DRAME CETATEA NEAMŢULUI PERSOANE SOBIESCHI, regele Polonie IABLONOVSCHI, hatmanul armatei polone POTOSCHI, aghiotantul lui Sobieseh 5 ŞOIMAN, căpitan bătrîn de cetate TUDORA, fica lui FARCAŞ, tînăr ostaş român GALU \ GHEŢU ! plăiesi 10 MIRCEA J UN STRĂJER ROMÂN O SENTINELĂ POLONĂ UN ROMÂN BĂTRÎN O ROMÂNĂ 15 UN COPILANDRU UN SOLDAT POLON TREI PLĂIEŞI ROMÂNI, ROMÂNE, STATUL MAJOR POLON. AGHIOTANŢI, ARMATA POLONĂ CETATEA NEAMŢULUI1 SAU SOBIESCHI ŞI PLĂIEŞII ROMÂNI DRAMĂ ISTORICĂ ÎN 3 ACTE 5 Scenele se petrec la Cetatea Neamţului, în anul 1686. ACTUL I Teatrul reprezintă malurile pîrăului Neamţ, cu o punte peste el; dealuri în fund, cu o cărare ce] şerpuieşte pe coastele lor, şi în stînga casa lui Şoiman. 10 SCENA I GALU, GHEŢU, MIRCEA (în faţa scenei), ROMÂNI şi ROMÂNE (învîrtesc o hcră -pe malul pîrăului) Galu: Mîndră zi ne-o dat Dumnezău de sărbarea icoanei lui Ştefan-Yodă! 15 Ghetu : Mîndră, fărtate, şi strălucită ca numele marelui Voievod ce-o apărat ţara noastră, 40 de ani în şir, cu braţul său cel neînvins! Galu : Astăzi are să s-adune tot poporul de prin munţi şi de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neam-20 ţului, spre închinare dinaintea icoanei Sfîntului Ştefan, după datina strămoşască. 1 Subiectul acestei drame e tras diri novela istorică a d-lui C. Ne-gruţi [V.A.]. 401 Mircea (mai în fund, privind spre dealuri): Iată-i cum vin din toate părţile, cîrduri, cîrduri. Parcă se cobor turme de oi de pe coastele Ceahlăului. Gheţu: însă nu-1 zăresc pe moş Şoiman, căpitanul 5 cetăţii... De ce oare-o întîrziet în casa lui ? (Arată casa din stînga.) Galu: Vezi că azi a să fie cununia fetei lui, Tudora, cu Farcaş aprodul, şi s-a fi gătind de nuntă. Gheţu: Da s-o întors Farcaş de la Ieşi? 10 Galu: Ba-ncă nu... S-aşteaptă să cadă pe nică pe ceas. Gheţu: Numai de i-a fi dat voie Cantimir-Vodă. Galu: N-ai grijă despre asta, căci Farcaş îi frate de cruce cu căpitanul Turculeţ, şi căpitanul Tur-15 culeţ îi mîna dreaptă a lui Cantimir-Vodă. Mircea: Iaca şi moş Şoiman cu Tudora. scena ii Cei denainte, ŞOIMAN, TUDORA (ieşind din casă) Şoiman: Vin', Tudoro, şi-ţi şterge ochii, fata mea,că 20 Farcaş, logodnicul tău, trebuie să sosască azi negreşit. Tudora (tristă): Să te-audă Dumnezău, tată, dar... Şoiman : Ce ?... te-ndoieşti poate de cuvîntul lui Farcaş ?... cel mai vrednic şi mai voinic aprod 25 a lui Cantimir-Vodă ? Tudora: Ba nu, tată... Ştiu că el mă iubeşte, şi că, de-a trebui să treacă chiar pin foc, el a trece ş-a veni; însă o presimţire dureroasă îmi munceşte sufletul de astă-noapte! 30 Şoiman (îngrijit): Ce presimţire?... Poate c-ai visat ceva? Tudora: O! dar; am visat un vis îngrozitor!... Parcă năvălise peste biata ţară un potop de sînge!... Farcaş se lupta pintre valuri, şi valurile tot 35 creştea împregiurul lui, păn' ce-o atins zidiurile cetăţii de pe deal. 402 Şoiman: Ferească Dumnezău sfîntul!... Destule nenorociri o căzut pe biata Moldovă: locuste, săcete, năvăliri de tătari, de turci, de unguri, de Ieşi!... vrajbe între fraţi, neunire, împărecheri!... toate 5 rălele ce pot aduce stingerea unui neam întreg!... Ferească Cel-de-Sus, să nu-ţi fie vorba-ntr-un ceas rău, fata mea, că mi se oţereşte inima cînd gîndesc la cîte-o pătimit bieţii locuitori!... Dar ce stăm noi de vorbim de astea, cînd azi a să 10 fie cununia ta?... Vezi... flăcăii şi fetele s-o adunat la horă şi gioc voios, că doar sîntem în vreme de pace... Iaca şi tovarăşii mei de cetate: Galu, Gheţu şi Mircea, care s-o coborît din deal pentru ca să te privească în haine de mireasă. 15 Nu-i asa, fraţilor? } ' y Galu: Aşa, moş Şoimane... Să trăieşti, Tudoro, şi să fii fericită după cum dorim şi după cum doreşti! Tudora: Mulţămim d-voastră... Să ne fie traiul bun 20 la toţi românii! Şoiman: Amin! (Cătră plăieşi.) De mult v-aţi coborît din cetate? Galu: De cu răsăritul soarelui. Şoiman : Şi cîţi oameni o rămas de pază înlăuntru ? 25 Galu: Nouă plăieşi, tot unul şi unul. Şoiman: Prea bine; nouă plăieşi români plătesc cît nouăzăci de voinici. (Cătră români.) Copii!... gâtiţi-vă să mergem în cetate câ să ne-nchinăm icoanei Sfîntului Ştefan. 30 Românii: Hai să mergem, hai să mergem... Şoiman: Şi dac-a sosi Farcaş, pe cînd ne-om întoarce de la cetate, om face nunta Tudorii. Românii: Noroc bun, noroc bun! Hai la cetate! Şoiman: Tăcere... Datina strămoşască, este ca cea 35 mai frumoasă fată din munţi să cînte-n ziua asta cînticul lui Ştefan-Vodă... Cine vreţi voi ca să cînte ? Românh: Tudora să cînte, Tudora ! 403 \ Şoiman: Auzi, fata mea?... Cică tu eşti cea mai frumoasă dintre toate... Cîntă dar. Tudora: Bucuros, tată. CÎNTECUL LUI ŞTEFAN-VODĂ 5 Ştefan, Ştefan Domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare 1 Din Suceava cînd el sare, Pune peptul la hotare, 10 Ca un zid de apărare. Braţul său fără-ncetare Bate oardele tatare, Bate cetele maghiare, Bate Ieşi din fuga mare, 15 Bate turci pe zmei calare Şi-i scuteşte de-ngropare! Lumea-ntreagă stă-n mirare! Ţara-i mică, ţara-i tare, Şi duşmanul spor nu are! 20 Lumea-ntreagă stă-n mirare! Căci precum în cer, un soare, Unu-i Ştefan Domn cel Mare! Românii (cu entuziasm): Ura! (Se văd alergînd pe dealuri cîfiva români spărieţi, carii strigă : 25 „Săriţi !... agiutori !... duşmanii !..." ) Românii (mergînd spre fund,): Ce este? Ce să fie? Şoiman: Ce larmă s-aude? (Farcaş se arată pe deal, urmărit de un soldat pclcn. Luptă între amindci. Pclonul cade ucis. Muzică la orhestră.) 30 Tudora: Iaca Farcaş, Farcaş! Românii: Farcaş, aprodul! Şoiman: Farcaş în luptă cu un leah! (Strigă:) Nu te da, Farcaş băiete, că venim şi noi! (Cătră români.) Pe leah, copiî! 35 Românii (voind să alerge spre deal): Pe leah!... pe leah! Şoiman: Ba nu; staţi locului... N-are Farcaş nevoie de-agiutor împrotiva unui duşman singur. 404 Tudora: Tată, tată!... poate să mi-1 omoare!... Şoiman: Taci, copilă, că nu ştii ce spui... Românul are şăpte suflete-ntr-însul!... Iaca leahul slăbeşte... Farcaş îl strînge de-aproape... Leahul 5 cade... Ura ! să trăieşti, Farcaş ! Românii: Ura! Farcaş! (După ce cade polonul, Farcaş aleargă pe deal, se cobcară, trece puntea şi vine în scenă.) SCENA III 10 Cei denainte, FARCAŞ Farcaş: La arme, fraţilor!... la coase... la topoare, c-o intrat sabie-n ţară ! Românii: Leşii? Farcas: Lesii cu craiul lor Sobietchi! * > y 15 Şoiman: Sărmana ţară! Farcaş: Sobieţchi o venit cu toată puterea sa şi cu toţi hatmanii ţării leşeşti, încît o pustiet locurile pe unde-o trecut... Toţi locuitorii şi-o pără- sit casele de-o pribegit prin fundul codrilor, căci 20 n-o rămas colţ de pămînt neprădat şi nestrîcat de duşmani!... Ba-nc-o tăiet pe Doamna Ruxanda, fiicaluiVasile-Vodă,şi s-o cercat s-o ieie pe Sfînta Paraschiva din biserica Trii-Ierarhilor. Şoiman: Ce nelegiuire!... Ş-o luat-o? 25 Farcaş: Ba nu, căci călugării o închis porţile, şi de sus, de pe turn, o chemat blăstămul ceriului asupra duşmanilor !... Atunci, hatmanul cel mare, Iablonovschi, o poroncit oamenilor lui să se retragă. Şoiman: Pui de români, călugării. 30 Farcaş : Leşii s-o retras din Ieşi; dar o luat în robie pe mitropolitul, ş-acum vin spre munţi... La arme cu toţii, fraţilor, că ne-agiunge potopul! Tudora (în parte)'. Visul meu se împlineşte! Şoiman: Pe unde-ai lăsat duşmanii? 35 Farcaş: Aproape de-aici!... (Mergînd mai în fund şi arătînd în dreapta.) Priviţi colo norul cel de colb care se-nalţă păn' la ceri?... Leşii, fraţilor, leşii! 405 Şoiman: La clopot, copii!... Trageţi clopotul de larmă, ca să s-adune românii de prin toate unghiurile munţilor. (Cîţiva români ies alergînd prin stingă şi strigînd: „La clo-5 pot ! la clopct !“ ) Şoiman: Şi voi, cu toţii: bărbaţi, femei, copii, pe-apă-rare!... înarmaţi-vă cu ce-ţi găsi şi daţi de moarte, ca să nu zică litfa c-o intrat în ţara noastră ca-ntr-un sat fără cîni. 10 (Se aude în culise clopotul de dandana, şi se văd viind prin munii mulţime de români înarmaţi.) Românii: La arme!... la arme! (Ies alergînd între culise şi se întorc îndată înarmaţi cu ccase, topoare, sineţe şi pari.) 15 Farcaş: Să mi-i dai mie, moş Şoimane, ca să-i duc eu la luptă. Şoiman: Tu să mi-i duci, Farcaş, că eu merg să apăr cetatea. Tudora (apucînd pe Farcaş de braţ): Farcaş, eu vin 20 cu tine! Farcaş (cu dragoste): Vin’, Tudoro, draga mea!... şi de-a fi să murim, om peri-mpreună tot de-o lovitură! Românii: Pe Ieşi, români!... Ori ei, ori noi! 25 Farcaş: Veniţi cu mine, fraţilor, şi să nu cruţaţi păgînul, că el nu v-a cruţa... Iată-i că se văd! Românii (ridicînd armele în sus): Pe moarte, pe moarte! Farcaş: Pe moarte! Mai bine să murim, decît să 30 robim! (Pleacă înainte în dreapta, ţiind pe Tudora de mîna. Românii îl urmează cu entuziasm.) SCENA IV ŞOIMAN, GALU, GHEŢU, MIRCEA Şoiman: Galu, Gheţu, Mirce, staţi pe loc... Unde vă 35, duceţi ? Galu: La luptă! 406 Şoiman : Nu-i treaba noastră s-alergăm înaintea duşmanului. Datoria noastră-i s-apărăm Cetatea Neamţului, care ne-o-ncredinţat-o Cantimir-Vodă. Hai la cetate! 5 Galu: Cum?... Să ne-nchidem între zidiuri, cînd fraţii noştri înfruntă moartea la lumina soarelui!... Şoimane, rău cuvînt ai rostit!... Şoiman: Taci, Galule, că tu, deşi ai cărunţit, tot îţi zburdă inima mai pe sus decît mintea... Luptă 10 vrei tu?... Luptă-i avea în apărarea cetăţii!... Moarte vrei tu?... Moarte-om găsi cu toţii; căci mai bucuros ne-om îngropa subt rîsipurile cetăţii, decît s-o închinăm duşmanului. Mircea: Ian ascultaţi ce zvoană s-aude? 15 (Se aude în depărtare un zgomot .de voci şi împuşcături.) Şoiman: Negreşit românii s-o întîlnit cu leşii ş-acum s-o încleştat la luptă! (Ridicîni mînile cătră cer.) Doamne, Dumnezăul părinţilor noştri!... fie-ţi milă de femeile şi de copiii noştri!... 20 întinde mîna ta şi umbreşte aieste locuri neno- rocite... Mircea (de pe punte): Şoimane, Şoimane!... norul se tot apropie !... Mi-i teamă pentr-ai noştri! Şoiman: Facă-se-n voia Domnului! 25 Galu (pe punte, privind în dreapta): Şoimane, românii noştri sînt puşi în rîsîpă!... Leşii îi alungă şi-i ucid!... Hai într-agiutori, să perim şi noi cu dînşii! Şoiman: Ce agiutori o să le dăm noi, patru oamini, 30 împrotiva unii oştiri întregi?... Hai mai bine la cetate ca s-o apărăm păn' la cel de pe urmă om! (Se îndreaptă spre punte.) Mircea: Staţi, că zăresc o fată alergînd încoaci. Toţi : Unde-i?... care-i ? 35 scena v Cei denainte, TUDORA (vine alergînd cu părul despletit, fiind în mîna dreaptă o pală şi în mîna stingă un steag polon ) Şoiman (zărind-o): Tudora! (O strînge în braţe.) 407 Tudora (exaltată): Tată, tată!... sîntem perduţi! Toţi: Perduţi! Tudora: Românii noştri s-o lovit cu toată oastea lui Sobieţchi, şi, după o luptă crîncenă, o fost biruiţi! 5 Toţi (cu desperare): Românii biruiţi! Tudora: Cei mai mulţi din ei o perit strigînd: „Să trăiască Moldova!..." Farcaş s-o luptat şi se luptă încă ca un zmeu!... Pe unde trece el, cad leşii ca snopurile de grîu subt săcere... 10 L-am văzut cu ochii mei făcînd minuni de vite- jie şi smuncind steagul ista din mînile unui căpitan leah, pe care l-o ucis... El mi l-o dat ca să-l duc sus în cetate, pentru ca să nu cadă iar în mînile duşmanului. 15 Şoiman: Aţi auzit?... Fraţii noştri sînt în rîsîpire!... Nu ne rămîne decît s-alergăm la cetate... Tudoro, vin cu noi! Tudora: Ba nu, tată... Ţine steagul, că eu mă-ntorc ca să găsăsc pe Farcaş. 20 Şoiman: Nu te-ngriji tu de el, că-i voinic de frunte, şi el iesă chiar din gura lupului... Vin’ cu noi, fata mea, că ne-i fi de-agiutori în cetate... Tu ne-i închide ochii, dac-a vrea Domnul ca să murim. (Mare zgomot în dreapta; răcnete, vaiete, împuşcături, 25 zinghete de arme-) Tudora: Iată-i! iată-i că vin!... Iată armia leşască! Şoiman: Să nu perdem vreme... Hai, păn-a nu cădea de vii în mînile păgînului! (Toţi pleacă spre fund, trec puntea şi întră în culisele din 30 stînga.) SCENA VI ROMÂNUL BĂTRÎN, ROMÂNCA, COPILANDRUL (Cîţiva români, femei şi copii întră alergînd spre scenă; scl- daţii pclcni îi alungă; luptă între ei. Muzică la orhestră. Un 35 scldat pclon prinde din fugă pe un bătrîn şi voieşte să-l în- junghie. ) Românul Bătrîn : Omoară-mă, păgîne, că m-am săturat de-a videa nenorocirile Moldovii! 408 Copilandrul (aruncîndu-se între bătrîn şi soldatul polon)'. Ticăloşiile!... vrei să omori un bătrîn cu părul alb? (Soldatul polon lasă pe bătrîn şi apucă pe copil, îl trîntepte 5 la pămînt şi voieşte să-l ucidă.) Românca (încleştîndu-se de braţul soldatului): Nu da, păgînule, că-i copilul meu!... Ucide-mă pe mine; na, loveşte! (îşi arată sînul.) Loveşte sînul care l-o hrănit, dar lasă copilul! 10 (Ceilalţi scldaţi se răped şi prind rcbi fire români.) (Se aud trîmbiţile armatei în dreapta. Armata începe a defila în sunetul muzicei şi se aşează în rînd ; după dînsa întră românii robiţi şi înjugaţi la tunuri.) SCENA VII 15 SOBIESCHI, IA BLONOVSCHI, POTOSCHI, AGHIO-TANŢI, STATUL MAJOR Potoschi (întrînd mai înainte şi anonţînd): Maiesta-tea-sa craiul Sobieţchi!... (Cătră armată.) La front!... Sus armele! 20 (Muzica cîntă o fanfară de cncare. Steagurile se pleacă di- naintea lui Scbieschi. Soldaţii prezintă armele.) Sobieschi (se închină la steaguri): Ostaşi!... sînt mulţămit de voi!... V-aţi purtat cu vrednicie la luptă!... Unde sînt robii? 25 Potoschi (arătînd românii): Iată-i, maiestatea-voastră! Sobieschi: Să-i lege ca să-i ducă în Polonia, şi care din ei a cerca să fugă, să-l împuşte! (Pctoschi se închină şi merge spre ofiţerii din fund ca să le comunice porcncile regelui.) 30 Iablonovschi : Fie-mi iertat, maiestatea-voastră, a vă observa că aceşti oameni s-au purtat vitejeşte şi că nu merită aşa asprime... Sobieschi (fără a-l asculta, se primblă posomorit pe scenă): Neam obraznic şi sumeţ!... Nişte ţărani 409 fără arme să-ndrăznească a să măsura cu oastea mea şi a-mi ucide o mulţime de viteji de-ai mei!... Să-ndrăznească o ţară mică ca aceasta a să împrotivi mie, craiului Sobieţchi! mîntui-5 toriul Vienii! învingătoriul sultanului Moha- med IV!... Foc şi sînge am să las în urmă-mi, pentru ca să pomenească vecinic de mine ! (Tare.) Iablonovschi!... Iablonovschi (apropiindu-se): Maiestate! 10 Sobieschi (încet)'. Cîţi ostaşi de-ai noştri au perit, de cînd am întrat în Moldova? Iablonovschi: Mulţi, căci Domnul Cantimir... Sobieschi (furios): Cantimir!... O!... să mă-ntorc eu în Polonia făr-a pune mîna pe el!... Mişelul! 15 s-o ascuns în lagărul turcilor, în loc să iasă la cîmp de bătaie şi să deie ochi cu mine! Iablonovschi: Asta ar fi nimică pentru gloria maies-tăţii-voastre care-o biruit atîţi duşmani mai însămnaţi şi mai puternici decît Cantimir-Vodă; 20 dar moldovenii şi cu tătarii ne-au făcut mare stricăciune, otrăvind fîntînile, arzînd fînaţele de pe cîmp uri, urmărind armia noastră, ca o turmă de lupi, şi ucigînd tot ce găsa în calea lor. Caii noştri au perit mai toţi \... Cea mai mare parte 25 din tunuri au rămas pe drum, şi ostaşii maies- tăţii-voastre cer în gura mare a ieşi din această ţară blăstămată, unde-au pătimit toate chinurile şi toate rălele. Sobieschi (cumînie): Iablonovschi!... 30 Iablonovschi (cu mîndrie): Maiestate!... de-oi şti chiar că-i urgisi pe bătrînul Iablonovschi, care te slujeşte cu credinţă de cînd te-ai suit pe tronul Poloniei, eu mi-oi face datoria de a-ţi spune adevărul!... Mare greşală au fost a noastră că 35 ne-am duşmănit fără nici o pricină cu vecinii noştri moldoveni; căci ei ar fi putut fi pentru ţara leşască un zid de apărare împrotiva năvălirilor din Răsărit. Ar fi trebuit să dăm mîna cu dînşii, în loc să căutăm a-i subgiuga. 410 Sobieschi: Prea tîrziu îmi dai sfaturi, Iablonovschi. Moldova e destinată a fi o provinţie a crăiei leşeşti, şi mă giur pe numele meu că aşa va fi, precum zic eu. 5 Iablonovschi: Maiestate!... Acum sînt 40 de ani de cînd trăiesc tot pe cîmpul războaielor; am îmbă-trînit cu arma-n mină ş-am cunoscut ce plătesc moldovenii la luptă, cînd îşi apără ţara şi neatîr-narea lor... Ei plătesc mult, măria-ta!... Cre-10 de-mă pe mine, care mi-am jărtfit toată viaţa pentru gloria lui Sobieschi; dă poroncă armiei de întors în Polonia, căci de cînd am întrat în Moldova, cu gînd de a o supune, am perdut nebuneşte giumătate din ostaşii noştri; ş-acum 15 această armie, ce s-au luptat ş-au biruit sub zidurile Vienii, samănă mai mult c-o armie pusă-n risipă decît c-o oaste învingătoare! Sobieschi (pe gînduri, în parte): Are dreptate bătrî-nul Iablonovschi.(Tare.) Vrednicul meu gene-20 ral, îţi mulţămesc că mi-ai vorbit astfel, fără sfială, cînd s-atinge de gloria mea. Tu eşti cel mai bun sprijin al tronului meu, şi pe tine te voi asculta... Dă poroncă de plecare. (Iablonovschi se închină şi se apropie de statul major.) 25 (Se aude buciumînd în cetate.) Sobieschi: Ce sunet s-aude? Potoschi (înaintând): Un bucium ce răsună în Cetatea Neamţului; el cheamă românii la război. Sobieschi: Iar!... război vreu ei?... Fie!... război 30 le voi da!... îndreptaţi tunurile spre cetate! (Soldaţii îndreaptă tunurile spre ctdisele din stînga şi se pre- gătesc de război.) Iablonovschi: Eu aş zice, maiestate, să lăsăm cetatea asta şi să ne urmăm drumul înainte... Avem 35 tunuri de cîmp, nu de asalt. Sobieschi (aprins): Ba!... pre numele patronului meu!... Nu va zice lumea că o cetate s-au arătat dinaintea lui Sobieschi fără a i să cuceri!... N-avem tunuri?... Vom lua-o dar cu mînile. 40 Potoschi: Numele maiestăţii-tale îi destul tun! 411 Sobieschi : Potoschi! pe tine te însărcinez să dai asalt acestui cuib de hoţi... ş-ascultă: să nu rămîie peatră pe peatră! (Pctoschi se închină şi se întcarce spre caste ca să dea poroncă 5 de asalt.) (Se aude intre culisele din dreapta un zgomct de luptă.) SCENA VIII Cei denainte, FARCAŞ, (prins de poloni, întră, smuncindu-se din mînile lor) io Farcaş: Mort mi-ţi lua rob, dar viu niciodată! (Polonii îl apucă de mîni şi-l ţin în loc.) Ticăloşilor !... vă puneţi zace împrotiva unui om! Sobieschi: Ce este? Potoschi: Un ostaş moldovan robit în bătaie şi care 15 nu vrea să se supuie. Sobieschi : Un ostaş moldovan ?... să-l aducă înaintea noastră. (Soldaţii aduc pe Farcaş dinaintea lui Sobieschi.) Sobieschi: Ce eşti tu? 20 Farcaş: Ostaş de-a lui Cantimir-Vodă. Sobieschi: Cantimir!... Tot ascuns şăde în lagărul turcilor, mişelul? Farcaş : Mişel nu poate fi apărătoriul Moldovii!... El îi în ţara lui cît şi tu în ţara ta ! 25 Sobieschi: Ţi-i prea lungă limba, voinice !... Ie sama să nu ţi-o scurtez. Farcaş (cu mîndrie): în mîna ta sînt... Poţi să-mi tai şi capul; dar de plecat, nu l-oi pleca niciodată dinaintea duşmanului ţării mele! 30 Sobieschi: Nici cînd duşmanul îi învingător ca mine? Farcaş: învingători, tu?... care ai întrat hoţeşte în Moldova ş-acum te-ntorci ruşinat în Polonia?... Mare ţi-este deşărtăciunea, dacă te crezi învingători!... Priveşte-ţi oastea obosită şi-ngiumătă-.35 ţită !... Mergi de vezi drumurile pe unde-ai trecut acoperite cu trupuri de Ieşi, ş-apoi te făleşte că 412 eşti învingători... Ai năvălit la noi fără veste; ţi-ai călcat cuvîntul ce l-ai dat, acu' un an, lui Cantimir, de a fi prietinul nostru, şi ce-ai izbutit?... Ai ucis cîţiva creştini nevinovaţi, ai ars 5 cîteva sate, ai prădat cîteva monăstiri, ş-acum te furişezi ca un lup urmărit de zăvozi... Sobieţchi! mare ţi-i numele !... mici ţi-s faptele ! Sobieschi (furios, pune mîna pe sabie): Sumeţule !... Farcaş (cu un rîs spasmodic): Sobieţchi!... cît eşti tu 10 de mare şi de puternic, eu rîd de mînia ta; căci noi, românii, sîntem deprinşi a videa moartea cu ochii! Sobieschi: Dacă eşti deprins a videa moartea cu ochii, mori în faţa soarelui! (Face un semn soldaţilor.) 15 (Soldaţii trag săbiile şi încungiură pe Farcaş.) Farcaş: Sobieţchi!... să ştii, de la Farcaş românul, că nu-i vrednic pentru tine să omori voinici ca mine! Sobieschi : Spînzuraţi-1!... 20 Farcaş (tresărind): Să mă spînzure pe mine!... Hei!... că doar nu pere românul cu una, cu două. (Smunceşte un baltag din mînile unui soldat, îl ridică asupra soldaţilor şi-l poartă răpide.) In lături, păgînilor, că eu sînt Farcaş aprodul! 25 (Farcaş se izbeşte pintre pclcni, apucă pe punte, se opreşte puţin de strică puntea cu baltagul, ş-apci pleacă, fugind spre munte. Soldaţii se aruncă după el, dar se opresc la capra punţii dărîmate. Vro cîţiva trag cu pustele în Farcaş.) . (Cortina cade.) 30 ACTUL II Teatrul reprezintă interiorul Cetăţii Neamţului; în dreapta, pe planul I, poarta cea mare e închisă; în fund, în stînga, se află un tnrn în care păzeşte un plăieş; de la poartă până la turn, zidul cetăţii e cu metereze; de-a lungul zidului este 413 o galerie de lemn pe care stau de pază c iţi va români înarmaţi; 1 în stînga, pe al doilea plan, se află o capelă cu fereşte gotice, 1 luminată înîntru. La ridicarea cortinei se aud din timp în 1 timp tunuri depărtate care bat în ziduri. Plăieşii cară bolc-5 vani pe galerie. începe a însera. SCENA I ŞOIMAN, GALU, GH E TU, MIRCEA, STRĂJERUL ROMÂN, PLĂIEŞII Şoiman: Hai, voinici... cu inimă! căraţi mereu la 10 bolovani pe galerie ca să-i aruncăm în capul leşilor, cînd or mai cerca vrun asalt... Ei ne trimet ghiulele din tunuri... Noi sîntem mai darnici şi le plătim cu petre... scumpe. Mircea: Nu ştiu de-s scumpe; dar ştiu că-s grele, şi 15 pe care l-a agiunge bolovanul ista... halal de dînsul!... Bună parte a avea. (Arată un bolovan mare şi-l duce pe galerie.) Şoiman (spre turn)'. Străjări! Străjerul român: Aud. 20 Şoiman : Deschide-ţi ochii în patru şi-i ţinteşte pe lagărul leşesc. De-i zări vro mişcare de oamini, să ne dai de ştire. Străjerul român: Bine. Şoiman: Şi tu, Mirceo, primblă-te cu plăieşii de-a 25 lungul zidiului şi fiţi tot cu mîna pe cucoşul puştii. Mircea: N-ai grijă, moş Şoimane... Care leah a trece prin calea puştii, a şi culege un plumb. Şoiman (coborîndu-se în scenă): Ei! măi Galule, îţi 30 place ?... Luptă cereai ?... Iaca luptă ! Galu : îmi place, Şoimane; dar pare-mi-se că s-apropie funia de par. Şoiman : Fie cum a vroi Cel-de-Sus !... Ştiu încalţe că n-or zice leşii c-o luat cetatea cu mîna, ca un cuib 35 de rîndunele... De cinci zile-acu, toată oastea lui Sobieţchi tabără în valea Neamţului şi prin munţii 414 de primpregiur. Tunurile lor bat zidiurile aiste necontenit de cinci zile. în cinci zile patru asalturi o dat cetăţii, şi tot risipiţi şi ruşinaţi o întrat sub corturi... Mîndriţi-vă, români!... Noi, o 5 mînă de oamini, ne luptăm de cinci zile şi cinci nopţi c-o armie-ntreagă! Gheţu: Aşa este, fărtate; dar am obosit, că, de cînd s-o început războiul, n-am închis ochii. Şoiman: Lasă, Gheţule, că-n ceasul cînd i-om închide, 10 a fi pentru somnul cel vecinic, ca bieţii tovarăşii noştri, ca Trotuşan, ca Udrea, ca Veveriţă şi ca ceialalţi care-o perit în luptă. Galu: Fie-le ţăma uşoară, că mare bine s-o purtat păn-a nu cădea! 15 Şoiman : S-o luptat cum trebuie să se lupte tot românul pentru ţara lui ş-o murit cum trebuie să dorească a muri tot românul care se sîmte mîndru de numele lui!... cum oi peri şi eu ca azi, ca mîni; cum îi peri şi tu, Galule, şi tu, Gheţule, şi 20 toţi cîţi mai rămîn teferi acu în cetate; căci altă n-avem de-aşteptat, decît moartea! Galu: Moarte, dar!... mai ales că ni s-o sfîrşit şi merindele de gură şi cele de puşcă. Şoiman: Ce spui, frate? Nu mai este nici iarbă, nici 25 plumbi ? Galu: Numai cîteva încărcături ne-o mai rămas, şi de-abia putem răspunde din cînd în cînd la loviturile duşmanului. Şoiman (pe gînduri): Asta-i ră treabă!... Dar*să nu jO perdem bărbăţia, căci poate ne-o aduce Farcaş ceea ce ne lipseşte. Galu: Farcaş? Şoiman: Dar... Spre amează, cînd erai tu de strajă-n turn, Farcaş o ieşit din cetate. 35 Galu: Pe unde? Şoiman: Prin fîntîna asta-n care se deschide-o hrubă tainică, ce duce la poalele dealului... El s-o dus să pîndească mişcările duşmanilor mai de-aproape, doar a afla ceva despre hotărîrea lor, şi doar a 40 putea căpăta ceva merinde pentru noi. Gheţu: Numai de n-ar pune mîna leşii pe dînsul! 415 1 Şoiman: Pe Farcaş?... El îi în stare să le fugă dintre degite, ca o şopîrlă. Galu: Ş-apoi îi tînăr, frate!... îi cu focu-n inimă şi-l trage inima într-acoaci, la Tudora, care-i închisă 5 cu noi în cetate... N-ai grijă de Farcaş... Un voinic ca el, cu dragostea-n suflet, are zăce vieţi într-însul. Gheţu: Dar biata Tudora unde-i, Şoimane? Şoiman: Cole, în biserică... Ea poartă de grijă celor 10 răniţi în bătaie şi închide ochii celor ce mor. Gheţu: Sărmana copilă!... Ce s-a face ea de-a fi să perim aici cu toţii? Şoiman (cu mîndrie): Ea, Gheţule ?... Ea-i fata lui Şoiman bătrînul!... îi româncă, ş-a muri cu 15 tată-său şi cu logodnicul ei la un loc! Gheţu: Păcat de tinereţile ei! Şoiman: Tăceţi!... parc-aud un glas în fundul fîn-tînii. Gheţu: Farcaş a fi. 20 (Se pleacă cu toţii pe gura fîntînii. ) Şoiman : Zăresc o umbră ce se urcă spre noi de-a lungul păretelui... (Strigă în fîntînă:) Farcaş, tu eşti? Farcaş (în fîntînă): Eu! Şoiman: Vină-ncet, băiete... nu te grăbi, să nu-ţi 25 lunece piciorul. Farcaş : întindeţi-mi mîna. Şoiman, Galu, Gheţu (întind mînile în fîntînă): Iaca mîna... Apucă-te vîrtos. Farcaş (ivindu-se): Iată-mă-s cu bine. (Iese din fîn-30 tînă.) scena ii Cei denainte, FARCAŞ (aducînd o tcrbă) Şoiman : Vină-n braţele mele, fiiule, că mult ţi-am mai dus grija. 35 Farcaş: Dacă puţin o lipsit să nu mă mai videţi. Toţi: Cum? Ce feli? Farcaş: Era să mă prindă şi să mă ucidă lelşii. 416 Toţi: Ferească Dumnezău sfîntul!... Cum asta? Farcaş : După ce m-am coborît azi în fîntînă ş-am dat în hrubă de-am ieşit în poala dealului, am cercat să m-apropii de lagărul leşesc ca să prind limbă şi 5 să aflu ceva, cînd, chiar în drumul meu, am dat peste-o ceată de cinci Ieşi care sta la pîndă subt o stîncă. Era un căpitan cu dînşii, şi le-mpărţa praf şi plumbi, zicîndu-le să fie gata pe astă sară, căci Sobieţchi o poroncit să ne deie un nou asalt, io Toţi: în astă sară? Farcaş: în curînd trebuie să ne lovească, căci soarele-i pe-asfinţite. Şoiman: Ei! şi?... Farcaş: Auzind de asalt, soldaţii o început a chiui ş-a 15 bea dintr-o ploscă, ca să prindă la inimă... Eu mă uitam la torba cea cu praf cum se uită uliul la cloşcă şi, în vreme celeşii deşărta plosca, m-ar unc deodată în mijlocul lor ca o arătare, smuncesc torba şi plec la fugă pintre stînci... Duşmanii se 20 ieu turbaţi după mine, împuşcînd ca într-un iepure şi zbierînd ca copoii, dar nu mă nimeresc şi-mi perd urma... Numai unul din ei, căpitanul, un tinerel fără musteaţă, nu ştiu cum dracul face, şi-mi iese înainte, tocmai la gura hrubii... 25 ToŢi:Şi?... Farcaş (cu sînge rece): L-am ucis!... Iaca torba leşilor! Galu : Da bine, trupul lui ce l-ai făcut ?... L-ai lăsat acolo, la gura hrubii? 30 Farcaş: Aş!... să deie tovarăşii lui de dînsul şi să discopere hruba?... Nu, tată, nu-s aşa de cop;-landru... Am tras trupul în hrubă şi l-am ascuns de lumina soarelui. Şoiman (deschizînd torba) : Să trăieşti, băiete, că voinic 35 braţ şi coaptă minte ai la vrîsta ta!... Ian să videm ce ne-aduci?... îi plină ! plină, fraţilor, de praf şi de plumbi! Hei! că multe morţi o să mai trimetem în cei păgîni, din torba lor! 417 Farcaş: Aşa, tată Şoimane!... dar şi noi trebuie să ne gătim, căci Sobieţchi s-o giurat pe steagul crăiesc să nu rămîie azi nici peatră pe peatră din cetate, nici om cu viaţă înlăuntru. Şoiman: Aşa s-o giurat Sobieţchi? (Strigă:) Măi copii, veniţi cu toţii aici! (Toţi plăieşii, afară de străjer, se cobor şi vin lingă Şciman.) Plăieşii: Iată-ne! Şoiman : Aţi auzit, voinicilor ?... Cică craiul Sobieţchi o 10 giurat peirea noastră pe azi... Ce ziceţi voi? Mircea: Vie să ne ucidă, dac-a putea! Şoiman: Copii!... acuş a să-nceapă o luptă cum n-am mai avut pănă azi. Hai să facem şi noi giură-mîntul de moarte; dar mai întîi, na, copii... întindeţi mînile: na praf leşesc, na plumbi leşeşti. (împarte patroane la plăieşi.) Să le trimetem duşmanului cu dobîndă prin ţăvia puştii. . Plăieşii: Adă, adă! Şoiman: Ş-acum, ascultaţi şi ziceţi ca mine: i Moartea ne vine, dar nu ne pasă! Moartea-n războaie noi o dorim. Moartea vitează e mult frumoasă! Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! II Pentru Moldova ce pătimeşte, Pentru Moldova care-o iubim, Pentru Moldova ce ne priveşte, Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! III (Şciman se pune în genunchi.) O! ţară scumpă, rămîi cu bine! O! ţară dulce, noi ne jertfim! 5 O! ţara noastră, noi, pentru tine, Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! SCENA III 10 Cfi denainte, TUDORA (se arată la uşa capelei şi ascultă jurătnîntul plăieşilcr) Tudora: Faceţi giurămîntul morţii şi pe mine nu mă chemaţi! Pi.ăieşii (cu mirare) :' Tudora ! 15 Tudora (înaintând spre plăieşi cu un aer inspirat): Cine v-o dat vouă dreptul să uitaţi pe Tudora, cînd este a vă jărtfi pentru ţară? Şoiman: Copila mea !... Tudora: Numai voi vă cunoaşteţi datoria?... Voi 20 numai vă iubiţi ţara?... Eu n-am suflet ca voi? n-am ca voi sînge de româncă? Farcaş (cu dragoste): Tudoro!... Tudora: Deşi nu sînt decît o biată copilă, dar de cinci zile, de cînd trăiesc cu voi, mi-o crescut în pept 25 inimă bărbătească!... Aici, în bisericuţa asta, sîngură, fără agiutori, am închis ochii la opt creştini răniţi în bătaie; am auzit cele de pe urmă cuvinte ale lor, suspinurile lor cele de pe urmă, şi m-am diprins a videa moartea-n faţă. Cum nu 30 vă-i frică vouă de dînsa, aşa nici mie!... şi cum vreţi voi să vă daţi viaţa pentru Moldova, aşa şi eu vreu să mi-o dau! Şoiman: Tu, fata mea?... tu, în floarea tinereţii! Tudora: Moartea n-alege!... ea, cînd vine, abate şi 35 pe cel tare, şi pe cel slab... Şi-n curînd, din cîţi sîntem aici, nici unul n-a să mai rămîie cu viaţă! 419. Şoiman: De unde ştii?... Tudora: Am auzit tot ce v-o spus Farcaş... Sobieţchi o giurat peirea noastră, şi Sobieţchi-i tare!... Giurămîntul lui s-a împlini; dar eu nu vreu să 5 cad vie în mînile lui. Farcaş: Nu, Tudoro!.., cît oi fi eu lîngă tine... Tudora: Locul tău, Farcaş, nu-i lîngă mine; locul tău îi pe zidiuri, în faţa duşmanului. Datoria ta-i să mori în luptă lîngă tată-meu; datoria mea-i să 10 vă răzbun pe toţi! Şoiman: Să ne răzbuni? Tudora (inspirată): Ascultaţi!... în noaptea trecută, pe cînd voi păzaţi zidiurile, eu stam îngenunchietă dinaintea icoanii Maicii Domnului şi mă rugam 15 pentru sufletele celor morţi. Lumina candelilor se răsfrîngea pe opt trupuri de voinici fără suflare, care zac în biserică... Atunci, am văzut cu ochii mei rîdicîndu-se morţii în picioare!... mergînd să sărute icoana, şi pe urmă, apropiindu-se de 20 mine, mi-o zis: „Tudoro! de ai inimă de româncă... Tudoro! de ţi-i dragă ţara Moldovii, n-o lăsa nerăzbunată !" Şoiman (uimit): Ce zice? Tudora: „Tudoro! nu ne lăsa pe noi, nu lăsa pe tatăl 25 tău şi pe Farcaş, logodnicul tău, fără răzbunare!... Mergi în lagărul leşesc şi, cu braţul tău, du moarte duşmanului românilor!... du moarte lui Sobieţchi !" Şoiman (cătră ceiaialţi): îi perdută !... 30 Tudora: Aiste cuvinte mi-o rostit morţii!... şi eu m-am legat cu giurămînt cătră ei aşa să fac. Şoiman: Tu să omori pe Sobieţchi!... Cum?... în ce chip ? Tudora (zîmbind): îngerul Moldovii m-a duce de 35 mînă!... Decît să mor aici, ucisă de soldaţii lui Sobieţchi, mai bine să cerc o faptă măreaţă şi mîntuitoare pentru ţara mea! Farcaş: Tudoro, pe mine m-ai uitat? Tudora (cu înduioşare): Farcaş!... Dumnezău n-o 40 vrut să facem casă-mpreună, deşi numai El ştie cîtă dragoste-am avut şi am pentru tine! (Vocea 420 îi slăbeşte.) Nu mă sfiesc acu, în agiunul morţii; s-o mărturisăsc în auzul oaminilor... dar nu vreu să mă dispart de tine ca o străină, nu, că mi se rupe inima! 5 Toţi (cu înduioşare): Tudoro!... Tudora: O! lăsaţi-mă să plîng, ca să-mi mai răcoresc sufletul... Nu pot gîndi fără tulburare c-are să moară tata!... şi tu, Farcaş, şi voi toţi, oamini buni, şi eu!... în loc de cununie, în loc de feri-10 cire... moarte, în floarea vieţii!... Ce-am făcut noi lui Dumnezău ca să fim osîndiţi aşa?... ( Plînge.) Şoiman (luînd pe Tudora lîngă sînul lui): Tudoro, draga tatii, nu ne face să slăbim tocmai cînd 15 avem nevoie de bărbăţie. Dac-o vrut Dumnezău sfîntul astfeli ca noi, trebuie să ne supunem po-roncii lui... Tu sîngur-ai spus că jărtfa pentru ţară îi o datorie sfîntă!... Nu mai plînge, draga mea, că-mi frîngi inima. (Plînge.) 20 Tudora (încetînd de plîns): Iaca, nu mai plîng, tată!... Cată-n ochii mei... Aşă-i că nu mai sînt lacrimi?... Nu băgaţi de samă, oamini buni... Tudora s-a arăta vrednică de tată-său şi de voi!... Şi tu, Farcaş, dă-mi mîna şi vin’ 25 de-ngenunche cu mine dinaintea tată-meu, ca să ne binecuvinteze şi să ne unească cu mîna lui! (Ia pe Farcaş de mînă, zîmbind.) Vezi cît ţi-i de veselă mireasa, dragul meu... Fii şi tu vesel ca mine, că ne-om găsi uniţi în ceea lume! 30 Şoiman (cătră Galu): Galule, mi se sfîrşeşte inima cînd o văd astfeli. Tudora: Tată, binecuvîntarea unui părinte îi sfîntă-n ochii lui Dumnezău!... uneşte-ţi copiii şi-i bine-cuvintează-n faţa ceriului, unde-o să ne-ntîlnim 35 în curînd. (Se pune in genunchi, împreună cu Farcaş, la picioarele lui Şoiman■) Şoiman (întînzînd mînile pe capetele lor): Unite fie sufletele voastre în vecinicie, precum numele 40 voastre sînt nedespărţite în inima mea!... Co- 421 10 15 20 25 30 ' 35 pii!... priimiţi prin graiul meu binecuvântarea ceriului ş-a pămîntului! Plăieşii (uimiţi): Amin! Tudora (ridicîndu-se veselă): Tată!... da-mi mîna s-o sărut... Acu mă sîmt fericită ! Şoiman: Vin' în braţele mele, fiică scumpă şi vitează. (0 îmbrăţişază cu dragoste şi-i zice încet:) Să mori cu bărbăţie, Tudoro. Tudora (încet): In ceasul de pe urmă mi-oi aduce-aminte că-s fiica lui Şoiman bătrînul! Farcaş (întinzînd braţele): Tudoro, mie nu-mi zici nimică?... Tudora (aruncîndu-se în braţele lui Farcaş şi săru-tîndu-l): O! Farcaş, soţul meu, îţi dau cea-ntîi şi cea de pe urmă sărutare pe-aist pămînt! (încet.) Să aperi pe tata, Farcaş! Farcaş: Oi peri lîngă dînsul! Tudora: Ş-acum voinicilor, fiecare la locul său: voi pe zidiuri, şi eu în lagărul leşesc!... Rămîneţi cu bine! (Se îndreaptă spre gura fîntînei.) Plăieşii: Dumnezău să-ţi agiute şi să-ţi apere zilele. Tudora (se suie pe marginea fîntînei): Acu mă sîmt vrednică să mă unesc şi eu la giurămîntul vostru. ( Cîntă:) O! ţară scumpă, rămîi cu bine! O! ţară dulce, noi ne jertfim! O! ţara noastră, noi pentru tine Jurăm cu toţii ca să murim! TOŢI Jurăm cu toţii ca să murim! (Tudora se coboară în fîntînă şi dispare. Plăieşii grămădiţi împregiurul fîntînei privesc înîntru. ) Farcaş: Tudoro, să iei arma leahului celui ucis. Tudora (din fîntînă): Bine. Toţi: Noroc bun, Tudoro! Tudora (din fîntînă): Noroc bun! 422 % SCENA IV SOIMAN, GALU, GHETU, MIRCEA, FARCAS, STRĂ-JERUL ROMÂN, PLĂIEŞII Farcaş (cu desperare): De-acu s-o sfîrşit toate pentru 5 mine-n lumea asta ! Şoiman: Şi pentru mine!... Un sîngur copil am avut şi l-am perdut! Galu: Nu slăbi, Şoimane frate, nici tu, Farcaş băiete, că s-apropie ceasul luptei. 10 (Străjerul român din turn buciumă.) Toţi: Ce este? Străjerul: Oastea leşască vine spre cetate. Farcaş: Asaltul cel mare se pregăteşte!... La zidi uri cu toţii, la zidiuri! 15 Şoiman: La metereze, copii!... şi chitiţi tot subt ţîţa stîngă. Cînd nu-ţi mai avea plumbi, încărcaţi cu nasturi de la chingă; cînd nu-ţi mai avea praf de puşcă, răsturnaţi la bolovani pe capul duşmanilor. 20 Plăieşii (cu entuziasm)-. La zid!... la zid!... (Plăieşii se răped pe galerii şi se gătesc de bătaie. Afară de cetate se aud răcnete de Ieşi. Tunurile trag în ziduri.) Şoiman: Auziţi răcnetele leşilor?... Tu, Galule, aşa-ză-te colo lîngă turn cu trii oamini. Tu, Gheţule, 25 la mijlocul zidiului. Tu, Farcaş, cole, lîngă poartă; şi eu peste tot locul... Să vă văd, copii!... Faceţi ca să rămîie pomenire neuitată în Moldova de plăieşii din Cetatea Neamţului. (Cîteva ghiulele cad pe scenă. Una din ele răneşte pe un plăieş.) 30 Un plăieş: Valeu! (Rămîne cu corpul spînzurat pe galerie.) Şoiman : Ce este ?... Un plăieş rănit! Galu : Ba-i ucis, sărmanul! Şoiman: Dumnezău să-i ierte păcatele!... (Se suie 35 pe galerie şi priveşte preste ziduri.) Ce fac leşii? Farcaş: Fugi, tată, că te ucid păgînii! Şoiman: Atunci s-agiungă!... Iaca, leşii aşază scările pe ziduri! Luaţi sama bine, copii!... Foc în grămadă! 423 (Plăieşii împuşcă decdată preste ziduri. Se aud răcnete dureroase afară din cetate.) Farcaş (privind preste ziduri): în plin!... opt puşti, opt morţi!... şi cei mulţi înainte! 5 (Polonii împuşcă de dinafară. Plăieşii le răspund cu foc necurmat.) Gheţu (strigă preste ziduri): Măi, pane, mă!... cel cu musteaţa de-un cot!... Ce-mi dai, să-ţi trimet un plumb în frunte? 10 Şoiman: Gheţule, nu fi nebun... pleacă-ţi capul. Gheţu (asemene): Ce zici, mă?... îl vrei în dar?... Fie şi-n dar... ţine!... (trage cu puşca) drept în frunte!... M-am ţinut de cuvînt... Să-ţi fie de bine ! (Se pleacă pe ziduri rîzînd.) 15 (Polonii trag în Gheţu cave cade pe 2id rănit, strigînd : „Valeu ! m-o ucis !“ Farcaş se răpede de-l ridică şi-l coboară în scenă.) Farcaş: Na! c-a păţit-o Gheţu!... Apoi dă!... n-o cată românul cu luminarea? 20 Şoiman : Păcat de el, că era bun viteaz! Farcaş (depuind pe Gheţu lîngă fîntînă): Eşti rănit de moarte, Gheţule? Gheţu (reînviind): Ba nu; dar mi-o frînt o mînă păgînii. (Se întinde la pămînt.) 25 Soiman: Farcas, Farcas ! Farcaş (suindu-se răpede pe galerie): Aud, tată. Şoiman: Ce se zăreşte colo lucind ca un boţ de aur? Farcaş: Sobieţchi, tată!... craiul Sobieţchi cu hatmanii leşeşti!... Iată-1!... întinde mîna spre 30 cetate şi dă poroncă de asalt!... Aţineţi-vă, fraţilor, c-acu-i greul!... Sobieţchi însuşi o rîdicat steagul crăiesc. ŞoiMAft: Steag pentru steag... Mă duc s-aduc şi eu steagul Moldovii. (Se coboară, întră în biserică 35 şi aduce stindardul cu marca ţării.) (Se aud răcnete turbate afară de cetate şi împuşcături. Asaltul începe.) Farcaş: Iaca, leşii se suie pe scări!... Plouaţi cu bolovani peste dînşii. (Plăieşii ridic bolovanii şi-i aruncă peste ziduri, strigînd: „La bolovani, copii ! — Plouaţi cu petre ! — O merţă / — Daţi de tot! — Nu lăsaţi paginii să între în cetate !“ ) Şoiman (trecînd scena cu stindardul) : Iată steagul Mol-5 dovii!... Marturul biruinţilor lui Ştefan-Vodă!... Pe zid!... (Se suie pe galerie şi aşează stindardul la mijlocul zidului.) (Polonii, la vederea stindardului, strigă: „Ura!") Plăieşii : Ura! 10 (Lupta se încleştează mai tare. Plăieşii trag cu pustele şi aruncă cu bolovani. Polonii dau asaltul. Cîţiva soldaţi se arată de-a lungul zidului. Plăieşii se luptă cu ei $i-i resping. în timpul luptei cad doi plăieşi mcrţi şi unul rănit.) Farcaş (cătră un soldat polon ce se iveşte pe zid lîngă 15 poartă): Bine-ai venit, pane!... Ce caţi tu la noi?... Moarte? Na, moarte! (Se luptă cu sol- datul.) Iute mi te-ai suit, dar mai iute te-i coborî. (îl apucă cu braţele şi-l aruncă peste zid.) (Alţi doi soldaţi se arată în faţă cu Şciman şi pun mîna pe 20 stindardul Moldovei.) Şoiman (apărînd stindardul): Iaca, mă!... Vă face poftă steagul nostru ş-aţi vinit doi odată?... Aşa-mi place şi mie, că două mîni am şi eu. (Şoiman se luptă cu scldaiii; pe unul îl înjunghie, iar cela- 25 ialt răneşte pe Şoiman, lovindu-l cu un baltag in frunte. ) Farcaş: Nu te da, tată, că vin şi eu. Şoiman (scăpînd stindardul, cade de pe galerie pe scenă): Valeu! m-o ucis păgînul!... La steag, Farcaş !... Nu lăsa steagul!... 30 Farcaş (aruneîndu-se pe polonul ce a apucat stindardul): Las’ pe mine, tată !... (Farcaş apucă pe pclcn şi-l trage de pe zid pe galerie şi pe urmă pe scenă, unde se încinge o luptă grozavă.) Farcaş (luptîndu-se): Dă-te rob, leahule, că te stîng 35 de pe faţa pămîntului... (Apucă de stindard şi ridică baltagul.) Nu vrei?... (îl loveşte.) Mori, dar! (Polonul cade mort.) 425 Şoiman (în genunchi, răzimîndu-se pe palme, urmează cu ochii scena acelei lupte şi, cînd cade polonul, el zice cu voce slabă): Scăpat-ai steagul? Farcaş (ridicînd stindardul în sus) : Iată-1, tată ! 5 Şoiman: Slavă ţie. Doamne!... De-acum pot muri! (Cade leşinat.) Galu: Ura!... Biruinţa-i a noastră!... Leşii se retrag ! Plăieşii (cu bucurie): Ura! 10 Farcaş (sprijinind pe Şoiman): Zădarnică bucurie, fraţilor, căci am perdut pe tata Şoiman! Plăieşii (sărind de pe galerie şi viind lîngă Şoiman): Moş Şoiman !... o murit? Farcaş: îi rănit la cap... Aduceţi apă răce să-i spă-15 lăm rana. (Plăieşii aduc o ccfâ cu apă.) Galu (îngenunche lîngă Şoiman şi-i ia capul în braţe): Adă-ncoace să-i văd eu rana, c-am mai văzut eu multe-n viaţa mea... (Spală rana.) Adîn-20 că-i!... (Cu înduioşare.) Şoimane, frate Şoimane, nu-i cu drept să mori tu-naintea mea. Vină-ţi în sîmţîri, că doar nu poţi tu peri de-o lovitură de leah... Farcaş (plîngînd): Sărmanul tata Şoiman!... Mai 25 bine muream eu decît el! Galu: Taci, copile, nu plînge, că nu se poate să perdem noi pe Şoiman viteazul. (îi pune mîna la inimă.) Nu... iaca!... i se -bate inima ca-ntr-un om verde. (îi leagă rana.) Şoimane!... Scoală, Şoi-30 mane, că te plîng tovarăşii tăi, ca nişte femei. (îşi şterge ochii de lacrimi.) Deschide-ţi ochii de vezi risipa duşmanilor. Şoiman (deşteptîndu-se): Cine mă cheamă? Plăieşii (cu bucurie): Noi, tată, noi! 35 Şoiman (încă ameţit): Voi?... Cine sînteţi voi?... (Zîmbind.) Ha! tovarăşii mei... vă cunosc... iaca şi Farcaş... iaca şi Galu... Dar steagul!... unde-i steagul ?... Farcaş: Iată-1, tată! 426 Şoiman (luînd stindardul) : N u ni l-o luat duşmanii ?... Nu... Iată-1!... iată-1!... O ! parcă-mi mai vine inima la loc... (îl sărută plîngînd.) Steagul Moldovii!... fala ţării! 5 Galu: Destul, Şoimane... Nu te tulbura, că eşti încă slab. Şoiman: Ba nu, Galule... Lasă, că el îmi dă viaţă. Cînd îl sîmt cole, pe inimă... inima-mi creşte şi prinde la putere... Farcaş, tu l-ai apărat? 10 Plăieşii : El, el! t ' , Şoiman: Strămoşii noştri să te binecuvinteze dm ce-riuri... Na, ţi-1 încredinţăz de astăzi ţie... Să mori pentru dînsul. (Farcaş ia stindardul. Străjerul buciumă.) 15 Galu (mergînd spre turn): Străjeri, ce este? Străjerul: Vine călare spre cetate un hatman leşesc cu steag alb în mînă. Şoiman: A fi vrun sol de la craiul Sobieţchi. Galu: Poate că ne-aduce vorbe de pace. 20 Şoiman : Pace ?... Cît praf şi plumbi mai avem ? Galu: Nici de-o încărcătură! Farcaş : Dar avem topoare şi bolovani! (Se aude bdtînd în poartă.) Şoiman: Auziţi?... Solul o sosit la poartă... Galule, 25 mergi de-i deschide. Galu (mergînd la poartă): Cine-i? Iablonovschi (afară): Sol a craiului Sobieschi. Şoiman (sculîndu-se): Să-l primim cum se .cuvine... Copii, deschideţi poarta !... Şi voi, cîţi mai sînteţi 30 în cetate, oamini teferi sau răniţi... în picioare cu toţii, ca să nu vadă duşmanul, român culcat la picioarele lui! (Noaptea cade treptat in toată scena asaltului. Scena sclului se petrece la lumina terţelor aduse de plăieşi din biserică. 35 Gheţu şi alţi dci plăieşi răniţi se scoală cu greu in picioare şi se apropie de Şoiman. Ei, în toată scena următoare, stau sprijiniţi pe pustele lor. Şciman se sprijină cu braţul sting pe umărul lui Farcaş; dar cu cit vorbeşte cu sclul el slăbeşte, se clatină şi, în sfîrşit, cade în braţele plăieşilcr.) 427 SCENA V Cei denainte, IABLONOVSCHI Iablonovschi (întră fără a să închina): Voinicilor, sănătate! 5 Şoiman (mîndru): Sănătate, domnule!... Ce pofteşti de la noi? Iablonovschi: Mărirea-sa, Sobieschi!... Riga Poloniei şi mare ducă de Litfania, cere ca să-i cuceriţi cetatea; căci dacă pănă mîni, în faptul zilei, nu o 10 veţi închina lui, el o va dărîma cu puterea sa şi va trece garnizoana sub tăişul săbiei! Şoiman: Du răspuns măriei-sale că laude şi-ngroziri de-aiste am mai auzit noi multe şi nu ne-am spă-riet!... Cetatea ne-o fost încredinţată nouă de 15 Domnul Cantimir, ş-o vom păzi cu credinţă, pănă la cel de pe urmă om! Aşă-i, copii? Plăieşii : Dar, dar ! Iablonovschi: Nu vă împotriviţi armiilor noastre, că va fi rău de voi! 20 Şoiman: Nu purta grija noastră, domnule, că sîntem cu toţii hotărîţi a ne-ngropa în rîsîpurile cetăţii! Iablonovschi: Vă întreb, pentru cea de pe urmă oară... vă închinaţi ori ba? Şoiman : Ba. 25 Iablonovschi (uimit): Să trăiţi, voinicilor! Astfeli de răspuns aşteptam de la voi!... Pănă acum v-am vorbit ca solul lui Sobieschi; acum vreu să vă vorbesc ca un vechi oştean, ce ştie a preţui bărbăţia chiar în duşmanii lui. Voi, românilor, 30 v-aţi făcut datoria! Aţi apărat cetatea cinci zile de-a rîndul împrotiva armiei întregi a lui Sobieschi!... Aţi împlinit o faptă măreaţă, de care se vor făli strănepoţii voştri!... De ce dar să vă îndărătniciţi a muri fără nici un folos pentru 35 ţara voastră, cînd cetatea nu o mai puteţi apăra de rîsîpă? Şoiman: Cum am scăpat-o pănă azi, aşa om scăpa-o şi de azi înainte, cu agiutoriul Domnului. 428 Iablonovschi: Vă cred; dar ce puteţi face voi ca să opriţi zidiurile de a sări în văzduh?... Temeliile lor sînt minate cu praf, ş-o sîngură scînteie vă poate nimici într-o clipă. De nu vă veţi supune, 5 în astă noapte cetatea va sălta în nori cu oameni cu tot, şi voi veţi fi răspunzători cu sufletul de stricăciunea sa! Şoiman (cătră plăieşi): Ce ziceţi voi? (Plăieşii pleacă capetele cu întristare.) 10 Galu ; Să scape cetatea, şi noi murim bucuroşi! Şoiman: De este aşa, domnule... noi ne închinăm; însă fă-ne giurămînt că, ieşind noi de aici, vom avea voie a merge unde vom vroi, şi că leşii vor lăsa cetatea întreagă. 15 Iablonovschi (întinzînd mîna): Vă giur că aşa va fi!... Giur că-ţi putea părăsi aceste zidiuri, teferi şi cu toate averile voastre! Şoiman (arătînd stindardul): Iată sîngura noastră avere, steagul Moldovii! 20 Iablonovschi (închinîndu-se stindardului): Aceasta este cea mai nobilă comoară a unor viteji ca voi!... Adio!... Sînt fericit că am găsit în voi oameni după inima mea!... Rămîneţi cu bine! Şi d-ta, bătrînule, dă-mi mîna să o strîng frăţeşte 25 într-a mea. Şoiman (dîndu-i mîna): Iat-o. Iablonovschi (îndreptîndu-se spre poartă): Mîni, în faptul zilei, vă aştept în lagărul leşesc! (Iese.) Şoiman: Om veni cu toţii, de-om trăi... (Căzînd în 30 ’ braţele plăieşilor.) Vai de mine !... că nu mai pot! (Porţile cetăţii se închid.) (Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă lagărul polon, noaptea pe lună; în stingă, 35 pe planul I, cortul Ini Sobieschi; în faţă cu el, cortul soldaţilor 429 de gardă. Pustele sînt aşezate în snop dinaintea lui. în dreapta, pe planurile 3, 4 şi 5, începutul lagărului; în fund se văd dealurile şi Cetatea Neamţului. Două sentinele se primbla pe dinaintea corturilor pe planul I. La ridicarea cortinei se văd mai multe grupe de soldaţi poloni aşezaţi împregiurul focului din lagăr. Români robiţi, încărcaţi cu lanţuri, stau jos grămadă, dincolo de cortul de gardă. SCENA I ROMÂNII ROBIŢI (Se aude în grupa Ier un fluier sunînd o dcină jalnică şi pe urmă o vcce de femeie cîntînd:) Frunză verde de sălcie! Am căzut în grea robie, Şi tot plîng cu amărie După scumpa mea moşie! ( Repriză de fluier. ) Frunză verde de nagară! O! Moldovo, dulce ţară, Din pămîntul tău afară Mult e viaţa grea ş-amară! (Cîţiva soldaţi din cir tul de gardă ies şi merg de schimbă sentinelele ; pe urmă se duc în fund şi întră în culisele din dreapta. Muzică surdă la orhestră. ) (Fluierul sună din nou. ) Floarea smulsă din tulpină Se usucă şi se-nclină. Kcmânu-n ţară străină Duce dorul şi suspină! n român (sculîiidu-se): Taci, nevastă, că-mi rupi inima cu cînticul ist de robie !... Destul de nenorociţi sîntem aşa, cu lanţurile de mîni şi de picioare, ca nişte oamini răi. Română (sculîndu-se şi viind în scenă): Cînd ar fi numai atîta!... Dar a să ne scoată leşii din ţara noastră, bădică, şi să ne ducă robi peste hotar!... Asta mă omoară pe mine! (Plînge.) Românul (uimit): Apoi dă!... ce să facem?... Aşa ne-o fost scris, se vede, fa nevastă!... Taci, nu mai plînge... ce dracul!... Fii bărbat, că ne-or videa leşii cu lacrimile-n ochi, şi-i ruşine !... (îşi 5 şterge ochii.) Româna: Geaba!... Nu pot, bădică, că mă-neacă plînsul cînd gîndesc să-mi las eu casa pârinţască şi copilaşii, dragii mamii!... Ce-or să se facă ei, mititeii, făr' de mama lor?... S-agiungă la uşa 10 străinilor! Românul (voind s-o mîngîie): Dumnezău le-a purta de grijă, nevastă; că Dumnezău îi bun şi nu părăseşte pe român!... Ian vezi cei din cetate, cum se luptă de cinci zile, cu agiutoriul Domnului, 15 încît nu le-o putut face nimică toată oastea le- şască. Româna: Aşa este; şi, de ciudă, leşii ne schingiuiesc pe noi, păcătoşii; ne pun bărbaţii în lanţuri, ca pe nişte fiare, şi ne ţin aici ca pe-o turmă de oi 20 de căsăpie! Românul: Cum nu le-a fi ciudă, dacă per pe toată ziua cu mulţimea sub zidiurile cetăţii, fără nici o ispravă, încît o început soldaţii a-şi perde bărbăţia. Unii cer în gura mare a să-ntoarce în ţara 25 lor. Alţii nu mai vreu s-asculte de poroncile hat- manilor, şi cu toţii sînt gata de răscoală. Româna: Oare?... (încet.) Ian spune-mi, bădică, dacă s-ar întîmpla una ca asta, n-am putea noi cerca să fugim, în vreme cît ar fi vălmăşag în lagăr? 30 Românul (încet)-. Taci, nevastă, că la scăpare chitim cu toţii... Răbdare şi bărbăţie, că bun îi Cel-de-Sus! (Sentinela se întoarce, respinge pe români în fund şi apei intră in cortul de gardă. Muzică surdă la orhestră. ) 35 S C E N A II SOBIESCHI (iese din ccrtul lui. Sentinela ii prezintă arma) Sobieschi (primblindu-se posomorit): Soartă! soartă amăgitoare!... Nebun care se-ncrede ţie!... Tu 431 10 astăzi făgăduieşti glorie, putere, fericire; şi, ca mîni, rîzi de noi fără milă şi fără osebire de oameni!... Ce-a zice Polonia, ce-a zice lumea-ntreagă, care răsună de numele meu, că eu, Sobieschi, sînt oprit în calea mea prin o cetăţuie ticăloasă, pe care de-atîtea zile cerc în zădar a o supune !... Bine făceam de-ascultam sfatul bătrî-nului Iablonovschi şi-mi urmam drumul făr-a o băga în samă... Am perdut o mulţime de soldaţi şi de ofiţeri în asalturi nenorocite !... Hoţii aceşti de moldoveni sînt nătîngi ca zimbrul lor!... Să vedem de s-or închina solului meu, Iablonovschi. .. Dacă ei vor urma poroncilor mele, Iablonovschi trebuie să mă-nştiinţeze printr-un sămn... 15 un brad aprins în vîrful dealului... (Priveşte spre cetate.) Nimic încă păn-acum!... Nici o lumină !... O ! de s-or împrotivi mai mult oamenii din cetate, mîni, în faptul zilei, zidiuri şi oameni vor sări în văzduh, şi nu s-a alege nimic 20 din Cetatea Neamţului. (Se aude un zgomot depărtat în lagăr.) SCENA III SOBIESCHI, POTOSCHI (viind din lagăr, rapide) Sobieschi: Ce este? 25 Potoschi: Maiestate... Sobieschi: Potoschi! tu eşti?... Ce zvoană s-aude-n lagăr ? Potoschi: Nu-ndrăznesc a o spune maiestăţii-tale! Sobieschi: îţi poroncesc să vorbeşti! 30 Potoschi: Soldaţii sînt în răscoală! Sobieschi: Soldaţii mei?... pentru care pricină? Potoschi: Zic că vreu să părăsască locurile aceste şi să se întoarcă în Polonia. Sobieschi : Cum ?... Polonii să lase pe riga lor !... 35 Nu se poate!... nu-i adevărat! Potoschi: Ascultaţi însuşi răcnitele lor. (Zgomotul se apropie.) 432 « Sobieschi (primblîndu-se pe scenă, turburat)'. Să se retragă dinaintea unei cetăţui de nimică, ei, care au apărat cetatea Vienii!... Nu, nu, niciodată ! 5 Potoschi: Iată-i că vin spre cortul măriei-tale. (Seldaţii ies din lagăr şi vin în scenă cu zgcmct mare. Acei ce sînt de gardă se înarmează şi se înşiră dinaintea ccrtului Ier. Scena e luminată de cîteva terţe aduse de revcltanfi. ) SCENA IV 10 SOBIESCHI, POTOSCHI, SOLDAŢII POLOKI Soldaţii (revoltaţi): Nu mai vrem să stăm aici! — Să ne-ntoarcem în Polonia! — Destule-am pătimit păn-acum ! — în Polonia! — Moarte cărui ne-a opri! — Moarte! (Scot săbiile.) 15 Sobieschi (cu voce detunătoare): Tăcere!... Cum îndrăzniţi voi să ridicaţi glasul dinaintea regelui vostru, dinaintea lui Sobieschi?... Ce! voi, tovarăşii mei de arme, voi, care-aţi învins pe Mohamed al IV, voi, care mi-aţi giurat credinţă, voi, care 20 purtaţi numele de poloni, v-aţi cuprins de groază şi de descurageare într-o ţară mică ca Moldova!... Vroiţi a lăsa nestrîcat şi nestîrpit un cuib de hoţi ca Cetatea Neamţului!... Dar pe mine m-aţi uitat? (Face un pas spre soldaţi, care se dau 25 înapoi cu sfială.) Aţi uitat că braţul acesta, de va cădea peste voi, va face să întraţi în pămînt!... în genunchi, dinaintea stăpînului vostru! (Soldaţii se buimăcesc.) In genunchi dinaintea lui Sobieschi! 30 (Scldaiii cad în genunchi. O lumină mare apare pe deal, spre cetate.) Sobieschi (în parte): A! iată semnalul! Cetatea s-au închinat! (Tare.) V-aţi săturat de lupte? Vreţi să vă-ntoarceţi în Polonia?... fie!... De azi 35 înainte nu mai am trebuinţă de voi... Cetatea Neamţului, în ceasul acesta, s-au cucerit vroinţii mele! 433 Soldaţii (sculîndu-se): Să trăiască Sobieschi! — Pentru el murim cu toţii! —Ura! — Noi sîntem copiii lui, robii lui păn’ la moarte! — Iertare! Sobieschi: Bine!... Vă iert, ca pe nişte copii fără minte, şi vă dau de ştire că mîni vom pleca spre ţara noastră. Soldaţii (cu bucurie)-. Ura! Sobieschi: Potoschi, dă poroncă să-mpartă vin pe la soldaţi, pentru ca să serbeze victoria noastră, şi tu întră în cortul meu de scrie Senatului din Cracovia despre întoarcerea noastră în Polonia. Eu merg sîngur să vizitez lagărul. (Iese prin dreapta.) (Scldaţii din ccrtul de gardă prezintă armele, şi apei le depun ■iar în snopuri şi întră în ccrt. Pc-toschi întră în ccrtul regelui.) SCENA V SOLDAŢII POLONI, ROMÂNII ROBIŢI (viind din fund) Soldaţii (veseli): Ura!... Să bem şi să giucăm!... De-acum ne-ntoarcem în Polonia! (Cîţiva soldaţi aduc panere cu sticle de vin.) Românii (mâhniţi): De-acum ni s-o stînş toată mîn-gîierea! Săracii de noi!... Ne ducem din Moldova ! soldaţii (bînd ) I'ra! ura! soldaţi voinici, Să bem, să bem şi să jucăm! Ura! ura! cu toţi de-aici In ţara noastră-o să plecăm. ROMÂNII (plîngînd ) Amar de noi! sărmani români, In dor cumplit o să picăm! Amar de noi! cu toţii, mîni, Din ţara noastră-o să plecăm! Un soldat: Măi, români!... Veniţi de vă veseliţi cu noi. Un român: Veselia voastră-i măhniciunea noastră, domnule !... Lăsaţi-ne pe noi în pace. 5 Soldatul: Dacă nu vreţi voi, daţi-ne nevestele voastre ca să giucăm cu ele. O română: Româncele nu gioacă cu duşmanii ţării lor! Soldatul: Nu gioacă, poate, de voie; dar de nevoie-or giuca. (Pune mîna pe femeie.) 10 Româna (împingînAu-l): Ticălosule !... Om muri, şi n-om da mîna cu voi! Soldatul (furios): La arme, fraţilor!... Să-i ucidem î Soldaţii (seoţînd săbiile): Moarte românilor!... Moarte! 15 Românii (punîndu-se dinaintea femeilor) : Voi cu săbii, noi cu lanţuri!... Veniţi, păgînilor, dacă vă dă inima! (Luptă mică. începe a să miji de ziuă.) SCENA VI 20 ROMÂNII RĂNIŢI, SOLDAŢII POLONI, TUDORA (în haine de căpitan pclon, vine din stingă, învălită cu o manta albă, şi se aruncă intre scldali şi români) Tudora: Staţi! Soldaţii: Un ofiţeri! (Se trag înapoi.) 25 Tudora: Nu vă-i ruşine!... voi, înarmaţi cu‘săbii, s-ameninţaţi nişte nenorociţi legaţi în lanţuri!... Decît să vărsaţi sînge, voinicilor, mai bine să vărsaţi vin şi să vă veseliţi ca nişte ostaşi viteji ce sînteţi... Cine-mi dă un pahar de vin să ben-30 chetuiesc cu voi? (Seldaţii îi dă un pahar cu vin. ) Iată cum trebuie să beie şi să cînte un soldat... Ura! ura! soldaţi voinici, Să, tem, să tem şi să jucăm. 35 Ura! ura! pe mari şi mici Sub braţ de fer noi îi plecăm! 435 Trăind, murind tot in război, Ori în ce zi, ori în ce loc, Cînd noi sosim, cînd trecem noi, Lăsăm pustiiu, omor şi foc! SOLDAŢII Ura! ura! soldaţi voinici... etc. etc. Tudora (bînd): Să trăiţi şi să vă videţi ţara cît mai degrabă! Ura! ura! soldaţi voinici, Să bem, să bem şi să jucăm. Ural ura! pe mari şi mici, Sub braţ de fer noi îi plecăm! Plîngă amar femei, copii! Scoată din pept glas dureros! Noi ducem moarte la cei vii Şi-i prohodim cîntînd voios: SOLDAŢII Ura! ura! soldaţi voinici!... etc. etc. etc. (Soldaţii se retrag, cîntînd, între ccrturi.) Tudora (viind în scenă): Mă ierte Dumnezău de cuvintele ce-am rostit, dar numai astfeli am putut scăpa viaţa bieţilor români!... Acu, să-mi împlinesc hotărîrea !... Sub hainele aste, a căpitanului ucis de Farcaş la gura hrubei cetăţii, am putut pătrunde în lagărul leşesc, făr-a fi cunoscută... Dar ziua-ncepe-a ivi... Trebuie să mă grăbesc... Iată cortul craiului... (Scoate pumnarul.) „Ingerule păzitori a Moldovii!... întăreşte-mi braţul şi inima ca să pot răzbuna ţara în sîngele lui Sobieţchi!..." Haide!... (Voieşte să între în cort.) Sentinela (oprind-o): Cine-i? Tudora (lepădîndu-şi mantaua): Aghiotant a craiului, cu poronci. (Sentinela ridică arma. Tudora întră în cort. Muzică Ict orhestră. Peste puţin se aude vccea lui Pctoschi: „Ah!... agiutcri !" ) Sentinela (strigă tare): Larmă! 5 (Seldaţii din cortul de gardă ies iute şi se înarmează. Trei din ei aleargă la cortul regelui.) Ux soldat: Ce este? ce este? Sentinela: Un omor în cortul crăiesc! (Cei trei scldaţi intră în ccrt şi ies îndată, aducînd pe Tudcra 10 cu pumnarul in mînă. Dcbele bat. Ziua se iveşte în plin. Zgcmct mare în lagăr.) Tudora: Mă puteţi omorî de-acu, căci mi-am răzbunat ţara !... Am ucis pe Sobieţchi! Soldaţii (turbaţi, ridică săbiile asupra ei): Pe So-15 bieschi? s c„E n A vii Cei denainte, SOBIESCHI (arălîndu-se în dreapta) Sobieschi: Cine zice c-au ucis pe Sobieschi? Tudora: Eu! 20 Soldaţii: Minciuni, minciuni... Iată craiul nostru ! Tudora: Cine?... El?... Tu?... A! (Voieşte să se arunce asupra lui Sobieschi. Soldaţii o ţin pe loc.) Sobieschi: Unde-i nenorocitul care-au fost jărtfă în locul meu? 25 SCENA VIII Cei denainte, POTOSCHI (iese din certul regelui, galbăn şi cti braţul legat) Potoschi: Eu, măria-ta... Lucram aici în cort, cînd deodată m-am sîmţit străpuns de-un cuţit... 30 Dar nu-i nimică... O rană la braţ numai... Sobieschi: îmi pare bine, Potoschi. (Cătră Tudora.) Tu eşti ucigaşul? Tudora: Eu! 437 Sobieschi: Pentru ce-ai căutat să făptuieşti o aşa nelegiurire ? Tudora: Nu făptuieşte nelegiuire acel ce cată să răzbune şi să scape ţara sa de duşman!... Dar o 5 mărturisesc în faţa ceriului că n-am voit să ucig pe Potoschi, ci pe tine, Sobieţchi, care-ai adus foc şi sabie în Moldova! Sobieschi: Şi cine eşti tu? Tudora (scoţînd şapca polonă de pe cap şi lăsînd să-i 10 cadă părul de-a lungul corpului): Eu sînt Tudora, fiica lui Şoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidiurile cetăţii! Românii: Tudora! Sobieschi: O fată!... ş-încă fata sumeţului ce-au 15 îndrăznit a să măsura cu mine !... şi tu, o copilă, ai cercat să omori pe Sobieschi!... dar nu ştiai, nenorocito, ce soartă te-aşteaptă? Tudora: Ba ştiam că m-aşteaptă moartea!... însă m-am hotărît a mă jărtfi cu mulţămire pentru -0 ţară! Sobieschi: împlinească-se jărtfa dar! (Face un semn la soldaţi.) La moarte! Tudora: O! Moldovo! iartă-mă că n-am putut să-mi împlinesc giurămîntul! 25 (Scldaţii duc pe Tudora spre fundul scenei, la osîndă.) Românii (cătră Sobieschi): Mâria-ta, fă-ţi milă de-o biată copilă! — Nu te-ndura de tinereţile ei! — Ia-ne viaţa la zăce din noi ş-o iartă pe Tudora ! (Sobieschi, pe gînduri, trece spre cortul său.) 30 SCENA IX Cei denainte, IABLONOVSCHI (întră prin stînga, în fund, şi cpreşte scldaţii ce duc pe Tudora) ’ Iablonovschi (cătră soldaţi): Staţi!... Unde-i maies-tatea-sa? 35 Sobieschi (pe pragul cortului): Iablonovschi! Iablonovschi (apropiindu-se): Măria-ta!... solia ce mi-ai încredinţat am împlinit-o. Oaminii din 438 % cetate au priimit a să supune, cu condiţii însă de a fi liberi să meargă unde vor voi, şi... Sobieschi: Cu condiţii?... Iablonovschi: Iată ziua... Ei trebuie să iasă în 5 curînd din cetate pentru ca să vie să se-nchine maiestăţii-tale. Sobieschi: Bine. Iablonovschi: Vitejia ce-au arătat ei în apărarea zidiurilor, şi mai cu samă onorul ce-au avut de-a 10 să lupta cu marele Sobieschi le dă lor dreptul de a fi priimiţi cu vrednicie în lagărul leşesc. Sobieschi: Ai dreptate, Iablonovschi... Dă poroncă să s-adune toată oastea, ca pentr-o mare paradă. (întră în cort.) 15 (labicncvschi scoate spada şi face un semn. Dcbele de la cortul dc gardă încep a bate zorile. Certurile lagărului din fund se ridică şi seldaţii pclcni se aşează în linie ca la actul I. Românii stau grămadă între şirurile scldaţilcr. Tudcra, încungiuratâ de soldaţi, se află în desul ccrtalui regesc. Iablonovschi întră la 20 Sobieschi şi iese îndată cu el. Fanfare de cncr.) Sobieschi (trecînd armia în revizie): Soldaţi! Astăzi, cea de pe urmă cetate a Moldovii s-au închinat nouă!... Ţălul nostru e împlinit!... Să trăiască Polonia! 25 (Fanfare. Stindardele se pleacă dinaintea regelui. Un bucium răsună în cetate.) Sobieschi: Ce semnal e acesta? Iablonovschi: Plăieşii ies din cetate... Iată,.porţile se deschid! 30 (Sobieschi, labicncvschi şi statul-majcr vin de se grupează Ungă cortul regesc.) scena X Cei denainte, PLĂIEŞII Porţile cetăţii se deschid. Un cortej de opt oameni iese şi 55 coboară dealul. Farcaş merge înainte purtînd stindardul Mol- dovei. După el, patru plăieşi duc pe Şoiman pe un pat de 439 scînduri; în fine, Gheţu şi alt plăieş, răniţi amîndoi, urmează, sprijinindu-se împreună. Orhestra sună un. marş funebru, păn’ ce cortegiul soseşte în scenă. Sobieschi face atunci un semn, şi toată armia prezintă armele. 5 Sobieschi (văzînd cortegiul)'. Iablonovschi!... Ce oa-mini sînt aceştia? Iablonovschi: Garnizoana Cetăţii Neamţului! Sobieschi: Cum?... Numai cu-atîţi oamini s-au luptat întreaga noastră oaste? io Iablonovschi: Atîţia au rămas! Sobieschi (furios): O mînă de plăieşi să-ndrăznească... O! trebuie pedepsit aspru asemine sumeţie, ca sa rămîie pildă la moldoveni! Iablonovschi (cu energie): Ba să nu faci o aseminea 15 faptă, măria-ta, căci ar fi nevrednică de viteazul Sobieschi! Ea ar păta gloria maiestăţii-tale şi ar călca cuvîntul dat de mine apărătorilor cetăţii!... Fii mare precît ţi-e numele şi generos precît se cuvine unui rigă! 20 Sobieschi (uimit): Iablonovschi!... dă-mi mîna!... Eşti vrednic să te numesc părintele meu. (lablcncvschi se închină şi dă mîna regelui. In timpul acestui aparte, ccrtegiul s-a coborit şi s-a oprii în faţă cu Sobieschi.) Tudora (văzînd pe tatăl ei, voieşte să alerge spre el, 25 strigînd): Tată, tată!... (Soldaţii o cpresc şi o trag deoparte.) (în timpul scenei următoare, o parte din armia polonă se înşiră pe coastele dealului. Un căpitan polon merge de aşează stindardul pclon pe zidurile cetăţii. ) 30 Sobieschi (păşind spre plăieşi): Sănătate vouă, plăie-şiior! Şoiman (cu voce slabă): Să trăieşti, măria-ta! Sobieschi: V-aţi purtat ca nişte viteji! Şoiman: Datoria ne-am făcut, măria-ta. 35 Sobieschi: Cîţi oamini aţi fost de toţi în cetate? Şoiman: 18... Zăce o perit din mila măriei-tale! Sobieschi: 18!... Numai 18! (Cătră armie.) Afle lumea-ntreagă că 18 plăieşi români s-au luptat cinci zile cu armia-ntreagă a lui Sobieschi şi că 440 Sobieschi au sărutat pe căpitanul lor! (Lui Şoiman.) Viteazule, vin în braţele mele! (Se apropie de Şoiman şi-l strînge la pept. Fanfare.) Soldaţii şi Românii: Ura! 5 Sobieschi: Cum te cheamă? Şoiman: Şoiman bătrînul._ Sobieschi: Şoimane!... în faţa tuturor soldaţilor mei, eu, Sobieschi, riga Poloniei, declar că mă sîmt mîndru că m-am luptat cu tine şi că vreu 10 să împlinesc orice-i cere tu de la mine... Spune, ce vrei? Şoiman : Dacă vrei să te milostiveşti cu mine, măria-ta, iartă robii, ca să mă bucur si eu în ceasul morţii ' t * de bucuria lor. 15 Sobieschi: Liberi să fie cu toţii! (Face un semn.) (Şirurile soldaţilor se deschid. Românii ies fără lanţuri şi se apropie de Şciman.) Şoiman : Să-ţi deie Dumnezeu putere şi mărire! Românii: Să trăiască moş Şoiman! 20 Sobieschi: Dar altă nu doreşti nimica, Şoimane? Şoiman: De-acum, moarte!... ca s-o găsesc pe biata fiică-mea, Tudora, în ceea lume. Sobieschi: Ba nu moarte... Viaţă şi fericire, viteazule! (Aduce pe Tudora de mînă.) Iată fiică-ta'. 25 Şoiman: Tudora! Tudora (aruncîndu-se în braţele lui Şoiman): Tată! Sobieschi: Şi tu, copilă, care-ai vroit să ucizi pe Sobieschi, pentru ca să-ţi răzbuni ţara, ţine inelul acesta ca un suvenir de la mine pentru cununia ta. 30 Tudora (luînd inelul): Măria-ta, dă-mi voie să-l pun în degitul bărbatului meu, Farcaş. (Merge de dă inelul lui Farcaş.) Sobieschi: Farcaş !... Tu eşti, voinicule, care-ai scăpat din mînile soldaţilor mei? 35 Farcaş: Eu, măria-ta!... Am scăpat atunci, pentru ca să ai acum mulţămire de-a mă ierta! Sobieschi (vesel): Fie!... îmi place să vă ştiu uniţi împreună, căci aveţi amîndoi suflete viteze şi sînteţi vrednici de tatăl vostru şi de ţara voas-40 tră !... Acum e vreme să ne despărţim... Mergeţi 441 cu bine, românilor, şi fiţi mîndri de numele vostru !... Voi m-aţi împăcat cu Moldova, şi de azi înainte Sobieschi se declară cu mîndrie prietinul românilor! 5 Românii şi Soldaţii: Ura! ura! (Plăieşii, urmaţi de români, pleacă şi trec pe dinaintea şirurilor de soldaţi, carii le prezintă armele. Ei se urcă pe deal şi de la mijloc apucă în stînga. O parte de soldaţi se suie după dinşii şi se înşiră pe coastele dealului. Muzica militară şi orhestra 10 sună un marş triumfal. Salve de tunuri. Tablou.) (Cortina cade.)