / D, E, F: se || 30 — B şi, iniţial, în C : Deci, hai / C, D, E, F : Hai, dar || 657, 5 — numai în C, D, E, F : (lui Despot) ]| 10 — B, C : 1100 MOŢOC (lui Despot) / D, E, F : MOŢOC 12 — li : caţi odihnă / C, D, E,F: guşti odihna || 14—15 — B : urmînd pe Ciubăr-Vodă.) SCENA VII LIMBĂ-DULCE, JUMĂTATE j C : ieşind prin dreapta.) J D, E,F : şi iese [.. .] singuri.) || 2 1 — B : Ciubăr le-i / C, D, E, F : nebunu-i || 26 — numai in D,E,F: (arătînd în culise) |j 28 — B: (Arătînd în dreapta): Dar / C, D, E, F: Dar || 658, 3 — 5 — B : Cabinetul lui Lăpuşneanul în palatul domnesc din Suceava. Uşi mari în fund, uşă în stînga. Portretul lui Ştefan pe păretele din dreapta, panoplie pe păretele din fund, o masă de stejar, jilţuri lîngă masă. / C: Cabinetul lui A. Lăpuşneanul în palatul domnesc din Suceava. Uşi mari în fund, uşă în stînga. Portretul lui Ştefan-Vodă pe păretele din dreapta. O masă de stejar pe planul I în dreapta, jilţuri. / D, E,F: un salon [—] Jilţuri. || 8—9 — numai în C : (Pe jilţuri.) j n,F.,F: (Amîndoi [. ..] aer.) || 11 — B şi, iniţial, în C: în timp de-o lnnă-ntreagă / C, D, E, F : în vremea-ndelungată || 14 — B şi, iniţial, în C : domniţă / C, D, E, F : Ruxandra [| 15, 21 — B : RUXANDRA / D, E, F : DOAMNA || 27 — B şi, iniţial, în C : domneasca || C, D, E, F: măiastra || 31 — B,C : casă şi din suflet [C .■ minte] / D,E,F : cuget [...] casă || 659, 4 — B : prinţ / C, D, E, F: domn |j 8 — B, C : auzit / D,E,F : aflat || 9, 15, 20, 24 - B, C : RUXANDRA \D,E,F: DOAMNA || 12 — B, C : mi-au cerut voie plecat să mi se [iniţial în B: să vie să se] / D, E, F: a cerut [. ..] se || 27 — 28 — B, D, E, F : Despot [...] alungat / C : Despot pe malul mărei născut şi urgisit [iniţial: e fiu curat; apoi: şi rătăcit] E fiiu lui [iniţial: lui Iacob] Eraclidul din Păros pribejit [iniţial: alungat] || 660, 4 - 1(1 — B : Aşa? RUXANDRA Aşa, sărmanul!.. . De soartă prigonit, Lipsit de rude-n lume, ah! cîte-au pătimit! Prin cite curse grele el au trecut! LĂPUŞNEANU Ş-aice, La noi, ce cată? RUXANDRA Cată o cursă mai ferice / C : (In parte.) [iniţial: Aşa] O spiţă-nchipuită de dînsul... anulat trei versuri: 1101 Aşa, sărmanul! [iniţial: NenorocitulI] de soartă prigonit, Lipsit de rude-n lume, ce mult au pătimit! Prin cîte curse grele trecut-au [iniţial: el au], LĂPUŞNEANUL (cătră Ruxandra) Şi ce cată Aici la noi ? RUXANDRA Sărmanul!... [iniţial: Cată; apoi: O cursă] cu inimă-nfocată / D, E, F: (sculîndu-se [...] inimă-nfocată [7 — tipărit: Hmm!... zvînturatul; errata îndreaptă : Plastograful] || 13 — B, C, D, E, F: nobil [iniţial in B, C : neaoş] || 17 — B : delaolaltă / C, D, E, F : deopotrivă || 19, 25 — B, C : RUXANDRA / D,E,F : DOAMNA || 20 - B,C : veselă / D,E,F: se scoală veselă || 23 — B, C : Vroiesc / D,E,F : Doresc || 26 — B, C : Ah / D, E, F : OJ| 34 — B : mă sprijini / C, D, E, F : mă-ntîmpini || 661, 2 — B : înălţat / C, D,E, F: -ncoronat [iniţial în C: adorat] 11 3 — numai în D,E,F: (Se [...] stingă.) U 7 — B: RUXANDRA (vrînd să sărute mîna lui Vodă) IC: RUXANDRA / D, E,F: DOAMNA || 8 - B : Doamne... / C, D, E,F: Doamne... (Vrea, să-i sărute mîna. [C: să sărute mina lut Lăpuşneanul.1) || 10 — B : pe sinul lui) C : pe sin / D, E, F: la sîn || 12 — B : (O duce pînă la uşa din stînga şi o sărută pe frunte.) / C : (Duce pe Doamna pînă la uşa din stingă şi o sărută.) j D, E, F: (Sărută [__________] stînga.) || 15 — mimai în D,E,F: (privind [...] Ruxandra) || 16—19 — B, C: Un chip încîntător, Dar capul ca aluna de sec şi de uşor. O biată ciocîrlie ce vesel ciripeşte Şi iute se coboară spre tot ce străluceşte. Au fărmecat-o Despot cu glasu-i tînguios, Făcînd-o ca să creadă cuvîntu-i minciunos / D, E, F: o biată [...] grec || 22 — numai în D, E, F : (Se primbla tulburat.) || 23 — B, C, D, E, F: eu planul ţi-am pătruns [iniţial în B: şi plină de venin] || 24 — B, C, D> E, F : ascuns [iniţial în B : hain] || 25 — B şi, iniţial, în C : scîrboasă rimă / C, D, E, F: fiinţă-oloagă || 28 — B, C : calce / D, E,F: farme )| 29 — 30 — anulate în C: Şi n-a lăsa în viaţa-i, pe tronul ţării sale, O rimă să întindă mînjoasele ei bale. / D, E, F: Şi [...] tale. ]| 30 — 31 — în B : O rîmă să întindă mînjoasele [iniţial: scîrboasele] ei bale '/D.E.F: Să fluture [...] priveşte.) || 31 — în C : (Scoate un ravaş.) || 32 — jB, C : 1102 de [în C, adăugat marginal şi anulat: de ştire azi rai-a dat] j D, E, F: prin |1 33 — 34 — B.C : ca frate-adevărat [in C, adăugat marginal: de ştire azi mi-a dat], Mi-au dat de ştire-n taină / D, E, F: de ştire azi mi-a dat Şi-n ţară şi-n afară || 662, 2 — B : agerul / C, D, E, F : aprigul || 3 - B : voi / C, D, E, F: ţi-oi || 4-6 - B : Şi ţi-oi taia aripa şi mi ţi-oi stinge dorul Păn’ce din umbră încă nu ţi-i lua tu [iniţial: a nu avea parte măcar de-a-ţi lua] zborul. (Se primbla pe j C : Ş-alăture cu tine vei întilni mormîntul [iniţial, ca in B : Şi < ... > dorul] Pin’ce din umbră încă nu ţi-i lua avîntul [iniţial: tu zborul]. (Se primbla pe / D, E, F : Ş-alăture [...] (Pe [\7 — B : să-i jC.D, E, F: sâ || 8 — B : săi tovarăşi în laţu-mi [iniţial: gheară] / C, D, E, F: lui [...] laţu-nii || intre r. 8—9, numai in C : (După o mică tăcere.) || 11 — B: duşmaim-n tăcere / C, D, E, F : duşmanul în taină |j 13 — B, C : (Deschide uşa din dreapta [C : fund].) / D, E, F: (Merge [...] cheamă:) || 14 — B: Toma! (Intră Toma Calabaicanul.) Tu eşti bulgariul Toma Calabaicanul.../ C, D, E, F: Torpa! j 16 - B : TOMA / C, D, E, F: TOMA CALABAICANUL || 17 - 18 - numai în C, D, E, F : LĂPUŞNEANU [...] Calabaicanul. || 20 — B : Lăpuşneanul. (Se închină.) / C, D, E, F : Lăpuşneanul. || 27 — B : Vodă. / C, D, E, F : Lăpuşneanul. || 31 — B, C, D, E, F : De-ai [...] meriţi [iniţial în B : De meriţi tu, voinice] || 663, 1 — numai în D, E, F : (în taină.) || 3 — B, C, D.E.F : prostimei din [iniţial în B : la oameni prin] || 5 — numai înD.E.F : (Toma [...] hamger.) || 6 — B : TOMA (sculîndu-se ameninţător) j C : TOMA (ridicîndu-se ) / D, E.F: TOMA || 9 — B : Sufletul / C Curajul [iniţial: Sufletul] / D.E.F : Văd, gîndul j| 10 — B şi, iniţial, în C : gîndire / C.D, E.F : dorinţă || 11 — B, C : însoţire... / D, E,F: însoţire... (Tainic) || 14 — B, C, D.E.F: să [.. .] plin [iniţial în B, C: în paharu-i să verşi vin de Cotnar] || 15 — numai în D, E, F: (dîndu-i un şipuşor) || 16 — B : în al său vin. (Dă un şipuşor lui Toma.) j C, D, E, F: în al său vin [iniţial în B, C : tu în pahar] || 18 — B : (Toma ie şipul şi se-nchină.) JC: (Dă im şip mic lui Toma. Toma ie şipul şi se închină.) f D, E, F: (Toma [.. .] tăcere.) j| 20 — B: Vodă şi iese prin dreapta.) jC: Vodă şi iese. ) j D, E, F: Lăpuşneanu şi iese.) H 25 — B : LEFECII (intră prin fund) j C, D, E, F: SEIMENI || 27 — numai în C : (intrind prin fund) / 1103 D,E,I7: (la uşa clin fund) |[ 31 — B şi, iniţial, în C: Cine mai este-n / C, D, E, F: Mai este cine-n || 664, 6 — B : SCENA V ' LĂPUŞNEANUL / C, D, E, F : LĂPUŞNEANU (singur ) || 8 — B : cumplită / C, D, E, F : amară || 10 — B, C, D,E,F: M-obligă [...] ambiţioasă [iniţial în B : Cît sufer, eu alesul acestei ţări frumoasă, apoi: De ce fatalitatea mă-mpinge nemiloasă] || 11 B : Sâ schimb în gheară mîna-mi / C, D, E, F: în [.. .] mîna || 12 — B : Calc legea ospeţiei... o ştiu... [iniţial: (închinîndu-se la portretul lui Ştefan cel Mare.) O! Ştefane măreţe! fii mie-ndurător! Şi iartă-mi... ah! păcatul ce-1 fac, ca domnitor, Calcînd legea străbună de oaspeţi iubitoare, Şi dînd lui Despot astăzi otravă-ucigătoare. . . E faptă fărdelege... o simt] / C, D, E, F : O! lege-a ospeţiei, te calc [iniţial în C : O sarcină cumplită de tron ameninţat! Anevoinţă crudă de-a fi neîmpăcat! M-obligă boierimea în veci ambiţioasă < anulai: De ce fatalitatea; apoi: faţa-mi cea mă-mpinge nemiloasă > Să schimb în gheară mîna-mi şi sceptrul meu in coasă! (Adresîndu-se la portretul lui Ştefan.) O! Ştefane măreţe!... fii mie-ndurător Şi iartă... vai! pacatul ce-1 fac ca domnitor Calcînd legea străbună de oaspeţi iubitoare Şi dînd lui Despot astăzi otravă-ucigătoare... E faptă fărdelege, o simt.. . dar ce să fac? Prin moartea unui duşman eu ţara mi-o împac. (Se pune pe jilţ, adîncit în gînduri.)] || 13 — B,C, D, E,F: duşman [...] împac [iniţial în B : singur intre toţi duşmanii împac] || 14 — B : VI / C, D, E, F: V || 15 — numai în D, E, F : DOAMNA || 16 — numai în C, D, E,F: (intră [C : intrînd] pin stînga) || 17 — B, C : RUXANDRA/ D,E,F: DOAMNA i| 19 — B : aducem... (Damele se închină.) j C, D, E, F : aducem. || 21 — numai în C : (mergînd înaintea damelor) / D, E, F : (înaintînd spre dame ) || 23 — B, C, D, E, F : stratul [iniţial în B, C : stolul] || 25—27 — B: (Doamna merge de se pune pe un jilţ, avînd jupînesele împrejurul ei.) 1104 RUXANDRA (A nei) jC: RUXANDRA (încet, Anii) j D, E, F : (Doamna [...] Anii) || 28 — II, D, E, F : vesel. / C : vesel. (Merge de se pane pe un jilţ.) j| 665,1, 7 — B, C: RUXANDRA jD, E, F: DOAMNA || 3 - B, C : Despot. / D, E, F : Despot. (Se pune pe jilţ.) |]5— numai în D, E,F: (încet, Doamnei) ]| 9 — numai în C : (Ana şi jupînesele încunjură pe Doamna.) / D,E, F : Damele [...] Doamnei. ) || 10 - B : VII / C, D, E, F : VI || 11, 20, 29 - B, C : BARNOV I D,E,F: HARNOV || 12 — 2?: şi alţi boieri (uşele din fund se dcschid şi boierii intră şi se închină) / C.D.E, F: BOIERI (intră prin [C ; pe aşele din] fund) || H — numai în D, E, F: (pe jilţ) || 15 — B şi, iniţial, în C: venit [. . .] mult jC,D,E,F: sosit [. ..] prea || 21 — B: Plecat / C, D, E, F : Plecaţi || 27 — B, C, D, E, F : căci [...] sfîrşit [iniţial în B : şi încă-o dată vă zic: Bine-aţi venit!)] || 28 — B: văd eu / C, D, E, F : zăresc || 666, 5 - B,C: BARNOV [iniţial: MOŢOC] / D,E,F : HARNOV II 6 - B, C : bucuria / D,E,F: veselia || 10, 20 - B, C : BARNOV I D, E, F : HARNOV || 11 — numai în C, D, E, F : (rîzînd) || 13— H — B, C, D, E, F: Se cred [.. .] paşi. [iniţial în B: (Toţi rîd. J] || 16 — B, D, E, F : azi / C : noi || 18 - B, C : TOŢI / D, E, F : BOIERII || 21 - numai în C, D, E, F : (linguşitor) || 22 — B, C, D, E, F : In veci [iniţial în B : Mulţi ani] j| 26— B, C : Precum [. ..] veselie [iniţial în B: Ca şi < ... > bucurie] / D, E, F : Precum [. . .] bucurie || 28 — B : drept, dar ! / C, D, E,F: drept. 11667, 3 — B,C: (Lăpuşneanu sc pune pe jilţ. Moţoc / D, E, F : (Moţoc || 4-5 - B, C : RUXANDRA (Anei [C : încet] / D,E,F : DOAMNA (Anii) II 8 — B, C : parte ) / D, E, F : parte, zîmbind) || între r. 12 — 13 (la finele scenei VII), numai în B : (înfund apar Moţoc şi Despot. Acesta se opreşte puţin, în vreme ce Moţoc se înaintează cătră Vodă.) || 13 - B : VIII / C, D, E,F: VII || 14 - B.C : MOŢOC, DESPOT / D, E, F : DESPOT, MOŢOC || 16 — numai în D, E, F : (pe prag) || 17 — B : (Prezentînd.) Despot \jC,D,E,F: Despot! (îl prezentă.) || 21 — numai în D,E,F: (Despot [...] salonului) |j 22 — numai în B,C: (înaintîn- du-se^ || 27 — B şi, iniţial, în C : de-a soartei mari / C, D, E, F: de grelele || 668, 3 — 2? şi, iniţial, în C : copile / C, D, E, F: cu bine || 10 — B: braţul / C, D, E, F: braţu-ţi || 13— 14 — 2?: (Se apropie de Doamna, îngenunchează şi îi prezintă un ecrin. ) / C : (îngenunchează dinaintea Doamnei şi-i prezentă un ecrtn.) / D.E.F: (Ie [.. .] ei.) || 15, 22, 28 - B, C : RUXANDRA/ D, E, F : DOAMNA || 21 - B, C, D, E, F: vicleni [iniţial în B : perfizi] || 23 — numai în C, D,E,F: (lui Despot) ]|26 — numai în D,E,F: sculîndu-se) || 27 — B, D.E.F: Carmina [iniţial în B: Diana] ]|25 — 28 — în C: Admir cu-nduioşire acestc juvaere [iniţial: 1105 DESPOT (in parte) Cînd ar videa Carmina a sale juvaere! RUXANDRA] || 669, 3- 13 - B : (Doamna îşi pune şiragul de mărgăritar şi paftalele.) (Uşele se deschid. Toma se arată in prag.) TOMA Merindele-s pe masă.! Noroc şi poftă bună! LĂPUŞNEANUL Boieri! Prietenia la sînu-i ne adună. Hai să ciocnim la masă pahare de Cotnar. Să bei frăţeşte [iniţial: cu mine], Despot, (în parte) paharul cel amar! (Domnul dă mina Doamnei, Despot Anei şi ceilalţi boieri la jupînese. Toţi se îndreaptă spre uşele din fund.) [iniţial, după indicaţia scenică: (Doamna îşi pune şiragul de mărgăritar şi paftalele.), replica lui hăpuşr.eanu continua astfel: Boieri! din curtea noastră de-acum el face parte. (Arată pe Despot.) Să dăm uitârei lumea şi grijele deşarte... Hai să ciocnim la masă pahare de Cotnar... Să bei cu mine, Despot, (in parte) paharul cel amar! (Domnul dă mîna Doamnei, Despot Anei, ceilalţi boieri la jupînese şi se îndreaptă spre uşele din fiind. J] / C : (Doamna se împodobeşte cu şiragurile şi cu. paftalele.) SCENA VIII [...] TOMA (pe prag, înfund) [...] (Domnul dă mîna Doamnei, Despot Anii şi ceilalţi boieri la jupînese. Toţi se [...] / D, E, F: SCENA VIII [.. .]fund.) || 15 - numai în D, E, F : (se [.. ,]fund.) || 16 - CIUBĂR-VODĂ (cu o hlamidă stremţoasă şi cu o coronă de hîrtie poleită pe cap, se iveşte pe pragul uşei) I C : CIUBĂR (pe prag)jD,E,F: CIUBĂR || 17 — B şi, iniţial, în C : Unde mergeţi, unde / C, D, E, F : încotro vă duceţi || 23 — B, C BARNOV I D, E,F: HARNOV || 25 - B,C : CIUBĂR-VODĂ / D,E,F: CIUBĂR || 29 — B,C : cel din Roman [C.’ Roma] şi moşul meu Papor / D, E, F: ştiţi [...] învingător || 670, 3 — B: tronul meu domnesc / C, D, E, F: tronu-mi strămoşesc || 8 — B : In lături / C, D, E, F: Dă-mi tronul || 9 -B,C: BARNOV / D, E,F: HARNOV || 10 - numai în D. E, F: 1106 (rîzînd) || 17 — numai în D,E,F: (înveselit) || 19 — B: sala din fund j C, D, E, F : fund ]| 20 — B şi, iniţial, în C : cu suita / C, D, E, F: şi [C : cu] urma || 21 — B : (Toţi iese rîzînd.) (Cortina cade.) / C : (Cortina cade.) / D, E, F: (Cortina [...] fund. ) || 22 - B: ACTUL II - TABLOUL I / C, D.E.F: ACTUL II \\ 23-26 -R : dreapta, uşă în stînga. Trei ferestri în fund. O masă în mijloc cu jilţuri împrejur. / C.’ stînga, uşă în fund, uşă în dreapta şi o fereastră. O masă in mijloc, înconjurată cu jilţuri de stejar. O icoană în părete şi o lampă aprinsă dinainte-i. j D, E, F : fund [...] aprinsă. || 28 — B : DESPOT (lingă masă, pe un jilţ ) / C : DESPOT (pe un jilţ, lîngă masă) / D, E, F: DESPOT || 671, 3 — B,C : Ce-alungă moartea rece ascunsă în / D, E, F: Ce [...] desotrăvind || 4 — 8 — anulate in C [4 — B, C : şipuşor j D, E, F: şip] || 9 — B, C : (Stă / D, E, F : (Stă puţin |) 12 — B, C : (Se scoală.) [în C, urmează patru versuri anulate: O! cer! de răzbunare mi-e inima-nsetată Precum de apă dulce e marea cea sarată! Dar trebuie sub mască de om nepăsător S-ascund a mele planuri şi nempâcatu-mi dor. Rabdare!] / D, E, F: Răbdare! || 16 - B, C: A! / D, E, F: O! || între r. 17 — 18 —în B, două versuri anulate: Eu mi-aş vedea atunce dorinţa împlinită, Aş fi pe tron... cu-o Doamnă frumoasă şi iubită... || 18 — B,C: slăvit I D, E, F : nalţat || 19 — B : de Ana chiar [iniţial: -ş fi] iubit / C,D, E, F: cu Ana însoţit [iniţial în C : de Ana chiar iubit] || 20 — B: De Ana, dulce floare căzută-aici din [iniţial: înger venit aici din] / C, D, E, F: Cu [iniţial în C : De] [...] din || 22 — 35 — în B, C, înlocuiesc, cu mici modi-ficări, o întreagă scenă anulată: SCENA II DESPOT, LIMBĂ-DULCE LIMBĂ-DULCE (ivindu-să la uşa din dreapta [C: fund]) Pan Despot! DESPOT ([numai in B: întorcîndu-se], tresărind) Cine-i, cine?___ LIMBĂ-DULCE Eu. 1107 DESPOT Un ţăran!... Ce caţi Aice [C : Cine eşti] şi de unde vii tu ? LIMBĂ-DULCE De pe [C: Ia] Carpaţi. Nu mă cunoşti? DESPOT Nu, bade. . . LIMBA-DULCE Cum? nu-ţi aduci aminte? DESPOT Nu. LIMBA-DULCE Eu sînt Limbă-Dulce! DESPOT Limbă ?.. . LIMBĂ-DULCE O! Doamne sfinte! Ai şi uitat plăieşul ce te-au oprit în drum Cînd ai trecut hotarul? DESPOT Ha !. .. parc că acum. . . LIMBĂ-DULCE începi a-mi da în pîrte ?... Eu sînt cel cu inelul... De nu mă crezi, jupîne, priveşte-mi degeţelul. E cam umflat, îl strînge veriga... DESPOT Şi ce vrei ? LIMBĂ-DULCE Nemic... Ascultă insă: Trei nopţi şi zile trei Or fi de cînd pe drumuri eu depăn din picioare Ca să-ţi aduc în grabă [C : taină] ist petec de scrisoare. 1108 DESPOT Scrisoare!. .. de la cine ? LIMBĂ-DULCE Nu ştiu, dar într-o zi [iniţial in B: dar la hotar], Pe cînd se-ngînă ziua cu noaptea, mă trezi O tainică [C : sprintenă] nălucă ce s-ascundea la faţă Şi luneca pe iarbă ca sania pe gheaţă. Ea-mi zise cu glas dulce: „Voinice, om fruntaş! Du iute la Suceava lui Despot ist răvaş, Dar să nu afle nime; ci numai lui grăieşte Şi-i spune c-a lui soră mult după el tînjeşte/' Apoi, cît mi-am şters ochii, năluca au zburat Şi cu aceste scule [C: această sculă] în mină m-au lăsat... [adăugat marginal în B, apoi anulat: Eu i-am răspuns: N-ai teamă, Eu sînt locaşul tainei şi Tacu-mă mă cheamă] (Arată scrisoarea şi un inel [C : un inel şi o scrisoare],) Inc-un inel!... de aur... DESPOT Scrisoarea-i pentru mine, Ad-o!. . . inelul insă, voinice,-i pentru tine. LIMBĂ-DULCE Iar o [C : încă-o] verigă ?. . . mie ? . . . Să cred... ori să nu cred ? Văzut-am ploi cu broaşte, dar cu verigi... DESPOT (deschizînd scrisoarea ) Ce văd ? Carmina [iniţial în B : Diana]-mi scrie!... Bade, aşteaptă jos, la poartă. .. (Limbă-Dulce iese.) [■iniţial în B : DE SPOT (singur, ceteşte) „Iubite!] ... DESPOT [numai în B : (singur)] Sînt singur ?. .. (Ceteşte.) „Ah! iubite, de cînd te-ai dus sînt moartă! 1109 Pe cer e noapte oarbă, castelul e pustiu! Şi-n lume numai dorul din mine este viu !“ (Vorbind.) [C : (în parte.)] Sărmana! (Ceteşte.) „Despot, Despot!... Ce soartă mult amară Gonnu-ne-au în pripă din raiul nostru-afară! La prima httSnire tu ştii cît te-am iubit, Dar ştii tu cît eu sufer de cînd ne-am despărţit? Prin lacrimele calde [iniţial in C: mele] ades eu văd Pacatul Rîzînd şi arătîndu-mi cu degetul barbatul, Ş-atunci simt al mustrărei pumnar răzbunător In inimă... Ah! vină, aleargă... Vin’, că mor!" [numai în B : (După o mică tăcere.)] Să mori!... Nu, nu, Carmina [iniţial în B : Diană]... să te ferească sfîntul! Nu vreu [C : Nu-i timp] cu-a ta frumseţă să-mpodobeşti mormîntul. Eşti jună, drăgălaşă... şi Laski e bătrîn... Curînd vei smulge [iniţial în B: stinge] dorul din fragedul tău sîn, Ş-amorul tău s-a stinge, fiinţă iubitoare, Lasînd cenuşă-n urmă-i... precum astă scrisoare. (S-apropie de candela ce arde dinaintea icoanei şi aprinde scrisoarea. Deodată candela se stinge, [numai în B: El rămîne uimit.]) Ce! candela icoanei s-au stins in untdelemn ?... Făcut-am profanare?... Să fie vreun semn?... A!... fleacuri... nu se poate... eresuri minciunoase De spariat minţi proaste şi superstiţioase. Iar nu pe mine, Despot, elev lui Melanhton... înfruntător de soarte, compctitor de tron... Ah! tronul, tronul, tronul! la el de-a drept m-oi duce Chiar de-a fi anevoie să calc pe sfinta cruce. / D, E, F: Dar [...] păstrează. [Deosebiri intre B, C şi D, E, F, în acest pasaj: 26 — B, C I pe gînduri / D, E,F: agitat || 30 — B, C : anevoie / D,E,F: pin’ la dînsul || 31 — B, C : < numai în B : de > dinaintea icoanei / D, E, F: icoanii ]| 33-35 - B: Să fie-o prevestire ?... Să lie vrun rău semn ? A! fleacuri!... nu se poate... Eresuri minciunoase De spariat minţi proaste şi superstiţioase. Iar nu pe mine, Despot, elev lui Melanchton < iniţial in C: corepetitor de tron >, 1110 înfruntator de moarte, competitor de tron... Cînd omu-i de-o natură înaltă şi vitează. Iubit de cer el este şi ceriul îl pastrează! <în continuare, numai în C: Ce! Candela icoanei s-a stins în untdelemn... De-aş ii din astă ţară, aş crede că-i rău semn. Dar omul de natură înaltă şi vitează Iubit de cer el este şi cerul îl pastrează> ] || 672, 2 — B : MOŢOC (intră prin dreapta, pe uşa de pe planul II j C : MOŢOC (intră prin fund ) / D, E, F; MOŢOC || 4 — numai în D, E, F : (ve-nind din stînga ) j| 7 — B şi, iniţial, în C ; masa mare / C, D, E, F: ospătare || 14 — B şi, iniţial, în C: n-ai probe de prieteşugul j C, D, E, F: nu-ţi [.. .] placul j] 18 — B, C : Dar! / D, E, F: Ştiu || 25 — B şi, iniţial, în C : Priveşte / C, D, E, F: Ian cată || 26 — B şi, iniţial, în C : S-ar crede că-i hrănită numai cu jar de ioc / C, D, E, F: Să [. . .] foc || 28 — B, C : cerc / D, E, F : -ncerc |[ 31 — B, C : gîtul / D, E, F: capul ]] 673, 2 — B, D, E, F : teamă / C ." grijă [| 3 — 674, 17 — numai în D, E, F: Deprinsu-m-am [.. ,]fereastră.) || 18— B,C: Şi uliţa şi curtea sînt pline [iniţial în B: Priveşte, toată curtea e plină] / D, E, F : Dar [.. .] pline || 19 — B, C : că-s mai meşter [iniţial în B : tare] / D, E, F: de-s mai tare || 20 — B,C : jos [iniţial în B: cu mine] în curte ? / D,E,F jos [.. .]/m>!^. )|| între r. 23—24 — numai în B : (Despot iese pe unde au intrat Moţoc.) || 26 — B : zburdatic / C, D, E, F : zburdalnic || 29 — B, D, E, F : respectă j C : cinsteşte || 32 — numai în C : (Iese ) / D, E, F : (Iese prin f tind.) || 675, 6 — B, C, D, E, F: fruntea-nseninată [iniţial în B : faţa luminată] || 12 — B, D, E, F: Vodă / C : Domn || 15 — B,C : turna / D, E, F : dregea [| 20 — B, C, D, E, F: la faţă [iniţial în B : măreaţă] || 22 — B, C, D, E, F: pe-al ei văr [iniţial în B, C : vărul ei] || 27 — numai în C, D, E, F: (exaltîndu-se || 676, 3 — 4 — B: Ne-au spus cum împreună cu Cavalerii Negri Luptatu-s-au în contra francezilor alegri [iniţial: Ne-au spus cum Leon Papa în ziua de-nălţare I-au dat o cruciliţă cu-o binecuvîntare; Cum Carol Quint, spaniolul, iubindu-1 ca ostaş, în Cavalerii Negri l-au rînduit sutaş; Cum el cu-ai săi tovarăşi, puţini dar cumpliţi foarte, Scăzînd mereu la număr, luptatu-s-au de moarte] / C, D, E, F: Ne-a [...] armată [3—12— iniţial în C: Ne-au spus cum Leon, Papa, în ziua de Nalţare, I-au dat o cruciliţă ş-o binecuvîntare, Cum Carol Quint, în Spania, iubindu-1 ca ostaş, 1111 în Cavalerii Negri l-au rinduit sutaş. Cum el, cu-ai săi tovarăşi, puţini dar cumpliţi foarte, Scâzînd mereu la număr < anterior: Bravi Cavalerii Negri > luptatu-s-au de moarte La Keuti, Valenciena, Hezdin şi Teruan, Sub contele de Şvarzburg, viteazul capitan... Şi ce-au vorbit cu regii ce pregătesc oştime De-o nouă Cruciadă... şi altele-o mulţime... apoi: Ne-au spus cum împreună cu Cavalerii Negri Luptatu-s-au in contra francezilor alegri La Kenti... Ne-au spus cum el cu ceata de Cavaleri Teutoni Au pus în risipire pe frinci şi pe gasconi] || 6 — B : viteazul / C, D, E, F: vestitul || 7 — 8 — B: cu regii ce pregătesc oştime De-o nouă cruciadă [iniţial: pe-a lumei înălţime Şi ce-au păţit în viaţa-i] j C, D, E, F : cu-a lumei [...] Papă || 9 — 12 — numai în C, D, E, F : Apoi [. ..] luminoase. || 13 — B, D, E, F : să-ţi j C : să || 17 — B, C : MAICA (luînd-o de mînă) j D, E, F: MAICA || 29 - B, C, D, E, F : Amare [iniţial în : B Cumplite] || 30 — B şi, iniţial, în C: stăpîneşte / C, D, E, F : înfrînează || 31 — B şi, iniţial, în C : dă de rîpă / C, D, E, F : rătăceşte |] 32 — 33 — B şi, iniţial, în C : pe malul rîpei cercăm să ne oprim, Ajunse-n lund deodată, perdute ne găsim [■anterior în B : cu lacrimi ne jelim] / C, D, E, F : din [...] găsim || 677, 4 — mimai în -D, E, F: (răpide) || 6 — B, C : E neam, e văr cu Doamna / D,E,F: E [. . .] noastră || 7 — 9 — B.C: fiu de prinţ, e darnic. La cel sărac şi smerin, cumplit la cel faţarnic Şi iubitor de fapte măreţe-ntr-un / D, E, F : prinţ [...] iubit... intr-un || 14 — jS (Anei. ) f C, D, E,F : (Tare.) |[ 16 — B : Zgomot mare [...] în curte j C : Zgomot [. . .] sub ferestre / D, E,F : Zgomot [. . .] în curte || 18 — numai în D, E,F: (alergînd la fereastră) || 22 — B: ANA (aleargă la fereastă) / C ANA (la fereastă) / D, E,F : ANA || 24 — B : Priveşte [iniţial: în curte], cole-n / C, D, E, F: Priveşte ici în || 26 — B : mergînd spre / C : mergind lîngă j D, E, F : apropiindtt-se de |] 678, 5 — B, C, D,E,F: zidul [iniţial în B: gardul] || 7 — B, C : (ascunzîndu-şi ochii) j D, E,F : (speriată ) ]| 10 — numai în D, E, F: (veselă ) || 19 — B, C : (în parte.) A! pare că-i un rege! [iniţial în B: arhangel] / D, E, F: Ah [. . . ] rege! || 23 — B, C : în curte / D, E, F: zgomotoase afară || 29 — B, C : (afară ) / D, E, F : (sub [...] curte ) || 679, 9 — B,C:(Se pun amîndouă 1112 [C: grabnic] pe jilţuri.) / D, E, F : (Merg [...] dreapta. ) || U — numai în D, E, F : (intră prin fund) || 13 — B, C : intră rîzînd / D, E, F : rîzînd || 14 — B, C, D, E, F: m-a vedea [iniţial în B : netrintit] || 15— 16 — B : Se-nchină.[...] Fevroniei. / C : Se-nchină. [...] maicăi. / D, E, F: Se-nchind Anii[. . .]Fevroniei. |j 17 — B,C,D,E,F: ANA [iniţial în B: MAICA] || 19 — B.C, D, E, F : Cum bate - inima mea! [iniţial în B : Cu Domnul.. . Ce-ai păţit ?] || 24 — B, C: arapească ce-n fugă [iniţial în B: şi care] / D,E,F: tunisiană ce-n fugă |[ 26 — B : ANA (oferind u-se ) ţ C : ANA (îngrijită ) / D, E, F : ANA || 680, 9 — B : vadă azi pe Despot / C, D, E, F : înă privească-n curte || 11 — B : (cu înfiorare )l C : (oţerindu-se ) / D, E, F : (înfiorată ) || 13 — B, C : MAICA (făcîndu-şi cruce) / D, E, F : MAICA || 24 — B, C: raiul lui [în D, E, F — greşeală de tipar: raiul] || 25 — numai în D,E,F: (Apropiindu-se de Ana.) || 27 — B şi, iniţial, în C: în peptul meu j C, D, E, F: cînd te-am zărit [în D,E,F, greşeală de tipar: zări, îndreptată de crrata] || 28 — B : icoană... / C, D, E, F : icoană, chiar rege [iniţial în C: chiar falnic] m-am simţit. || 30 — B: O! Sfinte Dumnezeu! / C,D,E,F: (ou spaimă) [iniţial, în C, continua: O! Sfinte Dumnezeu!] || 31 — B : dar / C, D, E, F : Vai! || 32 — B : spaimă / C, D, E, F: groază || 33 — B : cu dînsa / C : prin stînga / D, E, F : în stînga || 681, 4 — B, C : ANA (sculîndu-se ) / D, E, F: SCENA [...] îngrijată || 26 — B,C : (Ana, uimită I D, E,F : (Ana || 27—28 — numai în D, E, F: DESPOT (oprind-o ) |! 682, 1 — B, C, D, E, F: Şi tremurînd [iniţial în B: Ah, lasâ-1 ca] || 2 — B, C, D, E, F: Căci nu pot a depune (iniţial în B : Dă-mi voie a depune; apoi: Ah! Lasă-mă-a depune] || 4 — numai în D, E, F: (rîzînd) || 7 — B,C : Blînd [în C, modificat: Dar] înger pămîntesc [iniţial în B: Te iubesc în taină] / D, E, F: Dar, suflet îngeresc! || 14 — B : (în parte, veselă) I C, D, E, F: (veselă, în parte ) || 2 1 — B şi, iniţial, în C: ered, în tine sper, în tine îmi pun / C, D, E, F: am [...] pun || după r. 23, iniţial, în B, replica lui Despot continua cu încă un vers: Răspunde! fie-ţi milă de cîte-am pătimit. || 27 — B : DESPOT (rugător )] C, D, E, F: DESPOT l| 683, 2 -B.C: Cum }/D,E,F: Tu... [errata îndreaptă : Cum?] || 6 — B : chiar / C, D, E, F : şi || 7 — 8 — B, C : ANA (arătînd cerul) [iniţial in B, mai multe variante succesive, anulate: ANA Despot, aste cuvinte Le-aude cerul!.. . 1113 DESPOT Ana!... Ah! mii de jurăminte. (Apucă pe Ana de mînă.) SCENA VI ANA, DESPOT, MOŢOC (văzlnd pe Despot in genunchi dinaintea Anii) MOŢOC (pe prag) ANA (arătînd cerul) Despot! aste cuvinte Le-aude cerul! DESPOT (apucînd pe Ana de mînă) Ană!... prin mii de jurăminte Mii leg eu cătră tine... SCENA VI ANA, DESPOT, MOŢOC (se arată pe pragul uşei) MOŢOC De cînd pe-acest pămint Trădarea neagră calcă şi spurcă pragul sfînt Al ospeţiei? ANA (sparietâ) Tata!... (Se depărtează de Despot.) MOŢOC (cătră Ana) Nemernică copilă, Lipsită de ruşine! ANA (căzînd in genunchi) Ah! tată, fie-ţi milă___ Iubesc pe Despot care mă iubeşte... DESPOT Moţoc! Nu amărî paharul acelor cu noroc. Iubirea e un înger ce-n casă cînd păşeşte Şi pragul şi căminul cu pasul lui sfinţeşte... Iubesc pe a ta fiică şi de soţie-o cer... MOŢOC Iubeşti pe Ana!... jură pe Dumnezeu din cer. Jur!... Jur! DESPOT ANA ( dismierdătoare ) Scumpul meu tată, fii nouă cu-ndurare. ANA (arătînd cerul) Despot! aste cuvinte Le-aude cerul! DESPOT (apucînd mîna Anei) Ană! prin mii de jurămiute Mă leg eu cătră tine... SCENA VI ANA, DESPOT, MOŢOC (pe fragul «şei) MOŢOC De cînd pe-acest pămînt Trădarea neagră calcă şi spurcă pragul sfînt Al ospeţiei! 1115 ANA (spariată, în parte) Doamne! MOŢOC (cătră Ana) Ncmernică copilă Lipsită de ruşine! ANA Iertare!... fie-ţi milă.. . MOŢOC Cum de-ai uitat de mine? ANA (căzînd în genunchi) Ah! tată... îl iubesc! DESPOT Nu ne-osîndi, Moţoace, cu glasu-ţi părintesc. Iubirea e un înger, ce-n casă cînd păşeşte Şi pragul şi căminul cu pasul lui sfinţeşte. Iubesc pe a ta fiică şi de soţie-o vreu. Priimeşte-mă în braţe ca pe copilul tău... ANA ( dismierdîndu-l) Ah! bunul meu părinte, fii nouă cu-ndurare!] / D, E, F: ANA (cu glas solemn) || 14 — 33 — variantă iniţială în C : ANA (dismierdînd pe Moţoc) Ah! bunul meu părinte, fii nouă cu-ndurare. MOŢOC (după o mică luptă cu sine) Fie !.. .şi s-aveţi parte de binecuvântare, Copiii mei!... ANA (sărutînd mîna Iui Moţoc) Ah! tată! 1116 MOŢOC (sărutînd pe Ana) Trai bun şi cu noroc! || 15— 19 — B: S C E N A V ANA, DESPOT, MOTOC (la uţa di» fund) MOŢOC C:(Moţoc se arată la uşa din fund.) SCENA V ANA, DESPOT, MOŢOC MOŢOC jD,E,F: (Moţoc [...] indignarea) li 29 — B : (spariată ) / C, D, E, F . (spăriată, în parte ) |] 32 — B : Cum ? j C, D, E, F : Ce? [iniţial in C : Cum?] |j 684, 6 — B, C : căzînd / D, E, F : desperată, căzînd || 14—24 — B : ANA Ah! bunul meu părinte, fii nouă cu-ndurare... MOŢOC Fie!... şi s-aveţi parte de j C, D, E,F : MOŢOC [...] Fie!... şi [15 — C : în j D, E, F: vesel, în || 16 — C îşi ie un zbor mai mare / D, E, F: ie < ... > tare [| 20 — C : ANA (asemeni) / D, E,F: ANA |] 23 — C : o scurtă / D, E, F : o] || 27 — B : în / C, D, E, F : arun-cîndu-se în [] 30 — numai în B, D, E, F : (sărutînd-o) || 685, 3 — B, C, D, E, F : scară [iniţial în B: treaptă] || 5 — numai în B, D, E, F: (Anii) || 6 — B, C, D, E, F: de te roagă [iniţial în B : în cămară] || 8 — B : sărută mîna lui Moţoc. Despot o duce pînă la uşa din stînga, îi sărută mina şi zice I C, D, E, F: pleacă [...] conduce [C : duce} pînă la uşă || 10 — 73 : bunul / C, D, E, F : sfîntul || 12 — numai în D , E , F : (cu dragoste ) |! iintre r. 13 — 14— numaiînC: (Despot sărută mîna Anei.) [| 14—15— B,C\ MOŢOC (vesel, în parte[C: în parte, vesel] ) A ! Despot e al meu! [iniţial în B : DESPOT (vesel, în parte) Şi la amorul meu] / D,E,F : MOŢOC (în parte) A! Despote-al meu! [errata îndreaptă .* A! Despot e al meu!] || 17 — B,C: VI jD,E,F: VII || 22 — B şi, iniţial, în C: pentru cel nemernic 1117 bun pentru cel isteţ / C, D, E, F: omului [...] iscusit |] 23 — B şi, iniţial, în C : îndrăzneţ / C, D, E, F : hotărît |j 26 — B,C : uită-n ochii-mi, Despot! jD,E,F: uită [_______] ochii-mi |) 27 — B, C, D, E, F: cu gînd nestrămutat [iniţial în B : cînd ceasul au sunat] || 32 — B şi, iniţial, în C : răpit de-un lainic vis / C, D, E, F: în peptul meu decis || 686, 3 — B, C, D, E, F : Şi de [.. .] smuncesc [iniţial în B: Şi să-i smuncesc din mînă; apoi: Şi din spurcata-i gheară topuzul să smuncesc] [| 10 — B, C : ceasul j D,E,F: timpul (| 13 — B: (Pe pragul itşei, in dreapta.) / C : (Pe pragul uşii din dreapta, despărţindu-se deDespot.) / D, E,F : (îl[.. .]mîna.) || 15—16 — B : (Despot iese.) SCENA VII MOŢOC (pe gînduri) jC: SCENA VII MOŢOC I D.E.F : MOŢOC (singur) j| 18 — B, C : să-nfrunţi a sale j D,E,F : să te azvîrli || 21 — numai în D,E,F: (Stă pe gînduri.) || 24 — B.C: Gîndeşte-te, Moţoace [iniţial în B: Moţoace, te gîndeşte] / D, E, F : Gîndeşte-te, Moţoace... (Hotărît. ) !| 26 — numai în B : (Ascultînd.) / D, E,F : (Uşele[...] deschid.) || 29 - B : BARNOV, TOMŞA / C, D, E, F : TOMŞA, HARNOV [C .- BARNOV] || 30 —32 — B : BOIERI (intră pe uşa dim dreapta, de pe planul II) fC: cinci boieri (intră prin fund) / D, E, F : cinci [...] dreapta) \ | 687, 3 — B : la faptă / C : în lupte / D, E,F: la lupte || între r. 4 — 5, numai\\ în B: (Moţoc se pune pe un jilţ, în capătul mesii. Tomşa în celalalt capăt, faţă cu publicul. Ceilalţi boieri, între ei.) / C : (Moţoc se pune pe un jiltt în capătul din dreapta a mesii. Tomşa în capătul din stînga. Ceilalţi boieri, între dînşii.) / F: [adaos autograf Alecsandri]: Poftim!... ]] 6 — B, C : -unde-i tovarăşul semeţ [iniţial: al vostru oaspe bun] J D, E, F: tovarăşul semeţ ]| 7 — B, C, D, E, F : Ce [...] călăreţ [iniţial în B, C : Ş-al nostru scump tovarăş... din toţi cel mai nebun] || 8 — B,C, D, E, F: pe zmeul arăpesc [iniţial în B, C : pe iapa din Tunis] || 9 — B, C .• din ochiul [iniţial în B: pornit] vulturesc [iniţial în C: pornit din ochi deschis] / D, E, F : din ochiul omenesc || 12 — B : săltînd / C, D, E, F : sărind || 13 — B, C : tigru / D, E, F : pardoş || 20 — B, C, D, E, F: dînsul de zmei [iniţial în B : Despot de păţ...] ]| 21 — B: Viteaz e din picioare [iniţial: pe jos el este], viteaz jC,D,E,F: Voinic [.. .] voinic ]] ÎS— B, C, D, E, F: pe cal e îndrăzneţ [iniţial în B : e meşter călăreţ / C : meşter călăreţ; apoi: e geambaş îndrăzneţ] || 25 — B, C : BARNOV / D, E, F : HARNOV || 26 — numai în B, D, E, F : (cu entuziasm comic) || 27 — B : 1118 Semeţ, măreţ, isteţ / C : Semeţ, isteţ, măreţ / D, E,F : Sumeţ... măreţ... isteţ II 688, 1 — 2 — B: SPANCIOC Şi-n momentul ista sînt sigur că sughiţă. (Boierii rîd.) j C : STROICI HI [iniţial: BARNOV Dar] e din stejar verde, e trainică mlădiţă [iniţial ca în B] j D, E, F: ALTUL [...] mladiţă. || 9 — 10 — B, C : BARNOV j D.E.F: HARNOV (linguşind ) || 11 — B : de minune j C, D, E. F : minunată || 12 — B : STROICI Şi / C, D, E, F : Şi 11 16 - B : BOIERII / C, D, E.F: TOŢI || 19 - B, C : Dar / D,E,F: Voi || 20 - B, C, D, E. F : Ne-am[.. .] măcelarul [iniţial în B : Boieri!... în multe rînduri ne-am plîns de Lăpuşneanul!] ||21 — B: în / C, D, E, F: Şi-n |j 21 — B, C, D, E, F : revărsat amarul [iniţial in B : răsuflat aleanul] j| 24 — B, C, D, E, F: ba-i fiară făr’ de nume [iniţial in B : ba Lăpuşneanu-i fiară] |j 25 — B : faţarnic / C, D, E, F : urgelnic || 25 — B, C, D, E, F: lume [iniţial in B : ţară] || 19—26 — iniţial în C : Dar, ascultaţi: Boieri, în multe rînduri ne-am plîns de Vodă Măcelarul! în orice întîlnire ne-am revărsat [anterior: răsuflat] amarul Prin vorbe şi blăstemuri, întocmai ca muieri. Ba Lăpuşneanu-i aprig şi rău pentru boieri, Ba Lăpuşneanu-i tiran, ba-i feară făr’ de nume [anterior: ba Lăpuşneanu-i feară], Ba-i hoţ, călău, faţarnic, ba-i ciumă pentru lume [anterior : ţară]! Aşa-i? ])27 - B, C: TOŢI I D,E,F: BOIERII || 30 - B, C, D,E, F: Ce sîntem noi aici? [iniţial în B, C : Ce oameni sîntem noi?] || 31 — B, C, D, E, F: Stăpîni pe soarta noastră [B : pe-a noastră soartă[ [.. .]bici [ini- ţial în B, C : Ce soi de dobitoace, boi proşti ori proaste oi] || 32 — B : cu sînge rece-n vine [iniţial: şi fără de ruşine; iniţial în C, cele două variante din B] l C, D, E, F : şi [.. .]vine || 33 — B, C, D, E, F : acestei ţări pe [iniţial în B, C : Moldovii] || 689, 1 — B : Un / C, D, E, F : Pe-un || 8 — B : Deci, ce / C, D, E, F : Ce dar [iniţial în C : Dar ce] |] 9 — B, C, D, E, F : STROICI [iniţial în B : BOIERII] || 14 — B, C : întinzînd / D, E, F : se scoală şi întind || 18 — B, C, D, E, F : goană [iniţial în B : luptă] || 19 — B, D, E, F : BOIERII / C : TOŢI || 22 — numai în D.E.F: (cătră cer) || 26 - B: pe luptă-mbărbătează / C, D, E, F : acum le-mbărbătează || 27 — B, C*, D, E, F : BOIERII / C : TOŢI || 29 - numai în Ct, D, E, F: (Se[.. .]lor.) j| 690, 5 — B : Pe un / C, Clf D, E, F: Pe-un om || 13 — B,C l (Despot 1119 1 intră.) j Clt D, E, F : (Moţoc[.. .~\Despot.) || 16 — B, C : MOŢOC (arătînd Pe Despot) I Ci, D.E.F : MOŢOC || 18-19 - B, C : TOŢI / Cj, D, E, F : BOIERII (sculîndu-se) j 22 — B, C, Q, D, E, F: Despot! [iniţial în B: Dar!] || 23 — numai în Cj, D, E, F : (Tomşa [. . .]să«.) || 24 — B : TOMŞA (sculîndu-se şi răslurnîndu-şi jilţul)/ C : TOMŞA (sculîndu-se indignat)! L\, D, E, F : TOMŞA || 25 — B, C, C1} D, E, F: bizantin [iniţial în B : străin] || 27 —2S — iniţial în B : Iar neamul nostru ager e în aşa-njosire. Aşa ticăloşie, aşa dispreţuire i| 29 — B, C, C%, D, E, F: moşia noastră [iniţial în B: pămîntul nostru] || 691, 1 — B, C : noi / C\, D, E, F : o ! || 3 — B, C, Cj, D, E, F : C-un zvinturat [iniţial in B : Cu un străin — apoi, marginal: C-un venetic neştiut] || 6 — B, C\, D, E, F : MOŢOC / C : MOŢOC (sculîndu-se) || 12 — 17 — iniţial în B : Străin vrei tu-n domnie ? Vrei tu ţara [anterior: legea cu] sâ peară? Străin s-ajungi de lume [anterior: lege]! străin s-ajungi de ţară! MOŢOC Minţiv Tomşa! Eu Moldovii n-am fost, nu sînt hain Cînd vin azi a propune făţiş un domn străin. || 15 — numai in C, Cj , D, E, F : (stăpînindu-se ) || 19 — B, C, Cj, D, E, F : cuib [iniţial în B : cimp] || 22 — iniţial în B: Şi-n care mulţi aleargă turb...; apoi, ca în D,E,F: Mi-e[. . .]lovire, după ce mai înregistrează o mică variantă, prezentă şi în C : răsuflare, în loc de : grea lovire || 23 — B, C, C^ D, E, F: jăfuire [iniţial în B : desfrînare] || 27 — B : oarbă / C, C1: D, E, F ■' stearpă || 36 — B, C, Ct, D , E, F : El [iniţial în B : Cînd] || 37 — numai în C, Cj, D, E, F: (Despot [...] demnitate.) || 692, 1—2 — B ; DESPOT / C DESPOT (înaintînd) / Clt D, E, F : DESPOT (grav) || 3 — B : acum / C, Ci, D, E, F: aici || 15 — B : să zici că e / C, C1: D , E, F : de-a zice că-i || 23 — B: Deci nu eu / C ; Nu eu dar / Cj, D, E, F: Nu dar eu || 25, 32 — B, C : BARNOV / Cx, D , E, F: HARNOV || 34 - B, C : TOŢI / Cx, D, E, F : BOIERII || 35 — numai in C, Cy , D, E,F: (afară de Tomşa) || 693, 2 — B, Ci, D , E , F : cătră j C : la || 9 — B, C, Ci, D, E, F : viclene [iniţial în B: frunzoase — apoi: deşarte] || 10 — B : vărul Doamnei / C, Cv D, E, F: văr cu Doamna || 11 — B, C, Clt D, E, F: culme [...] pe — [iniţial în B : tronu-i pe Domnul] || 12 — B : cîne!... vrei să intri în peştera domnească [iniţial: cîne!;-.. rupi cu dinţii şi mîna stăpînească] / C : şerpe, caţi să luneci sub purpura domnească? [iniţial: vulpe, caţi să intri in peştera domnească ? — apoi : caţi să muşti tu mîna ce vrea să te hrănească ?] 1120 / Cj, D, E, F: şerpe, vrei să luneci sub mantia domnească || 16 — 73: cupa-i de cinstire / C, Cj, D, E, F : cupa lui perfidă [iniţial în C : cupa-i ospătoasă] || 26 —27 — numai în D,E,F: (Trece [...] fund.) j 694, 2 — numai în B, D, E , F : (cu dispreţ) || 3 — B : Nemernic [iniţial: Faţarnic] venetic / C Mişelnic [iniţial: Nemernic] venetic / Cj, D, E, F: Pribeag cu suflet mic || 7 — D, E, F : gîudiţi [errata îndreaptă: gindiţi] || 8 —9 — B : (Iese.) j C : (Tomşa iese. Boierii rămin nedumeriţi.) / Cj, D, E, F : (Iese [. ..] deoparte.) || 11 — B : Cei dinainte / C, D, E, F : TOŢI || 14—27 — B, C : BARNOV / D, E, F : HARNOV |] 18 — B : cei buni / C, D, E, F : străbuni || 20 — B : căci e un grec [iniţial: străin] / C, D, E, F : pentru că-i grec || 22—25 — anulate in C : Străbunii [...] lasă. [22 — B: soarte / D, E, F: timpuri || 24 — B, D, E, F: Să te fereşti, române < iniţial în B: Să te ferească sfîntul>] || 26 — B,C: zău, ca Tomşa, mă face [in C, adăugat marginal varianta din D, E, F] j D, E, F : eu ca Tomşa incep ||695, 3 — B, C, D, E, F : un grec [iniţial în B : străin] || 4 — B, D, E, F : MOŢOC / C : MOŢOC (indignat) || 12 — B : MOŢOC (indignat) j C, I), E, F : MOŢOC || 14 — numai în D,E,F: (Despot [.. .] boierilor. ) || 23 — B, D, E, F: români-mea / C : România || 27 — B : Aceestâ sentinelă [iniţial: Acest neam ager, tare], in zonă-orientală [iniţial: zodia-orientală] / C, D, E, F : Această [...]fală [•iniţial în C: Acest neam nobi], ag. . .tare, din zonă-orientală] || 28 — B : naltă / C, D, E, F: mare || 29 — B : înfruntă / C, D, E, F : opreşte |] 31 — 696, 2 — B, C : Boieri! o cruciadă / D, E, F: (O pauză [. ..] cruciadă )| 5 — B, C : ş-un papă / D, E, F : şi Papa || 6 — B, C, D, E, F: Filip, Ferdinand, Pavel [iniţial în B,C: Carol, Ferdinand, Leon] || 7 — B, C, D, E, F: in hidra [iniţial în B : Ghehena, apoi: în stirpa; marginal: urdia] || între r. 15—16 — în B, patru versuri anulate: Gîndiţi-vă cu toţii, boieri, ţărani, creştini, L-acela care poartă cununa lui de spini, L-acel cc-n răstignire ca soarele străluce Şi ziceţi: Moarte nouă!... dar fie sfînta cruce! || 18 — B,C: STROICI (exaltat) / D, E, F: STROICI || 19 — B : şi-n pace şi-n / C : în pace şi-n j D,E,F: în pace şi || între r. 21—22, în B, un vers anulat: Trăiască Despot-Vodă! || 24 — B : şi-n[.. .]s-aminteşti [iniţial: s-amintească] / C, D, E, F : în [. . .] s-aminteşti )| 25—26 — B,C : BARNOV (răcnind) Trăiască Despot-Vodă! [iniţial în B: 1121 BARNOV Şi cu priinţă in lume să, domneşti!] j D,E,F: HARNOV £...] Vod.il || 697, 1 - B,C: TOŢI [D.E.F: BOIERII || 3-5 - B, C : SPANCIOC Sâ fii român verde! [iniţial în B: Despot... soartă bună!] (îi dă [C : Dă] mîna lui Despot.) / D, E, F : SPANCIOC [...] verde! || 7 — B.C, D, E, F: m-oi arăta [iniţial în B : pe tron voi sta] || 9 — B, C : lui I D.E.F : cu || 10 — B, C : Noroc, Despot! / D, E, F : Despot, noroc ! || 13 — B, C : Mărire! / D.E.F : Unire! || 14 — B, C : BARNOV f D.E.F : HARNOV || 17- 19 - B: SCENA XI DESPOT I C : (Boierii ies.) SCENA XI DESPOT j D, E, F: (Ceilalţi [...] singur.) || 22 —B,C: uniţi, în exaltare / D,E,F: cu-o nobilă mişcare || 29 — 31 — iniţial in B : Cînd eram mic visat-am de-un şerpe cu limbi crunte Ce-ncolâcindu-mi capul, muşcatu-m-au de frunte... S-ascundă-oare corona un ghimpe-nveninat ?... O! Tomşa! -ntre noi ura [anterior : moartea] cu moartea s-au legat! SCENA XIII DESPOT, LIMBĂ-DULCE LIMBĂ-DULCE (la uşă) Pan Despot... DESPOT (tresărind) Cine-i ? LIMBĂ-DULCE Iaca!.... iar m-am schimbat la faţă ?... Mi-ai zis s-aştept la poartă de astăzi dimineaţă. Şi eu, biet Limbă-Dulce, aştept mereu, flâmînd... îmi dai răspuns nălucăi? DESPOT (în sine, examinînd pe Limbă-Dulce) 1122 îmi vine-un negru gînd. E] pare-un om de criţă... L[IMBĂ]-D[ULCE] Aud? DESPOT Măi, Limbă-Dulce, Ştii tu pe-un om a face in groapă să se culce? L[IMBĂ]-D[ULCE] Ştiu. DESPOT Ce-ai zice de-aş cere-o? [LIMBĂ]-D[ULCE] Aş zice: Sînt ostaş! Om din popor!... La naiba!... Eu nu sînt ucigaş! (Iese.) • DESPOT Fuduli sînt moldovenii!... Dîrzia lor e mare! Sînt tari!... dar astă mînă a mea e şi mai tare! Va şti din lei naprasnici să-i facă mieişori... SCENA XXV DESPOT, TOMA CALABA1CANUL, OSTAŞI şi, m»i pe urmi, MOŢOC, ANA (Toma intră pe unde an ieşit Limbă-Dulce şi arată soldaţilor j>e Despot) TOMA Pe dinsul, copii! (Ostaşii se reped şi pun mîna pe Despot.) DESPOT Ce e? TOMA Să nu te mişti că mori! DESPOT ( zbuciumîndu-se ) Săriţi, prietini!... Oameni!... 1123 TOMA (astupîndu-i gura) Taci azi, vulpe [anterior: scorpie] grecească I ANA (intrînd din stînga) Despot! [anterior : Ce este ? MOŢOC (intrînd din dreapta) Ce văd? Toma! apoi: Ce este?] MOŢOC (văzînd pe Tomşa [sic!] legat) [anterior: (intrînd din dreapta): Ah?] Hoţi! (Se răpede la Toma.) TOMA (respingînd pe Motoc în lături!. .. Dreptatea cea domnească Aşa vrea!... ('El trage pe Despot spre uşă.) MOŢOC Dar [anterior: Cum? Şi] cu Despot ce vrea Vodă? TOMA (împingînd pe Despot afară) Ştiu eu? MOŢOC ( indignat) O! crude Lăpuşnene!. .. ANA (leşinînd) A!-i mort norocul meu! (Moţoc şi maica Fevronia aleargă lîngă Ana.) ('Cortina cade.) Altă variantă: MOŢOC ( intrînd) Ce-i? (Văzînd pe Toma.) Hoţi! (Se răpede in ajutorul lui Despot.) 1124 TOMA (respingind pe Moţoc) în lături!. .. Dreptatea cea domnească L-au condamnat pe Despot la moarte!... MOŢOC O! Călău! [replică anulată: TOMA (lîngă uşă, trăgînd pe Despot) Ştiu eu?] ANA Ce-aud ? Ah ! Despot!. .. DESPOT (întinzînd braţele) Ană!... (Toma îl împinge ajară.) ANA (căzînd în mijlocul scenii) A !-i mort norocul meu! (Cade leşinată. Moţoc şi maica Fevronia aleargă lîngă ea.) (Cortina cade.) || 31 — B : mieişori / C, D, E, F: mieluşori j| 698, 1 — B, C : XII / D, E, F : XI || 2 —3 — B : OSTAŞI şi, mai pe urmă, ANA, MOŢOC / C : ANA, MOŢOC, OSTAŞI \D,E,F: ANA [...] SEIMENI 1| 4 — 5 — B :j (Toma se arată la uşa din dreapta, planul II, şi patru ostaşi.) TOMA I C, D, E F: TOMA [. . .] fund) || 7 — B, C : Ostaşii se aruncă asupra lui [C : pe] Despot J D, E, F: Seimenii [.. ,]prind || 9 — B, C: (apă-rînclu-se ) / D, E, F : (surprins } || 12 — B : ameninţîndu-l / C, D, E, F : ame-ninţînd pe Despot j| 15 — B : în luptă / C, D, E, F : zbătîndu-se || 17 — /?, C : TOMA (astupîndu-i gura)jD,E,F: TOMŞA [errata îndreaptă : TOMA] || 20 — B, C : pe uşa din [C : prin] stînga şi stă încremenită / D, E, F: spărietă din stînga || 23 — 24 — B : pe uşa din stingă şi, văzînd ostaşii, se răpede asupra lor / C, D, E, F : prin f und [. . .] Toma || 27 — B : respingîndu-l j C, D, E, F : respingind pc Moţoc || 30 — B, C, D, E, F : osîndit [iniţial în B : condamnat] || 30 — B : moarte!. . . (Trage pe Despot spre uşă.) / C, D, E, F: moarte! || 699, 1 — B: MOŢOC (indignat) ţ C : MOŢOC (furios) [ D,E,F: MOŢOC || 6 — B, C : (intinzînd braţele) / D,E,F : (lîngă uşa din fund) || între r. 7 — 8, numai în C : (Tema şi ostaşii îl duc pe Despot.) || 9 — B : (picînd leşinată) ţ C : (cade în lacrimi pe un scaun) j D, E, F: 1125 (cade [. . .] jilţ) || 12—13 — B : ce intră, aleargă spre Ana. Toma dispare cu Despot răpit de ostaşi / C : ce intra, aleargă lîngă Ana j D, E, F : se apropie [. . .] Despot || 15 - B, D, E.F: II / C : III || 15 - B, D, E.F: II / C 1 || 17 — 18 — B : O hrupă de închisoare — fereastă. cu gratii — uşă in stingă — o masă de lemn cu două scaune — un fănar / C Un beci de închisoare — fereastă cu gratii — uşă în stînga — o masă de lemn alb cu două scaune în dreapta — un fănar pe masă j D,E,F: Un [.. .] aprins || 2 1 — B : masă, abătut / C, D, E, F : masă || 27 — B : pe treapta / C, D, E, F : aproape || 700, 6 — B : priveşte împrejuru-i / C, D, E, F : cată împrejur || 13 — B,C,D,E,F: Răsuflu-aburi de moarte [iniţial în B: Simt moartea pe aproape; marginal, notat: îmi pare că răsuflu aici aburi de moarte] || 17 — B, C : înălţat... [în C, versurile următoare sînt anulate: O! Doamne !. .. gindu-mi zboară la candela cea sfîntă Care s-a stins în ochiu-i < C deodată > ... Ea cugetu-mi frămîntă... Fatală prevestire de trista soartă-a mea! < C : Mă tot gîndesc la dînsa... deşi mintea-mi nu vrea...; iniţial: Imagină funebră de tristă viaţa mea > Menit sînt oare-n lume eu să mă sting ca ea?... / D, E, F : înstelat. || 2 1 — B : Ah![. ..] ascuţite / C : Ah! [.. .] tocite. jD,E, F : O! [...] tocite || 23 — B, C : (Loveşte cu pumnii în păreţi. / D, E, F : (Se [...] pumnii.) || 25 — B,C: (Desperat. ) / D, E, F : (Căzînd pe scaun.,) || 27 — B,C: (Cade pe un [C pe] scaun.) j D, E, F : (După [.. .] pauză.) || 29 — B : s-o / C, D, E, F: să || 35 — 2? (îşi şterge ochii.) Adio visuri / C, D, E, F : Adio planuri || 36 — B : Avînturi îndrăzneţe! superbe / C, D, E, F: A lumei ideale sublime [iniţial în C : Avînturi îndrăzneţe, sublime] || 38 — B : viaţa-i / C, D, E, F : viaţa j| 39 — numai în C, D, E, F: (Priveşte Jereasta.) ||701, 1 — B şi, iniţial, în C: deprinde cu-ai morţei reci fiori / C, D, E, F : salută a veciniciei ziori || 2 —B.C: moartea vine / D, E, F : vine moartea || 3 — numai în D, E, F : (Stă [...] lui.) || 5 — B, C : VODĂ / D, E, F : VODĂ [...] el) || 7 - B, C : aşa/D, E, F: aşa-i || 10 — B : Nebunul! / C, D, E, F: Smintitul ? || M — B, C : (Intră şi priveşte împrejurul lui [C împregiur],) j D, E, F: (Priveşte beciul.) || 19 — B : să-i / C, D, E, F : să || 20 — B : neamuri cu pompă sâ-i cinsteşti )C: neamuri cu drag să-i ocroteşti [iniţial: vîlfă să-i cinsteşti] / D, E, F : rude cu drag s-adăposteşti || 28 — B : nebune / C : smintite / D, E, F : năuce J 30 — B : Nebun / C Smintit / D, E,F : Năuc || 31 — B.C, D, E, F : ce sînt eu astăzi [iniţial în B: ce-s astăzi numai] || 702, 3 — B, D, E, F : ca / C : cît || 4 — B şi, iniţial, în C : pe un / C, D, E, F : pe-acest || 5 — B : fruntea j C, D, E, F : capul || 6 — B, C, D, E, F : păsurile [iniţial în C : trei păsuri . de-a], || 7 — B : desfrînat / C, D, E, F : destrămat || 9 — B : Şi tu 1126 şi eu [iniţial: Ş-acum noi doi] / C, D, E. F : Şi eu şi tu []12 — B : stau / C, D, E, F : fug || 13 — numai în C : (Merge de cată pe Jcreastă.) j D, E, F: Se [...] fereastă. J || 15 — B.C : parte / D.E.F : parte, sculîndu-se [| 21 —| B : CIUBĂR (punind mîna pe umărul iui Despot) j C : CIUBĂR (întorcîndu-se) I D.E.F: CIUBĂR || 26 — 27 — B.C: Am prins-o într-o noapte, frumoasă, albă, goală [C: goală, albă; iniţial: albă, goală], Dar hoţul Lăpuşneanul mi-au şters-o ca din oală [C: pc-o salbă; iniţial: din oală] j D, E, F: Am [.. .] salbă! [errata arată că versurile tipărite in volum pot fi înlocuite cu cele din B] [| 28 — B, C, D, E, F: Scaraoţchi îi este lui [iniţial în B : lui, Satana au fost nun şi] || 30 — numai în C: (Se opreşte într-o poză maiestoasă.) / D. E, F: (Ie o poză maiestoasă.) j] 703, 2 — B : eu însumi aice-n j C: eu însumi aici în [iniţial: aici trimis eu însumi] ţ D, E, F: eu însumi la tine-n||6—12 — iniţial, în B, alte două variante anulate: 1 DESPOT Cum? Lăpuşneanul însuşi ţi-au dat astă solie? CIUBĂR-VODĂ El, şi cu aste scule ce le trimite ţie... (Aruncă dinaintea lui Despot ecrinul dat Doamnei.) Şiraguri şi paftale... să ai de cumpărat Favoarea lui Satana. .. 2 DESPOT (în parte ) El, nu l-au înşelat! DESPOT Cum? Lăpuşneanul însuşi ţi-au dat astă solie? CIUBĂR-VODĂ El însuşi. .. cu aste scule ce le trimite ţie, Şiraguri şi [anterior: Paftale şi] paftale. .. sâ ai de cumpărat Tutun pe ceea lume... DESPOT (în parte) \\9 — B : trimite-aice o-ntreagă avuţie / C : trimite-aice un dar de berbănţie [iniţial: o-ntreagă avuţie; apoi : un dar de mişelie] / D, E, F: trimite [...] berbănţie || 10 — numai în C: (Aruncă pe masă ecrinul lui Despot.) ţ D, E, F: Aruncă [...] Ruxandrii.) || 13 — B : (Aruncă ecrinul pe masă. Despot îl strînge. Se pune 1127 lîngă Despot.) I C : (Se pune lîngă Despot.) jD, E, F: (Se pune [. . .] Despot.) || 18 — B, C, D, E, F : paşi de-abie şi-n [iniţial în B : păsuri şi în] |J 22 — iniţial în B, C: E ca o muscă moartă, cum. zice Solomon. |] 24 — B, C, D, E, F: zici? [iniţial în B: zici de viaţă, Despot? CIUBĂR (in parte) O! ce idee! (Tare.) Ce zic?... că relei soarte E drept să ne supunem. .. cînd altfel nu putem.] || 27 — B : Ce zic? C, D, E, F: Eu zic || 28 — B, D, E, F: să ne supunem j C : a ne supune || 33 — B şi, iniţial, în C : lungă / C, D, E, F : tristă || 34 — B, C, D, E, F: ţară [iniţial în B : lume] j[ 704, 2 — B, C : Cum / D, E, F : Ce || 4 — B : Ciubere. [iniţial: Ascultă.] / C : Ciubere [iniţial: Ascultă.] (în taină.) / D,E.F: Ciubere! (Tainic.) || 7 — B: Te-nşeli. (In taină.) j C, D, E.F : Te-nşeli... || 8 — B : ca să / C, D, E, F : şi să || 17 — B : Aşa vrea soarta-mi crudă şi n-am, ah / C, D, E, F : Aşa-i [.. .] vai [C : ah] |j 19 — B : (Se ascunde cu mîna la ochi.) j C : (îşi apucă capul în mîni cu desperare.) / D, E, F : (Face [. . .] desperare. ) || 2 1 — B, C, D, E, F : asta [iniţial în B : soartă] |[ 23 — B, C : aş fi... / D, E, F: zău! || 28 — B, C : să fiu / D, E.F: a fi || 705, 2 — numai în D, E, F: (observînd [.. .] lui) |j 5 — B, C : stindardu-n / D, E, F : stindarde-n j| 7 — B, C : muzica / D, E,.F : sur- lele || 8 — B : clopotele toate în cale-mi sâ răsune [iniţial: de al soartei clopot oraşul să răsune. CIUBĂR Nu eu cînd vine slava aş zice ba!... nu eu!] / C, D, E, F : clopotele [. . .] sune [C răsune] || 14 — B, C : (îmbrăfişîndii-l) j D, E, F : (îmbră-ţişînd pe Despot) || 16 — B, C : slava / D, E, F : fala || 18 — 27 — variantă iniţială în B : DESPOT Ai vrea? CIUBĂR Cum nu ? DESPOT (în parte ) L-am prins! [anterior : E lesne şi] 1128 CIUBĂR Cum? DESPOT Foarte lesne! || 29 — I! : Ah / C, D, E, F : Dar || 33 — B : pe tine te-or duce / C, D, E, F: te-a duce pe tine |[ 706, 11 — variantă iniţială in B : Prea bine IJ 12 — B: se dezbracă de hlamidă şi o schimbă pe dulama lui Despot; asemine schimbă stema pe pălărie / C, D, E, F : schimbă hlamida [C .• hlamida lui] [.. .] Despot || 16 — numai în D,E,F: (Schimbă [...] Despot.) || 20 — numai in B : rîzînd j D, E, F: vesel || 707, 4 — B : mă duc între / C, D, E, F : mă-ntorc pintre [C : între] || 6 — B : domnie, (în parte) j C : domnie,/ D, E, F: mărire || 7 —8 — B : (Se apropie de uşă; cătră public:) I C : (în faţa scenii.) / D, E, F : (îmbrăcat [. ..] scenii.) || 12 — B : poate-a face pe oameni [iniţial: lume] / C, D, E, F : poate [...] oameni || 17 — B: (în culise) JC: (între culise ) / D, E, F : (afară) || 20 — numai în D, E, F: (imitînd [.. .] Citibăr ) || 24 — B,C: (Hohot.) / D, E, F: (Hohote [.. .] afară. ^ ]| 27 — B, C, D, E, F : Prost e! [errata din D, E, F îndreaptă : Prost!] || 29 — B : -mpărăţie / C, D, E, F : avuţie || 30 — B,C : măcar un domn / D, E, F : chiar domnitor || 32 — 708, 6 — B, C : A!... Cad de somn... (Pleacă capul pe masă [C ; şi adoarme],) (N. B. [numai în B : Uşa se deschide.] Toma Calabaicanul- intră cu călăul şi-i arată [numai in B: cu mîna] pe Ciubăr.) (Cortina cade.) / D, E, F : şi zbor [...] masă.) || 7 — B, D, E, F : IU jC: III - TABLOUL II |[ 8-12 - : Un salon de castel gotic, în fund, o mare uşă, dublă. In dreapta, o uşă ascunsă. în stînga, o altă uşă mare ce duce afară. O fereastă în dreapta, pe planul I. O canape în faţă. Jilţuri alăture. Panoplii şi portreturi de palatini pe părete. / C : Salon în castelul lui Laski în Transilvania. în fund, uşi mari, în dreapta, uşă tainică. îu stînga, altă uşă mare. Fereastă în dreapta, pe planul I. Canape în faţă, nu departe de fereastă. Panoplii pe păreţi. Portreturi de palatini etc. / D, E, F : Salon [...] juvaere. || 14 — B : CARMINA (lungită pe canape), DESPOT (lîngă dînsa, pe un taburet) / C, D, E, F : CARMINA [.. .] canape || 21 — B, C : iluzia-mi / D, E, F : părerea mea || 22 — B şi, iniţial, în C : unui feeric / C feericului / D, E, F : celui mai dulce || 23 — B : Ce tainic mă [...]/ C; Ce sufletul îngînă şi-l duce-n paradis [iniţial: vesel mă îngînă şi raiul mi-au deschis] / D, E, F: El [...] deschis || 25 — B, D, E, F : cu braţele \ C : în braţe || 29 — B : Grăieşte-mi [...] în zbor / C, D, E, F : Vorbeşte-mi [. ..] iubit [C : uşor] || 709, 1 — 3 — B, C : Să mă rentorc, răpită de jalnicul meu dor în patria-mi cu soare, cu-amor, cu veselie [C : poezie] [B: (Plîngînd.)] O! Magică Grenadă!... o! dulce-Andaluzie! [C : (PlîngeJ] / D, E, F: Să [. . .] (Plînge.) || 8 — B : DESPOT 1129 (ştergîndu-i ochii) / C, D, E,F: DESPOT || 10 — B : să / C, D, E, F: să-mi |1 11-H - JB: CARMINA (zîmbind ) Vrei?____fie!... ah! nu pot [iniţial: dar cîntă], scumpul meu... (Iar plînge.) j C, D, E, F: CARMINA [.. .] meu! || între r. 14 — 15, în B, un pasaj anulat: Cîntarea îndulceşte amara nostalgie, Ea, ca o boare dulce, peste dureri adie. DESPOT îmi dai o sărutare? CARMINA (sărutîndu-l pe frunte) O!____dar!... zi... te ascult. (Defpot ie o ghitară de pe măsuţa ce se găseşte lîngă canape şi cîntă.) De la Sierra Nevada Pan’ la Munţii Pirenei, Nu-i minune ca Grenada, Nu-i cer dulce ca al ei. Ah! Carmina mea iubită, Viaţă, rai, ce n-aş da eu Pentru-o noapte fericită Să te-adorm pe sinul meu? între Sierra Nevada Ş-intre Munţii Pirenei, în Alhambra, la Grenada, Sub seninul dulce-al ei! CARMINA (uimită ) Ah! taci... astă cîntare... o! cît sufer de mult! (Plînge. ^[| 16—17 — B şi, iniţial, în C: împreună-aice în leagănul iubirei ne regăsim ferice? / C, D, E, F: după [...] iubire? [| 21—22 — în B, după mai multe încercări anulate, versurile rămin neterminate : 1130 Mă iartă, -s suferindă... Mă tem să mor, iubite, de / C, D, E, F: Mă [.. .] închipuire [iniţial in C : Mă iartă,-s suferindă... la presimţiri deodată (?) Dar, ştii, mult încă marea geme după furtună; apoi: Mă tem să mor, iubite, de moarte... (?)] || 25 — B.C : îmi eşti [...] iubit [în C, modificat apoi: slăvit] / D, E, F: -mi eşti tu [...] slăvit || 27 — B, C : să-ţi cat sub ceruri [iniţial în B : pe lume] / D,E,F: sub [...] cant ij 28 — B, C : sub / D, E, F : în || 33 — B,C : suferit j D, E, F: pătimit || 710, 3 — B, C, D, E, F: Lipsită [...] străină [iniţial în B : Străina {.. .] lipsită] || 11 — B,C: averea / D, E, F : avutul || între r. 11 — 12, în B, un pasaj anulat: închipuieşti, iubite, un trai mai chinuit, Mai crud pentru-o femeie cu sufletul cernit? Zadarnic imprejuru-mi priveam pe fiecare, Mărind cercul de oaspeţi căzuţi în admirare, Făr-a-i băga de seamă, făr-a videa măcar, Gîndeam tot la Moldova, cătam spre-al ei hotar Cu-acea sperare dulce, în veci neadormită, De-a întîlni cu ochii fiinţa ta dorită [iniţial: iubită], DESPOT Blînd înger! CARMINA. Ah! ascultă... Mă lasă-a spune tot... Acest castel_____într-însul a mai şedea nu pot... E trist ca închisoarea din care zici c-amorul ■Ţi-au dat aripi de vultur spre mine-a-ţi lua zborul; Toţi zvînturaţii lumei s-au întrunit în el, Francezi, spanioli, Ieşi, unguri; Aval, Rozei, Villel, Anton Secuiul, Sedleţ, Luzinski, Lupul Sasul, Şi Sommer, care spune c-au părăsit Parnasul Pentru mine. . . toţi care în ţara lor n-au loc, Veniţi pe lîngă Laski să-şi cate de noroc; Şi păn’ ce-a vrea norocul la dînşii ca să vie Ei au schimbat castelul în casa de orgie. .. Dar!... iată cum şi iată unde neîncetat Au vieţuit Carmina de cînd te-ai depărtat. 11,31 O! Scumpa mea! DESPOT CARMINA Dezgustul m-aduse-n desperare Cît, într-o noapte neagră, pe-un cal viteaz calare, Lasînd pe toţi mesenii sub masă adormiţi, M-am rapezit nebună, prin codrii tăinuiţi, Şi la hotar de-a dreptul m-am dus cu o scrisoare. . . Adus-o-ţi-au plăieşul ?. .. Răspunsu-mi-ai tu oare ? DESPOT Dar!.. . dar, am priimit-o, şi lacrimi am vărsat Cetind-o, ş-al tău nume cu drag l-am sărutat, Şi îţi aduc răspunsul eu însumi, dulce zînă, în inima-mi ferice şi plină de lumină [iniţial: iubire] . || 13—23 — in C : Şi eu [iniţial: O! scumpa mea] în gheara morţii de două ori căzut [iniţial: cuprins] Am fost numai de tine în luptă susţinut [iniţial: din incleştare-i ca prin minune din cleştetu-i desprins. Urmează un pasaj anulat: Prin aste talismanuri, aceste suvenire (arată ecrinul) De tine date mie, în ziua de pornire, ca scumpe suvenire. CARMINA Cum ? le-ai păstrat ? DESPOT Mai bine de foame-aş fi perit Decît de-aceste-odoare să mă fi despărţit. Nu! Ele-au fost pe lume unica mlngăiere în zile de speranţă ca-n zile de durere, Căci glasul lor în taină ziceau: fii fericit! Carmina te aşteaptă! de dînsa eşti iubit. CARMINA Ah! DESPOT Căci numai] [15 — B: talismane, aceste / D, E, F : talismanuri, preţioase || 16— 17 — B : ecrinul / D, E, F : ecrinul pe masă || 18—23 — B ; 1132 CARMINA Cum ? le-ai păstrat ? DESPOT Mai bine de foame-aş fi perit Decît de-aceste scule să mă fi despărţit. Nu! ele-au fost pe lume unica-mi mîngăiere In zile de speranţă ca-n zile de durere, Căci glasul lor în taină < iniţial: taină-mi > ziceau: fii fericit! Carmina te aşteaptă! de dînsa eşti iubit! Ah! Numai / D, E, F: Căci < . . . > Numai] || 25 — B : a-mi cerca / C, D, E.F : a cerca || 27 — B, C, D, E, F : regină [iniţial în B, C : născută eşti] || 28 — B, C: Carmină, în raze învăscută [iniţial: să-ţi pui coronă, frumoasa mea Carmină] / D, E, F: prin mine în raze învăscută || 711, 4 — 5 — B şi, iniţial, în C: Ce-i place să se-nalţe deasupra omenirei Din plaiul fericirei în plaiul nernurirei. / C, D, E, F: Şi el [...] ţara-nvecinată. || 6 — 9 — B,C : Dar! inima-mi presimte că orişi[ce] doreşti / D, E, F: CARMINA [. ..] doreşti || 16 — 32 — B : CARMINA Tot, tot voi facc, numai să fii tu fericit, Chiar de ţi-ar fi norocul cu moartea mea plătit, DESPOT (strîngînd-o la pept) O! dragă Provedinţă a fericirei mele! Reverşi [iniţial: Ca tine] a tale daruri pe mine, şi prin ele Amorul nostru sacru îl îndumnezeieşti! Ce jertfe vrei? CARMINA Vreu numai... ah!... vreu [iniţial: tu] să mă iubeşti! (Stau în estaz, îmbrăţişaţi.) i(Nota: Se- aude in curte un tropot de cai.) DESPOT ■Carmina! întreaga-mi viaţă a ta-i! CARMINA Ce-aud afară? (Aleargă la fereastă.) 1133 [Varianta iniţială anulată: De-a vrea bătrînul Laski să-mi deie ajutor, Eu intru în Moldova şi sînt... CARMINA (sculîndu-se ) Eşti ?... DESPOT Domnitor !... Bani numai, bani şi oameni îmi trebuie. CARMINA Vinde toate a mele juvaere cit mai curînd se poate... DESPOT Nu e de ajuns. CARMINA O ! Doamne!... Dar ce e de făcut ? DESPOT De-ar vrea bogatul Laski să-mi facă-un împrumut. . . CARMINA A vrea! n-ai îndoială. DESPOT A vrea?... inima-mi creşte. Ştiu că ce vrea femeia şi Dumnezeu vroieşte.] / C, D, E, F: Pe Laski [...] afară? [16 — C : îi poţi / D, E, F: de vrei a- || 18 — C : Spre-a dobîndi mărire şi / D, E, F: Noi < ... > ei [| 20 — numai în D, E, F : (decisă) [| 23 — C: Carmină /1), E, F: domniţă || 26 — C : vreu tu / D, E, F: pe tron ||28 — 32 — C : ta-i__ CARMINA Ce-aud afară ? (Stau îmbrăţişaţi, în extaz. Sc-aude în curte tropot de cai.) CARMINA Ce-aud afară? (Merge la jcreastă.) j D,E,F: ta-it <... > afară? Varianta iniţială a acestor versuri este anulată în C: 1134 CARMINA Tot, tot voi face numai să fii tu fericit, Chiar de ţi-ar fi norocul cu moartea mea plătii! DESPOT (strîngînd-o la pept) O! dragă. Provedinţă a tinereţii mele! Re/erşi a tale daruri pe mine, şi prin ele Amorul nostru sacru îl îndumnezeieşti.. . Ce jertfe vrei? CARMINA (cu exaltare ) Vreu numai... ah! vreu tu să mă. iubeşti I (Stau îmbrăţişaţi în extaz.) DESPOT Carmină,-ntreaga-mi viaţă a ta-i t Şi 'varianta a doua este anulată: Pe Laski şi-ai tăi oaspeţi îţi poţi îndupleca în calea-mi îndrăzneaţă / voia intîmplărei cu mine-a s-arunca... Vom dobîndi împreună / în calea-mi îndrăzneaţă CARMINA De o doreşti, iubite, va fi precum doreşti... Ca în lupte sîngeroase Spre-a dobîndi mărirea şi multă avuţie / şi fală ş-a /uţie Şi tu CARMINA O vrei tu. Despot, fie! DESPOT O, scumpa mea Carmina, tu mă-ndumnezeieşti / îmi spune ce doreşti Ce jertfe vrei de la mine? Vreu tu să mă iubeşti.] || 712, 15 — B,C : Zay [...] pintre / D, E, F: (Rîzînd.) Zay [...] pentru ||între r. 15 — 16 — în C: LASKI (după uşa din stînga) CARMINA (mergînd spre uşă) [iniţial: vine] |1 IS — B, D, E, F: LASKI / C ; LASKI (intră prin stînga) || 19—25 — numai în B, D, E,F: LASKI [—] 1135 Vine. [22-24 -B: CARMINA (mergînd spre uşa din stînga) / D, E, F : (Carmina < . .. > Despot.] || 27 — B : îmbrăţişează / C : îmbrăţişînd / D, E, F : prin stînga, sărută || 28 — B : frate! (li îmbrăţişează.) j C : frate! (îmbrăţişează pe Despot.)} D, E, F: frate. || 713, 3 — B, C : mine j D, E,F: noi || 10 — B : Spune... am I C : Spune... cu [iniţial: am] / D, E,F : Zi, sînt jj 20 —21 — B, C : (Iese prin stînga.) j D, E, F: (Ea [. . .] uşă.) j| între r. 21—22, in B se află un lung pasaj (f. 67r —73r ) anulat: DESPOT Carmină,-ntreaga-mi viaţă a ta-i! CARMINA Ce-aud aiară? (Cată pe fereastă.) Zay vine! DESPOT Zay, prefectul lui Ferdinand? CARMINA La scară Au şi sosit. . . o! Doamne, ce supărare ! DESPOT Zay Dispune de-o oştire cu zece mii de cai, El poate să m-ajute. CARMINA Cum? DESPOT Luînd învoire De la-mpăratul. CARMINA Bine. .. Azi am să-i fac priimire Ca niciodată;... însă gelos să nu apari.. > Zay crede că-i Apolon perdut pintre maghiari. (Despot iese pe uşa din dreapta.) 1136 SCENA II CARMINA Nătîngul Zay de lipsa lui Laski azi profită. . . Vrea şerpelc pc Eva s-o ducă în ispită, Dar uită îngîmfatul că şerpele din rai Era frumos şi tînăr, ş-avea un dulce grai. SCENA III CARMINA, ZAY ZAY Contesă!. . . daţi-mi voie.. . (Sărută mîna Carminei.) Tot dulce ca o lună Şi vie ca un soare !. .. Ha, ha. .. ce festă bună ! Sărmanul Laski! CARMINA Laski?... Ce i s-au întîmplat? ZAY Nimic... Ha, ha!... Departe în urmă l-am lăsat Cu toţi ai săi prietini luîndu-se la goană După-un şoldan nemernic, spăriet dc-atîta zvoană. Iar eu... căci împreună veneam de la Muncaci, Unde-am beut trei zile cu-episcopul Fargaci, Eu, zic.. . pinteni in roibul, şi fuga-ntr-o-ntinsoare Spre luna vieţii mele ce-i totodată soare.. . A!.. . meargă-n cer şoldanul ce astăzi m-au făcut Această mînă albă cu drag să o sărut, în taină, fără marturi... ha, ha, ce bună festă! Mă laud, deşi firea mi-e... cum să zic... CARMINA Modestă? ZAY Dar !. .. tocmai! CARMINA Modestia-i odor foarte frumos, Dar ea împodobeşte pe oamenii... de jos, 113 Nu pe acele virfuri din trimba omenească, .Menite făr’ de ştire sub cer să strălucească. Modest, cui se cuvine a li ?... lui Heroel, Lui Sedletz, lui Luzinski, lui Sommer, lui Villel, •Şi alţi ca dînşii, oameni de proastă seminţie, Părâie fără nume şi fără obirşie. Nu dar pe [iniţial: Dar nu lui] Zay, prefectul ce tocmai din Arpad De-a dreptul se coboară prin Bela şi... ZAY Huniad. CARMINA Dar, şi Huniad... uitasem. ZAY Ah 1 nobila mea spiţă Hai mult se-nnobilează prin nobila-ţi guriţă. {Sărutîndu-i mina.) Eşti dulce ca o lună... CARMINA Şi ca un soare... Ştiu. ZAY Cînd te aud, contesă, mă-ntreb dacă sînt viu? CARMINA Eşti viu; n-ai îndoială, dar şi mai mult... eşti mare! Puternic! împăratul ca sfetnic bun te are, Şi poţi, cu-această mînă rîvnită de eroi. Domni să răstorni din tronuri şi sâ ridici alţi noi. ZAY Aşa-i!... Ah! de m-ai pune vrodată la cercare. Cum ţi-aş proba, contesă, cît te iubesc de tare! CARMINA Hei, cine ştie dacă... ZAY Ah!... ce ? CARMINA Dacă-ntr-o zi... . 1138 ZAY (rîzînd ) Cum?... zău?... Visezi, comtesă, pe-un tron a te trezi? CARMINA Eu?... Nu!... dar o femeie... sint zile, cîteodată Ar da chiar un tron, numai să fie dezbarată... ZAY De cine? CARMINA De un oaspe... de-un martur indiscret... ZAY Care? CARMINA Cunoşti pe Despot? ZAY Venit-au îndărăt? Aice-i? CARMINA Dar! ZAY (posomorîndu-se ) Nu-mi place... zău, nicidecum nu-mi place Venirea lui. CARMINA Nici mie... însă ce pot face? El e-n castel, şi Laski va fi prea încîntat Cînd a afla că Despot la el s-au înturnat. ZAY Orb!. .. Despot te iubeşte şi Laski-1 adorează! Barbaţii totdeauna nici văd, nici vreu să crează. CARMINA Ce minte ai deşteaptă! Ce ochi pătrunzători! 1139 ZAY Dar eu, de-aş fi... pe Despot l-aş azvîrli în nori! CARMINA Azvirle-1!. .. însă cata, de sus, pe tron să cadă. ZAY Pe tron? CARMINA De nu, aice el vecinic a să şadă. Acest Despot e june cu suflet arzător. Un suflet ce rîvneşte mărire sau amor. Dacâ-i vroi să-l sprijini, el va cata mărirea, De nu, stînd lîngă mine, el va dori iubirea. ZAY Dar !. . . înţeleg. CARMINA El însuşi ţi-a spune-o dacă vrei. . . Eu, cer ca să lipsească de-aici, din ochii mei. ZAY (luînd-o de mînă) Şi el lipsind.. . pot oare să sper ?... CARMINA (cochetind ) Ce? ZAY S-o spun? CARMINA Spune! ZAY (punînd un genunchi jos) Eşti vie ca un soare... CARMINA (zîmbind j Şi dulce ?... 1140 SCENA IV CARMINA, ZAY, LASKI {se iveşte la uşa din stingă) LASKI De minune! A ! Ciung pîrlit! A ! flutur iernatic, degerat! A! vechi strigoi!... în taină de noi te-ai furişat Ş-ai alergat aice, cu faţa ta zvîntată S-adimeneşti soţia-mi!... Ah! Vulpe deşalată! Cuc răguşit! şi limba şi glasu-o să vă tai. (Scoate sabia.) ZAY (seoţînd sabia ) Pe mine? tu!... Aşteaptă. CARMINA (între amîndoi) Ce faceţi, Laski, Zay! Aţi nebunit ?. . . la vrîsta voastră-o provocare ! LASKI Cînd inima e-nlreagă, doamnă, vrîsta nu are! CARMINA Dar m-ofensaţi pe mine !. . . voi, un duel! Cum? tu, iubite Laski, gelos, gelos de el! Eşti orb?... Şi Zay uitat-au respectul ce convine Unei stăpîne-a casii ?. . . U nei femei ca mine ? ZAY Nu, doamnă!... dar acele cuvinte ce-au rostit Cer sînge, răzbunare... LASKI A ! suflet pîngărit! Cuvintele rostite sînt încă prea uşoare... Cazi în genunchi, sărmane, cînd scapeţi din picioare. Faci graţii?.. . Săruţi mina?. .. dai ochii peste cap Zbierînd amoru-ţi veşted cu glasul tău de ţap ? A! Ciof! 1141 ZAY (furios ) Pre sfîntul Ştefan!... CARMINA ( oprindu-l) Zay... ZAY Doamnă, mă desfide.. . LASKI Dar! te desfid pe moarte! (Laski şi Zay ating săbiile. Carmina începe a rîde ou hohot.) Ce rîzi? CARMINA A! cum n-oi rîde? Păreţi, stînd faţă-n faţă, ca doi bătrîni cocoşi Cu penele zburlite, aprinşi, cu ochii roşi. LASKI şi ZAY (atingi) Doamnă! CARMINA Şi care este motivul astei certe ? Un quiproquo. .. Combateţi!... dar. Dumnezeu vă ierte, Decît să faceţi jertfe de nasuri şi urechi, V-aţi săruta mai bine ca doi prieteni vechi. LASKI Acest vulpoi faţarnic de mult pe-aici vînează, De mult pe lingă tine se gudură ş-oftează; Cunosc a sale pofte şi vreu să mă răzbun. CARMINA Insulţi pe-a ta soţie, Laski..., şi eşti nebun. Zay, adevăr e c-astăzi m-au comparat cu luna. Dar în ce scop? Prefectul au fost ca totdeauna împins de un gînd nobil. LASKI Nobil! 1142 ARMINA Şi generos. ZAY Aşa-i! LASKI Aşa? CARMINA Cerîndu-mi un sprijin graţios Pentru-un străin, un oaspe, al tău prietin... LASKI Care? CARMINA Pentru Despot. LASKI Cum? Despot? Aice-i? Bine-mi pareî Unde-i?... Mă duc... (Se îndreaptă spre Jună.) CARMINA Aşteaptă... Ai vreme ca să-l vezi. Dar... ai avut prepusuri ş-ai fost nedrept... Ce crezi, Cînd ştii tot adevărul, că se cuvine mie Şi lui Zay? LASKI Ah!... iertaje!... au fost o gelozie... Oarbă... Mă ierţi, Carmina? CARMINA Nu ştiu de te-oi ierta... LASKI Zay, ţi-am greşit... Mă scuză... Na mina; dă-mi pe a ta. (îşi dau minele împreună,) Unite-n veci să fie aceste mîni leale!... (în parte.) Tot oi pîndi, moţpane, manoperele tale! ZAY îmi place să-ţi văd mintea la loc şi să te văd Bărbat. LASKI De-acum orbeşte în tine mă încred. Dar unde-i Despot ? SCENA V CARMINA, LASKI, ZAY, DESPOT (intrînd pe uşa din dreapta) [;iniţial: stînga] ) DESPOT Laski! LASKI (aruncîndu-se în braţele lui Despot) A!... Despot!. . . scumpc frate! DESPOT Scumpul meu Laski!.. . ZAY (încet, Carminei) Bravo!.. . femeile-s şi rate, Dar le întreci pe toate... îţi mulţămesc. .. CARMINA (în parte) Ce prost! LASKI Ce-ai devenit? de unde vii? pe unde-ai mai fost? DESPOT A! Multe am a-ţi spune. CARMINA (lui Laski) Iubite.-o întîlnire îşi perde, cînd sînt marturi, sincera ei pornire. Aveţi, cred, multe taine. .. Aice vă lăsăm Şi mergem în grădină cu Zay să ne primblăm. ZAY (în parte) Şirată-i! 1144 LASKI Foarte bine... Primblaţi-vă-n iveală La soare, căci sub arbori, la umbră,-i umezeală. A revedere. Doamnă... CARMINA DESPOT (închinîndu-se ) CARMINA (lui Despot, trecînd) A! Domnule, să-ţi spun O veste... Zay, prefectul, iţi e prietin bun. ZAY (dînd mîna lui Despot) Dar! DESPOT (lui Zay, închinîndu-se) Domnul meu, sînt gata cu inimă-a răspunde L-atîta bunătate. .. (Iese Carmina şi Zay pe uşa din stînga.) || 22 — B : VI / C, D, E, F: IU || 25 - B,C : TASKI / D.F..F: LASKI (întorcîndu-se rapide) || 26 -B : spune-mi de unde / C, D, E, F : răspunde || 27—28 — B: Revii?... de la Moldova? j C : Prin ce furtuni trecut-ai de cînd te-ai dus?... de unde Revii?... de la Moldova? / D, E, F: Prin [. . .] Revii? |] 714, 2—15 — B, C: Dar! LASKI Şi. . . ce rezultat ? DESPOT Pe marginea Moldovii noi doi cînd am călcat Era o zi frumoasă!. .. Iţi mai aduci aminte ? . .. Tu, Laski, privind zarea, mi-ai zis aste cuvinte: „Moldova-i [o] comoară !. .. ferice-ar fi de ca Să cadă cu-a ei scule pe mîna ta, ş-a mea. Fii om, mergi!. .. la Suceava găsi-vei răzvrătirea Clocind şi pregătindu-ţi mărirea sau peirea!" Am mers cu pasul sprinten, cu sufletul răpit, Ş-acolo pe-amîndouă o dată le-am găsit. 1145 Cum? LASKI DESPOT Boierimea toată, de miue-adimenită, în oul răzvrătirei clocind ura-nteţită, Lui Vodă Lăpuşneanul peire au jurat, Şi-n locul lui pe Despot ca domn l-au aclamat. LASKI Bravo! DESPOT Dar Lăpuşneanul cu mina-i pînditoare Pe oul de sub cloşcă [în C, îndreptat: Domnul nou, în grabă] l-au pus... la închisoare. LASKI Ce?. .. tu. . . Despot? DESPOT Eu, Despot!... sub ageru-mi picior Simţit-am un cutremur de munţi răsturnător Şi de pe treapta naltă ce duce la domnire [C : din petroasa cale, ce duce la mărire < iniţial: domnire >] Căzut-am fără veste, cu-o tristă prăbuşire. Norocu-mi deschisese o poartă de palat. Dar Vodă, vrăjitorul, în hrubă l-au schimbat. Norocu-mi întinsese o cupă-mbătătoare, Dar Vodă-n ea vărsase otrava strivitoare. Şi astfel, frint de lupte, din iadul unde-am fost, Revin, după îndemnu-ţi, să-ţi cer un adăpost. LASKI Te plîng, sărmane Despot! DESPOT Ce vrei ?. . . fatalitate ! LASKI Dar din a ei capcană cum ai scăpat tu, frate? DESPOT Ha, ha! pintr-o minune ce nu e de crezut... Un biet nebun. . . sărmanul!. . . acum a fi perdut! 1146 Perdut! DESPOT L-au dus călăul, din -/isu-i de splendoare, Alăture cu tronul drept în spînzurătoare, Cum era să mă ducă pe mine, dacă eu N-aş fi-nsemnat pe frunte de însuşi Dumnezeu. LASKI Nu te-nţeleg. DESPOT Ascultă: Un om viteaz, din luptă Nu se retrage, Laski, cînd sabia-i [C: arma lui] e ruptă. Următoarele cinci versuri sînt anulate în C: Eu, Despot, ţi-am mai spus-o, născut pe-al mărei mal, Deprins sînt din pruncie să-nfrunt al mărei val. Vreu dar să mă prind iarăşi [iniţial: să reintru aprig] la trîntă cu destinul... Ori eu, ori el! [C: el, ori eu...] Mormîntul trist, negru, sau căminul Domnesc se vor deschide curînd sub paşii mei! [în C, fără a anula versurile din SCENA III, de la început pînă aici, Alecsandri le cuprinde într-o acoladă marginală (f. 72r —74r ) şi notează altele pe f. 71r , care ar fi trebuit, pare-se, să le înlocuiască: Acum răspunde: Prin mari furtuni trecut-ai... O ştiu!... însă de unde Revii? DESPOT De la Moldova, din iad unde-am fost Zdrobit < anulat: M-au frînt>... şi viu la tine să caut adăpost. LASKI Cum?... tu renunţi.. . DESPOT Nu, frate! un om viteaz, din luptă, Nu se retrage, Laski, cînd arma lui e ruptă.] 1147 I.ASKI Dar, bine [C : A! bravo] ! .. . aşa, Despot, te vreu! DESPOT Aşa mă vrei? (Luînd mîna lui Despot [sic /].) Iubite Laski, crede că-n viaţa-mi tulburată [iniţial în B : că Despot niciodată] / D, E, F : De[...] tulburată || IV — B, C : la tine / D, E, F : aice || 18— 19 — B : şi-s Domn pînă-ntr-un / C : şi-s Domn în acest / D,E,F : sint Domn pînă-ntr-un j| 28 — B, C : c-oi / D, E, F: a (J 715, 5 — 8 — variantă marginală în C (j, 141'), anulată : Tu ruinat? LASKI Eu, Laski. . . Orice lîntină seacă. Ce vrei ? Ş-a mea avere cătră secarc pleacă. j[ 10 — B: pe lume / C: şi falnic / D, E. F : tablouri j 18 — B : deci, ca / C, D, E, F : şi, ca ]| 19 — B : pumnii întregul / C: pumnii întreg al/-D, E, F: pumnul întregul || 20 — B: a sale zile să ţes cu firi de aur / C, D, E, F: să-utind [.. .] aur [iniţial iu C : să-i fac o punte sub paşii săi, de aur; apoi: să-ntind sub paşi-i un lung covor] î| 24 — B: Ca dînsa, spre secare, ş-a mea avere / C : Ca ea, cătră secare, ş-a mea avere j D,E,F : Ce [. . .] secare || 25 — B, C, D, E, F : nu-n [iniţial în C : ntr-un] [| 27 — iniţial în C : să fac cu tine j| 29 — B si, iniţial, în C : Va bene j C : Arunc / D, E, F : S-arunc || 31 — B : ţi-oi da / C, D, E, F: iţi dau || 32 — B : LASKI (strîn-gînd mîna lui Despot) j C, D, E,F: LASKI || 34 — numai în C : (Strînge mîna lui Despot. J j D, E, F: (Dau mîna amîndoi.) [| 716, 4 — B : şi, iniţial, în C : roi / C, D, E, F: hoit || 5 — B : trintor nu e / C, D, E, F: corbi nu este || 7 — B : vor / C : or / D, E,F : va || 10 — B : să-ucidă / C, D, E, F: să taie || 12 — B, D, E, F : Năprasnici / C : Teribili [iniţial: Naprasnici]; la acest vers, Alccsandri notează marginal (J. 75“) o variantă pe care n-o anulează : Rozei, Anton şi alţii [anterior: Secuiul], eroici spadasini Ce vîntură Europa cu spada vecinic goală Catînd moarte-n războaie... ş-avind groază de boală. || 15 — B: o sută de valoni / C, D, E, F: cincizeci de burghinioni || 16 — B: cincizeci de burghinioni / C : o sută de gasconi [iniţial: valoni] / D, E, F : o sută de valoni || 17 — B : Legman, Heroel [iniţial: Sedletz, Heroel]; Sedletz, fruntaşi de / C, D, E, F : Şi [...] multă || 18 — B : Anton / C, D, E, F : Ş-Anton || 20 — B, C, D, E, F : ca sâ devie [iniţial în B : de-a deveni] |j 23- B, D, E, F: la / C: în || 27 B, C: Căci nu/ D, E, F: Nu || 33— 717, 32 — în C, prima variantă, anulată: . 1148 DESPOT Ce strică o cercare? LASKI Hai să cercăm. DESPOT Deci cheaină-1 aice. Aici, Alecsandri jace un semn şi scrie pe verso f. 76 altă variantă decît cea care urmează, pe care mai întîi o anulează, apoi o reia. Varianta anulată : LASKI Ba nu. Hai în turn. Acolo-n taină să-nchei tractat cu Zay... [anterior : (Strigă. DESPOT Prea bine. . . dă-i de ştire. LASKI ( strigînd) Zay. . . Vino-n turn degrabă. Acum.. . ascute-ţi limba şi să te văd la treabă. DESPOT N-ai grijă !-n trei cuvinte pe Zay l-am încurcat. .. (în parte.) Prin farmecul Carminei, frumosul avocat. Varianta neanulată: LASKI Ba nu. Hai în turn. Acolo-n taină să-nchei tratat cu Zay. DESPOT Prea bine... dă-i de ştire să vie. LASKI Merg degrabă. Acum ascute-ţi limba şi să te văd la treabă. (Iese. ) 1149 DESPOT N-ai grijă,-n trei cuvinte pe Zay l-am încurcat. (în parte.) Prin farmecul Carminei, frumosul avocat.] LASKI Bucuros. (în parte.) E mult de cind se primbla cu-a mea soţie jos. (La fereastă.) Zay! ZAY (din grădini) Ce vrei, Laski ? LASKI Vină sus în castel [iniţial: salon] degrabă. ZAY Dar ce-i? LASKI Am sâ-ţi comunic o taină. DESPOT Acum pe treabă, Laski, totul depinde de la Zay. SCENA IV LASKI DESPOT ZAY (intrăprin stingă) ZAY M-ai chemat? Am venit... spune-mi iute secretul tău... de stat. Contesa mă aşteaptă în timbra parfumată, De tinerii săi oaspeţi cu drag încunjurată, Şi frîncul Rozei spune contesii cu glas blînd Că de-ar fi el zefirul ce trece dismierdind . . Cosiţa-i de pe frunte, ar sta pe loc. .. LASKI Sfîrşeşte Ş-ascultă. 1150 ZAY (purâildu-se. pe canape) Ascult. LASKI Bine. Acum, Despot, grăieşte. DESPOT Ilustre Zay! Ştii cine sînt şi ce-am fost ? continuare, variantă neanulată (}. 78T — 80r): ZAY O ştiu; Mi-au spus-o de mult Laski. DESPOT Dar ştii ce vreu să fiu? ZAY Domn! Mi-au mărturisit-o contesa. LASKI Ce fel? Ştie Soţia mea? prin cine? DESPOT Prin tainica magie Ce naşte cu femeia, ca dar trimis din cer. S-o facă a pătrunde curînd orice mister. Misterul dat pe faţă acum, Zay, Laski, iată Ce am de a supune l-a voastră judecată: Moldova e o ţară din cele care sînt Podoaba şi-ncîntarea întregului pămînt. Ea are-o zestre mare de fiică de-mpărat, Dar, vai! ea-i însoţită c-un prost şi crunt barbat. ZAY Cu Vodă Lăpuşneanul? DESPOT Ce este Lăpuşneanul? Rob închinat orbeşte lui Soliman, sultanul, Şi duşman plin de ură Cesarului august [iniţial: lui Ferdinand... vrajmaş]. Un oai cu falca largă şi spiritul îngust [iniţial: Creştinătăţei aprig, viclean, călău trufaş!]! El au călcat Aruealul cu oastea cea turcească, Dcspreţuind, nătîngul [iniţial: nebunul], puterea-nrpăratească, Ş-au alungat armata lui Ferdinand, cu plan Ca să aducă-n scaun pe Sigismu.id Ii;an, Şi l-au adus! ZAY ( o/tind ) Aşa e! DESPOT Pe fruntea-i pîngărită Se cade să rezide [iniţial: lucească] corona strălucită? Politic e ca Cesar [iniţial: e-mpăratul] chiar la hotarul său. El, uriaş, să lasă a-1 rîde un pigmeu? LASKI Nu. DESPOT Pe cînd Orientul e-n flacără şi-n sînge, Pe cînd creştinătatea, azi răstignită, plînge, Cînd Ferdinand [iniţial: Carol Quint] şi Papa cu gînd mărinimos... ZAY Etcaetera. . . La fapte; cuvîntu-i de prisos. (în parte.) Contesa mă aşteaptă şi el lungeşte sfatul. DESPOT Ei bine, spune, Laski, ce-ar zice împăratul, Cînd falnica Moldovă eu i-aş aduce-o-n dar Ş-aş pune pe coiona-i acest margaritar? LASKI Ar zice: Vrei un razem? puternica mea mină Te pune-n stăpînire pe ţara cea română. DESPOT Aceasta vreu! 1152 ZAY (sculîndu-se ) Aceasta? Vrei sprijinul regal Spre a fi Domn Moldovii ?... dar vrei a fi vasal Lui Ferdinand ? DESPOT Eu? ZAY Spune: priimeşti cu noi a face Tratat de închinare fie-n război sau pace? DESPOT Priimesc! ZAY Dar?... Adă mîna... Curaj! Şi-ntr-un ceas bun! Eu plec la Beci îndată, lui Cesar să supun în taină planul nostru... şi am bună sperare Că în curînd vei face domneasca ta intrare în Suceava! (în parte.) Şi grabnic de-aici te-i depărta. Să scape şi contesa şi eu de limba ta. (Tare.) Hai fără-ntîrziere să încheiem tratatul Ca să-l sancţioneze cu mîna-i împăratul. (Pleacă spre uşa din dreapta şi iese.) LASKI Haideţi în turn! (Lui Despot.) Degrabă pe Zay l-ai încurcat, Bravo! (Iese.) DESPOT (în parte) Carniino scumpă, eşti meşter avocat! (Iese după Laski.)|| 717, 2-32 — in B : Hai să cercăm. DESPOT Deci, cheamă-1 aice... LASKI Bucuros. (în parte.) E mult de cînd se primblă cu-a mea soţie jos. (La fereastă.) Zay! 1153 ZAY (din grădină) Ce vrei, Laski? LASKI Vină sus în salon degrabă. ZAY Dar ce-i? LASKI Am să-ţi comunic o taină. DESPOT Acum pe treabă, Laski, totul atîrnă de la Zay. SCENA VII LASKI, DESPOT, ZAY (intră pe uşa din stingă) ZAY M-ai chemat, Am venit... spune-mi iute secretul tău... de stat. Contesa mă aşteaptă în umbra parfumată, De tinerii tăi oaspeţi cu drag încunjurată... Şi frîncul Rozei spune contesii cu glas blînd Că de-ar fi el Zefirul ce trece dismierdînd Cosiţa-i de pe frunte, ar sta pe loc... LASKI Sfîrşeşte Ş-ascultă... ZAY (punîndu-se pe un jilţ) Ascult. LASKI Bine... Acum, Despot, grăieşte. DESPOT Ilustre Zay!... Ştii cine sînt şi ce-am fost ? 1154 ZAY O ştiu. Mi -au spus-o de mult Laski. DESPOT Dar ştii ce vreu ZAY Domn! mi-au mărturisit-o contesa... LASKI Ce fel?... Soţia mea ?... prin cine ? DESPOT Prin tainica magie Ce naşte cu femeia, ca dar trimis din cer, S-o facă a pătrunde curînd orice mister. Misterul dat pe faţă acum, Zay, Laski, iată Ce am de a supune l-a voastră judecată: Moldova e o ţară din cele care sînt Podoaba şi-ncîntarea întregului pămînt. Ea are-o zestre mare de fiică de-mpărat, Dar, vai! e însoţită c-un prost şi rău barbat. [Urmează un pasaj anulat: ZAY (în parte) întocmai cum e Laski. LASKI (în parte) . Precum e Zay. ZAY Urmează. DESPOT Sub Vodă Lăpuşneanul Moldova lîncezează. El sîngele ii suge cu gura-i de strigoi. LASKY (în parte) Strigoi ca Zay. să fiu? Ştie 1135 ZAY (în parte) Ca Laski. DESPOT (în parte) Cum ei sînt amîndoi. LASKI Urmează.] DESPOT Cu Vodă Lăpuşneanul... Ce este Lăpuşneanul? Rob închinat orbeşte lui Soliman, sultanul, Şi duşman plin de ură lui Ferdinand!... Vrajmaş Creştinătăţei, aprig, viclean, călău, trufaş! El au călcat Ardealul cu oastea pagînească, Despreţuind, nebunul, puterea-mpăratească, Ş-au alungat armata lui Ferdinand, cu plan Ca să aducă rege pe Sigismund Ioan, Şi l-au adus. ZAY ( ojtînd ) Aşa e!... LASKI Dar! DESPOT Pe fruntea-i pîngărită Se cade să lucească cerona strălucită? Politic e-mpăratul, chiar la hotarul său, El, uriaş, să lasă a-1 rîde un pigmeu? LASKI Nu. DESPOT Pe cînd Orientul e-n flacără şi-n sînge, Pe cînd creştinătatea azi răstignită plînge, Cînd Carol Quint şi Papa, cu gînd mărinimos... 1156 ZAY Et caetera... La fapte; cuvîntu-i de prisos. (în parte.) Contesa mă aşteaptă şi el lungeşte sfatul... DESPOT Ei bine, spune, Laski, ce-ar zice împăratul Cînd falnica Moldovă eu i-aş aduce-o-n dar Ş-aş pune pe corona-i acest margaritar? LASKI Ar zice: Vrei un razăm?... puternica mea mînă Te pune-n stăpînire pe ţara cea română. DESPOT Aceasta vreu! ZAY Aceasta!... Vrei sprijinul regal Spre a fi demn Moldovii ?... dar... vrei să fii vasal Lui Ferdinand ? DESPOT (îngăimînd ) Eu? ZAY Spune: priimeşti cu noi a face Tratat de închinare fie-n război sau pace? DESPOT Priimesc! ZAY (sculîndu-se) Deci, adă mîna... Cuiaj şi-ntr-un ceas bun! Eu plec la Beci îndată, lui Cesar să supun în taină planul nostru; şi am bună sperare Că în curînd vei face domneasca ta intrare în Suceava. (In parte.) Şi grabnic de-aici te-i departa, Să scape şi Carmina şi eu de limba ta. (Tare.) Hai dar în turn, la Laski, să încheiem tratatul Ca să-l sancţioneze chiar însuşi împăratul. Hai. (Pleacă spre uşele din fund.) LASKI (încet lui [greşit:] LASKI) Bravo, Despot, iute pe Zay l-ai încurcat! Bravo! (Pleacă spre fund după Zay.) DESPOT (în parte) Carmină dragă, eşti meşter avocat. (Iese tustrei prin fund.) j D,E.F: Hai [...] după T.aski.) || 718. 1 - B : VIII IC: V / D.E.F: IV || 3 — B, C : alţii l D.E.F: alţi aventurieri || 5 — B : ROZEL (dînd braţul Carminei) j C, D, E, F: ROZEL |ţ 7 — B,C : tînăr / D,E,F: vesel ]| 11 — B, C: lauri falnici / D.E.F: vitejie || 13 — numai în D, E, F: (rîzînd ) || 15 — B, C : De / D, E, F: Cînd || 17 — B : SECUIUL (rîzînd) I C : (rîzînd) f D, E, F: (posomorit) || 23 — B,C: Lasînd j D, E,F: (rîzînd) Lasînd || 26 — B : nebun / C, D, E, F: tuieş || 719, 5 - 720, 4 - în B, mai întîi un pasaj anulat: CARMINA Se vede că şi regii cu toatâ-a lor nalţare, Supuşi sînt să devie... ANTON (rîzînd) O marfă de schimbare. ROZEL Marfă? Anton Secuiul e vesel şi isteţ. Amorul pentru dînsul e simplu precupeţ. Deci mult aş vrea să aflu ideea genială Prin care el ar drege deviza cea regală? ANTON Eu ? . .. foarte lesne,-aş zice: „Muierea este schimbătoare. Nebun cine se-ncrede-n ea! Şi berea este-mbătătoare, Dar cui nu-i place ca s-o bea!" (Toţi rîd.) ROZEL Bravo, poet secui I Ai bosa poeziei sub formă de cucui. 1158 ANTON Contesă, poronceşte la toţi să-mprovizeze Ca mine, şi deviza lui Franţ s-o completeze, Să rîdem. Marginal (verso f. 79), Alecsandri aşterne următoarele 15 rînduri, cu puţine modificări faţă de cele definitive: CARMINA A! Pentru-un galant rege ideea nu-i galantă... ROZEL Eu am îndeplinit-o prin astă variantă: „Femeia des e schimbătoare, Nebun cine se-ncrede-n ea. Ah! deie-mi dulcea ei favoare Şi schimbă-se-apoi cît a vrea." CARMINA Bravo!... Bravo... ANTON Palavre... Mai bine-n războire [iniţial: aş videa azi] Aş vrea să se schimbe această amorţire Ce se numeşte pace... Pasajul anulat continuă. CARMINA Minunată idee!... Sommer, pas Pe nobila cărare ce duce la Parnas... începe... SOMMER (declamă) „Femeia-ades e schimbătoare, Nebun cine se-ncrede-n ea! De-mi place-al zilei mîndru soare Să se prefacă noaptea-n stea, Ce-ar fi o vecinică plăcere? Ce-ar fi un timp neschimbător?" ANTON Hei! ajungă-ţi. .. 1159 SOMMER „Plăcerea naşte din durere. Amorul stins din alt amor." ANTON Iar stele, şi tot stele! Poeţi de meserie, ce dracu-aveţi cu ele? CARMINA Acum ţi-au venit rîndul. Rozei... Fii generos. ROZEL Iată ce-mi spune gîndul de sexul cel frumos: „Femeia-ades e schimbătoare, Nebun cine se-ncrede-n ea. Ah! deie-mi dulcea ei favoare Şi schimbă-se-apoi cît a vrea!" CARMINA Bravo!. .. deopotrivă poeţi... ROZEL De întîmplare. CARMINA Oricum... sînt mulţămită... Surprinderea-mi e marel Credeam că ai mei oaspeţi sînt vulturi. . . hrapitori, Şi mă trezesc deodată cu trei privighitori. SOMMER Chiar vulturul lui Joe din zona tunătoare In faţă cu Junona ar fi privighitoare. ROZEL Ş-apoi, în colivie cînd zace el închis, Destul e să te vadă, şi cuşca-i paradis. ANTON Palavre-s toate-aceste... dar cine e de vină Că paloşile noastre, contesă, -au prins rugină? CARMINA Eu? 1160 ROZEL (cu dragoste) Dar ! ANTON Ba nu, contesă; e timpul de răgaz Ce schimbă-n om netrebnic pe omul cel viteaz. A! Mult a să mai ţie această amorţire Ce se numeşte pace? CARMINA Vroiţi iar războire? ROZEL O vrem! . . . toată fiinţa se naşte pre pămînt Cu-o tainică menire, c-un dor, cu un avînt: Noi să ne batem, floarea să scoată dulci parfume, Iar dumneata, contesă, să fii iubită-n lume. CARMINA Ei bine . . . fiţi dar veselii. . . Eu cred că nu tirziu Se va preface-n faptă un dor atît de viu. ANTON Nu ne înşeli ? CARMINA Şi-mi vine, prin astă miratoare (scoate din buzunar o oglindă mică) Ce-o am de la Gitana, batrîna vrăjitoare. Să cerc de a vă spune ascunsul viitor. ANTON Ah! vezi dacă-n războaie voi fi învingător. SOMMER Vezi de-a-nflori cununa pe-a mea duioasă liră. ROZEL Vezi de-a fi cu izbîndă acel ce te admiră. CARMINA încet, pe rînd . . . tăcere! . . . (Cată in oglindă.) Anton, oglinda mea Au prins o ceaţă roşă şi umedă pe ea. Semn de război. ANTON No, Ellien l CARMINA Calare, -n mare fală, Te văd plecînd de-aice cu-o oaste de navală. Şi cu izbinda-n faţă mergînd spre răsărit. ANTON Cum? spre Moldova. CARMINA Poate. ANTON (mulţămit) A! CARMINA Ce văd ? Sommer, Sommer! Ajungi poet de curte, nemuritor ca Omer. îţi acordează lira. SOMMER E gata ca sâ cînt. (Declamind :) „O, Muză-nspirătoare, coboară pre pămînt!...“ ROZEL Şi celelalte... Doamnă contesă, în oglindă Nu vezi şi pentru mine ceva să mă surprindă? CARMINA Ba, văd c-ajungi tovarăş de arme glorios C-un prinţ bun, june, vesel şi... mult mărinimos. ROZEL Vivat !__Mă-ncred ferice în soarta-mi viitoare Cînd ea-mi este prezisă de-o gură zîmbitoare. A! bine zicea-n viaţa-i galantul rege-al meu: „De n-ar fi zea Venus, n-ar fi nici Empireu!“ 1162 CARMINA Tustrei sînteţi de frunte, prin calităţi sublime... Ferice de eroul urmat de-aşa treime! SCENA IX Cei dinainte, LASKI, DESPOT, ZAY (vin din fundj LASKI (lui Zay) Dar!... fărâ-ntîrziere, Zay, trebuie să pleci Cu Ferdinand Augustul să te-ntîlneşti la Beci... Tratatul este gata, afacerea-i grăbită [iniţial: urgentă], ZAY ( Carminei ) Contesă, plec... Adio! cu inima cernită Mă depărtez de-aice... dar... ştii... omul de stat Urmează un pasaj neanulat in ms. : SCENA IX Cei dinainte, LASKI,DESPOT, ZAY ZAY Contesă, plec... Adio. CARMINA Pleci?... Cum? Aşa grăbit? ZAY Am o solie mare la Beci de împlinit. (încet.) Lui Ferdinand Augustul îi duc azi o comoară. (Arată tratatul.) Şi totodată nouă ne fac o trebuşoară. CARMINA Nu te-nţeleg. ZAY Lui Despot îi dau un mare dar, Domnia! Şi de dînsul, contesă, te disbar. CARMINA Ce diplomat! ZAY Adio! CARMINA (zîmbind ) Ba, Zay, a revedere. ZAY (sărutindu-i mîna) Ah ! dulce eşti... CARMINA Ca luna? ZAY Ca fagurul de miere. Adio, Laski... Despot vină cu mine pînă jos. Domnilor, sănătate! (Iese.) LASKI Drum bun! CARMINA (în parte ) Mergi sănătos! (Se apropie de fereastă.) LASKI Tovarăşi! veste bună! / C, D, E, F : CARMINA [. ..] o veste [719, 8 — C : mai îndreptat-o < iniţial: îndeplinit-o > / D,E,F: completat-o |j 13 — numai în D,E,F: (Toţi rîd.) j) 24 — C : vrednic / D, E, F ."nostru \\ 26 — C : Aşa-i toată fiinţa / D,E,F: Contesă,-orice fiinţă] || 720, 5 — B : al vostru paloş / C, D, E, F: a voastră armă || 9 — B: şi, iniţial, în C : oameni sau / C, V, E, F: ostaşi ori || 12 — B : LASKI / C, D, E, F: CARMINA || 14 — B .' tovarăşi / C, D, E, F: la soare |1 15 — B şi, iniţial, în C : Şi suflă / C, D, E, F : Şi-ndeamnă || 16 — B : Cu mine după dînsul vroiţi / C, D.E.F: Vroiţi [...] toţi || 19, 23, 30 - B : LASKI / C, D, E, F : CARMINA || 26 — B : om / C, D, E, F : îţi || 27 — B : Ş-averea lui întreagă [iniţial: domnească] a noastră-a / C, D, E, F: Şi toată-a lui avere a voas- 1164 tră-a [[ 29 B . cui ? / C, D, E, F: său ? [] 31 — B şi, iniţial, in C ; domnească I C, D, E, F : regească [[ 32 — B, C : să-i / D.E.F : sâ || 721, 3—17 — B: CARMINA Ce-aud ?... Anton, Sommer, Rozei, Eroul din oglindă crezut-aţi voi că-i el? ROZEL Fie! ne place Despot, de-i cu plăcerea voastră, Căci e vîntură-lume, ca noi, de seama noastră! Deci, vivat Despot! TOŢI Vivat Despot! SCENA X Cei dinainte, DESPOT (reintră tulburat) DESPOT Laski! semn rău! TOŢI Ce este? DESPOT Urmînd cu ochii pe Zay în drumul său, Am auzit un tropot şi am zărit deodată Venind despre Moldova o numeroasă ceată De oameni pe cai sprinteni / C, V, E, F : ROZEL [...] Moldova [4 — C : îl vreu şi eu / D, E,F: şi eu îl vreu || 7 — C : SOMMER / D, E,F: CEILALŢI || 10 - C : parte, cu bucurie / -D, E, F: parte |j 12 - C: a ta dorinţă / D, E, F: dorinţa noastră || 13—17 — în C, mai întîi un pasaj anulat: SCENA VI Cei dinainte, LASKI, DESPOT DESPOT Semn rău, Laski, semn râu! 1165 CARMINA (îngrijită ) Ce este? Urmează un pasaj neanulat, dar marcat marginal cu o acoladă : SCENA VI Cei dinainte, DESPOT, LASKI, ZAY (reintri din dreapta) ZAY Tratatul este gata... Să fii lui cu credinţă. DESPOT Credinţa cea mai sacră!... (în parte.) Cît mi-a fi cu priinţă. ZAY Contesă, plec, adio. CARMINA Pleci, cum? Aşa grăbit? ZAY Am o solie mare la Beci de împlinit. (încet.) Lui Ferdinand Augustul îi duc azi o comoara.. . Şi totodată mie îmi fac o trebuşoară. CARMINA Nu te-nţeleg. ZAY Lui Despot îi fac un mare dar, Domnia!... şi de dînsul, contesă, te disbar. Ultimele 7 rînduri au o variantă marginală (f.82 v) anulată (încet.) Lui Ferdinand Augustul îi duc spre mare fală Moldova, însoţită cu Despot, dar vasală. CARMINA Cum? Despot? ZAY Lui, contesă, îi fac un mare dar, Domnia!... şi de dînsul, ferice, te disbar. Textul neanulat continuă : 1166 Ce diplomat! CARMINA ZAY Adio! CARMINA Ba nu... la rentîlnire... ZAY (sărutîndu-i mina ) Ah! astă mînă ţine întreaga-mi fericire! < iniţial: o lună de plăcere! > (Către toţi.) Rămas bun! ROZEL < iniţial: TOŢI > Mergi cu bine! < iniţial: Cale bună! (Zay iese prin stingă, întovărăşit de Laski şi de Despot.) SCENA VII Cei dinainte CARMINA (cătră oaspeţii săi) Rozei!... Vă bucuraţi... O veste şi mai bună!_______o taină!______Dar j uraţi De-a o păstra în umbră păn-a ieşi-n lumină. Zay e cu noi!.. . lui Despot puterea lui închină!... El merge să-l convingă chiar pe monarcul său... ROZEL Şi-l va convinge? < iniţial: A! Vivat Despot! > CARMINA < iniţial : ANTON, SOMMER > Sigur! SCENA VIII Cei dinainte, DESPOT şi, apoi, LASKI DESPOT (intră tulburat) Amici! Din turn zărit-am o numeroasă ceată Venind despre Moldova etc. Variantă iniţială anulată: } / Cei dinainte, LASKI, DESPOT DESPOT (intră tulburat) Semn rău, Laski, semn râu! CARMINA Ce este ? DESPOT Ah! Contesă, zării acu îndată A Ită variantă marginală (f.83v) anulată : SCENA VIII CONTESA, ROZEL, SOMMER, ANTON SECUIUL DESPOT (intră ) Contesă... O ceată numeroasă < iniţial: Zării acum îndată o numer. . . > Venind. .. CARMINA Bravo, Rozei, de viza-ţi e mult mai gracioasă. SCENA VIII (intră Despot, tulburat) DESPOT Amici < iniţial: Contesă... Seniori... > din turn zărit-am o ceată numeroasă De oameni Continuarea textului neanulat: Venind despre Moldova o numeroasă ceată De oameni, pe cai sprinteni / D, E, F: SCENA < .. . > Moldova] |[ 18 — B : De-a fi un / C, D, E F : E poate-un |] 19 — B : Să ştiu că Lăpuş-iieanul mă caută pe j C : Trimis de Lăpuşneanul... Mă caută pe / D, E, F : Trimis [. ..] după [J 2 1 — B, C : Cum ? / D, E, F: Ce ? || 27 — B : priimit ) 1168 C,D,E,F: bun sosit || 29 — B : îi [...] solie. (Scoate spada.)! C: (Scoate spada.) îi [...] solie. / D, E, F : îi [...] solie. || 722, 1—21 — B, C t LASKI Ba nu, Rozei, stăi pacinic, căci Domnul [C: Voivodul] moldovan E-n strînsă legătură cu Sîgismund Ioan Şi trebuie deocamdată să arătăm plecare... CARMINA [C; CARMINA (indignată)] Plecare ? LASKI Dar!... cu gîndul ţintit la lupta mare [C : răzbunare], CARMINA [C: CARMINA (la fereastră)] Pisozki, capitanul curtei, din foişor Grăieşte cu străinii... LASKI Vom şti curînd ce vor. CARMINA Iată-1... sus vine. SCENA XI [C: IX] Cei dinainte, PISOZKI IC: PISOZKI (pe pragul ufei din stingă] PISOZKI [»-. 1 — 21 — altă variantă marginală (f.83v) în C : CARMINA Ba nu, Rozei; stai pacinic... De-a fi sol moldovan, Ca să scăpăm pe Despot, urmează al meu plan. Mergi tu de pregăteşte capela funerară Ca pentr-o îngropare. (Pisozki intră.) LASKI (intrînd ) Ce vuiet e afară? 1169 Ce oameni sînt la poartă? Urmează două rînduri anulate : CARMINA (lui Rozei) ANTON PISOZKI] jD.E.F: CARMINA [.. .] intrînd) || 22 — B : Venit-au / C, D, E, F : sosit-au || 25 — B şi, iniţial, în C : Şi care-i a lui vrere ? / C, D, E, F : Ce caută ? ce cere ? |[ 27 — B, C : m-au / D, E, F: a || 29 — B, C : pe urmă [C : urme]-mi / D, E, F: în urme-mi ]] 723, 2 — numai în D, E, F: (lui Pisozki ) || 4 — B : rînduri / C, D, E, F: şiruri [| 25 — B, C : neagră / D, E, F: oarbă |[ 26 — 724, 15 — B ; Decît trădat, pe Despot, mai bine mort îl vreu... Veniţi cu mine, Sommer, Rozei şi Despot... LASKI Unde? CARMINA Onorul fără pată sau racla [iniţial: moartea] va răspunde. (Carmina, Despot, Rozei, Sommer iese pe ttşa din dreapta.) S C E N A XII LASKI, ANTON ş< alţii. TOMA CALABAICANUL, PISOZKI şi, mai pe vrmâ, CARMINA (Fanfare în curte. ) ANTON (la fereastă) Iată şi solul! PISOZKI (anunţînd ) Solul! LASKI (înaintînd spre Tema ) La noi bine-ai sosit! TOMA (pe pragul uşei din stînga)/C: DESPOT Mai bine moarte [iniţial: mort] mie! 1170 CARMINA [anulat: (încet lui Despot j] Tăcere! [anulat: iubite] te scăp eu. Cu mine vină-n grabă [iniţial: Despot, vină], prin moarte simulată Să te scăpăm, amice, de moarte-adevărată. LASKI A ! planu-i de minune, mergeţi! [iniţial: Minunat! Mergeţi!] (Carmina şi Despot iese.) PISOZKI „ Solul! LASKI (lui Toma) Fii bun [iniţial: Bine-ai] venit! IVarianta iniţială a ultimelor 10 rînduri, anulată: (Tare.) Veniţi cu mine, Sommer, Rozei şi Despot / Cu mine. Despot, vină... vină degrabă LASKI Unde? CARMINA Onorul fără pată sau moartea-ţi va răspunde. (Carmina, Despot, Rozei şi Sommer iese pin dreapta.)] Patru replici adăugate marginal (f.85v): CARMINA Cu mine vină-n grabă [iniţial: Despot, vină], prin moarte simulaţi Să te scăpăm, amice, de moarte-adevărată. LASKI A! planu-i de minune [iniţial: Minunat! Mergeţi], mergeţi! (Carmina şi Despot iese.) PISOZKI Solul! LASKI (lui Toma) Fii bun [iniţial: Bine-ai] venit! 1171 Urmează apoi, în continuare, pe f. 86r: S C E N A X LASKI, ANTON f> alţii, TOMA CALABAICANUL, PISOZKI şi, mai pe ur?nd, CARMINA [iniţial: ANTON, apoi LASKI (la fereastă ) Iată şi solul!] PISOZKI (la uşa din stînga) Solul! LASKI (înaintînd spre Toma) La noi bine-ai venit! TOMA (Pe pragul uşei din stînga ; în urmă-i se zăresc ostaşi români)./ D, E, F : DESPOT [...] seimeni || B — B : să reclam j C, D, E, F: ca să cer || 23 — B, C : N.B. (Carmina intră şi se opreşte la [C : lîngă] uşa din dreapta ) / D,E,F: (Carmina [...] stînga.) || 26 — B şi, iniţial, în C: venit [...] Ascultă-al I D, E, F: intrat [...] şi iată-al || 32 — 725, 1 — B şi, iniţial, în C : Şi nime-n lume n-are drept, voie şi dreptate, Cerîndu-mi pe-al meu oaspe, să-mi ceară-o laşitate. [iniţial în B : Şi nimănui în lume nu-i recunosc putere De-a-mi cere-o laşitate cînd oaspele îmi cere.] / C, D, E, F : Şi [. . .] trădare! || 3 — B : falnic / C, D, E, F : sacru || 12 — 35 — B : Destule atîte vorbe late. Nu mă înşeli pe mine cu falşa-ţi demnitate. Ţi-am spus că vreu pe Despot viu... Zadarnic pe el Tu cerci de a-1 ascunde în vechiul tău castel. Voi dărîma castelul din vîrf în temelie De-i fi cu-mprotivire. LASKI Să darmi castelul ? Fie! Darmă! TOMA Şi chiar pe tine... ie seama cum grâieşti... Te-oi pune-n lanţ. 1172 LASKI (punînd mîna pe sabie ) Pe mine! TOMA (asemine ) Pe tine! LASKI (făcînd doi paşi, apoi oprindu-se) îndrăzneşti Tu? (După o luptă cu sine.) Ei! fie!... Mai bine, sub pletele-mi cărunte finiţial: în voia soartei] Cu lanţ de fer pe braţe-mi decît cu feru-n frunte! TOMA (cătră ostaşii rămaşi afară ) Copii! Naval cu toţii!... daţi foc, zdrobiţi, surpaţi Pîn' ce-ţi găsi pe Despot în aste ziduri. (Toma cu ostaşii pleacă spre uşele din fund.) CARMINA (punîndu-se înaintea lor) Staţi! Vroiţi pe Despot? Iată-1! (împinge uşele din fund.)! C : Destulă atîta viclenie! [iniţial: atîte vorbe late] Nu mă înşeli pe mine cu-o seacă fudulie [iniţial: cu falşa-ţi demnitate / cu calpa-ţi fudulie] Ţi-am spus că. vreu pe Despot viu... Zadarnic pe el Te cerci de a-1 ascunde în vechiul tău castel. Continuarea anulată: , Voi dărîma castelul din vîrf în temelie De-i fi cu-mprotivire. LASKI (uimit) Să dărîmi castelul ?... Fie! Darmă! TOMA Şi chiar pe tine... Ie seama cum grăieşti... Te-oi pune-n lanţ. 1173 LASKI (indignat) Pe mine ? TOMA Pe tine! LASKI (putând mîna pe spadă ) îndrăzneşti. Tu?... (După o luptă cu sine.) Ei, fie... mai bine sub pletele-mi cărunte Cu lanţ de fer pe braţe decît cu feru-n frunte! Adăugat marginal (f.86v) : CARMINA Bine, Laski. TOMA Destul atîta fudulie [iniţial: viclenie] Nu mă înşeli pe mine cu-o seacă limbuţie [iniţial: fudulie] Ţi-am spus că vreu pe Despot viu... în zadar pe el Tu cerci de a-1 ascunde în vechiul tău castel. CARMINA Castelul n-are teamă de oaspeţi-a răspunde: Pe vii el nu-i trădează, pe morţi el nu-i ascunde. [iniţial: Tăcere! nu e timpul, nici locu-aici de sfada. Castelul e în doliu... Nu-ascunde-a morţei pradă.] CARMINA (înaintîndu-se ) Despot e mort! TOMA Mort! Despot! CARMINA îl ceri tu [iniţial: cauţi] in zadar. A fost rănit de moarte [variante iniţiale : de moarte d-un glonte] trecînd peste hotar, Ş-au espirat aice în crîncenă durere... 1174 TOMA Nu cred!... E iscodire... palavre de muiere. (Cătră ostaşi.) Copii! naval cu toţii!... castelul cercetaţi [iniţial: daţi foc, zdrobiţi, surpaţi] în numele lui Sigmund şi Lăpuşneanul. [iniţial: Păn’ ce-ţi găsi pe Despot viu sau mort.] CARMINA (se răpede înaintea ostaşilor) Staţi! [iniţial: Nu crezi?} Vroiţi pe Despot? Iată-1! (Deschide uşele din fund.) Pasaj anulat: TOMA (cătră ostaşii săi ) Copii! naval cu toţii, daţi foc! zdrobiţi! surpaţi! Păn' ce-ţi găsi pe Despot în aste ziduri. (Toma cu ostaşii pleacă spre uşele din fund.) (Carmina se răpede şi se pune dinaintea lor.) CARMINA Staţi! Vroiţi pe Despot! Iată-1! (Deschide uşele din fund.) / D, E,F : Destulă [...] fund.) ||726, 1 — 7 — JB, C : (Pe o masă încunjurată de călugări [anulat în B : capucini] cu torţii în mînă, stă [C: se vede] lungit Despot,, purtînd crucea pe pept. El e palid ca un mort. Rozei şi Sommer, deguizaţi în capucini, cu capiuşonul pe cap, stau în genunchi la picioarele lui. Se aude o slabă psalmodie de un caracter funebru [C : lui şi psalmodiază: Beati qui moriuniur in Domino], j D, E, F: Se [...] Domino. || 8 — 727,. 18 - C : TOMA (ajuns lingă prag, stă încremenit) Mort! CARMINA Mort! (Ostaşii se opresc, făcîndu-şi cruce.) 1175 TOMA (după un moment de îngăimare) Chiar mort îl ieu! (Vrea să se rapează, insă Rozei se ridică finind o cruce in mină şi se pune pe prag dinaintea lui Toma.) ROZEL In lături toţi!... Cadavrul este-a lui Dumnezeu! Urmează un pasaj anulat: (Toma, ameninţat de cruce, începe a se retrage spre tisa din stingă.) TOMA E mort! mort!. .. Lăpuşneanul nu are-a se mai teme. (Cătră soldaţi.) Haideţi 1 (Soldaţii iese. Toma îi urmează.) ROZEL ( urmărindu-i) Periţi! vă calcă a morţilor blăsteme! (După ce au ieşit Torna, Rozei scoate rasa rîzînd.) ROZEL Festa-i jucată! Vivat! CARMINA (veselă ) [iniţial: Despot!] Răsai dintre cei morţi! Despot! SCENA XI Cei dinainte, DESPOT (Despot se ridică în picioare pe masă) DESPOT [Iniţial: Vivat!] Iată-mă-s iară la ale vieţii porţi! Revin pe lumea albă din lumea-ntunecată Cu-ntreaga mea simţire de ură nempacată. Din toate-aceste facle sâ facem un toiag Lui Vodă Lăpuşneanu, în lume-ajuns pribeag! Din toate-a noastre spade să facem toţi o spadă, 1176 Pe Vodă Lăpuşneanu la vulturi să-l dăm pradă! (Scoate spada şi sare pe scenă.) Pasaj adăugat marginal (f. S7V) : N.B. (Uşele se închid, după ce mai întăi iese mai mulţi ostaşi deguizaţi în călugări, care se aşează dinaintea uşelor.) (Carmina vorbeşte încet cu Laski, arătînd pe Despot.) TOMA în lături tu! ROZEL Profane!... turbarea ţi-e semeaţă! Respectă tnacar moartea în omul făr’ de viaţă. [anulat: TOMA: Fugi!] LASKI Stăi, Toma, Lăpuşneanul au vrut pe Despot viu. .. (Merge de se pune in faţa lui Toma.) Solia-ţi încetează aproape de secriu. .. Stăi! TOMA (cătră ostaşii lui) E mort!... pentru domnie deci teamă nu mai este [iniţial: Lăpuşneanul nu are-a se mai teme]... Haideţi! lui Lăpuşneanul să-i ducem astă veste. (Toma iese cu soldaţii.) [anulat: ROZEL (urmărindu-l): Periţi! Vă calcă a morţilor blăsteme!] (Carmina cată pe fereastă.) [anulat: CARMINA: S-au dus! Acuma, Despot, răsai dintre cei morţi! TOŢI: Răsai!] Adăugat marginal (f. 88°): (Carmina cată pe fereastă.) CARMINA S-au dus... Curtea-i deşartă... şi poarta s-au închis. (Se duce spre uşele din fund.) Despot! (Uşele se redeschid.) 1177 DESPOT (reapărînd pe prag) Iată-mă-n lume, mai viu şi mai decis... (Se înaintează pe scenă, scotînd spada.) Din toate-a noastre spade să facem toţi o spadă., Pe Vodă Lăpuşneanul la vulturi să-l dăm pradă. / 726, 8 — 19 — în B - TOMA (pe pragul uşei) Mort! CARMINA Mort! (Ostaşii se opresc, făcîndu-şi cruce.) TOMA (după sfîrşitul psalmodiei) Chiar mort îl ieu! ROZEL (cu o cnice-n mînă, se ridică în faţa lui Despot şi strigă) / r. 21 — 727, 18 — în B : TOMA (ameninţat de cruce, se uimeşte şi dă îndărăt pînă la uşa din stînga ) E mort!. . . Mort!____ Lăpuşneanul nu are-a se mai teme. (Cătră ostaşi.) Haideţi!... (Iese cu ostaşii.) ROZEL ( urmărindu-l) Fugiţi! vă calcă-a morţilor blăsteme! Notă. (După ce au ieşit Toma, Rozei înc epe a ride cu hohot.) Festa-i jucată! CARMINA Despot! răsai dintre cei morţi! SCENA XIII Cei dinainte, DESPOT (Despot se ridică în picioare de pe patul morţii.) 1178 DESPOT Vivat! Iată-mă-s iară sub ale vieţii porţi! Revin pe lumea albă. din lumea-ntunecată Cu-ntreaga mea simţire de ură însetată. Din toate aceste facle să facem un toiag Lui Vodă Lăpuşneanul căzut, ajuns pribeag. / D, E, F: TOMA [...] pradă [726, 20 — errata îndreaptă: este-a] || 727, 19 — B : 4Scoate spada şi se coboară în scenă.) LASKI I C: LASKI / D,E,F : ROZEL || 22 -B : Hristos mîntuitorul / C, D, E, F : Norocul şi izbîndă || 24 — B : săbiile lor / C : săbiilor / D, E,F: vîrf urile spadelor || 728, 6, 8 — B, C : luptă / D, E, F: lupte || 7 — B : TOŢI (ridicînd săbiile) / C, D, E, F: TOŢI || U - B, C : aproape de / D,E,F: în codri, la (| 14-22 - B: CARMINA i[replica ei este ştearsă ilizibil în ms.~\ TOŢI Noroc bun [iniţial: Adio], Despot. (Carminei.) Doamnă... DESPOT Izbîndă [iniţial: Adio], fraţii mei! (Toţi iese pe uşa din stînga.) LASKI (lui Despot) I C : LASKI Gloria vă cheamă, zburaţi la glasul ei! ['iniţial: CARMINA (dînd lui Rozei un steag) Iată-vă şi steagul: Un leu cu patru zmei! ROZEL (Carminei, închinîndu-se) Contesă...] LASKI Hai! moarte sau izbîndă! [iniţial: 1179 ROZEL (desfăşurindu-l) Ne-a duce la izbîndă!] DESPOT Izbîndă, fraţii mei! (Toţi pleacă.) (După ce au ieşit oaspeţii, Laski se întoarce de la uşa din stînga şi se apropie de Despot.) LASKI (lui Despot)l D.E.F : DESPOT [...] LASKI || 29 - B : lui I C, D, E, F: lui Despot || 729, 2 - B, C, D, E,F:A1 [iniţial în B, C : Vivat!] || 5 — 10 — B : în fund, uşi mari. în stînga, tronul. O masă in faţa scenii. în stînga, pe planul II, uşa unui paraclis luteran. Panoplii pe păreţi. / C : în fund, tronul, în dreapta, uşă marc şi o fereastă, în stînga^ două uşi: una mai în faţă, care duce în apartamentul domnesc, şi alta mai în fund, care se deschide într-un paraclis luteran. / D,E,F : în dreapta [. ..} Mare. || 12 — B : sentinelă la uşele din fund / C : sentinele la uşa din dreapta I D E, F: sentinele lîngă arcade || 24—26 — B,C : Oricum, iată-1 domn, Despot!... Ţi-aduci aminte, frate, Acum trei ani ş-o lună, cînd tu, măi Jumătate, Şi eu eram de pază pe munte, la hotar, Cum noi, ca pe un lotru, l-am înhăţat şi. . . JUMĂTATE Dar! Ce vrei? Aşa e lumea, şi, iată, ca prin vrajă, El domn!. . . şi noi, plăieşii, la uşa lui de strajă j D,E,F : Ce vrei [...] JUMĂTATE || 28 - B : plopul / C, D, E, F : plopii || 730, 10- 12-B Ce-o fi făcînd el oare? LIMBĂ-DULCE [iniţial: JUMĂTATE] / C, D, E,F: LIMBĂ [...] JUMĂTATE || 14 - B : JUMĂTATE [iniţial: LIMBĂ-DULCE] jC.D.E.F : LIMBĂ-DULCE || 17 - B : LIMBĂ-DULCE / C, D, E, F: JUMĂTATE || 19 — B, C : şi joacă calul / D,E,F: calu-şi joacă || 21 — B, C, D, E, F : Nu mai avem [iniţial în B : N-om mai găsi} || 22 — B : JUMĂTATE / C, D, E, F: LIMBĂ-DULCE || 29 - B, C, D, E, F : margine [iniţial în B : groapă] || 31 — încercări iniţiale în B : Rău! cînd; apoi: Cînd cel din culme / C : moşunoiul gros || 33 — B : pe mine mă frămîntă jC,D,E,F: in[.. .]-mplîntă[i»î/ta/i»C :măfrămîntă/foc împlîntă] || 731, 1 — B, C, D, E, F : simt [iniţial în B : cîteodată] || 2 — B : sînu-mi şi, 1180 [iniţial: cît], de n-aş fi ostaş / C, D, E, F : mine [...] plăiaş || 3 — B, C, D, E, F: frate [iniţial în B : neaoş] 1| 9 — B şi, iniţial, în C : n-are teamă, de nici o fărdelege / C, D, E, F: cu pacatul a dat mîna [C: dă mîna lui] frăţească || 10 — B şi, iniţial, în C: de-a noastră sfîntă lege / C, D, E, F: de legea creştinească || 17 — B : legea lui ca-n / C, D, E, F : lege ca || 18 — B : lege / C, D, E, F: lege-i j] 19—20 — B : (Vuiet mare afară, de tropote, strigăte de: „Ura! Trăiască măria-sa!" / C: (Vuiet afară de tropote de cai şi răcnete de: „Ura!") JUMĂTATE ID, E, F : (Tropote [...] JUMĂTATE || 22 — B : JUMĂTATE / C : LIMBĂ (lafereastă )ID,E,F: LIMBĂ-DULCE || 24 - B : L[IMBĂ]-D[ULCE] / C, D, E, F: JUMĂTATE || 25 - B,C : vine oare / D,E,F: oare vine || 26 - B : JUMĂTATE / C, D, E, F: LIMBĂ-DULCE ||28 — 30 — B: (Fiecare se întoarce la locul lui.) L[IMBĂ]-D[ULCE] / C : (Amîndoi se pun de strajă la uşă. Afară se aude strigind: „Ura!... Trăiască Vodă!") LIMBĂ I D, E, F: (Se pun [...] Vodă!") || 32 — numai in D, E, F: (După [...] arcade.) || 732, 2 — B : LASKI, SOMMER (intră prin fund) / C : SOMMER, LASKI (intră prin dreapta)}D,E,F: LASKI, SOMMER || 4 — B : domnia / C, D, E, F: puterea [iniţial în C: mărirea] || 5 — B : tronul [...] bucuria / C, D, E, F : Domnul [.. .] mîngăierea [iniţial în C : fericirea] || 7 — B : Aclamă pretutindeni pe Domn şi-l fericesc. / C, D, E, F: Cu-a [...] cale-i [C: cale-mi] se unesc! || 9 — B : mîndru, cît roiul eşti de / C : mîndru şi cît albina [iniţial: roiul eşti de] / D, E,F: falnic, şi cît albina || 10 — B : şi soarele de / C, D, E, F: îmbelşugat şi [iniţial în C: şi soarele eşti] || 11 — B : admire poporul fericit / C, D, E, F: aclame poporul fericit [C.' norocit] || 14 — B : şi ea se duce / C, D, E, F: iar ea dispare || 15 — B şi, iniţial, în C: Fugind ca şi Satana cînd vede sfînta cruce. / C, D, E, F: Ca negurile [...] răsare [variantă în C: apare] || 17 — B : Despot / C, D, E, F: mine || 18— 19 — B : Ce poate să-l viseze un om cu suflet mare: Nalţarea prin tărie, tăria-n adorare. / C, D, E, F : Şi cel [■ ..] adorare [iniţial în C: Ce poate să-l viseze un om cu suflet mare / Ce pe un om îl schimbă în vultur, fiu de soare Nalţarea prin tărie, tăria-n adorare braţului / omului valoare-ntemeiată pe-a lumei adorare] || La r. 24 (munţii mari doboară.) încetează ms. 810 (B). || 26 — C, D, E, F: învins, rătăcitor [iniţial in C i acel < ... > din iad] || 27 — C, D, E, F: la Bosfor [iniţial în C : -n Ţari- grad] || 733, 8 — C : lipsit / D, E, F : străin || 10 — C, D, E, F: Ahmed 1181 Bairactarul [iniţial în C: aici Ilbrem serdarul] ![ 17 — C,D,E,F ; Dar [...] poporul? [iniţial in C : Dar ce-a zis poporul, căci singur el munceşte Şi dajdiile toate el singur le plăteşte?] H 18—21 — C : DESPOT (supărat) Poporul e din fire-i blajin şi înţelept. El dă tot pentru Vodă, cînd Vodă este drept. Variantă marginală (f.94v): DESPOT (cu supărare) Boierii n-au voinţă faţă cu domnitorul. / Boierii toţi vor zice cum zice domnitorul. / D, E, F : DESPOT [...} înţelept. || 23 - C : LASKI (zîmbind)/D,E,F: LASKI || 24 - C - Domnu-i drept! O ştie în ţară orişicine... [iniţial: <________>-ntreagă ori- cine] I D, E, F : Vodă [...] orişicine... || 25 — numai în D, E, F : (Aprc-piindu-se de Despot.) || 30 — C : (ameninţător) / D, E, F : (încet şi ameninţător ) || 734, 5 — C : (încet lui Despot) / D, E, F : (încet) || 9 — C : Barnov D, E, F: Harnov || 10 — C : iese.) / D, E, F: iese prin fund în dreapta.) j) 16 — C, D, E, F: că-i jertia nepăsărei [iniţial in C : că eu l-am dat uită-rei] 1| 19 — C : mea / D, E, F: noastră || 21 — C, D, E, F: datini [iniţial în C: drepturi] || 23 — C: un ban / D, E,F: o monedă j] 27 — 28 — C : Iacob Eraclid Despot, adevăratul moştenitor Şi domn al Moldovii, al insulelor Păros şi Samos, Palatinul Valahiei şi răzbunător Patriei, j D, E, F : „Heraclidis. Despote Patris Patriae. Vindex et Defensor Libertatis Palriae." j| 30 — 31 — C: DESPOT Ce fel? SOMMER Ea se opreşte pe culmea carpatină Şi au uitat Ardealul. / D,E,F: Căci [...] Mircea. || 735, 2 — C : l-am I D, E,F : le-am || 3 — C : Căci / D, E, F: Eu || 5—21 — C : O! gindul meu în zboru-i străbate orizonul. Am scris lui Sigmund carte domnească-n două dăţi, Cerind ca să-mi întoarcă anticele cetăţi 1182 Ciceiul şi Clujbarul.. . cu astă-adăogire Că, de-a lua pricina în pept cu-mprativire, I le voi smulge însumi cu mîna mea din pept, Ş-acum, în nerăbdare răspunsul său aştept... Rozei s-au dus din parte-mi in ţara bulgărească Şi-n Grecia, răscoala creştină s-o gătească. .. O! Sommer, vreu... a pune, trecînd peste Balcani, Piciorul meu în cuibul cumpliţilor sultani! SOMMER Sublim avînt! DESPOT Norocul îmi va-ntări avîntul, Cînd spada mea vitează îşi va rosti cuvîntul. SOMMER Pe-a gloriei nalţime pas, zbori, măria-ta, Şi eu, poetul Sommer, cu drag [iniţial: măreţ] te voi cînta. (Sunet de clopote.) Dar clopotele sună! Să fie-o sărbătoare ? (Merg amîndoi la fereastă.) Altă variantă notată marginal (f. 95v ): O! gîndul meu în zboru-i străbate orizonul. Peste Carpaţi pe Sigmund îl săp... şi în curind Moldova cu Ardealul vor fi tot într-un gînd. [iniţial: Am scris lui Sigmund carte domnească-n două daţi, Cerind să-ntoarcă ţării anticele-i cetăţi.] Rozei s-au dus din parte-mi în ţara elinească [iniţial: bulgărească] Şi Sedletz în Serbia [iniţial: Şi Sedletz în / şi-n Grecia], răscoala [anulat: creştină] s-o urzească. Ah! Sommer, vreu a pune, trecînd peste Balcani, Piciorul meu în cuibul cumpliţilor sultani. SOMMER Sublim avînt!... Un clopot?... Să fie-o sărbătoare / D, E, F: O! gîndul [...] sărbătoare? 1| 27 — C : Pe j D, E, F: (rîzînd): Pe [| 28— 1183 C, D, E, F l cortegi nenumărat [iniţial în C : nenumărat cortej] || 29 — C, D, E, F: cu tonul trăgănat [iniţial în C: de nas şi de gitleji] || între r. 31 — 32 — numai în C : Ar. B. (Moţoc intră şi se opreşte în fund.) || 32 — C: superstiţios... (Rîde.) I D, E, F : superstiţios!... || 33 — C : (Cătînd pe fereastă.) j D, E, F: (Privind [...] fereastă.) || Aici, între r. 33 — 736, 1, în C urmează un lung pasaj anulat: Dar ce văd! un călugăr fanatic şi bărbos ?... Să juri că-i Ciubăr însuşi... [iniţial: E Ciubăr-Vodă însuşi...] (Strigă afară.) Părinte... Mucenice! Ce veste-n ceea lume? CIUBĂR (sub fereastă) în lături, eretice! DESPOT (vesel) Ha, ha!... cum e poporul, aşa şi clerul său!... Se duc, sperînd să-nşele pe însuşi Dumnezeu. MOŢOC (în fund) Tu rîzi de o credinţă preasfîntă [iniţial: serioasă] şi străbună, O! Despot... dar ie seama, ie seamă la furtună! SOMMER Spectacolul e straniu!.. . Aş vrea, dac-în /oieşti Să merg, sâ-1 văd de-aproape. DESPOT Ascultă [iniţial: Sommer], Sommer, grabnic chiar azi să te porneşti A merge la castelul lui Laski. DESPOT (în parte) Carmina-n nerăbdare-i [iniţial: depărtată —] 1184 DESPOT (în parte) Cârmi na-n desperare mi-au scris c-aice vrea Chiar intr-ascuns să vie!... Ce-o să devin cu ea Cind Laski-i în Suceava? Pericolul sporeşte [anulat: e mare / m-opreşte / tot creşte] Dar ştie de pericol femeia cînd iubeşte? SOMMER Măria-ta, Carmina-n ochi şi-n suflet DESPOT Carmina-i din Grenada copilâ-ncîntătoare Cu foc de soare-n suflet şi-n ochi cu foc de soare Carmina-n desperare mi-au scris c-aice vrea Chiar într-ascuns să vie... Ce-o să devin cu ea Cînd Laski-i în Suceava.. . Pericolul sporeşte, Dar ştie de pericol femeia cînd iubeşte? Amoru-i pune-n suflet puteri dumnezeieşti. , . SOMMER Măria ta... DESPOT A! Sommer.. . Curînd să te găteşti Ca rector a te-ntoarce l-a noastră-Academie De la Cotnar... acolo poemul meu vei scrie etc. etc. DESPOT Se duc, sperînd să-nşele pe însuşi Dumnezeu De-ar fi Carmina [loc liber în »s.] ce-am rîde ea şi eu. || 2 — C ; (Strigă.) I D, E, F: (Strigă afară.) || 5 — numai în D, E, F: (Intorcîndu-se cătră Sommer.) \\6 — C : zbori în piaţă / D, E, F : te răpede || 16 — C : iese.) I D, E, F: iese [...] dreapta.) ]| 19 — C, D, E, F : din senin, din vînt [iniţial în C: pe acest pămînt] |] 23 — numai în D,E,F: (Pe gînduri.) || 24-27 - C: Carmina-n părăsire, de-amorul ei răpită, Aice, de opt zile, în taină e sosită. [iniţial: Carmina!... sînt trei zile, mi-au scris c-aice vrea Chiar într-ascuns să vie... Ce-o să devin cu ea 1185 Cînd Laski-i în Suceava ?... Pericolul sporeşte... Dar ştie de pericol femeia cînd iubeşte? Amoru-î pune-n suflet puteri dumnezeieşti] / D,E,F: Carmina [...] desperată. || 28 — C, D, E, F: Ce-o să devin cu ea [iniţial in C : Pre-zenţa-i mă-ngrijeşte] || 30 — C : tot creşte / D, E,F: sporeşte || 31 — C ; ce / D, E,F: cînd || 737, 1 şi urm., in C (Scena IV), sînt adăugate pe verso f. 97 — 99. || 2 — 3 — C : CIUBĂR (îmbrăcat călugăreşte ) / D, E, F: CIUBĂR [.. .]fund J|| 4 - C : CIUBĂR (smerit)/D.E.F: CIUBĂR || 7 -numai în D, E, F: (rîzînd) \\ \ \ — C, D, E,F: stema [iniţial in C : stema-ţi] || 12 — C : s-apasă / D, E, F : crescut-au || 14 — numai în D, E, F: (grav ) |) 15 — C,D,E,F: cerul [iniţial în C: cerul! Tu-n umbră] || 21 — C .• gheara / D,E,F: ura || 738, 1 - C : DESPOT (rîzînd) / D,E,F: DESPOT || 9 — C, D, E, F: haină [iniţial în C : ţie] || 13 — numai în D, E, F : (indignat) || 17 — C : s-ademeneşti prostimea / C [adăugat marginal], D, E,F : să speculezi mulţimea || 19 — C CIUBĂR (indignat) / D, E, F: CIUBĂR|| 22 — C : Dar, vrei să-nşeli [iniţial: Vreţi să-nşelaţi] poporul / D, E, F: Tu [...] oameni || 28 — C : capu-ţi [iniţial: minte-ţi] [...] să-ţi I D, E.F: tidvă-ţi [...] să || 739, 4 — C,D,E,F: şi de crezare [iniţial în C: de îndurare] |] 6 — 14 — C : Rămîi în întuneric... (Iese.) DESPOT Preasfinte, mergi în rai, Condus de toţi nebunii din lume cu alai. / D, E, F : Tu [...] hohot.) || 15 — C .' IV I D, E, F : V || 16—17 — numai in D, E,F: (intră [...] stînga) || 19—23 — C : ne vii cu bune veşti? [adaos marginal (f. 99®): (rîzînd ) < anulat: Ha, ha... mult oi mai rîde... Ciubăr... el... o! misteruri! Scăpat din ştreang. . . se crede apropiat de ceruri... > A! Vornice Moţoace, ce zici de-acest lunatic? MOŢOC Primejdios e, Doamne, căci este om < anterior: — acum> fanatic. DESPOT (rîde) El?... fie... dar ne spune: Ne vii cu bune veşti ?] / D, E, F: ce zici [...] veşti? || 740, 4 — C : acum / D, E, F: el || între r. 4 — 5, numai în C l Aspicul cel de Tomşa e-n urma mea, îl simt, Şi cercul său de ură se face tot mai strimt. 1186 Mi-e duşman Tomşa, duşman neîmpăcat, Moţoace. îl coc de mult pe dînsul... şi el însă mă coace. || 10 — C : Sărmanul [iniţial: Aspicul] [...] ghimpe / D, E, F : Sărmanul [...] suflet H 13 — C, D, E, F: Ol [...] piciorul [C: călcăiul [...] şearpelui [iniţial în C: Aş vrea să pun calcaiul pe capul şearpelui] || 14—21 — C : Dar şearpele-i aproape! [iniţial: Păn’ce nu şi-l.. .] El, sigur, au aflat / D, E, F: Dar [...] aflat H 22 — C : ostaşii / D, E, F: oştenii || 26 — C : Şi / D, E, F: Cu |] 27 — C: Se poate-a lui dîrzie să crească j D, E,F: Eu[.. .]devine || 30 — C ; Eu nu-1 socot pe Tomşa atît de-nverşunat / D, E, F : Ce-ţi [...] înverşunat |j 31 — C : români I D, E.F: supuşi || 34 — C : Seoţînd din a [D.E.F: Ş-a scos din al || 35 — C : oamenii / D, E, F : ostaşii || 741, 2 — C : O! dar, / D, E, F: Aşa-i! || 6 — C : chemaţi / D, E, F: aduşi || 10 — C de viţă- naltă [iniţial: cu suflet mare] / D, E,F: măreţ în toate || 12 — C, D, E, F : -mbelşugatâ [iniţial, în C, mai multe variante : şi domnească / regească/ şi-ncarcată] || 13 — C, D, E, F: să verse bună plată [iniţial în C : în plin să le plătească] || 17 — C: Cusute [iniţial: brodate] împrejur / D, E, F : cusute pe-mprejur || 18 — C, D, E, F: celui lacom [iniţial în C: nesăţiosul] || 20 — C, D, E, F: cu care-am complotat [iniţial în C: Ce domn m-au aclamat] || 23 — C : cu fală j D, E, F : acuma |j 28 — C, D, E, F : achitat [iniţial în C: achitat / efituit] || 34 — numai în D.E.F: (cu mirare) jj 742, 3—11 — numai în D,E,F: DESPOT[...] ţară. )| 12 ■ C : dreptul I D,E,F: glasul || 743, 2 - C : Ana? / D,E,F: Ana?... tu?... || 4 -numai în D, E, F : (îngaimat) || 5 — C : Ah! pricepe / D, E, F : Pricepe H 741, 35 - 743, 6 — variantă anulată în C: DESPOT Nu eşti marele [iniţial: ministru] vornic?... Cum ziceţi voi: os sfînt? MOŢOC Dar! [iniţial: Ba sînt!] însă totodată eu şi părinte sînt. Şi vin [iniţial: Vin dar], şi zic la rîndu-mi, cu dreptul de părinte: De Ana, de-a mea fiică îţi mai aduci aminte? DESPOT Ah I Ana ? cum ? [iniţial: De Ana ? cum ?] trăieşte ?... Cum? Nu-i adevărat Că au murit? 1187 MOŢOC Trăieşte cu [iniţial: Uitat-ai] amoru-i neuitat? Respecţi tu [iniţial: Prin care cerul martur în taină '/-au legat ? Uitat-ai] jurămîntul de-a o lua soţie? DESPOT Trăieşte încă Ana! MOŢOC Dar!... La călugărie Se hotărîse-a merge din ceasul ce-au văzut In cursa [iniţial: gheara] lăpuşneană iubitul ei căzut. Prin mîna desperărei ajunsă-n prag de moarte Cînd au crezut pe Despot victima relei soarte, Sărmana! -n legea sfîntă, cătînd un razem sfînt [iniţial: răzemînt] Au vrut să se îngroape de vie în raormînt. Dar jertfii sale [iniţial: astei] crude am pus împrotivire... Ea-i soră numai!... Ana aşteaptă pe-al ei mire. DESPOT O! Martur îmi e cerul cît încă o iubesc... Dar nu mai pot cu dînsa acum să mă-nsoţesc / Ea-i cerul meu... şi trebuie silit să-l părăsesc / Ea-i cerul meu, şi însă — ah! trebuie s-o jertfesc. MOŢOC Pe cine? [DESPOT] Ascultă şi pricepe cu agera ta minte: Domnia cu amorul nu are legăminte... Altă variantă a ultimelor rînduri, anulată: DESPOT O! Martur îmi e cerul / Domnul cît încă o iubesc! Ea-i cerul meu... şi însă... ah! trebuie s-o jertfesc/ de el mă despărţesc. MOŢOC De cine? 1188 DESPOT Ah! Pricepe... || 12 — C, D.E.F: raţiu-nelor [iniţial în C : rezoanelor] || 13 — C : mari principuri [iniţial: rezoane] / D, E, F: adevăruri || 17 — C : caut mă obligă j D,E,F : cat ele m-obligă || 18 — C,D,E,F: Pentru-ale mele [C: noastre] planuri... cu spiţa unuj rigă [iniţial în C: C-un palatin puternic, avut precît / de nu chiar cu un rigă / Pentru a noastre planuri] || 21 — numai în D,E,F: (Se [.. ,]id«.) || 25 - C : in / D, E,F: prin || 26 - C : V /D,E,F : VI || 28 - numai în D,E,F: (posomorît[...] Despot.) \\ 32 — C, D, E, F : răzbunarea [iniţiaj în C : indignarea] || 33 — C A! prost, fudul, faţarnic şi orbit!... La nevoi Făgăduieşti tu multe şi-n urmă rîzi de noi?... A lui I D, E,F: A lui || 744, 7 — C : statul lui cu umbra de o lungime 1 D,E,F: umbra cu statura-i deopotrivă || 12 — C: VI jD,E,F: VII || 13 — numai în D,E,F: STROICI (se arată înfund) || 14 — C: SPANCIOC (în fund) I D, E,F : SPANCIOC |[ 2 1 — C : din sufletu-ţi ID,E,F : ca dînsele || 25 — numai în D, E, F : (răpide) || 28 — numai în D, E, F : (zîmbind) || 745, 11 — C, D, E, F: cu preştiinţă [iniţial în C: de con- ştiinţă] |l 21 — C .• însuşi cerul astăzi / D, E, F : cerul, ca pămîntul || 27—28 — C : Ah ! taci. Nu-mi mai aduce-aminte că mult rău, vai îmi faci / D,E,F: Spancioc [...] foc. || 30 — C : Ce ne apăsa... şi totodată / D, E, F: Ş-aprins ca totdeauna || 31 — C : şiret faţarnic [iniţial: pui de năpîrcă] / D, E, F : faţarnic, Despot || 32 — C, D, E, F: dibaci [iniţial în C : cumplit] || 746, 2 — C ; purta / D, E, F : avea || 10 — C, D, E, F : lupul [iniţial în C : vulpea] || 11 — C, D, EF •' turbată [iniţial în C : -ncruntată] || între r. 13 — 14, în C, patru versuri anulate: La gînd el e supţire ca vîrful unei spade. Dar cine-i plin de sine mai lesne-n cursă cade... Crezînd cu îngîmfare că El e pre pămînt Ş-al doile în ceruri e Dumnezeul sfînt. || 20 — C, D, E, F : de-orice căinţă [iniţial în C : de conştiinţă] || 27 — C : In taină cu-o spanioală [iniţial: cu-o greacă ţiitoare] petrece / D, E,F : Petrece [...] ascunsă ||29 —C : Juterană. (Arată capela.) / D, E, F : luterană. || 30 — C : Sumeaţă-apo-stazie ['iniţial: O ! ce nelegiuire] / D, E, F : Semeaţă fărdelege || 33 — C : în noaptea îngrozirei? IC [iniţial], D,E,F: în hăul nimicirei! || 747, 4 — C, D, E, F: trecînd prin iţe [iniţial in C: fudul, faţarnic] ]| 12 — numai în D,E,F: (în taină) || 19 — C : Iată vin boierii / D, E, F: Boierii şi breslaşii || 20—21 — C: (N. B. Boieri, breslaşi şi ţărani intră şi se aşează în grupuri în fund.) I D, E, F : (Boieri [...] arcade.) || 22 — C : VII / D,E,F: VIII || 23 - C : BARNOV, BOIERI / D.E.F: TOROIPAN, 1189 HARNOV || 24—25 — C: oşteai, popor, CIUBĂR-VODĂ (ascuns printre gloată ) I D, E, F: ŢĂRANI [_______] popor) || 28 — C / faţa / D.E.F: fala || 748, 1, 11, 19, 24-C: BARNOV / D; E, F: HARNOV || 6 — numai î» D, E, F: (întorcind spatele) || 9 — C .' Barnov j D, E.F: Harnov || 13 — C : şi-s vecinic / D.E.F: şi-n veci sînt || 14 — C : alungat j D.E.F: răsturnat || 25 — C : pricep. f D,E,F: pricep [...] stînga.) || 28 — C ncălţăminte I D.E.F: urmă, cîne, || 29 — C : (Barnov iese prin stînga.)[ D, E, F : (Harnov iese.) || 30 — C, D, E, F: falca [...] -n veci plecată [iniţial în C : burta <... >groasă, lată] || după r. 31 in C: (N.B. Uşele din stînga se deschid. Doi pagi intră purtînd unul sceptru şi celalalt topuzul pe perine de catifea. După ei, trei capitani unguri în costium de gala. Pe urmă Barnov şi apoi Despot cu hlamidă şi coroană.) || 749, 1 - C / VIII I D.E.F: IX || 2 - C: BARNOV / D.E.F: HARNOV || 3—7 — C: (Despot calcă maiestos, trecînd pe dinaintea aiunărei ce se închină lui, şi merge de se suie pe tron.) / D, E, F : Uşele din [...] hlamidă. || 9 - C: BARNOV (slrigînd)ţ D.E.F: HARNOV (anunţînd) || 13—15 — numai în D, E, F : (In sunetul [...] tron.) || 26 — C, D, E, F : cununie [[iniţial în C : însoţire] || 29 — C, D, E, F: Chiar viitorul ţării [iniţial în C: Al ţării echilibru.] || 750, 1 — iniţial în C : Voios să deie parte de orice bunuri are: Vinaturi, miere, poame, vinaţe de mulţi ani Şi pentru floarea Doamnei treizeci de pungi cu bani. || 2 — C : Tu, Barnov vistiere / D, E, F : Tu, Harnov, cu asprime || 3 C : Prostimea să plătească. /D.E.F: La sporul visteriei. || 4 — C : BARNOV / D, E, F : HARNOV H 9 - C : ţara / D,E,F : lumea || 10 - C ; ALTUL Străinii fără saţiu / D. E, F: Străinii fără cuget || 12 — C : FEMEIE / D, E, F: ŢĂRANCĂ || 13 — C : Nu-ngreuia, stăpîne, a noastră grea povară [■iniţial: Nu te-ndura, stăpîne, de oameni şi de ţară] / D,E,F: Nu-ngreuia[.. Jpovară || 15 - C : DESPOT ţ D.E.F: HARNOV || 17—19 — C : de-aici!... Barnov, să stai pe capul lor. (Ţăranii sînt daţi afară. Barnov îi urmăreşte.) / D, E, F : mojici![...] lor. || 23 — C BARNOV / D.E.F : HARNOV || 29 - 31 - C: (N. B. Intră Ekrem Serdarul, urmat de doi paşi ce aduc unul o sabie bogată şi altul un steag.) / D, E, F: (Fanfare [...] bogată.) || 751, 1 — C ;IX/ D, E, F: X || 2 - C : BAIRACTARUL [iniţial: EKREM SERDARUL] j D,E,F : AHMED BAIRACTARUL, HARNOV || 3 — C, D, E. F: BAIRACTARUL [iniţial în C : SERDARUL] || 8 - C : lui / D.E.F: sa || 11 - C, D, E, F! Vărsînd azi peste tine lumina-i [iniţial în C : Vroind ca să-ţi arăte clemenţa-i] || 12 — Cdomnire j D, E.F : domnie || 15 — C, D, E, F : pală-mpără- tească [iniţial în C : sabie domnească] || 18 — C : (în picioare, luînd sabia 1190 şi steagul) I D,E,F: (sculîndu-se ) || 21 — C, D, E, F : BAIRACTARUL [iniţial tn C /SERDARUL] || 23 — numai în D,E,F: (La euvîntul [...] indignare.) \\ 25 — numai în D, E, F: (înaintînd) || 28 — C, D, E, F : fală [iniţial în C : pompă] || 29 — C, D, E, F: -nvechite [iniţial in C : antice] || 33 — C: nime f D,E.F: mine || 752, 11 — numai în D, E, F: (înaintînd) II 15 — C: (Arată panoplia.) / D, E, F: (Adresîndu-se [...] Mare.) || între r. 15—16, un vers anulat în C: Ce zăceţi sub a ţării cumplite darmături. || 21 — C : de-o / D, E, F: pe-o || între r. 23—24, numai în C: Mai mult! vreu românimea nainte mergătoare în sfinta cruciadă lui Christ liberătoare Ca nime-n cursul lumei, nici crai, nici împărat, De soartă-i să. dispuie cu dreptul uzurpat. Ai zis: acest neam ager [anulat: în zona orientală] la răsărit, cu fală, Are-o menire naltă şi providenţială. E zidul ce opreşte potopul fanatic. Căzut acum e zidul, eu vreu ca să-l ridic!" [anulat: Aşa vorbeai atunce, ş-acum ?... DESPOT (ameninţător ) Gura-ţi închide, Spancioc!... Moartea te paşte!... Pre Dumnezeu_____________ SPANCIOC (zîmbind ) Ucide! Ucisul care moare zîmbind, dispreţetor. Ucide mult mai crîncen pre-al său ucigător...] H 27 — C: DESPOT (înfuriindu-se) / D,E,F: DESPOT || 753, 9—10 — C : perzării. / D, E, F : perzării. (Iese prin fund.) || 14 — C : (Moţoc, Spancioc şi Stroici ies.)Jf D, E, F: (Iese [...] boieri.) || 15 - C ; X / D, E, F: XI || 16 - C : SPANCIOC şi STROICI I D,E,F : şi de SPANCIOC || 19 - C, D, E, F : Periţi, periţi din ochii-mi [iniţial în C: Periţi din ochii-mi, buhne] H 20 — C, D, E, F: sub buze cobitoare [iniţial în C: în gură muşcătoare] || 22 — C : să / D, E, F : să-mi || 24 — C, D, E, F: Cercînd a mă atinge [anterior în C : să mă atingeţi] cu-a voastră muşcătură, [iniţial în C : Bravind cu sumeţie pornirea mea de ură.] || 31 — C : iese.) / D,E,F: părăsesc sala.) || 34 — 35 — CI lumea adunată, aprins, indignat şi fanatic.) / D, E, F: popor, aprins, indignat, fanatic.) ]|754, 1 - C : CIUBĂR (strigă) / D.E.F: CIUBĂR- 1191 VODĂ || 3 — C, D, E, F: apostasie [iniţial in C: şi fărdelege] || 5 — C, D, E, F : smintit [iniţial în C : nebun] || 6 — C, D, E, F : Vodă? [iniţial în C : Vodă, călugăr!] || 8 — C, D, E, F: însumi [iniţial in C: Iată-mâ!] || 9— C, D, E, F : şerpoaică [iniţial în C : ingrată] || între r. 10—11, numai în C l O! Despot, ie aminte că-n umbră aruncat Din ura lăpuşneană prin mine ai scăpat. Am fost eu dus la moarte în locul tău... şi-n urmă, Trimis din mila Doamnei în creştineasca turmă. Acum eu sînt călugăr smerit, dar luminat, De vechea-mi nebunie prin rugă vindecat, [anulat: Şi viu să-ţi spun]OI Despot, să ştii bine că cine se atinge De cele sfinte-n lume cu brîu de foc se-ncinge. || 11 — C: spre ele / D,E,F: pe scule || între r. 12—13, în C, un pasaj anulat: Ie seama! te pîndeşte Satana! DESPOT (iritat) Ai zis?....... Bine! spune. S-ascult ş-a tale vorbe obraznice, nebune. CIUBĂR Nebuni odinioară am fost, Despot, noi doi, însă [iniţial: Dar] -ai rămas tu singur nebun dintre-amîndoi, Căci fugi de fapta bună, de cer şi de-ndurare, Ca liliecii nopţii ce fug de ziua mare. | 13 — C .’ DESPOT (indignat ) j D,E,F: DESPOT || 14 — C : parte, stăpinindu-se / D, E, F l parte.) || 22—23 — în C, adaos marginal ca in D, E, F (forma tipărită, nu cum îndreaptă errata); forma iniţială, neanulată în ms., mai amplă, conţi-nînd şi ultimele două versuri recomandate de errata : Smintit, beat de putere, tu crezi că Dumnezeu Se-nchină ţie, verme, şi e supusul tău!.. . Tînăr de ani eşti, Despot [iniţial: însă] bătrîn de fapte rele. Pacatul pe-a ta faţă [iniţial: Şi viciul pe frunte-ţi] au pus a lui zbîrcele... Pagîne! rîzi de lege cu rîs neomenos? Pref acă-ţi-se rîsul în bocet dureros... Şi toată veselia din sînul tău să peară! Străin s-ajungi de lege, străin s-ajungi de ţară! Să fugă toţi de tine, toţi! chiar şi-ai tăi copii! 1192 Şi alungat pe lume de spectrul tău să fii! / D, E, F: (tipărit greşit): Căci beat de-a ta putere, tu crezi că Dumnezeu Se-nchină ţie, verme, şi e supusul tău!... ||24 — 26 — iniţial în C : DESPOT (turbat) A! boaită, moarte ţie!... Sai, Barnov!... A! tu, cîne, Mă blăstemi chiar în faţă?________Pe dînsul! || 26 — C: Şi eu îţi / D, E, F : Eu ţie-ţi || 27 - C : XI / D,E,F : XII || 28 - C : BARNOV (rein-trînd, spariat) / D,E,F: HARNOV [...] fund) || 29 - C : BARNOV / D, E, F : HARNOV || 30 — iniţial în C : Oh ! Stăpîne! Boierii toţi în grabă oraşu-au părăsit, || 31 — C : zgomotul / D, E, F : larma || 755, 2 - C : Unde? / D,E,F: Tomşa? || 3 - C : XII / D,E,F: XIII || 4 — C : LASKI / D, E,F: LASKI [.. ,]alergînd ) || 11 — numai în D, E, F: (în picioare) || 12 — C : La / Dt E,F : (Cătră ostaşi.) La || 14 — C Mă jur să nu rămîie / D, E, F: Să nu rămîie-n ţară || 15 — C : (Despot se coboară de pe tron, scoate sabia şi pleacă. Toţi se pregătesc a-l urma.) j D, E, F : (Face[.. .]Laski.) || 17 - C ; ACTUL V - Tabloul I / D, E, F : ACTUL V || 18— 19 — C: Decorul din urmă. Lîngă tron o mesuţă pe care se găsesc hlamida şi corona lui Despot. Bubuit de tunuri. / D, E, F: Acelaşi [...] depărtare. || 21 - C : SOMMER / D, E.F: CARMINA 22-23 - numai în D, E, F || 756, 1-2 - C : SOMMER / D,E,F : CARMINA (în parte ) || 5 — 30 — în C : Şi Laski palatinul, ce singur au rămas Bun credincios lui Vodă, urmat-au al său pas. ILIAŞ Dar unde mi-e tătuţă?... Sommer, te rog, răspunde. Trei luni sînt... Fie-ţi milă... Ah! undc-i? SOMMER (uimit) Nu ştiu unde. Dar fii în liniştire, iubite copilaş. Maria se-ngrijeşte de tine, Iliaş. ILIAŞ (trist) Nu ştii?... Hai dar pe ziduri ca să privim bataia. 1193 SOMMER Nu, Iliaş, acolo mai tare bate ploaia De glonţi şi de ghiulele... Aici adăpostit Eu trebuie să te apăr... Aşa sînt poroncit. ILIAŞ Macar în turnul mare să mergem. SOMMER Nu se poate, în turn de astă-noapte bat tunurile toate. ILIAŞ Dar, bine, cine trage? cine-i aşa de rău? SOMMER (in parte) Sărmanul!... el nu ştie că-i însuşi tatăl său. || 33 — C : aici f D,E,F : la noi || 757, 1 - C: SOMMER / D.E.F: CARMINA || 5- 17 - în C: SOMMER Nu ştiu de-i a lui fiicâ, dar ştiu că-n acest loc. Pe uliţi unde zace gramadă, în putrezime De trupuri nengropate şi de răniţi mulţime, De patru zile-o soră cu strai călugăresc [marginal, f. 114v: O gingaşă fiinţă cu chipul îngeresc] Revarsă mîngăiere la cei ce pătimesc, Şi fără de odihnă pe toţi plîngînd ajută... Poporu-i zice sfîntă şi urmele-i sărută. [anulat: (Zvon afară.)} ILIAŞ Aşa numea poporul pe mama... [iniţial : Auzi ce zvon afară? Ce este? — Adaos marginal (f. 114 ) anulati O sfîntă? O fi-n asemănare cu mama... Sommer, hai, Hai s-o vedem. SOMMER Nu, dragă.] Sommer, hai. Hai s-o vedem... (Vrea să alerge afară.) 1194 SOMMER (oprindu-l) Nu, dragă. || 19 — C; SOMMER, ILIAŞ, BARNOV (vine iute prin dreapta) I D, E.F : CARMINA [...] fund) [în C, o replică anulată: SOMMER Ce este ?] j| 20 — C : BARNOV I D.E.F: HARNOV || 21 — C : Amar şi vai! / D, E,F: de noi şi voi! || 24—29 — C: Tata! o! dulce bucurie!/ D, E, F: Tata?[...} bucurie! || 30 — 31 — C: fie! / D, E, F: (Aleargă iar la fereastă.) ||758, 2 — C: taci, nenorocite! [iniţial: limbă de năpîrcă!] Piei, fugi/ D.E.F: taci, nenorocite! Fugi, pieri ||7 —8 — C; SOMMER Dar bine, Barnov, spune j D, E,F; CARMINA învinşi, dar spune, Harnov, || 11 — C,D,E , F: pe loc navală [iniţial in C: naval de moarte] || 12 — C, D, E, F: toţi oameni buni de pală [iniţial în C : sub vîntul relei soarte] [[13 — C : Vai! însă s-au lovit [iniţial : a prinţului semeţ / slăvit] j D, E,F: de-odată s-a lovit || 14 — C, D E, F : oţelit [iniţial in C : îndrăzneţ] [J 16 — C : acum cu spada / D,E,F : din cîmp cu arma |[ 17 — 759, 10 — in C [două versuri anulate: Dar... pare că s-aude ceva... aţi auzit? Hai!... Să nu stăm în cale-i cînd leul e rănit.] (Ies toţi pe uşa din stînga.) Adăugat marginal (f. 115v), altă variantă: laniilat: (Un tun, ferestrele se sparg.)] A!... tunurile-acuma chiar în palat lovesc... [anulat: Degrabă... la scăpare In turnul cel domnesc... Sîntem / Duşmanii sînt aproape...] A! tunurile-acuma chiar în palat lovesc... Ai noştri fug... duşmanii turbat îi urmăresc... ILIAŞ Priviţi!... Iaca tătuca... (Se pleacă pe fereastă şi strigă :) Tâtucă... (Un tun : ferestrele se strică.) ILIAŞ (căzut) A! 1195 CARMINA (alergînd lîngă Iliaş) Rănit! Mort! Mort! BARNOV Ba nu... CARMINA O! Doamne! [anulat: e numai ameţit !J BARNOV E numai ameţit. (Ridică copilul pe braţe.) Ş-a fi spariat copilul... CARMINA E rece ca o gheaţă. BARNOV Hai în camara Doamnei să-i dăm o nouă [iniţial: iute ca să-l facem a reveni la] viaţă. (Iese în dreapta.) După varianta adăugată marginal, ms. continuă firul iniţial ctt Scena III, marcată şi ea marginal cu o acoladă: SCENA III CARMINA (intră răpide, ascunzîndu-şi obrazul) Nu mă urmează nime? Nu... e pustiiu palatul_________ S-au dus toţi să combată pe Tomşa nempăcatul... [iniţial: încruntatul] Şi porţile cetăţei deschise le-am găsit.. . (Priveşte împrejurul ei.) Aice.. . iaca tronul... domneşte-al meu iubit!.... (După o scurta tăcere.) Trei ani acum, trei secoli, de cînd a lui domnire Ne-au condemnat, vai mie! la trista despărţire. Trei ani, lungi ca urîtul, de cînd peste hotar Aştept ca să mă cheme la el... tot în zadar!..* 1196 Să fi perdut iubirea în sfera [iniţial: pe culmea] înălţărei ? O! nu, inima-mi saltă [iniţial: rîde] la zîmbetul sperărei Pe tron el mă iubeşte, o simt, ca în trecut, Căci sacru-i jurămîntul ce mie mi-au făcut. Am să-l revăd... o! Doamne, cit tremur de uimire!... Putea-voi răbda oare atîta fericire ?... Să-l văd pe al meu Despot, cu dînsul să grăiesc, Să-l mai aud zicîndu-mi: Carmină, te iubesc, Vin’ de-mpărţeşte tronul cu mine, scumpa mea! Ce soartă strălucită [iniţial: Ce vis! ce soartă dulce] după o soartă rea!... Am fost, de el departe, am fost sclava durerei, De-acum oi fi regina lui Despot ş-a placerei... Ah! tot îmi pare vesel, frumos, înalt, divin; Cînd inima-i senină şi ochiul e senin________ Dar ce zic ?... unde-mi zboară gîndirea fărmecată ? Poate-n momentul ista... în lupta desperată Rănit de moarte... Despot... O! nu, el e al meu... II apără şi gîndu-mi, şi-ntreg amorul său. O! nu, nu moare-acela ce prin a sa iubire îşi face rai în [iniţial: din] viaţă şi scut de nemurire. (Zgomot pe scări.) Un zgomot ? vine Despot cu căpitanii săi... A!... iată o capelă... Fug la altarul ei. (Intră în capelă.) / D, E,F: (O bombă[...] stingă.) || 11 — C : IV/ D,E,F: III |i 12 -C: LASKI j D.E.F: LASKI (vin prin fund)\\ ■între r. 14 — 15, numai în C: (Rămîne încremenit.) || 18 — C,D,E,F: lipsit de biruinţă [iniţial în C : prietin cu credinţă, Speranţa de pe urmă în tine-i. .. LASKI Nu te las.. . Dar dintr-ai mei tovarăşi puţini au mai rămas. Adaos marginal (j. 117v), anulat şi el: DESPOT O!.. . Dacă-ar fi cu mine, Moţoc, Moţoc duşmanul, De-ar vinde el pe Tomşa ca şi pe Lăpuşneanul, Atunci. . . dar cum să-nduplec pe crîncenul Moţoc Cînd am respins pe Ana ş-am stins al ei noroc!. . • 1197 Atît de mare-i ura ce mi-au jurat el mie Că numai dacă Ana ar fi a mea soţie < iniţial: Ana, poate, ar stinge-a lui mănie> S-ar stinge acea ură de moarte.,, însă, vai! < iniţial: acum ? > E prea tîrziu!. .. LASKI N-ai grijă pe mine cît mă ai. < iniţial, cîteva încercări: Dar / Faci visuri / Dar! Viaţa e gol şi numai fum. / Nici un liman nu ai. / Despot, liman tu nu mai ai.> DESPOT O ştiu. O ştiu_____ne leagă pe amîndoi destinul... De-oi perde eu domnia, tu, Laski, perzi Hotinul! LASKI Textul iniţial continuă: DESPOT O ştiu... însă ne leagă pe amîndoi destinul... De-oi perde eu domnia, tu, Laski, perzi Hotinul. LASKI A! merg să mor pe ziduri sau să înving... DESPOT Mergi, mergi! (Laski iese.) Dar mult mă tem, sărmane, la moarte că alergi.] || 24 — C: bulgă- rească I D, E, F : elinească |] 27 — C, D, E, F : amînată [iniţial în C : rezervată] |] 28 — numai în D,E,F: (Se primbla tulburat. )\\ 11 — C: domnia / D, E, F: Suceava || 13 — C : pe / D, E,F: sub || 17 — C: V / D, E, F : IV | 2 1 — variantă iniţială în C : Şi Mircea vine, şi Sigmund vine || 24-25 — variante iniţiale în C : Ce tristă noapte după a zilelor splendoare! O! deşteptare aspră din cel mai splendid vis / O! cruntă deşteptare în iad, din paradis! || 761, 1 — C, D, E, F : rivnind / : dorind || 4 — C, Cj : adîncul f D, E.F : abisul |] 5 — numai în D, E, F : (După o pauză. ) || 10 — C, C1: D, E, F : pompele [iniţial în C : 1198 vrerile] || 12 — C, Cj : Căci [. ..] secriul / D, E, F : Şi [...] mormîntul || 17 — C, D, E, F: lăr’ de / Ci: fără [| 18 — C, D, E, F: pumn / Cx: fum || 19—20 — lipsesc din Ci|| 22 — C, Cj: sine / D, E,F : sine - şi || 23 — numai în C : cu gînd desperat / D, E.F: lui ou gînd de sinucidere || 26 — C, D, E, F : pată / Ci: dată || 27 — C, Cj; eu /D.E.F: azi || 30 — numai în D, E, F: (Stă adîncitpe gînduri.) || 31 — C: VI / D, E, F: V || 32 — 35 — C: (cu vălul pe faţă intră prin stînga) ANA (înfund ) I D, E,F : (se arată [...] uimită) (] 762, 1 — 3 — C : DESPOT O maică? / D.E.F: DESPOT (tresărind ): Ce este? || 9 — numai în D, E, F : (în parte) || 17 — C ; şi sub / D, E, F: pe sub || 27 — C : (Ii ridică / D, E,F: (Ridicîndu-i || 29 — 763, 3 — C : Tu, în palat aice!... [iniţial: Nu-i vis ce m-amăgeşte?] Nu eşti o nălucire? Eşti tu, copilă scumpă, fiinţă de iubire? ANA (sculîndu-se ) Eu sînt, însă... / D, E, F: ANA (confuză) [...] Doamne! |] 8— C, D, E, F: deşertului [iniţial în C : norocului] |[ 9 — 765, 24 — în C : £Pasaj anulat: Ah! Ană, Ană, Ană! Ah! mult duioasă Ană, Eclipsul se întinde pe fruntea-mi suverană. Dar tu-mi rămîi... de-acuma lărgească-se mereu Pustiul gol! Kîniţial: Renunţ la tot!> Nu-mi pasă, de am sufletul tău. < iniţial: Am fost odinioară om tare şi domn mare. Acum durerea-n mine mai mare-i şi mai tare... în volvura peirei cădeam, eram perdut... Ah! mă renasc prin tine, căci iar te-am revăzut!>] ANA O! Despot, nu e timpul şă zici aste cuvinte... Nu!... ele pun o pată pe sacrele-mi veşminte. Respectă-a mea solie... gîndeşte că eu sînt Al cerului mireasă, străină dc pămînt. 1199 DESPOT Străină fii de lume, de cer şi de lumină, Dar tu în veci de mine nu poţi a fi străină. Nu!... păn-a nu fi încă, legată de altar Ai fost a mea mireasă! (Vrea s-o prindă în braţe. Ana se apără.) SCENA VII DESPOT, ANA, CARMINA (se arată la uşa capelei) CARMINA (în parte ) Infamul! DESPOT Te aperi în zadar. Tu, viaţa vieţii mele, tu Ană, eşti dictamul Ce-mi vindecă durerea. ANA Taci, Despot, taci. CARMINA (în parte ) Infamul! DESPOT Ah! nu in voca cerul în contra-mi... te iubesc. .. Cum te-au răpit el mie şi eu lui te răpesc. (O strînge în braţe.) Variante adăugate marginal (}. 120v) : [Pasaj anulat: Ah! Ană, scumpă Ană!.. . Mult duioasă Ană, Eclipsul se întinde pe fruntea-mi suverană, Dar tu-mi rămii!... de-acuma desfid destinul rău!... Lo vească-mă!. .. Nu-mi pasă, de am sufletul tău...] ANA O! Despot, nu e timpul să zici aste cuvinte. Nu! ele pun o pată pe sacrele-mi veşminte. 1200 Respectă-a mea solie, gîndeşte că eu sînt Al cerului mireasă, străină de pâmînt. DESPOT Străină fii de lume, de cer şi de lumină. Dar tu în veci de mine nu poţi a fi străină... Vei fi a mea soţie... [iniţial: Nu! păn-a nu fi legată de altar f Tu eşti a mea soţie / Ai fost a mea soţie] ANA O! Doamne_______ DESPOT Te iubesc. [iniţial: Ai fost a mea mireasă... Te aperi în zadar] Răpitu-mi-te-au cerul, şi eu lui te răpesc / Mi te-au râpit el, cerul, şi eu lui [iniţial: Tu, viaţa vieţii mele / Sîntem uniţi în lume prin sacre jurăminte.] ANA O! Despot... DESPOT Te gîndeşte l-a noastre jurăminte. ANA A\ te conjur pe lege, pe darurile sfinte, Taci, taci, iubite Despot... Simţesc la glasul tău Că uit ş-a mea fiinţă şi chiar pe Dumnezeu! [încercări anulate : ANA O! Doamne ! (. .. să se depărteze) CARMINA (în parte) Perfidul! Ai fost a mea mireasă. 1201 ANA Ol Doamne! ANA O! Dumnezeu! ANA Ah! nu invoca cerul] Tfncă un pasaj anulat din redactarea iniţială: CARMINA (în parte ) < iniţial: O! Doamne > Minţitu-mi-au el mie, sau el acuma minte ? (Cade pe un scaun şi se frămîntă ascultînd.) ANA Ah! te conjur pe lege, pe darurile-i sfinte, Taci, taci, iubite Despot, simţesc, la glasul tău. Că uit a mea fiinţă şi chiar pe Dumnezeu.] Continuarea redactării iniţiale: DESPOT Ah! uită tot pe lume [anterior: visul negru] în ora deşteptărei. Cînd te trezeşti în braţe-mi, fii îngerul sperărei [ianterior: dă tot, dă tot uitărei / fii prada desfâtărei] Ca-n veci de-acu-mpreună alăture să fim, Ca umbra cu lumina, şi-n veci să ne iubim. Avut-am mir pe frunte în timpul de-nalţare? Ah! şterge-1 tu, iubito, cu-o dulce sărutare. Să nu mai am pe mine vreun semn de domnitor Şi să rămîn eu numai al tău adorator. ANA O! Despot, sînt răpită de farmecul simţirei. . . în iad chiar de m-aş duce, mă dau păcătuirei [iadăugat marginal cu creion chimic : pradă iubirei]. Iubite, din momentul fatal şi desperat, Cînd eu de-a lumei bunuri plîngînd m-am lepădat, Ca moartă zac pe lume, în floarea tinereţii. Afară din cuprinsul ş-al inimei ş-al vieţii, 1202 Şi ochii mei, sub gene, s-au ars ca de-un pojar Sub arşiţa cumplită al plînsului amar. în munţi [iniţial: Trei ani], la monastire, perdută-ntr-o chilie, Cercînd să scap, sărtnană, de-amor şi de urgie, Mi-am înălţat gîndirea la sfinţi [iniţial: în cer], la Dumnezeu... Şi Dumnezeu şi îngeri aveau toţi chipul tău! Eram perdută, Despot; păcatul fără milă Se încuibase-n mine, nemernică copilă, Cît, vrînd să fug de dînsul, aice am fugit, Dorind să aflu moartea acelor ce-au murit. Dar n-au vrut cerul aspru îndurător să-mi fie! N-au vrut moartea de mine [anulat: nul] DESPOT Nu! Te-au lasat ea mie Ca singura speranţă a mea pe-acest pămînt, Ca raza ce dismiardă o peatră de mormînt. Tu eşti a mea soţie, tu eşti a mea avere. Din braţe-mi a te smulge nu e nici o putere. (Carmina se scoală şi se apropie nevăzută.) O I Scumpa mea mireasă! ANA O! Despot, scumpul meu! (Se îmbrăţişează cu exaltare.) DESPOT Ah! Cine de-acum poate să ne desparte ? CARMINA (teribilă, îi despărţeşte) Eu! Ilariantă marginală (f. 121v): DESPOT Ah! uită tot pe lume în ora deşteptărei.. . Cînd sînt eu la peire, fii îngerul salvărei Tu, singura-mi speranţă a mea pe-acest pămînt. Tu, raza ce dismiardă o peatră de mormînt... Eclipsul se întinde pe fruntea-mi suverană, O! dragă Provedinţă, tu singură, tu, Ană, [iniţial: Tu singură pe lume, tu, mult duioasă Ană] Poţi să menţii prestigiul, cu dulcele-ţi amor, Făcînd pe-al tău părinte să-mi vie-n ajutor, Să lepede pe Tomşa şi cer unit cu mine Suceava s-o ridice din tristele-i ruine. [anulat: ANA O! Despot] El [anulat: astăzi] ţine-n mînă firul cumplitei mele soarte. Tu, [anulat: Ană] fiica lui, poţi astăzi să-mi dai viaţă sau moarte! ANA Eu ?... Eu, ah! tot voi face, cu dor neobosit [iniţial: Eu ? Alerg îndată... O! scumpul meu iubit.] Chiar de ţi-ar fi norocul cu moartea mea plătit... [anulat: Mă] în lagărul lui Tomşa mă duc, alerg îndată... Cu lacrimele mele să-nduplec pe-al meu tată... DESPOT O! Scumpa mea soţie... azi tronul e al tău. [anulat: ANA O! Sfinte Dumnezeu!] DESPOT Ah! Cine de-acum poate să ne desparte... CARMINA Eu. I D, E, F : (Ana [.. .] Eu || 766, 10 — C, D, E, F Astă [iniţial în C: Cine-i] [[ 17 — 32 — în C: CARMINA Tăcerea lui grăieşte. ANA (după o mică luptă cu sine) Rămîi dar neiertat!... (Cu durere, in parte.) Ah! [anulat: (Pleacă, j Pleacă plîngînd.)] DESPOT (vrînd s-o urmeze) Ană! 1204 ANA [anulat: (oprindu-l cu un gest )] Amar mie!... Căzută în ispită... [varianta iniţială a acestui pasaj, anulată: CARMINA Tăcerea lui grăieşte. ANA (plecînd) Rămîi dar neiertat! DESPOT O! Doamne! (Vrea să se repeadă spre Ana. Ea-l opreşte cu un gest.) Ană! ANA în lături!... căzută în ispită,] Am meritat pedeapsa la care-s osîndită. (Pleacă plîngînd.) DESPOT [anulat: Ah! ultima mea rază, şi tu mă părăseşti?] Adăugat marginal (j. 123v): DESPOT Nu... Ană... stăi!... ANA (oprindu-l cu un gest) Departe... DESPOT (desperat) Şi tu mă părăseşti? / D,E,F: CARMINA [...] părăseşti! |] 767, 1 - C : VIII / D,E,F: VII || 2 - C: DESPOT, CARMINA I D, E,F: CARMINA, DESPOT || 3 - C : CARMINA (în cale-i) f D, E, F: CARMINA || 4- 10 - in C : Infame! tu, infame! om infernal ce eşti! [iniţial: infam nelegiuit / ateu infam ce eşti] 1205 Nimic nu-i sfînt la tine! Chiar haina monacală O rupe a ta poftă cu mîna-i criminală, Precum ai rupt în treacăt, sub masca de amor, Şi inima-mi răpită de glasu-ţi trădător. [•iniţial: Pe umerile mele veşmîntul de onor] Om rău, om laş, om mîrşav!... A tale jurăminte Ascund ipocrizia în magice cuvinte. [iniţial: Nu sînt decît tradarea ascunsă în cuvinte?] O! Crudă mişelie!... Trei ani eu te aştept Cu dorul, cu speranţa, cu nerabdarea-n pept, Şi însă eu de tine eram dată uitărei, Căci ce-am fost pentru tine ?... o pradă-a desfrînărei! Variantă marginală (j. 123VJ a acestui monolog: CARMINA Infame, tu infame!... om infernal ce eşti! Nimic nu-i sacru ţie [iniţial: sfînt la tine]... şi tu m-ai dat uitărei ? Ce-am fost dar pentru tine?... o pradă-a desfrînărei? j D, E, F: Infame [.. .] desfrînărei? || 16—18 — iniţial în C: Om fără de mustrare, om făr’ de conştiinţă! In inima-mi zdrobită ai stins orice credinţă. Tu m-ai tradat!... tradarea-ţi mortal m-au insultat.../ D, E, F : Om [...] trădat?... [18 —C: tradat? (Înduioşată.) j D, E, F : tradat?. ..] ]| 26 — C : (apucînd-o de mînă) / D, E, F : (luîndu-i mîna) || 29 — C, D, E, F : om fără de simţire [iniţial în C: nedemnă creatură] || 30 — C : m-insuflă dispreţ [iniţial: dezgust] / D, E,F: insuflă dezgust || 768| 4 — C: IX l D,E,F: VIII || 5 - C : DESPOT, CARMINA, LASKI / D,E,F: CARMINA [...] fund) || 10 — numai în D, E.F: (decisă) || 21 - 772, 7 - în C: Doi trădători!... Priveşte: Acest om l-ai crezut Prietin?... E un şerpe la sinul tău crescut! LASKI El! Despot! CARMINA El!... Ascultă: Tu l-ai priimit în casa Partaş de-a ta iubire, de bunuri şi de masă Şi, ca un sclav ce-aduce stăpînului poclon, Tu l-ai luat pe umeri de l-ai suit pe tron, 1206 I-ai dat şi al tău sînge, şi fală, şi domnie. El, drept recunoştinţă, au vrut ş-a ta soţie. Şi ţi-au furat-o Laski!... Dar; lege, soţ, onor. Tot am jertfit [anulat: tot] lui Despot, şi-n oarbă fericire Ţi-am înferat onorul cu-a mea prostituire! LASKI Tu?... Iadul mă cuprinde!... Cum? tu?,.. CARMINA (exaltată ) Ascultă tot: Sint adulteră, Laski, amanta lui Despot!... [anulat: Carmina ta iubită, uitîndu-se pe sine, S-au dismierdat cu dînsul ş-au rîs cu el de tine!] LASKI (furios ) Taci, taci, nenorocito! CARMINA Şi veseli amîndoi Stigmatul pe-a ta frunte [iniţial: Ridicolul pe frunte-ţi] l-am pus... LASKI (seoţînd pumnarul) Amar de voi! O! trădători, vreţi moarte?... £Adaosuri marginale (}. 126r) : El, drept recunoştinţă, au vrut ş-a ta soţie... LASKI El? Taci, nenorocito < iniţial: Iadul mă cuprinde>: Cum? tu? CARMINA El! LASKI (lui Despot) Tu? 1207 CARMINA Ascultă tot: Sînt adulteră, Laski, amanta lui Despot. Jertfind onor şi lege, in oarba-mi fericire, Ţi-am inferat onorul cu-a mea prostituire. LASKI O! trădători! Vreţi moarte ? CARMINA Dar, pentru-acest păcat.] CARMINA Dar!... pentru-acest păcat Eu cu al meu complice o moartc-am meritat. Ucide-ne-mpreună ca pentru vecinicie Să fim doi spectri gemeni uniţi prin infamie. Şi-n iadul ce ne-aşteaptă. deschis sări însoţesc... Căci... cît e de culpabil, ah! tot, tot îl iubesc! Mori dar, infamă! LASKI (înjunghiind-o ) DESPOT (seoţînd sabia J LASKI... ; CARMINA (căzînd moartă ) DESPOT...] LASKI (înjunghiind pe Carmina) Mori. [iniţial: (lui Despot) Acum al tău e rîndnl. . . DESPOT (seoţînd sabia) Să nu te-atingi de mine, sărmane, nici cu gîndul, Căci te răstorn aice mort lîngă trupul ei, 1208 Ucigător sălbatic de gingaşe femei!... Afară! Ieşi!] Variante marginale (f. 125v): [anulat: LASKI (furios ) A! (Ameninţă pe Carmina cu pumnarul.) CARMINA ( spariată ) Despot!... (Fuge şi urcă treptele tronului.) LASKI (înjunghiind-o ) Mori! CARMINA ( murind ) A! DESPOT (seoţînd spada ca să apere pe Carmina) Laski... LASKI (întorcindu-se spre Despot) Acum al tău e rindul...] LASKI Mori dar [anulat: nelegiuită / infamă]. Mori. CARMINA Despot!.. . [anulat: Ah!] LASKI Mori. [anulat: Acum al tău e rindul!] CARMINA Ah! [anulat: LASKI (furios ) A ! < iniţial: Mori... > (Scoale pumnarul şi ameninţă pe Carmina.) 1209 CARMINA (cu groasă ) Al (Fuge spre tron şi urcă treptele spăimîntată.) LASKI (înjunghiind pe Carmina) Mori! DESPOT (scoţînd spada, ameninţător) Laski! CARMINA (espirînd pe tron ) Despot! LASKI Acum al tău e rîndul. Variantă scrisă cu creionul: LASKI (furios ) Mori dar... (O alungă, ameninţînd-o cu pumnarul.) CARMINA (îngrozită) A! DESPOT (scoţînd spada cu ameninţare) Laski! CARMINA (fugind pe tron) Despot... (Cade înjunghiată. J] Mori dar, inlamă. . LASKI DESPOT (scoţînd spada) Laski... 1210 LASKI (înjunghiind pe Carmina) Mori. CARMINA (murind ) Al... Despot! DESPOT O! barbar Au scris astă osîndă cumplitul tău pumnar... De moartea ce o meriţi [iniţial: te aşteaptă] te apără cu spada. LASKI Eu să combat cu tine? Nu, te las a fi prada Lui Tomşa — etc. Continuarea scenei IX (f. 127r) : LASKI [anulat: Crezut-ai că vreu antica-mi spadă S-o spurc de al tău sînge? Te-nşeli, eu te las pradă] Lui Tomşa ce te-aşteaptă a fi răzbunător Şi mie, şi Carminei [anulat: şi bietului popor] ş-al nostrului onor. Rămîi cu soarta-ţi crudă I eu părăsesc cetatea. Curînd te vor ajunge urgia şi dreptatea. (Iese.) Adaos marginal (f. 126”): DESPOT Ucigător sălbatic de gingaşe femei... în veci să porţi stigmatul ce-nfeară pe mişei. (Se apropie de tron.) Ea moartă! uşa morţii eu, Despot, i-am deschis-o... Au înjunghiat-o Laski, dar, vai! eu am ucis-o. Eu, căci în a mea poftă de zbor ambiţios, Priimind, fără iubire, amoru-i generos, Am profanat, o! barbar robit de o idee. Altarul cel mai sacru, un suflet de femeie! Continuarea formei iniţiale (f. 1271) : 1211 SCENA X DESPOT (privind trupul Carminei) [ianulat: Ce!. .. Moartă!... o ! Carmină !.. . dar! moartă! Ochii stinşi, Mîna de gheaţă, gura închisă, dinţii strînşi. (Îngenunchează lîngă ea şi-i pune mîna pe inimă.) Şi inima in peptu-i au încetat de-a bate... O! M-au ajuns sorocul de zile blăstemate! Tot moare ce s-atinge de mine!... om fatal! < iniţial: ce sînt eu ? > Sînt eu a lui Satana trimisul infernal ? ] Ea moartă! uşa morţii [iniţial: ş-a ei raclă] eu, Despot, i-am deschis-o! Au înjunghiat-o Laski, dar, vai! eu am ucis-o. (ti ridică capul şi-l aşează pe genunchiul lui.) Carmină, o! Carmină, [anulat: cerescul tău] amorul tău ceresc, Acea scînteie vie din ochi dumnezeiesc [■iniţial: Au fost / Lăsînd în înfrăţire cu splendidul / himericul meu dor] Rîvnit-au [iniţial: Dorit / Visat-au] pentru mine măriri, pompe deşarte... Ei bine... măcar moartă, de tron să ai tu parte. (O ie în braţe şi o depune pe tron.) Aici îţi era locul!... Pe tron să vieţuieşti, Pe tron să mori... (Induioşîndu-se.) Carmina!... O! ce sublimă [iniţial: frumoasă] eşti Sub palida, mareaţa şi sacra maiestate A morţii, pe-acest scaun de naltă vanitate! [Pasaj anulat: (Ie corona de pe masă şi o pune pe frunte — ie hlamida şi o întinde pe trupul Carminei.) Na sceptrul... na-ţi corona şi semnile domneşti... (O admiră.) Căci nu mai eşti în viaţă acum să te priveşti. Sub a deşertăciunei fatală avuţie !... < iniţial: Purtînd a vanităţei / Vîlfei lumei întreagă avuţie / Purtînd a vanităţei > înşelătoare scule !... < iniţial: Eu mă dispart de ele... > Pe toate le dau ţie. 1212 Să te prezenţi regină în naltul Empireu < iniţial: cerul zimbitor / cer cu vîlfa lor > Condusă de-a mea jale şi de amorul < iniţial: al tău > tău.] Variante adăugate marginal (f. 127v) şi anulate: (Ie corona de pe masă şi o pune pe fruntea Carminei. [anterior: ie apoi hlamida şi o acopere.)] Priimeşte azi corona dim minele-mi domneşti... (O admiră.) Căci nu mai eşti în viaţă acum să te priveşti ■ Purtînd a strălucirei [iniţial: Cu-a pompei suverane] fatală avuţie!... Amăgitoare scule!.. . Le dau, Carmină, ţie Să te prezinţi regină in naltul Empireu, Condusă de-a mea jale şi de amorul tău.. . Dar ce-ţi mai foloseşte corona mea lumească, Blînd suflet! tu zbori falnic [iniţial: ce-ţi iei zborul] în lumea îngerească, Purtînd pe a ta frunte cel mai sublim odor, Corona de martiră al cruntului [iniţial: sacrului] amor! Mergi intră ca regină în naltul Empireu, Condusă de-a mea jale şi de amorul tău... Dar ce-ţi mai foloseşte [iniţial: trebuie ţie] podoaba-mpăratească! Blînd suflet, tu zbori falnic în lumea îngerească, Purtînd pe a ta frunte cel mai sublim odor... Corona de martiră al cruntului amor! Continuarea formei iniţiale (f. i28r) : (îngenunchează la picioarele tronului.) O! dacă eu în ceruri mai pot găsi iertare, Priveşte tu la mine c-un ochi de îndurare Şi lasă ca să cadă din sinul tău uimit Un blînd cuvînt de milă pe-un biet nenorocit! (Zgomot de glasuri afară.) Ce este ?.. . glasuri multe s-aud vuind afară (Ascultă. Acopere cu hlamida capul Carminei.) SCENA XII DESPOT, LIMBĂ-DULCE, JUMĂTATE, POPOR, LIMBĂ-DULCE (afară) Hai sus, la Vodă!... -n lături străjerii de la scară... Periţi! Vine poporul! 1213 JUMĂTATE (afară ) Hai sus!... Ne-am săturat De-atîte lupte oarbe, de-atît sînge vărsat. POPORUL Hai! hai! (Poporul năvăleşte în sală.) / D, E, F: Doi [...] hai! || 772, 18 — Ct D, E, F: preda [iniţial in C: trăda] || 29 — C : glas / D, E, F: rod || întit r. 29—30, în C, patru versuri anulate: Sîntem sătui de rele şi de j aiuri!.. . Sat ui De Ieşi, ai tăi prietini, de fraţii tăi secui Ce sug măduva ţării!... Sătui de suferinţi, Şi de-al tău rîs ce rîde de sfintele credinţi. || 773, 4 — C, D, E, F : -nviforată [iniţial în C: încruntată] || 7 — 8 — numai în D, E, F: deşi în C sint lăsate libere două rînduri : Şi [...] micşorime?... || 10 — C : Eroi / D, E,F: Români || 11—15 — C: lupte, de jaf, de sărăcie? (Aruncă un pumn de bani de aur.) / D, E, F: lupte? [...] poporului.) || 16 — C: mişelie. (Mai mulţi se aruncă asupra banilor.) J D.E.F: mişelie. || 17 - C : LIMBĂ-DULCE (oprindu-i ID,E,F: LIMBĂ-DULCE !| 26 — C : (Respingind banii \D,E,F: (Respinge punga \\ 29 — numai în D, E, F: (Către popor.) || 34 — C : mişei / D,E, F : sărmani || 36 — C : afară. Despot rămîne / D, E,F: să iasă, Despot rămîne în stînga || 774, 1 — C: SCENA XIII [iniţial: (Cortina cade.)] \\/D,E,F: SCENA XI j| 2 —3 —C: (apar în faţă din dreapta) / D, E, F: BOIERI şi OSTAŞI (vin prin fund ) ] 12 — C : prin stînga.) / D, E, F: în stînga [...] fund.) j| 13 - C : XIV / D, E, F: XII || 14 - C : BOIERI, CĂPITANI, OSTAŞI f D, E, F: CĂPITANI, SEIMENI || 15 - C: CIUBĂR-VODĂ şi POPOR/ D,E,F: CIUBĂR-VODĂ || 17 — C : (apărînd în dreapta şi arătînd / D, E, F : (arătînd || 24 — C : perdut, desperător [iniţial: cumplit, răzbunător / şi desperat] / D,E,F : învins, desperător || 27 — C : mică / D, E, F : scurtă |) 775, 1 — C .■ soldaţi / D, E,F: oşteni || 3 —9 — C : (Se înaintează spre uşa din stînga. Uşa se deschide. Despot apare încoronat. ) CIUBĂR (fanatic) / D, E, F : Uşele [...] Despot) |] 15—16 —C; şi face un semn. Sommer şi Iliaş intră.)/ D, E, F: spre uşă [...] tată-său.) || In C sînt tăiate cîteva foi (după numerotarea iniţială a lui Alecsandri, f. 130 — 155), 1214 iar primele opt rînduri de pe fila 156 (131 —numerotarea B.A.R.) sînt anulate: Şi însă. te-araţi morţii fudul şi triumfal? Jos de pe cal, păgîne! [iniţial: cadavre!] jos, Despot, de pe cal!... (Despot, ajungîni pe scenă, descaleci.) In ţărna ce te-aşteaptă cobori din înălţime. (Cortegiul lui Despot se găseşte in faţă cu Tomşa. Despot în frunte Iliaş ascuns pintre oamenii lui.) TOMŞA (lui Despot) Ce mi-ai făcut copilul, călău plin de cruzime? (Despot ie pe Ilieş de mînă şi-l arată lui Tomşa.) || 18 — numai în D, E, F: (apucînd [.. .] mină ) || 20 — C : otagiul / zălogul / D, E, F i zălogul || 23—24 — C : (Cătră Iliaş.) Mergi, dragă! / D, E, F: (Lui Iliaş.) Mergi, Iliaş. || 26 — C : (se aruncă / D, E,F: (aruncîndu-se || 27 — C : Ah! tătuţă! / D, E.F: Tătucă! || 31 — C : crîncen / D, E,F: aspru || 32 — numai în D, E, F : (Înaintînd.) || 776, 4 — C ; aici / D, E, F: acum || 7 — C ; (Îşi aruncă spada jos.) / D, E, F: (Aruncă spada lui jos.) || între r. 7—8, în C, şase versuri anulate: Şi iată-mă în faţă cu tine dezarmat!... Aştept a ta sentenţă cu sufletul barbat, Dar cît de crudă fie-mi, Tomşa, a ta sentenţă, Eu pentru-ai mei tovarăşi implor a ta clemenţă, Căci de-i culpabil capul de sine stătător, Nu se cuvine braţul a fi răspunzător. || 9 — 12 — în C.: Despot! fatalitatea, în adevăr nedreaptă, Sădit-au rătăcirea în mintea ta deşteaptă [■iniţial: Ţi-au aşezat piciorul pe a mărirei treaptă] Căci tu, păşind spre [iniţial: aspirînd la] tronul de tine uzurpat, Pe un păcat de moarte picioru-ţi au calcat! Şi purpura domnească căzînd pe-a ta privire [iniţial: pentru a ta gîndire] I-au [iniţial: Au] fost, nenorocite, o pînză de orbire [iniţial: un jiulji de rea orbire]... Altă variantă marginală (f. 131v) : Despot, păşind spre tronul de tine uzurpat, Pe un pacat de moarte picioru-ţi au calcat. Marirea-ţi atîrnat-au de-al întîmplărei [iniţial: soartei] fir. 1215 Dar moartea-ţi pune-ir frunte corona de martir! Avut-ai planari nalte, şi visuri... în continuarea redactării iniţiale, un pasaj anulat: Suit în vîrf prin mîna străinilor, veniţi Să rupă [iniţial: De-a rupe] -această ţară cu dinţii lor cumpliţi, Le-ai dat-o-n jaf, drept plata mîrşavei lor simbrie. Atit au fost de crudă a ta mărinimie! Boieri, fraţi!. .. Aşa este ? BOIERII Aşal TOMŞA Tu, domn nedemn! Adus-ai tot românul la sapă chiar de lemn Prin jafuri înmulţite, prin dări neomenoase, Ca să-mplineşti a tale pofti rele, ruşinoase, Şi-n orice loc trecut-au mîndria ta de grec, Ca sub un vînt de pară râmas-au locul sec, Încît azi, şi orfanul, şi văduvă sărmană Te blastemă, pre tine, căci nu mai au de hrană. / D,E,F: Despot [. . .] orbire! j| 23 — C : c-un vis înşelător [iniţial: cu visu-ţi domnitor] / D,E,F: c-un vis amăgitor ||24—28 — C: [pasaj anulat: Mai mult!.. . şi astă faptă e crimă, fărdelege! Ai rîs de-a ţării tare, mîntuitoare lege, Topind sfintele scule bisericeşti în bani, Căci nu iubeşti românii, iubeşti pe luterani! Voi, oameni buni, aşa e? TOŢI Aşa! CIUBĂR Aşa! TOMŞA] MOŢOC Ai ris de toate: oaste, moşie... 1216 CIUBĂR Lege \ ID, E, F: MOŢOC [...] TOMŞA || 777, 2 — C : pe orice / D, E,F : pe-oricare || 3 — C : Moartea, moartea! / D, E, F : moartea! || 6 — 9 — C : (Despot priveşte cu dispreţ pe Moţoc şi pe Ciubăr.) DESPOT ID, E.F: POPORUL [...] mărire ) || 14 — C, D, E, F: mea regală [iniţial în C : mea cu fală] || 18 — C: lovind/ D,E,F: frîngînd || 18—19 — iniţial în C : Am vrut, lovind cu spada [cîteva cuvinte şterse] Să scol creştinătatea culcată pintre morţi! — De-mi ajuta norocul s-ating visul cu zborul, j C, D, E, F : Am [...] culcată... || 21 — C, D, E, F : erou [iniţial în C : ceresc] || 22 — C : nici / D, E, F : şi |1 24 — C : dispusă / D, E,F : deprinsă || 26 — numai în D, E, F : (Mică [. . .] bunăvoinţă.) || 32 — C ; mirul este-o [iniţial: sfîntul mir a] rouă cerească, sfinţitoare j D, E, F : mirul [. . .] sănctitoare || 778, 4 — C : (Azvîrlindu-şi corona şi sceptrul.) j D,E,F: (Scoţîndu-şi [...] arun- cînd-o.) || 8 — C : impresionaţi.) / D, E,F : încremeniţi.) || între r. 11 — 12 — numai în C: (Tomşa îl ridică în braţe şi îl sărută.) || 17 — 779, 20 — variantă marginală în C (f. 134v), anulată: TOMŞA O cereţi ?. .. fie !... Despot, de moarte ai iertare, Dar tu la monastire pe viaţă-i fi închis. CIUBĂR Iertare ăstui proclet!... Iertare ?... Cine-au zis ? în veci nu iartă ceriul pe-acel care-l desfide [iniţial: pe diavolul ce-1 rîde] Ai vrut să ucizi legea?... Mori!... legea te ucide... (îl înjunghie pe Despot.) DESPOT (căzînd mort) A !... mor ! 1217 TOŢI (cu groază) A! ANA (ieşind dintre popor) Despot! TOMŞA (lui Ciubăr) Crunt [iniţial: Cumplit] fanatic!... turbat ucigător I Piei! [iniţial: Nu] nu e sfîntă cruce unealtă de omor... [anulat continuarea : ANA Mort! Despot, curînd ceriul mă va uni cu tine.] [Varianta iniţială a ultimelor patru replici, anulată: DESPOT (căzînd mort) A! ANA (ieşind dintre popor) Despot! (Aleargă de îngenunchează lîngă Despot.) CIUBĂR (între popor ) Răzbunare! TOMŞA (lui Ciubăr) Turbat blasfemator! Minţi!. .. Nu e sfîntă cruce unealtă de omor.] (Se apropie de Despot şi îngenunchează.) ANA Mort!... Despot, curînd ceriul mă va uni cu tine... O ! Doamne !. . . fie-ţi milă de dînsul şi de mine 1 (Cade leşinată pe peptul lui Despot.) MOŢOC Copila mea!. .. 1218 TOMŞA Moţoace, aşa vrea Dumnezeu. Acel ce-şi vinde ţara îşi perde neamul său... [778, 20 — C : (înaintînd fanatic ) / D, E, F : (dînd < ... > strigă :) || 24 — C ; (Se apropie repede de Despot şi-l înjunghie.) / D, E, F: (Se <...> Despot.) || 30 — C : îngrozire) / D, E, F : reprobare ) || 779, 5—9 — C: (Seimenii arestează pe Ciubăr.) ANA (alergînd ) Despot! (îngenunchează lîngă cadavrul lui Despot, îl priveşte cu spaimă şi zice cu desperare :) / D, E, F : (Ciubăr < ... > Despot.) || 11 — C : Ah! / D, E, F : O! || 13 — C : lîngă / D, E,F : pe peptul lui || 15 — numai în D, E, F: (uimit) || 18 — C (apucîndu-l de braţ) / D,E,F : (oprindu-l/] j| 21—22 — numai în D,E,F: ("Cortina cade.) Fine. || TABLA ILUSTRAŢIILOR Vasile Alecsandri (BA.R. — Stampe) ...................................... 96-97 Foaia de titlu: voi. III, Opere complete. Partea întîia. Teatru, Bucureşti, 1875 ................................................. 96-97 Costache Caragiale (reprodus după Istoria teatrului în România, voi. I, Bucureşti, 1965, p. 320) ................................ 96-97 Foaia de titlu: broşura C. C. Iorgu de la Sadagura, Iaşi, 1844 .... 96-97 Afişul piesei Iorgu de la Sadagura, de Vasile Alecsandri, Braşov, 1853 ......................................................... 96-97 începutul piesei Creditorii, broşura Iaşi, 1844 (cota B.A.R. II. 538360) ......................................................... 96-97 începutul piesei Iaşii în carnaval, broşura Iaşi, 1845 (cota B.A.R. II. 541466) ................................................. 96-97 Foaia de titlu: Cetatea Neamţului. Ediţie a doua, Iaşi, 1857 ............ 96-97 Iancu Alecsandri, fratele poetului (B.A.R. — Stampe) .................... 448-449 Ms. autograf: Zgîrcitul risipitor (ms. B.A.R. 809, f. 102r) ............. 448-449 Foaia de titlu: Lipitorile satului, Iaşi, 1863 .......................... 448-449 Ms. copie: Lipitorele satelor (ms. B.A.R. 2856, f. 2r)................... 448-449 Foaia de titlu: Boieri şi ciocoi, Bucureşti, 1874 ....................... 736-737 Eufrosina Popescu, în rolul prinţesei Luţa din piesa Boieri şi ciocoi (Muzeul Teatrului Naţional Bucureşti) ........................... 736-737 Foaia de titlu: Despot-Vodă, Bucureşti, 1880 ............................ 736-737 Ms. autograf: Legenda lui Despot-Vodă (ms. B.A.R. 810, f. lr) .. 736-737 Ms. autograf: Legenda lui Despot (ms. B.A.R. 811, f. lr) ................ 736-737 1221 i CUPRINS Notă cu privire la alcătuirea volumului de faţă........................ 7 TEATRU COMEDII Iorgu de la Sadagura .................................................. 13 Creditorii ............................................................ 67 Iaşii în carnaval ..................................................... 91 Kir Zuliaridi ......................................................... 137 Concina ............................................................... 179 Ginerele lui Hagi Petcu ............................................... 197 Nobila cerşitoare ..................................................... 255 Boieri şi ciocoi ...................................................... 281 DRAME Cetatea Neamţului ..................................................... 399 Lipitorile satelor .................................................... 443 Zgîrcitul risipitor ................................................... 519 Despot-Vodă ........................................................... 611 Note fi variante ...................................................... 781 Tabla ilustraţiilor ................................................... 1221 1223 Lector CĂTĂLINA POLEACOV Tehnoredactor AURELIA ANTON Bun de tipar: 13 X11 1979. Coli ei.: 61,13. Coli tipar: 76,50. Planşe tipo: 8. Tiparul executat sub comanda nr. 2591 la Întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918“, str. Grlgore Alexandrescu nr. 89—97 Bucureşti, Republica Socialistă România