BOIERI ŞI CIOCOI PERSOANE Ani Hatmanul ŞTEFAN STÎLPEANU .....................60 Vornicul IORGU HÎRZOBEANU .....................50 5 Postelnicul EVGHENIDIS .........................50 Polcovnicul VITEAZOVICI, locoţiitor de general a miliţiei ...........................50 Aga NEAMUŞ ....................................45 Banul VULPE ................................... 50 10 ARBORE, răzeş ..................................50 Sulgerul TRUFANDACHI ..........................40 Pitarul SLUGĂRICĂ .............................40 LIPICESCU, om de casa lui Hîrzobeanu ..........30 ELENA, fiia lui Hîrzobeanu .................... 18 15 Princesa LUŢA .................................. 50 Postelniceasa EVGHENIDIS ......................35 Cucoana TARSIŢA, soţia lui Neamuş..............30 RADU, orfan ...................................25 UN STOLNIC 20 UN PAŞĂ TURC INVITAŢI LA BAL, POPOR, LĂUTARI, MUZICA MILITARĂ ŞI DOI LACHEI STÎLPEANU, poartă haine europene de formă serioasă: surtuc negru... etc, 25 HÎRZOBEANU, poartă surtuc, giletcă şi pantalon de coloare surtuc negru... etc, OBEANU, poartă sur deschisă. 282 EYGHENIDIS, poartă frac şi cravată albă; turnură de diplomat. YITEAZOVICI, poartă uniformă de pe timpul lui Sturza-Vodă; epolete late. NEAMUŞ, poartă costum elegant, cam pretenţios. VULPE, poartă haine orientale: antereu, giubea, şal, ilic şi metanii. ARBORE, poartă dulamă, ilic de postav, chingă şi căciulă. SLUGĂRICĂ, poartă haine europene cam sărăcuţe. TRUFANDACHI, pcartă antereu cu flori şi fes. LIPICESCU, poartă haine ciocoieşti, însă nu livrea. RADU, poartă costum elegant, de bonton şi măsurat. TARSIŢA, poartă toaletă încărcată, fără a fi caricatură. DAMELE, port costume elegante. BOIERI ŞI CIOCOI COMEDIE ÎN 5 ACTE Scenele se petrec în Iaşi, între anii 1840 —1846, în casa vornicului Iorgu Hîrzobeanu. 5 ACTUL I Teatrul reprezintă' un salon mare, mobilat luxos; cl are trei uşi mari, în'fiind, o uşă în dreapta şi alta în stînga, pe planul întii, ş-o ferea stă în dreapta, pe planul al doilea; între uşile din fund se vede un portret mare a sultanului; pe planul ÎO întîi, la stînga, sînt aşezate în rînd: o canape, două foto- liuri şi cîteva scaune; sub fereastă este o masă cu tot ce trebuie pentru scris, şi pe păretele din stînga se vede portretul soţiei lui Hîrzobeanu. SCENA I 15 LIPICESCU, DOI LACHEI Lipicescu: Hai, iute, mergiţi de gătiţi tablalele cu dulceţi şi ciubucile de iasomie, c-au să-nceapă acuş a vini boierii la vizită de Anul nou, şi cum a sosi Barbu Lăutariul cu taraful lui, să-l puneţi 20 să cînte în capătul scării. Hai!... 285 (Lacheii ies prin jună.) Iată-ne cu Anul nou în casă!... Oare ce prezent mi-a face stăpînul meu, cuconul Iorgu Hîrzobeanu?. .. Un coşcoge vornic, un boier de starea-5 ntîi, trebuie să-mi deie cel puţin o pâreche de straie şi vro zace galbini, ca la o slugă credincioasă ce-i sînt. de-atîţia ani... (Pe gînduri.) Slugă, eu !... Slugă, eu, care mă sîmt în stare să-mi calc pe inimă chiar, pentru ca să-mi fac o treaptă de 10 înălţare!... Ce n-aş da, ce n-aş... ca să prind vrun rang, să mă boiresc ca cei mulţi de sama me!... de pilda: Slugărică, agiuns pitar acum doi ani, de unde era brutar!... Pe dînsul l-au slujit norocul, au ieşit la oainini... şi eu tot 15 nimic păn-acum, tot de casa boieriului, tot ciocoi!... în adevăr, m-am înălţat ceva în vreme de zăce ani, însă tot pe-aceeaşi scară; din liopcio-fleandurâ, ciocoi de coada trăsurii, am agiuns hop-ciocoi, vătav de ogradă, şi, din hop-ciocoi, 20 para-ciocoi, stolnic de curte... dar, cătînd bine, tot ciocoi!... Hei! cînd mi-ar agiuta Dumnezău să-nhaţ un post ş-un cin, Crişul eu!... bine mi-aş giuca eu calul, bine mi-aş face mendrile!... în cîţiva ani m-aş înstări, cu bani m-aş tot acăţa de 25 poalele boierilor, păn’ ce m-aş încuiba frumos în arhontologkie, şi-n sfîrşit m-aş însura, pentru ca să întru în neamuri... în neamuri! (Ottea~ă şi stă adîncit în gînduri.) SCENA II 30 LIPICESCU, ARBORE Arbor?: (întrînd'prin fund): Acasă-i boieriul? Lipicescu (în sine): Măcar un comisar de cvartal deocamdată!... Arbore (maiiarc): Boieriul acasă-i?... 35* Lipicescu (tresărind): Da ce vrei cu boieriul, bade... Cum te cheamă? 286 Arbore: Arbure răzăşul... Mă cunoaşte bine cuconul Iorgu... Sîntem vecini de moşie. Lipicescu: Te ştiu. Arbore: Dacă mă ştii, ce mă mai întrebi de nume?... Ai prins orbul găinilor? Lipicescu (obraznic): Ei!... ş-apoi?... Arbore: Cum apoi?... Apoi te mai întreb o dată, acasă-i boier iul? Lipicescu: Acasă; ce pofteşti? Arbore: Poftesc să-l văd şi să-l urez ele Anul nou. (în parte.) Măi!... că ţanţoş ciocoi! Lipicescu (în parte)'. Cum se cunoaşte mojicul! (Tare.) Aşteaptă afară... Boieriul nu-i gata încă. Arbore: Afară, eu?... Ian ascultă, ni ăi, linge-tal-ger... Lipicescu: Ce-ai spus? Arbore : Afară-i locul celor ce sînt şi vreu să fie ciocoi ca tine... Ieşi!... (Se pune pe un scaun.) Lipicescu: Măi!... Bre!... (în parte.) Hei!... Căci nu sînt boieri!... scena iii LIPICESCU, ARBORE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ Trufandachi (întră prin fund, gudurîndu-sc şi zîm-hind): Cu plecaţune, file Lipiţesco. Slugârică (imitînd pe Trufandachi): Plecăciune... Lipicescu (măgulit): Sluga, Iar Trufandachi; mă- nchin, cucoane Slugărică... Doriţi să sărutaţi mîna boieriului? Trufandachi: Neski, se saruto la dimiaii, ca un supuso ţe sinto. Slugăkică: Supus şi credincios. Lipicescu: Prea bine, prea bine... Cum s-a găti boieriul... Iaca !... mi se pare că s-au şi gătit... (Se aude în stînga bataie în palme.) Trufandachi: Ma rogo, fraţica, spune la pan evghe-nestato, che a venito sulziaris Trufandachi la hereiismos. Slugărică: împreună cu pitariul Slugărică. Lipicescu: Bucuros; îmi place sfi-ndatoresc oameni cumsecade. Arbore (înparte): Care vra să zică, eu nu-s... (Tare.) N-auzi, logofete?... Boieriul bate-n palme; a-leargă iute, ca să nu mănînci o papară de Anul nou. Lipicescu: N-auzi, bade Arbure?... ie sama, c-aici nu te afli la Arbureni. (Iese.) Arbore: Cred şi eu, ciocorofleandură... Acolo-i baştină de răzăşi, ş-aici e roi de ciocoi. Trufandachi (atins): Pentru mine, ma rogo, Ieziţi aste vorbele ?... Arbore: Ba nu... pentru tustrii. Trufandachi (încet, cătră Slugărică): Un mozico. Slugărică (încet): Un ţopîrlan. Arbore (în parte): Dacă linguşesc pe slugă, ce dracul or mai face stăpînului?... SCENA iv ARBORE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ, HÎRZOBEANU, LIPICESCU Lipicescu (deschizînd uşile din stînga): Vine boieriul!... (Iese prin fund.) Trufandachi (făcînd temenate, se apropie smerit de Hîrzobeanu şi-i sărută poala hainei): La mulţi ani, eklambroiale!... Se deie Pronia se ve videmo logofetos mare ke megas postelnicos !... Slugărică fse apropie de Hîrzobeanu, strîngîndii-şi haina la pept, şi-i sărută ceealaltă poală, foarte umilit): Amin! s-agiungeţi mare şi tare, ca s-agiutaţi pe nevoieşi şi să vă-nmulţiţi slugile ca năsîpul mării. Hîrzobeanu (cu aer de protecţie): Vă mulţămesc, vă mulţămesc... Ei! moş Arbure, ce faci acolo în ungher ca un cuc}... Arbore: Aştept, cucoane Iorgule, să-mi cînte cucul în dreapta, ca să-mi vie şi mie rîndul a te ura de Anul nou, după obiceiul strămoşesc. (Se apropie şi presară pe Hîrzobeanu cu orez.) La mulţi ani cu fericire!... Belşug şi sănătate!... Să-ţi fie vara vară, iama iarnă, casa casă şi masa masă. Hîrzobeanu (rîzînd): Bine, bine; destul, moş Arbure, destul. Trufandachi: Ma destulo, bre, destulo a ziso arhon-tas, vrei se faţi pilaf la dimialui? Arbore: Nu zbera, grecule! Trufandachi: Sopa, bre. Arbore (în parte)'. Ce te-aş măsura eu cu sopa, ca-n vremea ienicerilor!... Hîrzobeanu (se pune pe canape şi bate în palme): Nastasachi! (Lipicescu se arată la uşa din fund.) Lipicescu : Poroncă! Hîrzobeanu: Adă-mi un ciubuc. Lipicescu: îndată, stăpîne. (Dispare.) Trufandachi: Evghenestate, tot aveţi capnos de ţel vestito de al sultanului?... Hîrzobeanu: Am, dar, kir Trufandachi. Trufandachi (închinîndu-se): Să-l metahirisiţi sana-toso. (Cătră Slugărică.) Ca maria-sa nu are nime iabieti ke ighemonikon. SCENA V Cei denainte, VULPE, LIPICESCU Lipicescu (întră prin fund, suflînd într-un ciubuc lung şi anunţă): Banul Sandu Vulpe! (Apoi prezintă ciubucul lui Hîrzobeanu cu talim turc.) Arbore (în parte): Ha! Vulpea răzăşilor! Creştin cu crucea-n sîn şi cu dracul de-a spinare. Vulpe (îmbrăcat în haine orientale, antereu, giubea, şal, Jes, ţine şlicul într-o mîna şi merge de sărută mîna lui Hîrzobeanu): Să trăiţi, precum doriţi; cucoane, şi să vă fie Sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde. Hîrzobeanu: Şi dumnitale asemine, arhon bane... Lasă, lasă... (Se face că-şi trage mîna.) 5 Vulpe: Da, mă rog, cucoane, nu mă obijduiţi. (în lupta lor de politeţă, Vulpe scapă şlicul peste ciubuc, Hîrzobeanu scapă ciubucul jos, Trufandachi aleargă de-l culege şi-l dă lui Lipicescu, care iese.) Trufandachi: Nato! s-a facuto primezdia! To pro-10 kopsatnen! Vulpe (ruşinat): Mă iertaţi, cucoane... Hîrzobeanu: Nu-i nimica, nu-i nimica... Poftim, arhon bane. (îi arată un scaun.) Vulpe: Sărut mînile. (Se retrage.) 15 Arbore (cătră Vulpe): Ai păţit-o... cum s-ar prinde. Vulpe (ştergîndu-se pe frunte): Oboroaca asta de şlic m-au dat de ruşine. > Arbore: Pune de-acum să clocească găinile într-însul. Lipicescu (anunlînd): Aga Neamuş!... 20 Arbore (în parte): Ha!... ha!... Aista nu-i nici copou, nici ogar... sărută peptul celor mari, neîndrăznind a-ţi întinde botul pan’ la gură... îi zic vărul obştesc. » SCENA vi 25 Cei denainte, NEAMUŞ Neajviuş (în frac, cu decoraţie rusă, întră ţanţoş, pur-tînd capul ridicat; însă, cum dă cu ochii de Hîrzobeanu, începe a~l pleca, zîmbind. El se apropie de stăpînul casei şi-l sărută pe pept): Vere... 30 Cucoane Iorgule, daţi-mi voie. Hîrzobeanu (sărutînd pe Neamuş în frunte): Sluga, arhon agă... Ce mai face cucoana Tarsiţa, soţia dumnitale ?... Neamuş: Sărută mînile. Au fost cam zaifă... Se vede 35 c-au răcit pe drum, cînd s-au întors de 3a ţară, mai alaltaieri. 290 Hîrzobeanu: Adevărat că i s-au troienit sania, cale de trii poşti, tocmai la Teiuş?... Neamuş: Adevărat!.. .ba-ncă s-au şi răsturnat în omăt. Hîrzobeanu: Ce spui, frate?... şi cum au scăpat de-acolo ?... Neamuş: Noroc c-au trecut un călător care-au cules-o şi mi-au adus-o-n sania lui. Hîrzobeanu: Cine?... Neamuş: Un tînăr ce se-ntorcea din străinătate. Hîrzobeanu: Cum îl cheamă?... Neamuş: Zău, nu ştiu bine... Am întrebat pe Tarsiţa... dar l-am uitat... Hîrzobeanu: Ş-au venit amîndoi... singuri... toată noaptea? Neamuş: Ce era să facă?... decît s-o mănînce lupii... (Se retrage lîngă Vulpe.) Hîrzobeanu: Că, zău, bună parte-ar fi avut!... O Afrodită!... Trufandachi (zîmbind şi făcînd cu ochiţii lui Hîrzobeanu): Neski, neski... Un garofalo... Vulpe (cătră Neamuş): La mulţi ani, vere Alecule, cum s-ar prinde. Neamuş (mîndru): Să trăieşti, arhon bane. (în parte.) Prea mă văruieşte banul! Arbore (în parte, imitînd pe Neamuş): Să trăieşti, arhon bane... Bine zice vorba ceea: Mare cu cei mici şi mic cu cei mari. Lipicescu (anunţînd): Marele hatman Ştefan Stîlpeanu. Hîrzobeanu (sculîndu-se iute): Lipicescule, dulceţi şi cafele. (Merge înaintea lui Stîlpeanu.) SCENA vii Cei denainte, STÎLPEANU, RADU Hîrzobeanu: Bine-ai venit, vere Ştefane!... nu m-aşteptam la o mulţămire ca asta. (Stîlpeanu şi Hîrzcbeanu se îmbrăţişază împreună.) Stîlpeanu: Am sosit chiar asară de la Trotuşeni, împreună cu Radu. (Radu se închină la Hîrzobeanu.) Hîrzobeanu: Radu? Stîlpeanu: Dar... Radu; l-ai uitat? Hîrzobeanu: Ha!... copilul cel găsit în grădină? 5 Stîlpeanu: Şi crescut în casa mea cu fiică-ta, cu Ilenuţa. Hîrzobeanu: Ha!... îmi aduc aminte... Da unde-ai fost păn-acu, Radule ?... or fi vro opt ani de cînd nu te-am mai văzut. 10 Radu: Am fost la Paris. Hîrzobeanu: Şi ce-ai spudaksit acolo? Radu: Am studiat legile. Hîrzobeanu: Vrei să te faci vechil? Radu: Avocat, judecător, jurnalist... tot ce poate fi 15 de folos tării mele. i Hîrzobeanu: Aşa?... (Cătră Stîlpeanu.) Poftim, vere Ştefane. (Se pun împreună pe canape. Radu ocupă un fotoliu în stînga.) Neamuş (încet, cătră Vulpe)-. Văzut-ai aşa obrăznicie! 20 Radu n-au sărutat mîna vărului Iorgu. Trufandachi: Lipsa de sevas. Vulpe: Ş-aista-i bonjurist. Arbore (în parte): îmi place mie băietul. Stîlpeanu: Ce mai face Ilenuţa? 25 Hîrzobeanu: Sănătoasă, pitrece cu claviriul. Stîlpeanu: A fi crescut mare, drăguţa. Hîrzobeanu: Crescut, de n-o mai cunoşti. Neamuş (voind a să amesteca în vorbă): Ba chiar şi bună de măritat, nepoţica. 30 Stîlpeanu: Nepoţica!... Aşa găsăşti dumneta? Neamuş (îngăimat): Adică... mi separe... poate mă greşăsc... credeam că la 18 ani... Arbore (în parte): O încurcă agaua. Stîlpeanu: Iaca şi moş Arbure, talpa răzăşilor! Ce 35 caţi aici, ursule? Arbore: Cat dreptate, cucoane Ştefane, şi n-o găsăsc. Stîlpeanu: Iar ai vrun proces? Arbore: Am o gîlceavă c-o vulpe şîrată pentr-un petic de pămînt. 292 Vulpe: In pilda mea o spui asta., răzăşule?... cum s-ar prinde? Arbore: Se prinde chiar de minune. (Toţi rîd.) 5 (Stîlpeanu şi Hirzcbeanu stau pe canape; la dreapta lor se află Neamuş pe un fotoliu; apoi Vulpe şi Trufandachi stau pe scaune şi se sccl de cîte cri vorbesc boierii cei mari. Arbore şi Slugărică stau în picioare. Dci lachei în livre aduc tăblale cu dulceţi şi merg de le prezintă întîi la Stîlpeanu, pe urmă 10 la Neamuş şi Vulpe. Dci arnăuţi aduc cafele in felegene cu zar furi. Arbore şi Slugărică nu ieu dulceţi ; iar Trufandachi urmăreşte pe lacheu pănă la uşă, şi acclo bea un pahar cu apă.) Hîrzobeanu (cătră lachei, arătînd pe Vulpe, Trufandachi şi Slugărică)'. Daţi dulceţi şi cafele la 15 dumnealor... daţi şi la dumnealui, colo... Pof- tim, boieri, şi să vă fie de bine. Vulpe: Sărut mînile. Trufandachi: Saruto zenunchii. Slugărică: Sărut tălpile. 20 Arbore (în parte): Ştiu că au buze de dîrvală. Stîlpeanu: Ce mai nou pe-aici pin Iaşi, vere Iorgule? Hîrzobeanu: Tot aceea şi iar aceea: intrigi, furături, dispărţănii, hatîruri, nedreptăţi... Neamuş: Aşa, aşa... bine zice vărul... cuconul 25 Iorgu... katahrisuri şi iar katahrisuri. Stîlpeanu: Eşti în vro slujbă, arhon agă? Neamuş: Ba m-au ferit Dumnezău... cu toate că; poate-aş meritarisi şi eu de-a fi pristavlisît, ca evghenist... 30 Stîlpeanu (întorcîndu-sc spre Hîrzobeanu): Ş-aşa ziceai, vere? Hîrzobeanu : Zic, vere, că ţara se găsăşte într-o epohă din cele mai îngrozitoare... Stîlpeadu: Cum, mă rog? 35 Hîrzobeanu: Adiaforisirea de Patrie au agiuns a fi o boală obştească, mai rea decît ciuma! Putregaiul îi la măduvă. Administraţia-i un codru plin de hoţi buiurdisiţi; ramul dicanicesc, o tarabă, unde se vinde sfînta dreptate cu dramul şi cu vurta. Posturile se precupeţăsc, se hareciluiesc în piaţă... cine dă mai mult... Rangurile se 40 293 cîntăresc cu bani. Ciocoii se mîndresc cu cinuri cumpărate şi ne-năduşă pe noi, adevăraţii evghe-nişti. Arbore (încet, cătră Vulpe, Trufandachi si Slugăriră): 5 Pil! Hîrzobeanu: Obşteasca obicinuita Adunare au agiuns o adevărată adunătură slugarnică, care încu-viinţază toate katahrisurile; ba-ncă-şi însuşăşte dreptul a face iama in iconomiile visteriei şi a 10 le dărui pe tot anul lui Vodă, sub cuvînt de recunoştinţă pentru fericirea de care s-ar fi bucurînd ţara... şi însă !... noi, boierii cei mari, noi, Stîlpenii, Hîrzobenii, protipmdiştii, sîntem lăsaţi la o parte ca nişte netrebnici şi osîndiţi 15 a priivi peirea Patriei, făr-a putea deschide gura. Stîlpeanu: Cine vă opreşte? Hîrzobeanu: Cine?... Teama de-a fi surguniţi pe la monăstiri!... 20 Arbore (în parte): Frica păzăşte bostănăria. Stîlpeanu: însă, pe cît am aflat, acea teamă nu v-au stînjînit a trimete memuare la Petersburg şi jalbe la Ţarigrad, cerînd amestecul străinilor în trebile ţării? 25 Radu (in parte): Ce infamie!... Hîrzobeanu: Am trimes... dar, şi vom mai trimete, pănă vom izbuti a face tronul vacant; căci numai străinii, protectorii noştri, epitropii noştri, sînt în putere a ne scăpa de răul ce ne bîntuie... 30 Mai bine să vie străinii... Stîlpeanu: Taci, nemernicule! Nu-ţi mînji sufletul cu astfel de cugete păcătoase... Cine cheamă ş-aduce amestec străin în ţară îi mai nelegiuit decît Iuda vînzătoriul, şi ca Iuda el merită 35 hula şi blăstămul omenirii. Radu (în parte): Bravo ! Arbore: Să trăieşti, cucoane Ştefane! Hîrzobeanu: Ştiu, vere, că dumneta ai fost totdeauna de altă părere şi că n-ai vrut niciodată 40 să te uneşti cu noi, deşi eşti din protipenda; însă dumneta trăieşti la moşie, unde eşti stăpîn cît un domn şi n-ai prilej, ca noi, işti din oraş, a te tulbura de călcările ce se fac zilnic în arhon-toioghie şi în drepturile noastre. Stîlpeanu: Aşa este!... N-am vrut să mai dau mîna cu voi, căci voi n-aveţi îndrăzneală a vă lupta făţiş şi peptiş cu puterile asupritoare, ci umblaţi cu pîri ascunse pe la consuli, cu intrigi fanario-ticeşti, cu mijloace dosălnice, cu jalbe pe la împărăţii, parcă împărăţiile n-au altă grijă decît să cate de păcatele voastre... Hei! vere, în vremea de mai-nainte boierii, adevăraţi stîlpi ai ţării, în loc de-a cere agiutoruri de peste hotar, mergeau de-a dreptul la Curtea domnească şi ziceau lui Vodă cu glas bărbătesc: „Măria-ta! ţara sufere, ţara geme, ţara-i sătulă de rău... stîrpeşte răul, ca să nu te stîrpească el pe măria-ta !" şi Domnul asculta de glasul boierilor pămînteni... Iar acom, voi sînguri v-aţi nimicit în ochii Domnului, v-aţi mîncat credinţa în ochii poporului, arătîndu-le că nu mai aveţi pept, nu mai aveţi glas, nu mai aveţi adevărată durere de ţară, ci numai o ticăloasă ambiţie, hrănită cînd de vîntul de peste Prut, cînd de cel de peste Dunăre... Iaca pentru ce nu dau mîna cu voi. Hîrzobeanu (sculîndu-sc supărat): Ambiţia, ambiţia!... dar!... Cu acest cuvînt ne scot ochii acei care nu vreu să-nţăleagă soiul nostru de patriotism... Ambiţia !... Ei, fie ! Avem ambiţie a nu ne coborî de pe treapta pe care ne găsim înălţaţi; din contra, vre a ne înălţa şi mai sus. Stîlpeanu: Vrei să zici, a vă acăţa? Hîrzobeanu : Avem ambiţie a săpa ş-a disrădăcina pălămida din pămîntul nostru, ş-o săpăm într-as-cuns, chiar cu agiutor de braţe străine; căci decît a sta deoparte răce şi adiaţor, mai mult patriotism arată cel ce se luptă cu orice armă în contra vrăjmaşului... Nu-i aşa, boieri? : Nimic, nimic. Vulpe » Neam. I ^ , asa, Trufa. I y Slugă. I Hîrzobeanu: Vă ieu marturi pe toţi; spuneţi: rămas-a ceva neprihănit în ţară? Vulpe Neam. Trufa. Slugă. , Hîrzobeanu: Dreptatea, sfînta dreptate mai există?... Averile sigure-s ?... Cinstea apărată-i ?... Chiar viaţa!... Cînd toate posturile se ieu în arendă pe trii ani, cînd oamenii ocîrmuirii sînt îngăduiţi, încurajaţi chiar la pradă, pentru ca să-şi facă avere, mai poate fi cineva scutit de lăcomia lor?... Guvern îi aista?... vă-ntreb, boieri, guvern regulamentar ori paşalîc, în care domneşte interesul şi samavolnicia?... Şi noi să privim cu adiaforie o asemine stare de lucruri, să râbdăm tirania şi să plecăm capul la giug ca nişte vite ?... Nu! la luptă, boieri, la luptă cu inimă!... Eu voi fi în fruntea voastră păn’ la moarte!... Eu!... (Se preumblă aprins.) SCENA VIII Cei denainie, LI PI CESCU Lipicescu (spăriet): Cucoane! cucoane! Au năvălit în curte aga c-o ceată de slujitori! Hîrzobeanu (twrburindu-se): Să m-arestuiască! Toţi: Aga! Hîrzobeanu (slăbind)-. Să mă-nchidă! să mă-nfunde la Săcul! (Cade pe canape.) Trufandachi (încet, cătră ceialalţi): Aga!... pri-mezdie, fraţico... fevga! (Se furişază şi iese prin fund.) Slugărică: Oare?... pe-aici mi-i drumul! (Urmează pe Trufandachi.) Vulpe: Ş-al meu, cum s-ar prinde. (Fuge, scăpîndu-şi iar şlicul.) Neamuş (în parte)-. Văru-i compromitarisit!... La sănătoasa; Alecule!... (Iese, zicînd tare:) Mă duc să văd ce cată aga aici? Arbore: Dos la faţă, voinicii! Hîrzobeanu: Nu mă lăsa, vere Ştefane, că-s prăpădit. Ah! ah! (îşi frînge mînile') Stîlpeanu: Da ţine-ţi firea, omule; ce te-ai spăriet de nimica şi te faci de rîs? Hîrzobeanu: Nimică?... Aga cu slujitorii... să mă rîdice! Stîlpeanu: Să te rîdice? pentru ce? Hîrzobeanu: Pentru că fac împrotivire ocîrmuirii... Iaca dreptatea din ziua de astăzi! Vodă mă are la ochi răi şi cată a să disbăra de mine. El m-au ameninţat o dată cu monăstirea... Ah! ce să mă fac? Stîlpeanu: Fă-te om, dacă poţi, român verde în faţa prigonirii, boieri de viţă sănătoasă, iar nu un mişăl din tulpină putredă. Hîrzobeanu: Vorbe, vere... vorbe late şi frumoase!... Dar eu sînt la dică... Săracul de mine!... Unde să m-ascund? Lipicescu: în gherghir, cucoane. Hîrzobeanu: Bine zici, Nastasachi... uşa-i de fer... Haide... să nu afle aga... Haide... (Iese aler-gînd pe uşa din fund, urmărit de Lipicescu.) Stîlpeanu (cu dispreţ): Ce mişălie!... Mi-i greaţă să mai stau în casa asta... Radule, rămîi aici ca să vezi ce s-a întîmpla... Eu merg la Vodă. (Iese prin fund.) SCENA IX RADU, ARBORE Arbore (şuieră cu mirare): Parc-au dat uliul într-un cîrd de vrăbii. (Cătră Radu.) Cum îţi pare cîte le văzuşi aici, domnule Radu?... Radu: Mă simt încremenit, moşule... Unde mă aflu?... în ce lume trăiesc? Arboke: Unde te afli?... Intr-un furnicar ciocoiesc !.. într-o mişină de jigănii pocite cu feţe de om... Cuconul Iorgu Hîrzobeanu ?... ciocoi de starea-n-tîi, care se crede coborît cu hîrzobul din cer şi care se-nchină azi la Sfîntul Neculai şi mîni la Mohamed... Aga Neamuş? ciocoi în doi peri, giumătate acăţat de protipenda prin măritişul unii mătuşi a lui c-un boieri mare şi giumătate atîmat în gios de rudele lui de starea a doua; fudul sau umilit, după oaminii cu care se găseşte; dar totdeauna gata a da cinstea pe ruşine... Vulpe? ciocoi c-o treaptă sau giumătate mai gios decît Neamuş, aprig, hrăpitor, spaima răzăşilor, molie de dulapuri cu dele afumate, faur de cîrciocuri, şi, cu toate-aieste, creştin cu frica lui Dumnezău, dus la biserică, spovăduit, împărtăşit şi grijit... Slugărică? ciocoieş, ciocofleandură, ciocorofleac, care se tîrîie pe urmile tălpilor boireşti, ca să le sărute şi chiar să le lingă la nevoie... Trufandachi? ciocoi grecesc, intrigant, care se furişază pintre români, zîmbind, gudurîndu-se, linguşind, făcînd pehlivanii, pentru ca să rîdă boierii, şi care ţinteşte a prinde rădăcină în pămîntul ţării, a să însura cu zăstrea unii cuconiţi iertată de Dumnezău şi de oameni, ş-a agiunge-ntr-o zi megas postelnicos... Lipicescu? ciocoi din gunoi ce răsare pe nesimţite ca o ciupercă veninoasă, nopîrcă încălzită la sîn, care vra să muşte mai întîi chiar pe stăpînul, pe făcătoriul său de bine!... Iaca lumea în care te găsăşti, domnule Radu! Numai doi oameni, afară de dumneta, care eşti acum venit din ceea lume, numai doi, din cîţi ai văzut aici, sînt adevăraţi oamini: hatmanul Ştefan Stîlpeanu, boieri de cei vechi, talpa ţării, român întreg ca din vremea lui Tăutu cel bătrîn, şi eu, Arbure răzăşul, opincă ne-văxuită, ce-am trăit păn’ la bătrîneţe cu inima lipită de pămîntul Moldovii, şi astfeli mi-am păstrat-o teafără şi curată!... Acum, fătul meu; cunoşti hora, întră-n danţ, dacă-ţi cere inimă. Radu: Mă-ngrozeşti, moşule! Arbore (zărind pe Elena)-. Iaca leac dulce pentru 5 spaimă, fătul meu. scena x RADU, ARBORE, ELENA Elena (întră îngrijită, pe uşa din dreapta)'. Unde-i tatăl meu, unde-i tatăl meu? 10 Radu (uimit, în parte): Elena! Arbore: Nu te-ngriji, duducă... Boieriu-i în odaia sa. Elena: Adevărat e, moş Arbore, c-a venit aga să-l?... Arbore : Nu... vorbe... nu crede... Elena: Ah!... nu căuta să mă-nşeli... moş Arbore... 15 inima-mi spune că-1 ameninţă un pericul. Arbore (în parte): Nici că se prinde minciuna. Elena: Moş Arbore, nu-mi ascunde adevărul, că mai rău mă chinuieşti. Arbore: Apoi... adevărul adevărat... 20 Radu (înaintînd): Adevărul este, domnişoară, că aga e în ogradă c-o ceată de slujitori; dar mă jur că păn-a aresta pe părintele domniei-voastre, el va trebui să calce peste mine. Elena (cu recunoştinţă): Ai un suflet generos, dom- 25 nul meu... îţi mulţămesc din fundul inimii... Ah! apără-1 pe tatăl meu... el e bun şi merită... Radu: îl voi apăra ca pe însuşi părinţii mei, dac-ar mai fi pe lume. 30 Elena: Eşti orfan?... domnule... înţelegi dar îngrijirea me. Radu : O! dar; şi voi fi fericit a vă proba că n-am uitat, nici voi uita timpul din copilărie ce l-am trăit împreună la moşia hatmanului Stîlpeanu. 35 Elena (uimită): Radu!... Radu!... dumneta eşti? Radu: Eu; mă recunoaşteţi? Elena: Radu!... amicul meu din copilărie! 299 (Mică tăcere.) Arbore (în parte)-. Au început a să-neca unul în ochii altuia... Hm! Sămn bun. (Se aude zgomot afară.) 5 Elena: Ce s-aude?... Vine aga? Radu: Nu vă temeţi, domnişoară... întoarceţi-vă în apartamentul domniei-voastre... Eu şi moş Arbore stăm aici pe loc. Elena (întinzînd mîna lui Radu): A revedere, amicul o meu. (Iese prin dreapta.) (Radu sărută mîna Elenei şi rămîne cufundat în gînduri.) Arbore (în parte): Noroc!... şi la anul cununie!... (Tare.) Domnule Radu... Domnule Radu, tre- zeste-te că vine duşmanul... să-i atînem calea. > t t 15 SCENA XI Cei denainte, NEAMUŞ, VULPE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ (dau năvală prin fund) Toţi (întrînd): Ce-am auzit? — Ce-am aflat? Neamuş: Vărul meu, ministru! 20 Trufandachi: Cocono Iorgo, ministro! Toţi: Ministru! Arbore: Ce ministru? Cine-i ministru? Vulpe: Boieriu-i ministru... cum s-ar prinde. Neamuş: Aga au venit să-l felicitarisască din partea 25 lui Vodă ş-au adus slujitori la poartă şi la scară; după obicei... Ştiam eu că nu putea fi altă ceva. Toţi (afară de Radu şi Arbore): Şi eu, şi eu ştiam. Neamuş: Şi presimţam de mult că vărul meu era 30 s-agiungă la putere. Toţi: D-apoi eu? Vulpe: Eu chiar l-am şi visat astă-noapte cu ceea de ministru... subsuoară... Arbore: Ce-a fi aceea? 300 Vulpe: Porto... portofolniţa... cum s-ar prinde. Toţi: Şi eu l-am visat. Arbore (lui Radu)-. Sînt buni de-arătat la iarmarocul de la Fălticeni, pre legea mea! Trufandachi: Sopa, che vine evghenestato arhon ministro. (Uşa din stînga se deschide.) SCENA XII Cei denainte, HÎRZOBEANU, LIPICESCU Lipicescu: Loc, loc!... (Anunţă:) Exelenţia-sa, domnul ministru din lăuntru! (Hîrzobeanu, încărcat cu decoraţii ruse, turce şi nemţeşti, întră mîndru şi se îndreaptă spre canape, în timp ce doi comisari vin de se pun lîngă uşa din fund.) Toţi (afară de Radu şi Arbore): Uraaa!... Să trăiască exelenţia-sa! Hîrzobeanu: Vă mulţămesc, boieri, vă mulţămesc. Toţi : Şi la mai mare, şi la mai mare! Hîrzobeanu: Mai mare nu se poate, boieri, căci mai marele nostru este măria-sa J... Să strigăm dar cu toţii şi din fundul inimii: Trăiască înălţi-mea-sa!... Ani îndelungaţi părintelui Patriei; subt a cărui oblăduire ţara au atins culmea fericirii!... Căci, fiind drepţi, trebuie să mărturisim cu mîna pe cuget, boieri, că niciodată Moldova n-au fost mai bine ocîrmuită, niciodată ea n-au sîmţit cu aşa îmbelşugare binefacerile îngrijirii părinteşti... Administraţia-i deşteaptă şi cinstită !... ramul dicanicesc, nepărtinitori şi cinstit !... oamenii guvernului, vrednici şi cinstiţi; într-un cuvînt, cinstea şi dreptatea domnesc în toate, căci ele domnesc peste toate... Nu-i aşa; boieri? Toţi (afară de Radu şi Arbore): Aşa, aşa! Radu (încet, lui Arbore): Ce spune, moşule? Arbore (încet, lui Radu): Ţine isonul de ministru. Hîrzobeanu: Ce zici acolo, moş Arbure? Arbore: Eu?... nimica, cucoane. (în parte.) Doamne! pune pază gurii mele. Hîrzobeanu: Să nu cîrteşti, moşnege, că eşti bătrîn şi trebuie să te-nchini adevărului... Spune: Au sfînta dreptate lipseşte în ţară?... Au nu-s sigure averile oaminilor?... Au cinstea nu-i apărată?. .. Spuneţi, boieri! Toţi (afară de Radu şi Arbore): Aşa, aşa! Arbore (în parte): Adică, aşa ş-aşa. Hîrzobeanu : De-aceea eu zic c-ar fi o fârdelege a nu binecuvînta guvernul nostru şi prin urmare: vai de-acei ce-ar cugeta să urzască uneltiri împro-tivalui!... Zis-am! Toţi (afară de Radu şi Arbore): Trăiască măria-sa! (Se răped să sărute mîna lui Hîrzcbeanu.) Neamuş (încet, plecîndu-se să sărute peptul iui Hîrzobeanu) : Să te gîndeşti la mine, vere... cucoane Iorgule... Postul de prezident Divanului domnesc îi vacant. (Iese.) Hîrzobeanu: Bine... om videa... închinăciuni cu-coanii Tarsiţei. Vulpe (încet, sărutînd mîna lui Hîrzobeanu): Toată nădejdea mea-i în puterea măriei-tale... cura s-ar prinde. Hîrzobeanu: Ai procesuri? Vulpe: Un cîrd întreg. (Iese.) Hîrzobeanu: Să fii fără grijă, arhon bane. Trufandachi (sărutînd poala hainei iui Hîrzobeanu): In sfirsito, bei mu, m-a invredniţito Dimiezeo se ve vedo azunso la virfo, precum m-am rogato la iconele zi si nopte... Se ve milostiviţi, stapune, si de mine, de kaimeno Trufandachi. Hîrzobeanu: Am să te rînduiesc ispravnic. Trufandachi: Na zisis, eklambrotate! (Iese.) Slugărică (sărutînd poala hainei lui Hîrzobeanu): Sărut tălpile măriei-tale şi-mi pun capul sub ele, în pulberea lor. Hîrzobeanu: Din pulbere te-om rîdica şi pe tine; Slugărică. Slugărică: Să v-agiute Preaputernicul, milostive! (Iese.) Radu (închimndu-se): Domnule ministru, primiţi felicitările mele. Ţara vă priveşte şi aşteaptă 5 vindecarea relelor de care-aţi vorbit păn-a nu vă face ministru. (Iese.) Hîrzobeanu: Ştiu eu ce am de făcut, domnişorule... Ei, moş Arbure, ce mai zici? Arbore : Zic, cucoane Iorgule, că lumea-i ca un puţ 10 cu două ciuturi; cînd se urcă cea plină, se co- boară cea dişartă. Hîrzobeanu : Ce parimie-i asta ? Arbore: Ian... o zicătoare veche de cînd puricele purta potcoaVe de fer şi sărea păn-în ceri. 15 Hîrzobeanu: Ha, ha, ha! tot ghiduş eşti... Dar altă n-ai nimic de spus?... nimic de cerut? Arbore: Ba aş avea, dacă nu ţi-ar fi cu supărare. Hîrzobeanu: Grăieşte, uncheşule... nu te sfii. Arbore: Apoi... să te fereşti de ciocoi lingăi şi de 20 nopîrci linguşitoare cît îi fi sus, la culme, şi să te gîndeşti cîteodată la biata ţară, care-i tocmai ca firul de iarbă crescut în mijlocul drumului, cîţi trec toţi îl calcă. Hîrzobeanu: Bine, bine, moş Arbure; îţi mulţămesc 25 de povaţă... o priimesc fără să mă supăr, ca de la un om de ţară, simplu, dar înţălept. Arbore: Apoi dă, cucoane; cică stejarul cel drept creşte pe munte, în aer viu şi-n ţalină sănătoasă, iar nu în bahnă. (Iese.) 30 Hîrzobeanu (în parte): Ce vrea să zică uncheşul? SCENA XIII HÎRZOBEANU, LIPICESCU Lipicescu (apropiindu-se umilii): îmi daţi voie şi mie, măria-voastră, să vă sărut poalele, ca o slugă 35 credincioasă ce vă sînt? Hîrzobeanu: Sărută, Nastasachi. 303 Lipicescu (ştergîndu-şi ochii): Eu sînt cel mai mic şi cel mai supus... Ziua de astăzi oi pomeni-o cît oi trăi, căci îi ziua înălţării stăpînului meu... Hîrzobeanu: Ş-a tale, băiete... te fac şatrari. Lipicescu (uimit): Şatrari!... şatrari, eu!... eu, boieri !... Ah! S-agiungeţi domn, milostive stăpîne! Hîrzobeanu: Ş-aceea se poate... de ce nu?... Acum însă, fiindc-are să vie consulul aici, pregăteşte toate pentru priimire... A! scoate din fund portretul sultanului ş-anină-n loc pe-al împăratului Neculai... Eu merg la Curte. (îşi ia pălăria.) Lipicescu: Ascult. (Strigă la uşa din fund, afară:) Să tragă carîta exelenţiei-sale. Hîrzobeanu (în parte): în sfîrşit, m-am făcut ministru ! (Iese prin jund.) SCENA XIV Lipicescu : Şatrari!... în sfîrşit, m-am făcut boieri!... Una la mină, şi cele multe-nainte! (Se duce să desprindă portretul sultanului ) (Cortina cade.) ACTUL II Acelaşi decor, ca la actul întîi; pe pâretele din fund însă se vede portretul împăratului Necolae. SCENA I Lipicescu (răsturnat pe canape): Cu mila lui Dumnezău, eu, şatrariul Lipicescu, iată-mă-s ieşit din taraful ciocoilor ş-agiuns secretariul, omul de încredere al ministrului... Ian să videm cîţi bani mi-au întrat în pungă de-un an şi mai bine. de cînd boieriul îi la cîrma ţării? (Desfăşură o listă lungă.) Frumos pomelnic! (Citeşte:) „800 de galbini de la comisul Trufandachi, pentru ca să-l rînduim ispravnic la Hîrlău; 500 de galbini de la pitariul Slugărică, pentru ca să-l numim viţ-agă în Iaşi; 725 de galbini în naht şi mai multe giuvaeriuri i argintării găsite asupra hoţului Grozan, prins în codrii Vasluiului; 37 de galbini, 14 irmilici, 8 carboave şi ceva mărunte; de la un căpitan de rohatcă, pentru nişte jafuri făcute ţăranilor ce-aduc provianturi în oraş; 280 de galbini, 50 de merţe de orz, 4 putini de brînză, 7 stoguri de fîn şi două poloboace de vin din viile lui Vidraşcu ot Odobeşti, de la hadgi Iani Marathonopidos, posesorul moşiei Haramul, pentru ca să se răspingă jalba locuitorilor dată împrotiva lui; 600 de galbini de la jidanii pitari, pentru ca să lise învoiască a vinde mai scump jămle făcute cu făină aprinsă; 900 de galbini de la jidanii casapi; pentru ca să li se posvolească tăierea vitelor bolnave; 1500 de galbini de la otcupcicul poştelor ş-acel al ocnelor; 1500 de galbini de la otcup-cicii vămilor ş-a pavelelor; 480 de galbini ş-o sută de testele, de la apaltul cărţilor de gioc; 7200 de galbini de la mai multe feţe, pentru deosebite posturi i cinuri; adică 14 522 de galbini, 14 irmilici, 8 carboave şi ceva mărunte peste tot, bani în naht, pe care i-am depus la Leiba Kana, prietinul meu.“ Alte venituri: Am împosesuit moşia boieriului, Hîrzobenii, cu 3000 de galbini pe an; însă posesorul este ţinut a-mi număra mie, şatrariul Nastasachi Lipicescu, cîte 600 de galbini pe an, drept filotim. Am priimit toate cîştiurile înainte pe 5 ani, scăzîndu-se dobînda banilor cîte 2 la sută... adică numai 1 şi giumătate; dar am socotit de cuviinţă a trece 2 la socoteală, după cum m-au sfătuit Leiba Kana. Ce s-au cheltuit? (Citeşte:) „250 de galbini pentr-o masă dată domnilor consuli, cînd s-au rînduit boieriul ministru." (Vorbit). Am trecut în socoteală 350 de galbini. (Citeşte:) „Pentru un bal gala dat de Sfîntul Neculai, şi la care au asistat măria-sa Vodă, 400 de galbini." (Vorbit.) Adică 580 de galbini. (Citeţe:) „Pentru o carîtă cu roţile poliite, telegari ungureşti, faleturi şi livrele, 840 de galbini." (Vorbit.) Adică 960 de galbini; şi celelalte, şi celelalte. Astfeli îşi umflă guşa cine-i cu cap, cu prevedere şi cu credinţă cătră stăpîn... Cine vine?... Ha! stolnicul... avem o răfuială împreună. SCENA II LIPICESCU, STOLNICUL (vine din fund) Lipicescu: Stolnice, te-am chemat ca să-ţi spun că nu sîntem mulţămiţi de tine. Stolnicul: Pentru ce, păcatele mele, cucoane Nas-tasachi ? Lipicescu: încarci la izvod fără nici o măsură şi fără nici o durere de stăpîn. Stolnicul: Ferească Dumnezău, cuconaşule!... De s-a afla una ca asta, să mă dai în Criminal, pe mîna lui Gavril buzatu. Lipicescu: Deschide-ţi ochii bine, stolnice, ca să nu mă sileşti a-ţi face o daună de care-i pomeni cît îi trăi, şi te gîndeşte că mănînci pînea şi sarea boieriului. Stolnicul: Dumnezău să-i întărească puterile şi să-i lungească zilele! Lipicescu: Bine... Ţi-am poroncit asară să dai veze-teului 50 de bice, pentru că s-au îmbătat în agiunul Sfîntului Vasile... i-ai dat? Stolnicul: Dat, cucoane... 50 în capăt... şi azi zace pe coaste. Lipicescu: Ba să-i spui să se scoale şi să nu se fasolească, c-apoi îl trimet la agie ca să-l răfuiască viţ-aga Slugărică... A !... ţi-am mai poroncit să pui în feară pe Stanciu bucătariul, pentru c-au greşit pîrjoalele boieriului... l-ai pus? Stolnicul: Ba-ncă l-am şi-mpodobit c-o păreche de coarne. 5 Lipicescu: Bine... Leiba Lipţcanul era s-aducă peşcheş 40 de căpăţini de zăhar şi 50 de ocă de cafe Martinica în zîmbiluri... le-au adus? Stolnicul: Adus; însă s-au găsit lipsă trii căpăţini şi două ocă 50 de dramuri de cafe. io Lipicescu: Iuda, tot Iudă!... Ispravnicul de Hîrlău, comisul Trufandachi, îmi scrie că trimete cîteva hîrzoabe de păstrăvi şi doua căprioare de la munte... sosit-au? Stolnicul: Ba-ncă nu. cucoane. 15 Lipicescu: Cum or sosi, îndată să trimeţi o căprioară, cea mai mare, cucoanii Tarsiţii lui aga Neamuş, din partea boieriului. Stolnicul: Oi duce-o.chiar eu singur. Lipicescu: Ca să iei bacsis?... fie!... Acum du-te, * > t 20 stolnice, şi adă-ţi aminte de cuvintele mele: sluga bună nu se lăcomeşte la banul stăpînului. Stolnicul: Ascult. (în parte, ieşind prin fund.) Cul-că-te pe-acea ureche. scena iii ' 25 Lipicescu (se scoală de pe canape)'. De cînd boieriul s-au înălţat la rang de ministru, îl ocheşte cucoana Tarsiţa, şi stăpînul meu, pentru hatîrul ei, cată să rînduiască pe aga Neamuş prezident Divanului domnesc... Bine zice românul: Fusta 30 femeii, faşa dracului!... Hei!... cînd m-aş însura şi eu c-o nevăstuică... frumuşică... ce-aş mai prohorisi în astă lume!... (Stă puţin pe gînduri.) Răbdare, Lipicescule... meşter îi cel cornorat... ţi-a veni şi ţie rîndul... Acum 35 cuconul îi dus la Curte pentru ca să măsluiască alegerile deputaţilor, şi trebuie să se-ntoarcă în curînd... S-ar cuveni să-i ies cu plin înainte; 307 pentru ca să-mi meargă ziua bine; însă păn-acum nu s-au înfăţoşat nici un chilipir... Cum să fac ?.. sa nu rămîn de ruşine?... (Zărind pe Vulpe.) Ha!... pare-mi-se că iaca un Dănilă... 5 SCENA IV LIPICESCU, VULPE Vulpe (întrînd prin fund): Cu buna dimineaţa, cucoane Nastasachi. Lipicescu (preocupat): Sluga... 10 Vulpe: Exelenţia-sa, domnul ministru?... Lipicescu: Se găseşte la Vodă... Ai vro treabă cu boieriul ? Vulpe: Să vezi dumneta... Cum s-ar prinde... aş avea să-i pristavlisăsc o jalbă în pred meiul unei 15 peripisce ce am cu nişte răzăşi. Lipicescu (în parte): Chilipiriu-i gata. (Lui Vulpe.) Ai fost obijduit prin vro samavolnicie din partea lor? Vulpe: Adică... să vezi dumneta... Ei sînt vecini cu 20 moşia mea, ş-aş avea poftă... dacă s-ar putea... cum s-ar prinde... Mă-nţălegi?... Lipicescu: Cum nu?... Ai avea poftă să le răşluieşti o parte de pămînt... cu hapca. Vulpe: Să vezi dumneta, cucoane Nastasachi: făcînd 25 sprafcă în ispisoaceie mele, am dosloşit din holdul lor, că unchiul meu, răposatul ftori-vist Nicu Hapcea, au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzăşul Toadir Arbure; pe preţ de-un cal bălan, cu sdelcă întărită în presustvia giudecă-30 toriei de Botşăni, aşa precum se poate dovidi din cuprinsul delilor scripisite şi şnuruite, ce se află la arhivă, în dulap, în predmetul sus-pominitei vînzări; (se răsuflă) însă la leat 1816 moare; cum s-ar prinde, Toadir Arbure de dropică... •35 moare!... Lipicescu: Să-i fie de bine!... 308 Vulpe: Amin... Iar ce să vezi?... La leat 1817, se scoală ficiorul răposatului, unul Costandin Arbure, zis Cîmul, se scoală c-o povescă plină de ponos-, arătînd cu dovezi i mărturii, că tată-său n-ar fi 5 priimit de la unchiul meu, ftori-vist Nicu Hapcea; calul cel bălan din zdelcă, şi că sus-pominita hirtă de loc ar fi fost luată de sus-pominitul meu unchi cu insovolnicie, ba chiar şi cu vigavor... Isprăvnicia docladariseşte giudecătoriei, care şi tri-10 mete un stolnacealnic la faţa locului în coman- dirovcă... Lipicescu : Bun... zi-nainte. Vulpe : Cinovnicul vine cu podorojnă-n căruţă de poştă; cere podpiscâ, dă rospiscă şi, fără a să teme de-a 15 face ostanovcă în slujbă, aşterne o otnoşănie pe hîrtie tricapel, prin care îndreptuieşte pe Costandin Arbure, zis Cîrnul. Lipicescu: Ce face-atunci ftori-vistul? Vulpe: Unchiul meu aleargă la Ieşi cu ponos împro-20 tiva stolnacealnicului care adiajorisise de raspolo- jănie şi cere să i se facă o nacazanie, ca unuia ce luase ruşfert în predmetul de mai sus... însă n-au katortosit... cum s-ar prinde... şi deci... prin urmare... aşa precum... 25 Lipicescu : I proci... i proci... Am înţăles cursul pricinii. .. Mi-ai lămurit-o de minune. Vulpe: Vra să zică, ai îndestulă obişnenie despre dînsa?... Şi ce socoţi, cucoane Nastasachi?... Lipicescu: Socot că ai toate dreptăţile. Peripisca 30 dumnitale atîmă de ramul administrativ şi se poate mîntui prin o simplă poroncă din partea escelenţiei-sale... Făcut-ai vro jalbă cătră cuco-nul? Vulpe (scoţînd o hîrtie din brîu): Iat-o gata. 35 Lipicescu (luînd hîrtia): Ad-o... Vrei s-o pristav-lisesc ministrului îndată? Vulpe: Dac-ai avea această bunătate... ţi-oi fi recunoscător. .. Lipicescu: Nu mă-ndoiesc... (întinde mîna, în timp 40 ce se face că citeşte.) Dă mai iute, c-acuş vine exe- lenţia. 309 Vulpe: Dar să pui şi dumneta vro două vorbe pentru mine. Lipicescu: Las' pe mine... Cît ai adus? Vulpe: O sută de galbini... cu zimţi. (Dă un fişic lui 5 Lipicescu.) Lipicescu: Numai un fîşic?... Glumeşti?... Mai adă unul. Vulpe: Două sute de galbini pentr-o jalbă?... păcatele mele!... îi cam sărat... cum s-ar prinde, io Lipicescu: Ei!... frăţico, cu două fîşicuri mai lesne ucizi ursul... şi Arbure-i urs chilos. Vulpe: Fie!... poftim... într-un ceas bun... Aşadar, îmi este posvolit a nădăjdui?... Lipicescu : Cum nu ?... Acum fugi iute că vine mini-15 strul, şi mergi de-aşteaptă gios în odaia mea, păn’ ce l-oi pregăti... Vulpe (în parte): M-am stîns. (Ieşind.) Te-am pus în cofă, bade Arbure. (Iese.) Lipicescu: Portofilul de ministru îi ca o geantă de 20 vînător... plină de fîşicuri... Iaca boieriul... SCENA V HÎRZOBEANU, LIPICESCU Hîrzobeanu (întră prin fund, purtînd un portofoliu elegant): Nastasachi... pune să-mi gă-25 tească-ndată carîta cea de drum şi trimete să vie 12 cai de poştă, că trebuie să plec astăzi prin ţinuturi spre a face deputaţi. Lipicescu: Să v-agiute Dumnezău, exelenţia-voastră!... însă fie-mi iertat a vă încunoştiinţa că, 30 pe cît am tras cu urechea prin unele case, am aflat că o samă de ţînutaşi s-ar fi pregătind a face oarecare împrotivire ocîrmuirii. Hîrzobeanu: Ştiu; cei de la Vaslui mai cu deosebire... însă am eu leac de vindecat boala opoziţiei. 35 Lipicescu: Sînteţi atotputernic... lumea o ştie... şi tremură!... Numai domnul Radu pare că n-are 310 grijă de nime. El au deschis o gazetă, în care nu se sfieşte de-a atacarisi pe faţă actele ocîrmuirii. Hîrzobeanu: Radu? Lipicescu: De trii luni de zile el au adunat împre-5 giuru-i mai mulţi cuconaşi cu idei franţuzăşti, bonjurişti, duelgii, care, după ce-ţi zic verde-n ochi că eşti hoţ, apoi te şi ameninţă cu pistolul... Eu însumi, cucoane, nu mai departe decît ieri, am fost atacarisit de unul c-o palmă, şi mai 10 mult!... chiar batgiocorit cu porecla de ciocoi... deşi acum sînt şatrari, din mila măriei-tale... Dacă-s ciocoi, îs ciocoiul exelenţiei-voastre, iar nu al lui... Ce are el cu mine? Hîrzobeanu (posomorîndu-se): Da cine-i acela? 15 Lipicescu: Domnul Radu... Cine altul să fie? Hîrzobeanu : Iar Radu!... Au prins la nas, pentru că-1 ocroteşte vărul Ştefan Stîlpeanu; dar, cu toată protecţia ce are, l-oi înfunda într-o bună dimineaţă la monăstire, cît nu si-a toci limba si 20 condeiul. Lipicescu: Asta o caută, se vede, dacă nu ştie a să pleca mai-marilor lui. Hîrzobeanu: Dar ian spune-mi, Nastasachi, dus-ai răvaşul meu cucoanii Tarsiţei? 25 Lipicescu: L-am dus chiar asară, stăpîne. Hîrzobeanu: Şi i l-ai dat în mînă?... Ai găsit-o? Lipicescu: Era singură... pe gînduri... tristă... Hîrzobeanu: Tristă? Lipicescu: însă cum au cetit scrisoarea exelenţiei-50 voastre, faţa i s-au luminat... Au cetit răvaşul o dată, ş-încă o dată, şi iar... părea că nu se satură de-a-i gusta dulceaţa. Pe urmă mi-au zis să vă spun că vă este foarte recunoscătoare şi că va veni însăşi să vă mulţămească, 35 împreună cu aga ... Hîrzobeanu: Bărbatu-său îi de prisos. L-am rînduit prezident Divanului domnesc, pentru ca să-l mai scot de-acasă, de lîngă nevastă. Lipicescu: Nu ştiu însă, cucoane, cum a Huce-o cu 40 slujba şi cu zulia? 311 Hîrzobeanu (rîzînd): Trebuie să se jărtfească pentru ocînnuire... Na, Lipicescule, portofilul ista... du-1 în cabinetul meu şi resularisăşte hîrtiile din elj Lipicescu (luînd portofoliul): îndată, măria-ta. (Iese 5 prin stînga.) Hîrzobeanu (singur): Cucoana Tarsiţa s-au arătat cam năzuroasă păn-acum; dar nădăjduiesc că de azi înainte... (Zănnd pe Elena.) A!... iaca Lenţa! 10 s c E N a vi HÎRZOBEANU, ELENA Elena (iese din apartamentul ei, din dreapta, şi vine de sărută pe Hîrzobeanu): Tătuţă, tătuţă... Hîrzobeanu: Buna dimineaţa, copila mea. 15 Elena (zîmbind): Cum?... buna dimineaţa pe la 2 ore după-amează? Hîrzobeanu: Că bine zici, Lenţo... Trebile statului... Elena: Trebile statului te fac să uiţi multe lucruri; tătuţă... chiar să mă negligi pe mine... 20 Hîrzobeanu: Pe tine, dragă Ilenuţă?... niciodată. Elena: De două zile nu m-ai sărutat... A! domnule ministru, avem să ne certăm împreună... ia seama... de ţi s-a mai întîmpla să comiţi o asemene călcare de regulament, să ştii că te destituez. 25 Hîrzobeanu (sărutînd-o): Nu vă supăraţi, măria-voas-tră, că n-oi mai greşi. Elena: Să lăsăm gluma... Te prea osteneşti; tătuţă, cu serviciul şi-s îngrijită să nu te-mbolnăveşti... Cînd la palat, cînd la consuli, cînd la minister, 30 cînd prin provincii... şi prea puţin acasă... Nu era mai bine-nainte, păn-a nu te face ministru?... Şedeai cu mine, mă desmerdai, îmi vorbeai de mama me şi mă mîngîiai de perderea ei... Acum rămîn zile-ntregi singură... şi plîng... ades, pri-35 vind la portretul mamei mele. (Arată portretul din stînga.) 312 Hîrzobeanu: Singură?... dar nu priimeşti o mulţime de vizite? Prinţesa Luţa, vorniceasa Protipen-deasca, postelniceasa Evghenidis, cucoana Tarsiţa a lui aga Neamuş?... 5 Elena: O!... cît pentru cucoana Tarsiţa, mai bine-ar face să nu mai vie. Hîrzobeanu: Pentru ce? Elena: Pentru că nu ne-nţelegem... nu ne convenim împreună. 10 Hîrzobeanu: Ştiu... mi s-au jăluit că eşti răce cu dînsa... chiar şi fudulă... Asta nu-i bine, draga mea... Cucoana Tarsiţa, deşi nu tocmai de starea-ntîi, îi priimită-n toate casele cele mari; poftită la balurile de la Curte... 15 Elena: Se poate... însă simpatiile nu se impun; şi mărturisesc c-astă damă nu-mi inspiră nici o •simpatie... Hîrzobeanu: Nu-nţăleg... Elena: îşi permite cu mine nişte familiarităţi care-mi 20 desplac... nişte consilii care mă irit... Cine i-a dat acest drept ?... Ce legături exist între noi ?... Hîrzobeanu (îngăimat): Nici una, draga mea, nici iina... dar ştii... la vrîsta ei... socoate... (Zărind pe Radu.) A!... cine vine? 25 S C E N A VII HÎRZOBEANU, ELENA, RADU Radu (întrînd prin fund): Eu, domnule ministru... Vin să v-aduc complimentele mele cele mai sincere... (Închinîndu-se Elenei.) Domnişoară... 30 Hîrzobeanu: Complimente?... pentru ce? Radu: Pentru cuvintele elocvente şi patriotice pronunţate de domnia-voastră ieri în consiliul de miniştri, sub preşedinţa lui Vodă. Hîrzobeanu (măgulit): A!... în care pricină? 35 Radu: în cestiunea năvălirii jidanilor în Moldova!... Aţi arătat cu argumente puternice periculul unei 313 asemene năvăliri de vagabonzi, alungaţi din Rusia şi Austria; aţi prevăzut că de nu se vor lua măsuri aspre în contra răului, peste puţini ani Moldova are s-ajungă o nouă Galiţie mizerabilă 5 şi demoralizată... A ! credeţi, cucoane Iorgule, că noi, tinerii surnumiţi bonjurişti, v-am admirat, v-am binecuvîntat... Elena: Ah ! cît sînt de fericită, scumpe tătuţă, a vedea compatrioţii noştri recunoscînd serviciile ce faci 10 ţării!... Radu: Dar!... Puteţi fi mîndră de părintele domniei-voastre, domnişoară, căci a probat o mare iubire de Patrie; a probat că, dac-ar atîrna de la voia domniei-sale, lucrurile-ar merge mult mai bine-n 15 ţară... Elena : Dar ce ?... nu merg bine ? Radu: Nu prea. Hîrzobeanu: Ştiu că vouă, celor tineri, nu vă plac, nu se potrivesc cu ideile voastre... d-apoi... şi 20 voi sînteţi prea aprinşi, prea nerăbdători, prea revoluţionari, după cum zice consulul... Vreţi ca toate să se prifacă după capul vostru, îndată, cît aţi bate-n palme, făr-a vă gîndi că o ţară nu-şi schimbă datinile decît cu-ncetul, cu chibzuială... 25 Mai ales tu, Radule, te-arăţi prea aspru în gazeta ta, şi asta poate să-ţi căşuneze vro supărare... Gîndeste-te bine... > Radu: M-am gîndit şi m-am răsgîndit din capul locului, cucoane Iorgule, şi m-am decis a primi ş-a în-30 frunta orice loviri, cînd am întrat în luptă... Datoria cătră Patrie să-mi împlinesc, periculele nu mă sparie. Hîrzobeanu : înţăleg; te bizui pe protecţia vărului Ştefan Stîlpeanu... dar cu toate-aieste eu te 35 sfătuiesc părinteşte să-ţi mai ţii gura, să-ţi mai înfrînezi condeiul, căci însuşi consulul, în numele Reglementului, au protestat verbal... Radu: Protestat?... cu ce drept? Hîrzobeanu: Nu-i vorba de drept... Vorba-i că stăpî-40 nirea şi consulul sînt nemulţămiti de-apucăturile 314 voastre, ale bonjuriştilor... Spărieţi oamenii cu idei de pe ceea lume... ba opinie publică, ba libertate, ba egalitate, ba naţionalitate... mai ştiu eu?... Prin urmare, ia sama, băiete; atîta-ţi 5 spun. Radu: Vă mulţămesc, cucoane Iorgule, de interesul ce-mi arătaţi; însă... Hîrzobeanu: Nu se-ncape însă... Să nu zici pe urmă că nu ţi-am dat de ştire... Toată pasărea pe limba 10 ei pere... Eu mă duc să resularisesc hîrtiile mini- steriului... (Se îndreaptă spre stînga.) Elena: Tătuţă, te duci fără să mă săruţi? Hîrzobeanu: Trebile statului... (Sărută pe Elena.) Mă iartă, măria-ta. (Iese prin stînga.) 15 scena viii ELENA, RADU Elena : Ce voieşte să zică tatăl meu, domnule Radu?... Ce pericul te-ameninţă?... Ce crim-ai comis? Radu: O crimă care, de cînd e lumea, a fost conside-20 rată ca cea mai mare dintre toate crimele!... o crimă pentru care mulţi au pătimit ş-au primit corona martirilor! o crimă notată cu negru-n cartea despotismului! Elena: Care crimă?... Mă sparii! 25 Radu: Crima de-a spune adevărul!... Crima de-a-şi simţi inima rcvoltîndu-se-n faţa abuzului! Qrima de-a cere dreptate deopotrivă pentru toţi, fie mari sau mici, tari sau nemernici, avuţi sau săraci!... într-un cuvînt, crima de-a visa pentru 30 omenire o soartă mai omenească, şi pentru Patrie o soartă mai fericită, demnă, independentă!... Iaca crima de care sînt acuzat şi care negreşit mă va arunca-ntr-o zi pe calea exiliului. Elena (uimită): Să fii exilat?... pentru că-ţi iubeşti 35 ţara? Radu: Ca mulţi alţi!... Dar nu mă-ngrijesc, pe cît timp voi avea convingere că cuvintele mele vor găsi un răsunet într-o singură inimă de român. 315 Elena: De este-aşa, urmează-ţi misiunea cu bărbăţie; căci aceleaşi visuri de fericire şi mărire pentru neamul român le fac şi eu în adîncul inimii mele... şi de-a fi să te exileze guvernul oriunde, inima me 5 te va urma în singurătatea exiliului cu toată compătimirea de amică... de soră... Radu: O! Dumnezeule!... Iaca cea mai dulce mîn-gîiere pentru amarul ce-mi umple sufletul, cînd privesc la starea Moldovei... Ah ! de-acum nimic 10 nu mă va opri de-a combate răul, nici persecu- tările, nici chiar moartea!... Mă simt tare, plin de curagiu, plin de abnegare, gata pentru luptele cele mai neîmpăcate; căci am găsit un suflet în care arde amorul Patriei ca o lampă cerească... 15 Ah ! domnişoară... iertati exaltarea ce m-a cu- t t t prins... dar cînd ai vedea ce se petrece-n inima me... cînd aş avea îndrăzneală a vă destăinui... a vorbi... Ah! Elenă, ţi-aduci aminte de copilăria noastră ?... ţi-aduci aminte de-acele zile scumpe 20 şi luminoase, care ne-au văzut jucîndu-ne-mpreună pe malurile Şiretului?... Eram copii, ne iubeam ca doi frăţiori... De-atunci împregiurările ne-au despărţit. Dumneta ai fost crescută-ntr-un pension din Germania, eu am fost trimis la Paris de 25 cuconul Ştefan Stîlpeanu ca să-mi fac studiile; dar crede-mă că-n toate orele vieţii mele, ore de veselie sau mâhnire, de studiu sau visuri, suvenirul sororii mele din copilărie m-a însoţit necontenit; el m-a mîngîiet în străinătate, el m-a 30 încurageat, el m-a susţinut şi mi-a dat credinţă-n viitor... Se zice că fiecare om are-n cer cîte-o ste tainic legată cu soarta lui... Steua me ai fost şi eşti dumneta. Elenă! Elena (pătrunsă): Eu! 35 (Mică tăcere.) Radu: Sînt un nebun... aşa-i? Elena: Ba nu; eşti un om cu simţiri nobile şi generoase, Radule, şi mă simt fericită a te vedea astfel entuziast pentru binele României... Cura- 316 giu, amicul meu; steua-ţi va zîmbi totdeauna pe calea-n care ai întrat... (întinde mîna lui Radu.) Radu (sărutînd mîna Elenei): Ah! Elenă, de-acum lumea-i a me! 5 (Elena iese prin dreapta, foarte uimită.) SCENA IX RADU, ARBORE (se iveşte la uşa din fund) Radu (privind lung la uşa pe unde a ieşit Elena): Ce înger! Ce suflet dumnezeiesc!... Cum să n-o 10 iubesc?... Cum să rezist pornirii inimii mele?... O! Dumnezeule!... Nu cereţi de la mine ceea ce nu-mi este cu putinţă... O iubesc, o iubesc, o iubesc !... (Foarte exaltat.) Arbore (apropiindu-se): Iubeşte-o, fătul meu, dar nu 15 striga crainicul, pentru că lumea-i plină de urechi lungi. Radu: Ah! moş Arbore, moş Arbore, simt că mi se perde mintea. Arbore: Ferească sfîntul, copile; căci avem mare 20 nevoie de dînsa, ca să baţi în metehnele noastre bătaia popuşoiului... Ş-apoi chiar dacă ţi-ai perde puţin minţile, îţi rămîne inima, şi, vorba ceea: Omul inimos, ca un pom frumos; el te umbreşte, el te hrăneşte, el te-ncălzăşte. 25 Radu : Da bine, moşule, cum ai aflat ?... Arbore: Că iubeşti pe duduca?... Na, na, na... iaca-ntrebare !... D-apoi bine, băiete, ce mă socoţi pe mine?... urs din bîrlog?... N-am fost şi eu tînăr?... N-am luat şi eu cîmpii cei înfloriţi ai 30 tinereţii, cînd omul aleargă năuc şi bat de beţia dragostii?... I, Doamne!... doar am fost şi eu pe vremea mea un puişor de român... ştii, colea... făcut pe poronceală... Unde-ţi aveam nişte plete negre ca pana corbului... Unde-ţi 35 aveam nişte ochi de vulturaş, care-mproşcau în truspatru părţi a lumii... Unde-ţi aveam o mus-teaţă răsucită ş-ascuţită care-mpungea cu sula-n 317 inimile ne veştilor... Ce să mai spun?... Mă poreclisără fetele Făt-Frumos... Eu? Făt-Frumos ! Ian priveşte-acum... Ha, ha, ha... Se potriveşte ca nuca-n părete. 5 Radu (zîmbind): în adevăr, te-ai cam schimbat de-atunci. Arbore: Nu eu... anii m-au schimosît, mînca-i-ar mama pădurii! Radu: Dar inima-i tot verde, moşule? 10 Arbore: Inima, fătul meu, îi ca un armăsar din poveste, cu coama de aur, cu ochii de foc, cu nările dischise, şi care, cînd nechează, răsună lumea !... şi care, cînd se izbeşte, zboară prin nori, trece munţi, trece şesuri, trece peste nouă mări şi nouă ţări, 15 şi-i pare că nu-i destul de largă lumea pentru el... Nu-i aşa? Radu: Aşa, aşa, moş Arbore... Mie-mi pare azi că-s împăratul lumii! Arbore (în parte)-. Drăguţul! (încet, lui Radu.) Te 20 iubeşte ?... hei ?... Cînd giucăm la cununie ? Radu: Cununie?... Ea, o fată de boier mare, şi eu, un copil sarac, fără părinţi?... Arbore: Taci, băiete, nu te-ntrista, că doar inimile n-au pitace, n-au ranguri... singura lor boierie-i 25 iubirea, şi cînd iubirea le-au dat aripi, ele zbor una la alta de pin fundul fundului... dar să schimbăm vorba, că vin musafiri. SCENA X RADU, ARBORE, NEAMUŞ, TARŞIŢA 30 Neamuş (afară)-. Acasă-i vărul Iorgu?... bine. (întră pe uşa din fund.) Arbore (zărindu-i, în parte): Aga Neamuş cu soţia dumnisale, cucoana Tarsiţa... Bună păreche !... Neamuş (întrînd): A!... Domnule Radu, ale mele • 35 complimente. Radu (închinîndu-se Tarsijei): Doamna me... 318 Tarsiţa (închinîndu-se lui Radu, în parte): Ades vine pe-aici tînărul. Neamuş: Vărul Iorgu-i, se vede, în cabinetul său? Arbore: Dar... 5 Tarsiţa: Şi Lenţa-i în apartamentul ei? Radu: Dar, doamnă... Tarsiţa (în parte): îi bine informat... au văzut-o !... Neamuş: N-ai merge să m-anunţi, giupîne Arbure? Arbore : Doar nu eşti Pori-împărat... Hai să întrăm 10 de-a dreptul, că boieriul nu-i fudul ca alţii. Uşa lui îi dischisă pentru toţi, fie agi ca dumneta, fie giupîni ca mine. Neamuş: Ha, ha, ha!... Tot mucalit, giupînul Arbure... (în parte.) Mojîc obraznic! (Tare.) Hai 55 dar să întrăm sadea ca nişte... Arbore: Precum zici... Hai! Neamuş: Tarsiţo, mata mergi la Lenţa? Tarsiţa: Dar. ’ Neamuş: Sărut-o din partea mea... Domnule Radu, 20 a revedere... (întră prin stînga.) Arbore (în parte): îl linguşăşte pe băiet, că se teme de gazeta lui. (întră în stînga.) SCENA XI TARSIŢA, RADU Tarsiţa (în parte): Sîntem singuri... (Radu se închină şi voieşte să plece.) Tarsiţa: Domnule Radu... fugi de mine? Radu: Nu, doamnă; dar credeam... Tarsiţa : Dă-mi voie să te opresc puţin, pentru ca să-ţi 30 spun că sînt fericită a te-ntîlni măcar aici; căci la mine-acasă am rareori mulţămire a te videa... înainte vineai ades, iar acum... Radu: Sînteţi prea amabilă, doamna me... Tarsiţa: Amabilă... se poate; dar mă neglijarisăşti... 35 (cu sentiment) şi nu cred să merit a fi astfeli negli- jarisîtă... Eu îţi sînt prietină... mă-nteresez de 319 soarta dumnitale... îţi vreu binele... îţi sînt mult recunoscătoare că m-ai scăpat din primejdie, în noaptea cînd m-ai adus de la Teiuş la Iaşi... Ah! pentru mine, crede-mă, n-oi uita niciodată 5 acea noapte plină de emoţii... găsindu-mă lingă dumneta, răpită-n fuga cailor pe cîmpiile-aceie pustii ş-acoperite cu omăt; nu mai simţam nici gerul nopţii, nici spaima lupilor care ne-alungau... Mi se părea un vis, un vis prea frumos; căci trista 10 realitate m-aştepta acasă... şi dumneta nu te-ai mai îndurat să-mi rennoieşti visul... M-ai părăsit cu totul... Radu: Doamna me... ocupările mele zilnice... Tarsiţa: Care ocupări?... ale minţii sau ale inimii?... 15 Nu răspunzi?... A!... Domnule Radu, te-ai depărtat de-o prietinie sigură şi credincioasă ca a mea, o prietinie care s-ar fi schimbat poate într-un sentiment mai viu, mai dulce... mai înfocat, pentru ca să cazi subt farmecul unei 20 copile care nu ştie nici măcar dacă are-o inimă de iubit. Radu : De cine voieşti să vorbeşti, doamna me ? Tarsiţa: De cine?... de Lenţa... O! ţi-am gîcit eu de mult secretul... nu zice ba... Dar; te-ai 25 înamorat nebuneşte de Lenta, o fată rău crescută; fudulă, dispreţuitoare, care-a să rîdă de-amoriul dumnitale, în loc să-l apreţuiască cum l-ar apreţui o inimă simţitoare, ş-a să rîdă pentru că eşti fără avere, fără poziţie, fără părinţi... 30 Radu: Doamna me, dacă vă credeţi în drept a-mi adresa mie mustrări cît de aspre, le primesc cu politeţă, deşi nu le-am meritat nicidecum... iar în cît priveşte pe domnişoara Elena, vă rog, foarte vă rog, să nu-i pronunţaţi numele decît 35 cu cel mai adînc respect. Tarsiţa: Cum?... să am eu consideraţie pentru dînsa; care nu mă respectează pe mine ?... pentru dînsa?... O! nu te-adimeni cu-asemine idei... O urăsc din toate puterile sufletului!... şi... ie 40 sama, domnule Radu, ie sama să nu m-aduci în poziţie a te cufunda şi pe dumneta în acea ură... Nu-i pe lume duşman mai nempăcat decît femeia ce se sîmte dispreţuită... Mi-i zice poate... căci m-aştept la toate insultele din par te-vă... Mi-i zice că mi-am făcut iluzii, c-am căzut de bună-voie-n ridicolul de-a mă crede iubită... fie!... răzbunarea mea va fi cu-atît mai cumplită asupra celor ce m-au trezit din vis! Radu: Doamna me... cuvintele domniei-voastre mă surprind şi mă mâhnesc... încă o dată vă rog să mă iertaţi dacă, fără s-o ştiu, v-am ofensat, v-am turburat liniştea; însă, înc-o dată vă rog să fiţi convinsă că domnişoara Elena... Tarsiţa (furioasă) : Elena dumnitale... o urăsc ca pe-o rivală... o urăsc de moarte !... Radu: Ura domniei-tale poate să fie tot aşa de crudă, pre cît e şi de nesocotită; dar Elena mi-e soră de copilărie şi mă jur că voi şti s-o apăr în contra furiei domniei-tale. Tarsiţa: Om videa cum ti-i putea-mplini giurămîn-tul... SCENA XII TARSIŢA, RADU, ELENA Elena: A !... Domnule Radu, tot aici?... Radu : Am avut o conversaţie interesantă cu doamna Tarsiţa, care vă adoră. Tarsiţa (cu dragoste): Bonjour, Lenţo... Vin’ să te sărut, îngeraşule... (înaintează spre Elena ca să o sărute, Elena însă se retrage.) Elena: Bonjour, cucoană Tarşiţă... Domnule Radu, doresc să am cel de pe urmă valţ de Lanner... te rog să mi-1 aduci... îl vei găsi negreşit la librăria lui Henig. Radu: Mă duc îndată să-l caut. Elena (dîndu-i mîna): A revedere, amicul meu. Radu: A revedere... (Închinîndu-se Tarşiţei.) Doamnă... (Iese prin fund.) Tarsiţa (în parte): Parc-o fac într-adins ca să mă iriteze şi mai mult. 5 SCENA XIII TARSIŢA, ELENA, ARBORE; mai pe urmă, VULPE Arbore (ieşind din stînga): Duducă Lenţă, te pofteşte boieriul împreună cu cucoana Tarsiţa. Elena: Bine, moşule... (Cătră Tarsiţa.) Doamna 10 me... Tarsiţa: Bucuros, îngeraşule... (întră amîndcuă in stînga.) Arbore (singur): Nu-mi place mie-nfipta asta de cucoană Tarsiţă... Alăture cu duduca, parcă-i 15 un uliu lîng-o turturică... Vulpe (întră prin fund, căscînd): I!... bine-am mai dormit în odaia cuconului Nastasachi. Arbore: Iaca şi Vulpoiul... (Lui Vulpe.) Tai tras vîrtos ş-ai visat?... Ciţi răzăşi ai mîncat pin 20 vis?... cum s-ar prinde... spune. Vulpe: Las’ că i-oi mînca eu ş-almintere; n-ai grijă, bade. Arbore: Zău!... Se vede c-ai dat vro hîrtie lui Lipicescu... Spune, cîte te ţine? 25 Vulpe: N-am să-ţi dau ţie socoteală. Arbore : Asa să trăieşti... un fîsic, două? > » f ' Vulpe : Două?... cine te-auplirofonsît ? Arbore: Cunosc preţul mărfii ş-a dughenii... Ei, apoi să-ţi spun una?... Ţi-ai dat bănişorii de 30 sufletul tatii, ca ţiganul căciula. Vulpe: Puşchea pe limbă-ţi... Cum? Arbore: Apoi dumneta, boieriule, crezi că pentru 200 de galbini numai o să cîştigi dreptul de-a disbrăca un popor de oameni?... Ha, ha, ha... 35 Nu te ştiam aşa de găgăuţă... Trebuie, pravoslav- nicule, să dischizi băierile pungii, să verşi la bani cu pumnul, ca să-nfrupţi pe toţi, şi pe cenuşeri, şi 322 pe şefi de masă, şi mai cu samă pe ispravnici; după ce mai întîi îi unge cu miere pe giudecători şi-i umbla cu pomana de la cel mai mic ciocoieş păn’ la... hăt... sus!... Dar ce stau eu de 5 te-nvăţ?... Parcă nu eşti trecut prin ciur şi prin sită, de cînd freci păreţii giudecătoriilor... Mai bine, crede-mă pe mine, lasă pe bieţii răzăşi în pace şi nu-ţi încărca sufletul de blăstămuri; căci blăstămul de la săraci nu cade pe copaci. 10 Vulve: Ama!... Ai vorbit de te-ai pripit... Dar iaca si cuconul Nastasachi... îmi aduce rezoluţia » , > ministrului... Aţine-te, giupîne Arbure. SCENA XIV ARBORE, VULPE, LIPICESCU 15 Lipicescu (în cantonadă): Aud, măria-ta... (Întrînd.) Ha, cucoane... bane, iată-ţi hîrtia resularisită după toate formele. (Iese prin fund.) Vulpe : A ! să videm... Arbore: Să videm... 20 Vulpe (citind): „Priimit astăzi în 13 octomvrie 184... Cererea jăluitoriului fiind de ramul dicanicesc, rămîne ca subiscălitul să se adreseze la locurile competente." (Vorbit.) Ce fel?... ce fel?... Numai pentru-atîta am dat eu 200 de galbini... 25 Breee! Arbore: Ce ţi-am spus eu?... Hait!... Căciulă ţiganului. .. Vulpe: Şi-au bătut gioc de mine puşchiul, cum s-ar prinde. 30 Arbore: Blăstămul săracilor! SCENA XV Cei denainte, EVGHENIDIS, VITEAZOVICI, BOIERI, LIPICESCU (în fund) Viteazovici: Ce spui?... Pleacă ministrul chiar astăzi ? 35 Lipicescu: Peste-un ceas, domnule ghinărari. 323 Evghenidis: Să mergem, să-i dorim drum bun. Lipicescu: Iată-1 că vine-aici, cucoane Evghe- nidis. SCENA XVI 5 Cei denainte, HÎRZOBEANU, ELENA, NEAMUŞ, TARSIŢA Hîrzobeanu: îmi pare rău că vă las, dar n-am ce face... Trebile statului... Viteazovici (dînd mîna lui Hîrzobeanu): Am aflat 10 chiar de la Vodă că pleci astăzi ş-am venit... Evghenidis: Am venit să te rugăm ca să nu-ntîrzii mult, căci ministeriul cam şchiopătează cînd eşti absent. Hîrzobeanu: N-aveţi grijă, m-oi întoarce-n curînd... 35 Noi, miniştrii, avem obicei a trece prin ţară ca fulgerul, cînd mergem să facem revizii... O ştiţi dumnevoastră ca şi mine... însă păn-a nu mă depărta, vreu să vă dau o veste bună... Arhon aga Neamuş îi numit prezident Divanului dom-20 nesc! (Tcţi felicit pe Neamuş.) Tarsiţa (încet, lui Hîrzobeanu): Prin influenţa dumnitale. Hîrzobeanu (încet, Tarşiţei): Au fost destul s-o do-25 reşti mata... (Tare.) Lipicescule, vutcă... Să bem, boieri, cîte-un păhăruţ pe cursă, ca să-mi meargă-n plin. (Un lacheu aduce o tabla cu o sticlă cu vutcă şi păhăruţe.) Hîrzobeanu: Poftim, boieri... 30 (Afară de Neamuş, Vulpe şi Arbore, carii se găsesc în dreapta? tcţi ceialalţi formează un grup în stînga şi ciccnescpăhăruţele.) Neamuş: Dar, boieri; s-au milostivit măria-sa Vodă să mă-nalţe pe scaunul prezidenţiei, şi sînt hotărît a ţinea cumpăna dreptăţii cu nepărtinirea cea 35 mai... cea mai... (Tuşeşte.) Arbore (în parte): Nu-i dă-n pîrte. (Se apropie de urechea stînga a lui Neamuş şi-i vorbeşte încet.) 324 Vulpe (în parte)-. Prezident!... La el mi-i nădejdea. (Se furişată încet ia dreapta lui Neamuş.) Arbore (încet, Im Neamuş)-. Cucoane Alecu, îmi dai voie să fac săftea cumpenii? 5 Neamuş: Ce fel? Arbore : Să pun într-unul din talgere vro patru fîşicuri. Neamuş: Cum nu ?... dar ce vrei de la mine? Arbore : Să-mi dai glasul dumnitale în procesul răză-şilor cu banul Vulpe... Cunoşti procesul?... 10 Neamuş: Trebuie să-l cunosc... Adă. Arbore: Poftim, şi să-ţi fie cu ogur... Neamuş: Fii sigur de glasul meu. Arbore (depăriîndu-se, în parte): I-am dat în glas... ce să fac ?... obiceiul pămîntului! 15 Hîrzobeanu: Moş Arbure, vin' îneoaci... Eu plec pe cîteva zile, si fiindcă esti un urs de care se tem t * * căţeii, vreu să te las de pază Lenţii. Arbore: Bucuros, cucoane, numai de nu s-ar teme duduca s-o mărime. 20 Elena (zîmbind): Nu, moş Arbore, că te cred domes-nicit. Tarsiţa: Şi cu dinţii tociţi. Arbore: Apoi dă, cucoană... la vrîsta noastră... Tarsiţa (rîzînd, cam furioasă): Auzi, uncheşul!... 25 Hîrzobeanu: Na, moşule, un păhăruţ de vutcă pe cursă... dă-1 pe gît. Arbore (închinînd): Drum bun, cucoane, şi fără nici o cursă. (Teţi rid.) 30 Vulpe (în dreapta lui Neamuş, încet): Ş-aşa, cum s-ar prinde, cucoane Alecu, fiindcă raspoiojenia în predmetut peri pisc ti cu răzăşii din Arbureni... Neamuş: O ştiu... însă nu pot să-ţi dau glasul. Vulpe: Vai de mine!... apoi ce mă fac eu? 35 Neamuş: Nu te desnădăjdui... spune: ai vro 5—6 fîşicuri ? Vulpe: Am. Nf.amuş: Pune-i în cumpăna dreptăţii, colea-n talgerul din dreapta, (arată mîna dreaptă) şi te fac să 40 cîştigi procesul. 325 Vulpe: Cum asta? Neamuş: Înjghebîndu-ţi majoritate-n Divan. Cu chipul aista n-ai nevoie de glasul meu. Vulpe: Şi zici c-oi cîştiga? 5 Neamuş (imitînd o cumpănă cu amîndouă mînile)-. Ian priveşte cumpăna. în talgerul din stînga sînt patru fîşicuri depuse de Arbure. (Coborînd încet mîna stîngă.) Priveşte cum îl atîrnă pe cel din dreapta... Vezi?... Pune dumneta cinci, şase 10 fîşicuri dincoaci, şi-i videa minune. Vulpe (punînd 5 fîşicuri în mîna dreaptă a lui Neamuş): Iată-le. Neamuş: Bine... Cată acum. (Coboară mîna dreaptă în timp ce ridică mîna stîngă.) Vezi cum atîrnă 15 talgerul din dreapta pe cel din stînga?... Haide; ha... Na, na, na... Dumneta ai dreptate. Vulpe: Să te-audă Dumnezău. (înparte.) M-am spetit, cum s-ar prinde. Neâmuş (în parte, admirîndu-şi mînile pline): Frumos 20 giuvaer îi cumpăna dreptăţii, cînd talgerile-s aurite! Hîrzobeanu: Arhon agă, arhon bane... n-aţi mai sfîrşit de pus ţara la cale? Neamuş:’Sfîrşit, vere Iorgule... Iaca venim. 25 Lipicescu (în fund, la uşă): Măria-ta, carîta-i la scară cu 6 slujitori călări şi cu viţ-aga. Hîrzobeanu: Hai!... să nu perdem vremea, cînd îi de slujît ocîrmuirea... Nastasachi, adă-mi ghizdanul cel mare din cabinet, cel cu doftorii. 30 (Lipicescu întră în stînga.) Toţi: Doftorii? Arbore: împrotiva boalei vitelor? Hîrzobeanu (vesel): Ba, uncheşule, împrotiva epidemiei opoziţiei, care s-au lăţit în provinţii. 35 Lipicescu (aducînd un portofoliu, un tricorn şi o cra-vaşă): Iaca ghizdanul, cucoane, şleapca cea nouă şi cravaşa. Hîrzobeanu (deschizînd portofoliul şi arătîndu-l plin de hîrtii): Iaca reţetele destinate pentru opozanţi; 326 decreturi de posturi şi de ranguri cu numele lăsate în alb. în sînul acestui portofil ministerial zace opinia publică, conştiinţa alegătorilor şi soarta ţării!... (închide portofoliul.) îmi cunosc eu 5 oamenii... pentru unii posturi, pentru alţii cinuri, pentru alţii bani, şi pentru cei mai mulţi... (Arată cravaşa.) Şi astfel se complectează o Cameră de deputaţi sub regimul Reglementului Organic... Toţi (afară de Elena şi Arbore): Ha, ha, ha, ha! io Arbore (în parte): Vai de biata ţară! Hîrzobeanu: Lenţo, vin să te sărute papa. (Sărută pe Elena.) Elena (tristă): Adio, tătuţă... să nu-ntîrzii mult. Hîrzobeanu: Cucoană Tarsiţă, sărut mînile. (Sărută 15 mîna Tarşiţei şi-i zice încet:) îi gîndi la mine? Tarsiţa (încet şi cu sentiment): Te mai îndoieşti? Neamuş (în parte, îngrijit): Parcă şi-au şoptit în taină! Hîrzobeanu : Să ne videm sănătoşi, boieri! 20 Toţi: Călătorie bună! (Hirzcbeanu iese prin fund întcvărăşit de teii, afară de Elena şi Tarsiţa. Elena merge de caută pe fereastă.) Tarsiţa (în parte): Iorgu mă iubeşte!... Sînt prezident ă Divanului... Am ieşit la rîndul cucoanelor 25 celor mari!... A! (Afară se aud vuiete de trăsură şi pocnete de surugii.) SCENA XVII ELENA, TARSIŢA Elena (în parte, văzînd pe Tarsiţa): Tot aici e? (Vo-30 ieşte să iasă prin dreapta.) Tarsiţa: Lenţo, Lenţo, unde te duci?... şi dumneta fugi de mine? Elena: Mă duceam... Tarsiţa: Te duceai ca să nu rămîi cu mine... o ştiu; 35 căci nu mă iubeşti. Elena: Doamna me... 327 Tarsiţa: O ! nu te priface... îţi sînt nesuferită, pentru că-mi ieu voie cîteodată să-ţi dau sfaturi ca o... soră mai mare; însă, draga mea, ar fi cu dreptul s-apreţiezi almintere purtarea mea... Dacă nu 5 te-aş iubi, nu mi-ar păsa nicidecum să te văd apucînd pe cărări unde nu trebuie să calce piciorul unei fete de boier mare şi cu bună creştere. Elena (ofensată): Ce voieşti să zici, doamnă? Tarsiţa: Mă-nţălegi... mă gîceşti. 10 Elena: Aceasta e, negreşit, o enigmă ingenioasă; însă nu ştiu să gîcesc enigmele. Tarsiţa: Da lasă, mă rog, enigmele deoparte. Roşaţa obrazului dovideşte c-ai gîcit de cine-i vorba. Elena: De cine? 15 Tarsiţa: De Radu! Elena (uimită): Radu? Tarsiţa: Dar!... am băgat de samă că prea ades el vine-aici, prea ades vă-ntîlniţi şi staţi la vorbă-mpreună... Asta te compromitariseşte în 20 ochii persoanelor care ştiu a respecta rangul şi poziţia lor... Radu-i un om de nimică, fără familie, fără stare, un bonjurist ce are ambiţie a ieşi la neamuri şi cearcă a-ţi fura minţile, pentru ca să uiţi cine eşti. 5 Elena (cu demnitate): Cucoană Tarsiţa, se vede că aveţi o mare esperienţă de unele lucruri pe care mintea me nu le pricepe... îmi vorbeşti o limbă ce n-o înţeleg; prin urmare îmi veţi permite a nu mai prelungi o convorbire ce nu-mi pare con-30 formă cu buna educaţie. Tarsiţa: Buna educaţie?... Ce vrei să zici?... Te socoţi poate mai bine educarisită decît mine, pentru c-ai fost crescută la Viena? Elena: Acolo unde-am fost crescută am învăţat a mă 35 respecta pe mine ş-a da fiecăruia partea de con- siderare ce merită. De-aceea mă retrag, cucoană, şi vă las în compania unei persoane care cunoaşte bine regulele bunei cuviinţi, în compania venerabilei soţii a lui aga Neamuş (Iese prin dreapta.) 40 Tarsiţa (singură): Soţia lui Neamuş !... Auzi!... Mă ia-n rîs şi mă dispreţuieşte fiindcă-s măritată cu Neamuş ?... dar ce-i bărbatu-meu?... ciocoi ?... Pentru că nu-i tocmai de starea-ntîi, nu-i nici din starea a doua... şi are chiar şi rude în proti-penda!... îi prezident Divanului domnesc, şi eu 5 prezidentă !... A ! giupîneasă Lenţo, eşti fudulă pentru că tată-tău îi ministru?... te uiţi la mine cu dispreţ pentru că-s soţia lui Neamuş?... O! de te-aş videa măritată după gîndul meu... cum ţi-ar cădea nasul! (Se preumblă agitată.) Venera-10 bila soţie a lui Neamuş... Venerabilă!... Radu te-au învăţat a fi aşa de obraznică, duducă Lenţo!... Vă-nţălegeţi împreună ca să rîdeţi de mine... Las' că nu-ţi avea voi multă vreme parte unul de... altul... Venerabilă!... Ah! ce n-aş 15 face ca să-mi răzbun de impertinenţile ei!... Ce n-aş da s-o văd măritată c-un adevărat ciocoi, dar ciocoi... colea... ciocoi ca... SCENA XVIII TARSIŢA, LIPICESCU; mai pe urmă-, NEAMUŞ 20 (Lipicescu întră prin fund şi ce îndreaptă încet spre uşa din stînga, examinind un decret.) Tarsiţa (zărind pe Lipicescu, în parte): Ca Lipicescu, de pildă... Lipicescu !... şi de ce nu ?... (Obser-vîndu-l.) Lipicescu-i tînăr... are turniură gioco- 25 iască... tocmai ce trebuie... (Tare.) Lipicescule ! Lipicescu: Poroncă! Tarsiţa: Ascultă: ai vrun cin? Lipicescu: Din mila boieriului sînt şatrari, cuconiţă. Tarsiţa: Bine... Te iubeşte stăpînu-tău? 30 Lipicescu : Ca pe-o slugă credincioasă... Măria-sa are toată încrederea în mine... Eu mă îngrijăsc de averea dumnisale, şi dumnealui îmi destăinuieşte toate secretele, atît ale statului cît si... celelalte. Tarsiţa : Care celelalte ? 35 Lipicescu: Ale... inimii... Ştiu, cucoană, că boieriul vă iubeşte ca ochii din cap... Să mă iertaţi că îndrăznesc... 329 Tarsiţa: Te iert şi vreu să mă ocuparisesc de viitoriul tău. Lipicescu: Sărut mînile şi picioarele, milostivă... Tarsiţa: Ascultă: ai vrea să te-nsori? 5 Lipicescu : Cum nu ?... dac-aş găsi vro fată de boieri... Tarsiţa: Eşti ambiţios? Lipicescu: Om sînt şi eu... Şi am şi ceva parale. Tarsiţa: Multe? Lipicescu: Bunişoare... cum au dat Dumnezău. 10 Tarsiţa: Bine... Să vii disară la mine, c-am să-ţi vorbesc ceva importent. Lipicescu: Ascult. Neamuş (dischizînd uşa din fund): Dragă, mergi să te duc acasă păn-a nu trece la Divan? (Dispare.) 15 Tarsiţa: Vin. (Lui Lipicescu.) Mi-ai spus că eşti şatrari... puţin lucru... (Iese.) scena xix Lipicescu: Puţin... însă... eu nu-s prost... am sca-motat un decret din ghizdanul ministrului... 20 (Scoatt o hîrtie.) Iată-1... (Citeşte:) „Cinstit şi credincios boieri Domniei-Noastre...“ (Vorbit.) Numele-i lăsat în alb. (Citeşte:) „Pentru slujbele ce ai ficut ocîrmuirii. Ne milostivim a te înălţa la rangul de spatari...“ (Vorbit.) Spatari!... bun 25 număr am tras la loteria boieriei!... Spatari!... Spatariul Nastasachi Lipicescu!... bine sună la ureche!... Ian să videm dacă bate şi la ochi tot aşa de bine? (Merge la mesuţa din Jund de-şi scrie mmele în decret.) Aşa... frumos! Spatariul 30 Nastasachi Lipicescu...: Minunat!... Spatari după şatrari... Işala!... Două la mînă!... (Se îndreaftă spre uşa din stînga.) (Cortina cade.) 330 ACTUL III (Acelaşi decor; pe păretele din fund însă este aninat portretul sultanului, în locul celui al împăratului Necolae.) SCENA I 5 HÎRZOBEANU, EVGHENIDIS, VITEAZOVICI, NEAMUŞ (stau împregiurul unei mese, în mijlocul scenei), LIPICESCU (scrie la altă masă, mai în fund, în stînga) (Consiliu de miniştri.) Hîrzobeanu: Arhon postelnice Evghenidis, arhon pol- 10 covnice Viteazovici şi chiar dumneta, arhon agă Neamuş, v-am poftit din poroncă domnească ca să v-adunaţi aici, dumneta ca marele postelnic, dumneta ca locoţiitor de ghenerar miliţiei şi dumneta ca prezident Divanului domnesc, pentru ca 15 să chibzuim nişte măsuri înţălepte în nişte trebi vajnice a ocîrmuirii... îmi pare rău că n-au venit şi vornicul Protipendescu, logofătul Dreptăţii, precum şi arhon visternicul, pentru ca să fie Sfatul în complect.. 20 Neamuş: Marele logofăt îi zaif... îl doare stomahul. Hîrzobeanu (rîzînd): îi cam lacom logofătul. (Tcţi rid.) Evghenidis : Cît pentru marele vistiar, îi dus la Vodă cu prinosul obicinuit. 25 Hîrzobeanu : Dar, ştiu; cu ploconul bănesc votat măriei-sale de Obşteasca obicinuita Adunare, pentru părinteasca oblăduire... ke ta lipa. Toţi: Se cuvine... Se cuvine. Hîrzobeanu: Dar... se cuvine; nici vorbă nu-i... 30 Acum, boieri dumnevoastră, să-ncepem lucrările. Avem de regularisit trii predmeturi simandikoase: predmetul ocnelor, preimetui jidanilor şipredmetul tinerilor bonjurişti, care, precum ştiţi, şi-au ridicat nasul prea sus de la o vreme-ncoaci. 35 Viteazovici: Eu sînt militar, boieri dumnevoastră... sînt răpide la treabă... Cred dar c-am putea-n 331 două cuvinte să resularisim aceste trii pred-meturi. Toţi: Cum? Viteazovici: îi vorba de ocne, de jidani şi de bon- 5 jurişti?... Hai să băgăm în ocne atît pe bonjurişti, cît şi pe jidani... şi paşol. Toţi (rîzînd)'. Ar avea haz. Hîrzobeanu: Aşa ar avea... dar nu se poate... Să vorbim serios... în priivirea ocnelor, iată cum 10 stă pricina: Kir Zaharachi, în tovărăşie cu Leiba Kana, propun să cumpere otcuput ocnelor pe 5 ani, cu preţ destul de folositor pentru hazna; însă ei cer agiutori de la stăpînire pentru înlesnirea cărăturii sării la Dunăre şi la Prut; cer 15 adică să li se posvolească a lepăda bani prin sate, pe la ţărani, cît or găsi de cuviinţă, iar guvernul să obligarisască pe locuitori a face cără-tură pentru acei bani. Evghenidis: Cunosc pe Zaharachi; el îi simpatriotul 20 meu de la Sar anta eklisia, om cu stare şi cu hris- toitie... Nu-i place să obijduiascăpe săraci; prin urmare, eu sînt de părere să-i învoim cererea. Hîrzobeanu : Dar dacă n-or vrea ţăranii să priimească bani şi s-or împrotivi?... 25 Viteazovici: Oi merge eu însumi cu soldaţii de i-oi sili... Eu sînt militar, nu ştiu multe. Neamuş: Mojîcul nu poate să zică ba, cînd poronceşte guvernul. Hîrzobeanu: Care vra să zică, boieri, încuviinţaţi? 30 Toţi: Dar, dar; se cuvine... Hîrzobeanu: Nastasachi, gata-i anaforaua cătră Vodă în predmetul sării? Lipicescu (aducînd o hîrtie): Iat-o, exelenţia-voastră. Hîrzobeanu: S-o iscălim dar, boieri. 35 Toţi: S-o iscălim. (Boierii subsemn.) Lipicescu (în parte): îs îndulciţi cu sare, ca moronul. .. Zaharachi i-au presărat în belşug ş-aş-teaptă rezultatul în salonul de-alăture, împreună 40 cu Leiba Kana. 332 Hîrzobeanu (dînd hîrtia lui Lipicescu): Na, arhon şatrari, pune-i numărul. Neamuş: Lipicescule, un ciubuc. Lipicescu (în parte): Mie-mi poronceşte? (Se face că 5 nu aude, şi merge la masa din fund.) Neamuş: Lipicescule, adă-mi un ciubuc. Lipicescu (pe scaun, în parte): Spătării nu-s ciu-buccii. Hîrzobeanu: Nastasachi... n-ai auzit?... surd eşti? 10 Lipicescu: Ba nu-s surd... dar nici ciocoiul nimărui. Hîrzobeanu (în parte): Ce-au spus?... Hmm! au început a să obrăznici şi el. (Tare şi cu un aer poroncitor.) Un ciubuc îndată. Lipicescu (merge încet la uşa din fund, o deschide şi 15 strigă): Un ciubuc pentru domnul prezident Divanului. (Apoi se întoarce iar la masă, după ce a ieşit puţin cu anaforaua.) Hîrzobeanu: Boieri dumnevoastră, am pus la cale ocnele şi cred că tot aşa de lesne ne-om înţălege 20 ş-în predmetul jidanilor... Ştiţi că este a să orîndui comisii spre cercetarea vagabonzilor ş-a să lua măsuri pentru a-i scoate din ţară... Ştiţi că numărul jidanilor creşte pe toată ziua... Norodul au început a să-ngriji de astă năvălire; 25 bonjuriştii strigă că guvernul îi vîndut jidanilor... Ce credeţi dumnevoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic?... Binevroiţi a vă rosti pe rînd şi ritos. Viteazovici: Eu sînt militar, nu ştiu multe... Rău-i 30 rău, binele-i bine; răul trebuie stîrpit! Neamuş: Stîrpit, dar!... căci năvălirea jidanilor în Moldova îi mai primejdioasă decît toate celelalte năvăliri de duşmani care-au trecut peste ţara noastră... Tătarii au venit şi s-au dus!... 35 Turcii au venit şi s-au dus!... Nemţii cei cu coadă au venit şi s-au dus!... Chiar ruşii pravoslavnici au venit şi s-au dus!... Jidanii însă vin şi rămîn, şi prind rădăcină, şi se plodesc ca vermii, şi se-ntind pe latul şi pe lungul Mol-40 dovii ca o picingină otrăvită... 333 Evghenidis: Aşa este; însă... Neamuş: Priviţi în ce hal au agiuns laşul!... Uliţa Mare, Tîrgul-de-Sus, Tîrgul-Cucului, Sfînta-Vineri, Podul-Vechi, Păcurarii şi însuşi Tătăraşii, Tătă-5 raşii, pe unde nu se pomenea ţipenie de Iudă, astăzi sînt înghesuiţi de litfe pîngărite... Asemenea toate oraşele Moldo vii; asemenea satele... tot îi prada lor. Viteazovici: Aşa este; însă... 10 Neamuş: Pretutindene ei se-mprăştie ca locustele ş-aduc cu dînşii toate năravurile cele mai viţi-oase: fanatismul, tâlhăria, camăta, apriga lăcomie de bani, ura de creştini, necurăţănia, putoarea şi boalele!... Ei hrăpesc negoţul din mîna 15 românilor, ei otrăvesc locuitorii cu băuturi fal- sificate şi corump firea blîndă a poporului. Evghenidis: Aşa este; însă avem ş-un mic număr de familii vechi de jidani, născuţi şi crescuţi între noi, şi care nu se cuvine să-i punem în 20 rînd cu vagabonzii din Galiţia şi de peste Prut... Ei sînt jidani pămînteni, nu litfe străine... Neamuş: într-un cuvînt, jidanul îi un element mîrşav şi duşmănesc de care împărăţiile cele mari şi puternice a Roşiei şi Austriei cată a să disbăra; 25 alungînd-1 la noi. Să urmăm şi noi pildei lor, dacă ne doare inima de soarta Moldo vii... Să-i alungăm şi noi de la noi. (Un arnăut aduce un ciubuc lui Neamuş.) Viteazovici: Aşa este; însă voi face şi eu o obser-30 vaţie... Hîrzobeanu: Fă, arhon polcovnice; însă, păn-a nu începe, nu metahirisiţi, boieri, ţigare minunate de la Viena? Mi le-a adus Gaetan Miculi , înadins. Toţi (afară de Neamuş): Bucuros. 35 (Aprind ţigări. ) Neamuş (voind să fume, găseşte ciubucul astupat; examină imameua, descopere în ea o hîrtie răsucită şi o scoate): Ce dracu-i în imamea de nu merge?... îi astupată?... Ce-i asta?... o 40 hîrtie băgată-n ea? (Desfăşură hîrtia şi citeşte 334 în parte.) „Exelenţia-voastră! o soma de 2000 de galbini vă aşteaptă la mine la cantor, dacă veţi apăra pe jidani astăzi la Sfat... iscălit: Leiba Kana." (Vorbit.) Aşa?... Apoi se schimbă treaba. Evghenidis: Dumnealui, arhon aga Neamuş, au grăit ca un Dimostenes... Neamuş: Adică nu eu... V-am rostit cele ce-am cetit într-un jurnal bonjurist... Cît pentru mine, n-am nici o ură-n contra jidanilor... Evghenidis: Nu-s si ei oameni? > Neamuş: Oameni dar!... şi, ca oameni, făpturi a lui Dumnezău!... şi, ca făpturi a lui Dumnezău, sînt fraţii noştri!... Oare legea creştinească iartă ca fratele să prigonească pe frate?... Nu, dimprotivă, ea ne povăţuieşte să ne iubim unii pe alţii, să ne-agiutăm unul pe altul, să-mpărţim pînea şi haina cu aproapele nostru... Ce rău fac bieţii jidani că se-ncălzesc şi ei la soarele Moldo vii?... Nu-i acest soare destul de mare, destul de ferbinte, destul de strălucitor, ca să-n-călzască şi să lumineze pe toţi de laolaltă, fie creştini, fie jidani?... S-au zis că ei sînt fanatici ?... Este oare-o crimă de-a urma cu fanatism preceptele religiei sale? Hîrzobeanu: Ei!... prea departe mergi cu-ndurarea, arhon agă. Neamuş: Se sparie Moldova de-nmulţirea elementului jidovesc?... Care Moldovă?... poporul prost!... însă oamenii procopsiţi, care s-au adăpat la izvorul economiei politice, nu trebuie oare să se bucure cînd văd că se-mpoporează cîmpiile goale ale ţării?... Se mai adauge multe şi mai multe, dar toate fără temei; căci jidanul îi harnic, econom, industrial, comerţant, şi prin el, numai prin el, are să-nflorească-n viitori negoţul patriei noastre. Hîrzobeanu: Şi nu uita, arhon prezident, că dar averile lor nasc o mulţime de proţesuri, care sînt mana ramului dicanicesc... Neamuş: Prin urmare, eu sînt de părere să depărtăm de noi orice gînd de prigonire-n contra acestui neam atît de interesat... asta... atît de interesant, vroiam să zic... 5 Hîrzobeanu: Limba greşind, adevărul spune. Evghenidis: Eu voi tratarisi un punct de videre mai politic, ca unul ce sînt postelnic. îmi pare lucru greu, şi chiar primejdios, de-a lua măsuri în contra jidanilor, mai întîi pentru că ei au toţi 10 banii în mîna lor, şi dacă ei ar părăsi Moldova, Moldova ar rămînea săracă... Al doile, pentru că cu asemine măsuri am supăra pe aghenţia nemţască... Cei mai mulţi dintre jidani sînt sudiţi; prin urmare, nu ne putem atinge de dînşii... 15 Boieri dumnevoastră. Moldova are miniştri, are Domn, are Obştească obicinuită Adunare; dar mai are şi pe domnul aghent şi pe gheneral consul al maiestăţii-sale împăratului Roşiei, protectorul nostru... Miniştrii şi chiar Domnul sînt 20 ades obligaţi a pleca fruntea dinaintea vroinţii consulilor... şi dar politica cere ca să priimim cu braţele deschise tot ce ne vine din Roşia şi din Austria, fie jidan, fie holeră. Viteazovici: Adînc ai vorbit, arhon postelnice... Eşti 25 un Metternich, un Neselrod, şi eu mă unesc cu părerea dumnitale. Eu sînt militar... Hîrzobeanu: Dar; nu ştii multe... nici măcar că însuşi ofiţerii dumnitale de pe graniţă dau drumul tîrtanilor să năvălească-n ţară. 30 Viteazovici: Ofiţerii mei sînt înţăleşi cu ispravnicii dumnitale... însă aş vrea să cunosc şi opinia dumnitale, arhon vornice. Dumneta, care, sînt cîteva săptămîni, te-ai rostit dinaintea lui Vodă în contra jidanilor, văd cu mirare c-acum pă-35 strezi o tăcere... cam... Hîrzobeanu: Eu?... Nastasachi, ad-aici besacteua cea nouă. , (Lipicescu aduce din cabinet o besecle ş-c depune înaintea lui Hîrzcbeanu.) 336 Viteazovici: Cum?... îţi ţii opinia-nchisă, ca să nu zboare ? Hîrzobeanu : Precum zici... Boieri dumnevoastră !... Asară, tîrziu, doi zarafi cunoscuţi au venit în 5 cabinetul meu şi mi-au închinat această besactea, zicîndu-mi: „Vă rugăm, exelenţie, să priimiţi acest dar din partea noastră, a jidanilor... nu însă pentru ca să ne sprijiniţi mîni la Sfat, ci numai şi numai ca să nu ziceţi nimică...“ (Des- 10 chide besecteua.) Priviţi, boieri, aici sînt o păreche de şfeşnice de aur şi trii pungi, cuprinzînd fie- care cîte-o mie de galbini... Prezentul îi frumos... aşa-i? Toţi: Prea frumos! 15 Hîrzobeanu : Aşadar... iată opinia mea în predmetul jidanilor... Aţi vorbit cu toţii de minune în favorul lor... Stau acum şi mă gîndesc: dacă mie mi s-au plătit aşa de scump pentru ca să nu grăiesc, ce-au trebuit să vă plătească dum-20 nevoastră pentru ca să deveniţi advocaţii lor şi să vorbiţi cu-atîta elocvenţă! Viteazovici şi Evghenidis: A!... protestarisim... Hîrzobeanu: Prin urmare, domnilor miniştri, sîn-teţi de părere ca să lăsăm pe jidani în pace, nu-i 25 aşa? Toţi: Dar, dar, sărmanii... sînt oameni buni, oameni cinstiţi, oameni darnici... Hîrzobeanu: Fie!... M-aşteptam la răspunsul dumnevoastră... Nastasachi, adă anaforaua cătră 30 Vodă în predmetul jidanilor. Lipicescu (aducînd o hîrtie): Iat-o, exelenţie. Evghenidis : Cum ?... era chiar gata ? Hîrzobeanu: Te miri?... Binevroiţi a o iscăli, boieri; şi tu, Nastasachi, să duci besacteua asta zara-35 filor înapoi... (Bcierii subsemn.) Lipicescu (strîngînd besecteua la sîn cu dragoste, în parte): Cum?... Vorbă-i... Atunci s-agiungă 337 ei! (Duce besecteua în camera din stînga; apoi se întoarce de ia anaforaua, în parte.) Mă duc să bucur pe Leiba Kana, cole-n salon, şi să mă capăt cu vro cîteva fîşicuri. (Iese prin fund în 5 salon şi se întoarce peste puţin, numărînd vro 4 fişicuri în palmă..) Hîrzobeanu : Ce ne mai rămîne-acum de tratarisit ?... Ha!... predmetul bonjuriştilor. Boieri dumnevoastră, observarisit-aţi de cîtva timp ce avînt 10 au luat tinerii întorşi din Ghermania şi Franţa? Viteazovici: Bonjuriştii? pantalonarii? Evghenidis: Un avînt revoluţionar, asupra căruia consulul au trimes mai multe note... Neamuş: Şi care-mi pare de natură a îngriji serios 15 pe-un guvern înţălept ca al nostru. Las' că ei ne tratarisesc pe noi, cei mari, cei simandicoşi, fără nici un sevas; dar şi caiigorisesc fără nici o sfială actele stăpînirii. Cu critica-n gură şi cu pistolul în mînă, ei pretindarisesc să formeze opinia 20 publică-n ţara Moldo vii, ş-astfeli au început a răspîndi groază în sufletul amploaiaţilor. Viteazovici: Trebuie-nfrînaţi! Hîrzobeanu: Trebuie... însă cum? Ei sînt duelgii, nu se tem de nimică, ţin frăţeşte-mpreună şi-s 25 în stare să facă o revoluţie... ş-apoi îs toţi ficiori de boieri. Viteazovici: Eu sînt militar, arhon vornice... nu ştiu multe... îmi ieu soldaţii cu mine şi... Hîrzobeanu: Şi speli putina... 30 (Tcţi rid.) Viteazovici (atins): Arhon vornice... am fost cu ruşii la Varna!... Hîrzobeanu: Ai fost, dar n-ai luat-o... însă nu-i vorba de Varna... Boieri dumnevoastră, vreţi t ’ i 35 s-auziţi lucru nostim?... Ascultaţi raportul lui viţ-agă... Nastasachi, aice-i pitariul Slugărică? Lipicescu: Aşteaptă de azi-dimineaţă la uşă. Hîrzobeanu: Zi-i să între. 338 (Lipicescu deschide uşa lui Slugărică ş-apci iese.) SCENA II Cei denainte, SLUGĂRICĂ (în uniformă de viţ-agă) Hîrzobeanu: Arhon pitar, ce mai veste-n oraş? Slugărică (închinîndu-se milităreşte de cîte ori răs-5 punde): Bine, exelenţia-voastră... Astă-noapte doi caldărămgii au spart păretele casei lui Avră-mică. Hîrzobeanu: Cel din Uliţa Mare? Slugărică: Şi l-au ucis. 10 Toţi: Sărmanul!... Şi i-aţi prins pe hoţi? Slugărică: Ba nu... s-au făcut nevăzuţi. Hîrzobeanu: Ca totdeauna... Altă? Slugărică: Bună pace, exelenţie... Azi-dimineaţă, într-o vie de la Copou, au fost un duel... 15 Toţi: Iar? Slugărică: Tocmai pe cînd se primbla măria-sa Vodă, încît caii s-au spăriet de pocnitul pistoalelor... Poliţia n-au putut sosi la vreme ca să-mpedice duelul. 20 Hîrzobeanu: Ca totdeauna, se-nţălege. Slugărică: Asară, la teatru, au fost un scandal mare. Se parastuia două piese nouă pline de-mpun-sături în ispravnici şi-n giudecători... în cea dintîi, un ţăran cînta: ’ > 25 Din Focşani la Dorohci Ţara-i plină de ciocoi, şi-n cea de-a doua, un aftor, schimbat în* păpuşari, spunea că-n ţara păpuşilor, adică la noi, tâlharii poartă mănuşi 30 Şi se jură pe dreptate Că le-s mînile curate. Toţi: Cum se poate? Şi dumneta, ca viţ-agă, ce-ai făcut? Slugărică: Am dat poroncă să-nchidă perdeua; însă 35 deodată-au sărit toţi cuconaşii şi m-au ame- ninţat... Toţi: Cum? Au îndrăznit?... Şi?... Slugărică: Şi piesa s-au giucat păn' la sfîrşit. 339 Viteazovici: Dar cine era-n capul răzvrătitorilor? Slugărică: Domnul Radu. Toţi: Radu? Slugărică: Dacă nu mă credeţi, exelenţie, puteţi 5 să-i luaţi dopros chiar dumnisale; căci l-am zărit mai dinioare aici, în salonul de-alăture. Hîrzobeanu: Mergi de-1 pofteşte să vie dinaintea noastră. Slugărică: Ascult. (Iese.) 10 Viteazovici (mînios): Boieri, treaba se-ngroaşă, trebuie asprime... Auzi? „Din Focşani la Dorohoi ţara-i plină de ciocoi!... “ Care vra să zică, noi?... Neamuş: Raison... Sumeţia bonjuriştilor nu mai are margini!... Auzi? în ţara de păpuşi tâlharii 15 poartă mănuşi!... Şi eu port mănuşi... Care vra să zică... Hîrzobeanu: Eşti pîcîlit... Ha, ha, ha! Evghenidis : Ha, ha, ha! Viteazovici: Nu se cuvine să rîdem, boieri. Revolu-20 ţia-i în aer... Datoria noastră-i s-o înăbuşim în faşă... milităreşte... Hîrzobeanu: Măi, că viteaz îi prietinul... (în parte) de departe. scena iti 25 Cei denainte, RADU, SLUGĂRICĂ Slugărică: L-am adus... exelenţie. Viteazovici (cu severitate): Domnule... Radu, te-am chemat dinaintea noastră ca să ne dai samă de purtările dumnitale. 30 Radu: Pardon, domnule colonel, îmi place a crede că vă înşelaţi... Eu nu vin aici chemat de nime. Vin însărcinat de hatmanul Ştefan Stîlpeanu să dau de ştire cuconului Iorgu că a sosit de la tară si că doreşte să-l vadă. t * f 35 Hîrzobeanu: Cînd au venit vărul Ştefan? Radu: Ieri noapte. 340 Viteazovici: Să fie dumnealui sănătos. Acum, fiindcă eşti dinaintea noastră, răspunde, cum de-ai îndrăznit asară la teatru ?... Radu: Pardon, domnule colonel, în ce calitate îmi 5 faceţi interogatoriu?... Mi se pare că nu mă găsesc înaintea unui tribunal... milităresc. Evghenidis: Eşti în prezenţa Sfatului, domnule, în prezenţa miniştrilor, şi trebuie să răspunzi cu respect. 10 Radu: Prea bine, domnilor miniştri. Binevoiţi a mă întreba. Viteazovici: Domnule! prietinii dumnitale, comen-daţi de dumneta însuşi, vă posvoliţi de-un timp încoace o mulţime de desfrînări care supără pe 15 guvern şi pe consuli. Vă bateţi la duel, ataca- risiţi oamenii stăpînirii cu acuzări de hoţii... Declamarisiţi cuvinte late de opinie publică, de libertate, de egalitate, ca şi cînd aţi fi în Franţa... Scriţi în gazete lucruri nepomenite pănă azi în 20 ţara Moldo vii, încît ameţiţi lumea şi mergeţi cu anarhia păn-a nesocoti poroncile stăpînirii. Asară aţi obligarisit pe actori la teatru ca să gioace nişte piese revoluţionare, pe care viţ-aga vrea să le oprească... şi cine-i şeful răzvrătitorilor... 25 dumneta! aşa este ? Radu: Aşa. Viteazovici: Ş-încă o mărturisăşti... Vra să zică-i adevărat că v-aţi bătut gioc de viţ-aga? Radu: Adevărat. , 30 Viteazovici: Auziţi, boieri?... Arhon viţ-agă, mergi îndată de găteşte căniţi de poştă, ca să trimeţi pe autorii pieselor de-asară la monăstirile de la Săcul şi de la Soveja. Cît pentru actori, să-i ticseşti într-o trăsură de harabagiu şi să-i expe-35 duieşti la monăstirea Slatina spre pocăinţă. Slugărică: Ascult. (Iese ca să dea ordine şi vine iar înapoi.) Radu (indignai)'. Minunat!... Ş-apoi vă miraţi că tinerimea Moldovei e animată de spiritul revo-40 luţionar?... Cum?... Oameni onorabili sînt, în 341 secuiul nostru, osîndiţi la exiliu, la Închisoare prin monastirile munţilor, osîndiţi fără a fi judecaţi, numai după un simplu ordin a domnului Viteazovici, şi pretindeţi ca noi să rămînem spectatori indiferenţi în faţa unui asemene act arbitrar!... Cum?... Se dă pradă un popor întreg unui Zaharachi şi unui Leiba Kana!... Se deschid frontierele ţării unei grozave năvăliri de vagabonzi, de lipitori care vin să sugă măduva României, ş-apoi pretindeţi ca sa nu se revolte-n noi simţul de omenire?... A!... Domnilor miniştri, luaţi seama!... timpurile se schimb, ele reclam şi impun adoptarea principiilor civi-lizătoare care rru se împac cu obiceiurile barbare ale trecutului... Luaţi seama!... A început a sufla despre Occident un vînt mîntuitor care e menit a arde, a seca, a stîrpi chirul ce înţeli-neşte pămîntul Moldovei... Luaţi seama!... O junime deşteaptă, onestă şi patriotică vă calcă pe urme; ea are o inimă ce cuprinde tot viitorul României; o junime ce e nerăbdătoare a-şi vedea Patria ieşită din făgaşul putred în care zace de secuii, şi acea junime care are dreptul a purta fruntea sus, fiindcă e gata a să sacrifica pentru sînta dreptate a ţării, acea junime e compusă din fiii, nepoţii şi rudele domniei-voastre. Ei sînt faţă cu bătrînii carii se găsesc astăzi la cîrmă. Nu-i faceţi marturi unor fapte ce ar fi de natură a stinge respectul lor filial; nu mai comiteţi greşeli de acele care pot duce Patria la peire, căci ele vor sili pe tineri să smuncească cîrma din mînile bătrînilor! Viteazovici: Auziţi, boieri?... Ne-ameninţă-n faţă cu revoluţii!... (Furios.) Nebunule! te-oi trimete să te-nchidă la Golia. Radu: Se poate, domnule, dar vei comite un act de nebunie. Viteazovici: Cu cine grăieşti aşa de obraznic, panta-lonariule ? Radu: Cu un militar care cred câ are obicei să dea satisfacţie prin arme, cînd insultă pe cineva. Viteazovici: Satisfacţie!... Vrei duel cu mine?... Mă provocariseşti pe mine, generalul miliţiei? 5 Radu: Pardon... nu eşti general, eşti numai inspector. Viteazovici: Eu? Radu : Dumneta... Reglementul Organic îţi dă titlul de inspector general a miliţiei, adică inspector obştesc, şi dumneta, schimbînd ordinea cuvin-10 telor, te-ai numit general şi inspector... Prin urmare, înţeleg să nu ai obicei a te bate la duel... Te las, dar, tot inspector, precum te-am găsit, şi mă retrag. (Iese.) SCENA IV 15 Cei denainte; mai pe urmă, LIPICESCU Viteazovici (furios): Viţ-agă, după dînsul, să-l înfunzi la cazarmă (se preumblă agitat) şi să-i închizi jurnalul. Slugărică: Ascult. 20 Hîrzobeanu: Stăi pe loc, arhon pitari... nu te grăbi. Viteazovici: Ce feli?... nu vrei să-l arestuiască, cînd m-au insultarisit pe mine, ministru! Hîrzobeanu: L-om arestui, n-ai grijă; însă cu forme, cu tropos; căci vărul Ştefan Stîlpeanu aji sosit 25 în Iaşi, şi vărul Ştefan îl ocroteşte pe Radu. Evghenidis: O ştim... însă mi se pare că s-ar cuveni o pildă... Neamuş: O pildă care să coboare nasul bonjuriştilor. Hîrzobeanu: Dar... o pildă serioasă... însă pentru 30 aceasta trebuie să ne chibzuim ca oameni fără patimă, fiindcă... ce să vă spun?... bonjurişti... bonjurişti, dar sînt copiii noştri... şi cam au dreptate-n unele lucruri. Evghenidis: Prea bine; hai să ne chibzuim. 35 Neamuş: Să iscodim vrun tertip... 343 Viteazovici (punîndu-se la masă): Să facem un plan... Hîrzobeanu: Să combinarisim... (Se pun toţi ca frunţile pe mini şi gindesc.) 5 Evghenidis: Lucru-i delicat... Neamuş: îi greu... Viteazovici: Nicidecum... Hîrzobeanu: Ai găsit ceva? Viteazovici: Ba... nu... dar... 10 Lipicescu (întră şi zice încet lui Hîrzobeanu): Cucoane, au venit cucoana Tarsiţa. Hîrzobeanu: (încet): Tarsiţa... unde-i?... Lipicescu (încet): Am întrodus-o în salonul de-ală-ture cu cabinetul dumnevoastră. 15 Hîrzobeanu (scuiîndu-se): Boieri dumnevoastră, văd că sînteţi osteniţi de-atîta lucru... Să lăsăm dar pe-altă dată predmetul bonjuriştilor. Toţi (sculîniu-se): Bucuros. Neamuş: Eu mă-ntorc la Divan. Azi se tratariseşte 20 proţesul lui Arbure cu banul Vulpe. Evghenidis: Eu merg să fac vizită paşii care-au adus scrisoarea vizirului. Hîrzobeanu: A!... apropo... ştiţi că astăzi paşa-i poftit aici la masă. 25 Evghenidis: Numai paşa?... fără consulul rusăsc? Hîrzobeanu: Aşa cere politica... Cred că mi-ţi face mulţămire să veniţi şi dumnevoastră, ca sâ facem cinste turcului. Evghenidis 30 Viteazovici : Bucuros... (Ies prin fund.) Neamus f * Hîrzobeanu (singur): Uf!... mă plihiisisein cu sfetnicii tronului... Bine c-au venit Afrodita să mă mîngîie. (Merge la uşa din stînga şi o deschide.) 35 Cucoană Tarsiţa, poftim! 344 SCENA V HÎRZOBEANU, TARSIŢA Tarsiţa (foarte agitată): Ah!... Iorgule, s-au dus bărbatul meu? 5 Hîrzobeanu: Dus la Divan. Tarsiţa: Cît îmi tremură inima! (Cade obosită pe un fotoliu.) Hîrzobeanu: Pentru ce?... sufleţelule?... Sîntem sînguri, singurei, io Tarsiţa: Neamuş are prepusuri... îi zuliar... îmi face scene... mă pîndeşte... M-au ameninţat alaltaieri cu dicasteria. Hîrzobeanu: Ce spui, soro?... au îndrăznit?... Dacă-1 dau afară din prezidenţie... 15 Tarsiţa: Alaltaieri te-au zărit ieşind de la mine şi s-au făcut foc... dar nu mă sinhisesc de furia lui, pe cît oi fi sigură că mă iubeşti... Ah! mă iubeşti, Iorgule? Hîrzobeanu: Mai poate fi-ntrebare?... îmi eşti dragă 20 ca Afrodita din Olimp şi sînt gata să-ţi dau orice dovezi ai dori... Ah! psihi mu, sîngura mîngîiere ce am, în mijlocul supărărilor politice, este de a gîndi la mata... şi, zău, adeseori uit chiar trebile statului... 25 Tarsiţa.: Ah! Iorgule, mă-nşăli... Hîrzobeanu: Eu?... Să n-am parte de... minister, dacă mint. * Tarsiţa: Te cred, scumpul meu; însă... (Se face că plînge.) 30 Hîrzobeanu: însă?... Ce ai, matia mu, de plîngi?... pentru ce-ţi arzi ochişorii ?... Ai vro măhni-ciune ?... spune-mi-o... te rog... Tarsiţa: Ah! Iorguşorule, sînt foarte nenorocită... (Sculîndu-se şi schimbîndu-şi tonul.) Sînt fu-35 rioasă. Hîrzobeanu: Vai de mine!... Ţi-au pricinuit vro daună cineva? Tarsiţa: Dar!... am fost insultarisită asară, la teatru. .. si vreu să-mi răzbun. 345 Hîrzobeanu : Cum ?... Cine-au îndrăznit ? Tarsiţa: Radu! Hîrzobeanu: El!... în ce chip?... Spune, ce s-a-n-tîmplat ? 5 Tarsiţa: Asară, la ieşire, îmi trăsese carîta la scara teatrului, pe cînd m-aflam încă-n lojie... am întîrziet ca vrun şfert de ceas păn’ să mă gătesc, şi-n vremea asta. Radu cu prietinii lui mi-au alungat vezeteul, subt cuvînt c-aşteptau alte 10 cucoane... de starea a doua... Ficiorul au cercat a să-mprotivi, dar ei l-au împins în glod, şi cînd eu m-am coborît în antret, toţi au început a rîde... De cine rîdeau?... de mine!... Ah! ah! Iorgule, dacă nu mă-i răzbuna, nu mai 15 trăiesc... Radu a să-mi scurteze zilele ! Hîrzobeanu: Nu te despera aşa, elpida mu... nu te-aprinde... Cine ştie?... poate că s-a fi obrăznicit ficiorul... Ştii cum sînt slugile... Tarsiţa: Aşa?... îl aperi pe Radu?... cînd el m-au 20 făcut de batgiocură?... Ş-apoi pretindariseşti să cred că mă iubeşti?... (Plînge.) Ah ! nenorocita de mine! la cine să găsesc protecţie, dacă mă adiaforiseşte chiar omul cărui am jărtfit tot!... Hîrzobeanu: Te-nşăli, sufletul meu, nu ţin cu Radu 25 nicidecum şi, de vreme ce ai parapon asupră-i, sînt gata să-l pedepsesc. Tarsiţa: Nu te cred, căci ţi-i teamă de vărul dumnitale, de hatmanul Stîlpeanu. Hîrzobeanu (atins): Teamă de Ştefan?... Spune, 30 dacă-i aşa, ce pedeapsă merită Radu? Tarsiţa: Degeaba mă-ntrebi... nu-i avea curajul... Hîrzobeanu: A! m-atingi la filotimie. Tarsiţo, spune: vrei să-l trimet la un schit? Tarsiţa: Dar!... tocmai în fundul munţilor... să nu 35 mai aud de dînsul. Hîrzobeanu: Ei bine, îţi dau parola mea că ţi-oi împlini dorinţa. Tarsiţa: Parola-i bună... însă... Hîrzobeanu: Nu te-ncrezi într-însa?... Dacă-i aşa, 40 dimoni drăgălaş... priveşte... (Merge la masă.) 346 Iată... îmi pun iscălitura în giosul coalei aste albe de hîrtie şi ţi-o încredinţăz ca să ai singură mata mulţămirea de-a scrie poronca de arestuire şi de surghun a lui Radu... Vrei mai mult? 5 (Iscăleşte o coală de hîrtie şi o dă în mîna Tar- şiţei.) Tarsiţa (mulţămită, luînd hîrtia): Ah! acum văd că mă iubeşti, Iorguţule... Mă sîmt fericită cum n-am fost niciodată... 10 Hîrzobeanu: Te mai îndoieşti de iubirea mea? Tarsiţa: Ah! nu, scumpul meu... M-ai robit pentru toată viaţa. Hîrzobeanu (cu dragoste, sărutînd mîna Tarşiţei): Giuvaeriule! 15 SCENA vi HÎRZOBEANU, TARSIŢA, SLUGĂRICĂ (Slugărică deschide uşa, vede sărutatul mînti, se retrage, aţei tuşeşte şi iar se arată.) Tarsiţa (auzind tusa): Vine cineva! (Se depărtează 20 de Hîrzobeanu.) Slugărică: Exelenţia-voastră ! au venit un aghiotant... Vă pofteşte măria-sa Vodă. (Iese.) Hîrzobeanu: Mă duc îndată. Tarsiţa: Mă laşi, iubitule? 25 Hîrzobeanu: Păcate, soro... trebile statului... dar nădăjduiesc că-i veni azi la masă. Tarsiţa: Cu cea mai mare mulţămire... Mai este cineva ? Hîrzobeanu: Dar!... Paşa... am poroncit să-i facă 30 un pilaf de-o baniţă de orez. Tarsiţa: Ha, ha, ha, ha! Hîrzobeanu: Aşa-mi place să te văd... veselă ca o garofă... Â revedere... Mă iartă că te las... dar dacă vrei s-o vezi pe Lenţa... ea trebuie 35 să se-ntoarcă-ndată de la primblare... Să vii la 347 masă... (îi sărută mîna.) Să-l ameţeşti pe-turc. (Iese prin stînga.) Tarsiţa: Ha, ha, ha... Ce nebun eşti, Iorguşorule! scena vii 5 Tarsiţa: A!... în sfîrşit, îl ţin la mînă pe domnişorul Radu! (Arată hîrtia.) Am prins în gheare pe duduca Lenţa cea fudulă... am să-mi răzbun şi pe unul şi pe altul... A!... Mult ai să scîrş-neşti de ciudă, domnule Radu, cînd te-i videa închis la o săhăstrie! Mult ai să-ţi plîngi odorul, duducă Lenţo, cînd te-i videa dispărţită de dîn-sul... Dar nu-i destul atîta... M-ai dispreţuit?... am să te fac s-agiungi ciocoaică... Mi-ai smomit pe Radu?... am să-ţi stîrig visul de căsătorie cu omul care te iubeşte... cu Radu !... Ai să-ţi calci pe inimă şi să devii nevasta ciocoiului Lipicescu... Tatăl tău îi orbit de dragoste pentru mine, face orice vreu eu, îl port de nas cum îmi place, şi chiar el, fără să aibă nici un prepus, are să m-agiute ca să-mi răzbun de zulia, de ura şi de suferinţile ce-au deşteptat în mine iubirea voastră... A! iaca Lipicescu... Să videm dac-au urmat povăţuirilor mele. SCENA VIII TARSIŢA, LIPICESCU (iese din cabinet) Tarsiţa: Lipicescule, spune-mi degrabă: întins-ai mrejele, precum te-am sfătuit, împregiurul duducăi? Lipicescu: O parte din ele le-am întins, cuconiţă, dar nu toate. 30 Tarsiţa: Cum asta? Lipicescu: Am cîţiva prietini, şi mai cu samă pe viţ-aga Slugărică, în care mă pot încrede, şi care s-ar bucura mult să mă vadă ginerile boieriului. 15 20 348 Tarsiţa: Prea bine, şi?... Lipicescu: Ei au început a răspîndi vorbe pe ici, pe cole, că duduca s-ar fi uitînd cu ochi blînzi la mine... că poate... s-ar fi dat şi-n dragoste 5 cu mine... Tarsiţa: Minunat!... are s-o vorbească lumea... dar tu dat-ai ceva a înţălcge duducăi despre dorin-ţile tale? Lipicescu: Am cercat, cuconiţă... io Tarsiţa: în ce chip? Lipicescu: Precum m-aţi învăţat, cînd aţi avut bunătate a mă chema la dumnevoastră acasă, am oftat privind la duducuţa, i-am adus flori din grădină, am îndrăznit chiar a o strînge încetinel 15 de braţ, cînd am suit-o în trăsură... Tarsiţa: Şi ea... ţi-au mulţămit?... ţi-au zîmbit? Lipicescu: Miau mulţămit, însă fără a-mi zîmbi... şi, pe cît am înţăles, fără a mă baga-n samă. Tarsiţa: Şi nu i-ai rostit încă nimică despre starea 20 inimii tale? Lipicescu: Drept să vă spun, cuconiţă, n-am îndrăznit ... Tarsiţa: Eşti un prost... Fetele sînt totdeauna fla-tarisite de-amoriul ce aprind în sufletul unui 25 bărbat, şi gata de-a-şi da inima celui întîi tînăr care le spune că le iubeşte... Tu eşti tînăr, eşti curăţel, eşti iubit, apreţiarisit de părintele Lenţii, ai avantajul de-a te întîlni ades cu dînsa... Nu văd nici o greutate de-a o putea scoate din 30 minte... şi dac-ai fi mai îndrăzneţ... Lipicescu: Aşa-i, cuconiţă... ba-ncă-s şi spatari... Tarsiţa: Spatari... eşti spatari?... Minunat!... lucrurile se simplificarisesc... Cu cinul de spatari ai întrat în starea a doua... O sîngură treaptă 35 te mai disparte de protipenia... Nu văd dar nici o pedică care să te oprească a ieşi la neamuri. Lipicescu: Mai cu samă că am şi stare... Am o moşie cumpărată pe numele pitariului Slugărică... Am bani depuşi la Leiba Kana... Cînd stăpînul 40 meu îi foarte-ncurcat în averea sa. Tarsiţa: Ce spui, Lipicescule? 349 Lipicescu: De cînd s-au făcut ministru, au mers cu cheltuielile mai departe decît îl ierta mijloacele, şi astăzi se găseşte înglodat în datorii. Tarsiţa: Iorgu? 5 Lipicescu: Cuconul Iorgu... încît de-ar vinde tot ce mai are, de-abia i-ar rămînea vro 30 000 de galbini. Tarsiţa (în parte, cu bucurie): Zăstrea Lenţii îi com-promitarisită! (Tare.) Ascultă, Lipicescule, nu-i 10 vreme de perdut... Vrei să te-nsori cu Lenţa? Lipicescu: Cum nu, cuconiţă?... O duducă de sta-rea-ntîi! Tarsiţa: Trebuie numaidecît să te declarariseşti astăzi, s-o uimeşti cu cuvinte de amori... să-i rosteşti 15 ceva din Eretocrit... Ai cetit pe Eretocrit ? Lipicescu: Ba nu. Tarsiţa: Păcat! (în parte.) Pe mine Neamuş m-au ameţit cu Eretocrit... (Tare.) în sfîrşit, spune-i ce-i şti... Altul în locul tău ar fi izbutit păn-acum. 20 Lipicescu: Ei!... păcatele mele!... dac-aş fi şi eu crescut la Paris, ca domnul Radu, nu m-aş încurca în vorbă cu duducile. Tarsiţa: Radu?... el te-ngrijeşte? Lipicescu : El... căci mi se pare că-i şi place duducăi... 25 Ştie franţuzeşte. Tarsiţa: Ţi se pare că-i place?... numai atîta?... Năucule, orbule, n-ai văzut, n-ai priceput că se iubesc împreună? Lipicescu: Vai de mine!... apoi ce mă fac eu? 30 Tarsiţa: Nu te văita, că-ţi port eu de grijă... Radu-i un impertinent ambiţios, nesuferit... îl urăsc din toată inima... M-au insultarisit asară la teatru, şi de cîte ori mă vede, mă tratariseşte fără respect... Vreu să-mi răzbun, Lipicescule, 35 şi prin răzbunarea mea să lucrez în interesul tău. Lipicescu: Să-ţi agiute Dumnezău, cuconiţă... dar cum? Domnul Radu-i ocrotit de cuconul Ştefan Stîlpeanu, şi nime nu-ndrăzneşte-a să atinge de 40 dînsul, nici chiar ministrul! 350 -Tarsiţa: Aşa crezi tu?... Ei! dar ascultă: Lenţa iubeşte pe Radu pentru că-1 socoate un om mai deosebit, mai presus decît alţii... însă sînt încredinţată că amoriul ei ar scădea mult, s-ar 5 stînge chiar, cînd Radu ar fi insultarisit, umilit în ochii ei, dezonorat de un om mişel care să nu vroiască a-i da satisfacţie. Lipicescu: Las’ pe mine, cucoană... Eu îi sînt omul. Tarsiţa (în parte)’. Ce ciocoi!... Numai bun pentru 10 rivala mea. Lipicescu: însă... dacă s-ar întîmpla să mă pălmuiască el dinaintea duducăi, atunci eu rămîn platcă... Tarsiţa: Şi asta se poate... nu mă gîndisem... Mij-15 locul cel mai bun îi să-l depărtăm pe Radu din Ieşi. Lipicescu: N-a vroi el, cuconiţă... Tarsiţa: N-a vrea el, vreu eu!... Chiar astăzi am să-l expeduiesc. 20 Lipicescu: Fără poroncă stăpînirii?... Nu se poate. Tarsiţa (arătînd hîrtia): Iaca poroncă! Lipicescu: Aţi căpătat-o?... (Examină hîrtia.) îi o hîrtie albă. Tarsiţa: Albă... dar cole, gios, nu vezi iscălitura 25 ministrului?... Na, scrie tu deasupra iscăliturii ordinul de arestuire şi de exil, şi da hîrtia în mîna agăi... Păn-în sară să fie Radu .pornit spre Săcul. Lipicescu (luînd hîrtia): Las' pe mine... Eu îi sînt 30 popa de-acum... am să-l călugăresc, cît ai zice Tatăl nostru. A! mi-au căzut drăguş la căuş... (Se aude un vuiet de trăsură.) Tarsiţa: Ce s-aude? Lipicescu (căutînd pe fereastă): Se-ntoarce duduca de 35 la vizite. Tarsiţa: Vine Lenţa?... Nu vreu să mă găsască aici... Ies prin cabinetul lui Iorgu... Tu, Lipicescule, urmează cum te-am povăţuit; fă declaraţie, şi-ndată, pe urmă, aleargă la aga. (Iese prin stînga, zicîndm parte:) Mi-am răzbunat! 5 SCENA IX LIPICESCU, ELEXA Lipicescu (singur)-. Să fac declaraţie!... lesne-i de zis, dar cum?... N-am făcut de cînd sînt... doar să parastuiesc ca actorii de la teatru. 10 Elena (întrînd prin fund)\ Domnule Lipicescu, aca-să-i tatăl meu? Lipicescu: Ba nu, duducă... (se turbură) îi dus la Curte... să facă ... declaraţie... Elena: Ce?... (Rîde.) 15 Lipicescu: Mâ iertaţi... nu ştiu ce spun... Mă sîmt ameţit. Elena: Eşti bolnav? Lipicescu: Ba nu... dar... Elena: Cu-atita mai bine, fiindcă astăzi avem masă 20 mare... Mă duc degrabă să mă gătesc... Lipicescu: Duducuţă... Elena (oprindu-se): Ce voieşti?... Lipicescu (în parte): Hait, într-un noroc! (Cade în genunchi.) Duducuţă, fă-ţi milă şi pomană cu 25 mine... care te iubesc... de mă prăpădesc... şi nu ştiu cum să-ţi declararisesc, după cum vrea cucoana Tarsiţa... Elena (cuprinsă de mirare): Tarsiţa! Lipicescu: Cucoana Tarsiţa-mi vrea binele... Sînt 30 un biet tînăr cu inimă... şi cu stare... şi cu cin de spatari... Sînt mai bogat şi mai boieri decît Radu... Nu mă lăsa-n părăsire, duducă... şi eu sînt ficior de oamini. Elena (în parte): Tarsiţa l-a îndemnat?... 352 SCENA X ELENA, LIPICESCU, STÎLPEANU, ARBORE Arbore (întrînd prin fund): Ce-mi văzură ochii!... Lipicescu bate mătănii! 5 Lipicescu (în parte, spăriet): Na! c-am sfeclit-o... De-acu-s mort! Stîlpeanu (înaintînd): Lenţo, ce cată ciocoiul ista la picioarele tale? Lipicescu (în genunchi, întinzînd mînile): Duducă, 10 fă-ţi milă şi pomană... Elena: Moş Ştefan... s-a înamorat, sărmanul! de cameriera me, şi mi-o cere de nevastă. Stîlpeanu : Aşa ?.,. apoi dă-i-o, sărmanul! că-s potriviţi împreună. 15 Arbore (în parte, cu prepus): Bîzzz! Stîlpeanu: Lipicescule, mergi de-ţi scoate peciul... Te-oi cununa chiar eu, băiete. Lipicescu (sculîndu-se): Sărut mînile, milostive... (Ieşind, în parte.) Din mare primejdie m-au 20 scăpat duduca... Am asudat... Hai la aga. Elena (pe gînduri, în parte): Care i-a fost planul Tarsiţei? Stîlpeanu: Lenţo, n-au venit încă nici un musafir?... Eu sînt cel întîi? 25 Elena: Aşa se cuvine, moş Ştefane... Ai fost tot- deauna şi eşti în fruntea tuturor. Stîlpeanu: Draga moşului!... ce guriţă plină de miere!... Dar tu nu te găteşti?... Acuşi au să-nceapă a veni poftiţii la masă. 30 Elena: N-aş voi să te las singur, moş Ştefane. Stîlpeanu: Nu te ocupa de mine, draga mea... Rămîn cu Arbure... Hai, mergi de te fă mîndră. Arbore : Ca Ileana Cosînzana. Elena: Mă duc şi vin îndată. (Iese prin dreapta.) 35 Stîlpeanu: Ce bujorel de copilă!... parcă-i primă- vara-n picioare... te întinereşte numai cătînd la dînsa. Arbore: Brînduşă, cucoane, brînduşă. 353 SCENA XI STÎLPEANU, ARBORE, HÎRZOBEANU, VJTEAZO-VICI, EVGHENIDIS Hîrzobeanu (întrînd prin fund): Poftim, boieri... 5 A! vere Ştefane, îţi mulţămesc c-ai priimit să vii la masă... Paşa doreşte mult să te vadă. Stîlpeanu: Ne cunoaştem împreună de la Ţarigrad. Arbore: Cucoane Iorgule, aveţi un paşă la masă astăzi ? io Hîrzobeanu: Dar, uncheşule; un paşă cu trii tuiuri. Arbore: De-acea ai scos portretul împăratului ş-ai pus pe-a sultanului? Hîrzobeanu: Se-nţălege... Aşa cere politica. Arbore: A fi cerînd... dar nu mă dumeresc bine... 15 Hîrzobeanu: Ha, ha, ha... Nu pricepe creştinul... El ştie numai să se-nchine pe la icoane. Arbore: Apoi dă... să am iertare... fiecare se-nchină la icoanele sale. SCENA XII 20 Cei denainte, TARSIŢA, NEAMUŞ Hîrzobeanu (în parte): Iaca şi icoana mea! (Merge înaintea Tarsiţei.) Poftim, cucoană Tarsiţă. Cît sînteţi de amabilă c-aţi venit!... Văzîndu-vă, paşa a să se creadă în raiul lui Mohamed. 25 Tarsiţa: Ce se potriveşte... Neamuş (în parte, cu gelozie): Prea multe compli-menturi! Tarsiţa: Dar Lenţa unde-i?... Hîrzobeanu: Iat-o că vine. 30 scena xiii Cei denainte, ELENA (iese din apartamentul ei) Hîrzobeanu: Lenţo, iată cucoana Tarsiţa care-ntreabă de tine. 354 Tarsiţa (înaintând spre Lenta)-. De mult nu te-am văzut, surioară... Ce frumuşică eşti!... Ce tua-letă de bonton! (în parte.) Nu-i merge. Elena (trecînd alăture cu Tarsiţa, se apropie ie Stîl-5 peanu): Moşule Ştefan, cum mă găseşti?... Sînt după placul matale? Stîlpeanu: în ochii mei, drăgulică, eşti totdeauna o floricică. Arbore: Ghiocel, cucoane, ghiocel. 10 SCENA XIV Cei denainte, STOLNICULt PAŞA Stolnicul (deschizînd uşile din fund)-. Exelenţia-sa Mustafa-Paşa. (Iese.) (Toţi, afară de dame, Stîlpeanu şi Arbore, se răped înaintea 15 paşii. Paşa întră închinîndu-se turceşte.) Hîrzobeanu: Exelenţie, daţi-mi voie să vă prezentez pe fiică-mea Elena. (Elena se închină graţios.) Paşa (făcînd temenea): A!... ghiuzel... ghiuzel... 20 Hîrzobeanu (prezentînd pe Stîlpeanu): Vărul meu, hatmanul Ştefan Stîlpeanu. Paşa (cu bucurie): Ha... a... a! Ştefan-e/miz... Hoş gheoldum, efendi?... Kefinis ei?... Stîlpeanu: Mulţămesc, efendi... şi dumneta? 25 Paşa: Allah amanetoolu... (Dînd cu ochii de portretul sultanului, se închină respectuos.) Hîrzobeanu: Portretul padişahului Abdul Medjid, suzeranul nostru. (Toţi , afară de dame, Stîlpeanu şi Arbore, fac temenale por-30 tretului.) Paşa: Aferim... aferim... (Se aude zgomot între culisele din stînga.) Hîrzobeanu: Ce este? 355 SCENA XV Cei denainte, RADU, LIPICESCU, SLUGĂRICĂ; pe urmă, STOLNICUL Lipicescu (afară): Stai, nu-i voie de intrat. 5 Radu (afară): în lături, ciocoiule. Toţi: Ce este? Radu (întrînd agitat): Domnule ministru! vin să reclam în contra agenţilor poliţiei. Voiesc să m-aresteze... Mi-au călcat casa şi mă alung ca 10 pe-un criminal. Stîlpeanu: Să te-aresteze!... din a cui poroncă? Slugărică: Din ordinul domnului ministru... Stîlpeanu: Tu?... vere Iorgule? Hîrzobeanu : Eu ?... nici n-am gîndit... (Lui Slugă-15 rică.) Cine ţi-au adus ordinul meu? Slugărică: Şatrariul Lipicescu au venit şi mi-au spus, din partea exelenţiei voastre, ca să pun mîna pe domnul Radu. Hîrzobeanu (lui Lipicescu): Tu?... ai îndrăznit? 20 Lipicescu : Dar... n-aţi hotărît dumnevoastră astăzi în Sfat ca să-nchideţi bonjuriştii la monăstire ?... Domnul Radu-i un răzvrătitori... locul lui îi la temniţă, nu prin casele boierilor, ş-încă mai puţin aici. (Înaintînd spre Radu.) Domnule, nu eşti 25 poftit la masă, nu poţi rămînea în salon... Afară ! Radu (indignat): Ticălosule ! Tarsiţa (cu intenţie): Adevărat îi că nu-i invitat? Elena (înaintînd spre Radu): Domnule Radu, vă rog să-mi daţi braţul ca să mă duceţi la masă... 30 Veţi fi cavalerul meu. Radu (cu recunoştinţă): Domnişoară... (Se apropie de Elena.) Stîlpeanu: Bravo, Lenţă... (Întorcîndu-se cătră Lipicescu.) Cît pentru tine, ciocoiule, acu să ieşi din 35 casa vărului Iorgu şi să nu te mai arăţi pe-aici... ieşi! Lipicescu (obraznic): Nu priimesc poronci de la dumneta. 356 Hîrzobeanu (cu autoritate): Ieşi! Stolnicul (deschizînd uşile din fund) : Poftiţi la masă ! Hîrzobeanu (paşii): Buiur, efendi... Paşa: Peki. (Dă braţul Tarşiţei şi iese.) 5 (După paşa trece Radu, dînd braţul Elenei, apoi ceialalţi invitaţi, afară de Arbore.) Neamuş (încet, lui Arbore): Giupîne Arbure, ai perdut proţesul cu banul Vulpe. (Iese.) Arbore : Sta-ţi-ar în gît! 10 SCENA XVI ARBORE, LIPICESCU Lipicescu (abătut): Afară!... sînt dat afară... eu! Arbore: Ei!... Lipicescule, aşă-i că s-au adeverit vorba românului: Nici din talpă cerc de bute, nici dinmojîcom de frunte... Păţişi ruşinea chiar dinaintea paşii... Ce-a zice sultanul? Lipicescu (furios): Hei!... meşter îi dracul!... Le-oi arăta eu cine-i Lipicescu !... (Scoţînd o hîrtie din buzunar şi arătînd-o publicului.) Iaca arma răzbunării mele! (Iese.) Arbore: Ce zice?... Bun îi de-nfundat în ocnă... împreună cu aga Neamuş care-au vîndut pe bieţii răzăşi lui Vulpe... Hai de-acum la moşie, Arbure sărmane. Au venit vremea să ne-apărăm dreptul cu parul... La pari, români! (Iese.) (Cortina cade.) ACTUL IV Acelaşi decor; cele trei uşi însă din fund sînt deschise şi las să se vadă salonul de alăture luminat pentru bal; pe păreţi, 30 în faţa publicului, se văd portretele împăratului Necolae şi a sultanului; candelabrele sînt aprinse, şi muzica militară e aşezată între culise. 20 357 SCENA I PRINCESA şi POSTELNICEASA (pe o canape, în stînga, pe planul I), VITEAZOVICI, EVGHENIDIS şi NEAMUŞ (joc preferanţul la o masă, mai în fund), TARSIŢA 5 (pe un fotoliu, în dreapta), HÎRZOBEANU (în picioare, lîngă Tarsiţa. în salonul de alăture, mai multe grupe de dame şi cavaleri. Lachei în livre port tablale cu îngheţate etc.) Evghenidis: Protos. Neamuş: Defteros. (în toate scenele pîndeşte cu gelozie 10 mişcările Tarsiţei şi ale lui Hîrzobeanu.) Viteazovici: Nouă-n cupe cu onori mari. Princesa: Mon cher Georges, te complimentez... Balul e splendid!... Nici la prinţul Metternichn-am văzut mai elegante toalete. 15 Hîrzobeanu: Azi îi ziua de naşterea Lenţii, prinţesă... Balul e al ei, şi am nădejde că ne vor face cinste să vie atît consulul rusesc, cît şi Mustafa-Paşa. Princesa (privind portretele din fund)'. A!... în adevăr, ar fi trebuit s-o gîcesc după galeria de por-20 treturi ce ornează salonul. Hîrzobeanu: Aşa cere politica. Princesa: Şi politeţa... Dumneta, ca om politic şi politicos, ai simbolizat astfel amicia protectorului cu suzeranul nostru, alianţa Roşiei cu 25 Turcia... Bravo ! diplomatule!... (Căutînd împre- giur.) Dar balul e în adevăr foarte briliant, şi ceea ce-mi place a constata este că şi la noi au început a prezida un ton elegant în adunări. Nu ca mai-nainte, cînd cavalerii întră în saloane cu 30 ciubote nevăcsuite şi cu ciubuce aprinse. Hîrzobeanu (vesel)-. Asta se făcea, prinţesă, ca un soi de omagiu cătră dame... le tămîia ca pe nişte dumnezăiţe. Princesa: Frumos omagiu!... Bietele divinităţi era 35 afumate şi zvîntate... (Toţi rid.) Hîrzobeanu: Trebuie însă ca să mărturisim, prinţesă, că dacă obiceiurile soţietăţii s-au mai poliit, dacă 358 bontonul s-au introdus la noi, meritul e al dumnevoastră. Princesa: Şi al generaţiei nouă crescută în străinătate. .. Am găsit buni auxiliari în damele june 5 şi în junii cavaleri de astăzi... în bonjurişti: precum îi numiţi dumnevoastră. Evghenidis: Protos. Viteazovici: Hîmm!... Nouă-n cupe cu bonjurişti mari. Neamuş: Iar! 10 Tarsiţa (încet, lui Hîrzobeanu): Prinţesa are dragoste de bunică pentru bonjurişti. Princesa: Ai spus vro răutate... cu spirit, cucoană Tarsiţă? Tarsiţa: Pardon, prinţesă... nu mi-aş permitarisi... 15 Am observarisit lui domnu ministru că dumnealui nu prea are a să lăuda cu protegeaţii dumnevoastră. Princesa: Pentru ce? Tarsiţa: Pentru că-s nesupuşi... cam tulburători... 20 Postelniceasa: Asta-i aşa... Nu-s prea duşila biserică. Tarsiţa: Nerespectuoşi. Princesa: Curios lucru!... Mie nu mi-au lipsit niciodată de respect... Nu ştiu dacă dumnevoastră v-aţi expus?... 25 Postelniceasa: Ba, ferească Dumnezău!... dar eu una mărturisesc că mi-i frică de dînşii. Aud în toate zilele o mulţime de istorii care mă sparie... Ba se ucid între ei la duel... Ba katigorisesc miniştrii... Ba se laudă c-or să facă revoluţii!... 30 Ştiu atîta, că de cîteva nopţi nu dorm liniştită. Tarsiţa: Nici eu. Princesa: Curios lucru!... eu n-am nici o grijă şi dorm dusă. Viteazovici: Rău faci, prinţesă. 35 Princesa: Dorm în pace, domnule colonel, pentru că ordina publică este încredinţată unui militari viteaz care a asistat la asediul de la Vama. Viteazovici: Hîmm!... Nouă-n cupe cu onori mari. Neamuş: Iar? 40 Evghenidis : Ce noroc! 339 SCENA II Cei denainte, STÎLPEANU Princesa: Vină, vere Ştefane, în agiutoriul meu ca să apărăm pe bieţii tineri... care-s acuzaţi de lucruri 5 monstruoase. Stîlpeanu (salutînd şi mergînd să sărute mîna princesei) : Mai bun advocat decît dumneta, veri-şoară, nu pot să găsască ei... Ai trăit prin ţări civilizate şi apreţiezi oamenii civilizaţi, io Princesa: Vra să zică, ţii cu mine? Stîlpeanu: Se-nţălege... Mie-mi plac apucăturile tinerilor, deşi poate unele idei ale lor sînt cam nepotrivite cu starea-n care ne aflăm astăzi... dar, în sfîrşit, ce vreu ei?... Vreu binele obştesc, 15 vreu progres. Evghenidis: Progres pripit... Neamuş: Progres nebun. Viteazovici: Progres franţuzesc. Tarsiţa: Progres obraznic. 20 Postelniceasa : Progres care-mi alungă somnul. Princesa: Ha, ha, ha... Sînteţi admirabili... Postelniceasa: Dumneta rîzi, prinţesă, pentru că nu cunoşti ca mine ce se pitrece-n tîrg... Bărbatul meu, Evghenidis, ca postelnic, ştie multe şi mi-au 25 destăinuit... Evghenidis: Taci, soro, nu divulgarisi secreturi de stat. Postelniceasa : Ce să tac ?... Nu mi-ai spus însuşi c-au străchiat lumea şi'că ne găsim pe-un... cum 30 ai zis? pe-un balcon? Evghenidis: Un vulcan. Postelniceasa: Fie şi vulcan... că de azi pănă mîni poate să izbucnească o răscoală ?... Ş-apoi vreţi să dorm în pace?... N-aţi observarisit de azi-35 dimineaţă o mişcare mai deosebită pe uliţi ?... Mă dusesem la Leiba Grosu din dughenile Mitro- poliei pentru ca să cumpăr o ştofă de patrahire pentru biserica de la ţară, şi de-abia vezeteul au putut răzbate de multă lume. Princesa: Ce era, vere Ştefane? Stîlpeanu: Se trata la Obşteasca Adunare chestia jidanilor, şi-n adevăr Uliţa Mare era înghesuită de oameni. 5 Postelniceasa: Aşa-i?... şi chiar astă-sară, viind aici la bal, n-aţi remarcarisit grupe de oameni pe la răspinteni? (Se scoală agitată.) Of!... oi să mor de lipsă de somn!... Am presimţiri care nu mă-nşală... îmi ţiuie urechea stîngă de trii 10 zile... Princesa (sculîndu-se): Ha, ha, ha, ha!... Soarta noastră atîrnă de urechea postelnicesei... Frumos cercel! Viteazovici: Nouă-n cupe cu cercei mari. 15 Evghenidis si Neamus: Iar!... Breee!... t t (Termină iute partida şi se sccl de la masă.) SCENA III Cei denainte, ELENA (iese din dreapta în toaletă elegantă) Princesa: Iaca şi Lenţa! regina balului!... Vin la 20 mine, mademoiselle, să te examinez dacă meriţi titlul de regină? (Elena se închină la adunare, apei se apropie de princesa.) Princesa: Ian să videm... toaleta-i perfectă... coa-fiura, de minune... ochii, limpezi şi strălucitori 25 de veselie... faţa, cum aş dori s-o ani eu în- sămi... totalul, îneîntător !... Vin să te sărut, îngeraşule... Nu-mi pare rău de trecut, cînd văd prezentul atît de frumos. (Sărută pe Elena, care-i sărută mîna.) 30 Tarsiţa (în parte): Ce anostie! Elena: Prezentul e fericit de aprobarea unei persoane care reprezintă trecutul în toata nobleţă lui. Princesa (cu dragoste): Scumpa mea... de mi-ai fi noră, eu ţi-aş fi mamă, nu soacră... Dar se-ncepe 35 valţul... Treci iute-n lumea plăcerilor... mergi ca să te-admire cu totii... Nu-i locul tău aici 361 pintre moşnegi şi... babe. (Priveşte cu coada ochiului la Tarsiţa.) Tarsiţa (în parte, atinsă)'. Babe! Postelniceasa (în parte): Babe! 5 (Muzica esecutd un valţ.) SCENA IV Cei denainte, RADU (vine din salcnul din fund) Radu (apropiindu-se de Elena): Domnişoară, vă rog să-mi faceţi onorul de a-mi acorda un tur de valţ. io Elena: Cu multă plăcere, domnule Radu... îmi permiteţi, doamnă princesa?... Princesa (imitînd-o): Cu multă plăcere, domnişoară Lenţa. (Radu dă braţul Elenei şi ies împreună.) 15 Tarsiţa (în parte, cu ciudă): Ian priveşte-i! Princesa: Hai, cucoanelor, să videm regina dănsînd. Tarsiţa (încet, lui Hîrzobeanu): Peste cinci minute să te găsăsc aici... am să-ţi vorbesc. Hîrzobeanu: Voi fi. 20 (Toţi se duc in salcnul balului. Viteazcvici dă braţul prin- cesei, Evghenidis Tarsiţei şi Neamuş postelnicesei.) SCENA V HÎRZOBEANU, STÎLPEANU Stîlpeanu: Stăi, vere Iorgule... avem două 25 vorbe-mpreună. Hîrzobeanu: Bucuros, vere... dar aş vrea să văd dacă n-au venit consulul şi paşa... Stîlpeanu: N-au venit şi poate că nici vor veni. Hîrzobeanu : Te-nşăli... Mi-au făgăduit acum trii 30 zile... Stîlpeanu: Fie!... Ascultă: lucrurile merg rău, po-poru-i neliniştit, tinerimea indignată. Vodă îngrijit, consulii ţin sfaturi între ei... 362 Hîrzobeanu: Ai văzut pe Vodă?... Cînd? Stîlpeanu: Pe la patru ceasuri... S-au arătat pornit asupra tinerimei şi nemulţămit de miniştri... Ştii că toată ziua oraşul au fost în picioare pe uliţi, 5 aşteptînd hotărîrea Camerii în chestia jidanilor, şi Camera au făcut greşala să voteze propunerea miniştrilor... Pe la două după-amează, o deputăţie din popor, compusă de tineri, s-au prezentat la Curte ş-au cerut schimbarea agăi şi chiar... a 10 ministeriului... O ştii? Hîrzobeanu: Şi ce le-au răspuns Vodă? Stîlpeanu : Le-au făgăduit că va chibzui... va lua măsuri... dar nu le-au zis nimic hotărîtor... N-au luat nici un angageament... 15 Hîrzobeanu: Şi nici n-a lua, cît a afla c-au fost la balul meu paşa şi consulul. Stîlpeanu: Nu te-adimeni, vere, cu năluciri... Aţi cîştigat neîncrederea ţării prin o mulţime de acte arbitrare, crezînd că, fiind la putere, vă este totul 20 iertat... Lumea ţipă şi are dreptate... Hîrzobeanu: Ţipe cît i-a plăcea... Ce ne pasă? Stîlpeanu: Nu vorbi copilării, că eşti om cărunt... Nu ştii că ţipetul unui popor îi mai puternic decît tunetul, că el răstoarnă cetăţi şi munţi, cînd 25 îi pornit din durere? Deschide-ţi, ochii, căci orbi- rea duce la peire. Hîrzobeanu: Vrei să mă-ngrozăşti ca pe-un copil, dar nu ţi-ai găsit omul, vere... Aştept pe consulul şi pe paşa la bal... Prezenţa lor va fi pentru mine 30 un sprijin în contra paraponului domnesc... Cît pentru norod, avem slujitori, avem soldaţi... Om şti noi să-l aducem la supunere. Stîlpeanu: Deie Dumnezău să nu vă treziţi din ame-ţală prea tîrziu... Eu ţi-am arătat primejdia... 35 fă cum te-a povăţui mintea ca s-o înlăturezi în interesul liniştei oraşului ş-a ţării... (Voieşte să iasă.) 363 SCENA VI STÎLPEANU, HÎRZOBEANU, SLUGĂRICĂ Slugărică: Cucoane Ştefane, vă pofteşte-ndată măria-sa Vodă la Curte. 5 Stîlpeanu: Pe mine?... Ce să mai fie?... Merg... Hîrzobeanu: Arhon pitari, n-au venit încă paşa şi consulul ? Slugărică: Nu încă, exelenţia-voastră. Stîlpeanu: Pare-mi-se că-i aştepţi în zădar, vere... 10 Mă duc şi vin iar... (Iese.) Hîrzobeanu: Du-te, vere, si să-mi spui ce-i vorbi cu Vodă. scena vii HÎRZOBEANU, SLUGĂRICĂ 15 Slugărică (în taină): Exelenţie... Hîrzobeanu (preocupat): Ce este? Slugărică: Daţi-mi voie să vă raportarisesc că s-au întîmplat multe neorînduieli în oraş. Hîrzobeanu: Cînd? 20 Slugărică: Acu-nspre sară... Tătărăşenii s-au coborît din mahalaua lor cu ciomege şi sparg capetele jidanilor pe uliţi... Ei s-au dus de-au stricat cu bolovani geamurile lui kir Zaharachi, şi pe Leiba Kana îl caută ca să-l arunce în Bahlui. 25 Hîrzobeanu: Cum se poate?... Mojicii au îndrăznit ?... Slugărică: Pe Uliţa Mare, pin Tîrgu-de-Sus şi pin Sfînta Vineri se primbla cete de oameni care par turbaţi şi chiar aici, la poartă, sînt adunaţi vro 30 sută. Hîrzobeanu (îngrijit): O sută!... şi ce vreu? Slugărică: Nu ştiu bine, dar pintre dînşii am zărit pe şatrariul Lipicescu şi l-am auzit a’ţîţînd norodul în contra miniştrilor. 364 Hîrzobeanu : Lipicescu! Slugărică: Ce-mi poronciţi să fac, exelenţie? Hîrzobeanu: Nu te-ai priceput păn-acu, mangosi-tule?... Ia-ndată slujitorii agiei şi-mprăştie mojî-5 cii cu bicele... Cît pentru Lipicescu, să-l prindeţi şi să mi-1 aduceţi aici... Hai, degrabă... nu holba ochii la mine... Mergi de te-arată vrednic. Slugărică: Ascult. (Iese.) Hîrzobeanu (singur, se preumblă turburat pe scenă): 10 Să aibă dreptate vărul Ştefan ?... Să ne găsim oare-n agiunul unei revoluţii?... Revoluţie la noi!... Ce-a zice consulul?... Ce-a zice paşa?... Trebuiesc luate măsuri aspre... Trebuie să mă consultarisesc cu colegii mei, cu Evghenidis, cu 15 Viteazovici... (Privind în salonul din fund.) Ha!... iată-i colo, aproape de consulul grecesc... mă duc să le fac cunoscut... scena viii HÎRZOBEANU, TARSIŢA 20 Tarsiţa (pe pragul uşii din fund): Iorgule... Hîrzobeanu: Aud? Tarsiţa: Vin' încoaci... Priveşte, mă rog... colo... lîngă fereastră, pe duduca Lenţa cu domnişorul Radu, cum se hlizesc împreună... Nu se lasă 25 unul de altul... , Hîrzobeanu: Şi ce rău găseşti dumneta? Tarsiţa (coborînd în scenă): Răul că-i vorbeşte lumea şi te katigoriseşte pe dumneta ca pe-un părinte fără prevedere... Toţi se-ntreabă cu mirare, ce 30 caută Radu-n casa dumnitale ?... Ce-1 autori- sază a fi într-o relaţie aşa de... strînsă cu Lenţa?... Frate nu-i e, văr nu-i e... prin urmare ce-i?... Logodnicul ei?... Amorezatul... Hîrzobeanu: Cucoană Tarsiţă, Lenţa mea au priimit 35 o creştere care-o va opri totdeauna de-a să abate din calea bunei-cuviinţi şi care-o pune mai presus de toate bănuielele. 365 Tarsiţa: Numă-ndoiesc, Iorgule... dar... ştii... gura lumii numai pămîntul o astupă... Cu ce drept Radu se găseşte-n casa dumnitale ca-n casa lui ? Hîrzobeanu: Radu au fost crescut din copilărie cu 5 Lenţa... Ei sînt ca doi fraţi. Tarsiţa: Fraţi... fraţi. Eu nu m-aş încrede-n asemine frăţie. (înceţe a să auzi sub fereastă un vuiet surd şi depărtat.) Hîrzobeanu : Ce s-aude ?... poate că vine consulul?... 10 (Merge ie se uită în fund.) Tarsiţa (în parte): Ce are-n astă-sară?... îi îngrijit, tulburat... (Tare.) Iorgule! Hîrzobeanu (întorcîniu-se): Aud? Tarsiţa: Ce ai, scumpul meu?... Eşti neliniştit... pe 15 gînduri. Hîrzobeanu: Nimic, nimic. Tarsiţa: Poate că te-ai mâhnit de proţesul ce se zice că vrea să-ţi facă Lipicescu? Hîrzobeanu: Un proţes mie?... Lipicescu?... Cine-au 20 spus aşa bazaconie? Tarsiţa: Bărbatul meu, asară, mi-au dat a înţălege că Lipicescu ar fi pretindarisit că-i eşti dator cu o sumă simaniicoasă. Hîrzobeanu: Eu?. .. lui?... fleacuri... N-am să-i dau 25 nici o para. El, din contra, are socoteli cu mine pentru toţi banii ce i-au trecut prin mîni, cît au fost în slujbă la mine. Tarsiţa: Nu ştiu... se vorbeşte de-un sînet al dumnitale de 30 000 de galbini, care s-ar găsi în mînile 30 lui Lipicescu. Hîrzobeanu: Un sînet?... 30 000 de galbini?... Ha, ha, ha, ha... Frumoasă poveste! Tarsiţa: Nu-ţi face cruce, lorguşorule... poveştile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată... Băr-35 batul meu au şi văzut sinetul. Hîrzobeanu: Aş!... a fi avut orbul găinilor. (Un ncu vuiet se aude afară în depărtare.) Tarsiţa (în parte): Nu crede!... 366 Hîrzobeanu (tresărind): Iar?... (Se apropie de salonul din fund.) Nu... încă n-au venit!... Oare ce-i împedică? (Se întoarce posomorit.) Tarsiţa: Iorgule... ai ceva care-mi tăinuieşti... Nu 5 eşti în apele dumnitale... Hîrzobeanu: N-am nimică... zău... crede-mă... Tarsiţa (luîndu-l de braţ): Iorguşorule... parcă nu mai ai încredere-n mine, şi asta-mi sfâşie inima... Eu, care te iubesc cum n-am iubit pe nime-n io lume!... eu, care-aş vrea, cu preţul vieţii mele, să te văd fericit!... Ascultă-mă: Nu nesocoti cuvintele mele... Ştiu desigur că te ameninţă o mare supărare... o nenorocire chiar. Hîrzobeanu: Pe mine? 15 Tarsiţa: Dar! scumpul meu... De cînd l-ai dat afară pe Lipicescu, ţi-ai făcut un duşman primejdios... El acum îi boieri de starea a doua, căci îi spatari. Hîrzobeanu: Şatrari vrei să zici? Tarsiţa: Ba spatari!... i-am văzut decretul... Are 20 bani... mai mulţi poate decît dumneta... Are ş-o moşie... Hîrzobeanu: El? Tarsiţa: El... Are trecere la boierii divanişti... Se zice că-i bine priimit de însuşi paşa... Precum 25 vezi, s-au rîdicat şi el între oameni şi-au dobîndit o poziţie destulă de-naltă... Nu trebuie despre-ţuit... Dacă-i adevărat că posedariseşte un sînet de 30 000 de galbini, n-ar fi lucru de mirare să cîştige proţesul şi să-ţi deie astfeli o lovire se-30 rioasă-n avere! Hîrzobeanu: N-am grijă. Tarsiţa (cu dragoste): Iorguşorule... ascultă-mă pe mine, căci mă-nteresez mai mult de mata decît chiar de mine însămi... O ştii... 35 Hîrzobeanu (pătruns, sărută mîna Tarşiţei): O ştiu, surioară. Tarsiţa: Decît să te expozariseşti a fi tras în giude-cată... a fi supărat... a fi calicit poate... Mai cuminte-ai urma iertînd pe Lipicescu, dacă ţi-au 367 greşit... Mai măreţ ar fi din parte-ţi să-l trata-riseşti ca pe-un om de casă, ca pe-un copil crescut de dumneta; să-l agiuţi a să-nălţape scara soţială, să-l scoţi la neamuri, să-l însori c-o fată de boieri... 5 chiar şi c-o fată din protipenda... Hîrzobeanu: Cum?... Tarsiţa: Căci urmînd astfeli, ai să fii admirarisit de lume. Toţi au să zică, cu toată dreptatea: Cît de mare, cît de evghenist, cît de puternic îi vornicul 10 Iorgu Hîrzobeanu, dacă cireacii lui agiung boieri mari! Hîrzobeanu: Poate să ai dreptate, draga mea Tarsiţa. Tarsiţa: Am, Iorguşorule, nu te-ndoi, căci îţi grăiesc din adîncul inimii... din dragoste... 13 Hîrzobeanu (sarutîndu-i mîna): Scumpa mea!... odorul meu! (în tct timpul scenei acesteia, Neamuş se iveşte pe la uşile din fund şi urmăreşte cu cchii pe Tarsiţa.) SCENA IX 20 TARSIŢA, HÎRZOBEANU, NEAMUŞ Neamuş: Frumos!... bravo, cucoană Tarsiţă!... bravo, cucoane Iorgule! Tarsiţa (în parte): Bărbatu-meu! Neamuş: Vă retrageţi deoparte din bal ca să vă dis-25 mierdaţi, ca să vă ciuguliţi ca doi hulubaşi. A !... de mult vă pîndeam eu... în sfîrşit, v-am prins! Hîrzobeanu: Se poate... dar, te rog... nu răcni... nu face scandal... Neamuş: Ştiu eu cum să mă port în adunare. (Tare.) 30 Cucoană Tarsiţă... Hîrzobeanu: Mai încet, te rog... Neamuş (apropiindu-se de Tarsiţa, îi zice furios, dar mai încet): Kera mu, mîni vom merge la dica-sterie. 35 Tarsiţa: Alecule... Neamuş: Taci, muiere neruşi... Hîrzobeanu: Mai încet, mai încet... Neamuş (încet): Taci, muiere neruşinată... De mîni nu-i mai fi agoaie. 368 Tarsiţa: Ah! (Cade pe fotoliu în dreapta, cu batista la ochi.) Neamuş: Cît pentru dumneta, vere... cucoane Iorgule. .. 5 Hîrzobeanu : Sîsss! Neamuş (încet)'. Cît pentru dumneta, vere... cucoane Iorgule... aşteaptă-te la o răzbunare de care te-i simţi cît îi trăi. Hîrzobeanu: Să nu te-mpingă păcatul, că te dau 10 afară din prezidenţie. Neamuş: Mai degrab' îi cădea tu din minister decît eu de pe scaunul de prezident, şi păn-atunci am să te rad în proţesul tău cu Lipicescu, să te osîn-desc a-i plăti 30 000 de galbini. 15 Hîrzobeanu: Cum?... există acel sînet? Neamuş: Existariseşte!... A! cucoane Iorgule, m-ai necinstit?... am să te calicesc. Hîrzobeanu : Sîsss! Neamuş (cu vocea înăduşită): Să te las lipit pămîn-20 tului. (Se aude afară un zgomct mai accentuat. Muzica încetează.) SCENA X PRINCESA, POSTELNICEASA, ELENA, RADU, EVGHENIDIS, VITEAZOVICI, TARSIŢA, NEAMUŞ, 25 HÎRZOBEANU, VULPE, TRUFANDACHI, LIPICESCU, INVITAŢI, POPOR Poporul (afară): Ho... ho!... Capra... Prindeţi capra, măi... Trufandachi (afară): Ah!... aman!... aman!... 30 Poporul (afară): Au scăpat ţapul... ha, ha, ha... Trufandachi (afară): Epanastasis!... (întră în salonul din fund, strigînd:) Epanastasis, arhonta! Vulpe (alergînd după Trufandachi): Răscoală... săriţi... agiutori!... 35 Toţi (în salonul din fund): Ce este?... ce este?... Răscoală!... (Vin spărieţi in salonul de pe scenă. Mulţi dispar în toate părţile,) 369 Hîrzobeanu: Răscoala?... Fugi, Tarsiţo, în cabinetul meu... (Tarsiţa fuge în stînga.) Trufandachi (în uniformă de prefect, fără şapcă şi 5 fără sabie-n teacă)-. Unde-i eklambrotato mini- stre? Hîrzobeanu: Trufandachi?... prefectul de Hîrlău! Trufandachi: Epanastasis, bei mu... ke la ţinuturi, ke la moşiile, ke aiţe la Iasi. 10 Hîrzobeanu: Cum? Trufandachi: Ţarani s-a sculato... tirgoveţi s-a scu-lato... m-a alungato... m-a... Hîrzobeanu: Unde? Trufandachi: La moşie la Arbureni, ke aiţe la porta 15 evgheniei-v oastre. Toţi: Aici, la poartă? Trufandachi: Neski... m-a rapito to spati. (Arată teaca goală.) Vulpe: Şi mie şlicul din cap... nişte blăstămaţi de 20 pe uliţi. Trufandachi: Neski, neski... hoţi!... Ieniţeri!... Eu cu arhon Vulpe veneam in fuga mare de la Arbureni ca se ne zaluimo che s-a rasvratito ţarani. Toţi: Cum se poate? 25 Trufandachi: Neski... de-abea am scapato de la munele lor si am dato aiţe peste alta belea... Cum ziţe vorba: Am scapato de draco si am dato peste tata-so dimisale... Hîrzobeanu: Nu vă-nţăleg... ţăranii?... tîrgove-30 ţii?... dracu?... tată-său?... Tălmăciţi-vă curat. Trufandachi: Bei mu, la Arbureni... Vulpe: Las’ să spun eu... la Arbureni... Trufandachi: Ohi, eu... La porta exelenţiei-voastre. Vulpe: Nu aşa... la poartă... ba la moşia răzăşilor... 35 cum s-ar prinde... Hîrzobeanu: Ei bine!... La Arbureni ce s-au întîm-plat?... 370 SCENA XI Cei denainte, ARBORE (se arată în fund) Arbore: Iată ce s-au întîmplat, boieri dumnevoastră!... Să v-o spun eu. 5 Toţi: Moş Arbure... grăieşte... grăieşte... Arbore (înaintând în mijlocul scenei): Dumnealui,banul Vulpe... îl cunoaşteţi?... Iată-1! priviţi-1 bine... Aşă-i că-şi poartă numele-n faţă?... Dumnealui îi vecin de moşie cu răzăşii din Arbureni, 10 şi ca Vulpoi şi ca vecin s-au pus la pîndă de mai mulţi ani ca să hrăpească pămîntul bieţilor locuitori. .. că mare dulce-i, se vede, bucăţica săracului în gura bogatului!... cînd mai cu samă bogatu-i pravoslavnic ca dumnealui, om cu frica 15 lui Dumnezău, care se spovăduieşte şi se-mpărtă- şeşte de cinci ori pe an 1... S-au cercat cu binele... cum s-ar prinde... s-au gudurat pe lîngă români, doar i-a înşăla, după obicei; dar, ieşind abraş, au luat, în sfîrşit, calea lungă şi sucită a giude-20 căţii... Pe la mijlocul calei au dat de-un pehli- van cucuiet tocmai sus... sus, pe scaunul prezidenţiei Divanului domnesc... înţălegeţi de cine-i vorba? Neamuş: De mine? 25 Arbore: D-apoi de cine?... de Nastratin Hogea?... Marele aga Neamuş... ş-aista-i mare, din păcate !... Aga Neamuş, de cum au prins la mînă şuşaneua dreptăţii, şi-au zis în gîndul lui: Dumnezău mi-au dat două braţe... pentru ce?... 30 pentru ca să ieu cu-amîndouă mînile, şi-n dreapta şi-n stînga, şi de la Stan şi de la Bran, şi de la creştin şi de la păgîn... Creştinul sînt eu, boieri, şi păgînul, banul Vulpe!... Cum au zis, aşa au făcut... Au luat de la mine patru sute de galbini, 35 făgăduindu-mi glasul dumnisale, şi pe de-altă parte cinci sute de la Vulpe, făgăduindu-i că i-a face maioritate în Divan. 371 5 10 15 20 25 30 35 40 372 Neamuş: Minciuni! Arbore: Să se zgîrcească mîna celui care-au luat banii?... Răspunde !... Ş-aşa cumpăna dreptăţii au tras în partea celui fără dreptate!... Nu trecu o săptămînă, şi stăpînirea milostivă trimise poronci de-mplinire ispravnicului de Hîrlău, lui kir Trufandachi... Vreţi să-l videţi, boieri?... Iată-1!... Nu-i frumos, da-i şiret... Dumnealui au fosthalvagiu vestit peste Dunăre, şi prin urmare dincoaci de Dunăre au fost chitit ca numai bun de-administrat ţara... Sărmană ţară !... Cum ai agiuns de rîsul veneticilor!... într-o zi luminată cu soare... Adică multe mai vede soarele-n ţara noastră!... într-o zi, pomenitul kir Trufandachi, halvagiu-ispravnic, împreună cu banul Vulpoi, întovărăşiţi de-o ceată de slujitori, sosesc pe neaşteptate la Arbureni... ştiţi? ca boala-n trupul omului!... Ei aduc un plug şi-ncep a tăia moşia răzăşilor în două... Boii trag din greu, căci însuşi pămîntul părea a să lupta împrotiva hoţiei!... brazda se-ntinde neagră ca păcatul de-a lungul cîmpului... Cînd, deodată iesă dintr-un rădiu o româncă naltă cu pruncuşoru-i la ţîţă... Ea vine sumeaţă-n faţa călăilor, pune copilul la picioarele boilor şi zice: „Aţi venit să ne luaţi hoteste moşia strămosască?... Na!... iii > t trageţi încalţe brazda peste unicelul meu, pentru ca să nu rămîie pe lume peritor de foame!... Trageţi!..." Şi românca, dreaptă, mîndră, vitează, se părea atunci că crescuse naltă cît naltul ceriului şi fulgera cu ochii împregiurul ei!... Aşa este. Vulpe?... Aşa este, ispravnice? Princesa: Bravo, româncă! Arbore: Deocamdată-aţi rămas încremeniţi amîndoi; dar văzînd dinaintea voastră numai o biată femeie ş-un biet copilaş, aţi prins la inimă ş-aţi poroncit slujitorilor s-azvîrle copilu-n cîmp... Aşa este, ispravnice? aşa este, Vulpe?... Cînd, ce să videţi?... Unde-ncepe-a pîrîi rădiul, unde iesă deodată vro sută de români cu ciomege şi cu topoare, viind ca zmeii, răcnind ca leii... dar cînd să puie cangea pe hoţi... tufă!... şi ispravnic, şi Vulpoi, şi slujitori o luasără la sănătoasa, de nu le zăreai călcăile... Dusu-s-au pîrle, ca 5 vîrtejul de toamnă, în răcnetul românilor care strigau în urma lor: La oarba!... la oarba!... Iată ce s-au întîmplat la Arbureni! Radu (uimit, esaltat, cu lacrimile în ochi): Care-i românca ceea?... Unde-i, să merg în genunchi ca să 10 mă-nchin ei... Carii sînt românii acei voinici?... să merg ca să-i strîng la peptul meu?... (Cătră Neamuş, Trufandachi şi Vulpe.) A! mizerabili! mizerabili!... Voi sînteţi răzvrătitorii, voi vîn-zătorii sîntei dreptăţi!... Peste voi s-ar cuveni 15 să treacă ferul plugului! Toţi (căutînd să liniştească pe Radu): Radule... Radu: Lăsaţi-mă !... indignarea şi lacrimile mă-năduş cînd aud asemene infamii în biata Moldovă!... Ş-apoi vă miraţi că spiritele ferb, că dorul de 20 răzbunare creşte-n inimi?... Eu mă mir cum de n-a izbucnit păn-acum o revoluţie mîntuitoare ?... • dar bun e Dumnezeu !•.. Ora va suna! (Se aude sub fereastă zgomot mare, strigăte şi larmă. ) Toţi: Ce este?... ce este? 25 Radu (transfigurat): Ora a sunat! S C E N A XII Cei denainte, SLUGĂRICĂ, STOLNICUL Poporul (afară): Ho!... ho!...—Nu da, gulera-tule! — Valeu ! — Pe dînşii, măi! — La pari, la 30 pari! — Daţi de moarte! — Prindeţi ciocoiul! — Ho... hooo!... (Se aude zgomot de luptă, tropot de cai şi zinghenit de săbii.) Slugărică (spăriet,rupt,stîlcit): Exelenţie... fugiţi... tâlharii!... m-au ucis!... 35 Toţi: Viţ-aga bătut?... Cum, cum?... 373 Slugărică (căzînd pe un scaun): Norodul!... Mi-aţi poroncit să ieu oamenii agiei ca să-mprăştii bandele de pe uliţi... Am ieşit cu slujitorii călări, am dat iuruş; dar, în loc să-i alungăm noi pe 5 dînşii, ne-au alungat ei pe noi păn-aici în ogradă. Priviţi în ce hal m-au adus !... Valeu! Viteazovici: Mojicii!... trebuie-mpuşcaţi! Arbore: Mojici, mojici, dar mulţi... Nu cerca marea cu degitul. 10 Poporul (afară): Ce batgiocură-i asta? — Să hăitu-iască norodul cu slujitori? — Răzbunare! răzbunare ! Gios ciocoii! — Gios aga! Lipicescu (afară): Gios aga... gios miniştrii! Poporul (afară): Gios miniştrii! 15 Viteazovici: Ce zic?... gios miniştrii!... Soldaţii... să vie soldaţii... Viţ-agă, aleargă-ndată la cazarmă. Slugărică: Ba, aleargă dumneta dacă vrei... Eu m-am săturat de buchisală. 20 Lipicescu (afară): Afară ministeriul! Viteazovici: Iar? (Deschide fereasta.) Măi, beţivilor, cum îndrăzniţi?... oi aduce tunurile.,. Poporul (afară): Oarba!... la oarba!... (Afară se aud şuierături.) 25 Viteazovici: Şelma! Lipicescu (afară): Şelma-i ficiorul tată-tău. (O peatră aruncată sparge un geam.) Viteazovici: Aruncă cu bolovani?... Ah! ti padleţ! (Azvîrle un scaun pe fereastă.) Na! 30 Poporul (afară): Ho... o... o! (Petrele curg în fereşte, una loveşte pe Viteazovici la cap.) Viteazovici: Valeu!... mi-au spart capul, tâlharii! Arbore: Ian să văd... (Esamină capul lui Viteazovici.) Nimică... o zgîrîitură... Vin’ de-ţi 35 pune-un bleastur... (Duce pe Viteazovici în dreapta.) (Se aud lovituri de topoare în uşile din dreapta,) Stolnicul (alergînd): Cucoane, sparg uşile de gios cu toporul... Fugiţi! 374 Postelniceasa: Vin sus ienicerii!... Ah! ah! ah! (Leşină.) Evghenidis: Au leşinat Todosia?... (Aleargă lîngă ea, o ridică pe braţe şi o duce în camera din 5 dreapta.) Arbore (ieşind din dreapta)'. Da ce mai este?... Au lovit-o şi pe cucoană? Evghenidis: Sîntem perduţi... Poporul năvăleşte pe scări... (întră în dreapta.) io Arbore: De-aceea fugi?... (Zgemet mai aprepiet.) Toţi: S-au suit!... sînt la uşa salonului din fund! Radu: Doamnă princesă... Elenă... vă rog, retra-geţi-vă-n apartamentul de-alăture. 15 Elena: Eu nu mă despart de tatăl meu. (Se lipeşte de Hîrzobeanu.) Princesa: Să mă retrag de-aici, eu?... O! nu; spec-taculul e prea interesant... (Se pune pe canape.) Şi chiar mă aşăd la locul întîi, ca să-l văd mai 20 bine... Poporul (afară, zgîlţîind uşa salonului din fund): Stricaţi uşa, măi... Adă toporul! (Se aud loviri în uşă, pe dinafară.) Toţi (îngroziţi): A! 25 Radu: Nu vă spărieţi, nu vă desperaţi... Merg să vorbesc poporului. (Se îndreaptă rapide spre uşa salonului din fund şi iese.) Elena (îngrijită): Radule... Princesa: Nobil suflet!... El se expune pentru toţi. 30 Radu (deschide uşa din fund şi se prezintă poporului): Oameni buni!... (S« aude zgomet mare în popor.) Poporul (afară): A... a... a!... Poporul (năvălind în salonul din fund): Dreptate, că 35 ucidem tot!... dreptate! Radu (mănţinîndu-i): Staţi, staţi!... Toţi (îngrijiţi): A! (Se grupează deoparte.) 375 SCENA XIII Cei denainte, STÎLPEANU Stîlpeanu (iese din cabinetul din stînga şi se prezintă măreţ dinaintea poporului) : Ce este, oameni buni, 5 ce vreţi ? Poporul: Cuconul Ştefan!... Să trăiască cuconul Ştefan! Stîlpeanu: Să trăiţi cu toţii, feţii mei!... Spuneţi-mi ce vă tulbură?... Ce doriţi? 10 Poporul: Dreptate, cucoane, dreptate! —Aga ne-au ucis pe uliţi cu slujitorii.— Jidanii ne-năduşă. — Pînea-i făcută cu făină aprinsă.— Camea-i de vite bolnave.— Sîntem jăcuiţi din toate părţile. — Ne-au agiuns cuţitul la os.— Să-l deie afară 15 pe aga.— Gios aga! Lipicescu (ivindu-se pe deasupra capetelor poporului): Gios miniştrii! Arbore (arătînd pe Lipicescu): Iaca Iuda! Radu: Tăcere!... Voi espune eu plîngerile voastre. 20 Poporul: Grăieşte, grăieşte, domnule Radu! Radu (pe pragul uşii din mijloc): Domnilor miniştri! ţara sufere de multe rele... Poporul e călcat în picioare!... Poporul : Aşa, aşa, păcatele noastre! 25 Radu : Poporul e bun, poporul e răbdător... dar şi răbdarea are margini... El s-a deşteptat, în fine, din somn, s-a ridicat din înjosire, şi-a adus aminte că e român!... El cere dreptate pentru toţi, pentru cei mici ca şi pentru cei mari... parte 30 dreaptă... Aşa e, oameni buni? Poporul: Aşa, aşa... Lipicescu: Toţi, afară de miniştri! Radu : Tăcere!... Poporul s-a oţerit de monstruoasa învoire dată lui Zaharachi, ca să facă din sătenii 35 ţării robii lui; el cere să se desfiinţeze acel pact de crudă şerbire. Stîlpeanu : Se va desfiinţa! 376 Radu: Poporul s-a îngrozit de năvălirea vagabonzilor pe pămîntul Moldovei; el cere să se rînduiască comisii pentru cercetarea şi izgonirea lor. Stîlpeanu : Se vor rîndui! 5 Radu: Poporul se simte umilit de a vedea în Cameră, ca reprezintanţi ai ţării, oameni impuşi prin corupţie şi ameninţări... el cere depărtarea lor din sînul Obşteştei Adunări. Stîlpeanu : Vor fi depărtaţi! 10 Radu: Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei... el cere schimbarea agăi şi darea lui în judecată. Stîlpeanu: Fie! Radu: Sînteţi mulţămiţi, oameni buni? 15 Poporul : Dar, dar! — Să trăiască cuconul Ştefan! — Să trăiască domnul Radu! Lipicescu (arătîndu-se): Poporul cere mai presus de toate demisionarea miniştrilor care-au făcut tot răul. 20 Poporul: Dar, dar! —Afară miniştrii! Stîlpeanu : Liniştiţi-vă, copii!... Ministeriul întreg au demisionat, pentru ca să împace obştia... Măria-sa Vodă m-au însărcinat pe mine însumi ca să formez noul minister... Sînteţi mulţămiţi? 25 Poporul: Sîntem, sîntem.— Ura! — Să trăiască noul ministru ! — Hai să luăm muzică, să ne primblăm pe uliţi.—Ura... a... a! (Poporul se retrage cu zgomot pe sub fereastă, in sunetul muticei.) 30 SCENA XIV Cei denainte, VITEAZOVICI, POSTELNICEASA, TARSIŢA Viteazovici (întră furios, cu un bleastur pe frunte): Am demisionarisit eu?... Cînd? 35 Evghenidis (ieşind din dreapta): Cînd am demisionarisit ? Stîlpeanu: Dacă n-aţi dat demisie, v-au depărtat chiar Vodă, pentru ca să liniştească oraşul. 377 Viteazovici: N-aveam oaste? n-aveam tunul? Arbore : Care ?... cel dogit ? Stîlpeanu: Nu vă supăraţi... Mai bine mulţămiţi lui Dumnezău c-aţi scăpat teferi din ghearele noro-3 dului. Evghenidis: Om protestarisi la Petersburg şi la Con-stantinopoli... (Iese.) Viteazovici: Hai la paşa... (Iese.) Arbore: Priviţi-i... de-abia daţi afară din slujbă, şi 10 ţup ! în opoziţie ! Stîlpeanu: Afară de vărul Iorgu, care-i om întreg la minte. (Hîrzcbeanu şede abătut pe canape îîngă princesa.) Princesa (încet, lui Hîrzobeanu)'. Iorgule, rîdică-ţi 15 funtea că te priveşte copila ta. Hîrzobeanu (ridicînd capul, întinde braţele Elenei): Scumpa mea Lenţă!... Elena (aruncîndu-se în braţele tatălui său): Tătuţă!... Princesa (sculîndu-se): în sfîrşit m-am învrednicit 20 şi eu a videa o revoluţie în ţara mea!... Am petrecut de minune... (Lui Stîlpeanu, luîndu-i braţul.) Domnule ministru, reclam protecţia dumnitale ca să mă duci acasă. (Toţi se retrag. Hîrzcbeanu, Elena, Radu şi Arbore rămîn 25 deoparte.) (Cortina cade.) ACTUL V Acelaşi decor; uşile însă sînt închise şi portretele sultanului şi a împăratului Necolae sînt scoase. 30 SCENA I Arbore (ieşind din stînga, pe gînduri): Măi, măi, măi!... adică mare farmec or fi mai avînd puterea şi mărirea, de vreme ce nu se pot mîngîia boierii cînd cad de-a rostogolul din culmea lor... Dure- 378 roasă-i tumba!... Bietul cuconu Iorgu!... îi tot posomorit din noaptea cea furtunoasă care l-au răsturnat din minister... parcă-i tot ninge şi-i plouă... oftează, n-are poftă de mîncare, i-au 5 perit somnul, ba-ncă vorbeşte cîteodată şi sin- gur. .. şi pare muncit de teama sărăciei, de cînd i-au deschis proţes nopîrca cea de Lipicescu... Astă-noapte m-au întrebat dacă-i greu de-a fi sărac pe lume? Ba, zău, mai uşor nici că se 10 poate, cucoane, i-am răspuns, atunci cînd omul îi sărac şi curat. Eu unul ştiu că n-aş mai tînji după săcături ca acele care fură minţile boierilor. .. Am fost şi eu boier odinioară, boier de nu mai ştiu care stare... coşcogea ban !... îmi zicea 15 lumea banul Arbure !... dar de cînd am dat de bani calpi, ca banul Vulpe, m-am lepădat de boierie şi m-am lipit de răzăşie... Sărac şi curat !... (Priveşte împregiur şi în salonul din fund.) Bree!... ce pustiiu în casa asta!... Nici ţipenie 20 de lingău pin saloane şi pe scări!... Lipsăşte mierea, se duc muştele... * t SCENA II ARBORE, PRINCESA (întră prin fund) • Princesa: Moş Arbure, unde-i Iorgu? 25 Arbore: Cole, alăture, în ietac, cucoană. Princesa: Ce face? Arbore: Duce dorul ministeriului şi grija proţesului. Princesa: Azi se caută procesul?... Luat-au vrun advocat ? 30 Arbore: Nu cred, cucoană; boieriul nădăjduieşte în sfînta dreptate a divaniştilor... Princesa: Slabă nădejde! 379 SCENA III ARBORE, PRINCESA, STÎLPEANU Stîlpeanu (intrind): Arbure! Ursule! Arbore: Cine mă cheamă pe nume? 5 Stîlpeanu: Ce face vărul Iorgu?... Nu se găteşte să meargă la Divan?... Boierii divanişti au început a s-aduna. Arbore : Şi-or fi ascuţind bricele; însă boieriul pare a nu să teme de-a fi ras. 10 Princesa: Ce nebunie!... Toată averea lui e în peri-cul... Trebuie să-i vorbim numaidecît. Arbore: Iată-1... faceţi-i un engomion. scena IV ARBORE, PRINCESA, STÎLPEANU, HÎRZOBEANU 15 Stîlpeanu: Vere Iorgule, ce faci?... la ce te gîn-deşti?... Peste-un ceas începe proţesul... şi dumneta stai pe loc? Hîrzobeanu: Ce vrei să fac, vere Ştefane?... Princesa: Să mergi la Divan ca să te aperi... 20 Hîrzobeanu: Eu?... să mă duc ca să mă găsesc faţă cu ciocoiul meu dinaintea giudecăţii ?... Prea mare cinste-ar fi pentru ticălosul de Lipicescu. Stîlpeanu: Nu-i vorba de cinste... Cînd te calcă hoţii, cinstea nu te opreşte de-a te lupta în con- 25 tra lor. Hîrzobeanu: Nu, vere!... Ciocoii pot să ne fure, să ne vîndă, să ne calicească, să ne ucidă chiar... fie! dar noi să nu ne-ngiosim a ne măsura cu dînşii niciodată. 30 Princesa: îmi place mîndria ta, Iorgule, ş-o înţăleg... dar ie sama că zăstrea Lenţei este în rizic. Hîrzobeanu (turburindu-se): Zăstrea Lenţei!... Princesa (la uşa din dreapta): Lenţo! 380 SCENA V Cei denainte, ELENA Elena (viind): Cine mă cheamă?... A!... doamna princesă? 5 Princesa: Vin', dragă, de uneşte glasul tău cu al nostru, ca să convingem pe tatăl tău că trebuie să meargă la Divan, pentru ca să se apere în contra lui Lipicescu... Toată averea voastră, tot viitoriul tău sint astăzi in gioc... şi tatăl tău io nu vrea... Elena: Nu voieşte să cerşească dreptate?... (Se aruncă în braţele lui Hîrzobeanu.) Bine faci, tătuţă. Princesa (în parte): Drăguţa mea!... u sctna vi Cei denainte, RADU Radu (întrînd răpide): Cucoane Iorgule... nu-i timp de perdut... Alergaţi îndată la Divan... judecătorii s-au adunat, şi Lipicescu se laudă-n gura 20 mare că-i sigur de izbîndă... Hîrzobeanu: Fie! Toţi (afară de Elena): Iorgule! —Vere Iorgule! — Cucoane Iorgule... Hîrzobeanu: în zădar mă-ndemnaţi... Nu mă duc... 25 Facă-să cu mine ce-a vrea Dumnezău. Radu : Cucoane Iorgule, dacă nu voiţi să vă găsiţi faţă cu mizerabilul ce vă persecută, daţi-mi voie mie să pledez in numele domniei-voastre... Am venit numai într-o fugă ca să vă cer această învoire... 30 Nu mi-o refuzaţi... vă rog... Aş fi aşa de fericit să lupt din toate puterile pentru interesele dom-niei-voastre şi să probez că n-a perit încă dreptatea în tara noastră. t 381 Hîrzobeanu: Radule... Elena (înaintînd şi dînd mîna lui Radu): Mergi, amicul meu... însămi eu te îndemn şi te rog, în numele părintelui meu, ca să demaşti pe trădător. 5 Radu: Alerg... şi am încredere c-oi reuşi. (Iese.) Arbore: Hai şi eu... Duducă Lenţă, auzit-ai vrodată pomenind de sfîntul Ioan Gură-de-aur?... Să fii încredinţată că Radu a să vorbească la Divan, mai dihai decît el. (Iese.) io Stîlpeanu: Acum, vin' degrabă, Iorgule, de fă o împuternicire lui Radu, ca advocatul dumnitale, şi mi-o dă să i-o duc la Divan. (întră în stînga cu Hîrzcbeanu-) SCENA VII 15 ELENA, PRINCESA Princesa (după o mică tăcere): Lenţo... caută drept în ochii mei... (Elena se uită cu mirare la princesa.) Princesa: Răspunde: nu-ţi spune inima nimică? 20 Elena (coborînd ochii şi uimită): Nu... Princesa: Minţi!... ochii îţi strălucesc... Ai o presimţire de-o mare bucurie. Elena (turburată): Eu? Princesa (luînd-o de mîna): Nu te tulbura, drăguliţa 25 mea... Eu te considerez ca pe copila mea şi doresc fericirea ta... Vin’ cole lîngă mine... am să-ţi destăinuiesc un mare secret... (Se pun amîndcuă pe canape.) Princesa: Ştii, scumpă Lenţuşoară, ce ne-am pus în 30 gînd eu şi cu vărul Ştefan?... Ne-am pus în gînd să te mărităm... O !... nu te spăria... Dorinţa noastră este ca să realizăm visul tău cel mai drăgălaş, iar nicidecum să-l stingem... Spune-mi dar fără sfială... cu cine-ai vrea tu să te cu- 382 nuni ?... c-un tînăr cuconaş de starea-ntîi, fudul, crescut la Cuculi? (Elena zîmbeşte şi face semn din cap că nu.) Princesa: C-un baron neamţ? 5 (Elena face asemene semn negativ.) Princesa: C-un cneaz rus? (Elena face asemene semn negativ.) Princesa: C-un beizade de la Fanar? Elena: Princesa, sînt româncă şi voi să fiu soţia unui 10 român. Princesa (sărulînd-o): Bravo, îngeraşule, m-aşteptam la acest răspuns din parte-ţi... Acum să videm cine să fie oare fericitul Făt-Frumos la care se gîndeşte Ileana Cosînzana?... Negreşit el este 15 de-o natură mai aleasă şi are un suflet măreţ şi plin de iluzii frumoase ca al tău... El iubeşte Patria mai presus decît chiar pe tine, şi tu eşti mîndră de-a avea o asemene scumpă rivală? Elena : O ! dar, dar! 20 Princesa: El are o misie sacră de-mplinit în ţara lui şi nimic nu-1 sparie pe lume, căci are lîngă dînsul doi îngeri păzitori: amoriul Patriei şi amoriul tău... El despreţuieşte chiar moartea şi ştie a înfrunta cu bărbăţie chiar furia unui popor turbat, 25 precum a înfruntat-o în noaptea cea de răscoală... Elena (exaltată): O ! dar, dar! Princesa: Cine altul decît Radu poate fi dar eroul închipuirii tale?... Este altul? Elena (ascunzîndu-şi obrazul în sînul princesei)'. Ba 30 nu, nu-i altul decît el... Princesa: îngeraşule!... De mult eu v-am unit pe-amîndoi în inima mea... Sînteţi demni unul de altul... Radu te iubeşte... o ştii? Elena (zîmbind şi coborînd ochii): O ştiu. 35 Princesa (se scoală): Zău?... Şi eu credeam... Ei, dac-o ştii, mademoiselle, primeşte din partea nunei tale acest şirag de mărgăritar pentru ziua cununiei tale... 383 Elena (luînd şiragul): A!... princesa... Princesa: Ş-acum hai în camera ta să te ornez cu el, pentru ca să mai văd o dată cum eram eu acum triizăci de ani. 5 Elena (sărutînd mina princesei): Scumpa me protectoare. .. eşti bună şi iubitoare ca mama me. Princesa (uimită): Taci, nu mă face să plîng... tocmai acum cînd mă sîmt întinerită prin fericirea ta. SCENA VIII 10 PRINCESA, ELENA, STÎLPEANU Stîlpeanu (ieşind din stînga): Iaca împuternicirea... mă duc iute s-o dau lui Radu. Princesa: Şi-i spune, spre încurajare, că Elena şi eu îi pregătim o surpriză care l-a nebuni de bucurie. 15 Stîlpeanu: Am înţăles... alerg. (Iese.) Princesa: Ce diplomat profund! (întră cu Elena în dreapta.) SCENA IX Hîrzobeanu (întrînd trist şi pe gînduri): Vărul Şte-20 fan mă-ndeamnă s-o mărit pe Lenţa cu Radu, după ce va cîştiga proţesul meu... Sărmana copilă!... ea nu mai are nici o zăstre!... Cheltuielile nebuneşti ce-am făcut în vremea minis-teriiilui meu şi tâlhăriile lui Lipicescu, care-mi 25 avea toată averea-n mîni, m-au ruinat!... Şi de-a fi să mă osîndească Divanul a plăti banii reclamaţi de hoţul de ciocoi... rămîn calic!... Sărmana copilă!.. .deprinsă a trăi în lux, ce-o să devie în mizerie ?... Cum s-o mărit c-un om 30 care n-are nimic ?... Ce-o să mă fac eu însumi ?... Să merg a trăi de pomană la vărul Ştefan sau la altul?... Mai bine moarte!... Ah! blăstămat să fie ceasul cînd m-au muşcat şarpele ambiţiei de inimă!... Am perdut viitoriul copilei mele ! 35 (Cade obosit pe canape.) 384 SCENA X HÎRZOBEANU, TARSIŢA (în drliu) Tarsiţa (cu voce dureroasă)-. Iorgule... Hîrzobeanu (tresărind): Tarsiţa!... 5 Tarsiţa: Eu!... Vezi în cel hal sînt?... Hîrzobeanu: îmbrăcată-n negru?... Tarsiţa: Vin de Ia dicasterie!... m-am despărţit!... m-au lăsat bărbatu-meu din pricina ta!... Hîrzobeanu: Cum? 10 Tarsiţa: A!... mă mai întrebi cum?... Nu ştii cît era de zuliar?... Ai uitat scena cea de la bal, cînd ne-au surprins împreună?... De-atunci n-am mai avut zile bune; am pătimit toate vărvăriile din partea lui!... am fost tratarisită 15 mai rău decît o slujnică!... şi astăzi, după ce ne-am înfăţoşat la dicasterie, el m-au alungat din casă... (Plîngînd.) Am rămas pe uliţi, Iorgule, fără nici o protecţie, hulită de toţi, arătată cu degitul!... şi toate-aieste umiliri pentru ce?... 20 pentru că te-am iubit pe tine, Iorgule, pentru că ţi-am făcut toate jărtfele, pentru că, orbită de dragoste, am călcat în picioare datoriile mele de soţie... Iată răsplata ce-am dobîndit: singurătatea, sărăcia, dispreţul!... Ah ! Iorgule, 25 nu mă părăsi... Hîrzobeanu : Sărmana! Tarsiţa: Fie-ţi milă de mine... Nu mă lăsa peifei... Hîrzobeanu: Nu, nu, Tarsiţo... Linişteşte-te. Tarsiţa (plîngînd mai tare): Ah! iiu pot, nu pot, 30 căci mi-i sufletul plin de amar... Sîmt că nebunesc cînd privesc soarta ce m-aşteaptă... dacă tu nu mi-i întinde-o mînă de-agiutori, dacă tu nu mă-i rîdica din cădere, dacă tu, care eşti bun, drept, nobil, generos, nu mă-i pune-n faţa 35 lumii alăture de tine, pentru ca să fie sîlită lumea a mă respecta... Hîrzobeanu: Dragă Tarsiţă... tot ce mi-a fi prin putinţă... 385 Tarsiţa: Tot îţi este cu putinţă, scumpul meu, dacă mai păstrezi un pic de iubire pentru mine... Iubirea ta mi-au dat cea mai mare fericire pe pămînt, mie, care mă credeam osîndită a nu 5 mai cunoaşte fericirea în viaţă... Iubirea ta poate să-mi deie tot ce-am perdut, poziţie, nume, consideraţie____ Hîrzobeanu: înţăleg că sînt datori a şterge lacrimile ce verşi din cauza mea, ş-a te ridica mai presus !0 decît ai fost păn-acum... Aşa cere sfînta dreptate. .. dar ce poziţie pot să-ţi dau eu acum, . cînd nu-mi mai rămine decît puţin, foarte puţin din averea mea... acum, cînd mă văd ameninţat de-o ruină desăvîrşită prin proţesul lui Lipi-15 cescu}Ce trai o să-ţi pregătesc?... un trai de lipsuri, de zile negre... Tarsiţa: Ah! Iorguşorule, nu mă sparie sărăcia cu tine-mpreună... dar dacă m-ai asculta pe mine, noi am putea duce înc-o viaţă plăcută şi-mbel-20 şugată. Hîrzobeanu: Cum?... Nu mai am nimic, dac-oi fi condemnat a plăti acele 30 000 de galbini. Tarsiţa: Ascultă-mă: am văzut pe Lipicescu... pe spatariul Lipicescu; l-am mustrat că ţi-au deschis 25 proţes, şi ştii ce mi-au răspuns?... Mi-au răs- puns că desperarea l-au împins să facă acest pas... El iubeşte pe Lenţa. Hîrzobeanu: Ce?..! el? Tarsiţa: El!... Ar fi-n stare să te slujască toată 30 viaţa lui în genunchi, numai dac-ar putea căpăta mîna Lenţei... Ce să-i faci?... îi tînăr... are inimă... are şi ambiţie nobilă, de vreme ce visază a fi ginerele vornicului Hrzobeanu!... Nu cred să merite osîndă pentru asta... 35 Hîrzobeanu : Auzi, ciocoiul! Tarsiţa: Nu mai e ciocoi acum... îi boieri ca toţi boierii, are bani, are rang de spatari... şi astăzi el sîngur îi în stare să te ferească... să ne ferească pe-amîndoi de sărăcie. 40 Hîrzobeanu: Nu-nţăleg... Tarsiţa: El s-au giurat dinaintea icoanelor că-i sigur să cîştige proţesul... şi nu mă-ndoiesc, pentru că s-au agiuns c-o parte din divanişti... Cît pentru Neamuş, ştiu c-au luat o mie de galbini 5 de la Lipicescu... Proţesul îi perdut pentru dumneta... Hîrzobeanu (trist)-. Perdut! Tarsiţa: Zi un cuvînt, şi Lipicescu rupe sinetul. Hîrzobeanu: Care cuvînt? 10 Tarsiţa: Zi că-1 priimeşti ginere. Hîrzobeanu (sculîndu-se indignat): Eu ?... niciodată! Tarsiţa: Dragă Iorguşorule... gîndeşte cît de fericiţi om trăi-mpreună cînd ne-a mai rămînea o avere de 30 000 de galbini... Lipicescu nu cere 15 nici o zăstre... el va fi robul nostru, şi eu n-oi mai avea altă grijă-n viaţa mea, decît să te-ncun-giur de mulţămiri... Gîndeşte că vin bătrîneţele, ş-odată Lenţa măritată, o să ne găsim sînguri... La bătrîneţe nevoia se sîmte mai greu... ea-i 20 mai aspră... Averea numai o poate-nlătura şi, crede-mă... 30 000 de galbini nu sînt de lepădat... Căsătoria Lenţei... Hîrzobeanu (pe gînduri): Lenţa... Lenţa n-a priimi niciodată... 25 SCE X A XI TARSIŢA, HÎRZOBEANU, ELENA ' Elena (întră veselă, purtînd colierul de mărgăritar pe cap): Tătuţă, priveşte ce colier frumos!... (Văzînd pe Tarsiţa.) A! pardon... (Voieşte să se 30 retragă.) Tarsiţa: Stăi, Lenţo, nu te retrage. Elena: Tătuţă, voieşti să-mi spui ceva? Hîrzobeanu: Eu... nu... draga mea. Elena (apropiindu-se): Dar ce ai?... te văd trist, 35 preocupat... (Hîrzcbeanu întcarce capul şi-şi şterge cchii.) 387 Elena: Plîngi, tătuţă?... Ce ai?... pentru Dumnezeu, ce supărare ai?... Azi-dimineaţă erai vesel... Ce ai, tătuţă?... Nu voieşti să-mi spui? Tarsiţa: Iaca ce-1 munceşte, dragă Lenţuşoară... în 5 două cuvinte... Hîrzobeanu: Taci, cucoană Tarsiţa... te rog... Elena: Ba nu; te rog, vorbeşte. Tarsiţa: Tatăl tău au perdut o mare parte din averea sa şi are un proţes cu spatariul... cu spatariul 10 Lipicescu, pentr-o sumă de 30 000 de galbini, un proţes pe care negreşit are să-l peardă... atunci rămîneţi săraci, lipiţi pămîntului... Elena (desmierdînd pe tatăl său): Asta te mâhneşte, tătuţă?... Ei bine, vom trăi-n sărăcie împreună 15 şi Dumnezeu ne-a purta de grijă. Hîrzobeanu: Dragă copilă!... dar tu rămîi fără zăstre... Elena: Ş-apoi? Hîrzobeanu : Cum te-i mai putea mărita ?... 20 Elena: M-oi mărita mai lesne c-un om fără stare şi ţi-om face-amîndoi o comoară din dragostea noastră. Tarsiţa: Nu-i vorba de tine, Lenţo... tu eşti în timpul nălucirilor şi nu cunoşti nevoile vieţii... 25 da-i vorba de tatăl tău... El, un boieri mare, unul din cei întîi în ţară, diprins a ţinea punga deschisă pentru agiutoriul celor sărmani, diprins a trăi în luxul şi consideraţia ce dă averea, cum l-ai condemna tu să cadă din rangul său ?... 30 să-i lipsască pînea de toate zilele... să fie miluit de alţii?... Elena (lipindu-se de tatăl său): Tătuţă... Tarsiţa: Cum ai suferi să-i zică lumea: Hîrzobeanu cel calic?... Aşă-i că, dac-ai putea, ai face toate 35 jărtfele ca să-l scuteşti de-o asemine-ngiosire ? Elena: O! dar!... Ce pot face eu? Tarsiţa : Poţi să dai cea mai mare dovadă de iubirea părintelui tău, luînd o hotărîre sublimă de abne-gare. 388 Elena: Care?... sînt gata... Tarsiţa: Să te măriţi c-un om, care singur îi în stare să-mpedice ruina tatălui tău. Elena: Aşa e, tătuţă? 5 (Hîrzcbeanu pleacă capul şi tace.) Elena (cătră Tarsiţa): Cine-i acel om? Tarsiţa : Spatariul Lipicescu ! Elena: Lipicescu!... O! Dumnezeule! ce ţi-am greşit, să mă pedepseşti astfel... (Plînge.) 10 Tarsiţa: Lenţo... Cinstea şi viaţa părintelui tău iubit atîrnă de la curajul inimii tale. Elena: Aşa e, tată? (Hîrzobeanu plînge înăduşit şi tace.) Elena (Tarşiţei): Ei bine, doamna me... primesc! 15 Hîrzobeanu (tresărind): Priimeşti să fii soţia lui Lipicescu ?... Priimeşti ? Elena : Dar! Tarsiţa: Şi m-autorizezi să duc acest răspuns lui Lipicescu? 20 Elena (slăbind): Dar! Tarsiţa: M-autorizezi să-l aduc aici cu mine? (Elena cade pe canape.) Tarsiţa: Mă duc şi vin îndată... Lipicescu m-aş-teaptă la poartă. (în parte, cu bucurie, ieşind.) 25 A! mi-am împlinit gîndul!... S C E N A XII HÎRZOBEANU, ELENA Elena (aruncîndu-se-n braţele tatălui său, plîngînd): Ah! tătuţă, tătuţă!... 30 Hîrzobeanu (înduioşet): Lenţo, Lenţo... eşti un înger. .. vrei să te jărtfeşti pentru mine... dar nu priimesc jărtfa ta. Elena: Ba s-o primeşti, scumpe tătuţă... căci nu voiesc să cazi în lipsă... nu voiesc să fii miluit 35 de nime... nu voiesc să văd pe părintele meu 389 umilit... despreţuit!... Nu voiesc să suferi... nu... o !... nu... Mai bine eu... mai bine eu... sînt tînără... am curagiu... (0 îneacă lacrimile.) Hîrzobeanu: Lenţo, Lenţuşoară... 5 Elena (sculîndu-se exaltată): Dar!... am curagiu !... îmi împlinesc datoria de copilă iubitoare... şi mama me mă va binecuvînta din cer... (Căzînd în genunchi dinaintea portretului mamei sale.) 0! mamă!... mamă sîntă!... priveşte: din cul-10 mea fericirii iată-mă-s căzută-n nefericirea cea mai cumplită!... Trebuie să renunţ la Radu, la singurul om pe care-1 cere inima me, şi mă condamn a fi soţia unui mizerabil, despreţuit de toţi!... O! mamă!... spune-mi că eşti mul-15 ţămită de sacrificiul meu... căci el scapă onorul şi viaţa părintelui meu!... (Se scoală şi iese prin dreapta, cu faţa transfigurată.) Hîrzobeanu (singur, privind lung la portretul soţiei lui): Cainicul de mine!... la ce-am agiuns! 20 (Deodată se oţeteşte şi zice, dominat de o haluci- nate: ) O ! Dumnezăule ! ce-am văzut!... O ! Dumnezăule... ochii portretului sînt plini de lacrimi!... (Rămîne încremenit, privind drept la portret.) Umbra soţiei mele... plînge!... 25 SCENA XIII HÎRZOBEANU, TARSIŢA Tarsiţa : Iorgule... Hîrzobeanu (tresărind): A !... dumneta?... ai venit ? Tarsiţa: Dar; ş-am adus cu mine pe spatariul Lipi-30 cescu. Hîrzobeanu (în parte): El! Tarsiţa: îi dai voie să între? (Hîrzobeanu tace.) Tarsiţa (cu rugăminte): Iorgule, adă-ţi aminte de 35 făgăduinţa ce mi-ai dat... Soarta noastră-i în mînile lui... Lenţa-i hotărîtă să se mărite cu 390 dînsul... Priimeşte-1 să vie să-ţi sărute mîna... Iorgule... te rog... Hîrzobeanu : Ei!... fie... (Se pune pe canape.) Tarsiţa: Ah! acum văd că mă iubeşti. (Deschide uşa 5 din fund şi face semn lui Lipicescu.) SCENA XIV HÎRZOBEANU, TARSIŢA, LIPICESCU Lipicescu (se apropie să sărute mîna lui Hîrzobeanu): Cucoane... 10 (Hîrzobeanu retrage mîna; Lipicescu se dă înaPci.) Tarsiţa: Iorgule... Spatariul Lipicescu vine cu supunere să vă ceară iertare pentru greşelile lui... Fiţi milostiv şi-l iertaţi, căci el îi gata să spele-acele greşeli cu dovezi de cel mai adînc respect 15 şi cea mai adîncă recunoştinţă. Lipicescu: Aşa este, cucoane Iorgule!... Am greşit; dar am greşit numai din deznădăjduire... Cînd m-am văzut tratarisit ca un ciocoi, dat afară din casa dumnitale în faţa unei adunări întregi 20 de boieri... Cînd am văzut mai ales pe domnul Radu alăture cu duduca... Om sînt şi eu, cucoane... M-au apucat furia ş-am giurat să-mi răzbun... Mă iertaţi... eram orbit de-o patimă necunoscută mie păn-atunci... de patima dra- 25 gostei... iubeam pe duduca, precum o‘iubesc ş-acum, ca un nebun... Cucoana Tarsiţa au avut bunătate să vă spuie cît am suferit şi ce sînt gata să fac pentru dumnevoastră, dacă v-aţi milostivi cu mine ca să mă priimiţi iarăşi 30 în casă... să mă priimiţi ca... ginere, ca un fiiu supus, care toată viaţa lui... Hîrzobeanu (se scoală indignat)'. Tu, ginere!... tu, fiiul meu!... Ş-ai crezut... au putut să-ţi treacă prin minte, ciocoiule, că eu, vornicul Hîrzo-35 beanu, boieri de starea-ntîi, m-aş îngiosi păn-a te culege pe tine din gunoi... din gunoi, ca să 391 te rîdic alăture cu fiica mea, pe tine!... V-aţi închipuit amîndoi, şi dumneta, cucoană, şi tu, ticălosule, v-aţi închipuit că eu aş face-o faptă atît de nelegiuită?... Tarsiţa: Iorgule... Hîrzobeanu: Eu, vornicul Hîrzobeanu, socrul ciocoiului Lipicescu!... SCENA XV Cei denainte, PRINCESA (ieşind din dreapta), VITEAZOVICI, EVGHENIDIS, VULPE, TRUFANDACHI, SLUGĂRICĂ (vin prin fund. Trufandachi şi Slugărică vin îmbrăcaţi ca la actul I) Princesa (întrînd): Ce este? Hîrzobeanu: Vină, prinţesă... Veniţi, boieri, s-auziţi lucru neauzit în ţara Moldovii!... Veniţi şi videţi pănă unde poate să meargă obrăznicia unui ciocoi!... Ticălosul acesta, crescut în casa mea, boierit de mine, scos din întuneric la lumină prin mila mea... Ştiţi cum mi-au plătit binele ce i-am făcut ?... S-au îngrăşat din averea mea, s-au încolăcit, şărpele, în sînul meu!... au abuzat tălhariul de-ncrederea stăpînului său, mi-au furat iscălitura pentru ca să facă o plastografie, cu gînd de-a mă calici de istov!... şi astăzi vine acest nelegiuit... vine... aţi crede, boieri?... vine şi-ndrăzneşte să-mi propuie ca să-i vîndeu fata mea pe suma de 30 000 de galbini, ce nu-i sînt datori!... Şi cine-1 sfătuieşte ?... cine-1 ocroteşte ?... cine-i îndreaptă pasul pe calea sume-ţiei?... dumneei, cucoana Tarsiţa!... A ! muiere fără suflet!... te-ai gudurat cu vorbe dulci pentru ca să iei în casa mea locul mumei copilei mele, şi cea întîi faptă de mamă vitrigă este ca să-mi lepezi copila în mînile celui mai mîrşav ciocoi dintre toţi ciocoii?... Afară să ieşiţi amîndoi, procleţilor!... afară... periţi din ochii Tarsiţa: Pe mine m-alungi? (Ameninţătoare.) O! mi-oi răzbuna eu! (Iese.) Hîrzobeanu : Afară, ciocoiule! Lipicescu (obraznic): Nu ies, păn’ ce nu mi-i plăti 5 datoria de 30 000 de galbini... în ceasul aista Divanul îmi recunoaşte dreptul... Peste puţin ţi-oi vinde tot la mezat... şi chiar pe tine te-oi vinde. Hîrzobeanu (ridicîni un scaun): Ticălosule! 10 Princesa: Georges, nu te coborî cu mînia păn’ la dînsul. Toţi (voini să aline pe Hîrzobeanu): Cucoane... — Iorgule... SCENA XVI 15 Cei denainte, ARBORE (viind rapide) Arbore: Cucoane Iorgule... te-au ras divaniştii!... deşi Radu te-au apărat cît un viteaz... Iaca vine şi prezidentul. Lipicescu: A! boieriule... să-ţi arăt eu acum ce-i 20 ciocoiul. scena xvii Cei denainte, NEAMUŞ, BOIERI DI VA NI ŞTI Neamuş: Cucoane Iorgule, pricina dumnitale s-au căutat chiar acum la Divan... Trii boieri divanişti 25 au fost pentru, şi trii contra... Rămîne acum ca eu, prezidentul, să fac a atîrna cumpăna dreptăţii de-o parte sau de alta... Datoria mea este să-ţi adresarisesc o de pe urmă întrebare... (Arată o hîrtie.) Iată sinetul de 30 000 de gal-30 bini... A duxnnitale-i iscălitura? (Se apropie de Hîrzobeanu.) (Hîrzobeanu, în faţa scenei, ia hîrtia şi o examină.) 393 Neamuş (încet): Fie a ta sau ba... eu sînt hotărît să-mi răzbun şi să dau dreptate lui Lipicescu... A!... îţi place să spargi case?... oi să te-aduc la sapă de lemn. (Tare.) A dumnitale-i iscăli-5 tura ? Hîrzobeanu (privind la Neamuş cu dispreţ): A mea!... dar giur pe Dumnezău că sînetu-i falş... Neamuş: Prin urmare majoritatea Divanului declară în conştiinţă că: dumnealui vornicul Iorgu Hîr-10 zobeanu este datori spatariului Nastasachi Lipi- cescu cu suma de 30 000 de galbini, pentru care dumnealui vornicul va fi împlinit pănă în 24 de ceasuri. Toţi (consternaţi): O! 15 Lipicescu (triumfător): A! Hîrzobeanu (abătut, scapă hîrtia din mîna şi zice trist, în parte): Dumnezău mă pedepseşte!... Asta-i coala de hîrtie albă ce-am dat-o scorpiei cei de Tarsiţă ca să scrie pe dînsa poronca de 20 arestuire a lui Radu... şi el, sărmanul, au fost apărătoriul meu! (Rămîne adîncit pe gînduri şi cade pe canape.) Arbore (culegînd hîrtia de jos, o esamină în zare; deodată, figura lui se luminează) : Ce văd? 25 Lipicescu (voind să iasă): Să ne videm cu bine, cucoane Iorgule... Cînd te-a trage foamea la pămînt, să vii la pomană la ciocoiul Lipicescu... Arbore (cu voce tare): Staţi, boieri... mai staţi pe loc... A! cucoane Ştefane... 30 SCENA XVIII Cei denainte, STÎLPEANU, RADU Stîlpeanu: Ce-i? Arbore: Eşti ministru!... poronceşte slujitorilor să păzască uşile... (Mergînd la uşa din fund.) 35 Unde-s slujitorii?... Veniţi aici... (Aduce la uşa din fund doi subcomisari şi-i aşează la uşa.) Staţi cole... şi să nu lăsaţi să iasă nici dracul. 394 Stîlpeanu: Dar ce te-au apucat, Arbure?... Arbore (luînd pe Radu de mînă şi aducîndu-l în faţa lui Lipicescu): Radule, pune-te cofe-n faţa ciocoiului ca un ştejar în faţa unui putregai... şi, 5 dacă s-a mişca din loc, să mi-1 trînteşti c-un pumn în genunchi. Toţi: Dar ce-i? Arbore: Am prins hoţul în căpcana lui... A! Liop-ciofleandură... A ! Ciocorofleacule !... faci plas-10 tografii ca să caliceşti pe stăpînu-tău ?... (Cătră Neamuş.) A! giupîne prezidentule al Divanului domnesc, dai mîna cu plastografii ca să apeşi în cumpăna dreptăţii? Neamuş (mîndru): Ce? 15 Arbore: Ş-aţi crezut voi că vi s-or trece coţcăriile aşa ghioşgorea, ca-n satul lui Cremine? Dacă doar n-au perit toţi cînii de pază din sat!... doar n-au murit încă Arbure răzăşul! Stîlpeanu: Bine, uncheşule... unde-i plastografia? 20 Arbore (arătînd hîrtia): Priveşte, cucoane Ştefane... priviţi cu toţii, boieri, cole, în zare, hîrtia astă afurisită!... Care-i data hîrtiei?... 1848!... acum cetiţi data sinetului: 1846!... Apoi cum s-au putut scrie un sînet la 1846 pe-o hîrtie 25 care-au ieşit din fabrică la 1848, cu doi ani mai în urmă? Lipicescu: Vai de mine!... sînt perdut! (Tremură.) Arbore: Ian videţi, nelegiuitul!... L-au apucat tre-murul lui Cain! 30 Stîlpeanu (la comisari): Comisari!... puneţi mîna pe ticălosul ist de plastograf şi, la Criminal! Lipicescu (cade în genunchi): Iertare, boieri, iertare !... Fie-vă milă... Stîlpeanu : La Criminal! 35 (Comisarii apuc pe Lipicescu şi-l trag afară.) Stîlpeanu (lui Neamuş): Cît pentru dumneta, domnule Neamuş, din minuntul acesta nu mai eşti prezident Divanului domnesc, pe care l-ai dezonorat ! 395 Neamuş: Oi protesta la consul şi la paşa! (Iese.) Stîlpeanu: Ha!... apropo de paşa. Domnilor Viteazovici şi Evghenidis... Iată jalba ce-aţi dat paşii în contra guvernului, după ce-aţi căzut de 5 la putere... Iat-o!... Vă invit ca să faceţi o primblare pe la moşiile dumnevoastră. Viteazovici: Asta-i un abuz! (Iese.) Evghenidis: Katahrisis! (Iese.) Vulpe: Samavolnicie! (Iese.) 10 Trufandachi: Adikie! (Iese.) Arbore: Hait!... S-au curăţit copacul de omidă... Sfînta dreptate-au ieşit în undă pentru toţi!... Vivat! Princesa: Ba-ncă nu pentru toţi... Aşteptaţi!... 15 (Merge în apartamentul din stînga şi aduce de mină pe Elena.) scena xix Cei denainte, PRINCESA, ELENA Princesa: Lenţo, şi tu. Radule... (apucă de mină 20 pe Radu) veniţi de-ngenuncheţi înaintea părin- telui vostru, ca să binecuvinteze cununia voastră... Radu şi Elena (cad în genunchi dinaintea lui Hîrzobeanu): Ah! tătuţă... Hîrzobeanu (ridicîndu-i şi strîngîndu-i în braţe): 25 Copiii mei!... Princesa: Bravo!... aşa se cuvine, căci adevărata nobleţă-i scrisă în inimi, nu pe pergamente. Stîlpeanu: Ei, frate Arbure, nu tragi un chiot de bucurie? 30 Arbore (uimit): Ba trag... (Cearcă să tragă un chiot, dar îl îneacă plînsul.) I.. .i.. .i... Nu pot, că-mi stă un nod în gît... Mă-neacă lacrimile de bucurie!... (Stîlpeanu şi princesa se apropie de Hîrzobeanu. Radu se 35 aruncă în braţele lui Stîlpeanu. Elena se aruncă în braţele princesei.) (Cortina cade.)