V. ALECSANDRI OPERE TEATRU Text ales şi stabilit, note şi variante de G E O R G E T A RADULESC U-DULGHERU SCRIITORI ROMANI EDITURA M INERVA Bucureşti, 197 7 V / NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Acest al cincilea volum din ediţia Operelor (colecţia „Scriitori români") a lui Alecsandri este primul din seria care va înfăţişa cititorilor de astăzi strădania de o jumătate de veac a scriitorului în domeniul dramaturgiei. Începînd din anul 1840, cînd era numit în grupul celor trei directori ai Teatrului Naţional din Iaşi, şi pînă în 1890, între prima „comedie în trei acte, prelucrată de A... V...", Farmazonul din Hîrlău, şi cele din urmă clipe ale vieţii sale, pe care şi le petrece făcînd ultimele corecturi la drama Ovidiu, Alecsandri a înzestrat repertoriul teatrului românesc cu peste 50 de variate creaţii: cînticele comice, scenete, comedii, vodeviluri, operete, drame în versuri şi în proză. Aportul lui în acest domeniu este de o uriaşă importanţă, neîntrecut decît de acela al lui Caragiale. Pe bună dreptate, scriitorul putea declara cu mîndrie şi cu conştiinţa datoriei împlinite, încă în 1865: „Nu ştiu dacă am creat Teatrul Naţional, dar ştiu că i-am adus un mare concurs..." (scris, adresată lui Alex. Hurmuzaki la 30 ian. 1865). Propunîndu-ne să adunăm laolaltă întreaga creaţie dramatică a lui Alecsandri, publicată sau nu în timpul vieţii sale, acest bogat material va fi organizat şi reprodus conform aceloraşi principii stabilite pentru întreaga noastră ediţie şi aplicate cu consecvenţă în cele patru volume apărute pînă acum (vezi voi. I al ediţiei de faţă, 1966 — Nota asupra ediţiei). Aşadar, în cele trei volume din ediţia noastră destinate teatrului, piesele vor fi grupate cronologic în trei secţiuni: 1) cele publicate de autor în volume, în ordinea stabilită de el în cadrul acestora; 2) cele publicate. în broşuri şi periodice şi, în fine, 3) cele cîteva rămase în manuscris, care, dealtfel, nu sînt decît încercări, pentru că Alecsandri nu scria pentru sertar, ci, aşa cum s-a mai observat, pentru a fi citit sau ascultat (vezi II. Chendi 7 şi E. Carcalechi, Prefaţa la V. Alecsandri, Opere complete. Voi. IV. Teatru. III, Bucureşti, 1905, p. IV, nota). Volumul al V-lea înmănunchează cuprinsul primelor două volume ale ediţiei de Opere complete. Partea întîia. Teatru, Bucureşti, Socec, 1875 (canţonete comice, scenete — cu excepţia Vivandierei, operete, vodeviluri), iar cel de-al Vl-lea, cuprinsul volumelor III şi IV ale aceleiaşi ediţii (comedii, drame), precum şi drama istorică naţională Despot-Vodă, publicată în 1880 (Bucureşti, Socec), fără vreo indicaţie că ar face parte din seria Operelor complete. Considerăm că lipsa acestei indicaţii se datorează atît neglijenţei editorului, cît şi lipsei de preocupare a autorului pentru acest aspect în momentul apariţiei volumului, pentru că nu credem că Alecsandri avea vreun motiv să nu includă piesa Despot-Vodă în seria operelor sale complete. Dimpotrivă, în 1875, cînd începeau să apară primele volume ale ediţiei sale de Opere complete, scriitorul se arăta foarte interesat şi cu privire la numărul volumelor („... în publicarea poeziilor mele aş dori să iasă patru volume: 1. Doine şi lăcrămioare ; 2. Mărgăritarele; 3. Pasteluri; 4. Legende. Astfel, operele mele complete vor forma un total de 10 volume, cu proză cu tot, încît, de mi-a ajuta D-zeu să mai găsesc în.mine o materie de 2 volume, voi îndeplini o duzină" — cf. scris, către I. Negruzzi, în V. Alecsandri, Scrisori, 1904, p. 72). Dealtfel, cu drama Ovidiu, apărută în 1890, curînd după moartea scriitorului, duzina de volume în ediţia Socec s-a şi împlinit, deşi numerotarea acestora s-a făcut în mod neglijent (Opere complete. Partea întîia. Teatru, voi. I—IV, 1875; Opere complete. Poezii, voi. I —III, 1875; Opere complete. Partea a IlI-a. Proză, 1876; Despot-Vodă, 1880 [fără nici o indicaţie] ; Opere complete, voi. IX. Poezii, voi. III [de fapt IV], Legende nouă. Ostaşii noştri, 1880; Opere complete, voi. X. Teatru, voi. V, Fîntîna Blan-duziei. Varia, 1884; Opere complete, voi. XI. Teatru, voi. IV [de fapt VI], Ovidiu, 1890). Ultimul volum de teatru din ediţia noastră, al Vll-lea, va conţine dramele istorice antice Fîntîna Blanduziei (1884) şi Ovidiu (1890), cărora le vor urma piesele de debut (cum sînt Farmazonul din Hîrlău, Cinovnicul şi modista), prelucrări publicate în broşuri, dar neincluse de Alecsandri în ediţia de Opere din 1875, poate din cauză că nu erau creaţii originale (deşi alte prelucrări, ca vodevilul Doi morţi vii, de pildă, figurează şi în această ediţie), apoi cele publicate numai în periodice (cum sînt feeria Sînziana şi Pepelea, „farsa de carnaval" Sfredelul dracului ş.a.) şi, în fine, puţinele încercări rămase în manuscris. Transcrierea textelor s-a făcut, cum am mai spus, cu respectarea principiilor stabilite la început, pentru întreaga ediţie. Am considerat că, nedispunînd de alt material în care să fie exprimată voinţa expresă a 8 scriitorului în privinţa vorbirii personajelor, avem obligaţia de a respecta întocmai particularităţile lingvistice ale textelor publicate sau rămase în manuscris, indiferent dacă e vorba de personaje moldovene, muntene, transilvănene sau altele pe care autorul a vrut să le caracterizeze şi prin limbaj. Textele cuprinse în fiecare volum sînt însoţite de un aparat critic alcătuit pe aceleaşi baze ca şi cel al volumului IV al ediţiei noastre (Proză). La sfîrşitul ultimului volum de teatru cititorii vor avea la dispoziţie an glosar cuprinzînd termenii străini, învechiţi, regionali, pe care-i întîlnim în creaţia dramatică a lui Alecsandri şi care, în bună parte, ajunseseră de neînţeles chiar pentru contemporanii scriitorului de la 1875, momentul apariţiei primelor patru volume de teatru din ediţia de opere complete tipărită de Socec. Reproducerea, în ediţia noastră, a glosarului publicat atunci de editor, uneori lacunar, alteori conţinînd numeroase repetiţii, alteori avînd, pur şi simplu, un semn de întrebare în dreptul unui termen sau unei formule pe care acesta nu le-a înţeles, nu credem că ar mai fi utilă cuiva. Acest glosar nu mai prezintă astăzi decît, cel mult, un interes documentar. Greşelile de tipar din textul de bază au fost îndreptate pe baza eratei de la finele voi. IV al ediţiei din 1875 şi a redactărilor anterioare acesteia, făcîndu-se menţiunea corespunzătoare în aparatul critic. Intervenţiile noastre au fost marcate prin [ ]. Notele lui Alecsandri au fost menţinute în subsolul paginilor şi, spre a se deosebi de ale noastre, poartă menţiunea [V.A.]. In încheierea acestei scurte note lămuritoare, ţinem să aducem şi pe această cale mulţumirile noastre tuturor celor care ne-au sprijinit cu generozitate în munca noastră, şi în mod deosebit tovarăşei Cătălina Poleacov, al cărei preţios aport la definitivarea acestui volum nu poate fi apreciat îndeajuns. GEORGETA RĂDULESCU-DULGHERU TEATRU PREFAŢĂ O istorie mult interesantă, pentru acei ce iubesc a studia fazele prin care trec instituţiile naţionale, ar fi istoria literară şi anecdotică a teatrului nostru. Cine însă ar fi în stare să o scrie mai bine decît un om care, ca artistul nostru Matei Millo, găsindu-se pe scenă de la început, a asistat ca luptător neobosit la toate dificultăţile naşterei şi existenţei acelei instituţii! Dar Millo va întreprinde oare o asemene operă? Este probabil că nu; căci fiind, cum se zice, unghie şi carne cu teatrul, ar fi obligat să vorbească necontenit de dînsul, în tripla sa calitate de director, actor şi autor dramatic. Simţul său de modestie, precum şi cultul său fanatic pentru antica divinitate română, lenea, cult practicat mai cu osebire de artiştii cei mari, îl vor împedeca negreşit a răsfoi albumul numeroaselor sale suvenire şi a estrage din ele materia unei istorii a scenei. Acestea le zicem cu scop de a zădări amorul propriu şi verva lui Millo şi cu speranţă că vechiul nostru amic ne va da o plăcută desminţire. Millo ar spune publicului, cu talentul său ştiut, cum a fost atras din prima-i juţiie cătră arta frumoasă la a cărei culme el a ajuns călcînd în picioare prejudiciile de familie şi de poziţie socială; cum, sub îndemnul acelei puternici vocaţii, el a organizat un teatru de societate chiar pe la anul 1835 şi a creat rolurile Poe- Utliti romantic şi a Postelnicului Sandu Curcă, două piese compuse de el însuşi şi care au avut mare succes. Cum pe acelaşi timp, rectorul Academiei Mihai-lene, Gheorghe Asachi, luînd direcţia teatrului român 5 şi formînd o trupă cu elevi din zisul institut, se opinti, cu mai mult zel decît noroc, a desfăşura pe scenă drame istorice şi a să înălţa ex-abrupto în regiunile operei italiene prin reprezentarea Normei! cercări îndrăzneţe în adevăr, dar nepotrivite nici cu gustul. 10 publicului, nici cu mijloacele junilor diletanţi carii n-aveau idee de muzică. Cum în anii următori succedară direcţiile lui C. Carageali, venit în Iaşi de la Bucureşti, şi a unui profesor de himie şi fizică, T. Stamati, sub carii au 15 început mai mulţi tineri, impiegaţi de cancelarii, a îmbrăţişa cariera seducătoare de actori, deşi erau condemnaţi, sărmanii, a juca piese rău traduse din repertoare franceze şi germane, sau drame originale pline de anahronisme comice, precum: alergări de cai 20 pe canalurile Veneţiei şi împuşcături de pistoale înaintea descoperirii prafului de puşcă. Cum, pe la 1840, guvernul, voind să dea probe de încurageare teatrului naţional, numi un comitet compus de C. Negruţi, M. Cogălniceanu şi V. Alecsandri, 25 ş-apoi, cu un sans fagon demn de acea epohă, lăsă direcţia pe spinarea lor fără a să preocupa daca le cuvinea sau ba; cum ei se văzură obligaţi a deveni autori fără voie, precum deveniseră directori fără voie, şi se puseră pe lucru, traducînd, localizînd, compunînd 30 un şir de piese ce fură bine primite. Multe din acele piese s-au perdut, precum: Orbul fericit de Cogălniceanu, Bochet, tată şi fiu de Negruzzi, Spatarul Haţ-maţuki, comedie în versuri, Farmazonul de la Hîrlău, Cinovnicul şi modista de Alecsandri, toate scrise într-un 35 stil simplu şi conform atît cu gradul de educaţie literară a publicului, cît şi cu talentele începătoare a noilor amatori de scenă. Cum, după cîţiva ani, Millo, luînd în mînă frîiele direcţiei, a îndreptat teatrul pe calea progresului, 40 prin îngrijirea punerii în scenă, prin împărţirea nimerită a rolurilor, prin perfecţionarea jocului actorilor, căror 14 le-a servit de modej., şi prin buna compunere a repertoriului dramatic. în acea epohă, teatrul din Iaşi a fost la apogeu, căci Millo a creat tipurile originale a Babei Hîrcăi, a lui Nişcorescu, a lui Tuzu Calicul, 5 a Chiriţei, a lui Herşcu Boccegiul, a lui Kir Gaitanis, a Mamei Angheluşa, a lui Kir Zuliaridis, a Muzei de la Burdujeni etc., tipuri variate ce vor rămînea mult timp neşterse din analele scenei noastre naţionale. Cum el, în fine, aşezîndu-se apoi în Bucureşti, 10 a marcat cu sigilul marelui său talent pe Barbu Lăutarul, pe Moise din Lipitorile satelor, pe Paraponisitul, pe Kera Nastasia, pe Paraclisierul, pe Haimana etc. şi a ştiut să menţie teatrul nostru în caracterul său român. 15 Dar, o mai repetăm, pentru ca să facă o asemene interesantă naraţie, pentru ca să arate luptele cu cenzura şi dificultăţile de tot soiul ce a întîmpinat în lunga sa carieră dramatică, Millo ar fi nevoit a să pune pe scenă fără contenire. Acest motiv ne e teamă că-1 va 20 opri de a lua condeiul spre a înavuţi bibliotecele noastre cu istoria teatrului naţional. In lipsa acelui tezaur din care am putea undi multe elemente pentru scrierea acestei prefaţe, nu putem face mai bine decît să publicăm aici cîteva 25 din epistolele adresate unui amic în diferite epoce. In ele se găsesc multe notiţe curioase despre starea societăţii de la 1840 încoaci, despre mersul progresiv al teatrului şi despre motivele ce ne-au îndemnat a compune Repertoriul de piese cuprinse în această ediţie. 30 Declarăm că nu fala de autor dramatic ne-a consiliat a da publicitate acestor opere uşoare, dar pentru că le considerăm ca elemente ce ar putea servi, cît de puţin, la scrierea unei istorii a scenei române. Facă cerul ca în curînd să se nască spiritul predestinat 35 a produce acea însemnată lucrare. Iaşi, 784... Iubite amice, crescuţi amîndoi în Franţa din copilăria noastră, ne-am despărţit de un an, lung cît I5 un secol; tu ai mai rămas la Paris, o! fericitule între fericiţi! iar cu m-am întors în Iaşi, aducînd cu mine un mare bagagiu de iluzii şi de idei moderne. Adorator fervent a Treimei sfinte şi mîntuitoare ce reprezintă 5 libertatea, egalitatea şi fraternitatea, am reintrat în ţară ca un fanatic naiv şi convins că voi găsi pretutindene aceste sacre principuri în aplicare... însă am găsit: Libertatea lănţuită cu însăşi mîna domnitorului sub impulsia ocultă a consulului rusesc; libertatea 10 presei ciocîrtită de foarfeca cenzurei, foarfecă încredinţată unui impiegat de la postelnicie, care din cauza tristei sale meserii a agiuns a sămăna la faţă cu hîdele Parce din mitologie. Singura libertate respectată şi chiar încurageată este libertatea de a să face preaple-15 catul, preasupusul, preaumilitul rob al guvernului zis părintesc. Am găsit egalitatea turtită — sărmana! — subt un nămol de prejudeţe absurde şi de privilegiuri monstruoase, un nămol atît de mare, atît de greu, cît ar 20 trebui un cutremur social pentru ca să-l răstoarne şi să-l risipească. El este compus de mai multe pături ce apasă una pe alta ca stratificările unui munte. Dedesubt, la bază, stă întins pe brînci poporul!.. .peste dînsul impiegaţii subalterni ai guvernului şi ai pro-25 prietarilor de moşii; iar peste aceştia diferitele clase de boieri, mici, mijlocii şi mari, purtînd în spinare pe unul din ei care, cu mila lui Dumnezeu, adică: cu protecţia Roşiei, cu mila sultanului şi cu mila vizirului, miluit cu peşcheşuri, a devenit voievod. 30 Nimic mai trist decît aspectul poporului strivit! Nimic mai viclean şi mai brutal decît tipul subalternilor puşi în contact cu el; nimic mai umilit decît fizionomia boierilor mici; nimic mai grotesqţue decît îngîmfarea boierilor mari! ... Toţi se cred nobili, deşi puţini, 35 prea puţini au oarecare tradiţii de familie, şterse de mătura timpului şi comprometate prin multe fapte lipsite de nobleţă. Unii se fălesc că se cobor din domnii vechi a Moldovei, cînd, cercetînd bine în trecut, nu s-ar găsi alt domn în spiţa neamului lor decît poate 40 pe Ciubăi--Vodă din poveste; alţii merg mai departe, merg păn-în Ccnstantinopoli ca să-şi găsească rudiri 16 problematice cu nu ştiu care împăraţi bizantini; alţii iar mai nesăţioşi, nemulţămindu-se cu titlurile locale, se pretind ... (poporul zice însă că se poreclesc) conţi şi baroni. Precum vezi, amice, societatea noastră prezintă o varietate foarte curioasă de tipuri bune de studiat, în ea domneşte vanitatea care esclude egalitatea, însă acel defect ridicol este mult mai aparent în generaţia nouă decît în bătrîni. Părinţii noştri păstrează încă obiceiurile simple din vechime, credinţele strămoşeşti şi o patriarhală indulgenţă cătră mai micii lor; cuconaşii însă, crescuţi sub varga dascalilor greci, sînt de o fudulie de parveniţi fără margini. Cei din starea întîi conside-rează de ciocoi pe toţi cei ce se înşir după dînşii. Cei din starea a doua numesc ciocoi pe acei din starea a treia; aceştia, la rîndul lor, ciocoiesc pe nenorociţii de mai gios, şi poporul, mai cu minte, îi egalează pe toţi cu aceeaşi poreclă. Cît pentru noi, tinerii întorşi din străinătate, societatea iaşeană a inventat o categorie deosebită: noi sîntem pantalcnari (sans culottes), bonjurişti şi duelgii. Noi nu sărutăm mîna tuturor căftăniţilor ce se zic pe greceşte: simandicoşi, fiindcă avem obrăznicia de a o considera ca o labă. Noi pregătim revoluţii în ţară pentru că purtăm plete lungi şi cravate de carbonari, modă privită cu ochi răi de consulul rusesc, şi prin urmare condemnată de vodă. Noi, în lipsă de sevas, abordăm pe evghenişti nu cu formula smerită de sărut talpele, ci cu un simplu bonjour. Noi nu mai avem lege, sîntem eretici, provocăm boierii la duel, mîncăm oameni, criticăm abuzurile, dispreţuim drăgălaşa chivernisală, cercăm a forma o opinie publică şi visăm cai verzi pe păreţi... Prin urmare sîntem buni de înfundat pe la monăstiri sau de trimis peste Dunăre; însă fiindcă sîntem feciori de boieri şi că inspirăm oarecare temere, în calitatea noastră de capete stricate, nu se leagă nime de noi. Guvernul se face că închide ochii asupra fărădelegilor noastre, dar el totodată ne închide şi braţele sale. Sînt cuconaşi prefecţi, vornici de aprozi, membri de divanuri, cuconaşi însă prostuţi de carte şi de minte. Sînt şi,coloneii cu epoleturi late cît nulitatea lor, însă ei nu ştiu nici măcar a-şi scoate sabia din teacă; iar acei ce au puţine cunoştinţi militare, bunăvoinţă şi curagiu personal, dacă soarta nu i-a coborît din pulpa lui Jupiter, ei rămîn relegaţi în rangurile de gios... Iată egalitatea sub regimul Reglementului organic; cît pentru fraternitate, am găsit-o caracterizată în două legende cunoscute: „Frate, frate, dar brînza-i pe bani." „Cine i-a scos ochii? frate-său. — De-aceea sînt scoşi aşa de adînc!“ Ce zici, amice, de elementul în care sîntem chemaţi a trăi noi, elevii academiilor din Franţia şi Germania? noi, deprinşi a răsufla aerul hrănitor şi deşteptător al civilizaţiei moderne? noi, care avem aspirări cătră orizonuri necunoscute sub cerul ţării ?... Mare cîmp de lupte se întinde dinaintea noastră! dar lupta nu ne sparie, căci ne susţine şi ne animează speranţa izbîn-dei... Vale! Iaşi, 184... Iubite amice, răspunsul tău e vesel, pentru că e scris departe de atmosfera neguroasă a unui oraş semi-oriental ca laşul. Tu-mi zici că scrisoarea mea te-a făcut să asişti la o panoramă originală ca şi aceea care reprezintă China cu mandarinii săi, şi mă îndemni a studia tipurile ce mă încungiură, spre a le pune pe scenă. Susţii cu tot dreptul, deşi pe un ton glumeţ, că un autor dramatic ar găsi elementele necesare pentru un bogat repertoriu, şi îmi impui misia acelui autor. Fie!... Eu însumi m-am gîndit adeseori la o asemine grea întreprindere, şi fiindcă încă la noi nu posedăm nici libertatea tribunei, nici arma zilnică a jurnalismului, am proiectat să-mi fac din teatru un organ spre biciuirea năravurilor rele şi a ridicolelor societăţii noastre. Ambiţie frumoasă şi atrăgătoare!... însă am rămas spăriet şi descurageat cînd am constatat numeroasele obstacole ce aş avea de învins. Susceptibilitatea guvernului şi a societăţii este cu atît mai oarbă, că ea n-a fost încă atinsă de nime pănă acum. Un autor dramatic s-ar espune la multe neagiunsuri din partea puternicilor zilei... dar această consideraţie nu m-ar împedeca de a-mi ascuţi condeiul. Dificultăţile ce se rîdică în ochii mei cu forme urieşe de' fantasme au sorgintea lor chiar în sînul institutului teatral; căci trei lucruri sînt de creat pentru a să dobîndi un rezultat satisfăcător: l2 limba, 22 giocul actorilor şi 32 educaţia publicului. Limba întrebuinţată păn-acum de traducătorii dramelor franceze şi germane este o macaronadă ridicolă şi indigestă care displace auzului şi nimiceşte interesul pieselor, fie cît de bine jucate. Toate per-sonagele vorbesc acelaşi jargon bursuflat: marchezul ca. ciobotarul, princesa ca spălătoriţa, cardinalul ca vezeteul, împăratul ca bucătarul etc. şi, graţie igno-renţei traducătorilor, toţi rostesc fraze tîlcuite cuvînt ele cuvînt pe acele din limbi străine: astfeli auzi pe o tînără cochetă pariziană zicînd că a priimit un pui de găină (elle a regu un pculet), sau pe un student esclamînd: Ce chesea!... ceea ce-mi cînţi nu-i decît o raţă (quelle blague!... ce que tu me chantes lâ n’est qu’un canard). Publicul rămîne cu gura căscată dinaintea unor asemine enormităţi şi pare a-şi pregăti buzele pentru şuierare; însă el se arată indulgent, prea indulgent, şi croitorii de fraze absurde se sîmt astfeli încurageaţi a persista în săcături literare. Giocul actorilor este în gradul cel mai înapoit, îneît orice piesă, bună sau rea, spirituală sau proastă, are aceeaşi soartă: ea-i măcelărită fără milă!... Comediile cele mai fine sînt schimbate în bufonerii ordinare, şi dramele în bufonerii lugubre ; într-un cuvînt, teatrul nostru nu e decît o păpuşărie pretenţioasă. Şi, în adevăr, nici că poate să fie altfeli cînd amatorii ce se urcă pe scenă lipsesc de orice cunoştinţă despre arta dramatică, de orice educaţie pregătitoare pentru cariera de artist. Cum să între în rolul de rege, de ducă, sau de simplu gentilom, un biet scriitor de la Eforie, care n-a cetit nici o istorie, nu a luat lecţii de decla-mare (neexistînd în Iaşi conservatoriu) şi nu-şi bate capul să studieze caracterul personagelor ce este însărcinat să reprezinte? Cum să însuşască nobleţă ereditară şi manierele distinse de ducesă o biată copilă din mahala, care n-a văzut niciodată un salon aristocrat ?... 5 Lipsa de modeluri îi obligă a crea rolurile după o închipuire totdeauna greşită, şi cît pentru declamarea acelor roluri, ei se mulţămesc a le recita cu o răpegiune monotonă, fără pauze, fără întonări variate, fără natural mai cu samă. Unii însă care se cred artişti cad în 10 exces contrar, zbuciumîndu-se ca nebunii, mişcînd braţele ca telegrafuri aeriane, întorcînd ochii furişi ca motanii înamoraţi şi răcnind cu aşa furie, că publicul se întreabă: Ce i-a apucat? Cînd întră pe scenă şi se găsesc în faţa publicului, 15 sărmanii, stau buimăciţi de uimire, uită rolurile, bîiguiesc în loc să deie replica, ţin braţele moarte, picioarele ţapene şi, văzîndu-i, crede cineva că asistă la un spectacol de automaţi a căror maşinării ar fi ruginite. Tinerii amorezi declarează simţirile lor pe acelaşi ton ca şi 20 cînd ar cere un pahar de apă, şi toţi în genere se abat din calea adevărului. Singurele roluri necaricaturizate de dînşii sînt acele de oameni de rînd: lachei, argaţi, precupeţi, boiernaşi proşti de la ţară, giupînese, maga-lagiţe etc., iar frazele ce le pronunţă cu mult natural 25 sînt, de pildă: Vai! mîncate-ar moliile, cherapleşule !... să te văi cînd mi-oi videa ceafa... fraze de înaltă literatură din Tataraşi. Costiumele ca şi decorurile prezintă ades ana-cronismuri neiertate. Scene de codru se petrec în pieţe 30 de oraşe; scene de salon în grădini etc. şi în ele se agită automaticeşte marchizii în costium de paiaţi, dame din secolul XVI îmbrăcate după moda de astăzi, care se sărută în gură şi adeseori vorbesc cu dosul întors la public sau fug în culise dacă şi-au uitat 35 rolul. Publicul asistă cu nepăsare la toate aceste netoţii, căci nu are idee de condiţiile unui bun teatru şi, ce e trist! el pare mai mult dispus a gusta farse grosolane şi drame apelpisite, decît piese de înaltă comedie. Pentru 40 el, un individ ce se strîmbă ca o momiţă sau strănută lung, des şi tare, e un actor de talent, deşi nu-1 numeşte 20 actor, ci caraghioz; aseminea el dă diplomă de artist, însă artist cu ducă-se pe pustii, acelui ce, subt pretest de a fi dramatic, îşi zburleşte părul vîlvoi, scrîşneşte din dinţi, geme, ţipă, rage, se bate de păreţi, se trîn-teşte la pămînt şi se zbuciumă ca un epileptic. Iată, amice, elementele nesuficiente de care poate sa dispuie un autor pentru interpretarea operelor sale... Precum vezi, trebuieşte tot creat: l2 o limbă conformă cu caracterul fiecărui personagiu, precum şi cu naţionalitatea lui şi cu timpul în care trăieşte; 22 o şcoală de declamare, pentru a să forma actori inteligenţi şi corecţi în giocul lor pe scenă. Cît pentru public, nu mă îndoiesc că şi-ar perfecţiona gustul şi giudecata îndată ce s-ar găsi dinaintea unui spectacol compus de adevăraţi artişti. Un teatru perfect nu se improvizază de azi pănă mîni; trebuie timp şi sacrificiuri şi în lipsa acestor două condiţii un autor va fi ţinut a compune piese uşoare şi potrivite cu puterile diletanţilor şi a merge înainte treptat, punînd un frîu imaginaţiei sale, făcînd act de ab legare, condamnîndu-se la o lucrare restrînsă şi rîdicîndu-şi inspirările la talia interpretatorilor. O asemirie întreprindere cere multă bunăvoinţă, mult tact, multă răbdare din partea acelui ce s-ar încerca să creeze un repertoriu naţional. Ferindu-se de mania traducătorilor de drame cu mare spectacol şi cu situaţii exagerate, el va alege din repertoarele străine piese plăcute, lesne de giucat, şi le va localiza cu măiestrie în privirea gustului public sau, mai bine, va compune bucăţi originale în care va întroduce moravurile şi tipurile locale. Elementele nu-i vor lipsi pentru a agiunge la scop, căci societatea noastră este împestriţată cu felurite tipuri comice, şi defectele ei, viciurile ei chiar, formează un grup destul de mărişor: astfeli sînt dăscălii greci, loghiotaţii care năucesc pe bieţii şcolari români, pentru ca să le bage în cap gramatica elină, şi îi supun la tot soiul de pedepse corporale ce nimicesc în ei simţul demnităţii. Astfeli celebiii de la Fanar care, urmînd tradiţiile strămoşilor lor, considerează Moldova ca o capră bună de muls şi vin aici să caute zestre spre a prinde rădăcină în ţară. Ambiţia lor e să devie: megas postelnikos. Astfeli ciocoiul de starea întîi, ornat cu decoraţii ruseşti, turceşti şi nemţeşti, pe care le-a cîştigat pentru 5 serviciuri făcute străinilor în paguba ţării. El nu visează decît intervenţii străine şi răsturnări de domni; plin urmare trimite necontenit jalbe la Petersburg ' şi la înalta Poartă. Ciocoiul de starea a doua, care aspiră zi şi noapte a 10 să acăţa de protipenda. Unul din ei, poreclit vărul obştesc pentru că se pretinde văr al şeptelea cu toţi vornicii şi logofeţii mari, şi-a risipit averea numai ca să fie invitat la bal la Curte şi la adunările aristocratice a contesei S. Ciocoiul de starea a treia, lipitoare ce suge sîngele 15 stăpînului care-1 creşte Ia sîn. Impiegaţii guvernului, autorizaţi a-şi face averi prin orice chip, în timp de trei ani cît sînt rînduiţi în slujbe. Ingenioasele lor iscodiri spre a despoia pe nenorociţii împricinaţi sînt de natură a presăra domeniul 20 comediei cu mii de incidenturi comice. Jidovii cămătari care au misia de. a calici pe boieri, de a corumpe ţăranii şi de a scamota întreaga ţară română; cuconaşii mîndri dar fricoşi, obraznici, cheltuitori, care devin prada zarafilor; damele care 25 nu mai pot suferi Moldova de cînd au făcut un voiagiu în întru; mamele care vin în carnaval ca să vîneze gineri în capitală; părinţii care considerează fetele ca nişte petre în casă;- ruginele ce se tem de opinia publică ca de iazmă apocaliptică; neghiobii, şireţii, tâlharii 30 de pe toate treptele sociale; prejudeţele absurde, pretenţiile ridicole, în fine, caracterul nedeterminat a unei societăţi semi-orientale în care încep a pătrunde ideile si moravurile occidentale. Iată o comoară adevărată j pentru un autor dramatic! Cînd, cum şi cine însă va 35 avea parte de dînsa? Cine se va folosi de ea ca să-şi facă un bagagiu literar? That is thc question. 22 Iaşi, 1844 Amice, bucură-te sau te mâhneşte; felicitează-mă sau mă tînguieşte... Am intrat în luptă! De-acum fie ce-a fi!... în calitate de strănepot 5 al lui Traian, strig ca Cesar pe marginea Rubiconului: Alea jacta est, fără a mă preocupa nicidecum dacă modestia... însă eşti convins ca şi mine că noi, românii, nu ne închinăm ei; noi ne credem cu aptitudine la toate şi ne acordăm toate însuşirile rari şi frumoase. Sîntem 10 învăţaţi ca Humboldt, diplomaţi ca Talleyrand, oratori ca Ciceron, viteji ca Mihai şi Ştefan, numai modeşti nu sîntem. Deci, folosindu-mă de acest mare privilegiu, vin acum a-ţi spune că am cercat să atac două ridicole 15 proaspete ale societăţii noastre, ridicole care, nefiind combătute la vreme, ar exercita o influenţă fatală. Unul consistă întru despreiuirca a tot ce este naţional şi celalalt întru persccutarta opiniei publice. De vio cUiva ani boierii şi cucoanele încep a simţi 20 dorinţa de a trece peste hotar, sau, după cum se zice, a merge îtvuntru. Ei se duc de se dilectează în plăcerile Vienii şi chiar ale Parisului, admirînd minunile civilizaţiei şi înavuţind astfeli fondul lor de idei şi de cunoştinţi. Această tendinţă de a videa lumea o găsesc foarte 25 . nimerită, căci îmi pare de natură a ne depărta de trîndăvia orientală şi a ne pune în contact cu viaţa activă şi inteligentă a popoarelor occidentale; însă! o mare parte din acei care au avut ocazie de a face o comparare între progresul Germaniei şi al Franţei 30 şi între starea de înapoiere a Moldovei, în loc să puie umărul ca să urnească ţara din hăugaş, găsesc mai comod a critica orbeşte şi a'dispreţui prosteşte pămîntul lor strămoşesc cu tot ce are bun sau rău. Şi fiindcă asemine manie ridicolă e considerată de bon ton şi 35 e practicată de cei mari, ea află mulţi aderenţi în cei neumblaţi prin ţări străine şi un număr considerabil de momiţi în public. Ce poate să rezulte din această hulă nedreaptă şi exagerată ? stingerea simţirii de patriotism! indiferenţă 40 fatală pentru soarta viitorului nostru! 23 Am compus dar o piesă în trei acte: Cuconul lorgu de la Sadagura, care s-a reprezintat cu un foarte mare succes, şi am avut nepreţuita mulţămire de a mă convinge că am reuşit a atinge ţelul meu. Astăzi glasul clevetirii a muţit; nime nu mai îndrăzneşte să înfigă ascuţitul înveninat în sînul ţării, căci eleganţii cuconaşi se tem de a fi arătaţi cu degitul şi porecliţi: lorgu de la Sadagura; iar cuconiţele de a fi puse în rînd cu Gafiţa Rozmarinovici. Se zice că măria-sa ar fi nemulţămit de oarecare şfichiuri adresate ispravnicilor şi giudecătorilor ce hăţuiesc poporul şi cumpănesc dreptatea subt părinteasca sa oblăduire; se zice iar că mare a fost cutezarea mea de a pune pe scenă un grec, kir Agamemnon Chiulafoglu, şi că acest început de campanie în contra puternicilor zilei s-a putea sfîrşi pentru mine prin un neagiuns neaşteptat... dar de la zis şi pănă la fapt este mult, şi amicii mei bonjurişti, pantalonari, duelgii compun o cohortă îndrăzneaţă de care poliţia găseşte prudent a să feri. A doua piesă a mea: Iaşii în carnaval, a iritat şi mai mult pe unele înalte ipokimene; căci ea loveşte în acei ce au mare interes a nu să forma la noi o opinie publică, menită de a condemna faptele lor. Personagiul lui Tachi Lunătescu i-a supărat în acelaşi mod, cum poate supăra o oglindă pe un om urît la faţă şi defectuos la trup. Iar mai cu samă scena păpuşelor din actul III a produs scandal, prin următoarele pasagiuri: într-a păpuşelor ţară La mulţi cinstea-i chiar de ceară. Cît ruşfetul se iveşte Pe loc cinstea se topeşte. Unii, vrednici patrioţi, Dar mai vrednici patri-hoţi, Latră, urlă furios Păn’ ce-apucă vreun os. în cea ţară de păpuşi Tâlharii poartă mănuşi Şi se jură pe dreptate Că le-s mînele curate. în timp ce se recitau aceste versuri, un mare personagiu, indignat, a ieşit din logie, şi Aga sub-in-dignat, la rîndul său, a manifestat intenţia de a ordona închiderea cortinei şi suspendarea reprezintaţiei; însă... 5 tot un însă!... el, om prudent şi nu prea tare de înger, îşi dămoli pornirea şi se retrase ruşinos ca şatrariul Săbiuţă, în prezenţa zgomotului public. Cohorta bonjuriştilor se ridicase pe picioare, decisă şi ameninţătoare, cerînd continuarea piesei, şi spectacolul se ter-mină în aplauzele logielor şi ale parterului... Opinia publică Se afirma cu triumf în ciuda simandicoşilor ruginiţi care purtau mănuşi. Se zice şi astădată că a doua zi s-ar fi ţinut sfat tainic la Curte spre a să lua măsuri în contra *5 tendinţei revoluţionare a tinerimii şi spre a să înfrîna pe autorul piesei. Se pomeni iar de monăstire, se propuse închiderea Teatrului Naţional, se dete ordine aspre cenzurei; dar, în fine, muntele născu ca totdeauna un ridiculus mus. 20 Pa'erma, ghenar, 1847 Amice, îţi scriu aceste rînduri de subt soarele splendid al Siciliei. Aici ne aflăm trei compatrioţi: doamna N..., care întruneşte cele mai frumoase calităţi ale sufletului şi ale spiritului; amicul nostru Neculae 25 Bălcescu, care a venit să găsească alinare boalei de pept în atmosfera caldă a Palermii, şi eu, adus pe aceste ţărmuri înflorite de nişte împregiurări ce ţi-oi povesti într-o zi... Dumnezău ştie cînd... Petrecem tustrei într-o frăţască intimitate şi 30 vorbim mult de ţară. Dorul ei ne urmăreşte pretutin- dene şi ne-o arată prin vălul depărtării mai frumoasă şi atrăgătoare. Villa Delfina, unde locuieşte doamna N.f situată afară din oraş, posedă o terasă largă pe care se pleacă crengile încărcate de fructe de aur a doi porto-35 caii mandarini. Privirea se întinde pe grădini pline de flori şi de arbori exotici ce răspîndesc parfumuri îmbătătoare; iar mai departe, pe muntele Pelegrin, în al cărui vîrf se găseşte peştera sfintei Rozalii. în dreapta 25 ochii se. primbla pe albăstrimea mării siciliane, brăz-duită de bărci uşoare. Pe acea terasă aşezată pe coloane de marmură ne adăpostim de ferbinţala soarelui şi gustăm dulceaţa 5 serilor poetice ale Palermii, ascultînd în depărtare cinticele păscarilor şi admirînd măreaţa apunere a soarelui în sînul mării. Fiecare din noi aduce partea sa de inteliginţă spre a înlesni trecerea zilelor; iar mai. cu samă d-na N., prin varietatea cunoştinţelor sale şi 10 prin observările sale fine şi spirituale, ne face a nu simţi nicidecum zborul timpului. Cînd Bălcescu ne ceteşte un pasagiu din Istoria romanilor sub Mihaî Viteazul, la care el lucrează con amore de mai mulţi, ani; cînd eu recitez vreo poezie nouă, şi amica noastră 15 ne încuragează cu o zîmbire graţioasă, sau ne corige cu acel tact fin şi delicat care distinge naturele alese. Acum o săptămînă doamna N. era tristă şi suferindă. Am cercat să-i alung tristeţa şi am compus, în grabă un vodevil întitulat Peatra din casă, cu scop 20 de a combate tendinţa neomenească a unor părinţi de a considera pe fete ca nişte sarcini grele în familie,, ca petre în casă bune numai de a fi exilate la monăstiri. Tot cu această ocazie am atins în treacăt o chestie foarte importantă, acea a dezrobirii ţiganilor... Doamna 25 N. şi Bălcescu au rîs de bună voie şi m-au îndemnat să trimet vodevilul trupei din Iaşi. Iată dar că-1 adresez ţie, amice, şi te însărcinez să dai manuscriptul cui se cuvine; nu uita însă ca să mă înştiinţezi dacă publicul va şuiera sau va aplauda în sara de reprezentaţie. 30 Adio, te las în zăpadă şi alerg la soare! Martie, 1848, Iaşi Amice, ştii ce vra să zică: a giuca pe un volcan, deşi nu cred să te fi urcat vreodată pe Vezuviu spre a executa păsuri coregrafice... află dar că acum în 35 Iaşi o parte din societatea elegantă gioacă pe un volcan şi iată cum: Am compus pentru beneficiul săracilor un tablou naţional întitulat Nunta ţărănească, care va fi repre- 26 zintat pe teatru de cătră amatori, membri ai înaltei nobleţe şi ai onorabilului public. In această piesă figurează cadrul drustelor ce aduce la nuntă pe mireasă cu amicele ei; şi cine crezi tu ca au priimit a să îmbrăca 5 în haine ţărăneşti?... Cele mai frumoase şi mai aristo- crate dame de la noi!... Nimic mai pitoresc şi mai încîntător decît sosirea pe scenă a carului, îngiugat cu doi boi şi plin, ca un paner cu flori, de cucoane în cămeşi de burungiuc 1° brodat cu fir şi în catrinţe de mătasă... Să le vezi astfeli, graţioase şi fermecătoare sub costiumul na- ţional, ai zice negreşit ca şi mine: „Dă-mi, Doamne, o moşie înflorită ca raiul, şi pe moşie un sat mare, si în sat o mie de ţărăncuţe ca acele care împodobesc carul druştelor!" Să le vezi apoi prinse în horă şi mişcîndu-se în rond cu acea voluptoasă legănare a danţului românesc, care este reprezentat pe basrelievurile antice, ai crede că te-ai întors cu două mii de ani în urmă şi nu te-ai 20 îndura să mai ieşi din acea ghirlandă de graţii şi de tinereţe, două mii de ani în şir. în Nunta ţărănească am intercalat un dascal grec, pe Kir Gaitanis, tipul acelor profesori de tipto, tiptis care, aduşi în ţară de domnii fanarioţi, se cercau 25 prin toate mijloacele şi chiar prin falangă să introducă limba elină în locul celei române. Millo e admirabil sub masca grotescă şi caracteristică a grecului. Dar mă vei întreba poate unde-i volcanul?... Unde ?... între culise!... 30 în timp ce pe scenă se fac repetiţiile generale, pline de glume şi veselie, între culise se cloceşte o revoluţie !... Diverse grupe de tineri se exaltă la cetirea jurnalelor franceze care descriu revoluţia din Paris, şi ochii lor se aprind, şi mînele lor se strîng energic, 35 şi şoaptele lor misterioase urzesc planuri de răscoală în contra guvernului. Spectacol unic! Zîmbirile, complimentele adresate damelor, cochetăriile acestora, într-un cuvînt, acel prestigiu fermecător ce răspîndeşte o adunare elegantă de tinere dame şi de juni adoratori 40 ascunde un complot menit a izbucni în curînd... 27 Succesul Nuntei a fost complet... Fie ca şi mişcarea ce se pregăteşte să aibă acelaşi succes ! Iaşi, 185... Amice, după o pribegire de doi ani prin staturile 5 Europei (termin de pasport), în urma răscoalei noastre din 28 martie 1848, am reintrat iar în capitala Moldovei!... Graţie acelui zeu binevoitor care privighează asupra soartei românilor, avem acum pe tronul ţării un domn patriot, generos, liberal, cu suflet blînd şi 10 frumos ca şi faţa. Prinţul Grigorie Ghica! El a deschis frontierele ţării pentru ca să recheme junii emigraţi şi totodată le-a deschis şi braţele sale părinteşti. Moldova răsuflă mai uşor şi e însufleţită de mari sperări pentru prezentul şi viitorul ei. Teatrul Naţional prosperează 15 sub direcţia lui Millo, intrînd pe o cale adevărat românească. I-am încredinţat mai multe piese în care artistul nostru favorit a creat tipuri neuitate şi care au obţinut mare succes: precum Chir iţa în Iaşi, Chir iţa în pro-20 vinţie, Herşcu Boccegiul, Mama Angheluşa, Doi morţi vii etc. Este o adevărată plăcere de a lucra acum pentru teatru, căci trupa se îmbunătăţeşte pe fiecare zi, gustul publicului se formează şi, într-un cuvînt, arta dramatică română tinde la o perfecţionare netă-25 găduită. NOTĂ. — Teatrul n-a făcut decît să scadă de atunci, din cauza unor speculatori carii au introdus pe scenă dramele cele mai fioroase din repertoare străine, traduse în limba cea mai necorectă şi jucate în chipul cel mai grotesc. 30 Iaşi, 1858 Amice, ne aflăm în ajunul unor mari evenimente şi în luptă crîncenă pentru realizarea unui mare vis: Unirea Moldovei cu Valahia!... Austria şi Turcia combat prin toate chipurile această sublimă tendinţă 28 naţională; însă nu vor izbuti a împedeca regenerarea unui popor întreg. Toţi amicii noştri lucrează cu entuziasm sub impulsul acestei mari idei a Unirii, unii prin o pro-5 pagandă verbală necurmată, alţii prin organul ziarelor locale şi străine, alţii prin diverse influinţe asupra spiritelor. Cît pentru mine, am cercat să fac din scena română un auxiliar puternic pentru succesul luptei noastre. Prin drama istorică: Cetatea Neamţului am 10 avut mulţămire a redeştepta în public amintirea gloriei străbune şi prin piesa Cinel-Cinel a pleda cauza Unirii. Succesul ce au dobîndit aceste două opere dramatice în acest moment de înflăcărare generală a spiritelor şi de exaltare a sufletelor probează că românii 15 trec prin o fază politică din cele mai interesante şi că atît convingerile unora cît şi presimţirile altora sînt conduse de o putere ocultă cătră acelaşi ţel, adică: afirmarea românismului în faţa lumii. Curagiu şi bună sperare!... în curînd vom juca 20 Hora Unirii la lumina soarelui: Şi vom da mînă, cu mînă Cei cu inimă română. Mir ceşti, 1863 Amice, la depărtarea în care te găseşti de cara 25 patria, nu cred să ai idee de avîntul nostru pe calea reformelor sociale. Spectacolul ce înfăţişează România în epoha de faţă este unic în analele progresului omenirii ! De la cel mai mare pănă la cel mai mic visăm, dorim, inventăm, propunem, adoptăm şi aplicăm re-30 forme!... reforme în toate: în limbă, în legi, în admi- nistraţie, în moravuri, în idei, în simţimente... etc. înţelegi dar că în acest mare număr de reformatori se găsesc multe personage de comedie care merită de a fi puse pe scenă; ergo: 35 Am scris o comedie, sau, cum zic francezii, une bluette, în care mi-a plăcut să arăt un subprefect igno-î-ant, dar reformator, precum şi un pedant din Ardeal, asemene ignorant şi asemine reformator. Piesa a fost 29 reprezentată în Bucureşti sub titlul de Rusaliile în satul lui Cremine şi a dat loc la critici aspre din partea unor liberali, carii şi-au însuşit monopolul patriotismului... Ei au mers pană a acuza pe autor că ar fi retrograd şi contrar reformelor de la care atîrnă prosperitatea României, precum: împroprietărirea ţăranilor, organizarea comunelor etc. Aceste acuzări m-au făcut a rîde cu atît mai mult că la 1848, în Cernăuţi, am fost unul din acei carii au subscris angajamentul de a da pămînt ţăranilor, ca unul ce, fiind proprietar, aveam cu ce să-mi îndeplinesc gîndul. Acel act există şi astăzi şi pe dînsul se pot vedea în litere mari numele fostului domnitor A. Cuza, al lui C. Negri, al lui L. Rosetti, al fraţilor Alecsandri etc.; prin urmare acuzările cad alăture cu mine, fără a mă atinge cît de puţin. Fiind însă că jurnalistica română mi-a făcut onoarea a să ocupa de mine cu mai multă sau mai puţină bună sau rea voinţă, am găsit cu cale să răspund la criticele nedrepte prin următoarele rînduri trimise jurnalului francez redactat de D. Marcyllac: „Dommile redactor, Aflu, nu fără mirare, că s-a produs în Bucureşti oarecare vuiet cu ocazia reprezentării piesei mele Rusaliile. în prezenţa unor schiţe de actualitate comică, adoratorii patentaţi ai Patriei au crezut de bună-cuviinţă să reînnoiască scena salvatorilor Capitolului. Scoţînd ţipete dureroase, au pretins că piesa mea avea ţelul perfid de a ataca instituţiile prezente şi viitoare, precum şi reformele liberale ce sînt menite a regenera Naţia română!... A fost o minunată ocazie pentru patrioţii patentaţi de a să urca pe estradă, după obicei, şi de a desfăşura în ochii şi în auzul publicului şirul cunoscut de mari simţimente şi de banalităţi patriotice. Şi sub pretextul de a face o critică teatrală, ei au desnaturat chiar şi intenţiile care au prezidat la compunerea piesei. Deşi nu întră în obiceiurile mele de a răspunde la asemine hărăţaguri care, slavă Domnului, nu pot nici răni, nici ucide pe nime, doresc însă acum să fac o declarare în favoarea adevărului adevărat: Atît în 5 piesa Rusalii, cît şi în drama întitulai ăZgîrcitul risipitor, am cercat să biciuiesc ridicolele, iar nu principiile; am cercat a stigmatiza nu pe oamenii ce au convingeri, dar pe şarlatanii carii fac din cele mai sacre principuri o materie de speculaţie. 10 Respect Capitolul, dar nu mă pot opri de a rîde de unele gîşte care, deşi nu l-au salvat niciodată, se cred obligate de a ţipa cu pliscul deschis apropo de nimică, apropo de o umbră şi chiar de o şuierătură adresată lor... 35 Primiţi, d-le redactor etc.“ Mirceşti, 186... Amice, fiecare generaţie produce naturi felurite şi tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social şi istoric al fiecărei epoci. Acele figuri serioase .20 sau comice, măreţe sau ordinare, nobile sau tîmpite, frumoase sau hîde, blînde sau fioroase etc. poartă sigiliul secolului lor şi compun tabloul original al societăţilor ce se succed şi se prefac cu timpul. Dacă vijeliile necurmate la care au fost espuse 25 ţările noastre în curs de mai mulţi secuii nu ar fi nimicit. dezvoltarea literaturei şi a frumoaselor arte în România întreagă; dacă, pe lîngă cronicarii ce s-au ocupat cu descrierea faptelor istorice şi cu biografia domnilor, am poseda şi alţi autori carii să ne fi lăsat portretele 30 străbunilor şi schiţe amănunte despre obiceiurile tre- cutului, noi astăzi ne-am putea face o idee esactă de societatea română, cu fizionomia sa originală, cu spiritul ei, cu tendinţele sale în epocele de mai înainte; şi astfel am fi înlesniţi în lucrările literare, romane şi •35 drame istorice ce am voi să întreprindem; însă ase- mene preţioase notiţe ne lipsesc! Ce importanţă nemărginită ar avea în ochii noştri o descriere a timpului trecut, o descriere care ne-ar 31 arăta, ca într-un album fotografic, tipurile şi caracterele energice ale vitejilor noştri strămoşi! Cîte drame şi tragedii sublime am scoate din istoria ţării noastre, dacă am avea fidele cunoştinţe de natura personagelor destinate a fi puse pe scenă, dacă am şti să le repre-zintăm în cadrul lor adevărat! Tot românul care se mîndreşte cu trecutul glorios al Patriei sale simte dorinţa de a-şi închipui ce soi de oameni au fost acei eroi carii ne-au lăsat aşa de falnică moştenire! Cum erau portul, vorba, simţirile, moravurile, chipul lor oţelit în focul războaielor şi inima lor mărită prin sublima iubire de Patrie? Cum era poporul care trăia în frăţie cu coasa, cu toporul, cu codrul şi cu calul său; acel nobil popor totdeauna gata a combate pentru apărarea vetrei părinteşti? Ce fizionomie aveau locuitorii oraşelor, breslaşii, funcţionarii, negustorii de pe atunci şi ce aspect aveau însăşi oraşele noastre, astăzi înecate de evrei? Cum vieţuiau domnii în curţile lor şi cum era traiul boierilor adăpostiţi în codri sai pe vîrfuri de munţi? etc., etc. Zadarnice întrebări! Tipurile cele mai interesante s-au stins fără a lăsa nici o urmă vederată!... şi numai un geniu profund ar putea să le întrevadă prin vălul întunericului ce le ascunde şi să le scoată iar la lumină. Dar unde este acel geniu? Ne-ar trebui un Walter Scott şi un Shakespeare... dar, nu ne fie cu supărare, sîntem obligaţi a mărturisi că nu-i avem. S-a observat cu multă justeţă că societatea română este una din cele mai setoase de schimbări, j fie bune, fie rele. Reformele, care se introduc în alte j părţi ale lumii cu greutate şi cumpănire, găsesc calea I deschisă în ţara noastră şi năvălesc fără nici o împe- i decare. Legile se reînnoiesc pe tot anul, datinele vechi sînt părăsite cu o nepăsare întristătoare; iar în locul ! lor prind rădăcină obiceiurile străine ca în pămîntul | lor şi dau o fizionomie stranie atît orăşenilor cît şi oraşelor. Cine ar recunoaşte astăzi societatea română de f acum treizeci de ani! Cine mai întîlneşte tipurile acele j originale de boieri cu frica lui Dumnezeu, de cucoane gospodine, de slugi credincioase şi îmbătrînite în casele stăpînilor, de lăutari nelipsiţi la sărbători, de meseriaşi şi negustori români cu calfele lor, ce formau un soi de tiers etat prin oraşe ?... etc. Unde şi unde se mai zăreşte cîte una din acele umbre rătăcite în lumea 5 nouă. în prezenţa unei asemene prefaceri ce se realizează atît de grabnic, am socotit că nu ar fi poate o lucrare greşită de a compune pentru curiozitatea urmaşilor noştri o galerie de tipuri contimpurane; iar spre 10 a da acestor figuri o espresie mai vie, am adoptat pentru ele forma dramatică şi le-am prezentat publicului sub rubrica de Cînticele comice. Este just însă ca să declar că am fost îndemnat la această lucrare şi de talentul recunoscut a lui Millo. 15 El a ştiut să creeze într-un mod artistic cel mai înalt tipurile: Paraponisitului, a CMriţei în voiagiu, a Kera-Nastasiei, a lui Herşcu Boccegiul, a lui Barbu Lăutarul, a lui Haimana, a lui Gurâ-Cască, a lui Stan Covrigarul etc., tipuri ce dispar pe toată ziua, dar care vor rămînea 20 întregi în memoria contimpuranilor lui Millo. Mirceşti, martie 1874 Domnului Mihail Cogălniceanu Cui aş putea mai nimerit să dedic comedia Boieri şi ciocoi decît unui om ca tine, care ai luptat 25 bărbăteşte, ai pătimit fără a te descuragea, ai fost persecutat, închis la monăstire şi chiar espatriat în epoha de absolutism ce mi-a servit de studiu pentru scrierea piesei mele ? Primeşte dar, Cogălnicene, dedicarea ei cu acea 30 cordială amicie ce ne leagă împreună din copilăria noastră şi ne-a pus alăturea unul cu altul pe cîmpul luptelor trecute. Această comedie, tablou a unei părţi din societatea de acum treizeci de ani, va supăra poate unele 35 susceptibilităţi exagerate. Vin dar a declara aici că, străin de orice gînd de personalitate postumă sau existentă, dominat de simţirea celui mai adînc respect 33 pentru memoria părinţilor noştri, n-am avut alt scop în compunerea piesei mele decît acela de a arăta defectele regimului sub care au trăit ei, pentru ca generaţia actuală să înveţe a preţui era de libertate şi progres în care trăieşte. După axeastă declarare leala, îmi rămîne să adaug mimai ca opera mea dramatică cuprinde două categorii de oameni: boierii onorabili, adică românii cu suflet nobil, şi acei corupţi, adică ciocoii. Aleagă fiecare cetitor categoria ce-i convine şi critice în consecinţă! Mirceşti, 1874 Amice, mi-ai manifestat dorinţa de a ceti nămolul de manuscripte care compun Repertoriul meu dramatic. 15 Mă înduplec a-ţi îndeplini dorinţa; însă, te jălesc!... Ce păcate ai comis pentru ca însuşi, de bunăvoie, să te supui la o asemene osîndă ?... Oricum să fie, iată manuscriptele; citeşte-le, rupe-le, aruncă-le în foc sau mi le trimite înapoi... 20 Cum vei voi... Eu te autoriz să faci cu ele orice vei găsi de cuviinţă. Simţirea de paternitate literară nu e dezvoltată în mine pănă la gradul de a mă orbi asupra meritelor acestor produceri dramatice; prin urmare, nimicirea, lor nu m-ar face să mă îmbrac în negru. 25 Am fost obligat să-mi măsor zborul imaginaţiei şi a condeiului în nivelul puterii actorilor şi a culturei publicului. Iar dacă am reuşit a crea unele tipuri caracteristice şi a desemna unele schiţe din viaţa noastră socială, acele figuri şi tablouri vor interesa poate 30 în viitor pe oamenii ce vor avea curiozitate de a stu- dia şi cunoaşte trecutul. Mie nu-mi rămîne decît să mulţămesc contim-puraniior mei de buna primire ce au făcut succesiv operelor mele dramatice; iar ţie, amice, îţi voi fi recu-35 .noscător de francheţa cu care te vei rosti în- privinţa lor. 5 10 34 Nota bene. lata răspunsul amicului meu, sub formă de fabulă: ; limba şi GURA — Nu ţi-e milă, soro crudă, să mă ţii la închisoare 5 Ca pe-un rău nelegiuit? Ah! dă-mi voie să răsuflu, să mai ies puţin la soare; Căci m-am vestezit cumplit 1 Astfel Jimba cătră gură A vorbit cu glas pătruns; 10 Iară gura strîngînd, dinţii ca pentru o muşcătură: — Ba nu, dragă! i-a răspuns. Şezi acolo în odihnă, bine eşti cum te găseşti. Şi foarte puţin îmi pasă De-a te şti că eşti frumoasă^ 15 Sau că-n ciudă te zbîrceşti! Cîte ori mai înainte Tot cu astfel de cuvinte M-ai uimit, m-ai scos din minte, Încît eu drumul ţi-am dat; 20 Iară tu, fără cruţare, Fără nici pic de mustrare, Te-ai legat de mic şi mare Şi-n belele m-ai bagat. Tu ai spus odinioară 25 Că această mîndră ţară E o ţară de păpuşi, Şi că hoţii cu mănuşi Pot să jure pe dreptate Că le-s mînele curate! 30 Tu pe mulţi din patrioţi Poreclit-ai patri-hoji! Tu pe grecii plăcintari Chiar de moaşa lor meniţi A fi vel-postelnici mari 35 îngrăşaţi, buiurdisiţi, I-ai luat în trei parale Şi cu şfichiurile t-ale I-ai redus.a; fi ce-au fost ’iţvTveli-post, ci capijle post. 35 Tu pe luzii vînzători Ce-s unelte de mizerii Ai probat că-s lipitori Care sug sîngele ţării ! Iar pe cîţiva politici I-ai numit Gure-cascate! Pe-oratori cu vorbe late, Napoili şi Clevetici. Pe mulţi din pensionari Ai pretins că-s colivari Pentru care-i dulce mană Colivioara de pomană. Ai rîs şi-ai făcut de rîs Pe Chiriţa din Paris, Şi pe-acei ce-n lumi străine După ce-au mîncat papara Se mîndresc făr’de ruşine Că nu-şi pot suferi ţara. Te-ai atins chiar de prefecţi! Susţinînd că-n meserie Nu rimează cu perfecţi Cum rimează-n poezie. Şi n-ai respectat macar Nici pe-acei nenorociţi Ce trăiesc ca cioara-n par Trişti şi paraponisiţi. De m-oi potrivi eu ţie, Să te scot din amuţie, Te cunosc, tu eşti în stare Să te legi iar de oricare, De senatori, de magnaţi Ba şi chiar de deputaţi! Ai să strigi în gura mare Fără nici o remuşcare Că pe-un deal cu nume sfînt O moară de şoareci plină Se-ntoarce mereu în vînt Dar nu macină făină. Ai să spui multe şi multe, Căci mai sînt multe de spus, Şi lumea a să te-asculte Aiurind ochii pe sus. Deci de-acuma cu plăcere Poţi să rîzi în voie bună De-acea vorbă care sună: 5 Paserea pe limbă-i pere! N... Post-scriptum Vorba-i veche şi-nţeleaptă! însă tu, amicul meu, 10 Pune biciu-n mîna dreaptă Şi-n ce-i rău Bate mereu I N... CANŢONETE COMICE ŞOLDAN VITEAZUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Iaşi. 1850. (Teatrul reprezintă o piaţă.) 5 şoldan (e de gardă lîngă o gherită. El caută-m- prejur, lasă puşca, vine în faţa publicului şi cîntă); Eu sînt Şoldan Viteazul Din colo, de la Breazul 1, Soldat de oaste nouă 10 Voinic însă cît nouă. într-o zi, din păcate, Mi-au pus un sac pe spate Şi coiful ist pe cap în care nici nu-ncap; 15 Şi m-au trîntit la număr C-o puşcă grea pe umăr Cu trupul în mindir2, Cu cîlţi ici la chimir; Ş-apoi mi-au zis: Şoldanel 20 Stăi smirna 3, ţopîrlane, Căci de-acum eşti soldat... Soldat!... văzuşi păcat? Of! Doamne! boieri d-voastră... să nu vă fie vorba cu supărare... adică dă!... de unde eram om 25 1 Sat de lîngă Iaşi, în partea Copoului [V.A], 2 în loc de mundir — tunică [V.A.]. ? Smirna, cuvînt rusesc ce însamnă: drept [V.A.]. 41 de omenie ca toţi pămîntenii... cu sucman, cu opinci, cu iţari, cu pene de păun la pălărie, m-o luat bun-teafăr din sat, şi m-o sucit, şi m-o schimosit, şi m-o tuns chilug, de-ar rîde chiar babele acum de mine I 5 (Arătîndu-şi capul tuns.) Dă! poftiţi de videţi... cap de român i-aista ?... parcă m-o muls Rusaliile şi m-o păscut bobocii!... (Oftînd.) Ba nu, zău... adică cum s-ar prinde şaga de-o parte... drept să vă spun... Frunză verde, verde, verde, 10 De m-aţi crede, crede, crede, Mi-i destul Zău, destul, Şi-s sătul Prea sătul 15 De cazarmă ca de-o cuşcă, Şi de mustru, şi de puşcă. Căci mi-i dor de plugărie Şi de iarba din cîmpie! Valeu ! valeu ! inimioară, 20 Ca murguţa zbeară, zbeară! Aşa zău !... după ce m-o strîns vîrtos în chingi şi m-o îngustat de-un palmac... apoi m-o scos la muşini... şi, cît ţi-i ziulica Domnului de mare, mă ţinu la soare, ca pe un cocostîrc... ian aşa !... numai într-un 25 picior... (Se pune într-un picior.) Cică să mă înveţe a face marş... una... a... două... şi-i dă... şi-i dă cît îi ie glasul... o ţine una şi bună, chiar ca un palamar cu isonu la biserică... una... a... a... două. (Schimbă piciorul.) Ş-apoi ian să mi te-mpingă păcatul să te 30 clătini... valeu, mămulica mea ! îţi toarnă nişte pro-pele la fălci de-ţi strămută căpriorii... Ba nu, zău, adică cum s-ar prinde... şaga de-o parte... nu-mi era mai bine mie la ţară ? la locuşoru meu ? unde trăiam în ticnă de azi pănă mîne şi mă drăgosteam cu Măriuca... 35 Nu cunoaşteţi pe Măriuca? fata lui moş Trohin Ţară-Lungă ?... Măriuca cea cu ochii ceacîri ?... (Ruşi-■nîndu-se.) Mi-i ibovnică mie!... Ce pui de fată! s-o sorbi cu lingura. Cînd la boieresc eu, vara, 40 Mă munceam mereu Si veneam ostenit seara 42 !0 5 15 I-a bordeiul meu, Măriuca cea cu minte, Ibovnica mea, îmi sarea ţop! înainte Ca o turturea. Hopa, ţupa, ţupa, lupa Amîudoi cîntam, Rîdeam şi giucam. D-apoi iar la sărbătoare, La Paşti, la Fiorii, La clacă, la şăzătoare, La cules de vii, Cînd deodată-ncepea hora, Să ne fi văzut Cum săreai)] deodată lora Chiar de la-nceput. Hopa, ţupa, ţupa ş.c.l. Dar apoi, vorba ceea: cică nu-i în toate zilele Paştele!... într-o zi, chiar din mijlocu horei, m-o 20 umflat pe sus, ca să mă dea la miliţă... cică să mă facă viteaz ca Ştefan-Vodă... bietu Ştefan-Vodă!... unde-i să mă vadă făcînd mustru şi să se bucure!... Puşca la u... măr!... (Ie puşca şi face eserciţiu.) Puşca la stra...jă!... la pi...cior!... puşca la u... 25 măr!... marş... rantaplan, plan, plan. (Face marş.) Atîta-mi place şi mie... darabana !... Cînd începe-a bate şi cînd începe mojica a cînta !... ştii?., mă furnică pin inimă, mi s-aprind ochii ca doi jăratici şi-mi trece de dor de-acasa... atunci, zău ca m-aş bate, ■30 dar, m-aş bate păn’ la moarte, pentru ca să apăr ţara astă bună care mă hrăneşte... atunci, zău... cum s-ar prinde... şaga de-o parte... uit şi pe Măriuca şi mă simt cu adevărat... Că sînt Şoldan Viteazul Din colo, de la Breazul, Deşi de oaste nouă, Atunce cu mîndrie 43 Mă văd la soldăţie Cu coiful ista-n cap, Deşi nu-1 pre încap. Voios mă pun la număr 5 Cu puşca mea pe umăr, Şi-mi place ist mindir Şi plumbii din chimir! Atunci, român cu fală, Aş da în foc năvală, 10 Să apăr ţara mea De-orice nevoie grea! (Se închină la public ostăşeşte.), (Cortina cade.) MAMA ANGHELUŞA, DOFTOROAIE CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Iaşi. 1850. angheluşa (vine alergînd pe scenă cu un snop de buruiene în mînă): Iată, iată şi mătuşa! Eu sînt mama Angheluşa Care ştiu discîntici mii, Ş-orice soi de doftorii. Pentru farmeci de iubire Şi drăcii chiar peste fire Nici cel mare cornorat Nu-i ca mine de-nvăţat! Aşa, zău, boieri d-voastră... Nu că mă laud, dar puteţi întreba şi pe cuconu... cum, Doamne iar-tă-mă, îi zic ?... unu cam ceacîr, cu barba-n furculiţi şi c-o alunică cît nuca pe vîrfu nasului... De mult ce tot trecuse astă iarnă pe la ferestrele cuconiţei... iaca pozna că-i uitai numele!... cuconiţa... una cam limonie la faţă şi cu ochii în doi peri... Ei!... îl apucase pe bietul cuconăşel o tusă de cele cu urechile lungi... ca să nu zic vorbă proastă... şi numai eu am putut să-l tămădui de dînsa, bat-o pîrdalnica!... că se încuibase, mă rog, în el, ca în casa ei... Ştiţi ce i-am dat să beie ?... ceai de cucută fert la un loc cu un snop de pipăraşi roşi şi dres cu puţintică terben-tină... ca vro două litre şi mai bine. De-atunci să-l auzi ce glas are... cum cîntă din ohtoic, glasul al 45 optulea... ţi-i mai mare drag să-l asculţi... parcă-i o roată decar neunsă. Cînd vrea să zică te miri ce... îi face gîtu schîîîrţi... şi, Doamne! mare frumos îi mai şede... n-ar fi de diochi mititelu! 5 Cindură că pomenii de diochi, trebuie să vă spun, boieri d-voastră, că mă pricep şi la discîntice mai dihai decît Baba-Cloanţa... Ştiu să fac şi cu ulcica, De ţi se zburleşte chica, 10 Cînd auzi dracii şoptind Şi pin oală bojbăind. Atunci vezi cum vine, zboară Pin văzduh ca o cucoară Voinicel de dor nebun 15 Pe-o prăjină de alun. I! Doamne! mulţi cuconaşi zăresc eu aici, cărora le-aş face de dragoste cu ulcica... dac-aş şti că nu le-ar fi cu bănat. Ian spuneţi drept, săruta-v-aş ochişorii, să vă fac acu să nebuniţi după mine, cît sînt de 20 bătrînă şi de hardughită ?... Doamne! ce m-aţi mai pupa... ce m-aţi mai dismerda... ce m-aţi mai numi înger cu păr galbîn şi eu m-aş fasoli chiar ca o madamă. .. (Făcînd ca o tînără cochetă.) Da şezi binişor, mosiu... da dă-mi pace, mosiu... Vai de mine! ce 25 vrea să zică una ca asta?... mon dic, mon die!... je vu pri... pardon... " /. Ei, dă! nu vă spărieţi... c-aşa glumesc eu. Da de cumva aveţi ceva ahturi la suflet... şi v-o picat tronc' la inimă vro cuconiţă frumuşică... fie şi cu 30 ' bărbat.. . tot una-i... să vă-nvăţ eu meşteşug bun. Prindeţi un liliac în noaptea agiunului Bobotezei şi-l îngropaţi într-un furnicar. Peste trii zile nu rămîne din el'decît două ciolănaşe subţirele: un cîrligel ş-o .lopâţică. De-i atinge cuconiţa cu cîrligelul?— te-o 35 Văzut Dumnezeu! ai prins păsăruica-n laţ... De-i lovi bărbatu cu lopăţica? l-o luat dracii!... Se duce . de-a tumba peste nouă mări şi nouă ţări.... curată . . socoteală....' Ei! dar păn' la liliac... veniţi la mama . ' Angheluşa. 46 Ştiu să stîng în apă race Cărbuni roşi vro cincisprezăce Pentru-acei puţin isteţi Ce le zic că-s diocheţi. 5 Ştiu a face case bune; Şi le stric, zău, de minune. Mai dihai şi mai dibaci Decît cei ce stric baraci1. Aş putea să vă spun multe case stricate de mine... 10 dar mi-i să nu se supere cineva şi oarecine. Mai ştiu leacuri multe încă Pentru cei ce zac de brîncă Şi, cotei linguşitori, Şed pe brînci de multe ori. 15 Mai ştiu iar o doftorie Ca să scapi cu dibăcie De acei ce port minciuni Ca o marfă de nebuni. Pentru cel care stă culcat pe brînci şi necinsteşte 20 omenirea, puind-o în rîndu dobitoacelor, după cum spunea răposatu dascalu Pralea... Dumnezeu să-l odihnească!... cel mai bun leac ca să-l vindeci îi s-aduci vro patru surugii de la poştă şi să le poronceşti ca să ureze ca în agiunu Sfîntului Vasile, cu harapni-25 cile pe spinarea lui. Peste un ceas, un ceas şi jumătate, să fii sigur că se scoală din brînci în picioare şi rămîne vindecat pentru vecii vecilor, amin. Iar pentru cei carii arunc venin cu limba peste unii şi alţii, dacă vrei să nu mai clevetească cît or trăi ?... să iei o sută 30 şi mai bine de ace englizeşti şi să le înfigi în vîrfu limbii lor. Pe urmă să le scoţi cîte unu, unu, şi în locu lor să presori steclă pisată şi amestecată cu praf de peatra iadului. De-or mai spune minciuni vrodată... vina mea să fie! 35 1 Din ordinul guvernului, pompierii au dărîmat mare numai de baraci vechi şi coperite cu şindilă; o măsură foarte nimerită : pentru ferirea oraşului de foc [V.A.]. 47 Credeţi, credeţi pe mătuşa, Că sînt mama Angheluşa Cunoscută-aici-n leş Şi nu fac la nime greş. 5 Pentru farmeci îs vestită, Şi de mulţi chiar ispitită; Drept dovadă, vă uitaţi... Ţara-i grea de fermecaţi! Acu, farmecile ca farmecile... dar cît pentru 10 ale gospodăriei... apoi nu s-a dat pe faţa pămîntului o jupîneasă mai iscusită decît Angheluşa... nu că mă laud, dar... Ştiu să fac de toate bune, Vutci, dulceţuri de minune, 15 Şi beltele de gutăi Care scot dinţii cei răi. Cozonaci de modă npuă Fără unt şi fără ouă, Şi-nvîrtite ce, mă giur, 20 Pot sluji de coafiur. Cine-a vrea să mă ieie jupîneasă-n casă îi scutit de marşan de mode... Ş-apoi îi mai aduc şi alt folos... Dacă are copii, să-i deie pe mîna mătuşei... Ţi-i hără-xesc de spasmuri şi le discînt de diochi ca mai bine... 25 că eu am umblat pe unde şi-o înţărcat dracu copiii şi am deprins de toate. Ştiu să fac discînteci grele Pentru orice boale rele: Precum boala de turbat, 30 De bîrfit şi de furat. Sau de-a şerpilor muşcare, Sau de-acea ră boală care Schimbă sufletu-n români Şi-i preface în păgîni! 35 Dar mai ales, boieri d-voastră, ce ştiu bine?... îi să lecuiesc de friguri, de dureri de cap, de dureri de măsele şi de urît. De pildă, l-o apucat pe cineva frigurile, fie lui acolo ?... pune-i frumuşel trupu în 48 apă cu gheaţă şi-i dă să mănînce vro doi harbuji necopţi. Pe deasupra dă-i să beie lapte crud şi botezat cu apă de ploaie... peste un ceas îi gata !... Pentru dureri de cap... cunosc două leacuri fără 5 greş... le-am învăţat de la răposatu doftoru Flaimuc, care s-o dus de mult pe ceea lume ca să-şi vadă bol- navii. Ei!... dacă-i durerea din răceală, şi-i nouă? pune vro zece ferari să bată cu ciocanele cît îi ziulica de mare; şi-n vreme ce ţi-or bocăni la ureche, şezi ple-10 cat cu capu pe-o tipsie plină de mangal aprins. Iar dacă-i durerea veche şi înrădăcinată ?... n-ai decît să te tunzi chilug şi păru ce rămîne pe cap să-l smulgi cu cimbistra fir cîte fir... Cu chipu aista scoţi toata răutatea din cap şi rămîi pleşuv... dar teafăr. Pentru 15 dureri de măsele, cel mai bun lucru-i să nu te dai pe mîna doftorilor de dinţi; sau dacă nu te vindeci cu atîta, să iei sîmburi de persică şi să-i strici cu măseua cea ră. Iar dacă nici chipu aista nu-ţi foloseşte?... să clăteşti gura de trii ori pe zi cu vitriol clocotit... 20 (Vorbeşte ca nemţii.) la tot unu dat, cîte un feleşan mare... (Cu glas firesc.) ca în reţetă. în sfîrşit, pentru boala urîtului, care-i boala cea mai a dracului din lume?... ascultaţi... Dragi boieri şi cuconiţe, Holtei, fete, văduvite, De vroiţi numaidecît Să vă treacă de urît ? Lăsaţi iute casă, masă Şi cu inima voioasă Alergaţi, vă sfătuiesc, La teatrul românesc. Ce vă spun eu... de s-a mai ţine urîtu de d-vca-stră ?... să nu-mi ziceţi -Angheluşa. Credeţi, credeţi pe mătuşa, 35 Căci sînt mama Angheluşa Cunoscută-aici-n leş Şi nu dau la nime greş. Eu sînt gata şi ferice 25 30 49 De-a sluj 1 pe toţi aice. Cînd îţi vrea să vă slujăsc... (Bătînd în palme.) Pan, pan, pan... şi eu sosăsc. (Se închină şi pleacă alergînd.) (Cortina cade.) HERŞCU BOCCEGIUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Iaşi. 1851. (Teatrul reprezintă o stradă din Iaşi. La ridicarea cortinei ** se aude în culise hămăit de cîni.) herşcu (strigă spăriat): Avei! ţibi, ţibi, cheţel. (Întrînd.) Ţibi, ţibi, cheţel, che te lovesc cu co'tu. Ţibi, chirie pintenog... arihnăndă tatnără! (Vine în faţa scenei, strigînd:) Marfă! marfă! morunţuşuri!... 10 forficele... andrele... vax pentru cibuţele... frunze pentru obrijele... marfă... marfă!... (Cătră public.) Slug d-vostră, boieri şi chicoane! nu poftiţi ceva morunţuşuri de Lipschi şi de Paris ?... Am de toate, zic zeu!... de care poftiţi de acele nu ghesiţi... Vreţi 15 se videţi, mă rog?... Eu nu silesc pe nime... (Pune bocceua gios ş-o dezleagă.) Dacă nu cumpăraţi nimichi, nu mă supăr... che eu sint Herşcu Boccegiu, cunoscut pin toate casele boiereşti, zic zeu! Am marfă de mofluz ieftină şi fără tocmeală... Inchi se videţi... poftim 20 mă rog_________ (Scoate marfa cîte una şi o, arată publimlui în vreme ce cîntă strofele următoare:) Marfă, marfă de Paris! Astăzi chiar o am deschis, Ş-o dau ieftină, zic zeu, 25 Ca să schep de ea şi eu! 51 Foarfeci mari de tuns un chichi1 Cei ce prind prea mult arichiz. Brice lungi de dat perdaf Celor cu pricini de jaf. 5 Pentru aşa moţpănoi nu trebuie judecătorie... trebuie bărbierie ca se-i usture păn’pi chele3. Poftim ace de cîrpit sfe Şi clei tare de lipit Inimile ce-au slăbit, 10 Cugete ce-au putrezit. Poftim apă de livant Pentru cavaler galant; Chind pe nas o tragi, o-nghiţi, Faci pe loc hafiţi, hafiţi! î 5 (Strănută.) (Cătră public.) Cum ai spus, mă rog? să-mi fie de ghici... Foarte mulţumesc d-tale... nu primesc. Poftim praf de dinţi pre bun Pentru-aceia care spun 20 Minciuni lungi de şepte coţi... Se le cadă dinţii toţi, Poftim roş-roşior... îl vînd Pentru-acei mişei de rînd Care, orişice păţesc, 25 Pe obraz nu se roşesc! Cumpăraţi, mă rog, ca să le trimiteţi lor prezent de Paşti, în loc de vovă4 roşi... Nu-i scump... che am adus multă de asta. Mai poftim şi cherţi de gioc 30 Mesluite pe noroc. Se te faci mult mai dihai, Mai dihai decît un crai. 1 Un pic [V.A.]. 2 Aripi [V.A.]. 35 3 Pele [V.A.]. « Ouă [V.A.]. 52 Mai poftim şi alte cherţi Unde dache mult învăţi Te faci foarte procopsit, Procopsit sau pricopsit. 5 Videţi d-vostră... cherţi şi cherţi... aşa-i? însă aste se vînd atît de mult... che s-o dat vînzarea lor în otcup... chind astelalte le cumpără degeaba numai şoarecii... Adichi... zic zeu!... învăţaţi trebuie să fie şoarecii din ţara Moldovii! 10 Cum ai zis, mă rog? chit ţine? Nu-i scump... aşa se trăiesc! Cine-ntreabă, zece lei, cine cumpără, cinci lei. Voăs?... chit dracu pe tată lui?... adichi si mi ierţi... marfă de Paris şi de Lipschi, nu-i marfă de Podlelvoei1 ... Astă marfă din boccea am adus-o 15 eu singhir din Momomiţi, şi chiti am păţit păn-aice... Dumnezeu fereasche!... Să videţi, mă rog. M-am pornit de pe graniţi ca un boier mare... cu cherîta cu doi voişti2 şi cu un cal care făcea chit opt. Dar chind am pornit, m-o apucat pe drum deodată un 20 viforoi cheptuşit cu omăt şi pe faţă şi pe dos. Chind mă bătea peste obraz, chind mă bătea peste ceafă; dar eu strigam vio, vio, la calul cel de pe cheruţă... şi chind strigam vio... calul făcea ho... şi sta pe loc... Eu vio, el ho! eu vio, el ho!... ghirai şvarţ!... aşa 25 supărare mare... de chind o trecut jidovii Mare Roşie, inchi n-am păţit, zic zeu! Perciunii mi se făcuse meciu- chi şi barba ţepuşi... inchit m-o prins un gutunar piste nas, de cele tătăreşti... Ba inchi ce se vezi?... che şuieram pe nas ca un tilharoi... chind mă răsu-30 flam, făceam: fhiu... Ş-aşa, mă rog, ca să nu mai lungesc vorbe degeabă... am agiuns în codru Herţii!... aveei! ştiţi d-vostră ce-i codru Herţii ? avei! mamu nieu! I (Arie jidovească) 35 Codru Herţii (ter) cel de morte, La jidani-i duşman forte. 1 Podul Ilioaei [V.A.]. 2 Oişte [V.A.]. 53 Ei vei! main got! Dacă eşti cam rufos, Voinicos... da fricos, ) f {bis) Zic zeu, mori de tot! J 5 II * Mamă, tată! (ter) mare frichi Ţine cale la potichi! Ei vei! main got! Dacă eşti cu zuluf jq Şi pe cap plin de puf, 1 ' ■ r f OtSJ , Zic zeu, mori de tot! J Acolo o perit jupînu Iţichi Zarafu care era tare voinicos şi chind se mînia... de frichi fugea pi deal ca pi vale; şi jupînu Solomonichi harabagiul care î5 purta totdeauna la drum un harţagan1 mare pentru volintiroi, şi chind se întîlnea cu dînşii... le da degrabă ■ harţaganu, ca să nu se facă primejdie. Şi chiţi au mai perit ! se fie la dînşii acolo unde şi-au lăsat papucii!... avei!... codru Herţii!...- 20 Dumnezeu fereasche, chit am mai păţit! Eu mă mir de frichi cum de n-am murit? Ei vei, mama nieu! Ei vei, tatu nieu! M-au prins telheroii! m-au prins, i-am văzut; 25 ... Ba-nchi mi se pare che m-au şi bătut. Ei vei, mamu nieu! Ei vei, tatu nieu! Mi-au făcut morişchi, chiar pintre perciuni. ' Aşa talhari închi n-am văzut nebuni! i 30 Ei vei, mamă nieu! Ei vei, tată nieu! Da să videţi, mă rog, cum s-o întîmplat cu bătaie. Nu eram departe de Dorohoi... tirg jidovesc ca şi tirgu Ieşi. Mai avem un deal ş-o vale ş-o limbi de 35 pădure. Eu mergeam fără griji: pentru che nu-s fricos. Chind deodată zăresc înainte două matahale groase 1 lartagan [V.A.]. 54 şi spetoase şi bărboase- şi musteţoase, care băga frichi la oase. Chind le-am zărit, am murit... dar fiindche ■ nu-s fricos... mi-am scos degrabă şi cuşmă şi chitie de pe cap şi le-am pus ună-n dreapta, ună-n stinghi... 5 ca să vadă telheroii che suntem mai mulţi. — Stăi, Iudă! răcneşte deodată un matahal. Eu zic vei! calul face ho! şi ne oprim trustoţi. Dache ne-am oprit... telheroii o-nceput a veni spre cheruţă cu ghind reu. Eu, cu cap, strig la dînşii: 1° — Nu veniţi, nu... Voi sinteţi doi, noi sintem trii! — Da ce sînteţi voi, tîrtane? — Noi sintem oameni buni cu frichi ... a lui Dumnezeu, sfinţi părinţi de la mănăstire, zic zeu; 15 „Dache nu mă crezi pe mine care-s harabagiu, intreabă şi pe jupînu Leiba din fundu cheruţii." Aci m-am greşit cu vorba puţintel, şi volintiroii m-au inţeles che eram boccegiu... mamu nieu! chind s-au aruncat pe mine ca doi zăvozi... şi chind o ince-20 put a-mi scutura de omet chelea dracului1 cu ciome- gile... vei, vei, vei! parcă bătea în păpşoi, zic zeu. Eu strigam ghevalt... Urzichi !2 şi mă luptam ca un voinicos... pentru che nu-s fricos... dar ce folos! chind făceam eu ghicischi flischi... ei cu ciomagul 25 trosc! şi pliosc!... Chind eu eram dedesupt, chind ei deasupra... chind ei deasupra, chind eu dedesupt... Ai vei! tatu nieu! telheroii; mă făcea chiseliţi dacă nu mă scăpa de pe dinşii nişte creştini botezaţi. (Oftează.) 30 Bine-o zis cine-o zis che jidanu nevoieş se-neacă pe uscat! A doua zi chind făcea cucoşu chichirighi... m-am pornit de la Dorohoi, inse păcatu mă alunga, chit pe cole, chit pe dincole ca pe un ghischi... şi chite am mai păţit!... Ei vei! codru Herţii!... Mai 35 bine dechit să faci neghistorie cu dinsu, mai bine să şezi linghi balabustă. (Duios.) Balabustă!... şi eu inchi am o balabustă- • • si ce balabustă frumusichi, 1 Materia halaturilor jidoveşti se numeşte: pelea dracului [V.A.]. 40 2 Urzică, vestit âgent al poliţiei diti Iaşi [V.A.]. 55 cu faţă de ghermesit de Lipschi... fain, fain... Chind o vezi, te apucă un fior din talpe şi gioci ca un curcan bătrîn. Eu mor de pe dinsa de dragoste, şi toţi jidanii mor de pe ciuda mea. Ha, ha, ha... parche sint un 5 grof jidovesc, aşa-s fudul cu balabustu nieu!... ş-apoi poate che n-am dreptate? (Arie jidovească) Balabustă mititichi, Dragă nieu, Tare-i tare frumuşichi! Zic şi zeu. Chind o văd eu pe dugheană, Vai/vai, vai! Mă măninchi pe sprinceană. Hai, hai, hai! Handiridi, ridi, ridi, ridi, ridi, ridi Handiridi, ridi, Ruhala! Handiridi, ridi, ridi, ridi, ridi, ridi Handiridi, ridi, Zugzala. 20 Mititichi balabustă, Dragă nieu. Poartă rochii fără bustă Zic şi zeu. Ea pe cap'e rasă, rasă 25 Vai, vai, vai! Ş-aşa inchi-i mai frumoasă Hai, hai, hai! Handiridi, ridi etc. etc. Balabusta cea frumoasă, 30 Draga nieu, Chiteodată-i mînioasă Zic şi zeu. Dar chind văd che-i aşa Rifchi Vai, vai, vai! 35 Ca o broască mă fac lifchi Hai, hai, hai. Handiridi, ridi etc. etc. 10 15 56 (Herşcu gioacâ într-un picior, bătînd în palme, în vreme ce cîntă „Handiridi". Deodată se aude un lătrat de cîne în culise. Herşcu se opreşte spăriat şi aleargă de ie cotul de gios.) Ţibă, chine... Arihnăndă tatnără... Mi-a 5 sărit inimă din loc. (Stupeşte în sin.) Am socotit che m-au mîncat... (Cu mînie.) Am se te lovesc cu botu peste cot... las! las! volintiroi buţuf1. (Cătră public.) Poftiţi, ori nu poftiţi?... vreţi se-mi faceţi ceva aliş-veriş, che n-am vreme de prăpădit. D-vostră ştiţi 10 numai se rideţi de mine şi nu-mi cumperaţi nimichi... Ei! atît păgubi pe ţara nostră... (Stringe bocceua.) Pentru che sint jidan boccegiu, de aceea nu vroiţi se-mi faceţi seftenlichi... Poftim de mergeţi pi la dugheni mari ca se plătiţi indoit. (Pune bocceua pe 15 umeri.) Boieri d-vostră, mai am inchi o marfă, (ruşi- nîndu-se) dar nu ştiu dache se cade se... Mai am inchi şi mănuşi Şi le-aş da făr’ nici un gruşi Dacă-aş şti, boieri, che vreţi 20 Mie-n palme se-mi bateţi! Am de toate, cum vedeţi; Marfa mea nu are preţi Ş-o dau ieftină, zic zeu. Ca se scap de ea şi eu. 25 (Se porneşte strigînd: „Marfă, mărunţuşuri". Cînii latră în culise... Herşcu se apără cu cotul pe dinapoi.) (Cortina cade.) 1 Beţiv [V.A.]. I CLEVETICI, ULTRA- DEMAGOGUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Luchian, pe Teatrul din Iaşi. 1862. (Teatrul reprezenta un salon.) 5 clevetici (cu frac negru, .jiletcă Robespierre, cravată de maiasă albă. şi cu barba-n furculiţă, întră pe uşa din fund): Sănătate şi frăţietate, domnilor cetăţeni!... Am aflat că sînteţi adunaţi în colegiu eleptoral pentru alegerea unui deputat, şi iată-mă-s, 10 alerg ca să vă espun profesiunea mea de credinţă. Eu sînt celebrul Clevetici Cunoscut nu de mult pe-aici. Liberal ultra, jurnalist Şi constituţionalist. 15 Unii-mi zic că-s demagog, Alţii că sînt numai un gog. Dar eu n-asud, eu sufăr tot Căci sînt un mare patriot! Ce vroiesc eu, domnilor?... r 20 O ştiţi din coloanele ziarului meu: Gogoaşa patri- otică. Vreu mai întîi consacrarea aptului de la 5 şi 24 ghenar, ca unul ce este făcut de mine şi numai de mine... Unii m-admir, alţii mă-nchid. Unii mă plîng, alţii mă rîd... Dar eu n-asud, eu sufăr tot, Căci sînt un mare patriot! 5 Cercaţi, domnilor, să mă trimiteţi la Cameră, cu mandatul de reprezentant al Naţiunei, şi atunci veţi videa ce poate Clevetici... închipuiţi-vă că sînt în Cameră... iată-mă-s la locul meu... (Se pune pe scaun.) Cer cuvîntul, d-le preşedinte... cer cuvîntul.., 10 nu mi-1 dai ? prea bine! (Se scoală şi vine în faţa publicului.) Am cerut cuvîntul pentru ca să combat opiniu-nea emisă de d-nul ministru de finanţe în cestiunea budgetului. Deşi onorabilul preopinent a cerut ces-tiunea prealabilă, voi întreba ce este budgetul, d-lor? 15 Budgetul, d-lor, este pulsul unui stat!... trebuie în consecinţă să-l pipăim cu luarea-aminte a unui medic... Lăsînd dar deoparte pe d-nul ministru de finanţe care a sulevat această cestiune urgentă, mă voi adresa cătră d-nul ministru de justiţie, pentru ca să-l întreb: 20 cum de a cutezat a călca sacrul princip al inamovibi-lităţei consacrat de Convenţiune, depărtînd de la giude-cătoria nu ştiu cărui district pe onorabilul cetăţean Cîrcioc, ce a dat atîtea probe de integritatea cea mai pură şi de patriotismul cel mai pur? îmi va răspunde 25 negreşit d-nul ministru de resbel că formarea unei nouă baterii este necesară? însă, domnilor, strămoşii noştri romani, companionii de arme al strămoşului nostru Traian, n-aveau trebuinţă de atîtea tunuri pentru ca să învingă pe inimici, şi cînd e cestiunea de 30 bani, se cuvine să fim economi, căci acest budget este produs de obolul săracului, acelui sărman asuprit şi nenorocit, pe care cad toate sarcinele!... acelui ilot ce geme de secoli, fără ca d-nul ministru de interne să se fi îngrijit pănă acum de a propune Camerei un 35 proiept de lege pentru uşurarea clasei de gios... A! D-le ministru de interne! dacă ai avea alte gînduri decît acel de a prinde o rădăcină eternă pe scaunul preşedintei, ai gîndi că dinaintea d-tale două drumuri sînt deschise, acela urmat. ■ de Bimbaşa Sava şi acela 40 urmat de Cavur!... în darn d-nul ministru al aface- 62 rilor străine mă întrerumpe sub pretest că n-aş fi în cestiune... D-lui nu ştie uzul parlamentar, dar eu... sînt trimis aici de Naţiune ca reprezentantul intereselor ei. Acest mandat sacru îl voi îndeplini ca cetă-5 ţean liber şi liberal, apărînd cu energie şi cu logică (iute) libertatea, egalitatea, dreptatea, fraternitatea, inviolabilitatea, inamovibilitatea, autonomia, Convenţiunea, drepturile naţionale, garda naţională, partidul naţional şi celelalte... (răsuflîndu-se) căci eu... şi de ce nu? ’iO am toate calităţile de a fi ministru !... O mărturisesc cu toată modestia, d-lor, pentru că am fost, sînt şi voi fi cetăţean român şi nu am obicei de a aprinde luminări, din contra, eu le sting... (Glasul i se stinge; el urmează a vorbi prin gesturi.) 15 Fraţi cauzaşi, m-aţi auzit? Sînt elocuent apelpisit. Vorbesc, vorbesc, vorbesc, vorbesc Păn’ce pe toţi îi obosesc. Unii-mi zic ritor hazliu, ~0 Alţii-mi zic palavragiu ! Dar eu n-asud, eu sufăr tot, Căci sînt un mare patriot! (lesă maicstos.) (Cortina cade.) SANDU NAPOILĂ, ULTRA-RETRO GRADUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Luchian, pe Teatrul din Iaşi. 1862. (Teatrul reprezenta un salon.) 5 napoilă (afară) : Ce face ?... Să plătesc eu căpiţă ţie ?... Eu, boier velit ?... Eu, Sandu Napoilă ?... atunci s-agiungi tu, guleratule. (întră furios pe scenă şi se adresează publicului.) Da bine* boieri d-voastră, unde mergem ?... ba 10 nu, adică vă întreb, unde mergem?... De cînd legea asta nouă Ce Convenţie îi zic Au rupt reglementu-n două. Am agiuns chiar de nimic! 15 Şi de unde mai-nainte Eram toţi boieri veliţi, Ne-au luat pe dinainte Nişte puşchi apelpisiţi! Şi ce puşchi! Cică-s patrioţi, liberali, progresişti, 20 naţionali, demagogi... dracu-i mai ştie!... că deodată au răsărit în ţară pozderie, şi tot unu şi unu !... oameni mari, învăţaţi de ştiu şi toaca-n ceri, colţoşi şi cu barba în furculiţe... Ei pun ţara la cale în ziua de astăzi, ei sînt şi numai ei adevăraţi români cu iubire de patrie, 65 căci au luat patriotismul în otcup!... şi dacă nu vrei să iei cîmpii pe urma lor, te fac albie de cîni prin foile lor... Mai dăunăzi mă-ntîlneşte unul ce-i zic Clevetici şi mă-ntreabă nitam-nisam de sînt ca dînsul, demagog ? •5 Dă, măi gogule! i-am răspuns şi eu, cată-ţi de drum pănă ce nu scot luleaua de la ciubuc !... Ei bine, boieri d-voastră, unde mergem?... ba nu, vă întreb, unde mergem?... Păn-acuma-n ţara-aceasta 10 Noi ne-am burzuluit creasta; Noi am fost simandicoşi Mari şi ighemonicoşi ; Dar acum fără sfială Ne fac puşchii de dîrvală, 15 Şi ne chem pe noi, pe noi, Vinograzi, rugini, strigoi! Auzi, mă rog?... După ce te dizbracă de caftanul boieriei; după ce-ţi ieu sufletele de ţigani de le dau drumul sub cuvînt de liberta; după ce-ţi rîdică 20 feciorii boiereşti, sub alt cuvînt că, după Convenţia cea afurisită, nu mai sînt pri... pri... privilegiuri; după ce-ţi ieu copiii la oaste cu sorţii ca pe proşti; după ce, vorba ceea, îţi fac drum pe-n barbă pe de-ntre-gu, apoi te mai şi poreclesc retrograd !... vinograd !... 25 tureatcă!... strigoi!... strigoi?... Hei bine, boieri d-voastră, unde mergem ?... n-au mai rămas în ţară nici sevas, nici hristoitie... Unde mergem? ba nu, adică vă-ntreb, unde mergem?... Zic că-i timpul libertăţei, 30 Al frăţiei ş-al dreptăţei; Că de-acuma pe pămînt Toţi deopotrivă sînt. Şi cu astfeli de minciună Hoţii cei de-mpuşcă-n lună 35 De caftan ne-au dezbrăcat Şi mantaua-n loc ne-au dat! Auzi?... egali ta!... să fiu deopotrivă cu Chiosa vezeteul şi cu Mănciurică bucătariul ?... ama rîndu- ială!... Dacă pe cînd cu unirea, ştiţi... mai anţărţ... 66 şi eu am purtat bairacul, şi eu am giucat Hora Unirei în colţ la Petrea bacalul, şi eu am răguşit strigînd: să trăiască libertaua şi egalitaua !... dar înţelegeam egalitaua cu boierii cei mari; să fiu ena mu che ena su 1 5 cu vornicul Hîrzobeanu şi cu logofătul Protipendescu; să şăd cu dînşii la taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighemoniconul boieresc; dar nu egalita cu Barabulă şi cu badea Trohin văcariul!...: Ei bine, boieri d-voastră, unde mergem ?... ba nu, adică vă-n-10 treb, unde mergem? N-auzi altă decît forme, Uniforme şi reforme. Toţi croiesc, fac şi prefac Ca să ne vie de hac. 15 Ieri o lege, astăzi altă, Şi cînd caţi, lucrul stă baltă! Cică-aista e progres?... Na-ţi-1 frînt că ţi l-am dres! Poftim !... mai dăunăzi s-o rîdicat bătaia... lege 20 nouă în ţară veche!... Ştiţi ce-am păţit? Avusesem poftă să mănînc un ostropeţ de iepure şi poftisem la masă pe vărul Bufte... ştiţi, Bufte care o fost baş-ciohodari la d-1 Ioniţă Sturza-Vodă... Cînd să ne deie bucate, giupînu bucătar ne spînzură lingurile la brîu 25 şi se duce la primblare... Ei, apoi, sa nu-1 baţi?... Ian nu, că nu-i voie, căci vine comisariul şi te pune la ştraf... D-apoi alta ! mă duc la moşia mea, la Ţăli-noasa, şi poroncesc ţăranilor să-mi facă o clacă de vro cinci zile... Ştiţi ce mi-au răspuns mojicii?... mi-au 30 răspuns că le grăiesc vorbe de clacă... Ei! apoi să nu-i întinzi la scară?... Ian nu, că vine subprefectul şi plăteşte ştraf, Sandule, fătul meu!... Da bine, boieri d-voastră, unde mergem ?... Asta încă nu-i nimica! 35 Dar tot cheful mi se strică Cînd mă văd supus la bir, Atins tocmai la chimir. 1 Adică: unul şi unul deopotrivă [V.A.]. 67 Să plătesc pentru şosele, Pentru vin, rachiu, pavele, Pe moşie, şi pe cap !... Astea-n mintea mea nu-ncap! 5 Bre !... bre!... Adică multe-am văzut în viaţa mea !.., c-am văzut ieniceri şi răzmeriţi; am văzut ciuma, holera şi lăcustele, dar încă aşa bazaconie n-am chitit c-oi agiunge să văd... Auzi ? reforme ? îmbunătăţiri?... Să mă silească a plăti 5 la sută din venitul 10 Ţelinoasei, proprieta cu hrisov domnesc, de la răposatul întru fericire Cehan Racoviţă-Voievod !... şi după toate păcatele să mă trîntească şi pe mine în capitaţie, eu, Sandu Napoilă, boier cu caftan din vremea fericitului întru pomenire Ioniţă Sturza-Voievod!... 15 Eu să plătesc un galbîn împărătesc pentru că am cap, şi vărul Bostănescu tij, pentru că nu are cap nici de o liţcaie !... Ei bine ! boieri d-voastră, unde mergem ?... ba nu, adică vă-ntreb... unde mergem?... Ş-apoi alta şi mai mare 20 Care, zău, nu-i de crezare! Hojma unii scriu, răcnesc Să nu iie boieresc! Şi pămîntul să se-mparte! Tot mojicul s-aibă parte! 25 Numai noi să iim abraşi Liude pintre calaraşi! D-voastră rîdeţi!... haide, haide!... vă pare glumă?... (Cu mînie.) Dar nu-i de glumit, boieri d-voastră, căci vor să ne ieie şi pelea de pe noi!... 30 şi noi să ne lăsăm aşa ghioşghioare, să ne despoaie ?... să nu ne diafendefsim?1 aud?... dar n-avem gură să ţipăm ?... n-avem obşteasca obicinuită adunare, unde putem merge ca să ne suim colo pe tribu... nai, ca să facem şi noi engomii2 patrioticeşti?... 35 Treaba se îngroaşă, boieri d-voastră !... ascul- taţi-mă pe mine, că eu ştiu ce ştiu... Trebuie să ne 1 Să ne apărăm [V.A.]. 2 Discursuri [V.A.]. 68 deschidem ochii ca să alegem depotaţi tot de-ai noştri... ştiţi... cole... get-beget... vinograzi care să se lupte vîrtos pentru apărarea boieriei şi a proprietăţei... Şi dacă vreţi un om cu falca sănătoasă, vă poftoresc pe 5 supusa sluga d-voastră: Vel cluceriul Napoilă Ce vă plînge-acum de milă, Boierit şi căftănit Şi la minte-nţelenit. 10 Cu progresul na sînt rudă, Pe Convenţie mi-i ciudă, Şi de-aş arde chiar în iad, Voi fi hojma... vinograd! (Se închină şi iesă strigînd:) Căci" altmintrele unde !5 mergem? ba nu, adică vă întreb, unde mergem? (Cortina cade.) SURUGIUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul X. pe Teatrul din Iaşi. (Teatrul reprezintă o poştă din Moldova. în fund, bordeiele 5 surugiilor; în stînga, grajdiul; cîteva căruţe şi hamuri pe lîngă păreţi; în mijloc, o fîntînă. La ridicarea cortinei se aude în apropiere chiote şi pocnete, pe urmă glasul surugiului strigînd, după grajdi): Ha ho ! tbrrr. Iată-ne la poştă, ard-o focu şi pe 10 cel care-o ţine !... Hi... la imaş, copii... acolo vă aşteaptă hambaru cu orz... hi, gloabă... (Pocneşte cu harapnicul.) surugiul (întră pe scenă îmbrăcat cu poturi de aba, ilic de postav cusut cu găitanuri, chingă de curea 15 bătută cu ţinte şi pălărie cu cordele. El se opreşte lîngă culisă şi zice): Aud, cucoane ?... dacă-i lungă poşta de-nainte?... Ba nu... ian cît cole, o palmă de loc, o fugă de cal... N-ai apucat a porni bine şi ai şi ajuns (în parte) într-amurgu. (Vine în faţa publicului, cătînd 20 în fundul pălăriei.) Ian să videm ce bacşiş mi-o aruncat boieriu?... O jumătate de carboanţă?... Crişu el!... A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic perfecţi... E grăbit s-ajungă la tact, de-aceea lasă bacşişuri bune. Tot ispravnici noi să deie Dumnezeu, căci dacă-s daţi 71 afară din slujbă, carboanţa scade cît un fifirig. Noi, surugiii, judecăm omu după bacşiş şi nu dăm greş niciodată cu chiteala. Cînd văd o droşcă nouă-nouţă 5 Ş-un tînăr mîndru lucind în ea, O-ntind la fugă... să fugi, Duluţă... Carboanţa vine pe urma mea. Iar de-i trăsura cam hîrbuită, Dacă-i drumeţul ros pe la cot 10 Şi cu sprinceana posomorită, Mîn pe tînjală numai de-un zlot. De-i vro carîtă închisă bine Cu o duducă ş-un cuconaş, Dămol la hopuri, că-n urmă vine 15 Dragoste dulce ş-un gălbănaş. Iar dacă este vrun rădvan mare, Cu o păreche cam dos la dos, Le trag o sfîntă de struncinare, Căci mă aşteaptă un bănuţ ros. 20 Oricum să fie, cînd merg în cale Cu de-alde-ai noştri, nu mă căiesc, Căci vorba ceea: tot cale-vale Iese bacşişul mai omenesc. Iar din păcate de-mi vine rîndul 25 Să duc vro capră sau vran jidan, La prăvălişuri îi culc de-a rîndul, Căci plătesc numai un gologan. Cu toate-aceste, puţin îmi pasă! Fie vînt, ploaie şi calea grea, 30 Fie şoseua dreasă, nedreasă, Cînd sînt călare, lumea-i a mea! (îşi aprinde luleua.) Hei, Doamne !... de 20 de ani de cînd sînt în poşte, ce de mai făpturi de oameni am mai văzut!... Cîţi domni cu alai am purtat, cînd să 35 suia pe scaun, şi după şepte ani — hait... maziliţi!... 72 tot eu i-am dus, însă fără alai!... Cîţi miniştri mîndri la început şi mai pe urmă cu nasu căzut... cîţi deputaţi cu Unirea, cîţi ciocoi vechi de-a Regulamentului, şi cîţi ciocoi noi de-a Convenţiei, şi ruşi, şi nemţi, şi 5 turci, de toată sămînţa... căci biata Moldova noastră o fost drumu cel mare a străinilor... Ian o ţară de jac, sa tu lui Cremine, fără cîni şi fără jitari!... Na ! că s-a stîns luleua... (Scapără.) îmi aduc aminte, cînd cu nemţii... am plecat 10 odată c-un biet căprar, iarna, pe vicol... Şonţişoru era numai în mundiraşu lui cel alb şi tremura, sărmanu, ca de năbădăici. I se făcuse nasu pipăruş şi obrazu patlagea vînătă. — Frigu-ţi-e, domnule ?... îl tot întrebam pe 15 drum. — No, cald, cald, saperment! îmi răspundea el. Dacă l-am auzit tot zicînd că-i e cald, mi-am cătat de drum pănă la poştă... Cînd acolo ce să văd? căpraru meu era bocnă !... îl îngheţase caldu lui cel 20 nemţesc. D-apoi mai acu vro opt ani, aduceam un gre-cuşor în căruţă de poştă... rupt, sărmanu, şi perpelit de ţi se făcea milă... Cică venea la noi să se îmbogă-ţască şi s-ajungă postelnic mare. Sosind la jumătate 25 de poştă, el mă-ntreabă în limba lui: — Mo, suruzi! gasimo ţeva de muncato la poştia? — Găsi, jupîne, cum nu? — Ma ţe gasimo? — Apoi dă !... brînză, mămăligă, ceapă... 30 — Ţe ? mamalinga! ah ! ah ! vah ! panaghia mu !... şi o leşinat parpalecu, bată-1 concina!... Tocmai atunci soseşte din norocire un alt grec cu o brişcă hîrbuită, vreun posesoraş, sau vreun simzar... dracu-1 ştie. Cum îl văd cu fes, încep a striga: 3-5 — Kir Trufanda, vino de-ţi învie neamu. — Ma ţe a paţito simpatriot a mea? — Da ştiu eu, păcatele mele ?... O leşinat pentru că i-am spus c-a să mănînce mămăligă la poştă. — Mamalinga?... l-ai uţiso ! 40 — Eu ?... ferească sfîntu ! 73 — Neschi, dimiata... Cînd te-a întrebat de muncare, trebuia se respunzi la dimialui: măsliniu, limoni, ma nu mamalinga... Ha, ha, ha, ha, n-oi uita-o cît oi trăi. Numai 5 cît pomenise samsaru de măsline şi cel leşinat se puse a suge cu buzele ca un malac... ian aşa (imitează sugerea malacului) şi pe loc o înviet. D-apoi altă dată c-un jidan... Ce-am mai rîs!... Ajungînd la Strungă în deal, îi zic în glumă: 10 — Pare-mi-se, jupîne, c-o să întîlnim tâlhari. — Ei, vei! bade surugiu, ce să facem, mă rog ?... — Ştii una, jupîne ?... acoperi-te cu cerga ca să nu te vadă. Jidanu meu, de cuvînt, se tupilă în fundu căruţei, 15 iar eu n-am ce face?... îmi schimb glasu şi încep a striga: Stai, mă) Ce ai în căruţa asta? — Ce să am, căpitane? ian nişte stecle stricate. — Stecle să fie oare? — Dacă nu. mă crezi, căpitane, cearcă de vezi. 20 Atunci apuc o prăjină şi jachi! peste cergă. Jidanu face zinichi, zinichi, zinichi, adică suna a steclă ca să înşele tâlharii; eu iar trosc! el iar zinichi, zinichi; ş-aşa tot cu trosc şi cu zinichi ne-am coborît dealu Strungăi. De-atunci o ieşit cînticul ista-n ţară. (Cintd. 25 o arie jidovească.) Trosc, pliosc, trosc şi jachi şi lichi, Ei, vei, vei! zinichi, zinichi. Iată Leiba cel avan Care poartă harţagan. 30 Iată Leiba cel din cuşcă Care poartă la drum puşcă Şi cînd vede un român Armele-şi ascunde-n fîn Şi sub cerga scărmănată 35 Sună-a steclă fărîmată. Trosc, pliosc, trosc şi jachi şi lichi Ei, vei, vei! zinichi, zinichi! Acu străinu, ca străinu, dar cum sînt unii cio- coieşi, cu maţe pestriţe, săca-le-ar sămînţa! că mare 40 urgie mai sînt pe lumea asta! De-a lungu ţărei fac 74 pîrjol cu bătaia... Cică-i voinicie boierească să stîl-cească un biet om de surugiu ostenit ca vai de el, nemîncat, nedormit, plouat, ars de soare, degerat de frig, pentru că i-s caii căzuţi şi nu pot merge în fuga 5 mare. îmi aduc aminte, acu cinci ani, murise biata mămuca, Dumnezeu s-o odihnească!... (Ştergîndu-şi ochii cu mînica cămeşii.) Mi se udă ochii cînd mă gîndesc la ea, drăguţa. 10 (Arie: „Căruţa poştei") Sărmana mamă parc-o văd încă Pe patul morţei, moartă zăcînd Şi cu durere vie, adîncă, Ah! simt din ochii-mi lacrimi curgînd. 15 Biata bătrîna! ea pentru mine Avea un suflet mult iubitor; Ziua şi noaptea mă căta bine Şi-mi făcea traiul veselitor. 20 însă-amar mie! moartea cumplită A deschis iute al ei mormînt Şi de-atunci viaţa-mi e tot cernită, . C-am rămas singur pe-acest pămînt. Stam lîngă biata mamă şi o jăleam din fundu inimei, căci era acum pe aproape de îngropat, cînd îl 25 aduce dracu pe un ciocoi de cei afurisiţi. Toţi flăcăii erau porniţi la drum, numai eu, din păcate, mă aflam la poştă. Cuconaşu era grăbit, parcă-1 alungau tătarii din urmă; el vine la bordeiu meu şi mă smun-ceşte fără îndurare de lîngă săcriu maică-mea... în 30 zădar mă rugam să mă-ngăduie ca să duc pe mama la groapă... Ticălosul în loc să aibă milă, el pune pe arnăutu lui de-mi dă vro cîteva bice şi-i poronceşte să mă croiască tot drumu cu un harapnic de pe capră. Dac-am văzut ş-am văzut, mi-am făcut cruce şi am 35 zis în gîndu meu; Ajută-mi, Doamne, să dezbăr lumea de o jivină veninoasă!... şi, cu capu gol, pe arşiţa soarelui, am plecat. 75 Se făcea nu departe de poştă o vale lungă şi răpide de nu putea nici caru deşert să coboare fără pedică. Drumu cotigea pe lîngă o prăpastie adîncă, plină de bolovani... Mişcă, băiete!... să mi te duci de-a ruptu capului!... Unde-am răpezit caii la vale, unde-am cîrnit oiştea spre mal, şi-ntr-o clipală, cai, trăsură, surugiu, arnăut şi ciocoi, eram cu toţii stîl-ciţi şi ucişi în fundu prăpastiei... Arnăutu şi-o rupt gîtu, ciocoiu şi-o frînt nasu de-o rămas cîrn şi chior. De atunci nu l-am mai zărit prin poşte... El o prins frică şi merge la drum numai cu harabagii... Ei!... da ce stau eu de mă amărăsc cu gînduri pocite. (îşi scutură pletele.) Pei nălucă şi cruce-ajută!... să trăiască surugiu... Nu-i alt român mai voinic decît el în ţară. Surugiu vrednic! eu tot calare Ziua şi noaptea am traiul meu, Alung necazul din fuga mare Cînd mă ajunge necazul greu. Surugiu ager, alerg pămîntul Din puha lungă mereu pocnind, Dămol sau iute, iute ca vîntul Eu merg calare tot chiuind. (Chiuie surugieşte şi pocneşte din harapnic.) Dacă, de pildă, vine o cupea cu o porumbiţă albă şi frumoasă, care-mi zice subţirel: „Să mă duci bine, flăcău". — Lasă, cuconiţă, n-ai grijă că eşti cu mine! — şi-mi apuc hăţurile în mîna stîngă şi m-arunc pe şăuaş dintr-o săritură... Gata-i? gata! Mişcaţi, băieţi!... hi, hi... să mă duceţi ca vîntu şi ca gîndu. (Pocneşte.) Hi, breazule, nu te lenevi, că te stricnesc cu şfichiu de foc. (Bate cu harapnicul înainte ca şi cînd ar vroi să lovească hăţaşul.) Vîrtos, murgule, (se adresează la lăturaş) nu te lăsa pe tîn-jală că-mi eşti sub mînă. (Pocneşte de lături în dreapta.) Hi, acum pe şes -cu toţii, într-o întinsoare, să sfîrîie roţile. (Chiuie.) Hi-i-i-i, zmeişorii tatii... parcă zăresc pe Măriuca la colţu luncii... Măriuco fa, să mă aştepţi cu alivenci pe cînd m-oi întoarce, că ţi-oi aduce un tulpan nou. Haide-aşa, copii, tot aşa la copce, cu toţii, deopotrivă, frumos că ne priveşte duduca cea din trăsură... numai de n-ar deochea... Iacă dealu înainte... să vă văd acu, dragii mei... s-o luăm la fugă 5 din vălcică, ca să suim culmea într-un zbor... Odată cu toţii pe opinteală... (Chiuie şi pocneşte.) Hi-i-i-i, tătucă, nu mă lăsaţi... întinde, Surule... odată, Breazule, hi, hi... (Se zbuciumă ca cum ar sili caii la deal.) Mînca-v-ar cioarele! hi, perire-ar albinele 10 care or strînge ceara de făcut luminare celui ce vă are!... Ha, ho, ha, ho!... tbrrr... am suit dealu... să ne mai odihnim la umbră şi să vă mai frec pe ochi. Surugiu vesel, în cîmp la soare Eu cîte fete le întîlnesc 15 Preschimb cu ele glume uşoare Şi chiar din fugă le ameţesc. Iar cînd un duşman calea-mi aţine îi dismierd faţa cu şfichiu de foc, Şi cînd în ţară anul nou vine 20 La fraţii noştri urez noroc. (Pocneşte ca în ajunul Sfîntului Vasile.) Hăi, hăi! la mulţi ani cu fericire, să trăiţi toţi în unire... Hăi, hăi! să vă fie casa casă şi masa masă! hăi, hăi! Noroc bun şi veselie şi-mi faceţi parte şi mie... hăi, 25 hăi! (Cortina cade.) ION PĂPUŞĂRIUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Luchian, pe Teatrul din Iaşi. (Teatrul reprezintă un salon.) 5 (Se aude afară strigînd: „La păpuşi, la păpuşi", apoi o gîl- ceavă între Ion Păpuşăriul şi un comisar de poliţie.) comisarul: Staţi, măi! ion: Da ce este? comisarul: Nu-i voie să umblaţi cu păpuşele şi cu 10 Irozii. ion: Dec!... altă bazaconie acu! comisarul: Hai la poliţie. ion: Nu pune mina, guleratule! comisarul: Haide-ţi zic şi nu lungi vorba. 15 ion: Atunci s-agiungi tu... comisarul: Pe dînsul, serjenţi! ion: Nu da, măi, nu da, că te... comisarul: Pe dînsul! (După un mic zgomot în care s-aude căzînd şi zdrobindu-se cuşca 20 cu păpuşi, Ion întră iute, scărmănat, fără căciulă şi cu coşciugul în mînă.) ion: Dos la faţă... Aici mi-e scăparea... Măi! gule-ratu dracului!... rău m-o zgîlţîit!... De-abia am putut scăpa coşciugu cu păpuşi din ghearele 25 lui... Cît pentru căciulă, o căzut în luptă... 79 10 fie, tot era s-o dau eu de pomană de sufletu bunicâi... povestea ţiganului... Auzi aşa? treceam pe lîngă teatru ist mare cu teatru meu cel mic... cîşlegi nu-s?... cînd îmi iese înainte un epistat şi numaidecît să mă-nchidă la poliţie, zicînd că nu mai este voie de a giuca păpuşele, după obiceiu vechi. Mare poznă şi minune!... Oare de ce s-o mîniet păpuşele cele mari pe cele mici, de le prigonesc?... poate că vreu să aibă singure dreptu de a face să rîdă lumea... Ian, mai ştii? Lumea-i plină de păpuşi De tot soiul, mari şi mici, Cu surtuce, cu mănuşi, 15 Cu-anteriu şi cu işlici; Şi-ntre ele cît trăiesc Se alung, se prigonesc, Se înşel, se pismuiesc Şi chiar se batjocoresc, 20 Că-s păpuşi, păpuşi lumeşti Tot să stai să le priveşti. Una-i proastă şi fudulă. Alta face cît o nulă, Alta are dinţi de lup, 25 Alta-i chiar trîntor de stup; Alta-i mare patriot Cu limba, hăt, cît un cot, Alta-i viţă de ciocoi, Alta-i coadă de strigoi, 30 Că-s păpuşi, păpuşi lumeşti Tot să stai să le priveşti. Păpuşi, dar, ca Vasilachi Ţiganu, ca jupînu Leiba din Tîrgu 'Cucului şi ca toate celelalte dihănii din coşciugu ista, cu deosebire numai că unele te fac să 35 rîz’i şi că celelalte te fac să şi plîngi cîteodată. (Privind la coşciug.) Sărmane păpuşele, frumuşele, curăţele !... voi aţi înveselit pe moşii şi strămoşii noştri, ca pe nişte oameni cu bunătatea-n suflet şi cu rîsu în faţă; dar acum lumea s-o posomorit, pare că-i tot 80 ninge şi-i plouă... încît chiar veselia din cîşlegi este oprită!... oare de unde să ne vie atîta spăsenie?... Om fi avînd poate multe păcate de răscumpărat... Mai ştii ?... Ei bine, dar pănă vom agiunge a ne sfinţi 5 ca dracu cînd îmbătrîneşte, ce fac eu, Ion Tătărăşanu, cu betele păpuşi ?... doar să pun să le tragă clopotele ca la cele multe obiceiuri strămoşeşti. Parapanghelos, de-acum! Am avut odinioară 10 Dulce şi frumoasă ţară. Acum ţara-i jidovită Şi amar precupeţită. Parapanghelos! Am avut, hăt, în vechime 15 O vitează, boierime. Acum rîdem noi de noi Poreclindu-ne ciocoi. Parapanghelos! Oamenii de mai-nainte 20 Cereau fapte, nu cuvinte. Acum credem în palavre Şi ne certăm ca prin havre. Parapanghelos! Ei trăiau în veselie, 25 în belşug, în omenie. Ce-o rămas? politichie Şi un dram de nebunie. Parapanghelos! (Scoate păpuşele pe rînd şi le priveşte cu înduioşare.) 30 Sărmane păpuşele !... Să vă mai privesc o dată pănă a nu vă perde... Iaca Vasilachi Ţiganu, care-o furat curcanu. Dabulichi şuşmanda, mergi de-acum de te-ngroapă în coşciug, că nu-ţi mai este învoit a te primbla noaptea pe uliţi cu lăutari şi a întră prin 35 casele oamenilor să le arăţi ce-i fudulia ţigănească. Ai fost şi tu cînd ai fost, pe cînd te hrăneai cu balamiş balmuş de la cumătră, şi aveai 12 perine mari umplute 81 cu frunzări, 12 mici umplute cu urzici şi o dugheană în vîrfu Trisfetitelor. Dar acuma ţi-ai nălţat neamu ca cioara-n par: te-ai făcut român de cei noi... proprietar !... Cată, doar îi fura cloşca de pe ouă şi îi 5 spînzura pe tată-tău, cetăţene, c-apoi vai de penele tale! Pe cînd tu erai ţigan Tot prindeai cîte-un curcan. Acum eşti cetăţenos 10 Mai baros şi mai chiros. Tanda, landa, măi bălane, Ai agiuns român, ţigane; Cată să te laşi de lene Ca să nu fii smuls de pene. 15 Hai iute la coşciug. (Aruncă păpuşa şi scoate alta.) Iaca şi jupînu Leiba din Tîrgu Cucului cu balabusta ; e frate cu Herşcu Boccegiu, cel din codru Herţii. El vinde rachiu amestecat cu vitriol şi cu ciomofai, şi dacă se-mbogăţeşte, împrumută bani cu dobîndă... 20 ieftin, ieftin, numai o sută la unu. Ruşii şi nemţii l-o alungat de rău din ţările lor şi noi l-am primit de bun. Tot noi mai, cu cap! Iată-1 îmbrăcat în pelea dracului, căci azi e sîmbătă... ghit şabăş; toate dughe-nile-s închise, oraşu e pustiiu fiindcă jupînu Leiba 25 o ieşit la primblare cu balabusta pe la gredini poblichi, ca să asculte mozichi. Ei vei! zic zeu ! — Balabustă, ştii una, mă rog? — Vuas? — Chind a fi tot tirgu Ieşi a nostru, are se chinte 30 muzichi jidovesc la gredina poblichi. — Şi ce a să chinti mă rog, Leibuşor ? — A se chinti: Balabusti mititichi, dragu nieu, cum chintă jupînu Herşcu Boccegiu. La baltă, Iudă, că vine dracu să te umfle... 35 (Aruncă pe jidov în coşciug şi scoate un drac.) Iată-1.,. are coarne ca cineva şi ca oarecine, dar nu-i totdeauna negru la faţă, nu, el se schimbă ades ca să înşele mai lesne, ucigă-1 crucea ! 82 Cînd e un domnişor Ce vinde la dreptate; Cînd un privighitor Care mereu tot bate; 5 Cînd e un cămătar Care te caliceşte; Cînd un prost gazetar Ce toate le huleşte. Cînd un linguşitor Ce te adimeneşte; Cînd un moştenitor Ce moartea îţi doreşte; Cînd Iuda vînzător Ce fraţii-şi prigoneşte; Cînd chiar un peţitor Ce te căsătoreşte. La iad, spurcatule... (Aruncă pe dracul şi scoate şoareci cu o mîţă.) Iaca mîţa şi cu şoarecii, în pilda celor mici care-şi fac mendrile în ţară, cînd nu-i stru-20 neşte nime. Vorba ceea: lipseşte mîţa, şoarecii îşi fac de cap; lipsesc cînii de pază, te primbli prin sat fără băţ, ca în satu lui Cremine. (Joacă şoarecii în palmă.) Unde-i mîţa să ne vadă Să ne vadă, să nu creadă. Bîz-z-z-z. Mîţa-i dusă de acasă Şoarecii se gioc pe masă. Bîz-z-z-z. Unde-i mîţa să ne vadă Cum am luat casa-n pradă. Bîz-z-z-z. Mîţa-i dusă din cămară Noi sîntem stăpîni în ţară. Bîz-z-z-z. 35 La coşciug, lacomilor, că vine mîţa. (Scoate un lup şi o oaie.) Iaca lupu şi oaia... Vai! săraca oaie! bună-i vie, bună-i moartă, că-i lînoasă, lăptoasă şi devreme-acasă. Ce păcat numai că o mănîncă lupu ! 25 30 10 15 83 Hei! de n-ar fi lupi colţoşi pe lume, bine-ar mai hălădui turmele! D-apoi ce să faci? aşa-i poznaşa astă de lume; unde-i oaia, lupu nu lipseşte; unde-i slab, e şi tare; unde-i român, e şi lipitoare! 5 ' Vai! săracă oaie blîndă, Cum s-aţin lupii la pîndă. Bir, oiţă, bîr, Să te-nşale, să te-apuce, Să te rupă, să te-mbuce. 10 Bîr, oiţă, bîr. Bucălaie, vai de tine! Tragi pe lume-ades ruşine. Bîr, oiţă, bîr. Chiar de scapi să nu fii smulsă 15 Tot eşti tunsă şi eşti mulsă. Bîr, oiţă, bîr. La stînă că vine lupu... (Scoate un turc şi un cazac.) Iacă turcu şi cazacu, Pilaf Aga şi cu Moscov Ghiaur, duşmani de moarte carii luaseră deprindere 20 a-şi giuca calu pe pămîntu nostru, de cîte ori nu s-ajungeau cu tîrgu. Noi Tătărăşenii care, cum o dat Dumnezeu, avem şi noi o ţîră de politichie şi de plapomatie, i-am giucat pe degite şi i-am pus în cuşca păpuşelor; însă cînd vin ruşii în ţară, facem pe cazac de taie capu 25 turcului, şi dimprotivă, cînd vin turcii, Pilaf Aga descă-păţinează pe Moscov Ghiaur... Ce să faci? Trebuie să urli cu lupii şi să strigi la covrigi cu Covri...oţii dacă vrei să încapi în lume. Hai şi voi la coşciug că ne-am săturat de păpuşerii. 30 Aste-s, boieri d-voastră, păpuşele cele vechi care le-am apucat de la părinţi; dar au mai ieşit şi altele, de cînd cu mîncarea cea de Constituţie... ce-a mai fi şi aceea... Noi Tătărăşenii le zicem lefegii!... Cică în timpurile de mult, pe cînd aveam războaie cu vecinii 35 noştri, era în ţară o ceată de ostaşi viteji, nu eroi, care mîncau carne de ta tar. Nu-i vorbă de dînşii. Lefegiii din ziua de astăzi se hrănesc din leafă, se îndoapă din bugedul ţării, de aceea îi numim lefegii. Iacă de pildă (scoate pe rînd mai multe păpuşi şi le 40 arată): 84 Un silvicultor de codru — lefegiu. Un conductor de drumu mare — lefegiu. Şosele sînt, nu sînt, dar conductori pozderie. Un profesor de mimică... sau nimica — lefegiu. Un inspector de profesori — lefegiu. Un inspector de inspectori — lefegiu. Un perceptor... priceput — lefegiu. Un controlor de perceptori — lefegiu. Un controlor de controlori — lefegiu. Alt controlor de nu ştiu ce — lefegiu. Un grădinar de pepinerie... Ştiu că o să se înmulţească de-acum pepenii în ţară. Un custode de muzeuri, pinacotece, gliptotece, bibliotece şi alte tece, care nici n-au fost, nici s-au pomenit! Şi ceilalţi, şi ceilalţi, şi ceilalţi ca năsipu mării, şi mai ales ca frunza din codru. (Se aude afară glasul'comisariului strigînd: „Unde s-o ascuns păpuşăriul?") Na ! mai iată şi altu... Mă caută ca să mă-nchidă. Nu mă lăsaţi, oameni buni, că doar n-am făcut vreun rău că m-am ţinut de obiceiurile strămoşeşti, jucînd păpuşele în cîşlegi. Cuşca de hîrtie ce noi o purtăm Strigînd la păpuşe cu glas sunător Este chiar teatrul micului popor Şi cu-a noastre glume noi îl desfătăm. N-avem primadone, nu avem tenori, Nu jucăm la drame şi opere mari. Avem păpuşele în loc de actori Şi-n loc de orchestru, doi bieţi lăutari. Lăsaţi-ne-n pace să ne veselim După obiceiul cel îmbătrînit. Ca să nu ajungem noi, români, să fim Un neam trist, cu ură, şi posomorit. (Comisariul zgîlţie uşa din fund şi zice: „Aici trebuie să fie hoţul.") Na ! că m-ajunge păcatul... Unde să m-ascund ? (Aleargă în dreapta şi în stînga, spăriat.) Cole! ba cole! (Arătînd locul sufliorului.) Ba cole în bizunia asta. (Se bagă sub scenă.) în coşciug şi tu. Ioane! 5 Parapanghelos! (Dispare.) (Cortina cade.) CUCOANA CHIRIŢA ÎN VOIAGIU CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Teatrul reprezintă un salon.) 5 I| chiriţa (în costum ridicol de voiagiu, întră zburdalnic. Ea poartă malacof esagerat, tocă de catifea neagră cu flori, pene şi cordele stacoşii etc.) (Ea cîntă pe aria „Royal tambour":) Iată-mă-s! am sosit 10 Dintr-o călătorie în care-am pătimit O sută de şotii ş-o mie. Dar, zău, nu mă căiesc, Nu-mi pasă de nimica; 15 Eu sînt zdragon şi mă numesc Chiriţa cea voinică. Ce voiagiu minunat! Ce frumos m-am primblat! In urmă-mi am lăsat 20 Un nume lăudat. Plecăciune, boieri. (Se închină.) De mult nu ne-am văzut. Sănătoşi!... Dar cucoanele? şi copiii? bine? Mă bucur. Aud? şi mie precum videţi îmi merge de 87 y minune... sărut ochişorii. (Se întoarce în loc de-şi arată talia.) Am fost la Paris de mi-am aşezat plodu j la şcoală ca să înveţe politica, pentru că-n ziua de * astăzi, la noi, un om ce nu ştie politica nu plăteşte | 5 nici chiar cît jîlţul cel stricat care s-o vîndut cu doba la Bucureşti pentru plată de impozit... el e un mobil de prisos... Şi cu prilejul acesta m-am folosit şi eu ca să văd lumea cea mare, că mă-ţi crede?... Mă mucezisem la ţară, la Bîrzoieni... De la o vreme îmi 10 venise stenahorie şi ipohondrie; aşadar... nu-ţi uita vorba... într-o dimineaţă, pe la toacă, după ce m-am cotorosit de Aristiţa şi de Calipsiţa, mi-am luat catra- j fusele şi am spălat putina!... Soţul meu, paharnicu Bîrzoi, cam cîrnea din nas, dar l-am sărutat între 15 sprincene, după obicei, şi l-am lăsat cu buza umflată... Uff!... M-am dus la Galaţi cu trăsura mea cea galbănă şi cum am ajuns, nici una nici două... ţup! în vapor, Guliţă ţup! după mine, Ioana ţiganca ţup! după Guliţă şi, vorba ceea, cu căţel cu... am plecat!!! I 20 Doamne ! boieri d-voastră, minunat lucru-i va- porul!... Să vezi şi să nu crezi... Auzi d-ta? Merge focu pe apă ca în vremea halimalei. D-apoi salonuri, ; d-apoi zaifeturi, d-apoi căpitanul!... bată-1 norocu, că mare nostimior mai era, puşchiu ! (în taină.) Să j 25 vă spun una ? Soţul meu nu-i pe aice ?... Mi-a făcut ' curte, berbantu, tot drumul şi, zău, între noi să rămîie... dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că... mai că... UN glas de LA galerie : Aferim, cucoană Chiriţă! 30 chiriţa (adresîndu-se cătră capelmaistru) : D-apoi cum socoţi, domnule? Chiriţa nu se dă cu una cu două. (Cătră public.) în sfîrşit... nu-ţi uita vorba... am ajuns la Beligrad... Cînd la Beligrad întreb pe căpitanu: Monsiu căpitan, je vu pri, aice-i Viena? ! 35 — El îmi răspunde zîmbind: Ba nu, madam, aice-i Beligradul.— Mersi, monşer... nu poţi crede ce bine-mi j pare că m-am învrednicit să văd Beligradu cu ochii, că mare mult am auzit pe bărbatu meu pomenind de el. După Beligrad am sosit la Ruşava... Cînd acolo, 40 vameşii de la hotar încep a controbăi prin lăzile mele 88 ca în vremea volintirilor, şi dau peste o cutie cu ţîri zvîntaţi ce-i luasem la drum. — Fui taifel! Ce-i asta ?... strigă căprariu. — Ce să fie, domnule? Ia, ţîri... Eu postesc 5 mercurea şi vinerea şi metahirisesc sărături de cînd pătimesc de rast. — Vas rast ? Asta-i pudoare mare la d-ta; trebuie plăteşti vama. Şi îndată s-o adunat vro trei şoacăţe ca să hotărască dacă se cuvinea să-mi ieie vamă ca 10 pentru peşti, ori ca pentru mirodenii. în sfîrşit am dat ce le-au plăcut şi mi-am cătat de drum. De-acolo am urmat Prin ţara cea nemţească, Şi-n Pesta am mîncat, 15 Mîncat paprică ungurească. Apoi în drum de fer Suindu-mă în grabă, Am voiageat c-un cavaler, Un baron prea de treabă... 20 Ce voiagiu minunat! Ce frumos m-am primblat! în urmă-mi am lăsat Un nume lăudat. Fost-a ţi cu drumu de fer, boieri d-voastră? Ei! 25 apoi ce mai ziceţi? Să juri că neamţu-i cu dracu... Sfinte Panteleimoane!... te duci ca vîntu şi ca gîndu, ca în poveşti; cît ai plecat ai şi ajuns, ba încă baronu care călătorea cu mine m-o încredinţat auf Ehre, că în Englitera drumu de fer merge aşa de iute că soseşte 30 pănă a nu pleca. Bată-1 vîntu de baron! Mare ghiduş era şi nostim! (în taină.) Şi el s-o cercat să mă curtenească o bucată de drum, dar geaba... n-a catartosit să mă scoată din minte... Cum?... Nu credeţi?... Alei! Dar să n-am parte de Bîrzoi dacă vă ascund 35 ceva... Ba încă să vedeţi: trecînd odată pe sub o hrubă lungă care-i zic tunel, şi găsindu-ne prin întuneric, şoacăţa de baron şi-o întins botu ca să mă sărute... Vai! mînca-l-ar moliile!... Cînd i-am tras un pumn, o făcut hîc! şi o căzut de-a rostogolu în celaalt colţ 40 a vagonului. 89 GLASUL DE la galerie : Aferim, Bîrzoaie ! chiriţa (cătră capelmaistru): Aşa să ştii, domnule. (Cătră public.) Baronu, ruşinat să vede de acest tropos, s-a coborît la cea întîi staţie şi o dispărut... 5 împreună cu săcuşorul meu de voiagiu... hait! mi-i şterse potlogaru drept suvenir... bunătate de săcuşor cusut de copile, cu un turc călare de-o parte şi cu un andenken din dos... Cum vă pare aşa bazaconie ? te mai încrezi în baroni de drumu mare ?... Dar asta 10 nu-i nimica, pe lîngă ce mi s-a întîmplat în urmă. Plodu cel de Guliţă se cobora la toate staţiile... Copil nu-i, mă rog?... îl trimiteam cu Ioana ţiganca pentru ca să nu se prăpădească; cînd aproape de Viena aştept să se întoarcă în vagon... nu vine. Conductoru închide 15 oblonul, clopotu de la staţie sună de trii ori, maşina şuieră, trenu se pune în mişcare, şi Guliţă nu-i!... Sfinte Panteleimoane! era să turbez... Scot capu pe fereastră şi încep a striga: „ Guliţă! Ioană! cioară! dimone!“ Tufă... „Monsiu conductor, stăi, opreşte, 20 ţine caii!" Aş ! nime n-auzea. Dau să deschid oblonu, nu pot; dau să sar pe fereastră, nu încap. Atunci parcă mi s-o luat viderile şi deodată am căzut lată pe perine, am leşinat!... Cînd ne-am trezit, eram sosiţi la Viena. Alerg la poliţie, răcnesc, îmi smulg păru, 25 mă bocesc pănă ce d-nu poliţmaistru mă încredinţază, că va face toate chipurile ca să-mi găsască odoru, şi că mi l-o aduce chiar cu telegrafii. Ei!... închipuiţi-vă, boieri, că fără a mai da leturghie la sfîntu Mina, Guliţă şi Ioana sosesc buni teferi îndesară la otel. Ah! Dum-30 nezeule, cînd i-am văzut, era să nebunesc de bucurie şi în prima furie am tras trii palme ţigancei, precum şi lui jupînu Guliţă i-am făcut o morişcă în chică, ca să le pun minte... Halal de ţările care au drumuri de fer!... ele, după cum zicea baronu, au aripi de 35 zboară iute pe calea progresivului, dar cît pentru celelalte, cum e ţara noastră, de pildă, sînt ciunte şi oloage, sărmanele! glasul de la galerie : Aferim, Chiriţă ! chiriţa (cătră capelmaistru): Ba nu, zău, adică 40 nu-i aşa ? 90 în Viena m-am primblat La Hiţing şi pe Grabe C-un tînăr delicat Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schwabe. Ş-apoi înspre Paris Am plecat cu grăbire. Căci Parisu-i un paradis Plin de adimenire. Ce voiagiu minunat! Ce frumos m-am primblat! în urmă-mi am lăsat Un nume lăudat. în sfîrşit am sosit la Paris, în patria lui Monsiu Şarlă!... Ştiţi, Monsiu Şarlă, care o fost dascalu lui 15 Guliţă... în Paris ! minunea minunelor ! tîrgu Vavi-lonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea şi am tras la un otel din uliţa: Geofroi Mărie, adică: Mi-i frig, Marghioală... A doua zi l-am înfundat pe Guliţă într-un pension şi am rămas liberă, de capu meu. 20 Ha... a... alai de cine-i tînăr şi are bani mulţi! Acolo-i pămîntu făgăduinţei cel din scriptură; numai uri lucru e cam supărător: toate se vînd cu porţia, şi porţiile-s mici de tot, ca de pomană. De pildă, ceri un biftec? îţi aduc o fărîmă de friptură mare cît un irmilic, ba 25 încă şi aceea crudă... cică-i englizască... Ceri raci? îţi aduc vro doi răcuşori în şepte luni, chirciţi, oftigoşi ca vai de ei!... Cît despre bucate de cele sănătoase ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet... nici nu se pomeneşte... însă nu face 30 nimică... Parisu nu are seamăn pe faţa pămîntului, şi pot zice că nici chiar Bucureştiul nu-1 întrece... adică să fim drepţi... nu-1 întrece. Ce nu găseşti în el ? galerii de muzeuri vrei ? ai; munamenturi vrei ? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la: Bucureşti 35 vrei ? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele, pentru că am avut de umblat pe la magazii de marşande de modă. Am fost la madam Desal şi la madam Fovel, de mi-am comendat tualete pe datorie... Le-oi plăti 40 şi eu cînd or plăti şi celelalte cucoane care le-o rămas 91 datoare... (în taina.) Şi ştiţi una? Sînt cam multe... aşa de multe, incit croitoresele o hotărît să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam ruşine, dar ce-mi pasă ? Eu tualetele le-am pus la mînă şi am şi fantacsit 5 cu dînsele la baluri, la Mabil... Ah! frăţiorilor, ce juvaer de grădină-i Mabilu! ce adunare elegantă întîl-neşti în ea!... Nu era seară să nu mă duc acolo la petrecere... ba încă am jucat şi cancanu. glasul de la galerxe: Aş ! Aferim, Chiriţa. 10 chiriţa: Mersi... Acolo am făcut cunoştinţă cu o mulţime de contese şi de prinţese: contesa Frizet, princesa Rigolboş, marhezul Brididi, marşalu Sicar, duca Şicocandar, ba încă am întîlnit şi o claie de boieri şi cucoane de la noi, precum, de pildă: Aud? să nu 15 le numesc? fie!... Dar din toţi cine era mai cu haz, era d-nu Agachi Flutur, un berbant în doi peri, care o fost şi volintir la Ipsilant. Cu dînsu făceam supe la cafeneaua englizască, pe bulivar. Ce rîsete, ce chicote! . Flutur mi-a compus şi un cîntic... Să vi-1 spun? 20 bucuros, dar să rămîie între noi, vă rog, ca să nu afle dumnealui. Iată-1... ascultaţi: (Chiriţa cîntă următoarele cupleHtri şi joacă un pas de cancan la sfirşitul fiecărui cuplet.) (Arie de Offenbach) 25 Vivat, mîndră Chiriţoaie! Vivat spanchea de Bîrzoaie! Oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie. în amoruri să trăiască Lumea-ntreagă să pîrlească, 30 Ească, ească, ească, ească, ească, ească, ească. Tra, la, la, la, la, la, la, la. Sai, Chiriţo,-n joc. Tra, Ia, la, la, la, la, la, la, Sai mereu cu foc. 35 Chiriţoaia-i sprincenată Şi ca un balon umflată, Lată, lată, lată, lată, lată, lat,ă, lată. 92 Elegantă şi frumoasă, Armazoancă amoroasă, Roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă. Tra, la, la, la etc. 3 Chiriţoaia-i din natură Gingaşă peste măsură, Sură, sură, sură, sură, sură, sură, sură. Ea cu ochiul te atrage Şi pe şfară-apoi te trage, 10 Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage. Tra, la, la, la etc. Chiriţoaia cea uşoară Are-o inimă fecioară, Cioară, cioară, cioară, cioară, cioară, cioară. 15 Ea te leagă şi te-ncurcă De nici dracul te discurcă, Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă. Tra, la, la, la etc. glasul de la galerie (entuziasmat): Aferim! 20 Aferim ! Aferim ! Chiriţoaia mea ! chiriţa (spăriată): Vai de mine!... că-i dumnealui ! (Fuge.) (Cortina cade.) BARBU LĂUTARI UL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Teatrul reprezintă un salon. La ridicarea cortinei un taraf 5 de lăutari începe a suna un cîntic vechi din dosul uşii din fund. Barbu Lăutarul este îmbrăcat cu anteriu şi giubea veche; el poartă pe cap o jumătate de işlic cu fund verde.) un glas (dintre culise) : Lipsiţi de-aici, balaurilor! barbu: Ian lasă, jupîne vataje! Aşa să trăieşti, 10 că boieriu ne-o chemat să-i cîntăm de ziua lui! un glas : Minciuni! boieriului nu-i plac ţîrliiturile ţigăneşti! Hai, căraţi-vă! (Lăutarii se opresc.) barbu (deschizînd uşa cu sfială): Dee!... Dacă 15 eu sînt Barbu lăutariu, cunoscut în toată ţara Mol- dovii... cum o să mă dai afară?... Mai stăi să grăiesc două vorbe cu boieriu! (întră şi-şi scoate işlicul.) Iaca!... Aice-i adunare mare! şi adunare fără Barbu, starostele de lăutari, nu se poate! (Se închină publi-20 cului.) Aşa-i, boieri d-voastră, că nu vă lasă inima să mă daţi pe scări, pe mine, Barbu cel bătrîn, care am cîntat la nunţile şi la mesele părinţilor d-voastră? (Întorcîndu-se spre uşă.) Ei! apoi ce mai dîrdîieşte guleratu cel de ciocoi? (Cheamă doi scripcari şi un 25 lăutar cu naiul.) Veniţi încoace, măi, cei cu scripcele şi cu naiu, iar cei cu trîmbiţele să meargă la pahar- 95 meu Surdulea!... (întră lăutarii.) Doamne sfinte şi părinte!... în ce vremi am mai ajuns!... înainte mă ruga să merg pe lâ casele boiereşti, şi acum mi se mucezeşte cobza sub beniş!... Cine ar zice, văzîndu-mă, că eu am fost lăutarul domnilor!... Hei!... hei!... (Cîntă:) Aşa, aşa, păcatele mele! Vremea vremuieşte, bătrînii se duc, obiceiurile se prefac, oamenii se schimbă, 25 cînticele se schimonosesc şi lăutarii mor de foame!... Hei!... în vremea boierilor cu işlic şi cu anteriu ca mine, ce de mai veselii! ce bancheturi! Cînd se căftănea vreun boier, se ducea bărbier-başa de-1 rădea cu bricile cele de mărgean în cerdacu casii, şi eu mă duceam la 30 el cu tarafu meu de-i ziceam: „Şi la mai mare, vere!... “ El îmi umplea fesu de galbini şi eu îi cîntam, după cum se obicinuia pe atunci: 10 Eu sînt Barbu lăutariul, Starostele şi cobzariul, Ce-am cîntat pe la domnii Şi la mîndre cununii. Cobza mea o fost vestită. Veac întreg o fost cinstită De boierii de pe-aici Ba şi chiar de venetici! 20 15 Of, of, of! mi-aduc aminte, Of, of, of! că mai-nainte Nici un chef nu se făcea Fără astă cobz-a mea. Dar acum, acum, vai mie! De cînd lumea-i cu nemţie Nu mai am în lume glas Şi pe uliţi am rămas! 35 (Cîntec vechi) Chiu! şi vivat fericit! Boieriul s-o căftănit, Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha, Trăiască măria-sa! 96 JTASHIÎ ALEC3ASBU OPERE COMPLET’FI T E A T E tî CANŢONETE COMICE, SCEML'I iu .-' M;fŞy ;;::4'»'%£f lrtsi6®wiw^|^&^ fll^ MMW^y^g^!........lîeKB:-'M |pn|M^«..:*Şj.*. BUUUKJÎM'.I Bditiara I»ibrărioî SOOECt & Cor.p. Foaia de titlu: voi. I, Opere complete. Partea întîia.Teatru, Bucureşti, 1875. TK\m POMMIM. Foaia de titlu: Repertoriul dramatic, vel. I, Iaşi, 1852. Cît îi şede de frumos Cu şalvari de merinos! Chiu, chiu, chiu etc. Cu-anteriu de citarea . Şi cu fes de Indernea, Chiu, chiu, chiu etc. . Cu şal verde de pambriu Şi beniş portocaliu. Chiu, chiu, chiu etc. 10 Parcă-i paşa din Ruşciuc, Cînd bea cafea şi ciubuc! Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha, Trăiască măria-sa! D-apoi la nunţi.!... Măiculiţa mea!.. . ce de mai 15 zaifeturi!... Ţinea nunta cîte o săptămînă tot în chiote şi-n chicote! în curte, oamenii frigeau boi întregi în frigări şi desfundau la poloboace cu vin de Cotnari, în vreme ce arnăuţii trăgeau din pistoale... Iar boierii, sus, beau 20 vutce cu fesurile şi cu papucii cucoanelor... Dacă era cucoana îmbrăcată cu rochie vişinie, boieriu bea vişinap în dragostea ei; de era cu rochie galbănă, vutcă pe cursă, limonie; ş-apoi din vreme în vreme-şi anina poalele anteriului în brîu, îşi azvîrlea papucii, de ră-25 mînea numai în mestii, şi giuca parola sau cordeua... Mai pe urmă au giucat mazurca cu ruşii, valţu cu nemţii şi acum cadrilu cu franţuzii!... Dumnezeu ştie ce-or mai giuca mîne !... Cît pentru mine... mă videa Dumnezeu !. .. boierii se apucau de umpleau un pahar 30 mare cu vin şi cu galbini şi mi-1 puneau la gură... Eu îl dam pe gît în sănătatea miresei şi-i cîntam: (Cîntic vechi însoţit de lăutari) Lado, Lado, nu mai plînge Că la maică-ta te-oi duce 35 Cînd a face plopu pere Şi răchita vişinele Şi resteul mugurele ! etc,. etc. 97 D-apoi încă alta!... Cînd se întîmpla de se îndrăgea vreun cuconaş de o cuconiţă şi vrea să-i spuie aleanu sufletului, socotiţi că-i scria răvăşele franţuzeşti ca în ziua de astăzi ?... Aşa !... Mă punea 5 pe mine de cîntam nopţi întregi pe sub ferestrele ei, şi în vreme ce cuconaşu sta frumos în trăsură de-o parte la colţu zidului, eu chinuiam şi oftam în locu lui pănă mi se usca gîtiţa... „Oftează, Barbule !" striga cuconaşu şi eu trăgeam nişte ahturi de se stîrneau toţi cînii 10 mahalalei!... Ian aşa: (Cîntec vechi) Arde-ar rochiţa pe tine Cum arde inima-n mine! Să te ardă, să te frigă, 15 Dor de mine să te-agiungă! Ah ... Sau istalalt: Ah! tu dormi, dormire-ai moartă Şi eu fac venin la poartă ! ... Ah ! 20 Vorbă să fie !... Boieriu trăgea ciubuc în vremea asta şi sta cu ochii holbaţi la fereastra cuconiţei... Rîdeţi, domnia-voastră ? vă pare deşanţ ?... Poate ! dar cum era pe-atuncea, bine era, că lui Barbu-i curgea şi laptele în pasat şi galbinii în cobză !... Acum nu mai 25 plac cînticele vechi, nu mai sînt de modă, că s-o subţiet lumea!... Am fost sîlit la bătrîneţe să învăţ cîntice nouă, de cele de la fteatru, de la operă, adică de cele opărite... ca aista, de pildă: (Arie din „Rigoletto" : „La donna e mobile") 30 Lado na mobile C-al lui Levenţi. Nene Ascenti Ediş pin ceri. Tronc! se potriveşte ca nuca-n părete!... Vă 35 întreb, boieri d-voastră, nu erau mai frumoase cînticele noastre cele creştineşti? precum: Doina, Viersu lui Bujor, Sub poale de codru verde?... De ! unde se mai 98 pomeneşte de-alde-astea prin oraşe !... Numai pe la ţară dacă se mai trec !... Acolo numai o rămas să ne cîştigăm hrana, noi, lăutarii... pe la horele românilor, unde facem să saie opinca-n sus!... Iacă, de pildă, 5 să zicem că s-o întins o horă, cît casa asta de mare. Flăcăii stau înşiraţi de giur împregiur strîngîndu-se cu fetele de mîni, şi noi, lăutarii, prinşi în mijlocu horei, le cîntăm, ian aşa ! (Toţi lăutarii pornesc cti pas iute âe încungiură salonul, ® sunînă o horă. Barbu, urmărindu-i cu cobza, cîntă :) Leleo roşie Ia obraz, Leliţo, leliţo fa! Floricică din pîrlaz, Leliţo, leliţo fa! Ce folos că eşti frumoasă, Leliţo, leliţo fa ! Şi la cap căpăţînoasă. Leliţo, leliţo fa! Eşti dragă flăcăilor, Leliţo, leliţo fa ! Ca bulina găinilor. Leliţo, leliţo fa! Strînge-ţi, leleo, buzele, Leliţo, leliţo fa! Că le pişcă muştele. Leliţo, leliţo fa! Strînge-ţi, leleo, buzele, Leliţo, leliţo fa! Că se văd fasolele, Leliţo, leliţo fa! Staţi, măi, c-am obosit!... Sărmane biete Bar-bule ! ai agiuns cal de poştă împregiuru horii, de unde înainte le ziceai boierilor vere... fie!... încalţe mă mîngîi că m-o învrednicit Dumnezeu să înveselesc 35 cu cobza mea o lume întreagă! (Căutînd la cobză cu jale.) Dragă cobzişoară!. .. bune zile am petrecut amîndoi... Multă vreme mi-ai ţinut isonu numai într-o strună !. .. (Oftează.) De-acum ne-o venit şi nouă rîndu de ducă cu cele multe obiceiuri vechi de ale ţării!... 20 25 99 (Ştergîndu-şi ochii.) Hai, drăguliţa mea, să mulţămim cui se cuvine, că ne-am petrecut veacul în această ţară bună şi mănoasă care o dezrobit ţiganii! Dragi boieri de lumea nouă! 5 Ziua bună vă zic vouă. Eu mă duc, mă prăpădesc Ca un cîntic bătrînesc! Ah ! gîndiţi c-am fost odată Glasul lumei desfătată, 10 Şi-nchinaţi cîte-un pahar Lui biet Barbu lăutar! (Barbu cu taraful pleacă sunînd un cîntic vechi.) (Cortina cade.) PARAPONISITUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. paraponisitul (intră pe scenă foarte posomorit, se primblă oftînd, se opreşte în faţa publicului, clatină din cap şi apoi zice): Cu dreptu-i ?... frumosu-i ?... Toată lumea în slujbă, afară decît mine!... Apoi să nu fiu paraponisit?... ba să fiu... şi sînt!... Sînt paraponisit Căci mă văd părăsit, Nemetahirisit Şi neschivernisit... De n-aş ti procopsit, De n-aş fi prahtisit. Nimic n-aş fi găsit De pretinderisit; Dar sînt gramatisit Şi sintagmatisit, Patriot, iscusit Şi chiar buiurdisit... Deci fiind părăsit, Adiaforisit, Fiind chiar blendisit, Sînt paraponisit! Şi poate că n-am dreptate!... Adică, mă rog, de ce să se hrănească o mulţime de trântori, pe lingă albine, din mierea budgetului şi eu să fac zîmbre deoparte ?... Au doar nu-s şi eu pămîntean simpatriot ? N-am mai slujit eu ţării ?... Mi-i plin sînu de ate-staturi... Iaca... (Scoate un teanc de hîrtii.) Iacă teşcherele şi din vremea turcilor şi din vremea ruşilor şi din vremea nemţilor... Tot cu pajure împărăteşti... Poftim de ascultaţi (deschide o hîrtie şi citeşte) : „Pol oca ieri tescuite, 30 dramuri sacîz..." Nu-i asta. (Deschide altă hîrtie.) „Mai întîi nu lipsesc a cerceta despre întregimea fericirei." Nici asta... Mi-am uitat ochelarii şi nu văd bine... dar telos pandon, iacă dovezi gospod despre destoinicia mea. Am avut a face cu împăraţi, eu Nae Postuleanu, care dacă n-am şi decoraţii, este că nu mi-au dat, şi cu toate aceste nu pot găsi o slujbuliţă cît de mică în patria mea!... Cu dreptu-i ? frumosu-i ? Am alergat, m-am rugat!... aş ! Vorba ceea: geaba vii, geaba te duci, nu mai rupi nişte papuci... Pe la toate ministeriele mi s-a răspuns că îndată ce va fi un loc vacant... Ce, Doamne iartă-mă ! loc vacant ?... că pe toată ziua se deschid locuri nouă, îneît s-ar putea crede că ţara românească e locuită numai de amploiaţi. Avem prefecţi Şi sub-prefecţi, Şi arhitecţi Foarte perfecţi. Avem notari, Şi arhivari, Şi chiar primari, Buni cărturari. Şi casieri, Şi ingineri, Şi grefieri. Şi consilieri, Şi prezidenţi, Viţ-prezidenţi, Şi permanenţi, Toţi exelenţi. Avem bujori 5 De perceptori, Şi preceptori, Şi controlori. Judecători, Silvicultori, 10 Espeditori, Şi conductori. Şi inspectori, Sub-inspectori Şi inspectori 15 De inspectori. Intr-un cuvînt Românii sînt Toţi candidaţi De amploiaţi. 20 (Oftind.) Toţi, toţi afară de mine!... Cu dreptu-i? frumosu-i ?... Bine, dacă aş fi fost vreodată opozant, înţaleg să fiu catatricsit, cu toate că nici atunci nu s-ar cuveni... dar, în sfîrşit, să zicem... însă martur mi-i sfîntu mucenic Evdochim, că deşi m-am abonarisit 25 la masa paraponisiţilor, nu vra să zică că m-am lepădat de hristoitie, că m-am zavergisit, că m-am făcut ena mu che ena su cu corifenţii tarafului, căci nu-i fac haz. (Arie finală din „Chiriţa în provincie") Unul tot zice că-i tabachere 30 Plină, ticsită de un tabac, Ce multor nasuri de-nalte sfere Poate să vie curînd de hac. Altul, în mînă cu-o pană seacă, Strigă că-i singur brav pe pămînt, 35 Şi că e gata resbel să facă Cu lumea-ntreagă, cu mori de vînt. Altul pretinde că-n Românie Soarele-Unirei el l-a aprins 103 Şi cît i-abate să nu mai fie, Suflă şi-ndată soarele-i stins. Altul se plînge că ţara pere, Că tot progresul a stat pe loc 5 De cînd el nu mai e la putere Ca să-l conducă... într-un noroc. Alţii în visuri de înălţare Se plîng deoparte cu ah şi vah! Că mereu sufăr de-o boală mare... 10 Căci tronul ţării le stă-n stomah. Eu unu, slavă Domnului! sînt ferit de asemine zaiflîc, dar nu pot să nu pătimesc, cînd mă văd lepădat ca un vatrar în lunile de vară... Cu dreptu-i ? fru-mosu-i?... De unde am fost ce-am fost, să ajung a fi 15 ce sînt!... şi asta cînd?... Cînd toţi românii sînt deopotrivă dinaintea budgetului, cînd toţi au dreptul prin urmare a se-ndulci de el... Ah ! ah ! nu mi-ar fi ciudă încalţe dacă n-aş fi om pacinic şi cu sevas cătră mai-marii mei, dar aşa, stau deoparte şi nu mă amestec 20 niciodată în filonichiile de la masa paraponisiţilor... Iacă de pildă aseară: Unii dintr-înşii cereau reforme, Reforme-n toate ca din topor; în procedură, în legi, în forme, 25 Chiar în sistemul reformator. Alţii cu faţa posomorită, Oftînd mult jalnic, le răspundea Că-n ţara noastră nepregătită Orice reformă e formă rea. 30 Zicînd că-n lume toate se schimbă, Unii cu hapca. cereau schimbări în instituţii, în şcoli, în limbă, ,în starea ţării.... şi-n alte stări. Alţii atunce, cu-nf iorare 1 35 Schimbîndu-şi faţa, strigau mereu, 104 Că din schimbare tot în schimbare Binele-adese se schimbă-n rău. Unii contr-alţii porniţi de moarte Vrînd să se-arăte buni patrioţi, 5 Cu vorbe groase se luptau foarte Şi-şi dau porecle de patri-hoţi. Dar unii şi-alţii se acordară într-o unire şi într-un rost Că toate-ar merge bine în ţară 10 Ei dac-ar prinde cîte un post. Postu săracu!... el te îngraşă, el te slăbeşte, el e ţinta celor mai mulţi din creştinii noştri, şi zău! nu ştiu dacă în ziua de astăzi ei se ţin de postu mare şi de postu Sin-Petrului, dar ştiu că se ţin grapă de 15 postu sîn-Budgetului... Dovadă că fiecare cetăţean are hambiţionul să se jertfească pe altarul patriei, făcîndu-se roată la carul statului, precum se zice... Un car cu mii de mii de roţi, cum să nu meargă bine şi răpide? Tocmai de aceea şi eu unul aş vrea să mă 20 fac roată, căci mă simţ cu schiţe sănătoase, mai cu seamă de cînd am luat lecţii de limba cea nouă, de la vestitul dascal kir Trifonius Petringelus. Mi se impu... tase că n-aş cunoaşte slovele latineşti şi troposul obicinuit astăzi prin cancelerii. (Scoate o hîrtie.) Vă rog să judecaţi dacă m-a procopsit îndestul kir Trifonius Petringelus. (Citeşte:) „Petiţiune sau petiţione, sau peticiune, după plăcerea ministrului. Esselenţă ! 30 Aşa precum Pronia providenţiale a aprins o nouă constelaţiune pe celui României ce-i zic Convenţiune sau Convenţione, sau Convenciune... tot după plăcerea Esselenţiei-voastre... la care cu deplin respept am avut proeres a-i aduce a mea profundă conside-35 raţiune, ţione sau ciune, precum uzul obicinuit cere; nu mai niţel aşa precum eu am fost etern devotat Guvernului ocîrmuirei, precum Esselenţia-voastră poate lua o pliroforiţiune din atestaţiunele alăturate pe lîngă 25 105 această, suplicantă peticiune, conform uzului acelui constituţionale din mai sus deja zisa respeptivă Con-venţione; aşa precum iarăşi am fost unul din cori-fenţii liberalismosului şi m-am îndulcit în profundul 5 sufletului de serbuşcă... ba, de serbarea regimentului constituţionale, daţi-mi voie să ieu permisiune a-mi recomenda meritele pe altarul patriei spre a fi integrat în vreun cerbiciu public, unde, cu ceilalţi ai mei sim-patrioţi, să am şi eu slava glorioasă a mă îngiuga la 10 carul Statului cu deplină amoare patrioticească şi iubire de patrie, cu care rog pe Esselenţia-voastră a recepe asigurăciunea încredinţărei a profundei consi-deraţiuni cu care am onoare a mă confesa al Esselenţiei-voastre cel mai apt întru acţiunea la care veţi ordona 15 ca să fiu ordonat. Umilit şi respectiv cerb. « Nae Postuleanu ». Fost amploiat al ocîrmuirilor trecute." Ei ?... ce ziceţi ?.. . spuneţi drept, că nu mă supăr de laude... Cunoaşteţi multe condeie carele să poată 20 izvodi aşa de ţunţurliu?... Ei!... mi-ţi crede? N-am catartosit însă a- izbuti ca să mă rînduiască secretar la vreun minister... Cu dreptu-i ?... frumosu-i ?... Apoi să nu fiu paraponisit ?... ba să fiu... şi sînt! Sînt paraponisit, Căci mă văd părăsit, Nemetaherisit, Şi neschivirnisit. De n-aş fi procopsit, De n-aş fi prahtisit, Nimic n-aş fi găsit De pretinderisit; Dar sînt gramatisit, Sînt sintagmatisit, Patriot, iscusit, Şi chiar buiurdisit. Deci fiind părăsit, Adiaforisit, Fiind chiar blendisit, Sînt paraponisit. (Se duce mâhnit şi oftînă.) 30 (Cortina cade) KERA NASTASIA SAU MANIA PENSIILOR CINTICEL COMIC 5 Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Teatrul reprezintă un salon.) kera nastasia (întră, căutînd pe cineva în sala teatrului. Ea poartă fes alb, testemel cu fiong, paftale şi ţine în braţe o mîţă) : 10 Aice-i? Unde, Doamne, iartă-mă, să fie?... îl caut ca iarba de leac... Ha ! iată-1 colo în fund... (Se închină la o persoană din fundul solei.) Cu plecăciune, cucoane... cucoane... mă iartă că ţi-am uitat numele... sînt cam uitită de cînd răzmeriţa 15 volintirilor... m-au spăriat nişte ieniceri de-ai lui Kiu- ciuc-Ahmed, mînca-i-ar pîrdalnicu !... şi încă tocmai atunci cumnatu-meu, paharnicu Bursuflescu, era gos-tinar şi căzuse în dropică... Ei! ştii, beicache, cu ce Lam doftorit eu? cu rînză de dropie arsă şi pisată în 2o zamă de cucută... Aud?... (Scoţînd o hîrtie.) îţi aduc o terfeloagă de jalbă pentru pensie, ca toată lumea, pentru că să vezi d-ta: protopopul Ion m-a sfătuit părinteşte ca să-mi cer dreptul de la stăpînire, fiindcă mai anţărţ, pe la Bobotează, mă dusesem în 25 mahala să văd pe cucoana Despea care era lehuză şi să-i hărăcsesc plodul... Cînd să întru pe poartă, sar deodată nişte cîni la mine... apuca-i-ar jigăraia !... 107 să mă mănînce!... Ţip, cad, leşin, şi cînd mă trezesc, mă trezesc cu friguri... Aud ?... aşa se vede... Apoi dă!... vorba ceea: Azi tare, mîne mare, poimîne pe spinare, adică alivanta', după cum spunea un sofolo-5 ghiotatos cunoscut, răposatu Dună... Şi tocmai pentru aceea am venit să te rog, beicache, ca să-ţi faci o pomană şi cu mine să mă pui în pensie, ca pe cei mulţi... că helbet!... poate să ai şi d-ta vrodată nevoie să te descînte bunica de diochi sau să-ţi cat în cărţi de 10 vro slujbuliţă, ca mai anţărţ, cînd te dedeseră afară pentru nişte bani ce lipseau. Ca toată lumea şi eu vroiesc Din pensioară să mă hrănesc, Căci nu e-n lume mai dulce hrană 15 Decît aceea ce-i din pomană. Pensia grasă este un dar Ce-ţi cade-n gură ca un zahar; Deci ca să-ţi cadă pensia-ndată, Fii totdeauna gură cascată. 20 Aud?... mă întrebi, beimu, dacă am drepturi la pensie? Cum să nu am, dragu bunicăi!... Lasă că-s din oameni, lasă că-s cunoscută de toţi boierii... puteţi întreba şi pe chir Costea... dar apoi sînt şi văduvă de trei bărbaţi... trei! tot unu şi unu !... 25 Ba încă cumnatu meu, paharnicu, pretinde că m-aş fi măritat chiar şi de a cincea oară, dacă ar fi fost iertat de dicasterie... Apoi dă ! nu zic ba !... că doar nime nu fuge de bine... Marea că-i mare şi încă are fund, dar inima omului!... Tocmai asta o spuneam 30 dăunăzi cucoanei Despea care-i iar lehuză... îmi trimisese, drăguţa, doi cozonaci calzi de Paşti, însă n-am avut parte de ei, că i-a mîncat pisica. (Mîţa miorlăieşte.) Taci cu mama, Lurcă, că ţi-a cumpăra mama o furcă!... (Leagănă mîţa.) Şi aşa cum îţi 35 povesteam, beicache: bărbatu meu cel dîntîi era ciu- bucci-başa la Caradgea, şi de mult ce a tot suflat în ciubuc a ofticat, sufletu!... i s-au dus zilele în fum, după cum zicea bărbatu meu cel de-al doilea, care a fost cafegi-başa tot la Caradgea. Sărmanul... şi 108 el şi-a dat pelea popei, opărindu-şi gîtu c-un felegean de cafea clocotită, şi s-a dus fert pe ceea lume, după cum zicea bărbatu meu cel de-al treilea, care a fost portar-başa la Suţu. El şedea la perdeua domnească 5 zi şi noapte, şi cînd se trezea măria-sa, el striga prin sarai cît îl ţinea gura: „Cafegi-başa! Bărbier-başa! Cichirgi-başa ! -.. “(Ofiînd.) Acum, drăguţu, nu mai zice nici cîrc, căci i-a astupat gura pămîntu... Hei! hei! lume ! lume ! (îşi şterge ochii şi scoate o tabachere, 10 care scîrţie.) Amin!... sărut ochişorii! (Arie: „Pom eram eu, pom") Ah! Ah! Nastasie, ah! Am avut eu trei bărbaţi, Toţi în ranguri înălţaţi. Ah! Ah! Ah! Şi-s toţi răposaţi! 15 20 Ah ! Ah! Nastasie, ah! Pentru-acei trei răposaţi Trebuie să m-ajutaţi! Ah! Ah! Ah! Pensie-să-mi daţi! Ah! Ah! 25 Nastasie, ah! Pensie bună să-mi daţi. Dacă sînteţi botezaţi. Ah! Ah! Ah! Pensie-mi daţi! 30 însă mă-i întreba poate, beicache, ce slujbe au făcut ţărei tustreii mei răposaţi? Ce slujbe? Să ţi le spun pe degite că-s nenumărate... Unul a suflat în ciubuc pentru patrie, de i-au ieşit ochii din cap; altul a fert la cafele tot pentru patrie, pănă ce s-a făcut 35 martirul zelosului său, după cum zice cumnatul în limba cea nouă, şi cel de-al treilea a stat cu buzduganu la perdeua patriei, pănă ce s-a mazilit Suţu... Ei! 109 10 ce-ţi spuneam eu ! Degeaba cer pensie ? Să mă ferească Dumnezeu de una ca asta... Dreptul meu, alta nu gonesc... Aşa m-a învăţat soţu meu din urmă: „Nas-tasiică! îmi zicea el, cînd era cu chef, fereşte-te cît îi trăi de-a mînca dintr-al tău..." Drăguţu! ce bujor de om era !... Avea nişte musteţi de un cot şi un glas de răsuna mahalaua, cînd începea a dura la ohtoicuri... (în taină.) Pănă a nu mă lua, el mi-a cîntat vro trei luni de-a rîndu pe sub fereastră un stih făcut înadins pentru nurii mei... Ian ascultă, aşa să trăieşti, beicache !... (Cîntec vechi de lume) A(ppo8uri nou, ă%\ Ajts-■■■■. Iţ| ■ r!ggS.;M#8 Foaia de titlu: broşura Clevetici ullra-demagogul şi Timofte Napoilă ulira-retrogradul, Iaşi, 1861. SCENETE STAN COVRIGARIUL PERSOANE STAN UN FUNCŢIONAR 5 UN GREC 5 UN PERSONAGIU MISTERIOS O DAMĂ UN BOIER UN EPISTAT ■ 10 15 20 25 STAN COVRIGARIUL CÎNTICEL COMIC Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Scena se petrece la poarta gradinei Cişmegiului. Stan vine aducînd pe cap o tabla rotundă şi încărcată cu covrigi, simiţi, plăcinte etc., iar în mînă, ţiind un trepiciu pe care aşează tablaua.) stan (strigă) : Plăcinţele ferbinţele! gogoşele rotun-zele! Poftim, poftim la ele! (Aşează tablaua.) Să te văd, măi Stane, de-i fi mai cu noroc astăzi la poarta Cişmegiului, că de cîtva timp încoace îţi stau gogoaşele în gît, fătul meu!... Ai păţit-o şi tu, Stănică, ca cei mulţi breslaşi români care nu-şi mai găsesc chip de hrană în^ ţara lor... Lume pe dos... ce să faci?... în Moldova ovreii, aice sîrbii, grecii şi patrioţii cei în şepte luni ne-au luat înainte. Iacă eu, de pildă: Din toţi plăcintării, Din toţi covrigarii, în oraş, ca mine, cine-i mai vestit? Dar cu derbederii Şi cu gogoşerii Carii umple lumea, zău! m-am calicit. Eu fac la plăcinte Grăsuţe, ferbinte, Ei vînd la gogoaşe patrioticeşti, Şi lumea nebună 133 Lasă hrană bună, De se-ndoapă zilnic numai cu poveşti. (Cîteva persoane trec alăturea cu covrigarul şi întră In grădină.) Iaca muşterii... dă, Doamne! (Strigă:) Simit! 5 covrigi! pe buze să te frigi!... încet, încet! nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi. (Caută înapoi.) Hait! s-au dus fără a-mi face seftea... pustii, tufă, nime! (Oftînd.) Ian să videţi, oi să fiu iară silit să-mi mănînc singur marfa ca să n-o las să 10 muctzească... Mare minune! fug toţi de mine ca de slujbă fără leafă, şi eu tot singur, cuc... Ba, iaca un ciocoieş de la tribunal... poate a fi flămînd. (Strigă:) Domnule... Cuconaşule! (Trece un funcţionar.) 15 funcţionarul: Ce vrei? stan: Nu-ţi cere inima de ceva locmale? funcţionarul (apropiindu-se răpide) : Locmale ?... de care? stan: De aste, de ale mele. 20 funcţionarul (cu dispreţ): De-ale tale?... N-am vreme, că-s grăbit... Alerg la tribunal. (Iese.) stan : Pe nemîncate ?... Apoi halal de bieţii împricinaţi !... Spunea bietu răposatul tată-meu că în timpii demult boierii, cînd se duceau la visterie, 25 călări, se opreau la poarta curţii domneşti de cumpărau fiecare cîte un covrig, cîte un simit şi trăgeau pe gît cîte un pahar de vin de Odobeşti, ca să fie mai cu inimă la treaba ţărei, şi trebile mergeau bine... Astăzi?... în loc de covrigi, 30 toţi umblă după colaci calzi. (Trece un grec.) Iaca un grecuşor... a fi vreun nepot monăstiresc... El trebuie să preţuiască plăcintele... N-auzi, ţelebi ? grecul : Oriste ? 35 stan: Nu metahiriseşti un covrig? grecul: Ohi... stan: Pentru ce, nostimiorule? grecul (oftînd)'. Ah! fiindo che eu însumi am azunso covrigo de cînd mi-a luato moşiile. 40 stan: Care moşii, cilibidachi? grecul: Moşii monastiresco a mea. 134 stan: A d-tale? Sărmanul bietu maslinică! Cum i-au luat averile de la moşi, strămoşi, fără milă şi păcat!... grecul: Ah! Vah! 5 stan : Dar asta nu [te] opreşte să cumperi un simit... Ian priveşte cît e de rumîn. GRECUL: Rumeno ?... Nu-mi plaţe rumunii de cînd mi-a dato afară de la monastire şi mi-a luat-o pînea de la gură. 10 stan: Bine faci... mai bine mănîncă un covrig. grecul : Covrigo ? ohi, ma baclavas, pohaţi, cataifi, ţeva evghenistico ai la dimita? stan: Hei! S-a trecut timpul baclavalelor pentru voi, kir Panaite! 15 grecul: Ţe Panaiti!... merzi la diavolo... Eu me numesco Aristidis Monastiropulos... budalas... (Iese.) stan: S-azborşit ţapul... ha, ha, ha... Auzi poznă!... cică i-au luat moşiile din vîrfu catargului... ha, ha, ha!... oi rîde mult de asta. Bine-mi spunea iară tată-meu: Pe cînd domnii greci Cei fanaragii, Mii de parpaleci Şi de papugii, Aici alergau, Lipsiţi de parale, Şi se-mbogăţeau înghiţind locmale. 30 Dar acum li s-a înfundat şi lor; a secat ţîţa caprei!... ( Trece un personagiu posomorit, cu părul zburlit şi cu o gazetă în mînă.) Iaca, mă!... dar ăsta ce să mai tie ?... mare posomorit îi!... A fi cu stomahu deşert, sărmanul! (Strigă:) Gogoşele! Gogoşele! 35 personagiul (tresărind)'. Gogoşele! (Declamă:) Cine a pronunţat acilea sacrul nume de gogoaşe? stan: Eu, domnule, eu, starostele gogoşarilor. personagiul: Unde ţi-e biuroul? 20 25 135 stan : Iată-1 colea, plin de plăcinte înfoiete. Vorba ceea: foaie peste foaie şi la mijloc tufă. personagiul: Ai Gogoaşa patriotică, foaie politică şi democ-soc... ? 5 stan : Cu soc? Mă ferească sfîntu!... Eu vînd covrigi... personagiul : Covrigi, covrigi ?... Bestie incapace!... Cine se mulţemesce cu covrigi în era Constitu-ţiunei?... Dac-oi ajunge eu la putere, precum sper şi nu am dubiu, chiar şi cînii au să umble 10 pre strade cu covrigi în coadă. stan (în parte): Mi se pare cam trăsnit cu leuca, că-i prea roş... la faţă... personagiul: Ai auzit, nemernicule? Şi cînii or umbla ... 15 stan: Oare aşa belşug să fie atunci în ţară? personagiul: D-apoi cum! (Iese mîndru.) stan: O fi, domnule... hei!... domnule!... hait!... l-am scăpat şi pe ăsta... Ian priveşte cum dă din mîni şi din cap!... Se vede că pune ţara la 20 cale... Mai ştii păcatul?... Dar ce-mi mai bat eu gîndul cu dînsul!... mai bine să-mi urmez eu cînticul început. Sub moscali apoi Au ieşit la noi Mii de covrigari Tufă-n buzunari. Iar acum avem Mii de gogoşari Ce au tererem De patrioţi mari. (Trece o damă bătrînă, dar cochetă.) Aţine-te, Stane, fătul meu, că trece madama Mala-cofna care face foş-foş şi se uită pe sub geană... Cuconiţă, cuconiţă! 35 dama: Cine mă cheamă? stan : Eu!... fă-ţi milă şi pomană de-ţi aruncă ochii cei frumoşi la aste plăcinte care se usuc de dorul lor. 25 30 136 dama (zîmbind) : Ce-ai zis ? stan: Am o plăcintă cu sorţi în stihuri scrise de un cuconaş ce te iubeşte ca un năuc. dama: Spune-i că nu-mi plac poeziile de plăcintărie. (Iese legănîndu-se.) stan: Iaca, mă! s-a subţiet neamul!... Acum le trebuie stihuri de calindare... înainte, cu o plăcintă ca asta se ameţeau toate nevestele. Cum o aducea pe masă, fiecare cucoană găsea în părticica ei cîte o hîrtiuţă cu stihuri, de pildă: Precum pohagiul între plăcinte Astfel luceşti între femei. Nurii matale m-a scos din minte Ah! te iubesc, de vrei, nu vrei! Cucoana se roşea pe obrăjel şi zicea: „Ce se potriveşte!... “ Altul: Eşti evghenistă cît Afrodita, Iar eu din pricina dumitale Am uitat chiar şi alfa vita; Ah! te iubesc şi sînt de jale! Cucoana zîmbea şi zicea: „A fi că-i lumea rea!... “ Altul: Mistuind plăcinta bine Gîndeşte-te şi la mine Care-ţi zic cu lînced glas: Ah! te rog na m’agapas. Cucoana se făcea că se mînie şi zicea: „Degrabă ţi-a fi ?... “ Şi cu astfel de flecurele lumea trăia voios; boierii şi cucoanele se iubeau şi plăcintele se vindeau, dar acum le trebuie azur, murmur, bonjur şi amur... Ce aud? o caleaş-că? Dă, Doamne, un muşteriu să-l bag în sîn. (Trece un boier ţanţuş cu un arnăut după el.) Iată-1... îl cunosc... paharnicul Iaurtescu din Zlatar. (Strigă:) Simit! covrigi! boierul (astupîndu-şi urechile) : Ho!... ce te spargi aşa în calea boierilor? 137 stan : La covrigi! la covrigi! boxerul : Aşa ?... la covrigi ?... Lasă că te-oi covrigi eu, cetăţene. stan: Gogoşi, gogoşi! 5 boierul: Ţi-oi arăta eu cu cine ai a face, obrazni-cule! (Iese furios.) stan: Cu cine? Dacă te ştiu eu, măi vere; îţi cunosc spiţa neamului şi soiul boieriei, de pe spusa tatei... Sub domnia celui de pe urmă grec, tată-său s-a 10 făcut vornic de hatîrul unei plăcinte ce a trimis la masa domnească, împreună cu o strachină de iaurt. A doua zi boieriul era căftănit şi meter-haneaua turcească îi ţîrlîia sub cerdac, în vreme ce bărbier-başa îl rădea cu bricele cele de mărgean. 15 Poporul sta adunat la poartă şi cînta aşa: Halal, zău, de cine ştie Să facă plăcintărie, S-o dospească, plămădească, în cuptor s-o rumenească Şi s-o ducă pe tipsie Colo, sus, în spătărie... Cu iaurt, cu plăcinţele, Te făcuşi vornic, mişele! Halal, măi, de cine poate Să se tîrîie pe coate, Să se frîngă-n loc din şele Ca să facă temenele, Aducînd în spătărie Gogoşele pe tipsie. Cu iaurt, cu plăcinţele, Te făcuşi vornic, mişele! (întră rapide un epistat.) epistatul: Ce-ai făcut boierului, măi covrigarule? stan: Eu? ferească sfîntul! Nu i-am făcut nimica. 35 epistatul: Cum nu?... s-a plîns mie că l-ai batjocorit. stan: Nu se află, domnule epistat. 25 138 epistatul: Ian ascultă, măi bade, poartă-te bine cu boierii, c-apoi o împlineşti cu mine! stan: Da mai frumos ce mă port, domnule, unde se pomeneşte?... Nu pofteşti un simit? 5 epistatul: Proaspătu-i? (Ie simitul şi-l mănîncâ.) stan: A ieşit din cuptor înadins pentru d-ta. Se usca, sărmanul, aşteptîndu-te ca să-mi faci sefte. epistatul: Cum? încă n-ai vîndut nimica? stan: Nu, nu, păcatele mele. Nu-i alişveriş nici de-o 10 leţcaie în piaţă. epistatul: O ştiu... şi toate s-au scumpit de nu mai poate omul trăi. (Mai apucă un simit.) stan: Poftim, poftim, domnule epistat, că-s proaspete şi grase. 15 epistatul: Şi bune. stan: Şi ieftine... Doamne!... Kir Hăpcescule, ştii una? epistatul: Ce? stan: De-ai vrea d-ta, mi s-ar deşerta tablaua cît ai 20 bate-n palme. epistatul: Cum asta? stan: întoarce-te în grădină şi răspîndeşte vorbă în dreapta şi-n stînga că ministrul mă are la nazar şi că m-a chemat azi în cabinetul său ca să-mi 25 poroncească ceva. epistatul (rîzînd)'. Bucuros... da bine, Stane, ce poate ieşi dintr-o minciună aşa de gogonată? stan: îi vedea... doar îmi cunosc eu oamenii. Spune d-ta numai atîta, că mă face haz ministru. 30 epistatul: Prea bine, mă duc... bune simituri! (Mai ie două simituri şi iese.) stan: De mai şedea hoţul la sfat, îmi mînca tablaua întreagă. La oricare-mpregiurare 35 Bine-i să ai în păstrare Un simit Bun, grăsuţ şi aurit. Iţi cade vreo belea mare... Ce mijloc e de scăpare? 139 Un simit Bun, grăsaţ şi aurit. Ai procesuri cu cutare? Cum s-ajungi la împăcare? 5 C-un simit Bun, grăsuţ şi aurit. Trai plăcut, cinstire mare, Are tot acel ce are Un simit Bun, grăsuţ şi aurit. (Trece alergînd o feţişoară.) stan (îi aţine calea): Iaca dracu!... încotro, puiule? unde zbori ? fetiţa: Ian şezi binişor, jupîne Stane! 15 stan: îţi face cu ulcica, se vede... cela... ştii tu?... fetiţa (rîzînd): Mi-a fi făcînd, că doar nu-s de lepădat. stan: Şi tare ţi-i drag, fa? fetiţa: Tare, că-i berbant şi-l prinde uniforma. stan: Aoleo!... e militar? 20 fetiţa: Toboşar de la Moldova. stan: Şi cum te-a scos din minte moldoveanul, fa? fetiţa: A zis că m-a lua şi-mi aduce în toate zilele covrigi calzi. stan: Tot covrigeii, sărmanii!... tot ei fac şotiilef... 25 Dacă-i aşa, na, fa, vro doi covrigi de-ai mei, sa-i mănînci sănătoasă cu mîndrul tău. fetiţa: D-apoi n-am cu ce-ţi plăti, jupîne Stane. stan: N-ai cu ce? (Cată lung la fetiţă şi oftează.) Of! of!... Fugi iute că te sorb de vie. 30 fetiţa: Ha, ha, ha!... mare poznaş mai eşti! (Iese.) stan: Aista-i dracu pe uscat. Eşti om teafăr şi cu minte, Te porţi bine, vinzi plăcinte, Şi deodată-ţi iese... crac, 35 Un pui, puişor de drac. Ea-ţi arată dinţi frumoşi. Ochi aprinşi ca să te frigi, 140 Şi cu basme, cu gogoşi Hop! te scoate la covrigi. în zadar inima-ţi ruptă Se încearcă de se luptă; 5 Drăcuşorul frumuşel O aprinde încetinel, Încît, scos fiind din minte, Nu mai poţi vinde plăcinte, Căci în focul de ahmor 10 Arzi, te coci ca în cuptor. (Toate persoanele scenelor precedinte, afară de feţişoara, vin din grădină alergînd şi înoungiură tablaua covrigarului). toţi (în parte): Ce-am auzit! Ministrul... funcţionarul : Stanică... 15 boierul: Jupîne Stane... PERSONAGIUL MISTERIOS: Domnule Stanică... dama cochetă: Stănicuţă... toţi: Ţi-a mai rămas ceva bunătăţi de vîndut... Dă-mi şi mie, dă-mi şi mie... (Deşartă tablaua.) 20 stan : încet, încet! Nu mă grămădiţi că v-oi da la toţi... (în parte.) Epistatu mi-a făcut treabă bună. funcţionarul (plăteşte şi zice încet): Să-i vorbeşti de mine, Stănică... stan : Cui ? 25 funcţionarul: Escelenţei-sale. (lese.) boierul (încet lui Stan): De-i face să mă rînduiască prefect, te fac om. (Iese.) personagiul misterios (asemene): Spune că-i sînt devotat, de partitul său. (Iese.) 30 dama cochetă (încet): Nu-i cer alta decît o pensie... şi l-oi adora. (Iese.) stan: Ha, ha, ha!... bine a izbutit minciuna... Lume, lume pospăită şi deşartă!... (Sunînd banii în palmă.) Ian priveşte bănărit, de unde eram afif 33 de parale... şi pe tablă nimică, tufă... ba au mai rămas două cununi de aluat, doi colaci... ce să fac cu ei? 141 (Trece fata cu toboşarul.) Ha! tocmai!... am să cunun pe toboşarul cu copila cea fîrţoagă... Vină încoace, toboşarule... vină şi tu, drace... Ian spuneţi moşului... vă 5 iubiţi ? toboşarul: Hai, hai! STAN: Vreţi să vă cununaţi împreună? feţişoara: Vreu, da. stan: Să fiţi dar ai naibei. Vă cunun după moda cea 10 nouă. (Le pune pe cap cîte un colac.) Mergeţi de vă înmulţiţi ca nisipul mărei! toboşarul şi feţişoara : Ha, ha, ha!... Să trăieşti, nunule! (Iese alergînd.) stan: Amin!... (Ridică tablaua de şi-o pune pe cap 15 şi pleacă cîntînd:) Toată grija mi-am luat, Tablaua mi-am deşertat. Cu gogoşi şi cu minciuni Am hrănit proşti şi nebuni. 20 (Cortina cade.) PÎCALĂ ŞI TlNDALĂ PÎCALĂ ŞI TÎNDALĂ DIALOG POLITIC PÎCALĂ Ce ai astăzi, măi Tîndală, de eşti aşa supărat? 5 De corăbii înecate nu cumva poate-ai visat? Ce gîndire amărîtă astfel te-a posomorit Că pre cît nu erai mîndru, acum eşti şi mai urît? TÎNDALĂ ( oftînd) 10 Ah! Pîcală preaiubite, spune-mi: este-adevărat Că-n această ţară veche, că în laşul blăstămat S-a ivit o boală nouă ce pe mulţi a molipsit Şi la care tot românul chiar din fire-i e menit? PÎCALĂ 15 Care boală, măi Tîndală? TÎNDALĂ Boală grea şi făr’ de leac Ce de mult ne ameninţă! PÎCALĂ 20 Dar ce boală? TÎNDALĂ O! trist veac f 145 în ce vremi au fost s-ajungem! în ce rele! în ce foc! Auzi, frate, toţi românii să fie-uniţi la un loc! Moldovanul şi munteanul să-şi peardă numele lor! Să-ntrunească-a lor pămînturi! să se facă un popor l 5 Ba chiar naţie să fie!... auzi, naţie!... măi, măi, Zău că nu credeam românii atîta de nătărăi! PÎCALĂ De ce eşti aşa de aspru pentru neamul românesc, Măi Tîndală ?... al tău suflet îl ştiam mai creştinesc. 10 Precît îmi aduc aminte, tu odinioară-ai fost Atît de blăjîn că lumea te credea puţin cam... prost. Cine ţi-a turburat firea? Spune mie, dragul meu, Cine din miel cu blîndeţe te-a făcut leu-paraleu ? TÎNDALĂ 15 Cine, cine... n-am nevoie ca să ţi-1 destăinuiesc; Dar acela oarecine m-a făcut să-ncremenesc Cînd mi-a spus chiar la ureche, cu glas blînd şi-nduioşat, Că Moldova, sărmănica, spre peire a plecat, Căci de-a fi să se unească moldoveni şi cu munteni, 20 Muntenii dintr-o sorbire au să-nghit pe moldoveni! PÎCALĂ Elei! frate. TÎNDALĂ Aşa, dragă!... Ascultă să te-oţăreşti. 25 Se zice de capitală c-a să fie-n Bucureşti, Cale de treizeci de poşte departe de laşul meu, De-acest tîrg frumos şi mare unde trăim tu şi eu! Ei, Pîcală, orice-i spune, nici că-mi vine de crezut C-ar putea ca să ajungă laşul oraş de ţinut! 30 laşul, scaunul domniei, care, precum tu mi-ai zis, Se aduce de departe cu vestitul tău Paris, laşul, vechea capitală unde am căsuţa mea Care, de s-ar perde laşul, mult din preţu-i ar scădea. Înţelegi acum, măi frate? 146 PÎCALĂ înţeleg că şi tu vrei Să jertfeşti o ţară-ntreagă pentru-un ticălos bordei! TÎNDALĂ 5 Ş-apoi alta, altă poznă! Cică-n Statul Românesc Să fie la stăpînire domn de neam împărătesc, Domn străin, numit pe viaţă, şi cu drit de moştenit! Auzi, tron cu moştenire!... apoi nu-i de suferit! Care-atunce, cum s-ar prinde, eu ce am hambiţion, 10 Să-mi rîdic toată speranţa de-a mă acăţa pe tron! Eu ce sînt patriot mare, eu get-beget, să nu am Prilej de a fi în ţară nici măcar un caimacam! Şi, perzînd a mele drituri, să ajung chiar a videa Sub un prinţ străin, catolic, că se perde legea mea! 15 Nu, Pîcală, niciodată! PÎCALĂ Ei! Tîndală, te rog, taci, Că, precît eşti prost din fire, şi mai prost vrei să te faci. Ce te zbuciumi pentru lege astfel de înfuriat, 20 Cînd tu legea în picioare-ţi de-atîte ori ai călcat! TÎNDALĂ Eu, Pîcală ? PÎCALĂ Tu, Tîndală. 25 TÎNDALĂ (făcîndu-şi cruce) Mă ferească Dumnezeu! PÎCALĂ în zadar, căci pe-a ta urmă te paşte păcatul greu. 30 Adu-ţi bine tu aminte de ţiganii ce-ai avut: 147 Prin mezat, ca nişte vite, cîte suflete-ai vîndut? Despărţînd fără-ndurare mumele de-ai lor copii, Şi rîzînd de a lor lacrimi ca o feară din pustii! Spune mie, o! creştine, cîţi creştini ai chinuit 5 Cînd erai, chiar din păcate, în slujbă orînduit? Cîte văduve sărace, cîţi orfani tu ai prădat, Şi pînea de toată ziua chiar din gură le-ai luat? Spune-mi tu, o! stîlp a legei, ce umbli cu crucea-n sîn, Sînt aceste fapte rele de creştin sau de păgîn? 10 TÎNDALĂ Bine, frate, tu mă sparii... Ce greşală-am făptuit Pentru că, fiind în slujbă, şi eu m-am schivernisit ? Asa-i obiceiul tărei... t » PÎCALĂ 15 Taci, Tîndală, nu cîrti. Ai prădat sărmana ţară, e destul, n-o mai huli! Şi de vrei ca să se ierte trecutu-ţi mult păcătos, Hotărăşte-te odată a fi ţărei de folos, Iar nu umbla cu minciuna ca un şerpe cu venin, 20 Zicînd că s-ar perde legea de-am avea un domn străin, Căci românu-n astă lume orice rele-ar suferi, în legea care se naşte, în ea ştie a muri! Ungurii ce în Moldova sînt ca noi locuitori, Schimbat-au a lor credinţă sub românii domnitori? 25 Pentru ce dar pe-al tău frate mai uşor să-l socoteşti, Cînd el încă tot păstrează bunurile strămoşeşti? Şi de ce, supus orbirei unui mîrşav interes, Să nu vrei a înţelege lucru lesne de-nţeles: Că-n Unire stă puterea! Că la oricare nevoi, 30 Decît a fi unul singur, e mai bine de-a fi doi! Că pîraiele-adunate se prefac în rîuri mari, Că cei slabi, cînd se-mpreună, cumpănesc pe cei mai tari, Căci, precum zicea odată l-ai săi fii un biet moşneag: 35 E mai lesne-a rupe-o vargă decît un întreg toiag! 148 TÎNDALĂ Bine, dar ce are-a face? PÎCALĂ Nu-nţelegi?... ascultă dar: 5 Pentru ce ţările noastre au băut atît amar? Pentru ce acum, de veacuri, nici că mai hălăduiesc? Pentru ce fără sfială duşmanii le năvălesc, VN t , Incît astăzi biet românul, ce-a ajuns a fi de jac, Nu mai ştie ce mai este: tătar, jidov sau căzac? 10 Şi, privind îmbelşugarea holdelor din ţara lui, Se întreabă cu durere: a cui pradă-or fi, a cui? Ştii tu pentru ce, Tîndală, Dumnezeu ne-a părăsit, De-am rămas dintr-un neam mare un neam mic şi umilit ? TÎNDALĂ 15 Pentru ce? PÎCALĂ Pentru că vrajba între fraţi s-a încuibat! Pentru că românul frate de român s-a depărtat! Pentru că şi mai-nainte s-au găsit pintre români 20 Oameni vînzători ca Iuda, inimi rele de păgîni Carii, jertfind ca şi tine viitorul românesc Şi sămănînd dezbinarea pe pămîntul strămoşesc, Au scăzut, au stins Unirea, puterea neamului lor. Şi au mărit sumeţia duşmanului răpitor. 25 Cînd e turma răzleţită, fără cîni, fără păstor, Lupul iese de la pîndă ş-o zugrumă mai uşor! TÎNDALĂ Adevărat... aşa este!... însă de ce, fătul meu, Păstorul acelei turme să nu fim sau tu, sau eu? 30 Pentru ce străin să fie? 149 PÎCALĂ Căci păstor în ţara mea Nici eu nu te-aş vrea pe tine, nici tu pe mine m-ai vrea. 5 Dulce e domnia, frate, şi mulţi vreu a se-ndulci, Ş-acei mulţi unul pe altul caută a să nimici Prin partide, prin corupţii, prin minciuni şi prin vînzări, Care toate sînt menite rău s-aducă bietei ţări! 10 Nu-i mai bine dar să-nchidem calea tronului slăvit Celor carii sînt în stare chiar şi neamul de jertfit? Nu-i mai bine, toţi românii însuflaţi de-acelaşi dor, Dintre două mici popoare să ne facem un popor? Iar ca prinţ al României un străin prinţ să dorim, 15 Şi cu tronurile-Europei pe al nostru să-l rudim? Atunci naţiile toate ne-or primi la sînul lor Ca pe-o naţie iubită şi de mare viitor; Ş-a strămoşilor ţărînă tresări-va în mormânt, C-a ajuns a lor vechi nume respectat iar pe pămînt; 20 Şi urmaşii noştri mîndri de părinţii ce-au avut, La copiii lor vor spune binele ce le-am făcut! TÎNDALĂ ( uimit) Ei! Pîcală, frăţioare, drept să-ţi zic... bine vorbeşti, 25 însă... spune-mi... capitala tot să fie-n Bucureşti? PÎCALĂ Bată-te norocu-n faţă! măi Tîndală, ce-ai păţit, De-ţi e drag aşa mult laşul?... Nu cumva te-ai jidovit? Dar nu vezi pe toată ziua valul negru, evreiesc, 30 Cum se-ntinde de îneacă tot oraşul creştinesc? Încît, oricine soseşte în lăuntru-i înglodat Socoate că în Iudeea din păcate a întrat! TÎNDALĂ D-apoi bine, Bucureştiul adică este mai bun? 150 PÎCALĂ Oricine ar socoti-o eu l-aş crede de nebun. Bucureştiul, ca şi laşul, este ca un vechi sucman Care, orişicît l-ai coase, nu plăteşte nici un ban. 5 Pentru noua Românie trebuie ca să dorim Nouă, mîndră capitală de care să ne mîndrim, Un oraş puternic, mare, pe un rîu îmbelşugat Şi în centrul României cu tărie aşezat. TÎNDALĂ 10 (aprinzîndu-se) Pe Şiret? PÎCALĂ Pe Şiret, fie. TÎNDALĂ 15 (cu ochii înflăcăraţi) Să-l numim Traian... Nu departe de Focşani, PÎCALĂ (zîmbind) 20 Prea bine. TÎNDALĂ (cu entuziasm) Să ne facem toţi Traiani! PÎCALĂ 25 Să dea Domnul, măi Tîndală. TÎNDALĂ (zvîrlină căciula-n sus) Ura! dacă este aşa, 151 Adu mina, măi Pîcală; mina vreu cu tine-a da. Să trăiască România şi Unirea-ntre români! Hai să tragem, măi, o horă în ciuda celor păgîni (Se prind de mîni şi joc „Hora XJnirei" HORA UNIRE! Hai să dăm mînă cu mînă Cei cu inimă română, Să-nvîrtim hora frăţiei Pe pămîntul României! Iarba ră din holde peară! Peară duşmănia-n ţară, între noi să nu mai fie Decît flori şi omenie! Măi muntene, măi vecine, Vină să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire, Şi la moarte cu-nfrăţire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi şi la durere. Unde-s doi, puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte! Amîndoi sîntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă, Ca doi brazi într-o tulpină, Ca doi ochi într-o lumină. Amîndoi avem un nume, Amîndoi o soartă-n lume. Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, în noi doi un suflet bate. Vin’ la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare Şi să vadă sfîntul soare, într-o zi de sărbătoare, Hora noastră cea frăţească Pe cîmpia românească! OPERETE SCARA MÎŢEI PERSOANE ANICA FLORINEASCA, tînără văduvă GHIŢĂ FĂURIN, vărul ei MĂGDIAN, prezident la Roman 5 MARIN GRĂDINARUL FLORICA, femeia lui O SLUJNICĂ A ANICĂI SĂTENI SCARA MÎŢEI OPERETĂ ÎN UN ACT Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi în beneficiul artiştilor români. 1850. (Teatrul reprezintă o grădină frumoasă cu copaci, straturi de flori, basinuri cu apă ş.c.l. în mijlocul scenei, pe al doilea plan, un boschet de verdeaţă deschis. în faţa boschetului, o canape de iarbă şi o ghitară aninată de crengi. în dreapta şi-n stînga scenei, pe întîiul plan, două pavilionuri cu uşi şi cu balcoane deasupra uşilor. Dinaintea pavilionului din dreapta, o scară înaltă îndoită. La ridicarea cortinei începe faptul zilei şi se aude cînticul unui cucoş.) SCENA I MARIN (cu o greblă în mînă): Hîş, cucurigu dracului, că-i trezi cuconiţa... (Vine în faţa scenei.) Biata cucoana Anica!... De cînd i-o murit boie-riul, nu mai are odihnă!... şi adică mult mă mir pentru ce atîta supărare ?... că era un matuf răposatul... să fugi în lume... pare că era un snop de urzici! Doamne, iartă-mă, că o răposat... dar bine-o făcut!... (Se apucă de grebluit.) Hei, hăc!... Florico... Florico!... Urît ţi-a fi făr' de bărbăţel! că-i numai o lună de cînd ne-am cununat... numai o lunicică, şi povestea vorbei... 157 parcă-ar fi plouat cu piper între noi!... Tu te afli la tîrg cale de-o poştă de mine, şi eu la ţară la Florineşti, cu grebla-n mînă şi cu doru-n suflet. Vai de tine, 5 Măi Marine! Cine-a zis să mi te-nsori! Cînd departe Tu n-ai parte De-a Floricăi mîndre flori. 10 în zadar l-a mea privire Mii de flori aici lucesc, Eu cu dor şi cu iubire La Florica-n veci gîndesc! Căci puicuţa mîndruliţă 15 Poartă-n faţă doi bujori, O garofă pe guriţă Şi-n sîn fragezi crinişori. Dar, Marine, Vai de tine, 20 Cine-a zis să mi te-nsori? ş.c.l. (Cucoşul cîntă iar.) Iaca... crestatul! că nu-i mai tace pliscul... Vai mînca-te-ar ulii!... hîş încolo... la poiată. (Aleargă în fund şi iesă puţin în stînga aruncînd cu pălăria.) 25 SCENA II MĂGDIAN şi ANICA (ies pe balconul din dreapta. ANICA în toaletă de noapte şi MĂGDIAN în costum de călător.) anica: Auzi cucoşu, dragă Măgdiene ?... grăbeşte-te 30 de te du păn’ce nu te vede nime. măgdian: Ah, crede-mă, Anică, că nu-i vreme încă... anica: Da n-ai auzit cucoşul? măgdian : Ba l-am prea auzit, arză-1 focu! dar a fi cîntat în somn. 35 anica: Oricum, du-te mai bine păn’ce nu se trezesc oamenii din sat. 158 măgdian: Ce necaz! Doamne, Doamne! să fim siliţi a ne tot ascunde de ochii lumei. anica: Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile pănă s-a înplini vremea cernirei mele... ş-apoi vom 5 descoperi taina noastră la toţi. măgdian: Zece zile încă! anica: Adu-ţi aminte că tu m-ai rugat să ne cununăm numaidecît... într-ascuns... deşi nu se împlinise încă anul de la moartea bărbatului meu. 10 măgdian: Ai dreptate, dragă Anicuţă. Fie cum vrei tu... dar după zece zile? anica: îi avea dreptul de a întră la mine pe uşă ziua mare, iar nu tot pe fereastră ca acum, şi noaptea. măgdian: Că, zău, drept să-ţi spun, m-am cam săturat 15 de scara mîţei şi mai ales de alergări călare, de la Roman aici şi de aici la Roman seara şi dimineaţa. De două săptămîni de cînd ne-am cununat, sînt bărbatul cel mai struncinat de pe faţa pămîn-tului. 20 (Se aude Marin cîntînd în culise.) anica: Auzi? Du-te degrabă şi să vii deseară! (Măgdian trece de pe balcon pe scara mîţei.) SCENA III 25 Cei dinainte, MARIN (ivindu-se după copaci) marin : Ce-mi văzură ochii!... cuconiţa cu prezidentul din Roman?... Mă... ă... ă!... măgdian: Adio, dar, iubită Anicuţă. anica: Adio, scumpul meu. 30 35 magdian Adio, iubită! Rămîi fericită. Precum doresc eu Gîndeşte la mine. Trio ANICA Adio, iubite! Pe căi înflorite. Precum doresc eu Mergi, du-te cu bine. MARIN Cucoana cernită A dat de ispită. Ce poznă, valeu 1 O văd, o văd bine 159 Căci eu lingă tine Cu gîndul Ia mine, Ş-a crede nu-mi vine Las sufletul meu! O sufletul meu! Pre sufletul meu! MĂGDIAN Mă dispart de tine cu măhnire-amară, 5 Dar pe-al fericirei dulce, dulce scară Mă voi sui iarăşi, draga mea, deseară. ANICA Ca şi tine-acum simt mîhnire-amară, Dar mă mîngăi dulce c-ai să vii deseară. 10 MARIN Ian priveşte poznă, fac amor pe scară. ANICA Adio, deseară! MĂGDIAN 15 Deseară! MARIN Deseară! (împreună.) MĂGDIAN 20 Adio, iubită ş.c.l. ANICA Adio, iubite ş.c.l. MARIN Cucoana cernită ş.c.l. 25 (Măgdian sărută mîna Anicăi şi se coboară. Anica întră în casă şi închide fereastra.) marin (în parte): Măi Marine, aţine-te vîrtos că aice-i treaba pe drăguş la căuş. (Iese dintre copaci şi trece în dreapta.) 160 măgdian (pe gînduri): Cînd m-ar vedea împricinaţii căţărîndu-mă zi şi noapte pe scară, oare ce ar socoti în gîndul lor despre prezidentul din Roman ? 5 marin (în parte): Ce bolboroseşte din gură? măgdian: De 15 zile m-am făcut mai tainic decît comoara zgîrcitului. în taină vin aici, în taină petrec cu Anica, în taină mă întorc acasă la Roman, ca să nu mă vadă nime şi, slavă Domnului! 10 pănă acum am izbutit de nu m-a zărit nici un om. marin (in parte, pufnind de rîs): Ba că chiar. măgdian (căutînd ceasornicul): îi vreme de încălicat. Mă duc să-mi ieu bietul cal din marginea satului. 15 (Vrea să plece şi dă cu ochii de Marin.) Na, c-am păţit-o! MARIN (închinîndu-se): Bună dimineaţa, cucoane... frumoasă vreme-i azi, senin, răcoare... numai bine de primblat. 20 măgdian (în parte) : Oare zăritu-m-a pe scară ? marin: Aud?... Eu unul nu pot pricepe cum de pot dormi boierii păn-amiazi vara ?... da eu cînd aş fi boier, m-aş trezi ca d-ta în faptul zilei, şi aş deschide frumos ferestrile şi aş ieşi în balcon, 25 ca să aud păserile făcînd ceah, ceah, ceah... măgdian (în parte): M-a zărit hoţul! marin (în parte): Mă... ă... ! că nu pricepe. (Tare.) Zău aşa, cucoane... şi alta; pentru ca să nu fac huiet în casă, mi-aş face înadins o scară... ia 30 ca asta care-mi slujeşte de curăţit copacii... şi m-aş coborî frumuşel pe furiş din balcon în grădină de-a dreptul. măgdian (în parte): Bate şeua... (Tare, arătînd o pungă.) Jupîne Marine, vezi punga asta? 35 marin: Ba nu o prea văd bine, că-i cam departe şi mă dor ochii. măgdian (puindu-i punga în mînă): Iată-o chiar sub ochi. Acum spune-mi: văzut-ai ceva mai adi-nioare... într-acoace? (Arată scara.) 161 marin : într-acoace ?... cînd te scoborai de sus ?... Ba m-a ferit Dumnezeu. N-am văzut nimica, nici pe d-ta, nici pe cuconiţa. măgdian (dindu-i punga)'. Foarte bine. Văd că eşti 5 priceput... Na cu ce să-ţi astupi ochii şi de-acum înainte... (Vrea să iasă.) marin (în parte)'. O merţă! şi cele multe înainte... (Tare.) Cucoane Măgdiene... cucoane!... măgdian (oprindu-se): Ce-i? 10 marin: De astupat ochii mi-ai dat... dar de astupat gura ?... măgdian: Cu adevărat... uitasem!... poftim şi pentru gură... (îi dă încă o pungă; în parte.) M-a scurs de bani hoţul. 15 marin (în parte) : Două merţe! noroc să deie Dumnezeu. (Tare, alergînd după Măgdian.) Cucoane... cucoane... dar de astupat urechile nu-mi dai ceva? măgdian (viind supărat lîngă Marin): Cît pentru 20 urechi, să ştii că ţi le-oi bate la stîlp dacă te-a împinge păcatul să auzi ceva cu ele... Auzitu-m-ai? (Iese prin fund în stînga.) marin: Bunătatea d-tale, cucoane... sărut mînile... De-acum sînt şi surd şi mut. (Viind în faţa scenei.) 25 Mă!... da bine ţi-a curs laptele în păsat, Marine... hăi!... două pungi de bani deodată!... Ian vezi-le cîtu-s de grele... parcă-s două prepeliţi de toamnă. (Sărutîndu-le.) Că mare drăgălaşe mai sînteţi pe faţa pămîntului!... Am să cumpăr 30 o rochie de halastîncă Floricăi... da ştii? cole, ghiurghiulie... să-ţi ieie ochii cale de-o poştă... şi mie am să-mi durez o pereche de poturi arnăuţeşti, să par că-s Bimbaşa-Sava... Ei, de-acum, Mărinaş dragă, destulă vorbă... şi mi te apucă 35 de lucru, că azi îi ziua cuconiţei. Să te văd, tătucă... să mi-i durezi un snop de flori cît o dimerlie, tot cu bujori şi cu ciuboţica cucului. (Merge de ridică scara de sub balcon şi o aşează în fund.) Ia scara asta mi-a adus noroc astăzi... 40 Bine-a zis cine-a zis, că norocu-i ca o scară!... 162 Cîte soiuri de momiţe Am văzut în viaţa mea Tot sărind din schiţe-n schiţe Pe a lumei scară grea! 5 Ş-ajungînd în vîrf deodată Le-am văzut de sus căzînd Cînd pe schiţe chiar îndată Săreau altele rîzînd; Căci norocu-n lume e-ndoită scară, 10 Unul cînd se suie, altul se coboară. (Iese prin fund, în dreapta.) SCENA IV anica (pe pragul uşei pavilionului din dreapta, vorbeşte în cantonadă): Un răvaş pentru mine?... 15 De unde?... de la Roman?... Adu-1 încoace... (Vine în scenă, deschizînd răvaşul.) Cine să-mi scrie de la Roman ? Măgdian ?... nu cred ca să fi putut ajunge. (Citeşte:) „Sărut albele mînu-şiţi a verişoarei Anicăi. Cunoşti învăpăiata dra-20 goste ce ţi-am purtat în suflet tocmai din copi- lărie... (Vorbit.) Ha, ha, ha, ha!... iar de la nebunu cel de Ghiţă Făurin... vărul meu... Ian să videm ce mai zice? (Citeşte:) D-ta însă, Anicuţă mult adorată, m-ai izgonit cu cruzime 25 din ochii matale şi mi-ai hotărît să nu mă înfă- ţişez dinaintea lor, decît numai cînd oi fi însurat... (Vorbit.) Ce era să fac dacă nu mai înceta cu declaraţii de amor... (Citeşte:) Iată dar că nemaiputînd învinge dorul ce am de a te videa, 30 iubită verişoară, m-am jertfit pe altarul lui Isaia-dănţuieşte; şi nu mai tîrziu decît astăzi voi zbura la Florineşti unde este îngerul vieţei mele. Nevasta mea mi-a sluji de paşaport, spre a trece hotarul moşiei matale... Al matale în 35 veci robit. — Ghiţă Făurin. Post-scriptum: Nevasta mea este un rod cîm-penesc, fiind răsărită şi crescută tot la ţară. 163 Te rog, iubită Anicuţă, să treci cu viderea oarecare necioplire a apucăturilor sale." Ce supărare! Tocmai cînd vreu să fiu singură, să-mi vie oaspeţi... şi-apoi încă cine?... 5 nebunu cel de Ghiţă! Nici că poate cineva să fie un ceas în linişte... (Se primbla supărată.) I Păsărele mult iubite, Cît sînteţi de fericite 10 în al vostru dulce trai! Voi iubiţi, iubiţi în pace, Voi zburaţi unde vă place Şi prefaceţi lumea-n rai. II 15 De m-aş face-o păsărică N-aş mai plînge singurică Cu-a mea jale, cu-al meu dor; Dar ca voi, mici păsărele, Aş schimba zilele mele 20 în dulci zile de amor. (Se aude în fund, în dreapta, glasuri multe de ţărani. Anica întră în boschet.) SCENA V 25 ANICA, SLUJNICA (ieşind din dreapta)şi, mai pe urma, MARIN (cu săteni) slujnica: Cuconiţă! o venit sătenii cu pocloane de ziua d-tale şi să roagă să vie aice. anica : Cum ?... azi e sărbătoarea mea?... Eu o uitasem. 30 slujnica: Le dai voie, cuconiţă? anica: Zi-le să vie. (Slujnica se duce în fund, în culisele din dreapta, şi se-ntoarce îndată cu ţăranii.) 164 anica (singură): Curios lucru! Cînd eram măritată cu Florinescu, număram zilele pe degete... şi acum nici nu ştiu cum trec. (Sătenii vin din fund cu pocloane. Marin in fruntea lor aduce 5 un buchet mare.) SĂTENII Haideţi toţi cu veselie Să urăm întru mulţi ani Pe stăpîna de moşie 10 Ce iubeşte pe sărmani! MARIN Cuconiţă, sănătate, Să trăieşti întru mulţi ani! Toţi Cu inime curate, 15 Grădinari, păstori, ţărani, Iţi depunem la picioare Ale noastre mici odoare. (Sătenii ce port pocloane se înaintează pe rînd şi le închină Anicăi. Marin le arată.) 20 . MARIN Pui de găină, Flori de grădină. TOTI i Pui de găină, 25 Flori de grădină. MARIN Mere şi pere, Ouă şi miere. TOŢI 30 Mere şi pere, Ouă şi miere. 165 MARIN Şi fragi şi mure, De la pădure. TOŢI 5 Şi fragi şi mure, De la pădure. MARIN Şi trei meioare, De sărbătoare. 10 TOŢI Şi trei meioare, De sărbătoare. ANICA Oameni buni, cu mulţămire Lingă mine vă privesc. Sănătate, fericire Eu din suflet vă doresc. (Dîndu-le o pungă cu bani.) Iată, mergeţi în cîmpie Să jucaţi cu veseliei SĂTENII Să trăias'că-n veselie! Să trăiască-ntru mulţi ani Stăpînica de moşie (Se aude in fund, în dreapta, vuiet de cai de trăsuri şi răcnete surugieşti. Sătenii se trag cîntînd pintre copacii din dosul boschetului.) 25 Ce ajută pe sărmani! 166 SCENA VI ANICA şi SLUJNICA (în boschet), MARIN şi SĂTENII (împrejur în fund), GHIŢĂ (în costum elegant de drum), FLORICA (în toaletă bogată dar prea încărcată: braţSle, ^ cortel, evantail). florica (în culisa din fund în dreapta) : încet, oblu... că mi-i prăvăli. ghiţă (asemene): Da n-ai frică, soro, că eşti cu mine. florica (întrînd iute, apărîndu-se cu evantailul): Ba 10 că chiar... Uf! Slavă Domnului c-am scăpat pe uscat, că era să-mi vie zumaricale... să leşin. ghiţă (alergînd după Florica): Soro dragă... marin (zărind pe Florica): Ce-mi văzură ochii! (Se apropie.) Florica! 15 florica: Ce vrei, mojicule, de te bagi în sufletul meu? (Lui Ghiţă.) Monşerică... monşerică... da unde-i verişoara s-o sărut? ghiţă (încet Floricăi): Caută, soro, să nu mă dai de ruşine. > 20 florica: Ia fă-ncolo, poznaşule. (Merg amîndoi cătră boschet.) MARIN (în parte): Mare minune!... Ori îs orb, ori îs prost. anica (ieşind din boschet) : A! bine-ai venit, vere Ghiţă. ghiţă: Sărut picioruţile, iubită verişoară... Am luat îndrăzneală să venim să te videm, cu soţia mea, cu Calipsica. MARIN (în parte) : Cum a zis?... Soţia lui... Pisica?... florica (se închină): Sărut guriţa, cuconiţă verişoară 30 Anică. (O sărută de multe ori.) Să am pardon... De mult doream să te văd, că auzisem că eşti tare hazlie şi ai un bucătar foarte meşter... Mă rog, sorioară, să-i poronceşti să-mi facă un borş cu perişoare şi alivence... că mi-i poftă... 35 marin (în parte): î-i poftă!... ghiţă: Nu te potrivi, Anicuţă, că Calipsica-i cam... 25 167 florica: Ce fel cam?... Te poftesc, monşerică, c-apoi ştii... (Anicăi.) Şi puţintel bulgur, verişoară, cu învîrtită la sfîrşit... dar să fie cam mare. anica: Bucuros, verişoară... dacă pofteşti. (Vorbeşte 5 încet slujnicei, care îndată şi întră în pavilionul din dreapta.) marin (în parte)'. Bulgur şi alivence!... Ei, apoi îi Florica !... (Se apropie de ea.) Fio... ri... co... florica: Mări, ce tot mi se vîră în ochi ţărănoiu 10 ista?... Dă-te într-o parte, ţopîrlane... (Scoate o oglindioarâ din buzunar şi-şi drege sprîncenile şi zulufii.) marin (în parte) : Ţopîrl... (oftează) ane !... ghiţă (apropiindu-se de Anica): Iubită Ani că, am 15 urmat, precum vezi, poroncilor matale... M-am însurat!... anica: Şi foarte bine-ai făcut, verişorule. ghiţă: Dar... cum îţi place Calipsica? anica: îmi place prea mult... căci are un caracter 20 vesel... deschis... ghiţă: Vei să zici necioplit ?... Aşa este... dar apoi ce era să fac ?... M-am însurat cum am putut, numai ca să cîştig dritul de a mă apropia de îngerul... 25 florica (viind între amîndoi): Ce vorbiţi împreună ?... Ian spuneţi-mi şi mie că mă nebunesc după cabazlîcuri. ghiţă (încet): Da mai' ţine-ţi gura, soro, că mă dai de ruşine. 30 florica: Ce face?... te dau de ruşine?... Mă rog? verişoară, scăpat-am vro prostie de cînd am venit ? Aşa-i că nu ?... Apoi ce mă tot dondăneşte degeaba monşerică ?... Ba că grăiesc prea mult; ba că nu stau locului. Da ce! Doamne, 35 iartă-mă! că doar nu-s par, să şed înfiptă... aşa... ghiţă (încet).: Da bontonu nu iartă... florica: Mări, ian dă-mi pace cu botosul d-tale, că mă pricep eu cum să mă port pe lume. FLORICA I Ca să fii cucoană mare Şi să placi la cavaleri, E "destul să fii în stare De-a mînca zece averi Pe cordeluţe, Pe capeluţe, Pe danteluţe Lucrate-ajur, Şi pe braţele Şi pe inele Şi pe mantele De satintur, Şi pe manşonuri, Şi pe bulionuri, Şi pe jambonuri De la Paris, Pe orice mîncare Cu preţ mai mare Ce arătare îţi trece-n vis. SĂTENII (rîzînd) Să fie aşa Ha, ha, ha, ha! ANICA şi GHIŢĂ îi zău aşa Ha, ha, ha, hal FLORICA II Iar de vrei să fii plăcută Şi madamă de bonton; Curtizani să ai o sută. E destul într-un salon: Să treci măreaţă Cu gura creaţă 5 Şi îndrăzneaţă Lîngă femei; Dar totodată Nevinovată, BIÎndă, plecată 10 Lîngă holtei. Să critici tare, în gura mare Pe orişicare Fi, chel orior! 15 Se detestable Abominable Ensiuportable Parol d'onior! SĂTENII 2o Să fie aşa Ha, ha, ha, ha! GHIŢĂ şi ANICA îi, zău, aşa Ha, ha, ha, ha! 25 (Sătenii cîte unul, unul ies prin fund.) florica: Uf! c-am răguşit... mi s-a uscat gîtiţa. Anicuţă dragă, nu cumva ai ceva poame prin grădină, să mă răcoresc. Ănica: Ba sînt, verişoară, de care ţi-a plăcea... vrei 30 să te duc? florica: Ce se potriveşte! Nu te supăra că le-oi găsi eu singură... Am mai scuturat eu copaci în viaţa mea. (Vrea să plece.) ghiţă (în parte, răsărind): He?... rău am făcut c-am 35 adus-o cu mine. 170 anica: încalţe să meargă grădinara cu d-ta... Marine... du-te cu cucoana Calipsica... marin (in parte)’. Iar Pisica! florica : Marine!... să-mi arăţi unde-s gutăile, că 5 mi-i poftă. marin (în parte): Iar poftă!... florica (sărutând pe Anica): Maşerică, a revuar cu plecăciune. (Plecind să iasă, zice lui Marin:) Da vină azi, leneşule. Ian vezi-1 că de-abia se ur- 10 neşte... Hăis ţa, Tălăşmane... ha, ha, ha, ha. (Iese prin fund.) marin: Iaca vin, cucoană Pisică, vai de capu meu... (Iese alergînd după Florica.) SCENA VII 15 GHIŢĂ şi ANICA ghiţă (în parte): Ne-au lăsat singuri!... Acum îi vreme de făcut un asalt inimei. (Se apropie de Anica.) Stai pe gînduri, verişoară?... ANICA: Dar; te fericeam în gîndul meu că ai găsit 20 o soţie atît de frumuşică şi de... vioaie. ghiţă: în adevăr, Calipsica e destul de plăcută, şi m-aş ferici eu însumi, dacă n-aş avea în sufletul meu o patimă care se măreşte din zi în zi... O ştii prea bine, iubită Anicuţă. (Vrea să-i ieie 25 mina.) anica: Vere Ghiţă... văd că iar ai să începi cu decla- raţiile d-tale, şi, drept să-ţi spun... mă mir, zau, cum de nu te-ai săturat de ele de atîţia ani, de cînd le tot spui de rost? 30 ghiţă (cu foc): Să mă satur de a iubi... cînd toată viaţa mea să razămă numai în dragostea ce mi-ai însuflat chiar din copilărie ?... Crezi că se poate?... anica: Auzi însuratul cum vorbeşte?... ha, ha, ha. 35 ghiţă: însurat, însurat... Cu adevărat am făcut nebunia de m-am însurat... dar pentru cine?... 171 din a cui poroncă?... din poronca ta, Anică, căci alt chip nu aveam ca să mă apropiu de tine. Ah! iubită verişoară, cj Pentr-un dor ce mă omoară Am jertfit tot ce e mai bun: Tinereţe-mbelşugate Ş-a mea dulce libertate... ANICA 10 Vere dragă, eşti nebun, Dorul rău e nălucire; Că ai suflet cu simţire, Vere, zău, mă îndoiesc. De te-aş crede azi pe tine 15 Poate-ai rîde mîni de mine... GHIŢĂ (in genunchi) Ah! mă crede, te iubesc! anica: Ha, ha, ha... mă duc să-ţi trimit o oglindă, 20 vere Ghiţă, ca să vezi cît îţi şede de bine. (Iese rîzînd şi intră in pavilionul din dreapta.) ghiţă (sculîndu-se): Se vede c-am luat-o cam răpide şi că s-a spăriat... Dovadă că-i e frică de mine!... dovadă că voi birui!... Bine c-am apucat a 25 răzbate păn-aici prin viclenie... Anica mă crede însurat... lasă să creadă... Cu chipul acesta o fac de nu se sfieşte nicicum de mine... şi cu o minciună de ici, cu o minciună de cole, ajung frumos la capătul izbîndei... La război 30 toate armele sînt bune. Femeia-i ca apa ce curge la soare Şi pănă te-neacă, te-atrage mereu, Ca paserea mică ce-i gata să zboare 172 Deşi ea te cheamă prin cînticul său. Dar fie cum este, sau cum se preface; Ca paserea mică îţi place ş-o vrei. Ca apa vicleană asemenea-ţi place 5 Că, deşi te-neacă, mori în sînul ei I (Caută în culisele din dreapta.) Pare că zăresc slujnica Anicăi. (Scoţînd o pungă.) Mă duc să-i şoptesc două vorbe la ureche... Să-mi pregătesc mînă de ajutor în cetatea duşmanului. (Iese 10 alergînd în dreapta.) SCENA VIII FLORICA şi MARIN (vin alergînd veseli din stînga), ANICA (mai pe urmă, în balcon) marin: Ha, ha, ha, ha! şi, zău, Florico, nu mă-nşeli?... 13 Tu eşti Florica, nevăstuica mea?... Ha, ha, ha, mare poznă! florica (mîncînd mere): Mai eu, Marine, n-am cum mai fi... Ţi-am spus că toate cîte le-ai văzut să nu le crezi... Da bune mere! 20 marin : Care vra să zică, boieriu cel cu straie strimte ?... florica: Cine?... cuconaşu Ghiţă?... Ha, ha, ha! (Muşcînd un alt măr.) Valeu! că acru-i! (Rid amîndoi cu hohot.) anica (în parte, ieşind în balcon): Cine rîde aşa în 25 grădină ?... verişoară cu Marin!... marin: Ei! da ian spune-mi, mai spune, Florico... cuconaşu Ghiţă... florica: Se vede că i s-au aprins călcăile de mult după cuconiţa Anica, şi pentru ca să se poată 30 apropia de dumrieei, o fost silit să-i toarne o minciună de cele gogonate... anica (în parte) : O minciună!... marin: Ialei!... şi ce minciună? florica: Să vezi... Ieri dimineaţă o venit la Roman, 35 la sameşu-n gazdă. Eu eram acolo, de făceam dulceţi sămeşoaiei; cînd ce să mă trezesc?... că-mi propune să-i fiu soţie, pe vro cîteva zile... 173 marin: Ce? ce?... şi tu ai primit? florica: Iaca! ba n-oi primi, cînd îmi dă rochii de mătasă şi capele şi pantofi... Ba încă şi 50 de galbeni pe deasupra. 5 anica (în parte): Aşa, vere Ghiţă!... bine că ţi-am aflat secretul. (întră în casă.) MARIN (turburat): Şi... ian spune-mi: de mult eşti... nevasta lui? florica: Numai de două ceasuri... Da pune-ţi în 10 gînd, Mărinaş dragă, ce bucurie pe capul meu, cînd m-am trezit la Florineşti, aici unde ştiam că te aflai şi tu ca grădinar. marin : Aşa!... de aceea poate că nici m-ai cunoscut, cînd ai întrat în grădină... ba încă m-ai şi 15 ţopîrlănit dinaintea oamenilor şi a boierilor. florica: Iaca prostu!... dinaintea oamenilor era să-ţi sar în gît ?... ş-apoi ce ar fi zis cuconu Ghiţă şi cucoana Anica? Marin: Mări, că bine zici... dacă-s prost tot prost, 20 uitasem că eşti cucoană... Da ian spune-mi, Florico hăi... Florică?... mai dinioarea era grădina plină de oameni şi nu se putea... dar acum... hei?... parcă sîntem numai noi amîndoi... 25 florica: Ce vrei să-mi dai a înţelege, calindroiule? marin: N-ai cerca să-mi sai puţintel în gît?... florica: Ba şi-n cap, dacă vrei, Mărinaş dragă. (Aleargă la Marin, care o ridică în braţe ş-o sărută.) marin: Ura! şi la anul cu bine... 30 (Ei joc împreună cîntînd.) MARIN Bine-i lîngă puiculiţă! Neică, neiculiţă. FLORICA 35 Bine-i lîngă cel bădiţă, Neică, neiculiţă. 174 MARIN Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. FLORICA 5 Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. MARIN Dă-mi, Florică, o guriţă, Neică, neiculiţă. 10 FLORICA Dă-mi, Marine,-o garofiţă, Neică, neiculiţă. MARIN Ş-eu ţi-oi da o garofiţă, 15 Neică, neiculiţă. FLORICA Ş-eu ţi-oi da a mea guriţă, Neică, neiculiţă. MARIN (oprmdu-se deodată serios): Ian stăi! 20 florica: Ce-ai păţit? marin (luînd pe Florica de mînă, o duce deoparte)'. Singură ai venit în trăsură cu cuconaşu Ghiţă? florica: Singură. marin (turburat): Florico?... Şi nu ţi-o cîntat moţpanu 25 vro neică, neiculiţă}... florica (împingîndu-l); Iaca prostul Ce-i trăsneşte prin cap!... (încep amîndoi a rîde şi se prind iar la joc.) 175 (împreună,.) MARIN Bine-i lîngă puiculiţă! Neică, neiculiţă. Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. Dă-mi, Florică, o guriţă, Neică, neiculiţă. Ş-eu ţi-oi da o garofiţă, Neică, neiculiţă. FLORICA Bine-i lîngă cel bădiţă, Neică, neiculiţă, Cînd îi puica drăguliţă, Neică, neiculiţă. Dă-mi, Marine,-o garofiţă, Neică, neiculiţă, Ş-eu ţi-oi da a mea guriţă, Neică, neiculiţă. e pe pragul pavilionului. Florica o zăreşte şi se xiă de la joc, zicînd în parte: „Cuconiţa Anica!" ăşi aer de damă. Marin urmează a dănţ-ui singur.) SCENA IX FLORICA, MARIN, ANICA şi, pe urmă, GHIŢĂ 25 florica: Ce te-ai apucat, mojicule, de sai aşa dinaintea mea? marin (în parte, jucînd mereu) : Cui oare grăieşte? FLORICA: Ian priveşte-1 cum ţopăieşte! (Mergînd înaintea Anicăi.) Verişoară dragă, nu cumva l-a 30 lovit strechea pe grădinarul d-tale? anica: Marine!... Marine... marin (oprindu-se)-. Aud?... (în parte.) Valeu! cuconiţa !... io 15 20 (Anica ies. opreşte înde si îsi ia ian ANICA: Du-te de vezi dacă-i pusă masa în odăile veri-şoarei... marin: Unde?... colea-n stînga? FLORICA: Da, dă, mişcă-te azi, degeratule! că mi s-au 5 lungit urechile de foame. marin: Iaca mă mişc, cucoană Pisică... (în parte.) Iar s-a cuconit Florica. (întră în pavilionul din stînga.) (Ghiţă întră prin fund.) 10 anica (în parte, zărind pe Ghiţă)'. Iaca şi Făt-Frumosu nostru!... Cum am să-l rîd acuş... ghiţă: Ale mele complimente, scumpă verişoară. florica: Da vino azi, monşerică, că mă usuc de urît în lipsa matale. 15 anica: Bine zice verişoara... De ce nu şezi lîngă... soţia dumitale... care te iubeşte atît de mult!... ghiţă: Mă iertaţi, vă rog, dacă am lipsit. Am fost să privesc hora din sat. (în parte.) M-am pus la cale cu slujnica. 20 (Marin iese din pavilion.) marin: Cuconiţă... bucatele-s pe masă. anica (cătră Ghiţă şi Florica): Poftim. ghiţă (apropiindu-se de Anica şi dîndu-i braţul): Iubită verişoară, ţi-am greşit ca un nebun mai 25 dinioarea... Dă-mi voie, te rog, să viu mai tîrziu la d-ta, ca să mă tălmăcesc. anica: Nu cere trebuinţa, verişorule. marin (apropiindu-se pe furiş de Florica, îi zice încet): Florico, ţi-am văzut odăile, cole... (Arată în 30 stînga.) florica (încet lui Marin): Să vii după ce ne vom scula de la masă... (Tare.) Da deschide uşa, bre omule... măi, că încă aşa lighioaie n-am văzut. Verişoară... să am pardon... (întră în 35 pavilion.) ghiţă (mergtnd cu Anica spre pavilion): Dragă verişoară, dacă m-ai cunoaşte mai de aproape, n-ai avea nici o îndoială asupră-mi... crede... anica: Eu să am îndoială... nicidecum, vere Ghiţă. 177 ghiţă: Ei, apoi, făgăduieşte-mi că mă-i primi mai tîrziu în pavilionul matale! anica: Vom videa mai pe urmă. florica (arătindu-se la uşă, cu gura plină): Ian lăsaţi vorba că se răceşte borşul... (Ghiţă şi Anica întră în pavilionul din stînga.) marin (singur): Mă...ă...ă!... că mari pozne o fost să mai văd pe lumea asta!... Florica şede la masă cu boierii şi eu postesc la uşă!... ş-apoi vezi mă rog cum ştie să se prefacă, de mă ia de ochi şi mă suceşte ca pe un fus!... Macar! dă, dacă o fost fată în curte!... ce să mă mai mir... Da ian să videm ce mai fac înuntru?... (Caută pintre uşă.) Mănîncă Florica sănătos.,, şi bea, da bea... scena x MARIN (în uşă), MĂGDIAN (viind din fund, din stînga) MĂGDIAN (în parte, viind în scenă): Auzi, mă rog, minune!... să uit eu că azi e sărbătoarea Anicăi?... marin (în uşă): înghite Agachi... gîl... gîl... gîl- - • măgdian: Ha?... (Zărind pe Marin.) Marin!... Ce faci acolo, Marine?... marin: D-ta eşti, cucoane Măgdiene? Ia privesc la minunăţii. măgdian: Ce priveşti? marin: Uită-te de vezi. măgdian (căutînd pintre uşă): Ce comedie-i asta? Anica la masă cu un străin!... cine să fie?... DUO măgdian Marine! MARIN Cucoane! MĂGDIAN Grăieşte ... MARIN (în parte) Ba zău ? MĂGDIAN Cu cine-i Anica? MARIN Cu cine? ... ştiu eu? MĂGDIAN Ian caută bine, Dragă Marine. MARIN Degeaba, geaba mai vrei să Căci dimineaţă C-o săculteaţă Gura şi ochii mi-ai astupat. ( împreună-) MĂGDIAN (în parte ) Văzutu-mi-ai hoţul Şiret şi smerit La pungi de parale Cum s-a îndulcit. MARIN (în parte) Dă, Doamne, dă, Doamne! Acuş iar, acuş îl văd c-a să-mi vie Drăguş la căuş. MĂGDIAN Marine! MARIN Cucoane! MĂGDIAN (arătînd o pungă) Priveşte. MARIN (în parte, cu bucurie) Valeu! MĂGDIAN Acum ştii tu cine-i? MARIN (luînd punga) Acum?... îl ştiu, zău. MĂGDIAN Spune, grăieşte; Spune, grăbeşte. MARIN El îi un hîtru din cei crestaţi Ce-alung neveste Şi joacă feste, Feste drăcoase, la cei bărbaţi. (împreună) MĂGDIAN 5 (în paYte) Ce aud! de mînie, Mă simt chiar turbat. De-abia cu soţie, Să fiu înşălat! 10 MARIN (în parte) Trei merţe cu asta. îmi vine să sar, Să ioc ca nebunii 15 C-am prins un tatar. marin (auzind vuiet de scaune în pavilion) : îra! iaca se scol de la masă... Fugi, cucoane, să nu te vadă. Cît pentru mine, pe-aici mi-i drumu. (Fuge prin fund în dreapta.) 20 .măgdian (singur): Auzi!... Anica să petreacă cu un străin, în vreme ce eu îmi pisăz trupul calare, alergînd pe cîmpuri!.'.. Cine ar fi crezut că... nici o lună nu-i macar de cînd ne-am cununat şi... îi aud viind... mă duc să nu mă vadă... 25 dar n-am să-i perd din ochi... (Iese prin fund, în stînga.) Auzi!... un hîtru!... SCENA XI ANICA, GHIŢĂ, FLORICA anica (ieşind din pavilion): Cu seara bună, verişoară... 30 Vă las... că, la ţară, noi ne culcăm de cu vreme... Noapte bună. (închide uşa pe dinafară cu cheia.) ghiţă (dinîntru): Verişoară, da ce faci? 181 anica: Vă închid în cuşcă ca pe nişte porumbaşi... să nu zburaţi la noapte. ghiţă: Ian lasă şaga, verişoară. anica: Noapte bună... Ha, ha, ha... vere Ghiţă, 5 te-ai prins singur în capcană!... A! te însori d-ta cu nevestele grădinarilor?... Te învoieşte de-acum cu Ma-rin... florica (dinîntru): Ha, ha, ha! cuconaşule, cînd te-ai videa în oglindă, ai bufni de rîs... tare eşti 10 mucalit! Ha, ha, ha_________Ce face?... Ba să nu te apropii, că te botez cu vin de Cotnari. ghiţă: Aşa?... ian aşteaptă... anica (în parte, mergînd spre pavilionul din dreapta): S-a întărtat vărul Ghiţă... Cînd ar şti Marin, 15 mare haz aş mai face... (întră în pavilionul din dreapta.) (Se aude în pavilionul din stînga vuiet de alergături, de scaune şi de pahare stricate.) ghiţă: De-i scăpa de mine, vina mea să fie. 20 florica: Ba, zău?... (Iese în balcon.) Ian ascultă, şezi binişor că sar în grădină. (Se pleacă pe gratiile balconului.) ghiţă (ieşind în balcon): Parcă eu sînt nebun să te las. (Vre s-o ieie în braţe.) 25 (Se aude Marin cîntînd doina.) florica: Auzi?... Vine Marin... de nu te-i astîmpăra, strig foc! (Se face noapte.) SCENA XII 30 FLORICA şi GHIŢĂ (în balcon), MARIN marin (în parte): Florica mi-a zis pe sub apărătoare, ca să viu la ea după ce s-or scula de la masă... Iată-mă-s... Halal de tine, Marine. (Merge de bate la uşa din stînga.) Florico... Florico?... 35 florica (lui Ghiţă): Ţist... 182 5 10 15 20 25 30 marin: Florico... deschide că ţi-o venit bărbatul... Florico?... ţi-o venit sufletul... Ce, Doamne, iartă-mă, de nu răspunde ?... Florico!... Se vede că o adormit!... Ei, apoi ce fac eu acum ? Ha!... Mări să fac şi eu ca cuconu Măgdian... Amandea la scară. (Merge de ia scara şi o apropie de balconul din stînga.) florica: Ce vrea să facă? ghiţă: Ştiu eu? florica : Valeu!... Aduce scara!... Aşa-i c-am păţit-o ? ghiţă: Nu te teme, că vom scăpa amîndoi. florica: Cum? ghiţă: Nu-ţi pasă... Du-te de te culcă şi fă-te că dormi. florica: Să horăiesc? ghiţă: Cît şepte. florica (ieşind din balcon)-. M-am dus. marin : Biata Florica!... A fi apucat-o somnul, gîndind la mine. Am s-o spariu prin somn... Hai, Marine, şi Doamne-ajută. (în vreme ce Marin se suie pe o parte a scării, Ghiţă se coboară pe ceealaltă parte.) ghiţă (în parte)'. Unul cînd se suie, altul se coboară. Parcă ne jucăm de-a scara mîţei. (Sare jos.) marin (suindu-se în balcon): Halal de tine, Marine! (întră înîntru.) SCENA XIII GHIŢĂ [ANICA] ghiţă (singur): Uf! iată-mă-s pe uscat!... A! verişoară, îmi făgăduieşti o întîlnire ş-apoi mă-nchizi cu cheia ?... Poate că ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pănă la tine ?... Hei, dragă Anicuţă, cu Ghiţă Făurin nici dracu nu poate să se lupte... Iată-mă-s scăpat dintr-o casă. Să videm acum de-oi pătrunde în ceealaltă. (Cearcă la uşă.) Uşa-i închisă pe 183 k dinîntru? Ian să cerc a-i da de ştire verişoarei că sînt sub ferestrele ei... Anica-i cam romantică şi-i plac serenadele... (Merge de ie ghitara din boschet.) Parcă zăream azi o ghitară în boschet... lat-o... Să te văd, Ghiţă... Ah, mă jur pe-a ta zîmbire, Pe-al tău glas ceresc, Ţie-n veci a mea simţire, Ţie s-o jertfesc! Vin' ca dulcea mîngîiere, Scumpul meu odor, Că de-o tainică durere Eu suspin şi mor! Nu se zăreşte încă nimic?... Ba iată o lumină la fereastră. Curagiu, Făurine, norocul se apropie. Iată ceasul de-ntîlnire, Ceasul mult dorit! Luna, martur de iubire, Tainic s-a ivit. Vin’ ca dulcea mîngîiere, înger de amor, Că de-o tainică durere Eu suspin şi mori Pare că zăresc o umbră pe perdele... Ea-i! Anica!... Ce aud... o ghitară în pavilion?... Verişoara m-a auzit şi vrea să-mi răspundă?... romanu-i gata!... ANICA (în pavilion) Dulce-a vieţei fericire, Gingaşul amor, Trece ca o nălucire, Ca flutur uşor. Tu ce ai simţire vie, Suflet plin de dor, Prinde vesel în junie Fluturul din zbor. ghiţă (vesel): Să prind fluturul din zbor?... las pe mine... Da oare cum s-ajung păn'la flutur? Ha... cu scara! Să fac şi eu ca Marin. (Merge de ie scara şi o aşează Ungă balconul din dreapta.) 5 SCENA XIV GHIŢĂ, MĂGDIAN (viind din fund prin intunerec şi mergînd spre pavilionul din dreapta) măgdian: Un hîtru cu Anica!... Ei, nu mă pot linişti, şi pace... îmi vîjie fel de fel de prepusuri prin 10 cap... Mă duc să mă tălmăcesc cu Anica... Da unde să fie scara?... De abia văd prin în-tunerec... A! iat-o lîngă balcon... Bietu Marin, mi-a purtat de grijă!... Da de n-a fi Marin... ş-a fi domnişorul cela?... I!... m-am răcit... 15 iute, Măgdiene. (Aleargă de se suie pe scară.) (Măgdian se suie rapide pe o parte a scării, în vreme ce Ghiţă se suie pe ceealaltă parte şi se-ntîlnesc amîndoi în vîrf.) MĂGDIAN 1 . ghită r Cme-i acole?...Eu! 20 ghiţă: Cine eşti tu? măgdian: Cine sînt eu?... Eu, da tu? ghiţă: Şi eu tot eu. Ce cauţi pe scară? măgdian : Ce-ţi pasă ?... da tu ce cauţi ? ghiţă: Nu-ţi pasă nici atîta. 25 măgdian: Ba-mi pasă. ghiţă: Ba nu-ţi pasă. măgdian: Ba-mi pasă, obraznicule. ghiţă: Ce-ai zis?... Ian poftim jos să ne tălmăcim! măgdian: Coboară înainte, că te urmez. 30 ghiţă (scoborîndu-se iute): Iată că mă cobor. Vin că te aştept. măgdian (păşind peste balcon): Iaca vin! ţine scara să nu cadă. ghiţă (ţiind de scară): O ţin, vino acum să-ţi arăt eu! 35 măgdian (din balcon): Dacă o ţii, caută să n-o scapi... Cu seara bună, ha, ha, ha... (întră în pavilion.) 185 ghiţă (furios) : Cum?... ce fel?... ce vrea să zică?... Domnule!... a intrat la verişoara pe fereastră ?... A fi vrun tâlhar, căci altfel s-ar fi coborît să se tălmăcească. Un tâlhar!... verişoara-i în primejdie!... (Strigă în gura mare în fund:) /Tâlharii! tâlharii! săriţi, oameni buni!... Tâlharii! SCENA XV GHIŢĂ, SĂTENII (vin alergînd din fund, avînd torţe aprinse în mîni, coase, pari) FINAL ( împreună.) GHIŢĂ Tâlharii, tâlharii! Săriţi, Cu coase, cu parii Veniţi! SĂTENII Tâlharii, tâlharii! Sărim, Cu coase, cu parii Venim! SCENA XVI Cei dinainte, MĂGDIAN şi ANICA (ies în balconul din dreapta), MARIN şi FLORICA (se arată in balconul din stînga', truspatru au în mîni luminări aprinse) MĂGDIAN Şi ANICA Ce este? tâlharii! SĂTENII Sărim! MARIN Şi FLORICA Ce este ? tâlharii! SĂTENII Venim! (Sătenii se apropie cu torţele de Ghiţă. — Tablou.) GHIŢĂ Ce văd? Prezidentul cu Anica împreună! ANICA Ce văd ? Ghiţă, noaptea, suspinînd la lună! FLORICA Ce văd ? monşerică! MARIN (în parte) Hm! moţpan de soi Umblă pe la case chiar ca un strigoi. TOŢI Ca un strigoi Ha, ha, ha, ha! GHIŢĂ (Anicăi) M-ai învins, Anico, dar nu mi-e ruşine. MARIN (în parte) Hm! neruşinatul... 10 15 20 ANICA (lui Ghiţă) Să ştii de la mine Că înşelătorii des sînt înşălaţi... MARIN Ba, zău, cîteodată chiar şi dişălaţi. TOŢI Şi dişălaţi Ha, ha, ha, ha! GHIŢĂ (închinîndu-se la Anica) Fiţi veseli ferice, De-acum îmi caut eu cuminte De drum. SĂTENII şi CEIALALŢI Mergi vesel ferice Pe drum Şi prinde la minte De-acum. (Sătenii se dau în lături ţi fac loc lui Ghiţă, care se închină şi pleacă spre fund.) (Cortina cade.) CRAI-NOU PERSOANE MOŞ CORBU, cimpoier bătrîn BUJOR, căpitan de jandarmi LEONAŞ, tînăr ISPRAVNICUL ANICA, orfană DOCHIŢA, tînără ţărancă FETE, FLĂCĂI DE MUNTE JANDARMI CRAI-NOU OPERETĂ ÎN 1 ACT (Teatrul reprezintă o privelişte de munţi pe care şerpuieşte o cărăruşă. în stînga, casa Dochiţei; în dreapta, orînda satului. Crai-nou se iveşte pe cer. Seara de vară.) SCENA I DOCHIŢA, FETE, FLĂCĂI (caută cu toţii la Crai-nou) COR Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! La noi bine-ai venit. Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! Fă-mi dorul împlinit. DOCHIŢA Crai-nou! vin’ cu bine. Cu bine te du; Dar jalea din mine Să nu o laşi, nu. Ci să-mi laşi o salbă Cum o doresc eu, Ş-o năframă albă Pentru dragul meu. COR Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! Etc. etc. etc. DOCHIŢA 5 Dragul meu din munte La oaste-a plecat Şi de mult pe frunte Nu m-a sărutat. Crai-nou, lîngă mine 10 Cobori tu de sus Şi-mi adă cu tine Pe dragul meu dus. COR Crai-nou ! Crai-nou! Crai-nou! 15 La noi bine-ai venit. Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! Fă-mi dorul împlinit. (Se aude în munţi un cimpoi şi pe urmă glasul lui moş Corbu cîntînd doina. Fetele şi flăcăii merg spre fund şi caută 20 pe drum.) S C E N A II Cei dinainte, CORBU CORBU (în culise) 25 Frunză verde stejărel, Cît îi omul tinerel Bine-i, mări zău, de el! Codru-n cale-i înverzeşte, Româncuţa mi-1 iubeşte 30 Şi-n pept inima-i tot creşte! (Corbu se arată pe deal viind încet', el se opreşte puţin de cîntă doina din cimpoi.) 192 (W""' toţi (cu bucurie)-. Iaca moş Corbu cimpoieru!... Iaca moş Corbu! dochiţa: Iar o să ne facă să rîdem şi să jucăm, o fată: Doamne, mare poznaş îi, cît îi de bătrîn, 5 dochiţa: Şi mare bun suflet de om îi. CORBU 10 (Fetele şi toţi: Bine-ai venit, moş Corbule... bine-ai venit. 15 corbu: Bine v-am găsit, mîndruliţelor. Ian priveşte cît îs de... sale sorbi cu catrinţe cu tot!... Ei, da ce mai faceţi pe-aici? dochiţa: Ia! ducem doru, moş Corbule. CORBU: ’ De ce-aţi ieşit cu toţii la lună ca buraticii ? 20 dochiţa: Ne-am închinat la Crai-nou. corbu : Mare poznă şi minune!... Ce are românca a împărţi cu craii ?... Cît îi iesă un crăişor înainte, hait, m-am închinat cu plecăciune. Da, ian spuneţi, ce aţi mai cerut de la ist Crai-nou ? 25 salbe de mărgele? fote şi inele? sau numai dragostele, ha ?.., şi dragostele tot cu de-alde cei tineri ? ha ?... dochiţa: D-apoi cum? cu de-alde cei bătrîni?... că ei şi-au trăit traiul. -. 30 corbu: Şi şi-au păpat malaiul... ha, ha, ha! bine zici, Dochiţo... vorba ceea: pomul dacă-mbătrîneşte, pune-i paie de-1 pîrleşte... Na! iaca păcatul, că mă luai cu vorba... adică năravul din fire nici că... Ian ascultaţi, feţii mei... alergaţi 35 degrabă în codru şi vă luaţi tot pe. urma mea, că-ţi găsi un cuconaş ş-o cuconiţă, rătăciţi şi obosiţi ca vai de ei!... să-i aduceţi aici. Omul dacă-mbătrîneşte Drumu-n cale-i se lungeşte Şi pustiu-1 năpădeşte. Ochii văd, inima cere, Ce folos că nu-i putere, Nici ţîrucă mîngîiere. flăcăii merg înaintea Corbului şi-l aduc în scenă.) 193 toţi: Da cine-s, de unde-s? corbu: Nu-i treaba voastră... Hai! iute... să vă văd... dos la faţă şi tupiluş prin năgăruş... vorba ţiganului... Apucaţi pe la izvorul Şoimilor, că-ţi 5 da de ei, fără greş. toţi: Haideţi... haideţi. (Fetele şi flăcăii ies cu toţii: unii prin stînga, alţii pe cărarea muntelui. Dochiţa şi Corbu rămîn singuri.) FETELE Şi FLĂCĂII 10 (ieşind) Haideţi, haideţi, haideţi In codrul înverzit, Haideţi, haideţi, haideţi în plaiul înflorit. 15 corbu: Tu, Dochiţo, rămîi că am să-ţi spun o oare-cică... Nu-i nime? Ascultă: cunoşti pe domnul Leonaş, care-o ţintit moşia de alăturea? dochiţa: îl cunosc dar. corbu: Ei! se vede că i s-o aprins călcăile după fata 20 ispravnicului, şi fiindcă vodă vrea şi Hîncu ba... O furat fata, ca mai bine. dochiţa: Ialei! corbu: îi întîlnii chiar acu, rătăciţi prin codru, ne-mîncaţi şi nebăuţi de două zile. Sărmanii, să-i 25 vezi, ţi-i mai mare mila... Cuconiţa mai ales... îi prăpădită moartă, na! Ce să zici ?... oameni gingaşi... boieri... n-au cum putea răbda la foame şi la osteneală, ca noi işti de la ţară... Ştii ce, Dochiţo? hai să-i ascundem noi doi... 30 aşîş să nu-i găsască nici dracu. dochiţa: Da, îi cată? corbu: Dracu? ba mai rău... Ispravnicu!... îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, 35 şi are de gînd să hăituiască toţi munţii. Ai înţeles acum, Dochiţo?.. : Trebuie să ne facem munte şi punte şi să-i venim de hac isprav- 194 nicului, că, Doamne, mare dragu-mi-i... ca sarea-n ochi. dochiţa: Bine, moş Corbule... las' pe noi, dacă-i aşa treaba. 5 corbu: Să trăieşti, fata mea. Te-aş săruta, dar mă tem să nu te-apuce friguri... Ian taci... parcă vin flăcăii. scena iii CORBU, DOCHIŢA, LEONAŞ, ANICA, FETE, FLĂCĂI 10 (Flăcăii aduc pe Anica leşinată pe tm pat de crengi.) FETELE Ce tainică-nlîmplare. FLĂCĂII îi vro cucoană mare. 15 FETELE Vezi cum a leşinat ? FLĂCĂII A dat de vrun păcat. TOŢI 20 Haideţi s-o ajutăm, De moarte s-o scăpăm. LEONAŞ Anico, Anico! ah vină-n simţire, Căci sufletu-mi geme de crudă mâhnire; 25 Anico, Anico! fă-ţi milă de mine, Răspunde-mi, iubito, căci mor lîngă tine! O ! Doamne preasfinte ! L-a mea rugăminte 195 I Fii îndurător. Din cer ne priveşte O ! Doamne! păzeşte Al nostru amor. 5 COR O ! Doamne preasfinte! L-a sa rugăminte Fii îndurător. Din cer îi priveşte, ţO O Doamne, păzeşte Iubirile lor. ANICA (trezinău-se-) Ah! unde m-aflu? 15 LEONAŞ (cătră ceialalţi) Vă daţi într-o parte. , ANICA (cu spaimă) 20 Ce vis plin de groază!... Departe, departe ... Duşmanii m-alungă, pun mîna pe mine ... Ah! dragul meu unde-i? ... LEONAŞ Eu sînt lîngă tine. 25 ANICA (aruncîndu-se cu bucurie îw braţele lui Leouaş) O! fericire! Dulce simţire! Din rătăcire 196 Eu mă deştept. Ceru-mi zîmbeşte, Inima-mi creşte Şi înfloreşte Vesel în pept. ANICA şi LEONAŞ Ceru-mi zîmbeşte, Inima-mi creşte Şi înfloreşte Vesel în pept. ANICA Voi, soarte rele, Viscole grele A vieţei mele, Periţi în vînt. Cerul păzeşte, El ocroteşte Cine iubeşte Păn’ la mormînt. ANICA şi LEONAŞ Cerul păzeşte, El ocroteşte Cine iubeşte Păn’ la mormînt. (Se aude în munţi o "trîmbiţă militară.) TOŢI Ce sunet s-aude? ANICA şi LEONAŞ O ! presimţiri mult crude ! Jandarmii ne alung. CORBU Şi DOCHIŢA Jandarii vă ajung ... FETELE şi FLĂCĂII (îniorcîndu-se din fund) 5 O ceată de soldaţi Spre noi vin înarmaţi. LEONAŞ (cătră Corbu) Pe noi ei ne caută! 10 CORBU N-ai grijă cu mine. Hai de te ascunde, deşi-i cam ruşine; Dochiţo, tu, dragă, eşti mai pricepută . Ie pe cuconiţa ş-o fă nevăzută ... J5 COR GENERAL ANICA şi LEONAŞ (In faţa scenei) O ! Doamne preasfinte ! L-a mea rugăminte 20 Fii îndurător. Din cer ne priveşte, O! Doamne, păzeşte Al nostru amor! CORBU şi DOCHIŢA 25 O! Doamne preasfinte ! L-a lor rugăminte Fii îndurător. Din cer îi priveşte, O! Doamne, păzeşte 30 Iubirile lor! 198 FETELE şi FLĂCĂII (înşiraţi pe cărarea muntelui) Pe plaiul din munte Ostaşii de frunte Aici se cobor; Hai toţi cu grăbire Spre buna sosire înaintea lor. BUJOR şi JANDARMII (ivindu-se pe deal şi viind în marş) Pe plaiul din munte Ostaşi noi de frunte Marş grabnic, uşor, Marş vesel, cu toţii Să prindem şi hoţii Şi mîndrele lor. (Dochiţa şi Anica întră în casa din stingă. Corbu şi Leonaş se furişează sub munte şi ies prin stînga. Bujor şi jandarmii se cobor în scenă întovărăşiţi de fete şi de flăcăi.) SCENA IV BUJOR, JANDARMI, FETE, FLĂCĂI BUJOR Iată-mă-s în sfîrşit la locul de iubire în care am simţit a dragostei simţire, Mîndruţe, dulci surori de-a mea copilărie! Flăcăi, prietini vechi, vă văd cu bucurie; Dar undezi draga mea? ... Dochiţa mîndruliţa. TOŢI (chemînd prin munţi) Dcchiţo, fa Dochiţa ... Dochiţo, fa Dochiţă! SCENA V Cei dinainte, DOCHIŢA (ieşind din casa ei) dochiţa: Cine mă cheamă? toţi: Bujor... o venit Bujor... 5 dochiţa (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în braţele lui): Bujor! bujor: Dochiţo! DOCHIŢA Ah! ce dulce fericire 10 Dup-o lungă despărţire Simt acu-m în peptul meu! BUJOR (cu dragoste) D-apoi eu ! d-apoi eu ! 15 DOCHIŢA Ian să te privesc mai bine Ce frumos mindiru-ţi vine! Parcă eşti un pui de zmeu. BUJOR 20 Cred şi eu, cred şi eu. (Răsiicindu-şi musteaţa.) De cînd am întraţ la oaste, Multe fete zac pe coaste. Zac mereu de dorul meu... 25 DOCHIŢA D-apoi eu, d-apoi eu! 200 BUJOR De cînd port arma iubită Pentru ţara mea slăvită M-am făcut chiar pui de zmeu. 5 DOCHIŢA Cred şi eu, cred şi eu. BUJOR şi DOCHIŢA Ah ! de-acum în fericire Dup-o 1 ungă despărţire 10 Ne-om iubi, iubi mereu, Tu şi eu, tu şi eu. bujor (cătră ceialalţi): Hora, măi, de bună sosire. Să se ducă vestea peste nouă mări şi ţări. (Jandarmii, fetele şi flăcăii se prind la horă.) 15 JANDARMII De cînd am intrat la oaste... Etc. etc. etc. FETELE Cred şi eu, cred şi eu. 20 JANDARMII De cînd port arma iubită etc. FETELE Cred şi eu, cred şi eu. SCENA VI 25 Cei dinainte, ISPRAVNICUL (alergînd spăriat pe cărare şi tot căutând cu spaimă înapoi) ispravnicul (strigînd pe deal): Bujor... Jandarmi... săriţi... nu mă lăsaţi. bujor: Ispravnicul... ce-o păţit? 201 ISPRAVNICUL (viind iute pe scenă, tremurî?id) La arme ! la arme ! săriţi! ajutor ! TOŢI Ce este? Ce este? ISPRAVNICUL Ah ! tremur şi mor ! (Cătră jandarmi.) Pe urmele voastre viind cole-n vale, Din codru deodată-mi iesă în cale Două matahale! TOŢI Două matahale! ISPRAVNICUL O mînă-mi apasă căciula pe nas. Şi groaznic deodată-mi zice un glas: „Ispravnice, moartea te paşte la soare, Fugi iute acasă de şezi la răcoare." Vai! cad de picioare. TOŢI Ce să fie oare? BUJOR (în parte) : El trebuie să fie... hoţul după care ne-am luat de două zile... (Cătră jandarmi.) Copii, gătiţi-vă armele şi veniţi să hăituim codrul... Dochiţo... fii fără nici o grijă, că mă-ntorc îndată. dochiţa: Sărman, bietu cuconu Leonaş ! bujor: în stîn...ga... marş înainte... marş. COR GENERAL BUJOR şi JANDARMII Prin codri, pe munte, Ostaşi noi de frunte Marş grabnic, uşor. Marş vesel cu toţii Să prindem şi hoţii Şi gazdele lor. 5 ISPRAVNICUL Prin codri, pe munte, Jandarmi voi de frunte, Marş grabnic, uşor. Vă duceţi cu toţii 10 Să prindeţi şi hoţii Ş-averile lor. DOCHIŢA, FLĂCĂII şi FETELE Prin codri, pe munte Ostaşii de frunte 15 Se duc de la noi, Să lupte cu hoţii; Dă, Doamne, cu toţii Să vie-napoi. (Jandarmii se suie pe cărarea muntelui şi ies cîntînd prin 20 stînga. Flăcăii şi fetele ies prin dreapta.) SCENA VII ISPRAVNICUL, DOCHIŢA ispravnicul (viind în scenă, din fund): Kirie eleison! c-am scăpat... da frică mi-o fost... bre... bre, 25 bre! dacă-s eu cap de prost sa rămîn în urma jandarmilor. dochiţa (viind din fund): Doamne, mare mîndru-i Bujoru meu. îra! eu am uitat pe biata cuconiţă... mă duc... 30 ispravnicul: O româncă! Ian să-i fac dopros... Copilo... n-auzi ? copilo... dochiţa (oprindu-se la uşa ei): Pe mine mă chemi? 203 ispravnicul (afropiindu-se de Dochiţa şi căutând la ea de aproape): D-apoi pe cine, pe mine? Doar nu-s... (Inparte.) Măi, că frumuşică ţărăncuţă... dochiţa: Ce pofteşti? 5 ispravnicul: Ce poftesc?... hîm... (în parte.) Apoi dă... (Tare.) Ian spune-mi, copilo dragă, n-ai zărit cumva pe aici vrun domnişor şi vro duducă?... aşa ştii... cam... dochiţa (în parte): Degrabă ţi-a fi, ispravnice... 10 (Tare.) Nu, cucoane, nu... da unde... că doar duducele şi domnişorii nu răsar ca bozul prin satul nostru. ispravnicul (căutînd de aproape la Dochiţa): Aşa să trăieşti ? 15 dochiţa (rîzînd): Da ce te uiţi aşa la mine ?... parc-ai avea orbul găinilor? ispravnicul: Mi-am prăpădit ochelarii în fuga cea de dinioare... că nu ştii ce-am păţit, fa... cum te cheamă? 20 dochiţa: Dochiţa. ispravnicul: Fa Pachiţo... veneam pe potică singur în urma jandarmilor şi gîndeam la nepoata mea, la Anica... (Plîngînd.) Anica... un bujor de fată, pe care am crescut-o cu o mulţime de chel- 25 tuială ca s-o dau după Coşcodan, ficiorul lui banu Paragină... o cunoşti, fa Tarsito? dochiţa: Dochiţa... nu Tarsiţa. ispravnicul: Ei... şi mi-o furat-o de la ochi un puşchi... un Leonaş... îl cunoşti, fa Locsiţo? 30 dochiţa: Dochiţa, Dochiţa... ispravnicul: Acu... nepoata ca nepoata; dar altă bazaconie!... în ziua cînd au spălat putina Anica cu Leonaş, am găsit lada sămişiei deschisă; broasca stricată şi înuntru 40.000 lei... lipsă. 35 Se-nţelege că tot Leonaş o-furat şi banii hazne- lei, pentru ca să aibă ce mînca cu Anica... (Plîngînd.) Văzut-ai vreun ispravnic mai mâhnit decît mine, fa Prohiriţo? dochiţa (mînioasă): Haide.... acu-s şi Prohiriţă. 40 (Tare.) Dochiţa... Dochiţa, auzitu-m-ai? 204 . ispravnicul: Dar, dar... m-am greşit; aşa-s de ameţit... şi cum îţi spuneam, dragă Pachiţo... am luat îndată vro cîţiva jandarmi cu mine, mi-am pus pistoalele şi iartaganul la brîu, şi m-am luat 5 cît cole, cît cole pe urmele fugarilor.. . De două zile acum de cînd îi urmăresc ca copoii... dochiţa : Se vede că ai miros bun! ispravnicul: Straşnic, Zoiţo... ştii? eu cînd mă duc la vînat, nici nu mai ieu prepelicar cu mine... 10 Ş-aşa cum îţi spuneam mai dinioare... cum mă urcam singur pe potică... Kirie eleison\... îmi iesă deodată înainte două matahale cît... (căutînd împrejur) cît tine, Tarsiţă... ba ceva mai mărişoare... 15 dochiţa (în parte): Auzi vorbă! ispravnicul: Una sămăna a fi ţăran de la munte... cam bătrîn... şi mi se pare c-avea ş-un cimpoi; iar ceealaltă matahală avea o pălărie largă, dată pe ochi şi o manta lungă neagră... Cum 20 le-am văzut, mi-o sărit inima din loc ş-am încre- menit!... Atunci... cea cu manta neagră... o întins mîna spre mine şi mi-o înfundat căciula pe nas... eu tăceam chitic... şi deodată un glas ca din ceea lume mi-o zis aşa. (Cîntă:) 25 „Ispravnice ! moartea te paşte la soare; Fugi iute acasă de şezi la răcoare ..." (Scăpătîndu-se de picioare.) Vai! cad de picioare ! Iar cad de picioare ... 30 dochiţa: Iaca pozna, că se prăbuşeşte... ispravnicul: Nu mă lăsa, Locsiţo, că mă duc... mă duc... (Tremurînd.) dochiţa (sprijinindu-l): Da ţine-ţi firea, cucoane, că doar eşti bărbat, şi ţi-i sînul plin de arme... 35 ispravnicul : Oare ? aşa să fie ?... Doamne, tare-mi placi, fa Zoiţo. dochiţa: Ţ-oi fi plăcînd că-i lumea ră. ispravnicul: Lumea ca lumea, dar tu m-ai fermecat, de la roate... (Cu glas slab.) Vin de întră la 40 mine fată-n casă. 205 dochiţa: O înviet mortu. (Tare.) Şterge-te pe gură, boieriule... ispravnicul (stergîndu-se cu mînica): Dade ce?... Ha... aşa vine vorba? ha, ha, ha!... (Serios.) 5 Dar să lăsăm şaga... ascultă: ISPRAVNICUL Fa Dochiţo, puică albă, Vin cu mine să-ţi dau salbă. DOCHIŢA 10 Ba nu, nu; ba nu, nu vreu Că-mi e drag Bujorul meu. ISPRAVNICUL Ţ-oi da salbă de mărgele, Şi paftale, şi inele. DOCHIŢA Baiu; marfa de la voi Nu se trece pe la noi. 15 (Împreună.) ISPRAVNICUL 20 Ei! Nu vrei? îţi poroncesc dar apoi. DOCHIŢA Dor 25 De zor Nu cunoaştem pe la noi. ISPRAVNICUL Pentru tine le fac toate Ş-apoi zici că nu se poate? 206 10 15 DOCHIŢA Geaba vii, geaba te duci Numai rupi nişte papuci. ISPRAVNICUL Sau nu-s gingaş la privire? Sau nu-s vrednic de iubire? DOCHIŢA Ba eşti mîndru, de diochi Şi-mi eşti drag ... ca sarea-n ochi. (împreună.) IS PRAVNICUL Ei! Nu vrei? îţi poroncesc dar apoi. DOCHIŢA Dor De zor Nu cunoaştem pe la noi. (în vremea acestui duo, Leonaş se arată în fund, învălit cu 20 manta neagră, şi caută cu luare-aminte împrejurul lui. La sfîrşitul scenei, el se apropie de ispravnic; îl apucă de mînă şi, în vreme ce acesta se trage înapoi tremurînd, îi cîntă următoarele:) LEONAŞ 25 Ispravnice, moartea te paşte la soare, Fugi iute acasă de şezi la răcoare. ISPRAVNICUL (spâriat) Iar cad de picioare ... 207 LEONAŞ Mergi la închisoare. (Leonaş împinge pe ispravnic în orînăă şi-l închide pe dinafară-.) SCENA VIII 5 LEONAŞ, DOCHIŢA leonaş: Ha, ha, hâ! bietul ispravnic!... am să-l bag în friguri. dochiţa: Da ce?... poate tot d-ta l-ai spăriat şi în pădure ? 10 leonaş: Tot...- cînd m-am depărtat de aici cu moş Corbu, mai dinioare, l-am întîlnit pe potică şi... ha, ha, ha... l-oi învăţa eu să ne alunge cu potei'a ca pe nişte hoţi. dochiţa : D-apoi nu ştii ?... el zice c-ai furat din sămi-15 şie mii de mii de lei? leonaş: Eu? O nebunit ghiuju... dochiţa: Aşa mi s-o părut şi mie... îi lipseşte o doagă... leonaş: Lasă-1 dracului... spune-mi de Anica... unde-i? ce face? 20- dochiţa (arată casa ei): Aici. Am schimbat-o în straie de-a noastre şi cînd ai videa-o... parcă-i o porum-; ■ biţă. leonaş: Du-te degrabă de-o adă aici. dochiţa: Da bine... nu te temi de jandarmi c-o vor 25 găsi ? leonaş: Nu... mă găsam pe stînca Şoimilor, cînd am zărit jandarmii pe plai hăituind poticele. Am lăsat pe moş Corbu ca să-i înşele să-mi peardă urma şi eu am alergat degrabă aici să ieu pe 30 Anica şi să fugim... dochiţa: Dumnezeu să v-agiute!... (Deschizînd uşa casei.) Cuconiţă, cuconiţă, vină degrabă afară! 208 SCENA IX LEONAŞ, DOCHIŢA, ANICA (îmbrăcată ca la munte} ANICA: Ce-i?... Tu esti, Leonas? Bine c-ai venit, ca 1 * i ’ tare eram îngrijită... 5 leonaş: Draga mea Anicuţă!... (Privind-o.) Ian să te privesc în hainele aiste... Aşa ţărance mai vin de-acasă... să ai şepte sate pline. anica: De cînd m-am îmbrăcat ţărăneşte, parcă nu mai am aşa frică de moşul meu... şi, zău, mai 10 că aş vrea să rămîn tot aşa cît oi trăi. la aceste haine simple, viaţa-i dulce şi plăcută. Şi sub ele inimoara simte lin tainicu-i dor. Cît aş vrea aici, la munte, ca ţărancă neştiută, Lîngă tine să gust pace şi trai dulce de amor! 15 I Copilita de la munte Poartă două stele-n frunte; Ş-al ei suflet vesel, lin, E ca cerul blînd senin. 20 Căprioară sprintenică, Păsăruică frumuşică, Pasul ei e zburător, Glasul ei încîntător. II 25 Cine-o vede prin pădure Cu-ochişori ca două mure O priveşte-oftînd de dor Ş-o -urmează-n al ei zbor; Dar ea trece pe potică Cîntînd vesel fără frică Şi pe munte şi pe plai Ea trăieşte ca în rai. (Se aude în munţi glasuri multe de oameni.) 209' dochiţa: Iaca jandarmii se-ntorc înapoi... Fugi cuconaşule. leonaş: Ei! nici c-oi să scap de dînşii... Anico, întră degrabă în casă şi te ascunde bine... Eu mă 5 duc iar pe stînca Şoimilor... Dochiţo, să spui lui moş Corbu să-mi deie de ştire cînd oi putea veni aici fără primejdie... Să cînte din cimpoi că eu m-oi lua după glasul lui... (lesă prin stînga. Dochiţa şi Anica întră în casă.) io scena x CORBU, BUJOR, JANDA RM[ şi, pe urmă, ISPRA VNICUL (Jandarmii aduc pe moş Corbu între puşti.) corbu: Da daţi-mi bună pace, oameni buni, că n-am făcut nimic. 15 bujor: Marş înainte... şi nu crîcni... corbu: D-apoi bine, Bujoraş dragă, nu mă cunoşti?... moş Corbu... bujor: Cînd îi la slujbă, nu cunosc pe nime. (Vin în scenă.) 20 corbu: Apoi dă, nu-s păcate aiste? nu-s belele pe capu omului? Ce-am făcut?... bujor: Ce-ai făcut? Hoţ bătrîn! Ne-ai purtat cu minciuni pe toate poticile. corbu: Iaca vorbă!... da nu m-aţi luat d-voastră din .25 mijlocul drumului, ca să vă fiu călăuz prin codri? bujor: Aşa... şi cînd noi vroiam să facem hoisa, ne sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tâlharilor care o furat banii sămi-şiei... 30 CORBU: Haida... eu?... da ce am eu a împărţi cu tâlharii ? bujor: Mai ştii ce?... poate că banii cei furaţi? corbu: Ian ascultă, măi băiete... nu mai zice una ca asta, că, pe bătrîneţele mele!... cît eşti de 35 jandar, îţi stric cimpoiul de cap... auzi?... un copil de ieri să mă batjocorească de la ochi!... .210 bujor (cătră jandarmi): Ţineţi-1 bine, să nu scape şoldanul... corbu : Sărmane cărăbuş, pe ce mîni încăpuşi!... am ajuns chiar liude pintre călăraşi. SCENA XI Cei dinainte, ISPRAVNICUL (deschizînd încet un oblon, de la fereastră şi scoţînd capul cu frică) ispravnicul: Parcă-mi aud jandarmii. Domnule Bujor... cu cine te sfădeşti acole? 10 bujor: Cu moş Corbu. ispravnicul: Care-i acel moş Corbu? să-l văd şi eu... bujor (arătînd pe Corbu): Iată-1. ispravnicul: Pei drace!... Aista-i una din matahalele din pădure. (închide fereastra iute.) 15 corbu (în parte): M-o cunoscut... slut la Prut!... bujor (la uşa circimei): Domnule ispravnic... Domnule... ieşi afară de hotărăşte ce să facem cu moşneagu! ispravnicul (la fereastră): Legatu-i? 20 bujor: N-ai nici o frică... ispravnicul: Apoi deschide-mi uşa, că nu ştiu cine m-o închis înuntru... din greşală... bujor (in parte, deschizînd uşa): Aşa ispravnic îi bun. de tors la fuioare ca babele. 25 ispravnicul (ieşind): Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? Te-oi învăţa eu să sparii ispravnicii prin codri. corbu: Eu, cucoane!... ba mă ferească Dumnezeu!... căci vorba ceea: nici să zăresc drac, nici cruce 30 să-mi fac. ispravnicul: Bine, bine... îi videa tu pe dracu acuş... Răspunde: cum te cheamă? corbu: Cum mă cheamă?... d-apoi cum să mă cheme?' pe nume. 35 ispravnicul: Iaca prostu! Da cum ţi-i numele? corbu: Vasile Corbu, mînca-ţ-aş ochii... (în parte) ş-ai rămînea orb. 211 ispravnicul: Vasile Corbu?... Şi ce eşti tu? corbu: Ce să fiu?... Om pămîntean. ispravnicul: Tronc! ştiu că nu eşti coborît din lună. corbu: Din lună?... mă ferească Dumnezeu!... 5 Neam. de neamu meu... ispravnicul: Taci din gură... Cu cine erai mai dinioare în codru, cînd m-ai întîlnit? corbu : Cu cine ? (în -parte.) Ce minciună să-i cîrpesc ?... (Tare.) Cu un negustor de la Galaţi. 10 ispravnicul: Minciuni spui... că erai cu un tâlhar. corbu (în pctrte): Vrabia malai visează. (Tare.) Apoi dă, ştiu eu? tâlhar a fi?... Eu nu-s ispravnic să cunosc... ispravnicul: Taci din gură... unde l-ai ascuns? Unde 15 l-ai mistuit ? corbu: Să-l mistuiesc?... că doar nu l-am mîncat. Slavă Domnului, neam de neamu meu... ispravnicul (în parte): Şiret ţăran! (Tare.) Ian ascultă, măi badeo... nu-mi umbla cu mîţa-n 20 sac, şi-mi răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îţi găseşti Bacău cu mine. . corbu: Cum îi vrea d-ta, cucoane; cică vorba ceea: arţagu îşi găseşte pîrţagu. ispravnicul (mintos): Nu-i vorba de pîrţag, moji-25 cule... spune unde-ai ascuns tâlharul, că de nu... te-ntind jos şi te fac chisăliţă de bătaie. corbu : Da de ce să mă baţi, cucoane ?... la vîrsta mea... om bătrîn, n-a fi păcat de Dumnezeu? ispravnicul: Nu lungi vorba şi răspunde la ce te-ntreb, 30 azi. corbu: Ei! vorbă lungă, sărăcie-npungă... bate-mă... schingiuieşte-mă.. 1 tot am să mor odată... Nu ştiu nimic... mai mult vrei? ispravnicul (cătră jandarmi): Umflaţi-1 şi-l puneţi .35 jos... bujor (încet ispravnicului): Degeaba umbli, cucoane, să-l sparii cu bătaia... o muri şi n-o mărturisi nimică... aşa-i românu. ispravnicul: Apoi cum să facem ca să aflăm ade-40 vărul ?... bujor: Decît îi da de bătut, mai bine dă-i de băut. 212 ispravnicul:. Bine zici.. (Vorbesc încet împreună.) corbu (între jandarmi): Să daţi seamă lui Dumnezeu. .. că aşa batjocură n-am păţit de cînd sînt... dă... bateţi-mă, zdrobiţi-mă, faceţi-mă fărîmi... 5 să vă văd cît sînteţi de voinici... dar... din gura mea nu-ţi scoate alta decît blăstămuri; şi să ştiţi de la Corbu bătrînul, că blăstămul de la săraci nu cade pe copaci... (Jandarmii îl apuc şi vrew ca să-l puie jos.) 10 ispravnicul (lui Bujor): Să mi-1 faci cuc. (Cătră jandarmi.) Staţi... moş Corbu-i nevinovat. corbu (cu mirare): Oare? ispravnicul: Un om ca dînsul, cu părul alb, nu poate fi gazdă de tâlhari... Moş Corbule... Ce-o fost 15 s-o trecut. corbu (în parte): Iaca, iaca, iaca!... ispravnicul: Hai să cinstim cu toţii împreună, ca să rămînem fără bănuială... Aduceţi vin din cîrcimă. 20 corbu (în parte) : S-o schimbat boieriu! mari sînt minunile tale, Doamne! (în vremea aceasta jandarmii aduc cîteva garafe cu vin şi pahare din cîrcimă.) bujor: Iaca toiagul bătrîneţelor... ţine, moş Corbule, 25 şi înghite Agachi de-acum. ispravnicul: Ei! beţi şi vă veseliţi de-acum, copii, că eu mă duc să mă odihnesc puţin... Moş Corbule, să te văd... care pe care... cei bătrîni pe cei tineri, sau cei tineri... 30 corbu: Ba tot cei bătrîni rîdică nevoia... las’pe mine c-am să ţi-i pui în cofă, cum om deşerta-o de vin. ispravnicul (lui Bujor): Cată de află tot... (Tare.) Chef bun. (întră în cîrcimă.) 35 S C E N A XII CORBU, BUJOR, JANDARMI (toţi împregiurul mesei) bujor: Daţi-i cep, băieţi. (Arătînd garafa.) Moş Corbule? ... 213 corbu (întinzînd paharul în care Bujor varsă vin) Eu! BUJOR (închinînd) 5 Moş Corbu, să trăieşti Aşa precum doreşti! CORBU Voinice, mulţămim, 10 Să bem şi să trăim, Că vinu-i pentru noi Şi nu e pentru boi. (Beu cu toţii.) toţi: Vivat! 15 BUJOR Să trăiască vinul, Vinul şi pelinul, Cît îi el de bun, 20 Te face nebun, Că mereu te-ncîntă Cînd frumos el cîntă Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl, Gîl', gîl, gîl, gîl, gîl. 25 TOŢI Să trăiască vinul Etc. etc. etc. BUJOR 30 Aşa că-i bunişor De-ti trece chiar de dor? ... 214 CORBU Ba, zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el, Căci gura-i chiar un iad, 5 Cît bea, tot zice ad ! (Beu iar.) BUJOR II Vinu-nsufleţeşte, 10 Pelinu-ndulceşte Pe bietul român Cît e de bătrîn! Şi mereu 1-încîntă Cînd frumos îi cîntă 15 Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl, Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl- TOŢI Vinu-nsufleţeşte Etc. etc. 20 toţi: Vivat! corbu (vesel): încă o duşcă,_Bujoraş dragă... bujor: Şi cele multe înainte. (în parte) începe-a prinde prepeliţa de coadă. CORBU 25 (bîncl) Parcă mă simt întinerit ... Inima-mi, zău, s-a încălzit, Şi-mi vine să vă cînt un cîntic bătrînesc, Un cîntic vitejesc, 30 Pe care eu îl ştiu chiar de la bunul meu, Care bun îl ştia de la străbunul său. TOŢI Cîntă, noi te aşteptăm Şi pahare-ţi închinăm. 215 k CORBU 10 15 20. toţi: 25 Pe cînd strămoşii cei bătrîni Aveau război cu mulţi pagini, Ei se duceau cîntînd ist cîntic voinicesc, Ist cîntic românesc. Şi, zău, la glasul lor, păgînii tremura î Păgînii tremura, cînd ei cînta aşa: TOŢI Cîntă, noi te ascultăm Şi ca ei vrem să cîntăm. CORBU I Român verde ca stejarul Rîd de duşmani şi de moarte. Să-mi trăiască harmasarul, Şi prin glonţi să mă tot poarte. Sai, voinice, şi nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Şi nădejde-n Dumnezeu. TOŢI ' Sai, voinice, şi nechează etc. etc. Ura ! CORBU II Cît ini-a sta mina voinică, Pe-a mea armă războiască, N-aibă grijă de nimica Ţara ihea cea românească! Sai, voinice, şi nîchează etc. etc. 216 TOŢI Sai, voinice, şi nechează etc. etc. TOŢI: Ura! Ura! CORBU III Cu-al meu suflet, cu-a mea pală, Cu-al meu şoim albit de spume, în duşmani om da năvală De s-a duce vestea-n lume! Sai, voinice, şi nechează etc. etc. toţi: Ura ! Ura ! Ura ! să trăieşti, moş Corbule. corbu (ameţit): Să trăiţi şi voi, feţii mei, precum doriţi... şi întru mulţi ani cu bine. Să v-agiute Dumnezeu ca să prindeţi toţi hoţii din ţara Moldovei. bujor (în parte): De-acum s-o pornit moara. (Tare.) încă o duşcă, moş Corbu. corbu: Ba nu... că din duşcă-n duşcă, mi-i să nu mă fac ţuşcă... Hei, te pricep eu, hîtrule, unde-ţi bate gîndul. Care cum s-ar prinde, ai vrea d-ta să mă fac cuc, ş-apoi cîr, Corbule, cîr, moşule... spune cîte vrute, cîte nevrute. Ca mai ba, măi băiete... nu ţi-ai găsit omu. bujor: Cine? eu, moş Corbu... ba, zău dacă am gîndit vrodată să te fac să cîrîi... corbu: Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să afli unde am ascuns pe cela... ştii, cela," care-1 căutaţi mai dinioare în codru, cînd v-am îndreptat pe calea-ntoarsă ?... ha, ha, ha!... bujor: Ha, ha, ha !... bună ne-ai jucat-o, moş Corbu. corbu: Mai bună!... că altmintrelea daţi chiorîş de el pe stînca-Şoimilor. TOŢI Sai, voinice, şi nechează etc. etc. 217 bujor (în parte)-. Stînca Şoimilor! (Tare). Ha, ha, ha... adică mare hîtru mai eşti!... Să juri că te-o înţărcat Scaraoţchi. corbu: D-apoi cum socoţi tu?... doar unu-i Corbu, 5 la munte... Cînd v-am văzut că vă-ndreptaţi spre stînca Şoimilor, i-am zis aceluia... cuconaşului. .. stăi chitic şi să nu te clinteşti păn’ce nu-i auzi cîntînd din cimpoi. bujor: Ialei! 10 corbu: Aşa, zău... că nu ştii una? Tare-1 trage inima încoace... la căsuţa asta. (Arată casa Dochi-ţei.) bujor: La casa Dochiţei? corbu: Hî, hî... iute român! măi, măi, măi!... Şi 15 eu am fost tînăr, şi mie mi-au fost dragi fetele... macar şi acu mi-s dragi, d-apoi încă aşa!... Vrea să vie numaidecît cole... Mai stăi, române... ba nu... că te-or prinde jandarii... mai stăi, păn’ce mi-i auzi cîntînd din cimpoi, ca să-ţi dau de 20 ştire... unde!... (Clătinînd capul.) Aprins neam îi neamul cuconaşilor. bujor (in parte): De-a cînta moşneagu din cimpoi... el cade-n căpcană... Ian să cerc... (Tare.) Ştii ce, moş Corbule ?... pare-mi-se că eşti 25 Pepelea. corbu: Pepelea cel din poveste? ba şi mai şi decît el... Cică cînd suna din fluier, jucau oile pe cîmp. bujor: Numai asta n-o poţi face dumneta. corbu: Cine? eu?... Da eu cînd trag din cimpoi... 30 sar căprioarele de se prăpădesc. bujor: Căprioarele? corbu: Cele cu două picioare... ian să vezi... (Îşi drege cimpoiul.) Pepelea!... dacă eu bat zece ca Pepelea. 35 bujor (cătră jandarmi, încet): Intraţi cole-n cîrcimă şi vă ţineţi la pîndă. (Jandarmii întră în cîrcimă.) corbu (împreunîndu-se cu cimpoiul şi jucînd): Să te văd, cimpoiule: umflă-te, dizumflă-te. 40 Frunză verde baraboi, 218 Cîntă Corbu din cimpoi De sar fetele la noi înainte şi-napoi. bujor (în parte): Acuş trebuie să vie hoţu, la glasul cimpoiului. Mă duc să nu mă zărească. (întră în cîrcimă.) CORBU Cimpoieş drăguţul meu, Sună, sună, aşa mereu Să se deie fetele-n vînt Să ţipe dracu-n pămînt. SCENA XIII CORBU, LEONAŞ (învălit în manta, vine cu sfială pe potică) leonaş (în parte) : Moş Corbu cîntă din cimpoi ?... Se vede că s-au dus jandarmii... Acu-i vremea de fugit. (întră la Dochiţa.) CORBU (nevăzînd pe Leonaş) Ţop, ţop, ţop, Pepeleo, ha! Ţop aşa şi iar aşa, Ţop, ţop, ţop, Pepeleo, ţop, Păn’ ce-a zice moartea hop. (In vremea cînticului, jandarmii, carii au văzut pe Leonaş de la fereastra cîrcimei, ies încet, de se aşează în rînd, dinaintea casei Dochiţei, cu carabinele întinse.) SCENA XIV CORBU, ISPRAVNICUL, BUJOR, JANDARMII (ies din cîrcimă făcîndu-şi semne şi trec pe din dosul lui Corbu, care, după ce şi-a sfîrşit cînticul, cade pe scaun lîngă masă şi adoarme) 219 ispravnicul (cu un iarlagan în mînă) : O întrat acole... Să nu-1 scăpăm, Bujoraş! bujor: N-ai grijă, că de-acu-i în mîna mea... (Cătră jandarmi.) Gătiţi-vă armele şi trageţi oţelele la 5 carabine! (Jandarmii trag oţelele.) ispravnicul (în parte): Mi s-o făcut mînile ca gheaţa. SCENA XV Cei dinainte, LEONAŞ, ANICA, DOCHIŢA (ieşind tustrei 10 din căsuţă) leonaş: Hai degrabă, Anică... Hai... JANDARMII, BUJOR şi ISPRAVNICUL Stăi pe loc, Că, dăm foc. 15 LEONAŞ (apărind pe Anica) Ce vreţi voi? ANICA (în parte) 20 Vai de noi ! JANDARMII, BUJOR şi-ISPRAVNICUL Stăi pe loc, Că dăm foc. (în vuietul horului, Corbu începe a să trezi, caută împrejur 25 şi nu pricepe nimic deodată... Pe urmă se deşteaptă încet, încet şi, cu cît se lămuresc gîndurile lui, deznădăjduirea i se arată în faţă.) 220 ISPRAVNICUL (arătând pe Leonaş) Puneţi mîna pe dînsul şi-l prindeţi şi-l legaţi. CORBU 5 (în parte) Să lege. .cuconaşul! JANDARMII Pe dînsul, copii! LEONAŞ 10 (scoţînd două pistoale) Staţi! JANDARMII, BUJOR Stăi pe loc, Că dăm foc. 15 ISPRAVNICUL (ascunzîndu-se după jandarmi) Stăi pe loc, Nu da foc. LEONAŞ 20 (întinzînd pistoalele) Staţi pe loc, Că dau foc. CORBU (alergînd între jandarmi şi Leonaş) 25 Copii, staţi, Foc nu daţi! 221 SCENA XVI Cei dinainte, UN JANDARM (viind călare şi aducînd an plic} jandarmul: Ispravnicii... unde-i domnu ispravnic? ispravnicul (ascuns după jandarmi): Ce este ? Cine 5 mă cheamă ? jandarmul: Un plic de la isprăvnicie... d-nu samiş-mi-o spus că-i foarte grabnic. ispravnicul: Grabnic? Adă-1 încoace. (Ie plicul.) încunjuraţi-1 din toate părţile pe hoţul ista şi 10 nu-1 lăsaţi să scape. (Deschideplicul.) Grabnic!... nu cumva mă dau afară din isprăvnicie ?... Bată'l cucu de samiş că subţire mai scrie... Unde mi-s ochelarii?... iaca poznă, că i-am prăpădit în codru cînd fugeam... şi acum n-am. 15 cum citi... (Tare.) Cine ştie carte din voi? corbu: Eu, cucoane, am fost demult dascal la biserică. .. ispravnicul: Na, de citeşte iute... (îi dă plicul. Cătră jandarmi, arătînd pe Leonaş.) Ţineţi-1 tot 20 la ochi să nu fugă... Zi mai degrabă. corbu: Iaca zic... (Slovenind:) „Cacu îs... tfertu, rîţă... ă... cătră... cfertu... i... naş... cinstitul. .. “ ispravnicul: Şi celelalte... spune-nainte. 25 corbu (citind): „Mă grăbcsc a te înştiinţa că tălharu care o furat cei 40 000 lei din lada sămişiei s-o găsit, precum şi banii, însă cu părere de rău îţi vestesc că furul este tocmai fiul d-tale cel de suflet...." 30 ispravnicul: Ce? corbu: Elei! ispravnicul (voind să ia rămasul): Minciuni... minciuni de-a samişului. corbu (fiind răvaşul): Mai ştii poznă?... De-or afla-o 35 la Ieşi, cucoane, te poţi şterge pe gură despre isprăvnicie. ispravnicul (căzînd pre un scaun) : Valeu! că iar mă prăbuşesc. 222 TOŢI Ce este? Ce este? Ce groaznică veste? ANICA (alergînd lîngă moşul ei) Ce ai? ce te doare? LEONAŞ (asemene) L-a lovit dambla. ISPRAVNICUL (trezindu-se) Pei, neruşinato! ... Fevge, satana! CORBU Daţi-vă-ntr-o parte că-i sînt popa eu. (Arătând scrisoarea.) Am capcana-n mînă; de-acum îi al meu, (Se apropie de ispravnic şi cîntă încet:) Ispravnice dragă, Nu-i lucru de şagă, Acum eu ştiu tot. Şi c-o vorbă pot Să-ţi vîr şepte draci. ISPRAVNICUL ( rugîndu-se ) Taci, taci, taci, taci, taci! CORBU Bine! acu-ndată Pe holtei şi fată Să mi-i logodeşti... Ce zici? nu voieşti ? Ascultaţi... (Desclide sciiscarca.) ISPRAVNICUL (spăriat) 5 Ce faci ? Taci, taci, taci, taci, taci! corbu: Iaca tac... dar fă cum zic eu... că citesc răvaşul... şi, zău, îţi fac ruşinea. ispravnicul (în parte): Ghidi, hoţ bătrîn. 10 corbu: Hai mai iute, că n-am vreme... ispravnicul (se apropie de Leonaş căutînd cu frică la răvaşul cu care Corbii îl ameninţa din urmă): Leonaş, toate au fost o şagă... CORBU (încet ispravnicului) : Prea bine... zi după mine: 15 Eu te iubesc. ispravnicul (în parte): Ghiuju dracului! (Lui Leonaş:) Eu te iubesc... corbu: Te cinstesc... ispravnicul: Te cinstesc... 20 corbu: Şi te logodesc cu nepoata mea, Anica. ispravnicul (furios) : Şi te logodesc cu nepoata mea Anica. (în parte.) Ei! las, Pepeleo, că mi-i cădea tu la mînă. CORBU (sărind de bucurie): Ura! Crai-nou să trăiască, .25 că mi-o făcut pe gîndul meu. dochiţa: Şi mie mi-o adus pe Bujor. anica: Şi mie mi-o împlinit dorul. TOŢI: Crai-nou să trăiască!... Să trăiască Crai-nou! cor final -30 Crai-nou ! Crai-ncu ! Crai-nou ! La noi bine-ai venit; Crai-nou ! Crai-nou ! Crai-nou ! Fă-mi dorul înplinit. (Cortina cade.) HARŢĂ RĂZĂŞUL PERSOANE HARŢĂ RĂZĂŞUL BURSUFLESCU LUNCEANU, primar 5 TARSIŢA GAROFEASCA, văduvă MĂRIUCA, tînără ţărancă UN LACHEU HARŢĂ RĂZĂŞUL OPERETĂ COMICĂ ÎN 1 ACT (Scena se petrece la moşia Bursufleni.) (Teatrul reprezintă o livadă, cu casa boierească în fund printre copaci. în stînga actorului, un gard cu o portiţă, în dreapta, o laiţă sub un copac.) SCENA I bursuflescu (în halat şi cu fes cusut pe cap) : Plăcut e de a fi proprietar pe o moşie cumpărată ieftin, după împărţeala pămînturilor!... Nu te mai îngrijeşti de legea rurală şi, dacă natura te-a înzăstrat cu darul poeziei, poţi în toată liniştea să te hîr-joneşti cu muzele... Iaca eu, de pildă, Anastasi Bursuflescu, m-am născut poet şi cred că m-aţi cetit şi chiar admirat ades în calendare... Am făcut multe ode la Anul Nou, cîteva cîntice de amor şi un şir de satire pipărate în contra guvernului. .. Acum m-am retras la moşia mea, la Bursufleni, ca să respir aerul cîmpiei, să visez, să mă alint şi să-mi caut amorul... (în taină.) Căci sînt înamorat de vecina mea, d-na Tarsiţa Garofeasca, o văduvă nurlie, care a binevoit a primi ca să-şi schimbe numele grădinăresc de Garofească în acel armonios de Bursuflească... O aştept chiar azi de dimineaţă să vie ca să ne cununăm aici, în castelul meu, şi am dat de ştire primarului, domnului Lunceanu, ca să-şi 227 aducă registrul şi să ne unească după legea cea nouă... Ba încă l-am mai poftit ca, odată cu registrul, să aducă şi pe Tarsiţa de la moşia ei... Ah! ce zi fericită pentru mine! am să cunosc 5 în fine deliciurile căsătoriei... Trebuie însă ca să ies cu plin înaintea miresei, să o primesc cu o poezie Improvizată ad-hoc... Ian să cerc. (Se primbla pe scenă inspirat şi declamă:) Aşteptînd a mea mireasă cu-o nespusă nerăbdare, JO Simt că sîngele meu ferbe, că pe frunte mă fac roş... Inima me bate... bate ca... ciocanul... pe-o... căldare. Şi că-n ea răsună, cîntă un glas dulce de... cucoş! (Se aude un cîntat de cucoş peste gard.) Tronc! iar mi-a spăriet muza, cucoşul dracului!... 15 în toate zilele îmi turbură visurile cu ţipetul lui răguşit, parcă l-ar pune înadins Harţă Răzăşul, vecinul meu, ca să cucurigească, tocmai cînd vreu să pun mîna pe o rimă. (Cătră public.) Cică hreanul are la rădăcină un verme care îl roade, eu am 20 , pe un răzăş! pe jupînul Harţă... (Arătînd în stînga.) Iată casa lui, cole... numai gardul ne desparte... sîntem vecini! (Cu amar.) Cunosc eu multe vecinătăţi supărătoare, d-apoi ca asta a me nu se află alta mai nesuferită. 25 (Se aude din dosul gardului Harţă cîntînd.) Ian auziţi-1... Nu pot trăi liniştit de răul lui; cînd îi sar cîniî peste gard, de-mi mănîncă păsările ; cînd mojicul îşi întinde rufele cele stren-ţeroase pe spini, sub ochii mei; cînd îşi scapă 30 vaca în grădina mea... Ce să mai spun?... I-am propus să-mi vîndă răzăşia lui, ca să scap de el... Unde!... mi-a cerut cît dracu pe tată-său... a. simţit, hoţul, că am nevoie de el şi mă ţine de nas... (Ascultînd.) Nu mai aud nimic... 35 a fi ieşit de acasă... Să-mi urmez poezia. (De- î:) Ah! cum să-mi potolesc focul? Ah! spune-mi, ce-o să mă fac? Cînd amorul fără milă îmi tot zice... 228 (Se aude după gard glasul lui Harţă, strigînd: / „Tio, malac!". Furios.) Malac!... Ei! nu mai e de suferit. (Strigă:) Harţă!... Bade Harţă... SCENA II 5 BURSUFLESCU, HARŢĂ (la portiţă) harţă: Ce pofteşti, domnule? bursuflescu: Ştii d-ta pentru ce am scos din pungă 8319 galbeni, 27 lei şi cîteva parale şi le-am dat 10 pe moşia asta? harţă: Pentru că ai găsit-o ieftină, domnule. bursuflescu: Asta-i una..-, şi alta? harţă: Alta? Pentru că ai avut poftă să te faci proprietar. 15 bursuflescu: Ai gîcit... însă pricepi ce vra să zică a fi proprietar? harţă: Pricep. Cine are o moşie, Cine-i bun proprietar Are supărări o mie, Care-1 umple de amar. Ba-i pre mult soare, Ba-i pre răcoare, Ba suflă crivăţ, ba vînt de foc. Ba cade ploaie, Şi Curg şivoaie, Care-ţi îneacă lanul pe loc. Ba preţul scade. Grindina cade, Locusta vine, potop grozav! Şi peste toate Alte păcate Mai ai la urmă şi un vătav. Iată, zău, ce vrea să zică, De a fi proprietar. 25 30 229 Trudă multă, treabă mică Şi folos cît frunza-n par. bursuflescu: Pre frumos; însă ai uitat să pomeneşti de răul cel mai supărător. 5 harţă: Care ? bursuflescu: Vecinătatea unui răzăş. harţă : Cum asta, domnule ? bursuflescu: Cum, necum, ascultă! Vrei să-mi vinzi răzăşia dumitale? 10 harţă: Locul meu de baştină? unde au trăit şi murit părinţii mei, Dumnezeu să-i ierte!... bursuflescu (în parte): Iar o să înceapă cu po- melnicul. harţă: Casa strămoşească unde m-am născut. 15 bursuflescu: Ce strămoşească? însuţi d-ta ai clădit-o. harţă: Aşa este, dar am clădit-o pe locul caselor celor vechi... livada răsădită de bietul bunul meu Vasile Harţă. bursuflescu (in parte): Toate aceste-s ca să suie 20 preţul... să videţi. harţă: Da bine, domnule, ce ţi-a făcut răzăşia me, de nu poţi încăpea de dînsa? bursuflescu: Ce mi-a făcut?... Ştii ce-i muza? harţă: Mursa? 25 bursuflescu: Avut-ai vreodată inspiraţiune în viaţa d-tale ? harţă: Ba m-a ferit sfîntul... numai o dată am avut friguri. bursuflescu: Apoi dar nu ne putem înţelege. Vinzi 30 răzăşia ? harţă : Locul meu de baştină, unde au trăit şi murit ?... bursuflescu: O vinzi, ori ba? harţă: Dacă-ţi face poftă numaidecît... fie! bursuflescu: Cît cei pe dînsa, preţul cel de pe urmă? 35 harţă: Cu casă, cu livadă, cu tot? bursuflescu: Cu tot, afară de cine eşti. harţă: îi pămînt mult şi bun... numai pe perje prind sume mari de bani. bursuflescu (nerăbdător): Cît ceri? spune azi. 230 harţă: Ştiu eu, d-le?... cît te-a lăsa inima... Ian vro cinci mii de lei. bursuflescu : Cinci mii ? pentru un petic de loc ?... Ai nebunit ?... mai dăunăzi ai cerut numai 5 trii mii. harţă: Aşa este, dar de atunci legea rurală o scumpit pămînturile. bursuflescu: Vrei trii mii? harţă: Da... unde! 10 bursuflescu: Vrei patru? harţă: Din cinci, nici o liţcaie mai gios. bursuflescu: Gîndeşte-te, bade Harţă... De te-i îndărătnici, eu sînt în stare şă rîdic de-a lungul gardului un zid nalt cît plopul cela. 15 harţă: Nu se poate, domnule, că am portiţă în gard. ' bursuflescu : Dar portiţa d-tale se deschide pe proprietatea mea şi pot s-o închid. harţă: Ferească sfîntul! E un drept de şerbire statornicit din bătrîni, care îmi învoieşte trecerea prin 20 livada asta. bursuflescu: Şerbire prin livada mea? harţă: Să-ţi arăt ispisoacele din pod... Am ian aşa un teanc de hîrţoage afumate. bursuflescu: într-un cuvînt, primeşti ce ţi-am dat. 25 harţă: Cinci mii? bursuflescu: Ba patru. harţă: Nu-mi dă mîna. bursuflescu: Nu?... Să nu te căieşti, bade Harţă, atîta-ţi zic... Răzgîndeşte-te bine... Eu mă duc 30 să gătesc banii... harţă: Cinci mii în capăt? bursuflescu: Nu te scumpi, că te-i căi... Scumpul mai mult păgubeşte... Ştii vorba... (Iese prin fund.) 35 SCENA III harţă: M-oi căi eu?... Nu cumva-i bate gîndu la giudecată ?... Poftească, dacă vrea să guste moara lui Harţă Răzăşul... de 20 de ani de cînd 231 1 m-am tot frecat de păreţii giudecătoriilor, doar am deprins eu să întorc şuruburi cîrciogăreşti şi am agiuns a putea ţinea clanţ cu oricare avocat. Eu sînt Harţă, baş răzăş 5 Cunoscut tocmai prin leş De ciocoi, de scriitori Şi de mulţi judecători. Ani întregi eu m-am luptat Pănă ce mi-am cîştigat 10 Şi procesul cîrciocos, Şi nume de Hărţă...gos. Cunosc orice cîrcioguri şi orice coţcării De-mpricinaţi purtate prin judecătorii. Ştiu cum să cumpăr marturi şi să-mi găsesc dovezi, |5 Care se par că-s falşe şi trebuie să le crezi. Am ispisoace multe, ascunse colo-n pod, Şi ştiu orice pricină s-o-nod şi s-o deznod... într-un cuvînt, îmi placo de Curţi a mă freca... M-am judecat, mă judec şi mă voi judeca, 20 Căci sînt Harţă, baş răzăş, Cunoscut tocmai prin leş De ciocoi, de scriitori Şi de mulţi judecători. Ani întregi eu m-am luptat 25 Pănă ce mi-am cîştigat Şi procesul meu spinos Şi nume de Harţă... jos. Umblă Bursuflescu să-mi cumpere răzăşia cu o nimică toată... S-o îndulcit cu chilipiruri, de .30,,. - cînd o pus mîna pe moşia cucoanei Săfticăi, ' ; v stăpîna cea vecinică a Bursuflenilor... Sărmana! bărbatu-său o calicit cu cheltuielile, vrînd să se aleagă deputat, şi, după moartea lui, i s-o scos averea la mezat... îneît biata cucoana Săftica 35 o rămas lipită pămîntului şi şede la preotu din sat... Cum aş face, cum aş drege, ca să-i cîştig i “ ' măcar o căsuţă, unde să-şi odihnească bătrîne- ;'s ‘ ■ ţile... De-aş pute să-l smulg de pene pe ciocîr- : r. ... f ^anu] ist proprietar nou... Cine ştie? bun e im i Dumnezeu, meşter îi dracu!... Dar ce s-aude ?... Ha! Măriuca! (Se ascunde după copac.) SCENA IV 5 HARŢĂ, MĂRIUCA (vine din dreapta, purtînd pe cap un val de pînză ghilită) MĂRIUCA Frunză verde nalbă moale. Ce duci, mîndruliţă,-n poale? 10 Porumbele duc şi fragi Pentru cei care-mi sînt dragi. harţă (în parte)'. Ian auzi ciocîrlia cum ciripeşte de dimineaţă. MĂRIUCA 15 ' Frunză verde de cicoare, Ce calci, mîndră, sub picioare? Calc urzici şi spini ghimpoşi Pentru cei ce-s urîcioşi. 20 harţă (arălîndu-se): Măriucă! măriuca : Iaca!... aici mi-ai fost, bădică ?... harţă: Ba aiure... Da de unde vii tu, fa?... Ai ieşit de-acasă cu ziua-n cap. măriuca: Vrei să zici cu pînza-n cap, pentru că-i albă 25 ca ziua ? harţă (esaminînd valul de pînză): Ca ziua cea posomorită ? Măriuca : Apoi dă, numai de două ori păn-acu am dat-o în undă... Mai aşteaptă vro trii-patru zile şi-i 30 vide-o mai albă decît cinstita faţa dumitale. harţă (rîzînd)'. Te cred, fa, şi nu ţi-a fi greu, căci cinstita faţa mea îi albă ca labele tale. măriuca : Labe ?... Labe-s aceste ?... Mai ■ alaltaieri vătavul moşiei zicea că-s de caş dulce şi că vre 35 să le mănînce. 233 harţă : Auzi mîncăul!... Ei! şi tu ?... Măriuca: Eu?... i-am tras un caş peste gură de i-a fi părut brînză sărată. harţă: Bine i-ai făcut, Măriucă... L-a fi umplut 5 zărul? măriuca: Aşa-mi pare, că se ţinea rău de nas. harţă: Şi nu s-o mîniet?... Vătajii-s cam iuţi... măriuca: Atîta grijă sa am eu pe faţa pămîntului!... Cucoana Săftica, nînaşa mea, mi-o zis în mai 10 multe rînduri: „Fa, Măriucă, să te fereşti de min- ciunile flăcăilor ca dracu de tămîie!...“ De atunci, cînd se leagă vreun hîtru de mine, am leac de alungat dracu. harţă: Care leac? 15 măriuca: ÎI aghezmuiesc cu astă... labă, cum o numeşti d-ta. harţă: Da pe mine, Măriucă, m-ai aghezmui? măriuca: Pe d-ta nu, bădică, că m-ai crescut în casă şi mi-ai purtat de grijă ca un frate mai mare. 20 D-ta eşti om de omenie şi ştiu că, dacă ţi s-ar aprinde călcăile, ai alerga la popa, ca să-l rogi să ne cunune. harţă: Iaca, mă!... Vrei să te faci răzăşiţă? măriuca: Şi de ce nu?... mai găseşti multe fete ca 25 mine, harnice şi voinice? (Arătîndu-şi braţele goale.) Ian priveşte braţe bune de lucru. (Arătîndu-şi picioarele.) Ian priveşte picioare, care nu mai ostenesc niciodată... harţă (plecîndu-se): Ce-i drept!... şi-s mici, fa, le-aş 30 cuprinde-n palmă. (întinde mîna.) măriuca: Nu pune mîna, că dau. harţă (voind să apuce piciorul): De-i da tu, dau şi eu. măriuca: Na! (Trage un pumn lui Harţă.) harţă (rîzînd, dă un pumn Măriucăi): Na şi ţie! 35 măriuca (scăpînd jos pînza de pe cap) : Iaca!... mi-ai răsturnat valu de pînză în ţămă... Destulă treabă!... (începe a plînge.) Şi de-abia o spă-lasem... (Adună pînza de jos.) Şagă-i asta? harţă (ajutîndu-i): Lasă, fa Măriucă, nu te mâhni, 40 că n-am făcut înadins. 234 măriuca: Atîta ar fi trebuit, s-o faci şi într-adins... Poftim!... acum trebuie să mă întorc iar la izvor... să-mi perd ziulica cu spălatu. Aste-s glume vătăjeşti. 5 harţă: Măriucă...’ măriuca: Dă-mi bună pace... Bunătate de pînză! (Iese prin dreapta plîngînd.) scena v harţă: Biata fată!... Ian auzi-o cum se boceşte! 10 (Strigă:) Taci, fa, că sparii tamazlîcu satului. (Măriuca începe a rîde cu hohot.) Na!... acu rîde... aşa-s fetele... Cînd senin, cînd ploaie. (Se aude afară un glas de surugiu şi pocnete de bici.) Oare ce să fie ?... Cine vine ? (Caută în 15 dreapta.) O trăsură cu poştalioni... Se coboară o cucoană si un domnişor. Iaca!... Primarul t i nostru, d-1 Lunceanu, nepotu cucoanei Săfticăi... Vin amîndoi încoaci... Acasă, Harţă, şi la pîndă din dosu gardului, fătu meu. (Iese pe portiţă.) 20 SCENA VI TARŞIŢA, LUNCEANU lunceanu: Doamna mea, iată-vă sosită cu bine în parcul d-lui Bursuflescu, care în curînd are să fie al d-voastră. (Oftează.) 25 tarsiţa: Şi de asta oftezi, d-le Lunceanu? lunCeanu : Oftez, pentru că v-am adus chiar eu însumi în această capcană căsătorească! tarsiţa: Ce vrei să zici? lunceanu: Nu vă pare lucru ciudat? 30 tarsiţa: Ciudat? pentru ce? lunceanu : Ah!... aţi şi uitat ?... tarsiţa: Ce? lunceanu: Nu vă aduceţi aminte?... (Oftează.) tarsiţa: Ce? 235 lunceanu: Că acum trii luni, pe cînd moşia Bursufleni ■era încă a mătuşei mele, v-am făcut o declaraţie de amor chiar aici... pe laiţa asta? tarsiţa: Se poate... nu-mi aduc aminte. 5 lunceanu: Nu?... Nici cît erai de uimită cînd?... tarsiţa: Te flatezi, domnul meu; însă chiar aşa să fie, înţălegi că, fiind în ajunul căsătoriei mele, nu se cuvine să mai pomenim de cele trecute. lunceanu: înţăleg şi oftez cu atît mai adînc, că tocmai 10 eu sînt condamnat a vă cununa. tarsiţa : D-ta ?... Cum ? lunceanu : Sînt primar!... şi în virtutea legii celei nouă de măritiş... tarsiŢa: Primar! (Cu dispreţ.) Şi ai putut să te în- 15 joseşti a primi?... lunceanu: Mă iertaţi, doamna mea... Cine servă ţara lui, fie postul cît de mic, nu se înjoseşte, ci se înalţă. tarsiţa: A fi... Dar nu văd pe d-1 Bursuflescu... 20 lunceanu: Mă duc să-i dau de ştire că ai sosit... (în taină.) Şi, zău, Tarsiţă, ai uitat tot? tarsiţa: Iar? lunceanu: Nu-ţi aduci aminte de nimic, nimic?... tarsiţa (cu nerăbdare): Mări dă-mi bună pace. 25 lunceanu (ieşind prin fund): O! femei, femei! Vîr-telniţi fermecătoare! SCENA VII TARSIŢA (recitativ) Ah! iată-mă-s în fine pe pragul fericirei, Unde m-aşteapt-averea şi îngerul iubirei! Nastasi Bursuflescu supus se-nchină mie Şi cere să mă scape de trista văduvie! De-acum în avere, în dulce plăcere Am să vieţuiesc, De astăzi aice, 30 35 236 Stăpînă ferice Eu am să domnesc. Cădeţi, voi, negre haine de doliu şi jale! Periţi, voi, gînduri triste, din vesela mea cale! 5 Nastasi Bursuflescu pe frunte-amantei sale Va pune o cunună- de flori de portocale. Ah! inima-mi saltă Şi mintea-mi s-exaltă Cuprinse de-amor, 10 Mă simt sprintioară, Ca orişice zboară, Ca flutur uşor. Căci eu în avere Şi-n dulce plăcere 15 'Ştiu c-am să trăiesc. De-acum eu aice Stăpînă ferice Am să-mpărăţesc! SCENA VIII 20 .TARSIŢA, BURSUFLESCU (în toaletă esagerată), LUNCEANU bursuflescu (vine alergînd şi se opreşte la mijlocul scenei) : Ah! doamna mea! Ce fericire!... Daţi-mi voie! (Declamă:) Dup-o lungă aşteptare chiar de astăzi dimineaţă, 25 Te văd, zînă prea frumoasă, c-ai intrat ici... harţă (după gard, strigă) : La coteaţă!... tarsiţa: La-coteaţă! bursuflescu: Nu băgaţi de seamă... Harţă răzăşul îşi adună rudele... Daţi-mi voie! (Declamă:) 30 Inima-mi se-nflăcărează, cînd privesc a voastră faţă, Universul în mirare vă proclamă... harţă (după gard, strigă): Hale, raţă! tarsiţa: Raţă! bursuflescu: Ucigă-1 crucea de răzăş!... Nu vă 35 potriviţi, doamna mea! tarsiţa: Da bine, ce însemnează? 237 bursuflescu: Harţă se ceartă cu răţoiul cel pestriţ... D-le primar, ai adus registrul de căsătorie? lunceanu: Ba nu, domnule. bursuflescu: Binevoieşte, te rog, a-1 aduce îndată, 5 ca să îndeplinim formalităţile... lunceanu: Prea bine, mă duc şi mă întorc îndată cu el. (Iese prin dreapta.) SCENA IX TARSIŢA, BURSUFLESCU, HARŢĂ (după gard) 10 bursuflescu (foarte uimit): în fine... suntem singuri... Singuri! Nu ne vede decît seninul ceriului... care ne zîmbeşte... din naltul ceriului... unde ca nişte ochi deschişi... stelele ceriului... mă cuprind de o fericire... de o uimire 15 (i se leagă limba) care mă uimeşte. tarsiţa: Linişteşte-te, amice, şi fii felice... din toată felicitatea cea mai fericită, căci şi sufletul meu... plană în regiunile ceriului... care ne priveşte... din naltul ceriului... unde stelele ceriului... (Se 20 perde.) bursuflescu (cu foc): Destul... destul, îngere! Nu mă face să mor. (Scapătă din picioare.) Hai să ne punem pe laiţă... (în parte.) De cînd sînt, n-am păţit ceea ce păţesc acum... mi s-au 25 tăiat picioarele. (Se pun amîndoi pe laiţa de sub copac şi caută lung unul la altul.) bursuflescu: Ah! nu coborî ochii, zînă!... Lasă-mă să mă oglindesc în ei... să mă scald în văpaia lor voluptoasă. 30 tarsiţa (cochetînd): Mi-i frică... ai nişte căutături aşa de aprinse... bursuflescu: Amorul dă foc. Amorul... Ah! priveşte cum natura-i calmă!... Cum verdeaţa înverzeşte pe... verzele cîmpii ale naturei... Nu simţi că 35 parcă ne cade pe frunte o mană... tarsiţa (tresărind): Vai de mine!... ce mi-a căzut pe gît? (Se pleacă.) 238 bursuflescu (admirînd gîtul Tarşiţei): O omidă! (Ia omida.) Fericită dihanie! ai atins gîtul de ivoriu al zînei! tarsiţa (scârpinîndu-se) : Valeu!... că rău mă mănîncă. 5 bursuflescu (urmînd cu sentiment): Auzi freamătul frunzelor, armoniile naturei, care serbează amorul nostru? harţă (după gard, amuţă un cîne, cinele latră şi o mîţă miorlăieşte). 10 tarsiţa (astupîndu-şi urechile): Ce-i.asta? Ce-i asta?... bursuflescu: Nu vă spărieţi... Dulăul lui Harţă îi în discuţie politică cu motanul! TRIO bursuflescu 15 Ah ! gingaşă Muză ! Porţi raiul pe buză. TARSIŢA ( cochetând) De-1 port, îl port, zău, 20 Pentru-amantul meu. HARŢĂ (după gard) Fost-a cînd a fost, Ş-acu-i lucru prost. 25 BURSUFLESCU Ah! fragedă Muză, Lasă pe-a ta buză Să-l culeg. TARSIŢA 30 Ba, ba. 239 HARŢĂ (după gard) Tronc, Marico, fa ! (împreună.) BURSUFLESCU ŞÎ TARSIŢA (furioşi) Nu mai este de trăit Cu-astfel de vecini mojici. Harţă-i de nesuferit, Trebuie-alungat de-aici. HARŢĂ (după gard) Frunză verde cardama, Fa, Marico leleo, fa, Fost-ai fost pe cînd ai fost Ş-ai rămas un lucru prost. BURSUFLESCU (tare) Bade Harţă ! HARŢĂ (după portiţă)' Ce pofteşti? BURSUFLESCU Tacă-ţi gura în sfirşit; Strigi ca sur::ii. HARŢĂ (după portiţă) BURSUFLESCU Şi pe noi ne-ai asurzit. HARŢĂ-(după portiţă) 5 Mare poznă! BURSUFLESCU Ai tăcut ? HARŢĂ (după gard) 10 . Am tăcut. 15 BURSUFLESCU Aşa, prea bine. De nu, bade, chiar acum o-mplineşti tu cu mine. (Cătră Tarsiţa.) Scumpul meu odor, Eşti chiar un bujor. HARŢĂ (după gard) 20 Fost-a cînd a fost Ş-acu-i lucru prost. BURSUFLESCU Ah! plăcută floare, Lasă-mă cu-amoare 25 S-o respir ...' TARSIŢA Ba, ba . rău 16 — Opere voi. V Teatru — c. 789 241 HARŢĂ (după gard) Tronc, Marico, fa! (împreună.) .5 BURSUFLESCU şi TARSIŢA Nu mai este de trăit Cu-astfel de vecini mojici. Harţă-i de nesuferit, Trebuie-alungat de-aici. HARŢĂ (după gard) Ce-a fost verde s-a uscat, Florile s-au scuturat. Fost-ai, bade, cînd ai fost Ş-ai rămas un lucru prost. tarsiţa: Ei! apoi nu mai este de suferit! bursuflescu: Nu... umfla-l-ar Rusaliile! tarsiţa: De ce nu te dezberi de dînsul? bursuflescu : Am cercat să-i cumpăr răzăşia, dar hoţul -20 cere scump... cît nu face. tarsiţa: Scump, nescump, îţi declar, d-le Bursuflescu, că nu mă mărit, dacă nu-i depărta pe Harţă din vecinătate. bursuflescu (cu rugăminte-)'. Tarsiţo! 25 tarsiţa (maiestoasă): Am spus! (Iese furioasă prin fund.) bursuflescu (umiînd-o pănă-n fund): Tarsiţo!... (Reviind.) S-a dus furioasă... Are dreptate zîna! (Arătînd casa lui Harţă.) Hoţul dracului!... 30 o face înadins... De-oi şti chiar că m-oi calici, trebuie să mîntui numaidecît cu el... (Strigă.) Harţă, măi Harţă! 20 15 242 SCENA X BURSUFLESCU şi HARŢĂ harţă: Aud, domnule. bursuflescu: Vină-ncoace... ascultă: mi-ai cerut cinci 5 mii de lei pe peticul tău de răzăşie... Fie!... îţi dau cinci mii, numai să te duci dracului pomană. harţă: Cinci mii?... opt mii vrei să zici, d-le? bursuflescu: Cum opt mii? Dar n-ai spus tu mai 10 dinioare că vrei cinci?... Cinci! (îi dă tifla.) harţă: Degeaba îmi dai tifla, domnule, că mai gios de opt mii, nici o para frîntă. bursuflescu (în parte) : Ce l-aş ciomăgi! (Tare.) Măi Hârţuşorule, fii om de omenie. 15 harţă: Chiar de m-ai săruta, domnule, nu pot... moşioara mea de baştină, cu perjerie... bursuflescu: Nu vrei? harţă: Nu. bursuflescu: Ghidi, hoţ şiret!... Ai înţeles că am 20 nevoie să mă dezbăr de vecinătatea ta... harţă (făcînd că se mînie): Să te dizbări? dar ce sînt: eu, boală? bursuflescu: Vătămătură!... harţă: Dacă-i aşa treaba, nu vînd... sluga d-tale. 25 (Vre să iasă.) bursuflescu: Ei! Iasă, Harţă, c-am glumit... Nu te supăra... (în parte.) Să videţi că o să fiu silit a-i face şi curte acum. harţă (în parte): Vine drăguş la căuş. 30 bursuflescu: Şepte mii ai zis? harţă: Ba... Opt şi cinci sute. bursuflescu: Hai!... ţi-i dau... adă mîna-ncoaci... Noroc să deie Dumnezeu!... dar să peri îndată de lîngă grădina mea... Auzi? (în parte.) M-am 35 calicit! harţă (în parte): Păcat că nu l-am opintit mai sus, cu tîrgu. 243 SCENA XX BURSUFLESCU, HARŢĂ, LUNCEANU lunceanu: D-le Bursuflescu... iată registrul... cînd îi pofti. 5 bursuflescu : Mai pe urmă, mai pe urmă, d-le primar. Acum fă bine de te-ntoarce la cancelarie ca să-mi redigi un act de vînzare a răzăşiei lui Harţă, în preţ de 8500 lei, şi cu condiţie să mi-o deie îndată în stăpînire. îO lunceanu: Prea bine, domnule... să-ţi fie cu noroc. (lesă.) bursuflescu: Foarte-ţi mulţămesc... scump noroc! harţă (în parte): Puteam să-l sui pănă la zece mii. bursuflescu (în parte)'. Merg să duc veste bună 15 Tarsiţăi, ca s-o împac. Şi de acum zîna-i a mea!... Am scăpat de Harţă! bursuflescu Bade Harţă, stăi pe loc, Eu mă-ntorc aici cu bani. 20 ' HARŢĂ Hai! să-ţi fie eu noroc, Să trăieşti întru tnuiţi ani. BURSUFLESCU Noroc ! însă scump mă ţine 25 Titlul de proprietar. HARŢĂ Scump, însă ia seama bine C-ai ajuns a fi perjar. 244 l-J BURSUFLESCU (în parte) Ghidi, hoţ şiret, 5 Bun de ciomăgit! Răzăşia lui. Zău, m-a calicit. (Iese prin fund.) HARŢĂ 10 (în parte) Ama ! cap de. cuc ! Bine l-am sucit; Şi ca pe un năuc Ţi l-am învîrtit. (Se aude în dreapta glasul Măruicăi.) harţă : Iaca Măriuca!... Se întoarce de la izvoare cu pînza... Veselă păsăruică!... Am s-o pun în cuşcă; dar păn-atunci hai să scutur de colb ispisoacele răzăşiei. (Iese pe portiţă zicînd:} 20 8500 lei un petec!... (Bufneşte de rîs.) SCENA XII MĂRIUCA (întră cu valul de pînză pe cap) Măriuca: Iată-mă-s iar eu... mi-am spălat din nou valul de pînză şi acum s-o întind la soare... 2g cole pe iarbă verde. (întinde pînza cîntînd:) Măriuca-i româncuţă Toţi flăcăilor drăguţă, Ea se scoală dimineaţa 30 Şi-n izvor îşi scaldă faţa, Apoi pune la cosiţe Două flori de garofiţe Şi la sînu-i busuioc, Să dea inimilor foc. 245 Iarna toarce la fuioare, Ţese firu-n ţesătoare. Apoi vara-n foc de soare Bate pînza la izvoare. 5 Şi cu dînsa fata-şi coasă Cămeşuică de mireasă, C-a s-o poarte cu noroc. Să dea inimilor foc. SCENA XIII 10 MĂRIUCA, BURSUFLESCU (vine alergînd, se împedică) bursuflescu: Ce-i asta? măriuca: Nu călca pînza... nu călca. bursuflescu: Da ce-i asta? măriuca: Nu călca, domnule... că acu am spălat-o. 15 bursuflescu: Da cine ţi-a dat voie să-ţi întinzi pînza aici ? măriuca: Iaca vorbă!... Aici am uscat totdeauna..*. şi an, şi anţărţ. bursuflescu: Ce anţărţ?... Nu ştii tu că acum eu 20 sînt stăpîn aici? măriuca: Ş-apoi? bursuflescu: Apoi cum îndrăzneşti pe pămîntul meu ?... măriuca: Iaca... ai vorbit de te-ai pripit... Doar 25 n-am să-ţi mănînc pămîntul... bursuflescu: Aud? încă te şi obrăzniceşti?... Na pînză, dacă-i aşa. (Culcă pe pînză.) măriuca: Nu călca, nu călca! bursuflescu (tropăind pe pînză): Na, na, na! 30 măriuca: Ian vezi-1, bată-1 crucea nebun!... Vai, mînca-te-ar cioarele... (Trage de capătul pînzei.) bursuflescu (căzînd): Valeu! m-am stîlcit! măriuca (furioasă, plîngînd): Auzi, să-şi facă el rîs de lucrul meu!... (înfăşură cu pînza pe Bursu-35 flescu, care cearcă în zadar a să scula.) Ian să te satur eu de gioc pe pînzele fetelor... bursuflescu: Şezi, fa! 246 măriuca: Ba nu, mangositule... am să te înfăş ca pe plozi. bursuflescu: Fa, nebuno, mă înăduşi... măriuca (plîngînd tare) : înăduşi-te-ar ielile, hăihuiulef 5 scena XIV BURSUFLESCU, MĂRIUCA, HARŢĂ harţă : Da ce este aici ?... Ce plîngi, Măriucă ? măriuca : Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine bazaochiuli ista de-mi tăvăleşte pînza cu picioarele lui... 10 gioacă pe dînsa ca un curcan şuierat. bursuflescu (sculîndu-se): Ei! lasă, fa, că te-oL drege eu. măriuca (adunîndu-şi valul)'. Ba-i drege tu pe cine ai mai dres, stropşitule... Iaca, iar trebuie să 15 clătesc valu la fîntînă. harţă: Lasă-1 dracului, Măriucă... bursuflescu: Pe mine? harţă: Ba valu... N-ai noroc azi, dragă. măriuca: Aşa se vede, bădică... Dacă-i lumea plină 20 de sturluibaţi... (Se duce de se pune pe laiţâ şi aşează pînza-n val.) bursuflescu: Ce fată-i asta, bade Harţă? harţă: O biată orfană crescută de mine. bursuflescu: Ră creştere i-ai dat... Auzi, să mă 25 înfeşe la vîrsta mea! HARŢĂ: Nu te mai potrivi, domnule... Adus-ai banii? bursuflescu: Preţul răzăşiei?... Cum nu!... Iată 500 lei în capăt. harţă: 500 şi opt mii?... 30 bursuflescu: Care 8000? Unde a fost vorba de 8000? (Scoate un cuţitaş ţărănesc din buzunar.) harţă: Ha, ha, ha... Glumeţ mai eşti, domnule! bursuflescu (jucîndu-se cu cuţitaşul): Aşa-s eu, bade Harţă. 35 harţă: Iaca cosorul meu! Unde l-ai găsit, domnule? 247 bursuflescu: Ce? harţă: Cosorul meu, ista... (Arată cuţitaşul.) bursuflescu: îi al d-tale? Eşti sigur? harţă: Cum nu?... Tot satul îl ştie. 5 bursuflescu: Unde l-am găsit?... (Schimbîndu-şi tonul.) A! hoţule! sari noaptea peste gardul viei ca să-mi furi poama? măriuca (în parte) : Ce zice ? harţă: Eu ? 10 bursuflescu: Tu, tu... Cine altul? harţă: Da să n-am parte... bursuflescu: Taci, minciunosule... Chiar acum a venit vierul şi mi s-a jăluit că în ţoate nopţile îi fură, nu ştie cine, poame cu cofele... Tu eşti 15 furul... harţă: Puşche pe limbă-ţi, domnule. bursuflescu: Tu... Căci vierul ţi-a găsit cuţitaşul la piciorul unui butuc. măriuca (în parte)-. Vai de mine, ce poznă am făcut! 20 harţă: Domnule... bursuflescu: Taci din gură, potlogariule... Te-oi învăţa eu să te anini de proprietatea altuia, am să te duc în Criminal. harţă (spăriet): Pe mine, în Cri... 25 măriuca (cu mirare, în parte): minai? harţă: Să nu faci un păcat ca aista, cucoane, că, zău, nu-s vinovat. bursuflescu (arătînd cuţitaşul): Iată dovada care te osîndeşte. 30 harţă (plecînd capul): Am păţit-o! bursuflescu (în parte): L-am umplut de spăriet... minunat! harţă: Şi bine, cucoane, nu-i chip de tocmală? bursuflescu: Ba este unul, dacă n-ai fi îndărătnic. 35 harţă: Care? bursuflescu: îmi dai răzăşia cu 500 de lei?, harţă: Ţi-o dau, numai adă cuţitaşul. (întinde mîna.) 248 bursuflescu: Ba nu, măi badco; să facem hîrtiilc mai întîi... (în parte.) îl ţîn la mînă. harţă (în parte)'. Ciocoiul dracului! măriuca (în, parte) : Cum să-l scap .pe bietul bădică? 5 SCENA XV MĂRIUCA, BURSUFLESCU, HARŢĂ, LUNCEANU lunceanu: Iaca actul de vînzare, domnule Bursuflescu. .. e gata. bursuflescu: Trebuie schimbat, dragă Luncene. 10 lunceanu: Iar! bursuflescu: Badea Harţă, care-i creştin cu frica lui Dumnezeu, a avut mustrare de cuget şi mi-a lăsat răzăşia lui cu 500 de lei... pe cît face... Nu-i aşa, jupîne Harţă? 15 harţă (obosit) : O fi. (în parte.) Mă ia şi în trii parale, ciocoiul. bursuflescu: Mergi, primăraşule, de prefă actul, te rog. lunceanu: Bucuros. 20 bursuflescu: Sau mai bine, hai cu mine, ca să ţi-1 dictez eu însumi într-un stil mai poetic. Să ne videm sănătoşi, cumătre Harţă... (în parte.) L-am pus în cofă pe răzăş. (Iese prin fund împreună cu Lunceanu.) 25 SCENA XVI HARŢĂ şi MĂRIUCA harţă: Mi-o întors şurubu... ba încă bine. N-am ce zice. măriuca (în parte) : Bietu bădică!... cît e de măhnit! 30 harţă : Da cine dracu s-o dus în via lui cu cosoru meu ? măriuca (apropiindu-se): Eu, bădică... harţă: Tu? 249 măriuca : Eu!... de-oi şti că mă-i da pe uşă afară, ţi-oi spune tot... De cîte ori treceam pe lîngă via boierească, poama-mi făcea cu ochiul; ş-aşa, nu mai tîrziu decît astă-noapte, m-o împins 5 păcatu de-am sărit gardu, şi cum tăiam struguri cu cosorul d-tale, m-o spăriet un cîne ş-am scăpat cosorul în vie. Aista-i tot adevărul. Dar de-oi mai sări eu garduri de azi înainte, să rămîn fată mare. Eu ţi-am făcut şotia, bădică; eu sînt 10 greşită... Na, bate-mă... bate-mă... Nu mă baţi ? harţă : Drace-mpeliţat!... Nu te-am bătut cînd erai. mică, şi tocmai acum oi să te bat? măriuca (uimită): Alei! bădică... eşti bun ca sînul 15 mamei. MĂRIUCA Bădiţă dragă, îţi sînt greşită; Cu a mea faptă te-am întristat; Tu cu blîndeţă nemărginită 20 îmi zîmbeşti dulce şi m-ai iertat! HARŢĂ Dar, Măriucă, tu eşti greşită, Cu a ta faptă m-ai întristat, însă, copilă, îmi eşti iubită 25 Şi chiar din suflet eu te-am iertat. ' (împreună.) MĂRIUCA Bădiţă dragă etc. HARŢĂ 30 Dar, Măriucă etc. Măriuca (ştergîndu-şi ochii): Iaca iar îmi vine să plîng. harţă: Nu te măhni, copilă hăi, că doar nu mi-ai vrut răul cînd ai luat un strugur de poâmă. 250 Slavă Domnului! în ţara noastră cel ce are dă cu mulţămire celui ce n-are! Trebuie să fie cineva un frige-linte ca d-nu Bursuflescu, pentru ca să facă gură pentru un strugur. :5 măriuca: O Doamne, cînd i s-ar părăgini via. harţă: L-aş face eu să-i ducă doru, dacă n-ar avea cosoru meu la mînă. măriuca: Numai atîta trebuie?... Lasă pe mine că ţi-1 scot eu de la dînsu. 10 harţă: Cum? măriuca: îi vide... Iaca vine cucoana cea văduvă, care şedea cu săptămînele la cucoana Săftica, păn-a nu scăpăta biata bătrînă. Mă rog, adevărat e, bădică, că se mărită .cu Bursuflescu? 15 harţă: Aşa se vorbeşte. măriuca: Dacă-i aşa, fugi degrabă şi mă lasă singură cu ea. harţă: Da ce ai de gînd să faci? măriuca: Să te scap de nevoie... Fugi iute. 20 (Harţă iese pe portiţă, împins de spate de Măriuca.) SCENA XVII MĂRIUCA şi TARSIŢA tarsiţa (veselă): Bursuflescu mi-a adus veste că a isprăvit tîrgul cu Harţă şi că de azi înainte visurile 25 mele poetice nu vor mai fi îngînate de miorlăitul motanilor şi de urletul dulăilor... Cît mă iubeşte Nastasachi! măriuca (oprindu-se): Sărut mîna, cuconiţă. tarsiţa: Ce copilă-i asta? 30 măriuca: Nu mă cunoşti, cuconiţă? tarsiţa: Nu, nicidecum. măriuca: Eu sînt Măriuca. tarsiţa: Care Măriucă? măriuca: Ştii... Măriuca, fina cucoanei Săfticăi... 35 Eu mă găsam colo sus în copacul ista, de cu- legeam mere, acu două luni, cînd d-ta şedeai pe laiţă cu d-nu Alecu... nepotu nînaşei. 251 tarsiţa (îngrijită) : Ce zici ? măriuca (rîzînd încet): Ba încă mi-aduc. aminte că am scăpat un măr din sîn, de-a căzut buf! în spinarea cuconaşului... Cuconaşul era plecat şi-ţi 5 vorbea la ureche... ştii, cuconiţă. tarsiţa: Nu-mi aduc aminte... măriuca: Da cum, Doamne, iartă-mă? ... Cuconaşul îţi zicea că te iubeşte: (imitînd) „Ah!... te iubesc... îngeraşule... fie-ţi milă... mă rog 10 matale" şi îţi săruta mînile cu foc... şi d-ta le lăsai să le sărute... Ştii, cuconiţă. tarsiţa (în parte)'. Ne-a văzut drăcoaica. (Tare.) Bine, bine... taci şi să nu pomeneşti nimănui de ce ai văzut.' 15 măriuca: Nici d-lui Bursuflescu? tarsiţa: Lui încă mai puţin... Dar poate că ai ceva de cerut de la mine, dragă Măriucă?... Spune... vrei ceva?.,. (O dismeardă.) Măriuca: Am, cuconiţă... Te-aş ruga, dacă nu ţi-ar fi 20 cu supărare, să-mi scoţi de la boieriu uncuţitaş, care mi l-o luat zăloagă. tarsita: Un cutitas? < > > măriuca: Aşa... un cosor de vie... însă vezi d-ta... să-l iei cu meşteşug... să nu priceapă... 25 tarsiţa (zîmbind) : Da pentru ce ? măriuca: Că de 1-îi cere, n-a vre să ţi-1 deie... Iaca . vine domnu Bursuflescu... eu merg să mă ascund după portiţă... să te văd, cuconiţă, dacă eşti meşteră. (Iese şi se pune după portiţă.) 30 tarsiţa (în parte): Curioasă fată! SCENA XVIII TARSIŢA, BURSUFLESCU, MĂRIUCA (după portiţă) bursuflescu: Ah! scumpa mea Muză, te caut peste tot locul... am crezut că te-a răpit Apolon. 35 tarsiţa: Ah! ştii prea bine, tiranule, că alt Apolon nu există pentru mine decît Nastasachi Bursuflescu. 252 bursuflescu (sărutîndu-i mîna) : Este o fee! TARSIŢA: Valeu!... mi-ai frînt degitele... ce ai în mînă ? bursuflescu (arătînd cuţitaşul): Nimic... un cuţitaş 5 prost, însă de mare valoare. tarsiţa: Ian să-l văd. bursuflescu (băgînd cuţitaşul în .buzunar) : Nu merită să atingă o mînă de crin ca a d-tale. tarsiţa (in parte): Nu vre să-l deie. îO bursuflescu: Tarsiţa... dă-mi voie să-ţi zic Tarsiţa... tarsiţa: îţi dau voie, Nastasachi. bursuflescu: Tarsiţă, haide să ne punem pe laiţa cea de sub copac. tarsiţa (cobortnd ochii) : Pentru ce ? 15 bursuflescu: Pentru ca să începem acel duo amoros, care a fost întrerupt mai dinioare prin miorlăitul motanului lui Harţă. Am multe de spus, căci inima mea deborda. tarsiţa: Hai dacă vrei... Nu am nimic de refuzat 20 fidanţatului meu... Dă-mi braţul. bursuflescu (dîndu-i braţul şi îndreptîndu-se spre laiţă) : Ah!... tarsiţa (oprindu-se lîngă laiţă): Vai de mine! bursuflescu (spăriet): Ce este? 25 tarsiţa: Mi s-a umflat piciorul în botină şi nu pot călca... (se văietă) mă curmă găitanul. bursuflescu: Scoate botina... (Plecîndu-se.) Dă-mi voie să-ţi ajut. tarsiţa: Nu pune mîna... că nu sîntem cununaţi... 30 Lasă că mi-o scot eu. (Se întoarce cu spatele la Bursuflescu, se pleacă şi se face că deznoadă şiretul de la botină.) bursuflescu (în estaz) : Ce talie de silfidă!... parcă-i o floare îndoită de suflul aurorei. (Se uimeşte.) 35 O zar... na... ca... de... (I se leagă limba.) tarsiţa: Na... c-am înnodat şiretul. (Se văietă.) Ah! ah!... rău mă doare!... îmi vine să leşin. bursuflescu: Taie şiretul... taie-1. tarsiţa: N-am foarfeci. 40 bursuflescu (dîndu-i cuţitaşul): Iaca un cuţitaş. 253 tarsiţa: Ah! îţi mulţămesc... însă de-oi scoate botina„ am să rămîn numai în colţun... Bursulescu : Alerg iute să-ţi aduc papucii de sus. tarsiţa: Aleargă, scumpul meu, aleargă. 5 bursuflescu: M-am dus. (Iese iute prin fund.) măriuca (arăiîndu-se la portiţă, în parte): Meşteră-ii cuconiţa!... (Tare.) Cuconiţă... tarsiţa : A! tu eşti, Măriucă ? măriuca: Adă degrabă cuţitaşu, pănă nu vine boieriul. io tarsiţa: Na, şi fugi. măriuca: Să-ţi spun drept, cuconiţă... meşteră eştiT (Ieşind pe portiţă.) Bădică, bădică... harţă (după portiţă) : Ce-i, fa ? măriuca: Iaca cosoru. 15 harţă: Alei! (Se aude un sărutat şi Măriuca rîzînd.) bursuflescu (aducînd o păreche de papuci)'. Iaca,, iaca papucii... am alergat de m-am umplut de-suflet. (Gîfîie.) tarsiţa: Merci, scumpul meu... acum nu mă mai 20 doare... am diznodat şiretul. bursuflescu: A! bravo!... da unde-i cuţitaşul? tarsiţa: Care cuţitaş? Ştiu eu... l-ai luat cu d-ta. bursuflescu: Eu? (îşi pipăie buzunarul.) Să-l fi prăpădit? Nu se poate... unde să fie? 25 scena XIX TARSIŢA, BURSUFLESCU, HARŢĂ, MĂRIUCA harţă (în parte, arătînd cuţitaşul): Mi-o venit apă la moară. bursuflescu: Iaca şi Harţă, iubitul meu vecin... ai 30 venit la bani, hoţule... să iei bani cu dimerlia. aşa-i ? harţă: Apoi dă, domnule... cine fuge de ochiu dracului? bursuflescu : Ei! na, ca să nu te fac să aştepţi mai mult... mie-mi place să plătesc peşin... Iaca 35 500 de lei... (Scoate punga.) HARŢĂ: 500 lei arvună?... dar ceialalţi cînd mi-i numeri ? 254 bursuflescu (rîzînd): Care ceialalţi, ghiduşule? harţă: Cei zece mii, preţul răzăşiei, după tocmală. BURSUFLESCU: Ce tocmală?... N-a fost vorba de 500 de lei? 5 harţă: Vrei să rîzi, domnule? Fie! hai să rîdem. (Măriucăi.) Rîde, fa! (Harţă şi Măriuca rîd cu hohot.) bursuflescu (îngrijăt, caută prin buzunar): Măi Harţă, se vede că ai uitat cosorul! 10 harţă: Ce cosor, domnule? bursuflescu: Ştii? Dovada! (în parte.) Unde dracu l-am pus ? harţă : Dovada ? înţălegi tu ceva, Măriucă ? MĂRIUCA: Ba cît hăciul... o fi vro cimilitură. 15 bursuflescu : Cosorul, măi, care l-ai prăpădit în via me. hartă: Eu? (Arătînd cutitasul.) Iaca cosorul meu, ’ d-le. bursuflescu: La tine-i? Cum de se găseşte la tine, hoţule?... Mi l-ai furat din buzunar? 20 harţă : Ei!... am înţăles că d-tale nu-ţi e de cumpărat răzăşia... Bine. Hai, fa Măriucă. măriuca: Hai, bădică. (Vrea să iasă.) tarsiţa: Staţi! Ce este? Nu vă înţeleg. harţă : Ce să fie!... D-l Bursuflescu vroieşte numai- 25 decît să mă alunge de pe locul meu şi acum nu vre să-mi plătească preţul tocmelei, adică 10 500 lei... asta-i tot. bursuflescu (furios): Zece sute cinci mii! Cîrjaliule! harţă: Ba zece mii cinci sute. 30 QUATUOR BURSUFLESCU şi TARSIŢA Zece mii, cinci sute de lei! Zece mii!... Ce-am auzit? Zece mii!... Pentr-un petic vrei 35 Zece mii? ... Harţ,-ai nebunit. 255 HAT}'A Şi ilARIUCA Zece mii, cinci sute de lei, E un preţ toarte potrivit. Zece mii! spune: vrei, nu vrei? 5 Lucrul bun nu e scump plătit. BURSUFLESCU Mă Harţă, vecine, să stăm la tocmală. HARŢĂ Tocmala-i făcută; nu-i loc de-nvoială. 10 BURSUFLESCU Vrei două mii ? Spune. IIARTA Ba tiu. BURSUFLESCU 15 Vrei trei mii ? HARŢĂ Nu. BURSUFLESCU Trei şi cinci? 20 HARŢĂ Baiu. BURSUFLESCU Al naibii să fii! 25 256 TARSIŢA Mai dă, Nastasachi. IIMTPA DIN KACÎi. urniri, ,4 (^CACEMIU i »iC UumetlU' k« isi.;ire»H' -f»t E aki *1.y* I »nl .£u >.x .t^iuux. j- vî.c U<*K«'y ţi» :>" J sM«j M41,y lumii. Tittorp*n$i*; a i.hîiiki - ti#5» Foaia de titlu: broşura Peatra din casă, Iaşi, 1847. Foaca HoţictaMii iHeratnru şi enltnrti romi ti w în Bucovina. , H ‘-fi* (Vrmrti^ m î, Aj*rilî<* M*î*î. Ah.-jî IL FI«»i-::i vU>r:v:-. CJjtcfvU>* tn 1 i-t iU \ - AL F!im«f tîu«?r i^ran. 5 Florie#, rtiutiw witflrT. Cdive^cul' pâw'lisier. ;'t«rt?nît ii'ifîfţ.işs^^U" a ^arîc vu ;$î fur-?. « ş* Ai,a: ** r«» *jt)N*'î. ît! \^«î?:L it r-itjtjfkS V?.'-,'Miî >s(<'i!î'I fcf**■' IUiHÎ 8b*î<»j>-wîiiîirf.— U$ r‘>4î?«re.iHiîjf;K se in p<âln< ^uî'Os ua^itr s>aif»t f«]nri {>c Cc etft*, ,f« Time;? ! Te m mt^cai hi|niî. dt ţiţtf nşvv , : ; Fiorii, O* f»p\ hi acolo tio mjî dowîji»«*«** fA n.n kr-slan? Flimtu Aşe$ ftnnl îs pod^l mm. If I- JMl' Jllf i :M începutul operetei Florin si Flcrica, în Foaia Soîietăîii nr. 4, 1 apr. 1866. BURSUFLESCU Pe vrute, nevrute îţi dau cinci mii. HARŢĂ 5 Baiu! ... Zece mii cinci sute! ( împreună.) BURSUFLESCU Şi TARSIŢA Zece mii, cinci sute de lei! etc. HARŢĂ Şi MĂRIUCA 10 Zece mii cinci sute de lei! etc. TARSIŢA Vecine, creştine, Iii om cu-omenie. Peste cinci mii, iată, adaog o mie. HARŢĂ 15 Prea puţin, cucoană. TARSIŢA Opt m ii nu voieşti? HARTA > Nu. 20 TARSIŢA Opt şi cinci? HARŢĂ Baiu. TARSIŢA 25 Prea mult te scumpeşti. 257 MĂRIUCA Mai dă, cuconiţă. TARSIŢA Să dau pe nevăzute? 5 Ei! zece mii... HARŢĂ Baiu ... zece mii cinci sute! (împreună.) BURSUFLESCU Şi TARSIŢA 10 Zece mii cinci sute de lei! etc. HARŢĂ Şi MĂRIUCA Zece mii cinci sute de lei etc. tarsiţa: Drept să-ţi spun, jupîne Harţă, eşti lacom ca un jidan. 15 măriuca: Nu se scumpeşte, cuconiţă, că livada-i plină de copaci mari cît mărul cel cu laiţă... Ştii d-ta... (Arată copacul din mijlocul scenei.) tarsiţa (în parte): Auzi, şerpoaica! (Lui Bursuflescu.) Dacă are copaci roditori, nu-i tocmai scump. 20 bursuflescu (indignat): Nu-i scump zece mii cinci sute ? tarsiţa (privind cu dragoste la Bursuflescu): Ce este o sumă de bani mai mare sau mai mică, pe lîngă fericirea de a rămînea singuri, noi doi, şi... fără 25 marturi... bursuflescu (încîntat): Ah! ai dreptate, suflete. (Lui Harţă.) Fie!... îţi dau cît ceri, numai te cară îndată din casa asta. harţă: Doar nu dau tatarii. 30 bursuflescu: Ba dau. harţă: Bine, însă să-mi adaugi pe deasupra via cea părăginită cu casele din ea, ca să am unde mă muta. 258 bursuflescu: Ce-ai zis?... (Tarşiţei.) Ce-a zis?... Patru pogoane... cu poamă grasă şi bina cu patru odăi, unde am putea să şedem chiar noi... şi cu poamă bosuioacă... auzi pretenţie!... 5 cu poa.. .mă... coar... nă... (I se leagă limba,.) TARSIŢA: Bade Hartă... m-am însălat... esti mai ’ - t t t lacom şi decît un jidan. măriuca: îi plac merele, cuconiţă. TARSIŢA: Merele? 10 măriuca: Să vezi d-ta... Se găseşte în vie un m|r cu laiţă, dedesubt, ca aista..', ştii d-ta... tarsiţa (curmîndu-i vorba)Bine, bine. (Lui Bursuflescu.) Dragă... bursuflescu (tfezindu-se): Aud? 15 TARSIŢA: Mă iubeşti? bursuflescu : Mă mai întrebi ? TARSIŢA: Vrei să-mi dai o probă de dragoste? . bursuflescu: Nu una... o mie! tarsiţa: Mersi... dă şi via, ca să scăpăm de Harţă. 20 ; burşuelescu: D-apoi... tarsiţa, : (strîngîndu-l de mînă): Nu te-i căi. (Coboară ochii.). bursuflescu: Ah!... dau tot... (Tare.) Harţă... harţă Aud, domnule. 25 bursuflescu : Adă mîna-ncoace... bate cole... să fie via ă ta. harŢĂ: Cu casele? bursuflescu: Cu. harţă: Noroc să deie Dumnezeu! (Măriucăi.) Biata 30 cucoană Săftica!... a avea unde să-şi petreacă bătrîneţile. măriuca: Bădică... îmi vine să te sărut. harţă: Lasă că ţi-a veni rîndu şi ţie. măriuca: Oare? 35 scenă XX Cei dinainte, LUNCEANU (un lacheu cu o tablă pe care sînt pahare de şampanie) lunceanu: Domnule Bursuflescu... iată actul de vînzare... ; 259 harţă: Nu-i bun acela, cuconaşule, trebuie schimbat. lunceanu: Iar!... de azi-dimineaţă nu fac alta decît... bursuflescu (oftînd)'. Trebuie schimbat, Luncene... M-am spetit!... Zece mii cinci sute de lei, frate, şi 5 via cu poamă coarnă... asta... cu poamă coarnă. măriuca: Apoi dă, domnule, ştii vorba: Leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte. lunceanu (voind să iasă): Care vra să zică, să mă duc... 10 bursuflescu: Ba nu, îi face actul de vînzare după ce îi îndeplini formalităţile căsătoriei mele cu doamna Tarsiţa Garofeasca. harţă: Şi ale mele, domnule primar. măriuca: Cu cine, bădică? 15 harţă: Cu Măriuca. măriuca: I!... bădică... acu te sărut... Nu mai aştept... (Sare in braţele lui Harţă.) bursuflescu (cu sentiment)-. Tarsiţă... (întinde braţele.) 20 tarsiţa (asemene)'. Nastasachi... (Se repede să se arunce în braţele lui Bursuflescu, dar se opreşte coborînd ochii.) Ba nu... după cununie. (întră lacheul cu tablaua.) bursuflescu: Ce vrei, Neculae? 25 lunceanu: Eu i-am poroncit, din partea d-voastră, ca să aducă o garafă de şampanie, pentru ca să bem aldamaşul... bursuflescu: Bine ai făcut, Luncene... Hai să bem aldamaşul! 30 (Toţi ieu cîte un pahar, zicînd: „Să bem aldamaşul".) COR FINAL (ciocnete de -pahare) Aldamaşl aldamaş, Obicei drăgălaş. Pentru-acel păgubaş Şi acel cîştigaş. Aldamaş, te iubim Şi te bem cu mult foc. Să trăim, să ciocnim. La mulţi ani, cu noroc. 35 40 (Cortina cade.) VODEVILURI RĂMĂŞAGUL PERSOANE TEODOREANU, particular bogat SMĂRĂNDIŢA, femeia lui TINCA, vara Smărăndiţei 5 NICU, tînăr MADAM FRANŢ, guvernantă UN LACHEU RĂMĂŞAGUL PROVERB CU CÎNTICE ÎN 1 ACT Reprezentat pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiu artiştilor români. 1845. Teatrul reprezintă un salon elegant. Uşă în fund ce duce afară. în stînga, altă uşă, care se deschide în apartamentul Smărăndiţei. în dreapta, o a tria uşă ce dă într-un cabinet. O fereastră, aproape. în mijlocul scenei, o masă rotundă pe care este aşezat un servis bogat de ceai, sfeşnice de bronz ş.c.l. Lîngă masă, o canape şi două jilţuri. SCENA I TEODORE A N U, SMĂRĂNDIŢA, TINCA (şed împre-giurul mesei şi beu ceai), LACHEUL (stă Ungă uşa din fund) teodoreanu (citind o gazetă): „Şi aşa, bărbatul a 15 fost înşelat de femeia lui cu atîta ghibăcie, încît el a mărturisit că este biruit"... Iar bărbatul înşelat!... Mă mir ce au scriitorii din ziua de astăzi cu bărbaţii?... Nu citeşti un roman... nu vezi o comedie, în care să nu întîlneşti un 20 bărbat înşelat şi luat în rîs! smărăndiţa (zîmbind): Ştiu eu? teodoreanu (citind): încheiere. „Spiritul femeiesc este alcătuit de trei părţi din iad şi una din rai... De aceea, un bărbat cu minte trebuie să S 10 265 se păzască de a da nevestei sale pricini de a-1 înşela, căci proverbul zice: femeia hotărăşte şi Satan împlineşteHa, ha, ha!... Se vede că autorul acestui articol îi însurat şi se teme de 5 vro pacoste căsătorească. smărăndiţa: Socoţi? teodoreanu: Eu unul, dacă l-aş întîlni, i-aş zice aşa: „Domnule, nu tăgăduiesc că femeiele au mare isteţime... dar, totodată, sînt încredinţat că 10 numai bărbatul cel prost se lasă ca să-l înşele; iar un om cu luare-aminte şi cu oarecare ispită... niciodată". smărăndiţa: Eu, dimpotrivă, i-aş zice: „Domnule, ai toată dreptatea!... femeia poate orişicînd să 15 înşele pe bărbat, fie bărbatul cît de isteţ, pentru că orişicare femeie are cîte un drăcuşor mititel care o slujeşte." teodoreanu: Ba, zău? (Cătră Tinca.) Şi tu, Tincă, tot aşa gîndeşti, ca vara ta? 20 tinca: Eu încă nu-s măritată... nu pot sa ştiu. smărăndiţa : Are dreptate Tinca; dar, lasă să se mărite, şi-apoi să vezi de-a cui opinie a fi. teodoreanu : - Cu cine ai ţinea atunci, Tincă ?... cu Smărăndiţa, ori cu mine? 25 tinca (zîmbind şi coborînd ochii): Cu vară-mea. smărăndiţa (rîzînd):' Nu-ţi spuneam eu? teodoreanu (rîzînd): Bravo! frumos!... v-aţi pus două împotriva me. smărăndiţa: Pentru că avem dreptate. 30 teodoreanu: Vorbă-i?... Ei, cu toate că eu sînt singur... cred că nu mi-ar fi greu să vă biruiesc. smărăndiţa : Cum? teodoreanu: Puind orice rămăşag îţi voi, că, păn-în 24 de ceasuri, nu mă-i putea înşela... măcar 35 că-ţi sînt bărbat. smărăndiţa: Nu te juca cu focul. teodoreanu : Pe mine m-a ustura, de m-oi frige!... ţii rămăşagul? smărăndiţa : Ascultă: Miculi a adus un şal negru care-mi 40 place foarte mult... 266 teodoreanu : De mă-i înşela ori şi prin care chip, mîne să te primbli cu şalul. smărăndiţa: Trimit dar să-l şi aducă. teodoreanu: Nu te grăbi, că încă nu l-ai cîştigat. -5 (Se scoală.) Cîte ceasuri sînt? opt şi jumătate... îi vreme de bal-masque... Nu mergi, Smărăn-diţă ? smărăndiţa : Nu pot merge că au să-mi vie nişte vizite... dar tu, te duci? 10 teodoreanu: Mă duc puţin să mă întîlnesc cu un prietin. (Cătră fecior.) Gheorghe!... zi veze- teului să tragă la scară. (Lacheul iesă.) smărăndiţa: Ai să întîrzii mult, Teodorene? 15 teodoreanu: Vro două ceasuri... mai mult nu. (îşi ie pălăria.) smărăndiţa: Nu uita să treci pe la Miculi ca să spui să-mi aducă şalul. teodoreanu (rîzînd): încă nu m-ai înşelat... La 20 revedere. (Sărută pe Smărăndiţa şi iesă prin fund.) SCENA II . SMĂRĂNDIŢA, TINCA tinca: Verişoară, ce i-a abătut bărbatului tău să-ţi 25 propuie un astfel de rămăşag? smărăndiţa: Nu ştiu; dar... lasă-1 că l-oi învăţa eu cum să judece femeile. tinca: Da bine... ce fel ai să-l înşeli?... smărăndiţa (zîmbind): îi videa. 30 tinca: Cum? ţi-ai şi închipuit planul? smărăndiţa: Nu ţi-am spus că femeile au cîte un drăcuşor care le povăţuieşte? (Sună clopoţelul.) (întră un fecior.) smărăndiţa: Du-te de pofteşte pe madam Franţ, 35 guvernanta, să vie sus. (Feciorul iesă.) 267 tinca: Spune-mi şi mie, verişoară, ce ai să faci? Mă rog matale. smărăndiţa: Am să-l fac pe bărbatu meu să se înamoreze de mine. tinca: Cum se poate? smărăndiţa: îţi pare greu lucru? tinca: Ba nu... D-apoi... SCENA III SMĂRĂNDIŢA, TINCA, MADAM FRANŢ madam franţ: Ce pofteşti, cuconiţă? smărăndiţa: Draga madam Franţ, am să te rog să-mi faci o slujbă. madam franţ: Poronceşte-mi ce ţi-a plăcea. smărăndiţa: Să ai bunătate ca să te duci pănă peste drum, la croitorul ce vinde costumuri de bal-masque, şi să-mi iei un domino negru de catife; dar să zici că-i pentru d-ta. madam franţ: Dar eu n-am fost de cînd sînt la bal-masquă. smărăndiţa: Că nici cer de la d-ta ca să te trudeşti pe la bal, ci, dimpotrivă, voi să merg eu însămi. madam franţ: Aşa? Foarte bine. Mă duc îndată la croitor. smărăndiţa : Dar să nu întîrzii! (Madam Franţ iesă.) SCENA IV TINCA, SMĂRĂNDIŢA tinca: Pare-mi-se, dragă Smărăndiţă, că ţi-am înţeles planul. smărăndiţa: Dacă l-ai înţeles... cu atît mai bine» pentru că n-oi fi silită să ţi-1 tălmăcesc. tinca: Auzi, şirata, cum s-ascunde de mine! smărăndiţa : D-apoi tu nu te ascunzi de mine ca să citeşti ravaşele ce-ţi scrie Nicu Tolinescu? tinca (turburîndu-se): Cine?... Nicu? smărăndiţa: Parcă eu nu ştiu? Dar să lăsăm vorba 5 asta... Ia ascultă, Tincă: cum voi ieşi de-acasă, să dai poroncă tuturor slugilor să se culce şi să stingă toate luminările de prin odăi, pentru ca să fie întuneric preste tot locul cînd m-oi întoarce. tinca: Dar pentru ce? 10 smărăndiţa: Pentru că mi-ai înţeles planul. (Trage clopoţelul.) (Lacheul întră.) smărăndiţa: Du-te de adă o trăsură bună şi să-i zici să steie la poartă. 15 (Lacheul iesă.) tinca: Ai să ieşi?... Şi mult ai să întîrzii, Smărăndiţa? smărăndiţa: Nu ştiu; dar să nu cumva să te găsesc deşteaptă... auzi? tinca: Nu te teme, că eu acuş mă culc. 20 s c E N a v TINCA, SMĂRĂNDIŢA, MADAM FRANŢ madam franţ: Iaca domino, cuconiţă. smărăndiţa: A! foarte mulţămesc, madam Franţ. madam franţ: Ce se mai mira croitorul, cînd i-am 25 cerut un costum!... Se uita la mine şi nu voia să creadă că eu aş fi avut de gînd să merg la bal-masqu£... Parcă bătrînele nu mai au inimă şi gust de joc. smărăndiţa: Croitoru-i un obraznic. 30 madam franţ: Asta i-am zis şi eu. smărăndiţa: Hai cu mine să mă-mbraci, madam Franţ. madam franţ: Haide, cuconiţă. (Smărăndiţa iesă prin stînga', madam Franţ o urmează pănă la uşă şi pe urmă se-ntoarce iute de dă un răvaş Tincăi.) 35 MADAM franţ: Ţine, dragă duducă, un răvaş de la cuconul Nicu. 269 tinca: A! cînd ţi l-a dat?... îmi vine să te sărut de bucurie. madam franţ (fugind): Acum, acum. (în parte.) Ia aşa eram şi eu cînd eram tînără. (întră în stînga.) scena yi TINCA Dragu Nicu!... Să videm degrabă-ce-mi mai scrie? (Deschide răvaşul şi citeşte:) „Duducă Tincă! Ştii cît te iubesc din ceasul acel preafericit în care am jucat cu d-ta la revelion! Ştii că sînt gata a jertfi tot ce am mai scump pe lume pentru a împlini poroncile ceai binevoi să-mi dai!... Ştii că cea mai preţioasă dorinţă a inimei mele este de a te numi, într-o zi, scumpa mea soţie!... Dă-mi voie să mă întîlnesc cu d-ta macar un ceas, pentru ca să-ţi spun din viu grai toată dragostea ce ai insuflat robului d-tale. Nicu Tolinescu." Ah, ce plăcere, ce bucurie, în al meu suflet acum simţesc! Curînd aice are să vie Nicul, pe care de mult iubesc. De cînd, la Curte, Făcîndu-mi curte Dulci complimente mi-a adresat. De fericire Şi de uimire Inima-mi bate neîncetat. Mi-aduc aminte De-a lui cuvinte Ce la mazurcă tainic mi-a zis, . Ş-a lui privire Cu mulţămire ' r - : : ' De-âtunci adese-p văd în vis 1- Ah, ce plăcere, ce bucurie, ' în al meu suflet... ş.c.l. SCENA "VII ‘5 TINCA., MADAM FRANŢ, SMĂRĂNDIŢA (îmbrăcată > - ' în domina şi ţiind o mască de catifea neagră în mînă) Smărăndiţa (întrînd): Iată-mă-s gata. tinca (în parte, ascunzînd răvaşul): Verişoara!... smărăndiţa (apropiindu-se de Tinca, o sărută pe frunte): 10 Cu seara bună, verişoară. (încet.) Ce-ţi mai scrie Nicu ? tinca: Nicu?... smărăndiţa: Ha, ha, ha!... Nu ţi-am spus că ştiu tot? (Feciorul întră.) feciorul: Trăsura-i la poartă. smărăndiţa: Bine... Să te duci acum îndată laMiculi, să ceri un şal negru şi să-l aduci aici. (Feciorul iesă.) 20 smărăndiţa (în parte): A! Teodorene!... pui rămăşag cu femeile, cînd îi treaba pe înşelat?... Bine, bine!... (Tare.) Seara bună, madam Franţ... Tinco, nu uita ce ţi-am spus. (Iesă prin fund.) 25 SCENA VIII TINCA .MADAM FRA N Ţ MADAM franţ: Ei, duducă, ce-ţi mai scrie cuconaşu Nicu?... Dar pare că eşti supărată?... Ce ai... tinca: Ce să am, dragă madam Franţ?... Am, că 30 nu ştiu ce să fac. madam franţ: Cum? tinca: Nicu mă roagă ca să-i dau voie să vie să mă vadă singură!... şi nu ştiu de se cuvine... 271 MADAM franţ: Numai atîta-i?... Da primeşte-1 să vie, că n-are să te mănînce. tinca: Zău?... pot să-l primesc, dragă madam Franţ? madam franţ: Poţi, duducă, pentru că cuconul Nicu 5 îi tînăr de treabă şi vrea să te ieie... Hei! să mă fi văzut pe mine cînd eram tînără, cum mă întîlneam cu bietul Franţ, Dumnezeu să-l ierte!... pe fereastă... Sărmanul! cum mă iubea!... în toate serile mi-aducea chipfe proaspete... A! 10 (Plînge.) Sărmanul Franţ, cît mă iubeai Cu chipfe, zău, el mă hrănea, Şi ziua toată,-n, cinstea mea, Bere şi vin mereu el bea. 15 Dar într-o zi... Ah, ce păcat 1 Atît de mult a închinat, Încît pe loc a rămas lat... în bere Franţ s-a înecat! tinca: Nu mai plînge, dragă madam Franţ. 20 madam franţ : A!... De ce n-am murit şi eu ? tinca: Dar dacă mureai, cine mi-ar fi fost guvernantă mie? madam franţ: Bine zici, duducă Tincă. (0 sărută.) Nu băga-n seamă cele ce spun... Ia, o babă 25 nebună şi eu... Mai bine să vorbim de cuconaşul Nicu. tinca: El ţi-a dat scrisoarea? madam franţ: Dar; l-am întîlnit Ia poartă, cînd mă duceam să ieu costumul cuconiţei, şi cînd ai 30 şti cît m-a rugat ca să te fac să-l primeşti!... tinca: Oare cum să-i dăm de ştire? madam franţ: D-lui mi-a zis că va cînta din flaut pe sub fereastă, şi că dacă va videa o lumînare pe la geamuri, atunci s-a sui; iar de nu, s-a duce 35 acasă măhnit. (Se aude un flaut sub fereastă.) tinca: Ia auzi, madam Franţ... MADAM franţ: El îi, duducă. (Stau amîndouă de ascultă.) 272 tinca: Sărmanul Nicu!... va îngheţa afară. madam franţ: Cred şi eu, că-i tare frig. tinca: Ce să facem, dragă madam Franţ? madam franţ (luînd o luminare şi purtînd-o pe la fereastă)'. Iaca ce să facem. (Flautul tace.) tinca: Ah! cum îmi bate inima de tare. (Se pune pe un jilţ.) MADAM franţ: Nu fi copilă, duducă Tincă, că nu te-oi lăsa singură. tinca: Să şezi cu mine, madam Franţ. madam franţ: Bine, bine; nu te teme. (în parte.) Draga duducă!... cum s-a îngălbenit!... Ia aşa tremuram şi eu... în vremea Iui Franţ. SCENA IX TINCA, MADAM FRANŢ, NICU (întrînd cu sfială) nicu (se închină şi stă lîngă uşă cu ochii în jos). tinca (se scoală, se închină şi se pune iar pe jilţ neui-tîndu-se la Nicu). madam franţ (îi priveşte pe amîndoi cu dragoste). nicu (făcînd cîteva păsuri, zice încet): Mademuazelă... tinca (arătînd un jîlţ lui Nicu): Poftim, monsiu Nico. NICU (şezînd): Mademuazela-i sănătoasă? tinca (încet): Mersi. nicu (sucindu-şi pălăria în mînă): Da vara d-tale-i sănătoasă ? tinca (sucindu-şi basmaua): Sănătoasă. Nicu: Se vede că a ieşit de-acasă. tinca: Dar... mai dinioare. nicu: S-a fi dus poate la bal-masque... tinca: Nu cred... poate. MADAM franţ (în parte): Văd că eu sînt de prisos. (Se furişează şi iesă.) tinca (văzînd-o că se duce): Madam Franţ... madam franţ (de afară): Vin acuş... 273 S.CENA X v TINCA, NICU (Mică tăcereNicu* şi Tinca- se sucesc pe scaune, se uită pe sus şi oftează.) 5 Nicu: Ce frigu-i afară! tinca:  fi îngheţat pe uliţe. nicu: A îngheţat, dar... De abia pot merge caii... lunecă, Doamne fereşte! tinca: Săracii! cît îi mai chinuiesc! .10.. Nicu: Calul unui droşcar şi-a rupt piciorul, în colţ la Petrea bacalul. TINCA: Sărmanul! nicu: Ce mai plîngea bietul lipovan! tinca: Cum n-a plînge? 15 (Mică tăcere.) tinca: N-ai fost astă-seară la bal-masque, monsiu Nicule? nicu: Nu, mademuazelă. tinca: Dar ai de gînd să mergi mai tîrziu? 20 Nicu: Ba, nu cred. tinca: Pentru ce? Nicu: Nu-mi plac balurile unde... tinca: Cum să nu-ţi placă d-tale... care joci? nicu: Vreu să zic că nu-mi plac soarelele unde... nu 25 esti d-ta. i tinca: A!... (Coboară ochii.) (Mică tăcere. Nicu şi Tinca sînt foarte turburaţi.) nicu: Ai fost mai dăunăzi la teatru, mademuazelă? tinca: Am fost de am văzut Iaşii în carnaval. 30 nicu: Şi cum ţi-a plăcut? tinca: Am rîs foarte mult. nicu: Am auzit că s-a mîniet un comisar asupra autorului ? tinca: Pentru ce? 35 nicu : Din pricina şatrarului Săbiuţă. tinca: Ha, ha, ha! nicu: Zice că de ce să numească pe comisar şatrarul Săbiuţă şi nu şatrarul Sabie. 274 tinca: Ha, ha, ha!... Ce nebun eşti, monsiu Nicule. nicu (primind la curaj): Cu adevărat sînt nebun, duducă... dar cînd ai şti... (Văzînd pe madam Franţ, în parte.) Tronc!... cînd era să mă declar 5 şi eu... SCENA XI NICU, TINCA, MADAM FRANŢ (aducînd un şal) madam franţ: Iaca şalul de la Miculi, duducă Tincă. tinca (sculîndu-se): Ia să-l văd. 10 (Nicu se scoală asemene şi se apropie de masa unde madam Franţ a aşezat şalul.) madam franţ: Ce frumos şal!... Trebuie să facă vro sută de galbeni. tinca: Tare-i elegant! Cum îţi pare, monsiu Nicule? 15 nicu: îmi pare minunat... dar aş dori să-l văd pe umerile unei dame, pentru ca să judec ce efect face! madam franţ: Ia, cearcă-1 d-ta, duducă Tincă! nicu: Bine zice madam Franţ... Cearcă-1 d-ta, ca să 20 ştim de se prinde pe o talie elegantă... tinca: Dacă vreţi numai decît, bucuros. madam franţ.- Vină de-mi ajută, monsiu Nicule, ca să-l întindem. (Nicu şi madam Franţ s-apucă de întins şalul, dar Nicu se . 25 greşeşte şi-l întoarce pe dos.) madam franţ: Nu aşa, că-1 dai pe dos. nicu: Da cum?... Nu-i bine? tinca: Dă la mine, monsiu Nicu, să-l strîng eu, că d-ta nu ştii. 30 NICU: Poftim; dar cu astă condiţiune, că să ţi-1 pun eu pe umeri. tinca: Bine. (După ce madam Franţ şi Tinca au îndoit şalul cum se cuvine, Nicu ie şalul şi-l pune pe umerile Tincăi.) 35 nicu (în parte, puind şalul Tincăi): Ce talie!... (Oftează.) •2.75 madam franţ : A!... Ce frumos îţi şede, duducă Tincă. Doamne!... cînd ai şti cît eşti de frumuşică!... Nu-i aşa, cucoane Nicule? nicu (cu jumătate de glas): Dar. (Oftează.) 5 (Tinca se primblă cu cochetărie pe dinaintea lui Nicu.) tinca : Cît de bine are să-i pară verişoarei!... şi ce bine are s-o prindă! nicu: Dac-a prinde-o aşa de frumos ca pe d-ta, mademuazelă, cred că i-a părea foarte bine. 10 tinca: Mai ales la Copou, trebuie să facă un efect minunat. madam franţ: Ştiţi ce? Hai să ne închipuim că sîntem la Copou şi că ne primblăm cu toţii pe iarbă verde... d-voastră la braţetă amîndoi şi eu în 15 urmă. tinca: Ha, ha, ha!... Ce idei poznaşe ai cîteodată, madam Franţ. madam franţ : Da, zău!... Hai să mai rîdem puţintel. (Luind pe Nicu de mînă.) Vină încoaci, monsiu 20 Nicule. (Se apropie de Tinca.) Dă braţul dudu- căi... Aşa... acum hai să ne primblăm. (Nicu şi Tinca se primblă rîzînd. Madam, Franţ îi urmează.) tinca: Doamne!... ce nebună eşti, madam Franţ! madam franţ: Ia uitaţi-vă ce de mai dame frumoase, 25 ce de mai cavaleri plăcuţi se uită la d-voastră... De nu v-ar deochia!... nicu: Da bine, că-i veselă de tot madam Franţ! (Rîzînd.) Ne face de rîdem ca nebunii. madam franţ: Ei, primblaţi-vă împreună, că eu sînt 30 cam ostenită şi trebuie să mă odihnesc puţin; dar să luaţi seama la trăsuri. tinca: Ce?... iar te duci, madam Franţ? madam franţ: N-ai nici o frică, că ai un cavaler cu d-ta. (în parte.) Iar încep a fi de prisos... mă 35 duc să mă culc. (Iesă.) 276 SCENA XII NICU, TINCA (îndată după ce se duce madam Franţ, tinerii iar se turbură, tac, caută într-o parte, dar nu încetează de a să primbla.) 5 nicu (peste puţin)-. Nu găseşti, mademuazelă, că sînt lucruri în lume care n-ar trebui să aibă sfîrşit? tinca: Care lucruri? Nicu: De pildă... primblarea asta care o facem împreună. 10 tinca: Da nu te temi c-ai osteni? nicu: O! mademuazelă... cu d-ta m-aş primbla toată viaţa mea. tinca (zîmbină)'. Pe jos? nicu: Şi pe jos... şi-n trăsură... şi cu vaporul... 15 Numai să fiu cu d-ta. De-ar fi cu putinţă, De-aş avea noroc Cu a ta fiinţă Să fiu la un loc, 2o De-orice-mprotivire Eu mi-aş bate joc, Şi cu-a ta iubire Aş trece prin foc! (Se aude o trăsură.) 25 SCENA XIII NICU, TINCA, MADAM FRANŢ (viind iute) madam franţ: Fugi, duducă, că vine cuconiţa. tinca (aruncînd şalul pe canape): Vai de mine!... dar Nicu? 30 madam franţ: Trebuie să se ascundă undeva, pănă se vor culca boierii, ş-apoi va ieşi. nicu: Unde să m-ascund? 277 madam franţ: A! aici, în cabinetul ista... întră degrabă că-i aud suind scările. (îl împinge pe Nicu în cabinetul din dreapta.) tinca: Să stingem luminările. (Le stinge.) 5 madam franţ: Hai degrabă, să nu te găsască aici! (Iesă amîndouă iute prin stînga.) SCENA XIV ric.) TEODOREANU (cu ochii legaţi), SMĂRĂNDIŢA (în 10 domino) smărăndiţa (trăgîndu-l de mînă, zice cu glasul schimbat)'. Iată-ne în sfîrşit!... am ajuns! teodoreanu : A! slavă Domnului, că s-a sfîrşit acest voiaj prin întuneric, ce facem acum de vrun 15 ceas! smărăndiţa: îţi pare rău că l-ai făcut? teodoreanu: Ba nu, scumpul meu domino... dar aş voi să ştiu ce idee ai avut ca să-mi legi ochii în tinda teatrului şi pentru ce m-ai silit să jur 20 că n-oi face nici un chip de a afla cine eşti? smărăndiţa: Ţi-am spus, domnule Teodorene, la bal-masque, că de mult eu am un capriciu pentru d-ta... că de mult mi-ai plăcut, şi că de mult doream să am o întîlnire cu d-ta... însă o întîl-25 nire astfel, ca d-ta să nu poţi şti.cine sînt... De aceea ţi-am şi legat ochii în tinda teatrului, pentru ca să nu vezi în ce trăsură aveai să te sui... prin care uliţi erai să treci şi în care casă erai să întri... D-ta, ca un cavaler bine crescut, ai 30 primit toate condiţiile şi mi-ai jurat că te-i supune la toate voinţile mele, în vreme cît vom fi împreună. teodoreanu: Toate aceste sînt adevărate; dar de ce să mă lipseşti de fericirea de a te privi, pentru 30 că... sînt sigur că eşti prea frumoasă. 278 smărăndiţa: Dar; sînt destul de frumuşică... şi nu cred că te-i căi c-ai venit cu mine, dacă m-ai cunoaşte. teodoreanu : Auzi d-ta ?... şi să fiu eu silit a fi cu 5 ochii legaţi dinaintea unei frumuseţi!... asta-i de nesuferit... şi, zău, mai că-mi vine să-mi calc jurămîntul. smărăndiţa: Adu-ţi aminte că mi-ai dat parola de onoare. 10 teodoreanu : Ard-o focu parolă!... Incai fie-ţi milă de mine... mă mîngîie de orbirea la care m-ai osîndit. smărăndiţa (luîndu-l de mînă,. îl duce lîngă canape, unde se pun unul lîngă altul): Am multe de spus... 15 Vin să ne punem pe canape. teodoreanu (în parte): Ce fericire!... smărăndiţa: Purtarea me trebuie să ţi se pară foarte curioasă. teodoreanu: Dimprotivă... 20 smărăndiţa: Dar... ce mă mîngîie este că sîntem amîndoi vinovaţi. teoDoreanu: Tot astfel de vinovăţii să-mi deie Dumnezeu! smărăndiţa: Cum?... nu te mustră cugetul că eşti 25 necredincios femeiei d-tale? teodoreanu: Femeia me?... Dar bărbatul d-tale? Ha, ha, ha... smărăndiţa: Bărbatul meu? Ha, ha> ha. Oare... ce-or fi făcînd acum amîndoi? : 30 teodoreanu : Smărăndiţa ?... . Sînt sigur că-şi închipuie planuri ca să mă înşele.. smărăndiţa: Cum? teodoreanu: Am pus rămăşag amîndoi pe un şal. smărăndiţa: Şi în loc să te înşele ea... tu o înşeli, 35 berbantule... ha, ha, ha. teodoreanu : Ha, ha, ha. Aşa sîntem noi!... ai dracului. smărăndiţa; ,Nu toţi. teodoreanu: De pildă, bărbatul tău, 279 smărăndiţa: Bărbatul meu e bun la suflet, dar se socoate prea cu cap. teodoreanu: Sînt sigur că trebuie să fie campros-tuţ. 5 smărăndiţa: A! Teodorene, nu-mi ocărî soţiorul. teodoreanu: Eu nu-1 ocărăsc, dar nu pot tăgădui adevărul... Sînt încredinţat că-i prostuţ, sărmanul ! smărăndiţa: Ha, ha, ha... ce n-aş da să te audă. 10 teodoreanu: Nu-i aşa? Vezi c-am gîcit?... Unde se află el acum? smărăndiţa: S-a dus de zece zile la moşie. teodoreanu: Bine-a făcut... Ce ziceam eu că-i prost?... Dimprotivă, el îi foarte isteţ, de vreme ce te-a 15 lăsat singură... cu mine... şi lîngă mine... scumpa mea mască. (Vrea să o ieie de talie.) smărăndiţa (sculîndu-se): N-ai auzit o trăsură? teodoreanu: Unde? smărăndiţa: în ogradă. 20 teodoreanu: Nu... ţi s-a părut. smărăndiţa: Ba nu... Ia să mă duc să văd... Şezi aici că vin acuş. (Iesă prin stînga.) teodoreanu: Stăi, iubita mea, nu te duce... SCENA XV 25 teodoreanu (singur): Ce întîmplare curioasă!... Mă duc la bal-masque, şi, preste cîtăva vreme, o mască elegantă se apropie de mine, mă ie de braţ, îmi vorbeşte de Italia, de Franţa... şi într-un cuvînt... mă încîntă!... Cerc să o 30 cunosc... în zădar!... în sfîrşit, îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiţie ca să-mi lege ochii în tinda teatrului... Am primit... şi după ce am trecut prin o mulţime de uliţe... nici nu ştiu care... iată-mă-s... într-o casă necunoscută 35 şi lîngă o persoană pe care nici macar nu o pre- pun... Ce întîmplare plăcută!... şi cu atît mai plăcută, că-i plină de taină. 280 Amorul în taină mă-ndeamnă aice Să gust a plăcerei favor mult iubit! Ah! sune mai iute minutul ferice. Căci sufletu-mi arde de-un dor nesfîrşitl 5 Amorul, plăcerea sînt paseri uşoare Ce cîntă ş-aţîţă a inimei dor; Nebunul şi prostul le lasă să zboare. Iar omul cu minte le prinde din zbor. SCENA XVI 10 TEODOREANU, SMĂRĂNDIŢA teodoreanu : A! parcă aud foşăind un domino... D-ta eşti? smărăndiţa (tot cu glasul prefăcut): Ţist... Taci, pentru numele lui Dumnezeu! că a venit bărbatul 15 meu de la ţară. teodoreanu: Ce’zici? smărăndiţa: Trăsura care am auzit-o mai dinioare a fost a lui. teodoreanu: Ei, şi vrea să zică, trebuie să mă duc?... 20 smărăndiţa: Negreşit... Ah, ce nenorocire! teodoreanu (smulgîndu-şi batista de pe ochi): Pe unde să fug, că nu văd nimic? smărăndiţa: Nu fugi încă... Aşteaptă aici în salon pănă s-or linişti oamenii din ogradă, ş-apoi oi 25 veni eu să-ţi datl drumul. teodoreanu: Dar dac-a veni bărbatu d-tale aici? smărăndiţa: Nu te teme, că-i trudit de pe drum şi are să se culce îndată. teodoreanu: Şi nu şi-a rupt încai gîtul pe drum? 30 smărăndiţa: Ah, Teodorene, cît îmi pare de rău!... Sărută-mă macar o dată păn-a nu ne despărţi... teodoreanu (în parte): Nu pre am gust de sărutat, cu bărbatul la spate. (O sărută.) smărăndiţa : Stăi pe canape şi nu face vuiet, că sîntem 35 perduţi... Adio, scumpul meu!... Adio, sufle- tul meu!... (Iesă prin stînga.) 281 SCENA XVII TEODOREANU, NICU (în cabinet) teodoreanu (pe canape): Scumpul meu, sufletul meu!... Foarte mulţămesc de dragoste... Mai bine făceam eu de mă întorceam binişor acasă; încai acum n-aş fi cu frica-n spate... Da mînca-1-ar moliile de bărbat!... tocmai acum şi-a găsit să vie? Nu putea să se prăvale pe drum şi să-şi rupă un picior?... Ia, aşa sînt bărbaţii... cînd nu te aştepţi nicidecum, ţop, îţi cad în cap... Ce să fac acum ?... Cu întunericul ista nu pot vide nici cît o palmă dinaintea mea... De-oi căuta să găsesc uşa, pot să dau vrun scaun jos, să fac vuiet şi să deştept bărbatul. Mai bine s-aştept... dar pănă cînd s-aştept?... Şi eu ziceam că-i întîmplare plăcută!... ba că chiar!... Nicu (deschizînd uşa cabinetului, în parte): Nu se mai aude nimic. teodoreanu (auzind uşa cabinetului deschizîndu-se, se aruncă în fundul canapelei şi zice în parte): Parc-am auzit că s-a deschis o uşă... Oare nu-i el? nicu (auzind canapeua. scîrţiind): O şcîrţiit ceva... (întră degrabă în cabinet.) teodoreanu: . De cînd sînt nu mi s-a bătut inima aşa de tare... (Căutînd îthprejur,) Nu se zăreşte nimic... să vede că mi s-a părut... (Auzind uşa.) Iar? nicu (deschizînd uşa): Oare să fie cineva în salon? Ia s-ascult... (Ascultă.) ' teodoreanu: Ce să fie? (Ascultă). (Mică tăcere.) NICU: A fi vro mîţă culcată pe canape. teodoreanu: Negreşit că-i vrun şoarec... Uf!... m-am săturat de şezut... Ia să cerc să găsesc uşa. /Se scoală de pe canape, merge încet şi pipăind prin casă.) nicu: Acum socot că mă pot duce; (Se porneşte asemene spre uşă.) (Bojbăind amîndoi prin întuneric, se ating cu mînile şi stau încremeniţi.) TEODOREANU 1 /*n \: parc-am atins o mînă de om! nicu J (împreună, în parte.) TEODOREANU Am asudat Ş-asud mereu, Parc-am întrat 10 în feredeu! Simt că slăbesc, Mă-ngălbenesc, Şi mă topesc; Valeu, valeu! NICU Am îngheţat Şi-ngheţ mereu, Parc-am întrat în gheaţă, zău. Mă oţăresc, Mă-nvineţesc, Mă-nţepenesc; Valeu, valeu! 15 teodoreanu: Astfel asud, că pare că mă topesc. . nicu: Mi s-au tăiet picioarele de tot. teodoreanu (preste puţin): N-aud nimic...’ poate a fi fost vro mobilă. nicu (asemene): Ce mai stau pe gînduri ?... Haide 20 într-un noroc. (Se pornesc iar amîndoi şi, ajungînd lîngă uşa din fund, se lovesc şi se apucă de guleri.) teodoreanu (tare): Să nu dai, că dau de tot. nicu (asemenej: Că şi eu dau de moarte. 25 teodoreanu : Da nu strînge aşa de tare, că te gîtui pe loc. nicu: Ori tu pe mine, ori eu pe tine. (Se zgîlţie amîndoi.) teodoreanu: Nu strînge, îţi zic, că să n-am parte... 30 nicu: îţi spun că nu-s vinovat... A! luptă vrei?... teodoreanu : Măi omule, n-am venit aici pentru ce socoteşti tu... A! vrei să mă trînteşti?... (Se luptă grozav.) 283 SCENA XVIII TEODOREANU, NICU, SMĂRĂNDIŢA, MADAM FRANŢ, [TINCA] (Cu luminări în mînă.) 5 toţi: Ce este? Ce vuiet îi aici? teodoreanu: Ia bărbatu d-tale... (Cunoscînd pe Smărăndiţa.) Ce văd ?... Smărăndiţa! smărăndiţa: Ha, ha, ha... Smărăndiţa, care te-a adus de la teatru, acasă la tine. 10 teodoreanu: Smărăndiţa!... (în parte.) Frumoasă mi-ai jucat-o, şi mare gogoman sînt! smărăndiţa: Mai pui rămăşag cu mine, Teodorene? teodoreanu (văzind şalul pe canape) : Iaca şi şalul!... (Ia şalul şi-l pune pe umerile Smărăndiţei.) Ai 15 cîştigat, dragă Smărăndiţă... Proverbul are dreptate. smărăndiţa: Femeia hotărăşte şi Satan împlineşte. teodoreanu (în parte): Şi bărbatul plăteşte. smărăndiţa (veselă): Mîngîie-te, Teodorene, că tu ai 20 fost înşelat cu ochii legaţi, cînd mulţi alţii sînt înşelaţi cu ochii deschişi. teodoreanu (văzînd pe Nicu): Da bine, domnu Nicu Tolinescu ce caută aici? smărăndiţa: Cu adevărat. (Cătră Tinca, zîmbind.) 25 Răspunde tu... tinca: Verişoară... nicu: Domnule Teodorene, am venit aici ca să cer mîna duducăi. teodoreanu: Prin întuneric?... Ha, ha, ha... asta-i 30 modă nouă. smărăndiţa: Nu face nimic; noi primim cu bucurie... Să videm Tinca dacă vrea?... (Cătră Tinca.) Tu primeşti ? tinca: Dacă primiţi d-voastră... 35 teodoreanu: Ei, nu mai coborî ochii şi zi că vrei, să se sfîrşească comedia. (Luî.id-o de mînă.) Nicule, iată mîna Tincăi... Dar să iei seama la rămăşaguri... 284 nicu (cu bucurie) : Tinco!... noaptea asta îi ziua cea mai fericită pentru mine. smărăndiţa (în parte): Ş-a perdut calendariul, bietul băiet!... 5 (întră lacheul.) lacheul: Poftim la masă. teodoreanu: Iaca venim. Nicule, dă braţul Tincăi... Smărăndiţo... (îi prezenteazâ braţul.) smărăndiţa: Acuş... Să dau mai întîi un sfat prie-10 tinilor. SMĂRĂNDIŢA (cătră public) Vă feriţi, iubiţii mei însurăţei Şi holtei, De rămăşag cu femei. Cînd e treaba pe-nşelat. Orice bărbat Diplomat Rămîne-ades ruşinat. Iar de vreţi să cîştigaţi, V-arătaţi Delicaţi Şi la dame şaluri daţi, Că aşa, zău, le-nşelaţi. TOŢI Dar, de vreţi să cîştigaţi, V-arătaţi Delicaţi... ş.c.l. 30 (Uşele din fund se deschid şi se zăreşte o masă bogată cu can- delabre aprinse.) 20 (Cortina cade.) PEATRA DIN CASĂ PERSOANE Căminarul GRIGORI PÎLCIU Comisul NICU, fiul său Cucoana ZAMFIRA, văduvă 5 MARGHIOLIŢA, fiica ei LEONIL, vărul Marghiolitei Her FRANŢ BIRMAN, doctor IOANA ŢIGANCA UN FECIOR ... •?,!4 \(,ţ - -i',-,* • !-<• '<• >< '''%00ii&& *£- aţfttâyMi? *<»*k /0$ Jif liW %%4 "ti r, î#>^|«ltefe ||fc':îiii%i :l; S%-(8î!d-<i•■SUU'U «u'fcUţjiw :i*»>trî, f ;:-in <■ •;• t’j>nt( < Huim;-"!niUtfî j«i5iljt«i»t ^mfohi sje i(,rir» -wh <1/*- Ş'u t;t‘>vt>)‘, $f *rh lui m** iupriu^ *■ yC ÎU%*^ tîi 4uU<« iUifui .U'ÎHU vfVii'.i, * ^tiiai^», horunsil awjtt, syuit'ivle n»-k* V, i.HKIMK i>l;AMATI<’\ - «Ij-HirH «•««*I»* i $«M »>t»**- KT IŞ. Ţ.} 1 h !•".!• r 1 < ■,-' •>.■ ^!.<î ii. >”t m ' ; ✓(’. y l|fS|^î îfifbţiX IJM-ţi ' I'^j'^ ,; :|ă:|l-?i4s îf' |3ip^|fî i vrf.::.:::."':^:'''^î^®% ^. îfe(v |... jti' . , ti’ r\ C<‘!" lîf (>vtV ?. .it • iîir.'.i -t : 'i; j-*|î* «m îi: •■v(W‘ iîiyt-' J&4B ImIh %m'â' ^r ii fifţs î : ,J&' ■ " • • '"" *'- 'Mee^-:1:!^' Bi. V& t»htâr i0#4y 'îtitâ "■ \ * ,i?0 »!ttfj>i<* ! .lcM. *i<%l. M <’.'viîl'-, t<-îi>u«c. kt vrtliJrf l.ţ t'W'ir.i’jv pzliirV.t'ţ-*v< !^i ill!..ca «C^5R.» 'V:...:'I:ii^iP »%?i'1^p(i.:':': > i -' '.V-JiN^â; |ţ i\' )i'‘ iid't,«jt-îi ■(hh:K îiiiMiii iM u«-»,*«1 ■ Şmm' 'i~0:0§iiiMi iţi işitfasNi :j- f'':- -l";;:;l:^^^iŞSiî^''^'':^'--:!'î^!:5:--siiif^^'d C«\di'iî j’!' feajsc j.a t< fnff*!.., ii»:*'*. «:«H Nsî îik; »/t %t>iw ţb !** toj ................ - i .-.. > H-tH’ *•'“ '! .'im» &j, * >•» r>‘ }»«< iw i «« vp|«*ţi i.\i« s:t ti» t.t’.ţi ‘•hrfn m’juI !!>')»'.)«*?! 4i',iîir si-.u tU C4 jf» lii’.u •■;•. :>iu**tfj'«, t,t. >*ar* u"u.’t« ^î|^- ,:t|||^"li& Mi tU ?Ht(t ;•',)! U .. \'!l i‘h'‘.\ UIM! 'ci<*4'l—iU 'l1' ii tniiUJMÎii, jn^iic .i js JL»mtu!.?i,,, ihx.t^ak ,. t/UVVil’l'îHl'' 1 .'î ,:'L.Klyl^PU4’'^< :- t'iif'HpAU'i <$i?0. r%«:#>i. % ■■#':p^|:r!" r V'-' ' •■■■«> începutul scenetei Stern ’ covrigar iul, în Convorbiri literare, 1, nr. 16, 15 oct. 1867, p. 213. PEATRA DIN CASĂ COMEDIE CU CÎNTICE, ÎN UN ACT Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul arşilor din Bucureşti, în 3 mai 1847. Teatrul reprezintă o odaie simplu mobilată. Uşă în fund, care duce afară; altă uşă în stînga, care se deschide în odăile cucoanei Zamfira. O canape în faţa scenei, de-a stînga, şi scaune. Un dulap mare în fund cu două uşi. (Scena se petrece în Iaşi, la 1845.) 10 SCENA I CUCOANA ZAMFIRA (pe canape), IOANA zamfira (cercînd dulceţi într-o tăblăluţă)'. Ţi-am mai spus, Ioano, că nu-s destul de legate dulceţile... priveşte, nu au coardă nicidecum... 15 ioana: Cum, Doamne iartă-mă, cucoană? că de azi-dimineaţă le ţin pe foc. De le-oi mai pune pe j ara tic, mă tem că din belte s-or priface în bal-muş. zamfira: Ia taci, dobitoaco, că nu ştii ce zici. Du-te 20 de le mai dă o fertură pănă s-or lega cum se cade. ioana (în parte, voind să iasă prin stînga): Arză-le focu dulceţi, că-mi scot sufletul! 289 zamfira: Ascultă... ce face Marghioliţa? ioana: Duduca ?... drăngăneşte din ghitardă. zamfira: Dascalu de joc o fost azi după-masă? ioana: Care? Cel uscat ca un ţîr?... O fost. 5 zamfira: Şi cel de franţuzeşte? ioana: Ş-acel pleşuv... Sărmana duducuţă!... toată ziua o năcăjesc fel de fel de şonţi!... încalţe de s-ar mărita odată, să scape... ZAMFIRA: Ei, nu mai clănţăni, cioară, şi ieşi afară. 10 ioana (ieşind prin stînga, în parte): Crapă de ciudă cucoana că nu-şi poate mărita fata. SCENA II zamfira (primblîndu-se pe gînduri) : Bine zice Ioana!... Măcar de s-ar mărita Marghioliţa mai degrabă, 15 ca să scap de-o grijă... Dar unde-i găseşti azi bărbaţii ca mai înainte!... Nu-i vezi că fug de însurat ca dracu de tămîie ?... S-au scumpit mirii ca vămile... Of, of! decît ai avea o fată mare în casă, mai bine şepte turci. 20 Of. of, of! ce supărare, De-a avea o fată mare! Te sileşti Ca s-o creşti Ş-apoi trebui să porneşti 25 La vînat Prin cel sat, Ca să-i cauţi un bărbat. De-i flăcău Nătărău, 30 Te închini la duhul său; De-i ghebos, Uricios, îi zici că-i foarte frumos; Şi-i zîmbeşti, 35 îl slăveşti Ca să poţi să-l ginereşti! 290 Of, of, of! ce supărare De-a avea o fată mare! SCENA III ZAMFIRA, HER FRANŢ (întră prin 5 franţ: M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zam-firiţă. Cum merge sănătatea ? zamfira: Ah! nu prea bine, monsiu Franţ. franţ: Nu bine?... (Pipăindu-i mîna.) Cu adevărat, turburare mare... Scoate limba puţintel. 10 zamfira: Că doar nu-s bolnavă, cum socoţi d-ta. franţ: Da cum? zamfira: Am boala grijei. franţ : Boala grij ei ?... Nu cunosc... zamfira: Nu înţelegi că sînt îngrijită pentru Mar-15 ghioliţa? franţ: A! ha, ha, ha. Eu mă spăriesem că ai friguri. zamfira: Mai bine aş avea friguri, lungoare, gălbănare, decît fată mare!... Ah, monsiu Franţ, nu ştii ce sarcine-s fetele la casa omului! 20 franţ (oftînd): Ah! cucoană Zamfiriţă, cum să nu ştiu! zamfira : Ce zici ?... Ai şi d-ta vro Marghioliţă ? franţ: Ba m-a ferit Dumnezeu! Dar, ştii că mi-ai poroncit să aştept pănă s-a mărita mademuazel 25 Mari, şi mi-ai făgăduit că atunci te-i cununa cu mine... zamfira: Cu adevărat, monsiu Franţ, ţi-am făgăduit... dar cine ştie dacă s-a împlini vrodată! franţ (cu foc): A!... de ce nu? Nu ţi-am spus că te 30 iubesc de douăzeci ş-atîţi de ani ?... tocmai din vremea volintirilor?... De ce să nu-ţi fie milă de patima mea?... Eu, vestitul doctor Franţ, Care-n tîrg vînd sănătate, 35 De cînd m-ai prins mata-n lanţ. Sufăr boale-nfricoşate! 291 La ochi simt o turburare, în pept ferbinteală mare, La suflet melanholie Şi la crieri nebunie! 5 Zău, sînt vrednic de-a ta jale, Vindecă-mi patima grea... Eu sînt doftorul matale, Ah! fii doftoroaia mea! zamfira: Cum n-aş vrea să fiu doftoroaie, monsiu 10 Franţ!... Dar, ce folos, dacă nu pot găsi un bărbat Marghioliţei!... D-ta mai căutât-ai prin tîrg? franţ: Am umblat toate uliţele, toate casele, toate... zamfira: Şi ai găsit ceva? 15 franţ: He, he... (Ie tabac.) Pofteşti, cucoană Zamfiră? zamfira (luînd tabac): Foarte-ţi mulţămesc... Ş-aşa zici, că ai găsit ?... franţ: He, he... (Strănută.) zamfira: Să-ţi fie de bine! (Strănută.) 20 franţ: Foarte-ţi mulţ... Să-ţi fie de bine. zamfira: Amin, şi într-un ceas bun!... Da ia spune-mi mai degrabă. franţ (în taină): Cunoşti pe cuconu Grigori Pîlciu? ZAMFIRA: Căminarul Grigori?... Cum să nu-1 cunosc? 25 Era bun prietin cu răposatu soţul meu, Dum- nezeu să-l ierte! franţ: Ştii că are un băiet? zamfira: îl ştiu... Nicu... îi cam tăcut... cam prostuţ. 30 franţ: Prostuţ... dar holtei!... zamfira: Bine zici... şi are stăricică bună tată-său. franţ: Şi l-a făcut comis mai dăunăzi. zamfira : Almintrele seamănă a fi cam de treabă tînăr. franţ: Cu atît mai de treabă, că-i bun de însurat. 35 zamfira: Trebuie să fie de vro 22 de ani? franţ: I-a împlinit la Crăciun. zamfira: Dar... socoţi că a vrea? franţ: Dacă n-a vrea el, tată-său vrea. zamfira: Ce zici, dragă monsiu Franţ?... I-ai şi 40 vorbit ? 292 franţ : Mă mai întrebi, cînd ştii că te iubesc de douăzeci ş-atîţi de ani?... tocmai din vremea... zamfira : Şi ce-a răspuns căminarul ? franţ: Mi-a zis că a veni deseară cu feciorul său să 5 petreacă aici cîteva ceasuri şi să se înţeleagă cu d-ta asupra foaiei de zestre. zamfira: Ah, monsiu Franţ! şi nu mi-o spui mai degrabă ?... îmi vine să te sărut de bucurie. franţ (cu dragoste): Fă-ţi pomană, că te iubesc de 10 douăzeci ş-atîţi... ZAMFIRA: Oare ?... Mări, tot o să ne cununăm împreună. .. (îl sărută.) franţ (în parte): Ah! zamfira: Du-te acum degrabă, Frănţişorule, în tîrg 15 şi-mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară. franţ (cu foc): Orice-i dori... poronceşte-mi, că eu de-acum sînt a matale de veci. ZAMFIRA: Şi eu a matale, tij, scumpul meu Franţ! FRANŢ (în parte): Scumpul meu!... A, Birman, Bir- 20 man!... Du bist ain hunţgemainer Don Jian! (Iesă îngîmfat prin fund.) SCENA IV ZAMFIRA: în sfîrşit am să scap de-o grijă!... am să mă cotorosesc de fată! Slavă ţie, Doamne, că-mi 25 urneşti peatra din casă! (Strigă la uşa din stînga:) Marghioliţo, Marghioliţo... vin’ degrabă, sufletul meu. SCENA V ZAMFIRA, MARGHIOLIŢA (se arată la uşă cu o ghitară 30 - în mînă) marghioliţa: Ce vrei, neneacă? zamfira: Vină-ncoaci. marghioliţa: Acuş. .. numai să leg o strună la ghitară. 293 zamfira: Da lasă-ţi cobza la o parte şi vină azi cînd te chem. marghiolita (intră mînioasă şi aruncă ghitara pe un jîlţ)\ Of!... iată-mă c-am venit... ce vrai? 5 ZAMFIRA: Dec!...ce te răsteşti aşa la mine, jupî-neasă ?... Ai uitat cu cine vorbeşti ? marghiolita : Cine să răsteşte ?... îţi spun c-am venit. zamfira: Te văd eu, că doar nu-s chioară; dar te poftesc să-ţi mai ţii clanţul, c-apoi... io marghioliţa (cu mînie, in parte): Apoi ce? zamfira: Ascultă-mă... Deseară au să vie, să petreacă aici, cuconu Grigori Pilciu cu feciorul său... cu feciorul său... mă-nţelegi? marghioliţa: D-apoi bine... deseară mi-ai făgăduit 15 să mergem la teatru. zamfira: Vom merge altă dată, că nu pere lumea. marghioliţa: Altă dată, altă dată... Tot aşa mă porţi cu vorbe. zamfira: Lasă, fata mea, că, după ce te-i mărita, tot 20 teatru îi vi dea. marghioliţa (în parte): Macar de-ar da Dumnezeu să mă mărit, ca să scap de-aici! zamfira: Bucură-te dar şi te veseleşte, dragă Mar-ghioliţă, că în curînd ai să ieşi şi tu în lume... 25 ai să fii cucoană. marghioliţa (ruşinoasă): Să fiu cucoană?... zamfira: Ei, las'... nu-ţi mai cîrni nasul, că ştiu că-ţi pare bine. Vină mai bine de-mi sărută mîna, că ţi-am găsit un bărbat. 30 marghioliţa (veselă): Zău ?... care, dragă nenecuţă ? zamfira: Nicu... feciorul căminariului Pîlciu. marghioliţa: Nicu?... Nu-1 cunosc... dar mi-a spus văru Leonil că-i prost de tot. zamfira: Vărul tău Leonil îi un nebun şi-un obraznic 35 şi, dacă l-oi mai videa pe-aici, am să-i rup urcchile. marghioliţa: Vorbeşte încai franţuzeşte? zamfira: Nicu?... A fi rupînd şi el vro două vorbe ca toată lumea. 294 marghioliţa: Dar... la balurile de la Curte merge? zamfira: Cum nu?... îi comis! marghioliţa: Merge! Cît îmi pare de bine! Vrea să zică oi juca şi eu la revelion? 5 zamfira: Ba încă şi la Sfîntu Neculaie. marghioliţa: Şi mi-a lua şi lojie la teatru, la benuar? zamfira: Ce la benuar?... la rîndul întîi. marghioliţa: Şi mai bine, ca să moară de ciudă celelalte fete... Ah, nenecuţă, cît eşti de bună! 10 zamfira: Vezi cum mă îngrijesc de soarta ta?... De aceea şi tu trebuie să faci ce te-oi sfătui eu. marghioliţa: Orice mi-i poronci, nenecuţă... zamfira: Să te găteşti, dintîi, frumos: să te strîngi în corset şi, cînd va veni Nicu, să-i dai pricină 15 de vorbă... însă franţuzeşte! Să te uiţi la el cu ochi galişi, să-i zîmbeşti, să-i cînţi din ghitară marşul lui Napoleon şi, în sfîrşit, să faci orice-i şti, pentru ca să-l ameţeşti. marghioliţa: Las’ pe mine, nenecuţă, că m-oi pri-20 cepe eu. zamfira: Haide, apucă-te de-ţi fă părul că acuş însâ-rează. Eu mă duc în tîrg ca să-ţi cumpăr o rochie de nuntă... dar caută să fii gata cînd m-oi întoarce. 25 marghioliţa: Bine... dragă nenecuţă. zamfira: A... să nu uiţi ca să aduci aici ghergheful cel cu turcu calare, pentru ca să-l vadă Nicu. (Iesă prin fund.) SCENA vi 30 marghioliţa (veselă) : Baluri la Curte şi lojie la teatru! Cît sînt de fericită! toate cîte le-am dorit, oi să le am... şi, în sfîrşit, oi să ies în lume, să fiu slobodă, să scap de cuşca asta în care mă usuc. I Cît îmi pare bine 35 C-am să mă mărit! 295 Ce noroc pe mine! Ce vis fericit! Oi să am capele, Horbote, braţele, Rochii de Paris! Şi cai, şi trăsură Care nu-mi trecură Nici macar prin vis. Tra, la, la, la, la, De m-aş mărita, Să cînt tot aşa: Tra, la, la, la, la. II Am să-mi cumpăr şaluri După gustul meu; Să mă duc la baluri Şi să joc mereu. Iară cînd la Curte îmi va face curte Vrun tînăr frumos... Dacă bărbăţelul, Dacă sufleţelul Va fi mînios, Tra, la, la, la, la, Şi m-a descînta... I-oi răspunde-aşa: Ha, ha, ha, ha, ha. SCENA VII MARGHIOLIŢA, LEONIL (întră prin fund pe furiş, se apropie de MARGHIOLIŢA ş-o sărută pe umăr). leonil (sămtînd-o): Tra, la, la. marghiolita (spărietă, ţipă şi fuge în odaia din stingă.). leonil (alergînd după ea): Stăi, verişorică, că eu sînt... Leonil, verişorul matale cel drăgălaş. marghioliţa (dinîntru)’. Fugi, obrăzniciile, că m-ai spăriet. leonil (voind să deschidă uşa): Te-am spăriet?... Apoi dar deschide-mi ca să viu să-ţi descînt de 5 spaimă. marghioliţa (ţiind uşa): Ba mai bine-ţi caută de nevoi şi-ţi ie tălpăşiţa pănă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. leonil: Am mai păţit-o şi altă dată... Nu-mi pasă, 10 macar să-mi şi rupă urechile... Mă jărtfesc pentru mata! (Trage de uşă.) marghioliţa: Da lasă uşa în pace, nebunule. leonil: Ba nu... am s-o scot din ţîţîni, cum m-ai scos şi mata din sărite. 15 marghioliţa: Apoi cearcă, de vrei să vezi pe dracu. leonil: Dar... vreu să-l văd cu coarnele în papiliote şi să-l sărut, şi să-i spun că-1 iubesc peste măsură. marghioliţa: Ha, ha, ha! cît îi de obraznic! leonil: Obraznicu mănîncă praznicu... Deschizi, ori 20 stric uşa?... Păn-în trei ori... una... două... două şi jumătate... marghioliţa: Ba te rog, Leoniţule, nu te-apuca de pozne. leonil: Ei, dacă te rogi, se schimbă. Te las, însă cu 25 condiţie să-mi dai o guriţă. marghioliţa: Ai nebunit? leonil: Ba nu-mi e mult... şi drept dovadă, mă jur să n-am parte de mătuşica, dacă nu dau păretele jos. (împinge tare uşa.) 30 marghioliţa: Of, Doamne, ce necaz!... Ei, şezi binişor că-ţi dau... întinde botul. leonil: L-am întins. (Uşa se deschide pe jumătate. Obrazul Ioanei se iveşte... şi Leonil îl sărută, fără a lua de samă. îndată după aceasta, •55 uşa se închide^iute şi se aud rîsuri înintru.) marghioliţa (rîzînd): Să-ţi fie de bine, verişorule. ioanA (asemene): Şi la mulţi ani, cUconaşule. leonil (depărtîndu-se de uşă furios): Am păţit-o! 297 O! ce foc M-a trăsnit, Stau pe loc împetrit! Iubeam un înger, o porumbiţă Şi de la dînsa ceream guriţă; Cînd vai! în ciudă Soarta mea crudă Schimbă pe înger într-o ţigancă, Pe porumbiţă în trup de stâncă; Şi-n loc de miere Ah! gustai fiere! Şi-n loc de buze de verişoară Sărutai gingaş... un plisc de cioară! O! ce foc M-a trăsnit! Stau pe loc împetrit! Ce să fac ?... Să stric uşa şi să dau năvală în odaie ca să-mi răzbun, cu şeptezeci de mii de milioane de sărutări... Dar... alta nu-mi mai rămîne. (Se răpede spre uşă, dur deodată se opreşte, auzind glasul Zamfirei afară.) Săracul de mine! ce-am auzit? glasul mătuşicăi?... De m-a găsi baba aici, apoi chiar că rămîn făr'de urechi! mai ales că mi-a hotărît să nu-i mai calc în casă, de cînd i-am zis că se dă cu roş... unde să fug? unde să m-ascund?... A!... în dulapul ist cu rochii. (întră în dulap.) Nu-s călcate rochiile, dar le-oi călca eu. (Le calcă în picioare.) SCENA VIII LEONIL (în dulap), ZAMFIRA (aducînd o rochie albă), HER FRANŢ (cu o hîrtie de cofeturi) (Pănă a nu întră pe scenă, ZAMFIRA şi FRANŢ zic următoarele cuvinte, tocmai cînd vrea LEONIL să se arunce asupra uşei ca s-o strice.) zamfira: D-ta eşti, Her Franţ? Dă-mi braţul să sui scările. franţ: Poftim pe cel din stînga că-i din partea inimei. zamfira (intrînă): Of!... bată-le cucu marşan-de-5 mode, că mare scumpe-s!... Auzi d-ta, opt sute de lei pentru o rochie gata de nuntă?... Nu face mireasa cît rochia. leonil (în parte, deschizînd puţin dulapul): O rochie de nuntă! 10 franţ: După cum îi şi mireasa... dar cînd mireasa se numeşte Zamfira, nu-i nimic destul de scump pe la jidani. zamfira (zîmbind): Berbantule! tot aşa mă ademeneşti cu vorbe dulci. 15 franţ (dîndu-i cofeturile): Şi cu zaharicale, ca pe un canaraş. zamfira (luîndu-le): Taci, dimoni, că mă scoţi din minţi. (Merge spre dulap.) leonil: Auzi-i cum se ciugulesc! (Văzînd pe Zamfira, 20 închide iute uşa.) O! zamfira (cer cînd să deschidă dulapul): Ce dracu are dulapul ista de nu vrea să se deschidă? franţ: Da ce vrei să faci? zamfira (întorcîndu-se cătră Franţ): Vreu să închid 25 rochia de nuntă a Marghiolitei. franţ: Iasă cerc eu, că-s vîrtos. (Cearcă, dar nu poate să deschidă.) zamfira (rîzînd): Ei, monsiu Franţ, aşa mi te lauzi? Ha, ha, hal (Imitînd pe Franţ.) Ia să cerc eu, 30 că-s vîrtos! Ha, ha, ha!... franţ (necăjindu-se în zadar): Tertaifel! zamfira: Ia să-ţi ajut şi eu, că ţi-ai uitat virtutea acasă. (Feciorul întră.) feciorul: Cucoană, o venit o trăsură cu doi boieri. 35 franţ (depărtîndu-se de dulap): Negreşit că-i cuconu Grigori Pîlciu cu fiul său. zamfira (întorcând spatele la dulap): Cuscrul şi ginerele? Pofteşte-i sus şi adă luminări degrabă, că-i întuneric. 40 (Feciorul iesă.) 299 leonil (furios): Pîlciu ginere! O! (Zamfira pune rochia şi cofeturile pe un scaun lîngă dulap şi se apropie de Franţ. In vremea asta, Leonil deschide uşa dulapului şi fură cofeturile.) 5 zamfira: Acum îi acum, dragă monsiu Franţ. franţ: N-ai nici o grijă, cucoană Zamfiriţă. zamfira (alergînd la uşa din stînga): Marghiolită, eşti gata? marghioliţa (din odaie): Numai pantofii să mi-i leg. 10 zamfira: Caută să întri în salon cînd oi tuşi. marghioliţa: Bine, nenecuţă. leonil (mîncind zaharicale): Verisoara să fie Pîlcioaie! O! (Feciorul întră aducînd htmînări aprinse.) 15 feciorul: Boierii se suie pe scări. (Pune luminările pe masă şi iesă.) SCENA IX Cei dinainte, CĂMINARUL GRIGORI PÎLCIU, NICU pîlciu: Cu plecăciune. 20 zamfira: Sluga d-tale, cucoane Grigori... Da de unde şi pănă unde pe la noi?... De atîta vreme de cînd nu ne-ai mai dat obraz... pîlciu: Mă iartă, cucoană dragă, c-am fost tot cam bolnav. 25 zamfira (arătind pe Nicu): D-lui îi cuconaşu d-tale?... Nicuşoru ? pîlciu : Dar... nu-1 cunoşti ? (Lui Nicu.) Sărută mîna cucoanei. nicu (sărută mîna cucoanei Zamfirei, care îl săruta 30 pe frunte). ■ . zamfira: Ba ca bine zici, cucoane Grigori... Ia pri-veşte-1 cum o.crescut de mare! S-o făcut holtei. PÎLCIU: Hei!... aşa cresc bobocii. LEONIL (în parte, cu gura plină) : Bobocii! 35 zamfira: Da... ia poftim de şezi, cucoane Grigori» să mai vorbim de vremile noastre. 300 pîlciu (şezînd pe canape lîngă Zamfira): Sărut mîna... Iată şi domnul Franţ, prietinul nostru. Unde nu gîndeşti, acolo-I. găseşti. franţ (şezînd pe. un jîlţ) : Eu sînt ca buruiana cea rea. 5 pîlciu: Ba nu, Birmănaşule dragă, eşti ca buruiana cea de leac. zamfira: Pentru că-i doftor? Ha, ha, ha... Tot vesel eşti, cucoane Grigori! (Rîde tuşind şi căutînd spre odaia din stînga.) 10 pîlciu : Hei!... cum dă Dumnezeu şi cel codru verde, cucoană Zamfiră. Noi, bătrînii, căutăm să veselim ceasurile cîte ne mai rămîn de trăit, pentru ca să ne mîngîiem de cele care au trecut. zamfira: Şi bine faceţi, bine faceţi. 15 pîlciu (luînd pe Zamfira de mînă): Bine facem cu adevărat, cucoană dragă, pentru că cine ştie?... mîni, poimîni, poate... alivanta-n groapă. franţ: Fără voia doftorilor? pîlciu (rîzîndj: Ba cu toată împuternicirea lor. 20 zamfira: Ha, ha, ha. (Tuşeşte.) De ce nu şezi, cucoane Nicule? nicu (se pune pe un scaun). pîlciu: Mări, nu-1 mai tot cuconi, că s-a diochea. zamfira (rîzînd şi tuşind mai tare): Bată-te norocu, 25 că poznaş mai eşti! (în parte.) Nici c-a veni drăcoaica. SCENA X Cei dinainte, MARGHIOLIŢA PÎLCIU: Hei!... iată şi duduca Marghioliţa, fata mo-30 şului cea frumoasă. zamfira: Vezi cît o crescut? pîlciu : Ba ce crescut!... bre, bre! cînd era numai de-o şchioapă. leonil (în parte, furios): Şchioapă... verişoara! 301 pîlciu: Vin-încoaci, fata mea, să te sărute moşu. (Marghiolita se apropie de Pîlciu, care o sărută pe frunte. Zamfira şi Franţ îşi fac semne de bucurie. Nicu se scoală pe picioare şi se uită pe furiş la Marghiolita.) 5 marghiolita (în parte): Of!... că m-o înghimpat cu musteţele. pîlciu: îţi aduci aminte, Marghioliţo, cînd îmi ziceai mosu Pîlsiu, mosu Pîlsiu ?... Parcă nu-mi vine-a crede că-i ea, cucoană Zamfiră. Dintr-atîtica, 10 s-o făcut coşcoge fătoi! leonil '(cu gura plină, furios): Fătoi! pîlciu: Iată şi Nicu, fiul meu, dragă Marghioliţă... Nu-ţi aduci aminte cînd te giucai cu dînsu de-a Baba-oarba ? 15 nicu: Ba nu, băbacă... de-a Puia-gaia. pîlciu : Vin de-i sărută mîna, Nicule. nicu (sărută mîna Marghiolitei ş-apoi se întoarce la locul lui şi stă tot în picioare). leonil: îi pupă mîna prostu... O! 20 marghioliţa (se uită cu ochi galişi la Nicu în toată scena asta. Nicu se turbură.) pîlciu: Ce mai zici şi d-ta, mosiu Franţ}Aşa-i că de-acum o venit vremea să dăm rîndul copiilor? 25 franţ: Aşa-i pravila Naturei, cucoane Grigori. Bătrînii împreună şi tinerii iarăşi împreună... mai ales cînd se găsesc doi carii se potrivesc... zamfira: Adevărat grăieşti, monsiu Franţ... Nimic nu-i mai nostim decît doi hulubaşi... păreche. 30 pîlciu: Atunce-i fericire-n casă. LEONIL (în parteJ: Ba în hulubărie. zamfira: Cui o spui, cucoane Grigori?... Iată-mă-s eu... am trăit 17 ani cu răposatul soţu meu, Dumnezeu să-l ierte!... şi niciodată nu ne-am 35 sfădit... Sărmanu! ce bujor de om era! Cît oi trăi, l-oi tot boci!... (Plînge.) Sărmanu bărbăţelu! Sărmanu sufleţelu, Ce om, ce om era! 302 Supus l-a mea voinţă, Plecat l-a mea dorinţă în veci el s-arăta! Eu îl numeam Luluţă, 5 El mă numea Mumuţă Cu glasu-i drăgălaş, Şi îmi zicea: „Firiţă! Tu eşti o porumbiţă, Şi eu un porumbaş." 10 Ah, vai ş-amar de mine! Ah, dragul meu bărbat! Mumuţa după tine Va plînge nencetat! (Marghioliţa şi Franţ îşi şterg ochii. Nicu trage din buzunar Î5 o basma lungă şi-şi suflă nasul tare.) pîlciu: Aşa şi eu cu biata răposata, Dumnezeu s-o ierte!... Ah, ce femeie scumpă si iconoamă!... Of, of! Sărmănica 20 Mititica! Cît de mult ea mă iubea! Sărmănica Mititica! Ce dulceţi bune făcea! 25 Ce locmale, Baclavale, Învîrtite şi bohaci! Ce vutci bune, De minune, 30 Cu miros de odogaci! Amar mie! Ce soţie. Ce comoară-am prăpădiţi Ah! ce viaţă, 35 Ce dulceaţă, Moartea crudă mi-a răpiţi leonil (în parte): Bre!... c-au să înece mahalaua. zamfira : Of, of!... Marghioliţo, du-te de zi s-aducă dulceţi de cele care ai făcut tu astăzi. 40 (Marghiolita iesă prin stînga.) 303 zamfira: Cucoane Grigori, am să-ţi dau să guşti dulceţi de-a Marghioliţei. PÎLCIU: De i-or sămăna ei, trebuie să fie foarte plăcute. Aşa-i, Nicule? 5 nicu (răsărind): Dar, babacă; îmi plac. ZAMFIRA: De ce nu şezi, cucoane Nicule? nicu (se pune pe scaun): Mersi. zamfira: Trebuie să ştii, cucoane Grigori, că nu se află mai bună gospodină pe faţa pămîntului. 10 De-i nevoie în casă de dulceţi, de pînză, de păs- trămuri, de orice, în sfîrşit... Marghioliţa poartă de grijă de toate. Ea dă de bucate; ea ţine cheile de la cămară şi de la pivniţă, încît eu sînt silită a sta cu mînele legate. 15 franţ: Halal de bărbatul ce-a avea! zamfira: Halal, zău! Şi să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi... (Strigă.) Marghioliţa, trimi-te-ţi ghergheful aici. leonil (în parte) : Auzi telăliţa, cum îşi laudă marfa ? 20 (Ioana aduce ghergheful, îl dă lui Pîlciu şi iesă.) pîlciu: Aferim... frumos de tot!... Da cine-i, mă rog, turcul ist călare? franţ: îi Ali-paşa. pîlciu: Cel care’o tăiet volintirii ?... bre, bre!... 25 zamfira: Tocmai... Pofteşti să vezi şi d-ta, cucoane Nicule? pîlciu: Iar îl cuconeşti?... Eu văd c-ai să-mi diochi flăcăul. nicu (ie ghergheful şi rămine cu el în mînă). 30 (întră Marghioliţa şi după dînsa Ioana purtînd tablaua cu- dulceţi.) zamfira: Adă aici, loano. (Ioana merge cu tablaua dîntîi la Pîlciu, pe urmă la Nicu şi în sfîrşit la Franţ care nu ie dulceţi. Marghiolita o urmează 35 şi dă paharele cu apă.) pîlciu (gustînd dulceţile): Cu adevărat că-s minu- nate... Aşa belte! (Amestecînd greu.) Aşa... bel... te. (în parte.) Valeu, că mi s-o încleiet fălcile. 40 marghioliţa: Să-ţi fie de bine. 304 PÎLCiu: Să... rut... ochişo.. .orii... fata... mea. zamfira: Poate că n-au coardă destulă! IOANA: Da cum, Doamne, iartă-mă! că de azi-dimi-neaţă le ferb pe foc. 5 zamfira (căutînd s-acopere vorba Ioanei, tuşeşte): Pofteşti, cucoane Nicule? (în parte.) Ei lasă, cioară, că ţi-oi rupe eu pliscul. (Cînd vine tablaua dinaintea lui Nicu, el se scoală, pun$ ghergheful pe scaun şi ie dulceţi multe.) 10 marghioliţa (dîndu-i paharul): A vo suhe, monsiu Nicu. Nicu (înecîndu-se cu dulceţi): Mersi... (Tuşeşte.) pîlciu: Ce dracu! iar te-ai înecat, măi tălălău. leonil (în parte): Moaşa-n pod. 15 Nicu (turburat, se pune peste gherghef şi răsare îndată). pîlciu: Na, c-ai spart ghergheful! Ei, da m-ai ruşinat urît, măi badeo! zamfira (sculîndu-se): Nu-i nimica, nu-i nimica. marghioliţa (rîde). 20 ni cu (uitîndu-se la gherghef): Numai nasu-i spart» babacă. pîlciu (sculîndu-se foarte supărat): Şi poate că nu-i destul să spargi nasu Iui Ali-paşa? zamfira: Nu te supăra, cucoane Grigori, că. Marghio-25 liţa mai face şi alţi turci în ceealaltă odaie. pîlciu: Zău?... Hai să-i videm. Nu poţi crede cît mi-s de dragi turcii... de lînă. zamfira: Poftim, cucoane Grigori. Vii cu noi, monsiu Franţ? 30 franţ: Bucuros. (Pîlciu întră în stînga.) zamfira: Marghioliţo, şezi cu cuconu Nicu. (încet, Marghioliţei.) Nu uita să-i cînţi marşul lui Napoleon. (Se duce spre uşa din stînga şi, pănă 35 a nu ieşi, zice încet lui Franţ.) Acum îi vreme- de pus la cale... Să dai pricină de vorbă, monsiu Franţ. (Iesă.) franţ: Las' pe mine, cucoană Zamfiră. (Iesă.) leonil (în parte): Se duc să deschidă iarmarocul. 305 SCENA XI LEONIL (în dulap), .MARGHIOLIŢA, NICU marghioliţa, {după o mică tăcere) : Monsiu Nicu... nicu (cu jumătate de glas)'. Cheschevu madmuazel ? 5 marghioliţa: Je vu pri... veste pe canape. nicu (se pune pe un jilţ): Pardon. marghiolita (în parte, şezînd pe canape): Parcă nu prea ştie franţuzeşte. (Mică tăcere.) leonil (în parte): Ce pardon i-aş trage la ceafă. 10 marghioliţa: Monsiu Nicu, îţi aduci aminte de notr anfans P nicu : Cheschevu ? marghioliţa: De notr.. anfans. nicu: Pardon. 15 marghioliţa (în parte): Se vede că alte vorbe nu mai rupe. (Tare.) Vu parle franse, monsiu Nico? nicu: Parle, madmuazel. marghioliţa: E bien... parlon împreună. nicu: Parlon. 20 (Mică tăcere. Marghiolita se uită cu dragoste la Nicu, care coboară ochii, se suceşte pe scaun şi-şi suflă, nasul tare.) marghioliţa: N-ai fost la Paris, monsiu Nicu? nicu: Nu, dar cît pe ce era să mă trimeată băbaca. marghioliţa: Şi de ce nu te-o trimis? 25 nicu: S-o temut să nu-mi perd legea şi să mă-ntorc înapoi păgîn. marghioliţa: Numai pentru atîta?... nicu: I-o mai fost frică că m-oi face şi eu ca Iorgu de la Sadagura. 30 marghioliţa: Păcat că te-o giudecat aşa de rău!... Dacă mergeai la Paris, videai teatruri... învăţai să gioci polca, auzeai opere frumoase... marşul lui Napoleon.. Cunoşti marşul lui Napoleon, monsiu Nicu? 35 nicu: L-am auzit o dată din cobza lui Barbu. marghioliţa: îi tare frumos! Eu îl ştiu. nicu: Din cobză? 306 marghioliţa: Ba din ghitară... Ha, ha, ha!... auzi ?... din cobză ? nicu: Barbu te-o învăţat? marghioliţa: Cine?..’. Barbu?... Ha, ha, ha! 5 nicu (în parte)'. Am scăpat vro gogomănie... Ia s-o dreg. (Tare.) Mata, duducă, trebuie să-l cînţi negreşit mai bine decît Barbu, şi dacă ai vrea... marghioliţa: Vrei să-l auzi? (Se scoală şi merge să ieie ghitara.) 10 nicu : Ce se potriveşte!... pardon madmuazel. (Se răpede s-aducă ghitara, o ie în mînă şi o cearcă.) Da... bună ghitară! (Rupe o strună.) Tronc! (Rămîne împetrit.) marghioliţa (supărată): Na!... Pas acum de-i mai 15 cîntă marşul lui Napoleon. nicu (după o mică tăcere): Să-mi plesnească ochii, dacă am vrut s-o rup... Pardon de iertăciune, duducă. MARGHIOLIŢA: Ba nu, nu vreu să te iert, pănă nu-i 20 face ce ţi-oi zice eu. nicu: Ce poronceşti? marghioliţa: Poroncesc să-mi cînţi o romanţă. nicu (ruşinîndu-se): Da... Zău! nu ştiu să cînt. marghioliţa: Nu te cred. 25 nicu: Doar să-ţi cînt de dragoste. leonil (în parte) : Auzit-ai Pîlciu cum se obrăzniceşte ? nicu: Să-ţi cînt de dragoste, duducă? marghioliţa (coiorînd ochii): Cîntă. nicu (îşi drege glasul; începe, dar nu nimereşte tonul. 30 După cîteva încercări el cîntă pe aria „Cumetrită dragă“ ş.c.l.) Oricine trăieşte Pe Amor slăveşte; Oricare jivină 35 De amor suspină! Gîscîşoara gîgîieşte, Răţişoara hăcăieşte, Stăncuşoara cîrîieşte, Harmasarul nechezeşte, 40 Motănaşul miorlăieşte, 307 Cucoşul codcodăceşte. Şi eu, plin de jale, îţi rostesc matale: Duducuţă dragă, . 5 S-a trecut de şagă! marghiolita: Ha, ha, ha. leonil: Ha, ha, ha. nicu : Dec!... (Se uită cu mirare la Marghioliţa ş-apoi începe şi el a rîde tare.) |0 SCENA XII Cei dinainte, PÎLCIU, ZAMFIRA, FRANŢ pîlciu (întrînd mînios): Aşa, dragă cucoană... dacă nu vrei s-adaogi încă două sălaşe de ţigani în foaia de zestre, apoi nu pot nici eu să-ţi dau î5 băietu. zamfira (mînioasă)-. Nici un suflet mai mult. Dacă-ţi place... dacă nu, alţii mă rog. pîlciu: Pot să te roage; dar flăcăi ca al meu nu se prea găsesc pe toate uliţele. 20 zamfira: Ei! dragă cucoane Grigori, tot ţiganu-şi laudă ciocanu. pîlciu (atins)'. Care vrea să zică... eu sînt ţigan şi Nicu ciocan?... Foarte-ţi mulţămesc. franţ (căutînd să-i împace) : Âber nu-i aşa, cucoane... 25 pîlciu: Ian las', neamţule... nu te-amesteca unde nu-ţi ferbe oala... Cît pentru d-ta, cucoană Zamfiră, fiindcă te scumpeşti pentru două sălaşe de ţigani, pune-ţi pofta-n cui despre cuscrie cu mine... Mă duc... .30 zamfira: Călătorie sprincenată! pîlciu : Auzi, ţigan!... ciocan! (Lui Nicu.) Hai, cioc... Nicule, de aici. Hai cu tătuca, că ţi-oi găsi eu neveste aiurea... Auzi, ţigan, ciocan!... (Iesă prin fund, furios.) 308 nicu (jalnic Marghiolitei): Bonsnar madmuazel. (Iesă după tatăl său.) leonil (cit bucurie): Se vede că nu s-au ajuns cu tîrgul. 5 SCENA XIII LEONIL, ZAMFIRA, MARGHIOLIŢA, FRANŢ (şi, mai pe urmă), IOANA (Mică tăcere.) franţ (viind între amîndouă): Ce să facem acum? 10 zamfira: Of! of! am rămas iar cu peatra-n casă! Of... ameţesc... leşin... (Leşină în braţele lui Franţ.) franţ (spăriet)'. Vas ist? marghioliţa: Eu, peatră-n casă !... Ah ! mor. (Leşină 15 asemene în braţele lui Franţ.) franţ (şi mai spăriet): Vas ist ? Tertaifel! Vas ist das? Main Got, main Got / ah vai! îmi vine să le las Să cadă ale zvai. Cucoană Zamfiriţă, Duducă Marghioliţa, Am obosit de tot Şi, zău ! că nu mai pot. Cucoană Marghiolită, Duducă Zamfiriţă, • Treziţi-vă că, zău ! Leşin pe Ioc şi eu... Tertaifel! Vas ist das? Main Got, main Got! ah vai I îmi vine să le las Să cadă ale zvai. (Strigă.) Ioană, Ioană, adă degrabă oţet, colonie... ce-i găsi, că au leşinat cucoanele. 35 leonil: Marghioliţa leşinată! Hei, că nu sînt în locul şoacăţei. 23 309 franţ (strigă iar): Ioană, Ioană. IOANA (alergînd cu un şip) : Săracan de mine!... ce-au păţit? franţ: Dă-le iute la nas... Tonerveter!... grele-s! 5 ioana (le pune şipul sub nas). zamfira (răsărind): Pi! ce putoare! marghioliţa (asemene) : Fi! chel orior! franţ (scăpînd): Uf! zamfira: Ce şip îi aista? io franţ: Colonie. ioana: Ba terpentină. zamfira: Terpentină? Ah! iar leşin. marghioliţa (alergînd lîngă Zamfira): Nu o lăsa, monsiu Franţ. 15 zamfira (furioasă): Tu eşti? stahio! lipseşti din ochii mei, să nu te mai văd... că-mi otrăveşti zilele! franţ (voind s-o liniştească): Cucoană Zamfiriţă... zamfira: Fugi şi d-ta:, dă-mi pace. (Ţipînd.) Daţi-mi pace cu toţii... Nu mai vreu să văd pe nime; 20 nu vreu să mă mai mărit, nici să caut gineri... ardă-i focu să-i ardă!... Mă duc de mîni la călugărie cu fată cu tot. marghioliţa: La călugărie! Ah! ameţesc! zamfira: Ba să lipseşti, îţi zic, că ţi-oi da acuş nişte 25 marghiolii de nu 1-ei putea duce. marghioliţa (întră plîngînd în stînga.) leonil: A apucat-o istericale pe babă. franţ : Cucoană Zamfiră, linişteşte-te... Ce vrea să zică... 30 zamfira: Mări, caută-ţi drumu şi mă lasă-n pace... (Ţipă.) Of! mi-o ieşit peri albi de cînd am fată mare! (întră furioasă în stînga.) franţ: Fa Ioană, du-te de-o împacă şi-i fă apă caldă de picioare. Auzi, fa Ioană? 35 ioana (luînd luminările): Ian nu prea fa, şi mai ju-pîneasă... Auzitu-m-ai, sucitule? (Iesă după Zamfira.) franţ (prin întuneric) : Saperment ain mal!... Toată casa-i cu capu-n jos... Cum să dreg trebile? 40 (Gindeşte.) Tonerveter!... Nu-mi vine nici o idee. 310 (Deodată se opreşte şi se bate cu palma peste frunte ca şi cînd ar fi găsit vrun chip.) A!... (Schimbînd ideea.) Ba nu aşa. (Se bate încă o dată şi mai tare.) O! am găsit!... Mă duc să mă tălmăcesc cu cuconu Grigori. (Iesă prin fund lovindu-se de mobile.) Tertaifel! că întuneric îi! SCENA XIV (Întuneric.) leonil (ieşind din dulap): Uf!... Slavă Domnului, c-am scăpat din temniţă!... Bre, bre, bre! Multe pozne am mai văzut de cînd locuiesc în dulapul ista!... Dragoste şvăbească, cochetărie băbească, gogomănie pîlciască, tîrguire căsătorească, şi... fudulie ţigănească! Dar din toate aceste n-am înţăles alta decît că baba a căpchiet pentru că nu-şi poate mărita fata şi că vrea s-o trimeată la monăstire pentru ca să scape de dînsa. (Cu mînie.) Verişoara la călugărie! Nu voi suferi niciodată o asemene nelegiuire... Dar cum să fac ca s-o scap de comănac ? (Gîndeşte.) S-o fur în astă-noapte şi s-o trec peste Dunăre?... Dar; planu-i minunat, numai de aş putea întră în odaia Marghioliţei ca să-i dau de ştire să fugă. însă cum dracu să trec prin etacul cloanţei, fără ca să mă bage de seamă ?... O! îmi vine-o idee năstruşnică. (Ie rochia adusă de cucoana Zamfira la scena VIII şi o arată publicului, zicînd.) Oi să mă schimb în fată mare! (întră în dulap.) SCENA XV LEONIL, MARGHIOLIŢA (iesă încet din odaia din stînga) marghioliţa (tristă)'. La călugărie!... Auzi? să mă deie la monăstire pentru un cusur de două sălaşe de ţigani!... Mai bucuroasă voi întră în fundul pămîntului... Mai bine voi fugi unde m-or duce ochii, departe de casa părintească în care sînt sarcină! (Plîngînd.) Pentru că m-o făcut Dumnezeu fată, maică-mea nu mă poate suferi, parcă 5 eu sînt vinovată... O! cît sînt de nenorocită! Ah! plîng şi suspin Şi suspin mereu. Şi sufăr un chin, Un chin foarte greu. ÎO în furtună rea, Ca frunza plutesc! Şi-n durere grea Cu amar trăiesc! (Stă tristă cu batista la ochi.) 15 leonil (ieşind din dulap în rochie şi oprindu-se în fund): Iată-mă-s gata! De m-a zări mătuşica va socoti că-s Ioana ţiganca şi voi putea lesne să întru la Marghioliţa... Hai! într-un noroc! (Face un pas şi se opreşte zărind pe Marghioliţa.) Ce 20 zăresc acolo ?... o matahală neagră!... trebuie să fie Ioana, care vrea să închidă uşile. (Se dă după dulap.) marghiolita (ştergîndu-şi ochii): Haideţi, cum a vrea Dumnezeu, păn-a nu se trezi maică-mea. (Mergînd 25 spre dulap.) Să-mi ieu capela şi mantela. (Marghiolita deschide dulapul. Deodată Leonil o ridică în braţe fără veste şi o închide în întru.) leonil: Să nu cîrcneşti, cioară, că te-am prăpădit. (Depărtîndu-se de dulap.) Işala!... am închis 30 baragladina! şi de-acum pot, fără nici o frică, să trec prin etacul babei. Acum chiar că m-a lua de Ioana. (Se porneşte în stînga rîzînd încet.) A dracului mai sînt! (Ajungind în mijlocul scenei, se opreşte.) Cine mai vine? 35 (Uşa din fund se deschide şi Nicu vine bojbăind prin întu- neric.) 312 SCENA XVI LEONIL, NICU nicu (întrînd): Doftorul Franţ m-o sfătuit ca să vin înapoi şi să fur pe duduca Marghioliţa... (Se 5 loveşte de un scaun.) Valeu!... da întuneric îi! (înaintează încetişor spre Leonil.) leonil (în parte): Nu cumva-i doftoru? nicu (în parte): Parcă zăresc o rochie... Oare nu-i duduca Marghioliţa? 10 leonil: Ba-i tocmai şoacăţa! (Se depărtează în dreapta.) nicu : Ba-i tocmai duduca! (Fuge în stînga.) îmi vine să fug. (Stau puţin amîndoi şi ascultă.) leonil: Cum dracu să mă dizbăr de dînsul? nicu: Hei! de-aş avea curaj... ce i-aş mai spune prin 15 întuneric! leonil: Ol... să mă prefac că-s baba! (Lui Nicu, încet.) Pst! nicu (în parte, cu mirare): Aud? leonil: Pst! pst! 20 nicu (asemene): Parcă mă cheamă? (Lui Leonil.) Pst! leonil (cu glas schimbat): D-ta eşti ? nicu (încet): Eu. leonil (cu dragoste): Ah! 25 nicu (asemene): Oh! leonil: Dragul meu... nicu (apropiindu-se de Leonil): Scumpa mea!... leonil (în parte): Mînca-te-ar moliile!... nicu (prinzînd curaj, tare): Scumpa mea duducă 30 Marghioliţă!..: leonil (cu mirare, în parte): Ce-am auzit! glasul lui Pîlciu?... Ce caută prostu? nicu: N-aş fi îndrăznit niciodată să mă apropii de mata, duducă, dar devreme ce mi-ai făcut pst, 35 nu te mînie dacă ţi-oi spune că sînt a matale pre plecată şi supusă slugă, căci din ceasul cum te-am văzut, duducuţă Marghioliţă, mi-ai agiuns la inimă... fiind inima me a matale drept care 313 şi eu asemene voi fi totdeauna fericit de a mă supune matale căci... (Tot frazul acesta îl zice dintr-o suflare.) leonil (imitând glasul Marghiolitei, îi taie vorba): 5 Destul, monsiu Nicu, că te-i înăduşi. nicu: Nu te îngriji, duducuţă, că eu aşa sînt... Cînd mă pornesc odată nu [mă] mai opreşte nici dracu. leonil: Ce zici? 10 Nicu: Pre legea me!... Nu căuta că-s ruşinos dinaintea oamenilor... îs tare cu duh cînd sînt singur sau cu altul... şi mai ales cu alta. leonil: Atunci eşti obraznic? nicu: Poroncă? 15 leonil: Vreu să zic că atunci îţi arăţi arama? nicu: Dar, atunci mă dizvălesc; şi, drept dovadă, ieu îndrăzneală a-ţi spune că te iubesc peste măsură. nicu 20 Te iubesc peste măsură. LEONIL Cheschevu ? NICU Pre legea me. 25 LEONIL Tu mă-nşeli ... ah! taci din gură. NICU Eu ?... pardon. LEONIL 30 Vreman ? 314 f NICU Jame ! LEONIL Ah! şi eu te iubesc foarte. 5 NICU Cheschevu ? LEONIL Paf ol; mă jur. NICU 10 Ah! de-acum pănă Ia moarte Sînt al tău. LEONIL Vreman ? NICU 15 Tu jur. nicu (cu foc) : Duducuţă, să-mi sară ochişorii dacă se află alt om mai fericit decît supusă sluga matale, drept care, hai să fugim împreună, fiindcă părinţii noştri se scumpesc pentru două sălaşe 20 de ţigani. leonil: Ce zici? Vrei să mă furi? (în parte.) Auzi prostu! nicu: Fără doar şi poate... Ah! fie-ţi milă, duducuţă, de flacăra unui muritor care-i... înflăcărat! 25 Spune-mi, spune-mi, fugi cu mine, ori... ori fug singur? leonil (în parte): Du-te dracului! nicu: Aud? primeşti?... Ah! duducă, îţi sărut mînele. (Sărută mînele lui Leonil.) 30 (Se aude strânutînd în stînga.) 315 j nicu: Poronca? leonil: Ai auzit? nicu: Ce? leonil: Vine neneaca. 5 nicu : Elei! leonil: Şi de ne-a găsi împreună, sîntem prăpădiţi» nicu: Elei! leonil: Ascunde-te degrabă. nicu: Unde? 10 LEONIL: în dulapul ista pănă ce s-a duce neneaca» că oi veni eu să-ţi deschid mai pe urmă. nicu : Şi după ce mi-i deschide, îi fugi cu mine ? leonil: Te mai îndoieşti, tiranule? nicu: Ba-ţi sărut mînuşiţile. 15 leonil (cu dragoste) : Sărută şi pei!... (îi dă mîna şi Nicu o sărută de multe ori.) nicu (mergînd spre dulap): M-am dus. (Întrînd în-dulap.) Ah! duducuţă, crede că m-ai băgat în rai. leonil (închizîndu-l): Ba în dulap, prostule, şi să nu 2o crîcneşti, că eşti mort. (Aceste cuvinte le zice cu glas firesc.) nicu (din dulap, spăriet): Elei! LEONIL (viind în mijlocul scenei) : Hup şi altul. (Rîde.) L-am închis pe prostu cu Ioana ţiganca! Ha, 25 ha, ha... Aibă parte unul de altul. Acum ceasul fericirei a sunat pentru mine. Dragă verişoară! am să te scap, pentru ca să-ţi dovedesc cît te iubesc de mult... Haide!... (Face cîteva păsuri spre uşa din stînga şi se opreşte spăriet.) Iar o 30 dihanie! (Se deschide uşa şi Zamfira întră prin întuneric.) SCENA XVII LEONIL, ZAMFIRA (în toaletă de noapte) zamfira (în parte): încotro o apucat jupîneasa Mar-35 ghioliţa ?... De un ceas de cînd am auzit-o ieşind, şi încă nu s-o întors în odaie. 816 . leonil (în parte): Aud foşnăind fuste... Cine să fie ?... Baba doarme, Ioana-i în dulap. îi verişoara, negreşit. (Tare.) Tu eşti, Marghioliţo? zamfira (în parte, cu mirare): Ce ? '5 leonil (apropiindu-se de Zamfira): Nu-ţi tis frică, verişoară, că eu sînt... Leonil. zamfira (în parte): Leonil ?... leonil: Am hotărît să te fur în astă-noapte, pentru ca să te scap de babă şi de călugărie. 10 zamfira (în parte, supărată)'. Babă! leonil: Nu-i e ruşine băborniţei să nebunească la bătrîneţe şi să vreie să-şi facă un blestem ca aista... sa te călugărească!... îi bună, zău, de închis la Golia. 15 zamfira (în parte, cu mînie): La Golia, eu? leonil: Gîndeşte cît îi de ră cu tine! parcă n-ai fi copila ei, ci o ţigancă!... Gîndeşte că eşti socotită de dînsa ca o sarcină, ca o peatră în casă!... şi hai să fugim împreună, pănă nu se trezeşte 20 stahia. zamfira (în parte, fiirioasă) : Stahia! (Apucînd pe Leonil de urechi.) A! blestematule... sînt stahie, eu? leonil (spăriet)'. Valeu!... am păţit-o. 25 zamfira (trăgîndu-l de urechi): A! berbantule, vrei să-mi furi fata?... Zici că-s băborniţă, că-s stahie, că-s bună de închis la Golia?... Ei, las, moţpane, că te-oi învăţa eu. (Strigă.) Ioană, Ioană, adă luminări. 30 leonil: Mătuşică, dragă mătuşică... (în parte). Oi să rămîn făr'de urechi... (Se luptă cu Zamfira-, scapă şi vrea să fugă.) La fugă, băiete. (Aleargă la uşa din fund, dar deodată se opreşte auzind glasul lui Pîlciu şi a lui Franţ, zicînd afară urmă-35 toatele cuvinte:) PÎLCIU: 1 Degeaba-ţi baţi capul, monsiu Franţ. franţ: J Fă-mi hatîrul de vină cu mine. (Zicînd aceste, Pîlciu şi Franţ întră prin fund.) (Leonil se întoarce iute înapoi şi fuge spre uşa din stînga; -40 dar aici, întîlnindu-se cu Ioana, care vine cu luminări, aleargă 317 la dulap, îl deschide şi caută să între înintru; însă Nicu SI împinge cu picioarele şi vrea să ir agă ttşa dulapului. Luptă comică între ei.) ZAMFIRA (în toată vremea asta, alungă pe Leonil): 5 Aşteaptă, talharule, că ţi-oi da eu stahie, ţi-oi da eu băborniţă, ţi-oi da eu fete dc furat. SCENA XVIII ZAMFIRA, LEONIL, PÎLCIU, FRAN Ţ, MARGHIOLI ŢA, NICU, IOANA (aducînd luminări) 10 FRANŢ } : Ce eSt°? Ce gâlăgie? (Se apropie cu toţii de dulap, care stă deschis.) ZAMFIRA LEONIL 15 PÎLCIU FRANŢ (foarte [rapide): Ce-mi văzură ochii! Verişoara cu Pîlciu! închişi într-un dulap! Prin întuneric! ioana : Şi cuconaşu Leonil în rochie de nuntă ? Ha, ha, ha. (Stau cu toţii încremeniţi în fala dulapului, unde Marghioliţa. 20 fi Nicu se ascund cu mînele la ochi.) leonil (viind în faţa scenei): Mare pozna am făcut! zamfira (furioasă): Ce cauţi în garderob, diavoloaico? Pîlciu (furios): Ce-mi boscoroseşti prin dulap, măi tăîălău? 25 marghioiiţa: Neneacă... nicu: Băbaca... ZAMFIRA 1 f Ce? PÎLCIU \(Mprema):\ Ha? marghioliţa: Văru Leonil m-o închis aici, neneacă. 30 nicu: Şi pe mine tot el, babacă. | (împreună): Leonil! (Se reped şi apucă pe Leonil de braţe.) 318 zamfira: Tu, blestematule? pîlciu : Tu, berbantule ? leonil: Ho, ţară!... încet... Vreţi să ştiţi ce caută Marghioliţa şi Nicu în dulap ?... Ei caută să găsească cele două sălaşe de ţigani, pentru care d-voastră, ca nişte părinţi buni, nu v-aţi putut agiunge cu tîrgu... Aţi înţeles acum? (Zamfira si Pîlciu îl las de mînă şi ie întorc spre Franj ) leonil: Ba nicidecum... Şi mai bine decît să fie ţiganii o pricină de neunire între familii... mai bine, ca nişte creştini adevăraţi, aţi da iertare robilor!... şi, ca nişte părinţi buni, aţi face fericirea copiilor! ioana: Să trăieşti, cuconaşule! franţ: Bravo, Leonil! (Cătră Zamfira şi Pîlciu.) Aţi auzit?... faceţi cum vă zice el. (Silinău-i să-şi deie minele.) Daţi-vă mînele şi ziceţi: Noroc să deie Dumnezeu! zamfira (căutînd cu dragoste la Franţ)'. Fie cum vrei, monsiu Franţ. (Lui Pîlciu.) Noroc să deie Dumnezeu ! pîlciu: Amin! leonil (viind iute între amîndoi): întocmai ca la iarmaroc. Iată dar şi o rochie de nuntă drept aldamaş. (Cătră Marghioliţa şi Nicu.) Săriţi acum din cuib, hulubaşilor! şi veniţi de-mi mulţămiţi mie pentru fericirea voastră. (în parte.) Cu toate că, de-aş fi ştiut... nicu (sare din dulap şi dă mîna Marghiolitei ca să se scoboare). marghioliţa (scoborîndu-se): Monsiu Nico. NICU: Cheschevu? marghioliţa: Eşti contant nicu: Je. zamfira (in parte): In sfîrşit sînt slobodă să mă mărit şi eu! ZAMFIRA pîlciu (Vin amîndoi lîngă Ptlciu şi Zamfira.) (Cătră public.) Mi-am urnit peatra din casă. Am scăpat de displiceri. Şi la nunti-mi şi ta masă Vă poftesc, cinstiţi boieri. leonil (laindu-i ctnticul): Taci, mătuşica, că te aude lumea, şi-i ruşine! în ochii părinţilor, fetele trebuie să fie ca petre scumpe, iar nu ca petre-n casă. ( Călră public.) Eu primesc făr’ de ruşine, Dacii spun acum minciuni. S-aruncaţi cu petre-n mine Aici, in loc de cununi. pîlciu (ciirmîndii-i cînticul): Da vorbă-i ?... s-arunce aici cu petre ca să ne spargă capetele! Nu-i destul cît ne le-am stricat în astă-seară cu căsătoria copiilor?... (Călră public.) Cu adîncă plecăciune Mă închin, cinstiţi boieri, Mai întli.,. (Răguşeşte şi nu mai poate urma înainte.) franţ (dîndu-l deoparte): Destul, cucoane Grigori, c-ai răguşit; mai bine du-te de bea ceai de soc. PÎLCIU: Dec! că mare obraznică-i şoacăţa! FRANŢ (cătră public) Eu sînt doltor cu ştiinţa Cunoscut de mult în Iaşi ş.c.l. pîlciu (luindu-l de braţ şi irăgîndu-l în fund): Dacă eşti doftor, vin de mă tămăduieşte de răguşeală şi le dă pace boierilor. franţ: Aber das ist aine inconvenentişes... (Se sfădesc încet amîndoi in fund.) Nicu (înaintează, mşinîndu-se, cătră public şi fiind cu o mînă pe Marghiolita, iar cu ceealaltă sucindu-şi pălăria). NICU Dacă scumpa mea mireasă, Ca şi mie v-a plăcut ... MARGHIOLIŢA Dacă, peatra cea din casă Spaimă chiar nu v-a făcut... NICU Primiţi cu bucurie, Domnilor, să ne £iţi nuni. MARGHIOLIŢA Pentru-a noastră cununie Aruncaţi două cununi. TOŢI ÎN COR Primiţi cu bucurie, Domnilor, să le fiţi nuni, Şi pentru-a lor cununie Aruncaţi două cununi. NUNTA ŢĂRĂNEASCĂ PERSOANELE ALECU LEONESCU CHIR GAITANIS LOGHIOTATOS MOŞ TROHIN PÎCALĂ, fruntaş 5 ILENUŢA, fata lui [TROTUŞAN] FRUNZĂ, puşcaş UN VORNICEL DE NUNTĂ UN PRIVI GHITOR ŢĂRANI, ŢĂRANCE NUNTA ŢĂRĂNEASCĂ TABLOU NAŢIONAL ÎN UN ACT Reprezentat în Iaşi, în ajutorul săracilor, tu 3 februarin 1848. Teatrul reprezintă o privelişte de ţară. în stînga, casa lui moş Trohin. în mijlocul scenei, spre fund, un scrlnciob. în dreapta, copaci. SCENA X ALECU (în costum de vînător, vine alergînd din dreapta cu puşca în mină), FRUNZĂ (intră după A Ucu) ALECU: N-o lăsa, Frunză!... n-o lăsa să scape. frunză : Ce să nu las, cuconaşule? alecu: Prepeliţa. frunză : Ce prepeliţă ?... Prin sat vrei să ucizi prepe-liţi? alecu: Ei... măi badeo! se vede că de azi-dimineaţâ ai prins prepeliţa de coadă, dacă n-ai zărit-o mai dinioare cînd ne-a zburat înainte! frunză: Ian lasă, cuconaşule! că doar n-am orbul găinelor. Ştiu câ prepeliţe Sînt piuite prin sat, Albe, drăgălaşe, 325 Bune de vînat. Dar acele paseri. Nu s-ascnnd, nu zbor. Ci stau făr' de frică, 5 De-ţi insuflă, dor; Şi-n loc de-a le prinde. Bietul vinător Deseori se vede Prins în laţul lor! 10 alecu (supărat): Ei, ai vorbit de te-ai pripit. frunză: D-apoi vezi că bine zice moş Trohin: vrabia malai visează!... Aşa şi d-ta, cuconaşule, de cînd ai scăpat de la dascalu Găitan, tot vînat vezi pe toate cărările. 15 alecu: Mări, nu-mi mai pomeni de caţaonul cel de dascai, lua-l-ar năbădăicele! că m-am săturat de dînsul ca de mere acre. frunză : Că mare ciof îi, bată-1 crucea!... Cît ţi-i ziulica de mare, îl auzi răcnind prin ogradă: 20 Mo Frunza! mo puşcaşi, nu mi lasa ta curcania si fuga pe porta, mo!... Parcă eu sînt puşcaş, ca să păzăsc curcanii lui! mînca-i-ar fripţi să-i mănînce! alecu: D-apoi eu, măi Frunză, ce mai păţesc cu el 25 de cînd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă procopsească! frunză: Ce să facă?... Să te pricopsească? alecu: Toată ziua mă sileşte să zic: tipţo, tiptis, tipti— Ce necaz pe mine! Ah, ce supărarel 30 Să zic toată ziua, tot in gura mare: Tipio, tiptis, Tiptis, tipti; Pipto, piptis, Piptis, pipti. 25 Ardă-1 locu dascăl! cum mă năcăjeşte Ca să mă înveţe greco-păsăreşte 1 FRUNZĂ: Tipto, tiptis ?.. ha, ha, ha! pare că se bat calicii în gură. Tipto, tiptis... ha, ha, ha. 326 alecu: Apoi... pas de nu iubi mai bine vînatul la păsări, decît limba păsărească... frunză: Că ai şi dreptate, cuconaşule. Ce este mai frumos decît vînatul ? g 01 ce bucurie Simt în pept deodată, Cînd văd pe cîmpie Câ mi se arată: Căprioare fugătoare, jQ Prepeliţe zburătoare, Păsărele cîntătoare Ce mă chem la vînătoare. Atunci trag cu puşca, le culc la pămtnt. ALECU 15 Şi eu trag ca tine; dar trag tot în vîntl (Chir Gailanis strănută în culise, în sifotga.) ALECU (răsărind): Ai auzit, Frunză? frunză: Ce? alecu; O prepeliţă zburînd? (Face cîteva păsuri spre 20 fund şi caută între culisele din stînga.) frunză (urmînd pe Alecu): Zburînd?... ba strănu-tînd, vrei să zici. ALECU: Oare ce dihanie se vede colo, dindosul gardului?... am s-o hultuiesc cu ploaie. (întinde 25 puşca şi trage.) (Chir Gaitanis ţipă intre culise fi aice „Amant me scotosenl Atnanl") frunză: Na! c-ai făcut moarte de grec! ALECU: Moarte de grec? ha, ha, ha. L-am lovit pe 30 Gaitanis 1 ha, ha!... tipto, tiptis, ton etipsa. SCENA II ALECU, GAITANIS, FRUNZĂ GAITANIS (întrind prin stingă): Ah! vah! me scotosan! (Văzind pe Alecu.) A! esi, catergari, mi a traso 35 cu tufechi la ipochimenn a me ? 327 alecu: Nu-i vina mea, chir dascale... Te-am luat de o capră sălbatică. gaitanis: Capra, crapa! Se crapi me to capra su, me olo. 5 fkunzA: Jupîne dascale... gaitanis: Zupine esti tu, mozicule; ego sinto loghiotatos! auzitu mu, mo? alecu (stnmbînd pe Gaitanis): Auzitulu mo? gaitanis : Lasa, lasa, cateramene, ca v-oi dreze eu pe 10 amundoi chind a veni cuconul Leonescu, baba- cato dimitale de Ia Iasi... am si ţi... am si ţi... ( Strănută.) alecu: Işala! frunză: Şi la mulţi anii 15 gaitanis: Merzi la diavolo cu isala, che nu stiu ţine mi a mestecato piperi mesa is to tabacheri. alecu (încet, lui Frunză): Eu i-am vărsat aseară o solniţă întreagă. frunză (încet, lui Alecu): Să-i fi pus şi un piparuş 20 de cei roşi. gaitanis: Ţe zi ţi? alecu: Cum? Zău, dascale, ţi-a pus piper? gaitanis: Fă-te che nu ştii, moţpanopulos ţe esti... Da, a veni el tatato dimitale la moşia aiţe... 25 (în parte.) Am si-i trago un falanga ca la dascalo Chiriacos. alecu: Mări, hai, Frunză, la vînat, că iar i-au venit toanele ghiujului. gaitanis (furios): Ghiuzit ... mi a ziso ghiuzi! (Vrea 30 să alerge după Alecu, dar se opreşte vâitindu-se de şale.) Aştepta si te ghiuzuesco eu, berbanti. frunză: Nu te da, caşcaval! gaitanis: Casca vali!... (Se răpede după Frunză.) alecu : Iuruş, palicari!... ha! 35 gaitanis (cu deznădăjduite, în parte): Kirie eleison! mi vine se turbezo I alecu: Hai, Frunză, mergi cu mine? frunză: Ba, nu pot, cuconaşule, că-s vomicel de nuntă astăzi. 40 alecu: Da cine se mărită?. 328 frunză: Fata Iui moş Trohin, Ilenuţa. gaitanis: I Ilenuţa si marita? FRUNZĂ: Dar, jupîne şiret; o ie Trotuşan Mocanul. gaitanis: Chir Gaitanis, mozicole, nu sireto. (în 5 parte.) Si marita! alecu: Ei bine, Frunză, rămîi tu la nuntă, că oi veni şi eu mai pe urmă să gioc o horă. gaitanis: Ba si merzi acasa, si înveţi to ţeaslovisu. Auzitu-mu? 10 alecu: Auzitu-mu... (În parte.) Culcă-te pe acea ureche. gaitanis: Or iste? alecu: O priză de tabac... se paracalo. gaitanis: Taba... a... (Strănută.) 15 alecu: Megas postelnicos! gaitanis: Ţe-a ziso? alecu Calispera, spera, Cachisu imera; 20 File, ii mandata ? Psomi che stttata. GAITANIS Am si-fi rnpo to urechi Che mi-a traso cu tufechi; 25 S-ai facuto frica mari La voinico palicari. (împreună.) ALECU şi FRUNZĂ ( rîzînd) 30 Vai sârmanu das cal! Vezi-1 cum pufneşte. Ochii se aprinde, Nasu-j se roşeşte. 329 GAITANIS Ţe blastamaţia Ţe eniţaria Zeu, crepo de fuda, 5 Crepo de mînia. (Alecu iesă rîzînd prin fund în dreapta; Frunză în stînga.) SCENA III gaitanis: Ghidi, ghidi, puschi nerusinato... Mi a scoso din ţiţinia! uf!... In ţe vremi am azunso!... 10 I puschi de baeţi se ie la riso pe loghiotati! S-a dus vremea tea fnimosa Chind -un dascalos grecos înarmat cu-o varga grasa 15 Paradosa faneros ; Aritmetichi, Me gramatichi, Che istorichi Ap’edo ’p echi. 20 Ma acum Jumea se strica! Si de ris noi am remas; Câţi baeţii, fara frica. Ne dau nouă piste nas! înainte chind intramo in scola cu sprintenele 25 sburlite, toţi baeţii tremura ca varga... ca varga ţe se datina pe capa a lor; si chind zi-ţeam odata: sopate diavolel nu auziai niţi chirc. Pe urma chind chemamo vro unu ca se-si spuie matima, intra saptezeţi de draţi in el. (Făcînd 30 ca un dascal grec în şcoală.) — Bre, Burduzane, ela do. — (Făcînd ca şcolarul.) Oriste didascale. — Ela do; pes mu: Posa ine ta meri tu logu ? — Ta meri tu logu ?... decapente! 330 — Decapcnte ?... decapente fores na scasis, anoite. Si înţepeam se-I croiesc cu varga; che dos tu, che dos tu... păn’ţe In va ţa posa ine ta meri tu logiil Căţi atunţi: 5 II Atunţi varga pe spinare Tipto, tiptis arata; Si falanga la piţoare Chiar din tatpă-i învaţa 10 Aritmetichi, Me gramatichi, Che istorichi Ap'edo ‘p echi. Ma acum lumea se strica, 15 Si de ris noi am remasl Căţi baeţii fara frica, Ne dau nouă. piste nasl De aţeea vino lăcuste in ţeara! de aţeea nu creste grio che păpuşoi. Ma ţe stau eu de vor-20 besco dc păpuşoi, chind si manta Ilenuţa! ah, kirie eleison! ea si marita cu altu ţineva de prost, si eu remuni cu lacrime pe mustăţi! Eu care o iubesco ca matia mu/... Eu care m-am caliţito hranind-o cu roşcovi si cu halvas indirnetico 1... 25 Ama! ohi, bade Trohine... ohi, zupinesa Ile- nuţa!... o-a fi cum socotiţi voi... mai sint si eu pe aiţe... si nu laso se mi sufla nişte ţărănoi is io borsi mesa! Ohi, bade Trohine! mi esti dator cu 500 de lei, de asta iarna, si daca nu 30 mi-i plaţi paraluţi, tor a, tora, gligora, peşin, peşin, am se-ţi puno ecsecuţia, si se-ţi opresco nunta. (Bate la uşa lui Trohin.) Trohine, moi, Trohine, bre! da do! SCENA IV 35 GAITANIS, TROHIN (ieşind din casă) trohin: Aud?... Cine ma cheamă? 331 gaitanis: Ia vino-ncoaţe, mo. trohin (in parte) : Găitanu! m-o prins în laţ... gaitanis: Ma rog, zupune bade Trohine, cum indraz-nesti se faţi nunta, păn-a nu-mi plaţi ţei ţinţi 5 sute de lei?... ha?... TROHIN (in parte): M-o strîns cu uşa grecu, dar oi să mă fac surd. gaitanis: Auzitu-mu, ha? TROHIN: Cine? ţapul cel mare carc tc-o împuns astă-10 iarnă de-ai picat pe gheaţă?... o murit săracul d-ta să fii sănătos! gaitanis: Ţe ţap?... Eu ţi vorbesco de bani. trohin: Aşa, aşal bietul Balaban... el săracul... gaitanis : Ei! apoi să nu te faţi zaratico ?... Eu i 15 zico bani, si el mi raspundi Bălăbăni. (Tare.) Ţinţi sute de lei 1... trohin (in parte)-. Zbearâ tu, grecule, cît ţi-a ţinea gura... (Tare.) Aud? gaitanis : Unde-s banii mei ?... Unde-i Ilenuţa ? 20 trohin: Mânuţa? .baba Măriuţa? gaitanis: Na tos! acum mi pomeneşte de baba Mariuţa! Ma chind ai asurzito asa, bre, hondroche/ale ? (Strigă tare la urechea lui Trohin.) Ilenuţa... Ilenuţa... surdole! trohin (răsărind)'. Ho! că m-ai spăriet. 25 gaitanis : Ho!... (în parte.) Mi a ziso ho, ca la vodia. (Furios.) Esi, ise ho, bovole! ma ego ime loghio-tatos, apo to Tenedosi! auzitu-mu?... ap o to Tenedosif si am se-ţi puno ecsecuţia ca se-mi plăteşti datoria! auzitu-mu ? Ma duco s-aduco 30 aiţe pe privighitori... Auzitu-mu?... Privi- ghitori!... trohin: Că privighetorile nu mai cîntă acum, jupîne. gaitanis: Ba chinta, chinta. (Băttnd în pumni.) Si ai se chinta si tu, acus... Acus! 33 Ai si chinta, Ai si chinta Si se maniaţi o plaţinta 332 Chiparata Si sarata Cum n-ai muncat niţiodata! TROHIN (în parte) Vai de mine! Vai de mine, C-a să-mi facă vro ruşine! Ce păcate Ce păcate, Vai de mine-mi cad în spate! GAITANIS (bătind în pumni) Ai se chinţil ai se chinţi ca un cuc, Neschi I Si se merzi, si se merzi cu butuc, Neschi! ( împreună.) GAITANIS Ai se chinta, Ai se chinta Si se mânuiţi o plaţinta Chiparata Si sarata Cum n-ai muncat niţiodata l TROHIN Vai de mine! Vai de mine, C-a. să.-mi facă vro ruşine! Ce păcate! Ce păcate. Vai de mine-mi cad tn spate! (Gaitanis iesă furios prin dreapta.) (Se aud chiote de nuntaşi, în stînga.) SCENA V troiiin: Iaca şi nuntaşii!... Săracul de mine! am păţit-o tocmai astăzi, cînd îmi mărit fata!... şi din păcate n-am nici un ban ca să mă pot plăti de grec, că am pus tot ce-am avut în zestrea Ilenuţei. Doamne, Doamne! adică să te ferească Dumnezeu de holeră, de locuste şi de... Găitani! (întră in casa lui.) SCENA VI 10 NUNTAŞII. [TROTUŞAN], (mai pe urmă) TROHIN (Doi vornicii de nuntă, cu pălăriile împodobite etc flori, intră din stînga, înainte, fiind în mîni cîte un baston alb, cîte wn colac şi cîte un buchet de flori. După ei vine mirele încungiurat de ţărani carii chiuiesc. Toţi se opresc în mijlocul scenei, în faţa 15 casei lui Trohin■ în vreme ce întră nuni aşii, orhestrul cîntă aria nunţii.) vorxicf-LUL (călră mirc)\ Ei, măi Trotuşane!... Iată-ne agiunşi la casa Ilenuţii!... Dar păn-a nu bate Ia uşa ci, să ne cînţi un cîntic de cele 20 bătrîneşti, de care ai auzit de Ia tată-tău. trotuşan: Bucuros... Să vă cînt cînticul tătarului. toţi : Dar, dar! trotuşan: Apoi, zice că, , pe cînd năvălea tătarii în ţară, strămoşii noştri, care erau pui de viteji, 25 le cînta aşa, dc pe ist mal a Nistrului: Măi tătare, ţine-ţi calul I Mâi tătare, strînge-i frîul! Măi tătare, lasă malul, 30 Nu cerca a trece rîul; Că, pe crucea sfintei lege! De voi doi, peste hotare, Nimic, zău! nu s-a alege. Măi t&tare, măi tătare!... 334 Daca tătarii era oameni de cuvînt şi se întorcea înapoi, românii îi lăsa în pace; iar de nu, apoi strămoşii noştri Ie vorbea încă o dată cu binele şi le zicea: 5 II Măi tătare, dâ-ne pace] Măi tătare, stăi, nu trece t Măi tătare, nu mă face Să-ţi fărîm capul în zece. 10 Că, de sus, de pe movilă, De-oi zvîrli ghioaga cea mare. Singur ţi-oi plinge de miJă, Măi tătare, măi tătare l După asta, dacă-1 împingea păcatul pe duşman 15 să treacă în ţara noastră, apoi îl videa Dumnezeu! Românul perdea răbdarea, rîdica ghioaga, şi-l turtea pe tătar la pămînt, şi-l da la corbi! Pe urmă-1 prohodea aşa: III 20 Măi tătare, unde-ţi e pala? Măi tătare, unde-ţi e calul? Măi tătare, unde-ţi e fala? Nu ţi-am spus aă nu treci malul? Nu ştiai tu, măi vecine, 25 Ce-i românul în turbare ?... Corbul muşcă-acum din tine, Măi tătare, măi tătarei toţi (chiuiesc vesel): Să trăieşti, Trotuşane. trotuşan: Noroc să deie Dumnezeu, ca să ne facem 30 şi noi ca strămoşii noştri! toţi : Ura!... vornicelul: Hai de-acum să începem nunta. (Se apropie de casa lui Trohin împreună cu cellalt vornicel şi bate la uşă.) 35 (Orhestrul ciută în su-rdină.) 335 SCENA VII NUNTAŞII, TROHIN (ieşind pe pragul uşei) TROHIN Oameni buni, bine-aţi venit! 5 VORNICELUL Moşule, bine-am găsit! TROHIN Ce vreţi la bordeiul meu? VORNIC ELUL 10 Să-ţi agiute Dumnezeu!... Sîntem oameni călători, Călători şi vinători. Şi cătăm o căprioară Tinerică, sprintioară, 15 Cu-ochişori de porumbele. Cu cosiţele-n inele Şi cu salbă de mărgele. Şi-i frumoasă, vorbitoare, De trup gingaş ca o floare, 20 Păsărică cîntătoare Care ciută, făr' să zboare... Rogu-te, moşule, spune: N-ai văzut aşa minune ?... trohin: Ba ara văzut-o, feţii mei. Mai dinioare trecea 25 pe aiei şi o întrat în casa mea. Aşteptaţi să v-o aduc. (Intră înintru şi se întoarce aducind o babă scurtă şi urîtă.) Asta vă e minunea ce cătaţi? toţi (rîzînd’) : O!... trotuşan: Ba, ferească Dumnezeu!,., asta-i Ştirba-30 Baba-Cloanţa!... trohin (rîzînd): Vezi poznă! în Joc să pun mîna pe-o căprioară, am pus mîna pe-o bufnişoară. (în-trînd iar în bordei.) 336 I ir.-*- vornicelul: Da mare liîtru-i moş Trohin! Ha, ha, ha!... toţi: Mare hîtru-i! SCENA VIII 5 NUNTAŞII, TROHIN, ILENUŢA, ŢĂRANCE Trohin (ieşind înainte)'. Iaca, măi flăcăi, căprioare sprintioare, pasarele cîntătoare, floricele frumuşele... Pe care o cătaţi voi? trotuşAn (alergînd la Ilenuţa)-. Pe Ilenuţa, pe Ile-10 nuţa! ilenuţa (cu bucurie): Trotuşan! (Vin amindoi în faţa scenei.) ( împreună.) (Aria „Căruţa poştei") 15 TROTUŞAN Dulce iubită, A mea ursită,, De-acum cit lumea vreu să trăiesc; Căci în uimire 20 De fericirc, In rai, cu tine, simt că plutesc! (împreună.) Ah în uimire De fericire, 25 în rai, cu tine, simt că plutesc! ŢĂRAXII Vezi ce uimire De fericire, în a lor suflet acum simţesc! 30 ILENUŢA A fi iubită Ş-a ta ursită 337 E tot ce-a lume de-acum doresc: Căci în uimire De fericire, în rai, cu tine, simt că plutesc! 5 (împreună.) Ah I in uimire De fericire, în rai, cu tine, simt că plutesc! ŢĂRANII 10 Vezi ce uimire De fericire, . , în a lor suflet acum simţesc! VORNICELUL (âispârţindu-i): Bine, bine; Iasă că vă veţi drăgosti mai pe urmă. Acum, hai să tragem 15 o horă de nuntă. toţi : Hora, hora! vornicelul: Vino, moş Trohine, de gioacă cu noi; hai, doar ţi-i mai scutura din cele bătrmeţe. TROHIN1: Bucuros, feţii mei! Hai să giucâm hora Ile-20 nuţei... ştiţi ceea: Hai, Ileană, la poiană, Ileano, Ileană. (Orhestrul cîntă „Hora Ilenei"; toţi se prind la gioc şi citită.) COR GENERAL 23 Hai, Ileană., la poiană, Ileano, Ileană! Să săpăm o buruiană, Ileano, Ile&năl Buruiana macului, 30 Ileano, Ileană! Ca s-o dăm bărbatului, Ileano, Ileană! SCENA IX Cei dinainte (jucînd), GAITANIS, PRIVIGHITORUL 35 gaitanis : Ha, ha! voi chintaţi si zucaţi ? 338 trohin (văzînd pe Gaitanis): Na, c-am păţit-o, săracul de mine! gaitanis: Chin taţi lin Ileana is tin poiana... Ma nu trebui si chintaţi asa, dar ia asa: 5 Hai, ţerane, la-nchisore, Bade Trohine I Cu butuţi la piţore. Bade Trohine! Păn’ ţe-i plaţi paraluţi, Bade Trohine! A lui chir Gaitanuţi, Bade Trohine! (Hora se strică.) toţi (spărieţi): La închisoare! 15 gaitanis; Neschi, la închisore sau la gtoso, cum ţi-a plăţea mai bine. Moi, privighitori, pune muna la gît a lui! trohin: Mă rog, jupîne dascale... gaitanis: Logkiotatos, bre!... 20 tiîOHIN; Fie şi ghiotatos... Nu-mi face o ruşine ca asta, tocmai dinaintea satului. gaitanis: Sat, mat, che pasat... nu mi pasa. Pune muna la gît a lui. (Privighitorul apucă pe Trohin de braţ.) .25 trohix: Lasă macar până mîne, cucoane Găitane... pană după ce s-a sfîrşi nunta Ilenuţei. gaitanis: Nunta Ilenuţii!... Ohi!... De o suta de ori ohi!... auzitu-niu? Plăteşti peşin indata? ori te puno la butuco. 30 trohin (în parte): Butuc să tc faci! (Tare.) Da-i păcat de Dumnezeu să strici bunătate de nuntă ca asta... Fă-ţi milă macar de biata fată, dacă nu ţi-i milă de bătrîneţele mele... Ilenuţo, vino de-1 roagă şi tu, fata mea, doar s-a îndupleca. '35 (în parte.) îndupleca-l-ar dracii!... ilenuţa (viind lingă Gaitanis): Chir Gaitanis, mă roj; d-tale, nu te-ndura, fii cum te-arată chipul. 339 gaitanis (în parte)'. Acus sirata? (Tare.) Ohi, necre-dinţosa şerpoaica ţe esti; nu vreu! nu vreu se fiu ca obraz a mea. (Arie „Of, of, of! ce supărare", din „Peatra din casd“) ILENUŢA Of, of, ofl te rog, ai milă De-nn sărman şi de-o copilă! Vezi că pling şi suspin; Fic-ţi milă de-al meu chin! GAITANIS Ba nu, nu, sirato, bal Eu nu sînt de dandana. Se me-nseli cu amoti S-apoi se-mi dai cu piţori, Si de mine tu se rizi S-apoi se-mi faţi bizi. ILENUŢA Ah I te rog ... GAITANIS Fuzi, nu vreu. ILENUŢA Ah I te giur pe Dumnezeu, Nn fi rău ... GAITANIS Xa, na, na! Fevghe, fevghe, Satana! ILENUŢA Of, of, oft te rog, ai milă. De-un sărman şi de-o copilă I (Cade în genunchi.) gaitanis : Deziaba te culţi la pamunto, che nu me mai inseli. Privighitori, unfla pe dimi'alui. (Arata pe Trohin.) (Privighitorul apucă pe Trohin şi vrea să-l dacă.) 5 toţi: Cucoane Găitane... gaitanis : Sopa, bre! La ispravniţie! (Ilenuţa rămine plîngînd în dreapta. Trotuşan stă lingă dînsa de o mîngîie. Gaitanis stă îm i/mg», £» faţa scenei, şi face semn privighitoruhti ca să diteâ pe Trohin.) 10 SCEN A X Cei dinainte, ALECU (în costum bogat de ţăran, vine din fund şi se întilneşte cu ţăranii, în mijlocul scenei) alecu: Ce este, oameni buni?... Ce aţi păţit? trohix: Ce văd? cuconaşul!... Dumnezeu te-o trimis! 15 alecu: Da ce este? trohin: Ce să fie, cuconaşule? Ia, păcate! Jupînu Găitan vrea să ne strice nunta. alecu: Pentru ce? trohin: Pentru câ-i sînt dator cu 500 de lei. 20 alecu: A tizi Găitanu dracului! Ia staţi, staţi, oameni buni. gaitanis: Ţe?... ţine îndrăzneşte se poronţasca aiţe? alecu: O dulosas tapinos. gaitanis: Alecu!... me strae ţărăneşti! Ţe cauţi aiţe, 25 catergari ? ha ? alecu: Am venit să gioc la nuntă, în ciuda mataluţi. gaitanis: Acus?... Mo, mo Frunza, pune muna pe dimialuî si-1 adă acasă cu de-a sila ca să înveţe to matimatu. 30 alecu (furios)'. Auzi ţapu! (Cătru ţărani.) Pe dînsul, flăcăi!... Eu vă poroncesc!... Umflaţi-I pe sus şi-l puneţi în scrmciobul ista, de-1 învîrtiţi păn’ ce-a zice aman. gaitanis: Ţe, ţe?... bre!... ţe puschi! 35 trohin: Dacă poronceşte stăpînu... pe dînsu, copii! (Ţăranii se arunc asupra lui Gaitanis, îl umflă pe şi-l pun cu de-a sila (n scrinciob.) 341 gaitanis (zbuciumîndu-se furios)'. Cum indrazniţi, moi?... pe mine!... pe chir Tenedosi apo to Gailani... Cacohrononachi moziţe... alecu: Ha, ha, ha... Nu te da, palicari... Ela more... 5 ha! gaitanis {în scrînciob): Lasa, lasa, che a veni el baba-cato dimitale apo to Iasi... Auzito asa catergari!... Emis loghiotatos is to scrinţobo ?... Am se-ţi trago ţinţizeţi la talpe. 10 alecu: La talpe?... mie!... întoarceţi scrinciobul, flăcăi. (Ţăranii încep a întoarce scrinciobul, în vreme ce cîntă horul următor; Gaitanis se zbuciumă furios în scaun.) ALECU [5 (arie „Patruzeci de amăuţi") Uţa, uţa, căpitane, Uţa, uţa. Găitane. TOŢI . Uţa, uţa, tot aşa, 2o Măi, voinice, nu te da) GAITANIS Aman, amanl che nu mai pot, Aman, amanl che mor de tot. TOTI j (Ut) 25 Uţa, uţa, căpitane, Uţa, uţa, Găitane ş.c.]. gaitanis (răcnind): Staţi, che mi siirsesco de zile. alecu : Opriţi scrinciobul puţintel. (Ţăranii opresc scrinciobul.) 30 gaitanis: Uf, aman! alecu: Ei! chir Gaitai.is! mai vrei să strici nunţile oamenilor ? 342 gaitanis: Nu mai vreu se strico nimica... Iasa se mi scoboru, che mi-a venito virtizelu la capo. Alecu: Da’ banii lui moş Trohin îi mai ceri? gaitanis: Ta pentacosia grasia ?... Malista, malista îi ţer, si acum peşin îi ţer... alecu: Aşa?... Ei! flăcăi, mai daţi-1 puţintel în scrîn-ciob, că încă nu s-a săturat. gaitanis (turbat); Blastamaţi... Diavoli... EniţariJ... (Ţăranii încep iar a-l întoarce, chitind ca mai înainte: „Uţa, uţa, căpitane" ş.c.l. Se aude în stînga, în fund, un răcnet de surugiu şi pocnete. Ţăranii opresc scrinciobul. Frunză iesă prin stîuga.) alecu: Oare ce poştă s-aude? gaitanis: Ţe posta?... Ha, cacoriziche! ţi-i frica acumu che vine babacato de la Iasi. (Frecindu-şi mînile de bucurie.) Ha, ha! a venito vremea se mi ras-platesco de toţi. Am se vi aratu eu uţa, uţa. alecu (în parte)'. Că de-a venit tată-meu... am paţit-o! frunza (întrind): Iaca, cuconaşule, un răvaş de la Ieşi. alecu (luînd răvaşul) : Da... cine l-a adus? Ce văd?... Tatăl meu mă cheamă la Iaşi ca să mă trimită la Paris!... Vivat!... am scăpat de Gaitanis!... la Paris!... la Paris!... gaitanis: Ţe, ţe?... la Pariso?... a nebunito che tataso! Alecu (plin de bucurie)'. Oameni buni! nu mai aveţi nici o grijă de nimic, că eu mă fac nunul Ile-nuţii, şi-i dau 2 000 de lei zestre. TROHIN: Să trăieşti, cuconaşule! şi să-ţi deie Dumnezeu sănătate şi bucurie... Hura! strigaţi hura, copii! ţăranii: Hura! alecu: Cît pentru chir Gaitanis, fiindcă a îndrăznit a pomeni de bătaie la talpe... îl osîndesc să steie în vîrful scrînciobului, păn'ce s-a sfîrşi nunta. gaitanis (furios) : Satana!... 343 trohin: Ba nu, cuconaşule; dacă socoţi, să-l întoarcem în scrînciob pănă ce mi-a ierta cei 500 de lei. toţi: Hai să-l dăml hai să-l dăm! 5 gaitanis (spăriet): Ohi, ohi, staţi, bre, varvari, che iertu tot. alecu: Aşa mai vii de-acasâ... dar să gioci cu noi. gaitanis: Ma nu stiu decît to piperi. trohin: Lasă că te-oi învăţa eu... Acuş, aşteaptă! (Ilenuţa se apropie de Trohin ţi-i şopteşte, arătind pe Alecu.) gaitanis (vine în faţa publicului)'. Piperi cu tabaco am trasol nasu mi s-a rosito! ranito de puşca la ipochimeno am fost! în scrinţobo m-am dato! paraluţi am prapadito! pe Ilenuţa am prapadito, 15 si acum se mai zoco si la nunta ei!... Eu! Gai- tanis, loghiotatos, apo to ostrovi Tenedosi!... Bine ziţe un filosofos, nu stiu care: mateotis mateotiton, ia panta mateotis! (Se trage mai în fund.) 20 trohin (ţiind pe Ilenuţa de mină, vine Ungă Alecu)1: Cuconaşule! iaca hina d-tale care vrea sâ-ţi facă o răgea. alecu: Ce doreşti, hinişoară dragă? ilenuţa: Să gioci cu mine, cuconaşule. 25 alecu: Din toată inima, dragă Ilenuţă. (în parte.) îi bine ca boierii să-şi deie mîna şi să lege frăţie cu ţăranii! (Alecu ie pe Ilenuţa de mînă ţi o aduce în faţa publicului.) ILENUŢA 30 (cătră. public) SA răci mea. mingîiată prin al vostru ajutor C3.tră voi acum înalţă glasul ei mulfămîtor. Fiţi cu toţii veseli, mîndri de-a voastră faptă bună: A săracilor iubire pe bogaţi ii incunună! 35 (jocul se începe. Alecu joacă cu Ilenufa, Trotuşan cu o fată din sat, Trohin cu Gaitanis.) (Cortina c a d c.) 344 CHIRIŢA ÎN IAŞI SAU DOUĂ FETE Ş-0 NENEACĂ PERSOANE Cucoana CHIRIŢA GRIGORI BÎlîZOI, soful ei ARISTIŢA S CALIPSIŢA PUNGESCU, coţcar bucureştean BON DI CI, coţcar iaşan GXJL1ŢĂ, copilul Chiriţei Vftduva AFIN 10 LULUŢA, copila ei Sărdarul CUCULEŢ, director de agie UN FECIOR BOIERESC IOANA ţiganca UN SLUJITOR DE BARIERĂ 15 UA7 SURUGIU UN NEAMŢ CU ORGA POFTIŢI LA BAL, SLUGI, SURUGII, CAI DE: POŞTĂ fetele lor CHIRIŢA ÎN IAŞI SAU DOUĂ FETE, Ş-0 NENEACĂ COMEDIE CU CÎNTICE. ÎN 3 ACTE :3 Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în bencficiul artiştilor români, la 1850. ACTUL I Teatrul reprezintă uliţa Păcurarii plină de omăt; în stînga, în fund, se vede bariera închisă. La rîdicarea cortinei se aud 30 chiote şi pocnete surugieşti. Bariera se ridică şi încep a trece în fund vro 16 cai de poştă, carii trag o trăsură veche pusă pe tălpi de sanie. Caii Intră în culisele din dreapta, dar trăsura rămîae troienită în mijlocul scenei. în coada trăsurii sînt aninate o mulţime de sipete şi de cutii, iar pe deasupra 15 lor şede o ţigancă învălită într-o cergă strenţeroasă; ea ţine în mînă o cutie cu bonete. Pe capră stă un fecior boieresc, ţiiud altă cutie, Înîntni se află cucoana Chiriţa, Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţi Bîrzoi. începe a însera şi a ninge. SCENA I 20 CHIRIŢA, A RIŞTI TA, CALIPSIŢA, GULIŢĂ, ŢI- GANCA', FECIORUL, SLUJITORUL DE BARIERĂ, UN SURUGIU slujitorul (alergînd după trăsură, zice ţigancei din coadă) : Cine zici că-i în trăsură ?... 347 ţiganca: Cucoana Chiriţa. slujitorul: Cum?... Criţă? ţiganca: Chiriţa... surdule. slujitorul: Chiriţa Surdulea?... Da cască-ţi pliscul 5 mai tare... cioară, şi cîrîie mai dizgheţat... Ce cucoană-i in trăsură? ţiganca: Du-te pîrlii! că doar n-am să-ţi toc la ureche pănă mîne. slujitorul: De!... Baragladină, te-ai pichirisit? 10 ţiganca: Baragladină eşti tu, guleratule! slujitorul: Ian vezi moachia, că s-o fudulit... (Azvirle în ţigancă cu omăt.) Hîşi, cîrîitoare! ţiganca: Şezi binişor, blastamatule, că te ie dracu. slujitorul: Hîşi, ciocănitoare î... 15 ţiganca: Bată-te pîrdalnicu, să te bată!... şezi binişor, slujitorul: Hîşi, duh de baltă... chiriţa (scoţţnd capul şi primind omătul în obraz): Ce este ? ce-aţi păţit... carnacsî! câ era să mi 20 chiorască I... Cine-azvîrle cu bulgări ?... (Cătră ţigancă:) Ce te-o apucat, mă rog, coţofano, de cîrîi ca cioara-n par?... Ie sama la lucruri bine, şi taci din plisc. {întorclndu-se cătră fecior.) Şi tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat 25 şi nu zici surugiilor să meargă?... Vai, bată-vă crucea, mangosiţilor, c-o să-mi faceţi zile fripte!... slujitorul (la oblon)’. Cucoană... chiriţa: Ce-i? slujitorul: Cum îi numele d-tale? 30 chiriţa: Cum mi l-o dat nînaşu... Lipseşti de-acole. slujitorul: Aşa ştiu şi eu... d-apoi vezi, cucoană, câ trebuie să te trecem la catastiful barierii. chiriţa: Să mă treci la catastif pe mine?,., da ce sînt eu, să mă treci la izvod?... Auzi vorbă!... 35 Măi! că obraznici mai sînt guleraţii işti cu săbiuţe... Lipseşti, mojicei Lipseşti de-aice, Că-ţi sar în păr Şi te bat măr. 40 Auzi tlîrzie! blăstămăţie 1 348 Obrăznicie Şi mojicie I . în catastif uri el să mă scrie; Să-mi facă mie» 5 Catagrafie, Parcă aş fi marfă de băcălie, Braşovenie Sau lipscănie! TOŢI 1® Lipseşti, mojice t Lipseşti de-aice, Că-ţd sar în păr Şi te bat măr. 15 20 slujitorul (astupîndu-şi urechile)'. Ho, ţară!... câ doar n-am urechi de săftian... Cucoană, avem poroncâ să nu lăsăm pe nime-n tîrg, păn-a nu-1 întreba de nume. chiriţa: Ei! c-or să-mi scoată sufletul... Du-te de scrie c-o venit în Iaşi: cucoana Chiriţa a banului Grigori Bîrzoi, de la Bîrzoieni, cu Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă, copiii lor. slujitorul (in parte): Mă!... ce pomelnic! (Tare.) Cum ziseşi, cucoană? chiriţa: Iaca surdu!... (Rapide.) Chiriţa, Aristiţa, 25 Calipsiţa şi Guliţă Bîrzoi ot Bîrzoieni. (La suru- giu.) Mînaţi, măi, şi luaţi seama la covăţele. (în parte.) Aice-n capitală eşti tot cu zilele-n mînă. slujitorul (în parte): Criţă, Râstiţa, Lăpşiţa şi 30 * Gurluiţă Brînzoi!... da... a dracului nume!... parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn în catastif. (Merge spre barieră.) Gurluiţă, Lăpşiţa... Criţă... (Iesă.) chiriţa (la surugii): Pornit-aţi, jărpanilor? 35 surugiul (tndemnînd caii): Hî, hi, hi, hi, copii... nu mă lăsaţi... Hi, hi, tătucă... Hi, hi, mînca-v-ar lupii. (Pocneşte.) Hi, Iudă... Hi, jupitule. Iaca* 340 mă! c-or să mă lase-u troian... Hi, hi, du hi_______ lua-v-ar dalacu... prohodi-v-ar cioarele!... chiriţa (scoţînd capul rapide): Tacă-vă gura, beţivilor, că vă aud copilele. 5 surugiul: Ian lasă-ne, cucoană hui... nu ne m.u năcăji, că destul năcaz avem noi cu rădvanuî ista, ardâ-1 focu!... ' chiriţa: Ba să te ardă pe tine focul... auzi?... răd-van!... trăsura mea de nuntă, nouă-nouşoară!... 10 de abia din vremea bejăniei!... Hai, mînaţi şi nu mai faceţi vorba. surugiul: Hi, hi... odată, copii, cu toţii... Hi! Iăsa-v-aţi oasele cioarelor şi pelea vamişului... Ha, ho, ha,, ho, tbrr... degeaba!... de-acum 15 ne-am troienit... chiriţa: Nc-am troienit,?... Iaca! na, şi alta acum... chiar colac piste pupăză! (Feciorului.) Ce stai ca un butuc în capră, mangositulc... coboară de-agiută la trăsură... Ian vezi-1, mă rog, parcă-i 20 un boieri!... nu-i bun nici de-o treabă... feciorul (leneş): Da că-i chiar în zădar... nu ne scoate de-aici nici dracu... chiriţa: Sărmane, sărmane... ţi-oi arăta eu acuş pe dracu, somnorosule... dă... dă!... 25 feciorul (scoborindu-se): Somnoros, da! şi eu n-am închis ochii de două nopţi! chiriţa (sărind din trăsură): Ian au2i-l că şi răspunde!... (Lunecînd.) Camacsî! că era să-mi rup şalele! (împîngînd feciorul.) Ia, colo... colo la răzor, tontule... pune umăru de-mpinge, că eşti coşcoge... (La surugiu.) Hai, măi, opintiţi vîrtos. surugiul: Hi, hi, zvînta-v-ar vîntu şi v-aş vinde pastrama! 35 chiriţa: Tacă-vă gura, blăstămaţilor! că vă aud copilele! (La fete.) Asupaţi-vă urechile! (In parte.^ Ii un păcat cu nişte ghiorlani. (La ţigancă.) Da tu, cheramo. ce stai acolo parcă 30 350 cloceşti ouă... dâ-te gios să se mai uşureze trăsura. ŢIGANCA: Cuconiţă, nu mă pot scoborî făr' de scară. chiriţa: Scară?... ţi-oi da eu Ia scară,. coţofană... 5 deschide-ţi aripele şi sai la pâraînt... da doar mi-i strica cutia... c-atîta-ţi trebuie. ţiganca fsărind) : Valeu 1... că rai-am scrîntit piciorul! valeu! (Sărind, scapă cutia, care se strică.) chiriţa: Tronc! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice!... 10 Of! săracan de mine! că-mi vine să ţip şi să icu cîmpii!... Mult oi să mai stau în drum? (Aleargă-la oblon şi lunecă.) Carnacsî! că mi-o plesnit şireturile de la rochie!... Aristiţo, Calipsiţo, daţi-vă gios şi voi, doar ne-om distroini mai 15 degrabă... ia aşa... frumos... încet, să nu lunecaţi, (A ristiţa şi Calipsiţa se cobor. Guliţă vrea şi el să iasă, dat Chiriţa. tl opreşte.) guliţă (cepdeag şi alintat): Să mă cobor şi eu cu 20 ţîţacele ? chiriţa: Ba nu, Guliţa mamei... nu, drăguţă; mata şezi în trăsură ca să nu răceşti. guliţă: El... nineaca, vreu să mă cobor... na... chiriţa: Ba nu, suflete... dacă mă iubeşti... şezi 25 mătăluţă locului, puiule, şi te învăleşte cu contăşu bâbacăi. guliţă: Ei, m-am săturat de contăş; vreu să mă dau pe gheaţă... chiriţa: Ba... să nu faci poznă, Guliţa nineacăi, 30 c-apoi s-a mînia nineaca şi nu ţi-a mai cumpăra minavet... ştii mata... minavetu care ţi l-ara făgăduit... guliţă: Aşa! de trii ani de cînd mă porţi cu făgăduinţa. .. 35 chiriţa (sărutîndu-l): Guliţa mamei!... că nostim eşti... nu fii de diochi... (închide oblonul şi zice surugiilor:) Hai, flăcăi, de-acum, că vă făgăduiesc bacşiş bun... cîte un fifirig de om... (Căutând în culise.) Iaca poznă! da unde-s su- 40 rugiii? 351 feciorul : Or fi fugit!... cine ştie ?... la vro crîşma poate... (în parte.) Hei, că nu-s şi eu cu dînşii! chiriţa: 0 fugit şi m-olăsat lată în mijlocu drumului!... bre! c-o să mă lovească ceva! (Furioasă.) Ei, apoi să nu te-apuce şaptezeci de năbădăici ?... Ktrie eleisonl (Vine iute în faţa publicului.) Mă rog, cine ţine poştele}cine-i otcupcicul ghipcanilor ?... să deie ochi cu mine, dacă-1 ţine curau a... să-i zic două vorbe... da vorbei.,, să le pominească cît o trăi... ştii?... cole... engolpion de anul nou 1844. i Ian să-ţi spun, otcupcic dragă,. Vel otcupcic de ghipcani! Toţi motanii, fără şagă, Nu-ţi plătesc nici chiar doi bani 1 Of! mări frate, De ai păcate Cu cai dc poştă să. te porneşti; De multă, ciudă, De multă tnidî.. Te simţi, cu poşta, că-mbătrîneşti! Ba nu-s propele. Nici căpiţele; Ba ştreangu-i putred de ars în foc! Hi, pliosca, trosca, Hi, trosca, pliosca!... Sluga-n pricină... eşti tot pe loc! II Drept să-ţi spun, otcupcic draga, Vel otcupcic de ghipcani! Toţi motanii, fără şagă, Nu-ţi plătesc nici chiar doi bani! Căci dacă pleacă, Colbul te-neacâ; Glodu-ţi lipeşte benghiuri pe nas; Biciul pocneşte De te-asurzeşte. Şi caii poştei alerg... la pas! Ba stau la dealuri; Te dau de maluri; 5 îţi sfarmă, trupul de nu mai poţi I Şi de nu-ţi pasă. Ajungi acasă, C-un ochi, c-o mînă, şi cu trei roţi! chiriţa (alergînd în fund)'. Poftim poşte!... dacă nu 10 merg caii, fug surugiii!... Da unde s-o înfundat hlăstămaţii ? (întră în culisa din dreapta, din fund.) Vai! că buni-s de spînzurat în iarmaroc!... Auzi!... carnacsî, că lunecuşu-i!... Valeu!... (Se aude, căzind pe gheaţă.) 13 calipsiţa} niine • 0 căzut nineaca pe gheaţă!... (Aleargă afnSndouă după Chiriţa şi se aud picind şi ţipînd în culiseValeu 1... Valeu 1...“) feciorul (căutînd în dreapta)-. Haita... buf... na, 20 c-o căzut şi duducile... Ha, ha, ha... una piste alta... (în vremea aceasta Guliţă se coboară furiş di» trăsură şi începe a să da pe gheaţă.) GULIţA: Uţa... a... a... Bine-i de dat de-a săniişul... 25 Uţa... a... a... Nineaca s-o dus... bine-mi pare! ţiganca (ghemuită în cergă lîngă coada trăsurei): Da astîmpără-te, cuconaşule, că-i cade gios, şi ţi-i sparge capu. 30 guliţă: Taci, coţofană... nu cîrîi. ţiganca: Haide, hai, că te-o vide ea cucoana acuş. guliţă: Taci, îţi zic, c-apoi ştii... (Cătră fecior.) Măi, fecior boieresc, vin de te dă pe gheaţă cu mine. 35 feciorul: Ce să fac?... ca doar n-am zece capete de stricat... guliţă (inimos): D-apoi dacă-ţi poroncesc eu?... nu vrei?... Ei las, mâi bade, că te-oi drege eu. 353 feciorul (în parte): Ba-i drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. guliţă: Uţa... a... las eâ te-oi spune eu şi bunicăi, şi mătuşicâi, şi bâbacăi, şi nineacăi... Uţa... a... 5 (Se aude dincolo de barieră un sunet de zurgălăi şi un glas de jidov strigînd: „Vio, vio.") SCENA II FECIORUL (lîngă oblon), ŢIGANCA (lîngă coada trăsurei), GULIŢĂ (dîndu-se de-a săniwşulpe dinaintea ei), BONDICI, 10 PUNGESCU, UN NEAMŢ CU ORGA şi SLUJITORUL bondici (la barieră): Mă! cel cu trăsura... fă înainte... Ce-ai închis şoseaua? feciorul (căutînd in stînga): Dec! cum oi să fac înainte, dacă ne-am troienit? 15 bondici: Ce-mi pasă mie?... dă-te-n lături că n-am să şez aici toată noaptea pentru hatîrul tău. feciorul: Măi omule, da n-auzi că ne-am troienit? pungescu (asemene la barieră): înhamă-te pe tine şi trage zdreavăn pănă ce-i ieşi din zăpadă. 20 feciorul; Ba-ţi pune pofta-n cui. pungescu: Hait! o păţirăm de la roate... Ei, ce facem acum? bondici: Hai să lăsăm harabagiul şi să ne suim într-o sanie de birjă. 25 pungescu: Fie ş-aşa... hait... vină şi tu, neamţule, cu noi. neamţul: No gut... mâine heren. (Bondici, Pungescu şi Neamţul cu orga întră pe la barieră. Slujitorul îi opreşte.) 30 slujitorul: Cum îi numele d-voastră, domnilor? bondici: D-lui îi spătarul Haţmaţuchi, şi eu aga Cras-taveţovici: amîndoi cu şezutul şi cu avutul în Focşani... Cît pentru d-lui Neamţul, îi vestitul baron fon Şonţberg, care vine de la Podul-Iloaiei 35 ca să deie concerturi instrumentale în folosul său. Drept care avem cinste a ne închina d-tale cu tot respectul, noi, sus-pomcniţii şi jos-iscălilii: spătarul Haţmaţuchi, i aga Crastaveţovici, i baron fon Şoacăţenberg. (Se închină şi vine in faţa scenei.) Zi cruce-agiută şi dâ înainte la catastih dacă poţi, cenuşerule. (Slujitorul rămîne încremenit şi şuieră de mirare. Neamţul începe a chita din orgă şi se trage î« fund lingă trăsură. Bon* ăici şi Pungescu vin in faţa scenei.) pungescu: Ha, ha, ha!... rapide mi-I luaşi pe bietul dorobanţ, nene... bondici: Nume vroia? nume i-am dat. Să se sature. GULIŢĂ: îra!... Iaca un mina vet de canari, cum vreu eu. (Aleargă lingă neamţ, împreună cu feciorul şi cu ţiganca.) bondici: Iaca neamţul dracului!... nici n-o apucat a întră în Iaşi şi o şi început a rupe urechile iaşenilor. Nu-i destul că ne-o asurzit, pe noi în harabaua cea jidoveasca, de la Roman, şi tot drumul!... Ia să vezi cum o să-mi goiogănească sinpatrioţii!... Păcat numai că n-are vro mo-miţă sau vrun urs, câ s-ar face stup de bani. pungescu: Ce spui, vere?... care vrea să zică... dobitoacele aci în Iaşi ?... bondici: Hai, hai!... pungescu: Apoi dar... ne-am sfinţitără noi doi?... bondici: Niboisa, fricosule... nu mi te da, păcătosule... dar, ia lasă vorba asta... să venim la treaba noastră. Am scăpat din l-'ocşani cum am putut... cu nepus în masă... că de punea mîna ispravnicul pe noi, ne trîntea poate la gros... pungescu: Vreai să zici la puşcăric. bondici: Şi asta din pricina ta; dacă eşti prost şi laşi să te prindă la cărţi cu mîţa-n sac?... pungescu: Ce pisică-n sac, neneo? vina mea-i dacă s-a găsitără alt cartofor mai ţeapăn decît mine şi m-a zăritără cînd am tras pă riga de desubtul cărţilor? bondici: în sfîrşit, ce-o fost s-o trecut... am scăpat de-acolo; acum ne rămîne să ne păzim aici vro cîtăva vreme, păn‘ ce s-o face lucru muşama... 355 -De aceea trebuie mai întîi să ne prifacem numele ; să le mai lungim. Tu te-i chema de azi înainte Pungescovici şi eu Bondicescu. pungescu: Ei ş-apoi!... despre trai cum a s-o 5 ducem ?... că numai cu eseu şi cu ovici, tot co- vrigi, tot spanac. bondici: Despre trai?... helbet!... feţi logofeţi de soiul nostru, cu meseria stosului şi a bancului, nu per în Iaşi. 10 pungescu: Se poate, nenişorule... dar mai bine m-aş închîorchioşa eu în Bucureşti. bondici: Pentru ce, neică? pungescu: Pentru ce?... De-ai umbla întreaga lume; De-ai călca pe rînd anume: Ţara englezească, Ţara franţuzească, Ţara spanioleascâ. Nemţească, leşascâ, Italienească, Pin’ şi cea grecească, N-ai găsi chiar într-o mie Aşa tîrg vestit să fie Pentru boscărie, Pentru stosărie. Pentru coţcărie, Matrapazlărie, Şi ruştetărie Şi potlogărie! 30 bondici: Nu zic ba, neiculiţă, dar apoi' şi tîrgul nostru... cînd ai şti. (Caută împrejur.) pungescu: Spune, că nu ne aiide nime. bondici laşul nostru-i chiar de gemine cu Bucureştiul vostru. 35 pungescu (cu bucurie)-. Aoleo! bondici: Ce-ţi spun eu. PUNGESCU: Care vrea să zică... de-om lua treaba de la mertepea ş-aci, am înfundatără pă dracu? 20 356 bondici: Ba încă şi pe tată-său... c-apoi vezi tu, neiculiţă... viaţa-i un stos de la început pan' la sfîrşit, şi lumea o masă de cărţi. Tot meşteşugul îi să pontariseşti la vreme şi să găseşti ruteua 3 norocului, ca să faci roi... pungescu: Prea bine... dar dacă ai goană dă fante? bondici: Furi o carte, ş-aşa îţi dregi bosuiocul. BONDICI Neneo, mă crede, viaţa-i uu stos; 10 Lumea o masă cu postav verde. Tot meşteşugn-i de-a juca gros; De-a punta bine şi... de-a nu pcrdci pungescu ■ Ei, apoi halal de mine. bondici 15 Halal dc tine dacă vei şti Să-ţi spoieşti bine fruntea, obrazu, Şi, fără. frică de-a te roşi, Să faci transporturi... cu ciusteajnazu! (împreună.) 20 Halal tL?e dacă veî şti de muie vor T ş.c.l. ş.c.l. SCENA III Cei dinainte, CHIRIŢA, ARISTIŢÂ, CALIPSIŢA chiriţa : Of!... îmi vin istericale greceşti!... am 25 alergat pin toate crîşmele, şi surugiii... tufă... Of! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bîr-zoieni?... aristiţa: Nineaca... nu te tulbura, că iar te~o dure rastul. 30 chiriţa: Cum să nu mă tulbur, Aristiţo dragă... dacă m-o lăsat în mijlocul drumului, cu căţel... cu... Ce-o să facem acum ?... 357 bondici (în parte): O nineaca cu două fete... (încet, lui Pungescu.) Aţine-te, muntene, c-aici-i pe treabă. pungescu (scoţînd rapide o păreche de cărţi, taie rapide 5 un stos): Pă trebuiiţă ?... hareci!... stos!... chikiţa (cu deznădâjduire): Şi nici un bărbat... nime ca să ne vie într-agiutor... îmi vine să mă trîntesc la pămînt, ca jidanii. bondici: Un bărbat!... iată-mă-s... poroncă. (înain- 10 tează spre C kir iţa.) chiriţa: Cc-mi văzură urechile şi ce-mi auziră ochii!... Slavă ţie, Doamne, că iată în sfîrşit un creştin!... pungkscu: Doi hristiani, cocoană... că sînt şi eu p-acilea. 15 chikiţa: Foarte vă mulţâmesc... dar, mă rog, să mă fericcsc cu numele dumilor-voastră... bondici: D-lui, prietinul meu, este spătariul Pungescovici. pungescu: Şi d-lui, aga Bondiceşcu, al meu amic... 20 chiriţa (în parte): Un spătar ş-un agă! (încet şi răpide, fetelor.) Ţineţi-vă mai drept şi zîmbiţi nurliu. bondici: Dar, mâ rog, cucoană, să ne norocim şi noi... chiriţa: Eu sînt cucoana Chiriţa a banului Grigori... 25 bondici: Şi duducile?... chikiţa: Bîrzoi... bondici : A! Bîrzoi ?... şi duducile ?... ciiiriţa: Ot Bîrzoieni... (Se închină.) bondici: Am înţăles... dar duducile? 30 chiriţa: Copilele mele... Aristiţa şi Calipsiţa. (încet> fetelor.) Faceţi tali frumos. (Tare.) Le-am adus Ia Iaşi, drăguţile, ca să pi treacă cîşlegile; şi puneţi-vă în gînd, boierilor, că după ce ne-am necăjit pe drum, două zile şi două nopţi, cînd 35 s-agiungem la gazdă... ne fug surugiii tocmai la capătul tîrgului. . bondici: Cum se poate? chiriţa: Aşa, zău... am păţit-o chiar ca cela care s-o înecat la mal. 40 bondici: Ei!... las’ că-oi spune eu asta vărului meu... 358 chiriţa: D-lui ţine poştile? bondici: Dar. PUNGESCU (încet, lui Bondici): O tăiaşi groasă, nene... bondici: Taci, nerodule... 5 chiriţa: Să-ţi spun drept... dar să nu-ţi fie cu supărare. .. vărul d-tale n-are nici un haz cu poştile d-sale... Lehametc şi de parale. bondici: Da de cîte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană dragă... Ce folos însă!... nu înţăiege dc cuvînt... 10 (încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi? pungescu: Au zestre oare? bondici: Aşa-mi miroase... (Cucoanei Chiriţei.) Cucoană Chiriţă, noi amîndoi sîntem gata la po~ roncile d-tale şi preafericiţi de a te pute înlesni 15 la orice-i dori în tîrgul nostru... chiriţa: Bunătatea d-voastră... bondici: Ce se potriveşte!... Primiţi deocamdată braţele noastre, ca să vă ducem la gazdă, şi cît pentru trăsură, n-ai nici o grijă... om trimite boii noştri 20 ca s-o aducă. chiriţa: Bucuros!... (în parte.) Ce cuconaşi de treabă!... cînd ar fi şi holtei! (încet, fetelor.) Daţi braţul şi mergeţi pupuică... tot pe vîrfui scarpilor... 25 TOŢI Haideţi împreună Vesel să pornim, Şi-ntr-o ca iu. bună. Să ne găzduim. 30 BONDICI (Artsliiei, dîndu-i braţul) Demuazelă dragă, sînt pre fericit, Că să-ţi dau eu braţul m-am învrednicit! PUNGESCU 35 (Calipsiţei, asemene) Denmazeîă, scumpă, în veci n-oi uita, C-ast?ui. la braţetfi, merg cu dumneata! 359 CHIRIŢA (în parte) Unul zice-i agă, celalalt spătar; De i-aş prinde gineri, i-aş lua în dar. 5 Unul zice-i agă, celalalt spătar; De i-aş prinde gineri, aş da sărindar I TOŢI Haideţi împreună Etc. etc. etc. 10 (Bondici, Pungescu, Aristiţa şi Calipsiţa ies la braţetă priit dreapta. Chiriţa-i urmează puţin şi se opreşte. Neamţul, care a stat tot în fund, începe a etnia din orgă.) SCENA IV CHIRIŢA, GVUŢ şi ceialalţi 15 chiriţa (oprinâU'Se): Da..., Guliţă? Kirie eleison!... eă era să-mi uit odoru-n trăsură... (Se întoarce şi găseşte pe Guliţă Ungă neamţ.) guliţă: Nu pe aista, monsiu neamţule... cîntă pe cellalt... (Bate. din picioare cu minie.) Nu pe 20 aista, pe cellalt. neamţul: No! lasenzi şon gem. ■ chiriţa: Ce-mi văzură ochii!... O ieşit dimonu din trăsură!... şi fâr' de blană!... săracan de mine c-o fi îngheţaţi... (Aleargă la Guliţă.) Ce faci 25 aici, diavoli ?..; Nu ţi-am spus să nu ieşi din contăşul băbacăi ?... guliţÂ: Ei, m-am săturat de contăş ca de mere acri. chiriţa: Arizi!... ian priveşte cum i s-o roşit nasul... 30 parcă-i o sfeclă digerata! (îi şterge nasul cu batista.) Doamne! Doamne! ce păcat cu nişte plozi! Măi Ioane, a dă blana din trăsură... l-o lovi un. giunghi şi mi-o fi mai mare beleua. (Feciorul aâuce o blană din trăsură.) 360 feciorul: Iaca şuba cuconaşului... chiriţa: Şi voi... chiori aţi fost de l-aţi lăsat să iasă dizvălit?... vină să te-mbrac, păcatule... Ei, vină azi şi nu mă supăra. 5 GULIŢĂ: Nu mă supăra nici mata. chiriţa: Auzi plodu?... las' ca ţi-oi arăta eu... (îl îmbracă cu de-a sila.) Şezi binişor... nu crîcni... ţîst... să nu-ţi aud gura... guliţă (zbăiîndu-se): Nu vreu, nu vreu. (Plînge.) 10 Lasf că te-oi spune eu băbacăi... chiriţa (trăgîndu-l iirîit): Ce face ?... Of I c-o să mă nebunească dimonu... parca văd că iar are să m-apuce rastu... Ascultă, Guliţa nineacăi: hai că ne-aşteaptă ţîţacele. 15 guliţă (trîntinâu-se la pămînt) : Nu-mi pasă mie de ţîţace... nu merg. chiriţa; Ei, vină că-ţi cumpăr minavetu cela... ştii mata... GULIŢĂ: Cumperi?... dacă-i aşa... ie-mi-1 pe-aista, a lui monsiu neamţu. Vină cu noi, monsiu neamţule... neamţul: Gut... gut... ser bevol. CHIRIŢA (în parte): Las’ să te văd eu acasă, păcatule, 25 c-apoi ţi-oi da un minavet de nu 1-îi putea duce... Măi Ioane, rămîi aici cu ţiganca ca să păziţi lucrurile, păn’ ce-or veni boii să ridice trăsura... da doar îţi perde vro cutie... c-apoi sfîntu Neculai îi gata. (Pleacă cu Guliţă spre dreapta.) 30 SCENA V Cei dinainte, VĂDUVA AFIN. SĂRDARUL CUCULEŢ AFIN: Ce minune!... Cucoana Chiriţa ? chiriţa: Cucoana Nastasiica! ; afin: Bine-ai venit.-35 - chiriţa: Bine-am găsit. (Se sărută.) afin: Da ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? 361 chiriţa: Mi-am adus fetele de cîşlegi, după obicei. (încet.) Da d-ta cum te întîlnesc singură... lîngă barieră ?... AFIN; Am ieşit puţin ca să mă primblu afară din tîrg, 5 că pin tîrg îi potop... te ferească Dumnezeu!... chiriţa: Da, bine... pe gios?... ha?... Ei, dă... nu te roşi, soro dragă... Lumea-i lume, şi tine-reţa... Ce te sastiseşti?... între noi... afin: Da nu mă sastisesc, soro, nicidecum... Mă 10 primblu pe gios... pentru câ aşa-mi place. Am venit cu sărdarul Cuculeţ. chiriţa: Cu sărdarul? (în parte,.) Hm! mititica... cuculeţ: Sărut mînele, cucoană Chiriţă. chiriţa: Plecăciune, arhon sărdar. Tot la agie eşti? 15 cuculeţ: Director şi supusă slugă. chiriţa: Şi la mai marc, cuculeţ: Amin. afin: Da... unde-s duducile? chiriţa: îra!... ba că chiar!... unde-s? 20 afin: Ha, ha, ha... pe mine mă-ntrebi? chiriţa: Bine zici, săruta-ţ-aş ochii... S-o pornit de-aici la braţetă cu doi cavaleri. afin: La braţetă?... cu doi cavaleri? chiriţa: Precum zici, soro: unul, aga Bondicescu, şi 25 cellalt, spătarul Pungescovici... doi bujori, su- rioară, două zarnacadele! cuculeţ (în parte) : Bondicescu ? Pungescovici ?... mare poznă! (Scoate un răvaş şi-l citeşte.) afin: Ei bine, şi-ncotro o apucat truspatru? 30 chiriţa: Hoisa, pe şoşe... afin: Dar, îi cunoşteai mai de mult? chiriţa : Ba, cît hăciu!... Mi-o ieşit în drum să-ini deie agiutor; că nu ştii, soro, ce-am păţit ?... m-am troienit!... şi să vezi d-ta; Mă pornesc 35 de la Bîrzoieni... şi încă bărbatu meu îmi zicea: „Soro dragă, nu te pomi... stăi..." Cînd ce să vezi ?... afin: Apoi bine, cucoană Chiriţă, se poate să-ţi laşi copilele pe mîna unor necunoscuţi?... Cine ştie 40 ce berbanţi ?... 362 chiriţa: Puşche pe limbă-ţi... vai de mine! că începe a mă umfla grija din tălpi... mă furnică sudori pe spate... Iaca pozna gata!... Nu cumva se zăresc pe şoşc? (Se apropie de culise şi caută 5 înîntru.) CUCULEŢ (în parte): Sameşul din Focşeni îmi scrie, cu poşta de astăzi, despre un Bondici şi un Pungescu: doi coţcari care o clizbrăcat lumea pe-acolo... şi mă sfătuieşte sa-i privighez de 10 aproape... Oare tocmai ei să fie? chiriţa: Nimica! tufă!... o întrat fetele-n pâmînt... Vai de mine! Arhon sărdar, nu mă lăsa... de-a afla bărbatu meu, zău, am sfeclit-o!... Ioane, aleargă; ba... ba... stăi la trăsură... Arhon 15 sărdar... ridică toată agia în picioare... săraca de mine!... aşa poznă!... să-mi fure fetele de la ochi!... Hai degrabă cu toţii să le căutăm... Biaţa Aristiţa!... biata Calipsiţa! Sfinte Mina... să ştii că-ţi dau şăpte paraclisuri... 20 CHIRIŢA Degrabă, degrabă, Cu toţi s-alergăm; Să mergem în grabă Să le căutăm. 25 Vai, bietele fetei Câ le-am prăpădit Şi le-am dat pe bete... De-acum m-am topiţi... i: (Neamţul începe a suna un valf.) 30 chiriţa (furioasă, aleargă de împinge pc neamţ): Da du-te pîrlii, şonţule, cu ţîrlîitoarea asta. (Lunecă.) Carnacsî! că era să mă prăbuşesc! V., TOŢI Degrabă, degrabă. . 35 etc. etc. etc. , (Toţi alerg în dreapta; Chiriţa trage de mină pe Guliţă, care trage ' asemene pe neamţ de poala surtucului. Feciorul boieresc fi ţiganca rămtn litigii trăstiră.) (Cortina cade.) 363 ACTUL II Teatrul reprezintă o odaie mare cu patru uşi; una în fund, care dă în tindă; una în stînga, pe al doilea plan, care duce în etacul Chiriţei; două în dreapta, dintre care una, cea pe întîiul plan, se deschide în apartamentul Aristiţei şi Calip-siţei, iar cea de mai în fund, în odaia lui Guliţă. în faţă cu uşa apartamentului fetelor, este aşezată, lîngă păretde din stînga, o măsuţă cu o besacte deschisă şi cu găvanoşele de dresuri, păişoare de făcut sprincenele şi un bust de carton, în dreapta, lîngă uşa din fund, o masă mare cu rochii întinse pe dînsa. Scaune etc... SCENA I CHIRIŢA (şede dinaintea toaletei şi-şi face- sprintenele), ŢIGANCA (calcă rochii în fund) CHIKIŢA (cîntă) Ochii şi sprincenile Fac toate pricinile... (Se aude fw odaia lui Gulifă «« minavet.) chiriţa (răsărind): Iar!... o să mă năucească trîntoru cu minavetu lui!... Cît îi ziulica de mare tot ţîrlîieşte... de urlă cînii mahalalei... Fa, fa Ioană, du-te de zi cuconaşului să tacă, că m-am săturat de mojică ca de mere pădureţe... îmi vine acru... (Ţiganca întră în odaia lui Guliţă.) Aşa mi se cade, dacă mă potrivesc eu de-i cumpăr minavetu cela de la neamţ. Las' că ţine cît dracu pe tată-său. Tronc! că mi-o dat nucu-şoară-n ochi... fa... fa... { Ţiganca vine înapoi.) ţiganca : Aud, cucoană. CHIRIŢA: Mă rog, ce ţi-am spus cînd ţi-am poroncit să-mi găteşti păişoare cu bumbac pentru sprin-cene? aud?... ţiganca: Mi-ai zis... chiriţa: Nu ţi-am zis să mi le faci subţiri?... Ian vezi cum mi le-ai meşterit... parcă-s buzdugane de vel armaş din vremea domnilor greci!... ţigaxca: Da lasă, cuconiţă, că-s tocmai cura trebuie... 5 doar ţi-am mai făcut eu pămătufuri şi badanale de sprincene. chiriţa: Cum ai cîrîit?... ţiganca: Niciodată nu ţi-ai făcut aşa de frumoase sprincene... parcă-s două lipitori umflate... 10 chiriţa: înghinate-s cum trebuie? ţiganca: Dizghinate... dizghinate... chiriţa (strănutând tare): Pe braţe!... M-o fi pomenind d-lui, Ioană. ţiganca: Te-o fi pominind, cucoană. 15 chiriţa: Cind ar fi faţă sufleţelul, sa mă vadă... cum şi-ar mai răsuci musteţile!... (Iar strănută.) Iar mă pomineşte! Ochii şi sprincenile Fac toate pricinile, 20 Şi cu foc şi cu ptrjol Pe amor îl dau de gol. Cînd un tinerel Iţi place Ş-amorez voieşti a-1 face. Cît mi-1 iei puţin la. ochi, 25 L-ai trecut cu dediochi. Cît îi joci şi din sprincene, De amor se umflă.-a pene. Cît din buze mi-i zimbeşti, Chiar pe loc îl nebuneşti. 30 Iar de-1 faci ş-aşa din mină... îi călare pe prăjină l (Se aude iar minavetul în odaia lui Gulifă.) chiriţa: Iar! Iar!... Valeu! că mare păcate c-un plod!... îmi vine să latru. (Aleargă la uşa lui 35 Guliţă.) Ţîşt, diavoli, că mă bagi în ipohondrie. guliţă (din odaie)'. Las', nineaca, că învăţ mujica. chiriţa: Ţi-oi da eu acuş o mojică, trîntorule, de tiu-i putea-o înghiţi! (întră în odaie.) ţiganca: Vai de mine! ce păcate pe capu meu de cînd 40 am venit în leşul ista!... ba îmbracă pe cu- 365 P W- - t kcal. coana... ba găteşte duducile... ba calcă rochii de bal... ba arde nucuşoară de sprincene. Mă mir cum nu s-o săturat de zbănţuit!... Ieri 0 fost la fteatru şi-n astă-seară merg la bal, la 5 Afinoaia; ş-apoi şi alt păcat! că încep a să-mbrâea de pe la toacă... îmi vine, zău, să ieu cîmpii.,. (Se aude dind palme în odaia hti G-uliţi şi Guliţă plîngînd.) chiriţa (întrînd): Ia aşa... mai bine-i scînci tu, decît 01 turba eu... Ce mirosă-aici a pîrlit?... arde 10 ceva, vro .petică?... (Aleargă la masa cu rochii de ridică una şi o arată arsă în poale.) Iaca poznă! c-o lăsat cioara feru pe rochii... destulă treabă!... Ian priveşte... rochie de bal ii asta?... Ei! apoi să n-o ucizi în bătaie! bunătate de rochie 15 cumpărată la Leiba Grosu cu o mulţime de bani: douăzeci ş-atîţi de jumătăţi de irmilici noi!... (Aruncă rochia în obrazul ţigancei.) Na! stahi-e-mpeliţată... mănînc-o friptă cum îi... şi lipseşti din ochii mei că întru acuş într-un păcat. 20 ţiganca: Cuconiţă... chiriţa: Lipseşti, îţi zic... piei, că te zgîrii... (Ţiganca fuge in odaia Chiriţei.) chiriţa (plimbindu-se. furioasă): Uf! că nu mai este de suferit!... de cînd am venit în Ieşi ca să-mi 25 mărit fetele... am prins la istericale ca o che- raţiţă... Poftim!... Cu ce-oi să mă duc eu acum la balul Afinoaiei ?... trebuie iar să-mi pun rochia cea de catife roşie şi turlubanu cel cu pene stacojii... ca să mai aud iar vrun obraznic zicînd 3l> că seamăn cu Nastratin Hogea, ca mai dăunăzi, la bal-masqu6... Nu-i de suferit, nu-i de suferit şi pace! 1 Dumnezeu si te ferească De cutremur şi de foc, 35 De ghipcaui ce stau în loc Şi de slugi ţigănească. Şi de-acele slugi. plecate Ce se-nchin, te linguşesc Păn' ce-ţi sar deodată-n spate 40 Şi ca corbii te ciupesc. 366 ■ Aşa slugi le c Se fugă, Sau de ele singur fugi... De nu vrei s-ajungi chiar slugă La aşa plecate slugi... 5 (Se aude afară următorul dialog:) afin: Acasă-i cucoana? feciorul: Acasă, dar să ghiloseşte acum. SCENA II CHIBIŢA, AFIN, LULUŢA 10 chikiţa: Auzi, tontu? (Aleargă la uşa din fund şi o deschide.) Cucoană Nastasiică... poftim, nu te potrivi... afin: Poate că te deranj ar isesc, cucoană Chiriţă?... dar n-am vrut să-ţi trec pe la poartă ca 15 o străină... CHIRIŢA: Cum să mă rmjariseşti tocmai d-ta?... luluţa (în parte)'. Rînjariseştî?... ha, ha, ha... chiriţa: Iaca şi Luluţa!... Ai scos-o din pasion astăzi ?... 2o AFIN’: Dar; pentru că mîne îi duminică. chiriţa: I)a vezi ce frumuşică-i, diavoloaica! îţi vine s-o mănînci dc vie. luluţa: Să mă mănînci?... mersi. (în parte.) Şi n-are macar nici dinţi. 25 chiriţa: Ha, ha, ha... Bat-o norocu! Nostimă-i!... vina să te sărute mătuşica, Luluţă dragă... (O sămtă.) luluţa: Alei! maman... ce-o păţit mătuşica de şi-o pus lipitori pe frunte? (Arată sprincenele Chi- 30 riţei.) O doare capu? chiriţa: Eu, lipitori?... afin : Ce lipitori ?.., unde vezi tu lipitori ?... luluţa: Ha, ha, ha... ba-s sprincene... şi una-i numai pe jumătate! -35 chiriţa: Ha, ha, ha. (în parte.) Cum i-aş suci gîtu cînd ar fi a mea! 367 luluţa: Maman, să-mi cumperi şi mie o păreche de sprincene din tîrg, ca să le pun păpuşei de Anul Nou. afin: Bine, bine, ţi-oi cumpăra. Taci din gura. 5 chiriţa: Da de ce să tacă, soro? las' să vorbească copila... că zice tot nişte lucruri... Se cunoaşte că învaţă la pasion. luluţa: Pansion, mătuşica... nu pasion. chiriţa: Fie şi pansion, că doar nu m-o crescut mama 10 cu gubemată, ca sa ştiu nemţeşte. luluţa: Guvernantă, mătuşica, nu gubernată... Da bine, mătuşica, aşa vorbiţi pe-acolo, prin provinţie?... Guvernanta ne-a spua nouă 35 Că vorbiţi o limbă nouă; Cînd e vorba de parchet? Ziceţi cnrat că-i pichet. ' Cînd e de tapiserie? O numiţi patiserie. 20 Cînd de botine de glanţ ? • Ziceţi botoaie cu danţ. Un ceasornic hrononietru? îl numiţi cu barometru. Ş-orice lucru de bonton? 25 Monton, zebon sau tritoni chiriţa: Ha, ha, ha! Ce giuvaer îi! ha, ha, ha. (în parte, furioasă.) Ce triton ţi-aş trage eu, trîn-torule... (Tare.) Ha, ha, ha! are un duh cît şăpte, şi dă dintr-însa nişte vorbe... ha, ha, ha. 30 afin: Mă rog, să nu mi-o diochi... chiriţa (scuipînd) : Ptu... ptu... ptu... luluţa (culegînd un pai, jos)'. Na! că ţi-o sărit un dinte, mătuşica. chiriţa (spănată): Un dinte? (Se răpede şi ie paiul.) 35 Ce dinte?... un pai!... luluţa: Altă dată să ştii, mătuşica, că aici, în Iaşi, nu este obicei să faci ptu, ptu în obrazul altora... nu-i frumos... 368 i chiriţa : Auzi, păcatu ?... auzi cum m-o înşălat ? de mi-o sărit inima din loc!... Să-ţi spun drept, soro dragă, ţi-i hazlie Luluţa... dar îi cam obrăznicuţă... adică, să nu te superi. 5 Afin': Mademuazelă, cere pardon mătuşicăi. luluţa: Bai... bai... afin: Nu vrei?... cînd îţi poronceşte maman?... Apoi, să te duci degrabă la caraul şi să nu crîc-neşti... io luluţa; Mersi, maman. (Se închină, in parte.) Tot mă dureau picioarele; mai bine-oi şedea pe scauiu (Se duce de se pune pe scaun înaintea toaletei şi, în toată vremea scenei următoare, se apucă de face sprincene şi musteţi bustului de carton ce este 15 pe masă... îi pune roşu şi-i aşează zulufii.) chiriţa (în parte)-. Bine i-o făcut. (Tare.) Da de ce treaba, soro dragă? afin: Las' să mai prindă la minte, că-i pre nebună... Da ia spune-mi, mă rog, ce fac copilele d-tale? 20 chiriţa: Aristiţa şi Calipsiţa?... se gătesc de bat pe deseară, la mata. afin: De pe acum?... De-abie o tocat... chiriţa: Ştii mata cum sînt fetele cînd se gătesc de bal... Ba le trebuie una... ba alta... şi cînd 25 te trezeşti, o înnoptat de tot... De aceea-i mai- bine să se apuce de tualetă încă cu ziuă... povestea vorbei: însuratul devreme şi mîncarea de dimineaţă... afin: Apropo de însurat... nu s-o înfăţoşat nici un 30 holtei ca să ceie duducile ?... chiriţa: Of! bată-i concina holtei!... că asta mi mănîncă pe mine... Ai fete, soro? ai şi peri albi... zice că este la fteatru un cîntic cu of, of, of... AFi.v: îl ştiu... cel din Peatra din casă... 35 chiriţa: Nu ştiu din ce peatră o fi; dar, nu-ţi uita. vorba... l-am auzit o dată la Botoşeni, şi de-atunci îmi huieşte necontenit în cap ca un bondari. . . Am să ţi-1 cînt: Of, of, of, ce supărare, 40 De-a avea o fată mare! 369 AFIN: Da, îl ştiu, soro... l-am auzit... CHIRIŢA: Nu-ţi uita vorba... O hrăneşti Ca s-o creşti, 5 Ş-apoi trebuie să porneşti La vînat Prin cel saţ Ca să-i cauţi un bărbat. Afin: Şi celelalte; destul... îl cîntă şi ţiganii de ne 10 asurzesc. chiriţa: Nu-ţi uita vorba. De-i flăcău Nătărău Te închini la duhul său. 15 De-i ghebos, Uricios, îi zici nostim şi mumos; Şi-i zimbeşti, îl slăveşti 20 Doar să-l poţi să-l gmereşti. (împreună.) CHIRIŢA ( Of, of, ce supărare De-a avea o fată mare I 25 < AFIN Of, of, of, ce supărare v Cu-o nebună ce leac n-are I chiriţa : Ei; apoi închipuieşte-ţi acum, soro... dacă cu o singura fată ai atîte supărări, dar cu două?... 30 cînd ai două cucoare mari ca mine?... luluţa (în parte): Are cucoare mătuşica ?... am să-i cer să-mi deie una mie. chiriţa: îra!... surioară dragă... eu te ţin de un ceas în picioare... alei!... ia, aşa păţesc de cîte 35 ori gîndesc că am fete de măritat: îmi perd min- 370 10 ţile. (Aduce scaune.) Poftim de şezi, mă rog... şi mă iartă. Afin: Foarte-ţi mulţămesc... că trebuie să mă duc îndată acasă pentru ca să port de grijă despre cele trebuincioase pentru bal. chiriţa: Da, ian mai şezi... pentru hatîrul meu... Să mă vezi moartă... să mă-ngropi dc te-i duce. afin (înparte) : Vai de mine! că mi-am găsit beleaua... (Şede.) chiriţa (puindu-se pe un scaun): Ş-aşa cum îţi spuneam, zic într-o zi boieriului: Frate! ştii c-avem două fete mari ? — Ba ce mari, îmi răspunde sufleţelul, coşcogea!... cît nişte zdragoni! (Bâr-batu meu îi tare mucalit, bată-l-ar novocu c-un 15 car de galbeni!) — Ei bine, îi zic eu, gîndit-ai, dragă, să le mărităm? — Hai, hai! le-am găsit doi bărbaţi şucada. — Care şi care? — Paharnicul Brustur şi căminarul Cociurlă, vecinii moşiei noastre. — Brustur şi Cociurlă?... Elei, frate!... cum o să-mi dau fetele după nişte boierinaşi de ţară?... Fete frumuşele... tinerele... curăţele... harnicele... cu franţuzasca lor... cu ghitarda lor... cu cadrilu lor... gospodine bune... ico-noame... cetite... giucate... pricopsite... sale fac eu, pe una Brusturoaie şi pe ceealaltă Cociur-Ioaîe!... atunci s-agiungă!... — Ea, Brusturoaie. .. ea, Cociurloaie... mai bine decît or mocni ş-or îmbătrîni în casa părintească... Brustur şi Cociurlă au moşioare bune; au bănişori 30 buni... au vitişoare bune. — Hi! şi pentru că au vite, de aceea să-mi fac eu blestemul ca să le dau copilele}... ba, cît îi cucu!... Şi-or pune d-lor pofta-n cui. — Ba nu şi-or pune-o, pentru, că le-am făgăduit. — Ba şi-or pune-o. — Ba nu 35 şi-or pune-o. — Ba şi-or. — Ba nu. — Ba şi-or. — Ba nu, — Ah... Ah! ş-am leşinat!... afin: Ai leşinat?... chiriţa: Fără doar şi poate... da ştii? Iată!... Cind in-am trezit, bietu sufleţelul Îşi smulgea rnus-40 teţile de desnădăjduire! şi pentru ca să mă 20 25 371 liniştească, mi-o făgăduit să mă lase ca să vin în cîşlegi la Iaşi cu fete, cu tot... pentru ca să cerc doar le-aş pute mărita aici... Insă mi-o hotărît ritos: că de n-oi izbuti să prind gineri 5 prin Ieşi, pănă Ia sfîrşitul cîşlegilor, apoi îmi brus- tureşte şi-mi cociurluieşte odoarele, ca mai bine. afin: Ei, şi păn-acum nu s-o arătat nime? chikiţa: Cum nu?... înţălegi că îndată ce-am sosit aici, mi-am scos fetele la ivală... pe la fteatru, 10 pe la suarele... ghilosite, gătite, împopoţonate, îmbrăcate tot după modă... Ce dracu să faci?... dacă ai giuvaer uri trebuie să le arăţi. afin: Şi în sfîrşit... chiriţa: în sfîrşit, am prins doi în capcană... dar 35 însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dăn- ţuieşte. afin: Cine şi cine? chiriţa: Aga Bondicescu şi spătarul Pungescovici!... ştii tinerii cei doi care porniseră cu copilele la 20 braţetă, cînd ne-am troienit în Păcurari, şi care i-am întîlnit întrînd truspatru la han la Pîrlita?... Bondicescu, soro, şi Pungescovici... afin : Da, îi ştiu... i-am zărit, cînd ţi-ai luat fetele înapoi. (în parte:) Sărdarul Cuculeţ mi-o vorbit 25 de ei ca de nişte berbanţi... chiriţa: Aud?... afin : Mă rog... îi cunoşti ? chiriţa: Cum nu?... vin în toate zilele să ne vadă. (încet.) Şi ştii una?... Pare-mi-se că li s-o aprins 30 călcăile... afin : Aş! chiriţa: Ce-ţi- spune Chiriţa... afin: Da n-ai cercetat... ce sînt?... de unde-s?... ce stare au? 35 chiriţa : Ce atîta cercetare... cînd unu-i agă şi cellalt spătar... Ş-apoi tineri, soro... cu vorba, cu ighemonicon,.. cu tabieturi... iar nu ca Brustur şi Cociurlă... groşi în ceafă şi morocănoşi... Aşa gineri mai vin de-acasă, şi să vezi... -40 (Vorbeşte la urechea Afinoaiei.) 372 luluţa: Ufl m-am săturat de caraul. afin (apropiindu-se de Luluţa)'. Da ce te-ai apucat acole de făcut? luluţa: Maman, am gătit păpuşa de bal... i-am făcut 5 sprincene... ara boit-o cu roş... i-am pus ben- gbiuri ca la mătuşica... ia vezi cît n de... afix : Sprincene ?... benghiuri ?... roş ?... da de unde le-ai găsit toate aceste? luluţa: în besecteua mătuşicăi! 10 chiriţa (furioasă): Ha? în bcsec... iaca dimouu... că mi-o cotrobăit toate lucruşoarele... (Merge de ascunde gavanoşelele in besecte.) afin: Madmuazelă, nu-i frumos... (Pufneşte de rîs.) SCENA III ^ Cei dinainte, GULIŢĂ Guliţă (alergînd cu un răvaş din odaia lui): Nineaca, nineaca... iaca un răvaş de la băbaca. (Se opreşte ruşinat, văzind pe Afinoaie şi pe Luluţa.) chiriţa: Un răvaş de la d-lui?... adă-1 încoaci... 20 (Ie răvaşul şi-l deschide.) Cu voia matale, cucoană Nastasiică... AFIn: Poftim... luluţa (in parte): Ah'mo» Dieul... quel drâle de momieur. 25 (în toată vremea cetirei scrisorei, Guliţă se uită la Luluţa fi umblă imptegiurul ei. Luluţa îl priveşte cit dispreţ.) chiriţa : Cum îmi bate inima!... parcă-mi vesteşte ceva... (Citeşte.) „Sărut guriţa matale, scumpă Chiriţă. Mai întîi, nu lipsesc a cerceta despre 30 întregimea sănătăţii matale şi a copiilor, ca aflînd că se află aşa precum doreşte inima mea, nu puţin să se bucure sufletul meu de soţ şi de părinte; al doile vei şti că din mila Proniei cereşti mă găsesc şi eu sănătos... însă Fifiţa 35 o răposat de jigăraiel..(Vorbit.) Fifiţa o ră- posat?... mare minune!... 373 GULIŢĂ: O crăpat!... bine-o făcut, că mă muşca tot de nas. chiriţa: Taci, varvarule!... biaţa Fifiţa!... cînd ai şti, cucoană Nastasiică, ce căţeluşă... numai atîtica; şi cînd hămăia, nici nu-i auzeai glasul... 5 ia aşa: ham, ham, ham... luluţa (in parte) : Auzi cum latră? chiriţa (ştergîndu-şi ochii)'. în sfîrşit, aşa i-o fost scris; toţi sîntem muritori! (Citeşte:) „Al triilea, te înştiinţăz câ cîşlegile se apropie de sfîrşit... 10 drept care îţi poroncesc să-ţi iei catrafusele şi sa vii înapoi îndată la Bîrzoieni, ca să facem cununia cu paharnicul Brustur şi cu căminaru Cociurlă, căci la dimpotrivă vin eu însumi Ia Iaşi ca să vă umflu pe sus cu nepus în masă. 15 Al d-tale soţ supus şi iubit... Grigori Bîrzoi ot Bîrzoieni. 15 Ghenarie 1844.“ guliţă: Băbaca are să vie aici!... E! bine-mi pare!... am să-i cînt toată ziua din minavet... luluţa (caută la Guliţă cu mirare şi pe urmă îi întoarce 20 spatele). guliţă (Luhiţei): Din minavet... chiriţa: Ai văzut, dragă cucoană Nastasiică, ce-mi scrie d-lui?... Ce mă sfâtuieşti să fac? afin: Ştiu eu?... 25 chiriţa: Ştii ce?... îmi vine să-i string cu uşa pe Bondicescu şi pe Pungescovici ca să-mi hotărască odată ce gînduri au ?... Mi-i că m-oi trezi deodată cu bărbatu meu, ţop în spate... ş-apoi, aşa-i c-am codălghit-o ?... 30 afin: Fă cum îi socoti, dragă cucoană Chiriţa... dar eu una te sfătuiesc să nu te grăbeşti până nu-i afla lămurit cine sînt tinerii. chiriţa : Elei, dragă!... da nu ţi-am spus de atîte ori că unu-i agă şi cellalt spătar? (în parte.) 35 Nu cumva vre să-i păstreze pentru trîntorul ei?... afin: în sfîrşit, îi treaba d-tale. Eu mă duc... dar nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. chiriţa: Cum, Doam.ie, iartă-mi! si lipsesc?... cînd am fete de căsătorit? 40 afin: Hai, Luluţă, şi zi bon jur mătuşicăi. luluţa (facfcul corii hlim?: {): Bonj ur. 374 CHIRIŢA (imitînd-o)'. îi poznă de nostimă!.. sărută.) luluţa (în parte) : Ştirba-baba-cloanţa. chiriţa (în parte): Ce-o zis ?... Hei, că nu eşti ; păcatule! ( împreună.) CHIRIŢA, GULIŢĂ 10 Adio! în astâ-seară Vom veni cu toţi la bal Sâ-ngropim în veselie Acest vesel carnaval! AFIN, LULUŢA Adio! în astă-seară V-aşteptâm pe toţi la bal Să-ngropăm în veselie Acest vesel carnaval! AI'IN Sil nu mă dai de sminteală. ... 20 CHIRIŢA N-ai, soro, nici o îndoială. Căci am fete, £ete mari: Do ui june porumbiţe, Două blînde căniriţe ... Şi le caut doi canari. 25 LULUŢA Mituşicâ, dinioare. Ai zis că-ai două cucoare , CHIRIŢA (în parte) 30 Vai, ce drac împelîţat I . (O . mea, 375 LULUŢA Ah! te rog, dă-mi una mie. GULIŢĂ (Luluţei) Poate-o vrei de jucărie? LULUŢA (în parte) Ohl le drâle de petit fai l (împreună.) 10 Adio! în astă-seară ş.c.l. ş.c.l. SCENA IV CHIRIŢA, GULIŢĂ şi Pe urmă FECIORUL chiriţa: Ei! de-acum hai degrabă la îmbrăcat... 15 Guliţă, du-te de-ţi pune straiele cele de Anul Nou şi te fă pupuica, sufletul meu. GULIŢĂ: Da nu pot să mă-mbrac singur, nineaca... chiriţa: Auzi, coşcoge calindroiu? Doamne! că alintat ai mai fost!— Măi ficior... 20 feciorul (îmbrăcat. în livre strimtă): Aud, cucoană. (Vine pe uşa din fund.) chiriţa: Iaca ţuţuianu... şi-o pus livreua... Ian să videm, bine-o lucrat-o jidanu? feciorul: Mă cam strînge Ia coate şi-n spate. 25 chIriţa : Da ce vrei ?... să bălâlăieşti ca într-un sucman?... aşa-i moda-n Ieşi. feciorul: Nu ştiu ce mîncare o fi moda ceea... dar ştiu că mă strînge moda-h spate de-mi ies ochii... parcă m-o pus în teasc! 30 chiriţa: Taci din gură... şi mergi de-mbracă cuconaşu. Guliţă, să nu mă dai de sminteală. 376 guliţă: Lezebon, maman... eu acuş sînt gata... cît ai bate-n palme. (lesă cu feciorul şi întră în odaia lui.) chiriţa: Acum, ian să~mi văd şi fetele... (Strigă.) Aristiţo, Calipsiţo... scena v CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA r ATTPşiTŢA } ^cyăpînd u?a odăiei lor): j Aud, maman. chiriţa: Da veniţi încoaci... Ce, Doamne, iartă-mă, de-mi faceţi iţii? aristiţa j (coborind ochii): {Maman... calipsiţa | 1 \ chiriţa:. Ce-aţi păţit astăzi de vă fasoliţi aşa?... aristiţa \ sistem încă îmbrăcate. CALIPSIŢA J chiriţa-(înparte) : Bietele copile!... Ce iuşinoase-s!... vezi dacă le-am crescut cum se cade?... iar nu ca dimonu cela a cucoanei Nastasiicăi, care dă la om fără băţ. (Tare.) Ei! cătaţi de vă-mpo-dobiţi frumos şi puneţi-va nasul în talgere cu apă rece să se disroşească, hai. (Fetele închid uşa.) Doamne!... Doamne! de cînd m-o adus păcatele aici, am obosit ca' un cal de poştă. Ş-apoi ce folos I... cuconaşii din Ieşi nici nu cata-' dicsesc să se uite la bietele copile, pârcă ei sînt cu steua-n frunte. Ce folos, vai! că, am fete, Porumbiţe cucuiete. Tinerele, frumuşele, Curăţele, hărnicele; Cu cadrilul lor. Franţuzeasca lor, Stăricica lor Şi ghitarda lor! Azi bonjurii cu lungi plete Fug de tete cucuiete Şi-ngroziţi de şotii rele Fug de ele ca de iele 1 5 (Se aude băimd în palme in odaia fetelor.) chiriţa: Bat în palme copilele... (Bate şi ea în palme.) Ioană... Ioană!... nici c-a veni azi surda!... loano! faî... se vede c-o adormit strigoaica... mai ştii ce?... Ian să videra... (întră în odaia 10 ei. Se aude dină o palmă şi zicînd:) Na.1 som- noroasă... să te-nvâţ eu. ARisufA 1 / 0(}aje j ■ ( ioano... loano... CALIPSIŢA ) { ţiganca (ieşind din odaia Chiriţei cu părul zburlit 15 şi întrînd în odaia fetelor)'. Iată-mă-s... ia- tă-mă-s... Ce este?... chiriţa (din odaie)-. loano... Gheorghi... feciorul (ieşind din odaia lui Guliţă): Aud, cucoană. (Aleargă pănă la uşa Chiriţei şi se întoarce înapoi 2o la lui Guliţă; pe urmă face îndârăpt şi întră la Chiriţa.) guliţă (din odaie); Gheorghi... Gheorghi... chiriţa (din odaie): Ioană... Ioană... ARlSTrjA | odaie): Na! coţofană. (Se aude dînd 25 CALIPSIŢA | palme.) ţiganca (ieşind ameţită, aleargă cină la o uşă, cînd la alta şi in sfîrşit întră iar la fete, care în toată vremea asta o tot cheamă): Mare păcat!... 30 guliţă (încălţat cu o singură ciubotă, aleargă după Gheorghi şi întră după el în odaia Chiriţei): Gheorghi... Gheorghi... da vină de-mi pune ciubota... SCENA VI 35 PUNGESCU, BONDICI bondici (deschizînd uşa din fund, încet) : Nime în tindă, nime în odaie; tufă ca-n punga noastră... (Des- 378 chizînd uşile.) Poftim, arhon spătar, că aici sînteni la locul nostru. pungescu: Poftim d-ta întîi, arhon agă. bondici: Ba... mă ferească. Dumnezeu!... poftim. tungescu: Ce sc potriveşte... (întră odată a-mîndoî rîzînd.) boxdici : Ne poftim ca oarecine la temniţă. pungescu (răsărind): Ia... nu pomeni de tcnmiţă, neneo, că mă-nfior păn-în unghii... boxdici: Pentru ce, neiculiţâ?... pentru că ai pîrjolit mai dâunazi la cărţi pe sârdarul Cuculeţ? pungescu: Precum zici... acest onorabil sărdar e director Ia agie şi am însemnat că el ne urmăreşte ca umbra peste tot locul... Nu cumva oare vrea să ne joace vro coţcă? boxdici: Păn’ Ia coţca lui, fora tu înainte cu coţca ta şi zi: huni patruzeci. pungescu: Cu urma cincizeci... o ştiu! dar tni-e frică... de! ce să fac... mi-e frică. C-un director de agie Nu e lucru de glumit, Căci el poate-ntr-o mînie Să te puie la dubit. BONDICI Pentru ce să-ţi fie frică? Nu eşti, neneo, vel-spătar ? PUNGESCU Azi spătar e chiar nimică ... BONDICI înţeleg ... fii agă dar. PUNGESCU Agă? agă? bine, fiel Rangu-i nobil şi-l primesc, însă ... 379 p ; BONDICI ! însă... I PUNGESCU 1 De agie, I 5 Eu mă tem şi mă feresc. ! bondici: Ei, geaba! nici c-oi să pot să-l fac om... j Da, oare unde să fie cucoanele de gazdă? 1 pungescu: Poate c-o fi dormind după prînz... obiceiul ii pămîntuîui. ii îo BOXDICI: Aş! obiceiurile cele bune se perd pe toată ziua... însă, apropo... cum mergi tu cu curtea? i pungescu: Cu Curtea... îi trag opoziţie pă zdreavăn păn' ce-oi prinde un os... tot obiceiul pămîn-tului... 15 bondici: Ha, ha, ha!... Eu te întreb de curtea ce faci demuazelelor? pungescu: Merg ţeapăn... da tu? bondici : Vîrtos... Ei, apoi ce facem ?... ne însurăm ? pungescu: Zestre este? 20 bondici: Trebuie să fie că-s de la ţară,.. şi ştii tu că la ţară se-ngraşă bobocii. pungescu: Bobocii?... vreai să zici gîscănaşii? bondici: Bine-ar fi să ne luăm de vorbă în sfîrşit cu cucoana Chiriţa, cu nineaca. 25 pungescu: Bine, da!... începe tu, că eşti mai ischiuzar. bondici: Numai de s-ar înfăţişa. Oare unde să fie?... Ia caută pintre uşi. PUNGESCU: Să trag o rapide aruncătură dă ochi ?... bine. (Se apropie de uşa Chiriţei şi caută înintru.) 30 bondici (în parte): Altă nu ne rămîne decît sa ne însurăm, pentru ca să scăpăm de creditori şi de lipsa de toate zilele... Duducile-s cam... dar apoi, vorba ceea: rău cu rău, însă mai rău făr! de rău!... (Se apropie de besecte.) 35 pungescu: Aoleo! ce-mi văzură ochii! baba-şi pune boia-n păr?... Al naibii! (Merge la uşa fetelor de caută în odaie.) 380 J bondici: Bre! ce de gavanoşele cu dresuri... şi alb, şi roşior, şt negru... (Deschidă besecteua şi ga-. seşie o hirtie.) Se vede că zugrăveşte cucoana... pungescu: Ha, aferim, frumos... aşa-mi mai vine 5 la merchez... (Trimite sărutări î» palme.) bondici (cilinâ hîrtia): Ce văd?... o foaie de zestre!... Neiculiţâ.. - neiculiţă, vin degrabă să vezi... pungescu: Ce?.. 10 bondici (citind iute)'. Şaluri... stropitori... afumă' tori!... (Vorbit.) Buni patruzeci! pungescu: Cu urma cincizeci... ştiu, da ce-i? bondici: Ascultă: (Citeşte:) „Foaia de zestre a fiicelor mele Aristiţa şi Calipsiţa!" 15 pungescu: Aoleo!... zi-nainte... cruce-ajută. bondici: „Boccealîcul: două şaluri/' pungescu : Bun! unu mie, unu ţie! bondici: „Două blane de jder, două de vulpe." pungescu: Bun! jderu mie... 20 bondici : Ba vulpea ţie. — „Patru rochii de satintur... două de grudinap... două de mica ton!“ pungescu: Adică: satin turc, gro de Naplu şi mico-ton... provincialism! bondici: „Argintării... două afumători de argint în 25 formă de mere domneşti." pungescu: Ştiu c-o să ne dăm fumuri.., bondici: „Doua stropitori, tij, de argint,. în formă de pere cu frunzi poleite. 12 linguri. de vermi-lilion, patru chisele de cristal cu hulubi poleiţi 30 pe dînsele, 12 pahare săpate cu slove nemţeşti." pungescu: Ce chefuri! ce tabieturi! bondici : „Tingiri, castroane şi sahane..." pungescu: Treci dincolo de bucătărie. bondici: „Două oghealuri de cutnie, patru perne de 35 puf şi opt prostiri cu mărginile cusute la gher- ghef. .." pungescu (răsucindu-şi musteţile): Cheschevu, monsiu Bondici ?... 381 I bondici (împingîndu-l cu umărul): Du-te naibii. — „Două apărători de păun". pungescu: Aferim... să ne apere cînd om dormi după. masă. 5 BONDICI: „Două prosoape de mire, berbelăcuri pentru. ras, cusute de copile la gherghef. Două chisek de tutun, tij, cusute de copile cu fluturi. Două tocuri de peptine de catife, tij, cu fluturi. Două. calăfuri de im a mele cir muţunachi, tij, cusute 10 cu fluturi de copile." pungescu: Aoleo! ce dă mai fluturi! o să părem chiar grădini cu flori dă mac. bondici: „Şi, în sfîrşit, cîte 1500 galbeni de fată; bani tnaht, împărăteşti şi cir zimţi." 15 pungescu: 1500 galbeni!... işala! maşala!... m-am făcut chiabur! bondici: Mai bine era mai puţini fluturi şi mai mulţi galbini. pungescu: Lasă nenco, 'că-s buni şi aia... cu 1500 20 galbini capital, îmi fac stare... stos, paroli, . chit a dublu, setleva, chensleva şi nevasta mazu!... s-a mai văzutără de alea... Da, ian spune-mi... ceva suflete de ţigani nu-s în foaie . bondici (întorciud fila)'. Ba, stăi... (Citeşte.) „Mai 25 adaog la accastă foaie de bun proeresul meu: zece suflete de ţigani lingurari... Şi închei zi cînd: să le fie de bine copilelor, ginerilor şi tot neamului lor... iscălit, banu Grigori Bîrzoi, ot Bîrzoieni." 30 pungescu .'(cu entuziasm): O! Bîrzoi!... nu te cunosc... dar pre-a mea lege! te-aş băga în sîn dac-ai încăpea dă urechi!... îmi vine să-i meşteresc un ştaer... (Joacă.) ( împreună.) 35 Vivat I vivatI pentru noi Soarti-ncepe-a. fi cu nuci! Vivat! vivat I amîndoi Ne-am ficat boieri chiaburi. 382 SCENA VII 10 Cei dinainte, ARISTIŢA, CALIPSIŢA aristiţa 1 (ieşind din odaia lor, sg opresc, zărind Calipsiţa J străinii, şi cobor ochii): A! bondici: Sărutăm mînuşiţele şi picioarele duducilor,.. calipsiţa} (tftchinîndu-se ca copile mici) ; Monsiu.,. bondici (înaintindu-se): De ce vă siiţi de noi care ani fost totdeauna, sîntem şi vom fi în veci supusele slugi a nineacâi d-voastră şi.,. pungescu: Şi chiar adoratorii copilelor nineacâi. (în parte.) Hait!... le-am tumat-o dă la mertepea. bondici: Dar... adoratorii cei mai înflăcăraţi! (încet lui Pungescu.) Pe care o iei tu? 15 pungescu: Pa Calipsiţa. bondici: Treci dincolo, lîngă ea, pungescu: Hait... (Trece Ungă Calipsiţa.) bondici (Aristiţei, cu foc)'. Nu mă îndoiesc, duducă Aristiţa, că din ceasul ce ţi-am dat braţul Ia 20 Păcurari... ai înţăles că te iubesc?,.. calipsiţa: Ui monsiu... pungescu (Calipsiţei, cu foc): Sper, domnişoară, ca... aristiţa: Ui mon'sio... pungescu: Ui? 25 Dar, siamianta demuazelă, Anima-mi de cohtmhela. în etern te va iubii CALIPSIŢA (in parte) 30 Chel bonioy 1... PUNGESCU Aud? CALIPSIŢA Mersi. 383 BONDICI Şi eu, tij, o! duducuţă, Să fiu bufnă, să fiu cu ţi Dacă nu te voi slăvi... 5 ARISTIŢA Pur tujur ? BONDICI Tujur ! ARISTIŢA 10 Mersi. (Bondici şi Pungescu se pun in genunchi.) TOŢI Ce rrmlţămire I Ce fericire 15 Dă peste mine ... (Strănută o data cu toţii.) Fie-H de bine! SCENA VIII Cei dinamic, CHIRIŢA 20 chiriţa (ieşind din odaia ci şi vâzînd scena de mat sus, vine rapide şi întinde mînile deasupra lui Bondici şi a lui Pungescu): Amin! vă blagoslovesc !... şi la capul altor fete! 25 ÎaSSţa } (mmiîe) '■ Maman... chiriţa: Ce maman?... ce vă sastisiţi? parc-aş fi caua!... Vă iubiţi? Să vă fie de bine!... Doar nu-s vitrigă... Ce doresc eu?... fericirea voastră... inima mea de mamă... eu v-am 384 crescut... (Plinge.) V-am hrănit... Luaţi-vă... însuraţi-vă... cununaţi-vă... împărecheţi-vă... ca hulubaşii şi ca cărăbuşii... Eu vă dau bla-goslovenia mea... acum şi purure şi în vecii vecilor... (în parte.) Oft slavă ţie, Doamne, că m-am cotorosit!... bondici: Cucoană Chiriţa... sîntem pătrunşi pănă în suflet!... şi crede că ne-om sili de a fi ginerii cei mai supuşi... cei mai... (îşi şterge ochii, în parte.) Căci n-am o frunză de ceapă! pungescu (suflindu-şi nasul tare): Cucoană soacră... las' pă noi... atîta-ţi zic... chiriţa: Te înţăleg, fătul meu... dragă arhon spătar... noroc bun! TOŢI Ce mulţ&mire 1 Ce fericire A dat pe minei (Strănută o dată cu toţii.) Fie-ţi de bine! chiriţa: Amin şi într-un ceas bun! SCENA IX Cei dinainte, GULIŢĂ, FECIORUL GULIŢĂ (ieşind cu feciorul din odaia Chiriţei, numai cu o ciubota): Nineaca... nineaca... zi feciorului să mă-mbrace. chiriţa: Da cum? încă nu te-ai îmbrăcat? feciorul: D-apoi cînd era să4 îmbrac, că păn-acu m-ai ţinut de ţi-am pus boieua cea neagră pe cap. chiriţa: Ieşi afară, tontule!... Guliţă, mergi degrabă de te găteşte, că se întîrzie. guliţă: Lezebon, maman... (întră în odaia lui cu feciorul.) bondici: Da unde merg cucoanele? la teatru? chiriţa: Ba nu... la bal, Ia cucoana Nastasiica a banului Afin. bondici: Afin? vrei să zici Dafin? chiriţa: Ba Afin. 5 bondici: Ba Dafin... chiriţa: Dafin?... să vede că acu-i moda de a-şi anina un dobru?... în sfîrşit, fie şi Dafin... Dumneavoastră veniţi la balul Afinoaiei? bondici: Mai tîrziu... poate... 10 pungescu (înc.et lui Bondici): D-apoi nu sîntem poftiţi, neneo. BONDICI (impingîndu-l cu cota): Să ne daţi voie a vă întovărăşi pănă acolo. chiriţa: Bucuros... Lipon, hai să ne pornim... 15 Guliţă... Guliţă... GULIŢĂ (din odaie): Aud, nineaca. chiriţa: Gata eşti, suflete? guliţă: Ca ş-un purces... iată-mă-s. (Iesă din odaie cu minavetu în spate.) 20 chiriţa : Ce-mi văzură ochii!... Cu minavetu vrei să mergi la bal? guliţă: Cu minavetu... ca să le cînt cucoanelor. chiriţa: Ai nebunit?... lasă dulapu din spate... guliţă: Ei... nineacă. 25 chiriţa: Dă-1 gios, c-apoi te las acasă cu Ioana ţiganca... auzi! cu minavetu?... să părem că mergem cu colinda pin sat... Haideţi de-acum... TOŢI Haideţi toţi cu veselie, 30 Hat la bal să alergăm; Şi-n plăcerea cea mai vie Pătttt mîni să tot jucăm. ţiganca (singură): Slavă Domnului că s-o dus... ş-am scăpat... Decît ai avea un stăpîn, mai 35 bine şapte slugi. (Se pune pe scaun.) chiriţa (viind înapoi cu fetele, zice ă la c ani o-n a d e) : Aşteptaţi puţin în scară, că ne întoarcem îndată... (Fetelor.) Veniţi încoaci degrabă să vă pun puţintel roş... ia aşa, să fiţi mai îmbobo- 386 . cite... şi ceva benghiuri... aşa... dar ian sa vă spun: doar îţi fi morocănoase ca mai dăunăzi... cătaţi să mai zîrnbiţi... să mai faceţi cochetă-rismosuri ca la Ieşi, că aşa se mărită fetele. bondici şi pungescu (întrînd): Poftiţi, cucoană Chi-riţâ? chiriţa: Iaca... ia... Fa Ioană, ie sama la focuri... şi doar îi adormi... ţiganca (în par le): Ei... ba nu, că mi-a fi ruşine... chiriţa: Haideţi de-acum. TOŢI Haideţi toţi cu veselie. Hai la bal să alergăm; Şi-n plăcerea cea mai vie Pănă mîni să tot jucăm. (Pungescu p Bondici dau braful felelor. Chiriţa ii urmează fi feciorul cu livre le deschide uşa.) ţiganca (picînd pe scaun ostenită): Uf! {Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă an salon elegant cu trei uşi maxi îa fund, care dau în alt salon mare de joc. Uşă în stingă, pe al doilea plan, care duce în apartamentul văduvei Afin. In dreapta, o canape şi scaune aşezate în rind pănă în fund. în stingă, pe întîiul plan, o masă de Cărţi cu toate cele trebuincioase: sfeşnice cu luminări aprinse, cărţi şi celelalte. Prin păreţii salonului, candelabre pregătite pentru bal. La ridicarea cortinei, ambele saloane sînt încă neluminate. SCENA I VĂDUVA AFIN, LULUŢA, FECIORI ÎN LIVRELE (Arie din „Baba-Hîrca": „Tanana") FECIORII Las’ pe noi, Las’ pe noi. Că, sîntem biv-vel ciocoi. 5 AFIN Să vă văd acum la treabă,. De sînteţi feciori de treabă Şi-i aşa cum ziceţi voi, Că sînteţi biv-vel ciocoi! 1° FECIORII Las’ pe noi Etc. etc. afin (la ciocoi): Aţi înţăles bine ce v-am poroncit? Să aprindeţi luminările peste un ceas şi, dacă 15 a veni Barbu cu tarafu Iui, să-l puneţi la scară. luluţa: Ca să-l bată?... da de ce, sărmanu bietu moş Barbu? afin (rîzînd): Ba ca să cînte, cînd or veni musafirii. (Feciorii iesă prin fund.) 20 luluţa: Maman... eu să gioc dacă m-a pofti cineva? afin: Să gioci... (în parte.) Auzi d-ta întrebare?... Un păcat cît o şchioapă de mică... ştii că, zău, nu mai sînt copii în ziua de azi ?... luluţa (cu bucurie)'. Plaît-4l... îmi dai voie?... 25 quel plaisirI afin: Da bine, Luluţă, tu ştii să gioci? luluţa : Cum să nu ştiu ?... am învăţat Ia pansion şi valţu, şi cotilionu, şi polca, şi mazurca, şi cadril... toate danţurile. 30 afin: Frumos!... dar ceva carte ai învăţat? luluţa: Şi nemţeşte, şi italieneşte, şi franţuzeşte... toate limbile. afin: Afară de limba ta, limba românească? luluţa: Apoi dacă nu ştie nici madama... 35 (Se aude afară cîntînd lăutarii.) 388 afin: Ce este?... cine vine la bal de pe acum?... de-abie o înşirat şi nici macar nu s-o aprins poli-candrele. (Se aude glasul Chiriţei. zi&nd: „Carnacsî! ... c& era si fac 5 ' , bîca!") luluţa: Maman, maman... vine mătuşica... afin (cu mirare)-. Cucoana Chiriţa... de pe acu? scena ii Cei dinainte, CHIRIŢA, ARISTIŢA/ CALIPSIŢA şi 10 GULIŢĂ (Tcţi, în toaletă de bal, întră prin fund.) chiriţa: Of I slavă Domnului c-am agiuns cu capul teafăr... Sărut ochişorii, cucoană Nastasiicâ... Doamne! da rău îi pe uliţa d-tale! afin : Ca pe toate; uliţele. 15 chiriţa: Lehămete!... am venit păn-aici cu zilele-n mînă... uliţi îs aiste?... pave îi asta?... Nu poţi face doi paşi, făr-a fi... povestea vorbei: cînd cu capul de peatră, cînd cu peatra de cap... Ş-apoi vă mai lăudaţi cu leşul dumilor-voastre... 20 Cică-i capitalie... aşa capitalie!... I Acest tîrg ce-i zic în lume Unii laşul, alţii Ieşi, însuşi el, prin al său nume, 25 Te pofteşte ca să. ieşi, Ş-are, zău, mare dreptate, Căci îa sînu-i de-ai Intrat, Crezi că multeie-ţi păcate Chiar îa iad te-o cufundaţi 80 afin: Pentru ce aşa asprime asupra lui, cucoană Chiriţă? chiriţa : Pentru ce ?... mă mai întrebi pentru ce ? H Aici glodul, colbăria 35 Pe pâmînt şi-n cer domnesc! 389 Şi flnarel-Eforia Tot In lună năzuiesc I Prin urmare-n veci ieşenii Păn-în gît sînt înglodaţi, 5 Şi ca bufne, ca vedenii, De lumine depărtaţi. afin: Frumos ne zugrăveşti! chiriţa : Adică.,. să nu bănuieşti. iii 10 Iar de vrei să vezi pavele Sau de peatră, sau de brad. Vin de cearcă, de ai şele, Cum se află, şi-n ce grad. Vai de tine! de trăsurăi 15 Dacă voieşti primblare... troncI Dinţii toţi Iţi sar din gură îatr-un vecinie hodoronc I afin: Ha, ha, ha... Soro, tare te-ai mîniet pe bietul Iaşi. 20 chiriţa: Aşa, soro, daca vă place; tot ştiţi a vă bate gioc de provinţie şi nu videţi în ce păcat de coclaură trăiţi. luluţa: Mătuşica... poate că ţi-o mai sărit un dinte pe drum? 25 chiriţa: Ba n-a sări, că i-a fi ruşine, cu paveua asta pocită... Mi-am muşcat limba de vro şapte ori păn-aici. guliţă: Şi eu mi-am muşcat limba. aristiţa: Şi eu... 30 calipsiţa: Şi eu... chiriţa: Iaca şi bietele copile şi-o muşcat limba, săr-mănelelel... dar nu-ţi uita vorba, cucoană Nastasiică... parcă nu văd încă pe nime la bal? AFIN: D-apoi încă nu-i vreme... Aice-n Iaşi, pe la 35 noi, lumea se adună de-abia pe la nouă ceasuri... ş-acum îs de-abia opt. chiriţa: Elei!... măcar... nu mă mir... aice-n Ieşi, pe la d-voastră, toate lucrurile se fac pe dos... 390 dar pe la noi, în provinţie, ne apucăm de gioc cum amurgeşte... şi, slavă Domnului, precum vezi d-ta, nu ne merge prea râu. (îşi arată talia.) afin (zimbind): Cu adevărat. chiriţa: Da bine... ce-o să facem noi acum pănă Ia nouă ceasuri ?... să şidem aşa, cuc, amîndouă ?... afin: Nu vreţi să mergeţi la teatru?... este lojia mea. chiriţa: La ftiatru?... da ce parastuieşte în astă-seară ? afin: O piesă nouă... Două fele ş-o nineaca. chiriţa: Ei! mă duc, că drept să-ţi spun... mă nebunesc de rîs la cel ftiatru. afin: Dacă pofteşti să mergi... trăsura mea-i gata. (Bate în palme. Un fecior întră.) Zi să tragă, la scară. chiriţa: Sărut ochişorii... Aristiţo, Calipsiţo... veniţi cu mine. guliţă: D-apoi eu, nineaca, să nu vin? chiriţa: Mata, puiule, rămîi aici ca să nu răceşti pe drum... şezi cu duduca Luluţa... (în parte.) Mai ştii pozna ?... poate să ne încuscrim mai tîrziu cu Afinoaia. (Tare.) Hai, fetelor. ( împreună.) CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA Haideţi, haideţi cu grăbire La teatru românesc, Unde relele din fire Kecruţat se biciuiesc! AFIN, LULUŢA, GULIŢĂ Mergeţi, mergeţi cu grăbire Etc. etc. etc. (Chiriţa, Aristiţa, Calipsiţa se porncsc spre fund.) chiriţa (întorcîndu-se iute din salonul din fund): Ştii una, dragă cucoană Nastasiică?... i-am pus la mînă!. •. afin: Pe cine? chiriţa: Pe aga şi pe spătarul. I-am prins mai dinioare cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi... şi tronc I i-am strîns cu uşa. De-acum poţi să-i priveşti ca ginerii mei... Ce zici?... aşa-i că-s volintiroaie? afin: Şi, zău, îţi plac străinii cei doi? chiriţa : Disperaţi tineri!... Tocmai ce-mi trebuie... că şi Aristiţa şi Calipsiţa îs disperate fete... Doamne fereşte I afin: Dacă-ţi plac... ce să zic? să deie Dumnezeu numai să nu te căieşti mai tîrziu. chiriţa: Da vorbă-iI... să mă căiesc că m-am coto-roşit de o nevoie... (în parte.) Aş vra eu s-o văd cu două manine ca a mele. (Tare.) Cu plecăciune. (împreună.) CHIRIŢA, CALIPSIŢA, ARISTIŢA Haideţi, haideţi cu grăbire ş.c.l. GULIŢĂ, AFIN, LULUŢA Mergeţi, mergeţi ş.c.l. (Chiriţa cu fetele iesâ prin fund. Afinoaia intră în stînga.) SCENA III LULUŢA, GULIŢĂ luluţa (în parte): Oh! la drâle de figure! (Ride încet.) guliţă (în parte): Cînd aş ave încalţe minavetu aici!... aş dura un corţent, de-ar ţiui urechile. luluţa (în parte): La drâle de figure! mon Dieu! la drâle de figure. (Ride tare.) GULIŢĂ (în parte): Dec!... ce se tot uită la mine!... luluţa (se apropie de Guliţă): Monsieur Guliţă?... mai sînt mulţi ca d-ta în provinţie ?... Ha, ha, ha! guliţă (în parte): Rîde de mine? (Tare şi mintos.) Ba nici unul... auzi-tu-m-ai? luluţa: Parcă te-ai mîniet? . guliţă: Să ştii că m-am mîniet. Ce ai să rîzi de mine? luluţa: Apoi dacă nu mă pot stăpîni... ce să fac?... ha, ha, ha! 5 guliţă: Ian ascultă... pre legea mea... luluţa: Ce? guliţă: Acuş... mă duc acasă. luluţa: Călătorie sprincenată. guliţă: Cum ai zis... struncinată? 10 luluţa: Ei! nu te mai răţoi aşa, că nu-ţi şede bine. Hai mai bine să ne giucăm împreună. GULIŢĂ (îmblinzindu-se) : De-a puia-gaia ?... ori de-a baba-o ar ba ? luluţa: Ha, ha, ha!... parcă-i la şcoală... 15 guliţă: Iar rîzi de mine?... mă duc acasă... (Vrea să iasă.) luluţa (oprindu-l): Şezi, că-ţi făgăduiesc să-ţi dau pace de-acum. Numai să nu te uiţi drept la mine, că iar mă umflă rîsu. 20 guliţă: Foarte bine... m-oi uita de-a curmezişul... cu coada ochiului, dacă vrei. luluţa: Ian spune-mi: ştii să gioci? guliţă: Hai, hai!... m-o învăţat un franţuz să gioc carcanu... Ia aşa, şi cu mînele şi cu picioarele. 25 luluţa: Şi să cînţi? guliţă: Hai, hai! luluţa: Apoi să giucam împreună tot balul... guliţă: Da mata ştii să împleteşti din picioare? luluţa : Auzi întrebare... parcă n-aş fi din Iaşi! 30 guliţă: Nu te supăra... credeam că fiind mititică... poate că... luluţa : Mititică ?.. (Se înalţă pe vîrful picioarelor.) Te poftesc... guliţă: Măcar... că şi bunica-i mititică, şi-i de vro 35 şeptezeci de ani. Aşa-i tot tremură capul... Mata de cîţi ani eşti? luluţa: De cincisprezece... guliţă: Treisprezece? luluţa: Cincisprezece... quinze... (îi dă trei tifle.) 49 Cinq... dix... quinze... 393 guliţă (furios): îmi dai tifla!... Ian ascultă, mam-zelă... pre legea mea... luluţa (apYopiindu-se de Guliţă): Ce? mă rog, ce?... guliţă (domolindu-se): Nimic... luluţa.: Ha, ha, ha!-.. Iar te-ai uitat drept la mine. guliţă (în parte): Eu, zău, mă duc acuş acasă... luluţa: Iar te-ai supărat?... da iute eşti... guliţă: Să ştii că-s iute... ca hreanu... luluţa: Hai să ne împăcăm... vrei?... dă-mi mîna-n-coace. guliţă (ii dă mîna, în parte): A dracului fetiţă!... mă suceşte ca pe-un titirez. luluţa: Acum... fiindcă sîntem prietini, hai să cîntăm şi să giucăm... Vrei, monsiu Guliţa? guliţă: Bucuros... dar ce să cîntăm?... frunză verde ?... luluţa: Ba nu... lasă să-ţi cînt eu un cîntic care l-am auzit la guvernanta... cu gioc la sfîrşit. guliţă: Să te văd... adică să te-aud... îmi deschid urechile-n patru. luluţa: Dacă-s destul aşa cum sînt... îs deschise cît opt. guliţă: Ha, ha, ha! m-o pîcîlit. luluţa (in parte): Cest un bon garşon... (Tare.) Ascultă... guliţă: Da cum ii zic cînticului? luluţa: Drin, drin, drin... GULIŢĂ: Drin, drin, drin?... parcă-s zurgălăi de sanie... (în parte.) Ce păcat că n-am minavetu aici!... i-aş trage un corţent de cele tătăreşti. (In vremea scenei următoare, feciorii aprind luminările de prin candelabre. Salonul se luminează.) LULUŢA l-iul cuplet Aici, în Iaşi, de vrei să. ai răsunet, La toţi să placi şi să. fii chiar slăvit. Cel mai bun chip e s& produci un sunet, Ua sunet viu şi de toţi pre iubit: (Sunîttd o pungă.) Drin, drin, drin, drin, drin, Drin, diririndrin, drin, drin, drin, Drin, diin, drin, drin, drin, Drin, diririndrin, drin. LULUŢA şi GULIŢĂ (făcînd balanse de cadril) Drin, drin, drin, drin, drin. Etc. etc. etc. LULUŢA 2-lea cuplet Aici, ades, cînd e vro cununie, Orhwtru-n bal râsun-armonio3, Dar pentru miri cea mai dulce-armocie E, drin, drin, drin, sunet scump şi voios: Drin, drin, drin, drin, drin. Etc. etc. (împreună.) Drin, drin, drin, drin, drin. Etc. etc. LULUŢA 3-lea cuplei De vrei amor, dă-ţi ochii peste spate Şi la prilej fii cam obrăznicel; Iar de voieşti aă ai în veci dreptate, Cel mai bun chip e să. faci frumuşel: Drin, drin, drin, drin, drin. Etc. etc. (împreună.) Drin, drin, drin, drin, drin. Etc. etc. (Trece «« fecior cu o tabla de cofeturi.) guliţă: îra! iaca cofeturi! (Aleargă la tabla şi-şi umple bttzunările.) De cele cu fîstîci sînt?... luluţa (alergînd la tabla): Da lasă-mi şi mie, monsieur Guliţă... nu le lua pe toate. 395 guliţă: Pentru mata le-am luat, Luluţă... luluţa: Mersi. (în parte.) Cest un charmant gargon. (Tare.) Dacă-i aşa, hai să giucăm ş-o polcă. guliţă: Hai ş-o polcă... eu sînt gata să fac ce ţi-a 5 plăcea... (în parte.) Tare mi-i dragă fetiţa asta! (Se prind la polcă şi joc cîntînd.) (împreună.) Polca, polca, vesel joc, Polca, polca, te iubim I ^ Polca, polca... plini de foc Vesel noi te dănţuiml (Ies amîndoi în fund, jucţnd şi împing pe sărdarul Cucutei, care întră.) SCENA IV 15 C UCU LE Ţ (întră prin stingă în fund) Na! că era să mă deie gios diavolii!... se vede că balul s-o şi început, deşi n-o sosit încă nici un musafir... Eu sînt celdîntîi... dar ca prietin vechi a cucoanei Nastasiicăi, îi de datoria mea să vin 20 odată cu lăutarii... Am adus de la agie vro doi epistaţi ca să şeadă la uşă... după formă... că în ziua de astăzi, un bal fără slujitori la scara şi-n tindă n-are nici ifos, nici ighemonicon. SCENA V 25 CU CV LE Ţ, AFIN (iesă din odaia sa, sicînă ă la cantonade) afin: Ziceţi lui domnu Timofti să gătească limonada. (Văzînd pe Cuculeţ.) Ai sărdarul Cuculeţ!... cuculeţ: Eu!-,, cel întîi şi cel de pe urmă... dar pururea credincios şi supusă slugă. 30 afin : Cel întîi ?... ba astăzi te-ai trezit prea tîrziu. arhon sărdar. 399 cuculeţ: Cum? afin: O venit alţii înaintea d-tale. cuculeŢ: Şi cine? afin: Cucoana Chiriţa cu tot neamul ei... încă nu 5 apucaseră feciorii a aprinde luminările şi dumneei, ţop!... o şi fost aici. cuculeţ: Mare poznaşă-i!... Da unde-i, te rog?... afin : Am trimes-o la teatru ca să petreacă pănă ce s-a începe balul. 10 cuculeţ: La teatru?... Da se vede că nu ştii ce gioacă în astă-seară? afin: O piesă nouă... Două fete ş-o nineaca... nu-i asta ? cuculeţ: Ai făcut pacostea!... 15 afin: Ce pacoste?... cuculeţ: Apoi are să se mînie foc cucoana Chiriţa... pentru că-i chiar piesa ei. afin: Mări, lasă-ncolo, arhon sardar... Dacă pentru cel mai mic lucru ar fi să se tot mînie unii si alţii, r / ’ 20 cînd să gioacă vro piesă, apoi n-ar mai fi chip de-a avea teatru naţional. Teatrul este o şcoală. Unde-nveţi, rîzînd voios, A te feri ca de boală. 25 De-orice nărav uricios. Acolo e criticată îndeobşte fapta rea, Dar persoana-i respectată Fie bună, fie rea 1 30 cuculeţ; Să deie Dumnezeu să giudece şi cucoana Chiriţa ca d-ta... dar parcă nu-mi vine-a crede. afin: Apropo... ştii pe cine şi-o ales gineri cucoana Chiriţa? cuculeţ: Şi-o găsit gineri în sfîrşit?... Slavă Dom- 35 nulul!... că mult o mai umblat căutîndu-i cu luminarea, biata femeie!... da pe cine ziseşi?... afin: Pe berbanţii cei doi de care mi-ai vorbit mai dăunăzi. cuculeţ: Bondici şi Pungescu?... Ce zici? 397 afin: Aşa, frate... o ales, o ales... pân-o cules. cuculeţ: Da bine, soro... aceia-s nişte tîrîie-brîu de n-au margini... 0 fugit din Focşani ca să scape din mîna administratorului, fiindcă dizbrăcaseră lumea cu teşmecheriile lor... De cînd îi pasc eu ca doar i-oi prinde cu oca mică şi să-i trintesc la duba... Până şi mai alaltaieri m-am pus eu înadins la cărţi cu ei... afin : Şi nu i-ai prins cu vro coţcărie ?... cuculeţ: Nu. .. se feresc de mine ca dracu de tămîie... şi mi-i mai mare ciuda că mi-o luat vro cincisprezece galbini. afin: Din banii d-tale? cuculeţ: Aş!... nebun sînt?... dar las’ că nu scapă ei de Cuculeţ... nu... de-oi şti ca s-or strecura toţi banii agiei, am să-i înhaţ... Da... ian spune-mi: nu cumva-s poftiţi în astă-seară la bal ? afin: Nu... cuculeţ: Păcat! (Se aude in fund lăutarii.) afin: Iaca... musafirii încep a veni... Arhon sărdar, primeşte d-ta boierii... ca eu oi primi cucoanele. cuculeţ: Bucuros... (în parte.) Mai bucuros aş primi cucoanele. (Merg amîndoi înaintea damelor şi a cavalerilor, carii întră prin salonul din fund.) SCENA VI FIN, CUCULEŢ. POFTIŢII LA BAL POFTIŢII Iată-ne cu toţi la bal 1 Venim vesel, ne-adunăm, Ne-adim&m ca să, urâm Mult plăcutul carnaval. Vivat cei carii dau bal în plăcutul carnaval I o DAMA (A finoaieij Doamna mea, îţi mulţ&mim. Balu-ţi este minunat 1 UN BOIER BĂTRÎN Drept să-ţi spun, zău, aferim I Parcă-i halima, curat. TOŢI Vivat cei carii dau bal etc. (Daniele se pun pe scaunele de lingă canape, care rămîne slobodă. Cavalerii se pun în fund.) SCENA VII Cei dinainte, CHIRIŢA, ARISTIŢA, CALIPSIŢA, BONDICI şi PUNGESCU (coţcării, dind braţul fetelor, le aduc spre canape) chiriţa (întrînd furioasă şi făcîndu-şi vînt cu basmaua): Auzi d-ta aşa batgiocură!... aşa catigorie!... aşa catahrismie!... afin: Ce este, cucoană Chiriţa?... Ce-ai păţit?... chiriţa: Ce-am păţit?... Foarte-ţi mulţâmesc de lozniţă şi de ftiatru. M-am englendisit de minune... (în parte.) îmi vine să pleznesc... na! afin : Cum ?... cum}... chiriţa: Vai!... batâ-1 concina de auftor... care-a fi acela... da ce are el cu fetele mele, de se leagă nitam-nisam de dînsele?... Auzi! Două fete ş-o nineaca ?... Eu cred, ca o proastă, că-i vro istorie cu moral ca din Apotichi ton peâon... şi mă duc frumos la ftiatru, fără ca să-mi treacă măcar pin gînd că oi sa mă văd parastuind chiar pe mine... afin: Pe d-ta? chiriţa: Da ştii?... bucăţică tăietă... Ba încă ce?... să mă arăte la o mulţime de boieri, cum m-am troienit îa Păcurari, şi cum îmi fac sprincenile, şi cum mă sfădesc cu Ioana ţiganca, şi cum mă' chinuiesc ca să-mi mărit fetele!... da ce are el cu mine ?... ce are el a împărţi cu copilele mele ?... aud ?... afin : Lasă, cucoană Chiriţă... nu-ţi mai închipui lucruri de pe ceea lume... Ce te superi degeaba?... chiriţa: îmi închipuiesc lucruri de pe ceea lume, eu?... da l-am văzut pe ahtoru cela... făcîndu-şi sprincenile dinaintea oamenilor. Aşa mi-o venit un paracsîn, că am ieşit din lozniţă... şi noroc c-am găsit în scara ftiatrului pe spătaru Pungescovici şi aga Bondicescu, care m-o întovărăşit aici. (Arătîndîi-i.) lată-i amîndoi... (Bondici şi Pungescu se închină.) afin (in parte): Cine i-o poftit la bal? cuculeţ (in parte): Iaca voinicii mei... am sa lc ieu urma toată seara ca un prepelicar. chiriţa: Doamne! de s-ar face Guliţă mai marc, ca să scrie şi el pesă de ftiatru... am să-l pun să toarne o pesă auf torului... da ştii? să se sature. (Un fecior aduce îngheţate.) afin: Ei bine, bine... treacă-ţi mînia acu... şi ie o îngheţată, doar te-i mai răcori... De care pofteşti ?... de alămîie ?... chiriţa: Ba nu, că-mi strepezesc dinţii... dă-mi de cea roşie că-mi bate mai bine la ochi. (Ie îngheţata.) Răce-i, mămulica mea!... ca o gheţărie. (Suflă în farfurie.) Mă furnică nu ştiu ce pin vîrful nasului... Pune-ţi în gînd, soro, că mai anţărţ la iarmaroc, la Fălticeni, mă duc la un cofetar ca să ieu îngheţată; el îmi trimite răspuns că s-o mîntuit îngheţatele pe ziua aceea. îl poftesc atunci la oblonul trăsurii şi-i zic ritos: monsiu cela, mai destupă o putină pentru hatîrul meu!... şi el s-o mîniet zicînd că nu-i de la Gogomăneşti!... Curioji îs nemţii iştia! (Toii rid cu hohote.) Chiriţa: Dec!.. - ce i-o apucat? Iaca, frate!... mă rog, boieri, de mine rîdeţi d-voastră ?... Ei, apoi să vă arăt eu cum se rîde... (Ride cu spasmuri.) Măi, că mare nu ştiu cum îs boierii ieşeni! (Merge 5 de se pune lingă Aristiţa şi Calipsiţa în faţa publicului.) cuculeţ (cătră Bondici şi Pungescu): Domnilor, nu metahirisiţi în astă-seară un stosişor ceva? bondici: Cu mare plăcere, domnule director. (încet, 10 lui Pungescu.) Pil, Pungescule, şi pe urmă aport... Pungescu (încet, lui Bondici): Oare? bondici (asemene): Dă colb agiei pă zdreavăn. pungescu (asemene): Dă la mertepea ? bondici: Ţeapăn... 15 (Se pun la masa de cărţi.) cuculeţ (în parte): Doamne, de i-aş prinde cu vro coţcărie! (în vremea acestor cuvinte orhestrul începe a esecuta o polcă en sourdine, care (ine necontenit. Cavalerii, pe rind, poftesc 20 damele la joc şi nterg in salonul din fund. Chiriţa, Aristiţa şi Calipsiţa rdmbi pe canape.) chiriţa (în parte): Na... că se-ncepe staeru! (Fetelor.) Ţineţi-vă frumos, şi nu fiţi aşa de posomorite, c-o să vie cavalerii să vă poftească... 23 mai zîmbiţi... mai zîmbiţi, soro dragă... mai trageţi cu coada ochiului... ca altele. (în parte.) Doamne! de n-am păţi ş-acum ca pe la celelalte baluri... Să stăm pe loc şi, cum zic aice: să facem patiserie... (Arăiind damele care joc.) Ian pri-30 veşte!... toate moachele-s poftite pe rînd... numai a mele şed locului parcă-s înfipte... Sa vezi ca n-or să se mişte toată noaptea! (Se scoală.) Un filosof fără minţi 35 A fost, cică, de părere Că la casă de părinţi Copii mulţi sînt o avere 1 De-i aşa, eu pot să zic Că-s bogată, am corn oare. 401 Că deşi n-am bani nici chic... Am averi nemişcătoarei (Arată fetele.) (Merge în fund in salonul de foc.) pungescu: Ştos! 5 cuculeţ: Mare noroc ai, domnule! pungescu: Nu fie dă diochi... mă paşte bine norocul cărţilor. cuculeţ: Să giuri că-s măsluite. pungescu : Oriste ? 10 bondici : Ha, ha, ha! că şăgalnic mai eşti, arhon sărdar. chiriţa (în parte, apropiindu-se de masă): îra! da eu uitasem că am doi gineri... numai buni ca să-mi gioace fetele. (Tare.) Arhon spătar... pungescu: Poroncă? 15 chiriţa: Este o persoană care ar dori foarte mult să gioace o poalcă cu d-ta. pungescu : Cît de rău îmi pare... dar mă strînge o cizmă dă mă usuc ca o prună pă streşină. chiriţa (în parte): Tronc! (Tare.) Arhon agă? 20 bondici: Poroncă? chiriţa: Nu metahirisiţi poalca? bondici: Cum nu, cucoană?... dar îs cernit. chiriţa: Ai perdut vrun neam? bondici: Pe străbunul meu. 25 chiriţa: Dumnezeu să-l ierte. (Se apropie un cavaler de Arisliţa şi Calipsiţa, ca cum ar căuta damă de joc şi, după ce le priveşte prin hmion, se depărtează.) chiriţa (zărind cavalerul): Ha!... iaca un cavaler... 30 dă, Doamne!... parca cată damă de gioc?... dar... slavă ţie, Doamne! c-o să-mi poftească o fată. Ba nici hîci?... vai! bată-1 cucu miliord... cu orbu găinilor... Uf! iar o să facem patiserie! (Se pune pe canape.) 35 (Un fecior trece cu cofetari.) PUNGESCU: Ştos I cuculeţ: Nu pot să bat măcar o carte!... ce ghinion !... zece galbini pc valet! pungescu (întorcînd cărţile) : Plie! 402 cuculeţ: Iar plie? bondici: Ai goană dă fante, nenişorule. cuculeţ (în parte): Haide, hai, că ţi-oi da eu acuş goană. 5 chiriţa (feciorului cu tablaua): Măi fecior, vină-n-coace... (întinde basmaua ş-o umple de cofeturi.) Ia aşa! încalţe n-oi şidea o noapte întreagă degeaba la bal!.., Păcat că nu mai am o basma!... Altă dată am s-aduc o faţă de perină şi s-o 10 umplu cu vîrf. SCENA VIII Cei dinainte, GULIŢĂ şi LULUŢA GULIŢĂ şi LULUŢA (joc) 15 Polca, polca, vesel joc, Polca, polca, te iubim I Polca, polca... plini de foc Vesel noi te dănfuim I chiriţa: Iaca Guliţă! cum gioacă de frumuşel, dragu 20 mamei!... parcă-i un titirez!... Numai voi staţi locului ca turnu Trisfetitelor... Guliţă... Guliţă... Guliţă: Aud, nineacă... (Vine lîngă Chiriţa.) chiriţa: Vină, Guguleo, de-ţi gioacă ţîţacele... 25 guliţă: Bucuros... Hai, ţîţacă Aristiţo... aristiţa: Baiu. guliţă: Baiu ?... Hai mata, ţîţacă Calipsiţo. calipsiţa: Baiu. chiriţa: Baiu. baiu?... Ian vezi-le că se si fasolesc -i 1 30 acu ?.., Mări, ian să vă arăt eu cum să gioacă poalca. Vin-încoace, Guguleo... ce atîtea marafeturi... (Joacă cu Guliţă, cîntînd.) Polca, polca, vesel joc etc. etc. 403 luluţa (cu mirare lui Pungescu): Monsieur... mon-sieur... pungescu : Mademuazel P luluţa: De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărţilor? 5 (Se depărtează.) pungescu (tulburat): Eu? (în parte.) M-a zăritâră gîngania!... cuculeţ: Aud?... Hai poţcarule, cu de-aste-mi umbli?... bine că te prinsei... 10 pungescu: Ce?... Ce vorbe sînt alea, domnule? cuculeţ: Ce vorbe?... da de cînd vâ pasc eu cu prăjina?... bondici : Domnule! numai bobocii se pasc cu prăjina... Auzitu-m-ai? şi boboc e fecioru tâtîni-tău... 15 pungescu: Boboc?... ba zi, neneo, coşcoge gîscan. . cuculeţ: Gîscan eu?... gîscan? (Dă o palmă, lui Pungescu.) Na, gîscan!,.. Să te-nvăţ eu a bat-giocori oamenii stapînirii. pungescu: Aoleo!... mi-a scăparatără pă dinainte... 20 (Fuge de la masă şi vine în dreapta, dregîndu-şi frizura.) toţi (viind din fund): Ce este? ce s-o întîmDlat? pungescu (amesteeîndu-se intre musafiri): Cine a datară o palmăt... Cine a primitără o palmă!... 25 aud?... o palmă?... brea!... brea!... ce scan- dal!... ( împreună.) POFTIŢII Vai! ce întîmplare 1 30 Stau încremenit. Aşa scandal mare Nu s-a pomenit. BONDICI şi PUNGESCU Vai I ce scandal mare! Stau încremenit. De ciudă, turbare, Mă simt ameţit. CUCULEŢ Ah! ce bine-mi pare 35 Că i-am căptuşit. Fie scandal mare; Eu mi-am răsplătit. 404 bondici: Domnule... satisfacţie să ne dai. cuculeţ: Satisfacţie?... Ian aşteaptă... (Şuieră tare. Vin doi epistaţi.) chiriţa (astupindu-şi Urechile): Camacsî!... că m-o 5 asurzit... parcâ-i în codru. cuculeţ (epistaţilor, ar atind pe Bondici şi pe Pungescu): Puneţi mîna pe d-lui şi pe d-lui. bondici (în parte): Am codălghit-o! pungescu (asemene): To esfedisa! 10 (Epistafii pun tnina pe amîndoi.) chiriţa : Pe arhon aga şi pe arhon spătar!... ce ca-tahris îi aista, arhon sărdar?... cuculeţ: Nu-i nici un catahris, cucoană... Am poroncă de la Departament să-i opresc. 15 toţi: Da pentru ce? cuculeţ: Pentru că unu-i Bondici şi celalalt Pungescu: doi coţcari vestiţi din Focşani. chiriţa (ţipînd): Coţi... Vai de mine! cuculeţ: Care o dizbrăcat lumea cu teşmecherii şi 20 cărţi măsluitp... Aţi înţăles acu?... chiriţa (ţipînd) : Coţi... coţi... ginerii mei?... Valeu! am dat cinstea pe ruşine... Ah! ah! (Leşină.) (Afinoaie, Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă pun pe Chiriţa pe canape şi caută s-o desleşine. Damele vin lîngă canape. Cuculeţ, 25 Bondici, Pungescu şi epistafii în stînga. Fundul scenei ii slobod.) ( Repriză.) CORUL Vai I ce întîmplaie I etc. 30 CUCULEŢ Ahl ce bine-mi pare etc. BONDICI şi PUNGESCU Vai t ce întîmplare 1 Mă simt prăpădit, 35 Groaza-mi este mare ... De-acum m-am topit t 405 SCENA IX Cei dinainte, BÎRZOI bîrzoi (întrînd prin salonul din fund): Care-i cucoana de gazdă aici ?... 5 guliţ (alergînd In Bîrzoi)-. Babacă!... bâbaca!... o venit băbăcuţa!... bîrzoi: Gugulea băbacăi... (îl sărută. Cu glas tare.) Care-i cucoana de gazdă?... cea cu balul?... afin : Cine răcneşte aşa ?... (întorcîndu-se.) Ce văd ?... 10 cuconu Grigori Bîrzoi!... bîrzoi: Eu şi cu mine, cucoană dragă!... Unde mi-i Chiriţuşca cu puii? guliţă: Nineaca?... o leşinat, băbacă. bîrzoi: Ce zici, Guguleo? iar o leşinat?... mări, ce-s 15 marghioliile aiste? (Merge la Chiriţa.) Ama!... ha! frumos îi mai şede!... Ian feriţi într-o parte, că eu îi sînt popa. Acuş o să-nvie ca o muscă de iarnă... (îi bate in palmă cit poate.) chiriţa (răsărind): Camacsî!... Ce văd! d-lui ?.., 20 bîrzoi (serios): D-lui... banul Grigori Bîrzoi ot Bîrzoieni... şi soţul d-tale tocmai din vremea vo-lintirilor. pungescu (lui Bondici): Ăsta-i socru, nene Bondici? bondici (oftind): Neschi. 23 pungescu: Unt tată a mai avutără. bîrzoi: înţălegi, cucoană, de ce mă aflu aici în leş, pe la ceasul aista, în loc de a horăi boiereşte la moşie... după obicei?... chiriţa (tulburată): în.. .ţă.. .leg. (în parte.) îmi 30 vine leşin Ia inimă. bîrzoi: Potrivit răvaşului ce ţi-am scris din 15 a următoarei, anul 1844, am venit să te umflu din leş, cu nepus în masă... Hai... că Brustur şi Cociurlă ne aşteaptă cu preoţii... 35 chiriţa: Brustur şi Cociurlă!... scăpătaţii ceia?... nişte răzăşi!... Nu ţi-i greu să vorbeşti, frate ? BÎRZOI: Ian tacă-ţi gura cu fleacuri de-aiste... auzi cuvinte ?... scăpătaţi!... răzăşi!... da noi ce 406 sîntem? împăraţi cu steua-11 frunte?... scoborîţi cu hîrzobu din cer?... chiriţa: Hîrzob sau nehîrzob... nu ştiu... dar cît pentru familia lui Brustur şi Cociurlă... mă 5 închin cu plecăciune... răzăşi şi altă nimica. BÎRZOi: Cucoană Chiriţă... să ştii d-ta că răzăşii din ziua de astăzi au fost cele mai mari familii în vremea veche. Ei au apărat ţara şi au scăpat-o cu peptul lor din mîna duşmanilor, pentru că pe 10 atunci tot românul era viteaz şi tot viteazul era boieri... boierit pe cîmpul războiului în faţa Patriei întregi! chiriţa: Ei! iar ai să începi cu litopisiţu... Mă rog, agiungă-ţi... 15 bîrzoi: în sfîrşit... vorbă multă, sărăcie!... Brustur şi Cociurlă sînt feciori de oameni cu moşioarele lor, cu bănişorii lor... chiriţa: Cu vitişoarclc lor... le ştiu... BÎRZOI: Gospodari buni şi nedatori cu nimic nimănui... 20 înţălesu-m-ai, cucoană?... nu-s datori nici c-o leţcaie, pentru că nu-şi rîdică nasul mai sus decît se cuvine... ca de-alde d-ta, care vrei să te-nalţi ca ciocîrlia... şi vii pin leş, cale de zece poşte, ca să-ţi faci fetele de rîsul lumei... 25 şi ca să le găseşti bărbaţi ca de-alde Bondici şi Pungescu... nişte tîrîie-brîu, ce sorb zestrele cu lingura.., pungescu (lui Bondici)'. Aoleo! ne-a pocnitără în pălărie. 30 bondici (asemene)'. Ghiuju dracului!... eIrzoi (luînd pe Chiriţa de mînă): Hai Ia Bîrzoieni, la locul nostru... şi nu mai umbla după cai pe păreţi. chiriţa: Sufleţele... 35 bîrzoi: Haide-ţi zic astăzi şi nu mai lungi vorba... Trăsura ne-aşteaptă la scară cu lucruri, cu tot. guliţă (în parie): Şi cu minavetu meu? (Iesă cu fuga.) chiriţa: Tiranule!... 407 bîrzoi: Aşa... daeă-ţi place... altă dată să ştii de la mine o vorbă bătrînească: Nu te-ntinde mai mult decît ţi-i oghealu... Haide... (Guliţă vine înapoi ew minavetu.) 5 chiriţa: Iar letopisiţe ?... destul!... iaca vin... mai stăi, că doar nu dau tătarii... să-mi ieu măcar ziua bună de la prietini... măi!... că avan mai eşti! ( Vine in faţa publicului şi fac» compliment.) Cu plecăciune, boieri d-voastră... copilele le-aţi 10 văzut: iată-le-s... Aristiţo, Calipsiţo... (Fetele vin lîngă dînsa.) Aiste-s, cum le-am procopsit de douăzeci ş-atîţi de ani... Una-i de 16 pe 17, şi una de 18 pe 19... îi împlinesc la lăsatu sacului... Precum le videţi... îs tinerele, fru-15 muşele, curăţele, harnicele, cu ghitarda lor, cu cadrilu lor, cu franţuzasca lor. Parle franţe, ■madmuzel ?... fetele: Ui, maman, chiriţa: Le-aţi auzit?... ca apa! (Fetelor,) Le piese vu, 20 monsio cavaler din Ieşi? fetele: Ui, maman. chiriţa : Ei! minciuni v-am spus ?... Ce ziceţi ?... vă place}Ascultaţi-mă pe mine, că eu ştiu ce ştiu... nu perdeţi chilipiru de la mînă. 25 Fetele-s bune De măritat, îs de minune... V~o spun curat. TOŢI 30 Ha, ha, ha, ha. CHIRIŢA (la public) Frunză verde măcieş, Pân-a nu pleca din leş, 35 Spuneţi-mi, mă rog, îndată, Do vă placa vreo fată, Cuscră-n leş ca să mă fac, 408 Lui Bîrzoi să-i vin de hac. Iată-le-s bibici hazlie, Pupuice... seamăn mie. Vreţi sau ba soacră să fiu ?... Fora-n palme ca s-o ştiu. bîrzoi: D-apoi vină azi. TOŢI Fetele-s bune etc. etc. (Bîrzoi apucă pe Chiriţa de mînd şi o trage spre uşa din fund. Guliţă, Aristiţa şi Calipsiţa U urmează. Cuculeţ face senm epistaţilor ca să ducă pe Bondici şi pe Pungescu. Poftiţii la hal se închină la familia lui Bîrzoi, risînd cu hohot.) (Cortina cade.) CHIRIŢA ÎN PROVINŢIE PERSOANE CUCOANA CHIRIŢA GRIGORI BÎRZOI, soţul ei GULIŢĂ, copilul lor 5 LULUŢA, orfană. SAFTA, sora lui BÎRZOI D-nul ŞARL, profesor francei LEONAŞ, tînăr iaşan ION, fecior boieresc 10 TREI ŢĂRANI ŢĂRANI, JANDARMI, POFTIŢI LA MASĂ, UN CURCAN CHIRIŢA ÎN PROVINŢIE COMEDIE CU CÎNTICE, ÎN 2 ACTE Reprezentată pe Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul d-lui Millo, la 1852. ACTUL I Teatrul reprezintă o ogradă de curte boierească la ţară. îa stînga, casa Chiriţei cu cerdac şi cu ferestre pe scenă, în dreapta, lîngă culisele planului I, o canape de iarbă încunjurată de copaci. în fund, ostxeţile şi . poarta ogrăzei. Lîngă casă, o portiţă în zaplaz, care duce în grădină. în depărtare se vede satul. Scena se petrece Ia moşia Bîrzoieni. 5CESA I CHIRIŢA (în costum de amaeonă întră călare pe poartă încunjurată de ţărani) (Arie din „Scara mîţei": „Tâlharii") ŢĂRANII Dreptate, dreptate Ne fă. Cucoană, dreptate Ne di! CHIRIŢA Ce vreţi voi ?... dreptate ? 5 ŢĂRANII Aşa. CHIRIŢA Cu biciul pe spate V-oi dai 10 (împreună.) 15 20 ţăranii Dreptate, dreptate Ne fă. Cucoană, dreptate Ne dă! CHIRIŢA Cu biciul pe spate V-oi da. V-oi da eu dreptate Aşa. chiriţa (ameninţînd ţăranii cu cravaşa)'. Tacă-vă gura, mojicilor. un ţăran : D-apoi bine, cucoană... păcat de Dumnezeu să ne laşi a fi de batgiocură! chiriţa: Ce batgiocură? Ce batgiocură?... Cine v-a batgiocorit ? ţăranii: Cuconaşu Gurluiţă. CHIRIŢA: Guliţă?... Minciuni spuneţi... Ce v-o făcut? UN ţăran: Mi-o ucis un viţel la vînat. 25 altul: Şi mie mi-o dat foc bordeiului cu ciubucu cel de hîrtie. altul: Şi eu l-am prins ţiind calea Măriucăi. chiriţa: Ţist, beţivilor... bine v-o făcut sufleţelu... De ce nu vă păziţi viţeii şi Măriucele?.. Aşa 30 să păţiţi... Hai, lipsiţi de-aici! un ţăran: Da-i păcat, cucoana, să ne laşi păgubaşi... Dă I dacă nu ne-om jălui la d-ta care ne eşti stăpînă vecinică... la cine să ridicăm glasul, săracii de noi! 414 ALTUL: Am ajuns mai rău decît ţiganii! chiriţa : Auzi-i ?... auzi-i, ţopîrlanii!... Ei, apoi să nu-i iei Ia măsurat cu prăjina de falce?... Afară, mojicilor, că vă ştiu eu de mult câ sînteţi buni de gură şi răi de lucru... Afară! ţăranii: Cucoană... chiriţa: Periţi din ochii mei... că vă ieu de fugă cu calul. (Râpede calul spre ei.) ( împreună.) 10 15 ŢĂRANII bîrzoi : Sărmana copilă!... mult o ţine cînd o apucă ? chiriţa: Cîte-o zi întreagă... bîrzoi: Parcă nu-i lucru curat!... "Hai, Chiriţo, să o lăsăm singură... poate că şi-a veni în cunoş-5 tinţi. chiriţa: Hai... (în parte.) Zău că-mi vine şi mie să nebunesc de ciuda ofiţeriului... Să mă ieie în trei parale... coşcoge isprăvniceasă!... Aşa ruşine de cînd sînt n-am păţit! 10 guliţă: Hai, nineacă. chiriţa: Ba nu, Guliţă... mata şezi cu Luluţa de o păzeşte să nu facă vro nebunie... şezi cu dînsa că ţi-i logodnică... guliţă (în parte)'. Dacă mi-i logodnică, dc ce-mi 15 zice cherapleş? (Arie: „Vai ce întâmplare", din „Doi morţi vii". ) (împreună.) BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ 20 Sărmana copilă., Ce patimă grea! Mă apucă-o milă Cînd privesc la ea. LULUŢA (în parte) Cît îmi pare bine C-aşa-i amăgesc. Să rîd, zău, îmi vine La ei cînd privesc. (Cîntîni, Bîrzoi şi Chiriţa se trag încetişor îndărăpt şi intră 25 !» odaia lor.) SCENA X GULIŢĂ, LULUŢA (pe canape) (Mică tăcere. Guliţă caută să se apropie de Luluţa şi nu îndrăzneşte. Luluţa îl urmăreşte cu coada ochiului, zîmbind.) 30 luluţa (în parte, zîmbind): Aşteaptă... aşteaptă... cocolitule... te-oi pune eu la cale şi pe tine acuş. guliţă (cu jumătate de glas): Luluţă... luluţa (în parte): Ce are de gînd să-mi spuie? guliţă (mai tare): Luluţă... 456 luluţa (tresărind) : Aud ?... cine mă cheamă ?... A!... monsiu Guliţă... Ce pofteşti? guliţă: Fi... Luluţă, fi... nu-i frumos să laşi ca să te sărute ofiţerii. 5 luluţa : Eu ?... care ofiţer ? guliţă: Cel cărui am cerut duel... Nu te face-a uita. luluţa : Ha!... cel care te-o făcut nagîţ ? guliţă: Hî, hî... luluţa: M-o sărutat el pe mine?... Nu-mi aduc 10 aminte. guliţă (in parte)'. Se vede că era într-o toană de nebunie şi nu ştia ce făcea. luluţa: Ba... îmi aduc aminte... că ţi-am zis, mi se pare... cherapleş. 15 guliţă (supărat)-. Iar? luluţa: Da nu trebuie să te superi, monsiu Guliţă, pentru că cîteodată nu ştiu ce spun... îmi vine aşa ca o ameţeală cu furie... ideile mi se tulbură... ochii mi se aprind... şi atunci, dacă 20 nu m-aş stăpîni, aş bate şi aş zgîria, şi aş muşca pe toţi. guliţă (stînd pe loc, în parte): Iaca... iaca... luluţa: Atunci cea mai mica împotrivire mă mînie.., mă turbează şi, zău, ma tem să nu fac vrun 25 păcat într-o zi. guliţă (trăgîndu-se înapoi): Iaca!... iaca!... luluţa: Da unde te duci? GULIŢĂ: Mă... cheamă nineaca. luluţa: Nu-i adevărat... Stăi aici cu mine. 30 guliţă: D-apoi... ■luluţa: Nu vrei?... (Făcînd că se mînie.) Valeu!... iaca-mi vine... îmi vine să zgîriiu... Tare aş bate pe cineva... guliţă: Nu te tulbura, că şed... (în parte.) Parcă-i 35 o mîţă. luluţa: Aşa mai vii la socoteală... Ian spune-mi, Guliţă, ştii că o să ne logodim astăzi? guliţă: Ştiu. luluţa: Şi îţi pare bine? 40 guliţă (cu foc): îmi! 457 luluţa: Şi mie... Nu poţi crede cu ce nerăbdare aştept să fiu logodită şi mai^ ales măritată... c-apoi atunci ai sâ fii toată ziua cu mine... pe mîna mea... Ştiu c-oi avea pe cine zgîrie şi 5 muşca. guliţă (în parte): Auzi, aşa gust ? Ba să ferească Dumnezeu... luluţa : Ei, de vreme ce ai să-mi fii soţior... fă-mi puţintică curte. Spune-mi că mă iubeşti, că mă 10 slăveşti... că eşti fericit... Dă!... sâ te văd. guliţă (cu sentiment): Luluţă... te iubesc... te slăvesc. .. sînt fericit... luluţa: Şi mă giur... zi după mine... guliţă: Şi mă giur. 15 luluţa: Sa fac tot ce-i poronci. guliţă: Să fac tot ce mi-i poronci. luluţa: Parol? GULIŢĂ: Parol? luluţa: Da nu... eu te întreb... Parol că-i fi supus 20 la toate? guliţă: Parol. luluţa: Dă-mi parola cu degitul. guliţă (dîndu-i parola): Poftim. luluţa: Bravo... aşa te vreu... Acum ian cîntă-mi 25 o bucată din Lucia... ştii?... frumos... GULIŢĂ: Să cînt?... da... îs răguşit... luluţa: Ce?... poate nu vrei?... (îi arata unghiile.) guliţă: Ba vreu. (în parte.) Cînd ar veni nineaca să mă scape! 30 luluţa (cu nerăbdare): Hai... începe azi. guliţă: Iaca încep... să-mi dreg glasul... (Guliţă cîntă o bucată din „Lucia," cu un chip comic. Luluţa pufneşte de rîs î» batistă.) luluţa (bătînd în palme) : Bravo, bravo... bravisimo! 35 guliţă (îngîmfat): Ţi-o plăcut? luluţa : Minunat... I! ce puişor de bărbăţel oi să am!... îmi sare inima cînd gîndesc... dar, apropo, ian gioacă... guliţă: Cum?... să gioc?... aşa nitam, nisam?... 40 Ai nebunit? 458 luluţa: Ce?... nu vrei? guliţă: Nu. luluţa: Nu!... (Sculîndu-se de pe canape.) Vină-ncoace să te muşc... să te mătiînc... 5 guliţă: Vai de mine!... mare bele-i fata asta!... luluţa: Te-oi învăţa eu să nu vrei, cînd poroncesc eu... (îi arată unghiile şi dinţii), guliţă : Săracul de mine!... îi în stare să mă mănînce de viu... Să nu rămîie nici o bucăţică băbacăi... 10 Luluţo... linişteşte-te. (Aleargă prin odaie pe după canape.) luluţa (cîrşnind din dinţi)'. Ba nu... c-am să te mănînc... guliţă: Ba nu mi-i mînca. 15 (Arta pclcăi.) LULUŢA (alungind pe Guliţă împrejurul canapelei) Ba te-oi mînca. GULIŢĂ Ba nu, nu mi-i mînca. LULUŢA 20 Ba te-oi minca Şi nu-i scăpa. GULIŢĂ 25 (in parle) Tace tni-i frică., valeut valeuI valeu! LULUŢA De-a lui figură-mi vine să rîd, zău! ( împreună.) 30 LULUŢA (alungind pe Guliţă) Zău, te-oi mînca întreg, întreg eu te-oi mînca. 459 Şi nu-i scăpa, Tot nu-i scăpa. ,, GULIŢĂ (fugind) 5 Nu mi-i minca Zău nu, zău nu, nu mi-i minca ... Că oi scăpa. Tot oi scăpa. guliţă (fugind in odaia tălini-său): Valeu... lupu, 10 lupu! luluţa: Ha, ha, ha, ha... (Iesă alergînd pe uşa din fund.) L-am dezgustat de logodnă. SCENA XI JON, LEONAŞ (îmbrăcat în costum de bricicar) 15 ion (întră pe uşa din dreapta în fund)'. întră, întră... nu-ţi fie frică. leonaş: Da oare cuconu ispravnic acasă-i? ion: Acasă... ai vro treabă cu d-lui? leonaş: Am, logofete Ioane... Am venit să mă jâlu-20 iese. ion: Bine-ai făcut... că boieriu-i om drept şi cu frica lui Dumnezeu; dar... adus-ai vrun peşcheş? leonaş: Ba nu... n-am ştiut că-i plac peşcheşurile. ion: Nu?... apoi cară-te... N-are vreme să te pri-25 mească boieriu. leonaş: Da bine, logofete Ioane... unde să caut eu acu peşcheş ?... păcatele mele!... Dă!... că cu toată sărăcia mea... ion: N-ai nimică?... nici hîrzob de păstrăvi?... nici 30 caş de munte? nici căprioară? nici vro căpă- ţină de zâhar?... leonaş: Doar nu-s băcal. ion (la ureche): Nici bătuţi? leonaş: Da bine... boieriu metaheriseşte şi?... 35 (Face semn de numărat bani.) 460 ion: Huf... Ian caută bine-n pungă, că-i găsi poate vro carboanţâ ruginită. leonaş: O carboanţă am... (Scoate o carboavă din pungă.) Unde-i ispravnicii să i-o dau îndată? 5 ion: Nu aşa, că-i prea puţin ca să primească... almin-tere. leonaş: Cum? ion : Aşteaptă că-i vide... avem alte tertipuri pe-aici... Aşteaptă. (Iesă pe unde a intrat.) 10 leoxaş (singur): Aferim ispravnic! adună şi cu car-boanţa... Bine c-am aflat-o şi asta. ion (intră serios aducind un curcan): Vezi d-ta curcanu ista? Acest curcaa bătrîn 15 în ţari e vestit. Din el al meu stăpîn îşi trage bun venit. Curcan plin de noroc, El, ca nealţi curcani, 20 Scăpînd de orice foc... A fript mulţi gogomani. leonaş: Cum asta, logofete? ion: L-am vîndut păn-acum de 57 de ori pe Ia împricinaţi şi o slujit păn-acum de 57 de ori ca peş-23 cheş. leonaş: Nu te pricep bine. ion: Iaca: cînd vine cineva cu jalobă şi cu mînile goale... de pildă ca d-ta... eu, din poronca boieriului, mă aţin la uşă cu curcanu, îl vînd 30 o carboanţă... şi pe urmă duc carboanţa isprav- nicului, şi ieu iar curcanu înapoi de la jăluitor... ca poclon... înţălegi? leonaş: Care vrea să zică curcanu ista tine pănă acum 696 lei? 35 ion: în capăt. leonaş: Bună moşie. ion : îl cumperi ?... ori te îndrept spre calca-ntoarsă. leonaş: Cumpăr... na carboanţa. ion: Na curcanu... 461 leonaş: Noroc să deie Dumnezeu! (Ie curcanu şi dă carboava lui Ion.) ion: Amin... şi la anu cu bine!...'Mă duc să dau carboanţa boieriului şi să-i spun că eşti aici. 5 (în parte, întrînd la Bîrzoi.) 58 cu asta... am s-o trec la răbuş. leonaş (singur): Aşa, părinte ispravnice?... bine că ţi-am aflat coţcăriile şi curcăniile... Ne-om răfui mai tîrziu... Dar oare unde-i Luluţa?... 10 (Caută primprejur.) M-am schimbat în straie de cărucer, ca sâ pot iar întră aici... să mă-ntîl-nesc cu Luluţa... De-ar veni... am lua tălpăşiţa amîndoi pe uşa asta de dindos... Bricica mea-i la portiţa gradinei... ne~am sui iute ]5 într-însa şi nici tătarii nu ne-ar prinde... Cine vine? A! Ispravnicul!... Ce minciună să-i durez?... SCENA XII LEONAŞ, BÎRZOI, ION bîrzoi: Unde-i jăluitorul? 20 ion: Iacătă-1, cucoane. leonaş (închininău-se): Eu sînt, măria-ta. bîrzoi: Ce cauţi?... Cine eşti? leonaş: Piciu bricicariul... să nu-ţi fie cu bănat, măria-ta... 25 (Arie din „Doi morţi vii“: „îi mare cu cei mici") Eu sînt vestitul Pici Ce n-am decît 111» bici Ş-im cal străin, căzut, Ş-o bricicâ de-mprumut. 20 Dar, vai ş-amar de cine Mă ie îa drum pe mine! îl duc în fuga mare. Cu poşta... şi mai tare... Dar îi paveua rea? 35 Da-i muştereul greu? 462 15 20 25 30 35 40 (Bate din bici şi eice: „Ce-mi pasă mie... mişcă, copile.") Nici bricica nu-i a mea, Nici drumul nu-i al meu; Câ sîat vestitul Pici Ce n-am decît un bici, Din care tot pocnesc, Cu care mă hrănesc. bîrzoi: Piciu bricicarul... de la leş? leonaş: Dar, măria-ta... ştii?... din colţ de la Sfîntul Spiridon... Piciu bricicariu.., întreabă pe cine vrei şi ţi-a spune de mine... Cîte giupînese cu testemeluri... cîţi logofiţei cu vipiscă... tot Piciu îi bălăbăneşte hurduz-burduz, prin toate ratăcăniile... ba pe la vii... ba pe la Rădiu... ba pe la Sprăvale-babă... ba pe Ia clănţălărie... şi tot cam pe datorie... că despre bătuţi?... vorba ceea: i-o bătut vîntul de mult! Şi cînd mă trezesc!... tufă-n pungă, tufă-n buzunar... afif!... Dar ce-mi pasă!... Piciu să trăiască! treacă de la mine... că doar îs român... îs creştin... slavă Domnului!... din toţi negustorii şi meşterii din leş, numai eu am rămas din neam curat... şi un biet halviţar... şi un biet brahagiu... şi un biet cojocar... toţi ceilalţi îs cu perciuni. (Toate aceste le zice foarte rapide.) BÎRZOI (astupîndu-şi urechile): Mă!... ce daradaică hodorogită!... destul... stăi... leonaş: Ha, ho... tbrrr... am stătut. bîrzoi: Spune acu ce cauţi? leonaş: Ţi-am adus un curcan, măria-ta, tocmai de la leş... bîrzoi (în parte)-. Auzi Piciu?... şi-i curcanu meu cel de pripas... leonaş: Şi mă rog mâriei-tale să-l primeşti drept peşcheş. BÎRZOI (făcînd că se supără)'. Adică... fără peşcheş nu puteai să vii? leonaş: Apoi dă, cucoane... nu te supăra... obiceiul pămîntului. 463 bîrzoi: Ei fie... dă-1 la fecior. xon (apropiindu-se de Leonaş): Adă-1 încoace. leonaş: Na... (Dă curcanii lui Ion.)" bîrzoi (încet lui Ion, de ceea parte): Unde-i carboava, 5 hoţule? ion (dîndu-i carboava pe dinapoi): Iaca. (în parte.) Pil. bîrzoi (luînd carboava): Bine, bine, fătul meu... Spune acu... ce pricină ai la isprăvnicie? 10 leonaş (în parte): Oare ce dracu să-i înşir? (Stă puţin pe gînduri.) ion (ieşind, în parte): 58 cu asta! De-a mai ţinea isprăvnicia cîtava vreme, ne suim la sută... (SâmHnd curcanul.) Vai! drăguţu-mi-i... mîn-15 ca-l-aş fript... (Iesă.) bîrzoi: Ei, dă!... spune azi... că n-am vreme de perdut... Ce ai? leonaş: Apoi ... ce să am, măria-ta? Ia păcate!... M-am pornit de la leş c-o actoriţă... şi după 20 ce-am adus-o aici numai într-o fugă de cal... cînd la plată?... vrea să-mi mănînce dreptul, sub cuvînt c-am prăvălit-o de cinci ori. bîrzoi: O actoriţă?... de la fteatru? leonaş: De-acolo... de la denia cea nemţească. 25 bîrzoi: Şi unde-o tras in gazdă? leonaş : La pitariu Chirculici... ştii ?... de la vale peste drum... Dacă-i avea bunătate să mergi d-ta să-i grăieşti... ca părintele ispravnic... poate că nu m-ar lăsa păgubaş... 30 bîrzoi: Bucuros, fătul meu... mă duc. (în parte.) N-am văzut niciodată actoriţe... îs curioz să văd ce lighioaie sînt. (Tare.) Mă duc... (îşi caută şapca.) leonaş (în parte): Călătorie sprincenată... De-aş 35 putea sa-i depărtez pe toţi de-acasă... mi-ar veni la socoteală... ca să fugim cu Luluţa. bîrzoi: Iaca şapca... Vină cu mine, Piciule. leonaş: Mergi înainte, cucoane... că te-agiung. BÎRZOI: Bine. (Vrea să iasă.) 464 SCENA XIII LEONAŞ, BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ (aceşti doi ies din odaia din stingă, planul I) Chiriţa: Unde te duci, frate? 5 bîrzoi: Vin-acuş... Mă duc păn' la vărul Chirculici... să mă-ntîlnesc c-un ipochimen care-o tras acolo-n gazdă. chiriţa: La Chirculici?... da Chirculici s-o pornit de trii zile la moşie... ş-o pus să-i grijască casele. 10 leonaş (în parte): Tronc!... c-am codălghit-o!... bîrzoi (lui Leonaş): Apoi... ce dîrdîiai tu, măi brici carule ? chiriţa: Care bricicar?... (Cunoscînd pe Leonaş.) Ce văd ?... iar hoţu cel de Leonaş! 15 bîrzoi: Leonaş? guliţă: Dar, babacă... aista-i ofiţeriu care-o sărutat pe Luluţa. bîrzoi : Duelgiu ?... (Lui Leonaş.) Ce însemnează dar?... grăieşte... acu ofiţer, acu bricicar?... 20 leonaş: Iaca, măria-ta... Am voit să văd cu ochii cum faci dreptate în isprăvnicie... şi cît ţin curcanii isprăvniceşti. chiriţa: Vai de mine!... că aista-i Pepelea! bîrzoi: Aşa? care vrea să zică... eşti şpion d-ta?... 25 Apoi, aşteaptă... dacă-i aşa, să-ţi dau o răfu- ială isprăvniceascâ pe spinare. (Strigă.) Măi jăndari! chiriţa: Jăndari! guliţă: Jăndari! 30 leonaş: Aşa-i socoteala?... apoi... ian aşteptaţi şi voi să vă-nvăţ eu galopu... (în vremea cit cîntă, îj loveşte cu biciuşca peste picioare. Chiriţa, Bîrzoi şi Guliţă sar prin casă în măsura muticei.) (Aria galopului) 35 LEONAŞ Hi, hi, bălan ... Hi, hi, jărpan. 465 1 BÎRZOI CHIBIŢA, GULIŢĂ Vai ce lioţ I ce fiară.! ^ LEONAŞ Hi, hi, bâlan ... Hi, hi, şoldan. 5 BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ Vai, că m-o pişcat iară. Bre! ce om şugubăţ! Da şezi, măi, binişor. LEONAŞ 10 Ba nu ... vreu să vă-nvăţ Galopu-ntr-un picior. Hi, hi, bălan ... Hi, hi, jărpan. BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ Vai! ce hoţi ce fiară! 15 LEONAŞ Hi, hi, jărpan ... Hi, hi, şoldan. BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ Vai! că m-o pişcat tară! (Leonaş iesă rîzînd pe unde o întrat, în vreme ce Luluţa întră 20 Pe «fa din fund.) SCENA XIV LULUŢA: CHIRIŢA 25 BÎRZOI GULIŢĂ 466 BÎRZOI, CHIRIŢA, GULIŢĂ, LULUŢA Da ce-aţi păţit de săriţi drăgaica prin casă? }■ (sărind necontenit)-. Luluţă... zi-i să şeadă > binişor. f luluţa : Cine ?... cui ? CHIRIŢA -J BÎRZOI j (oprinduse): Lui Leonaş. Unde-i ? GULIŢĂ > luluţa: Leonaş? chiriţa: Bre! ce împuşcă-n lună! bîrzoi : Bre! ce ienicer! guliţă: Am să-i cer iar duel! luluţa: Da tăceţi din gură că vă vin musafirii la masă. chibiţa: De pe-acu?... unde-s? luluţa: I-am văzut întrînd pe poartă... Iacătă-i SCENA XV Cei dinainte, MUSAFIRII (Arie din „Hirca": „Tanatta“) MUSAFIRII Plecăciune cucuiete! Iată-ne că am sosit. Hai la masă, căci de sete Şi de foame am murit. CHIRIŢA Mă incliin şi sînt voioasă C-aţi venit cu toţi la masă, Şi sperez că bucuros îţi minca şi-ţi bea vîrtos. MUSAFIRII Plecăciune cucuicte! Iată-ne că am sosit. Hai la masă, căci de sete Şi de foame am murit. chiriţa: Cred, boieri d-voastră, că vi s-or fi cam lungit urechile de foame, pentru că pe aici obicinuiţi 10 a mînca pe la amiază... dar noi metahirisim evropieneşte... pe la 5; nu vă fie cu supărare... Peste o jumătate de ceas or da biîcatele pe masă... Vă rog să îngăduiţi. musafirii: Sărut mînile. chiriţa: Astăzi vreu să-mi ieu ziua bună de la d-voastră. .. fiindcă mă duc la Paris. musafirii: La Paris? chiriţa: Dar... şi nădăjduiesc că îţi chili vîrtos în sănătatea isprăvnicesei d-lor-voastre. musafirii: N-ai nici o îndoială, cucoană. chiriţa: Insă păn'la masă... dacă poftiţi cîte un păhăruţ de rachiu?... Ioane... adă rachiu. (Ion intră cu o tablă plină de păhăruţe de rachiu şi se duce 15 de dă întîi cucoanei Chiriţei şi pe urmă pe la musafiri.) chiriţa (bînd)'. Să trăiţi... întru mulţi ani... şi să ne videm sănătoşi !... Bun rachiu... îi pe cursă... ca la leş... Poftim, boieri. Ioane!... dă la d-lui... dă la d-lui... dă şi Ia d-lui... (Arată un musafir 20 mai ruşinos.) (Ion, după ce dă rachiul, iesă.) chiriţa: Ş-aşa cum vă spuneam, boieri d-voastră... peste vro trii zile vă las cu lacrimile pe obraz... aştept numai paşportul. 25 SCENA XVI Cei dinainte, ŞARL (cu paşportul fn mînă, dă buslatn salon) şarl : Pasport ?... Voilă. toţi: Monsiu Şarlă? şarl: Present! 30 (Air du „Royal fambour") Me voici... am sosit Moulu, bouillant de rage Pour cite-am pătimit, Am pătimit dans ce voyage. 46B JE» un caroutze affreux. 0« fn'a conduii burduz-burduz. Les surugi riaient intre eux, Disanl: Draco franţuzi 5 (închiniiidu-se Ia Chiriţa) Mais pour vous, cocona, Ort irait en enfer... CHIRIŢA (făcînd tali) 10 Ah! vom (tes juvaer. ŞARL (in parte, făcînd semnul gatncntlor din Paris) Tiens! v’lă pour toi... voilâl Quel bonheur! am sosit 1-5 Enfin dans ce village... Ma clte-am pătimit... etc. şarl: Madame, am împlinit comision d-tale... Am scos pasport. chiriţa (cu bucurie)’. Unde-i? 20 şarl: Voilă. chiriţa: Dă-mi-1 degrabă... şarl: Pardon... trebui un far furi... să-l p rezentez pe farfuri... â la mode. chiriţa: Bine zici... Ioane! 25 şarl: Non strigat... Am găsit farfuri... Monsieur, bărbat d-tale, port un duzen la surtuc. (Se apropie de Bîrzoi şi-i taie un bumb de la surtuc.) Vous permettez ? bîrzoi: Ce faci, neamţule? 30 şarl: Non faci attention... Am trebuinţ un farfuri... et voilă! (Arată bumbul şi pe urmă pune pasportul pe dînsul ca pe un talger de-l prezentează Chiri-ţei.) musafirii: Ha, ha, ha, ha... a dracului franţuz! 35 şarl (in parte): Voilă une mode commode... On porte toute une vaisselle sur soi— (Tare.) Madame la baronne de Chir Uza... 469 chiriţa: Merci, monsiu Şarlă... cînd ai şti ce mul-ţămire mi-ai făcut... Vous m’qţyez frotte le coeur avec du, miel. şarl: Quoi?... 5 chiriţa: Oui... avec du miel... m-ai uns Ia inima cu miere... Nous disons comme ţa... şarl: En moldave... suffit. (în parte.) Jolie langue! chiriţa (deschizînd pasportul): Ascultaţi, boieri d-voastră... (Citeşte.) „D-neei baroana Chiriţa Bîrzoi, 10 care merge peste graniţă în staturile Evropei...“ toţi: Baroană! bîrzoi: Baroană!... tu... baroană?... chiriţa: De ce nu?... dacă-i moda. guliţă: Nineacă... da eu nu-s baron? 15 chiriţa: Ba şi tu eşti, Guliţă... eşti baronaş. guliţă: Vra să zică şi babaca îi baronoi? bîrzoi: Ba... mă ferească Dumnezeu! chiriţa: Da ian mai spune-ne ceva de la leş, monsiu Şarlă?... Ce mai fac ieşenii? 20 -şarl: Toţi ieşenii s-o făcut bulangeri... chitari. toţi: Pitari? şarl : Parbleu!... Plămădesc glodu iarna, ca să-I înghită vara. chiriţa: Bine zici... îmi aduc aminte cînd am fost 25' acolo cu Aristiţa şi Calipsiţa... era să mă înec! şarl (in parte): Ah bah! un tonneau... ga flotte ton- jours. chiriţa: Da despre teatru ce ştii? şarl: Est opera italian... am văzut Robert le diable! 30 chiriţa: Nu mă nebuni... şi cum o fost? şarl: Formos... tare formos. chiriţa: Ei... parastuieşte şi nouă piesa aceea... c-am auzit că-i cu o mulţime de drăcii. şarl: Dacă poroncesc madame coco na... bucuros. ^ (Toţi se aşează pe canape şi pe jilţuri. Şarl, in mijlocul lor, cintă cânticelul: „Titi â. la repr&. de Robert le diable".) toţi (sculîndu-se): Mare minune! Nemţii ceia îs cu dracu, zău! 470 SCENA XVII Cei dinainte, TON şi, pe urmă, LEONAŞ (în toaletă /emc-iască) ion: Cucoane... cucoane... o vinit o madamă de la 5 leş... şi cere să între aici. bîrzoi: Cine-i? ion: Cică-i actoriţă. toţi: O actoriţă? leonaş (intrînd răpide): Plecăciune, boieri... Mă rog 10 de iertare că dau busta-n casă, nitam, nisam... dar, avînd treabă cu părintele ispravnic, am luat îndrăzneală... Care-i părintele?... bîrzoi: Supusă sluga d-tale, madamo. leonaş: D-ta să fii sănătos. 15 bîrzoi: Sărut mînile. chiriţa (în parte): Marc minune! cum seamănă cu Leonaş! leonaş: Pune-ţi în gînd, părinte ispravnice, că am un frate, care de cîteva zile s-o făcut nevăzut 20 de la Iaşi... şi pre cît am aflat de ici, de cole... am prepus că-i ascuns aici în tîrg... şi că-i amorezat de o duducă care-i zic Luluţa. luluţa (în parte): De mine ? chiriţa: Luluţa?... şi cum îl cheamă pe fratele d-tale, 25 _ cheramo ? leonaş: Leonaş... de nu ţi-a fi cu bănat, cucoană. chiriţa: Nici cît pe-o măsă... să ierţi... Şi d-ta zici că eşti actriţă? leonaş (făcînd compliment femeiesc) : La Teatru Naţio-30 nai... să ierţi. chiriţa: Să fii d-ta sănătoasă... dar cît pentru fratele d-tale..; cine-a fi acela... nu avem cinste... leonaş: Bunătatea d-tale... dar, mă rog... pe duduca Luluţa nu ştiţi unde-aş putea-o găsi? 35 chiriţa: Nu departe... Dacă vrei s-o vezi? iat-o... O logodim astăzi cu Guliţă, fiul meu... leonaş: Să-ţi trăiască. chiriţa (cu dispreţ): Plecăciune. 471 r leonaş (care în toată vremea asta a întors spatele Lulu-ţei): A!... dumneei îi duduca Luluţa? Tare-i frumuşică! Dă-mi voie, dragă, ''să te sărut şi să te fericesc de odorul cc-ai să capeţi. (Săruta pe 5 Luluţa şi-i zice încet.) Eu sînt, Luluţo, eu, Leo- naş. .. opreşte logodna. luluţa (lipind-): A!... toţi: Ce-i? luluţa (făcîndu-se nebună)'. Vai de mine! se învîr-10 teşte casa cu mine. Toate le văd pe dos... Iaca mătuşica să dă de-a tumba... ha, ha, ha, ha__________________ chiriţa: Kirie eleison\... că iar i-o venit nebunia... şi tocmai în ceasul aista!... Luluţo... luluţa: Fugiţi... fugiţi... daţi-mi pace... că-mi 15 vine-a muşca... Unde-i Guliţă să-l zgîriiu?... unde-i să-l muşc? guliţă (ascunzîndu-se după tatâ-său): Nu mă lăsa, băbacă, ca mă mănîncă. luluţa: Ha, ha, ha, ha... Am să mă mărit cu iubitul 20 meu, pe care-1 iubesc din copilărie... Iatâ-mă-s la nuntă... orhestrul începe valţul, valţul!... Unde-i mirele să gioc cu el? Valsul LULUŢA (văhuind singură) Tra, la. Ia, la, la, Tra, la, Ia, la, la, Astăzi chiar mă. mărit. Mă. mărit, mă mărit 1 Tra, la, la, la, la, Tra, la, la, la, la. Chiar astăzi mă mărit Cu al meu iubit. (Se opreşte din joc, pîîngh-d.) Ah, ah, ah, ah, ah, ah! Dragul meti nu mă vra... CORUL Sărmana, vai de ea! (bis) 30 472 LULUŢA (rilind) Ha, ha, ha, ha, ha, ha! Ba mă vrea, ba mă vrea, 5 CORUL Sărmana! vai de eal Vai de eal ( împreună.) LULUŢA 10 (jucînd) Tra, la, la, la, la, Tra, la, Ia, la, la, Astăzi chiar mă mărit, Mă mărit, mă. mărit... 15 Tra, la, la, la, la, Tra, la, ia, la, la. Chiar astăzi mă mărit Cu al meu iubit. CORUL 20 Sărmana fată! Privi fi-o, iată, Iată c-a-nebunit. Nebunit, nebunit! Sărmana fată, 25 Mai bine-ndată, îndată-ar fi murit, Ar fi muriţi 1 (Luluţa se aruncă in braţele lui Leonaş.) luluţa: A!... iaca logodnicul meu... iată-1, iată-1! 30 chiriţa : Cine}... Madama ?... logodnic!... (Cătră musafiri.) S-o perdut de istov! luluţa (ţipînd): Aista-i, aista-i... vreu să mă măritaţi cu dînsul... că de nu... nebunesc... 473 chiriţa: Să te măritam cu madama?... altă belea acu!... şarl: No... faceţi caprisu Luluţei... non trebuie contrarier un malade. 5 chiriţa: Bine zici, monsiu Şarlă... Ei... fie, Luluţă dragă,., dacă ţi-i drag dumnealui ?... ie-ţi-1... Noi ţi-1 dăm. (Cătră Leonaş.) Mă iartă, madamă, că te supăr... leonaş : Da unde, cucoană!... dimprotivă... 10 luluţa: Dacă mi-1 daţi... logodiţi-mă acu-ndatâ cu el. chiriţa: Fie ş-acu, numai nu te tulbura... (Cătră Leonaş.) Madamă... facem abuz de bunătatea d-tale... dar apoi vezi în ce stare-i biata copilă... Fii bună, te rog, şi primeşte a te logodi cu dînsa... 15 ne-i îndatori peste măsură. leonaş: Cu mare bucurie... Cea mai mare dorinţa a mea este ca să vă îndatoresc... poftim inelul meu. chiriţa: Foarte mulţămesc... Luluţo, iaca inelul 20 d-sale... dă-i acum pe-al tău... şi să vă fie logodna într-un ceas bun... amin! (Leonaş şi Luluţa schimbă inelele.) luluţa (veselă)'. M-am logodit... m-am logodit! De-acum ziceţi să cînte muzica... să-nceapă 25 balul... la bal... la bal... chiriţa: Bal înaintea mesei? şarl (încet Chiriţei)\ Ne la contrariez donc pas... puisqu’elle est foile. (Tare.) En avani la contre-danse. 30 chiriţa (căutînd cu dragoste la Şarl): Fie, monsiu Şarlă... Vous serez mon cavaler? şarl (în parte): Crac. chiriţa: Hai, boieri... să vă văd... (Orhestrul cîntă contredansui. Chiriţa joacă cu Şarl, în faţă 35 cu Guliţă, care joacă cu Luluţa. Leonaş slujeşle de damă lui BSrzoi şi joc amîndoi vis-ă-vis cu doi musafiri. Musafirii mai î« fund.) 474 TOŢI (jucind) Ah, ce plăcere de-a juca Şi de griji a să scutura. 5 CHIRIŢA Ah. 1 monsiu Şarlâ... te rog, îmi spune Dacă joc frumos cancan? ŞARL Aht que des graces! Joci de minune jq (in parte) Elle danse conime an ours blanc. TOŢI Ahl ce plăcere de-a juca Şi de griji a să scutura. chiriţa: Destul, c-am obosit! 15 leonaş (strîngînd pe Luluţa in braţe)'. Ah! dragă Luluţă... de-acum eşti a mea şi nimic nu ne mai poate dispărţi... chiriţa (cătră musafiri)-. Vezi, dacă-i actriţă... cît de bine-şi gioacă rolu. 20 leonaş: De-acum festa-i giucatâ; pot să m-arăt fără grijă. chiriţa: Festa?... ce vra să zică asta? leonaş (scoţindu-şi capela): Mă cunoşti, Chiriţoaie, cine sînt eu? 25 CHIRIŢA 'l bîrzoi S : Leonaş! GULIŢĂ ’ leonaş: Eu !... v-am giucat-o bună? chiriţa (câzînd pe un scaun): Ah! ne-o giucat-o, 30 Pepelea! k bîrzoi: Ian stăi, moţpane... dacă-i pe feste?... apoi să ţi-o gioc eu mai sărată şi mai chipărată... doar am puterea-n mînă... doar îs ispravnic!... leonaş: Ba te şterge pe guriţă, boieriule... Iaca demi-35 sionul d-tale. (îi dă un pachet.) 475 bîrzoi : Demisionu ? leonaş: Aşa... mai dinioare am primit un plic de la directorul Departamentului, care mi-i prietin, şi înîntru am găsit demisionul d-tale. 5 bîrzoi: Da să n-am parte de Chiriţa dac-am gîndit vrodată să-mi dau demision. (Citeşte:) „Demisionul ce ai dat din postul de ispravnic se primeşte. ... şi se poronceşte d-tale ca să încredinţăzi trebile ţinutului d-sale d-lui Leonaş, noul dire-10 gător.“ — Am sfeclit-o! (Cade pe un scaun de altă parte.) Da bine... pentru ce?... care-i pricina ? leonaş (încet): Curcanu cel bătrin ţi-o giucat festa... Ce să faci?... s-o trecut vremea curcanilor!... 15 Iar cît pentru logodna mea cu Luluţa, de nu-i încuviinţa-o acu îndată... spun lui Piciu bri-cicariu să deie jalbă că i-ai luat o carboavă chiar de haram. bîrzoi: încuviinţăz... încuviinţăz, numai taci. 20 chiriţa (pe glnduri): Să-mi treacă pintre degite bunătate de zestre?... nu se poate... (tare) nu se poate! leonaş (încet, Chiriţei): Ba se poate, căci almintire... l-oi ruga pe prietinul meu, pe ofiţeriu cel de 25 azi-dimineaţă, să arăte portretu d-tale lui Bîr- zoi... Se poate acum?... chiriţa (plecind capul)'. Se poate! leonaş: Care vra să zică... toate s-o pus la cale... Acum, boieri d-voastră, fiindcă un ispravnic trebuie să fie un om aşăzat... vă poftesc la nunta mea cu duduca Luluţa. Dumneei cucoana Chiriţa şi cuconu Grigori, preaiubitul ei soţ, s-o primit a ne fi nuni mari... aşa este? bîrzoi 1 (ztmbind mînzeşie) : Cum nu ?... cu mare chiriţa J bucurie. leonaş: Cît pentru.monsiu Guliţă, dacă tot voieşte duel ?... guliţă: Bai! şarl: Commenl! tu rejuses, malheureux! 30 35 476 10 guliţă (cu nerăbdare)'. Qu’est ce que vous voulez?... Omorision ? şarl: Fricosion... va! (în parte.) Quel petit cretin! ion (intrind): Cucoană... să deie bucate? chiriţa: Strigă să deie. ion (ia uşa din fund, strigă chiuind): Mă Postolachi... mă!., dă bucate la masă... mă! chiriţa: Carnacsî, că ne-ai asurzit! Boieri d-voastră... poftim... d-le Leonaş, ce-o fost s-o trecut... nădăjduiesc că nu ne-i refuza de-a şide cu logodnica d-tale la masă. leonaş ; Dimprotivă, cucoană dragă, (încet) şi drept dovadă că sînt prietinul d-tale, poftim portretul. chiriţa (încet, luînd portretul)\ Să-ţi. spun drept... mare comedian ai mai fost! leonaş: Apoi... nu ştii că lumea-i un teatru plin de comedieni ? chiriţa: Bine zici... blagoslovită să-ţi fie vorba!... tocmai asta era s-o spun şi eu d-lor-sale... (Arată 20 publicul şi înaintează spre el.) Credeţi-mi mie: cei mulţi în lume, Fie din Londra sau din Focşeni, Fie cu stare, cu rang, cu nume, Joc ades roluri de comedieni. 25 Cela ce strigă câ ţara pere Păn' ce apucă vre un ciolan Şî, cît îl roade, stă îa tăcere... Cine nu-1 ştie că-i comedian? GULIŢĂ 30 Cel care vecinic se tot făleşte Câ-i de neam nobil cît un sultan... Şi-n faptâ-i neamul şi-î necinsteşte... îi prost sărmanul! prost comedian I... ŞARL 35 Celui qui tourne cum bate vîntul. Fiind azi jidov, mîni moldovan... Est un... non trouve au juste cuvîntul; Une giroueite... un comedian. 47? LULUŢA Cela ce caut-o zestre mare, Deşi el poate nu face-un ban, Şi zice fetei că-i dragă tare... Are iubire de comedian. LEONAŞ Cel care jacaş fiind de moarte A luat pelea de pe sărman... De-1 vezi deodată blînd, smerit foarte... Să fugi de dînsul că-i comedian. CHIRIŢA Astfel e lumea... o comedie! Iar noi, artiştii care-o jucăm, N-avem dorinţă alta mai vie Decît aplauzi sâ merităm. TOŢI Astfel e lumea... o comedie 1 Etc. etc. etc. (La s/irfitul cupletelor uşele din fund se deschid fi toţi se pornesc spre masa care se vede dincolo de uşă.) DOI MORŢI PERSOANE D. GHIFTUi, proprietar bogat Banul HAGI-FLUTUR, bătrîn ridicol ACROSTIHESCU, tînăr poet 3 EGOK, lipovan Şatrarul TAL.PĂ-LATÂ, arendaş T1ŢA, orfană. D-ca FERCHEZANCA, actriţă D, CÎRCIOC, candidat de judecătorie 10 ION, lacheu a lui Ghiftui UN BĂIET DE ŢĂRAN PRIETINI A LUI GHIFTUI, ŢĂRANI, JANDARMI DOI MORŢI VII1 VODEVIL IN 2 ACTE Reprezentat pe Teatrul National din Iaşi, in beneficiul artiştilor români, la 1851. 5 ACTUL I Teatrul reprezintă un salon bogat. în dreapta, pe planul I, o uşă deschisă cc dă pe un balcon fără grilaj. în fund, Sn dreapta, o uşă cu geamuri şi perdele, care duce intr-un salon mic. Alte două uşi cu geamuri in fund, care se de -10 cliid In grădină. în stînga, pe al 2-lca plan, o oglindă ma:e şi lîngă aceasta o uşă ascunsă ce duce asemenea în grădină. O canape aşezată în stînga privitorilor, un scaun lîngă oglindă şi alte două scaune între uşele din fund. Scena se petrece la Ghiftuieni. I5 SCENA I ION (sculurînd mobilele) (La ridicarea perdelei se aude în salonul cel mic din fund corul următor, cîntat de Ghiftui, Hagi-Flutur, A crostihcscu şi prie-20 tinii lui Ghiftui) : Prietini buni, să bem şi să mîncâm, Căci poate mîni vom da de ceas amar I 1 L'hotnmt biase, par Duveit et Lausanne [V.A.], 481 Hai de pe-acum. voios să ne-necâm într-un antal de vin bun de Caţnar. Glii, glu, glu, glu, să bem, să mincăm; Glu, glu, glu, glu, şi să tot cîntăm 5 Glu, glu, glu, glu, glu. ion : Ian auzi boierii cum se veselesc de ziua stăpînu-meu, d-nu Ghiftui!... O poftit tot Tîrgu-Frumos aici la moşie, la Ghiftuieni, pe banul Hagi-Flutur, pe d-nu Acrostihescu, pe d-nu Zgîrciiă... şi 10 alţii; şi acum, de trei zile, o ţin tot una cu mesele şi cu lăutarii. (Se aude în salonul cel mic ciocnete de pahare ţi chiote de veselie: „Să trăiască GhiftuiI... în sănătatea lui Ghiftuil... vivatI,..") 15 ION (căuiînd pe fereasta uşă salonului)'. Gîl, gîl, gîl... Înghite-Agachi... duşcă, băiete!... (Viind tn faţa scenei.) Parcă văd c-or să cadă bolnavi, de mult ce-nghit la sănătăţi! (Arie: „M-o pus tata $ă-nvă{ carte", din „Trintoml".) De trei zile, de cînd bou Şi mănlncă tot mereu, Cred că dobă s-au făcut... Numai bună de bătut. Pan, plan, plan, plan, plan, Plan, plan, plan, plan. Ce-aş mai rîde, rîde, zău De-aş putea c-un melesteu Sâ-i măsor în lung şi-n lat, Şi trivoga-n ei să bat; Pan, plan, plan, plan, plan, Pian, plan, plan, plan. SCENA II ION, EGOIÎ (vine din fund de-a stînga şi aduce grilage de fer pentru balcon) 35 EGOii (in fund): A! cito ti tam ?... barabancic ?... karaşo! ION: A! d-ta eşti, pan Egor? egoh: Da, da, eu, pan Ivan. 25 482 ION: Ţi-am mai spus că nu mă cheamă Ivan, că doar nu-s lipovan ca tine. egok: A! duşinca Ivanuşca!... nu cheamă Ia tine Ion}no, Ion po lipovanţchi... Ivan. 5 ion: Nici Ion, nici Ivan... m-ai înţăles? egor : Niet Ion, niet Ivan ?... a cito ? ION (cu mîndrie) : Gion ! EGOR: Gion. (Rîzînd.) A! pojalosti, duşinca maia... Gion niet hristian. 10 Ion: Puţin îmi pasă. Stăpînu-meu, cuconu Dumi- trachi Ghiftui, mi-o poroncit să mă numesc de-acum înainte Gion... pentru că sînt giocheu. EGOR: Cito ? ciocoi ? ION (mînios): Giocheu, măi... mere murate... 15 egor: înţăles... ciocoi... haraşo, haraşo... Dar să lăsăm vorba asta, că n-am vreme de perdut. Am venit de la Tîrgu-Frumos ca să aşăd ostre-ţile aiste la balcon. Pot să m-apuc dc lucru? ion : Poţi. Hai, aşază-le mai degrabă, că, zău, cînd 20 gîndesc că balconu-i fără ostreţe... mă umflă spaima. EGOR: Pentru ce, pan Gion?... ion: D-apoi n-ai văzut că casa-i zidită chiar pe malul iazului, îneît de-ar căde cineva din balconu ista... 25 (arată balconul) s-ar duce de-a dreptul în împă- răţia broaştelor? egor: No... mai bine... câ ar învăţa a cînta (face ca broaştele) şi ar da conţert la fteatru. ion: Ian las, pan Egor, că nu-i de şuguit cu iazu ista. 30 egor: Da adînc îi? ion: De trii stînjini!... mai ales cole sub balcon... zice că n-are fund. Hai, mergi de pune ostreţile, ca să nu se întîmple vro primejdie... (în parte.) Boierii s-o cam chefăluit ş-ar pute foarte lesne 35 să facă huştiuliuc... EGOR: Aista-i balconu cu pricina? (Arată în stînga.) ion: Ie sama bine să nu cazi. EGOR (ieşind pe balcon): Ni boissa. 483 ION: Să mai văd ce fac boierii. (Merge la uşa salonului celui mic şi priveşte înintru.), egor (în balcon, bocăneşte tare şi &nlă): Ia ţiganca maladaia, Jj Pauli ţa. mastavaia, Zniaiu varajiti. (bis) Palajiti denche vrucicu Palajiti bariu vrucicu, Zniaiu varajiti, (bis) 1D ION (alergînd la uşa balconului)’. Taci, măi omule, că asurzeşti boierii. Nu poţi să pui ostreţile fâr-a bocăni? egor: Niet. ion: Ei, las' dar, pănă s-or scula boierii de la masă. 15 egor (viind in scenă): Haraşo... haraşo. (Se aude iar în salonul cel mic chiote de veselie şi corul de la începutul scenei I.) Prietini buni, să. bem şi să. mîncăm. Căci poate mini vom da de ceas amar 1 20 Etc. etc. etc. egor (căutînd pe fereasta uşei salonului) : A! bojî moi! că nu sînt şi eu cu dînşii, să facem la mine glu, glu, glu. (Se aude in salon glasul lui G hi fini, strigînd: „Gion.! Gionl 25 adâ şampanie",,) ion: îndată, cucoane. (Deschide uşa salonului şi întră în el.) (Se zăreşte ţn salonul cel tnic o masă încunjuratâ de Ghiftui Hagi-Flutur, Acrostihescu etc.) 30 egor (vine pe gînduri în faţa scenei): Uvîi! uvîi! dacă n-aş fi păţit ce-am păţit, acum aş ave şi eu casă şi masă! aş ave şi eu cai şi trăsură... ca mai înainte* Aş fi tot birjar... iar nu negustor de harbuji şi de ferării în Tîrgu-Frumos! 35 (Arie lipovenească) Uvîi! uvîi! ce-am păţit! Cînd eram birjar vestit, 484 Toată ziua mi primblam... Cuconaş parcă eram I Dar acuma calc pe jos, Glodul din Tîrgul-Frumos I 5 Vînd căldări, harbuji, zâmgţi, La tîrgoveţii-frumoşi!... Frumoşi... frumoşi... vorba vine, pentru că-s din Tîrgu-Frumos... dar almintire... (Stă puţin pe ginduri.) Eoji moi!... acu un an eram Ia 10 leş... birjar la uliţa mare. Avem o droşcă de Brandmaier şi doi cai iuţi ca chiperiul: unu Malerchi şi celalt Ichim /... cînd le strigam: Paidi Malerchi... jidanii de pe uliţă zice avei!... Toţi cuconaşii vra să se primble cu Egor la Copou 15 şi-mi plăte cîte trii sorocovovţia pe ceas... dar mai ales unu cu plete lungi... care socoteam că-i cuconaş... şi el era un coţcar... După ce m-o purtat pe datorie două luni... o fugit, fără să-mi plătească... Ah, ti padleţ cuconaş!... 20 de l-oi prinde vrodată, am să-l satur de droşcă... să-i trag o hurducătură... s-o pomenească!... (Arie lipovenească) Am să-l ieu la hăţuit Ca pe-un cal rău, nestrunit; Şi din bici pocnind mereu. Chiar la goană am să.-l ieu. Iar din trapul său cu frac Un răbuş mare-am să-mi fac, Ca să-nsemn c-un par uscat Cîte ceasuri l-am primblat. Da mai pe urmă încă ce-am mai păţit c-o madamă v de la fteatru... una madam Panchiţa... AI bojî moi! ce ochi de drac ave!... cînd căta ia mine îmi căde frîile din mînă!... ea umbla tot 35 cu mine zi şi noapte şi cînd îi pomenem de parale.., îmi zicea Egoraş... Egoraş!... cînd o auzem, , ; mă făcem turtă dulce!... într-o zi, după ce-o primblasem vro trii luni pe datorie, merg la 25 30 485 dînsa ca să facem socotelile, ş-o găsăsc plîngînd... no... dac-am văzut-o plingîod... mi-o vinit noduri în gît ş-am început şi eu a plînge. (Scoate basmaua şi-ţi şterge ochii.) Era datoare c-o sută 5 de galbini în tîrg şi n-ave cu ce să scape de exe- cuţie... eu, bun la suflet şi prost la minte, am alergat degrab' acasă, am pus amanet totce-a-vem, droşcă, hamuri, cai, ş-am adus suta cea de galbini madamei Panchiţ, ca s-o agiut la 10 nevoie... Cînd m-o văzut, mi-o sărit în gît şi m-o sărutat... A! duşinca Panchiţ!... Pauliţ Panchiţ!... a doua zi o fugit şi ea... s-o făcut nevăzută 1... şi de-un an de zile acum, nici n-am auzit de dînsa... (Bătindu-se cu pumnul 15 peste cap.) Na! ti scatina... aşa, am prăpădit tot ce-am avut ş-am agiuns a vinde harbuji şi peşte sărat în Tîrgu-Frumos. (Arie lipovenească) Bojl moi! ce păcat 20 Dac-ajungi amorezat l Te dau toate de sminteală Ş-apuci hoisa-n loc de ceală! Droşcar bun chiar dacă eşti, Drumul ziua-ţi rătăceşti. 25 Şi tot ieşi mereu dm cale. Şi te duci mereu devale. SCENA III EGOS, TIŢA (viind prin stînga din grădină) tiţa (oprindu-se cu sfială în fund): Oare unde să fie 30 boieriul ?... Ce văd ? pan Egor aici ? egor (întoreîndu-se soldăţeşte): Egor? ia... o duducă!... tiţa (apropiindu-se): Nu mă cunoşti, pan Egor? EGOR: Ian aşteaptă... pastoi... duduca Tiţa?... tiţa: Tocmai. M-ai văzut la Iaşi în dugheana lui moş. 35 Talpă-Lată, unde vinei sâ cumperi orz şi ovăs. 480 i egor: 11 bojî moi... cum ai crescut de-un an de zile!... cum ai îmbobocit!... parcă eşti o laie precras-nai... Da ce mai face jupînu Talpă-Lată? tiţa: Sănătos. O lăsat dugheana şi s-o apucat de moşie. 3 O luat în posesie chiar moşia asta. EGOR: Moşia Iui cuconu Dimitrachi? tiţa: Dar, o luat~o de la vechilul d-sale, pentru ca ştii că boieriul o lipsit vro patru ani din ţara... şi s-o întors numai de-abia de-o săptămînă... 10 cred că nici nu-I cunoaşte moş Talpă-Lată. egor: Dacă nici eu nu-1 cunosc... nu l-am văzut niciodată... Dar se vede că i-o mers bine lui pan Talpă-Lată, cu orzu şi ovăsu... s-o îngrăşet? tiţa (rîzînd): Aşa... acum sîntem aşăzaţi aici de 15 vro şese luni. EGOR: Da el unde-r? tiţa; Acasă... de-abia am sosit amîndoi de la Roman, şi cum am aflat că boieriu o vinit la moşie, am alergat ca să-l văd... Nu ştii unde-i, pan Egor? 20 egor: La masă... Ai vro treabă cu dînsu? tiţa (în taină)'. Am să-i vorbesc. egor: Şi nu te temi să vii singurică... aşa... în casa unui cuconaş? tiţa : Să mă tem ?... de ce ?... nu ştii cît e de bun 25 cuconu Ghiftui... Cît bine face locuitorilor... cum îl iubesc toţii... Ş-apoi cînd ai şti cum s-o îngrijit de copilăria me... cum mă dismerda cînd eram mititică... cum îmi aducea păpuşi şi cofeturi... parc-aş fi fost copila lui... D-lui 30 o cheltuit cu dăscălii care m-o învăţat... şi pot zice că-i sînt datoare cu toate. egor {uimit): Bun hristian!... Da Talpă-Lată?... cum ai agiuns la dînsu? HŢA: La moartea maică-mea, acum doi ani, neavînd 35 nici o rudă, m-o dat stăpînirea sub epitropia lui... ca prietin a casei noastre. egor: Socotem că ţi-i moş. tiţa: Ba nu... aşa-i zic eu pentru că-i bătrîn... E! să fi fost atunci aici cuconu Dumitrachi, sînt 40 sigură că nu m-ar fi lăsat pe mîna altora!... 487 Doamne! tare-i bun la suflet!... şi tare mi-i drag!... Cînd am aflat că s~o întors din străinătate... ştii?... de mi-ar fi^căzut din cer un logodnic cu păru de aur, nu m-aş fi bucurat 5 aşa de mult!... EGOR (în parte, ştergîndu-şi ochii): Ce sufleţel de hulubiţ! (Oftează.) A! Panchiţ! Panchiţ! tiţa (în taină): I-am cusut un călăf de ciubuc cu mărgele ş-am vinit să i-1 aduc. 10 egor (cu dragoste)-, Duşinca!... tiţa (cîntă): (Arie din „Baba Hîrea": „Tata mi-a zis fată, fată") Pentru mine, biată, fată Fără mamă, fără tată, N-am pe nime mai iubit Pe pămîntu] părăsit. Pentru dînsul mi-aş da viaţa; Mă rog seara, dimineaţa, Şi zic, Doamne, Dumnezeu, 20 Ţine-1 tot pe dorul meu! EGOR (plîngînd)-. A!... SCENA IV EGOR, TIŢA, ION (ieşind din salonul cel mic) ION: Hai, hai, căraţi-va că s-o sculat boierii de la masă 25 ş-o să vie aici. tiţa (veselă): Boieriu... cuconu Ghiftui are să vie?... Cît îmi pare de bine!... am să-l văd. ion: Ba te şterge pe guriţă., acu deodată, drăguţă... hai... 30 tiţa: Apoi dar oi aştepta... poate că mai pe urmă... ion: Negreşit... du-te-acu de te primblă în grădină, păn’ ce şi-or trage ciubucele boierii... tiţa (apropiindu-se de Ion şi căutînd la el cu ochi dulci): Da mi-i da de ştire cînd a fi vreme, dom- 35 nişorule? 488 ION (in parte)'. Iaca!... că n-o văzusem cît îi de frumuşică... (Cu blîndeţe.) Cum să nu-ţi dau de ştire, drăguţă... cum ţi-i numele? (O apucă de bărbie). 5 tiţa: Tiţa. ion (in parte)'. Îmi vine s-o sărut. egor: Da eu ce fac cu balconu, pan Ivan? ion (mintos): Gion... nu Ivan... mai, mere murate... Las’ că-i aşeza ostreţile mai pe urmă... 10 EGOR: No, haraşo, haraşo, Paidiom, duducă. (Ies amîndoi prin fund în stînga. Ion ii urmează.) SCENA V HAGI-FLUTUR, A CROSTIHESCU, trei prietini, GHIFTUI (vine (h urma tuturor) 15 (Ghiftui merge linişti! de se pune pe canape. Ceialalţi se apropie înşişi de oglindă şi se grupează î« faţa lui.) (Arie „Haideţi, fraţi, să trăim bine") TOŢI (afară de Ghiftui) 2Q Haideţi, fraţi, să trăim bine, Să trăim noi între noi, Luînd vremea precum vine Şi rîzînd de-orice nevoi. FLUTUR 25 Vai de-acel care nu ştie Tmereţ-a preţui 1 Eu, trăind în veselie, Păn’ la moarte-oi chiui Hai, hai... JO TOŢI Haideţi, fraţi... etc. etc. 489 ghiftui (cu tristeţă): Ba că chiar... aţi vorbit de v-aţi prichit! flutur: Da ce?... iar te-o apucat năbădăicile, vere Ghiftui ?... iar ţi s-o înecat corăbiile ?... 5 ghiftui (apropiindu-se de ceialalţi): Ba nu... Zău nu, fraţilor... vă înşălaţi... îs tare vesel... atîta numai că mi-i urît! flutur : Ce fel ? ce fel ţi-i urît... după ce-am deşărtat zece butelci de şampanie, pentru ca să sărbăm 10 ziua ta ?... ce dracu ?... ai băut cît şăpte şi mai ai obraz să te jăluieşti... zici că ţi-i urît?... ghiftui: Mi-i urît cît opt... (Oftînd.) A! voi nu ştiţi ce-i urîtul! Ce boală grozavă-i!... acrostihescu: Nu ştim?... Ia aşteaptă... (Scoate 15 din buzunar un volum manuscris şi caută filele.) Aurora... La mormîntul ei!... Odă la împăratul... Odă la şahul... Odă la craiul... flutur (încet lui Ghiftui)'. Iar o să ne lovească-n cap c-o poezie... 20 acrostihescu: Iată:... ascultaţi. (Citeşte declamind.) „Urîtul e na demon ce-alungă. omenirea Cu chinuri, nesfîrşite, cu pas neîncetat; El stinge-n sîn speranţa, goneşte fericirea, Şi-n locul lor depune dezgustul nempScat! 25 Amar de acel suflet pe care el atinge!..." ghiftui: Şi celelalte... bravo, Acrostihescule!... de cînd faci ode pe la cei mari, n-ai nimerit niciodată aşa de bine... flutur (încet lui Ghiftui)'. Nu-s de dînsul... 30 ghiftui : Cu adevărat că urîtul îi un demon fără milă care mă goneşte zi şi noapte şi mă face să mă cred mort de viu... flutur: Te goneşte?... goneşte-1 şi tu... ghiftui : Da cum ?... prin care chipuri ? 35 flutur: O mie ş-o sută... Nu eşti bogat? ghiftui: Bogat... bogat... ş-apoi?... dacă-s bogat... ce-mi foloseşte?... Tot asta mi-o aruncaţi în obraz... că-s bogat... că am zece mii de galbini venit... 490 10 flutur : Zece mii de galbini!... auzi ?... şi-ncă se mai fasoleşte ? ghiftui: Nu mă fasolesc, frate.,. Ştiu că sînt creştini care trăiesc cu mai puţin... d-apoi... nu-i totul să ai bogăţie... flutur: Ba-i tot... daca nu mă crezi... întreabă lumea-ntreagă. ACROSTIHESCU ( declamîndJ „Ce este bogăţia? un vis, o nălucire I Chiar o nimică toată... un fulger, o lucire, O himeră..." flutur (impingînd pe Acrostihescu): Mări, du-te-n colo cu himera ta, smintitule... auzi?... zece 15 mii de galbini o nimica toată!... şuguieşti, vere ?... zece mii!... dacă eu cu suma asta fac pe dracu-n patru... Zece mii de galbini!... Kirie eleison!... ş-apoi încă i-i urît}... dă! pas de nu crede că soarta-i oarbă... 20 ghiftui: Ce să fac?... aşa mi-i firea. acrostihescu (declamind) „Fiiea ta îi o tirană, îi o aprigă duşmană! 25 Trebuie de gUci s-o freci Şi-n vin s-o îneci 1" flutur: Ai auzit?... iaca un chip minunat ca să-ţi lecuieşti boala. ghiftui : în zădar!... Am cercat de toate şi n-am 30 nimerit... Am întrat în slujbă, acu patru ani... flutur : Tronc, Marico?... ai şi găsit chip... Ce slujbă? ghiftui: Dicanicească!.. - ,Am văzut cu adevărat multe lucruri de rîs... dar degeaba!... n-am rîs nici măcar de-o liţcaie. 35 flutur: Cred şi eu... pas de pitrece cu haz cînd auzi toată ziua: „Cătră cinstita giudecătorie!... aşa 491 precum şi în urmarea celor mai sus pomenite... jăluitorii... la faţa locului. ifăcindu-se spraf-ca... şi întorcîndu-se cu natpis... “ ghiftui: Şi celelalte... trii coli Întregi, fără punt şi 5 fără comă... Mi-am dat dimisia după o lună de zile ş-am început a alerga prin adunări, prin baluri, să caut distracţii... flutur : Ei!... şi n-ai găsit ? ghiftui : Am găsit pretenţii şi etichete, care mi-o 10 tăiet deodată tot gustul de pitrecere... Cei mai mulţi s-adună, nu ca să pitreacă, dar ca să critice... ş-apoi ce critici?,., tot acele şi iar acele, care le-am auzit cu şăse ani mai înainte... De este vrun bal ?... societatea se-mparte-n 15 două... damele de-o parte şi cavalerii de alta, parcă de-abia s-ar cunoaşte... zice că-i de bonton ... şi cînd se-ncepe giocul, cei mai mulţi din cavaleri se duc de se pun Ja cărţi. (Arie „Asi cu o petiţhme", din „Muza") 2Q Deşi damele-s pl&cute. Vesele, bine crescute; Deşi joacă, lin, uşor. Şi insuflă dulce-amor; Lor le sînt azi preferate 25 Patru dame.... cam ciudate Care-aduc la cărţi noroc Şi pe care toţi le joc. (bis) flutur: înţăleg... dama de cupă, de pică, de caro.,. ghiftui: Doamne! priceput eşti, vere Hagi-Flutur! 30 flutur: Aşa-s din născare, vere Ghiftui. acrostihescu ( dedamînd) „Prostia din născare Nici un leac nu arel" 35 FLUTUR: Iaca, mă! da aista de unde-o sărit cu poeziile Iui cele şchioape ? 492 acrostihescu (supărat) : Ia ascultă, măi vere... nu te-atinge de cele sfinte. flutur: Care sfinte, mă? acrostihescu: Aşa să ştii. Poezia este-o artă sfîntă... 5 o fiică cerească. flutur: Apoi dacă-i o fiică cerească, n-o face să umble cu colinda la sărbătorile unora şi altora... m-ai înţăles?... acrostihescu (în parte) : Bestie incapace! 10 flutur (în parte): L-am pocnit în pălărie! (Cătră Ghiftui.) Ş-aşa, vere Ghiftui, nu-ţi uita vorba! ghiftui: Ce vorbă? flutur: Zicei că n-ai putut scăpa de urît nici în societăţile leşului... mare minune!... da eu rid cît 15 şapte... pitrec... gioc... fac curte, într-un cuvînt, trăiesc... şi gust dulceaţa tinereţii. ghiftui: De cîţi ani eşti? FLUTUR: La Crăciun împlinesc 45 de ani... şi cei mulţi înainte. 20 ghiftui : Ce tînăr fericit!... eu am îmbătrînit de tot... FLUTUR: Auzi, bâtrîn de 36 de ani!... (în parte.) îi cam smintit. ghiftui (desperat): Vina me-i dacă nimic nu-mi mai 25 place pe faţa pămîntului?... dacă nimic nu mai trezeşte-n mine-o singură bătaie de inimă?... am făcut voiajuri, şi-n loc de-a mă mira ca alţii de minunile ce-ntîlneam în calea mea, mi-era greu de ele... 30 (Arie di» ,,Chiriţa" : „Acest tîrg ce-i zic in lame") Cei mai mulţi din călători Se socot câ sînt datori De-orice lucru-a să mira Şi-n veci gurelc-a căsca. 35 Ca şi ei în drumul meu Am căscat gura mereu... FLUTUR De mirare ? 493 GHIFTUI Nicidecît... •■V Ci de somn şi de urît... ACROSTIHESCU (furios) : Cum ?... în faţa minunilor 5 civilizaţiei ai putut sta rece şi nesimţitor ca o marmura ?... nu ţi s-o înflăcărat imaginăciu-nea?... nu?... ghiftui: Nu... dar trupul mi s-o ostenit de-agiuns... Am şezut patru ani în străinătate ş-am ■ cercat 10 să fac amoruri... flutur acrostihescu: Ei?... ghiftui: N-am găsit nici o distracţie în ele... Toate amorurile samănă unu cu altu... nu-i tanda şi-i manda... începi a face curte... madama se cam 15 supără deodată... apoi se-mblînzeşte, ş-apoi nu mai poţi scăpa. flutur: Poate c-aşa să fie pe-acolo, pe unde-ai colindat tu... dar pe la noi... slavă Domnului, ghiftui: în sfîrşit... sînt omul cel mai nenorocit din 20 lume!... ori încotro mă-ntorc, dau de urît... în dreapta urît... (arată pe Flutur) în stînga urît... (arată pe Acrostihescu). Oi... viaţa-i nesuferită pentru mine!... trebuie să fac ceva, ca să scap de dînsa... 25 acrostihescu: Cum?... ai avea de gînd a te sinucide? ghiftui: Poate... dar păn-atunci voi, care-mi sînteţi prietini, nu puteţi discoperi ceva care sâ-rni înfierbînte sîngele... să-mi zburlească chica în vîrful capului ?... Am trebuinţă să ies din letar-30 gia-n care mă aflu... am nevoie de zguduituri... de... acrostihescu: De emociuni?... ghiftui: Precum zici. acrostihescu: Ştii una? 35 ghiftui: Ce? acrostihescu: Fă-te poet... ghiftui: Foarte mulţămesc. flutur (m esplozie)'. Ştii alta? ghiftui: Care? 494 flutur: Mi-o vinit o idee. ghiftui (căutind lung şi cu mit are la Acrostihescu)'. Mare minune!... flutur : însoară-te. 5 toţi : Bravo... bună idee. ghiftui (după puţină tăcere)'. Ştii că-i nouă ideea asta?... Nu-mi trăsnise niciodată prin cap... (Cu lene.) Aşa-i... d-apoi trebuie să caut, să cercetez, să aleg... şi n-am curaj să m-apuc de-asemine catagrafie... Nu zic... dac-aş ave 10 vro femeie la îndămînă. flutur : Ce te-ngrijeşti degeaba ?... lasă-te la noroc. ghiftui: Cu adevărat... femeia care mi-a ieşi înainte... o ieu, mă cunun... cum o da Dumnezeu... De-oi păţi ceva, atîta paguba... o mai păţit-o şi alţii... 15 Bravo, vere Hagi-Flutur!... bravo!... ai rareori idei, dar şi cînd îţi vine cîte una, încalte-i gogonată. (Rîztnd.) De mult n-am rîs aşa cu chef. toţi: Semn bun, vere... ghiftui 20 într-un noroc t de-acum ce-a ti să fie 1 Cu ochi închişi voi astăzi să mâ-nsor. Nici mă-ngrijesc de fac o nebunie, Căci de urît tot era ca să mor. CEIALALŢI 25 într-un noroci de-acum ce-a fi să fieI Te sfătuim chiar astăzi să te-nsori. Nu te-ngriji că faci o nebunie. Căci de urît tot era ca să mori. (Ion întră şi se opreşte ia uşa grădinei in fund.) 30 ion: Cucoane, o sosit o trăsură cu poştalioni la scară. GHIFTUI: Cine-i? ion: O cucoană... doamna Ferchezanca... ghiftui: Ferchezanca?... n-o cunosc... de unde-i? ION: N-am întrebat-o... dar mi-o spus că doreşte să 35 vorbească cu d-ta. ghiftui: Văduvă-i? 495 ion: Nu ştiu. ghiftui: Du-te de-o-ntreabă... De^a fi văduvă, pof-teşte-o-n casă... iar de-i măritată, spune-i să-şi caute de drum. 5 acrostihescu ; Ce zici, domnule Ghiftui?... o damă!... ghiftui: Ai dreptate... (Lui Ion.) De-a fi măritată, spune-i că n-o pot primi... că m-o lovit damla şi-mi pun lipitori. (Ion iesă.) toţi: Damla?... ce idee!... 10 ghiftui: Mă feresc de femei măritate, ca de tâmîie... flutur: Iaca dracu! (In parte.) îi lipseşte-o doagă... ghiftui: îs sătul de amoruri... măritate pan-în gît. flutur: Zi încalţe că eşti ghiftuit, ca să ştim de ce te numeşti Ghiftui. 15 ghiftui: Hai... lăsaţi-mă singur cu dînsa... Duce-ţi-vă în grădină. FLUTUR: Da ce-ai de gînd să faci? ghiftui: De-a fi văduvă... o disvăduvesc şi mă dis-holteiesc totodată, nu mai tîrziu decît astăzi. 20 toţi: Vivat!... Noroc bun, vere!,., TOŢI într-un noroc! de-acum,.. etc. etc. (fosă prin fund cu.tdjii, afară de Ghiftui.) SCENA VI 25 ION, GHIFTUI, FEKCHEZANCA ion (deschizînd uşile din ftind): Doamna Ferchezanca! (Iesă.) ghiftui (în parte)'. Se vede că-i văduvă... ferchezanca (întrind): Bon jur... Cu domnul Ghiftui 30 am cinste să vorbesc? ghiftui (in parte): Frumuşică. (Tare.) Dar, doamna me... Prin care întîmplare?... Mă iartă, mă rog... eşti văduvă ? ferchezanca (închinindu-se): în toată forma. 496 ghiftui (cu mulţumire): A!... Prin care întîmplare am plăcerea de-a primi vizita d-tale?... Poftim, mă rog... (îi arată scaunul de lîngă oglindă şi merge in fund de-şi aduce unul pentru el.) Poftim.... 5 ferchezanca: Merci... ghiftui: Da’ mă rog... (Se pun jos amîndoi.) ferchezanca: Domnule, iată pricina în doua cuvinte. ghiftui: Te-ascult cu toată luarea-aminte. (în parte, pipăindu-şi pulsul.) Curios lucru!... păn-acum 10 nu-mi pricinuieşte nici un efect. ferchezanca: Ai auzit negreşit, domnul meu, că stăpînirea, voind a veni în ajutorul locuitorilor ce şi-o perdut boii în iarna trecută, o hotărît a să face în ţară o subscriere în folosul lor... 15 ghiftui: Prea frumos!... ferchezanca: Toţi patrioţii s-o grăbit a răspunde la îndemnul stăpînirei ş-a lua parte la subscriere... ghiftui ; Cum ?... a lua parte ? ferchezanca: Vrei să şuguieşti, domnule? 20 ghiftui (serios): Ba mă iartă. Nu şuguiesc niciodată. ferchezanca: Gustul filonichie n-are... Toţi patrioţii s-o grăbit dimpotrivă a mări subscrierea cu daruri generoase. ghiftui: Mă miram şi eu... 25 ferchezanca: Şi fiindcă d-ta eşti cunoscut ca un om iubitor de oameni... ca un patriot... ghiftui: Aş!... şi eu îs cunoscut de patriot?... mare poznă!-., nici prin gînd nu-mi trecea... Se vede c-o început a fi belşug în ţară despre tagma 30 patrioţilor?... Slavă ţie, Doamne! că mare secetă o mai fost vro cîţiva ani!.,. ferchezanca (cu entuziasm): Cine nu-i patriot în ziua de astăzi!... Nădăjduiesc dar, domnul meu, că vei binevoi a contribui şi d-ta Ia binefacerea 35 obştească... De aceea, trecînd pe la moşia d-tale, am luat îndrăzneală... ghiftui: Ce se potriveşte... (în parte.) Frumos vorbeşte! (Tare.) D-ta eşti însărcinata cu subscrierea în ţinutul nostru? 497 ferchezanca : M-o poftit ispravnicu să-I agiut în treaba asta, ş-am primit cu mare bucurie. ghiftui: Nu mă-ndoiesc dar că prin mînile d-tale suma subscrierii trebuie să-nflorească şi să deie 5 roadă bună... Ş-aşa, mă rog, zicei că eşti văduvă?... ferchezanca: Eu?... mi se pare că nici n-am po-minit... GHIFTUI: Văduvă!... plăcută poziţie pentr-o femeie!... io ^ferchezanca: Mai plăcută, nici ca se dă. (Arie din „Scara mt/ei": „Ca să fii cucoană 7nare") Cînd eşti fată, fată mare, Nu poţi face nici sa pas Făr' s-auzi de la spinare {5 A bunicăi dulce glaa: (Imittnd o babă.) „Ba şezi mai dreaptă, Şalu-ţi Îndreaptă, Ba drege-ţi fusta; fii mai cu foc." 20 Şi de-ntîmplare Dacă cutare îţi face curte... auzi pe Ioc: „Soro, vorbeşte; Soro, zîmbeşte; 25 Fâ-ţi ochii galişi sâ-i ameţeşti." Ce necaz mare! De supărare Eşti, zău, în stare să-mbătrîneşti 1 (bis) ghiftui: Aşa-i cît eşti în casa părintească!... Dar 30 după ce ieşi odată din cuşcă... după ce te măriţi?... ferchezanca: După ce te măriţi... altă bele!... ai scăpat de bunică şi dai... ghiftui: Peste bun? 35 ferchezanca: Ba peste nebun... peste bărbat care-ţi face zile fripte... ghiftui: Care vra să zică, d-ta eşti cît se poate de fericită de-a fi văduvă. 498 j ferchezanca (cu entuziasm): Ce este mai dulce decît libertatea!... Ce este mai plăcut decît a nu atîrna ) de nime! ' ghiftui: Şi... de mult... te bucuri de văduvie? ... 5 ferchezanca: De-abia de cîteva luni... Mai dăunâzi am scăpat de negru. ghiftui: După cît am aflat... parcă sîntem megieş: cu moşiile ? - ferchezanca: Cale de-un ceas unu de altu. Am o ră- 10 zăşie unde şăd cu multă plăcere... fiindc-acolo am îngropat pe soţul meu... ► ghiftui : înţăleg... te îndeletniceşti cu vecinica lai pomenire. ferchezanca: Ba nici gîndesc... O murit? să-i fie 15 de bine şi Dumnezeu să-l ierte!... j ghiftui: Se vede că nu ţi-o fost drag... peste măsură, j ferchezanca: Ba, zău, nici chiar păn’ la măsură... ; Bietu Ferchezanu era bătrîn, uscat şi scurt ca i Statu-Palmă... adică, să nu bănuieşti... 20 ghiftui (zimbind): Nicidecum. I ferchezanca: L-am cunoscut la leş... vinea adeseori | la bunică-mea de giuca concina... Pune-te în j; locu meu, cucoane Dumitrachi... el era boier... f . avea trăsură... şi eu n-aveam altă zestre decît 25 un car de nuri... ghiftui : Puţin lucru... ferchezanca: Ce fel puţin? | GHIFTUI: Vreu să zic, că-n veacul nostru... nu se cere r zestre de nuri... ci zestre de bani. 30 ferchezanca (oftînd): în rele vremi am agiuns!... într-o zi, răposatu aducîndu-mi o ocă de castane I zăhărite, doua ocă de corăbiele şi trii ocă de mig- | dale amare... I ghiftui : Bre!... se vede că era cofetar 1... 35 ferchezanca: Ba nu... dar căuta să mă-ndulcească, l pentru ca să-l ieu de soţ... J ghiftui: Şi te-o îndulcit? ; ferchezanca: Cum nu, păcatele mele, dac-avea mo- şie. .. trăsură?... 40 ghiftui: N-am ce zice... dac-avea atîtea avuţii... 499- ferchezanca: Adică... ie-avea... le-avea... aşa vine vorba. ghiftui: Cum? ferchezanca: Bietu Ferchezanu era braşovan şi-mi 5 spusese braşoave. ghiftui: Elei! ferchezanca: Mai braşoaveJ... giudecă însuţi... Moşia lui cea vestită era o răzăşie fără locuitori, şi trăsura... o corabie a lui Noc... fără cai. 10 ghiftui: N-avea nici cai?... care cum s-ar prinde... te-ademenise numai cu vorbe dulci şi cu migdale amare... ferchezanca: Tocmai... păn’ ce m-o pus în cofă... dar nu-i bănuiesc, sărmanu, că almintere era om 15 de treabă şi cu frica lui Dumnezeu... După şăse luni s-o hotărît, ca un om cu minte, a-şi lua paşport. ghiftui : Paşport de voiaj ? ferchezanca (zîmbind): Dar... pe ceea lume, 20 ghiftui: Vezi ce de treabă soţ! ferchezanca (cu mulţămire): Şi de-atunci am plăcere a fi văduvă. ghiftui: A!... ferchezanca: în lipsa răposatului, mi-am pus trebile 25 la cale... am vîndut răzăşia şi, păn-a nu mă-n~ toarce de istov la Iaşi, caut să cîştig dragostea ţinutaşilor de Roman, făcînd bine pe cît pot. (Sculindu-se.) De aceea sînt prea fericită, domnul meu, că vizita mea te-o hotărît a subscrie în 30 folosul locuitorilor săraci. ghiftui (dînd o punga): Din toată inima, doamna mea. Poftim 100 de galbini din partea me. ferchezanca (în parte): 100 de galbini!... galanton boier! (Tare.) îţi mulţămesc, domnul meu, în 55 numele sărmanilor care te vor binecuvînta cu toată recunoştinţa ce meritezi. (închinîndu-se ) Cu plecăciune. ghiftui (în parte): Frumos grăieşte! (Tare.) Sărut mînile. (Ducînd-o pănă la uşă.) Sînt pre fericit -30 c-am făcut cunostinta d-tale... 500 (Se închină unul la altul. Ferchezanca iese.) ghiftui (singur, viind în faţa scenei): îi hazlie cucoana asta... Iaca! am uitat să mă-nsor!... (Aleargă la uşa din fund şi strigă.) Cucoană... cucoană!... 5 d-ta... ia, mă rog... (Vine în scenă.) Curios lucru!... parcă-mi trecuse de urît cu dînsa... ferchezanca (viind înapoi): Pe mine mă chemi, domnul meu? ghiftui: Am uitat să-ţi spun un lucru foarte în-10 sămnat... Ştii că eşti încă destul de plăcută? ferchezanca (cu modestie)'. Ce se potriveşte... ghiftui (serios)'. Se potriveşte... nu-ţi fac compli-menturi, că nu le pot suferi... Am iubit în viaţa me... pe vremea cînd încă mai iubeam... am 15 iubit poate 50 de femei care era mai urîte decît d-ta. ferchezanca: Bunătatea d-tale... ghiftui: Ce vrîstă socoti câ am? ferchezanca: D-apoi... 20 ghiftui: Spune drept, că nu mă supăr. ferchezanca: Sameni a ave... aşa... între douăzeci şi triizeci şi cinci de ani. ghiftui: M-am născut cu şăse ani înaintea răzmiriţei. ferchezanca (cu mirare): Care?... cea de anţărţ? 25 ghiftui (zîmbind): Ba nu... cea din vremea volin-tirilor. ferchezanca: Vra sa zică ai... (Numără pe degete.) ghiftui (oprind-o): Nu-ţi mai bate capul... am 37 de ani. 30 ferchezanca: Eşti în floare... Dar, mă rog, pentru asta m-ai chemat înapoi? ghiftui: Dar. FERCHEZANCA (în parte): Parcă-i cam lepşit? ghiftui: Cum mă găseşti la faţă? 35 ferchezanca: Cam galbîn... dar almintere destul de vioi. GHIFTUI (trist): Doamna mea... am un haracter foarte trist! ferchezanca (zîmbind): Vrei să zici, foarte mucalit 40 dimprotivă... 501 ghiftui: Ba mă iartă... îs trist din firea mea... Viaţa-mi pare o comedie giucaţă de oamenii cei cu minte în benefiţiul celor nebuni... ferchezanca (in parte)'. Oare nu cumva o fost actor? 5 ghiftui: De aceea... în săptămîna trecută am vrut sâ mă disfac de dînsa... ferchezanca: De cine? ghiftui (posomorit): De viaţă... făcusem un testament în folosul a cîţiva prietini care se găsesc acum în 10 gradină, fiindcă m-o ferit Dumnezeu de rude. ferchezanca (cu mirare): Un testament! da ce vroiai să faci? ghiftui (tragic)'. Sâ mă-mpuşc! ferchezanca (speriată): Ce face?... săraca de mine!... 15 ai nebunit?... să nu cumva să faci una ca asta, că n-or vre să te-ngroape... auzi gust?... (în parte.) îi trăsnit cu leuca. ghiftui: Nu te-ngriji, cucoană dragă... câ mi-am schimbat planul. 20 ferchezanca : Aşa mai vii de-acasă. ghiftui: în diznădăjduirea mea, am făcut alt proiect... la care d-ta îmi poţi fi de-agiutor. ferchezanca: Eu? ghiftui: D-ta... ascultă: Am în Iaşi o păreche de 25 case cu două rînduri... am moşia Ghiftuieni cu locuitori... care-mi aduce opt mii de galbini... am dugheni, vii şi trăsuri... cu cai... Averea mea să suie la 10.000 de galbini venit. FERCHEZANCA (in parte)-. Crişu el! 30 ghiftui: Vrei sa împărţeşti cu mine? ferchezanca (răsărind)'. Eu? să împărţesc?... Ian lasă şaga... vai de mine, că poznaş mai eşti! ghiftui (serios): Ţi-am mai spus, cucoană dragă, că nu şuguiesc niciodată... Dacă socoţi că poţi 35 să-ţi schimbi văduvia pe soma asta de 10.000 de galbini... eu sînt gata a sfîrşi tîrgul cu d-ta... Azi cîntăm Isaia dănţuieşte împreună. ferchezanca: Cum? Zău, vrei să ne cununăm cu tot dinadinsul?... Te-ai şi amorezat de mine? 502 ghiftui: Ba nici n-am gindit... dar în loc de-a mă-m-puşca, am hotarît să mă-nsor... Vrei?... primeşti?... Gîndeşte şi te hotărăşte ori aşa... ori aşa... eu nu silesc pe nime. 5 ferchezanca (privind vesel la Ghiftui): Cînd îţi spun că eşti mucalit... fiel Te socot un om cumsecade... (Ghiftui zîmbeţte) cam tuieş... dar sînt sigură că eşti în stare a face fericirea unei femei. (Arie din „Nipcorescu": „Lăcustele") 10 GHIFTUI (vesel) De-i aţa, cucoană dragă, La-ndoială nu mai sta, Căci voiesc, zău, fără şagă, 13 Sâ mă-nsor cu dumneta. FERCHEZANCA Cum?... voieşti acum îndată? Dai nu crezi câ ne-om cii?... GHIFTUI 20 Hai să ne-nsurăm deodată Ş-apoi... ne-om tot pocSi. SCENA vn FERCHEZANCA, GHIFTUI, TIŢA (in fund) tiţa (cu bucurie): Iată-1 în sfîrşit! ' 25 ghiftui : Ce este ? tiţa: Eu îs, cucoane... Tiţa... ghiftui (»iergînd la Tiţa): A! tu eşti, dragă Tiţu-lică?... de mult nu te-am văzut... Ia vezi cum o crescut, de unde era numai cît o păpuşă... 30 (O dismeardâ.) ferchezanca (in parte): Ce copilă să fie asta? 503 tiţa (cu dragoste) : Doamne! cucoane, tare-mi era dor să te văd! ferchezanca (in parte)'. Dor?... iaca, mă!... ghiftui: Da de unde şi pănă unde-ai sărit aici la 5 moşie ? tiţa: Că aici şăd cu moş Talpă-Lată, posesorul d-tale, ghiftui: Nici nu-1 cunosc... El mi-i posesor?... îmi pare bine. Da ia spune-mi degrabă, Tiţo... doreşti ceva de la mine? 10 tiţa: Ba nu... doream numai să te văd... că tare-i de mult... ghiftui: Ei, acum m-ai văzut... du-te şi-i vini mai pe urmă... că am puţină treabă... tiţa: Cum? mă alungi aşa degrabă?... 15 ferchezanca: Da ieşi azi, soro draga, cînd îţi poron-ceşte boieriu... Nu-nţelegi că are treaba?... tiţa (cu lacrimi în ochi): Iaca mă duc... mă duc... ghiftui: Da sa vii peste~un ceas, Tiţă... ai auzit?... (Cătră Ferchezanca.) Iţi dau zece minute ca să 20 te hotărăşti de vrei a te numi de-acum Ghif- tuianca în loc de Ferchezanca. ferchezanca (coborind ochii): Numai zece minute?... ghiftui: Ei, fie 12... îţi dau toată vremea. (Merge spre salonul cel mic şi se întoarce înapoi.) 25 tiţa (in parte): Ce-am auzit! ghiftui (tntorcindu-se, se apropie de Ferchezanca şi zice apăsat): Trăsurile mele-s cu cai... (întră în salonul cel mic.) ferchezanca (în parte): Ei!... pas de te mai faso-30 leşte, dacă poţi, giupîneasă Panchiţa... (Se pune pe scaun.) ghiftui (deschizînd uşa salonului): Cu cai! ferchezanca (răsărind): Camacsî!... SCENA VIII 35 TIŢA (în fană), FERCHEZANCA ferchezanca (în parte): Mulţi oameni stropşiţi am văzut... d-apoi şi ca aista!... Da oare cine să fie copila cea de dinioare ?... (Întorcînd capul.) A! tot aice-i... (Tare.) Drăguţă... ia vină-ncoaci. 504 tiţa (cu sfială): Eu, cucoană? (Se apropie de Ferchezanca.) ferchezanca: Dar... ian spune-mi... de mult îl cunoşti pe boieriu? 5 tiţa: Din copilăria me... ferchezanca : Aşa ?... ce soi de om îi ? tiţa: Cel mai bun din lume, darnic, milostiv,.. El s-o îngrijit de mine ca un părinte... şi-i păstrez cea mai adîncă recunoştinţă... 10 ferchezanca: Păstrează, fata mea... păstrează, că bine faci. tiţa: Şi-l iubesc din tot sufletul... ferchezanca (în parte): Iaca... oare nu cumva i-o picat vrun tronc la inimă copilei ?... 15 tiţa (după mică tăcere): Cucoană... ferchezanca (scuUndu-se): Ce-i ?... tiţa: Mă rog, mă iartă dacă îndrăznesc... aş vroi să-ţi fac o Întrebare... ferchezanca (mîndră): O întrebare mie? 20 tiţa: Mai dinioare am auzit ceva... adevărat îi că se-nsoară boieriu? FERCHEZANCA: Aşa-mi pare. TIŢA (în parte, cu înduioşare): Se-nsoară!... curios lucru!... nu ştiu ce simţesc... bucurie negreşit... 25 dar, parcă-mi vine-a plînge... (Cătră Ferche- zanca.) Şi cu cine se-nsoară, cucoană... ştii d-ta? ... ferchezanca (fără a să uita la Tiţa): I s-o aprins câlcăile pentru mine. tiţa: Pentru d-ta?... nu se poate! 30 ferchezanca: Ce-ai zis? tiţa (în parte, pltngînd): Na, că-ncep a plînge... ferchezanca (in parte): Doamne! că proaste-s fetele de la ţară! (Merge spre fund.) scena IX 35 TIŢA (în stingă în fund), HAGI-FLUTUR (inirind pe uşa gyădinei din fund), FERCHEZANCA flutur: Ei! vere Ghiftui, sfîrşit-ai?... (Văzînd pe Ferchezanca.) Ce-mi văzură ochii I 505 ferchezanca (vâzînd pe Flutur): Piei drace! flutur: Panchiţa! TIŢA (în parte, cu mirare): Panchiţa! flutur (deschizînd braţele): Panchiţa! foasta stăpînă a inimei mele... foasta prima actriţă de la teatru naţional! ferchezanca (rîzînd): Hagi-Flutur!... fluturul cel mai bătrîn din Iaşi! (Aria „Baletului umbrelor", di» opera „Robert le diable") Ha, ha, ha, ha, ha. FLUTUR Ha, ha, ha, ha, ha. (împreună.) Ce-mi văzură ochii I FERCHEZANCA Tuf FLUTUR Tu? FERCHEZANCA Ha, ha, ha, ha, ha. FLUTUR Ha, ha, ha, ha, ha. (împreună.) N-ai dat pelea popii? FERCHEZANCA FLUTUR Nul (împreună, juctnd cancan.) Hai dai să. jucăm; Hai dar să cîntăm. FERCHEZANCA Ha, ha, ha, ha, ha. FLUTUR Ha, ha, ha, ha, ha. (împreună.) Ce-mi văzură ochii I FERCHEZANCA Tu? FLUTUR Tu ? FERCHEZANCA Ha, ha, ha, ha, ha. FLUTUR Ha, ha, ha, ha, ha. (împreună.) N-ai dat pelea popii? FERCHEZANCA Nu! . FLUTUR Nul (bis) 507 tiţa (în parte) : Parcă visez!... flutur: Da ce dracu te-ai făcut, sufleţelule, de-un an de zile de cînd ai perit din ochii mei? ferchezanca (veselă) : Eu, puiule ?... m-am sfădit cu 5 directoru teatrului şi de diznădăjduire m-am măritat... flutur (in mare mirare): Te-ai măritat?... tu?... ferchezanca: Hî, hî. flutur: Măritat? 10 ferchezanca (face semn din cap că aşa). flutur: Praviliceşte? ferchezanca: Paragrafu... cutare... flutur: Mari sînt minunile tale, Doamne! ferchezanca: Aşa, dragă... am luat un bilet de lo-15 terie la cantora măritişului, s-am prăpădit. Dar ce-o fost s-o trecut... (lnchinîndu-se.) îs văduvă din cap păn-în picioare. flutur: L-ai şi pus la cale pe bietu... ferchezanca: Ferchezanu?... altăceva. Era bătrîn 20 ca hanu lui Vangheli... flutur: Cum s-ar zice... cam hardughie?... ferchezanca: Ba-ncă ce?... să fi mai trăit păn-în vremea baracilor... îl dobora pojarnicii... dar şi-o luat tălpăşiţa mai înainte... (Oftînd.) Ah! 25 Fluturaş dragă, cînd ai şti cît l-am jălit!... flutur (zîmbind): Cît? ferchezanca: Te mieri ce şi mai nimic. (Rîd amîndoi.) tiţa (în parte): Sărmanu boieriu!... Ce femeie vra 30 să ieie! ferchezanca: Da nu ştii o bazaconie şi mai gogonată ?... Domnul Ghiftui mă iubeşte peste măsură. .. şi mă roagă să-l ieu... că piere... (Veselă.) Ce zici de asta, moş Flutur?... (Lotindu-l peste 35 pîntece.) Aşa colac!... flutur (rîzînd)'. Chiar colac peste pupăză. (Arată pe Ferchezanca.) ferchezanca: Pupăză!... Nu-mi spui că te-ai deschis, Flutur bătrîn? 508 flutur: M-am deschis ca o laie la ochii matale... Da ia spune-mi, ai de gînd să primeşti propunerea lui Ghiftui... ferchezanca: Cum socoţi? 5 flutur: D-apoi... ştiu eu?... ferchezanca: Auzi?... şi eu ziceam că s-o deschis!... Primesc în complet ca la giudecătorie... Mai am încă vro cinci minute ca să mă hotărăsc... dar le jărtfesc pe altariul amoriului!... 10 flutur: Să-ţi fie de bine... Apropo... ştii că ai să găseşti aici o mulţime de cunoştinţi vechi? ferchezanca: Care şi care? flutur: Acrostihescu şi toţi ceialalţi prietini. ferchezanca : Acrostihescu ?... care ?... Odobaşa ? 15 flutur (rîzînd): Ce fel Odobaşa? ferchezanca: Aşa-i zic eu.v Odobaşa, pentru că nu face altă decît ode... îs aici?... bravo!... mă duc să-i văd... unde-s? flutur: în grădina... (cu galanterie) în grădina 20 d-tale... Dă-mi voie să-ţi slujesc de cavaler... (îi dă braţul.) ferchezanca : Tot galant ?... bine te-am botezat eu Hagi-Flutur. flutur: îmi place-a zbura din floare-n floare şi din 25 Panchiţă-n Panchiţă... ferchezanca: Berbantule... (Arie din „Chiriţa": „Haideţi împreună") (împreună.) Haideţi în grădină 30 Să ne rătăcim, Şi cu-ai mei prietini Să ne întîlnim. FLUTUR (galant) 35 N-ai frică-n grădină de te-i rătăci, Printre flori îndată eu te-oi şi găsi. (bis) 509 FERCHEZANCA Vezi-1 dacâ-i flutur, flori în »veci vînează ... Vrabia bătrină tot inalai visează. (bis) ( împreună.) 5 Haideţi în grădină etc. etc. etc. (Iesă prin fund amtndoi.) SCENA X tiţa (singură)'. Nu-mi vine să cred cîte-am auzit... 10 ce femeie neruşinată! şi tocmai ea să fie nevasta cuconului Ghiftui!... Cum de-o putut să se orbească aşa de tare d-lai care-i om în toată firea?... nu putea să aleagă mai bine ?... să găsască o copilă cu purtări bune... care l-ar fi iubit pan’ la 15 moarte... ca mine... (Plînge.) (Arie din „Baba-Hîrca": „Of, of, of, şi auleu!" Din a mea copilărie Eu pe dînsu] l-am iubit. Orice dulce veselie 20 De ia dînsul mi-a venit. Dar vai mie I -n rătăcire Dragul meu azi a căzut; Ş-orice dor de fericire Pentru mine e perdut I 25 Doamne l-ascultă al meu dor Sau dă-mi voie ca să mori Ah, de-acum s-au sfîrşit toate; Lumea-ntreagă-i un mormint. Şi de-acum nimic nu poate 30 Să mă-ncînte pe pămint; Căci în oarbă rătăcire Dragul meu, vail a căzut; Ş-orice dor de fericire 510 Pentru mine e perdutl Doamne l-ascultâ al meu dor 1 Sau dă-mi voie ca să mor! f SCENA XI 5 TIŢA, EGOR, ACROSTIHESCU (spăriet, vine din fund alungat de Egor) acrostihescu: Nu pune mîna pe mine că te ie dracu. egor: De-acum nu scapi de mine păn' ce nu mi-i plăti... (Vre să4 apuce de guler.) io acrostihescu: Nu te obrăznici, măi zahar marojna, că te topesc. egor: A cito ?... (Furios.) Ah! ti coţcar... te port două luni de zile cu droşca, ş-apoi, cînd îi la plată, speli putina?... (îl ie de guler.) Davai 15 parale... TIŢA (căutînd să-i dispărţască): Da ce este, pan Egor? egor : Ce este ?... nu băga de samă; am prins un muştereu... (îl zgîlţie.) Davai parale... acrostihescu: Parale... parale... n-am acu. 20 egor: Nima?,.. No, hai cu mine amanet la Tîrgu-Frumos... acrostihescu (în parte)-. Cum dracu să scap? (Tare.) Ia ascultă, Egoraş... egor : A met Egoraş... ia Egor!... 25 acrostihescu : Egoraş dragă... fii om de treabă că ţi-oi face o odă. egor: Cito ? acrostihescu: O odă ca să treci la posteritate... egor: A cito ti tam post?... No, eu postit destul un 30 an de zile... davai parale că-ţi ieu surtucu... (Vrea să-l dizbrace.) acrostihescu (furios): Ce face?... să nu cumva... că te sfărîm în bucăţi, de nu te-a putea drege nici un carîtaş... (îl împinge departe de el.) 35 egor (răpezindu-se): Tu?... Aşteaptă... acrostihescu (fugind pe uşa cea ascunsă): Ba nici gîndesc... 511 egor (aktngîndu-l): A... hti... padleţ!... (Iesă.) tiţa (alergînd după ei): Pan Egor... Pan Egor... stăi... (Iesă.) SCENA XII FERCHEZANCA, FLUTUR, PRIETENI (Arie din „Scara miţei: „SA trăiască-n veselie...") PRIETENII (viind din fund) Să petreci în veselie. Doamna mea, precum doreşti; Peste inimi şi moşie Ca o zînă să domneşti. (Se închină la Ferchezanca.) FERCHEZANCA Dragii mei, a voastr-urare Cu plăcere o primesc. Şi la toţi avere mare Eu din suflet vă doresc. Dragii mei, cu bucurie Vă poftesc la cununie... TOŢI Să trăieşti în veselie, Doamna mea, precum doreşti; etc. etc. etc. flutur : Să trăiască stăpîna moşiei Ghiftuieni! ferchezanca (închinindu-se): Amin. toţi: Să trăiască doamna Ghiftuianca. ferchezanca (inchinîndu-se): Domnilor... FLUTUR: Negreşit că văru Ghiftui se găseşte cuprins de cea mai vie nerăbdare ca să te vadă.,. Hai să-I hiritisim pentru fericirea lui... toţi: Hai, hai.. . (Flutur merge de deschide uşa salonului mic. Ghiftui se zăreşte dormind pe. o caiiape.) . flutur: Ce văd?... doarme.! 5 toţi: Doarme! ferchezanca (supărată) : Doarme!... Nu mă aşteptam la una ca asta... flutur: Negreşit c-o adormit înadins ca să viseze la iubita lui mireasă. 10 ferchezanca (mînioasă): Flutur bătrîn;.. acuş îţi smulg aripile... Hai, căraţi-vă de-aici... lăsa-ţi-mă singură cu domnul Horăilă ista... căci am să-i grăiesc... (In parte.) Frumoasă impresie i-am făcut se vede! ■ 15 TOŢI (ieşind {fichinîndu-se) Să petreci în veselie ■' etc.' etc. SCENA XIII . 20 FERCHEZANCA, GHIFTUI ferchezanca (apropiindu-se de Ghiftui): Cucoane Du-mitrachi... (Ghiftui Iwrăieşle.J Ian auzi-1 cum horâieşte!... parcă-i un ogeac 25 aprins... Domnule Ghiftui... pace!... îi dus pe ceea lume... Ian să-l şuier. (Şuieră. Ghiftui tace.) O stat moara... acu-i vremea. (Tare.) Domnule Ghiftui... ghiftui (răsărind): Ha... ce-i?... cine mă cheamă?... 30 A l... d-ta eşti, cilcoană ?... ferchezanca: Da frumos horăieşti cînd vrei... ai putea întrece toţi bondarii din. ţară la un loc. ghiftui: Se poate... E! ce păcat că m-ai trezit! ferchezanca: Păcat?... . 513 ghiftui; Dar... mi-ai spăriet un vis cît se poate de plăcut... Pune-ţi în gînd că visam că erai lîngă mine... (Ferchezanca zîmbeşte şi coboară ochii) şi că-mi ziceai, c-un glas de înger, că nu mă poţi 5 suferi... ştii ?... parcă mă ungeai cu miere la inimă. ferchezanca (cochetînd): Adeseori visurile-s min-ciunoase. ghiftui (trist): Păcatu mare... ferchezanca: Ha, ha, ha, că şăgalnic mai eşti... 10 Cele 12 minute o trecut... ghiftui: Care 12 minute?... A! mâ iartă... mi-aduc aminte... dar... dar... pentru propunerea ce ţi-am făcut?... ferchezanca : Tocmai... am gîndit... am chibzuit... 15 şi m-am hotărît... ghiftui: A nu primi? ferchezanca: Ba dimprotivă... primesc. ghiftui (puindu-se pe canape): Ba zău? ferchezanca: Găseşti că-i lucru de mirare? 20 ghiftui (scoţind ţigarete din buzunar): Ba nicidecum... (Cu mare sînge rece.) Cînd îi vra să ne cununăm... îs ga.. .a... ta. (Cască.) ferchezanca: Frumosh .. boieriu-ncepe-a căsca, păn-a nu să însura!... 25 ghiftui: Nu băga de samă... (Dîndu-i o ţigaretă.) Pofteşti ? ferchezanca (supărată, se depărtează de canape): Foarte-ţi mulţămesc... nu metahirisesc pe ne-mîncat e. 30 ghiftui: A! (Cască.) ferchezanca (în parte): Iar cască!... curioasă lighioaie I... de n-ar fi om, aş crede că-i somn... SCENA XIV GHIFTUI (pe canape), FERCHEZANCA (în dreapta,), EGOR 35 egor (intrînd iute prin fund): L-am scăpat! mi-o perit din ochi!... (Văzînd pe Ferchezanca.) A! bojî moi!... Ce văd?... Panchiţ! 514 10 15 20 25 30 35 ferchezanca (în parte, cu spaimă): Egor!... EGOU: Panchiţ!... în sfîrşit te-am găsit şi pe d-ta!... azi în ziua lui sfeti Mina. ghiftui (în parte, cu sînge rece): Se vede ca mireasa mea are cunoştinţi prin lipovenime. egor (cu durere): A! Panchiţ! Panchiţ! cum ţi-ai făcut rîs de bietu Egor!. ..A! (am niet frumos... niet hristian. ferchezanca (în parte) : Vai de mine! c-a să mă com-prometeze dinaintea boieriului... (Tare.) Eu?... nu ie-nţeieg ... nu ştiu ce vrei să spui.,, nu te cunosc... egor (furios): Nu mă cunoşti?... Al ai uitat pe Egor birjariu care te-o purtat cu droşca trii luni de zile pe datorie... ai uitat că te-am scăpat de la nevoie?... că m-am calicit pentru ca să te scap de execuţie?... Nu mă cunoşti?... dar cînd ţi-am adus cei o sută de galbini, cum de mă numeai Egoraş ?... cum de-mi săreai în gît ?... cum de mă sărutai?... Mă cunoşteai atunci?... ferchezanca (in parte)’. Am păţit-o!... (Tare.) Eu ţi-am sărit in gît?... eu te-am sărutat pe tine?... Ce obrăznicie!... un droşcar să mă batgioco-reasca de Ia ochi!... (Cătră Ghiftui.) Şi d-ta suferi una ca asta în casa d-tale?... ah... ah! (Se face că leşină.) ghiftui (cu sînge rece):. Ba câ bine zici... Lasă, cucoană. .. nu mai leşina că-1 dau eu afară pe beţivul ista. egor (mînios): Cito? ghiftui: Ha, ha, vorbeşti lipoveneşte ?... dacă-i aşa... (Arătînd uşa.) Na leva... paşol... scări... egor: Ia?... ghiftui: Ia!... vorbeşti şi nemţeşte?... also fort, fort... gleich. egor: Nu vreu... să-mi plătească dintîi 100 de galbini. ghiftui (cam mînios): Paşol îţi zic. (In parte.) Mi se pare că-ncep a mă mînie... (îşi pipăie pulsul.) 515 Dar... bate mai iute... slavă Domnului! (Cătrâ Egor.) încă n-ai ieşit? egor (puindu-se pe un scaun, in fund)'. Niet. ghiftui: Niet?... Ei apoi vrei să te-arunc pe fe-5 reastă? egor: Tu? ha, ha, ha. Vin, dacă vrei. să te hîrbuiesc ca pe-o droşcă veche. ghiftui (în parte)'. Auzi!... acu m-am mîniet de tot. egor (suflecindu-şi minicile): No; paidi suda... jo ghiftui (scoţîndu-şi surtucul): Aşteaptă, Marojna... că te-oi topi eu acuş. ferchezanca (în parte): Vai de mine! c-or să se bată!... Iaca pozna. (Aria căluşeilor din „Nuntp ţărănească") 15 EGOR Şl GHIFTUI (împreună) Vai dc tine. 20 Vai de tine! Cată. de te ţine bine; Cu mînie şi cu ură Ara să-ţi sfărm dinţii din gură. > (bis) FERCHEZANCA (alergînd între amîndoi) Staţi pe loc ... nu luptaţi... şede rău 25 GHIFTUI Şl EGOR (împreună) Nu vreu I > (bis) FERCHEZANCA (cătră Ghiftui) 30 Ah, te rog ... fii blajin, domnul meu 516 GHIFTUI Nu vreu 1 ( împreună.) EGOR şi GHIFTUI 5 Vai de tine. Vai de tine! etc. etc. FERCHEZANCA (in parta) 10 Vai de mine, vai de minei Se bat, iată, ca mai bine ... Vai de mine! mă tem foarte Să nu iacă vreo moarte. (Ghiftui ţ% Egor se luptă cercînd a se trinti la pămint. Ghiftui j. îf împinge pe Egcr spre balcon.) ghiftui: Ha, ha... Măi, turtă dulce... bătaie vrei?... aşteaptă. ' egor: ĂhJ ti şelma... ■ ghiftui: Am să te-nvăţ polca... ia aşa... (Tot în-20 torcîndu-se in luptă, ajung pe balcon.) ferchezanca (spârietă): Staţi, staţi, pentru numele lui Dumnezeu! ghiftui (în balcon)'. Nu te da, Marojna... egor: Pastoi... (Se aude un vuiet de grilaje stricate.) 23 ghiftui: Ţine, mă... ţine, mă... (Se aud amîndoi răcnind şi căzînd in iaz.) ferchezanca (răcnind cu spaimă, caută pe fereasta balconului) : Vai de mine!... c-o căzut în iaz din balcon!.,, nu se mai zăresc... poate că nu ştiu 30 să-noate!... (Deznădăjduită.) Or să se-nece... şi-ncă n-am apucat măcar a mă mărita... (Aleargă in fund şi strigă.) Săriţi... săriţi... alergaţi!... SCENA XVI FERCHEZANCA, TIŢA (viind din fund fi aducînd pe braţe o manta) tiţa: Ce este? ce este? 5 ferchezanca (perdută): O căzut în iaz cuconu Egor şi Ghiftui droşcariu. tiţa: Săracan de minei... hai s-alergăm degrabă... ferchezanca: Hai să ridicăm satu... FERCHEZANCA, FLUTUR, ACROSTIHESCU, PRIETINI, SLUGI (toţi vin din toate părţile alergînd) 10 (Arie din „Scara miţei": „Tîlharii") FERCHEZANCA ?i TIŢA (deschizînd uşele din fund) Prietini, săriţi, ajutor! Că-n baltă, se-neacă şi mori (Tiţa iesă prin fund alergînd.) 15 SCENA XVII TOŢI 20 Ce este? ce vuiet? ce zor? Cui trebui aici ajutor? FERCHEZANCA Egor şi Ghiftui ... TOŢI Ce spui? 25 FERCHEZANCA Bătîndu-s-aici ... 518 TOŢI Ce zici? FERCHEZANCA în iaz au dat, zău. 5 TOŢI Valeu I FERCHEZANCA (cu deznădejde) Ca doi bivoli grei. 10 TOŢI Elcil (împreună.) Degrabă, degrab-ajutor, Ci-11 baltă se-neacă şi mor. (bis ) -15 (O parte din persoane se răpt'd in salonul cel mic şi se fac nevăzute prin dreapta. Ceialalţi se apropie de fereastă şi catdă cm groază spre iaz... Sint cu toţii grupaţi astfel, incit uşele din fund să se poată vide de public. După o mică tăcere, se aude sub balcon glasul lui Acrostihescu, zicînd: „S-o înecat l...") 20 toţi: S-o înecat! (Rămîn încremeniţi toţi.) (Ghiftui acoperit cu o manta se arată întovărăşit de Tiţa la o uşă din fund. Cînd aude cuvintul „s-o înecat", se opreşte înspăimîniat. Nime nu-l vede.) ghiftui (în fund): Am făcut moarte de om!... am 25 înecat un sudit!... de-acu-s prăpădit!... or să mă deie în criminal! tiţa: Ţîst... vin cu mine... că te scap eu. (Ghiftui şi Tija se fac nevăzuţi in stînga. Ceialalţi de pe scenă caută tot pe fereasta balconului.) 30 ferchezanca (pe fereastă): Nu mai este nici o nădejde, Odobaşa ? acrostihescu (sub balcon)'. Nu... îs perduţi! 519 ferchezanca (cu disperare)'. Perduţi!... or să se mureze ca crastaveţii în iaz... aleluia... am rămas iar văduvă... ah! (Leşină.). TOŢI Vai, ce întîmplare! Staa încremenit!... Printr-o înecare Toate s-au sfîrşit. (bis) 10 (Rămîn toţi încremeniţi. Flutur caută să deie ajutor Ferche-zancăi.) ('Cortina cade.) ACTUL II Teatrul reprezintă, o odaie mare şi simplă mobilată. Uşă în fund, şi de-a stînga ei o scară care duce la rîndul de sus. 15 în capătul scărei, o altă uşă. în stînga, o fereastă ce dă în grădină, în dreapta, o sobă şi dinaintea, ci o masă pe care se văd o oglindă mică şi un sfeşnic cu un câpeţel de luminare. Scaune pe lîngă păreţi. O uşă dincolo de sobă, care duce în odăile Iui Talpă.-Lată. 2q S C E N A I TIŢA (la fereastă, privind î» cîmp) Nu se zăreşte încă. De azi-dimineaţă de cînd I-o . trimis moş Talpă-Lâtă la Tîrgu-Frumos cu scrisori. .. (viind in scenă.) Sărmanu bietu boie-25 riu!... ' s-ajungă a să face cioban tocmai la po- 1 sesorul lui!... (Veselă.) Un cioban cu zece mii de galbini venit!... Cît îmi pare de bine că m-am găsit lîngă dînsu cînd o scăpat din iaz... 520 L-am ascuns într-o manta şi, făr-a fi zărit de nime, l-am adus la noi acasă... de-atunci îl văd în toate bilele... că n-are ce face... de cînd s-o înecat Egor... el îi silit sâ şadă aici ascuns în 5 straie ţărăneşti... de frica jandarmilor... (Arie din „Scara mtjei": „Păsărele mult iubite") Zău, îmi pare foarte bine C-a scăpat el de la moarte Şi din ochii tuturor; 10 Dar Îmi pare şi mai bine C-a scăpat el chiar prin mine... Şi că-i sînt de ajutor. A perdut a sa avere, Boierie şi putere, 15 Ajnngind a fi păstor; Dar, în loc de bogăţie Şi de-o seacă boierie, îi rămîne-aL meu amorl SCENA II 20 TIŢA, TALPĂ-LATĂ (viind din fund) TALP (supărat): Tiţo?... n-o mai vinit ghiorlanu cel de Stan? tiţa: Nu, moş Talpă-Lată. talpă: Ce mojîc leneş!... de azi-dimineaţă de cînd 25 l-am trimes la Tîrgu-Frumos... s-o fi oprit în vro crîşmă, că tot îi zi de tîrg astăzi. tiţa: Cine?... el în crîşmă?... (In parte.) Uri boier în crîşmă! dacă s-o mai văzut!.l. TALPĂ: Aşa-s ţăranii iştia... s-o făcut nişte beţivi de .30 frunte de cînd s-o înmulţit velniţile... şi nu • . mai poţi face nici o treabă cu dînşii. tiţa: Ia las’, moş Talpă-Lată, că Stan nu-i ţăran de rînd; el nici nu ştie ce-i vinu măcar. TALPA: Vorbă-i?... un ţopîrlan ca dîiisu... leneş... 35 somnoros... tuieş... care cînd îi poroncesc cîte 521 ceva... să mature casa... să aducă apă de la fîntînă... se uită Ia mine cu ochii boldiţi, ca o broască la soare... Mă mir ce-1 tot aperi, Tiţo dragă, că nu plăteşte nici doi bani... (în parte.) 5 De n-ar fi un mojîc prost, aş crede, Doamne, iartă-mă, că i-o căzut tronc la inimă. tiţa: D-apoi şi d-ta, moş Talpă... nime nu te mai poate mulţămi... bietu Stan lucrează cît poate, sărmanu! şi d-ta, în loc să fii bun cu dînsu, 10 nu încetezi de-a-1 ocărî ca pe-un argat prost... TALPĂ: Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn şi să-l cocolesc!... ce l-oi cocoli într-o zi c-o dispi-cătură... Da cine oare s-aude afară? (Se aude la uţa din fund tropote de cai şi glasul Ferchezanoăi 13 rîzînd.) SCENA 111 Cei dinainte, FLUTUR, FERCHEZANCA flutur (afară): Tbrrr... hola... Tbrrr... ferchezanca (afară, rîzînd): Ţine bine să nu dai 20 râu... ha, ha, ha... flutur (întră in costum de călăreţ ridicul): Bucuroşi lâ oaspeţi? talpă: Bucuroşi... poftim. flutur: D-ta eşti posesorul moşiei Ghiftuieni? 25 talpă (inchinîndu-se) : Eu, cucoane... şatrariu Timofti Talpă-Lată. flutur: D-ta să fii sănătos... (Mergînd la uşa din fund.) Poftim în casă, sufleţele... ferchezanca (întrind răpide în costum de amazoană): 30 Uf! bine c-am mai dat de uscat!... ce fugă!... ce primblare de olac... cale de-o poştă călare... de la Tîrgu-Frumos, păn-aici!... Daţi-mi degrabă un pahar de apă... sau de vin, că mi s-o făcut gîtiţa iască. 35 (Tij-a merge în odaia din dreapta şi aduce un pahar cu apă.) 522 {Aria „Galopului de la bal-masgue") FERCHEZANCA Hop, hop, hop. La galop 5 Cînd alerg c&lare, Hop, hop, hop, La galop Inima mea sare. Hop, hop, hop, 10 La galop De mâ vede-oricine, Hop, hop, hop, La galop Saltă după mine. 15 Ce plăcere de-a fugi în fuga mare Pe un cal iute, sprintinel ca un ogar. Cîteodată, alivanta pe spinare, Dar nu-mi pasâ... eu de şotii n-am habar. Hop, hop, hop etc. 20 flutur (în parte) : Parcă văd maştele, la bal~masch£... (Imitînd muzica militară.) Tă... nâ... nă... na.,. dînă... dină... bum, buni, bum... tiţa (aducînd apă): Iaca apă, cucoană... (în parte.) Ce văd? Ferchezanca! 25 ferchezanca (ie paharul şi be): Să trăieşti. (Puind paharul.) Parcă cerusem vin... da nu-i nimica, îi bună şi apa... (Văzind pe Tiţa.) Ce-mi văzură ochii? copila cea care-am întîlnit-o Ia curte, cînd s-o înecat bjetu Ghiftui!,.. mare poznă! 30 Da ce cauţi aici, drăguţă? talpă: Aici şăde, cucoană... împreună cu mine... ferchezanca: Aşa?... îi vro strănepoată de-a d-tale? talpă: Ba nu, cucoană... eu ii sînt epitrop, de cînd i-o murit părinţii... 35 ferchezanca: Dumnezeu să-i ierte!... (Cătră Tiţa.) Ia ascultă, drăguţă... n-ai o odaie mai curată unde să mă pot odihni puţintel, că mi-o zdrobit calu toate oasele-n mine... ştii? parcă-sfăcăluită. tiţa (în parte): Altă bele acu!... a sa deie boieriul 40 cu ochii de dînsa... 523 ferchezanca (in.parte): Se vede că-i surdă, sărmă-nica. (Strigînd tare.) N-auzi^ drăguţă... aş dori o odaie. . . tiţa: Dacă nu-s surdă, cucoană... nu te răguşi degeaba. talpă: Pofteşti să te odihneşti? îndată... Tiţo, du pe cucoană în odaia ta... tiţa: în odaia... mea? talpA: D-apoi unde... în coşeri?... hai, şi-i dă cele trebuincioase. ferchezaxca : Foarte mulţămcse. (In parte.) De treabă posesor...' hei! să nu fi răposat bietu Ghiftui... era să-mi aducă mie cîştiurile... (Oftînd.) Ce-i lumea asta!... ca un cal breaz... Toate planurile mele o căzut în baltă! (Stă pe gînduri.) tiţa : Cînd îi pofti, cucoană... odaia-i gata. ferchezanca (pe gînduri): în baltă!... în baltă!,.. flutur: Ha, ha, ha., copila-ţi spune una şi tu răspunzi alta... ha, ha, ha. ferchezanca (răsărind): Ce-ai păţit, Hagi-Flutur?... te gîdile rusaliile, de rîzi aşa ? flutur: Ba nu... ha, ha, ha... Da copila-ţi spune alta şi tu îi răspunzi una... vorba ceea: Buna ziua, măi fărtate... şepte pui de: raţă, frate... măi fărtate, tu eşti surd... ba c-acu trecur-un cîrd. ferchezanca (puţin supărată): Mînca-te-ar moliile, că slut eşti cînd rîzi... unde-i odaia, drăguţă?... (Merge spre fund după Tiţa.) tiţa: încoaci.... poftim. (Merge spre scară.) flutur: Da bine, soro... aşî-şi te duci şi mă laşi cu lacrimile pe obraz? ferchezanca (oprindu-se pe scară): Ştii ce? spală-te degrabă cu apă de soc, ca sâ nu te faci chistrui... flutur : Ian Iasă şaga... nu întîrzie, c-avem să mergem la curte. ferchezanca: Ba-ţi pune pofta-n cui deocamdată, suflete.,. (Cătră Talpă.) Mă rog, arhon Talpă-Lată... departe-i păn' la curtea boierească? TALPĂ: Ca vro giumătate de ceas, cucoană. ferchezanca: Atîtica?... ei, apoi mă duc să mă culc puţintel... Cu sara bună... tiţa (în parte) : Vai de mine!... c-acu vre să şi doarmă aici! 5 ferchezanca (suind scările): Da bine, soro... nu cumva mă duci în hulubărie? flutuk (jos în capătul scărei): Acolo ţi-i locu matale, porumbiţo... ferchezanca (în capăiul de sus a scărei): Hîş... 15 Flutur bătrîn... ( împreună.) (Arie din „Chiriţa": „Adio! în astă-seară") FERCHEZANCA (pe scară) 10 Adio, rămîi aice... Eu mă duc să. m-odihnesc. Adio, mă simt ferice De-a putea să horăiesc. FLUTUR 20 Adio, rămîi aice, Eu Ia curte mă pornesc. Adio,-n curînd ferice Oi veni să te găsesc. TIŢA 25 (în parte) Vai miel cu groaz-aice Eu pe dînsa o privesc. ■ Cît aş fi, zău, de ferice De-aş putea s-o mătrăşesc! 30 FLUTUR Sufleţele... nu uita Prin somn dulce-a mă visa.. 525 FERCHEZANCA Ba, zâu, nu; cl n-am de gînd Să prind friguri chiar visînd. (împreună.) Adio etc. etc. SCENA IV FLUTUR, TALPĂ-LATĂ flutur: Ha, ha, ha... poznaşă-i!... TALPĂ: Veselă cucoană se vede!... Ii cucoana d-tale? flutur (îngîmfîndu-se): Aşa ş-aşa... Da ian spune-mi, mâ rog, de mult ţii moşia asta-n posesie? talpă: De-abia de şese luni, cucoane... şi, zău, mult mă tem să nu-mi facă vro şotie clironomii boieri ului. .. Dumnezeu să-l ierte!... cică mare de treabă creştin mai era păn-a nu se-neca! flutur: Ce fel?... nu l-ai cunoscut în viaţă? talpă: Nu. .. cînd am luat moşia de la vechilul d-sale, d-nu Ciupilă, d-lui era dus înuntru la ţara Franţuzului şi, vezi pâcatu!... tocmai cînd sosisem de la Roman, acu o sâptămînă, cu cîştiul... ce să găsesc la curte ?... tufă! boieriu făcuse huş-tiuliuc în baltă şi prietinii d-sale spălaseră putina... flutur: N-avea altă de făcut decît s-o spele... de vreme ce Ghiftui îi părăsise... Da bine... care vra să zică ai rămas cu gura căscată şi cu cîş-tiu-n palmă ? talpă: Mai aşa!... că doar nu era să-l arunc în iaz după boier.... Aştept să vie clironomii să le ies cu plin... flutur: Că nu-i aştepta mult... n-ai grijă... Chiar astăzi trebuie sa s-adune comisia rînduită pentru facerea catagrafiei a averei lui Ghiftui... TALPĂ: Comisia ... da n-are rude ? FLUTUR: L-o ferit Dumnezeu... după cum spunea el, sărmanu!... Mă duc să fiu faţă la lucrarea comisiei, ca martur... îrsă, păn' ce m-oi întoarce. te poftesc să porţi de grijă cucoanei celei de sus... (Cu un aer de protecţie.) Te-oi mulţămi... talpă (închinindu-se): Bunătatea d-tale, cucoane. flutur (la uşa din fund): Parcă ziseşi mai dinioare 5 că nu-i departe curtea ? TALPĂ: Ia... cît cole... Cum ieşi din sat, apuci de-a dreptul prin pădurea lupului şi, cît ai zice cîrc Frangoleo, agiungi în cotunu Sătulei, unde-s casele boiereşti. 10 flutur: Foarte bine... rămîi sănătos... şi nu uita ce ţi-am spus... (Iesă.) talpă: Las’ pe mine. flutur (deschizînd uşa): Te-oi mulţămi. (Iesă.) TALPĂ: Sărut mînile. (Singur, viind în faţa scenei.) 15 Adică dacă-i omul viţă de boier mare... se cunoaşte cale de-o poştă... aşa ş-aista... Da oare cum îl cheamă ?... l-oi întreba cînd m-a mul- ţămi. .. s c e N a v 20 TALPÂ-LA TÂ, FEDELEŞ şi, mai pe urmă, EGOR fedeleş (cepeleag şi prost, vine alergând din fund): Cucoane Talpă, cucoane Lată? talpă (răsărind): Ce-i, mă? ce-ai păţit? parcă tot lupii te-alungă. 25 fedeleş: Ba să ferească Dumnezeu! talpă: Ei, ce-i? fedeleş: Este un om pămîntean ascuns în coşări... şi zice aşa: că are să-ţi spuie o oarccică. talpă: Un om ascuns în coşări!... a fi vrun tălhar... 30 cine-i?... îl cunoşti tu, măi Fedeleş? fedeleş (rîzînd prosteşte): D-apoi încă n-am fost la temniţă ca să cunosc tâlharii... Poate că d-ta, cucoane... talpă: Taci, prostule... şi du-te de-i spune să vie- 35 aici... fedeleş: Cine? 527 talpă : Iaca malacu I... cel din coşări. fedeleş: M-am dus. (Iesă alergind şi lăsîncl uşile deschise.) talpă (singur)’. Să fie vrun tâlhar... nu cred c-ar 5 vini ziua meaza mare... a fi poate vrun bejănar care vra să între argat la mine... fără leafă. fedeleş (afară): Boieriu-i singur... întră-nuntru. EGOR (dînd busta în casă, se aruncă peste Talpă-Lată şi-l îmbrăţişează): Scapă-mă, jupîne Talpă-Lată! 10 talpă (spăriet): Ho, ţară!... Ce-mi văzură ochii!... Egor?... egor: Da. talpă: N-ai murit? egor: Niet!... -15 TALPĂ: Care vra să zică... numai bietu cuconu Dumi-trachi. egor: Numai! (Oftînd.) L-or fi mîncat racii pe giumă-tate, de-o săptămînă... talpă : Sărmanu!... or fi făcut lăsat de săc cu dînsu... 20 egor (cu deznădăjduite): A! nu-i vina mea... preme-lege că nu... n-am vrut să-l înec... dar cum s-o dovidesc?... nie znaiu... cum s-arăt că-s nevinovat?... nie znaiu nici atîta... A! jupîne Talpă-Lată... tare-s supărat!... 25 talpă: Da bine... cum ai scăpat din iaz, pan Egor?... Ian spune... egor: Am ieşit înotînd... şi m-am ascuns în nişte stuh care era lîngă baltă. Cînd în stuh... aud deodată nişte oameni alergînd din toate părţile 30 şi răcnind: s-o înecat! s-o înecat!... Bojî moil era să mor de frică. talpă: De frig? egor: Şi de frig. talpă: Cred şi eu... murat cum te găsai, puteai să 35 prinzi un gutunar de cele tătăreşti. egor : De-atunci... nici că m-am mai întors la Tîrgu- Frumos, la dugheană... am lăsat tot... şi căi- • dări... şi harbuji... şi zămoşi... TALPĂ: Şi ce te-ai făcut de-o săptămînă ?... cum ai 40 trăit ? 528 î egor: Cura? furînd noaptea harbuji şi zămoşi de prin harbuzării şi ascunzîndu-mă ziua prin copaci ca o gaiţă. talpă : Săracu bietu Egor!... put<ţa să te prindă fri-5 gurile de-atîta harbuji. egor: Să mă prindă frigurile?... A... nima... nima... Nici dracu nu mă prindea, aşa mă umplusem de spăriet... talpă: Ei! ce vrei acum de la mine?... spune... ce 10 pot să fac pentru d-ta, pan Egor?... egor: Ascunde-mă... hrăneşte-mă... îmbracă-mă... nu-ţi cer mai mult... într-un cuvînt, scapă-mă de spînzurătoare. talpă: De spînzurătoare?... (Tremură.) 13 EGOR (iremurînd): Da... da... câ de m-or prinde jadarnicii... or să mă ducă legat la leş... şi de m-or duce legat la leş... acolo... or să mă giudice ca pe-un hoţ... şi pe urmă or să mă hotărască la moarte... ş-apoi dacă m-or... 20 hotărî... la moar... te... or să mă... Uvîif uvîi!... (Cu deznădăjduire.) Şi, zău că nu l-am înecat eu... talpă: O ştiu... n-ai nici o grijă, Egor... din casa mea nici dracu nu te-a putea scoate... 25 egor (stnngînd in braţe pe Talpă.)-. A! bogdaprosti... bogdaprosti. (Se aude afară un fluier de cioban.) EGOR (spăriet): A! cito tam ? TALPĂ: Vine Stan ciobanu... hai degrabă... ascun-30 de-te... fă-te nevăzut. EGOR (căutind împrejur): Unde ? talpă: întră iute cole-n pivniţă şi n-ai grijă.. (Ridică o trapă.) egor: A... vin este? 35 talpă: Este. EGOR (coborînd in pivniţă): A... stahie nima'i... talpă: Piei iute... (închide trapa.) Ia aşa... aici încalţe ştiu că-i sigur... numai de nu. mi-ar dişărta poloboacile... 529 SCENA VI TALPĂ, GHIFTUI (in costum de cioban, întră foarte ostenit şi merge de se pune pc un scaun lîngă masă) ghiftui (întrînd): Uf!... daţi-mi un scaun... o 5 canape... un divan... că mă prăbuşesc... (Puindu-se pe scaun.) A!... talpă: Ian vezi obrăznicie!... cum îndrăzneşti, măi, sâ şăzi dinaintea me? ghiftui: Cum?... pentru că nu îndrăznesc să şăd în 10 picioare... de ostenit ce sînt... mă tem să nu mă disfac în bucăţi... M-am dogit ca un poloboc vechi, de mult ce-am umblat. TALPĂ: Auzi tontu ?... ş-apoi zice că-i cioban!... aşa cioban! nu poate face-un pas făr-a să jălui că-i 15 ostinit... Ghiftui: Un pas!... de-aici la Tîrgu-Frumos şi-na -poi?... cale de-o poştă. bună?... Mari, nu ţi-i greu -să vorbeşti? dacă de-aş fi cal de poştă, încă m-aş jălui... măcar că ei n-au obicei... 20 talpă: Taci, prostule... ştii numai să răspunzi dobitocii. ghiftui (cam supărat): Ian ascultă... talpă: Ce?... ghiftui (în parte)-. Iaca că era să mă dau de gol... 25 (Tare.) Nimic, cucoane... talpă : Hîm... dat-ai scrisorile lui d. poliţmuştru ? ghiftui: Poliţmaistru... nu muştru. talpă: Nu muştru?... ţi-oi da eu un muştru de nu 1-îi putea duce... Dat-ai scrisorile cum ţi-am 30 poroncit?... ghiftui: Le-am dat d-lui poliţmaistru... nu muştru. talpă (în parte): A să mă scoată din răbdare mojîcu ista. (Tare.) De ce-ai întîrziet păn-acu? ghiftui: De ce? pentru că picioarile mele n-au maşină 35 de vapor ca să... talpă: Ce face? meşînă?... Ce pomeneşti tu de meşînă, măi?... Te-ai îmbătat se vede, lepşitule. 530 ghiftui (rîzînd): îmbătat, da... şi eu n-am pus via în gură de-o săptămînă... M-am prifăcut în lişiţă, de cînd îs aici. talpă : Da nu cumva ai vra acu să-ţi dau şi vin ?... cînd nu eşti bun nici de-o treabă... leneş, prost, tuieş, mangosit... ghiftui (în parte): Haida!... iar o început pomel-nicu... talpă : Păcat şi de apa care-o bei... Da las' pe mine că te-oi iuţi eu, bade Stane... nu ţi-a merge tot aşa, pe somn, pe mîncare şi pe bere. ghiftui: Ce bere? ce bere?... că doar nu sîntem la berăria nemţască. talpă : Ei, apoi să nu-1 stropşeşti? (în parte.) Mă duc... ca să nu întru în vrun păcat... (Tare.) Măi... deschide-ţi ochii în patru, auzitu-m-ai?... ati-ta-ţi spun. (Iesă prin fund.) ghiftui (urmărindu-l): în patru?... doar să-mi puu ochelari. talpă (deschizînd uşa): Auzitu-m-ai?... (Iesă.) ghiftui: Aud, cucoane. scena vii ghiftui: Ei!... apoi pas de-ţi mai dă moşia-n posesie, ca să primeşti batgiocuri în loc de cîştiuri... De cînd m-o adus păcatele să întru ca cioban la cuconu Talpă-Lată... nu-i 2i în care să nu-mi făgăduiască că m-a stropşi... (Vesel.) Ştii, zău, c-ar ave haz să-mi tragă o bătaie?... şi eu... nici să îndrăznesc a zice cîrc măcar... ca să nu mă dau de gol... Ia... mai ştii?... se poate ca mai.bine... Talpă-Lată îi ca cei mulţi... (Aria „Piciul bricicariui") îi mare cu cei mici ŞL mic cu cei mai mari; Mişel cu cei voinici, Voinic cu cei fugari. El, după-mprej urări Ia sute de schimbări: 10 15 20 25 30 35 532 Cînd ti şiret vestit, Cînd prostuleţ de tot, Cinstit.,, sau necinstit 1 Ba chiar şi patriot... Că.-i mare cu cei mici Şi mic cu cei mai mari; Mişel cu cei voinici Şi brav cu cei fugari. Ce să facă bietu om!.., îşi face interesurile cum poate... Cică: cu lupii să urli, cu oile să zberi... Dar ce-i curios lucru.., că deşi Talpă-Lată mă trece cu şaga.,. nu mă mîniu.,. dimprotivă... poziţia me îmi place.,. îi nouă, originală! Eu, boier, proprietar cu venit de 10 000 de galbini, s-agiung cioban!... să argăţesc!... Ia mulţi, în locul meu, le-ar veni camparacsin... da eu?,.. ha, ha, ha!... îs vesel cu toate aceste. (Serios.) Curios lucru... îi trist de-a o mărturisi,.. da-s vesel... na... Lucrez cît şapte... car apă... tai lemne... şi-s sănătos ca tunul... Cînd eram,.. ceea ce eram, păn-a nu mă-neca... avem zece feliuri de bucate pe masă... zece feliuri de vinaţe şi geaba... nu-mi ticnea nimica... nu puteam dormi... ş-acu mănînc la borş cu ştir de ma prăpădesc... beu la apă din cofă de ma umflu... şi-mi merge bine... şi-s vesel, rîd... (Serios şi trist.) Mare minune! eu care nu puteam face doi paşi pe gios cînd eram boier... acum umblu toată ziulica pe cîmp după oi..., şi m-am deprins cu ele... mi-s dragi... Numai caprele mă năcăjesc, mînca-le-ar lupul... ca se acaţără peste tot locul... A dracului jiganie! şi fudulă!... da i-am găsit eu leac de fudulie. (Arată cîrligu.) Ş-apoi Încă una... am învăţat a cînta din fluier. .. să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume, cînd m-ai videa mînînd oile... (Făcînd ca ciobanii.) Brrr, oaie... brrr, la strungă... Ha, ha, ha.-. Curios lucrul... mi-o trecut urîtu de cînd nu mai sînt boier... şi-mi vine tot să cînt şi să gioc. (Arie mocănească) Frunză verde peliniţâ Bîr, oiţă, bir, Dragă mi-e oaia plăviţă BSr, oiţă, bîr, Cu flori roşii pe guriţă Bîr, oiţă, bir, Şi cu trup de copiliţă, Bîr, oiţă, bîr, Oiţica bucălaie, Bir, oiţă, bîr. Drăguliţă mea bălaie, Bîr, oiţă, bîr, Hai degrabă-n poeniţă, Bîr, oiţă, bîr, Ca să-ţi cînt doina, doiniţă, Bîr, oiţă, bîr. (Joacă ca ciobanii cînthid.) SCENA VIII GHIFTUI, TIŢA (ieşind de sus) tiţa (în parte): Iaca boieriu!... ce-o păţit de gioacă ?... (Se scoboarâ.) ghiftui (oprindu-se): Cine s-aude ?... Tiţa! (în parte.) Ce suflet bun de oiţă! tîţa: Tare-mi pare bine că te văd vesel, cucoane! GHIFTUI: Taci, nu mă cuconi, că-mi faci şotia, Tiţo dragă... Zi-mi Stan sadea. TIŢA (rîzînd)'. Fie şi Stan... De mult ai vinit, bade Stane? ghiftui (imitînd ţăranii)'. Ba... ia mai dinioare... . cuconiţă... şi mare foame mi-i... Dac-ai avea puţintică udă tură... tiţa: Cum nu, bade Stănică?... ţi-am păstrat borş... ghiftui (iute)'. Iar borş cu ştir? tiţa: De care-ţi place... şi mă dCtc să ţi-1 aduc... (întră în odaia din dreapta.) 5 ghiftui (singur) : Iar borş cu ştir!... De-aş fi împărat, aş trage 500 la talpe cărui ar mai îndrăzni să mai samene ştir pe faţa pămîntului. TIŢA (aducind o oală, o lingură, un pahar de vin şi o bucată de pîne): Iaca, bade Stane, am furat 10 pentru d~ta un pahar de vin de cole din pivniţă... (Arată trapa.) Că moş Talpă-Lată îi zgîrcit ca un cîrlig de vie. ghiftui (luind oala)’. Mulţămim, cuconiţă... să deie Dumnezeu s-agi ungi bogată ca o împărăteasă. 15 (Se pune Ungă masă pe scaun şi mănîncă.) tiţa: Măcar de-ar fi aşa, ca să te pot scăpa din halul în care te găseşti! ghiftui: îi tare bun... tiţa : Cum ?... eşti mulţămit ? 20 ghiftui: Numai îi cam pipărat. tiţa: Cred şi eu. ghiftui: Altă dată să-i pui mai puţin piperi, Tiţo. tiţa: Cui? ghiftui: Borşului... eu îţi vorbesc de borş!... A! 25 tu-mi pomineai de halul meu?... nu te-ngriji... Poziţia mea ar fi destul de plăcută... dacă nu m-ar mustra cugetul... asta mă mănîncă. (Mănîncă mult.) tiţa: Nu mai gîndi şi mănîncă-n pace... ce-o fost 30 s-o trecut. ghiftui : Să nu gîndesc, cînd am făcut moarte de om ?... cînd am înecat un lipovan!... da tu nu ştii, Tiţo, că chipul lui mă alungă necontenit... că-I văd peste tot locul... cu barba lui cea unsă... 35 (Arătînd în dreapta.) Ici... (in stînga) cole... (în faţa) dincolo... Mă primblu cu dînsu la braţetă... mă culc cu dînsu alăturea... mănînc cu dînsu... (Aduce la gură o lingură ie borş şi se opreşte căutînd cu spaima dincolo 40 de masă... Pe urmă apucă o lingură cu mina 534 stînga, avînd ochii tot ţintiţi în preajmă-i, şi cu mina dreaptă ia paharul, bea vinul pe jumătate ş-aruncă ce mai râmîne în obrazul spectrului ce i se pare că zăreşte.) Slutu-i, bată-1 crucea! 5 tiţa (spărietă): Vai de mine! ce-i? ghiftui (deznădăjduit)'. Şi cu cît îi mai slut, cu atit mă mustră cugetul mai urît! tiţa: D-apoi nu eşti d-ta vinovat, cucoane... ghiftui: O ştiu... o ştiu... dar n-am ce face... gla-10 sul conştiinţei mă asurzeşte... Ştii tu ce mîn- care~i conştiinţa ? tiţa: Ba nu. ghiftui: Nici eu... Acu, ziua ca ziua.., mă mai ieu cu caprele, dar noaptea... toate stihiile năpă-15 dese pe mine... strigoii, moroii, tricolicii, vîr- colicii, dracii din tău, dragaicele, simzienile, strigile, pănă şi papaluga, pănă şi turca, până şi chiraleisa!... şi chiraleisa!... ştii tu ce-i chiraleisa? 20 tiţa; Ba nu. GHIFTUI: Nici eu... dar ce folos! nu pot să pun mîna pe-o cheie, să trag un zăvor, să pun o căldare pe foc pentru jîntiţă, fără să-mi aduc aminte că Egor vindea ferării... îl văd şi prin întune-25 ric... (Căzind cu deznădăjduire pe un scaun.) Am agiuns în halul morţilor! (Se cufundă în gînduri.) tiţa (în parte): Sărmanu bietu boier! (Tare.) Cucoane... cucoane... bade Stane... Stanică. (în 30 parte.) Iar o căzut pe gînduri... de-acu-i dus pe ceea lume. (Arie din „Scara mtfei": „Ah, iubită verişoară") Stane dragă, fii cuminte. Vesel, viu, ca mai-nainte 35 Păn-a nu te fi-necat. L-al meu gla3 de mîngîiere Ah, alung-a ta părere Că eşti, zău, nevinovat l De n-ai milă tu de tine, 535 Fie-ţi milă chiar de mine, De-al meu suflet întristat... Şi la glas de mîngîierer Ah, alung-a ta durere 5 Că eşti, zău, nevinovat! ghiftui (viindu-şi in simţire, încet): Ce glas dulce!... numai ea poate să~mi împrăştie gîndurile cele triste... tiţa (apYopiindu-se cu sfială de Ghiftui): Cucoane... 10 ţi-o trecut?... ghiftui: Mi-o trecut, Tiţico dragă... s-o spart afionu la glasul tău. tiţa: Ei... dacă-i aşa, ştii ce te-aş sfătui?... ca să nu-ţi mai vie afionu cela... cum îl numeşti 15 d-ta... bine-ai face să începi iar vro călătorie prin lume... ghiftui (exaltat): Sa fac voiajuri?,., să mă duc de-aici?... să-mi las oile? să mă depărtez de tine, Tiţo... de tine? (Cu glas firesc.) Luat-ai 20 sama că mai dăunăzi te-am strîns de mină?... tiţa (cu nevinovăţie): Ba nu. ghiftui: Te-am strîns. (Ostenit şi mergând de ceea parte cu lene.) Şi de n-aş fi aşa de ostenit, te-aş mai stringe o dată. (Exaltat.) Să mă duc de-aici, 25 unde-s scăpat de toată primejdia... unde-s căutat, grijit ca un cănăraş!... tiţa (rizînd): Ba că chiar. GHIFTUI: Ca un cănăraş care-ar tăia lemne şi ar mînca borş cu ştir... (Se apropie de Tiţa.) Da tu nu 30 ştii, dragă copilă, ce bazaconie se întîmplă aici de cîteva zile?... (Tiţa, neinţelegînd, caută împrejur. Ghiftui o opreşte de mînâ şi-i arată inima lut.) Aici. tiţa: Ce? 35 ghiftui: Vrei s-o afli?... vrei numaidecît?... vrei?... vrei?... 536 SCENA IX GHIFTUI, TIŢA, TALPĂ-LATĂ (viind iute din fund) talpă: Hai degrabă... degrabă... ghiftui (depărtîndu-se de Tiţa): Dracu să te ieie... 5 talpă: Gătiţi odaia degrabă, că vine comisia de la curte cu toţi boierii. tiţa: Care boieri?... talpA: Ştiu eu?... or fi clironomii cuconului Dumi-trachi Ghiftui» io ghiftui (tare şi cu mirare)'. Săracul de mine! talpă: Ho! tontule... ce te-o apucat de răcneşti aşa?... Nu ştii că s-o înecat boieriu? GHIFTUI (cu durere): Ba ştiu... ş-o prea ştiu... sărmanu !... 15 talpă: Ei! apoi? ghiftui (liniştit) \ Nimic... nimic... (Vrea să iasă.) talpă (oprindur-l): încotro, moţpane... vrei să speli putina ?... stăi aici că ai treabă. ghiftui (în parte): De nu m-ar cunoaşte cineva. 20 talpă: Ghidi, ghidi, leneşule. (Merge spre uşa din fund.) ghiftui (puindu-şi pălăria pe ochi): Ia aşa... încalţe nu m-or zări... tiţa (încet lui Ghiftui): Ie sama bine, cucoane, să nu 25 te dai de gol dinaintea boierilor... (întră in odaia din dreapta.) ghiftui: Odată cu capu... Tiţico... (cu dragoste) Tiţico! (în parte.) Ei!... mi-i dragă şi pacef SCENA X 30 : GHIFTUI, TALPĂ-LATĂ. FLUTUR, ACROSTIHESCU, CÎRCIOC, PRIETENI (întrtnd pe uşa din fund) , talpă (deschizînd uşa din fund): Poftim, poftim, boieri... (Aria polcăi di» „Chiriţa") 537 PRIETENII Haideţi, haideţi să grăbim Şi lucrarea s-o sflrşim, Pe Ghiftui să-l răfuim; Testamentul să-i cetini... GHIFTUI (în parte) Ia priviţi cum mă jălesc; Ce frumos mă prohodesc I Aş jura că polca vreu Să joace de dorul meu. PRIETENII Haideţi etc. etc. ( în vremea corului, Ghiftui se leagănă uşor ca şi cind ar voi 15 să înceapă polca şi, făcînd deodată un gest de mînie, se duce spre uşa din fund... Talpă iar îl opreşte.) talpă (oprind pe Ghiftui): Iar?... dă... dâ... ghiftui (în parte): Mare păcat c-un posesor... flutur (cătră boieri): Boieri d-voastră... Catagra-20 fia-i sfîrşită... nu ne mai rămîne decît să vizi- tăm moşia şi să se cetească testamentul care s-o găsit la curte. CÎRCIOC: Prea bine... da ştiţi d-voastră c-o avut mare noroc cuconu Ghiftui de s-o înecat, căci, la 25 dimprotivă, ar fi fost dat în criminal pentru moartea lipovanului... flutur: în criminal?... eşti sigur, arhon Cîrcioc?... cîrcioc : Doar nu-s candidat de giudecătorie fără să ştiu pravelile. 30 flutur: Asta n-ar fi un rezon... cîţi cunosc eul... şi, zău, socoţi ?.... cîrcioc: Socotinţa me este că prietinul d-voastră ar fi figurat în iarmaroc cu ştreangu de gît... ghiftui (în parte) : Valeu!... parcă-mi stă un nod 35 colea... 538 5 10 flutur: Sărmanul poate că i-ar fi trecut urîtul în spmzurâtoare. ghiftui (în parte)'. îi mucalit Hagi-FIutur... acrostihescu: Şi fiindcă era cam fudul... s-ar fi 5 fudulit în ştreang, ca cioara-n par... ghiftui (în parte)'. Na şi istalalt... frumos mă jă-lesc!... apoi pas de te mai îneacă. flutur: Almintere era om bun... numai cam... tuieş. acrostihescu: Cam... lepşit. [0 flutur: Cam stropşit. acrostihescu: Cam trăsnit. ghiftui (în parte)'. Haida... nici dracu nu m-ar cunoaşte cum mă zugrăvesc ei. cÎrcioc: Lepşit, stropşit, trăsnit, cît vă place... dar 15 ia să cetim testamentul. toţi: Dar, dar. ghiftui (în parte)'. Acu să videţi comedie. cîrcioc: Boieri d-voastră... hai sâ ne punem la masa asta, ca să urmăm pe forme. 20 talpă: Mă... Stane... dă scaune boierilor. ghiftui (in parte)'. Vorbă-i?... atîta ar mai trebui... talpă: Mă, surdule... da n-auzi? ghiftui : Aud, cucoane. (Aduce scaune şi le aşează împrejurul mesei.) 25 talpă: Ia colo şi colo, mangositule... Nu băgaţi de samă, boierilor, că-i un biet cioban necioplit... ghiftui (în parte): Ce te-aş mai ciopli!... TALPĂ: Cînd nu-i cu oile, nu plăteşte nici doi bani... îi diprins cu ele... ş-ar vra să le vadă zi şi noapte. 30 ghiftui (in parte): Dar; să le văd în frigare. cîrcioc: Poftim, boieri, să cetim testamentul răposatului. ghiftui (în parte): Răposatului de faţă. toţi (aşezindu~se pe scaune): Ia să videm. 35 cîrcioc (cetind): „Acesta este testamentul meu!... Eu sub'iscalitul, Dimitrie Ghiftui, din mila lui Dumnezeu fiind lipsit de rude, numesc drept clironomi averei mele, pe prietinii mei: Banul Hagi-FIutur... “ •40 flutur (răsărind): Ce zici ?... 539 cîrcioc (cetind): „Şi pe d. Acrostihescu... Odobaşa..." acrostihescu (răsărind): Ce spui?... CÎRCIOC (cetind): „Fiind amîndoi capitalişti... “ ghiftui (in parte): N-au para-n pungă, da-s din capi-3 talie. cîrcioc (cetind): „Fiind amîndoi capitalişti şi prietini pe care îi preţuiesc... Iar spre a curma tot soiul de neînţelegeri între ei... las anume satul Ghif-tuieni lui Hagi-FIutur şi satul Sătula lui Acro-10 stihescu... iscălit, Dimitrie Ghiftui. 20 mai... 1849.“ (Toţi sb scoală de pe scaune.) ghiftui (în parte): Frumoasă idee ai mai avut, cucoane Dumitrachi... ’ 15 flutur: Care cum s-ar prinde sînt proprietar?... acrostihescu: Şi eu tij. flutur : Sărmanu Ghiftui! ce de treabă om! acrostihescu: Ce suflet nobili... am să-i fac o odă... ghiftui (în parte): Nici mort n-a să-mi deie pace.,. 20 Odobaşa. flutur : Ce păcat c-am perdut aşa prietin I (îşi şterge ochii.) acrostihescu : Aşa om cu geniu!... (Îşi şterge ochii.) ghiftui (în parte): Ia să vezi c-acu or să mă facă 25 înger. flutur: Aşa pravoslavnic! acrostihescu: Aşa înger! ghiftui (în parte): Na... ce v-am spus? flutur (lui Acrostihescu): Care vra să zică de-acum, 30 vere Acrostihescule, noi doi o să împărţim cîş- tiurile. acrostihescu: Aşa, vere Flutur... ce jalnică întîmplare I... a!... flutur : A !... (Se îmbrăţişează împreuna plîngînd.) 35 ghiftui (în parte): Ia auzi-i cum se mai fasolesc!... să nu-i iei cu toropala? flutur (Ud Talpă) : Cît aduce moşia... arhon Talpă?... cu cît o ţii pe an? talpă: Scump, cucoane... foarte scump... cît nu face. 40 Cuconu Dumitrachi Ghiftui, Dumnezău să-1 540 ierte!... îmi făgăduise că m-a mai scăde din cîşti... dar n-am avut parte... ghiftui (în parte): Eu?... na şi altul!... da late le croieşte badea Talpă-Lată... 5 cîrcioc: Boieri d-voastră... dacă poftiţi, să mergem v acum ca să vizităm hotarăle moşiilor... toţi: Dar, dar. flutur: Arhon Talpa... vin d-ta de ne-arată moşia... sau, dacă n-ai vreme, dă-ne pe cineva... pe 10 ciobanu ista... (Arată pe Ghiftui.) talpă: Cine? el?... da cunoaşte el ceva, tontu?... vin eu cu d-voasţră. ghiftui (in parte): Haida! cică este-o vorbă: Hai,, tată, să-ţi arăt hotarăle... 15 CORUL Haideţi, haideţi si grăbim Şi lucrarea să sfîrşim, Pe Ghiftui să-l rifuim; Moşia să-i împlrţLm. 20 (lesă cu toţii prin fund, afară de Ghiftui.) SCENA XI ghiftui:1 Ei! apoi te mai îneci altă dată?... mai laşi clironomi altă dată?... Nici n-apuci a muri bine, şi ei încep a giuca drăgaica... şi-n loc să 25 te jălească ca pe-un om care-i îmbogăţeşte, te batgiocoresc ca pe-un duşman... II de n-aş fi mort... ce frecătură de gîlci aş trage lui Flutur şi lui Odobaşa!... (Se apropie de masă.) Dac-am fost nebun eu să fac testamentul în folosul lor... 30 aşa mi se cade... O! ce idee năstruşnică!... dar... cu chipul aista le vin de hac! (Se pune la masă şi scrie cîteva rînduri în testament.) Ha, ha... dragii mei capitalişti... nu vă aşteptaţi la una ca asta.. .'îs tuieş? stropşit? lepşit?... 35 încalţe să vă arăt eu cine-i Ghiftui... să-l cunoaş- teţi mai bine... (Scriind.) „Ghiftuieni, 19 mai. 541 1849“. (Vorbit.) M-am înecat la 20 a lunei... se poate dar prea lesne să fi scris aceste rînduri cu o zi mai înainte, la 19. (Frecîndu-şi mînile de bucurie şi sculîndu-se de la masă.) Ce-oi să 5 mai rîd acum, cînd i-oi videa cu nasu de-un cot... mă duc să văd cum îmi măsoară moşiile... ha, ha, ha... am căpătat ingineri fără plată... ha, ha, ha... (Iesă pe uşa din fund.) SCENA XII 10 EGOR, FERCHEZANCA egor (deschizînd o trapă şi scoţind capul): Nu mai aud pe nime tropăind deasupra capului... acum pot ieşi să mă mai răsuflu. Uvîi! m-am săturat de pivniţă... oare unde să fie prietinul meu J5 Talpă-Lată, să-mi aducă de mîncat... c-am flămînzit de tot, de cînd m-am făcut stahia pivniţei... a cilo ?... nazat... (Ferchezanca baie în palme sus. Egor închide oblonul.) ferchezanca (ieşind în capătul scârei): Măi! fa!.,. 20 nime... pace... şi tare mi-i poftă de dulceţi,.. să mă mai răcoresc... c-am durat un somn năstruşnic... ş-am visat... vai de mine! ce visuri curioase!... tot cu staliii şi cu Hagi-FIutur... EGOR (scoţînd iar capul) : Nu-i nime, se vede... (Zărind 25 pe Ferchezanca sus.) A! bojî moi!... Panchiţ!,.. (închide oblonul.) ferchezanca (începînd a sâ coborî): Parcă m-alunga o stahie zburlită şi mă chema pe nume cu glas înăduşit, ca din ceea lume... 30 egor (de sub scenă) : Panchiţ ■!... Panchiţ!... ferchezanca (oprindu-se pe scări): Aud? EGOR (asemene): Panchiţ!... Panchiţ!... Cucu... ferchezanca (spăimintîndu-se): Vai de mine!... îmi cîntă cucu-n stînga!... 35 egor: Panchiţ! Panchiţ!... ce nu plăteşti lui Egor? 542 ferchezanca: Săracan de mine, câ nu-i curată casa asta... îi cu dracu... (Se suie râpide înapoi.) Unde să fug? egor : Panchiţ!... Panchiţ!... De nu-i plăti lui Egor... 5 am să te ieu pe ceea lume... să te mănînc de vie... Hîr... ham... ham... ferchezanca: Auzi gust?... Vai de mine!... doar nu-s stridie!... Mă umflă spaima din tălpi... mă duc să mă-nchid în casă... (întră în odaie.) io egor (arătîndu-se): No, haraşo! i-am vinit de hac... ha, ha, ha... de-acum ştiu că mi-a plăti. (Desperat.) Ha, ha, ha... SCENA XIII TALPĂ, FLUTUR, ACROSTIHESCU. CÎRCIOC, PRIETENI 15 (Flutur şi Acrostihescu întră sfădindu-se) acrostihescu: Ba mă iartă, vere... hotaru-i mai încoaci. flutur: Da nu I-ai văzut cu ochii că-i mai încolo, dimprotivă ? 20 acrostihescu: Ce mai încolo?... vrei să-mi mănînci doi stînjini de pâmînt, din partea me. flutur: Ba tu vrei să mi-i mănînci cu împresurare. acrostihescu: Ba tu. flutur: Ba tu... şi dacă-i aşa treaba... ne-om giu-25 deca. acrostihescu: Ne-om giudeca. cîrcioc: Domnilor... nu vă sfădiţi degeaba pentru doi stînjini, cînd vă-i clironomia aşa de însemnată... că, de-ţi întră o dată în proţes, Dumne-30 zeu ştie de-ţi scăpa buni teferi... acrostihescu: Cum? cîrcioc: Ce vă spune Timofti Circioc... helbet!... doar nu-s candidat de flori de cuc... vă sfătuiesc prietineşte... 35 flutur 1 , „, f Ce flori de cuc ?... da nu vezi acrost. j (tmPreuna) • | că vra să mă păgubească. 543 CÎRCIOC: Ei! ştiţi una?... Hai să mai Cetim testamen-' ' tu... poate că ne-om lămuri asupra pricinii. FLUTUR 1 „ ac rost. J * bine. CÎRCIOC ■(luînd testamentul de pe masa): Iaca pozna! flutur ‘ R1 • r./ ■ Ce-i ? ' - acrost. J ■ cîrcioc: Pe ceealaltă faţă a testamentului este o adăugire care-mi scăpase din videre. 10 flutur 1 „ , , . ACROST.;; Ceteşte-o! CÎRCIOC (inparte) : O păţit-o clironomii! (Tare, cetind:) „Fiindcă se poate întîmpla ca să mă înec mîni, îmi schimb hotărîrea de mai-nainte şi-mi las 15 toată averea Ţiţei..." FLUTUR 1 _ , ’ ACROST. } * face- cîrcioc (cetind): „Ţiţei, copilei care se află subt epitropia lui şătrariu Talpă-Lată..." 20 talpă: Mare minune! CÎRCIOC (cetind): „Iscălit, Ghiftui... 19 mai 1849.“ flutur 1 . t , . A. - , acrost f : se Poate- 11 plastografie. cîrcioc: Ba mă iertaţi, că-i scris cu mînă răposatului. 25 flutur (cu deznădăjduite) ACROST. (cu deznădăjduite) ■ : Breee ! talpă (cu mirare) (Aria „Vai! ce este? ce-ntîinfilare?" din „Baba-Hirca" ) ( împreună.) 30 FLUTUR şi ACROSTIHESCU De se poate-aşa ruşine Sâ păţim noi amîndoi, A o crede, zău, nu-mi vine. El şi-o bâtut joc de noi I 35 TALPĂ şi CEIALALŢI Ce ruşine,,ce ruşine! 544 * % % ..... *1 * ? ă * - i f I .iv $ « it •* ţş # * -e iW #. m •* 1? S t * * * * f * * r « » - £ # & * Jg S- *£& £ « 4l * * « * - «r - * * * * * s.î 7tl;i1ilda Pascaly (Muzeul Teatrului Naţioual-Umnireşti; reprodus dupA. Istoria teatrului în Româvia. vel. U, Bucureşti, 1971, p.'289). Au păţit-o amîndoi 1 Ş-0 să-i rîdem. ga mai bine, Zău, să-i rîdem intre noi. SCENA XIV 5 Cei dinainte, TI ŢA (viind din dreapta) TIŢA: Ce este? ce este, de răcniţi aşa? acrostihescu (în parte-): €e văd? Tiţa! ea-i cliro-noamă... bună partidă! flutur (în parte): He, he... copiiiţa-i frumuşică... 10 he... he... şi are zestre bună... he... he... mai. că de-ar vra să. fie Fluturoaie... talpă (în parte): îs văduvoi... Tiţa-i diprinsă cu mine... ştii că s-ar putea?... Pravila dă voie epitropUor să se cunune cu... 13 flutur (Ţiţei) : Duducă Tiţă... ştii mata că sameni, bucăţică tăietă, cu un fenix? tiţa: Ce dihanie-i aceea ? ACROSTIHESCU (Ţiţei): O pasăre măiastră, căreia i-am făcut o odă. 20 tiţa : Ce i-ai făcut ?... sărmana! talpă: Tiţică, Tiţică... ian mai uită-te şi la moş Talpă-ncoaci. tiţa: Iaca mă uit... ş-apoi?... talpă (în parte): Ce vroiam să-i spun?. 25 acrostihescu: Duducă, crede-mă că tinerii cei mai eleganţi ar fi prea fericiţi a să număra între adoratorii d-tale. TIŢA: Ce să facă ?... să se numere ?... ha, ha, ha!... ha... ha... ha. 30 TALPĂ: Degeaba-ţi baţi capu, boieriule, că Ţiţei nu-i plac tinerii. tiţa: Cine ţi-o spus d-tale că nu-mi plac? flutur : Duduca are dreptate. Iaca eu, de pildă, am împlinit 45 de ani la Crăciun... îs numai bun 35 de însurat. talpă (ireci-nd: lîngă Tiţa): Dacă-i treaba pe-aceea, apoi eu îs şi mai bun, c-am împlinit 50 la Ispas. 545 acrostihescu (treănd Ungă Tiţa): Atîta ar mai trebui... să se cunune o copilă Ktînără cu giumă-tăţi de veacuri!... Nu te potrivi, duducă... eu am numai 25 de ani... 5 flutur (îndesîndu-se): Crede-mă pe mine, că Acrostihescu nu ştie ce spune... talpă (asemene): Ascultă pe "moşu, că d-nu Flutur aiurează. tiţâ (veselă, cătră Cîrcioc) : Da ce-o păţit de-şi spun 10 cu toţii anii, ca la iarmaroc?... doar n-am să-i cumpăr. cîrcioc: Ce să aibă?... un lucru de nimic... Banu Flutur şi d-nu Acrostihescu îs depărtaţi din cli-ronomie, şi-n locul lor, răposatu te lasă pe d-ta 15 clironoama averei sale... tiţa (cu bucurie): Aşa ! nu mă-nşăli? cîrcIoc : Şă n-am parte de giudecătorie. (în parte.) Ce nebunie am făcut că m-am încurcat anţărţ I tiţa : I! cît îmi pare de bine... cît îmi pare de bine!... 20 (Sare băttnd în palme.) (Aria din „Peatra din casă“ : „CU îmi pare de bine") Eu, o biată fată., M-am făcut deodată. Cu avere mare. 25 Oi să {ac mult bine Şi s-agiut pe-oriciiîe, După cum doresc; Şi s-aduc plăcere, Fericiri, avere, 30 Celui ce iubesc. Tra, la, la, la, la. De-acum tot aşa Vesel voi cînta. Tra, la, la, la, la. 35 talpă : Cred şi eu că-i cînta tra, la( la, cu zece mii de galbini Venit... dar numai cu tra, la, la, nu poţi ţine casă... trebuie să iei un bărbăţel, fata me. flutur : Iaca eu, de pildă. 546 10 acrostihescu: Ba eu... talpă: D-apoi eu nu-s pe-aid? tiţa (pe ginduri): Negreşit... negreşit... da unde-i Stan?... aş vre să văd pe Stan... TALPĂ: Stan?... Stan?... Nu cumva ţi-o întrat gărgăuni în cap, giupîneaso? tiţa: Moşule... talpă: Un mojîc ca acela? toţi: Un mojic? TALPĂ: Auzi!... ce-ar agiunge lumea, dacă fetele dc boier s-ar da în dragoste cu ciobanii! (Arie din „Baba-Hirca": „Vai! ce este ? ce-ntîmplare ?"} (împreună.) 15 CORUL Unde-i, unde-i ţopirlanul Să-l măsor peste cojoc. Undo-i, unde-i Stan ciobanul Sâ-l zdrobesc aici pe loc. TIŢA 20 Vai de bietul Stan ciobanul C»or să-l Iasă mort pe loc! Şi de el, de el sărmanul Văd că n-oi să am noroc. (în timpul corului, Ghiftui intră prin fund şi pe furiş se suie 25 pe scări şi se ascunde.) SCENA XV Cei dinainte, GHIFTUI ghiftui (în parte)'. Măi... măi... măi!... tare-s bosumflaţi clironomii! 30 FLUTUR ACROST. TALPĂ : Auzi?... un ţărănoi... să-I stropşim!... .547 tiţa (în parte)'. Cum să-I scap de bătaie?... am să-i înşăl... (Tare.) De ce vă' ţulburaţi degeaba, domnilor?... cînd eram o biata fată fără zestre, puteam să iubesc pe Stan... dar acum că-s 5 bogată... cum socotiţi c-aş gîndi la un cioban?... ghiftui (în parte): Iaca, mă!... şi ea?... tiţa: Un cioban care-i urît... ghiftui (in parte) : Frumos!... tiţa: Necioplit. 10 ghiftui (în parte): Hî... hî... tiţa: Grosolan. - ghiftui (in parte)'. Ge-s?... grosolan! tiţa: Şi pentru ca să nu mai aveţi nici o grijă... vă făgăduiesc că mi-oi alege chiar astăzi un bărbat. 15 toţi: Bravo, Tiţo!... Ghiftui (in parte, trist)'. Chiar astăzi!... n-am noroc cu clironomii! talpă: Tiţo... eu te-am crescut, draga me... gîndeşte la mine mai întîi... 20 tiţa: Nici vorbă nu-i... Ghiftui (in parte): Cum ? şi el umbla după-nsurat?... putregaiu dracului!... flutur (încet Ţiţei): De-i vre să fii Fluturoaie... te fac cucoană şi te duc la Ieşi. 25 tiţa (în parte): Aşteaptă, murgule, să paşti iarbă. acrostihescu (încet Ţiţei): De-i primi să fii Acro-stihească... ţi-oi turna patru ode... ghiftui (in parte): Ghidi, Odobaşa! tiţa: Domnilor... daţi-mi vreme să mă gîndesc, ca 30 să-mi aleg ursitul... flutur: Rezon... (Cătră ceialalţi.) Haideţi, boieri, şi ne-om întoarce peste-un ceas... tiţa (în parte): Să vâ-ntoarceţi cînd s-a întoarce bunica din ceea lutne... 35 (Toţi iesă prin fund. Tija întră tn odaia din dreapta. Tălpi- Lată rămîne mai fn mi), şi cînd voieşte să iasă, Ghiftui îl apucă de mînă fi-/ duce fa faţa scenei.) 548 SCENA XVI GHIFTUI, TALPĂ-LATĂ talpă (spăriet): Ce? ha?... ce vrei, prostule? ghiftui (ţiindu-l de- mină): Prost o fost f icioru tătîni-tău. 5 talpă: Cum ai zis, mojîcule? ghiftui: Mojîc îi ficioru tătîni-tău. talpă : Auzi!... iar te-ai îmbătat, se vede ? ghiftui: Iar!... ia spune-mi, mă ghiuj bătrîn... talpă: Ghiuj bătrîn, eu?... 10 ghiftui: Bătrîn... da cum?... nu ţi*ai mîncat mălaiu de cînd Papură-vodă?... Ia spune-mi... ai de gînd să te-nsori cu Tiţa? talpă: Şi ce-ţi pasă ţie? ghiftui: Ce-mi pasă?... ascultă... să nu cumva 15 să te-mpingâ păcatu să faci una ca asta... m-ai auzit? că te şterg de pe faţa pămmtului... talpă (furios): Tu... eu... pe mine... tu? ghiftui (cu sînge rece): Tu... eu... pe tine... eu! talpă: Măi!... da ai uitat cu cine grăieşti?... ai 20 . uitat că-ţi sînt stăpîu?... şi că tu nu eşti decît iin cioban ?... ghiftui: Da cum, Doamne, iartă-mă, s-o uit?... vezi cîrligu ista? talpă: Ş-apoi ? 25 ghiftui: îi de corn. talpă : Ş-apoi ? ghiftui: Apoi... de-i îndrăzni să gîndeşti la Tiţa... te-apuc la, umblă cit ca pe oi... brrr, oaie... brrr, Talpă. 30 TALPĂ (furios): Brrr, Talpă! GHIFTUI: Ia brrr. TALPĂ: Bre! ce hoţ! ghiftui: Hoţ, nehoţ,.. ia sama că sîntem singuri aici. 35 talpă (în parte, cu frică):. Că bine zice tălhariu... îs în mîna lui. ghiftui:.Şi-s mai tare decît tine... îs cioban. 549 talpă (dirz): Şi dacă eşti mai tare... ce te socoţi, beţi-vule? ghiftui: Ce mă socot, beţivule?.ia să vezi... (Învîrtind cîrligul.) Brrr, oaie... mînca-te-ar 5 lupu! TALPĂ: Stăi!... (în parte.) Nu-i treabă cu hoţu ista. (Tare şi cu glasul blînd.) Ascultă, măi Stanică... că doar eşti băiet bun... ghiftui: Tare bun. ii> talpă: Cam... ghiftui: Cam... talpă : Dar eşti om de omenie! ghiftui: De omenie... TALPĂ: Nu-ţi place să mă-nsor cu Tiţa? 15 ghiftui: Nu. talpă: Ei, apoi, iaca... nu mă-nsor... mai mult vrei? ghiftui: Giură-te! tai^pA: Să n-am parte de tinereţile mele. •26 ’CtfJfFTui:• De tinereţe?... auzi mofluzul... Nu aşa: să te mănînce lăcustele? Talpă (în parte): Mă, mă, mă!... ce blâstămat! ghiftui (strîngîndu-l tare de mînă): Să te mănînce? talpă: Ei... să mă mănînce. 25 ghiftui: Aşa mai vii de-acasă... acum îţi poroncesc, ca unui epitrop, să dipărtezi pe Flutur şi pe Odobaşa. talpă: D-apoi cum? ghiftui: Nu-i treaba me. (îl strîngejie mină.) 30 talpă (strîmbîndu-se): Ei, bine... bine... ghiftui: Aşa-ţi dau voie să-mbătrîneşti... dar de mă-i înşăla, îmi trag voia-napoi... şi iar te şterg de pe faţa pămîntului. talpă: Bunătatea d-tale, bade Stănică. 35 ghiftui: Hai... du-te-ndată de-i mătrăşeşte de-aici. talpă : M-am dus. (în parte.) Ia lasă, hoţule, că te-oi drege eu! (Tare şi cu glas blind.) Rămîi sănătos, bădică. ghiftui (umblind turburat): Sara bună. 550 talpă (intorcîndu-se de la uşa): De ce nu mi-ai spus îndată c-o iubeşti pe Tiţa, Stănică dragă ?... că ne înţălegeam pe loc... (Ghiftui U ia de mină şi-l strînge virtos, drept semn de mulţumire. Talpă 5 se stHmbă de durere şi caută să zîmbească.) ghiftui: Ai început a mă-ndrâgi... aşă-i? talpă: Aşa... Stanică... să ne videm sănătoşi, Stănică. (în parte.) Aşteaptă, cîrjaliule, că eu îţi sînt popa de-acu... (Se răpede spre uşa din fund şi 10 iesă iute.) SCENA XVII GHIFTUI (pritnblîndu-se foarte tulburat) Breee!... multe-o fost să mai văd astăzi!... şi bine-o zis cine-o zis, câ banu-i ochiu dracului!... auzi?... pană şi Tiţa să se schimbe din pricina banului... să zică că-s slut... prost... grosolan.'... Tiţa! care-o credeam că mă iubeşte!... (Fuf^os.) în cine să te mai încrezi de-acum, dacă şi fetele te gioc pe degite! Banu-n lume azi domneşte, Banul toate le urzeşte, Fraţi cu fraţi el duşmăneşte Şi pe duşmani înfrăţeşte. Pe cuminţi îi nebuneşte. Pe nebuni ti cuminţeşte, Pân1 şi proşti el duhuieşte, Păn1 şi hoţi el proslăveşte. Baau-i ochiul dracului Şi biciul păcatului I 30 SCENA XVIII GHIFTUI, TIŢA tiţa (viind veselă): I! cucoane, cucoane... veste bună, veste bună. 20 531 ghiftui (cu nepăsare): Ce veste? tiţa: Bine-ai făcut c-ai disclironomisit pe ceilalţi. GHIFTUI (asemene)-. Socoţi? (în'parte.) 0 dat de miere şi dumneei. 5 tiţa: Nici c-ai putut să ai mai bună idee. ghiftui: Aşa sâ trăieşti? tiţa: Pentru că de-acu eşti slobod sâ faci ce ţi-a plăcea. ghiftui : Care vra să zică... nu mai sînt nici cioban?... 10 mâ dai afară ?... tiţa : Cioban ?... cînd ai o avere întreagă ca mai nainte? ghiftui: Eu? (în parte.) Are haz că mă ia şi-n rîs... atîta-mi mai trebuia! 15 tiţa: Ascultă: aum deodată... trebuie să fugi peste graniţă... ţi-oi da bani cîţi îi vre... şi mai pe urma ţi-oi întoarce toată starea înapoi.. . ghiftui: Ce-ai zis? tiţa: D-apoi cum?... ai socotit c-aş primi eu vrodată 20 să te clironomisesc de viu ?... eu să fiu bogată şi d-ta sărac?... mai bine să mor!... Da nu-i vorba de mine... îi vorba că trebuie să te dipăr-tezi de-aici cît mai degrabă. ghiftui: Aşa?... am înţăles... Vrei sa mă duc, ca 25 să te măriţi în lipsa me. tiţa: Eu?.,, cu cine? ghiftui: Cu Flutur. tiţa: Că doar n-am căpchiet. ghiftui: Ei! dacă nu cu Flutur... cu Acrostihescu? 30 tiţa: Aşa!... un smintit! ghiftui: Apoi dar cu Talpă-Lată? tiţa: Ba că chiar î.... un moşneag. ghiftui: Da bine... de ce le-ai făgăduit aici, mai dinioare? 35 tiţa: Ce era să fac?... ei vroia să te ucidă... ş-am căutat să-i înşăl. -ghiftui: Să mă ucidă!... pentru ce?... n-am murit o dată? tiţa: Pentru ce?... pentru c-o înţăles că mi-i drag 40 bădica Stan. 552 ghiftui : îţi sînt drag, Tiţo... nu mă-nşăli ? tiţa: Iaca!... da n-o ştiai?... (Duo din „Scara mîţei") GHIFTUI Tiţico! TIŢA Cucoane? ... GHIFTUI Ol înger cerescI Iubeşti pe Stănică? TIŢA Dar, ziu, îl iubesc 1 GHIFTUI (cu Joc) Ah, spune-mi, dragă, Că nu e şagă, Nu-ţi fie frică, nu te sfii. TIŢA Eu sl ara frică? Nu, căci de mică M-ai deprins singur a te iubi. ( împreună.) O dulce simţire 1 O vis îngeresc! Prin dulcca-i iubire în rai mă trezesc! ghiftui: Ah, Tiţo... Tiţo... sînt cel mai fericit din toţi pfimîntenii (cade in genunchi) şi de-acum vreu sâ trăiesc şi să mor la picioarele tale. (La aceste de pe urmă cuvinte, Ferchezanca iesă din odaia de sus, vede scena şi începe a rîde cu hohot.) SCENA XIX GHIFTUI, TIŢA, FERCHEZANCA ferchezanca: Ha, ha, ha!... aşa minune încă n-din văzut... ha, ha, ha... Ciobanii fac declaraţii 5 de amor, ca la teatru!... ha, ha, ha. ghiftui (ridicîndu-se): Cine îndrăzneşte să chico-tească... (Merge furios spre scară.) ferchezanca : Cine ?... eu... Vai de mine! ce-mi văzură ochii?... Ghiftui! 10 ghiftui: Ferchezanca! (In parte.) Am sfeclit-o. ferchezanca ( scoborîndu-se răpedc): Ghiftui în. viaţă!... şi eu îl credeam dus pe ceea lume!... Ghiftui!... ghiftui: Ei!... eu... ş-apoi?... I5 ferchezanca: N-ai murit? ghiftui: Aşa se vede... ş-apoi?... ferchezanca: Ş-apoi... ş-apoi... cu atîta mai bine... că avem o socoteală împreună, ghiftui: Ce socoteală? 20 ferchezanca: Avem să ne cununăm... ghiftui: Ce face? Ba-ţi pune pofta-n cui. ferchezanca: Cum ai zis?... Ia mai zi o dată... ghiftui (tare): îţi pune pofta-n cui... m-ai înţăles? ferchezanca: Aşa mi ţi-i vorba, calindroiule?... care 25 vra să zică ţi-ai bătut gioc de mine, cînd mi-ai propus să te ieu. ghiftui: Ba nicidecum... ţi-am propus cununia păn-a nu muri... dar fiindc-am murit... sînt slobod, mi se pare, să mă cunun cu cine-mi place. ferchezanca : Ei! şi cu nu-ţi plac poate ? ghiftui: Nici atîtica... da ştii? nici de frică. ferchezanca: Obrăzniciile... a!... nu-ţi plac?... al... d-sale boicriului îi plac fetele de la ţară, copilele nevinovate şi proaste?... d-lui boieriu se ascunde în haine ciobăneşti, ca să tractari-35 sească amoruri cîmpeneşti cu lapte dulce şi cu borş cu ştir?... ha, ha, ha, ha, ha! 554 tiţâ (cu ochii plini de lacrimi): Nu înţăleg, cucoană, ce vrei să spui; dar deşi sînt proastă, precum zici, eu n-am obicei să rid de oamenii care mă primesc în casa lor. 5 ghiftui: Bravo, Tiţă... bine i-airăspuns. D-eei, cucoana cea cu duh mare, este diprinsă, se vede, a fi primită numai la Golia-.. ferchezanca: Aşa-i povestea, porumbaşilor?... Ei, las’ că v-oi vini eu acuş de hac... (Merge in 10 fund, deschide uşile şi strigă:) Hagi-FIutur, Odo- başa, viniţi digrabă să videţi minune. SCENA XX Cei dinainte, FLUTUR, ACROSTIHESCU, CÎRCIOC, PRIETENII 15 toţi: Ce este? Ce este? ferchezanca: O înviet Ghiftui... toţi: O înviet! unde-i? ferchezanca: Iată-1. flutur şi acrostihescu (vâzîndu-l): Ghiftui! mare 20 minune! ghiftui (energic): Dar... Ghiftui! mai mult vreţi? flutur: N-ai murit, scumpul meu prietin?... Nu te-o mîncat broaştele?... ghiftui (asemene): Nu m-o mîncat... Ha, ha! asta 25 nu vă prea vine la socoteală, aşă-i?... Nu vă-i ruşine obrazului... voi, care-ini eraţi prietini, să mă lăsaţi în baltă, făr-a căuta să-mi scăpaţi măcar trupul... flutur: Cine putea gîci că te-i ascunde, vere Dumi-30 trachi? ghiftui (cu mîndrie): Să ştiţi că m-am ascuns! dar de ce m-am ascuns? pentru că mi-era frică. ferchezanca"Yc« tînguire): Voinicelu mamei! cîrcioc (viind lingă Ghiftui): Ian mă rog... d^ta 35 eşti d-nu Ghiftui? avem două vorbe împreună. 555 ghiftui (luînd pe Cîrcioc de braţ şi impingîndu-l de ceealaltă parte)-, Dă-te-ntr-o parte, că încă n-am sfîrşit.., (Cătră Flutur şi Acrostihescu.) Periţi din. ochii mei, şi sâ vă văd de azi înainte cînd mi-oi 5 videa ceafa... Plecăciune... (Voieşte să iasă prin fund.) cîrcioc (aducindu-l napoi)'. Ian stăi, boieriule, c-avem să ne tălmăcim amîndoi... ghiftui: Ce să ne tălmăcim?... cine eşti d-ta? io cîrcioc: Eu sînt ftorivist Timofti Cîrcioc...? ghiftui: D-ta să fii sănătos...'ce-mi pasa? cîrcioc: Candidat dc giudecătorie... ghiftui (sckinibîndu-şi glasul): Aşa!... cîrcioc: Şi fiindcă ai încetat de a fi mort... apoi 15 sînt dator să te arestuiesc. ghiftui: Ce fel? ce fel am încetat?... ba daţi-mi bună pace, câ-s mort ca toţi morţii... Auzi?... să mă arestuiască?... CÎRCIOC: îmi pare rău... însă am poroncă înaltă. 20 ghiftui: Da pentru ce?... pentru ce?... cîrcioc: Pentru moartea lipovanului. ghiftui (răcnind): Da s-o înecat singur, pre legea me. CÎRCIOC: Se poate... însă el o murit la 20 a lunei, aşă-i? ghiftui: Ei... 25 cîrcioc : Şi d-ta la 19 ai scris în testament cîteva cuvinte care te învinovăţesc. ghiftui: Ce cuvinte? cîrcioc: Următoarele: „Fiindcă să poate întîmpla să mă-nec mîni.Asta dovideşte mult înaintea 30 pravilelor. ghiftui (obosit): Vai de mine! ce dobitocie am făcut î cîrcioc: Cu mare părere de rău te înştiinţăz că te arestuiesc, şi păn'a nu te duce la leş, vei fi închis în odaia asta. 35 ghiftui (căzînd pe scaunul de lîngă masă): îs fript de-acum! (Ţiţei, care se apropie de el.) îs fript... ce vrei?... îs fript. ferchezanca (apropiindu-se de Ghiftui): Nu era mai 40 bine să te-nsori cu mine?... spune drept. ghiftui: Piei din ochii mei, Papalugă... 556 TOŢI OJ ce-ntîmplare I Ce rău îmi parei în belea mare 5 El a întrat. GHIFTUI ( abătut) 01 ce-ntîmplare I Groaza-mi e mare; 10 în belea mare Eu am intrat. FERCHEZANCA (în parte) Ce bine-mi pare... 15 M-am răzbunat I TIŢA (în parte) Nici o scăpare Nu-i de-ajteptatl 20 TOŢI 01 ce-ntîmplare... ş.c.l. (lesă cu toţii prin fund.) SCENA XXI ghiftui: Hait!... de-acum mi-am închiet catastihu!... 25 cînd mă credeam mai sigur!... mai fericit... tronfc... vine nebuna cea de Ferchezanca... De unde dracu o ieşit?... (Stă pe gînduri.) M-o părăsit cu toţii... m-o lăsat singur... faţă-n faţă cu umbra lui Egor care se rîdică dinaintea 30 me ca o fantasmă şi se strîmbă la mine ca o momi- ţă... A! de-ar şti cineva cît costiseşte înecarea unui lipovan... nu mă îndoiesc ca i-ar trece 557 gustu... Ian vidcţi... nu rai-o lăsat decît o bucăţică de luminare... şi ... “acuş oi să rămîn pin întuneric... brrrt, mă umflă spaima... (Cu frică.) Tare m-aş duce... tare-aş fugi... (Cu 5 energie.) Trebuie să fug... filotimia nu mă iartă să şăd aici... ş-aşa-şi pe-aici mi-i drumu. (Merge la uşa din fund ş-o zgîlţie.) M-o închis pe dinafară ticăloşii!,.. (Merge la fereastă.) Ce văd ? un jandarm cu sabia scoasă î (Cătră jandarm.) 10 N-auzi, voinicule... sluga matale... ce mai faci ?... sănătos?... foarte mulţămesc... Ian ascultă, nu mă-i lăsa să sar în grădină, că mi-i poftă de persici... nu?... ian las’ şaga, ca te-oi mulţămi... (Voieşte sâ sară pe fereastă şi dă 15 înapoi cu groază.) Stăi, mă... nu da... iaca blăstămatu c-o întins puşca spre mine... măi!... Care vra să zică, îs cuprins din toate părţile ca un lup la hăituiala... care vra să zică, nu-i chip de spălat putina!... (Stă pe gînduri.) O! îmi 20 aduc aminte din copilărie că in casa asta... era vro cîteva tainiţi pin care mă giucam de-a baba-oarba... dar... ian să caut... (Ia luminarea, caută pe jos şi găseşte oblonul pivniţei.) Kirie elei son!... Iaca o gură de tainiţă... ce-i norocu 25 Ja om!... (Pune luminarea jos şi deschide oblonul.) Bre!... da întuneric îi!.-, parcă-i gura iadului... d-apoi vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău fâr’de rău! (Se coboară cîteva scări,) Frig îi... brrrt... parcă-i o gheţărie... (Se 30 suie înapoi spăriet, căutind in fundul pivniţei, ca şi cînd ar fi văzut ceva.) Ştiţi una?... mi-i frică!... da frică, nu şagă... (Se coboară iar.) Of! cine m-o pus să înec un lipovan! (Se face yu'văzui şi închide oblonul peste el. Mutică surdă 35 la orhestră.) SCENA XXII GHIFTUI, EGOR ghiftui (în pivniţă)’. Valeu! valeu! 558 egor (asemene): Uvîi... uvîi/... ghiftui: Nu mă lăsaţi... nu mă lăsaţi... egor: Pojalosti... pojalosti... ghiftui: Săriţi... valeu!... (Iesă iute din pivniţă cu părul zburlit şi alb de tot; închide răpede oblonul şi stă deasupra lui spăriet, galbăn şi cu glas înăduşit.) Valeu... valeu... l-am văzut iar! f Arie din „Baba-Hîrca": „Să-i spălaţi") Vai ş-amant Vai ş-amant L-am văzut pe lipovan. L-am văzut Negru, slut, Şi cu dînsul m-am bătut. Ce păcat I Ce păcat Peste mine-acum a datl Orice fac, Orice fac. Nu pot scăpa de-acel draci etc, (Vine în faţa scenei.) Da n-oi să scap de dînsul nici pe faţa pămîntului, nici în fundul păznîn-tului ?... oriîncotro m-oi întoarce, trebuie să dau cu ochii de dînsul ?... egor (rîdicînd o trapă şi scoţînd capul): A!... iaca oblonu... ghiftui (răpezindu-se şi sărind pe trapă): Iaca... iar! (Tremurînd.) Săracan de mine, că , parcă-s pe ceea . lume!.... egor (rîdicînd a doua trapă): Pe-aici oi putea să ies.,. ghiftui (se aruncă din nou şi o închide cu picioarele, şi zice cu deznădăjduite): Unde mă găsăsc ? vai de mine! pe un vulcan de lipoveni ?... EGOR (rîdicînd trapa cea dîntîi): Mare minune! că nu dau de uşă... ghiftui (asemene): Nu lăsa... (Cu glasul stins şi deznădăjduit.) Sfinte Panteleimoane!... n-am înecat mai mult decît un lipovan... ş-acum răsar din toate ungherile, ca ciupercile... Valeu!... tare mi-i frică!... (Vine în faţa publicului şi zice în taină.) Ştiţi cum mi-i de frica?... ca în vremea volintirilor... (Furios.) Asta nu-i viaţă... 5 nu pot să mai trăiesc aşa... mai bine să mor... poate că mi-a da pace lipovanul, după ce-oi răposa... (Umblă nebun pe scenă, ferindu-se de locurile trapelor ţi merge spre fereastă.) Ma duc să m-arunc pe fereastă... 10 (Se aude riturnela corului de mai jos. Ghiftui se răpede cu frică de la fereastă lingă masă ţi se pune pe scaun.) ghiftui : Ce s-aude?... cine vine?... să-mi deie pace... n-am vreme să primesc pe nime. SCENA XXIII 15 GHIFTUI, ŢĂRANI, ŢĂRANCE (intrîvd înainte), pe urmă TI ŢA, FLUTUR, ACROSTIHESCU, TALPĂ-LATĂ ţi EGOR TOŢI Veste bună.! bucurie! 20 Ghiftui e nevinovat. Din a soartei grea -urgie Bine-mi pare c-a scăpat, ghiftui: Ce cabazlîc îi aista?... lor le vine-a giuca mazurca cînd eu mă aflu în ceasul morţii ?... 25 daţi-mi bună pace... n-am cbcf de gioc. (Se scoală, ia scaunul pe care şedea, îl anină de braţ şi pe urmă, Hdicind masa, se întoarce cu ea, o aşează intre dînsul şi ţărani şi se pune iar pe scaun, pieăndu-şi capul pe masă.) De-acum, parapan- 30 ghelos!... am răposat!... TIŢA (alergind cu bucurie): Cucoane Dumitrachi... cucoane Dumitrachi... GHIFTUI (cu glas stins)'. Mort os, cortos... nu vorbiţi cu morţii!... 35 tiţa (cu mirare) : Mort os, cortos ?... Cucoane Dumitrachi. .. 560 ghiftui: Ce este? tiţa (uitindu-se la dînsul spărietă): Vai de mine! ce-ai păţit?... eşti alb de tot! ghiftui {şlergîndn-şi minica, se scoală şi vine în scenă): 5 Alb?... se vede că m-am atins dc vrun părete... tiţa (aducînd degrabă oglinda de pe sobă)', Păru... păru... ghiftui: Păru?... tiţa (ptiindu-i oglinda sub ochi): Ian priveşte! 10 ghiftui (văzindu-se): A!... piei drace! Cine-i ghiuju ista? tiţa: Cine sâ fie?... d-ta. Ghiftui: Eu?... nu se poate... ferească Dumnezeu? (Se uită cu luare-aminte, deschide gura şi boldeşte 15 ochii.) Cu adevărat... îmi aduc aminte... eu. îs!... iată gura... iată ochii mei... (Cu mare mirare,) Da bine, cîţi ani am şăzut în pivniţă,, de m-am făcut uncheş?... tiţa: Moş Talpă-Lată ne-o spus tot. 20 ghiftui: Ce-o spus tot? (Flutur, Acrostihescu şi Talpă-Lată Intră.) talpă: Dar, cucoane Dumitrachi... nu mai ai nici o grijă... Egor îi scăpat. ghiftui : Scăpat ? 23 egor (deschizînd trapa): Da... da... Egor scapat!... Egor zdaro! ghiftui (voind să se arunce pe trapă) : Nu lăsaţi... nu lăsaţi... daţi-i în cap... (Arată pe Egor.) talpă (oprind pe Ghiftui): Da nu te teme, cucoane, 30 că-i Egor.,. ghiftui: Egor! talpă: L-am ascuns eu în pivniţă, pentru că te socotea înecat. EGOR (ieşind din trapă): A!... nime nu-i murit?... 35 gospodi pomilui! ghiftui (cu sfiala): Oare?... eşti sigur că nime nu-t murit?... EGOR: Ha, ha, ha... cuconaş vra să ridă? ghiftui: Ha, ha, ha... (Rugîndu-se.) Lasă-mă să te ■40 pipăi... ca să mă încredinţăz... (îl pipăie şi-i 561 zice cu mare mulţâmire.) A K.. mînca-te-ar moliile... că bine-mi pare că te văd... eşti sănătos ? (îl ia dc mină.) Doaniiie! mult am mai gîndit la d-ta... (înparte.) De-oi mai îileca lipo-5 veni de azi înainte, să-mi ziceţi cuţu... flutur (viind la Ghiftui)'. Da bine... pe noi nu ne vezi, vere Ghiftui?... ghiftui (cu o bucurie minciunoasa): Cum nu? văru Hagi-FIutur şi Odobaşa!... (Dîndu-le mina.) Ce 10 fericire pentru mine!,.. ixutur 1 . . acrost. J • fericire. ghiftui: Scumpii mei prietini... numai voi puteaţi înţălcge fericirea me, şi de aceea nădăjduiesc 15 că-ţi binevoi să mi-o faceţi deplină.., flutur 1 : Poronceşte, vere Ghiftui... şi noi sîntem acrost. j gata. ghiftui (cu dragoste): Dacă-i aşa... tare vă poftesc... tare vâ rog să nu mai călcaţi niciodată în casa io me... FLUTURI ACROST. [ • -^uu- ghiftui: Şi mă veţi îndatora peste măsură. FLUTUR: Atîta pagubă... 25 acrostihescu: Cită şi dobîndă! ghiftui: Cît pentru d-ta, pan Egor, îţi dăruiesc o droşcă cu doi cai şi te ieu cu luna... egor: Cito}... ^41... eu?... să-fiu iar birjar... la uliţa mare... cu malerchi ?... A! cuconaş, par-30 c-am mai înviet o dată... paidi... scări... ghiftui: Ba nu tocmai scări, că n-am să fiu sîngur în droşcă... am să fiu cu cuconiţa me... egor: A... d-ta niet însurat... ghiftui: Niet însurat... dar mă însor... ieu un înger 33 care m-o ocrotit sub aripile lui. toţi : Cine ? Cine ? ghiftui: Cine?... vreţi s-o cunoaşteţi? 562 SCENA XXIV Cei dinainte, FERCHEZANCA (tntrînd la cele din urmă cuvinte) ferchezanca (tare): Un înger care l-o hrănit cu borş cu ştir... Tiţa Talpă-Lată!... ha, ha, ha!... EGOR (răsărind): A! Panchiţ! (Merge în fund, o apucă de mînă ş-o aduce în faţa scenei.) ferchezanca: încet, măi Zahar Marojuă, câ-mi rupi mîna... egor: Plăteşte la mine 200 de galbini... sau de nu... te ţin amanet. ferchezanca: Vai de mine! amanet la 1111 droşcar!... Ghiftui: Nu te teme, cucoană dragă, că te scap eu de datoria d-tale... dar cu o condiţie... ferchezanca: Care? ghiftui: Să intri iar în trupa teatrului naţional, ca să cîştigi aplaudele publicului... ferchezanca (înlinzind mîna lui Ghiftui): Primesc, dacă mi-i făgădui că te-i abona... ghiftui: N-ai nici o îndoială... Ei ! moş Talpă-Lată... ce mai zici?... tot prost sînt ?... tot mojîc îs?... talpă (plecîndu-se): A! cucoane... cine-o ştiut!... d-ta... un boier atît dc... iartă-mă... ghiftui: (rîzînâ): Te iert pentru hatîrul Ţiţei... şi tu„ Tiţică, fă cu mine ce-i şti de azi înainte... îmi. dau capul în mînile tale. tiţa: Las’ pe mine, Stănică... ghiftui (cu multă mulţumire): Slavă ţie, Doamne!... mi-o trecut urî tul... l-am înecat! şi din doi. morţi, ne-am ales amîndoi vii!... (Cătră public.) (Arie franceză) Am inviot şi-mi pare, zău, prea bine C4 dintre mor fi pc lume am ieşit. Dacă sinteţi mulţămiţi ca şi mine. Da ţi-mi un semn, un semn prea mult iubit: Pan, pan, pan, pan, sâ mă veselesc. Pan, pan, pan, pan, să vă mulţămesc, Pan, pan, pan, pan, să mă veselesc. Pan, pgtn, pan, pan, pan. 5 CORUL Tan, pan, pan, pan, să vă mulţămim, Pan, pan, pan, pan, să ne veselim, Pan, pan, pan, pan, să ne veselim, Paa, pan, pan, pan, pan. 10 (Cortina cade.) CINEL-CINEL PITARUL SANDU, boier de 50 de ani SMĂRĂNDIŢA, nepoata lui TINCUŢA, vara Smărăndiţei 5 FLORICA, tînftră ţărancă GRAUR, fecior boieresc din Moldova DAME, ŢĂRANI, ŢĂRANCE, LĂUTARI CINEL-CINEL COMEDIE CU CÎNTECE ÎNTR-UN ACT, improvizată pentru bene fie iui săracilor. Scena se petrece la o moşie din Valahia, lingă hotatul Moldovei, în anul 1858. Teatrul reprezintă, o grădini frumoasă, cu un boschet ta mijloc; în dreapta, un. pavilion cu uşă pe scenă. SCENA I ŢĂRANII (greblînd drumurile grădinei) Azi C zi cu soare, Azi e sărbătoare. Hai sâ ne grăbim Ca să curăţim Grădina de schinuri Şi ţara de chinuri, Să le crească flori De-acum păn-în zori. SCENA II ŢĂRANII, SANDU (ieşind din pavilion) sandu: Ei! copii, aţi sfîrşit dă curăţit grădina? ţăranii: Sfîrşit, cocoane. samdu: Să trăiţi, feţii mei! (Dîndu-le bani.) Na un bacşiş, să faceţi chef şi veselie, că astăzi e sărbătoarea nepoatei mele, Smărăndiţa. ţăranii: Să trăiască coconiţa! 5 sandu: Amin! Hait, mergeţi acum Ia horă şi să-mi jucaţi pa zdreavan. ţăranii: Las’ pă noi, cocoane! (lesă cîntînd, prin fund, în dreapta.) Azi e zi cu soare, 10 Azi e sărbătoare. Hai să dănţuim, Sâ ne veselim. sandu (singur): Aoleo! ce necaz pă capu meu dă cînd a venit nepoată-mea Smărăndiţa cu prie-15 tinile ei acilea la moşie! N-am răgaz nici măcar un ceas!... Ba să le aştept cu masa pănă pă la toacă; ba îmi fac casa anocato pănă pă Ia două după miezul nopţii, tot cu jocuri şi cu nebunii, încît eu, la vrista mea, am ajuns a mă face hurez!... 20 Acu, altă iscodeală!... Le-a abătutără să se îmbrace ţărăneşte! Auzi! fete de boier cu fote!... Ei! s-a trecutără cu hazu... Măcar că... de I... ce să zici ?... Le prinde cămaşa cu altiţe dă minune, şi-s frumuşele coz!... dar oposunf 25 ighemoniconu boieresc nu iartă... Bre, bre, bre! anapoda-i lumea dă azi! (întră în boschet.) Iaca şi gazeta lui Carcalechi. (Ia o gazetă şi se pune pe canape.) Ce mai zice? (Citeşte puţin şi începe a căsca.) Frumos! frumos, dar tare mi-i somn. 30 (Citeşte.) Departamentul drept... tă... ţii... Aşa... pre... cum... (A doarme.) SCENA III SANDU, GRAUR (viind din fund, din dreapta) graur (în cantonaiă): Acasă-i boieriu?... bine. 35 Las’ că-1 găsesc eu... doar nu-s de la Gogomă- neşti. (Viind în scenă.) Iată-mă-s bun sosit în 568 Ţara Muntenească, eu, Graur, ficior boicrcsc a cuconului Tachi Pîcălescu de la Odobeşti. Asară stăpînu meu mi-o zis: „Graure, na răvaşu ista, 3ă-i duci peste hotar la vărul meu, cuconu Sandu; dar cînd îi da cu ochii de el, să-i grăîeşti cam tare, că-i surd." Am apucat de cu noapte pe potică ş-am vinit făr-a fi întrebat de răvaş de drum, că n-am întîlnit nici ţipenie de om pe margine. Ba am întîlnit un urs, dar n-avea guler galbăn, ş-am trecut ca în ţara me!... Hai de-acum în casă, Ia boier. (Se îndreaptă spre pavilion ţi se opreşte auzind horăitul pitarului.) Dec!... cine hîrîie între copaci ?... A fi vrun zăvod, poate. (Se apropie de boschet.) Ţîbă, cotarlă... (Văzînâ pe Sandu.) Piei drace, că-i boieriu.1... Da bine-o mai duce!... parcă-i un hereseu. (Imitează vuietul fereseului.) Ian să-l trezesc. (încet.) Cucoane, cucoane!... Nici se clinteşte măcar; îi dus pe ceea lume... Mări, să-i chiui la ureche. (Se apropie de Sandu şi strigă tare la urechea lui.) U... u... u! cucoane Sandule! sandu (răsărind spăriet)'. Ho! mă... nu lăsa... hol graur (în parte): L-am trezit. sandu : Ce vrei, măi hoţule ?... Ce te-a lovit dă-mi chiui la ureche? graur (vorbind tare în toată scena)'. Cucoane, am adus un răvaş de la cuconu Tachi, văru dumnitale. sandu: Dă la Moldova? dă la vărul meu? Unde-i? graur: O rămas acasă. sandu: Cine? răvaşul? graur: Ba, boieriu. Iaca răvaşu. sandu: Adă-1 astăzi şi nu răcni aşa, că nu te-alungă tatarii. (Deschide răvaşul.) Ian să vedem ce-mi mai scrie cabazul ccl de Tachi? Iar o fi ghiduşii de-ale lui, că mai Pepelea decît el nici că s-a mai dat. (Citeşte:) „Cu frăţească dragoste, vere Sănduc." (Vorbit.) Ha, ha, ha! din Sandu mă fac Sănduc. Tare-i sînt drag! (Citeşte:) „Iţi trimit o căprioară ucisă de mine la vînat. S-o mănînci sănătos Feciorul boieresc care ţi-o aduce e cam fudul de-o ureche şi de -fceealaltă. Grăieşte cu el tare, dacă vrei să vă înţălegeţi în vorbă. Al tău văr iubitori, 9 Tachi (Vorbit.) O căprioară! Aferim!... tocmai dă ziua Smârăndiţei. (Tare, cătră Graur.) Unde-i vînatul, măi ? graur (în parte)'. Vezi, dacă-i surd, cura răcneşte! 10 sandu (în parte): Mâi! că surd îi, sărmanu! (Tare.) Unde-i căprioara? graur: O luat-o vătavu. (Se apropie, Ae urechea lui Sandu ţi strigă.) O luat-o vătavu. sandu: Bine. Grasă-i? (La urechea lui Graur.) Grasă-i? 15 graur : Ca de Crăciun, De-abie am. putut-o aduce. sandu: Aferim! Ce mai face văru Tachi? graur: Şăde. SANDU: Cum, şede?... bolnav in pat? graur: Ba sănătos pe pat. 20 sandu: N-a zis c-a veni acilea? graur : Ba o zis. sandu: Cînd? graur: Ieri. sandu: A zis c*a veni ieri? 25 graur: Ba o zis ieri c-o vini mîni. sandu (în parte): Ferească Dumnezeu dă surzi, că-ţi vatămi peptul. graur (în parte): Am răguşit cu surdu ista. sandu: Să spui vărului că-i mulţumesc prea mult şi 30 că-1 poftesc pe mîni la masă. Auzitu-m-ai? graur (în parte): Ei! ba nu. sandu (in parte): N-a auzit! (Mai tare.) Să spui stăpînu-tău că-i mulţumesc şi că-1... graur: Şi că-1 pofteşti la masă pe mîni. Ştiu. 33 sandu (inînios): Dacă ştii, surdule, la ce mă faci să zic dă două ori? GRAUR (in parte): Cică eu îs surd acu. (Pufneşte de ris.) sandu: Ce ziseşi? 570 SCENA IV SANDU, GRAUR, FLORICA (viind din pavilion) florica (în parte)'. Ce-a păţit boieru dă strigă aşa? graur: Valeu! câ frumuşică leliţă! 5 sandu: Ce caţi, Florico? Ce vrei? florica: Coconiţâ te roagă să mergi până sus. sandu: Da ce mai este? florica: Vrea să-ţi arăte o rochie nouă dă la Bucureşti. 10 sandu: Poftim!... parcă eu sînt şandra-mandra! (Mergînd spre pavilion.) Florico, poartă dă grijă dă băiatul ăla, că-i străin sărmanul, e moldovean. florica (cu mirare): Moldovean? 15 graur: Moldovean, muntean, tot una-i... tot român! sandu: Tacă-ţi ciocul... Florico, dă-i ceva dă mîncat şi da băut, c-a fi ostenit dă pă drum. (în parte.) Sărmanu! aşa dă tînăr ş-aşa dă surd! Păcat! (întră în pavilion.) 20 SCENA V FLORICA, GRAUR graur (în parte): Mă! înc-aşa bujor de copilă n-ain văzut. (Tare.) Fa, Florică! florica: Ce-i? 25 graur: Ian uitâ-te la mine. florica: Ş-apoi ce? graur: Multe sînt ca tine aici în sat? florica: Unde?... acilea? graur: Ba aici. 30 florica: Ha, ha, ha, moldoveanu dracului! graur: Fa, Florico! florica: Ce mai vrei, mă? graur: Ian spune-mi... măritată eşti? florica: Ba încă nu. 571 Graur: Vai de mine!... fată mare!... M-am topit... mi se taie picioarele. florica: Poate ţi-i foame? graur: Foame, dar... Tare ţi-aş mînca ochişorii! 5 florica: Ha, ha, ha. Du-te mai bine la cămara să-ţi dea o bucată de malai. graur: Iaca ma duc, mă duc.. - încotro-i cămara ceea? florica (arătînd Î11 culisele din dreapta): încolo. graur: N-o văd bine, fa, că mi-ai painjinit ochii... 10 Nu-i merge tu cu mine să mi-o arăţi? florica: Ba oi merge... dă ce nu? graur: Hai. (în parte.) Să giuri că-i Ileana Cosîn-zana din poveste... Cînd mă uit la ea, îmi trece foamea. (Caută lung la Florica.) 15 florica (în parte)'. Bietu flăcău!... nu-i urît. (Tare.) Hai la malai, graur: Fa, Florico... d-apoi mai mălăieş dulce decît tine, unde-aş mai găsi eu!... Te-aş mmca din-tr-o îmbucătură, pre legea me! 20 florica (rîzînd)'. Şterge-te pă dinţi, bădico... Hai, vii? graur: Viu, viu. (în parle.) Ei! mi-o fript inima şi pace l (lesă amhidoi prin dreapta.) 25 S C E N A VI SMĂRĂNDIŢA, TINCUŢA şi MAI MULTE DAME (îmbrăcate ţărăneşte, iesă din pavilion) smărăndiţa: Ha, ha, ha. Bietul moşu-meu!... iar s-a mîniat pă noi că ne-am îmbrăcat ţărăneşte. 30 Zice că nu se cuvine fetelor de boier să poarte haine naţionale. tincuţa: Dacă-i ton patera... ruginit! smărăndiţa : Vă întreb, sorioare, care haină poate să ne prindă mai bine, pă noi care sîntem românce, 35 decît haina românească? tincuţa: Las' câ-i naţională, dar e şi frumoasă şi ne scapă dă malacofuri. 572 smârăndiţa: Ştiţi ce? Hai să ne prindem ca sâ na purtăm altă îmbrăcăminte cît om şedea ia ţară. tincuţa: Eu una aş purta-o chiar şi în Bucureşti, dacă aş îndrăzni. 5 smârăndiţa: Primiţi propunerea mea? toate : Primim. tincuţa : Mare haz ar fi să vie cîţiva cavaleri din capi-talie, să ne vadă astfel. smărăndiţa: Măcar de-ar sosi vrounul, că mie mi s-a 10 făcut dor dă ei. toate; Şi mie, şi mie. smârăndiţa: Ţist, că ne-a auzi cineva. (Două datite s-apuc de jucat volanu; alte două se pritnblă cukgitid flori.) 15 tincuţa: Ş-apoi? smârăndiţa: Nu trebuie să dăm obraz cavalerilor. tincuţa : Ei! parcă ei nu-şi iau singuri destul obraz ? Dar ia spune, Smărăndiţo, ce facem noi astăzi? smârăndiţa (căutând): Ce să mai facem oare pentru 20 ca să se mînie moş Sandu? tincuţa: Asta-i lesne, că-i iute ca focul ton patera. smârăndiţa: Iute dar bun. Se înduplecă la tot ce vroim. Ştiţi una, sorioare?... Hai să mergem la hora din sat ca să jucăm dă ziua mea. 25 tincuţa: Cu ţăranii? smârăndiţa: D-apoi cum?... Ei nu-s oameni ca şi noi ? toate: Bună idee!... Haide. smârăndiţa: Sa facem dejeuner mai întîi. (Strigă:) 30 Florico, Florico! SCENA VII DAMELE, FLORICA (alergînd din fund) florica: Aud, coconiţă. smârăndiţa: Spune să gătească masa şi s-o aducă aci 35 în grădină. florica: Bine, coconiţă. (întră în pavilion.) 573 SCENA VIII DAMELE, ŢĂRANII (viind din fund cu buchete de flori) SMĂRĂNDIŢA: Ce vuiet s-aude? tincuţa: Vin ţăranii cu bucheturi dă flori. 5 smărăndiţa: Vreu să ma fciidţeze dă ziua mea, se vede, ŢĂRANII Azi e zi cu soare, Azi c sărbătoare. 10 Iatâ-ne venim Cu flori, şi-ţi dorim Ani cu sănătate. Cinci moţii cu sate. Şi un bărbâfel 15 Ca «n bujorel. SMĂRĂNDIŢA (luînd buchetele şi înipărţindu-le la dame): Oameni buni, vă mulţumesc din toată inima şi vă rog să veniţi la mine, la orice nevoie îţi avea, că oi fi prea bucuroasă să vă fiu dă ajutor. 20 ţăranii : Să trăieşti, cocotiiţă! (Se trag în fund.) smărăndiţa: Nu vă spuneam eu că ţăranii sînt oameni ca şi noi ?... Priviţi ce bucheturi frumoase ne-a aduseră. tincuţa (zîmbind): Românu-i galant din născare. 25 SCENA IX Cei dinainte, GRAV Ii (alerghid din fttnă) graur: Florico, Florico!... Unde-o fugit căprioara? (Văsînd damele, stă încremenit.) Iaca, mă!... Iaca, iaca! 30 smărăndiţa: Ce vrea flăcăul ăsta? graur: Ian priveşte, tătucă, ce de mai Florid!..., Să vede că-i belşug în Ţara Muntenească!... (Se 574 apropie.) Fa! (începe a ride prosteşte.) Fa!... da voi de unde-aţi răsărit în calea me? tincuţa (încet): Smărăndiţo, mie mi-i frică. (Damele dau semne de spaimă.) 5 smărăndiţa: Nu vă temeţi!... Ăsta-i moldoveanu care a adus căprioara dă peste hotar. graur : Măi! că mîndre haine aveţi voi pe-aici!... Parcă sînteţi tot fete de răzeşi dc la Caşîn. tincuţa: Ce zice? ce zice? 10 smărăndiţa: El ne ia de ţărance... Las' să ridem niţel. graur (în parte) : îs mîndruliţe coz!... îmi vine să le-apuc la hîrjoană. (Tare.) N-auziţi, fa? smărăndiţa: Ce-i, bădica? I3 GRAUR (ride): Cînd mă uit la voi... ştiţi? mă furnică pin inimă, că încă aşa lighioi frumuşele n-am întîlnit eu. toate (rîztnd): Lighioi!... ce-i aia? graur: Multe căprioare am vînat; multe pătîrnichi 20 am împuşcat... D-apoi ş-aşa pătîrnichi ca voi... toate ; Potîrnichi, noi ?... ha, ha, ha. graur: Ba încă de cele de toamnă... Ş-aşî-şi îmi vine să va prind în laţ, ca, pre legea me! pe soare pot căta, dar pe voi ba! (Se apropie de dame ; 25 aceste se trag in lături.) Nu vă temeţi, fa, că doar şi eu sînt om pămîntean... sînt flăcău, şi poate să-mi aleg o nevastă dintre voi. toate: Dintre noi? ha, ha, ha. graur: Da ce!... poate că vă veţi fuduli c-un fruntaş 30 ca mine?... Da eu îs ficior boieresc, fa!... Pot s-agiung şi pristav, fa!... Care din voi vre să fie pristăvoaie? damele (vesele, între ele): Tu, ba tu, ba tu, ba tu. graur: Ei! încet, încet... Nu vă scoateţi ochii de la 35 mine, că ar fi păcat de-aşa ochişori drăgălaşi. Trageţi în sorţi, şi care din voi a avea parte de la Dumnezeu m-a lua. 575 SCENA X Cei dinainte, FLORICA ' florica (în parte)'. Tot acile-i moldoveanu? graur: Iaca şi Florica!... Bine c-ai vinit şi tu, să 5 tragi în sorţi... Cine ştie, fa?... poate că ţie ţi-a cădea norocu. (Voieşte s-o ia de mînă.) florica (lovindu-l peste mînă): Şezi, mă. (Se apropie de dame ţi zice încet:) Masa-i gata. smărAndiţa: Bine, bădica... dă-i lua o fată d-aci 10 din sat, ai dă gînd s-o duci peste hotar? graur: Hai, hai!... ba încă pe sus. smărăndiţa: Da cum e p-acolo, pă la d-voastră? graur: La Moldova? la Moldova?... Dar n-aţi auzit cînticu cel vechi care zice: 15 „La Moldova cea frumoasă, Viaţa-i dulce şi voioasă t L-a Moldovei dulce soare, Creşte floare lîngă floare 1" smărăndiţa: Aşa o fi, bădică; d-apoi vezi că şi noi 20 avem p-aci un cîntic ce zice: „Dîratoviţă, apă dulce. Cine bea nu se mai dace I" graur: Nu zic ba, pentru că tot pămîntul românesc e un rai dumnezeiesc!.., însă la noi mai avem 25 şi alta. toate: Ce? graur: O veselie mare!.., O fală care o întinerit toate sufletele românilor. toate: Da ce e? ' 30 graur: Cum?... n-aţi aflat vestea cea neaşteptată?... Corona lui Ştefan-Vodă s-o găsit! toate: Unde? grauh: La Suceava, în mormîntu domnului!... Acum toată Ţara Moldovii se simte mîndră şi voioasă! 35 Corona lui Ştefan cel Mare o ieşit din pămînt ca să încunune viitoriul ţării!... Alta nu se vorbeşte pe la noi... Ba încă este ş-un cîntic! 576 Mih&îl Pastraly (reprodus după I. Massoff, of1, cit ). toate: 11 ştii.-' graur: Care român nu-1 ştie? toate: Cîntă-ne-1 să-l învăţăm şi noi, bădică. graur: Bucuros... Ascultaţi: CORONA moldovei Pe a ţărei noastre zare O lumină creşte-ncetl Tot românul viu tresare 10 Ca din moarte înviet l în genunchi toţi cu sfială, . Fii acestui bun pămînt! Căci lumina triumfală lesă dintr-un vechi mormînt l 15 TOŢI în genunchi toţi cu sfială. Fii acestui bun pămînt 1 Căci lumina triumfală lesă. dvntr-un vechi mormînt! 20 II In acel locaş de pace, în a morţii vectnic somn, De trei veacuri cine zace? Ştefan, bravul nostru domni 25 în. genunchi toţi cu sfială, Iată Ştefan cel slăvit, Şi corona-i triumfală Ş-al său braţ nebiruiţi TOŢI 30 în genunchi toţi cu sfială, Iată Ştefan cel slăvit, Şi corona-i triumfală Ş-aS său braţ nebiruit! 577 III O [ coronă, ca şi tine. Noi Sn umbr-am fost perduţil VatsS-n tară vii lnmlne, 5 Să fim hunei cunoscuţi. în picioare toţi cu fală! Saltă, saltă, ţara mea! Căci corona-ţi triumfală Iar pe frante-ţi va şedeai 10 TOŢI în picioare toţi cu fală. I Saltă., saltă, ţara mea) Căci corona-ţi triumfală Iar pe frunte-ţi va şedea! 15 TOŢI (cu entuziasm): Ura! ura! ura! (în timb ce corul cînlă, doi lachei aduc din pavilion o masă boeaiă, o aşează aproape de uşă şi iesă. Ţăranii se retrag prin fund şi iesă.) graur (urmărind ţăranii până în fund, fără a vedea 20 masa): Hai, mergeţi de-acum din sat în sat şi cîntaţi Corona Moldovii, ca să se bucure românii de-o veste aşa de bună. - orica (către dame, încet): Coconiţe, iată masa. smărăndiţa: Poftim la dînsa, sorioare. 25 graur (viind în scenă şi dînd cu ochii de masa): Iaca, mă!.,. Ce masă împărătească!... Pentru cine-i masa asta, fa? damele: Pentru noi. graur: Pentru voi? ha, ha, ha... Mînca-v-aş de vii, 30 ca hître mai sînteţi!... Da unde s-o mai dat aşa praznic pentru de-alde voi? smărăndiţa: Nu crezi?... Poftim la dînsa. graur: Cum?... Eu să mă pun la masă boierească, ca să pat vro pacoste?... Ba, leliţă, ba. 33 smărăndiţa: Atîta pagubă dacă nu primeşti. Noi n-avem teamă... Hai, sorioare. să mîncăm. (Dantele se îndreaptă spre masă.) 578 GRAUR (căutînd să le oprească)-. Ian şideţi binişor, fa, şi nu v-apucaţi de pozne, c-or da boierii peste voi, şî-n Ioc de bucate, îţi mînca o calcavură de cele tătărăşti. 3 smărăndiţa: Calcavură?... ha, ha, ha... Ce-i aia? fDamele se aşează impregiurul mesei.) graur : Iaca, frate, că ele nu şuguiesc!... Se aşează ca la masa lor!... Fa, nu glumiţi cu dracu! damele: Bune bucate! 10 GRAUR: Ş-aşî-şi mănîncă ca dintr-a lor!v. Mare eşti, Doamne!... înc-aşa fete obraznice... smărăndiţa: N-auzi, flăcău, cum te cheamă? graur: Graur! smărăndiţa: Dacă eşti graur, vină dă-ţi mănîncă nu- 15 mele fript. graur (apropiindu-se): Da ce?... poate c-aveţi şi grauri fripţi? smărăndiţa (arătînd un talger plin): Avem; priveşte aci. . 20 graur: Că bine zici!... Şi buni-s, fa? smărăndiţa: Dă minune... Vii la masă, ori ba? graur: Oare?..: Mări ce-atîta! Ce-or păţi ele, oi păţi şi eu... Curaj, Graure!,.. Iată-mă-s că viu. (Merge de se pune tn capătul mesei cu dosul spre pavilion.) 25 tincuţa (încet Smărăndiţei): Smărăndiţo, iată-1 că vine. ■ smărăndiţa: Las' să rîdem. tincuţa: Dar dă ne-a vedea moş Sandu? smărăndiţa; A rîde şi el. 30 graur: Florico, tu nu mănînci? florica: Nu. graur : Nu ?... Pentru ce, sufleţele ? florica: Nu mi-i foame. GRAUR: Poate că te-ai săturat cu mălai?... Şi eu înc-am 35 îmbucat o fălie, dar de praznic nu mă dau în lături. (Căutînd pe masă.) I! tătucă, ce de mai bunătăţi!... Nici nu mai ştiu ce sînt şi din care capăt să încep... Mămăligă nu-i, nici brînză zburată ? 40 smărăndiţa: Ce mămăligă?... Na mai bine zalatină. 579 graur: Cum ai zis?... slatină?... Adă şi slatină, ce-a fi aceea. damele: Vrei şi sardele, şi pate-froid, şi biftec? (ti umple talgerul.) 5 graur: Vreu, vreu de toate... Puneţi cole să-mi fac un balaniş-balmuş ca la cumătră... povestea ţiganului. tincuţa: Vrei şi saleam? graur: Alechim-saleam?... bucate turceşti?... Cum 10 nu?... adă şi alechim-saleam. smărăndiţa (Mndu-i un gavanoşel cu muştar)'. Na şi dă asta că e bună. florica (rizînd, în parte): îi dă muştar coconiţa.,. Să vedem ce-a face? 15 graur (îuînd gavanoşelul): Dulce-i mîncarea asta? SMĂRĂNDIŢA: Dulce. graur: Dc-i aşa, am să-nghit ca o lingură de masă, să mi se dreagă pofta. (Ia o lingur4 de muştar şi o bagă în gură.) Valeu! mămulica me, câ 20 iute-i!... Valeu!... mă arde, mă arde la inimă!... Apă, apă... Ba nu... vin, vin. (Damele, rtzînă, ii întind pahare cu apă.) damele: Na, na. florica (dîndu-i un pahar cu vin): Na, bea curînd. 25 (In parte.) Sărmanu băiatul graur (după ce a băut): A! m-am mai potolit!... (Cătră Smărăndiţa.) Aşa ţi-i gioaca, fa?... Ei! las' că te-oi drege eu după masă... Cît pe ce era să-mi saie ochii din cap... Oi fi roş ca un rac. 30 smărăndiţa: Lasă, Graure, că mai frumos eşti aşa. graur: Oare?,.. Aşa să fie, Florico? florica: Parcă eşti un buhai dă baltă. GRAUR: De cei care fac bu, u, u, u, la. Soare? (Ride.) (Toţi rid cu veselie.) 35 smărăndiţa: Ia ascultă... Na un pahar dă vin dă Odobeşti... Be-1 în sănătatea noastră şi ne cîntă ceva. damele: Dar, dar; cîntă-ne ceva. 580 GRauk: Bucuros... Am să vă cînt un cîntic din vremea lui Tata Noe care-o discoperit via... Adă păharu-ncoaci, şi să trăiţi la mulţi ani precum doriţi!... Ascultaţi, şi sâ faceţi toate ca mine. I Tata Noe cel bătrîn Fost-a fost pui de român! El a născut veselia Căci a descoperit via! (îlate incet cu un cuţit peste pahar de-şi impreunâ astfel cin ticul.) Să-l slăvim, Să-l cinstim Tot cu vin, Cu pelin. Şi voios Şi frumos Să-nchinăm, Să cîntăm. TOŢI (tn cor) (bâtfnd cu cujiie/t tn pahare) Să-l slăvim, Să-l cinstim etc. etc. etc. ÎI Cînd potopul s-a vărsat, Toţi cei răi s-au înecat! Vra să zică, sorioare, Cine-i rău de apă moare! însă eu Sînt bun, zău ! Şi voiesc Să trăiesc Bîrid voios, Bucuros Vin, vin, vin Şi pelin 1 TOŢI (în cor) 5 însă eu Sînt bun, zâul etc. etc. etc. graur (bînd): Ei!... noroc bun sâ deie Dumnezeu!... şi Ia anu cu bine!... Să vă văd pe toate măritate to 1:61 cu flăcăi ca mine! (Chiuie, bea paharul pe jumătate şi rămăşiţa o aruncă peste cap în obrazul pitariului Sandu ce iesă din pavilion.) sandu (arătîndu-se la uşa pavilionului): Cine urlă aşa acilea? (Primind paharul de vin in obraz.) 15 Camacsî! damele (văzînd pe Sandu, se scol degrabă de la masă şi fug prin grădină, în culisele din stînga, în fund, strigînd): Voilă mon oncle! Same qui peut! Same qui peut! 20 graur: Ce chiper? ce chiper?.,. Staţi, fa„. Ce-aţi păţit? SCENA XI GRAUR (la masă), SANDU sandu: Ce faci aci, hoţule? 25 graur (în parte): îra! boieriu cel surd 1 Am păţit-o J sandu: N-auzişi ce-am spus?... Ce faci aci? graur (tare): Fac.praznic. sandu: Praznic!... Dă sufletul cui? GRAUR: De sufletu bunicăi. sandu: Te-oi bunici eu acuş, obraznicule... Auzi! să mă boteze cu vin din cap păn-în picere!... dă bine ce m-am schimbat... graur (sculîndu-se): Apoi dă, cucoane... vina me-i? Ţărancele dumnitale m-o scos din minte. sandu: Care ţărance? 30 582 GRAUR: Cele care-o fugit strigînd: chiper, chiper, cînd te-o zărit. Ele mi-o zis că fac praznic şi m-o poftit. SANDU (in parte)'. Iar vro nebunie d-a Smârăndiţei! 5 Ei! s-a întrecu tară cu gluma! graur (în parte)'. Oare ce bodogăneşte surdu? sandu: Ai noroc, sărmane, dă ce ai noroc... că almin-tirea ai mînca un praznic dă ia mine, dă l-ai pomeni cîte zile-ai avea... Hait, cară-te da 10 p-acile, şi să nu te mai văd- graur: Iaca mă car, boieriule. (în parte.) Păcat de copile că le las cu lacrimile oe obraz. (Doi lachei vin de ridică masa.) sandu: Căratu-te-ai azi? 15 graur: Cărat, cărat, (în parte) surdule! sandu: Ce-ai zis? GRAUR (cît se poate de tare)'. Cărat, cărat! (Se depărtează prin fund, în dreapta, ţi iesă.) sandu (singur): Măi!... ca obraznic român!... D-apoi 20 şi Smărăndiţa!... să se puie Ia masă c-un mojic!... to parecsilose!... Am s-o ocărăsc... Aoleo! că-mi curge vinu pin sîn. Trebuie iar să merg ca să-mi schimb rufele, că m-a lovi un guturai. (Merge spre pavilion,) Bre! bre!... anapodos 25 cosmosI (lesă.) SCENA XII FLORICA (viind pe gînduri din stingă) : Sărmanu bietu Graur!... Ce-a fi păţit el oare cu boieru?... Să fi mîncat o bătaie?... Păcat 30 de-aşa flăcău, că mare hîtru-i şi pă plac!... Eu, una, ştiu că dă cînd a venit moldoveanu, parcă nu mî-s minţile acasă. îmi vine tot să oftez!... m-a lovit doru! Un dor ascuns în al meu sîn 35 Zace pllnglnd, suferitor. Aht cum să. fac şi si alin Plînsul amar acelui dor! 583 Ce vreu? nu ştia!... Pentru-al meu chin Nimic nu e mingiitor. Ah! cum s& fac şi să alin Chimii cumplit acelui dor! 3 Cimpu-n/lorit, cerul senin în peptu-mi nasc tainic fior. Ah! cum sâ fac şi să atin Neîmpăcarea-acelui dor I O! de-a £ putea cu-al meu suspin 10 în cerul-nalt voios să zbor, Numai atunci aş şti s-alin Suspinul trist acelui dor I SCENA XIII FLORICA, GRAUR (arătîndu-se după boschet) 15 graur: Iaca Florica. Pst, pst. flohica (tresărind) : Cine-i? graur : Florico, fa. florica: Tu eşti. Graur? graur: Eu. 20 florica: Da n-ai plecat încă d-aci? graur: Nu fa, că nu pot... Mi-aţi făcut farmici... Uiide-i boieriu? florica: S-a dus în casă. graur: Ducă-s-ar ca ciocîrlia, că marc matuf îi! 25 florica: Poate că te-a bătut, neiculiţă? graur: Ba nu, dar cît pe ce era să văd pe dracu. flori o a (apropiindu-se de Graur)'. Bietu Graur! graur: Cică l-am botezat cu vin!... D-apoi şi el ce-a-vea să vie tocmai la mijlocu praznicului?... 30 N-am apucat măcar să-nghit o bucăţică de slatină şi de alechim... Am rămas flâmînd... Unde-s celelalte fete? florica: S-a ascunseră pin grădină. graur: Aşa li se cade dacă nu m-o ascultat şi s-o apucat 35 si mănînce masa boierească, masă străină. florica: Ce fel străină?... Era... masa lor. 584 graur: A lor?... Cum, Doamne, iartă-mă!.... aşa mănîncă ţărancele pe la voi? florica: Da te-nşeli, sărmane, că ele nu-s ţărance. graur: Ţărance, răzeşiţe... tot una-i. 5 florica: Nici răzăşiţe, cum le ziceţi pă la voi. graur: Măcar vătăjiţe sa fie, tot nu sc cuvinea... florica: Nici vătăjiţe. graur: De!... că n-or fi cu toate privighitoriţe, deşi au glas de privighitori. 10 florica: Ba-s chiar cocoane. graur: Cucoane? cucoane!... Puşche pe limbă-ţi!... Cucoane, ele ? florica: Mai aşa!... Nepoata boierului, coconita Smărăndiţa, cu prietinile ei, s-a îmbrăcatără 15 dă azi-dimineaţă în haine ţărăneşti. graur: Pentru ce? florica: Ştiu eu? graur: Poate ca să-mi placă mie?... Ha, ha, ha, ha!... Care vra să zică, m-am hîrjonit cu cucoane, eu?... 20 am mîncat la masă cu cucoane?... I! mămulica me, căci n-am ştiut una ca asta! florica: Şi ce făceai? v.v- GRAUR: Ce făceam?... Le sărutam pe toate... încalţe să pot zice şi eu c-am sărutat obraz de cucoană ,25 în viaţa me. florica : Cum ? zău ?... ai fi îndrăznit ? graur: Iaca!... ba mi-ar fi fost ruşine poate cu nişte ţărance de sama me?... Dacă pe tine, Florico, de-aş vra să te sărut, nici că te-aş mai întreba. 30 florica: Ba zău? graur: Dec! Nu cumva te-ai fasoli poate? florica: Mai ştii? graur: E, e, e! Nu mă face, că eu acuş cerc. florica: Ian cearcă, să vezi. -35 ■- ; graur: Aşa ţi-i povestea, fa? Apoi aşteaptă! (Se râfiede s-o sărute.) FLORICA (fugind)'. Prinde, dacă poţi. (Florica aleargă împregiurul boschetului; Graur o alungă.J GRAUR: Măi, că sprintină căprioară! 40 florica: Zbori, Graure, zbori. 585 graur: Las' că-i videa tu dacă te-oi prinde. ^lorica: Hîş, pasere, hîş. (In fund, in sftnga se ivesc damete. Florica aleargă de se ascunde după ele. Graur se opreşte.) 3 SCENA * XIV DAMELE, FLORICA, GRAUR GRAUR (în parte): Iaca cucoanele! smărăndiţa: Ce este dă. alergaţi aşa? florica: Ia, nebunii al dă Graur vrea să mă prinză. 10 GRAUR: Ne giucam de-a baba-oarba. (în parte.) Să mă fac că nu ştiu de-s cucoane, ori ba? smărăndiţa: De-a baba-oarba? graur: Ştiţi ce, fa?... Hai să ne giucăm cu toţii de-a baba-oarba ca să rîdem. 15 toate: Noi. cu tine? graur: Voi, cu mine, a-apui cum?,.. Eu mi-oi lega ochii, şi pe care-oi prinde-o, oi săruta-o şi-oi lua-o de nevastă. (în parte.) Mare minune-ar fi să prind o cuconiţă. 20 SMĂRĂNDIŢA (încet, cătră prietinele ei): Ce ne pasă?.,. Hai să ne jucăm. GftAUR: Ei! vreţi ? smărăndiţa: Vrem. (Dînă o batistă Floricăi.) Na, Florico, leagă-i ochii. 25 florica: Vină-ncoa, Graure. (îi leagă ochii strîns.) GRAUR: Iată-mă-s. (încet, Floricăi.) Nu strînge tare, Florico... doar oi prinde-o duducă. florica : Degrabă ţi-a fi ?... Ia aşa. graur: Valeu! că-mi plesnesc ochii!... Gata sînteţi? 30 toate: Gata. GRAUR: Cruce-agiută!... Să te văd, Graure, băiete!... acu să-mi vînezi cum se cade. (Damele se pun in rînd pe lingă Graur şi-l gtdile pe la nas ţi pe la urechi cu paie.) 586 graur (căutînd cu braţele întinse)'* Baba, baba-oarba... Unde-mi este roaba? Braţele să-ntind Roaba s-o cuprind. (Apărindu-se ca de muşte.) Hîş, muscă... nu mă gîdili Ia urechi. damele (aleyghid vesele (mpregiur) Roaba dacă-i prinde, Capul ţi-i aprinde. Roaba-i ici, colea, Ia-te dapă eal ( împreună.) GRAUR Baba, baba-oarba... etc. DAMELE Roaba dacă-i prinde... etc. graur: Cine mă gîdile pe la nas? (Strănută.) Să-mi fie de bine! (Sandu se arată la uţa pavilionului. Damele, cum il zăresc, zic: „Voilă l'oncje, fuyona vite", şi se fac nevăzute pe furiş, in stingă.) SCENA XV GRAUR, SANDU sandu (pe pragu uşei, în parte): Asta-i d-a treia oară că mă schimb astăzi. (Se coboară în scenă.) graur (îndreptîndu-se spre Sandu): Baba, baba-oarba... (Puind mîna pe Sandu.) Na că te-am prinşi De-acum eşti a me ş-am să te sărut. (Sărută pe Sandu cu foc.) SANDU (luptindu-se): Mâi, şezi binişor. GRAUR: Ba te sărut. (Iar îl sărută.) sandu: Măi, hoţule! ai nebunit? '(Smunceşte batista de pe ochii lui Graur.) 5 graur (spăriet, in parte): Vai de mine!... iar surdu? sandu (în parle)\ Ce-mi văzură .ochii?... iar surdu! (Tare.) Măi, tălharule, nu ţi-am poruncit o dată sâ lipseşti d-acilea ? GRAUR: Ba mi-ai poroncit, cucoane; d-apoi vezi... 10 aşa-i păcatu cînd se leagă de român. sandu: Ce zici? graur (în parte)’. Tot n-o auzit! (Tare.) Păcatu! SANDU: Ce păcat, măi? GRAUR: Să vezi d-ta_______Cînd plecasem ca să mă întorc 15 acasă, îmi scoate dracu- în cale un cîrd de fete. sandu: Ei! ş-apoi? GRAUR: Apoi... dă! Fetele-s cu ochi de şerpe! Ele m-o fermecat şi m-o oprit ca să ne giucăm împreună de-a baba-oarba. 20 sandu : De-a baba ?... Graur (în urechea lui Sandu)', Oarba! sandu : Carnacsî! (în parte.) Tot nebunii d-a Smîrăn-diţei şi d-a prietenelor ei!... Las' că le-oi juca-o . eu bună, dacă-i aşa. 23 GRAUR (în parte, cu grijă): Oare ce rnormăieşte? sandu: Spune-mi, măi, cum tc-a îndemnatără fetele la joacă? graur : Iaca cum. Se vede că le-am picat tronc la inimă şi, pentru ca să nu-şi scoată ochii de la 30 mine, s-o prins între ele aşa: care mi-a cădea la mînă, în gioc, pe-aceea s-o ieu de nevastă. sandu: Aşa? graur: Aşa. sandu : Şi tu vrei să te-nsori? 33 Graur (ruşinos): Cum nu, cucoane?... Aşa copile curăţele şi mîndruliţe unde se mai găsesc! sandu: Dar care din ele îţi place ţie mai mult? GRAUR: Apoi, dă!... Ştiu eu, cucoane?... Toate-mi sînt pe plac. 588 sandu (rîzînd)-. Auzi, hoţu!... Ei, bine; eu îţi dau voie s-alegi pă care-i vrea tu. gkaur: Oare?... Nu mă'iei în rîs( cucoane? sandu : Nu, nicidăcum. Tu seameni a fi fecior dă oameni. 5 . gkaur: Dar, cucoane. Tată-meu îi vieri, şi eu sînt ficior boieresc. sandu: Ce le trebuie mai mult fetelor? (tn parte.) Am să le dau o spaimă sănătoasă nebunelor alea. 10 graur (în parte): Cînd să mă-nsor c-o duducă, să mă fac şi eu duducel... Valeu, mămulica me!... Ce-aş mai rîde ! sandu: Ei! te-ai hotărît? graur: Hai, hai. 15 sandu: Prea bine. (Strigă.) Neculae! (întră, a» lacheu.) graur: Neculai! sandu: Du-te dă cheamă preotul din sat şi adună toţi sătenii acilea-n grădină. 20 (Lacheul iesă.) •GRAUR (în parte)'. Se vede că nu-i glumă... Vra surdu să mă boierească cu tot dinadinsu. (Damele se ivesc in fund, primbHndu-se pintre copaci.) sandu: Da oare unde-s fetele? (Zărinâu-le.) A! iată-le. 25 (Mergînd spre ele.) Ian veniţi încoa, fetelor, că am să vă spun o veste mare. SCENA XVI GRAUR, SANDU, SMĂRĂNDIŢA, TINCUŢA, FLORICA, DAMELE 30 damele (alergînd): Ce veste ? ce veste ? Sându (în mijlocul lor)-. Mi-a mărturisit Graur că l-aţi îndrăgit cu toatele. damele: Noi?... Ha, ha, ha. sandu: Dar, voi!... şi că sînteţi în stare să vă scoateţi 35 ochii pentru dînsul... Fiind însă ci nu se poate să vâ măritaţi toate cu el, am hotărît ca el s-aleagă dintre voi pă care i-a plăcea şi s-o ia. 589 K smărăndiţa (încet)'. Glumeşti, moşule? sandu (încet): Ba nici gîndesc... Aţi vroit să vâ ţărăniţi; aţi mîncat la masă" cu ţăranii; v-aţi jucat d-a baba-oarba cu ţăranii... Nu vă rămîne 5 decît să vâ măritaţi cu ţărani. Ş-aşa-şi am porun- tit să vie preotul din sat ca să facă chiar acum nunta. tincuţa (spărietă): Auzi, Smărăndiţo? smărăndiţa: Aud, însă nu-mi vine-a crede... 10 damele (intre ele, deoparte): Eu nu vreau să mă mărit cu Graur. smărăndiţa: Nici eu. GRAUR (inparte): Ian vezi-le cum se sfădesc de la mine! sandu: Hai, Graure, alege din copile pă care ţi-a 15 veni Ia socoteală, şi să-ţi fie dă noroc. Eu îi dau zestre o păreche de juncani ş-o vaca. GRAUR (în parte): Pe care s-aleg oare?... Toate-mi sînt pe plac!... ş-apoi de-oi alege pe una, s-or măhni celelalte, mititelele! 20 sandu : Ei!... te hotărăşti azi ?... Spune, pă care fată vreai? Iaca şi satul vine ca să fie faţă la cununia ta. (Ţăranii intră (n scenă.) DAMELE (între ele, foarte îngrijite) : Se trece cu gluma, 25 moş Sandu. Mie-mi vine-a plînge. Asta nu-i de suferit. sandu (în parte): Ian vezi-le cît sînt de spăriate!... Lasă, lasă I le-oi învăţa eu să-şi uite ighemoniconu boieresc. (Tare.) Dă, Graure, fii cu inimă, că 30 fetele-s dă soi. graur: Cred şi eu, dar aş vra s-aleg şi nu ştiu, că-s toate una mai dihai decît alta... Ian să le privesc şi să le cercetez mai de-aproape. (Se apropie de dame şi Ie priveşte cu de-a măruntul-) 35 damele (trăgîndn-se îndărăt): Să ne cerceteze! graur: Nu vă temeţi, fa, că doar n-am să vă mănînc. sandu: Ei!... ţi-ai pus ochiul pă vrouna? graur (oftînd): Cu greu, cucoane... Dar ştii ce?... eu oi zice o cimilitură, şi care din ele a gîci-o 40 mai întîi, aceea sa fie a me. Te primeşti? 590 sandu: Întreabă-Ie pă ele dacă primesc. graur: Vă primiţi, fa? smărăndiţa (încet cătră dame): Am scăpat! (Lui Graur.) Primim. sandu (cu mirare, în parte): Kirie eleison!... ele primesc! graur: Ei! dar ascultaţi şi gîciţi: „Două steluţe cu raze Une Lăsat-a cerul plin de lumine Şi pe-a ta frunte ele-au căzut... Gîci, drăguliţă, că le sărut." (Vorbind.) Gîcit-aţi ce-s steluţele cele două? damele: Ba nu. FLORICA „Eu ţi-oi răspunde precum tu vrei: Două steluţe stnt ochii mei." damele (cu bucurie): Bravo, FloricoJ... A gîcit Elo-rica!... Ea să se mărite cu Graur. graur: Mai staţi, mai staţi; nu vă grăbiţi, că mai am o cimilitură. „O vezi închisă rumenă floare; Cum se deschide vezi lăcrimioare, în a ta faţă ea s-a născut... Gîd, drăguliţă, că o sărut." (Vorbind.) Gîcit-aţi ce-i floarea cea rumănă? damele: Ba nu, ba nu. FLORICA „Cimilitura nu-ţi este grea: Rumena floare e gura mea!" graur: Tocmai!... Tu ai gîcit, Florico, tu a me sa fii de-acu. damele (între ele, cu bucurie): A! ne-a scăpat Florica. smărăndiţa: Dă vreme ce Florica are să aibă parte dă tine, Graure, noi eu toatele îi facem o zestre dă 200 dă galbeni. graur (sărind în sus): Ura!... sâ trăiţi!... ura! florica: Coconiţă, dă-mi voie să primesc numai pâ jumătate din zestre, iar ceealaltă jumătate s-o daţi în. folosu săracilor. graur (nebun): Ura!________________ să trăiască Florica! sandu: Aferim, copila mea!... Fapta asta ţi-a fi dă noroc; căci cine dă la săraci e bun la Dumnezeu! (Cătră săteni.) Măi!— ziceţi lăutarilor să sune o horă, ca să jucăm cu toţii la nunta Floricăi. TOŢI: Hora, hora î graur: La gioc, voiniceşte, că eu voi cînta o horă de la Moldova. (Toţi se prind în horă. Graur cîntă) . I Hai 5n horă. de-i juca, Leliţo, leliţo, fa! Că cu sufletul ţi-oi da, Leliţo, leliţo, fa! Tu eşti mîndrâ Ia privit, .Leliţo, leliţo, fal Eu, voinic, bun de.iubit, Leliţo, lelîţo, fa! II Leliţo de la munteni, Leliţo, leliţo, fa! Treci cole, la moldoveni, Leliţo, leliţo, fa! Să ne prindem soţi ori, Leliţo, leliţo, fa! Şi să fim ca doi bujori, Leliţo, leliţo, fa 1 III Peară dracul dintre noi, Leliţo, leliţo, Ia! Să fim una amîndoi, Leliţo, leliţo, fa I Tot un trup ş-uii sufleţel, Leliţo, leliţo, fa t Uniţi ca Cinel-Cinel, Leliţo, leliţo, fa 1 (Cortina cadc) RUSALIILE P ERSOANE DOMNUL IONUS GALUSCUS, vechilul moşiei şi profesorul şcoalei din sat TACHI RĂZVRĂTESCU, subprefect 5 TOADER BUIMĂCILĂ, vornic de sat SUZANA, nevasta Iui Toader VASILE VEVERIŢĂ, fruntaş GHEORGHE A SAFTEI, ţăran UN JANDARM 10 CATRINA, ŢĂRANI, ŢĂRANCE .RU.SALULIi VODEVIL ÎNTR-UN ACT Scena se petrece în Moldova, în satul lui Cremine, ia anul 1860. Teatrul reprezintă pia^a satului. în stînga, casa Ini Toader, cu uşă, fereastă şi prispă pe scenă. în dreapta, zaptazul casei boiereşti, cii. portiţă. în mijlocul scenei; o fîntină între copaci. în îunri, crijma; deasupra uşei este scris: Otel pentru nobili. Această crîşmă o fost zidită {n anul mîntuirei 1858 de boier iul Paharnic Cremine. • SCENA I SUZANA (toretnd pe prispăj Toarce, leieo, toarce, toarce Păn' ce badea s-a întoarce. Vait fuiorul mi l-am tors Şi bădica nu s-a-ntors! Adică, ferească Dumnezău pe-o finteie să se mărite cu vornicu satului, ca nu mai are parte de bărbat! Iaca eu, de-o sâptămînă de cînd m-am cununat cu Toadir Buimăcilă, care-i vornic aici în sa tu lui Cremine, trăiesc ca ş-o vădană; nu văd pe soţu meu cu zilele şi cu nopţile!... (Oftează.) Sărmanul o agiuns de clacă de cînd cu prefacăturile aieste nouă. SCENA II S UZA NA, ŢĂRANCE (mergind la fintînă cu cofe) ŢĂRANCELE La fintîna dintre flori 5 Fetele se duc !n zori Să-şi ample cofiţile. Să-şi scalde guriţjle. La puţul fărtatului Merg babele satului, 10 Merg, sărind ca ielele, Să-şi scalde zbîrcelele. o ţărancă : Buna ziua, Catrină. catrina: Mulţămim d-tale, lele Safto. ÎntIia: Ce-ţi mai face bărbatu? 15 catrina: O ieşit la boieresc cu noaptea-n cap. întîia: Adevărat oare să fie, lelică, c-o să se ridice boierescu? catrina: Dumnezeu ştie! dar, de-o bucată de vretne-n-coaci, românii noştri s-o ameţit de cap, parcă 20 i-o umflat rusaliile. întîia: Mai ştii păcatu? De cîtva timp urlă cînii toată noaptea-n sat. catrina: Or fi zărind vrun duh necurat pi-ntuneric. toate (jăcîndu-şi cruce): Ferească sfîntu! 25 catrina (apropiindu-se de Smana): Fa, Suzană, de ce şăzi aşa dusă pe gînduri? suzana: Duc doru lui Toader, lele Catrino. catrina: Vai de mine!... de-abia însurat ş-o şi uitat cărăruşa casăi ? 30 suzana: Apoi, de cînd poroncile aieste nouă care curg pe nică, pe ceas, nu mai are cap omu să-şi mai vadă bordeiu. Cînd îi la subprefecătură, cînd la căşărie... catrina: La căşărie?... la stînă? 35 suzana: Ba nu, fa, la sameşu cel cu căşăria. Ia păcate! catrina: Şi tu râmîi cuc pe prispa casăi. 598 suzana : Şi torc păn’ ce nu mai văd bine; dar voi ? catrina: Noi? Nu mai înţălegem ce-o păţit oaminii noştri, că nu mai sînt ca mai-nainte veniţi de-a-casă. Spun lucruri de pe ceea lume. Mai ieri, bărbatu meu era cu chef şi se lăuda că mi-o cumpăra malote de covenţie. Ce să fie aceea, Suzano ? suzana: Cică-i o materie ţăsută nu ştiu unde... în doi peri. (Se aud chiote şi lăutari in crişmă.) catrina: Ian auzi hoţii de bărbaţi cum se veselesc făr' de noi. Ştiţi una, fa? toate: Ce, lele Catrino? catrina: Hai să ne-ntoarcem pe-acasă şi să ne facem bolnave, ca să nu găsască ei de mîncat cînd s-or întoarce de la crîşmă. O ŢĂRANCĂ: Dar dac-om păţi vro şotie? catrina: Şotie? să nu-i împingă păcatu, c-or da peste rusalii! Haide, haide. ŢĂRANCELE ( ieşind) Ardă-i focul de bărbaţii Să-i lisăm azi nemîncaţi. De nimici nu ne pasă, ’ Că sîntem stâpîne-n casă. SCENA III SUZANA, TOADER suzana : Haide, hai; parcă le văd cum or să mănînce papara-.. Le-o întrat şi lor gărgăuni în cap. (Se pune iar pe prispa şi toarce. Cîntă:) Toderică, Toderel, Mare mult mi-e dor de el! toader (ieşind din crişmă, se opreşte pe prag): Măi, ieşiţi azi la boieresc, ori ba?... Ba?... faceţi cum vreţi. Să nu ziceţi câ nu v-am dat de ştire. Voi îţi împărţi eu dracu ce-a fi de împărţit. suzana: Toadire, Toadire. • toadee (viind în scetiă): Aud, Suzănicâ. 5 suzana: Da ce mai este? toadek: Apoi, ce să fie, dragă nevastă? îi că, de cînd o vinit pe moşie vechilu ist nou, cuconu Ion Găluşcă, dascalu satului; de cînd le vorbeşte sătenilor tot din carte şi le spune că-s strănepoţi 10 de împăraţi, că se trag din Troian, ţăranii o luat-o de bună.... Dacă-i îndemni la lucru, îţi răspund rîzînd că împăraţii nu lucrează. suzana: Dar ce fac ca să-şi hrănească copiii? toader: Ş-apoi nu-i destul atîta. O mai vinit şi d-nu 15 Râzvrătcscu, subprefectu, şi le-o poroncit ca să nu mai asculte de nime decît numai de dînsu, ş-acum dacă strîg în sat: Hai la culesu popu-şoiului, mă!... ei îmi răspund: du-te dracului pomană, mă! 20 suzana: Care vra să zică, satu ista-i bine numit satu lui Cremine ? toader: Bine; şi eu vornic de haimana. suzana: Mări, omule, cc nu te lepezi şi tu de beleua cea de vornicie, bat-o pîrdalnicu! 25 toader: Cum nu.m-aş lepăda de dînsa, ca de Satana, păcatele mele! dar apoi ştii povestea ţiganului cu ursu din pădure: Săriţi, oamini buni, c-am prins ursu J — Adu-1 încoaci, ţigane, dacă l-ai prins! — L-aş aduce, frăţico, dar nu mă lasă 30 din labe, dihania! suzana (cu dragoste): Sărmanu bietu bărbăţel! toader: Ca, zău, sînt de jălit! M-am buimăcit de istov de-o bucată de vreme. Nu-i zi lăsată de Dumnezău în care să nu cadi cîte-o poroncă, 35 cînd cu coroieriu, cînd cu teleaga dracului. suzana : Care teleaga dracului ? toader: Cea pe sîrmâ, pin văzduh. Ş-apoi ce poronci! scrise în limba păsărească... numai cioarăle să le-nteleagă! Noroc de mine că mi le tălmăceşte 600 în româneşte domnu Ion Gâluşcă, care-i dobă de carte. suzana: Dar, parcă şi el grăieşte cam de peste deal. toader: Apoi dă, ce să-i faci? O învăţat carte la 5 Braşov. suzana: De-aceea vorbeşte braşoveneşte? toader: Nu ştiu, că eu nu-i înţaleg. Dar să vezi, nevastă, altă bele! Mai dăunăzi vine jăndaru c-o hîrtie în care se poroncea să sărbăm cu soleni-10 tate ziua onomastică a lui sfîntu... nu ştiu care. Las’ că sosise poroncă a.tria zi după sărbătoare, d-apoi ne-am dus vro trii oamini Ia tîrg ca să cumpărăm solenitate şi mastic... Mastic am găsit la băcălie, dar solenitate, mînca-o-ar 15 cine-o iscodit-o! n-am putut găsi nici măcar la spiţărie; ne-am perdut numai ziua digeaba. suzana: Şi cum aţi fâcut? toader: Am trimes masticu la isprăvnicie ca să-l ducă la leş. 20 suzana: Da bine, bărbate, din toate satele o cerut mastic? toadek: Din toate, pe cît am auzit. suzana: Şi oare ce-or să facă boierii cu-atîta mastic? toader: Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prun-25 duiaScă cu el soşelele cele nouă. suzana: Pare c-o mai vinit o hîrtie şi azi-dimineaţă? toader: O vinit, da. Cică să ne-apucăm de durat o casă comunală. D-nu Găluşcâ ne-o vorbit un ceas întreg de costituţi... una, de covenţi... 3° una, fac două; de Patrie, de amoarc... suzana: Ce moare, bărbate? toader: Poate că moare de curechi, fiindcă s-apropie postu. suzana:. Bine, dar, ce-are a face?... 35 toader: El o fi ştiind, că ne-o mai spus să fim de azi înainte cetăţeni. suzana: Cum, cetăţeni? să vă-nchidă la cetate? toader : Dracu să-i discurce! (Scapă jos condicile ce ţine subsuoară). 40 suzana: Da aieste ce sînt, Toadire? 601 toader: Condici de însămnat toţi trecătorii prin sat; tabloane de gîşte, raţe, pui de găină, ouă, toate! Cica-s potrocale de receseminţă. suzana : Elei! bărbate, leagă vomicia de gard, că eu nu mai am parte de tine şi-ţi duc doru. toader: D-apoi eu, nevăstuică dragă? Cînd ai şti cum mă trage inima la căsuţa me, lîngă sufle-ţelu meu ist drăgălaş, că mi-i şi grijă să te tot las singură, Suzano. suzana: De ce, Todirel? toader: De ce? pentru că eşti tinerică, mîndrulică; ai vin-încoaci. suzana (îl împinge rîzînd)’. Iaca vorbă! nu cumva mi-i şi teme acu? toader: Ba, zău, nu-ţi face cruce. Om sînt şi eu şi-mi eşti drăguţă, foc. SUZANA Aşa să trăieşti? TOADER Aşa să. trăiesc I SUZANA Câ tu mă iubeşti? TOADER Câ eu te iubesc! SUZANA Şi, zău, nu glumeşti? TOADER Şi, zău de glumesc I SUZAN'A Aşa si trăieşti? TOADER Aşa să trăiesc! ( împreună, j SUZANA Ah! ce dulce foc în suflet simţesc! Nu pot sta pe loc, Aşa să trăiesc! TOADER Aht ce mare foc în suflet simţesc 1 Mă topesc pe Ioc, Aşa să trăiesc! toader (căutind împregiur): Suzano... 10 suzana: Ce-i, bărbăţele? toader: Nu mă-i lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? suzana: Ba te-oi lăsa, Todirică, câ doar nu sîn tem în post. toader (ştcrgîndu-şi buzele): Drăguliţa me... (Cînd 15 - voieşte s-o sărute, întră jandarmul.) SCENA IV TOADER, SUZANA, JANDARMUL (întră prin fund, în dreapta) jan'dakmul: Bade Toadire! 20 toader: Tronc!... Ce-i, jăndarule? jandarmul: O hîrtie de la subprefectură. Na-ţi-o. (lesa.) , , toader: Iar o buleandră de hîrtie? Măi, măi, măi! N-are cap cineva să-şi sărute nevasta. Să videm 25 ce mai scrie? suzana: Da tu ştii să ceteşti, Todirică? toader: Ba cît hăciu. Mă duc la domnu Găluşca să mi-o tălmăcească. suzana: Stai pe loc, că iată-1! 30 scena v TOADER, SUZANA, GALUSCUS (iesi din casa boierească cetind o gazetă) galuscus: Admirabil! Redaptorul acestui ziar a bine meritat de la patrie! El critică tot, fie bun, 35 fie râu... Admirabil! 603 toader: Domnule Găluşcă! galuscus: Pe mine me chemi, Teodore? toader: Aşa, domnule Găluşcă. Te-aş ruga... galuscus: Faci eroare, amice. Eu mc numesc din 5 străbuni Galuscus, nu Găluşcă. Sunt roman din Dacia Transcarpatină şi me cobor dintr-un general roman ce a ţinut resbel cu Gaulia pe timpul lui Cezar, din care motiv el a fost supranumit Galuscus de Senatul Romei. în consecinţă, 10 binevoieşte, amice, a nu me porecli Găluşcă, mai cu seamă că nu pot suferi găluscele... nu-mi priesc. toader: Fie ş-aşa, cucoane Găluşcă. galuscus: Iar cucoane? V-am spus la toţi aice, de 15 cînd me aflu ca profesor în sat, se nu-mi mai ziceţi cucoane, pentru că astăzi nu mai esist boierii, nu mai sunt boieri. Zi-im frate Galuscus, fiindcă toţi romanii sunt fraţi. toader: Ţi-aş zice frate, cucoane, d-apoi nu-i obiceiu 20 de astfel pe la noi. Numai călugării îşi zic fraţi. galuscus: Bine; dacă uzul nu iartă, zi-mi domnule. Acest cuvînt e latin, şi ascendinţii noştri, precum scii, Teodore, erau de viţă latină. Strămoşul meu, generalul Galuscus, care era ver primare 25 cu Trifonius Petringelus şi cu nu mai puţin cele- brul roman Bostanus Coptus, ce se rudea cu oficiliatul şi mult sapientul Cartofilus Cesarus Craescus... toader: Ian las', domnule, cartofele şi bostanii deo-30 parte şi m-ascultă... galuscus: Fie. Acum că ţi-am dat esplicăciunile necesarii, spune, ce voiesci ? toader: Te-aş ruga, dacă nu ţi-ar fi cu supărare, să-mi ceteşti poroncă asta de la subprefecătură. 35 galuscus: Ai primit iar vrun ordin? toader: Ba nu, o poroncă. galuscus: Cum ai zis? O poroncă? Rău pronunţi, frate; debe se zici uâ poroncă. suzana: E trăsnit cu leuca, pe legea me! ha, ha, ha! 40 galuscus: Cine ride? O femeie? 604 , suzana : Ba nu, domnule, uă femeie. galuscus (zîmbind): A! bela Suzana?... Doamna mea, primesce asigurăciunea înaltei mele con-siderăciuni cu care am onoare a fi a domniei-5 voastre devotat serb. suzana (în parte); Ian auzi-1 acu, cică vre să fie cerb. (Rîde şi se aşează tor cînd pe prispă.) toader: Nu te potrivi, domnule, şi ceteşte-mi poroncă; poate că-i grabnică. 10 galuscus: Consimt cu plăcere. Adă. (îa'hîrtia şi citeşte deoparte:) „Se ordonă vornicului din satul lui Crcmîne, ca îndată să scoată toţi sătenii şi să-i pornească Ia căratul lemnului necesariu pentru casa de arest ce este a să dura în acest 15 sat. Orice lucru ar avea de făcut locuitorii, fie a lor, fie a proprietarului, îl vor părăsi pe loc, pentru ca să grăbească caratul materialului menţionat. Subsemnat Răzvrătescu, subprefect." (în parte.) Accst ordin e arbitrar! e uă 20 mesură despotică, uă... ua... uă idee mon- struoasă!;.. Tocmai acum cînd e timpul de strins pînea de pe cîmp, se o lase ca se putrezească, pentru ce? pentru construirea unei tem-niţi!... O! înţeleg; asta provine din inimiciţiunea 25 lui Răzvrătescu. El vrea se me ruineze, fiindcă opiniunele noastre politice sunt contrarii. Ce este de făcut?... (Stă pe gînduri.) toader: Ai cetit hîrtia, cucoane Gâluşcă?... Ce 30 năzbutii mai cuprinde? ( galuscus (în parte, cu veselie): O! ce* idee! (Tare.) Frate Teodore, subprefcctura ordonă ca fără nici o întîrziere se iasă tot satul pentru ca se-mi culeagă pînea de pe cîmp. 35 toader: Oare? Dacă-i aşa, cucoane, grăieşte d-ta cu românii, că eu digeaba m-am cercat să-i scot azi la lucru boierescului. galuscus: Unde sunt fraţii romani? toader: Pac cislă colea-n crîşină. 605 galuscus: învită-i se vie aice ca se parlamentăm împreună. . toader: îndată, cucoane Găluşcă. (Se-duce în crîşmă.) GALUSCUS (în parte): L-oi învăţa eu pe Răzvrătesc a 5 să scrie vornicului cu litere latine. (Suzana chită încet.) GALUSCUS (o întrerupe): Suzano, belă Suzană... SUZANA: Aud, domnule Găluşcă. galuscus: Ce faci acolo singurică? 10 suzana: Torc. galuscus: Torci?... Felice e fuiorul ce-1 atingi cil degetele şi cu buzele! (Oflind.) Căci nu sunt en în locul lui! suzana: Ai vre să te torc? 15 galuscus: Aş!... suzana: Nu se poate. . galuscus: De ce? SUZANA: Eşti pre nescărmănat. GALUSCUS: , Ah! Suzană. 20 suzana (imitîndu-l): Ah! Găluşcă. galuscus: De ce nu vrei se citesci în anima mea?' De ce nu vrţi se me capisci?-SUZANA: Eu?... ha să te pişte rusaliile mai bine, da nu eu. 25 SCENA VI GALUSCUS. SUZANA, TOADER, ŢA RÂNJI (ieşind din crîşmă) toader: Veniţi încoaci, că vă cheamă vechilu moşiei. ŢĂRANII 30 Domaul Găluşcă acum ne cheamă; Haideţi cu toţii, hai, fără teamă Să-i vedem fata cea pricopsită. S-auzim vorba-i cea procopsită. galuscus: Bine-aţi venit, fraţilor! Ve salut, salve! 606 ţăranii : Bine-am găsit, cucoane. galuscus: Ve invit se-mi pretaţi toată atenţiunea. veveriţă: Ce să facem, cucoane? galuscus: V-am luminat de demult asupra sorgintei 5 voastre, sunteţi romani, strănepoţi a impera- tului Traian, anticii dominatori a lumei! Aşa este? ţăranii: O fi, cucoane. galuscus: în consecinţă, ve indemn, conform cu 10 ordinul acesta de la subprefecturi, se alergaţi Ia cîmp pentru ca se-mi culegeţi popuşoiul. Dixi/ veveriţă: Bucuros am merge, cucoane, dar nu ne dă mîna. 15 galuscus: Şi pentru care motiv, frate Veveriţă? veveriţă: Ne temem de rusalii. galuscus: Rusalii!... sunt rusalii pe moşie? veveriţă: Sînt, sînt, ardă-le focu! Mai alaltaieri ele o furat boii lui Terinte prisăcariu, şi chiar astă-20 noapte le-o zărit Gheorghi a Saftei, trierînd satu. Aşa-i, Gheorghi ? gheorghe: Aşa, cumătri Vasili. Era numai două în catrinţă şi se furişa pe sub zăplazu curţei boiereşti. 25 Gâluscus (pe gînduri): Rusalii! Aceasta e un ce grav! ua... Uă... uă... calamitate publică! Vechii romani, ascendinţii noştri, pre cît îmi aduc aminte din istorie, se apărau de dînsele cu chipul întrebuinţat de zeul Vulcan cînd a voit se prindă 30 pe Venus cu Apolon in flagrante delictum, adică cu mreje. (Tare.) Fraţilor romani! cunoaşteţi voi pe Venus şi Apolon? veveriţă: Ba nu, cucoane. N-o vinit niciodată pe-aici pin sat. 35 galuscus: Serman popul!... cum a uitat tradiţiunele antice!... Fraţilor romani! strămoşii noştri prindeau rusaliile cu nevodul şi apoi le înecau într-o baltă. Astfel debe se facem şi noi. Luaţi un nevod şi o puşcă cu voi şi mergeţi Ia lucru; iar 607 dacă le veţi zări cumva, zvîr şi poc!... m-aţi înţeles ? . veveriţă: înţăles, cucoane. Hai, mâi! ţăranii: Hai! 5 galuscus: Dar căutaţi bine, fraţilor romani, se nu lăsaţi popuşoii in strujeni! veveriţă: Ferească sfîntu! Hai, fraţilor romani! ţăranii (mergînd spre crîşmă) 10 Hai ca strămoşii, cu vitejie. Si stăm la pindă colo-n cîmpie, . C-un năvod mare şi cu o puşcă, Precum ne-nvaţă. d-nul Găluşcă. suzaxa: Toadire, încotro apucă fraţii romani? 15 toader (la ţărani)'. Ei, măi! încotro, încotro? Acolo-i lanu de popuşoi? veveriţă (pe prag): Mergem să cătăm năvodu, f Ţăranii întră rUînd în crîşmă.) galuscus (deschide jurnalul şi se aăînceşte în citire): 20 Ce stil! ce espresiuni energice! ce logică invin- cibile! admirabil ziar! admirabil redaptor! Cine-i subsemnat? (Caută la s/îrşitul foaiei.) Clevetici! îl gîcisem de la început. (Citeşte:) „Douăzeci şi patru dc ore au trecut de cînd s-a format noul 25 Cabinet, şi încă nu vedem inovate şi aplicate reformele promise de programa sa! Conchidem dar că şi acest minister a pus sub salte promisiunile sale! încă o ilusiune perdută! Sermană Patrie! infelice Naţiune! etc.“ (Vorbit.) Sublim! 30 Iaca accente patriotice!... In trei rînduri de tipar numai o singură greşeală de ortografie. Redaptorul a scris naţiune în loc de năciune. Păcat! (Citeşte.) toader (viind lingă Suzana): Suzană... 35 suzana: Aud, bărbate. toader: Nu ne vede nime acu. Ţăranii o întrat în crîşmă, d-nu Găluşcă s-o îngropat în hîrtia cea 608 mmjită cu cerneală... Nu mâ-i lăsa să mă-n-frupt c-o sărutare? suzana: Bucuros, Todirică. (Întinzînd obrazul.) Na, înfruptă-te digrabă! toader (ţtergîndu-şi buzele)'. Iaca... (Cînd voieşte s-o sărute, Intră jandarmul.) scena VII GALUSCUS, TOADER, SUZANA, JANDARMUL jandarmul: Bade Toadire! toader (supărat): Iar! mînca-l-ar cioarăle de jândar! jandarmul: Bade Toadire! toader: Ce este, măi hemesîtule? jandarmul: Te cheamă d-nu subprefect ca să-i aduci banii birului. toader: Ce să-i duc?... n-am putut strînge încă nimica. De-abia ieri mi-o vinit poroncă ca să scot de la săteni două şferturi şi banii şoselei, colac peste pupăză!... N-am ce-i duce. suzana: Nu te supăra pe bietu jăndar, Todirică, că el nu-i vinovat, sărmanu! toader: Cum nu m-oi mînia, dacă tot mă stinghi-reşte! suzana: Mai bine du-te de te tălmăceşte cu subprefect u. toader: Fie, mă duc; dar vin îndată îndărăt ca să nu rămîn toată ziulica nent'ruptat... suzana: Ha, ha, ha, că poznaş mai eşti, bărbate! (Toader iesă, alergînd împreuna cu jandarmul.) scena viii GALUSCUS, SUZANA şi, mai pe uriră, TOADER galuscus (tresărind): Cine ride? Iar Suzana?... Ce belă e!... ce pudoare în faţa ei!.,. Suzano, nu te duce încă, că am se-ţi spun un ce misterios. suzana: Ce lucru să fie oare? galuscus: Ascultă: Suzanâ, eşti belă, eşti chiar florelinte, Ş-a tale beleţe mă scoate din minte 1 5 Eşti belăl şi chipu-ţi treptat se belesce, Şi anima-mi, belo, amînd vestezesce! Te am cu păşiune, te am cu ardoare Ş-amoarea-mi vibrează lîng-a ta pudoare, Te am, şi de-acu ma viaţa mea toată 10 Va fi pentru tino oficiolată! SUZANA: Nu te-nţeleg, domnule, ce vrei să-mi spui... Tot zici că m-ai... tot pomeneşti de păşune, de flori de linte, de moare, de putoare... Ce limbă grăieşti, că parcă se bat calicii în gura d-tale? 15 galuscus: Ah! nu m-ai cumprins? suzana: Nici te-am prins, nici te-am înţăles, că doar n-am învăţat tătăreşte. galuscus: Cum?... Suzană, n-ai priceput că deja un. incendiu volcanic arde în anima mea? 20 suzana (in parte)'. Aşteaptă, mangositule!... păsă-reşte vrei? (Tare.) Stivini, ivim, căvănă, evene, stivini, nevene, buvunu, nuvunuî galuscus (cu mirare)'. Buvunu, nuvunu? Ce jerg e acesta? în van îmi tortur inteliginţa ca să capisc 25 buvunu, nuvunu. Aceste sclămăciuni nu aparţîn idiomului năciunei noastre. în consecinţă mă găsesc în pusăciune a nu le putea da o înterpre-tăciune raţională. suzana (in parte)'. N-o înţăles?... Să-i vorbesc în 30 limba Ini. (Tare.) Baciune, tăciune, teciune, pîrciune, dalciune, niciune, cuciune, naiciune, minciune, teciune... Ai priceput acum? galuscus (cu mulţămire)'. Acu mai vii de-acasă, dar n-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbesci 35 prea iute. suzana: Ha, ha, ha, greu ai mai fost de cap!... Ian asculta, domnule Găluşcă, dacă vrei să vorbeşti româneşte ca sa te înţăleagă românii, bine; iar de nu, du-te, omule, de unde-ai vinit, că 40 nu ţi se trec braşoavele pe la noi. 610 galuscus: Ei apoi, Suzano, de vreme ce mă condamni să-ţi vorbesc în ]imba vulgară a părinţilor mei, îţi spun curat, pe şleah, că-mi eşti drăguţă şi că mă usuc de dorul tău, 5 SUZANA (în parte): Iaca, iaca! s-o aprins tăciunele. (Toader se arată în fund.) toader (în parte): Oare ce pune la cale Suzana cu d-nu Găluşcă ? galuscus: Suzano, răspunde-mi şi tu pe şleah, vrei 10 să tc dai în dragoste cu mine? toader (în parte): Auzi Găluşcă dracului? suzana (în parte): îmi vine să i-o gioc bună stropşi tului. galuscus: De primeşti, ai dat peste noroc!... Nu-ţi 15 pomenesc de onoarea ce ar fi pentru tine ca să fii în relăciune cu un om învăţat cum sunt eu!... Eşti femeie pricepută ş-o înţelegi; dar apoi, gîndesce, Suzano, că pusăciunea mea de pieni-potinte mă face destul de potinte, ca să fiu de 20 mare folos sau de mare pagubă prostului cel de Toader, bărbatul tău... toader (în parte, furios): Prost!... ghidi, sparge casă! galuscus: La ce te hotărăşti, Suzănică?... Răspunde 25 fără sfială, nici ruşine, draga mea, căci pudoarea nu-i inimică amoarei. suzana: Apoi dă, domnule... ştiu eu ce să fac? galuscus: Să te-nvaţ eu. Cînd a înnopta, oi găsi o treabă lui Toader ca să-l depărtez, şi-n lipsa ;>0 lui, oi veni pe furiş la tine. Vrei? toader (în parte): O! îmi vine să-l toropesc. galuscus: Să vin pe furiş, Suzano? Sclamă, dragă, sclamă că vrei să vin. Nu-ţi etufa simţiciunea. suzana: Dar dacă te-a vide cineva? 35 galuscus: Asta-i uă considerăciune gravă!... Cum să facem dar? suzana: Ştii una? Aştept să vie soră-mea mai într-a-murgu. îmbracâ-te-n haine femeieşti, şi dacă te-a şi zări cineva, a crede că-i Ileana. 611 galuscus: PerfectJ Sublim! Suzano, am sâ mă prefac în zină, în Venus. toader (in parte): Aşa vă-i tocmâla? (Vine în scenă.) Domnule Găluşcă... 5 galuscus (tresărind): Ha?... Teodor!... Ce voieşti, amice ? toader: Ce vreu?... Vreu să-ţi spun verde-n ochi... suzana (încet, lui Toader): Stăpîneşte-ţi gura, Todirică. galuscus: Aştept, vornice, să-mi spui verde-n ochi... io Ce? suzana (pişcînd pe Toader)'. Taci, bărbate. toader: Că... câ te-aşteaptă subprefectu. galuscus (în parte): O cam sfeclisem! (Tare.) Mă aşteaptă d-nul Răzvrătesc^ ? Bine, mă duc să-I 15 găsesc. Suzano, nu uita ce te-am rugat... Adio, salve! (Iesă prin fund.) scena IX TOADER, SUZANA toader: Dar de aste mi-ai fost, lele Suzană? 20 suzana: De care, bădica? toader: Vrei să-mi pui flori după urechi cu sfrijîtu cel de Găluşcă? suzana (rîzînd): Cum ai aflat-o, bărbăţele? toader : Ş-încâ rîzi, muiere neruşinată!... Rlzi, şi 25 nu-i nici o sâptămînă de cînd te-am luat! (începe a plînge.) Ce păcate-am avut să mă-nsor!... De unde eram om teafăr, s-agiung de batgiocura satului!;.. Alei, Suzano, mi-aş fi pus capu-n foc că tu nu eşti ca altele. 30 suzana: Nu fii copil, omule. Ce, Doamne, iartă-măl te scînceşti numai pentru-atîta ? toader (bocindu-se): Auzi, atîta?..* Da ce-mi trebuie mai mult? suzana: Linişteşte-te, dragă, c-o fost numai o glumă. 35 toader: Glumă?... să-l înveţi chiar tu pe Găluşcă ca să se-mbrace femeieşte, pentru ca să vie la tine!,.. 612 suzana: Dacă, doar n-am orbu găinilor, ca să mă-n-drăgesc de-un şoldan ca dînsu. Am vrut numai să-mi bat gioc de el. toader: Ian las, parcă n-am văzut eu, n-am auzit 5 eu... suzana: Nu crede ce vezi cu ochii, bărbate; crede ce-ţi spun eu. Bărbate, bărbate. Nu crede ce vezi, JO închide-ţi tu ochii Ş-orbeşte mă creai. De-auzi vorbe rele Tu, surd să te faci. Astupă-ţi urechea, 15 Te culcă şi taci. toader: Să tac, să tac cînd ştiu că vechilu umblă după tine ca lupu după oaie. suzana: Lasă-I să umble şi, dacă eşti om, ie-1 la hăituit cînd s-o primbla noaptea prin sat. 20 toader: Iaca! bine zici, nevastă. (Rîde.) Ha, ha, ha, că mare pricepută eşti! suzana: Vezi?... şi tu mă credeai o ră. toader: lartă-mă, Suzanâ dragă, că de-acum mă giur să fiu orb şi surd. Mă ierţi, puiculiţă? 25 suzana: Te iert, bărbăţele. toader: Şi... îmi dai voie să mă-nfrupt c-un sărutat? suzana: Ba şi eu două, Todirică. toader: Găinuşa badei. (Cînd voieşte s-o sărute, intră jandarmul.) 30 SCENA X TOADER, SUZANA, JANDARMUL jandarmul: -Bade Toadire! toader (furios): Bată-1 pîrdalnicu de jăndar!... parc-o face într-adins. 33 jandarmul: Bade Toadire... 613 toader: Ce este, măi? jandarmul: O poroncit subprefectu s-aduni toţi sătenii aici în piaţă, că are să le grăiască! (Iesă.) toader: Bine. (SuzUnei.) Dă digrabă, Suzano, păn'ce 5 nu mai vine cineva. (Voieşte s-o sărute.) jandarmul (întorcindu-se): Bade Toadire, aleargă iute, că iaca vine subprefectu. (Iesă.) toader : Of! mă duc, că văd câ n-oi să am parte azi de înfruptat. (întră in crîşmă.) 10 suzana (singură)'. Bietu Toadir! mare frică i-o fost de şotie! Bine c-o ştiu. (întră in casă.) SCENA XI GALUSCUS, RĂZVRĂTESCU (întră prin fund certindit-se) galuscus: Ba n-oi plăti. 15 răzvrătescu: Ba-i plăti. galuscus: Ba n-oi plăti, domnule subprefect, că ar fi o vexăciune intolerabilă. răzvrătescu : Domnule, ie-ţi măsurile cum vorbeşti!... Cum îndrăzneşti a numi vexaţiune, după limba 20 d-tale, o lege votată de Cameră ?,.. D-ta, care ceteşti toată ziua gazete, trebuie să fii negreşit informat că toţi proprietarii au să plătească statului cîte 5 la sută din venitul lor; prin urmare împrotivirea d-tale o considerez ca o opoziţie 25 guvernului. galuscus: Ba, mă iartă, nu fac opusăciune; însă eu nu-s proprietarul acestei moşii; sunt numai vechil, după limbajul d-tale, şi legea specifică clar că proprietarul debue să plătească contribuciuriea 30 fondară. în consecinţă, salve! răzvrătescu : Aşa ?... te împrotiveşti poroncilor mele ? galuscus: Nici vreu să te bag în seamă. RĂZVRĂTESCU: Nu?... se vede că nu ştii cine sînt şi ce pot eu ?... 35 galuscus: D-ta?... eşti domnul Răzvrătescu; atîta tot şi lada-n pod. 614 răzvrătescu: Sînt subprefect, domnul meul... adică a 57-ea parte din guvern! Sînt subprefect de un ocol, Şi-a ţara mea joc mare rol I 5 Eu cercetez, eu hotărăsc, Judec, condamn şi împlinesc. De mine toţi se tem aici, Că-s mare peste cei mai mici. Sînt subprefect, sînt subprefect, 10 Ş-aici produc grozav efect! Prefectul meu stă nevăzut. De ţinutaşi necunoscut. El în oraş şede pe loc Vara-n grădini, iarna la foc. 15 Dar, crişul eul toţi mă rîvnesc, Şi ca de-un drac toţi se leresc, Că-s subprefect de un ocol, Şi-a ţara mea joc mare roii galuscus (în parte): Infelice ţară! 20 răzvrătescu; M-ai auzit, domnule?... prin urmare îţi poroncesc, în numele Convenţiei, să te supui îndată la plata contribuţiei, căci la dimprotivă, te voi împlini cu execuţie. galuscus (spăriet)'. Cu execuciune? 25 răzvrătescu: Dar; îţi trîntesc jandarmi în casă, aşa încît să nu fii liber nici să dormi. galuscus: Ce-aud? ma asta-i uă... uă... uă inqui- siciune! răzvrătescu: Nici să mănînci. 30 galuscus (furios): Eşti un Neron! răzvrătescu: Nici să ieşi din casă. galuscus (esasperat): Eşti un Caligul!... Vrei să-mi ataci libertatea individuală? răzvrătescu: Plăteşte. 35 galuscus: Să-mi violezi domiciliul? răzvrătescu: Plăteşte. galuscus: Eşti un Caracal!... Mă duc să-ţi aduc banii, dar să ştii c-am să dau peticiune ministeriului. 615 răzvrătescu: Plăteşte, şi dă peticiuni chiar dracului. galuscus (intră în casa boierească, strigînd): O! abo-minăciune! violăciune! execfăciune! răzvrătescu (singur): Strigă tu la crăciuni cît ţi-a 5 ţinea gura, pedantule, câ no te slăbesc. SCENA XII RĂZVRĂTESCU, TOADER, ŢĂRANII (ieşind din crîşmă), mai pe urmă GALUSCUS TOADER: Da haide, măi, azi, c-aşteaptă subprefectu. 10 veveriţă: Iaca venim, venim; mai încet, vornice, că nu dau tătarii, răzvrătescu: Ha, ha! Iaca şi sătenii; am sâ-i dăscălesc, după cum am cetit în gazetă. (Tare.) Oameni huni!... v-aţi adunat cu toţii ? 13 veveriţă: Ne-am strîns, cucoane; am lăsat lucru ş-am alergat la chemarea vornicului. RĂZvrĂteseu: Bine.., Vornice! toader: Aud, cucoane. răzvrătescu: Ai mai strîns ceva din banii biruim? 20 toader: Te miri ce şi mai nimica, vorba ceea, că oaminii îs lipiţi pămîntulm. VEVERIŢĂ: Aşa, aşa, săracii de noi!... lipiţi pămîntului! răzvrătescu :. Pîrâ veche, badeo, pîră veche... Vornice, să te porneşti acu-ndată cu banii cîţi ai 23 adunat şi să-i duci la sămişie. toader: îra! cucoane, nu s-ar putea sâ lăsăm pe mîni? răzvrătescu: Nu... hai, pornit-ai? toader: Pornit, pornit; numai să zic două vorbe nevestii. (Se duce lu casa lui,) Suzano! 30 SUZANA (pe pragul uşei): Aud, bărbate. (Vorbesc încet.) răzvrătescu (zărind pe Suzana): Iaca, mă! da frumuşică vorniceasa are vornicul!... Bună idee am avut să-l espeduiesc. suzana (încet): Şi, zău, iar te duci, Toadire? 35 TOADER (încet): Mă duc pan’ în capătu satului şi mă-ntorc îndărăt pe după ţarină. 616 răzvrătescu: Da nu te-ai mai dus azi? ' toader: Iaca mă duc... Ard-o focu vomicie!.,. Rămîi sănătoasă, nevasta. (lesă prin slin ga.) suzana: Mergi cu bine, bărbate. (Se închide in casă.) 5 Răzvrătescu (in parte): îi frumuşică coz. veveriţă: Cucoane, vornicu ne-o spus că al să ne grăieşti cîte ceva. răzvrătescu: Dar. veveriţă (cătră ţărani): Tăceţi, măi 10 galuscus (arătîndu-se la portiţă cu o pungă în mină): Ce are să le spuie? RĂZVRĂTESCU: Oameni buni! v-am adunat pentru ca să vă spun vorbe mari şi late, cum n-aţi mai auzit de cînd trăiţi. Eu vă sînt prietin, frate, tată!... 15 vă vreu binele, şi dar vă întreb: Cum aţi pitrecut păn-în ziua de astăzi ?... bine, ori rău ?... veveriţă : Apoi, dă, cucoane... cum o dat tîrgu şi norocu, vorba ceea. răzvrătescu : Rău!... Aţi fost lipsiţi de toate, şi de 20 libertate, şi de egalitate, şi de fraternitate, şi de legalitate, şi de inviolabilitate... şi de... (Scoate un jurnal din buzunar.) galuscus (in parte): Ce zice? ce zice?... veveriţă (la ţărani): Ce-or fi, măi, acele toate? 25 răzvrătescu (citind jurnalul): „Şi de drepturi cetăţeneşti, şi de drepturi comunale, şi de drepturi municipale, şi de drepturi civile, şi de drepturi politice, şi de sufragiul universal." veveriţă (lui Gheorghe): Ce-i sufragiu cela, mă 30 Gheorghi ? gheorghe: Sofragiu, cumătri, ca la boieri. răzvrătescu (citind): „Dar, în fine, a unsprezecea oră a,sunat pentru voi! Cel proletar va scăpa de proletariat! Cel mic se va face mare, şi vice 35 versa, cel mare se va face mic! Cel slab va fi putinte, şi cel putinţe neputinte!" galuscus (in parte): Propagă anarhia, nebunul! răzvrătescu (citind): „De-acum fiecare locuitor debue a fi proprietar de patru fălci de pămînt, căci 40 acel pămînt e a lui Dumnezeu, şi precum glasul poporului. este glasul lui Dumnezeu, asemenea pămîntul lui Dumnezeu este pămîntul poporului." (Vorbit.) Vă vine la socoteală aşa, oameni buni ? veveriţă: Cum, cucoane? 5 răzvrătescu: Să aveţi fiecare partea voastră, cîte 4 fălci, şi să nu mai faceţi boieresc? veveriţa: Ne-ar vini, cucoane; dar să-mi dai voie a face o întrebare, dacă nu ţi-a fi cu bănat. răzvrătescu: Grăieşte, moş Veveriţă, că d-ta eşti om 10 priceput. veveriţă : Patru fălci de pămînt sînt bune acu deocamdată ; dar mai tîrziu, cînd ne-or creşte copiii, li s-a da oare şi lor cîte patru fălci? răzvrătescu: Ba nu, moş Veveriţă; copiii vor împărţi 15 frăţeşte locul părintesc, că aşa-i cu dreptul. veveriţă : Care vra să zică, dac-aş avea patru însurăţei, sâ le vie parte numai cîte-o falce? răzvrătescu: Mâi, proştilor, voi nu înţălegeţi toate avantajele unei asemine reforme. 20 veveriţă (lui Gheorghe)'. Ce-a fi acea răformă, Gheorghi? gheorghe: Ce să fie, cumătri? Răformă, adică formă ră. răzvrătescu (citind)’. „Acele avantage sînt: I-i câ vă faceţi cetăţeni liberi; al 2-lea, că vă faceţi 25 liberi cetăţeni; al 3-lea, că fiind liberi cetăţeni, o să dobîndiţi demnitatea de cetăţeni liberi; să agiungeţi a fi şi voi o Naţie." GALUSCUS (în parte)-. Auzi, Naţie!... zi Năciune, igno-rantule! 30 răzvrătescu: O naţie mare, cultivată, florisantă. galuscus (in parte)'. Florelinte, nu florisantă... răzvrătescu: Să aveţi şi voi şcoli şi comune, şi temniţi în sate, ea toate naţiile civilizate. De aceea vă poroncesc acum să lăsaţi orice lucru a cîmpului 33 baltă şi să vă duceţi ca să căraţi lemn de durat o temniţă aici. Sînteţi liberi, bătaia este ridicată; prin urmare aveţi nevoie de-o casă de arest. veveriţă : Temniţă la noi ?... doar nu sîntem scăpaţi din ocnă! 618 răzvrătescu: Aşa; şi să mai căraţi lemn pentru clădirea unei case comunale; pentru că toate satele au să fie organizate în comune. veveriţă (lui Gheorghe): Ce să fie cumuna ceea, 5 Gheorghi? gheorghe: Adică, cum una cum alta; tot ca una, fata me. răzvrătescu: Şi să mai căraţi lemne pentru duratul unei şcoli săteşti, în care copiii voştri să înveţe 10 carte, ca sâ se facă învăţaţi. Bune-s toate aceste, oameni buni? VEVERIŢĂ: Bune, cucoane. Numai cît, toate-odată... ne vine cam greu; n-avem mijloace, sîntem săraci, şi de-a fi să lăsăm pînea pe cîmp, poate, Doamne 15 fereşte! să putrezască! şi cu ce ne-om hrăni la iarnă? răzvrătescu: Iaca leneşii!... Hai, nu mai lungiţi vorba şi vă porniţi acu-ndată la lemne. veveriţă: D-apoi, cucoane, îi păcat să ne perdem tot 20 lucru anului. răzvrătescu : Ei, măi badeo, nu mă faceţi să-mi întorc cojocul pe dos, că, deşi sînteţi oameni liberi, v-oi face acum s-alergaţi iepureşte. veveriţă (pe gînduri): Sărmanii de noi!... cică vreu 25 să ne facă bine I... răzvrătescu : Pornit-aţi azi ? veveriţă: Ne ducem, ne ducem, că doar sîntem oamini liberi, cum zici d-ta. Hai, mâi. ţăranii : Hai. (lesă prin fund în stingă.) 30 răzvrătescu (cu aer de triumf): Aşa să face educa-ţiunea popului ui! galuscus (viind in faţa lui Răzvrătescu): Domnule, am ascultat toate aberăciuniie cîte le-ai debitat fraţilor români, şi fac aici declărăciune că eşti 35 un perturbator! Dumneta nu urmezi instruc- ciunilor guvernului... urmezi inspirăciunei unor utopişti, carii te port de nas ca pe-un nătărău... Mă duc sâ espedez o depeşă telegrafică la d-nul ministru, ca sâ te demasc ca pe un oficiolat ■40 incapace şi fatal. 619 răzvrătescu: Ai adus banii contribuţiei? galuscus: Las' că ţi-oi da eu contribuciune. Eşti pentru năciune O perturbăciune, 5 Abomi năciune, Şi execrăciune 1 Om lăr’ de răciune, PJin de-aberăciune. Duci la perdiciune 10 Pe biata năciune. (întră furios (n casa lui.) RĂZVRĂTESCU Ciune, ciune, cinne, Du-te-n năibăciune 1 15 Eşti o scăpăciune Din balamuciune. SCENA XIII RĂZVRĂTESCU, SUZANA, mai pe urmă CATRINA şi SAFTA 20 răzvrătescu: Ha, ha, ha, bată-1 dracu c-un tăciune, că poznaş îi! suzana : Oare unde-i cloşca cu puii ? (Caută -pe-mpre-giurul casei.) Puii mâinii, pui, pui, pui,.. răzvrătescu: Iaca Vorniceasa cea frumoasă. Să-mi 25 cerc norocul în privirea înâintirei neamului. suzana (viind în scenă): Nu-i găsesc. Puii mamii, pui, pui, pui... răzvrătescu (înaintând): Mă chemi, drăguţă? Ia-tă-mă-s. 30 suzana: Eu te chem pe d-ta? RĂZVRĂTESCU: Nu strigi de-un ceas, pui, pui? Am crezut că mă chemi pe mine ş-am alergat numai într-o fugă. 620 suzana: Iacal nu-mi spui că eşti glumeţ?... Dacă te-aş chema pe d-ta, n-aş striga pui, pui, pui; aş zice: na, malac, na, ne, ne, ne. răzvrătescu: M-ai pîcîlit, leliţă; dar vorba' ceea: 5 Pîcîlire de leliţă, cere plata o guriţă. (Caută s-o sărute.) suzana (respingîndu-l): Da cată-ţi de drum, omule ; doar nu-i ţara-n jac. răzvrătescu: Ţara nu-i de jac, dar tu-mi eşti pe io plac, pre legea mef... suzana: Ţi-oi îi, d-apoi ştii povestea lui Ivan: Măi Ivane, dragi ţi-s fetele? — Dragi. — Dar tu, lor? — Şi ele mie... răzvrătescu: N-auzi, leliţă? 15 suzana: Aud, bădiţă. răzvrătescu: Cum te cheamă? suzana: Suzana, să ierţi. răzvrătescu: Suzano, ştii una? suzana: Ba nici două. 20 răzvrătescu: îmi vine să mă prind argat la voi. suzana: Pentru ce? răzvrătescu: Pentru vorba ceea: Decît a bărbatului, mai bine-a argatului. (Catrina şi o altă ţărancă vin la fîntină şi ascultă.) 23 suzana (in parte)-. Umblă ş-aista după colaci calzi, îmi vine să i-o gioc şi lui. răzvrătescu: Aud?... cum ai zis, leliţă? suzana: Am zis aşa, că de te-ar împinge păcatu să fii argatu meu, te-aş pune să paşti gîştele. 30 răzvrătescu : Dar m-ai hrăni bine ? suzana: Te-aş hrăni cu răbdări prăjite. răzvrătescu: Şi cu alivenci?... Care vra să zică, tocmala-i sfîrşită. întru chiar acu-ndată în argaţi e. (Voieşte să între in casă.) 35 suzana : Ho, ţară!... că te-or videa oaminii şi m-or face de vorbă-n sat. Răzvrătescu: Bine zici; încă n-o înnoptat de tot. Dar mai tîrziu, leliţă, să vin? suzana: Apoi, dă.. . ştiu eu? Dac-a vini bărbatu-meu ? 40 catrina (cătră ţărancă): Elei! Auzi, Safto? 621 răzvrătescu: Bărbatul tău? N-ai nici o grijă, că l-am trimes la tîrg. suzana: Sârmanu Toadirî răzvrătescu: Nu-1 mai căina, drăguţă, ca un mojîc ca dînsul de atîta-i bun. suzana (în parte)'. Las’ că te-o mojici el, mangosîtule. răzvrătescu: Ei, Suzano, ce zici?... Să vie bădiţa?,.. Să-ţi aducă bădiţa şiraguri de mărgele? suzana: Adă, că văd eu, păcatele mele, că nu pot scăpa de d-ta... dar cum să facem ca să nu te zărească nime ? răzvrătescu: Cum? suzana: Ştii una?... Aştept pe soră-mea în astâ-noapte. îmbracă-te femeieşte şi vină, de te-o întîlni cineva, a crede că-i Ileana. răzvrătescu: Minunată idee!... Aşî-şi chiar ma duc să-mi pun catrinţă... Ha, ha, ha!... oi să par că-s Ileana Cosînzana. suzana: Cu musteţi?... ha, ha, ha! răzvrătescu: Mă duc ca vîntu şi mă-ntorc ca gîndu. Mii duc ca vîntul, dragă Suzană, Şi vin în haine de moldo venei. Tu-mi pregăteşte ceva de hrană Şi mă aşteaptă cu alivenci. SUZANA Du-te ca gîcdul, tc fă ţărancă, Şi te întoarce vesel, gigit, Că-i găsi gata o alivancâ... (în parte.) Care-ţi va merge cam greu pe gît. (Răzvrătescu ieşti alerghid prin fiind, in dreapta.) suzana: Ha, ha, ha. Atunci s-agiungi tu, sfrijîtule, cînd îi mînca alivenci de la mine... Oi să am ce ride acuş, numai de-ar sosi Toadir mai curînd... Da unde, Doamne, iartă-mă, s-o vîrît cloşca cu puii ?... Puii mamii, pui, pui... (întră în casă.) catrina: Ai auzit, Safto, aşa poznă şi minune?... Suzana s-o dat în dragoste cu privighitoriu!... Hai, fa, sâ dăm de ştire nevestelor din sat. (Iesă amîndouă în stînga.) 5 SCENA XIV Ţ A-RĂNII {viind din fund şi aductnd un năvod) VEVEKIŢĂ: Iaca năvodu lui Costantin Păscariu. Viniţi încoaci, măi, să ne punem la pîndă... gheorghe: Da nu mergem la lemne, cumătri? 10 veveriţă: Mări, cată-ţi de treabă, Gheorghi. Dac-a fi să ne potrivim noi la cîte ne-nşiră cei guleraţi, om căpchia de tot... Hai noi să ne cătăm de nevoi. gheorghe : Vasile, măi frate, d-apoi cică-i pentru binele 15 nostru... veveriţă: Se poate, cumătri, însă vina noastră-i dacă nu-i pricepem ?... Ei ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiţi ca dînşii... Ce-ai zice tu, Gheorghi, dacă te-aş povăţui în 20 limba nemţască?... ai căsca gura?... Aşa păţim şi noi cu cei ce zic că ne vreu binele. gheorghe: Oricum să fie, nu te giuca cu dracu. îi privighitor măi, îi subprefect d-nu Răzvrătescu!... are putere, frate. 25 veveriţă: Las’, cumătri, că de-alde Răzvrătescu se schimbă pe toate lunele. Ca mîni a vini altu şi ne-a zice alte poveşti... Hai la pîndă, doar om pune mîna pe rusalii. gheorghe: Unde să ne punem la pîndă, moş Veveriţă? 30 veveriţă: Cole-n crîşmă. Rusaliile se primbla noaptea prin sat; cum le-om zări, amandea pe ele. gheorghe: Dar dac-or da ele busta la noi? veveriţă: Le-om înhăţa cu năvodu ista. Hai, măi, c-o început a înnopta. 35 ţăranii: Hai. (întră cu toţii în crîşmă şi se pun de pîndă la fereastă.) (începe a înnopta.) 623 SCENA XV TOADER (viind pe furiş din stingă) O înnoptat... nu mă vede nime?... Acasă, Toadire. (Vine spre casă.) M-am' dus păn'. la 5 calea-ntoarsă ş-am făcut hăisa pe după gardu jităriei. (La uşă.) Suzano, dischide câ ţi-o vinit bărbăţelu. Iată-mă-s. (Întrînd în casă.) Lasă-mă să mă-nfrupt c-o sărutare, că-i de mult de cînd postesc. (închide uşa după el. Se aude înintru 10 un sărutat gros şi tisele.) ■_ SCENA XVI CATRINA şi ŢĂRANCELE (viind din stingă şi oprindu-se lingă fîntînă) Auzit-ati poznă! 15 S-o vezi, să. n-o crezi; Vorniceasa noastră Calcă-n străchini verzi! Haide să ae punem Colea la ptndit, 20 C-aşa pozuâ mare Nu s-a pomenit! (Se ascund pintre copacii de primpregiurul fîntîtiei.) SCENA XVII galuscus (îmbrăcat ca o ţărancă, iesă din casa boie-25 rească): Am espedat depeşa domnului ministru ; m-am costumat ş-acum zbor la amoareDar de ce oare palpită anima mea cu-atîta sforţa?... genunchii mi se taie încît n-am forţă ca să mă locomot. (Îşi freacă genunchii.) Ce emociune 30 inspiră păşiunea! 624 SCENA XVIII ŢĂRANII (ieşind din criştnă stau pe prag), TOADER şi SUZANA (la fcreasta casei lor) veveriţă : Iaca una din rusalii, măi; gătiţi năvodu. 5 suzana : Toadire, ian priveşte ce bine-i şăde catrinţa!... Ha, ha, ha. galuscus : 0! amoare! amoare! fi-mi propice!... O f Galuscus; invoacă pe strămoşul tău şi, curagiu„ amice!... io scena XIX Cei dinainte, RĂZVRĂTESCU (îmbrăcat ca o ţărancă, vine din fund, prin dreapta) răzvrătescu (alungat de clni ce hămăicsc): Tio, haită î Ţibă, tio... Era să mă mănînce haitele dracului. . i3 (Văzînd pe Galuscus.) Ce văd? o neVastă? A fi Suzana. galuscus (zărind pe Răzvrătescu): Iaca Suzana! Ah î îmi vine zburdăciune. veveriţă: Aţineţi-vă, măi, că iată-le-s ammdouă rusa-20 liile. (Ţăranii pregătesc năvodul.) răzvrătescu (apropiindu-se): Pst... galuscus: Pst... răzvrătescu: Ea-i! galuscus: Ah! 25 (Răzvrătescu şi Galuscus se răped şi se îmbrăţişează.) răzvrătescu: Dragă vorniceasa! galuscus: Cară Suzană! (Se sărută.) răzvrătescu (in parte) : Are barbă! galuscus (în parte)'. Are musteţi! 30 veveriţă: Acu-i vremea să ne-apropiem pe furiş. (Ţăranii se apropie cu năvodul gata.) răzvrătescu (stringind tare pe Galuscus în braţe):. Cine eşti? Spune, că te sfârîin! galuscus (schimbîndu^şi glasul): Rusalie! dar tu? 625 răzvrătescu: Şi eu. galuscus şi răzvrătescu (spărieţi)-. Rusalie!... piei drace! (Voiese să fugă.) 5 veveriţă : Odată, copii!... acu, să nu ne scape. (Ţăranii anine năvodul peste Galuscus şi Răzvrătesc».) suzana şi toader: Ha, ha, ha, ha! galuscus şi răzvrătescu: Ce-i asta? veveriţă: Strîngeţi bine năvodu, c-am prins rusaliile. 10 ŢĂRANII (împleticind năvodul) Le-am prins, Ie>am prins, le-ara prins I Haideţi ca să le dăm în foc, în foc nestins, 15 Sau sâ Ie înecăm. galuscus şi răzvrătescu (zbătindu-se): Agiutor! a-giutor! veveriţă : Degeaba vă zbateţi, rusalii pocite ce sînteţi, c-aţi căzut pe mîna moşului. Umflaţi-le pe sus, 20 copii, şi huştiuliuc! în fîntînă. ( Ţăranii voiesc să-i rîdice.) galuscus şi răzvrătescu: Agiutor! agiutor! SCENA XX Cei dinainte, J A N DA RMUL, TOADER, SUZANA 25 (jandarmul aduce un fanar) jandarmul: Unde-i subprefectu? veveriţă: Da ce este? jandarmul: O depeşă de la telegraf. răzvrătescu: Depeşă de la Iaşi? ad-o-ncoaci. 30 jandarmul : Ce-mi văzură ochii! Subprefectu în năvod? veveriţă: Vai de mine! Subprefectu era?... Am păţit-o! jandarmul: Ba n-aţi păţit nimicâ, că domnu Răzvrătescu îi dat afară din slujbă. 626 răzvrătescu: Eu? (Deschide depeşa şi ramine încremenit.) O! ce nedreptate! galuscus: Destituat?... bravo! Depeşa mea a avut acţiune. 5 veveriţă: Iaca!... Da aistalalt cine-i?... Cuconu Găluşcă? mare minune!... Da bine, cum dc vâ găsiţi amîndoi în catrinţe? suzana: Să vă spun eu, oamini buni. Dumnealor o vrut să vă vindece de spaima rusaliilor, io toţi: Aş! răzvrătescu: Ghidi, şîrată! galuscus: Am păţit-o ca Apolon cu Venus. Eu sînt Apolon; asta-mi dă consolăciune. toader: Dacă-i aşa povestea, hai, români, să ne ve-15 selim c-am scăpat de rusalii. toţi (veseli)'. Haide, haide. ŢĂRANII Vivat, vivat, minunat, De rusalii am scăpat I 20 TOADER Ard-o focul vornicie De cînd e Constituţie, N-am parte de însurat... Chiar rusalii m-au umflat! 25 ŢĂRANII Vivat, vivat, minunat. De rusalii am scăpat! VEVERIŢĂ De cind e prefecitnr?t, 30 Noi, sărmanii cască-gură, Cimpii, zău, am apucat ... Chiar rusalii ne-au umflat! 627 ŢĂRANII Vivat, vivat, minunat, De rusalii am scăpat 1 RĂZVRĂTESCU (arăiînd pe Galuscus) De cînd ţara, din păcate. Are capete-nvâţate. Biată limbă s-a zvîntat ... Chiar rusalii ne-au umflat! ŢĂRANII Vivat, vivat, minunat, Pe rusalii am scăpat I GALUSCUS (arătind pe Răzvrătescu) Descind cu liberalismul Şi convenţionalismul Multe capete-au secat... Chiar rusalii le-au umflat! ŢĂRANII Vivat, vivat, minunat, De rusalii am scăpat I SUZANA N-auzi astăzi decît forme; Toţi cer forme şi reforme, Eu nu cer nimic şi tac; Dar cer numai să vă plac. ŢĂRANII Vivat, vivat, minunat, De rusalii am scăpat 1 AGACHIFLUTUR PERSOANE AGACHI FLUTUR, holtei de 50 de ani GH1ŢĂ COŞCODAN, nepotul său BQMBEANU, ofiţer de artilerie 5 MOI SE SCU, factor evreu şi advocat ION BARZĂ, fecior ŞĂTRARUL NĂRILĂ, proprietar CHIR CHIRILĂ, lipscan bogat LUXIŢA FESPEZANCA, văduvă 10 TINCA, fata Lnxiţei SMĂRĂNDIŢA, fata lui Nărilă MATILDA, actriţă NECULAE, servitor de otel FRIŢ, chelner neamţ 15 POFTIŢI LA BAL, MĂŞTI. TAPIŢERI AGACHI FLUTUR COMEDIE CU CÎNTICE, ÎN 3 ACTE Scena se petrece în Bucureşti, în carnavalul anului 1863. Actul I se petrece la otelul lui Hugues; al II-lea, la Fespe-zanca, şi al III-lea, la Ghiţă Coşcodan. ACTUL I Teatrul reprezintă sala de mîacare de la otelul lui Hugues. Uşi în fund ce duce în grădină. Alte două uşi ce duc în dreapta şi în stînga. Pe planul I, în stînga, două mese cu tacîmuri. La ridicarea cortinei, un orologiu sună două după mezul nopţii. SCENA I NECULAE, FRIŢ, mai pe urmă BARZĂ neculae: Două după mezul nopţii 1 Balul de la teatru trebuie să fie pe sfîrşite. în curînd au să ne curgă o mulţime de flămînzi cu flămîndele lor. friţ: Gut, gut! Bucat est gata: şniţel, paprica, potîr-nichi de pui de găină, fazani de clapon... neculae: Taci, neamţule, să nu te-audă cineva... De vreme ce sîntem în carnaval, bieţii claponi au 631 şi ei dreptul a să costuma în fazani, ca toată lumea... Mulţi cunosc anume Claponi şi curcani» 5 Ce lucesc în lume Ca nişte fazani; însă a lor ceată. Deşi joacă rol, Miros-a poiată 10 Ş-ades e răsol. friţ (rîzînd)-. Jawohl, jawohl... neculae (în parte): Bată-1 concilia, că urît e cînd rîde! (Tare.) Friţ. friţ: Befehlen... 15 neculae: Ai aprins luminările în cabinetul domnului Agachi Flutur? friţ: Aprins tot policander. Aber, spune la mine, bitte, cine-i Herr von Agachi Vluiur ? neculae: Cine-i? Nu-1 cunoşti? Un berbant de frunte, 20 care mină viaţa cu poşta, rîde, cîntă, joacă, mănîncă cît şapte şi bea cît opt. O batilcă de şampanie ţi-o înghite dintr-o duşcă,.. Cît ai bate-n palme de trei ori, s-a dusJ... friţ : Sappermentt Bea şampanie, cum eu bere!... 25 Aber e tiner? neculae: în floare... între 30 şi 60 de ani. friţ (rîde): în floare, ca ciuperca. neculae (in parte): Iar rîde şoacaţaî a să mă bage în boală. 30 friţ: Aber e bogat? neculae: Nu ştiu ce avere o fi avînd, dar ştiu că-i darnic cît un crai. într-o zi mi-a dat bacşiş un galben pentr-un chibrit. friţ: Donnerwetterl am să-i dau un cutie întreg, cînd 35 l-oi. vedea. neculae: A venit mai dinioare o scrisoare pentru d-lui, unde-i? friţ : Aici la mine, în buzunar din dreapta, lîngă inimă. Herr Ober... 40 neculae: Ce? 632 friţ: Ştii ce socot eu?... (în taină.) Eu cred ca răvaşul ista e femeiesc, nu e bărbătesc... pentru ca nu mirosă a ţigară. neculae: Scrisoare de la vro damă? 5 friţ: Ia, ia, de la un dam. (Rîde). neculae: Piei, drace I barză (intră prin fund, îmbrăcat cu o livre strimtă)'. Aice-i hanu lui ÎZîc? neculae: Aici. Ce pofteşti? 10 barză: M-a trimes stăpînu-meu să-i opresc o odaie cu doua tacîmuri. neculae: Nu cumva doreşte ş-o masă cu două. paturi? barză: Nu. friţ (ride)\ A! schSn ta! sehr schdn! 15 barză (răsărind): Tio dihanie, că m-ai speriat! (îşi scuipă in sîn.) friţ: Ha, ha, ha. Odaie cu două tachimuri I... D-ta vii de la Gogomăneşti? barză: Ba nu, domnule; n-am fost încă prin ţara 20 d-tale... Eu sînt de la Prosteni. neculae: Se cunoaşte cale de-o poştie. barză: Mai aşa? Dar să nu ne luăm cu vorba... Aveţi odaie cu două?... neculae: Este cabinetul no. 3, Cum îl cheamă pe 25 stâpînu d-tale? BARZĂ: Cuconu Ghiţă Coşcodan. neculae (în parte): Ai!... prost tacîm! barză: Trebuie să-l cunoşti d-ta, mănîncă în toate zilele aci. 30 neculae: Dar; mănîncă de-un sfanţ şi face gură de-un galben... îl ştiu; strică pe toată ziua zece scobitori şi dă bacşiş un firfirig. friţ: Der Teufel! barză : Un firfirig I în toate zilele!... Crişu el!... Dacâ-i 35 boier, tot boier!.,. Mă duc să-i dau de ştire ca să vie degrabă. (în taină.) E c-o duducă de la fteatru, dar să nu scoateţi vorbă. friţ: Un duduc? barză: Ibovnica boierului... dar nu spuneţi nimărui; 40 mocles! (Iesă prin fund.) 033 NECULAE: Halal de dînsa... Sărmana!... (Se aude afară rîsete şi chiote de veselie.) friţ: Was ist? neculae: Vine domnu Agachi Flutur cu tarafu lui. 5 S C E N A II NECULAE, FRIŢ, AGACHI, MĂŞTI agachi (îmbrăcat în costum de paşă şi purtînd pe cap o cealma mare cu o semilună în vîrf, întră adus in triumf de o bandă de măşti). 10 măştile: Ura! ura! să trăiască Mustafa-paşa! (Se prind de mîni, joc iii rond impregiurul lui Agachi, cîntînd:) Vivat paşa Mustafa, Vivat Mustafa-paşa, 15 Işala şi maşala, Maşala şi evala! agachi: Fraţilor cauzaşi! cer cuvîntul: Aş avea să vă arăt adînca mea recunoştinţă, făcîndu-vă un engomion vrednic de a voastră strălucită adunare 20 estraordinară, dar m-aţi urducat astfel de tare, de la teatru şi pănă aci, că mi s-a răsuflat oratornicul. Daţi-mi voie însă să ma cobor pe uscat şi, drept mulţămire, v-oi cînta jalnica tragedie a lui Mustafa-paşa. măştile : Bravo! bravo! 25 agachi: Deschideţi-vă urechile şi pregătiţi-vă basmalele, căci o să vărsaţi şiroaie de lacrimi... Jalnica tragedie a unui suzeran, în trei cuplete: agachi 30 Cică demult era, era, Era un paşă Mustafa. CORUL Cică. de mult era, era. Era un paşă Mustafa. 634 AGACHI în Bucureşti se-namora De-un pui de drac şi mi-i fura. Tra, la. Ia, la. Cel drăcoşor coarne purta Şi nimărui nu le-arăta. CORUL Cel drăcuşor coarne purta Şi nimărui au le-arăta. AGACHI Dar după ce se mărita Le dărui lui Mnstafa. Tra, la, la, la. Paşa voios se bucura Zicînd: aman şi maşala I CORUL Paşa voios se bucura Zicînd: aman şi maşala I AGACHI (făcind cu degetele semnul ie coarne) Şi. de-atursci pa-şa. Mu.sta.fa. Poarti-un crai-nou sus pe cealma. Tra, la, la, la. măştile: Vivat Mustafa-paşa! agachi: Destul, că am să fac o interpelaţiune... (Cătră Neculae.) Neculae! Vin aci şi caută de te destăimrieşte, ca şi cînd ai fi să dai pelea popei. neculae: Gata sum pro confesare. agachi (serios)'. Neculae, nu-mi vorbi braşoveneşte, că nu-mi plac braşoavele. (Cu sentiment.) Viaţa-i scurta, sinetul meu; ziua se duce şi altele vin, 5 fără. urma se strecor şi ne lasă cu buza umflată... prin urmare n-avem timp de perdut cu palavre; că... aiure; răspunde numai cîte-un cuvînt la întrebările mele. Cabinetul meu gata-i? neculae: Gata. 10 agachi: Masa? neculae: Pusă. agachi: Icrile? neculae: Moi. agachi: Supa? 15 neculae: Ferbinte. agachi: Friptura? neculae: în frigare. agachi: Şampania? neculae: îngheaţă. 20 agachi: Işala! să âi blagoslovenia mea... Na! (îi aruncă făină in obraz.) toţi: Ha, ha, ha. . agachi: Fraţilor cauzaşi!... Păn-a nu întră în sanctuarul banchetului, fiecare să-şi ascuţă dinţii 25 şi să-şi spoiască urechile. Pe la sfîrşitul mesei d-nii cavaleri vor fi îngăduiţi a povesti cu glas uimit istoria amorurilor ce-au avut în frageda lor tinereţă. Cît pentru dame, gingăşia lor va fi liberă, în vremea asta, a să îndeletnici cu vro 30 cetire morală, precum nasul lui Nichipercea sau foiţa Românului. Acum haide. măştile : Hai, hai. (întră in dreapta, sărind şi cîn-tind:) Tra, la, la, la. SCENA III 35 AGACHI, FRIŢ, mai pe urmă MOISESCU friţ (oprind pe Agachi la uşă) : Herr von Vludur, iată o scrisoare pentru d-ta. agachi: De unde? Ad-o degrabă că n-am vreme de perdut cu literatura. (Deschide scrisoarea.) Tronc! Serdarul Pipirig mă înştiinţează că are să vie la soupe... Ce bondar năuc!... Cînd zice da, cînd 5 zice ba... Niciodată nu-i hotărît la nimica. (Cătră public.) Dar poate că mă veţi întreba de ce-1 economisesc, de ce-1 alint? (în taină.) Să rămîie între noi... Serdarul îi însurat c-o nevăstuică... coz!... Serdarul îi stricat de vărsat ca un ciur; iO iar serdăreasa are nişte ochi... şucada... ş-o guriţă numai atîtica, ş-o talie, care merită a să înălţa în grad; căci eu eram spătar, pe cînd boieriile. .. (Cu mînie.) Bată-1 concina de serdar; din pricina lui o sâ fim acum 13 la masa; 13! 15 număr fatal, număr pocit!... eu poroncisem să puie numai 12 tacîmuri... Dac-a mai veni şi el... (Strigă:) Chelner! Neculae! friţ: Befehlen. (Aprinde un chibrit.) Poftesc un chibrit ? 20 agachi: Un chibrit? (Stinge chibritul.) Du-te de mai adauge două tacîmuri la masă, ca să fie 14... mai iute, schnell, geschwind. friţ: Gleich. (în parte.) Nu avut noroc ca Neculai. (Iesă.) 25 agachi: Acum trebuie numaidecît să-mi caut un al M-lea musafir... unde sâ-I găsesc?... (Zărind pe Moisescu care întră.) Ce văd? un arnăut? Un arnăut poate să mănînce la masă cu un paşă. (Tare.) Hei! căpitane, căpitane. 30 moisescu (costumat arnăuieşte şi purlind ochelari pe nas, vine prin fund): Pe mine mă chemi, domnule? agachi: Iaca pozna! Moisescu, factorul meu, îmbrăcat arnăuţeşte? 35 moisescu (apropiindu-se)D-nul Agaqhi Flutur schimbat în paşă? agachi: Bine că te-am găsit, Moisescule... ştii vorba ceea, că beţivului şi dracu-i iesă cu ocaua înainte?... 40 moisescu: Cine-i dracu şi cine-i beţivul dintre noi? 637 agachi: Alege care ţi-a plăcea... Eu unul am nevoie numaidecît de-o somă de 500 'de galbini. Poţi să mi-i împrumuţi acu-ndată ? moisescu: Chiar acu? 500 de galbini. Ia să caut. 5 (Caută prin buzunar.) Am trei sfanţi. agachi: Bagă-ţi-i în ochi. Să-mi aduci mîni dimineaţa banii acasă. moisescu: Bucuros. agachi: Cu cît la sută? tot cu 18? 10 moisescu: Ba cu 24. agachi : Cu 24! de ce nu cu 50 ? moisescu : Persoana care împrumută a găsit cu cale să mai mărească dobînda. agachi: Pentru ce? 15 moisescu: Vremele-s grele... A dat locustele-n ţară.., agachi: Ce cămătar afurisit! moisescu: Mă iartă, boierule, domnul Zarafopuîos nu-i cămătar. El îşi speculează banii ca toată lumea. agachi: Ca toată lumea cea evreiască... Fie!... pri-20 mese să plătesc şi dobînda de 24. moisescu : Afară de comisionul meu ? agachi (in parte)'. Fie chiar botezat, evreul tot zaraf. moisescu: Aud? agachi: Se înţelege, bez comisionul d-tale. 25 moisescu : Prea bine; mîni dimineaţă, ţi-oi număra banii. (Voieşte să iasă,) agachi: Moisescule! moisescu: Poroncă? agachi : Aş vrea să-ţi fac două propuneri. Primo, să-mi 30 arăţi pe hoţul de Zarafopuîos, care mă mănîncă de viu. moisescu : Nu sc poate; el doreşte să rămîie necunoscut. agachi: Pricep; vrea să stea la poteca, nevăzut de grija pot ir ei. Secundo, ţi-aş propune să mănînci 35 cu mine astă-seară, ştiu că eşti posomorit şi nesuferit, dar n-am ce face ; îmi trebuie un al 14-lea musafir. Primeşti? moisescu: Ba mi-i peste putinţă... foarte mulţămesc. M-am îmbrăcat arnăuţeşte ca să pot urmări, 40 la bal masche, pe un datornic râu de plată, un 638 cuconaş cu geamu-n ochi, şi n-am vreme de ban-chetuit. agachi : Nu ? Ei! apoi să-ţi spun una ? moisescu: Spune. 5 agachi: Să-mi pleznească ochii dacă-mi pare rău... fiindcă eşti vesel ca un cioclu. moisescu (atins)'. Se poate, boierule; dar eu, vezi d-ta, sînt un om regulat, liniştit, precum se cuvine la vîrsta mea; iar nu ca d-ta, care trăieşti 30 în nebunii. agachi: Bravo, Moisachi; fă-mi morală, dă-mi bani pe miere, cît sîntem încă în carnaval... Cruce-agiută, zi-nainte; te-ascult cu dragoste şi cu umilinţă. 15 moisescu: Poate câ n-am dreptate?... Degeaba ai îmbătrînit. D-ta te crezi tot de 25 de ani, arunci banii pe fereastă şi nici gîndeşti că al un nepot, un clironom. agachi: O! cît pentru nepotul meu, nu-i duce grijă. 20 El are stare; a clironomisit 10 000 de galbini de la biata soră-mea, de la maică-sa, şi se vorbeşte în tîrg că ar fi întreit soma cu speculaţie... Crişu el! ştiu că profitează de plăcerile tinereţilor!... Cînd cheltuieşte un galbin, se-mbracă în 25 negru şi boceşte trei zile. moisescu: Ei! ş-apoi rău face? agachi: Apoi, Moisescule, dacă nu I-aş cunoaşte creştin, l-aş crede botezat ca hahambaşa ta... (Se închină.) 30 moisescu (mînios): Sluga d-tale. (Iesă prin fund.) agachi (urmărindu-l pană la uşă): Hep, hep, hep. (Vineîndărăt.) Ha, ha, ha, s-a supărat tîrtanul!... Ţîfnoasă iudă!... Ei! dar cu toate aceste n-am un al H-lea musafir... (Strigă:) Chelner! 35 SCENA IV AGACHI, FRIŢ, mai pe urtnă BOM BEA NU friţ (alergind cu chibritul aprins): Befehlen... Poftesc un chibrit, domnule? 639 agachi: Măi, da ce are neamţul ista cu chibriturile? (Stinge chibritul.) Ascultă:. aleargă Ia uşa teatrului şi-mi adă la masă pe cea întîi mască care-a ieşi. 3 bombeanu (intră prin fund): Chelner! adă-mi un bulion, o potîmiche friptă ş-o butelcă de Bordeaux. (Se aşează la o masă.) agachi (încet lui Friţ): Stăi pe loc. (în parte, căutînd la Bombeanu.) Un tînăr care se pare flămînd 10 şi-i singur... Iată musafirul ce-mi lipseşte: ecce homof bombe AN u: Chelner, ai auzit ce ţi-am poroncit? FRIŢ: Jawohl; aduc îndată. agachi (apucînd pe Friţ de mînă, încet): Sa. n-aduci 15 macar un morcov degerat, că te ucid... Hai, piei! friţ (spăriet): Was ist? Sappermeni! (Iesă alergînd.) agachi (închinîndu-se lui Bombeanu): Domnule... bombeanu: Domnule... (Rîzînd.) Mucalit paşă? .20 agachi (zimbind): îţi plac?... Ei! apoi, treaba merge strună. bombeanu: Ce treaba, domnule? Nu te-nţeleg. AGACHI: Domnule, bunul meu, fie-i ţarina uşoară f zicea că, decît singur la masă, mai bine tatari .25 în casă. bombeanu : Bunul d-tale avea dreptate J... Cum ÎI chema? agachi: Banul Hagi Flutur... bombeanu (ţnckinîndu-se): Dumnezeu să-l odihnească. 10 agachi (închinîndît-se): Amin!... Prin urmare, îmi vine să plîng văzîndu-te c-ai să mănînci ca un cuc. bombeanu : Bunătatea d-tale, efendi... însă nu-i vina mea... Am sosit mai dinioare în Bucureşti, de 35 unde lipsesc de doi ani, şi n-am avut timp să-mi găsesc tovarăşi pentru soupe. agachi: Ce-mi auziră urechile?... ai avut nenorocire a te depărta de acest oraş, cuibul veseliei ş-a noroiului! Te jălesc din fundul inimei... Poate 40 că din pricina creditorilor ai fost silit... €40 j bombeanu (rîzind): Tocmai... am vro cîţiva, care-s din soiul corbilor. agachi (strîngînd de mină pe Bombeanu) : A! domnule, sîntem meniţi amîndoi a ne cunoaşte ş-a ne apreţui. Eu am numai un creditor, dar cumpăneşte cît o sută. închipuieşte-ţi un eleşteu plin de lipitori, şi astfel îi avea fotografia Iui Zara-fopulos. bombeanu; Zarafopuîos!... E unul din corbii mei. agachi: 18 la sută? bombeanu : Cu dobînda plătită-nainte. agachi (cu simpatie): Avem amîndoi acelaşi călău. (Strînge de mîna pe Bombeanu.) Şi de râul lui ai părăsit Parisul României? bombeanu ; Dar... şi din alt motiv. agachi: Vro desperare de amor, poate? bombeanu: Ai gîcit ca Nastratin Hogea. agachi: îmi era văr primar păn-a nu muri, căci eu sînt Mustafa-paşa. bombeanu: Ha, ha, ha, te găsesc nostim, domnule, şi-mi placi. agachi: Cu atît mai bine, că şi eu te găsesc nurliu. Domnule, vorbă multă, deputăţie... sărăcie vreu să zic; ai să faci soupâ singur, lucru foarte trist!... pe de altă parte, noi sîntem 13 la masă, lucru foarte primejdios... bombeanu: în adevăr, unul din d-voastră trebuie să moară păli' la anul... agachi: Despre care Dumnezeu ferească!... Prin urmare, vin de te-adauge la masa noastră, ca să fim 14... Vrei? bombeanu (rîzînd): Bucuros. agachi: Işala! acum ascultă: ai stomah bun? bombeanu: Cît un tun. agachi: Bei voiniceşte? bombeaxu: Cînd se-ntîmplă... agachi: Ai urechile deprinse cu glume cam răsunătoare ? 641 bombeanu: Domnule, urechile mele-s deprinse cu tunul, căci am fost artilerist. agachi : Minunat... Hai degrabă dar, că ne-aşteaptă. prietenii... (Se îndreaptă spre uşa din dreapta şi zice pănă a nu ieşi.) A! apropo... Vreu să te încredinţăz că nu-s un intrigant. Mă numesc Agachi din botez; mă. cobor din vechea şi vestita familie a Flutureştilor şi... nu umblu după domnie... bombeanu: Nici eu... agachi (strîngîndu-l de mină)'. Dă-mi voie să te felicit... Numele d-tale? bombeanu: Bombeanu, ofiţer de artilerie. agachi: Şi la mai mare... Ne cunoaştem, ca şi cînd ne-am fi făcut unul pe altul. Haide la masă. (Iesă amîndoi la braţetă cîntînd:) Hai, prietene, voios. Să mîncăm, să bem vîrtos. Şi sâ rîdem amîndoi De necazuri şi nevoi. SCENA V COŞCODAN, MATILDA, NECULAE (Coşcodan întră prin fund, dînd braţul Maiild-ei. El e îmbrăcat cu frac negru şi poartă n uma i o mănuşă albă; are nas m inciunos. Mau!da e în costum de fantazie.) coşcodan (în pragul tisei): Tontule, dobitocule, chio-rule... neculae (alergînd din dreapta): Ce este? coşcodan : Hămesitul cel de chelner mi-a vărsat pe frac o butelca de untdelemn. matilda: Mare lucru! coşcodan : Poftim!... tocmai cînd eram dispus să petrec şi eu, să fac cheltuială... matilda: A! (în parte.) Nu-] credeţi, că se laudă. coşcodax (cătră Neculae): Ce stai acolo înfipt ca un butuc şi boldeşti ochii Ia mine? Adă un şervet de mă şterge. 5 neculae: îndată, domnule. (Şterge mînica lui Coşcodan.) coşcodan: Mai încet, că-mi rozi postavul... Un frac nou-nouşor, numai de 5 ani. Uf! cald e aci.1... Matildă, scoate-mi nasul, câ mă înăduş. 10 matilda (dezlegîndu-i nasul): De ce l-ai luat aşa de strîmt coşcodan: Ăsta era mai ieftin. neculae (în parte): Iaca! Domnişorul ăla care se hrăneşte cu ouă coapte? Prost tacîm! 15 coşcodan: Neculae, venit-a feciorul meu să-mi oprească un cabinet ? neculae: Venit. Cabinetul no. 3 e gata. coşcodan: Bine... Azi sînt hotârît să întru în cheltuială, pentru hatîrul Matildei. Ţi-e foame, 20 dragă ? matilda: Foame, de mi s-au lungit urechile cît a tale. neculae (în parte): Bre! flămîndă trebuie să fie! coşcodan: Neculae, pune degrabă să ne coacă vro trei ouă. 25 matilda: Trei ouă? coşcodan: Două pentru mata şi unul pentru mine. neculae: Nu-s proaspete, domnule. Bucătarul le-a aruncat pe toate, că erau clocite; dar dacă poftiţi în loc de ouă o omletă cu zahar, c gata. 30 coşcodan: Unde-i carta? neculae: Poftim. (Dă caria de bucate.) matilda : Adă s-aleg eu. coşcodan: Ba nu, ba nu; asta-i treaba mea. (în parte.) De-aş lăsa-o pe dînsa, cine ştie ce-ar mai 35 cere... şi deodată m-aş trezi c-o notă de doi icosari... neculae: Avem un ananas proaspăt... Nu poftiţi, cuconiţă? matilda: Ananas? unde-i?... Mă nebunesc după 40 ananaşi. G43 neculae (aducînd un ananas): Iată-I. coşcodan (în parte, consultînd carta)-. Ananas, jumătate de icosar felia! matilda (mirosind ananasul): Ce frumos mirosă! 5 E numai bun de mîncat! coşcodan (în parte): Jumătate de icosar! (Tare.) Dâ-I încoaci să-l văd. (îl mirosă.) Nu-i destul de copt, nu-i ajuns în vîrsta legiuita. MATILDA: Da ce, ai vrea poate să se scrie la oaste ? 10 coşcodan: Matildă, ananasul verde e otravă curată... Neculae! pregăteşte-ne o salată de ridichi. matilda: Ce facc? ridichi în loc de ananas? coşcodan : Stomahicon, soro. matilda: Ridichi? ananas ţigănesc? Mănîncă-le d-ta, 15 coşcodan: Ei! apoi adă-ne un befteac, fără cartofe. matilda (în parte): Fără cartofe e mai ieftin. coşcodan (consultînd carta): 10 lei biftecul! Era numai 5 lei azi-dimineaţă, neculae : După mezul nopţii preţurile-s îndoite. 20 coşcodan: Şi porţiile scăzute. (în parte.) Altă dată am să vin ziua să fac soupe. matilda (după ce a- consultat carta) : A!... eu mi-am găsit ce-mi trebuie. coşcodan (îngrijit): Ce-ai găsit, ce-ai găsit? 25 matilda: Papagal fript! coşcodan: Papagal? Unde-ai văzut papagal? matilda (arătînd carta): Aci, în rîndul fripturilor. coşcodan (cetind): Caşcaval fript!... auzi? papagal? (în parte.) Prost dascal a mai avut, sărmana! 30 neculae: în sfîrşit, eu mă duc s-aprind luminările în cabinetul no. 3. Aveţi bunătate d-voastra de-alegeţi bucatele. scena vi COŞCODAN, MATILDA 35 COŞCODAN': Du-te, du-te... Nu pot să sufăr să-mi stea un chelner în spinare... Tot te îndeamnă să iei ba una, ba alta. Mai bine s-alegem ce ne 644 place, nu-i aşa, Matildo?... doar n-am venit aci ca să mîncăm... matilda: Ce zici? coşcodan: Să ne-mbolnavim... Am venit mai mult 5 pentru mulţămirea de a fi singuri... ca doi porumbaşi. (Consultând carta.) Ia sa vedem... am zis un biftec... matilda: Fără cartofe şi fără came. coşcodan: îl vrei fără carne?... fie! 10 matilda: Nu ţi-e ruşine obrazului!... o dată în viaţa ta m-ai adus la restorant şi te tîrguieşti pentr-o cartoafă... A ! de-aş fi putut gîci că eşti ceea ce eşti, pe cînd îmi făceai curte... coşcodan: Ceea ce sînt? da ce sînt, Matildo? 15 matilda: Eşti un... nu mă face să-ţi zic pe nume... De cînd am avut slăbiciunea să te-ascult, n-ai avut galantomie să-mi faci un prezent cît dc mic ; nu mi-ai dat nici macar un buchet de flori. coşcodan (atins): Poate sâ fi uitat buchetul; însă mi 20 se pare că ţi-am dat... matilda: Ce? coşcodan': Ţi-am dat sfaturi prieteneşti. matilda: Şi altă nimica... Eu ştiu că cavalerii sînt fericiţi să dea suvenire la dame: inele, braţele, 25 buchete... d-lui însă da sfaturi... că nu-I ţin nici o para. Vrei să-ţi spun una şi bună? Eşti un guzgan. coşcodan: Un guzgan? A! Matildo... dacă te-ar auzi cineva, ar crede că rod oase... că mă închin 30 la bani, că sînt un om interesat... în adevăr, nu-mi place să fiu mînă spartă, ca mulţi alţii; dar asta nu vrea să zică că aş fi ceea ce-ai spus... A! Matildo, m-ai atins fără nici o cruţarc, m-ai supărat peste măsură, şi nu m-aş fi aşteptat 35 niciodată, după cîte-am făcut pentru d-ta, să mă tratezi astfel. (Se înduioşează.) Guzgan? Eu? (Plînge.) Pentru că, în loc de ananas, am cerut ridichi!... am crezut că-ţi plac mai bine... (Consultînd caria.) Dar, de vreme ce nu le poţi 645 suferi, să nu mai fie vorbă... Spune, vrei o porţie de licorin zvîntat? MATILDA (întorcindu-i spatele): Da-mi bună pace. coşcodan: Matildo,.. 5 matilda: Poronceşte ce ţi-a plăcca... Eu mă duc în cabinet. coşcodan: 0 porţie de licorin... matilda (ieşind în stînga)-. Aşa mi se cade, dacă am a face cu domnişori perpeliţi. 10 coşcodan: Perpelit! eu?... Ei! s-a trecut cu gluma... Auzi ? inele, braţele ? tot lucruri scumpe!... Vrea să zică ea nu mă iubeşte pentru mine, mă iubeşte pentru juvaeruri, parc-aş fi juvaergiu... (Stă pe gînduri.) 13 scena vii COŞCODAN, FRIŢ, mai pe urmă AGACHI friţ (viind prin fund)-. Iar un ravaş pentru d-nu Agachi... îmi vine a crede că-i Postmeister. (întră în dreapta.) 20 coşcodan (cătră public): Oare n-as face bine să-i dau paşport de drum jupînesei Matilda?... Cum mă sfătuiţi?... Decît m-oi ruina, dîndu-i diamante şi hrânind-o cu papagali fripţi, mai bine... plecăciune... Nu-i aşa? 25 agachi (afară): Tronc!... altă belea acu... coşcodan: Aud? vine cineva... Să nu mă cunoască. (îşi pune nasul.) agachi (întrînd cu răvaşul în mînă): Mînca-I-ar moliile să-l mănînce! Năucul cel de Pipirig îmi scrie din 30 nou că nu poate veni la masă... şi din pricina lui ne găsim iar 13... Bată-1 pîrdalnicul!... cum să fac?... Am apucat de-am poftit pe Bombeanu ş-acum nu pot să-l dau afară, pentru ca să rămî-nem numai 12... Bombeanu mi-i drag; el mă-35 nîncă şi bea ca un voinic, e vesel, mi-a istorisit amorurile Iui c-o demoazelă Tinca, fata cucoanei Luxiţa Fespezanca, care-a fi aceea... nu pot 646 să-i zic: prin urmare, domnule, fă-mi plăcerea de a-ţi căuta de drum... Cum dracu să scap de numărul 13? (Se primbla tulburat prin scenă.) coşcodan (şezînd la o masă şi of tind) : Păcat că nu mai 5 sînt ouă !... agachi: Ce văd? Un nas minciunos ! (Se apropie de Coşcodan şi-l bate pe umere.) Domnule Nasoian. coşcodan (răsărind): Ha! (îi cade nasul.) agachi : Nepotul meu ! 10 COŞCODAN (cu mirare): Moşul meu! Moşul meu în şalvari de paşă ! agachi: Precum vezi, Ghiţă dragă... Fiind în carnaval ... coşcodan: La vîrsta d-tale!... un om aproape de 60 15 de ani.!... Ce ruşine! Ar trebui să-nţelegi că ţi-ai trăit traiul şi ţi-ai mîncat malaiul de mult... Eu sînt tînăr, şi nu fac nebunii ca d-ta. agachi: Aşa este; tu ai tinereţă, dar fiindcă nu ştii să profiţi de dînsa, ţi-am luat-o împrumut pentru 20 ca să nu mucezească. coşcodan : Frumos ! agachi : Ce-ţi foloseşte că ai numai 25 de ani ş-o inimă zbîrcita ca o ciupercă degerata; eu sînt cu părul sur, nu zic ba, dar încai inima mea e de 25 de 25 ani. Ea zburdă şi bate ca un clopot... coşcodan: Ca un clopot dogit. Agachi: Mai bine aşa decît sâ sune a gologan, ca inima ta. coşcodan: Nu te-nţeleg; dar oricum să fie, eu ştiu 30 unde merg şi unde-oi s-ajung... agachi: Tu, să-ţi spun eu ce-ai s-ajungi. Toată viaţa ta ai să strîngi para cîte para ş-ai să trăieşti sărac, ca să mori bogat. Hainele tale ai să le porţi cîte zece ani, ş-o păreche de mănuşi cîte şese luni. Caii tăi or să şeadă cu dinţii la stele; 35 slugile tale or sa postească 365 de zile pe an, luînd pildă de la stăpînul lor, şi, cînd îi închide ochii, lumea are să zică c-ai murit pentru ca să economiseşti cheltuielile vieţii. 647 coşcodan: Prea bine; şi d-ta ai s-ajungi în curînd cu cîrjă, cu trupul gîrbovit şi, cu tufă-n buzunar. agachi: Fie, însă păn-atunci, fiindcă am nevoie de un al 14-lea musafir, vin de mănîncă cu noi. 5 coşcodan: Ba, foarte mulţămesc... Căci în asta-noapte sînt hotărît să cheltuiesc o parte din averea cea care-o adun para cîte para... agachi: Taci, nu spune una ca asta, că se cutremură pămîntul. 10 SCENA VIII AGACHI, COŞCODAN, BARZĂ barzA: Cucoane, a început a ninge. S-aduc o birjă? coşcodan: Nu-i nevoie, câ doar nu şed peste lume... O palmă de loc. 15 agachi (în parte)'. Tocmai la barieră. Se teme să cheltuiască doi sfanţi. barz.X: Cucoane, da-i zăpada la gcnunchi, coşcodan: Ei! nu mai bodogăni. agachi: Al tău e ţopîrlanul ista? 20 coşcodan: E lacheul meu. agachi: Trebuie să fie flămînd. împrumută-mi-l pe vro două ore. coşcodan: Da cc vrei să faci cu el? agachi: Vreu să-l fac al 14-lea musafir. Hai, ţopîrcă, 25 vin cu mine la masă. Oi spune prietenilor că eşti un prinţ costumat în lacheu. coşcodan: Moşule, nu se cuvine... agachi: De ce eşti prost? O fac în interesul tău. coşcodan: Cum asta? 30 agachi: Am să-l îndop astfel, îneît să n-aibă nevoie a mînca toată ziua de mîni... O cheltuială mai puţin pentru tine. coşcodan : Bine zici. agachi (în parte)'. Bre! înc-aşa zgîrcit! (Cătră Barză.) 35 Hai, mă; dar să nu cumva să deschizi gura cît îi fi Ia masă. 648 barzA. Dec! d-apoi cum, Doamne, iartâ-mă! oi mînca, ţâră să deschid gura? agachi: Vreu să zic, să nu vorbeşti. barză: N-ai grijă, cucoane, eu înghit şi tac. agachi: Rămîi sănătos, Ghiţă, fătul meu, daria seama să nu faci cheltuieli nebuneşti în astă-noapte... Fii măsurat, dragul moşului, fii măsurat; suie-tc păn' la o sfănţoaică, o sfănţoaică şi jumătate... nu mai mult. coşcodan (supărat)-. N-am nevoie de sfaturile d-tale. (Agachi fi Barză întră in dreapta.) SCENA IX COŞCODAN, mai pe urmă MOISESCU coşcodan: Are noroc Barză, are să mănînce cît şepte fără să scoaţă o para din pungă. moisescu (viind prin fimd): A! Domnule Ghiţă, bine că te găscsc... coşcodan: Moisescu, arnăut! moisescu: Nu băga de seamă... Am văzut astăzi dimineaţă pe şatrarul Nărilă; i-am vorbit de d-ta şi i-am spus că doreşti să-i fii ginere. coşcodan: Mai încet, nu vorbi aşa tare, sâ nu te-audă oarecine. (Arată cabinetul din stînga.) moisescu: O damă? coşcodan (în taină)'. O primadonă de la opera din Paris, sosită ieri în Bucureşti. moisescu: Cum?... de-abia s-a coborît din trăsură ş-ai şi izbutit ?... berbantule! coşcodan: Cine-i galantom şi frumos, lesne izbuteşte cu actriţele... Dar spune-mi ce-ai pus la cale cu şatrarul? moisescu: După recomandaţia mea, şatrarul este dispus a-ţi da fata... Cît pentru duduca Smărăndiţa... coşcodan : Grasă-i ? moisescu: Cine? duduca? coşcodan: Ba... zestrea. moisescu: Şatrarul e proprietar mare. 649 coşcodan : N-are datorii ?... Nu se amestecă în politica ? ' . moisescu: Nu. coşcodan: Prea bine. moisescu: Am decidat cu şatrarul ca să vă întîlniţi într-o casă străină, la o cunoştinţă a mea, d-na Luxiţa Fespezanca, care dă mîni un bal. coşcodan: N-o cunosc. moisescu: Nu face nimic. Te-oi prezenta eu... Vino pe la 9 ore, împreună cu moşul d-tale. coşcodan: Ce nevoie este să mai vie şi moşul meu? moisescu: Ca un om care-i mai bătrîn, ar fi bine sâ între el în vorbă cu şatrarul. coşcodan: Fie; mîni om veni amîndoi, negreşit. moisescu : Minunat!... A! apropo; se înţelege că, îndată după nuntă, mi-i plăti comisonul de 5 la sută din capitalul zestrei, după obicei.., Adio. coşcodan: Nici vorbă nu-i. (în parte.) Aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde. COŞCODAN, NECULAE, mai pe urmă MATILDA neculae (ieşind din cabinetul din stînga): Domnule, dama cea din cabinet spune că moare de foame. coşcodan: Na, deocamdată dă-i Reforma s-o cetească. (Neculae iesă.) Ce dracu să-i dau să mănînce... ouă nu mai sînt, ridichi nu vrea.., şi celelalte bucate-s scumpe foc... Dar oare dac-aş împlini-o cu dînsa înainte de soupe n-ar fi mai nemerit ? Fiindcă o să mă-nsor, nu se cade să mai am relaţii de mîna stînga... Biata Matildă!... Ce-o să mai plîngă, ce-o să mai jălească!... SCENA X Dragi Matildă I ce rău îmi pare Să pun un capăt 1-al tău amor; în al meu suflet simt o mustrare. Dar n-am ce face, eu mă însor! Astfel e lumea, Matildâ dragă! Toate, ah ! toate au un sfîrşit. Amorul nostru a fost o şagă 1 (bis) Ş-acum sorocul i s-a-mplinit. f 5 matilda (inlrînd furioasă): Mă rog, d-ta mi-ai trimis Reforma pentru ca să-mi potol foamea? Na, mănînc-o friptă. (îi aruncă jurnalul în obraz.) coşcodan: Ah! Matildo, nu te mînia, ci mai bine plîn-ge-mă, boceşte-mă, căci mi-a căzut un trăsnet 10 pe cap. matilda: Ce trăsnet? coşcodan: Măiculiţa mea ! a aflat moşul meu că sîntem în legătură amîndoi. matilda: Ei ş-apoi? 15 coşcodan: A! Matildo!... nu-1 cunoşti pe moşul meu ce om este!... un paşă... ba nu... un bătrîn serios, morocănos, de pe vremea lui Papură-vodâ, care crede că actriţele-s cu dracu. El mi-a hotărît!... Ah! Matildo, nu mă lasă inima să-ţi 20 spun ceea ce mi-a hotărît. matilda: Da nu te mai strîmba şi spune. coşcodan : Matildo, să fii cu curaj... Moşul meu mi-a găsit o mireasă şi mi-a poroncit să mă-nsor numai-decît păn-în trei zile, căci alminterea mă blas-25 tămă şi mă desclironomiseşte. matilda: Ş-apoi ce-mi pasă mie? Insoară-te. coşcodan: Cum? nu-ţi smulgi părul de desperare? mat\lda: Nici gîndesc. Căsătorie bună! să te văd c-o claie de copii şi cu floricele la urechi. (Voieşte 30 să iasă.) coşcodan: Matildo... matilda: Ce mai vrei? coşcodan: Dinioarea m-ai acuzat c-aş fi un zgîrcit, m-ai poreclit guzgan... ca să-ţi dovedesc că şi 35 eu am obiceiul a da suvenire Ia dame, te rog să primeşti din parte-mi, păn-a nu ne despărţi, o buclă de păr. (Voieşte să taie cu un cuţit o buclă din părul lui.) 651 matilda: Păstreazâ-1 pentru mireasa d-tale ca un prezent de cununie, un adevărat prezent de perucher. coşcodan: Matildo!... (Îşi pune nasul.) (Se aud în dreapta chiote vesele.) Măştile : în sănătatea lui Mustafa-paşa ! SCENA XI COŞCODAN, AGACHI, MATILDA, BOMBEANU, BARZA, NECULAE, MĂŞTI (toţi întră cu paharele în mină) MĂŞTILE Vivat paşa Mustafa! Vivat Mustafa-paşa î etc. agachi: Neculae, adă punciul aci. (Neculae aduce un mare vas cu punci.) coşCodan (în parte): înghite-Agachi! agachi: Ce-am văzut? Matilda! artista noastră cea iubită? Fraţilor căuzaşi, să bem în sănătatea Matiidei. măştile (Und): în sănătatea Matiidei! matilda: Domnilor... vă muiţămesc... Da ţi-mi voie însă să vă prezint o persoană rară în societatea românească! Un tînăr de 25 de ani, elegant, frumos ca soarele, dar zgîrcit... de se răsuflă numai pe-o nară de economie. agachi: Unde-i? matilda (aducînd din fund pe Coşcodan, care caută să fugă): Iată-1! agachi (în parte): Nepotul meu! (Tare.) Fraţilor căuzaşi! rîdicaţi-I în triumf şi-l puneţi pe masă, ca să asculte judecata Iui Solomon. coşcodan (zbâtîndu-se în mînile măştilor): Domnilor ! îmi boţiţi hainele. AGACHI: Acum, în puterea noastră de cadiu, îl osîndesc să asculte cu luare-aminte cînticul său. (Măştile stau grupate împregiurul mesei pe care stă Coşcodan.) I Cunosc din întîmplare Un tînăr Coşcodan Ce are multă stare 5 Şi suflet de guzgan. Elegant ca o păpuşă. Acest tînăr galantoni Poartă numai o mănuşă, Căci c foarte econom. 10 El trăieşte calicit, Ca să moarâ-mbogJţit. II El cu răbdări prăjite Hrăneşte trupul său ' Şi nencetat înghite Bordo... din eleşteu. Cînd doarme-n nepăsare, Acest tînăr galantoni Se răsuflă pe o nară, Căci e mare econom. El trăieşte calicit, Ca să moară-mbogăţit. coşcodan (furios): Domnilor, daţi-mi drumul. (Voieşte să sară de pe masă.) matilda: Ba nu; ţineţi-1 pe loc, ca mai este un al treilea cuplet. agachi: Cîntă-1, Melpomeno! matilda: Bucuros. III Sărmanul se socoate 30 XJn Doa Juan frumos; înşeală cît se poate Şi-i foarte generos. Ca prezente de iubire 35 Acest tînăr galantom 653 Dă. din pâru-i două fire. Căci e mare econom. El trăieşte calicit, Ca sâ moară-mbogăţit. 5 toţi: Ha, ha, ha. (Coşcodan sare de pe masă şi fuge prin fund, în rîsul tuturor.) ACTUL II Teatrul reprezintă un salon de bal cu uşi mari în fund, care se deschid în al doilea salon luminat cu policandre; uşă in 10 dreapta; o masă de cărţi în fund, în stînga. SCENA I FESPEZANCA, TI NC A, MOISESCU, INVITA ŢI LA BAL, mai pe Urmă NĂRILĂ CU SMÂRĂNDIŢA (Arie ăi val}) 15 TOŢI (jucind valţul) Ce plăcere-n carnaval De-a petrece noaptea-n bal, De-a sări mereu în joc 20 Şi de-a sâ-nvîrti pe locl (Cavalerii se închin la dame şi le duc în salonul din fund.) MOISESCU: Cucoană Luxiţă, balul d-tale e minunat de frumos şi de vesel! fespezanca: Aşa mi se pare şi mie... nu că mă laud, 25 dar ca mine nici o damă nu are talentul sâ însu- fleţească o adunare. moisescu: Şi nici că-i de mirat, cucoană. Amabilitatea d-tale îneîntă pe toţi cavalerii... ea-i un capital ru dobînda de 50 la sută. 654 fespezanca: Destul, destul, Moisescule; nu-mi bombarda modestia cu complimente... Tincă! tinca (viind din fund) : Aud. fespezanca (încet): Ce ţi-a spus la urechi cavalerul 5 tău, în vreme ce jucaţi valţul ? tinca: Mi-a mărturisit câ-i era prea cald. fespezanca: De treabă tînăr!... Se cunoaşte că-i bine crescut. tinca: Şi că se teme de căldură... Dar cum de-ai 10 văzut, maman, că mi-a vorbit la ureche? fespezanca: Ochii mei te urmăresc necontenit... tixca: Pentru ce? fespezanca: Pentru ca să priveghezc asupra nevinovăţiei tale. (Duios.) Tincă, tu nu ştii ce vrea 15 să zică a fi mamă. tixca; încă nu, maman. fespezanca (sărutînd-o): Draga neneacăi! moisescu: Iaca si şatrarul Nărilă cu duduca Smârăn-diţa. 20 NĂRILĂ: Sărut mînile, cucoană Luxiţă... sănă... (strănută) toasă? fespezanca: Mulţămesc, dar d-ta? nărilă: Eu am prins un gutu... gutu... (strănută) rai de cele tătăreşti. 25 tixca: De ce-aţi venit aşa de tîrziu, Smărăndiţa? smărăndiţa: Din pricina babacii. Pune-ţi în gînd că, de vro zece zile, ba baca s-a îndrăgit de paseri ş-a cumpărat vro 30 de canari. tinca: Şi ce face cu dînşii? 30 smărăndiţa: Petrece toată ziua în societatea lor... Pan-îl scoţi dintre jigănii, îţi iesă sufletul. nărilă: O mărturisesc, singura mea mulţămirc c să... e să... (Strănută.) fespezanca (rîzînd): Să strănuţi? 35 NĂRILĂ: Ba, să aud canarii ciripind... De-acolo încolo, lumea mi-i cu totul adiafora. fespezanca: Frumos compliment ne faci, arhon şatrar! nărilă: Adică vorba vine, căci îmi plac şi adunările care se isprăvesc devreme... Moisesculc, sosit-a 40 ipochimenul ? 655 moisescu: Domnul Ghiţă Coşcodan? încă nu, dar îl aştept să vie cu moşul sau, ca să între în vorbă cu d-ta despre cununie. tinca: Ce cununie? nArilĂ: A Smarăndiţei. tinca: Ce-aud? Te măriţi, dragă? smârăndiţa: Aşa se vede, NĂRILĂ: Şi la capul d-tale, duducă Tincă. tinca: Merci. fespezanca: O! cît pentru dînsa, avem n-eme... Amatori n-or lipsi. moisescu: Cred şi eu; duduca Tinca are zestre de 30 000 de galbini! nArilă: Vorba ceea: marfa să fie bună, muşterii nu lip... (strănută) sesc. tinca şi smărăndiţa: Muşterii! fespezanca: Cu adevărat... Chiar în iarna aceasta s-au prezentat mai mulţi tineri... vro şepte, foarte buni. tinca: Mai cu seamă domnul Bombeanu... un ofiţer de artilerie, recomandat de însuşi moşul meu, prefectul. NĂRILĂ: D-nul Bombeanu ? îl cunosc... un tînăr cu stare şi cu hristoitie... De ce nu l-ai ginerit, cucoană Luc... Luc... ? (Strănută.) fespezanca: Tinca e prea tînără încă... prea fragedă... (în parte) ş-apoi nu vreu s-ajung iaca de pe-acu. moisescu: Lăsaţi-mă pe mine, cucoană, să găsesc un barbat duducai Tincăi. Am la mînă un procuror fein, fein... Să-mi daţi voie ca să vi-1 prezint. fespezanca: Fie; prezent ează-1... însă nu ieu nici o hotărîre... Dacă mi-a plăcea... om vedea... avem vreme. (Orhestra începe a cînta un cadril. Doi cavaleri vin de invită pe Tinca şi Smârăndiţa.) MOISESCU: Iaca contradansul începe... Cucoană I.uxiţă, vrei să jucăm împreună? fespezanca: Oare... să joc?... Hai! (Moisescu îi dă braţul.) TOŢI (iesă chitind) Ce plăcere-n carnaval De-a petrece noaptea-n bal etc. (Toţi se duc în salonul din fund.) SCENA II AGACHI, COŞCODAN, BARZĂ agaciii: Da bine, unde mă duci, Ghiţă? coşcodan: La bal, moşule. agachi: La bal?... la cine? coşcodan: La o văduvă. agachi: Se vede că face praznic de sufletul răposatului ... bakză (rîzînd): Hi, hi, hi, mare poznaş e cuconul Agachi. coşcodan: Bade Stane, te poftesc sâ nu te-amesteci în conversaţia noastră. agachi ; Da de ce-1 opreşti ?... vorbeşte frumos creştinul. barzX: Hi, hi, hi; mă iei în trei parale... Hi, hi, hi. coşcodan: Iar te hlizeşti?... (Cătră Agachi.) Te-ai apucat de l-ai îmbătat ieri noapte, şi de-atunci e nesuferit. agachi : Bietul flăcău! nu mîncase de două ziie acasă la tine. coşcodan: Să lăsăm vorba asta, moşule; ştii pentru ce te-am rugat să mă-ntovărăşeşti acilea? agachi: Ba. coşcodan: Pentru o treabă foarte importantă. agachi: Mă miram eu să cheltuieşti tu degeaba doi sfanţi cu birja! 657 coşcodan: La întoarcere vei plăti d-ta. agachi: Dar; pentru că tarifa e mai scumpă după mezul nopţii. coşcodan: A! moşule, cum poţi crede... 5 agachi: Cred tot, dar nu tc sinchisi... fă-ţi trebuşoa-rele, că eu te studiez. Te găsesc interesat... interesant vreu să zic. coşcodan (cătră Barză)'. Du-te de-aşteaptă jos la feciori; dar mai întîi adă-mi mănuşile. 10 barză (dindu-i două părechi de mănuşi)’. Poftim. agachi: Două părechi de mănuşi şi cu cele din mînă trei? Ce însemnează acest lux de mănuşerie? coşcodan: Aşa mi-i obiceiul meu,,. Fiecare bal mă ţine trei părechi de mănuşi. 15 agachi: Bre! ce cochetărie!.., schimbi de trei ori? coşcodan: Întîi, cînd mă înfăţişez în salon, mă arăt cu mănuşi proaspete... noi... agachi: Ca toată lumea. coşcodan: Peste zece minute, după cc am compli- 20 mentat pe stăpînii casei, mă retrag deoparte şi pun a doua păreche... pe aste. (Arată alte mănuşi.) agachi: Pc aste?... d-apoi nu-s noi, sînt purtate... coşcodan: Şi mai tîrziu, cînd aduc feciorii paharele 25 cu limonadă, vine rindul ăstorlaltc, (Arată alte părechi.) agachi: Sînt negre de tot. COŞCODAN: Tocmai pentru asta, n-am grijă să Ie mai mînjesc. 30 agachi: Care vrea să zică, tu cu trei părechi dc mănuşi o duci un an, ca ţigani! cu cămaşa! barză: Hi, hi, hi. coşcodan: Tot aci ai fost, mojicule?... Ieşi afară. BARZĂ: Hi, hi, hi. (Iesă prin dreapta.) 35 S C E N A III AGACHI, COŞCODAN agachi: Sîntem singuri? c oşc odan : Singuri. 658 agachi: Vreau să-ţi dau o reţetă ca să economiseşti şi mănuşile ale purtate. coşcodan (cu bucurie): Care reţetă, moşule? SpuneI agachi (în taină): Nu nc-aude nimeni? 5 coşcodan: Nimeni. agachi: Cumpără o bucată de cridâ de 5 parale şi-ţi freacă mînile cu dînsa, de cîte ori eşti poftit undeva. coşcodan (supărat) : Tronc.. eu crezusem că vorbeşti 10 serios. agachi ; Bre! ai întrecut şi pe vărul meu Antohi zgîrcea. coşcodan: Ia lasă glumele deoparte, moşule, că nu-i aci locul de spus cabazlîcuri... Să vorbim de 15 motivul pentru care te-am rugat să vii cu mine. agachi: Care motiv?... A fi iar vro speculaţie cu folos sigur. coşcodan: Ba nici gîndesc la speculaţie în bal... Te-am adus aci ca să punem la cale o cununie. 20 agachi: Aş! a cui? coşcodan: A mea. agachi: A ta? Nu mă nebuni... Tu, tc-ai hotărît a întră în cheltuiala unei nunţi? coşcodan: Eu... m-am hotărît, precum zici, a întră 25 în cheltuiala unei nunţi. agachi: Ai avea tu curajul să scoţi bani din pungă ca să hrăneşti şi să îmbraci mai multe suflete? Pun rămăşag zece galbini. coşcodan: Zece galbini? Ţin rămăşagul. 30 agachi (în parte): Ai! m-'a prins hoţul. coşcodan: Mai întîi că nevasta mea am s-o deprind cu gusturi simple, n-are să facă cheltuieli cu mătă-sării, cu fleacuri de modă care ruinează familiile; cît pentru copii, cred că m-a feri Dumnezeu să am 35 mai mult decît unul... Ş-apoi, în sfîrşit, fie ce-a fi, cînd inima iubeşte... cînd inima doreşte... agaciîi: Se vede că e bogată? coşcodan: 10 000 de galbini zestre. agachi: Numai? ■îO coşcodan: Si are un tată... 659 AGACzil: Ofticos? coşcodan: Ba nu tocmai ofticos, dar cam slab. Şa-trarul Nărilă, trebuie sa-1 cunoşti. agachi: Eu?... să-l îngrop dacă-I ştiu cine-i. 5 coşcodan: Şatrarul Nărilă e proprietar de moşie şi mai are în Bucureşti un loc întins, care în curînd are să aibă o valoare foarte mare. agachi: Cum asta? COŞCODAN: Am aflat din izvor sigur că stăpînirea are 10 nevoie de el ca sâ zidească un spital pentru nebuni... Şatrarul încă n-o ştie; prin urmare, am de gînd sâ-1 cumpăr eu, îndată după cununie, cu preţ de nimic, ş-apoi să-l vînd stăpînirei cu folos de sută la sută. ij agachi: Ce-aud? Neruşinatuîe, vrei să înşeli guvernul? şi inima ta de cetăţean te lasă să comiţi o asemenea scamatorie în banii statului ?... Glasul conştiinţii nu te înspăimîntă ? Vocea Patriei române nu te opreşte pe malul abisului?... 20 coşcodan: Ha, ha, ha; vorbeşti chiar ca un redap-tore... însă n-am vreme să-ţi răspund, că treaba-i grabnică. agaChi: Cu atît mai bine, că şi eu am o treabă importantă pe la mezul nopţii. 25 coşdoDAN: Vrei să te culci, să te odihneşti? agachi: Ferească Dumnezeu!... Am un soupe cu cîţiva prieteni şi prietene. coşcodan: Iar soupe. Mă mir, zău, ce mulţămire poţi găsi cheltuind starea cu străinii? 30 agachi: Mulţămirea de a n-o lăsa clironomie la nepoţi ca tine. coşcodan: A!... fie!... însă ai putea-o întrebuinţa mai bine decît cu mesele. AGACHT: Tu nu ştii, nu-ţi poţi închipui plăcerea unui 35 soupe cu persoane vesele care glumesc şi rîd la lumina policandrelor şi în sunetul paharelor de şampanie... Pentru tine-i halima. Cînd vinul curge în pahare, Cînd ochii vesel străluccsc, 40 Inima-mi saltă si tresare 660 De un fior dumnzciesc. Ridic un pahar Plin, plin De vin de Cotnar Plin, plin. Şi cînt voios şi mi-] închin. Ah ! ah ! ah ! Glu, glu, glu, sufletul meu rîde, Glu, glu, glu, raiul se dcscliitlc, Glu, glu, glu, glu, glu, glu. Şi oricare chin Eu mi-1 botez cu vin PlufI Viaţa se stinge cu grăbire, Anii cei tineri se strecor; Dar eu nu simt nici o mâhnire, Căci mă ţin tot de urma lor. Purtînd un pahar Plin, plin, De viu rte Cotnar Plin, plin Şi bind voios lor il închin. Ah ! ah ! ah ! Glu, glu, glu, sufletul meu rîde, Glu, glu, glu, raiul sc deschide, Glu, glu, glu, glu, glu, glu. Şi oricare chin Eu jni-1 înec în vin, Pluf! coşcodan (în parte)'. Bine l-a numit Agachi cine l-a botezat! SCENA IV AGACHI, COŞCODAN, MOISESCU moisescu (viind, din fund): A! bine c-aţi sosit... Vă aşteptam cu nerăbdare. coşcodan : Unde-i şatrarul ? moisescu: S-a dus să tragă un ciubuc în etacul gazdei. coşcodan: Dar domnişoara Smărăndiţa, fata Iui? moisescu: E în salon, mergi de-o pofteşte la joc. coşcodan: Bucuros. 5 moisescu: Cît pentru şatrarul, îndată ce şi-a face cheful şi s-a întoarce aci, domnul Agachi, unchiul d-tale, ar trebui să nu peardă vreme şi să-i vorbească de măritiş. agachi: D-apoi nu cunosc pe şatrarul. 10 moisescu : îl vei cunoaşte, cum îl vei vedea; e îmbrăcat cu antereu şi cu giubea. agachi: Ca un lăutar?... Nu cumva are şi nai? moisescu (cătră Ghiţă): Acuş are să înceapă contra-dansul... Vin iute. (Iesă prin fund.) 15 coşcodan: Mergi înainte că te-ajung. (Cătră Agachi, în taină.) Unchiule, îţi încred soarta mea şi nu mă îndoiesc de izbîndă. agachi: N-ai nici o grijă, nepoate. Cît I-oi zări pe şatrarul, am să-l sucesc ca pe-un titirez. 20 coşcodan: Să te văd, unchiule, dacă eşti diplomat bun... să nu-i pomeneşti însă de locul care vrea să-l cumpere guvernul. (lesă prin fund.) agachi: Ferească sfîntul!... (în parte.) Nepotul meu e chiar salba dracului. 25 s c e n a v AGACHI, CHIRII,ă (viind din fund) chirilă: Măi, măi, măi! cald îi în sală!... Musafiri sînt grămădiţi ca sardelele-n putină. (Se aerează cu o basma roşie de bumbac.) 30 agachi (examinînd pe Chirilă): Un antereu cu giu~ bea !... trebuie să fie şatrarul... se vede că şi-a făcut cheful. (Tare.) Arhon... (în parte.) I-am uitat numele. CHIRILĂ (în parte)'. Mie-mi zice arhon? 35 agachi (apropiindu-se): Arhon... mă închin cu plecăciune. 662 CHIRILĂ (închinîndu-sc) : Sărut mînile, boierule. AGACKI: Frumos bal, nu-i aşa? chirilă: Prea frumos, numai cam înghesuit. agachi: Aşa-i moda de astăzi. Cu cît salonul e mai S mic, cu atît numărul invitaţilor e mai mare. chirilă: Proastă modă... drept să-ţi spun.,. în vremea noastră oamenii ştiau să petreacă mult mai bine. agachi: Negreşit, negreşit... (în parte.) A să-mi 10 vorbească din vremea lui Caragea. chirilă: Pune-ţi în gînd că de~un ceas îmi caut copila prin bal şi n-o găsesc, aşa de multă lume e în salon. agachi: A ! sînteţi părinte, arhon... aveţi o copilă?... 1-5 (în parte.) El e şatrarul. chirilă: Dar, boierule; m-a învrednicit Dumnezeu să fiu tată. agaChi: Nu-i vina d-tale... şi eu, arhonda, sînt unchi. Chirilă: Am o copilă care-mi seamănă mie bucăţică 20 tăiată... un bujor. agaChi: Să-ţi trăiască!... Eu, arhon... am un nepot care nu-mi seamănă nicidecum... (în parte.) Slavă Domnului! chirilă : A ! cum îl cheamă ? 25 agachi: Gliiţă Coşcodan, un tînăr cu stare, econom şi numai bun de însurat. chirilă: Coşcodan?... frumos nume!... Eu mă chem chir Chirilă. agachi: Chir Chirilă?... şi la mai mare. (Se închină.) 30 chirilă: Sărut mînile... De cîţi ani e nepotul d-tale? agachi: De 20 000 de galbini. chirilă : 20 000 de ani ?... de galbini ? vreu să zic ! agachi: Da, şi cu toate aceste el aspiră a să însura cu fiica d-tale, arhon... chirilă: Ce spui, boierule?... Vrea să-mi fie ginere 35 nepotul d-tale? agachi: Aşa se vede... S-a înamorat de domnişoara... şi m-a rugat ca să intru în vorbă cu d-ta... să rupem tîrgul, cum se zice. 663 chirilă (în parte): 20 000 de galbini! (Tare.) Boierule, propunerea d-tale mâ cinsteşie'peste măsură şi nu zic ba... însă înţelegi că datoria mea de părinte mă sileşte a lua oareşicare ■pliroforii, 5 agachi: Pliroforiseşte-te, boierule, pliroforiseşte-ie. chirilă: Aş vrea să ştiu mai întîi dacă nepotul d-tale are hristoiftie ? agachi: Are. chirilă: Dacă-i om statornic, econom? 10 agachi: El?... e în stare să taie un fir de păr în patru. chirilă: Mă bucur, că şi eu sînt asemenea, şi copila mea tij. agachi: Minunat! sa vă caute cineva cu luminarea, 15 nu v-ar putea găsi mai potriviţi,., Cînd facem nunta ? chirilă: Nunta ?... cît mai în grabă... Mă duc să dau de ştire Marghioliţii... (Se îndreaptă spre fund.) agachi (in parte): Marghioliţii ? Credeam că se numeşte 20 Smărăndiţa. chirilă: 20 000? (Iesă.) agachi: Nici o para mai puţin. (Singur.) Miroasă a băcan şatrarul... Şmecherul cel de Ghiţă l-a ales înadins ca să nu cheltuiască cu băcăniile, 25 după ce s-a însura. (Căutînd ceasornicul.) Mi-am isprăvit peţitoria... mai am încă jumătate de ceas de jărtfit în folosul familiei. SCEN A VI AGACHI, COŞCODAN (viind vesel din fund) coşcodan: A ! unchiule, am jucat cu domnişoara Smărăndiţa şi m-a fermecat. agachi: Aşa degrabă? coşcodan: Ea mi-a mărturisit că are gusturi simple, câ nu-i piac tualetele, diamantele... E un înger, 35 unchiule, un înger... Am strîns-o de mină. (îşi scoate mănuşile.) agachi: Şi de-acea-ţi scoţi mănuşile? coşcodan: Ba nu, dar a venit rîndul să pun no. 2... Ia spune-mi, ai văzut pe socrul meu ? agachi; Pe chir Chirilă? l-am văzut. coşcodan: Ce fel chir Chirilă}Nărilă, vrei să zici? 5 agachi: Cum Nărilă? Chirilă. coşcodan: Ba Nărilă. agachi : Nărilă, Chirilă, tot într-o rilă, tot doi lei ş-un ort... I-am cerut fata mai dinioarea. coşcodan: Ai cerut pe Smărăndiţa? 10 agachi: Ce fel Smărăndiţa?... Marghioliţa. coşcodan: Marghioliţa ?... te înşeli, Smărăndiţa... Da unde l-ai văzţit pe şatrarul ? agachi: Chiar aci. coşcodan: Aci? nu se poate... şatrarul n-a ieşit încă 15 din etac... nu şi-a isprăvit ciubucul. agachi: Apoi dar cu cine dracul am vorbit, cu care lăutar ? coşcodan: Cu chir Chirilă, poate?... agachi: Tocmai; un soi de băcan cu antereu... 20 coşcodax: Te-ai înşelat, unchiule... ai făcut pozna... Iaca şatrarul Nărilă cu fiicâ-sa... trebuie să dregem îndată greşala. SCENA vii ÂGACHl, COŞCODAN, MĂ RILĂ, SMĂRĂNDIŢA 25 (viind din fund) nărilă: Smărandiţă, vin-în salonul ăsta să ne răsuflăm. coşcodan: Arhon şatrar, daţi-mi voie să vă prezentez pe unchiul meu, domnul Agachi Flutur, proprietar bogat şi neînsurat. 30 nărilă: Sînt prea fericit, cucoane Agachi de a... a... ( Strănută.) agachi: într-un ceas bun. nărilă: Amin... Guturaiul dracului nu mă slăbeşte. agachi: Freacă-ţi nasul c-o luminare, că trece îndată. 35 nărilă : Oare ?... Doftorul Flaimuc m-a sfătuit să întrebuinţăz tereben... (Strănută.) agachi: tină... Să-ţi fie de bine. 665 nărilă : Amin. coşcodan (încet cătră Agachi): Deschide vorba. agachi (încet) : Ce vorbă ? coşcodan (asemenea): Despre căsătorie... însă cu 5 meşteşug. agachi: Las' pe mine. (îşi drege vocea.) Arhon şatrar, în calitatea mea de unchi, am un nepot care-i în vîrstă de căsătorit şi care iubeşte pe domnişoara Smărăndiţa ca un hai-hui; prin urmare dorinţa lui 10 şi a mea cea mai mare este ca să ne insurăm. nărilă: Aud? agachi : Ca să se-nsoare cu copila d-talc; primeşti ? nărilă: Arhon Agachi, chipul simandicos cu care mi-ai făcut această propunere îmi măguleşte filotimia... 15 dă-mi voie însă să mă gîndesc... agachi: Mă iartă, arhon şatrar, că n-am vreme; pân-în trei ori, primeşti ?... Una, două... tr... nărilă: Pri... pri... (Se luptă cu stranulatul.) agachi: Dă-i, drumul, dă-i. 20 nărilă (strănută): mese. coşcodan: A! cît sînt dc fericit, arhon şatrar, de a întră în familia d-tale; dă-mi voie să vă sărut mîna, ca Ia un părinte. nărilă: Vina în braţele mele, fiule. (Strînge în braţe 25 pe Coşcodan.) agachi: Tablou! nărilă: Şi pe d-ta, arhon Agachi. agachi (înparte) : A să mă umple de guturai. (Se îmbrăţişează cu Nărilă.) 30 coşcodan (apropiindu-se de Smărăndiţa): Credeţi, domnişoară, că inima mea... S-MĂRĂndiţa (coborînd ochii): Domnule... nărilă: Dă-i mîna să ţi-o sărute, că ai să-i fii nevastă. (Coşcodan sărută mîna Smărăndiţei.) Noroc să 35 dea Dumnezeu... Ghiţă, fătul meu, te las cu Smărăndiţa; ţine-o de vorbă, în vreme ce eu cu moşul tău om pune la cale despre condiţiile cu... nu...nu...nu... AGACHI (viindu-i a strănuta) : nu... nu... nu... 666 nărilă şi agachi (strânutînd odată): niei. agachi: Na, că m-am molipsit şi eu... Arhon şatrar, hai să bem un pahar de ponei la bufet, ca să înecăm guturaiul. 3 nărilă : Bucuros, arhon cuscri. (Merg amîndoi pănă la uşa din fund.) agachi (la uşă) : Poftim, arhon şatrar. nărilă: După d-ta, arhonda. agachi NĂRILĂ: Da mă rog... Ce se potriveşte... 10 Na, na, na. (Strănută.) Amin! (Ies.) SCENA vin COŞCODA N, SMĂRĂNDI ŢA smărăndiţa (în parte) : Babaca mă lasă singură cu un cavaler... mi-e frică. 15 coşcodan (în parte)'. îi frumuşică de tot. încă n-o văzusem bine păn-acum. (Tare.) Cuvintele părintelui d-voastră, domnişoară Smărăndiţa, îmi dau curajul a vă mărturisi că inima mea simte o bucurie fără margini cînd gîndesc la fericirea 20 ce mă aşteaptă ! smărăndiţa (ruşinoasă): Domnule... coşcodan: Aş fi însă de o mie de ori mai mulţămit, dac-aş afla din guriţa d-voastră, că primiţi fără displac ere a vă cununa cu mine. 25 smărăndiţa: Domnule, nu-mi trecea prin minte nicidecum sâ mă mărit aşa degrabă; dar fiindcă tata a găsit de cuviinţă... coşcodan: Ah! domnişoară, credeţi că oi face toate jărtfele, ca să nu vă căiţi de a purta numele meu. 30 SiiĂRĂNDiŢA: Nu mă îndoiesc, domnule, căci te cred un galantom. coşcodan : O! cît pentru galantomie, nime nu mă-n-trece. îţi vedea cît de plăcută este viaţa în căsătorie. Vom locui amîndoi într-o căsuţă mică, 35 la mahala, fără lux, fără... tereremul deşăr- tăciunilor lumeşti; căci adevărata fericire nu sta în acele secături... Priviţi la cuibul turturelelor. .. un pic de puf şi cîteva frunze, şi cu toate astea nu sînt alte jigănii pe lume mai iubitoare şi mai fericite... 667 smărăndiţa: O! pentru mine, gusturile mele sînt prea simple. Cît oi avea un clavir, mă-mpac lesne, oriunde aş fi. coşcodan: Un clavir!... Nici vorbă nu-i că-ţi avea 5 unul... îl veţi avea pe-a d-voastră. smărăndiţa: AI meu e cam vechi, cam hîrbuit... coşcodan : L-om da de l-a drege. smărăndiţa: Mai bucuroasă aş fi să am unul nou, un piano Erhard. 10 coşcodan: O! Smărăndiţa... domnişoară Smărăndiţă, fericirea nu stă într-un piano vechi sau nou; ea izvorăşte din dragoste, din amorul ce mi-ai inspirat de cum te-am văzut. (Se pune pe canape Ungă Smârăndiţa.) 15 smărăndiţa (depărtîndu-se în celalalt capăt a canapelei) : Domnule... coşcodan: Nu vă temeţi, câ aveţi a face cu un galantoni. Eu te iubesc ca gentilom, 20 Pre legea mea! (bis) Slnt gentilom, sînt galantoni Pe cît ai vrea. (bis) Ah I pentru mine... fără frică., Fii turturică 25 Şi eu voi fi amant fidel, Un turturel. ( împreună.) COŞCODAN 30 Un turturel ş-o turturică Noi amîndoi pe lume-om fi, Ca turturică şi turturel Neîncetat ne vom iubi. SMĂRĂNDIŢA (în par(e) Un turturel ş-o turturică Noi amîndoi pe Jume-om fi, Ca turturică şi turturel Neîncetat noi vom trăi. coşcodan: Ce zici, Smărăndiţă? Aşa-i că viitorul e 35 plin de făgăduinţi frumoase? smărăndiţa: Cu adevărat. însă, spune-mi te rog: îţi plac voiajurile? 668 coşcodan: Aşa ş-aşa. smărăndiţa: Eu doresc foarte mult să văd Parisul. coşcodan: Unde-i scumpetea cea mare? smărăndiţa: Şi-ţi mărturisesc că cea mai mare mulţă-5 mire ce mi-ai putea face ar fi, după ce ne-om cununa, să mă duci în capitala Franţiei. coşcodan: Cum nu? cum nu? cel mai lesne lucru. smărăndiţa: Şi la băile de mare, la Dieppc... coşcodan: Aerul e cam sărat acolo... Umezala mărci 0 mă supără. smărăndiţa : Apoi dar ne-om opri în Paris ş-om merge pe la magazii, pe la teatre, pe la concerte... om petrece iarna în plăceri de tot soiul. coşcodan: Se-nţelege, pe la magazii... pe la teatru... 13 (în parte.) îmi pare cam cheltuitoare domni- şoara. smărăndiţa: Af domnule Ghiţă, nu pot să-ţi spun cît mă simt de mulţămită, gîndind c-am să văd ţările străine şi minunile civilizaţiei... Acesta-i visul 20 meu cel mai scump. smărăndiţa îmi dai cuvin tul de gentilom? COŞCODAN Pe legea mea 1 (bis) 25 SMĂRĂNDIŢA Vei li cu mine galantom ? COŞCODAN Pe cit îi vrea ! (bis) SiîĂRĂNDIŢA 30 Primesc a fi dar, fără frică, O turturică Şi să te am barbat fidel. Un turturel. 669 ( împreună.) COŞCODAN Un turturel ş-o turturică etc. etc. SMĂRĂNDIŢA Un turturel ş-o turturică etc. etc. 5 coşcodan (în fartc)'. E a mea !... Am cîştigat rămăşagul cu unchiul meu... 10 galbini! smărăndiţa (în parte): Păcat că nu se mărită şi Tinca; am face nunţile tot într-o zi... (Stă pe gînduri.) 10 coşcodan (în parte): Un lucru numai mă cam îngrijeşte. .. îi prea place voiajul... oi duce-o la ţară după ce m-oi însura. smărăndiţa: Domnule Ghiţă... coşcodan: Poroncă... 15 smărăndiţa: Pintre prietenii d-tale nu cunoşti vrun tînăr cumsecade, cu educaţie şi de familie bună? coşcodan: Pentru ce? smărăndiţa: Ca să-l cununăm cu o prietenă a mea, care-i foarte plăcută. 20 coşcodan: Are zestre? SMĂRĂNDIŢA: Are 30 000 de galbini. coşcodan (tresărind): 30 000 galbini, şi încă nu s-a măritat! Se vede că-i urîtă, ciuntă, oloagă, cocoşată, oarbă, surdă, stafia lumei? 25 smărăndiţa (rîzînd): Ba, din contra, c frumuşică, tînără şi nu-i lipseşte nimic. coşcodan: Nimic... şi are 30 000?... Cine-i? smărăndiţa: Fiica cucoanei Luxiţei Fespezanca. coşcodan: Am văzut-o... cu adevărat e foarte plă- 30 cută... (în parte.) 30 000 ! (Se aude orhestra sttnind un valţ.) smărăndiţa: Orhestra începe a cînta cotilonul... Nu joci, domnule Ghiţă? coşcodan : Valţul mă supără. 35 (Un cavaler vine de pofteşte pe Smărăndiţa.) 670 smărăndiţa (către cavaler)-. Cu mulţămire, domnule. (îi dă braţul şi zice, îndreptîndu-se spre salonul din fund.) Gîndeşte la ce ţi-am spus, domnule Ghiţă... A revedere. (Iesă.) coşcodan : A revedere... (Singur, foarte agitat.) 30 000 galbini! Este aci în casă o zestre de 30 000 galbini şi Moisescu nu-mi dă de ştire... EI mă lasă de mă încurc cu o fata cheltuitoare, ce n-are decît 10 000 !... (Se preumblă turburat.) SCENA IX COŞCODAN, MOISESCU moisescu (viind răpide): Domnule Ghiţă, domnule Ghiţă... coşcodân: Ce este? moisescu: Am venit să-ţi spun că guvernul a cumpărat pentru spital un Ioc străin lîngă barieră. coşcodan-: Ei, şi şatrarul rămîne cu locul lui sterp şi fără preţ? Dacă-i aşa rămîne şi cu domnişoara Smărăndiţa. moisescu: Cum? coşcodan: Nu-mi placc... c cheltuitoare... visează cai pe păreţi; şi, într-un cuvînt, m-am înamorat de fata cucoanei Luxiţci. moisescu: De domnişoara Tinca? coşcodan: Sînt nebun după dînsa... Ce frumoasă-i!... Ce păr negru ca pana corbului! moisescu: Negru? Tinca e blondă... are părul galbin. coşcodan: Ce păr galbin! parcă c aur de Olanda... Moisescule, mergi iute de vorbeşte cu Fcspezanca. moisescu: Nu sc poate, câ i-am anunţat vizita unui alt ginere, domnul Ghiţă Raaian. coşcodan: Radian, Coşcodan... tot una-i... şi el Ghiţă şi eu Ghiţă, trece-mă în locul lui... îţi făgăduiesc un comision de 6 la sută. moisescu: Fie, însă ştii că unchiul d-tale a pus toate la cale cu şatrarul Nărilă. coşcodan: Bine zici... o uitasem... Trebuie găsit un mijloc de a ne strica cu şatrarul.. Cum să fac em ?... cum să facem ? moisescu: Iaca şi şatrarul. 671 COŞCODAN, MOISESCU, NĂRILĂ, CAVALERI (Mai mulţi cavaleri se aşează la masa de cărţi.) CAVALERII Daoţu-i plăcut, balu-i frumos; Insă, decît să. sar în joc. Mai bine voi să cerc în stos Şi-n lanschenet de am noroc. nărilă : Domnule Ghiţă, d-ta nu metahiriseşti cărţilc? coşcodan: Dar d-ta? nărilă: Eu?... ferească Dumnezeu!..._ nu m-ating nici de ale sfinte, nici de dracul. (încet.) Pentru mine un jucător de cărţi sau un om vindut diavolului tot una-i. (Se apropie de masa de cărţi.) coşcodan (în taină, lui Moisescu)-, O! îmi vine o idee! moisescu: Care? coşcodan : Ai auzit opinia şatraruiui asupra cărturarilor ? moisescu: Dar. coşcodan: Ca să mă dezbar de dînsul, oi să mă fac că-s beţiv de cărţi... Du-te colo lingă masă şi pariază sume mari... Eu le-oi ţinea... în glumă, moisescu: înţeleg... Vrei să-l sparii?... Minunat. (Merge de stă în dosul bancherului.) nărilă (viind lingă Coşcodan): Ghiţă... cunoşti pe domnişorul ăla care taie lanschenetul ? coşcodan: Ba nu. nărilă: Mare destrămat seamănă a fi! joacă cîte un icosar odată. coşcodan: Numai atîta? Sărmanul! nărilă: Ce fel? numai atîta? moisescu (tare)'. Pun rămăşag 50 de galbini că lanschenetul nu trece de-a patra oară. Cine ţine? coşcodan: Eu. nărilă: Aud?... d-ta, Ghiţă, pui 50 de galbini pe carte?... 50? coşcodan: Niciodată mai puţin, arhon şatrar. nărilă (in parte)'. Kirie elei son! moisescu: Ai perdut, domnule Ghiţă. coşcodan (fără a să întoarce): Perdut?... Nu face nimica... Aşa-i soarta. (Cîntă încet:) Aşa-i 5 soarta... aşa-i şoar...ta. nărilă (în parte, cu mirare): Şi încă are curaj sâ cînte! feciorul (viind din fund, zice încet lui Moisescu): Domnule Moisescu, te pofteşte un boier la scară. moisescu: Cum îl cheamă? 10 feciorul: Iată carta lui. (Iesă.) moisescu (în parte): Ce văd?... Ghiţă Radian, procurorul !... A venit ca să-l prezentez cucoanei Lu-xiţei... Mă duc ca să-l trimit înapoi de unde-a venit. (Iesă prin fund fără să fie văzut de Coşcodan.) 15 bancherul: Sînt 100 de galbini în caniotă... cine-i ţine, domnilor? coşcodan (nemtoreîndu-se): Eu. NĂRILĂ: Iar? coşcodan (în parte) : S-a îngrozit şatrarul... Minunat. 20 (Cîntă incit:) Mi... nu...nat. nărilă: Domnule Ghiţă... să am iertăciune... Mă rog, joci ades cărţile? coşcodan : Ba nu; cînd sînt singur nu joc niciodată. nărilă (cu bucurie): A! slavă Domnului!... Mă spă-25 riesem. bancherul: Domnule Ghiţă, ai perdut. coşcodan (vesel): Iar arh perdut? Tra, la, la la. bancherul (viind, lîngă Coşcodan): îmi eşti dator 100 de galbini. 30 coşcodan (spăriet): Eu? d-tale?... Ce spui, domnule? bancherul: Ai ţinut 100 de galbini în contra mea, şi ai perdut. coşcodan: Ce fel? ce fel? Eu am ţinut rămăşagul în contra lui Moisescu. 35 bancherul: Domnul Moisescu a ieşit, în vreme ce tăiam cărţile; prin urmare ai jucat în contra mea, şi-mi eşti dator 100 de galbini. coşcodan: Al (Cu glasul slab.) Prea bine, domnule... ţi-oi plăti mîne; căci n-am bani asupra mea. i,0 bancherul: Prea bine, domnule. coşcodan: Cît zici c-am să-ţi dau? 20 de galbini? 673 bancherul: Ba o sută întreagă. (Iesă împreună cu ceilalţi cavaleri.) coşcodan (în parte, cu desperare) : 1001 cavalerii Danţu-i plăcut, balu-i frumos; însâ decît să. sar în joc. Mai bine voi să cerc în stos Şi-n iauschenet al meu noroc. SCENA XI COŞCODAN (turburat) O sută de galbini I am perdut, eu, Ghiţâ Coş-codan, 100 de galbini... în cărţi! eu, care nu pun mîna niciodată pe un valet!... îmi vine să ameţesc !... M-am calicit... am rămas lipit pămîn-tului... 100 de galbini!... Cîte economii trebuie să fac pentru ca să-mi acopăr paguba. (Scoate mănuşile şi pune altele mai vechi.) Am să tai leafa lui Barză. (Arie „O ! dulci ochi negri") Dragii mei galbini. cum v-am perdut! O să. vă duceţi de lingă mine ŞL să ajungeai pe mîni străine. Aşa durere nici c*am avut 1 Dragii mei galbini mîndri şi noi.! De-ac-um departe de a mea stare O să. fiţi punte de desfrinare I Ce foc pe mine! ce foc pe voi! SCENA XII COŞCODAN, AGACHI (vine cu un pahar de ponei) agachi: Cu mare greu am căpătat un păhăruţ de ponei, dar m-am luptat. coşcodan: A! unchiule. agachi: Ce-i? ce-ai păţit de eşti limoniu la fată, Ghiţă? coşcodan (cu desperare): Unchiule, am perdut 100 5 de galbini în cărţi! agachi: Tu? ha, ha, ha... Pun zece galbini rămăşag c-ai visat. coşcodan (iute)-. Zece galbini!... îi ţin. agachi (in parte): A!.,. iar m-a prins hoţul! 10 coşcodan (în parte): Zece galbini mai puţin din pagubă. (Tare.) Unchiule, poţi să-mi faci un mare serviciu, să nu mă refuzi. agachi: Care, nepoate? coşcodan: M-am înamorat ca un nebun dc domni-15 şoara Tinca... agachi: Ce Tincă? ce Tincă? Smărăndiţa vrei să zici, fata lui Nărilă?... coşcodan: Ba nu, Tinca... Tinca... Are 30 000 de galbini zestre, unchiule... şi mi-i dragă. 20 agachi: Măi, ai nebunit? coşcodan: Unchiule, dacă mă iubeşti, strică tocmeala cu şatrarul. agachi: Du-te naibei... coşcodan: Eşti tînăr, unchiule... ştii ce vrea să zică 25 amorul... Nu mă lăsa. agachi: Da bine, măi, ce vrei să-i spun Iui Nărilă? coşcodan: Iată-1 vine aci. Spune-i ce ţi-a trece prin minte, numai strică tocmeala. (Iesă, în parte.) Mă duc să ameţesc pe Fespezanca. 30 SCENA XIII AGACHI. NĂRILĂ, mai Pe urmă CHIRILĂ nArilă: Arhon Agachi, veste bună... Smărăndiţa e încîntată de nepotul d-tale. Porumbaşii tatii!... Se vede că au vorbit împreună despre ale gos- 35 podăriei, şi Ghiţă a făgăduit că a duce-o la Paris, la marea... agachi: Care mare? cea roşie? 675 nărilă : Ba cea albă. agachi: Caută bine c-a fi cea neagră. nărilă: Fie macar şi cea galbină. ..'■ Copiii se iubesc şi-s potriviţi. 5 agachi: Arhon şatrar, eşti proprietar? nărilă: Sînt... am o moşie, Mlăştinoasa, dată în arendă. agachi: Prin urmare aştepţi cu nerăbdare pe Sfîntul Gheorghe şi pe Sfîntul Dimitrie ? 10 nărilă: Cu cea mai vie nerăbdare; o mărturisesc fără ruşine. agachi : Şi cu toate aceste se întîmplâ cîteodată că arendaşul nu aduce banii la vadea? NĂRILĂ: Ba se întîmplă chiar ades. .. însă nu pricep 15 ce analoghie. agachi: Mă esplic... Aşa precum aşteptarea’ unui proprietar e înşelată... ades de cătră arendaş, astfel şi nu mai puţin planurile cele mâi bine întemeiate rămîn... ades... abraşe. 20 nărilă: Tot nu pricep. agachi : Mă esplic... Ghiţă e un tînăr cumsecade ? nărilă: Un juvaer. agachi: Nu zic ba... însă cam... ştii:.. nici prea-prea, nici foarte-foarte... ca Vinul cel mistreţ... prin 25 urmare trebuie lăsat să se învechească în bute. nărilă: Ghiţă, în bute?... -agachi: Mă esplic... adică... cum s-ar prinde... chirilă (întrînd): Domnule Agachi, primesc... agachi: Ha?... Na şi altul acum. Ce primeşti? 30 chirilă: Primesc sa ne încuscrim împreună. agachi: Noi?... fugi încolo; nu te cunosc. CHIRILĂ: Ce vorbă-i asta?... da nu mi-ai cerut fata mai dinioarea, acilea? agachi: Ba am cerut-o; ş-apoi? 35 nărilă: Ce fel, ce fel?... şi pe-a mea ai cerut-o tot acilea! agachi: Şi pe-a d-tale. chirilă : Ce cabazlîc e asta ?.,.. pliroforiseşte-ne, domnule. 40 agachi : Un cabazlîc de carnaval; mai mult vreţi ? 676 nărilă şi chirilă (furioşi)'. Auz? Care vrea să zică, ţi-ai bătut joc de noi... Eşti un caiergar, un pehlivan... (Nărilă strănută de trei ori.) agachi: A! duceţi-vă Ia naiba, în sfîrşit, şi-mi daţi 5 bună pace. NĂRILĂ şi CHIRILĂ (Arie din „Baba-Htrca" ) Pehlivan făr' de ruşine! Tu ţi-ai bătut joc de mine I 10 Dar de-acum te ţine bine ■ C-a să fie rău de tine! (Ies prin fund.) SCENA XIV AGACHI, COŞCODAN, mai pe urmă. FESPEZANCA, 15 TINCA, MOISESCU şi CAVALERI agachi: Ha, ha, ha! s-au aprins ca doi cocoşi... la poiată... Ia poiată ! Cîte ceasuri sînt?... aproape 12! Prietenii mă aşteaptă la soupt; mă duc. coşcodan (alergînd): Unchiule, am ameţit pe cucoana 20 Luxiţa ; cere-i fata. agachi: Iar? d-apoi nu fac alta de cînd sînt la bal 1 coşcodan: Nu mă refuza, unchiule... Gîndeşte că Tinca Fespezanca are 30 000 de galbini zestre. agachi: Cum ai spus? Tinca Fespezanca?... (în 25 parte.) Amoreza prietenului meu Bombeanu ? (Tare.) Nu se poate.,. Fă-ţi trebuşoarele singur, fătul meu. coşcodan : Unchiule, te rog... fericirea mea stă în mînile d-tale. (îi sărută mînile.) agachi: N-am vreme... e aproape 12... 30 (Damele intră, prin fund.) coşcodan: Iaca damele... (împingînd pe Agachi.) Nu scăpa prilejul. agachi (iute): Doamna mea, în calitate de unchi, 35 am cinste a cere pe domnişoara Tinca, fiica 677 d-tale, pentru nepotul meu Ghiţă Coşcodan... (Sună 12 ore.) Mezul nopţii,!... M-am închinat cu plecăciune, (lesă alergînd.)' fespezanca: Aud? coşcodan : A! Doamna mea! aştept răspunsul d-tale ca o sentinţă judecătorească 1 COR FINAL Curioasă întîmplare I Flutur vine-a adunare. Cere fete şi dispare, Alergînd în fuga mare I {Cortina cade.) ACTUL III Teatrul reprezintă un salon elegant. Uşă în fund, în dreapta, şi în stînga. Pe păretele din fund, portretullui Ghiţă, Coşcodan în ramă. poleită. în dreapta, o canape. în stînga, o masă şi oglinzi. SCENA I BARZĂ, TAPIŢERII, mai pe urmă AGACHI TAPIŢERII (lucrînd ) Grabnic, grabnic sâ lucrăm, Casele sâ mobilăm; Domnul Ghiţă negreşit Ne-a plăti chiar îndoit. barză (căidîndu-se într-o oglindă): Eu sînt oare sau nu-s eu?... Ma privesc în oglindă de azi-dimi-neaţă şi nu mă cunosc... Cuconu Agachi m-a poleit din cap păn-în picere, încît nici nu îndrăznesc să mă pun jos... Ian vezi-mă, parcă-s un boţ de aur... îmi vine să mă pun în pungă... I!... măiculiţâ !... cînd m-ar zări fata dascălului din sat de la Prosteni, ce s-ar mai da de-a tumba de dorul meu. agachi (înitînd din stînga): Gata-i, copii? un tapiţer: Gata, cucoane... Iaca nota. agachi: Bine... treceţi mîne de dimineaţă pentru plată. TAPIŢERII (teşind ) Zi şi noapte am lucrat, Casele le-am mobilat; Domnul Ghiţă negreşit Va fi foarte mulţăniit. SCENA II AGACHI, BARZĂ agachi (cercetînd nola): Trei sute şeptezeci şi cinci de galbini pentru mobilarea salonului... Nu-i scump; credeam c-a fi nota mai pipărată... S-o pun în colecţia celorlalte note, ca să le dau odată pe toate lui Ghiţă... Ce-o să se mai minuneze bietul Coşcodan cînd s-aÎHtoarce de unde s-a dus ş-a vedea luxul apartamentului său !... D-apoi cînd a fi să plătească preţul mobilării casei!... Mă aştept să-l aud ţipînd ca în ajunul Crăciunului. barză: Cucoane Agachi... agachi: Ce este, Barză? barză: Oare nu m-a ucide boierul cînd m-a vedea ferecat în aur? agachi : Mai ştii, păcatul ? (Rîzînd.) barză (scîncind): Săracul de mine!,., apoi dă, eu îs vinovat, dacă pe soare poţi căta şi pe mine 679 ba?... D-ta, cucoane Agachi, tejai apucat de m-ai schimonosit cum sînt. agachi: Ei! las’, măi Barză; nu te spatia dinainte... te-oi scâpa eu de la moarte. 5 barză: Mă rog, cucoane, să-ţi faci milă şi pomană..'. că- d-ta m-ai băgat în foc. agachI: Eu, dar; şi nu cred c-am făcut rău să schimb tot în casa stăpînu-tău. Ghiţă are să se-nsoare cu Tinca Fespezanca, o copilă cu 30 000 de gal-10 bini zestre; nu se cuvenea să-şi aducă mireasa în apartamentul lui cel vechi, unde toate mobilele la un loc nu plăteau nici cît scaunul cel patriot care s-a vîndut cu 10 000 de lei. Ia pri-veşte-acum... Totul e scump şi elegant... Chiar 15 pe stăpînul tău l-am pus într-o ramă nouă... (Arată portretul.) BARZĂ: îi şede mult mai bine aşa... însă nu prea pare vesel. agachi (în parte)'. Presimte că are sa plătească no-20 tele... (Tare.) Barză, n-ai aflat unde s-a dus stăpînul tău de-o săptămînă? barză: Nu, cucoane. agachi: Curios lucrul... s-a pornit din Bucureşti făr-a da de ştire nimărui. N-a venit vro scrisoare 25 astăzi? barză: Ba, a adus două factorul de la poştă. lată-le pe masă. agachi: A!... asta-i pentru Ghiţă, e timbrată... Astalaltă e pentru mine, nefrancată... Trebuie 30 să fie de la nepotul meu. (Deschidă scrisoarea.) Tocmai; a economisit un sfanţ... (Citeşte:) „Iubite unchiule! Am plecat din Bucureşti cam rapide, fiindcă voiam, păn-a nu mă însura, să vizitez însumi moşia de zestre a domnişoarei 35 Tincăi. Am cercetat-o cu de-amănuntul, în lung şi-n lat, şi m-am încredinţai că e moşie de preţ." (Vorbit.) Ce amorez speculant! (Citeşte:) „Pămîntul e roditor, pădurea întreagă, acareturile în bună stare." (Vorbit.) Scrie ca un vatav. 680 (Citeşte:) „Vitele frumoase... Am găsit însă vro cinci boi cam slabi, dar nu-mi pasă, căci aceştia sînt ai posesorului. într-un cuvînt, sînt mulţămit de voiajul meu, şi mă întorc chiar astăzi 5 la Bucureşti, unde oi sosi pe la vreme de masă. Poronceşte lui Barză să-mi gătească vro două ouă coapte şi caşcaval fript." barză: îndată. (Voieşte să iasă.) agachi; Aşteaptă, că este un post-scriphtm. (Citeşte:) 10 „M-am răzgîndit... Spune lui Barză sa nu gă- tească nimic... Oi mînca ce s-a găsi acasă/' barză: Nu-i nimic. : agachi: Pastrează-1 pe mîne; cît pentru astăzi, îi pregătesc eu o surpriză. Am comendat lui Hugues, 13 în socoteala lui Ghiţă, o masă mare, îa care am poftit pe cucoana Luxiţa cu fiică-sa şi pe prietenul' meu Bombeanu. BARZĂ: Ofiţerul ?..'. De treabă boier, şi nicidecum mîndru. 20 agachi: Ce-o să mai rîd, ce-o să mai rîd, cînd s-a întoarce Coşcodan I. Cc-o să rîd cînd a veni Şi cînd a începe-a răcni Tare, tare, tare, tare, tare, tare, tare. 25 Spăriet s-a minuna Şi gura o va căsca Mare, mare, mare, mare, mare, mare, mare. ( Rîzînd.) Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. 30 Ce-o să mai rîd eu; Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. Ce-o să mai rîd, zău ! AGACHI ţi BARZĂ (rîzînd) 3.S Ha, ha, ha, ha, Iia, ha, ha. Ce-o să mai rîd eut Ha, ha, ha, ha. ha, ha, ha. Câ-o să mai rid, zău ! 681 SCENA III BARZĂ, apoi COŞCODAN (Bană se priveşte in oglindă chitind încet. Se aude în Undă un clopoţel.) 5 barză: Cine trage clopoţelul, nu cumva-i boierul? coşcodan (afară): Da deschide azi. barză (spăriet): Vai de mine!... el îi!... Stâpî-nu-meu I... Mă duc să dau de ştire lui cuconu Agachi. (Fuge pănă la uşa din dreapta.) Nu-i 10 aci... e in aialaItă parte... să te duci, duluţă. (Iesă alergînd prin stînga.) coşdoDAN (întrînd prin fund): A! iată-mă-s acasă... (Căutînd împregiur.) Mare minune!... Nu-s la mine... M-am înşelat, se vede... m-am oprit 15 la rîndul \-v, în loc să mă sui la al doilea, unde şed... Bine că nu m-am întîlnit cu cineva... (Iesă prin fund.) SCENA IV BARZĂ, AGACHI (ieşind din stingă) 20 agachi: Unde-i? barză: Ştiu eu... acuşica chiar i-am auzit glasul. agachi: Se vede c-ai visat, măi Barză... dac-ar fi sosit... ar fi aci. (Se aude iar clopoţelul.) 25 BARZĂ: Iată-1, m-am dus I (Fuge in dreapta.) SCENA V AGACHI, COŞCODAN, mai pe urmă BARZĂ coşcodan (agitai): Ba nu, nu m-am înşelat... aci e rîndul al 2-"® ... Sînt în apartamentul meu... 30 (Căutînd împregiur cu mirare.) Apar ta.. .men... tul meu! nu se poate. (îşi freacă ochii.) Doar 682 n-am orbul găinilor... (Zărind pe Agachi.) A! unchiule, vorbeşte, spune ce însemnează ? agachi (în parte): Are să-l prinză gălbinarea. (Tare.) Ce mai faci, Ghiţă ?... Eşti sănătos ?... Ai 5 umblat bine la drum ?... coşcodan (nerăbdător): Nu-i vorba de drum... Ce sînt mobilele, luxul ce văd aci la mine? agachi: Nu înţelegi? o surpriză. coşcodan: O surpriză? 10 agachi: Dar; cucoana Luxiţa, soacră-ta, a socotit că, în poziţia ta, nu se cuvenea... coşcodan: A! cucoana Luxiţa a avut ideea... (în parte.) Soacră-mea a voit sâ-mi facă o surpriză ?... (Cît midţămire.) Prezentul e foarte frumos şi 15 atenţia foarte delicată. agachi (în parte): Ce mormăieşte ca un urs ? coşcodan (primblîndu-se prin salon): Frumos... elegant... minunat... îmi place. agachi (în parte): Iaca!... nu ţipă?... (Tare.) Vrea 20 să zică, nepoate, eşti mulţămit de mine? coşcodan: Pentru ce de d-ta?’ agachi: Eu am ales mobilele şi am prezidat la împodobirea apartamentului. coşcodan: Bravo, bravo, unchiule... Ai probat că 25 ai gust... îţi fac compliment. agachi (în parte): Ce-a păţit ? (Tare.) Ia priveşte... M-am gîndit şi la tine, te-am pus într-o ramă nouă... (Arată portretul.) coşcodan: Bine zici... A ! unchiule, cît eşti de amabil! 30 (îl strînge de mînă.) AGACHI: Aşa-i că e mai bine acum? coşcodan : Mult, mult... însă găsesc rama cam simplă, n-are destulă polială. agachi (în parte): Mare minune!... Nu-mi cunosc 35 nepotul. Mi l-a schimbat în provinţie... Acu e vremea să-i dau notele. barzX (întrînd): Cucoane, a sosit cucoana Luxiţa cu fiica d-sale, agachi: Bine, mă duc să le primesc la scară. (Iesă 40 prin fund.) 683 coşcodan (în -parte)'. Cucoana Luxiţa la mine?.. de unde şi pănă unde? (Tare.-) Barză! barză (cu sfială): Aud, cucoane. coşcodan: Ia spune-mi... (Văzîndu-l.) Iaca! şi tu 5 eşti pus în ramă nouă? barză (tremurinâ): Nu-i vina mea, Cucoane, mi-a pus-o în spinare cu de-a sila. coşcodan: Nu face nimica... te prinde; parcă eşti un feldmarşal. Ştii tu că porţi pe tine cel puţin 10 de 15 galbini aur ? barză: O stare de om! coşcodan (cercetind găitanele): Şi-i aur de cel bun ! barză: Care vrea sa .zică, a putea şă-mi slujească toată viaţa mea? . : 15 coşcodan: Ce fel, să-ţi slujească? Socoţi poate că • livfeua e a ta? Te înşeli, măi badeo... Ia mai bine seama să nu rozi găitanele. BARZĂ (în parte): Dacă mi-i a mea... n-are haz. (Iesă prin dreapta.) 20 SCE N Ă VI COŞCODAN, FESPEZANCA, TINCA, 4QACHI (împreună ) FESPEZANCA şi TINCA AGACHI (închinindu-st) 25 La amabjîa-ţi poftire Primind a mea poffire Noi venim cu mulţămire; Ne-afi cuprins de mulţumire; Căci simţim plăcere mare Câci simţim plăcere mare în a voastră adunare. în a voastră, adunare. coşcodan (înaintînd)’. A! cucoană Luxiţă... domni-3o şoară Tinca, ce fericire pentru mine de a vă primi în apartamentul meu... Nu mă aşteptam.,. fespezanca: Am venit, domnule Ghiţă, îndată ce a sosit biletul d-tale de invitaţie. 684 coşcodan (în parte): Aud? (Încet cătră Agachi.) Ce invitaţie? agachi (încet cătră Coşcodan): Le-am poftit la masă în numele tău... Nu te îngriji, bucatele-s co-5 ' mendate la Hugues. coşcodan (în parte): La Hugues ? tinca: Spune-mi, te rog, domnule Ghiţă, ce te-ai făcut de opt zile de cînd nu te-am mai văzut pe la noi ? 10 coşcodan: Am fost absent din Bucureşti, domnişoară... Am fost... am fost la Iaşi. -fespezanca si tinca: Tocmai la Iaşi? în fundul lumei? coşcodan: Dar; auzisem că acolo s-ar găsi stofe şi juvaere mai frumoase decît- în oraşul nostru, 15 şi m-am răpezit în fosta capitalie, ca să cumpăr cele trebuincioase; pentru prezentul de nuntă... fespezanca: Ce galantomie!: AGACHI (în parte): Gogonată minciună. coşcodan: Insă n-am găsit nimica ca să fie demn de 20 d-ta, domnişoară, şi m-am întors cu mînile goale. ; agachi (în parte): Adică fără mănuşi... tot de economie. fespezanca: Nu face nimică... îi găsi în Lipscani de toate cîte ţi-a plăcea... (Căutînd împregiur.) 25 Dar ce lux în apartamentul unui holtei!... ce eleganţă! se cunoaşte că eşti gentilom... coşcodan: îmi plac lucrurile simple şi elegante. agachi (în parte): Mai cu seamă simple. fespezanca: Toate cîte le văd sînt alese şi aşezate 30 cu mult gust: coşcodan (în parte): Cum îşi laudă singură prezentul! agachi: în adevăr, mobilarea-i prea frumoasă, dar şi ţine cam scump. fespezanca: Fie, câ face; ş-apoi cine caută Ia bani cînd 35 lucru-i plăcut ?- coşcodan : Se-nţelege, cine caută la bani cînd lucru-i plăcut ? agachi (în parte) : Bre! vorbeşte ca un risipitor!... Acu-i vremea să-i dau notele. 685 tinca : Salonul acesta seamănă făcut înadins pentru muzică... e mare, nalt şi ferit de zgomotul trăsurilor. fespezanca: însă nu zăresc nici un piano. 5 agachi : E în celalalt salon... un piano de Erhard. coşcodan (buimăcit): Dar... e în celalalt salon... un Erhard de clavir. agachi: Nou, de 200 de galbini. tinca: Nu-i scump, dacă-i bun. 30 coşcodan (în parte)'. Iar o surpriză de-a soacrei, se vede. fespezanca: Nu-i scump nicidecum... Al meu ţine * 250 de galbini. coşcodan: Se-nţelege că nu-i scump... 200 de gal-15 bini... o bagatelă... unchiul meu crede că-i scump pentru că nu cîntă din clavir... Nu-i scump, unchiule. agachi: Cu atîta mai bine, nepoate, dacă-1 găseşti ieftin... Domnişoară Tincă, nu doreşti să-l vezi? 20 tinca: Cum nu? vreau să-l şi cerc. AGACHI (dtndu-i braţul)'. Dă-mi voie dar să te întovărăşesc în salonaş. (Trecînd pe Ungă Coşcodan, îi dă notele.) Na, nepoate, ţine. coşcodan: Ce sînt astea? 25 agachi: Notele. coşcodan: De muzică? agachi: Ba; notele de pe la magazii. (Iesă prin stînga cu Tinca.) scena vii 30 COŞCODAN, FESPEZANCA coşcodan {înparte) : Notele!... De ce mi le dă mie?... A! poate ca să le reveduiesc. (Cercetîndu-le.) O! o!... sînt cam încărcate!... dar nu mă privesc pe mine. (Le dă Fespezancăi.) Cucoană 35 Luxiţă... poftim. fespezanca: Ce-s astea? coşcodan: Notele. 686 Fespezanca: A! vrei să le cercetez? ( Adiţionînd.) 375 cu 150 fac 525 şi cu 275 fac 800 şi cu 134 fac 934. Tocmai 934 de galbini, pentru mobilarea întreagă a casei... (Dînd notele lui Coşcodan.) 5 Poftim. coşcodan (în parte)\ Ce fel, poftim?... Nu cumva socoate ca le-oi plăti eu? (Tare.) Cucoană Lu-xiţă, mă iertaţi... (Se aude (n salonul din dreapta variaţii pi piano, care sună 10 en sourdine, în tot cursul scenei următoare.) fespezanca: Taci! coşc'odan : Aud ? fespezanca: Ascultă cum cîntă de frumos Tinca din piano... Ce talent! ce uşurinţa!... ce senti-15 ment!... A! mă simt înduioşată... îmi vin lacrimi în ochi. coşcodan (în parte) \ Na ! fespezanca: Ghiţă, Ghiţă, sîntem singuri?... Ah!... nu mai pot opri lacrimile... lasă-mă să plîng... 20 (Plînge.) coşcodan : Să plîngi ? da de ce să plîngi, cucoană ? fespezanca: Ah! peste trei zile ai să-mi răpeşti fata... să rămîn fără copilă! coşcodan: Aşa este... însă notele... 25 fespezanca: Singură, singură pe lume!... cuc! Ah! Ghiţă,,. n-oi putea niciodată să mă deprind cu singurătatea. coşcodan: îi veni să şezi cu noi la un loc... Cît pentru cheltuială ne-om pune la cale. (în parte.) Oi 30 chibzui-o sa plătească tot. fespezanca: Ba nu, Ghiţă, căci om trăi strîmtoraţi... (Coborînd ochii.) Ah! Ghiţă,,. Am să-ţi fac o destăinuire la care nu te-aştepţi nicidecum. coşcodan (în parte): Ce vrea oare să-mi destăinuiască ? 35 fespezanca: Ai sa mă găseşti negreşit foarte copilăroasă. .. dar ce sa fac ?... aşa nu-i firea... Astă-noapte am făcut... coşcodan: Ce? 687 fespezanca : Am făcut an vis poziiaş... închipuieşte-ţi că parcă mă găseam la bal, în rochie stacojie... Stacojiul mă prinde de minune... coşcodan: Nu zic ba; însă notele.,.. fespezanca : Lîngă mine se afla uit cavaler cam... sur, dar încă destul de verde... El mă mînca cu ochii de vie, şi cu mă roşeam pe obraz ca o fată mare. coşcodan (în parte)'. Iaca dracu! Nu cumva soacra are idei ciudate? fespezanca: Deodată el mă apucă de talie. coşcodan : Aş! fespezanca: !ji mă rîdică în văzduh ca o peană... Orhestra cînta un valţ... Cavalerul mă strîngea ■ cu dragoste la pept şi-mi zicea nişte cuvinte înfocate pline de amor, nişte cuvinte pe care modestia nu mă iartă să le repetez. coşcodan (în parte)-. Ce dracu să-i fi spus? fespezanca: Şi cînd orhestra încetă, cînd; orhestra încetă... coşcodan: Ei!... fespezanca: Cavalerul mă urcă într-un cupeu şi mă duse la biserică, unde parcă ne cunună părintele Aftanasie. coşcodan : Ia lasă gluma... fespezanca: Ah!... însă n-a fost decît un vis; căci nu gin dese să mă mărit de-a doua oară... Cu toate câ, dacă s-ar prezenta un cavaler încă verde. coşcodan: Pardon, pardon, cucoana soacră... să ne tălmăcim... fespezanca (cu sentiment): Ah! Ghiţă... n-oi putea niciodată să trăiesc singură..... Visul m-a ameţit, m-a exaltat, m-a ridicat tocmai într-al 19-lea cer. coşcodan (în parte) :Prea sus!.... a nebunit baba. (Pianul încetează.) FESPEZANCA Ce vis frumos, ce vis fcrice Pe mine ieri m-a îucîutat! Un glas iubit, tainic inii zice Că, el va fi realizat. Ah! de atunci, mintea-mi se perde, Şi nencetat parcă zăresc 5 Un cavaler plăcut şi veFde ■ ‘ Ce-mi zice, zice: te iubesc. Un cavaler ce-mi zice, zice: Ah! te iubesc şi sînt ferice! (lesă în stingă, acoperindu-şi obrazul cu batista.) 10 SCENA VIII coşcodan (îşi freacă urechile): Ce-am auzit?.,. îmi ţiuie urechile... Baba are gînduri de măritiş !... E în stare să ia un barbat tînăr şi... verde, precum zice ea; un barbat care i-a mînca toată 15 averea cu lingura, după obicei... ş-apoi mai ştii păcatul!... poate să facă şi copii... S-a mai văzut de-alde astea pe lume... (Furios.) Ei!... şi clironomia ?... aşa-i că-i în pericul? (Se primbla agitat pe scenă.) Nu-i timp de perdut... 20 Baba s-a aprins... trebuie să fac ce-oi face ca să-i scap averea din gura lupului... O! dac-aş avea la mînă un barbat copt, vestejit, limoniu, nu verde... un om şters de pe faţa pămîntului să-l dau babei... aş fi garantat despre viitor. 25 SCENA IX COŞCODAN. AGACHI agachi : Ghiţă, da nu vii să asculţi pe Tinca drîn-gănind din piano ? coşcodan: O! ce idee! (Arătînd pe Agachi.) Iaca 30 barbatul cel'copt! (Tare şi iute.) Unchiule, un- chiulică, ascultă: eşti bătrîn, ostenit, batojit, ai podagră; prin urmare trebuie numaidecît să pui capăt holteiei; n-ai timp de perdut. agachi : Ce să fac ? Cum ai zis ? 689 coşcodan: Trebuie sâ te-nsori. agachi: Eu? ferească-mă Dumnezeu ! coşcodan: Ţi-am găsit o femeie plăcută, bogată şi grasă, care te iubeşte. 5 agachi : Aş ! cine ? coşcodan: Cucoana Luxiţa. agachi: Soacră-ta? coşcodan: Caracterul d-tale vesel ii place. Mi-a vorbit de d-ta chiar acum cu entuziasm... A făcut un 10 vis înfocat... cu rochie stacojie... în care d-ta jucai valţul şi rolul de amorez. Primeşti? Mă duc s-o bucur pe cucoana soacră... să-i duc veste bună. agachi (oprindu-l): Ho, ţara! Nu dau tatarii. 13 coşcodan: Unchiule, gîndeşte că are două moşii cu mori. agachi: Aibă macar şi zece... eu nu-s de-nsurat... De-abia am văzut-o pe Fespezanca şi n-am apucat a mă îndrăgi de dînsa. 20 coşcodan: îi iubi-o ca un nebun, cînd îi cunoaşte-o mai de-aproape. Unchiule, închipuieşte-ţi fericirea de-a avea o soţie drăgălaşă... inimoasă, care te-a căuta cînd îi fi zaif, te-a freca la tîmple cu oţet de trandafir cînd te-a durea capul şi 25 ţi-a purta de grijă la bătrîneţe... căci bătrîneţele sînt triste. agachi: Aşa este... însă... coşcodan: Ş-apoi ce-i dai greş cucoanei Luxiţei?... Ea-i încă hazlie, nurlie... mai cu seamă ctnd 30 e îmbrăcată-n stacojiu. agachi: Cu adevărat, stacojiul o prinde de minune. coşcodan: Şi luat-ai seama ce umere albe... ce braţe rotunde are? agachi (aprinzîndu-se): Le-am admirat la balul ei. 35 coşcodan: Ei! apoi, ce mai stai la îndoială?... primeşte. agachi: Da cum. Doamne, iartă-mă, la vîrstamea?... coşcodan: Ce-ţi pasă?... Luxiţa te iubeşte, te găseşte că eşti verde... 690 agachi: Oare?... dacă-i aşa, mai că... mai că... (Rîzînd.) Ştii c-ar avea haz să facem nunţile amîndoi tot într-o zi ? coşcodan (în taină): Mai haz... şi, astfel, în loc să cheltuim cu două mese, facem numai una şi bună. agachi (vesel): Al hoţule, vrei să mă-nsori de economie ? coşcodan: Taci, că-ţi vine mireasa... Unchiule, arată-te înfocat... fii verde. agachi: Las’ pe mine. coşcodan: Adă-ţi aminte că te numeşti Flutur... sa te văd, fluturaşule. SCENA X AGACHI, COŞCODAN, FESPEZANCA fespezanca (în pragul uşii din siînga): Vă derangez, domnilor ? coşcodan: Nicidecum, cucoană Luxiţă; tocmai acum vorbeam de d-ta cu unchiul meu. fespezanca: Zău? agachi (în parte): Face parale încă soacra. fespezanca: Şi ce ziceaţi de mine? coşcodan: Unchiul meu, sărmanul, îmi-istorisea un vis încîntător ce a făcut astă-noapte. fespezanca (apropiindu-se): Aş! şi d-lui a visat? coşcodan : Şi!... pare că era la bal... lîngă o ladă cu flori se găsea o damă frumoasă, îmbrăcată cu rochie stacojie... fespezanca (în parte): Ca mine? coşcodan: Stacojie. (încet, cătră Agachi:) Oftează, unchiule. agachi: Bucuros. (Oftează.) coşcodan: Acea damă era văduvă şi îmbobocită ca o zarnacadea. agachi: O! dar, ca o zarn... coşcodan (încet): Oftează, agachi (oftînd): acadea. 691 coşcodan: Unchiul meu, sărmanul!.., uimit, electrizat, se apropie dedînsa tremurînd ca frunza (apucă pe Fespezanca de mină) ş-o apuca de mînă.. 5 fespezanca (uimită, în parte)'. Vai de mine!... Nu ştiu ce-mi vine. coşcodan: Şi-l zise cu un glas verde: O ! doamna mea ! cît eşti de frumoasă! cît eşti de grandioasă! cît eşti de maiestoasă !... cît eşti de... 10 agachi (încet)'. Destul:.. Fă-i propunere de cununie. coşcodan: Eu? - • j agachi: Fiecare la rîndul lui... Eu am lucrat destu pentru tine. coşcodan (Fespezancăi): Şi, în sfîrşit, bietul meu 15 unchi îndrăzni sa adauge: (se pune în genunchi) Luxiţa, Luxiţă! te iubesc peste măsura. fespezanca (turburată)-. Pe mine?... d-ta? COŞCODAN Ce vis frumos, ce vis fferice 20 Pe mine ieri m-a încîntat! Un glas iubit tainic imi zice Că el va fi realizat. agachi (întrerupîndu-l): Scoală, mă, că nu-i loeul tău coşcodan (sculîndurse): Bine zici. (îşi şterge genun. 25 chii.) AGACHI (ingov-inchină, urmează cîniictil) Ah! de atunci miniea-mî se perele; Căci neîncetat eu te zăresc. 30 Deşi sînt sur, sînt încă verde Şi de amor mă prăpădesc. " Luxiţă, ah ! spune-mi aice Că primeşti sâ fiu ferice. fespezanca : Domnule Agachi... Vai de mine! ce 35 vorbeşti?... Ai nebunit? , agachi: Dar, am nebunit de amor sau de amoare, după limba cea nouă,.. Luxiţă, eşti văduvă, 692 eu sînt văduvoi... Hai să unim văduviile noastre, ca să le prefacem într-o păreche de porumbaşi. fespezanca ; Domnule, mă. confusariseşti. agachi: Luxiţă... te rog... nu mă despera... spune-mi 5 . macar un cuvînt dulce; zi că primeşti, să nu mai fie vorbă. fespezanca: Nu acum, că-s prea sastisită... Altădată... mîni_______________ (în parte.) Ah! inima mi se bate ca o toacă. (Fuge în stînga.) .10 coşcodan: După dînsa, unchiule. . agachi: Las’ pe mine... Nu scapă ea cu una, cu două... îmi place, m-a fărmecat; de-acum eu îi sînt popa. (întră în stînga.) SCENA XI 15 coşcodan: Ha, ha, ha, ha. L-am însurat pe unchiul meu... Mi-am asigurat clironomia... Tra, la, la, la... îmi vine să joc polca de bucurie. (Aria polcăi din „Chiriţa In provinţie" : „Ba te-oi mînca" ) L-ara însurat I 20 Tra, Ia, la, ia, tra, Ia, la, la. L-am însurat pe bietul moş, L-am înfocat, Tra, la, la, la, tra, la, ia, la, De s-a aprins ca un cocoş. 25 Ce bine-mi pare. Tra, la, la, la, la; la, la, la, la. Că l-am băgat în cuib căsătoresc Şi pe-a lui stare Tra, la, la, la, la, îa, la, la, la, 30 Sînt sigur eu s-o clironomiscşc, (Joacă polca cinlînd.) L-am însurat! Tra, la, la, la, tra, la, la, la, la, I^am însurat pe bietul moş, 35 L-am înfocat, Tra, la, la, la, tra, la, la, 5a, la, De s-a aprins ca un cocoş. ' (Jucîtid, ajunge lingă masă şt rămîne cu un picior în aer.) 693 Ce vad? o scrisoare pentru mine?... nefrancată?... (ia scrisoarea) ba-L francată. (0 deschide.) Cine-mi scrie ? Moisescu ? (Citeşte:) „Domnule Ghiţă! Mă grăbesc a te încunoşttinţa că 3 averea cucoanei Luxiţei e în proces... Moşiile sale i-au fost lăsate prin testament de bunul său, Tachi Craioveanu; însă testamentul se găseşte atacat de mai multe persoane, sub cuvlnt de oarecare lipse de forme. Pricina se caută astăzi io la Curtea de Casaţie... Primeşte asigurarea înaltei stime... etc... “ Tronc ! altă istorie acu!.., Starea soacrei e în proces... Care vrea să zică, dacă s-ar perde pricina, e ruinată... Ruinată! şi eu am apucat de l-am încurcat pe unchiul 15 meu... Destulă treabă-am făcut!... SCENA XII COŞCODAN, AGACHI agachi: Ura!... am izbutit! coşcodan: Ce-ai izbutit? 20 agachi: Am făcut-o pe Luxiţa să primească... S-a cam fasolit la început, dar în sfîrşit s-a îmblînzit ca o meioară, şi mi-a dat mîna s-o sărut... Am sărutat-o pănă dincolo de cot... Crişu eu ! coşcodan (în parte)-. Ia priviţi moşneagul! 25 agachi : Ei 1 măi nepoate, ce mai zici ?... sînt ţon-ţoroi, ori ba? coşcodan : Bine, bine; linişteşte-te... Planu-i schimbat. agachi: Ce plan? Ce schimbat? coşcodan: Averea cucoanei Luxiţei e în proces. Chiar 30 astăzi se tratează pricina la Curtea de Casaţie. De-a perde-o, nu-i rămîne nici o leţcaie. agachi: Ce proces, mă?... ce leţcaie? parcă vorbeşti într-aiurea. coşcodan: Crede-mă, unchiule; nu te grăbi cu însu-35 râtul... Lasă-te pe tînjealâ. 694 agachi: Ai nebunit, mă?... Auzi, să nu mă grăbesc, cînd m-am aprins ?... Dacă doar nu-s un poponeţ să m-aprind şi să mă sting pe mică pe ceas. coşcodan (în parte)'. Nici că vrea să-nţeleagă... (Tare.) Poate să peardă procesul. agachi : Şi ce-mi pasă ?... Eu nu mă-nsor pentru banii Luxiţei... Mă-nsor pentru braţele ei, pentru ochii ei, pentru nurii... COŞCODAN: Doamne! ce-s batrînii, cînd li se aprind călcăile... Da gîndeşte, unchiule. agachi: Du-te la naiba şi dă-mi bună pace. coşcodan (în parte)', A luat foc stogul de paie; nu-1 mai pot potoli. SCENA XIII AGACHI, COŞCODAN, BARZĂ, mai pe urmă BOMBEANU barză: Cucoane, a venit d-nul Bombeanu, ştii, ăla care-a mîncat cu noi la Hîc. agachi: Pofteşte-1. (Barză iesă.) coşcodan (în parte, intrigat): Bombeanu ? bombeanu (întrînd): Domnilor... coşcodan (în parte): El e!... aii ai! (Se întoarce.) AGACHI: A! bine-ai venit, prietene. Ai primit biletul meu de învitare? bombeanu: L-am primit cu mulţămire şi, precum vezi, m-am grăbit. (Zărind portretul lui Coşcodan.) Ce văd? coşcodan (în parte): Ai! ai!... m-a cunoscut. bombeanu : Curios lucru ! agachi: Ce? bombeanu: Cum se face de ai la d-ta în salon figura astă pocită? agachi: E portretul lui... bombeanu: Lui Zarafopulos, cămătarul meu. agachi: Zarafopulos? 24 la sută? bombeanu: Tocmai. coşcodan (în parte, ascuzîndu-şi obrazul) : Aş da bucuros un sfanţ, să fiu aiurea. 695 agachi (uimit): Zarafopuîos !... A! înţeleg acum pentru ce Moisescu n-a voit nicjodaţă să mi-1 arate. Figura asta pocită, precum zici, ne-a esploatat pe-amîndoi fără nici un pic de cuget. 5 coşcodan (în parte): Cum? şi unchiul meu se împrumuta din banii mei? , AGACHI (apropiindu-se de Coşcodan, încet): Neruşina-tule!... ai ajuns a fi şi cămătar? 10 coşcodan {întorcîndu-se, încet) : Să-ţi spun, unchiule... BOMBEANU (zărindu-l): Iaca şi originalul portretului... Kir Zarafopuîos, adevărat e că ai de gînd să urci dobînda Ia 50 la sută? coşcodan: Sa vă spun... Nu credeţi... în adevăr... mi s-a întîmplat cîteodată să oblig prietenii, 15 împrumutîndu-i cu opt, cu zece Ia sută pe an... agachi: Minciuni. coşcodan: Chiar cu 12... agachi: Minciuni. coşcodan: Cu 15 cel mult; dar cu 24 niciodată!... 20 Moisescu, blestematul cel de Moisescu, m-a com- promitat, după cum înţeleg.. ; Eu îi încred banii mei, şi el se vede că-i speculează în folosul lui... A ! n-aş fi Crezut că ar fi abuzat astfel de nevinovăţia mea. 25 agachi: Minciuni! (Încet cătră Coşcodan, cu mînie.) Ticălosule I Potlogarule! Iudă! Mi-e ruşine să mă uit la tine. De azi înainte să nu zici cumva că-mi eşti nepot, că te stîlcesc. coşcodan (încet): Unchiule... 30 agachi: Taci, că întru în păcat pe loc... Păn-în 5 minute să renunţi la mîna Tincăi, auzitu-m-ai? coşcodan: Eu să perd zestrea?... Niciodată... Mai bine moartea ! agachi (căutînd la ornic) : Acum sînt 4 şi cinci; la 35 4 şi zece, de nu-i fi următor poroncii mele, spun la toţi istoria lui Zarafopuîos Coşcodan. coşcodan (în parte): Am păţit-o! AGACHI: Iaca Tinca cu maică-sa... Arată-te iscusit... Hait. 40 (Bombeanu se retrage tn fund.} 696 SCENA XIV Cei denainte, FESPEZANCA, TINCA fespezanca: Veste buna!..'. veste bună!... Am cîştigat procesul. (Arată o hîrtie.) 5 coşcodan: Cîştigat? Bravo!... Testamentul rămîne bun ! Ce fericire ! agachi (cu ornicul în mînă): 4 şi şeapte! fespezanca : 4 şi şeapte ? Ce ne pasa ? AGACHI: Am o treabă importantă la 4 şi 10. D-riul Ghiţă 10 o cunoaşte. coşcodan (încet): D-apoi a cîştigat procesul, unchiule !... agachi ('încet): Tocmai de-aceea,-arată-te şi mai iscusit. 15 coşcodan: Cucoana Luxiţa... fespezanca: Ce este* Ghiţă? coşcodan (în parte): Uf ! cald e! agachi: 4 şi 8. coşcodan (rugîndu-se încet) : Unchiulică.:. 20 agachi: 4 şi 9. coşcodan: Cucoană... Conştiinţa mea mă obligă, în acest minut solemn, să va fac o destăinuire... (în parte.) Uf ! (Tare.) M-a ţi crezut negreşit un tînăr cuminte şi econom?.., 25 fespezanca: Negreşit. coşcodan (încet, cu desperate): Unchiulică... agachi: 4 şi 10 minute! coşcodan: V-a ţi înşelat, cucoană... (Iute.) Sînt, dim-protivă, un cheltuitor, un destrămat. în loc să 30 şăd acasă ca un bătrîn, îmi petrec zilele şi nopţile pe la birturi; mă împrumut cu bani în tîrg de plătesc 18 şi 24 la sută şii merg la’bal masche! îmbrăcat în costum de Mustafa-paşa. fespezanca ş» tinca (indignate): O!... 35 coşcodan: Iată adevărul... astfel sînt! agachi: Se împodobeşte Coşcodanul. fespezanca: Domnule Ghiţă, purtarea d-tale în acest minut solemn merită o răsplată. Primeşte dar 697 înalta mea considera ţiune; cît pentru Tinca, şterge-te pe buze. tinca: Aud? Vrea să zică iar rămîn fată mare? agachi : Ba nu, Tinca; nu te-ngriji de asta... Eu ţi-am 5 găsit un barbat, care socot că ţi-a plăcea mai mult decît Zar... Coşcodan... Domnul Bom- beanu, prietenul meu. tinca (cu bucurie)'. A! bombeanu (înaintînd): Aş fi prea fericit, dac-aş merita 10 favorul... agachi: Auzi, Tincă... cere un favor tînărul... primeşte, sa se isprăvească comedia. tinca (coborind ochii): Cum a hotărî maica-mea. fespezanca: Eu primesc cu bucurie. 15 agachi: Bravo... şi mata, Tincă?... ce zici? tinca: Nu ştiu de se cuvine. agachi: Vrea să zică, nu primeşti... fie... tinca (rapide): Ba primesc. fespezanca: Ce te mai fasoleai dar? 20 coşcodan (trăgînd pe Agachi la o parte): Unchiule, mărturiseşte că, cu toate defectele mele, am contribuit mult la fericirea d-tale... te-am logodit c-o avere şucada... agachi: Nu cumva vrei să-ţi plătesc comision? 25 coşcodan: Nu, dar, în sfîrşit... mai tîrziu, după moartea d-tale, tot mi-a veni şi mie ceva parte. agachi: Ţie? coşcodan: Tot eu am să-ţi fiu clironom, căci despre copii cred că te-a iertat Dumnezeu. 30 agachi: Culcă-te pe-acea ureche. Purtarea ta m-a revoltat astfel, că, în ciuda ta, am de gînd să las în urmă-mi o jumătate duzină de fluturi. coşcodan (în parte): Se laudă, unchiul, nu-i tocmai aşa de... revoltat. 35 barzA (întrînd): Poftim la masă. agachi : Ura ! şi poftă bună ! Plăcerile-s paseri uşoare Ce-aprind a inimilor dor; Omul prost le lasă. să zboare, 40 Iar eu le prind vesel din zbor 698 Cu al meu pahar Plin, plin De vin de Cotnar Plin, plin 5 Şi cînd paharul meu închin. Ah! Ah! Ah! Glu, glu, glu, sufletul meu rîde, Glu, glu, glu, raiul se deschide, Glu, glu, glu, glu, glu, glu; 10 Căci oricare chin Eu rrti-1 înec în vin. PlufI TOŢI Glu, glu, glu, sufletul meu rîde etc. 15 (La finele cupletului, Agachi dă braţul Fespezancăi, Bombeanu dă braţul Tincăi şi toţi se îndreaptă spre fund.) (Cortina cade.) ARVINTE ŞI PEPELEA P ERSOAN E AKV1NTE, de 50 ani PEPELEA, de 25 ani MĂNDICA, nepoata lui Arvinte ARVINTE ŞI PEPELEA VODEVIL ÎNTR-UN ACT Scena se petrece într-un sat din Moldova, Sn anul 1864. Teatrul reprezintă o cameră de ţară cu o uşă. tn fund, altă 3 uşă In dreapta; lingă dînsa, un cui mare In părete; in stingă, fereastă; în fund, un pat acoperit cu scoarţă; alăturea cu patul, un paravan prost; în mijloc, o masă de lemn cu două scaune. SCENA I 10 pepelea (întră prin fund-)'. Măndică! Măndică!... Unde eşti?... Unde te-ai ascuns? (Merge spre uşa din dreapta, voind s-o deschidă.) Măndică!... SCENA II PEPELEA, MĂNDICĂ (după uşă) 13 măndică: Cine-i acolo? pepelea: Eu... Pepelea... Ursitul tău, Măndică! Eu, Pepelea din poveste, Eu, românul drăgălaş. Cum n-a fost şi nici nu este 20 Altu-n sate şi-n oraş! 703 Eu, nepotul Iui Pîcală, Care-n orice timp şi loc Rîd de proşti, rîd de 'Tindală Şi dc dracul îmi bat joc. 5 Multe fete după mine Zac pe coaste şi oftez; Dar eu numai pentru tine Inimioara mi-o păstrez. mAndica:' Tu eşti, Pepeleo?... Ce caţi? 10 pepelea: Am venit sa-ţi spun că-mi eşti drăguţă ca ochii din cap. mAndica: Aşa să trăieşti? pepelea: Să n-am parte de moşu-tău, giupînu Arvinte, de-ţi. spun gugoşi... Da deschide uşa, Mândico, 15 să ne vedem la faţă. ■mAndica: Nu pot, că m-o închis moşu-meu cu cheia... pepelea : Elei!... .şi de ce te-o închis? , mAndica : Cică să nu .mă fure zmeii. pepelea: Mînca-i-ar zmeoaicele, ghiuj afurisit!... Şi 20 ce faci tu acolo singurica? mAndica: Cos! pepelea: Rochiţa ta de nuntă? mAndica: Ba nu, antereu lui moş Arvinte... pepelea: Iar îi cîrpeşti?... De cînd te ştiu, alta nu 25 faci... Mai dăunăzi i-ai scos mînicile ca să-i pui spete. măndiţa: Acum i-am scos spetele ca să-i fac poale, pepelea: Ha, ha, ha!... O s-agiungă vestit în ţară antereu lui Arvinte, mînca-l-ar guzganii! 30 mAndica: Pe cine?... pe antereu? pepelea: Ba! pe moşu-tău, că mare zgîrcit îi! îi în stare să taie un fir de mălai în opt... mAndica (ride). pepelea: Măndică!... Ştii una? 35 mAndica: Ce? pepelea: Te-am cerut ieri dimineaţă la dînsu. mAndica: Elei! şi ce ţi-o răspuns? pepelea: M-o trimes dracului pomană. mAndica: Da pentru ce? 704 pepelea: Cică nu-s de neam mare. măndica: Auzi! pepelea: De-aceea am liotărît să-i gioc una şi bună... măndica: Ce? pepelea: Ce m-a sfătui dracu. (Se aude afară tuşind fi strănutînd.) pepelea: Iaca vine strigoiu. măndica: Fugi iute, să nu te găsască aici! pepelea: M-am dus... Să ne videm cu bine, Măndică! Pe unde să ies ca să nu mă-ntîlnesc cu el? Ha! pe fereastă... dos la faţă. (Sare pe fereastă, in timp ce Arvinte intră Prin fund.) SCENA III ARVINTE (cu giubea sht-n(uroasă) U! hu, hu, hu! geru-i! (îşi suflă în pumni.) Bine zice românu, că iarna n-o mănîncă lupu... Am fost să cumpăr un car de lemne; dar mi-o cerut cît dracu pe tată-său şi n-am luat nici o dispicătură, ca să-i viu de hac celui cu lemnu... (Strănută.) Na! că iar m-o prins gutunariu. U! hu, hu, hu!... De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am îngheţat... Hei! blagoslovită sa fie vorba ţiganului: „Mai bine două veri decît o iamă“. Banul ae clştigă, greu, Dar uşor se cheltuieşte. Cine-i prost şi derbedeu Lesne-a lume mottuzeşte; însă eu am bani şi minte. Căci mi chem jupîn Arvinte. ( Strănută.) într-un ceas bun! Iarna vine, timpu-i rece, Eu o las frumos de trece ■ Şi nu mă-ncălzesc la foc.. ■ Mă-ncălzesc sărind în Iog... Astfel, eu jupîn Arvinte Sînt cu trupul tot ferbintfe. (Strănută.) Ha !... ian aşa... şi la anu cu bine !... (îşi suflă nasul.) Măndică!... (Se apropie de uşa din dreapta.) Măndică!... Nu răspunde, drăcoaica... Se vede că-i mmioasă c-am închis-o în odaie... Apoi dă !.,. cu fetele... vorba ceea... paza bună fereşte primejdia ră... Dumneei, giupîneasa Măndică, era în plecare să se deie în dragoste cu puşchiu cel de Pepelea... un tîriie-brîu, care-şi bate gioc de toată lumea!... Atunci s-agiungă... (Se depărtează, de uşă.) L-am întîlnit mai dăunazi şi i-am zis să-mi vîndă casa asta, în care şad acu de doi ani... îi casa lui, hoţu 1 Cum aş face să i-o ieu pe nimica?... Să-l port cu vorbe, ca l-oi însura cu Măndică, pănă ce-oi mîntui tîrgu... ş-apoi, de spate şi pe uş-afară. Ha!... iată-1... cică, cînd vorbeşti de lup, lupu cît cole!... scena IV ARVINTE şi PEPELEA pepelea : Bună dimineaţa, giupîne Arvinte! arvinte: Ha! ha!... ai vinit, berbantule, ca să sfîr-25 şîm toc mala pentru casă? pepelea: Aşa, giupîne! arvinte: Fie!... cu toate că n-am nevoie mare de bordeiu tău.. . însă fiindc-am fost bun prietin cu tatâ-tău..!. 30 pepelea: De-aceea ai vre să-mi iei casa pe nimic?... arvinte : Las' nu mai lehăi, după cum ţi-i obiceiu 1... Cît cei pe hardughia asta ? pepelea: Cit dai d-ta? arvinte: Cît să-ţi. dau? Casa-i dărăpănată... are 35 trebuinţă de meremet... streşina-i putredă. .'. pepelea: Vra să zică, nu-ţi place? 10 15 706 arvinte: Sa ne-nţălegem, fătul meu...- Eu primesc să fac o jertfă, cheltuind cu meremetu; însă banii ce-oi cheltui. să fie socotiţi drept preţu casei... Te primeşti aşa? ; 5 pepelea: Bună tocmalăl... Dar ceva adalmaş? arvinte: 0 baniţă de nuci uscate... hai, treacă de la mine; unde-o mers mia, meargă şi suta... pepeleaBunătatea d-tale J... însă un lucru strică... arvinte: Care? io pepelea: Nu-mi plac nucile!... arvinte: Nu fi prost, măi l._.. O baniţă de nuci vechi, de şăse ani... Nu scăpa chilipirul din mînă. pepelea: Ba nu aşa, giupîne I... Almintire... Dă-mi pe Măndica adalmaş !. Vrei? 15 arvinte (în parte)'. Auzi hîtru !... Sa-i dau bunătate de fată, nouă-nouţă, pe-o hardughie veche... pepelea: Ce zici, giupîne? Ne lovim cu tîrgu? ■ ; arvinte : Ţi-i dragă fata, hain ? pepelea: Dragă, de mor... Mi-o dai de nevastă? 20 arvinte: Om vide... om vide... Hai să facem zdelca mai întîi. (Scoate hîftie şi călămări din saltarul mesei.) ; pepelea (în parte);. Umblă cu mîţa-n sac, ghiujul... Aţine-te, PepeleoT... 25 arvinte: Iaca tot ce trebuie pentru scrisJ. .. Unde mi-am pus ochelarii ?... (îi caută peste"tot locul.) , Unde mi-am, pus ochelarii ? . pepelea (rţzîfid),: Nu-i mai căta degeaba, giupîne! arvinte: l-ai. găsit? 30 pepelea: Ce să-i găsesc, că-i. ai pe nas. arvinte; Oare?... Se vede că de mult ce-am strănutat. pepelea: Âi prins orbu găinilor... arvintIe: Cine? en? 35 pepelea: Ba-' ochelarii! arvinte (în, parte): Ghidi, obraznic!... (Tare.) Pepelşş dragă, ştii carte? PEPELEA: Ştiu. arvinte (în parte) : Păcat!... (Tare.) Facem zdelca? 707 pepelea: Facem! arvinte: Prea frumos! Iaca scriu. (Scrie.) „Să fie ştiut, prin acest zapis de vecinică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, 5 casa mea ce-o am de la părinţi şi că am priimit toţi banii..." pepelea: Ce bani? N-am luat nici o para... arvinte: Aşa-i forma, fătu meu! (scrie) „şi că am priimit toţi banii, în galbini împărăteşti, cu zimţi, 10 fără ca să-mi mai rămîie cuvînt de-a întoarce vrodată tocmala făcută". (Vorbind.) Bun e aşa? pepelea: Bun! arvinte: Vin' dar de iscăleşte! pepeplea: Bucuros! însă... 15 arvinte: Ce? pepelea: Să vezi d-ta, giupîne! Bietu răposatu tată-meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi să-mi vînd casa vrodată, să-mi păstrez în stă-pînire cuiu ist mare din părete. (Arată cuiul de 20 Ungă uşă.) arvinte : Ce vorbă-i asta!... pepelea: Poroncă tatii... n-am ce face! . arvinte: Ei! ş-apoi? pepelea : Apoi mai adauge d-ta în zdelca ce ţi-oi zice 23 eu... scrie... arvinte: Da bine, măi, Ia ce-a să-ţi folosască ţie un cui în părete? PEPELEA: La nimic... doar numai să am unde să-mi anin căciula cînd oi vini la d-ta. 30 arvinte (în parte)'. Prostu-i, sărmanu! (Rîde încet.) pepelea: Ei! scrii? arvinte : Scriu, scriu... spune. (Pufneşte de rîs.) pepelea (dictînd): „D-lui, giupînu Arvinte, se leagă cu giurămînt de afurisenie...'' 35 arvinte (tn parte): Giurămînt!!,.. de afurisenie!!... pepelea (dictează): „să lase în stăpînirea me cuiu cel mare din păretele din dreapta, fără ca d-lui sâ se poată atinge de el şi fără ca să se împroti-vească vrodată la orice aş vra eu să fac cu pome-40 nitul cui". Ai scris? arvinte: Am... Na! iscăleşte! pepelea: Bucuros!... (Ia condeiul.) Dar îmi dai pe Măndică? arvinte: Ţi-o dau!... Pune-ţi talpa gîştei pe zdelcă. 3 pepelea: Ba nu! Cheam-o aici pe Măndică.,. arvinte: N-ai încredere în mine?... Eu, om bătrîn, cu frica lui Dumnezău... şi care am fost prietin cu răposatul ?... pepelea: Ei, fie! dacă-i aşa... Iaca iscălesc. 10 arvinte (examinind hîrtia)'. Minunat!... Ai o slovă mai citeaţă chiar decît a dascalului Pricochi din Podu-Iloae. (Strînge hîrtia in sin.) pepelea: Acum, zi Măndicăi să vie! arvinte: Vrei numaidecît s-o iei? 15 pepelea: Vreu! arvinte: Şi ţi-i dragă de tot? pepelea: De tot! arvinte: Fără şagă? pepelea: Fără! 20 arvinte: Dacă-i aşa, adă mîna-ncoaci, să te duc la Măndică... (Ia pe Pepelea de mină şi-l duce spre uşa din fund.) Da făgăduieşti că-i ţine-o bine! pepelea: Ca pe-o floare! 25 arvinte: Ei, aferim, fătu meu!... Primeşte blagoslo-venia me! (Ajungînd la uşa din fum.) Şi să ieşi afară, hoţule! că-ţi rup ciolanele!... pepelea: Ce-ai păţit, giupîne? arvinte: A! puşchiulel... ai chitit ca ţi-oi da bunâ-30 tate de fată, nouă-nouţă, în schimb pe-o har- dughie veche ca bordeiu tău!... Ai chitit să întri în neamuri, mojîcule?... Afară!... pepelea : Aşa ţi-i povestea, gîrbovitule ?... Ei! lasă, că eu ţi-s popa tău de-acu-nainte... M-ai înşălat 35 cu minciuni, păn' ce m-ai pus la mînă, şafer bătrîn ce eşti... arvinte: Afară! pepelea: Am să-ţi fac zile fripte, ca să pomeneşti de Pepelea cît îi mai trăi!.,. 40 arvinte: AfarăI 709 pepelea: Oi ieşi daca mi-a place... Am drept să viu aici oricînd... să-mi pun căciula-n cui, ş-am să viu zi şi noapte... auzi tu" oftigosule? Ţine-te bine de-acu... atîta-ţi zic. (Iese.) 5 , SCENA V ARVINTE fi MĂNDICĂ arvinte (singur)’. Afară... Ghidi, tricolici neruşinat... să mă ameninţe el c-a vini în casa me, cumpărată cu bani buni şi peşin ?.., hoţu, ieni-10 ceriu, cîrjaliu !... Brrr I îmi curg sloiuri de gheaţa pe spinare de mînie... (Merge de deschide uşa din stînga cu cheia.) Măndică ! măndică (dinîntru): Ce este? arvinte: Gata-i antereu? 15 măndică: Gata! . ARVINTE: Adă. să-l îmbrac, doar m-oi mai încălzi, c-am îngheţat, (Ia antereul şi închide iar uşa.) Ian să videm, bine-i cusut ? (îl dezvăl&şte.) I-o scos spetele, de i-o făcut poalele,.. Minunat!... 20 Spetele-ş de prisos,.. Nu se văd.... Ian să-l îmbrac... (Trece după paravan şir-l îmbracă.) Pepelea dracului... l-am pus la mînă. Atîta numai mă îngrijăsc... cuiu cel din părete... pare-mi-se că-i un cîrcioc... (Iese îmbrăcat cu 25 aniereul.) îi. dres cît se poate de bine... şi mă prinde.... (îmbracă giubeua.) Iaca cuiu cel cu pricina... dacă l-aş scoate din părete?... Nu se poate, că-s legat cu; giurămînt de afurisenie!... (Se scarpănă în cap cu ciudă.) Măi, măi, măi... 30 să nu-mi fi pus opinca, berbantu cel de Pepelea ?... Ian să merg să mă sfătuiesc cu popa Macovei din sat... El, om cu carte... ştie multe... poate să mă dezlege de giurămînt... Hai! bunu-i Dumnezeu, meşter îi Arvinte. (îşi ia şapca şi 35 iese prin fund, în timp ce Pepelea întră pe fereastă.) 710 SCENA VI pepelea (la fereastă): Acasă-i strigoiu?... Ba iată-1 câ iesă... (Sare pe fereastă in casă.) Hup şi eu! (Aduce o frînghie şi o traistă plină cu rufe ude.) Mi-am adus rufele spălate la fîntîna din sat, ca să Ie anin în cuiul meu şi sa le întind în odaie. (Anină traista în cui; din traistă curge apă prin odaie.) Ian aşa... Acu să-ntind şi frînghia. (Anină un capăt a frînghiei de cuiul cel mare din păreiele din dreapta, iar celalalt capăt îl leagă de alt cui ce se găseşte înfipt în păretele din fund, lingă uşă.) Are să se cam zborşască giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face... Cuiu-i-al meu şi am drept de-a pune în el ce-oi vra... Iaca şi frînghia gata... Acu să-mi întind rufele... Ce-audP... Parcă vine moroiu... Să videţi haz acuş! (Stă lîngâ uşa din dreapta.) SCENA VII PEPELEA şi ARVINTE 2o arvinte (pe pragul uşii din fund): N-am găsit pe părintele Macovei acasă... (Cînd să între, se loveşte cu capul de frînghie şi-i cade şapca şi ochelarii.) Camacsfl Ce-i asta? pepelea: Ţine-te bine să nu dai rău! 25 arvinte: Tu eşti, antihîrţule? Ce caţi aici? pepelea: Nu băga de samă, giupîne!... îmi întind rufele ca să se usuce. , arvinte: Ce face? Strenţele tale în casa me... Da aici îi spălătorie? 30 pepelea: Nu ştiu eu... Cuiu meu... arvinte: Cuiu tău, căpcăunule? (Arătînd celalalt cui din fund.) Dar aista tot al tău îi? ha? Cum de-ai îndrăznit să te-atingi de el? pepelea: Ascultă, giupîne! 35 arvinte (furios): Iaca ascult, Pasvantoglu ce eşti 1 (Smunceşte frînghia din cui şi o azvîrle afară.) 711 Da ce te socoţi tu ?... Să-mi întinzi frînghii pin casa, ca într-un şopron... să-mi sparg capu la vîrsta me?... Afară, pehlivanule !... (II împinge de spete.) 5 pepelea : Nu pune mîna că te afurisesc ! arvinte: Afurisi-te-ar Zarzavela, sâ nu te mai văd în ochii mei! pepelea (rezistînd pe pragul uşii din fund): îra' dai pe Măndica? 10 arvinte : Ian aşteaptă să-ţi dau eu o Măndică de corn peste cap. (Apucă un băţ. Pepelea fuge rîzînd.) pepelea : Sus, părinte, că se udă cărţile ! arvinTe : Anaftima să fii! SCENA VIII 15 arvinte (foarte necăjii)-. Breee!... aista-i Neaga!... Popa Belea. (Calcă in apa ce a curs prin casă.) Da asta ce mai este ?... priveşte cum curge apă pin casă... să giuri c-o vărsat Bahluiu. Or să se facă broaşte... (Ia o cîrpă şi şterge pe jos.) 20 Poftim!... viaţă-i asta? s-agiung a şterge urmele lui Pepelea... Da de unde, Doamne, iartă-mă, curge şiroiul... (Zărind traista in cui.) Iaca pozna... şi-o aninat traista cu rufe ude în cui... Bată-1 potopu, fariseu, să-l bată. Cum i-aş arun-25 ca-o în uliţă, de nu mi-ar fi nu ştiu cum de gin- ramînt... Părinţii noştri zicea: „Cine-şi calcă giurămîntu nu-1 primeşte pămîntu!" şi mă tem că nu mi-oi afla loc pe ceea lume. (Oftează.) Hei, hei! răbdare, Arvinte, fătu meu, răbdare!... 30 (Merge ia uşa din dreapta, o deschide şi zice:) Măndică!... adă o luminare, c-o însărat de te* şi începe a nu să mai videa. (Măndica îi dă o luminare de seu aprinsă.) Noapte bună, fata mea, noapte bună!... Culca-te, căci culcatu devreme 35 şi scula tu de dimineaţă e o dovadă de înţălep- ciune... Priveşte, de pildă, găinile... Noapte bună!... (închide uşa cu cheia.) îmi vine să mă culc şi eu... să dorm ca un stăpîn vecinic 712 în căsuţa lui, (Merge de-şi drege patul din fund, aşează perina şi-şi pune un ghigUic.) Oi să mă culc îmbrăcat cum sînt, doar mi-a fi mai cald... Brrr 1... geru-i... de cască şi mîţile... (Cască.) (Arie din „FrarDiavolo" : „Altotis, tnafemme, il faut dormit") lată ceasul de odUvnăl Oi să dorm... să dorm în tihnă (cască) în căsuţa ast-,.. a mea. . Noapte bună, moş Arvinte. Fă hor, hor, de-acn-nainte. (cască) Fără grijă de belea. Fă hor, hor şi iar hor, hor, în somn dulce şi uşor. (în Hfnp ce cîntă, se găteşte de culcat, se întinde pe pat îmbrăcat în antereu, se acopere cu giubeua, îşi trage o cergă pe deasupra, îşi vîrâ capul îa perină şi începe a horăi.) SCENA IX ARVINTE şi PEPELEA pepelea (bate la uşă). aevinte (tresare). pepelea (bate mai tare). aevinte (se întoarce în pat cu faţa la părete). PEPELEA (afară): Giupîne Arvinte! arvinte (deşteptîndu-se, spăriet): Ha!... ce este?... am visat că s-o spînzurat Pepelea-n cui... pepelea: Giupîne Arvinte! arvinte: Cine-i acolo? pepelea: Eu, Pepelea! arvinte: Iar? Ce ca ţi noaptea, tricoliciule ? pepelea: Deschide-mi să ieu traista din cui! arvinte: Bată-te pîrdalnicu, ş-ai agiunge în traista goală !... Auzi! să mă trezască din bunătate de vis! 713 pepelea: Deschizi uşa azi? arvinte : Du-te naibei! ' - pepelea: Dă-mi drumu, că stric uşa... Am treabă 3a cuiul meu. 5 arvinte (sculîndu-se): Ei stai, spînzura-te-ai în el! (Se scoală mimai în antereu şi merge de deschide uşa.) pepelea: Bine-am găsit, giupîne! arvinte : Hai! ie-ţi degrabă strenţele şi piei, că răcesc ! 10 pepelea (luîndu-şi traista): Iaca!... frumos antereu porţi... Ian întoarce-te puţin... Ha, ha, ha !... n-are spete... antereu de spatari... cată să şi asuzi în el, giupîne ! arvinte: Ieşi! nu lungi vorba. 15 pepelea: Ba nu, zău, cînd a face pui antereu, să-mi dai şi mie unu de sămînţă. arvinte : Ieşi! îţi zic, obraznicule! pepelea: îmi dai pe Măndica? arvinte: Măndica? (Scoate un papuc din -picior.) 20 Na I Măndică, Strîmbă-Iemne ce eşti 1 pepelea: Parcă eşti ciofu cel din bortă, c-un papuc şi c-o... (Fuge rîzînd.) SCENA X arvinte (închide uşa din fund cu zăvorul, apoi vine 25 posomorit în faţa publicului şi zice): Eeei!... aşă-i c-am păţit-o? Care vra. să zică, am casa şi nu-s stăpîn într-însa!... Aşă-i că mi~o întors şurubu, puşchiu cel de Pepelea ? (îşi dă tifla.) Na! cap săc... bostan fără sîmburi... Na, na! Na tifla, Arvinte, Bătrîn fără minte! Un puşchi de nimica Te prinse de chică. Na tifla, mişele. Un ţînc să, te-nşele! Te-or rîde golanii, Ba. chiar şi curcanii 1 30 35 714 Bree !... aşa ruşine de cînd sînt n-am păţit!... îmi vine să-mi calc giurămîntu... că doar n-oi fi eu cel dintîi... Ba nu, Arvinte dragă... mai bine mergi de te culcă şi rămîi cu sufletu cinat... 5 iaca mă duc... (Merge de se pune în pat.) I!... călduţ îi şi bine. (Adoarme cîntînd încet:) Noapte bună, moş Arvinte, Fă hor, hor, de-acu-nainte 1 (începe a horăi.) 10 SCENA XI ARVINTE şi PEPELEA pepelea (bate la uşă), arvinte (urmează a dormi). pepelea: Giupîne Arvinte!... hei, giupîne Arvinte l 15 aevinte (cu spasmuri prin somn): Nu lăsa, măi!... nu lăsa !... prinde-1!... pepelea: N-auzi, somnorosule? arvinte (deşteptîndu-se): Na!... Ce-i? foc? pepelea: Deschide uşa! 20 arvinte : Iar tu eşti, hurezule ?... Ce vrei ? pepelea: Dă-mi drumu să-mi pun căciula-n cui! arvinte : Du-te pîrlei! (Se întoarce la părete.) pepelea : Nu deschizi ?... Te afurisesc ! Te faci că dormi ?... Ei 1 las’ că-ţi vin eu de hac ! 25 arvinte (visînd): Frînghie... spînzurătoare... Nu... da şazi binişor, că mă gîdel... Zapis?... AI pepelea (deschide fereasta): Ba că să zici... doarme, povîrnitu... Acu-i vremea să-mi întind rufele. (Sare în odaie, trăgînd o-frînghie lungă după el, şi 30 merge de leagă un capăt de cui, celalalt capăt e legat afară de un copac. Fereasta rămîne deschisă.) arvinte (dă semne că-i este frig şi se ghemuieşte în aşternut). pepelea: Să-mi întind bine frînghia... aşa... Acu 35 să-mi spînzur averea... (Ia traista de pe fereastă 715 fi anina rufe albe pe frînghie de-a lungul scenei.) Jaca basmalele boieriului; iaca ştergarele boie-riuliii; iaca naframa de vornicel de nuntă... ARViNtE (strănută), pepelea: Să-i fie de bine! arvinte: Ce dracu, vine un vînt de cele muscăleşti... iar m-o prins gutunariu. (Strănută.) pepelea: Pe braţe, şi la mulţi ani [ arvinte: Aud? (Se întoarce.) Piei, drace!... ce-mi văzură ochii?... fereasta-i deschisă !... Ce bulen-dre-s aiste? pepelea: Ale mele! arvinte: Tu ! iar?... tu !... ale tale 1 pepelea: Eu, iar eu, ale mele! arvinte: Pe unde-ai intrat, potlogariule? pepelea: Pe fereastă... arvinte: Ş-ai lăsat-o dischisă în mez de iarnă! (Se scoală iute.) pepelea: Nu cerca s-o închizi, că trece frînghia I arvinte: Ce frînghie? pepelea: Asta cu rufele... Am legat un capăt de copacu vecinului. arvinte : Breee! pepelea: Precum zici. arvinte : Breee! care vra să zică, tu eşti stăpîn aici, şi eu îs de haimana ? pepelea: Ceteşte zdelca... cea cu cuiul... ştii? arvinte : Ghidi, şuier viclean! pepelea: N-o scoţi în capăt cu mine, giupîne 1... din două, una: ori rupem zapisu de vînzare, ori îmi dai pe Măndica... Alege!... (Se depărtează spre uşa din dreapta.) arvinte (in parte, pe gînduri): Să rup zapisu?... nu-mi vine la socoteală I... să-i dau pe Măn-dica ?... nu-mi vine la kerem!... Cum să fac ?... Dac-aş găsi vrun tertip ca să schimb zdelca şi să scot cuiu din ea... Dar ce tertip?... Hoţu de Pepelea îi circiocar de frunte... doar numai să-l îmbât, să-i fur minţile... omul la chef multe face... Minunată idee... Ia să cerci... pepelea (în parte, obscrvîndu-l): Oare ce mormoro-seşte ursu? arvinte (sculîndu-se): Pepelaş dragai pepelea: Aud, giupîne! arvinte: Ţie nu ţi-i frig, fătu meu? pepelea: Ba-ncă cum frig! arvinte: Apoi dar... în loc de-a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit sâ ne-nţălegem ca doi oameni de treaba, încălzindu-ne c-o stacană de vin? Ce zici tu, Pepelaş dragă? pepelea : Zic că ai dreptate, giupîne! Dar unde să găsim vin la ceasu aista? Jidanii sînt în sărbători şi crîşma-i închisă. arvinte: Unde să găsim vin?... Aşteaptă... am un pui de Cotnari, care face cu ochiul... (în parte.) Am să-I fac cuc! (Scoate de sub pat 'un ulcior şi două. pahare.) pepelea (în parte): Are gînd rău, digeratu! arvinte: Iaca toiagu bâtrîneţilor şi nebunia tinereţilor !... vin’ cole la masă, să înecăm ura în ulcioru ista şi să închiem pace! (Se aşează la masă şi toarnă vin în pahare.) pepelea: Bucuros! arvinte: Da nu închidem fereasta, fătu meu? pepelea: Ba închidem, să nu ne zărească luna. arvinte: Luna? Ha, ha, ha !... Luna-i o şîrată bătrî-nâ... Multe vede, multe ştie şi tot spăsită se pare. (Pepelea închide fereasta; apoi vine ds se pune la Masă tn faţă cu Arvinte.) pepelea: Ei, giupîne] îmi dai pe Măndică? arvinte: Nici vorbă nu-i... dar mai întîi să ciocnim cîteva pahare 1 pepelea : Să ciocnim, giupîne! Noroc şi într-un ceas bun. arvinte: Amin! (Bea.) A!... bun îi. pepelea: Bun... c-a fi din bute. arvinte: Ce plăteşte mii şi sute... Vezi tu, măi băiete !... omul căruia nu-i place vinu îi om rău... sa fugi de el pan'Ja Odobeşti! pepelea: Ş-acolo să te opreşti. arvinte: Şi să nu te mai urneşti!... Eu unu, cînd beu, îmi vine tot să cînt. pepelea: Cînta, giupîne, că trebuie sâ fi avînd glas bun! arvinte : Cum nu ?... Am fost dascal la sfîntu Panti-limon. Ascultă ! (Ridică un pahar şi cînta:) (Arie din „Agachi Flutur")] Cînd vinul curge în pailare, Cînd ochii vesel strălucesc, Inima-mi saltă şi tresare De un fior dumnezeiesc. Ridic un pahar Plin, plin, De vin de Cotnar Plin, plin Şi mie vesel mi-1 închin. Ah I ah I ah I Glu, glu, glu, sufletul meu ride, Glu, glu, glu, raiul se deschide, Glu, glu, glu, glu, glu, glu Şi ovicaTe chin Eu mi-1 înec în vin. Chiu ! (Chiuie şi bea.) (împreună.) Glu, glu, glu, sufletul meu rîde, Glu, glu, glu, raiul se deschide, Glu, glu, glu, glu, glu, glu Şi oricare chin. Eu mi-1 înec în vin. Chiu I (Beu împreuna.) pepelea: Merge la inimă, giupîne ! arvinte : Meargă sănătos, că eu nu i-oi zice ho! pepelea (în parte)\ Pare-mi-se că se cîrpeşte moş-neagu! 10 15 20 25 30 A5 40 arvinte (cam ameţit, în parte): Am să-l fac să prindă prepeliţa de coadă. Las’ pe minei... Eu sînt Arvinte cel cu minte... Arvinte Crişu ! pepelea: Giupîne, ştii una? arvinte : Spune, băiete, spune, c-apoi ţi-oi răspunde! pepelea: Să trăiască moş Noe, cel care-o discoperit via! arvinte: Să trăiască... dar... tata Noe... să trăiască!... el o fost odată român... Cică el avea în corabia sa vro zace antale de Cotnari de pe vremea lui Ştefan-Vodă... Crişu el!... Potopu îl boteza cu apă, el se boteza cu vin, de dimineaţă păn-în sară... ian aşa... (Bea.) Be şi tu, măi Pepeleo !... be, dă-i gît, că te lovesc cu ulcioru-n cap!... Ha, ha, ha !... mare înţălept om mai era tata Noe! El zicea aşa: că numai trii lucruri pe lume sînt bune... pepelea: Care, giupîne? arvinte: Pînea cît de proaspătă, vinu cît de vechi şi nevasta cît de tînără... Crişu el!... zăce antale de Cotnari! Avere, măi... comoară, băiete... pepelea (prefăcîndu-se că-i ameţit): Hei! căci n-am fost şi eu cu dînsu în corabie!... auvinte: Ce-ai fi făcut, Pepelaş dragă? pepelea : Eu ?... l-aş fi dat huştiuliuc I în baltă pe moş Noe, ca să-mi rămîie mie tot vinu! arvinte (beai)\ Iaca!... bun!... huştiuliuc, tată Noe, huştiuliuc... ştiobîlc !... s-o dus ! (Priveşte în jos.) Ian priveşte cum se duce-n fund... s-o duuus !... parapanghelos... ş-am rămas noi stă-pîni pe corabie... (Se scoală şi şovăieşte.) Măi, că tulburată-i marea! Nu mă ţine picioarele. (Se loveşte cu capul de rufe.) Bate vîntul în pînze... de aceea... (Cătra Pepelea.) Moş Noe... Ian ascultă, moş Noe!... pepelea: C.e-i, nepoate? arvinte: Aşa să trăieşti... strînge-ţi pînzele, că se pre clatină corabia! (Se sprijină de Pepelea.) pepelea : Mergi de te razămă de-un catarg! 719 arvinte : Iaca... m-am răzămat... moş Noe... Ian ascultă, moş Noe! pepelea: Aud, nepoate! arvinte: Cunoşti pe Pepelea? 5 pepelea : îl cunosc, îi un şiret de frunte ! arvinte: Şiret el, dar eu şi mai şi... pune-ţi în gînd, moş Noe, că i-am întors un şurub... Ha, ha, ha !... pepelea: Cum? aevinte: I-am luat casa pe nimica... ş-apoi mi ţi lo l-am chefăluit frumos, de-am prifăcut zapisu cu cuiu... pepeuea: Cucui?... Unde ai cucui, nepoate? ajrvinte: Eu?... cucui... (Se pipăie.) Nu se află... Eu ştiu una şi bună... Are înscris? bine ! n-are? 15 şi mai bine! Vorba ceea: Cîrc Frangoleo... huş- tiuliuc... s-o dus... pepelea: Bietu Frangolea ! arvinte: Nu-1 mai căina... un blăstămat!... ştii d-ta, moş Noe, că Frangolea mi-o cerut pe Măn-20 dica ? pepelea: O avut obraz? arvinte: Cică are un cui în păretele ista... spune-i Sa-şi puie pofta-n cui!... Ha, ha, ha !,.. pepelea: I-am spus-o de mult... dar ştii ce mi-o 25 răspuns ? arvinte: Ba! pepelea : Mi-o răspuns că are de gînd să se spînzure în cuiu lui, dacă nu-i vei da pe Măndică. arvinte: Spînzure-se sănătos! 30 pepelea: Ba, ferească sfîntul!. .. A zice lumea că l-ai ucis d-ta, în casa d-tale, şi-i cade în criminal! arvinte (buimăcit): Criminal! pepelea: Ş-apoi, haite-n ocnă, arvinte: Ocnă! 35 pepelea: Ş-apoi haite-n ştreang,.. arvinte (cam trmndu-se): în ştreang? eu? hait! (Rămîne încremenit.) pepelea: Nepoate, nepoate! arvinte: Ce-i? 720 pepelea: Ia-n priveşte colo, la părete!... Iaca Pepelea... El îşi pregăteşte laţul să se spînzure... Nu lăsa l... (Se depărtează de Arvinte şi merge de anină un laţ în emul din pâretde din dreapta.) arvinte (frecîndu-şi ochii): Se spînzură!... Cine se spînzură? Criminal! Ocnă!... (Dă cu ochii de Pepelea.) Piei, drace ! Iaca !... Ce dihanie-i acolo?... Moş Noe?... Frangoleo !... Pepeleo!... pepelea (Ungă cui): Aud, cine mă cheamă? arvinte : Tu eşti, Pepelaş! Ce faci acolo ? pepelea: Nu băga de samă!... Mă spînzur ! arvinte (trezindu-se) : Te spîn... te spînz.Nu face una ca asta, că te-i căi mai pe urmă! pepelea: N-am grijă! arvinte: Măi creştine 1... da nu te-or îngropa ! pepelea: Puţin îmi pasă! (îşi pune laţul în gît.) arvinte : Da mă bagi pe mine-n belea... Mergi încalţe de te spînzură aiurea... nu în casa mea ! pepelea : Ba... aici îmi vine la socoteală... în cuiul meu... Rămîi sănătos, giupîne ! arvinte : Da stăi, măi nebunule! pepelea : Să ne videm cu bine în căldarea lui Scaraoţ- chi l arvinte (oţerindu-se): Căldarea cea cu smoală clocotită I.., Brrr ! Nu da drumu laţului, pehlivanule... Spune, ce vrei ? pepelea (cu glas slab): îmi dai pe Măndică? arvinte: Pe Măndică? pepelea: Răspunde, că mă duc pe ceea lume. arvinte : Stăi, nu muri, că ţi-o dau ! pepelea: Cheam-o aici dar! arvinte: Iaca o chem, o chem... Măndico! Măndico!: (în parte.) Bată-1 crucea, antihîrţ. (Tare.) Măndico! Măndico!... SCENA XII ARVINTE, PEPELEA, MĂNDICĂ mAndica (de după uşi): Ce este, moşule? 721 arvinte: Vin’ iute, câ se spînzură Pepelea de doru tău! măndIca: Vai de mine!... Pepeleo I' pepelea : Aud, Măndică ! măndîca: Daca mă iubeşti, nu te ucide! pepelea: Fie!... dar vin-aici să ne logodim! Măndica: Nu pot vini, că-s dizbrăcată. pepelea: Apoi dă inelu tău pintre uşă şi primeşte pe-a meu. măndica: Na-ti-1! t pepelea: Giupîne Arvinte, deschide uşa şi-mi adă inelu! arvinte : Eu să ţi-1 aduc ? pepelea : Iute, iute, că strîng laţu ! arvinte (deschizind uşa, în parte) : Ce i l-aş strînge eu însumi, de nu mi-ar fi teamă! pepelea (mergînd la uşă): Măndico, na inelu meu. (îi dă inelul pintre uşă şi ia inelul Măndicăi,) măndica : Ţine şi tu pe-a meu 1 pepelea: Noroc bun! Logodna-i făcută... de-acum, moş Arvinte, să te văd c-o claie de nepoţei. arvinte: Pepeli ca tine? Mă ferească Dumnezeu! pepelea: Ian las’, moş Arvinte 1... nu mai fi supărat, că după ce m-oi însura, prifac zapisu cum ţi-o place... Acu hai să mai tragem o duşcă în sănătatea Măndicăi. arvinte: Fie, fătu meu!... de-acu, noroc şi veselie! (Ia un pahar cu vin şi chiuie:) Viaţa se trece cu grăbire, Anii cei tineri se strecor; Dar eu nu simt nici o mâhnire. Căci mă ţin tot pe urma lor. Cu al meu pahar Plin, plin De vin de Cotnar Plin, plin Şi mie vesel mi-1 închin. Ah I ah 1 ah! Glu, glu, glu, sufletul meu rîde etc. etc. etc. (împreună.) Glu, glu, glu, sufletul meu rîde etc. etc. etc. (Ciocnesc împreună paharele şi chiulesc.) (Cortina cade.) MILLO DIRECTOR PERSOANE MILLO, director al Teatrului Naţional NENEA NAIE LUXIŢA, soţia lui Naie 5 LINA, fiica lor TACHI SERVIESCU CIUPICI ION, servul lui Naie T MILLO DIRECTOR SAU j MANIA POSTURILOR i ; COMEDIE CU CÎNTICE ÎNTR-UN ACT I 5 Scena se petrece într-un oraş de provinţie din Valaliia, la anul 1864. ! Teatrul reprezintă un salon bine mobilat; o uşă iu fund; j două uşi laterale, în dreapta piano; în stînga, un gheridon, canapea şi jilţuri. ( i 10 SCENA I ? | LUXIŢA (pe canape), TACHI, LINA (lapiano) luxiţa; TăchiţăI... tachi (viind iute de Ungă piano}-. Aud, doamna mea ! luxiţa: Fost-ai pe la croitorul meu, ca să-i spui să-mi \ 15 aducă mantela cea de drum ? Ş tachi: Am fost. Trebuie să vie croitorul numaidecît! ‘ luxiţa : Şi Ia cizmar, pentru botinele mele cele blănite ? tachi: Şi la cizmar I | luxiţa: Şi Ia caretaş? i 20 tachi: Şi la el!... Caleaşca e gata; mai are nevoie | numai de un resor, de cîteva sbanţuri şi de mai multe şuruburi. luxiţa: Prea bine ! Dar la căpitanul de poştă trecut-ai ? > tachi: Caii vor fi mîne pănă-n ziuă în curte,.. cai 25 de cei noi... Zmei! 727 luxiţa (sculîndu-se): Bravo 1 eşti un tînăr nepreţuit pentru comisioane 1 tachi (căutînd pe furiş la Lina): Numai pentru comisioane ? 5 luxiţa: Om vedea mai pe urmă la ce ai mai putea fi bun... O! Tăchiţă, cînd gîndesc că am să merg la Bucureşti, ca să-mi petrec iama, nu mă ţine locul de bucurie... îmi vine tot să cînt şi să joc... dar tu, Lină? 10 lina (sculîndu-se de la piano): Şi eu, maman... Dar d-ta, domnule Tachi? tachi : Eu şi mai mult, domnişoară, căci mi-aţi permis să vă întovărăşesc. luxiţa: Dar... ne-i face comisioane în Bucureşti? 15 tachi (în parte): Iar? lina : Şi-i fi cavalerul nostru pe la grădini, pe la teatru, pe la baluri. luxiţa (esaltată): Baluri, teatru, grădini!... iaca viaţă împărătească; dar nu ca în oraşele astea de 20 provinţie, unde spiritul lîngezeşte într-o atmo- sferă uricioasă ce usucă inima ca un zbîrciog... o ! Bucureşti! Bucureşti! (Arie nouă) OI Bucureşti 25 Cu magic nume! Ai fost şi eşti Unic pe lume I De plăceri, zău. Eşti o comoară 30 Şi gîndul meu La tine zboară! Unii tot spun Câ pe căldură. N-ai miros bun.,, 35 Pa-5 răi de gură. Alţii bîrfesc Că-n sin la tine Mulţi nebunesc, '728 CÎDtind ca rniaţ... (împreună.) OI Bucureşti Cu niagic nume! etc. etc. etc. SCENA II Cei denainte, SERVIESCU (vine pe uşa din fund) serviescu: Servus şi plecăciune! luxiţa: A!.., Domnule Serviescu... poftim! serviescu: Vă aduc, doamna mea, dragă cucoană, o veste importantă! luxiţa: Care? serviescu: Acasă e nenea Naie? luxiţa: Ba nu, barbatu meu a ieşit!... dar ce veste? serviescu : O veste colosala!... Şi unde s-a dus nenea Naie? luxiţa: S-a dus la biuroul poştei, ca să caute scrisori de la arendaşul moşiei noastre! Dar ziseşi că ai o veste ?... serviescu: Piramidală!... Tot pleacă mîne la Bucureşti nenea Naie? luxiţa: Tot... plecăm cu toţii... dar vestea, vestea? serviescu: Gigantesca şi uriaşă! tachi: Importantă, colosală, piramidală... spune-o astăzi 1 serviescu: A! domnule Tachi, aci ai fost?... nu te zărisem... Servus şi plecăciune, vere! tac ni: Te-a fi orbit vestea cea mare. serviescu (căutînd la Lina): Ba nu, mă orbiră razele brilante şi strălucitoare ce ies din ochii domnişoarei Lina! lina (rîzînd): Pune ochelari, domnul meu ! serviescu: Ah!... dacă mi-aş pune geamuri, aş fi lipsit de felicitatea şi de fericirea... luxiţa (cu nerăbdare) '■ Eşti nesuferit!... Spune-mi vestea, că stau pe cărbuni! serviescu: Ha, iaca... Staţi să mi-o aduc aminte !... închipui ţi-vă că... am uitat-o! . luxiţa: Tronc ! (Toţi stau grămadă pe lîngă Serviescu, aprinşi de curiozitate.) 5 S C E N A III Cei denainte, CIUPICI (grav şi misterios, se apropie în taină) ciupici (cu glas adînc): Umilissimus! LUXIŢA (spărietă) ; A ! lina (tresărind): A! 10 luxiţa: M-ai speriat, domnule Ciupici, cu glasul d-tale! ciupici: Pardon, doamna mea!... Vă aduceam o novelă. luxiţa: Şi dumneata? 15 ciupici (căutînd împregiur, cu sfială): O novelă colosală ! serviescu: Cp. a mea? ciupici (după ce a ascultat pe la uşi): Piramidală ! tachi: Şi gigantescă... oştim! 20 ciupici: O ştiţi ?... Apoi dar mă duc s-o spun aiurea... (Se închină.) Umilissimus! luxiţa : Ia stăi, omule, şi spune azi, că-mi vine să ţip ! ciupici: Bine... daţi-mi toată atenţiunea, că încep! serviescu: Stăi! nu deschide gura ! mi-o aduc aminte 25 acu... Iaca... Am întOnit mai dinioarea un servitor de la masa şefului de biurou a prefecturei, care mi-a spus în taina că a aflat de la un amic şi prieten al lui ce-i întrebuinţat la telegraf că... ce, Doamne, iartă-mă, mi-a spus ca i-a spus ?... 30 (Caută să-şi aducă aminte.) luxiţa; Iar ai uitat? ciupici: Că o depeşa de la Bucureşti anunţă prefectului ca să prepare recepţiune directorului ministeriu-lui de interne, care trece la Craiova în reviziune. 35 luxiţa: Directorul? tachi: Ministeriului de interne? 730 luxiţa: Şi n-ai aflat unde i s-a pregătit gazda? ciupici: Nu! însă cred ca d-voastră, avînd casa cea mai confortabilă din oraş, veţi fi invitată, cer-tamente, a-1 primi. 5 luxiţa: Aşa s-ar cuveni, pentru că cîţi miniştri şi directori, tot noi i-am găzduit! Astă dată însă mi-e teamă că prefectul. serviescu: Oare? nu sînteţi bine împreună? luxiţa: Nu prea!... Cucoana d-sale pretinde să-i 10 fac eu vizită mai întîi, în contra tuturor regulilor etichetei... dar de-oi şti că o prinde gălbinarea de ciudă... nu m-oi duce ! serviescu: Să nu vă duceţi... mai bine să trăiţi fiecare cuc de-o parte... Ce dracu ! filotimia-i 15 filotimie şi amorul-propriu e amor-propriu... luxiţa: Nu-i aşa? serviescu: Aşa!... Cu toate aceste, îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aş fi avut de adresat o petiţiune de jalbă. 20 luxiţa: Ai vreun proces? serviescu; Ba... am mai multe, dar nu mă îngrijesc de ele! Am ambiţie să fiu funcţionar în slujbă. ciupici : Şi eu am ambiţiune de funcţiune! luxiţa: Şi barbatu meu arc aceeaşi ambiţi... 25 ciupici: une... Minunat!... vrea sa zică, tot oraşul vrea să fie împiegat. (Vorbesc încet împreună.) lina (încet, lui Tachi): Dar d-ta, domnule Tachi? tachi: Eu, domnişoară, nu înţeleg o asemenea proastă şi ridicuîă ambiţie... Doresc ca guvernul să aibă 30 nevoie de mine, iar nu eu de guvern, şi astfel ar trebui să cugete toţi românii! serviescu: Cum am face, oare, ca să aducem pe directorul aci? luxiţa: Ştii una?... Rapede-te la capitanul de poştă 35 şi aşteaptă acolo pănă a sosi directorul şi... serviescu: Destul, am înţeles... să-i spun că i s-a gătit gazda la d-ta de cătră domnul prefect. ciupici: Perfect! serviescu: Cum perfect? prefect!... N-are a face una 40 cu alta! 731 luxiţa: Sâ te văd, Serviescule, de eşti meşter! serviescu : Las’ pe mine; cînd e de jucat feste prefectului,.. sînt unic! luxiţa: Du-te dar, nu perde vreme! 5 serviescu: M-am dus,.. Servus cu plecăciune... Ha, ha, ha... (Iese prin fund.) CIUPICI: Admirabili luxiţa: De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului, după obicei... şi, vorba 10 ceea: bunu-i Dumnezeu! meşter e... ciupici: Sublim! luxiţa : Trebuie dar să-l primim mai cu deosebire... Tachi! aleargă prin oraş de găseşte taraful de lăutari, şi d-ta, domnule Ciupici, mergi la cofe- 15 tărie de-mi adă vro două ocale de bonboane. tachi: Bucuros! ciupici: Umilissimus! ( împreună.) Domnul director aice vine, 20 Haideţi degrabă să ne gîtfim, în casa noastră piimmda-1 bine, A lui favoare să. dobtndiml (Tachi şi Ciupici ies priit fund.) SCENA IV 25 LUXIŢA, LINA, mai pe urmă ION luxiţa: Acum, Lină, hai iute să facem tualeta, ca să arătăm bucureşteanului că şi noi, provincialii, ştim să ne gătim după moda! lina: Bine, maman! 30 luxiţa : Şi cine ştie ?... Dac-a fi directorul neînsurat poate că... de ce nu?... Tu eşti tlnâră... nu seameni tătîne-tău... lina: Maman... d-apoi Tachi?... luxiţa: Tachi, Tachi... nu zic... e bun tînăr, are 35 calităţile lui... face bine comisioanele, dar nu are nici o poziţie în lume, nu e nici într-un post; cînd directorul e... coşcogea director. 732 lina: Aşa este, maman... însă... luxiţa: însă, neînsă... aşa-i cum zic eu. (Strigă.) Ioanei Ioane! (Bate în palme.) ION (iese din dreapta)". Aud, cucoanăI 5 luxiţa: Să dai poroncă bucatarului să gătească bucate franţuzeşti cu blanc-manger şi tu pune masa... A! cere la jupîneasa să-ţi dea faţă de masă şi şervete curate. ION: Apoi de-abia cinci zile de cînd am pus şervete noi! io luxiţa: Nu face nimica... astăzi avem un director!... A! să nu uiţi să aşezi în mijlocul mesei turnul Malacovului cel de migdale amare! ion: Aud, cucoană! (în parte.) De şase luni de cînd slujesc turnul Malacovului şi nime nu-1 încol-15 ţeşte... îmi vine să-i trag eu un asalt. luxiţa: Dusu-te-ai azi? ion (ieşind)’. Aud, cucoană!... îi trag! luxiţa: Oh!... toate mulţămirile îmi vin deodată... parcă am prins aripi ca să zbor la Bucureşti! 20 (Cînta:) O! Bucureşti cu magic nume... SCENA V LUXIŢA, LINA. NAIE naie (afară, furios)'. Fire-ar a naibei! LUXIŢA: Ce s-aude?... 25 lina: Vine papa! naie (întrînd prin fund cu o scrisoare deschisă în mină): îneca-l-ar măslinele care le mănîncă, arendaşul dracului! luxiţa: Da ce este, frate? 30 naie: Ce este, ian asculta ce-mi scrie grecul în limba lui. (Citeşte:) „Cu plecaţune ma încino la dimiata, cocoane Naie. Chito pentru chisto moşiei dimitale a sfin-tolo Dimitri, si mi ertaţo, che nu ftmo niţi frinta, ■ 35 fiindo che am traso primezdia simandicosa... 733 Destulo che s-a aprinso un clae de grio, I-am stinso; ..destulo che s-a aprinso alta claş tot de sacară, iar l-am stinso... Ma a arso bordeio .de la aria... M-a ferito Dimnezeo de vinto, che me afanisemo. Chito pentru moşia dimitale, Gusganesti, si mi iertaţi, che nu poto si ţino mai multo la dimiaei, che a venito lezeă riurâla, che mi a luato boe-rescu, che m-a afanisito... rLipon, spun Ia dimiata ritos, che de astazi nu mi erta intereso si filotimia se mai fiu arendaşi la dimiata, ma tot remuno supuso sluga dimitale. Ma încliino cu plecaţune, Agamentnon Trufandas." luxiţa (după ce a ascultat, dînd semne de mirare şi de furie)'. Ce zice grecu ? Ce zice? câ lasă moşia? naie : 0 lasă 1... Eeei I aşa-i c-am păţit-o ? Ce fac eu de-acum? Am rămas făr' de venituri!... to pro-. copsamen, cum z;ce chir Trufanda. luxiţa; Caută-ţi alt arendaşi , naie: Altul?... pe care?... Unde-i,.să-l bag în sîn, dac-ar încăpea de urechi... Astăzi toţi arendaşii se aţin ca la potică şi te chitesc cu legea rurală ca cu o şiişana... Eei!... Ce ne mai facem de Paşti, de unde cheltuim ?... De unde ne îmbrăcăm? De Unde rie hrănim?... Cu ce ne ţinem caifetul?... Cu ce mergem la Bucureşti? luxiţa: Cum? să nu mergem nici la Bucureşti? . naie : Bă nu!... pune-ţi pofta-n cui despre voiaj şi petreceri!... Trebuie să ne închidem. în casa, . să nu mai primim pe nime, şi să trăim cu cea mai mare economie. luxiţa (apucînd-o istericale): Ah! ah! lina: Maman... naie : Na, şi altă belea acum... a apucat-o istericale!... Luxiţo, vină-ţi în simţiri! luxiţa: Ahl ah! NAIE.: Luxiţo, să mă vezi pe năsălii... LUXIŢA (trezindu-se, furioasă): Să mă las de Bucureşti! (umblă rapide pe scenă) odată cu capul! de-oi şti că m-oi duce pe jos val-vîrtej păn-în capitală.... Nu vreu să-mi petrec iarna aci... nu vreu!... Mi-am gătit toate tualetele... oraşul întreg ştie că ne pornim mîne... Ce-or zice cînd or afla că ne-am lăsat de voiaj... or rîde de noi... Pre-5 fectoriţa să rîdâ de mine ?... Nu vreu, nu vreu, nu vreu!... (Cade obosită pe canape,) naie: Luxiţo, sufletul meu! înţeleg că nu vrei, dar dacă nu-s mijloace... ce să facem?... trebuie răbdare, fata mea! 10 luxiţa (piîngînâ): Răbdare!... de zece ani de cînd tot rabd, şi cînd era să-mi împlinesc visul, să mă văd deodată osîndită a zice adio la mulţă-mirile ce-mi făgăduia!... Ah!... simt c-am să mor de durerea asta! 15 lina (plingind): Maman... naie: Ba, ferească Dumnezeu, să nu mori, că... mor şi eu, pe legea mea. (îşi suflă nasul.) luxiţa (Arie „Adio, rămîi ferice") 20 Adio, vis de plăcere, Vis frumos şi desmerdat, în. cumplită, grea durere Sufletu-mi s-a deşteptat ! Aht de-acum f&r-încetare 25 Am să pllng şi să suspin, Am sâ gust zile amare Fără nici nu minut lin! (Stă cufundată în trislefă.) naie : Luxiţo, nu te despera, că voi face toate chipurile 30 să te duc la Bucureşti, de-ar fi chiar să-mi vînd moşia pe nimica... Oi cere o slujbă în capitală... M-oi alege deputat... luxiţa: O slujbă? naie: Dar!... Am scris de mult la un prieten din 35 Bucureşti ca să intrigarisească... luxiţa (inspirată): O slujbă ?... Dar.., trebuie nu-maidecît s-o capeţi... Directorul ministerului de interne vine aci la gazdă... şi printr-însul... 735 naie: Ce spui?... Direct... Minist... cînd?... de unde?... cum? luxiţa: îl aşteptăm să cază dintr-un moment în altul... 5 naie: Dar cum?... ce fel?... cine v-a spus... de unde şi pană unde ?... (Se aude afară răcnete de surugii.) luxiţa: Taci că iată-1... vine! naie: Da bine, soro... filiroforte-mă. io luxiţa: Ţi-oi spune tot, mai pe urmă! naie (buimăcit) : Direct... Minist... intern.. „ aci?... M-am buimăcit! scena vi Cei denainte, SERVIESCU ţ5 serviescu (întrînd iute): Vine, vine, iată-1... l-am adus! naie: Pe direct... Minist?... serviescu: Dar! Cum i-am zărit caleaşca la poartă, m-am răpezit la oblon şi l-am poftit aci la gazdă. 20 naie (aiurit): Pe oblon? serviescu: Ba, pe directorul! luxiţa: Bravo! Serviescule... eşti un amic nepreţuit.. „ Haide iute să ne gătim... să ne-mbrăcăm! naie: Iar să mă-mbrac? 25 luxiţa : Vin' de-ţi pune fracul şi cravata albă... Haid'!... şi d-ta, Serviescule, primeşte-1 în locul nostru! ( împreună.) Domnul director iată-1 că vine; 30 Haide cu toţii să ne gătim! în casa noastră primindu-1 bine, A lui favoare să dobîndim! (Ies prin stînga.) 736 SCENA VII SERVIESCU, MILLO serviescu (în parte) : Am să profit de momentul acest favorabil ca să-i cer prefectura... Iată-1... 5 Poftim, domnule director, poftim! millo (întrînd prin fund) : Mulţămesc, domnul meu! Dumneavoastră sînteţi stăpînul casei? serviescu: Ba nu, domnule director!... Nenea Naie cu soţia sa, doamna Luxiţa, şi cu fiica lor, dom-!0 nişoara Lina... un înger!... au să vie în curînd... Acum îşi pregătesc o tualetă potrivită şi conformă cu rangul d-voastră. millo: Conformă cu rangul meu? (în parte.) Ce rang? (Tare.) Dar, mă rog, să mă onoraţi şi cu numele 15 d-voastră, domnul meu. Amabilitatea cu care m-aţi oprit în drum ca să mă aduceţi aici în gazdă mă face a dori ca să vă cunosc mai de aproape. serviescu : E multă cinste şi onoare pentru mine... 20 Eu sînt Ghiţă Serviescu, om şi prieten a casei. millo: Ghiţă? serviescu (închinîndu-se): Serviescu, fost membru la tribunalul judecătoriei, (oftînd) însă astăzi în disponibilitate! 25 millo : Serviescu?... Serviescu... Pare că nu-mi e necunoscut numele d-voastră... Nu aveţi cumva un frate la Bucureşti? serviescu: Nu, domnule director, am fost unic şi singur la părinţi... născut în 7 luni. 30 millo : Poate vrun nepot ? serviescu : Nici... m-a ferit Dumnezeu de salba dracului. .. Dar pentru ce mă întrebaţi?... millo : Pentru c-am cunoscut un actor la Bucureşti care se numea... Felendreş. 35 serviescu: Nu-mi e neam... eu sînt orfan, fără părinţi, şi nu am alte rude decît patria, şi alt părinte decît guvernul. millo: îl fericesc, domnul meu, că are asemenea copii. 737 serviescu : Bunătatea dumnevoastră, domnule director. .. însă cu toate aceste mă văd abandonat, şi pot zice chiar... părăsit, depărtat de scena poli... 5 millo: Păcat!... (In parte.) Ar fi bun de actor. serviescu: Şi aceasta mă şagrină, şi chiar mă... mâhneşte, cu atît mai mult că... fără modestie, mă simt vrednic şi demn de orice rol în sînul patriei mele. 10 millo (în parte): Nu cumva aş putea să-l angajez în trupa mea?... (Tare.) Domnule Serviescu, pre cît înţeleg, ai dori să mergi la Bucureşti! serviescu : Cum nu, domnule director!... ăsta-i visul de aur a tuturor provincialilor din district! 15 millo: Ai voi să joci un rol şi d-ta pe scenă?... serviescu: Ba şi mai multe... dacă s-ar putea! millo: Prea bine!... Aveţi bunătate dar a-mi răspunde. .. ştii ceti şi scrie? serviescu (cam atins): întrebarea e cam curioasă.., 20 domnule director ... Vă spusei mai adinioarea c-am fost membru la tribunalul judecătoriei... millo: Pardon... o uitasem... serviescu (în parte): E mucalit directorul. millo (în parte) : Ar fi bun de jucat rolul de amorez... 25 cam naiv. (Tare.) Domnul meu!.... încă o între- bare. .. Fost-ai înamorat vrodată ? serviescu (în parte): E mucalit! (Tare.) Am fost de mai multe ori, de vreme ce mă siliţi să mă spovedesc şi să-mi fac confesiunea. 30 millo : însă înamorat... colea... nu... serviescu: Din talpă păn-în creştet... Am făcut şi stihuri în versuri. millo: Zău? Nu ai avea bunătate să mi le recitaţi? serviescu : Bucuros, domnule director... nu am nimică 35 a vă refuza. Ascultaţi!... Stihurile mele sînt jumătate româneşti şi jumătate greceşti. millo: Aşa?... Se vede că sînteţi elin desăvîrşit? serviescu: Am învăţat la dascalul Gaitani, cel care bătea la falangă. 738 10 MILLO: Ştiu! îi învăţa pe băieţi din talpă!... Zi, domnule! serviescu (recitează cu pretenţie): „Săgeata amorului sau copacul raiului". ’AvaaxevayuoO î6 TtXfjGog, x6 TtiKpâv jioo to âuop, Tu eşti singur, numai unul, dulce pricinuitor. ’EŞ dpxn? ’c-to OTfjOoi; p’ f|X9evf| aaixa, rj xprjcrf), Ai trimis să mă omoare orişiunde m-a găsi. AâvSpou toO âv îuapaSetaco pop Tra, la, la! Sufletul meu rîde ... etc. etc. 5 Ura! Vivat prefectul! (închin paharele cu Naie.) (Cortina c a d e.) PARACLIS IERUL SAU FLORIN ŞI FLORICA PERSOANE FLORIN, tînăr ţăran FLORICA, tînără orfană COLIVE SCU, paraclisier PARACLISIERUL SAU FLORIN ŞI FLORICA OPERETĂ ÎNTR-UN ACT Scena se petrece în Tîrgul-Frumos, în anul 1865. Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz (uluci); în fund o portiţă se deschide în zaplaz. în dreapta, o şură cu bageaca spre scenă; o scară răzemată de streşina şurii. în stînga, o căsuţă veche "cu cerdac. în mijlocul scenei, spre fund, un copac mare. La ridicarea cortinei, se aude în podul şurii un fluieri cîntînd doina. SCENA I FLORIN şi FLORICA florica (iese din căsuţă aducind un paner cu de-ale mlncării) : Florine! măi Florine! (Chiuie:) Florine, hăi!... florin (scoate capul pe bageacă): Ce este, fa Florică? Te-o muşcat lupu, de ţipi aşa? florica: Ce faci tu acolo de azi-dimineaţă, ca un lăstun? florin : Aşăd fînu în podu şurii. florica: Da cu ce-1 aşăzi, măi bădică?... cu gura?... că ţăpoiul îi gios. florin: Cu gura? Iaca, mă! m-o pîcîlit drăcoaica! (Rîde prosteşte.) Ha, ha, ha, m-ai pîcîlit, fa, mînca-ţi-aş ochii! 763 florica: Vezi mîncău, tot ar vre să-mbuce cîte ceva, florin: D-apoi cum? doar eu nu-s fată mare, ca tine, să mă hrănesc cu răbdări prăjite. florica: Ei! dacă nu eşti fată mare, cobori iute, că 5 ţi-am adus papă. Ian cată colea, cîşşşş... florin (supărat): Dec! mă căşăieşti acu, ca pe lăstuni ?... Aşteaptă să-ţi arăt eu cîş... (Se coboară pe scara.) florica (în parte)-. Se face că s-o mîniet, doar i-oi 10 mai aduce ceva de sus, ca să-l împac. florin (viind pe scenă): N-auzi, fa! ştii tu că te prea întreci cu gluma ? florica: Ce face, bădică? (Arătînd panerul.) Ia.., malai şi lapte dulce... 15 florin (îmblînzindu-se): Ba mă pîcîleşti, ba mă căşăieşti, ba mă... parc-aş fi agiuns în doaga pala-mariului de la sfîntul Onofrei. florica: Şi vro două costiţe de... florin: Costiţe? de care? 20 florica : De cela... ştii tu, care-i bălan la păr şi grăieşte ca tine. florin: Unde-s? (Caută în paner.) I! Doamne! Fa, Florico, ştii una? florica: Ba nici două. 25 florin : Nici că se află pe faţa pămîntului altă lighioaie de fată mai bună ca tine! Dar puţintică chileală adus-ai ? florica (scoţind o garafă din paner): Aşa-mi pare, florin : I! Doamne! Florică, ştii două ? 30 florica: Ba nici trii. florin : Cînd aş fi Pori-împărat, pe crucea me că te-aş lua giupîneasă-n casă. Dar ceva mere dat-ai după persic ? florica (scoţînd mere din sîn): Numai vro şase. 35 florin (întinzînd mîna): Las’ să le culeg eu. florica (lovindu-l peste mină): Nu pune laba. florin : I! Doamne! Florică, ştii trii ? florica : Ba nici patru. 764 florin: Mult îmi mai eşti drăguţă, fa hăi!... şi, zău» mare dor mi-i să mă-nsor cu tine. florica: D-apoi mie, Florine. florin: Dacă-i aşa povestea, ştii patru? 5 florica : Ba nici cinci. florin: Hai să ne... punem la masă şi să facem prînz de logodnă. florica : Bucuros. Vin' cole, la umbra istui păr. (Se aşează amîndoi sub copac şi întind masa pe iarbă.) 10 florin: Pe iarbă verde, ca la zi-ntîi mai... florica: Numai privighitori ne lipsesc... florin : Ba nu, că eşti tu aici, Florică. florica: Eu îs privighitoare? da tu? florin (cu mîndrie): Eu? privighitor! (Rîd.) 15 florica : Iaca masa, poftim la dînsa, cucoane... florin : I! ce de mai bielşug, mămulica me! Ian priveşte : mălai din rai, lapte dulce, ochii ţi se duce... (Strigînd ca laptarii:) Lapte, lapteee! florica (dîndu-i un pumn)'. Taci, mă, şi mănîncă 20 azi- florin : D-apoi coaste fripte! inima le-nghite! (Bocind:) Vai! săracu bălăel! mult era el frumuşel! Cum l-o pîrlit pe spinare, şi mi l-o pus în frigare, de strigă în gura mare: coviţ, coviţ, rău mă 25 doare! florica: Lasă bocitul, mă, că-mi vine-a plînge. Parcă îngropi pe frate-tău. florin (atins): Ce face? florica (tornîndu-i vin): Zic să bei un pahar de 30 vin, ca să nu te îneci. florin : Mulţămim, puiculiţă, şi poftă bună. (Bea.) (Hora „Arde-mă, frige-mă") (împreună.) Poftă bună, poftă bună! 35 Să petrecem împreună Şi să bem şi să mîncăm Ş-apoi să ne cununăm. .765 FLORIN Fa, Florică, draga mea, Parcă eşti o viorea! . FLORICA 5 Măi, Florine, dragul meu, Parcă eşti un paraleu! (împreună.) Poftă bună, poftă bună! etc. etc. etc. 10 florin (închinînd: Ei! să trăieşti, Florico, după cum doreşti! şi la anu cu bine să deie Dumnezeu. florica: Mulţămim, bădică. florin: Să te văd cu bujori în faţă şi cu copil în braţe. (Bea.) 15 florica: Inghite-Agachi, vîrtos. florin : Na şi ţie! Bea de te răcoreşte! florica (bînd): Noroc bun, Florine! să te văd cu flori la ureche. florin: Puşche pe limbă-ţi... Aşa că-i bun, fa? Lunecă. 20 pe gît ca un şărpe. Să-l tot bei şi să mai cei. FLORICA: A fi, că doar îi de cel de Cotnar cu cercuri de fer. . florin : De Cotnar?... I! că nu mă pot face şi eu o bute, să mă cercuieşti tu cu braţele, tale! 25 florica (sculîndu-se): Bute, tu?... Da nu vezi că-ţi lipseşte o doagă. florin : Că de-acu poţi zice tu cîte ţi-o plăcea. Am ospătat de-agiuns, slavă Domnului!... Cine mi-o dat azi să-mi deie şi mîni. 30 florica (strîngînd masa): Ei! acu ce mai facem? că sîntem chiar de capu nostru, de cînd o murit biata cucoana Tudosia, stăpîna noastră, Dum-nezău s-o ierte! florin : Aşa sărmana!... De-o săptămînă de cînd am 35 îngropat-o, am rămas noi doi stăpîni în casa ei, şi, zău, de cînd nu mai am pe nime în capu meu, ca să mă silească la treabă, m-o apucat o sfîntă 760 de lene, de mi se rup fălcile. Ca... a. ..ase toată, ziulica şi do.. .o.. .orm toată nopticica. (Cască.) florica (cu jale): Sărmana cucoană! mare bună o fost cu noi cît o trăit! 5 florin (întinzîndu-se): Dumnezeu s-o odihnea... a... scă! florica: Ea ne-o crescut de mici şi ne-o îngrijit ca pe copiii ei. Acu am rămas cuc şi nu ştim ce să facem cu averea ei. 10 florin: Da n-o lăsat-o nimărui cu limbă de moarte? florica: Nu. Tot ce ştiu îi că, după moartea ei, o vinit de la giudecătorie de-o ridicat din casă cîte hîrtii s-o găsit. Poate să fie ceva scris în ele de stăpîna noastră. 15 florin: A fi, n-a fi, nu ne priveşte pe noi. Treaba noastră îi să ne-ngrijim de toate şi să le păstrăm în bună stare, păn' ce-a vini vro rudă de-a răposatei ca să ieie averea. Helbet! s-a găsi el cineva pe lume care s-o clironomisască. 20 florica : Bani să fie, muşterii nu lipsesc. florin: Vorba ceea: la stupu de miere, roi de muşte. florica: Ei! da păn-atunci ce facem noi, Florine? florin: Pănă cînd? Păn’ la ziua cununiei noastre? (Se apropie de Florica.) Ia... ne dismierdăm, 25 fa, ne sărutăm ca să ne deprindem cu măritişu. florica (depărtîndu-se): Degrabă ţi-a fi? florin: D-apoi cum? N-o hotărît răposata ca să-mi fii nevastă? florica: Aşa este, nu zic ba, dar... 30 florin: Ce dar, ce dar?... tocmala sfîrşită, nu se mai încape vorbă. Vin-încoaci, nevastă, de mă pupă. florica (rîzînd): Iaca, mă! poronceşte parc-ar fi Ciubăr-Vodă. florin: Nu vrei? Nu te supui de bună voie? Vrei 35 poate cu de-a sila? florica: Cearcă, dacă poţi. florin: Dacă pot? Ian aşteaptă, leliţă. (Se răpede ca să prindă pe Florica.) florica : Şăzi binişor, măi. (Fuge primpregiurul copa-40 cului.) 767 florin: Ba nu, te-oi învăţa eu... florica: Atunci s-agiungi tu cînd mă-i prinde. florin : Degeaba fugi, că n-ai să scapi. florica (apucini ţepoiul): Să nu vii, că te ieu în ţăpoi. 5 florin (oprindu-se): Lasă ţăpoiu, fa. florica: Ba nici gîndesc. florin: Nu? nu? Ce? socoţi poate că mă tem? (Se răpede.) Ghidi, şopîrlă ce eşti... florica (împungînd cu ţepoiul pe Florin): Ha, ho, 10 ha, ho, bălan, ho... florin: încet, fa, că mă gîdili. (Se lipeşte rîzînd de copac.) florica (înfige coarnele ţepoiului în copac şi prinde pe Florin între ele): Na că te-am prins eu, în loc î5 să mă prinzi tu. Te mai lauzi acu? Mai poron- ceşti, măi badeo ? florin: Nu mai zic nimica... dă-mi bună pace. florica: Ba nu, am să te ţin aici păn’ disară. florin (mînios) : Aici ? în coarnele ţăpoiului ? 20 florica: Aşa, ie-mă şi tu în coarne, dacă poţi. (Se aude pe după zaplaz glasul lui Colivescu cîntînd: „Pa, vu, ga, de, ni, glie, pa".J florin: Auzi? Vine pălămariul de la Sfîntu Onofrei... Dă-mi drumu, Floricuţă dragă, că mă giur să 25 fac ce-i vra. florica : Să n-ai parte de bunică-ta? florin: Să n-am! (în parte.) Tot îi moartă. florica: Ei bine. Te prinzi să-mi torci un fuior păn’ disară ? 30 florin: Un fuior? eu? Ferească sfîntu! florica: Nu vrei? Dacă-i asa, săzi aici să te vadă j 3 s pălămariu. florin : Ei, mă prind. florica (dîndu-i drumul)'. Acu mai vii de-acasă. Na, 35 du paneriul ista sus şi să mi te-ntorci cu fuioru la brîu. Auzi? florin (ruşinos): Aud... (Ia panerul.) Ei! las’, leliţă, că mi-i fi tu nevastă într-o zi... florica : Hai degrabă la furcă. 768 Maria şi Tlieodor Tlieodorini. (reprodus după I. Massoff, op. cit.) Fa.niiy Tardin.i (rcprotJns după I. Massoff, op. cil.). florin: Iaca mă duc, mă duc... încet, că nu dau tătarii. florica (mînindu-l cu ţepoiul): Hăis, tălăşman... ţa, bourean. 5 florin (suindu-se în cerdac): Te-oi tălăşmăni eu cînd mi-i cădea la mînă. (întră, în casă.) florica : Ha, ha, ha, ha; o păţit ruşinea flăcău! Ha, ha, ha, are să toarcă ca babele. Ha, ha. ha. scena ii 10 FLORICA, COLIVESCU (întrînd pe portiţa din fund) colivescu (gîngav): Iaca! ce-mi văzură ochii! Florica cu ţăpo... poiu-n mînă? Ce-ai pă-păţit, Florico? florica (îngînîndu-l): N-am pă-păţit nimica, Coli-vescule. (Razimă ţepoiul de copac.) 15 colivescu : Am crezut că faci războ-boi cu, cu, cu, cu.. . florica: Cu cine? cu cucu? N-ai gîcit. colivescu: Ei! iar ai început a-ţi ba-bate gioc de mine. florica : Eu?... să-mi ba-bat gioc?... Nu se află. 20 colivescu : Da, da... Mă îngîni pentru că mi se leagă limba cînd te văd... Dragostea mă gîngăveşte, şi tu n-ai nici un pi-pic de milă de-un pă-păcătos care se usucă pentru tine. florica: Eşti păcătos? Dumnezău să-ţi ierte păcatele 25 şi să nu mai fie vorbă. colivescu : Da de ce să nu mai fi-fie vorbă ? că doar nu-s gîngav totdeauna... Numai cînd sînt cu tine mă apucă. florica : Ce te-apucă? gîngăvia, ori cepeleagu ? 30 colivescu (supărat): Na şi alta acu!... cică-s cepe-leag... ş-apoi ?... Nu-s şi eu ficior de oa-oa... florica (rîzînd) : De oa-oa ? colivescu^ De oameni. Nu-s şi eu bun de însurat ? florica : însoară-te, cine te opreşte ? 35 colivescu (oftînd): Ah! Florico, cînd ai vra tu să fii pa-pa-pa-la-ma-ma... 769 florica: Pa-pa-la-ma-ma? Ce mîncare-i aceea? colivescu: Palamareasă. florica: Da ce? Ai agiuns acu palamar? Parcă erai numai clopotar. 5 colivescu^ (cu mindrie) : M-am suit în gard. florica: în gard, ca curcanu? colivescu: Ba, ba în grad... Acu învăţ psaltichia, ca să mă fac psalt la biserică la Sfîntu Onofrei. florica : Psalt! şi la mai mare! io colivescu: Amin! florica: Da bine, ai glas? colivescu: Am!... Psaltul Chiriac mi-o spus câ am un ohtoic de cele zdravene. Vrei să-l asculţi ? florica : Vreu. Dă, începe şi cruce-agiută. 15 (Arie nouă) COLIVESCU Pa, vu, ga, de, ni, ghe, pa! Mult îmi place a cînta Şi clopotele-a suna". 20 Tanda, tanda, tanda, la. Dacă moare-un boier mare, Pun clopotele-n mişcare Şi fac mare dandana: Danda, danda, danda, na. 25 Iar cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici, Care sună ca telinca: Linca, linca, linca, linca. Pa, vu, ga, de, ni, ghe, pa! 30 Dac-ai vra, Florico, fa, Toată ziua ţi-aş cînta: Tanda, linca, danda, na! FLORICA (în parte): Parcă-i clopotu cel ţigănesc. colivescu: Ei! ce zici, Florico, îţi place? 35 florica: Frumos! să giuri că se bat calicii îngură-ţi. 770 colivescu (mulţămit) : Aşa-i ? Apoi ce mai stai la gîn-duri, Florică I Spune că te primeşti să fii pa-pa-lamareasă; încalţe să te înalţi odată cu mine. florica: Unde?... în clopotniţă? 5 colivescu: Ian, lasă glu-gluma. Vrei, ori ba? florica : Apoi dă, cum n-aş vra, păcatele mele ?... Auzi, s-agiung deodată cucoană, pălămăreasă.... să a miros tot a tămîie şi să mă hrănesc tot cu colivă... Mai frumoasă viaţă unde se dă? 10 colivescu: Nu-i aşa? FLORICA: Mai aşa!... decît un singur lucru ne stinghereşte pe-amîndoi. colivescu: Care? florica: Că nu te iubesc pe d-ta şi că iubesc pe Florin. 15 colivescu: Florin?... un mojîc? florica : Mojîc, da voinic. colivescu : Elei! Florico, prost gust ai mai avut! florica : Prost, neprost, aista-i, dacă-ţi place, cucoane pălămariule. 20 colivescu: Da ascultă, copilă hăi! Florin nu-i de tine; nu-ţi întuneca zilele cu dînsu. (Se aude între culise clesonurile vînătorilor sunînd un marş militar compus pe aria: „Pasere cu galben cioc.)“ florica: Ce s-aude? 25 colivescu: Trec soldaţii care merg la lagăr. florica: Soldaţii?... I! tare mi-s dragi soldaţii!.., Mă duc să-i privesc. (Aleargă spre fund.) colivescu : Florico, stăi, nu te duce făr’ să-mi dai un. răspuns ca oamenii. 30 florica (pe pragul portiţei) : Intră la oaste dacă vrei să-mi placi. (Iese.) colivescu (singur) : Să mă scriu la oaste ? eu ? Să-mi las eu clopotele şi pălămăriâ ?... ferească sfîntu Onofrei!... Mai bine... ian să cerc a presăra 35 chiper între Florin şi Florica... vorba ceea: chiper între voi, să rîdem şi noi... Mi-o spus azi-dimineaţă ficioru protopopului, care-i scriitor la giudecătorie, că s-o cercetat hîrtiile lăsate de 771 răposata, cucoana Tudosia, şi că ea ar fi lăsat starea ei unuia din copiii crescuţi de dînsa. Care să fie oare ? Florin ori Florica ? (Stă pe gînduri.) SCENA III 5 COLIVESCU, FLORIN (iese în cerdac, purtînd o furcă la brîu şi toarce cîntînd) FLORIN (cîntă fără acompanement de muzică) Frunză verde de pelin, 10 Vai de tine, măi Florin ; Fost-ai fost băiet de treabă, Ş-ai ajuns a fi chiar babă! colivescu (în parte): Ce-mi văzură ochii!... Florin cu furca la brîu?... Ei! apoi, netotul ista de 15 însurat îi ? florin (smuncind fuiorul): Ardă-1 focu fuior, că încîl-cit îi ! colivescu: Măi Florine... da... cine te-o fărmăcat să torci ca baba Rada ? 20 florin (ascunzînd furca după spate, zice în parte): M-o zărit pălămariu dracului. colivescu: Pun rămăşag că iar Florica şi-o bătut gioc de tine, sărmane ! florin (coborîndu-se în scenă) : De unde ştii ? Ea ţi-o 25 spus-o ? colivescu: Ea. Zicea aşa mai dinioare că nu eşti bun decît să paşti bobocii şi să încîlceşti fuioare. florin (mîniindu-se) : Aşa o zis? aşa?... Dacă-i aşa povestea... (Scarmănă fuiorul.) Na fuior... na 30 furcă, na tors ! (Aruncă furca jos ş-o calcă în picioare.) colivescu: Nu face poznă, măi, că te-a bate Florica. florin : Pe mine ? că doar am şi eu o păreche de pumni ca să mă apăr. 772 colivescu: Ei! bravo! Acu văd şi eu că eşti bărbat, om verde, colea, care rupe mîţa-n două. florin : Da cum m-ai socotit ? colivescu: Apoi dă, ce să-ţi spun?... Cînd te-am 5 văzut torcînd, am chitit, în gîndu meu, că-i păcat de un voinic ca tine să fie de rîsu fetelor, mai cu samă că tu, Florine, nu eşti făcut să-ţi mănînci viaţa c-o ţărancă ca Florica. florin (intrigat): Cum asta, Colivescule ? 10 colivescu: Cum?... Da n-ai aflat că răposata, cucoana Todosia, ţi-o lăsat ţie toată averea ei? florin : Elei! colivescu : Tu, de azi înainte, eşti bogat şi poţi să-ţi înalţi neamu ca ciocîrlia. 15 florin : Elei!... care vra să zică, mă pot îmbrăca şi eu ca ciocoii cu surtucă şi cu giretcă ? colivescu: Se-nţălege. florin : Şi cît pentru nevastă, pot să-mi aleg una chiar dintre negustori, chiar o fată de făclier ? 20 colivescu : Ba ş-o fată de boier, dacă-i vra. florin (sărind de bucurie): I! mămulica me! că bine-mi pare! îmi vine tot să sar şi să cînt: (Florin cînta, jucînd ţărăneşte.) Frunză verde baraboi, 25 Am ajuns şi eu ciocoi. Sus, Florine, sus! Sînt ciocoi, ciocoi cu stare, Ş-am s-o ieu de-acum pe mare. Sus, Florine, sus I 30 Să mă-nalţ pe catalici, Să fiu mîndru cu cei mici. Sus, Florine, sus! Sai, voinice, sus, sus, sus, Şi te-ntoarce ca un fus. 35 (Colivescu şi Florin joc împreună.) 773 .ş. i, , . Sai, voinice, sus, sus, sus. Şi te-ntoarce ca un fus. Sus, Florine, sus! ' ■ florin: Alerg degrab’ în tîrg, să-mi cumpăr haine nem- s5'! ' ţăşti.. .^Unde-aş găsi haine nemţăşti, Cplivescule? ; Colivescu: în colţ, ’ la giupîn Herşcu’. " florin: M-am dus. (Iese alergînd şi chiuind'.) Sus, Florine, sus! colivescu (singur): Ian vezi, ce-i mîndria? cum IO orbeşte pe om!... Pănă şi Florin, un argat necio- plit, cît l-ai încălecat pe-o minciună, se duce pîrle de nu-1 mai poţi ţine!... Meargă păn' la l< măru• roş, că eu nu l-oi chema înapoi... Ha, ha, ha, ha, are haz că de-acu n-a să mai cate la 15 Florica, şi Florica de ciudă a să se deie în dra- goste cu mine. Bravo, Colivescule! Se vede, cînd te-ai născut tu, c-o strănutat dracu! SCENA IV - : ' ' ! COLIVESCU, FLORICA (viind pe portiţă) 20 florica: Doamnei Mare mîndri-s. la privit soldaţii noştri!... Ştii? ţi se duc ochii cînd îi vezi trecînd cu muzica şi cu steagu întins... D-apoi vivandiera! ... mi-o rămas inima la uniforma ei... I! cînd aş fi de capu meu,, pre legea me, m-aş face vivan-25 dieră. colivescu: Florico! florica: A! tot. aici esti? . ... > colivescu (oftînd): Tot, tot, păcatele mele, că nu mă lasă inima să mă depărtez de căsuţa ta. 30 florica: Iar ai început: ohtoicul cel de dragoste? Nu ţi-i greu să-ţi perzi- vremea de flori de cuc!... mai bine te-ai duce să căşti gura pe uliţă, privind la soldaţi; şi dacă ai fi om în toată mintea, în loc să umbli după cai verzi, te-ai face oştean 35 de-a ţării, ca. să tragi cu puşca, iar nu să tragi clopote. 77:4 colivescu: Eu? florica: D-apoi cum? eu? Eşti coşcoge român, cît un butoi... ţi-ar şidea de-o mie de ori mai bine cu mindir în spinare, decît cu antereu ist' de 5 lăutar. colivescu: Oare ?... dar... ian spune-mi, Florico, dacă ţi-aş urma sfatu, mi-ai îndeplini şi tu doru? florica : Om videa atunci ce-a mai fi. (Zărind furca jos.) Iaca! ce furcă-i asta? Cine-o împrăştiet 10 fuioru pin ogradă ? colivescu : Florin. florica: El? şi de ce? colivescu : S-o schimbat flăcău! Nu mai e cum îl ştii. 15 florica: Ce vrei să zici? colivescu: Las’ că-i videa acuş. florica: Ce-oi videa?... colivescu : îi videa, atîta-ţi spun, îi videa. (Iese prin fund.) 20 SCENA V florica : Vorbeşte în bobote pălămariul. Se vede că l-o ameţit dragostea; aibă parte de ea, şi ea de dînsu! (Stă pe ginduri.) Mare poznă şi minune! De cînd am văzut vivandiera regimentului, nu-mi 25 mai pot aduna gîndurile pe-acasă. Ce frumoase haine purta!... Am întrat în vorbă cu dînsa ş-am aflat că-i de-aici din tîrg şi că vre să se lase de oaste, pentru ca să se mărite... Auzi treabă! să se facă iar mireancă, de unde era 30 oşteancă?... Doamne! dacă eu nu m-aş lăsa odată cu capu. (Aria vivandierei) De-aş fi vivandiera Eu, pănă ce-aş muri, 35 De-a ţării bandieră Cu fală m-aş umbri. 775 Pe soare şi pe ploaie Aş merge tot la rînd. Şi-n duşmani, la războaie, M-aş răpezi cîntînd: j Sună dobele, sună, Soldaţi, cu voie bună, Hai toţi, într-un noroc, Să ne-aruncăm în foc. Ram, pataplam, plam, plam etc. 10 (Ia ţepoiul drept puşcă şi face marş întrind în căsuţă.) SCENA VI florin (vine pe portiţa, îmbrăcat ridicul cu surtuc verde, giletcă roşie, pantaloni galbini de nanchin, pălărie naltă cu mărginite strimte şi guler de 15 cămaşă,, care-i ascunde urechile. El poartă metanii şi un ciubuc): Bonjur monsu... Iată-mă-s cu tot şartul boieresc!... M-o îmbrăcat giupînu Herşcu chiar de mondă, ca la Ieşi. Se vede că mă prinde de minune, că se uită oamenii la mine 20 ca la un comediant şi m-arată pe uliţi cu degitu. In sfîrşit, îs boier!... cu ciubucu meu, cu giretca me, cu surtuca me... Crişu eu! ştiu că am să mi-o scot în pele de-acu-nainte! (Cîntă aria de la scena III, jucînd astă-dată cu aer serios, 25 voind să-şi dea aer de boier.) Frunză verde lemn dubit; Iată că m-am boierit 1 Dă-i, cucoane, dă-i. Ş-am să mă aşed, măi vere, 30 Pe mîncare şi pe bere. Dă-i, cucoane, dă-i. Să petrec cu lăutari Şi să-nşel la fete mari. Dă-i, cucoanei dă-i. 776 Să mă bag pintre lingăi Şi să frig la nătărăi. Dă-i, cucoane, dă-i. SCENA VII ş FLORIN, FLORICA (iese din cerdac) florica: Ce văd? Florin? Ha, ha, ha, ha, ha! florin: Cine chicoteşte cînd gioacă boieriu? florica: Da ce-ai păţit, Florine, de te-ai schimosît aşa? Ha, ha, ha! parcă eşti Flaimuc ciubotariu. iO florin (supărat)'. Ian ascultă, fa, ie-ţi sama cum gră-ieşti şi cu cine grăieşti... Auzi tu? florica (viind în scenă): Iaca, mă! Nu cumva s-o boierit ţopîrca ? florin: Ţopîrcă eşti tu, obraznico. Eu de azi înainte 15 sînt boier, aşa să ştii. Cucoana Todosia mi-o lăsat mie averea ei. florica : Cucoana te-o lăsat pe tine clironom ? I! tare-mi pare bine, Florinaş dragă. (Se apropie veselă de Florin.) 20 florin (respingînd-o): Ce Florinaş dragă ? Ce Florinaş? Da mai cucoane nu poţi să-mi zici? florica (rîzînd): Bată-te cucu, că poznaş mai eşti! florin: Şi te poftesc, giupîneaso, să nu te hlizeşti aşa dinaintea me, că doar nu sîntem de-o samă 25 amîndoi. florica: Ha, ha, ha... bine se mai priface a boier! (îi dă un pumn.) florin (mînios): Ian ascultă, fa, acuş o împlineşti cu mine. 30 florica: Dec!... ce te-o apucat? florin : Nu se cade să glumeşti cu mine, că ţi-am mai spus-o o dată... nu sîntem de-o samă. florica: Măi, cu tot dinadinsul grăieşti? florin : D-apoi cum ?... Eu sînt cu stare, sînt boier, 35 sînt stăpîn aici în casă, şi tu eşti o biată ţărancă... Vezi că sîntem departe unu de altu> ca ceriu de pămînt. 777 florica (cu lacrimi în ochi): Aşa?... pentru că ţi-o dat Dumnezău cîteva parale, ai şi uitat c-am fost crescuţi împreună, că sîntem amîndoi nişte bieţi orfani culeşi de stăpîna noastră? 5 florin : Eu nu ştiu ce-am fost, ştiu ce sînt. florica: Ce eşti? Vrei să-ţi spun eu ce eşti, Florine? Eşti un nerecunoscători, un om fără nici un pic de suflet, dac-o putut banii să te schimbe astfeli într-o clipală. (Plînge.) Auzi? Nu mai sîntem 10 de-o samă! eu, care i-am fost ca o soră şi l-am iubit ca ochii din cap !... florin (în -parte): Mi-i milă de dînsa, dar n-am ce-i face; eu boier, ea ţărancă... nu ne potrivim. florica (plîngînd): Cine s-ar fi aşteptat la una ca 15 asta? Sărmana biata cucoană! unde-i să vadă ce blăstem şi-o făcut cu banii, lăsînd în urmă-i sămînţă de vrajbă... florin (cu blîndeţe): Ei taci, Florico, nu mai plînge, că nu te-oi lepăda eu pe drumuri... Dacă-i îi 20 cuminte, te-oi lua fată-n casă la mine. florica (zîmbind) : Zău! florin (cu un aer protector): Şi dacă te-i purta cum se cade, te-oi mărita cu palamariu de la Sfîntu Onofrei. 25 florica: Ce face? să mă dai lui Colivescu? Da ai uitat că sîntem logodiţi împreună şi c-am făcut azi-dimineaţă prînzul logodnei ? florin: Aşa este! d-apoi gîndeşte tu singură, Florico... eu acum nu mă iartă pojîjia să mă-nsor decît 30 c-o fată de boier... şi tu... florica: Să iei pe alta? Ba să nu te-mpingă păcatu, că-ţi scot ochii, auzi tu ?... îţi scot ochii cei de boier perpelit. florin (atins) : Perpelit? eu?... Florico, pune-ţigard 35 la gură, că, pe crucea me... florica: Ce?... Ce mi-i face?... florin: Ian te-oi lua frumos de spate şi te-oi da afară. florica : Tu, pe mine ?... Că doar n-o agiuns o fată ca mine de rîsu curcanilor... 778 florin (furios): Curcan? eu?... Ieşi de-aici, pe loc, neruşinate... obraznico... florica: Vai ! mînca-te-ar moliile, Flaimucule... Na... (Trage o palmă lui Florin.) • 5 florin: Valeu! florica: Na, ţărancă... na, obraznică... A! mango-situle, te-ai fudulit? Na, na, na... boieriule. (îi dă pumni.) florin: Şăzi binişor, fa... Valeu!... Nu te-atinge 10 de boierie, fa! (Fuge pe după copac şi scapă ■ ciubucul din mînă.) florica (rîdicînd ciubucul): Las’ să-ţi măsor eu boieria pe spinare cu ciubucu ista... florin: Ie sama, fa, să nu strici lichimbariu. 15 (Arie din „Baba Hîrca") (împreună.) FLORICA : Lega-s-ar dracii de tine, Nătăfleţ făr’ de ruşine. 20 Am să sfărm cu ist ciubuc : Capul tău cel prost de cuc. FLORIN Fa. Florico. da şezi bine, Şezi, nu te lega de mine; 25 : Că. muierii [4] este dat Să se teamă de barbat. SCENA t-VIII , FLORIN, FLORICA, COLIVESCU (îmbrăcat cu uniformă ■ de muzicant recrut, aducercu dînsul un trombon de cele mari) 39 colivescu (alergînd): Florico, Florico, veste bună! florica: Ce veste? --- .: colivescu: Bucură-te. .. M-am scris la oaste, după cum-ai dorit... Ian priveşte, m-am şi îmbrăcat.. 7.79 aşa-i că-mi şăde bine? (Se întoarce într-un picior.) florica: N-ai fi de diochi... Da ulucu ist de aramă ce-i? colivescu : Să vezi... d-nu căpitan o chitit c-aş fi bun de trîmbiţaş şi mi-o dat trîmbiţoiu ista, ca să mă diprind a cînta la mojică... ian ascultă... (Suflă din trombon.) florica (astupîndu-şi urechile): Ho, că m-ai spăriet. colivescu : Ei! acu nu mai ai ce zice, Florico... M-am lăsat de pălămărie şi m-am dat la miliţie de dragostea ta... mă iei? florica: Poate... (în parte.) Să-i viu de hac lui Florin... colivescu : Poate ? Ah ! Florico... (Cintă:) Pentru tine le fac toate, Ş-apoi tu zici numai: poate! florin : Colivescule !... colivescu: Taci, mă!... Florico... unde-i mai găsi aşa bujor de trîmbiţaş ca mine ?... trupeş şi cu pept de buhai ? Ian ascultă... (Suflă iar din trombon.) florin : Destul! că ne rupi urechile. colivescu: Taci, mă! Ei! Florico, spune: vrei, nu vrei ? florica: Apoi ştiu eu ce să fac?... o biată fată săracă ca mine... colivescu : Tu, săracă ?... Elei! da nu ţi-am spus încă vestea cea bună? Nu ştii cum s-o întors roata norocului ? florica: Nu! colivescu: Eşti bogată, Florico» bogată! florica: Eu? florin: Ea? colivescu: Dar !... Iaca o hîrtie de la giudecătorie. mi-o dat-o ficioru protopopului ca să ţi-o aduc. florica : Ce hîrtie ? colivescu (deschide o coală de hîrtie): O copie de pe testamentu cucoanei Todosia, prin care te lasă pe tine clironoama averii sale. florica (uimită) : Pe mine ? florin : Pe dînsa? D-apoi eu ? colivescu: Tu, te spală pe buze despre avere! Pe tine te lasă argat Floricăi. florin : Minciuni spui, hoţule, ca să înşăli pe Florica. colivescu: Nu crezi? Hai la giudecătorie să afli ade-văru ! florin : Hai! Auzi ? argat ? (Iese prin fund,.) colivescu : Florico, mă duc şi vin îndată ca să batem mîna împreună... crede-mă, fa, nu scăpa chi-lipiriu de la mînă; aşa pept! (Suflă tare în trombon şi apoi iese.) SCENA IX florica: Eu bogată?... nu-mi vine-a crede o fericire aşa de mare... bogată !... Care vra să zică, giupînu Florin nu se mai poate fuduli cu mine, şi dacă s-o schimbat el în haine boiereşti, şi eu pot să-mi pun rochie de cucoană... A ! bădică Florine, ai zis că mă-i lua fată-n casă şi că ţi-i face milă şi pomană să mă măriţi cu altu ?... Ei, lasă, moţpane, că ţi-oi arăta eu fudulie... Mă duc să mă împodobesc cu straie de-a cucoanei Todosia... cînd m-a videa Florin, să-şi scoată căciula dinaintea me... Haide, cucoană Florică, la tauletă... Ha, ha, ha, cucoană Florică... tare-mi pare deşanţ !... cucoană Florică... Ha, ha, ha, ha... (întră în căsuţă.) SCENA X florin (se întoarce abătut cu pălăria pe ochi): Am păţit-o... Cenuşerii de la giudecătorie o rîs de mine cu hohot şi m-o tiuit ca pe-un dulău cu tingirea-n coadă, cînd le-am cerut averea răposatei ! Nu mai am nimică pe faţa pămîntului!... Hoţu cel de pălămari m-o luat în trii parale, cînd m-o făcut să cred cai verzi pe păreţi... I! de l-aş prinde la largu meu, ce colivă de sufletu bunic ăi i-aş trage la ceafă... El îi pricina că m-am stricat cu Florica... Ce-oi să mă fac de-acu, săracu de mine?... Florica-i mînioasă pe mine... ea-i cucoană în locul meu şi are să mă deie afară, 5 s-agiung pe uliţi, fără căpătâi.. (Dîndu-şi pumni peste pălărie.) Na, tontule! na, prostule ! fudulie-ţi trebuia ţie? boierie-ţi lipsa?... la grajdi, nătărăule... acolo ţi-i locu... în podu şurii cu ţăpoiu-n mînă, dar nu cu ciubuc ! 10 (Arie veche „Pom, pom eram eu, pom") Pom, pom, pom eram eu, pom ! Pom eram cu frunză lată, Pom, pom, pom Ş-am rămas neom. 15 Prost, prost, prost am fost en, prost! : Căci prostia din născare Niciodată leac nu are. . Prost, prost, prost, Un biet cap.de prost. 20 SCENA XI FLORIN (după copac), FLORICA (îmbrăcată ridicul cu o rochie foarte umflată şi cu o capelă mare împănată, iese în cerdac, dîndu-şi vînt cu evantail) florica (veselă)-. Tra, la la, tra, la, 1a, la. 25 florin : Aud glasul Floricăi. florica (ieşind în cerdac) : Tra, la, la, tra, la, la, la. florin (în parte): I! ce bine-i şăde cu capelă! florica (cu mîndrie, strigă): Loc, loc, faceţi loc, măi, că trece cucoana Florica, cucoana Florica... Ha, 30 ha, ha... (Se coboară în scenă, se împedecă în poalele rochiei.) Na ! că era să dau alivanta peste cap... Marlacofu îmi gioacă feste... mă tot bate peste glezne... Fie! că-i frumos... Ian priveşte, 782 parcă-s umflată cu ţevia; am talie de modă, cît o bute, ş-o oboroacă de capelă cu streşină... (Se primbla îngîmfată.) Vai de mine! Cine mă gîdilă la picioare ?... Marlacofu ? (Sare bătînd 5 cu palma peste rochie.) Da şăzi binişor, blăstă- matule! florin (în parte) : Are şi malac ? of ! (Oftează.) florica (îşi drege toaleta)'. Ia aşa, să mă fac pupuică, cu fesfesele boiereşti, ca să nebunească flăcăii 10 după mine. (Se primbla, imitînd mersul damelor.) (Arie din „Scara mîţei" : „Ca să fii cucoană mare" ) Voi să fiu şi eu cucoană Cu deschisuri sfranţuze.şti, Să fac proaşcă, s-arunc zvoană *5 în feciorii boiereşti. Să port fîşnele Cu tinechele; Să port capele Cît un şopron; 20 Să am corseturi Fără şireturi Şi marafeturi Tot de bon ton. Dragă Florică ! 23 Eşti frumuşică, Eşti marmuzică Plină de nuri; De-acum te ţine S-ameţeşti bine 30 Pe cioclovine Şi pe bonjuri. (împreună.) Ha, ha, ha, ha, Ha, ha, ha, ha. .35 FLORIN (cu mirare) Na, na, na, na, Na, na, na, na ! 783 florin (scăpînd ciubucul jos): Tronc ! florica (zărind pe Florin, în parte): Aice-i hîtru. (Tare.) Ce este? Cine-i acolo? florin (cu sfială) : Eu ! 5 florica: Care eu? florin: Florin. florica (mîndră) : Ce vrei ? florin : Aş vre, dacă n-ar fi cu supărare, să rămîn argat la măria ta, Florico. io florica (atinsă): Florico?... Florico!... parc-aş fi de-o samă cu dînsu !... parc-am fi păscut bobocii amîndoi!... Da cucoană Florică nu poţi să zici, giorlane ? florin : Ba pot, Florico ! 15 florica : Bine. Şi de-acu-nainte să-ţi torci pe limbă cînd îi dischide gura ca să vorbeşti cu mine, auzi tu? florin : Mi-oi toarce, cucoană ! florica: Iaca !... Da căciula de ce ţi-o ţii pe cap 20 dinaintea me, năucule ?... gios cuşma ! florin (scoţîndu-şi pălăria) : Mă iartă, cucoană !... florica: Fie, pentru astă-dată. Acu spune, ce vrei? florin : Apoi, dacă s-ar putea, aş dori să rămîn aici la curte, că pe cînd trăia biata cucoana Todosia, 25 stăpîna noastră... florica : Ba stăpîna ta, nu a me. Mie mi-o fost mamă. florin (buimăcindu-se): Aşa vroiam să spun, stăpîna ta, nu a me... adică stăpîna me, nu a ta... florica (rîzînd, în parte): S-o buimăcit... (Tare.) 30 Vrei să întri în slujbă la mine ? Fie! te primesc cu leafă de 50 de lei pe an, un suman şi trii părechi de opinci. florin : Suman şi opinci ? Apoi eu îs diprins cu straie de iste ciocoieşti! 35 florica : Da de cînd te-ai diprins, măi badeo ? De gioi păn' mai apoi ?... Mie-mi trebuie argat, nu ciocoi. florin (oftînd): Bine, cucoană, oi purta şi opinci, cinstită faţa dumnitale. 784. florica: Să porţi dar, că, după cum zicea răposata» opinca-i talpa ţării; ea se lipeşte bine de pnmîntu ţării, iar nu ciubota nemţască, nici papucu grecesc. Hai, du-te sus de-mi adă un scaun ca 5 să mă mai odihnesc ! florin : îndată, Florico ! florica : Iar ? florin: Ba, ba nu... cucoană Florică. (întră în casă.) florica: Ha, ha, ha... bietu Florin !... Nu mă pot 10 stăpîni de rîs cînd mă uit la el... samănă cu o găină smulsă. FLORIN (aducînd un scaun): Iaca scaunu, cucoană! florica (aşezîndu-se pe scaun): Bine; aleargă acu de-mi adă un scăueş de pus sub picioare. 15 florin (alergînd): M-am dus. florica : Am să-l obosăsc ca pe-un cal de poştă. florin (vine iute): Iaca şi scăueşul. (îl aşează sub picioarele Florie ăi.) florica: Aşa ! Du-te de-mi adă ş-o pernă să mi-o pun 20 la şele, că-i pre tare scaunu. florin : M-am dus! (Iese alergînd.) florica : L-oi vindeca eu de boala fuduliei. florin (aducînd o perină) : Unde s-o aşăd, cucoană ? florica: Cole, la spate. 25 florin (aşezînd perina) : Poftim. florica: încet, mă, că mă gîdili... bine... acu mergi de-mi adă dulce ţi. florin : Alerg. (în parte.) Multe-i mai trebuie! (Iese.) florica (răzimîndu-sc pe perină) : I! că bine-i în puf 1 30 te încălzeşte la şele şi-ţi aduce o sfîntă de lene... De asta poate unii oameni sînt aşa de somnoroşi... trăiesc cu pufuşor. (I se ridică malacoful.) Pei drace !... (îşi. drege rochia.) Poznaşă modă... de nu-i lua sama, te dă de ruşine. 35 florin (aduce o tabla cu dulceţi şi două pahare cu apă. El calcă cu sfială şi se cumpăneşte cînd în dreapta cînd în stînga, de frică să nu verse tablaua): Iaca. dulceţile, cucoană! florica (în parte) : Ian vezi-1 cum se clatină... parcă-1 40 bate vîntu. (Luînd dulceţi.) Da nu te băga aşa 785 în sufletu meu, că doar n-ai să mă-nghiţi... stăi cole... drept... şi te diprinde a sluji cum se cade, că de m-oi mărita, poate să te ieu ficior în casă... 5 florin (mâhnit) : Ai să te şi măriţi, Florică... cucoană Florică?... florica (bînd apă) : D-apoi cum ? Să rămîn fată mare ? florin: Ba ferească sfîntu de-aşa ruşine !... florica : Am să-mi ieu de bărbat un om.de treabă, 10 care să nu se sparie de bani, să nu-1 farmece ochiu dracului, un suflet bun, recunoscători, fără fudulie, fără prostie... ca alţii. florin (scîncind, în parte): Adică ca mine... bate şăua... 15 florica (mai luînd dulceţi): Da bune dulceţi!... Pălămariu de la Sfîntu Onofrei îi băiet cu inimă, frumos, voinic, îi militar şi moare de doru meu... (Bea.) florin (scîncind): Pălămariu, frumos !... Pe Coli- 20 vescu vrei să-l iei ? florica : Şi cc-ţi pasă ţie ? florin (plîngînd cu bocit) : Elei!... să nu faci una ca asta, Florico, că mă dau în fîntînă ! florica: Ce face? .25 florin : Fusese vorba să ne cununăm împreună; dar de vreme ce nu se mai poate, nu vreu să fii pălă-măreasă, Florico... nu-ţi dau voie. florica (sculîndu-se) : Tu ?... Ian lipseşti de-aici, păcătosule, şi nu te mai scînci, că eşti slut ca 30 păcatu cînd te boceşti. florin (pune tablaua pe scaun): Ascultă, Florică! Am fost un ticălos mai dinioare... m-am purtat cu tine ca un mişăl şi nu mai sînt vrednic nici să-ţi sărut mîna... dar nici pot suferi ca să te 35 faci Colivească. (Plînge.) Nu pot, da !... apoi dacă nu pot, nu pot ! florica (în parte): Sărmanu Florin! (Tare.) Şi de ce nu poţi, mă rog ? 786 florin : Pentru că mi-eşti dragă... na... şi mă giur pe-o lege care-o am, că, de nu mă-i asculta, întru în păcat!... florica: Mare-i lauda la casa omului! florin: Nu glumesc, Florico... Mă giur, să mă duc pe lume, să nu mai auzi de mine cît îi trăi. florica : Şi ce-mi pasă mie de te-i duce ?... doar nu sîntem de-o samă... Călătorie’sprîncenată... florin: Aşa !... Apoi să dai samă, fa, de ce s-a întîm-pla. (Desperat.) Merg să mă scriu la oaste, câ să mă duc la bătălie... să mor de mîna duşmanului. .. în ciuda ta... florica (în parte, îngrijită)'. Ce zice? florin: Şi cît pentru pălămariu, am să-l îngrop de viu în trîmbiţoiu cel gros. (Se răpede spre portiţa din fund şi se loveşte de Colivescu, care întră.) scena XII FLORIN, FLORICA, COLIVESCU colivescu : Ho, mă ! florin: Tu eşti?... Na ! (îi dă un pumn.) colivescu : Valeu ! Nu da, mă ! florin: Şi mai na !... colivescu: Măi, şăzi binişor că scot satîru şi te hă... hăcuiesc ! florin: Satîru?... Na satîr... (îi mai dă un pumn şi apoi iese alergînd.) florica: Florine!... colivescu: Ian mai dă unu, fricosule, ş-apoi să vezi... o fugit mişălu. florica (la portiţă)'. Florine!... colivescu: Bre!... da ce l-o apucat de cărăbăneşte cu pumnii în oameni ? Nu cumva l-o muşcat vro cucoană chiftiriţă? florica: Ba l-o pişcat zulia de inimă, sărmanu ! colivescu (zîmbind cu mulţămire): Dacă-i zulia, îl iert. Bietu flăcău! îi zuliar de norocu meu... o şi aflat c-o să ne cununăm împreună, Florico, şi asta-1 roade ! florica (în parte): L-am pre întrecut cu didiochiu şi mă tem să nu-şi facă samă... 5 colivescu: Vezi că el te iubea de mult, Florică, şi-i mergea gîndu la măritiş... Vorba ceea: Vre broscoiu să se lipească de floare. florica (în parte, fără să-l asculte) : Cum aş face să-l aduc înapoi... unde să-l găsăsc ? 10 colivescu : Dar să-l lăsăm dracului pomană... Am vinit, Florico, să-ţi spun, că poimîne pleacă re-gimentu şi că-i vreme să ne cununăm. florica (în parte, tristă): Sărmanu Florin ! (Aria horei) 15 COLIVESCU Frunza verde rozmarin! FLORICA (în parte) Sărmanul Florin ! .20 COLIVESCU Sufletu-mi varsă venin, FLORICA Sărmanul Florin ! COLIVESCU 25 Fie-ţi milă de-al meu chin ! FLORICA Sărmanul Florin! COLIVESCU Că-s un biet băiet străin. 788 FLORICA Sărmanul Florin! COLIVESCU Florico, floare de crin... 5 FLORICA Sărmanul Florin! COLIVESCU Pentru tine-amar suspin! FLORICA M Sărmanul Florin! COLIVESCU Ah ! eu ţie mă închin ; FLORICA Sărmanul Florin! 15 COLIVESCU Dă-mi mîna şi zi: Amin! FLORICA Sărmanul Florin I colivescu: Aud? 20 florica (in parte): Nu mai pot sta locului. Mă duc în tîrg după el... colivescu: Aud? florica: Aşteaptă-mă aici, că viu îndată să-ţi dau răspuns... (Iese prin fund alergînd.) 25 colivescu: Da unde te duci?... încotro?... Haid’! o zburat rîndunica... mi-o zis s-o aştept cu răs- 789 punsu... halal de tine, Colivescule l... ţi se cloceşte norocu şi are să scoată pui... Oi să capăt o nevăstuică frumuşică şi cu avere... Ce de mai colivi... iaca... vreu să zic, ce de mai bencheturi... de-acu-nainte !... Asta-i casa Flo-ricăi... ian s-o cercetez puţin pe dinîntru, că ea o să-mi fie cuibu. (întră în casă cîntînd fără acompanement de muzică.) Fost-am fost un clopotar Ş-am mai fost şi pălămar; Dar acum sînt militar Ş-am s-ajung şi ghenerar. SCENA XIII florin (în uniformă de vînători, întră prin fund): Iaca şi eu !... M-am scris la oaste ş-am întrat la vînători, ca să-mi alung aleanu... Unde-i Florica ? Am venit să-mi ieu ziua bună de la dînsa, păn-ă nu pleca cu regimentu... oi să merg tocmai... hăt... la Bucureşti... să mi se peardă urma... Las', Florico, că mă-i plînge tu în lipsa me.... te-a mînca el doru de Florinaş, şi Florinaş unde? Nu-i!... s-o dus peste nouă mări şi ţări... pe unde-o cutrierat Alexandru Machedon. (A rie nouă) Sînt vînător ! Copil de munte, Ostaş de frunte învingător! (Imitînd cleronul.) -Trâ, ra, ra, ra, tra, ra, ră, ra; Ţara mea scumpă voi apăra. Tra, ra, ra, ra. Sînt vînător ! La căprioare Glăsuitoare Am să dau zor; ...... Tra, ra, ra, ra, tra ra, ra, ra; Copile mîndre voi săruta. Tra ra, ra, ra. Sînt vînător! 5 De-acuma vie Pe Românie Orişice nor; Tra ra, ra, ra, tra ra, ra, ra; Norul de duşmani voi alunga. 10 Tra ra, ra, ra. SCENA XIV FLORIN, COLIVESCU (iese din casă cu o sticlă de vin la gură) colivescu : Înghite-Agachi!... (Bea.) 15 FLORIN: Iaca pălămariu! dracu mi l-o scos în cale. colivescu (coborînd în scenă): Halal de gospodărie bună... încă o duşcă, băiete. (Voieşte să mai bea.) florin (smuncindu-i sticla): Ian mai stăi, badeo, 20 că ai treabă cu mine. (Bea.) colivescu: Ce? iar tu?... Ce vrei, măi, cu mine? florin: Ai să-mi dai samă de pehlivăniile tale, şon-ţîtule. colivescu (îngrijit): Care pehlivanii, nebunule ? 25 florin : A! ţi-ai bătut gioc de mine ?... A! puşchiule, m-ai făcut să cred că-s clironom?... Ai cercat să mă strici cu Florica, pentru ca să tragi cenuşa pe turta ta? (Scoate sabia.) 30 colivescu (cu frică, bîiguind): Ce tur-tur-turtă? florin : Apără-te! sfrijîtule, c-am să-mi răzbun... să te tai bucăţele, bucăţele ca pe-o ciupercă... colivescu (spăriet) : Ciu-per-per-percă ? florin (răpezîndu-se): Scoate-ţi sabia, oblojîtule, că 35 întru-n păcat!... 791 colivescu (apărîndu-se cu trombonul): Măi, nu face pozna... măi, vină-ţi în fire... (Fuge primpre-giurul copacului, alungat de Florin.) florin : Ba nu, hemesitule, am să te-nvăţ eu a umbla 5 cu satana-n sîn ! colivescu: Sfinte Onofrei! scapă-mă... florin : Te-oi învăţa eu să umbli după Florica.., colivescu : Da ascultă, Florinaşule... florin : N-ascult nimic... Te lepezi de satana ? 10 colivescu : Mă lepăd ! florin : Te laşi de Florica ? colivescu: Ce face? florin : Te laşi de Florica ? colivescu : Ba nici gîndesc ! 15 florin : Ei! apoi, mori de mîna me, păcătosule !... (Lupta intre sabia lui Florin şi trombonul lui Colivescu.) S^CEŢN A XV FLORIN, COLIVESCU (luptîndu-se), FLORICA 20 (în uniformă de vivandievâ se arată la portiţă) florica: Ram, pa, ta, plan, pa, ta, plan... etc. florin 1 . Ce văd? Florica, vivandieră? (încre-colivescu J ' meniţi.) florica : Vivat! M-am făcut vivandieră, ca să urmez 25 regimentu în care ai întrat tu, Florine! florin : Zău ?... (Cu dragoste.) Ah! Florico !... eşti un bujor de fată !... Dar cum ai aflat ?... florica : Cînd ai fugit de-aici mînios şi deznădăjduit, m-am luat după tine ca să te cat 'pin tîrg... 30 şi te-am zărit ieşind din casa căpitanului cu uni- formă de vînător... atunci am înţăles tot... şi făr-a mai sta la gînduri, m-am dus degrabă de m-am alcătuit cu vivandiera ca să-i ieu locu. Ea rămîne aici şi mi-o vîndut uniforma sa... 35 aşă-i că mă prinde bine? florin : Parcă eşti Ileana Cosînzana colivescu : Cea din poveste, cu păru de aur... 792 FLORIN: Care vra să zică, plecăm împreună de-aici? florica : împreună! c-aşa o lăsat cucoana Todosia cu limbă de moarte... să nu ne disparţim niciodată. 5 florin : Apoi ca să nu ne dispar ţim... Florico... trebuie mai întîi să fim cununaţi... ce zici, Florico ?... vrei să uiţi că ţi-am greşit ? florica (dîndu-i mîna): Uit tot... şi noroc să deie Dumnezău!... mîni ne-a cununa căpitanu. 10 colivescu : Iaca!... d-apoi eu?... d-apoi eu cum rămîn ? florica : D-ta, dacă vrei, te răscumpăr eu de la oaste, ca să tot pălămăreşti cît îi trăi. colivescu : Ba, foarte-ţi mulţămesc! M-am făcut mi-15 litari... militari rămîn, pentru ca să trăim tustrii la un loc, ca nişte fraţi buni. Vreţi ? FLORIN I A . Tr . ’ . . florica ■' f dmdu-i mina) : Vrem dm toata mima. colivescu: Ura! să trăiască Florica!... 20 florica: Ba mai bine să strigăm: Vivat! să trăiască oastea română! toţi (cu entuziasm) : Vivat! (Arie „Pasăre galbenă-n cioc") FLORICA 25 Bravi ostaşi de-ai României, Vivat ţara me! Floare mîndr-a vitejiei. 30 Vivat ţara me! Ne vom duce la război, Unul chiar în contra doi. Vivat, mîndră ca o ste, Vivat ţara me! TOŢI 35 Ne vom duce la război, Unul chiar în contra doi. Vivat, mîndră ca o ste, Vivat ţara me! 793 florin (ia în braţe pe Florica, o sărută şi o pune în picioare pe scaun, strigînd): Vivat puica me! FLORICA Românaşi voinici de frunte, j Vivat ţara me! Ne vom face punte, munte. Vivat ţara me! Ş-om striga murind în foc: Ram îi, ţară, cu noroc! 10 Vivat, mîndră ca o ste, Vivat ţara me! TOŢI Ş-om striga murind în foc: Rămîi, ţară, cu noroc! 15 Vivat, mîndră ca o ste, Vivat ţara me! (Cortina cade.) DRUMUL DE FER I PERSOANE MAMA BALAŞA, jupîneasă bătrînă cu fes alb, testemel, paftale etc. CUCONUL MATACHI NALBĂ, proprietar 5 ADELA, fiica lui Nalbă RADU, inginer topograf CUCOANA CALXOPI, văduvă KIR MANOLE, arendaş MANOLACHI, fiul său 10 IOANA, fată în casă SAVA, tînăr ţigan DRUMUL DE FER COMEDIE CU CÎNXICE ÎNTR-UN ACT Scena se petrece în Moldova, la o moşie pe malul Şiretului, în anul 1868. Teatrul reprezintă un salon de ţară, simplu mobilat. Trei uşi în fund, în stînga şi în dreapta; o fereastă în fund; o canape în stînga şi alta în dreapta, pe planul întîi, SCENA I ioana (şede la pămînt răzimată de canapeua din stînga şi coase la gherghef): Arde-mă, frige-mă, Pe-un cărbune pune-mă; De mă-i pune pe-tm cărbune Ibovnicul nu ţi-oi spune... Ardă-1 focu gherghef şi pe cine m-o pus să cos la el! Cît îi ziulica de mare şăd cu trupu ghemuit şi cu picioarele zgîrcite... Mi-am ciuruit degitile cu acu... Na!... iar s-o rupt aţa!... Unde-i giupîneasa Bălaşa să-nceapă iar a bodogăni... (Imitînd pe Balaşa.) Bată-te-ar gardu, coţofană. Numai la zbănţuituri ţi-i gîndu... ghidi, ghidi, pupăză bălţată. (Caută sâ bage alt fir de aţă în urechile acului.) Ba că chiar!... zbănţuituri cu gherghef u... dacă se potriveşte... (Cîntă încet:) Arde-mă, frige-mă ... etc. SCENA II 5 IOANA, SAVA (ivindu-se în fund) sava: Fa, Ioană! ioana : Ce-i, Savo ? sava: Singură eşti? ioana: Ca un cuc. 10 sava (întrînd) : Unde-i giupîneasa Bălaşa ? ioana: Dracu o ştie... A fi umblînd ca o strigoaică. pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajdi, pin podu casii, pin fundu pivniţii, tot ţipînd şi ocărind, şi pălmuind, după cum i-i 15 obiceiu. savâ: Mare neastîmpărată-i, bat-o pîrdalnicu! Ne face zile fripte. ioana: De şi-ar frînge picioru sau vro mînă... sava: Sau mai bine gîtu... 20 ioana: Ştiu că i-aş plînge de milă. sava : I! mămulica me! Cînd te-ar auzi sfîntu, bine ne-ar merge nouă, fa hăi. ioâna : Cred şi eu. sava: Am rămînea de capu nostru ş-am giuca drăgaica 25 pin curte... Ian aşa! (Joacă ţigăneşte.) Somaikires mo, beşau, Zarzavela Kirostau. Ohto, pende, dabulică, Dragul tetii dănciulică. 30 ioana: Taci, măi, că doarme boieriu. sava (oprindu-sc spăriet): Aoleu!... ioana: Ian ascultă ! sava: Ce? (Merge de pune urechea la uşa din stînga.) Bine zici, hîrîie boieriu ca zăvodu cel din lanţuh; 35 doarme dus pe lumea somnului. Nu-1 mai tre- zeşte de-acu nici toaca din iad... (Vine lîngă 798 Ioana.) Adevărat îi, fa, că boieriu vre să se-nsoare din nou? ioana: Aşa am auzit. Cică i-o trăsnit ca să ieie pe cucoana Caliopi, vecina moşiei. sa va: Cum, păcatele mele ş-ale tale? la bătrîneţe îi mai zburdă? Şi ce zice giupîneasa Bălaşa? ioana: Giupîneasa îi discîntă de strechie. sava: Dar duduca? ioana: Duduca-i blîndă ca o mieoriţă... Nu zice nimică. sava: Ce-i drept. Dumnezău să-i înflorească zilele! îi bună de pus pe rană. Tot ea ne scapă de năcaz şi de bătăile giupînesei... Mai dăunăzi îi abătusă strigoaicei ca să-mi puie coarne de fer, ca pe vremea veche... De nu era duduca ca să mă apere, păţam ruşinea. ioana (rîzînd): Păcat, că bine ţi-ar fi prins coarnele,, sava: Iaca! rîzi ?... Aşa ţi-i povestea?... Ei! las' că te-oi face eu să rîzi păn-îi plînge. ioana: Cum asta? sava (gîdilind pe Ioana): Ian aşa. ioana (rîzînd): Dă-mi pace, nu mă gîdili. sava : Ba nu... ioana: Şăzi binişor, nebunule, că, zău, te-mpung cu acu. sava: Măcar şi cu sula să dai. ioana: Na, blăstămatule ! (îl împunge.) sava : Aoleu ! M-ai ucis ! ioana: Satură-te de gîdilit fetele. sava: Să mă satur?... Na! (Sărută pe Ioana.) ioana (apărîndu-se) : Elei! bădica... ce faci? (Balaşa se iveşte Ia uşa din dreapta şi-i vede.) SCENA III IOANA, SAVA, BALAŞA (cit o mătură în mînă) balaşa: Cine se hîrjoneste aici?... Iaca bălaurii... (Se apropie pe furiş şi loveşte pe Sava cu mătura.) Na hîrjoană, bălţatule ! sava : Aoleu ! balaşa : A! tălhariule, vii sus de stinghireşti fata de la gherghef? Na, na, spurcatule! sava: Aoleu! aoleu! (Fuge prin fund.) 5 balaşa: Taci, baragladină, că trezeşti boieriu. Stăi pe loc, stăi! (îl alungă.) sava (în parte, ieşind): Calu dracului! balaşa: Las' că mi-i încăpea tu-n mînă, cioroiule! (Ioanei.) Şi tu, spanchie, cum de te hlizeşti cu 10 ţiganii din curte, ha? ioana (cu frică) : Giupîneasă... balaşa : Ce-ai zis ? Cum ai cîrîit ? ioana: N-am zis nimică, giupîneasă. balaşa (examinînd ghergheful): Ian priveşte, lucru-i 15 aista? Vai! umfla-te-ar rusaliile !... Ce-ai zis? ioana: Nimică. balaşa: Să nu-ţi aud clanţu... Hai, lasă gherghefu şi mergi de freacă boieriu pe picioare. ioana: D-apoi boieriu doarme. 20 balaşa: Dacă doarme, du-te de-1 apără de muşte cu apărătoarea cea de păun... Hait'... cară-te de-aici, şi doar 1-îi gîdili pe la nas cu penele, c-apoi atîta-ţi trebuie. ioana (în parte, ieşind prin stingă)'. Of! îmi vine să 25 ieu lumea-n cap ! s;ce[na:|iv balaşa: Un păcat cu nişte ţigani! de nu s-ar teme de sfîntu Neculai cel din cui, ar da foc casii. Noroc că-s eu pe-aici, căci bietu cuconu Ma tachi, 30 deşi se crede iute ca muştariu, bine l-o poreclit cine i-o zis Nalbă... îi bun de fert în oală şi de făcut oblojele cu dînsu; n-are vlagă-n el nici de-o liţcaie... De-aceea l-o scos din minte gaiţa cea de cucoana Caliopi cu ohtoicurile sale de la 35 fteatru. Auzi ghiuju! în loc să-şi bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se-nsoare. Să se-nsoare, cînd îi bătut de brumă ca un zbîr-ciog. Poftim! ca şi cînd eu, Bălaşa, la vrîsta 800 me, aş face cu ochiu logofeţilor... s-ar prinde ca nuca-n părete şi m-ar rîde şi cioarăle de pe gard... Nu zic... am fost şi eu cînd am fost; dar acum, priveşte, parcă-s un testemel vechi 5 şi clătit în leşie clocotită. Pe cînd ruşii cei cu coadă, Pentru inimi aveam nadă, Nuri, taclituri, fesfesele; Ş-acum am numai zbîrcele. 10 Eram floare trandafir Şi-am ajuns frunză de ştir; Eram dragă la oricine, Iar acum fug toţi de mine. înainte, m-alintam 15 Şi pe tineri încîntam; Iar acum nu-i mai încînt, Ci de friguri îi descînt. Ah ! araar, amar de viaţă ! Fost-am foc ş-acum sînt gheaţă, 20 Fost-am mîndră, cînd am fost; Ş-am ajuns un lucru prost! Apoi dă ! ce să faci ? Vremea vremuieşte, floarea se pîrleşte. Aşa-i lumea, bat-o s-o bată!... (îşi şterge ochii şi-şi suflă nasul tare.) 25 SCE N A V BALAŞA, ADELA (viind din dreapta) adela: Mamă Balaşă !... balaşa (cu dragoste): Ce este, Adeluţa mamii? adela: Am zărit de la fereastă vro două trăsuri co-30 borînd dealul spre sat. balaşa: Or fi niscaiva musafiri... poate chiar vecinii mcşiei matale. ADE LA: Of! de n-ar mai fi iar kir Manole cu fiiul său cel nesuferit! 801 balaşa: Şi cu gaiţa cea de cucoana Caliopi, care m-o asurzit cu miorlăiturile sale nemţăşti. Bat-o con-cina !... mare străchietă-i. adela: Şi pretenţioasă. balaşa: Aşa; are nişte apucături de stăpîna, care mă strîng de gît; ea poronceşte aici, cînd vine, ca în casa ei. Ba încă în luna trecută nu-i trăsnise prin cap să mă puie să-i gioc parola ? Atunci s-agiungă!... Am giucat, cînd am giucat, şi parola, şi cordeua, şi... dar acu am alte de făcut, am de căutat de gospodărie, ca o giupîneasă bătrînă ce sînt. adela : Şi de alintat pe mine; nu-i aşa, mămucă ? balaşa: Şi de alintat pe mătăluţă, sufletu mamii, că eu te-am înfăşat, eu te-am legănat, eu te-am hărăcsît de spasmuri, eu te-am discîntat di diochi, eu te-am crescut la sînu meu de-ai răsărit ca un crinişor... încît băieţii, cînd te văd, rămîn cu ochii holbaţi ca nişte buhai de baltă. (Se ■pune pe canape şi ia pe Adela pe genunchi.) Apoi dă !... Cum nu li s-or aprinde călcăile, bieţii flăcăi, că asta-i viorica mă-sii, împărăteasa lumii. Ce face? Nu eşti împărăteasă? Ian să-ndrăz-nească cineva să zică ba, că-1 opăresc. adela (rîzînd) : Nu mă sui, mămucă, tocmai în naltul cerului, c-or fugi de mine toţi tinerii. balaşa : Or fugi ?... pentru ce ? adela: De frică să nu-şi frîngă gîtul, cînd or cerca s-ajungă pănă la mine. balaşa: Şi ţi-ar părea rău, puişorule? adela (zîmbind): Gîci, mămucă. balaşa : Am gîcit... Ţi-o căzut tronc la inimă vrun puşchi din Ieşi. adela (coborînd ochii) : Ba... nu... balaşa: Ba nu? (0 sărută.) îngeraşu mamii! Ian spune drept: tînăr îi? frumos îi? bogat îi? boier mare-i? nalt îi? subţire-i? are musteaţă răsucită? spune, drăgulică, nu-mi ascunde nimică... De-a fi cum îl chitesc eu şi de ţi-a fi drag matale. sînt în stare să ţi-1 aduc din fundul lumii, călare pe prăjină. adela (sărutînd pe Balaşa): Scumpă mămucă ! balaşa: Ţi-i drag, ha? ADELA (ascunzîndu-şi obrazul în sînul Balaşei): Nu stiu... t balaşa: Ştiu eu... Şi cînd, şi cum, şi unde l-ai cunoscut ? ADELA: Acum două luni, ştii, cînd am căzut bolnavă de lungoare la Iaşi, la mătuşa me. balaşa: îmi aduc aminte, păcatele mele; cît pe ce o fost să nebunesc, cînd am aflat că te-ai găsit în primejdie de moarte. (Înduioşîndu-se.) Să moară turturica mă-sii? Mai bine m-ar fi rîdicat pe mine Dumnezău... tot îs o biată babă... Mi-am trăit traiu, mi-am mîncat mălaiu... Ce-mi rămîne?... De azi pănă mîni... (îşi suflă nasul.) Ei, şi? nu-ţi uita cuvinţelu. adela: în timpul periodului celui mai dureros a boalei, pe cînd nu mai aveam conştiinţă de nimic pe lume, m-a vegheat zi şi noapte un tînăr... balaşa: Doftor? adela: Ba nu... un tînăr inginer topograf. balaşa: Potograf !... Cum asta? adela: Ca amic din copilărie a vărului meu, el venea în toate zilele în casa mătuşei mele, unde mă aflam. balaşa (în parte)'. înţăleg. adela: Şi din ora ce m-am îmbolnăvit, el n-a voit să se dezlipească de lîngă patul în care sufeream. Ah! mămucă, cu ce îngrijire m-a căutat! cu cîtă răbdare, cu cîtă iubire frăţească a petrecut zile întregi la capul meu, fără a închide ochii! De-aş trăi o sută de ani, nu voi uita că-i sînt datoare cu viaţa. balaşa : Bun suflet de potograf ! - adela Precum veghează o mamă bună Lîngă copilul ce-i adormit, Astfel ca mine stînd împreună, De gheara morţii el m-a ferit! Prin vălul negru de suferire Ca pe un înger îl zăream eu, Şi de atunce dulcea-i privire Ades îngînă sufletul meu. balaşa: înţăleg, înţăleg... ţi-i drag îngeru; îl vezi prin vis... el îţi face iţii. Apoi dă !... tinereţa... inima... Aşa sîntem noi, partea femeiască... slabe de oţele... Şi cum îl cheamă pe îngeru cel potograf ? adela: Radu. balaşa : Radu ?... frumuşel nume... Şi unde-i el acu ? adela (tristă): Nu ştiu, mămucă... De cînd m-am întors aici la moşia tatălui meu, n-am mai avut nici o ştire despre dînsul. balaşa : Nu te măhni, puişorule, că-ţi spune mă-tuşa-ndată unde se află Fătu-Frumos. Am să-ţi trag în cărţi. (Scoate o păreche de cărţi din sin.) adela (veselă): Ian să videm ce-or spune cărţile. balaşa: Ele-s gura adivărului... stăi să le menesc. (Amestecă cărţile, apoi le apropie de gură şi zice:) „32 de cărţi, bine ştiţi, bine gîciţi, bine să ieşiţi. Cum o ştiut cel ce v-o zugrăvit în roş, în negru, în albastru, aşa şi voi să-mi spuneţi cu dreptu; dac-a fi să fie bucurie şi cununie, să cadă drum în drum, dar în dar, inimă-n inimă; iar de nu şi nu, să vă sufle vîntu, să vă-nghită pămîntu." (Pune cărţile pe canape.) Acu taie cărţile, duducă. (Adela taie cărţile; Balaşa aşează cărţile.) balaşa Riga de caro, ia seama, Cade tocmai lîngă dama! Trei ochi, drum! şi mai la vale Asul, casa dumnitale. Lîngă as, priveşte, vine Un valet de roş... pre bine! Apoi şepte... bucurie; Apoi zece... cununie. adela: Cununie? balaşa: Cununie!... Noroc să deie Dumnezeu. 5 adela : Elei! mamă Balaşă, zici c-are să vie ? balaşa .(arăiînd cărţile): Iată-1 cole... Iaca, îl văd viind ca vîntu şi ca gîndu... Na! ian ascultă. (Se aud afară -pocnete de surugii.) adela: Se aude o poştă. 10 balaşa: El a fi... potografu ! adela: Vai de mine ! Cum mi se bate inima ! balaşa (strîngîndu-şi cărţile): Nu fi copilă, Adeluţă. Mergi în odaia matale de te mai linişteşte, că l-oi primi eu cum se cade. Fugi iute ! 15 adela (pe pragul uşii): Mamă Balaşă, n-ar fi mai bine să şed cu d-ta? balaşa: Nu, drăguţă, să nu-i dăm obraz... Las’ pe mătuşa, că ştie ea ce face... Mergi. (Adela iese prin dreapta.) 20 balaşa: Să te văd, Bălaşo... acu-i acu... Ian să-mi mai dreg fiongu de la testemel. SCENA VI BALAŞA, MANOLE (întră prin fund) manole: Bine-am găsit, giupîneasă. 25 balaşa: Piei, drace!... Da de unde-ai ieşit deodată popîc, kir Manoli? Aşteptam pe riga de caro, şi-mi iesă cel de ghindă. manole: Ce ghindă? ce vrei să zici? balaşa: Nimica... Te-ntreb de unde vii? 30 manole : Vin de la moşie de la Bursuceni, cu fiiul meu Manolachi, ca să facem vizită lui cuconu Matachi. Ce face cuconu Matachi? balaşa: Doarme. (în parte.) Cum dracu de m-o în- sălat cărţile? i > 35 manole: Doarme !... rău face. Somnu lung îi damlagiu. Am cunoscut un băcal, pe kir Sfetcu, la 1834, 805 ba mă-nşăl... la 1835... Ce zic eu?... la 1830... adică nu ştiu bine; mi se pare însă că era pe la 1835. în sfîrşit, fie: Am cunoscut la 1834... asta... la 1835... balaşa: Iar te-ai încurcat în socotele, după obicei? manole: Nu-nţăleg, soro, ce-am păţit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. balaşa: Tinereţa... Dar unde-o rămas cuconaşu d-tale, Manolachi ? manole : Manolachi ? de Manolachi mă-ntrebi ?.s-o oprit lîngă iaz ca să-mpuşte nişte răţe. îi un vînător... groaznic... Almintere un copil blînd şi nevinovat ca o fată mare. Ai crede, giupîneasă... că la vrîsta lui... (Voieşte să-i vorbească tainic la ureche.) balaşa (depărlîndu-se de Manole): Parcă s-o trezit boieriu. (Ascultă la uşa din stînga.) manole: De-aceea am hotărît să-l însor, şi-ţi mărturisesc că mi-am pus ochiu pe duduca Adela. Ce zici d-ta, giupîneasă? balaşa : Adela ?... Şterge-te pe buze, kir Manoli. manole: Pentru ce? balaşa: Adeluţa nu-i de obrazu d-voastră... adică să nu bănuieşti. manole : Iaca ! Nu cumva-i cu ste-n frunte ? balaşa: Ba cu ste, aşa să ştii... Eu am crescut-o, eu am hărăcsit-o, eu am înflorit-o ca pe-o garofiţă ; ei îi trebuie alt soi de bărbat, nu ca de-alde... manole : Ce ca de-alde ?... Şi eu l-am crescut pe Manolachi ca pe-o... cum ai zis ? care floare ? balaşa: Ba că chiar, l-ai crescut cu ţiganii. manole: Ei! Ş-apoi? ce-o ieşit de-acolo? balaşa: O ieşit un obraznic şi altă nimică. manole: Na... Pricep acu de ce eşti supărată pe el... pentru că ţi-o împuşcat motanu ce!alb?... Apoi dă... îl zgîriese pe nas. balaşa: Păcat că nu i l-o frint de tot. manole: Mare pagubă! un motan!... dacă-mi aduc aminte... pe vremea ruşilor, la 1828, am avut în gazdă un ofiţeri de cazaci... La '28 o întrăfc moscalii?... ba la '29... dar, la '29... Aşa,, cum îti spuneam, giupîneasă, la 1828... asta... la 1829... balaşa: Iar te-ai încurcat. manole: Ba nicidecum. N-o întrat Prozoroţki la una-mie-opt-sute... balaşa: Doisprezăce. manole : Cum ?... la 1812. balaşa: Tocmai, ruşii cei cu coadă. manole : Ba fără coadă... balaşa: Ba cu coadă. Adă-ţi bine aminte. manole: Ian să videm, ian să videm. Eu am împlinit 50 de ani la Sfîntu Ilie. De la 1812 pănă azi sînt 56 de ani aproape... Care vra să zică, aş fi venit pe lume cu 6 ani înaintea naşterii mele? Mare minune! balaş A: Mai asa... Acum ai nimerit. manole: Insă... dă-mi voie; dacă m-am născut la una mie ş-atîta... (Stă pe gînduri.) balaşa: Ce-ţi mai baţi capu degeaba, omule? Vrei: să ştii curat de cîţi ani eşti? manole:’De cîţi? balaşa: De 68. manole: 68! Cum, Doamne, iartă-mă ! balaşa: 56 şi cu 12, cît fac?... taman 68. Dacă nu mă crezi, cată-te-n gură. manole (intrigat) : Să fiu oare aşa de bătrîn ? (Numără-pe degete.) balaşa (în parte)-. Ian priveşte socru pentru Adela,. Ama ! cap de cuc. scena vii BALAŞA, MANOLE, MANOLACHI manolachi (întră prin fund, spăriet): Băbăiţă, bă-băiţă... manole: Ce este, copile? balaşa (în parte) : Auzi, copil... Coşcoge nagîţ l manolachi: Iaca şi Baba-Cloanţa !... Ce faci. Cloanţe? balaşa: Ce să fac, gogu mamii... te privesc şi rîd. manolachi (rnînios): De mine? manole: Ian lasă, bobocu tatii, nu te mai aprinde... destul de aburit ai vinit de-afară... manolachi: M-am sfădit cu un domnişor, colo în capătul grădinii. manole: Un domnişor? Cine să fie, şi ce făcea acolo? manolachi: Zugrăvea nu ştiu ce cu plumbul pe hîrtie. Mă luasăm după o turturică cît cole, cît cole! Cînd să trag în ea, mă trezăsc cu domnişoru cela în dreptul puştii; îi strig să se deie-ntr-o parte, el începe a rîde; eu mă mîniu, el mă numeşte păstîrnac şi mă ameninţă că mi-a rupe urechile. Atunci m-am. făcut foc ş-am alergat în casă, băbăiţă. Ian aşa. balaşa: Viteazu mamii! Să giuri că se trage din Ciubăr-Vodă, care l-o mîncat guzganii. manolachi (furios)'. Ciubăr-Vodă? manole (intrigai)'. Ciubăr-Vodă ! scena viii Cei denainte, IOANA ioana: Giupîneasă, s-o trezit boieriu. balaşa: S-o trezit? Duceţi degrabă dulceţi şi cafe. (Iese prin fund, strigînd:) Savo, Savo, adă apă proaspătă de la şipot. Savo, cla unde te-ai ascuns, bălaure ? manole: Cuconu Matachi îi în etac? ioana (ar citind în stînga) \ Aici. manole: Mă duc să-i zic ziua bună. Manolachi, vin cu mine să săruţi mîna lui cuconu Matachi. (întră în odaia din stînga.) manolachi: Iaca viu, băbăiţă. (Merge pănă la uşa din stînga după tatăl său, apoi se întoarce rapide şi apucă pe Ioana de mînă.) SCENA IX MANOLACHI, IOANA manolachi: Fa, ian mai stăi. ioana: Da dă-mi pace, cuconaşule, ce te tot legi de 5 mine cînd mă vezi? manolachi: îmi placi, fa, ş-am hotărît să te fur de-aici, ca să te duc cu mine la Bucureşti. ioana: Tocmai la Bucureşti? manolachi: Tocmai!... Tată-meu mă crede tot în 10 faşe şi mă. ţine de-aproape ca pe-o fată mare. M-am săturat de ţară, m-am săturat de casa părintească, şi mi-am pus în gînd să fug chiar astăzi în capitală, ca să mă mai spoiesc în lumea cea mare. 15 ioana: Da, bine, acolo-i tîrgu spoielilor? manolachi: Aşa m-o încredinţat vărul meu Pehlivanu. Cunoşti pe vărul meu Pehlivanu? ioana: Ba nu. manolachi: El îi... Iaca ce-mi scrie din Bucureşti. 20 (Deschide un răvaş şi cîntă, cetind:) „Eşti chior sau nătărău De dai în gropi mereu ? Eşti bun de mîncat fin, Dar ai galbini în sîn ?' 25 Poftim la Bucureşti, De vrei să te spoieşti. Eşti crai, eşti iuschiuzar Şi tufă-n buzunar, Dar ştii cu chip frumos 30 Să furi o carte-n stos ? Poftim la Bucureşti I?e vrei să te spoieşti, Eşti tînăr, nalt, spătos Şi nu pre ruşinos; 35 .Eşti bun de cumpărat 809 Ca un... amorezat? Poftim la Bucureşti, De vrei să te spoieşti." De-aceea găsăsc că locul meu îi în capitală, ş-al 5 tău, loano! Ascultă, vrei să vii? Nu scăpa prilejul. Eu te-oi ţinea bine; ţi-oi da rochii de mătasă şi malacof... primeşti? ioana: Bai. manolachi: Auzi, proasta? Se vede că nu te-ai săturat 10 de bătăile giupînesei Bălaşii? Ascultă, am să te-aştept din dosul gardului cu brişcă băbăiţii. Să vii acolo, cum îi scăpa de sus. M-ai auzit? ioana (în parte) : Degrabă ţi-a fi ? manolachi: Acum fugi, că vine băbăiţa. Nu uita că 15 te-aştept. ioana (în parte, ieşind prin fund) : Aşteaptă, murgule... manolachi (în parte) : Una la mînă. SCENA x NALBĂ, MANOLE, MANOLACHI 20 manole: Aşa, cucoane Matachi; dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila şi popuşoiul cu 16 lei merţa, îţi cumpăr toată pînea de pe moşie. nalbă: Elei! kir Manoli, cum se poate să-mi dai nişte preţuri atît de proaste? D-ta ştii că-s iute, şi 25 vii nitam, nisam să mă iei în trii parale. manole: Nu se-ncape mînie la negoţ, cucoane Matachi. îţi dau preţul obicinuit. nalbă: Ce feli? îmi dai 50 de lei pe chila de grîu, cînd chila se vinde 120 de lei în Galaţi? 30 manole: Aşa este, însă unde pui chiria de-aici păn' la Dunăre? Cărăuşia-i scumpă, şosele mai n-avem, şi păn-agiung productele la malul Dunării, cîte care se sfarmă, cîţi boi se dezghină şi mor, cîtă pîne se perde! Nu zic, dac-am avea un drum 35 de fer, cică ne-ar căra roada pămîntului în străi- nătate, cît ai bate-n palme, şi noi proprietarii 810 am cîştiga cîte 50 la sută, numai din cărătură... însă fiindcă n-avem drumuri de fer... nalbă: Drumuri de fer?... iar mă iei în trii parale, kir Manoli ?... 5 manole: Ba nici gîndesc. nalbă: D-ta crezi în poveşti de-acele? manole: Cred, nu cred, aşa aud vorbind lumea, aşa zic şi eu; ţi-o vînd în cît am cumpărat-o. nalbă: Palavre franţuzeşti, kir Manoli, palavre fran-Î0 ţuzeşti. Las' pe alţii să plece urechea la ele; dar nu noi, oameni cu toată giudecata. manole: Fie! Noi să ne căutăm de treabă, mai bine. ca nişte părinţi buni. Cucoane Matachi, una şi bună: Vrei să ne-ncuscrim împreună? 15 nalbă: Cum asta? manole: Cununînd pe Manolachi al meu cu Adela d-tale? De primeşti, îţi dau doi galbini pe chila de grîu pe loc. nalbă (atins) : Kir Manoli... mă superi! Copila mea 20 nu-i de dat adalmaş. manole: Breee ! că iute-ai mai fost! Cine-ţi pomeneşte de adalmaş ? Iaca băietul, vezi-1, îi frumos, ţapăn, cu duh, ş-apoi încă una, care n-ai crede-o... Pune-ţi în gînd... că la vrîsta lui... (Voieşte 25 să vorbească la urechea lui Nalbă.) nalbă (neascultind) : De cîţi ani îi ? jmanole: De 21... asta... de 22... ba de 21. nalbă: Nu-i prea tînăr de-nsurat? manole: Ei, dragă cucoane Matachi, nu ştii, mîncarea 30 de dimineaţă şi-nsuratul devreme... Ş-apoi noi eram mai în vrîstă cînd ne-am căsătorit? Eu am giucat Isaia la 1821, cînd cu răzmiriţa. nalbă: Şi eu la 1825. manole: La 21 o fost răzmiriţa?... ba la 1820. 35 nalbă (urmindu-şi gîndul): Ba nu la '25, ci la '24. manole: Ce feli la '24? La 1821 sau '20, pe cît îmi aduc aminte, întrase Ipsilant în ţară. nalbă : Ia lasă, frate, c-am însămnat în ceaslov; m -am cununat spre sfinţii Aftanase şi Chirilă. 40 (Stau amîndoi afundaţi în gînduri.) 811 manolachi (în parte)'. îs afundaţi în calendar. Acu-i vreme de fugit. Pe-aici mi-i drumul la Bucureşti. (Iese pe furiş prin fund.) nalbă (trezindu-se): Bine ziceam eu, kir Manoli, la 5 1825. manole (vorbind odată cu Nalbă): Bine ziceam eu, cucoane Matachi, la 1821. (Se aude afară o trăsură de poştă.) nalbă: Ce s-aude? io manole : O poştă. nalbă: Cine să fie? (Se aud rulade italiene afară.) nalbă: Aud glasul cucoanei Caliopi. manole: Cu adevărat. 15 nalbă (cu bucurie, în parte): Ea-i! privighitoarea mea. manole: Iat-o!... Dar unde-i Manolachi? SCENA XI NALBA, MANOLE, CALIOPI (în costum de voiagiu, întră prin fund) 2o caliopi (se închină, fredonînd după aria: „Bona sera" din „Bărbierul de Seviglia"): Bună ziua dumnitale. Buna ziua îţi doresc. Iată după lungă cale 25 Cu plăcere-aici sosesc... nalbă: Sărut mîna matale, cucoană Caliopi; dar ce vînt fericit te-o adus pe la noi... De unde? caliopi: De unde? tocmai de la Bucureşti. nalbă: Tocmai de-acolo? 30 caliopi: Am avut un proces cu posesorul la Casaţie, ş-acum, întorcîndu-mă acasă, m-am abătut pe la moşia d-tale. Zi că nu-s gentilă L 812 nalbă (sărutîndu-i mîna): Eşti o zînă... îmi spunea inima c-ai să vii. Te-am visat. caliopi : Dovadă că ai o inimă care nu minte, cucoane Matachi; de-aceea am şi primit fără sfială curtea 3 d-tale. nalbă (sărutîndu-i amîndouă mînile) : Afrodito! caliopi: Afrodită... dar!... însă cît pe ce era să nu-ţi mai vezi Afrodita. nalbă: Vai de mine! Cum? 10 caliopi : închipuiţi-vă că, de la Bucureşti şi păn-aici, am pus şăse zile, m-am prăvălit de şăse ori, ş-am agiuns cu giumătate de suflet. Cît n-om avea drumuri de fer, tot de-aceste o să păţim. nalbă: Da ce-ai păţit, îngeraşule, spune. 15 caliopi : Ce-am păţit ? Ascultaţi: (Arie din „Domino noir": „Ah! quelle miit!“) Ah! ce-am păţit Ce-am pătimit Aici păn-am sosit! Oh! cîte supărări Şi zdruncinări! Drumu-i stricat, Caii-s căzuţi şi surugiul bat; Ei plec de pe loc într-un noroc. Iată c-aj ungem la un deal; Cînd să-l suim, cade un cal, Ceilalţi dau înapoi, trăsura dă de mal, O roată iese din butuc, Şi surugiul stă năuc; Caii se duc, Iar eu rămîn şi de cap m-apuc. Răcnesc, oftez mereu Ca vai de eu! . Şi zic în gîndul meu; Ăh I te rog, sfinte Dumnezeu, Scapă-mă din acest greu! .nalbă şi manole: Cum se poate! 25 30 813 CALIOPI Dar în sfîrşit La sat trimit Poştaşul buimăcit; 5 Vro patru boi sosesc Şi iar pornesc. „Ţa, măi, Prian, Hăis, Tălăşman!" striga bietul ţăran; Dar boii, nenvăţaţi, 10 Stau înjugaţi. Românul bate-n boii săi; Eu strig la el, mai ţip la ei, Şi boii spărieţi pornesc ca nişte zmei; însă deodată, hodoronc, I ^ Dăm într-un şanţ cu toţii, tronc ! Eu cad în fund De-a rostogolul ca un pachet rotund, Ş-acolo, vai de eu! Gemînd mereu, 20 Ziceam în gîndul meu; Ah! te rog, sfinte Dumnezeu, Scapă-mă din acest greu! nalbă şi manole: Kir ie ton dinameon! caliopi Ce-o să mă fac? Cu al meu sac. Ca un biet neamţ sarac; Pe cîmpul cel glodos Plec, vai 1 pe jos ! La orice pas Alunec, cad, răcnesc în mare glas, Şi chiar papucii-mi las La orice pas! Cînd ajung seara lîngă sat, Cînii s-apuc de latrat, Şi ca pe-un şoldănaş mă iau la alungat,. Iar eu cu spaimă crudă-n sîn 30 35 814 Sar iute pe-o claie de fîn Şi pănă-n zori, Plîngînd, gemînd, cuprinsă de fiori. Am stat acolo, zău, 5 Ca vai de eu! Ş-am zis în gîndul meu: Ah! te rog, sfinte Dumnezeu, Scapă-mă din acest greu! nalbă: Vai de mine! era să-mi mănînce cînii odorul, 10 şi eu să rămîn văduoi păn-a nu mă-nsura... Cucoană Caliopi... în privirea stării drumurilor, te rog să nu mai amîni ziua cununiei noastre... Eu, mă ştii, sînt iute din fire şi-mi place lucrul grabnic... Spune, vrei să facem nunta peste 15 cinci zile? caliopi (cu sentiment): Ah! tiranule... fie. nalbă (transportat): Eşti un serafim! manole: Noroc să deie Dumnezeu!... parcă sînteţi doi hulubaşi. 20 caliopi: Efectul amoriului, kir Manoli. manole: A fi... prin urmare, ştiţi una?... haideţi să facem amîndouă nunţile-ntr-o zi. caliopi: Care amîndouă? Şi d-ta vrei să te-nsori? manole: Ba, ferească Dumnezău!... doar n-am căp-25 chiet la vrîsta mea. nalbă (atins) : Aud ? manole: Vorbesc de căsătoria fiiului meu, Manolachi, cu duduca Adela. caliopi: Bună păreche... Să trăiască! 30 manole: Amin!... Nu l-ai întîlnit pe Manolachi cînd ai sosit, cucoană Caliopi? caliopi : El mi-a deschis oblonul trăsurii, şi chiar mi-a luat din mînă sacul meu de drum, ca să-l aducă aici. 35 manole: Trebuie să vie acuş, păunaşul tatii. caliopi (cam îngrijită): Bine-ar face, fiindcă am nişte bani în sac (în parte) şi o corespondenţă de amor, foarte... 815 manole: Să n-ai nici o grijă, cucoană; sacul d-tale se află în mîni sigure. Manolachi îi un mieluţ nevinovat, un păunaş... Pune-ţi în gînd, că la vrîsta lui... (Voieşte să vorbească la urechea Caliopii.) caliopi (fără a-l asculta)-. Apropo, cucoane Matachi, am întîlnit, pe la capătul livezii, un păunaş străin care se furişa pe sub gard şi părea că studia locurile... Cine-i? nalbă: Nu ştiu. manole: A fi poate obraznicul cela care i-o zis lui Manolachi păstîrnac ? caliopi : Aducea de departe cu un amic a maiorului... nalbă : Care maior ? CALIOPI (îngăimată) : Maiorul... Velinescu... din Bucureşti. .. un văr a răposatului... nalbă (cam cu îndoială) : Aşa ? manole (căutînd pe fereastă) : Iată-1! caliopi: Maiorul? Unde? nalbă (observînd pe Caliopi, în parte) : Iaca... iaca... manole : Colo, pe movilă, în faţă cu casa. caliopi (alergînd la fereastă) : Maiorul ? manole : Ba nu, păunaşu cel străin care ziceai că l-ai întîlnit pe sub gard. caliopi : Bine zici... Ce face oare-acolo ? manole : Parcă scrie., caliopi: Ba, parcă face sămne cuiva din casă. Priveşte, cucoane Matachi, el pune acu mîna la ochi ca să vadă mai bine. nalbă: Să nu fie Radu Anghel? caliopi: Nu cred, că-i prea elegant îmbrăcat. manole : Asta nu-i o dovadă. nalbă: Apoi dar cine dracu să fie? caliopi: Ha! am gîcit. MANOLE şi NALBĂ: Ce? caliopi: A fi vrun tînăr înamorat de Adela. manole şi nalbă (împreună): Oare? caliopi : Şi după pantomina ce-1 văd făcînd, aş giura că-i în corespondenţă cu dînsa. nalbă : Cum ? Adela ?... manole : Noră-mea... nalbă: Să facă năzbutii? manole: Păn-a nu să mărita. nalbă şi manole : Nu se poate ! 5 caliopi: Ba se prea poate. Cine-o ştie mai bine decît mine ? nalbă: Aud? (în parte, nemulţămit.) Hmm ! caliopi: Ssst!... tăceţi... hoţul s-apropie de gardul grădinii. 10 nalbă şi manole: Ce scop are? CALIOPI (Arie din „Dame blanche“ : „D’ici voyez ce beau domain&“) Priviţi, priviţi cum naintează Acel străin înamorat 15 vŞi pe sub gard se furişează, Chiar ca un lup după vînat. De aveţi voi amîndoi Miros bun, nas de copoi, Luaţi seama, pîndiţi bine; 20 Iată lupul, lupul vine! Iată lupul încruntat! Iată lupul, lupul vine Şi-n grădină a intrat! TOŢI 25 Iată lupul, pîndiţi bine; Iată lupul încruntat! Luaţi seama, lupul vine Şi-n grădină a intrat! SCENA XII 30 Cei denainie, BALAŞA balaşa (în parte) : Iaca ! ce s-o apucat.?... Nu cumva vreu să s-arunce pe fereastră... (Tare.) Cucoane Matachi, ie sama să nu cazi. caliopi : Ha, ha ! giupîneasă Bălaşă, bine c-ai venit 35 să te complimentez de buna creştere a Adelei. 817 balaşa: Bunătatea d-tale, cucoană. caliopi: Frumoasă educaţie! balaşa: Frumoasă... nu mi-i ruşine. caliopi: O copilă de părinţi buni să se compromită 5 la vrîsta ei! Bravo ! de cu vreme-a început! balaşa: Ce face?... Cum ai zis? caliopi: Zic că ai abuzat de încrederea boieriului. balaşa: Ce-am făcut boieriului? caliopi: Ai abuzat... io balaşa: Buzat?... Cine-i buzat? Cuconu? caliopi: Nu te preface că nu-nţălegi. balaşa (esasperîndu-se) : Da ce să-nţăleg, ce să-nţăleg ? Vorbeşte-mi creştineşte. caliopi (arătînd pe fereastă): Cunoşti pe tînărul acela 15 care se uită-ncoaci cu ocheanul? balaşa: Care? Cel de colo?... Să-l îngrop de l-am mai zărit păn-acu. caliopi: Cu atîta eşti mai vinovată, giupîneasa. Ai ochi şi nu vezi manevrele Adelei. 20 balaşa: Manevre?... Ce manevre? Adeluţa mea face manevre? Puşche pe limbă-ţi, cucoană! nalbă (sever) : Bălaşo!... caliopi: Las-o, cucoane Matachi, s-o înfund cu minciuna. Giupîneasă Bălaşă... priveşte cum tînărul 25 face sămne într-acoaci. Aşă-i? Cni le face, mă rog?... Dumitale? nu!... mie? nu! lui cuconu Matachi? nu! lui kir Manoli? nici atîta!... prin urmare numai Adelei. balaşa: El? să îndrăznească... Adeluţii mele?... 30 Aşteaptă, marţafoiule, să te-nvăţ eu a zădărî fetele. (Merge la uşa din fund şi strigă.) Savo! Savo! nalbă: Da ce vrei să faci? balaşa: Vei videa d-ta... Savo! 35 SCENA XIII Cei denainte, SA VA SAVA (întrînd prin fund): Aud, giupîneasă. balaşa: Savo, vezi pe domnişoru cel de colo? 818 sava (la fereastă): Il văd. balaşa: Aleargă iute de-i spune că-1 pofteşte boieriul sus; iar de n-a vra cumva să vie, umflă-1 în spinare şi-l adă aici, hurduz, burduz. 5 sava: Bine, giupîneasă. (Iese alergînd.) nalbă : Ce gînd ai, Bălaşă ?... balaşa: Ce gînd am? Vai! bată-1 aşa şi pe dincolo venetic! Auzi, să vie un puşchi din lume ca să fure minţile copilei? Să-mi smulgă garofiţa de 10 la sîn ş-apoi să fugă cu ea peste nouă mări şi ţări?... Hei! doar încă n-o închis ochii Bălaşa... N-am crescut-o eu, n-am discîntat-o eu, n-am hărăcsit-o eu de flori de cuc... Adeluţa-i a mea; n-are să s-amestece nime unde nu-i ferbe oala... 15 M-aţi auzit ? Nime! nalbă: Cum? nici eu care-i sînt tată? manole: Nici eu care am să-i fiu socru? caliopi: Nici eu care am să-i fiu maştigă? balaşa : Nici d-ta, nici d-ta, nici d-ta!... Eu sînt 20 mama Adeluţii, de cînd o murit răposata, Dum- nezău s-o ierte! Eu am învăţat-o gospodăria. Auzi! nu i-am dat creştere bună!... nu i-am dat educaţie! 25 Dar pentru gospodărie Cine poate s-o întreacă? Ca Adela cine ştie, Cine ştie ca să facă Dulceţuri bune, Vutci de minune, 30 Păstrămuri, pască şi cozonac? Şi aluaturi, Şi marinaturi, 35 Şi cataifuri, şi caimac? Pohaci, plăcinte Grase, ferbinte, Să le mănînce chiar împăraţi; Varză, bulionuri, Dobă, jambonuri Şi bujăniţă de muşchi zvîntaţi. 819 Da! bujăniţă!... degeaba dai din umeri kir Manoli; poate că ştii d-ta s-o faci mai bună? Cum ai zis? manole: Da dă-mi pace, giupîneasă, că nu zic nimică, 5 balaşa: Apoi, ian să te-mpingă păcatu să zici dim-protivă. (Caută pe fereastă.) Iaca, nu se mai vede. L-a fi umflat Sava pe sus. SCEN A XIV Cei denainte, SA VA 10 sava: Giupîneasă, l-am adus. toţi: Unde-i? sava: Suie scările. (Iese.) balaşa : Bine! să-l luăm la depănat. nalbă: Ce să-i spunem? Cucoană Caliopi, să-i vorbeşti 15 d-ta. caliopi: Ba d-ta, cucoane Matachi, ca stăpînul casei. nalbă: Eu îs cam iute, şi... balaşa (în parte)-. Iute ca nalba. nalbă: Socot c-ar fi mai potrivit să vorbească kir 20 Manoli, ca socru. manole: Eu? bucuros; însă nu ştiu cum să-ncep; prin urmare, tot mai cuviincios îi cuconu Matachi, ca părinte... nalbă: Dacă n-aş fi iute... 25 balaşa: Mări, ce vă poftiţi ca grecii la temniţă? Las' că-i grăieşte Bălaşa. Iată-1! SCENA XV Cei denainte, RADU radu: Domnilor!... Un curier estraordinar, în chip 30 de ţigan, a venit să mă învite aici din partea stăpînului său... Cine-i, mă rog, stăpînul pomenitului balaur? nalbă (blînd): Eu, domnule.. 820 radu: Domnul meu, iată-mă dinaintea d-tale. Ce pofteşti ? nalbă: Eu?... întreabă pe cucoana Caliopi. caliopi: Ba, pardon... pe kir Manoli. 5 manole: Ba pe giupîneasa Băla şa. radu: A!... Se vede că ne jucăm de-a baba-oarba. balaşa (atinsă): Ce baba-oarba?... Cine-i baba-oarba ?... N-auzi, mosiu cela ?... radu: Mie-mi vorbeşti, jupîneasă? 10 balaşa: D-tale... Se vede că-ţi plac fetele? radu : Cum nu ?... cînd îs frumuşele... dar ce are-a face?... balaşa: îţi plac!... şi de-aceea te furişăzi pe sub gardurile oamenilor ? 15 radu: Eu? balaşa: Şi faci sămne la ferestrele caselor? radu (în parte): E lipsită! balaşa: Faci sămne, ha? Aşa, cu mînile, ca o moară de vînt, şi cu capu, aşa, ca un cal ce se apără de 20 muscă? radu (lui Nalbă): Domnule, esplică-mi, te rog, cimiliturile jupînesei. nalbă: Ce să-ţi esplic, domnule... în două cuvinte îţi spun curat că-ţi perzi timpul în zădar... 25 Copila mea nu-i de-acele... radu : De care ? nalbă: Copila mea are creştere bună, domnule. balaşa: Are dar, că eu am crescut-o, eu am... radu : Ş-apoi ?... Ce mă priveşte pe mine ? 30 balaşa: Dacă nu te priveşte, de ce caţi s-o scoţi din minte cu schimonositurile d-tale ?... De ce te-ai aşăzat dincolo de grădină în faţă cu fereastra ei ? De ce-i faci sămne cu mîna şi te uiţi la dînsa cu ocheana? Nu ţi-i ruşine ca să te porţi ca un 35 sare-garduri ? RADU: A ! înţeleg acum... Ha, ha, ha, ha, ha ! balaşa :. Ian auzi-I că şi rîde ! are obraz să rîdă ! toţi : Rîde! radu: Mă iertaţi, dar, zău ! nu mă pot opri de rîs... 40 prepusurile d-voastre sînt atît de comice!... 821 balaşa: Ce sînt?... Ian mai zi o dată? radu : Domnilor ! în cîteva cuvinte vă pot linişti... Aţi crezut că fac curte prin semne telegrafice nu ştiu cărei domnişoare de aici? V-aţi înşelat. 5 Dacă m-am aşezat cu instrumentele mele pe movila de lîngă grădină, am făcut-o ca să ridic planul locului pe unde are să treacă drumul de fer. toţi : Planul... locului drumului de fer ! 10 radu : Dar, domnilor ! Compania drumului de fer m-a însărcinat cu ridicarea planului; căci sînt inginer topograf. balaşa: Potograf! nalbă: Şi pe unde, mă rog, are să treacă drumu? 15 radu: De-a lungul moşiei acesteia. nalbă: De-a lungu?... Să mi se-strice-o mulţime de fălci de-arătură şi de fînaţ? manole: Pagubă însămnătoare ! radu (scoţînd un plan din carton): Iată linia trasă 20 aici pe plan. Ea începe de la hotarul moşiei, trece prin pădure... nalbă : Să-mi taie şi pădurea ? radu : Cotigeşte pe lîngă iaz, apoi apucă drept prin grădina boierească, şi chiar drept... 25 nalbă: Prin mijlocu casei poate? radu: Precum zici; chiar prin mijlocul casei... îmi pare rău, domnul meu; însă avem să fim siliţi a-ţi da casa la pămînt, pentru ca să treacă drumul. nalbă (furios): Casa mea! 30 manole : Casa lui! nalbă: Dărăpănată! caliopi : Cu grădină ! balaşa: Şi cămară! radu : Tot! 35 balaşa : Ca pe vremea ienicerilor ! radu: Ba nu, căci ienicerii nu dau despăgubire. (Nalbă, Manole, Caliopi si Balaşa se apropie de Radu şi vorbesc odată cit toţii.) nalbă: Şi socoţi d-ta c-oi lăsa eu să-mi stricaţi bună-40 tate de casă, unde m-am născut, unde-am crescut, 822 unde m-am însurat, unde mi-au murit răposata ? Odată cu capu ! balaşa: Şi socoti d-ta c-oi lăsa eu să strici bunătate de casă, txnde-am trăit ş-am îmbătrînit cu cheile 5 în mînă, şi unde-am crescut pe Adeluţa ? Odată cu capu ! manole : Şi socoţi d-ta c-oi lăsa eu să stricaţi bunătate de casă unde m-am deprins a veni de douăzăci şi-atîţi de ani şi care are să fie zestrea miresei? 10 Odată cu capu ! caliopi: Şi socoţi d-ta c-oi lăsa eu să stricaţi bunătate de casă unde-am să mă mărit, să fiu stăpînă şi să-mi fac cuibu fericirii mele căsătoreşti? Odată cu_capu ! 15 radu: încet, încet, nu vă aprindeţi. nalbă: Ce să nu m-aprind? Eu sînt iute, domnule. Auzi? Să mă păgubească de nu ştiu cîte fălci de pămînt, pentru ce? pentru un drum de fer !... parcă noi n-am trăit păn-acum şi fără drumuri. 20 manole: Ba am trăit şi ne-au mers bine, slavă Domnului ! radu: Bine, dar!... şi mai cu seamă moale... prin glod... cu carul... Hăis, Tălăşman, ţa, Boian !... şi boii se spetesc întinzînd la jug şi carul scîrţie 25 prin glod, şi bietul român asudă bătînd cu pră- jina în boii lui... Hăis, Boţolan, ţa, Prian !... şi roata dă într-o groapă şi carul se frînge!... Ha ho ! ha ho !... Dai la deal ? e pre înalt... Dai la vale? e pre răpide... Dai pe şes, e pre mlăş-30 tinos !... soseşti la malul unei ape? pod nu-i! Ha ho ! ha ho !... Carul stă iar pe loc !... şi tot astfel, cînd cauţi, ţara ca şi carul rămîne înglodată, în timp ce ţările vecine merg înainte cu răpeziciunea gîndului. 35 nalbă: Ş-apoi, meargă sănătoase... Ce ne pasă nouă? manole: Ce-avem noi a împărţi cu ele? balaşa (lui Manole): Te-ntreb? radu : Ce-avem a împărţi ? Avem a împărţi binefacerile civilizaţiei şi razele acelui soare modern ce poartă 40 falnicul nume de progres. Avem a împărţi cu 823 alte popoare comorile pămîntului nostru şi a lua în schimb de la ele ceea ce ne lipseşte: industrie, arte, cunoştinţe folositoare ţării. Avem a proba că şi noi sîntem demni de a face parte din marea familie europeană, care păşeşte cătră un viitor măreţ. Avem a ne feri de a fi porecliţi: Cîrtiţile Europei... Şi pentru toate aceste, pentru ca să păşim ca toată lumea pe calea ce se deschide înaintea noastră, ne trebuie drumuri de fer, domnilor, precum ne-au trebuit telegraful electric şi marele reforme de care se bucură România. nalbă : Ba că chiar ! manole : Ama ! radu : Dar ! drumuri de fer, care ne vor pune în relaţie cu lumea întreagă; drumuri de fer, care vor înlesni transportul roadelor muncii noastre; drumuri de fer, care ne vor înzeci şi înmii averile ; drumuri de fer, care, la caz de boală, ne vor da mijlocul a ne procura ajutorul ştiinţei medicale : dramuri de fer, care ne vor scăpa de ruină şi de moarte; dar! drumuri de fer, domnilor, adică: înflorirea, întinerirea, reînvierea patriei noastre. Drumul de fer este un zmeu Ce trece munţi în zborul său Şi rîuri mari, şi văi adînci, Şi bălţi, şi rîpi, şi-nalte stînci. Drumul de fer cu-aripi de foc Duce lumini în orice loc, Şi-n calea lui naşte belşug, Şi-n urma lui lipsele fug. Drumul de fer uneşte-n zbor Orice popor cu alt popor, Ş-aprinde-amor duios, frăţesc în orice suflet omenesc. nalbă: Palavre, domnule, palavre!... aşa ne-a ţi asurzit cu vorbe mari păn' ce ne-aţi luat moşiile şi ne-a ţi făcut una cu locuitorii... Palavre franţuzeşti! Drumurile de fer au să îmbogă-ţască pe străinii care le-or face, iar nu pe noi. radu : Iaca !... Nu cumva veţi pretinde ca străinii 5 să ne aducă în ţară ştiinţa lor... pentru hatîrul ochilor noştri cei frumoşi ? Ei, domnilor! să fim drepţi şi să ne ferim de a ne potrivi acelor ce tot strig în contra străinilor; căci am cădea în trista categorie de oameni nerecunoscători... 10 Ţărilor civilizate străine sîntem datori noi, ro- mânii, cu luminile ce avem astăzi; prin urmare, cînd străinii voiesc să înzestreze România cu instituţii folositoare, trebuie să le întindem mînile cu dragoste, trebuie să-i încuragem, dîndu-le 15 avantage potrivite cu sacrificiile lor, iar nu să facem ca orbul din basme, care a spart capul celui ce i-a arătat drumul. nalbă: Toate aceste-s frumoase, domnule, dar eu unul sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul 20 d-tale pe moşia mea. radu : Pre bine; însă cum îl vei opri ? nalbă: M-oi aţine la hotar cu păru, dac-a trebui. radu : Ha, ha, ha, ha ! NALBĂ: Sau mai bine m-oi duce la Bucureşti ca să 25 intrigarisăsc în contra lui Helbet!... doar oi găsi eu acolo oameni cu cap, care să înţăleagă lucrurile ca mine. radu: Nu cred. nalbă: Auzi? palavre; drumul de fer îi zmeu cu aripi 30 de foc... trece peste munţi ke ta lipa... poveste de mancă... parc-am fi copii... Mai bine carul cu boi, decît drumuri de fer... Nu-i aşa, boieri d-voastră ? manole: Aşa!... -35 SCENA XVI Cei denainte, A DELA adela: Ce ccartă-i aici, mamă Balaşă? J3ALASA: Nr -i nimica, Adeluţă... S-o aprins boieriu. 825 radu : Adela ! adela: Radu! (Se apropie cu bucurie unul de altul.) toţi (în parte)'. Se cunosc! radu : Cum de vă găsesc aici ? adela: Aici e moşia tatălui meu. nalbă: Ian ascultă, domnule, de unde cunoşti pe fiică-mea ? radu : Am avut onorul de a-i fi prezentat la Iaşi. balaşa (în parte): Aista-i potografu ! nalbă: Aşa?... Apoi de ce m-ai înşălat, spuindu-mi că nu făceai nimărui din casă sămne mai adi-nioarea ? radu: Domnule, vă încredinţez... nalbă: Ai vrut să-ţi baţi gioc de mine? caliopi : Şi de mine ? manole: Şi de mine? balaşa (în parte, arătînd pe Manole): Na şi el!... radu: Domnilor, vă rog să m-ascultaţi... nalbă : Ce să te-ascult ?... iar palavre ?... Ha, ha ! vrei să-mi faci drumuri prin casă şi caţi să-mi amăgeşti copila ! adela (cu rugăminte): Tată... radu : Domnule... nalbă: Afară, berbantule ! radu (indignat): Domnule... nalbă: Afară păn' nu mă iuţesc. radu : Ai noroc, domnule, că eşti părintele Adelei... (Iese prin fund.) nalbă : Părinte, nepărinte, afară din casa mea... şi cît pentru d-ta, duducă, care cunoşti ingineri, să nu te mai arăţi în ochii mei, neruşinato! adela (plîngînd) : A ! balaşa: Ce face?... puşche pe limbă-ţi! nalbă: Taci, nebună bătrînă ce eşti, că numai vorba-i de tine... nu eşti nici de-o ispravă... De azi înainte nu-mi trebuieşti... Mergi de-ţi cată loc aiurea. balaşa (furioasă): Cum ai zis ? Mă dai afară după 25 de ani de slujbă, pe mine, Bălaşa?... şi socoţi poate că m-oi duce cu una, cu două? C-oi lăsa eu pe Adeluţa... garofiţa mă-sii ?... care-am crescut-o, (plîngînd) am discîntat-o, am hărăc-sit-o... adela: Tată, tată, iartă pe mama Balaşa... nalbă: Lipsiţi amîndouă... să nu vă mai văd. adela: Ah! mamă... (Leşină în braţele Balaş ei.) balaşa: Vai de mine! Mi-o ucis puiu, hapsînu dracului... Adelă... Adeluţă... (0 aşează pe canape.) toţi: A leşinat!... Colonie... oţet... pene arse la nas. balaşa: Gheaţă, gheaţă... Aduceţi un lighean cu gheaţă. caliopi: Aleargă degrabă la gheţărie, kir Manoli. manole: Iaca mă duc. (Iese prin stînga.) nalbă (buimăcii): Bălaşo... nu-şi vine-n simţiri? balaşa: Fugi, căpcăunule, că mi-ai omorît odoru... Adeluţa mătuşii. nalbă (lîngă Adela) : Adelă... caliopi: E nesimţitoare... ar trebui un doftor. nalbă: Dar... un doftor... Să trimetim îndată... balaşa : Unde să trimetim ?... Cale de trii poşti de-aici nu se găseşte nici doftor, nici spiţer... Ar trebui o zi-ntreagă ca să meargă un om păn' la tîrg. caliopi: Dac-ar fi un drum de fer pe moşie, într-o clipă ar sosi doftorul aici. nalbă (năuc) : Dar... un drum de fer... bine zici. balaşa: Ce mai pomeneşti de drum de fer, cucoană Caliopi! N-ai auzit că boieriu vra să s-aţie cu păru la hotar ?... nalbă: Ei! aşa... am zis-o... dar mă căiesc... (Cu desperare.) Aş da acu şi moşia-ntreagă, numai să scape Adela... Treacă drumul de fer prin pădure, prin grădină, prin casă... pe unde i-a plăcea... treacă chiar peste trupul meu, numai să nu-mi perd copila... Adeluţă, vină-ţi în simţiri. .. ţi-oi da ce-i vrea, oi împlini, toate dorin-ţile tale. balaşa (în parte): Bietu boieri... plînge! nalbă: Bălaşă !... tu mi-ai crescut-o, tu să mi-o scapi de moarte... auzi tu?... Spune ce să fac?... ce să fac, săracul de mine ! balaşa: Ce să faci? S-o măriţi cu potografu. nalbă: Care potograf? balaşa: Cel de dinioare, care l-ai dat afară şi care se iubeşte cu Adela. nalbă: Fie... dar unde-i, unde-i? balaşa: Unde-a fi, n-ai grijă... îl aduc eu cu ulcica... nalbă: Adă-1! caliopi: Ai să vrăjeşti? balaşa: Am. (Scoate din buzunar o ulcică şi o vărguţă, şi începe a descînta iute.) Tăceţi molcu, să nu-mi smintiţi vraja... Sss ! (Descîntă învîrtind vărguţa în ulcică.) Vărguţă, de alun. Acum într-un ceas bun, Prefă-te balaur Cu solzii de aur, Şi pe cel dus Adă-1 pe sus; Ca un nebun, Pe-o prăjină de alun. nalbă si caliopi : Vine ? balaşa: Vine, vine... iată-1 sositor. SCENA XVII Cei denainte, SAVA sava : Giupîneasă, giupîneasă... balaşa: Carnacsî. sava: Săriţi!... Cuconaşu Manolachi o răpit pe Ioana.. toţi: Cum? SAVA: L-am văzut cu ochii mei... din dosu grajdiului, apucînd pe Ioana în braţe, sărind cu ea în brişcă şi luînd drumu spre iaz. caliopi : A fugit Manolachi ?... cu sacul meu !... Vai de mine !... aleargă, Savo !... (Sava iese alergînd.) nalbă: Ce sac? CALIOPI (desperată): Sacul meu de voiagiu în care aveam 3000 de galbini şi corespondenţa de amor a maiorului... Săraca de mine! 5 nalbă: Corespondenţă de a maior... de amor a maiorului!. .. Ha, ha! cucoană... aveai corespondenţă de a maior... cu alţii?... caliopi: Ah!... ce-am spus!... ah! ah! (Cade în istericale pe canapeua din stînga.) io nalbă: Bălaşă... nu mă lăsa... îmi vine-ameţală... balaşa : Altă bele, acu!... Mergi iute de-ţi pune la cap un şervet cu gheaţă. nalbă (ieşindprin stînga, ameţit) : Gheaţă... a maior... Adela... 3 5 caliopi (în spasmuri): Sacul... banii... maiorul... balaşa : Ian priveşte ce frumos o prinde!... coşcogea spanchie cu istericale... Se vede că cucoana era scrisă la oaste... Aferim! caliopi : Sacul... sacul... 20 SCENA XVIII Cei denainte, SAVA, IOANA sava (aducînd sacul)'. Iaca sacu... iaca şi Ioana... (Pune sacul în braţele Caliopii.) caliopi (trezindu-se) : Sacul!... el e! săcuşorul meu... 25 averea me... iată-1!... Nu-i lipseşte nimic?... (Deschide sacul şi-l examinează.) balaşa : Dar cum ai scăpat, fa, din ghearăle hoţului ? ioana: Un străin m-o auzit strigînd: agiutor; o ieşit înaintea cailor, i-o oprit, şi cuconaşu Manolachi, 30 cum l-o văzut, o sărit spăriet din brişcă ş-o apucat fuga pe cîmpi. balaşa : Da unde-i străinu ? ioana : Nu ştiu... el m-o adus în curte cu brişcă ş-apoi s-o făcut nevăzut. 829 balaşa (în parte) : El a fi, potografu!... Să-i mai vrăjăsc... doar a vini mai degrabă. (începe iar a vrăji şi a descînta.) Vărguţă de alun, Adă-1 într-un ceas bun; Cu iuţeala vîntului Pe faţa pămîntului; Iar copila să-nflorească, Pe loc să se curăţească De fapt, De dat, De pîră. De ură, De-ntristare Şi de vătămare. Ursitul să vie Fata să renvie Curată, Luminată Ca să fie măritată. SCENA XIX Cei denainte, RADU toţi: Iată-1! radu: Pardon... m-am întors aici ca să vă spun... balaşa: Sss! radu : Ce-i ? balaşa (o arată pe Adela). radu: Ce văd! Adela leşinată! (Se apropie de Adela.) Adelă... Adelă! SCENA XX Cei denainte, NALBĂ (legat cu un şervet la cap), MANOLE (cu un lighean în mînă) manole: Iată gheaţa! balaşa: Sss! (Manole rămîne încremenit lîngă uşă.) NALBĂ: Ce-i ? balaşa (arăiînd pe Radu): Potografu. 5 nalbă: A vinit? balaşa: L-am adus cu ulcica. nalbă: Ce face-acolo? balaşa: Sss! radu (cu glasul uimit) : Adelă, Adelă... Ascultă glasul 10 meu... Eu sînt lîngă tine... eu, Radu, care te iubesc ca pe îngerul tinereţilor mele; eu, care mi-aş da viaţa pentru tine. manole : Ce zice ?... ce zice ? balaşa: Sss!! 15 radu: Adelă, din lumea în care te găseşti întoarce-te iar pentru noi, ca să vezi cum te plîngem, cum te dorim, cît te iubim... Adelă! adela (deşteptîndu-se) : Unde sînt ?... Cine mă cheamă ? Radu! Radu!... Ah! (Se pleacă pe umărul lui 20 Radu.) radu : Scumpa me! nalbă (păşind spre Adela): A înviet copila! adela ( spăimîntată): Tatăl meu!... fugi, Radule! radu: N-ai frică, scumpa me... Nici moartea nu mă 25 va putea smulge de lîngă tine... De-a fi chiar să ne ucidă părintele tău, om muri împreună unul lîngă altul... nalbă (viind lîngă Adela): Să vă ucid eu?... mă ferească Dumnezău! Mai bine vă voi cununa, 30 ca să fac fericirea voastră... şi să viu de hac lui kir Manoli. manole: Aud? adela (sărutînd mîna lui Nalbă): Bunul meu părinte! balaşa: Aşa mai vii de-acasă, cucoane. 35 radu: Domnule... cum să vă probez recunoştinţa me? nalbă: Cum?... Fericind pe Adela şi făcîndu-mi drumuri de fer pe toată moşia. caliopi: Bravo, bravo, amicul meu! nalbă : Cît pentru d-ta, cucoană Caliopi, îţi poftesc 40 s-agiungi din maioreasă ghinărăreasă. 831 caliopi: Merci... Mă duc la Iaşi să mă mărit cu maiorul. nalbă: Călătorie... (în parte) sprîncenată. manole: Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de gheaţă? balaşa: Ragă-1 în sîn, kir Manoli. manole : Dar cu fiiul meu, Manolachi ? balaşa: Trimite-1 la volintirie pe malu Dunării. manole : Cine ?... el volintir ?... bobocul tatii ?... dar nu ţi-am spus, giupîneasă Bălaşă, că el încă... (vorbeşte Balaşei la ureche) n-a schimbat toţi dinţii. balaşa: Ha, ha, ha ! mare natafleţ o mai fost. manole: Natafleţ! adela: Cc rîzi, mamă Balaşă? balaşa: Nimic... Ian kir Manoli spune ghiduşii. toţi: Ce ghiduşii? balaşa: Cică... manole : Să mă-ngropi de-i spune, giupîneasă. balaşa: Cică... drumul de fer îi iscodirea dracului. radu: Chiar aşa să fie, noi să strigăm cu entuziasm: Vivat drumul de fer ! toţi : Vivat! Drumul de fer uneştc-n zbor Orice popor cu alt popor; El va sădi amor frăţesc In orice suflet omenesc, (bis) NOTE ŞI VARIANTE TEATRUL LUI ALECSANDRI Interesul lui Alecsandri pentru scenă pare să fi fost stîrnit încă de timpuriu de preocupările tatălui său pentru un teatru în „limba patriei", accesibil tuturor (v. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ed. a 2-a revăzută, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965, p. 19, 35). Tînăr de 17—18 ani, aflat la studii la Paris, el se duce, probabil, adesea la teatru, unde are prilejul să cunoască „acea specie dramatică uşoară, agreabilă, accesibilă publicului, a vodevilului, pe care Scribe, cel atît de la modă, îl îmbogăţise, înlocuind vechile personaje convenţionale prin unele mai reale, cu vorbirea lor, cu ticurile lor, personaje luate din mijlocul socie taţii şi făcînd publicul să rîdă, dar să şi mediteze după ce pleca de la teatru" (i'oidem, p. 42). întors în ţară în 1839, cunoaşte nemijlocit starea teatrului românesc, monopolizat de trupe franceze sau germane. în absenţa unui repertoriu naţional, avîntul patriotic general impune prezentarea, la începutul anului 1840, a unor piese străine prelucrate sau traduse în româneşte. Dar dorinţa arzătoare a unor bărbaţi hotărîţi ca Mihail Kogălniceanu, C. Negruzzi şi ceilalţi din jurul lor era formarea unei dramaturgii naţionale. Campania pornită încă din primul număr al Daciei literare a determinat în cele din urmă autorităţile să satisfacă cererea tot mai insistentă a publicului de a i se da un teatru românesc. Pentru început este numită o comisie — alcătuită din C. Negruzzi, Kogălniceanu, Alecsandri şi Petru Cîmpeanu (pe atunci profesor de filozofie la Academia Mihăileană) — care trebuia să redacteze un proiect de reorganizare a teatrului. După aprobarea acestuia, la 27 februarie 1840, autorii lui sînt desemnaţi să conducă noul aşezămînt, ca membri ai comitetului teatral. Peste cîteva săp-tăraîni, la 18 martie 1840, contractul încheiat între guvern şi comitet (Ne- 835 gruzzi, Alecsandri şi Kogălniceanu) încredinţa acestuia din urmă, pentru o perioadă de 4 ani, direcţia teatrelor francez şi român reunite. Din cele 100 de reprezentaţii, prevăzute pentru primul an, un sfert trebuiau să fie româneşti, iar restul franţuzeşti. Întrucît însă literatura dramatică românească originală abia de acum încolo trebuia creată, prima reprezentaţie a unei piese româneşti va avea loc numai la 18 noiembrie 1840. Această piesă, „comedie în trei acte, prelucrată de A... B... “, este Farmazonul din Hîrlău a lui Alecsandri (publicată imediat în broşura nr. 1 din „Repertoriul Teatrului Naţional din Iaşi"). în urma succesului înregistrat de acest început, peste trei luni, la 5 februarie 1841, Alecsandri oferea publicului o nouă comedie într-un act: Modista şi cinovnicitl, publicată şi ea în broşura nr. 7 din seria „Repertoriului Teatrului Naţional din laşi" (cu menţiunea: „înfăţoşată pentru întă-iaşi dată pe Teatrul Naţional din Iaşi, sîmbătă în ianuarie 1841". Acţiunea şi personajele ambelor piese erau luate din viaţa Iaşilor de atunci, ceea ce constituia o atracţie deosebită pentru spectatori. Cum însă cei trei directori ai teatrului ieşean, numiţi în 1840, întîmpinau mari dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor pe care şi le asumaseră, neprimind nici un sprijin din partea oficialităţilor, ei sfîrşiră prin a concesiona, în 1842, contractul lor baronesei Frisch, directoarea unei trupe germane poposite pe atunci la Iaşi. Această trupă prezenta numai spectacole in franceză şi germană, întrucît, de la cele două comedii scrise de Alecsandri în iarna 1840—1841, publicul românesc nu mai avusese prilejul să asiste la reprezentaţia altei piese naţionale. La 18 ianuarie 1844, în fine, ieşenilor le este prezentată noua piesă a lui Alecsandri, lorgu de la Sadagura, care este primită cu mult entuziasm şi constituie, de fapt, momentul întemeierii teatrului românesc (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 84). Cu privire la aceste împrejurări, deosebit de grăitoare este însăşi mărturia scriitorului: „în 1844 — scrie el, făcînd o confuzie de date, fiind vorba, în realitate, de 1840 — prinţul Sturza ne-a impus lui Kogălniceanu, Negruzzi şi mie cele două direcţii ale teatrului francez şi ale teatrului moldovenesc. Pînă atunci, scena naţională, condusă mai întîi de Asachi, de un profesor de la Academie» abia se putea susţine datorită proastei alegeri a unor proaste traduceri. Periercourt, cu dramele sale, şi Kotzebue, cu comediile sale, împlineau toate nevoile reprezentaţiilor. Nu exista o singură piesă originală în tot repertoriul. Nimeni nu se apucase de teatru pentru motivul că limba noastră nu era formată. Am avut curajul să încerc şi am obţinut un succes colosal. 836 Prima piesă1 care mi s-a jucat a fost o [comedie] in trei acte, intitulată lorgu de la Sadagura (Sadagura este un mic orăşel din Bucovina). Mă sileam în această piesă să bicinîesc tin defect care domnea atunci în înalta societate şi care putea provoca rezultate dezastruoase, şi anume: proasta afectare de a dispreţul tot ceea ce era naţional — limbă, obiceiuri, plăceri, şi chiar Moldova însăşi! Orice persoană care trecuse frontiera pentru a merge în străinătate, chiar şi numai pînă la Cernăuţi, se credea îndreptăţită să afecteze că nu mai poate trăi în ţara sa. Atît le-am acoperit de ridicol pe cele două personaje ale comediei mele, încît, începînd de la prima reprezentaţie* defectul dispăruse ca prin farmec. Nu mai îndrăzneşte nimeni să facă paradă de antinaţionalism, de frică să nu fie confundat cu lorgu de la Sadagura sau cu doamna Gafiţa; mai mult încă, au ajuns să facă din mine un fel de sperietoare: « Bagă de seamă, se şoptea la ureche, Alecsandri te poate zugrăvi pe scenă ». Inii amintesc această primă reprezentaţie ca şi cum ar fi fost ieri, pentru că a lăsat o impresie adîncă în mintea mea. Teatrul era arhiplin, prinţul Sturza şi toată înalta societate se adunaseră acolo pentru prima dată după mulţi ani. Eram în loja tatălui meu şi numai Dumnezeu ştie cum tremuram! Primul act se termină în zgomotul aplauzelor, cel de-al doilea, în zgomotul tropăielilor, la al treilea, sala se ridică în picioare şi cheamă pe autor cu zgomot de adevărată furtună. Stau la îndoială; sînt forţat să mă arăt în marginea lojei noastre, aplauzele mă asurzesc şi, la ieşirea din lojă,-doamne şi domni se aruncă asupra mea, mă îmbrăţişează, mă trimit de la unul la celălalt şi o fac în aşa măsură, încît mă întorc acasă bolnav de emoţie şi rămîn în pat timp de o săptămînă. Desigur, era foarte măgulitor pentru un tînăr de 22 de ani să primească asemenea ovaţii din partea compatrioţilor săi, dar cea mai scumoă recompensă mă aştepta acasă, şi am aflat-o în îmbrăţişările tatălui meu. Plîngea îmbrăţişîndu-mă" (scris. B.A.R., ms. rom. 3370, f. 259—262, către Ubicini — în româneşte de Marta Anineanu, în Vasile Alecsandri, Scrisori. însemnări, Bucureşti, E.P.L., 1964, p. 153-155). Rolul personajului principal, lorgu de la Sadagura, fusese interpretat magistral de Costache Caragiale. La cererea insistentă a publicului, peste o săptămînă, la 25 ianuarie 1844, are loc cea de-a doua reprezentaţie a piesei (cf. nota semnată M.[ihail] K.[ogălniceanu] din Propăşirea, 1844, nr. 3, 1 După cum se vede, el nici nu mai aminteşte de Farmazonul din Hîrlău Şi Modista şi cir.ovnical, pe care le va menţiona totuşi în prefaţa ediţiei 1875. 837 23 ian., p. 24: „Marţi trecut, în ÎS ianuarie, s-an reprezentat pe Teatru Naţional cea în tăi piesă putem zice românească, Cuconu lorgu de la Sadagura, comedie în trii acte, compusă de d. V. Alecsandri. Succesul au fost deplin. La sfîrşit tot publicul au cerut a doua sa reprezentaţie, care va fi în 25 ianuarie. Aşteptăm aceasta pentru ca să putem da cetitorilor noştri o idee despre această piesă, adevărată expresie a societăţii noastre, cu toate ridicolele de astăzi"). Comedia a intrat în repertoriul permanent al teatrului şi s-a tipărit în acelaşi an, în tipografia Institutului Albinei. La sfîrşitul volumului, Alecsandri adăuga cu modestie un post-scriptum: „Această piesă este o piesă de circonstance, o compunere improvizată, o scriere aruncată pe hîrtie în două-trei zile; în urmare autorul nădăjduieşte că publicul cetitor va trece cu vederea şi va ierta greşalele dramatice cuprinse în ea. Acele greşăli autorul le cunoaşte prea bine şi ştie de înainte defectele care ar putea da materie unei critici aspre; însă el se măguleşte cu ideea că spectatorii binevoitori care au aplaudat pe C. C. lorgu de la Sadagura la deosebitele lui reprezentaţii îi vor păstra şi acum măcar o parte din acea dragoste neaşteptată ce d-lor i-au arătat atunce. Această idee, precum şi oarecare lene l-au oprit de a face corecţiile cuviincioase. în sfîrşit, ca cea mai bună şi de pe urmă îndreptare, autorul mărturiseşte că, neavînd nicidecum pretenţia de a fi autor dramatic, el au compus această piesă pentru plăcerea a cîţiva prietini (cărora le mulţămeşte de încuragiare) şi pentru ca să dovedească că tinerii actori români pot juca foarte bine pe scenă, cînd vor fi însărcinaţi fieştecare cu rolul ce i se cuvine; căci arta teatrală este la noi încă în copilărie şi, prin urmare, piesele trebuie să fie lucrate după actori, pănă ce aceştii se vor putea deprinde cu scena. Iunie 1844." Acest post-scriptum este deosebit de important pentru că el constituie dovada lucidităţii cu care Alecsandri sesizase greutăţile pe care le avea de învins pc atunci, la noi, un autor dramatic. „Un teatru perfect nu se improvizează de azi pînă mîni" — scria el şi într-o scrisoare datînd de prin 1843, cuprinsă în prefaţa ediţiei de teatru din 1875 (vezi volumul de faţă, p.21). Triumful piesei lorgu de la Sadagura marchează deci o dată însemnată în istoria teatrului la noi, data „începutului unei adevărate creaţii dramatice originale româneşti". Comedia era cea dîntîi piesă românească nu numai în ce priveşte limba în care era scrisă, ci şi în construcţia personajelor, în numele, identitatea lor socială şi naţională, în subiect şi conflict, în tabloul societăţii, în moravurile şi atmosfera ei românească (vezi G. C. Nicolescu» 838 cp. cit., p. 93; ci şi G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1926, p. 17). La cîteva zile de la prima reprezentaţie a acestei piese şi înaintea celei de a doua, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi era prezentată, la 23 ianuarie 1844, o nouă piesă a lui Alecsandri, Spătarul Haţmaiitchi, o comedioară în versuri, al cărei text — după cum ne spune autorul însuşi (vezi voi. de faţă, p. 14) —s-a pierdut. Ceva mai tîrziu, Alecsandri înzestra teatrul cu încă o comedie într-un act, Creditorii, tipărită în broşură în 1845, la Cantora Foaiei săteşti din laşi. Piesa următoare va fi tot o comedie, Iaşii în carnaval sau, aşa cum s-a numit iniţial, Complotul, tablou în trei acte. în prefaţa ediţiei din 1875, Alecsandri spune că ţelul său a fost să combată „persecutarea opiniei publice" (vezilvol. de faţă, p. 24-25). Aşa se explică intervenţia autorităţilor la prima reprezentaţie a piesei, care a avut loc la 22 decembrie 1845: „în timpul reprezentaţiei — îi relata scriitorul împrejurările prietenului său Ubicini în scrisoarea citată — prefectul de poliţie a vrut să se tragă cortina — din ordin venit de sus — dar publicul l-a împiedicat. Atunci a venit să mă înştiinţeze că trebuie să-mi retrag piesa, căci, dacă nu, mă vor închide pentru cîtva timp într-o mănăstire; i-am răspuns că piesa aparţinea deja publicului şi că, dacă mă vor trimite la mănăstire, voi face o nouă piesă cu acest subiect. M-au lăsat în pace şi, comedia mea continuîndu-şi cu succes reprezentaţiile, zvonurile despre comploturi închipuite au căzut baltă" (cf. V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 153-155). La numai o săptămînă (27 decembrie 1845) avea loc a doua reprezentaţie a piesei, iar la 19 ianuarie 1846, cea de-a treia. E limpede că acţiunea comediei era legată, nemărturisit, de frămîntările populare stîrnite de catagrafia din 1845, care împovăra tot masele (cf. Gh. Ungureanu, Frămîntări social-politice premergătoare mişcării revoluţionare din 1848 în Moldova, în Studii, nr. 3, 1958, p. 64; Anul 1848 în Principatele Române, voi. I, p. 16; vezi şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 108, 121—126). Ascuţimea criticii la adresa ocîrmuirii din această piesă, ca şi din lorgu de la Sadagura, determina numirea unui cenzor al pieselor de teatru. La intervenţia acestuia, după reprezentarea, la 25 februarie 1846, pe scena Teatrului Naţional din laşi a piesei lui Russo Jicnicerul Vadră, autor şi actori sînt surghiuniţi la mănăstire. Deşi textul acesteia nu s-a păstrat, ea trebuie să fi venit în sprijinul aceleiaşi mişcări populare ca şi Iaşii în carnaval, de la a cărei primă reprezentare nu trecuseră decît două luni (cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 125-126). In acelaşi an 1846, Alecsandri prezintă o nouă comedie-vodevil într-un act, Rămăşagul (publicată, sub titlul Un rămăşag, la Cantora Foaiei săteşti, 839 Iaşi, 1846), dramatizare a scrierii în proză O intrigă la bal masche (vezi voi. IV al ediţiei noastre, p. 154—158). Muzica a fost compusă de A. Flech-tenmacher, care va compune şi pe aceea a următoarei „comedii cu cîntece în 1 act", Peatra din casă, reprezentată pentru prima oară la Iaşi, în 3 mai 1847, „în folosul arşilor din Bucureşti" (publicată în broşură în acelaşi an, ia Institutul Albinei). Aceasta fusese scrisă de Alecsandri la Palermo, în febr.— martie 1846, pentru a oferi un divertisment Elenei Negri, care se apropia de sfîrşitu-i tragic. Numise acest „vodevil intr-un act" Peatra din casă, după porecla „pe care unii părinţi aveau obiceiul să o dea copiilor lor de sex feminin". „In.această piesă — îi scria el lui Ubicini (loc. cit.) — criticam cu amărăciune purtarea părinţilor care îşi căsătoreau copiii pentru a scăpa de ei şi atingeam şi coarda dezrobirii ţiganilor. Succes complet", înainte de a fi prezentată, în lipsa autorului, pe scena teatrului din Iaşi, unde stîrneşte „un aplauz sunător" (cf. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, voi. II, Iaşi, 1922, p. 14), Peatra din casă îi avusese ca primi spectatori, la Palermo, pe Elena Negri şi Bălcescu, care nu fuseseră mai puţin încîntaţi decît publicul ieşean. întors în ţară, Alecsandri revine la teatru. în toiul pregătirilor mişcării revoluţionare din Moldova, în cadrul celui de-al doilea spectacol dat în folosul săracilor de tineretul cu idei avansate, la 3 februarie 1848 se prezenta noua piesă românească a lui Alecsandri, O nuntă ţărănească, tablou naţional într-un act. „Rolurile acestui tablou de obiceiuri naţionale, improvizat de autor pentru o aşa de frumoasă ocazie [în beneficiul săracilor — n.n.], au fost jucate de cătră d-na E. Mavrocordat şi d-nii A. Mavrocordat, V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo ş.a.“ — ne informează, într-o notă, Th. Codrescu, primul editor al piesei (o broşură de 28 p., apărută în 1850, la Iaşi). Autorul însuşi aminteşte, în scrisoarea citată adresată lui Ubicini, că vodevilul fusese jucat de „persoane din societate". La 9 martie 1848 piesa se juca din nou. Desigur că la această reprezentaţie se referă Alecsandri în prefaţa ediţiei din 1875, atunci cînd afirmă că piesa s-a jucat pe un vulcan. Vulcanul, revoluţia, clocotea între culise, în timp ce pe scenă era înfăţişată „marea valoare umană a ţăranului, a omului din popor, pînă atunci dispreţuită" (cf.' G. C. Nicolescu, op. cit., p. 160). După. înăbuşirea mişcării revoluţionare din Moldova în martie 1848, Alecsandri, ca atîţia alţi participanţi la revoluţie, ia calea exilului. Aflat departe de ţară, el se va ocupa în continuare şi de teatru. La întoarcerea în patrie, în 1850, solicitat probabil de vechiul său prieten, Matei Millo, acum conducătorul teatrului românesc din Iaşi, Alecsandri nu ezită să-şi alăture eforturile celor care se străduiau să scoată din impas scena românească. Chiar Ia începutul lui aprilie erau prezentate publicului două noi piese ale sale: la 2 aprilie 840 !850, comedia muzicală într-un act Scara mîţei, iar o săptămînă mai tîrziu, Ia 9 aprilie, comedia cu cîntice în trei acte, Chiriţa în Iaşi sau Două pete şi-o neneacă, „Mai tîrziu — îşi depăna el amintirile în aceeaşi scrisoare către Ubicini — am încercat o mică operă comică, pentru care un tînăr compozitor, dl. Flechtenmacher, a făcut muzica; succesul s-a datorat numai stimei de care mă bucuram, dar m-am revanşat după aceea datorită Chiriţei la Iaşi, Chiriţei în provincie, [piesei] Doi morţi vii. şi cîtorva cînticele comice, care au avut succese nemaiauzite. Astfel am avut fericirea să distrug multe prejudecăţi înrădăcinate, să biciuiesc multe defecte, să îndrum teatrul nostru pe adevărata cale naţională şi să dovedesc că limba noastră se potriveşte admirabil şi pentru comedie, şi pentru muzică. încă un cuvînt înainte de a termina cu aceste notiţe asupra carierei mel^ dramatice. Piesele de teatru nu aduc autorilor lor decît satisfacţia de a le vedea mai bine sau mai rău jucate. Repertoriul meu a adus, pînă acuma, directorilor, între Iaşi, Bucureşti, Galaţi şi Craiova, mai mult de o sută de mii de franci şi, ori de cîte ori sînt lipsiţi de bani pentru a plăti lefurile actorilor, se montează îndată vreuna din piesele mele sau din cele ale lui Millo. (Compun acum o mare dramă naţională, al cărei subiect este scos din istoria Moldovei). Toate acestea îţi dovedesc un singur lucru, dragă IJbi, acela că este mare lipsă de autori dramatici în Moldo-Valahia" (cf. V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 154-155; scrisoarea datează [de prin 1856—1857). Departe de prietenii săi care luaseră parte la mişcarea de la 1848 şi cărora nu li se îngăduia întoarcerea în ţară, Alecsandri revine la ocupaţiile literare: „în general mă... plictisesc pentru 100 de franci de cap, dar lucrez mult — îi scria el la 3 oct. 1850 lui Ion Ghica.— Ce ? Din toate cîte puţin. Fac piese de teatru în care spun multe proştii celor care le merită şi lumea mă găseşte încîntător. Este, dealtfel, singura tribună care ne mai rămîne şi profit de ea ca să întreţin unele sentimente care se caută a fi înăbuşite. Şi asta se prinde. Reuşeşte mai mult decît jurnalismul. Jurnalele nu se citesc, dar lumea asistă la reprezentaţii şi acolo se cîştigă idei. Asta face mult" (cf. Y. Alecsandri, Corespondenţă, Bucureşti, E. S.P.L.A., 1960, p. 62). în toamna acestui an el înzestrează teatrul românesc cu o serie de cînticele sau canţonete comice, care oglindeau schimbările petrecute pe nesimţite în viaţa societăţii noastre. Mama Angheluşa, Barbu Lăutarul, apoi Surugiul erau tipuri pe cale de dispariţie, dar Şoldan Viteazul, ca şi Vivan-diera erau figuri noi, legate de reorganizarea armatei naţionale şi a jandarmeriei. 841 în anul următor, Alecsandri era preocupat îndeosebi de publicarea primului său volum de versuri, adunase de asemenea material pentru un volum de poezii populare, dar, probabil la insistenţele lui Millo, care voia să ofere noi spectacole de teatru publicului, în aceeaşi vreme a aşternut pe hîrtie şi cîteva piese pentru stagiunea de toamnă. De atunci datează, probabil, Doi morţi vii, Kir Zuliaridi, Crai-nou. între timp, Millo prezenta cu mare succes Chiriţa în Iaşi la Bacău, Focşani, apoi, între 5 august şi 15 septembrie la Bucureşti, în prezenţa a o mulţime de boieri întorşi anume de pe la moşii, ba chiar a domnitorului şi doamnei. Revenit la Iaşi, Millo anunţa că Alecsandri, aflat atunci la Paris, făgăduise pentru acea stagiune „un nou repertoriu de piese originale, menit a înavuţi scena naţională" (v. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, II, 1922, p. 64; cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 253-254). Prima dintre aceste noi piese anunţate este cea de-a doua comedie avînd-o ca personaj principal pe Chiriţa, de data aceasta isprăvniceasă: Chiriţa în provincie. Scrisă probabil chiar în primăvara lui 1852, premiera a avut loc la Iaşi, în 8 mai 1852, cu Millo în rolul principal, înregistrînd un succes la fel de mare ca şi Chiriţa la Iaşi. Pînă la această dată, intr-un interval de cîţiva ani numai, Alecsandri îmbogăţise repertoriul scenei naţionale cu un număr însemnat de piese. Cum era preocupat de tipărirea poeziilor sale şi a celor populare, era firesc să se gîndească şi la tipărirea creaţiei sale dramatice. „ 1852 — Mă ocup de tipărirea repertoriului meu dramatic şi de prima parte a baladelor populare" — notează el în scrisoarea către Ubicini amintită mai sus. Şi lui Ion Ghica îi scrie prin iulie 1852: „îţi voi trimite curînd intreg repertoriul meu dramatic imprimat într-un volum mare pe două coloane. Vei citi acolo multe prostii... dar cînd copiezi fidel o societate caraghioasă ca a noastră, cum să ai haz ?“ în continuare îl informa despre condiţiile în care îşi desfăşura activitatea: „Autorii dramatici din România au de luptat cu patru obstacole foarte grele de trecut: 1. limba care este încă în faşă; 2. publicul care seamănă cu limba; 3. actorii care seamănă cu publicul; 4. cenzura! Descurcă-te dacă poţi! în orice caz, ţin să cunosc părerea ta despre piesele mele şi îmi vei face plăcerea să mi-o spui fără nici o rezervă" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 66—67).’ 842 în toamna anului 1852 volumul vedea lumina tiparului (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 261-262), iar in decembrie, Alecsandri îşi anunţa prietenul că-i trimisese un exemplar îneâ din septembrie. Volumul Teatru românesc. Repertoriul dramatic a d-lui V. Alecsandri, Iaşi, Tipografia Francezo-română, 1852 — cuprindea următoarele piese: 1844. lorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului 1844. Creditorii 1845. Iaşii în carnaval 1845. Rămăşagul 1847. Peatra din casă 1848. Nunta ţărănească 1850. Scara mîţii 1850. Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă 1851. Crai-nou 1851. Doi morţi vii 1852. Kir Zuliaridi 1852. Chiriţa în provinţie 1850. Şoldan Viteazu. Cînticel comic 1850. Mama Angheluşa, doftoroaie. Cînticel comic 1851. Herşcu Boccegiu. Cînticel comic. Autorul îi adăuga şi un cuvînt înainte: „Teatrul românesc, prin vederatul progres ce au făcut în Moldova, au câştigat dreptul de a figura pintre cele mai însemnate instituţii naţionale. El au înfruntat nenumărate greutăţi atît din lipsa de artişti, cît şi din acea de piese; dar, în sfîrşit, ca orice lucru menit a aduce folos societăţii, el au izbutit a învinge cea mai mare parte din piedeci şi acum se poate făli că are şi artişti de merit şi un repertoriu naţional. Luptele de tot soiul ce au avut teatrul nostru în calea propăşirei sale pot sluji mai tîrziu la formarea unei scrieri interesante asupra artei dramatice în România. Prin urmare, publicarea pieselor, originale sau prelucrate şi localizate din limbi străine, este neapărată, ca documenturi trebuitoare istoriei teatrului naţional. Aceasta e singura idee care au îndemnat pe autorul pieselor cuprinse în tomul acesta de a le scoate la lumină. Mai toate din piesele aice adunate au fost compuse în potrivire cu puterile artiştilor începători pe scena românească. Cel mai mare merit a 843 lor este dar că au dat prilej de dizvoltare talentelor dramatice din Moldova, şi cel mai scump titlu le este că. unele din ele au fost reprezentate în benei'i-ţiurile artiştilor români şi celelalte în agiutorul sărmanilor. V.A.-" Deşi în cuprinsul acestui volum figurează două localizări: Doi morţi vii (după L'homme blase de Duvert şi Lausanne) şi Kir Ztiliaridi (după Le Tigre de Bengale de Ed. Brisebare şi Marc-Michel), totuşi primele prelucrări ale lui Alecsandri — Farmazonul din Hîrlău, Modista şi cinovnicid — nu sînt şi nici nu vor mai fi reluate vreodată de scriitor în vreunul din volumele sale de teatru. Pînă în 1854, cînd editorul T. Codresc.u publică, sub titlul Potpuri literar, volumul selectiv din creaţia dramatică a lui V. Alecsandri şi M. Millo (din aceea a lui Alecsandri: Şoldan Viteazul, Mama Angheluşa, doftoroaie, Herşcu Boccegiul, laşii în carnaval— Scena VIII, Peatra din casă— Scena VI, Nunta ţărănească—Scena III,\Scara mîţii—Scena VI, Chiriţa în laşi — Scena I — Act I şi Scena II — Act III, Doi morţi vii — Scena II ■— Act I, Chiriţa în provinţie — Scena III din Actul I şi Scenele I, II, XII şi XVII din Actul II), la Iaşi, în Tipografia Buciumului român mai apăruseră, între 1850 ş: 1853, printre altele: „Nunta ţărănească, scene cîmpene de V. Alecsandri Balade poporale de V. Alecsandri Chiriţa în Iaşi, Chiriţa în provinţie şi Crai-nou din repertoriul d, V. Alecsandri" — cum îşi. anunţa cititorii Foaie pentru minte..., 1854, nr. 24—25, 30 iunie, p. 135—136. Din toamna anului 1852 şi pînă în toamna 1854, Alecsandri lipseşte din ţară, călătorind în apusul Europei şi în Africa. Roadele literare ale acestei îndelungate călătorii sînt relatarea Călătoriei în Africa şi o serie de poezii legate de o iubire care a rămas învăluită în taină. întors în patrie după moartea tatălui său, Alecsandri este ferm hotărît să acţioneze pentru realizarea Unirii şi constituirea statului naţional român, obiectiv comun al emigraţiei româneşti şi al mişcării progresiste din Vata-hia şi Moldova. Cnrtoscînd bine importanţa literaturii şi a teatrului în răspîn-direa ideilor social-politice în rîndurile poporului, el solicită, la 20 noiembrie 1854, domnitorului Grigore Gliica, direcţia teatrului românesc din Iaşi (cf. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, voi. II, 1.922, p. 124-125; cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 283). Tot acum începe să se agite pentru a pune în practică proiectul publicării unei reviste care să fie continuatoarea Propăşirii, suprimate chiar în primul ei an de existenţă. La începutul anului 1855 capătă, în sfîrşit, viaţă 844 revista România literară, pe care încercase, fără succes, s-o publice încă în 1852. Avea astfel la îndemînă două instrumente cu ajutorul cărora să mobilizeze spiritele, să trezească în pături tot mai largi conştiinţa naţională. în anul următor cedează conducerea teatrului din Iaşi actorului Luchian, pentru că el însuşi era prea angajat în pregătirea politică a măre-ţu1ui act al Unirii. Teatrul îi serveşte însă, în atmosfera generală de mare fierbere, la combaterea în mod eficace, pentru că pe această cale se putea adresa cît mai multor oameni, a duşmanilor Unirii. Din această perioadă datează piesa Păcală şi Tîndală. Tot acum publică (în Steaua Dunării din 9 iunie 1856) Hora Unirii care, în numai cîteva zile, cîntată pe o melodie dintre cele mai populare, se răspîndeşte cu iuţeală în ambeUTprincipate. Autorităţile din Moldova pornesc însă făţiş la reprimarea mişcării unioniste, interzicînd şi prezentarea Horei Unirii în public şi reprezentarea scenetei Păcală si Tîndală (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 317). Alecsandri nu se va lăsa însă descurajat şi-şi va continua activitatea literară, care îl făcea să uite „mizeriile politice", cum îl înştiinţa el pe la sfîrşitul lui decembrie pe prietenul său Grenier, plecatj în Franţa/„Adun în acest moment într-un volum — continua el — tot ce am scrisJîn proză de cîţiva ani, Compun o dramă naţională în trei acte pentru nefericitul nostru teatru şi, din cînd în cînd, comit cîte o mică doină. Prinţesa Natalia, prinţesa Catiţa ş: d-na Mavrojeni îşi propun să dea o reprezentaţie în folosul săracilor: mi-au cerut un mic tablou naţional... Le-am făcut o bluetă care Ie va da satisfacţia de a se arăta pe scenă în fermecătoare costume de ţărance..." (cf. V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa cu Edoiiard Grenier, Bucureşti, [1911], p. 25). Drama naţională în trei acte era Sobieţki şi plăieşii (cum intitulează iniţia! Alecsandri Cetatea Neamţului), iar micul tablou naţional, piesa Cinel-Cinel. Volumul pe care îl pregătea în acea vreme era Salba literară, care va apărea în martie anul următor, la Tipografia Ber-mann din Iaşi, cu un cuprins variat: la început scrieri în proză, apoi cîteva piese de teatru "(Cinel-Cinel, Păcală si Tîndală — avînd în încheiere Hora Unirii, Sobieţki şi plăieşii şi Vivandiera). Sobieţki şi plăieşii evoca un moment de luptă eroică din trecutul poporului, Vivandiera pleda pentru organizarea armatei naţionale, iar primele două piese, pentru cauza Unirii. Cît de mult era apreciat în acel moment teatrul patriotic al lui Alecsandri o dovedeşte apariţia. în acelaşi an 1857, a încă unui volum, de data aceasta o selecţie de cuplete din piesele: Iaşii în carnaval, Rămăşagul, Peatra din casă, Nunta ţărănească, Scara mîţii, Chiriţa în Iaşi, Crai-nou, Doi morţi vii, Chiriţa în provinţie, Şoldan Viteazul, Mama Angheluşa, Herşcu Boccegiu, Cinel-Cinel, Vivandiera, Cetatea Neamţului (volumul Vioara teatrului românesc. Culejere de cîntice şi de cupleturi din repertoriul dramatic al 845 d-lui V. Alecsandri. Publicate de dl. Luchian, directorul Teatrului Naţional din Iaşi, Ecl. A. Bermann, Iaşi, 1857). Din vara acestui an şi pînă în 1860, Alecsandri nu se va mai ocupa de literatură decît sporadic. Politica îl absoarbe cu totul, participă cu întreaga sa fiinţă la pregătirea şi înfăptuirea Unirii, apoi ia consolidarea ei. Aceste idealuri împlinite, în 1860 părăseşte activitatea politică şi se retrage la Mirceşti. De acum încolo se va întoarce la îndeletnicirea preferată: scrisul. Teatrul avea să-i servească şi de data aceasta la combaterea opoziţiei, ale cărei încercări de a împiedica reformele democratice iniţiate de Cuza nu-! puteau lăsa nepăsător pe poet nici după ce părăsise arena politică. Din mai pînă în octombrie, el scrisese mai multe piese: Lipitorile satului, Zgîrcitul risipitor, Satul lui Cremine-, Retrogradul şi Demagogul —-cum î! anunţa pe Ghica într-o scrisoare clin 26 octombrie. „Cînticelele comice" Retrogradul (devenit Sandu Napoilă, ultra-retrogradul) şi Demagogul (devenit Clevetici, ultra-demagogul) făceau parte din „galeria de tipuri contimpurane", vizînd demascarea celor două partide politice: conservator şi liberal, amîndouă adversare reformelor lui Cuza. Zgîrcitul risipitor şi Satul lui Cremine (devenit Rusaliile în satul lui Cremine, apoi Rusaliile) aveau acelaşi obiectiv. In Lipitorile satelor, Alecsandri încerca să dezvăluie, cu multă simpatie pentru ţărani, exploatarea la sate, pe care o pune insă, în mod eronat, numai în seama arendaşilor, cămătarilor şi cîrciumarilor străini. Toate aceste piese an fost reprezentate la Iaşi încă în toamna şi iarna aceluiaşi an. în primăvara viitoare, Alecsandri porneşte spre Apus, cu misiunea încredinţată de domnitorul Cuza de a obţine recunoaşterea Unirii din partea marilor puteri apusene. După ce îşi îndeplineşte misiunea, în ianuarie 1862 îl anunţa pe Ghica că „începuse o nouă piesă, o mare comedie în patru acte intitulată Ciocoii dinainte de 1848, Ciocoii din zilele noastre“ (cf. G. C, Nicolescu, op. cit., p. 439), pe care o va termina mult mai tîrziu, abia în 1873, din păcate însă atenuînd mult din vigoarea iniţială a notei critice. în anul următor, 1863, apărea volumul al doilea al Repertoriului dramatic (Lipitorile satului, Rusaliile, Zgîrcitul risipitor, Ultra-demagogul, Ultra-retrogradul). Piesele apăruseră şi separat, în broşuri, în acelaşi an (Lipitorile satului împreună cu Ultra-demagogul şi Ultra-retrogradul). Aşteptate cu interes de public, ele ajungeau repede pînă in cele mai îndepărtate meleaguri. Astfel, Alex. Hurmuzaclii citise piesa Zgîrcitul risipitor imediat după apariţie şi-i comunicase autorului satisfacţia sa, căci Alecsandri îi răspundea de la Iaşi, la 14 martie: „îmi pare bine că ai rămas mulţumit de cetirea Zgîrcitul-ui risipitor" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972, p. 135-136). 846 Publicarea pieselor în volum şi reluarea lor pe scenele din Iaşi şi Bucureşti determina dezlănţuirea unei noi şi violente campanii împotriva lui Alecsandri. Dacă el fusese atacat, încă în 1861, după primele reprezentaţii ale pieselor Zgîrcitul risipitor, Clevetiri, Sandu Napoilă şi Rusaliile, de ziarele Dacia, Ţăranul român şi Ateneul român, acum porneau împotriva lui revista umoristică a lui Orăşanu, Nichipercea, ziarele Ţăranul român şi La voix de la Roumanie, legate de gruparea liberală a lui Brătianu şi Rosetti, acu-zîndu-1 că ar fi „duşman al marilor reforme democratice necesare în ţara noastră"! (cf. G. C. Nicolescu, op. cit., p. 446-452). Ţinta atacurilor nu era însă numai Alecsandri, ci şi domnitorul Cuza însuşi şi linia sa politică. Contrar obiceiului său, Alecsandri răspunde acestor atacuri printr-o scrisoare adresată conducătorului ziarului La voix de la Roumanie, în coloanele căruia s-a şi publicat (cf. prefaţa ediţiei 1875, în vol.de faţă, p. 30-31). în sprijinul lui vine Hasdeu, care, în articolul Mişcarea literelor în Ieşi, din martie 1863, se situa hotărît împotriva adversarilor lui Alecsandri şi ai lui Cuza. Scîrbit de viaţa politică, Alecsandri îşi află din nou un scurt refugiu îa Mirceşti, unde scrie cînticelele Chiriţa în voiaj, Barbu Lăutaru, La Bucureşti şi comedia Paraclisierul sau Florin şi Florica. Toate se vor juca în februarie şi martie 1864 la Bucureşti. Numai Chiriţa în voiaj, Barbu Lăutarul şi Paraclisierul vor fi publicate mai tîrziu de autor, dar cînticelul La Bucureşti va fi chiar retras de pe scenă, probabil tot din motive politice (cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 454). La sfxrşitul toamnei lui 1863, Alecsandri era trimis din nou în misiune diplomatică în Apus, probabil în legătură cu viitoarea lovitură de stat din 1864., pentru care trebuia cîştigată bunăvoinţa împăratului Napoleon III (v. R. V. Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris şi legăturile politice franco-române sub Cuza-Vodă, Bucureşti, 1931, p. 301-303; loan Hudiţă, Franţa şi Cuza-Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863, Bucureşti, 1941, p. 90—92, 97—99; G. C. Nicolescu, op. cit., p. 457-458). Scriitorul rămîne toată iarna şi primăvara următoare la Paris, ocupindu-se, între altele, şi de teatru. Acum încearcă să prezinte la Comedia Franceză piesa într-un act, scrisă atunci sau poate mai înainte, Les bonnets de la comtesse. încercarea nu izbuteşte, şi Alecsandri nici nu publică piesa decît în 1882 (cf. C. Gane, Vasile Alecsandri refuzat la Comedia Franceză, în Arhiva românească, IV, 1940, p. 219-228). Probabil că tot în acest interval va fi scris şi comedia Millo director sau Mania posturilor, publicată mai tîrziu, în 1867, la Cernăuţi, în Foaia Societăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina, apoi şi în broşură separată. La întoarcerea în ţară, după lovitura de stat, primele demersuri pe care le va face pe lîngă primul ministru Kogălni- 847 ceanu vor fi în vederea obţinerii pentru vechiul lor prieten Matei Millo a concesiunii Teatrului Naţional pe care dorea să-l vadă dezvoltîndu-se după modelul teatrului francez. „Scumpul meu ministru — îi scria el îui Kogălniceanu, de la Mirceşti, în iunie 186-1, deci curînd după ce se întorsese de la Paris •— lovitura de stat a fost încununată de un succes deplin nu numai în ţară, dar chiar în afara graniţelor. Trebuie să fii mulţumit, de aceea vin să-ţi reamintesc făgăduiala pe care mi-ai făcut-o cu privire la direcţia teatrului românesc. Cunosc prea bine această dugheană ca să-mi fac vreo iluzie asupra rezultatelor ce s-ar obţine încercînd noi combinaţii, care ar cere sacrificii de bani peste măsură de mari din partea guvernului. Singura măsură bună pe care statul ar putea-o lua ar fi de a trimite la Paris trei băieţi şi trei fete în aceleaşi condiţii ca .şi pc ceilalţi bursieri, destinîndu-i studiului artei scenice. Ar trebui să-i încredinţeze vreunui artist al Teatrului Francez care ni-i va trimite înapoi, după trei ani, în stare să joace cum trebuie operele dramatice şi să formeze în ţară un conservator. Pînă atunci este mai înţelept ca Teatral Naţional să fie lăsat să meargă ca şi în trecut, sub direcţia absolută a unui om inteligent, a unui artist încercat. Or, pe acest om îl cunoşti de multă vreme, este unul din vechii noştri colegi de şcoală, este Millo, singurul artist de mare talent pe care îî avem. El a părăsit totul, după cum ştii, pentru a-şi urma chemarea, şi-a străbătut cariera cu greutate, consacrindu-i averea şi facultăţile sale, a produs opere de merit, a creat roluri care formează baza repertoriului nostru naţional. Acestea sînt titluri suficiente pentru a merita protecţia guvernului. Toţi ceilalţi, fluşturatici, crede-mă, nu sînt decît nişte păcătoşi lipsiţi de talent, saltimbanci formaţi Ja şcoala paiaţei de la Caimata'şi care caută sâ lase pe Millo departe pentru a exploata publicul, servindu-i spectacole pe măsura lor. Nu merită nici un interes şi cu toate acestea au pretenţii absurde. Nu merg ei pînă acolo încît să reclame onorarii de miniştri pentru a parodia pe scenă traducerile în limba sabiră 1 a pieselor teatrului francez sau drame pline de infirmităţi? [ • • •] A le lăsa lor direcţia înseamnă să vrei transformarea scenei în teatru de bîlci şi a impune pe aceşti oameni viitorului director ar însenina perpetuarea în teatru a spiritului de intrigă. Acţionează deci cu îndrăzneală, ca un ministru practic, şi, în interesul chiar al literaturii dramatice, dă (aşa cum mi-ai făgăduit) conducerea absolută lui Millo. Toată lumea te va aproba 1 Amestec de arabă, franceză, italiană şi spaniolă, vorbită în Orient şi în Algeria. 848 şi eu îţi voi fi foarte recunoscător" (cf. V. Alecsandri, Corespondentă, p. ISO). Demersul lui Alecsandri este încununat de succes, iar Millo pus în fruntea Teatrului Naţional. Alecsandri însuşi, retras din nou la Mirceşti, este preocupat în aceasta perioadă îndeosebi de teatru. în ceea ce scrie pentru scenă este mereu prezentă viaţa socială a ţării, atît de frămîntată, în acea vreme. Pe la sfîrşital lui decembrie 1864 scrie piesa Concina, care pare a oglindi confruntarea propriei lui conştiinţe cu realitatea. Piesa avea la început titlul Barcarola şi a fost publicată în 1866 în Foaia Societăţii... ; revăzută de autor, ea va fi republicată, în 1874, în Revista contimporană. în sihăstria lui de la Mirceşti, scriitorul păstra o permanentă legătură, în scris, cu prietenii săi, cărora le răspundea cu hărnicie. Printre aceştia se număra şi Alecu Hurmuzachi. care se interesa mereu de preocupările poetului, de viaţa pe care o ducea !& Mirceşti, solicitîndu-1 să colaboreze la Foaia Societăţii... pe care o conducea. „Mă întrebi cum petrec şi lucrez la ţară ? — ii răspundea Alecsandri Ia 30 ianuarie 1865, nmrturisindu-i cît de mult era preocupat de scena românească. •— Petrec cu mulţămire în compania bibliotecei mele şi mă ocup de compuneri dramatice. Am trimis pînă acum iui Millo, la Bucureşti, vreo. 5 manuscrise, adică două comedii şi trei cînticele comice şi, de nu aş fi fost bolnav vreo trei săptămîni, aş mai fi adăugat ceva la acele opere uşoare. Dacă m-ar întreba cineva de ce mă dedau la un şir de lucruri de ase-mine natură, voi răspunde că lipsa de artişti capabili îmi taie aripele şi mă silesc a mă mărgini îutr-un cadru potrivit cu puterile trupelor actuale din ţară. Nu-ţi pot spune însă, dragă Alecule, ce adîncă desperare simt în sufletul meu cînd mă văd lipsit de artişti de talent, care să ştie interpreta tot ce aş voi să scriu. Adeseori mi s-a întîmplat la Paris, asistînd la vreo-minunată reprezentare de la Tlieâtre Franşais, să-mi vie lăcrămi în ochi, şi asta pentru că n-am actori după placul meu! Mă găsesc ca un oni culcat, într-un pat prea scurt, prea îngust, nu mă pot întinde fără să mă lovesc şi să-mi fac vînătăi. Singurul om de un talent adevărat şi mare este Millo prin urmare lucrez mai mult pentru el şi am întreprins o serie de portreturi,. de tipuri, sub nume de cînticele comice, carele sînt totdeauna jucate în perfecţie. Astfel am făcut: Şoldan Viteaza; Angheluşa, doftoi'oaie; Herşcu Boccegiul; Napoilă— retrogradul; Clevetici — ultra-progresistul; Surugiul; Chiriţa în Paris; Barbu Lăutarul; Gură-căscată, om politic; Paraponisit ul; Ioan Păpuşeriul etc. Toate acestea sînt monologuri amestecate cu cîntice; unele din ele reprezintă tipuri ce se pierd pe toată ziua din societatea noastră, precum Mama Angheluşa, Surugiul, Barbu Lăutarul, Ion Păpuşeriul etc. Pentru 849' urmaşii noştri ce vor fi curioşi a avea o idee de timpul actual, acele cînticele vor înfăţişa portreturi fotografice. întru aceasta consistă tot meritul lor. De la 1840 mă ocup necontenit cu teatrul românesc şi caut a înavuţi repertoriul nostru dramatic cu piese originale, pentru a combate mania traducerilor păcătoase de drame pocite ce există la Bucureşti, şi care s-au lăţit în toată ţara; însă au trebuit să păşesc treptat în lucrarea mea, adică potrivit şi cu necultura limbei şi cu gustul neformat al publicului şi mai vîrtos cu neexperienţa amatorilor ce se dedau la arta dramatică. Limba noastră, deşi frumoasă în gura poporului şi poetică în cînteceîe sale, nu a fost încă mlădiată pentru conversare în salonuri, prin urmare ea nu ajută cu îndestulare rostirea simţirilor de un grad mai înalt, de o nuanţă mai delicată; trebuie cineva să o manieze cu multă ştiinţă şi cu mult tact pentru ca să o facă a exprima scene de înaltă comedie. Publicul, fiind încă tînăr şi pot zice necioplit, în mare parte nu se interesează decît la drame cu strigăte şi cu omoruri sau la farse pipărate, de ■soiul lui Lumpatius vagabundits1 etc. Actori? ... Ce sînt? O adunătură de tineri amatori fără învăţătură, fără vocaţie şi de tinere carele de-abia ştiu a ceti. Cei mai mulţi fac parte din o lume în care simţirile înalte sînt cam străine; prin urmare ei nu pot să se urce pînă la gradul adevăratei comedii. Rolurile de ţărani, de boieri de ţară, de mahalagii, de giupînese din casă, de madmuzele de la grădină publică etc., le cuvin; însă rolurile de amoreze delicate, de dame de salon, de cavaleri nobili, într-un cuvînt, de caractere ce sînt din domeniul comediei înalte devin ridicole pe scena noastră de astăzi. Există în adevăr cîteva excepţii în numărul actorilor, dar cu o rîndunică sau două nu se face primăvară. Din aceste cauze am fost obligat a mă ţinea pînă acum de soiul pieselor ea Chiriţa, Doi morţi vii, Peatra din casă etc., însă am cercat necontenit a mă sui treptat către regioanele comediei de salon, care singură este chemată a forma limba convorbirei româneşti. Nu ştiu dacă am creat teatrul naţional, dar ştiu că i-am adus un mare concurs şi că aş fi fericit de a-1 vedea prosperînd şi reformîndu-se în bine. Am dat guvernului ideea de a trimite la Paris un număr de tineri, bărbaţi şi femei, ca să studieze arta teatrală... Acum aud că s-a instituit în Bucureşti un conservator şi că Millo a fost însărcinat să facă un concurs de decla-mare. Dea Domnul să o scoată la capăt. 1 Farsă de Johan Nepomuk Nestroy (1801—1862), actor şi autor de comedii austriac; a satirizat cu ascuţime societatea vieneză a vremii. 850 Reforma teatrului cere numaidecît reforma limbei pocite ce s-au descoperit în Bucureşti şi au năvălit pe scenă. Nu poate exista o mai urîtă dihanie limbistică decît aceea ce răsună în sala teatrului din noua capitală. Şi cum să nu fie aşa, cînd cele mai multe din piese sînt traduse de nişte oameni care nu cunosc bine nici franţuzeşte, nici româneşte? Dacă aş avea artişti; cum mi-ar trebui, te încredinţez că totul s-ar reforma în puţin timp. Sînt foarte mulţămit că la Cernăuţi teatrul român este apreţuit şi îţi făgăduiesc concursul meu cu toată bunăvoinţa pentru sezonul viitor. Acum deodată ţi-am trimis o comedie şi două cînticele comice şi mai adaog aici o romanţă intitulată Bucovina..." Scrisoarea avea şi un post-scriptum: • • încă nu ai scăpat de mine; deschid pachetul pentru ca să mai adaog cîteva rînduri împreună cu manuscrisul micului provex'b intitulat Barcarola" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 143-152). Comedia de care vorbeşte în scrisoare este, probabil, Paraclisierul sau Florin şi Florica (publicată în Foaia Societăţii..., XI, 1 april 1866, nr. 4), iar cînticelele comice, poate Paraponisitul (publicat în Foaia Societăţii..., II, 1 febr. 1866, nr. 2) şi Barbu Lăutarul (publicat în Foaie..., III, 1 martie 1867, nr. 3). Proverbul, intitulat acum Barcarola, devine mai tîrziu Concina. în acelaşi timp scriitorul era solicitat cu insistenţă şi de scena Teatrului Naţional din Bucureşti, unde se afla Millo. Dealtfel, repertoriul lui Alecsandri ajunsese acum impresionant şi nu e de mirare că se gîndea să găsească un editor pentru el. Intr-o scrisoare din 30 oct. 1865 el se adresa lui Pantazi Ghica (fratele lui Ion Ghica, om de teatru şi el) pentru a-1 apăra iarăşi pe Millo, dar şi pentru a-şi exprima încă o dată interesul pentru teatrul românesc: „Acum să vorbim de teatru — pi'eciza Alecsandri obiectul discuţiei.— Mi se pare că am băgat de seamă — cu părere de rău — că ai o oarecare înclinare de a te lăsa tîrît în clica ostilă lui Millo. Adu-ţi aminte de acest vers din Iiuy-Blas: «Pentru un om de spirit, zău, mă uimiţi! » Cum, dragă Pantazi, ai avea încă naivitatea să dai crezare declaraţiilor şi tînguirilor acelora care se prefac că deplîng soarta teatrului românesc ? Dar oamenii aceia nu urmăresc decît un lucru: să exploateze scena în locul lui Millo. Care sînt cunoştinţele deosebite, care sînt operele dramatice pe care le-ar aduce la direcţia teatrului... Le cunoşti... Zero! Millo, dimpotrivă, este un artist adevărat, singurul cu care ne mîndrim. pe bună dreptate. Posedă un repertoriu original, naţional; a creat tipuri care vor rămîne şi talentul său mă îndeamnă să lucrez pentru scenă. Adaug aceste ultime cuvinte pentru că din scrisoarea dumitale m-ai lăsat să cred că repre- 851 tentaţiile pieselor mele erau pentru dumneata seri foarte plăcute. Dacă este aşa, de ce combaţi un om pentru care îmi face plăcere să creez roluri? Fără el, te asigur că voi încuia de tot sertarul meu dramatic. [...] Aceste zise, îmi rămîne să-ţi anunţ două lucruri: primul este că am trimis lui Millo pentru stagiunea dramatică actuală următoarele piese: Ginerile lui 11 agi-Petcti — comedie în 2 acturi (imitată după Ginerile d-lui Poirier) Concina — proverb într-un act Harţă Răzeşul — vodevil într-un act Kera Nastasia — cînticel Covrigarul — scenă din poarta Cişmegiului. îmi propun, în afară de aceasta, să-i trimit o mare comedie în 5 acte pe care o clocesc de multă vreme. A doua veste este că am găsit la Bucureşti un editor pentru repertoriul meu dramatic şi poate ar fi necesar să se facă un anunţ în jurnalul ? dumitale, însoţit de o mică tiradă de circumstanţă. Publicul este un cerber pe care îl hrăneşti cu tirade. Iată deci lista pieselor mele: Comedii lorgu de la Sadagura — 3 acturi Creditorii — ] Iaşii în carnaval — 3 Kir Zuliaridi — 1 Ginerile lui Hagi-Pelcu — 2 Concina, proverb — 1 Vodeviluri Rămăşagul — 1 Peatra din casă — 1 Nunta ţărănească — 1 Chiriţa în Iaşi — 3 Chiriţa în provincie — 2 Doi morţi vii — 2 Cinel-Cinel — 1 Agachi Flutur — 3 Rusaliile — 1 1 Cugetarea, jurnal politic, comercial şi literar, Bucureşti, 30 oct.—-■4 nov. 1865. Suspendat pentru atacuri împotriva guvernului. •852 Paraclisierul Millo director Harţă Râzăşul — 1 — i — 1 Drame şi t-a bl o u r l Cetatea Neamţului [’*•............... Zgîrcihil răsipitor 4 Scene Tîndală şi Păcală Vivandiera Covrigarul — dialog politic — scenă, militară ■—scenă din poarta Cişmegm'îisj Operete Scara mîţei Crai-nou 1 i Cînticele c o m ice Şoldan Viteazul Angheluşa, doftoroaie Herşcu Boccegiul Napoilă, idtra-retrogradnl Clevetici, ultra-demagogul Surugiul Chiriţa la Paris Barbu 'Lăutarul Gură-căscată Paraponisitul Ion Păpuşerid Kera Nastasia Of! îmi ajunge, şi dumitale asemenea, bănuiesc..." (cf. V. Alecsandri, Corespondentă, p. 171-173). Pantazi Ghica îi satisface rugămintea, publicîncl în ziarul său o notă cu privire la repertoriul dramatic al lui Alecsandri; mai mult chiar, făgăduieşte să scrie mai pe larg despre acesta. La 17 nov. 1865, scriitorul îi mulţumeşte şi-l roagă să se intereseze de editorul necunoscut al operei sale dramatice : „Ai avut bunătatea de a face o mică reclamă în favoarea repertoriului meu, îţi mulţumesc; ea va încuraja desigur pe editorul meu, pe care nu-1 853 cunosc. Află-i numele de Ia Bolintineanu şi, dacă găseşti ocazia, îndeamnă-1 sâ înceapă tipărirea cît mai curînd" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 176). Acest editor rămîne însă tot un deziderat pentru o vreme. Departe de maşinaţiile politice de la Bucureşti, care aveau să ducă la detronarea lui Cuza şi pe care le dezaproba, Alecsandri, în singurătatea lui de la Mirceşti, se gîndea. mereu la teatru şi la mult doritul editor: „ ... renun-ţînd la viaţa publică — îi scria el Ia 10 ianuarie 1866 lui Ion Ghica — am legat prietenie cu literatura şi, din timp în timp, trimit de aici, sub formă -de piesă de teatru, cîte un bobîrnac în direcţia caraghioşilor care se lăfăiesc în capitală. [...] Nu ai putea să-mi găseşti la Bucureşti un editor pentru repertoriul meu dramatic?" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoasa scrisori, p. 157-158). Profund îndurerat de vestea detronării domnitorului Cuza, Alecsandri nu-şi putea ascunde amărăciunea într-o lungă scrisoare, datată 20 mart 1866, adresată lui Alecu Hurmuzachi: „E curios — îşi exprima el indignarea faţă de făptaşii acestui act josnic — de a videa cum oamenii îşi însuşesc tot patriotismul şi toată capacitatea îndată ce au ajuns la o culme oarecare şi cu ce uşurinţă ei acuză pe ceilalţi muritori de rea-credinţă şi de ignoranţă. Pentru mine, găsesc un bun sujet de comedie în această slăbiciune şi îmi propun de a scrie un proverb asupră-i, destinat pentru Foaia Bucovinei." In continuare, Alecsandri îşi informa prietenul cu privire la rezultatele activităţii sale din iarna aceea: „Vrei să afli cum am petrecut iarna? Am zăcut pe ici pe colea, şi, cînd am avut timp, am scris: 1) Kera Nastasia, un cînticel în contra maniei de pensie a fraţilor de peste Milcov. 2) Plă-cintarul, scenă din poarta] Cişmigiului. 3) Harţă Răzeşul, comedie în 1 act. 4) Pepelea şi Arvinte, poveste în 1 act. 5) Drumul de fer, comedie în 2 acte şi, în fine, am început o comedie în 5 acte, Ciocoii Reglementului, carele va fi urmată de Ciocoii Convenţiei. Iată rodul iernii" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 162—163). De fapt, numai Arvinte şi Pepelea şi Drumul de fer fuseseră scrise în iarna 1865—1866, pentru că pe celelalte, am văzut din scrisoarea adresată lui Pantazi Ghica la 30 oct. 1865, le şi trimisese lui Millo pentru a fi reprezentate în stagiunea de iarnă. Scrisoarea readuce iarăşi la suprafaţă proiectata comedie din 1861: Ciocoii dinainte de 1848 (intitulată acum Ciocoii Reglementului), care nu va fi realizată decît mult mai tîrziu, în 1872—1873 (cînd începe publicarea ei în Convorbiri; premiera pe scenă a avut loc la Bucureşti, în 1874). în anii 1866—1869, se publică ia Foaia Societăţii.. .multe din piesele lui Alecsandri, teatrul lui fiind, cumam văzut, bine cunoscut şi apreciat la Cernăuţi. în 854 1864 şi 1865, trupa în turneu a actriţei Fani Tardini jucase, în aplauzele entuziaste ale publicului, cîteva din piesele sale de inspiraţie naţională (cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 489). Cînd scriitorul, în drum spre Paris, se opreşte, în decembrie 1866, în acest oraş, i se face o primire triumfală, care dovedeşte dragostea românilor de aici pentru autorul pieselor pe care le aplaudaseră. După întoarcerea în ţară, în vara lui 1867, Alecsandri este invitat să colaboreze la revista de curînd apărută, Convorbiri literare. Alegerea lui Se opreşte asupra cînticelelor comice: „Am socotit că nu ar fi poate o lucrare greşită — îi scria el în sept. 1867 lui lacob Negruzzi — de a compune pentru curiozitatea urmaşilor noştri o galerie de tipuri contimporane, iară, spre a da acestor figuri o expresie mai vederată, am adoptat pentru ele forma dramatică şi le-am prezintat publicului amator de teatru sub denumirea de Cînticele comice. Iată partea I a acelei galerii: Şoldan Viteazul, Mama Anghehtşa, ăofloroaia, Herşcu Boccegiul, Piciu oîrtiumarul, Şatrarul Napoilă, ultra-retrogradul, Clevetici, ultra-demagogul, Paraponisitul, funcţionar vechi, Gură-căscată, om politic, Cocoana Chiriţa în Paris, Barbu Lăutarul, Ion Păpuşeriul, Surugiul, Kera Nastasia, Stan Covrigarud. Această galerie, din care o parte s-au publicat, o pun la dispoziţia foaiei ce redigeaţi sub titlul de Convorbiri literare şi însărcinez pe Stan Covri-gariul să o prezinte amatorilor, ca unul ce chiar prin meseria lui este deprins a se înfăţişa cu colaci, după datina strămoşească" (cf. Convorbiri literare, I, nr. 16, 15 oct. 1867, p. 213-214; V. Alecsandri, Scrisori, 1904, p. 26-27). Se pare că Negruzzi îi solicitase între timp şi poezii, pentru că Alecsandi îi scria în grabă peste alte cîteva zile: „In urma apelului ce mi-aţi făcui prin scrisoarea d-voastre, v-am trimis o poezie intitulată Tînăra creolă şi o scenă dramatică: Covrigarul. Nu ştiu însă dacă le-aţi primit. Acum, avi ml a pleca la Paris, unde voi zăbovi cîtva timp, vă expeduiese. de la ţară un pachet cuprinzînd patru tipuri din galeria contimporanilor; Chiriţa la Paris, Ion Păpuşarul, Gură-Cască şi Surugiul, căci nu cred să fiu dispus în străinătate a mă ocupa de lucrări literare. Dacă asemine scrieri pot găsi gazdă în coloanele foii d-voastre, oi fi prea mulţămit de ospeţia ce li s-ar da; în caz contrar, vă rog să-mi înapoiaţi manuscrisele la Mirceşti" (cf. voi. citat, p. 2S-29). Alecsandri pleca la Paris, la începutul lui octombrie 1867, pentru a-şi duce fiica la studii. Cînticelele comice şi poezia trimise Convorbirilor an fost publicare în revistă în 1867—1868. 855 Epoca următoare întoarcerii din această călătorie este epoca Pastelurilor, a hotărîrii scriitorului de a se ţine departe de luptele politice, de a gusta din plin pacea Mirceştilor. Colaborarea cu Convorbirile literare va continua însă, în paginile acestei reviste apărînd multe din scrierile lui Alecsandri, versuri, proză şi teatru (în 1869 — Drumul de fer, în 1870 — Ginerile lui Hagi-Peicu, în 1871 — Harţă Răzeşul, Haimanaua). In primăvara anului 1872, din simpatie pentru Franţa, a cărei eliberare de sub ocupaţia prusacă era condiţionată de plata unor foarte împovărătoare despăgubiri de război, Alecsandri participă activ la strîngerea de ajutoare organizată la noi în ţară şi tot acum trebuie să fi scris şi piesa Nobila cerşetoare, publicată ceva mai tîrziu (în Revista contimporană, 1874). Moartea lui Cuza, în mai 1873, a fost o lovitură grea pentru întreaga suflare românească. Pentru Alecsandri lovitura era cu atît mai grea cu cît el nierdea totodată un vechi prieten şi tovarăş de luptă pentru făurirea României moderne. Durerosul eveniment trebuie să fi determinat, în sfîrşit, şi realizarea piesei schiţate încă din 1861, care se va numi Boierii şi ciocoii, creaţie literară de o deosebită valoare, oglindind epoca, moravurile şi frămîntările sociale din Moldova dinainte de 1848 (cf. şi G.C. Nicolescu, op. cit., p. 536-543). Comedia în 5 acte '’edicată lui M. Kogălniceanu, se publică în Convorbiri literare din ianuarie—martie 1874, apoi în broşură separată, la Bucureşti, în acelaşi an. Premiera a avut loc pe scena teatrului din Iaşi în ian, 1874 (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori,f p.' 222-224, nota 1 şi ms. B.A.R., S. 16( 1)LVIII, scris, către George Duca). Succesul primei reprezentaţii a determinat reluarea piesei de încă două ori. Alecsandri, care asistase la primele repetiţii, se îmbolnăveşte şi pleacă la Mirceşti, fără să aştepte prezentarea piesei în faţa publicului (cf. şi G.C. Nicolescu, ibidem). In toamna aceluiaşi an, la insistenţele vechilor săi prieteni M. Kogălniceanu şi Millo, Alecsandri încuviinţează reprezentarea comediei şi la Bucureşti, unde se dau patru spectacole în aceeaşi săptămînă, cu acelaşi succes de public ca şi la Iaşi, stîrnind însă şi aici aceeaşi reacţie de nemulţumire în rîndurile „lumii bune" care asistase la reprezentaţii. La sfîrşitul anului 1874, Alecsandri scrie încă o Chiriţa pentru prietenul său Millo, creatorul rolului: sceneta Chiriţa în balon, care se va publica însă mai tîrziu, într-un calendar (Calendarul amuzant, 1876). Această nouă Chiriţă nu era decît o „farsă de carnaval", a cărei premieră a adus ghinion interpretului, care... a căzut din balon pe scenă. Incidentul l-a impresionat în aşa măsură pe Alecsandri, încît l-a determinat să retragă piesa din repertoriu (cf. scrisoarea din 4 mai 1875, în V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 186). 856 Sfîrşitul acestui an şi începutul celui următor marchează pentru Alecsandri un moment de o depsebită însemnătate: acum se conturează ferm .împlinirea unui vechi deziderat al său, şi anume, încep să apară primele volume ale ediţiei sale de Opere cornplde. Am văzut mai sus că Bolintineanu părea să-i fi găsit, încă în 1S65, un •editor pentru repertoriul său dramatic. Peste patru ani, Alecsandri era încă în căutarea acestui rîvnit editor: „Ţi-am vorbit, mi se pare — îi scria el, tot de la Mirceşti, lui I. Negruzzi, îa 20 genar 1869 — de un proiect ce am de a publica întregul meu repertoriu •dramatic. Caut pentru aceasta un editor caruia aş lăsa tot beneficiul vîn-zărei, dar totodată şi toată cheltuiala şi osteneala tipărirei. Nu. ai putea ■să-mi găseşti un asemine giuvaer?" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 41—42). Cînd Alecsandri primeşte răspunsul lui Negruzzi (la 2 febr. 1869), prin care acesta îl înştiinţa că editorul ar putea fi „Junimea", el este de-a ■dreptul fericit. „Iubite domnule Negruzzi — se grăbea el să-i răspundă Ia 10 febr., exprimîndu-şi încîntarea — Christof Columb a descoperit America, d-ta ai făcut o descoperire şi mai rară şi mai neaşteptată. Ai descoperit un editor de opere literare. Glorie d-tale şi glorie «Junimei», care primeşte a edita scrierile mele" (ibidem, p. 43). Acest proiect nu s-a putut realiza, dar editorul a fost totuşi în curînd .găsit, şi tot prin intermediul lui I. Negruzzi, în persoana lui Socec. La 1 apr. 1872 contractul era încheiat, dat tipărirea operelor întîrzia; de aceea Alecsandri se adresa nerăbdător lui Negruzzi: „Binevoiţi a întreba pe dl. Socec din parte-mi pentru ce nu s-a ţinut de cuprinsul contractului încheiat între noi; pentru ce pănă acum nu a început publicarea scrierilor mele, cînd eu de mult i-am trimis materia pentru volumul I ? “ (ibidem, p. 60). Tipărirea începe, în sfîrşit, dar întîmpină dificultăţi, mai cu seamă din pricina particularităţilor lingvistice din opera lui Alecsandri, cu care editorul de la Bucureşti nu era obişnuit. Nepriceperea acestuia a provocat iritarea autorului, sporită de prea lunga aşteptare. „Dl. Socec are mare dreptate să-i fie ruşine — îi scria Alecsandri, profund nemulţumit, lui I. Negruzzi, la 17 ghenar 1874 — căci negligenţa d-sale de editor e cel puţin pe aceeaşi linie cu negligenţa corectorului pe care l-au lăsat în locul d-tale, cînd ai plecat la Bucureşti. îmi vine să rup contractul încheiat între noi şi să opresc continuarea ediţiei operelor mele" {ibidem, p. 63). Editorul, bucureştean, îşi dădea seama că scrisul lui Alecsandri, presărat cu termeni regionali şi învechiţi, are nevoie de explicaţii pentru a fi înţeles de cititorii din. Muntenia. Acest fapt l-a determinat, probabil, să alcătuiască şi glosarul publicat la finele volumului al IV-lea al ediţiei. 857 Numeroasele semne de întrebare din acesta, glosările greşite, repetiţiile demonstrează că Alecsandri nu a văzut lista de termeni glosaţi, căci, atent cum era, de obicei, cu corecturile operelor sale, n-ar fi îngăduit, cu siguranţă,* dacă ar fi fost consultat, ca ea să apară astfel. De bună seamă, lucrul acesta s-a datorat raporturilor încordate dintre editor şi autor in acea vreme. Pe la sfîrşitul lui martie 1875 însă, toate necazurile aveau să fie date uitării: Alecsandri îşi vedea, în cele din urmă, visul împlinit. Partea întîi. a Operelor complete, cuprinzînd repertoriul dramatic, apărea în patru volume,, format in 8°, cu o prefaţă a autorului şi glosarul amintit întocmit de editor., de care se vede că nu se mai preocupase nimeni între timp [Opere complete. Partea I. Teatru. 4 voi. Bucureşti, Ed. librăriei Socec, 1875, XXXII-1742 p. (numerotate în continuare). Voi I—Canţonete comice : Şoldan Viteazul, Mama Angheluşa, doftoroaia, Herşcu Boccegiiil, Clevetiri, ultra-demagogulP Sandu Napoilâ, ultra-retrogradul, Surugiul, Ion Păpuşăriul, Cucoana Chiriţa pi voiaj, Barbu Lăutarul, Paraponisitul, Kera Nastasia sau Mania pensiilor, Haimana,Gură-Cască, om politic. Scenete : Stan Covrigar iul, Vivand'eva— scenă militară, Picată şi Tîndală■—dialog politic în versuri. Operete £ Scara miţei, Crai-nou, Harfă Răzeşul; Voi. II—Vodeviluri: Rămăşagul, Peatra din casă, Nunta ţărănească — tablou naţional, Chiriţa în Iaşi sau 2 fete ş-o neneacă, Chiriţa în provinţie, Doi morţi vii, Cinel-Cinel, Rusaliile ^ Agachi Flutury Arvinte şi Pepelea, Millo director sau Mania posturilor Paraclisierul sau Florin şi Florica, Drumul de fer; Voi] III—Comedii: lorgu de la Sadagura. sau Nepotu-i salba dracului, Creditorii, Iaşii în carnavah Kir Zuliaridi, Concina. proverb, Ginerele lui Hagi-Petcu, Nobila cerşetoare, Boieri şi ciocoi; Voi IV — Drame: Cetatea Neamţului, Lipitorile satelor, Zgîrcitul risipitor). La 28 martie 1875, Alecsandri aştepta să i se trimită volumele: „Voi trimite în curînd mai multe exemplare din repertoriul meu dramatic — îi scria el lui I. Negrwxxi la Iaşi. — Aştept \m mare transport de la Socec şi îndată voi îndeplini dorinţa ce mi-ai manifestat. Te rog să binevoieşti a trece pe la librăria lui Levandovski şi să-l întrebi dacă primeşte ca sa-i scriu lui Socec să-i adreseze de-a dreptul 200 de exemplare ? D-lui mi-a propus să fie debitantul operelor mele şi ne-am înţeles oarecum despre asta» Eu cred ca ar face bine să tipărească afişă mare, pe care să o lipească la fereastra magaziei lui, anunţînd publicarea teatrului meu" (ibidem, p. 71). Marea satisfacţie de a-şi vedea tipărită ediţia operelor complete o mărturisea fără rezerve tot lui I. Negruzzi, o lună mai tîrziu, la 20 apr, 1875, cu gîndul la apariţia apropiată a următoarelor volume cuprinzînd poeziile: „... în publicarea poeziilor mele aş dori să iasă patru volume; 1. Doine şi lăcrimioare; 2. Mărgăritărele; 3. Pasteluri; 4. Legende. 858 Astfel, operele mele complete vor forma un total de 10 volume, cu proză cu tot, incit, de mi-a ajuta D-xeu să mai găsesc în mine o materie de ..2- volume, voi îndeplini o duzină, Atunci voi avea dreptul a mă odihni, culcindu-mă, de nu pe lauri, dar cel puţin pe un pat de hîrtie moale şi .inspiratoare de visuri poznaşe" (ibidem, p. 72). Poeziile au apărut în următoarele trei volume ale ediţiei, în septembrie 1875, iar proza, într-un singur volum, în ianuarie 1877 (datat insă 1876). O bună bucată de vreme după această mare izbîndă, Alecsandri nu ■se va. mai ocupa de teatru. La sfîrşitul anului 1877, anul războiului nostru pentru independenţă, scriitorul adaugă ciclului de poezii închinate bravurii ■ostaşilor români „o mică comedie în versuri, intitulată: La Turnu Măgurele" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 91), destinată a fi reprezentată la Bucureşti „în folosul văduvelor şi orfanilor soldaţilor morţi pe cîmpul de luptă" (cf. V. Alecsandri, Corespondentă, p. 44). Comedia a fost publicată în Albina, •Carpafilor, I, 1S7S, p. 237-240, şi în broşura Ostaşii noştri, Bucureşti, 1878. în anul următor retras iarăşi la Mirceşti, gîndul i se întoarce din nou la teatru. „Deocamdată — îi scria el la 12 nov. 1878 lui I. Negruzzi ■— atenţia mea a fost atrasă prin epoca lui Alexandru Lăpuşneanu, atît de dramatică şi de caracteristică. în ea am descoperit mai cu deosebire trei personagii care merită de a fi reînviate pe scenă: Jolde, Lăpuşneanu şi Despot. Tustrei ar forma o trilogie istorică, care, bine împărţită, bine ţesută, bine scrisă, ar îmbogăţi literatura noastră" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 111-112). Legenda lui Jolde o va părăsi îndată ce va schiţa lista personajelor (cf. B.A.R., ms. 2254, f. 82; v. şi II. Chendi şi E. Carcalechi, Prefaţă la voi. V. A1 e c s a n d r i, Opere complete. Voi. IV. Teatru. III, Bucureşti, Ed. Minerva, 1905, p. V). Dar de Despot nu se va mai despărţi pînă cînd va „divorţa de manuscris", după care — îi mărturisea lui I. Ghica în aceeaşi zi de 12 nov. 1878 (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 87), „voi încerca să purced la alte noi căsătorii dramatice". La 16 martie 1879 îl invita pe Ollănescu-Ascanio la Mirceşti ca să-i citească „drama în versuri a lui Des-pot-Vodă scrisă în iarna aceasta" (ibidem, p. 200), iar la 1! aprilie îl înştiinţa pe I. Negruzzi că fusese vizitat îa Mirceşti de Ion Ghica, pe atunci director al Teatrului Naţional din Bucureşti, care, „ascultînd drama lui Despot, a decis a se ocupa îndată cu punerea ei pe scenă, voind să fie reprezentată numaidecît la 15 septembie" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 114). Piesa a fost reprezentată în premieră la Bucureşti pe data de 30 septembrie 1879, bucurîndu-se de aprecierea publicului, dar stîrnind şi cri-ticile răuvoitoare ale ziarelor Presa (S. Şoiinescu), Românul (Fr. Dame), Renaşterea. în noiembrie, manuscrisul era expediat editorului Socec, iar 859 Ia începutul anului următor vedea lumina tiparului. La 5 febr. 1880, Alecsandri îi scria lui I. Negruzzi: „Despot se tipăreşte la Socec; peste vreo opt zile ţi-oi trimite unul din cele întîi exemplare. Nu rămîne decît ultima jumătate de coală sub teasc" —ibidem, p. 115 (volumul Despot Vodă. Legendă istorică în versuri, 5 acturi şi 2 tablouri. 1558—1561, Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp., 1880, însuma 152 p. + XXVII). Cît despre criticile aduse dramei, pe care Alecsandri le califica drept „bazaconiile lui Şoimescu şi compania", acestea îi sugerează ideea de a. scrie o comedie cu titlul Invidioşii, în care să fixeze „unul sau două personaje luate din grupul acelora care au făcut cerul şi pămîntul", adică dir;. grupul lui C.A. Rosetti (v. scris, din [nov. 1879] adresată lui I. Ghica — în V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 271-272). Din piesa proiectată Alecsandri nu a scris însă decît titlul şi lista personajelor (v. B.A.R.,. ms. 2254, f. 82"). în timp ce se afla la Bucureşti, adus de apariţia volumului Despot-Vodă, scriitorul, îndemnat poate şi de prietenul său Ion Gliica, ia hotărîrea. de a scrie o „poveste naţională în 5 acturi", pentru a fi reprezentată la. teatrul din Capitală. întors prin aprilie la Mirceşti, el se apucă îndată de scris, iar la 15 mai 1880 îi trimitea lui Ghica primul act al feeriei Pepelea. „îţi voi trimite pe rînd pe celelalte •— îi scria el — pentru ca să poţi comanda la timp decorurile şi costumele. Va trebui, de asemenea, să însărcinezi pe Flechtenmaclier sau pe altcineva să compună muzica" (v. V. Alecsandri,, Corespondenţă, p. 96). Se vede că piesa îl acaparase cu totul, căci pînă la 6 iunie, cînd expedia actul al IV-lea, le scrisese şi expediase şi pe cel de-ai II-lea şi al III-lea (ibidem, p. 99). Pînă la 21 iunie 1880 fusese trimis şi actul al V-lea, cînd Alecsandri îi scria şi lui Al. Papadopol-Callimali: „Sînt obligat a merge la Bucureşti pentru ca să luăm cu Ghica oarecare măsuri în privirea Teatrului şi să pun la cale înscenarea unei feerii naţionale ce i-am trimis zilele trecutc şi ca,re poartă titlul de Povestea lui Pepelea“ (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 277). Ghica îi sugerează, unele modificări, pe care scriitori:] le face în cursul lunii următoare. „îţi trimit primele patru acte din Pepelea — îi scria el la 9 augiist 1880. — Cît despre al cincilea, trebuie să-l corectez înainte de a ţi-1 trimite... Sper să le termin în curînd, şi atunci mă pun pe lucru ca să sfîrşesc drama Dezrobirea ţiganilor" (ci. V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, p. 42). Din scrisoare se vede că în această vreme se gîndea să reia un proiect mai vechi (v. B.A.R., ms. 2231, f. 20, 24 — începutul unei piese intitulate Ţiganii), pe care ar fi dorit să-l ducă la capăt poate şi pentru că, atunci aflase de moartea prietenului său clin copilărie Vasile Porojan. Nici de data aceasta însă nu va izbuti să-şi realizeze planul, căci din varianta nouă nu va scrie 860 decît primele 3 scene din actul I (v. B.A.R., ms. 2254, 1 84, 85 — Dezrobirea ţiganilor). Tot acum pare să fi scris şi Sfredeliţi dracului—rfarsă de carnaval imitată din franţuzeşte, care se reprezintă la Bucureşti în stagiunea de iarnă 1880—1881. în Convorbiri literare (XV, nr. 8, 1 nov. .1881, p. 297- 312) piesa se va publica, la cererea autorului, nesemnată: „Un simplu X e suficient" — îi recomanda el lui I, Negruzzi (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 123). Sfredeliţi dracului i-a înveselit pe bucureşteni, astfel încît ţelul lui Alecsandri, care nu urmărise altceva, fusese atins: „nu mai vreau să-mi leg numele de farse de carnaval — îi scria el lui Ghica la 11 ian. 1881. Localizînd vodevilul lui Bayard, am vrut doar să procur d-nei Sarandi şi lui Iulian ocazia de a crea roluri caraghioase, care distrează marele public" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 105—106). Feeria naţională însă îl va mai ocupa un timp, va mai fi nevoie de unele schimbări reclamate de punerea în scenă a piesei sau de compozitorul Ştefănescu, cel care va compune muzica. Premiera are loc la 29 martie 1881, repurtînd un mare succes. Curînd după aceea, la 11 mai 1881, Teatrul Naţional din Bucureşti, prezintă, în reluare, şi Concina revizuită. în iulie, acelaşi an, prietenul său Ghica este numit ambasador la Londra. Plecarea acestuia îl îndepărtează şi pe Alecsandri de Teatrul Naţional din Bucureşti. Prezenţa lui Ghica la Londra îl va apropia, în schimb pe Alecsandri, ceva mai tîrziu, de teatrul din Londra, pentru că pe la sfîrşitul lui noiembrie 1883, el se gîndea să traducă în franţuzeşte feeria, pentru a înlesni traducerea ei în engleză şi reprezentarea pe scena vreunuia din teatrele din Londra (v. B.A.R., ms. fr. 179—fragm. în franceză). Prietenul comun al Iui Ghica şi Alecsandri, Kingston, cel care trebuia să mijlocească înfăptuirea acestui proiect, va spulbera însă iluziile scriitorului nostru, arătîndu-i că pe englezi nu-i interesau feeriile (v. V. Alecsandri, Scrisori. Însemnări, p. 60). Sinziana şi Pepelea n-a fost publicată în volum în timpul vieţii scriitorului. Ea n-a văzut lumina tiparului decît în paginile Convorbirilor, literare (XVII, nr. 6, 1 sept. 1883, p. 201-216; nr. 7, 1 oct. 1883, p. 247-262; r. 8, 1 nov. 1883, p. 293-299). După ce Ghica părăseşte direcţia Teatrului Naţional, plecînd în Angli?» Alecsandri nu mai creează, vreme de un an şi mai bine, nici o operă dramatică. Şi iată că la 20 decembrie 1882 îi vesteşte şi pe Ghica şi pe I. Negruzzi că a început „o comedie antică în trei acte şi în versuri". „Subiectul e luat din Roma lui Augustus — îi dădea el amănunte lui Ghica — iar 861 Horaţiu este personajul principal, liste m) studiu al moravurilor romane,, pe care îl lac cu mare plăcere, ca operă literară. Am terminat ia repezeală, primul act şi, dacă Dumnezeu îmi dă putere, sper ca lucrul să meargă, repede" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 127). La 9 ian. 1883 continua', cu sîrguinţă,: „lucrez zdravăn la comedia antică a lui Horaţiu şi trăiesc te plin secol al lui Augustus. liste o fericită abatere de la prostiile secolului nostru" (ibidem, p. 131), nu se putea el opri de a face aluzie la atacurile-violente îndreptate împotriva sa de Macedottski, care-1 acuza de venalitate. La sfîrşitul lui ianuarie piesa era gata. In martie se pregătea s-o supună, „areopagului ce se adună pe fiecare săptămină la Maiorescu", iar în noiembrie, aşezat pentru iarnă la Mirceşti, copia manuscrisul pentru reprezentaţia proiectată pe scena teatrului din Bucureşti pentru luna ianuarie 1S84> după ce la 14 oct. 1883 ţinuse o conferinţă la Ateneu pentru ajutorarea, lui Eminescu, bolnav, cu care prilej citise un fragment din Fîntîna Blan-duziei. Repetiţiile mergeau însă greu, astfel incit premiera va avea loc abia, la 22 martie 1884. îndeosebi jocul actorilor îl nemulţumea pe autor, cum. îi mărturisea el soţiei sale (v. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 21). în stagiunea următoare, 1884—1885, piesa va fi prezentată şi la Iaşi, de echipa Teatrului Naţional din Bucureşti, în turneu, cu aceiaşi interpreţi., din capitală, a.vinii o pe Aristizza Romanescu în frunte. Fîntîna Blandnziei va, apărea în acelaşi an mai iutii în Convorbiri: literare (XVIII, nr. 3, 1 iunie 1884, p. 92-104; nr. 4, 1 iulie 1884, p. 141-153; nr. 5, 1 august 1884, p. 169-184), apoi în volum: Fîntîna Blandnziei. Piesă în 3 acturi şi în versuri. Varia (poezii). Bucureşti, Ed. Socec,, 18S4‘ (Voi. X al Of erelor complete. Voi. V al Teatrului). Succesul răsunător al piesei, care se reprezintă de 10 ori în răstimp de o lună, nu l-a scutit pe Alecsandri şi de critici, pe care însă nu le va lua îa seamă, cu o nobleţe carevastîrni admiraţia lui Vlalmţă (v. România liberă, nr. 1764, 14 mai 1883) sau a lui Duiliu Zamfirescu (v. România liberă, nr. 2018, 25 martie 1884; cf. şi G. C. Nicolescu, op. cit., p. 628-629). Ultima lucrare dramatică a lui Alecsandri, Ovidiu, începe să capete-contur încă în iarna 1883—1884. în acel moment însă scriitorul era asaltat de o mulţime de preocupări de altă natură: căsătoria nepotrivită a fiicei sale, boala fratelui său, care îl vor îndepărta o vreme de acest proiect. în toamna lui 1884, cînd se retrage pentru iarnă la Mirceşti, nu are alt. gînd decît să aştearnă pe hîrtie drama nefericitului poet exilat la Tomis. Punctul de plecare al piesei se afla în ultima scenă din Fîntîna Blandnziei. Pe Ovidiu, poetul latin mort îutre sciţi, Alecsandri îl considera aproape, ua compatriot, iar tragicul său sfîrşit i se părea demn de a servi de subiect unei 882 tragedii sau unei drame in versuri (cf. scrisoarea din 27 dec. 1883, adresată iui Lascăr Rosetti, citată de Charles Drouhet, Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi, 1924, p. 291-292). La 12 oct. 1884, planul piesei era deja schiţat: „Am început să mă ocup de Ovidiu — îi scria el prietenului său George Steriade, membru în comitetul Teatrului Naţional între 1881—1888 — adică am înghiţit cu nesaţ o mare ucrare intitulată Roma în secolul lui Augustus de Ch. Dezobry, şi cu mintea plină de tablourile antichităţii am dat naştere ca prin minune planului piesei mele. Ea va avea patru acte" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 216). La 3 nov. îi trimisese lui Steriade actul X (care va deveni actul V) şi-i dădea indicaţii cu privire la decor. Peste zece zile, la 12 nov., le scria lui I. Ghica şi lui I. Negruzzi că terminase primul şi ultimul act, „căci, împotriva obiceiurilor moştenite, am început lucrarea mea de la coadă" — le mărturisea el. La această dată Alecsandri încă socotea că mai avea de scris doar două acte, pe care le şi isprăveşte la 29 nov. 1884 (cf. scris, către I. Ghica, în V, Alecsandri, Corespondenţă, p. 145). La 8 decembrie Alecsandri era la Bucureşti cu manuscrisul piesei, la 11 se făcea lectura lui la directorul Teatrului Naţional, Gr. Cantacuzino, iar la 12, la Maiorescu. în acelaşi timp însă scriitorul era obligat să prezideze şedinţele Senatului, pentru. care fusese chemat în mod expres la Bucureşti. Nedorit de senatori, el era „şi mai puţin nerăbdător" să ocupe „fotoliul lui beizadea Mitică" (= Dimitrie Gr. Ghica — fiul fostului domn Grigore Ghica — preşedintele Senatului, căruia Alecsandri trebuia să-i ţină locul — cf. scris, din 29 nov. 1884, adresată lui I. Ghica; vezi V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 145). Direcţia teatrului îi cere unele modificări ale piesei, pe care Alecsandri ie va face în cursul lunii decembrie, la Mirceşti: „m-am pus de am copiat pe Ovid întreg într-un album — îl informa eî pe Al. Papadopol-Callimah la 10 ian. 1885—, făcînd îndreptări mulţime şi trimiţînd pe rînd acturile la direcţia teatrului.1 Această muncă terminată, am început să-mi fac pregătirile de plecare la Bucureşti" (cf. Y. Alecsandri, Scrisori, p. 177). Prezenţa sa în capitală era necesară atît pentru punerea în scenă a piesei cît şi pentru apropiata sa plecare în străinătate (era vorba să fie numit ambasador la Bruxelles, dar la începutul lui februarie i se încredinţează postul de ambasador la Paris, în urma demisiei lui Bălăceanu). îngăduindu-i-se să rămînă în ţară pînă la sfîrşitul lui martie, el profită de aceasta pentru a grăbi repre- 1 Această primă versiune a piesei, în patru acte, a apărut în Convorbiri literare, XIX, 1885, nr. 1, p. 1-47; nr. 2, p. 146-167; nr. 3, p. 234-255. 863 zentarea piesei Ovidiu. Premiera are loc Ia 9 martie 1885, deşi autorul un era mulţumit deloc de repetiţii, actorii se îmbolnăviseră şi — ceea ce ii inîhnea cel mai mult —- ntt-1 putea avea alături in acest moment însemnat pe vechiul şi bunul său prieten I. Ghica, aflat atunci la Lisabona pentru încheierea unei convenţii poştale. După premieră, care a fost bine primită de publicul bucureştean, Alecsandri se întoarce la Mirceşti pentru a se pregăti de plecare. La 17 aprilie părăsea Bucureştiul, pornind spre Paris îu tovărăşia lui Ghica, revenit între timp în patrie. Nemulţumit, cum am mai spus, de forma prezentată pe scenă la 9 martie 1885, Alecsandri era mereu cu gîndul la revizuirea piesei. Abia spre sfîrşitul anului următor însă ocupaţiile şi sănătatea îi îngăduie să-şi împlinească această dorinţă. El adaugă piesei un nou act, iar la 30 dec. 1886 îl înştiinţa; în slîrşit, pe Al. Papadopol-Callimali: „am prelucrat pe Ovid din cap pînă în picioare şi sînt destul de mulţumit de el. Acesta e prezentul ce mi l-am făcut de Anul Nou. II voi supune aprecierii publicului în viitoarea stagiune teatrală". Cum în acelaşi an, 1886, la Sibiu se publicase o traducere germană a piesei {Ovid. Schauspiel in vier Aufziigen von V. Alecsandri, aus dem Românischen, von Adolf Stern, Hernjannstadt, Drnck der Typographisehen Anstalt, 1886), Alecsandri se apucă să o traducă şi în franceză (cf. B.A.R., ms, 1674, f. l-74r şi 75'-208). Tot acura lucrează şi la o versiune franceză prescurtată a dramei (din care nu s-au păstrat decît trei acte), proiectatul libret al unei opere a cărei muzică urma să fie compusă de Charles Gounod, prieten cu scriitorul. Proiectul nu a fost însă realizat (cf. G. C. Nicolescu, of. cit., p. 655). întors în ţară în vacanţa anului 1887, Alecsandri predă noua versiune a piesei conducerii teatrului din Bucureşti pentru a fi reprezentată în stagiunea de toamnă. La 1 sept. îl anunţa pe G. Bengescu: „La 28 septembrie se va deschide teatrul cu reprezentaţia lui Ovidiu refăcut. Se spun minuni desşre decoruri şi costume. Mă voi duce la Bucureşti din timp, ca să dirijez ultimele două repetiţii generale" (cf. V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 18). Succesul acestei prime reprezentaţii a piesei refăcute (care a avut loc la 26 sept.) a întrecut toate aşteptările autorului, artiştii (Aristizza Roma-nescu, Manolescu şi Nottara) au jucat excelent, dar ovaţiile nu-1 mai bucurau pe Alecsandri ca altădată. Cel de-al cincilea act, cel nou, pe care Alecsandri îl aşeza în fruntea piesei, îi este cerut de Maiorescu pentru publicare în Almanahul Societăţii academice social-literare „România' Jună" din Viena. La 10 oct. 1887 i-1 trimitea, corectat cu grijă, după obiceiul lui: „De-abie azi am primit copia actului I din Ovidiu, pe care mi-ai cerut-o pentru Călindarul tinerilor studenţi 864 de la Viena. Am avut dreptate să cer acea copie, păn-a nu ţi-o trimite, căci eram sigur că trebuia să cuprindă mulţime de greşeli. lat-o acum corectată; dispune de dînsa cum îi vroi" (cf. V. Alecsandri, Scrisori, p. 13). Actul apare în Almanahul de la Viena în 1888, însoţit de următoarea notă: „Drama d-lui Alecsandri, Ovidiu, a fost la început scrisă şi reprezentată în 4 acte. Insă la noua reprezentare a lui Ovidiu, în 26 sept. 1887, pentru începerea actualei stagiuni a Teatrului Naţional din Bucureşti, dl. Alecsandri a scris un al 5-lea act, care în dramă, sub forma de acum, figurează ca actul I. Acesta este actul, care pentru prima oară se publică in Almanahul de faţă." Drama poetului Ovidiu, la care a trudit mai mult decît la oricare alta din scrierilc sale dramatice, avea să mai fie încă o dată prelucrată de Alecsandri, de data aceasta pentru a li tipărită, în sfîrşit, în volum: „Pin-a nu pleca din Paris — îşi împărtăşea el intenţiile într-o scrisoare din 1 martie 1890, adresată lui Al. Papadopol-Callimali — poate că voi publica pe Ovidiu, revu et corrige, într-o ediţie frumoasă [...]. îţi voi trimite cel de-al doilea exemplar, cu rugămintea ca să citeşti cu luare-aminte piesa, aşa cum e prelucrată, şi să-mi spui cu franclieţă impresia ce-ţi va produce" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 418). La 14 aprilie trimisese manuscrisul la tipar: „Am trimis lui Socec întregul manuscris al lui Ovidiu —• îi scria el aceluiaşi prieten — şi am primit de la editor răspunsul că se va începe tipărirea piesei cît mai ctirîncî, în formatul Fîntinei Blandnziei. Precum vezi, tot am lucrat ceva în cursul boalei mele atît de supărătoare; adevărul e că am găsit o mare distragere în acea ocupaţie literară. Acum stau şi mă gîndesc de ce să mă mai apuc pentru ca să alung urîtul pină la plecarea mea în ţară“ (ibidem, p. 253). La începutul lui iunie 1890 se afla, In sfîrşit, acasă la Mirceşti. Deşi cu puterile slăbite, Alecsandri face el însuşi corecturile piesei, pe care le isprăveşte cu două zile înainte de a se stinge din viaţă, la 22 august 1890. Volumul avea să apară postum (Ovidiu. Dramă în 5 acturi şi în versuri, Bucureşti, Ed. Socec, 1890. Volumul XI al Operelor complete şi VI al Teatrului), îneu-mmînd impresionanta operă dramatică, prin care Alecsandri a adus, cu adevărat, „un mare concurs" teatrului nostru naţional. CANŢONETE COMICE ŞOLDAN VITEAZUL (p. 41) Scris în 1850, cînticelul a fost prezentat, în interpretarea lui Millo, pe scena teatrului din Iaşi, în toamna aceluiaşi an, cum ne informează următorul anunţ apărut în Zimbrul, I, nr. 43, 27 nov. 1850, p. 172: „Teatru Naţional Gioi în 30 no[ie]mvrie se va reprezenta pentru al Il-le abonament UN Teşmecher Comedie în 1 act de * * 4 Şoldân Viteazu Cîntecel compus de d. V. Alecsandri Profesorul şi Chineza Vodevil în I act de d. C. Negruzzi Ursul Negru şi Ursul Alb Vodevil în I act pi-elucrat de d. Millo." In ziua reprezentării, cînticelul era publicat şi în Zimbrul, I, nr. 44, 30 nov. 1850, p. 173-174. In anul următor apărea în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, XIV, nr. 7, 15 febr. 1851, p. 55-56, apoi în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic a d-lui V. Alecsandri, voi. I, Iaşij 1852 (fiecare piesă cu paginaţie separată); Potpuri literar de V. Alecsandri şi M. Millo, Iaşi, 1854, p. 16-19; Vioara teatrului românesc. Culejere de cîntece şi de cupleturi din repertoriul dramatic a d-lui V. Alecsandri. Publicate de dl. Luchian, directorul Teatrului Naţional din Iaşi, Iaşi, 1857, p. 47-50 (cupletele: Eu sînt Şoldan Viteazul I şi II, Frunză verde, Cînd la boieresc eu vara); V. Alecsandri, Opere complete. Partea întîia. Teatru. Volumul I. Canţonete comice, scenete şi operete, Bucureşti, Socec, 1875p.l-6. 867 Mult mai tîrziu, Alecsandri îi mărturisea lui Alecu Hurmuzachi, într-o scrisoare datată 30 ian. 1865. că scrisese cînticelele comice anume pentru a fi jucate de Millo, pe care îl considera „singurul 0111 de un talent adevărat şi mare" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 143-151). în sept. 1867, răspunzînd solicitării lui I. Negruzzi, Alecsandri adăuga acestor creaţii de tinereţe alte cîteva mai noi şi trimitea partea I a „galeriei de tipuri contimpurane", spre a fi publicate în noua revistă Convorbiri literare. în nr. 16 din 15 oct. 1867 al acesteia apărea primul cînticel, Stan Covrigarul, precedat de următoarea notă a redacţiei: „Scrisoarea d-lui Vasile Alecsandri, cătră redactorul Convorbirilor literare: ■'< Domnule redactor! Fiecare generaţie produce naturi felurite de oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social şi istoric a fiecărei epoce. Acelc figuri serioase sau comice, măreţe sau ordinare, nobile sau tîmpite, frumoase sau urîte, blînde sau fioroase etc., poartă întipărirea secolului lor şi compun tabloul original al societăţilor ce se succedă şi se prefac cu timpul. Dacă vijeliele necurmate la care au fost espuse ţările noastre nu ar fi stabilit dezvoltarea literaturei şi a frumoaselor arte în sînul lor; dacă pe lingă cronicarii ce s-au ocupat cu descrierea faptelor istorice am avea şi alţi autori care să ne fi lăsat portretele străbunilor precum şi schiţe amănunte despre obiceiurile trecutului, noi astăzi ne-am putea face o idee exactă de societatea română cu fizionomia sa particulară, cu spiritul ei, cu tendinţele sale în epocele de mai înainte şi astfeli am fi înlesniţi în lucrările literare ce am întreprinde; însă asemine preţioase cunoştinţe ne lipsesc! Ce importanţă nemărginită ar avea pentru noi o scriere de pe timpul lui Ştefan cel Mare, care ne-ar arăta ca într-un album fotografic chipurile şi caracterele energice ai contimpuranilor acestui domn măreţ! Tot românul care se mîndreşte cu trecutul patriei sale simte dorinţa de a şti ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat aşa de glorioasă moştenire; cum era portul, graiul, chipul lor oţelit în focul războaielor, inima lor mărită prin adevărata iubire de moşie; cum era poporul care trăia în frăţie cu coasa, cu toporul, cu codrul şi cu calul său pentru apărarea vetrei părinteşti; ce fizionomie aveau locuitorii'oraşelor, breslaşii, funcţionarii, negustorii de pe atunce şi ce aspect aveau însuşi oraşele noastre astăzi înghesuite de evrei; cum vieţuiau domnii în curţile lor şi cum era traiul patriarhal al boierilor păn-a nu se introduce luxul străin în ţară ... etc. etc. etc. Zădarnice întrebări! Tipurile cele mai interesante s-au stins în umbrele trecutului fără a lăsa nici o umbră vederată, şi numai un geniu profund ar putea să le întrevadă prin vălul întunericului şi să le scoată iară la lumină, însă unde este acel geniu? S-a observat cu multă justeţă că societatea română este una din cele mai sătoase de schimbări, fie bune, fie rele. Reformele care se introduc în alte părţi ale lumei cu greutate şi cumpănire găsesc calea deschisă în ţara noastră şi năvălesc fără împiedecare. Legile se înnoiesc pe tot anul, datinele vechi sunt părăsite cu o nepăsare întristătoare, iară în locu-le prind rădăcină obiceiurile străine ca în pămîntul lor şi dau o fizionomie străină atît oraşelor cît şi orăşenilor. Cine astăzi recunoaşte societatea română de acum douăzeci de ani? Cine mai întîlneşte tipurile acele originale de boieri cu frica lui Dumnezeu, de cucoane gospodine, de slugi credincioase şi îmbătrînite în casele stăpînilor, de lăutari nelipsiţi la sărbători, de meseriaşi şi negustori români cu calfele lor ce formau un soi de tiers Stat prin oraşe? Unde şi unde se mai zăreşte cîte una din acele umbre rătăcite în lumea nouă. In prezenţa unei asemene prefaccri ce sc realizează atît de grabnic, am socotit că 1111 ar fi poate o lucrare greşită de a compune pentru curiozitatea urmaşilor noştri o galerie de tipuri contimpurane, iară spre a da acestor figuri o expresie mai vederată am. adoptat pentru ele forma dramatică şi le-am prezentat publicului amator de teatru sub denumirea, de cînticele comice. Iată partea I a acelei galerii: Şoldan Viteazul Mama Angheluşa, dojtoroaia Hcrşcu Boccegiul Piciu Câruceriul Şatrarul Napoilă, ultra-retrogradul Clevetici, idtra-dernagogul Paraponisitul> fonclionar vechi Gură-cascatâ, om politic Cucoana Chiriţa în Paris Barbu Lăutariul Ion Păpttseriul Surugiul Kera Nastasia Stan Covrigariul. Această galerie, din care o parte s-au publicat, o pun la dispoziţia foaiei ce redigeaţi sub titlul de Convorbiri literare, şi însărcinez pe Star, Covrigariul să o prezinte amatorilor, ca unul ce chiar prin meseria lui este deprins a se înfăţişa cu colaci, după datina strămoşească. Primiţi, domnul meu, amiciele mele. Mirceşti, sept. 1867 I7. Alecsandri »f\ 869 Din seria de cînticele trimise Convorbirilor numai Stan Covrigarul Cucoana Chiriţa la Paris, Ion Păpuşarul, Gură-cască, om politic şi Surugiul vor apărea în paginile revistei, iar mai tîrziu li se va adăuga şi Haimana. Ş ol dan, tipul fixat de Alecsandri în acest monolog, era o apariţie nouă în societatea vremii, legată de reorganizarea jandarmeriei naţionale pe baze militare, iniţiată de domnitorul Grigore Ghica, „domn patriot, generos, liberal, cu suflet blînd şi frumos ca şi faţa", cum îl caracteriza Alecsandri în prefaţa ediţiei de Opere complete din 1875 (cf. voi. de faţă, p. 28 ). VARIANTE Zimbrul (A), Foaie pentru minte ... (B), Repertoriul dramatic, I (C), Potpuri literar (D), Vioara teatrului românesc (E), Teatru, I, 1875 (F) Numai în C, înaintea titlului: 1850. ]| 41, 2-3 — lipsesc în A,B.\\ 3 — C,D: Teatrul Naţional din Iaşi. JF: Teatrul din Iaşi. 1850. |j 4-5 — A,L,D: (La ridicarea perdelei Şoldan e de strajă lîngă o gherită pe o piaţă mare. / C: Şoldan Viteazul. (La rădicarea perdelei Şoldan îi de strajă lîngă o gherită, pe o piaţă mare. / F: (Teatrul reprezintă o piaţă.) Şoldan (e de gardă lîngă o gherită. || 6 — A,B,C,D: şi vine [...] de [în B: şi] cîntă. jF: vine [...] şi cîntă. || 10 — A,B,C,D,E: Ce-mi zic voinic /i7: Voinic însă |] 13 — A,3: casca asta-n j C,F: coiful ist pe / D,E: coiful ista-n || 23-24 A,C: fie cu j B,D,F: fie vorba cu || 25-27 —note, numai în F.|| 42, 4—A,B,C,D: de / F: acum de || 7 — A,B,C,D: bobocii... jF: bobocii!... (Oftînd.) || 26—A,B,C,D: una... a... a... / F: una... a... două... || 43, 3 — A,B, C,D,F: Ibovnica / E: Drăguliţa || 17 — ultimul vers al cupletului lipseşte în D. || 23 — A,B,C,D: mustru jF: eserciţiu || 25 — A,B,C: rantaplan, ran-taplan / D,F: rantaplan |J 34—A,B,C,D,F: Că/E.' Dar! || 37—A,B,C, D,F: Atunce / E: Acuma || 44, 5 — A,B,D: de-a / C,E: de jF: pe || 13 — A,B,C,D: (Perdeua / F: (Cortina || MAMA ANGHELUŞA, DOFTOROAIE (p. 45) Scris în aceeaşi vreme cu Şoldan Viteazul şi Barbu Lăutarul, şi acest cînticel a fost prezentat în 1850 pe scena teatrului din Iaşi, cîntat de Millo. Mama Angheluşa se înscrie în galeria figurilor pe cale de dispariţie în acea vreme, pe care Alecsandri le consemna pentru urmaşi. A fost publicat în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, I, 1852; Potpuri literar, 1854, p. 20-25; Vioara teatrului românesc, 1857, p. 50—54 (cupletele: Iată, iată şi mătuşa, Ştiu să fac şi cu ulcica, Ştiu să sting în apă rece, Mai ştiu leacuri multe încă, Credeţi, credeţi pe mătuşa, 870 Ştiu să fac discînteci grele, Dragi boieri şi cuconiţe, Credeţi, credeţi pe mătuşa) ; Gpere complete, I, 1875, p, 7-15. VARIANTE Repertoriul dramatic, I (A), Potpuri literar (B), Vioara teatrului românesc (C), Teatru, I, 1875 (D) Numai în A, înaintea titlului: 1850. || 45, 3 — A,B: Naţional din Iaşi. / D: din Iaşi. 1850. || 46, 21 — A,B: chema / D: mai numi || 23 — A,B: tînără / D: tînără cochetă || 24 — A,B: da ce /' D: ce j[ 27 — A,B: supăraţi... ca aşa şuguiesc/D: spărieţi ... c-aşa glumesc |] 28 — A,B: dac a. j D: de cumva || 36 — A,B: dracu/D: dracii || 47, 35—37 — nota numai în D. || 49, 3 — A,B: cescuţ / D: ceas || 50, 5—6 — indicaţiile scenice numai în D. || HERŞCU BOCCEGIUL (p. 51) Scris în 1851, cînticelul a fost interpretat pentru prima oară pe scena teatrului din Iaşi, în acelaşi an, de Matei Millo. S-a publicat în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, I, 1852; Potpuri literar, 1854, p. 26—32; Vioara teatrului românesc, 1857 p. 54-59 (cupletele); Opere complete, I, 1875, p. 17-26. Figura pitorească a evreului negustor ambulant de mărunţişuri, cu existenţa lui trudnică, strivit de concurenţa necruţătoare a marii negusto-rimi, este înfăţişată de Alecsandri cu simpatie şi compasiune, ca şi celelalte personaje din cadrul „galeriei de tipuri contimpurane" pe cale de dispariţie: neuitatul Barbu Lăutarul, Mama Angheluşa, Stan Covrigarul ş.a. VARIANTE Repertoriul dramatic, I (A), Potpuri literar (B), Vioara teatrului românesc (C), Teatru, I, 1875 (D) Numai în A, înaintea titlului: 1851. || 5 1, 3 — A,B: Naţional din Iaşi. / D: din Iaşi. 1851.|j4 — A,B: (O uliţă din Iaşi. La rădicarea perdelii / D: (Teatrul reprezintă o stradă din Iaşi. La ridicarea cortinei |j 6-7 — A,B: cheţel. / D: cheţel. (Intrînd.) || 9 — A,B: strigînd pe uliţă.) / D: strigînd.) [| 52,33-36 — notele numai în D. || 53, 12 — A [greşit]: dragă / B,D: dracu || 13 — A,B: Lipsclii şi de Paris/D: Paris şi de Lipsclii || 34 — indicaţia: (Arie jidovească) — numai în D. || 37-38 — notele numai în D. || 54, 37 — nota numai în D. || 55, 3-4 — A,B: chitie/D: chilie de pe cap || 14 — A,B: Dumnezeu / D: Dumnezeu, sfinţi părinţi de la mănăstire || 18 — A,B: inţeles pe loc că-s jupînu Herşcu; şi cum m-o inţeles / D: inţeles |] 24 — A,B: da [D: cu ciomagul || 27 — A,B: A vei, a vei/D: Ai vei [[28-29'— 871 A,B: nişte creştini botezaţi de pe dinşii. / D: de pe dinşii nişte creştini botezaţi. (Oftează.) || 34 — A,B: am j D: am mai jj 38-40—-notele numai în D. |j 56, 3 — A,B: dînsa/.D; dinsa de dragoste j| 7—-indicaţia: (Arie jidovească) — numai în D. || 22 — A,B,C: bustă / D[grcşit]: fustă j| 57, 2 — A ,B /hămăit / D: lătrat j| 4 — A,B: che mi-o / D: Mi-a. ]| 7—A,B; (Mînios.) / D: (Cătră public.) j| 10 — A,B: rideţi jD; rideţi de mine jj 18 — A,B: vi le-aş da fără/C: le dau făr' nici/D: le-aş da făr' nici || 25— A,B: pe uliţă strigînd / D: strigînd j] 27 — A,B: (Perdeaua) / D: (Cortina || 28 — nota numai în D. jj CLEVETICI, ULTRA-DEMAGOGUL (p. 59) Cîuticelul s-a numit la început Demagogul, apoi Clevetiri, demagogul, iar in cele din urmă Clevetiri, ultra-demagogul. A fost scris în toamna anului 1860, mai precis in luna octombrie, căci la 26 ale acestei luni Alecsandri 11 anunţa pe I. Ghica, prietenul său, că î.şi îmbogăţise repertoriul dramatic cu alte cîteva piese: Lipitorile satului, Zgîrcitul risipitor, Satul lui Cremine, Retrogradul şi Demagogul. Dealtfel, în acelaşi sens pledează şi ms. B.A.R. nr. 809 (dăruit Academiei de I. Ghica), în care se află grupate următoarele scrieri dramatice: Şatrariul Timofti Napoilă, retrogradul. Cînticel comic (f. 8ir—83r); Clevetiri, demagogul. Cînticel comic (f. 83^— 85r); Satul lui Cremine. Farsă într-un act. 1860; Zgîrcitul risipitor. Dramă în 4 acturi. 1860; Sfredelul dracului. Farsă cîc carnaval, imitată din franţuzeşte de d-ra X. A fost prezentat pentru prima oară pe scena teatrului din Iaşi, ca şi Timofte Napoilă, ultra-retrogradul, în 1861, amîndouă cîntate de N. Luchian, aşa cum se menţionează în volumul: Clevetiri, ultra-demagogul şi Timofte Napoilă, ultra-retrogradul. Cînticele comice de d. V. Alecsandri. Cîntate de d. N. Luchian, Iaşi, Tipariul Tribunei române, 1861. S-a tipărit apoi şi în volumele: Clevetiri, ultra-demagogul şi Timofte. Napoilă, ultra-retrogradul. Cînticele comice, Iaşi, Tip. Bermann-Pileţki, 1863 (Repertoriul dramatic [împreună cu Lipitorile satelor]); Repertoriul dramatic, voi. II, Iaşi, Tip. Bermann-Pileţki, 1863; Opere complete, I, 1875, p. 27—34 (unde se indică: „Cîntat de d-nul Luchian, pe teatrul din Iaşi, 1862"). Creaţii de arzătoare actualitate în acea vreme, cele două tipuri de politicieni: Sandu Napoilă — conservatorul retrograd şi Clevetici — demagogul liberal îşi aveau modelul în societatea timpului. (Ch. Drouhet, op. cit., p. 227-228, e de Ipărere că Alecsandri a putut avea ca model pentru „tipurile sale contimpurane" dramaturgia franceză, precizînd că tipul ultra- 872 retrogradului se intilneşte la Scribe şi Jules Sandeau, iar cel al ultra-dema-gogului în vodevilurile lui Labiclie şi Lefranc sau Clairville şi Cordier.) Sandu Napoilă şi Clevetici sînt reluaţi şi în piesa Zgîrcitul risipitor, unde li se adaugă alt personaj caracteristic — Tribunescu. „Clevetici şi Tribunescu — îi mărturisea Alecsandri lui I. Ghica — sînt copiaţi după Rosetti şi I. Brătianu. Te vor face să rîzi, căci.personajele mele sînt tot aşa de groteşti ca şi modelele lor" (cf. scris din 26 oct. 1860, adresată lui I. Ghica, în Literatură şi artă română, II, 1897, p. 544-546 şi B. A.R., ms. 803, f. 91-93). Peste un sfert de veac, Caragiale va readuce din nou pe scenă aceste tipuri, adîncmdu-le trăsăturile caracteristice schiţate de Alecsandri. VARIANTE ms. 809 (A), Clevetici..., 1861 (B), Clevetici..., 1863 (C), Repertoriul dramatic, II (D), Teatru, I, 1875 (E) 59, 1 — A,B: demagogul / C,D,E: ultra-demagogul || 2— lipseşte în B. || 3 — lipseşte în A,B,C,D. [| 4 — A,B,C,D: înf ăţişază / E: reprezentă H 5 — A,B: jiletcă ă la jC,D,E; jiletcă j[ 7 — A,C,D,E: pe / Bs prin || 7 — A: frăţie / B,C,D,E: frăţietate |] 16 — A : in glumă: „De, mă / B: că-s numai un / C,D,E: că sint numai un |] 22 — A: 5/24/ B,C,D,E: 5 şi 24 || 60, 1-2 — A: eu am aprins / B,C,D,E: eu singur [...] [aprind || 5 — A: în total / B,C,D,E: în totul |] 6-7 — A: românilor / B,C,D,E: patriotic al românilor ]] 9-10 —A : fie o] singură cameră şi tot locuitorul / B,C,D,E: se prefacă [...] să fie [| 17 — A : croiesc j B,C,D,E: răstorn || 20 — A,B,C: că sînt un I E: pretind că-s |j 24-25—A,B,C,D: slugele] I E: servitorii j| 26-28 — A: Vreu egalitatea / B,C,D,E: Vreu ca toţi [. ..] egalitatea j| 31-32 — A: şi să agiung a fi idolul populului suveran. însă / B,C,D,E: căci numai prin tulburare o naţiune se civilizează... dar |j 34 — A,B: şatrariul Timofte / C,D',E: Sandu |] 61, 4 — A,B: Că / C,D,E: [Căci || 5-8 — A: desfiinţez boierescul şi să împart / B,C,D,E: fiu caua [...] împart j] 9 — A: întreba poate/ B,C,D,E: întreba || 10-11 — A: însă asta nu face nimic. Deviza mea este: Menţinerea unui princip chiar în favoarea inimicilor... / B: căci almintrilea aş fi poate de o altă opiniune; însă aceasta nu invalidează convicţiunile mele socialiste / C,D,E: însă [...] socialiste || 12 — A: şi/B,C,D,E: şi de || 12-16 — A: Vreu dar să 'institu guardia naţională, să înarmez tot popului suveran cu orice armă... fie chiar cu furci... de aceea strig necontenit: arme, arme, arme! / B,C,D,E: şi, prin urmare [...] căci mă cred [B: doar m-or crede românii] [...] Viteazul || 22 — A,B: ei!... (Pe urmă urmează cupletul:) / C,D,E: ei!... || 37 — B: 873 eu cu eu / C, D,E: eu, eu, eu || 28 — 62, 4 — lipsesc din ^. [I 7 — A [iniţial, apoi anulat], B: Clevetici, şi dacă, au plăteşte el mai mult decît un firfirig? IA,C,D,E: Clevetici ||9-10 — A,B,C,D: îl am? / E: cer cuvîntul... nu mi-1 dai? || 12 — A: onorabilul preopinent / B,C,D,E: d-nul ministru de l’inanţe |] 13-14 — numai în B,C,D,E: Deşi[...] d-lor? || 1/—18 — A: mă voi / B,C,D,E: care [...] mă voi || 24 — B: cel / A ,C,D,E: cel mai |j 26 — A,B: Dar jC,D‘E: însă || 27-28 — A: n-aveau / B,C,D: a lui Traian/U: al strămoşului nostru Traian || 29 — A,E: pentru ca s&l B,C,D: ca să, |j 39 — A: Sava la 1821 / B,C,D,E: Sava |j 63, 2 — A,B: cunoaşte [...] eu, d-lor / C,D,E: ştie [...] eu || 4 — A,B: e sacru Şi-l / C,D,E: sacru îl |j 5— A: liberal jB,C,D,E: liber şi liberal |! 8—A, B,C,D: pcirtida / E: partidul || 12—A,B,C,D: cetăţean/ E: cetăţean român || 13 — A,B,C,D: dimprotivă / Ii: din contra [[23-24 — lipsesc in A,B,C,D.\\ SANDU NAPOILĂ, ULTRA-RETROGRADUL (p. 65) Cînticelul a fost intitulat pe rînd Retrogradul, Şatrariul Timofti Napoilă, retrogradul, Timofte Napoilă, ultra-retrogradul şi, în cele din urmă, Sandu Napoilă, ultra-retrogradul. Scris în acelaşi timp cu perechea sa Clevetici, ultra-demagogul, ambele cînticele au fost prezentate şi publicare împreună (v. volumul de faţă, p. 872-873; în Opere complete, I, 1875, p. 35-42). VARIANTE ms. 809 (A), Clevetici..., 1861 (B), Clevetici..., 1863 (C), Repertoriul dramatic, II (D), Teatru, I, 1875 (E) 65, 1 — A,B: Timofte [...] retrogradul / C,D,E: Sandu [...] ultra-retrogradul || 2 — lipseşte în B. || 3 — lipseşte în A,B,C,D. || 4 — A,B,C,D: înlă-ţişa ză j E: reprezenta || 5 — A: Şatrariul Napoilă / B,C,D,E: Napoilă [j 6 — A: Şatrariul / Ii: Timofte / C,D,E: Sandu || 8 — A,B: în / C,D,E: pe |j 21 — A: cum răsare măzărichea... şi tot unu şi unu / B,C,D,E: şi tot unu şi unu || 22 — A,B: ţanţoşi, colţoşi / C,D,E: colţoşi || 66, 2-3 — A,B,C,D: gazete / E: foile lor |j 7 — A : adică vă / B,C,D,E: vâ |j 12 — A ,* Tari şi mari, biv vel cocoşi / B,C,D,E: Mari şi ighemonicoşi |[ 28 — A: vă-ntreb / B,C,D,E: vă-ntreb, unde ruergem |] 30 — A : a / B,C,D,E: ş-al || 36 — A,B: Şi-n loc mantaua / C,D,E: Şi mantaua-n loc || 67, 6-—A,B: stau I C,D,E: şăd [| 8 — A,B: Barabulă ciobanu [...] moş / C,D,E: Bara-bulă [...] badea || 22 — A: Cardaş [...] Cardaş / B,C,DjE: Bufte [...] Bufte |1 26 — A,B,C,D: ba nu, adică vă-ntreb?... ia ira [...] vine/E: 874 Ian nu [...] căci vine ]| 30 — A : trimes răspuns că / B,C,D,E: răspuns că || 32 — A,B: Napoilă / C,D,E: Sandule || 33 — A,B: mergem?... ba nu, adecă, vă întreb unde mergem?... / C,D,E: mergem?... ]| 38 — nota lipseşte în A,B,C,D. || 68, 4—A [iniţial], B: Aste-n glavă nu-mi / A,C,DJE; Astea-n mintea mea nu || 13 — A : şatrariul Timofte / B: Timofte / C,D,E: Sandu || 28 — A,B,C,D: şagă [...] şuguit/jE; glumă [...] glumit jj 34 — A : înşirăm şi noi la palavre ca alţii / B,C,D,E: facem şi noi engomii patrio-ticeşti || 37-38 — notele lipsesc în B,C,D. |] 69, 6 — A: Eu şatrariul / B: Eu Timofti / C,D,E; Vel cluceriul || 14 — A: ţipînd:) Că/B: zicînd:) Că/ C,D: zicînd:) £ăci[E: strigînd:) Căci || 16—lipseşte în A,B,C,D. || SURUGIUL (p. 71) Scris prin 1860, odată cu alte cîteva din „galeria de tipuri contimpurane", cînticelul a fost prezentat în premieră pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în interpretarea lui Luchian. S-a publicat în: Foaia Societăţii..., III, nr. 4, 1 apr. 1867, p. 81-87; Convorbiri literare, I, nr. 23, 1 febr. 1868, p. 328-331 (în seria: „Galeria dramatică de tipuri contimpurane". IV) ; Opere complete, I, 1875, p. 43-53. în ms. B.A.R. 3349, f. 66r—67r, se află autograful trimis de V. Alecsandri lui Alecu Hurmuzachi după care s-a tipărit piesa în Foaia Societăţii. Caietul în care se află manuscrisul cînticelului conţine şi alte scrieri autografe ale lui Alecsandri: Bucovina, Barcarola siciliană, Serb sarac, Barbu Lău-tariul, Marea Mediterană, Inşiră-te, mărgărite, mai multe scrisori adresate de poet fraţilor Hurmuzachi, precum şi cîteva scrisori şi poezii ale lui N. Băl-cescu, I. Alecsandri şi D. Bolintineanu. (Pe fila lr a caietului, o mînă anonimă face menţiunea: „Scrisori, teatru şi poezii de ale lui V. Alecsandri, N. Bălcescu, I. Alecsandri şi D. Bolintineanu cătră fraţii Eudoxiu, Alexandru şi George Hurmuzaki. 1846—1878", iar pe fila 2V este notat de aceeaşi mînă: „Dăruite [Academiei — «.».] de dl. Eudoxie Hurmuzaki jun., prin dl. Dini. Onciul, şedin. 8 iunie 1907".) VARIANTE ms. 3349 (A), Foaia Soţietdţii... (B), Convorbiri literare (C), Teatru, I, 1875 (D) înainte de titlu, numai în C: Galerie dramatică de tipuri contimpurane. XV. || 71, 2 — A: Cînticel / B: Cîntecel de V. Alecsandri / C,D: Cînticel comic || 3 — numai în D: Cîntat de d-nul X. pe Teatrul din Iaşi. jj 5-6 — A,B: grajdiul poştei [...] păretele grajdiului. în mijlocul scenei jC,D: 875 grajdiul [...] păreţi; în mijloc |j 7 — A,B: depărtare / C,D: apropiere [! 9 — A: Am sosit cu bine/ B: Am sosit / C,D: Iată-ne || 10-11 — A,B: (Strigă la cai:) Hi! la imaş, copii... hi!... Iaca! da încotro apuci, balţa-tule?... la grajdi?... Chiteşti că-i găsi orz?... La imaş, jerpanule, la troscot!/C,D : Hi[. ..] gloabă... || 13-16— A: N.B .jA,B: (Surugiul, cu. poturi şi ilic de aba cusute cu găitauuri, chingă de curea şi pălărie cu cordele, întră în şceuă. El vorbeşte spre culise cu capul gol) / C: (întră pe scenă surugiul [...] / D: Surugiul (întră pe scenă [...] şi zice) || 17 — A,B: asta de-nainte / C,D: de-nainte j| 17-18 —A,B: nici o fugă / C,D: o fugă || 18 — A,B: să porneşti / C,D: a porni bine j| 19 — A,B: scenă/ C,D: faţa publicului ||22-23 — A,B: nou, care merge la tăiat... de aceea-i grăbit şi / C,D: de cei noi, cărora [C: cari] le zic prefecţi... E grăbit s-ajungă la tact, de-aceea |j 72,1—A,B: se priface în / C,D: scade cît un || 1—2 — A,B: Eu judec [...] dau / C,D: Noi, surugiii, judecăm [...] dăm (j intre r. 3- 4 — numai în A,B: (Arie din „Chiriţa în provinţă": „Credeţi-mi mie...“) |j 5 — A,B: vesel /C,D: mindru [| 6—A,B: Mişc de la roate jC: Mişc la roate jV: O-ntind la fugă [| 9 — A ,B: De-i uniforma roasă / C, D: Dacă-i drumeţul ros pe || 10 — A,B: Dacă-i o faţă / C,D: Şi cu sprinceana || 13 — A,C,D: ş-un / B: sau j[ 31 — A,B: is / C,D: sînt || 32 — A,B: (îşi împle ciubeica şi o aprinde vorbind) [...] adecă de 20 / C,D: (îşi aprinde luleua) [...] de 20 j| 33 — A,B: multe leghioi / C,D: ce de mai făpturi [| 34-73, 16 — A,B: şi ciocoi vechi de cînd cu Reglementul, şi ciocoi noi de-ai Convenţiei, şi ruşi, şi nemţi, şi turci, de toată seminţia, că pînă acum biata. Moldovă au fost drumul cel mare al străinilor!... Ia!... o ţară de jac, satul lui Cremine, fără cîni şi fără jitărie !... [partea ce urmează de aici încolo este anulată în A :] Cînd cu nemţii, îmi aduc aminte că m-am pornit odată c-un caprari iarna pe-un vicol de cele tătăreşti... Bietul şonţ era numai cu min-diriul lui cel alb şi tremura, sărmanul, ca de năbădăici... I se făcuse nasul pipăruşă roşie şi obrazul pătlăgea... — Ţi-i frig, domnule? — No, cald, cald, saperment! jC,D: Cîţi domni [...] răspundea el. |i 17-20 — A [text anulat: Dacă 1-am auzit tot zicind că-i cald, mi-am cătat de drum pînă la poştă. Cînd aice, ce să văd ? Caprariul era bocnă!... îngheţase cu caldul lui cel nemţesc. Adică mare şugubăţi sînt unii oameni!] Iaca ciubeica dracului că iar s-au stins... (Cată scăpărători de-şi aprinde ciubeica.) [anulat: D-apoi] || 18 — B: aicea ce sâ vezi jC,D: acolo ce să văd || 19-21 — B: Caprariul era bocnă!... îngheţase cu caldul cel nemţesc... Adecă mari şugubeţi sînt unii oameni!... Iaca, ciubeica dracului, c.ă iar s-au stins!... (Cală scăpărători de-şi aprinde ciubeica.) / A, B: Mai 876 anţărţ?... Aduceam / C,D: căpraru [...] aduceam || 23 —A,B: de-ţi făcea mai mare / C,D: de ţi se făcea [| 23-24 — A,B: era un nepot de moşii mănăstireşti, care venea să se îmbogăţească la noi... Ajungînd / C,D: venea [...] Sosind || 27 — A,B: S-a găsi / C,D: Găsi [| 29 — A,B: mămăligă / C,D: mămăligă, ceapă || 30-31 — A,B: Panaghia! Şi au leşinat grecul / C,D: panaghia mu! Şi o leşinat parpalecu || 34 — A,B: văd / C,D: văd cu fes || 35 — A,B: Jupîne, jupîne / C,D: Kir Trufanda || 37 — A,B: Apoi / C,D: Da || 39 — A,B: Cacohronocachi, budalas/ C,D: Mamalinga || 74, 1 — A,B: crestino de j C,D: de || 2-3 — A,B: ca a se gaseasca maslinia şi limoni / C,D: maslinia, litnoni || 4 — A,B: (Rîde) Ha! ha! ha! ha! că/ C,D: Ha, ha, ha, ha [| 5 — A,B: de măsline şi grecul cel / C,D: samsaru [D: simzarul] de măsline şi cel || 7 — A,B: şi cît i-am pus o măslină în gură, au înviat... ha! ha! ha!... adecă poznaş neam de oameni! jC,D: şi pe loc o înviet. ]] 8 — A,B: încă altă / C,D: altă || 9 — A,B: în pădurea de la Strungă / C,D: la Strungă în deal || 10 — A,B: tâlhari aicea / C,D: tâlhari j] 13 — A,B: vadă hoţii jC,D: vadă || 14 — A,B: Jidanul / C,D: jîdanu meu j| 16 — A,B: căruţă / C,D: căruţa asta || 18 — A,B: măi/ C,D: oare iţ 20-23 — A,B: trosc preste cergă, dar jidanul răspunde: zinichi, ziniclii, ziniclii... adecă suna a stecle, ca să înşele tâlharii!... Eu iar jachi, el iar: zinichi, zinichi, zinichi!... Şi tot cu jachi şi cu zinichi, zinichi ne-am coborît tot dealul Strungei... De-atunci i-au ieşit cîntic în ţară. (Cîntic jidovesc) jC,D: jachi [...] jidovească. |] 28 — A: Xsta-i / B,C, I): Iată [|între r. 2-9-30 — în A,B,C: Trosc, pliosc, trosc şi jachi şi lichi, Ei, vei, vei! zinichi, zinichi. || 30 — A,B: Ista-i / C,D: Iată || între r. 31-32, 33-34 — în A,B: Trosc, pliosc, trosc şi jachi şi lichi, Ei, vei, vei! zinichi, zinichi. ]| 36 — A,B: şi pliosc / C,D: pliosc, trosc ]j 38-40 — A,B: jidanul ca jidanul ... voinicos, da fricos!... D-apoi cum sînt unii ciocoieşi cu maţe pestriţe ... Seca-ie-ar sămînţa în ţară şi n-ar mai fi!... că mare urgie a lui Dumnezeu mai sînt pe lumea asta!... De-a lungul Moldovei / C,D: străinu [...] ţărei |] 75, 2-3 — A,B: dînsul, nemîncat, nebăut, nedormit / C,D: el [...] nedor- 877 mit || 3-4 — A,B: pentru că-s jC,D: plouat [...] i-s |] 7—A,B: mamă [...] ierte jC,D: mămuca [...] odihnească || 8-9: — A,B tŞi-acn mi [...] sărmana / C,D : Mi [...] drăguţa || 16 — A,B: mîngăietor / C,D: mult iubitor || 18 — A,B: Cu dor de mamă, cerescul dor IC,D: Şi-mi făcea traiul veselitor || 23 — A,B: (Cu durere.) Stam [...] plîngeam / C,D: Stam [...] jăleam |[ 24 — A,B: că / C,D: căci || 25 — A,B: ciocoieş / C,D: ciocoi |J 28-37 — A,B: El vine fără pic de îndurare la bordeiul mamei şi mă smunceşte de lîngă trupul ei, tîrîndu-mă de păr... (Plînge.) în zădar mă. rugam în genunchi să mă îngăduie ca să duc pe mama la groapă... Ticălosul!... pune de-mi dă arnăutul lui zece bice şi-i poronceşte să mă croiască tot drumul cu un harapnic din capră [...] o cruce [...] plecat ia drum. / C,D: el vine la [...] plecat. [35 — C: din] || 76, 4 — A ,B: de nu-i vedeai fundul [...] te / C,D: plină de bolovani [...] mi te |[ 9 — A,B: chior şi eu mi-am sclintit un picior. / C,D: chior. | 10 — A,B: pe cuconaşu pin / C,D: prin || 11 — A,B: cai de liarabagiu / C,D: harabagii || 14-15 — A,B: surugiul român !... Mai voinic decît el nu-i om în ţară!... Nici ploaia, nici gerul» nici vîntul, nici arşiţa, nici întunerecul... nimic nu-i pot veni de hac! (Arie nouă.) / C,D: surugiu [...] ţară. || 17 — A,B: duc / C,D: am |[ 18 — A,B: îajC,D: din || 23 — A,B: pe cale / C,D: calare || 25-26 — A,B: caretă cu o cuconiţă [...] Bădică surugiu, să mă / C,D: cupea cu o porumbiţă [...] Să mă || 27 — A,B: că te-oi mulţămi! jC,D: flăcău || 28 — A,B: adun [...] aşa, şi apuc harapnicul cu dreapta şi ui-arunc / C,D : apuc [...] şi m-arunc || 30 — A,B: (Scenă de imitare a unui surugiu la. drum.) Mişcă, băiete !... [...] ca / C: Mişcaţi, băieţi [...] ca (scenă de imitare a unui surugiu la drum) / D: Mişcaţi, băieţi [-..] ca || 31 — A,B: cs. te ajung!... Nu/C,D: nu || 32-36 — A ,B: (bate cu biciul înainte, ca, cînd ar vrea să lovească în calul cel din brazdă). Hi! şi tu, murgule! (Se adresează în dreapta, ca la calul de la roate.) Iaca! nu cumva te-ai lăsa pe tînjală? Hi! gloabă, că doară mi-eşti sub mînă. (Pocneşte delături, în dreapta.) Hi! acum cu toţii pe şes / C,l): de loc [...] toţii || 3^ — A,B: Hi... i... i... hăi / C,D: Hi-i-i-i jj 37-77,1 —A,B: c-o sâ trecem pe la căsuţa Măriucăi ! ... (Adresîudu-se în dreapta.) Să mă aştepţi, fa, desară, cu alivenci, cînd m-oi întoarce! Haide-aşa... tot aşa... la copce... / C,D: parcă [...] copce [38 — C: lumii] || 3 — A,B: nu ne-ar [...] Iaca şi/ C,D: ne-ar [...] Iacă jj 4—A,B: Am să vă văd, copii / 0,0: să vă văd acu, dragii mei |[ 5 — A,B: din vale / C: de vale j D: din vălcică [| 5 — A,B: Hi! hi! / C,D: Hi-i-i || 6 — A,B: lăsaţi, că vîrfu-i cît colea / C,D: lăsaţi II 8-9 — A,B: cînd ar sili caii / C,D: cum [...] cleal || 12—A,B: odihnim [...] la ochi jC,D: odihnim la umbră [...] pe ochi || 16 — A,B: Şi-n fuga mare jC,D: Şi chiar din fugă |j 17 — A,B: vruţi Leibâ.[C,D: 878 mi duşman j| 18 — A,B: pelea / C,D: faţa ]| 20 — A,B: român vesel / C,D: fraţii noştri || 21 —A,B: de Sfîntul Vasili / C,D: Sfîntnlui Vasile || 22 — A ■' tot in / B,C,D: toţi în || ION PĂPUŞĂRIUL (p. 79) Scris probabil în aceeaşi vreme cu Surugiul, cînticelul comic a fost prezentat pentru prima dată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, în interpretarea lui Luchian. i. Massofi (Teatrul românesc, Bucureşti, Ed. Minerva, 1966, voi. II, p. 146) menţionează că în stagiunea 1864—1865 „Luchian a obţinut succes în piesetele lui Alecsandri, Ion Păpuşerul, Paraponisitul, Gură-Cască“. S-a publicat în Convorbiri literare, I, nr. 21, 1 ian. 1868, p. 294-297 (în „Galeria dramatică de tipuri contimpurane". III. Ion Păpuşarul), apoi în Opere complete, I, 1875, p. 55-65. Manuscrisul autograf la B.A.R., ms. 3290, f 37*'—42v. V A R I A N X E ms. 3290 (A), Convorbiri literare (B), Teatru, I, 1875 (C) înainte de titlu, numai in B: Galerie dramatică de tipuri contimpurane. III. || 79, 2 — numai în B,C |j 3 — numai în C |] 18 — A,B: Prindeţi-1! / C: Pe dînsul. j| 19 — A : N.B. (După / B,C: (După || 80, 1 — A,B: şi eu / C: eu || 83, 7 — A,B: rău / C: prost || 84, 23 — A,B: cuşcă / C: cuşca păpu-şelor || 37 — J,C."din ziua jB: în ziua || 85, 4 — A,B: şcoală sătească—1 lefegiu. Şcoala încă nu-i durată, dar leafa merge. / C: Mimică... sau nimica— lefegiu. || 5 — A,B: a profesorului / C: de profesori || 6 — A,B: a inspectorului IC: de inspectori || 9-10 — A,B: Alt inspector de inspectori — lefegiu / C; Un controlor de controlori — lefegiu. Alt controlor de nu ştiu ce — lefegiu || 17 — A,B: N.B. Se / C: Se || 21 — A,B: datinele / C; obiceiurile || 22 — A, B: cîşlegi dinaintea d-voastre / C: cîşlegi || 35 — A, B: N.B. Comisarul / C: Cornisariul || 86, 5-6 — numai în C: (Dispare.) (Cortina cade.) || CUCOANA CHIRIŢA ÎN VOIAGIU (p. 87); Scris, probabil, în toamna sau iarna anului 1863, la Mirceşti, cînticelul a fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în februarie şi martie 1864, in interpretarea lui Millo. 879 „Un mare succes de public a obţinut şi Cucoana Chiriţa■ la Paris — ne informează Ioan Massoff (op. cit., II, p. 103) —, săli pline aclauund pe Millo, despre care cronicarul Ulysse de Marsillac scria: «Trebuie văzută Chiriţa prezentată de către cel de-al doilea creator al ei: Millo. Nu se poate concepe Chiriţa fără Millo. Nu se poate închipui tot ce acest excelent artist pune ca vervă comică şi accent amuzant. »“ Mai tîrziu însă rolul Chiriţei a fost interpretat cu succes şi de Smaranda Merisescu (în stagiunea 1869—1S70, la Iaşi, Merişeasca — cum i se spunea — a jucat rolul Chiriţei din „canţoneta Impresiunile voiajului coanei Chiriţa1), Aceeaşi actriţă o va interpreta şi pe Chiriţa din Cucoana Chiriţa în balon pe scena Teatrului Naţional din Iaşi. Premiera de la Iaşi a avut loc in ziua de 13 februarie 1875, iar cea de la Bucureşti, cu Millo in rolul titular, abia peste două luni, la 23 aprilie 1875, cind s-a produs şi accidentul de care am amintit mai înainte (v. şi I. Massoff, op. cit., p. 291, 334 —335). Millo însuşi îmbogăţise galeria Chiriţelor, scriind Cucoana Chiriţa la expoziţia de la Viev.a, „povestire umoristică cu c-întece, compusă acum, de ocaziune“, pe care a prezentat-o în premieră în stagiunea 1873—1874 (ibi-clem, p. 315). Canţoneta Cucoana Chiriţa în voiagin s-a publicat in Convorbiri literare, II, nr. 9, 1 iulie 1868, p. 141-145 (sub titlul: Cucoana Chiriţa la Paris), apoi în Opere complete, I, 1875, p. 67-76. V A I< I A N T E Convorbiri literare (A), Teatru, I, 1875 (B) 87, 1 — A : Cucoana Chirilă la Paris / B: Cucoana Chiriţa in voiagin jj 3 — numai în B |j 4—A: (Un salon.) j B: (Teatrul reprezintă un salon.) |j 12 — A: Şotii o sută şi o / B: O sută de şotii ş-o || 17-20 — in A poartă menţiunea: (bis) j 88, 5 — A: scaunul/ B: jilţul |j 6 — A: Bucureşti... ţB: Bucureşti pentru plată de impozit |] 9 1, 22 — A: porţiile / i?: por-ţiile-s || 37 — A; dughene şi la jB: magazii de jj 92, 22 — A: N.B. Chiriţa / B: Chiriţa || 31 şi 33 — A : Tra, la, la, la, tra / B: Tra, la, la, la, la || 31-34 —în A, cu menţiunea: (bis) || 93, 23 — A: (Finit.) / B: (Cortina cade.) || BARBU iAUTARIUL (p. 95) In acest cînticel comic, scris la Mirceşti în toamna sau iarna anului 1863, Alecsandri fixează pentru viitorime figura populară a vestitului violonist, acum sărac şi uitat, care îneîntase pe vremuri cu aria sa pe mulţi 880 localnici, boieri sau oameni din popor, ca şi pe străinii care l-au auzit, bunăoară pe compozitorul Franz Liszt. A fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, in februarie-şi martie 1864, în interpretarea lui Matei Millo. S-a publicat 111 Foaia Societăţii..., III, nr. 3, 1 martie 1S67, p. 76-80,. apoi în Opere complete, I, 1875, p. 77-85. Textul autograf, la B.A.R., 111 ms. 3349, f. 62r—66r. în ms. 3135, f. 11 lr—1 W, printre alte „hîrtii rămase-de la I. Caragealy" (cum este notat pe prima filă a caietului), a 6-a dintre cele 9 piese adunate în volum este o versiune „muntenizată" a lui Barbu Lăuiariu, scrisă de lorgu Caragiali, probabil versiunea pe care o prezenta trupa sa. Întrucît aceasta se deo.sebeşte destul de mult de versiunea originală, o reproducem mai jos, în întregime. YARIA N T E ms, 3349 (A), Foaia Soţietăţii ... (B), 111 s. 3135 (C), Teatru, I, 1875 (D) 95, 1 — numai în A : (îmbrăcat cu anteriu şi giubea veche. El poartă pe cap1 o giumatate de şlic cu fund verde) |[ 2 — A,B: Cînticel / D: Cînticel comic |j 3 — numai în D jj 6-7 — numai 111 B,D: Barbu [...] verde.) || 11 — A,B: că boierului / D: boieriului jj 96, 26-27 — A : I! Doamne ! Ce era in vremea veche ! Ce / B: Ce / D: Hei!... în vremea boierilor cu işlic şi cu anteriu, ca mine, ce |] 28-29 — A,B: mă duceam acasă/ D: se ducea bărbier-başa. de-1 rădea cu bricile cele de mărgean în cerdacu casii şi eu mă duceam || 97,. între r. 13-14 — la sfîrşitul cupletului, în A se mai află o strofă, anulată, apoi de Alecsandri chiar în ms.: Chiar vizir împărătesc Cu caftanu-i boieresc, Chiu, chiu, chiu şi ha, ha, ha, Trăiască măria-sa! jj — A,B: Pin/Z); Î11 j| 18 — A, 8: vin j D: vin de Cotnari ]j 29 — A,Br că se/D: boierii se |j 32 — A: acompaniement / B, T): însoţit [| 37 — numai în D: Şi resteul mugurele! etc. etc. [| 98, 6—A,B: balon / l): trăsură. || 12-16 — iniţial în A: Zori de ziuă se revarsă Şi eu ochii n-am închis; Cum să-i închid cînd ei varsă Pîraie de foc aprins? Aceste versuri au fost apoi anulate şi înlocuite cu cele menţinute 111 B,D-\\ 19—-A,B: poartă! /.D: poartă!... Ah! |j 99, l---^J,i?; la/D: pe la Jj 100, 12—13 — indicaţiile scenice numai în T). ||C: Barbu Lăutariu 881 (Intră cu lăutari dupc cl îmbrăcat cu haine turceşti cîntînd.) tU.\t Fecior (vine îndată şi zice): Tăceţi, cioroilor, lipsiţi de aicea. Barbu: Mai încet, mai încet, băiete, nu te răţoi aşa că pe noi ne-a chemat boierul să-i cîntăm la zialetul ce are. Tecioru: Minţi, că boierului nu-i plac ţîrlîiturile ţigăneşti, aide, căutaţi-vă de drum, ieşiţi de aicea mai curînd. (Iese.) Barbu: E! mă, da inimos mai e cioflingarii ăsta de linge talere, ia veniţi, măi ăştea cu naiul şi cu vioarele, iar voi, cei cu trompetele, duceţi-vă colea, peste drum, la paharnicul Surdulea. Aide, mergeţi. (Iese.) Ei, da ce văz, aicea e adunare mare, şi feciorul îmi zicea să ies; veniţi încoa, măi, să facem la d-lor un tocsim. Aria -no. 1 Eu sînt Barbu Lăutaru, Starostile şi cobzaru, Ce-am cîntat pe la domnii Şi la mîndre cununii. Cobza mea a fost vestită Şi de români mult iubită. Acum viu şi pe la voi Daca-eţi fi boieri de soi. (Face semn lăutarilor să tacă.) Ei, cînd eream eu intr-o vreme, erea lumea altfel, dar acum s-a schimbat toate. .De mă duceam la ziua vreunui boier şi ■ cîntăm cîntece d-ale noastre bătrâneşti, boieru mă asculta cu cea mai mare bucurie şi plăcere, 1-auzeai: „Bravo, Barbule! bravo, trage, măi, să-mi trăieşti, cobza ta să. nu mai moară niciodată". Şi îndată mă lua dupe gît .-şi-mi zicea: „Cîntă, măi, că eu plătesc!" — şi-mi umplea fesu cu galbeni. Eu atunci cîntăm mai cu foc şi cu pîrjol, iaca aşea: Aria no. 2 Chiu şi vivat fericit, Boierul s-a căftănit. Toţi Chiu ! chiu ! chiu şi işala, Trăiască măria-sa! Barbu Cu anteriu de citarea Şi cu fes de indirnea. Toţi Chiu ! chiu ! etc. etc. '882 Barbu Parcă e paşa din Ruşciuc. Cînd bea cafea şi ciubuc. Toţi Chiu! chiu! etc. etc. (Face semn lăutarilor să tacă.) Ho măi, că am ostenit. Şi, aşc-a cum vă. spuneam, atunci erea lumea bună, atunci erea fericire 111 casă, trăiam toţi. in dragoste; pînă acolo erea iubiţi că daca să întimpla că vreo cocoană iu. adunare purta rochie limonie, bărbatul ei, ca s-o îndatoreze, bea şi el limonada; daca iar se întîmpla să fie în rochie vişinie, boierul, tot pentru dragostea cocoanei, bea şi el vişinată! Eu le cîntam şi îndată vedeai pe boieri, că, nici una, nici alta, ş-alina [sic!] poalele anteriului la brîu, trăgînd danţu. cit erea casa de lungă... Ei! ei! atuncea erea veselii... d-apoi cînd se îndrăgea vreun coconaş de vreo coconiţă?... Socotiţi că le scria bileturi pe franţuzească ca acum? Aş, unde... îndată te pomeneai la Barbu, săracii: „Aide, Barbule, scoală-te, aidi că cirz, mi s-a aprins călcîiele de liamor11, — şi îndată luam cobza supt giubea, trîntindu-mă în droşcă şi — mişcă! — ca. un curier de hamor, cintîndu-i cît erea noaptea de mare pe sub fereastră; boieru şedea în caleaşca, trîntit picior peste picior, cu ciubucul in gură, aşteptînd în colţul uliţii, şi eu, subt fereastra ipochimenii, îi trăgeam la. ahturi de urla toţi cîinii din mahala. îi cîntam aşea: Foc la inimioara mea Şi nu ştie nimînea. Arde-ţi-ar rochea pe tine Cum ai ars inima-n mine. Sau ăstălant: Toată noaptea bat la poartă Şi tu dormi, dormire-ai moartă. Nici că vrei, ni că mă auzi, Nici ce sufăr nu mă crezi. Şi nu mă mişcăm de supt fereastra coconiţii pînă cînd un-mi da răspuns; şi îndată îl dam în mîna boierului, şi bacşişul era gata, un funduc sau altceva mai mult, dar nu ca acum. Urlu, săracu, toată noaptea pe la răspîntii şi înaintea cofetăriilor şi abia cîştig doi-trei sfanţi. (Sc gîndeşte.) Ei! ei! atuncea era bine, însă îndată ce românii a început să se .ia dupe alţii s-au stricat tot, precum cocoanele să joace mazurca şi ecose cu muscalii, ştaierul cu nemţii, cadrilul cu şfranţezii şi Dumnezeu ştie cu cine or' 883- mai juca şi de acu înainte; acum la noi în oraş 1111 mai plac cîntecile cele veclii şi frumoase; de cînd au venit muzica cu trompetele şi tobele, noi, .sirmanii lăutarii, murim de foame; am ajuns să plecăm la ţară, acolo ne-au mai rămas să ne scoatem pîinea de la bieţii românaşi, numai ei au rămas a nu se lua dupe orice modă vine în ţară, ei îşi păstrează încă jocurile şi dati-nele cele bune româneşti ale străbunilor lor, nu se schimbă niciodată. Să vedeţi! Să ne închipuim că ne aflăm acum numai între români curaţi şi că ne găsim în horă, în mijlocul lor, cîntîndu-le aşea: Leleo roşie la obraz, Leliţo, leliţo fa. Floricică de pîrleaz, Leliţo etc. etc. Ce folos că eşti frumoasă, Leliţo etc. etc. Şi la cap căpăţinoasă, Leliţo etc. etc. Eşti dragă flăcăilor, Leliţo etc. Ca bulia găinilor, Leliţo etc. Strînge-ţi, leleo, buzele, Leliţo etc. Că se văd fasolele, Leliţo etc. Strînge-ţi acum buzele, Leliţo etc. Că le pişcă muştele. Şi, aşa cum vă spui, astea ne-a mai rămas şi nouă pentru ca să ne mai lirănim. La oraş zice că s-au civilizat, acolo place numai ce e la modă, aşea încît şi noi, lăutarii, trebuie de multe ori să-i urmărim. Uite, eu, Barbu Lăutaru, am fost silit acuma, la bătrîneţe, să mă duc pe la fteatru ca să invăţ cîntece italieneşti de la operă, adică de cele opărite; uite, de pildă, cum şi ăsta: A ria La dona-i mobili, Calu-i levenţi, Neni arsenti Edec prin cer. «84 Auzi, prin cer! La dona-i nobili etc. etc. etc. Ai?... nu v-a plăcut, o, vai de mine, se loveşte ca nuca în părete. (Se uită la cobză, oftează.) Săracă cobzuliţă !... la ce-vreme am mai ajuns î De multe ori mi-ai umflat tu bozunaru cu galbeni! Ce dulce sunai tu la auzul boierilor noştri! Dar acuma ai ajuns de nu te mai bagă niminea hi seamă. Aide, tu, vechi tovarăş, tu mi-ai lost sprijin în tinerelele mele, fii acum şi pentru bătrîneţe. Ai să ne luăm ziua bună de la boieri şi să plecăm, căci va veni o vreme că sunetul coardelor tale, a cîntecilor naţionale să răsune iarăşi în inimile tutulor românilor. Dragi boieri de lumea nouă, Ziua bună vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc Ca un cîntec bătrînesc. Ah! gîndiţi că am1 fost odată Scris probabil la Mirceşti prin 1864—1865, monologul prezintă aspecte criticabile ale administraţiei şi politicii guvernelor lui Cuza de după lovitura de stat din 1864, Ch. Drouliet, op. cit., p. 216-217, crede că scriitorul ar fi putut avea un model în piese franceze cunoscute la Paris, în timpul exilului, din care citează două: La Manie des places— 1828 — de Scribe şi La Foire aux places— 1830 — de Bayard. A fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în interpretarea lui Millo, iar la Iaşi, în aceea a lui Luchian. Millo a compus şi el o „pereche" a Paraponisitului fără slujbă- creat de Alecsandri: Paraponisitul pus în slujbă, interpretat tot de el pe scenă. Paraponisitul s-a publicat în Foaia Societăţii.II, nr. 6, 1 iunie 1866, p. 171-176, apoi în Opere complete, I, 1875, p. 87-96. 1 Iniţial: „Cobza mea a“. 2 Adăugat ulterior cu creionul. PARAPONISITUL (p. 101) 885 V A RIAN T E Foaia Soţietăţii ... (A), Teatru, I, 1875 (B) 10 1, 3 — numai in B ]] între r. 9 şi 10, numai în A : (Arie nonă) |] 22 — A : Za u / B: Deci || Î02, între r. 24 şi 25, numai în A ; (Arie noua) || 103, 3 — A: Foarte / B: Toţi |[ 104, 30 — A: totul j B: toate |j 106, 4 — A: anima / : profundul || 41 — numai in B ]j KERA NASTASIA SAU MANIA PENSIILOR (p. 107) Scris la Mirceşti în toamna anului 1865, Kera Nastasia satiriza unul dintre defectele principale ale societăţii Bucureştilor, cum spune Alecsandri în nota apărută odată cu monologul în publicaţia lui Hurmuzachi. Prezentat, în interpretarea lui Millo, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cînticelul a fost publicat în Foaia Societăţii., II, nr. 8-11, 1 aug.— 1 nov. 1866, p. 216-222, apoi în Opere complete, I, 1875, p. 97-107. Data elaborării a putut li stabilită nu pe baza scrisorii adresate de Alecsandri lui Alex. Hurmuzachi din Mirceşti, la 20 martie 1866, în care îl informa că în cursul iernii scrisese: „1) Kera Nastasia, un cînticel în contra maniei de pensie a fraţilor de peste Milcov. 2) Plăcintarul, scenă din povestea ■Cişmigiului. 3) Harţă Răzeşul, comedie în 1 act. 4) Pepelea şi Arvinte, poveste în 1 act. 5) Drmmtl defer, comedie în 2 acte" (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 163), ci pe baza altei scrisori, şi anume aceea adresată lui Pantazi Ghica din Mirceşti, la 30 oct. 1865, în care îi comunica lista pieselor scrise pînă la acea dată. Printre acestea figurau Kera Nastasia, Harţă Răzeşul şi Covrigarul. Intrucît Pepelea şi Arvinte şi Drumul de fer nu sînt trecute în această listă, înseamnă că numai ele au fost scrise ulterior, în iama 1865—1866. VARIANTE Foaia Soţietăţii ... (A), Teatru, I, 1875 (B) 107, 4-6 — A: (De V. Alecsandri). Un salon. / B: Cînticel comic. Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucureşti. (Teatrul reprezintă un salon.) || 108, 8 — A : nevoie şi d-ta vreodată / B: şi d-ta vreodată nevoie || între r. 11 şi 12, numai în A : (Arie) jj 109, 6 — A : Cinbncci-başa! Bărbieri / B: Bărbier j| 10—A: scîrţie.) Nu metahiriseşti, beimu? îi bun... chiar de la Inderneâ... (Trage o priză şi strănută.) jB: scîrţie.) || 11 — A: („Pom / B: (Arie: „Pom || 27 — A : De nu vreţi a fi ingraţi / B: Dacă sînteţi botezaţi. |j 110, 3 — A: meu cel j B: meu ]| 13, 14, 16, 18, 19, 21 (greceşte) 886 în A sînt traduse în subsolul paginii: 1) Afrodita mea, ah! 2) Am hotărît sâ părăsesc astă speranţă a mea, 3) Părăsesc dar şi viaţa-mi, să mă stîng de pe pămînt, 4) Porumbaşul meu, ah! 5) Să mai ştiu încă şi-aceea, că ai devenit ucigaşul. 6) Ca un tiran mă pedepseşti, o, crudă, pînă-n veci. || 53 — A : toată / B: tot [I 111, între r. 8 şi 9, numai în A ; (Arie) || 24 — A : A s-ajung a fi vel-post j B: Şi vrea ca să-l puie-n post || 112, 9 — A: Care cal ? ce cal ? / B: Bacalu ? Care bacal ? || 10 ■— A : Cel / B : Calu cel il 33 — A : Cat-o I B: Cere-o Jj 113, 9 — A: Care ii I B: Care || 22 — numai în B: (Cortina cade.) [( în A, la sfîrşitul ,,cînticelului“ se află următoarea notă a autorului: „Notă. Soţietatea Bucureştilor şi a tuturor oraşelor din Valaliia, pe lingă frumoasele calităţi de cari este înzestrată de natură, are şi două defec-turi serioase, carile au ajuns în gradul unor manii ridicole: mania pensiilor şi mania posturilor. In acea soţietate întîlneşti persoane cu mari averi ce sînt fericite de a se îndulci din averea statului cu o pensioară cît de mică, Întîlneşti oameni tineri, sănătoşi, eleganţi, carii sînt înscrişi în lista pensionarilor statului alăturea cu cei sărmani şi neputincioşi... încît cifra pensiilor se suie la 9 milioane pe an! O asemene tristă şi ruşinoasă boală trebuie a fi combătută cu arma ridicolului. Iată pentru cc am imaginat acest cîntecelî Kera Nastasia au fost reprezintată în Bucureşti de celebrul nostru artist Millo cu mult succes. Aceasta dovedeşte că pensiomania s-ar putea vindeca sub biciul satirei, de vreme ce bucureştenii au avut spiretul de a rîde de Kera Nastasia. Fie ca macar de acum înainte românul din oraşe să se roşască pe obraz la ideea de a cerşitori pensie, precum românul de la ţară se ruşinează de a cere pomană! V. Alecsandri([ HAIMANA (p. 115) Scris, probabil, mai tîrziu decît Paraponisitul, Kera Nastasia, Covrigarul, Millo director, cînticelul a fost prezentat, presupunem, curînd după aceea, în interpretarea lui Millo, la Teatrul Naţional din Bucureşti. I. Massoff (op. cit., II, p. 293-294) arată că Haimana a figurat în repertoriul Teatrului de la Iaşi în stagiunea 1870—1871, împreună cu alte piese ale lui Alecsandri: Cetatea Neamţului, Chiriţa în laşi (cu Merişeasca în rolul titular), Nunta ţărănească, Piatra din casă, Ginerele iui Hagi Petcu. în anul următor, canţoneta a figurat şi în repertoriul trupei lui Millo, la Bucureşti (ibide-m, p. 302). S-a publicat în Convorbiri literare, V, nr. 18, 15 nov. 1871, p. 281-284 (sub titlul: Haimana sau Permutările impiegaţilor), apoi în Opere complete, I, 1875, p. 109-119. Alecsandri înfăţişează aici un alt aspect negativ al vremii: instabilitatea guvernelor, care determina, fatal şi inuman, un veşnic du-te-vino al slujbaşilor, mutaţi de colo-colo de fiecare guvern care ajungea la putere. VARIANTE Convorbiri literare (A), Teatru, I, 1875 (B) 115, 1—A: Haimana sau Permutările impiegaţilor / B: Haimana |j 3 — numai in B || 4 — A : Teatrul reprezintă o [...] şede pe o valiză veche / B: O [...] trece ţinînd o valiză.) |] 6-7 — A : Cine m-ar vedea şezînd calare pe o valiză, in mijlocul, unei pieţe/ B: Haimana (cătră public): Cine m-ar videa cutrierîud oraşul cu valiza pe spinare |[ 10-—A: unul din acei martiri a politicei / B: un martir politic || 17 —•A : strămutat / B: prea mutat j| 116, 5 — A : (Se scoală de pe valiză.) Aveţi / B: Aveţi || 8 — A ; din zilele / B: în zilele || 11-12 — A: să se înfunde la monăstire / B: să-şi înfunde tinereţile şi frumuseţile la Agapia |] 13-14 — A: uită şi monăstire şi pe răposatul şi găsi cu cale [...] căsătoresc / B: ea uită şi pe răposatul şi monas-tirea şi găsi mai comod [...] căsătoriei |[ 15 — A: copilaşi j B: copilaşi nostimi jj 16-18 — A: inie nici de frică [•••] Maximus-Trebonius-Pompi-lius I B: nici de frică, dar carii îşi aduc de departe cu Neagoe Basarab [...] Caius-Trebonius-Yespasianus || 19 — A : că-s / B: că-i j| 21 — A : Precum vedeţi dar: Sunt om cu familie jB: Sînt familist, precum videţi, însă [j 23 — A: bucuros un irmilic/.B: un icosar [{24 — A: Săftica, soţia mea / B: Săftică jj 25-26 — A : de "cînd aleargă [...] a putea / B: aleargă {...] a-mi putea |j 27 — A : despre care [...] des j B: de care [...] mult Jj 31-32 — A: huzur jB: oarecare huzur || 33 — A: şi să capăt jB: să capăt jj 38 —A: salamandra / B: sălămîzdra || 117, 6 — A: Hîrlău/S; Dorohoi || 11 — A: cu chirie / B: în chirie |j 17 — A: numea/ B: rînduia j[ 19 — A: a destitui / B: de a destitui jj 26 — A : luni / B: luni, deşi nu locuisem decît şease zile |j 29 — A : şi curios de a cunoaşte / B: curios de a gusta [| 37— 118, 4 — A: strămutat etc. etc. jB: prea mutat [...] rătăcitor ! || 8 — A : viind / B: voind iarăşi li 9 — A : constituţionalism, de românism / B: românism, de constituţionalism j| 10 — A : care asemene jB: ce jj 11-12 — A: adecă a purta jB: pentru ca să port jj 16 — A: chipuri / B: sensuri jj 18-19 — A: pe uliţi j B: prin mahalale Jj 21-25 — A: spăriată ceruse ajutor grabnic la Bucureşti; un regiment de vînători plecase cu tunuri, însă, pănă a nu sosi la Turnul, poliţaiul de oraş, numai cu cinci dorobanţi, hăituisc revoltanţii /' B: voinică [.. .]j dorobanţi [j 32 — A : Turnul Severinului / B: Turnu jj 35 —A : fie? / B: fac? || 38 — A: cuvîntul stabilitate nu cumva / B: nu cumva cuvîntul stabilitate jj 119, 1 — A: jucărică / B: jucărie jj 9 — A: vremea / B: timpul Jj 10-11 — A: mîna 888 ţ B: ghearele || 13 — A: Isinail! (Ic / B: Ismail, şi de || 15 — A: Giurgiu ..] Giurgiu / B: Călăraşi [...] Călăraşi jj 17-19 — A : haide ha... fără a pute da[...] ani de zilei/B: haide ha, haide ha, fără a sâ învrednici să deie [...] ani! || 20-21 — A: România jB: România, de la Carpaţi la Dunăre, în lung şi-n larg ]] 28 — A: mei. / B: mei, strănepoţi de-a lui Traian. ]| 30 — A: să vă spun /B: să spun ]| 31 — A: tainul de grăunţe / B: tainul j| 34 — A: sînt acum jB: sînt j| 38-40 — A: de deligenţe, şi dacă este ca să fim hojma strămutaţi, încalţe avem/13.' nespălaţi [...] acum [| 120, 2 — A: îngheţat / B: îngheţat în vagoane |j 3 — .4: dar / ]i: dar fie... jj 5 — A: pute cînta cn mulţămire / B: cînta ca nealtădată |j 18—A: comoditate / B: stabilitate [| 20-21 — A: Să gust plăcuta stabilitate Făr-a fi hojma ca cioara-u par. N.B.jB: Servindu -mi ţara pe aşezate Iar nu din fugă, ca cioara-ii par. || 24 — A: Domnule [. . .] ian stăi, mă / 5: (Cătră telegrafist:) Domnule [. . .] stăi, te || 27 — A: căruia îi zice / B: ce-i zic jj 27—28 — A: caiet [...] deosebitele depeşe / B: cutie [...] depeşele || 30 —A : alt casier idem / B: patriot de meserie || 31-32 — A: o [...] pentru / : ot Bîrzoieni... o [...] cătră [] 33 — A: de trei ani / B: Mult ]j 36 — A: (furios:) Ce / B: Ce || 37 — A : cătră impiegatul telegrafului / B: furios cătră telegrafist j| 38-39 — A: pentru ce? spunejB: şi pentru ce, mă rog?... spune... pentru ce || 39 — A : trei / B: mai mulţi || 121,2 — A : în timp de trei ani m-ai silit a fi / B: m-ai [...] fiu jj 4 — A: care cată să-şi îndeplinească datoriile / B: aplicat [...] datoriilor || 6-7 — A: fistichiu / B: fistichiu, patlageniu j| 8 — A: apucînd [...] .impiegat / li: Apucă [...] telegrafist [| 10 — A: ducă-se pe pustii jB: năbădă.icele |j 11-12 — A: sau jB: sau de || 13 — A : 33343 / B: 33333 || 19 — A : fuge / B: scapă şi fuge || 22 — A : eu de haimana JB: noi, impiegaţii, nişte haimanale || 23 — A: impiegat/ B: impiegat al statului |j 24 — A : mai / B: neplătit, mai || 27 — A : cînt / B: urlu Jj 29 — A: (nu sfîrşeşte cîntecul) jB: în veci mutat || 30 — A: (oţerindu-se:) Brrr! (îşi ia valiza pe umere şi iese zicînd:) / B: (Nu sfîrşeşte.) [...] în spinare.) || 33 — numai în B || GURĂ-CASCĂ, OM POLITIC (p. 123) Scris, probabil, la Mirceşti, în aceeaşi vreme cu Paraponisitul, monologul a fost prezentat apoi pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în stagiunea 1864—1865, în interpretarea lui Millo (v. şi I. Massoff, op. cit., II, p. 135). 889 La Iaşi a fost prezentat în aceeaşi stagiune, în interpretarea lui Luchian. Acesta interpreta totodată şi rolul lui Ion Păpuşeritd şi cel al Paraponisitului (ibidem, p. 146). Gură-Cască s-a publicat în Convorbiri literare, I, nr. 20, 15 dec. 1867, p. 280—283 (în seria: „Galerie dramatică de tipuri contimpurane"), apoi în Opere complete, I, 1875, p. 121-130. Manuscrisul autograf, după care s-a tipărit monologul în Convorbiri, se află la Biblioteca Academiei R.S.R. (ms. 3290, f. 3F — 35r ). V A R I A N T E ms. 3290 (A), Convorbiri literare (B), Teatru, I, 1875 (C) înaintea titlului, numai în B: Galerie dramatică de tipuri contimpurane |* 2 — numai în B,C |j 3 — numai în C || 4 — A,B: (Un salon.) / C: (Teatrul reprezintă un salon.) [| 7 — A,B: tainic / C: tainic publicului |] 15 — A,B: oftez / C: tremur || 124, 5 — A,B: şi am / C: le-am J| 20 — A,B: mi-a / C: m-a [| 36 — A,B: o să / C: ansă || 125, 5 — A,B: îs [. . . ] Aşa e / C: sînt [. . .] Aşa-i || 9 — A,B: că/C: căci || 12 — A,B: în trei/ C: la strei j!, 33—A,B—că/C: pentru că || 35—A, B: asta, jC: aceasta || 126, 13—A,B: dea / C: a jj 18 — A,B: chibzuim / C: închipuim || 22 — A,B: samă / C: seamă, spusele. || 28 — A: Meine liebe / B,C: Ah, du lieber || 127, 15-16 — A,B:' N.B. Imitează [...] grăi / C: Iinitează [• •.] vorbi || 17 —A,B: mulţămire / C: o mulţămire |j 20 — A,B: îs/C: sînt jj 30 — A,B: mîntuit / C: terminat || 31 — A,B: Mîntuit. / C: Terminat. |j 128, 15 — A,B: Cu mînie./ C: Mînios. || 24 — A,B: oftez / C: tremur || 36-37 — numai în C jj SCENETE STAN COVRIGARIUL (p. 131) Scris în aceeaşi vreme cu Kera Nastasia, cînticelul Stan Covrigariul avea pentru Alecsandri o importanţă deosebită, de vreme ce îl considera demn să prezinte întreaga galerie de „tipuri contimpurane" publicate în Convorbiri. Canţoneta a i'ost jucată în premieră (sub titlul Plâcintarul de la poarta .Cişmigiului), la 25 nov. 1865, în interpretarea lui Millo, la Teatrul cel Mare din Bucureşti (v. I. Massoff, op. cit., II, p. 142). 890 S-a publicat în Convorbiri literare, I, nr. 16, 15 oct. 1867, p. 213-218 (primul diu „Galeria dramatică de tipuri contimpurane", precedat de scrisoarea lui Alecsandri către redactorul Convorbirilor, datată: „Mirceşti, sept. 1867"), apoi în Opere complcte, I, 1875, p. 131-147. Una dintre redacţiile autografe se păstrează la B.A.R., ms. 3290, f. 22T-35V (aceea după care s-a tipărit în Convorbiri). V ARIA N T E ms. 3290 (A), Convorbiri literare (B), Teatru, I, 1875 (C) Lista persoanelor numai în C. ]| înaintea titlului, numai in B: Galerie dramatică de tipuri contimpurane. j| 133, 2—3 — numai în C || 12 — A,B: nu-ţi curge laptele-n pasat / C: îţi stau gogoaşele în gît [| 134, 6 — A,B: împrejur / C: înapoi ]| 11 — A ,B: cuc / C: singur, cuc |] 24 — A,B: demult / C: mult [| 25 — A,B: curţii/ C: curţii domneşti j] 31 — A,B: grec cu fes pe cap.) / C: grec.) ]| 135, 32 — A,B: zburlit, cu barba-n furculiţă / C: zburlit |j 136, 8 — A,B: Dacă de-oi / C: Dac-oi ]] 11 — A,B: că-i / C: cam [)22 — A,B: cîntecul de urît. / C: eu cînticul început.]! 137, 8 — A,C: ameţeau / B: ameninţau [greşeală de tipar] || 138, 12 — numai în A,B, îa cuvnitul iaurt, următoarea notă: Vezi istoria unei plăcinte în Păcatele tinereţilor; completare în B: de d. Constantin Negruzzi || 15 — A,B: încet aşa IC: aşa || 140, 37 — A,B: de foc, chiar de / C: aprinşi ca să || 141, 26 — A,B: De 1-îi face / C: De-i face [| 28 — A,B: Spune-i / C: Spune || 32 — A,B: izbîndit / C: izbutit ]| 142, 9 — A : blagosloviţi / B,C: ai naibei [| 18-20 — A,B: Aşa-i timpul, cu-o minciună Faci îndată treabă bună---(Iese.) IC: Cu gogoşi şi cu minciuni Am hrănit proşti şi nebuni. (Cortina cade.) ]] PÎCALĂ ŞI TÎNDALĂ (p. 143) Sceneta Pîcală şi Tînâală a fost scrisă prin martie 1856, în atmosfera generală de entuziasm patriotic în care se pregătea Unirea. Acest „dialog politic" — cum l-a numit autorul — avea drept scop combaterea propagandei antiunioniste. Efectul mobilizator al scenetei este sesizat însă de 891 căimăcămia ostilă Unirii, care interzice interpretarea ei, ca şi cîntarea Horei Unirii. Premiera a avut loc pe scena Teatrului Naţional din Iaşi în stagiunea următoare, 1857—1858, cînd situaţia politică se schimbase în favoarea luptei pentru Unire. „Acum, cînd lucrurile şi-au schimbat faţa şi cînd Unirea este sigură — îi scria Alecsandri lui N. Luchian, în acea vreme director al Teatrului Naţional din Iaşi — nimic nu te împiedică să joci Pîcală şi Tîndală. Pune-o în scenă pentru începutul stagiunii teatrale a anului acesta. Vei avea, sper, un succes potrivit împrejurărilor" (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 182). S-a publicat mai întîi în Steaua Dunării, II, nr. 34, 16 iunie 1856, p. 133-136, apoi in Foiletonul Zimbrului, III, nr. 14, 8 apr. 1856, p. 108- 111, care însoţea sceneta de următoarea notă a redacţiei: „Reproducînd dialogul acesta din Steaua Dunărei, adăogim că importanţa lui ne-au făcut a-1 publica şi noi, deşi data Foiletonului nostru este în urmă. Red."; în Telegraful român, IV, 1856, p. 203-204, unde se menţionează: „Din St-Dun.“; în Salba literară, 1857, p. 399-408; în broşura Păcală şi Tîndală. Dialog politic, 1857 (f. 1.); în broşura Păcală şi Tîndală (f. 1. şi a.); în Opere complete, I, 1875, p. 159—169. VARIAN T 1! Steaua Dunării (A), Foiletonul Zimbrului (B), Telegraful român (C), Salba literară (D), Păcală şi Tîndală, 1857 (E), Păcală şi Tîndală, f.l. şi a. (Ej), Teatru, I, 1875’ (F) Numai în E, E1 indicaţia: Personagele Păcală, june onionist [Ej.' unionist] Tîndală, bătrîn giubeliu. |j 145, 13 — A,B,C,D,F: fire-i / E,EX: fire || 146, 19 — A,B,C,D,F: şi cu/ E,E1: cu || 29 — A,B,C,D,F: C-ar putea ca I E,E1: Că va putea || 30—• A,B,C,D,F: mi-ai j E,Et: ai || 34 — lipseşte din E,Et || 147, 2-3 — A,B,C, E.Ei/ înţeleg şi te jelesc. / D,F: înţeleg [...] bordei! || 10 — A,B,C,E,EX: nădejdea jD: sperarea / F: speranţa || 12 — A,B,C,D,F: un caimacam/ E,EX: la vrun divan |j 15 — lipseşte în E,Et || 20 — A,B,C,D,F: legea în picioare-ţi / E,Ejlegea-ţi în picioare || 30 — A,B,C,D,F: bine tu aminte/ E,EX: tu aminte bine || 148, 17-18 — A,B,C,D,F: Şi de [..-] folos / E,E1: Hotărăşte-te odată a fi ţărei de folos Daca vrei ca să îţi ierte trecutul \E1: trecutu-ţi] mult păcătos; |j 892 22— A,B,C,D,F: care / E,Et: în care ]j 30 — A,B,C,D,F: de-a / E,E1: a || 149, 21 — A, B,C, D,E,Ei: Carele [...] ca jF: Carii [...] ca şi || 23 — A.B.C, E,E1: puterea, Unirea / D,F: Unirea, puterea ]] 25 — A,B,C,D,F: răzleţit &jE,E1: neglejită |j 29 — A,B,C,D,F: acelei / 7:',7:'.,; acestei || 150, 5 — A,B,C,D,F: vreu / 7^: vor || 9 — A,B,C,D,F: toate sînt menite / EJu: sunt menite toate ]| 17 — A,B,C,D,F: de / E,Et: d-un ]| 24 — A,B,C,D,F: zic / E,E1: spun || 27 — A,B,C,D [tipărit greşit]: Păcală / E,E1:F: Tîndală || 30 — A,B,C,D,E,E1: şi jF: de 1] 151, 2 — A,B,C,D,E,E1: socoti /F: crede de [| 4—A,B,C,D,F: Pai j E,E1: l-ar || 5-25 — lipsesc în E,E1 j| 27 — A,B,C,D,F: zvîrlind / E,E1: azvîrlindu-şi || 152, 1 — A,B,C,D,F: vreu/ .Ej-Ej.'voi || 4 — A ,B ,C,E,E1: joacă cîntînd / D: joc cîntînd Hora Unirei jF: joc Hora Unirei || 5—-lipseşte din A,B,C || OPERETE SCARA MÎŢEI (p. 155) „După o pribegire de doi ani prin staturile Europei (termin de pas-port), în urma răscoalei noastre din 28 martie 1848" (cf. prefaţa ed. 1875» voi. de faţă, p. 28), Alecsandri se întorcea în ţară la sfîrşitul lunii decembrie 1849. Solicitat de Millo, care conducea atunci teatrul românesc din Iaşi, Alecsandri e gata să contribuie la înjghebarea unui repertoriu dramatic naţional şi chiar în primele luni ale anului 1850 scrie două piese: opereta intr-un act Scara mîţei, pusă pe muzică de Fleclitenmacher şi reprezentată în premieră pe scena Teatrului Naţional din Iaşi la 2 aprilie, şi „comedia cu cîntice" în 3 acte, jucată pe aceeaşi scenă o săptămînă mai tîrziu, Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă. Adresîndu-se unui public al cărui gust pentru teatru iui era încă format, opereta Scara mîţei, deşi uşoară, fără pretenţii, a avut un mare succes, datorită şi distribuţiei: Millo (Marin), Teodoriin (Ghiţă Făurin), Neculau (Măgdian), d-na Sterian (Florica) şi „demoazelele" Gabriela (Anica) şi Sevastiţa (slujnica Anicăi) — cei mai buni actori ai scenei ieşene pe atunci, dar îndeosebi stimei de care se bucura Alecsandri (cf. scris, către Ubicini, B.A.R., ms. rom. 3370, f. 259-262; V. Alecsandri, Scrisori. însemnări, p. 153-155). N. Iorga (Istoria literaturii române în sec. XIX, III, p. 138) îşi exprimă părerea că ar fi vorba de o imitaţie sau prelucrare a unei piese franceze (cf. şi Ch. Drouhet, op. cit., p. 229). 893 S-a publicat în Zimbrul, I, nr. 35-38, oct. — nov. 1850, p. 137-151, apoi în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, I, 1852; Potpuri literar, 1854 (numai Scena VI) ; Vioara teatrului românesc, 1857, p. 16—21 (cupletele: Vai de tine, măi Marine, Păsărele mult iubite, Ca să fii cucoană mare, Femeia-i ca apa ce curge la soare, Ah, mă jur pe-a ta zîmbire) ; Opere ■complete, I, 1875, p. 171-210. VARIANTE Zimbrul (A), Repertoriul dramatic, I (B), Potpuri literar (C), Vioara teatrului românesc (D), Teatru, I, 1875 (E) 156, 2 — A: văduvă bogată / B,E: văduvă (j 3 — A: Anicăi; tînăr elegant / B,E: ei jj 5 — A,B: grădinar jE: grădinarul || 6 — A: lui Marin/ B,E: lui || 157, — numai iu B, înainte de titlu: 1850 |j între r. 2-3, numai în A,B: (Muzica de d. Flechtenmaclier) || 3-4—lipsesc în A j B: în Iaşi în beneficiul artiştilor români / E: pe Teatrul [.. .j români. 1850. || între r. 4—5, numai în A : Scena se petrece la moşie la Florineşti, aproape de-Roman. 1848. || 5 — A,B: înfăţişează / E: reprezintă || 7 — A: faţa publicului. In fundul boschetului / B,E: faţa boschetului || 9 — A: îndoitul/ B,E: întîiul || 11 — A : perdelei / B,E : cortinei |] 158, 18-19 — A,B,E Dar, Marine, Vai de tine / D: Vai de tine, Măi Mariue|| 21 — A,B: N.B. (Cucoşul / E: (Cucoşul jj 23 — A,B: ulii, răgii sătule ! / E: ulii! || 29 — A, B: grăbeşte / JE: grăbeşte-te || 34 — A,B: pin j E: în || 159, 20 —A,Ii: N.B. (S el E: (Se || 22 — A,B: N.B. (Măgdian [...] scară.) /E: (Măgdian [...] scara mîţei.) |j 27-28 -—numai în B,E || 160, 25 — A,B: N.B. (Măgdiau / E: (Măgdian || 161, 12 — A,B: bufnind jE: pufnind jj 37 — A, B: palmă jE: mînă |j 162, 31 — A: sîngerie / B,E: ghiur- gliiulie || 163, 14-—. I : a i a / /; fi: i n j| 17-18 — A,B: să fi putut înc k/Er ca să fi putut || 27 — A,B: să-i fac / E: să fac || 32 — A,B: lăcuieşte I E: este || 164, 21 — A,B: N.B. (S e/E: (Se || 28 — A,B: o şi [E: o |j 32 — A,B: N.B. (Slujnica / li: Slujnica j| 165, 4—A,B: N.B. (Sătenii J E: Sătenii j| 1 S-A,B: N.B. (Sătenii [. . .] pcclcanele / E: (Sătenii [...] pocloane || 166, 2fi— A,11: N.B. (Se/E: (Se |j 167, 3 — ^: Ghiţă Făurin / B,E: Ghiţă || 6 — A: beţivule / B,E: oblu... || 15 — A,B: aşa în /E: în jj 20 — A,B: (împingindii-1 cu umărul): Ia/.E; Ia jj 21 — A,B: N.B. (Merg /' E: (Merg || 26 — A,l}: vin fE: venim || 168, 25 — A,B: Ce vorbiţi? c e/E: Ce || 169, 9-:-A,B,C,E: dantelu ţe / D: niante- 894 luţe || 17 —lipseşte în A || 170, 22 —A,B: Ghiţă]E: Ghiţă şi || 25 — A,B: N.B. (Sătenii / E: Sătenii || 28 — A,B: să mă mai / E: să mă || 171, 11 — A,B: tund în stînga / E: fund || 17 — A,B: inimei verişoarei / E: inimei |1 22— A,B: de mult în / E: în || 172, 6 — A,B: ce e / E: tot ce e || 173, 26 — Â,B: spunejE: spune-mi |[ 176, 20 — A,B: N.B. (Anica / E; (Anica || 177, 9 — A,B: N.B. (Ghiţă/£: (Ghiţă || 20 — A,B: N.B. (Marin IE: (Marin || 178, 1 — A,B: făgăduieşti / E: făgăduieşte-mi ]| 6—A,B: N.B. (Ghiţă / E: (Ghiţă || 8 — A-,B [greşit]: Anica / E: Florica || 182, 14 — A: înturnat / B,E: întărtat || 15 — A ,B: face jE: mai face || 17 — A,B: N.B. (Se / E: (Se ||25 — A,B: N.B. (Se j'E: (Se || 183, 11 — A,B: am scăpat/£: vom scăpa ||21 — A,B: N.B. (în jE: (îu || 25 — A: (suin-du-se): Căci norocu-n lume e-ndoită scară. (în balcon.) / B,E: (suindu-se în balcon) || 28 — A : Ghiţă, Anica (în pavilionul din dreapta) || 184, 4 — A,E: o ghitară j B: ghitară || 185, 16 — A,B: N.B. (Măgdian / jE: (Măgdian || 27 — A,B: pasă, îţi zic, j E: pasă || 186, 3 --—A.B: almintrele j E: altfel || 187, 7 — A,B: N.B. (Sătenii / E: (Sătenii || 188, 21 — A,B: N.B. (Sătenii / E: (Sătenii || 23 — A,B: Perdeaua / E: Cortina || CRAI-NOU (p. 189) Scrisă pe la începutul anului 1851, probabil tot la solicitarea lui Millo, care întâmpina mari dificultăţi în conducerea teatrului românesc, lipsit de un repertoriu naţional, „opereta în 1 a,ct" Crai-nou aducea pe scenă figuri locale noi, cum este aceea a lui Bujor, reprezentant ai unei instituţii noi: jandarmeria de curînd reorganizată. S-a publicat în acelaşi an în broşură (Tip. Buciumul român, aşa cum se menţionează .la sfîrşitul piesei Chiriţa în provinţie, în voi. I al Repertoriului dramatic), apoi în volumele: Teatru românesc. Repertoriul dramatic, I, 1852; Vioara teatrului românesc, 1857, p. 29-38 (cupletele: [Crai-nou, Frunză verde, Omul dacă-mbătrîneşte, Ah, ce didee fcricire, Fa, Dochiţo, pitică albă, Copiliţa de la munte, Moş Corbu, să trăieşti, Frunză, verde baraboi); Opere complete, I, 1875, p. 211-248. La Biblioteca Academiei R.S.R., printre „liîrtii de la M. Millo", în ms. 2854, f. , se află o copie a piesei, scrisă de Millo cu [caractere latine, cu destul de multe deosebiri faţă de redacţiile publicate de Alecsandri, începînd cu titlul, care este: „Corbul român. Vodevil naţional într-un act", apoi, multe replici care în ediţia 1875 sînt versificate aici sînt în proză ş.a. Piesa Corbul român este legată în caiet împreună cu Un bal din lumea 895 r cea mare. Comedie vodevilă în un act. Tradusă de T. Poriiriu (I. 2r-54r). Pe fila 3r se află menţiunea: „Reprezintată Salla Bossel la 1 novembr. 873/74". Această versiune a piesei Crai-nou pare să fi fost mult jucată, căci, in 1865, trupa Pani Tarclini-Ylădicescu prezenta la Braşov Corbul român, Florin şi Florica, Kir Zuliar Mi Şi Concina (v. I, Massoff, op. cit., II, p. 497), în 1870, M. Millo prezenta .în turneu la Arad Corbul român, Millo director •şi Chera Nastasia (L Massoff reproduce în op. cil,, p. 480-481 iui afiş al programului), iar iu 187.3, tot Millo juca la teatrul din sala Bossel „vechile succese": lîarbu Lăutarii, Corbul român, Cin el-Cinei, Plăeintarul din poarta Cişmigiuhti (ibidem, p. 315). V A R I A N T E Crai-nou, 1851 [?] (A), Repertoriul dramatic, I, (B), Vioara teatrului românesc (C), ms. 2854 (13), Teatru, I, 1875 (E) 189,— titlul — B,C,E: Crai-nou / D: Corbul român. Vodevil naţional într-un act de d. V. Alecsandri [[ 190, 4 — B,E: tînăr / D: tînăr amploiat (j 6 — B,E: orfană / D: epitropisita ispravnicului || 8-9 — B,E: Fete, Flăcăi de munte, jandarmi / D: Ţărani, Ţărance, Jandarmi. Scena se petrece la un sat în Moldavia. || 191, —mimai în B, înaintea titlului: 185l.lt 3-5 •—lipsesc în D [| 3 — B: înfăţişează j E: reprezintă fj între r. 5-6, numai în B: Scena se petrece la Hangii || 7 — B,E: Docliiţa, Fete, Flăcăi (caută cu toţii la Crai-nou / D; Docliiţa, Ţărani, Ţărance. Arie no. 1 jj 9 — B,E: Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou !/ D: Lună, luna nouă || 11—B,.E; Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou! / D: Lună, lună nouă ]| între r. 12-13 — numai în D: (de 2 ori j| H — B,E: Crai-nou / D: Lună jj 17 - B,E: o / D: mi-o |j 192, 2 — B,E: Crai-nou! Crai-uou! Crai-nou! / D: Lună, lună nouă JJ 9 — B,E: Crai- nou / D: Lună j| 11-—B,E: adă/.D: dă |] 14-17 — B,E: Crai-nou [...] împlinit. / D: Lună, lună nouă etc. etc. etc. || 18 — B: N.B. (Se [...] îu / l): (Se [...] între ( E: (Se [...] în |j 19-20 — B,E: ctntmd [.. drum.) j D: Ţărancele şi ţăranii suie pe scenă şi se uită.) jj 22 — B,D: Moş Corbu / E: Corbti [| 23-24 — B,E: Corbu (în culise) j D: Arie no. 2 \\ 27 -— B,E; el! / I): el! (bis) J| 30 B,E: creşte ! / D: creşte ! (bis) j| 31- 32-numai în B,E [B: N.B, (Corbu] || 193, 4-5-—B,E: O fată [...] om îi. / D [se continuă replica Dochiţei]: Doamne! mare poznaş c, cît e de bătrîn şi mare bun suflet de om mai c! [J 10 — B,E: inima jD; inima-i |] 13 — numai în B,E [ B: N.B. (fetele] || 15—B,D: Bine-am / E: Bine v-am [j 16 — B,E: catrinţe / D: zabranici |[ 18 — B,E: dorn jD; dorul dorului JJ 896 19— B,E: [B: De aceea aţi] De ce-aţi [...] ca buraticii? j D: De aceea aţi ieşit cu toatele la lună ca brotăceii. I| 20 — B,E: Ne-am închinat la Crai-nou./ D: Dar, am ieşit ca să ne închinăm la lună nouă, la Crai-nou, cum îi zicem noi. || 21 — B,E: Ce/Z): Adică ce || 24 — B,E: spuneţi/I): spu-neţi-mi || 24-25 — B,E: ist Crai-nou? salbe / D: astă lună nouă? salbe şi jj 27 — B,E: tineri / D: tinerei |l 30 B,E: păpat / D: mîncat [j 31 — B,E: Dochiţo / D: Dochiţo dragă |j 33 — B,E: că mă/ .O: că iar mă jj 33 — B: păcatul din fire/Z): năravul din născare jE: năravul din fire || Î94, 2 — B,E: Nu-i [...] iut ej D: A! asta nu-i,[...] curînd jj. 3 -- B,E: năgăruş / D: neguriş || 5 — B,E: fără greş /1): negreşit || 7-8 — B,E: [Z?; N.B. (Fetele] Fetele [...] singuri.) jD: Cor. Arie no. 3 || 10 — numai în B,E jj 11 şi 13 — B\E: Haideţi, haideţi, haideţi//).' Haideţi, haideţi, haideţi, haideţi |j 14 — B,D: Pe I E: în [j între r. 14-15 — numai în. D: (de 5 [iniţial: 2] ori.) (Corul de fete şi flăcăi iese.) || 17 — B,E: moşia/ D: în arendă moşia jj 19 — B,E: Ei! se/Z): Se |[ 19-20 — B,E: [B: nepoata] fata [...] vodă/Z>: nepoata [...] povestea vorbei, vodă j|22 — B,E: Ialei! / D: Cum se poate ? jj 23 — B,E: îi / D: Ce-ţi spun eu ; îi jj 27 — B,E: n-au cum putea j D: nu pot || 28 — B,E: işti de la ţară/ 1): ăştia proştii || 30-— ByE: aşîş să nu-i / D: să nu \\ 32-— B,E: ba mai j D: mai. |j 33-34 — B,E: mas peste deal cu j.D: mas cu jj 35 — B,E: şi ar ej]): la satul vecin şi are jj 36 — B,E: Dochiţo / Z>: Dochiţo dragă? jj 195, 3-4 — B,E: noi, dacă-i aşa treaba. / D: mine, daca e aşa treaba, că şi mie mi-i friptă inima de focul hoţului de amor! jj 5 — B,E: Te-aş săruta /1): D-zeu să-ţi răcorească inimioara c-o guriţă de flăcău, te-aş săruta şi eu jj 6 — B,E: friguri... Ian taci... parcă / D: frigurile. Parcă |j 9—B,E: Anica, fete, flăcăi jD: Anica jj 10 — B,E: Anica leşinată / D: Anica || 11-196, 26 — B,E: Fetele [-••] Leonaş) / D: Arie 110. 4 COR Jalnică întîmplare, fat-o, iat-o piere! Viaţa ei se pare Stinsă de durere! [indicaţia: (de trei ori) — a fost anulată] Leonaş: Anico! Anico dragă, eu sînt, Leonaş! iată-mă, sînt lîngă tine... A, ce nenorocire! Dochiţa: Dar ce i s-a întîmplat, cuconaşule? Leonaş: Eram ascunşi în munte, biata Anica, obosită, tremurindă, stei mai moartă lîngă mine, cînd deodată se arată unchi-său, ispravnicul! Dochiţa: Aoleu, înţeleg, biata cuconiţă a căzut leşinată de frică... 897 Leonaş: Dar las’ că şi eu l-am vîrît în toate boalele. (Privind pe Anica care se deşteaptă.) A! iată, îşi vine în simţiri! AiSica: A!... unde mă aflu? Leonaş (către ceilalţi)'. Daţi-vă la o parte! Anica: Ce vedenie grozavă!... A!... Leonaş... unde-i? Leonaş: Lîngă tine, lîngă tine, draga mea! (Arie no. 5) (Împreună.) Anica, Leonaş |[ 197, 6-10 — numai în B,E: Anica [...] pept. || 11 — B,E: Anica / D: Anica (singură || 20-24 — B,E: Anica [...] mormînt. / D: Leonaş (singur) Voi, soarte rele etc. Împreună O! fericire ! etc. etc. ţ( 25 — B: N.B. (Se [...] o trîmbiţă militară.) f D: (Se [...] trîmbiţi militare.) / ÎS: (Se [...] o trîmbiţă militară.) || 28-198, 14 — B,E: Anica [...] nevăzută... jD: Anica: Jandarmii ne alung! Corbu : Ei sînt negreşit! Dochiţa: O ceată de jandarmi înarmaţi, iată-i că vin într-acoace. Corbu: N-aveţi grijă, puişorilor, că sînteţi cu mine! Leonaş: A! să vie şi le-oi arăta eu! Corbu : Lasă-ţi pistolu la brîu, cuconaşule, c-om sclinti-o mai rău! Dochiţa: Hai să v-ascunz eu! Corbu: Povestea vorbei, fuga e ruşinoasă, dar sănătoasă. Dochiţo, tu ia pe cuconiţa ş-o ascunde unde ştii, şi d-ta, cuconaşule, vin p-aci cu mine. (S-aitd iar trompetele.) Toţi: Iată-i! (Arie no. 6) j| 16-17 — B,E: Leonaş (în faţa scenei [D: Leonaş (| 21-23 — în D au menţiunea: (bis) ]| 24 — B,E: Corbu şi Dochiţa jD: Corbu, Dochiţa şi Coru || 199, 1-8 — B,E: Fetele [...] lor. / D: (Se văd jandarmii viind.) || 9-10 — B,E: Bujor [...] marş) j D: Bujor, Jandarmii || 13 — în D, cu menţiunea: (bis) || 17-19 — B,E: [B: N.B.] (Dochiţa [...] [JJ; pe sub] [...] flăcăi.) / D: (Dochiţa ia pe Anica şi intră în casă la stînga. Corul şi Leonaş iese prin dreapta.) || 23-30 — B,E: de iubire [■ • •] [-B.' am cunoscut] [...] Dochiţă! j D: nasterei mele ! ei, măi băieţi, dulce e colţul de pămînt pe care ai crescut! Inima-mi saltă de bucurie, ca să mai văz pe voi, prietinii copilăriei mele ! Dar unde-i draga mea Dochiţa, mîndruliţa bădichii?... Toţi: Acu era aci. (Chemînd-o:) Dochiţo! fa Dochiţo! || 200, 2 — B,E: Dochiţa (ieşind din casa ei) j D: Dochiţa || 3 — B,E: Cine / D: Ei, ce e, 898 parcă a dat tătarii. Cine |j 5— B,E: veselă / D: vesel JJ între r. 7-8-— numai în D: (Arie no* 7) [| 11 — în D, eu menţiunea: (bis) || 13 — numai în B,E II 18 — în D, cu menţiunea: (bis) || 22 -—-numai în B,E || 201, 7 — B,D [greşit]; Anica jE: şi Dochiţa |j 12-23-—mimai în B,E j| 26 — B,E: spaimă înapoi) / D: spaimă) || 202, B,Dt în / E: pe jj 3 — B,E: ajutor / D: nu mă lăsaţi jj 5— B,E: este? Ce este? / D: este? || 7-22 — B,E: Ah 1 tremur [...] (în parte.) / D: Aoleo, nu mai pot! Cum aţi plecat, deodată mi-au ieşit înainte două matahale! Toţi: Două matahale! Isprav. : Grozave!... Am vrut să trag pistoalele, să scot iataganu, să întinz puşca, dar... se vede că mă fermecaseră că !... Bujor: C-ai rămas lemn. (în parte.) \\2A — B,E: Copii jD: desfaceţi piramide! drepţi. Copii j| 27 — B,E: Dochiţa} D: Dochiţa (în parte) || 203, 1, 4, 8, 11, 15, 18 — în D, cu menţiunea: (bis) |j 19 — B,D: N.B. (jandarmii / E: Jandarmii jj 28 — B,E: uitat / D: uitat-o jj 204, 10 — B,E: nu[...] da unde... că / D: nu... că |J 22 — B,D,E: jandarmilor [în D, modificat cu creion: ,,dorob.“] || 29—B,E: Leonaş... îl cunoşti, fa / D: Leonaş, fa jj 39 — B,E: (mînioasă): tlaide !... acu-s şi / D: Haide ! acu sînt || 40 — B,E: (Tare.) Dochiţa..-, Dochiţa j D: Dochiţa || 205, 1-2 — B,E: Dar, dar [...] Pachiţo / D: Şi cum îţi spuneam, dragă Froniţo [| 5-6' — B,E: cit cole, cit cole [...] zile acum / D: cît colea [...] zile [| 8-10 — B,E: Straşnic [...] [B : mer gjE: duc] [•...] Ş-aşa / D : Grozav, Zoiţo!... ş-aşa \\ 10 — B,E: spuneam [...] mă / D: spuneam... mă |j 11-29 — B,E: Kirie [...] picioare / D: deodată îmi iese o matahală înainte, îmi afundă căciula pe nas.. * Dochiţa: Cum se poate ! Ispr.: Aoleu! frică mi-a fost! cînd îmi aduc aminte, m-apucă frigurile... iaca... iaca... nu mă lăsa, Hrisiţo, că mă duc... mă duc... (Vrînd să cază.) || 31-39 — BtE: ispravnicul : Nu [...] slab.)/£); (Sprijinindu-1.) Da ţine-ţi firea, cucoane, că doar eşti bărbat şi ţi-e sînul plin de arme.. . Ispr. : Oare ?... Aşa să fie?... Doamne, mult îmi placi tu, fa Chiriţo! Dochiţa: Ţi-oi fi plăcînd, că dracu n-are altă de lucru ! Isprav. : Dracu ca dracu, dar tu ştiu că m-ai fermecat de la roate, fa Măn-diţo || 206, 1 — B,E: mortu. (Tare.) / D: mortu... || 3-208, 3 — B,E: (şter-gîndu-se [...] şi-l / D: Vină, zău, că ţi-oi da o salbă numai de galbeni de cei mari! Dochjţa: Ba mi, nu, că tni-e drag Bujorul n.eu ! 899 Ispr.: Şi o pereche de paftale suflate cu aur! Dochiţa: Cînd ai şti că marfa de la voi nu se trece pe la noi! Ispr. : Ei, nu mă face, c-apoi îţi poruncesc! Dochiţa: Ce se potriveşte; dor de zor nu cunoaştem pe la noi. Isprav. (gătindu-se repede spre1 ea) : Aşa! aşteaptă! (Leonaş intră ceva mai înainte şi, cînd vrea Ispravnicul să se repează la Dochiţa, el se apropie de el şi îi afundă pălăria peste nas, pe urmă îl ia de mînă, îl vîră în casă şi-l [j 6 — B,E: ha! bietul ispravnic... am / D: ha! am ]| 8-16 — B,E: Da ce? [...] nebunit ghiuju... / D : Bine i-ai face. Nu ştii? el zice că ai furat din sămeşie mii de mii lei ? LeoRaş: Ei! a nebunit! || 20 — B: Aici. (Arată casa ei.) /£>: Aici. jE: (arată casa ei): Aici || 20 — B,E: straie / D: haine (| 23 — B,E: degrabă/ D: dragă' || 24 -—B,E: c-o /D: că te || 31-32—B,E: (Deschizînd [... casei.) / D: (Chemînd.) || 209, 4 — B,E:ts.rejD: foarte || 11-14 — numai în E j[ 15 — B,E: I / D: (Arie no. 9) J| 27 — B,E: oftînd jD: aflînd || 33 — B,D: N.B. (Se/E: (Se || 2 10, 11 — B,D: Moş Corbu/ £; Corbu || 12 —_B; N.B. (Jandarmii / D,E: (Jandarmii || 13 — B,E: bună pace / D: pace || 2 11, 29 — B,E: drac jD: pe dracu || 2 12, 22 — B;E: d-ta jD: cu niine || 37 — B,E: să-l sparii cu bătaia... o / D: ai să-i dăm de băut ca să-l îacern să vorbească. A |]213, 9 — B,D: N.B. (Jandarmii [...] sâ-I / E: (Jandarmii [...] ca să-l || 22 — B,D: N.B. (în [...] de vin / E: (în [...] cu vin || 33 — B,D: Bujor încet) j E: Bujor) l| 37 — 214, 16 — B,E: Daţi-i [B: Daţi] [...] I jD: Moş Corbule, să trăieşti aşa ,precum doreşti ! Coreu : Mulţămini, voinice; aş dori să văz odată ţara noastră românească. pe-o cale bună şi dreaptă şi apoi să mor, feţii mei ! Bujor: Vivat, să trăiască Corbul român ! - CORBUL (Arie no. 10 ) \\ 19 —B,C,D: îl bei j E: îi el [| 21-22—în D, cu menţiunea: (bis) || 31 — B,C,E: De-ţi [••■] dor?... jD: Şi te drege binişor! |] 2 15, 2-7 — B,E: Bă [...] Bujor I D: Ba binişor de tot, de ce bei, parc-ai mai bea, pîn’ ce n-ai mai putea! || 13-14 — în D, [cu menţiunea: (bis) || 21 — B,E:. Corbu (vesel ID: Corbu |j 22 — B,E: (în parte.) începe-a prinde jD:- (Către jandarmi:) A 'prins || 25-216, '10 — B,E: (bînd) [...] cîntăm / D: Ei! parcă mă simt întinerit, întinerit ca de 18 ani... îmi saltă inima în pept 900 şi-mi vine să vă cînt un cîntec bătrînesc, un cîntec voinicesc, pe care l-am învăţat de la bunul meu, îl învăţase de la străbunul lui! Toţi : Cîntă, cîntă, moşule, ia s-ascultăm! Corbtj: Pe cînd strămoşii cei bătrîni avea război cu străinii, ei se ducea cîntînd ăst cîntec voinicesc, ăst cîntec românesc. Toţi: Ia să vedem. (No. 11) ||215, 33 — B,C: ascultăm / E: aşteptăm || 216, 17-18 — în D, cu menţiunea: (bis) || 24— numai în B,E |] 27 — B,C: ostăşească/ D,E: războiască 1] 217, 3 — numai în B,E ||218, 8 — B,E: nu-i jD: nu mă-i || 11-12 — B,E: încoace [...] asta. (Arată casa Dochiţei.) jD: într-acoace... la căsuţa asta. || 17-18 —£,E: ba mi... că[...] mai stăi / D: nu... da [...] stăi || 20 — B: capul zice încet:) Aprins / D: Aprins / E: (Clătinînd capul.) Aprins || 23 — B,E: el cade-n căpcană/X); vine hoţul meu de cade singur în curse... || 26-27 —B,E: ba şi [...] cînd/D: Zice cînd || 32—33 — B,E: (îşi [...] Pepelea/£>: Pepelea )| 35 — 2 19, 4 — B,E: (cătră [...] Acuş / D: (încet către jandarmi): Desfaceţi piramidele şi intraţi colea în circiumă şi voi în partea asta. Corbu: Să te văz, cimpoiule, umflă-te, dezumflă-te. Bujor: Acu || 8 — B,E: drăguţul / D: dragul || 9 — B,E: aşa / D: tot ]| 13 — B,E: manta [...] potică / JJ: manta) || 15-16 —B,E: Acu-i [...] fugit./ D: să intrăm! |[ 17-18 — B,E: Corbu (nevăzînd pe Leonaş) / D : Corbu || 23-25— numai în B,E || 27-30 — B,E: (ies [...] adoarme / D : (jandarmii ies din circiumă încet) j] 220, 3-7 — B,E: (Cătră [...] gheaţa. / D: gătiţi-vă armele !... Isprav.: Am îngheţat din creştet pînă-n tălpi! || 9 — 221, 26—B,E: Cei dinainte [...] nu daţi!/.D; Leon.: Hai degrabă, Anico, hai! Bujor: Să nu te mişti că dăm foc! Leon. : Ce vreţi voi de la mine ? Anica : Dumnezeule! Ispr. : Puneţi mîna pe dînsul şi mi-1 legaţi zdravăn! Corbu : Să lege pe cuconaşul! Bujor: Pe el, copii! Leon. (scoţîndr două pistoale) : Să nu vă apropiaţi! || 222, 2 — B,E: jandarm [...] plic) jD: jandarm || 8-10 — B,E: încoace. [...] Grabnic!... / D: încoace, || 12 — B,E: de samiş / D: sameş [| 13 — B,E: iaca poznă / D: na, || 14-15 — B,E: prăpădit [...] (Tare.) / D: prăpădit! || 16 — B,E: fost demult jD: fost || 18-20 — B,E: Na, de [...] degrabă. / D: Na, citeşte curînd! Zii || 21 — B,E: îs /D: mea || 22 — B,E: i... naş.../#: ijă, naşu, slovu ]| 24 — B,E: spunejD: spune mai || 28-29 — B,E: furul 901 [...] suflet / D: lioţul c nepotul d-tale || 30 — B,E: Ce? / D: Ce spune?... || 32 — B,E: răvaşul / D: scrisoarea || 34 — B,E: (ţiind răvaşul): Mai / D : Mai || 223, 2 — 224, 6 — B,E: Ce este ? [...] taci! / D: Ce este, ce are ?... Anica: Unchiule? Leon. : L-a lovit damla! Ispr. : Periţi, neruşinaţilor, din ochii mei! Corbu: Ia daţi-vă într-o parte că eu sînt popa lui! (Arătînd scrisoarea.) Am cursa în mînă, de-acum l-am prins! (Se apropie de ispravnic şi-i vorbeşte încet.) Ia ascultă, cucoane dragă, ştii că nu e lucru de glumă, din păcatele d-tale eu am aflat tot şi, vezi, c-o vorbă te dau de ruşine. Ispr.: Taci! taci! taci! taci! Corbu: Bine, voi tăcea, dar acum îndată să-mi logodeşti, pe tînărul acela cu tinerica aceea... ce?... auz?... nu vrei?... (Tare.) Ascultaţi! Ispr.: Ce faci? Taci! taci! taci! taci! || 8—B,E: îţi fac ruşinea. / D: a fi rău. H 11-13 —B,E: (se apropie [...] şagă... / D: Leonaş, toate au fost glumă... II 14 — B,E: (încet ispravnicului / D: (încet) || 21 — B,E: (furios): Şi/D: Şi||23— B,E: la /£>: odată la|| 24-33 —B,E: (sărind [...] împlinit. / D; Şi pentru ca să fiu sigur de d-ta, eu ţin scrisoarea drept dovadă şi drept apărare... Ispr. (în parte) : Sînt a lui de-acum! Corbu: Ura! Să trăiască frica, că e din rai, săraca! Ei, voinice Bujoraş! Acu să-ţi dau şi eu cinstea care mi-ai făcut-o! Hai să bem în sănătatea astor doi tineri şi în sănătatea vinului! Bujor: Ei, fie, fiindcă toate s-a pus la cale! Să bem! Bujor Să trăiască vinul etc. etc. Coru Gîl, gîl, gîl. Corbu Vinu-nsufleţeşte etc. etc. Coru Gîl, gîl, gîl. 1| 34'—B: Sfîrşit. / D: (Fine.) jE: (Cortina cade.) || 902 HARŢĂ RĂZĂŞUL (p. 225) Scrisă probabil pe la jumătatea anului 1865, la Mirceşti, opereta comică Harţă Răzăşul făcea parte din grupul de piese pe care scriitorul le trimitea în toamna aceluiaşi an lui Millo, la Bucureşti, pentru stagiunea dramatică 1865—1866 (Ginerile lui Hagi-Petcu, Concina, Harţă Răzăşul, Kera Nastasia Covrigarul—cf. scris, din Mirceşti, 30 oct. 1865, către Pantazi Ghica, în V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 171-173). Piesa era amintită, ca fiind scrisă în iarna 1865—1866, şi în scrisoarea adresată de Alecsandri lui Alex. Hurmuzachi la 20 martie 1866 — (cf. V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 163). S-a publicat mai tîrziu, în Convorbiri literare, V, nr. 9, 1 iulie 1871, p. 137-145; nr. 10, 15 iulie 1871, p. 163-168, apoi în broşură: Harţă Răzăşul. Operetă comică într-un act. Extras din Convorbiri literare, Ed. Th. Balassan, Iaşi, 1871, şi, în fine, în Opere complete, I, 1875, p. 249-290. VARIANTE Convorbiri literare (A), Harţă Răzăşul, 1871 (B), Teatru, I, 1875 (C) ’ 230, 38 — A,B: trece / C: mari }| 23 1. 38 — A,B: moarea/C: moara || 239, 22 — A,B: (asemine) / C: (după gard) ||241, 4 — numai în C: (după portiţă) Jj 9 — numai în C: (după gard) [| între r. 15-16 — numai în A,B: Scumpa mea Tarsiţă, Eşti o garofiţă. Tarsiţa j| 23 — A,B: plăcuta-ţi / C: plăcută li 242, 2 — numai în C: (după gard) || 5 — A,B: Tarsiţa / C: şi Tarsiţa || 11 — numai în C: (după gard) jj 22 — A,B: încît / C: dacă || 243, 2 — A,B: Harţă / C: şi Harţă || 245, 11 — A,B: Am / C: Am [erata îndreaptă: Ama] [] 246, 25 — A,B: să ţi-1 / C: să-ţi ]| 249, 26 — A,B: Măriuca jC: şi Măriuca || 251, 22 — A,B: Tarsiţa / C: şi Tarsiţa j| 24 — A,B: mîntuit / C: isprăvit ]| 28 -—A,B: (apropiindu-se) / C: (oprindu-se) || 253, 15 — A,B: reîncepem / C: începem || 254, 19 — A,B: Mergi / C: Mergi [erata îndreaptă: Merci] |j 257, 9 — A,B: Măriuca / C; şi Măriuca || 13 — A,B: Harţă, mai ajut / C: iată, adaog 1(258, 9 — A,B: Tarsiţa/ C: şi Tarsiţa || 10 — A,B: Zece mii! ce-am auzit! Zece mii! pentr-un pat vrei Zece mii! Harţ,-ai nebunit! / 903 C: etc. || 11 — A,B: Măriuca / C; şi Măriuca || 12 — A,B: E preţ foarte potrivit. Domnul meu, spune: vrei, nu vrei? Lucru bun nu e scump plătit!/ C: etc. || 20-21 — A,B: sute cinci mii / C: mii cinci sute || 260, 41 — A : (Fine.) / C: (Cortina cade.) / în B, indicaţia lipseşte || VODEVILURI RĂMĂŞAGUL (p. 263) Dramatizare a episodului O intrigă de bal masche din scrierea în proză O primblare la munţi (v. voi. IV al ediţiei noastre/ Proză, p. 154-158), acest „proverb cu cîntice" a fost scris, probabil, curînd după publicarea episodului în proză în Propăşirea, 30 ian. 1844, p. 28-30. N. Iorga (Istoria literaturii române în sec. XIX, II, p. 92) crede că ar putea fi o imitaţie a linei piese străine neidentificate încă (cf. şi Ch. Drouhet, op. cit., p. 229). A fost prezentat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, „în beneficiul artiştilor români", în 1845, cu o distribuţie de rangul întîi, indicată şi în ediţia 1875, II: actorii Luchian (Nicu), Nicolau, apoi Teodorini (Teodo-reanu) şi actriţele: Masse (Smărăndiţa), Gabriela (Tinca), Dimitriu (Madam Franţ), pe muzica lui Flechtenmacher. S-a publicat mai întîi în broşură: Un rămăşag. Comedie 1 act, Iaşi( 1845 [?], citată în V. Alecsandri, Scrisori. I. Publicaţie îngrijită de II. Chendi şi E. Carcalechi, Bucureşti, Socec, 1904, p. V: „6. Un rămăşag. Comedie lact, 8 p., Iaşi, 1845. Iarcn, ed. II, p. 51“ (D. larcu, Bibliografia cronologică, ed. II, Buc., 1873); Un rămăşag. Comedie vodevil în 1 act, Iaşi, Cantora Foaiei săteşti, 1846, apoi în volumele: Teatru românesc. Repertorial dramatic, I, 1852 (cu indicarea distribuţiei şi paginaţie separată pentru fiecare piesă); Vioara teatrului românesc, 1857, p. 5-6 (cupletele: Ah, ce plăcere. Amorul în taină, Vă feriţi); Opere complete, II, 1875, p. 291-320. VARIANTE Un rămăşag, 1845 [?] (A), Un rămăşag, 1846 (B), Repertoriul dramatic, I (C), Vioara teatrului românesc (D), Teatru, II, 1875 (E) 264, 1 — B; Distribuţie. Persoane / C,E: Persoane || 2-7 — în B, se indică şi vîrsta personajelor, iar în rolul lui Teodoreanu, în locul lui Teodorini de mai tîrziu figurează „d. Nicolau": Teodoreanu, particular bogat (35 ani) Smărăndiţa, femeia lui (22 ani) 904 Tinca, vara Smărăndiţei (17 ani) Nicu Tolinescu (21 ani) Mad. Franţ, guvernantă bătrînă (50 ani) Un ficior în livre Scena se trece la Iaşi în carnaval. || 265, 1 — B: Un rămăşag / C: 1845. Rămăşagul / E: Rămăşagul |j 2 — B: Comedie — vodevil / C,E: Proverb cu cîntice || între r. 2-3 — numai în C: (Muzica de d. Fieclitenmacher jj 3-4 — lipsesc în B / C: români/ E: români. 1845 jj 5 — B: înfăţişează / C,E: reprezintă [| 13 — B: Un ficior în livre / C,.E: Lacheul jj 14-15 — B: fu jC,E: a fost [j 16— Bl mărturisi [...] biruit şi mulţămit / C,E: a mărturisit [...] biruit j| 22 — B: Duhul / C,E: Spiritul || 266, 2 — B: căci / C,E: căci proverbul zice |j 9 — B: isteţime de duh / C;E: isteţime jj 11 — B: diplomatică / C,E: ispită j| 33 — B: Pun / C,E: Puind jj 34 — B: cu toate / C,E: măcar jj 36 — B: şugui I C,E: te juca || 39 — B,C: au adus Miculi / E: Miculi a adus || 267, 10-11 — B: să-mi mai treacă din vreme / C,E: să mă întîlnesc cu un prietin || 13 — B: (Ficiorul / C: N.B. (Lacheul JE: (Lacheul jj 15 — B: nu, bonsoir. j C,E: nu. j| 16 — B: pălăria şi vrea să iasă.) jC,E: pălăria.) || 19—21 — B: (Iesă.) / C,E: La revedere. (Sărută pe Smărăndiţa şi iesă prin fund.) jj 25 — B,C: astfel / E: un astfel jj 33 — A,E: (întră / C: N.B. (întră || 36 — A,E: (Feciorul / C: N.B. (Feciorul [j 268, 31 — B,C: ţi-1 mai I E: ţi-1 |[ 269, 2 — B,C: răvaşele / E: răvaşul [erata îndreaptă: ra vasele] || 8 — B: oi veni / C,E: m-oi întoarce jj 12—B: (întră un ficior.) / C: N.B. (întră lacheul.) / E: (Lacheul întră.) jj 13 — B,C: droşcă / E: trăsură |j 15 — B: (Ficiorul / C: N.B. (Lacheul J E: (Lacheul || 18 — B: trează cînd m-oi întoarce / C: trează / E: deşteaptă || 30 — B,C: Aceea / E : Asta || 33 — B,E: (Smărăndiţa / C: N.B. (Smărăndiţa j| 270, 1-2—Î3: cît îmi pare de bine. Vină să te sărut, mad. Franţ. / C,E: cînd ţi l-a dat?... îmi vine să te sărut de bucurie. j| 8 — B: Ia să / C,E: Să || 10 — B; Made-muazelă / C,E: Duducă || 12 — B: jucat contredanţul / C,E: jucat || 13- 14 — B,C: pentru de a jE: pentru a ||27i, 7-8 — B: Foarte-ţi mulţă-mesc, mad. Franţ. (Tinca ascunde răvaşul iute.) jC,E: Iată-mă-s [...] Verişoara!... || 14 — B: toate? jC,E: tot? jj 15 — B,E: (Feciorul / C; N.B. (Feciorul j| 19 — B,E: (Feciorul / C: N.B. (Feciorul jj 23-24 — B: (Iesă.) I C,E: (lesă prin fund.) || 272, 27 — B: El singur / C,E: El || 32 — B,C: a cînta / E: va cînta || 33 — B,C: a videa / E: va videa j| 36 — B,E: (Se / C: N.B. (Să || 273, 1 — B,C: a îngheţa / E: va îngheţa jj 6 — B,E: (Flautul / C: N.B. (Flautul |j 14 — B: pre legea mea / C,E: în vremea lui Franţ || 22—B: cucoane Nicule./ C,E: monsiu Nico. ]| 28 — B: ieşit./ C,E: ieşit de-acasă. || 35 — B,C: din / E: de || 274, 1 — în B lipseşte / C,E : 905 SCENA X ]| 3 — B,E: (Mică / C: N.B. (Mică H 4 — B: oftează şi sînt foarte tulburaţi.) /C,-E; şi oftează.) || 14 — B: plînge sărmanu? / C,E: plînge? |l 15 — B: (Mică tăcere. Nicu şi Tinca nu mai ştiu ce mai spune.) / C; N.B. (Mică tăcere.) / E: (Mică tăcere.) || 16 — B,C: în astă / E: astă |[ 27 — B : (Tăcere.) / [C: N.B.] C,E: Mică tăcere. Nicu şi Tinca sînt foarte turburaţi.) || 32 — B: comisar groaznic / C,E: comisar || 35 — B,C: lui şatrariu/jE; şatrarului || 275, 1 — B: cucoane / C,E: monsiu j| 2-5 — B: Ba nu, zău, nu şuguiesc. Comisarul îi hotărît să-şi deie demisia, zicînd că se află ataca-risit. I C,E: Cu [...] şi eu... \\6 — B: SCENA X/C.E: SCENA XI [| 9 — B,C: videm/Ji: văd || 10 — B,E: (Nicu / C: N.B. (Nicu |[ 14 — B: place, cucoane / C,E: pare, monsiu ]| 22 — B: cucoane / C,E: monsiu |j 24 — B,E: (Nicu / C: N.B. (Nicu || 30 — B,C: condiţie că ţi l-oi pune / E. condiţiune, că să ţi-1 pun [| 33 — B,E: (După / C: N.B. (După || 35-36 — B: şalul): Cred că acum n-oi greşi. j C,E: şalul Tincăi): Ce talie ! (Oftează.) |j 276, 5— B,E: (Tinca / C: N.B. (Tinca |] 12— B,C: socotim / E: închipuim || 18 — B: să rîdem / C,E: să mai rîdem || 19 — B: cucoane / C,E: monsiu || 21 — B: Aşa, bravo.j C,E: Aşa... || 22 — B,E: (Nicu j C: N.B. (Nicu |j 22 — B: urmează rîzînd.) / C,E: urmează.) || 277, 1 — 13: SCENA XI/ C,E: SCENA XII || 3 — B,E: (îndată jC: N.B. (îndată || 10 — B,C: că te-ai IE: c-ai || 14-23 — B: (în parte): N-am noroc la complimente. / C,E: Şi pe jos [...] foc ! || 25 — B: SCENA XII / C,E: SCENA XIII || 28-29 — B: Da / C,E: Vai de mine!... dar || 31 — B,C: s-or [...] a. IE: se vor [.,.] va || 32 — B: Da unde / C,E: Unde || 278, 1-B: SCENA XIII / C,E: SCENA XIV || 18 — B,C: vrea / E: voi || 24 — B: dar / C,E: însă || 29 — B: cu duh / C,E: bine crescut |j 30 — B,C: tare / E: prea || 279, 9 — B: cinste / C,E: onoare || 11-12—B: şi fă ca măcar să-ţi aud glasul dacă nu-mi dai voie să te văd. / C,E: mă mîngîie [...] osîndit. || 14 — B: şi se / C,E: unde se || 16 — B: De cînd sînt, aşa întîmplare plăcută n-am avut. / C,E: Ce fericire ! 1] 27 — numai în C,E: Ha, ha, ha... || 28 — B: (Rîd amîndoi.) SMĂR. Oare )C,E: Oare 1] 36 — B: noi, bărbaţii... / C,E: noi!... || 39 — B: aljC,E: bărbatul [j 280, 3-4 — B: prost,jC,E: prostuţ [(9 — B: (Smărăndiţa rîde.) / C,E: SMĂRĂNDIŢA: Ha, ha, ha... ce n-aş da să te-audă. || 11 — B: află / C',E: află el || 14 — B: are mult duh jC,E: îi foarte isteţ || 24 — B: SCENA XIV / C împrejurările în care s-a produs acest eveniment: .. Rusaliile, piesă originală de Alecsandri, satiră politică, care cu toate acestea nu a avut succes şi înţeleg prea bine aceasta; Alecsandri, cu ideea de a satiriza pe inimicii săi politici, a uitat cel mai principal lucru: că o piesă, mai înainte de orice, cată să aibă o intrigă şi un interes oarecare dramatic; piesa nu răspunde, cu toate acestea, deloc la aşteptarea generală. Millo îmi spune că Curtea, care a cerut cu stăruinţă ca să se reprezinte această piesă, în seara de reprezentare se temea ca piesa să nu fie fluierată." Alecsandri remaniase poate sau a remaniat ulterior piesa, cum se poate constata din compararea manuscrisului din 1860 cu ediţiile, dar numai în ceea ce priveşte stilul, intriga rămînînd aceeaşi. Reprezentarea şi tipărirea piesei în 1863 au stîrnit violente atacuri împotriva lui Alecsandri, în presa liberală, care îl acuza că ar fi ostil reformei agrare (cf. Independenfaromână, V, 1863, nr. 73,p. 290—292). De fapt, campania era îndreptată indirect împotriva lui Cuza şi era dusă de mai multe publicaţii: Nichipercea, Ţăranul roman, La voix de la Roumanie, Ateneul român. Rusaliile (intitulată la început Satul lui Cremine — cf. ms. B.A.R., nr. 809, f. 86r -10 lr, copie autografă a piesei, dăruită Academiei de I. Ghica apoi Rusaliile în satul lui Cremine şi, în fine, Rusaliile) s-a tipărit mai întîi în broşură separată (Rusaliile în satul lui Cremine. Vodevil într-un act Iaşi, Ed. T. Codrescu şi D. Guşti, 1863. Repertoriul dramatic), apoi în voi. II al Repertoriului dramatic (Lipitcrile satului. Rusaliile. Zgîrcitul risipitor. Ultra-demagogul. Ultra-retrogradul), Iaşi, Tip. Bermann-Pileski, 1863 şi în Opere complete, II, 1875, p. 687-729. VARIANTE ms 809 (A), Rusaliile în satul lui Cremine, 1863 (B), Repertoriul dramatic, Iî (€), Teatru, II, 1875 (D) 595, — A [titlul]: Satul lui Cremine. Farsă întru-n act. 1860 / B,C [foaie de titlu]: Rusaliile în * satul lui Cremine [titlul fals: Rusaliile] / D: Rusaliile [| 596, 1 — A,B,C: Personagiuri / D: Persoane |J 2-3— A: Galuscus (Ion Găluşcă) vechilul moşiei, j B,C,D: Galuscus [...] sat. || 4 — A: Răzvrătescu, sub-sub-prefect / B,C,D: Tachi Răzvrătescu, subprefect || 5 — A: vornic / B, C,D: vornic de sat [| 6—A: femeia / B,C,D: nevasta jj 933 S—A: Saftei. / B,C,D: Saftei, ţăran J| 9-10 — A : Ţărani, Lăutari / B, C,D: Un jandarm. Catrina, Ţărani, Ţărance [numai în B,C: 1860] || 597, 1—2 — A: Satul lui Cremine / B,C,D: Rusaliile. Vodevil într-un act. || 3—4— numai în D: (Scena [...] 1860.) || 5 — A,B,C: înfăţişează / D: reprezintă || 6—8 — A: gardul ogrăzii a casei boiereşti, cu o portiţă. / B, C,D: zaplazul [...] copaci. ]| 8-9—A: Pe uşa ei stă [...]. Acest han a fost rădicat / B,C,D: deasupra uşei este [____]. Această crîşmă a fost zidită || 12—17 — A: (La rădicarea cortinei se aude în cîrcimă cîntice de lăutari.) Suzana (toarce pe prispa casii din stînga) / B,C,D: Suzana [...] s-a-ntors! || 19 — A : satului sau cu un fecior boieresc / B,C,D,: satului |] 22 — A,B,C: 0 vadană. No-l/D: ş-o vădană; nu || 24—A: chiar de clacă / B,C,D: de clacă |] 598, 2 — 599, 33 — A: Suzana — Toader (ieşind din cîrcimă) Toader (cătră ţăranii din cîrcimă) : / B,C,D: Suzana, Ţărance [...] pe prag) ]| 598, 13—B,C:Altă ţărancă / _D: Catrina ]j 14—B,C: Cea dintîi / D: Întîia || 15—B,C: Cea de a două / D: Catrina || 16 — B,C: Alta / D: Întîia || 18—B,C: Alta j D: Catrina || 21—B,C: Cea dintîi / D: Întîia || 23—B,C: Alta j D: Catrina |] 28 — B,C: şi au / D: ş-o şi || 599, 10 — B,C: N.B. (Se / D: (Se || 600, 1 — A : ştiţi / B,C,D: vreţi || 4 — A : Suzano / B,C,D: Suzănică || 7—13 — A: Ionus Galiscus ... Ionus Galuscus... dracu ştie cum îl mai cheamă. Suzana: Ion Găluşcus. Toader: Ei... Ion Găluşcus... de cînd le vorbeşte sătenilor tot din carte şi le spune ba că-s strănepoţi de împăraţi, ba că se trag din Troian, ba că strămoşii lor au fost odată, stăpînii lumei... ţăranii au prins la nas. Şi cînd îi îndemn să iasă la lucru, ei îmi răspund că împăraţii nu lucrează... Suzana: Aşa... împăraţii şed la cîrcimă. / B,C,D: cuconu Ion [...] copiii? || 15-19 — A : sub-sub-prefectul şi le-a ameţit capul cu o mulţime de bazaconii de pe ceea lume... Ş-acu cînd li pomeneşti de boieresc, ei îţi răspund că pămîntu-i a lor, că moşia are să li se împartă şi că să mai facă şi boieriul boierescul că ei destul l-au făcut în viaţa lor. / B,C,D: subprefectu [...] mă! || 20-21 — A ; îi chiar [...] Cremine... vorba ceea... / B,C,D: i bine numit [...] Cremine? || 22 — A: Tocmai / B,C,D: Bine; || 24 — A: vor-nicie? / B,C,D: vornicie, bat-o pîrdalnicu ! || 25-26 — A : păcatele mele!... d-apoi / B,C,D: de dînsa ca de Satana, păcatele mele ! dar apoi || 27 — A : măi,/ B,C,D: oamini buni, || 28-30 — A: L-aş aduce, dar nu mă lasă dihania. / B,C,D: dacă l-ai [...] dihania! || 34 — A: vi e/B,C,D: cadă || 35 — A: teleagă a dracului, bărbate ?/ B,C,D: teleaga dracului. 60 I. 1 — A: Ionus Găluşcus / B,C,D: Ion Găluşcă || 3-16 — A: Mai dăunăzi vine storoşul cu o hîrtie în care se zicea că să serbăm cu solemnitate o zi 934 onomastică, nu mai ştiu care... Lasă că sosise poroncă a două zi după sărbătoare, dar apoi ne-am dus vro trei oamini la tîrg ca să cumpărăm solemnitate şi mastic... Mastic am găsit la băcălie, dar solemnitate, ce mîncare-a fi aceea, n-am putut găsi nici măcar la spiţărie. / B,C,D: Dar [...] digeaba. [5 — B: grăieşte / D: vorbeşte] \\ 18—29—A: N-am făcut nimic... Am ş-acu masticu pe poliţa casii. Ieri, altă hîrtie ca să ne apucăm de durat temniţă-n sat... Dl. Găluşcă ne-au vorbit un ceas de constituţi... / B,C,D: Am trimes [...] costituţi... j] 31 — A: moare? / B,C,D: moare, bărbate? [j 32 — 602, 3 — A : Ştiu eu ?... De putoare... ba nu... de pudoare... Suzana: Ha, ha, ha... Toader: Cică românul de-acu-nainte o să aibă amoare, o să aibă putoare. De înţăleg ceva să pier. (Scapă jos condicile şi hîrtiile de sub braţ.) Na... Suzana: Da ce-s aeste, bărbate? Toader: Ce să fie?... mai ştiu eu? Condici de însemnat toţi trecătorii pin sat... Tabloane de însemnat toate vitele de pe moşie... Potrocoale... de receseminţă... Dracu le ştie... ia... belele. / B,C,D: Poate că moare de curechi [ Ti: varză] [...] receseminţă. || 4 — A: ce nu legi / _B,C,Z).' leagă || 7 — A; tot trage / B,C,D: trage || 7—10 — A: femeiuşcă mea... (O dismeardă.) Că, zău, ştii una?... Mi-i grijă să te las tot singură... Suzana: De ce, bărbate? / B,C,D: sufleţelu [...] Todire-l.?[| 11—13 — A: că eşti tinerică, frumuşică, ai vină-ncoace... şi... Suzana (împingîndii-l / B,C,D: pentru că [...] îl împinge || 15 — A: (rîzînd): Ba, zău / B,C,D: Ba, zău || 17-603, 9 — A: Suzana: Aşa să trăieşti? Toader: Aşa să trăiesc... Suzano... / B,C,D: Suzana [...]■ Suzano... || 14-15 — A: (se apropie să o sărute): Porumbiţa mea... / B,C,D: (şter-gîndu-şi [...] jandarmul.) || 16 — A: SCENA III / B,C,D: SCENA IV |) 17 — A: Storoşul / B,C,D: Jandarmul || 19 — A: Storoşul / B,C,D: Jandarmul || 20 — A: Ce este, storoşe? / B: Ce este, jandarule? jC,D: Ce-i, jandarule? || 21-22 — A: Storoşul [...] (dă o hîrtie lui Toader şi iese.) / B,C,D: Jandarmul [...] Na-ţi-o. (Iesă.) || 24-25 — A: Ian să mai videm cejB,C,D: Să videm ce mai || 26 — A: Toadere? / B,C,D: Todirică? || 27-29 — A: dar mă duc la dl. Ionus Găluşcus... / B,C,D: Mă duc! [...] iată-1. || 30 — A: SCENA IV jB,C,D: SCENA V || 31 —-A: ogradă / B,C,D: casa boierească || 33—35 — A: (în parte): Admirabil!... redactorii acestui ziar sunt adevăraţi consecuinţi cu Brutus... Cetăţeni mari şi demni de laure... Critică tot şi cer republică... / B,C,D: Admirabil! [...] Admirabil! || 604, 4-5 — A : numesc / B,C,i): numesc din străbuni || 6—A: Transilvania / B,C,D: Dacia Transcarpatină || 7—8 — A: Galia / B,C,D: Gaulia pe timpul lui Cezar || 13 — A: cucoane / B,C,D: cucoane 935 Găluşcă || 14-18 — A : în sat să nu-mi ziceţi cucoane, pentru că astăzi nu mai există boieri şi boierii. Zi-mi frate Galuscus, căci astăzi / B,C,D: de cînd [...] fiindcă || 19 — A: zice şi j B,C,D: zice j| 22,-32 — A: Domnule e cuvînt latin... Dominus... Toader (în parte, Suzanei): îi trăsnit cu leuca. Galus.: Acum că ne-am dat esplicaţiunea necesarie... Ce vroieşti de la mine? / B,C,D: Acest cuvînt [...] voiesci? || 33-605,9— lipsesc în yî|]38 — B,C: trebuie / D: debe || 39 — B,C: Suzana (rîde cu hohot / D: Suzana || 10 — A: mulţămire. / B,C,D: plăcere. || 11—12 — A: vornicului jB,C,D: vornicului din satul lui Cremine || 13 — A: cu carăle la[...] trebuincios / B,C,D: la [...] necesariu || 17-18 — A: lemnilor menţionate. / B,C,D : materialului menţionat. || 18-19 — A: sub-sub-prefect / B,C,D: subpre- fect ]] 19-21 — A: destul de arbitrar!... Tocmai / B,C,D: arbitrar [...] Tocmai || 23—34 — A: o temniţă!... Asta nu provine decît din inimiciţia d-lui Răzvrătescu împrotiva mea... El vrea să mă ruineze... (Stă pe ginduri.) Toader: Ce zice în hîrtia ceea, domnule? Gaiaîsctîs (în parte)'- O!... ce idee!... (Tare.) Zice că fără nici o întîr-ziere să sară tot satul pentru ca să-mi culeagă îndată / B,C,D: construirea [...] culeagă || 35 — A: domnule, vorbeşte / B,C,D: cucoane, grăieşte || 36-37 —A : scot la boieresc. / B,C,D: scot azi la lucru boierescului. || 39 — A : Cole in / B,C,D: Fac cislă colea-n || 606, 1-2 — A : le grăiesc cum ştiu eu ./B,C,D: parlamentăm împreună. || 3 — A: Bine... (întră / B,C,D: îndată [...] duce || 6-9 — A: (văzînd pe Suzana.) Iată şi bela Suzană. Ce faci pe prispă, belă? / B,C,D: (Suzana cîntă [...] singurică? || 12 — A: (Oftînd.) Căci nu sînt j B,C,D: şi cu buzele! (Oltînd.) Căci nu sînt eu || 14-24 — A : ce te-ai folosi ? Galus. : M-aş face înadins nodoros, ca să mă disnozi cu buzele. Suzana (în parte): înghite, Găluşcă. / B,C,D: Ai vre să [...] nu eu. || 25 — A : SCENA V / B,C,D: SCENA VI || 28 — 607, 16 — A : încoace... Veveriţă: Ne cheamă dl. Găluşcă? Gal. : Eu vă chem, fraţilor, însă păn-a nu vă espune ceea ce am de espus, binevoiţi a vă aduce aminte că eu, fiind din Ardeal, mă trag de-a dreptul din generalul roman Galuscus şi că, în consecinţă, nu mă numesc Găluşcă, mai cu seamă că nu pot suferi găluşcele... nu-mi priesc... Acum, ascultaţi cu atenţiune, fraţilor romani. V-am luminat de mult asupra sorgintei voastre.., Sînteţi romani, strănepoţi al imperatorului Traian, anticii stăpî-nitori al lumei... In consecuinţă, vă îndemn, conform cu ordinul acesta a d-lui subprefect, să alergaţi îndată la cîmp pentru ca să-mi adunaţi pînea. Dixi! 936 Veveriţă: Bucuros, d-le Găluşcă... Gal. : Galuscus, frate Veveriţă, Galuscus. Veveriţă: Dar... însă ne temem de rusalii. / B,C,D; încoaci [...] rusalii. || 18-21 — A: Mai alaltaieri ele au rădicat un bou păn-în nori de nu s-au mai zărit, şi cică astă-noapte le-au văzut Gheorghi a Saftei primblîndu-se prin sat. Aşa-i Gheorghi [£: a Saftei]? / B,C,D: ardă-le [...] Gheorghi? || 23-24 — A: ca româncele. SuzaSa (lui Toader)'. Toadere... mi se pare că moş Veveriţă spune gogoşi. Toadkr: (încet Suzanei) '■ Aşa-mi pare şi mie./ B,C,D: şi se [...] boiereşti. ]| 25-26 — A grav!... j B,C,D: grav! uă... uă... uă... calamitate publică! || 28 — A: ele j B,C,D: dînsele || 29—31 — A: au prins pe Venus cu Apolon... adică cu mreje / B,C,D: a voit [...] mreje || 32 — A: şi pe I B,C,D: şi ]| 33-36 — A: ne^au ferit Dumnezeu, domnule! Gal.: (căinînău-i) : Sărman popul!... Şi-au uitat tradiţiunele !... (Tare.) I B,C,D: cucoane [...] antice! || 37-38-—A: le îneca. / B,C,D: apoi [...] baltă. || 38-608, 18 — A : faceţi şi voi... Luaţi un năvod cu voi şi mergeţi la lucru... Veveriţă: Bine, domnule... Iaca mergem... Hai, măi... Ţăranii: Hai... Gal. : Şi cătaţi, fraţilor romani, să nu rămîie nimic pe urmă. Vever.: Da cum, Doamne, iartă-mă!... Haide, fraţilor romani! Ţăranii: Hai. (Ţăranii intră iar în crîcimă.) Suzana (încet lui Toader)'. Toadere... fraţii romani au intrat iar în crî-cimă. Toader (la ţărani)'. Da încotro apucaţi, măi? Veveriţă (peprag): Să cătăm năvodul. ( Ţăranii rîd în crîcimă.) jB,C,D: facem şi noi [...] în crîşmă.) || 19 — A : iar jurnalul şi seamănă adîncit în cetire. Lăutarii cîntă în crîcimă.) Galuscus (în parte):/ B,C,D: jurnalul [...] citire) ]| 20-21 — A: energice !/ B,G,D: energice! ce logică invincibile! ]| 22-23 — A: articolului.) [...] mai nainte. / B,C,D: foaiei [...] la început. || 23-27 — A : O decadă, două decade, trei decade au trecut şi ministeriul încă nu au inovat reformele promise în programa sa. Conchidem că şi acest cabinet nou / B,C,D: Douăzeci [...] minister j| 29 — A: [ Românie / B,C,D: Patrie |] 29-31 — A : Frumos! [...] numai o greşeală / B,C,D: Sublim. [...] de tipar numai o singură greşeală || 33 — A: (Citeşte încet.) / B,C,D: (Citeşte.) || 34-609, 6 — A: (încet Suzanei): Suzano... Nu ne vede nime... ţăranii sînt în crîcimă... Dl. Găluşcă s-au îngropat în hîrtia ceea... Nu mi-i lăsa să mă-nfrupt cu-o sărutare? 937 Suzana: De ce nu, bărbăţele ?... Dă degrabă... Toader (vrînd s-o sărute) : Puiculiţă... / B,C,D: (viind [...] jandarmul.) || 7 — A: SCENA YljB,C,D: SCENA VII [| 8 — A : Storoşul / B,C,D: Jandarmul [şi în continuare la Iei] [[ 10—A: (cu mînie) [...] storoş, că nu-mi dă vreme să-mi sărut nevasta. / B,C,D: (supărat) [...] de jăndar. || 14 — A: birului. (Iese.) / B,C,D: birului || 15 — A : că n-am / B,C,D: n-am || 17 — A: şi sfertul / B,C,D: două sferturi || 19-28 — A: Toderică, pe bietul storoş că el nu-i vinovat... Du-te mai bine la dl. subprefect şi te tălmăceşte cu dînsul. Toader: Cum dracu nu m-o supăra dacă mă tot stînjeueşte... Suzana (dismierdîndu-l) : Lasă mai pe urmă, Toderel, că avem vreme... Aleargă acu la subprefect... Toader: Iaca mă duc numai într-o fugă şi vin îndată. (Iese, alergînd pin dreapta, în fund.) / B,C,D: pe bietu [.. ■] jandarmul.) || 29 — A: SCENA VII IB,C,D: SCENA VIII || 31-610, 19 — A : (cetind): Aşa ministru să aibă ţara... ca redaptorul... Ştiu că ar fi felice!... Suzana (se pune pe prispă, tor cînd; cîntă)-. Toarce, toarce, leleo, toarce, Păn ce badea s-a întoarce... Galuscus (tresărind) : Ce voce cîntă aici?... A!... Bela Suzana!... Suzana Vai, fuiorul mi l-am tors, Şi bădica nu s-a-ntors! Galuscus (în parte)'. E belă ca Aurora!... Ce pudoare în faţa ei!... E demnă de amoarea mea! (Se apropie.) Belă Suzană... Suzana (rădicînd capul) : Ce vrei, d-le Găluşcă ? Galuscus: Vreu să-mi permiţi ca să te admir, că eşti belă ca o columbelă. Şi amabilă ca o... Suzana: Nu te înţeleg... vorbeşte româneşte, că eu nu ştiu păsăreşte! Galuscus: Ah!... Se poate să nu ştie păsăreşte o turturelă... o filomelă ca d-ta? / B,C,D: (tresărind [...] în anima mea? || 21-28 — A: Ştivini, ivini, păvănă, săvănă, răvănă, ştevene ? Mivini, săvănă, pavana, revene, căvănă, e vene, ştivini, ne vene, buvunu, nuvunu... Galuscus (cu mirare): Buvunu, nuvunu?... Ce limbagiu e acesta? Suzana: Limba d-tale... N-o înţălegi? Galuscus : în van îmi tortur mintea ca să înţeleg... Buvunu, nuvunu nu aparţîn idiomului năciunei noastre. în consecuinţă mă găsesc într-o dificilă pusăciune de-a putea da o interpretăciune răciunală astor sclămă-ciuni... j B,C,D: Ştivini [...] răţională. || 33-34 — A: satisfacţie [...] 938 înţăles [...] A,B: grăieşti / B,C,D: mulţămire [...] priceput [...] C,D: vorbesci || 36-6 11, 9 — A : Ian ascultă, d-le Găluşcă, dacă ai de gînd ceva, vorbeşte-mi creştineşte, ca oaminii, că almintere om tot ciripi împreună până mîni dimineaţă... Chiar de flori de cuc. Galuscus: Ei, apoi, Suzano, dacă vrei să-ţi vorbesc în limba vulgară... ţi-oi spune get-beget moldovineşte că mi-eşti dragă şi că mă usuc de dor... Na... Suzana (în parte): Iaca tăciunele că s-au aprins. N.B. (Toader se arată în fund şi ascultă.) Toader (în parte): Ce vorbeşte oare Găluşcă cu Suzana? Galuscus: Suzano... eu sînt expeditiv ca strămoşul meu Galuscus... Ţ-am mărturisit că te am... Suzana : Mă ai ? Galuscus: Ba nu... te iubesc, vreu să zic... Răspunde-mi şi tu în scurt / B,C,D: greu [...] şleah || 12-13 — A: bună/ B,C,D: bună stropşitului || 15-20 — A : de a fi amoreză unui boier... O înţălegi singură cît e de mare... căci eşti femeie pricepută... dar apoi gîndeşte, Suzano, că eu, vechil, pot face mult bine sau mult rău / B,C,D: ce ar fi [...] pagubă || 24-26 — A : Suzano?... Răspunde, draga mea... Nu-ţi fie ruşine... j B,C,D: Suzănică [...] amoarei. jj 27 — A : Găluşcă... Ştiu eu ce să mai / B,C,D: ştiu eu ce să || 29 — A : depărtez de-acasă / B,C,D: depărtez j] 30 —A : furiş... / B,C,D: furiş la tine. Vrei? || 32-33 — A: la noapte?... Răspunde...1 nu fii cu sfială... / B,C,D: Suzano [...] simţiciunea. || 37-39 — A : astăzi... [...] şi vină... De te-a [...] ea. j B,C,D: mai într-amurgu, [...] şi dacă te-a şi [...] Ileana. || 6 12, 1-2—A: Minunat!... Perfect!... Suzano, am să-ţi aduc o păreche de cercei... / B,C,D: Perfect [...] Venus. ]| 3 — A: (viind în scenă) [...] (Cu mînie.) / B,C,D: (în parte) [...] (Vine în scenă.) || 5 — A : (furios): Ce / B,C,D: Ce || 8-12 — A : Galuscus: Ce? Toader: Că eşti un... Galuscus: Ce? Toader (dămolindu-se) : Nimic... j JJ,C,D: Suzana [...] că ]| 14-16 — A: Mă duc... rămîneţi sănătoşi... (Iese.) / B,C,D: d-nul [...] fund.) || 17 —• A : SCENA VIII j B,C,D: SCENA IX || 23 — A : Şi încă îl şi sfătuieşti cum să vie acasă la tine, fără ca să-l cunoască nime? Suzana (rîzînd): Da de unde ai j B,C, D: Suzana... ai || 27 — A: bun [...] rîsul / B,C,D : om [...] batgiocura || 29 — A : altele... Şi... na, c-am păţit-o / B,C,D: altele j| 32 — A : (plîngînd mai tare) / B,C,D: (bocindu-se) t| 34 — A: (cu blîndeţe): Linişteşte-te / B,C,D: Linişteşte-te || 35—37 A: Să te dai în dragoste cu Găluşcă?... Ţie îţi pare-o glumă? j B,C,D: să- 939 [...] tine! [| 6 13, 1-2 — A : Da [...] vrut / B,C, D: Dacă [...] vrut numai |j 4-5 — A: Aşa... că parcă n-am auzit eu... n-am văzut eu... / B,C,D: Ian [...] eu... || 8-20 — A : Dl. Găluşcă are să se primble la noapte prin sat îmbrăcat femeieşte, şi de vrei să-i pui minte-n cap, fă pe ţărani să creadă că-i rusalie şi-l luaţi la hăituiala... Toader (rîzînd şi plîngînd)'. Ira!... bine zici, nevastă... jB,C,D: Bărbate [...] (Rîde.) || 23-24 — A: n-oi mai greşi de-acu-nainte / B,C,D : de-acum [.-.] surd. )| 26 — A: cu o sărutare / B,C,D: c-un sărutat || 28— 29 — A: (vrînd s-o sărute): Bunicica mea / B,C,D: Găinuşa [...] jandarmul. || 30-31 — A: IX [...] Storoşul j B,C,D: X [...] Jandarmul || 32—A: Storoşul / B,C,D : Jandarmul || 33 — A : Bată-1 [...] storoş/ că / B,C,D : (furios): Bată-1 [...] jăndar j| 35-614, 2 — A : Toadire... O poroncit / B: Toadire [...] poroncit 1)2-3 — A: ţăranii / B, C,D: sătenii || 4-A: (Suza-nei, după ce au ieşit storoşul:) / B,C,D: (Suzanei.) || 4—5 — A : nu / B,C,D: ce nu |j 6 — A: Storoşul (intrmd) [...] degrabă / B,C,D: Jandarmul (întor-cîndu-se [...] iute | 8-9 — A : Mă [...] se porneşte şi întră / B,C,D: Of! mă [...] întră || 10-11 — A: (apucîndu-se iar de tors pe prispă) [...] ştiu... / B,C,D: (singură) [■..] ştiu. (întră în casă.) || 12 — A: X/ B,C,D: XI || 13 — A: Răzvrătescu / B,C,D: Răzvrătescu (întră prin fund cer-tîndu-se) || 14 — A: (în culise): Ba/J3,C,D: Ba || 16-17 — A: (întrînd odată cu Răzvrătescu pin dreapta, în fund): Ba [...] injusticiune / B,C,D : Ba [...] vexăciune intolerabilă || 18-20 — A : Ba-i plăti cu nepus în masă, ca această, contribuţie au fost / B,C,D: Domnule [...] lege || 21-31—A: informat că toţi proprietarii au să plătească 5 la sută din venitul lor. Gal. : Prea bine... însă eu nu-s proprietariul aceştii moşii... Eu sînt numai un vechil... Răzvr. : Ba eşti tovarăş cu proprietariul şi, prin urmare, răspunzător de toate. Gal.: Racionamentul d-tale este eronat, d-le Răzvrătescu... Legea specifică cualitatea de proprietar... în consecuinţă mergi de te înţelege cu proprietariul... Razvr. : Vorbă-i?... Oi alerga eu cîmpii în bobote!... Am venit aice şi nici mă întorc la subprefectul pănă nu mi-i număra banii contribuţiei. Gal.: Dacă-i pe asta... îi aştepta mult pănă-i videa para de la mine. Răzvr.: Zău?... / B,C,D: negreşit [...] Aşa? || 27 — B: un vechil / D: vechil || 32 — A : nu vreu [...] seamă, dl. meu / B,C,D: vreu [...] seamă || 33-615, 23 — A: dar nu ştii cine sînt eu? Gal.: Ba ştiu că eşti dl. Răzvrătescu. Răzvr. : Dl. Răzvrătescu, sub-sub-prefect, adică al 57-le parte din guvern... Eu cercetez, giudec, hotărăsc şi împlinesc cum îmi place. Şi, prin urmarej 940 Wf£}t£8m îţi poroncesc în numele Convenţiei să plăteşti soma contribuţiei ce cade pe moşia asta, căci, la dimprotivă, voi fi silit a te / B,C,D: se [...] voi [| 25-26 ■— A : încît / B,C,D: aşa încît [] 27—28 — A : (exasperat): Eşti un tiran. / B}C,D: Ce-aud [. -.] inquisiciune ! || 30 -—-A: Eşti / B,C,D: (furios): Eşti [[ 32 — A; Eşti/£,C,D: (esasperat): Eşti || 34-6X6, 5 — A: (în parte.) Şi eu, la noapte, am promis Suzanei... ( Tare.) Domnule, eşti un Caracal şi am să mă plîng ministrului... Răzvr. : Plăteşte ş-apoi te-i jâlui cît ţi-a plăcea. Gal.: O! Lipsă de pudoare! O ! execrăciune ! O! abominăciune !... Hai, domnule, să-ţi număr banii... dar să ştii că am să dau protestăciune asupra unei violaciuni ca aceasta. (Iese prin dreapta.) Suzana: Ha, ha, ha, că mare poznaş îi tăciunele. Răzvr.: Cine rîde? (Vede pe Suzana.) Iaca, iaca!... frumuşică româncă... A cui eşti, leliţă? Suzana: A lui Toader, cucoane. Răzvr.: A vornicului? Suzana: Aşa, de nu ţi-a fi cu bănat. Răzvr. : Nicidecum... dimprotivă. Galus. (dintre culise) : Vii astăzi,' sbirule ? Răzvr. (ieşind)'. Iaca vin, filosofule. (Iese trimeţînd cu mîna o sărutare Suzanii.) Suzana (rîzînd)'. Zău!... Da pe aista ce l-au apucat?... Adică mare dişănţaţi sînt unii oamini... (Cîntă încet:) Toarce, leleo, toarce, toarce/ B,C,D: Răzvrătescu [...] slăbesc ||’6— A: XI/ B3C,D: XIIj| 7-8 — A: Toader, Ţăranii (ieşind din crîcimă) (începe a însera) / B,C,D: Răzvrătescu [B: şi Ţăranii] [...] Galuscus ||9-—A: (pe prag): Da [...] subprefectul... Mai lăsaţi cea băutură... / B,C,D: Da [...] subprefectu || 10 — A: Venim [...] încet/BtC,D: Iaca venim [...] încet, vornice || 12-617, 11 —A: Gheorghi: Badea Toader, de cînd îi vornic, parcă l-au umflat rusaliile... Veveriţă: S-o făcut iute ca pipăruşul cel roş... Gheorghi: Apoi dă... ce să zici... om a stăpînirei... Toader: Ian lăsaţi gluma, oamini buni... că de m-au umflat sau ba rusaliile pe mine, asta să vede, dar ferească sfîntul să n-o păţească vreunul din noi... Cică cu adevărat s-au arătat două rusalii în sat... ele au mers în grădina lui Pricopi de n-au lăsat o buruiană teafără... Au dat tot la pămînt... 941 Gheorghi: Da le-am văzut eu cu ochii, oamini buni... astă noapte... pe lună... Nu ştiu ce dracu le apucase că se săruta împreună foc... Toader: Că nu le-ai văzut numai tu, Gheorghi; le-au zărit şi Suzana... Aşa-i, nevastă? Suzana: Aşa, bărbate... ia, cole, pe piaţă... Toader: Auziţi, mă?... Trebuie să ne gîndiin a ne dizbăra de ele, că, de n-om lua vro măsură... om păţi-o rău cu toţii. Veveriţă: Ştiţi una?... Hai să ne punem la pîndă la noapte, cu un năvod, cum au zis dl. Găluşcă, şi să le prindem ca nişte prepeliţe. Toader: Bun... aveţi năvod? Veveriţă: Are Constandin păscariul... Cum a înnopta, ne-om ascunde cu toţii cole în crîcimă. Şi cînd le-om zări... Zvîr cu năvodu peste cap... Toader: Tăceţi că vine subprefectul. SCENA XII RĂZVRĂTESCU, TOADER, SUZANA, ŢĂRANII Răzvrătescu (în parte): O plătit strigoiul rîzînd mlnzeşte şi ameninţîn-du-mă că a scrie ministrului... Lasă că l-oi pune eu la cale bine... (Văzînd ţăranii.) Ha, ha, v-aţi adunat, oameni buni? Vever. : Ne-am strîns cu toţii, cucoane... Am lăsat lucrul ş-am alergat... după cum ne-au poroncit vornicul. Răzvrăt. (în parte): Bărbatu româncuţii celia... Să-i caut vro treabă ca să-l depărtez din sat în astă noapte... (Tare.) Vornice... Toader: Aud, cucoane... Răzvrt. : Ai mai strîns ceva din banii birului? Toader: Ba nici a treia parte, că n-au oaminii de unde se plăti... îs lipiţi pămîntului... Răzvrt.: Bine, bine. Vornice, porneşte acu îndată cu banii cîţi i-ai adunat şi să-i duci la sămişie... Auzitu-m-ai?... Acu-ndată. Toader: Nu s-ar putea, cucoane, să lăsăm pe mîni dimineaţă? Răzvr. : Nu, măi badeo, că ne scot sufletul de la Iaşi pentru bani. Haide... pornit-ai? Toader: Pornit, pornit. Să zic numai două vorbe nevestii. Suzana (încet): Te duci, Toadere? Toader (încet) : Mă duc păn-în capătul satului şi mă-ntorc înapoi pe după. ţarină. Suzana: Mergi sănătos, bărbate. (Tare.) Toader: Rămîi sănătoasă, uevastă. (Vrea să o sănite.) 94 2 Răzvr. : Da nu te-ai mai dus azi ? Toader (făt-a apuca să sărute pe Suzana): Iaca mă duc, mă duc... Ard-o focul, vornicie! (Iese.) N.B. (Suzana intră în casă.) SCENA. XIII RĂZVRĂTESCU, ŢĂRANII, GALUSCUS (se arată la portiţă) Veveriţă (lui Gheorghi, încet): Oare ce a să ne mai cînte suprefectul ? / B,C,D: Răzvrătescu [...] spuie? || 13 — A: mari / B,C,D: mari şi late || 14 — A : Ascultaţi cu luare-aminte şi urmaţi întocmai după cum v-oi povă-ţui eu, prietinul vostru, părintele vostru... / B,C,D: Eu [■..] tată! || 16 — A: sau jB,C,D: ori (( 17-18 — A: domnule [...] vrut Dumnezeu/ B,C,D: cucoane [...] dat tîrgu şi norocu, vorba ceea. || 20-618, 13 — A: drepturi cetăţăneşti şi-n acea stare de opresie in care aţi zăcut s-au stins în inimile voastre scînteia arooriului de Patrie... aţi perdut demnitatea de om îiber... aţi uitat cine şi ce au fost strămoşii voştri... Şi cînd auziţi de Ştefan-Vodă şi de Mihai Viteazul, voi credeţi că-s poveşti... Veveriţă: Oare ce zice, măi Gheorghi? Gheorghi: De-1 înţăleg să fiu ca dînsul. Răzvrăt. : Iată ce au produs tirania ce v-au plecat capul de atite secole !... Dar, în sfîrşit, ziua dreptăţii s-au rădicat pentru români!... Cel asuprit va scăpa de asuprire, cel sărac va avea partea Iui pe astă lume, căci destul e, oameni buni, de cînd sînteţi sclavi!... destul de cînd sînteţi vitele unui stăpîn nemilostiv... Acest pămînt brăz-duit cu minele voastre şi udat cu sudoarea voastră este avutul vostru, căci l-aţi răscumpărat de sute de ani cu munca şi, prin urmare, voi sînteţi adevăraţii proprietari, iar nu stăpînul ce v-au schinjuit păn-acum. Galuscus (la portiţă)-. Ce zice nebunul? Răzvrăt. : Moşiile deci au să se împărţească pe la ţărani, pentru ca fiecare român, avînd patru fălci de loc a lui, să se lege cu inima de ele şi să ştie a le apăra cu sîngele lui cînd le-ar călca duşmanii... Vă vine Ia socoteală aşa, oamini buni? Veveriţă: Ne-ar vini, domnule... dar să-mi dai voie a face o întrebare... adică să nu bănuieşti... Răzvr. : Spune, spune, moş Veveriţă, că d-ta eşti om iscusit. Vever, : Patru fălci de pămînt îs bune, acu deodată... dar mai pe urmă, cînd ne-or creşte copiii mari, le s-a da şi lor, la fiecare, cîte patru fălci? / B,C,D: fraternitate [...] lor [£(.• lor de fiecare] [...] fălci? || 16-17 — A: domnule, adică să nu bănuieşti... De unde în ziua de astăzi toţi copiii noştri sînt siguri că proprietariul le-a da fiecărui 943 cîte patru fălci întregi, ei or să fie mărginiţi a avea numai cîte o bucăţică de loc din pămîntul părintesc... Ră tocmală... aşa-i, oameni buni? Ţăranii: Aşa! / B,C,D: dac-aş [...] falce? |j 21 — A: Gheorghi a Saftei? / B,C,D: Gheorghi? || 22 —, /: Formă ră. / B,C,D: cumătri? [...] ră. || 23-38 — A : P că n-o să mai faceţi boierescul. Asta vă place ? Ţăranii: Ne place. Răzvr. : 2° — că o să fiţi de capul vostru. Şi asta vă place ? Ţăranii: Şi. Răzvr. : 3° — că s-au rădicat bătaia. Ţărani r (veseli) : S-au rădicat bătaia?... Ura!... (Sar şi-şi dau pumni de bucurie.) Măi, s-o rădicat bătaia... Răzvr.: Dar, oamini buni!... Şi să ştiţi bine că dacă ar îndrăzni să rădice mîna asupra voastră vreun fecior boieresc, sau chiar vătavul, sau chiar vechilul moşiei, sau măcar însuşi proprietariul, voi să alergaţi îndată la mine ca să vă fac dreptate, căci eu sînt al 57-le parte din guvern. Eu cercetez, giudec, hotărăsc şi împlinesc cum îmi trăsneşte pin minte. Aţi auzit? Ţăranii: Am auzit, domnule. Răzvr. : Videţi, oamini buni, că eu vreu să vă rădic din îngiosirea în care aţi zăcut. Prin urinare, să cuvine ca şi voi să adoptaţi cu bucurie reformele ce au a se introduce în ţară. Aşa, de pildă... trebuie să lăsaţi tot lucrul baltă... fie chiar culesul pînii de pe cîmp... Şi să vă duceţi cale de zece poşte ca să căraţi lemn pentru duratul unei temniţi... căci voi astăzi sînteţi liberi... scăpaţi de ruşinea bătăii... Vever. : Să durăm temniţă în satul nostru ?.../ B,C,D: (citind) [...] noi?... || 619, 1-2 — A: duratul / B,C,D: clădirea || 4-5 — A: Ce-a fi ş-acela cumim, Gheorghi a Saftei? / B,C,D: (lui [...] Gheorghi? [| 6-7 — A: unu, cnm altul. / B,C,D: una [...] me. || 9— A: şcoli / B, C, D: şcol-săteşti || 10-11 — A : a ceti istoria ţării şi să cunoască cine-au fost Ştefani Vodă... Bune-s toate aceste? / B,C,D: carte [...] buni? [[ 12 — A : Bune... / B,C,D: Bune, cucoane. || 13 — A: mijloace, domnule / B,C,D: mijloace |i 17-18 — A; întindeţi vorbă lungă / B,C,D: lungiţi vorba || 19-20 — A: domnule, îi păcat / B, C,D: cucoane [...] anului. || 21 — A: apoi / B,C,D: măi badeo || 22 — A: dos, măi badeo / B,C,D: dos || 23 — A: cînd oi apuca cel harapnic... v-oi / B,C,D: v-oi || 24-25— A: (în parte): Cică bătaia-i rădicată / B,C,D: (pe[...j bine!... || 26—A: Pornit-aţi / B,C,D: Pornit-aţi azi || 27 — A : sîntem / B,C,D: sîntem oamini || 29 — A : fund.) / B,C,D: fund în stînga.) || 30 — A: (în parte) / B,C,D: (cu aer de triumf) |j 32 — A: (ieşind de după portiţă) / B,C,D: (viind [...] Răzvrătescu) || 944 34— A: sătenilor şi declar / B,C,D: fraţilor [...] declă răciune || 36-37 — ^4inspirăciunele revoluţionare a unor inimici perfizi / B,C,D: inspiră-ciunei unor utopişti ţ) 38 — A,B: Merg să expeduiese / C,D: Mă duc să espedez || 39-40 — A : (întră în ogradă.) / B,C,D: ca să [...] fatal. [[ 620, 1-16 — A: Du-te pîrlii, pedantul e. I B,C,D: Ai adus [...] Balamu-ciune. || 17 — A : XIV / B,C,D.- XIII || 18-19 — A: (ieşind din casă) / B [: şi], C,D: mai pe urmă Catrina şi Safta || 20-21 — lipsesc în A |] 22-23—-A : (Strigă:) / B,C,D : (Caută pe-mpregiurul casei.) ţţ 2,3 — A : piu. (Umblă pe după casă.) / B,C,D: pui, || 24—A: (în parte): Iaca / B,C,D: Iaca jj 25 — A: neamului românesc / B,C,D: neamului || 26 — A: Nu-i / B,C,D: (viind în scenă): Nu-i ]] 28 — A : înaintindu-se / B ,C,D: înaintînd || 32-33 — A: alergat. / B,C,D: alergat [...] fugă. || 62 1, 1 — A: Ha, ha, ha... Nu-mi spui că eşti hîtru?... Dacă de / B,C,D: Iaca [...] Dacă [B; Dacă de] || 5 — A : Umblă / B,C,D: Caută || 7 — A : (împingîndu-1) / B,C,D : (res-pingîndu-1) || 8 — A: că doară nu-s de jac / B,C,D: doar [...] jac || 9-10 — A: Nu eşti de jac, da mi-eşti pe plac... Cum te cheamă? / B,C,D: Ţara [...] me!... || 11-17 — A: Suzana. / B,C,D: Ţi-oi fi [...] ierţi. || 23-24 — A : argatului / B,C,D: argatului [B: N.B.] (Catrina [...] ascultă.) || 28 — A : că]B,C,D: aşa, că j| 33 — A: făcută. / B,C,D: sfîrşită. || 35 — A: Vai de mine!... Unde te duci... te-or / B,C,D: Ho, ţară!... că te-or || 38 — A: într-un tîrziu / B,C,D: tîrziu || 39 — A : (ruşinîndu-se): Apoi / B,C,D: Apoi ||40-622, 2 — A: Răzvr.: N-ai grijă... L-am trimis la tîrg şi de-abia mîni pe-amiazi s-a întoarce acasă... / B,C,D: CatriSa [...] tîrg. || 3 — A : Zău?... Săracu bietul / B,C,D: Sărmanu || 8 — A: Răspunde, Suzănică, că ţi-oi aduce nişte şiraguri de mărgele, de ţ-or lua ochii!... Să vin?... / B,C,D: Să-ţi aducă [...] mărgele? || 9 — A: Vină... că văd eu că nu/ B,C,D: Adă [...] că nu || 10 — A: însă / B,C,D: dar || 11-12 — A r nime?... / B,C,D: nime? [.. •] Cum? || 15—A: n-a băga de seamă./ B,C,D; a crede că-i Ileana. |[ 16-17 — A: şi duc ca să mă-mbrac cu / B, C,D: duc să-mi pun || 21-30 — A: Aşteaptă-mă cu alivenci, sufleţele. (Iese pin fund.) / B,C,D: Mă duc [...] dreapta.) ||| 31-32 — A: Atunci s-agiungi tu cînd îi mînca alivenci de la mine, mangositule! j B,C,D: Ha [...] mine... || 33 — A : degrabă / B,C,D: curînd || 34-35—A : ceea /' B,C,D: cu puii || 623, 1-4 — lipsesc în A || 5 — A: XV / B,C,D: XIV || 6 — A: fund, din stînga / B,C,D: fund || 7 — A: şi năvodul / B,C,D: năvodu|| 7-8 — A: De-acu hai să ne aşezăm la pîndă cole în crîcimă. / B,C,D : Viniţi [...] pîndă... j] 10 — A : dă-le-ncolo... / B,C,D: cată-ţi [...] Gheorghi. || 13^—A: treabă / B,C,D: nevoi 1| 14-24 — A: Măi, da-i privighitor, îi sub-subprefect, om a stăpînirei,IB,C,D: [B: Gheorghi] Vasile [•■ ■] frate. || 26 — A: zilele / B, C,D: lunele |j 29-37 — A: Ţăranii: Haide... 945 {întră în crîcimă.) / B,C,D: Gheorghe [...] înnopta.) ]] 624, 1 — A: XVI I B,C,D: XV ]| 7 — A: Iată-mă-s. / B,C,D: Iată-mă-s. (Intrînd în casă.) ]] 9-10 — A: (Intră în casă şi se aude sărutînd pe Suzana. Pe urmă se pun amîndoi la fereasta casii de privesc ce se petrece pe scenă. / B,C,D: (închide [...] rîsete.) || 11-22 — lipsesc din A [J 24-25 — A: (iese din ogradă, îmbrăcat femeieşte ca ţărancele şi purtînd o furcă) / B,C,D: (îmbrăcat [...] boierească) || 25 — A : ministrului / B,C,D: domnului ministru || 26-27—A : şi [...] oare îmi / B,C,D: ş-acum f...] oare || 27 — A: anima / B,C,D: anima mea || 28-29 — A: şi nu am putinţă [...] genunchii.) / B,C,D: încît n-am sforţa ca [...] gen-oncMi.) Ce || 625, 2-3 — A: Galuscus, Ţăranii (la fereasta crîcimii), Toader şi Suzana (la fereasta casii) / B,C,D: Ţăranii [. •.] lor) |[ 4 — A: (Se retrag de la fereastă şi iese.) / B,C,D: gătiţi năvodu. (| 5-6 — A; Ha, ha, ha... Ce bine-i şăde catrinţa... / B, C,D: ce [...] ha.|] 7-9 — A: Haide.../ B,C,D: O! [...] amice!... (| 11-12 — A: femeieşte, vine iute din fund. Se aude hămăind între culise.) / B,C,D: ca o [...] dreapta.) J| 13-15 — A: Tio, haită... Tio... Era să mă mănînce cînii!... Ce j B,C, D: (alungat [...] Ce |] 17—19 — A: (se obser-vează puţin amîndoi.) Veveriţă (pe prag): Aţineţi-'vă, / B,C,D: Ah! [...] Aţineţi-vă ]) 21—A: Toader: Zău! Da ceelaltă cine-i? Suzaîja: Subprefectul... taci... Răzvrt. (lui Galuscus) : j B,C,D: Răzvrătescu (apropiindu-se) |[ 22 — A : (lui Răzvrătescu): Pst... / B,C,D: Pst... (| 23—29 — A: Răzvrătescu şi Galuscus (în parte): Ea-i! (Se reped de se-mbrăţişează si sc sărută de multe ori.) j B,C,D: Răzvrătescu: Ea-i! [...] musteţi! î| 30-31—A: (Se apropie încet cu ţăranii.) Razvrăt. (în parte) : Are barbă! Gal. (în parte) : Are musteţi! / B,C,D: să ne [...] gata.) || 32-626, 4 — A : în braţe pe Galuscus): Spune-mi cine eşti că te sfărîm în braţe. Gal. (asemine) : Te sfid... Razvrăt. B: ni-ţi face / C; să ne faceţi || 30 —A,B: cu toţii / C: toţi [[ 36 — A,B: N.B. jLocsiţa se / C: Luxiţa j| 38 — A,B: N.B. Locsiţa/C: Luxiţa \\4Q—A,B: (în parte.) / C: (în taină.) || 747, 11 — A,B: dacă / C: dacă-mi f[ 21 — A,B: note / C: nişte note || 749, 18 — A,B: lui /C: cătră || 752, 24-25 — A,B; de spoie- lele şi de / C: spoielele şi || 754, 16-—A,B: şi cu / C: şi || 755, 5-—~AtB; ; lui / C: cătră || 757,r 3 — A,B: îl cunoşti / C: cunoşti|| 37 — A,B: culegînd/C: ridicînd |j 758, 18 ~A,B: lui / C; Cătră |] 759, 18 —A,B: De departament! / C: Departamentului! |] 19 — A,B: Şi ele teatru! / C: şi al Teatrului Naţional! |] i PARACLISIERUL sau FLORIN Si FLORICA (p. 761) i ! Comedia a fost scrisă la Mirceşti, probabil în iarna 1863—1864., cam în acelaşi timp cu cînticelele Chiriţa în voiaj, Barbu Lăutarul şi La Bucu-| reşti. Dealtfel, Paraclisiervil s-a şi reprezentat pe scena Teatrului Naţional ; din Bucureşti în aceeaşi perioadă (februarie şi martie 1864) cu Chiriţa în voiaj şi Barbu Lăviiarul (cf. şi G.'C. Nicolescu, op. cit., p. 454; Ioan Massoff, op. cit., II, p. 103). 977 Creată pentru un public nepretenţios, realitate de care Alecsandri era conştient, piesa are o intrigă uşoară, amuzantă, aducînd însă pe scenă şi aspecte ale vieţii sociale contemporane, atît rele cît şi bune: parvenitismul, dar şi înscrierea în oastea naţională, Ch. Drouhet scoate în relief raporturile care există între această „operetă într-un act" a lui Alecsandri şi Les Marionettes ou Un jeu de la fortune de Picard, o piesă datîud din 1806 şi figurînd mereu în repertoriul Comediei Franceze în prima jumătate a secolului al XlX-lea. Comedia se remarcă îndeosebi prin dibăcia construcţiei, care a dat nu sfere la mecanismul întregului repertoriu al lui beri De (op. cit., p. 213). Alecsanari, spectator asiduu al Comediei Franceze cînd se afla la Paris, va fi cunoscut şi această piesă, ceea ce explică asemănarea dintre ideea dramatică a autorului francez şi cea a scriitorului nostru (ibidem, p. 215). Piesa a avut un succes deosebit în rîndurile publicului din Cernăuţi, unde s-a jucat de trei ori în stagiunea 1864—1865 (v. A. Hurmuzachi, Teatrul naţiunal din Cernăuţi, în Foaia Saţietăţii..., I, nr. 1, 2, 3, 1 martie 1865, p. 100—101). în trecere spre Paris, în dec. 1866, Alecsandri împărtăşea soţiei sale, rămase acasă la Mirceşti, constatările măgulitoare pe care avea prilejul să le facă în acest oraş: „Aice — îi scria el — piesele mele de teatru au produs un efect extraordinar; toţi cîntă cîntecele din Florin şi Florica" (cf V. Alecsandri, Scrisori, p. 259). Dealtfel, piesa îi fusese solicitată scriitorului de Alexandru Hurmuzachi încă de la începutul anului, pentru a o publica în Foaia Soţietăţii.. ., iar acesta îşi dăduse bucuros consimţămîntul: „Primesc cu mulţămire ca să se tipărească Florin şi Florica în Foaia Bucovinei" (cf. scris, datată: „Mirceşti, 20 maxt. 1866“ —în V. Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, p. 163-164). S-a publicat în-Foaia Soţietăţii..., II, nr. 4, 1 apr. 1866, p, 107-138, apoi în Opere complete, II, 1875, p. 893-933. VARIANTE Foaia Soţietăţii ... (A), Teatru, II, 1875 (3) 763, 1-3 — A: Florin şi Florica/ B: Paraclisierul sau Florin şi Florica || 4 — A: în 1 act de V. Alecsandri / B: într-un act ]| 5 — numai în-i? j! 6 — A: înfăţişează [...] zaplaz / B: reprezintă [...] zaplaz (uluci) |] 11 — A : sunînd /B: cîntînd || 14-15 — A: demîncat / B: de-ale mîncării || 24 — A : că m-au păcălit dracul / B: m-o pîcîlit drăcoaica j[ 765, 29 — A : văr-sîndu-i / B: tornîndu-i [| 33 — numai în B: (împreună.) ]| 766, 27 — A : tu zice / B: zice tu || 768, 21 — //: (N.B. Se/B: (Se 769, 11 — A: gîngav 078 .şi cepeleag / B: gîngav |] 77 1, 22— A: (N.B. Se / B: (Se || 772, 8—A; acompaniare / B.' acompanement || 774, 14 — A: vreie a căta /B: cate |j' 24 — A : că m-aş / B: m-aş || 32 — A : în piaţă / B: pe uliţă || 775, 9 — ^4 ." aruncată jos / -B; jos. j| 19 — /î : din / prin [] 777, 5 — ^4 : în / B: din |[ 26 — ^4 : că bine / .R: bine || 778, 22 — /I : de protecţie / B: protector || 782, 16 — A : prostul / B: prostia || 783, 9 — A : iau / B: cu || 784, 22 — Al pe astă una I B: pentru astă |[ 786, 3 — A: că te-oi lua/ B: să te ieu [[ 790, 2 — A: norocul / B [greşit]: nonoru || 25 — A: militară / B: nouă || 791, 12 — A: un şip / B: o sticlă |j 19 — A : şipul / B: sticla || 792, 28 — A : desperat jB: deznădăjduit || 794, 17 — A: Perdeaua / B: Cortina || DRUMUL DE FER (p. 795) Comedia a fost scrisă în iarna 1865—18661a Mirceşti, după cum reiese din scrisoarea adresată de scriitor lui Alex. Hurmuzachi la 20 martie 1866 (Drumul de fer făcea parte din „rcdul iernii"). G. C. Nicolescu (op. cit., p. 488) e de părere că la această dată piesa se afla încă în lucru. Tema ei era legată de o problemă deosebit de actuală în acel moment: construirea de căi ferate la noi, foarte necesară pentru prosperitatea ţării, întîm-pinată însă cu ostilitate de mulţi, care nu voiau să vadă în aceasta decît că le erau ameninţate unele interese mărunte şi imediate. Plecînd de două ori din ţară după aceea (din dec. 1866 pînă în august 1867, apoi din cctombrie pînă în decembrie 1867), probabil că Alecsandri nu avusese vreme să se mai ocupe de această piesă. în ianuarie 1868 însă 0 predase lui Millo, care a şi prezentat-o în acea stagiune pe scena bucu-reşteană: „Te vestesc că am trimis lui Millo o noutate potrivită împrejurărilor, intitulată Drumul de fer — îl înştiinţa scriitorul, aşezat din nou pentru iarnă la Mirceşti, la 18 ian. 1868, pe Pantazi Ghica, — Te vei duce s-o vezi, nu-i aşa ? şi îmi vei spune părerea dumitale" — nu uita el să adauge (cf. V. Alecsandri, Corespondenţă, p. 178). Piesa se va publica în anul următor în Convorbiri literare, III, nr. 15, 1 oct., 1869, p. 245-251; nr. 16, 15 oct. 1869, 'n. 269-277, apoi în Opere complete, II, 1875, p. 935-982 (unde indicaţia că acţiunea piesei se petrece în 1868 este greşită). VA-RIANTE Convorbiri literare (A), Teatru, II, 1875 (B) 797, 2 — A : în 1 / B: într-un [| 3-4 numai în B |] 800, 8 — A : tu la / B: tu-n || 19 — A : doarme boieriul / B: boieriu doarme || 37 — A : e / B: îi j| 80 1, 19 — A : îs / B: sînt || 803, 10 — A : mea în Iaşi / B: me [| 12 — A : 979 te-au / B: te~o [eratei îndreaptă; te-ai] || 804, 15—A : tătîni-meu / B: tatălui meu || 22 — A : pachetul îl / B: cărţile [...] le || 24 — A: v-a văp-sit I B: -v-o zugrăvit || 30 — A: pachetul / B: cărţile || 805, 23 — A: Kir Manoli jB: Manole |j 806, 14 — A: vre/B; Voieşte |j 29 — A: îi/ B: ei îi I! 811, 1 — A: 50/ B: cîte 50 j| 24 — A: vrea, j B: Voieşte ||813, 13 — A : de acele / B: de-aceste || între r. 15 şi 17, erata din B plasează indicaţia; (Arie din „Domino noir" : „Ah ! quelle nuit!") || 8 15, 13 — A : Ei, mă ştiu / B: Ei! [erata îndreaptă: Eu,] mă ştii || 19 — A : porumbaşi / B: hulubaşi || 32 — A: caleştii / B: trăsurii ]|816, 4 — A: vrea j B: Voieşte || 13 — A: îşi aducea / B: Aducea j| 20 —A,B: mîna Caliopeî [erata din B îndreaptă: pe Caliopi] |j 27-28 — A: Ia priveşte/B; Priveşte |[ 31 — A: că-i jB: că-i preajj 817—între r. 11 şi 13, erata din B plasează indicaţia: (Arie din „Dame blanche": „D’ici voyez ce beau domaine") || 19 — în A, la acest vers este indicaţia: (bis) ||8I8, 4— A: complimenteze / B: compromită || 819, 10-11 — A : ţări şi mări / B: mări şi ţări || 82 1, 34 — A : ocheanul / B: ocheana || 822, 17 — A : de fînaţ şi de arătură / B c de-arătură şi de fînaţ || 27 — A : o să fim obligaţi j"B: avem să fim siliţi || 37 — A : (N.B. Nalbă / B: (Nalbă 1| 39 — A : strici /' B: stricaţi || 823, 25 — A : noroi / B: glod || -33 — A: vreme jB: timp j| 824, 18 — A: ne-or înmii jB: şi înmii || 27 — A: mari jB: mări [erata îndreaptă: mari] || 825, 11—A: datori cu ■[..'.] astăzi la noi j B : cu [...] astăzi |] 826, 6 — A : tatu-meu / B: tatălui meu || 15 —- A : vroit / B: vrut || 830, 28 — A : canape / B: Adela || 83 1, 23 — A : Tatu-meu / B: Tatăl irieu || 29 — A: v-oi jB: vă voi ||'832, 26 — A,B: românesc [erata din B îndreaptă: omenesc] |j 27 — numai în B || TABLA ILUSTRAŢIILOR Foaia de titlu: voi. I, Opere complete, Partea întîia. Teatru, Bucureşti, 1875.............................................................. 128-129 Foaia de titlu: Repertoriul dramatic, voi. I, Iaşi, 1852 ........... 128— 129 Cuprinsul voi. I, Repertoriul dramatic, 1852 .................... 128—129 Foaia de titlu: broşura Clevetici ultra-demagogul şi Timofte Naptilă ultra-retr o gradul, Iaşi, 1861...........................................128—129 Foaia de titlu: broşura Peatra din casă, Iaşi, 1847 ...................288 — 289 începutul operetei Florin şi Florica, în Foaia Soţietăţii ..., nr. 4, 1 apr. 1866..............................................................288-289 începutul scenetei Stan covrigariul, în Convorbiri literare, I, nr. 16, 15 oct. 1867, p. 213 ...............................................288-289 Matei Millo (pictură de N. Levaditi; reprodus după I. Massolf, Teatrul românesc, voi. I, Bucureşti, 1961) .........................288 — 289 Teatrul de la Copou-Iaşi (reprodus după I. Massolf, op. cit.) .........576 — 577 Matilda Pascaly (Muzeul Teatrului Naţional —Bucureşti; reprodus după Istoria teatrului în România, voi. II, Bucureşti, 1971, p. 289) 576 —577 Miliari Pascaly (reprodus după I. Massoff, op. cit.)...................576 — 577 Neculai Luchian (reprodus după I. Massoff, op. cit.)...................576 — 577 Maria şi Theodor Theodorini (reprodus după I. Massoff, op. cit.) . . 768 — 769 Fanny Tardini (reprodus după I. Massoff, op. cit.).....................768 — 769 981 S U M A R Notă asupra ediţiei ................... ................................ 7 TEAT RU Prefaţă ................................................................ 13 CANŢONETE COMICE Şoldan Viteazul .................................................... 41 Mama Angheluşa, doftoroaie.......................................... 45 Herşcu Boccegiul ................................................... 51 Clcvetici, ultra-deinagogul......................................... 59 Sandu Napcilă, uithj,-retrograd ui ................................. 65 Surugiul ........................................................... 71 Ion Păpuşăriul...................................................... 79 Cucoana Chiriţa în voiagiu ........ . .............................. 87 Barbu Lăntariu! ................................................ 95 Paraponisitul ...................................................... 10 1 Kera Nastasia sau Mania posturilor . ............................... 107 Haimana ............................................................ 115 Gură-Cascâ, om politic......... ..................................... . 123 S C E N E T E Stan Covrigariul ....................................................... 131 Pîcală şi Tindalâ ...................................................... 143 O p K R E T E Scara mîţei ............................................................ 155 Crai-nou ............................................................... 189 Harţă răzăşul .......................................................... 223 983 VODEVILURI Rămăşagul................................................................... 263 Peatra din casă ............................................................ 287 Nunta ţărănească ........................................................... 323 Chiriţa în laşi sau Două fete ş-o neneacă .................................. 345 Chiriţa în provinţie ....................................................... 411 Dci morţi vii .............................................................. 479 Cinel-C'incl ............................................................... 565 Rusaliile .................................................................. 595 Agachi Flutur .............................................................. 629 Arvinte şi Pepelea ......................................................... 701 Millo director ............................................................. 725 Paraclisierul sau Florin şi Florica .. . , . ............................... 761 Drumul dc fer .............................................................. 795 Nete şi variante .......................................................... 833 Tabla ilustraţiilor ....................... ................................ 981 lector: CĂTĂLINA POLEACOV Tehnoredactor: AURELIA ANTON Ban dc tipar 23 02 1978. Tiraj 4530 cx. legate Ijl. Coli ed. 45,08. Coli tipar 61,50. Planşe tipo 7. â Tiparul executat sub comanda întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918“ str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97 Bucureşti Republica Socialistă România