nobila cerşitoare PERSOANE ADELINA DORIAN, tinără văduvă NICU DORIAN, vărul ei LEON DALBU, proprietar 5 ŞTEFAN DALBU, fratele lui Leon. SAFIR BALAUR, amicul lui Leon GHIŢĂ, serv NOBILA CERŞITOARE COMEDIE ÎNTR-UN ACT Scenele se petrec la moşia lui Dalbu, lîngă Şiret, in anul 1871. Teatrul reprezintă un salon elegant; o panoplie în păretele din fund; trei uşi: una in dreapta, una în stînga şi una în fund; o fereastă în dreapta, pe planul 1-i [întîi]: o canape cu gheridon dinainte, ..şi alăture, spre fereastă, un fotoliu. SCENA I Ghiţă (aşăzînd pe gheridon un serviciu de ceai): Iaca ceaiul gata, ceai rusăsc cu chifle nemţăşti, cum îmi place mie!... Acum n-au decît să vie ca să le-mbuce stăpînu-meu, d-nul Leon Dalbu, cu amicul său, d-nul Safir Balaur, un ofticos zvîntat care-o venit aici în gazdă de opt zile, sub cuvînt ca să beie lapte de capră... Nu ştiu, zău, dacă-i prieşte laptele, dar ştiu că suge vîrtos la vin de Cotnar, şi cît pentru chifle, mi le pune la cale pe toate, făr-a avea în privire că poate şi mie-mi fac ele cu ochiu... Cîte sînt în talger?... Şăse! (Luînd o chiflă.) Adică dacă s-ar îndopa ofticosul numai cu cinci, s-ar cutremura pămîn-tul?... (Mai luînd una şi băgînd-o în buzunar.) Şi chiar dacă i-aş lăsa numai patru, nu l-aş îndatora, ferindu-1 astfel de patima lăcomiei ?... El patru şi eu două; mi se pare că n-are ce bănui... (Apropiindu-se de fereastă şi vorbind în cantonadă.) Nu-i aşa, Martine?... care-i opi- 257 nia ta ?... Am dreptate ?... aşa-i ?... Na şi ţie o bucăţică de zăhar... (Aruncă pe fereastă o bucată de zahar; cătră public.) Martin îi un urs legat cu lanţug de-un stîlp, colea sub fereastră, 5 şi totodată legat de mine prin lanţul amiciei... cum zice d-nul Balaur... El îmi dă totdeauna sfaturi bune, şi eu îi dau zăhar... (Se apropie de masă.) (Leon Dalbu deschide încet uşa din stînga şi asistă la sccna 10 următoare.) Ghiţă (examinînd talerul cu chifle): Patru pentru ofticosul şi două pentru mine. (Oftînd.) însă de ce să n-aibă el două şi eu patru? Parcă s-ar potrivi mai bine... Nu... să fim drepţi... el 15 trii şi eu trii... frăţeşte. (Ia o chijlă.) Ian aşa... egalitate şi fraternitate. SCENA II GHIŢĂ, LEON Leon (se apropie încet şi apucă pe Ghiţă de braţ, toc-20 mai cînd acesta voieşte să bage chifla în buzunar): Bravo, Boscule! Ghiţă: Aud? Leon (ridicînd braţul lui Ghiţă): Bun scamator eşti Ghiţă: Eu, cucoane?... Fcrească Dumnezău !... Neam 25 de neamu meu n-a fost boscar. Leon: Dar chifla asta ce caută-n mîna ta? Ghiţă: Am luat-o-n mînă ca să văd de-i proaspătă, cum îi place d-lui Safir. Leon: Aşa?... bietul băiet!... şi eu îl acuzam... 30 pardon, Ghiţă... cred că nu te-ai ofensat. Ghiţă: Nu, cucoane; dar mărturisăsc că nu m-aştep-tam să fiu poreclit scamator..(Scincind.) Asta m-o jîgnit foarte adînc... îmi plac, nu zic ba; dar nu m-ating de ce-i a stăpînului. 35 Leon: Nu? Ghiţă: Nu... Mai bine să mor de foame. 258 Leon (în parte) | Auzi hoţul! (Lui Ghiţă.) Ghiţă, ia întoarce-te puţin. Ghiţă (în parte): Am păţit-o. (Tare.) Eu să-ntorc spatele dinaintea stăpînului meu ?... Odată cu capu!... Leon (apucînâu-l de ureche): Ghidi, potlogar neruşinat'... Buzunarele ţi-s pline de chifle... nu te-am văzut eu cînd le-ai furat? Ghiţă^ (în parte): Na! (Scoate chiflele din buzunar.) în adevăr, ar putea crede cineva că le-am dat după persic; însă, mă giur, să n-am parte de ele, dac-am avut de gînd să le... să le... Leon: Să le furi. Ghiţă: Mi s-o părut că nu-s destul de calde, ş-am chitit că, ţiindu-le-n buzunar păn’ mai în sară... Leon: Ar fi numai bune pentru Martin?... Dacă-i aşa, aruncă-le-ndată pe fereastă. Ghiţă: Să le-arunc? Poate că nu i-i foame ursului. Leon: Aruncă,-ţi zic... nu lungi vorba. Ghiţă (aruncînd o chiflă): Na, Martine, prinde... (Privind pe fereastă.) O prins-o... cu ce gust o mănîncă!... Leon: îi place?... mai aruncă-i una. Ghiţă: încă una?... Să nu-şi strîce stomahul... Urşii îs delicaţi... Leon: Azvîrle... Ghiţă (în parte): Mă doare inima după ele. (Aruncă încă o chiflă.) Na, Martine... dar mănîncă încetişor, fătul meu, să nu te-neci. Leon : Ţi-a mai rămas una... azvîrle-o şi pe-aceea. Ghiţă (cu desperare): Cucoane... doreşti moartea lui Martin?... Să ştiu că mă-i ucide... nu pot să fiu călăul amicului meu. Leox : Hai, iesi, obraznicule. * t ’ Ghiţă (alergînd spre uşa din fund): Ascult. Leon: Şi mergi de invită pe d-nul Safir ca să luăm ceaiul împreună. Ghiţă: Ascult. (Aleargă spre uşa din dreapta; în parte, arătînd chifla.) Tot mi-o rămas una!... Am scăpat-o de la moarte. (Iese.) SCENA *11 Leon (se pune pe canape): N-a sosit încă curierul... Se vede că iar s-a troienit drumul de fer!... De cînd s-a aprins focul războiului între Franţia 5 şi Prusia, de cînd, mai cu seamă, frate-meu Ştefan s-a înrolat într-un batalion de franc-tiriori, aştept în toate dimineţele curierul cu nerăbdare. Ştefan mi-a scris numai o dată de pe cîmpul luptei... Iată ravaşul lui (scoate un ravaş şi-l 10 . . citeşte), îl citesc necontenit: . , „Iubite Leon! îţi scriu aceste rînduri dintr-o pădure plină de zăpadă, unde ne-am retras după o luptă grozavă cu armia generalului Verder; împregiurul meu 15 zac mulţime de nenorociţi: unii ucişi, alţii murind de frig, de osteneală, şi chiar de foame. Eu păn- acum am scăpat teafăr şi, în mijlocul tristei mizerii în care mă aflu, gîndesc necontenit la voi... la scumpa mea mamă, la tine, Leon, şi 20 la... “ (vorbit, în parte) la d-ria Adelina Dorian... n-a avut curagiu să-i scrie numele. (Citeşte:) „Ah! frate, dac-a fi să mor, spune-i cît am iubit-o, cît o iubesc!... Adio... Cum se va încheia pacea, voi alerga să m-arunc în braţele 25 voastre. Sărută pe mania de-o mie de ori." (Vorbit.) Biata mamă! nimic n-o poate mîn-gîia... oftează, plînge' şi-şi cere copilul... Bine-a zis poetul: „Mama pentru-a ei copil are scumpe desmerdări; 30 Are inimă cu ochi, are ochi cu sărutări ..." SCENA IV LEON, SAFIR; mai pe urmă, GHIŢĂ (Safir strănută în dreapta) Leon: A! iaca Safir... îi cunosc strănutatul. 35 Safir (întră, purtînd halat şi chitie cusută cu fir): Bonjur, Leon. 269 Leon: Cum îţi merge gutunarul, viteazule? Safir: Merge ca deficitul din budgetul nostru; creşte şi înfloreşte. Leon: în adevăr, ţi-i cam înflorit nasul. Safir: Oare? (îşi pipăie nasul.) Leon: Ba chiar a început a da şi mugur. De te-ar vedea acum vro damă căreia să-i placă pătlăgelele vinete, zău că n-ar putea rezista de a te iubi. Safir: Ah! Leonaş dragă... Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele !... Amorul!... adică visul, dorinţa, elementul vieţii mele!... Amorul!... Ah ! el face pe om a deşerta cupa fericirii şi a durerii... El m-a redus a bea lapte de capră roşie. Leon (prezentîndu-i o lasă): Şi ceai? Safir : Şi; dar chifle sînt ? ; Leon: Priveşte... (Arată talerul.) \ Safir: Numai trei? (Mîncînd.) Ah! amice, amorul îmi scoate chiar poftă de mîncare; căci am o natură gingaşă, poetică, vulcanică!... Vezuvul, frăţioare, nu-i decît o gheţărie pe lîngă focul ce pîlpîie în peptul meu... (întinde mîna.) Leon (dîndu-i o chiflă): Na, hrăneşţe-ţi focul., Safir: Adeseori cad în visuri cu ochii holbaţi-la stele ş-aştept să sg coboare de-sus un, în^er nurliu şi fără malacof, care să mă, onoreze cu cwfienţa sa şi să-mi declare că'.părăseşte, cerul,-pentru mine... Aht cînd ar veţâ,, i-aş zice: înger cu păr galbăn!... ■: . . ; Leon: Dar dac-a avea pâr ilpgrp? , Safir: Nu face nimic: înger;cu păr galbăix! Spune ce probă de amor voieşti să-ţi dau?' Voieşti să întru în vizunia pardoşilor şi să le tai cozile? Pentru tine. mă simt în stare; să înţreprind lucruri imposibile, aş fi ministru constituţional, aş mînca jara-tec, aş mînca.. „ . , Leon (dîndu-i a treia chiflă): O chiflă? ■ Safir: Asta-i cea de pe urmă? ■ Leon: Precum vezi. 5 ^ Safir : Aşa trec toate pe lume!... Haosul eternităţii înghite tot: oameni şi împăraţi etc. Numai amorul rămîne vecinic neînghiţit! Leon: Stă în gît, berbantul... nu trece? 5 Safir: Şi nici va trece cît va fi un soare sus pe cer şi un Safir Balaur pe pămînt!... (Se răstoarnă în fotoliu.) A! mi-a prins bine ceaiul ista... Mă simt dispus la reverie... Să ne-aprindem ţigaretele. (îşi aprinde o ţigaretă.) 10 Leon: Bucuros. (Trage clopoţelul.) Ghiţă (întrînd prin fund): Poroncă? Leon: Ghiţă, ridică tablaua cu ceai. Ghiţă (în parte): N-o mai rămas nici o chiflă... toate le-o îndopat oftigosu !... (Iese, ducînd tablaua.) 15 Safir (fumînd): Cum se-nalţă fumul în aer!... aşa şi visul omului!... Leon (în parte, fumînd): Cînd mistuieşte, totdeauna vorbeşte într-aiure. safir 20 (absorbit in gînduri) Ce este omul? un vis, un fum, O floare-n drum, un pic de scrum! Leon : Bum, bum, bum, bum! Safir (tresărind): Bum, bum, bum, bum? (Caută să 25 priceapă.) Ha!... Ba nu... nu-nţeleg. Leon: Nu face nimic... vei pricepe altădată. Safir: Fie!... Ah!... Leonaş! Ce-ai zice cînd a' vedea întrînd deodată în salonul ista o văduvă tînără, frumoasă, gingaşă, elegantă şi zîmbitoare 30 ca d-na Adelina Dorian? Leon (în parte): Şi el gîndeşte la dînsa? Safir: Spune... ce-ai spune?... spune. Leon: Ba spune tu. Safir: Aş spune că beţivului şi dracu-i iese cu 35 oca-nainte. Leon: Nu e tocmai poetic pentru un om care bea lapte. Safir : Am zis beţiv şi declar că sînt beat de farmecul Adelinei... Ea-i o fiinţa adorabilă. 262 Leon: Şi adorată? Safir: Şi mai cu seamă adorată... Am întîlnit-o acum doi ani pe vîrful Ceahlăului şi i-am propus să m-azvîrl cu capul înainte într-o prăpastie fără 5 fund, pentru ca să-i dau o mică probă de amor... Şi ştii tu ce mi-a răspuns îngeraşul?... Leon: Ce? Safir: Mi-a răspuns cu o voce trăgănată: „Nu acum, d-le Balaur... altă dată, dacă nu ţi-a fi cu supă-10 rare... las’ pe altă dată!.Şi, zicînd aceste cuvinte, ea mi-a aruncat o căutătură lungă şi galeşă, care m-a străpuns din scoarţă-n scoarţă... Ia aşa... (Caută galeş la Leon.) Leon : Hîş... că mă-i deochea. 15 Ghiţă (aducînd un teanc de jurnale): Cucoane, a sosit curierul; iată gazetele... Leon : Dar vro scrisoare nu-i ? Ghiţă: Nu, cucoane. (Iese.) Leon (deschide un jurnal): Să vedem ce s-a mai întîm-20 plat în Franţia? Safir: Citeşte, Leon, citeşte, în timp ce eu voi visa la Adelina ş-oi mistui ceaiul. Leon (citeşte): „în ziua închierii armistiţiului la Ver-sailles, o lovire crîncenă a avut loc între trupele 25 germane şi mobilii francezi, lîngă Orleans... Mobi- lii au fost siliţi a să retrage, lăsînd mai mulţi morţi şi prizonieri pe cîmpul bătăliei..." Iar! (îi cade jurnalul din mînă.) Nu mai am curagiu s-arunc ochii pe jurnale... îmi pare 'că trec 30 printr-un vis de sînge... sărmana Franţie ! SAFIR (dcrmitînd ) Amor, amor! Te chem cu dor; 35 Amor, amor, De tine mor! Leon (luînd iar jurnalul): Ce văd? (Citeşte:) „în aceeaşi zi, la trecerea unui pod apărat de germani, un batalion de franc-tiriori dînd năvală cu 263 10 15 20 25 30 35 • 40 furie, o mare parte din ei au căzut sub o cumplită ploaie de gloanţe. Cei rămaşi începeau a să retrage în dezordine, cînd un tînăr ieşi în fruntea lor şi, strigirid*- « Trăiască Franţia!»—se izbi ca un : leu îh contra* tunurilor din capătul podului. Companionii lui/ electrizaţi, năvăliră după dînsul şi goniră pe enemici din poziţiile lor, luîndu-le un tun... Aflăm că tînărul franc-tirior ieste român şi că!fa_ fost rănit la braţul stîng în acea luptă eroică... Onoarfe acestui demn şi curagios fiu a României, care a plătit cu sîngele lui datoria de recunoştinţă a patriei sale cătră Franţia nenorocită!" ('Votbit.)'A !:} . Parcă mi s-a luminat dinaintea ochilof... Un român!... cine să fie? frate-r:. meu, poate ?... 6 Doamne, cînd ar fi el!... dar, el trebuie să fie... Ştefan e brav, entuziast, capabil de-a privi moartea-n faţă,.fără sfială... JBalaure, ai auzit? Safir (tresărind): Ce? ^ Leon: Un român de-ai noştri a făcut un act eroic pe cîmpul războiului................ Safir: Unde? Ce act? Leon : A luat un tun de la enemici. Safir: Numai unul!... Eu aş fi luat opt, dacă starea sănătăţii mele nu m-ar condamna să beu lapte de capră roşie. Ghiţă (întrînd prin fund): Cucoane, o sosit doamna Adelina Dorian cu vărul d-sale... Leon (sărind de pe canape): D-na Dorian, aici ? Safir: Adelina! (Se răstoarnă cu fotoliul pe spate; Ghiţă îl opreşte de a cădea.) Ghiţă: Ţine-te bine să nu dai rău. Leon: Cum a venit?.. . N-am auzit trăsură. Ghiţă: O vinit călare. Safir: Regina Amazoanelor! Leon: Ghiţă, primeşte-i aici în salon. Eu merg s-o anunţ mamei mele. (Iese prin stînga.) Saur: Şi eu mă duc să mă-mbrac, să mă fac frumos ca Arghir! (Iese prin dreapta.) Ghiţă (deschizînd uşa): Poftim, doamnă. 264 SC ENA V ADELINA, NICU, GHIŢĂ Nicu: Domnul Leon e acasă ? Ghiţă: Vă roagă s-aşteptaţi aici... vine-ndată. 5 Nicu: Bine. (Face un semn mi Ghiţă, care iese prin stînga.) Adelina (în parte) : Nu ştiu pentru ce mi se bate inima de cînd am întrat aici... (Tare.) Acesta-i salonul d-lui Dalbu ? elegant! 10 Nicu (cu ton sec): Nu prea. Adelina: Cum? nu-ţi place, verişorule? Nicu: Ceea ce nu-mi place este de a te vedea pe d-ta, o tînără văduvă, în apartamentul unui holtei. Adelina: Dac-aş fi venit singură, aş merita blamul 15 persoanelor serioase şi venerabile ca tine; dar fiindcă te-am ales pe tine de cavaler... Nicu: Zi mai bine că m-ai ales de paravan. Adelina: Ce voieşti să zici?... tu, paravan?... aşa de tînăr! 20 Nicu: Voiesc să zic că, deşi n-am mai mult de 20 de ani... Adelina: 17... nu 20. Nicu: Ba 20... nu sînt aşa de copil încît să nu cunosc inima femeilor. 25 Adelina: Tu!... Ha, ha, ha, ha, ha! Nicu: Eu, eu, Nicu Ţifne... precum m-ai poreclit... citesc foarte clar în sufletul iubitei mele-verişoare. Adelina: Ştii să citeşti la vîrsta ta?... Mare minune! Ce bine se face educaţia în ţară!... Şi nu s-ar 30 putea să-mi spui şi mie, verişorule, ce-ai cetit în sufletul meu ? Nicu: Un adevăr foarte simplu... iubeşti pe domnul Leon. Adelina: Eu? 35 Nicu: D-ta. (In parte.) S-a uimit... Mister! Adelina: Ştii ce, Nicule?... Profesorul care ţi-a dat lecţii de cetit ţi-a furat banii... Cere-ţi banii înapoi... 265 SCENA VI ADELINA, NICU, LEON Leon (dînd mîna Adelinei): Vă rog să mă scuzaţi, doamna me, că nu v-am ieşit înainte ca să vă 5 primesc ca pe-o regină în castelul meu; însă am gîndit mai întîi la mama me, ş-am alergat s-o bucur anunţîndu-i vizita d-voastră. Adelina: Prea bine-ai făcut, domnul meu, căci vizita me este în mare parte pentru d-na Dalbu, şi 10 puţin pentru d-ta. Leon: Sînt prea fericit de părticica me, fie cît de mică,.. (Întinzînd mîna lui Nicu.) A! domnule Nicu... Nicu (aţas): Domnule... (Se închină şi dă mîna.) 15 Adelina: Ce face d-na Dalbu?... Pot să întru în apartamentul d-sale? Leon: îndată... Se găteşte să vă primească... Adelina: Am auzit c-a fost cam bolnavă? Leon: S-a bolnăvit de scîrbă de cînd a aflat că 20 frate-meu s-a înrolat în compania defranc-tiriori... Biata mamă ! preocupată de periculele războiului, vede necontenit prin vis pe fiiul său rănit... mort... Adelina (uimită): Mort! 25 Nicu (în parte): S-a uimit pentru Ştefan?... Alt mister! Adelina: însă... cred c-aţi primit scrisoare de la d-nul Ştefan ?... Leon: Numai una... de mult... şi tăcerea lui ne-ngri-30 jeşte serios. Nicu: îngrijire legitimă, căci, în cele din urmă loviri dintre francezi şi prusieni, au căzut mulţi străini înrolaţi. Am cetit chiar... Adelina: Iar ai cetit?... apoi dar sînt liniştită... 35 D-nul Ştefan ne va reveni teafăr, glorios şi demn de stima compatrioţilor săi. Leon (luînd mîna Adelinei): O sperăm cu toţii, d-na me. Nicu (în parte): Ne va reveni... acest ne zice mult!... 266 SCENA VII ADELINA, NICU, LEON, SAFIR (elegant pretenţios) Safir: Graţioasa me doamnă, permiteţi-mi să depun omagele mele la picioarele d-voastră. 5 Adelina: D-nul Safir Balaur!... Ce surpriză! Safir: Surpriză este pentru noi, graţioasă doamnă... surpriză plăcută... surpriză surprinzătoare ca şi cînd ar întră o căprioară, o gazelă în bîrlogul unor ursi. > 10 Adelina: Tot amabil şi poetic d-nul Safir?... Safir: în prezenţa d-voastră pot să fiu altfel? Nicu (nervos, în parte): Ce secături!... (Tare.) Apropo de urşi, d-le Safir... Safir: A ! Nicuşor?... nu te zăream... Ai mai crescut 15 de an. ^icxs (atins): Am... însă apropo de urşi, am văzut un urs legat cu lanţul cole sub fereastă... al cui e ? Leon: Al meu; mi l-a dăruit de ziua me amicul meu 20 Safir, acum un an. Adelina (cătră Safir, zîmbind): Nu cumva l-ai prins în Ceahlău? Safir: Tocmai... chiar în anul cînd v-am întîlnit lîngă Panaghia. 25 Adelina: Ştiu... cînd mi-ai propus să te-arunci într-o prăpastie... nu-mi aduc aminte pentru ce... Safir: Pentru ca să vă dau o mică probă de... devotament. Fiind refuzat de d-voastră, prin nişte cuvinte care mi-au rămas întipărite aici (arată 30 inima), m-am simţit atunci cuprins de-o despe- rare ce m-a făcut să rătăcesc mai multe zile prin munţi... într-o dimineaţă mă-ntîlnesc bot la bot cu ursul ist de sub fereastă!... Nenorocitul!... se ridică-n două picioare şi cearcă a să măsura 35 cu mine !... se apropie, îmi dă o palmă... Eu îi trag un pumn în bot şi-l ameţesc... pe urmă îl leg frumuşel cu batista de gît şi-l aduc acasă ca pe-un pudl... Iaca tot adevărul... Adelina (zîmbind): Ce eroism ! 267 Nicu (în parte): L-a fi cumpărat de la un ţigan. Adelina: Ce sînge rece în faţa periculului! Safir: Efectul amorului, doamna me... Eram înamorat şi ştiţi că amorul învinge chiar fiarele sălbatice. Adelina: Nu mă îndoiesc, domnul meu; însă un lucru mă miră... Cum d-ta, care prin o simplă lovitură ameţeşti urşii din codru, d-ta, care pari a fi un erou în soiul d-tale, d-ta, care eşti aşa de mare amator de pericule, nu te-ai dus să iei parte la războiul din Franţia? Safir: Cum?... Un motiv prea simplu m-a împedecat. Adelina: Care? Safir: Beu lapte de capră roşie; căci ahturile mi-au slăbit peptul. Adelina; Asta te face prea interesant, domnule Safir; însă în ochii mei ai fi mult mai poetic, dacă te-aş şti luptînd ca un leu în focul războiului... Şi, zău, poate că ai deveni nerezistibtf pentru sexul nostru, dacă te-am vedea întors de. la bătălie fără braţe, fără picioare şi chiar fără nas. Safir: Fără nas!... foarte mulţămesc. (în parte.) Unde mi s-ar încuiba gutunarul ? Leon: Văd cu mulţămire, doamna me, că aveţi mare simpatie pentru biata Franţie. Adelina: Dar, o mărturisesc... Mi se rupe inima cînd gîndesc la nenorocirile acelei ţări frumoase, unde-am fost crescută în copilărie.... De la începutul războiului fiecare zi este pentru mine o zi de suferinţe şi de doliu: căci nu mă pot deprinde cu ideea căderii şi umilirii naţiei franceze... Ş-apoi cînd îmi închipuiesc mizeriile de tot soiul: foametea... gerul... boalele... grozăviile luptei... mamele ce-şi plîng copiii, copilaşii ce rămîn fără părinţi... satele care se ard, oraşele ce se dărîmă şi, mai presus de toate, durerea morală a Franţiei căzută din culmea prosperităţii şi a gloriei... Ce să vă spun?... Mă doare în suflet, mă doare! (Plînge.) - ' Leon (cu căldură): Nobil suflet!... Ah!... cînd v-ar putea auzi fratele meu. Ştefan, s-ar bate de-o sută de ori mai cu entuziasm. Adelina: Fratele d-tale e un tînăr cu inimă... o natură 5 nobilă şi generoasă... îl stim... îl admir... şi te rog să-i scrii din parte-mi că-1 urmez pretutindene cu gîndul, ca pe un frate... Nicu (în parte): Ce foc!... Hîm! Adelina: însă... văd că entuziasmul mă duce prea 10 departe şi c-am uitat adevăratul motiv a vizitei mele. Safir (în parte): Adevăratul motiv sînt eu... să vedeţi însă că n-are s-o spuie. Adelina: Domnilor, în urma luptelor grozave din 15 Franţia, ştiţi că numărul bolnavilor şi a răniţilor este considerabil. Ajutoare de bani şi provizii se organizează în toate părţile lumii civilizate; trebuie să urmăm si noi acest esemplu de umanitate. 20 Leon: Sîntem gata, doamna me... Luaţi d-voastră initiativa. Adelina: Am luat-o, şi iaca pentru ce am început a vizita pe toţi propietarii carii îmi sînt vecini... Am deschis o subscriere şi o loterie în ajutorul 25 sărăcimei din Franţia ş-am venit acum aici ca să întind o mînă cerşitoare pentru acei carii sufer fără să fi meritat suferinţele lor. (întinde mina.) Leon : Aş dori să depiin o comoară întreagă într-aceastâ mînă nobilă; dar în lipsă de comoară pertniteţi-mi, 30 doamna me, a depune acest inel de briliant ce-1 am de la mama me... E tot ce am mai preţios. Adelina: Mulţămesc în numele nenorociţilor... Vom pune inelul la loterie... (întinde mîna lui Safir.) D-le Safir, e rîndul d-tale. 35 Safir: Eu, graţioasă doamnă, dacă mi-ar fi permis, aş depune bucuros inima me simţitoare în această mînuşiţă, în acest crin cu cinci degete. Adelina: Voieşti să-ţi pun inima la loterie? Safir: Cum nu, dac-aş fi sigur c-aţi cîştiga-o d-voas-40 tră?... însă fiindcă nu mă pot despărţi de ea. 269 binevoiţi a primi o ofrandă mai prozaică... (Pune punga lui în mîna Adelinei.) Adelina: Bravo!... erou şi generos!... ai toate calităţile, domnule. Safir (în parte): Cum mă cunoaşte de bine! Adelina: Acum, verişorule, ai aflat adevăratul motiv pentru care m-ai întovărăşit aici... spune, tot ştii să citeşti în inimile femeilor? Nicu: Citesc în ochii matale, verişoară, că nu te înduri să rîzi de mine... Adelina: Acum ai cetit adevărul... Meriţi să-ţi dau 20 de ani. Nicu: Şi eu dau cu mulţămire pentru loterie calul meu favorit. Adelina: Adevărat prezent de gentilom. scena viii Cei denainte; GHIŢĂ (viind din stînga) Ghiţă: Cucoana-i gata şi vă pofteşte în apartamentul d-sale. Adelina: Să mergem îndată. Leon: Veniţi s-o mîngîieţi, căci vă iubeşte ca pe fiica ei. Adelina (cătră Safir şi Nicu): La revedere, d-lor. (Iese prin stînga cu Leon.) Safir (cu sentiment): La revedere... aici... şi pe ceea lume... (Rămîne în est ar dinaintea uşii din stînga.) (Ghiţă iese prin fund.) SCENA IX SAFIR, NICU; pe urmă, GHIŢĂ Nicu '(privind la Safir, în parte) : Ce personagiu ridicul! SAFIR (declamînd ) „S-a dus!... a dispărut ca raza răsfăţată., Şi lumea-n lipsa sa, îmi pare-acum bălţată! Nicu (în parte) : îmi irită nervele cu strîmbăturile lui. SAFIR O! dulce îngeraş! te-ai dus, te-ai dus, te-ai dus Şi eu rămîn pe jos, cînd tu eşti sus, sus, sus! Nicu (în parte): îmi vine să-l muşc. SAFIR (privind împrejurul lui) Acum orice privesc e pogan, trist, urît, Amar, fatal!... NICU ■ Destul că, zău, mă strîngî de gît." Safir: Te strîng de gît, eu? ce voieşti să spui? Nicu: Voiesc să spun că tonul cu care vorbeşti veri-şoarei mele îmi displace, domnule... Safir: Tonul?... Ce ton? Nicu: Tonul acest sentimental şi... ridicul cu care-ţi permiţi a-i adresa declaraţii de amor... ca un năuc. Safir: Năuc eu?... Ia ascultă, Niculeţ... dacă n-ai fi de ieri de-alaltaieri, m-aş simţi ofensat; dar fiind, precum am zis, de ieri de-alaltaieri', mă mărginesc a-ţi zice că eşti... un obraznic. Nicu (furios): Obraz... Safir: nic, Niculeţ, nic. Nicu (aleargă de scoate două florete din panoplie): Obraznic! Safir: Ce face?... strică panoplia? Nicu (viind în faţa lui Safir): Domnule, ştii să mînu-ieşti floreta? Safir: Pentru ce astă-ntrebare? Nicu: Pentru că voiesc să-ţi dau o lecţie de politeţă. Safir: Mie? (în parte,) Curios băiet! Nicu: Nu răspunzi? (Dînd o flcretă lui Safir.) Ţine. Safir: Dar ce voieşti să faci? Nicu: Voiesc să-ţi probez că un obraznic ca mine poate să puie în frigare un bîtlan ca d-ta... Apără-te... 5 (Se pune în poziţie de scrimă.) Safir: Bîtlan!... Aşteaptă, coşcodane, să-ţi arăt eu. (Apucă o floretă ş-o esaminează; în parte.) Floretele au bumbi?... Minunat! Nicu: Eşti gata? 10 Safir: Gata să te pun în rîndul nenorociţilor carii au avut curagiul a să măsura cu mine. (Se bat cu floretele.) Nicu: Palavre. Safir: Am ucis 10 duelişti păn-acum; ia sama! 15 Nicu: Palavre... Na, na, na! (Atinge pe Safir.) Safir: încet, încet, dă-mi timp să mă apăr, omule. Nicu: Apără-te, dacă poţi... Na... Safir: Mă gîdili... mă gîdili, îţi zic... şi eu cînd mă gîdil încep a rîde... ha, ha, ha, ha! 20 Nicu (urmărind pe Safir care se retrage înapoi)-. Eşti nervos, se vecie. Safir: Foarte nervos... Iar? ha, ha, ha, ha! (Ajunge lîngă canape şi cade obosit.) Nicu (oprindu-se spăriet): Te-am ucis? 25 Safir: Ba... decît îmi vine să mor de rîs; ha, ha, ha! (Rîde zvîrcolindu-se pe canape.) Nicu: Iaca poznă!... Are să plesnească ferea-ntr-însul. (Trage clopoţelul.) Ghiţă (alergînd din fund)-. Poroncă... Ce este? 30 Nicu: L-a apucat isterismul pe d-nul Safir. Trimite la un medic. Ghiţă: Nu-i nevoie, îl vindec eu. Nicu: Cum? Ghiţă: îi videa. (Se apropie de Safir pe din dosul cana- 35 pelei.) Domnule Safir, o adus giupîneasa chifle proaspete. Safir (încetînd de rîs): Unde-s? Ghiţă: în camară. (Lui Nicu.) I-o trecut. Safir (sculîndu-se): Adă-le aici... De mult ce-am rîs, mi-a venit poftă de mîncare. Ghi iă: îndată. (Iese prin juni.) SCENA x 5 SAFIR, NICU, LEON Leon: Domnule Nicu, vara d-tale doreşte să plece şi vă roagă să purtaţi de grijă pentru cai. Nicu: Prea bine; merg să esaminez daca-s înşeuaţi bine. I.a revedere, d-le Safir; cînd vei avea gust 10 să mai rîzi, voi fi gata să-ţi mai dau o lecţie de scrimă. (Iese.) Safir (în parte)-. Du-te val-vîrtej, păn’ la Măru-roş. Leon: Dar ce s-a-ntîmplat aici?... Văd floretele scoase din panoplie. 15 Safir: Nimic... am dat o lecţie de scrimă lui Nicu şi l-am umplut de spăriet pe bietul băiet. Leon: De-aceea rîdeai cu hohot mai dinioare? Safir: Cum să nu rid?... , Avea o figură aşa de comică!... Dar parc-ai spus că doamna Adelina 20 voieşte să plece? Leon: îşi ia acum adio de la mama me. Safir: Ştii una, Leon?... îmi vine s-o întovărăşesc pănă la marginea moşiei... Cum socoţi?... Aş putea profita de fuga cailor, ca să-i declar din 25 fugă amorul... Leon : Minunată idee ! Safir: Sublimă... Mă duc să-mi pun pinteni... Leon: Du-te şi-i lua calul meu care-i înşeuat gata... Numai caută să nu te trîntească. 30 Safir: Pe mine? Eu sînt în stare să-ncalec pe zmei, pe balauri. Leon: Dacă-i aşa, fugi degrabă. Safir: Mă duc ca vîntul şi mă-ntorc ca gîndul. (Iese.) Leon (singur): Uf!... credeam că nu s-a mai duce 35 nebunul, ş-aş dori foarte mult să mă găsesc cîteva momente singur cu d-na Adelina... pentru ca să-i vorbesc de frate-meu. 273 SCENA XI LEON, GHIŢĂ (întră tainic) Ghiţă (cu jumătate de voce): Cucoane... cucoane... Leon: Ce-i? 5 Ghiţă (căntînd împreg-mr): Nu ne-aude nimene? Leon: Da ce este? Ghiţă: Fratele d-voastră, d-nul Ştefan, o sosit. Leon: Ştefan! Unde-i? Ghiţă: în capătul parcului... (Arătând pe Jereasiă.) 10 Colo, în casa grădinariului... Leon : L-ai văzut tu cu ochii ? Ghiţă: Ba-ncă i-am şi vorbit... Iaca un răvăşel pentru d-voastră. (Iese prin fund.) Leon: Adă. (Deschide ravaşul şi citeşte.) „Iubite 15 Leon, închiindu-se armistiţiul, am părăsit Franţia; acumsînt aproape de voi... Pregăteşte pe mama... ş-atunci cînd vei crede că pot să m-arăt, dă-mi un semn cu batista pe fereastă." (Foarte agitat.) Ştefan aici?... Alerg să-l strîng în braţe. (Voieşte -20 să iasă.) SCENA XII LEON, A DE LI NA Adei.ina (întrind, vorbeşte în cantonadă): Fiţi încredinţată, doamna me, că voi reveni în curînd să 25 vă văd. Leon (oprindu-se, în parte): Doamna Dorian!... Nu-i timp de perdut. (Se apropie.) Doamna me, vă duceţi aşa degrabă? Adelina: Dar; sînt silită să plec pentru ca să vizitez 30 şi alţi proprietari... Aş fi foarte mulţămită dac-aş obţine şi pe aiurea un rezultat atît de bun... ca aici... Mama d-tale mi-a dat, pentru bieţii răniţi, cinci ocă de scamă, făcută cu mînile d-sale. E un prezent foarte preţios. 35 Leon : Cîte binecuvîntări aveţi să vă atrageţi din partea celor nenorociţi! 274 Adelina: Tot ce doresc, este s-aduc o alinare cît de mică suferinţelor. Leon : Cine ştie dacă o parte din binefacerile d-voastră nu se vor revărsa chiar ş-asupra fratelui meu? Adelina (iute): E rănit? I.eon : Sper că nu; însă am cetit în jurnalul de astăzi fapta eroică a unui tînăr român... care a primit o lovitură de glonţ la braţul stîng, şi mă tem să nu fie Ştefan... Adelina (agitata): O faptă eroică?... Unde-i jurnalul ? Leon (aducînd jurnalul-de pe masă): Iată-1; cetiţi, înşivă. Adelina (cu mare uimire, citeşte): „Deodată un tînăr ieşi în fruntea franc-tiriorilor, strigînd: «Trăiască Franţia», şi se izbi ca un leu..." (Vorbit.) El a fi, Ştefan ! (în parte.) Rănit!... şi eu nu-s lîngă dînsul!... Leon: Doamna me...' vă văd pătrunsă de milă... Uimirea d-voastră mă încuragează a vă spune din partea fratelui meu... scena xiii ADELINA, LEON, SAI-TH Safir: Iată-mă împintenat şi încravaşat!... Leon (în parte): Lua-l-ar naiba, strechiet! Safir: Doamna me, îmi permiteţi să vă întovărăşesc pănă la capătul moşiei, şi mai departe!... Drumurile nu sînt sigure, de cînd cu poliţiile rurale... Adelina: Bucuros, domnule Safir... un poteraş ca d-ta... I.eon (încet, Adelinei) : Depărtaţi-1, vă rog... am ceva să vă spun foarte important. Safir: Doamna me... fie poteraş sau cavaler servent, toată ambiţia mea este ca să vă apăr în contra oricărui pericul, cu preţul vieţii mele... Pentru cel mai mic favor, pentru un gaj neînsemnat, sînt în stare să devin un Alexandru Macedon. Adelina (zîmbvnd): Pentru un simplu gaj ? Safir: Pentru... Adelina: Ş-ai face tot ca să-l meriţi? Safir: Ah! doamnă!... tot! 5 Adelina (apropiindu-se de fereastă)'. Dacă-i aşa, priveşte batista asta. (0 agită.) Leon (în parte)'. Agită batista la fereastă? Frate-meu va crede că-i semnalul pentru ca să vie... Adelina: Vezi batista asta, d-le Safir? io Safir: O văd. Adelina: Voieşti să fie a d-tale? Safir : Ah! doamnă! Adelina (aruncînd batista pe fereastă): Mergi dar de-o scoate din -labele ursului. 15 Safir (se răpede ia fereastă)'. Mă duc! (Se opreşte.) Ursul a prins-o în labe!_________________Diha,_ Martine... Leon: Pe dînsul, Safire... sai în spinarea lui. Safir: Aş sări, de n-a.r fi cam sus... Alerg însă ca să mă ieu la luptă dreaptă cu Martin. (Iese, alergînd, 20 prin fund.) SCENA XIV ADELINA, LEON Adelina: Nenorocitul! l-a rupe ursul în bucăţi!... Leon: N-aveţi grijă, doamna me. Safir e om prudent. 25 (Arătînd pe fereastă.) Priviţi... a luat o prăjină şi caută să scoată batista făr’ a să apropia de urs. Adelina: Bine zici... ha, ha, ha, ha! (Se aude sub fereastă vocea lui Safir strigînd: „Diha, Martine!" ) 30 Leon (depărtîndu-se de fereastă): Doamna me... vă rog să m-ascultaţi cu bunătate... Am o misie delicată de împlinit cătră d-voastră, din partea. .. Adelina: Din partea}... - 35 Leon : Din partea fratelui meu... Mă iertaţi de îndrăzneala ce ieu... însă am sacra datorie a vă comunica 276 cele din urmă cuvinte ale unui om care poate în momentul acesta... Adelina: Te ascult, domnule Leon. Leon : Păn’ a nu pleca în Franţia, Ştefan mi-a mărtu-5 risit că vă iubeşte... fără nici o sperare de a fi vrodată iubit de d-voastră... El mi-a scris din cîmpul luptei că ar fi fericit să moară combătînd, dacă prin sacrificiul vieţii sale ar atrage compătimirea d-voastră. io Adeiina (cu o nobilă francheţă): Domnul meu, eşti un om de onor, si dinaintea d-tale nu voiesc ' i s-ascund admirarea ce mi-a inspirat purtarea fratelui d-tale... Părăsindu-si tara, fratele, mama, > > * * f pentru ca să meargă a lua parte la apărarea unui 15 popor nenorocit, fratele d-tale a probat că posede o inimă nobilă şi demnă de a fi apreţuită... Deie Dumnezeu ca sa se-ntoarcă din cîmpul luptei, înfăţişeze-se în ochii mei cu prestigiul ce a dobîn-dit, ş-atunci i-oi- întinde cu mîndrie această 20 mînă... s c K N A XV ADELINA, LEON, ŞTEFAN Ştefan (cu braţul sting în eşarpă, se arată în fund): Leon! 25 Leon: Ştefan! (Se aruncă în braţele iui Ştefan..) Adelina (în parte): El! Ştefan: Mama me... Ce face mama me? Leon: Te-aşteaptă... Ce văd?... eşti rănit ?... la braţul stîng?... Tu ai fost eroul?... bravo, Şte- 30 fane ! (îi mai îmbrăţişară.) Ştefan (zărind pe Adelina): D-na Dorian !... aici!... Adelina: Eu, domnul meu... Iaca mîna me... sînt fericită de a o întinde unui om cu suflet măreţ. (Ştefan ia mîna Adelinei în tăcere.) 35 Leon (între amîndoi): Ştefane, vezi tu mînuşiţa asta albă şi delicată ?... Este mîna unei nobile cerşi- W. toare în ajutorul răniţilor din Franţia... Tu eşti din numărul lor, ţi-ai vărsat sîngele pentru sora Patriei noastre... (Cătră Adelina.) Daţi-i voie, doamna me, s-o păstreze ca o dulce şi nepreţuită 5 recompensă. Adelina: Fie!... din toată inima. Ştefan (transportat de bucurie) : A !... (Sărută mîna.) Lf.on : Acum, vin' la mama me... scena xvi 10 ADELINA, LEON, ŞTEFAN, NICU, GHIŢĂ Nicu (întrînd): Caii sînt gata, verişoară... Ce văd? d-nul Ştefan!... sînt foarte fericit, domnul meu, de a te revedea... Cea mai vie dorinţă a me este de a deveni amicul d-tale. 15 (Se aude vocea lui Safir sub fereastă strigînd : „Diha,Mar- tine!... lasă batista... Diha!...'') Toţi: Ce este? Nicu (căutînd pe fereastă)'. D-nul Balaur se hîrjo-neşte cu ursul... Iată-1 că vine călare pe prăjină. 20 S C E N A XVII Cei denainte; SAFIR (intră cu un aer triumfal şi aduce o bucată de batistă în virful unei prăjini) Safir: Iaca batista!... Iaca trofeul victoriei, doamna me!... M-am luptat voiniceşte cu Martin; dar, 25 în fine, l-am învins! Adelina: Bravo, domnule Safir! Safir (oferindu-i batista): Acest bravo din partea d-voastră e o scumpă recompensă pentru mine... nu zic ba... însă cred că merit ceva mai mult. 30 Nicu: Mai mult? Safir: Permiteţi-mi, doamna me. să păstrez această batistă ca un gaj, precum odinioară cavalerii... 278 Adelina: Gajul e cam rupt, domnul meu. Nicu: Şi pentru un erou cu gutunar ca d-ta, nu-i destul de mare. Safir : Nu-nţeleg... 5 Leon; Oricum, doamna me, daţi-i acest trofeu glorios ca un prezent de nuntă. Safiij (încîntat): De nuntă ?... de nunta me ? Leon : Ba de nunta d-nei Adelina cu fratele meu Ştefan. Safir (ţîfnos): A\ (Lui Ştefan.) Ştefane... nu te io zărisem... dar te felicit... Uf ! m-a obosit ursul... (în parte.) O ! femei!... îngeri căptuşiţi cu drăcu-şori! (Cade pe canape şi deodată sc scoală.) Ghiţă... Ghiţă... Ghiţă: Aud? 15 Safik: Adă-mi un pahar cu lapte. Ghiţă: Lapte de Cotnar? Safir: Da. Nicu: Voieşti să bei în sănătatea verişoarei şi a d-lui Ştefan? 20 Safir: Tocmai. Adelina: Mulţămesc, domnul meu... Eşti un adevărat Safir. Safir: O ştiu. (Cu melancolie, privind la Adelina.) Dar ce folos !... 25 (Adelina dă braţul lui Nicu şi se îndreaptă spre uşa din fund. Lecn şi Ştefan se duc să între în stînga. Ghiţă aduce un pahar cu vin lui Safir, care-l deşeartă şi cade trist pe canape.) (Cortina cade.)