i BIBLIOTECA FACULTĂŢII de Limba şi literatura română n V. ALECSANDRI OPERE VIII CORESPONDENŢA 1834 - 1860 eSÎ Ediţie îngrijită, traduceri, note şi indici de MARTA ANINEANU 6- cr- C_ li EDITURA MINERVA Bucureşti, 19 8 1 NOTA ASUPRA EDIŢIEI Volumul opt al Operelor lui V. Alecsandri — colecţia „Scriitori români“ — corespunde primului volum de corespondenţă a poetului publicată pentru întîia dată cronologic. * Pentru a crea o „unitate epistolară“, s-** în original, în limba română. *** Glumă prin ortografierea cuvîntului în original în aşa fel incît iese cîmp şi a paşte ! **** Presupunem acest înţeles pentru baltzatienes din original. 36 corps avec les puces ministérielles ; certes il y avait là de quoi sentir la chaire de poule. D’un côté, un bataillon d’animaux pï'Uis ou moins armés de pompes aspirantes, et. tout prêts à vous confondre avec le budget, et de l’autre, deux jeunes touristes armés seulement d’espérance et d’illusion, la partie n’était pas égal, et malgré le renfort que vous auriez pu trouver dans Caro, vous n’avez pas moins couru un grand danger ; je vous félicite donc, de la bonne idée que vous avez eu, en leur faisant entendre que vous étiez des gens sans place. Vous voilà donc sauvés, grâces en soient rendues au Ciel et surtout à ton éloquance ! Par ici nous avons nous autres des histoires fort amusantes. Enfin, après quinze jours d’une attente plein d’émotionis, lie Grand Othoman 1 est arrivé !!! Sensation universelle !!... Il est entré dans Jassi, accompagné depuis Sokola d’une cinquantaine de soldats de. cavalerie la lance au poing, d’une centaine de kosaques commandés par l’Aga, du Postelnik qui ne commandait rien, mais qui n’en était pas moins fier, et du fils cadet du ministre., Georges, qui ise trouvait là, par-dessus le marché (c’est peut-etre celui-ci qui va servir de calmant aux sens irrités du grandissime Bey). Les rues étaient nettoyées, arrosées, lustrées comme pour une procession du pape à Rome ; enfin, les deux seuls régiments auxquels la Moldavie doit la sécurité de son independence étaient alignés dans la cour du ministre avec tous leurs accessoires, tels que officiers, capitaine^, majors, colonels, et, pour dire en un mot, tout ce qui se fait porter par un uniforme militaire. C’était plaisir à voir et cela m’a rappelé le premier Chapitre de Notre Dame intitulé la Fête des Fous2 —v'ia musique jouant une marche triomphale, les cris de puşca la umăr * résonnaient dans tous les rangs ; et sur le perron du palais ministériel se pressait une masse incohérente, ■ de ministres, de laquais, d’aides de camp, de Boyardeaux, les u*is plus empressés que les autres à servir de pilliers d’appui *uiloble fils du Croissant lorsqu’il descendrait de la voiture “u prmce, car c’est la voiture du prince régnant de Moldave qm a eu l’honneur de le transporter depuis Sokola Jüsqu au sein de notre illustre capitale ! Après l’ascension qu’ils lui ont fait faire jusqu’au grand a‘°n, les magnats du pays se sont mis en ordre pour pro- * In original, cu caractere chirilice. ceder au baise-main, mais bien peu ont eu l’insigne faveur de toucher de leurs lèvres l’auguste main toute grasse de pilaf. Au reste le Sublime-Portier a fait signe de_ le laisser tranquille, en leur disant : peki, peki *, se sont-ils répétés ces messieurs avec orgueil et se sont retirés chez eux, tout confus de l’honneurs qu’ils avaient reçus, et se répétant continuellement et enphatiquement peki. ** Une fois échappe, l’illustre circoncis a manifesté le désir d’être seul, non seulement dans l’appartement ,mais encore dans toute la maison, en foi de quoi le ministre avec sa couvée, a quitté la maison et s’est retiré chez le Postelnik. La farce est incroyable, admirable, mirobolante, et ébouriffante. N’est-ce pas qu’il se passe de jolies choses chez nous ? Mais ce n’est rien encore. Sait tu quel va être le bouquet de tout ceci — un présent de 3000 ducats !!! — aux frais du pays !!! Oui, mon cher, pour tous ces hommes, pour les Kosaques, les soldats, l’aga, le Postelnik, la musique, le baise-main... etc... etc... le sublim Turc, qui n’est pas si turc qu’il en a l’air,' va... puiser dans le budget du pays une somme ronde de trois mille ducats, afin de continuer dignement son voyage. Diable, vas-tu dire, c’est un peu cher, pour voir un Musulman, quand on ne paye que deux sous pour voir un singe. C’est comme cela, ami, c’est que nous savons faire les choses en grand, nous autres. Tu m’as envoyé un petit billet pour je ne sais qui, l’adresse que tu me donnes dans ta lettre est à moitié effacé, et le reste est tellement embrouillé qu’il faudrait du génie pour le déchiffrer ; j’ai cru cependant y appercevoir ces mots : le petit brun. Ce ne peut être autre que Corradini, je la lui remettrai par consequant. Adieu, mon cher, fais mes compliments à Alexandresco 3. Ton ami, V. Alecsandri Bingou et Fifiloi t’embrassent bien tendrement. Voici une lettre de Paris. P. Cuénim à son ami Ghyka. *** *.** In original, în limba turcă cu caractere chirilice. *** Scris de mina lui Philadelphe Cuenim. 38 [Iaşi, iulie-august 1842] Dragă Ghica, ,m-am temut o clipă pentru siguranţa ta, citind în scrisoarea ta amănuntul despre lupta cu puricii ministeriali ; cu siguranţă că aveai de ce să faci piele de găină. De-o parte, un batalion de animale mai mult sau mai puţin înarmate cu pompe aspiratoare şi gata să vă asemuie cu bugetul, şi de cealaltă', doi tineri turişti înarmaţi numai cu speranţă şi iluzie, lupta nu era egală şi, cu tot sprijinul pe care aţi fi putut să-l găsiţi în Caro, nu aţi trecut mai puţin printr-un mare pericol ; deci vă felicit pentru buna idee pe care aţi avut-o făcîndu-i să înţeleagă că sînteţi oameni fără situaţie. Iată-vă deci scăpaţi, slavă cerului şi mai cu seamă elocinţei tale ! Pe aici, noi ceş-tilanţi avem unele istorii foarte caraghioase. în sfîrşit, după cinsprezece zile.de o aşteptare plină de griji, Marele Otoman1 a sosit!!! Senzaţie universală!!! ... A intrat în Iaşi însoţit de la Socola de cincizeci de soldaţi de cavalerie cu lancea în mînă, de o sută de cazaci comandaţi de aga, de postelnic care nu comanda nimic, dar care nu era mai puţin mîndru, şi de fiul mai mic al ministrului, George, care se mai afla şi el acolQ (poate acesta va fi cel folosit pentru a linişti simţurile aprinse ale înălţimei-sale beiul). Străzile erau curăţate, stropite, lustruite ca pentru o procesiune a Papei la Roma ; în sfîrşit, cele două singure regimente cărora Moldova le datorează siguranţa independenţei sale erau aliniate în curtea ministerului cu tot ce au ele ca: ofiţeri, căpitani, maiori, colonei, şi pentru a spune într-un cuv it, tot ce poartă o uniformă militară. Era o plăcere să vezi ţi aceasta mi-a adus aminte de primul capitol din Notre Dame intitulat Sărbătoarea nebunilor2 — muzica intona un marş triumfal, strigătele de puşca la umăr * răsunau în toate iîndurile ; şi pe peronul palatului ministerial se îngrămădea o &asă amestecată de miniştri, lachei, aghiotanţi, boiernaşi, unii JBai grăbiţi decît ceilalţi să servească de stîlpi de sprijin nobilului fiu al Coranului, când va coborî 'din trăsura prinţului, căci trăsura prinţului domnitor al Moldovei a avut onoarea să-l transporte de la Socola pînă în sînul ilustrei noastre capitale ! * In original, în limba română, cu caractere chirilice. 39 După ce l-au urcat pînă la marele salon, mai-marii ţării s-au aşezat în ordine pentru a proceda la sărutarea mîinii, dar puţini au avut însemnata favoare de a atinge cu buzele lor augusta mină unsuroasă de pilaf. După aceea, Sublimul-Portar a făcut semn să fie lăsat liniştit, spunîndu-le : bine ; bine *, şi-au repetat aceşti domni cu mîndrie şi s-au retras la ei compleşiţi de onorurile pe care le primiseră şi repetîndu-şi neîncetat şi cu mîndrie : bine **. Odată scăpat, ilustrul circumcis şi-a arătat dorinţa de a fi singur, nu numai în apartament, dar încă şi în toată casa, drept care ministrul cu familia sa a părăsit casa şi s-a retras la postelnic. Comedia este de necrezut, minunată, nemaipomenită şi extraordinară. Nu este aşa că se petrec frumoase lucruri pe la noi ? Dar nu este numai atît. Ştii tu cum se vor termina toate acestea — cu un dar de 3000 ducaţi !!! — pe socoteala ţării !! Da, dragul meu, pentru toţi aceşti oameni, pentru cazaci, soldaţi, agă, postelnic, muzica, sărutarea mîinii... etc.... etc.... sublimul turc, care nu este chiar aşa turc cum are aerul, va... scoate din bugetul ţării o sumă rotundă de trei mii de galbeni pentru a-şi urma cu demnitate călătoria. Drace, vei zice tu, este cam scump pentru a vedea un musulman, cînd nu plăteşti deeît doi bani pentru a vedea o maimuţă. Aşa este, prietene, dar noi ceştilanţi ştim să facem lucrurile în mare. Mi-ai trimis un bilet pentru nu ştiu cine, adresa pe care mi-ai dat-o în scrisoarea ta este pe jumătate ştearsă şi restul este atît de încurcat, că ţi-ar trebui geniu pentru a-1 descifra ; am crezut că zăresc acolo aceste cuvinte : micul brun. Nu poate ti altul decît Corradini, deci i-o voi înmîna. Adio, dragul meu, salutările mele lui Alexandrescu.3 Prietenul tău, V. Alecsandri Bingou şi Fifiloi te îmbrăţişează cu dragoste. Iată o scrisoare de la Paris. P. Cuenim prietenului său Ghica. *** *'** In original în limba turcă cu caractere chirilice. *** Cf. aici p. 38, subsol ***. 40 s [1842—1844]1 A en croire ta lettre, mon cher petit aide de Camp de Son Altesse absente, peu s’en est fallu que Jassi ne se soit transformé en une vaste marre [aux] Canards ! Je ne veux point dire par là que les habitants de la Capitale méritent d’être classés dans la grande famille de ces nobles volatiles qui valent beaucoup mieux que les hommes, en général, et que les Jassiens, en particulier, quand ils sont arrangés avec du curechi murât *... pas les hommes, mais les canards. J’ai faille ainsi que toi être victime d’une inondation, voici comment : à la lecture de ta lettre ou plutôt de ta présente, pour me servir de ton expression, il s’est échappé un tel torrent de larmes de tous les yeux présents à cette lecture, qu’il m’a fallu toute mon adresse de nageur pour échapper à une noyade complété : ma soeur pleurait, Catinca pleurait (par correspondance), ma tante pleurait, les enfants pleuraient, baba bâtrîna ** larmoyait, je crois même que les poules de la basse-cour, par une certaine communication magnétique qui s’était établie entre l’intérieur de la chambre et les objets extérieurs, les poules, dis-je, sanglotaient, les dindons faisaient entendre des glous, glous, glous tellement prononcées qu’ils dénotaient une grande dose de sensibilité ; et tout cela, mon cher petit aide-de camp de S.A. absente, et tout ce sanglotement universel, c’est ta lettre qui l’avait produit. Moi même, je l’avoue à ma honte, j’ai senti deux larmes se glisser sur mes paupiers, en prenant connaissance des enchantements ou ton âme nageait dans la forêt de B. Rossety, mais sentant quand le vent pur et léger qui soufflait au dessus de vos têtes te fit sourire de bonheur et faillit te transporter dans un ciel plein de rêves et d'espérances, je me suis senti saisi d’une faiblesse gastrique (prononcer gastrrriiiqué) que je n’ai maîtrisée qu’après des efforts inouis. Oh ! je t’en supplie a l’avenir ménage notre sensibilité, pense que nous sommes *’** în original, eu caractere chirilice. 41 faibles mortels, encore deux lettres comme celle que tu nous as envoyer et nous sommes perdus. Adieux, B.A. Excuse-moi, cher ami, de ce que je ne donne pas de réponse à ta lettre, mais en ce moment je me trouve à côté de mon père qui ne me laisse pas bouger une minute. * [1842—1844] ' Dacă ar fi să dau crezare scrisorii tale, niicul meu aghiotant al alteţei-sale absente, puţin ar fi lipsit ca Iaşii să nu se vadă prefăcuţi într-o mare baltă cu raţe ! Nu vreau să spun prin aceasta că locuitorii capitalei merită să fie clasaţi în marea familie a acestor nobile zburătoare care preţuiesc mai mult decît oamenii, în general, şi decît ieşenii, în particular, cînd sînt preparate cu curechi murat **... nu oamenii, ci raţele. Am fost gata, ca şi tine, să fiu victima unei inundaţii, iată cum : la citirea scrisorii tale sau mai curînd a prezentei, ca să mă servesc de expresia ta, s-a pornit un asemenea potop de lacrimi din toţi ochii de faţă la această lectură, încît mi-a trebuit întreaga mea îndemînare de înotător pentru ca să scap de la un înec sigur : sora mea plîn-gea, Catinca plîngea (prin corespondenţă), mătuşa mea plîngea, copii' plângeau, baba bătrînă*** lăcrima, cred chiar că găinile din ogradă, printr-o oarecare comunicare magnetică care se stabilise între interiorul camerei şi obiectele exterioare, găinile, spun, suspinau, curcanii lăsau să se audă nişte glu, giu, glu atît de pronunţate, încît dovedeau o mare parte de sensibilitate, şi toate acestea, dragul meu aghiotant al a.s. absente, şi tot acest suspin universal, scrisoarea ta l-a produs. Eu însumi, o mărturisesc spre ruşinea mea, am simţit două lacrimi alunecîndu-mi pp pleoape, luînd cunoştinţă de încîntările in care plutea sufletul tău în pădurea lui V. Rosetti, dar mai ales cînd vîntul curat şi Rînduri adăugate probabil de mina unei femei. **-*** jn jn iimba română, cu caractere chirilice. 42 zişor care sufla pe deasupra capetelor voastre te-a făcut să surîzi de fericire şi era gata să te ducă intr-un cer plin de visuri şi speranţe, m-am simţit cuprins de o slăbiciune gastrică (a se pronunţa gastrrriiică), pe care nu mi-am stăpînit-o decît după eforturi de necrezut. Oh, te rog, în viitor ţine seamă de sensibilitatea noastră, gîndeşte-te că sîntem slabi muritori, încă două scrisori ca aceasta pe care ne-ai trimis-o şi sîntem pierduţi. Adio, V.A. Iartă-mă, dragă prietene, că nu-ţi răspund la scrisoarea ta, dar în această clipă mă găsesc alături de tatăl meu care nu mă lasă să mă mişc un minut. * 9 [1843—1844]1 Mon cher Ghyka, La société philarmonique des orgues de Barbarie (de Paris) m’a chargé de te faire communiquer la pièce ci jointe, comme un chef-d’oeuvre qui a mérité cette année d’être couronner par l’Académie des Belles lettres et de remporter le prix Monthyar. Connaissant tout l’intérêt que tu portes à la littérature frrrrançaise, la société philarmonique te prie de prendre connaissance de cette pièce, et de la faire chanter dans les salons dé Jassi par toutes les voix de basse-taille qui seront a trois octaves au dessous du tonnerre de Dieu. Au plaisir de te revoir, B. A. Adresa pe f. 20v : Mr J. Ghyka * Cf. aici p. 42, subsol*. 43 ri843—1844]1 Dragă Ghica, Societatea filarmonică a caterincilor (din Paris) m-a însărcinat să-ţi comunic bucata, alăturată, ca pe o capodoperă care a meritat anul acesta a fi premiată de Academia de Beletristică şi a primi premiul Monthyar. Cunoscînd tot interesul pe care îl porţi literaturii frrranceze, societatea filarmonică te roagă să iei cunoştinţă de această bucată şi să faci să fie cîntată în saloanele laşului de toate vocile de bas * care vor fi cu trei octave sub bubuitul tunetului **. Cu dorinţa de a te revedea, V. .4. Adresa pe }. 20v : Dl. I. Ghica CĂTRE GRIGORE ALEXANDRESCU 10 laşi, mart. 1844 Iubite prietene, Corespondenţa noastră au avut păr-acum multă asăma-nare cu Teatrul Naţional, carele, după cum ştii, adeseori au răposat şi iar au înviat. De unde oare să vie aceasta ? Eu, după cît înţăleg, vremelnicele tăceri între noi se trag din oarecare cătime de lene ce rie-au hărăzit natura, pentru ca să facă, poate, o mai mare apropiere între simţirile noastre ; totodată socot că ele vin şi din încrederea ce avem în însune * Joc de cuvinte între sensurile de : voce de bas şi basse-taille = mică. ** în original — locuţiunea tonnerre de Dicti, care are sens blasfemitor, folosită ca joc de cuvinte. 44 asupra prieteşugului care ne leagă, încredere ce ne face să socotim de prisos orice protestaţie amicală. Aceste două pricini binecuvîntate sînt prea destoinice şi prea puternice pentru ca să mai căutăm altele drept disvinoveţiri ; ne mulţă-mim, deci, cu dînsăle, mai ales că, precum am zis, amîndoi sîntem fierbinţi slăvitori a lenii şi o cunoaştem ca unul din cele mai plăcute daruri din partea cerului. Cu toate aceste, pornirea lui I. Ghica de aici1 m-au trezit, făcîndu-mă să gîndesc că trebuie să profitez de un ocazion cu atît mai scump, cu cît este mai rar. M-am trezit, zic, mi-am destins ciolanele ca un om ce se scoală din somn şi, gasin-du-mă, din norocire, cu hîrtia, cu cerneala şi cu condeiul supt ochi, am zis cruce agiută şi m-am pus la lucru precum vezi. Fă, deci şi d-ta ca mine şi îmi dovedeşte că tot eşti în viaţă, pentru că mă tem că te-or fi înăduşit jalobile, mai ales că ele te-or fi strîngînd de gît în toate zilele. Nu te întreb ce faci pentru că îmi închipuiesc foarte lămurit traiul unui poet în adunarea jalbelor, anaforalelor şi a altor multe parascovenii pocite de soiul lor. Un ienicer la călugărie n-ar căsca de urît şi n-ar blăstăma soarta mai cumplit. Un poet în slujbă îmi pare tot aşa curios ca dl. Aristia2 poet şi ca dl. Eliad autor român. Spune-mi un lucru numai : tot ne compui poezii ? Acea • sta mă interesează mai mult decît toate şi cu toate că întrebarea mea pare cam dişănţată, fiind făcută unui poet, dar trebuie să mărturisesc că aştept răspunsul cu nerăbdare pentru că cunosc înrîurirea hîrtiilor de canţelarie asupra duhului omenesc. 3 Cunosc un tînăr care păn-a nu intra în slujbă făcea frumuşele versuri şi după ce trudi cîţiva ani în tribunal, iată cele întîi versuri ce alcătui către iubita lui : Aşa precum în predmetul dragostii ce îţi păstrez Pomenitele-mi donosuri, haino, nu vrei să crezi. Drept acea cu respect înc-o dată-ţi pomenesc ; ' Că-ţi sînt preaplecată slugă şl din suflet te iubesc. Toate acestea, iubite Alecsandrescule, sînt zise aici pen-tru ca să te scutur de lene şi să te îmboldesc a-mi scrie mai tfegrabă şi a-mi trimite o frumoasă bucată de poezie pentru foaia literară Propăşirea, 4 Păr-atunce însă te înştiinţez 45 că sînt ca Toma necredinciosul şi ca cele patru versuri au să-mi treacă ades prin minte. Al d-tale prietin, V. Alecsandri Multe închinăciuni d-lor Voinescu,5 Predescu şi Kreţu-lescu doftorul. Asămine şi Goleştilor. 11 CATRE ION GHICA Jassi, 4 avril 1844 Décidément, mon cher Ghyka, tu a du malheur. Voilà déjà trois fois que tu tombe malade sous le beau ciel de ta patrie, il y a de quoi envoyer faire fiche et le susdit ciel et toute la boutique. En lisant ta lettre, je me suis vraiment effrayé : la petite vérole ! Ce mot m’a fait crisper les cheveux et j’aurais été longtemps sous l’effet de cette crispation capilaire si je n’avais appris, le même jour, que la petite vérole qui a bien voulu se nicher sur ta figure, n’était que volante, c’est la première fois de ma vie que ce mot équivoque a excité mes affections, aussi me suis-je écrié dans un beau moment de reconnaissance : „Benie soit-tu, o petite vérole, de ce que tu n es que volante et surtout petite“. J’espère donc maintenant que tu ne seras plus défiguré, comme tu t’es plus me l’annoncer et que tu me reviendras bientôt de ce pays étrange, d’après l’expression de P. Balch.1 J’ai entendu que ce tendre ami s’est fait un devoir de rester à ton chevet pendant ta maladie, jouant de, cette manière le rôle d’un ange-gardien, le muffle ! Cette belle action de sa part lui a gagner mon estime particulière in secula seculorum [sie] (sept culs au rhum). Je lui cède la jouissance viagère de tous les sept. Il parait que vous autres là-bas, vous faites des merveilles, car on parle ici, d’une certaine démission in corpore, donné par le Divan. C’est beau cela, c’est superbe, et chez 46 nous cela a fait une grande sensation, il n’y a que nos diva-nites qui aient répondu à cette nouvelle par un sourire ironique. En voilà, par exemple, de la grosse vérole volante ; une fois qu’on tombe sous leurs pustules, c’est fini, on est plumé à perpétuité ; que Dieu t’en préserve et moi aussi, et nous tous aussi. Pendant que chez vous l’on agit, chez nous l’on dort d’après le système convenu et l’on fait des mauvais rêves qui se réalisent malheureusement. Il y a quelques jours la Moldavie a eu un cauchemar en chlik et en mestii, et le lendemain ce cauchemar ce promenait dans les rues de Jassi tou-jour revêtu du costume susnommé, il était devenu ministre de l’intérieur et se nommait Aleco Ghyka. 2 On parle encore d’un autre cauchemar plus ridicule, qui dit-on va prendre une forme et un corps dans quelque temps, c’est une impuissance à la quelle on veut retrancher la première syllabe ...pour le rendre Postelnik. On dit qu’à-propos de cet im, depuis quelques jours il chante à sa femme l’allegro suivant sur l’air de Malborougt s'en va t’en guerre : Dans quelque temps ma chère Je n’en aurai plus... plus... Dada s’en va t’en guerre Tulera.., tu... tu... tu Sa femme lui répond en si bémol Mais mon cher bêta d’homme, Tu n’en as jamais eu. Le mari répond en ut majeur Comment ? turlu — tu — tu ? et la femme soupire aussitôt tristement Ma foi c’est bien tout comme. Que faites vous là-bas avec notre journal3 ? les abonnés se pressent-ils ? ici chez nous leur nombre ne fait que croître et embellir, c’est un charme de les voir dévorer les intéressantes colonnes de notre feuille ; ils en sont enthousiasmés. Et là-bas, dis moi, fait elle quelque impression, ou bien subit-elle le sort des belles, celui d’être f.... Répondez-moi vite, car je suis très curieux. 47 Le 13em No a paru, il doit vous avoir été déjà expedié par le courrier de lundi ; chauffe Bertrand,4 chauffe, c’est là le secret des grandes réussites, le public est un ballon aé-rostatique, il faut lui donner de la fumée pour l’enlever. N’oublie pas, en revenant ici, de nous apporter des articles, nous n’en avons plus et j’ai moi-même été obligé ces jours-ci de composer une histoire burlesque pour remplir les colonnes du journal, c’est l’histoire ou les aventures d’un ducat et d’une para 5 j’en ai déjà pour 5 Nos mais il nous faut des articles sérieux. Mes compliments à ta famille, aux amis et à Tarsiça. Adieu je t’embrasse, B. Alecsandri Tes créanciers viennent souvent me faire visite, ce qui occasionne des encombrements journaliers à ma porte. Il y a surtout un Vechsl de 60 # dont le terme est é houé et qui m’embarasse .[***]. Mais sois sans inquiétude, si je n’ai pas de l’or, j’ai la platine !!! Adresa pe verso : D. Ioan Ghica, la d. logft. Dimitrie Ghica. Bucureui * Monsieur Jean Ghyka chez Mr le Grd. Logoth. Démètre Ghyka. Bucarest Iaşi, 4 aprilie 1844 Hotărît, dragă Ghica, nu ai noroc. Iată că deja de trei ori ai căzut bolnav sub frumosul cer al patriei tale, ai de ce să dai naibii şi sus-numitul cer şi toată treaba. * In original, cu caractere chirilice. 48 Citind scrisoarea ta, m-am speriat cu adevărat : vărsatul t Acest cuvînt mi-a făcut părul măciucă şi aş fi rămas multă vreme sub efectul acestei crispări capilare dacă nu aş fi aflat, chiar în ziua aceea, că vărsatul care a binevoit să se cuibărească pe faţa ta nu era decît trecător; este pentru prima oară in viaţa mea că acest cuvînt, cu subînţelesuri, a trezit sentimentele mele de afecţiune, aşa încît âm strigat întîr-un moment de recunoştinţă : „Fii binecuvîntat, o vărsatule, pentru că eşti trecător şi mai cu seamă mic“. Nădăjduiesc deci acum că nu vei mai fi desfigurat, aşa cum ţi-a plăcut să mi-o faci cunoscut, şi că mi te vei întoarce în curînd din această ţară ciudată, după spusa lui P. Balş.1 Am auzit că acest prieten iubitor şi-a făcut o datorie din a-ţi sta la căpătîi în timpul bolii tale, jucînd astfel rolul unui înger păzitor, nătărăul ! Această frumoasă faptă a sa i-a cîştigat stima mea deosebită în vecii vecilor (şapte c. cu rom). * Ii las lui să se bucure pe viaţă de toate aceste şapte. Se pare că voi ceştilalţi acolo, faceţi minuni, căci se vorbeşte aici de o oarecare demisie în grup **, dată de Divan. E frumcs, minunat şi aceasta a făcut la noi o mare senzaţie, numai divăniţii noştri au răspuns la această veste cu un surîs ironic. Iată un fel de vărsat trecător ; de îndată ce cazi sub bubele lor, s-a terminat : eşti jumulit pe viaţă ; să te ferească Dumnezeu şi pe mine de asemenea, şi pe noi toţi. în timp ce la voi se lucrează, la noi se doarme după modul stabilit şi .se visează vise rele care, din păcate, se îndeplinesc. Acum cîteva zile Moldova a avut un coşmar în işlic şi în papuci şi a doua zi acest coşmar se plimba pe străzile laşului îmbrăcat tot în costumul sus-numit, devenise ministru de Interne şi se numea Alecu Ghica3. Se mai vorbeşte încă şi de alt coşmar, mai caraghios, care se spune că va căpăta peste puţin timp o formă şi un cap, este un neputincios *** căruia vrea să i se taie prima silabă... pentru a-1 face postelnic. Se spune că, în legă- * în original, în limba latină, urmate în paranteză de un joc fonetic de cuvinte, care în traducerea românească îşi pierde această calitate. ** în original, în limba latină. *** Traducerea textului şi a versurilor care urmează, nu pot • reda subînţelesurile din original, în care se face un joc de cuvinte în jurul lui impuissance. 49 Jt tură cu această silabă, de cîteva zile el cîntă soţiei sale următorul allegro pe aria lui Malbrough pleacă la război: In scurt timp, draga mea, Nu voi mai avea deloc... deloc. Dada pleacă la rSzboi Tulero... tu... tu... tu. Soţia sa îi răspunde în si bemol: Dar, scumpul meu bărbat prost, N-ai avut niciodată. Bărbatul răspunde în do major : Cum ? turlu — tu — tu ? Şi soţia suspină de îndată cu tristeţe : E ca şi cum n-ai fi avut. Ce mai faceţi acolo cu ziarul nostru3 ? abonaţii se înghesuie ? aici la noi numărul lor nu face decît să crească şi să se înfrumuseţeze, este o încîntare să-i vezi înghiţind interesantele coloane ale foii noastre ; sînt încîntaţi. Şi acolo, spune-mi, face vreo impresie sau suferă şi ea soarta frumoaselor, aceea de a fi... Răspunde-mi repede, căci sînt foarte curios. Numărul 13 a apărut, trebuie să vă fi fost trimis prin curierul de luni ; înfierbînt-o, Bertrand4, înfierbînt-o; într-asta stă secretul marilor izbînzi, publicul este un balon aerostatic, trebuie să i se dea fum pentru a-1 ridica. Nu uita, întorcîndu-te aici, să ne aduci articole, nu mai avem şi am fost eu însămi obligat zilele acestea sâ compun o poveste caraghioasă pentru a umple coloanele ziarului, este Istoria sau Aventurile unui ducat şi a unei parale5; am deja pentru 5 nr., dar ne trebuiesc articole serioase. Salutările mele familiei tale, prietenilor şi Tarsiţei. Adio, te sărut, V. Alecsandri Creditorii tăi vin adesea să-mi facă vizită, ceea ce dă naştere la îmbulzeli zilnice la uşa mea. Este mai cu seamă un 50 Vechsl de 60 # al cărui termen a trecut şi care mă încurcă [***]. Dar fii fără grijă, dacă nu am aur, am platină !!! Adresa pe verso : D. Ioan Ghica, la dl. logofăt Dimitrie Ghica Bucureşti * Domnul Ion Ghica la dl. mare logofăt Dimitrie Ghica Bucureşti 12 [Iaşi, iunie 18441 Conçois-tu, mon tendre ami, un spathar plus malheureux que moi ? Hélas, mon nez vient d’acquerir plusieurs degrés de longitude, car il a flairé, ces jours, un beau voyage qui lui a filé dessous. Ma soeur1 part pour Ems avec mon frère... et moi je reste !! Déception ! o, jour funeste, Je sens que je desseche... car A mon nez tout le monde part ! Et moi je reste, et moi je reste !!!!! Us partent donc, et cela pas plus tard que Dimanche qui vient ; il est vrai que je les accompagne jusqu’à Tcher-nowitz, c’est tout autant de pris sur l’étranger, et autant de gagné (en fait de temps) sur les créanciers. A-propos de cette secte pestillentielle, j’ai reçu tes cent ducats, ou pour mieux les nommer tes bouche-trous. J’ai l’intention d’appeler la plupart de tes Juifs, et, après leur avoir tenu un discours par-lamentaire dans lequel je leur prodiguerais toutes sortes d’é-pithètes, plus ou moins chrétiennes, de leur jeter ton or à la face, en leur criant, pour péroraison : „Puisqu’il vous faut de l’or, infâmes mécréants, Je vous ouvre ma bourse et je vous mets dedans“. 2 à-propos. Nous avons, dis-tu, plus de 60 abonnés à notre feuille2 ; c’est joli, je dirai même plus c’est très joli, * în original, în limba română, cu caractere chirilice. mais ces 60 abonnés, redis-tu, n’ont rapporté jusqu’à présent, en fait de profit, que 4 #, c’est inquiétant, je dirai même plus, c’est fort inquiétant. J’avais compté, cependant, sur tes * dispositions macairiennes, ** que je t’ai connues lors de certains visites de certains créanciers ; j’avais enfermé toute ma confiance dans ta blague, et je vois, avec un serrement de coeur, que tu a mal répondu à mon attente ! Comment, tendre ami, tu as des abonnés sous la main et tu te laisses flouer ? Mais décidément tu te Bertranises *** furieusement ; tu tournes au légume à vue d’oeil, tu me peines, tu m’affliges, tu me désespères. Allons relève ton âme, et montre toi digne de ton sièdle, et surtout irappelle-toi que pour être encore plus appétissante notre feuille a besoin d’être tout soit peu dorée. 3 à-propos. Nous manquons d’articles littéraires ; tache donc de mettre à contribution les imaginations d’Alexan-clresco, 3 Voinesco 4 et autres indigènes en esco. 4 à-propas. Porte-toi bien et reviens dans nos bras le plus tôt possible, les miens, surtout, sentent le besoin de se refermer sur toi et de te presser sur ma blanche poitrine. Tout à toi, B. A. Mes compliments à ta famille et aux amis et connaissances. Dimitresco t’embrasse. Adresa pe verso : (D. Iancu Ghica — Bucureşti) **** M. Jean Démètre Ghyka Dans la maison de Mr le Logoth. Démètre Ghyka Bucarest * în original urmat de un des. ** Cuvîntul macairiennes, inventat pentru a exprima acţiunile cunoscutului personaj pungaşul Robert Macaire, creat ’ de Fred Lemaître şi imortalizat în desenele lui Daumier. Verb inventat după numele personajului Bertrand din fabula lui La Fontaine, cf. aici p. 542, n. 4. **** în original, cu caractere chirilice. 52 [Iaşi, iunie 1844} Iţi poţi închipui tu, iubitul meu prieten, un spătar mai nefericit decît mine ? Vai, nasul meu a căpătat mai multe grade de longitudine, căci a simţit, zilele acestea, o frumoasă călătorie care i-a scăpat de sub el. Sora mea 1 pleacă la Ems cu fratele meu... şi eu rămîn !! Decepţie ! o, zi nefericită, Simt că mă usuc... căci Sub nasul meu toată lumea pleacă ! Şi eu rămîn, şi eu rămîn !!!!! Pleacă, deci ! şi aceasta nu mai tîrziu decît duminica viitoare ; este adevărat că-i însoţesc pînă la Cernăuţi, tot însemnează ceva în materie de străinătate şi ceva cîştigat (în ce priveşte timpul) împotriva creditorilor .în legătură cu această sectă ciumată, am primit cei o sută de ducaţi'ai tăi sau, pentru a le zice mai potrivit, cei o sută de astupători de găuri. Am de gîncl să chem pe cei mai mulţi dintre evreii tăi şi, după ce le voi ţine un discurs parlamentar în care le voi da tot felul de epitete, mai mult sau mai puţin creştine, să le arunc aurul tău în faţă, strigîndu-le, pentru încheiere : „Pentru cc vă trebuia aur, mizerabili necredincioşi, îmi deschid punga şî vă bag înăuntru“. A doua zicere. Avem, spui tu, mai mult de 60 de abonaţi, la foaia2 noastră ; frumos, ar mă înţelegeţi cu uşu- 120 rinţă dumneavoastră, doctore, care mă cunoaşteţi aproape din copilăria mea. Sînt deci clipe în care cred că voi deveni nebun de furie, aHele în care cred că voi muri de durerea care mă copleşeşte. Dacă mă întrebaţi totuşi ce am de gînd să fac acum, cînd orice încercare de a mă reîntoarce în ţara mea1 a devenit cu neputinţă, vă voi răspunde că m-am hotărît să mă duc în Ţara Românească pentru a mă pune la dispoziţia guvernului' provizoriu. Acolo voi fi tot printre prieteni, printre fraţi şi-mi voi folosi toate puterile pentru a servi cauza României. Tată în cîteva cuvinte tot planul meu de viitor ! Astfel deci adio, dragă doctore, socotesc să plec peste cîteva zile la Viena şi de acolo la Giurgiu. Orice s-ar întîm-pla, păstraţi-mi totdeauna un loc în amintirea dumneavoastră. Prietenul dumneavoastră devotat, • V. Alecsandri CĂTRE NICOLAE BALCESCU 35 Cernăuţi, 25 iuli/6' august 1848 • Iubite Bălcescu şi voi toţi fraţilor din Ţara Românească, voi vrednicii fii a Libertăţii, primiţi urările de glorie şi de fericire ce vă facem din adîncul inimei noi emigraţii din Moldova. Singura izbîndă a Valahiei au fost în stare să ne mîngîie de cumplitele nenorociri a Moldovei, căci pentru noi Ţara voastră este tot o patrie. Dl. Sanders au venit în Cernăuţi şi ne-au vorbit multe despre nădejdele noastre. Trebuie dar să te înştiinţez că dorul cel mai înfocat a nostru cît şi a unei mari partide din Moldova este : Unirea Moldovei cu Valahia sub un singur guvern şi sub aceaşi constituţie. Pentru noi, în întîmplările de astăzi $i în mijlocul greutăţilor ce- ne înconjur, cel mai sigur chip de a dobîndi o constituţie întinsă ca a voastră, fără împotrivire din par- 121 tea boierilor, este : declararea Unirei prinţipatelor; căci atunci Moldova va fi silită de bunăvoie a urma pildei Va-lahiei. Insă aceste sînt chestii pe care vroi a le trata mai pre larg într-o scrisoare viitoare ce am de gînd să-ţi trimit. Pentru acum mă mărginesc în expresia simţirilor noastre pentru fericirea voastră. Noroc bun ! Al tău frate, V. Alecsanclri Trimit frăţeşti îmbrăţişeri lui Roseti, Goleştilor şi tuturor fraţilor în libertate şi în românie !1 CĂTRE ALECU RUSSO 36 Cernăuţi, 26 juillet 1843 Mon cher Gniherzey, J’ai été saisi de terreur en apprenant que tu as été arrêté et enfermé à Clausenbourg mais bientôt, en considération de ta gloire future, je me suis réjoui de ton accident car tu le sais, pour mériter à juste titre le nom de héros, il faut subir toutes les tribulations attachées à ce rôle. Courage donc, ami, l’avenir est là pour te dédommager par des palmes immortelles de tout ce que tu souffres en ce moment. Bien plus, le présent s’occupe déjà de toi avec le plus grand intérêt et s’empresse de t’envoyer une somme de 23 ducats pour te procurer les moyens de continuer ta route. Il est à espérer que le gouvernement de Clausenbourg reconnaîtra l’erreur qu’il a commise en te condam- nant à la prison, toi qui es la - plus innocente de toutes les créatures du bon Dieu ! En foi de quoi nous pensons pouvoir t’embrasser bientôt et te presser sur- notre coeur !1 Au revoir donc, mon brave Rousso. V. Alécsandri 122 Cernăuţi, 26 iulie 1848 Dragă Gniherzey, Am fost cuprins de groază aflînd că ai fost arestat şi închis la Cluj, dar, în curînd, avînd în vedere gloria ta vii- toare, m-am bucurat de accidentul tău căci o ştii, pentru a merita pe drept numele de erou, trebuie să suferi toate necazurile ce ţin de acest rol. Curaj deci, prietene, viitorul este acolo pentru a te despăgubi prin lauri nemuritori de tot ceea ce suferi în acest moment. Mai mult, prezentul se ocupă deja de tine cu cel mai mare interes şi se grăbeşte să-ţi trimită o sumă de 23 de duoaţi pentru a-ţi procura mijloacele de a-ţi continua drumul. Este de nădăjduit că guvernul din Cluj va recunoaşte greşala pe care a comis-o condamnîndu-te la închisoare, pe tine care eşti cea mai nevinovată dintre toate creaturile bunului Dumnezeu ! Drept care noi credem că te vom putea îmbrăţişa în curînd şi să te strîngem la piept.1 La revedere deci, viteazul meu Russo. V. Alecsandri CÂTRE G DOAMNÀ DIN PARIS 37 [Paris] 14 oct. 1848 Madame, ne vous étonnez pas de la liberté grande que je prends de vous adresser ces lignes sans avoir eu préalablement l’honneur de vous être présenté : je suis un paysan du Danube, quasi-barbare, un Moldave enfin, c’est tout dire ! Et c’est à ce titre justement que j’implore votre indulgence, pour le crime de lèse formalités... dont je me rends coupable en ce moment. Que si ce titre ne pouvait pas cependant paraître assez valable à vos yeux, madame, pour me mériter ma grâce, j’en appellerais a, un autre à 123 celui d’emigré qui vient plaider auprès de coeurs généraux des Français la cause de sa patrie menacée dans ces droits les plus sacrés. Moldave ? qu’est-ce que ça ! Ça a-t-il une patrie ? Ça a-t-il une nationalité ? Ça a-t-il une place sur la carte de l’Europe ? La cause Moldo-Valaque ! Peut-on en parler sérieusement et sans ce compromettre en bonne compagnie ? Hélas ! Madame, voilà les questions que j’entends résonner à mon oreille chaque jour dans ce bien aimé pays de France, où l’on sait ignorer les choses avec tant d’esprit ! Quant à mon amour propre et au rôle qu’il joue dans ce conflit de questions embarassantes, je n’en parle pas, car je commence à me demander moi-même s’il est permis à un Moldave d’être susceptible d’un sentiment quelconque ? Eh bien, Madame, en considération de l’amitié qui m’attache à -un de ve.s amis, Mr Billecocq et ne fut-;ce que pour l’originalité du fait, permettez-moi, pour un instant, de faire acte d’amour-propre national et de vous parler de mon pays. Cela vous ennuiera sans doute, mais il faut être charitable et passer quelque chose aux barbares. Mon pays est beau, madame, riche, pittoresque, tant par sa couleur primitive, que par le manque de toute espèce de civilisation besogneuse. C’est une petite oasis, d’autant plus inconnue qu’elle est perdue entre trois déserts : l’empire autrichien, le despotisme musulman et l’absolutisme moscovite. Ma nation compte près de 10 millions d’habitants qui sont encore dans toutes la barbarie des moeurs patriarcales. Nos défauts sont nombreux ; mais comme je suis en veine d’amour-propre, vous me permettez, madame, de les passer sous silence ! Nos qualités se résumment en une seule, que nous estimons et chérissons nous-mêmes, tant elle nous parait précieuse ; c’est que nous sommes Français de coeur et adorons la France, comme notre propre patrie. Demandez-le plutôt à M. Billecocq. Notre voeu, c’est de faire comprendre à vos compatriotes, madame, qu’ils possèdent aux portes de l’Orient des millions de frères animés des mêmes sentiments et des mêmes principes que les leurs ! Notre but, c’est de relever notre nationalité sur les débris du protectorat russe qui essaie de nos dé franciser à tout prix. Notre ambition enfin c’est d’être aux confins de l’Europe civilj- 124 sée... les sentinelles dévouées du drapeau tricolore de la France, de cet étendard de liberté pour lequel nous serions heureux de verser notre sang ! Nous voici, madame, en quelques mots, tels que Dieu nous a faits et tels que nous voulons nous faire nous-mêmes. Maintenant, s’il se trouve au monde un homme qui nous comprenne, qui nous aime... et qui. nous rende justice; s'il se trouve en France un homme qui a le courage de compromettre. jusqu’à sa réputation d’homme d’esprit, pcm soutenir notre cause envers et contre tous, après avoir défendu pendant sept ans l’honneur du pavillon tricolore, toujours envers et contre tous — c’est notre ami, M. Billecocq. Nous croyons, nous Moldo-Valaques, dans notre naïveté primitive, que cet homme est le seul qui connaisse les véritables intérêts de la France à l’étranger, le seul qui ait le don d’entrevoir, dans un avenir prochain, le rôle glorieux que votre patrie, madame, est appelée à acquérir en Orient. M. Billecocq, avec sa manie moldo-valaque, est dans ce cas ! Il a découvert une étoile française dans le ciel oriental, mais comme elle n’est pas encore visible aux yeux de tout le monde, on nie naturellement son existence réelle ! M. Billecocq a, de plus, le coeur à moitié moldo-valaque ! Que voulez-vous ? Il a vécu, pendant de si longues années, au sein d’une nation dont le coeur est à moitié français ! Nous avons donc l’audace de penser (car tout Moldo-Va-laques que nous sommes, nous avons aussi nos petites idées /...) que l’idée fixe de notre ami est de la nature, des étoiles de ce nom !... et ces sont les plus lumineuses. Nous nous permettons même d’avoir la convinction intime qu’en s’entichant des Moldo-Valaques, notre ami n’a pas perdu une seule étincelle de son brillant esprit, mais qu’il a fait preuve d’un coeur vaste, généreux et surtout profondément dévoué aux intérêts et à la gloire de la France. C’est donc à genoux, à la manière des barbares, que je viens vous supplier, madame, au nom de tous mes compatriotes, de permettre à notre meilleur ami de continuer à poursuivre un rêve prophétique qui se transformera bientôt, peut-être, en mille réalités de bonheur et d’indépendance pour une nation toute entière. 125 Une poésie populaire de mon pays dit : „les flots passent, mais les pierres restent“ 2. Permettez-moi, madame, de faire comme elles, à la fin de tous ces flots de paroles et de rester Votre très respectueux et très dévoué serviteur, B. Alecsandri [Paris] 14 oct. 1848 Doamnă, să nu vă miraţi de marea libertate ce-mi iau de a vă adresa aceste r,înduri fără să fi avut mai întîi cinstea de a vă fi prezentat: sînt un ţăran de la Dunăre, cvasi barbar, un moldovean, în sfîrşit, ce să spun mai mult! Şi tocmai din această pricină cer îndurarea dumneavoastră pen'tru crima de les-formalităţi, de care mă fac vinovat acum. Dacă această calitate n-ar părea destul de valabilă în ochii dumneavoastră, doamnă, pentru a-mi merita iertarea, voi invoca o alta şi anume aceea de emigrat care vine să pledeze pe lîngă inimile generoase ale francezilor, cauza patriei sale ameninţate în drepturile sale cele mai sfinte. Moldova ? ce este aceasta ? Aceasta are o patrie ? Aceasta are o naţionalitate ? Aceasta are un loc pe harta Europei ? Cauza moldo-valahă... Se poate vorbi serios de aşa ceva şi fără să te compromiţi în bună companie ? Vai! doamnă, iată întrebările pe care le aud răsunînd la urechile mele în fiecare zi în această mult iubită Franţă, unde oamenii ştiu cu atîta spirit să ignoreze lucrurile. Cît despre amorul meu propriu şi despre rolul pe care îl joacă în acest conflict stînjenitor, nu mai vorbesc, căci încep să mă întreb eu însumi dacă este îngăduit unui moldav să aibă vreun simţământ oarecare ! Ei bine, doamnă, considerând prietenia care mă leagă de unul dintre prietenii dumneavoastră, dl. Bille-cocq *, şi, chiar de ar fi numai pentru originalitatea faptului, îngăduiţi-mi pentru o clipă să fac act de amor propriu naţional şi să vorbesc despre ţara mea. Aceasta, fără îndoială, vă va plictisi, dar trebuie să fiţi miloasă şi să fiţi îngăduitoare cu barbarii. 126 Ţara mea este frumoasă, bogată, pitorească, atît prin culoarea ei primitivă, cît şi prin lipsa de orice fel de civilizaţie stînjenitoare. Este o mică oază cu atît mai necunoscută, cu cît este pierdută între trei deserturi : împărăţia austriacă, despotismul musulman şi absolutismul moscovit. Naţiunea mea numără aproape zece milioane de locuitori ,care sînt încă în toată barbaria moravurilor patriarhale. Defectele noastre sînt numeroase, dar, fiindcă am amor propriu, îmi veţi permite, doamnă, să le trec sub tăcere ! Calităţile noastre se rezumă Ia una singură, pe care o stimăm şi o iubim noi înşine, atît ne pare de preţioasă, şi anume că sîntem francezi din tot sufletul şi adorăm Franţa, ca pe propria noastră patrie. întrebaţi rtespre acestea pe dl. Billecocq. Dorinţa noastră este să-i facem să înţeleagă pe compatrioţii dumneavoastră, doamnă, că posedă la porţile Orientului milioane de ir aţi insufleţiţi de aceleaşi sentimente şi de aceleaşi principii ca ale lor! Scopul nostru este de a ridica naţionalitatea noastră pe sfărîmăturile protectoratului rusesc, care încearcă să ne desfrancizeze cu orice preţ. Ambiţia noastră, în fine, este de a fi la graniţele Europei civilizate... sentinelele devotate ale drapelului tricolor ai Franţei, al acestui stindard al libertăţii pentru care am fi fericiţi să ne vărsăm sîngele ! Iată-ne, doamnă, în cîteva cuvinte, aşa cum ne-a făcut Dumnezeu şi aşa cum* vrem să ne facem noi înşine. Acum, dacă este pe lume un om care să ne înţeleagă, să ne iubească... şi care să ne dea dreptate; dacă se află în Franţa un om care să aibă curajul' de a compromite chiar reputaţia sa de om de spirit pentru a susţine cauza noastră împotriva tuturor, după ce a apărat timp de şapte ani cinstea drapelului tricolor iarăşi împotriva tuturor — acela este prietenul nostru dl. Billecocq. Noi, moldo-valahii, credem, în naivitatea noastră primitivă, că acest om este singurul care cunoaşte adevăratele interese ale Franţei in străinătate, singurul care are darul de a întrevedea rolul .glorios ce, într-un viitor apropiat, patria dumneavoastră, doamnă, va fi chemată să-l dobîndească în Orient. Dl. Billecocq, cu mania lui moldo-valahă, este în acest caz! El a'descoperit o stea franceză în cerul oriental, dar cum nu poate fi încă văzută de toţi, fireşte că i se tăgăduieşte fiinţa! Şi apoi inima d-lui Billecocq este pe jumătate moldo-valahă ! Ce să-i faci ? A trăit aşa de mulţi ani în sînul unei 127 naţiuni a cărei inimă este pe jumătate franceză! Avem chiar îndrăzneala de a gîndi (căci oricît de moldo-valahi sîntem, tot avem şi noi micile noastre idei!...) că ideea fixă a prietenului nostru este de felul stelelor fixe... care sînt tocmai cele mai luminoase. Ne îngăduim chiar să avem convingerea intimă că, în-drăgostindu-se de moldo-valahi, prietenul nostru n-a pierdut nici o scînteie din strălucitul său spirit şi că a dat dovadă că are o inimă largă, generoasă şi, mai ales,, adine devotată intereselor şi gloriei Franţei. Aşa că, în genunchi, după cum o fac barbarii, vin să vă rog, doamnă, în numele tuturor compatrioţilor mei, să îngăduiţi celui mai bun prieten al nostru, să nu înceteze de a urmări un vis profetic, care se va transforma poate curînd în mii de realităţi de fericire şi independenţă pentru o întreagă naţiune. O poezie populară din ţara mea zice : „apa trece, pietrele rămîn“.3 îngăduiţi-mi, doamnă, de a face ca ele, la sfîrşitul acestui val de cuvinte, şi de a rămine Al dumneavoastră foarte respectuos şi foarte devotat servitor, V. Alecsandn CATRE ZULINA STURDZA 38 Paris, 10 9bre 1848 Ma chère Zulnie, si j’étais bien méchant de ma nature, je vous ferais quelques petits reproches sur votre silence, reproches justes et qui figureraient parfaitement bien comme préambule à cette lettre, mais je ne suis pas méchant et je sacrifie le préambule ; suivez de votre côté cet exemple digne des temps antiques et prouvez-moi, ce que je sais déjà très bien, que vous êtes une véritable Romaine en me tendant une 128 main amicale. Je vous ai écrit en partant de Czernovitz et vous ne m’avez pas répondu ; pardonnez-moi ! Maintenant que la paix est faite, causons comme deux bons vieux amis au coin du feu. , . , n C’est une époque bien etrange que celle ou nous vi- vons, ma chère Zulnie ! les peuples s’éveillent, les _ trônes s’écroulent, tout est soumis à un bouleversement universel, mais l’amitié reste la même, heureusement, elle reste toujours grande, douce et consolante. Voilà ce qui me consolé dans mon exil loin du pays et dans ma solitude loin de la famille. Je me figure que bien des personnes, auxquelles je porte une véritable affection, prononcent quelquefois mon nom et c'est un si doux sentiment que celui de se savoir vivre dans le coeur de ses amis ! Souvent je me demande ce que vous faites, tous, à telle ou telle heure en Moldavie, et allors mon imagination se plaît à vous créer des occupations tantôt bizarres, tantôt naturelles et probables. Je bâtis ainsi un monde que je lais agir à ma manière et selon la nature des pensées qui me dominent. Par exemple : je vous fais souvent monter avec ma soeur dans une bonne voiture de voyage, et je vous mets sur la route de Paris ; d’autres fois, je vous fais courir à cheval sur votre célèbre Tchokîrlan en compagnie du non moins célèbre spatar1 de Varatico... Mais pendant que mon esprit s’absorbe dans ces créations, souvent le mal du pays me gagne et alors il me prend des tristesses infinies. Ma ajunge dorul *, comme on dit chez nous ma apucă jalea ** et s’en est fait alors de moi, je perds la tête. Ah, c’est un terrible sentiment que Ie dorul ţării *** ! quand on l’éprouve, le soleil de l’étranger vous jette au coeur des rayons froids. Mon meilleur remède dans ces m ornent s-1 à c’est de monter dans un petit coupé et de me faire rouler pendant deux ou trois heures à grande carrière. Ce mouvement de la voiture me rappelle nos courses en poste sur les routes primitives de la Moldavie, et j’oublie Paris. C’est qu’il règne une telle misère dans ce Paris ; l’égoisme y est si dominant que je me sens froisse par sont contact et puis il est certain quartier dans cette ville, il est certaine rue, il est certaine maison qui renferment pour moi de si douloureux souvenirs que ****** In original cu caractere chirilice. 129 je n’ose plus aborder ni la rue, ni la maison. J’ai eu cependant lé courage de lé faire le premier jour de mon arrivée ici, mais je sens que je ne pourrai plus avoir le courage de recommencer. Je me vois forcé d’interrompre ma lettre ici et de vous l’envoyer telle qu’elle est, c’est-à-dire inachevée. Je reçois en ce moment la visite de Mr Edgar Quinet2, membre de l’Assemblée Nationale. A bientôt donc, ma chère Zulnie. Votre meilleur ami, V. Alecsandri Mes compliments les plus amicaux à Mme Catynka et à toute votre famille. Costaky doit venir à Paris, tâchez, je vous prie, de m’envoyer par lui mes papiers qui sont chez vous. J’en ai grand besoin pour faire divers travaux indispensables. Paris, 10 noiembrie 1848 Draga mea Zulnia, dacă aş fi rău de felul meu, ţi-aş aduce eîteva mici reproşuri pentru tăcerea dumitale, reproşuri drepte şi care ar figura foarte bine ca preambul la această scrisoare, dar nu sînt rău şi sacrific preambulul; urmează la rîndu] dumitale acest exemplu demn de timpurile antice şi, întin-zîndu-mi o mînă prietenească, dovedeşte-mi, ceea ce ştiu bine de pe acum, că eşti o adevărată romană. Ţi-am scris la plecarea din Cernăuţi şi nu mi-ai răspuns; iartă-mă! Acum, că pacea s-a făcut, să vorbim ca doi buni vechi prieteni, la gura sobei. Este o epocă foarte ciudată aceea pe care o trăim, draga mea Zulnia ! Noroadele se scoală, tronurile se năruie, totul este supus unei răsturnări universale, dar prietenia rămîne din fericire aceeaşi, rămîne mereu mare, dulce şi consolatoare. Iată ce mă mîngîie în exilul meu departe de ţară şi în singurătatea mea departe de familie. îmi închipui că multe per- 130 soane, cărora le port o adevărată dragoste, pronunţă cîteo-dată numele meu, şi este un sentiment atît de dulce acela de a şti că trăieşti în inima prietenilor tăi ! Adesea mă întreb ce veţi fi făcînd, toţi, la cutare sau cutare oră în Moldova şi atunci imaginaţia mea se complace în a vă crea ocupaţii uneori ciudate, alteori adevărate şi probabile. Construiesc astfel o lume pe care o fac să acţioneze în felul meu şi după natura gîndurilor care mă stăpînesc. De exemplu : te fac adesea să te urci cu sora mea într-o trăsură bună de călătorie şi vă pun pe drumul Parisului ; altă dată te fac să alergi călare pe vestitul dumitale Ciocîrlan în tovărăşia nu mai puţin vestitului spătar1 de la Văratic... Dar în timp ce gîndul meu se cufundă în aceste plăsmuiri, adesea dorul de ţară mă cuprinde şi atunci mă apucă tristeţi nesfîr-şite. Mă ajunge dorul *, cum se spune la noi, mă apucă jalea**, şi s-a isprăvit atunci cu mine, îmi pierd capul. Ah, este un sentiment groaznic dorul ţării! *** cînd îl încerci, soarele străinătăţii îţi aruncă în inimă raze reci. Cel mai bun leac în acele clipe este să mă urc într-un mic cupeu şi să mă las purtat timp de două sau trei ore în goana cailor. Mersul trăsurii îmi aminteşte călătoriile noastre cu poşta pe drumurile primitive ale Moldovei, şi uit Parisul. Căci domneşte atîta mizerie în acest Paris ; egoismul este atît de dominant, că mă simt jignit de atingerea lui, şi, pe urmă, este un anumit cartier în acest oraş, este o anumită stradă, o anumită casă care închid în ele atît de dureroase amint'ri pentru mine, că nu mai îndrăznesc să mă apropii nici de stradă, nici de casă. Am avut totuşi curajul să o fac în prima zi a sosirii mele aici, dar simt că nu voi mai avea curajul să o fac încă o dată. Mă văd nevoit să întrerup scrisoarea mea aici şi să ţi-o trimit aşa cum este, adică neisprăvită. Primesc în această clipă vizita d-lui Edgar Quinet2, membru al Adunării Naţionale. Pe curînd deci, draga mea Zulnia. Bunul dumitale prieten, V. Alecsandri * , * * în original, în limba română cu caractere chirilice. 131 Complimentele mele cele mai afectuoase d-nei Catinca şi întregii dumitale familii. Costache trebuie să vină la Paris, încearcă, te rog, să-mi trimiţi prin el hîrtiile mele care sînt la dumneata. Am foarte mare nevoie de ele pentru a face unele lucrări absolut necesare. CÂTRE ION GHICA 39 Paris, 26 dé:1. 1843 Mon cher vieux, ta lettre de Constantinople m-a prouvé que les mêmes sentiments se manifestent toujours et simultanément dans nos coeurs. Depuis plusieurs jours j’éprouvais un désir vague de correspondre avec toi et j’avais enfin pris la décision de t’expédier une épître lorsque ton billet est venu ajouter à cette impulsion. Une chose que je prévois cependant et qui m’attriste c’est que nos lettres ne pourront plus avoir ce caractère de gaieté et d’insouciance qui distinguait notre correspondance passée, car nous avons devant nos yeux le spectacle de notre patrie livrée aux mains des ennemis. Et puis ne sommes-nous pas dans la position si intéressante de jeunes et malheureux émigrés et à ce titre ne devons-nous pas avoir sur nos fronts, plus ou moins dé- vastés, un pâle reflet de mélancolie ? Nos paroles elles-mêmes ne doivent-elles pas traduire des douleurs intimes, des regrets profonds, accompagnées d’hélas ! et illustrées de points infinis d’exclamation ? Et cependant nous sommes à peine à la fleur de l’âge ! Sapristi ! O destinée amère ! Amère destinée ! etc., etc., etc. Maintenant parlons d’autre chose. On vient me dire qu’un Mr que je ne connais pas part dans deux heures pour Constantinople. Je profite donc de l’avertissement et de l’occasion pour t’envoyer quelques exero- 132 plaires d’un album moldo-valaque, dû à la plume de Mr Billecocq1, et quelques autres exemplaires d’un article;, écrii dans la Revue des Deux Mondes par Mr H. Desprez 2. Tu auras soin de distribuer ces ouvrages aux pachas à trois ou cinq queues de ta connaissance qui jouissent d’une certaine influence dans les affaires, ainsi qu’aux diverses ambassades siégeant à Constantinople. En même temps, je t’engage à nous tenir fidèlement au courant de tout ce qui Se passe là-bas, afin que nous ayons de quoi èntretenir quotidiennement la presse parisienne 3. Celle-ci s’occupe déjà assez activement de nous et seconde de son mieux notre projet qui est de nous faire connaître à l’Europe. Le Courrier français, la Réforme et le National sont particulièrement nos meilleurs avocats auprès de l’opinion publique. On t’a sans doute écrit que la colonie moldo-valaque de Paris s’accroît journellement. Ainsi nous venons de voir arriver ces jours derniers : mon frère, Negri, Lascar Rosetti, Pierre Casimir4, M. Epouriano et I. Ionesco5. Dans peu de temps nous en attendons d’autres, tant de Cronstadt que de Czernovitz. Que n’es-tu toi-même, ici, mon gros vieux ? J’en serais bien content pour ma part, car tu sais comment nous nous entendons ensemble. Mais ton poste est à Constantinople... Soyons donc calmes et résignés. Une proposition. Les bateux-poste de la Méditerranée font trois fois par mois le trajet de Marseille à Constantinople. Profitons-en pour nous écrire trois épîtres amoureuses par mois ; cela vous fera plaisir et à moi aussi. En attendant, je finis en te priant de présenter mes amitiés à Mme Ghica et de penser le moins rarement possible à ton ami, B.A. Paris, 26 dec. 1848 Iubite prietene, scrisoarea ta din Constantinopol mi-a dovedit că aceleaşi sentimente se manifestă întotdeauna şi în acelaşi timp în inimile noastre. De mai multe zile simţeam 133 o dorinţă nedesluşită să corespondez cu tine şi luasem, în sfîr-şit, hotărîrea să-ţi trimit o scrisoare, cînd biletul tău a venit să sporească această pornire a mea. Totuşi, un lucru pe care îl prevăd şi care mă întristează este că scrisorile noastre nu vor mai putea avea acel ton vesel şi nepăsător care caracteriza corespondenţa noastră de pînă 'acum, căci avem în faţa ochilor spectacolul patriei noastre dată pe mîna duşmanilor. Şi apoi nu ' sîntem noi în situaţia aşa de interesantă a unor tineri şi nenorociţi emigranţi şi în această situaţie nu trebuie să avem pe frunţile noastre, mai mult sau mai puţin răvăşite, o umbră palidă de melancolie ? Cuvintele noastre chiar nu trebuie să traducă dureri intime, adinei păreri de rău, însoţite de vaiete şi marcate cu nesfîrşite semne de exclamaţie ? Şi totuşi sîntem abia în floarea vîrstei ! Drace ! O soartă amară ! Amară soartă ! etc., etc., etc. Acum să vorbim despre altceva. Mi s-a spus adineauri că un domn pe care nu-1 cunosc pleacă peste două ceasuri la Constantinopol. Profit deci de înştiinţarea şi ocazia aceasta ca să-ţi trimit cîteva exemplare dintr-un album moldo-valah, datorit condeiului d-lui Bille- cocq şi alte cîteva exemplare dintr-un articol scris în Revue des Deux Mondes de dl. H. Desprez2. Vei avea grijă să împărţi aceste lucrări paşalelor cu trei sau cinci cozi *, dintre cunoştinţele tale, care se bucură de o oarecare influenţă în afaceri, precum şi la diferite ambasade cu sediul la Constantinopol. In acelaşi timp, te invit să ne ţii la curent cu tot ce se petrece acolo ca să avem cu ce întreţine zilnic presa pariziană 3. Aceasta se ocupă deja destul de activ de noi şi sprijină cît poate mai bine planul nostru de a ne face cunoscuţi Europei. Mai ales le Courrier français, la Réforme şi le National sînt cei mai buni avocaţi ai noştri pe lingă opinia publică. Ţi s-a scris, desigur, că colonia moldo-valahă din Paris creşte zilnic. Astfel au sosit în ultimele zile : fratele meu. Negri, Lascăr Rosetti, Petre Gazimir4, M. Ëpureanu şi I. Io-nescu5. Peste puţin aşteptăm şi pe alţii, atît de la Braşov cît şi de la Cernăuţi. De ce nu eşti şi tu aici, scumpul meu ? în * La turci, cozile sau tuiurile erau semnul distinctiv al rangului de nobleţe. Paşalele cele mari aveau cîte trei tuiuri. deci poetul pomenind de cinci tuiuri, exagerează pentru a face o glumă. 134 ce mă priveşte, aş fi. foarte, mulţumit, căci tu ştii ce bine ne înţelegem amîndoi. Dar locul tău este la Constantinopol... Să fim deci calmi şi resemnaţi. O propunere. Vapoarele-poştă din Mediterana fac de trei ori pe lună drumul de la Marsilia la Constantinopol. Să profităm de asta pentru a ne scrie trei scrisori de dragoste' pe lună ; aceasta îţi va face plăcere şi mie de asemenea. în aşteptare, termin rugîndu-te să prezinţi omagiile mele d-nei Ghica şi să te gîndeşti cît mai puţin rar cu putinţă la1 prietenul tău, V..4. CATRE ZULNIA STURDZA 40 Constantinople, 25 avril 1849 Ma chère Zulnie, je m’empresse de profiter du départ de Madame Nico Catardgiu pour vous annoncer notre arrivée à Constantinople1 après une traversée delicieuse de 12 jours sur mer. Nous sommes logés à l’Hôtel de Madame Giu-sepina à Péra et nous vous attendons de jour en jour, afin d’aller tous nous installer à Thérapia, sur le Bosphore. Avez-vous reçu ma dernière lettre de Paris ? Je vous priais de m’apporter les paquets qui se trouvent chez vous. Je réitéré ma pnere, par cette occasion, car j’ai grandement besoin de ces paquets. Constantinople est fort triste. Venez donc au plus vite, afin que nous puissions oublier un peu nos misères dans le charme (le la vie de famille. J’espère que ma soeur, elle même, viendra me voir et alors nous serons plus ou moins au grand complet. Adieu, ma chère Zulnie, nous vous attendons vous et Madame Catynka avec impatience. Votre ami dévoué, B. Alecsandri 135 Constantinopol, 25 aprilie 1849 Dragă Zulnie, mă grăbesc să profit de plecarea doamnei Nicu Clatargi pentru a vă face cunoscută sosirea noastră la Constantinopol 1, după o plăcută traversare de 12 zile pe mare. Locuim în hotelul doamnei Giusepina la Pena şi vă aşteptăm din zi în zi, ca să mergem cu toţii să ne instalăm la Therapia, pe Bosfor. AA primit ultima mea scrisoare din Paris ? Te rugam să-mi aduci pachetele care se găsesc la dumneata. Îmi reînnoiesc rugămintea, cu această ocazie, căci am mare nevoie de aceste pachete. Constantinopolul este foarte trist. Veniţi deci cît mai curînd, ca să ne putem uita puţin necazurile în farmecul vieţii de familie. Nădăjduiesc că şi sora mea va veni să mă vadă şi atunci vom ii, mai mult sau mai puţin cu toţii. Adio, dragă Zulnia, vă aşteptăm cu nerăbdare, pe dumneata şi pe doamna Catinca. Prietenul dumitale devotat, ' V. Alecsandri CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 41 Constantinopoli, 12 mai 1849 Iubite Alecule 1, Am citit cu multă plăcere rîndurile ce mi-ai scris şi drept răsplată îţi făgăduiesc în curînd să-ţi trimit bogată materie pentru foiletonul gazetei Bucovinei. Aice am descoperit la un prietin al meu, om cu duh şi cu judecată, o scriere însemnată, plăcută şi • folositoare ţerilor noastre, un roman des moeurs, * un soi de Jérfame Paturot românesc, şi îndată am * Un roman de moravuri (limba franceză). 136 gîndit la tine, iubite Chiţegoiule. Această scriere, ce bate In naravurile şi în defectele societăţii noastre din Bucureşti, este menită a trage luare-aminte a tuturor cetitorilor, şi, în urmare, cred că nu poate figura mai bine aiure decît în Bucovina. Mă îndatoresc dar aţi trimite piste puţin partea întie şi te îndemn a o tipări regulat în foiletonul gazetei tale. Prietenul meu, ce doreşte a păstra anonimul pentru toţi, afară decît pentru tine, îţi este cunoscut bine, căci numele lui este Ion Ghica2. Destul e să cunoşti numele autorului pentru ca să judeci de meritul operei sale... El aşteaptă hîrtiele sale de la Bucureşti şi, îndată ce le va primi, eu însumi ţi-oi expedui partea .întâie a scrierii de care ţi-am vorbit mai sus. Totodată, dacă cumva mi-a aduce oarecine hîrtiele mele de la Iaşi, ţi-oi trimite şi ceva din poeziile populare, pe care tu ştii a le preţui atît de bine. Eu doresc ca foaia Bucovinei să devie cel mai bun organ a răspîndirii ideilor frumoase pintre români şi-ţi făgăduiesc a lucra cu aceeaşi rîvnă cu care am lucrat pentru Propăşire. Acum să venim puţin la politică. Generalul Grabbe3 a fost în Constantinopoli cu o misie secretă în privirea provinciilor noastre, şi, precît' am putut afla, el a izbutit a încheia o convenţie cu Poarta ce cuprinde următoarele condiţii : Art. 1 Nomination des Hospodars par le Sultan pour 7 ans. 2 Suspension provisoire des Assemblées générales et leur remplacement par deux conseils de boyards et du haut cierge, l’un à Jassi et l’autre à Bucarest. Les atributions princi pales de ces conseils seront l’assiette de l’impôt et l’examen des budgets. 3 Deux Comités de révision pour procéder aux améliorations organiques ; leur travail devra être approuvé par un hati-cheriff. 4 25 à 35 mille hommes de chaque côté des deux puissances suzeraine et protectrice occuperont les provinces jusqu’à la tranquilisation complète des frontières (de la Transylvania.) Apres quoi 10.000 hommes de chaque côté continueront cette occupation jusqu’à l’achèvement des travaux d’amélioration ans le Reglement Organique. Parmi ces réformes, procéder tout d’abord à la réorganisation de la milice. 137 5 Deux commissaires impériaux pour donner des avis aux hospodars et s’entendre avec eux sur le choix des membres des comités de révision sus-indiqués. 6 Fixation du terme de 7 ans pour le présent acte. 7 Réserve en faveur des traités antérieurs auxquels il n’est pas dérogé * ! Iată, iubite Alecule, cum ne-au urzit nouă lanţuri duşmanii noştri şi asta în ochii şi sub nasul puterilor mari ale Europei. De acum nu ştiu în cine să-mi mai pun nădejdea, căci şi Dumnezeu pare că au părăsit cauza românilor. Poate că purtarea ungurilor să aducă ceva prefacere în trebi, dar şi aceasta cine o poate asigura ? Ceea ce m-am încredinţat este că cei mici plătesc totdeauna oalele stricate. Turchia are destulă putere de braţ, dar nu are destulă putere de suflet ; în urmare ne-au jertfit şi acum duşmanului nostru. Sfîrşesc înştiinţîndu-te că Negri e sănătos şi că te sărută frăţeşte precum şi pe Gheorghiţă. Asemine fac şi eu pănă a nu închide acest răvaş. Al tău frate, V. Alecsandri * [Art. 1 Numirea domnilor de către sultan pe 7 ani. 2 Suspendarea provizorie a adunărilor generale şi înlocuirea lor prin două consilii de boieri ,şi înalţi clerici, unul la Iaşi şi altul la Bucureşti. Atribuţiile principale ale acestor consilii vor fi fixarea impozitelor şi examinarea bugetelor. 3 Două comitete de revizie care să procedeze la îmbunătăţirea Regulamentului Organic, lucrul lor va trebui să fie aprobat de un hatişerif. 4 25—35 mii de oameni din partea fiecăreia dintre cele două puteri suzerane şi protectoare vor ocupa provinciile pînă la liniştirea completă a frontierelor (ale Transilvaniei). După care, 10 000 de oameni din fiecare parte vor continua această ocupaţie pînă la terminarea lucrărilor de îmbunătăţire a Regulamentului Organic. Printre aceste reforme, să se procedeze mai în-tîi la reorganizarea miliţiei. 5 Doi comisari imperiali pentru a da sfaturi domnilor şi să se înţeleagă cu ei pentru alegerea membrilor comitetelor de revizie mai sus indicate. 6 Fixarea termenului de 7 ani pentru actul prezent. 7 Rezervă în favoarea tratatelor anterioare de la care nu este derogat.] 138 Alăturez aici o fabulă intitulată Zimbrul şi Vulpea *. Autor anonim. Adresa pe plic : Monsieur Alexandre Hourmouzaki Czernovitz Bucovina par Galatz 42 [Constantinopol, mai 1849] Soţul nostru de emigraţie, fratele nostru Grigori Ro-malo e în agonia morţei. Martir al Libertăţei, el îşi dă sufletul poate în ora aceasta pe patul unui spital ! Jertfă a cruzimii lui Mihail Sturdza, unul din cei mai buni tineri ai Moldovei pere acum în amarul străinătăţii, departe de familie, departe de patrie şi cele de pe urma a lui cuvinte sînt pentru nenorocita ţeara noastră : „Mor“,, zice el „cu jale ca nu m-au ajutat soarta foarte să-mi dau vieaţa pentru fericirea patriei mele“ ! Ştii că Grigori Romalo este unul din tinerii prinşi şi legaţi de către vitejii fii ai lui Mihail Sturza în seara de 29 mart. 1848. El au fost maltratat mai crud decît toţi ceilalţi de către arnauţii năimiţi dă curte. Cu capul spart, cu pieptul zdrobit de straturile puştilor soldăţeşti, plin de răni şi de sînge, el au fost tîrît de păr pînă la cazarmie şi de acolo trimis la Macin. Umezeala Jnchisoarei şi lipsa dă grijă sporind şi veniiflftd durerile ce pătimee, sărmanul nostru amic, din seara răzbunării hoţeşti a lui beizade Grigori Sturza, o boală grozavă se încuiba în pieptul său, o boală dă care om nu scapă, oftica ! Şi acum acest rău nevindecabil s-au declarat cu atîta furie în plămînile sale, eă în cîteva zile el au ajuns pe malul mormîntului ! La noapte sau mîine poate el va cădea înlăuntru pentru vecinicie ! Bucură-se Mihail Sturza, văzînd cît de bine au izbutit a pune virf nelegiuirilor sale, de 15 ani, prin moartea unui fiu scump al Moldovei, prin desperarea şi doliul unei familii în- 139 tregi. Dar de mai este vreo dreptate în ceriu, fantasma lui Grigori Romalo va sta necontenit în ochii lui Mihail Sturza şi-l va sîli să deie seama lui Dumnezeu ! [V. Alecsandri / - 43 [Constantinopol,] 31 mai 1849 Fratele nostru s-au săvîrşit astă-noapte pe la trei oare în spitalul francez din Pera. în această casă numai, el au putut găsi grijile trebuincioase unui bolnav, căci rudele lui din Fanar nici n-au voit să-l primească în casele lor din frica molipsirei boalei. Iată cum ne plătesc grecii cărora noi românii le deschidem braţele de atîtea veacuri. Grigori Romalo au murit la vîrsta de 29 ani cu gînduj. la patria sa, încă unul de ai noştri care ne lasă ! încă o rază de sperare a Moldovii care s-au stins ! Peste o oră noi toţi emigraţii români vom merge să însoţim trupul fratelui nostru la lăcaşul său de moarte ! [V. Alecsandri] CATRE ION GHICA 44 [Constantinopol, iulie 1849J Mon cher Ghika, Je regrette grandement de partir sans te voir une dernière fois, mais puisque tu me promets de venir passer 140 l’hiver à Paris je modifie un peu mes regrets. Au revoire donc, cher ami, soigne ta santé qui nous est précieuse à tous et viens au plus tôt en France. C’est ce que tu auras de mieux à faire. Tout à toi, B. Alecsandri Je te prie de présenter mes amitiés bien sincère à Madame Ghika. Comme nous avons le même pied, je te propose une échange à propos de bottes. Je prends tes pantoufles et te passe mes bottines. Adresa pe verso : M. Jean Ghika Boadgegioi [Constantinopol, iulie 1849]1 Iubite Ghica, îmi pare foarte rău că plec fără să te mai văd o ultimă dată, dar, pentru că îmi făgăduieşti să vii să petreci iarna la Paris, îmi schimb/ puţin părerile de ' rău. La revedere deci, iubite prietene, îngrijeşte-ţi sănătatea care ne este preţioasă tuturor şi vino cît mai curînd în Franţa. Este tot ce vei avea mai bun de făcut. AI tău, V. Alecsa~dri Te rog să prezinţi ¡amiciţiile mele sincere doamnei Ghica. Cum avem acelaşi picior, îţi propun un schimb în legătură cu cizmele. Eu iau papucii tăi şi îţi trec ţie cizmele mele. Adresa pe verso : D. Ion Ghica Boyadjykeuy 141 45 Arles, 9 août 1849 Je te paraîtrai, sans doute, assez original que je t’écrive ma première lettre de la ville d’Arles1, aussi l’originalité du fait n’entre pas pour peu de chose dans l’accès épistolaire qui vient de s’emparer de moi. Je t’écris d’Arles, (hôtel de Mr Pinus) où j’ai passé quatre heures à visiter quelques ruines romaines, le théâtre, l’amphithéâtre, le forum etc.... Or, comme après avoir tout vu, il me reste encore une heure devant moi, j’ai pensé ne pas pouvoir l’employer mieux qu’en t’écrivant. J’ai fait une excellente traverssée sur la Méditerranée en compagnie de Bedmar2. Nous avons eu à bord des personnages fabuleux, le docteur Barachin, apôtre de l’émancipation orientale, vieux blagueur, qui se retire en ce moment en France, après avoir escamoté 300 francs de pension par mois au gouvernement turc ; un certain hongrois, déguisé en américain, du nom de Dumburgh et qui je- soupçonne être tout simplement juif, c’était un personnage gros et replet, un Pipelet3, dont, Bedmar et moi avons été les Cabrions 4 pendant. plus de douze jours. Ensuite venait un archevêque syrien, en costume de prêtre grec, masse enorme de chair infecte et qui s’en va rouler en Europe pour exploiter des croyantes etc., etc. Cependant, à vrai dire, le plus intéressant de tous c’était le docteur Barachin qui chante la gaudriole avec beaucoup d’entrain. Je termine car l’omnibus part pour le chemin de fer. Adieux, je t’écrirai le reste de Paris. B. Alecsandn Adresa pe verso : Mr Jean Ghyka Constantinople poste restante 142 Arles, 9 august 1849 Iţi voi părea, fără îndoială, destul de original scriindu-ţi prima mea scrisoare din oraşul Arlesdealtfel originalitatea faptului nu ocupă un loc mic în furia epistolară care m-a cuprins. îţi scriu de la Arles (hotelul d-lui Pinus) unde am petrecut patru ore vizitînd cîteva ruine romane, teatrul, amfiteatrul, forumul etc.... Or, cum după ce am văzut totul mai am înaintea mea o oră, m-am gîndit că nu o pot folosi mai bine decît scriindu-ţi. Am traversat Mediterana în condiţii foarte bune, însoţit de Bedmar2. Am avut la bord personaje fabuloase, doctorul Barachin, apostol al emancipării orientale, bătrîn glumeţ, care se retrage acum în Franţa, după ce prin şiretlic a obţinut ie la guvernul turc o pensie de 300 franci pe an ; un oarecare ungur, deghizat în american, cu numele de Durnburgh şi pe care îl bănuiesc a fi pur şi simplu evreu, era un personaj gros şi burtos, un Pipelet,3 căruia Bedmar şi cu mine i-am fost timp de douăsprezece zile Cabrionii. 4 Apoi urma un arhiepiscop sirian, în costum de preot grec, masă enormă de carne infectă şi care se duce să cutreiere prin Europa pentru a exploata pe credincioşi etc., etc. Totuşi, la drept vorbind, cel mai interesant dintre toţi era doctorul Barachin care cîntă cîntece îndrăz- neţe cu multă voioşie. Termin pentru că omnibuzul pleacă pentru calea ferată. Adio, am să-ţi scriu restul de la Paris, V. Alecsandri Adresa ps verso : Dl. Ion Ghica Constantinopol post-restant 46 Paris, 11 sspt. 1S49 Mon cher Ghika, mon brave vieux, j’ai reçu ta réponse a ma lettre d’Arles1 et certes je me suis senti innondé de joie à l’idée de passer l’hiver à Paris avec toi. Maintenant 143 que la vaillante Hongrie2 à succombé grâce aux trahisons des uns et des autres, maintenant que notre espoir est entraîné dans cette chutte, que te reste-t-il à faire ? N’as tu pas agi autant qu’un homme peut agir ? N’as tu pas tenté tous les moyens pour aboutir à un résultat utile à notre cause ? Hé bien, les circonstances se montrent plus fortes que notre volonté ; il faut céder aux circonstances, momentanément, sauf à prendre la revanche plus tard. Dieu est grand et la justice finira par être son prophète, alors nous deviendrons ses sectaires les plus fanatiques et nous reprendrons' l'oeuvre à peine commencée, mais, pour le quart d’heure, je te conseille, en ami, de te retirer, de soigner ta santé et de te préparer des forces pour les luttes prochaines. Depuis mon arrivée à Paris je n’ai rien fait, rien écrit, pour la raison que je suis horiblement dégoûté de la politique éni-cière de la France. L’intérêt pécuniaire domine la, majorité des coeurs et cela au point que la Bourse hausse à mesure que_ la question des libertés européennes baisse. C’est une véritable bascule maniée par deux mobiles infâmes : l’égo-isme et l’aveuglement des passions. Je tâcherai de tirer partie du mémoire que tu m’as envoyé pour en faire quelques articles ; je ne prends cependant aucun engagement. Quand tu sera près de moi, je sens que l’encre me viendra au bout de la plume, mais pour le moment l’encrier est sec. J’ai revu la plupart de nos compatriotes et cela pour une excellente raison, c’est qu’on les rencontre toujours et partout. Un seul, celui que je suis le plus curieux de voir, m’échappe constamment comme une ombre. Je veux parler de Aristia3. Je le demande à tous les échos et les échos me répondent : Zut ! que penser de cet acharnement de la destinée contre la réalisation de mon voeu le plus cher ? Je commence à croire qu’Aristia est un mythe, qu’il n’a jamais existé et que ce fantôme est un pur enfantement de l’imagination des peuples. Tu me diras, ¡peut-être, que puisque le Prinţul român * existe, l’auteur doit se trouver quelque part. Hé, mon cher vieux, l’Illiade existe bien aussi, mais que de doutes n’éleve-t-on pas encore sur Homère. Enfin, éclaire-moi, conseille-moi car je suis capable * în original cu caractere chirilice. 144 1 de faire un malheur si je ne m’assure pas de la personne ’ réelle d’Aristia. Paris est triste en ce moment, triste comme une bourse dégarnie, triste comme ma propre bourse, hélas ! Je ne m’amuse guère, mais en revanche je m’ennuie à vingt francs par tête. Viens donc à Paris au plus vite, mon vieux. A nous deux nous savons si bien nous moquer de l’ennui. Au revoir dooc, B. A. Je te prie de présenter mes amitiés à Madame Ghyka Mon frère te presse tendrement contre son gilet. Je Semeur rue Neuve Vivienne 38 bis à Paris, Dept. de la Seine, France ! Si tu veux user des numéros du Temps qui arrivent â Constantinople régulièrement tous les 10 jours, envoie les chercher à la poste. Paris, 11 sept. 1849 Iubite Ghica, scumpe prietene, am primit răspunsul tău la scrisoarea mea de la Arles1 şi, desigur, m-am simţit cuprins de bucurie la gîndul de a petrece iarna la Paris cu tine. Acum cînd curajoasa Ungarie2 a căzut datorită trădărilor unora şt altora, acum cînd nădejdea noastră este atrasă şi ea în această cădere, ce îţi mai rămîne să faci ? Nu ai făcut tu atît cît poate face un om? Nu ai încercat toate mijloacele pentru a ajunge la un rezultat folositor cauzei noastre ? Ei bine, împrejurării? se arată mai puternice decît voinţa noastră ; trebuie să ne supunem acestor împrejurări, acum, în schimb ne vom lua revanşa mai tîrziu. Dumnezeu este mare şi dreptatea va sfîrşi prin a fu profetul său, iatunci vom deveni adepţii ei cei mai credincioşi şi vom relua opera abia începută, dar, pentru clipa aceasta, tc sfătuiesc, ca prieten, să te retragi, să-şi îngrijeşti sănătatea şi să-ti pregăteşti puterile pentru luptele apropiate. De la venirea mea la Paris nu am făcut nimic, nu am scris nimic, din 145 pricină că sînt scîrbit de politica meschină a Franţei. Interesul bănesc stăpîneşte majoritatea inimilor, şi aceasta în aşa măsură, incît Bursa creşte pe măsură ce scade chestiunea libertăţilor europene. Este o adevărată balanţă manevrată de două scopuri infame: egoismul şi pasiunile oarbe. Voi încerca să scot ceva din memoriul pe care mi l-ai trimis pentru a face nişte articole ; nu-mi iau însă nici un angajament! Cînd vei fi lingă mine simt că cerneala va curge din vîrful condeiului meu, dar pentru un moment călimara este seacă. Am revăzut pe cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri ii aceasta pentru bunul motiv că îi întîlneşti mereu şi pretutindeni. Unul singur, acela pe care sînt foarte curios să-l cunosc, îmi scapă mereu ca o umbră. Vreau să vorbesc de Aristia.3 îl strig la toate ecourile şi ecourile îmi răspund : Zut ! ce să cred despre această îndîrjire a sorţii împotriva realităţii dorinţei mele celei mai scumpe ? încep să cred că Aristia este un mit, că nu a existat niciodată şi că această stafie este numai o născocire a imaginaţiei popoarelor. îmi vei spune, poate, că, pentru că Prinţul român * există, autorul trebuie să fie şi el undeva. Ei, iubite prietene, aşa există şi Jliada, dar cîte îndoieli se ridică încă despre Homer. în sfîrşit. lămureşte-mă, sfătuieşte-mă căci sînt capabil să fac nenorocire dacă nu mă conving de persoana reală a lui Aristia. Parisul este trist la vremea aceasta, trist ca punga goală, trist ca propria mea pungă, vai ! Nu mă distrez deloc, dar in schimb mă plictisesc de douăzeci de franci de cap. Vino deci la Paris cît mai repede, dragul meu. Noi doi împreună ştim să ne batem joc de plictiseală. La revedere deci, V. A. Te rog să prezinţi amiciţiile mele doamnei Ghica. Fratele meu te strînge cu dragoste pe jiletca sa. Eu locuiesc în rue Nauve Vivienne 38 bis la Paris, Dept. Senei, Franţa! Dacă vrei să te foloseşti de numerele din Temps care sosesc la Constantinopol regulat la 10 zile, trimite să fie luate de la poştă. * în original, cu caractere chirilice. 146 47 Paris. 12 oct. 1849 Mon cher vieux, Monsieur Léon Lohst part pour Constantinople pour traiter avec le gouvernement turc au sujet de fusils. C’est un article auquel nous devons attacher une grande importance. Aussi je ne pouvais te faire un plus grand plaisir que de te procurer la connaissance de Mr Lohst. Il est inutile de t’engager à lui faciliter les moyens de voir qui de droit au sujet de sa mission. Ton affectionné, B. A. J’ai reçu ta dernière lettre qui m’annonce la guerre et j’y répondrai bientôt. Paris, 12 oct. 1849 Iubite prietene, Domnul Leon Lohst pleacă spre Constantinopol pentru a trata cu guvernul turc despre puşti. Este un articol căruia trebuie să-i dăm o mare importanţă. Deci nu îţi puteam face o mai mare plăcere decît dîndu-ţi ocazia să cunoşti pe dl. Lhost. Nu mai este nevoie să te îndemn să-i uşurezi mijloacele de a vedea pe cei în drept, în legătură cu misiunea sa. Cu dragoste, V. A. Am primit ultima ta scrisoare care îmi anunţă războiul şi voi răspunde în curînd. 147 48 Paris, 17 octobre 1849 Mon cher vieux 1, Românul nu piere, zice o vorbă veche. C’est ce qui m’explique le miracle de l’évasion de Balcesco. J’en suis heureux comme si j’avais revue mon propre frère. Vivent ce qui ne sont pas morts. Voilà mes opinions. Je t’ai envoyé par un certain une lettre de recommandation2. Ne le prends pas au sérieux, par la raison que moi-même, je n’ai jamais vu mon recommandé. Agis en conséquence et porte-toi bien. Je t’attends à Paris et, en attendant, je t’embrasse, et te pris de présenter mes amitiés à Mme Ghyca. Salutare frăţeasca Salim alekim Ion Alecsandri V. Alecsandri Paris, 17 octombrie 1849 Iubite prietene1, Românul nu piere, zice o vorbă veche. Este ceea ce îmi lămureşte minunea evadării lui Bălcescu. Sînt fericit ca şi cum aş fi revăzut pe propriul meu frate. Să 'trăiască cei ce nu sînt morţi. Iată părerile mele. Ţi-am trimis printr-un oarecare o scrisoare de recomandaţie 2. Nu-1 lua în serios pentru motivul că eu însumi nu mi-am văzut niciodată recomandatul. Poartă-te în consecinţă şi fii sănătos. Te aştept la Paris şi pînă atuncj te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi d-nei Ghica amiciţiile mele. Salutare frăţească** Să fii sănătos Ion Alecsandri V. Alecsandri V* în original, în limba română. *** în original, în limba turcă. 148 49 Paris, 1 décembre 1849 Oh, mon vieux ! Oh, mon cher vieux, tu ne t’attends pas à la nouvelle que tu vas lire. Hé bien, prends ton mouchoir à deux mains, porte-le à tes yeux et, après avoir versé quelques gouttes, apprends que je pars dans trois ou quatre jours pour la Moldavie. Telle est la volonté du destin et de papa1 !! Depuis mon retour à Paris, 2 je subis une lutte épistQlaire avec ma famille qui n’a pas d’exemple dans l’antiquité et encore moins dans l’âge moderne. A quel propos, me diras-tu. A propos de mon retour à Jassi. De toutes parts on me harcèle de conseils, de reproches, d’ordres enfin qui ont pour effet de m’agacer cruellement. Et cependant, i’ai parfaitement résisté jusqu’à présent, mais hélas ! tout a un terme dans ce monde et moi-même j’ai fini par céder devant la déclaration paternelle qui me menace de me couper les vivres dans le cas où je prolongerais d’un mois mon séjour en France. Comment vivre sans vivres !... Je pars donc ! Mais vexé au point le plus superlatif. Je suis vexé pour une foule de raisons : 1 — de quitter Paris à la veille du Carnaval ; 2 — de me séparer de mon épouse3 qui fait ma gloire et mon bonheur ; 3 — de me mettre en voyage pendant l’hiver ; 4 — de ne pouvoir t’attendre à Paris pour t’embrasser et pour me moquer avec toi de ceux qui prétendent nous donner des leçons de patriotisme ; 5 — de laisser au beau milieu le spectacle comique que l’illustre Eliade nous donne depuis quelque temps, en association de la comtesse de Turnberg, née comtesse De learetto, ex-maîtresse [de] Corradini. Cette intéressante aventurière, que tu connais sans doute de réputation, a déjà improvisé plusieurs odes à Eliade, lequel lui a répondu en valaque-italien par des strophes brûlantes. On les voit ensemble toujours et partout, comme deux âmes en peine, dévorées de besoins pressants... Et plusieurs de nos compatriotes s’inclinent devant eux comme devant les images tant soit peu assombries de Roméo et Juliette. Elle, c’est la femme mystérieuse. .. lui, c’est lui !... L’auteur des impressions d’un proscrit,4 par un roumain, en langue française... ouvrage 149 illustré de calembours et d’effets d’échos remarquables. Si tu ne connais pas encore cette brochure, je te conseille de te ia procurer et de la lire avec attention... Elle flattera ton ouie... comme style harmonieux et comme écho sonore... Je regrette infiniment pour ma part que cette ridicule agglomération de bêtises ne soit pas écrite en valaque... Quelle admirable suite au Pfinful roman 5 cela nous ferait ! Je ne sais, mon cher vieux, quand et où nous pourrons nous serrer la main, mais dans tous les cas et en attendant ce moment fortuné, tâchons toujours de correspondre... Si tu penses que la voie de Galatz n’est pas sûre, envoie-moi tes* lettres par Paris à l’adresse de mon frère. Pour ma part, je ferai en sorte de t’écrire de temps en temps pour égayer un peu le désert où je vais m’enfouir. Adieu donc, mon cher vieux. Je penserai souvent à toi comme à un des bons et des rares [amis]. Mes amitiés à ta femme et aux Balcesco, Marine 6 etc. Mon frère et mon épouse le bécotent. B. Alecsandri Paris, 1 decembrie 1849 O, • dragul meu! O, scumpul meu prieten, nu te aştepţi ia vestea pe care ai să o citeşti. Ei bine, ia-ţi batista cu amîn-două mîinile, du-o la ochi şi, după ce ai vărsat cîteva lacrimi, află că plec peste trei sau patru zile în Moldova. Aceasta este voinţa destinului şi a tatălui1 meu!! De la întoarcerea mea la Paris,2 duc o luptă epistolară cu familia mea, fără exemplu în antichitate şi încă mai puţin în epoca modernă. In legătură cu ce ? mă vei întreba. în legătură cu întoarcerea mea la Iaşi. Din toate părţile sînt hărţuit de sfaturi, de reproşuri, de porunci, al căror efect este că mă plictisesc îngrozitor. Şi totuşi, am rezistat foarte bine pînă acum, dar vai ! totul are un sfîrşit în lumea asta, astfel că şi eu am sfîrşit prin a ceda în faţa declaraţiei părinteşti care mă ameninţă cu tăierea mijloacelor de trai în cazul în care aş prelungi cu o lună şederea mea în Franţa. 150 Cum să-ţi 'duci traiul fără mijloace de trai !*... Plec deci ! Dar jignit în cel mai înalt grad. Sînt jignit pentru o grămadă de motive : 1 — că părăsesc Parisul în ajunul carnavalului ; 2 — că mă despart de soţia mea,3 care este mîndria şi fericirea mea ; 3 — că plec în călătorie în timpul iernii ; 4 — că nu pot să te aştept la Paris ca să te îmbrăţişez şi ca să-mi bat joc împreună cu tine de acei care pretind să ne dea lecţii de patriotism; - 5 —■ că las tocmai în toi spectacolul comic pe care ilustrul Eliade ni-1 dă de cîtva timp în asociaţie cu contesa de Turrfberg, născută contesa Delearetto, fosta amantă [a lui] Corradini. Această interesantă aventurieră, pe care desigur o cunoşti din reputaţie, a improvizat deja mai multe ode lui Eliade, care i-a răspuns în valaho-italiană prin strofe arzătoare. îi vezi mereu împreună şi peste tot, ca două suflete chinuite, măcinate de nevoi grabnice... Şi mulţi din compatrioţii noştri se înclină în faţa lor ca în faţa chipurilor ceva cam întunecate ale lui Romeo şi Julieta. Ea este femeia misterioasă... el este el!... Autorul impresiilor unui proscris de un român, în limba franceză... operă plină de calambururi şi de efecte cu ecouri remarcabile. Dacă nu cunoşti încă această broşură, te sfătuiesc să ţi-o procuri şi s-o citeşti cu atenţie. îţi va gîdila auzul... ca stil armonios şi ca ecou sonor... In ce mă priveşte, regret foarte mult că această îngrămădire ridicolă de prostii nu a fost scrisă în limba valahă... Ce admirabilă urmare la Prinţul român 5 ne-ar face ! Nu ştiu, dragul meu, cînd şi unde vom putea să ne strîngem mina, dar, în tot cazul şi în aşteptarea acelui moment ferici;, să încercăm totuşi să corespondăm... Dacă crezi că drumul prin Galaţi nu e sigur, trimite-mi scrisorile tale prin Paris, pe adresa fratelui meu. La rîndul meu, voi face aşa ca să-ţi scriu din cînd în cînd, pentru a înveseli puţin pustiul în care mă voi înfunda. Adio deci, iubite prietene. Mă voi gîndi adesea la tine ca la unul din bunii şi rarii [prieteni]. Multă prietenie soţiei tale, lui Bălcescu, Marin6 etc. Fratele meu şi soţia mea te sărută. V. Alecsandri * în limba franceză, joc de cuvinte pe omonimele : vivre = a trăi şi vivres = mijloace de trai. 151 CĂTRE MARCHIZUL DE BEDMAR 50 Jassi, 20 janvier 1850 Mon cher Marquis,1 Un des proverbes les plus justes c’est celui qui dit : „L’homme propose et Dieu dispose“ !... Dans l’application qui me concerne, Dieu est représenté par mon pays. Sous ie prétexte que mon pays avait le droit de disposer de moi on m’a obligé insensiblement à quitter lia bonne ville de Paris 2, à abandonner mes beaux projets de voyage en Espagne et à m’en retourner finalement à Jassi. Voici en quelques mots l’historique de mon Odyssée depuis que je vous ai serré la main à Marseille. Vous vous figurez, sans doute, qu’au bout de toutes ces contrariétés je suis un homme vexé. Oui, je le suis d’autant plus que certaines complications dans mes affaires à Paris et mon départ précipité de cette ville m’ont mis dans l’im possibilité de m’acquitter envers vous, au mois de Décembre dernier, des mille francs, que vous m’aviez prêtés avec tant d’empressement. Je comte donc sur toute votre amitié, mon cher Bed-mar, pour excuser ce manque de ponctualité de ma part. Pour y remédier en quelque sorte je viens de remettre à Rolla la somme en question, afin qu’il vous l’expédie à Madrid, par la voie la plus directe. En tout cas acceptez mes remercîments bien sincères pour le service que vous m’avez rendu si à-propos et considerez-moi toujours pour. Votre bien dévoué et sincère ami, B. Alecsandri Avant mon départ de Paris je vous ai écrit une lettre aux Eaux-Bonnes3. L’avez-vous reçue ? 152 Iaşi, 20 ianuarie 185» Iubite marchize,1 Unul dintre proverbele cele mai adevărate este acela care spune : „Omul propune şi Dumnezeu dispune !.... In situaţia care mă priveşte, Dumnezeu este reprezentat prin ţara mea. Sub pretextul că ţara mea avea dreptul să dispună de mine m-a obligat pe nesimţite să părăsesc bunul oraş, Paris,2 să las frumoasele mele proiecte de călătorie în Spania şi să mă reîntorc pînă la urmă la Iaşi. Iată pe scurt istoricul Odiseei mele de cînd v-am strîns mîna la Marsilia. Vă închipuiţi, fără îndoială, că, la capătul tuturor acestor nemulţumiri, mă găsesc un om jignit. Da, sînt cu atît mai mult cu cît unele complicaţii în afacerile mele de la Paris şi grabnica mea plecare din acest oraş m-au pus în neputinţă de a mă achita faţă de dumneavoastră, în decembrie trecut, de o mie de franci, pe care mi i-aţi împrumutat cu atîta bunăvoinţă. Mă bizui deci pe toată prietenia dumneavoastră, iubite Bedmar, pentru a ierta această lipsă de punctualitate din partea mea. Pentru a îndrepta, într-un fel, acest lucru, am dat lui Rolla suma în chestiune ca să v-o trimită la Madrid, pe calea cea mai directă. In orice caz, primiţi sincerile mele mulţumiri pentru serviciul pe oare mi l-aţi făcut atît de la timp şi socotiţi-mă mereu ca pe Prietenul dumneavoastră devotat şi sincer, V. Alecsandri înaintea plecării mele din Paris v-am scris o scrisoare la Eaux-Bonnes. 3 Aţi primit-o ? CĂTRE ALEX. G. GOLESCU-ARÂPILĂ 51 Jassi [30] avril [s.v.] 1850 1 Mon cher Golesco, La vie est une bouffonerie et le monde est un treteau ou chaque homme joue un role quelconque, plus ou moins mai ' Voici mon dernier mot sur l’ceuvre du Createur. C’est de- 153 puis mon retour dans le pays que je suis devenu aussi sceptique et que j’ai formulé dans mon cerveau d’aussi profonds aphorismes. Cela doit te prouver que l’ennui me dévore et qu’à côté de cet ennemi acharné il en est encore un auquel je suis en proie, à l’instar de Promette véré [sic] par levau-tour ! C’est autre c’est le dégoût de toute chose. La voix de la patrie résonne encore à mon oreille et dans mon coeur. Mais, hélas, que puis-je pour elle ! L’ordre des choses n’a point changé par ici, c’est toujours comme par le passé... intrigues, faveurs, misère et inertie ! En Valachie, yedem ! Au total, nous sommes frais. Tu m’as demandé 50#. Bien ! Je te réponds: qui de 50 ôte 20, reste 30. C’est donc 30# que je t’envoie poste restante à Vienne, et pas un soi [sic] de plus, par une raison très simple. C’est que la plus jolie fille du monde ne peut donner que ce qu’elle a. Pour moi, qui ne suis pas, Dieu merci, la plus jolie fille du monde, cependant, je suis obligé d’agir comme elle, car c’est tout ce que je possède. 30# ! Ils ne feront pas, sans doute, tout à fait ton compte, mais pourvu qu’ils le fassent à moitié, j’en serais encore satisfait. En foi de quoi je t’embrasse bien tendrement sur les deux joues et te remercie d’avoir pensé à moi et de m’avoir donné la préférence au sujet du service que tu demandes “. Il est inutile d[e te dire] * que je regrette infiniment de n’avoir pas disposer que d’une partie de la somme etc. Tout cela est de la blague. La vérité est que n’ayant que 30#, je ne t’en envoie que 30, et voillà ! Bon voyage donc, ami, et bonne chance, pense à moi et écris-moi quelquefois. Tout à toi, B. A. Adresa pe verso : Monsieur Alexandre Golesco poste restant Vienne * Originalul rupt. 154 Iaşi, [30] aprilie [s.v.] 1850 1 Iubite Golescu, Viaţa este o farsă şi lumea este o scenă pe care fiecare om joacă un rol oarecare, mai mult sau mai puţin rău ! Iată ultimul meu cuvînt asupra operei Creatorului. De la întoarcerea mea în ţară am devenit aşa de sceptic şi mi^am formulat în creier asemenea aforisme adînci. Aceasta trebuie să-ţi dovedească că plictiseala mă macină şi că alături de acest inamic înverşunat mai sînt pradă încă al altuia, ca şi Prometeu devorat de vultur! Acest altul este dezgustul pentru orice lucru. Vocea patriei răsună încă în urechile şi inima mea. Dar, vai, ce pot eu pentru ea! Ordinea lucrurilor nu s-a schimbat pe aici, este tot ca în trecut... intrigi, favoruri, mizerie şi inerţie ! în Ţara Românească, de asemenea! Pe scurt, sîntem într-un l'.al fără hal. Mi-ai cerut 50 de galbeni. Bine ! îţi răspund : cine din 50 scoate 20, rămîn 30. Sînt deci 30 de galbeni ce îţi trimit post-restant la Viena, şi nici un sol mai mult, pentru un motiv foarte simplu. Acela că nici cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ceea ce are. Eu care, mulţumesc lui Dumnezeu, nu sînt cea mai frumoasă fată din lume sînt totuşi obligat să mă port ca ea, pentru că este tot ceea ce am, 30 de galbeni ! Desigur, nu îţi vor fi de ajuns, dar chiar dacă îţi vor ajunge numai pentru jumătate şi tot voi fi mulţumit. Ci, acestea te îmbrăţişez cu căldură pe amîndoi obrajii şi îţi mulţumesc de a te fi gîndit la mine şi de a-mi fi dat în-tîietatea în legătură cu serviciul pe care îl ceri2. Nu este nevoie [să-ţi mai spun] că îmi pare foarte rău că nu am putut dispune decît de o parte din sumă etc. Toate aceste sînt o glumă. Adevărul este că, neavînd decît 30 de galbeni, nu îţi trimit decît 30, şi asta este ! Drum bun, prietene, şi noroc, gîndeşte-te la mine şi scrie-mi cîteodată. Al tău, V. A. Adresa pe verso: Domnul Alexandru Golescu post-restant Viena 155 CATRE ION GHICA 52 Jassi, juin 1850 Mon cher vieux, je devais t’en vouloir, mais bath ! je n-ai pas le temps. A. Catardgio devant partir demain pour Constantinople, je commence par t’écrire, sauf à reprendre le cours de ma rancune après le départ de ma lettre et cela jusqu’au moment fortuné où je recevrais un de tes autographes. Sapristi ! que nous sommes donc parésseaux tout les deux, et que c’est mal de l’être à ce point ! Voyons, tâchons de redevenir ce que notre amitié exige que nous devenions : des hommes de lettres. Je donne l’exemple en ce moment, suis-le de ton côté et attention au commandement : „Portez... plume !... présentez... plume... chargez ciume... feu !“ Et d’abord c’est avec bonheur que j’ai appris des nouvelles satisfaisantes sur ta santé, et j’ai compris que, pour aboutir à un aussi heureux résultat, tu as dû nécessairement établir un cordon sanitaire autour de ta maison de Bojadyikioï, afin de la défendre de l’influence pernicieuse de certains fraţi cauzaşi *.1 Si tu l’as réellement fait, je t’en félicite car on ne saurait trop répéter avec Boileau : „Qui nous délivrera des Grecs et des Roumains ?“ Ces derniers se distinguent, à ce qu’il paraît, de toutes façons. Ils s’injurient, se calomnient, se pincent, se mordent et se font un tas de niches sur la terre d’exil. Oh ! heureux caractère ! Eliade continue à imiter les échos en langue française. C’est une spécialité chez lui. Il existe des êtres, richement dotés par la providence, qui imitent l’aboiement, le miaulement ou le braiement à s’y méprendre. Eliade est du nombre de ces élus, il cultive l’écho, sans brevet et sans garantie du gouvernement. * în original, cu caractere chirilice. 156 } Après avoir parlé Roumains, venons aux Grecs maintenant. Que t’en disais-je ? ou plutôt que ne t’en dirais-je pas ? Une ballade populaire de notre pays dit : Grecu-i limbă veninoasă, Grecu-i fiară lunecoasă, Grecu-i boală lipicioasă, Ce pătrunde păn’la casă ! * Hélas ! jamais, peut-être, cette vérité n’a était plus vraie qu’aujourd’hui. Les Soutzos sont les grands prêtres du temple, malgré le contraste de leur tailles. Ils sont les augures du palais à tel point que s’ils conseillaient au prince Ghika de se faire empailler pour se conserver à la postérité... il le ferait, je crois. Tu comprends par ceci, mon cher vieux, que là manche des affaires publiques a lieu en 'raison inverse de la satisfaction générale. Le Prince est animé, il faut l’avouer, des meilleures intentions, mais les Grecs ont pris un tel ascendant sur son esprit, que ces intentions ne produisent aucun fruit. Tu. me demanderas, peut-être : „Mais que font les jeunes gens?“... Ils ne font rien et ne peuvent rien faire pour enlever le voile que les Grecs ont su adroitement jeter sur les yeux du Prince. Ils attendent en jurant et jurent en attendant. Les uns quittent le service et s’en vont voyager, les autres voudraient bien en faire autant, et le Prince, qui n’a pas assez de fermeté pour vouloir comprendre la véritable cause du malaise général et pas assez de force pour y remédier, trouve plus commode de se lamenter et de s’écrier tragiquement : „Tout le monde m’abandonne ! Les jeunes gens ne valent pas le diable, ils sont trop raides, ils ne veulent pas céder ! et je me verrai obligé d’avoir recours, bientôt, aux créatures de Stourdza !“ Les jeunes gens lui répondent de leur côté : „Prince ! tant que vous chercherez à ménager la chèvre et le choux, tantôt que vous suivrez le même système que celui qui a été cause de la chute de Stourdza, ne comptez pas sur nous ! A ces mots, le Prince se redresse de toute sa majesté et va se promener à Copou, en équipage attelé de six chevaux, un écuyer à côté de l’équipage, trois cochers en li- In original, versurile cu caractere chirilice. 157 vrées. rouges écrevisse, couleur du progrès, un aide de camp flanqué d’un officier de service, le tout accompagné de quatre soldats de cavalerie, armés de lances ! Et pendant ce tour, les Soutzos se frottent les mains et se carressent le museaux. Y en a qui murmurent ! y en a qui se permettent de trouver à redire sur la marche des affaires, quoique le char de l’état soit aussi attelé de six bêtes de somme auxquelles on a donné le sobriquet de ministres ! L’administration va mal, la justice ne va pas mieux, les finances sont en déficit de deux millions, la misère du paysan est à son comble ! Mais bath ! Le Prince possède quatorze aides de camp à plumes de coq, et ses laquais (passe-moi ce rapprochement involontaire), ses laquais, dis-je, changent troi fois par jour de livrées : livrée du matin, livrée du jour, livrée du soir. En sorte que, vu le nombre illimité d’habits de cour, d’habits militaires, de costumes ministériels etc... etc... l’époque de la réforme est devenue, tout simplement, l’époque de l’Uniforme. La différence est légère. Après un bouleversement total et un changement de dynastie, puisque dynastie il y a, qu’avons nous gagné ?... des galons !... Ah ! que je voudrais m’en aller ! Telle est la morale de la fable ! J’en suis arrivé pour ma part à envier le sort de ceux qui sont proscrits, tant je suis dégoûté de tout ce que je vois et de tout ce que j’entends. Adieu, ton ami, B. A. Je me rappelle au souvenir de Mdme Ghika et la prie d’accepter de ma part un album d’airs nationaux, transcrits pour le piano par Henri. 2 Bientôt vous posséderez à Constan-tinople un pianiste distingué, M. Mikouli 3, auquel j’ai donné une lettre pour toi. Mon frère est à Londre. Rousso s’en retourne en Moldavie, le malheureux ! Négri te fait ses amitiés. 158 Iaşi, iunie 1850 Iubite prietene, ar trebui să-mi fie necaz pe tine, dar e! nu am timp. A. Catargi trebuind să plece mîine la Constantino-pol, încep prin a-ţi scrie, chiar da-.ă va fi să îmi reiau nemulţumirea după plecarea scrisorii mele şi aceasta pînă la clipa fericită în care voi primi unul dintre autografele tale. Drace ! cît sîntem de leneşi amîndoi, şi ce rău este să fii pînă într-atît ! Hai să încercăm să redevenim ceea ce prietenia noastră cere ca să devenim : oameni de carte. * Dau exemplu în clipa aceasta, urmează-1 la rîndul tău şi atenţie la ordin : „Luaţi... condeiul !... prezentaţi... condeiul... încărcaţi condeiul... foc !“ Şi mai întîi, cu bucurie am aflat noutăţile satisfăcătoare despre sănătatea ta, şi am înţeles că, pentru a ajunge la un aşa de fericit rezultat, trebuie cu siguranţă să fi aşezat un cordon sanitar în jurul casei tale de la Boyadjykeuy, oa să o fereşti de influenţa nesănătoasă a anumitor fraţi cauzaşi **1. Dacă ai fă-cut-o cu adevărat, te felicit căci nu se poate repeta îndeajuns cu Boileau : „Cint ne va scăpa de greci şi de români ?“ Aceştia din urmă, după cum se pare, se disting în tot chipul. Se înjură, se vorbesc de rău, se pocnesc, se muşcă şi îşi fac o grămadă de păcăleli pe pămîntul exilului. Oh, fericit caracter ! Eliade continuă să imite ecourile în limba franceză. Este la el o specialitate. Sînt fiinţe, bogat dăruite de soartă, care imită lătratul, miorlăitul sau răgetul de te înşeală. Eliade este unul din numărul celor aleşi, el cultivă ecoul, fără diplomă şi fără garanţia guvernului. După ce am vorbit de români, să ne întoarcem acum la greci Ce să îţi spun ? sau, mai bine, cîte nu am să-ţi spun ? O baladă populară din ţara n oastră spune : Grecu-i limbă veninoasă, Grecu-i fiară lunecoasă, Grecu-i boală lipicioasă, Ce pătrunde păn’la oasă ! *** * In original, cuvîntul lettres se potriveşte mai bine cu sensul glumei. ** în original, în limba română cu caracter chirilic. *** în original, versurile în limba română cu caractere chirilice. 159 Vai ! niciodată, poate, acest adevăr nu a fost mai adevărat decît astăzi. Suţeştii sînt marii preoţi ai templului, cu toată nepotrivirea înălţimii lor. Ei sînt augurii palatului în aşa măsură, încît dacă l-ar sfătui pe prinţul Ghica să se împăieze pentru a se păstra pentru posteritate... cred că ar face-o. înţelegi din aceasta, iubite prietene, că mersul treburilor are loc în mod invers decît mulţumirea generală. Prinţul, trebuie să o mărturisim, este animat de cele mai bune intenţii, dar grecii au aşa de mare putere asupra spiritului său, încît intenţiile sale nu produc nici un fruct. Mă vei întreba, poate : „Dar ce fac tinerii ?“... Nu lac nimic şi nu pot face nimic pentru a ridica vălul pe care grecii au ştiut cu iscusinţă să-l arunce peste ochii prinţului. Ei aşteaptă înjurînd şi înjură aşteptînd. Unii părăsesc serviciul şi se duc să călătorească, alţii ar dori să facă acelaşi lucru, şi prinţul, care nu are atîta tărie pentru a vrea să înţeleagă adevărata cauză a răului general şi destulă putere pentru a îndrepta aceasta, găseşte mai uşor să se plîngă şi să strige dureros : „Toată lumea mă părăseşte ! Tinerii nu fac nici cît dracu, sînt prea duri, nu vor să cedeze ! şi mă voi vedea obligat să recurg, în curînd, la creaturile lui Sturdza.“ Tinerii îi răspund la rîndul lor : „Prinţe ! atîta timp cît veţi căuta să menajaţi şi capra şi varza, în timp ce urmaţi aceeaşi cale ca aceea care a dus la căderea lui Sturdza, nu vă bizuiţi pe noi !“ La aceste cuvinte, prinţul se ridică ma-jestuos şi se duce să se plimbe la Copou, în ech'.paj înhămat cu şase cai, un intendent al grajdurilor alături de echipaj, trei vizitii în livrele roşii ca racul, culoare a progresului, un aghiotant flancat de un ofiţer de serviciu, totul însoţit de patru soldaţi de cavalerie, înarmaţi cu lănci L Şi în acest timp, Suţeşti îşi freacă mîinile şi-şi mîngîie botul. Sînt unii care murmură ! sînt unii oare îşi permit să găsească ceva de zis despre mersul treburilor, cu toate că, de asemenea, carul statului este înhămat cu şase animale de povară cărora li se dă porecla de miniştri ! Administraţia merge prost, justiţia nu merge mai bine, finanţele sînt în deficit cu două milioane, mizeria ţăranului a ajuns la culme ! Dar şi ce ! Prinţul are paisprezece aghiotanţi, cu pene de cocoşi, şi lacheii săi (trece-mi cu vederea această apropiere făcută fără voie), lacheii, zic, îşi schimbă de trei ori pe zi livrelele : livreaua de dimineaţă, 160 livreaua de zi, livreaua de seară. Astfel încît, avînd în vedere numărul nesfîrşit de costume de curte, de costume militare, de costume ministeriale etc... etc... epoca reformei a devenit, foarte simplu, epoca uniformei. Deosebirea este uşoară. După o răsturnare totală şi o schimbare de dinastie, pentru că dinastie este, ce-am cîştigat noi ?... galoane !... Ah ! ce mult aş vrea să plec ! Aceasta este morala fabulei ! In ce mă priveşte, am ajuns să invidiez soarta celor care sînt proscrişi, atît sînt de dezgustat -de tot ce văd şi de tot ce aud. Adio, prietenul tău, Ii amintesc doamnei Ghica de mine şi o rog să primească din partea mea un album de arii naţionale transcrise pentru pian de Henri2. In curînd veţi avea la Constantinopol un pianist distins, dl. Miculi3, căruia i-iam dat o scrisoare pentru tine. Fratele meu este la Londra. Russo se reîntoarce în Moldova, nefericitul! Negri îţi trimite amiciţiile sale. CAT^ÎE ALEXANDRU HURMUZAKI 53 POEZII POPULARE [Iaşi, 30 iunie/12 iulie 1850]1 Iubite A. Prin balada lui Bujor, cq îţi trimit acum, închei partea I a baladelor poporale care s-au tipărit în gazeta Bucovinei şi carele în totul alcătuiesc un număr de 12, anume : Codreanul, Păunaşul Codrilor, Toma, Blestemul, Sîrb sărac, 161 Mioriţa, Mihu Copilul, Balaurul, -Năframa şi inelul, Turturica, Şalga, Bujor. îmi mai rămîn încă multe de prelucrat şi multe de descoperit ! dar nădăjduiesc că fără întîrziere oi putea să comunic foaiei Bucovinei unele din următoarele balade, precum : Şte-fan-Vodă, Negru-Vodă, Mihnea-Vodă, Moţoc Vornicul, Bă-trînul Novac, Corbul, Movila lui Purcel, Chira, Vidra, Costiţa, Petrişor, Giumuz, Badiu, Român Grue Grozovanu, Luna şi Soarele, Holera ş. cel. Pan-a nu mă apuca încă de prelucrarea acestora, am ho-tarît a-ţi trimite cîteva Doine, cîteva cîntece haiduceşti şi ciţeva Hore cu gînd a răspîndi mai multă varietate în publicarea poeziilor populare. Pe lîngă aceste voi adăugi şi unele Cîntece de jale, care port şi numele Cîntece de lume în societatea cea înaltă. ( ?) Iţi comunic acum, deocamdată, o colecţie de hore atît din Moldova, cît şi dih Transilvania şi Bucovina,2 pe care le vei începe a le publica după ce va ieşi Bujor la 3 lumină. B. Alecsandri Eu mă pornesc mîni la ţară, lîngă Fălticeni. Pîna peste două luni nu-ţi mai trimit nimic. Vino la iarmaroc în Fălticeni să ne întîlnim. Adresa pe verso : Monsieur Alexandre Hourmouaaki Czernovitz CÂTRE ION GHICA 54 Jassi, 3 oct. 1850 Mon cher Ghica, Je profite du retour à Constantinople de Mr Noguèz1 pour t’écrire quelques mots à la hâte. J’ai reçu la lettre que tu m’as envoyée par Basile Ghica, 2 mais, malheureusement, 162 tout le bon effet qui devait en résulter est perdu. Cette lettre a été l’objet des rapports aux autorités russes 3 et locales, d’enquêtes, de graves discussions et, finalement, d’accusation de complot contre toi, moi et d’autres. Voici comment : B. G., en arrivant à Galatz, a dû passer par la quarantaine et par conséquent par les mains d’un officier russe, la lettre donc a été surprise, ouverte, commentée, colportée de mains en mains etc. On en a tiré plusieurs copies destinséas à servir de bases à des interprétations absurdes. Ces copies ont été envoyées aux divers généraux russes, au prince etc. En sorte que, avant même que je ne reçusse l’original, j’en connaissais le contenu. Le Prince a considéré cette affaire comme très compromettante pour lui et m’en a fait parler par mon beau-frère. Je suis donc allé chez lui et pendant deux heures j’ai eu à ce sujet une explication très vive, dont je te raconterai les détails une autre fois. Tout ceci doit te faire penser à d’autres voies de communication dans le cas où tu aurais à m’écrire quelque chose. Ne confie tes lettres ni à la poste, ni aux voyageurs qui doivent passer par la quarantaine de Galatz, car je doute même qu’elles me parviennent désormais. Nous sommes tous deux marqués au livre noir. Ce qui me peine c’est que la publicité donnée au contenu de ta lettre avant que je ne la reçoive ait fait manquer le résultat qu’elle promettait. Le Prince ne veut rien entendre pour le moment. J’ai lu tes articles sur l’instruction publique et je les ai communiqués à Grégoire Couza, 4 le ministre ad hoc. Quant à moi, cher ami, je ne suis rien, pas même académicien ! 5 Je ne suis qu’archiviste de l’Etat. Ce qui doit te faire comprendre qu’en fait de dossiers, le mien ne l’est pas mal. J’ai fait partie, il est vrai, d’une commission chargée de rédiger un projet d’instruction publique, mais une fois ma tâche terminée, j’ai fait comme St. Cinatus, je me suis retiré au milieu de mes choux... légume que, par parenthèse, je n’affectionne guère. Je préfère les carottes. J’ai reçu une lettre de Bolintiniano, 6 dans laquelle il me demande de l’argent. Je lui en enverrai par le prochain courrier, et, en attendant qu’il arrive à Pest pour ce que tu sais, je travaillerai de mon côté autant' qu’il sera en mon faible pouvoir. 163' Negri a été fort malade à sa campagne et je ne l’ai pas encore vu pour lui parler. Quant à Cogalniceano, on lui a donné sa démission du service des Travaux publics et maintenant il se trouve à Niamtzo, occupé de travaux particuliers. Il fait de l’eau-de-vie pour avoir de quoi vivre lui-même. A son arrivée à Jassi, je lui montrerai les passages de la lettre qui le concernent. Reçois-tu le journal de Codresco 7, Zimbrul* ?... C’est tout ce que nous possédons ici en fait de feuille périodique. Au total je m’emb... ennuie à 100 francs par tête, mais je travaille beaucoup. Quoi? De tout un peu. Je fais des pieces de théâtre où je dis beaucoup de sottises à ceux qui les méritent et l’on me trouve charmant. C’est encore la seule tribune qui nous reste et j’en profite pour nourrir certains sentiments qu’on cherche à etouffer. Et cela prend assez bien. Cela réussit mieux que le journalisme. On ne lit pas les journaux, mais on assiste aux représentations et on y gagne des idées. C’est beaucoup. Tout à toi, B. Alecsandri Mes amitiés à Mdme Ghica ; je lui envoie un album d’airs nationaux par Henri 8. Mon frère est à Jassi — il repart dans un mois pour Paris, l’heureux garçon ! Il t’envoie mille amitiés. Iaşi, 3 oct. 1850 Iubite Ghica, Mă folosesc de întoarcerea d-lui Noguez1 la Constantinopol pentru a-ţi scrie în grabă cîteva rînduri. Am primit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o prin Vasile Ghica,2 dar, din nefericire, tot efectul bun ce trebuia să rezulte din ea e pierdut. Această scrisoare a făcut obiectul unor rapoarte către autori- * în original, cu caractere chirilice. 164 tăţile ruseşti3 şi cele locale, a unor anchete, a unor discuţii grave şi, în sfîrşit, a unor acuzaţii de complot îndreptate împotriva ta, a mea şi a altora. Iată cum : V. G., sosind la Galaţi, -a trebuit să treacă prin carantină ,şi prin urmare prin mîinile unui ofiţer rus, deci scrisoarea a fost descoperită, deschisă, comentată, trecută din mînă în mină etc. S-au scos mai multe copii după ea, destinate să servească drept bază la unele interpretări absurde. Aceste copii au fost trimise la diverşi generali ruşi, prinţului etc. Astfel că, înainte chiar de a fi primit originalul, îi cunoşteam conţinutul. Prinţul a socotit această afacere, ca foarte compromiţătoare pentru el şi mi-a trimis vorbă prin cumnatul meu. M-am dus deci la el şi timp de două ore am avut în legătură cu asta o explicaţie foarte vie, ale cărei detalii ţi le voi povesti altă dată. Toate acestea trebuie să te facă să te gîndeşti la alte căi de comunicaţie, în cazul cînd ai avea să-mi scrii ceva. Nu încredinţa scrisorile tale nici poştei, nici călătorilor care trebuie să treacă prin carantina de la Galaţi, căci mă îndoiesc că de acum înainte îmi vor mai parveni. Sîntem amîndoi înscrişi în cartea neagră. Ceea ce mă mîhneşte este că publicitatea dată conţinutului scrisorii tale, încă Înainte ca eu s-o fi primit, a zădărnicit rezultatul pe oare îl făgăduia. Prinţul nici nu vrea să mai audă nimic acum. Am citit articolele tale relativ la instrucţia publică şi le-am comunicat lui Grigore Cuza4, ministrul ad-hoc. Cît despre mine, dragă prietene, nu sînt nimic, nici măcar academician !5 Nu sînt decît arhivist al statului. Ceea ce trebuie să te facă să înţelegi că, în materie de dosare, al meu nu stă rău. Este adevărat că am. făcut parte dintr-o comisie însărcinată să întocmească un proiect de instrucţie publică, dar, odată sarcina mea terminată, am făcut ca Cincinatus *, m-am retras în mijlocul verzelor mele... zarzavat care, în paranteză, nu-mi place deloc... Prefer morcovii. Am primit o scrisoare de la Bolintineanu6, prin care îmi cere bani. îi voi trimite prin poşta următoare şi, în aşteptarea sosirii lui ia Pesta pentru ceea ce ştii, voi lucra şi eu pe de altă parte atît cît îmi vor îngădui slabele mele puteri. Negri a fost foarte bolnav la el la ţară şi încă nu l-am văzut ca să-i vorbesc. Cît despre Kogălniceanu, i s-a dat de- în original, scris St. Cinatus. 165 misia din serviciul Lucrărilor Publice şi ¡acum se găseşte la Neamţu, ocupat cu lucrări particulare. Fabrică ţuică ca să aibă cu ce trăi. La sosirea lui în Iaşi, îi voi arăta pasajele din scrisoarea ta care se referă la el. Primeşti ziarul lui Codrescu,7 Zimbrul * ? E tot ce avem aici ca foaie periodică. în general mă... plictisesc pentru 100 de franci de cap, dar lucrez mult. Ce ? Din toate cîte puţin. Fac piese de teatru în care spun multe prostii celor care le merită şi lumea mă găseşte încîntător. Este, dealtfel, singura tribună care ne mai ră-mîne şi profit de ea ca să întreţin unele sentimente care se caută a fi înăbuşite. Şi asta se prinde. Reuşeşte mai bine decît jurnalismul. Jurnalele nu se citesc, dar lumea asistă la reprezentaţii şi acolo se cîştigă idei. Asta face mult. Al tău, V. Alecsandri Salutările mele amicale d-nei Ghica. Ii trimit un album cu arii naţionale de Henri.8 Fratele meu este la Iaşi, pleacă peste o lună la Paris, fericit băiat! îţi trimite mii de salutări prieteneşti. 55 Jassi, 29 octobre 1853 Mon cher vieux, Je reçois à l’instant même ta lettre du 22 de ce mois, ainsi que celle de Mr Marine,1 et j’y réponds de suite. D’abord au sujet de l’affaire dont Mr Marine m’a écrit, il n’y a rien à espérer chez nous. Mon père est mélé à trop de spéculations compliquées pour avoir la possibilité d’ouvrir des crédits à qui que ce soit. Ses affaires sont d’ailleurs passablement embrouillées et lui enlevent toute envie de tâter nouvelles entreprises. Ainsi, quoiqu’à regret, je te prie de dire à Mr Marine, de la part de mon père, qu’il lui est im- * în original, eu caractère chirilice. 166 possible d’accorder à sa proposition. Mon éloquence n’a pu rien contre l’éloquence, bien plus efficace, de faits qui reagissent sur la bonne volonté de mon père. J’espère donc que le bon sens de notre ami lui fera comprendre les choses sous leur véritable point de vue et l’empêchera d’élever des doutes sur le désir que nous avons de lui être utiles. Quant à la proposition qu’il m’a faite d’engager mes amis et connaissances à déboursser une somme de 3000 ducats pour la lui faire confier... cette proposition est encore moins praticable que toute autre. Il faut vraiment n’avoir pas une idée du pays, des hommes et des ressources actuelles pour rêver une semblable combinaison. Mais, grand Dieu ! on a tout fait par ici, des souscriptions etc., que lie public en est déjà las et qu’il n’en veut plus entendre parler. Aucune association n’est d’ailleurs possible chez nous actuellement, pour la raison toute simple, qu’outre deux ou trois grands capitalistes, qui font, plus ou moins, de l’usure, les autres sont entièrement dénués d’argent. 3000# ! mais on prendrait la fameuse lanterne de Diogène pour les chercher qu’on ne le trouverait pas. Les trouverait-on qu’on les aurait pas ! Hé, mon cher, sache une bonne fois pour toute et redis le bien souvent aux autres, qu’en Moldavie, aussi bien que partout ailleurs, la source de l’enthousiasme et de l’or est tarie. Tout propriétaire est à la veille de pendre son bien-fonds par suite du mauvaise état des affaires. Tout capitaliste est pour la plupart du temps gueux à un sou près, par la raison plausible qu’aucurt de ses créanciers ne peut ou ne veut liquider les dettes. L’état, lui même, est en déficit de deux millions et tout le rest lui ressemble, en proportion. Chacun est donc occupé en ce moment à remuer bras et jambes pour tâcher de revenir à flot. Ne leur parlez donc pas d’emprunt, ils vous riraient au nez. Voillà, c’est triste, mais c’est comme j’ai l’honneur de te le dire. Je n’ai pas le temps de répondre à Mr^ Marine, mais ce qui précédé contient tout ce que je voulais lui écrire. Fais-moi donc le plaisire de la lui traduire. Avec la meilleure volonté du monde, tout ce que je puis faire pour le moment c’est de lui donner une bonnes poignée de mains, et encore ceci par écrit. Mr Noguèz a été à Jassi et j’ai profité de son départ pour t’ecrire au sujet de la lettre 2 que tu as • confiée à Basile Ghika. Cette lettre a été saisie à la quarantaine de Ga- 167 latz, lue, relue, commentée et copiée à plusieurs exemplaires pour être communiquée aux diverses autorités locales et étrangères. Elle a servit donc de point de départ pour une affaire d’état très bête, qui a complètement raté. J’ai eu à son sujet une très longue explication avec le Prince, qui en était fort mécontent. Quant à ton article3 sur l’instruction publique, j’ai trouvé bon de le garder, car, le livrer à qui de droit ce serait renouvelé l’histoire de Margaritas ante... On est si bien intentionné ¡au sujet de cette malheureuse instruction publique, qu’à la place de Pierre Casimir i, l’ex-directeur de ce ministère (un brave jeune homme qui est mort subitement), on a nommé un certain Ceherkez, lequel n’a pas même l’idée d’un abécédaire, quoiqu’il traduise des pièces de théâtre. C’est un protégé des Soutzo... c’est tout dire. A la place de Cogalniceano au ministère des Travaux publics, on a mis Negruzzi... Tout va sur ce pied. Les grecs font leur choux gras au détriment du pays qui maigrit à vue d’oeil. Tu me parles d’un paquet contenant une lettre pouir le Prince et une autre pour Mr Roznovano... je n’ai rien reçu. Quant au billet pour Mdme Marie Cantacuzène, je le lui ai remis moi-même. Cette dame part pour Paris dans une semaine et je pense qu’elle te répondra d’ici, avant s n dJ-part. Je ne sais pas d’avantage si Négri a reçu le projet ¿’exploitation rurale que tu lui as envoyé, car depuis cinq mo': je n’ai presque pas eu de ses nouvelles ; il est à Menjina, où il s’ennuie à cultiver... c’est à dire à semer sans recolter. Au total, mon cher vieux, tout va chez nous comme les culottes du rois Dagobert5'. J’en suis horriblement dégoûté. Tout à toi, B. A. Mes amitiés à Mdme Ghika. Je lui ai envoyé, par Mr No-guez un album de musique nationale transcrite par Henri. 6 Mon frère t’envoie ses amitiés. Il est à Jassi depuis un mois et repart pour Paris dans une dizaine de jours, l’heureux garçon ! 168 Iaşi, 29 octombrie 1850 Iubite prietene, Am primit chiar acum scrisoarea ta din 22 a acestei luni, cum şi pe aceea a d-lui Marin1 şi răspund de îndată. Mai întîi. în legătură cu afacerea despre oare mi-a scris dl. Marin, nu este nici o nădejde la noi. Tatăl meu este amestecat în prea multe speculaţii complicate pentru a avea posibilitatea să deschidă credite oricui ar fi. Afacerile lui sînt dealtfel destul de încurcate şi îi taie orice poftă de a mai face noi antreprize. Astfel încît, deşi cu părere de rău, te rog să spui d-lui Marin, din partea tatălui meu, că îi este peste putinţă să consimtă la propunerea sa. Elocinţa mea nu a putut nimic împotriva elocin-ţei, mult mai convingătoare, a faptelor care acţionează asupra bunăvoinţei tatălui meu. Nădăjduiesc deci că bunul simţ al prietenului nostru îl va face să înţeleagă lucrurile sub adevăratul lor punct de vedere, şi îl va împiedica să aibă îndoieli asupra 'dorinţei pe care o avem de a-i fi de folos. Cît despre propunerea pe care mi-a făcut-o de a îndemna pe prietenii şi cunoştinţele mele să scoată o' sumă de 3000 galbeni pentru a i-o încredinţa..., această propunere este încă mai puţin posibilă decît alta. Trebuie într-adevăr, să nu cunoşti ţara, oa- menii şi resursele de acum pentru a visa un astfel de aranjament. Dar, Dumnezeule ! s^au făcut de toate aici, subscripţii etc., încît publicul este deja obosit şi nu mai vrea să se audă vorbindu-se de aşa ceva. Dealtfel, la noi nu este cu putinţă acum nici o asociaţie pentru simplul motiv că, în afară de doi sau trei capitalişti, oare fac, mai mult sau mai puţin, camătă, ceilalţi sînt pe de-a întregul lipsiţi de bani. 3000 # ! dar chiar dacă ai lua faimoasa lanternă a lui Diogene pentru a-i căuta şi n-ai să-i găseşti. De i-ai găsi, nu i-ai avea ! Ei, dragul meu, să o ştii odată pentru totdeauna şi să o spui adesea celorlalţi, că în Moldova, ca peste tot dealtfel, izvorul entuziasmului şi al aurului a secat. Orice proprietar este pe pragul de a-şi spîn--zura. averea imobiliară din pricina proastei stări a afacerilor. Orice capitalist este tot timpul aproape un calic, pentru adevărul uşor de înţeles că nici unul dintre creditorii săi nu poate sau nu vrea să-şi lichideze datoriile. Statul, el însuşi, este în deficit cu două milioane şi restul îi seamănă, în proporţie. Deci 169 fiecare este ocupat în acest moment să dea din mîini şi din picioare pentru a încerca să iasă la suprafaţă. Nu le vorbiţi deci de împrumut, vă vor rîde în faţă. Iată ! este trist, dar este aşa cum am onoarea să-ţi spun. Nu am timp să-i răspund d-lui Marin, dar ceea ce am spus înainte cuprinde tot ceea ce doream să-i scriu. Fă-mi deci plăcerea de a-i traduce. Cu cea mai mare bunăvoinţă din lume, tot ce pot face pentru acum este de a-i strînge mîna, şi încă şi aceasta prin scris. Dl. Noguez a fost la Iaşi şi m-am folosit de plecarea sa pentru a-ţi scrie în legătură cu scrisoarea ta2, pe care a-i încredinţat-o lui Vasile Ghica. Această scrisoare a fost prinsă la carantina de la Galaţi, citită, recitită, comentată şi copiată în mai multe exemplare pentru a fi comunicată diferitelor autorităţi locale şi străine. A folosit deci de punct de plecare pentru o afacere de stat foarte proastă, care nu a izbutit deloc. Am avut în legătură cu ea o foarte lungă explicaţie cu prinţul, care a fost foarte nemulţumit de aceasta. Cît despre articolul tău3 despre instrucţiunea publică, am găsit cu cale să-l păstrez, căci, a-i da cui ar fi în drept ar însemna să reînnoim povestea cu Mărgăritarele înaintea... * Sînt aşa de binevoitori faţă de această nenorocită instrucţiune publică încît, în locul lui Petre Gazi-mir4, fostul director al acestui minister (un tînăr curajos care a murit subit), au numit pe un oarecare Cerchez, care nu are nici măcar idee de un abecedar, cu toate că traduce piese de teatru. Este un protejat al Suţeştilor... asta spune tot. în locul lui Kogălniceanu, la Ministerul Lucrărilor Publice, l-au pus pe Negruzzi... Totul merge în felul acesta. Grecii profită pe spinarea ţării care slăbeşte văzînd cu ochii. îmi vorbeşti de un pachet conţinînd o scrisoare pentru prinţ şi o alta pentru dl. Roznovanu... nu am primit nimic. Cit despre biletul pentru d-na Maria Cantacuzino, i l-am dat eu însumi. Această doamnă pleacă la Paris peste o săptămînă şi cred că îţi va răspunde de aici înainte de plecarea sa. Nu ştiu nici dacă Negri a primit proiectul de exploatare rurală pe oare i l-ai trimis, căci de cinci luni aproape că nu am mai avut veşti despre el; este la Mînjina, unde se plictiseşte cultivînd... adică se-mănînd fără să recolteze. * în original, în limba latină.' 170 Una peste alta, iubite prietene, totul merge la noi ca pantalonii regelui Dagobert5. Sînt peste măsură de dezgustat. Al tău, V. A. Amiciţiile mele d-nei Ghica. I-am trimis prin dl Noguez un album de muzică naţională transcrisă de Henri 6. Fratele meu îţi trimite amiciţiile sale. Este Ia Iaşi de o lună şi pleacă din nou la Paris peste zece zile, fericit băiat! 56 Czernovitz, nov. 1850 Mon cher Ghika, Je me trouve, comme tu le vois, en Bucovine ; j’y suis venu pour accompagner mon frère qui s’en retourne à Paris et Madame Marie Cantacuzène qui va s’y établire pour toujours. Or comme je suppose que la poste autrichienne sera plus discrète, à l’égard de mes lettres, que la quarantaine de Galatz,1 je profite de l’insignifiance de ma personne ici pour t’écrire ces quelques lignes. Il s’agit de prendre des informations au sujet d’un bruit qui a couru à Jassi et qui a produit une certaine sensation parmis certains paip'as, ornés de nombreuse postérité. Ce bruit disait qu'il s’était formé à Constantinople un établissement, en forme de collège, où l’on admettrait les enfants des rayas. Mais à quelles conditions les y admettrait-on ? Voilà ce que l’on voudrait savoir. Est-ce gratis ? Est-ce comme internes ? Et, dans ce cas, les enfants chrétiens seraient-ils exempts des inconve-niants du séjour avec des enfants turcs ? Quelle est, en un mot, l’organisation de cet institut ? Quelles sont ses bases ? Et penses-tu que les papas moldaves puissent y envoyer leurs petits ?... Voilà ce que je te prie de m’écrire le plus tôt, car 171 nous avons déjà près de dix citoyens roumains en bas âge, destinés à profiter des bienfaits du Sultan, si bienfait il y a. A propos du Sultan, une grande nouvelle vient de se rependre ici, par l’organe d’un journal Allemand, c’est que notre suzerain serait empoisonné. Pour ma part, je n’en crois pas un mot, mais la badauderie autrichienne y trouve ample matière à surprises et à réflections politico-philosophiques. La feuille de la Bucovine2 ne paraît plus, mais, au dire des Hurmousaki, elle donnera signe de vie dans quelque temps. Dieu le veuille ! Si tu veux m’écrire, envoie-moi tes lettres par Vienne, de cette façon elles me parviendront en toute sûreté. Adieu. Mes compliments à Madame Ghika. B. Alecsandri Cernăuţi, nov. 1850 Iubite Ghica, Mă găsesc, după cum vezi, în Bucovina; am venit aici pentru a însoţi pe fratele meu care se reîntoarce la Paris şi pe doamna Maria Cantacuzino care se stabileşte acolo pentru totdeauna. Or cum cred că poşta austriacă va fi mai discretă, faţă de scrisorile mele, decît carantina din Galaţi mă folosesc de lipsa de importanţă a persoanei mele aici pentru a-ţi scrie aceste cîteva rînduri. Este vorba de a lua unele informaţii despre un zvon care a circulat în Iaşi şi care a produs o oarecare agitaţie printre unii părinţi compleşiţi de numeroşi urmaşi. Acest zvon spunea că s-a format la Constantinopol un aşezămînt, ca un colegiu, unde s-ar primi copiii din raiale. Dar în ce condiţii ar fi primiţi acolo ? Iată ce s-ar dori să se ştie. Este pe gratis ? Sînt ca interni ? Şi, în acest caz, copiii creştini ar fi ei scutiţi de neplăcerile şederii împreună cu copiii turci ? Care este, în-tr-un cuvînt, organizarea acestui institut ? Care sînt bazele lui ? Şi crezi tu că părinţii moldoveni îşi pot trimite acolo pe micuţii lor ?... Iată ce te rog să-mi scrii cît mai curînd, căci avem deja 172 aproape zece cetăţeni români nevîrstnici, destinaţi să profite de binefacerile sultanului, dacă este vorba de binefacere. în ce priveşte pe sultan, o mare veste s-a răspîndit pe aici, printr-un jurnal german, cum că suzeranul nostru ar fi fost otrăvit. în ce mă priveşte, nu cred nici o vorbă, ¡dar neroziile austriece găsesc în aceasta o mulţime de surprize şi de reflecţii politico-filozofice. Foaia din Bucovina2 nu mai apare, dar, după spusa Hur-muzacheştilor, va da semne de viaţă peste cîtva timp. Să dea Dumnezeu ! Dacă vrei să-mi scrii, trimite-mi scrisorile prin Viena, în acest fel îmi vor ajunge cu siguranţă. Adio. Salutările mele doamnei Ghica V. Alecsandri CATRE COSTACHE NEGRI 57 Jassi, février 1851 Mon cher vieux, Tu m’as écrit il y a quelques jours une lettre dans laquelle tu m’engages à publier mes poésies. C’est bien là mon intention, mais quant à l’époque de leur publication, je ne suis pas encore fixé. Cela arrivera peut-être dans un an ou dans deux, si Dieu me prête vie, car je tiens à compléter la série des pièces qui commence au 8 mars 1845 et qui finit en mai 1847.1 Tout mon passé est dans cette époque de sensations douces, de sentiments élevés et de grandes souffrances. C’est la plus belle page de ma vie et il me reste encore bien des souvenirs à y puiser, et par conséquent bien des vers à écrire. Mais en attendant que ce projet se réalise, et il se réalisera, j’ai pensé à toi, mon cher vieux, à ta fraternelle affection pour moi et aux encouragements sincères que tu m’as toujours donnés et laissant de côté ma paresse proverbiale, j’ai copié dans un album2 toutes mes poésies. Le voici, il est à toi. Je te l’envoie pour la St. Constantin qui approche, m’a-t-on dit, car, pour ma part, je suis très ignorant du Calendrier. Je ne connais que le St. Basile, parce que mon patron arrive toujours le 1-er janvier, pour me macairiser * tout l’argent qu’iî peut trouver par hasard dans mes poches. Tu connais presque toutes mes. poésies, mais il en est que je ne t’ai pas encore montrées, car je ne les ai montrées à personne. Ce sont celles comprises entre le 8 mars 1845 et le mois de mai 1847. Lis-les, je t’en prie, avec attention et dis-m’en iranchement ton opinion, car je compte me guider sur ce que tu m’en diras. Tu me connais assez pour savoir que je n’ai jamais été dominé par la faiblesse aveugle de Mrs les poètes, et que je ne me suis jamais fait grande illusion sur mes productions. Ainsi tu es certain que tout conseil venant de toi sera le bien reçu (toute sottise d’amour-propre de côté). Je n’attache de prix à ce que j’écris qu’en tant que cela peut plaire à quelques amis, et toi, tu le sais, tu es mon premier et mon plus proche ami. C’est donc un devoir pour toi de me dire la vérité nette, claire et sans réticences. J’attends cela de toi. Maintenant passons à autre chose. J’ai reçu des lettres de Jean où il me charge de t’embrasser. Quand donc pourrai-je m’acquitter, de ses nombreuses commissions ? Jean s’amuse pour tous les amis. Il fréquente le grand monde grâce à sa calotte d’attaché d’ambassade. 3 II roule de bals en bals et. il est reçu partout avec plaisir, avec considération même. Décidément, c’est un homme sérieux et je suis obligé, pour ma part, de me reconnaître son frère cadet. Quant aux autres amis moldo-valaques de Paris, ils font toujours la même chose, c’est-à-dire les Boulevards et les Tuileries. Balatchiano s’est marié à une jeune demoiselle4 charmante et il vit à Paris. Je le verrai avec plaisir au printemps, car c’est décidé, je pars au mois de mai sans faute. A Jassi, la rage matrimoniale continue de plus belle. Jusqu’au petit Ghika... un morveux bilieux que tu as dû * Cuvînt créât de poet. Cf. aici p. 52, subsol. 174 voir promener avec son gouverneur, le beau-frère de Cata-cazi.5 II épouse un monstre de fille, la soeur de Strîmbo Miclesco. Que va-t-il résulter, grands dieux ! de cette horrible alliance ? Pauvre race roumaine ! comme on te compromet ! Mais au total, le Carnaval est fort triste, fort bête. Malgré le grand nombre de Kiritza qui ont fait invasion dans la capitale pour les cîslegi. * Je vois souvent tes soeurs et même je prends une part très active aux bals d’enfants que Zulnie6 donne chaque samedi. Zulnie est adorée de toute la nouvelle petite génération. Adieu, mon cher vieux, et tout à toi, B. Alecsandri Mes amitiés à Ma'dme Gatynka 7. Adresa pe verso : Domnului Costachi Negri Cu un pachet marca C. N. Mînjina ** Iaşi, februarie 1851 Iubite prietene, Mi-ai scris acum cîteva zile o scrisoare în care mă îndemni să-mi public poeziile. Aceasta este şi intenţia mea, dar nu sînt încă fixat cu privire la data publicării lor. Aceasta se va în-tîmpla, poate, peste un an sau doi, dacă Dumnezeu îmi dăruieşte zile, căci ţin să completez seria de piese care începe la 8 martie 1845 şi se termină în mai 1847.1 întreg trecutul meu este în această epocă de dulci senzaţii, de sentimente înalte şi de mari suferinţe. Este cea mai frumoasă pagină a vieţii mele şi îmi mai rămîn încă multe amintiri de cules din ea şi, prin urmare, multe versuri de scris. Dar pînă cînd se va îndeplini acest pro- * în original, cu caractere chirilice. ** în original, adresa cu caractere chirilice. 175 iect, şi el se va realiza, m-am gîndit la tine, iubite prietene, la frăţeasca ta dragoste pentru mine şi la încurajările sincere pe care mi le-ai dat întotdeauna, şi, lăsînd la o parte proverbiala mea lene, am copiat într-un album2 toate poeziile mele. Ia-tă-1, este al tău. Ţi-1 trimit cu ocazia Simţului Constantin, care se apropie, mi s-a spus, căci eu unul sînt foarte puţin cunoscător în ceea ce priveşte calendarul. Nu cunosc decît Sf. Vasile, pentru că patronul meu cade întotdeauna la 1 ianuarie, spre a-mi şterpeli toţi banii pe care-i poate găsi din întâmplare în buzunarele mele. îmi cunoşti aproape toate poeziile, dar mai sînt unele pe care nu ţi le-am arătat, căci nu le-am arătat încă nimănui. Sînt acelea cuprinse între 8 martie 1845 şi luna mai 1847. Citeşte-le, te rog, cu atenţie şi spune^mi sincer părerea ta, căci vreau să mă conduc după ceea ce-mi vei spune." Mă cunoşti îndeajuns pentru a şti că n-am fost stăpînit niciodată de slăbiciunea oarbă a d-lor poeţi şi că nu mi^am făcut niciodată mari iluzii asupra producţiilor mele. Astfel poţi fi sigur că orice sfat venind de la tine va fi bine primit (lăsînd deoparte orice prostie de amor propriu). Eu nu pun preţ pe ceea ce scriu decît în măsura în care aceasta poate plăcea câtorva prieteni, şi tu, o ştii, eşti primul şi cel mai apropiat prieten al meu. Este deci o datorie pentru tine să-mi spui adevărul deschis, curat şi fără rezerve. Aştept acest lucru de la tine. Acum să trecem la altceva. Am primit scrisori de la Iancu în oare mă însărcinează să te îmbrăţişez. Cînd oare mă voi putea achita de numeroasele sale comisioane ? Iancu se distrează pentru toţi prietenii. Frecventează lumea bună datorită calotei sale de ataşat de ambasadă.3 Umblă din bal în bal şi este primit peste tot cu plăcere, cu consideraţie chiar. Hotărît, este un om serios şi sînt obligat, în ce mă priveşte, să mă recunosc frate al său mai mic. Cît despre ceilalţi prieteni moldo-valahi de la Paris, fac mereu acelaşi lucru, adică Bulevardele şi grădinile Tuileriilor. Bălăceanu s-a însurat cu o tînără domnişoară4 încîntătoare şi trăieşte la Paris. îl voi vedea cu plăcere la primăvară, căci s-a hotărît, plec negreşit în luna mai. La Iaşi, furia matrimonială continuă mai intens. Pînă chiar şi micul Ghica... un mucos plin de venin, pe care trebuie să-l fi văzut plimbîndu-se cu guvernatorul său, cumnatul lui Cata- 176 cazi5. Se însoară cu un monstru de fată, sora lui Strîmbu Miclescu. Ce va ieşi de aici, Doamne sfinte ! din această groaznică alianţă ? Biată rasă românească! Cum îşi bat joc de tine ! Dar, în general, carnavalul e foarte trist, foarte stupid. Cu tot numărul mare de Chiriţe care au năvălit în capitală pentru cîşlegi. * Văd adesea pe surorile tale şi chiar iau o parte foarte activă la balurile de copii pe care Zulnia6 le dă în fiecare sîm-bătă. Zulnia este iubită de toată noua generaţie. Adio, iubite prietene, al tău, V. Alecsandri Salutări prieteneşti d-nei Catinca7. Adresa pe verso : Domnului Costachi Negri Cu un pachet marca C. N. Mînjina ** 58 [februarie 1851} Mon cher vieux, Je viens de recevoir de Paris deux 'brochures dont une est intitulée La question économique des Principautés et l’autre la Romania viitoare.1 La première est due à la plume de notre ami N. Balcesco, quand à la seconde, elle m’a l’air d’une publication périodique. Je te les envoie par le courrier d’aujourd’hui. * în original, în limba română, cu caractere chirilice. ** în original, adresa cu caractere chirilice. 177 Nous avons par ici de grands changements. Costaki Stourdza a donné sa démission à la suite de l’échec qu’il a subi au sujet de la nomination du métropolitain. Il soutenait l’évêque de Roman, Veniamin Rosset, et, malgré toute son influence, il a échoué complètement dans ses machinations. C’est l’évêque de Houche qui a été élu, grâces aux démarches bien combinées de Rolla et d’autres jeunes gens qui soutenaient son parti. * En place de cet évêque, le frère de Istrati a été élu à une très grande majorité. Donc nous sommes quittes de C. Stourdza. Mais il parait ' que nous ne le sommes pas encore avec la misère, car c’est Nicolas Canta qui a été nommé au poste de ministre de l’Intérieur. Alexandre Couza est nommé directeur de ce département. Voilà, mon cher vieux, les nouvelles importantes de Jassi. Quelle est la morale de la fable ? Sottise ! Tout à toi, B. A. As-tu reçu mon album ? 2 Les Russes s’en vont, pour sûr, au mois de mars. rfebruarie 1851] Dragul meu, Am primit de la Paris două broşuri, dintre care una este intitulată La question économique des Principautés, şi cealaltă, România viitoare.1 Prima o datorăm condeiului prietenului nostru N. Bălcescu, cît despre cea de a doua, -are aerul unei publicaţii periodice. Ţi le trimit prin curierul de astăzi. * în josul paginei, scris de mîna lui Negri: „II a donne plus d’argent que l’eveque de Roman“ [A dat mai mulţi bani decît episcopul din Roman.] 178 Avem pe aici mari schimbări. Costache Sturdza şi-a dat demisia în urma nereuşitei pe care a suferit-o în legătură cu numirea mitropolitului. El susţinea pe episcopul de Roman, Veniamin. Rosset, şi, cu toată influenţa sa, nu a izbutit deloc în urzelile sale. A fost ales episcopul de Huşi, datorită demersurilor bine puse la punct de Rolla şi de alţi tineri care susţineau partidul său. în locul, acestui episcop, a fost ales cu o mare majoritate fratele lui Istrati. Deci sîntem chit cu C. Sturdza'. Dar se pare că nu sîntem chit încă şi cu mizeria, căci a fost numit Nicolae Canta în postul de ministru de Interne. Alexandru Cuza a fost numit director al acestui departament. Iată, dragul meu, noutăţile de seamă din Iaşi. Care este morala fabulei ? Prostie ! Al tău, V. A. Ai primit albumul meu ? 2 Ruşii pleacă, cu siguranţă, în luna martie. CÂTRE ALEX. G. GOLESCU-ARAPILA 59 Jassi, mars 1851 Mon cher Golesco, Ta lettre m’a ravi !... J’accepte avec empressement la proposition 1 de Mr Dumesnil2 — Michelet et dès l’instant même je me mets au travail pour coordonner mes notes sur les poésieis populaires et pour compléter ma 'collection de chants roumains. Tu es un brave ami d’avoir pensé à moi dans cette nouvelle occasion. *Je serais toujours très heureux 179 de contribuer de tous mes moyens au bienêtre et à la gloire de notre patrie. Ainsi, c’est dit, au mois de mai j’arrive en France, chargé de manuscrits destinés à Mr Dumesnil-Michelet. A ton tour, maintenant, fais-moi le plaisir de demander à Rosetaki3 (que j’embrasse) la liste des ballades qu’il a déjà traduites, afin que je m’épargne la peine de faire inutilement ce travail. Pour le reste, je m’en charge avec plaisir. A bientôt, B. Alecsandri Ne sois pas inquiet pour les ouvrages que tu m’as demandés. Je te les apporterai moi-même. Iaşi, martie 18al Iubite Golescu, Scrisoarea ta m-a încintat!... Primesc cu toată graba propunerea 1 d-lui Dumesnil 2-Michelet şi chiar din această clipă mă pun la lucru pentru a-mi potrivi notele asupra poeziilor populare şi pentru a completa colecţia mea de cîntece româneşti. Eşti un bun prieten dacă te-ai gîndit la mine în această nouă ocazie. Voi fi întotdeauna foarte fericit să contribui cu toate mijloacele mele la binele şi gloria patriei noastre. Deci, este hotărît, în luna mai sosesc în Franţa, încărcat cu manuscrisele destinate d-lui Dumesnil-Michelet. La rîndul tău, acum, fă-mi plăcerea de a cere lui Rosetaki3 (pe care îl îmbrăţişez} lista baladelor pe care le-a tradus deja, astfel încît să mă scutesc de greutatea de a mai face inutil această muncă. Pentru rest, mă însărcinez cu plăcere. Pe curînd, V. Alecsandri Nu fi îngrijorat pentru lucrările pe care mi le-ai cerut. Am să ţi le aduc eu însumi. 180 CĂTRE ION GHICA 60 Jassi, mars 1851 Mon cher vieux, il y a longtemps que je ne t’ai écrit et encore plus longtemps que je n’ai reçu de tes nouvelles, mais cela n’empêche pas le sentiment, j’espère. Depuis l’histoire fâcheuse de la lettre que tu as confiée à Basile Ghika 1, je n’ose plus confier mes missives aux bureaux des postes et j’éprouve un assez grand embarras, dans le choix des occasions qui se présentent de temps à autre. Je t’ai envoyé une lettre par Mr Noguèz, rédacteur du Journal de Constantinople ; je t’en ai écrit une seconde de Czernowhz... les as-tu reçues ? Enfin, Cogalniceano part pour Stamboul, c’est une excellente occasion et j’en profitte pour te donner signe de vie. Quant aux nouvelles, politiques ou littéraires du pays, Cogalniceano t’en donnera tant que tu voudrais. Il est donc inutile que j’anticipe sur son érudition. Mon but principal, en t’écrivant ces quelques lignes, c’est de te donner rendezvous à Paris, ou à Londres, pour cet été. Je pars au mois de mai. Imite-moi aifin que oous puissions nous rencontrer un beau jour et nous embrasser sur la place de la Concorde. Tout à toi, B. A. Mes compliments à Madame Ghika. laşi, martie 1851 Iubite prietene, este mult timp de cînd nu ţi-am scris şi încă şi mai mult timp de cînd nu am primit veşti de la tine. dar aceasta nu împiedică, sper, sentimentul. De la supărătoarea poveste a scrisorii pe oare a-i încredinţat-o lui Vasile Ghica1, nu mai îndrăznesc să-mi mai încredinţez scrisorile birourilor 181 de poştă şi mă găsesc într-o mare încurcătură în alegerea unor ocazii care apar din cînd în cînd. Ţi-am trimis o scrisoare prin dl. Noguez, redactorul lui le Journal de Constantinople; ţi-am mai scris una din Cernăuţi... le-ai primit ? In sfîrşit, Kogălniceanu pleacă la Stambul, este o foarte nimerită împrejurare şi mă folosesc de ea pentru a-ţi da un semn de viaţă. Cît despre veştile politice sau literare din ţară, Kogălniceanu îţi va da "cît vei vrea. Nu este deci nevoie să o mai iau înaintea erudiţiei sale. Scopul meu mai de seamă, scriin-du-ţi aceste cîteva rinduri, este de a-ţi da întîlnire la Paris sau la Londra, pentru vara aceasta. Plec în luna lui mai. Fă ca mine, astfel încît să ne putem întîlni într-o bună zi şi să ne îmbrăţişăm în piaţa Concorde. Al tău, V. A. Salutările mele doamnei Ghica. 61 Mai 1851, Jassi Mon cher Ghika, Je ne t’écris que quelques lignes et cela pour te recommander Madame et Melle Luzzatto, lesquelles se rendent à Constantinople pour s’y établir. Melle Luzzatto a du talent pour le piano et se propose de donner des leçons de musique aux dames Pérotes et Turques. Si tu pouvais lui procurer quelques leçons, tu rendrais grand service à toute la famille 182 de ce pauver Mr. Luzzato, que tu as connu à Jassi et qui est mort il y a quelque temps. Adieu, j’espère te rencontrer au Regenstreet ou sur les Boulevards. Tout à toi, B. Alecsandri Adresa pe verso : Mr Jean Ghika à Constantinople Hôtel d’Angleterre Mai 1851, Iaşi Iubite Ghica, Nu-ţi scriu decît cîteva rînduri şi aceasta pentru a-ţi recomanda pe doamna şi d-ra Luzzatto, care vin la Constantinopol pentru a se stabili acolo. D-ra Luzzatto are talent la pian şi are de gînd să dea lecţii de muzică doamnelor din Pera şi turcoaice. Dacă ai putea să le găseşti cîteva lecţii, a-i aduce un mare serviciu întregii familii a acestui biet domn Luzzato, pe care l-ai cunoscut la Iaşi şi care a murit de cîtva timp. Adio, nădăjduiesc să te întîlnesc la Regenstreet sau pe Bulevarde. Al tău, V. Alecsandri Adresa pe verso : Dl. Ion Ghica la Constantinopol Hotel d’Angleterre 183. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 62 Paris, oct. 1851 Iubite Bălcescu, înainte de toate să-ţi mărturisesc bucuria ce m-au pătruns cînd am aflat că te-ai hotărît a te aşeza la ţeară,1 în apropiere cu Franţia şi sub un cer dulce precum îţi trebuie. Această hotărîre este cea mai înţeleaptă în toate privirile, iar mai ales în privirea sănătăţii tale şi a voiagiului ce are să facă prietena noastră2, pentru ca să vie lîngă tine. Aşadar, armează-te de toată filosofía şi de tot curajul ce ai pentru ca să te cauţi şi să te vezi scăpat de suferinţi, atît morale cît şi fizice. Prinde la putere, dragul meu, pentru că ai mult a lupta în viitor, atît împotriva despotismului, cît şi împotriva braţelor mele carele, precum ştii, ţi-au dovedit îndestul cît sînt de puternice. Un adevăr de care aşi. dori să te pătrunzi, iubite Mon-siu, este acesta că, dacă îi vroi cu energie să te însănitoşezi, te-ai însănitoşa fără doar şi poate. Clima sub care te găseşti, castelul în care locuieşti, grădina plăcută care te înconjură, cerul albastru ce se întinde deasupra ta etc., toate aceste mulţemiri sînt de natura a adăogi mult la plăcerea unei vieţi liniştite^ Iar mai presus decît toate, societatea amicală ce ţi se pregăteşte ^pentru un şir de luni întregi este cel mai sigur izvor de sănătate pentru tine. Eu îmi închipuiesc petrecerile iernii voastre de la lera şi crede-mă că mă simt transportat de dorinţa de a veni să iernez cu voi, dar din nenorocire sînt silit a mă întoarce în ţară şi a tremura de frig, pănă la mai viitor, pentru înaintarea şi gloria neamului românesc. Tu însă în vremea aceasta ai sa te desfătezi în plăcerile unui trai dulce şi departe de toate grijile politiceşti. întovărăşit de prietina noastră, ai să te pătrunzi toată ziua de razele călduroase a soarelui, de parfumul florilor şi de frumuseţea priveliştei ce se desfăşură sub ferestrile tale. încîn-tat de o nesfîrşită mulţemire, ai să găseşti totdeauna lîngă tine o mînă prietenoasă, un glas iubitor, o dragoste frăţească, care te vor’mînghia, te vor încuragea şi te vor face să uiţi durerile trecătoare ce te vor cerca. 184 Ferice de tine, dragul meu Bălcescu, că ai o natură atît de blîndă şi simpatică, încît oriunde te-ai întors, ai întîl-nit simţire prietinoasă ! Adă-ţi aminte de cele ce ţi-am spus odinioară şi depărtează de la inima ta scepticismul acel amar, care te face să suferi aşa de crud. Bucură-te, dimpotrivă, că ai ştiut a însufla dragostea frăţească celor mai nobile fiinţi din patria noastră. Oricît să fie viaţa de tristă şi amară, e dulce lucru de a putea zice ca tine : „Sînt inimi pe lume care mă iubesc“. După socotinţa mea, cea mai frumoasă parte a vieţii se compune de simţirile ce insuflă şi primeşte un om pe pămînt. Gîndeşte dacă sînt mulţi care să fi avut o parte atît de bogată ca tine şi cunoaşte adevărul odată pentru totdeauna. Lasă-te a fi iubit precum eşti şi nu te mai revolta împotriva soartei. Aceasta este iarăşi un chip de însănătoşire radicală, un sfat frăţesc. Urmează-1 dar, pentru dragostea tuturor celor ce, te iubesc. Al tău frate, B. Alecsandri 63 Paris, 25 oct. 1851 Iubite Bălcescu, ţi-am trimis mai deunăzi o scrisoare pe care trebuie să o fi primit acum. Acel autograf este cea mai puternică apărare a mea împotriva pîrilor tale. Să trecem dar fără întîrziere la alte lucruri mai interesante. Am vorbit cu prietena noastră despre nedumerirea ta în privirea surorei tale1 şi am hotărît că cel mai înţelept este să nu depărtezi pe sora ta. Oricum să se găsească maică-ta 2, trebuie mai înainte de toate să o fereşti de griji supărătoare, închipuieşti-ţi dar neli[ni]ştirea ce ar cuprinde-o cînd te-ar şti pe tine bolnav şi singur în streinătate. Inima sa de mamă ar fi necontenit turburata la ideea singurătăţei tale, căci de este ceva crud pe lume pentru un om bolnav este de a se 185 videa pe mîna streinilor. Aşadar, să nu cumva să faci gre-şala de a sili pe soră-ta să întreprinză un voiagiu vătămător atît sănătăţei sale, cît şi stărei în care tu te afli acum. Soră-ta e gingaşă, delicată şi cred că ea însăşi are trebuinţă de o climă priinceoasă şi de linişte. Asemine tu ai nevoie de îngrijiri frăţeşti. Ţine-o dar lîngă tine păn-în primăvară şi fii încredinţat că maică-ta va rămînea foarte mulţămită, prin urmare va fi liniştită. Prietina noastră va pleca din Paris îndată ce-i vor sosi banii din ţeară. Cred că pe la 15 decemvrie (cel mai tîrziu) va sosi la Iera. Te îndemn, iubite Bălcescule, să o sileşti ca să se caute cu tot dinadinsul pentru că şi ea-i de natura acelor care îşi bat joc de sănătate. Trebuie să-i dai tu însuţi pildă de bunăvoinţă întru redobîndirea sănităţei, să o sfă-tuieşti frăţeşte ca să profiteze de şiderea de la Iera căci prin chipul acesta veţi contribua împreună la restatornicirea puterilor voastre. Eu mă încred în tine şi aştept de la prietenia ta împlinirea, dorinţelor mele. Mă întrebi cînd mă pornesc din Paris ? Piste zece zile!... Mă duc că încep jurnalul3 acel mult dorit care va cuprinde atîte frumoase compuneri a celor mai însemnaţi genii a României. Scrie dar şi trimete-mi scrierile tale ca să le dau pasport pentru hotareh nemurirei. îndată ce voi sosi la Moldova, oi căuta balada lui Mihai Viteazul şi ţe-oi trimite-o întreagă sau în parte, precum mi-a pica la mană. De nu cumva oi descoperi-o, ţe-oi fabrica eu una care te-a minuna şi tu îi trece-o de baladă poporală... cu chipul întrebuinţat pentru compunerea călugărului N. Rusu. * 4 Adio, dragul meu Mosiu, ţe-oi scrie lung de la Moldova. Cată de îmi răspunde regulat la cele ce te-oi întreba. Sănătate, V. Alecsandri Ian cu au cerut pe demuazela Noerni 5 şi la mai viitor se însoară. Prin urmare, eu vin la primăvară la Paris. Să te găsesc sănătos. * în original, numele cu caractere chirilice. 186 CĂTRE ION GHICA 64 Paris, 27 8bre 1851 Mon cher vieux, Tu m’as donné rendez-vous à Paris et à Londres,1 mais tu as trouvé bon cependant de ne pas te déranger de Con-stantinople. Je te comprends et t’approuve. Tout ce qui ressemble de près ou de loin à la paresse possède d’avance mon estime et mon approbation. Quoique cela, figure-toi que je forme de projets dé travail ! Oui, je me sens transporté dans les régions inconnues de l’activité et ce qui m’étonne c’est que je n’épprouve aucune frayeur. Je pars dans quelques jours pour la Moldavie, en emportant de Paris la ferme décision de fonder une feuille scientifique et littéraire. 2 Je me suis mis déjà en quête d’articles et grâce à nos compatriotes, poètes et prosateurs de Paris, j’ai déjà garni mon portefeuille assez rondement. Or, comme je ne saurais rien entreprendre sans t’en faire part, je m’empresse de te communiquer ce louable projet, afin qu’il reçoive ta sanction, accompagnée de plusieurs articles scientifiques. Je compte uniquement sur toi pour la partie sérieuse de la feuille. A l’oeuvre, donc ! Envoie-moi tes manuscrits par le plus court pour Paris. Adresse-les à mon frère qui me les expédiera à Jassi. N. B. La politique et tout ce qui y ressemble est rigoureusement exclue ! Jean va se marier à une charmante parisienne.3 II l’a demandée en mariage. La noce aura lieu au printemps. Mes amitiés à ta femme. Bâlcescu va mal, il se trouve à Hyères, 4 Dept. du Var, château Denis. Tes autres compatriotes sont dans la même position sociale que par le passé. Madme M. Cantacuzène est à' Paris. Nous parlons souvent de toi. B. A. 187 Paris, 27 octombrie 1851 Iubite prietene, Mi-ai dat întîlnire la Paris şi la Londra,1 dar ai găsit totuşi cu cale să nu te deranjezi de la Constantinopol. Te înţeleg şi te aprob. Tot ce se aseamănă mai mult sau mai puţin cu lenea are dinainte stima şi aprobarea mea. Cu toate că, închi-puieşte-ţi, fac proiecte de lucru. Da, mă simt transportat în regiunile necunoscute ale activităţii şi ceea ce mă miră e că nu încerc nici o spaimă. Plec peste cîteva zile în Moldova, ducînd cu mine de la Paris hotărîrea nezdruncinată de a întemeia o foaie ştiinţifică şi literară. 2 Am pornit deja în căutarea articolelor şi, datorită compatrioţilor noştri, poeţi şi prozatori, de la Paris, mi-am rotunjit portofelul destul de repede. Dar cum n-aş putea întreprinde nimic fără să te înştiinţez şi pe tine, mă grăbesc să-ţi comunic acest proiect lăudabil ca să aibă aprobarea ta însoţită de mai multe articole ştiinţifice. Mă bizui numai pe tine pentru partea serioasă a revistei. La lucru, deci ! Trimite-mi manuscrisele pe drumul cel mai scurt la Paris. Adre-sează-le fratelui meu, oare mi le va expedia la Iaşi. N. B. Politica şi tot ce s-ar asemăna cu ea este cu stricteţe exclusă ! Iancu se va căsători cu o pariziană3 încântătoare. A cerut-o în căsătorie. Nunta va avea Ioc la primăvară. Amiciţiile mele soţiei tale. Bălcescu merge rău, se află la Hyeres4, departamentul Var, castelul Denis. Ceilalţi compatrioţi ai tăi sînt în aceeaşi situaţie socială ca şi în trecut. D-na M. Cantacuzino este la Paris. Vorbim adesea de tine. V. A. CĂTRE nicolae BALCESCU 65 Iaşi, april 1852 Iubite Bălcescule, Nu-ţi pot spune bucuria ce m-au cuprins cînd am primit scrisoarea ta şi am citit, bunele ştiri ce-mi dai despre scumpa 188 ta sănătate. Greu ţi-am purtat grija în toata iarna aceasta şi multă frică am tras despre tine, dragul meu Bălcescule. Acea necontenită neliniştire au fost singura pricină a tăcerii mele. Crede-mă că adeseori am vroit să-ţi scriu şi m-am oprit temîndu-mă să nu te tulbur prin tristeţea gîndurilor mele. Dar acum eşti bine ! Noroc bun sa dea Dumnezeu ! Mă simt fericit de această ştire parcă aşi fi căpătat o lume întreagă, căci te iubesc ca pe un dulce frate şi aşi vroi să împart cu tine zilele şi sănătatea ce-mi sînt hotărîte de soartă. Totul acum e să te cauţi, _să te îngrijeşti tu însuţi^de ^tine^ dacă vrei să ne dai nouă, prietenilor care te iubim, cea mai bună dovadă de dragostea ce ne porţi. Ai trăit destul pentru tine, de capul tău, mai trăieşte şi pentru noi, de capul nostru. Auzi ? Este adevărat că nenorocitul meu jurnal1 au fost suspendat pană a nu se naşte măcar şi aceasta din mai multe pricini, unile mai dobitoceşti decît altele. Una din rezjta-nele pentru care mi-au închis gazeta au fost articolul tău : Răzvan-Vodă, carele fiindcă au fost scris de tine, s-au socotit de către domnul Ştirbey ca un pamflet împotriva lui. Viţa ţigănească a acelui nenorocit domn au atins ambiţia stăpînitorului Ţării Româneşti.. N. B. Nime nu apucase încă a citi gazeta mea cînd au fost suspendată, căci numărul 1 nu ieşise. Ce să mai zici ? Ce să le faci ? I-am trimis şi eu dracului pe toţi cu toată înalta lor înţelepciune şi m-am lăsat de jurnalism ca să mă ţin de balade. Ţi-am trimis două exemplare din partea I a baladelor şi nădăjduiesc să încep în curînd tipărirea părţii II. 2 Dar închipuieşte-ţi că în toate libreriile şi tipografiile Moldovei nu pot găsi hîrtie de tipar ! Ce ticăloşie ! Am dat comision să-mi aducă de la Dresda şi, îndată ce o voi căpăta, voi scoate la lumina şi urmarea baladelor. Aceea a lui Mihai Viteazu nu am putut-o încă afla, deşi mulţi mi-au făgăduit că mi-or căuta-o ; de aceea nu ţi-am trimis-o precum m-am îndatorit către tine, dar fii sigur că, cum oi găsi-o, oi îndrepta-'o 3 şi ţi-oi expedui-o oriunde te-i afla. îţi trimit aice acum balada lui Constantin Bran-covano, îndreptată gata. Ea este un poem de minune. îţi alăturez totodată şi partea din jurnalul meu, care cuprinde pe Răzvan-Vodă. Poţi fi sigur că nici o foaie alta nu [va] avea gloria a-1 tipări. 189 Cu toată dorinţa ce am de a te videa,4 iubite Bălcescule, nu pot fi de ideea ca prietena noastră să facă voiajul Medi-teranei şi aceasta pentru mai multe pricini, şi mai ales pentru sănătatea sa. O călătorie de 15 zile pe mare i-ar fi foarte vătămătoare. Eu sînt silit a nu mă mişca din Iaşi pînă la venirea fratelui meu, dar sînt sigur să pot pleca spre Paris la începutul lui septembrie. Iubita noastră Elena Negri 5 este înmormîntată în ograda bisericii greceşti din Pera. Mormîntul ei e acoperit cu o lespede de marmură pe care este săpată următoarea inscripţie : ELENA NEGRI Moldovia 4 mai 1847 Cînd îi merge să vizitezi acel mormînt, care- cuprinde cea mai scumpă şi mai bogată parte a vieţii mele, să depui cîteva flori în suvenirul meu. Al tău frate, B. A. Colonelul Gr. Leon îţi trimite frăţeşti închinăciuni. * îţi scriu acest răvaş în ziua Învierii. .Afară e iarnă grozavă ; viscol, lapoviţă, glod, putoare, toate ticăloşiile lu-mei ! Vai de noi că de 6 luni de zile sîntem închişi prin case ca în temniţă, cînd de cătră omăt, cînd de cătră glod, oînd de cătră colb. CĂTRE ION GHICA 66 [Laşi, iulie 1852]1 Mon cher vieux, J’ai reçu une petite lettre de toi, écrite Dieu sait quand (la date n’y.est pas) et je suis heureux de t’imiter en cela, * In original, rîndul întreg cu caractere chirilice. 190 car j’ignore absolument le quantième du mois. Je suppose cependant, à en juger par les chaleurs actuelles, que nous nous trouvons en juillet. Tu me dis des choses très flatteuses au sujet des ballades populaires, j’en suis ravi et je les accepte avec plaisir pour les transmettre au véritable auteur de ce petit chef-d’oeuvre... le peuple roumain ! Je regrette de ne pouvoir répondre à ces amabilités par l’envoi de la seconde partie des ballades... Hélas ! elles attendent depuis quelques mois dans mon portefeuille le moment de voir le jour... mais nos imprimeries sont si florissantes qu’elles manquent de papier d’impression. Je compte donc mettre sous presse cette seconde partie des ballades à Paris où j’ai le projet de me rendre dans deux mois. Une fois là, j’imprimerai diverses choses et entre autres mes propres poésies 2, qui me pèsent déjà et dont j’ai hâte de me débarrasser. En attendant, je t’enverrai prochainement tout mon répertoire dramatique imprimé ’ en un grand volume a deux colonnes. Tu y liras beaucoup de bêtises... mais quand on copie fidèlement une société cocasse comme la nôtre, le moyen de faire de l’esprit ? Les auteurs dramatiques de la Roumanie ont à lutter contre quatre obstacles très difficiles à surmonter : 1 la langue qui est encore dans l’ehfance ; 2 le public qui ressemble à la langue ; 3 les acteurs qui ressemblent au public ; 4 la censure ! Tire-toi de là si tu le peux ! En tout cas, je tiens à connaître ton opinion sur mes pièces, et tu me feras plaisir de me la dire sans aucune réserve. Tu m’as chargé d’une commission. C’était bien risquant de ta part, vue ma paresse proverbiale, mais par amitié pour toi que. ne ferais-je pas ? J’ai donc pris les informations voulues au sujet de l’affaire si compliquée des chevaux et voici l’exacte vérité : c’est Catargio qui a payé à Docan le prix de tes chevaux. Celui-ci m’en a fait l’aveu. Maintenant, cher vieux, venons-en à une chose bien intéressante pour moi... La voici: quand nous, reverrons-nous ? Pour ma part, je vais bientôt recommencer une de ces longues pérégrinations sans but, auxquelles je trouve tant de charme. Ne pourrai-je pas te rencontrer quelque part ? L’an- 191 née passée je t’ai cherché dans Londres, espérant que l’Exposition Universelle t’aurait attiré au sein de la Great Bri-tïsch *. Faut-il donc que je vienne à Constantinople pour te presser lâ. main ? Prends ton vol, mon vieux, et viens en France. Je t’offre un souper au „Café anglais“. Acceptes-tu ? Adieu. Mes respects à Mme Ghica. Tout à toi, B. A. [Iaşi, iulie I802]1 Iubite prietene, Am primit o scrisorică de la tine, scrisă Dumnezeu ştie cînd (nu are dată), şi sínt bucuros să te imit în această privinţă, căci habar n-am în cîte sîntem astăzi. Bănuiesc totuşi, judecind după căldurile actuale, că ne aflăm în iulie. îmi spui lucruri foarte măgulitoare despre baladele populare, sînt fericit şi le primesc cu plăcere pentru a le transmite veritabilului autor al acestei mici capodopere... poporul român. Regret că nu pot răspunde la aceste amabilităţi -trimiţîn-du-ţi partea a doua a baladelor... Vai ! ele aşteaptă de cîteva luni în sertarul meu momentul de a vedea lumina zilei... dar tipografiile noastre sînt atît de înfloritoare, încît le lipseşte hîrtia de tipar. Socot deci să tipăresc această a doua parte a baladelor la Paris, unde proiectez să mă duc peste două luni. Odată ajuns acolo, voi tipări diverse lucruri şi între altele propriile mele poezii2, care îmi stau pe suflet deja şi de care mă grăbesc să scap. în aşteptare, îţi voi trimite curînd întreg repertoriul meu dramatic imprimat într-un volum mare pe două coloane. Vei c'ti acolo multe prostii... dar, cînd copiezi fidel o societate caraghioasă ca a noastră, cum să ai haz ? Autorii dramatici din România au de luptat cu patru obstacole foarte grele de trecut : * 1 limba care este încă în faşă ; Corect : Britain (limba engleză). 192 2 publicul care seamănă cu limba ; 3 actorii care seamănă cu publicul ; 4 cenzura ! Descurcă-te dacă poţi ! în orice caz, ţin să cunosc părerea ta despre piesele mele şi îmi vei face plăcerea să mi-o spui fără nici o rezervă. 'M-ai însărcinat cu un comision. Era foarte riscant din partea ta, avînd în vedere lenea mea proverbială, dar ce nu fac eu din prietenie pentru tine ? Am luat deci informaţiile cerute în legătură cu afacerea atît de complicată a cailor şi iată între-gul adevăr : Catargiu este acela care a plătit lui Docan preţul cailor tăi. Acesta mi-a mărturisit-o. Acum, iubite prietene, să venim la o chestiune foarte interesantă pentru mine... Iat-o : cînd ne vom revedea ? în cc mă priveşte, în curînd voi reîncepe una din acele lungi rătăciri fără ţintă, cărora le găsesc atîta farmec. Nu s-ar putea oare să te întîlneşc undeva ? Anul trecut te-,am căutat la Londra, sperînd că Expoziţia Universală te va fi atras în sînul Marii Britanii... Trebuie oare să vin la Constantinopol pentru a-ţi strînge mîna ? la-ţi zborul, dragul meu, şi vino în Franţa. îţi ofer un supeu la „Calé anglais“. Primeşti ? Adio. Respectele mele d-nei Ghica. Al tău, V. A. CĂTRE NICOLAE BÂLCESCU 67 Paris, 1 decembrie [s.n.] 1852 Iubite Bălcescu, Scrisoarea ta de la Palermo m-a întristat cu atît mai mult că mă găsesc din nenorocire în neputinţă de-a împlini 193 dorul meu de a veni să te văd în Italia. Trebuie să ştii că nu am venit în Paris pentru de a petrece în desfătările acestii capitalii, ci pentru căutarea sănătăţii mele. De vreuh an pătimesc cumplit de şale, încît am fost silit a mă da pe mîna doctorilor şi prin urmare acum mă aflu supus la poruncile lor. Am început o cură de ape minerale care a să ţie vreo patru luni pînă-în primăvară, apoi oi fi silit a face băi de mare pentru ca să mă îndrept de tot. Iată poziţia în care mă găsesc. Doftorii nu mă iartă să mă depărtez de ochii lor, zicîndu-mi că trebuie să vază cu ochii pro-gresurile îndreptării mele şi efectul curei ce am început. Cît pentru prietina noastră,1 ea însăşi este atît de'slabă că-i este peste putinţă de a întreprinde o călătorie depărtată în mijlocul iernii. Cu mare greu am putut-o hotărî a se duce măcar pînă la Pau, unde clima e mai călduroasă decît aceasta din Paris. Crede-mă, iubite Bălcescule, că atît prietina noastră cît şi eu sîntem mîhniţi în suflet din pricina împrejurărilor ce ne opresc de a urma dorinţei noastre. Bine ai face dar să îndemni pe frate-tău a veni lîngă tine, aci oricum să fie, acum e deprins cu străinătatea şi tot ţi-ar fi de mare ajutor şi de mare mîngăiere. Adresa lui nu o cunosc, dar îl mtîlnesc adeseori, şi, de-i vroi să-i scrii, trimite-mi scrisoarea mie ca să i-o dau. Adresa mea este : Rue Lafitte 1. Pre cit am aflat, Ştefan Golescu nu se află în Paris, dar nu cred să intîrzie de a veni, şi, cum l-oi vedea, i-oi da ştire despre. revaşele tale care sînt la poşte restante. Adio, iubitul meu Bălcescu. Nu-ţi scriu mai mult pentru că in ceasul acesta am o grozavă durere de cap, dar in cunnd ţi-oi scrie mai multe şi ţi-oi trimite şi balada lui Mihnea-Vodă. Al tău frate, V. A. Adresa; Monsieur Nicolas Balcesco, Hotel de la Trinacria, â Palerme, Sicile. 19Í CATRE ION GHICA 68 Paris, 19 déc. 1852 Mon cher vieux, Me revoici derechef à Paris et, comme je_ n’ai plus à craindre pour mes lettres l’indiscrétion de messieurs les gardiens de la quarantaine de Galatz,1 je m’empresse de t’écrire pour renouer notre correspondance amicale. Je vais commencer d’abord par te demander si tu te portes bien afin de me conformer à cet antique usage épistolaire, puis, cette formalité accomplie, je crois de mon devoir de te prémunir contre l’effet que pourrait tè produire la couleur de ce papier, 2 en t’avertissant d’une chose importante que tu ignores peut-être, c’est que ce genre de papier est à la mode actuellement et qu’il jouit de la réputation d’être chinois. C est du moins l’opinion de Mr Maquet, l’inventeur breveté de cette chinoiserie. Maintenant venons à des choses qui m’intéressent particulièrement : avant de, quitter le pays, c’est-à-dire au mois de septembre, je t’ai envoyé un-paquet de livres contenant plusieurs exemplaires des ballades populaires,, quelques numéros de mon malheureux journal, qui n’a vécu, hélas ! que l’espace d’un matin,3 et quelques volumes de mon répertoire dramatique. As-tu reçu cette collection ou non ? Tu m’as écrit, il y a quelques mois, une lettre 4 charmante au sujet des ballades populaires, et j’y ai été tellement sensible qu’aussitôt que j’ai pu disposer de mon temps, je me suis remis au travail avec beaucoup d’ardeur. Quelques jours de pluie continuelle m’ayant obligé dè garder la chambre, j’ai entrepris la seconde partie des ballades et je viens de la terminer ces jours-ci, à ma grande satisfaction. Elle est composée de 18 petits chefs-d’oeuvre populaires, dont quelques-uns traitent des légendes historiques, telles que : Negru-Voda si Manoli sau Manâstirea Argisului, Mihnea-Vodâ çi Radu Calomfirescu, $tefanifâ-Vodâ, Constantin-Voda Bran-coveanul, Bogdan, Movila lui Burcel etc. D’autres s’élèvent au plus haut degré de la fantaisie poétique, telles que : Luna şi soarele, Mărioara Florioara, Zîna munţilor, Holera * etc. et j’espère que chacune d’elles te fera aùtant de plaisir que les premières. Tu n’es pas sans savoir que le célèbre Boliako 5 a traité ou plutôt maltraité la légende de Manoli. Pauvre garçon ! Va-t-il être aplati par la ballade populaire. Chantons-lui un De Profundis et qu’il n’en soit plus question. Je compte envoyer demain à Jassi la nouvelle collection des ballades pour la faire mettre sous presse immédiatement et, si Dieu me prête vie, j’entreprendrai bientôt la troisième partie, afin de doter mon pays de ses propres trésors et de prouver ainsi que ceux qui nient l’existence d’une véritable littérature nationale sont des ânes aux petites oreilles. J’avais entendu dans le temps que tu avais l’intention de fonder un journal 6 roumain à Constantinople. Pourquoi as-tu abandonné ce projet ? En tout cas, si cette idée te revenait, compte sur moi. Je suis à toi corps et plume. Sur ce, je t’embrasse et te prie de faire mes compliments à Madame Ghica. Tout à toi, B. Alecsandri Donne-moi des nouvelles de Bolintiniano. 7 . ' Rue Laffitte 1 Paris, 19 dec. 1852 Iubite prietene, Iată-mă din nou Ja Paris şi, cum nu mă mai tem pentru scrisorile mele de indiscreţia domnilor păzitori ai carantinei din Galaţi,1 mă grăbesc să-ţi scriu ca să reînnodăm prieteneasca noastră corespondenţă. Voi începe mai întîi prin a. te întreba cum stai cu sănătatea ca să mă conformez acestui vechi obicei epistolar, apoi, această formalitate fiind îndeplinită, cred de datoria mea să iau precauţiuni împotriva efectului pe care * Toate titlurile sînt scrise în original cu caractere chirilice. 196 l-ar putea produce asupra ta culoarea acestei hîrtii2 de scris, punîndu-te la curent cu un lucru important, pe care poate nu-1 ştii, şi anume că acest fel de hîrtie este la modă în clipa de faţă şi se bucură de reputaţia de a fi chinezească. Asta este, cel puţin, părerea d-lui Maquet, inventatorul brevetat al acestei chinezării. Acum să vorbim despre lucruri care mă interesează în mod particular: înainte de a părăsi ţara, adică în luna septembrie, ţinam trimis un pachet cu cărţi conţinînd mai multe exemplare din baladele populare, cîteva numere din nefericitul meu ziar, care nu a trăit, vai ! decît. atît cît ţine o dimineaţă 3, şi cîteva volume din repertoriul meu dramatic. Ai primit această colecţie sau nu ? Mi-ai scris acum cîteva luni o scrisoare4 îneîntătoare cu privire la baladele populare şi am fost atît de mişcat, îneît, îndată ce am putut dispune de timpul meu, m-am aşezat din nou pe lucru cu multă însufleţire. Cîteva zile de ploi neîncetate silindu-mă să stau în casă, am început partea a doua a baladelor şi, spre marea mea mulţumire, le-am terminat zilele acestea. Este alcătuită din 18 mici capodopere populare, dintre care unele tratează legende istorice ca : Negru-Vodă şi Manoli sau Mănăstirea Argişului, Mihnea-Vodă şi Radu Calomfirescu, Ştefăniţă-Vodă, Constantin-Voda Brîncoveanul, Bogdan, Movila lui Burcel etc. Altele ating cel mai înalt grad al fanteziei poetice, ca: Luna şi soarele, Mărioara Florioara, Zîna munţilor, Holera* etc., şi nădăjduiesc că fiecare idin ele îţi va face tot atîta plăcere ca şi cele dinţii. Ştii, desigur că celebrul Bolliac5 a tratat sau, mai bine zis, a maltratat legenda lui Manole. Bietul băiat! Are să fie turtit de balada populară ! Să-i cîntăm un De Profundis şi să nu mai vorbim de el. Socot să pot trimite mîine la Iaşi noua colecţie a baladelor ca să o dau numaidecît la tipărit şi, dacă mă va ţine Dumnezeu, voi începe în curînd partea a treia, ca să-mi înzestrez ţara cu propriile ei comori şi să dovedesc astfel că cei oare neagă existenţa unei adevărate literaturi naţionale sînt măgari cu urechi mici. Auzisem odată că aveai de gînd să fondezi un jurnal6 ro-mînesc la Constantinopol. De ce ai părăsit acest plan ? In orice * Toate titlurile sînt scrise. în original cu caractere chirilice. 197 caz, dacă îţi va mai veni această idee, bizuie-te pe mine. Sînt al tău cu trup şi condei. Cu aceasta, te îmbrăţişez: şi te rog să prezinţi complimentele mele doamnei Ghica. Al tău, V. Alecsandri Dă-mi veşti despre Bolintineanu. 7 ' Rue Laffitte 1 69 Paris, 22 mars 1853 Mon cher vieux, nous sommes fort préoccupés ici des nouvelles complications qui sont survenues dans les affaires d’Orient et nous craignons que les demandes exorbitantes du plénipotentiaire russe ne cachent un de ces tours d’escamotage qui souvent passent inapperçus aux yeux des diplomates. Tu connais la rouerie de la diplomatie russe, elle consiste à beaucoup exiger, afin de provoque'r un émoi général, puis à faire semblant de se résigner à n’accepter que très peu et de laisser croire aux cabinets européens à une quasi-défaite pour elle. Or ce peu qu’elle se fait accorder est ordinairement la seule et unique chose qu’elle ambitionne. A l’occasion du traité de Balta Liman \ n’a-t-elle pas joué la même comédie ? Tu te rappelles la mission du général Grabbe2 et les demandes exorbitantes qu’il a faites au Divan. Tu te rappelles, aussi, comment le général Aupick 3 et l’ambassadeur Anglais se sont laissés prendre et comment, après avoir conseillé au Divan de refuser les principaux articles de l’ultimatum russe, ils ont accordé leur consentement à la ratification du traité de Balta Liman. Mrs les ambassadeurs de France et d’Angleterre ont ensuite chanté victoire/ tandis que le générale Grabbe, de son côté, semblait battu, mais content car il avait réussi d’escamotter 198 le susdit traité à la barbe des vieux diplomates et qu’il ; n’était venu à Costantinople que pour cela. Tâche un peu de découvrir le mot de l’énigme au milieu des nouvelles prétentions de la Russie. Elle demande tro,p cette fois-oi encore pour qu’elle ne se contente de nouveau de très peu. Or c’est ce très peu qu’il faut découvrire. N’y serions pas pour quelques choses par hasard ? J’en ai peur, que ; veux-tu ? Calu eu sagna se terne de toute paserile care zbor. * De tous les journaux français, la Presse est le seul qui soutienne rigoureusement la question de l’Orient ; les autres -sont plus ou moins mous. Lis les nos de la Presse du 20, 2i, 22 etc. Les dernières nouvelles de Jassi sont très satisfaisantes, elles annoncent le rétablissement du prince Ghika et sa décision de reprendre bientôt les rênes du gouvernement. Croirais-tu que rex-hospadar Stourdza fait enserrer des réclames en sa faveur dans le Constitutionnel ? Sacré vieux matou ! Il voudrait mordre encore au gâteau dont il s’était bourré si longtemps. Lis un article de la Presse qui doit lui avoir fait faire la grimace. J’ai reçu ta lettre et me suis acquitté de ta commission. Je t’envoie ci joint le reçu dé Mde Roger, modiste (50 ans). Adieu, mon vieux. Ëcris-moi en détail tout ce que tu sauras au sujet des affaires de la Turquie. Mes compliments à ta femme. B. A. Paris, 22 martie"18a3 Iubite prietene, sîntem foarte preocupaţi aici de noile încurcături care au apărut în treburile din Orient şi ne este teamă ca cererile atît de nemăsurate ale plenipotenţiarului rus să nu ascundă una din înşelătoriile ■ care > adesea trec nebăgate * în original, cu earactere ' obirilicei :................ 199 în seamă în ochii diplomaţilor. Cunoşti şiretlicul diplomaţiei ruseşti, el însemnează a cere foarte mult pentru a stîrni o grijă generală, apoi să lase să se creadă că se mulţumeşte să nu primească ¡decît mai puţin, făcînd cabinetele europene să creadă că ea a suferit aproape o înfrîngere. Or, acest puţin care izbuteşte să facă să-i fie dat este de obicei singurul lucru pe care îl dorea. Cu ocazia tratatului de la Balta Liman ’, nu a jucat aceeaşi comedie ? Iţi aminteşti misiunea generalului Grabbe2 şi cererile nemăsurate pe care le-a făcut Divanului. Iţi aminteşti cum, de asemenea, generalul Aupick3 şi ambasadorul englez s-au lăsat păcăliţi şi cum, după ce au sfătuit Divanul să respingă principalele articole din ultimatumul rusesc, şi-au dat consimţămîntul la ratificarea tratatului de la Balta Liman. D-nii amabasadori ai Franţei şi Angliei după aceea se socoteau victorioşi, în timp ce generalul Grabbe, la rîndul său, părea învins, dar mulţumit pentru că izbutise să obţină prin înşelătorie sus-zisul tratat de sub nasul bătrî-nilor diplomaţi şi că nu venise la Constantinopol decît pentru, aceasta. încearcă puţin . să descoperi cheia misterului în mijlocul noilor pretenţii ale Rusiei. Ba cere şi de data aceasta mult prea mult pentru ca să nu se mulţumească din nou cu prea puţin. Or, tocmai acest prea puţin trebuie descoperit. Nu este cumva vorba de noi din întîmplare ? îmi este frică, ce vrei ? Calu cu sagna se teme de toate paserile care zbor. * Dintre toate ziarele franţuzeşti, la Presse est singurul Gare susţine ou tărie chestiunea Orientului ; celelalte sînt mai mult sau mai .puţin slabe. Citeşte numerele din la Presse din 20, 21, 22 etc. • ■ Ultimele ştiri din Iaşi sînt foarte mulţumitoare, ele anunţă restabilirea iprinţului Ghica şi hotărîrea sa de a lua în cu-rînd frînele guvernului. îţi vine să crezi că fostul domn Sturd-za pune să se publice în le Constitutionel reclame în favoarea sa ? Afurisit cotoi bătrîn ! Ar vrea să mai muşte încă din prăjitura cu care s-a îndopat atîta timp. Citeşte un articol din la Presse, care trebuie să4 fi făcut să facă feţe, feţe. Am In original, în limba română cu caractere chirilice. 200 primit scrisoarea ta şi xn-am achitat de comisionul tău. îţi trimit aici, alăturat, recipisa d-nei .Roger, modistă (50 de ani). Adio, dragul meu. Scrie-mi amănunţit tot ceea ce vei şti despre treburile Turciei. Salutările mele soţiei tale. V. A. 70 [Paris, p. 22 martie 1853]1 Mon cher vieux, j’ai reçu les papiers que tu m’as envoyer et les ai remis en bonnes mains. La somme de 280 fr. je l’ai payée depuis longtemps à Mdme Roger et je t’ai expédié le reçu de cette dame immédiatement. Je t’ai également expedié, par l’ambassade turque, un parfait cuisinier en compagnie des deux anges. Tiens-moi au courant2 de tout ce que tu sais et de tout ce que tu apprendras sur, les affaires courantes, car les feuilles publiques sont très friandes de nouvelles et, depuis qûe nos pays existent, jamais la presse européenne ne s’est tant occupée de nous. Adieu, envoie-moi des articles etc., B. A. [Paris, p. 22 martie 1853 ]1 Iubite prietene, am primit hîrtiile pe care mi le-ai trimis şi le-am dat în mîini sigure. Suma de 280 fr. am plătit-o de mult d-nei Roger şi ţi-am expediat de îndată chitanţa acestei doamne. Ţi-am expediat, de asemenea, prin ambasada turcă, un bucătar foate bun, însoţit de doi îngeri. 201 Ţine-mă la curent2 eu tot ce şti cum şi cu tot ce vei ¡afla despre treburile curente, căci foile publice sînt foarte lacome de noutăţi şi, de cînd există ţările noastre, niciodată presa europeană nu s-a ocupat atît de noi. Adio, trimite-mi articole etc., V. A. CÀTRE BIBLIOTECA BRITISH MUSEUM 71 Paris, 28 mars 1853 Monsieur, J’ai eu l’honneur d’envoyer Tanné passée au Musée Britannique de Londres la première partie des ballades populaire 1 de la Roumanie (Principautés Danubiennes) et bientôt j’espère pouvoire completter cet envoi de la seconde partie de ces poésies, qui se trouvent actuellement sous presse. En_ attendant, je prie la très honorable Direction du Musée Britannique de me faire l’honneur d’accepter le 1-er volume de mon Repertoire dramatique intitulé : Teatru ro-mânesc2, et que Mr Parker3 lui remettra de ma part. Agréez, Monsieur, avec mes remercîments pour votre aimable lettre4 du mois d’août 1852, l’assurance de ma considération la plus distinguée. Votre très dévoué serviteur, V. Alecsandri 5 rue Lafitte 1-er Paris Paris, 28 martie 1853 Domnule, Am avut cinstea - de a trimite anul trecut Muzeului britanic de la Londra prima parte a. baladelor populare1 ale Româ- 202 niei (Principatele Danubiene) şi sper în curînd să pot completa această trimitere cu cea de a doua parte a acestor poezii, care se găsesc acum sub tipar. Pînă atunci, rog onorabila direcţie a Muzeului britanic să-mi facă cinstea de a primi primul volum al Repertoriului meu dramatic, intitulat Teatru românesc2, şi pe care dl. Parker3 i-1 va înmîna din partea mea. Primiţi, domnule, împreună cu mulţumirile mele pentru amabila dumneavoastră scrisoare4 din luna august 1852 asigurarea consideraţiei mele celei mai distinse. Al dumneavoastră devotat servitor, V. Alecsandri5 rue Lafitte■ 1-er Paris CÂTRE ION GHICA 72 Paris, 1 avril 1853 Mon cher vieux, J’ai mis du retard à répondre à tes lettres parce que depuis deux mois et demi je ne m’appar-tien plus et je ne puis pas seulement disposer d’un quart d’heure pour mes affaires. L’arrivée de mon père e.t de ma soeur à Paris m’a imposée de devoirs de cicerone à 16 heures par jour de marche forcée, de telle sorte que je trouve à peine aujourd’hui un petit moment pour t’écrire. Je m’empresse d’en profiter pour te dire rapidement que j’ai reçu ton manuscrit1 et qu’il est déjà sous presse. Sefels 2 et moi nous l’avont revu attentionnément et conformément au pleins pouvoirs que tu nous a donnés, nous y avons fait quelques petits changements. Ton oeuvre étant un oeuvre sérieuse et destinée à faire sensation dans le monde diplo- matique, nous avons cru devoir en extraire tout ce qui il y avait de trop violent, de trop personnel. Ainsi nous avons omis tout ce qui avait trait au mariage scandaleux de Bi-besco, aux intrigues de la petite cour etc., toutes choses qui ne pouvaient offrir aucun intérêt au public français et qui donnaient à ton ouvrage une couleur étrangère à la question du moment. Ta brochure doit paraître dans cinq eu six jours. Sefels s’est chargé d’en distribuer les exemplaires à qui de droit et de solder le prix d’impression. Il t’écrira, sans doute, ces jours ci pour te donner un compte exact de tout ce qui a été fait à ce sujet ; ainsi c’est à lui que tu auras affaire, désormais, car, pour mon compte, je vais m’absenter de Paris et cela très prochainement. Je pars dans quatre jours pour aller prendre des bains de mer, puis je passerai en Espagne ou je resterai jusqu’au commencement du novembre. Adieu, mon cher vieux. Accepte mes compliments bien sincers sur ton ouvrage ; il est bon sous tous les rapports et il a le mérite d’être indispensable par le temps qui court. Je te donne l’acolade fraternelle, B. A. Je t’ai envoyé ces jours-ci trois volumes3 de mes poésies qui viennent de paraître. L’argent que tu m’a envoyé pour Madame Roger je l’ai reçu depuis longtemps. Paris, 1 aprilie 1853 Iubite prietene, Am întîrziat să-ţi răspund la scrisori pentru că de două luni şi jumătate nu mai sînt al meu şi nu pot să am un sfert de oră pentru treburile mele. Sosirea tatălui meu şi a surorii mele la Paris mi-a dat îndatoriri de cicerone de 16 ore pe zi de marş forţat, astfel încît de-abia găsesc astăzi o clipă pentru a-ţi .scrie. Mă grăbesc să profit pentru a-ţi spune la repezeală că am primit manuscrisul1 tău şi că este deja sub 204 «tipar. Sefels2 şi cu mine l-am revăzut cu atenţie şi, după deplinele puteri pe care ni le-ai dat, i-am făcut unele schimbări. Opera ta fiind o operă serioasă şi destinată să facă senzaţie în lumea diplomatică, am crezut că trebuie să extragein tot ceea ce era prea violent, prea personal. Astfel am lăsat deoparte tot ceea ce avea legătură cu căsătoria scandaloasă a lui Bibescu, cu intrigile de la curte etc., toate lucruri care nu puteau să prezinte nici un interes pentru publicul francez şi care dădeau lucrării tale o formă străină" de chestiunea momentului. Broşura ta trebuie să apară în cinci sau şase zile. Sefels s-a însărcinat să împartă exemplarele cui se cuvine şi şă soldeze costul tipăririi. îţi va scrie, fără îndoială, zilele acestea pentru a-ţi da o socoteală exactă despre tot ce-a fost făcut în legătură cu aceasta ; deci, de acum înainte, cu el vei avea de-a face căci, în ce mă priveşte, am să lipsesc din Paris şi aceasta foarte. curînd ! Plec peste patru zile pentru a merge să fac băi de mare, apoi voi trece în Spania unde voi rămîne pînă la începutul lui noiembrie. Adio, iubite prietene. Primeşte salutările mele sincere pentru lucrarea ta ; este bună din toate punctele de vedere şi are meritul de a. fi foarte folositoare pentru timpul de faţă. Te îmbrăţişez frăţeşte, V. A. Ţi-am trimis zilele acestea trei volume3 din poeziile mele care au apărut. Banii pe oare mi i-ai trimis pentru doamna Roger i-am primit demult. 73 Madrid, 18 novembre 1853 Mon cher vieux, i'1 y a trois mois que je .suis parti de Paris pour faire une excursion au Maroc et un voyage en Espagne et pendant ce long intervalle je n’ai pu avoir que 205 quelque rares nouvelles de la question d’Orient ; cependent j’ai été assez heureux de trouver partout, tant parmi les officiers anglais de Gibraltar, que parmi les Espagnols, une très vive sympathie pour la cause turque.1 Tout le monde a fini par comprendre, en Occident, le rôle odieux de la politique russe à Constantinople, ainsi que l’absurdité des violantes prétentions de l’empereur Nicolas, et l’indignation est aujourd’hui loi générale. Quelques personne même se promettent d’aller se mettre à la disposition du sultan pour lui porter le concours de leur capacité et de leur dévouement. Entre aiitres, j’ai vu aujourd’hui trois jeunes gens Espagnols, dont deux médecins chirurgiens, qui, ayant appris que j’étais sujet turc, sont venus me demander si en se rendant à Constantinople ils auraient la certitude d’être employés dans l’armée d’Omer-Pacha ; les braves descendants du Cid désireraient partir le plus tôt possible pour le théâtre de la guerre, et comme, pour ma part, il m’a était impossible de prendre le moindre engagement vis-à-vis d’eux, je leur ai promis de leur donner une réponse décisive dans un mois. Je viens donc te demander à toi, qui connais la situation politique et pécuniaire de la Turquie, si le gouvernement admetterait les services de ces trois Espagnols, et s’il les emploierait immédiatement, dans le cas qu’ils se rendraient à Constantinople. L’un d’entre eux voudrait entrer dans le corps d’armée, en qualité d’officier de cavalerie, pour se battre contre les russes, et quant aux autres ils désireraient servir comme chirurgiens ou médecins. Fais-moi le plaisir de prendre des informations à ce sujet et de me faire une réponse bien détaillée, bien précise, surtout, afin que, de mon côté, je puisse répondre catégoriquement à ces Mrs. Ecris-moi à Paris, où ta lettre me trouvera sans faute, car je compte partir d’ici dans une dizaine de jours. Adieu, je ne te dis rien de mon voyage 2 parceque se serait trop futile par les temps qui courent. Tout à toi, B. A. Mes compliments à Madame Ghika. 206 Je rouvre ma lettre pour te dire que mes trois Espagnols sont fils de famille et qu’ils veulent partir pour la Turquie à l’insu de leurs parents ; l’un se nomme Eduardo Biaro y Ellorico —■ 26 ans — médecin chirurgien ; le second, Alvarez de Labastida — 25 ans — médecin chirurgien ; le troisième, Gregorio Zabalza y Olavo — 25 ans — militaire. Ils désirent tous les trois prêter leur concours aux- efforts de la Turquie y contribuir al triunfo y gloria delà Causa Ottomana. Mais comme ils ne possèdent actuellement que leur courage et leur bonne volonté, ils voudrait que le gouvernement turc leur fit les avances du voyage à Constanti- nople et leur garantit un emploi immédiat à leur arrivée là-bas. Voici du reste pour plus de clarté leurs conditions en langue espagnole : 1 Facilitación de recursos pecuniares hasta el funto a que se le destine. 2 Seguridat absoluta de colocacion a su llegada. Si tu peux faire quelquechose pour mes trois protégés, fais le, mon cher vieux, parce qu’ils sont animés d’un désir immodéré de battre les Russes, et c’est la une considération qui plaide hautement en leur faveur. J’oubliais de te dire que, dans le cas où mes braves Espagnols partiraient pour Constantinople, ils se procureraient des lettres de recommandation pour le général ‘Primm, de la part de l’ex-ministre Gaña. J’attends ta réponse avec impatience, mais je la désire claire et décisive. Adieu. Madrid, 18 noiembrie 1853 Iubite prietene, sînt trei luni de cînd am ¡plecat din Paris pentru a face o excursie în M'aroc şi’ o călătorie în Spania şi în răstimpul acesta îndelungat nu am putut avea decît cîtova rare noutăţi despre chestiunea Orientului ; cu toate acestea, am fost destul de fericit găsind peste tot, atît printre ofiţerii en- 207 glezi de la Gibraltar, cît şi printre spanioli, o foarte vie simpatie pentru cauza turcă.1 Toată lumea, în Occident, a început să înţeleagă rolul urît al politicii ruseşti de la Constantinopol. cum şi -absurditatea violentelor pretenţii ale împăratului Nico-lae, şi indignarea este astăzi legea generală. Cîteva persoane chiar îşi făgăduiesc să se pună la dispoziţia sultanului pentru a-i aduce în ajutor capacitatea şi devotamentul lor. Printre alţii, am văzut astăzi trei tineri spanioli, dintre oare doi, medici chirurgi, oare, aflînd că eram supus turc, au venit să mă întrebe dacă, ducîndu-se la Constantinopol, ar avea siguranţa că vor fi folosiţi în armata lui Omer-paşa ; curajoşii coborîtori din Cid ar dori' să plece cît mai repede cu putinţă pe teatrul de luptă, şi cum, în ce mă priveşte, mi-a fost cu neputinţă să-iru iau vreun angajament faţă de ei, le-am făgăduit să le dau un răspuns hotărît peste o lună. Vin deci să te întreb pe tine, care cunoşti situaţia politică. şi financiară a Turciei; dacă guvernul ar primi ser- viciile acestor trei spanioli şi dacă i-ar folosi numaidecît, în cazul că s^ar duce la Constantinopol. Unul dintre ei ar vrea să intre în armată, în calitate de ofiţer de cavalerie, pentru a se bate împotriva ruşilor, cît despre ceilalţi, ei ar dori să servească ca chirurgi sau medici. Fă-mi plăcerea şi ia informaţii despre acest lucru şi dă-mi un răspuns foarte amănunţit, foarte lămurit, mai ales, astfel încît, la rîndul meu, să pot răspunde hotărît acestor d-ni. Scrie-mi’ la Paris, unde scrisoarea ta mă va găsi cu siguranţă, pentru că socotesc să plec de aici peste douăsprezece zile. Adio, nu-ţi spun nimic despre călătoria2 mea pentru că ar fi ceva prea uşuratic pentru timpurile de faţă. Al tău, V. A. Salutările mele doamnei Ghica. Redeschid scrisoarea pentru a-ţi spune că cei trei spanioli ai mei sînt fii de familie şi că vor să plece în Turcia fără ştirea părinţilor ; unul se numeşte Eduardo Biaro y Ello-rico — 26 ani — medic chirurg ; cel de al doilea, Alvarez de Labastida — 25 de ani — medic chirurg ; cel de al treilea, Gre-gorio Zabalza y Olavo — 25 de ani — militar. 208 Toţi trei doresc să dea ajutorul lor sforţărilor Turciei" şi să contribuie la triumful şi gloria cauzei otomane. * Dar cum în prezent nu au decît curajul şi bunăvoinţa lor, ar dori ca guvernul turc să le plătească drumul la Constantinopol şi să le garanteze un angajament imediat la sosirea lor acolo. Iată dealtfel, pentru mai marea limpezime a lucrurilor, condiţiile lor în limba spaniolă : 1. înlesnirea folosirii resurselor financiare pentru realizarea scopului căruia îi sînt destinate. 2. Siguranţa absolută de primire la sosire. Dacă poţi să faci ceva pentru cei trei protejaţi ai mei, fă-o, iubite prietene, pentru că sînt cuprinşi de o dorinţă ne-stăpînită de a bate pe ruşi şi acesta este un lucru care vorbeşte puternic în sprijinul lor. Uitam să-ţi' spun că, în cazul în oare curajoşii mei spanioli ar pleca spre Constantinopol, îşi vor procura scrisori de recomandaţie pentru generalul Primm, din partea fostului ministru Gaña. Aştept răspunsul tău cu nerăbdare, dar îl doresc limpede şi hotărîtor. Adio. 74 Paris, 20 décembre 1853 Mon cher Ghika, Mr Pommaraye se rend à Constantinople pour se mettre au service de l’armée turque1, en qualité de médecin. Je te le recommande particulièrement et te prie de le présenter aux personnes influentes qui pourraient lui être de quelque utilité. * în original, în limba spaniolă. 209 J’ai reçu, ces jours-ci, un manuscrit anglais dont je ne sais que faire. Envoie-moi tes instructions à cet égard. As-tu reçu ma lettre de Madrid 2 ? Adieu, tout à toi, B. Alecsandri Adresa pe verso : Mr. Ion Ghika Constantinople Paris, 20 decembrie 1853 Dragă Ghica, Dl. Pommaraye merge la 'Constantinopol pentru a se pune în serviciul armatei turce \ în calitate de medic. Ţi-1 recomand în mod special şi te rog să-l prezinţi persoanelor influente care ar putea să-i fie de oarecare folos. Am primit, zilele acestea, un manuscris englez cu care nu ştiu ce să fac. Trimite-mi îndrumările tale în această privinţă. Ai primit scrisoarea mea de la Madrid 2 ? Adio, al tău, V. Alecsandri Adresa pe verso : Dl. Ion Ghica Constantinopol 75 Paris, 28 mars 1854 Mon cher Ghika, Mr Baligot de Beyne1 est mon ami intime. Homme d’esprit, homme de coeur et Roumain pur sang. A toi, et, peut-être, à bientôt, B. Alecsandri 210 Paris, 28 martie 1854 Iubite Ghica, Dl. Baligot de Beyne1 este prietenul meu apropiat. Om de spirit, om cu suflet şi român pursînge. Al tău, şi, poate, pe curînd, V. Alecsandri CĂTRE IACOVACHE PALADI 76 [p. 1854]1 Cocoane Ecovachi, Cu mare mulţemire v-aş trimite tabac de care v-au dat răpos[a]t[ul] meu părinte, dar vă încredinţez că nu am. Cît pentru pricina despre care doriţi a-mi vorovi, dacă vroiţi a lua osteneală de a veni acolo, la cumnatu-meu, unde şed, vă voi aştepta mîine dimineaţă între 10 şi 11 ceasuri. Al d-tale plecată slugă, V. Alecsandri Adresa ; D-sale vorn[icului] Ecovachi Paladi CATRE EDOUARD GRENIER 77 [Janvier 1855, Jassi] Monsieur,1 J’ai annoncé votre arrivée à Son Altesse ; nous avons pri;s jour pour demain. Demain donc, à midi, je viendrai vous chercher pour nous rendre ensemble à la cour. Votre tout dévoué serviteur, Alecsandri •211 [Ianuarie 1855, Iaşi] Domnule,1 Am anunţat alteţei-sale venirea dumneavoastră; am botă-rît ziua de mîine. Deci mîine, la prînz, am să vin să vă caut pentru a merge împreună la curte. Devotatul dumneavoastră servitor, Alecsandri 78 [Jassi, 1855]. Samedi Mon cher Grenier, Faites-moi le plaisir d’expédier de suite la dépêche télégraphique ci-jointe et de payer pour moi les frais d’expédition. Je ne puis venir vous rendre visite cé matin pour cause d’affaires, mais à ce soir, si vous le voulez bien. Tout à vous, Alecsandri [Iaşi, 1855], Sîmbătă Dragă Grenier, Fă-mi plăcerea şi expediază numaidecît telegrama alăturată şi plăteşte pentru mine cheltuielile expedierii. Nu pot ,să vin să te văd în dimineaţa aceasta din pricina treburilor, dar pe diseară, dacă îţi convine. Al dumitale, Alecsandri 212 CĂTRE HIPPOLYTE DESPREZ 79 Jassi, 10 avril 1855 Monsieur,1 J’ose me flatter que, malgré le nombre d’années qui se sont écoulées depuis 1848, vous n’avez pas oublié les relations que nous avons eues à cette époque. Pour ma part, je me rappelle avec bonheur que vous avez été un des plus généreux défenseurs des droits et de la nationalité du peuple roumain, et c’est à la certitude de vos inaltérables sentiments pour mon pays qui m’engage à vous recommander Mr Negri. J’ai appris par les journaux que vous aviez accompagné à Vienne Mr Drouin de Lhuys. Vous êtes donc, Monsieur, en position de nous rendre les plus éminents services auprès de la Conférance et d’achever ainsi, par votre influence, l’oeuvre que vous avez commencée en 1848. Mr Négri, mon meilleur ami, est chargé par le prince de Moldavie de se rendre également à Vienne pour mettre à la disposition des membres de la Conférence toutes les notions historiques, toutes les informations qui pourraient contribuer à les éclairer sur les droits et les voeux de mon pays. La nation roumaine se trtfuve dans un moment de crise d’où dépend son existence politique et son avenir. Soyez pour elle, Monsieur, ce que vous avez toujours été, un ami ferme et généreux, et veuillez considérer Mr. Négri comme un autre moi-même. Vous êtes bien près de nous, Monsieur, cinq jours de voyage en bateau vapeur sur le plus beat* fleuve du monde nous séparent à peine, pourquoi ne nous feriez-vous pas une petite visite avant de retourner à Paris ? Nous serions si heureux de vous donner ce que nous avons de mieux, notre hospitalité moldave toute cordiale ! Quoiqu’il en soit, je compte avoir le plaisir de nous voir en France vers le mois d’octobre et vous remercier au nom 213 de mes compatriotes de tout ce que vous aurez fait pour nous. Votre tout dévoué, B. Alecsandri Iaşi, 10 aprilie 1855 Domnule,1 îndrăznesc, să mă măgulesc cu gîndul că, cu tot numărul de ani care s-au scurs de la 1848, nu aţi uitat legăturile pe care le-am ¡avut la acea vreme. In ce mă priveşte, îmi reamintesc cu bucurie că aţi fost unul dintre cei mai generoşi apărători ai drepturilor şi naţionalităţii poporului român, şi, cu încrederea în sentimentele dumneavoastră neschimbate pentru ţara mea, îndrăznesc să vă recomand pe dl. Negri. Am aflat din ziare că aţi însoţit la Viena pe domnul Drouyn de Lhuys. Sînteţi deci, domnule, în situaţia de a ne face cele mai de seamă servicii pe lîngă Conferinţă şi de a împlini astfel, prin influenţa dumneavoastră, opera pe care aţi început-o în 1848. Dl. Negri, cel mai bun prieten al meu, este însărcinat de prinţul Moldovei de a se duce de asemenea la Viena pentru a pune la dispoziţia membrilor Conferinţei toate datele istorice, toate informaţiile care ar putea contribui să-i lămurească asupra drepturilor şi dorinţelor ţării mele. Naţiunea română se găseşte într-un moment de criză de care ţine existenţa sa politică şi viitorul său. Fiţi pentru • ea, domnule, ceea .ce aţi fost întotdeauna, un prieten sigur şi generos, şi binevoiţi a-1 socoti pe domnul Negri ca pe mine însumi. Sînteţi foarte aproape de noi, domnule, ■ numai cinci zile de călătorie cu vaporul pe cel mai frumos fluviu din lume ne despart, pentru ce nu ne-aţi face o mică vizită înainte de a vă reîntoarce la Paris ? Am fi foarte fericiţi să vă dăm ceea ce avem mai bun, ospitalitatea moldovenească foarte prietenească. 214 Oricum ar fi, socotesc că voi avea plăcerea să vă revăd în Franţa prin luna octombrie şi să vă mulţumesc în numele compatrioţilor mei pentru tot ceea ce a-ţi fi făcut pentru noi. Al dumneavoastră devotat, V. Alecsandri CĂTRE ION GHICA 80 Jassi. 16 juin 1855 Mov cher vieux, Il est bien vrai que je suis à la tête d’une feuille qui paraît sous le titre de România literară ;1 il est encore vrai que voilà six mois que je subis les douleurs de l’enfantemént grâces à cette publication et que c’est à grand peine que j’ai déjà accouché de 24 numéros. Je te les envoie, conformément à ton désir, mais à la condition que tu prendras sur tes heures de prince régnant2 pour me rédiger quelques articles, car je serais fâché de ne pas voir figurer ton nom dans la România literară, comme il a figuré dans la Propaşirea. Rappelle-toi, mon cher vieux collègue, que c’est à toi, à Cogalniceano et à moi que la Moldovalachie doit la meilleure publication périodique qui ait paru depuis la renaissance des lettres et de même que noblesse oblige... talent oblige également. A l’oeuvre donc, mon cher vieux collaborateur, envoie-moi la description de l’île de Samos, ou toute autre chose. N’importe quel produit de ta plume, sera le bienvenu et recevra une hospitalité toute princière dans les colonnes de ma feuille. J’ai fait publier la traduction des ballades populaires à Paris, précédée d’une introduction d’Ubicini.3 Dans cette préface, écrite avec chaleur, il fait mention de notre pauvre 215 / Propaşirea et voici les propres termes dans lesquels il s’exprime à ce sujet : „J’ai nommé les principaux collaborateurs du «Progres» : Ion Ghika, Cogalniceano et Alecsandri. Dans cette association de jeunes et hardis écrivains, le premier représentait la politique, Cogălniceanu l’histoire, Alecsandri, le plus jeune des trois, la poésie“. Il faut donc que l’on retrouve ton nom dans la Romanía literară, quand on s’occupera plus tard du mouvement littéraire dans rţos provinces. Te parlerai-je maintenant de la politique du pays ? tu la connais de longue date ; elle consiste comme toujours en intrigues de bas étage, en ambition mesquines, en changement» de ministres etc... Quant à la partie saine de la population, elle a les yeux fixés sur les événements de la Crimée, 4 ne pouvant plus les diriger du côté des conférences de Vienne.5 En tout cas, nous respirons à pleins poumons et nous attendons l’avenir en toute sécurité. Comment passes-tu ton temps dans ces parages fabuleux de l’île de Samos ? Cette île existe-t-elle réellement ? Ecrjs-moi plus au long et plus en détail, si tu as quelques instants de loisir. Mikuli6 vient de publier quatre cahiers d’airs roumains. J’en ai mis de côté un bel exemplaire pour Mme Ghica, mais je ne sais comment le lui faire parvenir. Présente lui mes compliments en attendant. Adieu, ton ami, Alecsandri Négri se trouve à Vienne, à titre d’informateur auprès de la Conférence, il sera enchanté d’apprendre de tes nouvelles à son retour. Iaşi, 16 iunie 18-55 Iubite prietene. Este foarte adevărat că sînt în fruntea unei foi care apare sub titlul de România literară1; este încă adevărat că iată sînt 216 şase luni de cînd sufăr durerile facerii, mulţumită acestei publicaţii, şi că pînă acum, cu multă greutate am adus, pe lume 27 de numere. Ţi le trimit, conform dorinţei tale, dar cu condiţia că îţi vei lua din timpul tău de prinţ domnitor2 ca să-mi redactezi cîteva articole, căci aş fi supărat să nu văd figurînd numele tău în România literară, cum a figurat ÎA Propăşirea. Aminteşte-ţi, iubite vechi coleg, că ţie, lui Kogălniceanu si mie datoreşte Moldovalahia cea mai bună publicaţie periodică, apărută de la renaşterea literilor şi, după cum nobleţea obligă... talentul obligă de asemenea. La lucru deci, iubite vechi colaborator, trimite-mi descrierea insulei Samos sau orice altceva. Oricare produs al penei tale va fi binevenit şi va primi o ospitalitate princiară în coloanele foii mele. Am pus să se publice traducerea baladelor populare la Paris, precedată de o introducere de Ubicini.3 în această prefaţă, scrisă cu căldură, el face menţiune de biata noastră Propăşirea şi iată proprii termeni în care se exprimă despre acest subiect; „Am numit pe principalii colaboratori ai «Propăşirii»■: Ion Ghica, Kogălniceanu şi Alecsandri. In această asociaţie de ti-n»ri şi îndrăzneţi scriitori, primul reprezenta politica, Kogălni-ft'anii istoria, Alecsandri, cel mai tînăr din cei trei, poezia“. Trebuie deci să fie regăsit numele tău în România literară, cînd cineva se va ocupa mai tîrziu de mişcarea literară în pro- • vinciile noastre. Să-ţi vorbesc acum despre politica din ţară ? o cunoşti de mult ; ea constă ca întotdeauna din intrigi de joasă speţă, din ambiţii meschine, din schimbări de miniştri etc... Cît despre partea sănătoasă a populaţiei, ea are ochii fixaţi asupra evenimentelor din Crimeea,4 nemaiputînd să-i îndrepte spre Conferinţele de la Viena.5 în orice caz, noi respirăm din plin şi aşteptăm viitorul cu toată încrederea. Cum îţi petreci tu timpul pe meleagurile fabuloase ale insulei Samos ? Această insulă există realmente ? Scrie-mi mai pe lung şi mai amănunţit, dacă ai cîteva olipe de răgaz. Miculi6 tocmai a publicat patru caiete de arii româneşti. Am pus deoparte un frumos exemplar pentru doamna Ghica, 217 dar nu ştiu cum să fac să-i parvină. Prezintă-i omagiile mele, pînă atunci. Adio, prietenul tău, Alecsandri Negri se găseşte la Viena, cu titlul de informator pe lîngă Conferinţă, el va fi încîntat să afle ştiri despre tine la întoarcerea sa. CĂTRE SFATUL ADMINISTRATIV 81 Iaşi, 28 iunie 1855 Onoratului Sfat Administrativ,1 în timpurile de faţă, cînd naţiile de frunte ale Europei fac cele mai mari jertfe şi varsă sîngele lor pentru apărarea drepturilor omenirei, în această epocă de renaştere cînd neamul românesc este chemat a lua rînd pe rînd pe lîngă celelalte neamuri care se bucură de bunurile unei înţelepte libertăţi, în faţa viitorului statornic de fericire şi- de demnitate ce se deschide dinaintea noastră după atîte veacuri de sufe-rinţi grele şi de lupte crude, trebuie ca noi românii să nu avem altă dorinţă, altfel decît de a ne arăta vrednici de simpatiile Europei şi de rolul măreţ ce ea ne pregăteşte ; trebuie să ne arătăm în ochii săi curaţi de orice pată care ar putea trage hula asupra noastră. Sclavia este cea mai uricioasă pată care dezonorează încă patria noastră în veacul acesta de propăşire, căci pe întinsul de astăzi a Europei, numai ţara noastră mai păstrează încă acea veche rămăşiţă de barbarie, acea sclavie reprobată de lumea întreagă ca una ce este călcarea celor mai sfinte prin-ţipii de omenire şi celor mai dumnezeieşti precepte ale religiei lui Hristos. 218 A sosit vremea dar, ca să rumpem şi noi românii lanţul trist a sclaviei care leagă atîtea suflete în ţeara noastră, precum se rump de către naţiile civilizate lanţurile ce ne ameninţau patria ; şi de datoria fiecărui român este a agiuta prin toate puterile sale, prin toate jerfele, la stingerea sclaviei de pe pămîntul românesc.. Supt iscălitul, atît în numele lui cît şi în numele fratelui sau Iancu Alecsandri, face cunoscut onoratului Sfat Administrativ că au liberat robii lor şi că, vroind a le asigura mijloace de vieţuire, au hotărît a-.i aşeza ca lăcuitori pe moşiile Mirceşti, Patraşcani şi Folteşti, dîndu-le locuri de case şi_ de arătură ca celorlalţi locuitori români, potrivit legilor^ ţării. Drept care jos iscălitul roagă pe onoratul Sfat să binevo-iască a da întru aceasta cuvenitele, instrucţiuni locurilor competente. V. Alecsandri CĂTRE COSTACHE NEGRI 82 Paris, 30 7bre 1855 Mon cher Négri, je viens de recevoir ta lettre de Constantinople et j’y réponds de suite pour te dire que ton pressentiment né t’a point trompé au sujet de mon voyage en Crimée.1 J’expédie Rolla, 2 Cathynka, Jean et Noémi pour la Moldavie demain, lundi, 1-er octobre, et dès lundi, en huit, je m’embarque à Marseille pour aller vous retrouver à Constantinople et pour aller à Sébastopol. Mon bonheur serait double et décuple si je pouvais faire cette excursion avec toi, Baligot et Rallet. En attendant, je vous embrasse tous de coeur. Tous les miens te serrent la main, Alecsandri * * Pe verso, scrise de mîna lui Negri numele unor oameni politici români şi un fragment dintr-un raport despre mănăstirile închinate. 219 Paris, 30 septembrie 1855 Dragă Negri, tocmai am primit scrisoarea ta de la Cons-tantinopol şi răspund numaidecît pentru a-ţi spune că presentimentul tău nu . te^a înşelat în legătură cu călătoria mea în Crimeea.1 Expediez pe Rolla,2 Catinca, lancu şi Noemi în Moldova mîine, luni, 1 octombrie, şi de luni în opt eu mă îmbrac la Marsilia pentru a merge să vă găsesc la Constantinopol şi pentru a merge la Sebastopol. Fericirea mea ar fi dublă şi înzecită dacă aş putea să fac această-excursie cu tine, Baligot şi Ralet. Pmă atunci, vă îmbrăţişez pe toţi din inimă. Toţi ai mei îţi strîng mîna, Alecsandri CÀTRE EDOUARD GRENIER 83 Paris, 10 8bre 1855 Mon cher Grenier, ' Je vous suppose passablement furieux contre moi et j’en suis d autant plus ravi que d’un seul mot je puis faire tomber toute votre colère. Ce mot, c’est votre ami Bixio qui se charge de le dire pour moi : lisez sa carte et vous y trouverez l’explication de mon silence. Je ne voulais pas vous écrire avant le retour d’Espagne de M. Bixio1 ; or, maintenant qu’il est à Paris, je ne saurais plus trouver de prétexte à ma paresse et je vous écris pour vous donner des nouvelles de vos amis : les Grün, 2 Ubicini, Laurent-Pichat 3, ainsi que de votre spirituelle amie de la rue de l’Évêque. Quant à M. Bixio, je ne puis rien vous en dire encore par la raison toute simple que je viens à peine de recevoir sa carte et que ce n’est que demain soir que j’aurai le plaisir de le connaître. C’est de Constantinople seulement ou bien 220 de Sebastopol qùe je vous donnerai de ses nouvelles. En attendant, sachez, ô, monstre trop aimable, que vous êtes adoré de tous ceux qui vous ont connu, plus ou moins, dans 1 intimité ; les unes disent que vous êtes charmant ,les autres, • que vous avez des qualités de coeur, d’autres, que vous êtes doué d’une intelligence supérieure... et, malgré cela, personne ne semble s’être aperçu encore que vous étiez chauve ! Il n’y a que Paris pour produire de ces admirables effets d’optique. Ah ! mon vieil ami, qu’elle est donc bonne cette existence parisienne qui vous fait vivre par tous les bouts, par toutes les facultés, par le coeur, par l’intelligence, par tout ce que l’on veut. Et cependant, je vais divorcer d’avec elle pas plus tard que dans quatre jours. Oui, hélas ! la patrie m’appelle et les affaires aussi. Mais avant de me laisser victimer par elles, je compte faire une légère pointe en Crimée pour voir un peu de héros. Je pars samedi pour Constantinople, où je serai rendu le 25 de ce mois. De là, je saute à pieds joints sur la tour Malakoff, puis quand j’aurai bien saturé mes regards de ce grand spectacle de destruction, je profiterai du voisinage pour venir passer l’hiver à Jassi. Voilà mon itinéraire. Fin novembre, je vous saute au cou. Tout à vous, V. Alecsandri Paris, 10 octombrie 1855 Iubite Grenier, Presupun că eşti destul de furios împotriva mea şi sînt cu atît mai încîntat, cu cît cu' un singur cuvînt pot să fac să-ţi treacă mînia. Acest cuvînt, prietenul tău Bixio se însărcinează să-l spună pentru mine : citeşte scrisoarea sa şi vei găsi acolo explicaţia tăcerii mele. Nu voiam să-ţi scriu mai înainte de întoarcerea din Spania a d-lui Bixio1; dar acum, că este la Paris, nu aş mai putea găsi pretext lenei mele şi-ţi scriu pentru a-ţi da veşti despre .prietenii tăi: Grün2, Ubicini, Laurent-Pichat3, cum şi despre spirituala ta prietenă din strada l’Eveque. Cît despre dl. Bixio, nu pot încă să-ţi spun nimic, pentru motivul 221 foarte simplu că de-abia am primit scrisoarea sa şi că numai mîine seară voi avea plăcerea să-l cunosc. Numai de la Con-stantinopol sau d,e la Sebastopol îţi voi da veşti despre el. Pînă. atunci, să ştii, o, monstru preaamabil, că eşti adorat de toţi cei ce te-au cunoscut, mai mult sau mai puţin, în intimitate ; unele spun că eşti fermecător, alţii, că ai calităţi sufleteşti, alţii, că eşti înzestrat «u o inteligenţă superioară... şi, cu toate acestea, nimeni încă nu pare să-şi fi dat seama că eşti chel! Numai Parisul poate produce asemenea admirabile efecte de optică. Ah ! bâtrînul meu prieten, ce plăcută este această existenţă pariziană, care te face să trăieşti intens, prin toate facultăţile, prin inimă, prin inteligenţă, prin 'tot ce vrei. Şi cu toate acestea, voi divorţa de ea, nu mai tîrziu decît peste patru zile. Da, vai ! patria mă cheamă şi afacerile de asemenea. Dar mai înainte de a deveni victima lor, intenţionez să fac un scurt popas în Crimeea ca să văd ceva eroi. Plec sîmbătă la Constantinopol, unde voi fi la 25 ale acestei luni. De acolo, săr drept pe turnul Mala-koff, apoi, după ce îmi voi fi îndestulat privirile cu această măreaţă privelişte de distrugere, voi profita de vecinătate pentru ca să vin să petrec iarna la Iaşi.' Iată itinerariul meu. La sfir-şitul lui noiembrie îţi sar de gît. Al tău, V. Alecsandri CÂTRE COSTACHE NEGRI 84 • Marseille, 14 8bre 1855 Mon cher vieux, Cette lettre me précédera de quatre jours à Constantinople. Je pars demain par le paquebot qui fait la côte d’Italie, car je tiens à revoir ces points du littoral que j’ai parcourus pour la première fois avec toi1, mon cher vieux. Ainsi, 222 ¡le 25 ou le 26 de se mois, au plus tard, je serai près de toi et de ce brave ami, Baligot2, pour lequel j’ai une lettre de sa tante, Madame Pages, que j’ai été voir à son intention. Tu m’as engagé, dans une missive confiée à Mr Guès, I d’aller fumer le calumet de la destruction sur les ruines de I Malakoff3. Ça a été toujours mon idée fine et si j’ai laissé ! ma famille4 partir seule pour la Moldavie c’est que j’avais | fait :1e projet d'aller en Crimée 5, avant de -rentrer dans mes foyers. Je me suis muni de plusieurs lettres de recommandation pour des généraux, des colonels etc. et j’arrive pour [ te prendre, si tu es toujours disposé à faire cette excursion. . En ce cas, sois prêt, car j’arriverai le jeudi ou vendredi de la semaine prochaine, c’est à dire le 25 ou le 26, comme je te l’ai déjà dit, et quatre jours après, c’est à dire le mardi à deux heures de l’après-midi je quitte Constantinople pour me rendre à Kamiech par le bateau qui fait régulièrement ce service entre les deux villes. Il me sera impossible de m’arrêter plus longtemps dans la ville des sultans, car le mauvais temps approche et il serait grand dommage que notre voyagé de Sébastopt>l fut innondé par les pluies de la fin de l’automne. Enfin de quoi je t’embrasse, ainsi- que Rallet 6 et Baligot. Alecsandri Adresa pe plie : Mr A. Baligot de Beyne au bureau de la Presse d’Orient pour remettre à Mr. Négri Constantinople Marsilia, 14 octombrie 1855 Iubite prietene, Această scrisoare va ajunge la Constantinopol cu patru zile înaintea mea. Plec mîine cu pachebotul care face coasta Italiei, căci ţin să revăd aceste puActe ale litoralului, pe care le-am străbătut pentru prima dată cu tine*, iubite prietene. Astfel, la 25 sau la 26 al acestei luni, cel mai tîrziu, voi fi lîngă 223 tine şi lingă bunul prieten Baligot2, pentru care am o scrisoare de la mătuşa sa, doamna Pages, pe care am fost să o văd pentru el. M-ai îndemnat, într-o scrisoare încredinţată d-lui Guès, să mă duc să fumez pipa distrugerii pe ruinele Malakoffului3. Aceasta a fost întotdeauna ideea mea preţioasă şi dacă am lăsat familia4 mea să plece singură în Moldova este pentru că făcusem planul să merg în Crimeea5, înainte de a mă reîntoarce acasă. M-am înarmat cu mai multe scrisori de recomandaţie pentru generali, colonei etc. şi sosesc pentru a te lua, dacă mai eşti încă dispus să faci această excursie. In acest caz, fii gata, căci voi sosi joi sau vineri din sşptămîna viitoare, adică la 25 sau 26, aşa cum ţi-am mai spus, şi patru zile după aceea, adică marţi la ora două după-masă, părăsesc Constantinopolul pentru a mă duce la Kamient cu vaporul care face cu regularitate acest serviciu între cele două oraşe. îmi va fi imposibil să mă opresc mai mult timp în oraşul sultanilor, căci ^vremea rea se apropie şi ar fi mare păcat ca drumul nostru la Sebasto-pol s*ă fie inundat de ploile de la sfîrşitul toamnei. Cu aceasta te îmbrăţişez, cum şi pe Ralet6 şi Baligot. Alecsandri Adresa pe plic : Dl. A. Baligot de Beyne la biroul Presse d’Orient pentru a fi înmînată d-lui Negri Constantinopol CĂTRE EDOUARD GRENIER 85 [Constantinople], 28 8bre 1855 Mon cher Grenier, J’ai éprouvé une amène déception à mon arrivée à Constantinople en apprenant que vous étiez venu dans la ville des houris et que vous en étiez reparti1 avant mon appari- 224 tion sur l’horizon oriental. C’est dommage, cher ami, que votre départ précipité m’ait privé de l’agrément de quelques poétiques promenades à nous deux sur le Bosphore. Qui sait si notre bonne étoile ne nous eût pas ouvert les porter c.e quelque harem, et alors... je vous laisse à penser quel duo admirable nous aurions fait, que de Malakoff2 pris d’assaut, que de Sebastopol enlevés, que de hardis coups de main. Al-lallallah ! Un jour avant mon départ de Paris, je Vous ai écrit une longue lettre3 que vous avez dû trouver à Jassy, à votre retour. Le soir-même, je me suis présenté dans le salon de votre ami, M. Bixio, qui m’a reçu très affectueusement J’v ai passé quelques heures fort agréables dans la société de ccs dames que j’ai trouvées charmantes..., la petite Abeille 4 surtout qui vous aime beaucoup et qui ne veut nullement croire à une infidélité de votre part. Elle est votre fiancée, elle me l’a d!t, et je l’ai assurée qu’elle avait fait un excellent choix dans votre aimable personne. Le salon de M. Bixio est un salon que je serai très heureux de fréquenter quand j’irai m’établir à Paris, mais il faut que vous y soyez. A bientôt, cher Grenier. Négri m’a retenu à Constantinople et je crois que nous nous en retournerons ensemble en Moldavie. En attendant, Allahbimberek etversinis ! Tout à vous, Alecsandri. [Constantinopol], 28 octombrie 1855 Iubite Crcr.'. -r. Am încercat o amară decepţie la sosirea mea la Constantinopol afl.înd că ai venit în oraşul huriilor şi ai pleca,1 înainte de apariţia mea pe orizontul oriental. Este păcat, dragă prietene, că plecarea dumitale grăbită m-a lipsit de plăcerea cîtorva plimbări împreună pe Bosfor. Cine ştie dacă steaua noastră bună nu ne^ar fi deschis porţile unui harem, şi atunci... te las să te gîndeşti ce duo minunat am fi făcut, ce de Malakoffi2 luaţi cu 225 asalt, ce de Sebastopoli cuceriţi, ce lovituri îndrăzneţe. AUa-llallah ! Cu o zi înaintea plecării mele de la Paris, ţi-(am scris o scrisoare3 lungă pe oare trebuie să o fi găsit la Iaşi, la întcar-cerea dumitale. In aceeaşi seară, m-am prezentat în salonul prietenului dumitale, dl. Bixio, care m-a primit foarte călduros. Am petrecut acolo cîteva ore foarte plăcute în tovărăşia acestor doamne pe care le-am* găsit încîntătoare..., mica Albină4 mai cu seamă care te iubeşte mult şi care nu vrea cu nici un preţ să creadă în vreo necredinţă din partea dumitale. Este logodnica dumitale, mi-a spus-o, şi am asigurat-o că a lăeut o foarte bună alegere In plăcuta' dumitale persoană. Salonul d-lui Bixio este un salon pe care -aş fi foarte fericit să-l frecventez cînd mă voi duce să mă stabilesc la Paris, dar va trebui ca să fii şi dumneata acolo. Pe curînd, iubite Grenier. Negri m-a reţinut la Constanf-nopol şi cred că ne vom reîntoarce împreună în Moldova. Pînă atunci, Alah să te blagoslovească ! * Al dumitale, • A lecsandri CADRE COSTACHE NEGRI 86 Kamient. Mardi, 27 noembre 1855 Mon cher Négri, Notre premier jour de traversée1 a été magnifique, le second a été affreux et enfin aujourd’hui en débarquant nous avons trouvé l’hiver avec tous ses agréments : neige, froid, etc. C’est égal, je suis heureux de m’y trouver, car ce que * In original, în limba turcà. 226 l’on y voit est vraiment très curieux. A mon retour je te raconterai bien des détails qui t’intéresserait beaucoup, en attendant sache que nous sommes biens et tout disposés à faire notre excursion quoique se soit une vrai campagne d’hiver. B. A. Adresa pe verso : Mr Négri Kamient. Marţi, 27 noiembrie 1855 Iubite Negri, Prima noastră zi de traversare1 a fost minunată, a doua a fost îngrozitoare şi, în sfîrşit, astăzi debarcînd, am găsit iarna cu toate plăcerile sale : zăpadă, frig etc. Nu-i nimic, sînt fericit de a mă găsi aici, căci ceea ce se vede este în adevăr foarte curios. La întoarcerea mea îţi voi povesti destule amănunte care te vor interesa mult, pînă atunci să ştii că sîntem- bine şi dispuşi să facem excursia noastră cu toate că este o adevărată campanie de iarnă. V. .4. Adresa pe verso : Dl. Negri 87 Corps d’armée Division Brigade ' N Objet Mon cher Négri, Je te donne une bonne pensée d’amitié de n’importe quel, point du globe où je me trouve. Tu le sais, c’est une dette de coeur que je ne manque jamais d’acquitter. Ceci convenu Le 30 novembre 1855 Crimée — bords de la Tchernaja — plateaux Fediouteline — Camp des zouaves 227 et bien réglé, je t’écris deux mots de sous la tente du général de Wimpfen, qui m’abrite pour cette nuit et que je suis heureux de connaître. Je campe en face des russes, sur les bords de Tehernaïa, près du fort de Traktir, mais. pour plus de détails je t’engage à lire la lettre que j’écris à mon père et que je te prie de lui expédier de suite. Adieu, ton ami, Alecsandri Avez-vous terminé vos affaires avec les Turcs1 ? Le temps s’est horiblement gâté et je crains que notre traversée de la Bulgarie 2 ne soit pas trop pénible. Mes amitiées à Rallet et a a 84e. 3 Adresa : Mr A. Baligot de Beyne au bureau de la Presse d'Ori-ent, pour remettre à Mr Négri Constantinople . 30 noiembrie 1855 Crimeea — pe malurile Cernaiei — platoul Fediutelin — Tabăra zuaviloî Iubite Negri, Iţi dăruiesc un bun gînd prietenesc din orice punct al globului în care mă găsesc. Ştii că este o datorie sufletească, pe care nu voi înceta niciodată să o plătesc. Acestea hotărîte şi bine lămurite, îţi scriu două cuvinte de sub cortul generalului Wimpfen, care mă adăposteşte pentru noaptea aceasta şi pe care sînt fericit să-l cunosc. Sînt în faţa ruşilor, pe malurile Cernaiei, aproape de fortul Tractir, dar, pentru mai multe detalii^ te îndemn să citeşti Corp de armată Divizie Brigadă N. Obiect 228 scrisoarea pe care am scris-o tatălui meu şi pe care te rog să i-o expediezi de îndată. Adio, prietenul tău, A'ecsan:’ri Aţi terminat treburile voastre cu turcii1 ? Timpul s-a stricat rău şi îmi este teamă ca traversarea Bulgariei2 să nu ne fie prea grea. Amiciţiile mele lui Ralet şi celor din 84.3 Adresa: Dl. A. Baligot de Beyne, la biroul Presse d’Orient. pentru a fi dată d-lui Negri ' Constantinopol CĂTRE MIHAIL KOGÂLNICEANU 88 Constantinopole, 15 decembrie 1855 hibiţe Kogălnicene, întorcîndu-mă în Ţarigrad de la Krîm, am avut o nespusă mulţemire a face cunoştinţă cu Steaua Dunării1 şi găsesc o mulţemire încă şi mai mare de a-ţi scrie pentru ca să te felicitez despre norocita întreprindere ce ai făcut. Ţările noastre erau lipsite de o foaie politică serioasă, bine redijată şi nepărtinitoare. Şi afară de tine nu cunosc pe nime altul la noi care să aibă cunoştinţilc şi activitatea trebuincioase pentru redacţia unei asemeni foi. Dînd viaţă jurnalului tău, ai făcut o faptă cu atît mai pa triotică că ai nimerit chiar epoca cea mai interesantă pentru ^patria noastră. Aceasta avea nevoie de un organ independent care să-i apere drepturile cu căldură şi cu ştiinţă ; tu dar eşti chemat a-i fi apărătorul, căci ai şi ştiinţa şi iubirea de patrie. Nu am trebuinţă să-ţi fac frazuri pompoase de-spnfmărimea şi seriozitatea rolului ce ţi-ai ales singur fiindcă sînt încredinţat că îl cunoşti prea bine şi că îl vei susţinea, ¿29 astfel că toţi prietenii noştri vor fi fericiţi de a-ţi strînge mîna cu o frăţească recunoştinţă. Eu unul mă aflu în mare nerabdare de a sosi la Iaşi pentru ca să conlucrez la redacţia foaiei tale căci sînt hotărît a suspenda România literara 2. Nici vremea, nici trebile mele particulare nu mă iartă a^ prelungi mai mult sarcina unei foi ca România, mai ales că acum tu eşti silit a-ţi consacra toată lucrarea gazetei ce dirijezi. România nu merge precum aşi dori să meargă, şi, decît a continua o foaie mediocră, mai bine prefer a o suspenda la sfîrşitul anului. Cînd ne vom întîlni împreună vom vorbi mai pre larg despre aceasta. Acum vroiam a-ţi spune ceva despre voiajul meu la Crîm, voiaj pe care tu însuţi de demult l-ai fi făcut dacă te-ar fi iertat împrejurările. Pentru noi românii, un asemine voiaj trebuie să fie considerat ca un adevărat pelerinagiu, căci pe pămîntul Crîmului se dezbate cauza preponderenţii a civilizaţiei asupra barbariei, şi din ruinele Sevastopolii va izvorî începutul restatornicirei vieţei noastre politice. Căderea puterei ruseşti în Orient asi-gurează viitorul naţionalităţilor ce compun Imperiul Otoman, prin urmare e un spectacol de mare interes pentru un român spectacolul acelui arsenal uriaş ce purta numele de Sevastopoli şi care ameninţa soarta atîtor popoare nenorocite ! Nici o călătorie din cîte am făcut pîn-acum nu m-au interesat ca aceasta de la Krîm deşi am fost expus la toate des-plăcerile şi nevoile timpului de iarnă ; vînt, ploi, ninsoare, grindină, glod, umezeală etc., carele m-au făcut a înţelege suferinţele ce au pătimit vitejii ostaşi ai apusului şi a admira energia peste fire ce au arătat în vremea asediei Se-vastopolulii. Desbarcînd la Kamieş, oraş nou înfiinţat, de barace de scînduri şi care într-un an de zile au căpătat 5000 de suflete, am fost la cuartierul general a mareşalului Pelis-sier şi de aici m-am îndreptat fără întîrziere spre Sevastopoli. Pămîntul într-o rază de o milă împrejurul acestui oraş este săpat de şanţuri, de baterii, de tranşeele şi acoperit de ghiulele, bombe, sfărmături de fier şi de mormînturi ; încît pîn-a nu zări oraşul încă, călătorul este pregătit la o grozavă privelişte ; şi în adevăr, cînd soseşte pe una din înăl-ţimele care vecinează oraşul şi cînd această ruină se înfăţişează ochilor lui, se simte cuprins deodată de o cruntă în - 230 fiorare. Nu a rămas casă întreagă ; nu a rămas un singur zid în picioare sub loviturile nenumăratelor projectiluri ce au plouat asuprăle în vremea asediei. (Peste 1.700.000 de tunuri s-au tras de către bateriele franceze de la începutul asediei pînă la luarea cetăţei.) Pe unde era uliţi, acum sînt grămezi de pietre amestecate cu ghiulele ; casele sînt bortilite ca un ciur, acoperemintele arse şi căzute peste răsipele^ caselor, gradinele prefăcute în locuri sterpe, copacii uscaţi ca de vînt înfocat a pustiului şi, pe unde odinioară era viaţa şi activitate, acum domneşte o tăcere de moarte, pe care numai tunurile ruseşti din ţar iile Nordului o întrerupse din vreme în vreme ; căci ruşii trag necontenit asupra oraşului, pare ca ar fi hotărîţi a desăvîrşi dărîmarea lui. Cît m-am aflat în Sevastopol furişîndu-mă printe ruine, am auzit mulţime de boambe zdrobindu-se în aer sau printre zidurile caselor, şi, în vreme cît am făcut vizită generalului Bazen care comen-dează garnizoana din oraş, m-am încredinţat că bateriile ruseşti de pe malul drept a portului au luat drept ţel^chiar casa unde locuieşte generalul, sjngura casă ce este încă tea-fără ; dar, deşi pierd o mare cătime de praf^şi de projectile pe fiecare zi, nu au izbutit pînă acum a o dărima. Cu toate acestea, cu destul pericol se face vizitarea Sevastopol ului, fiindcă tunurile vuiesc necontenit şi boambele zbor fără încetare pe deasupra capului. De la Sevastopoli m-am îndreptat spre Inkerman şi apoi spre podul de la Tractir, unde au fost luptele acele crude, în cari englezii şi mai ales francezii au făcut vitejii nemuritoare. Acea primblare este cu atit mai interesantă că trece prin lagările englezilor şi a franceziloj, în care deosebirea caracterului acestor doua mari naţii se vădeşte în chipul aşezării lor. Englezii seamănă a lua măsuri de vecinică statornicie pe pămîntul Krîmului, ei fac şosele, drumuri de fier, sate cu case de piatră ; cînd, dimpotrivă, francezii sînt pe un picior de război, gata a se stremuta din loc în loc, după trebuinţele luptei. Lagărul Englez este serios şi tăcut, cînd acel francez vuieşte de cîntice, de rîseteji de glume ; şi sub oricare cort străinul găseşte o frăţească oas-peţie. Cît pentru mine, sînt fericit de a putea spune compatrioţilor mei că am găsit în toţi francezii ce am cunoscut o simpatie fierbinte pentru soarta neamului nostru. De la Per-naia m-am dus de am vizitat cîmpul Sardinezilor şi petre- 231 cînd valea Balaclavei în care cavaleria engleză s-au deosebit prin o alergare atît de eroică asupra ruşilor, am mers să văd portul Balaclava. Aicea m-am minunat de mişcarea extraordinară de corăbii, de furgonuri, de cărăuşi de tot soiul ce aduc provizii şi muniţii trebuitoare armiilor aliate. Şi m-am încredinţat din vedere de greutăţile campaniei de astăzi. Franţa, Anglia şi Piemontul trimit la Krîm nu numai muniţii de război, dar apoi chiar şi hrana soldaţilor, chiar şi fînul şi orzul trebuitor dobitoacelor. Din sînul Balaclavei pornesc şosele care duc în deosebitele lagăre a armatelor şi pe lîngâ aceste un drum de fier ce duce la cartierul general al generalului englez. Tătarii casc gurele şi rămîn uimiţi cînd trece vreo maşină şuierînd. în sfîrşit, pînă-a nu pleca din Krîm, am fost la vestitele tării care apără Sevaisuopoli şi oare purta numele uvai Alexandre Gollesco, le noir, et à nous deux nous allons voir quelques-uns des députés de la Constituante. C’était une époque où lorsqu’on annonçait un Moldave dans un salon de Paris, le maître de la maison demandait §i c’était une bête apprivoisée, si elle ne mordait pas etc. Je vis Ledru Rollin16, Xavier Durrieu, l’aide de camp du général Cavaignac17, plusieurs rédacteurs-en-chef de principaux journaux, tels que le National, la Réforme, le Siècle, etc. J’allai voir aussi Mr Armand Bertier des Débats et Mr. Manguin. Ces deux Mrs me déclarèrent catégoriquement que les Moldovalaques devaient subir leur sort, et plier la tête sous le joug de la Russie. „Mrs“, leur ai-je répondu, „j’espérais entendre d'autres paroles de votre bouche, sous le régime de la République française. Vous savez très bien que la Russie est , toute puissante, mais ce que vous semblez ignorer, et ceci m’étonne de votre part, c’est qu’une nation qui a survécu à tant de calamité pendant 20 siècle n’est pas destiné à perire en plein 19 siècle“. Pendant cinq mois, Gollesco et moi, aidés du rédacteur actuel de la Presse d’Orient, Mr de Beyne, nous avons fait les avocats de la cause moldo-valaque verbalement et par écrit. Mon appartement était transformé en bureau de rédaction, d’où partaient journellement une foule d’articles qui trouvaient leur place dans les journaux. Que de belles phrases j’ai attribué du fond de mon cabinet aux principaux personnages de la révolution de Bucarest ! Sous quelles magnifiques couleurs j’ai présenté cette révolution aux yeux du public français ! Maghero est encore à se demander si jamais il a dit que si son pays avait deux ennemis, son sabre avait deux tranchants !... Ce travail dura jusqu’à l’arrivée à Paris du gouvernement provisoire valaque, puis il finit par me lasser, et je partis pour Constantinople, où je devais trouver mon frère, Négri,, le prince Ghika et plusieurs autres compatriotes. De Constantinople je reviens à Paris, pour m’entendre avec les émigrés valaques au sujet des travaux à poursuivre 254 dans les principautés et enfin je rentrai en Moldavie par cet affreux hiver de 1849, après 22 mois d’exil. 1850 — Je reviens aux occupations littéraires et je livre à la scène plusieurs pièces. 1851 — Je pars pour la France, je visite l’Allemagne et l’Angleterre, retour dans le pays. 1852 — Je m’occupe de l’impression de mon répertoire dramatique et de la 1-ère partie des ballades populaires. 1853 — Départ pour Paris ; j’imprime mes Doinas ; vo- yage au Maroc et en Espagne, publication de la 2e partie des ballades. 1854 — Mon père meurt en mon absence. Je quitte. Pa- ris pour venir affranchir mes esclaves. L’exemple est suivi par un grand nombre de propriétaires. 1855 — Départ pour l’Exposition de Paris, retour par les côtes d’Italie et Constantinople. Je visite la Crimée et les ruines de Sévastopol. Je fais la connaissance de plusieurs officiers supérieurs de l’armée française et je fais une propagande active en faveur des principautés. Retoür dans le pays pendant l’hiver, à travers la Bulgarie infestée de bachebouzouks. 1856 — Le comité de Jassi, organisé en vue de l’union des principautés, me confie la mission d’aller m’entendre avec nos frères de Bucarest. Le prince Stirbey donne l’ordre de m’arrêter en cas de tentative de ma part de faire des manifestations, mais je réussis a dépister la police. J’entre dans la collaboration du journal L’Etoile du Danube et j’y publie un dialogue politique, en vers, au sujet de l’Union, ainsi que la Hora de l’Union, qui est devenue populaire. Fonctions successives. Sous le règne du prince Stourdza, j’ai servi, pendant cinq ans, comme chef de bureau à la section des pensions. J’ai longtemps été le soutien de la veuve et de l’orphelin, mais je me suis bien ennuyé dans mon emploi. Sous Ghica, j’ai été nommé directeur des Archives 255 de la principauté, mais j’ai donné ma démission après un an de service. Grades et titres divers. Avant la nomination de Stourdza au trône de Moldavie, j’étais comisse, sous Stourdza je devins spatar, et sous Ghika, postelnïk. A quels titres cela corresponde-t-il je n’en sais rien. Evénements publics. J’ai participé, comme vous l’avez vu, à tous les événements politiques et littéraires qui ont eu lieu dans le sens honnête. Ma conscience n’a rien à se reprocher. Faits particuliers. J’ai beaucoup aimé, il me sera beaucoup pardonné. [1856—1857]1 Am scris atunci sau, mai bine zis, am improvizat cele mai bune -poezii ale mele : Baba Cloanţa, Strunga, Doina, Hora, Crai-nou etc., şi mi-am propus să las deoparte încercările mele de versificaţie franceză pentru ca să urmez oalea pe care mi-am desohis-o singur în domeniul adevăratei poezii româneşti. Publicarea cîtorva dintre aceste bucăţi într-un Calendar din 1843 a provocat- o mu'ţime de critici. în marile saloane erau denumite poezii de colibă. O singură persoană3, oare abia mă cunoştea, şi care, în urmă, a exercitat o influenţă divină asupra tinereţii mele, mi-a scris de departe o scrisoare încîntătoare, în care îmi spunea : „Urmaţi cum aţi început, cel mai frumos titlu de glorie la care un poet trebuie să năzuiască este acela de poet naţional şi popular !“ Ei îi datorez tot ceea ce am făcut mai bun, şi, dacă nu aş fi avut nenorocirea de a o pierde, aş fi făcut capodopere. (îţi .deschid inima mea, dragă Ubi, dar fac asta numai pentru tine.) Odată găsit filonul minei, m-am gîndit la o operă dragă mie şi pioasă, la colecţia poeziilor popula-e ale ţării mele şi. în acest scop, am colindat munţii şi cîmpiile, amestecîndu-mă cu ţăranii prin bîlciuri, intrînd curajos cu. ei în cîrciumi, asis-tînd la hore în sate, căţărîndu-mă pe vîrfurile munţilor pentru a găsi pe păstorii barzi, parcurgînd ruinele Cetăţii Neamţului, vizitînd mănăstirile, ascultînd peste tot povestirea bas- 256 melor populare, a legendelor fantastice etc., şi stenografiind la repezeală tot ce-mi ajungea la ureche. La sfîrşitul a trei-patru ani, posedam o mare amestecătură de versuri deformate de gura cîntăreţilor, de legende ciuntite, de piese confundate într-o dezordine înspăimîntătoare, dar pietrele preţioase erau acolo, sub mîna mea; nu trebuia decît să le lustruiesc, să le pun la locul lor de la început, să le înlănţuiesc corect, pentru a reconstitui vechile giuvaeruri poetice ale strămoşilor noştri. Această muncă ar fi fost imposibilă pentru oricare altul în afară de mine, după chiar mărturia colegilor mei ; pentru mine nu era decît o ocupaţie plină de interes şi farmec. Căpătasem o asemenea uşurinţă de lucru în acest gen, încît mi s-a întîmplat adesea să unesc diverse părţi ale unei balade prin versuri create de ¡mine şi să regăsesc mai tîrziu aceleaşi versuri în gura vreunui bătrîn, care îmi recita o legendă necunoscută. Ştii că am publicat deja două broşuri cu balade populare 3, îmi mai rămîne încă material pentru alte două broşuri. îmi rezerv această muncă pentru la primăvară, cînd mă voi instala la Paris ; îmi propun să reunesc atunci baladele şi celelalte cîntece populare într-un singur volum de lux 4. In 1844, prinţul Sturza ne-a impus lui Kogălniceanu, Ne-gruzzi şi mie cele două direcţii ale teatrului francez şi ale teatrului moldovenesc. Pînă atunci, scena naţională, condusă mai întîi de Asachi [şi] de un profesor de la Academie, abia se putea susţine datorită proastei alegeri a unor proaste traduceri. Periercourt5, cu dramele sale, şi Kotzebue6, cu comediile sale, împlineau toate nevoile reprezentaţiilor. Nu exista o singură piesă originală în tot repertoriul. Nimeni nu se apucase de teatru pentru motivul că limba noastră nu era formată. Am avut curajul să încerc şi am obţinut un succes colosal. Prima piesă care mi s-a jucat a fost o [comedie] în trei acte, intitulată Iorgu de la Sadagura* (Sadagura este un mic orăşel din Bucovina). Mă sileam în această piesă să bi-ciuiesc un defect care domnea atunci în înalta societate si care putea provoca rezultate dezastruoase, şi anume : proasta afectare de a dispreţui tot ceea ce era naţional:' limbă, obi- * Toate titlurile periodicelor şi creaţiilor literare ale poetului, folosite în textul original al scrisorii, sînt traduse de * V. .Alecsandri în limba franceză. 257 ceiuri, plăceri, şi chiar Moldova însăşi ! Orice persoană care trecuse frontiera pentru a merge în străinătate, chiar şi numai pînă la Cernăuţi, se credea îndreptăţită să afecteze că nu mai poate trăi în ţara sa. Atît le-am acoperit de ridicol pe cele două personaje ale comediei mele, încît, începmd de la prima reprezentaţie, defectul dispăruse ca prin farmec. Nu mai îndrăzneşte nimeni să facă paradă de antinaţionalism, de frică să nu fie confundat cu Iorgu de la Sadagura sau cu doamna Gafiţa ; mai mult încă, au ajuns să facă din mine un fel de sperietoare : „Bagă de seamă“, se şoptea la ureche, „Alecsandri te poate zugrăvi pe scenă“. îmi amintesc această primă reprezentaţie ca şi cum ar fi fost ieri, pentru că a lăsat o impresie ad'încă în mintea mea. Teatrul era arhiplin, prinţul Sturdza şi totaţă înalta societate se adunaseră acolo pentru prima dată după mulţi ani. Eram în loja tatălui meu şi numai Dumnezeu ştie cum tremuram ! . Primul act se termină în zgomotul aplauzelor, cel de al doilea, în zgomotul tropăielilor, la al treilea, sala se ridică în picioare şi cheamă pe autor cu zgomot de adevărată furtună. Stau la îndoială; sînt forţat să mă arăt în marginea lojei noastre, aplauzele mă asurzesc şi, la ieşirea din lojă, doamne şi domni se aruncă asupra mea, mă îmbrăţişează, mă trimit de la unul la celălalt şi o fac în aşa măsură, încît mă întorc acasă bolnav de emoţie şi rămîn în pat timp de o săp-tămînă. Desigur, era foarte măgulitor pentru un tînăr de 22 de ani să primească asemenea ovaţii din partea compatrioţilor săi, dar cea mai scumpă recompensă mă aşt?pta acasă, şi am aflat-o în îmbrăţişările tatălui meu. Plîngea îmbrăţişînd'J-mă. După această primă comedie, mi s-a jucat o a doua, Iaşii în Carnaval sau Complotul, tablou în trei acte, în care luam în rîs comploturile închipuite, cu care prinţul Sturdza şi consulul Prusiei speriau spiritele în interesul politicii protectoratului. în timpul reprezentaţiei, prefectul de poliţie a vrut să se tragă cortina — din ordin venit de sus —, dar publicul l-a împiedicat. Atunci a venit să mă înştiinţeze că trebuie să-mi retrag piesa, căci, dacă nu, mă vor închide pentru cîtva timp într-o mănăstire ; i-am răspuns că piesa aparţinea deja publicului şi că, dacă mă vor trimite la mănăstire, voi face o nouă piesă cu acest subiect. M-au lăsat în pace şi, comedia mea «* 258 continuîndu-şi cu succes reprezentaţiile, zvonurile despre comploturi închipuite au căzut baltă. Această piesă a fost urmată de un vodevil într-un act, Piatra din casă (poreclă pe care unii părinţi aveau obiceiul să o dea copiilor lor de sex feminin). în această piesă criticam cu amărăciune purtarea părinţilor care îşi căsătoresc copiii pentru a scăpa de ei şi atingeam şi coarda dezrobirii ţiganilor. Succes complet. După acest vodevil a urmat un tablou naţional, jucat în beneficiul săracilor, de persoane din societate : Nunta ţărănească. Doamnele erau frumoase în costume de ţărănci, Millo, actorul, era aşa de caraghios în rolul unui profesor grec, hora, reprezentată pentru prima dată pe scenă, arăta aşa de graţioasă, încît piesa a reuşit mai presus de toate speranţele mele. Autorul este iarăşi chemat, ca întotdeauna, şi, de data aceasta, obligat să salute publicul de pe scenă. Mai tîrziu am încercat o mică operă comică, pentru care un tînăr compozitor, dl. Flech-tenmacher7, a făcut muzica ; succesul s-a datorat numai stimei de care mă bucuram, dar m-am revanşat după aceea datorită Chiriţei la Iaşi, Chiriţei în provincie, Doi morţi vii şi cîteva cîntece comice, care au avut succese nemaiauzite. Astfel, am avut fericirea să distrug multe prejudecăţi înrădăcinate, să biciuiesc multe defecte, să îndrum teatrul nostru pe adevărata cale naţională şi să dovedesc că limba noastră se potriveşte admirabil şi pentru comedie, şi pentru muzică. Dar, vă mărturisesc, mulţumirea mea cea mai mare este de a fi contribuit, prin teatru, să-i fac nesuferiţi, în ţara mea, pe greci. I-am făcut aşa de ridicoli, prin unele personaje din piesa mea, încît nimeni, în oraş, nu-i mai doreşte de gineri. Sînt supăraţi pe mine, ştiu, dar eu rid de aceasta, aşa fată bună sînt, cum spune Beranger. încă un cuvînt înainte de a termina cu aceste notiţe asupra carierei mele dramatice. Piesele de teatru nu aduc autorilor lpr decît satisfacţia de a le. vedea mai bine sau mai rău jucate. Repertoriul meu a adus, pînă acuma, directorilor, între Iaşi, Bucureşti, Galaţi şi Graiova, mai mult de o sută de mii de franci, şi, ori de cîte ori sînt lipsiţi de bani pentru a plăti lefurile actorilor, se montează îndată vreuna din piesele mele sau din cele ale lui Millo. (Compun acum o mare dramă naţională, al cărei subiect este scos din istoria Moldovei8). Toate acestea îţi dovedesc un singur lucru, dragă Ubi, acela că este mare lipsă de autori dramatici în Moldo-Va^ahia. 259 în 1844, Kogălniceanu, Ion Ghica (de Samos) şi eu am început publicarea revistei hebdomadere Propăşirea, foaie ştiinţifică şi literară, care a avut nouă luni de existenţă şi care a fost suspendată din ordinul prinţului Sturdza. Se produsese în această vreme o mare mişcare în idei atît în Valahia, cît şi în Moldova; tineretul îşi desfăcea aripile... Sentimentele de naţionalitate şi de independenţă îşi făceau drum prin toate mijloacele. Alexandrescu scria fabule politice, Donici crea, la rîn-dul său, mici fabule încîntătoare, Ion Ghica ţinea un curs de economie politică la Iaşi, Kogălniceanu, un curs 'de istorie naţională, Bălcescu aduna materiale pentru Magazinul istoric, Eliade combatea în Curierul de ambe sexe [***] tendinţa slavistă prin cercetări savante de lingvistică, eu aduceam, ca dovadă a naţionalităţii noastre, cîntecele populare, superstiţiile, obiceiurile, oare scoteau în evidenţă înrudirea noastră cu ras a latină. Degeaba nu ni se recunoşteau la Petersburg drepturile noastre şi naţionalitatea, degeaba ne confundau la Paris cu slavii, noi ne pregăteam lucrările, ne căutam documentele, pentru ca atunci cînd va veni ziua să putem să ne revendicăm adevăratul nostru nume. în ziua aceea l-am văzut apărînd şi victoria ne-a rămas. Sîntem în sfîrşit, cunoscuţi !!! în Propăşirea am publicat mai multe articole în proză şi cele mai multe din Doinele mele. Primele sînt Istoria unui galbîn, Excursie în munţi, O critică a poemului lui Aristia 9 spre lauda prinţului Bibescu etc. Această critică era gata să-l facă să crape de ciudă pe josnicul linguşitor al prinţului, şi nu a vrut niciodată să mi-o ierte. La sosirea mea în Bucureşti, în 1845, prinţul Bibescu mi-a făcut o primire din cele mai amabile şi mi-a spus rîzînd, arătîndu-mi splendidul său cal de călărie : „Iată calul pe care Aristia l-a cîntat în poemele sale !“ „Bietul animal!“ am răspuns eu. „Dar l-ai răzbunat bine, a spus din nou prinţul, şi îţi mulţumesc.“ Direcţia teatrului valah de la Bucureşti se găsea la mare strîmtoare. Dl. Caragiale10, directorul, fusese nevoit să amaneteze pînă şi lucrurile soţiei sale pentru a-şi ţine trupa, cînd i-a venit ideea să monteze Iorgu de la Sadagura. A avut săli pline în timpul unei serii de reprezentaţii şi a făcut avere. Prinţul Bibescu a hotărît, cu acest prilej, să (dea o subvenţie de 300 du-caţi Teatrului Naţional. Directorul mi-a scris' o scrisoare plină de recunoştinţă. Am sosit la Bucureşti tocmai pe-atunci şi am fost primit în chipul cel mai măgulitor, ca autor dramatic şi 260 redactor la Propăşirea, care se bucură de mare succes la Bucureşti. Tinerii, avînd în fruntea lor pe sărmanul nostru prieten, Costăchiţă Filipescu, mi-au oferit un banchet pe care tinerii din Iaşi îl vor da miai tîrziu tînărului deputat al Valahiei cînd va veni să ne vadă.11 în acelaşi an 1845, am făcut o călătorie la Constantinopol şi era gata să mor pe insula Princhipo. Am întîlnit acolo pe dl. Hommaire de Hell12 şi mi-am dat întîlnire cu el pentru primăvara lui 1846, cu scopul de a întreprinde o călătorie în Per-sia, dar nu l^am mai găsit cînd m-am dus la Constantinopol. în 1846, am părăsit din nou Moldova, am vizitat Constanti-nopolul, Brussa, Atena, Insulele Ionice şi m-am dus să mă stabilesc la Veneţia13 pentru două luni. Aceste două luni au constituit epoca cea mai fericită a vieţii mele, dar am plătit-o scump, căci destinul m-a supus la cea mai crudă încercare care poate distruge o inimă de 24 de ani. Absenţa mea a durat unsprezece luni, în timpul cărora am compus o mare parte din Lăcrimioarele mele. în 1847, în luna mai, m-am reîntors în Moldova, disperat şi bolnav. Am vizitat Balta-Albă în Valahia (a cărei descriere a apărut în l’Illustration) şi Mehadia, unde am descoperit balada lui Hercule u. 1848. Două săptămîni înainte de evenimentele de la Iaşi, luasem parte la o reprezentaţie dată de persoane din societatea laşului în beneficiul săracilor. (Atunci s-a jucat pentru prima dată Nunta ţărănească şi m-am ales cu o răceală). Evenimentele m-au surprins bolnav. M-au smuls din pat pentru a-mi cere concursul, am improvizat Deşteptarea României, al cărei text şi traducere ţi le trimit alăturat, şi această marseleză a aprins spiritele. Nu înţelegeam o mişcare în ţările noastre decît în vederea unirii tuturor românilor într-un singur corp. Dar principalul conducător Constantin Moruzi, era un mizerabil instrument al Consulatului rus şi... farsa a fost jucată în profitul ocupării Moldovei de către armatele ţarului. Toate inimile cinstite au fost păcălite de această mascaradă revoluţionară şi a urmat un dezastru ridicol." Cei mai mulţi dintre prietenii mei au fost prinşi prin trădare, trataţi în chip nedemn de prinţul Grigore Sturdza, legaţi ca nişte răufăcători şi trimişi la Măcin, peste Dunăre. Eu am izbutit să scap în munţi, la Cantacuzineşti, sperînd că vor înarma pe ţăranii lor pentru a coborî asupna Iaşilor. Cantacuzinii erau 261 supuşi ruşi. Ei ş-au înarmat ţăranii, dar asta pentru a se păzi pe ei. (Aici am văzut, noaptea, acea admirabilă scenă pe care ţi-am povestit-o odată, la tine : ţăranii ţinînd intr-o mină puştile lor şi într-alta luminări aprinse, în timpul sărbătorii învierii, şi plecându-se asupra unei lăzi pline cu praf de puşcă, cu riscul de a sări în ¡aer.)15 Zece zile după sosirea mea la Hangu, treceam frontiera în cel mai adînc întuneric şi am fost arestat, pe la oi-a unu dimineaţa, în satul Tulgheş, în Transilvania. M-au ţinut prizonier o săptămînă, pînă cînd mi-am procurat un paşaport, şi, în sfîr-şit, m-am dus la Braşov. Mai mulţi emigraţi au sosit rînd pe rînd, între alţii : Negri şi fratele meu care se întoarceau de la Paris, după evenimentele din februarie şi cărora prinţul Sturdza le interzisese intrarea în ţară. Am trăit acolo mai mult de două iuni, expuşi la supărarea ascunsă a ungurilor care ne socoteau ca pe nişte emisari ruşi şi la ura saşilor care ne luau drept emisari valahi. Intr-o bună zi, generalul, comandant al pieţii, a chemat pe unii dintre noi la el şi ne-a spus în taină că eram expuşi să fim masacraţi dintr-o clipă în alta de către unguri şi saşi şi că ne sfătuia să plecăm de la Braş~v. Ceea ce a contribuit să irite încă mai mu’t ps inamicii noştri e~a prezenţa cîtorva moldoveni la marea adunare de la Blaj şi Deşteptarea României care se cînta deja în Trans:lvania. Am urmat sfatul generalului şi ne-am dus în Bucovina, la Cernăuţi, printre populaţii deja în plină răscoală şi printre aleile de spînzurători şi ţepe, pe oare autorităţile ungureşti le ridicaseră de-a lungul drumurilor, în jurul oraşelor şi în sînul satelor româneşti. Emigraţii de la Cernăuţi a", organizat un comitet al cărui secretar am fost numit eu, pe urmă acest comitet mi-a încredinţat misiunea de a merge să pledez cauza noastră pe lîngă guvernul provizoriu al Franţei. Am traversat Galiţia, în mijlocul unei mortalităţi înfricoşătoare (holera bîntuia cu toată puterea), şi am ajuns la Paris teafăr. Acolo am găsit pe Alexandru Golescu, Arăpilă, şi împreună ne ducem să vedem pe unii deputaţi ai Cc-nstituantei. Era intr-o vreme în oare dacă era anunţat un moldovean intr-un saîon clin Paris, stăpînul casei se întreba dacă este vorba de un animal domestic, dacă nu mtiş'ă etc. Am văzut pe Ledru Rollin 16, Xavier Durrieu, aghiotantul generalului Cavaignac1T, mai mulţi redactori-şefi ai principalelor ju-nale, ca le Naţional, la Réforme, le Siècle etc. Am fost să văd de asemenea pe dl. Armand Bertier, de la Débats, şi pe dl. Manguin. 262 Aceşti doi domni mi-au declarat hotărît că moldo-valahii trebuiau să-şi primească soarta şi să plece capul sub jugul Rusiei. „D-lor“, le-am răspuns eu, „nădăjduiam să aud alte cuvinte din gura dumneavoastră, sub regimul Republicii Franceze. Ştiţi foarte bine că Rusia este atotputernică, dar ceea ce se pare că nu ştiţi, şi aceasta mă miră din partea dumneavoastră, este că o naţiune care a supravieţuit la atîtea nenorociri timp de 20 de secole nu este sortită să piară în plin secol al 19-lea.“ Timp de cinci luni, Golescu şi cu mine, ajutaţi de redactorul actual de la Prcsse d’Orient, dl. de Beyne, am făcut pe avocaţii cauzei moldo-valahe prin vorbă şi scris. Apartamentul meu fusese transformat în birou de redacţie, de unde porneau zilnic o mulţime de articole care îşi găseau locul în jurnale. Ce frumoase fraze am atribuit, din fundul biroului meu, principalelor personaje ale revoluţiei din Bucureşti ! Sub ce splendide culori am prezentat această revoluţie în ochii publicului francez! Magheru se întreabă şi acum dacă el a spus vreodată că, dacă ţara sa ar avea doi duşmani, sabia sa ar avea două tăişuri !... Această muncă a durat pînă Ia sosirea la Paris a guvernului provizoriu valah, apoi a început să mă obosească, şi am plecat la Constantinopol, unde trebuia să găsesc pe fratele meu, pe Negri, prinţul Ghica şi mulţi alţi compatrioţi. De la Constantinopol m-am întors la Paris, pentru a mii înţelege cu emigraţii valahi despre lucrările ce urma să le facem în principate şi, în sfîrşit, m-am întors în Moldova în timpul acelei îngrozitoare ierni a lui 1849, după 22 de luni de exil. 1850 — Mă reîntorc la ocupaţiile literare şi ofer scenei mai multe piese. 1851 — Plec în Franţa, vizitez Germania şi Anglia, întoar- cere în ţară. 1852 — Mă ocup de tipărirea repertoriului meu dramatic şi de prima parte a baladelor populare. 1853 — Plecarea la Paris ; tipăresc Doinele mele ; călă- toria în Maroc şi în Spania, publicarea celei de a doua părţi a baladelor. 1854 — Tatăl meu moare în lipsa mea. Părăsesc Parisul pentru a veni să-mi eliberez robii. Exemplul este urmat de un mare număr de proprietari. 263 1855 — Plecare pentru Expoziţia de la Paris, întoarcere pe coastele Italiei şi prin Constantinopol. Vizitez Crimeea şi ruinele Sevastopolului. Fac cunoştinţa mai multor ofiţeri superiori ai armatei franceze şi fac o propagandă activă în favoarea principatelor, întoarcere în ţară în timpul iernii, prin Bulgaria înţesată de başbuzuci. 1856 — Comitetul de la Iaşi, organizat în vederea Unirii principatelor, îmi încredinţează misiunea de a mă înţelege cu fraţii din Bucureşti. Prinţul Ştirbei dă ordin să fiu arestat în cazul unei încercări din partea mea de a face manifestaţii, dar am izbutit să înşel poliţia. Intru colaborator la ziarul Steaua Dunării şi public un dialog politic în versuri, avînd ca subiect Unirea, oa şi Hora Unirii, care a devenit populară. Funcţii succesive. Sub domnia ¡prinţului Sturdza am servit, timp de cinci ani, ca şef de birou la secţia pensiilor. Mult timp am fost sprijinul văduvei şi al orfanului, dar m-am plictisit mult în slujba mea. Sub Ghica, am fost numit director al Arhivelor principatului, dar mi-am dat demisia după un an de serviciu. Grade şi titluri diverse. înainte de numirea lui Sturdza pe tronul Moldovei, am fost comis, sub Sturdza devin spătar, şi sub Ghica, postelnic. La ce titluri corespund acestea habar n-am. Evenimente publice. Am luat parte, după cum ai văzut, la toate mişcările politice şi literare care au avut loc în mod cinstit». Conştiinţa mea nu are nimic să-şi reproşeze. Fapte deosebite. Mult am iubit, multe îmi vor fi iertate. CATRE IOSEFINA STUBDZA 97 20 janvier 1857 Madame Mon ami Négri vient de me lire un passage de votre lettre où il est question de certain petit meuble de fumeur 264 que vous m’avez promis et que vous vol proposez de con- ~ fectionner de vos propres mains. Il est inutile de vous dire combien cette aimable attention de votre part me fera plaisir. Ce que je désire que vous sachiez, Madame, c’est que tout ce qui m’en vient de la famille Négr' m’est précieux et me touche profondément. Je me suis habitué depuis longues années à la considérer comme ma propre famille. C’est tout vous dire en quelques mots. Une bourse à tabac c’est la compagne inséparable du voyageur, c’est souvent une source de satisfactions intimes qui lui font oublier les petites misères qui encombrent sa route. Moi qui suis fumeur et voyageur, je vous promets d’user de votre bourse à tabac dans les circonstances les plus difficiles de ma carrière de Moldave errant et cela avec d’autant plus de plaisir, que je la devrai à la fille chérie de mon meilleur et de mon unique ami. Veuillez, Madame, en agréer d’avance mes remerciements, et l’expression de mes sentiments d’amitiée la plus sincère. Alecsandri J’ai remis à Madame Pliîhos' pour vous, quatre volumes d’Alfred de Musset : ses poésies anciennes et nouvelles, ainsi que les Comédies et proverbes. Adresa pe verso : Madame Joséphine Romalo 20 ianuarie 1857 Doamnă x, Prietenul meu Negri mi-a citit acum un pasaj din scrisoarea dumneavoastră unde este vorba de o mică mobilă de fumător pe care mi-aţi făgăduit-o şi pe care vă propuneţi să o lucraţi cu propriile dumneavoastră mîini. Nu mai este nevoie să vă spun cît de mare plăcere îmi va face această amabilă atenţie din partea dumneavoastră. Ceea ce doresc să ştiţi, doamnă, este că tot ceea ce îmi vine din partea familiei Negri îmi este scump şi mă mişcă adînc. M-am obişnuit de mulţi ani 265 să o socotesc ca pe propria mea familie. Aceasta vă spune totul în cîteva cuvinte. O pungă pentru tutun este to'varăşa nedespărţită a călătorului, este adesea un izvor de mulţumire sufletească care îl face să uite micile mizerii care îi împiedică drumul. Eu care sînt fumător şi călător vă făgăduiesc să mă folosesc de punga de tutun a dumneavoastră în împrejurările cele mai grele ale carierei mele de moldovean rătăcitor, şi aceasta cu atît mai multă plăcere, cu cît o voi datora fiicei iubite a celui mai bun şi singurului meu prieten. Binevoiţi, doamnă, să primiţi dinainte mulţumirile mele şi expresia sentimentelor mele de cea mai adevărată prietenie. Alecsandri Am dat doamnei Plithos, pentru dumneavoastră, patru volume de Alfred de Musset : poeziile sale vechi şi noi, cum şi Comédies et proverbes. Adresa pe verso : Doamna Josefina Romalo CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI' 98 Iaşi, 8.februarie 1857 Iubite Alecu, M-am bucurat foarte mult că prietenul nostru Mikuli1 a compus o nouă melodie pentru Hora Unirei2 şi sînt încredinţat că trebuie să fie minunată. Bucuria mea însă ar fi şi mai mare dacă aţi putea voi litografia notele la Cernăuţi pe formatul ce ţi-am trimis, pentru ca să le adaug la sfîrşitul tomului meu. 3 Acest tom are să fie gata pe la sfîrşitul lui martie, tocmai pe cînd sperăm că presa va putea să-şi în-tinză aripile mai pe larg. Aici în Iaşi avem un singur litograf şi acela lucrează astfel de încet, că te face să pierzi toată răb- 266 : darea. înţeleg ca Hora Unirei nu se poate tipări în Austria. Nu s-ar putea însă închipui ceva la Lemberg pe sub cumpăt ? Combinaţi împreună cu Mikuli cum îţi şti, şi dacă veţi găsi că nu este alt chip decît a ¡trimite la Paris notele horei, expe-duiţi-le mie cît mai în grabă, pentru ca să am vreme de a scrie fratelui meu. Oricum să fie, îmbrăţişează pe Mikuli din parte-mi şi-i spune că am mare dorinţă de a lucra ceva împreună cu el ; vreo operă sau vreo scenă istorică, fantastică, romantica etc. cum i-a plăcea. îmi scrii că publicarea muzicei Babei Hîrcă te-au nemulţumit, fiind lipsită de cuvintele acelei operete. Trebuie însă să-ţi descarci mînia asupra lui Codrescu, pentru că el au făcut acea publicare. Eu n-am ştiut nimica despre dînsa pînă mai dăunăzi. în volumul ce scot acum la lumină, îţi dedic ţie studiile mele asupra poeziei poporale,4 fiind tu cel dinţii care le-ai publicat în foaia Bucovinei. Am adunat în acel volum tot ce-am scris în proză pînă acum şi am adaos vreo două piese de teatru nouă, o comedie şi un dram istoric5 în trei acturi ce au a se reprezenta în curînd. Aş fi dorit mult să-mi coronez volumul cu hora lui Mikuli. Al tău frate, Alecsandri Arată complimentele mele familiei tale. Am dat fratelui Costachi o colecţie a tuturor uvraje-lor ce am publicat păn-acum, spre a le trimite Bibliotecei siudenţilor români din Bucovina. Adresa pe plic : M. Alexandre Hurmuzaki Czernevitz CĂTRE VICTOR PLACE 99 Bucarest, mars 1857 Mon cher Mr Place,1 Je vous ai promis de vous écrire de Bucarest pour vous mettre au courant de nos démarches auprès de Mrs les 267 commissaires 2. Je suis heureux de pouvoir vous donner de bonnes nouvelles. Nous avons contribué à hâter le départ de quelques uns d’entre eux pour Jassi, et je sais qu’ils s’y rendent dans le but de malmener le tripot Vogoridis-Ca-targi. Mr le baron de Talleyrand 3 est au sein de la commission ce que vous êtes vous même au milieu de nous, le défenseur ferme et intelligent de nos droits, le représentant de la nation généreuse par excellence, un vrai Roumain civilisé. Nous serons comme cela dans une vingtaine d’années quand nous serons déphanaritisés, dérussisés, dégermanisés, etc. Merci pour la bonne lettre que vous m’avez donné pour Mr le baron de Talleyrand. Demandez à Rolla de vous lire la lettre que je lui ai envoyée, vous y verez le compte rendu de nos démarches ici, jusqu’à ce jour. A bientôt, mon cher Mr Place, et tout à vous, Alecsandri Adresa pe verso : Monsieur Place Consul de France Jassi Bucureşti, martie 185? Iubite ă-le Place,1 V-am făgăduit să vă scriu de la Bucureşti pentru a vă pune la curent cu demersurile noastre pe lingă d-nii comisari.2-Sînt fericit să vă pot da veşti bune. Am contribuit să gră- bim plecarea cîtorva dintre ei la Iaşi, şi ştiu că merg acolo cu scopul de a distruge tripoul Vogoride-Gatargi. Dl. baron de Talleyrand3 este în sînul comisiei ceea ce sînteţi dumneavoastră înşivă în mijlocul nostru, apărătorul hotărît şi inteligent al drepturilor noastre, reprezentantul naţiunii generoase întru totul, un adevărat român civilizat. Aşa vom fi noii peste douăzeci de ani cînd vom fi desfanariotizaţi, desrusifi-caţi, desgermanizaţi etc. Mulţumesc pentru buna scrisoare pe care mi-aţi dat-o pentru dl. baron de Talleyrand. Cereţi lui 268 Rolla să vă citească scrisoarea pe care i-am trimis-o, veţi găsi acolo darea de seamă a demersurilor noastre aici, pînă în ziua de astăzi. Pe curînd, iubite d-le Place, şi al dumitale, Alecsandri Adresa pe verso : Domnul Place . Consul al Franţei Iaşi CÂTRE EDOUARD GiRENIER 100 Mai 1857 Mon cher Grenier, En attendant que je me décide à vous écrire une longue lettre, je vous annonce une bonne nouvelle. Mme Zoe1 et sa soeur Mlle Pulchérie viennent de partir pour Paris. Elles y seront dans peu. Toutes nos dames émigrent cet été. C’est un véritable abandon. La politique absorbe les hommes au point de les rendre bêtes à rester sur place. Je suis du nombre : plaignez-moi. Tou't à vous, Alecsandri Mai 1857 Iubite Grenier, Pînă să mă hotărăsc să-ţi scriu o scrisoare lungă, îţi anunţ o veste bună. D-na Zoe1 şi sora sa d-ra Pulheria au plecat 269 spre Paris. Vor ajunge acolo peste puţin timp. Toate doamnele noastre emigrează în această vară. Este o adevărată părăsire. Politica îi absoarbe pe bărbaţi pînă a-i prosti de tot. Sînt şi eu din numărul lor : plînge-mă. Al dumitale, Alecsandri 101 Jassi, mai 1857 Mon cher Grenier, Vous me demandez des aperçus rapides sur la différence de caractère et de moeurs qui existe entre les Va-laques et les Moldaves. Que vous dirai-je ? Cette différence ne consiste que dans quelques nuances assez difficiles à saisir. Notre ami Rousso1 a dit dans un moment de bonne humeur que les Valaques étaient les Gascons de la Roumanie, et il ne s’est pas trompé de beaucoup. La vérité est que nos frères d’au delà le Milkow ont un penchant très prononcé pour ce qu’on appelle vulgairement la blague, mais cela provient du genre de vie qu’ils mènent et du peu d’intérêt qu’ils attachent au soin de leurs affaires. Toute la Valachie est dans Bukarest, c’est-à-dire que tout homme jouissant de quelque fortune aspire à goûter les délices de cette Capoue2 valaque, en sorte que les propriétés sont abandonnées à des fermiers avides, pour la plupart Grecs ou Bulgares ou Serviens. Cet usage, dont les conséquences sont fatales pour les fortunes, engendre d’autres maux qui portent atteinte aux moeurs et aux caractères des individus. La grande agglomération d’oisifs dans les villes principales de la province, et particulièrement à Bucarest, a crée des goûts et des ambitions d’un ordre mesquin. Le paraître est devenu un but, une nécessité. C’est a qui produirait le plus d’effet par sa mise, par ses équipages, par son allure personnelle, et, comme on n’y est encore civilisé qu’à demi, vous vous imaginez bien les ex- 270 centricités drolatiques qui se produisent journellement. Mais ces petits travers ne préjugent en rien de la bonté et de l'aménité du caractère valaque. On est en Valachie bon, aimable, hospitalier, tout comme en Moldavie. On y est plus gai, plus blagueur. Voilà toute la différence. Les événements politiques de 1848 ont eu aussi une grande part d’influence sur une certaine classe de la population, celle des villes. La révolution de cette époque a laissé dans les esprits des germes d’enthousiasme peu modéré. A toute occasion, on est prêt à Bucarest à se parer de cocardes tricolores et à faire des manifestations soi-di-sant populaires. Mais dans tout_ cela il entre plus d’enthousiasme, susceptible d’évaporation, que de raison solide. En tout cas, les mobiles en sont toujours bons et patriotiques.. A Bucarest, on adopte toute innovation politique, littéraire ou même sociale, avec une legerete etonnante, tandis qu’à Jassi on y réfléchit à dix fois avant de l’adopter. Il suffit qu’un Monsieur quelconque présente un système nouveau d’orthographe, par exemple, fût-il stupide et impraticable, on en fait un culte. C’est ce qui arrive actuellement avec la terminaison ciune 3 que l’on ajoute a la plupart des mots et avec la lettre ü dont on fait le fondement de l’orthographe. Il en est des modes et des idees comme des systèmes de linguistique, tout sert d etincelle qui met le feu aux poudres. Le caractère valaque est plus méridional que le notre, les moeurs s’en ressentent un peu, mais, a premiere vue, elles sont les mêmes qu’en Moldavie. La vie est plus en dehors à Bucarest qu’à Jassi, on s’y promène davantage, on s’y ruine plus facilement. En mettant cependant tout esprit de clocher de coté, je trouve qu’il y a plus de sérieux, plus de tact, plus de comme il faut dans la société moldave que dans la société valaque. Nous avons des femmes beaucoup plus instruites et plus distinguées et des hommes beaucoup plus pratiques. La littérature valaque a produit plus, mais non mieux que la littérature moldave, au contraire. Enfin, pour me résumer, j’ajouterai que la véritable cause des légères différences qui existent entre les habitants de Jassi et de Bucarest, 271 -'.’est que nous autres sommes plus indépendants du gouvernement que les Valaques. Le peuple est le même dans les deux principautés. Tout à vous, V. A. Je vous enverrai bientôt la traduction littérale du conte des Perles. 4 Iaşi, mai 1857 Iubite Grenier, Îmi ceri câteva scurte aprecieri asupra diferenţei de caracter şi de moravuri care există între valahi şi moldoveni. Ce ţi-aş putea spune ? Această diferenţă nu constă decît în cîteva nuanţe destul de greu de sesizat. Prietenul nostru Russo1 a spus într-un moment de bună dispoziţie că valahii sînt gas-conii României şi nu s-a înşelat prea mult. Adevărul este că fraţii noştri de dincolo.de Milcov au o înclinaţie foarte pronunţată pentru ceea ce se numeşte vulgar glumă, dar aceasta provine din' felul de viaţă pe care-1 duc şi din puţinul interes pe care îl acordă treburilor lor. Toată Ţara Românească se rezumă la Bucureşti, adică însemnează că orice om bucurtn-du-se de ceva avere rîvneşte să guste plăcerile acestei Capua3 valahe, astfel că proprietăţile sînt lăsate arendaşilor lacomi, în cea mai mare parte greci, sau bulgari, sau sîrbi. Acest obicei, ale cărui consecinţe sînt fatale pentru averi, dă naştere la alte rele, care dăunează moravurilor şi caracterului indivizilor. Marea aglomeraţie de trîndavi în oraşele principale ale provinciei, şi mai cu seamă la Bucureşti, a creat gusturi şi ambiţii de un gen meschin. A părea a devenit un scop, o necesitate. Se întrec în a produce mai mult efect prin ţinută, prin echipagii, prin atitudinea personală, şi, cum nu s-au civilizat decît pe jumătate, vă puteţi închipui excentricităţile caraghioase care se produc zilnic. Dar aceste mici cusururi nu prejudiciază cu nimic bunătatea şi amabilitatea caracterului valah. în Ţara Românească oamenii sînt tot atît de buni, de 272 amabili, de ospitalieri, ca şi în Moldova. Acolo sînt ceva mai veseli, mai glumeţi. Iată toată diferenţa. Evenimentele politice din 1848 au avut de asemenea o mare parte de influenţă asupra unei anumite clase a populaţiei, cea din oraşe. Revoluţia din această epocă a lăsat în spirite germeni de entuziasm puţin mo'derat. Cu orice ocazie, la Bucureşti sînt gata să se gătească cu cocarde tricolore şi să facă manifestaţii, aşa zise populare. Dar în toate acestea intră mai mult entuziasm, susceptibil să se evaporeze, decît motive solide. In orice caz, scopurile sînt întotdeauna bune şi patriotice. La Bucureşti, se adoptă orice inovaţie politică, literară sau chiar socială, cu o uşurinţă uimitoare, în timp ce la Iaşi te gîndeşti de zece ori pînă să o adopţi. Este de ajuns ca un domn oarecare să prezinte un sistem nou de ortografie, de exemplu, chiar dacă este stupid şi impracticabil, se face din el un cult. Este ceea ce se întîmplă actualmente cu terminaţia ciune3, care se adaugă la majoritatea cuvintelor şi cu litera^ u din care se face fundamentul ortografiei. Cu mod3 şi cu ideile se întîmplă ca şi cu sistemele de lingvistică, orice serveşte drept scînteie care pune foc pulberei. Caracterul valah este mai meridional decît al nostru, moravurile se resimt puţin, dar, la prima vedere, sînt aceleaşi ca în Moldova. La Bucureşti viaţa se petrece mai mult în afară decît la Iaşi, te plimbi mai mult, te ruinezi mai uşor. Totuşi, lăsînd la o parte orice spirit strimt, găsesc că este mai multă seriozitate, mai mult tact, mai multă ţinută în societatea moldoveana decît în societatea valahă. Noi avem femei mujt mai instruite şi mai distinse şi bărbaţi cu mult mai practici. Literatura valahă a produs mai mult, dar nu mai bun decît literatura moldovenească, dimpotrivă. în sfîr-şit, pentru a rezuma, voi adăuga că adevărata cauză a uşoarelor diferenţe care există între locuitorii din Iaşi şi cei din Bucureşti este că noi ceilalţi sîntem mai independenţi faţă de guvern decît valahii. Poporul este acelaşi în cele două principate. Al dumitale, V. A. Iţi voi trimite în curînd traducerea literală a povestei Mărgăritelor. 4 273 102 [1857 vara]1 LES PERLES CONTE POPULAIRE Dédié à Madame Zoe [Cantacuzène]2 Trois jeunes filles d’empereur Restent pensives dans leur palais. Elles tressent de beaux colliers, De beaux colliers de perles blanches. Voilà qu’un oiseau mystérieux Paraît soudain à la fenêtre Et, battant gaiement de ses ailes, Il dit d’une voix caressante : — Soyez, soyez les bien trouvées, Charmantes fleurs de l’Orient. — Sois-le bien venu du Paradis, Oiseaux à la voix harmonieuse. — Moi j’arrive avec le printemps Pour enchanter vos petits coeurs. Je suis venu dans vos parages, Amenant le joli mois de mai, Le joli mois des blancs muguets Et de doux: rêves d’amour, j’apporte aussi un conte merveilleux Tel qu’il n’en fut et n’en est pas d’a'utre. ■— Petit oiseau, dis-nous, dis-nous Ce conte si merveilleux. Et pour toi, nous tresserons trois colliers, Trois colliers de perles blanches. I. „Perles blanches, rangez-vous Le long, le long des fils d’or, Comme une hora étincelante. Comme les paroles de mon conte.“ 274 Il fut, il fut jadis au monde Une douce et fière jeune fille Au visage si enchanteur Que vous pourriez regarder le soleil en face, Mais ses brillants yeux à elle Et son visage point ne les auriez pu regardei I.es fleurs l’appelaient fleur, Les étoiles étoile brillante, En sorte que sans cesse fleurs et étoiles Se disputaient la nuit entre elles. - Voici qu’un jour, à l’aurore, Sur l’herbe verdoyante d’un champ, La jeune fille avec deux autres filles Se promenaient dans l’herbe en filant. L’une dit : „J’ai rêvé cette nuit D’un jeune fils d’empereur. Si le sort voulait qu’il vint Et qu,i‘l me choisit pour épouse Je lui apporterais en cadeau de noces Un épervier de cheval Qui s’élance et qui vole Par-dessus montagnes et mers Et fait le tour de la terre Plus rapidement que le vent.“ — La seconde dit : „Soeurs chéries, Moi je tisserai pour lui, debout, Une chemise d’un tissu merveilleux, Brodée avec des enchantements, Qui lui porte bonheur Et le garantisse de l’atteinte du feu Et des souffrances de l’âme Et des maladies du corps.“ — La jeune fille, à son tour, Dit ainsi de sa douce voix : „Moi je lui ferais deux enfants, Deux petits frères jumeaux, Avec des chevelures dorées Et des visages en fleur Tels qu’il n’y en aurait pas d’autres, Aimables comme eux, comme eux jolis, Car ils seraient resplendissants Comme deux yeux nageant dans le bonheur." — „Si tu me fais de pareils enfants, C’est toi qui seras ma fiancée, Dit soudain le jeune roi Qui chassait sur le vert coteau. „Sois donc ma fiancée bien-aimée, Ma reine et mon épouse, Toi, merveille enchanteresse, Toi, précieux fragment du soleil.“ La jeune fille, dans son bonheur, Est saisie d’une émotion profonde. Ses yeux se ferment avec langueur, Ses doigts délicats s’entr’ouvrent, Le fuseau tombe, il se dévide, Et la jeune fille s’affaisse dans l’herbe. Mais le jeune roi, vaillant, La prend tendrement dans ses bras Et, avec ce précieux trésor, Il s’élance sur son cheval. .Le coursier dresse sa crinière, Il saute, il vole, il hennit F,t, avant que son hennissement ne cesse, Il arrive au perron du palais. Sept jours s’écoulèrent à peine, On fit de magnifiques noces En présence d’hôtes innombrables, Ainsi qu’il convient aux empereurs. La renommée de cette fête vola Par-dessus neuf mers et neuf continents. Furent présents des rois fameux, Portant sur leurs fronts des couronnes, Et autant de reines célèbres Par leur beauté et leur distinction. Furent aussi des oiseaux merveilleux Et de merveilleuses fleurs du Paradis, Et des Zmeis * aux yeux ardents, Et de valeureux Fetzi-frumossi. ** *, ** Etres fantastiques [Nota lui V. Alecsandri], 276 Mais d’entre tous qui rayonnait De plus vives lumières ? La belle fiancée du roi, La jeune et charmante reine. Elle ravissait les regards Par son sourire et par sa danse, Car le sourire de la jeune fille Eclarait comme une aurore, Et sa danse gracieuse voltigeait Comme un léger papillon. Moi-même je fus présent A cette noce sans pareille, Et les merveilles que j’y ai vues, Nul ne pourrait les raconter. II. „Perles blanches, rangez-vous Le long, le long des fils d’or, Comme les paroles de mon conte, Car j’en ai encore long à dire.“ Un mois s’écoula, deux s’écoulèrent, Il s’en écoula cinq, il s’en écoula neuf. La reine mit au monde deux enfants, Deux petits frères jumeaux, Avec, des chevelures dorées Et des visages en fleur. Tous deux charmants, resplendissants Comme deux yeux nageant dans le bonheur. Ah ! mes soeurs, mes soeurs chéries, Qui d’entre vous pourra me dire Ce qu’il y a de meilleur dans la vie Que les douceurs de l’amour ? Ce qu’il y a de plus sacré au monde Qu’une mère allaitant son enfant ? Ce qu’il y a de plus aimable et de plus aimé Qu’un petit enfant nouveau-né ? La reine mère tout heureuse, Ornée de ses deux enfants, 277 Les tenait tendrement serrés contre son sein Comme deux papillons sur un lis. Et des tresses de sa longue chevelure Elle leur faisait des langes, Et de son sein, pour les endormir, Elle leur faisait un doux berceau. Elle les admirait jour et nuit, Leur parlait avec de tendres paroles Et se sentait émue en les regardant. C’est elle qui les réveillait, elle qui les endormait, Les endormait avec des chants Et les réveillait avec des baisers. Quand c’était pour les endormir, Elle chantait, ainsi, avec amour ; .,Nani, nani, petits enfants, Chers petits enfants de votre mère, Dormez, votre mère vous berce Avec des chants mélodieux. Et votre mère vous soignera, Et votre mère vous embrassera, Et elle priera le bon Dieu Qu’il vous promène dans son Paradis, Afin que vous soyez, chers petits, De beaux anges assis sur des arcs-en-ciel, Et des pluies de rayons et d’étoiles Tombant sur des champs de fleurs. Et je prierai encore le bon Dieu Que vous deveniez, selon mes désirs, De grands héros, des Fetzi-frumossi, Deux météores éblouissants. Que les jeunes filles s’éprennent de vous, Que les ennemis v- us redoutent, Que vous ayez heureux sort, grand renom, Et que votre renom emplisse Is monde.“ Ah ! mes soeurs, soeurs chéries, Il n’était point, sous le soleil, De jardin plus richement fleuri Que n’était la reine bienheureuse. Mais dans le monde passe souvent Souffle de mort, frisson glacial, Et soudain alors se fane Tout ce qui est vert, tout ce qui est beau. L’azur se change en nuages, La vie en nuit sans aurore, I.a joie en cruels tourments Et les chants en gémissements. Voici qu’au jour du mois de mai La renommée vint au ciel De ces deux beaux petits enfants. Et tous les anges, en une seule volée, Vinrent portés, sur un nuage d’or Pour voir s’il existait Des anges comme eux sur la terre : „Doux sont-ils à voir, Seigneur ! Disent-ils, profondément émus. Beaux sont-ils, Seigneur, tous les deux, Beaux et bien plus beaux que nous-mêmes A peine ils dirent et, soudain, Comme un éclair de feu dévorant, Le cruel diochio atteint Les enfants et les pénètre. Les pauvres petits pleurent, gémissent, Leurs lèvres quittent le sein maternel ; Ils regardent dans les yeux de leur mère, Penchent la tête, tombent et meurent. Malheur à la forêt qui perd Son bruissement de vert feuillage, Malheur au coeur désert Qui reste ici-bas dépareillé. Mais cent fois plus malheur en ce monde Aux enfants privés de leurs mères Et aux mères atteintes du doru Qui perdent leurs enfants bien-aimés. III. ,,Perles blanches, rangez-vous Le long, le long des fils d’or, Comme les paroles de mon conte, Car j’en ai encore long à dire.“ Les enfants aux bras entrelacés, Dans un petit berceau couchés, Le roi, leur père, les a enterrés Auprès de lui, auprès du palais, Sous la fenêtre du jardin, A la racine d’une touffe de mélilot, Et voici que du sein de la tombe Il poussa jusqu’à l’aurore Deux beaux sapins semblables en tout Comme deux jumeaux d’un même sein, Ils grandirent, grandirent toujours Depuis l’aurore jusqu’au soir, Jusqu’à ce qu’ils parvinrent A la fenêtre impériale. -r- „Frère, ô mon petit frère, Que vois-tu dans l’intérieur du palais ? — Je vois ma mère... Entends-tu, frère, Ses gémissements incessants ? •—■ La bien-aimée ! Elle nous regrette, Et de regret elle se consume. •— Hélas ! sa voix ne se tait plus ! Laisse-moi la voir, aussi ce qu’elle fait ? — Ses yeux sont deux sources De larmes brûlantes. — Hélas ! vois comme elle nous cherche Dans la maison triste et vide ? — Comme elle nous appelle, comme elle nous pleure, Comme elle tord ses bras de désespoir ! — Mère, ma mère, notre mère chérie, Nous voici à la fenêtre, Viens à nous avec de doux baisers Et avec de douces caresses, Car il y a longtemps, pauvres de nous, Que tu nous manques à tous les deux !“ Ainsi les sapins chuchotaient Et leurs branches les balançaient Par la fenêtre dans la grande salle... Leur mère, en larmes, tressaille, Vient, accourt, s’arrête, ne croit pas. Elle voit les sapins et ne les voit pas. 280 Elle essuie soudain ses yeux : — „Oh ! mes enfants, mes chers petits enfants, C’est vous ! Mon coeur me dit Que vous êtes revenus ici, Près du sein de votre mère Qui nourrit un amer tourment. Chers jolis petits de votre mère, Enfants, mes bien-aimés enfants, Vous avez eu bien froid au sein de la terre, Puisse le Seigneur Dieu la punir ! Et maintenant personne ne s’inquiète De votre blanche fragilité, Ni ne vous berce avec des chants, Ni ne vous endort avec des baisers. — Tais-toi, mère désolée, - Nous t’apportons des consolations. Ne plains pas ainsi notre sort, Car le ciel prend souci Et des morts et des vivants, Et des fleurs et des enfants. Les douces soirées du printemps Nous baignent avec de douces larmes, Le vent nous endort légèrement Avec son soupir plaintif, Et les rayons de l’astre muet Nous couvrent de lumineux baisers. —■ Que parlez-vous de printemps Et des étoiles du soir ? Ne voyez-vous point les nuanges terribles, Comme ils s’aglomèrent avec des éclairs ? N’entendez-vous pas comme le ciel tonne Et comme la terre effrayée retentit ? Le vent souffle et plie vos tiges, Sur vous tombent des torrents de pluie... O mes enfants, mes pauvres enfants, Comment faire pour les défendre !“ La pauvre reine n’a point fini, Que le ciel a foudroyé les sapins, Et, sous les yeux de la malheureuse mère, Il les a embrasée du feu céleste. Les sapins tombent à terre, 281 Ils brûlent avec de longs gémissements, Et vers la reine qui les regarde Ils tendent leurs branches noircies. La pauvre mère, échevelée, Saisie d’effroi, égarée, Se penche sur la fenêtre Et: veut se jeter dans les flammes, Lorsque soudain ses yeux Aperçoivent deux étincelles D’entre les flammes se détachant* Dans l’air sombre étincelant, Vers les étoiles montant, Et toutes deux parmi elles Se changent en deux étoiles. Sa figure, à cette vue, R esplendit de bonheur Comme brille la lune Après un affreux orage. Joyeuse, avec précipitation, Elle sort la nuit dans les champs Et s’en va dans son égarement Tenant les yeux fixés sur le ciel ; Ainsi s’en va, sans que rien puisse l’arrêter,, Le doru sans limites. IV. „Perles blanches, rangez-vous Le long, le long des fils d’or, Comme les paroles de mon conte, Car je n’ai plus long à.dire." Dans cette vallée d’herbe sauvage, Auprès d’un ruisseau limpide, La reine mère reste étendue Et regarde avec amour Tantôt le ciel constellé Où son coeur s’est envolé, Tantôt la surface tranquille du ruisseau Où les lueurs célestes Se reflètent et miroitent, Et étincellent mystérieusement. La pauvre mère gémit doucement, Et avec une branche fleurie de mélilot Elle caresse tendrement La surface du ruisseau, Puis elle s’arrête et regarde, Quand l’eau troublée reprend son calme, Quelles étoiles, les premières, Apparaîtront dans son cristal. L’ombre noire de la vallée La pénètre de sa tristesse Et écoute en silence Son murmure doulonreux, Car elle exorcise les astres Et, pleurant, elle chante ainsi : „Autant d’étoiles qu’il y a au ciel Jusqu’au jour, elles disparaissent toutes. Deux seulement sont fixes à leur place Jusqu’au lever du soleil. Elles prennent part à ma douleur. Puisse Dieu les faire descendre sur terre. Petites étoiles, douces étoiles, Vous, les yeux de mon coeur, Vous vous êtes fermées sur la terre Et vous êtes rouvertes au ciel Pour être témoins de ma douleur. Puisse Dieu vous faire descendre sur terre. Doux est pour vous, bien doux, Le séjour du ciel lumineux, Mais le plus radieux Paradis N’est pas aussi deux que le sein d’une mère. Oh ! mes enfants, auprès de mon sein, Puisse Dieu vous faire descendre.“ O merveille, là-haut, dans le ciel, Deux étoiles soudain disparaissent Et, rapides comme la flèche, A travers l’espace, les voici Venir, les voici descendre, 283 * Pendant sandri]. En laissant de longues traces lumineuses, Jusqu’à ce qu’elle tombent près du ruisseau Dans un large et long champ de blé, Et se transforment en deux perles, Dans le sein d’un épi doré. Qui, dans le monde, qui pourrait Traverser les mers à la nage, Pénétrer les forêts vierges Et compter les feuilles de leurs arbres ? Qui pourrait découvrir Combien de vagues sont sur la mer, Combien de rayons sont dans' le soleil, Combien de parfum contient une fleur ? Seul le dora d’une mère peut Pénétrer tous ces mystères, Pour trouver un peu de c insolation A ses cruelles souffrances. Ainsi la reine, jusqu’à la ceinture, Entre dans le champ de blé Et cherche sans s’arrêter Les deux étoiles qui sont tombées du ciel. Elle arrache les épis l’un après l’autre Et tamise les grains dans sa main, Les embrasse, les caresse, Afin de retrouver ses enfants. Jour d’été, jusqu’au soir, * Elle ne quitte pas le champ, Mais elle glane, elle glane toujours Et ne pense pas au repos. Le champ diminue, un seul épi reste encore. O Seigneur ! voici qu’elle découvre enfin, Dans un épi riche et doré, Deux blanches petites perles. Et dès lors, la mère attendrie, Dans sont ravissement d’amour, Range, du matin au soir, Ces deux perles sur des fils d’or, la longueur d’un jour d’été. [Nota lui V. Alec- 284 Et les presse contre son coeur. Et tantôt elle rit, et tantôt elle pleure. Elle les égrène de nouveau, Et de nouveau les range en chantant : „Rangez-vous, perles blanches, Le long des fils d’or, Comme mes larmes Le long des rayons des étoiles. Rangez-vous, perles blanches, Le long des fils d’or, Comme mes années de deuil Le long du cours de la douleur. Rangez-vous, perles blanches, Le long des fils d’or, Jusqu’à ce que le dont de la pauvre mere Cessera de verser des larmes.“ Mon cher Grenier, Voici le conte des Perles, traduit littéralement. Corrigez-en le style, faites ce que vous en voudrez. Je regrette que la traduction ne puisse pas rendre certaines harmonies de l’original. Le conte vous plairait mieux. Enfin, je vous le livre tel quel, comnje une chose faite à la hâte. Vous pouvez toujours prendre une idée de la nature de l’imagination populaire de notre pays. Tout à vous, Alecsandri ÎNŞIRA-TE MĂRGĂRITE Poveste populară [1857 vara]1 Dedicată dcamnei Zoe [Cantacuzinoj 2 ----------------------------------------------------------------------]* Dragă Grenier, Iată povestea Mărgăritelor, tradusă literal. îndreaptă-i stilul, fă ce vei crede de cuviinţă. Regret că traducerea nu poate * Cf. aici p. 274—285 textul în traducerea franceză a lui V. Alecsandri. 285 i'eda anumite armonii ale orginalului. Povestea ţi-ar plăcea şi mai mult. în sfîrşit, ţi-o încredinţez aşa cum este, ca pe un lucru făcut la repezeală. Poţi totuşi să-ţi faci o idee despre natura imaginaţiei populare a ţării noastre. Al dumitale, Alecsnndri CATRE ION BALACEANU 103 Juin 1857, Jassi Mon cher Balatchiano,1 Mrs Grégoire Varnav2 et Démétre Stourdza se rendent à Bucarest3, porteurs de la protestation du district de Roman contre les listes électorales publiées par le Gouvernement de la Calotte4. Ces Mrs sont deux de nos meilleurs patriotes et à ce titre je te les recommande chaudement. Fais pour eux ce que tu ferais pour moi et que la grâce d’en haut descende sur toi avec tous les avantages y attachés. Puisse-t-elle t’engager de m’écrire. As tu reçu mes deux ou trois lettres ? Le nombre en est si grand que je m’y perds. Tout à toi, Alecsandri Présente ces Mrs à Bulwer 5 particulièrement Iunie 1857, Iaşi Draga Bălăceanu,1 D-nii Grigore Vîrnav2 şi Dimitrie Sturdza se duc la Bucureşti 3, purtători ai protestului ţinutului Roman împotriva listelor electorale publicate de guvernul [lui Vogoride]4. Aceşti d-ni 283 sînt doi din cei mai buni patrioţi ai noştri şi in această calitate ţi-i recomand cu căldură. Fă pentru ei ceea ce ai l'ace pentru mine şi harul de sus să se coboare asupra ta cu toate bunurile sale. Fie ca el să te facă să-mi scrii. Ai primit două sau trei scrisori de la mine ? Numărul este atît de mare încît nu mai ştiu. Al tău, Alecsandri Prezintă pe aceşti d-ni mai cu seamă lui Bulwer5. CÂTRE ï. I. FILÏPESCU 104 Jassi, 1357 juin Mon cher Filipesco,1 Tu dois avoir déjà appris que tous les districts de la Moldavie envoient des députés à Bucarest 2 .porteurs de protestations collectives contre les menées de Vogoridès et Consorts et contre les listes électorales publiées il y a quelques jours. Mrs Grégoire Vîrnav et Démètre Stourdza ont été choisis par le district de Roman, ils se rendent à Bucarest comme dans un pays inconnu. C’est à toi et à tes amis qu’est réservée la mission de prouver aux Moldaves qu’ils sont chez eux quand il se trouvent à Bucarest. Tout à toi, Alecsandri Iaşi, 1857 iunie Iubite Filipescu,1 Trebuie să fi aflat deja că toate ţinuturile din Moldova trimit deputaţi la Bucureşti2, purtători de proteste colective îm- 28.7 potriva intrigilor lui Vogoride şi Consorţiul şi împotriva listelor electorale publicate de cîteva zile. D-nii Grigore Vîrnav şi Dimitrie Sturdza au fost aleşi pentru ţinutul Roman şi se duc la Bucureşti ca într-o ţară necunoscută. Ţie şi prietenilor tăi vă este rezervată misiunea de a dovedi moldovenilor că sînt la ei acasă, cînd se găsesc la Bucureşti. Al tău, Alecsandri CĂTRE DIM. A. STURDZA 105 Iaşi, 23 iulie 1857 1 Section française Bravo, mon cher Stourdza. Vous avez dignement fait vos premiers armes dans la cause sacrée de notre pays. Vous êtes désormais un des nôtres, un vétéran, et nous serions heureux de voir votre génération animée de mêmes sentiments d’honneur et de patriotisme que ceux dont vous avez fait preuve. Courage, mon ami. Vous remplissez un devoir sacré et le pays vous compte déjà parmi ses meilleurs enfants. Je pars dans deux heures pour les bains de Dieppe. Ma santé est délabrée. Alecsandri Iaşi, 23 iulie 18571 Secţia franceză Bravo, dragă Sturdza. Ţi-ai făcut cu demnitate primele arme * în cauza sfîntă a ţării noastre. Eşti de acum înainte unul * Expresie folosită în scrimă. 288 do ai noştri, un veteran şi vom fi fericiţi de a vedea generaţia voastră însufleţită de aceleaşi sentimente de onoare şi de patriotism ca acelea pe care le-ai dovedit. Curaj, prietene. îndeplineşti o datorie sfîntă şi ţara te socoteşte deja printre cei mai buni fii ai săi. Plec peste două ore la băile de la Dieppe. Sănătatea mea este zdruncinată. Alecsandri CÂTRE EDOUARD GRENIER 106 23 août 1857 Mon cher Grenier, Je suis en France depuis une dizaine de jours, tantôt à Dieppe, tantôt à Paris, malade et sans domicile, telle est ma position sociale en ce moment. Et vous, heureux poète, ije vous vois d’ici, affectueusement blotti sous l’aile maternelle et composant quelque nouveau poème. Votre sort est à envier. Quand vous verrai-je ? Si ma santé ne m’obligeait de courir à Dieppe pour y prendre des bains de mer, je viendrais à Besançon vous 'serrer la ¡main et vous taquiner un peu, selon mon affreuse habitude ; mais, hélas ! il me faut suivre les conseils de M. Rostan1 et aller au plus 'tôt puisdr des farces dans les flots de la Manche. Les luttes politiques2 de mon pays m’ont brisé moralement et physiquement. Je ne vaux pas un ministre de chez nous. Adieu et tout à vous, Alecsandri Dieppe, rue Aguado 5. 289 23 august 1857 Dragă Grenier, Sînt în Franţa de zece zile, cînd la Dieppe, cînd la Paris, bolnav şi fără domiciliu, aceasta este poziţia mea socială în acest moment. Şi dumneata, fericit poet, te văd de aici, adăpostit călduros sub aripa maternă şi compunînd vreun nou poem. Soarta dumitale este de invidiat. Cînd am să te văd ? Dacă sănătatea mea nu m-ar obliga să alerg la Dieppe pentru a face băi de mare, aş veni la Besancon să-ţi strîng mîna si să te necăjesc puţin, după urîtul meu obicei, dar, vai ! trebuie să urmez sfaturile d-lui Rostan1 şi să mă duc să-mi refac forţele în valurile Mînecii. Luptele politice2 din ţara mea m-au frînt moralmente şi fiziceşte. Nu preţuiesc cît un ministru de la noi. Adio şi al dumitale, Alecsandri Dieppe, rue Aguado 5 107 Dieppe, [1857]1 Mon cher Grenier, Je suis enchanté que vous ayez pris la résolution de venir à Dieppe. Descendez chez moi, rue Aguado 27. J’ai un petit appartement situé sur la plage. On y jouit d’une vue admirable et on a la mer sous la main. Vous trouverez beaucoup de Moldaves faisant la coupe, en attendant que la question d’Orient prenne une fin. Pour ma part, je cherche la santé et j’espère la trouver dans les flots de la Manche. Le spectacle que j’ai sous les yeux me rend heureux comme un vieux marin ; votre présence sera un excellent auxiliaire pour ma cure. Je vous attends vendredi prochain avec la cigarette parfumée de l’amitié. • Tout à vous, Alecsandri 290 Dieppe, [1857]1 Dragă Grenier, Sînt încîntat că ai luat hotărîrea de a veni la Dieppe. Opreşte-te la mine, rue Aguado 27. Am un mic apartament situat pe plajă. Te bucuri de aici de o vedere minunată şi ai marea la îndemînă. Vei găsi mulţi moldoveni înotînd, aştep-tînd ca chestiunea Orientului să ia sfîrşit. în ce mă priveşte, eu îmi caut sănătatea şi sper să o găsesc în valurile Mînecii. Spectacolul pe care îl am sub ochi mă face fericit ca pe un bătrîn marinar ; prezenţa dumitale va fi un foarte bun ajutor pentru cura mea. Te aştept vinerea viitoare cu ţigara parfumată a prieteniei ! Al dumitale, Alecsandri 108 [1857]1 Mon vieux infidèle, Il fait un temps à promener à pied et à m’empêcher de faire la sieste. N’êtes vous pas disposé à l’arpentage ? Je vous attends jusqu’à six heures, après quoi je me laisse sur mon lit de douleur. Bonjour, Alecsandri [1857]1 Dragă necredinciosule, Este un timp potrivit pentru o plimbare pe jos şi care să mă împiedice de a-mi face siesta. 291 Nu ai chef să umbli ? Te aştept pînă la ora şase, după care mă las pe patul meu de durere. Bună ziua, Alecsandri CÂTRE VICTOR PLACE 109 Dieppe, 20 7bre [s.n.] 1857) Mon cher Mr Place, Je viens me consulter avec vous comme avec le meilleur ami de mon pays et j’attends de vous une réponse claire et catégorique. J’ai quitté Jassi, comme vous savez, à la suite de la grande victoire que nous avons remportée dans les premières élections, au moyen de l’abstention générale du pays, et je me suis rendu en France, dans le double but de soigner ma santée fortement delabrée, et d’agir, autant que faire se peut, auprès des personnes qui s’intéressent à notre avenir. Voici d’abord le bulletin de ma santé. Les medecins de Paris ont trouvé que j’avais besoin de me soigner sérieusement et de passer l’hiver dans un climat chaud. Ils ont commencé par m’envoyer à Dieppe pour y faire une cure c!e bain de mer. Je ne sais au juste quel pourra être le résultat de cette cure, mais je sais bien qu’arrivé aux bords de la mer je suis tombé malade, au point de garder le lit pendant plusieurs jours et que la moindre fatigue, en ce moment, suffirait pour me- donner une rechute. Cette considération est pourtant tout à fait secondaire à mes yeux en présence des intérêts de mon pays, et je me tiendrai prêt à tenter le voyage dans le cas où vous me diriez un seul mot : Venez. Une dépêche télégraphique de Rolla, ainsi que la plupart des grands journaux de France, m’ont appris que les 292 nouvelles élections1 ont produit des résultats extrêmement favorables à l’Union. Tous nos amis politiques sont élus. La cause du pays est donc entre bonnes mains et la victoire est certaine, avec ou sans ma participation directe. Ne pensez-vous pas qu’il serait utile pour les grandes questions qui vont se traiter au Divan ad-hoc, d’avoir à Paris un homme dévoué à la cause, lequel fut en état d’intéresser la presse et de l’éclairer au sujet de ces mêmes questions ? Grâce aux lettres de recommandation que vous m’avez données lors de mon départ, ainsi qu’aux moyens dont je puis disposer, ne croyez-vous pas que je pourrais rendre des services plus importants à mon pays en le représentant à Paris, qu’en allant faire nombre au Divan ad-hoc ? Je jouis, il est vrai, d’une certaine considération auprès _de mes compatriotes et je suis à même d’exercer une certaine influence sur leur esprit, mais s’il est vrai que les Rolla, les Mavrojeni, les Cogalniceano, les Hurmuzaki, les Catardgji, les Négri etc. sont élus députés, le pays ne manquera pas de bons avocats à Jassi tandis qu’il n’en possède aucun à Paris, à Londres, à Berlin et à Turin. C’est à Paris que va être tranché le noeud gordien de la question roumaine. Ne vous semblet-il pas juste et rationnel qu’un roumain, au moins, assistât à cette opération délicate ? Tous les émigrés vallaques ont déserté Paris pour se rendre à Bucarest ; les Moldaves partent par bandes nombreuses chaque jour, et bientôt il n’en restera plus même de quoi satisfaire à la curiosité publique. Je termine donc, en vous priant, de conclure vous même, en quelques mots, sur la question que je vous ai posée. Faut-il partir, immédiatement pour la Moldavie ? Faut-il rester à Paris, avec la mission de travailler par tous le moyens en mon pouvoir au succès de notre cause ? Me croyez-vous plus utile à Jassi qu’à Paris ? J’attends votre réponse par voie télégraphique. Envoyez la moi à l’adresse de mon frère : rue de Rivoli 174. Toute à vous de coeur, Alecsandri 293 Dieppe, 20 septembrie [s.n.]1857 Iubite d-le Place, Vin să mă sfătuiesc cu dumneavoastră ca fiind cel mai bun prieten al ţării mele şi de la care aştept un răspuns limpede şi categoric. Am părăsit laşul, după cum ştiţi, în urma marii victorii pe care am cîştigat-o în primele alegeri, prin mijlocirea abţinerii generale a ţării, şi m-am dus în Franţa, cu dublul scop de a-mi îngriji sănătatea foarte zdruncinată şi de a lupta, atît cît se poate, pe lingă persoane care se interesează de viitorul nostru. Iată mai întîi buletinul sănătăţii mele. Doctorii din Paris au găsit că aveam nevoie de a mă îngriji serios şi de a petrece iarna într-un climat cald. Au început prin a mă trimite la Dieppe pentru a face acolo o cură de băi de mare. Nu ştiu sigur care va putea fi rezultatul acestei cure dar ştiu că, sosit pe ţărmul mării, am căzut bolnav, trebuind să rămîn la pat timp de mai multe zile şi cea mai mică oboseală, în acest timp, ar fi fost de ajuns pentru a-mi întoarce boala. Acest lucru este totuşi puţin însemnat în ochii mei faţă de interesele ţării mele, şi voi sta pregătit pentru a încerca această călătorie în cazul în care îmi veţi spune un singur cuvînt: Veniţi. O depeşă telegrafică a lui Rolla, cum şi cele mai multe ziare din Franţa, mi-au adus la cunoştinţă că noile alegeri1 au rezultate foarte favorabile pentru Unire. Toţi prietenii noştri politici sînt aleşi. Cauza ţării, este 'deci în mîini bune şi victoria este sigură, cu sau fără participarea mea directă. Nu credeţi că Ir fi necesar. pentru marile chestiuni oare ■urmează să se discute în Divanul ad-hoc, să avem la Paris un om devotat cauzei, oare să fie în măsură să intereseze presa şi să o lămurească în legătură cu aceste chestiuni ? Datorită scrisorilor de recomandare pe care mi le-aţi dat cu ocazia plecării mele, cum şi cu mijloacele de care mă pot folosi, nu credeţi că aş putea să aduc servicii mai importante ţării mele reprezentînd-o la Paris, decît ducîndu-mă să măresc numărul în Divanul ad-hoc ? Mă bucur, este adevărat, de o oarecare consideraţie pe lîngă compatrioţii mei şi sînt în măsură de a exercita oarecare influenţă asupra spiritului lor, dar dacă este adevărat că Rotii, 294 Mavioghenii, Kogălnicenii, Hurmuzăcheştii, Catargii, Negrii etc. sînt aleşi deputaţi, ţara nu va duce lipsă de avocaţi la Iaşi, în timp ce nu are nici unul la Paris, Londra, Berlin şi Turin. La Paris se va tăia nodul gordian al chestiunei româneşti. Nu vi se pare drept şi cu judecată ca un român, cel puţin, să fie de faţă la această operaţie delicată ? Toţi emigraţii munteni au părăsit Parisul pentru a se duce la Bucureşti ; moldovenii pleacă în grupuri numeroase în fiecare zi şi, în curînd, nu va mai rămîne nici cu ce să mulţumeşti curiozitatea publică. închei deci rugîndu-vă să trageţi concluzia dumneavoastră înşivă, în cîteva cuvinte, asupra chestiunii pe care v-am pus-o. Trebuie să plec numaidecît spre Moldova ? Trebuie să rămîn la Paris, cu misiunea de a lucra prin toate mijloacele care îmi stau în putere la succesul cauzei noastre ? Mă socotiţi mai folositor la Iaşi decît la Paris ? Aştept răspunsul dumneavoastră telegrafic. Trimiteţi-mi-1 la adresa fratelui meu : rue de Rivoli 174. Al dumitale din inimă, Alecsandri CĂTRE DIVANUL AD-HOC 110 [a. 10 septembrie s.v., 1857] * Starea sănătăţii mă împiedică de a veni în Moldova şl dar mă văd silit a renunţa la mandatul mieu de deputat. Dimisia mea va urma în curînd acestei depeşe. [Alecsandri] 295 CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TETCANU 111 Diepa, 20 sept. [s.n.] 18571 Iubite cucoane Costachi, 2 O depeşă telegrafică de la Iaşi mi-au făcut cunoscut că am fost ales deputat în ţinutul Bacăului. Această veste m-au cuprins totodată şi de mulţemire şi de mâhnire, şi m-au pus într-o poziţie foarte grea. în adevăr, nu poate fi pentru un român mai mare măgulire sufleteasca decît de a se videa ales între compatrioţii săi spre a sprijini şi apăra drepturile patriei lor, ci cît pentru mine, mă simt mîndru de rolul ce mi-au încredinţat alegătorii din Bacău, căci toată viaţa mea nu am avut alt ţel decît binele şi mărirea Naţiei noastre. Dar spre a putea îndeplini această nobilă îndatorire, ar trebui ca puterile mele să fie pe măsura bunăvoinţei care am arătat în toate împrejurările atingătoare de interesul neamului românesc. Din nenorocire însă puterile-mi lipsesc, căci sînt bolnav şi supus unui regim care nu-mi iartă cea mai mică osteneală. După o luptă necontenită, de mai multe luni de zile, în chestia Unirii, şi după izbînda câştigată de noi asupra duşmanilor prin abţinerea noastră de la alegerile cele dintîi, am plecat la Paris spre a-mi căuta de sănătate şi spre a mă întîlni cu persoanele însemnate care se interesează de viitorul nostru. Doctorii din Paris m-au trimis la Diepa ca să ieu băi de mare, dar aice am căzut la pat şi după vro cîteva zile abie m-am putut scula ca să reîncep cura băilor. Acum mă găsesc mai bine, cu adevărat, dar orice osteneală mi-ar pri-cinui noi suferinţi. îmi este dar peste putinţă de a întreprinde o călătorie de 12 zile spre a mă întoarce la Moldova. Mă cunoşti destul, socot, pentru ca să înţelegi toată mâhnirea ce simt în sufletul meu de a fi silit a sta deoparte în împreju[ră]rile de faţă. Singura idee ce-mi alină puţin mâhnirea este că alegerile de pe urmă au produs o majoritate însufleţită de cele mai bune simţiri, şi au adunat în Divanul ad-hoc oamenii cei mai vrednici şi mai stimabili 296 din ţară. Ei vor face pentru românie tot ce este de făcut şi cauza noastră va triumfa precum dorim cu toţii. Acesta este ţelul la care trebuie să privim, lăsînd de o parte orice ambiţie personală. Cît pentru mine, fiindcă mă văd silit prin starea sănătăţii mele a şedea în Paris şi a petrece o parte din iarnă într-o climă călduroasă, voi căuta a profita de înlesnirile ce pot' avea aice spre a conlucra cu d-voastră la binele obştesc. Este mult de făcut în Paris prin jurnalurile franceze şi prin persoanele care se află în capul guvernului, căci în Paris are să se hotărască chestia noastră. Prin urmare, e mult mai folositor pentru ţara noastră de a avea în Paris un apărător gata de a face orice jertfe, decît de a avea în Iaşi un deputat bolnav care n-ar putea să-şi ridice glasul în - favorul ei. De la sosirea mea în Franţia, m-am pus în relaţie cu mai mulţi jurnalişti pe care i-am înduplecat a sprijini în foile lor chestia, prinţului străin şi, la întoarcerea mea în Paris, am de gînd să mă înfăţişez la dl Walevski şi la ceilalţi miniştri spre a-i dispoza în favorul dorinţelor noastre. în sfîr-şit, deşi starea sănătăţii mele nu mă iartă a răspunde la chemarea băcăuanilor, sînt bine încredinţat că prin lucrările mele în Paris voi şti a mă arăta vrednic de încrederea lor. Binevoieşte a ceti la mai mulţi din d-lor acest ravaş şi a le arăta din parte-mi toată recunoştinţa mea pentru onorul ce mi-au făcut, alegîndu-mă deputat, şi toată mâhnirea ce simt de a nu putea primi această nobilă însărcinare, îmi pun toata încrederea în prietenia dtale ca să mă aperi împotriva celor ce n-ar vroi să înţeleagă adevărul. Şi rămân a d-tale prietin şi frate întru Unire, Alecsandri mt®rziet de a-ţi trimite aceasta scrisoare pînă astăzi, 5^ oct.,^ cu sperarea că, găsjndu-mă mai bine, aş putea pleca însumi la Moldova, dar văd că, din nenorocire, nu-mi rămîne alta de făcut decît de a-mi da demisia din deputăţie. Chibzuieşte ca să se aleagă un unist în locul meu. 3 îţi trimet o scrisoare cătră d-nii alegători din Bacău4 pe care te rog să le-o împărtăşeşti. Ea cuprinde espresia mulţumirii mele către d-lor. Binevoieşte a o arăta mai întăi lui Rolla. 297 CATRE ALEGĂTORII DIN ŢINUTUL BACĂULUI 112 Paris, [septembrie]1857 CĂTRĂ D-LOR DOMNII ALEGĂTORI DIN ŢINUTUL BACĂULUI Domnilor ! Cea întîi datorie a mea este de a vă mulţemi _ pentru încrederea ce mi-aţi arătat şi pentru onorul ce mi-aţi făcut, giudecîndu-mă vrednic de a reprezenta la Divanul Ad-hoc 1 un ţinut atît de însemnat ca ţinutul Bacăului, carele s-au deosebit în împregiurările de faţă prin o energie neclintită şi un patriotism puternic şi înţelept. în adevăr, nu poate fi pentru un român mai mare măgulire sufletească decît aceea de a se videa ales de compatrioţii săi spre a sprijini şi apăra drepturile Patriei lor, şi, cît pentru mine, mă simt mîndru de misia ce mi-aţi încredinţat, căci toată viaţa mea nu am avut alt ţel, altă dorinţă, decît binele şi mărirea Naţiei noastre. Spre a putea însă îndeplini această nobilă îndatorire, ar trebui ca puterile mele să fie de măsura bunei-voinţi care m-au însufleţit în toate luptele critice a ţării mele şi, din nenorocire pentru mine, puterile-mi lipsesc ! După mai multe luni de luptă în chestia^Unira Prinţipa-telor, după izbînda cîştigată de noi asupra răuvoitorilor, prin abţinerea majorităţii la alegerile cele dintîi2, am plecat la Paris cu hotărîre de a-mi căuta de sănăta?e şi cu gîndul de a profita de venirea mea în Franţia spre a fi folositor cauzei noastre, dar în privirea sănătăţii nu am izbutit încă la nici un rezultat favorabil şi acum mă găsesc în neputinţa de a întreprinde o călătorie lungă şi ostenitoare. Nu cred că am nevoie de a vă exprima, domnilor, toata măhnirea ce simt văzîndu-mă silit a asista de departe la lucrările prietenilor mei de la Divanul ad-hoc. Singura idee ce mă mîngăie puţin este că alegerile de pe urmă au produs o majoritate impozantă şi însufleţită de cele mai nobile simţiri. Oamenii cei mai vrednici a ţerii noastre se află acum 298 adunaţi în Divanul ad-hoc ; ei vor face pentru România tot ce este de făcut şi cauza sfîntă a naţionalităţilor şi a viito-riului nostru va triumfa fără nici o împotrivire. Această este ţelul la care trebuie cu toţii să privim, lă-sînd departe orice ambiţie personală. Facă tot românul datoria sa în ţeară sau în străinătate şi atunci ţeara va intra pe calea fericirei şi a puterei. Fiind dar că starea sănătăţii mele mă sileşte a sta pe loc şi a petrece iarna într-o climă călduroasă, voi căuta din parte-mi a mă folosi de înlesnirile ce pot avea aice spre a mă pune în relaţie cu persoanele care au apărat pînă acum drepturile noastre, şi am buna sperare că prin lucrările mele mă voi arăta vrednic de încrederea d-voastră. Este mult de făcut aice, căci în Paris au să se hotărască soarta românilor. Prin urmare fiinţa unui român în Paris este de neapărată trebuinţă. Acum nu-mi remăne, domnilor, decît a vă arăta toată recunoştinţa mea pentru glasurile ce mi-aţi dat la alegerea deputaţilor şi a vă ruga, dacă ar cere trebuinţa numaidecît, să binevoiţi a numi în locul meu pe un altul dintre d-voastre, carele să fie pătruns că viitoriul nostru atîrnă de la Unirea Principatelor subt un domn străin. Al d-voastră frate, B. Alecsandn CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 113 [Dieppe, p. 20 septembrie] 1857 1 Mon cher Loukian, 2 Je vous ai écrit il y a près d’un rmis et vous ne m’avez pas encore répondu. J’aime à croire que vous avez été absent de Jassi et que ma lettre ne vous a point trouvé. Cette supposition vous sauve d’un certain embarras que 299 je comprends, mais elle vous engage en mcme temps à m’écrire de suite pour me donner les détails3 que je vous ai demandés. Mettez-moi au courant des affaires du Théâtre National. Racontez-moi de temps en temps vos succès comme directeur et comme acteur. Cela m’intéressera beaucoup, vous le savez. Maintenant que les choses ont changé de face et que l’Union est certaine, rien ne vous empêche de jouer Pacala et Tandala4. Mettez-la en scène pour le début de la saison théâtrale de -cette année. Vous aurez, je l’espère, un succès de circonstance. Je compte retourner à Paris dans trois jours et vous envoyer par la poste une collection de pièces nouvelles 5. Bonne chance, V. Alecsandri [Dieppe, p. 20 septembrie] 1857 1 Iubite Luchian,2 Ţi-am scris acum aproape o lună şi încă nu mi-ai răspuns, îmi place să cred că ai lipsit din Iaşi şi că scrisoarea mea nu te-a găsit. Această bănuială te scapă de o oarecare încurcătură pe care o înţeleg, dar în acelaşi timp te obligă să-mi scrii imediat, pentru a-^mi da amănuntele3 pe oare ţi le-am cerut. Pu-ne-mă în curent cu afacerile Teatrului Naţional. Povesteşte-mi din cînd în cînd succesele dumitale ca director şi ca actor. Aceasta mă va interesa mult, o ştii. Acuma, cînd lucrurile şi-au schimbat faţa şi cînd Unirea este sigură, nimic nu te împiedică să joci Păcală şi Tîndală4. Pune-o în scenă pentru începutul stagiunii teatrale a anului acesta. Vei avea, sper, un succes potrivit împrejurărilor. Socotesc să mă întorc la Paris peste trei zile şi să-ţi trimit prin poştă o colecţie de piese noi5. Noroc, V. Alecsandri noo CĂTRE VICTOR PLACE 114 Paris, 20 oct. 1857 Mon cher Mr Place, Vous êtes vous jamais figuré de braves soldats chargés de garder une position loin du champ de bataille, le jour même où l’on doit livrer un combat décisif ? Ces malheureux regardent faire leurs camarades et ils se mangent le coeur en entendant leurs cris de victoire. La seule satisfaction qui leur soit permise c’est celle de jurer pendant qu’ils gardent l’arme au bras, et ils en usent tout en essuyant souvent de grosses larmes de rage. Telle est ma position actuelle, après avoir participé activement au travail de la propagande de l’Union, sous un prince étranger, après avoir contribué pour ma faible part à préparer mes compatriotes au rôle important qu’ils allaient être appelés à jouer devant les puissances occidentales, j’ai dû songer un peu à ma santé délabrée et aller chercher en France de nouvelles forces pour les luttes à venir. A peine arrivé à Dieppe, la nouvelle de mon élection à Bakou, vint me surprendre dans mon lit où je souffrais le martyre depuis plusieurs jours. Mon premier mouvement fut de me lever et de partir, mais j’étais raide, et mon frère ainsi que mes amis me forcèrent à garder ma position horizontale. Quelques jours après je connus la composition du Divan et je me calmais, en me rassurant sur le résultat de ses futurs travaux. Je connaissais mon monde et je ne doutais plus un seul instant de la victoire. C’est alors seulement que je me suis décidé à suivre l’avis des médecins, c’est-à-dire à rester pour continuer mon traitement et je vous envoyais par dépêche télégraphique une espèce de démission. Maintenant, ai-je bien fait de rester à Paris pour servir la cause de mon pays ? Bien des personnes me donneront tort, mais le vote unanime des membres du Divan en faveur de l’Union et d’un prince étranger prouve que je ne m’étais pas trompé en'me croyant pim utile en France qu’in- 301 dispensable à Jassi. Puisque la victoire était certaine, en dehors de la moindre lutte, ma présence au Divan n’eût servi qu’à ma satisfaction personnelle, et c’est la chose à laquelle je pense le moins quand il s’agit des services à rendre à mon pays1. Ma décision prise, j’allai voir Mr votre frère2 que j’ai trouvé aussi bon, aussi amical que vous-même et qui m’a serré la main comme à une vieille connaissance. Il approuva le projet que j’avais fait de représenter mon pays à l’étranger et de défendre ses intérêts par tous les moyens ; il me donna les meilleurs conseils en ce sens et eut la bonté de me faire avoir une entrevue avec Mr Faugère 3. C’était le matin même de la réception de votre dépêche, qui annonçait le résultat de la grande séance du Divan. Je dis à Mr Faugère que mon pays avait fait dignement son devoir, que, par sa conduite calme et patriotique, il venait de donner le plus éclatant démenti aux accusations perfides de l’Autriche, que par le choix de ses mandataires il avait fait preuve de tact et de bon sens, et qu’enfin le Divan en formulant les voeux du pays, tels qu’ils étaient exprimés dans votre dépêche, avait su concilier et les intérêts de notre avenir et ceux de la politique de l’empereur. En conséquence, la Moldavie attendait en toute confiance la confirmation de ses voeux, car elle était certaine de l’appui de la France. Mr Faugère me répondit que l’Empereur serait très satisfait du vote de l’Assemblée moldave ; puis il me demanda si l’on ne pourrait pas réellement trouver un indigène qui fût à la hauteur du trône de la Roumanie. Je lui ai répondu : „Non, non, cent fois non“, et cela pour mille et une raisons, que je lui [ai] énumérées et qu’il trouve fort 'concluantes. J’ajoutai enfin que l’empereur n’ayant pas l’habitude de faire les choses à demi, nous avions tout lieu d’espérer qu’en nous accordant l’Union, il ne nous fera pas défaut d’un prince étranger. Sur ce, je pris congé de Mr Faugère et j’en reçus la promesse d’être bientôt introduit auprès du comte Walewski4. Avant de terminer, je dois vous faire savoir que je me suis mis en rapport avec les plus grands journaux et que le Siècle, le Constitutionnel, la Presse, la Patrie et les Dé- 302 bats se sont constitués nos défenseurs les plus chaleureux Lisez-les, vous en serez satisfait. Adieu, gardez-moi toujours une place dans votre bonne amitié. Tout à vous, Alecsandri Paris, 20 oct. 1857 Iubite domnule Place, V-aţi închipuit vreodată nişte soldaţi viteji, însărcinaţi să apere o poziţie departe de cîmpul de luptă, chiar în ziua în care trebuie să se dea o bătălie decisivă ? Aceşti nenorociţi privesc pe camarazii lor luptînd şi îi doare inima auzind strigătele lor de victorie. Singura satisfacţie oare le este permisă este aceea de a înjura în timp ce stau cu. arma în braţe, şi folosesc această permisiune ştergîndu-şi adesea lacrimi de furie. Aceasta este poziţia mea actuală, după ce am participat activ la munca pentru propaganda Unirii, sub un prinţ străin, după ce am participat, cu slaba mea parte, la pregătirea compatrioţilor mei pentru rolul important pe care erau chemaţi să-l joace în faţa Puterilor occidentale, a trebuit să mă gîndesc puţin la sănătatea mea zdruncinată şi să mă duc să caut în Franţa noi forţe pentru luptele \iitoare. De-abia ajuns la Dieppe, vestea alegerii mele la Bacău a venit să mă surprindă pe patul de suferinţă, unde de mai multe zile înduram toate chinurile. Primul meu gest a fost să mă ridic şi să plec, dar eram înţepenit, şi fratele meu, cum şi prietenii, m-au forţat să-mi păstrez poziţia orizontală. Cîteva zile după aceea, am aflat compoziţia Divanului şi m-am potolit, liniştindu-mă asupra rezultatului lucrărilor sale viitoare. îmi cunoşteam oamenii şi nu mă mai îndoiam nici o clipă de victorie. Abia atunci m-am hotărît să urmez sfatul medicilor, adică să rămîn pentru a-mi continua tratamentul şi v-am trimis prin-tr-o depeşă telegrafică un fel de demisie. Acum, făcut-am eu bine rămînînd la Paris pentru a servi cauza ţării mele ? Multe persoane vor spune că am greşit, dar 303 votul unanim al membrilor Divanului în favoarea Unirii şi a unui prinţ străin dovedesc că nu m-am înşelat socotindu-mă mai folositor în Franţa decît indispensabil în Iaşi. Deoarece victoria era sigură, excluzînd cea mai neînsemnată luptă, prezenţa mea în Divan nu ar fi servit decît satisfacţiei mele personale şi acesta este lucrul la care mă gîndesc cel mai puţin, cînd este vorba de a aduce servicii ţării mele *. Odată hotărîrea luată, m-am dus să văd pe fratele2 dumneavoastră, pe care l-am găsit tot atît de bun, de prietenos, ca şi dumneavoastră, şi care mi-a strîns mina ca unei vechi cunoştinţe. A aprobat proiectul pe care îl făcusem de a reprezenta ţara mea în străinătate şi de a apăra interesele ei prin toate mijloacele ; el mi-a dat cele mai bune sfaturi în acest sens şi a avut bunătatea de a-mi mijloci o întrevedere cu d-nul Faugère3, Era chiar în dimineaţa primirii depeşei dumneavoastră, care anunţa rezultatul marii şedinţe a Divanului. Am spus d-lui Faugère că ţara mea şi-a făcut datoria cu demnitate, că, prin purtarea sa calmă şi patriotică, dăduse cea mai răsunătoare dezminţire acuzaţiilor perfide ale Austriei, că prin alegerea mandatarilor săi făcuse o dovadă de tact şi de bun simţ şi că, în sfîrşit, Divanul formulînd dorinţele ţării, asa cum erau exprimate în telegrama dumneavoastră, a ştiut să împace Interesele viitorului nostru, cu cele ale politicii împăratului. In consecinţă, Moldova aşteaptă cu toată încrederea confirmarea dorinţelor sale, căci era sigură de ajutorul Franţei. Domnul Faugère îmi răspunse că împăratul va fi foarte mulţumit de votul Adunării moldovene ; pe urmă m-a întrebat dacă în adevăr nu s-ar putea găsi un indigen care să fie la înălţimea tronului României. I-am răspuns : „Nu, nu, de o sută de ori nu“, şi aceasta pentru o mie şi unul de motive, pe care i le-am înşirat şi pe caxe le găseşte foarte concludente. Am mai adăugat, în sfîrşit, că împăratul, neavînd obiceiul să facă lucrurile pe jumătate, era cazul să sperăm că, acordîndu-ni-se Unirea, nu ne va lipsi de un prinţ străin. Cu acestea, am plecat de la d-nul Faugère şi am primit făgăduiala de a fi în curînd introdus pe lîngă contele Walew-ski 4. înainte de a termina, trebuie să vă fac cunoscut că m-am pus în legătură cu cele mai mari jurnale şi că le Siècle, le Constitutionnel, la Presse, l'a Patrie şi les Débats s-au consti- 304 tuit ca apărătorii noştri cei mai călduroşi5. Citiţi-le, veţi fi satisfăcut. Adio, păstraţi-mi întotdeauna un loc în prietenia dumneavoastră preţioasă. Al. dv., Alecsanări CÂTRE COSTACHE NEGRI 115 Paris, 21 octob. 1857 Monsieur Négri Jassi Moldavie S’il en est temps encore et si ma voix peut compter, je vote pour l’Union avec prince étranger.1 Alecsandri Paris, 21 octombr. 185? Domnului Negri Iaşi Moldova Dacă mai este încă timp şi dacă vocea mea poate conta, votez pentru Unire cu principe străin.1 Alecsandri 305 CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 116 [a. 13 noiembrie] 1857 1 Mon cher Loukian, Je vous ai fait un choix d’une soixantaine de pièces, drames et vaudevilles, en un, deux et trois actes, que je vous enverrai par la première occasion. J’en chargerai Mrs Léo-nida Ghica ou Mr Ortgies. Vous trouverez dans cette collection de quoi vous défrayer pour tout l’hiver. Je vous recommande particulièrement les farces Labiche, ces sont les meilleures. Les dames de Montenfriche ont eu beaucoup de succès. En fait de drames, j’ai pris au hasard, en me guidant sur les titres. Lisez les Aventures de Mandrin, Les fils de l’Aveugle, L’Espion du Grand Monde, Le Secret du cavalier. Vous y trouverez, peut-être, quelque chose à votre convenance. Ainsi bonne chance, travaillez ferme et faites-vous couvrir d’applaudissements et de pluie d’or. J’ai reçu votre lettre et j’ai été satisfait d’apprendre que vous avez complété votre troupe par quelques artistes de Bucarest. Pascaly2 a du talent ; il vous sera d’une grande utilité pour monter certaines pièces à jeunes premiers rôles. Tout dépend maintenant de votre savoir-faire et du tact que vous mettrez dans le choix des pièces et dans la distribution des rôles. Allez revoir la personne3 en question et ne lui parlez de mon projet de rester l’hiver à l’étranger qu’après qu’elle sera complètement soulagée et rétablie. Préparez la, petit à petit, en attendant, et, si elle a besoin de quelque chose, mettez-vous à sa disposition. Vous me ferez plaisir. Tout à vous, Alecsandri rue Rivoli 172 * * Pe verso, însemnare probabil de mîna lui Luchian : 50 dat la 17 dekembri 1857.“ 306 [a. 13 noiembrie] 1857 1 Iubite Luchian. Ţi-am făcut o alegere de şaizeci de piese, drame şi vodeviluri, într-unul, două şi trei acte, pe care ţi le voi trimite cu prima ocazie. Voi însărcina pe dl. Leonida Ghica sau dl. Ortgies. Vei găsi în această colecţie cu ce să te întreţii pentru toată iarna. Iţi recomand în special farsele Labiche, sînt cele mai bune. Les dames de Montenfriche au avut mult succes.. Cît priveşte dramele, am ales la întîmplare, luîndu-mă după titluri. Citeşte Les Aventures de Mandrin, Les fils de l’Aveugle, L’Espion du Cirand Monde, Le Secret du cavalier. Veţi găsi, poate, ceva care să se potrivească. Deci noroc, lucrează zdravăn şi să ajungi copleşit de aplauze şi de o ploaie de aur. Am primit scrisoarea dumitale şi am fost mulţumit aflînd că ţi-ai împlinit trupa cu cîţiva artişti de la Bucureşti. Pascaly2 are talent ; îţi va fi de mare folos pentru a monta unele piese cu roluri de june-prim. Totul depinde acuma de ce vei şti să faci şi de tactul pe care îl vei dovedi la alegerea pieselor şi la distribuirea rolurilor. Du-te să revezi persoana3 în chestiune şi nu-i vorbi de proiectul meu de a rămîne peste iarnă în străinătate, decît după ce va fi complet uşurată şi restabilită. Pregăteşte-o, puţin cîte puţin, în aşteptare, şi, dacă are nevoie de ceva, pune-te la dispoziţia ei. îmi vei face plăcere. Al dumitale, Alecsandri rue Rivoli 172 117 Paris, 13 novembre 1857 Mon cher Luchian, Vous avez dû recevoir déjà la collection de pièces de théâtre que je vous ai envoyé par Mr Léon Ghica. Vous y 307 trouverez quelques unes qui pourront aller parfaitement à la scène moldave. De mon côté, je tâcherai de vous faire quelque chose pour cet hiver. Ecrivez-moi de suite et donnez-moi des nouvelles de votre théâtre, des pièces que vous y avez fait déjà jouer, de celles que vous comptez faire monter et de tout ce qui coniœme lie Théâtre National. Votre tout dévoué, V. Alecsandri Paris, 13 noiembrie 1857 Iubite Luchian, Trebuie să fi primit deja colecţia pieselor de teatru pe care ţi le-am trimis prin Leon Ghica. Vei găsi acolo unele care vor putea merge foarte bine pe scena moldovenească. La rindol meu, voi încerca să-ţi fac ceva pentru această iarnă. Scrie-mi numaidecît şi dă-mi veşti destpre teatrul vostru, despre piesele pe care le-aţi jucat deja, de cele pe care socoteşti să ¡e montezi şi despre tot ceea ce priveşte Teatrul Naţional. AI dumitale devotat, V. Alecsandri CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TEŢCANU 118 Paris, 16 noembr. 1857 Iubite prietene, Scrisoarea d-tale mi-au dat adus [sic] o mare mîngăiere încredinţăndu-mă că lipsa1 mea din ţară în împrejurările de faţă nu au schimbat simţirile de prietenie ce mi-ai arătat de cînd ne cunoaştem mai de aproape. 308 Acea lipsă pricinuită prin starea sănătăţii mele au trebuit negreşit să aducă mirare la mulţi şi poate chiar să tragă asupră-mi critici aspre din partea celor ce nu mă cunosc, dar opinia prietinilor mei şi glasul conştiinţii mele au mai multă importanţă pentru mine decăt hula sau lauda mulţimei. De douăzeci de ani lucrez necontenit pentru renaşterea patriei noastre şi cred că am contribuit îndestul la izbutirea dorinţelor obşteşti pentru ca să rămîn în pace cu cugetul meu. Am luptat cît mi-au slujit puterile şi n-am părăsit câmpul luptei decît atuncea cînd însuşi prietenii mei şi chiar dl. Plas m-au îndemnat a merge în străinătate spre a-mi căuta de sănătate. Mădulării Comitetului din Iaşi pentru Unire pot să mărturisească că am lucrat din tot sufletul pentru sprijinirea şi apărarea drepturilor noastre, călcate atunci în picioare de Vogoridi şi de toţi vînzătorii ţării. Dar nu cred că am nevoie de a mă desvinovăţi căci nu mă simt vinovat. Am făcut, fiind la Moldova, tot ce mi-au fost prin putinţă pentru binele ei, şi acum, găsindu-mă în Paris, urmez acelaş drum. M-am pus în relaţie cu toţi jurnaliştii gazetelor celor mari şi văd cu mulţemire că ei s-au făcut abonaţii noştri cei mai serioşi. Nu-i zi în Paris să nu se trateze chestia Prinţipatelor în favorul nostru şi ştiu din izvor sigur ca Napoleon este hotărît a ne sprijini cu toată energia ce au arătat păn-acum în orice întâmplare politică. Dorinţele exprimate de divanurile Moldovei şi a Vala-hiei, au fost mult apreţiate aice şi pot zice că au dobîndit aprobarea desăvîrşită a guvernului. Toate jurnalele au vorbit de divanul Moldovei cu o admirare care ne onorează şi care ne-au recomandat Europei mai presus decît aş fi crezut, am auzit pre mulţi din oamenii cei mai importanţi dînd laude nesfîrşite deputaţilor divanurilor pentru tactul, moderaţia şi dignitatea ce au arătat într-o împrejurare atît de solenelă. Coraj dară, fraţilor, convicţia mea este ca vom cîştiga tot ce dorim, căci Napoleon ne-au luat la ochi bun şi a hotărît a merge, cum să zice, pană la scara murgului. în zădar cearcă a se împotrivi duşmanii noştri. Clevetirile lor ne fac mai mult bine decăt rău, căci ele vădesc deşărtăciunea pretenţiilor lor şi dreptatea cererilor noastre. 309 Eu, acum, sînt ocupat a organiza la Paris o societate filo-română, sub numirea de „Société franco-roumaine"2, care, având ramuri în toate alesele soţietăţii franţeze, va exersa o înruire [sic] favorabilă interesurilor noastre asupra opiniei publice şi chiar asupra lucrărilor ministeriale. Toţi jurnaliştii, o mare parte din senatori, mai mulţi generali, cari, cu toţii vor fi mulţumiţi a contribui Ia renaşterea. unui neam şi la înfiinţarea unui stat nou. Am trimis lui Rolla programul acelei soţietăţi. Adio, altădată ţi-oi scrie mai multe şi ţi-oi vorbi de malurile marii pe care le iubim amîndoi deopotrivă. Al d-tale frate, V. Alecsandri P.S. Prieteneşti închi[nă]ciuni din partea lui A. Canta- cuzin. Lui Brăescu asemine, atăt din parte-i, cît şi din par-te-mi. Adresa pe plic : Monsieur Constantin 'Hosetti Tezkano CÂTRE NICOLAE LUCHIAN 119 Paris, déc. 1ÎÎ57 Mon cher Loukian, Vous êtes un grand paresseux. Je vous ai écrit il y a passablement longtemps au sujet de choses qui m’intéressait beaucoup et vous ne m’avez pas encore répondu. Je ne pense pas pourtant que vos occupations, quoique nombreuses, ne vous laissent pas un peu de temps pour me donner les nouvelles que je vous ai demandées. 310 A mon départ Pfauline]1 était indisposée. Comment va-t-elle en ce moment ? Avez-vous eu la bonté de lui venir en aide en lui avançant l’argent nécessaire au rétablissement de sa santé ? Allez-vous quelquefois la voir et lui parler de ce dont nous sommes convenus ? Renseignez-moi de suite sur tous ces points, car je serais désolé que par négligence, la pauvre enfant se trouvât dans la gêne au moment où elle aurait besoins de tant de soins. Adieu, j’attends votre réponse avec une grande impatience. V. Alecsandri rue de Rivoli 172 * Paris, dec. 1857 Iubite Luchian, Eşti un'mare leneş. Ţi-am scris, este deja mult de atunci, despre lucruri care mă interesează foarte mult şi nu mi-ai răspuns încă. Totuşi nu cred că ocupaţiile dumitale, cu toate că numeroase, nu îţi lasă un pic de timp pentru a-mi da veştile pe care ţi le-am cerut. La plecarea mea PJaulina]1 nu se simţea bine. Cum se simte ea acum ? Ai avut bunătatea să-i vii în ajutor dîndu-i banii necesari restabilirii sănătăţii sale ? Te duci să o vezi cîteodată şi să-i vorbeşti despre ceea ce ne^am înţeles ? Lămureşte-mă repede asupra acestor puncte, căci aş fi nefericit ca, din neglijenţă, biata copilă să se găsească în lipsă în momentul în care va avea nevoie de atîtea îngrijiri. Adio, aştept răspunsul dumitale cu o mare grabă. V. Alecsandri rue de Rivoli 172 Pe verso, însemnare probabil de mîna lui Luchian : „primit 5 decembrie 1857“. 311 CĂTRE ION BÀLÀCEANU 120 Paris, 31 janv. 1858 Mon cher Balaciano, Je t’écris deux mots pour t’avertir que je viens de mettre à la poste un nouvel ouvrage roumain, qui vient de sortir à peine de sous presse. C’est un voyage de D. Ralleto1 a Constantinople, à travers la Valachie et la Bulgarie. Il contient de bonnes choses. Tu le trouveras poste restante. Comment vas-tu avec ta petite famille ? Nous allons passablement par ici. La grippe sévit sur toute la ligne. Tout à toi, Alecsandri J’ai envoyé à Mr Ruscalla2 un exemplaire de l’ouvrage de Ralleto. Paris, 31 ian. 1858 Iubite Bălăceanu, Iţi scriu două cuvinte pentru a te anunţa că am pus la poştă o nouă lucrare românească, care abia a ieşit de sub presă. Este o călătorie a lui D. Ralet1 la Constantinopole, prin Valahia şi Bulgaria. Conţine lucruri bune. Ai ¡să o găseşti post-restant. Ce faci tu şi mica ta familie ? Pe aici ne merge destul de bine. Gripa bîntuie peste tot. Al tău, Alecsandri Am trimis d-lui Ruscalla2 un exemplar din lucrarea lui Ralet. 312 CATRE NICOLAE LUCHIAN 121 Paris, 16 février 1858 Mon cher Loukian, je viens de recevoir votre lettre et je vous remercie de tout ce que vous avez fait pour moi. Â mon retour à Jassi, c’est à dire, dans les premiers jours de mai, je vous remettrai les 200 ducats que vous avez avancés pour mon compte. Le dernier service que j’ai à vous dê-mander au sujet de P[auline] 1 c’est d’aller la trouver seule et de lui dire de ma part que j’ai été fort surpris et péniblement affecté des scènes qu’elle et sa tante ont faites, des cris qu’elles ont jetés et des reproches qu’elles ont proférés lorsque vous leurs avez annoncé mon intention de passer l’hiver à l’étranger et mon projet de mariage. J’ai toujours connue T[auline] comme une personne raisonable et j’ai cru qu’elle était assez mon amie pour m’épargner des désagréments. J’étais donc fondé de croire qu’elle comprenait parfaitement la nature des relations qui ont existé entre nous. Rien n’a pu l’autoriser à leurs prêter un caractère sérieux, car, il n’y a jamais eu àucun engagement de ma part. De quoi se plaint-on ? N’ai-je pas été bon et délicat envers elle ? L’ai je bercée d’espérances irréalisables ? Lui ai-je fait des promesses fausses ? Non. Dès le premier jour de notre liaison elle a accepté sa position, franchement, position d’une femme ayant un amant qui ne la laisse manquer de rien. Pourquoi donc ne continue-t-elle pas à se montrer gentille et raisonnable comme par le passé, pourquoi se livre-t-elle à des rêves qu’ elle sak impossibles et pourquoi suit-elle des conseils qui peuvent lui faire du tort à mes yeux ? Autant je suis bon et généreux envers les personnes qui le méritent, autant je deviens indifférent et je m’éloigne de celles qui manquent de délicatesse à mon égard. Je conseille donc à P[auline] de rester avec moi dans les termes de la bonne amitié et de se rappeler ce que j’ai été pour elle dans le passé, si elle tient à ce que je sois encore à l’avenir. Mon intention est de me marier 2, et le plus prochainement possible. Vous pouvez l’annoncer et même dire que je suis fiancé. Il faut régler les choses et couper court a toute illusion chimérique de sa part. Voilà ce qui vous 313 1 reste encore à faire, mon cher Loukian ; c’est le dernier acte et vous savez que c’est toujours celui qui demande le plus de talent, d’esprit et de vigueur. Je suis enchanté d’apprendre que le théâtre fait de bonnes affaires et que mon répertoire continue à être en vogue. Je verrai à arranger quelque chose pour le bénéfice de Ga-brielle 3. En attendant portez-vous bien et bonne chance. Tout à vous, Alecsandri Je m.’étonne que vous n’ayez pas encore reçu la collection des pièces françaises que je vous ai envoyées par A. Cantacuzène 4, ou par Nico Canta, je ne sais au juste lequel. Adressez-vous à ces Mrs. Je vous abonnerai aujourd’hui même à l’Illustration. L’abonnement comptera -du 1-er janvier 1858. Paris, 16 februarie 1858 Iubite Luchian, Tocmai am primit scrisoarea d'umitale şi îţi mulţumesc de tot ceea ce ai făcut pentru mine. La întoarcerea mea la Iaşi, adică prin primele zile ale lui mai, îţi voi restitui cei 200 ducaţi pe care i-ai avansat în contul meu. Ultimul serviciu pe care am să ţi-1 cer în privinţa Pfaulinei]1 este de a te duce să o găseşti singură şi să-i spui din partea mea că am fost foarte mirat şi nemulţumit de scenele pe care le-au făcut, ea şi mătuşa ei, de strigătele pe care le-au scos şi de învinuirile pe care le-au adus atunci cînd dumneata le-ai anunţat hotărîrea mea de a petrece iarna în străinătate şi proiectul de a mă căsători. Am cunoscut întotdeauna pe P[aulina] ca pe o persoană cu judecată şi am crezut că îmi era destul de prietenă pentru a mă scuti de neplăceri. Eram deci îndreptăţit să cred că înţelegea foarte bine natura legăturilor care au existat între noi. Nimic nu a putut-o îndreptăţi să le acorde un caract&r serios, căci niciodată nu mi-am luat vreun angajament. De ce se plînge ?-Nu am fost bun şi delicat cu ea? Am legănat-o cu speranţe de 314 neîndeplinit ? I-am făcut făgăduieli neadevărate ? Nu. Din prima zi a legăturii noastre ea. şi-a acceptat situaţia, cinstit, situaţia unei femei avînd un amant care se îngrijeşte să nu-i lipsească nimic. Pentru ce deci nu continuă 'să se arate drăguţă şi cu judecată ca în trecut, pentru ce se dedă ea la visuri pe care le ştie de neîmplinit şi pentru ce urmează sfaturi care pot să-i dăuneze în ochii mei ? Pe cît sînt de bun şi de generos faţă de persoane care o merită, pe atît devin indiferent şi mă îndepărtez de cele care sînt lipsite de delicateţe faţă de mine. O sfătuiesc deci pe Pfaulina] să rămînă în termeni buni de prietenie cu mine şi să-şi aducă aminte de ceea ce am fost pentru ea în trecut, dacă ţine ca să mai fiu încă şi în viitor. Gîndul meu este să mă căsătoresc2, şi cît mai curînd. Poţi să o anunţi şi chiar să-i spui că sînt logodit. Trebuie lămurite lucrurile şi să se reteze scurt orice iluzie neîntemeiată din partea sa. Iată ce-ţi mai rămâne să faci, dragă Luchian, este ultimul act şi ştii că este întotdeauna acela care cere cel mai mult talent, spirit şi vigoare. Sînt îneîntat aflînd că teatrul face afaceri bune şi că repertoriul meu continuă să fie la modă. Voi încerca să aranjez ceva pentru beneficiul Gabrielei 3. Pînă atunci să fii sănătos şi mult noroc. Al dumitale, Alecsandri Mă mir că nu ai primit încă colecţia de piese franţuzeşti pe care ţi-am trimis-o prin A. Cantacuzino4 sau prin Nicu Canta, nu ştiu bine care. Adresează-te acestor domni. Am să te abonez chiar astăzi la l’Illustration. Abonamentul va fi socotit de la 1 ianuarie 1858. CĂTRE COSTACHE NEGRUZZI 122 Paris, 30 mars 1858 Mon cher Negruzzi, Les Roumains ont à Turin un chaud défenseur de leurs intérêts, dans la personne de Mr Vegezzi Ruscalla1, rédac- 315 teur du Monde littéraire. Cet estimable confrère en littérature s’occupe activement de faire connaître à l’Italie les illustrations de nos pays et c’est dans ce but que je lui ai envoyé, il y a quinze jours votre ouvrage accompagné d’une notice biographique. Mr Vegezzi-Ruscalla en a profité pour écrire l’article ci joint. Lisez-le et ne manquez de lui remercier dans une lettre en langue roumaine, car vous avez à faire à un philoroumain qui connaît bien notre idiome. Sur ce je prie Dieu qu’il vous ait en sa sainte et digne garde. Tout à vous, Alecsandri Paris, 30 martie 1853 Iubite Negruzzi, Românii au la Turin un călduros apărător al intereselor lor, în persoana d-lui Vegezzi Rusaalla1, redactorul lui Mondv littéraire. Acest stimat confrate în literatură se ocupă activ pentru a face cunoscute în Italia personalităţile din ţările noastre şi, în acest scop, i-am trimis, acum cincisprezece zile, lucrarea dumitale însoţită de o notiţă biografică. Dl. Vegezzi-Ruscalla s-a folosit de ea pentru a scrie alăturatul articol. Citeşte-1 şi nu uita să-i mulţumeşti într-o scrisoare în limba română, căci ai de-a face cu un filoromân care cunoaşte bine graiul nostru. Cu aceasta, rog pe Dumnezeu să te aibă în sfînta şi înalte sa pază. Al dumitale, Alecsandri 316 CĂTRE TON BÀLÀCEANU 123 15 mai 1858 Pa.-is Mon cher Balaciano, Je suis bien en retard avec toi, mais je suis puni de mon mutisme par une éruption à la peau, que la Faculté appelle „Zona“ et qui depuis plusieurs jours me fait souffrir le martyre. Je ne puis me coucher sur aucun côté sans voir trente-six mille, millions de chandelles... et moi, qui ne les aime pas !... Que ne suis-je Cosaque... je serais si heureux ! Les Conférences1 vont enfin s’ouvrir ! Je ne sais pourquoi j’attends cet événement comme un condamné à mort attend l’heure de son exécution. C’est peut-être l’effet du „Zona“. Et ton ouvrage2 où en est-il ? J’attends un exemplaire avec toute l’impatience d’un gourmet avide de bonnes choses. Ne me soumets pas plus longtemps au supplice de Tantale. J’en ai assez de mon autre supplice ! Adieu, j'ai si mal au côté, que je ne peux plus continuer. Ton ami, Alecsandri 15 mai 1858, Paris, Iubite Bălăceanu, îţi răspund cu mare întîrziere, dar sînt pedepsit de tăcerea mea printr-o erupţie a pielei, pe care Facultatea o numeşte „Zona“ şi care de mai multe zile mă face să sufăr martiriul. Nu mă pot culca pe nici o parte fără să văd treizeci şi şase de mii, milioane de luminări... şi eu, care nu le pot suferi !... De ce nu sînt cazac... aş fi aşa de fericit! Conferinţele1 se vor deschide în sfîrşit ! Nu ştiu de ce aştept acest eveniment aşa cum un condamnat la moarte aşteaptă ora execuţiei. Este poate efectul „Zonei“. 317 Şi lucrarea2 ta în ce stadiu se găseşte ? Aştept un exemplar cu toată nerăbdarea unui cunoscător dornic de lucruri bune. Nu mă supune prea mult supliciului lui Tantal. îmi este de ajuns celălalt supliciu ! Adio, aşa de rău mă doare într-o parte, că nu mai pot continua. Prietenul tău, Alecsandri CĂTRE DEPARTAMENTUL DÎN LĂUNTiRU 124 12 sept. 1858 Onorat Departament din Lăuntru La invitarea ce mi s-au făcut de către acest onorat departament spre a regula înfiinţarea unei şcoli săteşti pe moşia mea Mirceşti din ţînutul Romanului, am onor a răspunde că, dacă împrejurările nu m-au iertat nici acum a realiza dorinţa ce am avut necontenit de a întemeia asemine şcoală la Mirceşti, hotărîrea mea este ca în vara viitoare negrişit să o înfiinţez pe planul ce mi s-au împărtăşit de Departamentul Instrucţii Publice.. Totodată, ieu îndrăzneala a observa onoratului Minister din Lăuntru că numai înfiinţarea de tîrg este legată cu condiţia zidirei de şcoală pe Mirceşti, iar cu hrisovul ce încuviinţează 12 iarmaroace pe an la acea moşie nu cuprinde nicidecum asemine condiţie. B. Alecsandri 318 CĂTRE EDOUARD GRENIER 125 1 oct. 1858, Jassi Votre lettre de Venise m’a doucement ému, cher Grenier, elle a réveillé en moi l’essaim des souvenirs, chères abeilles dorées qui bourdonnent si agréablement dans mon cceur toutes les fois qu’on les reveille ! Vous avez donc réalisé le rêve que vous aviez tant caressé, celui d’aller vous bercer en gondole sur les lagunes de Venise ; vous avez enfin vu cette merveille de l’Adriatiques qui laisse de si fortes impressions à l’âme des poètes. Ne sentez-vous pas, après ce voyage, que vos forces sont doublées, que votre imagination a pris de plus vastes ailes pour parcourir le royaume du bleu ? Chantez donc, cher poète, tant que vous avez encore devant les yeux le magnifique panorama de Venise avec ses canaux, ses palais, ses gondoliers, ses porteuses d’eau et surtout avec ce non so chè de mystérieux qui attache et qui inspire les chanteurs. Vous avez vu, sans doute, les porteuses d’eau qui vont chaque jour remplir leurs seaux de cuivre au puits du palais des doges ? Quand j étais a Venise i, mon gondolier, Toni, m a raconte la legende suivante . Du temps de je ne sais plus quel doge, l’une de ces jeunes filles, la plus jolie (cela va sans dire), se rendit un matin dans la cour du palais ducal pour puiser de l’eau. Pendant qu’elle était penchée ¡sur la margelle du puit et qu’elle regardait en souriant son image flotter à la surface de l’eau, le fils du doge, accoudé à l’une des fenêtres du palais, admira la taille gracieuse de la jeune fille. Il aperçut un instant après sa figure dorée par le soleil et s’infiamo d’amore. Immédiatement il chercha à s’en faire aimer et à la séduire, mais la charmante enfant résista bravement à toutes miroiteries de l’amour patricien du duc. Elle aimait, de son côté, Nello, le plus brave gondolier de Venise, le chanteur le plus célèbre des lagunes et de la riva dei Schiavoni. Pendant ce temps, la guerre éclata entre les Vénitiens et les Turcs. Le fils du doge partit avec les galères de la République, remporta une victoire signalée sur la flotte ennemie aux environs 319 de Chypre et revint à . Venise pour recevoir les grands honneurs qui l’attendaient. Le doge, son père, lui demanda, au nom de la République, quelle faveur il désirait pour prix de ses services. Il n’exigea que le droit d’élever jusqu’à lui une fille du peuple. La demande fut accordée et le mariage du jeune héros vénitien avec la jolie porteuse d’eau fut publié à haute voix sur les canaux et sur les places de Venise. Quelques jours après, il fut célébré dans l’église Saint-Marc et, au sortir de la cérémonie, les. nobles époux montèrent en gondole pour aller prendre part à la course de Santa Martha. Cette course a lieu hors du canal de 'la Giudeca, en pleine mer. Or, il arriva que la gondole du duc, lancée à toute vitesse, fut brusquement coupée et coulée à fond par une autre gondole. Vous devinez sans doute que celle-ci était conduite par Nello. N. B. C’est depuis ce triste accident que les gondoles vénitiennes sont peintes en noir. Voilà ma légende, cher Grenier, faites-en votre profit, si vous la trouvez intéressante et digne d’un petit poème. 2 Et maintenant, parlons affaires politiques et autres. Mon mariage est remis au printemps pour cause de préoccupations politiques. La lutte qui va s’engager bientôt chez nous sera très violente. Le parti, intelligent et désintéressé, a ses vues sur Negri. 3 Adieu, cher ami, je regrette que vous n’ayez pas poussé votre excursion jusque chez nous. Vous aimez la Moldavie, mais on vous y aime aussi beaucoup, et toutes vos connaissances et amis me chargent pour vous des meilleures amitiés. Tout à vous, Alecsandri 1 oct. 1858, Iaşi Scrisoarea d-tale din Veneţia m-a impresionat plăcut, dragă Grenier, ea a trezit în mine un roi de amintiri, dragi albine aurite, care zumzăie atît de plăcut în inima mea, ori de cîte ori sînt 320 trezite. Ai realizat deci visai pe care l-ai nutrit atîta, acela de a te duce să te legeni în gondolă pe lagunele Veneţiei ; ai văzut, în sfîrşit, această minune a Adriaticei care Iasă atît de puternice impresii asupra sufletului poeţilor. Nu simţi oare, după această călătorie, că puterile dumitale sînt îndoite, că imaginaţia a prins aripi mai întinse, ca să străbată împărăţia albastră a apelor ? Cîntă deci, poete drag, atît cît ai încă în faţa ochilor măreaţa panoramă a Veneţiei, cu canalele sale, cu palatele sale, cu gondolierii săi, cu femeile care cară apă şi mai ales cu acel nu ştiu ce * misterios, care leagă şi inspiră pe cîntăreţi. Ai văzut, fără îndoială, pe aducătoarele de apă care se duc în fiecare zi să-şi umple căldările de aramă la puţul palatului dogilor ? Oînd eram la Veneţia1, gondolierul meu, Toni, mi-a povestit legenda ui-mătoare : In timpul nu mai ştiu cărui doge, una din aceste tinere fete, cea mai frumoasă (aceasta-i de la sine înţeles) se duse într-o dimineaţă în curtea palatului ducal pentru ca să ia apă. în timp ce ea era aplecată pe marginea puţului şi privea surîzînd imaginea sa plutind la suprafaţa apei, fiul dogelui, rezemat de una din ferestrele palatului, admiră talia graţioasă a tinerei fete. El zări o clipă după aceea figura sa aurită de soare şi se aprinde de dragoste **. Imediat caută să se facă iubit şi să o seducă, dar fermecătoarea copilă rezistă curajos tuturor amăgirilor de dragoste patriciană a ducelui. Ea iubea, la rîndul său, pe Nello, cel mai brav gondolier al Veneţiei, cîntăreţul cel mai celebru al lagunelor şi de la riva clei Schiavoni. în acest timp, izbucni războiul între veneţieni şi turci. Fiul dogelui plecă cu galerele Republicii, obţinu o victorie vestită asupra flotei duşmane în împrejurimile Ciprului şi reveni la Veneţia, pentru a primi marile onoruri care îl aşteptau. . Dogele, tatăl său, îl întrebă, în numele Republicii, ce favoare dorea ca preţ al serviciilor sale. El nu pretinse decît dreptul de a ridica pînă la el o fată din popor. Cererea îi fu acordată şi căsătoria tînărului erou veneţian cu frumoasa fată care căra apă a fost strigată cu voce tare pe canale şi pe pieţele Veneţiei. Cîteva zile după aceea, ea a fost celebrată în biserica San-Marco şi, la ieşirea de la ceremonie nobilii soţi se urcară în gondolă pentru ca să ia parte la cursa Santa Martha. Această cursă are loc în afara canalului Giudeca, în plină mare. Dar, se întîmplă că, gondola ducelui, pornită cu *’** în original, în limba italiană. 321 toată viteza, fu brusc tăiată şi scufundată de o altă gondolă. Ghiceşti fără îndoială că aceasta era condusă de Nello. N. B. De la acest trist accident gondolele veneţiene sînt vopsite în negru. Iată legenda mea, dragă Grenier, profită de ea,, dacă o găseşti interesantă şi demnă de un mic poem.2 Şi acum, să vorbim despre afaceri politice şi altele. Căsătoria mea s-a amînât pentru primăvară din cauza preocupărilor politice. Lupta care va începe în curînd la noi va fi foarte violentă. Partidul, inteligent şi dezinteresat, îşi îndreaptă privirile către Negri.3 Adio, dragă prietene, regret că n-ai împins excursia ta pînă la noi. Iubeşti Moldova, dar şi aici eşti de asemenea iubit, şi toate cunoştinţele şi prietenii mă însărcinează pentru dumneata cu cele mai bune amiciţii. Al dumitale, Alecsandri CĂTRE DIM. A. STURDZA 126 [Iaşi, p. 23 octombrie / 4 noiembrie 1858]1 Mon cher Mititza, Voici la traduction française du Règlement de la Chambre.2 Faites en l’usage que vous croirez convenable. Adieu, Alecsandri [Iaşi, p. 23 octombrie / 4 noiembrie 1858]1 Iubite Mitiţă, Iată traducerea franceză a Regulamentului Camerei2. Fo-loseşte-o cum vei crede de cuviinţă. Adio, Alecsandri 322 CĂTRE AGENŢIA AUSTRIACĂ 127 Copie de la note adressée par le Secrétariat d’État à l’hon. Agence et Consulat général de S. M. Impie, et Royale Apostolique en date du 31 octobre / 12 novembre 1858" sous No 5098 Plusieurs Israélites indigènes auxqueles des passeports ont été délivrés par le Secrétariat d’Etat pour se rendre en Autriche, viennent de porter à la connaissance du soussigné, par leur requête collective, en date d’aujourd’hui, que l’honorable Agence et Consulat général aurait refusé d’apposer son visa à ces passeports. En signalant cette plainte à l’hon. Agence Impie et Royale, le soussigné 1 a l’honneur de la prier de vouloir bien lui communiquer les raisons qui auraient déterminé de sa part l’adoption d’une mesure qui tiet en souffrence les intérêts des individus munis des passeports susmentionnés, serait elle l’effet de réclamations existantes à leur charge ou bien celui de quelque irrégularité que l’honorable Agence et Consulat Général aurait remarqué dans la forme de ces passeports ?2 Dans l’un ou l’autre cas, le soussigné est fondé à -espérer que l’hon. Agence Impie et Rie voudra bien à éclairer au plus tôt le Secrétariat sur cette question attendu que tout re- tard pourrait devenir préjudiciable aux personnes intéresses à faire usage des passeports dont elles se trouvent en possession. Le soussigné profite de cette occasion pour renouveler à Monsieur l’Agent et Consul Général l’assurance de sa considération la plus distinguée. Le Secrétaire d’Etat, V. Alecsandri Copia notei adresate de Secretariatul de Stat on. Agentii si Consulat général al m.s. imp. çi regale apostolice eu data de : 31 octombrie/12 noiembrie 1858 sub nr. 5098. 323 Mai mulţi israeliţi indigeni cărora le-au fost eliberate paşapoarte de către Secretariatul de Stat pentru a merge în Austria, au venit să aducă la cunoştinţă subsemnatului, prin cererea lor colectivă, cu data de astăzi, că onorabila Agenţie şi Consulat general ar fi refuzat să-şi pună viza pe aceste paşapoarte. Senmalînd această plîngere onorab. Agenţii imp. şi reg., subsemnatul1 are cinstea să o roage să binevoiască a-i comunica motivele care au îndreptăţit, din partea sa, adoptavea unei măsuri care face să sufere interesele persoanelor deţinătoare ale paşapoartelor sus-menţionate ; se datoreşte cumva unor reclamaţii împotriva lor, sau unor nereguli pe care onorabila Agenţie şi Consulat general le-ar fi băgat de seamă în forma acestor paşapoarte ? 2 într-un caz s^u în altul, subsemnatul este îndreptăţit să nădăjduiască că on. Agenţie imp. şi reg. va binevoi să lămurească cît mai curînd Secretariatul asupra acestei chestiuni, înţeles fiind că orice întîrziere ar putea deveni păgubitoare persoanelor interesate să se folosească de paşapoartele în a căror posesie se găsesc. Subsemnatul mă folosesc de acesta împrejurare pentru a reînnoi domnului agent şi consul general asigurarea consideraţiei sale celei mai distinse. Secretar de stat, V. Alecsandri 128 Communication du Secrétariat d’Etat à l’Agence Impie et Rie d’Autriche, en date du 2 novembre [s.v.] 1858 sous No. 5129 Le soussigné a reçu la réponse de l’honorable Agence Impie et Rie, en date du 12 novembre, portant la déclaration formelle de refuser son visa aux passeports délivres par le 324 gouvernement local et munis de l’épigraphe de Principautés Unies de Moldavie et de Valachie 1. Le soussigné a l’honneur d’observer à l’honorable Agence Impi et Rie que la dénomination de Principautés Unies est acquise à la Moldavie et à la Valachie de par la Convention laquelle est en vigueur dans le pays du jour même de sa promulgation. Que cette dénomination a été reconnue juste et applicable aux Principautés par les représentants des sept Puissances, qui leur ont octroyé cette convention et au nombre desquels figure aussi celui de Sa Majesté l’empereur d’Autriche. Que la Convention est un acte diplomatique européen qui définit nettement les droits des Principautés et qui oblige également au respect le plus absolue et les habitants de ces Principautés, et les agents des Augustes Souverains qui l’ont ratifiée. Quel que soit donc le caractère qu’on prête à la dénomination de Principautés Unies, elle appartient désormais à la Moldavie et à la Valachie comme un, droit acquis et à ce titre, le gouvernement local pénétré des intentions généreuses du Congrès de Paris croirait manquer aux Augustes Souverains signataires de ce traité et commettre par là un acte de lèse Majesté, s’il n’adoptait immédiatement une dénomination aussi importante que légale. Telles sont les considérations qui ont engagé le gouvernement à faire apposer sur tous ses papiers officiels un titre qui se trouve stipulé dans le 1-er article de la Convention, comme un symbole de paix propre à satisfaire tous les partis et à calmer les agitations politiques produites par les derniers événements. En conséquence, le soussigné regrette non sans raison de voir l’honorable Agence Impie et Rie décidée à ne point reconnaître la validité d’un droit accordé à la Moldavie par Sa Majesté l’Empereur d’Autriche elle-même, et il déclare ici que le gouvernement local, en vertu de l’art. II de la Convention, qui sanctionne l’autonomie de Principautés, croit de son devoir et de sa dignité de maintenir la dénomination de Principautés Unies sur tous ses actes officiels, documents, passeports etc. Avant de terminer, le soussigné, désireux de conserver la plus complète harmonie entre l’honorable Agence Impie 325 et Rie et le gouvernement local, vien plaider encore une fols en faveur d'es personnes qui attendent le visa de l’Agence. Ces personnes pourraient éprouver des torts considérables par suite des entraves qui les retiennent sur place, et si plus tard des réclamations de dommages et intérêts venaient à surgir, ces réclamations .devront retomber, comme de juste, à la charge de l’honorable Agence, et nullement à celle du gouvernement local, celui-ci ayant fait délivrer sans difficulté des passeports en bonne et due forme et s’étant placé ainsi à l’abri de toute responsabilité. Dans l’espoir que l’honorable Agence raviendra sur une décision qui porte en elle-même lp germe de complications fâcheuses, le soussigné prie Monsieur l’agent d’agréer etc. V. Alecsandri * 1858 Comunicarea Secretariatului de Stat către Agenţia imp. şi reg. a Austriei, cu data de 2 noiembrie [s.v.] 1858 sub nr. 5129. Subscrisul a primit răspunsul onorabilei Agenţii imp. şi reg. cu data de 12 noiembrie, aducînd declaraţia sa formală de a refuza viza sa pe paşapoartele eliberate de guvernul local şi purtînd antetul de Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti !. Subsemnatul are onoarea de a atrage atenţia onorabilei Agenţii imp. şi reg. că denumirea de Principatele Unite este eîştigată de Moldova şi de Ţara Românească prin Convenţia care' este în vigoare în ţară din ziua chiar a promulgării ei. Că . această denumire a fost recunoscută îndreptăţită şi aplicabilă Principatelor Unite de către reprezentanţii celor şapte Puteri, care le-au stabilit această convenţie, şi în numărul cărora figurează de asemenea acela al majestăţii-sale împăratul Austriei. Semnătura şi anul sînt adăugate de altă mînă decît cea a copistului. 326 Că Convenţia este un act diplomatic european care defineşte clar drepturile Principatelor şi care obligă de asemenea la respectul cel mai absolut şi pe locuitorii acestor Principate, şi pe agenţii auguştilor suverani care au ratificat-o. Oricare ar fi deci caracterul pe care l-ai da denumirii de Principate Unite, ea aparţine de acum înainte Moldovei şi Ţării Româneşti ca un drept cîştigat şi cu acest titlu, guvernul local pătruns de intenţiile generoase ale Congresului din Paris ar socoti că greşeşte faţă de auguştii suverani semnatari ai acestui tratat şi că comite prin aceasta un act de les-majestate dacă nu ar adopta numaidecît o denumire tot atît de importantă cit de legală. Acestea sînt consideraţiile care au îndemnat guvernul să aplice pe toate hîrtiile sale oficiale un titlu care se găseşte stipulat. în primul articol al Convenţiei, ca un simbol de pace menit să mulţumească toate părţile şi să liniştească agitaţiile politice produse de ultimele evenimente. In consecinţă, subsemnatul regretă, nu fără dreptate, vă-zînd onorabila Agenţie imp. şi reg. hotărîtă să nu recunoască validitatea unui drept acordat. Moldovei de către chiar maje-statea-sa împăratul Austriei, şi declară aici că guvernul local, în virtutea art. II al Convenţiei, care sancţionează autonomia Principatelor, crede de datoria sa şi de demnitatea sa să menţină denumirea de Principate Unite pe toate actele sale oficiale, documente, paşapoarte etc. înainte de a termina, subsemnatul, dornic de a păstra întreaga înţelegere între onorabila Agenţie imp. şi reg. şi guvernul loca], vine să pledeze încă o dată în favoarea persoanelor care aşteaptă viza Agenţiei. Aceste persoane ar putea să aibă neplăceri destul de mari de pe urma piedicilor care îi reţin pe loc, şi dacă, mai tîrziu, ar apărea reclamaţii de daune şi interese, aceste reclamaţii vor trebui să cadă, de drept, în sarcina onorabilei Agenţii şi nicidecum în aceea a guvernului local, acesta eliberînd fără dificultate paşapoartele în forma lor corectă şi plasîndu-se astfel la adăpost de orice responsabilitate. în nădejdea că onorabila Agenţie va reveni asupra unei decizii care poartă în ea însăşi germenul unor complicaţii supărătoare, subsemnatul roagă pe domnul agent să primească etc., etc. V. Alecsandri 18 5 8 327 129 Communication du Secrétariat d’Etat adressée a l’Agence Impie et Rie d’Autriche, en date de 5/17 novbre 1858 sous . No 5180 Le Secrétariat1 a l’honneur de transmettre, ci-joint, à l'honorable Agence Impie et Rie [la] traduction de deux requêtes qui lui ont été présentées par quelques personnes, munies de passeports moldaves, auxquels l’honorable Agence Ile et Rie a refusé d’apposer son visa, sans autre raison, que celle qu’elle croit devoir tirer de l’épigraphe placée en tête de ces documents. Malgré les objections soulevées par l’honorable Agence et Consulat général contre l’emploi de cette épigraphe, le Secrétariat ne peut opposer une fin de non recevoir aux de- mandes articulées dans les requêtes, précitées, demandes dont il reconnaît la légitimité ; en conséquence, il se trouve dans l’obligation de les recommander à l’honorable Agence Ile et Rle,_ et décline toute responsabilité pour le cas où celle-ci persisterait dans un refus dont les conséquences pourraient devenir éventuellement préjudiciables aux pétitionnaires. Le soussigné saisit cette occasion pour renouveler à Monsieur l’Agent et Consul Général l’assurance de sa considération la plus distinguée. Signé/Le Secrétaire d’Etat V. Alecsandri * 1858 Comunicarea Secretariatului de Stat adresată Agenţiei imp. şi reg. a Austriei, cu data de 5/17 noiemb. 1858 No. 5180 Secretariatul1 are onoarea de a transmite aici, alăturat, onorabilei Agenţii imp. şi reg. traducerea a două plîngeri care Semnătura şi anul sînt adăugate de altă mînă decît cea a copistului. 328^ i-au fost prezentate de cîteva persoane, posesoare de paşapoarte moldoveneşti, pe care onorabila Agenţie imp. şi reg. a refuzat să îşi pună viza sa, fără alt motiv decît acela, de care crede că trebuie să ţină seamă, al antetului acestor documente. Cu toate obiecţiile ridicate de onorabila Agenţie şi Consulat general împotriva folosirii acestui antet, Secretariatul nu poate să nu ţină seama de cererile din plîngerile mai înainte citate, cereri a căror legalitate o recunoaşte ; în consecinţă el se vede obligat să le recomande onorabilei Agenţii imp. şi reg., şi îşi declină orice responsabilitate pentru cazul în care aceasta ar persista într-un refuz >ale cărui consecinţe ar putea deveni poate păgubitoare petiţionarilor. Subsemnatul profită de această ocazie pentru a reînnoi domnului agent şi consul general asigurarea consideraţiei sale celei mai distinse. Semnat / secretar de stat, V. Alecsandri 3 8 5 8 CÂTRE ION FOTIADE 130 Service de Gouvernement N. 5178 Jassi, 5/17 novembre 1858 Monsieur le Hetman Jean Photiades1 à Constantinople . La Convention du 19 août ayant été promulguée et la çaïmacamie installée le 19/31 octobre dernier, vous êtes informé qu’en vertu de l’art. 9 de la Convention vos fonctions de Kapou-Kehaya à Constantinople oiit cessé dès la date du 19/31 octobre, précitée. 329 Les émoluments attachés à votre charge s'arrêtant à la date ci-dessus, vous êtes invité jusqu’à nouvel avis de garder par devers vous, sous inventaire, tous papiers et actes, concernant les fonctions qui vous étaient confiées. Le Secrétaire d.’£tat, B. Alecsandrï Serviciul guvernului Nr. 5178 Iaşi, 5/17 noiembrie 185S Domnul hatman Ion Fotiade1 la Constantinopoi Convenţia din 19 august fiind promulgată şi Căimăcămia instalată în 19/31 octombrie trecut, sînteţi informat că, în vi--tutea articolului 9 al Convenţiei, funcţiile dumneavoastră de capuchehaie la Constantinopoi au încetat de la această dată de 19/31 octombrie, mai înainte citată. Drepturile băneşti cuvenite sarcinii dumneavoastră încetînd la data de mai sus sînteţi invitat, pînă la o nouă înştiinţare, să păstraţi la ¡dumneavoastră, sub inventar, toate hîrtiile şi actele privind funcţiile care vă erau încredinţate. Secretar de stat, V. Alecsandrï CÀTRE AGENŢIA AUSTRIACĂ 131 7 9bre 185S En prenant connaissance de la note de l’honorable Agent 6 Ile et Rie, en date du... novembre, le soussigné a été heureux d’y trouver l’assurence des sentiments de' conciliation 330 qui animent personnellement Mr l’Agent d’Autriche à l’égard des rapports entre les deux gouvernements. Il y a été d’autant plus sensible qu’il avait été presque autorisé de penser un instant, à l’éventualité d’une rupture aussi regretable qu’intempestive. En effet, comment expliquer le refus de l’honorable Agence de viser les passeports et d’accepter les pièces officielles du gouvert. local, portant l’épigraphe de Principautés Unies, lorsqu’il est aujourd'hui de notoriété publique que tous les actes de la Caïmakamie sont munis de cette épigraphe ? Comment expliquer également une décision qui est de nature à établire une sorte de blocus sur toute la ligne frontière de l’Autriche, quand tous les autres agents des Puissances signataires du traité de Paris se sont empressés d’apposer leur visa sur les passeports moldaves, malgré ou peut-¿tre même à cause de l’épigraphe susmentionnée ? Refuser de recevoir les passeports officiels d’un gouvert, auprès du quel on est accrédité et créer des obstacles aux relations internationales des deux peuples limitrophes n’est-ce pas amener directement la cessation des rapports entre les deux gouvernements ? Le soussigné laisse cette appréciation à l’esprit éclairé et à la loyauté de Mr l’agent pour répondre aux autres parties de la note du 13 nov. [s.n.], il a l’honneur d’observer que * pour définir nettement la nouvelle phase politique dans laquelle les Principautés viennent d’entrer, la Convention les a constituées sous la dénomination de Principautés Unies. C’est là un fait averré, irrévocable et qui. rentre dans les domaines si puissant des faites accomplies. Comme tel, on est tenu de l’accepter ou de la subir de bonne grâce. Le gouvernement local est responsable envers les Puis-sences signataires du traité de Paris de la stricte application de la Convention du 7/19 août. Il est tenu de la respecter et de la faire respecter, et, puisque l’honorable Agence semble avoir des doutes sur le véritable sens du 1-er art. de * Urma un pasaj relativ la elementele din Convenţie care subliniau unirea celor două principate chiar sub domni diferiţi, pasaj anulat de V. Alecsandri, textul continuînd ca mai sus. 331 ^ cette Convention, le gouvernement se fera un devoir de soumettre cet incident diplomatique à qui de droit. En attendant, pour donner une nouvelle preuve de Tes--prit de modération qui l’anime, le gouvert. s’abstiendra d’user de représailles à l’égard des passeports délivrés par l'Agence,, ainsi qu’il en aurait le droit, mais il décline toute responsabilité au sujet des réclamations qui se sont déjà produites par suite de la mesure prise par l’honorable Agence, et dont le soussigné lui a communiqué copie. Le soussigné profite de cette occasion... V. Alecsandri * 1858 7 noiembrie 1858 Luînd cunoştinţă de nota onorabilului agent1 imp. şi reg. cu data de... noiembrie, subsemnatul a fost fericit să găsească aici asigurarea sentimentelor de înţelegere care animă personal Pe agentul Austriei faţă de raporturile dintre cele două guverne. A fost cu atît mai sensibil cu cît a fost aproape autorizat să se gîndească o clipă la eventualitatea unei rupturi pe cît de regretabilă, pe atît de nepotrivită. în adevăr, cum să explici refuzul onorabilei Agenţii de a viza paşapoartele, şi de a accepta piesele oficiale ale guvernului local, purtînd antetul cu Principatele Unite, cînd este astăzi cunoscut public că toate actele Căimăcămiei sînt prevăzute cu acest antet. De asemenea, cum să explici o hotărîre care este făcută să stabilească un fel de blocus pe toată linia graniţei cu Austria, cînd toţi ceilalţi agenţi ai Paterilor semnatare ale tratatului de la Paris s-au grăbit să-şi pună viza pe paşapoartele moldoveneşti, cu tot şi poate tocmai din cauza antetului mai sas numit ? * Semnătura şi anul sînt adăugate de altă mînă decît cea a copistului. 332 A refuza să primeşti paşapoartele oficiale ale unui guvern pe lîngă care eşti acreditat şi să creezi piedici relaţiilor internaţionale a două popoare vecine nu însemnează a aduce de-a dreptul încetarea raporturilor dintre cele două guverne ? Subsemnatul lasă această apreciere spiritului luminat şi loaialităţii d-lui agent pentru a răspunde celorlalte părţi ale notei din 13 nov. [s.n.], are onoarea să observe că, pentru a defini clar noua fază politică în care au intrat acum Principatele, Convenţia le-a constituit sub denumirea de Principate Unite. Este acesta un fapt dovedit, irevocabil şi care intră în domeniul aşa de puternic al faptelor împlinite. Astfel eşti ţinut a-1 accepta sau a-1 suporta de bunăvoie. Guvernul local este răspunzător faţă de Puterile semnatare ale tratatului de la Paris pentru stricta aplicare a Convenţiei de la 7/19 august. Este obligat să o respecte şi să o facă respectată, şi, pentru că onorabila Agenţie pare să aibe îndoieli asupra adevăratului sens al primului articol din această Convenţie, guvernul îşi va face o datorie de a supune acest incident diplomatic celor în drept. Pînă atunci, pentru a da o nouă dovadă de spiritul de moderaţie care îl animă, guvernul se va abţine de a uza de îepresalii faţă de paşapoartele eliberate de Agenţie, aşa cum ar avea dreptul, dar îşi declină orice răspundere în legătură cu reclamaţii care s-au produs deja, ca urmare a măsurii luate de onorabila Agenţie, şi despre care subsemnatul a comunicat o copie. Subsemnatul profită de această ocazie... V. Alecsandri 1858 CÂTRE IANCU ALECSANDRI 132 Nov. 25 [s.n. 1858] Mon cher Jean,1 Tu dois être curieux de savoir ce qui se passe chez nous. Voici un sommaire historique des derniers événements que je 333 te charge de communiquer aux journaux et particulièrement à Léon Plée 2 et à Ubicini. Pendant les premiers dix jours de l’installation de la nouvelle Caïmakamie réglementaire, les trois membres de ce gouvernement perdirent un temps précieux à discuter sur les questions suivantes : 1 Si les Caïmakams devaient garder leurs portefeuilles de ministres ? Mrs Stourdza3 et Pano4 étaient pour la négative, mais Mr Catargi 5, mû par des velléités ambitieuses, par des arrière-pensées de dictature et conseillé par les Cos-tino Catargi «, Balanesco, l’Agence d’Autriche, ne consentit en aucune façon à lâcher son portefeuille. Il comptait, comme chef du ministère de l’Intérieur avoir la haute main sur les affaires et diriger les opérations électorales à sa guise en se servant des administrateurs nommés par Vogoridi comme d’instruments serviles. La question fut tranchée par l’exemple de la Valachie et, les consuls aidant, les Caïmacams gardèrent leurs portefeuilles. 2 La question d’admettre le principe de la majorité dans les travaux de la Caïmakamie. Après bien des luttes, ce principe fut admis et consacré par les signatures de trois Caïmakams. 3 La nomination d’un nouveau ministère. Grande résistance de la part de Catargi pour mon admission au ministère des Affaires étrangères. Enfin, victoire pour la majorité. Cette première phase passée au grand étonnement du pays, les choses commencèrent à prendre une meilleure allure. Le lendemain de ma nomination, je proposai au Conseil d’affranchir la presse qui, depuis deux ans, était suspendue par l’effet d’une simple lettre vizirielle. (Ci-joint tu trouveras mon référé au Conseil.) 7 Mes collègues, à l’unanimité, admettent ma proposition. Basile Stourza et Pano la confirment. Catargi la repousse ; mais, en vertu du principe de majorité adopté, la proposition est publiée et prend force de loi. Trois journaux politiques ont pris naissance depuis : l’Etoile du Danube, le Zimbrul et le Constitutionnel. Le surlendemain un office de la Caïmakamie vint charger le Conseil de préparer des instructions pour l’applica-' 334 xion de la loi électorale. Le Conseil nomma à cet effet une commission composée de Zizine 8, Doultchesco et moi. Deux jours après le travail fut prêt, approuvé par le Conseil, soumis aux Caïmakams, confirmé par eux et livré à la publicité ! (Ci-joint les instructions.) 9 À peine Mr Catargi eut-il signé ces instructions, que Zi--zine, A. Cousa et moi crûmes devoir interpeller les caïmakams sur leur inaction depuis 15 jours. Nous leur déclarâmes que nous avions répondu [à] leur appel, non pour diriger les travaux de nos départements, mais pour les aider dans un travail politique, pour les appuyer dans leur lutte contre les partis qui divisaient le pays. Que depuis 15 jours le pays se demandait que font les caïmakams ? Les employés nommés par Vogoridi étaient devenus les instruments serviles des Stourza, père et fils ; et le pays attend et demande leur destitution... etc. En un mot, nous déclarâmes que, si le gouvernement était décidé à rester dans l’inertie en face des dangers qui menacent la patrie, nous donnerions nos démissions... À cette interpellation véhémente, Basile Stourza et Pano déclarèrent qu’ils agiraient de façon à contenter l’opinion publique et nous prièrent de rester à nos postes. En effet, à peine fûmes-nous sortis du cabinet des cai-makams, que ces Mrs engagèrent une discussion des plus violentes. Catargi prétendant conserver dans leurs fonctions tous les ispravniks (créatures de Stourza). Pano et Stourdza, en vertu de leur droit de gouvernement, supérieur au chef du département de l’Intérieur, et en vertu du principe de majorité, déclarèrent qu’ils les destitueraient le jour même. Bref, Catargi, exaspéré, quitta son fauteuil et depuis ne revint plus pour prendre part aux travaux de la Caïmakamie. Dans la nuit de ce jour mémorable, les ministres furent convoqués au palais et chargés de présenter aux caïmakams une liste de candidats destinés à remplacer les administrateurs de Vogoridi. Ceci fait, les ordres partirent le lendemain pour les districts. Le préfet de Jassi, Guitze Caliman, fit mine de résister lorsqu’il fut enjoint de céder sa place au nouvel administrateur10 ; il fut immédiatement arrête 335 pour cet acte d’insubordination et enfermé à la caserne pendant 24 heures. Celui de Berlad, Alexandre Catargi, neveu du ministre de l’Intérieur, envoya par télégraphe' une démission insolente. II fut arrêté également et, à titre d’aide de camp, condamné à passer par un jugement militaire. Pendant ce temps, Catargi (Stephan), encouragé par les vieilles canailles et soutenu en cachette par l’Agent d’Autriche, télégraphia à Constantinople, Le malheureux ! contrairement à la Convention, il demanda l’intervention étrangère ! Aali-Pacha envoya une dépêche vizirielle à Afif-bey-(celui qui a apporté le Hatichérif et la Convention à Jassi) par laquelle il désapprouvait, au nom du Sultan la conduite de la majorité des caïmakams. Grande rumer en ville à cette nouvelle. Stephan Catargi et ses acolytes se rendirent au palais en compagnie d’Afif-bey qui fit la lecture de la dépêche vizirielle. Cette, pièce ne produisit aucun effet et on y répondit avec autant de dignité que de prudence. (Ci-joint ces deux pièces.)11 Depuis, Catargi est rentré sous sa tente pour bouder et ¡travailler avec Afif-bey et Gôedel12 à quelque nouvelle infamie. On attend de pied ferme les événements et on est décidé de sauter plutôt que de céder sur le terrain constitutionnel. De mon côté, à titre de secrétaire d’État, je destitua! Photiadis13 (ci-joint la dépêche) et j’engageai avec l’agent d’Autriche une polémique du plus grand intérêt. Nos nouveaux passeports ont en tête l’épigraphe des Principautés Unies conformément à l’art. 1 de la Convention. L’agent11 d’Autriche se refuse pour cette raison d’accorder son visa tandis que tous les autres consuls n’y font aucune opposition. Il se refuse même de recevoir les paquets du Secrétariat qui portent un cachet avec l’inscription de „Principautés Unies". J’ai donné l’ordre de leur envoyer tous les papiers des diverses chancelleries sous ce cachet. En sorte que son refus de les accepter tient en souffrance les intérêts de ses sujets. Nous verrons comment tout cela finira. En attendant le pays est avec nous et nous applaudit. Fais-en autant et embrasse Noémi et les trois grâces de ma part. Ton frère, Alecsandri 336 Nov. 25 [s.n. 1838]' Iubite Iancuîe,1 Sigur că eşti curios să ştii ce se întîmplă la noi. Iată un scurt istoric al ultimelor evenimente pa care te însărcinez să. le comunici ziarelor şi mai cu seamă lui Leon Plee2 şi lui Ubicini. în primele zece zile ale instalării noii Caimacamii regulamentare, cei trei membri ai acestui guvern au pierdut un timp preţios discutînd asupra chestiunilor u-mătoare : 1. Dacă caimacamii trebuia să-şi păstreze portofoliile de miniştri. D-nii Sturdza3 şi Panu4 erau împotrivă, dar dl. Catargi5, împins de dorinţe ambiţioase, de gînduri ascunse de dictatură si sfătuit de Costin Catargi6, Bălănescu, Agenţia austriacă nu a consimţit în nici un fel să-şi depună portofoliul. El nădăjduia,, ca şef al Ministerului de Interne, să aibă direcţia afacerilor şi să conducă operaţiile electorale, după bunul său plac, folosin-du-se de administratorii numiţi de Vogoride ca de instrumente supuse. Chestiunea a fost hot^rîtă după exemplul Ţării Româneşti,, şi, cu ajutorul consulilor, caimacamii şi-au păstrat portofoliile. 2 Chestiunea de a admite principiul majorităţii în lucrările Căimăcămiei. După multe lupte, acest principiu a fost admis şi întărit prin semnătura celor trei caimacami. 3 Numirea unui nou minister. Puternică opoziţie din partea lui Catasgi pentru admiterea mea la Ministerul Afacerilor Externe. în sfîrşit, victoria pentru majoritate. Această primă fază trecută spre mirarea ţării, lucrurile au început să aibă o înfăţişare mai bună. A doua zi după numirea mea, am propus consiliului să dea libertate presei care, de doi ani, era suspendată prin efectul unei simple sesizări viziriale. (Alăturat vei găsi referatul meu către consiliu.)7 Colegii mei, în unanimitate, admit propunerea mea. Vasile Sturdza şi Panu fi confirmă. Catargi o respinge ; dar, în virtutea principiului de majoritate adoptat, propunerea este publicată şi capătă putere de lege. De atunci au luat naştere trei ziare politice : Steaua Dunării, Zimbrul şi Constituţionalul. A treia zi, o dispoziţie a Căimăcămiei însărcinează consiliul Să pregătească instrucţiuni pentru aplicarea legii electorale. Consiliul numeşte în acest scop o comisie compusă din Zizin8, Dul- 337 cescu şi eu. Două zile mai tîrziu, lucrarea a fost gata, aprobată do consiliu, supusă caimacamilor, confirmată de ei şi dată pu- blicităţii ! (Alăturat instrucţiunile.)9 Dl. Catargi de-abia semnase instrucţiunile, cînd Zizin, A. Cuza şi eu, am crezut de cuviinţă să interpelăm pe caimacami asupra inactivităţii lor de 15 zile. Noi le-am declarat că am răspuns la cererea lor, nu pentru a dirija lucrările departamentelor noastre, dar pentru a-i ajuta într-o muncă politică, pentm a-i sprijini în lupta lor împotriva partidelor care dezbinau ţara. Că de 15 zile ţara se întreba ce fac caimacamii ? Funcţionarii numiţi de Vogoride deveniseră uneltele supuse ale Sturdzeşti-lor, tată şi fiu ; şi ţara aşteaptă şi cere destituirea lor... etc. ! Intr-un cuvînt, am declarat că, dacă guvernul era hotărît să stea pe loc în faţa pericolelor care ameninţă ţara, noi o să ne dăm demisiile... La această interpelare zgomotoasă, Vasile Sturdza şi Panu au declarat că vor lua măsuri în aşa fel îneît să mulţumească opinia publică şi ne-au rugat să rămînem la posturile noastre. In adevăr, de-abia ieşiserăm noi din cabinetul caimacamilor că aceşti d-ni au început o discuţie din cele mai violente. Catargi pretinzînd să păstreze în funcţiile lor pe toţi isprav- nicii (oamenii lui Sturdza), Panu şi Sturdza, în baza dreptului lor de guvernare, superior şefului Departamentului de Interne, şi în baza principiului majorităţii, au declarat că îi vor destitui chiar în ziua aceea. Pe scurt, Catargi, înfuriat, şi-a părăsit fotoliul şi, de atunci, nu a mai revenit pentru a lua parte la lucrările Căimăcămiei. In noaptea acelei zile de neuitat, miniştrii au fost convocaţi la palat şi însărcinaţi să prezinte caimacamilor o listă de candidaţi meniţi să înlocuiască pe administratorii lui Vo-gOride. Lucrul odată terminat, ordinele au plecat a doua zi spre ţinuturi. Prefectul de Iaşi, Ghiţă Căliman, a încercat să se opună cînd i s-a dispus să dea locul său noului administrator 10; a fost arestat numaidecît pentru acest act de nesupu- nere şi închis în cazarmă pentru 24 de ore. Cel de la Bîr-lad, Alexandru Catargi, nepotul ministrului de Interne, a trimis prin telegraf o demisie obraznică. A fost de asemenea arestat şi, în calitate de aghiotant, condamnat să fie predat justiţiei militare. In timpul acesta, Catargi (Ştefan), încurajat de vechile ca- nalii şi susţinut pe ascuns de agentul Austriei, a telegrafiat ]a Constantinopol. Nefericitul ! împotriva Convenţiei, a cerut intervenţia străină ! Aaali-paşa a trimis o depeşă vizirială lui Afif-bei (aceluia care a adus la Iaşi Hatişeriful şi Convenţia)-prin care dezaproba, în numele sultanului, purtarea majorităţii caimacamilor. Mare zarvă în oraş la această veste. Ştefan Catargi şi partizanii lui s-au dus la palat împreună cu Afif-bei, care a dat citire depeşei viziriale. Această piesă nu a făcut nici un efect şi s-a răspuns cu demnitate şi tot atîta prudenţă. (Alăturat cele două piese.)11 De atunci, Catargi s-a retras sub cortul său pentru a-şi arăta nemulţumirea şi pentru a lucra cu Alif-bei şi Goedel12 îa vreo nouă infamie. Se aşteaptă cu fermitate evenimentele şi este hotărît ca mai degrabă să cădem decât să cedăm pe tărîm constituţional. La rîndul meu. ca secretar de stat, l-am destituit pe Fo-tiade13 (alăturat depeşa) şi am început cu agentul austriac o polemică de cei mai mare interes.- Noile noastre paşapoarte au ca antet titlul „Principatele Unite“ conform cu articolul 1 din Convenţie. Agentul11 Austriei refuză pentru acest motiv să dea viza sa în timp ce toţi ceilalţi consuli nu fac nici o opoziţie. Refuză de asemenea sa primească pachetele Secretariatului care poartă o ştampilă cu inscripţia „Principatele Unite“. Am dat ordin să li se trimită hîrtiile de la diverse cancelarii cu aceeaşi ştampilă. Astfel îneît refuzul său de a le primi face să sufere interesele supuşilor săi. Vom vedea cum se vor termina toate acestea. Pînă atunci ţara este cu noi şi ne aplaudă. Fă la fel şi sărută pe Noemi şi pe cele trei. graţii din partea mea. Fratele tău, Alecsanclri 133 lassi, 15 nov. [s.v.] 1858 Mon cher Jean, En attendant que je puisse te donner des nouvelles de l’affaire Ternauka,1 laquelle est en ce moment pendante à cause des circonstances politiques du pays, voici quelques. SS» details sur les événements actuels que tu communiqueras à Léon Plée. Ma dernière lettre a dû t’apprendre la grande colère -d’Étienne Catargi,2 l’un des trois caïmakams, pour n’avoir pas réussi à placer ses neveux et amis dans les postes de préfets. En vertu du principe de la majorité admise par la Caïmakamie pour tous les travaux, les nouveaux préfets choisis par Basile Stourdza et Pano occupent en ce moment la place des hommes de Vogorides que celui-ci comptait dédier à Michel Stourza. Depuis ce jour mémorable où les ministres interpellèrent violemment les caïmakams sur leur inertie, les choses ont pris une toute autre tournure. Catargi s’est retiré sous sa tente et ses collègues sont restés à leur poste pour agir fermement dans la voie de la légalité. Cinq jours après il s’est présenté au palais accompagné d’Afif-bey, le porteur du firman d’installation et de plusieurs grands boyards. Le turc lut une dépêche de Constantinople qui désapprouvait la majorité de la Caïmakamie et qui ordonnait de revenir sur des faits déjà accomplis. Stourza et Pano demandèrent copie de la dépêche et répondirent à Afif-bey que l’on aviserait. En effet, le soir même on envoya au Turc une réponse précise par laquelle on lui déclarait que sa mission étant terminée du jour même de la lecture du firman et la dépêche en question n’étant pas communiquée directement au gt local, on ne pouvait lui donner que la valeur d’une opinion personnelle qui n’était nullement de nature.à infirmer la conduite de la majorité de la Caïmakamie. Coup de théâtre manqué ! Le malheureux Catargi n’avait pas craint de demander l’intervention turque dans les affaires du pays, alors que la Convention sanctionnait l’autonomie des Principautés, mais sa démarche resta sans effet. Il ne se tint pourtant pour battu. Excité par les Costino Catargi, Balanesco et autres traîtres de cette espèce, encouragé à la résistance par Afif-bey' et l’agent d’Autriche il sollicita de nouveau l’intervention vizirielle en demandant un firman de destitution contre Mrs Stourdza et Pano. Hier, en effet, sont arrivés de Constantinople deux nouvelles dépêches adressées toujours à Afif-bey et celui-ci vient de nouveau les communiquer au gouvernement. Ces dépêches contenaient également, comme la première, une désapprobation contre 340 les actes de la majorité de la Caïmakamie, mais seulement en ce qui touchait les changements en masse de certains fonctionnaires, et la nouvelle formule de Ptés Unies, adoptée par l’autorité sur tous ses actes officiels. (Ici on voit percer le bout de l’oreille de l’Autriche.) Mrs. B. Stourdza et Pano dirent à Afif-bey qu’ils lui répondraient plus tard. Sur quoi celui-ci se retira assez penaud. N. B. À cette seconde communication de dépêche, Catargi n’assista pas. Preuve que le Turc reconnaissait la majorité de la Caïmakamie pour le véritable gouvernement.- Je fus chargé, à titre' de secrétaire, de la réponse. J’allais donc ce matin chez le Turc et voici les paroles textuelles que je lui dis, autant que je puis me les rappeler : „Excellence ! je suis chargé par la majorité de la Caïmakamie de vous apporter sa réponse reiativemenj aux deux dépêches de Constantinople que V. E. lui a communiquées hier. Cette réponse est verbale, car n’ayant pu obtenir de V. E. copie de ces dépêches, le gt n’a pu considérer votrff. communication que comme une communication verbale. La majorité de la Caïmakamie ignore à quel titre et en quelle qualité V. E. est venue, pour la seconde fois, lui soumettre des notes qui vous sont toutes personnelles ? N’ayant encore reçu de Constantinople aucune lettre vizirielle qui accrédite V. E. auprès du gt local à titre d’agent officiel, en dehors de la mission que. vous avez eue relativement à la lecture du firman, et qui est terminée du jour même de cette lecture, le gt ne peut entrer en aucune relation diplomatique avec V. E. En conséquence, aux dernières dépêches télégraphiques de Const, le gt ne croit devoir donner d’autre réponse que celle qu’il vous a envoyée lors de votre première communication. Ce que je viens d’avoir l’honneur de dire à V. E. est la première partie de ma mission. Je vais maintenant aborder la seconde. Le gt sur qui pèse l’immense responsabilité de l’ordre public, a vu avec peine se grouper autour de V. E. certain parti factieux qui cherche par tous les moyens à entretenir une certaine agitation dans les esprits. On a vu ce parti se porter en masse au palais à la suite de V. E., lors de la communication de la première dépêche, et depuis les bruits les plus étranges circulent dans la foule et y jettent une 341 •apprehension fâcheuse. Les ennemis de l’ordre légal, qui règne •actuellement en vertu de la Convention elle-mêmè, répandent traîtreusement la nouvelle de i’arrivée prochaine d’un nrman _ de destitution, et, au besoin, l’éventualité d’une in terventi'n armée de la part de la Turquie. Or, quelques absurdes que soient ces bruits, ils n’en sont pas moins alarmants pour la foule et le gt a toutes les peines du monde à les démentir, car les dépêches télégraphiques de Constantinople qui se suivent et se ressemblent depuis que V. E. réside parmi nous, donnent malheureusement un certain poids à ces bruits. Bien plus, la foule attribue toutes ces nouvelles à V. E. ■— En conséquence, le gt croit de son devoir d en avertir V. E. et de la prier d’aviser aux moyens de mettre^ un terme à un état de choses qui produit des agitations incompatibles avec le calme exigé pour l’exercice des operations électorales. Cet avis est en même temps donné à V. E. en faveur du respect dû à la sainte loi de l’hospitalité !“. ^ Le Turc repondit à ces paroles par de pauvres excuses qui n’eurent aucune valeur aux yeux de Mrs B. Stourza et Pano, lesquels continuent leurs travaux avec toute la dignité d’un Gouvernement pénétré de sa grave responsabilité •envers le pays ainsi qu’envers les puissances signataires du traité de Paris. On se demande de quel droit aujourd’hui la Turquie ose envoyer des notes, approbatives ou non, à un gt autonome ? La Convention est-elle une vérité ou un mensonge ? De quel droit Afif-bey réside à Jassî, après avoir terminé sa mission ? Est-ce pour encourager les factieux et exercer une pression occulte sur les élections ? Nous attendons de nouvelles dépêches et même un firman peut-etre, mais nous y répondrons dignement. Je te tiendrai au courant de tout. Ton frère, A. Michel Stourza est arrivé. Il a fait une piètre entrée à Jassi. Son parti, loin d’augmeter, semble perdre du terrain et se décourager. Grégoire Stourza3 travaille activement, mais, depuis que le gouvernement a pris une allure franche et digne, le parti national gagne des prosélytes. 342 Iaşi, 15 nov. [s.v.] 1858 Iubite Iancule, Pînă cînd voi putea să îţi dau veşti despre afacerea Tîr-nauca,1 chestiune care nu s^a judecat acum din pricina împrejurărilor politice din ţară, iată cîteva amănunte despre întîmplă-rile actuale pe care ai să le împărtăşeşti lui Leon Plee. Ultima mea scrisoare te-a lămurit, desigur, asupra marii: supărări a lui Ştefan Catargi3, unul din cei trei caimacami» pentru că nu a putut să-şi pună nepoţii şi prietenii în posturile de prefecţi. în virtutea principiului majorităţii admis de Căimăcămie pentru toate lucrările, noii prefecţi aleşi de Va-sile Sturdza şi Panu ocupă în clipa de faţă locul oamenilor lui Vogoride, pe care acesta socotea să-i dăruiască lui Mi- hai Sturdza. Din ziua de neuitat, în care miniştrii au interpelat zgomotos pe caimacami asupra lipsei lor de activitate, lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. Catargi s-a retras sub cortul său şi colegii săi au rămas la. locurile lor pentru a acţiona cu fermitate pe calea. legalităţii. Cinci zile mai tîrziu s-a prezentat la palat însoţit de Afif-bei, purtătorul firmanului de instalare, şi de mai mulţi boieri. Turcul a citit 0 depeşă din Constantinopol care dezaproba majoritatea Căi-cămiei şi care ordona să se revină asupra unor fapte deja împlinite. Sturdza şi Panu au cerut o- copie de pe depeşă şi au răspuns lui Afif-bei că se va lua o hotărîre. In adefyăr, chiar în aceeaşi seară s-a trimis turcului un răspuns clar, prin care 1 se cleclara că misiunea sa era încheiată chiar din ziua citirii firmanului şi că depeşa în chestiune nefiind comunicată di- rect guvernului local, nu i se putea da decît valoarea unei opinii personale, care nu era nicidecum de natură să infirme purtarea majorităţii Căimăcămiei. Lovitură de teatru nereuşită ! Nefericitul de Catargi nu se temuse să ceară intervenţia turcă jn treburile ţării, în timp ce Convenţia ’ sancţiona autonomia principatelor, dar demersul său a rămas fără efect. Nu s-a dat însă bătut. împins de Costin Catargi, Bălănescu şi alţi trădători de acelaşi fel, încurajat la rezistenţă de Afif- bei şi de agentul Austriei, a cerut din nou intervenţia vizi-rială pretinzînd un firman de destituire împotriva d-lor Sturdza şi Panu. într-adevăr, ieri au sosit de la Constantino-pol două noi depeşe adresate tot lui Afif-bei şi -acesta vine 34» din nou să le împărtăşească guvernului. Aceste depeşe conţin de asemenea, ca şi prima, o dezaprobare împotriva actelor majorităţii Căimăcămiei, dar numai în ceea ce se atingea de -schimbările în masă ale unor anumiţi funcţionari şi noua formulă „Principatele Unite“, adoptată de autorităţi pe toate actele sale oficiale. (Aici se vede apărînd vîrful urechii Aus- triei.) D-nii V. Sturdza şi Panu au spus lui Afif-bei că-mi ■vor răspunde mai tîrziu. După care acesta s-a retras destul de plouat. N. B. La această de a doua comunicare a depeşei, Catargi nu a fost de faţă. Dovadă că turcul recunoştea majoritatea •Căimăcămiei ca pe adevăratul guvern. In calitatea mea de secretar, am fost însărcinat cu răspunsul. M-am dus deci azi-de-dimineaţă la turc şi iată textual cuvintele pe care i le-am spus, atît cît pot să mi le amin- tesc : „Excelenţă ! sînt însărcinat de majoritatea Căimăcămiei să Vă aduc răspunsul său privitor la cele două depeşe de la Con-■stantinopol pe care e.v. lş-a comunicat ieri. Acest răspuns este verbal, căci naputînd obţine de Ia e.v. copia acestor tele-.grame, guvernul n-a putut socoti comunicarea dumneavoastră •decît ca pe o comunicare verbală. Majoritatea Căimăcămiei nu ştie cu ce titlu şi în ce calitate e.v. a venit, pentru a doua oară, să-i supună note care vă sînt adresate personal ? Pentru, că nu a primit încă de* la 'Constantinopol nici o scrisoare vizirială care să acrediteze pe e.v. pe lîngă guvernul local, cu titlul de agent oficial, în afară de misiunea pe care aţi avut-o relativă ia citirea firmanului, şi care a încetat chiar din ziua acestei citiri, guvernul nu poate intra în nici un fel de relaţie diplomatică cu e.v. Prin urmare, guvernul nu crede că la ultimele depeşe telegrafice din Const. trebuie să dea alt răspuns decît cel pe care vi l-a trimis cu ocazia primei dumneavoastre comunicări. Ceea ce am avut onoarea să spun e.v. este prima parte 3 misiunii mele. Acum trebuie să o încep pe a doua. Guvernul, asupra căruia apasă marea răspundere a ordi-nei publice, a văzut, cu părere de rău, grupîndu-se în jurul e.v. un oarecare partid răzvrătit care caută prin toate mijloacele să întreţină o anumită agitaţie în spirite. Acest partid a 344 fost văzut ducîndu-se în masă la palat în urma e.v., cu ocazia comunicării primei depeşe, şi de atunci zvonurile cele mai ciudate circulă prin mulţime şi stîrnesc presimţiri rele. Inamicii ordinei legale, care domneşte acum în virtutea Convenţiei însăşi, răspîndesc în chip înşelător vestea sosirii apropiate a unui firman de destituire, şi, la nevoie, posibilitatea unei intervenţii armate din partea Turciei. Ori, cît ar fi de neîntemeiate aceste zvonuri, nu sînt cu mai puţin îngrijorătoare pentru mulţime şi guvernul întîmpină toate greutăţile din lume pentru a le dezminţi, pentru că depeşele telegrafice de la Con-stantinopol, care vin unele după altele şi se aseamănă de cînd e.v. rezidă printre noi, dau, din nefericire, oarecare greutate acestor zvonuri. Ba mai mult, mulţimea atribuie toate aceste veşti e.v. Prin urmare, guvernul crede de datoria sa de a înştiinţa pe e.v. şi de a o ruga să hotărască asupra mijloacelor de a pune capăt unei stări de lucru care produce agitaţii nepotrivite cu liniştea cerută pentru exercitarea operaţiilor electorale. Acest sfat este în acelaşi timp dat e.v. pentru respectul datorat sfintei legi a ospitalităţii !“ Turcul a răspuns la aceste cuvinte cu nişte biete scuze care n-au avut nici un preţ în ochii d-nilor V. Sturdza şi Panu, care continuă lucrările lor cu toată demnitatea Unui guvern pătruns de greaua sa răspundere faţă de ţară cum şi faţă de puterile semnatare ale tratatului de la Paris. Se întreabă cu ce drept Turcia îndrăzneşte astăzi să trimită note, aprobative sau nu, unui guvern autonom ? Convenţia este ea un adevăr sau o minciună ? Cu ce drept Afif-bei stă la Iaşi, după ce şi-a terminat misiunea ? Este pentru- a încuraja pe răzvrătiţi ' şi a exercita o presiune ocultă asupra alegerilor ? Aşteptăm alte noi depeşe şi poate chiar un firman, dar vom răspunde acestora cu demnitate. Am să te ţin la curent cu toate. Fratele tău, A. Mihai Sturdza a sosit. Intrarea în Iaşi a fost jalnică. Partidul său, departe de a creşte, pare să piardă teren şi să se descurajeze. Grigore Sturdza3 lucrează neîncetat, dar, de cînd guvernul a luat o înfăţişare cinstită şi demnă, partidul naţional cîştigă prozeliţi. 345 CATRE HENRY BULWER 134 Jassi, 18/30 novembre 185iî Excellence,1 L’accueil bienveillant et, j’ose même dire, affectueux que j’ai reçu de Votre Excellence, tant à Bucarest2, qu’à Paris, m’encourage à venir vous entretenir confidentiellement des affaires de mon pays. Etant à la veille d’une réorganisation fondamentale et se trouvant en conséquence le théâtre de nombreuses intrigues qui pourraient induire en erreur l’opinion des hommes éminents qui sont à la tête de la politique européenne, il est utile et prudent de placer sous leurs yeux un tableau fidèle de la situation des Principautés. En ce qui concerne la Moldavie c’est un devoir pour moi, en ma qualité de Secrétaire d’Etat, d’adresser un pareil tableau aux ambassadeurs des grandes Puissances garantes de nos droits et c’est, en même temps, un veritable bonheur pour moi de trouver le bienveillant Sir Bulwer dans la personne de l’éminent ambassadeur D’Angleterre. Que Votre Excellence veuille donc écouter cette fois non le secrétaire d’Etat, mais l’homme privé que vous avez honoré de votre précieuse amitié. Après avoir, subi patiemment les Vogoriades, qui ont tant réjoui l’Europe, la Moldavie compta comme un jour de grande prospérité celui de 19 octobre, car c’était la date so-lenelle de la promulgation de la Convention octroyée aux Principautés par la volonté de sept augustes souverains. Les Roumains, dans leur bonne foi de véritables paysans du Danube, se crûrent dès ce jour rentrés dans la jouissance de leurs antiques droits et se fièrent avec enthousiasme à la pensée de l’inviolabilité de leur nouvelle constitution ; mais hélas ! ils comptèrent sans leurs hôtes, l’agent d’Autriche et Afif-bey. En effet, dès le lendemain de la lecture du firman d’in-stalation, l’un des membres du nouveau gouvernement, Mr Etienne Catargi 3, mû par des instigations occultes, fut pris tout à coup de velleités ambitieuses qui lui montraient en perspective le trône de Moldavie, et, afin de concourir puis- 346 sament à la réalisation de ses rêves de grandeur, il conçut un petit plan de manoeuvres renouvelé des Grecs, je veux dire de Vogorides. Ce plan consistait à garder son portefeuille de chef au département de l’Intérieur pour avoir la haute main sur l’administration exclusive du pays, a former un ministère d’hommes pour le moins complaisants, (Il proposa à cet effet quelques uns des hommes les plus tarés dans l’opinion publique), à nommer ses cousins et neveux aux postes de préfets dans les districts, et, muni de ces instruments puisés dans l’arsenal du Népotisme, à composer une chambre enthousiaste qui le proclamât avec bonheur prince de Moldavie ! Malheureusement pour ce nouveau prétendent du lendemain, il compta, à son tour, sans*ses deux collègues, Mr Basile Stourza et Pano, lesquels arrivaient au pouvoir avec la ferme décision de respecter et de faire respecter la Convention. La Caïmakamie se trouva donc partagée de prime abord en deux camps, celui d’une minorité ambitieuse et celui d’une majorité impartiale, mais pour ne point entraver la marche des travaux et pour se donner mutuellement un éclatant témoignage de leur désir de faire régner la plus parfaite harmonie dans le sein du gouvernement, les trois lieutenants princiers reconnurent d’un commun accord la nécessité d’admettre le principe constitutionnel de la majorité comme base de tous leurs actes futurs. Ils procédèrent ensuite à la composition du ministère et,' après une quinzaine de jours de luttes relatives à la question des portefeuilles et à celle du choix des nouveaux ministres, ils finirent par s’accorder à l’unanimité sur les Instructions4 concernant l’application dè la loi électorale. Ces instructions furent immédiatement confirmées et publiées par le Moniteur officiel de Moldavie. Jusqu’ici tout alla assez bien quoique avec des lenteurs > et des tiraillements incompatibles avec le terme prescrit par la Convention pour l’application de la loi électorale. Mais à partir d’ici, commence une nouvelle phase, toute parsemée de péripéties étranges, d’incindents scandaleux commis par la malheureuse opiniâtreté de Mr Catargi, et surtout de tentations contre la Convention systématiquement exécutées par l’agent d’Autriche et par Afif-bey. Et d’abord, en dépit de l’article I de cette convention qui constitue la Moldavie et la Valachie sous la dénomina- 347 tion de Principautés Unies, l’Agent5 d’Autriche, seul parmi tous ses collègues de Jassi, commença l’attaque en refusant de viser les passeports délivrés par le gouvernement local, sous le prétexte spécieux qu’ils étaient munis de l’épigraphe de Principautés Unies. Cette mesure aussi rigoureuse que surprenante établissant une sorte de blocus sur la ligne frontière de l’Autriche, mit en souffrance et les intérêts des nationaux appelés à l’étranger pour affaires, et ceux des propres sujets de l’Agence, car Mr Gôedel-Lannoy6 pousse Fhorreur du titre susmentionné jusqu’à renvoyer, sans les ouvrir, les notes officielles des autorités locales dont les cachets portent sur l’exergue l’inscription de Principautés Unies. Ce beau fait d’armes accompli par l’Autriche encouragea. bientôt la Turquie de foire à son tour une charge brillante sur le second article de la Convention, et, pour mieux y réussir, elle chercha à se ménager des intelligences dans la place. Mr Catargi était son homme. Il reçut le mot d’ordre et la lutte commença. Le jour même de la confirmation'des Instructions par les trois caimakams, Messieurs Basile Stour^a. et Pano, pénétrés de la grave responsabilité qui pèse sur eux, et se méfiant, non sans raison, de livrer les opérations é'ectorales aux mains des créatures du trop célèbre Vogo-rides, crûrent urgent d’opérer quelques changements dans le corps des administrateurs des districts et proposèrent pour candidats des hommes intègres et independents par leurs opinions. Résistance opiniâtre de la part de Mr Catargi d’accéder à cette proposition, et cela non par ce sentiment de respect exagéré, invoqué plus tard, pour les limites que le firman imperial pose au changements des fonctionnaires, mais dans des vues personnelles ; la preuve en est dans le changement proposé ce même jour par Mr Catargi lui même, des préfets de quatre districts. Cette résistance se traduisit par des mouvements de colère véhémente ; après quoi, déclarant ne plus vouloir se soumettre au principe de la majorité, iî quitta brusquement ses collègues pour ne plus revenir à soit poste. On eut beau le prier, 'l’inviter, le sommer de venir prendre part aux travaux de la caimakamie ; il s’enferma comme Achille dans sa colère et n’invoqua plus d’autre divinité que Mr Gôedel Lannoy et Affif-bey. Ces Messieurs, soutenus de quelque vieux frondeurs, l’encouragèrent dans sa opiniâtreté 343 et lui conseillèrent de porter plainte à Constantinople. En attendant, la marche des affaires était arrêtée, le terme prescrit pour les élections approchait, les Instructions devaient partir pour les districts, le pays était ému, agité. Que faire ? On écrivit à Mr Catargi pour lui adresser une dernière invitation ; il y répondit par des fins de non recevoir. Alors on crût être en droit d’agir sans la coopération du noble récalcitrant, et en vertu du principe de la majorité et en vertu du principe de l’autorité, Messieurs Stourza et Pano. décrétèrent la destitution des créatures de Vogorides ainsi que leur remplacement immédiat par des hommes impartiaux. Ajoutons, pour mieux expliquer encore la cause de la colere de Mr Catargi, que dans le nombre des préfets éliminés se trouvaient un de ses neveux et le directeur du Département de l’Intérieur, un certain Prouncoul, âme damnée de tous les mauvais gouvernements, réunissant à une incapacité reconnue tous les vices de la fraude, de la concussion et de la trahison. Quelques jours après cet incident, Mr Catargi se présenta au palais, accompagné d’Affif-bey et armé d’une dépêche télégraphique de Constantinople adressée à ce haut fonctionnaire par Aali-Pacha. Cette dépêche blâmait sévèrement la conduite de la majorité de la caimakamie et ordonnait à celle-ci, comme au temps de l’illustre Vogorides, de revenir ssr des actes déjà accomplis. Elle venait ainsi attaquer l’article II de la Convention, celui-là même qui consacre l’autonomie du pays. Le gouvernement se contenta de répondre que ne reconnaissant à cette communication aucun caractère officiel et considérant la mission d’Afif-bey comme terminée du jour même de la lecture du firman d’installation, il ne pouvait accorder à la dépêche susmentionnée que la valeur d’une opinion personnelle. Depuis, tous les quatre jours la même scène se répète. Afif-bey apporte des dépêches dont il - refuse de donner copie et il remporte régulièrement la même réponse. Enfin, hier, le gouvernement a reçu de Euad-Pacha 7 une dépêche qui lui annonce que Afif-bêy était chargé de lui faire des communications auxquels il était invité à se conformer ; mais le haut fonctionnaire s’étant refusé de faire les communications par écrit, le gouvernement n’a cru devoir prendre aucune mesure décisive à leur égard. 349 Tels sont les événements qui se sont passés depuis l’installation de la Caimacamie. On y voit d’un côté un gouvernement qui marche dans la voie de la légalité et, de l’autre, un vieux boyard qui sert d’instrument aveugle aux machinations de la Turquie et de l’Autriche. Le pays a assisté avec calme au spectacle des faits regretables que je viens d’avoir l’honneur d’imprser à Votre Excellence, pourtant en présence de la mesure prise de l’agent d’Autriche à l’égard des papiers officiels du gouvernement Moldave lorsque tous les autres consuls résidant à Jassi ont reconnu sans difficulté ie_droit à la Moldavie de porter un titre stipulé par le premier article de la Convention, en présence du droit d’ingérence que la Porte tente de s’arroger, en présence de l’appui qu’un membre égaré de la Caimacamie cherche à trouver à Constantinople en dépit même de l’autonomie de son pays, on se demande avec appréhension si la Convention est une ^ vérité ou un leurre et si les Puissances garantes de nos droits nous ont accordé une charte à notre usage ou .bien à l’usage de la Turquie et de l’Autriche ? Votre Excellence jugera des hommes et des choses de la Moldavie avec l’expérience de l’homme d’Etat et avec l’impartialité de l’homme de coeur. Elle voudra bien aussi, j’ose l’espérer, me pardonner l’importunité de cette longue 'lettre en faveur des sentiments de haute considération et de loyal attachement que lui porte. Son très humble et très dévoué serviteur, V. Alecsandri * Iaşi, 18/30 noiembrie 1858 Excelenţă,1 Primirea binevoitoare şi, îndrăznesc să spun, chiar afectuoasă pe care mi-a făcut-o excelenţa-voastră, atît la Bucureşti2, Pe dosul scrisorii este scris de Bulwer, eu creionul : „J’ai reçu votre lettre et je vous en remercie. La Porte a fait une convention concernant les Principautés. Elle est responsable pour son exécution et on ne peut pas laisser les autorités du pays, quelqu’ils soyent, la violer.“ 350 cit şi la Paris, mă încurajează să vin să vă vorbesc confidenţial despre treburile ţării mele. Fiind la începutul unei reorganizări fundamentale şi găsindu-se deci teatrul numeroaselor intrigi care ar putea înşela opinia oamenilor eminenţi care sint în fruntea politicii europene, este de folos şi prudent de a pune sub ochii lor un tablou adevărat al situaţiei din Principate. în ceea ce priveşte Moldova, este o datorie pentru mine, în calitatea mea de secretar de stat, să adresez un asemenea tablou ambasadorilor marilor Puteri garante ale drepturilor noastre, şi este, în acelaşi timp, o adevărată fericire pentru mine să găsesc pe binevoitorul S;r Bulwer în persoana eminentului ambasador al Angliei. Excelenţa-voastră să binevoiască deci să asculte de data aceasta nu pe secretarul de stat, ci pe simplul particular pe care l-aţi onorat cu preţioasa voastră prietenie. După ce a suportat cu răbdare vogoridismele care au înveselit atît Europa, Moldova a socotit ca pe o zi de mare prosperitate aceea de 19 octombrie, căci era data solemnă a promulgării Convenţiei acordate Principatelor prin voinţa a şapte auguşti suverani. Românii, în buna lor credinţă de ţărani de la Dunăre, s-au'socotit din acea zi reintraţi în vechile lor drepturi şi s-au încrezut cu entuziasm în inviolabilitatea noii lor constituţii ; dar vai ! au socotit, fără oaspeţii lor, agentul Austriei şi Afif-bei. în adevăr, chiar de a doua zi după citirea firmanului de instalare, unul din membrii noului guvern, dl. Ştefan Catargi,3 împins de instig aţii ccuite, a fost cuprins deodată de ambiţii care îi deschideau perspectiva tronului Moldovei, şi pentru a lucra cu stăruinţă la realizarea visurilor sale de mărire, a înjghebat un mic plan de manevre reamintind de greci, vreau să spun de Vogoride. Planul însemna să-şi păstreze portofoliul său de şef al Departamentului de Interne pentru a avea mînă liberă asupra administrării exclusive a ţării, să formeze un minister de oameni cel puţin îngăduitori (el a propus în acest scop pe unii din oamenii cei mai corupţi în opinia publică), să numească pe verii şi nepoţii săi în posturile de prefecţi în ţinuturi şi, înarmat cu aceste instrumente culese în arsenalul nepotismului, să compună o cameră’entuziastă care să-l proclame cu bucurie prinţ al Moldovei ! Din nefericire - pentru acest nou pretendent de ultimă oră, a socotit. Ja rîndul său, fără cei doi colegi ai săi, dl. Vasile 351 Sturdza şi Panu, care veneau la putere cu toată hotărîrea de a respecta şi de a face să fie respectată Convenţia. Căimăcămia s-a găsit deci împărţită de la început în două tabere, aceea a unei minorităţi ambiţioase şi aceea a unei majorităţi nepărtinitoare, dar pentru a nu împiedica mersul lucrărilor şi pentru a-şi da pe tăcute o dovadă strălucită despre dorinţa lor de a ■ face să domnească cea mai bună înţelegere în sînul guvernului, cei trei locotenenţi princiari au recunoscut în bună înţelegere nevoia admiterii principiului constituţional al majorităţii ca bază pentru toate actele lor viitoare. Au procedat apoi la formarea ministerului şi, după cincisprezece zile de lupte privitoare la chestiunea portofoliilor şi la aceea a alegerii unor noi miniştri, aj terminat prin a se înţelege în unanimitate asupra Instrucţiunilor 4 privind aplicarea legii electorale. Aceste instrucţiuni au fost îndată confirmate şi publicate de Monitorul oficial al Moldovei. Pînă aici totul a mers destul de bine, cu toate că, cu aşteptări şi sîcîieli nepotrivite cu termenul prescris de Convenţia pentru aplicarea legii electorale. Dar, de acum înainte, începe o nouă fază, semănată cu peripeţii ciudate, cu întîmplări scandaloase cauzate, de nefericita încăpăţînare a d-lui Catargi şi, mai cu seamă, de atacurile împotriva Convenţiei executate sistematic de agentul Austriei şi de Afif-bei. Şi mai întîi, neţinînd seamă de articolul I al acestei convenţii care constitua Moldova şi Ţara Românească sub numele de Principatele Unite, agentul5 Austriei, singurul dintre toţi colegii săi de la Iaşi, a început a-1 ataca refuzînd să vizeze paşapoartele eliberate de guvernul local, sub pretextul special că era prevăzut cu antetul de Principate Unite. Această măsură tot atît de riguroasă pe cît de surprinzătoare, stabilind un fel de blocus pe linia graniţei cu Austria, a făcut să sufere atît interesele conaţionalilor chemaţi în străinătate pentru afaceri, cît şi pe acelea ale propriilor supuşi ai Agenţiei, căci dl. Goedel-Lannoy6 împinge groaza pentru titlul mai sus menţionat pînă la a înapoia, fără a le deschide, notele oficiale ale autorităţilor locale ale căror sigilii poartă în exergă inscripţia de Principatele Unite. Această frumoasă lovitură dată de Austria a încurajat în curînd Turcia să facă, la rîndul său, o strălucită şarjă asupra 352 celui de al doilea articol al Convenţiei, şi, pentru a izbuti cît mai bine, ea a încercat să-şi asigure legături la faţa locului. Dl. Catargi era omul său. A primit cuvîntul de. ordine şi lupta a început. Chiar în ziua confirmării Instrucţiunilor de către cei trei caimacami, domnii Vasile Sturdza şi Panu, pătrunşi de grava responsabilitate care apasă asupra lor, şi temîndu-se, nu fără dreptate, de a da pe mîna creaturilor mult prea celebrului Vogoride operaţiile electorale, au crezut că este urgent să opereze cîteva schimbări în corpul administrativ al ţinuturilor şi au propus drept candidaţi oameni integri şi independenţi prin opiniile lor. Rezistenţa încăpăţînată din partea d-lui Catargi de a accepta această propunere, şi aceasta nu din acel sentiment de respect exagerat, invocat mai tîrziu, pentru limitele pe care firmanul imperial le-a pus schimbărilor de funcţionari, dar din pricina unor vederi personale ; dovada este în schimbarea propusă în aceeaşi zi de dl. Catargi însuşi, a prefecţilor a patru judeţe. Această rezistenţă s-a tradus prin izbucniri puternice de mînie ; după care, declarînd că nu vrea să se mai supună principiului majorităţii a părăsit brusc pe colegii săi pentru a nu mai reveni la postul său. Degeaba l-au rugat, invitat, somat să vină să ia parte la lucrările- căimăcămiei, el s-a închis ca Achile în mânia sa şi nu a mai invocat altă divinitate decît pe dl. Goedel-Lannoy şi Afif-bei. Aceşti domni, sprijiniţi de cîţiva vechi revoltaţi, l-au încurajat în încăpăţînarea sa şi l-au sfătuit să facă plîngere la Constantinopol. Aşteptînd, mersul treburilor era oprit, termenul prescris pentru alegeri se apropia, Instrucţiunile trebuiau să plece la ţinuturi, ţara era uimită, agitată. Ce era de făcut ? I s-a scris d-lui Catargi pentru a i se adresa o ultimă 'invitaţie ; a răspuns refuzînd. Atunci s-au crezut îndreptăţiţi de a acţiona fără cooperarea nobilului nesupus şi, în virtutea principiului majorităţii şi în virtutea principiului autorităţii, domnii Sturdza şi Panu au decretat destituirea creaturilor lui V.o-goride cum şi înlocuirea lor numaideoît cu oameni nepărtinitori. Să adăugăm, pentru a explica mai bine cauza supărării d-lui Catargi, că în numărul prefecţilor scoşi se găseau unul dintre neopoţii săi şi directorul departamentului de Interne, uh oarecare Pruncul, sufletul blestemat al tuturor guvernelor rele, reunind la o incapacitate recunoscută toate viciile fraudei, ale delapidării şi trădării. 353 Cîteva zile după această întîmplare, dl. Catargi s-a prezentat la palat însoţit de' Afif-bei şi înarmat cu o depeşă telegrafică de la Constantinopol, adresată acestui înalt funcţionar de Aali-paşa. Această depeşă condamna cu severitate purtarea majorităţii Căi.măcămiei şi ordona acesteia, ca pe timpul ilustrului Vogoride, să revină asupra unor acte deja împlinite. Ea ataca de asemenea articolul II al Convenţiei, acela chiar care hotărăşte autonomia ţării. Guvernul s-a mulţumit să răspundă că, nerecunoscînd acestei comunicări nici un caracter oficial şi socotind misiunea lui Afif-bei ca terminată chiar din ziua citirii firmanului de instalare, nu putea să acorde depeşei sus-numite decît valoarea unei opinii personale. De patru zile se repetă aceeaşi scenă. Afif-bei aduce depeşe refuzînd să dea copiile lor şi primeşte regulat acelaşi răspuns. în sfîrşit, ieri, guvernul a pri-' mit de la Fuad-paşa7 o depeşă prin care era anunţat că Afif-bei- era însărcinat să-i facă comunicări cărora era poftit să se supună, dar înaltul funcţionar refuzînd să facă comunicările în scris, guvernul nu a socotit că trebuie să ia nici o măsură hotărâtă în privinţa lor. Acestea sînt evenimentele care s-au petrecut de la instalarea Căiimăcămiei. Se vede de-o parte un guvern care merge pe calea legalităţii şi, de cealaltă parte, un boier bătrîn care serveşte ca instrument orb la uneltirile Turciei şi Austriei. Ţara a asistat în linişte la întîmplările neplăcute pe care am avut onoarea să le expun excelenţei-voastre, totuşi, faţă de măsura luată de agentul Austriei privitor la hîrtiile oficiale ale guvernului Moldovei, atunci cînd toate celelalte consulate de la Iaşi au recunoscut fără greutate dreptul Moldovei de a purta un titlu stipulat în primul articol al Convenţiei faţă de dreptul amestecului pe care Poarta încearcă să şi-l ia, faţă de sprijinul pe care un membru rătăcit al Căimăcămiei caută să-l găsească la Constantinopol chiar în dauna autonomiei ţării sale, ne întrebăm cu îndoială dacă Convenţia este un adevăr sau o înşelătorie şi dacă Puterile garante ale drepturilor noastre ne-au dat o lege pentru folosul nostru sau pentru folosul Turciei şi Austriei ? Excelenţa-voastră va judeca oamenii şi faptele din Moldova cu experienţa unui om de stat şi cu nepărtinirea omului de inimă. Ea va voi de asemenea, îndrăznesc să nădăjduiesc, să-mi 354 ierte neplăcerea acestei lungi scrisori, faţă de sentimentele de înaltă consideraţie şi loaialul ataşament pe care i-1 poartă, Preasupusul şi prea devotatul său servitor, V. Alecsandri * CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TEŢCANU 135 Iaşi, 19 novembre 1853 Iubite cucoane Costachi, Am primit răspunsul d-tale şi ni-am mîhnit văzind ca eşti descurajat. Nu se cuvine să slăbim tocmai în ceasul luptei, cînd mai ales de la acea luptă atîrnă soarta ţării noastre. Să ni facem datoria, şi, chiar de nu vom avea biruinţă, vom fi măcar împăcaţi cu cugetul nostru. Eu am multă sperare că vom izbuti a depărta din biata Moldovă răul ce-o ameninţă, căci opinia publică a început a lua o prefacere sănătoasă, de cînd noul guvern ţine piept cu turcii şi cu nemţii şi apără cu energie drepturile şi dig-nitatea ţării. Curaj dar, iubite cucoane Costachi, şi Dumnezeu va fi cu noi, dacă trebuie să credem că Românii au un Dumnezeu ! Oamenii au început a înţelege, şi cred că vor înţelege încă şi mai lămurit, cu cît se vor apropia de ziua alegerilor, că mai bine-i de a trăi subt o cîrmuire dreaptă- şi nepărtinitoare. însă pentru ca să se pătrundă mai mult de acest adevăr, trebuie ca guvernul de faţă să deie pildă de acea nepăr-tinire. Trebuie dar ca toţi oamenii cari iau parte la administraţie să se ferească de a cădea în vreun exces de firea acelor ce au discreditat alegerile făcute supt Căimăcămia lui Vogoride. Ştiu ca noii ispravnici sînt insuflaţi de cele mai sănă- * Pe dosul scrisorii este scris de Bulwer cu creionul : „Am primit scrisoarea dumneavoastră şi vă mulţumesc. Poarta a făcut o convenţie privitoare la Principate. Ea este răspunzătoare de executarea ei şi nu pot fi lăsate autorităţile ţării, oricare ar fi ele, să o violeze.“ 355 toase prinţipuri, dar mă tem să nu se compromită par exces ae zele. Mi s-a spus^că, în Bacău, noul administrator a răspins din lista de alegatori pe vreo cîţiva din acei cu drituri. N-am crezut nicidecum o asemenea clevetire, că nu mi-ar plăcea de a vedea mformindu-se o mare opoziţie împotriva alegerilor viitoare şi trimiţîndu-se pe la Constantinopole protes-tan care să pricinuiască Dumnezeu ştie ce greutăţi în împiedicări rezultatului dorit. Prin urmare, te rog foarte mult, iubite cucoane Costachi, ca să^ întrebuinţezi toată influenţa dumitale spre a ţinea lucrurile pe calea legilor. Cred că principiul acesta va face un însemnat serviciu cauzei naţionale. Al d-tale prieten, Alecsandri. N. .B. Se poate face tot ce m-ai întrebat în post-scriptum scrisorii date. CÀTRE IANCU ALÈCSANDRI ¿36 9/21 déc. 185Ô, Jassi Mon cher Jean, Voici quelques dates : 19 octobre, vieux style. Installation de la Caïmakamie. 23 octobre, Destitution motivée du ministère Vogoridis (a). * 23 octobre, Nomination du nouveau ministère. * (a) Ce ministère -avait publié quelques jours avant la chute de Vogoridis une réponse à son office d’adieux par laquelle ils avaient fait ouvertement leur profession de foi en faveur de la candidature de ce miserable Karagioz. Ils ne pouvaient donc inspirer aucune confiance au nouveau Gt. [Nota lui V. Alecsandri.] 356 25 octobre, Remise en vigueur de la loi sur la presse, suspendue par une simple lettre vizirielle. 31 octobre, Confirmation par les trois Caïmakams des listes électorales et brouille de Mr Catargi. 2 novembre — Nomination du nouveau directeur du Ministère de l’Intérieur et des huit préfets de districts. 9 novembre Première dépêche arrivée de Constantinople à Afif-bey et communiquée verbalement par celui-ci à B. Stourza et Pano. 14 novembre Communication de la seconde dépêche. 18 novembre Troisième dépêche. (Toutes les trois exprimant un blâme sévère contre la conduite de la majorité de la Caïmakamie, blâme fondé sur les rapports mensongers d’Afif-bey, de Catargi et de Gôedel.) 24 novembre Quatrième dépêche concernant certaine dette de 28.000# des moines grecs envers le gt. Elle donne l’ordre aux Caïmakams de suspendre toute mesure relative à cette affaire, quoique la dette en question soit obligatoire en vertu du Règlement Organique. Le gt répond à toutes ces communications par une réserve digne et prudente et n’en continue pas moins ses travaux. 1 Le 5 nov. — Destitution de Photiades. Voici le texte de la dépêche envoyée par le secrétaire; d’État à Constantinople : „La Convention du 7/19 août ayant été promulguée et la Caïmakamie installée le 19/31 octobre, vous êtes informé, Monsieur, qu’en vertu de l’art. 9 de la dite Convention vos fonctions de Kapou Kehaya à Constantinople ont cessé dès la date du 19/31 octobre. Les émoluments ajttachés à votre charge s’arrêtant à la date ci-dessus, vous êtes invité jusqu’à nouvel avis, de garder par devers vous, sous inventaire, tous papiers et actes concernant les fonctions qui vous étaient confiées". (Signé V. Alecsandri). 2 La Porte a exprimé un grand mécontentement au sujet de cette destitution et particulièrement au sujet du remplace- 357 ment de Photiades, remplacement qui n’a pas eu lieu et auquel la Caïmakamie n-a jamais pensé, puisque elle rentre dans les prérogatives du prince futur. C’est un des nombreux griefs sans fondement sur lesquels elle s’appuie pour s’immiscer dans nos affaires, afin de se créer des antécédents d’ingérence. Le gt local a cru devoir donner aux diverses dépêches relatives au différend Catargi la valeur d’opinions personnelles, d’avis officieux, car ils ont cru manquer à la Porte en leur attribuant un but caché d’immixtion. Pourtant on dut se rendre à l’évidence par rapport à l’attitude qu’elle voulait prendre vis-à-vis des Principautés lorsque, le 9 décembre, Afif-bey lui communiqua la dépêche suivante qui est aussi blessante, par la forme, pour la dignité du gt que préjudiciable, par le fond; pour les droits autonomiques du pays. „Dites à la Caïmakamie de ne rien faire relativement aux monastères grecs jusqu’à l’époque où cette affaire sera , définitivement réglée d’après le firman.“ Quel firman ? La Porte a-t-elle encore le droit d’envoyer des ordres aux Principautés ? Est-elle tenue de respecter les stipulations de la Convention ? Et celle-ci a-t-elle été faite pour servir à l’usage de la Porte ou à celui des Ptés ? Cette dépêche a été motivée par une mesure administrative prise dernièrement au sujet d’une somme de 28.000 ducats due par les monastères grecs à la Moldavie, en vertu de l’art. ...du Règlement Organique. Aux termes de cet article, les monastères grecs sont tenus de payer au trésor une subvention annuelle de 12 500#, et pourtant depuis deux ans ils refusent de faire ce versement ; et ils se orévalent pour cela du firman qui en 1856 est venu suspendre les mesures proposées par feu le prince Ghica relativement aux revenus immenses de ces couvents. Ce firman ne peut d^nc pas avoir d’effet rétroactif sur les dispositions du Règlement. De quel droit vient-on aujourd’hui, surtout, empêcher le paiement d’une dette exigée par un gt autonome pour* subvenir aux nécessités urgentes du pays ? Mais ceci n’est rien encore. Aujourd’hui mftme Afif-bey vient de communiquer à la Caïmakamie un mémorandum 3 émané de l’entente de tous les représentants des Puissances garantes à Constantinople, relatif à la conduite de la majorité et aux difficultés actuelles. Notez que le mémorandum 358 a été élaboré sur les plaintes seules et les protestations de Mr Catargi, et que Mrs les représentants n’ont pas cru devoir attendre les justifications de la majorité pour la condamner (voyez ci-joint cette pièce curieuse). Mr Catargi s’est rendu ce matin au palais à l’effet de délibérer avec ses collègues sur le contenu du mémorandum, mais au lieu d’y apporter un esprit de conciliation propre à mettre fin au différend regrettable qui existe entre les membres de la Caïmakamie, il a prétendu annuler tout ce qui avait été fait précédemment avec ou sans sa participation, c’est-à-dire réintégrer dans leurs postes les anciens ministres, le directeur du département de l’Intérieur ainsi [que] tous les préfets et autres fonctionnaires destitués. Si l’on faisait droit à cette prétention absurde, il faudrait suspendre les élections qui vont commencer dans cinq jours, c’est-à-dire le 17/29 décembre, confectionner de nouvelles listes, de nouvelles publications et outrepasser ainsi le terme fixé par la Convention elle-même pour les opérations électorales. On a dû nécessairement se refuser d’admettre ses prétentions, d’autant plus qu’elles sont conseillées par Michel Stourdza. Le plan de ce vieux filou consiste à faire changer tout le personnel du Gouvernement et à conduire ensuite les Elections à sa guise pour se faire nommer prince, et dans l’exécution de ce plan il est appuyé par la Turquie. Notez que l’ex-secrétaire intime du prince Vogoridis, un certain Baragnon, se trouve actuellement à Constantinople et que le prince Stourdza lui a donné carte blanche pour faire toutes sortes de promesses. On ne sait si Catargi reviendra pour occuper son poste, mais en attendant la Porte continue sa politique d’ingérence directe. Voici, pour mettre le comble à l’évidence de son but, la dépêche que la Caïfnakamie vient de recevoir aujourd’hui même et jugez de la situation que les Puissances nous ont faite. „18 décembre 1858. Le ministre des Affaires étrangères à S. Ex. Afif bey. 4 Les lois qui régissent la presse se trouvent dans la catégorie des lois fondamentales qu’il n’appartient nullement à une administration provisoire, dont la mission spéciale est clairement et positivement désignée par "un acte international, de les modifier de son propre chef et à son gré. Donc, la mesure prise en dernier lieu par une partie de la 35S Gaïmakamie de Moldavie, à l’égard de la presse de cette principauté est illégale et contraire à l’esprit de la Convention du 19 août et capable d’amener des suites graves. La S.'Porte, comme les hautes Puissances garantes, désirant avant tout le maintien de la tranquillité dans ce pays et voulant en écarter tout ce qui peut le menacer et empêcher la fidèle exécution des mesures adoptées d’un commun accord afin d’assurer ^le bonheur des Ptés, invite les caïmakams à rétablir immédiatement le régime révoqué et de veiller à ce que les fauteurs de troubles et de fraudes ne puissent pas trouver un moyen de propager leurs principes subversifs dans les journaux du pays. (Pour copie conforme Afif.)“ Que dit la France de tout ceci ? Alecsandri 9/21 dec. 1858, Iaşi Iubite Iancule, Iată cîteva date : 19 octombrie, stil vechi. Instalarea Căimăcămiei. 23 octombrie, Destituirea motivată a ministerului Vogoride (a) *. 23 octombrie, Numirea noului minister. 25 octombrie, Repunerea în- vigoare a legii presei, suspendate printr-o simplă scrisoare vizirială. 31 octombrie, Confirmarea de către cei trei caimacami a listelor electorale şi supărarea d-lui Catargi. 2 noiembrie — Numirea noului director al Ministerului de Interne şi a celor opt prefecţi de ţinuturi. 9 noiembrie Prima depeşă sosită de la Constantinopol către Afif-bei şi comunicată verbal de acesta lui V. Sturdza şi Panu. 14 noiembrie Comunicarea celei de a doua depeşe. * (a) Acest mirister publicase, cu cîteva zile înainte de căderea lui Vogoride, un răspuns la nota sa de rămas-bun prin care şi-au arătat pe faţă profesia lor de credinţă în favoarea candidaturii acestui mizerabil caraghios. Deci ei nu puteau inspira nici o încredere noului guvern. [Nota lui V. Alecsandri.] 360 18 noiembrie A treia depeşă. (Cîteşitrele exprimă un blam sever împotriva comportării majorităţii Căimăcămiei, blam care se bizuie pe rapoartele mincinoase ale lui Afif-bei, Catargi şi Göedel.) 21 noiembrie A patra depeşă privind unele datorii de 28.000 # ale călugărilor greci către guvern. Ea ordonă caimacamilor să oprească orice măsură relativă la această afacere, cu toate, că datoria în chestiune este obligatorie în virtutea Regulamentului Organic. Guvernul răspunde la toate aceste comunicări printr-o rezervă demnă şi prudentă şi îşi vede mai departe de treabă.i — 5 nov. — Destituirea lui Fótiadé. Iată textul depeşei trimise de către secretarul de stat la Constantinopol : „Convenţia din 7/19 august fiind promulgată si căimăcămia instalată la 19/31 octombrie, sînteţi informat, domnule, că, în virtutea art. 9 al numitei Convenţii, funcţiunile dumneavoastră de capuchehaie la Constantinopol au încetat de la data de 19/31 octombrie. Drepturile băneşti acordate sarcinii dumneavoastră încetînd la data de mai sus, sînteţi poftit pînă la o nouă dispoziţie să păstraţi în posesia dumneavoastră, sub inventar, toate hîrtiile şi actele privitoare la funcţiile care v-au fost încredinţate“. (Sémnat V. Alecsandri).2 Poarta a arătat o mare nemulţumire privitor la această destituire şi mai cu seamă privitor la înlocuirea lui Fótiadé, înlocuire care nu a avut loc şi la care Căimăcămia nu s-a gîndit niciodată, pentru că ea intra în prerogativele viitorului prinţ. Este una din numeroasele nemulţumiri nejustificate pe care se sprijină pentru a se amesteca în afacerile noastre, în aşa fel încît să-şi creeze antecedente de amestec. Guvernul local a socotit că trebuie să dea diverselor depeşe relative la scandalul Catargi valoarea unor opinii personale, de avize oficioase, căci au socotit că ar greşi faţă de Poartă atribuindu-i un scop ascuns de amestec. Cu toate acestea, a trebuit să se lămurească în legătură cu atitudinea pe care ea voia să o ia faţă de Principate atunci cînd, la 9 decembrie, Afif-bei i-a comunicat următoarea depeşă oare este şi jignitoare, prin forma ei, pentru demnitatea guvernului şi dăunătoare, prin fondul ei, pentru drepturile autonome ale ţării. „Spuneţi Căimăcămiei să nu facă nimic relativ la mănăstirile greceşti pînă cînd această afacere va fi definitiv lămurită 361 prin firman.“ Ce firman ? Poarta mai are ea dreptul să trimită ordine Principatelor ? Trebuie ea să respecte stipulaţiile Convenţiei ? Şi aceasta a fost ea făcută pentru a servi nevoilor Porţii sau ale Principatelor ? Această depeşă a fost motivată de o măsură administrativă luată în ultima vreme pentru suma de 28.000 de ducaţi datoraţi de mînăstirile greceşti Moldovei, în virtutea art. ... al Regulamentului Organic. In baza acestui articol, mînăstirile greceşti sînt obligate să plătească visteriei o subvenţie anuală de 12.500#, şi, cu toate acestea, de doi ani ele refuză să facă această plată ; şi se prevalează pentru aceasta de firmanul care în 1856 a suspendat măsurile propuse de răposatul prinţ Ghica, relative la marile venituri ale acestor mănăstiri. Acest firman nu poate deci avea un efect retroactiv asupra dispoziţiilor Regulamentului Organic. Cu ce drept se vine astăzi, mai ales, să se împiedice plata unei datorii pretinse de un guv. autonom pentru a face faţă nevoilor urgente ale ţării ? Dar aceasta nu este încă nimic. Astăzi Afif-bei a comunicat căimăcămiei un memorandum3 emanat prin înţelegerea tuturor reprezentanţilor Puterilor garante de la Constantinopo], relativ la comportarea majorităţii şi la greutăţile de faţă. De notat că memorandumul a fost elaborat numai după plîngerile şi protestele d-lui Catargi şi că d-nii reprezentanţi nu au crezut că trebuie să aştepte justificările majorităţii pentru a o condamna (vezi alăturat această curioasă piesă). Dl. Catargi s-a dus în dimineaţa aceasta la palat cu scopul de a discuta cu colegii săi despre conţinutul memorandumului, dar în loc de a aduce un spirit de înţelegere potrivit pentru a pune capăt neplăcutei neînţelegeri care există între membrii Căimăcămiei, el a pretins anularea a tot ce a fost făcut mai îna'nte, cu sau fără participarea sa, adică reintegrarea în posturile lor a vechilor miniştri, a directorului Departamentului de Interne cum şi a tuturor prefecţilor şi a altor funcţionari destituiţi. Dacă s^ar admite aceste pretenţii absurde, ar trebui suspendate alegerile care vor începe peste cinci zile, adică la 17/29 decembrie, făcute noi liste, noi publicaţii şi a depăşi astfel termenul fixat chiar de Convenţie pentru operaţiile electorale. A trebuit în mod necesar să se refuze admiterea acestor pretenţii, cu atît mai mult cu cît sînt sugerate de Mihai Sturdza. Planul acestui bătrân bandit este de a face să fie schimbat tot personalul guvernului şi apoi să conducă alegerile după bunul său 3621 plac pentru a face să fie numit prinţ, şi în îndeplinirea acestui plan este sprijinit de Turcia. Notează că fostul secretar intim al prinţului Vogoride, un oarecare Baragnon, se găseşte acum la Constantinopol şi că prinţul Sturdza Ha dat mină liberă pentru a face orice fel de făgăduieli. Nu se ştie dacă Catargi se va reîntoarce pentru a-şi ocupa postul, dar pînă atunci Poarta continuă politica sa de amestec direct. Şi iată, ca culme a evidenţii scopului său, telegrama pe care Căimăcămia a primit-o chiar astăzi şi judecă situaţia pe care ' ne-au făcut-o Puterile. „18 decembrie 1858. Ministerul Afacerilor Străine către ex. s. Afif-bei.4 Legile care dirijează presa fac 'parte din categoria legilor fundamentale pe care o administraţie provizorie, a cărei misiune specială este limpede şi precis stabilită printr-un act internaţional, nu are dreptul să le modifice după voia şi placul său. Deci, măsura luată în urmă de o parte din căimăcămia Moldovei faţă de presa acestui principat este ilegală şi contrară spiritului Convenţiei din 19 august şi capabilă de a aduce urmări grave. S. Poartă, tea şi Puterile garante, dorind înainte de orice păstrarea liniştii în această ţară, şi dorind să îndepărteze orice ar putea să o ameninţe şi să împiedice credincioasa executare a măsurilor adoptate de comun acord cu scopul de a asigura liniştea Principatelor, invită pe caimacami să restabilească deîndată regimul revocat şi să vegheze ca cei vinovaţi de tur-burări şi de înşelătorii să nu poată găsi un mijloc de a răs-pîndi principiile lor subversive în jurnalele ţării. (Pentru copie conformă Afif.) Ce spune Franţa despre toate acestea ? Alecsandri CĂTRE DIM. A. STURDZA 137 Bakau, 29 déc. [s.n.] 1858 Mr Démètre Stourdza Jassi Arrivé ici après avoir été malade à ma terre. J’ai trouvé les partis en grande lutte. Les petits propriétaires partagés 363 en deux camps, l’un pour Cracti, l’autre pour Loupachko. Les électeurs de la ville étaient également aux prises avant mon arrivée, mais j’ai joué le rôle de la pomme de concorde et l’on ma élu.1 Envoiez-moi de suite la liste des députés élus dans tous les districts. Rolla et Cogalnicheanu ont iis des chances ? Répondez vite et catégoriquement. Alecsandri Bacău, 29 dec. [s.n.] 1853 Dl. Dlmitre Sturdza Iaşi Sosit aici după ce am fost bolnav la mine la' moşie. Am găsit partidele în mare luptă. Micii proprietari împărţiţi în două tabere, una pentru Cracti, cealaltă pentru Lupaşcu. Alegătorii din' oraş erau de asemenea în luptă înainte de sosirea mea, dar am jucat rolul mărului concordiei şi m-au ales.1 Trimite-mi numaidecît lista deputaţilor aleşi în toate ţinuturile. Rolla şi Kogălniceanu vor izbuti ? Răspunde-mi repede şi sigur. Alecsandri CĂTRE CAIMACAMIE 138 Bakau, 30 dec. [s.n.] 1858 înaltei Caimacamii Iaşi Astăzi, întrunindu-să alegătorii1 de proprietari mari în număr de 30, s-au ales un biurou pro vizor pentru apelul nominal şi înfiinţarea biuroului definitiv ; după apelul nomi^ 364 nai hatman Alecu Aslan au înfăţoşat o protestare _ cuprinzătoare de cuvinte încuveniente asupra cîrmuirei şi iscălita de partida grigoriană, 2 apoi puindu-să hîrtia în buzunare, s-au retras toată ace partidă, nevroind a lua parte la alegere noi sîntem hotărîţi a proceda la operaţie electorală m toată liniştea. Alecsandri 139 Bacâu, 1 janvier [s.n.] 1859 A l’honorable Caimacamie Jassi Je suis resté jusqu’à ce matin à Bakau dans le but de con- . tribuer à mettre d’accord les électeurs de la petite propriété. Impossible. Ils sont trop tenaces. Cracti parviendra peut-être à [accomplire] ce prodige, mais pour cela- il faut le maintenir encore pendant une dizaine de jours dans ses fonctions de préfect. 1 Le Secrétaire d’État, Alecsandri Bacău, 1 ianuarie [s.n.] 1859 Cinstitei Caimacamii Iaşi Am rămas pînă în dimineaţa aceasta la Bacău în scopul de a conlucra la înţelegerea alegătorilor mici proprietari. Cu neputinţă. Sînt prea îndărătnici. Cracti poate va izbuti să înfăptuiască această minune, dar pentru aceasta trebuie să fie păstrat încă zece zile în funcţia sa de -prefect.1- Secretar de stat, Alecsandri 365 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 140 ]Ia$i, 28 decembrie s.v. 1858] Mon cher ]ean, Aujourd’hui 28 décembre, vieux style, a eu lieu l’ouverture de l’Assemblée générale moldave. Après avoir assisté à un Te-Deum chanté dans l’ancienne église de St. Nicolas, les députés se sont rendus à pied à la Chambre, entre deux rangées de soldats qui présentaient les armes et aux cris eathousiastes, de la foule. Quand tout le monde fut placé, j’ai du monter à la tribune pour lire le discours d’ouverture (imprimé dans le Moniteur ci-joint)1 lequel fut accueilli aux cris de Vive la nation roumaine ! Après quoi on a procédé à la formation des deux commissions chargées de la vérification des titres et à celle de la rédaction du règlement. Le parti national indépendant l’a emporté à la grande • majorité sur les partis Michel et Gr. Stourza qui s'étaient pourtant fusionnés à cette occasion. La séance a duré trois heures et s’est passée avec la plus grande dignité, à la satisfaction des consuls et de la société qui y ont assisté. Ma candidature2 à la principauté devient sérieuse, trop sérieuse hélas ! pour mes goûts et mes idées. Mais qu’y faire ? J’y suis porté par un parti assez grand et je suis combattu par tous nos amis et connaissances qui se croient membres de la haute aristocratie. Des tiraillements de carte se sont produits déjà dans le parti national, et je crains fort que Gr. Stourdza ou son père ne profitent de cette scission. Négri 3, quoique élu dans le district de Cahoul, a donné sa démission des députés, parce qu’il ne peut justifier d’un revenu de 400# exigé par la Convention. La chambre a refusé sa démission et lui a adressé l’invitation de ne point se désister de son mandat. Nous espérons qu’il sera touché de cette marque de haute considération de la part des représentants de la nation et qu’il retirera sa démission. Après-demain, la suite. Tout à toi, Alecsandri 366 [Iaşi, 28 decembrie s.v. 1858] Iubite Iancule, Astăzi 28 decembrie, stil vechi, a avut loc deschiderea Adunării generale moldoveneşti. După ce au luat parte la un tedeum cîntat în vechea biserică „Sf. Nicolae“, deputaţii s-au dus pe jos la cameră, printre două rînduri de soldaţi care prezentau arma şi în strigătele entuziasmate ale mulţimii. Cînd toată lumea s-a aşezat, a trebuit să mă sui la tribună pentru a citi discursul de deschidere (imprimat în Monitorul alăturat)1 care a fost. primit cu strigătele de Trăiască naţiunea română! După care s-a procedat la formarea a două comisii însărcinate cu verificarea titlurilor şi cu redactarea regulamentului. Partida naţională independentă a întrecut cu mare majoritate partidele Mihail şi Gr. Sturdzia care cu toate acestea fuzionaseră cu această ocazie. Şedinţa a durat trei ore şi s-a petrecut cu cea mai mare demnitate, spre satisfacţia consulilor şi a societăţii care au asistat. Candidatura2 mea la domnie devine serioasă, chiar, vai.! prea serioasă pentru gusturile şi ideile mele. Dar ce şă fac ? Sînt împins pînă aici de un partid destul de mare şi sînt combătut de toţi prietenii şi cunoştinţele noastre care se cred membri ai înaltei aristocraţii. Sorţii s-au tras deja în partidul naţional, şi tare mă tem că Gr. Sturdza sau tatăl său să nu pro- fite de această sciziune. Negri3, cu toate că ales în ţinutul Cahulv şi-a dat demisia de la deputaţi, pentru că nu poate justifica un venit de 400=#: pretinşi de Convenţie. Camera i-a refuzat demisia şi i-a adresat invitaţia de a nu renunţa la mandatul său. Sperăm că va fi atins de această dovadă de înaltă consideraţie din partea reprezentanţilor naţiunii şi că îşi va retrage demisia. Urmarea, poimîine. Al tău, Alecsandri 367 141 1 janvier [s.v.] 1859, Jassi Mon cher Jean, Ta lettre est venue me trouver aujourd’hui au saut du lit ; elle m’a apporté des voeux partis du coeur, de ceux qui ont le don de me ¡faire venir les larmes aux yeux. Je ne puis y répondre que par des embrassements. Oh, cher ami, que ne donnerai-je en ce moment pour être entouré de ta petite famille et pour oublier au milieu de cette atmosphère de bonheur intime tout ce murmure discordant et assourdissant que font autour de moi les passions aveugles, les intrigues, les ambitions éveillées ! Tu as beau dire, malgré mon titre d’Excellence1, malgré mon poste de secrétaire d’Etat, je suis toujours le même, le poète d’autrefois, aimant le beau à ou--trance et le chantant parfois avec plus ou moins de succès. Ce qui me plaît dans mon état de poète c’est cette admirable disposition de coeur et d’esprit qui nous rend impressionnables au bien et nous sauvegarde du mal. C’est pour cela peut-être que les hommes matériels qui considèrent le mal comme un fond exploitable nous traitent d’enfants, de fous, que sais-je ? Quoiqu’il en soit, je m’honore d’être le poète aimé de mon pays, et je suis heureux, dans les circonstances actuelles, d’en être aussi le ministre des Affaires Étrangères. Le gouvernement dont je fais partie est digne, il est national et énergique ; il a compris sa force et l’a exercée avec modération, il a compris les droits du pays, il a su les défendre avec fermeté ! Au milieu de, nombreuses complications qui l’ont assailli de tous côtés, il a marché le front haut, et il a accompli son mandat. Aujourd’hui la chambre des députés est convoquée. Elle a déjà eu deux séances et à en juger par le début, il y a tout lieu d’espérer qu’elle fera honneur à la nation. Le parti libéral est en majorité et les partis de Michel Stourza et de son fils ont été battus à plate couture, dans toutes les questions qui ont été à l’ordre du jour. Il reste maintenant à élire un prince, et c’est là le grand danger. Tu connais les deux prétendants Michel et Grégoire Stourza, mais ce que tu ignores, c’est que depuis la fin des élec- 368 tions, l’ambition a mordu au coeur une foule de gens, comme Lascar Catargi, Lascar Rosetti, Cogalniceano, Mavrojeni et Basile Stourza. Chacun de ces nouveaux prétendants a sa petite coterie qui le soutient, qui le prône et qui intrigue ; en sorte que notre pauvre parti national s’est trouvé dès-Pabord fractionné comme une glace brisée. Moi-même, hélas ! le croirais-tu, sans y avoir jamais songé, je me suis trouvé tout à coup porté à la candidature princière par un certain parti dont je ne partage nullement les principes exclusifs, celui de la seconde classe ! J’ai eu beau me défendre d’un pareil honneur dont je ne veux d’aucune façon, on m’a répondu que l’on se jetterait plutôt dans les bras du prince Grégoire plutôt que de contribuer à la nomination de l’un de mes compétiteurs. Les libéraux de la I-re classe, sauf quelques exceptions honorables, ont déclaré, de leur côté, qu’ils ne permettraient jamais à un Alecsandri de parvenir au trône... et, pendant ces magnifiques professions de foi, les princes Michel et Grégoire se frottaient les mains. Ainsi, moi, l’homme le moins ambitieux du monde, moi, le poète indépendant par excellence, je me suis vu devenir subitement la pomme de discorde du parti national, le pivot sur lequel se tenait en équilibre la destinée de mon pays. C’était intolérable, et pourtant j’ai dû supporter jusqu’aux calomnies que l’on n’a pas manqué de répandre à pleines mains sur ma conduite et sur mon caractère. J’ai supporté tout avec patience, afin de retenir dans la bonne voie les hommes qui m’avaient choisi pour leur drapeau, car tu les connais, les Pisozki, Radou, Casimir, Hasnache etc., ne sont pas hommes à se donner des indigestions de principes. Leur rêve de caste a été leur sauvegarde jusqu’à ce jour. Qu’en sera-t-il dans quelques jours, je n’en sais rien. Toujours est-il que ce soir je compte me rendre à la réunion préparatoire2 du parti national, pour leur déclarer qu’il est honteux le spectacle que nous donnons au pays de nos misérables divisions ; que tous les partis doivent se fondre en un seul pour sauver la situation et pour combattre victorieusement Michel et Grégoire Stourza, et que, pour un pareil résultat, moi tout le premier je me désiste de tous mes droits en faveur de Négri, lequel est destiné par la Providence à concilier tous les partis. 369 J’aurai pour adhérents à ma proposition les partis Basile Stourza, L. Rosetti, Cogalniceano, Mavrojeni peut-être, et la moitié des personnes qui ont pensé mal à propos faire de moi un prince. Si le parti Lascar Catargi se refuse d’accéder à cette proposition, il * restera du moins en petite minorité et, au lieu d’avoir six fractions dans le parti libéral, nous n’en aurons plus que deux. Voilà, cher Jean les étrennes que je compte me donner pour le jour de ma fête. Fasse le ciel qu’elles tournent au bien du pays. Dans cet espoir, je vous embrasse tous de coeur. Alecsandri 1 ianuarie [s.v.] 1859, Iaşi Iubite Iancule, Scrisoarea ta mi-a sosit astăzi chiar la sculare ; ea mi-a adus urări pornite din inimă, dintre acelea care au darul de a face să-mi dea lacrimile. Nu pot să răspund decît prin îmbrăţişări. Ah ! dragul meu, ce n-aş da în clipa aceasta să fiu înconjurat de mica ta familie şi să uit în mijlocul acestei atmosfere de fericire intimă tot acest murmur discordant şi asurzitor pe care ii fac în jurul meu oarbele pasiuni, intrigile, ambiţiile trezite ! Orice ai spune tu, cu tot titlul meu de excelenţă,1 cu tot postul de secretar de stat, sînt mereu acelaşi, poetul de altădată, iubind frumosul peste măsură şi cîntîndu-1 cîteodată, cu mai mult sau mai puţin succes. Ceea ce îmi place în situaţia mea de poet este această minunată stare sufletească şi de spirit care ne face simţitori la bine şi ne păzeşte de rău. Poate pentru aceasta oamenii materiali, care socotesc răul ca pe un fond bun de exploatat, ne tratează de copii, de nebuni, mai ştiu eu ? Oricum ar fi, eu am mîndria de a fi poetul iubit al ţării mele şi sînt fericit, în împrejurările actuale, de a fi de asemenea ministrul Afacerilor Străine, Guvernul din care fac parte este demn, naţional .şi energic ; el şi-a înţeles forţa şi a folosit-o cu moderaţie, a înţeles drepturile ţării, a ştiut să le apere * In original, greşit „eile“. 370 cu tărie ! în mijlocul numeroaselor încurcături care l-au asaltat din toate părţile, a păşit cu fruntea sus, şi şi-a îndeplinit mandatul. Astăzi Camera deputaţilor este convocată. A avut deja două şedinţe şi, judecind după început, este cazul să se spere că va face cinste naţiunii. Partidul liberal este în majoritate şi partidele lui Mihai Sturdza şi a fiului său au fost bătute definitiv, în toate chestiunile care au fost Ia ordinea zilei. Rămîne acum să fie ales un prinţ, şi aici este marele pericol. îi cunoşti pe cei doi pretendenţi, Mihail şi Grigore Sturdza. dar ceea ce nu ştii, este că, de la, sfîrşitul alegerilor, ambiţia a încolţit în inima a mai multor oameni, ca : Lascăr Catargi, Lascăr Rosetti, Kogălniceanu, Mavrogheni şi Vasile Sturdza. Fiecare dintre aceşti noi pretendenţi are micul său grup care îl susţine, care îl laudă şi care face intrigi ; astfel încît bietul nostru partid naţional s-a găsit de Ia început fărîmiţat ca o oglindă spartă. Eu însumi, vai ! ai crede-o ? fără să mă fi gîn-dit niciodată, m-am găsit deodată împins spre candidatura la domnie de un anume partid ale cărui principii exclusive nu le împărtăşesc deloc, acela al stării a doua. Degeaba m-am apărat de o asemenea onoare, pe care nu o doresc deloc, mi s-a răspuns că mai bine se vor arunca în braţele prinţului Grigore, decît să contribuie la numirea unuia dintre concurenţii mei. Liberalii din prima categorie, în afara cîtorva excepţii onorabile, au declarat, la rîndul lor, că nu vor îngădui niciodată unui Alecsandri să ajungă pe tron... şi, în timpul acestor măreţe profesiuni de credinţă, prinţii Mihail şi Grigore îşi freacă mîinile. Astfel, eu, omul cel mai puţin ambiţios din lume, eu, poetul independent prin excelenţă, m-am văzut deodată devenind mărul de discordie al partidei naţionale, pivotul pe care se ţinea în echilibru destinul ţării mele. Este de neîngăduit, şi totuşi a trebuit să suport pînă şi calomniile care n-au lipsit să fie răspîndite din belşug asupra purtării mele şi a caracterului meu. Am îndurat totul cu răbdare cu scopul de a reţine pe calea cea bună pe oamenii care mă aleseseră ca drapel al lor, căci îi cunoşti Pisoski, Radu, Cazimir, Hasnaş etc., nu sînt oameni să facă mult caz de principii. Visul lor de castă a fost apărarea lor pînă în ziua de astăzi. Ce va fi peste cîteva zile, nu ştiu nimic. Sigur este că în seara aceasta socotesc să mă duc la reuniunea pregătitoare2 a partidei naţionale pentru a le declara că este ruşinos spectacolul mizerabilelor noastre neînţelegeri pe 371 care îl înfăţişăm ţării ; că toate partidele trebuie să se unească într-unul singur pentru a salva situaţia şi pentru a combate victorios pe Mihail şi Grigore Sturdza, şi că, pentru un asemenea rezultat, eu cel dintîi mă lipsesc de toate drepturile mele în favoarea lui Negri, care este destinat de providenţă să împace toate partidele; Voi avea ca părtaşi ai propunerii mele partidele Vasile Sturdza, L. Rosetti, Kogălniceanu, poate Mavrogheni şi jumătate dintre persoanele care greşit au gîndit să facă din mine un domnitor. Dacă partidul Lascăr Oatargi refuză să adere la această propunere, el va rămîne cel puţin în minoritate şi, în loc de a avea şase fracţiuni în partidul liberal, nu vom mai avea decît două. Iată, draga Iancule, cadourile pe care socotesc să mi le dau de ziua mea. Facă cerul ca ele să se întoarcă spre binele ţării. Cu această speranţă, vă îmbrăţişez pe toţi din inimă. Alecsandri CÂTRE ALEXANDRU JORA 142 [ianuarie-oetombrie 1859] My Alexandre Jora 1, Galatz. Moldavie J’arrive de Botochany. Le froid sera pour le brouchaha du jardin si on ne sort pas du sacs [?]. Ne faites plus de dépêches chiffrées, je n’y comprends rien. Envoyez nouvelles et journaux par la marchandfe]. Je verrai encore 253 et je vous écrirai aussitôt. Courage, prudence. Alecsandri —■ ministre 372 [ianuarie-octombrie 1859} Dl. Alexandru Jora Galaţi. Moldova Sosesc de la Botoşani. Frigul va fi pentru vuietul grădinii dacă nu se iese din saci [?]. Nu mai scrieţi depeşe cifrate, nu înţeleg nimic. Trimiteţi noutăţi şi ziare prin vânzătoare. Voi revedea pe 253 şi vă voi scrie imediat. Curaj, băgare de seamă *. Alecsandri — ministru CĂTRE COSTACHE NEGRI 143 Iaşi, 9 ianuarie [s.v.] 1859 Principatele Unite Ministerul Trebilor Străine a Maldovii Secţia Limbi străine nr. 136 Domnule, Alăturat pe lîngă aceasta, am onorul a vă comunica copie legalizată de pe actul prin care Adunarea Electivă a Moldovei, în seanţa sa din 5/17 ianuarie, au exprimat mulţe-mirea şi recunoştinţa sa Puterilor subscriitoare tratatului de Paris, pentru că au recunoscut şi garantat drepturile Principatelor Române şi vă invită a o comunica oficial înaltei Porţi, binevoind a mă încunoştinţa de rezultat. * Traducere ad literara, textul pare convenţional şi cifrat. Sacs poate însemna saci dar şi distrugeri. 373 Primeşte, domnule, încredinţarea deosebitei mele consideraţii. Ministrul Trebilor Streine, V.' Alecsandri * CĂTRE SECRETARUL DE STAT AL ŢĂRII ROMANEŞTI 144 Iaşi, 10 ianuarie 1859 Principautés Unies Ministère «les Affaires étrangères de Primit la, 15 ianuarie Moldavie ' 1859/305 Nr. 121 section II nr. 34 Spre ştiinţă la dosier Jassi în 10 ianuarie 1859 ianuarie 26 Domnule secretar de stat Subscrisul are onor a vă face cunoscut că Adunarea Electivă a Principatului Moldovei întrunindu-se la 5 a curentei luni, am procedat, potrivit Convenţiei, în a noua zi după deschiderea ei la alegerea domnului... Acest mare act s-au de-săvîrşit cu unanimitatea voturilor în folosul dsale colonelul Alexandru Cuza. Noul domn, suindu-se în tron şi luînd în mînă frînele guvernului, au adoptat puterea sub Alexandru Ioan I Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională domn Moldovei Subscrisul este fericit de a fi chemat prin postul său a vesti oficial acest act solemn guvernului Valahiei, căci are * Dedesupt, apostila lui C. Negri : „Nu l-au primit turcii“. 374 bunăsperare că ţeara vecină şi suroră va simţi aceeaşi bucurie de care s-au pătruns Moldova la numirea novlui nostru domn. Cu această nouă ocazie, subscrisul oferează d-lui secretar de stat a Valahiei... a sale asigurări de înaltă consideraţie. Ministru şi secretar de stat, V. Alecsandri CÂTRE ABDOLONYME UBICINI 145 Jassi, le 15/27 janvier 1859 Voici les instructions1 adoptées par la chambre pour l’élection du prince ; ce qui manque c’est le serment du prince que je t’ai envoyé et que tu trouveras dans le manifeste de Couza. Négri, Nico Catargi et le colonel Mavriki viennent de partir pour Constantinople pour aller chercher l’investiture. 2 La formation du nouveau ministère a présenté quelques difficultés. Pano avait été chargé, à titre de chef, de cabinet, de présenter une liste, mais il s’est embarassé pendant une dizaine de jours dans [des] combinaisons qui n’ont abouti à aucun résultat. Il a fini par y renoncer. Hier à peine, on est parvenu à acoucher et voici le résultat : Basile Stourza — ministre de l’Intérieur et Président du Conseil M. Epureano — de la Justice Rolla — du Culte et de l’Instruction Publique Alecsandri — des Affaires étrangères L. Rosetti — des Finances D. Miklesco — des Travaux Publics Milicesco — Hàtman Ayant été souffrant tous ces jours-ci et étant encore au point de garder la chambre à cause d’un violent refroidissement, je n’ai pu m’occuper d’affaires. J’espère reprendre mon poste dans deux ou trois jours. 375 Chose assez amusante ! Tous les jours je vois de personnes, plus ou moins connues, qui viennent me dire que le pays s’attendait à me voir prince-régnant,3 que c’était là une chose arrêtée dans l’esprit de tout le monde et que l’on ne peut comprendre pourquoi j’ai fait act d’abnégation. „J’ai cru sauver le pays des griffes de Michel et de Grégoire Stourdza, leur dis-je. Mais ils ne veulent et ne peuvent comprendre qu’en tenant le trône dans sa main, on aurait le courage d’ouvrir cette main en faveur d’un autre. Voilà le monde, cher ami ; on comprend l’égoisme plus facilement que l’abnégation. Et pourtant, si l’on savait combien je suis heureux d’avoir rendu ce service à mon pays et d’être resté un simple poète, comme devant, aimé de tous et ayant plus que jamais la conscience de ce que je pourrai produire quand je serai libre ! La nomination de Couza est non seulement une victoire nationale, mais c’est en même temps le triomphe de la moralité. Dans un moment comme celui-ci, où les plus riche manque d’argent, le pays a résisté noblement aux infâmes tentations du prince Michel Stourdza. La veille de l’élection du. prince, plus [de] 300.000# ont couru les rues pendant toute la nuit et pas un des députés ne s’est souillé au contact de cet or maudit. Que les Autrichiens disent encore que nous sommes un peuple corrompu et que l’élection du prince est une question de chiffres ! N.B. important L’arrivée du prince Gr. Stourdza dans le pays a été suivie, en cachette, par celle de plusieurs polonais déguisés, qui avaient servi dans l’armée turque pendant la guerre, et de plusieurs autres venues de la Galicie. Ces aventuriers, commandés par un certain Verjbiski (Mourad-bey) ami et compagnon de Gr. Stourdza, faisaient partie d’un complot4 dont le but était de tenter un coup de main dans le pays pour renverser le nouveau gt et pour proclamer prince Grégoire Stourdza. La police a eu vent de la chose et des nombreuses arrestations viennent d’être faites à Jassi, Bakaou et Fokchani. Plus de 60 polonais sont en prison actuellement. Murad-bey, arrêté à Fokchani, avec deux autres chefs, ont été dirigés sur Jassi. On dit le prince Grégoire fort compromis dans cette ténébreuse affaire et on 376 parle de le placer sous la surveillance de la police en attendant que le gt demande la permission de la Chambre de le soumettre à l’action des tribunaux. 'On affirme également que l’assassinat, le pillage et l’incendie formaient les bases du complot et que plus de 16 personnes étaient désignées au coups des assassins. Parmi ces personnes étaient compris tous ceux des députés qui avaient combattu courageusement la candidature du prince Grégoire, c’est-à-dire Couza, Epureano, moi, Co-gâlniceano, Rolla, L. Catargi etc. Si toute cela est vrai, nous venons d’échapper belle ! Ce diable de prince Grégoire a-t-il soif des grandeurs ! Je t’écrirai bientôt une lettre détaillée sur cette affaire curieuse. Alecsandri Iaşi, 15/27 ianuarie 18o9 Iată instrucţiunile1 adoptate de Cameră pentru alegerea prinţului ; ceea ce lipseşte este jurămîntul prinţului pe care ţi l-am trimis şi pe care îl vei găsi în manifestul lui Cuza. Negri, Nicu Catargi şi colonelul Mavriki au plecat la . Constantinopol pentru a obţine învestitura2. Formarea noului minister a dovedit cîteva dificultăţi. Panu, ca şef de Cabinet, fusese însărcinat să prezinte o listă, dar s-a încurcat timp de z*ece zile în combinaţii care n-au ajuns la nici un rezultat. A terminat prin a renunţa. De-abia ieri a ajuns să i se dea naştere şi iată rezultatul : Vasile Sturdza — ministru al Afacerilor Interne şi preşedintele Consiliului. M. Epureanu — justiţie Rolla — Culte şi Instrucţie Publică Alecsandri — Afaceri Străine L. Rosetti — Finanţe D. Miclesu — Lucrări Publice Milicescu — Hatman Fiind bolnav în toate zilele acestea şi mai fiind încă chiar nevoit să stau în casă din pricina unei violente răceli, nu m-am 377 putut ocupa de afaceri. Sper să-mi reiau postul peste două-trei zile. Un lucru destul de hazliu ! In fiecare zi văd persoane, mai mult sau mai puţin cunoscute, care vin să-mi spună că ţara se aştepta să mă vadă prinţ domnitor,3 că acesta era un lucru bine stabilit în spiritul tuturor şi că nu se poate înţelege pentru ce am făcut act de abnegaţie. „Am crezut că scap ţara din ghearele lui Mihai şi Grigore Sturdza“, le spun eu. Dar nu vor şi nu pot să înţeleagă că, ţi-nînd tronul în mînă, poţi să ai curajul să deschizi această mînă în favoarea altuia. Iată lumea, dragul meu ; egoismul poate fi înţeles mai uşor decît abnegaţia. Şi -totuşi, dacă s-ar şti ce fericit sînt de a fi făcut acest serviciu ţării mele şi de a fi rămas un simplu poet, ca mai înainte, iubit de toţi şi avînd mai mult decît oricînd conştiinţa despre ceea ce voi putea să produc cînd voi fi liber. Numirea lui Cuza este nu numai o victorie naţională, dar este în acelaşi timp triumful moralităţii. într-un moment ca acesta, în care cei mai bogaţi nu au bani, ţara a rezistat cu nobleţe ticăloaselor ispite ale prinţului Mihail Sturdza. în ajunul alegerii prinţului, mai mult de 300.0U0 # au curs pe străzi toată noaptea şi nici un deputat nu s-a murdărit atingîndu-se de acest aur blestemat. Să mai spună austriecii că sîntem un popor corupt şi că alegerea prinţului este o chestiune de cifre ! N.B. importantă Sosirea prinţului Gr. Sturdza în ţară a fost urmată, pe ascuns, de aceea a mai multor polonezi deghizaţi, care serviseră în armata turcă în timpul războiului, şi de mai mulţi alţii veniţi din Galiţia. Aceşti aventurieri, comandaţi de un oarecare Verjbiski (Mu-rad-bei), prieten şi tovarăş al lui Gr. Sturdza, făceau parte dintr-un complot4 al cărui scop era de a încerca o lovitură în ţară . pentru a răsturna noul guv. şi pentru a proclama prinţ pe Grigore Sturdza. Poliţia a aflat acest lucru şi numeroase arestări s-au făcut la Iaşi, Bacău şi Focşani. Mai mult de 60 polonezi sînt şi astăzi în închisoare. Murad-bei, arestat la Focşani, împreună eu alţi doi şefi, au fost îndreptaţi spre Iaşi. Se spune că prinţul Grigore este foarte compromis în această încîlcită afacere şi se vorbeşte despre punerea sa sub supravegherea poliţiei, pînă cînd guv. va cere învoirea camerei să-l supună cercetării tribunalelor. 378 Se mai spune de asemenea că asasinatul, jaful şi incendiul formau baza complotului şi că mai mult >de 16 persoane erau sortite loviturilor asasinilor. Printre aceste persoane erau socotiţi toţi acei deputaţi care combătuseră cu curaj candidatura prinţului Grigore, adică : Cuza, Epureanu, eu, Kogămiceanu, Rolla, L. Catargi etc. Dacă toate acestea sînt adevărate, am scăpat uşor. Acest afurisit de' prinţ Grigore este însetat de măriri ! îţi voi scrie în curînd o scrisoare amănunţită asupra acestei ciudate afaceri. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 146 19 janvier [s.v.] 1859 Mon Prince, Jean vous écrit une lettre 1 pleine de sentiments chaleureux. Veuillez l’agréer comme venant d’un bon Roumain et d’un ancien ami. Votre tout dévoué, B. Alecsandri Le journal Y Illustration demande à reproduire votre portrait. Où pourrais-je me le procurer ? Prinţe, Iancu vă scrie o scrisoare1 Binevoiţi să o primiţi ca venind vechi prieten ! Ziarul l’Illustration cere să unde aş putea să mi-1 procur ? 19 ianuarie [s.v.] 1859 plină de sentimente călduroase, de la un bun român şi de la un Al vostru devotat, V. Alecsandri reproducă portretul vostru. De 379 CÂTfîE IANCU ALECSANDRI 147 Jassi, 20 janvier [s.v.] 1859 Mon cher Jean, Voici le récit des derniers événements ; tu y verras comment j’ai failli devenir prince régnant1 et comment j’ai fait un bel acte d’abnégation en fareur de la bonne cause. J’en parle à mon aise parce que c’est là, peut-être, ce que j’ai fait de plus méritoire dans ma vie. Les élections des députés terminées, on se compta. Trois partis bien distincts étaient en présence. Le parti Michel Stourza, composé de quelques vieux vampires ; celui de son fils, composé d’un nombre assez fort de fanatiques, et le parti national, lequel était en majorité puisqu’à lui seul il comprenait plus de la moitié des députés. Nous commençâmes par choisir un local pour nos réunions préparatoires et nous choisîmes l’appartement de notre pauvre ami Ralleto 2, au Cabinet d’histoire naturelle, ce qui fit donner à notre société le nom de la Société de l’EléphaRt. Une fois installés, nous rédigeâmes un journal par lequel nous nous engagions sur l’honneur de combattre à outrance les candidatures des princes Michel et Grégoire Stourza, et de voter à l’Assemblée pour celui d’entre nous qui réunirait le plus grand nombre de voix. Jusque-là tout alla fort bien, mais bientôt l’ambition vint mordre au coeur plusieurs d’entre nous. Mavrojeni, Lascar Rosetti, Basile Stourza et Lascar Catargi organisèrent leurs partis et bientôt notre camp se trouva divisé en plusieurs fractions fort ennemies les unes des autres. Cogalniceano, de son côté, furieux de n’avoir aucune chance à être porté en avant jeta le brandon de discorde parmi nous et seconda sans s’en douter les intrigues de Mavroïeni. Cependant un nouveau parti se formait au milieu de ce tumulte de sottes passions, c’était celui des députés de la seconde classe, qui ne voulant plus de Ghika, Balche, Stourza etc. sur le trône, avaient jeté les yeux sur moi. Ce parti était le plus nombreux, le plus actif et un beau jour je me trouvai à la tête de la majorité dans le parti 380 national. Ma candidature prenait de la consistance à vue d’oeil, on en parlait en ville, en province et elle semblait satisfaire généralement le public. C’est alors que les haines se déchaînèrent, on alla jusqu’à répandre toutes sortes de calomnies sur mon compte et plusieurs personnes que j’avais cru jusque là des amis, proavèrent dans cette circonstance la pauvreté de leur coeur. Pendant que mes adhérents déclaraient qu’ils préféraient plutôt Grégoire Stourza que les Basile Stourza, Lascar Catargi, Mavroïeny etc., quelques-uns de ces messieurs disaient : „n’importe qui, excepté Alecsandri“ ; en sorte que grâce à nos discensions Grégoire Stourza avait très beau jeu. Son parti était compact, tandis que le nôtre, divisé en plusieurs fractions, pouvait du jour au lendemain se débander et aller grossir les rangs de nos ennemis. L’esprit de caste commençait à étouffer les principes salutaires qui avaient guidé jusqu’alors le parti national, et celui-ci avait dégénéré'en un foyer d’intrigues et d’animosités personnelles qui contribuaient puissamment au but de Grégoire Stourza. Il fallait sortir de cette situation et sauver le pays par un acte d’abnégation. Je m’offris le premier à faire cet acte et, Pavant-veille de l’élection du prince, me rendant à la salle de nos réunions, je tins à peu près ce langage : „Mrs, les circonstances sont plus graves que jamais ; l’ambition a mordu au coeur quelques-uns d’entre nous et nous a fait oublier les intérêts de notre pays en faveur de nos intérêts personnels. Voulons-nous perdre ou sauver le pays ? Voulons-nous le rendre la proie de nos adversaires ? Non, direz-vous. C’est bien, mais il faut le prouver, et, quant à moi, je prie Dieu de me foudroyer ici, sous vos yeux, avant que je contribue directement ou indirectement au triomphe de Grégoire ou de Michel Stourza. Je viens donc déclarer hautement que je me désiste de tous mes droits au trône, quoique mon parti soit le plus puissant, et je demande à ce que chacun de nous suive mon exemple, en faveur d’un homme qui réunisse toutes les sympathies et qui groupe tous les partis en un seul. Vous avez deviné que c’est en faveur de Négri. Mr. Lascar Rosetti, vous désistez-vous en faveur de Négri ? (reponse : oui), Mr. Basile Stourza, vous désistez-vous en faveur de Négri? (rép. : oui), Mr. Mavroieni, êtes vous pour la candidature de Négri i (oui), Mr. Cogalniceano soutiendrez vous notre ami Négri ? 381 (oui), et vous, Mr. L. Catargi ? (réponse négative). Vous êtes donc le seul qui ne veuillez pas céder de vos prétentions. Hé bien, si nos ennemis l’emportent, que la responsabilité retombe sur vous et les vôtres !“ C’était une scène d’un effet dramatique saisissant. On vint de tous côtés me complimenter sur ma conduite, et notre parti national ne fut plus partagé qu’en deux camps. Le camp Négri et le camp L. Catargi. Pourtant les personnes qui m’avaient choisi pour drapeau furent très mécontentes de mon désistement ; ils ne voulaient pas de Négri 3 à cause de sa faiblesse de caractère et de sa parenté ; les Catargi n’en voulaient non plus à cause de ses idées sur le partage de la propriété. Ils s’entendirent donc ensemble pour opposer Couza4 à Négri, et lorsque nous procédâmes au tirage du scrutin, la veille de l’élection du prince, Couza eut la majorité des voix. Mavrojeni malgré toutes ses menées occultes n’eut que 5 voix, et Négri 11. En un mot,"Couza profita de toutes mes chances. Il ne pouvait en revenir de ce tour de roue de la fortune ; il croyait à une plaisanterie. Pourtant il fallut bien se rendre à l’évidence lorsque le lendemain nous nous rendîmes à la chambre, avec la ferme décision de soutenir notre candidat et de combattre à outrance le prince Grégoire. Observons ici, à l’honneur de notre pays, que dans la nuit qui précéda l’élection du prince, Michel Stourza avait ouvert ses caisses et avait mis 300.000 ducats à la disposition des députés, pour se faire un parti, mais que personne ne toucha à son or maudit. Aussi le lendemain n’eut-il pas une seule voix à l’Assemblée. En revanche, il s’est fait saigner deux fois, pour échapper à des attaques d’apoplexie. Quelques jours auparavant on avait fait les généreux envers le prince Grégoire en l’admettant sur la liste des députés, malgré ses états de service à l’étranger 5 et peut-être eût-on poussé cette imprudente générosité jusqu’à l’admission de ce Mr sur la liste des candidats au trône, sans un incident qui vint indigner l’Assemblée. La veille de l’élection du prince, je montais à la tribune pour engager le prince Grégoire à modérer son ambition et à nous prouver qu’il plaçait les intérêts de son pays au-dessus de ses propres intérêts : „Vous voulez devenir prince de Moldavie, lui dis-je. Cette ambition est grande et noble, car, aux yeux des Moldaves, il 382 n’est pas de couronne plus belle que la couronne de Moldavie : mais avez-vous fait assez de sacrifices pour ce pays, pour mériter un pareil honneur ? Avez-vous été notre compagnon de travail, avez-vous été simple soldat dans nos rangs avant d’aspirer à devenir notre chef ? Non. Vous avez été jusqu’à présent loin de nous. Vous ne nous êtes pas assez connu. Travaillez donc d’abord avec nous, faites-vous apprécier, faites-vous aimer et l’avenir pourra vous réserver de grandes destinées. Rappelez-vous des paroles que vous avez prononcées il y a quelques jours : „Il n’est pas de plus grand honneur que celui de faire partie d’une Assemblée aussi patriotique que celle-ci 1“ Tenez-vous en d’abord à cet honneur, votre rôle est indiqué. Vous occupez la place d’un représentant de la nation roumaine, et cette place, vous devez le savoir, est, dans bien des circonstances, supérieure à celle qu’occupe un prince régnant, de même que cette tribune, ce trône sacré de la nation toute entière est bien au-dessus du trône d’un seul homme. Hé bien, si vous avez un véritable coeur de roumain, montez souvent à cette tribune pour défendre les droits de votre pays, montez-y surtout dans un esprit de conciliation pour déclarer que vous vous désistez de vos prétentions au trône et le pays applaudira avec enthousiasme à cet acte de patriotique abnégation... etc.“ Je fus sublime, dit-on, dans ce moment, mais mon éloquence ne produisit aucun effet sur le prince Grégoire. Son satellite, Hourmousaki 6, répondit par un discours maladroit dans lequel il voulut soutenir que personne ' n’avait fait autant pour la Moldavie, que son maître. À ces mots, la Chambre fut saisie d’indignation. On rappela les scènes de 1848 et on décida de voter contre l’admission du prince Grégoire sur la liste de candidats au trône. C’est ce qui eu lieu, et notre homme fut repoussé à la grande majorité des voix. Dès ce moment, le parti Grégorien, n’ayant plus de chef, vint se ranger sous notre drapeau. Le lendemain, c’est-à-dire le neuvième jour après l’ouverture de l’Assemblée, nous procédâmes à l’élection du prince. Tous les soldats étaient sous les armes, et la ville entière sur pieds. Les tribunes de la chambre pouvaient à peine contenir le monde qui s’y pressait dès huit heures du matin. À midi juste, l’opération commença. Chaque député, à son tour, monta à la tribune, pour faire le serment d’usage ; la main 383 placée sur l’évangile, chacun dut dire : „Giur şi Dumnezeu să-mi fie întru agiutor /“. * Puis, quand vint le tour du scrutin, chacun dut déclarer ouvertement le nom de son candidat et l’inscrire sur un parchemin préparé ad hoc. L’appel no minal étant fait par ordre alphabétique, j’étais toujours premier à ouvrir la marche. Je déclarais donc à haute voix que je votais pour Alexandre Couza... et tout le monde suivit mon exemple. Grégoriens et Michéliens nous donnèrent la main pour proclamer notre prince à l’unanimité ! Te dire l’enthousiasme qui produisit cette élection est chose impossible. La joie d’avoir échappé aux deux Stouïza a été si spontanée, si grande que pendant trois jours la population de Jassi s’est livrée à de véritables folies. Des masses d’hommes, portant des torches et des transparents alégoriques, parcouraient les rues en criant : „Vive le Prince ! Vivent les députés ! À bas les strigoi, à mort Michel Stourza !“ Le corps des officiers, heureux d’avoir un prince sorti de leurs rangs, vinrent nous trouver, nous autres députés, au Cabinet d’histoire naturelle ; ils s’emparèrent de nous, nous portèrent en triomphe et nous disloquèrent à qui mieux mieux, dans leur accès d’enthousiasme. Je leur fis un speech qui manqua me devenir fatal, tant on me donna des preuves d’admiration. Le .lendemain, jour de la St. Jean, je me irandio vers les neuf heures du soir chez Zizine, lorsque je rencontrai une immense foule de peuple armé de torches, de drapeaux etc. J’eus beau vouloir éviter cette rencontre, on me reconnut dans mon traîneau et, en un clin d’oeil, je me vis entouré de plus de 3.000 hommes qui se mirent à crier en me saluant : „Vive Alecsan-dri ! Vive notre député, vive notre poète 1“ On voulut m’arracher du traîneau pour me porter en triomphe ; deux commissaires! de police qui se trouvaient là me défendirent en disant à la foule que j’étais malade. Enfin je pris la parole pour dire : „Fraţilor ! Să trăiască steagul Moldovei ! Steagul românesc, pe care îl purtaţi cu atîta fală !“ ** À ces mots, je faillis être assourdi par les hourras. C’était une scène de nuit de plus fantastiques. Au milieu de ce tumulte, j’entendis une voix de véritable stentor criant : „Unde-i muzica ?“*** La bande militaire s’avança à travers la masse compacte qui ****** jn original, cu caractere chirilice. 384 m’entourait. Alors la même voix reprit : „Cîntafi, mai, «Hora Unirii», ca Alecsandri au fâcut-o ! * Nouveaux hourras accompagnés de danse, de chants. C’était magnifique ! Je fus ainsi ahuri pendant une heure, après quoi la foule me laissa libre pour aller fêter Cogalniceano, Pano et d’autres. En un mot, tout le monde est content d’avoir un prince nouveau et d’avoir échappé aux dangers qui menaçaient le pays. Les vieux grands boyards seuls ne savent où donner de la tête ; ils n’y comprennent rien. „Comment !“ disent-ils, „un Couza prince régnant ! C’est impossible, c’est un cauchemar !“ Et pourtant, le lendemain de l’élection de Couza, ils allèrent tous faire les petits chiens devant lui. Jusqu’à Grégoire Stourza, jusqu’à Michel Stourdza eux-mêmes, tous se sont humblement prosternés devant le nouvel astre ! O ! vile engeance de cioco'is ! Adieu, cher Jean, je suis heureux d’être resté avec ma chère indépendance et d’avoir contribué puissamment à sauver mon pays d’une immense calamité. Ton frère, Alecsandri Peut-être te verrai-je bientôt, car le prince veut me charger de porter ses lettres de remerciements aux rois et empereurs qui ont ratifié le traité de Paris. Iaşi, 20 ianuarie [s.v.] 1859 Iubite Iancule, Iată povestirea ultimelor evenimente ; vei vedea din ele cum era gata să devin prinţ domnitor1 şi cum am făcut un frumos act de abnegaţie în favoarea cauzei celei bune. Vorbesc despre aceasta fără greutate pentru că este, poate, ceea ce am făcut mai meritoriu în viaţa mea. Odată terminate alegerile, a început numărătoarea. Erau prezente trei partide bine distincte. Partidul lui Mihail Sturdza, compus din cîţiva bătrîni vampiri ; acela al fiului său, compus •,**,*** In original, cu caractere chirilice. 385 dintr-un număr destul de mare de fanatici, şi partidul naţional, care era în majoritate, pentru că el singur cuprindea mai mult de jumătate din deputaţi. Noi începurăm prin a alege un local pentru reuniunile noastre pregătitoare şi am a’.es apartamentul bietului nostru Ralet2, la Cabinetul de istorie naturală, ceea ce făcu să se dea societăţii noastre numele de Societatea Elefantului ! Oda+ă instalaţi, am întocmit un jurnal, prin care ne angajăm pe onoare să combatem cu înverşunare candidaturile prinţilor Mihai şi Grigore Sturdza şi să votăm la Adunare pentru a:ela dintre noi care va întruni cei mai mare număr de voturi. Pînă aici totul a mers foarte bine, dar în curînd ambiţia muşcă de inimă pe mai mulţi dintre noi. Mavrogheni, Lascăr Ro-setti, Vasile Sturdza şi Lascăr Catargi organizară partidele lor şi în curînd lagărul nostru se găsi împărţit în mai multe fracţiuni duşmane între ele. Kogălniceanu, de partea sa, furios de a nu avea nici o şansă .să fie împins înainte, a aruncat mărul discordiei printre noi şi a ajutat, fără să bănuiască, intrigile lui Mavrogheni. în acest timp, un nou partid se forma în mijlocul acestui tumult de pasiuni josnice, era acela al deputaţilor clasei a doua, care, nemaivoind nici pe Ghica, Balş, Sturdza, etc. pe tron, aruncaseră ochii pe mine. Acest partid era cel mai numeros, cel mai activ şi, într-o bună zi, eu mă găsii în fruntea majorităţii în partidul naţional. Candidatura mea se întărea vă-zînd cu ochii, se vorbea despre ea în oraş, în provincie şi părea că satisface în general publicul. Atunci se dezlănţuiră urile, se merse pînă a răspîndi toate soiurile de calomnii pe socoteala mea şi mai multe persoane pe care le crezusem pînă atunci prietene dovediră în această. împrejurare micimea inimii lor. în timp ce aderenţii mei declarau că ei preferau mai degrabă pe Grigore Sturdza decît pe Vas'le Sturdza, Lascăr Catargi, Mavrogheni etc., .cîţiva din aceşti demni ziceau : „oricare altul, numai Alecsandri nu“ ; aşa îneît, mulţumită neînţelegerilor noastre, Grigore Sturdza avea foarte multe şanse. Partidul său era compact, în timp ce al nostru, divizat în mai multe fracţiuni, putea de pe o zi pe alta să se risipească şi să sporească rîn-clurile duşmanilor noştri. Spiritul de castă începea să înăbuşe principiile salutare, care conduseseră pînă atunci partidul naţional, şi acesta dege-nerase într-un focar de intrigi şi animozităţi personale, care contribuiau puternic la scopul lui Grigore Sturdza. Trebuia să ieşim din această situaţie şi să salvăm ţara printr-un act de abnegaţi?. Eu mă oferii primul să fac acest act şi, în preajunul alegerilor de domn, ducin:Iu-mă la sala reuniunilor noastre, ţinui cam această cuvîntare : „Domnilor, împrejurările sînt mai grave ca niciodată ; ambiţia a muşcat de inimă pe unii dintre noi şi ne-a făcut să uităm interesele ţării în favoarea intereselor personale. Oare vrem noi să pierdem sau să salvăm ţara'? Vrem no: să o dăm pradă duşmanilor noştri ? Nu, veţi spune dv. Bine. dar trebuie să o dovedim, şi, în ceea ce mă priveşte, mă rog lui Dumnezeu să mă trăsnească aici, sub ochii dumneavoastră, mai înainte de a contribui direct sau indirect Ia triumful Iui Grigore sau Mihail Sturdza. Vin deci să declar sus şi tare că eu renunţ la toate drepturile mele la tron, cu toate că partidul meu este cel mai puternic, şi cer ca fiecare din noi să-mi urmeze exemplul, în favoarea unui om care să reunească toate simpatiile şi care să grupeze toate partidele într-unul singur. Aţi ghicit că este în favoarea lui Negri. D-le Lascăr Rosetti, renunţaţi în favoarea lui Negri ? (răspuns : da), dle Vasile Sturdza, renunţaţi în favoarea lui Negri ? (răspuns : da), dle Mavrogheni, sînteţi pentru candidatura lui Negri ? (da), dle Kpgălniceanu, veţi susţine pe prietenul nostru Negri ? (da) şi dumneavoastră, dle L. Catargi ? (răspuns negativ). Sînteţi deci singurul care nu vrea să cedeze din pretenţiile sale. Ei bine, dacă inamicii noştri ne-o iau înainte, răspunderea să cadă asupra dumneavoastră şi a alor dumneavoastră !“ Era o scenă de un efect dramatic, impresionant. Au venit din toate părţile să mă felicite pentru conduita mea, şi partidul nostru naţional nu a mai fost împărţit decît în două tabere. Tabăra Negri şi tabăra L. Catargi. Totuşi, persoanele care mă aleseseră ca reprezentant au fost foarte nemulţumite de renunţarea mea : ei nu voiau pe Negri3 din pricina slăbiciunii sale de caracter şi a rudeniei sale ; Catargii nu-1 voiau nici ei din cau?a ideilor lui asupra împărţirii proprietăţii. Ei se înţeleseră deci împreună pentru a opune pe Cuza4 lui Negri, şi cînd am procedat la scrutin, în ajunul alegerii prinţului, Cuza a avut majoritatea voturilor. Mavrogheni, cu toate intrigile sale oculte, nu a avut decît 5 voturi, şi Negri 11. Jntr-un cuvînt, Cuza a profitat de toate şansele mele. El nu putea să-şi revină din această întorsătură a soartei ; credea că este o glumă. Cu toate acsstea, a trebuit să accepte evidenţa, cînd a doya zi ne-am dus la cameră, cu hotărîrea fermă să susţinem pe candidatul nostru şi 387 să combatem cu înverşunare pe prinţul Grigore. Să observăm aici, spre cinstea ţării noastre, că în noaptea care a precedat alegerea prinţului, Mihail Sturdza şi-a deschis cuierele şi a pus 300.000 de ducaţi la dispoziţia deputaţilor, pentru ca să-şi facă un partid, dar nimeni nu s-a atins de aurul său blestemat. De aceea a doua zi nu a avut nici un singur vot în Adunare. In schimb, a pus să i se ia sînge de două ori, ca să scape de atacurile de apoplexie. Cu cîteva zile mai înainte au făcut pe generoşii faţă de prinţul Grigore, admiţîndu-1 pe lista deputaţilor, cu tot stagiul său de serviciu în străinătate5, şi poate s-ar fi împins această imprudentă generozitate pînă la admiterea acestui domn pe lista candidaţilor la tron, dacă nu era un incident care a indignat Adunarea. In ajunul alegerii prinţului, mă urcam la tribună pentru ca să hotărăsc pe prinţul Grigore să-şi modereze ambiţia şi să ne dovedească că el pune interesele ţării sale deasupra propriilor sale interese : „Vreţi să deveniţi prinţ al Moldovei, îi spusei. Această ambiţie este mare şi nobilă, căci, _Jn ochii moldovenilor, nu este coroană mai frumoasă decît coroana Moldovei ; dar aţi făcut destule sacrificii pentru această ţară,, pentru a merita o asemenea onoare ? Aţi fost oare tovarăşul nostru de muncă, aţi fost simplu soldat în rîndurile noas-ti e, mai înainte de a năzui să deveniţi şeful nostru ? Nu. Aţi fost pînă acum departe de noi. Nu ne sînteţi destul de cunoscut. Munciţi deci mai întîi cu noi, faceţi-vă apreciat, faceţi-vă iubit şi viitorul va putea să vă rezerve o soartă măreaţă. Amin-tiţi-vă cuvintele pe care le-aţi pronunţat acum cîteva zile : «Nu este o mai mare onoare decît aceea de a face parte dintr-o Adunare atît de patriotică ca aceasta !„ Mărginiţi-vă mai întîi la această onoare, rolul dv. este indicat. Ocupaţi locul unui reprezentant al naţiunii române, şi acest loc, trebuie să o ştiţi, este, in multe împrejurări, superior aceluia pe care îl ocupă un prinţ domnitor, după cum această tribună, acest tron sacru al naţiunii întregi este deasupra tronului unui singur om. Ei bine. dacă aveţi o adevărată inimă de român, urcaţi des la această tribună pentru a apăra drepturile ţării dumneavoastră, urcaţi-vă mai ales într-un spirit de împăciuire pentru a declara că aţi renunţat la pretenţiile dv. la tron, şi ţara va aplauda cu entuziasm acest act de abnegaţie patriotică... etc.“ Se zice că am fost sublim în acest moment, dar elocvenţa mea nu a produs nici un efect asupra prinţului Grigore. Sate- 388 litul său Hurmuzaki6, răspunse printr-un discurs stîngaci, in care voia să susţină că nimeni nu făcuse atît pentru Moldova, ca stăpînul său. La aceste cuvinte, camera a fost cuprinsă de indignare. S-au amintit scenele din 1848 şi se decise să se voteze contra admiterii prinţului Grigore pe lista candidaţilor la tron. Este ceea ce a avut loc, şi omul nostru a fost respins cu o mare majoritate de voturi. Din acest moment, partidul Gregorian, nemaiavînd şef, a venit să se aşeze sub drapelul nostru. A doua zi, adică a noua zi după deschiderea Adunării, procedarăm ia alegerea prinţului. Toţi soldaţii erau îna-maţi, şi tot oraşul în picioare. Tribunele camerei abia puteau să mai cuprindă lumea care se înghesuia de la ora opt de dimineaţă. Fix la amiază, operaţia a început. Fiecare deputat, la rîndul său, se urcă la tribună, pentru a face jurămîntul obişnuit ; cu mina pe evanghelie, fiecare a . trebuit să spună : „Giur şi Dumnezeu să-mi fie întru agiutor !“ * Pe urmă, cînd a venit rîndul scrutinului, fiecare a trebuit să declare deschis numele candidatului său şi să-l înscrie pe un pergament preparat ad-hoc. Apelul nominal fiind făcut în ordine alfabetică, eram mereu primul ca ^să deschid marşul. Declaram deci cu vcce tare că votam pentru Alexandru Cuza... şi toată lumea urmă exemplul meu. ^ Gregorienii şi Mihăilenii ne dădură mîna pentru a proclama pe prinţul nostru în unanimitate ! Ca să-ţi spun entuziasmul pe care îl produsese alegerea este lucru imposibil. Bucuria de a fi scăpat de cei doi Sturdza a fost atît de spontană, atît de mare, > încît timp de trei zile populaţia laşului s-a dedat la adevărate nebunii. Mase de oameni, purtînd torţe si tablouri alegorice, străbateau străzile strigînd : „Trăiască prinţul! Trăiască deputaţii ! Jos strigoii **, la moarte Mi-hail Sturdza !“ Corpul ofiţerilor, fericit de a avea un prinţ ieşit din rîndurile lor, veniră să ne găsească, pe noi, deputaţii, la Cabinetul de istorie naturală ; ei puseră mîna pe noi, ne duseră în triumf şi ne dislocară, care mai de care, în accesul lor de entuziasm. Eu le-am ţinut un speech ***, care puţin a lipsit să-mi devină fatal, atîtea dovezi de admiraţie mi s-au dat. A doua zi, ,jjLua de Sf. Ion, m-am dus către ora 9 seara la Zizin, cînd în-tîlnii o mulţime imensă de oameni înarmaţi cu torţe, cu dra- * In original, în limba română cu caractere chirilice. ** In original, în limba română. *** în original, în limba engleză. 389 pele etc. Degeaba ani vrut să evit această întîlnire, am fost recunoscut în sania mea şi, într-o clipă, mă văzui înconjurat de ^ mai mult de 3000 de oameni, care începură să strige salutîn-du-mă : „Trăiască Alecsandri ! Trăiască deputatul nostru, trăiască poetul nostru !“ Au vrut să mă smulgă din sanie, pentru ta să mă ducă în triumf ; doi comisari de poliţie care se găseau acolo mă apărară spunînd mulţimei că eram bolnav. în sfîrşit, am luat cuvîntul pentru a spune : „Fraţilor! Să trăiască steagul Moldovei ! Steagul românesc, pe care îl purtaţi cu atita fală“ * ! La aceste cuvinte, am fost gata să fiu asurzit de urale. Era o scenă de noapte dintre cele mai fantastice. în mijlocul acestui tumult, am auzit o voce de veritabil stentor strigînd : „Unde-i muzica!“ **. Muzica militară înainta prin masa compactă care mă înconjura. Atunci, aceeaşi voce începu : „Cîntaţi, măi, «Hora Unirii», că Alecsandri au făcut-o !“ *** JSToi urale întovărăşite de dansuri, de cîntece. Era minunat! Am fost astfel aiurit timp de o oră, după care mulţimea m-a lăsat liber pentru ca să se ducă să sărbătorească pe Kogălniceanu, Panu şi alţii. într-un cuvînt, toată lumea este mulţumită de a avea un prinţ nou şi de a fi scăpat de pericolul care ameninţa ţara. Numai bătrînii mari b'oieri nu mai ştiu ce să facă ; ei nu înţeleg nimic. „Cum !“ spun ei, „un Cuza prinţ domnitor ! Este imposibil, este un coşmar !“ Şi totuşi, a doua zi după alegerea lui Cuza, se duseră cu toţii să facă sluj în faţa lui. Pînă şi Grigore Sturdza, pînă şi Mihail Sturdza, ei înşişi, cu toţi s-au prosternat cu umilinţă în faţa noului astru ! O ! josnic neam de ciocoi ****'! Adio, dragă IancuLe, sînt fericit de a fi rămas cu iubita mea independenţă şi de a fi contribuit puternic să salvez ţara mea de o imensă calamitate. Fratele tău, Alecsandri Poate te voi vedea în curînd, căci prinţul vrea să mă însărcineze să duc scrisorile de mulţumire regilor şi împăraţilor care au ratificat tratatul de la Paris. ****** în original, în limba română cu caractere chirilice, în original, în limba română. 390 CATRE GEORGE SION 148 Iassi, 20 ghenar [s.v.] 1859 Iubite Sioane,1 Am primit raportul ce mi-ai trimis prin Administraţia de Focşani, şi dacă nu ţi-am scris încă nimica, asta au provenit din multele ocupări ce am avut în timpul Caimaca-miei şi în zilele cele dintîi ale domniei. De la rînduirea mea în postul de ministru Trebilor Străine, am redijat tomuri întregi de corespondenţă cu Constan-tinopoli şi de memuaruri adresate ambasadorilor de acolo, şi crede că n-am avut nici măcar vreme ca să scriu fratelui meu. Cînd au fost să plec la Bacău pentru alegerea mea de deputat, ţi-am trimis o depeşă telegrafică, prin care te invitam a primi să fii agentul Caimacamiei în Bucureşti, şi tot atunce am făcut cunoscută această dispoziţie d-lui se^ cretar de stat a Valahiei. D-lui însă, nevoind a înţelege că între două ţeri surori, precum sînt ale noastre, nu se încape multă ţeremonie, mi-au adresat o notă oficială prin care părea a se tîngui de oareşicare lipsă de forme în rmduirea d-tale. Asemine notă, ce ar fi putut avea loc numai între străini, m-au ofensat, încît n-am găsit cu cale a-i respunde, şi Caimacamia noastră trăgînd de moarte, am găsit de prisos a intra în o mai întinsă corespondenţie cu Secretariatul din Bucureşti. Dl. Brăiloiu 2 au arătat o rea-voinţă pe care poate întîmplările politice şi deosebirea sistemelor ambelor guverne i-au dictat-o. Oricum să fi fost, postul d-tale de agent este desfiinţat acum. Mai pe urmă vom vedea, cînd se va hotărî soarta ţerii româneşti, de va fi nevoie sau nu de asemine post. Pană atunce însă, nu oi lipsi de a vorbi cu domnul despre d-ta. Scrie-mi în particular, prin poşta rusească, cum merg tre-bile pe acolo, căci nu ştim nimica în Iaşi. Banchetul pentru numirea lui Cuza fost-au entuziast ? Rostitu-s-au multe şi frumoase cuvinte ? închinatu-s-au multe toaste ? La noi lucrurile au luat un drum cu totul constituţional şi avem bună sperare că vom propăşi. Complotul lui Murad-bey3 se reduce mult din ceea ce [se] auzise, dar încă nu se ştie nimic de pozitiv. Eu, din pricina unei receli, am şezut în casa zece zile şi n-am aflat încă nimic lămurit despre ramificaţiile sale. Cît pentru Brănişteanu, voi face cercetările cuvenite. Camera au decretat o medalie de recunoştinţă Caimacamiei, adică lui Panu şi V. Sturza. Ministerul este format; eu ocup tot postul meu de ministru Trebilor Străine şi de prieten a poetului Sion, V. Alecsandri Iată o scrisoare pentru Ştephan Goleseo. CÂTRE IANCU ALECSANDRI 149 21 janvier [s.v.] 1859 . Mon cher Jean, Je viens de parler à Couza de ta proposition touchant l’Agence 1 officieuse de Moldavie à établir à Paris. Il a parfaitement goûté ce projet et il a été le premier à prononcer ton nom quand il s’est agi du choix d’une personne capable de représenter dignement notre pays en France. Ainsi, c’est convenu, c’est toi qui sera notre premier agent officieux, ou semi-officiel, mais, en tout cas, un agent qui pourra nous rendre de grands services au point de vue du commerce, des travaux publics, de l’armée, des finances et de l’instruction publique, car nous avons grandement besoin d’hommes spéciaux et nous désirons les aller chercher en France et rien qu’en France. Et, pour commencer, tu es chargé de demander adroitement à Léon Plée s’il ne voudrait pas accepter le poste de secrétaire2 intime et officiele du Prince, ainsi que celui de 392 directeur et de rédacteur en chef du Moniteur3 que nous voulons fonder à Jassi ? Ce journal destiné à être répandu dans toute l’Europe devra paraître moitié en français et moitié en moldave, et acquerra, sans doute, sous la direction de notre ami, Léon Plée, une importance réelle. Vas de ce pas lui en parler et réponds de suite. En cas d’acceptation, on désire connaître les conditions du contrat, clairement et nettement définies. Grenier a eu le tort de n’accepter à venir en Moldavie que pour quelques mois, et l’on s’est vu dans l’obligation de renoncer à ses services. Couza désire te faire reinscrire dans les cadres de l’armée, afin que dans les rapports officieux ou officiels que tu pourrais avoir avec le gouvernement français, tu portas l’uniforme de... major. Je te vois faire la grimace, mais laisse faire et tais-toi. Pas de scrupules ridicules, je t’en prie, quand il s’agit de servir le pays. Encore un mot avant de terminer. Je tiens beaucoup à ce que les journaux fassent mention des chances que j’ai eues à devenir prince4 et du nombreux parti qui a voulu me porter au trône, ainsi que de mon acte d’abnégation en faveur de la cause. C’est une petite faiblesse que j’ai, je veux faire enrager Cogalniceano qui est mon plus grand ennemi. Je compte sur toi pour cela. Brûle cette lettre, Alecsandri La Princesse désirerait avoir un piano à queue. Prends Batto et rends-toi chez Pleyl ou chez Evard[?], pour choisir quelque chose de soigné et envoie-moi les prix. 21 ianuarie [s.v.] 1859 Iubite Iancule i-am vorbit lui Cuza despre propunerea ta privind Agenţia 1 oficioasă a Moldovei de stabilit la Paris. I-a convenit foarte mult acest proiect şi a fost primul care a pronunţat numele tău 393 cînd a fost vorba de alegerea unei persoane capabile de a reprezenta cu demnitate ţara noastră în Franţa. Astfel, este înţeles, tu vei fi primul nostru agent oficios, sau semi-oficial, dar, în orice caz, un agent care va putea să ne aducă mari servicii din punct de vedere al comerţului, lucrărilor publice, armatei, finanţelor şi al instrucţiunii publice, căci avem mare nevoie de oameni speciali şi dorim să mergem să-i găsim în Franţa şi numai în Franţa. Şi, pentru început, eşti însărcinat să întrebi cu dibăcie pe Léon Plée dacă nu ar vrea să primească postul de secretar2 intim şi oficial al prinţului, cum şi pe acela de director şi de redactor-şef al Monitorului3 pe care vrem să-l fondăm la Iaşi ? Acest jurnal destinat a fi răspîndit în toată Europa va trebui să apară jumătate în franceză şi jumătate în moldoveneşte, şi va căpăta, fără îndoială, sub direcţia prietenului nostru, Léon Plée, o reală importanţă. Du-te şi-i vorbeşte în felul acesta şi răspunde numaidecît. în caz de acceptare, dorim să cunoaştem condiţiile contractului, limpede şi precis definite. Grenier a făcut rău că nu a primit să vină în Moldova de-cît pentru cîteva luni, şi. ne-am văzut obligaţi să renunţăm la serviciile sale. Cuza doreşte să te reînscrie în cadrele armatei, astfel încît în raporturile oficioase sau oficiale pe care ai putea să le ai cu guvernul francez, să porţi uniforma de... maior ! Te văd strîmbîndu-te, dar lasă să se facă şi taci. Fără scrupule ridicole, te rog, cînd este vorba să-ţi serveşti ţara. încă un cuvînt înainte de a termina. Ţin foarte mult ca jurnalele să facă o menţiune despre şansele pe care le-am avut să devin domnitor4 şi de numerosul partid care a dorit să mă urce pe tron, cum şi despre renunţarea mea în favoarea cauzei. Este o mică slăbiciune pe care o am, vreau să-l fac să turbeze pe Kogălniceanu care este cel mai mare duşman al meu. Mă bizui pe tine pentru aceasta. Arde această scrisoare ! Aiecsandri Prinţesa ar dori să aibă un pian cu coadă. Ia-1 pe Batto şi du-te la Pleyel sau la Fayard[?], pentru a alege ceva de buna calitate şl trimite-mi preţul. 334 CATRE REPREZENTANŢII MARILOR PUTERI LA POARTA 150 [a. 24 ianuarie 1859] * Prince, J’ai l’honneur de vous informer1 que S.A.S. le Prince Alexandre Couza, appelé au Trône de Moldavie par le vote unanime de l’Assemblée élective, convoquée en vertu de la Convention de 7/19 août dernier, vient de prendre les freins du gouvernement et que S.A. a accepté le titre de : Alexandre Jean I par la grâce de Dieu et la volonté nationale. Prince Régnant de Moldavie, titre qui sera placé en tête des actes publics émanés de S.A.S. ou en Son nom. En prenant connaissance de ce fait qui établit définitivement le gouvernement de Moldavie, permettez-moi d’espérer, Prince, que vous voudrez bien, le cas échéant, prêter à celui-ci touit -le concurs qu’il est fondé à attendre de la part de représentant de l’une des Puissance garantes. Je saisis cette occasion pour vous offrir, Prince, les as-sourances de ma considération la plus distinguée. Le ministre secrétaire d’Etat, V. Aiecsandri [a. 24 ianuarie 1859] Prinţe, Am onoarea să vă informez1 că a.s.s. prinţul Alexandru Cuza, chemat la tronul Moldovei prin votul unanim al Adunării Elective, convocate conform Convenţiei de la 7/19 august trecut, a luat frînele guvernului şi că a.s. a primit titlul de : Alexandru Ion I prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, prinţ domnitor al Moldovei, titlu care va fi pus în fruntea actelor publice emise de a.s.s. sau în numele său. 395 Luînd cunoştinţă despre acest fapt care stabileşte definitiv guvernul Moldovei, îngăduiţi-mi să nădăjduiesc, prinţe, că veţi binevoi ca, atunci cînd va fi nevoie, să daţi acestuia tot concursul pe care este îndreptăţit să-l aştepte din partea reprezentantului uneia dintre Puterile garante. Profit de această ocazie pentru a vă oferi, prinţe, asigurările consideraţiei mele celei mai distinse. Ministru secretar de stat, * V. Alecsandri CÂTRE IANCU ALECSANDKI 151 1859, févr. 4[s.n.], Jassi Mr Alecsandri, rue Rivoli 172, Paris Informez nous de suite s’il y a possibilité de contracter un emprunt de quatre millions de francs au compte du gouvernement moldave. Faites des démarchez à cé sujet auprès du gouvernement de l’empereur et répondez par télégraphe. Le ministre des Affaires étrangères, V. Alecsandri 1859 febr. 4 [s.n.], Iaşi Domnul Alecsandri, rue de Rivoli 172, Paris ■Informează-ne numaidecît dacă este posibil să se contracteze un împrumut de patru milioane de franci în contul guver- 396 nului moldovenesc. Fă demersuri în legătură cu aceasta pe lîngă guvernul împăratului şi răspunde prin telegraf. Ministrul Afacerilor Străine, V. Alecsandri 152 Iassi, le 5 fév. [s.n.], 4 h. 25’ [185911 [Paris,], nr. 11 341 M. Alecsandri Rue Rivoli 172, Paris L’Assemblée valaque a proclamé à l’unanimité Alexandre Couza, prince de Valachie. Les voeux de l’Union se sont réalisés. Alecsandri Iaşi, o febr. [s.n.], ora 4,2o’ [1859]1 [Paris], nr. 11 341 Dl. Alecsandri Rue Rivoli 172, Paris Adunarea valahă a proclamat în unanimitate pe Alexandiu Cuza, domnitor al Valahiei. Dorinţele Unirii s-au realizat. Alecsandri 397 153 Iassi, le 7 févriei: [s.n.] 1859 No. 1631 [Paris], no. 11890 Mr. Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris L’élection de Couza en Valachie a produit dans les deux pays un enthousiasme immense... Tous les districts lui ont envoyé des félicitations ; la Caïmacamie valaque lui a remis les pouvoirs et l’armée a fait acte de dévouement à sa personne. Le calme le plus parfait règne -partout. Une députation est partie [de] Bucarest pour venir féliciter le Prince à Jassi. Le ministre des Affaires étrangères, V. Alecsandri Iaşi, 7 februarie [s.n.] 1859 No. 1631 [Paris], no. 11890 Dl. Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris Alegerea lui Cuza în Valahia a produs în cele două ţări un mare entuziasm... Toate ţinuturile i-au trimis felicitări. Căimăcămia valahă i-a înmînat puterile şi armata a făcut act de devotament faţă de persoana sa. Calmul cel mai perfect domneşte peste tot. O deputăţie a plecat din Bucureşti pentru a veni să felicite pe prinţ la Iaşi. Ministrul Afacerilor Străine, V. Alecsandri 398 \ \ I f ï 154 Iassi, le 10 février [s.n.] 1859 No. 1820 [Paris], no. 3144 Mr. Alecsandri rue Rivoli 172, Paris Aujourd’hui a eu lieu réception de la députation valaque aux acclamations du peuple et au bruit des canons. Le Prince a reçu l’acte de l’Assemblée de Bucarest qui constate son élection et a répondu à la députation avec tact, avec dignité et avec coeur. L’enthousiasme populaire est extrême. Les cloches sonnent à toute volée. L’ordre le plus parfait règne partout. Après cette présentation, la députation valaque a été reçue par l’Assemblée moldave réunie en séance extraordinaire. Plusieurs députés, tant valaques que moldaves, ont monté à la tribune et leurs discours ont été accueillis par les cris de : „Vive l’Union ! Le ministre des Affaires étrangères, V. Alecsandri. Iaşi, 10 februarie [s.n.] 1859 No. 182,1 [Paris], no. 3144 Dl. Alecsandri rue Rivoli 172, Paris Astăzi a avut loc recepţia deputăţiei valahe în aclamaţiile poporului şi în zgomot de tunuri. Domnitorul a primit actul Adunării de la Bucureşti care constată alegerea sa şi a răspuns deputăţiei cu tact, cu demnitate şi- inimă. Entuziasmul popular este foarte mare. Clopotele sună din toate puterile. Ordinea cea 399 mai perfectă domneşte peste tot. După această prezentare, deputăţia valahă a f°st Primită de Adunarea moldovenească reunită în şedinţa extraordinară. Mai mulţi deputaţi, atît munteni, cît şi moldoveni, s-au urcat la tribună şi discursurile lor au i'ost primite cu strigăte: „Trăiască Unirea !“ Ministrul Afacerilor Străine, V. Alccsandri CATRE DOMNITORUL ALEX. I. Cl ZA 155 [a. 14 februarie, s.n. 1859]1 Mon cher Prince, Vous aller vous trouver dans peu de jours au milieu d’une population enthousiaste qui va vous acclamer chef de la Roumanie ; vous serez entouré d’une société que vous ne connaissez guère et qui cherchera à donner une signification à chacun de vos gestes et à la moindre de vos paroles. Votre rôle, en dehors de la grandeur que les événements lui prêtent, a aussi certains côtés difficiles et ennuyeux ; car, en ce moment, toutes les imaginations valaques sont en fermentation et l’on se fait de vous à Bucarest des portraits impossibles. Attachez-vous donc à donner de l’éclat au premier effet que vous produirez, car, bien souvent, tout dépend de la première impression. Vous êtes homme à vous faire adorer par le peuple et par la bourgeoisie, mais il ne faut pas négliger pour cela cette portion de la société qui occupe dans nos pays une haute position. C’est là que vous trouverez le plus de disposition à la malveillance et vous devez la prévenir. Autant que je connais nos frères, les Valaques, ils aiment l’apparence. Acceptez donc franchement 400 tous les honneurs que l’on vous décernera et faites en sorte que l’on aperçoive toujours le prince dans le bon camarade. Soyez ce qu’on appelle en français... bon prince. Je n’ai pas besoin d’ajouter que par les femmes vous parviendrez à vous créer des auxiliaires puissants dans la place. Soyez aux petits soins avec ces charmants auxiliaires et tâchez d’en faire un véritable bataillon de coeurs dévoués. Mes conseils vous feront rire. C’est fort bien : riez mais suivez-les ! et n’oubliez pas de vous attacher à Golesco et Jean Balaciano. Ce dernier est un homme de beaucoup de coeur et d’infiniment d’esprit. Je désire que vous en fassiez votre ami et alors gare à qui ferait mine de ne pas vous porter dans leur coeur. Je vous recomande aussi Jean Floresco, le frère de celui que vous connaissez, un homme instruit et qui peut rendre des services au pays ; Nicolas Cretzulesco, un homme prudent... et quelque soient vos préventions à l’égard de Jean Ghika de Samos, je n’hésiterai jamais de vous dire que c’est un des hommes les plus fins et les plus capables de notre pays. Le seul défaut qu’on lui trouve c’est d’être ambitieux, mais quel mal y-a-t-il à vouloir être hors ligne ? Croyez-moi, laissez toute prévention de côté et mettez cet homme à la place qu’il mérite. Le pays s’en ressentira en bien. Et maintenant que je suis à la quatrième page et que je vous ai ennuyé de politique, permettez-moi, cher Prince, de vous rappeler encore une fois les intérêts de mon frère2. Vous savez que je n’ai pas hésité un instant de l’abandonner, quand il s’est agi de rendre service à notre pays. Je pars et Dieu sait ce qu’il adviendra de moi et du reste. Mais je dis selon mon habitude : fais ce. que tu dois, advienne que pourra ; Ai-je besoin d’ajouter que je n’emporte aucune crainte par rapport aux intérêts de Jean ? Non, car la justice est pour lui et je suis certain que la justice sera respectée sous-votre régime. Adieu, cher Prince ; soyez heureux autant que le désire Votre ancien ami et camarade, V. Alecsandn 401 [a. 14 februarie s.n. 18o9J1 Iubite prinţe, Vă veţi găsi peste puţine zile în mijlocul unei populaţii entuziaste care vă va aclama ca şef al României ; veţi fi înconjurat de o societate pe care nu o cunoaşteţi deloc şi care va căuta să dea o semnificaţie fiecăruia din gesturile voastre şi celui mai neînsemnat cuvînt al vostru. Rolul dumneavoastră, în afară de măreţia pe oare i-o dau chiar evenimentele, are de asemenea şi părţi grele şi plictisitoare ; căci, în acest moment, toate. minţile val-ahe sînt în fierbere şi la Bucureşti vi se fac portrete imposibile. încercaţi deci să daţi strălucire primului efect pe care îl veţi produce, căci, foarte adesea, totul depinde de prima impresie. Sînteţi bărbatul indicat să fie adorat de popor şi de burghezie, dar nu trebuie din pricina aceasta să neglijaţi a:ea parte din societate care ocupă în ţările noastre o înaltă poziţie. Aici veţi găsi cea mai mare înclinaţie spre rea voinţă şi va trebui să o preveniţi. Atît cît îi cunosc pe fraţii noştri, valahii, lor le place aparenţa. Acceptaţi deci sincer toate onorurile care vi se vor da şi faceţi în aşa fel ca să se întrevadă întotdeauna prinţul în bunul camarad. Fiţi ceea ce se cheamă. în franţuzeşte... un prinţ generos. Nu am nevoie să adaug că prin femei veţi parveni să vă creaţi alianţe puternice în acest rang. Fiţi plin de atenţie pentru aceste fermecătoare ajutoare şi încercaţi să vă faceţi din ele un veritabil batalion de inimi de-votate. Sfaturile mele vă vor face să rîdeţi. Foarte bine, rîdeţi, dar urmaţi-le ! şi nu uitaţi să vă apropiaţi de Go’escu şi Ion Bălă-ceanu. Acesta din urmă este un om cu multă inimă şi infinit spirit. Doresc ca el să vă devină prieten şi apoi vai de cine ar părea să nu vă aibă la inimă. Vă recomand, de asemenea, pe Ioan Florescu, fratele aceluia pe care îl cunoaşteţi, un cm instruit şi care poate să aducă servicii ţării ; Nicolae Kretzulescu, un om prudent... şi oricare v-ar fi îndoielile faţă de Ion Ghica de Samos, nu voi şovăi niciodată să vă spun că este unul dintre bărbaţii cei mai fini şi cei mai ■capabili din ţara noastră. Singurul defect care i se găseşte este de a fi ambiţios, dar ce rău este de a voi să fii excepţional ? Credeţi-mă, lăsaţi orice îndoială deoparte şi puneţi pe acest om la locul pe care îl merită. Ţara se va resimţi în bine. 402 Şi acum, că sînt la a patra pagină şi că v-am plictisit cu politica, permiteţi-mi, iubite prinţe, de a vă reaminti încă o dată interesele fratelui 2 meu. Ştiţi că nu am şovăit nici o clipă să-l părăsesc, cînd a fost vorba să fac un serviciu ţării noastre. Eu plec şi Dumnezeu ştie ce se va întîmpla cu mine şi cu restul. Dar eu spun după obiceiul meu : fă ceea ce trebuie, fie ce-o fi ! Oare am nevoie să adaug că nu am nici o temere referitoare la interesele lui Iancu ? Nu, eăcî dreptatea este de partea lui şi sînt s'gur că dreptatea va fi respectată sub regimul vostru. Adio, iubite prinţe ; fiţi fericit atît cît o doreşte Vechiul vostru prieten şi camarad, V. Alecsandri CĂTRE IANCU ALECSANBtRI 156 Jassi, 14 févr. [s.n.]1853’ Monsieur Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris Le Prince vous a nomé son agent1 officieux à Paris. Je vous en apporte moi-même le décret, je pars à l’instant. Trouve-moi un joli appartement dans les environs de ta maison. Alecsandri Iaşi, 14 febr. [s.n.] 1859 Domnul Alecsandri rue de Rivoli 172, Paris Prinţul te-a numit agentul1 său oficios la Paris. îţi aduc chiar eu decretul, plec chiar acum. Găseşte-mi un frumos apartament în jurul casei tale. Alecsandri 403 CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 157 Paris, le 25 février [s.v.] 1859 Cher Prince, Je me suis acquitté avec bonheur de la mission 1 que vous m’avez confiée. Après un affreux voyage de neuf jours, à travers neige, boue et autres misères, j’ai trouvé à Paris du soleil et un acceuil extrêmement amical de la part des plus grands dignitaires de l’État. Sa Majesté l’empereur, M. le comte Walewski, M. de Thouvenel 2 etc. m’ont reçu comme le représentant d’un prince estimé au plus haut degré, et m’ont exprimé [les sentiments 1 les plus affectueux à son égard. On m’a demandé des détails sur votre double élection, sur votre caractère, sur les pays que vous êtes appelé à gouverner et l’on a paru fort satisfait de mes réponses. A^ous pouvez donc compter fortement sur l’appui de la France, dans toutes les occasions, et quelles que soient les difficultés que rencontrera votre double élection au sein des prochaines conférences, l’Empereur défendra chaudement le fait accompli dans les Principautés-Unies. Mais, entendons nous bien, je parle du fait accompli de votre double élection et non de ceux que certains esprits avancés vous engageaient d’accomplir à Fokchany. Tout ce qui amènerait de nouvelles complications à la situation actuelle, tout acte nouveau de notre part qui serait en dehors des clauses stipulées dans la Convention nous serait fatal et compromettrait gravement nos intérêts, car on ne pourrait plus nous défendre. Ce serait tomber dans une immense erreur, que de croire qu’une série de faits accomplis sur un pied révolutionnaire nous acquerrait des sympathies en Europe et avancerait la question de l’Union. Les grandes Puissances ont signé une Convention qu’elles sont tenues de faire respecter, et il serait de la plus grande imprudence pour nous de déchirer cette Convention, sans avoir les moyens de soutenir, par les armes un acte aussi violent. Ce qui fait notre force c’est l’ordre parfait qui a présidé à votre double élection, c’est Vunanimité des votes des deux Chambres. Voilà les argu- 404 ments que nos amis feront valoir aux Conférences. On ap-puira fortement sur l’esprit de modération et sur le tact parfait dont les populations roumaines ont donné preuve dans ces dernières circonstances et l’on cherchera ainsi à eluder ce que le fait cîe la double élection'présente d’irrégulier aux yeux de nos antagonistes. Nous sommes donc tenus de faciliter l’oeuvre de nos amis par une conduite prudente et l’on compte entièrement sur votre fermeté, pour maintenir l’ardeur des Zélés 3 dans les limites des convenances légales. En un mot, vous devez vous considérer Prince des deux pays, sur le même pied que le Roi de Suède et de Norvège ; organiser vos deux gouvernements afin de maintenir le bon ordre, et attendre tranquillement les décisions des Conférences. Pas de grands rêves irréalisables en ce moment pas d’entrainement funeste, pas de convocation de Chambres à Fokchany, pas de fusion des ministères, pas de manifestation prematurée, pas de proclamation de l’Union. Le temps n’est pas encore propice à un aussi beau coup d’Etat. Evitez non seulement de prendre l’initiative dans des mesures de ce genre, mais empêchez même de toute votre autorité l’action irréfléchie de ceux qui cherchent à précipiter le cours des événements. Telles sont, mon cher Prince, les opinions de tous les hommes d’État que j’ai vus. Le conte Walewski considère votre double élection comme la réalisation la plus légale, la plus inespérée de l’union des Principautés et S. M. l’Empereur a exprimé la même pensée, en ajoutant que : la nation roumaine, après avoir fait un pas aussi gigantesque, devrait s’en tenir là et constituer ses forces militaires et financières, pour se trouver prête à profiter des événements. Après ces paroles, qui doivent être pour nous un oracle, S. M. a eu la bonté de s’enquérir minutieusement de notre force armée, de nos ressources financières, de nos espérances et de nos besoins. Je lui ai répondu franchement que nous manquions de tout et que pourtant, si l’on nous aidait, nous pourrions mettre à la disposition de S. M. plus de 50.000 combattants. „Sire, lui ai-je dit, le Prince Alexandre Jean vous_ est acquis corps et âme ; il veut faire de son pays une petite France, et il n’espère que dans votre magnanime générosité, pour accomplir l’oeuvre de la régénération de la nation roumaine“. S. M. a paru sensible à tout ce que je lui ai dit de vos sen- 405 timents personnels et a promis généreusement * să ne deie zece mii de puşte 4 nouă ; să ne trimită ofiţeri instructori pentru organizarea armiei, ingineri pentru toate trebuinţele ţârei, oameni speciali pentru deschidere de fonderii şi uzine, un ofiţer superior pentru ridicarea unui plan de apărare şi pentru comanda armiei la vreme de război, etc... Totodată mi-au făgăduit că se va ocupa de împrumutul bănesc ce vrojm a face, Majestatea-sa însuşi au hotărît suma de zece milioane franci. Intr-un cuvînt Napoleon are pentru ţările noastre^ o simpatie de necrezut şi pare a destina un mare rol naţiei române. Trebuie dar să ne pregătim a răspunde la aşteptarea sa, cînd va suna ceasul şi să ne pătrundem de acest mare adevăr, adecă : Mai bine să perim cu toţii, decît să pierdem prestigiul ce l-am dobîndit în ochii împăratului şi a Europei. Astăzi numele prinţului Cuza este în toate gurile : acest nume este cel mai popular în Europa ; el are simpatiile tuturor, căci el personifică o naţie întreagă vrednică de un mare viitor. Gîndeşte-te dar că ai o mare şi frumoasă misie de înplinit şi te rădică la înălţimea rolului ce ţi-au destinat Dumnezeu. Napoleon aşteaptă mult de la Domnul românesc. Fii gata şi mai cu samă fii discret ca mormîntul. Arată acest ravaş numai prietenilor serioşi şi adevăraţi. Votre tout dévoué, , V. Alecsandri J’ai exprimé à S. M. votre désir d’avoir à Paris un agent5 officieux — et j’ai parlé de mon frère. S. M. l’a agrée de la façon la plus gracieuse. Ainsi désormais il faudra vous adresser à Jean dans toutes les questions d’intérêt politique ou commercial. Il est homme à vous bien servir. J’écris à la Princesse6 au sujet d’un costume national destiné à S. M. l’Impératrice, et un autre destiné au prince impérial. Le porteur 7 de cette lettre est un étudiant moldave, neveu de Pisoski ; je l’expédie à mes frais à Bucarest. Renvoyez-le moi de suite avec des instructions, si vous avez à me donner. Je pars dans deux jours pour Londres. 8 * Textul continua în limba română cu caractere chirilice. 406 Paris, 2a februarie [s.v.] 1859 labile prinţe, Am îndeplinit cu bine misiunea1 pe care mi-aţi încredinţat-o. După o călătorie îngrozitoare de nouă zile, prin zăpada, noroi şi alte mizerii, am găsit la Paris soare şi o primire foarte prietenească din partea celor mai mari demnitari ai statului. Majestatea-sa împăratul, dl. conte Walewski, dl. de Thouvenel.2 etc. m-au primit ca pe reprezentantul unui principe stimat în cel mai înalt grad, şi mi-au exprimat sentimentele cele mai afec--tuoase la adresa sa. Mi s-au cerut amănunte asupra duble; voastre alegeri, asupra caracterului vostru, asupra ţărilor pe care sînteţi chemat să le guvernaţi şi au părut foarte mulţumiţi de răspunsurile mele. Puteţi deci să vă bizuiţi sigur pe sprijinul Franţei, în toate împrejurările, şi oricare ar fi greutăţile pe care le va întîmpina dubla voastră alegere în oînul apropiatei conferinţe, împăratul va apăra cu căldură faptul împlinit în Principatele Unite. Dar să ne înţelegem, vorbesc despre faptul împlinit al dublei voastre alegeri şi nu despre cele ce anumite spirite grăbite v-ar îndemna să îndepliniţi la Focşani. Tot ceea ce ar aduce noi complicaţii la situaţia de faţă, orice act nou din partea noastră care ar fi în afara clauzelor stipulate în Convenţie ne-ar fi fatale şi ar compromite în mod serios interesele noastre, căci nu ar mai putea să ne apere. Ar fi să se cadă într-o mare greşală dacă s-ar crede că fapte împlinite într-un mod revoluţionar ne-ar cîştiga simpatii în Europa şi ar grăbi chestiunea Unirii. Marile Puteri au semnat o-Convenţie pe care sînt obligate sa o respecte, şi ar fi cea mai mare greşală din partea noastră de a rupe această Convenţie, fără să avem mijloacele de a sprijini cu armele un act atît de~ violent. Ceea ce face puterea noastră este buna ordine care, a prezidat dubla voastră alegere, esţe unanimitatea voturilor celor două Camere. Iată argumentele pe care prietenii noştri le vor folosi la Conferinţe. Se vor sprijini mult pe spiritul de modera-'ţie şi pe purtarea perfectă de care populaţia română a dat dovadă în aceste ultime împrejurări şi se va căuta astfel să se înlăture cu dibăcie ceea ce face ca dubla alegere să apară în ochii antagoniştilor noştri ca o abatere. Sînttm deci obligaţi să uşurăm opera prietenilor noştri printr-o purtare prudentă, şi 407 toţi se bizuie în'întregime pe puterea voastră pentru a stăpîni înfocarea Zeloşilor3 în limitele raporturilor legale. într-un cu-vînt, trebuie să vă socotiţi principe al celor două ţări, pe acelaşi picior cu regele Suediei şi Norvegiei ; să organizaţi cele două guverne ale voastre astfel încît să păstraţi ordinea şi să aşteptaţi liniştit hotărîrile conferinţei. Fără mari vise de neîmplinit, în această clipă, fără porniri funeste, fără convocare a Camerelor la Focşani, fără contopirea ministerelor, fără manifestări ne la timpul lor, fără proclamare a Unirii. Timpul nu -este încă nimerit' pentru o aşa de frumoasă lovitură de stat. Feriţi-vă nu numai de a lua iniţiativa cu măsuri de acest fel, dar chiar împiedicaţi cu toată autoritatea voastră acţiunea nechibzuită a celor care caută să precipite cursul evenimentelor. Acestea sînt, iubite prinţe, părerile tuturor oamenilor de stat pe dare i-am văzut. Contele Walewski socoteşte dubla voastră alegere ca pe o împlinire cît se poate de legală, cea mai nesperată a unirii principatelor şi m,s. împăratul a exprimat aceeaşi părere, adăugind că : naţiunea română, d:ipă ce a făcut un pas aşa de mare, ar trebui să se oprească aici şi să-şi organizeze forţele sale militare şi financiare, pentru a fi pregătită să profite de evenimente. După aceste vorbe, care trebuie să fie pentru noi un oracol, m.s. a avut bunătatea să se intereseze cu de-amănuntul despre forţa noastră armată, despre resursele noastre financiare, despre speranţele şi nevoile noastre. I-am răspuns cinstit că totul ne lipseşte şi că totuşi, dacă am fi ajutaţi, am putea pune la dispoziţia m.s. mai mult de 50.000 de luptători. „Sire, i-am spus, prinţul Alexandru Ion vă este cîştigat cu trup şi suflet; vrea să facă din ţara lui o mică Franţă şi nu speră deeît în marea voastră dărnicie, pentru a îndeplini opera de regenerare a naţiunii roinâne.“ M. s a părut sensibil la tot ce i-am spus despre sentimentele voastre personale şi a făgăduit mărinimos t......................................................................r Al vostru devotat, V. A'iecsandri * Textul original continuă pînă la sfîrşit în limba română, cu caractere chirilice, Cf. aici p. 406. 408 Am arătat m.s. dorinţa voastră de a avea la Paris un agent oficios şi i-am vorbit despre fratele meu. M.s. l-a agreat în chipul cel mai amabil. Astfel, de acum înainte va trebui să vă adresaţi lui Iancu în toate chestiunile de interes politic sau comercial. Este omul potrivit pentru a vă servi. Scriu Doamnei6 despre un costum naţional destinat m.s. împărăteasa, şi un altul destinat prinţului imperial. Aducătorul 7 acestei scrisori este un student, moldovean, nepot al lui Pisoski ; l-am trimis pe socoteala mea la Bucureşti. Tr-imiteţi-mi-l înapoi repede cu instrucţiuni, dacă aveţi să-mi daţi. Plec peste două zile la Londra. 8 CATEE DOAMNA ELENA CUZA 158 25 février [s.v.] 1859 Madame la Princesse, Je prends la liberté de vous écrire, pour vous suggérer une idée que vous seule pouvez réaliser en ce moment : c’est celle de faire broder un costume complet de paysanne roumaine, pour Sa Majesté l’Impératrice des Français et un petit costume pour le Prince Impérial. Cette attention de votre part produira le meilleur effet à la cour de France et leurs Majestés y seront très sensibles. L’Impératrice aime beaucoup notre costume national et je ne doute pas que celui que vous lui ferez présenter de votre part ne lui fasse un extrême plaisir. Consultez-vous à ce sujet avec Mme Cathynka Bal-che et d’autres personnes de goût, telles que Madame Do-can1 et Madame Zoé Cantacuzène, et combinez quelque chose de très-joli, très original et pourtant très simple, car en fait de luxe nous ne saurions jamais atteindre à la hauteur de celui qui est habituel à Sa Majesté. Il est urgent que votre travail arrive au plus tôt possible aux Tuileries, car en ce moment les Roumains sont en vogue, et le Prince Couza y jouit d’une faveur toute particulière. 409 C’est pourquoi, je vous prie, Madame, de vous en occuper de suite, étant sûr que vous enverrez à l’Impératrice un petit chef-d’oeuvre de bon goût. Agréez, Madame la Princesse, l’assurance du profond respect avec lequel je suis Votre • très-devoué ami et serviteur, V. Alecsandri 2o februarie [s.v.] 18j9 Doamnă, îmi iau libertatea să vă scriu, pentru a vă da o idee pe care numai voi singură o puteţi realiza în acest moment : aceea de a face să se brodeze un costum întreg de ţărancă româncă, pentru majestatea-sa împărăteasa francezilor şi un mic costum pentru prinţul imperial. Această atenţie din partea voastră va produce mare efect la curtea Franţei şi maiestăţile -lor vor fi foarte mişcate. împărătesei îi place foarte mult costumul nostru naţional şi nu mă îndoiesc că cel pe care i-1 veţi dărui din partea voastră îi va face multă plăcere. Sfătuiţi-vă despre aceasta cu d-na Catinca Balş şi alte persoane cu gust, ca doamna Docan 1 şi doamna Zoe Cantacuzino, şi aranjaţi ceva foarte frumos, foarte original şi totuşi foarte simplu, căci, în ce priveşte luxul, nu vom putea niciodată să ajungem la înălţimea aceluia cu care este obişnuită majestatea-sa. Este urgent ca lucrul vostru să sosească cît mai curînd la Tuileries, căci în această clipă românii sînt la modă, şi prinţul Cuza se bucură acolo de o favoare specială. De aceea, vă rog, doamnă,' să vă ocupaţi numaidecît, fiind sigur că veţi trimite împărătesei o capodoperă de bun gust. Primiţi, Doamnă, asigurarea profundului respect cu care sînt a] vostru devotat prieten şi servitor, V. Alecsandri 410 CATRE DIM. A. STURDZA 159 Paris, 21/2 [s.n.] 1859 Monsieur Démètre Stourdza à Bucarest Assemblée moldave a-t-elle demandé réunion des chambres à Fokçani ? Qu’a fait le Prince ? Colonel Cipriano est-il ici mission du Prince ? L’Union a-t-elle été décrétée ? Toutes ces nouvelles sont graves. Repondez 1 sans restrictions, tenez-moi au courent de tout. C’est urgent. Alecsandri Paris, 21/2 [s.n.] 1859 Domnul Dimitrie Sturdza la Bucureşti Adunarea moldovenească a cerut reunirea camerelor la Focşani ? Ce a făcut prinţul ? Colonelul Cipriano este aici în misiune pentru prinţ ? Unirea a fost 'decretată ? Toate aceste noutăţi sînt grave. Răspundeţi1 fără rezerve, ţineţi-mă la curent cu totul. Este urgent. Alecsandri CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 160 Pariş, 14 mars [s.n.] 1859 Mon cher Prince, Voici une longue lettre toute confidentielle ; elle renferme des choses de la plus grande importance que vous seul devez connaître et que vous ne communiquerez, si besoin 411 était, qu’à des amis intimes et sous le sceau du plus profond secret. Je vous l’envoie par Mr Mirzesco1, un de nos étudiants moldaves que j’ai dérangé de ses travaux pour en faire votre courrier extraordinaire. Veuillez me répondre de suite et le charger de m’apporter votre lettre que j’attends avec impatience. Depuis mon départ de Jassi, je n’ai reçu aucune nouvelle, de sorte que je me trouve dans le plus grand embarras quand on s’adresse à moi pour apprendre quelque chose concernant nos affaires. C’est, sans doute, à l’indiscrétion de la poste autrichienne que je dois attribuer l’escamotage des lettres que l’on a dû m’écrire, aussi c’est elle seule que j’accuse. Après avoir accompli ma mission à Paris, 2 je suis parti pour Londres, où j’ai passé huit jours à conférer et à discuter avec lord Malmesbury, lord John Russel et lord Clarendon, pour leur prouver qu’ils avaient des opinions très erronées sur la situation des affaires et des esprits en Moldova-lachie. Le duc de Màlakoff, ambassadeur de France à Londres, m’avait prévenu que nous avions été fort desservis par Mr Mussurus 3, auprès du gouvernement anglais et, en effet, je trouvai les lords d’Angleterre préoccupés de l’idée que les Roumains travaillaient à la dissolution des liens qui les attachent à l’Empire Ottoman. J’ai dû combattre une à une toutes ces accusations calomnieuses et assurer ces Mrs que les Roumains ne rêvaient qu’à une seule conquête, la conquête des richesses incommensurables renfermées dans leur sol et que dans aucune circonstance ils n’avaient manifesté des sentiments hostiles à la Porte. En 1821, ils se refusaient de prendre part à la révolution grecque, en 1848, ils brûlèrent lç Règlement Organique aux cris de : „Vive le Sultan !“, et, •enfin, lors de la dernière campagne des Russes sur les bords du Danube, la milice moldave a formellement résisté aux insinuations et aux menaces des ennemies, de la Turquie. Bref, j’ai soutenu de toutes mes forces que nous voulions le respect des traités et que la double élection du prince Couza était la meilleure preuve de notre respect pour la Convention, car c’est en simplifiant les rouages de la machine gou-vernamentale que nous parviendrons à appliquer cette Convention. Deux princes, deux Chambres et un comité central c’était le chaos et certes on ne peut nous blâmer d’avoir 412 cherché à sortir d’un pareil chaos par une voie légale et qui n’avait pas été prévue et défendue par les grandes Puissances etc. etc. A Londres, ma première visite a été pour le maréchal Pelissier auprès duquel j’ai été introduit par une lettre du comte Walewski. Le maréchal m’a donné de bons conseils sur ma manière d'être vis-à-vis des hommes d’Etat de l’Angleterre, conseils que j’ai suivis et qui m’ont été profitables surtout dans mes rapports avec lord Malmesbury4. Celui-ci m’a reçu sans difficulté, mais il a eu soin de me prévenir d’avance qu’il ne me recevrait qu’à titre de simple particulier et nullement comme une personne officielle, le gouvernement anglais ne pouvant reconnaître le titre et le caractère de prince au colonel Couza avant l’investiture de la Porte. Je répondis au lord que je comprenais parfaitement les scrupules du gouvernement anglais et que c’était pour cette raison même que je n’avais pas fait valoir mon titre de ministre des Affaires Étrangères de Moldavie, en demandant une audience du Foreigne Office. Ceci réglé, lord Malmesbury reçut votre lettre de bonne grâce et m’adressa plusieurs questions sur votre âge, votre caractère, vos tendances ainsi que la manière dont votre double élection s’effectua à Jassi et à Bucarest. Il me demanda si cette double élection n’avait pas produit des mécontentements dans les deux pays et si elles n’avaient pas eu lieu squs la pression de quelque circonstance illégale etc. Enfin, il s’enquit si effectivement vous auriez déjà convoqué les deux Chambres à Fokchany et proclamé l’Union de votre propre autorité ? Je répondis que vos tendances étaient celles d’un homme ferme et intelligent, que vous désiriez maintenir la foi des traités avec la Porte, que vous professiez, le plus profond respect pour la Convention, que votre double élection avait été, non le résultat d’une intrigue de parti, mais l’expression spontanée et unanime des deux Chambres, que tous les prétendants aux trônes s’étaient noblement désisté en votre faveur, que les populations vous avaient acclamé avec enthousiasme, que tous les partis qui divisaient le pays s’étaient fraternellement groupés autour de votre personne, que l’ordre le plus parfait régnait dans les deux provinces et que malgré le voeu exprimé par la chambre moldave de convoquer les deux assemblées à Fokchany, vous avez fermement maintenu le 413 statu quo, en attendant la décision des Conférences. J’ai ajouté, enfin, que la lettre que vous avez écrite aux gouver-’nements des Puissances garantes était d’ailleurs une preuve suffisante de votre déférence envers elles, puisque vous leur déclariez être prêt à rentrer dans la vie privée le jour où ces Puissances trouveraient juste et opportun de décréter l’union définitive sous un prince étranger. Un pareil acte d’abnégation était de nature à inspirer une entière confiance dans le caractère d’un homme et à lui gagner toutes les sympathies etc. etc. Lord Malmesbury m’écouta avec attention et me dit, au moment où j’allais me retirer : „Je suis très satisfait de tout ce que vous venez de m’apprendre, Monsieur, et s’il est vrai que vous voulez rester fidèles à vos traités avec la Porte et que le prince Couza veut respecter et faire respecter la Convention, vous l’assurerez, de ma part, que l’Angleterre désire le bonheure de tous les peuples et qu’elle s’intéresse particulièrement à votre prospérité. Quant à moi personnellement, j’apporterai aux prochaines Conférences les sentiments les plus amicaux pour la personne du prince que vous’ avez élu.“ Quelques jours après, je vis lord Clarendon 5 et lord John Russel6 qui manifestèrent les meilleurs sentiments à notre égard, tout en se montrant fort préoccupés de l’idée de notre hostilité contre la Porte et de nos dispositions révolutionnaires. Le nom des Bratiano équivaut, aux yeux de ces Mrs, à une torche incendiaire, qui serait destinée à mettre le feu aux poudres. Je combattis de mon mieux ces fantômes noirs et je reçus des deux nobles lords la promesse de nous soutenir dans tout ce que nos voeux auraient de légitime. En un mot, j’ai quitté Londres suffisamment satisfait de mes démarches et j’en ai remporté la conviction que l’Angleterre ne se montrera pas systématiquement hostile à votre double élection. Elle y adhérera même assez volontiers, à la condition pourtant que ce fait accompli ne pût pas servir de précédent pour l’avenir et que votre conduite, comme prince, depuis le jour de votre élection, fût conforme à la Convention. A mon retour à Paris, j’ai revu le comte Walewski, ainsi que l’Empereur, qui m’ont parus très satisfaits du résultat de 414 ma mission à Londres et des nouvelles reçues de Jassi et de Bucarest. L’empereur vous a en haute estime et vous appuiera fermement. On compte sur votre prudence et votre énergie pour résister à des entraînements qui pourraient amener de nouvelles complications et augmenter les difficultés du moment. Attendez traquillement la décision des Conférences et soyez prince constitutionnel autant que faire se peut, dans un pays comme le nôtre. Acum * sa vorbim de lucruri mai serioase. Te rog să pui toată luarea-aminte la cetirea celor ce vreau să-ţi scriu şi să păstrezi o taină adîncă asupra lor. Astăzi la 2 ceasuri am fost la împăratul şi am găsit în cabinetul său pe ministrul de Război. împăratul, cu o bunătate mai presus de toată spe-rarea, mi-au dat mîna şi au întrebat despre rezultatul misiei mele la Londra şi mi-au cerut novitale de prinţul Cuza^ Pe urmă, mi-au spus că au dat poruncă ministrului de faţă ca să pregătească zece mii de puşti 7 nouă cu capsule precum şi o câtime de cartuşe pe care le dăruieşte românilor. Acele arme au a fi puse în lăzi şi trimise la Marsilia spre a se îmbarca pentru Galaţi. Frate-meu este însărcinat cu închipuirea mijloacelor de transport în ascuns, căci nu trebuie să afle nime de unde, cum şi pentru ce vin atîte arme la Mojdova. Cea mai mică indiscreţie ne-ar pricinui o mare pagubă, căci turcii le-ar opri la Ţarigrad şi ne-ar pierde de reputaţie în ochii împăratului. Comprometăndu-1, am comprometa viitorul nostru, căci atunci el ar avea dreptul de a ne rădica toată simpatia ce are pentru noi. Sosind la Galaţi, armele trebuie să fie disbarcate în taină şi aduse la Iaşi fără ştirea nimănui. Pînă atunce însă, nici vorbă să nu iasă despre dinsele Fratele meu a da de ştire la vreme despre toate. împăratul vrea să ne trimeată în ţară instructori miHtari şi un colonel de artilerie, un om învăţat, deprins la război şi care este în stare să organizeze tot ce se atinge de arta militară, precum fonderii, fabrici de praf, de capsule,^de plumb etc. Acei oameni aleşi de cătră chiar ministrul de Război, trebuie să-i primim cu condiţiile cele mai avantajoase. Totodată vom avea şi un ofiţer de genie care să ştie a organiza un plan de apărare în caz de atac din partea duşmanilor. Dacă ne vom purta ca nişte oameni serioşi şi vom răspunde la aş- * Textul continuă în limba română, cu caractere chirilice. 415 teptarea împăratului, el ne va dărui şi tunuri etc.. Totul atîrnă de la mărimea sau de la micşurimea roiului ce vom vroi să avem în lume şi în împrejurările care se pregătesc. Vîntul suflă a război ;8 poate ca să fim chemaţi a lua şi noi parte la el şi precît am înţeles, on compte sur nous. * împăratul are bună opinie de români şi de domnul lor. Primirile ce mi-au făcut mi-au dovedit că se interesează mult de soarta noastră şi că te considerează ca pe intîiul său adio-tanţ. Iubite Cuza, ai o mare şi glorioasă misie. Arată-te vrednic de dînsa. Eu plec peste trei zile la Turin şi, la întoarcerea mea în Paris, mă voi înfăţişa încă o dată la împăratul, precum însuşi au cerut. Am vorbit din nou despre împrumutul de zece milioane de franci. împăratul mi-au făgăduit că va recomanda această treaba unuia din banchieri, lui Perreire, pentru ca să ne înlesnească cît mai degrabă. Trebuie însă să-i prezen-tez o notiţie despre veniturile cu care am putea garantui ase-mine mare împrumut. Adună sfaturile ambelor ministerii şi trimeti-mi îndată o statistică lămurită despre averile statului în a căror socoteală am contracta acea datorie însemnată. Toate aceste chestii sînt serioase şi cer mare cumpănire din partea ţărilor noastre. Să dăm laudă lui Dumnezeu că am găsit un sprijin atît de puternic în cel mai mare om d.n veacul nostru şi să ştim a profita de bunăvoinţa sa în interesul renaşterii naţiei române. Vechiul şi adevărat prietin, Alecsandrt N-am înţăles nici una din depeşile telegrafice şifrate ce mi-ai trimes, căci nemţii le schimoşesc înadins. Trimeti-mi un curier cu 'instracţii lămurite şi ¡spune-mi curat dacă te simţi gata a răspunde Ia aşteptarea împăratului. în curînd are să vie oarecine, un om cunoscut prin faptele sale, cu misia de a se înţălege despre oareşicare trebi importante. El nu-i nici român, nici rus, nici neamţ, nici franţuz... dar numele lui îţi este cunoscut de zece ani acum şi poţi să-i dai toată încrederea la cele ce-ţi va spune5. * Se pune bază pe noi (limba franceză). 416 Paris, 14 martie [s. n.] 1859 Iubite prinţe, Iată o lungă scrisoare confidenţială ; ea conţine lucruri de cea mai mare importanţă pe oare numai voi singur trebuie să le cunoaşteţi şi pe care nu le veţi împărtăşi, dacă va fi nevoie, decît prietenilor apropiaţi şi sub pecetea tainei celei mai mari. V-o trimit .prin dl. Mîrzescui, unul dintre studenţii noştri moldoveni, pe care l-am luat de la lucrările sale pentru a face din el curierul, vostru extraordinar. Binevoiţi a-mi răspunde nu-maidecît şi însărcinaţi-1 să-mi aducă scrisoarea voastră, pe care o aştept cu nerăbdare. De la plecarea mea din Iaşi, nu am primit nici o veste, astfel încît mă găsesc în cea mai mare încurcătură cînd mi se adresează cineva pentru a afla cîte ceva privind afacerile noastre. Fără îndoială, trebuie să dau pe seama indiscreţiei poştei austriece ascunderea scrisorilor care mi-au fost scrise, deci ea este aceea pe care o acuz. După ce mi-am îndeplinit misiunea la Paris, 2, am plecat la Londra, unde am petrecut opt zile conferenţiind şi discutînd cu lordul Malmesbury, lordul John Russel şi lordul Clarendon, pentru a le dovedi că aveau opinii foarte greşite despre situaţia afacerilor şi spiritelor din Moldovlaihia. Ducele de Malakoff, ambasadorul Franţei la Londra, mă 'prevenise că noi fusesem foarte deserviţi de către dl. Mussurus, 3 pe lîngă guvernul englez şi, în adevăr, am găsit pe lorzii Angliei preocupaţi de ideea că românii lucrau pentru a distruge legaturile care îi leagă de Imperiul Otoman. A trebuit atunci să combat una cîte una toate aceste acuzaţii calomnioase şi să asigur pe aceşti domni, că românii nu visau decît la o singură cucerire, cucerirea bogăţiilor nemăsurate închise în solul lor şi că în nici o împrejurare nu manifestaseră sentimente ostile Porţii. In 1821, au refuzat să ia parte la revoluţia greacă, în 1848, au ars Regulamentul Organic în strigăte de „Trăiască sultanul !“ ; şi, în sfîrşit, cu ocazia campaniei ruşilor pe malurile Dunării, miliţia moldovenească a rezistat hotărît insinuărilor şi ameninţărilor inamicilor Turciei. Pe scurt, am susţinut din toate puterile eă noi doream respectul tratatelor şi că dubla alegere a prinţului Cuza era cea mai bună dovadă a respectului nostru pentru Convenţie, căci, numai sim-plificînd ruajul maşinei guvernamentale, vom ajunge să aplicăm această Convenţie. Doi prinţi, două camere şi un comitet central însemna haosul şi sigur nu putem fi dojeniţi de a fi 417 căutat să ieşim dintr-un asemenea hacs printr-o cale legală şi care nu fusese prevăzută şi interzisă de marile Puteri etc. etc. La Londra, prima mea vizită a fost la mareşalul Pelissier, pa lîngă care am fost introdus printr-o scrisoare a contelui Wa-lewski. Mareşalul mi-a dat sfaturi bune pentru felul meu de a mă purta faţă de oamenii de stat ai Angliei, sfaturi pe care le-am urmat şi care mi-au, folosit mai cu seamă în raporturile meie cu lordul Malmesbury. 4 Acesta m-a primit fără greutate, dar a avut grijă să-mi spună de la început că nu mă primea decît ca pe un simplu particular şi nicidecum ca pe o perso^iă oficială, guvernul englez neputînd să recunoască titlul şi calitatea de prinţ colonelului Cuza înainte de a ţi {ost învestit de Poartă. Am răspuns lordului că înţelegeam foarte bine grija guvernului englez şi că tocmai pentru aceasta nu mă folosisem de titlul meu de ministru al Afacerilor Străine al Moldovei, cerînd o audienţă la Foreign Office. Acestea puse la punct, lordul Malmesbury a primit scrisoarea voastră cu plăcere şi mi-a adresat mai multe întrebări asupra vîrstei, caracterului, tendinţelor voastre cum şi felul în care s-a făcut dubla voastră alegere la Iaşi şi la Bucureşti. M-a întrebat dacă această dublă alegere nu a produs nemulţumiri în cele două ţări şi dacă ele nu au avut loc sub presiunea unei împrejurări ilegale- etc. In sfîrşit, s-a informat dacă în adevăr aţi convocat deja cele două camere la Focşani şi aţi proclamat Unirea din propria voastră autoritate ? Am răspuns că tendinţele voastre erau cele ale unui om hotărît şi inteligent, că doreaţi să păstraţi credinţă tratatelor cu Poarta, că aveţi cel mai adînc respect pentru Convenţie, că dubla voastră- alegere fusese nu rezultatul unei intrigi de partid, ci expresia spontană şi unanimă a celor două camere, că toţi pretendenţii la tron s-au désistât cu nobleţe în favoarea voastră, că populaţiile v-au aclamat cu entuziasm, că toate partidele care despărţeau ţara se adunaseră frăţeşte în jurul persoanei voastre, că ordinea cea mai desăvîrşită domnea în cele două provincii şi că, cu toată dorinţa arătată de camera moldovenească de a convoca cele două adunări la Focşani, aţi păstrat cu hotă-rire stătu quo, aşteptînd'decizia Conferinţelor. Am mai adăugat, în sfîrşit, că scrisoarea pe care aţi scris-o guvernelor Puterilor garante era, dealtfel, o dovadă cu prisosinţă a respectului vostru faţă de ele, pentru că le declaraţi că sînteţi gata să reintraţi în viaţa particulară în ziua în care aceste Puteri vor găsi drept şi potrivit să declare unirea definitivă sub un prinţ străin. 418 Un. asemenea act de abnegaţie era de natură'să inspire o întreagă încredere în caracterul unui om şi să-i cîştige toate simpatiile etc. etc. Lordul Malmesbury m-a ascultat cu atenţie şi mi-a spus, în momentul în care mă pregăteam să mă retrag : „Sînt foarte mulţumit de tot ceea ce mi-aţi făcut cunoscut, domnule, şi, dacă este adevărat că vreţi să rămîneţi credincioşi tratatelor voastre cu Poarta şi că prinţul Cuza vrea să respecte şi să facă să fie respectată Convenţia, îl veţi încredinţa, din partea mea, că Anglia doreşte fericirea tuturor popoarelor şi că se Interesează în mod deosebit de prosperitatea voastră. în ceea ce mă priveşte, voi aduce la apropiatele Conferinţe sentimentele cele mai prieteneşti pentru persoana prinţului pe care l-aţi ales.“ Cîteva zile mai tîrziu, am văzut pe lordul Clarendon " şi pe lordul John Russel6, care au arătat cele mai frumoase sentimente pentru noi, fiind totuşi foarte îngrijoraţi de ideea ostilităţii noastre împotriva Porţii şi de dispoziţiile noastre 1 evolutionäre. Numele de Brătieni este ega!, în ochii acestor d-ni,- cu o torţă incendiară, care ar fi destinată să pună foc prafului de puşcă. Am combătut cit am putut aceste fantome negre şi am primit din partea celor doi lorzi, făgăduiala de a ne susţine în tot ceea ce dorinţele noastre vor fi legitime. Intr-un cuvînt, am părăsit Londra destul de mulţumit de demersurile mele şi cu convingerea că Anglia, nu se va arăta sistematic împotriva dublei voastre alegeri. Ea va adera la aceasta chiar cu destulă bunăvoinţă, cu condiţia totuşi că în acest fapt împlinit nu. poate să servească de precedent pentru viitor şi că purtarea voastră ca prinţ, din ziua alegerii voastre, a fost conformă cu Convenţia. La întoarcerea mea la Paris, am revăzut pe contele Wa-lewski, cum şi pe împărat, care mi-au părut foarte mulţumiţi de rezultatul misiunii mele la Londra şi de noutăţile primite din Iaşi şi Bucureşti. împăratul vă are în mare stimă şi vă va sprijini cu hotărîre. Se bizuie pe prudenţa şi -energia -voastră pentru a vă opune la înfăptuiri care ar putea să aducă noi complicaţii şi să mărească greutăţile momentului. Aşteptaţi liniştit hotărîrea Conferinţelor şi fiţi prinţ constituţional, atîta cît se poate într-o tară ca a noastră. ~ ............................................... .]* Textul original continuă pînă la sfîrşit în limba română cu caractere chirilice. Cf. aici p. 415—416. 419 CĂTRE ION GHICA 161 Paris, 3 mars [s.v.] 1839 Mon cher vieux, Je te félicite et je félicite mon pays de ta nomination au poste de ministre de l’Intérieur en Moldavie. J’avais parlé de toi à Couza, lors de la formation du Ministère en Vala-chie, et je suis enchanté de voir que notre Prince sait si bien apprécier les hommes de mérite réel.1 La situation actuelle semble difficile au premier abord, mais tu es homme à vaincre les difficultés ; c’est pourquoi je serai heureux de pouvoir te donner un coup d’épaule dans toutes les circonstences critiques qui pourront se présenter. Ecris-moi pour me mettre exactement au courant des choses de chez nous. Mon séjour ne se prolongera que jusqu’à l’époque des Conférences,2 mais, comme celles-ci ne s’ouvri-ront pas avant une quinzaine de jours, tu auras tout le temps de m’écrire. Mon frère est nommé Agent officieux du Prince à Paris. C’est un garçon intelligent, actif, sérieux et discret. Tu peux toüt lui dire et compter sur son dévouement à la cause nationale. Adieu et tout à toi, Alecsandri .rue'de Rivoli 172 Voici quelques lettres que je te prie de faire porter à leurs adresses. Celle qui est destinée à mon intendant, tu la feras jeter à la poste Moldave. Adresa pe verso : Monsieur Jean Ghika, ministre de l’Intérieur Jassi Moldavie 420 Paris, 3 martie [s.v.] 1859 Iubite prietene, Te felicit şi îmi felicit ţara pentru numirea ta în postul de ministru de Interne al Moldovei. Vorbisem despre tine lui Cuza', ou ocazia formării nrnisterului din Ţara Românească, şi sînt încîntat de a vedea câ Prinţul nostru ştie atît de bine să pre-ţuiască pe oamenii de adevărat meriţ.1 Situaţia de acum pare grea la prima vedere, dar tu eşti om în stare de a învinge greutăţile ; pentru aceasta voi fi fericit să te sprijin în toate împrejurările critice care s-ar putea ivi. Scrie-mi pentru a mă pune clar la curent cu treburile de la noi. Şederea mea aici nu se va prelungi decît pînă în vremea conferinţelor2, dar, cum acestea nu se vor deschide înainte de cincisprezece zile, vei avea tot timpul să-mi scrii. Fratele meu este numit agent oficios al prinţului la Paris. Este un tînăr inteligent, activ, serios şi discret. Poţi să-i spui orice şi să te bizui pe devotamentul său la cauza naţională. Adio şi al tău, Alc^sandri rue de Rivoli 172 Iată cîteva scrisori pe care te rog să le trimiţi la adresele lor. Cea care este destinată intendentului meu o vei pune ia poşta moldovenească. Adresa pe verso : Domnului Ion Ghica, ministru de Interne Iasi Moldova * CĂTRE IANCU ALECSANDRI 162 , Turin, 24 mars 1859 Am văzut pe contele Cavour1 şi am vorbit^ împreună despre transportul armelor2. Contele e de idee să le trimi- 421 tem de la Marsilia la Gena prin Messagerles imperiales, ca arme destinate pentru Tunis, şi de la Gena vor fi îmbarcate pe corăbii sardeneze şi duse la Galaţi sau în vreun alt port românesc de pe Dunăre. Contele este chemat la Paris şi pleacă astăzi cu trenul de 8 ore. Eu însămi sînt hotărît a mă porni mîni la Gena pentru ca să mă întorc mai degrabă la Paris. Pîn-a nu Puij cede însă, voi merge la craiul cărui voi fi prezentat de cătră generalul de la Marmora. Fiindcă contele Cavour are a şi-dea numai vro trei zile în Paris şi prin urmare, fiindcă eu nu voi mai avea prilej a-1 videa spre a pune la cale cele de cuviinţă pentru expeduirea armelor, i-am cerut^ voia ca să te prezentezi din parte-mi excelenţei-sale şi să tratezi in locul meu tot ce s-a atinge de chestia n:astră. Te-am recomandat contelui ca o persoană serioasă, ce merită deplină încredere şi dar nu mă îndoiesc ca va £răi‘cu tine tot aşa deschis ca şi cu mine. Spune-i lucrurile cum sînt, adică, că noi românii nu sîntem pregătiţi, că n-avem bani.^nici arme, nici ştiinţă militară şi că prin urmare nu putem să ne legăm de a lua vreo parte activă la nici o mişcare în anul acesta, că poziţia noastră geografică şi politică nu ne iartă de a face cauză comună cu ungurii şi, într-un cuvînt, că tot ce am putea face este de a înlesni trecerea armelor destinate pentru maghiari. Opinia contelui este potrivită cu aceste expuse mai sus. El ne sfătuieşte să ne ţinem în linişte pentru ca nu prin o mişcare nesocotită să aducem nouă complicaţii în contra Italiei. L-am rugat să vorbească în sensul acesta cu împăratul, încît se atinge de noi, pentru ca nu împăratul sa-şi facă mari iluzii asupra agiutorului nostru în caz de război. Mergi îndată de vezi pe contele Cavour, el va avea de mare mulţămire a te videa, şi pune la cale chipul de a ex-pedui armele, căci, de nu vom izbuti la altăceva în misia noastră, să izbutim măcar a cîştiga mijloace de a ne apara de tufei, dacă aceştia ar premedita vreun coup de main * asupra noastră. Aici am găsit o cspeţie cu totul frăţească. Contele Cavour ne-au pus logia ministerială la dispoziţia noastră, pentru toată vremia cît vom şidea la Turin, şi, de nu era să * Vreo lovitură (limba franceză). 422 plece .deseară la Paris, ne-ar fi dat o masă mare duminică. Poftirele era făcute, dar politica ne-au şters bucăţica din gură. Am primit depeşea şi scrisoarea ta. Demisia 3 colectivă a ministerului nostru trebuie ţinută secretă pînă ce vom sfîrşi treaba armelor. în cît mă priveşte pe mine, răspunde lui Rolla 4 că eu fiind dus la Turin, aştepţi întoarcerea mea la Paris, pentru ca să-mi comunici depeşa lui. Vreu să cîştig vreme pană a nu lua vreo hotărîre atingătoare de postul meu de ministru şi aceasta în interesul succesului misiei ce am. îţi mărturisesc însă că nu sînt mâhnit de a mă videa liberat, ceea ce mă mâhneşte este că oamenii noştri cei ma: serioşi sînt nişte copii care îşi pun personalitatea şi amor propriul înaintea- interesului obştesc. Nu era tocmai acum vreme de a face schimbări în ministerii, căci duşmanii vor profita de acest incident ca să ne sape. într-un noroc l Adieu, je t’embrasse, * V. A. 163 Turin, 25 mars 1859 Mon cher Jean, Je viens de rencontrer le comte Rossi dans les rues de Turin. Il s’est rendu au Piémont pour s’engajer dans l’armée de l’indépendance, mais il manque de recommandations. Rends lui le service de parler de lui à Mr. Nigra 1, afin que celui-ci, à son tour, dispose le comte de Cavour en sa faveur. Le comte reviendra bientôt à Turin et recommendera Rossi au générale de la Marmora. Adio, te îmbrăţişez, (limba franceză). J’ai vu le roi 2 aujourd’hui à 11 heures; il m’a reçu de la façon la plus gracieuse et m’a parlé des affaires d’Italie avec un enthousiasme tout chevaleresque. Nous avons causé de la Roumanie et des espérances légitimes de cette nation. Le roi a manifesté beaucoup de sympathie pour notre cause et m’a chargé de ses compliments pour le prince Couza. En un mot je suis très satisfait de mon voyage à Turin, politiquement parlant, car autrement je puis dire que je n’ai rien vu de la ville ; Noémi, en revanche, court toute la journée en compagnie des dames Nigra, dans une magnifique vciture à quatre chevaux. Si Mîrzesko 3 arrive en mon absence et apporte des dépêches, je t’autorise à les ouvrir. A bientôt, je t’embrasse, Alecsandri Turin, 25 martie 1859 Iubite Iancule, M-am întîlnit cu contele Rossi pe străzile Turinului. A venit în Piemont pentru a se angaja în armata independenţei, dar ii lipsesc recomandaţiile. Fă-i serviciul de a vorbi despre el dlui Nigra astfel ca acesta, la rîndul său, să cîştige bunăvoinţa contelui de Cavour în favoarea sa. Contele va reveni în curînd la Turin şi va recomanda pe Rossi generalului de la Marmora. L-am văzut pe rege2 astăzi la ora 11 ; m-a primit In modul cel mai plăcut şi mi-a vorbit despre afacerile Italiei cu un entuziasm plin de cavalerism. Am vorbit despre România şi despre speranţele îndreptăţite ale acestei naţiuni. Regele a arătat multă simpatie cauzei noastre şi m-a însărcinat cu salutările sale pentru prinţul Cuza. Intr-un cuvînt, sînt foarte mulţumit de călătoria mea la Turin, politiceşte vorbind, căci altfel pot spune că nu am văzut nimic din oraş ; Noemi, în schimb, aleargă toată ziua împreună cu doamnele Nigra, într-o minunată trăsură cu patru cai. Dacă Mîrzescu3 soseşte în lipsa mea şi aduce telegrame, te autoriz să le deschizi. Pe curînd, te îmbrăţişez, Alecsandri 424 164 25 mars 1859. Turin Mon cher Jean, Je t’ai écrit hier pour t’engager d’aller te présenter au comte de Cavour qui est parti pour Paris et qui a manifesté le désir de faire ta connaissance. Dans ton entrevue, tu tâcheras de convenir avec son Excellence des moyens de transport des objets1 que tu sais et tu lui parleras de la nécessité de fonder à Turin une chaire de littérature roumaine à [’effet de populariser notre cause en Italie. Mr. Vegezzi 2 se chargerait volontiers de faire ce cours et il ne demande aucuns émoluments pour cela. En même temps, tu remercieras le comte de notre part pour la bibliothèque italienne 3 dont il a fait don à l’Université de Bucarest et tu lui demanderas pour notre pays la faveur d’envoyer des élèves à l’école militaire de Piémont. Ce sont autant de moyens de resserer les liens de parenté et de sympathie qui existent entre les Italiens et les Roumains. Je te laisse le soin de développer cette thèse avec ce talent oratoire que tu possèdes quand il le faut. L’aspect que le Piémont présente en ce moment est admirable. On s’arme, on se prépare à une grande lutte, et tout cela se fait dans le plus grand ordre et dans un silence effrayant. Les contingents arrivent de toutes parts et vont prendre leur place dans les rangs de l’armée comme de vieux soldats disciplinés. Près de sept mille réfugiés sont venus s’enrôler et chaque jour on en voit arriver de tous les coins de l’Italie, c’est beau, c’est sublime et Dieu doit protéger une cause aussi sacrée que celle de l’indépendance de l’Italie. Ce qui me frappe surtout c’est le sérieux, le calme avec lequel on va se ranger sous les drapaux. On dirait assister à l’approche d’un orage terrible précédé d’un morne silence. Aussi quel que soit l’attitude de la France, le Piémont ne peut plus reculer. Ses engagements vis-à-vis [de] la nation italienne et l’état de ses finances exigent une solution prompte, tranchée par le sabre. Le comte de Cavour étant parti et ma mission étant terminée, nous partons 4 aujourd’hui même pour Gênes, afin d’ abréger notre absence de Paris. Tout à toi, V. A. 425 25 martie 1859, Ţurin Iubite Ianculc, Ţi am scris ieri pentru a te îndemna să te duci să te prezinţi contelui Cavour care a plecat la Paris şi care şi-a arătat dorinţa de a te cunoaşte. în întrevederea ta, vei încerca a te înţelege cu excelenţa-sa, asupra mijloacelor de transport a obiectelor 1 pe care le ştii şi îi vei vorbi despre nevoia de a funda la Turin o catedră de literatură română cu scopul de a populariza cauza noastră în Italia. Dl. Vegezzi2 s-ar însărcina bucuros, să facă acest curs şi nu cere nici o plată pentru aceasta. în acelaşi timp, vei mulţumi contelui din partea noastră pentru biblioteca italiană3 pe care a dăruit-o Universităţii din Bucureşti şi îi vei cere pentru ţara noastră favoarea de a trimite elevi la şcoala militară din Piemont. Acestea sînt toate mijloace de a strînge legăturile de rudenie şi de simpatie care există între italieni şi români. îţi las grija de a dezvolta această teză cu acel talent oratoric pe care îl stăpîneşti cînd trebuie. Aspectul pe care Piemontul îl prezintă în această clipă este minunat. Se înarmează, se pregăteşte pentru o mare luptă, şi. toate acestea se fac în cea mai mare ordine şi într-o tăcere înspăimîntătoare. Contingentele sosesc din toate părţile şi se duc să-şi ia locul lor în rândurile armatei ca nişte bătrîni soldaţi disciplinaţi. Aproape şapte mii refugiaţi au venit să se înroleze şi în fiecare zi se văd venind din toate colţurile Italiei, este frumos, este minunat şi Dumnezeu trebuie să apere o cauză atît de sfîntă ca aceea a independenţei Italiei. Ceea ce mă uimeşte mai ales este seriozitatea, calmul cu care se duc să-şi ia locul sub drapele. S-ar zice că eşti de faţă la apropierea unei furtuni teribile precedate de o întunecată tăcere. Astfel, oricare ar fi atitudinea Franţei, Piemontul nu mai poate da înapoi. Angajamentele sale faţă de naţiunea italiană şi starea finanţelor sale cer o soluţie imediată, hotărîtă cu sabia. ' Contele Cavour fiind plecat şi misiunea mea fiind terminată, plecăm4 chiar astăzi spre Genova, pentru a scurta absenţa noastră din Paris. Al tău. V. A. 426 CATRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 165 Paris, 2 avril [s.n.] 1853 Mon cher Prince, J’arrive de Turin où j’ai été porter votre lettre au Comte Cavour. Cette nouvelle course, assez fatigante, m’a pris une douzaine (Je jours, mais je ne regrette pas les fatigues que j’ai subies au passage des Alpes car j’ai réussi parfaitement dans cette partie de ma mission. Le roi Victor- Emmanuel, ainsi que tous ses ministres, m’ont accueilli aussi bien que je pouvais le souhaiter, dans l’intérêt de votre dignité personnelle et dans celui de l’avenir de notre pays. J’ai trouvé partout une profonde sympathie pour le succès de notre cause et c’est à titre de frères que l’on nous traite en Italie. Sa Majesté le Roi m’a chargé pour Votre Altesse de compliments affectueux et a paru très sensible aux hommages que je lui ai portés de votre part. Votre nom, cher Prince, grandit chaque jour aux yeux des Puissances amies ; vous êtes le représentant légitime d’une nationalité nouvelle qui vient d’apparaître à l’Europe sous un jour plus que favorable. L’unanimité qui a présidé à votre double élection est un fait qui a mis en relief notre nation et lui à donné une valeur dont nous sommes loin de nous douter nous-mêmes. Il faut donc que nous nous attachions à conserver scrupuleusement le prestige que nous avons acquis et c’est par une conduite prudente autant qu’ énergique que nous y parviendrons. Les hommes d’Etat qui dirigent la politique européenne comptent sur votre patriotisme intelligent et sur votre fermeté pour le maintien du bon ordre dans les Principautés. Agissez donc en prince constitutionnel et, pour me servir d’une expression plus claire, faites comme V. Emmanuel *, tant en Valachie qu’en Moldavie. * Numele regelui, scris cu altă cerneală, poate tot de mina lui V. Alecsandri, peste cuvintele „chez vous“, care se potrivesc mai bine cu „expression plus claire“ ! 427 Les Conférences vont s’ouvrir prochainement et je ne doute nullement de la consécration de votre double élection, malgré les objections de la Turquie et de l’Autriche. Ces objections, d’ailleurs, perdent beaucoup de leur importance à côté de la gravité de la question italienne qui va être l’objet d’un Congrès tout spécial. Ainsi, pas d’inquiétude, pas de défaillance. Occupons-nous tranquillement de notre ménage et faisons en sorte que notre attitude calme et réfléchie puisse plaider en notre faveur au sein des Conférences. Je vous fais compliment, mon cher Prince, sur le choix que vous avez fait dans la personne de Ion Ghika 1 pour le poste de ministre de l’Intérieur. C’est un homme solide» d’une haute capacité administrative, rompu aux affaires et d’un patriotisme éclairé. Vous avez eu la main également heureuse en nommant Balaciano préfet de police à Bucarest. Avoir immensément d’esprit et autant de coeur, se sont là des qualités dignes d’être appréciées par un chef d’Etat et mon ami Jean Balaciano fera, j’en suis convaincu, un des employés les plus intelligents de nos pays. C’est un homme d’avenir et qui est appelé à passer d’une seule enjambée de la préfecture de police au Ministère des Affaires étrangères. Je ne connais pas les autres nominations que vous avez faites à Bucarest, car, depuis mon départ de Moldavie, personne ne m’a tenu au courant des choses de chez nous et à cette occasion je ne puis m’empêcher de faire des réflexions assez tristes sur la légèreté avec laquelle on traite les affaires les plus graves sous le beau ciel de la Roumanie. Comment ! Je suis ici en mission auprès des plus hauts personnages de l’époque et l’on m’y oublie au point de ne pas même me donner nouvelles. On me place ainsi par une insouciance injustifiable dans ia plus embarrasante des situations, celle de répondre à tout le monde que, malgré mor* titre de ministre des Affaires étrangères et malgré ie caractère de ma mission, j’ignore entièrement ce qui se passe erp Moldovalachie. J’avoue que je ne serais pas parti de Jassi si j’avais pu me douter que mes collègues me planteraient dans une position aussi fausse. À la manière dont on agit envers moi, je ne serais nullement étonné d’apprendre que l’on m’accuse à Jassi de per- dre mon temps à courir les spectacles et les soirées de Paris 428 et, sous prétexte de mission, de me tenir prudemment loin des luttes ridicules qui affligent notre pays. Ainsi traverser la Gallicie en plein hiver, traverser la Manche dans la saison des gros temps, traverser les Alpes dans la neige c’est courir sur le chemin fleuri des plaisirs, et passer des nuits blanches en voyages c’est se livrer aux doux enivrements des folles nuits parisiennes !... Mais quoiqu’on en puisse dire, je ne m’en émeus nullement. Mon ambition est de mener à bonne fin la mission dont je me suis chargé, après quoi je vous demanderai la permission, cher Prince, de prendre ma retraite pour soigner un peu ma santé qui se trouve fort ébranlée par suite de toutes mes fatigues. En attendant, je vous suis tout acquis parce que je vous crois homme à dominer la situation et à vous sacrifier pour votre pays. Nos anciens liens d’amitié me tiendront toujours près de vous, par le coeur, et m’autoriseront, je l’espère, à vous parler toujours librement. J’ai appris que vous avez l’intention de partir de nouveau pour Bucarest. C’est une excellente idée, mais je crois de mon devoir de vous avertir que votre premier voyage n’a pas répondu pleinement à l’enthousiasme des Valaques, car vous vous êtes tenu trop à l’écart. Je sais combien il vous est pénible de vous donner en spectacle et d’écouter des discours et de voire faire des courbettes, mais, puisque votre haute position l’exige, il faut dompter vos aversions dans l’intérêt de votre popularité. Soyez prodigue de votre personne, mon cher Prince, et faites-vous voir tant qu’on voudra, car, après tout, vous êtes l’élu de la Nation et la Nation a des droits incontestables sur vous. Fréquentez la société valaque sur toutes ses échelles, et, avec un peu d’amabilité, vous vous ferez adorer. Il est si facile de passer à l’état d’idole quand on est déjà sur un piédestal élevé ! Visitez souvent les établissements publics, les écoles, les hôpitaux, les casernes, les municipalités ; encouragez le théâtre national, la bonne littérature ; allez visiter la petite Valachie afin d’y effacer les traces des Bibesco et Cie., et le diable m’emporte si votre nom ne devient d’ici à peu de temps'le mot d’ordre de tout ce qu’il y a de Roumain dans le monde. Faites des phrases même, lorsque l’occasion se présente, mais 429 faites-les courtes et substantielles, selon votre habitude, car elles sont reproduites par les journaux étrangers et tout ce que vous avez dit jusqu’à présent a été goûté en France. Mais assez de conseils comme cela, venons au plus pressé. J’ai écrit depuis longtemps pour demander des notions exactes sur les biens 2 de l’Etat que l’on pouvait offrir comme garantie à l’emprunt que nous voulons faire. On ne m’a encore rien envoyé. La question de l’emprunt est donc remise jusqu’à l’époque où les deux ministères des Finances, valaque et moldave, voudront bien se concerter à ce sujet et élaborer un travail complet sur les ressources financières des deux pays, travail qui sera destiné à être soumis aux grandes maisons de Banque avec lesquelles on devra traiter pour l’emprunt. Quant à l’autre question importante dont je vous ai entretenu dans ma dernière lettre, elle est en train de plein succès. Mon frère et moi nous nous en occupons entièrement. Je vous enverrai bientôt une dépêche détaillée par Rodolphe Golesco. Mon séjour3 ici se prolongera jusqu’après les conférences. Le prince Napoléon, que j’ai vu ce matin, m’a engagé de rester encore jusqu’à ce que la question de votre double élection fût résolue. Gn pourrait avoir besoin de renseignements exacts sur la manière dont les faits se sont passés chez nous et il faut que je sois là' pour contretnener les calomnies émises par Mr Mussurus. Mon frère a été agrée par l’Empereur comme votre agent officieux à Paris et j’en suis vraiment enchanté. Jean est un homme sérieux, discret, actif et intelligent. Vous devez avoir pleine et entière confiance en lui. Je l’ai mis en rapport avec le comte Cavour et, dans deux jours, je le présenterai au prince Napoléon'qui, à son tour, le présentera à l’Empereur. Vous ne sauriez avoir un ami plus dévoué, aussi ferez-vous bien de donner à sa position semi-officielle le plus d’importance qu’il sera possible. Le succès de ses négociations auprès des personnes qui entourent l’Empereur aura bien plus de chances, quand il se présentera avec le titre d’aide de camp du prince Couza. Votre ancien et tout dévoué ami, V. Alecsandri 430 Paris, 2 aprilie ¡s.n.] 1859 Iubite prinţe, Sosesc de la Turin, unde am fost să duc scrisoarea voastră contelui Cavour. Această nouă cursă, destul de obositoare, mi-a luat o duzină de zile, dar nu regret oboselile pe care le-am suferit la trecerea Alpilor, căci am izbutit foarte bine în această parte a misiunii mele. Regele Victor Emmanuel, cum şi toţi miniştrii săi, m-au primit cum mi-o puteam dori mai bine, în interesul demnităţii voastre personale şi în cel al viitorului ţării noastre. Am găsit peste tot o adîncă simpatie pentru succesul cauzei noastre şi sîntem trataţi în Italia ca fraţi. Majestatea-sa regele m-a însărcinat pentru alteţa voastră cu salutări afectuoase şi a părut foarte sensibil La omagiile pe care i le-am adus din partea voastră. Numele vostru, iubite prinţe, creşte în fiecare zi în ochii Puterilor prietene ; sînteţi reprezentantul legitim al unei naţiuni noi care a apărut în ochii Europei sub o lumină mai mult decît favorabilă. Unanimitatea care a prezidat dubla voastră alegere este un fapt care a pus în relief naţiunea noastră şi care i~a dat o valoare de care sîntem departe să ne dăm seama chiar noi înşine. Trebuie deci să ne luptăm ca să păstrăm cu grija, prestigiul pe care l-am eîştigat şi vom ajunge la aceasta printr-o purtare pe cît de prudentă pe atît de energică. Oamenii de stat care conduc politica europeană se bizuie pe patriotismul vostru inteligent şi pe hotărârea voastră de a menţine ordinea în Principate. Purtaţi-vă deci ca un prinţ constituţional şi pentru a mă servi de o expresie mai clară, faceţi ca V. Emmanuel, atît în Ţara Românească, cit şi în Moldova. Conferinţele se vor deschide în curînd şi nu mă îndoiesc de recunoaşterea dublei voastre alegeri, cu toate obiecţiile Turciei şi ale Austriei. Aceste obiecţii, dealtfel, pierd mult din importanţa lor alături de gravitatea chestiunii italiene care va fi obiectul unui congres special. Deci, fără îndoieli, fără descurajări. Să ne ocupăm în linişte de treburile noastre şi să facem în aşa fel încît atitudinea noastră liniştită şi socotită să poată să vorbească pentru noi în sînul Conferinţelor. Vă felicit, iubite prinţe, pentru alegerea pe care aţi făcut-o în persoana lui Ion Ghica1 pentru postul de ministru de Interne. Este un om solid, cu o mare pricepere administrativă, 431 priceput în afaceri şi de un patriotism luminat. Aţi avut de asemenea o mînă fei'icită numind pe Dălăceanu prefect de poliţie la Bucureşti. A avea foarte mult spirit şi tot atîta inimă, acestea sínt calităţi demne de a fi preţuite de un şef de stat şi prietenul meu Ion Bălăceanu va însemna, sînt sigur, unul din funcţionarii cei mai inteligenţi ai ţărilor noastre. Este un om de viitor şi care este chemat să nu facă decît un pas de la prefectura de poliţie la Ministerul Afacerilor Străine. Nu cunosc celelalte numiri pe care le-aţi făcut la Bucureşti, căci, de la plecarea mea din Moldova, nimeni nu m-a ţinut la curent cu lucrurile de la noi şi, cu această ocazie, nu mă pot împiedica de a face reflecţii destul de triste asupra uşurinţii cu care se tratează sub frumosul cer al României treburile cele mai grave. Cum ! Sînt aici în misiune pe lîngă cele mai înalte personaje ale epocii şi sînt dat uitării în aşa măsură încît nici nu mi se dau noutăţi. Astfel printr-o nepăsare de nejustificat sînt lăsat în cea mai neplăcută situaţie, aceea de a răspunde la toată lumea că, cu tot titlul meu de ministru al Afacerilor Străine şi cu tot caracterul misiunii mele, nu cunosc nimic din ce se petrece în Moldovlahia. Mărturisesc că nu aş fi plecat din Iaşi dacă aş fi putut bănui că colegii mei mă vor lăsa într-o situaţie atît de falsă. După felul cum se procedează faţă de mine, nu aş fi deloc mirat aflând că sînt acuzat la Iaşi că îmi pierd timpul alergînd pe la spectacolele şi seratele din Paris şi că, sub pretextul misiunii, mă ţin cu grijă departe de luptele ridicole care necăjesc ţara noastră. Deci, să străbaţi Galiţia în plină iarnă, să treci Canalul Mînecii în timpul furtunilor, să străbaţi Alpii pe zăpadă însemnează să alergi pe drumul înflorit al plăcerilor, şi să petreci nopţi albe în călătorii însemnează să te dedai dulcelui farmec al nebuneştilor nopţi pariziene!... Dar orice s-ar putea spune nu mă tulbură deloc. Ambiţia mea este de a duce la un sfîrşit misiunea cu care m-am însărcinat, după care, iubite prinţe, vă voi cere îngăduinţa să mă retrag pentru a-mi îngriji puţin sănătatea care este foarte zdruncinată, în urma atîtor oboseli. Pînă atunci, sînt cîştigat de voi pentru că vă socotesc om în stare să stăpîniţi situaţia şi să vă sacrificaţi pentru ţara voastră. Vechile noastre legături de prietenie mă vor ţine întotdeauna alături de voi, din inimă, şi ma vor îndreptăţi, nădăjduiesc, să vă pot vorbi liber oricind. 432 f Am aflat că aveţi de gînd să plecaţi din nou la Bucureşti. Este o foarte bună idee, dar cred de datoria mea să vă avertizez că prima voastră călătorie nu a răspuns pe deplin entuziasmului valahilor, pentru că v-aţi ţinut prea deoparte. Ştiu cît va este de g.eu să vă daţi în spectacol si să ascultaţi discursuri, şi să vedeţi făcîndu-se plecăciuni, dar, pentru că înalta voastră poziţie o cere, trebuie să vă stăpîniţi neplăcerile în interesul popularităţii voastre. Fiţi darnic cu persoana voastră, iubite prinţe, şi a-ătaţi-vă atît cît o vor dori, căci, pînă la urmă, sînteţi alesul Naţiunii şi Naţiunea a~e drepturi de netăgăduit asupra voastră. Frecventaţi societatea valahă, toate treptele ei, şi, cu puţină bunăvoinţă, vă veţi face adorat. Este aşa de uşor să devii idol cînd eşti deja pe un piedestal înalt ! Vizitaţi adesea instituţiile publice, şcolile, spitalele, cazărmile, municipalităţile ; încurajaţi teatrul naţional, literatura bună; vizitaţi Oltenia ca să ştergeţi astfel urmele Bibeştilor şi comp., şi să mă ia dracu dacă numele vostru nu va deveni de acum în scurt timp parola pentru tot ce este mai român în lume. Vorbiţi chiar, cînd se prezintă ocazia, dar scurt şi cu miez, după obiceiul vostru, căci vorbele voastre vor fi reproduse de jurnalele străine şi tot ceea ce aţi spus pînă acum a fost gustat în Franţa. Dar de ajuns cu asemenea sfaturi, să ne întoarcem la lucruri mai grabnice. Am scris de mult timp pentru a cere informaţii exacte despre bunurile2 de stat care s-ar putea oferi ca garanţie pentru împrumutul pe care dorim să-l facem. Nu mi s-a trimis încă nimic. Chestiunea împrumutului este deci amânată pînă la epoca în care cele două ministere de Finanţe, valah şi moldovean, vor binevoi să se înţeleagă asupra acestui subiect şi să elaboreze o lucrare completă asupra resurselor financiare aie celor două ţări, lucrare care va fi destinată să fie supusă marilor case de bancă cu care va trebui să se trateze acest împrumut. Cît despre ceaijaltă chestiune importantă pe care v-am făcut-o cunoscută în ultima mea scrisoare, este pe punctul să reuşească. Fratele meu şi cu mine ne ocupăm de toate. Vă voi trimite în curînd o depeşă amănunţită prin Radu Go-lescu. Şîderea3 mea aici se v.a prelungi pînă după Conferinţe, Prinţul Napoleon, pe care l-am văzut în dimineaţa aceasta, m-a îndemnat să rămîn încă pînă cînd chestiunea dublei voastre alegeri va fi rezolvată. S-ar putea să fie nevoie de lămuriri exacte 433 asupra felului în care s-au petrecut lucrurile la noi şi trebuie să fiu aici pentru a combate calomniile răspîndite de dl. Mus-surus. Fratele meu a fost agreat de împărat ca agentul vostru oficios la Paris şi sînt cu adevărat încîntat. Iancu este un om serios, discret, activ şi inteligent. Trebuie să aveţi în el încredere deplină. L-am pus in legătură cu contele Cavour şi, în două zile, îl voi prezenta prinţului Napoleon care, la rîndul uău, îl va prezenta împăratului. Nu veţi putea avea un prieten mai devotat, de atfeea aţi face bine să daţi poziţiei sale semioficiale cea mai 'mare importanţă posibilă. Succesul negocierilor sale pe lingă persoanele care înconjoară pe împărat va avea mai mulţi sorţi de izbîndă, cînd se va prezenta cu titlul de aghiotant al prinţului Cuza. Vechiul şi devotatul vostru prieten, ■ V. Alecsandri CÂTRE IANCU ALECSANDRI 166 Turin, 2 juin 1859 Je t’ai envoyé hier une dépêche pour t’annoncer mon arrivée à Turin, et comme il est fort possible que tu ne quittes pas Paris aujourd’hui, je t’écris cette lettre à tout hasard. Ma journée d’hier a été perdue à ne rien faire, car je n’ai pu voir ni le comte de Cavour, ni notre ami Nigra. Mr. Vegezzi est le seul individu que j’ai rencontré, mais ce n’a été qu’un moment. En revanche, aujourd’hui j’ai vu tout mon monde et j’âi obtenu du comte un laissez-passer sur toute la ligne occupée par les armées alliées. L’Empereur n’étant plus à Alexandrie et ne sachant où trouver le générale Rose1, il m’eût été impossible d’approcher du quartier général sans être muni d’une autorisation supérieure, pour circuler à travers les camps ; d’ailleurs, il est expressement 434 interdit aux civils de franchir certaines lignes et les chemins de fer, eux-mêmes, refusent de les transporter. En temps de guerre; il faut être militaire pour avoir le droit d’aller au gré de sa fantaisie. Bref, je pars aujourd’hui même pour Gênes, le comte de Cavour m’ayant remis une dépêche de Benzi qui réclame d’urgence ma présence dans cette ville. Après-demain je me mettrai en quête du carrier général de l’Empereur où j’ai donné rendez-vous à Nigra et, si j’ai de la chance, j’assisterai à quelque magnifique affaire. Les deux armées ennemies sont en présence l’une de l’autre et l’on pense qu’aujourd’hui ou demain aura lieu une grande bataille pour fêter l’anniversaire de celle de Marengo 2. Je crois voir déjà la déroute formidable des Autrichiens et je sens mon coeur bondir. Depuis mon entrée en Piémont, j’ai la fièvre, mais une fièvre d’enthousiasme, qui me transporte et me grandit à mes propres yeux, car rien n’est plus salutaire pour l’âme humaine que de se sentir dans une atmosphère de vertus sublimes, comme celle qui anime tout un peuple' pour l’indépendance de son pays et la défense de sa nationalité. J’ai rencontré plusieurs convois militaires se rendant au théâtre de la guerre et, de ma fenêtre, j’ai assité hier au passage de deux batteries d’artillerie française qui traversaient la grande place du palais royal. Chaque soldat était décoré d’un bouquet de fleurs offert par le peuple de Turin,, les uns le portaient à leur chakos en guise de pompons, les. autres l’avaient fiché au bout de leurs fusils, mais la plupart le tenaient en main et rougissaient de plaisir comme de jeunes débutants ingénus à leur premier succès. Voici un fragment de conversation que j’ai surpris entre deux pioupious ornés de fleurs comme des rosiers : — „Dis donc, Grabouille, qu’est que t’as dans ton bouquet ? — J’ai des roses moucheuses, et toi ? ■ — Moi j’ai un dindon de Rome (rododindron). — Ça sent’il bon ? — Ça sent la gloire. — Hé bien, fourres-y ton nez, sans éternuer etc. etc.“ Turin est presque désert, le Roi étant parti avec toute son armée pour aller abîmer les Autrichiens et il paraît qu’il n’y va pas de main morte à en juger par la proclamation ci-jointe. Il paraît qu’il y a eu une affaire assez chaude le 31 435- mai à Palestro et que les Autrichiens ont éprouvé, comme toujours, une défaite et de grandes pertes d'hommes. Cette fois les zouaves ont donné et ils ont pris cinq canons à la force du poignet. J’ai vu hier un vieux zouave se promenant dans les rues ; il était le point de mire de tous les passants, on l’a bourré de sucreries et de cigarres. Adieu, mon cher Jean, si tu reçois cette lettre réponds-y à Gênes poste-restante, je trouverai ta réponse à mon retour du Quartier général. Embrasse ta femme et tes enfants de ma part. Mes amitiés au docteur. 3 V. A. Turin, 2 iunie 1859 Ţi-am trimis ieri o depeşă pentru a-ţi vesti sosirea mea la Turin, şi, cum este foarte posibil ca tu să nu părăseşti astăzi Parisul, îţi scriu această scrisoare la întîmplare. Ziua de ieri mi-am pierdut-o fără să fac nimic, căci nu am putut să văd nici pe contele Cavour, nici pe prietenul nostru Nigra. Dl. Vegezzi este singura persoană pe care am întîlnit-o, dar numai pentru o clipă. în schimb, astăzi am văzut pe toată lumea şi am obţinut de Ia conte un permis pentru toate liniile ocupate de armatele aliate. împăratul nemaifiind la Alexandria şi neştiind unde să-l găsesc pe generalul Rose1, mi-ar fi fost cu neputinţă să mă apropii de cartierul general fără a fi prevăzut cu o autorizaţie superioară, pentru a circula prin cîmpu-rile de luptă; dealtfel, este cu totul interzis civililor să străbată anumite linii şi chiar şi căile ferate refuză să-i transporte, în timp de război, trebuie să fii militar pentru a avea dreptul de a merge după fantezia ta. Pe scurt, plec chiar astăzi la Genova, contele Cavour înmînindu-mi o depeşă a lui Benzi, care cere de urgenţă prezenţa mea în acest oraş. Poimâine mă voi apuca să caut cartierul general al împăratului unde i-am dat întîlnire lui Nigra şi, dacă am noroc, voi asista la vreo confruntare măreaţă. Cele două armate inamice sînt una în faţa celeilalte şi se crede că astăzi sau mîine va avea loc o mare bătălie 436 pentru a sărbători aniversarea celei de la Marengo2. Mi se pare că văd deja fuga dezordonată a austriecilor şi îmi simt inima săltînd de bucurie. De la intrarea mea în Piemont am fierbinţeli, dar fierbinţeli de îneîntare, care mă ridică şi mă înalţă în proprii mei ochi, căci nimic nu este mai de folos pentru sufletul omenesc decît să se simtă într-o atmosferă de virtuţi înalte, ca acelea care animă un întreg popor pentru independenţa ţării sale şi apărarea naţionalităţii sale. Am întîlnit'mai multe convoaie militare îndreptîndu-se spre teatrul de luptă şi, de la fereastra mea, am fost de faţă ieri la. trecerea a două baterii de artilerie franceze care traversau marea piaţă a palatului regal. Fiecare soldat era împodobit cu un buchet de flori oferit de locuitorii din Turin, unii îl purtau la chipiul lor în loc de pompon, alţii îl înfipseseră în vîrful puştilor lor, dar cei mai mulţi îl ţineau în mînă şi se înroşeau de plăcere ca nişte tineri debutanţi ingenui la primul lor succes. Iată o frîntură de convorbire pe care am surprins-o între doi soldaţi împodobiţi de flori ca nişte trandafiri : — „Ia spune, Gnabouille, ce ai în buchetul tău ? — Am trandafiri *, şi tu ? — Eu am un rododendron. — Miroase frumos ? — Miroase a glorie. — Ei bine, vîră-ţi nasul în el fără să strănuţi“ etc. etc.. Turinul este aproape deşert, regele fiind plecat cu întreaga sa armată pentru a merge să distrugă pe austrieci şi o ia foarte în serios, judecind după proclamaţia alăturată. Se pare că a fost o înfruntare serioasă la 31 mai la Palestro şi că austriecii: s-au ales, ca întotdeauna, cu o înfrîngere şi o mare pierdere de ■oameni. De data aceasta, s-au băgat zuavii şi au luat cinci tunuri cu braţele lor. Am văzut ieri un bătrîn zuav plimbîndu-se pe străzi ; era tinta privirii tuturor trecătorilor, l-au îndopat cu zaharicale şi ţigări. Adio, dragă Iancule, dacă primeşti această scrisoare, răspunde la Genova post-restant, voi găsi răspunsul tău la întoarcerea mea de la Cartierul general. îmbrăţişează pe soţia şi copiii tăi din partea mea. Amiciţiile mele doctorului 3. V. A. * Cuvînt intraductibil. 43T CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 167 Milan, 10 iunie/29 mai 1859 Scumpul meu amic, armata franceză au făcut o intrare triumfală în Milan, după ce au pus în afară din luptă mai mult de 20.000 de austrieni la Bufalora şi la Magenta. Politice e plină de steaguri franceze şi sarde, 'şi populaţia este în entuziasmul cel mai frenatic. De dimineaţă pană la miez de' noapte, nu e alta decît strigătul : „Trăiască Italia ! Trăiască Frância !“, decît o ploaie de flori peste capul soldaţilor, decît procesiuni cu torcii ! Priveliştea cea mai frumoasă, şi se simte că Italia respiră în toată sănătatea plămînilor sale, aerul dătător de viaţa a libertăţei. Ieri, imperatorele şi regele Victor-Emanuel s-au dus la catedră unde au asistat la tedeum ! în viaţa mea n-am văzut nimica asemenea, cu toate astea, ştii că şi poporul nostru ca şi acesta cît de bine ştie a face să se vadă entuziasmul sau. Buchetele plouă din balcoane întru atîta, încît cortejul împărătesc şi regesc mergea pe un tapet de flori. în mijlocul uliţei mari, un om ţiind în braţe un copilaş plăcut, îmbrăcat în zuav de gardă, se înainti spre majestăţile-lor. Băieţelul dede imperatorelui o coroană de flori ornată cu cordele de ■culorele Franciei, şi o alta cu coloarele Pedemontelui. Iată cea mai frumoasă parte a rezbelului. Dar pe cealaltă faţă a medaliei ! A ! Cînd îmi aduc aminte de ce am văzut, simţesc o mare tristeţă şi mă îndoiesc despre umanitate. Am vizitat câmpurile de bătaie de Bufalora şi de Magenta, şi de atunci nu oi închide ochii ca să nu visez movili de cadavre, lungi tabere cu răniţi, cai roşiind pete mari de sîngc şi toate aste pe un loc bogat şi înverzit. Sînt asemin privelişti ce se întipăresc aşa de adînc în, sufletul omului, încît nimic nu le poate şterge : priveliştea marelor mizerii omeneşti. în noaptea care am trecut-o Ia Magenta, cîţiva paşi de la un mare local de răniţi carii gemeau, un drăcuşor de privighetoare a cîntat pană în ziuă în grădina casei care locuiam. Ce-ţi închipui de un aşa contrast ? Casele gemeau de răniţi. Am văzut mai mult de o mie de ăşti nenorociţi, cul- 438 caţi în colb, aşteptînd moartea. Droagele nu agiungeau spre a-i transporta şi, între aceste, soldaţii francezi le dedeau îmgrijerile unor aievea surori ide caritate. A ! scumpul meu amic ! cît de bine e aşezată inima francezului şi ce dreptate am de a iubi mult pe naţiunea d[ta]le. Ai fi fost mişcat pînă la a plînge văzînd pe ăşti bravi războinici, în serviciul de îngrijitori de bolnavi. Ei luau nişte îngrijiri neauzite pentru a ridica pe răniţi şi a-i aşeza pe droagele de transport, fără a le excita durerea. Mînele lor cele aspre deveniseră mîni de femeie atingînd rănile neamicilor şi aceiaşi oameni carii dimineaţă preurmăriseră pe austrieni străpun-gîndu-i cu baionetele se înduioşeau seara privind efectele faptei lor. Am văzut tot ce doream să văd şi mi-am pus în gînd să părăsesc Milano pentru a merge la Genua. Am urmat armata mare în mersul său victorios, am asistat la destruc-ţiunea austrieanilor; este destul pentru acuma. Imperato-rele va părăsi curînd Milano pentru a continua de a goni pe austrieni ca pe o cireada înaintea sa. Armata franceză e în cele mai bune condiţiuni de succes, voioasă şi în stare bună. Adio ! scumpul meu amic, şi ca italienii mă înscriu ; Trăiască Italia ! Trăiască Francia ! V. Akcsandn CĂTRE DOMNITORUL ALEX I. CUZA 168 Galaţi, 27 iulie 1859 Au Prince Régnant Tabara1 Je suis arrivé à Galatzi. Votre Altesse désire-t-elle que je me rende auprès d’elle pour lui rendre compte de ma mission ? Ou bien veut-elle me permettre d’aller, à Jassi ? Vasile Alecsandri 439 Galaţi, 27 iulie 1859 Prinţului domnitor Tabăra 1 Am sosit la Galaţi. Alteţea-voastră doreşte să vin la ea pentru a-i da socoteală de misiunea mea ? Sau vrea ca să-mi îngăduie să mă duc la Iaşi ? Vasile Alecsandri 169 Jassi, [p. 27] juillet 18591 Mon Prince, Vous Connaissez suffisamment ,1a droiture de moin caractère :v9J , ' s> \ Scrisoare càiro Victor Cuéuiii, din 25 iunie 1834. (B.A.R., S 8/LVIII) Yasile Alecsandri, tînăr. Miniatură pc fildeş. (B.A.R., Stampe, iuv. 32348) Zulnia, sora lui Costaclie Negri, căsătorită cu caimacamul Yasile Sturdza. (B.A.R., Stampe, F I 18795) începutul scrisorii către Zulnia Sturdza, clin 8 februarie 1847. (B.A.K., S 47(1)/1„YUI) i ' Jenfk&~ ¿jC ; ¿>'h-i+.i.K* Mtft T.n viO-f f& *.îJv <;<*'■'? . jt* ’ S / £*v ¿-' ,* <3 &>£> -eur'tr+fîvt**-' AA/i % **&£?%%**.■ p!f$ ¿rsM'tf-'C mi A-a ^ >•'«> ■:<,.*&' '0M. s&f ?**#?} *■* ,f ** * ¿4+fe*Ai£y*?y y/f ¿jy,. y u ?h/a*tip/jur^,* ■*&*$ »• ^Jasafr Jyiy® / / *46^ • *«■ " *&.>/& Al £ «* f*£~- ** / /.¿(^ /¿*St*£/srti<** J6f .^AtZZT* /r***. t*ri IZg-%*; ¿t'j#- J/^^U ¿¿yjufr'A*^ S&Jk «W &0*&2 • J£$*ţ f &*U*M t/&!?Sf \ ¿^* >^T>ţW $' - - '4*' ;- - &#- -¥»'i rf^vVit, *p<**4 ^ J *%* <^d^*ry «# /‘^»it.S (iiyZsăfrî&a&J/ ţpAUs' /'.^^ 4-i-?‘ ; n**- JtijCţrf - *#<- X.<* ^< v ¿r*«. &-'” %’ rfjfafa//£ţj(!V'£?■*-' **Wd!f^/ *ffif~J%0t4AS4 *+#» c^r^r->2--.._ Scrisoare către Alexandru Hurirmzaki [iunie 30 / iulio 12, 1850] (B.A.R., ms. rom. 334.9, f. 6) &t?4^ '¿$1« ^ ' ... -*"****>< J?ÎJ£ . - '¿Z-f*-*£**.5L ct». 1**»,“' «• -»»*^2: zr~yC<^>«_. jln^ ^«i i^l -că—- t~,y4£~ 0 '/#t;;^i£; «.»yO*^< yfa*-*.#***- Au^£if>" ¿m**—- «*>*..................................................■ * -.Æ ■ A* fi?. ■v‘*./x ' -i <• ^y^'- '■/y ■ -...-'u, s,.,,«** Ai» * --•v t <Î ■■**/” Scrisoare către Ion Ghica, din 17 noiembrie 1860. (B.A.R., ms. rom. 803, f. 93) Modele de hîiiie de scrisori folosită de poet, cu monograma sa şi blazonul familiei Alecsandri. Iaşi, 10 nov. 1859 Dl. Ion Bălăceanu, ministrul de Control nr. 5169 Bucureşti Concediul1 vă este acordat, dar nu plecaţi înainte de sos -rea curierului pe care îl .expediez astăzi şi care vă aduce o scrisoare foarte importantă. Ministrul Afacerilor Străine, Alecsandri CĂTRE ION GHICA 176 Jassi, 27/11 1859 Mr Jean Ghika, Président de Conseil Bue. Ton rapport au Prince n’est pas encore arrivé. En attendant, envoie des noms. Je partirai d’ici dans une semaine. Donne des ordres pour que dans ces huits jours on prépare l’appartement. Charge Gabriel1 de cela. Alecsandri, ministre des Affaires étrangères Iaşi, 27/11 185a Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Buc. Raportul tău către Prinţ nu a sosit încă. Pînă atunci, trimite nume. Voi pleca de aici într-o săptămînă. Dă ordine pentru ca în aceste opt zile să se pregătească apartamentul. însărcinează cu aceasta pe Gabrieli.1 Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 449 177 Jassi,-28/11' 1859 Monsieur le Président du Conseil ' Bucarest - Envoyez-nous dans le plus bref délai les budgets séparés des dépenses de chaque Ministère de cette année, chacun devra être' accompagné d’un ; tablea’U de l’augmentation des dépenses prévues pour l’année 1860. Le Ministère des Finances fournira également son budget particulier des dépenses actuelles et pour 1860, ainsi que le tableau des recettes générales qui doivent couvrir les dépenses de 1860. Ces éléments nous §ont indispensables à Paris, relativement à ce que vous saVei"1 1 ' 1 ' Le Ministre des Affaires étrangères de Valachie, J'I Alecsandri Ia$i, 28/11- ;1859 Domnul preşedinte al Consiliului, Bucureşti : - Trimiteţi»-ne în cel mai scurt timp bugetele separate ale cheltuielilor fiecărui minister din anul acesta, fiecare va trebui să fie însoţit de un tablou al creşterii cheltuielilor prevăzute pentru anul 1860. Ministerul de Finanţe va furniza de asemenea bugetul său particular de cheltuieli actuale şi pentru 1860, cum şi tabloul reţetelor generale care trebuie să acopere cheltuielile din 1860. Aceste elemente ne sînt de neapărată trebuinţă la Paris, relativ la ceea ce ştiţi.1 Ministrul Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, Alecsandri 45Ü r 178 Jassi, 2 décem. [s.n.] 1859 Mr Jean Ghica, Président du Conseil Bucarest Je t’ai envoyé par télégraphe la copie du decret de convocation, mais tu as dû observer qu’il y est dit : vu le rapport du Conseil sous Nr, il faut donc que vous envoyez de suite un rapport conforme aux stipulations de la Convention qui fixent l’ouverture des Chambres pour le 6 Décembre et afin que je puisse vous expédier le décret en règle, signé par le Prince, envoyez-moi par télégraphe le numéro de votre rapport que je placerai moi-même sur le décret. C’est le jeune lieutenant Vacaresco 1 qui est chargé de vous l’apporter. Alecsandri, ministre des Affaires étrangères Iaşi, 2 decern, [s.n.] 1859 Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Bucureşti Ti-am trimis prin telegraf copia decretului de convocare, dar tu trebuie să fi observat că se spune acolo : avînd în vedere raportul Consiliului sub nr., trebuie deci ca sa trimiteţi numaidecît un raport conform cu stipulaţiile Convenţiei care fixează deschiderea camerelor pentru 6 decembrie, şi, pentru ca să pot să vă trimit decretul în regulă, semnat de prinţ, trimi-teţi-mi prin telegraf numărul raportului vostru pe care îl voi pune eu însumi pe decret. Tînărul locotenent Văcărescu 1 este în -âărcinat să vi-1 aducă. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 451 179 Jassi, [a. 29] nov. [s. n. 1] 859 Mon cher vieux, Je t’envoie par le jeune Vacaresco le décret de convocation de l’Assemblée valaque, signé par le Prince et que tu devras contrasigner à titre >de ministere de l’Intérieur. Tu nous, enverras en revanche le rapport ainsi que l’arrêté du Conseil dont il est fait mention dans ce décret, afin que tout soit en ordre. Je suis enchanté que la nomination de Floresco 1 au poste de ministre de la Guerre ait acquis ton assentiment ainsi que celui de Golesco, car je désire que le plus parfait accord régne parmi les membres du Conseil, et en me guidant sur les conversations que j’ai eu avec notre nouveau collègue, j’espère, que nous marcherons dans la meilleure entente. As-tu reçu quelque dépêche ou quelque lettre de Bala-ciano ? 2 Je crains fort que ce cher Bébé ne fasse un coup de tète regretable et que, poussé par un faux amour-propre, i! ne donne sa démission du Ministère 3 qu’il occupe pour aller cuver sa mauvaise humeur à Nice. C’est là, du moins, ce dont il m’a menacé dans sa dernière lettre, parce que sa nomination ¡au poste [de] * Commissaire du Danube n’ayant aucune chance d’être agréé par la Porte, je lui ai écrit à ce sujet pour le prier de nous sauver d’un grand embarras, en se désistant lui même d’une place qu’il lui est impossible de cumuler en même temps que celle de contrôleur. Interpose ton influence amicale pour empêcher quelque iacheux scandale, que diable ! Balaciano est un garçon d’esprit, et je serais désolé de lui voir commettre une grosse bêtise. Cela me lui ressemblerait pas. Mon départ est fixé au 28 de ce mois. J’attends une coupée de Vienne pour affronter le grand trajet de Jassi à Bucarest. Je crains le froid et je n’ose m’y exposer en voiture découverte pendant l’espace de 24 postes. Ma santé se refuse à de pareils tours de force. En attendant, que fait-on de mon appartement au palais ? Le prepare-t-on ? Gabrieli 4 * In original au. 452 m’avait promis qu’il s’en occuperait. Presse-le de tout terminer pour mon arrivée car il me serait fort pénible de descendre à l’hôtel ou bien d’aller demander l’hospitalité à quelque habitant de Bucarest, quand se ne serait que pour peu de jours. Adieu, je compte sur toi pour tout ceci et, en récompense, je t’embrasse fortissimo. Ton vieux, Alecsandri Mes amitiés à ta femme et aux collègues. Iaşi, [a. 29] nov. [s. n. 1] 859 Iubite prietene, Iţi trimit prin tînărul Văcărescu decretul de convocare a Adunării valahe, semnat de prinţ şi pe care tu va trebui să-! contrasemnezi ca ministru de Interne. Ne vei trimite în schimb raportul, cum şi hotărârea Consiliului despre care se vorbeşte în decret, astfel încîţ totul să fie în ordine. Sînt încîntat că numirea lui Florescu1 îa postul de ministru de Război a primit asentimentul'tău, cum şi pe acela al lui Golescu, pentru că doresc ca cea mai mare înţelegere să domnească printre membrii Consiliului şi, luîndu-mă după convorbirile pe care le-am avut cu noul nostru coleg, nădăjduiesc că vom merge în cea mai perfectă înţelegere. Ai primit vreo depeşă sau vreo scrisoare de la Bălăceanu ? -îmi este teamă că dragul de Bebe să nu facă o greşală de neiertat şi că, împins de un fals amor propriu, să nu-şi dea demisia din ministerul3 pe care îl ocupă pentru a se duce să-şi, stingă reaua dispoziţie la Nisa. Cel puţin cu aceasta m-a ameninţat în ultima lui scrisoare, pentru că numirea sa în postul de comisar al Dunării neavînd sorţi de izbîndă să fie primit de Poartă, i-am scris despre aceasta pentru a-1 ruga să ne scape dintr-o mare încurcătură, renunţînd el singur la un loc pe care îi era cu neputinţă să-l cumuleze în acelaşi timp cu cel de controlor. 453 Pune la mijloc influenţa ta - prietenească . pentru a împiedica vreun scandal supărător, ce dracu.! Bălăceanu este un tînăr cu spirit, şi aş fi foarte supărat să-l văd făcînd vreo mare prostie. Aceasta n-ar fi în felul său. Plecarea mea este hotărîtă la 28 a a:estei luni. Aştept- uri cupeu de la Viena pentru a înfrunta marea călătorie de la Iaşi la Bucureşti. Mă tem de frig şi nu îndrăznesc să mă expun în trăsură descoperită timp de 24 de poşte. Sănătatea mea nu poate face asemenea tururi de forţă. Pînă atunci ce se face cu apartamentul meu de la palat ? ll pregătesc ? Gabrieli4 îmi făgăduise că se va ocupa. Grăbeşte-1 să termine totul pentru sosirea mea căci îmi va fi foarte greu să mă opresc la hotel sau să merg să cer ospitalitate vreunui locuitor din Bucureşti, chiar dacă nu ar fi decît pentru puţine zile. Adio, mă bizui pe tine pentru toate acestea şi, ca recompensă, te îmbrăţişez foarte tare. Prietenul tău, Alecsandri Amiciţiile mele soţiei tale şi colegilor. 180 Jassi, 29/11 1859 Mr Ion Ghika, Président du Conseil Bucureşti Le décret concernant la convocation de la Chambre a été fait, signé par le Prince et expedié à Bucarest par un des derniers courriers. Ce décret sous la forme d’une ordonance est en tout semblable à celui qui a été imprimé dans le Moniteur de Moldavie. Envoyez de suite le travail provisoire que tu proposes. Alecsandri, ministere des Affaires étrangères 454 Iaşi, 29/11 185 ) Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Bucureşti Decretul privitor la convocarea camerei a fost semnat de prinţ şi expediat la Bucureşti prin unul dintre ultimii curieri. Acest decret sub forma unei ordonanţe este întru totul asemănător aceluia care a fost imprimat în Monitorul Moldovei. Trimite numaidecît lucrarea provizorie pe care o propui. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străin;; 181 [noiembrie/decembrie 1859]1 Mon cher, Parcours un peu ce projet de discours d’ouverture et fais y les corrections que tu jugeras convenables. Il ne faut pa« perdre de vue que le Prince veut quelque chose de court et de substantiel, car les longues tartines lui répugnent. Tu me remettras cette pièce au Conseil. Bonjour, Alecsandri [noiembrie/decembrie 1859]1 Dragul meu, Parcurge puţin acest .proiect de discurs de deschidere şi fă corecturile pe care le vei crede potrivite. Nu trebuie să pierzi din yeder^ cş Prinţul vrea ceva scurt şi substanţial, căci nu-i plac .poliloghiile. îmi vei;da această piesă !a. Consiliu. . Bună ziua, ; .. , ., -. : Alecsandri 4,55 182 [noiembrie/decembi'ie 1859] Voici l’autorisation demandée pour faire quelques petites modifications au texte du message. Observe la dernière phrase de la dépêche, A bientôt, Alecsandri [noiembrie/decembrie 1859 j Iată autorizaţia cerută pentru a face unele mici modificări textului mesajului. Observă ultima frază a depeşei. Pe curînd, Alecsandri CÂTRE COSTACHE NEGRI 183 Jassi, 3/12 1859 Mr Négri Tecoutche chez le Préfet Je pars pour Bucharest, le 28 de ce mois, afin d’y être le premier décembre, je n’espère pas te trouver à Tecoutch, car sans doute tu sera9 alors sur la route de Constantinople Adieu. Floresco est nommé ministre de la Guerre pour la Valachie. Envoie au Département de la Justice la déclaration dont nous sommes convenus.1 Alecsandri, ministre des Affaires étrangères 456 Iaşi, 3/12 1859 Dl. Negri Tecuci la prefcct Plec la Bucureşti, la 28 ale acestei luni, ca să fiu acolo la întîi decembrie, nu sper să te găsesc la Tecuci, căci cu siguranţă vei fi atunci pe drum spre Constantinopol. Adio. Florescu este numit ministru de Război pentru Ţara Românească. Trimite Departamentului de Justiţie declaraţia despre care ne-am înţeles.1 Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine CÂTRE ION GHICA 184 Jassi, 7/12 1859 Mr Jean Ghika, Président du Conseil Bucarest Mr Paleologue se trouve en garnison à Bolgrad (Bessarabie). Je partirai dimanche matin de Jassi, je télégraphierai de Focsani où de Bouzeo. Alecsandri, ministre des Affaires étrangères Iaşi, 7/12 1859 Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului Bucureşti Dl. Paleologu se găseşte în garnizoană la Bolgrad (Basarabia). Voi pleca duminică dimineaţă de la Iaşi, voi telegrafia de la Focşani sau de la Buzău. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 457 CATRE COSTACHE NEGRI 185 Bucarest. 8 déc. [s.v.] 1859 Mon cher Négri, Je suppose, que tu es dé;à arrivé à Constantinople et que tu as déjà mis la main à l’organisation de tes Chancelleries. Le principe qui doit te guider dans -ce travail est des plus louable, car il repose sur l’exclusion des Danaos et dona fe-rentes. Dans cette certitude, je crois te rendre un vrai service en te recommandant particulièrement un des meilleurs employés du ministère des Affaires etrangeres de Valachie, Mr Vrana 1, qui t’a déjà été recommandé par notre spirituel ami, Jean Balaciano, ainsi que- par notre vieux Alexandre Golesco. Ce que je puis ajouter de plus en sa faveur c’esc qu’il connaît parfaitement les affaires courantes du ministère où il sert depuis plusieurs années et qu’il a le quadruple avantage de connaître bien le Valaque, le Français, le Grec et l’Allemand. C’est donc une excellente acquisition pour notre Chancellerie de Constantinople et, quoique ce soit une véritable perte pour mon ministère 2 que de me séparer de Mr Vrana, j’en fais le sacrifice avec plaisir en pensant q’il te rendra à toi-même de très bons services. Je me trouve depuis quelque jours à Bucarest, fort occupé et non moins ennuyé, mais tu sais la chanson : La Patrie le veut ! Attends-moi pourtant au printemps prochain, car je me propose de te surprendre et de recommencer avec toi nos fameuses partis de Bosphore. Adieu, soigne ta santé et écris-moi quelquefois, V. Alecsandri Mr Vrana mérite' à tous les titres le poste de directeur de la Chancellerie. Il a même, je crois, ta promesse à ce sujet.; ’..i. :/. . -, ... •15» ' Bucureşti, 8 dèc. [s.v.] 1859 Iubite Negri, Bănuiesc că ai ajuns deja la Constantinopol şi că te-ai apucat deja să-ţi organizezi cancelariile. Principiul care trebuie să te conducă în această operaţie este dintre cele mai lăudabile, căci el se sprijină pe înlăturarea Grecilor şi cînd fac daruri *. Cu aoeastă convingere, cred că îţi fac un adevărat serviciu re-comandîndu-ţi în mod special pe unul dintre cei mai buni funcţionari ai Ministerului Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, dl. Vrana care ţi-a mai fost recomandat de spiritualul nostru prieten, Ion Bălăceanu, cum şi de bătrînul nostru Alexandru Golescu. Ceea ce mai pot adăuga în sprijinul său este că cunoaşte foarte bine treburile curente ale ministerului unde serveşte de mai mulţi ani şi că are împătritul avantaj de a cunoaşte bine româna, franceza, greaca şi germana. Este deci "o foarte bună achiziţie pentru Cancelaria noastră de ia Constantinopol şi, cu toate că este o adevărată pierdere pentru ministerul 2 meu să mă despart de dl. Vrana, fac cu plăcere sacrificiul gînd:ndu-mă că îţi va aduce ţie foarte bune servicii. Mă găsesc de cîteva zile la Bucureşti, foarte ocupat şi nu mai puţin plictisit, dar ştii cîntecul : Patria o doreşte ! Aşteap-tă-mă totuşi primăvara viitoare, căci îmi făgăduiesc să te iau pe neaşteptate şi să reîncep cu tine renumitele noastre partide de Bosfor. Adio, îngrijeşte-ţi sănătatea şi scrie-mi cîteodată, V. Alecsandri Dl. Vrana merită cu prisosinţă - ptjstul de; director al Cancelariei. El are chiar, cred, făgăduiala ta în legătură cu aceasta. CĂTRE ION GHICA 186 [decembrie 1859] Mon cher vieux, Etant disposé à garder la chambre toute la journée, je voudrais profiter de mon temps pour travailler le référé au * în original, în limba latină (Virgil, Eneida). 459 Conseil1 relatif à la création de l’Agence officieuse qu’a fait l’objet de la lettre du Prince. Cherche donc parmi tes paperasses le projet que mon frère t’a envoyé et remet le au porteur. Tout à toi, Alecsaniri [decemvrie 1859] Iubite prietene, Fiind dispus să rămîn în cameră toată ziua, aş vrea să profit de timpul meu pentru a lucra la referatul către Consiliu1 privitor la crearea Agenţiei oficioase care a făcut obiectul scrisorii Prinţului. * Caută deci printre hârtiile tale proiectul pe care fratele meu ţi l-a trimis şi dă-1 aducătorului. Al tău, Alecsandn către abdolonyme ubicini ? 187 Bucarest, 28 déc. [s.v.] 1859 Monsieur, Les deux ministères, de Moldavie et de Valachie, ont sur ma proposition arrêté ce qui suit : Considérant les avantages qui résulteront pour les Principautés Unies d’un système de relations permanentes entre celles-ci et la presse française, il sera créé dans la Chancellerie de chacun des ministères des Affaires étrangères un bu- 460 reau de correspondance1 qui à partir du 1-er Janvier 1860, vieux style, s’occupera spécialement de la rédaction d’un journal à la main destiné a être envoyé à Paris. Ce journal, sous forme épistolaire, contiendra toutes les nouvelles politiques, commerciales, industrielles et littéraires des principautés et sera conjointement avec la copie des pièces officielles du Gouvernement, traduites en français, expédié deux fois par semaine à l’adresse d’une personne résidant à Paris et chargée de communiquer ces documents aux bureaux de rédaction des journaux les plus importants, tant français qu’étrangers. Un troisième bureau de correspondance et de rédaction sera établi à Paris et la direction en sera confiée à M. Ubicini, R. d’Enfer 13. Ce bureau central, se trouvant en relation directe avec ceux de Jassi et de Bucarest, fera naturellement partie, comme ceux-ci, de la Chancellerie des deux ministères des Affaires étrangères. Mr Ubicini, jouissant pleinement de la confiance du gouvernement des deux principautés aura pour mission de faire ouvrir les correspondances des journaux susmentionnés aux nouvelles et articles de fontes concernant la Roumanie et communiquera aux deux ministères des Affaires étrangères les publications y relatives qui présenteront le plus d’inté- A „ ret. Il sera tenu de rédiger ces articles lui-même ou bien en collaboration avec les personnes compétentes de son choix, en s’attachant à ee que la rubrique des Principautés Unies figure le plus souvent possible dans les organes de la presse. A cet effet, Mrs les ministres de Finances auront à s’entendre pour ouvrir un crédit de 12.000, soit douze mille francs par an au bureau central de la correspondance et de rédaction de Paris. Et cetite somme sera perçue à raison de mille francs par mois, chaque mois par Mr Ubicini à dater du 1-er Janvier même style, sa répartition étant réglée ainsi qu’il suit: 6.000 f. par an soit 500 f. par mois alloués à M. Ubicini, à titre de directeur général du bureau centrale de rédaction, 6000 f. par an pour frais de collaboration, de chancellerie etc... 12.000 f. En vous communiquant l’arrêté ci^çontre, confirmé par son Altesse le Prince régnant, je me félicite, Monsieur, de voir la cause de mon pays, confiée à l’un des plus capables 461 et des plus chaleureux défenseurs des intérêts de la Roumanie, et je me flatte de l’espoir que les futures Assemblées législatives sauront apprécier assez l’importance de la cause, ainsi que le talent de l’avocat, pour ne point refuser leurs votes à la mesure prise par les deux .ministères. En attendant, son Altesse le Prince régnant, qui vous a en estime toute particulière, m’a chargé de vous exprimer ses sentiments de gratitude pour vos travaux passés, ainsi que la confiance qu’il place dans la loyauté de votre caractère pour la nature des travaux que vous êtes appelle à élaborer. Je suis également chargé par son Altesse de vous faire part de son désir de savoir M. Griin attaché à la collaboration de votre bureau, avec la jouissance de trois mille francs par an sur les 6000 f. alloués à cet effet. Agréez, Monsieur, l’assurance de ma considération très distinguée. Le Ministre des Affaires étrangères, V. Alecsandri Bucureşti, 28 dec. [s.v.] 1859 Domnule, « Cele două ministere, al Moldovei şi al Ţării Româneşti, au stabilit, la propunerea mea, cele ce urmează. Ţinînd seamă de avantajele ce ar rezulta pentru Principatele Unite dintr-un sistem de relaţii permanente între acestea şi presa franceză, va fi creat în cancelaria fiecărui Minister al Afacerilor Externe un birou de corespondenţă1 care, începînd de la 1 ianuarie 1860, stil vechi, se va ocupa în mod deosebit de redactarea unui ziar, scris de mînă, destinat să fie trimis la Paris. Acest ziar, sub formă epistolară, va conţine toate noutăţile politice, comerciale, industriale şi literare ale principatelor şi, împreună cu copia pieselor oficiale ale guvernului, va îi tradus în franceză, expediat de două ori pe săptămînă la adresa unei persoane care locuieşte în Paris şi însărcinată să comunice aceste 462 documente birourilor de redacţie ale jurnalelor celor mai importante, atît francezo cît şi străine. Un alt treilea birou de corespondenţă şi de redacţie va fi stabilit la Paris şi direcţia sa va fi încredinţată d-lui Ubicini, R. d’Enfer 13. Acest birou central, găsindu-se în legătură directă cu cele din Iaşi şi Bucureşti, va face desigur parte, ca şi acestea, clin cancelaria celor două Ministere ale Afacerilor Străine. Dl. Ubicini, bucurîndu-se în întregime de încrederea guvernului celor două principate, va avea ca sarcină să deschidă co respondenţele ziarelor mai sus numite noutăţilor şi articolelor de fond privind România şi va comunica celor două Ministere ale Afacerilor 'Străine publicaţiile relative la aceasta care vor prezenta mai mult interes. Va fi obligat să redacteze el însuşi aceste articole sau ,în colaborare cu persoane pricepute alese de .el, luptîndu-se ca rubrică Principatelor Unite să figureze cît mai des cu putinţă în organele presei. în acest scop, d-nii miniştri de Finanţe' vţ>r 'trebui să se în ţeleagă .peiitru a deschide un credit de 12.000,. adică, douăsprezece mii de franci pe anj biroului central de corespondenţă şi de r-er clacţie de la Paris, Această sumă va fi'percepută, de'dl, Ubicini, în, cîte o mie de franci pe lună, începînd de la 1 ianuarie, acelaşi stil, repartiţia sa fiind stabilită aşa cum urmează : 6000 f. pe an, adică 500 f. pe lună alocaţi d-lui Ubicini, ca director general al biroului central de redacţie, 6000 f. pe an pentru cheltuieli de colaborare, cancelarie etc... 12.000 f. Comunicîndu-vă hotărîrea alăturată, confirmată de alteţa-sa prinţul domnitor, mă felicit, domnule, de a vedea cauza ţării mele încredinţată unuia dintre cei mai capabili şi mai entuziaşti apărători ai intereselor României, şi mă inîngîi cu speranţa că viitoarele adunări legislative vor şti să aprecieze îndeajuns importanţa cauzei, cum şi talentul avocatului, pentru a nu refuza votul lor la măsura luată de cele două ministere. Pînă atunci, alteţa-sa prinţul domnitor, care vă stimează în mod deosebit, m-a însărcinat să vă exprim sentimentele sale de gratitudine pentru lucrările dumneavoastră trecute, cum şi încrederea pe care o pune în cinstea caracterului dumneavoastră pentru felul lucrărilor pe care sînteţi chemat să le elaboraţi. Sînt, de asemenea, însărcinat ¡de alteţa sa de a vă face parte de dorinţa sa de a şti pe dl. Grün ataşat la colaborarea biroului 453 dumneavoastră dispunînd de trei mii de franci pe an, din cei 6000 f. alocaţi în acest scop. Primiţi, domnule, asigurarea consideraţiei mele foarte, distinse. Ministrul Afacerilor Străine, V. Alecsandrl CĂTRE COSTACHE NEGRI 188 [începutul anului 1860] Mon cher Né gri, Tu es prié d’expédier la lettre incluse, par voie de mer, et d’en payer la poste jusqu’à Paris. Elle porte à Ubicini des nouvelles de Valachie, destinées a être publiées. J’ai organisé des bureaux de correspondance1, chargés d’envoyer régulièrement deux fois par semaine à Ubicini des matériaux pour des journaux, et je crois que c’est là un véritable service rendu au Principautés. J’ai également organisé une correspondance semblable, avec l’Agence de Constantinople. Tu auras donc, par chaque courrier, d’amples détails sur tout ce que se passe ici. Adieu, Alecsandrr [începutul anului 1860] Dragă Negri, Eşti rugat să expediezi scrisoarea alăturată, pe calea mării, şi să plăteşti poşta pînă la Paris. Ea aduce lui Ubicini veşti din Valahia, destinate să fie publicate. 464 Am organizat birouri de corespondenţă însărcinate de a trimite regulat de două ori pe săptămînă lui Ubicini materiale pentru ziare, şi cred că acesta este un adevărat serviciu adus principatelor. De asemenea, am organizat o corespondenţă asemănătoare, cu Agenţia din Constantinopol. Vei avea deci, prin fiecare curier, bogate amănunte despre tot ce se petrece aici. Adio, Alecsandri i CĂTRE ALEXANDRINA GHICA 189 [1860]* Aux attentions aimables et fraternelles je ne sais répondre que par une bonne et franche poignée de main, où je mets tout mon coeur. Votre coussin est joli et d’autant plus précieux, pour moi, qu’il a été travaillé par une personne que je considère et que j’aime comme ma soeur. Agréez donc, chère Madame2, mes remerciements les plus sincères et les plus affectueux, V. Alecsandri [1860]1 Atenţiilor plăcute şi frăţeşti nu ştiu să le răspund decît printr-o bună şi sinceră strîngere de mînă, în care pun toată inima. Perna dumneavoastră este frumoasă şi cu atît mai preţioasă, pentru mine, cu cît a fost lucrată de o persoană pe care-o respect şi o iubesc ca pe o soră. Primiţi deci, iubită doamnă2, mulţumirile mele cele mai sincere şi cele mai afectuoase, V. Alecsandri 465- 190 [1860J 1 Madame, Un courrier de Constantinople, de passage par Bucarest, vient de m’apporter de la part de Négri, toute une gerbe d’artichaux. Permettez- de les porter en offrande sur l’autel de notre souper du Réveillon. Votre ami tout dévoué, Alecsandri [1860]1 Doamnă, Un curier de la Constantinopol, în trecere prin Bucureşti, mi-a adus din partea lui Negri, un mare buchet de anghinarii. ■ Îngăduiţi să le duc ca ofrandă |je altarul supeülui' nostru de revelion. ■ ' ~ ;; " " '[ - _ Prietènul vostru devotât, ...... -- ■»• -Alecsandri CATttK ION GHICA 191 [1860] D-lui Ion Ghica Voici le journal des économistes qui relate la scéance où l’on a donné lecture du message du Prince. Ne serait-il pas a-propos de publier dans le Moniteur ce que se rapporte a cet acte ? J’en ai marqué quelques passages au crayon. Alecsandri 466 [1860] D-lui Ion Ghica Iată jurnalul economiştilor care relatează şedinţa în care s-a dat citire mesajului prinţului. Nu ar fi potrivit să se publice în Monitor, ceea ce se raportează la acest act ? Am însemnat cîteva pasaje cu creionul. Alecsandri CÂTRE COSTACHE NEGRI 192 Bucarest. 4 janvier 1860 Cher ami, J’avoue que je ne me serais jamais attendu à recevoir de toi une lettre comme celle du 14/26 décembre. Elle m’a fortement peiné, car je ne te reconnais plus. Il est permis d’être suspectible et soigneux de son honneur, mais je ne crois pas qu’il soit permis de douter de l’affection et, par conséquent, des procédés honorables de ses amis. Hé quoi ! parce que à l’époque d’une crise politique où la destinée de notre pays était en jeu, quelques hommes, animés de bonnes intentions, ont cru savuer la situation en te considérant comme le candidat1 le plus digne à la Principauté, ces hommes, à‘ tes yeux, auraient commis des scandales à compromettre ton nom, ils auraient fait bon marché de ton honneur et t’auraient exposé à des humiliations amères ? Si c’est là ta manière de comprendre les choses, il ne me reste plus qu’à te demander pardon mille fois, pour ma part, car je suis un de ces hommes. En voyant mon pays à deux doigts de sa perte, j’ai voulu te réserver l’honneur de 467 le sauver et, pour cela, je me suis désisté de mes propres chances en ta faveur. Dieu m’est témoin que je ne pensai;; pas, en agissant ainsi, t’exposer à des humiliations chimériques que tu. n’as jamais subies, d’ailleurs, et dont tu me parles avec une certaine âcreté. Je t’ai cru l’homme le plus digne en Moldavie de monter sur le trône, comme plus tard je t’ai recommandé au Prince comme le plus capable de bien représenter la dignité des Principautés à Constantinople. Or, si dans tout cela il y a de quoi me jeter un blâme, je m’humilie de la meilleure grâce du monde et je t’en demande pardon encore une fois. Mais ce que je n’admets pas, c’est que tu attribues pour mobile à la demande que je t’ai faite au sujet du legs, la crainte d’une infamie de la part des tiens. Me supposer, comme tu viens de le faire crûment, des soupçons contre ta famille que j’ai toujours respectée autant que la mienne, c’est m’offenser de la manière la plus cruelle. Mais brisons là- dessus, car c’est un sujet par trop délicat, et je ne puis en parler plus au long sans avoir le coeur gros. Je te renvoie ton papier privé et je te prie de ne plus songer à l’affaire du legs. Toute démarche que tu tenterais désormais relativement à elle, je la considérerai comme blessante. J’ai sondé Bolintineano au sujet du poste que tu veux lui confier, il m’a semblé assez disposé à aller te rejoindre à Constantinople, dès que le beau temps sera revenu, c’est-à-dire au printemps prochain. En [attendant, notre] * ami est en lutte violente avec tous les autres journaux de Bjuca-rest] et je ne crois pas qu’il veuille quitter le champ de bataille des élections. Quant à Mr Vraoa, j’ai cru, en te le recommandant, sur la prière de Balaciano, venir en aide aux embarras de ta chancellerie. Mais comme tu es seul complètent dans] cette matière et que Mr Vrana semble ne pas te [plaire], je retire ma proposition et je garde mon homme qui m’est très nécessaire d’ailleurs. Adieu, ton vieil ami quand même, V. Alecsandn * Scrisoarea fiind ruptă pe margini, cuvintele în paranteze ■drepte au fost introduse de editor. 468 Bucureşti, 4 ianuarie 1861) Iubite prietene. Mărturisesc eă nu m-aş fi aşteptat niciodată să primesc de la tine o scrisoare ca aceea de la 14/26 decembrie. M-a durut mult, pentru că nu te mai" recunoşteam. Este permis să fii susceptibil şi grijuliu pentru onoarea ta, dar nu cred că este permis să te îndoieşti de dragostea şi, prin urmare, de procedeele cinstite ale prietenilor. Ei cum ! pentru că în epoca unei crize politice, în care era în joc soarta ţării noastre, cîţlva oameni, animaţi de bune intenţii, au crezut că salvează situaţia socotindu-te drept candidatul1 cel mai demn la domnie, aceşti oameni, în ochii tăi, ar fi comis scandaluri menite să compromită numele tău, şi-ar fi bătut joc de cinstea ta şi te-ar fi expus la umilinţe amare ? Dacă acesta este felul tău de a înţelege lucrurile, nu-mi mai rămîne decît să-ţi cer de o mie de ori iertare, din partea mea, pentru că sînt unul din acei oameni. Văzîndu-mi ţara la două degete de pierzare, am vrut să-ţi las ţie cinstea de a o salva şi, pentru aceasta, am renunţat la propriile mele şanse în favoarea ta. Dumnezeu îmi este martor că nu mă gîndeam, procedînd astfel, să te expun la umilinţe himerice, pe care nu le-ai îndurat niciodată, dealtfel, şi despre care îmi vorbeşti cu oarecare nemulţumire. Te-am crezut- omul- ce] mai demn din Moldova-pentru a te urca pe tron, aşa cum mai tîrziu te-am recomandat Prinţului ca pe cel mai capabil de a reprezenta demnitatea Principatelor la Constantinopol. Or, dacă în toate acestea este ceva pentru care să mă condamni, mă supun cu cea mai mare umilinţă şi îţi cer încă o dată iertare. Dar ceea ce nu admit este că tu atribui ca mobilul cererii pe care ţi-am făcut-o în legătură cu legatul, temerea de o infamie din partea alor tăi. A-mi atribui, aşa cum o faci fără milă, bănuieli împotriva familiei tale, pe care am respectat-o întotdeauna tot atît cît şi pe a mea, înseamnă să mă jigneşti în modul cel mai crud. Dar să nu mai vorbim de asta, căci este un subiect prea delicat, despre care nu pot să vorbesc mai mult fără să am inima îndurerată. îţi trimit înapoi hîrtia ta particulară şi te rog să nu te mai gândeşti la afacerea legatului. Orice demers vei mai încerca de acum înainte privitor la el îl voi socoti ca jignitor. 469 ' Am întrebat pe .Bolintineanu despre postul pe care vrei să i-1 încredinţezi, mi s-a părut destul de dispus să vină la tine la Constantinopol, de îndată ce vremea frumoasă va reveni, adică în primăvara viitoare. [Pînă atunci], prietenul [nostru] este în mare luptă cu toate celelalte jurnale din Bfucureşti] şi cred că nu vrea să părăsească cîmpul de luptă al alegerilor. Cît despre domnul Vrana, am socotit, recomandîndu-ţi-1, la rugămintea lui Bălăceanu, să vin în ajutorul încurcăturilor cancelariei tale. Dar cum eşti singurul comp[etent] în această chestiune şi cum dl. Vrana se pare că nu-ţi [place], îmi retrag propunerea şi îmi păstrez omul, care, dealtfel, îmi este foarte necesar. Adio, vechiul tău prieten, oricum, V. Alecsandri 193 Bucarest, 5 janvier 1860 Mon cher Négri, ■ _ . - Au moment d’expédier le courrier de Constantinople, j’ai reçu ta réponse à l’article de N. Rosetti.1 Mon opinion est que ce serait manquer à ta dignité que de descendre dans la lice avec un personnage de cette espèce. L’honorabilité de ton caractère, suffisamment connue dans nos pays, et l’importance du poste que tu occupes, s’opposent à toute polémique de journaux entre toi et tes détracteurs. D’ailleurs, Boliiitineano dans la Dîmbovitza et la Réforme a chaleureusement combattu les infâmes insinuations du susdit personnage, et ce serait peut-être donner lieu à de nouveaux articles infamants de sa part que de s’abaisser jusqu’à leur répondre. Son premier essai de calomnie a soulevé ici l’indignation générale, cela suffit, car il vaut mieux être défendu par l’opi- 470 nion publique que par soi-même. C’est là ma manière de sentir dans cette circonstance. Après cela, si tu tiens absolument à faire publier ton plaidoyer, j’attendrai ta première dépêche pour le faire. Ghica et moi sommes tous les jours attaqués par certains journaux et par des libelles, mais nous en rions, sans daigner y répondre. Tout à toi, Alecsandrï Bucureşti, 5 ianuarie 1860 Iubite Negri, în clipa expedierii. curierului pentru Constantinopol, am primit răspunsul tău la articolul lui N. Rosetti.1 Părerea mea este că ar însemna să treci peste demnitatea-ta dacă ai intra în luptă cu un personaj de această speţă. Cins« tea caracterului tău, destul de cunoscută în ţările noastre, şi importanţa postului pe care îl ocup i se opun oricărei polemici,, prin ziare, între tine şi- ponegritorii tăi. Dealtfel, Bolintineanu în DîiUboviţa şi Reforma a combătut cu căldură murdarele insinuări ale sus-numitului personaj, şi poate s-ar da ocazie la alte noi articole jignitoare din partea sa dacă s-ar coborî cineva să le răspundă. ■ ... Prima sa încercare de ponegrire a stîrnit aici indignarea generală, aceasta ajunge, căci este mai bine să fii apărat de opinia publică decît de tine însuţi. Acesta este felul meu de a simţi în această împrejurare. După aceasta, dacă ţii numaidecît să-ţi publici pledoaria, voi aştepta prima ta depeşă pentru a o face. Ghica şi cu mine sîntem atacaţi în fiecare zi de anumite ziare“ şi publicaţii defăimătoare, dar noi rîdem, fără să bine-voim să răspundem. ' Al tău, Alecsandri 194 Bucarest, 5/17 janvier 1860 Reg. no. 45 Monsieur l’Agent,1 Le courrier extraordinaire arrivé aujourd’hui à Jassi et partant demain pour Constantinople me laisse le loisir de completer ma correspondance en vous adressant encore quelques lignes qui, sans cette occasion, devaient attendre le prochain courrier ordinaire. Le Gouvernement, sentant le besoin de vous tenir au courant non seulement de tous ses actes, mais encore de tous les incidents qui intéressent directement ou indirectement sa politique, j’aurai soin de vous en informer à mesure qu’ils se produisent. Les anciennes capitulations étant inconciliables avec le libre exercice de nos droits autonomes, consacrés par les récents traités, il s’en suit un état de choses peu tolérable et auquel nous espérons bientôt mettre un terme, avec l’intervention et l’appui des Puissances protectrices. En attendant, comme il importe, à la marche régulière des affaires, que nous obtenions une prompte solution sur plusieurs questions de principes controversées entre notre Gouvernement et diverses Agences étrangères, je vous adresserai, dans le plus court délai possible, l’exposé de toutes ces questions, ainsi que des moyens de droit que nous opposent à nos contradicteurs, pour que vous puissiez, de votre côté, les faire valoir auprès des représentants des Puissances à Constantinople. Pour aujourd’hui, j’ai à vous faire connaître deux faits principaux : Dans le courant de mois dernier, environ quinze barques turques, montées par des hommes armés, ont abordé une île boisée, appartenant à la Valachie, et située en face de Calafat. Ces hommes se disposaient à couper des bois pour les transporter sur la rive droite, lorsque, sommés, en vertu des ordres émanés du ministère de la Guerre, de quitter ce mouillage, sous peine d’y être contraints par la force, ils se sont enfin retirés. L’affaire n’a pas eu d’autres suites, mais, tout récemment, encore trente trois barques turques ont abordé 472 une autre île, appartenant à la Valachie et située entre Rustchuk et Giurgevo et y ont jeté l’ancre. Les hommes qui montent ces barques se montrent disposés à hiverner dans l’île, sans doute pour commettre des déprédations, selon leur habitude. Aujourd’hui encore, j’ai adressé au Pacha de Rustchuk une dépêche télégraphique l’invitant à donner des ordres pour que ces barques quittent immédiatement leur mouillage, sauf dans le cas où elles voudraient aborder la rive roumaine, à se rendre sur le point qui leur serra allégué par l’autorité militaire. Si le Pacha de Roustchuk ne défère pas à l’invitation qui lui est faite par cette dépêche, l’autorité militaire fera évacuer l’île par la force, après sommation préalable. J’espère que nous n’aurons pas besoin de recourir à cette extrémité, mais, pour prévenir des conséquences de cette nature, qu’une plus longue tolérance pourrait nécessiter, je vous prie de vouloire bien vous entendre avec la S. Porte, en la priant de donner aux Pachas de Syndjaks de Rustchuk et de Vidin des instructions conformes à l’objet de notre réclamation. Vous savez, Monsieur l’agent, que les baux de fermage des douanes, des salines et des droits d’exportation ont cessé depuis la fin de 1859 et que le Gouvernement fait girer par ses propres agents ces diverses branches de révenus de l’Etat, à partir du premier janvier courant. Je dois, à cette occasion, vous faire savoir qu’une quantité d’environ cinq millions d’oques de sel a été déposé, pour être vendue, sur plusieurs points du littoral. Cette circonstance intéressant les populations de la rive droite et le commerce de la Turquie, je vous prie de la faire connaître officiellement au ministère du Commerce ottoman. Les dernières nouvelles que nous avons reçues de Paris sont très favorables à notre emprunt. Nous espérons qu’il pourra se réaliser bientôt. Aujourd’hui, pour l’anniversaire de l’élection du Prince en Moldavie, un Te Deum a été chanté à la Métropole. Les ministres et les principales autorités civiles et militaires assisteront à cette solennité, ainsi que les membres du corp diplomatique et consulaire à l’exception du M. M. les Agents et Consuls généraux d’Autriche et d’Angleterre-qui se sont excusés en me faisant connaître par écrit leur légitime empêchement. L’Eglise et ses abords étaient encombrés de personnes appartenant à toutes les classes. Agréez, je vous prie, Monsieur l’agent, la nouvelle assurance de ma considération la plus distinguée. V. Alecsandri Monsieur Négri, agent de la Principauté de Valachie à Constantinople Bucureşti 5/17 ianuarie 1860 Reg. nr. 45 Domnule agent,1 Curierul special sosit astăzi la Iaşi şi care va pleca mîine la Constantinopol îmi dă răgazul de a-mi completa corespondenţa adăugîndu-vă încă cîteva rînduri oare, fără această ocazie, ar fi trebuit să aştepte următorul curier obişnuit. Guvernul, simţind nevoia să vă ţină la curent nu numai ca toate actele sale, dar - şi cu toate întîmplările care interesează în mod direct sau indirect politica sa, voi avea grijă să vă informez pe măsură ce ele se vor produce. Vechile capitulaţii nepotrivindu-se cu libera folosire a drepturilor noastre - autonome,' consfinţite prin recentele tratate, urmează o stare de lucruri de nesuportat şi căreia sperăm să-i punem capăt curînd, cu intervenţia şi sprijinul Puterilor protectoare. Pînă atunci, cum- este nevoie, pentru mersul regulat al afacerilor, să obţinem o soluţie rapidă asupra mai multor chestiuni de principiu controversate între guvernul nostru şi dife-: rite agenţii străine, vă voi adresa, în cel mai scurt timp cu putinţă, prezentarea tuturor acestor chestiuni, cum şi mijloacele de drept pe care le punem în faţa opozanţilor noştri, pentru ca să puteţi, la rîndul dumneavoastră, să le folosiţi pe lîngă reprezentanţii Puterilor la Constantinopol. . Pentru astăzi, vă voi face cunoscut două - fapte principale. In cursul ultimei luni, aproape cincisprezece bărci turceşti, echipate cu oameni înarmaţi, au acostat lîngă o insulă împă- 474: duiită, aparţinînd Ţării Româneşti şi aşezată ,în faţa Calafatului. Aceşti oameni se pregăteau să taie lemne pentru a le transporta pe malul drept, cînd, somaţi, în virtutea , ordinelor emanate de la Ministerul de Război, să părăsească acest loc ele acostare, sub ameninţarea de a fi constrînşi cu forţa, s-au retras în sfîrşit. Afacerea nu a avut alte urmări, dar, de curînd, încă treizeci şi trei de bărci turceşti au acostat lîngă o altă insulă aparţinînd Ţării Româneşti şi aşezată între Rusciuc şi Giurgiu şi au lăsat ancora. Oamenii care echipează aceste bărci se arată dispuşi să ierneze în insulă, pentru a jefui, fără îndoială, după obiceiul lor. Şi astăzi am adresat paşii din Rusciuc o depeşă telegrafică, poftindu-1 să dea ordine pentru ca aceste bărci să părăsească numaidecît locul de acostare, afară de cazul în care ele ar dori să acosteze pe malul românesc şi să se ducă la locul, care le va fi arătat de către autoritatea militară. Dacă paşa din Rusciuc nu va consimţi la invitaţia care i-a fost făcută prin această depeşă, autoritatea militară va evacuş insula cu forţa, după o somaţie prealabilă. Nădăjduiesc că nu vom avea nevoie să recurgem la această ultimă formă, dar, pentru a preveni urmările de .acest fel, pe oare o prea îndelungată îngăduinţă ar putea să le facă necesare, vă rog să binevoiţi a vă' înţelege cu S. Poartă, rugînd-o să dea paşalelor din sindgiapurile Busciuc şi Vidin instrucţiuni potrivite întocmai cu obiectul re-clamaţiei noastre. . .. . ... Ştiţi, domnule agent, că contractele de arendă a vămilor, ocnelor de sare şi drepturilor de export au încetat de la sfîr-şitul lui 1859 şi că guvernul lasă girate de proprii săi agenţi aceste diferite ramuri ale veniturilor statului, începînd de la întîi ianuarie curent. Trebuie, cu această ocazie, să vă fac cunoscut că o cantitate de aproape cinci milioane de ocale de sare a fost depusă, pentru a fi vîndută, în mai multe puncte de pe litoral. Această împrejurare interesînd pe ioealnicii malului, drept şi comerţul Turciei, vă rog să o faceţi cunoscută oficial Ministerului Comerţului otoman. : Ultimele noutăţi pe care lenam primit de la Paris sînt foarte favorabile împrumutului nostru. Nădăjduim că se va îndeplini în curînd. Astăzi, pentru aniversarea alegerii Prinţului în Moldova, un tedeum a fosj, cîntat la Mitropolie. Miniştrii şi principalele autorităţi civile şi militare vor asista la această solemnitate, cum şi membrii corpului diplomatic şi consular, cu excepţia domnilor agenţi şi consuli generali ai Austriei şi Angliei care s-au scuzat, făcîndu-mi cunoscut în scris legitima lor împiedicare. Biserica şi împrejurimile sale erau năpădite de persoane aparţinând tuturor claselor. Primiţi, vă rog, domnule agent, noua asigurare a distinsei i^ele consideraţii. V. Alecsandri Domnului Negri, agent al Principatului Valahiei la Constan-tinopol 195 Bucureşti 12/24 ianuarie 1860 Principatele Unite Ministerul Afacerilor Străine a Ţării Româneşti Domnule agent, Am primit scrisoarea pe care mi-aţi trimis-o la 12/24 ianuarie curent, nr. 6, şi mă grăbesc să vă răspund. Guvernul alteţei-sale priveşte cu îngrijorare restricţiile aduse de exceilenţa-sa ambasadorul britanic, măsurile luate în ceea ce priveşte patentele la care şi-au dat asentimentul toate consulatele, afară de cel al Angliei în Ţ. Românească, aşa cum v-am mai spus-o, şi a cărei aplicare ei au ordonat-o tuturor celor de resortul lor. Măsura este generală ; ea se aplica întregului comerţ fără deosebire. Nu se deosebeşte cu nimic în Principate, deşi în toate ţările Europei noi găsim patenta şi taxele care derivă din aceasta, eşalonate proporţional cu diferitele clase de comerţ şi industrie. Este momentul să se remarce că drepturile de patentă nu sînt decît justa compensaţie a statului, pentru cheltuielile şi sarcinile ce îi revin 476 ca urmare a supravegherii şi a protecţiei cu care el înconjoară interesele patentărilor. Guvernul n-ar putea deci, asociindu-se părerii excelen-ţei-sale, să vadă, în măsura luată, - o suprataxă indirecta adăugată importului. într-adevăr, dreptul de patentă loveşte pe individ, şi nu lucrul. între aceste două condiţii nu se poate face confuzie, căci dacă în tranzacţii dreptul de patentă se calculează, natural, între contractanţi, nu mai este acelaşi lucru cu dreptul de patentă pe care'inferioritatea sa îl face neobservat. Sperăm totodată că intervenţia dv. va avea ca efect, cu timpul, de a-1 face pe domnul Bulwer să aibă o părere mai echitabilă şi mai potrivită cu drepturile noastre. ,în aşteptare, este o deosebire pe care aţi putea s-o faceţi să iasă în relief faţă de acesta ; este aceea care rezultă din export şi import. Primul, prin faptul că ne aduce un avantaj direct, acela al intrării capitalurilor străine în schimbul produselor noastre, ar putea, poate, să devină_obiectul unei favorizări speciale. Astfel, negustorul, speculantul, care se aedau exclusiv comerţului „en gros“ în export par să se bizuie pe aceasta favoare care îi scuteşte de drepturile de patentă. Dar nu este acelaşi lucru cu cel care importă numai şi răspîndeşte în ţara produsele străine. Acesta ne procură un avantaj mai puţin direct; el nu favorizează în acelaşi grad industria; naţionala. El se prezintă în aceleaşi condiţii ca şi comerciantul indigen şi, ca atare, el trebuie să fie în mod obligatoriu supus patentei. Eu vă indic aceste argumente, nu pentru că ele vă servesc ca bază, ci pentru că la nevoie aţi putea să le faceţi să folosească unei tranzacţii, în aşteptarea unei soluţii complete. . Anexez tabelul taxei proporţionale a patentei comerciale şi industriale. Aşa cum v-arn^anunţat prin ultima mea scrisoare, adaug cu aceasta, sub formă de expunere, principalele probleme pe care consulatele persistă în a le rezolva în termeni ficşi, deşi aplicarea lor în cazurile de care este vorba este incompatibilă nu numai cu exercitarea liberă a autonomiei noastre, ci cu toate principiile de drept public internaţional pe care Ie invocăm în sprijinul tezei noastre, aşa cum vă veţi con- vinge, domnule agent, din observaţiile care întovărăşesc enunţul fiecărei probleme. Cum noi trebuie să căutăm ca toate aceste probleme să. fie rezolvate într-un sens mai conform cu drepturile noastre în timpul revizuirii proiectate a tratatelor, vă rog, după ceva veţi fi pătruns de consideraţiile care militează în favoarea acestei soluţii, de a le pune în valoare faţă de cine va aparţine, pentru ca să putem ieşi definitiv din poziţia anormala în care ne-am menţinut pînă astăzi. Profit de aceasta, ocazie, pentru a vă asigura, domnule agent, de consideraţia mea cea mai distinsă. V. Alecsandri Domnului ministru Negri, agentul Principatului Valahiei la Constantinopol etc. etc. 196 Bucarest, ce 26 janv. 1860 Principautés Unies Cabinet du ministre des Affaires étrangères de Valachie Mon cher Négri, Je n’ai que le temps de t’embrasser et de t’annoncer l’arrivée du Prince à Bucarest le jour même, du 24 janvier. T Enthousiasme général ! Bal à la municipalité, banquet offert par le corps des officiers, représentation de circonstance an Théâtre National, illuminations, distributions de secours aux familles pauvres, amnistie pour tous les procès politiques, ainsi que pour tous les délits de presse, rien n’a manqué pour ce grand jour du 24. Tout cela est fort beau assurément, mais l’aurea mediocritas d’Horace est préférable sous 478 mille rapports. Avoir une jolie maison au bord de la mer, avec un délicieux jardin, et, par-dessus tout, une femme charmante, voilà l’idéal du bonheur ! Ajoute à cela de la -fortune, de la santé, quelques heures de travail intellectuel et un bon vieil ami comme toi. C’est le bonheur complet ! Hors de là, tout est vanité. J’attends le printemps avec l’impatience d’un prisonnier qui espère l’heure dé la délivrance. L’atmosphère des grandeurs m’étouffe parce qu’il s’y mêle beaucoup d’air corrompu par la bassesse et la flatterie. .'Le lyLiniiStère me fait l’effet d’une galère et, en fait de galère, j'aime mieux un caïque ou, mieux encore, une gondole. Adieu, je t’embrasse, Alecsandri Principatele Unite Cabinetul ministrului Afacerilor Străine Iubite Negri, Nu, am decît timpul să te îmbrăţişez şi să-ţi anunţ sosirea prinţului în Bucureşti chiar în ziua de 24 Ianuarie.1 Bucurie generală ! Bal la primărie, banchet- oferit de corpul ofiţerilor, reprezentaţie de circumstanţă la Teatrul Naţional, iluminaţii, distribuiri de ajutoare familiilor sărace, amnistie pentru toate procesele politice, cum şi pentru toate delictele de presă, nimic nu a lipsit în cinstea acestei mari zile de 24. Toate acestea sînt, cu siguranţă, frumoase,, dar aurea mediocritas * a lui Horaţiu este preferabilă sub o mie de raporturi. A avea o casă frumoasă la marginea mării, cu o grădină frumoasă, şi, pe lingă toate acestea, o femeie încântătoare, iată idealul fericirii ! Adaugă * Mediocritatea de aur (Horaţiu, Ode) (în original, în limba latină). - 479 Bucureşti, 26 ian. 1860 la această avere, sănătate, cîteva ore de lucru intelectual şi un vechi prieten ca tine. Iată adevărata fericire ! In afară.de aceasta, totul este deşertăciune. Aştept primăvara cu neastîmpărul unui prizonier care năzuieşte spre ora eliberării. Atmosfera măririlor mă sufocă, pentru că se amestecă acolo mult aer stricat de josnicie şi linguşire. Ministerul îmi face impresia unei galere şi, în materie de galeră, prefer un caic sau, şi mai bine, o gondolă. Adio, te îmbrăţişez, Alecsandri 197 Bucureşti 2/14 febr. 1830 Principatele Unite Ministerul Afacerilor Străine din Ţara Ropiânească Domnule agent, Am primit scrisoarea dv. din 15/27 ianuarie curent, nr.'S, cu traducerea pe care aţi binevoit s-o anexaţi a pasajului din nota noastră, privitor la dreptul de patenta 1 trimisă de ambasada Angliei domnilor consuli ai acestei naţiuni, ca şi chitanţa scrisoarei de la Paris şi care este recomandată cu multa grijă- Guvernul este încîntat de încrederea pe care o manifestaţi în rezultatul demersului pe care l-aţi făcut pe lîngă Ministerul Afacerilor Străine a Sublimei Porţi, relativ la inva-zia ^insulelor 2 noastre de pe Dunăre de către turci ; în legă tură cu aceasta am informat de asemenea şi Ministerele de Finanţe şi de Război. Sper că ordinele pe care le-aţi provocat vor avea de acum înainte tot efectul pe care putem să-l sperăm. 480 Cît despre stabilirea liniei telegrafice proiectata între Odesa şi Constantinopol, am scris imediat colegului de la Iaşi, pentru a-i cere informaţiile necesare în sensul notei dv. Vă mulţumesc, domnule agent, pentru comunicarea pe care aţi binevoit să mi-o faceţi prin extrasul scrisorii adresată de dv. prinţului. în legătură cu aceasta am discutat cu alteţa-sa. Guvernul, pătruns de acest adevăr, ca şi dv., ca şi de gravele probleme de rezolvat într-un alt punct al Europei care, cel puţin pentru un timp, au abătut atenţia Puterilor de la noi, nu poate decît să aprobe rezerva dv. înţeleaptă şi să consimtă cu oarecare interes care îl forţează să temporizeze lucrurile în vederea soluţiei cea mai potrivite dorinţelor şi drepturilor noastre. Este destul să vă spun că în ceea ce priveşte afacerea Agapiadi, momentul oportun cînd va putea fi prezentată este lăsat la libera dv. apreciere. Anexa acestei scrisori, traducerea în franţuzeşte a mesajului alteţei-sale la Cameră, precum şi copia proiectului Constituţiei elaborată de Comisia de la Focşani pe care mi le-aţi cerut. Am cerut de la domnul ministru de Interne informaţiile asupra Alexandrinei Conlecicova şi locul naşterii sale, dar nu le-am putut obţine pînă în prezent. Tarifele drepturilor stabilite de predecesorii ^dv. şi percepute în cancelaria dv. sub diferite titluri nepărîndu-mi-se bazate pînă astăzi pe reguli fixe, aşa cum m-am putut convinge examinînd tabloul de încasări şi cheltuieli trimis prin domnul Logodi, trebuie să înceteze această situaţie ilegală şi să se facă o fixare legală. Vă rog deci pe dv., domnule agent, să stabiliţi acest tarif aşa cum îl veţi socoti mai convenabil pentru ca să primească ulterior consacrarea acestui minister. Eu vă rog numai să observaţi în primul rînd că diferitele drepturi de perceput trebuiesc calculate în piaştri ai Ţării Româneşti (şi nu în piaştri turceşti) la valoarea de 60, 30/40 piaştri pentru lira turcească, valoarea legală adoptată de guvernul nostru şi în mod proporţional pentru subdiviziunile lirei. Trebuie să adaug că nivelul încasărilor cancelariei trebuie să rămînă în casă ca fiind parte, după cum ştiţi, din veniturile de stat, pentru a primi destinaţia care le va fi asigurată de Ministerul Afacerilor Străine fără a putea fi deloc afectat altor cheltuieli decît acelea din serviciul acelei cancelarii, aşa cum s-a practicat şi în trecut. 481 1 Ne propunem să supunem necontenit * Camerei un proiect care să stabilească drepturi de diplomă asupra navelor, înlocuind un drept fix perceput în mod primitiv, cu un drept ^proporţional în mod echitabil, după tonajul lor. Eu va rog să-mi daţi cu titlul de informaţii, privitor la această chestiune, o scurtă copie, după registrele Cancelariei dv., de toate diplomele scoase din 1831, de către domnii agenţi de la Constantinopol, indicîndu-se numele căpitanilor sau a vaselor (navelor) sau_ măcar cu aproximaţie, dacă acest lucru ar fi prea dificil. în această privinţă, informaţiile căpătate în cele din urmă prin domnul Logodi nefiind complete, va rog, domnule agent, să mă informaţi daca toate aceste diplome au fost acordate exclusiv românilor din Ţara Românească şi dacă nu s-au atribuit streinilor nenaturalizaţi. în momentul stabilirii bugetului Ministerului Afacerilor Streine, am nevoie să cunosc pe acel ' pe care îl credeţi ca poate_ fi acceptat definitiv pentru Agenţia Princiară, în ceea ce priveşte Ţara Românească. V-aş fi recunoscător dacă mi l-aţi trimite prin viitorul curier, camera trebuind să fie sesizată de această problemă, la deschiderea sa. Primiţi, domnule agent, asigurarea consideraţiei cea mai distinsă. V. Alecsandri Domnului Negri, agent al Principatelor Unite la Constantinopol. CĂTRE ION BÂLÂCEANU 198 Bucarest, 10 février 1860 Mon cher Balaciano, Je me suis empressé de remettre au Prince ta lettre de remerciements et je m’empresse, non moins, de t’assurer qu’elle a produit un excellent effet sur l’esprit de son Altesse. * Traducere greşită, este „numaidecît“. 482 Comment pourrait-il en être autrement ? Ce même Prince dont tu as toujours eu a te plaindre estime au plus haut degré les qualités de ton coeur et de ton esprit et il m’a chargé de te dire qu’il regrette beaucoup de te savoir malade et qu’il fait des voeux pour ta ^ prompte guérison. Un homme comme Balaciano, a t-il ajouté, se doit plus qu’un autre à son pays car, s’il est vrai que noblesse oblige, honneur et intelligence obligent encore d avantage dans une société comme la notre. Bref, le Prince t’envoie l’assurance de ses sentiments affectueux, avec lesquels je t’embrasse, Alecsandri N.B. Tu t’es encore fouré le doigt dans l’oeil en avançant que le poste d’agent1 officieux à Paris m’était destine. Quand cesseras-tu d’abuser ainsi de tes doigts ? Bucureşti, 10 februarie 1860 Iubite Bălăceanu, M-am grăbit să înmînez prinţului scrisoarea ta de mulţumire şi mă grăbesc, nu mai puţin, să te asigur că ea a produs un efect dintre cele mai bune asupra alteţei-sale. Cum ar putea să fie altfel ? Acest prinţ de care te-ai plîns întotdeauna apreciază în cea mai înaltă măsură calităţile inimii şi inteligenţei tale şi m-a însărcinat să-ţi spun că regretă mult că te ştie bolnav şi că face urări pentru apropiata ta vindecare. Un om ca Bălăceanu, a adăugat el, trebuie, mai mult decît oricare altul, să Jie al ţării sale, căci, dacă este adevărat că nobleţea obligă, onoarea şi inteligenţa obligă încă şi mai mult într-o societate ca a noastră. Pe scurt, prinţul îţi trimite asigurarea sentimentelor afectuoase, cu care te îmbrăţişez. Alecsandri 483 N.B. Iar te-ai lăsat înşelat bănuind că postul de agent1 oficios la Paris îmi era hărăzit mie. Cînd vei înceta să mai te foloseşti peste măsură de degetele * tale ? CATRE COSTACHE NEGRI 199 Bucarest, 20 févr. 1860 Mon cher vieux, Ayant oublié de te parler, dans ma longue lettre d’aujourd’hui, de deux choses très importantes je reprend la plume. Le Prince, ayant pour Bolintineano une estime toute particulière et plaçant toute sa confiance en lui, désire le garder en^Valachie, mais, voulant en même temps lui créer une position indépendante, il lui destine le poste de membre de la Comission riveraine du Danube. Ce poste, bien rétribué, mettra notre ami dans une position convenable sous tous les rapports, et le Prince gardera ainsi, près de sa personne, un excellant conseiller. Tu es donc chargé de sonder le terrain à Constantinople, et de le préparer même de façon à ce que la nomination de Bolintineano ne subisse pas le même échec que celle de Bala-ciano.1 Je t’annonce l’arrivée prochaine de Baligot 2 à Constantinople. Son intention est de se rendre imédiatement après à Jassi auprès du Prince, mais ici se présente une difficulté. Le Prince ne veut se créer une Chancellerie qu’autant que les Chambres voteront une somme quelconque pour son entretien. En conséquence, Baligot ne devrait pas courir le risque d’un voyage en pure perte, avant que cette malheureuse question de Chancellerie ne soit résolue. * Fără sens în limba română, în limba franceză legîndu-se de expresia se fourer le doigt... 484 Retiens -le à Constantinople et écris en au Prince pour lui rappeler que, sur sa promesse de prendre Baligot auprès de sa personne, nous avons pris en quelque sorte des engagements envers celui-ci ; que notre ami, sur la foi de cette promesse, s’est défait de la direction de son journal et qu’en fin nul ne pourra servir Son Altesse avec plus de dévouement et d’intelligence que Baligot. Adieu, A. Bucureşti, 20 febr. 1860 Dragul meu, ■ Uitînd, în lunga mea scrisoare de astăzi, să-ţi vorbesc despre două lucruri foarte importante, reiau condeiul. Prinţul, avînd pentru Bolintineanu o deosebită stimă şi punîndu-şi toată încrederea în el, doreşte să-l păstreze în Va -lahia, dar, dorind în acelaşi timp să-i creeze o poziţie independentă, îi rezervă postul de membru al Comisiei riverane a Dunării. Acest post, bine plătit, va pune pe prietenul nostru într-o situaţie convenabilă din toate punctele de vedere, şi prinţul va păstra astfel ,pe lîngă persoana sa, un foarte bun sfătuitor. Eşti deci însărcinat să sondezi terenul la Constantinopol, şi chiar să-l pregăteşti în aşa fel îneît numirea lui Bolintineanu să nu sufere aceeaşi nereuşită ca aceea a lui Bălăceanu *. Iţi vestesc apropiata sosire a lui Baligot2 la Constantinopol. Gîndul său este de a se duce de îndată la Iaşi lîngă prinţ, dar aici se iveşte o greutate. Prinţul nu doreşte să-şi creeze o cancelarie pînă cînd camerele nu vor vota o sumă oarecare pentru întreţinerea ei. Prin urmare, Baligot nu ar trebui să încerce o călătorie păgubitoare, înainte ca această nefericită chestiune a cancelariei să fie rezolvată. Reţine-1 la Constantinopol şi scrie-i prinţului pentru a-i aminti că, după făgăduiala sa de a lua pe Baligot pe lîngă persoana sa, ne-am luat într-un fel angajament faţă de acesta; 485 că prietenul nostru, în baza acestei făgăduieli, a părăsit direcţia ziarului său şi că, în sfîrşit, nimeni nu va putea servi pe alte-ţa-sa cu mai mult devotament şi inteligenţă decît Baligot. Adio, A CĂTRE ION GHICA 200 Bucarest, ce 28 févr. 1860 Principautés Unies Cabinet du ministre des Affaires étrangères de Valachie Travaux de correspondance avec Paris Mon cher vieux, J’aurai à t’entretenir de quelques particularités intéressantes. Si tu n’as rien de mieux à faire dans la matinée, veux-tu passer un instant chez moi ? Il s’agit de régler la question 1 dont nous avons touché quelques mots hier. ; Bonjour, Alecsandri Bucureşti, 28 febr. 1860 Principatele Unite Cabinetul ministrului Afacerilor Străine al Ţării Româneşti Lucrările de corespondenţă cu Parisul Dragul meu, Am să-ţi vorbesc despre unele particularităţi interesante. Dacă nu ai nimic mai bun de făcut de dimineaţă, vrei să treci o'clipă pe la mine ? 486 Este vorba de a aranja o chestiune1 despre care am schimbat câteva cuvinte ieri. Bună ziua, Alecsandri 201 [Bucureşti, primăvara 1860] Mon cher Président, Des circonstances que je t’exliquerai nous empêchent, Cre-zeano et moi, de prendre part, ce soir, aux travaux du Conseil, mais nous déclarons tous les deux adhérer entièrement à tout ce qui sera décidé en notre absence. Faites comme nous en considération de l’enterrement du carnaval. À bientôt, Alecsandri [Bucureşti, primăvara 18601 Iubite preşedinte, Împrejurări pe care ţi le voi explica ne împiedică, pe Cre-ţanu şi pe mine, să-luăm parte, în seara aceasta, la lucrările Consiliului, dar declarăm amîndoi că aderăm pe de-a întregul la tot ceea ce se va hotărî în lipsa noastră. Fă ca noi în cinstea îngropării carnavalului. Pe curînd, Alecsandri 487 CĂTRE COSTACHE NEGRI 202 Bucureşti, 5 martie 1860 Domnule agent, Articolul 27 din convenţia din 19 august a fixat sediul Comisiei Centrale la Focşani. Situaţia intermediară a acestui oraş ar părea într-adevăr mai prielnică relaţiilor celor două guverne cu corpul central. Experienţa a demonstrat, cu toate acestea, cîteva inconveniente grave legate de această alegere, inconveniente dintre care unele sînt numai materiale, în timp ce altele afectează raporturile dintre cele două puteri de stat, atît de dorit să le vezi funcţionînd într-o perfectă armonie. Ştiţi, domnule, că oraşul Focşani nu contează decît pe un foarte mic număr de locuinţe. Acest număr, astăzi, n-ar putea să fie suficient membrilor Comisiei Centrale care vor veni în curînd să se adaoge celor de la Curtea de Casaţie, fără a mai pune la socoteală personalul numeros ataşat acestor două corpuri. însă, lipsa de locuinţe a determinat şi va determina încă pe persoanele cele mai potrivite, poate, pentru aceste importante funcţiuni să le refuze, pentru ca să evite de a se transporta într-un oraş lipsit de cea mai mare parte a condiţiilor indispensabile vieţii. De aici rezultă pentru guvern şi pentru camere o restricţie simţitoare în alegerea acestor funcţionari, şi aceasta un timp mai îndelungat chiar, căci nu este probabil ca noile construcţii să ofere în curînd adăposturi suficiente tuturor acestor oaspeţi. Pe de altă parte, lucrările Comisiei vor fi împiedicate la Focşani prin totala lipsă a unor izvoare intelectuale, pe Care n-ar putea să le întîlnească decît într-o rezidenţă, prevăzută cu arhive, bibliotecă, imprimerii etc. Pentru a-şi procura astăzi ceea ce trebuie în această privinţă, ea întreţine o corespondenţă vastă, de unde rezultă o mare parte din timp adesea nefolositor, căci cercetările făcute prin altcineva n-ar putea să (înlocuiască pe acelea făcute în mod direct. Dar cel mai important este faptul că îndepărtarea Comisiei de centrele guvernamentale exclude posibilitatea oricărui 488 schimb preliminar de păreri între guvern şi membrii Comisiei. Se ivesc neînţelegeri care încetul cu încetul iau proporţii de adevărate conflicte ; ura şi amorul propriu adăugîndu-se, de aici rezultă orientări vicioase irevocabile, curente care se neutralizează unul pe altul, în timp ce ar fi posibil adesea, dacă nu uşor, să se evite aceste divergenţe regretabile dacă relaţii mai apropiate ar permite explicaţii în prealabil şi în mod continuu. Dumneavoastră ştiţi, domnule, în această privinţă, ca guvernul nu este reprezentat în Comisia Centrală prin miniştrii săi, cum este în camere. îndepărtarea guvernului de sediul Comisiei îl lipseşte de mijlocul prevenirii, prin explicaţii private date în timp util, a complicaţiilor totdeauna supărătoare şi uneori fatale pentru armonia puterilor de stat şi deci chiar la mersul guvernului. Aceste diferite inconveniente au fost semnalate încă de multă vreme prinţului, de către membrii Comisiei, în convorbiri particulare. în dorinţa sa de a evita tot ceea ce poate face o a'parenţă anti-convenţională, alteţa-sia n-:a vrut să dea curs pînă în prezent înfăţişărilor ce i-au fost făcute, însă nu poate să le nesocotească. Alteţa-sa a crezut necesar să mă însărcineze să vă scriu, domnule agent, pentru a vă informa, cu titlul confidenţial totuşi, pe lîngă guvernul Porţii şi a reprezentanţilor Puterilor garante, dacă mutarea Comisiei de la Focşani în Bucureşti ar fi de natură să provoace din partea lor obiecţii şi dificultăţi serioase. Veţi scoate în evidenţă motivele enunţate mai sus care implică, după cum veţi vedea, pe de o parte o forţă majoră, într-un anumit fel, şi pe de alta, necesitatea unei mai bune înţelegeri între puterea executivă şi Comisie. Contez pe tactul dv. pentru a face să se convingă cei ce se cuvine, ca nu este vorba aici de nici o idee preconcepută, de deviere de spirit a convenţiei, care se va îngriji necontenit de mersul guvernului alteţei-sale ,ci numai de îndepărtarea obstacolelor materiale" adăugate unor oarecare condiţii secundare, puse la cale fără să se fi putut ţine seamă de circumstanţe locale. Vă rog să mă informaţi imediat despre rezultatul demersurilor făcute de dv. şi sa-mi indicaţi — dacă este cazul — 489 mijloacele oficiale cele mai potrivite pentru a ajunge la rezultatul dorit. în aşteptarea răspunsului dv. în această privinţă, vă rog, domnule agent, să primiţi asigurarea consideraţiunii mele cele mai distinse. - V. Alecsandri Domnului Constantin Negri agent al Principatelor Unite pe lingă Sublima Poartă 203 14 mars 1860, Bucarest Mon cher Négri, La pièce1 ci-jointe tu la méditeras sérieusement et tu en donneras lecture à Fuad Pacha, d’abord, et ensuite aux ambassadeurs amis. Le Prince m’a dit de t’écrire que tu étais libre de revenir quand tu voudras. Moi-même je pars dans cinq à six jours pour Jassi, afin d’y passer les fêtes de Paqües, après quoi je reviendrai à mon poste. La Chambre valaque a commis assez de balourdises, jusqu’à présent, grâces aux passions personnelles qui l’agitent. On dit que la majorité est décidée de refuser tous les projets présentés par le Ministère actuel et de rogner le budget de façon à mettre le gouvernement dans l’impossibilité de marcher. En ce cas, on enverra la Chambre prendre l’air de la campagne ! 2 Plus on touche de près aux passions humaines et plus on aspire après la solitude. ■ Adieu, je t’embrasse, 'Alecsandri 490 14 martie 1860, Bucureşti Iubite Negri, Piesa1 alăturată o vei studia cu seriozitate şi o vei citi lui Faud-paşa, mai întîi, şi apoi ambasadorilor prieteni. Prinţul mi -a spus să-ţi scriu că eşti liber să te întorci cînd vei dori. Eu însumi plec în cinci-şase zile la Iaşi, ca să petrec sărbătorile paşteţui, după care mă voi întoarce la postul meu. Camera valahă a- făcut destule greşeli, pînă acum, datorită pasiunilor personale care o frămîntă. Se zice oă majoritatea este hotărîtă să refuze toate proiectele prezentate de Ministerul actual şi să micşoreze bugetul în aşa fel încît să pună guvernul în neputinţă de a lucra. în acest caz, Camera va fi trimisă să ia .aer la ţară !2 Cu cît te atingi mai de aproape de pasiunile omeneşti, cu atît rîvneşti mai mult la singurătate. Adio, te îmbrăţişez, Alecsandri CĂTRE ION GHICA 204 Jassi, 17/4 [s.n.] 1860 Ioan Ghica, ministre de l’Intérieur Bucarest Par erreur qu’on a télégraphié le nom de Grégoire Marghiloman, C’est son frère Michel qui a été nomé provisoirement au poste de Prefet de Police. Par ordre de son - Altesse. Alecsandri, ministre des Affaires étrangères Iaşi, 17/4 [s.n.] 1860 Ioan Ghica, ministrul Afacerilor Interne Bucureşti Din greşală s-a telegrafist numele lui Grigore Marghiloman. Fratele, său Mihail este cel care a fost numit provizoriu în Postul de prefect de poliţie. Prin ordinul alteţei-sale. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 491- 205 Jassi, 10 avril [s.v.] 1860 Mon cher vieux, Bolintineano te dira tout ce que je pourrais t’en écrire, il est donc inutile que je lui fasse concurence. La seule chose que j’ajouterai à sa narration c’est que les choses ne marchent pas dans la voie qui leur est naturellement prescrite. Pour ma part, j’en suis, non découragé, mais ennuyé. Je compte partir vers la fin jdu mois pour venir vous retrouver et recommencer nos luttes avec les Mirabeaux de la Chambre. Je le fais par acquit de conscience et nullement par goût car, tu me connais et tu sais que je déteste les discussions oiseuses. J’ai encore plusieurs affaires qui me retiennent et qui doivent décider de mes beaux plans de voyage. Aussi ne manque-je pas d’y attacher la plus grande importance. A bientôt donc, mon cher vieux. Je suis heureux de te dire que le Prince est entièrement satisfait de son ministère de Bucarest. Mes amitiés aux tiens et aux nôtres, Alecsandri Iaşi, 10 aprilie [s.v.] 1860 Iubite prietene, Bolintineanu îţi va spune tot ce aş putea să-ţi scriu, este deci inutil să-i fac concurenţă. Singurul lucru pe care l-aş adăuga la povestirile lui este că lucrurile nu merg pe calea care le este pregătită. în ce mă priveşte, sînt, nu descurajat, dar plictisit. Socotesc să plec pe la sfîrşitul lunii pentru a veni să vă regăsesc şi să începem luptele noastre cu a-cei Mirabeaux din Cameră. O fac pentru a fi cu sufletul împăcat, dar nu din plăcere, căci mă cunoşti şi ştii că nu pot să sufăr discuţiile nefolositoare. 492 Mai am încă multe treburi care mă reţin şi care trebuie să hotărască despre frumoasele mele planuri de călătorie. De aceea nu încetez de a le da cea mai mare importanţă. Pe curînjd deci, iubite prietene Sînt fericit să-ţi spun că prinţul este pe de-a întregul mulţumit de ministerul său de la Bucureşti. Amiciţiile mele alor tăi şi ator noştri, Alecsandri 206 Jassi, 23/4 [s.n.] 1860 Mr Ion Ghica, ministere de l’Intérieur, Bucarest On n’a pas encore de ministère. Mavrojeni et Hurmuzaki ont déclaré ne pouvoir en former un. L’affaire du Bulletin sera réglée plus tard. Alecsandri, ministre des Affaires étrangères Iaşi, 23/4 [s.n.] 1860 D\. Ion Ghica, ministrul Afacerilor Interne Bucureşti Nu avem încă minister. Mavrogheni şi Hurmuzaki au declarat că nu pot să formeze unul. Afacerea Buletinului va fi aranjată mai tîrzdu. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 493 ! j 207 Jassi, 18 avril [s.v.] 1860 Mon cher Ghica, Tu connais Mr Levassor, je n’ai donc pas besoin de te le recommander. Il veut distraire un peu les habitants de Bucarest des ennuis et des préoccupations politiques. C’est la mission la plus charitable qu’un homme, de grand talent puisse se donner, et nous devons lui donner tout notre concours en faveur de cette belle oeuvre qu’on pourrait appeler le désopillement de la rate. A bientôt, Alecsandri »- laţi, 18 aprilie [s.v:] 1869 A Iubite Ghica, Cunoşti pe dl. Levassor, nu mai am deci nevoie să ţi-1 recomand. El vrea să-i distreze puţin pe locuitorii Bucureştiului de plictiselile şi preocupările politice. Este misiunea cea mai caritabilă pe care un om de mare talent şi-o poate da, şi trebuie să-i dăm tot concursul pentru această frumoasă operă pe care am putea să o numim stîrnirea rîsului. Pe curînd, Alecsandri 208 Jassi, 20 avril 1850 Mon cher vieux, Les affaires ici ne vont pas du tout. Mavrojeni et Hur-muzaki ont fait fausse couche. Stefanica Catargi est chargé du nouvel enfantement ministériel, mais on doute qu’a son 494 âge... Enfin arrive que pourra, je garde pour ma part, la plus grande réserve et ne me mêle de rien. Ce début est pour t’annoncer l’arrivée prochaine à Bucarest de Levassor du Palais Royal. Il vient y donner une douzaine de représentations, afin de faire concurence aux orateurs burlesques de la Chambre. J’en ai écrit à Mr. Bengesco pour le prier de préparer le terrain et de propager cette bonne nouvelle dans Bucarest. Levassor a fait, de bonnes affaires à Jassi, malgré la saison déjà avancée. J’espère qu’il en fera de meilleures à Bucarest, où la société est avide de réjouissances. Donne lui un coup de main, car ce comique de premier ordre se propose d’enlever tous les lauriers de Jean Bratiano et consorts. A bientôt, Alecscmdri Mes amitiés à tous les tiens. Iaşi, 20 aprilie 1860 Iubite prietene, Treburile nu merg deloc aici. Mavrogheni şi Hurmuzak,i au avansat. Ştefănică Catarg; este însărcinat să dea naştere noului minister, dar sînt îndoieli că la vîrsta sa... In sfîrşit, întîmplă-se ce s-o întîmpla, în ce mă priveşte, eu mă ţin deoparte şi nu mă amestec în nimic. Acest început este pentru a-ţi anunţa apropiata sosire la Bucureşti a lui Levassor de la Palais Royal. El vine să dea o duzină de reprezentaţii, ca să facă concurenţă caraghioşilor oratori de la Cameră. I-am scris d-lui Bengescu pentru a-1 ruga să pregătească terenul să se răspîndească această bună veste în Bucureşti. Levassor a făcut afaceri bune la Iaşi, cu tot sezonul avansat. Nădăjduiesc că va face şi mai bune la Bucureşti, unde societatea este dornică de distracţii. Dă-i o mînă de ajutor, căci acest comic de primul rang îşi făgăduieşte să răpească toţi laurii Iui Ion Brătianu şi consorţii. Pe curînd, Alecsandri •Amiciţiile mele tuturor alor tăi. 495 209 Iasi, 28 aprilie 1880 Mon cher vieux, On s’est furieusement dispute à la Chambre dans les deux dernières réunions. Résultat ?... Un vote de désapprobation contre le ministre Epoureano lequel avait donné sa démission depuis une quinzaine de jours. Cogalni'ceano est chargé de la formation du nouveau Cabinet... pourvu qu’il n’en fasse pas un d’aisance. Je pars dans peu de jours. Mes amitiés à tous les tiens et à tous les nôtres. V. A. Iaşi, 28 aprilie 1860 Iubite prietene, S-au certat cu furie la Cameră în ultimile două reuniuni. Rezultatul... ? Un vot de dezaprobare împotriva ministrului Epu-reanu care îşi dăduse demisia de cificisprezece zile. Kogălni-ceanu este însărcinat cu formarea noului Cabinet... numai de nu ar face un closet. * Plec peste cîteva zile. Amiciţiile mele tuturor alor tăi şi tuturor alor noştri. V.A. 210 Jassi, 13/5 [s.n.] 1860 D-lui Ion Ghica, prezidentul Consiliului Bucureşti Colegiul alegătorilor direcţi în districtul Buzeu1 încons-ciintîndu-mă că m-au ales deputat, am telegrafiat d-lui presi- * In limba franceză, joc de cuvinte : Cabinet, cabinet d’aisance (closet). 496 dent colonel Crăsnar că împrejurările nu mă iartă a primi mandatul cu care m-au onorat. Binevoiţi dar, d-le ministru, a lua măsurile ce veţi găsi de cuviinţă pentru procedare la o nouă alegere în locul meu şi totodată a face cunoscut d-lui prezident al camerei dimisionarea mea de deputat. V. Alecsandri 211 Jassi, 13 mai [s.n.] 18601 Monsieur Jean Ghica, ministre de l’Intérieur Bucarest Je t’ai déclaré, en partant, que, si j’étais élu député en Valachie, je ne retournerai plus à Bucarest. Si tu veux que j’y revienne, fais d’abord procéder à de nouvelles .élections à Bouzeu. J’ai d’ailleur télégraphié au (Bouzeu) président du colège électoral que je ne pouvais accepter le mandat de député. Ma décision est irrévocable. Alecsandresco est-il parti pour Jassi ? Alecsandri Iaşi, 13 mai [s.n.] 1860* Domnul Ion Ghica, ministrul Afacerilor Interne Bucureşti Ţi-am declarat, cînd am plecat, că, dacă voi fi ales deputat în Ţara Românească, nu mă voi mai reîntoarce la Bucureşti. Dacă vrei ca să mă întorc, procedează mai întîi la noi alegeri la Buzău. Am telegrafiat dealtfel la (Buzău) preşedintelui cole- 49? giului electoral că nu puteam să primesc acest mandat de deputat. Hotărîrea mea este de nestrămutat. Alecsandrescu a pleaat spre Iaşi ? Alecsandri 212 Jassi, 15/5 186J Mr Ion Ghica, President du Conseil des ministres Bucarest Ministère1 formé. Cogâlniceano Président du Conseil et /ninistre. de l’Intérieur. Michel Jora Affaires étrangères. Corradini Travaux publics. Alcaze Finances. Adrian Guerre. Bojinca Justice. L’archimandrite Melchisedek Culte et Instruction publique. Regards à ma dépêche d’hier, relative à mon retour. Alecsandri, ministre des Affaires étrangères Iaşi, îs/o 1860 Dl. Ion Ghica, preşedintele Consiliului de miniştri Bucureşti Minister1 format. Kogălniceanu preşedintele Consiliului şi ministrul Afacerilor Interne. Mihail Jora Afacerile Străine. Corradini Lucrări Publice. Alcaz Finanţe. Adrian Război. Bojinca Justiţie. Arhimandritul Melchisedec Culte şi Instrucţie Publică. Uită-te peste depeşa mea de ieri, privitoare la întoarcerea mea. Alecsandri, ministrul Afacerilor Străine 498 CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 213 Roman 1, 22 mai 1860 Mr Cogalniceano Jassi La clef du chiffre de Négri est assez compliquée, elle repose sur la connaissance d’une frase convenue tenir [s/c] les correspondants. Il faudrait donc savoir d’abord si la dépêche que vous venez de recevoir est combinée avec la phrase convenue entre Négri et mon frère ou bien avec celle convenue entre Négri et moi. Veuillez m’envoyer par télégraphe les premiers mots de cette dépêche pour que j’essaie d’en trouver l’explication et, en cas de succès, je vous enverai immédiatement la phrase qui lui sert de clef. V. Alecsandri Roman,1 22 mai 1860 Dl. Kogălniceanu Iaşi Cheia cifrului lui Negri este destul de complicată, ea se bazează pe cunoaşterea unei fraze convcnite între corespondenţi. Trebuie mai întîi să se ştie dacă depeşa pe care ai primit-o este combinată cu fraza convenită între Negri şi fratele meu sau cu cea convenită între Negri şi mine. Trimite-mi prin telegraf primele cuvinte din această depeşă ca să încerc să-i găsesc explicaţia şi, în caz de succes, îţi voi trimite numaidecît fraza care îi serveşte de cheie. V. Alecsandri 499 i CATRE BARONUL EDER 214 Bucarest, 24 mai 1860 M. l’Agent et Consul général,1 A une époque où les rapports de l’Autriche avec la Moldavie et la Valachie n’avaient pas encore l’importance qu’ils ont acquise, les princes placés à la tête de ces Principautés avaient obtenu du Cabinet de Vienne la faculté d’avoir dans cette capitale des agents officieux permanents. Me fondant sur cet antécédent et surtout sur les dispositions bienveillantes du gouvernement impérial à notre égard, je recours à vous, M. le Baron, pour vous prier de vouloir bien lui demander -s’il consentirait à donner à un Agent Moldo-Valaque régulièrement établi, bien qu’officieux, le crédit accordé au précédents. La nature, l’étendue, les conditions des fonctions d’un semblable poste seraient, en cas d’adhésion de- Votre gouvernement, l’objet d’une entente subséquente qui aurait lieu à Vienne même, si par votre intermédiaire obligent, M. le comte de Rechberg voulait bien permettre à l’aide de camp de S. A. le Prince Régnant, M. le major Alecsandri, de s’acquitter auprès de S. Exe. de cette mission. Ces deux points indiqués, je crois superflu, M. le Baron, de réclamer de votre obligence la recommandation d’un projet à l’exécution duquel nos rapports de toute nature sont directement intéressés. Je sais, pour ma part, quel grand prix vous attachez au développement et à l’intimité des relations existant entre nos pays et j’ai tant lieu de croire que dans votre communication au Gouvernement Impérial vous voudrez bien attribuer à un sentiment identique la proposition que je vous prie de lui transmettre de la part même de S. A. le Prince Régnant. Dans cette conviction, je profite de cette nouvelle occasion pour vous réitérer, M. l’Agent et Consul Général, l’assurence de ma considération la plus distinguée. Le ministre des Affaires étrangères de Valachie, V. Alecsandri 500 Bucureşti, 24 mai 1869 Dl. agent şi consul general.1 într-o vreme în care raporturile Austriei cu Moldova şî Ţara Românească nu aveau încă importanţa pe care au căpătat-o, prinţii aflaţi în fruntea acestor principate obţinuseră de la Cabinetul din Viena libertatea de a avea în această capitală agenţi oficioşi permanenţi. Bazîndu-mă pe aceste antecedente şi' niai cu seamă pe dispoziţiile binevoitoare ale guvernului imperial în privinţa noastră, mă adresez dumneavoastră, dl. baron, pentru a vă ruga să binevoiţi să-l întrebaţi dacă ar consimţi să acorde unui agent moldo-valah stabilit în regulă, cu toate că oficios, creditul acordat celor dinainte. Natura, întinderea, condiţiile de funcţionare ale unui asemenea post vor fi, în eaz de primire de către guvernul dumneavoastră, obiectul unei înţelegeri următoare, care va avea loc chiar îa Viena, dacă prin binevoitoarea dumneavoastră mediere, dl. conte de Rechberg ar vrea să îngăduie aghiotantului a.s. prinţului domnitor dl. maior Alecsandri, să se achite pe lingă excelenţa-sa de această misiune. Aceste două puncte arătate, cred că nu mai este nevoie, dl. baron, să cerem de la bunăvoinţa dumneavoastră recomandarea unui proiect la a cărui îndeplinire raporturile noastre de tot felul sînt direct interesate. Ştiu, în ce mă priveşte, ce mare preţ puneţi pe dezvoltarea şi apropierea relaţiilor existente intre ţările noastre şi am dreptul să cred că în comunicare^ dumneavoastră adresată guvernului imperial veţi binevoi să atribuiţi unui sentiment asemănător propunerea pe care vă rog să i-o transmiteţi chiar din partea a. s. prinţului domnitor. Cu această convingere, profit de această nouă ocazie pentru a vă reînnoi, dl. agent şi consul general, asigurarea consideraţiei mele celei mai distinse. Ministrul Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, V. Alecsandri 501 CATRE COSTACHE NEGRI 215 ' Bucarest, ce 28 mai 1860 Principautés Unies Cabinet du ministre des Affaires étrangères de Valachie Mon cher vieux, C’est la dernière fois que je t’écris sur du papier ministériel car, aujourd’hui même, mes collègues et moi nous cédons nos portefeuilles à Mrs Nicolae Golesco — Guerre D. Brâtiano — Intérieur J. Brâtiano — Finances Jean Filipesco (Kurkan) — Affaires étrangères Boerescu — Justice Vlâdoiano — Contrôle G. Rosetti — Culte et Instruction publique. Nous nous retirons devant une misérable cabale, la conscience pure et avec le sentiment du devoir accompli, à d’autre maintenant à conduire les affaires» pour, la plus grande prospérité de la Nation Roumaine. Quant à moi, je me retire à Mircesti, cette chère Capoue, où l’on ne parle pas politique, et dans quelque temps je prendrai mon vol vers Paris et l’Amerique. Le Prince se rendra bientôt à Constantinople. Ce sera le moment de Lui présenter notre ami Baligot.1 En attendant, le nouveau ministère est chargé de présenter aux Chambres un projet de Chancellerie princière et de faire voter des fonds. Toute la question dépend de ce vote. S’il passe, Baligot est nommé d’emblée. Voilà tout le secret de polichinelle. Adieu, je t’embrasse, mais je ne crois pas que je viendrai à Constantinople. Alecsandri 502 Bucureşti, 28 mai 1860 Principatele Unite Cabinetul ministrului Afacerilor Străine ale Ţării Româneşti Iubite prietene, Este pentru ultima dată cînd îţi scriu pe o hîrtie ministerială căci, chiar astăzi, colegii mei şi cu mine ne-am cedat portofoliile d-lor : Nicolae Golcscu — Război D. Brătianu — Afaceri Interne I. Brătianu — Finanţe Ion Filipescu (Curcanache) — Afaceri Străine Boeresju — Justiţie Vlădoianu — Control C. Rosetti — Culte şi instrucţie Publică. Ne retragem, în faţa unei ncnorocite intrigi, cu conştiinţa curată şi cu sentimentul datoriei împlinite ; este rîndul altora acum, să conducă afacerile spre cea mai mare prosperitate a naţiunii române. în ce mă priveşte, mă retrag la Mirceşti, această fericită Capuă, unde nu se vorbeşte despre politică, şi peste eitva timp îmi voi lua zborul spre Paris şi America. Prinţul se va duce la Constantinopol. Va fi momentul potrivit să i-1 prez:nţi pe prietenul nostru Baligot.1 Pînă atunci, noul minister este însărcinat să prezinte camerelor un proiect de cancelarie princiară şi să voteze fonduri. Toată chestiunea depinde de acest vot. Dacă trece, Baligot este numit fără nici o greutate. Iată tot secretul lui polichinelle. Adio, te îmbrăţişez, dar nu cred că voi veni la Constanti- nopol. Alecsandri 503 CATRE DIM. A. STURDZA 216 Mirceşti. [sfîrşit 1859—1860]1 Iubite prietene, Am mare dorinţă a mă întîlni cu d-ta, pentru ca să vorbim împreună despre mai-multe obiecte foarte interesante, însă, după starea în care au agiuns drumurile, numai calare poate cineva a merge dintr-un loc în altul, fie cît de apropiat. Neavînd alt cal de călărie decît vechiul Pegaz carele au şchiopat de o bucată de vreme, nu-mi rămîne de făcut altă decît ca să te rog a te răpezi d-ta la mine pe surul, dacă vei ave mîni, duminică, vreo oră disponibilă. îmi vei pri-cinui o mare mulţumire dovedindu-mi că generaţia cea ti-neră nu se înspăimîntă de obstacole. Al d-tale prieten, V. Alecsandri Dacă posezi în bibliotecă regulamentul Adunării din Iaşi sau din Bucureşti, mă vei îndatori trimiţindu-mi-1 cu aducătorul ăstui ravaş. 217 [I860]1 Mon cher ami, Je vous remercie cent fois pour le meuble que vous avez eu l’obligeance de m’envoyer ; il me servira à continuer mes coups de patte sur les doigts des grotesques qui font l’ornement de notre société. 504 Ma santé va beaucoup mieux depuis quelque jours, les palpitations dont je soufrais ont disparu complettement, ainsi je vous prie de faire agréer me remerciements au Dr Theodorou. Je vous enverrai quelques-unes de mes poésies écrites en lettres latines, aussitôt mon retour de Jassi. Des affaires m’y appellent de suite, aussi je compte partir d’ici au plus tôt. Monsieur Gr. Balche 2 à trouvé plus fin que lui, ce n’était pas très difficile ; il doit être joliment vexé, pour peu que son amour propre ait le volume de sa taille. Tout à vous de coeur, V. Alecsandri Mes compliments amicaux à tous les vôtres. [1860]1 Iubite prietene, Iţi mulţumesc de o sută de ori pentru mobila pe care ai avut bunătatea să mi-o trimiţi ; îmi va folosi să continui cu loviturile mele peste degetele caraghioşilor care împodobesc societatea noastră. Sănătatea mea merge mult mai bine de cîteva zile, palpitaţiile de care sufeream au dispărut cu totul, de aceea te rog să-i prezinţi doctorului Theodoru mulţumirile mele. îţi voi trimite unele dintre poeziile mele scrise cu litere latine, îndată după întoarcerea mea de la Iaşi. Nişte treburi mă cheamă acolo numaidecât, de aceea socotesc să plec de aici cît mai curînd. Domnul Gr. Balş2 a găsit pe cineva mai deştept decît el ; nu era foarte greu ; trebuie să _ fie foarte ofensat, numai dacă amorul său propriu este pe măsura taliei sale. Al dumitale din inimă, V. Alecsandri Salutările mele prieteneşti pentru toţi ai dumitale. 505 catre ion ghica 218 Mircesti, 30 juin 1800 Mon cher vieux, Connais-tu ce bonheur incommensurable qui consiste à regarder la marche triomphale d’une troupe d’oies à travers champs ? De temps à autre, ces nobles descendantes des sauveurs du C^pitole se livrent à des accès d’harmonie qui rappellent les mouvements oratoires d’une Chambre patriotique. Et pour peu que l’on ait le coeur bien placé, on se sent empoigné d’un noble orgueil en pensant aux Mirabeau et autres volatiles éloquents qui sauvent régulièrement la patrie 1 pendant trois mois de l’année. C’est à ce genre de spectacles que j’assiste depuis mon séjour à Mircesti et j’y trouve un charme bien autrement puissant que celui que j’étais forcé de subir à l’époque de notre splendeur, pendant que nous étions assis sur la sellette ministérielle 2, exposés aux éloquentes improvisations des Jean Bratiano, Oteteliçano et Prijbeaño. Là, par respect pour la nation,: je devais oublier la bête pour le titre et accorder à tout individu la considération de député, quelle que fût d’ailleurs la catégorie animale à laquelle il appartînt, tandis qu’ici j’ai la faculté d’appeler chaque objet par son nom et ce n’est pas un mince plaisir que de pouvoir crier librement et hautement : «Midas a des oreilles d’âne». Sais-tu quelle est ma principale occupation à la campagne ? La chasse aux grives et la pêche aux goujons. Cette dernière surtout m’attire par les réflexions politiques qu’elle me suggère. Puis je fais des promenades interminables à travers mes champs de blé, d’orge et de maïs et je fonde sur leur production l’espoir de mes prochaines course à travers le monde. Si Dieu d’abord et les sauterelles ensuite veulent bien épargner ma récolte, je quitterai le pays vers la ' fin de 7bre 3 et je m’en irai, m’en irai, m’en irai jusqu’à l’ex-linction de ma chaleur naturelle. Passerai-je par Bucarest ?-Peut-être qui, peut-être non. En tout cas, je te prie de présenter mes fraternelles amitiés 506 à Madame Ghica et d’embrasser de ma part ton aîné et Sir Charles4. Quant à toi, mon cher vieux, je t’embrasse cordialement à la manière du bon vieux temps. V. Alecsandri Une petite commission. Fais-moi le plaisir de remettre le billet ci-inclus à Jean Floresco 5 et de donner de bonnes poignées de main à ton frère, à Balaciano, Bolintiniano, Gra-dovici6, ainsi qu’à toutes les charmantes personnes qui fréquentent ton salon et qui ont l’immense avantage de ne pas appartenir à notre sexe si fort, mais si laid. Je t’envoie une seconde lettre pour Gabrieli. Mirceşti, 30 iunie 1860 Iubite prietene. Cunoşti tu acea fericire nemăsurată care constă în a privi mersul triumfal al unui cîrd de gîşte pe cîmp ? Din cînd în cînd, aceste nobile descendente ale salvatoarelor Oapitoliului se dedau la accese de armonie care amintesc discursurile oratorice ale unei camere patriotice. Şi, dacă eşti un om de inimă, te simţi cuprins de o nobilă mîndrie, gîndindu-te la acei Mira-beau şi alte zburătoare elocvente care, în mod regulat, timp de trei luni pe an, salvează patria.1 De cînd sînt la Mirceşti asist la acest fel de spectacole şi le găsesc un farmec mult mai mare decît acela pe care eram obligat să-l îndur în .epoca strălucirii noastre, pe cînd şedeam pe banca * ministerială,2 expuşi la elocventele improvizaţii ale unor Ion Brătianu, Otetelişanu şi Prejbeanu. Acolo, din respect pentru naţiune, trebuia să uit dobitocul pentru titlu şi să acord oricărui individ consideraţia de deputat, indiferent de categoria animală căreia i-ar fi aparţinut, în timp* ce aici am posibilitatea să-i spun fiecărui lucru pe nume şi nu mică este plăcerea să poţi striga liber şi cît te. ţine gura : „Midas are urechi de măgar“. * Sellette, însemnează „banca acuzării“ ! 507 Ştii tu care este principala mea ocupaţie la ţară ? Vînătoa-rea de sturzi şi pescuitul de porcuşori. Acesta din urmă mai cu seamă mă atrage prin reflecţiile politice pe care mi le inspiră. Fac apoi plimbări nesfîrşite prin lanurile mele de grîu, orz şi porumb şi îmi întemeiez pe recolta lor nădejdea viitoarelor rnele călătorii prin lume. Dacă Dumnezeu mai întîi şi lăcustele pe urmă se vor îndura să-mi cruţe recolta, voi părăsi ţara către sfîrşitui lui septembrie3 şi mă voi duce, mă voi duce, mă voi duce cît mă vor ţine puterile. Dacă voi trece prin Bucureşti ? Poate că da, poate că nu. In orice caz, te rog să prezinţi frăţeştile mele salutări doamnei Ghica şi să îmbrăţişezi din parte-mi pe fiul tău cel mare şi pe Sir Charles.4 Pe tine, dragul meu, te îmbrăţişez din toată inima, ca odinioară. V. Alecsandri Un mic comision. Fă-mi plăcerea să dai biletul alăturat lui Ion Florescu5 şi să transmiţi afectuoase strîngeri de mînă fratelui tău, lui Bălăceanu, Bolintineanu, Gradovici6, precum şi tuturor persoanelor încîntătoare care frecventează salonul tău şi care au marele noroc să nu aparţină sexului nostru atît de puternic, dar atît de urît. Iţi trimit o a doua scrisoare pentru Gabrieli. CÂTRE PANTAZI GHICA 219 Mirccsti, 5 juillet 1860 Mon cher Pantazi,1 Votre lettre du 20 juin en venant bras dessus, bras dessous avec Mons. Pacala 2 me rendre visite dans le petit coin du monde que j’habite, se sont mis à bavarder spirituellement et à attirer mon attention vers un ordre de choses 508 entièrement effacé de mon esprit. Ille ego qui quondam... (c’est du latin, mais rassurez-vous, j’ai oublié le reste) et qui aujourd’hui me trouve absorbé par le plaisir de la chasse aux étourneaux et par celui non moins attrayant de la pêche aux goujons, j’avais perdu de vue complètement les étourneaux, les goujons et autres dindons politiques qui voltigent, frétillent et se pavanent sur la scène officielle. (Balaciano aurait ■écrit Seine à cause des, poissons susmentionnés.) Or, si vous n’aviez réussi à force d’esprit à m’intéresser à ce tableau que je pourrais appeler plus artistement une croûte, je vous aurais accablé d’une foule de malédictions, vu le voeu de chasteté politique que j’ai fait en quittant Bucarest ; mais puisque le mal est fait, puisque vous avez si adroitement promené ■devant mes regards ces ombres chinoises qui font l’ornement de votre Chambre obscure3, je ne saurais moins faire que vous complimenter. Votre journal fera rire toutes les couleurs politiques de la Roumanie et, ce qui est mieux, il les fera rire de toutes les couleurs, jaune surtout. Vous avez du mordant et du zèle ; ayez-en beaucoup du premier et pas trop du second. Vous avez en outre un collaborateur qui fait la revue des séances de la Chambre en perfection. Dites-lui de ma part que je ne l’ai nullement deviné et, pour preuve, tirez-lui la chaîne de sa montre. Vous me demandez dans votre lettre deux choses qu’il m’est bien difficile de faire actuellement : 1. des abonnés, 2. des articles. Etant à la campagne et me promettant d’y rester le plus longtemps possible, je ne saurais m’adresser aux arbres de la forêt pour les engager à s’abonner à votre journal ; les arbres me répondraient que le journalisme est une véritable forêt de Bondy4. Malgré cette réponse judicieuse, je me propose pourtant d’écrire à Jassi à Mr Fotino, le directeur du ministère des Affaires étrangères, pour le charger de placer vos 20 numéros. Quant aux articles humoristiques, hélas ! la sainte paresse dont j’ai été envahi depuis que j’ai mis le pied à Mir-cesti me défend de mettre la main à la plume et encore moins la plume à la main. Quoiqu’il en soit cependant, je tâcherai, par une journée de grande pluie de devenir aussi 509 spirituel que faire se pourra, afin de répondre poliment à l’aimable visite de Pacalâ. En attendant, je vous embrasse tout bêtement, c’est-à-dire tout cordialement, et vous charge d’en faire autant de ma part à votre frère et à Balaciano. Après cela, vous prendrez votre air le plus galant pour présenter mes amitiés bien sincères à Madame Ghica (Ion), à Madame Ghica (Pantazi), à Madame Greciano et à la toute charmante et non moins méchante demoiselle Alexandrme. Et Dieu vous bénira in secula seculorum [sic]. Votre ami dévoué, V. Alecsandri J’attends avec impatience le no suivant-de Pacalâ. Mirceşti, 5, iulie 1860 Iubite Pantazi,1 Scrisoarea dumitale din 20 iunie venind T>raţ la braţ eu domnul Păcală 2 să mă viziteze în micul colţ de lume pe care îl locuiesc, s-au apucat să pălăvrăgească plini de haz şi să-mi atragă atenţia asupra unei stări de lucruri cu totul şterse din mintea mea. Eu acela care odinioară *... (este pe latineşte, dar linişteşte-te, am uitat restul) şi care mă găsesc astăzi cufundat în plăcerea vînătorii de grauri şi a pescuitului de porcuşori, pierdusem cu totul din vedere graurii, porcuşorii şi alţi curcani politici care fîlfîie din aripi de colo pînă colo, se agită şi se împăunează pe scena oficială. (Bălăceanu a'r fi scris Seine ** din pricina peştilor mai sus menţionaţi.) Or, dacă n-ai fi izbutit cu ajutorul glumelor să mă faci să mă interesez de acest tablou, pe care aş putea să-l numesc mai artistic o mîzgălitură, te-aş fi copleşit cu o mulţime de blesteme, avînd în vedere legămîntul de castitate politică pe care l-am făcut părăsind Bucureştiul ; * în original, în limba latină. ** Joc de cuvinte pe omonimele : scene-Seine. 510 dar pentru că răul s-a produs, pentru că ai plimbat cu atita dibăcie prin faţa privirilor mele aceste umbre chinezeşti care fac podoaba Camerei voastre obscure3, nu pot face altceva decît să te complimente/,. Jurnalul dumitale va face să ridă toate culorile politice din România, ba mai mult, îi va face să rîdă în toate culorile, mai cu seamă galben. Ai spirit muşcător şi zel ; caută să ai cit mai mult din primul şi nu prea mult din cel de al doilea. Ai de asemenea un colaborator, care face la perfecţie dările de seamă de la şedinţele Camerei. Spune-i din partea mea că nu l-am putut ghici şi, ca probă, trage-1 de lanţul ceasornicului. îmi ceri în scrisoarea dumitale două lucruri pe care îmi este foarte greu să le fac acum : 1. abonamente, 2. articole. Fiind la ţară şi avînd intenţia să rămîn aici cît mai mult timp posibil, nu irnaş putea adresa arborilor pădurii pentru a-i îndemna să se aboneze Ia jurnalul dumitale ; arborii mi-ar răspunde că ziaristica este o adevărată capcanăi. Cu tot acest răspuns potrivit, îmi propun totuşi să scriu la Iaşi d-lui Fotino, directorul Ministerului Afacerilor Străine, pentru, a-1 însărcina să plaseze cele 20 de numere ale dumitale. Cît despre articole umoristice, vai ! sfînta lene de care am fost cuprins de cînd am pus piciorul la Mirceşti mă împiedica să pun mina pe condei şi încă şi mai mult să pun condeiul în mînă. Totuşi, orice ar fi, voi încerca într-o zi cu ploaie mare să devin atît de spiritual, cît îmi va fi cu, putinţă, oa să răspund politicos la plăcuta viii-tă a lui Păcală. Pînă atunci, te îmbrăţişez prosteşte, adică din toată inima, şi te însărcinez să iaci la fel din partea mea cu fratele tău şi cu Bălăceanu. După aceea ■•îţi vei lua aerul cel mai galant pentru a prezenta sincerele mele salutări prieteneşti doamnei Ghioa (Ion), doamnei Ghica (Pantazi), doamnei "’Greceanu şi încântătoarei şi nu mai puţin relei domnişoare Alexandrina. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze in vecii vecilor *. Prietenul dumitale devotat, V. Alecsandri Aştept cu nerăbdare nr. următor din Păcală. * în original, in limba latină. 511 CATRE ION GHICA 220 Mircesti, 6 aug. 1560 Floresco m’a apporté ta lettre à la campagne, mon cher vieux, et, dans le couple d’heures qu’il a passé chez moi, il m’a mis au courant de bien des choses cocasses que j’ignorais. Ainsi le célèbre Firfirig, ce vorace terrible, n’est qu’un lièvre déguisé, sous la peau d’une hyène, je m’en suis toujours douté, pour ma part, et j’ai toujours considéré le parti qui hant «Fialkowski» 1 comme une ramassis d’ogres ridicules ; ils finiront par se dévorer entre eux pour se donner en spectacle aux populations, car c’est la leur monomanie. Certes j’ai vu bien des absurdités, bien des folies de toutes sortes depuis que je connais les Bratiano et Cie, mais je n’ai jamais pensé que l’on put pousser le manque de tact jusqu’à vouloir offrir une sabre d’honneur à l’Empereur Napoléon ! Ceci dépassé tout ce que l’imagination la plus boufonne peut inventer de monstrueusement comique. La Chambre aurait du voter une enquête pour examiner l’état du cerveau de Jean Bratiano ; il est fort possible que sa cnutte ministérielle ait dérangé ses facultés intelleciueles. Ubicini se rend à Bucarest et se charge de t’apporter cette lettre. Je souhaite que lui et elle te trouve en bonne santé. Pour ma part, je vais assez bien pour un campagnard occupé de travaux d’agriculture sur une grande échelle et j’attends le mois d’octobre pour me diriger vers Paris 2. Je passerai, sans doute, alors par Bucarest afin de revoir mes bons amis et de leur serrer la main. J’ai reçu quelques numéros de Pacalâ ; sauf quelques mots risqués et qui appartiennent au bagage de Nikipercia, c’est un journal qui fera son chemin. Dis à ton frère3 de maîtriser un peu la fougue de sa verve et envoie-moi par la poste les nos du nouveau Nikipercia et ceux des Aripe fur-tunoase, pour pouvoir juger du progrès de l’esprit dans un certain monde de Bucarest. 512 Si tu vois Tabaia4, rappelle-lui les plans de maison et d’auberge, qu’il s’est chargé d’exécuter pour moi, et, si ces travaux sont achevés, envoie-les moi à Mircesti. Adieu et mille bonnes amitiés à Marne Ghica, ainsi qu’a toute ta famille. V. Alecsandri Mircesti, 6 aug. 1860 Florescu mi-a adus scrisoarea ta la ţară, dragul meu, şi, în cele două ore pe care le-a petrecut la mine, m-a pus la curent cu multe lucruri caraghioase pe čare nu le ştiam. Deci celebrul Firfirig, acest lacom groaznic, nu este decit un iepure travestit în pielea unei hiene, în ce mă priveşte am bănuit-o întotdeauna şi am socotit grupul care merge la „Fialkowski“ 1, ca pe o adunătură de căpcăuni caraghioşi ; vor sfîrşi prin a se sfîsia între ei pentru a se da în spectacol populaţiei, căci aceasta este monomania lor. Desigur am văzut multe absurdităţi, multe nebunii de tot felul de eînd cunosc pe Brătieni şi comp., dar nu m-am gîndit niciodată că se poate împinge lipsa de tact pînă acolo încît să vrei să oferi o sabie de onoare împăratului Napoleon ! Aceast a depăşeşte tot ceea ce imaginaţia cea mai hazlie poate inventa ca groaznic caraghioslîc. Camera ar fi trebuit să voteze o anchetă pentru a examina starea creierului lui Ion Brătianu ; căderea sa ministerială este foarte posibil să-i fi zdruncinat facultăţile intelectuale. Ubicini se duce la Bucureşti şi se însărcinează să-ţi aducă această scrisoare. Doresc ca el şi ea să te găsească sănătos. In ce mă priveşte, sînt destul de bine pentru un om de la ţară ocupat cu lucrări de agricultură pe o scară mare şi aştept luna octombrie pentru a mă îndrepta spre Baris2. Voi trece atunci, desigur, prin Bucureşti pentru a-mi vedea prietenii şi a le strînge mîna. Am primit cîteva numere din Păcală ; în afară de cîteva cuvinte prea tari care aparţin bagajului lui Nikipercia, este un ziar care are să meargă. Spune-i fratelui tău3 să-şi stăpînească 513 puţin focul spiritului şi trimite-mi prin poştă numerele noului Nikipercia şi pe acele ale Aripilor furtunoase, pentru a putea să judec progresul spiritului într-o anumită lume a Bucureştiului. Dacă-1 vezi pe Tabaia4, adu-i aminte de planurile de casă şi han pe care s-a însărcinat să le execute pentru mine, şi, dacă aceste lucrări sînt terminate, trimite-mi-le la Mirceşti. Adio şi mii de bune amiciţii doamnei Ghica, cum şi întregii tale familii. ■ V. Alecsandri 221 Mircesti, 26 oct. 1860 Mon cher vieux, J’ai reçu les plans exécutés par Mr Tabaia 1 et je te prie de l’en remercier de ma part, de toutes façons, même pécuniairement, après quoi tu m’indiqueras la somme que tu auras avancer pour que je te l’expédie de suite à Bucarest. Je suis en veine de payer mes dettes ! Voilà le grand mot lâché. Dans peu de jours je quitte la campagne pour rentrer en ville, puis je file plus loin, malgré le mauvais temps qui m’a surpris dans ces parages. Passerai-je par Bucarest ? C’est ce que je me demande tous les jours et tous les jours je me réponds tantôt oui, tantôt non, car nous avons un fier ruban de route de Jassi là-bas. Enfin, nous verons !... J’ai promis à Madame Ghica de travailler pour le théâtre et de mettre en scène plusieurs types qui font l’ornement de «Fiałkowski» 2 et l’ennemi de la Chambre. Je te pris de lui annoncer que c’est fait. Dans ces derniers quinze jours j’ai été pris d’une sorte de fièvre de travail qui a eu pour résultat cinq ouvrages dramatiques, dont voici la liste : 1. Lipitorïle satului — drame en 5 actes. 2. Zgîrcitul râsipitor — drame en 4 actes. 514 3. Satul lui Cremine — farce en 4 actes. 4. Le Rétrograde ■— chansonette comique. 5. Le Démagogue •— yedem [sic]. Afin de tenire ma promesse, j’ai fait entrer dans le personnel de Zgîrcitul deux saltimbanques politiques du nom de Clevetici et de Tribunescu dont le profil est calqué sur celui de Rosetaki3 et de Jean Bratiano. Ils te ferons rire, je l’espère, car mes personnages sont tout aussi grotesques que leurs modeles. Quant à la chansonette du Démagogue, c’est le portrait craché du célébré orateur de la Chambre, qui a évoqué avec autant de succès l’ombre d’Ali-pacha de Janina. J’ai cru devoir lui faire débiter sur la scène un discours pareil à celui qui nous a tant desopillé la rate le jour de la fameuse interpellation. La chansonette est moitié prose, moitié couplets. Je transcris ici ces derniers pour t’amuser un instant, mais je t’engage à ne pas les livrer à la publicité avant que Millo n’ait débité la chansonette sur la scène. Demagogul Eu sînt celebrul Clevetici Cunoscut nu demult pe-aici Liberal ultra, jurnalist Şi constituţionalist ! Linii îmi zic că-s demagog, Alţii, în glumă : De, mă, Gog !... Dar eu n-asud, eu sufer tot, Căci sînt un mare patriot. Sînt novator, am idei mari, Idei revoluţionare, Vreau să croiesc, să schimb, să dreg... Dar ce cîştig ? Cu ce m-aleg ? Unii îmi zic : vrednic roman, Alţii pretind că-s şarlatan, Dar eu n-asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot ! Munţii cei nalţi cu ai lor stînci Vreau să-i răstorn prin văi adînci, Să nivelez tot pe pămînt... Dar cine-mi crede de cuvînt ? 515 Unii îmi zic că sînt tribun, Alţii pretind că sînt nebun, Dar eu n-asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot ! Vreau pe români să-i fac pe loc Romani antici, viteji de foc, Ca să ţinem răsbel cu ruşi, englezi, chinezi, turci, nemţi şi pruşi. (Aude afară un sunet de tobă şi se sparie.) Unii îmi zic că-s harţagos, Alţii pretind că-s cam... fricos, Dar eu n-asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot. N.B. (Ici vint le fameux discours, après quoi il ajoute en s'adressant au public :) Fraţi cauzaşi ! m-aţi auzit Sînt elocvent apelpisit. Vorbesc, vorbesc, vorbesc, vorbesc, Pîn-ce pe toţi îi obosesc. Unii îmi zic ritos : hazliu, Alţii îmi zic : palavragiu, Dar eu n’asud, eu sufer tot Căci sînt un mare patriot ! Cette bluette, si je ne me trompe, est destinée à produire une profonde sensation sur le public du théâtre de Bucarest. Les uns riront de bon coeur, d’autre riront jaune et sifleront, peut-être, mais quoi-qu’il arrive, il faut que la chansonette leur soit servie par Millo. J’enverrai bientôt^ à_ celui-ci mes cinque pièces. Tu parcoureras le Zgîrcitul, ainsi que le Démagogue, et, si Millo hésitait à monter ces ouvrages, tu tâcheras de le pousser pour le faire aller de l’avant. Ceci dit, je t’embrasse et te prie de présenter mes amitiés fraternelles à Madame Ghica, ainsi que mes compliments bien respectueux à Sir Charles 4. Adieu et tout à toi, V. Alecsandri Voici un petit mot pour Mr Tabaia. 516 Mirceşti, 26 oct. 1860 Iubite prietene, Am primit planurile executate de dl. Tabaia 1 şi te rog să-i mulţumeşti din partea mea, în orice fel, chiar şi băneşte, după care îmi vei indica suma pe oare a-i avansat-o pentru ca şă ţi-o trimit numaidecît la Bucureşti. Sînt în măsură să-mi plătesc datoriile ! lată azvîrlită marea vorbă ! Peste puţine zile plec de la ţară pentru a mă reîntoarce în oraş, apoi o şterg mai departe, cu toată vremea rea care m-a prins pe aceste meleaguri. Voi trece oare prin Bucureşti ? Este ceea ce mă întreb în fiecare zi şi în fiecare zi îmi răspund o dată da, o dată nu, pentru că avem un drum grozav de la Iaşi pînă acolo. In sfîrşit, vom vedea !... Am făgăduit doamnei Ghica să lucrez pentru teatru şi să pun în scenă mai multe tipuri care fac podoaba lui „Fiałkowski“2 şi inamicul Camerei. Te rog să o vesteşti că s-a făcut. In aceste ultime cincisprezece zile am fost prins de un fel de febră a lucrului care a avut ca rezultat cinci lucrări dramatice a căror listă iat-o : 1. Lipitorile satului — dramă în 5 acte. 2. Zgîrcitul răsipitor — dramă în 4 acte. 3. Satul lui Cremine — farsă în 4 acte. 4. Retrogradul — cîntecel comic. 5. Demagogul — idem. Pentru a-mi ţine făgăduiala, am făcut să intre în personalul din Zgîrcitul doi saltimbanci politici cu numele de Cle-i'etici şi Tribunescu al căror tip este copiat după acela al lui Rosetaki3 şi al lui Ion Brătianu. Au să te facă să rîzi, nădăjduiesc, căci personajele mele sînt tot atît de caraghioase cît şi modelele lor. Cît despre cîntecelul Demagogul, este portretul întocmai al celebrului orator al Camerei, care a evocat cu atîta succes umbra lui Aii paşa din Ianina. Am crezut că trebuie să-l fac să spună pe scenă un discurs asemănător cu acela care ne-a stîrnit atîta rîsul în ziua renumitei interpelări. Cîntecelul este jumătate proză, jumătate cuplete. Transcriu aici pe acestea din urmă pentru a te distra o clipă, dar te îndemn să nu le dai publicităţii înainte ca Millo să fi spus cîntecelul pe scenă. [.....................................................................] * * Urmează textul cîntecelului. Cf. aici p. 515—516. 517 Acest cîntec, dacă nu mă înşel, este făcut să producă o mare senzaţie asupra publicului teatrului din Bucureşti. Unii vor rîde cu dragă inimă, alţii vor rîde galben şi vor fluiera, poate, dar, orice s-ar întîmpla, acest cîntecel trebuie să le fie servit de Millo. îi voi trimite în curînd acestuia cele cinci piese ale mele. Vei parcurge Zgîrcitul, cum şi Demagogul, şi, dacă Millo are îndoieli pentru a monta aceste lucrări, vei încerca să-l împingi pentru a-1 face să meargă înainte. Şi cu aceasta, te îmbrăţişez şi te rog să prezinţi amiciţiile mele frăţeşti doamnei Ghica cum şi salutările mele respectuoase lui Sir Scarlat4. Adio, al tău, V. Alecsandri Iată cîteva cuvinte pentru dl. Tabaia. 222 Jassi, 17 nov. 1860 Mon cher vieux, Je viens te faire mes adieux et te demander encore un petit service, c’est de charger ton frère de faire rendre gorge au prince Babebibobu lequel se refuse d’acquitter les dettes de sa propre mère. Ci-joint tu trouveras une obligation de la princesse Zoé Bibesco2, qui date de l’année 1846. C’est une bonne aubaine pour ton frère, comme avocat et comme journaliste. Je lui livre le petit éléphant de Schonbrunn, afin qu’il le mette en maître dans le cas ou celui-ci se refuserait plus longtemps à payer. Dans le cas contraire, tu m’en verseras l’argent à- Paris, rue de Rivoli No. 174. J’ai envoyé aujourd’hui à Millo mes travaux dramatiques pour la saison de cette année. Presse-le de monter le Zgîrcitul 518 ?âsipitor3 et de confier les rôles des deux journalistes ultra à des artistes intelligents. Adieu et mille amitiés à ta chère famille. V. Alecsandri Iaşi, 17 nov. 1860 Iubite prietene, Vin să-mi iau rămas bun de Ia tine şi să-ţi mai cer un mic serviciu, acela de a însărcina pe fratele tău să-l facă pe prinţul Babebibobu1 să plătească, acesta nevrînd să achite datoriile propriei sale mame. Aici alăturat vei găsi o obligaţie a prinţesei Zoe Bibescu2, care datează din anul 1846. Este o bună, pleaşcă pentru fratele tău, ca avocat şi ca jurnalist. îi dau pe mînă pe micul elefant de la Schonbrunn, astfel încît să îi vină de hac în cazul în care acesta ar refuza încă să plătească. în cazul contrar, îmi vei trimite banii la Paris, rue de Rivoli No. 174. Am trimis astăzi lui Millo lucrările mele dramatice pentru stagiunea acestui an. Grăbeşte-1 să monteze Zgîrcitul răsipitor3 şi să încredinţeze rolurile celor doi ziarişti ultna, unor artişti inteligenţi. Adio şi multe amiciţii iubitei tale familii, V. Alecsandri NOTE I CORESPONDENŢA LUI V. ALECSANDRI Vechiul deziderat al publicării integrale a corespondenţei lui V. Alecsandri începe să ia fiinţă cu volumul de faţă. Valoarea netăgăduită a scriitorului şi farmecul epistolierului au făcut ca numeroase scrisori să fie publicate în volume sau în periodice, începînd chiar din timpul vieţii poetului şi pînă în ziua de astăzi. Această formă de omagiu, dacă a avut darul să informeze asupra creaţiei sale literare, a activităţii politice' sau vieţii intime, i-a dăunat în acelaşi timp prin lipsa de unitate, prin redarea unei imagini descompuse a vieţii, pe care numai publicarea integrală a corespondenţei sale le putea îndrepta. Intr-o literatură ca aceea română, destul de săracă în mărturisiri autobiografice pentru secolul XIX, scrisorile — autentice documente personale şi sursă de preţioasă informaţie — împlinesc multe goluri, atunci cînd sînt publicate cronologic. Căci, citite sub această formă, care asigură menţinerea continuităţii şi evoluţiei atît a faptelor, cît şi a ideilor, sentimentelor cuprinse în ele, valoarea lor o egalează pe aceea a unor însemnări zilnice, a unor memorii sau a unui jurnal intim, care dezvăluie cititorului personalitatea autorului lor, atmosfera în oare a trăit şi a scris, ajutînd la înţelegerea creaţiei sale, a raporturilor cu lumea contemporană lui. în cazul lui V. Alecsandri — despre a cărui corespondenţă s-a scris îndeajuns de mult — este izbitor faptul că tocmai publicarea incompletă a scrisorilor sale i-a atras greşite aprecieri din partea criticilor şi istoricilor literari. Prima publicaţie mai întinsă, volumul Scrisori, editat de II. Chendi şi Eug. Car- 523 calechi, în anul 1904, care cuprinde numai scrisori în limba română, adresate soţiei şi cîtorva personalităţi ale vieţii culturale din epoca sa, oferind numai o jparte din marea sa corespondenţă, ,^i nu pe cea mai grăitoare, a determinat observaţii nedrepte, oa aceea a lui N. Iorga : „Cine s-ar aştepta să găsească părerile poetului asupra chemării sale literare, ideile sale asupra marilor întrebări ale vieţii, portrete bine schiţate ale contemporanilor, descrieri meşteşugite despre cărţile văzute de dînsul s-ar înşela“1, dar în Românul2, la rubrica Nete critice, Ca ton îşi intitulează prezentarea volumului de scrisori de la V. Alecsandri Oameni mici şi oameni mari, aouzînd' pe editor că prin publicarea acestor scrisori micşorează valoarea poetului, în presă s-au publicat atunci numeroase prezentări 'ale acestei apariţii, făcute cu destulă rezervă. Izolat de restul masivei corespondenţe, lotul publicat pare lipsit de semnificaţie, deci cu atît mai mult micile grupuri publicate aiurea nu puteau ajuta la crearea unei sinteze. , Pentru revizuirea tuturor celor ce se cunosc, cît şi, mai ales, pentru cele ce nu se cunosc despre V. Alecsandri, merită ca, lăsînd deoparte scrisorile care se încadrează vădit în literatura epistolară, corespondenţa sa personală să fie publicată integral. Cadrul corespondenţei personale a fost însă mult lărgit, so-cotindu-se că tot atît de personală este şi o scrisoare oficială, în măsura în care ea este redactată direct de semnatarul ei, aflat atunci. într-o funcţie oficială. Cazul este clar pentru V. Alecsandri care a intrat în anul 1858 în funcţia de secretar de stat sub Căimăcămia de Trei, funcţie pe care a continuat să o ocupe în Moldova după Unire, pînă în octombrie 1859, iar în Ţara Românească pîriă în iunie 1860, timp în care toate hîrtiile oficiale sînt gîndite şi redactate de poet. Aceeaşi observaţie este valabilă şi pentru puţinele scrisori oficiale scrise în perioada din martie 1861—septembrie 1862, eînd a girat postul de agent al Principatelor la Paris. S-a socotit cu atît mai mult ca aceste scrisori oficiale, puţine la număr, trebuie să rămînă incluse în corespondenţa personală a poetului, cu cît adevărata corespondenţă de interes politic pentru această perioadă o formează scrisorile personale, adresate de poet celor trei principali cores- 1 Of. Semănătorul, III, nr. 31, august 1904, p. 482—484. 2 Cf. Românul, 12 decembrie 1904, p. 219. 524 pondenţi ai săi interesaţi în problemele politico-diplomatice aie . timpului : domnitorul Cuza, Iancu Alecsandri şi Ion Ghica. Scrisorile adresate fratelui său, în anii 1858—1859, au aspectul unor buletine informative, care urmau să fie transmise presei franceze spre publicare, completate, pentru Iancu, cu consideraţii de ordin personal. Modul cum a decurs alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei şi entuziasmul dezlănţuit la Iaşi, cu această ocazie, fac din scrisoarea adresată lui Iancu la 20 , ianuarie documentul istoric cel mai autentic, dar şi o pagină epistolară antologică. Din misiunile în care este trimis de domnitorul Cuza, îndată după Unire, poetul adresează acestuia scri-sori-rapoarte în care foloseşte tonul deferent al sfetnicului, dar, cind într-o asemenea scrisoare doreşte să-i dea un sfat sau o informaţie confidenţială, poetul nu se sfieşte. să părăsească şi tonul oficial, şi limba franceză, şi caracterele latine, pentru a i se adresa în limba română,' cu caractere chirilice, pe tonul familiar al prieteniei de totdeauna, îngăduindu-şi unele intimităţi foarte puţin diplomatice ! Lui Ion Ghica, prim-ministru al guvernului din care făcea şi el parte, îi scrie scrisori sau telegrame de strictă necesitate politică în care, ici, colo, presară păreri şi gînduri personale. Or, o atît de strînsă legătură per-sonal-oficial nu poate fi ignorată şi, mai cu seamă, nu poate fi destrămata de dragul unui criteriu strict formal ! între anii 1848—1860 se înscrie clocotitoarea perioadă a participării poetului la viaţa politică, ceea ce creează trăsătura specifică a personalităţii sale din acea epocă. Activitatea sa politică, începută sub imperiul entuziasmului romantic revoluţionar, se transformă, în zbuciumaţii ani premergători Unirii, în lupta omului matur, răspunzător de soarta ţării sale. Nici o biografie nu poate ignora această perioadă a vieţii sale, care şg, ilustrează tocmai prin îmbinarea conţinutului corespondenţei personale, cu acela al corespondenţei oficiale. O cifră exactă a scrisorilor poetului nu poate fi stabilită pentru că, dacă în anul 1957 se cunoşteau c. 2 157 de scrisori, astăzi numărul lor se ridică la c. 2 500, cu tot ce a intrat în bibliotecile publice, cu ce s-a găsit în arhive din străinătate şi cu cele ce au fost descoperite prin publicaţii, iar procesul de îmbogăţire continuă. Colecţii de scrisori. Cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei R.S.R. deţine cel mai bogat fond de scrisori de la 525 V. Alecsandri, el se cifrează la c. 1875 de piese. Prezenţa lor aici se datoreşte, în primul rînd, donaţiilor făcute acestei instituţii de către destinatarii respectivelor scrisori, gest făcut de cei mai mulţi chiar în anul morţii poetului, 1890. Aceştia sînt : I. Ghioa, D. A. Sturdza, T. Maiorescu, Al. Papadopol-Calimah, T. Negruzzi, Alex. Hurmuzaki, N. Pisoski, G. Bengescu, iar Pau~ lina Alecsandri, la rîndul său, a dăruit Academiei, odată cu unele manuscrise ale poetului, şi scrisorile primite de ea de la acesta. După vechiul mod de organizare -a colecţiilor, scrisorile iau fost legate în volume de manuscrise, după destinatarii lor, astfel ms. rom. 803—807 conţin scrisorile către I. Ghioa (în ms. rom. 803 păstrîndu-se şi cele trei scrisori către Bălcescu şi una către Gr. Alexandrescu, aflate în posesia lui I. Ghica), ms. rom. 808, către I. Negruzzi, ms. rom. 824, către Al. Papadopol-Calimah, ms. rom. 3349, către fraţii Hurmuzaki, ms. rom. 3370 către G. Bengescu. Scrisorile poetului care nu formau manuscrise integrale au fost trecute în marele fond de corespondenţă, în fişierele căruia se poate găsi evidenţa lor, cum şi a scrisorilor primite de poet. Alte scrisori au rămas alături de manuscrise literare, ca de exemplu scrisorile către Alex. Odobescu, din ms. rom. 311, legate îmipreună cu manuscrisele lui Âlecu Russo, pentru a căror publicare pleda poetul în scrisori. Fondul de la Cabinetul de manuscrise a continuat să se îmbogăţească prin numeroase achiziţii de la particulari sau cu microfilme şi facsimile ide pe scrisorile aflate în arhive străine, ca de exemplu: microfilmul corespondenţei cu Edouard Gre-nier, de la Biblioteca din Besancon, şi facsimilele scrisorilor către Mistral, de la Muzeul „Mistral“ din Maillane. Originale ale scrisorilor lui V. Alecsandri se mai găsesc ia* Bucureşti în colecţiile Ministerului Afacerilor Externe, Arhivelor Statului, Bibliotecii Centrale de Stat, Muzeul literaturii române, Muzeul de Istorie şi Arheologie al oraşului Bucureşti şi Muzeul Teatrului Naţional. în ţară, principalele colecţii de scrisori de la V. Alecsandri se găsesc la Cluj-Napoca în Biblioteca Centrală Universitară, la Galaţi în Biblioteca „V. A. Urechia“, la Iaşi în Arhivele Statului şi Muzeul literaturii, în Muzeul Municipiului Ploieşti, în Biblioteca Municipiului Drobeta-Turnu Severin, în Muzeul Municipiului Bacău şi la Sibiu in Arhivele Statului, precum şi în alte muzee şi biblioteci, cîteva piese răzleţe. 526 în străinătate, în afară de. cele mai sus amintite, se mai găsesc, la Avignon, douăzeci şi şase de scrisori ale poetului român, adresate unora dintre scriitorii felibri, din Provenţa, descoperite de profesorul Gerhart Hess, din Republica Federală Germania, care pregăteşte o teză de doctorat despre Alecsandri şi felibri ; domnia-sa a acceptat să publice anticipat aceste scrisori la noi în ţară, unde au apărut în mai multe numere din revista Man^scriptum, 1977—1979. Bibliografia corespondenţei. S-a menţionat deja volumul V. Alecsandri, Scrisori, I. Publicaţie îngrijită de II. Chendi şi E. Carcalachi, Buc., 1904, XXXIX + 317 p. în ordine cronologică urmează : Lettres inédites du poète roumain Basile Alecsandri à Edouard Grenier 1855—1885, publiées avec une introduction et des notes par Georges Gazier, Paris, 1911, 82 p. ; V. Alecsandri, Scrisori inedite. Corespondenţa sa cu Edouard Grenier, 1855— 3885, traduse şi publicate cu o introducere de Alecsandrescu-Dorna, Buc., f.a. 89 p. ; Marie G, Bogdan, Autrefois et aujourd'hui 1920—1923, Buc., 1929, 228 p. ; V. Alecsandri, Corespondenţă, „Documente literare inedite“. Ediţie îngrijită şi note de Marta Ani-neanu. Cu o prefaţă de G. C. Nicolescu, Buc., E.P.L., 1960, XXXIV + 272 p. ; V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, „Studii şi* documente“.. Ediţie îngrijită, note şi indici de Marta Anineanu, Buc., E.P.L., 1964, VII -f 274 p. ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, „Clasicii literaturii moldoveneşti“. Ediţie îngrijită, prefaţă, note şi indici de H. Corbu, Chişinău. Cartea Moldovenească, 1968, 448 p. Se publică aici 335 de scrisori, reproduse după ediţiile pre.cedente şi Convorbiri literare ; la textele originale în limba franceză fiind date numai traducerile. Ultima ediţie de corespondenţă apărută : Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, „B.P.T.“. Text ales şi stabilit, traducere, prefaţă, tabel cronologic, note, indici de Marta Anineanu, Buc., Editura Minerva, 1972, XXXIII + 462 p. în . cîteva lucrări de interes istoric şi literar s-au publicat, de asemenea, grupuri de scrisori ale poetului. Astfel, scrisori către domnitorul Cuza sînt publicate de A. D. Xenopol în Domnia lui Cuza-Vodă, II (VIII al Istoriei românilor), Iaşi, Dacia, 1903 şi în R. Bossy, Agenţia diplomatică ‘a României la Paris şi legăturile politice franco-române sub Cuza Vodă, Buc., 1931, 402 p.; scrisori către acelaşi şi către Ianou Alecsandri în Marta Anineanu, Activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri, în 527 Studii şi materiale de istorie modernă, II, duc., p. 257—272 î scrisori către cei doi şi către D. A. Sturdza, în volumul Documente privind Unirea Principatelor, III. Corespondenţă politică (1855—1859). Culegerea documentelor, studiu introductiv, rezumatele, notele şi indicele de Cornelia Bodea, Bu£., Editura Academiei, 1963, 700 p. ; AL Săndulescu ilustrează şi cu cîteva scrisori ale lui V. Alecsandri volumul său Literatura epistolară, „Universitas“, Buc., Editura Minerva, 1972, p. 95—103. în periodice au început să se publice unele scrisori ale poetului fără oa el să le fi destinat acestora. Astfel Monitorul oficial, în 1862, publică scrisoarea prin care poetul dăruieşte manuscrisul Poeziilor populare doamnei Elena Cuza, în beneficiul Azilului. Au mai apărut, în alte periodice, între anii 1862—1869, scrisorile ‘ adresate de poet redactorilor acestora, fie pentru a-i încuraja în iniţiativa de a fi creat o revistă literară, fie pentru a-şi oferi colaborarea ; amintim scrisorile către : Alex. Odobescu, din 1862, I. Negruzzi, din 1867, B. P. Hasdeu, din 1867, Alex. Kurmuzaki, din 1867—1868, I. Vulcan, din 1869. în urma triumfului de la Montpeilier, în 1878, toată presa românească a publicat, timp de cîteva luni, scrisorile de felicitare primite de poet şi răspunsurile acestuia. După moartea lui V. Alecsandri, I. Negruzzi a început să publice în Convorbiri literare, în anul 1895, scrisorile primite de la acesta între anii 1867—1889. în anii 1896—1898, N. Petraşcu publică în Literatură şi artă română mai multe grupuri ; I. Vulcan publică în Familia, în anii 1869—1900, scrisorile primite de Ia poet. Scrisorile către D. Ollănescu-Ascanio şi V. A. Ure-chia s-au publicat în Viaţa literară şi artistică, III, 1908, cele către George Sion, în Viaţa românească, XX, 1928, cele către Gr. Ventura, în Jurnalul literar, Iaşi, II, 1939, iar dintre cele mai recente publicaţii semnalăm corespondenţa cu Mistral, publicată în Steaua, XVI, 1965, şi cea către cîţiva poeţi felibri, publicată în Manuscriptum, între anii 1977—1979. O enumerare a tuturor-periodicelor în care s-au publicat scrisori de ale lui V. Alecsandri este de prisos, titlurile acestora găsindu-se în nota bibliografică a fiecărei scrisori. Cu excepţia ediţiei lui G. Gazier şi a ediţiilor moderne, editarea corespondenţei lui V. Alecsandri nu s-a făcut după metode ştiinţifice. Lasînd la o parte fluctuaţiile ortografice ale epocii şi intervenţia zeţarilor şi redactorilor, trecînd peste lecţiunile 528 greşite, fie ele în limba franceză sau în limba română, ramîne grav faptul că s-a intervenit în text, omiţîndu-se pasaje pentru a prezenta pe poet numai în lumină favorabilă sau pentru a menaja susceptibilităţile contemporanilor. Este cazul chiar ^al fiicei sale, Mărie Bogdan. Din numeroasele scrisori primite de la tatăl său şi editate în Autrefois et aujourd’hui 1920—1923,. s-au păstrat numai cîteva originale la B.C.S. şi M.I.A.O.B., care,, comparate cu textele publicate, nu lasă nici o îndoială asupra intervenţiilor practicate de editoare, care omite chiar pasaje întregi. în majoritatea periodicelor scrisorile au fost publicate numai în traducere, de ecele mai dese ori prea puţin fidele şi într-o redactare mediocră. Repertorii. Unica încercare de acest fel o constituie Catalogul corespondenţei lui V. Alecsandri, întocmit de Marta Ani-neanu, Buc., Editura Academiei R.P.R., 1957, XII 4- 618 p.. în prima parte a lucrării s-au rezumat 1801 scrisori, aflate atunci în colecţiile Academiei, iar în partea a doua 356 de scrisori, aflate în alte colecţii şi publicaţii. V. Alecsandri recunoştea corespondenţei o valoare specială,, chiar dacă mai mult pentru informaţiile biografice pe care le conţine, ceea ce-1 determinase să intervină, în anul 1876, pentru publicarea corespondenţei lui N. Bălcescu. în propria sa arhivă,, colecţiona sub titlul de „Autografe“ scrisori şi mici piese literare primite, din păcate majoritatea lor pierdute, după afirmaţia Măriei Bogdan, în urma primului război mondial. A-şi face corespondenţa nu însemna pentru V. Alecsandri a se achita de o obligaţie mondenă, caracteristică epocii, ci însemna o dublă necesitate. Sociabil din fire, a scrie şi a primi scrisori era mijlocul de a avea un schimb de idei, de „a grăi împreună“, aşa cum scria el lui Alex. Hurmuzaki, cu contemporanii săi, iar stabilirea sa la Mirceşti — care nu însemna o izolare de lume, ci crearea în jurul său a unei lumi care convenea vieţii sale sufleteşti, nevoii sale de creaţie — îl obliga să întreţină o cît mai largă corespondenţă pentru a nu rămîne în afara prefacerilor culturale şi politice ale ţării. Interesul arătat corespondenţei merge pînă la a-şi procura hîrtie specială de scrisori din Franţa şi a o împodobi cu monograma cunoscută sau cu blazonul familiei Alecsandri, inventat după indicaţiile baronului de Tourtoulon.. Pînă a ajunge la gra- fia cunoscută, scrisul poetului era de format mai mare şi semna mai adesea : B. Alexandri, I. Negruzzi1 afirma că' poetul scria pe linii trase dinainte, afirmaţia nu sé verifică, dar cum de obicei scria pe hîrtie „vergé“, desigur nu era greu să deprindă o scriere rectilinie. De asemenea, nu se verifică folosirea ciornelor decît în cazul scrisorilor oficiale, în care, evident, fondul trebuie bine cumpănit, iar forma respectă unele convenţii. Şi totuşi, în cîteva cazuri este ciudat pentru ce foloseşte un cuvînt în locul altuia cu un aspect grafic cumva asemănător, de exemplu scrie : à partir în loc de à paraître, sau dissoudre în loc de résoudre ; s-ar explica aceasta prin copierea distrată a unei ciorne* ? Grafia chirilică o foloseşte foarte rar în scrisori, şi adesea mai curînd ca pe un fel de „cifru“, în corespondenţa de interes politic, pentru a înşela vigilenţa cenzurilor europene. Dacă stilul scrisorilor lui V. Alecsandri este plin de farmec, iar uneori de-a dreptul poetic, aceasta nu ne îndreptăţeşte să credem că le-a scris stăpînit în subconştient de ideea unei eventuale publicări a lor în viitor. Dealtfel îngrijorarea pe care o manifestă cînd află că Revista nouă áre de gînd să publice corespondenţa sa cu Ion Ghica este îndeajuns de grăitoare. Poetul s-a folosit de forma ep'stolară în scrisorile sale literare, în .memorialistică şi descrierile de călătorie, cum şi în ingenioasele sale prefeţe de la volumul de Teatru, 1875, şi Despot-Vodă, 1880. Tot scrisori-prefaţă sînt şi scrisoarea adresată lui George Sí on, ca prefaţă la traducerea. Phedrei lui Racine, făcută de acesta în 1874, şi aceea adresată lui Petre Ispirescu, ca prefaţă la Le- . yp.ndele sau basmele românilor, din 1882. Cum aceste două scrisori nu au fost incluse în proza poetului şi cum ele există efectiv sub formă de scrisori' originale, au fost incluse în volumele de corespondenţă. Scrisoarea de dedicaţie către M. $i#f*ălni-ceanu s-a tipărit in fruntea ediţiei piesei Boieri şl ciocoi, din 1874. Scrise intenţionat pentru a fi publicate sînt cele două scrisori adresate lui Alex. Hurmuzaki, în 1849, cu ocazia morţii lui Grigore Romalo, şi scrisoarea către acelaşi din 30 iunie/12 iulie 1850, care poartă şi titlul de Poezii populare, toate publicate în Bucovina. De asemenea, V. Alecsandri a dat publicităţii, prin * Iacob Negruzzi, Autografe române, în Analele Academiei Române, mem. secţ. lit., S III, t. I, p. 5. 530 la Voix de la Roumanie, scrisoarea către Ulysse de Marsillacy în care pentru prima şi ultima dată protestează împotriva criticelor ce i se aduceau, pe viitor preferind să răspundă cu tăcerea sa. Mai este, în sfîrşit, scrisoarea în versuri către gl. I. Em. Flo-rescu, dată intenţionat publicităţii pentru a condamna nedreptăţile politice, făcute acestuia. Două scrisori ni se pare că şi-ar fi găsit mai curînd locul în proza poetului : scrisoarea către M. Kogălniceanu, din 15 decembrie 1855, prin care îi descrie călătoria sa pe cîmpul de luptă de la Sevastopol, şi scrisoarea adresată lui I. Negruzzi, din 1867* septembrie, căruia chiar poetul i-a fixat şi un titlu : Galerie dramatică de tipuri contemporane, prin care explică rolul „cîntice-lelor comice“. Scrisori de acest fel justifică observaţia lui Perpesşicius că V. Alecsandri se dovedeşte în corespondenţă un mare prozator.. Folosind în scrisori mai mult limba franceză, el nu adoptă total stilul clasic epistolar al acesteia, ci izbuteşte să-şi creeze un stil mai personal, mai original, în care introduce expresii traduse direct din limba română, inventă cuvinte ca sarmalerons, după modelul francez al lui saucisseronsf foloseşte numeroase jocuri de cuvinte de dragul hazului lor, dar şi pmtru a biciui. Desigur limba franceză scrisă de V. Alecsandri nu era perfectă, o dovedesc numeroasele greşeli ortografice. Marie Bogdan, crescută în pensioane pariziene, deci cunoscînd perfect limba franceză, la editarea scrisorilor tatălui său, intervine adesea în forma de exprimare a acestuia pentru a fi mai în spiritul limbii franceze. Totuşi, editorul său francez, G. Gazier socoteşte că : „...este de ajuns să le parcurgi pentru a constata cu cită stăpînire mînuia acest străin limba noastră. Stilul său curge, cu o limpezime nemaipomenită, pentru a-şi exprima gîndul, ştie să găsească totdeauna cuvîntul potrivit şi imaginea cea mai expresivă, cîteo-dată cea mai pitorească. Unele pasaje ne fac să ne gîndim la Lamartine...u iar academicianul E. Faguet, cu ocazia apariţiei volumului de Lettres inédites..., a relevat meritele poetului român. Limba română folosită în scrisori este o limbă literară, corectă, aşa cum o cerea poetul în toate discuţiile academice, bogată în imagini, expresivă, dar, pe lîngă aceasta, mai foloseşte şi o limbă .neaoş moldovenească, atunci cînd scrie soţiei sale Paulina, limbă auzită şi din gura unora dintre personajele sale din teatru. Această posibilitate de a cunoaşte cum vorbea Alec- 531 sandri ni s-a părut că merită să fie reţinută, intervenind cit mai puţin la editarea acestor scrisori. Dealtfel, Alecsandri poseda arta de a se «adapta corespondentului său şi adesea întîlneşti aceleaşi fapte redate în două moduri diferite, In funcţie de cel căruia i se adresa. Este ciudat cum reţinea anumite forme de exprimare pentru a le folosi, aproape identic, peste £.ni de zile. Persoanele amintite în scrisorile sale capătă viaţă numai din cîteva cuvinte cu care le caracterizează, atunci cînd nu le face chiar un portret, ca în cazul lui Mistral, pe care îl descrie astfel lui Iancu : „Mistral este o personalitate de seamă în Provenía şi ar ii oriunde, datorită geniului său poetic. Are o ţinută frumoasă, frunte înaltă, încununată de plete cărunte, surîs atrăgător şi înfăţişare sincera şi nobilă. “ Nevoia copleşitoare de a trăi în mijlocul naturii, pe care o • împărtăşeşte unora dintre corespondenţii săi, îi dă prilejul să scrie adevărate pagini de literatură, ca elogiul adus Mirceştilor, despre care scria lui G. Bengescu : „căsuţa mea însorită^ pomii grădinii mele încărcaţi de fructe, foştii mei clăcaşi, căţeii mei, caii mei, pînă şi curtea pasărilor, pînă la firicelele de iarbă din pajişte..., toţi mi^au urat bunrvenit cu o expresie de mulţumire care m-a atins adine“. Tot proză literară este şi scrisoarea plină de humor şi dinamism adresată lui T. Maiorescu, în vederea obţinerii de cărţi bisericeşti pentru biserica arsă a Mirceştilor şi refăcută prin osîrdia dascălului Constantin şi dărnicia poetului ! Nici versurile, chiar şi cele în stil popular, nu lipsesc din scrisorile sale, unele ca urări de sărbători, altele ca simple glume. Tonul vesel şi nepăsător, din scrisorile din tinereţe, evoluează, odată cu maturitatea, spre seriozitatea cuvenită, dar humorul nu l-a părăsit niciodată. Calitatea literară a scrisorilor sale este demonstrată şi de uşurinţa cu care o scrisoare poate deveni sursa unor pagini de proză literară, cum este cazul schiţei Borsec care îşi are izvorul in scrisoarea către Ion Ghica, din iulie 4$44, de la Borsec, sau Istoria misiilor mele politice, construită pe baza scrisorilor-me-moriu, trimise domnitorului Cuza, din misiunile politice cu care a fost însărcinat. Din scrisorile poetului lipseşte însă nota de intimitate sufletească, pe care pare să o fi atins numai în corespondenţa sa 532 cu N. Bălcescu, Zulnia Sturdza şi Costache Negri. In general, poetul păstrează o mare discreţie asupra sentimentelor sale. Este drept că nici una dintre legăturile sale epistolare nu s-a păstrat într-o suită completă. în primul rînd, în corespondenţa poetului există o mare lacună pentru perioada tinereţii : mtre anii 1834—1841 nu se cunosc decît scrisorile primite de poet de la părinţii săi şi o scrisoare de la M. Kogălniceanu, care pot da o idee despre tonul scrisorilor din perioada de studii de la Paris. Publicarea în ultimii ani a scrisorilor1 primite de pcet împlineşte într-un fel golurile dialogului dintre el şi contemporani. Singura corespondenţă mai numeroasă care s-a păstrat este aceea către Ion Ghica, 525 de scrisori dintre anii 1842—1890, cu unele hiatusuri explicabile prin dezacordul lor politic, din unele perioade. Din păcate, din răspunsurile Iui Ion Ghica nu s-au păstrat. decît opt scrisori. Această corespondenţă, prin întinderea sa, în timp, între anii exuberanţei şi anii înţelepciunii bă-trîneţii, este un nepreţuit fragment de jurnal al unei vieţi, ilus-trînd totdeodată pe autorul său, cît şi epoca în care a trăit. Mult mai puţin numeroasă, dar mai intensă ca sentimente şi chiar ca preocupări politice, pentru o perioadă ceva mai scurtă, este corespondenţa cu Costache Negri, de la oare păsţrîndn-^e şi un număr mai mare de scrisori către poet, se reconstituie mai cuprinzător raportul dintre cei doi. Scrisorile către fratele său Iancu şi cele primite de la-acesta, din păcate păstrate într-un număr redus, pe lingă importanţa lor istorică sînt şi cele mai însemnate docurgente literare care te introduc în laboratorul de lucru al poetului, dezvăluie metodele, sursele de'inspiraţie şi mai cu seamă îndoielile asupra creaţiei sale, care îl făceau să apeleze adesea la finul simţ critic al fratelui său. Graţia şi tactul cu care s-a achitat de rolul său de părinte şi bunic sînt ilustrate de corespondenţa cu fiica sa Mărie şi soţul dintîi al acesteia, Dimitrie Catargi. 1 Scrisori către Vasile Alecsandri, „Documente literare“. Ediţie îngrijită, prefaţă, note, traduceri de Marta Anineanu, Buc., Editura Minerva, 1978. 533 Unora dintre aceste legături epistolare li s-au consacrat binevenite studii monografice1 şi numărul lor ar putea să crească. Dacă totalitatea scrisorilor poate înlocui nişte însemnări zilnice, gruparea unor scrisori pe o temă literară iduce la adevărate „caiete de creaţie44. Este, spre exemplu,* cazul Pastelurilor, comentate în corespondenţa cu I. Negruzzi, dar mai cu seamă s-ar putea vorbi despre „caietele“ Fîntînii Blanduziei sau ale lui Ovidiu. Adresate mai cu seamă Iul Iancu Alecsandri, dar şi lui T. Maiorescu, D. Ollănescu-Ascanio, Ion Ghica, scrisorile vădesc strădania poetului spre atingerea unei măiestrii artistice necunoscute încă în dramaturgia românească. Scene întregi sînt modificate pentru a satisface cerinţe scenice, dar şi pentru perfecţiunea literară, operînd modificări chiar şi cînd piesele se găseau sub ti£>ar la Socec. Scrisorile poetului stau mărturie oît de conştient a fost de rolul său social. Ca într-un vast program se desprind din ele liniile urmate de poet în viaţa şi opera sa pentru realizarea idea-turilor politice de libertate şi unire, pentru crearea unei literaturi de înalt nivel artistic. 1 Cf. E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 388—390 ; E. Boldan, Prietenia ’si colaborarea literară dintre Costache Negri şi V. Alecsandri, în Limbă şi literatură, VI, 1962, p. 347—368.. CĂTRE VICTOR CUÉNIM 1 25 iunie 1834 B.A.R., S 8/LIII i original. Bibliografie : Marta Anineanu, Catalogul corespondenţei lui Vasile Alecsandri, Buc., Editura Academiei R.P.R., 1957, p. 585, facsimil ; V. Alecsandri, Scrisori, însemnări„Studii şi documente“. Ediţie îngrijită, note, traduceri şi iiîdici de.Marta Anineanu, Buc., E.P.L., 1964, p. 28 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, text ales şi stabilit, traduceri, prefaţă, tabél cronologic, note şi indici de Marta Anineanu, Buc., Editura Minerva, 1972, p. 1—2. 1 Victor Cuéiiim, ofiţer francez din armata lui Napoleon, rămas în Moldova după retragerea trupelor franceze din Rusia. Tn martie 1826, a deschis la Iaşi un pensionat francez pentru băieţi, care a funcţionat aproape treizedi de ani. Aici au învăţat mai toţi tinerii din generaţia lui V. Alecsandri. Acesta a schiţat cîteva aspecte din viaţa de pension în scrisoarea către Ion Ghica, Vasile Porojan. (Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Proză. Text ales şi stabilit, note şi variante de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Buc., Editura Minerva, 1974, p. 469—477.) Pentru modul de funcţionare a pensionului, of. G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, Povestea unei vieţi, Buc., 1926, p. 8—9; N. Cartojan, Pensionatele franceze din Moldova în prima jumătate a veacului al XIX~lea, în Omagiu lui Ramiro Ortiz, Buc., 1929, p. 70—71, 73—75. 535 CÂTRE LUDOVIC STEEGE 2 Iaşi, 19 oct. 1841 Bibliografie : Mihail I. Kogălniceanu, Ştiri noi despre viaţa şi activitatea lui Ludovic Steege, în Arhiva românească, t. IX, 1944, P. II, p. 269—271. 1 Ludovic Steege (1813—1872), medic şi jurist, dintr-o familie suedeză stabilită în principate ; a fost căsătorit cu o româncă, rudă cu Costache Negri ; a ocupat funcţiile de agent diplomatic, membru al Comisiei Centrale de la Focşani, membru al Curţii de Casaţie, ministru al Afacerilor Străine ad-interim şi de mai multe ori ministru de Finanţe. M. I. Kogălniceanu i-a dedicat ■studiul amplu citat mai sus, în care publică în anexe şi corespondenţa sa. Cf. Arhiva românească, t. VI—X (1941—1946) ; G. Z. Pe-trescu, Ludovic Steege, medic, în Arhiva românească, t. IX, P. II, f1943), p. 281—335. 2 Surorile lui Costache Negri. 3* Nicolae Docan, văr primar cu domnitorul Cuza, fiind fiul Zoiţei, sora postelnicului loan Cuza, căsătorită cu medelnicerul Panaite Docan. Unionist, a contribuit la alegerea lui Cuza, a ocupat posturi politice. Căsătorit cu Smărandiţa, sora lui C. Rol la, cumnatul lui V. Alecsandri. 4 Philadelphe Cuenim[?]. 5 Alecu Rosetti-Roznovanu (1798—1853), fiul lui Iordache şi al Profirei Balş. 6 Răducanu Rosetti. 7 Nicolae Rosetti-Roznovanu. 3 Iaşi, 16 noiembrie 1841 Bibliografie : Mihail I. Kogălniceanu, Ştiri noi..., în Arhiva 7 omânească, t. IX, 1944, P. II, p. 271—273. 536 1 Ludovic Steege. Cf. aici p. 536, n. 1. 2 Philadelphe Cuénim [■?]. 3 Nicolae Docan. Cf, aici p. 536, n. 3. CÂTRE ION GHICA 4 Lemberg, Sîmbătă, [februarie-martie] 1842 B.A.R., ms. rom. 803, f. 1—2 ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, „Documente literare inedite“. Ediţie îngrijită şi note de Marta Anineanu. Cu o prefaţă de G. C. Nicolescu, Buc., E.S.P.L.A., 1960, p. 50—52 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori. „Clasicii literaturii moldoveneşti.“ Ediţie îngrijită, prefaţă, note şi indici de H. Corbu. Chişinău, Cartea moldovenească, 1968, p. 162—163, traducere. 1 După moartea mamei sale (2 sau 3 februarie 1842), V. Alecsandri, cu sănătatea foarte - zdruncinată, pleacă însoţit de doctorul C. Vîrnav într-o călătorie la Viena, prin Lemberg, pentru a face un tratament. La Viena se afla şi tatăl său, care, probabil, s-a reîntors imediat în Moldova, după cum rezultă şi din scrisoarea următoare, adresată tot lui Ion Ghica ‘(cf. aici p. 29—30 ; 538 n. 2). Plecarea poetului a avut loc la 'sfîrşitul lunii februarie, începutul lunii martie. Cf. Elena Rădulescu-Pogoneanu, Viaţa lui Alecsandri, Craiova, Scrisul românesc, f.a., p. 60—62. 2 Dunin Józef Borkowski. (1809—1843), scriitor polonez, he-lenist. Şi-a făcut studiile la Varşovia, Lemberg şi Viena; a avut legături cu emigraţii greci de la Cernăuţi. A studiat limba greacă şi limba română, sciriind chiar versuri româneşti despre eroii greci de la 1821, traduse apoi în limba greacă. A tradus pe Homer în limba polonă, cum şi o istorie a literaturii greceşti şi altele. A fost membru al „Societăţii ştiinţifice“ de la Iaşi, ceea ce explică şi prietenia sa cu G. Asachi. A avut de gînd să scrie şi o istorie a literaturii române, pentru care aduna materiale. 537 3 Michel Corradini, scriitor italian, român după mamă. Şi-a făcut studiile în • Franţa şi Italia, a călătorit mult, întorcîndu-se în Moldova cu idei progresiste care îl fac să ia parte la revoluţia de la 1848, cînd dispare, dispărînd odată cu el şi manuscrisele sale, majoritatea în limba franceză. V. Alecsandri intervine chiar în anul 1876, prin Gheorghe Sion, pe lîngă Constantin Esarcu, atunci agent diplomatic la Fţoma, pentru ca acesta să încerce să caute urmele lui Corradini şi manuscrisele sale. V. Alecsandri i-a evocat figura în două rînduri, aceste evccări fiind de fapt unicele date despre Corradini. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 351, 462—464 şi note p. 825—826; Id., Corespondenţă, Buc., ,1960, p. 46—47. De Corradini s-au mai ocupat : N. Iorga în Oameni cari au fost, IV, Buc., 1939, p. 292 ; George D. Flo-rescu, Un român necunoscut la Paris acum un veac şi reflecţiile sale asupra compatrioţilor săi. Patru scrisori ale lui George Philites către Ludovic Steege (1840—1841), în Arhiva românească, t. VI, 1941, p. 176—179 şi 196—197. 4 în 1842, Ion Ghica este numit de domnitorul Mihail Sturdza profesor de geologie şi mineralogie la Academia Mihăileană din Iaşi. 5 De la Lemberg, [februarie^martie 1842] B.A.R., ms. rom. 807, f. 127 ; original. 1 Cf. aici p. 537 n. 1. 2 în perioada cît a funcţionat ca profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, Ion Ghica a locuit in casa postelnicului Vasile Alecsandri, un timp împreună şi cu Ludovic Steege. 6 Iaşi, iulie 1842 B.A.R., ms. rom. 803, f. 3—4, original. Bibliografie ; N. Petraşcu, V. Alecsandri, Studiu critic, Buc., 1894, p. 71, fragment, traducere; E. Carcalechi, Alecsandri şi Inn 538 Ghica, în Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare, Iaşi, XVI, Nr. 9, septembrie -1905,. p. 388—390, traducere. 1 Ion Ghica, aflat în vacanţă în Ţara Românească, a făcut, împreună cu Grigore Alexandrescu, o excursie în munţii Olteniei ; sub influenţa sentimentelor încercate acolo, poetul a scris cîteva din cunoscutele sale poezii. 2 Aluzie, poate, la tratamentul de la Sanatoriul Priessnitz din Grăfenberg, în Silezia, unde se pare că ar fi făcut o cură, în urma şocului primit prin moartea mamei sale. Cf. El. Rădulescu-Pogoneanu, Viaţa lui Alecsandri, Craiova, f.a., p. 61—62. 3 Sub această denumire, V. Alecsandri indica p& cunoscutul general rus Duhamel. 4 Glumă pe seama demnitarului turc Sekibb Mohamed-efendi. 5 Grigore Alexandrescu. 7 ' [Iaşi, iulie-august 1842] • B.A.R., ms. rom. 807, f. 126 ; original. 1 Paşa Sekibb Mohamed-efendi. Cf. aici p. 30—33, scrisoarea din iulie 1842 după care a fost datată şi aceasta. 2 Capitol din romanul lui Victor Hugo, Notre Dame de Paris, în care se descrie la Fête des Fous, aceste reminiscenţe ale cultului păgîn constînd din ceremonii şi procesiuni caraghioase, manifestaţii populare, prin care erau ridiculizate clerul şi cultul bisericii catolice, fapt ce a dus la interzicerea lor în secolul al XVII-lea. 3 Grigore Alexandrescu. 8 [1842—1844] BA.R., ms. rom. 807, f. 116 ; original. 1 Data scrisorii nu poate fi stabilită. Reiese din conţinut că V. Alecsandri se găsea la Iaşi, iar Ion Ghica undeva la o moşie 539 a lui V. Rosetti, aceasta putîndu-se întîmpla oricînd în anii şederii lui I. Ghica la Iaşi. Poate este Vasile Rosetti-Pribagul, prieten cu poetul, soţul Gatincăi Negri. 9. [1843—1844] B.A.R., ms. rom. 807, f. 117 ; original. 1 V. Alecsandri, plecat deseori din Iaşi, fie pentru a însoţi pe tatăl său prin Moldova, fie pentru a vizita Suceava sau a umbla prin munţi, îi scrie lui Ion Ghica cîteva scrisori, nedatate» în timp ce acesta se af'la la Iaşi. Datarea acestora nu se poate tace cu precizie. Se ştie că Ion Ghica şi-a dat demisia din postul de profesor la Academia Mihăileană la 14 martie 1844. Tot în martie a plecat la Bucureşti, cînd V. Alecsandri se grăbeşte să-i dea o scrisoare pentru Grigore Alexandrescu -(ci. aici p. 44— 46). La 4 aprilie se afla încă în Bucureşti, unde îi scrie poetul (cf. aici p. 46—49), dar în mai, iunie şi iulie, cu unele excepţii, se găseşte iarăşi la Iaşi, unde, de la 16 mai la 13 iunie, N. Bălcescu ii scrie în legătură cu publicarea în Propăşirea a studiului Puterea armata la români (cf. N. Bălcescu, Opere, IV, Corespondenţă. Scrisori. Memorii. Adrese. Documente. Note şi materiale. Ediţie critică de G. Zâne, Buc., Editura Academiei R.P.R., 1962v p. 53—60), iar în iulie V. Alecsandri îi scria de la Borsec (cf. aici p. 63—65) pe adresa de la Iaşi. Am încercat să dăm acestor scrisori cîte o dată limită care să fie în acord, cît de cît, şi cu conţinutul lor. Din textul glumeţ al scrisorii de faţă nu se poate reţine decît că poetul era plecat şi că Ion Ghica se afla la Iaşi, deci aceasta se putea întîmpla oricînd în decursul şederii acestuia aici între anii 1842—1844. CÂTRE GRIGORE ALEXANDRESCU 10 Iaşi, mart. 1844 B.A.R., ms, rom. .803, f. 5—6; original. Bibliografie : Luceafărul, Buda, IV, nr. 11, 1 iunie 1905, p. ¿29—230 ; II. Chendi, Scrisorile lui Vasile Alecsandri, II, în 540 Tribunay Arad, XIII, nr. 229, 22 octom,brie/4 noiembrie 1909, p. 1—2 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p.. 14—16. 1 Plecarea lui Ion Ghica la Bucureşti, după demisia din 14 martie de la Academia Mihăileană. Scrisoarea a fost poate dată lui Gr. Alexandrescu, dar ea trebuie să fi rămas pînă la urmă tot la Ion Ghica, de aoeea se găseşte legată în manuscrisul românesc 803 de la B.A.R., împreună cu scrisorile adresate lui de V. Alecsandri,-corespondenţă pe care Ion Ghica a dăruit-o Academiei. 2 Constantin Aristia, poetul muntean ridiculizat de Alecsandri. Cf. aici p. 603 n. 9. 3 Gr. Alexandrescu fusese numit, încă dinaintea venirii la domnie a lui Gh. Bibescu, ca şef de masă a doua a jălbilor şi a registraturii Postelniciei, unde trebuia să citească, să rezume şi să înregistreze toate jălbile. V.. Alecsandri, la rîndul său, cunoştea ce însemnează munca de birou pentru un poet, căci din 1839, prin grija tatălui său, fusese numit „şef de masă la serviciul scutelnicilor şi al pensiilor“, o slujbă de care se achita corect, şi din care a demisionat la 29 martie 1846. Deci, departe de a-1 ironizia Pe poetul muntean, Alecsandri glumea la adresa soartei poeţilor slujbaşi. 4 Prima piesă literară publicată de Gr. Alexandrescu în Propăşirea, după această invitare, este descrierea Coz'.a, în nr. 16, 30 aprilie 1844, p. 121—125. 5 Probabil, Ion Voinescu II. Cf. aici p. 543 n. 4. CÂTRE ION GHICA 11 Iaşi, 4 aprilie 1844 B.A.R., ms. rom. 803, f. 7—8 ; original. 1 Probabil, Panait I. Balş. Cf. aici p. 550 n. 5. 2 Alecu Ghica, fiul domnitorului Grigore A. Ghica, ministru, preşedinte al Adunării obşteşti. V 541 3 Revista Propăşirea, apărută la Iaşi, la 9 ianuarie 1844. Titlul, socotit de cenzură revoluţionar, a fost înlocuit prin Foaie ştiinţifică şi literară. La B.A.R., Catfinetul de manuscrise >— carte rară, se păstrează unicul exemplar necenzurat, în care titlul figurează la locul său. Revista a fost suprimată la 29 octombrie, din pricina unui articol al lui Costaohe Negruzzi, Toderică, socotit ca antireligiös. Cf. N. Cartojan, Soarta unei reviste literare în 1844 : Propăşireaf în Convorbiri literare, XLI, nr. 2, februarie 1907, p. 197—204 ; aprilie, p. 429—456; N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1962, note p. 468—469 ; D. Păcurariu, Ion Ghica, Buc., 1965, p. 71—81. I. Ghica avea la. Bucureşti obligaţia să găsească fonduri, deci în primul rînd abonaţi şi materiale literare şi ştiinţifice, de care deseori redacţia ducea lipsă. 4 Invocă numele lui Bertrand, tipul interesatului creat de La Fontaine în fabula Le Seinge et le Chat. ° Istoria unui galbîn şi a unei parale s-a publicat în Propăşirea, 1844, între 9 aprilie şi 15 octombrie, p., 97, 108, 116, 129, 173, 189, 304, 308, 317. Suprimarea revistei a împiedicat continuarea publicării acestei satire sociale, deci istoria „paralei“ nu va mai fi scrisă niciodată, poetul republicînd mai tîrziu povestea sub titlul, corespunzător conţinutului rămas, Istoria unui galhin. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, 1974, p. 13—52 şi note p. 706. . 12 Fiaşi, iunie 1844] B.A.R., ms. rom. 807, f. 118—119. 1 Catinca Rolla (1817 ?—1857), sora poetului, căsătorită în 1835 cu Costache Voinescu, cu care a avut trei fete şi un băiat; neînţelegerile grave dintre soţi au dus la divorţ în 1843 (cf. B.A.R., 201/CCLXVII). In 1845, Catinca s-a recăsătorit cu Costache Rolla, unul dintre bunii prieteni ai lui V. Alecsandii. Se pare că a fost nu numai o femeie frumoasă, aşa cum o arată portretul lui Levaditi, dar şi inteligentă, spirituală, cultivată, bună muziciană. Plecarea cu fratele său Iancu, la Ems, care l-a necăjit pe poet, trebuie să fi avut loc în iunie 1844, deci cînd 542 Catinca era văduvă. Confirmarea datei propuse o avem într-o scrisoare a poetului către Ludovic Steege, din iunie 1844 (cf. aici p. 54—55), în care îi scrie că, probabil, sora şi fratele său au ajuns la Ems şi îi mulţumeşte pentru sfaturile medicale date. Alte indicaţii că scrisoarea este din vara anului 1844 sînt preocupările pentru mersul Propăşirei. 2 Revista Propăşirea întîmpină greutăţi financiare şi adesea îi lipseau articolele necesare. 3 Gr. Alexandrescu. 4 Ion E. Voinescu II <1812—1855), om politic şi scriitor. Şi-a început activitatea politică alături de colonelul Gîmpineanu, a aderat la societatea secretă „Frăţia“ şi a fost unul dintre luptătorii însemnaţi ai revoluţiei de la 1848 ; în timpul Guvernului provizoriu şi al Locotenenţei a fosit ministru al Afacerilor Străine ; după înfrîngerea revoluţiei a rămas exilat la Paris, unde a avut o existenţă foarte grea. Ca literat şi om de cultură, a participat la „Societatea filarmonică“, „Societatea literară“, devenită „Asociaţia literară a României“. A tradus din literatura universală. Din creaţia sa personală amintim prima biografie a lui N. Bălcescu, cu ocazia necrologului publicat la Paris în 1853 ; Arabescuri, O călătorie pe Dunăre în ghimie, Paris, f.a., în România literară a lui V. Alecsandri a publicat : articolele O duminică la Paris, I, nr. 19, 21 mai 1855, p. 229—231, şi O plimbare la băile din Pirewei, I, nr. 27, 24 septembrie 1855, p. 433—435. Aportul său la cunoaşterea literaturii române în străinătate a fost traducerea doinelor lui V. Alecsandri : Poesie roimaine. Les doinaş, poésies, moldaves, traduites par I. E. Voinesco, Paris, 1853 [pe copertă 1852], 111 p. ; la ediţia a Ii-a, din 1855, a adăugat articolul Coutumes du pays roumaln (Nunta de la ţară) şi traducerea în limba franceză a nuvelei lui C. Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanu, oare fusese publicată în Revue de VOrient, de VAlgérie et des colonies, Paris, t. XVI, >1853, p. 316—326, şi t. XV, 1854, p. 12—29. Cf. Valeriu Stan, Ion Voinescu II, către Va-sile Alecsandri, în Manuscriptum, VII, nr. 3(24), 1976, p. 115—125, studiu introductiv, texte şi note ; reeditate în Scrisori către Va-sile Alecsandri, „Documente literare“, ediţie îngrijită, prefaţă, note, tnaduceri de Marta Anirieanu, Buc., Editura Minerva, 1978, p. 431—439. 543 13 CATRE LUDOVIC STEEGE Iunie- 1844 Bibliografie : M. I. Kogălniceanu, Ştiri * noi.., în Arhiva românească, t. X, 1945/1946, p. 147—148. 1 N. Vogoride, viitorul caimacam din 1857—1858, a cărui soră, Smaranda, se căsătorise în mai 1834 cu domnitorul Miihail Stur-dzâ ; trimis de Poartă în Moldova pentru a aduce mitropolitului Moldovei decoraţia turcească, Nişanul, găseşte în Iaşi un teren propice pentru parvenire politică şi matrimonială. El face totul pentru a se căsători cu Cocuţa Conachi, moştenitoarea marii averi a poetului Costache Conachi, soră, după mamă, cu Cos-tache Negri şi surorile acestuia, deci şi eu Elena Negri, care se împotrivea acestei căsătorii. Cu toată încrederea lui V. Aleesandri că inteligenţa acesteia va triumfa, căsătoria se face, dar Cocuţa Vogoride, alături de soţul său grec, şi-a păstrat într-atîta sentimente româneşti, încît ea însăşi a ajutat la demascarea intrigilor antiunioniste ale soţului său. Discuţiile în jurul acestei căsătorii i-au inspirat lui V. Aleesandri o baladă în limba franceză, TzHebiade. Cf. aici p. 546—547 n. 10. 2 Elena Negri (1820—1847), soră cu Costache Negri, Catinca Negri, Zulnia Sturdza şi Maria Negri călugărită la Văratic, sub numele de Eugenia, copiii lui peţrache Negri şi ai frumoasei Smaranda Donici, recăsătorită mai tîrziu cu poetul Costache Conachi. Elena Negri a fost, pentru scurt timp, căsătorită cu A. Vîrnav-Liteanu. întîlnită la Blînzi, moşia sa de lîngă Tecuci, şi la Mînjina lui Costache Negri, ea a însemnat pentru poet marea iubire a vieţii sale. în urma călătoriei făcute împreună prin Europa, grav bolnavă de plămîni, ea moare pe drumul de întoarcere în ţară, la intrarea în Bosfor, în mai 1847. ' CATRE ION GHICA 14 [Vara 1844] B.A.R., ms. rom. 807, f. 113—114 ; original. 1 Pentru datarea aproximativă a scrisorii, vezi aici p. 540 n. 1. Din conţinut rezultă că era vară, că Ion Ghica era la 544 Iaşi şi că probabil este din anul 1844, cînd acesta se pregătea să plece la Bucureşti, dar scrisoarea poate fi tot atît de bine şi din anul 1843, iar plecarea lui Ghica din Iaşi să fi fost numai pe timpul vacanţei. 15 [Fălticeni, vara 18441 B.A.R., ms. rom. 807, f. 115 ; original. 1 Pentru datare, vezi nota de mai sus. îndemnul de a vizita tîrgul de la Neamţ şi ruinele cetăţii, precum şi propriile sale planuri de excursii la cetatea Suceava şi mînăstirea Slatina situează scrisoarea în timpul verii Borsec, iulie 1844 16 B.A.R., ms. rom. 803, f. 9—10 ; original. Bibliografie : M. Kogălniceanu, Ştiri noi, ..., în Arhiva româneascăt. X, 1945/1946, p. 151—152 ; Aleesandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 17—22. 1 Suplice-Guillaume Chevalier, zis Gavarni (1804—1866), desenator francez, colaborator al revistei umoristice Charivari, a reprezentat cu mult spirit, în desenele sale, societatea din timp.ul domniei regelui Louis Philippe. Remus Niculescu, în articolul Contemporani cu Daumier, scriitori români şi caricaturişti francezi Intre 1835 şi 1860 în Studii şi cercetări de istoria artei, seria Arta plastică, t. 18, nr. 2, 1971, p. 282—284 şi p. 302, în legătura cu plasticele descrieri din această scrisoare, amplificate în nuvela cu acelaşi nume, atrage atenţia asupra influenţei pe oare trebuie să o fi suferit V. Aleesandri, în contact cu creaţia sati- 545 rică a pictorilor pe care îi citează şi, în special, cu seria Les Baigneurs, a lui Daumier. 2 Of. aici p. 539 n. 2. 3 Gérard Grandville (1803—1847), desenator şi caricaturist francez, care a redat, cu vervă ridicolul epocii sale. 4 Fîntînă fabuloasă, care avea darul să întinerească pe cei ce sorbeau din apele ei. în sens figurat, ceea ce întinereşte. Jouvence, numele nimfei pe care Jupiter a preschimbat-o în fîntîna tinereţii. 5 Prima parte a articolului plănuit, Borsec, apare chiar în acea toamnă în ultimul număr din Propăşirea, I, nr. 42, ¡29 octombrie 1844, p. 334—336, iar urmarea, în altă revistă, în anul următor. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 169—178 şi note p. 731—733. 6 Marele ban Iordache Filipescu (1782—1854), fost caimacam la 1813, căsătorit cu Catinca Balş. 7 Zoe (Zuzuca) Filipescu, fiica precedentului, căreia îi dedică romanţa Frumoasa copiliţă. Cf. aici p. 82. 8 Rudă a familiei Filipescu. 9 Propăşirea. Cf. aici p. 542 n. 3. 10 Balada, în limba franceză, Tzélébiade fusese scrisă de poet pentru a ridiculiza pe N. Vogoride, care aspira să se căsătorească cu Coeuţa Conachi (cf. aici p.544 n. 1). Poezia, care se putea cînta pe o -arie din Fra Diavolo, a avut o largă răspîndire în societatea ieşeană, circulînd în copii manuscrise. Of. B.A.R., Arh. V. Alecsandri, I ms. 6 b, o copie : Tzélébiade. Ballade à l’instar de celle de Fra Diavolo, même air ; Impromptu : Suple-ment à la Ballade Tzélébiade. începutul suna astfel : „Quel est ce Tzélébi Que le Nichan décore ? C’est le Prince Bibi Des rives du Bosphore“... iar fiecare strofă se încheia cu numele ridicolului pretendent Koulafoglou ! (Cf.'şi personajul din lorga de la Sadagura.) Titlul de Tzélébiade vine din turcescul celebvk, care, după sensul arhaic, însemnează : „nobil, de bun neam“, titlu acordat de turci euro- 546 penilor şi echivalent cu efendi, acordat numai turcilor, tn epoca fanariotă, cuvîntul, pronunţat telebif are sens de titlu de politeţe, echivalent lui chir. Forma modernă de cilibiu însemnează : „frumos, elegant“ (cf. şi altă copie în ms. rom. 21, f. 165). I. C. Filitti, în Domniile române sub „Regulamentul Organic‘(f Buc.r Socec, 1915, p. 663, înglobează greşit balada între satirele epocii, adresate boierimii incapabile din vremea lui Mibail Sturdza. Cf. şi corespondenţa adresată de Emmeline Raymond, prietena Elenei Negri, lui f. Ghica, prin intermediul căruia versurile lui Alecsandri făceau înconjurul societăţii, BA.R., S 38(1—6)/DCXXI. 17 Iaşi [p. iulie 18441 B.A.R., ms. rom. 807, f. 121 ; original. 1 Pentru datare, vezi aici p. 540 n. 1. Propunerea făcută de V. Alecsandri lui Ion Ghica de a relua corespondenţa dintre ei ne face să presupunem că acoasta se întâmpla după stabilirea lui Ghica în Bucureşti, deci după luna iulie, cînd se mai găsea încă la Iaşi. 18 Iaşi, 14 septembrie 1844 BA.R., ms. rom. 803, f. 11—12 ; original. Bibliografie : E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 383, fragment, traducere. 1 Emmeline Raymond (1828—1902), prietena Elenei Negri, fiica unui ofiţer belgian din armata austriacă, născută la Cernăuţi. A înfiinţat la Paris la Mode illustrée şi a scris mai multe 547 romane. Se păstrează cîteva scrisori ale ei către Ion Ghica (cf. B.A.R., S 38 (1—6) DCXXI). încercarea lui Emil Boldar de a explica lipsa de temei a identificării Emiliei din Moartea Emiliei, de C. Negri, cu Emmeline Raymond, rărnîne gratuită, dată fiind vîrsta înaintată pînă la care a trăit aceasta. Cf. C. Negri, Scrieri, II. Text ales, stabilit, note şi studiu introductiv de Emil Bol-dan, Buc., Editura Minerva, 1966, p. 363—365. 2 Propăşirea. Cf. aici p. 542 n. 3. 3 Ion Voinescu II. Cf. aici p. 543 n. 4. ' 4 Grigore Alexandrescu. 19 Iaşi, 9 dec. 1844 B.A.R., ms. rom. 803, f. 13—14 ; original. Bibliografie: N. Petraşcu, De la cei ce nu mai sînt, în Literatură şi artă română, II, nr. 1, 25 noiembrie, 1897, p. 540— 541, traducere; Luceafărul, Buda, IV, nr. 4, 1 iunie 1905, p. 230, traducere ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II. în Tribuna, Arad, XIII, nr. 229, 22 octombrie 1909, p. 2, traducere ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 22—27. 1 Ion Ghica locuise şi el în Iaşi pînă în vara lui 1844. Cf. aici p. 540 n. 1- 2 Propăşirea. Cf. aici p. 542 n. 3. 3 Secretariatul Statului acordă în 14 noiembrie 1844 lui Ion Ghica, N. Bălcescu. şi A. G. Goleseu dreptul de a scoate o gazetă. Revista Săptămîna nu a putut fi realizată. Cf. aici p. 82. 4 Moşia lui Costache Negri, din ţinutul Covurlui, unde s-au întîlnit adesea muntenii cu moldovenii. 5 în legătură cu proiectul de plecare la Bucureşti, Cf. aici m poate fi de grasă şi de rotundă suma de patru sute de franci“, pe care va încerca să i-o „întoarcă“ sau, „ca şi mai mult să te mulţumesc a-i întrebuinţa într-o faptă bună sau în folosul patriei“... Din aluzia lui V. Alecsandri, Bolintineanu trebuia să vină la Pesta pentru o chestiune cunoscută de ei, care probabil ţinea de activitatea politică a emigraţilor. Scrisoarea lui Bolintineanu continuă cu aprecieri asupra poeziilor poetului moldovean şi cu poezia : „Versuri adresate ţie, amicul meu Vasile Alecsandri“ într-o versiune necunoscută poeziilor publicate ale lui Bolintineanu. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 135—138. 572 Theodor Codrescu (1819—?), publicist, editor. A fost profesor la Academia Mihăileană şi secretar al domnitorului Grigore Ghica. A. editat colecţia de documente Uricariu şi a înfiinţat tipografia „Buciumul“. A fost membru al Academiei Române. 8 Henri Ehrlich. Cf. aici p. 570 n. 2. Iaşi, 29 octombrie 1850 B.A.R., ms. rom. 803, f. 33—34 ; original. 1 Marin Serghiescu, zis Naţionalul (?—1872), a lucrat la Visterie. A luat parte la mişcarea revoluţionară din 1840, fiind apoi închis cu N. Bălcescu şi alţii pînă la 1843 ; a participat activ la revoluţia din 1848 după înfrîngerea căreia a fost exilat la Constantinopol şi Brusa, unde a continuat să colaboreze cu Ion Ghica. După Unire a fost revizor în Ministerul Afacerilor Interne şi administrator al palatului Cotroceni. 2 Este vorba despre scrisoarea lui Ion Ghica, asupra căreia cenzura din Galaţi montase o întreagă suspiciune de complot. Cf. aici p. 162—164. 3 Deşi în scrisoarea din 3 octombrie, V. Alecsandri afirmase că dăduse articolul lui Ghica despre instrucţia publică lui Grigore Cuza, aici se afirmă că neîncrederea în actualul director al Instrucţiunii Publice îl împiedicase să îl dea. 4 Petre Cazimir. 5 Cîntec comic francez care l-a făcut popular pe regele Da- , gobert mai mult decât merita. Creat nu se ştie cînd şi adăugîn-du-i-se mereu alte strofe cu semnificaţii politice, el pare totuşi să fi fost compus pe la începutul secolului XVIII. Versurile, în care confident al regelui pentru toate necazurile pe care le în-tîmpină este Saint Eloi, încep astfel : „Le bon roi Dagobert A vait sa culotte â l’envers“... 6 Henri Ehrlich. Cf. 570 n. 2. 573 56 Cernăuţi, nov. 1850 B.A.R., ms. rom. 803, f. 35 ; original. Bibliografie : II. Chendi şi E. Carcalechi, Alecsandri şi românii din Bucovina, în Viaţa naţională, XXI, nr. 5873, noiembrie 16/29, 1904, p. 2, fragment în traducere. 1 Cf. aici p. 162—164 întîmplările provocate de cenzurarea unei scrisori a lui Ion Ghica către poet, la carantina de la Galaţi. 2 Bucovina a apărut de la 4 octombrie 1848 pînă la 20 septembrie 1850. CÁTRE COSTACHE NEGRI 57 Iaşi, februarie 1851 B.A.R., S 93(1)/LVIII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1950, p. 187— 189 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 284—286, traducere. 1 Datele extreme ale poeziilor asupra cărora poetul păstrase toată discreţia, elé nefiind cunoscute nici lui Costache Negri, sînt datele perioadei marei iubiri pentru Elena Negri. Poezia intitulată chiar 8 martie fusese scrisă în anul 1845 la moşia Blînzi, de lîngă Tecuci, proprietatea Elenei Negri, iar mai 1847 este data sfîrşitului dureros al acesteia. 2 V. Alecsandri a transcris cu migală, într-un album, cu caractere chirilice,, poeziile scrise de el pînă atunci şi l-a dedicat: „Lui C. Negri, V. Alecsandri“. Albumul figurează în colecţiile Cabinetului de manuscrise al B.A.R. sub cota : ms. rom. 1497 şi 574 a fost dăruit Academiei Române de către Alexandru Davila, prin scrisoarea din 1898 decembrie 30, Buc. (cf. Arhiva Academiei Române, 1897, A—8, p. 76—77). Davila prezintă manuscrisul şi dă lămurirea că el a fost adus de la Paris, într-o ladă cu hîrtii, din timpul pribegiei lui Nicolae Golescu şi a fost păstrai de ultima descendentă a Goieştilor, Felicia Racoviţă. â Această afirmaţie că Iancu ar fi fost ataşat de ambasadă la Paris, probabil ambasada turcă, este un detaliu necunoscut în biografia fratelui poetului. 4 Ion Bălăceanu se căsătorise cu Angeline Bonfils (1832— 1922). 5 Catacazi, familie înrudită cu Costachi Negri. 6 Zulnia Sturdza, una din surorile lui Costache Negri. Cf. aici p. 553 n. 1. 7 Catinca Negri (1810—1903), sora lui Costachi Negri. Căsătorită cu Vasile Rosetti-Pribagul, de care s-a despărţit curînd ; a avut o fiică, Smărăndiţa, căsătorită cu Mihail Jora (1823— 1900), membru în Divanul ad-hoc, ministru al Afacerilor Străine sub Cuza. 58 [februarie 1851] B.A.R., S 33(2)/LVIII ; original. 1 România viitoare era în adevăr un periodic sccs de emigraţia .română din Paris, din a cărui redacţie făceau parte : Const. şi N. Bălcescu, Dim. Brătianu, C. G. Florescu, St. şi N. Golescu, G. Magheru, V. Mălinescu, Alex. Paleologu,. C. A. Rosetti şi I. Voinescu. Revista a apărut în 20 septembrie 1850. Aici s-a publicat în versiunea lui N. Bălcescu Cîntarea României. Cf.' aici p. 579—580 n. 4. 2 Cf. aici p. 574—575 n. 2. albumul de poezii dedicate lui C. Negri. 575 59 CATRE ALEX. G. GOLESCU-ARÄPILÄ Iaşi, martie 185! B.C.S.. Arh. Kogălniceanu, LXXXV, doc. 3 î original perforât în carantină. 1 A. G. Golescu-Arăpilă îi transmisese propunerea istoricului francez filoromân Jules Michelet şi a lui Alfred Dumesnil de a alcătui o antologie a poeziei populare româneşti în limba franceză. C. A. Rosetti fusese acela oare dezvăluise lui Dumesnil frumuseţea poeziei populare româneşti şi tot el este cel care a tradus pentru acesta şi pentru Michelet unele poezii în limba franceză, pe care le reclamă acum V. Alecsandri. Pentru paşoptişti poezia populară fusese - un mijloc de propagandă pentru a sublinia valoarea unui popor prin valoarea artei sale. Poezii populare traduse de C. A. Rosetti, Dim. Brătianu, Alex. Odobescu se găsesc in arhivele personale ale lui Jules Michelet aflate la Bibliothèque historique de la ville de Paris. Cf. Marin Bucur, începuturile unei antologii în limba franceză, o preocupare a paşoptiştilor români în exil, în Manuscriptum, I, 1970, p. 131—138. 2 Alfred Dumesnil (1821—1894), profesor, ginerele lui Jules Michelet. A urmat lui Edgard Quinet la catedra universitară. A avut relaţii cu emigraţii români, în special cu C. A. Rosetti si Brătienii. Cf. Marin Bucur, Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XIX-lea, vol. I., Buc., Editura Academiei R.S.R., 1969. 3 C. A. Rosetti. CĂTRE ION GHICA 60 . Iaşi, martie 1851 B.A.R., ms. rom. 803, f. 37 ; original. 1 Cf. aici p. 162—164 întîmplările provocate de cenzurarea unei scrisori a lui Ion Ghica către poet, la carantina de la Galaţi. 576 61 Mai 1851, Iaşi B.A.R., ms. rom. 803, f. 39 ; original. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 62 Paris, oct. 1851 B.A.R., ms. rom. 803, î. 41—42 î original. . Bibliografie : O. Densusianu, Trei scrisori, în Noua revistă română, III, nr. 31, 1 aprilie 1901, p. 303—304 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandrif II. în Tribuna, Arad, XIII, nr. 232, 25 octombrie 1909, p. 9 ; P. Haneş, O prietenie înălţătoare, Va-sile Alecsandri şi N. Bălcescu în Noua revistă română, XV, nr. 6, 12 ianuarie 1914, p. 76 ; Alecsandri, Cele mal frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 59—61. 1 Bălcescu hotărîse să se stabilească în Hyeres, departamentul Var, în apropiere de Toulon, unde va rămîne de la mijlocul lui octombrie 1851 pînă la finele lui aprilie 1852. In acest răstimp, starea sănătăţii sale se agravează. La 7 octombrie 1851 ii scria lui Ion Ghica : „...dar apoi ştii, poate, că am fost tot bolnav şi destul de rău. Vărsături dese de sînge m-au slăbit cu totul, deosebit de tuse, ce tot mereu creşte. Sănătatea mea s-a dus cu totul şi nu cred că o mai redobîndescu. ,Cf. N. Bălcescu Opere, IV, Buc., 1964, p. 380. 2 Măria C-antacuzino, fiica logofătului Ni col-a e Canta, din ramura moldoveana a Cantacuzinilor, scoborîtoare din spătarul muntean Drăghici Cantacuzino, din secuiul XVII. Mama sa era Pulheria Sturdza. Căsătorită cu Gh. Stratulat (1835), de care s-a despărţit curînd, s-a recăsătorit cu cneazul Alexandru Cantacuzino (1839). Din anul 1850 se stabileşte definitiv în Franţa, 577 trăind despărţită de cneaz pînă la moartea acestuia, survenită în 1884 la Atena. La Paris a fost inspiratoarea şi prietena pictorului Th. Chassériau şi apoi a pictorului Puvis de Chavannes, cu care se căsătoreşte la bătrîneţe, în anul 1896. I-a servit acestuia de model pentru la Sainte Geneviève, veghind asupra Parisului, din fresca de la Panthéon. în ţară a rămas cunoscută pentru prietenia şi devotamentul arătate lui N. Bălcescu, cum şi pentru prietenia sa cu V. Alecsandri şi lön Ghica. Se bănuieşte că ea ar putea fi Mărgărita. în 1852, poetul i-a închinat poezia Mărioară Florioara. Gf. şi El. Rădulescu-Pogoneanu, Maria Can-tacuzino, în Convorbiri literare, LXXVI, nr. 1, ianuarie 1943, p 49—62. După cum scrie V. Alecsandri lui Bălcescu, ea trebuia să sosească la Hyères pe la 15 decembrie ; alarmată de starea în care îl găseşte pe Bălcescu, la 22 decembrie ea scrie lui A. G. Golescu pentru a-1 informa şi a-1 ruga să vină şi el acolo spre a susţine moralul bolnavului, speriat de hemoptizii ; doctorul nu da nici o speranţă (cf. N. ^Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 587). A. G. Golescu soseşte la Hyères la 21 ianuarie 1852, din scrisorile sale apare starea gravă a lui Bălcescu. (Cf. G. Fo-tino, Boierii Goleşti, III, Buc., 1939, p. 267 şi următoarele). Mai tîrziu, Maria öaintacuzino i-a scris lui V. Alecsandri o scrisoare în care evocă personalitatea lui Bălcescu şi dramaticul timp în care l-a veghiat la Hyères. Cf. N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 588—589; V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., "1974, p. 343—344. 63 Paris, £5 oct. 1851 B.A.R., ms. rom. 803, f. 43—44 ; original. Bibliografie : N. Petraşcu, V. Alecsandri. Sţudiu critic, Buc., 1894, p. 65—66, fragment; O. Densusianu, Trei scrisori, în Nona revistă română, III, nr. 31, 1 aprilie 1901, p. 304; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 232, 25 octombrie 1909, p. 7 ; P. Haneş, O prietenie înălţătoare, Vasile Alecsandri şi N. Bălcescu, în Noua revistă română, XV, nr. 6, 12 ianuarie 1914, p. 76. 578 1 Sevastiţa Bălcescu (1818—1883), sora mai mare a lui N. Bălcescu, care l-a îngrijit cu devotament. 2 Zinca Bălcescu (1792 ?—1862), mama lui N. Bălcescu. 3 Jurnalul proiectat era revista România literară. Gf. aici p. 582, n. 1. 4 Acest pasaj despre Cîntarea României face, indirect, începutul afirmaţiilor lui V. Alecsandri despre paternitatea cunoscutului poem. Controversa liter ar ă-istorică asupra acestui fapt a depăşit durata unui secol şi a fost reactualizată de curînd prin interesanta comunicare a Corneliei Bodea, publicată în Revista de istorie, t. 32, 1979, nr. 9, p. 1691—1706, Cîntarea României în dublă versiune tipografică la 1850. Paris şi Sibiu. Nu este cazul să reluăm datele acestei controverse susţinute de valoroşi istorici literari, lingvişti, istorici. Amintim doar că V. Alecsandri, în şapte scrisori din anii 1851, 1863, 1868, 1877, 1881 şi 1886, către Bălcescu, Odobescu, A. Hurmuzaki, Paulina Spiro Paul, B. Flo-rescu şi Ion Ghica, a afirmat paternitatea lui Al. Russo. In scrisoarea de faţă, elementul nou pe care .îl relevăm este că numele călugărului, pe care, prin bună înţelegere cu Bălcescu, îl inventaseră ca autor al poemului este N. Rusu şi nu A. Rusu, cum a fost citit greşit — fiind scris cu caractere chirilice — de către cei oare au publicat această scrisoare. Această îmbinare a iniţialei prenumelui lui Bălcescu cu numele lui Rusu (= Russo !) nir pare să fi fost chiar întîmplătoare, ea pare chiar mai grăitoare decît dacă iniţiala ar fi fost A. în introducerea din România viitoare, Bălcescu nu pomeneşte numele călugărului, ci numai romantica împrejurare a descoperirii manuscrisului. Autoritatea textului tipărit s-a impus, perpetuînd numele celui care I-a dat la iveală pentru prima dată. Retipărirea poemului peste aproape cinci ani, în România literară, de data aceasta sub numele lui A. Russo, nu a mai putut avea acelaşi răsunet, momentul istoric fiind cu totul altul, era o evocare. şi o simplă restituire literară. - Existenţa unui manuscris al lui Bălcescu, necunoscut, dar văzut de Ion Ghica, este explicabilă, căci doar după acest manuscris s-,a publicat în România viitoare. Existenţa unui manuscris al lui Russo', aflat în posesia lui V. Alecsandri şi dăruit 579 Pauline! Spiro Paùl, este de asemenea explicabilă căci după el s-a publicat textul din România literară. Fragmentul de manuscris din traducerea în limba franceză (găsit între hîrtiile lui Jules 'Michelet de la Bibliothèque historique), făcută după textul din România viitoare, este neîndoielnic al lui Odobescu (cL N. Ursu, Cui aparţine traducerea franceză a Cîntării României, în Cronica, IV, nr. 15(166), 12 aprilie 1969). Această traducere este făcută însă la Paris între datele decembrie 1850—iulie 1853, probabil fără altă sursă decît aceea a revistei româneşti, şi exact pentru acelaşi scop de propagandă —■ de data aceasta printre străini — pentru care trebuia să servească şi traducerile din poezia populară română făcute de C. A. Rosetti, Dim. Bră-tianu şi Odobescu tot pentru Jules Michelet (cf. aici p. 576, n. 1,2). Odobescu, care cunoştea de la V. Alecsandri „taina literară“, republică poemul în N. Bălcescu, Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, Buc., 1878, p. 545—581, pentru că „ea a luat forma ei românească şi expresivă sub pana lui N. Bălcescu“, dar aici este sigur că Odobescu o face, după atîţia ani, tot ca propagandă., Alcătuirea sumarului o dovedeşte, iar motivarea din scrisoarea către Gh. Bariţ, din 22 septembrie/4 octombrie 1877, că a publicat împreună cu Istoria lui Mihai, „alte opere ale Băl-cescului oare au legătură cu cele spuse în opera cea mare şi totdeodată au şi o însemnătate specială în momentele de faţă (sublinierea edit.), o întăreşte. Şi mai departe : „Dar acum îmi stă la inimă a şti cum să facem ca ea să pătrundă şi dincolo de munţi“. Deci Odobescu se folosea de aceleaşi arme de care se folosise Bălcescu, la şcoala căruia se formase în tinereţea sa la Paris. Importanta descoperire a Corneliei Bodea că : odată cu apariţia Cîntării României în revista românească de la Paris, N. Bălcescu a publicat acelaşi text la Sibiu sub formă de broşură, prin mijlocirea lui Ion Brătianu, pe oare , au încercat să o răspîndească printre toţi românii, este încă o dovadă a rolului „istoric al eposului“... un text agitatoric, un manifest, o chemare de veacuri şi o incitare la revoluţie pentru unitatea şi independenţa naţională“... (Cf. Cornelia Bodea, op. cit.). Şi, revenind la numele călugărului N. Rusu, oare această îmbinare din numele celor doi presupuşi, în egală măsură, ca autori ai Cîntării României poate duce ea la o reconciliere ? 5 Noémi Guillard, fiica unui doctor. 580 64 CATRE ION GHICA Paris, 27 octombrie 1851 B.A.R., ms. rom. 803, f. 45 ; original. Bibliografie : I. Ghica, Scrisori, vol. IV, [Buc.], p. 8—9, fragment fn traducere ; V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 63—64 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 168. 1 V. Alecsandri fusese la Londra, împreună cu fratele său. pentru a vizita marea Expoziţie din anul 1851. Cf. Eric D. Tappe, Alecsandri and the English, Revues des études roumaines, IU Paris, 1954, p., 153—168. 2 Foaia proiectată era revista România literară, Cf. aici p. 582, n. 1. 3 Noémi Guillard. Cf. aici p. 186. 4 Cf. aici p. 577, n. 1. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 65 Iaşi, april 1852 B.A.R., ms. rom. 803, f. 46—47 ; original. Bibliografie : N. Petraşcu, V. Alecsandri. Studiu critic, Buc.T 1894, p. 66, fragment ; O. Densusianu, Trei scrisori, în Noua revistă română, III, nr. 31, 1 aprilie 1901, p. 304—305; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 234, 29 octombrie 1909, p. 7 ; P. Haneş, O prietenie înălţătoare. Vasile Alecsandri şi N. Bălcescu, în Noua revistă română, XV, nr. 6, 1 ianuarie 1914, p*. 76—77 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 1852. 581 1 „Nenorocitul jurnal“ era România literară a cărei apariţie era gata să se realizeze în februarie 1852, cînd primeşte autorizaţia oficială (cf. Arh. St. Iaşi, fond Secretariatul de Stat, Tr. 1764, op. 2013/1754, f. 1—2 : dosarul, „dumisale spătarului V. Alecsandri pentru publicaţia unor frasuri de România literară cu totul străină politicii“, 4 ianuarie 1852). Revista este însă suspendată de la primul număr din pricina unui articol al lui Bălcescu, Răzvan-Vodă, în care vorbeşte şi despre originea ţigănească a acestuia (cf. B.A.R.,. România literară, 1852, nr. 1 ; un fragment facsimilat). Proiectul revistei literare va fi reluat în 1854. Cf. V. Alecsandri, Opere complete, Proza, Buc., Socec, 1876, p. 558 ; Nestor Camariano, Primul număr al „României literare“, din 1852, a lui Vasile Alecsandri, în Revista Fundaţiilor, VII, nr, 10, octombrie 1940, p. 132—147. 2 Partea a doua a Baladelor a apărut la Iaşi în 1853. 6 V. Alecsandri îşi precizează aici sistemul său de lucru în culegerile de poezie populară : căutarea textului original şi „îndreptarea" lui. 4 N. Bălcescu încerca să vină la Constantinopol şi în ţară pentru a-şi vedea familia şi chiar cu speranţa că ar putea să i se îngăduie sa petreacă vara în Moldova, în Ţara Românească intrarea fiindu-i cu totul oprită. întilnirea dintre acesta şi V. Alecsandri, la Galaţi, aşa oum o istoriseşte poetul în 1876, este îndoielnică sau a avut loc în alte împrejurări decît cele relatate de acesta. Măria Cantacuzino, care urma, după dorinţa lui Bălcescu, să-l însoţească în această călătorie, nu o face şi se reîntoarce la Paris. Pentru perioada din noiembrie 1851 şi stabilirea lui Bălcescu la Palermo, cunT şi despre călătoria spre ţară, de văzut scrisorile adresate de Bălcescu lui Ion Ghica şi Interesantele note şi comentarii ale profesorului Gh. Zâne din N. Bălcescu, Opere, IV, Buc., 1964, p. 386—393 şi 584—592. 5 Elena Negri îşi petrecuse ultimele zile bolnavă la Palermo, înconjurată de N. Bălcescu şi V. Alecsandri. Se pare că poetul, care păstra multă discreţie asupra sentimentelor sale, i-a scris totuşi lui Bălcescu scrisori, care din nefericire nu s-au păstrat, în care îi împărtăşea marea sa durere. Bălcescu, scriindu-i de la Paris Ia 1 octombrie, aminteşte de scrisoarea primită de la poet în iulie : „Scrisoarea aceasta m-a făcut tare să sufer. Am suferit de durerea ta ca şi de a mea... Ştiam şi ştiu că rana unei asemenea pierderi este adîneă şi înveninată şi nu se poate lesne vindeca. Crez însă că n-ar trebui să ne lăsăm biruiţi ac 582 durere, dar păstrînd necurmat în noi doi aducerea-aminte a prietenii ce' plîngem să căutăm a ne purta bărbăteşte, a trăi astfel cum ea ar fi de faţă a ne privi. Eu crez că pre o fiinţă de rînd este iertat a o regreta ca oamenii de rînd, iar pe Elena Negri s-o regretăm hrănindu-ne de spiritul ce a insuflat, făcînd fapte măreţe şi lăudate, după inima sa.“ Cf. N. Bălcescu, Opere, IV. Buc., 1964, p. 78—79. CĂTRE ION GHICA 66 [Iaşi, iulie 1852] B.A.R., ms. rom. 807, f. 156—157 ; original. Bibliografie: V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 65— 67 ; Vasile Alecsandri,. Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 169—170, traducere. 1 Prima parte a Baladelor apăruse în aprilie 1852, iar Repertoriul dramatic în toamna aceluiaşi an, deci scrisoarea putea fi scrisă prin luna iulie, aşa cum bănuia şi poetul, iar Ion Ghica avusese timpul necesar să primească Baladele şi să-i transmită aprecierile sale. Repertoriul i-1 va trimite prin septembrie, dacă nu cumva cu o lună mai tîrziu. 2 Ajuns la Paris, publică volumul- Doine şi lăcrimioare, în 1853, la tipografia De Soye et Bouchet. CĂTRE NICOLAE BĂLCESCU 67 Paris, 1 decembrie [s.n.] 1852 Bibliografie: N. • Iorga, Ultimele scrisori din ţară către N. Bălcescu în Analele Acad. Rom., Mem. ist., S. III, VII (1927), p. 12. 1 Maria Cantacuzino. Cf. aici p. 577—578, n. 2. 583 CATRE ION GHICA 68 Paris, 19 dec. 1852 B.A.R., ms. rom. 803, f. 48—49 ; original. Bibliografie : E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion Ghica, în Arhiva, Iaşi, XVI, nr. 9, septembrie 1905, p. 384—385, fragment în traducere ; V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 67—70 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 170— 171, traducere. 1 Aluzie la întâmplările provocate de cenzurarea la carantina de la Galaţi a unei scrisori a lui Ion Ghica către poet. Cf. aici p, 162—164. 2 Hîrtia scrisorii este de culoarea ivoriului. 3 V. Alecsandri a izbutit să trimită şi lui N. Bălcescu, şi lui Ion Ghica cîteva exemplare din revista sa, România literară, suprimată de la primul număr. Scurta durată a revistei sale este exprimată în glumă prin fragmentul unui vers din poezia lui Malherbe, Vers ă Du Perier pour la mort de sa filie : „Et, rose, elle a vécu ce que vivent les roses, L’espace d’un matin.“ 4 Cf. aici şi scrisoarea din [iulie 1852] p. 190—192. 5 Bolliac prelucrase legenda lui Manóle într-o poezie intitulată Meşterul Manóle. Cf. Cezar Bolliac, Opere, I., Buc., E.S.P.L.A. 1956, p. 349*—353. 6 în adevăr, Ion Ghica făcuse un proiect, în noiembrie '1849, pentru crearea la Constantinopol a unui jurnal redactat în toate limbile vorbite în Imperiul Otoman şi un alt proiect, în 1851, pentru un jurnal valah tot acolo. Cf. B.A.R., Arh. Ion Ghica, I, ms. 2. 7 Bolintineanu, aflat la Paris din 1848, încercase să v întoarcă în ţară pe la Rusciuc, dar, neizbutind, pleacă prin auu garia la Constantinopol, unde, era şi Ion Ghica. 584 69 Paris, 22 martie 1853“ B.A.R., ms. rom. 803, f. 50 ; original. 1 Convenţia de la Balta Liman dintre ruşi şi turci din mai 1849. 2 Cf. aici p. 136—138 informaţiile pe care le transmitea atunci V. Alecsandri lui Alex. Hurmuzaki. 3 Jacques Aupick (1789—1857), general, ambasador la Constantinopol şi Londra. Tatăl vitreg al lui Baudelaire. 70 [Paris, p. 22 martie 1853] B.A.R., ms. rom. 807, f. 155 ; original. 1 Cum în scrisoarea din 22 martie 1853 scrisese lui Ion Ghica că i-a făcut comisionul la doamna Roger, rezultă că aceasta este scrisă cîndva după această dată. 2 Informaţiile şi memoriile primite de la Ghica erau folosite de V. Alecsandri pentru informarea presei pariziene şi a propagandei pentru situaţia principatelor. CĂTRE BIBLIOTECA BRITISH MUSEUM 71 Paris, 28 martie .1853 Biblioteca British Museum ; original. B.A.R., achiziţii 61/1979 ; facsimil. Bibliografie: Eric Tappe, Vasile Alecsandri la British Museum, în Manuscriptum, nr. 2(11) 1973, p. 157—-158. 585 1 Volumul ,de balade, aflat în posesia bibliotecii, are pe a doua pagină de titlu dedicaţia lui Alecsandri : „Pour la Bibliothèque British Muséum“. Of. note Eric Tappe, loc. cit. 2 Scrisoarea însoţeşte volumul de teatru dăruit bibliotecii engleze cu dedicaţia : „Au Musée Britan'que de Londres, V. Alecsandri“. Poetul are grija să trimită şi o traducere în limba fianceză a titlului volumului şi o transcriere (autografe) a cuprinsului (Scara), măsură necesară, volumul fiind imprimat cu caractere chirilice. 3 Poate J. W. Parker (1792—1870) sau fiul său J. W. Parker (1820—1860), care au fost coproprietari ca editori şi librari. Cf. note Eric Tappe, loc. cit. 4 Cf. Sanda Diaconescu, Ecoul operei lui V. Alecsandri în străinătate, în Arhiva românească, t. X, 1945—1946, p. 421—425, unde se publică scrisori de mulţumire, dintre anii 1852—1855, pentru primirea poeziilor şi teatrului, din partea bibliotecilor din Paris, Viena, Madrid şi Londra. De la British Muséum sînt . trei scrisori de mulţumire pentru Balade I, Teatru şi Doine, p. 422—423. 5 Pe versoul scrisorii este o notă scrisă cu creionul, apoi tăiată „d-lui Prévost, spre catalogare, C. K. Patamore“. Coven-try Patamore a făcut parte din conducerea Bibliotecii de la 1846 la 1862. Scrisoarea lui V. Alecsandri poartă deci adnotarea autografă a unui remarcabil poet englez al timpului. Cf. note Eric Tappe, loc. cit. CATRE ION GHICA 72 Paris, 1 aprilie 1853 B.A.R., ms. rom. 803, f. 51 ; original. 1 Dernière occupation des Principautés Danubiennes, Paris, 1853, 176 p., sub pseudonimul „Chainoi“. 2 Soltenhof de- Şefels, secretar al ambasadei otomane din Paris, avea legături eu Ion Ghica şi alţi emigraţi. După cum se 586 înţelege din scrisoarea lui V. Alecsandri, a colaborat serios la tipărirea .lucrării lui Ghica. 3 Doine şi lăcrimioare. 73 Madrid, 18 noiembrie 1853 B.A.R., ms. rom. 803, f. 53—54 ; original. 1 începuse războiul Crimeii. 2 Călătoria în Africa va fi scrisă mai tîrziu şi publicata în mal multe părţi, la răstimpuri mari. Textul, ţot neterminat, s-a publicat abia în volumul de Proză din 1876, p. 285—428 (cf. Vt. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, 194—290 şi note p. 756—758). Călătoria în Spania nu a mai fost scrisă, a rămas doar sub* forma itinerariului de la sfîrşitul călătoriei în Africa. 74 Paris, 20 decembrie 1853 B.A.R., ms. rom. 803, f< 55 ; original. 1 Turcia se găsea în război cu Rusia (războiul Crimeii). 2 Cf. aici. p. 205—207. 75 Paris, 28 martie 1854 B.A.R., ms. rom. 803, f» 59 ; original. 1 Arthur Baligot de Beyne. 587 CĂTRE IACOVACHE PALADI 76 [p. 1854} Bibliografie ; Flacăra I, nr. 14, 21 ianuarie 1912, p. 10. 1 După conţinut ' trebuie să admitem că scrisoarea a iost scrisă cîn-dva după moartea vornicului, din anul 1854. CĂTRE EDOUARD GRENIER 77 [Ianuarie 1855, Iaşi] Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Biblicgrafie : [V. Alecsandri], Lettres inédites du poète roumain Basile Alecsandri à Edouard Grenier 1855—1885, publiées avec une introduction et des notes par Georges Gazier, Paris, 1911, p. 17 ; V. Alecsandri, Scrisori inédite. Corespondenţa cu Edouard Grenier 1855—1885, traduse şi publicate cu p introducere de Alecsandrescu-Dorna, Buc., „B.P.T.“, 1 a., 89 p.; B. Slu-şanschi, Un poète français patriote moldave : Edouard Grenier\ Paris, 1933, p. 10. 1 Edouard Grenier (1819—1901), diplomat şi poet francez romantic, prieten cu Lamartine, Musset, Vigny. A fost secretar de 'legaţie la Berlin, Berna, Frankfurt şi s-a retras din diplomaţie după lovitura de stat din 1851. în 1854 a acceptat să devină secretarul particular al domnitorului Grigore Ghica ăl Moldovei: pină la retragerea acestuia din 1856. V. Alecsandri se adresase prietenului său Ubicini pentru găsirea secretarului potrivit. Acesta dă lui Grenier o scrisoare de recomandare. O altă scrisoare de recomandare către V. Alecsandri o primeşte de la 588 Prospère Mérimée, care îl cunoscuse şi apreciase pe poetul român, în diligenta cu care se întorceau din Spania, în 1853. După alegerea lui Cuza în Moldova-fusese din nou chemat ca secretar al acestuia, dar nu acceptase oferta, iar în 1864 cînd i se ceruse să colaboreze cu titlul de corespondent al Principatelor la Paris, refuzase din pricina convingerilor sale foarte liberale care nu puteau accepta lovitura de stat din 2 mai 1864. Grenier a publicat abia în anul 1894 amintirile sale din timpul petrecut là curtea lui Grigore Ghica, şi atunci într-un tiraj redus, -de 12 exemplare, destinate unui cerc restrîns de prieteni. Amintirile erau intitulate En Moldavie (1855—1856). Vladimir Ghica, fiul lui Ion Ghica beizadea, deci nepotul domnitorului Grigore Ghica, a fost autorizat de Grenier să citească această carte şi a publicat cîteva pasaje sub titlul : O carte care ne priveşte şi un om carc ne interesează : Jn Moldova (1855—1856)“, de Edouard Grenier, în Convorbiri literare, XLIII, nr. 12, decembrie 1909, p. 1205— 1220, reeditate în Vladimir Ghica, Spicuiri istorice, Iaşi, Presa bună, 1936, p. 80—141. Manuscrisul autograf al lui Vladimir Ghica se găseşte la B.A.R., ms. fr. 236, Analyse et citation da livre d’Edouard Grenier ; „En Moldavie, 1855—1856”, X + 74 f. Edouard Grenier, poet delicat, cu multă sensibilitate, a fost cunoscut mai mult într-un cerc restrîns de literaţi. Deşi întîlnirile dintre cei doi poeţi, român şi francez, au fost destul de rare, corespondenţa lor, prelungită pînă în 1885, dovedeşte o afecţiune trainică. Această corespondenţă, aflată în Biblioteca de la Besançon, a fost publicată de G. Gazier — conservator ăl acestei biblioteci — cu o introducere lămuritoare în care se aduc elogii lui V. Alecsandri, între altele şi pentru calitatea limbii franceze pe care o poseda. La apariţia în 1911, a corespondenţei cu Grenier, s-au publicat diverse articole în presă, de exemplu : Sextil Puşcării* în Tribuna, 1911 ; Ch. Drouhet, O nouă colecţie de scrisori inedite ale lui V. Alecsandri..., în Convorbiri literare, XLV, nr. 7, iulie 1911, p. 764—768 ; ...Astăzi Biblioteca Academiei se găseşte în posesia microfilmului corespondenţei de la Besançon, primit prin bunăvoinţa colaboratorului nostru, profesor Gerhart Hess din Republica Federală Germania, care-şi pregăteşte o teză de doctorat despre V. Alecsandri şi poeţii din Provenţa. Pentru relaţiile eu Edouard Grenier cf. G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri şi Edouard Grenier, în Convorbiri literare, LIII, nr. 6—7, iunie-iulie 1921, p. 438. 589 78 [Iasi, 1855]. Sîmbâta Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; orignal, B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inédites du poète roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 17 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Bue., f.a., p. 13. CATRE HYPPOLITE DESFREZ 79 Iaşi, 10 aprilie 1855 B.A.R., S 12(/LVIII ; copie. 1 Hyppolite Desprez, publicist francez, favorabil luptei românilor pentru libertate şi unire. Articolele publicate de acesta în Revue des Deux Mondes au fost strînse în volum sub titlul : Les peuples de VAutriche et de la Turquie. Histoire contemporaine des Iltyriens, des Magyars, des Roumains et des Polonnais, Paris, 1850, 2 volume. în 1855, cu ocazia Conferinţelor de la Viena, din martie-apri-]ie, a marilor Puteri europene, în vederea rezolvării problemei din Orient, H. Desprez a însoţit acolo pe E. Drouyn de Lhuys (1805-^ 1881), ministrul Afacerilor Străine al Franţei. La aceste conferinţe domnitorul Grigore Ghica a trimis ca reprezentant neoficial pe Costache Negri, oare trebuia să dea participanţilor la conferinţă lămuririle necesare asupra situaţiei Moldovei în acest conflict. Conferinţa s-a încheiat fără un rezultat precis, dar, pentru principate, delegatul francez, baronul Bourquency, a pus pentru prima dată problema Unirii acestora sub un domn ereditar, poate chiar străin. V. Alecsandri, profitînd de vechile relaţii ou H. Desprez, din 1848, epoca propagandei prin presa pariziană, îi solicită şi acum intervenţia în favoarea principatelor 590 şi îi recomandă pe Costache Negri, reprezentantul moldovean. Cf. Marta Anineanu, Costache Negri la conferinţa de la Viena din 1855, în Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena pe anul 1970, p. 110—113 ; Liviu Maior, O pagină din legăturile iranco-române. Hyppolite Desprez, călător în ţările române, în Studia Histórica, XIII, 1968, fasc. 2., p. 103—113. CĂTRE ION GHICA 80 ; Iaşi, 16 iunie 1855 B.A.R., ms. rom. 803, f. 61—62 ; original. Bibliografie : N. Petraşcu, V. Alecsandri. Studiu critic., Buc., 1894, p. 75—76, fragment în traducere ; N. Petraşcu, De la cei ce nu mai sînt, în Literatură şi artă română, I, 1897, p. 543—544, traducere, Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 68—73. 1 După nereuşita din anul 1852, cînd primul număr din revista poetului este suprimat chiar de la apariţie, V. Alecsandri, în toamna anului 1854, obţinuse publicarea României literare, dar, chiar de la primul număr, revista era iar suprimată. La 20 noiembrie, V. Alecsandri protestează la domnitor,. întrucît prigoana asupra progresului ţării încetase, să i se permită publicarea şi să i se încredinţeze cenzura. în urma raportului membrilor Sfatului Administrativ, din 30 noiembrie, la 6 decembrie 1854, Secretariatul de Stat înştiinţează pe postelnicul V. Alecsandri că domnitorul a aprobat apariţia României literare, meredinţîndu-i şi răspunderea cenzurii. Cf. Arhivele Statului Iaşi, fond Secretariatul de Stat, dosar 1754, f. 6—8 ; I. Minea, Lupta pentru „România literară“, în Convorbiri literare, LI, nr. 4—5, aprilie-mâi 1919, p. 382—388. 2 Ion Ghica, numit de turci guvernator, apoi bei al insulei Samos, de a cărei administraţie s-a achitat în mod deosebit, cu-răţind insula de piraţi şi organizînd-o, îl anunţase, într-o scrisoare nedatată, că are deja 23 de mmere din România literară 591 şi îi solicită restul ; tot aici îi scrie că. atunci cînd va scăpa de sarcina pe care o are în insula Samos, va descrie pentru V. Alecsandri şi lectorii săi (deci pentru România literară) această insulă (cf. Scrisori către Vcisile Alecsandri, Buc., 1978, p. 208—209). Poetul se grăbeşte să-i scrie lui M. Kogălniceanu că îi va trimite pentru Steaua Dunării, un articol despre administrarea insulei Samos de Ion Ghica (cf. Noua revistă română, III, nr. 34, 1901, p. 466—467). Proiectul lui Ghica se va realiza abia în 1884, prin scrisoarea către V. Alecsandri, Samos [Căpitanul Laurent], publicată în Convorbiri literare, XVIII, nr. 1, 1 aprilie 1884, p. 10—25, XVIII, nr. 3, 1 iunie 1884, p. 81—91. 3 Ballades et chants populaires de la Roumanie (Principautés Danubiennes). Recueillis et traduits par V. Alecsandri. Avec une introduction par M. A. Ubicini, Paris, 1855, E. Dentu, 199 p. 4 Războiul Crimeii care va avea pentru principate consecinţe importante ce vor conduce la Unire. 5 Conferinţa marilor Puteri de la Viena. Cf. aici p. 59Ô—591, n. 1. 6 Carol Miculi (1821—1897). Miculi era o veche familie moldovenească, de origină armeană. în 1796, strămoşul săli, Crisoph Miculi, părăseşte laşul pentru a se stabili la Cernăuţi. Fiind neam de mazil (proprietar liber de pămînt), capătă în imperiu titlul de cavaler. Tatăl lui Miculi a fost un cunoscut negustor la Cernăuţi, însurat cu o germană, Maria Thereza Guţtmann din Nürnberg. Casa lui Carol Miculi din Bucovina devenise un centru artistic care atrage pe românii de acolo sau pe cei în trecere : Hurmuzaki, Mustaţa, V. Alecsandri, Iraclie Porumbescu... Carol Miculi a studiat muzica cu Kolberg, a început medicina la Viena, dar a părăsit-o curîncj, ducîndu-se la Paris, unde devine elevul şi prietenul devotat al lui Chopin. Cunoaşte pe Wagner, pe Liszt... întors de la Paris, în 1848, dă concerte de pian în Rusia, la Iaşi, la Bucureşti ; se dedică apoi organizării şi funcţionării conservatorului din Lemberg. A cunoscut bine muzica populară românească ; românii îi datorează colecţia de cîrrtece : Airs nationaux roumains (Ballades, chants des bergers, airs de danse etc.), recueillis et transcris pour piano par..., Lemberg, [1854] ; formau patru caiete de cîte douăsprezece piese, dintre care unul dedicat Gatincăi Rolla şi altui Elizei Gh. Sturdza de la Dulceşti. Altă operă valoroasă pentru români este Liturghia, scrisă din îndemnul şi cu cheltuiala baronului I. Mustaţă, în 1864, cu ocazia sfinţirii catedrei româneşti din Cernăuţi. Cf. Octavian Beu, Compozitoml Carol Miculi, 592 în Societatea de mîine, VIII, nr. 16—17, septembrie, 1931, p. 347— 348 ; Eugen I. Păunei, V. Alecsandri şi Carol Miculi, în Făt-Fru-rnos, Cernăuţi, mai-iunie .1935, p. 105 seq. CĂTRE SFATUL ADMINISTRATIV 81 Iaşi, 28 iunie 1855 Arh. St. Iaşi, fond Secretariatul de Stat, Tr. 1764, oj- 2013t cios. 3914, f. 1 ; original. Bibliografie : Zimbrul, III, nr. 139, 7 iulie 1855, p. 1 ; Gazeta Transilvaniei, nr. 57, 16 iulie 1855, p. 219 ; Telegraful român, nr. 57, 20 iulie 1855, p. 227 ; Două scrisori de la V. Alecsandri,, în Revista Arhivelor, VIIl, nr. 1, 1965, p. 262—4 şi facsimil ; Ciucă Valentin, Scrisori şi documente, în Cronica, VI, nr. 30, 24 iulie 1971, p. 9 ; Documente. „Studii şi Documente“. Ediţie, note, glosar de Gh. Ungureanu, D. Ivănescu, Virginica Isac, Buc., Editura Minerva, 1973, p. 309—310. 1 Rezoluţia Sfatului nr. 711 din 1 iulie „Să se recomande Visteriei spre lucrare potrivită aşezămîntului, iar spre dovedirea mulţămirii ce Sfatul are a servi asemenea faptă de adevărată humanitate şi spre încurajare şi a altor întru liberarea robilor,a cărora poziţie încă din nenorocire se prelungeşte în ţara noastră, se va publica prin organul foii oficiale....“ CĂTRE COSTACHE NEGRI 82 Paris, 30 septembrie 1855 B.A.R., S 33(3)/LVIII ; original. 1 Aşa după cum îi scrie lui Costache Negri, în primele săp-tămîni 'ale lui octombrie 1855 V. Alecsandri pleacă, prin Mar- 593 «silia, spre Constantinopol ; în drum întilnise şi pe Ion Ghica, iar în capitala otomană îl aşteptau Negri, Dimitrie Ralet, trimişi cu treburi de către Grigore Ghica şi Baligot de Beyne, cu ■care va face călătoria în Crimeea. Informaţiile despre această călătorie s-au păstrat în cele cîteva scrisori adresate lui Negri si în scrisoarea către M. Kogălniceanu, publicată în Steaua Dunării. Toată această corespondenţă s-a publicat în volumul de faţă. V. Alecsandri a mai scris o scurtă descriere a drumului spre 'Crimeea, dedicată lui Ion Ghica, Suvenire din 1855. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, 1974, p. 682-^686 şi note p. 901—904 ; G. C. Ni-colescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 247—252. 2 Constantin Rolla (? — 1878), cumnat cu V. Alecsandri. A fost membru al Divanului Apelativ din Iaşi. A participat la mişcarea revoluţionară de la Iaşi din 1848 ; unionist, ales în Di^ vanul ad hoc şi Adunarea Electivă ; sub Cuza a fost ministru. Era frate -cu Smărăndiţa Docan. La moartea sa, poetul a scris Strofe improvizate lui C. Rolla, Cf. şi G. Bogdan-Duică, Despre Costache Rolla, cumnatul lui V. Alecsandri, în Transilvania, LII, nr. 10—12, octombrie-decembrie 1921, p. 799—813. , CĂTRE EDOUARD GRENIER 83 Paris, 10 octombrie 1855 ir m>' Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inédites du poète roumain Basile Alecsandri..., Paris, 19il, 18—20 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 14—15; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 73—76. . 1 Jacques Alexandre Bixio (1808—1865), medic, naturalist şi om po'itic francez, închis după lovitura de stat din decembrie 1851 ; se ocupă mai tîrziu de probleme industriale şi sociale. împreună cu Buloz, au fondat Revue des Deux Mondes. Cunoscut 594 prin intermediul lui Edouard Gdenier, V. Alecsandri va mar frecventa salonul literar-politic al lui Bixio şi va beneficia de relaţiile acestuia. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 133—134. 2 Alphonse Grün (1801—1866), literat şi jurisconsult francez, fost avocat la Besançon, şef al secţiei legislative din Arhivele imperiale, autor de lucrări literare, istorice şi juridice. A colaborat mult cu V. Alecsandri în opera de propagandă pentru Unirea Participatelor şi mai tîrziu pentru interesele acestora, devenind corespondent de presa la Paris în biroul de corespondenţă pentru Principate, iniţiat de V. Alecsandri şi condus de Ubicini (cf. aici p. 654—655, n. 1 ; Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 231—236). A. Grün a publicat o recenzie a volumului lui V. Alecsandri, Ballades et chants populaires, prefaţat de Ubicini, în VAthéneum français, din iunie 1855. 3 Léon Laurçnt-Pichat, literat şi om politic francez, a colaborat la reapariţia periodicului Revue de Paris. într-o scrisoare adresată lui Grenier îi vorbeşte în termeni eiogioşi despre Alecsandri, care îl vizitase la Paris. CÂTRE COSTACHE NEGRI 84 Marsilia, 14 octombrie 1855 B.A.R., S 33(6)/LVIII ; original. 1 V. Alecsandri vizitase aceste locuri, cu Costache Negri şi N. Docan, în anul 1839, cînd se întorcea în ţară după anii de studii de la Paris. 2 A. Baligot de Beyne. 3 Important turn de apărare al Sevastopolului. 4 Cumnatul său, C. Rolla cu soţia sa Catinca, şi Iancu cu Noémi au plecat de la Paris în Moldova fără poet. Cf. aici p. 219. 5 Pentru călătoria poetului în Crimeea cf. aici p. 229—232. 6 Dimitrie Ralet. 595 CĂTRE EDOUARD GRENIER 85 [Constântinopol], 28 octombrie 1855 Biblioteca de la Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie ; Lettres inédites à.i poète roumain Basile Alec- sandri..., Paris, 1911, p. 20—21 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite.... Buc., f.a., p; 16—17. 1 Grenier, secretar al domnitorului Grigore Ghica, v^nit în treacăt la Constântinopol, se întorsese în Moldova. 2 Malakoff. Cf. aici p. 595, n. 3. 3 Cf. aici scrisoarea din 10 octombrie 1855, p. 320—221. 4 Fiica lui Bixio şi logodnica lui Grenier. CĂTRE COSTACHE NEGRI 86 Kamient. Marţi, 27 noiembrie 1855 B.A.R., S 33(4)/LVIII ; original. 1 Detalii despre călătoria în Crimeea cf. aici p. 229—232. 87 Crimeea, 30 noiembrie 1855 B.A.R., S 33(5)/LVIII ; original. 1 Costache Negri şi Dimitrie Ralet fuseseră trimişi de domnitorul Grâgore Ghica la Constântinopol pentru problema mă- 596 năstirilor închinate, dar şi ca observatori nemărturisiţi ai situaţiei politice. 2 Reîntoarcerea în Moldova, pe mare, nefiind posibilă la vremea aceea, poetul se îngrozea la perspectiva străbaterii Bulgariei, în trăsură, aşa cum, dealtfel, a făcut-o cu multe greutăţi. 3 Numărul uneia dintre unităţile franceze din care făceau parte tinerii ofiţeri francezi prieteni cu Costache Negri şi V. Alecsandri. CĂTRE MIHAIL KOGĂLNICEANU 88 Constantinopole, 15 decembrie 1855 B.A.R., S 58/DCCXLIX ; original. Bibliografie : Steaua Dunării, 22 decembrie 1855, p. 143, incompletă ; P. V. Haneş, Alecsandri la Sevastopol în Noua revistă română, III, nr. 34, mai 1901, p. 466—467, o socoteşte inedită ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 234, 13 octombrie 1909, p. 7. 1 Steaua Dunării, jurnal politic, literari şi comercial, Iaşi, 1 octombrie 1855 — .11 septembrie 1856 şi 1 noiembrie 1858 —- 5 noiembrie 1860. 2 România literară fusese suspendată, fără ştirea poetului, în timpul absenţei sale din Moldova. CĂTRE EDOUARD GRENIER 89 Constântinopol, 20 decembrie 1855 Biblioteca din Besançon, ms. 1423 î original. B.A.R., microfilm Ms. 421. 597 Bibliografie ; Lettres inédites du poète roumain Basile AlecsandriParis, 1911, p. 21—22 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 17—19. ’ 1 Protocolul de la curtea lui Grigore Ghica nefiind prea sever, Grenier fusese curând primit în cercul celor trei beizadele -şi al frumoaselor domniţe, Aglae Rosetti — pentru care făcuse o adevărată pasiune — şi Natalia Bialş, pe care le va descrie în •amintirile sale (cf. aici p. 588—589, n. 1). împreuna cu V. Alecsandri, cu I. A. Cantacuzino-Zizin, cu soţia acestuia, Zoe, şi •sora ei, Pulheria, necăsătorită, fiicele -vestitei Marghiolita Sturdza-Rosetti-Roznovan, şi cu consulul francez Tastu, (cf. aici p. 601, xi. 7) alcătuiau un grup vesel spre care visa poetul dezamăgit de intrigile şi necinstea politicii de la Poartă. Se poate ca această scrisoare să fie răspunsul la scrisoarea pe care i-o trimisese G renier la 16 noiembrie. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 222—224. 2 Problema spinoasă a averilor mănăstireşti pentru care Negri fusese trimis la Constantinopol şi oare nu-şi va găsi rezolvarea decît prin îndrăzneţul act al secularizării făcut de Cuza. a Reîntoarcerea în ţară va fi prin Bulgaria, cu trăsura, în 'condiţii foarte grele. * CĂTRE ION GHICA 90 Constantinopole, 30 decembrie 1855 B.A.R., ms. rom. 803, f. 63 ; original. 1 Dimitrie Ralet care se găsea la Constantinopol şi de la care poate poetul luase aceşti bani. Ci. aici p. 619, n. 1. CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 91 B.A.R., S 50/LVII. 1 Informaţiile privitoare la reforma lui Constantin Mavro-cordat i-au folosit lui Ubicini (M. Chopin) pentru lucrarea Pro- 598 vinces Danubiennes, Paris, 1856, Second partie, p. 95 seq. Deci am dat scrisorii anul de apariţie al cărţii ca o dată antequem, pentru că, desigur, Ubicini trebuie să-i fi cerut cu mult înainte aceste lămuriri. CĂTRE C. A. ROSETTI 92 Martie 1856, Iaşi „ B.A.R., S 59/DCCXLIX ; original. Bibliografie : P. V. Haneş, O scrisoare a lui Alecsandri către Rosetti, în Curierul literar, i, nr. 1, 7 octombrie 1901, p. 4 ; IL Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 236, 31 octombrie 1909, p. 7 ,* Const. T. Stoika, O scrisoare inedită a lui Vasile Alecsandri către C. A. Rosetti, în Săptămîna politică şi culturală, III, nr. 23, 11 mai 1913, p. 267—268. 1 Pentru călătoria în Crimeea cf. aici. p. 229—232. 2 Darea de seamă a lui C. A. Rosetti asupra Doinelor apăruse în Steaua Dunării, ianuarie 1856. 3 Paul Bataillard (1816—1894), filoromân, prieten cu C.A. Ro-setti şi Brătienii, membru corespondent al Academiei Române. Lucrările apărute în anul 1856 erau : Premier point de la question d’Orient, La Moldo-Valachie şi La Moldo Valachie dans la manifestation de ses voeux. CĂTRE MARIA CANTACUZINO 93 Iaşi, 1 mai 1856* Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. 599 Bibliografie ; Lettres inedites d,u poete roumain Basile Alec-¿andri.,., Paris, 1911, p. 23 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., 1.1., p. 19—20 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 77—78. 1 Maria Cantacuzino. Cf. aici p. 577—578, n. 2. 2 Pentru amintirile lui Grenier despre ţara noastră, cf. aici p. 588—589,-n. 1. CÄTEE EDOUARD GRENIER 94 Iaşi, noiembrie 1856 Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inédites du poete roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 24—26 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc. p. 20—21. 1 I. A. Cantacuzino-Zizin (1829—1897), om politic şi literat, cultivat, cu studii în Elveţia, este primul traducător în limba franceză a operei lui Schopenhauer. Ca om (politic, a fost ministru de Finanţe sub Căimăcămia de Trei, din 1858, şi sub Cuza. Pentru relaţiile sale cu Grenier cf., aici p. 598, n. 1. 2 Zoe Cantacuzino, soţia lui I. A. Cantacuzino Zizin, fiica Marghioliţii Sturdza-Rosettd-Roznovanu, dramatic lovită de moartea fiului său, Dudu. 3' Moşia Stînca, judeţul Iaşi, a familiei Rosetti-Roznovanu. 4 Caimacamul Teodor Balş. 95 Iaşi, dec. 1856 Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. 600 Bibliografie : Lettres inédites du poète roumain Basile Alee-tandri..., Paris, 1911, p. 26—29 ; V- Alecsandri, Scrisori inedite.... Buc., f.a., p. 23—27 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori., Chi-şinău, 1968, p. 244—245, traducere. 1 Zoe Cantacuzino-Zizin. Cf. aici p. 600 n.2. 2 I. A. Cantacuzino-Zizin. 3 Prinţesa Natalia . (1837—1895), fiica domnitorului Grigore G hi ca şi a Anei Catargi. A fost căsătorită cu Costică Balş, fiul bogatului boier Alecu Balş, a murit tînăr, într-un duel cu un ofiţer austriac; Natalia, văduvă la 18 ani, se recăsătoreşte cu Constantin Millo, rudă cu Matei Millo, de care se desparte după doi ani, căsătorindu-se, pentru a treia oară, cu Gheorghe Filipescu, diplomaţ şi mareşal al palatului sub Carol I. Cf. aici p. 598, n. 1 şi Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 203—204. 4 Prinţesa Catiţa, soţia lui beizadea Constantin Ghica, fiul domnitorului Grigore Ghica, era născută Balş. 5 Este vorba de Cinel-Cinel care a însemnat nu numai o „comedie cu cîntice „în costume naţionale, ci şi un limpide îndemn la Unire. Cf. V. Alecsandri, Opere, V, Buc., 1977, note p. 931. 6 Victor Place, consul francez ia Iaşi, Cf. aici p. 606, n. 1. 7 Tastu Eugène (1817—.1893), diplomat francez, consul la Iaşi între 1852—1855, prieten cu Grenier. Din 1855 devine consul general la Bagdad. Mama sa era cunoscuta scriitoare franceză Ama-î)le Tastu. 8 Prinţesa Aglae, fiica domnitorului Grigore Ghica şi a Anei Catargi, căsătorită cu Răducanu Rosetti, apoi cu Anton AILaux. Este mama scriitorului Radu Rosetti care, în Amintiri, vol. I, Iaşi, p. 149, îşi vol. II, Buc., 1925, p. 43—60 ; îi evocă figura. Cf. şi aici p. 598. n. 1. 9 Ordin călugăresc de la Trappe. CÀTRE A3DOLONYME UBICINI 96 [1856—1857] B.A.R., ms. rom. 3370, f. 259—262 ; original. Bibliografie : Floarea-soarelui, II, nr. 7—12, iulie-decembrie 1928, p. 74—77 ; V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Buc., 1964, 601 p. 146—158 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 89—97, traducere cu omisiuni. 1 Abdolonyme Honoré Jean Ubicini (1818—1884), istoric, publicist, ziarist francez. Chemat de C. A. Rosetti în Ţara Românească, ia parte la revoluţia de la 1848, devine secretarul Guvernului provizoriu şi al Locotenentei domneşti. După înfrîngerea revoluţiei, reîntors la Paris, colaborează cu emigraţii români, sprijinind prin relaţiile sale şi prin propaganda făcută în presa franceză lupta pentru Unirea Principatelor. Ubicini a prefaţat volumul Ballades et chants populaires de la Roumanie..., din 1855, şi Grammaire de la langue roumaine, par V. Mircesco (V. Alecsan-dri), din 1863. Ambele prefeţe, care au un vădit scop de propagandă, doreau să facă cunoscute în Occident istoria, limba şi cultura poporului român. După Unire şi pînă la înfiinţarea Agenţiei române la Paris (septembrie 1860), V. Alecsandri, cind a propus înfiinţarea unui Birou central de corespondenţă şi redacţie la Paris, a propus pe Ubicini ca director, (cf. aici p. 654—655, n. 1). Pentru sentimentele sale filoromâne a fost făcut cetăţean al României, în 1867, şi membru onorific al Academiei Române* în 1871. Bine informat, a scris numeroase lucrări privind chestiunea Orientului şi a principatelor dunărene. Deşi relaţiile cu Ubicini au fost aşa de strînse, corespondenţa lor nu ni s-a păstrat decît în foarte mică măsură. Scrisoarea de faţă, care depăşeşte de , fapt limitele şi forma unei scrisori,-devenind o mărturisire autobiografică, este, aşa cum a stabilit Olimpiu Boitoş în Biografiile româneşti ale lui Ubicini, Cluj, 1932, una din acele biografii care i-au servit lui Ubicini pentru a fi publicate in Dictionnaire universel des contemporains, contenant toutes les personnes notables de la France et des pays étrangers, Paris* 1858, publicat de G. Vaperau. Scrisoarea lui V. Alecsandri către Ubicini este minuţios analizată de Olimpiu Boitoş, op. cit.y p. 9—11, pentru a demonstra că ea a folosit la redactarea notei din dicţionarul Vaperau. începutul scrisorii lipseşte. 2 Elena Negri. 6 Prima parte a Baladelor a apărut în 1852, a doua în 1853. 4 Volumul de lux visat de V. Alecsandri se va realiza abia în anul 1866—1867, după albumul dăruit de el în 1862 doamnei Elena Cuza pentru Azilul „Elena Doamna.“ 5 Périercourt [?] 602 e Wilhelm v. Kotzebue (1813—1887), fiul dramaturgului Ana-tol v. Kotzebue, din Estonia ; căsătorit cu o Cantacuzină ; scriitor de limbă germană. Opera sa care ne interesează : Rumänische * Volkspoesie, Berlin, 1857, în care traduce poezii populare de ale lui V. Alecsandri, Bilder und Skizzen aus der Moldau, Lipsea, 1862 (al cărei, manuscris se găseşte la Leipzig) ; Lascăr Voinescu, Lipsea. 1862. Cf. Elena Rădulescu-Pogoneanu, Vasile Alecsandri şi Wilhelm de Kotzebue. O scrisoare către Alecsandri, în Arhiva românească, t. VIII, 1942, p. 153—190. 7 Alexandru Flechtenmacher (1823—1898), bursier la Viena. trimis de Costache Conachi pentru a urma cursurile de vioară şi compoziţie. Profesor de muzică la Conservatorul din Bucureşti. A contribuit la popularizarea repertoriului autorilor noştri dramatici ; a scris muzică pentru piesele lui V. Alecsandri. 8 Cetatea Neamţului. 9 C.C. Aristia publicase poemul Prinţu român, Buc., 1843, în care, în versuri confuze şi lipsite de orice calitate aducea laude nemăsurate şi ridicole domnitorului Gheorghe Bibescu. V. Alecsandri publică în Propăşirea, 1844, p. 156—160, un studiu critic : Stanţe epice închinate românilor de C.C. Aristia în care ridiculizează cu multă vervă şi spirit pe jalnicul poet linguşitor. Cf. V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 291—299 şi note p. 802. 10 Costache Caragiale (1815—1877), artist dramatic şi director de teatru, unchiul lui I. L. Caragiale. 11 Poetul nu a fost în primăvara afiului 1845 la Bucureşti ; primirea prietenească făcută lui Alecsandri ca unui reprezentant unionist moldovean a avut loc în primăvara anului următor (of. aici p. 550—551 n. 2), iar Costăchiţă Filipescu fusese în Moldova cu un an în urmă. Cf. aici p. 557—558 n. 2. 12 Ignace, Xavier, Morand Hommaire de Hell (1812—1848), inginer constructor şi geolog francez care din însărcinarea guvernului rus a explorat Crimeea şi ¡alte regiuni din nordul Mării Negre. Între anii 1841—1842, a fost adus de domnitorul Mihail Sturdza în Moldova pentru unele lucrări tehnice, între care şi îndiguirea portului Galaţi. Alecsandri lna cunoscut în 1845 la Constantinopol, cînd au făcut proiectul pentru călătoria în Persia, care nu s-a realizat pentru poet, şi pe care Hell nu a încheiat-o, murind în 1848. Cf. interesantul articol al profesorul Victor Andrei, Dunărea de Jos şi oraşul Galaţi în însemnările unor călători francezi din secolul trecut, în Danubius, 1972—1973, VI—VII, p. 99—112. 603 13 Călătoria făcută cu Elena Negri şi sfîrşitul tragic ál acesteia. Cf. aici. 552 n. 1. 14 Balta-Albă s-a publicat pentru prima dată în Calendarul pentru români, .al lui Gh. Asachi, Iaşi, 1848, p. 39—58, reeditată de mai multe ori. Traducerea în limba franceză, Le lac blanc, s-a publicat în revista franceză Vlllustration, 1854, nr. 596, p. 77—78,. nr. 597, p. 85—86, nr. 598, p. 99—100, şi nr. 599, p. 119, ilustrată cu gravurile lui Th. Aman în ordinea succesivă : Căruţa de poştă valahă, Satul Balta-Albă, Lacul Balta-Albă (of. V. Alecsandri* Opere, IV, Buc., 1974, note p. 733—756). După propriile mărturisiri ale poetului către scriitorul provensal joseph Roumanille, legenda Ilercui Herculan, căpitan Roman fusese compusă chiar de el la Mehadia. Cf. Vasile Alecsandri (în arhive provensale), II, în Ma-nuscriptum, IX, nr. 1 (30), 1978, p. 173 (scrisori publicate de profesor Gerhart Hess (R.F.G.) şi Marta Anineanu. 15 Famiila prietenului său Alex. Cantacuzino, cneazul de la Hangu. Pasajul cu noaptea învierii este Un episod din anul 1848-Cf. V. Alecsandri,. Opere, IV, Buc., 1974, p. 3Í. 16 Alexandre-Auguste Ledru-Rollin (1807—1874), avocat şi om politic francez, membru al Guvernului Provizoriu din 1848. 17 Louis-Eugene Cavaignac <1802—1857), şef al puterii executive, în 1848 a reprimat insurecţia din iunie. CĂTRE iosefina sturdza 97 20 ianuarie 1857 B.A.R., mş, rom. 3926, f. 14—15 ; original. 1 Iosefina Sturdza (1835 ? — p. 1889), fiica nelegitimă a lui Costache Negri, recunoscută mai tîrziu. Şi-a făcut studiile la Paris. A fost căsătorită mai întîi cu Vasile Romalo, fiul lui Grigore Romalo, cel mort în 1849, la Constantinopol, pentru care V. Alecsandri a scris La mormântul lui Gr. Romalo. Din această căsătorie a avut trei copii, iar din cea de a doua, cu Ştefan Sturdza, 604 a avut de asemenea trei copii. Se pare că era o bună muziciană şi literată, talente pe care V. Alecsandri i le încurajează în scrisorile ce îi scrie în 1889. Trebuie deci să fi murit după această ultimă dată cunoscută din viaţa ei. CĂTRE ALEXANDRU HURMUZAKI 98 Iaşi, 8 februarie 1857 B.A.R., ms. rom. 3349, f. 11—12 ; original. Bibliografie : II. Chendi şi E. Carcalechi. Alecsandri şi Românii din Bucovina, în Voinţa naţională, nr. 5879, 23 noiembrie / 6 ■ decembrie, p. 1 ; II. Chendi, Corespondenţa lui V. Alecsandri cu bucovinenii, în Convorbiri literare. XXX, nr. 6—8, iunie-august 1906, p. 588—590 ; II Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 234, 31 octombrie 1909, p. 7—8. 1 Carol Miculi. Cf. aici p. 592—593 n. 6. Nu a scris muzica pentru Hora Unirii. 2 Hora Unirii se publicase în Steaua Dunării 1856. 3 Tomul despre care vorbeşte poetul este culegerea Salba literară, Iaşi, 1857. 4 Studiul Românii şi poezia lor fusese publicat în Bucovina 1849, p. 175—180, 205—209 (părţile I, II) ; şi 1850, p. 49—51, 85—80, 180—181 (fragmente din partea IlI-a) ; retipărit, aşa cum anunţă, în Salba literară, 1857, p. 275—310. Of. V. Alecsandri, Opere, IV, Buc., 1974, note p. 724. 5 Comedia este Păcală şi Tîndală, iar drama istorică, Cetatea Neamţului, ambele scrise în anul 1856 şi reprezentate în stagiunea 1857—1858, ea propagandă unionistă şi trezire a sentimentelor patriotice. Iancu Alecsandri, citind Cetatea Neamţului, scrie poetului o lungă scrisoare în care, subliniind părţile valoroase ale dramei, critică pe cele slabe cu pricepere şi tact (cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 11—13). La 20 martie [1857], Anastase Panu îi scria lui V. Alecsandri rugîndu-1 să 605 amine a doua reprezentare ¡a piesei Cetatea Neamţului, pe care Luchian vroia să o joace „mine ¡seară“, pentru că tot atunci are loc şi a doua reuniune (a unioniştilor 7) la Mavrogheni şi deci toţi acei capabili de a înţelege piesa nu vor fi prezenţi. Originalul, la Muzeul de istorie al oraşului Ploieşti, nr. 550, C. 34204. CÀTRE VICTOR PLACE 99 Bucureşti, martie 1857 B.A.R. ms. fr. 135, f. 8 ; original. Bibliografie : M. Emerit, Trois■ lettres inédites de Basile Alecsandri (1857), în Revue historique, V, nr. 4—6, aprilie-iunie 1928, p. 140 ; V. Slăvescu, Vasile Alecsandri şi Victor Place în 1857, în Revista Fundaţiilor, XI, nr. 4, aprilie, 1944, p. 148. , , 1.Victor Place (1818), Corbeil, Franţa — 1875, Tîngujei, Ro- mânia, la familia Balif, de la care deţinem informaţia), diplomat şi arheolog, Consul al Franţei la Iaşi, numit în locul lui Eug. Tastu, mutat la Bagdad. A îmbrăţişat cauza românilor sprijinind Unirea ; la venirea lui Cuza, a rămas pe lîngă acesta cu titlul de consilier pentru probleme externe. La început admirator al lui Cuza, începe curînd să-i socotească acţiunile ca anticonstituţionale (cf. Alex. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, vol. II (voi. VIII al Istoriei românilor), p. 310, n. 1. Relaţiile cu domnitorul s-au stricat mai tîrziu şi din pricina pretenţiilor băneşti ale fostului consul, al cărui tată fusese angajat, la Paris, să lucreze tot pentru domnul român ,(cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 155—161). Ca arheolog, a lucrat la săpăturile ' de la Mossoul. Ci. şi N. Iorga, Victor Place şi Unirea Principatelor, în Revista istorică, X, nr. 4—6, august / iunie 1923, p. 53—65. Marcel Emmerit, Victor Place et la politique française en Roumanie à l’époque de l’Union, Bue., 1931. 2 Comisarii marilor Puteri se găseau la Bucureşti pentru a supraveghea operaţiile electorale în vederea Divanurilor ad- 606 - hoc. Demersul delegaţiei unioniştilor moldoveni, pe lîngă comisari, fusese determinat de refuzul lui Vogoride de a reda libertatea presei, legiferată de domnitorul Grigore Ghica şi suspendată de fostul caimacam Teodor Balş, şi de, a opri abuzurile împotriva propagandei electorale unioniste. Comitetul unionist redactează un memoriu către comisarii de la Bucureşti, în care se condamna acţiunile caimacamului antiunionist şi se cerea să se intervină pentru libertatea presei, libertatea de acţiune a comitetelor electorale şi încetarea presiunilor făcute de guvern asupra viitoarelor alegeri pentru Divanul ad-hoc. Cu prezentarea acestui memoriu la Bucureşti au fost însărcinaţi M. Kogălniceanu, V. Alecsandri şi Dim. Ralet. Comisarii i-au primit pe la sfîrşitul lui martie şi au acceptat să vină la Iaşi pentru cercetarea stării de lucruri. în raportul comisarului francez, Talleyrand-Perigord, către Walewski, ministrul Afacerilor Străine al Franţei, delegaţii moldoveni sînt apreciaţi ca : „oameni de o înaltă distincţie, unul a fost ministru, ceilalţi doi, unul ca istoric şi celălalt ca poet, ocupă primele locuri în patria lor“. Delegaţia moldoveană fusese întâmpinată pe tot drumul pînă la Bucureşti de manifestaţiile entuziaste ale populaţiei unioniste. Drumul pînă la Iaşi al consulilor străini a fost de asemenea însoţit de cea mai convingătoare demonstraţie populară unionistă. Toate acestea nu au împiedicat pe Vogoride şi Costin Catargi, ministrul Afacerilor Interne, să falsifice listele electorale. Unio-niştii recurg atunci la abţinerea de la alegerile din 30 iunie /12 iulie 1857. Unirea fiind ameninţată, se continuă lupta pentru realizarea ei avînd, pe plan internaţional, sprijinul Rusiei şi al Franţei, pentru care nereuşita Unirii ar fi însemnat o înfrîngere diplomatică. Pentru a determina Turcia, susţinută de Anglia, la anularea alegerilor din iunie-iulie, a fost nevoie de întâlnirea la Osborne, din 11 august 1857, dintre împăratul Napoleon III şi regina Victoria, în urma căreia guvernul englez consimte la anulare, iar împăratul la susţinerea ideii de Unire. Noile alegeri, în locul celor casate, vor avea loc între 7/19 şi 17/29 septembrie 1857, cînd V. Alecsandri va fi ales deputat de Bacău. La şedinţele Divanului, care încep la 23 septembrie /4 octombrie, poetul nu va lua parte, fiind la Dieppe pentru îngri-* jirea sănătăţii ; obligaţia de a rămîne în Franţa îl determină să-şi ceară demisia care îi este primită. Cf. aici scrisorile către Victor Place, Costache Rosetti-Teţcanu şi băcăoani p. 292—299, 301—303. 607 3 Charles Angélique Taleyrand-Périgord (1821—1896) comisar al Franţei în Comisia europeană pentru Principate, ministru plenipotenţiar. CATRE EDOUARD GRENIER 100 Mai 1857 Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inédites du poète roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 29—30*; V. Alecsandri, Scrisori ine- • dite..., Bue., f.a., p. 27. 1 Zoe Cantacuzino-Zizin. Cf. aici p. 600, n. 2. 101 Iaşi, mai 1857 Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie ; Lettres inédites du poète roumain Basile Alecsandri ..., Paris, 1911, p. 30—32 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a-., p. 27—30 ; Victor Eftimiu, Pe urmele zimbrului, în colecţia Povestiri ştiinţifico-fantastice, editată de revista Ştiinţă şi tehnică, nr. 38, p. 13. reproduce scrisoarea în traducere. 1 Alecu Russo. 2 Capua, oraş italian cucerit «de Hani bal în anul 215 şi în care a rămas mai mult timp. A fost învinuit că a uitat.de luptă din 608 pricina „desfătărilor din Capua“. Locuţiunea s-a generalizat cu înţelesul de a pierde timpul în plăceri. 3 V. Alecsandri a combătut formele greoaie introduse în limbă. 4 Inşiră-te mărgărite, cf. aici p. 274—285. 102 [1857, vara] Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms.'421. Bibliografie : Lettres inédites du poète roumain Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 33—45 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 31—47, unde se dă textul poeziei în limba franceză şi scurta scrisoare de la sfîrşit în traducere. 1 în originalul de la Besançon textul poeziei este scris pe două coloane, iar rîndurile de la sfîrşit, către Grenier, sînt scrise, în colţul din dreapta al hîrtiei, rămas liber, şi în direcţie inversă. Inşiră-te mărgărite s-a- publicat în Revista română, II, 1862, p. 160^-166. Pe Grenier poetul îl anunţă că ' îi va trimite „povestea mărgăritelor“ într-o scrisoare datată „Iaşi mai 1857“ (cf. aici p. 270—272), deci, poezia şi scurta scrisoare se plasează după această scrisoare. Această poezie mai era cunoscută şi lui Vegezzi Ruseala, care a publicat-o în traducere italiană : Infilza-tevi margherite, mai întîi într-o broşură, cf. Canto popolare moldavo, posta în verşi di Basilio Alecsandri. Tradotta de... et of-ferta, alia suia cara figlinole Ida nel suo onomástico dell anno 1850, Torino, apoi, în 1858, în revista Mondo litterario, unde a citit-o şi Bălăceanu. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 110,^112, nr. 1, p. 423, n. 2. 2 Povestea în versuri a fost dedicată lui Zoe Cantacuzino-Zizin, care, cu un an în urmă, îşi pierduse copilul. Cf. aici scrisorile de la p. 239—244. 609 CĂTRE ION BÂLÀCEANU 103 Iunie 1857, Iaşi B.A.R., S 20 (1)/LVII, original. ,, 1 Ion Bălăceanu (1825—¡1914), fiul lui Constantin Bălăceanu, însemnat om ¡politic şi abil diplomat, poseda o inteligenţă vie şi un spirit muşcător care adesea îi creea conflicte chiar şi cu prietenii săi. A participat la revoluţia de la 1848, fiind şi prefect de Muscel; după înfrîngerea revoluţiei din Ţara Românească s-a refugiat în Ardeal unde a colaborat cu N. Bălceseu şi alţii la alcătuirea unei legiuni române care să lupte în revoluţia din Ungaria. Nereuşita de aici îl duce în exilul ales de el la Nisa, de unde a urmărit şi participat Ia lupta pentru Unire. în timpul domniei lui Cuza a ocupat mai multe funcţii şi i s-au încredinţat misiuni diplomatice extraordinare. A avut o îndelungată carieră diplomatică, fiind agent, apoi ministru plenipotenţiar la Paris, Viena, Roma, Londra şi Constantinopol, iar în 1876 a fost ministru al Afacerilor Străine. A fost comisar, apoi delegat în Comisia dunăreană şi ministru de Control. 2 Grigore Vîrnav, deputat de Roman, reprezentantul acestuia. 3 La Bucureşti se aflau comisarii marilor Puteri, veniţi pentru a urmări desfăşurarea alegerilor pentru Divanul ad-hoc. Cf. aici p. 606—607 n. 2. 4 Guvernul^ lui N. Vogoride, sub influenţă turcească, ca-lotte = fes. 5 Henry Bulwer, delegatul Angliei. Cf. aici p. 628 n. 1. CĂTRE I. I. FILIPESCU 104 Iaşi, 1857 iunie B.C.S., Achiziţii, inv. 30 ; original. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III, Corespondenţă politică (1858—1859). Culegerea documentelor, stu- 610 diul introductiv, rezumatele, notele şi indicele de Cornelia Bodea, Buc., 1963, p. 281—282. 1 I. I. Filipescu-Curcanu. 2 Cf. aici p. 606—607, n. 2 şi p. 610, n. 3. către dim. a. STURDZA 105 Iaşi, 23 iulie 1857 B.A.R., S 7(17)/DCCCLXXXiV. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 299. 1 Scurta scrisoare adresată de poet lui D. A. Sturdza este un adaos la scrisoarea lui C. Hurmuzaki către acesta prin care îl felicită pentru lupta unionistă din ţinutul Romanului ; tot aici îi dă şi ultimile informaţii politice. CĂTRE EDOUARD GRENIER 106 23 august 1857 Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inédites du poète Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 45—46, V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 47—48. 1 Cf. aici p. 553 n. 2. 2 Luptele politice pentru alegerile în Divanul ad-hoc. Cf. aici p. 606—607 n. 2. 611 107 ' Dieppe [1857] Biblioteca din Besançon, ms. 1423, original. B.A.R., microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inédites du poète Basile Alecsandri..., Paris, 1911, p. 46—47 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 48. 1 Pentru că în altă scrisoare, din 23 august 1857, către acelaşi, îi spune oă este, când la Paris, când la Dieppe, trebuie să admitem că scrisoarea, nedatată, se plasează după această dată, cînd Grenier trebuie să fi luat hotărârea de a veni să-l vadă la-Dieppe. 108 [1857] Biblioteca din Besancor, ms. 1423 ; original. B.A.R., microfilm Ms. 421. 1 Cf. supra n. 1. Nu figurează în ediţia G. Gazier, Lettres inédites... CĂTRE VICTOR PLACE Dieppe. 20 septembrie [s.n.] 1857 B.A.R., ms. fr. 135, f. 10—11. Bibliografie : M. Emerit, Trois lettres inédites de Basile Alecsandri (1857), în Revue historique, V, nr. 4—6, aprilie-iunie 1928, 612 p. 140—142; V. Slăveseu, Vasile Alecsandri şi Victor Place în 1857, în Revista Fundaţiilor, XI, nr. 4, aprilie 1944, p. 149. 1 Lupta din principate pentru, alegerile din Divanurile ad-hoc se încheiase, pentru Moldova, cu alegerile din septembrie, care dăduseră o mare majoritate unionistă. Nu ştim sfatul pe care i l-a dat V. Place, dar hotărîrea de a rămâne era mai potrivită, atît pentru sănătatea sa, cât şi pentru continuarea propagandei în favoarea dorinţelor principatelor. Cf. aici p. 614 n. 1. CĂTRE DIVANUL AD-HOC 110 [a. 10 septembrie 1857] Arh. St. Iaşi, Tr. 1896, Divanul ad-hoc, dos. 313, f. 490 ; origina] cu caractere chirilice. Bibliografie : Buletinul Adunării ad-hoc al Moldovei, I, nr. 4, şedinţa 10 octombrie 1857, p. 1, col. I ; Monitorul Adunării ad-hoc, Buc., I, şedinţa 10 octombrie 1857, p. 59 [ambele după Bibliografia analitică a periodicelor] ; D. A. Sturdza ş.a. Acte şi documente, VI, Buc., 1896, p. 81. 1 Textul telegramei este reprodus in referatul Divanului ad-hoc al Moldovei către Ministerul Afacerilor Interne despre primirea telegramei lui Vasile Alecsandri şi necesitatea de a se face o altă alegere in locul acestuia. Pentru alegerea lui V. Alecsandri la Bacău şi demisia sa vezi aici p. 296—297, 301— 305 corespondenţa cu C. Rosetti-Teţcanu şi V. Place, in locul său a fost ales hatmanul Alecu Aslan. CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TEŢCANU IU Diepa, 20 sept. [s.n.] 1857 B.A.R., S 46 (1)/DXLVIII ; original cu caractere chirilice. 613 1 Scrisoare scrisă în aceeaşi zi cu cea adresată lui Victor Place (cf. aici p. 292—293), dar continuată în ziua de 5 octombrie s.n. Se înţelege din conţinut că mulţi luptători unionişti nu-l aprobau pe poet pentru plecarea sa în străinătate tocmai în acele momente de luptă încordată, dar argumentul lui V. Alecsandri că este nevoie de cineva care să ne susţină năzuinţele printre puterile politice europene s-a dovedit a fi îndreptăţit. După cum se vede din post-scriptum, scrisoarea a fost trimisă abia la 5 octombrie, cu un mic adaos. 2 Constantin Rosetti-Teţcanu (1814—1879) a studiat dreptul în străinătate. Bărbat cu vederi progresiste, a desfiinţat boierescul pe moşia sa Teţcani, judeţul Bacău. Ca unionist militant, i se datoreşte organizarea Comitetului Unirii, a fost ales deputat , în Divanul ad-hoc. Alături de V. Alecsandri, contribuie la legatul făcut lui C. Negri pentru ca acesta să poată candida la domnie. Cf. aici p. 657—658 n. 1. Fiul său, Dimitrie, a fost tatăl Mar ucăi Cantacuzino-Enescu. 3 In locul său a fost ales Alecu Aslan, unionist. 4 Cf. aici scrisoarea către băcăoani. CĂTRE ALEGATORII DIN ŢINUTUL BACĂULUI 112 Paris, [septembrie] 1857 B.A.R., ms. rom. 3351, f. 112—113 ; original cu caractere chirilice. 1 Ales deputat în Divanul ad-hoc la ţinutul Bacău în septembrie, poetul, care se găsea în Franţa, la Dieppe, pentru a-şi îngriji sănătatea, şi care hotărîse că este mai bine pentru interesele ţării să rămînă la Paris pentru a continua propaganda prin presă în favoarea principatelor, va demisiona din demnitatea de deputat şi se va reîntoarce în ţară în cursul anului 1858 Cf. aici scrisorile către Victor Place, şi Costache Rosetti-i ei-canu, prin intermediul căruia a trimis scrisoarea, p. 296—297t 301—302. 614 2 „Alegerile dintîi“ sînt alegerile din iulie, făcute în baza unor liste electorale trucate şi în care „izbînda“ unioniştilor a fost abţinerea lor de la vot. Cf. aici p. 606—607 n. 2. CĂTRE nicolae LUCHIAN 113 [Dieppe, p. 20 septembrie] 1857 B.A.R., S 31 (3)/LVIII ; copie. Bibliografie : Vasile Alecsandri, Corespondenţă, 1960, p. 182— 183. 1 Scrisoarea trebuie să fi fost scrisă între 20 septembrie, cînd îi scrie lui V. Place de la Dieppe, şi 20 octombrie, cînd îi scrie de la Paris unde, aşa după cum îi scrie lui N. Luchian, hotărîse să se întoarcă. 2 Nicolae Luchian (1821—1893), actor. S-a ocupat la început de pictură, specializîndu-se apoi în arta dramatică la Paris. A fost de mai multe ori director al Teatrului Naţional din Iaşi, unde a creat unele roluri din comediile lui V. Alecsandri. în ianuarie 1865 participă la licitaţia pentru direcţia Teatrului Naţional din Iaşi, în ofertă făcîndu^şi o interesantă autobiografie ; contractul îl semnează la 7 iunie. A fost căsătorit tot cu o artistă, Gabriela Negroni-Luchian (cf. Ioan Massoff, Teatrul românesc, II, Buc., 1966, p. 145—149). De V. Alecsandri îl lega nu numai colaborarea teatrală, dramaturg-interpret, dar şi o, prietenie intimă care îi îngăduie poetului să-l pună la curent pe artist cu intriga sa cu Paulina Lucasiewicz, viitoarea soţie a poetului, şi să-l însărcineze, pe lîngă aceasta, cu misiuri delicate, în timpul în care el se găsea în Franţa. Cf. aici scrisorile către N. Luchian p. 306, 310—311, 313—314. 3 Detaliile se refereau probabil la aceasta. 4 Dialogul politic Păcală şi Tîndală fusese scris în anul 1856 ca un stimulent în vederea Unirii. Cum în şedinţele din sep-tembrie-octombrie ale Divanurilor ad-hoc, românii ceruseră Uni- 615 rea, poetul propune jucărea piesei, dar, din pricina vigilenţei cenzurii de sub caimacamul an ti unionist N. Vogoride, ea nu s-a jucat în stagiunea 1857—1858. Of. loan Massoff, op. cit., I, Buc, 1961, p. 461. 5 Alecsandri a trimis lui Luchian piesele făgăduite despre care se interesează la 13 noiembrie dacă au fost primite, of. aici p. 306, 307—308. CĂTRE VICTOR PLACE 114 Paris, 20 oct. 1857 B.A.R., ms. fr. 135, f. 12—13 ; original. Bibliografie : M. Emerit, Trois lettres inédites de Basile Alecsandri (1957), în Revue historique, V. nr. 4—6, aprilie-iunie 1928, p. 142—144; V. Slavescu, Vasile Alecsandri şi Victor Place în 1857, în Revista Fundaţiilor, XI, nr. 4, aprilie 1944, p. 149— 150. 1 Cf. aici scrisoarea' către Victor Place, p. 292—293. 2 Cardinalul Charles Place. 3 Faugère, subdirector la direcţia politică a Ministerului Afacerilor Străine al Franţei. 4 Contele Alexandru Walewski, Colonna (1810—1868), fiul împăratului Napoleon şi al Măriei Walewska ; om politic, ministru de Externe al Franţei. 5 Luîndu-şi singur sarcina de a-şi reprezenta ţara în străinătate şi de a-i apăra interesele, poetul intră iarăşi în legătură cu cîteva din marile ziare franceze care ne-au sprijinit acţiunile. CĂTRE COSTACHE NEGRI 115 Paris, 21 octombr. 1857 B.A.R., ms. rom. 4644, f. 10. 616 1 Telegrama privea votul său în Divanul ad-hoc, la care insă nu a participat, dîndu-şi demisia şi rămînînd la Paris pentru continuarea propagandei unioniste. CĂTRE NICOLAE LUCHIAN 116 [a. 13 noiembrie 1 1857 Originalul în posesia lui Gheorghe Franga conţine şi pasajul referitor la Paulina Lucasiewicz care lipseşte în copie ; B.A.R., S 31(4)/LVIII ; copie. Bibliografie : George Franga, Vasile Alecsandri către Aris-tizza Romanescu, Nicolae Luchian şi Pietro Mozzetti, în Manus-criptum II, 1971 nr. 3(4), p. 156—157. 1 Scrisoarea este scrisă înaintea celei din 13 noiembrie (cf. aici p. 307—308), în care îl întreabă dacă a primit piesele trimise. 2 Mibail Pascaly (1830—1882), actor talentat, căruia formarea teatrului românesc îi datorează mult fiind şi traducător şi localiza-tor de piese străine ; a jucat un repertoriu foarte variat. După cum se vede, V. Alecsandri la acea vreme îi aprecia talentul şi îi prevedea viitorul, mai tîrziu însă, cînd Millo va intra în conflict cu Pascaly pentru problemele de antrepriză şi direcţie a Teatrului Naţional, poetul va lua parte lui Millo. în epoca acestei rivalităţi, Pascaly a deschis, în 1864, Teatrul Societăţii dramatice, cu sediul în sala Bossel, vizavi de Teatrul Naţional. Soţia actorului a fost Matilda Pascaly, şi ea actriţă. •3 Persoana în chestiune era Paulina Lucasiewicz, viitoarea soţie a poetului şi care aştepta acum un cqpil (cf. aci ¡scrisorile poetului către N. Luchian, p. 306, 310—311, 313—2314). însemnarea făcută pe verso, probabil de mîna lui Luchian, se referă la suma de galbeni dată acesteia. 117 Paris, 13 noiembrie 1857 B.A.R., S 31 (5) / LVIII ; copie. 617 CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TEŢCANU 1*8 Paris, 16 noiembr. 1857 B.A.R., S. ”46 (2>/DCXLVIII ; original cu caractere chirilice. 1 Pentru problema de conştiinţă pe care şi-a pus-o poetul in legătură cu rămînerea sa la Paris, tocmai în timpul Divanului ad-hoc cf. aici scrisorile către Victor Place şi precedenta scrisoare către C. Rosetti-Teţcanu. 2 Nu ştim dacă această societate a funcţionat formal, cu o organizaţie conformă acelui plan trimis lui C. Rolla, practic însă, V. Alecsandri a izbutit să cultive' în societatea franceză sentimente filoromâne care ne-au sprijinit ţelurile politice şi aspiraţiile culturale. CÁTRE NICOLAE LUCHIAN 119 Paris, dec. 1857 B.A.R., 31 (1) 1 LVIII ; original. Bibliografie : Curierul literar, 1, nr. 3, octombrie 1901, p. 7. 1 Scrisoarea se referă în întregime la situaţia Paulinei Lu~ casiewicz. Cf. aici scrisorile către N. Luchian p. 306, 310—311, 313—314. CĂTRE ION BĂLĂCEANU 120 Paris, 31 ian. 1858 B.A.R., S 20 (2)7 LVII ; original. 618 Bibliografie : V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Buc., 1964, p. 10—11. 1 Dimitrie Ralet (1817—1858), jurist, om politic şi literat. A colaborat la mişcarea revoluţionară din martie 1848, nu a fost arestat şi a făcut legătura între emigraţii de la Cernăuţi şi Moldova ; este autorul a numeroase pamflete împotriva lui Mihail Sturdza. în timpul domniei lui Grigore Ghica a fost numit director la departamentul Dreptăţii, apoi ministru al Cultelor (care presupunea . şi învăţămîntul). Cea mai însemnată activitate a sa este aceea legată de problema secularizării averilor mănăstireşti, pentru care este trimis, împreună cu C. Negri, la Constantinopol în iulie 1855. Unionist, a făcut parte din comitetul Unirii, a fost secretarul Divanului ad-hoc. V. Alecsandri a publicat anonim în Convorbiri literare, XVI, nr. 9, 1 decembrie 1882, p. 331—336, o notiţă biografică despre Ralet, identificată de G. C. Nicolescu după notiţa autografă din ms. rom. 3926, f. 10—11, din Biblioteca Academiei. Opera sa literară, compusă din proză şi versuri, vădeşte inteligenţă, umor, cultură generală şi talent. Cartea lui Ralet pe care*V. Alecsandri o trimite -lui I. Bălăceanu este Suvenire şi impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constan-tinopole, Paris, 1858, 164 p., reeditată recent de Mircea Anghe-lescu, împreună cu restul operei şi cu un bun şi documentat studiu introductiv asupra lui Dim. Ralet, în care se fixează şi ortografierea numelui cu un singur 1, pe care am adoptat-o şi noi. Cf. Dimitrie Ralet, Suvenire şi impresii de călătorie în România. Bulgaria, Constantinopole, Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Mircea Angheiescu, Buc., 1979, 352 p. Cf. şi Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 99—104, scrisoarea lui I. Bălăceanu către poet, din 3 februarie 1858, în care se plînge că nu a primit cartea lui Ralet. 2 V. Alecsandri anunţă că a trimis cartea şi filoromânului Giovenale Vegezzi Ruscalla, care i-a şi consacrat lui Ralet o notă biografică, -cu date provenind poate chiar de la acesta, pu-, blicată în II mondo litterario din 6 martie 1858. Cf. Mircea Angheiescu, op. cit., p. IX. 610 CÄTRE NICÖLAE LU CHIAN 121 Paris, 16 februarie 1858 B.A.R., S 31(2) J LVIII ; originál. 1 Paulina Lucasiewicz, viitoarea sa soţie. Cf. aici scrisorile către N. Luchian, p. 306, 310—311, 313—314. 2 V. Alecsandri îl consultase şi pe I. Bălăceanu pentru o> căsătorie posibilă, dar acesta nu-1 luase în serios, sfătuindu-I să-şi cultive muza şi să lase căsătoria pe seama altora. Cf. Seri-sori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 105—110. Cf. şi aici scrisoarea din 1 octombrie 1858 către Grenier în care îi pomeneşte de amînarea căsătoriei sale. 3 Gabriela Negroni Luchian. Cf. aici p. 615 n. 2. 4 Poate Alexandru Cantacuzino, cneazul. CĂTRE COSTACHE NEGRUZZI 122 Paris, 30 martie 1858 B.A.R., S 46 / LVII ; original. Bibliografie: I. Stăvăruş, Noi documente revelatoare în Manuscriptum, I, nr. 1, 1970, p. 150. 1 Giovenale Vegezzi Ruscalla publică în Mondo Utterario biografii de scriitori români, cu exemplificări din opera lor. V. Alecsandri îi trimisese cartea lui C. Negruzzi Păcatele tinereţilor şi o notiţă biografică pe care Ruscalla le-a publicat în revista literară italiană. 620 CĂTRE ION BĂLĂCEANU 123 15 mai 1858, Paris B.A.R., S 28(3)/LVII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Bucureşti, 1964, p. 11—13. 1 Conferinţa de la Paris, deschisă la 22 mai 1858, trebuia să decidă asupra soartei principatelor şi să stabilească o Convenţie sau Constituţie, care, după cum se temea şi V. Alecsandri, nu va hotărî Unirea Principatelor, ci un compromis: două state, doi domni, două guverne, două Adunări legislative, dar... sub denumirea de Principate Unite ! 2 Broşura Ia care lucra I. Bălăceanu era : Lettre sur Ies Prin-cipautes, Turin, 1858, publicată anonim, şi care a fost atribuită lui Vegezzi Ruscalla, prefaţatorul său. Descoperirea la B.A.R. a manuscrisului autograf al lui I. Bălăceanu, cum şi detaliile despre această broşură din corespondenţa acestuia cu V. Alecsandri au restabilit adevărata paternitate a lucrării, care făcea parte din publicaţiile de propagandă menite să lămurească străinătăţii adevărata stare din principate. Cf. Harta Anineanu, Un manuscris al lui Ion Bălăceanu, publicat anonim, în Studii şi cercetări de bibliologie, III, 1960, p. 273—277, şi Scrisori către Vasile Alecsan-driJ Buc., 1978, p. 105—112 (scrisorile lui I. Bălăceanu din februarie şi aprilie 1858). CĂTRE DEPARTAMENTUL DIN LĂUNTRU 124 \2 sept. 1858 Arh. St. Iaşi, fond. Ministerul de Interne, T. 1772, op. 2020, dosar 40.459, f. 429 ; original cu caractere chirilice. Bibliografie : Documente, Buc., 1973, p. 31>^a 621 CĂTRE EDOUARD GRENIER 125 1 oct. 1858, Iaşi Biblioteca din Besançon, ms. 1423 ; original. B.A.R., Microfilm Ms. 421. Bibliografie : Lettres inédites du poète roumain Basile Alec-sandriParis, 1911, p. 47—49 ; V. Alecsandri, Scrisori inedite..., Buc., f.a., p. 48—51 ; Vasile Alecsandri, Publicistică. Scrisori, Chişinău, 1968, p. 246—247 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 90—94. 1 Poetul locuise la Veneţia, împreună cu Elena Negri, de la 8 septembrie pînă la 12 noiembrie 1846. Cf. aici p. 552 n. 1. 2 Grenier a Iscris poezia Bigoniaute, în 1869, inspirîndu-se dintr-o altă versiune decît aceea a gondolierului Tonino. Cf. Qa-zier, op. cit., p. 4, n. 1. 3 în legătură cu căsătoria sa la această dată cf. aici şi scrj-soarea către N. Luchian din 16 februarie 1858, p. 620 n. 1. Preocupările politice, care îl împiedicau să se căsătorească, erau viitoarele alegeri pentru Adunarea Electivă, lupta pentru Unire şi neînţelegerile pentru alegerea candidatului partidei naţionale (le parti intelligent...), cei mai mulţi dorindu-1 pe C. Negri. CÂTRE DIM. A. ŞTURDZA ,126 [Iaşi, p. 23 octombrie/4 noiembrie, 1858] B.A.R., ms. rom. 314, f. 210 ; original. 1 La 23 octombrie/4 noiembrie fuseise numit secretar de staty sau ministru al Afacerilor Străine în guvernul Căimăcămiei de Trei. 622 2 Cele cîteva rînduri către D. A. Sturdza sînt scrise chiar pe ultima pagină a textului Regulamentului : Principautés unies de Moldávie et de Valachie. Projet de Reglement de VAssemhlce Elective de Moldávie, ms. rom. 314 f. 190—210. La p. 176—183 ale manuscrisului se află şi textul autograf în ciornă al lui Alecsandri, Mémoire explicatif, în care se expune -. conflictul dintre caimacami : Vasile Sturdza şi Anastase Panu cu colegul lor Ştefan Oatargi ; destituirea lui Fotiade din postul de reprezentant la Poartă şi conflictul cu consulul Austriei în legătură ca noul antet al hîrtiilor oficiale „Principatele Unite...« Cf. aici scrisorile către Ian cu Alecsandri p. 333—336, şi către Henry Bul-wer p. 346—350. CĂTRE AGENŢIA AUSTRIACA 127 31 octombrie/12 noiembrie 1858 B.A.R. ms. rom. 314, f. 111 ; copie. 1 La această dată V. Alecsandri era secretar de stat sub Căimăcămia de Trei. 2 Tactul diplomatic al lui V. Alecsandri îl face să-şi exprime această nedumerire. Refuzul Agenţiei austriece de a viza paşapoartele se datora noii titulaturi adoptate de cele două ţări româneşti „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei“, formulă care fusese adoptată de Convenţia de la Paris (7/19 august 1858), fără să realizeze de fapt Unirea, cele două ţări avînd domni, guverne şi adunări legislative proprii. Titlul însă de „Principatele Unite“ nu convenea imperiului austriac care cunoştea sentimentele unioniste ale românilor din Transilvania, exprimate şi pe cîmpia Libertăţii de la Blaj în 1848. Noua titulatură ar fi fost un nou ferment periculos pentru tendinţele unioniste transilvănene. Abilitatea cu care V. Alecsandri demonstrează culpa în care se găseşte Agenţia austriacă, neacceptînd o titulatură recunoscută de Convenţie, refuz care putea crea grave complicaţii diplomatice, duce la soluţionarea conflictului prin admiterea titulaturii. Cf. aici celelalte scrisori către Agenţia austriacă. 623 128 , 2 noiembrie [s.v.] 1858 B.A.R., ms. rom. 314, f. 114—115 ; copie, şi f. 116—117 ; ciorna autografă. ~ 1 Pentru diferendul diplomatic avut cu Agenţia austriaca cf. aici p. 623 n. 2. 129 5/17 nov. 1858 B.A.R., ms. rom. 314, f. 118 ; copie. 1 Pentru diferendul diplomatic avut cu Agenţia austriacă, cf. aici p. 623 n. 2. CĂTRE ION FÓTIADÉ 130 Iaşi, 5/17 noiembrie 1858 B.A.R., ms. rom. 314, f. 25 ; copie, autograf D. A. Sturdza. Bibliografie : Monitorul, I, nr. 5, 1858. p. 2 ; Zimbrul şi Vulturul, IV, 1858, p. 31—32 ; versiunea francéza în Moniteur officiel de Moldavie..., I, nr. 3. 1858, p. 3 ; D. A. Sturdza ş.a. Acte şi documente relative la renaşterea României, „Academia Română“. VII, Buc., 1892, p. 764. 1 Ion Fótiadé, agent al Moldovei la Constantinopol. La 8/20 februarie 1859, Fótiadé protestează împotriva acestei concedieri. Cf. B.C.S., Arh. Koigălniceasnu, XC, doc. 3 ; cf. şi aici p. 357 scrisoarea către Iancu Alecsândri din 9/21 decembrie 1858, în care este reprodusă scrisoarea către Fótiadé. 624 CĂTRE AGENŢIA AUSTRIACĂ 131 7 noiembrie 1858 B.A.R., ms. rom. 314, f. 120—121 ; copie. 1 Pentru diferendul diplomatic avut cu Agenţia austriacă,, cf. aici p. 623, n. 2. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 132 Nov. 25 [s.n. 1858J B.A.R., S 18(2),/LVII ; original. Bibliografie: Documente privind Unirea Principatelor, III^ Buc., 1963, p. 441—443. 1 Iancu Alecsândri (1826 ?—1884), fratele mai mic al poetului. A îmbrăţişat cariera militară, pe care a părăsit-o, dar în care a fost reintegrat, cu gradul de maior şi avansat la cel de lo'co-tenent-colonel, la începutul. domniei lui Cuza, căruia îi va servi de aghiotant, apoi de agent oficios şi agent diplomatic la Paris,, cu el începînd să funcţioneze Agenţia română din Franţa ;/activitatea sa încetează odată cu abdicarea lui Cuza. Se că&ătoreşte la Paris cu Noémi, fiica doctorului Stanislas Guillard, ducînd o viaţă cu destule greutăţi materiale, dar şi destul de interesantă prin relaţiile cu oameni politici, literaţi, artişti. în 1879, V. Alecsândri obţine de la D. A. Sturdza funcţia de corespondent oficial al ziarului Pressa pentru fratele său, colaborare apreciată pentru simţul politic şi cunoştinţele precise, pentru stilul şi umorul cu care erau scrise. A avut trei fiice : Hélène, căsătorită Miot, apoi Malherbe, Alice, căsătorită cu Georges Bal, apoi cu del Valle, şi Marie, căsătorită cu Charles Bal, unii dintre descendenţii familiei Malherbe şi Del Valle locuiesc şi astăzi la 62 S Paris şi îşi cunosc ¡bine descendenţa dintr-un străbunic român, lancu Alecsandri a murit, după chinuri îndelungate, de un cancer la laringe. Dotat cu aptitudini literare şi cu un serios spirit ştiinţific de cercetare, nu a lăsat decît cîteva articole dé interes politico-économie ca : Aperçu sur le projet de pont de Ser entre Giurgevo et Rustchuck, Buc., 1871, 15 p ; L’état économique et financier de la Roumanie d’après les documents officiels, Bue., 1877, 60 p., iar din încercările literare amintim: nuvela Dor de morţi, publicată în Convorbiri literare, XVII, nr. 9, 1 decembrie 1883, p. 330—377, elogios apreciată de T. Maiorescu, şi O scrisoare adresată d-lui * * *, despre poezia Călin a lui Eminescu, ibidem, XVIII, nr. 4, 1 iulie 1884, p. 153—157 ; observaţiile critice din acest articol fiind apreciate şi astăzi. Poezia sa Odă la unirea românilor, publicată postum în Convorbiri, XIX, nr. 2, 1 mai 1885, p. 187—188, mai fusese publicată în Ateneul român, 1861, iulie, seria II, p. 187—188; cf. şi I. E. Torouţiu, Descoperirea unei lucrări inedite a lui lancu Alecsandri : Montesquieu, Consideraţii asupra cauzelor măririi şi decăderii romanilor, în Convorbiri literare, LXXVI, nr. 2, februarie 1943, p. 152—153. V. Alecsandri, avînd multă Încredere în simţul poetic şi ■critic al fratelui său, cum şi în solidele sale informaţii politice, l-a consultat adesea, înainte de a lua o hotărîre. Cf. IL Chendi şi E. Carcalechi, lancu Alecsandri, fratele poetului, în Luceafărul, IV, 11 ianuarie 1905, p. 226—229 ; II. Chendi, lancu Alecsandri, fratele poetului, în Viaţa literară, I, nr. 43, 22 octombrie 1906, p. 1—2 ; Gh. Bogdan-Duică, Ioan Alecsandri, în Naţiunea, I, ianuarie-februarie 1927, p. 2 seg. ; Perpessicius, Ion Alecsandri, în Revista Fundaţiilor, X, nr. 2, februarie 1943, p. 391—418 ; Cornelia Bodea, Cu lancu Alecsandri în Anglia şi Scoţia la 1850, în Studii, revistă de istorie, t. 24, nr. 2, 1971, Călători români peste hotare, p. 265—288. 2 Léon Plée (1815— ? ), profesor, apoi, din 1847, ziarist, în 1850 începe să lucreze la Le Siècle. Bun cunoscător al problemelor Orientului, a sprijinit revoluţiile polonezilor şi pe români. în 13 martie 1856 a publicat în Le Siècle, pe prima pagină, un articol, cu mare răsunet : Les Roumains, Appel au congrès en leur faveur, articol tradus şi în româneşte şi publicat în broşură. După Unire va continua să fie Informat despre situaţia din Principate şi să ne sprijine. Cf. Dim. Păcurariu, Claude Pi-chois, O carte şi şapte personaje, Buc., 1976, p. 63—68. 626 3 Vasile Sturdza (1810—1870), magistrat, membru al Divanului domnesc, ministru al Lucrărilor Publice, preşedinte al Divanului, caimacam în 1858—1859 în Căimăcămia de Trei, după Unire, preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru al Afacerilor Interne, preşedinte al Curţii de Casaţie, căsătorit cu Zulnia, sora lui Costache Negri. 4 Anastase Panu. • 5 Ştefan Catargi (1789—1866), vornic, caimacam în 1858— 1859. 6 Costin Catargi, fostul ministru al Afacerilor Interne sub- Vogoride. , 7 Cf. D. A. Sturdza ş.a., Acte şi documente, voi. VII, p. 619. 8 I. A. Cantacuzino-Zizin. 9 Cf. D. A. Sturdza ş.a., op. cit., voi. VII, p. 687. 10 A. Beldiman. 11 Cf. D. A. Sturdza ş.a., op. cit., voi. VII, p. 729. 12 Oskar von Goedel-Lannoy, consul general al Austriei la Iaşi. 13 Cf. aici p. 624 n. 1. 14 Pentru refuzul Agenţiei austriece de a viza paşapoartele româneşti, cu antetul Principatelor Unite. Cf. aici p. 323—326,, 328, 330—332. 133 Iaşi, 15 nov. [s.v.] .1858 B.Â.R., S 18(1)LVII ; ■ original. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, IIT,, Buc., 1983, p. 443—445. 1 Moşia lui lancu, Tîrnauca, din ţinutul Dorohoi. 2 Cf. şi scrisoarea precedentă p. 333—336. 3 Grigore Sturdza beizadea (zis Sturdza-viţel pentru marea sa forţă fizică !), (1821—1901), fiul domnitorului Mihail Sturdza, a activat în armata turcă sub numele de Muklis-paşa. Din ordinul tatălui său, el este acela care a reprimat cu atîta cruzime mişcarea revoluţionară din martie 1848, de la Iaşi. A candidat 62? la domnie în 1859, cu propriul său partid, care apoi a fuzionat cu cel al tatălui său, pentru a căpăta mai multă forţă. După alegerea lui Cuza, a intrat în politică, adesea ostil domnitorului. A ocupat diverse funcţii. CĂTRE HENRY BULWER 134 Iaşi, 18/30 noiembrie 1858 Bibliografie : E.D. Tappe, A Letter of Vasile Alecsandri în The Slavonie & East European Review, XLII, number 98, decem-\ ber 1963, p. 191 ; Constantin Turcu, O poezie de album şi o scrisoare diplomatică, în Gazeta literară, XII, nr. 37 (670), 9 septembrie 1965, p. 6, traducere. 1 Henry Bulwer, reprezentantul Angliei în grupul comisari-. lor marilor Puteri, venit în Principate în 1856, ambasador al Angliei la conferinţa de la Paris, ambasador la Constantinopol. 2 în martie 1857, V. Alecsandri împreună cu M. Kogalniceanu şi Dim. Ralet, din partea comitetului unionist moldovean, au prezentat la Bucureşti, în faţa comisarilor marilor Puteri doleanţele unioniştilor. Cf. aici p. 606—607 n. 2. 3 Cf. aici conflictul dintre oaimaciami şi abuzurile Porţii p. 339—342. 4 Probabil Projet de Règlement de VAssemblée Elective de Moldavie. Cf. aici, p. 623 n. 2. 5 Cf. aici p. 323—326, 328, 390—332. diferendul eu Agenţia austriacă, în legătură cu titulatura nouă a ţărilor româneşti : ^Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei“. 6 Cf. aici p. 627 n. 12. 7 Fuad-paşa Mohamed, ministrul Afacerilor Străine ale Turciei, reprezentantul Turciei la conferinţa de la Paris. • 628 CĂTRE COSTACHE ROSETTI-TEŢCANU 135 Iaşi, 19 noiembrie 1858 Bibliografie : Constantin Sturzu, O pagină inedită din istoria Unirii de la 1859 în ’Xluget clar, IV, nr. 31, 8 februarie 1940* p. 483—484 ; Constantin Sturdzu, Pe urmele bardului de la Mir-ceşti. Trei scrisori inedite ale marelui poet şi om politic, m Curentul literar, III, nr. 122, 2 august, 1941, p. 8. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 136 9/21 dec. 1858, Iaşi B.A.R., S 18(3)LVII ; original. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III„ Buc., 1963, p. 456. 1 Pentru conflictul dintre 'caimacami şi amestecul Porţii, cf. aici scrisorile către Iancu Alecsandri p. 339—342, şi Henry Bulwer p. 346—350. 2 Cf. aici scrisoarea către Fotiade, p. 329—330. 3 Poate este vorba de scrisoarea lui Afif-bei, din 8/20 decembrie. Cf. D. A. Sturdza ş.a., Acte şi documente, VII, p. 1243. 4 Ibidem, p. 1£26. CĂTRE DIM. A. STURDZA 137 Bacău, 29 dec. [s.n.J 1858 B.A.R., ms. rom. 317, f. 215. 1 Rezultă din telegrama adresată lui D.A. Sturdza, care era secretarul Căimăcămiei, că V. Alecsandri fusese ales la Bacău deputat în Adunarea Electivă. 629 CĂTRE câimăcămie 138 Bacău, 30 dec. [s.n.] 1858 B.A.R., ms. rom., 317, f. 257. 1 Alegerile pentru Adunarea Electivă. a Partida lui Grigore Sturdza beizadea. 139 Bacău, il ianuarie [s.n.l 1859 B.A.R., ms. rom. 317, f. 260. 1 Cf. aici p. 363—364 altă telegramă cu situaţia alegerilor de la Bacău. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 140 [Iaşi, 28 decembrie s.v. 1858] B.A.R., S 18(4)/LVII ; original. Bibliografie; Documente privind Unirea Principatelor, III, 1963, p. 465—466. 1 In calitatea sa de secretar de stat, el era acela care trebuia să citească mesajul Căimăcămiei către Adunarea Electivă, text care se pare că a fost redactat chiar de poet. Cf. G. C. Ni-colescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Buc., 1962, p. 282. 2 în legătură cu candidatura lui V. Alee Tandri la domnie, cf. aici p. 380—385. 3 Pentru condiţiile în care s-a făcut alegerea lui Negri şi pentru refuzul acestuia, cf. aici p. 057—658 m 1. 630 141 1 ianuarie [s.v.] 1859, Iaşi B.A.R., S 18 (5)/LVII ; original. Bibliografie : Aug. Z. N. Pop, Vasile Alecsandri către Iancu Alecsandri, fratele său, în Viaţa românească, XII, nr. 1, ianuarie 1959, p. 18—20 ; text original şi traducere, cu unele omisiuni ; Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 469—470. 1 Postul de secretar de stat era echivalent cu ministru al Afacerilor Străine. 2 Reuniunile pregătitoare pentru alegerea candidatului partidei naţionale se ţineau la Cabinetul de Ştiinţe Naturale. Cf. aici p. 380—385. ? CĂTRE ALEXANDRU JORA 142 [ianuarie-octombrie 1859} B.A.R., S. 38,/LVII ; ciornă autografă. 1 Nu ştim dacă este vorba despre Alexandru Jora, frate cu Mihai, Catinca Kogălniceanu şi Eliza Canănău ; nu am putut determina ce funcţie sau misiune avea la Galaţi. S-a-pus la această dată pentru că se pare că această bizară chestiune privea Moldova, unde poetul a fost ministru al Afacerilor Străine în 1859, din ianuarie pînă în octombrie. CĂTRE COSTACHE NEGRI 143 Iaşi, 9 ianuarie [s.v.] 1859- B.A.R., ms, rom. 4643, f. 81. 631 Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III. Buc., 1963, p. 474—475. CĂTRE SECRETARUL DE STAT AL ŢĂRII ROMĂNEŞTI 144 ' Iaşi, 10 ianuarie 1859 Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrala, microfilm nr. 39, cadrul nr. 40. Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alee-sandri în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 253 ; George Macovescu, Vasile Alecsandri diplomatul, în Magazin istoric, III, nr. 2, februarie 1969, p. 4, după care s-a reprodus aici, neavînd ¿acces la original. CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 145 Iaşi, 15/27 ianuarie 1859 Arhi via Ministerului Afacerilor străine (Fondul Paris, dosarul nr. 1); original. Bibliografie : George Macovescu, Vasile Alecsandri diplomatul, în Magazin istoric, III, tir. 2 (23), februarie 1969, P- 2—6, fragment în traducere ; lori Stăvăruş, Noi documente revelatoare) în Manuscriptum, 1, nr. 1, 1970, p. 148—149. 1 Scrisoarea este scrisă pe marginile aibe ale textului tipărit, Instrucţiuni pentru alegerea domnului, adoptate de Adu- • nare în şedinţa sa din 4 ianuarie 1859 (cf. B.A.R., F.V. 505). Alecsandri trimite aceste instrucţiuni la Paris, unui prieten ne- 632 numit, care, după corecta identificare a lui Ion Stăvăruş, trebuie să fi fost A. Ubicini. C'f. aici p. 602 n. 1. Dealtfel, scrisorile de tip buletin informativ pe care V. Alecsandri le scria fratelui său Iancu erau destinate ziariştilor Leon Plee şi Ubicini pentru a informa presa franceză. Se. vede şi din scrisoarea de faţă că Alecsandri trimisese destinatarului şi alte piese informative şi se mai poate vedea şi că unele dintre informaţii fuseseră transmise *şi lui Iancu. 2 La 9/21 ianuarie 1859, I. A. Cantacuzino-Zizin, ministru de Finanţe, şi V. Alecsandri, ministru secretar de stat adresau lui N. Catargi, Costache Negri şi colonelului Mavrichi o scrisoare cu instrucţiuni primitoare la obţinerea învestiturii. Cf. B.A.R., ms. rom. 4644, pach. I, doc. 38, text autograf C. Negri, editat în Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 443— 444. 3 Despre candidatura lui V. Alecsandri, cf. aici p. 380—385. 4 Se pare că acest complot, bănuit a fi fost montat de Gri-gore Sturdza şi polonezul Verjbiski, nu a existat sau a fost de proporţii foarte reduse, în orice caz Verjbiski va mai fi amestecat şi în alte intrigi politice dăunătoare domniei lui Cuza. CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 146 19 ianuarie [s.v.j 1859 B.A.R., Arh. domnitorului Cuza II (4850), f. 1 ; original. Bibliografie : R. B. Bossy, Agenţia Diplomatică a României în Paris şi legăturile politice franco-române sub Cuza-Vodă, Buc., Cartea Românească, 1931, p. 160, cu data pe stil nou 31 ianuarie. 1 Scrisoarea lui Iancu Alecsandri către Cuza are data „Paris 20 ianuarie [s.n.] 1859.“ Cf. Arh. domnitorului Cuza, loc. cit., p. 3—4, ea conţine o expunere serioasă a situaţiei politice. 63-3 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 147 Iaşi, 20 ianuarie [s.v.] 1859 B.A.R., S 18(6)/LVII ; original. Bibliografie ; Scînteia, 14 ianuarie 1959 ; Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 483—487 ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc., 1972, p. 96—110. % 1 Informaţiile date de V. Alecsandri, în scrisoarea de faţă, în legătură eu partida micilor boieri, formată în jurul său şi care l-a ales candidat la domnie, trebuie completată şi cu cele din scrisorile către Iancu, din 28 decembrie 1858 şi 1 ianuarie 1859. 2 în relatările unora dintre istorici, atît vechi cît şi moderni, se afirmă că adunarea partidei naţionale în care Alex. Cuza a fost ales candidat la domnie s-a ţinut în casă la C. Rolla. Vezi mai jos n. 4 cum s-a ajuns la această confuzie. 3 C. Negri nu era dorit de marii boieri din pricina vederilor sale progresiste în legătură cu problemele sociale şi în special cu problema agrară. Negri a acţionat cu multă fermitate în toate funcţiile pe care le-a deţinut, avînd chiar un vădit ascendent asupra contemporanilor săi, români şi străini, deci nu i se putea reproşa slăbiciunea de caracter. înrudirea sa cu fostul caimacam Vogoride, urît de toţi, prin căsătoria acestuia cu sora sa vitregă, Cocuţa Conachi, care dealtfel şi-a dovedit patriotismul luptînd împotriva intereselor propriului său soţ, nu schimba cu nimic convingerile politice ale lui Negri. 4 Deşi împrejurările în care Cuza a fost ales domn al Moldovei sînt curioscute, unele contradicţii au fost lămurite abia mai tîrziu, pe baza unor piese de arhivă necunoscute. Astfel, se ştie astăzi că numele lui Cuza nu a fost pronunţat pe neaşteptate în şedinţa partidei naţionale din seara de 3 ianuarie, ci că, în ajun, la 2 ianuarie, partida care se formase în jurul lui V. Alec-sandri neacceptînd renunţarea acestuia în favoarea lui Negri, îî aleseseră pe Cuza. De asemenea se ştie acum că, tot la 2 ianuarie, caimacamul Anastase Panu reunise acasă la C. Rolla — de aici confuzia Rolla-Ralet — pe şefii partidei unioniste pentru a le 634 expune un plan compus din nouă puncte care urma să ducă la realizarea Unirii pe o cale revoluţionară, cu un guvern comun şi o adunare electivă care să aleagă un domn străin. Unele amănunte sînt cunoscute chiar din cele spuse mult mai tîrziu de V. Alecsandri lui Baligot de Beyne. Cf. Marta Anineanu, Colone--iul Alexandru Ion Cuza, domn al Moldovei, în Magazin istoric, III, nr. 1 (22), ianuarie 1969,. p. 2—9 ; N. Cori van, Alegerea ca domn a lui Ah I. Cuza, în volumul, Cuza-Vodâ in memoriam, Iaşi, 1973, p. 101—111. 5 Grigore Sturdza activase în armata turcă sub numele de Muklis-paşa. 6 Constantin Hurmuzaki (1811—1869), magistrat, ministru de Justiţie şi preşedinte al Curţii de Casaţie. Unionist activ, pentru acţiunea sa în favoarea lui Grigore Sturdza vezi documentata Introducere a Corneliei Bodea la volumul Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. IX—XLVIII. CĂTRE GEORGE SION 148 Iaşi, 20 grhenar [s.n.] 1859 Biblioteca Centrală Universitară ,din Cluj-Napoca ; original. Bibliografie : I. Muşîea, Din scrisorile lui Vasile Alecsandri către George Sion in Viaţa românească, XX, nr. 5—6, mai-iu-nie 1928, p. 190—191 ; St. Meteş, Din relaţiile şi corespondenţa poetului George Sion cu contemporanii săi, Cluj, 1939, p. 2—3. 1 George Sion (1822—1892), scriitor şi poet, membru al Academiei Române şi secretar al acesteia. 2 Constantin Brăiloiu (1809—1889), jurist, om politic, a ocupat funcţii de răspundere sub domnitorul Barbu Ştirbei, căimă-cămie şi domnia lui Cuza. 3 Cf. aici p. 375—377. 635 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 149 N * 21 ianuarie [s.v.J 1859 B.A.R., S 18 (7)/LVII ; original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri. Corespondenţă inedită, 1859—1862, în Studii şi materiale de istorie modernă, II, Buc., 1960, p. 265. 1 Pentru stabilirea unei agenţii. române la Paris, cf. aici p. 654—655 n. 1. 2 încercarea çu Léon Plée a dat greş, ca ,şi aceea cu Grenier,, secretar devenind pînă La urmă Baligot de Beyne. 3. Monitorul publicat, în limbia franceză : Moniteur officiel de Moldavie. Principautés Unies de Moldavie et de Valachie, Iaşi, t noiembrie 1858—12 ianuarie 1859 şi 1861. Editor T. Codrescu. 4 Pentru candidatura lui V. Alecsandri La domnie cf. aici p. 380—385. ■ CĂTRE REPREZENTANŢII MĂRILOR PUTERI LA POARTĂ 150. [a. 24 ianuarie 1859J Arh. St. Iaşi, pachet nr. 348-act. nr. 20 ; original. Bibliografie: Cronica, V,-4 (207), 24 ianuarie 1970, p. 10 (Documente). 1 în calitatea sa de secretar de stat, adică ministru al Afacerilor Străine, Vi Alecsandri, imediat după alegerea lui Cuza ca* domn al Moldovei, trimite agentului român de la Consiantino-pol, Costache Negri, şapte plicuri sigilate conţinând acelaşi text 636 ^ de anunţare a alegerii lui Cuza, destinate reprezentanţilor nTari-lor Puteri : A. I. Labanoff, consilier la Ambasada rusă de la Constantinopol, Lallemand, însărcinatul cu afaceri al Franţei, generalul Giacomo Durando, ministrul Sardiniei ş.a. Precipitarea evenimentelor în Principate, prin alegerea lui Cuza şi în Ţara Româneasca, opresc pe Negri de a mai trimite această corespondenţă diplomatică celor în drept şi plicurile sigilate rămîn în arhiva personală a acestuia la Tîrgu-Ocna, de unde au fost duse la Arhivele Statului din Iaşi. Vezi şi scrisoarea asemănătoare adresată la 10 ianuarie 1859, guvernului din Ţara Românească, care consemnează primirea, cf. aici p. 374—375. CĂTRE IANCU ALECSANDRI 151 1859 febr. 4 [s.n.], Iaşi B.A.R., S 18(8)/LVII. ’ 152 Iaşi, 5 februarie [s.n. 1859] B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. 12. Bibliografie : Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1983, p. 494. 1 Răspunsul lui Iancu Alecsandri din 6 februarie, la telegrama din 5 februarie, exprimă uimirea pe care a produs-o vestea comunicată de el în cercurile politice, despre Unirea Principatelor, reacţia pozitivă a presei pariziene ; propune unele măsuri de prudenţă, dat fiind că Convenţia fusese călcată. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 15—18. 637 * 153 Iaşi, 7 februári •? [s.n.]-1859 B.A.R., S 18(9)/LVII. Bibliografie; Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 501. 154 Iaşi, 10 februarie [s.n.] 1859 B.A.R., S 18(10)/LVII. Bibliografie: Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 509. ‘ . CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 155 [a. 14 februarie s.n. 1859} # Bibliografie:. Arhiva, laşi, XII, nr. 5—6, mai-iunie, 1901, p. 278—279 ; A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă, II (VIII al Istoriei românilorJ, Iaşi, Ed. Dacia, 1903, p. 283—285 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Anad, XIII, nr. 242, 7/20 noiembrie 1909, p. 7, traducere ; Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Buc. 1972, p. 111—115. 1 Scrisoarea este scrisă înainte de plecarea poetului la Paris, trimis de Cuza cu misiunea de a obţine din partea marilor Puteri europene recunoaşterea dublei sale alegeri. în scrisoare se aminteşte de făgăduiala făcută lui lanju.. Urmează telegrama din 14 februarie s.n., prin care îl anunţă pe acesta că pleacă spre Paris şi că îi aduce numirea de agent oficios al lui Cuza. DeGi scrisoarea este anterioară telegramei. 638 CĂTRE IANCU ALECSANDRI 156 Iaşi, 14 febr. [s.n.] 1859 B.A.R., S 18(11)/LVII. 1 Curînd după alegerea aqestuia ca domn al Moldovei, V. Alecsandri solicitase lui Cuza, pentru fratele său Iancu, postul de agent oficios al Moldovei la Paris (scrisoarea către Iancu Alecsandri din 21 ianuarie s.v. 1859, of. aici p. 392—393). Acest prim gînd al poetului, chiar dacă a fost determinat, într-un fel, de greaua situaţie materială în oare se zbăteia mereu Iancu, s-a datorat în primul rînd precedentului creat prin folosirea lui Iancu, care avea numeroase relaţii la Paris, ca intermediar pe lîngă presa franceză pentru propaganda făcută cu scopul de a trezi interesul cercurilor politice franceze pentru lupta dusă de români spre cîştigarea libertăţii şi Unire. Această propagandă, neoficială, fusese practicată de emigraţia română de la 1848 şi continuată în vederea realizării Unirii. V. Alecsandri trimitea lui Iancu, atunci cînd nu le trimitea direct, scrisori de tipul unor buletine informative pe care, îi recomanda chiar, să le facă cunoscute ziariştilor (Léon Plée, Ubicini, Grün...) pentru a ţine la curent presa franceză cu evenimentele din ţară. Cu atît mai mult acum, după alegerea lui Cuza şi Unire, era nevoie de un agent la Paris care să vegheze 'asupra tuturor intereselor românilor, care, în mare parte, se disputau la Paris. Telegrama din 4 februarie s.n., din ajunul plecării lui V. Alecsandri în misiune, în care îl anunţă pe Iancu că îi aduce decretul de numire ca agent, anticipează cu mult asupra evenimentului. Chiar de la prima audienţă la împăratul Napdleon III, V. Alecsandri a cerut acestuia învoirea ca Principatele să aibă un agent oficios la Paris. Prin Convenţie se stabilise ca acestea să aibă cîte un reprezentant la Poartă, dar nu şi în alte ţări, ele faind sub suzeranitatea acesteia ; deci oricum românii nu $r fi putut avea mai mult decît reprezentanţi oficioşi. Abia în noiembrie 1859, V. Alecsandri redactează un memoriu către cele două guverne ale principatelor în care arată necesitatea creării unei agenţii şi care vor fi atribuţiile acesteia. Este interesant de observat că, pentru întocmirea proiectului 639 V. Alecşandri s-ia folosit de un memoriu făcut de Ian cu Alecsan-dri (cf. aici p. 459—460). Nevoia unor relaţii ,cu prşsa franceză, organizate oficial, se pusese chiar înainte de problema agenţiei. Pentru aceasta poetul redactase o notă specială intitulată : Notă asupra stabilirii de relaţii necurmate între Principatele Unite şi presa franceză, după care se vor organiza birourile de corespondenţă (cf. aici p, 654—655 n. 1). Cele două guverne îşi dăduseră asentimentul în ianuarie-februarie 1860, pentru crearea agenţiei ; în luna iunie s-a votat bugetul necesar şi abia la 26 iulie / 7 august 1860, Cuza îl numeşte pe ¡Iancu Alecşandri agent la Pris şi Londra. In septembrie 1860, Franţa recunoaşte agenţia oficioasă română, care, în februarie 1863, devine oficială (cf. •şi George Maco-vescu, Vasile Alecşandri, diplomatul în Magazin istoric, III, nr. 2 (23), februarie 1969, p. 4, unde citează un memorandum adresat de Alecşandri ministrului de Externe de la Quay d’Orsay, în probleme de jurisdicţie consulară, cu data de 7 ianuarie 1862). Pentru înfiinţarea agenţiei române de la Paris cf. : R. Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris, Buc., 1931, p. 402 ; L. Boieu, Ştiri noi despre activitatea lui Vasile Alecşandri ca ministru de Externe, în Studii şi cercetări ştiinţifice. Istorie A. X. fasc. 1—2, 159, p. 195—200 ; Dan Berindei. înfiinţarea agen- ţiei Principatelor Unite la Paris, 26 august j 7 septembrie 1860. în Studii, XIII, nr. 6, 1960, p. 99—120 ; Dan Berindei, Paris în Reprezentanţele diplomatice ale României, I, 1859—1917, Buc., 1967, p. 101—132. către domnitorul alex. i. cuza 157 Paris, 25 februarie [s.v.] 1859. B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. ^5 ; copie de mîna lui Iancu Alecşandri, din care lipseşte post-scriptumul aflat în textul tipărit de A.D. Xenopol. Bibliografie : Arhiva, Iaşi, XII, nr. 5—6, mai-iunie 1901, p. 280—282 ; A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodăf II (VIII al 640 Istoriei românilor), Iaşi, 1903, p. 259—262 ;. II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecşandri II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 238, 3/16 noiembrie 1909, p. 8, traducere ; R. Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris, Buc., 1931, p. 164—165. 1 La începutul lui februarie 1859,. domnitorul Cuza trimite în străinătate pe V. Alecşandri, ministrul Afacerilor Străine al Moldovei, cu misiunea de a obţine de la unele dintre marile Puteri europene recunoaşterea dublei sale alegeri în Principate, care contravenea hotărîrilor Convenţiei de la Paris. Plecat din ţară la 3/15 februarie, ajunge după o grea călătorie de nouă zile, deci pe la 12/24, aceasta însemnează că data de 25 februarie a scrisorii către Cuza este pe stil vechi. Scrisorile adresate, în timpul acestei misiuni, atît lui Cuza, cît şi lui Iancu Alecşandri, au aproape caracterul unor rapoarte diplomatice şi conţinutul lor a stat ]a baza redactării tîrzii a fragmentelor din Istoria misiilor politice (cf. V. Alecşandri, Opere, IV, Buc., 1974, p. 554—598). Pentru misiunile lui V. Alecşandri în legătură cu recunoaşterea dublei alegeri şi Unirii administrative cf. N. Corivan, Lupta diplomatică pentru recunoaşterea dublei alegeri a lui Al. Cuza, în Studii privind Unirea Principatelor, Buc., 1960, p. 387—412 ; Dan Berindei, Lupta diplomatică a Principatelor Unite pentru desăvîrşirea Unirii (24 ianuarie 1859—24 ianuarie 1862), în Studii privind Unirea Principatelor, Buc., 1980, p. 413—449. 2 Edouard Thouvenel (1818—1866), diplomat francez, ministrul Afacerilor Străine. 0 Aluzie la grupul Brătianu-Rosetti, cu tendinţe mai revoluţionare în realizarea scopurilor politice. 4 De fapt dăruirea celor 10.000 de puşti nu erą un act de generozitate din partea împăratului, ci unul interesat, Napoleon III dorind să aibă un punct de sprijin armat în spatele austriecilor în viitorul conflict pe oare îl prevedea între Italia, ajutată de Franţa, şi Austria. Pentru felul cum a decurs intrarea în posesia acestor 10.000 de puşti cf. aici p. 644—645 n. 2. 5 Cf. aici p. 430. 6 Cf. aici p. 409—410. 7 Prin acest curier improvizat, studentul G. Mîrzes:u, — caruia domnitorul i-a dat 100 galbeni pentru cheltuieli de călătorie — D. A. Sturdza, secretarul domnesc, trimite lui V. Alec-sandri 0 scrisoare oficială la 23 februarie / 7 martie în care îi 64 i comunică evenimentele din ţară şi dorinţele domnului relative la prezenţa delegaţilor români la Conferinţele ce urmau să aibă loc, la Conferinţa dunăreană, la înarmare, relaţii consulare etc., Cf. Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 532—534. 8 Misiunea la Londra, la lordul Malmesbury. Cf. aici scrisoarea din 14 martie s.ri. 1859, p. 411—416. CĂTRE DOAMNA ELENA CUZA 158 25 februarie [s.v.] 1859 Bibliografie : Arhiva, Iaşi, XII, nr. 5—6, mai-iunie, 1901, p. 283 ; La Roumanie, IV, nr. 792, 29 iunie/12 iulie 1901, p. 2—3 (Lettres V, et J. Alecsandri) ; A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Voda, II (VIII al Istoriei românilor), Iaşi, 1903, p. 263—264 ; II. Chendi, Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 242, 7/20 noiembrie 1909, p. 7. 1 Probabil Smărăndinţa Docan, soţia lui N. Docan, vărul lui Cuza. CĂTRE DIM. A. STURDZA 159 Paris, 21/2 [s.n.] 18'59 B.Â.R., S. 22(1) /DCCCLII. 3 Ciorna de răspuns negativ a lui D. A. Sturdza este făcută chiar pe telegramă. 642 CATRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 160- Paris, 14 martie [s.n.] 1859 B.CS., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. 5 ; original. Bibliografie : DocUmente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 541—544. 1 Cf. aici p. 641 n. 7. 2 Cf. aici p. 411—416 relatarea misiunii la Napoleon III. 3 C. Mussurus-paşa, ambasador al Turciei la Londra, reprezentant la Conferinţa de la Constantinopol. Era căsătorit cu sora lui N. Vogoride. 4 James Howard Malmesbury, lord (1807—'1889), om de stat englez, favorabil politicii de apropiere cu Franţa. 5 Georges-William... Clarendon (1800—1870), om de stat, di-f plomat. 6 John Russell, lord (1792—1878), om de stat englez, prim-ministru. 7 Pentru episodul cu cele 10.000 de puşti cf. aici p. 644 n. 2. 8 Se aştepta conflictul armat dintre Italia şi Austria în care Franţa sprijinea pe cea dintîi. 9 Generalul ungur G. Klapka, cunoscut românilor din timpul revoluţiei de la 1848, care va merge la Cuza pentru o înţelegere între emigraţia maghiară şi români îndreptată împotriva imperiului austriac, în schimbul unor drepturi acordate românilor din Transilvania. CĂTRE ION GHICA 161 Paris, 3 martie [s.v.] 1859 B.A.R., ms. rom. 803e f. 65 ; original. Bibliografie : Luceafărul, Buda, IV, nr. 11, 1 iunie s.v. 1905, p. 227, fragment în traducere ; E. Carcalechi, Alecsandri şi Ion 643 Ghica, în Arhiva,; Iaşi, XVI, nr.-9, septembrie 1905, p. 385, fragment în traducere. 1 Cuza avea unele rezerve faţă de Ion Ghica din pricina legăturilor acestuia cu Poarta. Vezi re comandaţii le făcute de Alecsandri în «crisparea din [a.14 februarie 1859]* Cf. aici p. 401. 2 Conferinţele în oare marile Puteri trebuiau să analizeze situaţia creată prin dubla alegere din Principate. CĂTRE iancu alecsandri 162 Turin, 24 martie 1859 B.A.R., S. 18(12)/LVII ; original cu caractere chirilice. Bibliografie Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui V. Alecsandri, loc. cit., Buc., 1960, p. 265—266. 1 Benso Cavour (1810—1861), om de stat italian, principalul luptător pentru unitatea Italiei, ministru, deputat. 2 La prima audienţă a lui V. Alecsandri Ia Napoleon III, acesta făgăduise să dăruiască Principatelor 10.000 de puşti şi să trimită instructori militari pentru organizarea armatei române (cf. aici p. 404—406 scrisoarea către Cuza din 25 februarie [s.v.]). La 14 martie [s.n.] V. Alecsandri repetă lui Cuza făgăduială de a ni se da armele care urmau să fie expediate, în secret, prin Marsilia la Galaţi. Scopul acestei înarmări ţinea de jiaisura în care Franţa ar fi avut nevoie de ajutorul armat *■ al Principatelor. Continuîndu-şi misiunea la Turin (scrisoarea către Iancu Alecsandri din 24 martie), V. Alecsandri este informat de contele Cavour despre necesitatea ca armele să fie îmbarcate la Marsilia, de unde vor urma drumul Genova-Galaţi. Nemaiputînd reîntîlni pe Cavour, plecat la Paris, Alecsandri însărcinează pe Iancu să explice acestuia situaţia politică şi materială a Principatelor care le împiedică să ia parte la un război. Sarcina îmbarcării armelor revine tot lui Iancu. în acest timp generalul Klapea făcea cunoscut lui Cuza planul lui Cavour ca, în caz de conflict italo-aus- 644 triac, să se creeze în spatele Austriei un* front armat, format din emigraţii maghiari şi români, armele fiind destinate acestui scop. La 17 aprilie, Constantino Nigra, secretarul lui Cavour, propune lui V. Alecsandri cumpărarea unui vas care să ia armele de la Marsilia; la 19 aprilie, Benzi, fostul comisar din principate, îi anunţă acelaşi lucru ; la 8 mai, la Villamarina, ministrul legatului Sardiniei la Paris, îl anunţă că vasul a sosit la Marsilia, iar la 20 mai Benzi aştepta veşti despre încărcarea armelor al căror număr se ridicase la 20.000 sau 26.000 (cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 123—125, 352, 420). Armele nu ajunseseră încă la destinaţie cînd, încheindu-se pacea de la Villafranca, nici Napoleon III, nici Cavour nu mai erau interesaţi de' soarta armelor. Acestea, după îndelungate discuţii, au rămas dăruite românilor. Cf. Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică g, lui Vasile Alecsandri, loc. cit., Buc., 1960, p. 259— 260. 3 Deşi Cabinetul moldovean demisionează, V. Alecsandri îşi va păstra mai departe postul său de ministru al Afacerilor Străine chiar şi în alte două cabinete care au urmat. 4 C. Rolla înlocuia pe Alecsandri în timpul misiunilor salo în străinătate. ' 163 Turin, 25 martie 1859 B.A.R., S. 18(14)/LVII, original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri, loc cit., Buc., 1960, p. 267, fragment. 1 Constantino Nigra, secretarul lui Cavour şi secretarul ambasadei piemonteze din Paris ; era ginerele lui G. Vegezzi Rus-calla. 2 Regele Piemontului, Victor Emmanuel II, realizatorul unităţii Italiei. 3 Studentul G. Mîrzescu care era folosit drept curier. &45 164 2ă martie 1859, Turin B.A.R., S. 18(13)/LVII ; original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică a lui Vasile Alecsandri, loc. cit., Buc., 1960, p. 266—267. 1 Obiectele erau armele dăruite de împăratul Napoleon III. Cf. aici p. 644—655 n. 2. 2 Giovenale Vegezzi Ruscalla (1798—1886), scriitor şi om politic italian. Relaţiile sale cu contele Gavour prin ginerele său Constantino Nigra, secretarul acestuia, i-au îngăduit să cunoască situaţia politică din Principate şi să sprijine lupta acestora şi dezvoltarea lor culturală. Entuziast iiloromîn, a căutat să cunoască bine literatura română şi pe scriitorii .contemporani, pentru a le face cunoscute poporului italian. Şi-a pus la dispoziţia cauzei româneşti relaţiile sale politice. Pentru meritele sale a fost făcut cetăţean de onoare al României, în 1866. Relaţiile sale cu V. Alecsandri îmbrăţişează atît domeniul poetic, cît şi cel literar. Din păcate, co espondenţa dintre cei doi nu s-a păstrat decît în mică măsură (cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc. 1978, p. 421—425). I-au fost consacrate cîteva studii substanţiale : Al. Marcu, Un fedele amico dei Rumania: Giovenale Vegezzi ♦ Ruscalla, Livorno, 1926, 26 p. Estratto da II Giornale di Politica e di Litteratura, anno II, qud. VIII, agosto 1926 ; T. Oneiulescu, G. Vegezzi Ruscalta e i romani, in Ephemeris daco-romana, annuario della scuola romana di Roma, IX, 1940, Roma, 95 pag., fragmentul referitor la relaţiile cu V. Alecsandri la p. 37—52. 3 Cărţile pentru această bibliotecă fuseseră oferite de toţi italienii la propunerea lui Vegezzi Ruscalla, căruia Ion Bălă-ceanu insistă pe lîngă V. Alecsandri să i se trimită o ad~r'* mulţumire, cum şi contelui Gavour. Cf. Scrisori către vasnt Alecsandri, Buc., 1978, p. 111. 4 Fltiralul se explică prin prezenţa alături de poet a cumnatei sale Noemi. 646 CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 165 Paris, 2 aprilie [s.n.] 1859 B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, doc. 5 ; original. Bibliografie : Documente privind * Unirea Principatelor, Buc., 1963, p. 556—559. 1 Vezi aici scrisoarea către Ion Ghica, din 3 martie 1859, p. 420. 2 în scrisoarea de la 14 martie s.n. 1859 ceruse lui Cuza o „statistică lămurită despre averile statului“, în vederea împrumutului solicitat în Franţa. Cf. aici p. 416. 3 V. Alecsandri s-a întors în ţară în iulie 1859, nemaiaştep-tînd rezultatul Conferinţei pentru recunoaşterea dublei alegeri a lui Cuza, care a avut loc abia la 26 august/7 septembrie. Cf. Constantin C. Giurescu, Viaţa şi opera lui Cuza-Vodă, Buc., 1966, p. 78—84. CÂTRE IANCU ALECSANDRI 166 Turin, 2 iunie 1859 Î3.A.R., S. 18(15)/LVII ; original. Bibliografie : Marta Anineanu, Din activitatea diplomatică d lui Vasile Alecsandri, loc. cit., Buc. 1960, p. 267—268. 1 Generalul Rose, din armata imperială franceză, rudă cu Noemi Alecsandri, pe oare V. Alecsandri îl indicase pentru organizarea armatei române. La început simpatizant al cauzei româneşti, mai tîrziu, sub influenţa cercurilor militare austriece şi ruseşti, socoteşte că este suficient pentru români să aibă vameşi şi jandarmi. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 393—394. 647 2 Oraş din Piemont, celebru prin victoria lui Napoleon I împotriva austriecilor, la 14 iunie 1800. 3 Doctorul Stanislas Guillard, socrul lui Iancu. către abdolonyme ubicini. 167 Milan 10 iunie/29 mai 1859 Bibliografie : Steaua Dunării. Zimbrul şi vulturul, IV, nr. 120, 11 iunie 1859, p. 475, publicată în traducere după ziarul francez La Presse, căreia îi fusese trimisă chiar de Ubicini ; Al. Marcu, V. Alecsandri şi Italia, în Analele Acad. Rom., Mem. lit., s. III, 1927, p. 431—432. CĂTRE DOMNITORUL ALEX. I. CUZA 168 Galaţi, 27 iulie 1859 , B.A.R., S 9(1)/LVIII. 1 Tabăra de la Floreşti, jud. Prahova, unde la 14/26 aprilie s-au concentrat armatele moldovene şi muntene, ca protest al lui Cuza împotriva ameninţărilor turceşti şi austriece. m 169 Iaşi,, [p. 27] iulie 1859 B.A.R., S. 9(2)LVIII ; original. 1 La 27 iulie îi anunţa telegrafic, lui Cuza, din Galaţi sosirea sa îii ţară, deci scrisoarea este posterioară telegramei. 648 2 V. Alecsandri fusese numit după Unire ministru al Afacerilor Străine al Moldovei în cabinetul lui Vasile Sturdza, urmase apoi cabinetul din 8/20 martie al lui Ion Ghica şi, în sfîr-şit, cel din 28 aprilie/10 mai 1859, al lui Manolache Costache-Epureanu, în care V. Alecsandri continuase să rămînă ministru, dar numai pînă la 10 noiembrie 1859 şi nu pînă la căderea guvernului din mai 1860,. aşa cum apare în Viaţa lui V. Alecsandri, de G. C. Nicolescu, şi la Dimitru Vitcu, în capitolul Vasile .Alecsandrif din volumul Diplomaţii Unirii. „Biblioteca istorică“, Buc., Editura Acad., R.S.R. Cf. Dan Berindei Guvernele lui Alexandru Ioan Cuza (1859—1865). Liste de miniştri, în Revista Arhivelor, II, nr. 1, 1959. CĂTRE ION GHICA 170 Iaşi, 25 oct. 1359 B.A.R., ms. rom. 803, f. 67 ; original. 171 Iaşi, 25 octombrie 1859 B.A.R., irus. rom. 803, f. 68 ; original. CĂTRE ION BĂLĂCEANU 172 .Iaşi, 27 oct. 1859 B;A.R., ms. rom. 803, f. 70—71 ; original. 649 Bibliografie : V. Alecsanjdri, Corespondenţă, Buc., 1960, p. 28— 30. 1 De fapt nu Poarta, ci Austria protestase împotriva numirii lui Bălăceanu, în care continua să vadă pe revoluţionarul de la > 1848 care, în Transilvania, luptase alături de revoluţionarii generalului I. Bem împotriva imperiului austriac. V. Alecsandri îi telegrafiază şi lui Ion Ghica pentru a-1 convinge pe Bălăceanu să demisioneze spre a nu da satisfacţia Porţii să-şi exercite dreptul de a-l respinge. Cu toată scrisoarea spirituală şi abilă a lui V. Alecsandri, I. Bălăceanu a interpretat această cerere ca o ofensă şi o dovadă de rea-voinţă a poetului împotriva sa. Cf. aici telegrama către Bălăceanu din 10 noiembrie p. 448 şi telegrama şi scrisoarea către Ion Ghica din 28 octombrie şi noiembrie 1859, p. 447—448, 452 ; scrisorile lui I. Bălăceanu către Ion Ghica la B.A.R. 2 Aluzie la tabloul pictorului francez Girodet-Trioson (1767— 1824). CATRE ION GHICA 173 Iaşi, 27 oct. 1859 B.A.R., ms. rom. 803, f. 69 ; original. 174 Iaşi, 28 [octombrie] 1859 B.A.R., S 10(1)/DCVI. 1 Cf. aici scrisoarea şi telegrama către Bălăceanu, p. 444—445, 448. 650 CÀTRE ION BĂLĂCEANU 175 Iaşi, 10 nov. 1859 B.A.R., S 20(4)/LVII. 1 Cf. aici p. 444—445, 650 n. 1 scrisoarea relativă la concediu ' pi demisie. CĂTRE ION GHICA 176 Iaşi, 27/11 1859 B.A.R., S 10(3)/DCVI. 1 Arhitect. 177 Iaşi, 28/11 1853 B.A.R., S 10(4)/DCVI. 1 Bugetele cerute erau necesare, poate, pentru informarea biroului de corespondenţă de la Paris, dar mai sigur pentru lucrarea lui Ubicini, Bugets des finances des Principautés Unies de Moldavie et de Valachie [1860], [Paris, 1861], în Journal des économistes, t. .XXIX—XXX. 178 Iaşi, 2 decern, [s.n.] 1859 B.A.R., S 10(7)/DCVI. 1 Ion Văcărescu (1839—1914), fiu.1 lui Iancu Văcărescu, ofiţer apoi diplomat ; tatăl Elencuţii Văcărescu. 651 179 Iaşi, [a. 29] nov. [s.n. 1]859 B.A.R., ms.'pQim. 803, f. 75—76 ; original. 1 Generalul Ion Em. Florescu. 2 Pentru cazul lui Bălăceanu, cf. aici p. 444—445, 447. 3 Ministerul de Control. 4 Arhitect. 180 Iaşi, 29/11 1859 B.A.R., S ilO(5)/DCVI. 181 . [noiembrie/decembrie 1859] B.A.R., ms. rom, 807, f. 130 ; original. 1 Seria de telegrame care urmează a fost intercalată cronologic după informaţiile din conţinut. 182 [noiembrie/decembrie 1859] BA.R., ms. rom. 807, f. 161 ; original. 652 CĂTRE COSTACHE NEGRI 183 Iaşi, 3/12 1859 B.A.R., ms. rom. 4644, f. 9. 1 în legătură cu această declaraţie vezi aici p. 657—658 n. 1. CĂTRE ION GHICA 184 Iaşi, 7/12 1859 B.A.R., S 10(8)/DCVI. CĂTRE COSTACHE NEGRI 185 Bucureşti, 8 dec. [s.v.] 1859 B.A.R., S 33(7)/LVIII ; original. 1 Cu toată călduroasa recomandaţi e a lui V. Alecsandri, C. Negri nu a fost de acord să-l accepte pe Vrana ca şef al celor două cancelarii ale Agenţiei române de la Constantinopol, insistînd să-i fie trimis Dim. Bolintineanu pe care. îl cunoştea şi aprecia. Cf. scrisoarea lui C. Negri către Alecsandri din 14/26 decembrie 1859, în Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 312—314 ; cf. aici p. 468, V. Alecsandri îşi retrage propunerea Vrana. 2 Da acea dată V. Alecsandri era ministru al Afacerilor Stră-ine< al Ţării Româneşti, deci Agenţia de la Constantinopol depindea de el. 653 186 CĂTRE ion ghiCa [decembrie 1859] B.A.R., ms. rom. 807, f. 163, original. 1 în legătură cu crearea Agenţiei oficioase la Paris, cf. aici p. 639—640 n. 1. Cercetările făcute confirmă că V. Alecsandri a redactat memoriul pentru Consiliu în lunile noiembrie-deceni-brie, iar cele două guverne au acceptat propunerea de a se înfiinţa Agenţia în lunile ianuarie-februarie. Deci, cu aproximaţie, data scrisorii poate fi aceasta, poetul fiind în Bucureşti. Mai interesantă este informaţia că pentru redactarea acestei propuneri, V. Alecsandri s-a folosit de~ proiectul făcut de Iancu Alecsandri. CĂTRE ABDOLONYME UBICINI 187 Bucureşti, 28 dec. [s.v.] 1859 B.A.R., S 20(2)CXXXII ; scrisoarea sub formă de copie 'autografă. Ubicini însoţeşte, ca anexă, scrisoarea acestuia către I. I. Filipescu. Bibliografie : Cornelia Bodea, Din acţiunea de pregătire a Agenţiei diplomatice de la Paris. înfiinţarea biroului de corespondenţă (1/13 ianuarie 1860), în Studii, XIII, nr. 6, 1960, p. 121— 150. ' * 1 în aşteptarea creării Agenţiei oficioase din Paris (cf. aici p. 639—640 n. 1), se simţea nevoia unei colaborări cu presa diii străinătate pentru informare şi propagandă, atît de necesare unui sţat nou. Pentru împlinirea acestei lacune, V. Alecsandri, în noiembrie-decembrie 1859, a elaborat un proiect intitulat : ^ Notă asupra stabilirii de relaţii necurmate între Principatele Unite şi Presa franceză, citată, de L. Boicu (cf. mai jos) cu cota Arh. Mi- 654 nisterului Afacerilor Externe al R.P.R., pachet 171, dos. 7, f. 8— 11, 22—24, iar de Cornelia Bodea (cf. mai sus) : Arhiva Min. Af. Externe, voi. 233, f. 57—63. în acest memoriu V. Alecsandri arată, în esenţă, necesitatea de a se crea, în cadrul Ministerelor Afacerilor Străine ale Principatelor, birouri de corespondenţă care să culeagă şi să transmită informaţiile necesare unui birou de corespondenţă stabilit la Paris care, la rîndul său, să lucreze la răspîndirea în presa pariziană, ^i chiar şi din alte ţări europene, a acestor informaţii. Funcţionarii birourilor de corespondenţă din ţară trebuiau să redacteze un fel de buletine de mînâ, în care, într-o formă epistolară, se transmiteau informaţii politice, economice etc... Memoriul precizează organizarea financiară a birourilor. V. Alecsandri propune ca director al biroului de corespondenţă de la Paris pe vechiul său prieten şi colaborator, Ubicini. Guvernele celor două principate acceptînd propuneæa lui V. Alecsandri, acesta îl informează pe Ubicini prin scrisoarea de faţă. Bolnav, publicistul francez răspunde abia la 30 ianuarie 1860, scrisoarea lui fiind precedată de aceea a soţiei sale, Clémence, şi de alta a colaboratorului său, A. Griin, către V. Alecsandri cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p.. 231—235 ; 412—418). Toate scrisorile confirmau acceptarea postului şi începerea colaborării cu presa Informaţiile s-au mai completat şi cu alte publicaţii cerute din ţară şi, cu diverse greutăţi, pricinuite de lipsa la timp a informaţiilor din principate, biroul de la Paris va funcţiona pînă la 1 septembrie 1861, cînd toate problemele privind ţările române sînt preluate de Agenţia oficioasă, condusă de Iancu Alecsandri şi girată un timp chiar de poet. Pentru crearea şi funcţionarea birourilor de corespondenţă, cf. L. Boicu,Ştiri noi despre activitatea lui Vasile Alecsandri ca ministru de Externe, în Studii şi cercetări ştiinţifice. Istorie, A. X, fasc. 1—2, 1959 p. 193—200 ; Cornelia Bodea, Din acţiunea de pregătire a Agenţiei diplomatice de la Paris... (vezi aici p. 654). CĂTRE COSTACHE NEGRI 188 [începutul anului 1860J Muzeul din municipiul Bacău ; original. 655 Bibliografie : N. Iorga, O scrisoare a lui Alecsandri, în Revista istorică, XII, nr. 10—12, octombrie-decembrie 1926, p. 337. 1 Pentru biroul de corespondenţă, cf. aici p. 654—655 n. 1. Se înţelege că aceasta se expedia prin Constantinopol, calea fiind mai sigură. în calitatea sa de ministru al Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, comunica lui Negri că a organizat asemenea birou de corespondenţă şi pentru Agenţia română din Constantin opol. CĂTRE ALEXANDRINA GHICA 189 [1860] BAR, S 1(4)/CCCXVII ; original. 1 Scurta scrisoare nedatată are anul 1860, pus cu creionul, nu ştim după ce criteriu. Am lăsat acest an din nevoia de a păstra grupate la un loc scrisori, fără mare importanţă, care au cîteva caractere comune, ca hîrtia pe care. sînt scrise sau grafia lui Alecsandri care, pină pe la această dată, 1860—1864. semna cu iniţiala B, iar numele era scris cu X nu cu cs. 2 Scrisoarea este adresată Alexandrinei Ghica, soţia lui Ion Ghica, bei de Samos. Era fiica generalului Nicolae Mavros (1782— 1868), fost secretar al domnitorului Alexandru Şuţu şi inspector ai carantinelor în vremea Regulamentului Organic. Mama sa era născută Şuţu. Prin donaţia lui N. Mavros, s-a înfiinţat Muzeul naţional de antichităţi şi muzeul şcolii de la „Sf. Sava.“ 19b [1860] B.A.R., S 1(3) CCCXVII ; original. 656 1 Cf. aici p. 656 n. 1 explicaţiile în legătură cu data. Fiind ministru al Afacerilor Străine al Ţării Româneşti, s-ar fi putut să petreacă revelionul lui 1860 la Bucureşti. CĂTRE ION GHICA 191 [18601 B.A.R., ms. rom. 807, f. 162 ; original. CÂTRE COSTACHE NEGRI 192 Bucureşti, 4 ianuarie 1860 B.A.R., 33 (8)/LIII ; original. Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Bucureşti, 1960r p. 190—192. 1 Schimbul de scrisori dintre V. Alecsandri şi Costache Negri pe terna legatului, făcut celui din urmă, îşi are explicaţia într-un act de patriotism al .cîtorva membri ai partidei naţionale care 'au dorit candidatura lui Negri la domnie. Acest lucru îi era cunoscut, de aceea, la 2 decembrie 1858, Negri scria lui V. Alecsandri comentînd critic dispoziţia luată de Convenţie în privinţa legii electorale care, impunînd venituri mari, atît pentru can~ didarea la deputăţie, cît şi mai ales la domnie, îndepărta mulţi oameni de bine, între care şi pe el, dar : „de vreme ce nu m-ani încercat a-mi face drepturi pentru deputăţie cînd nu le aveam,, asemenea nu mă voi încerca a mi le face pentru domnie cînd le am încă şi mai puţin“. Dar, V. Alecsandri, C. Rossetti-Ţeţcanu* Lascăr Rosetti şi Manolache Costache-Epureanu, fără ştirea lui Negri, i-au constituit un legat din moşiile lor pentru a avea ve- 657 nitul cerut. Ales la Ismail, C. Negri îşi trimite demisia, care îi este respinsă, dar el nu se prezintă la şedinţe (cf. aici p. 366 scrisoarea către Iancu Alecsandri, din 28 decembrie). Cu toate acestea V. Alecsandri va propune candidatura la domnie a acestuia, în şedinţele pregătitoare de la „Elefant“, ceea ce însemnează că poetul ştia că legatul acoperă cei 3000 galbeni, venit anual care se cerea pentru candidarea la domnie. Se ştie cum s-a ajuns mai departe la candidatura şi alegerea lui Alex. I. Cuza. Dovadă că legatul nu fusese o si^iplâ formalitate — aşa cum s-a c^^ut {cf. G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, Bur 1962, p. _ 279—280) —, este prudenţa lui V. Alecsandri de £ cere lui C. Negri să renunţe oficial la acest legat, printr-o ^araţie dată prin Ministerul de Justiţie (cf. aici p. 456 telegrama din 3 decembrie [s.n.] 1859). V. Alecsandri afirmase lui Baligot de Beyne că el şi C. Rosetti-Teţcanu trecuseră asupra lui C. Negri dreptul lor de proprietate al moşiilor Pătrăşcani şi Teţcani (cf. Marta Anineánu, Colonelul Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, în Magazin istoric, III, nr. 1(22), ianuarie, 1969, p. 2). Mînia şi refuzul lui C. Negri sínt îndreptăţite, pentru că, fă-cîndun asemenea act oficial, s-ar fi crezut, pe bună dreptate, că şi el fusese de acord cu acest aranjament, despre care nu a ştiut nimic. în afară de aceasta, l-a jignit ideea lipsei de încredere în el şi familia lui, de aceea trimite o simplă hîrtie particulară, pe care V. Alecsandri i-o restituie, el însuşi supărat de neînţelegerea dintre ei. Pentru scrisorile lui C. Negri, cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc.; 1978, p. 311—314. 193 Bucureşti, 5 ianuarie 1860 B.A.R., S 33(9)/LVVIII ; original. 1 Nicolae N. Rosetti-Roznovanu [Nunuţă] (1842—1891), fiul lui Nicolae Rosetti-Roznovanu şi al Măriei Ghica-Sturdza. A fă-out studii de drept în Franţa. Cunoscut prin încercarea separatistă de la Iaşi din 3/15 aprilie 1866, după care a fost destituit din funcţia de judecător al tribunalului Iaşi. 658 194 Bucureşti, 5/17 ianuarie 1860 Arh. St. Iaşi, Documente, pachet 343/35 ; original. • e 1 Costache Negri. 195 Bucureşti, 12/24 ianuarie 1860“ Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrală, microfilm nr. 39, cadrele nr. 5—8, limba franceză. Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alecsandri, în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 254—255, traducere,, reprodusă aici, neavînd acces la original. 196 Bucureşti, 26 ian. 1860* B.A.R., S 33(10)/LVIII î original. Bibliografie : V. Alecsandri, Scrisori, însemnări, Buc., 1964„ 117—119. 1 Se sărbătorea prima aniversare a Unirii. Schiţa idealului său de viaţă lasă să se întrevadă momentul renunţării la viaţa agitată, de luptă politică, pentru activitatea mai calmă din domeniul culturii. 659* 197 Bucureşti, 2/14 febr. 1850 Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrală, microfilm nr. 29, cadrele nr. 9—12, limba franceză. Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alee-¿andri, în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 255—256, traducere, reprodusă aici, neavînd acces la original. 1 Cf. aici p. 476—478 scrisoare în legătură cu patentele. 2 Cf. aici p. 472—474 în legătură cu cazurile de invadare a insulelor româneşti de către turci. CĂTRE ION BĂLiĂCEANU 198 Bucureşti, 10 februarie 1860 B.A.R., S 20 (5)/LVII ; original. 1 Nu este mai puţin. adevărat că V. Alecsandri obţinuse acest post pentru fratele său, Iancu. * CĂTRE COSTACHE NEGRI 199 Bucureşti, 20' febr. 1860 B.Â.R., S 33(11)/LVIII ; original. 1 Ion Bălăceanu nu fusese acceptat, de fapt, nu de Poartă, ci de Austria. Cf. aici p. 650 n. 1. 660 2 Numirea 'lui Baligot de Beyne ca secretar particular al lui Cuza a întîmpinat multe dificultăţi. Cf. aici p. 484—485. CĂTRE ION GHICA 200 Bucureşti,'28 febr. 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 77 ; original. 1 Ion Ghica era prim-ministru, iar V. Alecsandri, ministru al Afacerilor Străine. S-ar putea să fie vorba despre crearea Agenţiei oficioase române de la Paris. 201 [Bucureşti, primăvara, 1860] B.A.R., ms. rom. 807, f. 131 ; original. CĂTRE COSTACHE NEGRI 202 Bucureşti, 5 martie 1860 Arh. St. Buc., Arhiva istorică centrală, microfilm nr. 39, cadrele nr. 14—17, limba franceză. Bibliografie : M. Soveja, Noi documente despre Vasile Alec-sandri în Revista Arhivelor, VIII, nr. 2, 1965, p. 257—258, traducere eprodusă aici, neavînd acces la original.' 661 203 14 martie 1860, Bucureşti B.A.R., S 33(1)/LVIII ; original. 1 Este poate vorba, chiar de la această dată, despre memoriul în care se pleda necesitatea Unirii definitive. Cf. C.C. Giu-rescu, Viaţa şi opera lui Cuza-V odă, Buc., 1966, p. 100—101. 2 Rezultatul a fost căderea guvernului din care făcea şi el parte. CĂTRE ION GHICA 204 Iaşi, 17/4 [s.n.] 1860 B.A.R., S 10(11)/DCVI. 205 Iaşi, 10 -aprilie [s.v.] 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 79 ; original. 206 Iaşi, 23/4 [s.n.] 1860 B.A.R., S 10(12)/DCVI. 662 207 Iaşi, 18 aprilie [s.v.] 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 80 ; original. 208 Iaşi, 20 aprilie 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 81 ; original. 209 Iaşi, 28 aprilie 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 82 ; original. 210 Iaşi 13/5 [s.n.] 1860 B.A.R., S 1,0(16)/DCVI. 1 V. Alecsandri a fost ales deputat la Buzău fără consim-ţămîntul său. 211 Iaşi, 13 mai [s.n.] 1860 B.A.R., S 10(17)/DCVI. 663 212 Iaşi, 15/51850 B.A.R., S 10 (19)/DCVI. 1 Ministerul din Moldova. către mihail kogalniceanu 213 Roman, 22 mai 1860 B.A.R., Arh. Kogălniceanu, II, f. 198. 1 De fapt, V. Alecsandri scria din Mirceşti, dar Roman era staţia telegrafică de la care se expediau telegramele. CĂTRE baronul eder 214 Bucureşti, 24 mai 1860 Bibliografie : R. Bossy, L’Autriche et les Principautés Unies, „Académie Roumaine. Etudes et recherches“, Bue., 1938, p. 263—264. 1 Notă trimisă în original la Ballplatz,, în 30 iunie următor, dé către Eder, cerînd instrucţiuni în vederea răspunsului. Gf. Bossy, op. cit., p. 263. CĂTRE COSTACHE NEGRI 215 Bucureşti, 28 mai 1860 B.A.R., S. 33(13)/LVIII ; original. 664 r ii-, . ■ : . • ' 1 A. Baligot de Beyne aştepta la Constantinopol numirea sa ca secretar al Cancelariei domneşti, care întîrzia din pricină că nu se votaseră fondurile în Cameră. CĂTRE DIM. A. STURDZA 216 Mirceşti [sfîrşit 1859 — început 1860] B.A.R., S (4)/DCCCLII ; original. 1 Datată foarte aproximativ ; la Mirceşti s-a stabilit prin iunie 1860, după încetarea funcţiei sale de ministru, dar preocupările care reclamau consultarea regulamentului Adunărilor puteau fi mai devreme. Dealtfel, din unele însemnări prin scrisori rezultă că V. Alecsandri mergea des să locuiască la Mirceşti, înainte de părăsirea activităţii politice. 217 * . [1860J B.A.R., S 22(7)/DCCCLII ; original. 1 Socotim că scrisoarea poate fi din prima jumătate a anului 1860, dată care s-ar potrivi cu epoca în care nu mai scrie cu caractere chirilice. 2 Aluzia la Grigore Balş, care pînă la 30 aprilie 1860 a fost ministru al Afacerilor Străine al Moldovei întăreşte bănuiala. CĂTRE ION. GHICA 218 Mirceşti, 30 iunie 1860 B.A.R., ms. 803, f. 87—88 ; original. 665 Bibliografie: N. Petraşcu, V. Alecsandri, Studiu critic, 1894, Buc., p. 238—239, fragment în traducere ; V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc." 1960, p. 70—72. 1 Comparaţie amuzantă între gîştele care au salvat Capito-liul şi gălăgioşii deputaţi din Cameră care pretind că salvează patria., 2 Epoca dintre februarie 1859—mai 1860, cît fusese ministru al Afacerilor Străine în mai multe Cabinete. * Nu va pleca decît în primăvara anului următor, trimis în-tr^o nouă misiune şi pentru girarea Agenţiei din Paris, în lipsa fratelui său. 4 Dimitrie şi Soarl-at, fiii lui Ion Ghica. 5 Generalul Ion Em. Florescu. 6 Jean Louis Gradovici, emigrat polon, lucra la Consulatul francez din Bucureşti, era informator pentru Principate şi în relaţii cu emigraţii români. CÂTRE pantAzi ghica 219 Mirceşti, 5 iuiie 1860 B.A.R., S 55<1)/LVII ; original. - * t Bibliografie : V. Alecsandri, Corespondenţă, Buc., 1930, p. 166—168. 1 Pantazi Ghioa (1829—1882), avocat, ziarist şi scriitor, frate cu Ion Ghica ; a fost avocatul lui V. Alecsandri. 2 Păcală, ziar umoristic, Bucureşti, 16 iunie — 15 noiembrie 1860, cînd îşi încetează apariţia odată cu darea în judecată a redactorului Pantazi Ghica, pentru că publicase invective la adresa guvernului. 3 Camera deputaţilor. 4 Pădurea Bondy.de lîngă satul cu acelaşi nume, arondis-mentul Saint Denis, care păstra trista reputaţie a unor asasinate comise acolo. Expresia foret de Bondy se foloseşte pentru a indica un loc nesigur, o capcană. 666 / ir CĂTRE' ION GHICA 220 Mirceşti, 6 august 1860 ’ B.A.R., 803, f. 89—90 ; original. 1 „Fiałkowski“, cofetărie pe Calea Victoriei, prin dreptul Pieţii Palatului, frecventată de politicieni şi boema artistică şi literară. 2 Nu va pleca decît în primăvara anului următor. 3 Pantazi Ghica. 4 Arhitectul care urma să-i facă planurile pentru clădirile proiectate la Mirceşti. 221 Mirceşti, 26 oct. 1860 • B.A.R., ms. 803, f. 91—92 ; original. Bibliografie : N. Petraşcu, De la cei ce nu mai sînt în Literatură şi artă română, II, nr. 1, 1897, p. 544—546, traducere ; TI. Chendi,* Scrisorile lui V. Alecsandri, II, în Tribuna, Arad, XIII, nr. 244. 10/23 noiembrie 1969, £>. 7—8. 1 Cf. supra n. 4. 2 Ibidem n. 1. 3 C.A. Rosetti. 4 Fiul lui Ion Ghica, Scarlat. 222 Iaşi, 17 nov. 1860 B.A.R., ms. rom. 803, f. 93 î original, 667 1 Babebibobu era prinţul George Bibescu, fiul fostului domnitor. 2 Zoe Mavrocordat, prima soţie a domnitorului Gheorghe Bibescu. 3 Piesa Zgîrcitul rasipitor s-a jucat abia în anul 1865, cînd aluziile politice pe care le conţinea nu mai erau de actualitate. Ci. scrisorile lui M. Millo către poet, în Scrisori către Vasile Alecsandri, Buc., 1978, p. 282—303. LISTA DE SCRISORI DE LA V. ALECSANDRI, DIN PERIOADA 1834—1860, CUNOSCUTE NUMAI DIN DIVERSE SEMNALĂRI * a. [1834 august 3/15] ’ a. [1835 martie 27] a. [1837 august 23] a. [1839 aprilie] şi [1839 aprilie 10/22] a. [1842 februarie-martie] a. [1842] către vornicul V. Alecsandri, scrisă din Viena, citată în scrisoarea vornicului către fiul său. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri Buc., 1978, p. 57. către Elena Alecsandri. Ibidem' către Elena Alecsandri, citată în scrisoarea acesteia către fiul său. Ibidem, p. 5. către vornicul V. Alecsandri, citată în scrisoarea Elenei Alecsandri către fiul său. Ibidem, p. 6. către Iancu Alecsandri Ibidem către părinţi, citată în scrisorile Elenei şi vornicului V. Alecsandri. Ibidem, p. 6, 58. mai multe scrisori către familia sa, trimise printr-o scrisoare către Ion Ghica. Cf. aici p. 29(30) *** . către un destinatar neidentificat (hîrtia fiind deteriorată), citată în scrisoarea către Ion Ghica. Ibidem, p. 33(36). către Grigore Ailexandrescu Ibidem * Cf. aici Notă asupra ediţiei, p. 11. ** Pentru datare s-a folosit, în lipsa datei originale a scrisorii, data locului unde a fost semnalată (scrisoare, presă etc.), cu menţiunea ante şi paranteze drepte. *** Cifra din paranteze indică pagina din traducerea scrisorilor. 669 a.? [1844 decembrie 9] 1846 1847 iulie a. [1847 octombrie 1] a. [1847 noiembrie 29] a. [1848 februarie 24] a. [1848 noiembrie 10] a. [1849 decembrie 1] a. [1850 ianuarie 20] 1850 ianuarie 20 a. [1850 februarie 11] mai multe scrisori către Ion Ghica, citate în*« scrisoarea către acesta. Ibidem, p. 72(75). către Costaohe Filipescu; păstrat numai plicul cu adresa : „Mons eur Constantin Philipescu, Chausse d’Antin 39, Paris“, pe ştampila poştii franceze anul „1846“. Ibidem, p. 557, n. 1. către N. Bălcescu, citată în scrisoarea acestuia către V. Alecsandri din 1847 octombrie 1. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 1Î3. către N. Bălcescu. Ibidem două scrisori către N. Bălcescu citate în scrisoarea acestuia către V. Alecsandri. Ibidem, p. 115. către- N. Bălcescu, rezultă din răspunsul acestuia către poet. . » către Zulnia Sturdza, citată în scrisoarea poetului către aceasta. Cf. aici p. 129 (130). mai multe scrisori adresate familiei şale, citate în scrisoarea către , Ion Ghica. Ibidem, p. 149(150). către marchizul de Bedmar, citată în scrisoarea către acesta. Ibidem, p. 152(153). către Ion Voinescu II, citată în scrisoarea acestuia către poet, din 1850 februarie 16. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 431. către N. Bălcescu, citată în scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 118. 670 a. [1851 martie 16] a. [1853 august 3] 1854 martie 10 a. [1854 iulie 23/august 5 1854 octombrie 14/26 a. [1855] a. [1855 octombrie 28] a. [1855 noiembrie 20] a. [1855 decembrie 29] a. [1856 februarie 2/14] 1856 august 21 către Dimitrie Bolintineănu, citată în scrisoarea acestuia, către poet. Ibidem, p. 135. către Ernest Dreolle,. rezultă din scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 443. către Ion Ghica. Cf. B.A.R., ms. rom. 803,-f. 57—58. către vornicul V. Alecsandri, citată în scrisoarea acestuia către fiul său. Cf. Scrisori către V. Alecsandri. p. 59. către Ion Voinescu II, citată în scrisoarea acestuia către poet din 1854 noiembrie 12. . Ibidem, p. 432. telegramă, destinatar neindicat, citată în biletul către Edouard Gre-nier. Cf. aici, p. 212. către Edouard Grenier, citată în scrisoarea poetului către acesta. S-ar putea să fie scrisoarea din 10 octombrie. Ibidem, p. 224 (226). către vornicul V. Alecsandri, citată în scrisoarea poetului către Costache Negri. Ibidem, p. 228(229). către Vernon, citată în scrisoarea acestuia către poet. ■ Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 428. două scrisori către Costache Negri, din Rusciuk şi Bucureşti, citate în scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 308 (309). către Iancu Alecsandri, citată în scrisoarea acestuia către fratele său, din 1856 octombrie 15. 671 1856 noiembrie 2 a. [1857 martie] / a. [1857 iunie] a. [1857 martie 22] a. [1858 ianuarie 1] a. [1858 februarie 3] 1858 februarie 8 a. [1858 februarie 11] a. [1858 februarie 23] [1858 decembrie — 1859 ianuarie] 672 . Ci. B.C.S., Arh. Kogălniceanu, XC, 12. către Iancu Alecsandri, citată în scrisoarea acestuia către fratele său, din 1856 noiembrie 24. Ibidem către Costache Rolla, citată în scrisoarea poetului către Victor Place. Cf. aici p. 268 (269). ' două-trei scrisori către Ion Bălăcea-nu, citate în scrisoarea poetului către acesta. Ibidem, p. 286 (287). către ziarul Concordia, I, nr. 13, 22 martie 1857, p. 51. Cf. B.A?R., P. IV 53. către Giovenale Vegezzi Ruscalla, citată în scrisoarea acestuia către poet. • Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri p. *421(422). două scrisori către Ion Bălăceanu, citate în scrisoarea acestuia către poet. Ibidem, p. 99 (102) către Ion Bălăceanu, citată în scrisoarea acestuia către poet din 1858 februarie li. Cf. Documente privind Unirea Principatelor, III, Buc., 1963, p. 350. către Giovenale Vegezzi Ruscalla, citată în scrisoarea lui lori Bălăceanu către poet. Ibidem, p. 352. către Ion Bălăceanu, citată în scrisoarea acestuia către poet. Cf. Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 105(108). către George Sion, citată în scrisoarea lui V. Alecsandri către acesta. a. [1859 ianuarie 20 (s.v.)] a. [1859 martie 3 (s.v.)] « r> , v> a. [1859 mai 25] a. [1859 iunie 2] 1859 noiembrie 11 1859 decembrie 1 1859 decembrie 10 1860 februarie 20 1860 aprilie 16 1860 aprilie 25 1860 aprilie 29 Cf. aici, p. 391. către Ştefan Golescu, citată în scrisoarea- poetului către George Sion. Ibidem, p. 392. . mai multe scrisori către destinatari nenumiţi, citate în scrisoarea poetului către Ion Ghica, Ibidem, p. 420(421) către intendentul său. Ibidem către Legaţia Sardinei, citată în scrisoarea acesteia către V. Alecsandri. Cf. B.C.S., A 36. S. telegramă către Iancu Alecsandri, citată în scrisoarea poetului către fratele său. Cf. aici p. 434(436). către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.lt, S 10(2)/DCVI. către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(6)/DCVL către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(9)/DCVI. câtre Costache Negri, citată în scrisoarea poetului către acesta şi scrisă în aceeaşi zi. Cf. aici p. 484 (485). către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(10)/DCVI. către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(13)/DCVI. către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(14)/DCVL 1860 mai 6 a. [1860 mai 13] 1860 mai 14 [1860 iunie 30] ’V ** [c. 1860] către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(15)/DCVL telegramă către preşedintele colegiului electoral din Buzău, citată în telegrama către Ion Ghica. Cf. aici p. 497. către Ion Ghica. Telegramă cifrată. Cf. B.A.R., S 10(18)/DCVI. bilet către Ion Em. Florescu, trimis prin scrisoarea către Ion Ghica. Ibidem, p. 507(508). către arhitectul Gabrieli, trimisă odată cu scrisoarea către Ion Ghica. Ibidem către Eliza I. Em. Florescu, citată în scrisoarea acesteia către poet, nedatată. Cf. B.C.S., A 36. F 68. către iprinţul Cantaicuzino [cneazul ?] citată în scrisoarea Eliz°i I. Em. Florescu către poet. Ibidem INDICI INDICE DE OPERE ALE LUI V. ALECSANDRI AMINTITE IN SCRISORI SI NOTE Albumul unui bibliofil, Ni colae Bălcescu, 553 Baba Cloanţa, 246(256) Baba *Hîrca, 267 Badiu, 162 Balade, vezi Poezii poporale. Balaurul, 162 Ballades et chants populaires de la Roumanie, 592. 595, 602 Balta-Albâ, 252,(261), 554, 604 Bătrînul Novae, 162 Blestemul, 161 Bogdan, 195 (197) Boieri şi ciocoi, 530 Borsec, 532, 546 ^ Bujor, 161, 162, 571 Canto popolare moldavo. vezi înşiră-te... Cetatea Neamţului, 244 (246). 603, 605, 606 Chira, 162 Chiriţa în provincie, 250(259) Chiriţa la Iaşi, 250 (259; Cinel-Cinel, 244 (246) Cîntece de jale, 132 Cîntece de lume, vezi Cîntece de jale. ,* Cîntece haiduceşti, 162 x Cinticele comice, 250 (260) Codreanu, 161 Complotul, vezi Iaşii în Carnaval. Constantin-Vodă Brîncovea-nul, 195 (197) Corbul, 162 Costiţa, 162 Crai-nou, 247 (256) Demagogul, 515 (517), 516 (518) Despot-Vodâ, 530 Deşteptarea României, 252 (261), 253 (262) Doi fnorţi vii, 250, 259 Doina, 251,. (260), 255 (263) 677 Doine, 162, 246 (256), 586, 587 Doine şi lăcrimioare, 583 Dridri, 568 Excursie în munţi, vezi O plimbare la... Fîntîna Blanduziei, 534 Frumoasa copiliţă, 545, 550 Galerie dramatică de tipuri contimporane; 531 Ginta latină, 562 Giumuz, 162 Grammaire de la langue roumaine, de V. Mircesco, 602 Hercul, 604 Holera, 162, 196 (197) Hora,« 246 (256) Hora dm Bucovina, 571 Hora din Transilvania, 571 Hora Unirii, 255 (264), 266 (267), 385 (390), 605 Hore, 162 /aşii în Carnaval, 81 (83), 249 (258), 550 Iaşii noaptea, vezi Iaşii în Carnaval. Impromptu, 546 Infilzatevi margherite, vezi înşiră-te... Iorgu de la Sadagura, 248 (257), 251 (260), 546 Istoria misiilor mele politice, 532 Istoria unui.galbîn şi a unei parale, 48, 50, 251 (260), 542 înşiră-te mărgărite, 272 (273), 274, 285, 609 [JurnafI de călătorie în Italia], 552, 553 Le lac blanc, 604 La moartea lui Petre Cazvmir, 563 La mormîntul lui Grigore Ro-malo, 565, 604 Lăcrimioare, 252, (261) Lipitorile satului, 514 (517) Luna şi soarele, 162, 196 (197) Manole şi Mănăstirea Argişu-lui, 195 (157) 8 Martie, 574 Mărioară Florioară, 196 (197), 578 Melodiile româneşti, 570 Mihnea-Vodă 162, 195 (197) Mihu copilul, 162 Mioriţa, 162 Movila lui Burcel, 162, 195 (197) Movila lui Purcel, vezi supra. Năframa şi inelul, 162 Negru-Vodă, 162, 195 (197) 678 Nunta ţărănească, .. 249 (259), 252 (261) O plimbare la munţi, 251 (261) Ovidiu, 534 Pasteluri, 534 Păcală şi Tîndală, 255 (264). 300, 605, 615 Păunaşul Codrilor, 161 Petite chansonnette à la grande invasion des petits Soutzo en Moldavie en 1846, 549 Petrişor, 162 Peatra din cisă, 249 (259) Poésies roumaines. Les donia. Poésis moldaves, 543 Poezii poporale. Balade (cîn-tice bătrîneşti...), I, II, 189 191 (192). 195 (197), 255 (263), 582, 583, 586, 602 Poezii populare, 528, 602 Povestea mărgăritelor. vezi înşiră-te... Prosper Mérimée, 569 Proză, 587 Radu Cclomfirescu, 195 (197) Repertoriu dramatic, vezi Teatru românesc... Retrogradul, 515 (517) Român Grue Grozăvanu, 162 Românii şi poezia lor, 605 Rusaliile, vezi Satul lai Cre-mine. Salba literară, 244 (246), 605 Satul lui Cremirie, 515 (517) Sîrb sărac, 161 Stanţe epice de dl. Aristia. Prinţul român, 251 (260), 603 Strofe improvizate lui C. Rol-la, 594 Strunga, 246 (256) Suvenire din 1855, 594 Şalga, 162 ^ ' Ştefan-Vodă, 162 Ştefăniţă-Vodă, 195 (197) Teatru, 530 Teatru românesc. Repertorii dramatic, 191 (192), 195 (197),, 202 (203), 255 (263), 583, 586 Turtucaia, 162 Tzelebiade, 544, 546 Un complot în vis, vezi Iaşii în Carnaval. Un episod din anul 1848, 604 Vasile Porojan, 535 Vidra, 162 Zgîrcitul răsipitor, 514—519, 668 Zimbrul şi Vulpea, 139 Zîna munţilor, 196 (197) INDICE DE OPERE ŞI PERIODICE AMINTITE ÎN SCRISORI ŞI NOTE Aires nationaux roumains (Balladesi chants des bergers...) recueilles..., par C. Miculi, 592 Aires nationaux roumains transcrits pour piano, par Henri Ehrlich, 570 Albina Moldovei, vezi : Albina românească, 60(62) Album Moldo-Valaque ou guide politique et pittoresque à travers ¡es Principautés du \Qanube, de A. Billecocq, 133(134), 562 Amintiri, vol. I—II, de Radu Rcsetti, 601 Aperçu sur le projet de pont de fer entre Giuvgevo et Rustchuckr de I. Alecsan-dri, 626 Arabescuri, de I. Voinescu, 543 Aripe furtunoase, 512 (514) Athéneum français, 595 Les aventures de Mandrin, 306(307) Bigoulaiţte, de Edouard Grenier, 622 Bilder und Skizzen aus der Moldau, de Wilhelm von Kotzebue, 603 Bucovină,. 137, 161, 162, 172 (173), 267, 606 Bugets des finances des Principautés Unies de Moldavie et de Valachve, de A. Ubicirii, 651 Calendar, vezi : Calendarul pentru români, 247 (256), 604 Călin, de M. Emineseu, 626 Cîntarea României, 575, 579, 580 Cliniques médicales, de G. Andral, 553 Comédies et proverbes, de A. de Musset, 265 (236) Le Constitutionel, 199 (200), 302 (304) Constituţionalul, 334 (33?) 680 Le Courrier français, 133(134) Cozia, de Gr. Aiexandrescu, 541 Curierul de ambe sexe, 251 (260) Les dames de Montenfriche, de E. Labiche, 306(307) Les Débats, 254(262), 302.(304)' Dernières occupations des Principautés Danubiennes, de „Chşinoi“ (I. Ghiça), 506 Dîmboviţa, 470(471) Don Juanii din Bucureşti, 565 Dor de morţi, de I. Alecsan-dri, 626 L'espion du grand monde, 306 (307) L/état économique et financier de la Roumanie d’après les documents officiels, de I. Alecsandri, 626 Les fils de l’aveugle, 306(307) Foaie ştiinţifică şi literară, vezi Propăşirea Fra Diavolo, muzică de Au-ber, libret de Scribe, 546 Iliada, 144(146) L’Illustration, 252 (261), 314 (315), 379, 604 Impressions d’un ¡proscrit, vezi Souvenire et impressions... Istoria lui Alecu, de Ion Ghica, 565 Jérôme Paturot, de L. Rey-baud, 136, 565 Le journal de Billecocq, vezi Le nostre prigioni. Le Journal de Constantinople, * 181(182), 571 Le Journal des économistes, 651 [Jurnalul economiştilor], 466 (467) 1 ettres sur les Principautés, de I. Bălăceanu, 621 Liturghia, de C. Miculi, 592 Magazinul istoric, 251 (260) Malbrough s’en va t’en guerre, 47(50) Mesterul Manole, 584 Moartea Emiliei, de C. Ne-gri, 548 Mode illustrée, 547 En Moldavie (1855—1856), de E. Grenier, 589 La Moldo-Valachie dans la manifestation de ses voeux, de Paul Bataillard, 599 Monde littéraire, vezi : Il Mondo litterario, 316, 619, 620 Le Moniteur officiel de Moldavie. Principautés Unies de Moldavie et de Vala-chie, 636 Monitorul oficial... 466(467) 681 Monitorul oficial al Moldovei, 347 (352), 366 (367), 454 Les mystères de Paris, de E. Sue, 566 Le National, 133 (134), 254 (262) Nichipercea, 512 (513, 514) Notre Dame, de Victor Hugo, 37(39), 63(65), 539 O călătorie pe Dunăre în ghi-mie, de I. Voinesou, 543 Odă la unirea românilor, de I. Alecsanidri, 626 O duminică la Paris, de I. Voinescu II, 543 O plimbare la băile din Pire-nei, de I. Voinescu II, 543 ' O scrisoare adresată d-lui ***,' de I. Alecsanidri, 626 La Patrie, 302 (304) Păcală, 508, 510 (511), 512 (513), 666 Les peuples de l'Autriche et de la Turquie. Histoire contemporaine des Illy-riens, des Magyars, des Roumains et des Polonais, de H. Desprez, 590 Premier point de la question dfOrient. La Moldo-Vala-chie, de P. Bataillard, 599 Pressa, 625 La Presse, 199 (200), 302 (304) La Presse d’Orient, 223 (224), 228 (229), 254 (263) Le nostre prigioni, de A. Bil-leeocq, 561 Prinţul român, de C. Aristia, 144 (146), 150 (151), 603 Le Progrès, vezi : Propăşirea, 46, 73—74 (75—76), 82 (84*), 137, 215—216 (217), 250—251 (260—261) 540, 542, 543, 546, 548, 550, 603 Proinnces Danubiennes, de A. Ubicini, 599 Pseudokinegheticos, de A. O-dobescu, 554 Puterea armată la români, de N. Bălcescu, 540 La question économique des Principautés Danubiennes, de N. Bălcescu, 177 (178) Razvan-Vodâ, de N. Bălcescu, 189, 581 Reforma, 470 (471) La Réforme, 133 (134), 254 (262) Regulamentul Organic, 137, 236, 412 (417) Revista română, 609 Rev.ie des Deux Mondes, 133 (134), 594 Revue de l’Orient, de l’Algérie et des colonies, 543, 561 Revue de Paris, 595 Le Roi Dagobert, 573 România literară, 195 (197), 215, 216 (217), 230, 543, 579, 580—582, 584, 591, 592, 597 România viitoare, 177 (178), 575, 579, 580 682 Romänul, 524 Les Roumains. Appel au &on-gres en leur faveur, de L. Plee, 626 Rumänische Volkspoesie, de Wilhelm von Kotzebue, 603 Samos (Căpitanul Laurent), de I. Ghica, 592 Săptămina, 73 (75), 82 (84) Le secret du cavalier, 306 (307) Le Siècle, 254 (262) 302 (304), 626 Souvenirs et impressions d’un proscrit, de L E. Rà-dulescu, 568 Steaua Dunării, 229, 255 (264), 334 (337), 592, 594, 597, 599, 605 Suvenire şi impresii de călătorie în România, Bulgaria şi Constantinopole, de D. Ralet, 619 Le Temps, 145 (149) # Toderică, de C. Negruzzi, 542 Vers ă Du Perier pour la mort de sa fille, de F. de Malherbe, 584 Versuri adresate ţie, amicul meu Vasile Alecsandri, • de D. Bolintineanu, 572 Zimbrul, 164 (166), 334 (337), 565 INDICE DE NUME * A Aali-paşa : 336 (339), 349 (354) Adrian, G., vezi Andreescu Gheorghe Afif-bei : 336 (339), 340—342 (343—345), 346—349 (351— 354), 357—360 (361—363), 629 Aglae, prinţesa, vezi Allaux, Aglae Alcaz : 498 Alecsandri, B. [Basile], vezi Alecsandri, Vasile Alecsandri, lancu : 29 (30), 51 (53), 55 (57), 68 (71), 69 (72), 82 (84), 90 (92), 133 (134), 164 (166), 168 (171), 174 (176), 186, 187 (188), 190, 196, 219 (220), 241 (242), 253 (262), 254 (263), 333 (337), 339 (343), 356 (360), 366 (367), 368, 370 (372), 379, 380, 385, (390), 392 (393), 396, 397, 398, 399, 401, 403, 406 (409), 415, 420—423 (424), 425 (426), 430 (433), 434, 436 (437), 460, 500 (501), 525', 527, 532—534, 550, 595, 605, 623—625—627, 629, 633, 634, 636—641, 644, 647, 648, 654, 655, 658, 660 Alecsandri, Noemi : 186, 187 (188), 219 (220), 424, 580, 581, 595, 625, 646, 647 Alecsandri, Paulina: 8, 526, 615, 617, 618, 620 Alecsandri, Vasile, vornicul : 27 (28), 30, 60 (62), 73 (75), 81 (83), 90 (92), 149 (150), 166 (169), 203 (204), 211, 249, (258), 255 (263), 538, 568 Alecsandri, Vasile : 9, 10, 11, 276, 284, 285, 356, 523, 524, 526—529, 531, 533, 535— 555, 557—574, 576—605, 607—609, 611—623, 626, 628, 629, 632—636, 638—641, 644—647, 649, 650, 653—655, Cifra din paranteze indică pagina din traducerea scrisorilor. Cifrele aldine indică paginile cu note privitoare la persoana respectivă. 685 657—659, 661, 663, 665, 666 ; passim. Alexandrescu, Grigore : 10, 27, 29, 33 (36), 38 (40), 44, 45, 52 (54), 69 (72), 251 (260), 497 (498) [?], 526, 539, 540, 541, 543, 548, 565 . Alexandrescu-Dorna : 527, 588 Alexandrina, d-ra : 510 (511) Ali-paşa : 515 (517) Allaux, Aglae : 233 (235), 244 (246), 598, 601 Allaux, Anton: 60 Aman, Theodor : 604 Andral, Gabriel : 93, 95 (97), 99 (102), 553 Andreescu, Gheorghe (Adri- an) : 198 Andrei, Victor : 603 Anghelescu, Mircea : 619 Añineanu, Márta : 527, 529, 533, 535, 537; 543, 571, 591, 604, 621, 635, 636, 644— 647 Arion, d-ra : 23 (26) Aristia, Constantin : 144, 145 (146), 251 (260), 541, 567, 568, 603 Asache, Gheorghe : 27 (29), 248 (257), 537, 562, 604 Asache, Hermiona : 562 Aslan, Alecu : 365, 613, 614 Aujjick, Jacques : 198 (200), 585 B Babebibobu (Bibescu, George) : 518 (519) Bal, Alice, vezi Del Valié, Alice Bal, Charles : 625 Bal, Georges : 625 Bal, Marie : 625 Balif, familia : 606 Baligot de Beyne, Arthur : 210 (211), 219 (220), 223 (224), 228 (229), 254 (264), 484 (485—486), 502 (503), 563, 594, 595, 635, 636,658, 661, -665 Bal§ : 380, 386 Bals, Alecu : 601 Bals, Catinca : 409 (410), 546 Bals, Constantin : 601 Bals, Grigore : 505, 665 Bals, Natalia/ vezi Filipescu, Natalia Bals, Panait I. : 46 (49), 82 (84), 541, 550 Bals, Profira : 536 Bals, Teodor : 90 (91), 600, 607 Baragon : 359 (363) Barchin, dootór : 142 (143) Barit, Gheorghe : 580 Baromi, d-nele : 32 (35) Basain, Achille : 231. Basotâ, d-na : 90 (92) Bataillard, Paul : 258, 599 Batto : ‘393 (394) Baudelaire, Charles : 585 Bálaceanu, Constantin : 610 Bálaceanu, Ion: 9, 174 (176), 286, 312, 317, 401 (402), 428 (432), 443—445 (446), 447, 448 (449), 453 (453— 454), * 458 (459), 468 (470), 482, (483), 484, (485), 507 (508), 509, 510 (511), 575, 686 609, 610, 618, 620, 621, 649—652, 660 Bălănescu, vezi Rosetti, Bălănescu Petrache Bălcescu, Barbu : 194 Bălcescu, Constantin : 575 Bălcescu, Nicolae: 89 (91), 100 (103), 121, 148, 150 (151), 177 (178), 184—187 (188), 189, 190, 193, 194, 251 (260), 526, 529, 532, 540, 542, 543, 548, 552, 553, 557, 558, 560, 567, 570, 573, 575, 577—584, 610 Bălcescu, Sevastiţa : 579 Bălcescu, Zinca : 579 Bedmar, Emanoil, Gaetan, Iosef d’Acuna, marchiz de : 142 (143), 152 (153), 566, 568, 569 Bedmai*, Lucia : 569 Beldimati, Alexandru : 627 Bengescu : 495 Bengescu, George: 526, 532 Benzi : 435 (436), 645 Beranger, Pierre, Jean de : 2o0 (259) Berindei, Dan: 640, 641, 649 Bernon : 69 (71) Bertier, Armând : 254 (262) Besson, colonel : 244 (246) Beu, Octavian : 592 Biaro y Ellorico, Eduard : ?0f"t2O8) Bibescu. George : 518 (519), 669 Bibescu, Gheorghe, domnitorul : 204 (205), 251 (260), 429 (433), 541, 551, 603, 669. Bibescu, Zoe : 518 (519) Billecocq, Adolphe : 124, 125 (126—127), 133 (134), 560, 561, 562 Bingou : 38 (40) Bixio (l’Abeille) : 225 (226) Bixio, Jacques, Alexandre : '220 (221), 225^(226), 594 — 596. Bodea, Cornelia : 528, 551, 552, 550, 580, . 611, - 626, 635, 654, 655. Boerescu, Vasile : 502 (503) Bogdan, d-na : 77 (80). Bogdan, Marie : 527, 529, 531, 533, 561 Bogdan-Duicâ, Gheorghe : 535, 565, 589, 594, 626 Boicu, L. : 640, 654, 655 Boileau-Despréaux, Nicolas : 156 (159) Boitos, Olimpiu : 602 Bojinca : 498 Boldan, Emil : 533, 548 Bolintineanu, Dimitrie : 163 (165); 196 (198), 468, 470, 471, 484 (485), 492, 570, 572, 584, 653 Bolliac, Cezar : 196 (197), 584 Bonaparte, Jérôme, Napoléon, Charles, Paul : 430 (433), (436) Bonfils, Angelina : 575 Borkowski Dunin Jozef : 27, 28(29), 537 Bossy, Raoul : 527, 633, 640, 641, 664 Bouquet, Michel : 562 Bourqueney, baron : 590 Brâescu : 310 Braiioiu : 391 Brâiloiu, Constantin : 635 687. Bränisteanu : 392 Brätianu: 512(513), 576 Brätianu, Dimitrie: 502(503), 575, 576, 580 Brätianu, Ion C.: 414(419), 495,' 502(503), 506(507), 512 (513), 515(517), 580, 641 Breazu, Gheorghe : 570 Brincoveanu, Constantin: 185 Bucur, Marin : 576 Buloz : 594 Bulwer, Henry : 286(287), 346, 350, 355, 477, 610, 623, 628, 629 C Camariano, Nestor: 582 Canănău, Eliza : 621 Canta, I. : 112(114) Canta, Matei : 23(26) Canta, Nicoiae : 178(179), 243 (245), 314(315), 577 Canta, Pulheria: 577 Cantacuzini: 577 Cantacuzinii [Hangu]: 116 (117) Cantacuzino : 32 (35) Cantacuzino: 569 Cantacuzino : 603 Cantacuzino, A. : 310, 314(315) Cantacuzino, Alexandru, cneazul : 90 (92),' 559, 577, 604, 620 Cantacuzino, Drăghici : 577 Cantacuzino, Dudu: 600 Cantacuzino, Maria: 168 (170), 171 (172), 185 (186), 187 (188), 190, 238 (239), 577, 578, 582, 583, 599, 600 Cantacuzino, Zoe: 598, 600, 601, 608, 609 ’ Cantacuzino-Zizin, I.A. : 598, 600, 601, 627, 633 Caragiale, Costache : 251(260), 603 Caragiale, Ion, Luca : 603 Carcalechi, Eugenia : 523, 524, 527, 533, 538, 547, 564, 565, 568, 571, 574, 584, 605, 626, 643 Carol I : 601 Cartojan, Nicoiae : 535, 542 Catacazi: 175(176), 575 Catargi: 191(193) ‘ Catargi, A. : 156(159) Catargi, Alexandru: 336(338) Catargi, Ana : 601 Catargi, Costin : 268, 334(337), 340 (343), 607, 627 Catargi, Dimitrie : 533 Catargi, Las car : 369, 370(371, 372), 377(379), 380, 381, 382 (386—387) Catargi, Nico, d-na : 135(136) Catargi, Nico : 375(377), 633 [?] Catargi, Ştefan : 334—336 $37—339), 340. 341 (343, 344), 346—349 (351— 354), 357—35r (360—362), 494(495), 623, 627 Catargiii: 292(295) ■ Catinca : 41(42) Catiţa, prinţesa, vezi Ghica, Catiţa Caton : 524 Cavaignac, Louis, Eugene: 254(262), 604 Cavour, , Benso, conte de : . 421—423 (424), 425 (426), 427, 430 (431), (434), 435 (436), 644, 645, 646 Cazimir : 4369(371) Cazimir, d-na : 68 (71) Cazimir, Petre : 133 (134), 168 (170), 563, 573 Căliman, Ghiţă 335 (338) Cerchez : 168 (170) Chasser iau, Théodore, 578 Chataignez, Marie, Angélique (Dridri) : 557, 568 Chendi, Ilarie : 523, 527. 540. 548, 552, 564, 567, 571 574. 577, 578, 581, 599, 605, 626, 638, 641, 642 Chirculescu : 64(66) Chopin, Frédéric : 592 Cincinatus : 55 (53), 163 (165) Ciocan : 113(115) Ciprian, colonel : 411 Ciucă, Valentin : 593 Cîmpineanu, Ion : 543 Cîngianu, doctor : 98, 99 (100, 102) Clarendon, Georges, William... : 412, 414 (417, 419), 643 Coco : 112 (114) Codrescu, Theodor : 164 166), 267, 573, 636 Conache, Cocuţa, vezi Vogo-ride, Ecaterina (Cocuţa). Conache, Costache : 16(19). 32 (35), 544, 603 Conache, Smaranda : 544 Conlecicova, Alexandrina : 481 Constantin, dascăl : 532 Corbu, H. : 527, 537 Corivan, Nicoiae: 635, 641 Corradini, Mihail : 28(29), 33 (36), 38(40), 149(151), 498, 538 Costache-Iepuťeanu, doamna : 241 (242) Costache-Iepureanu, Mano-lache : 100 (102), 133 (1341 375, 377 (379), 496, 554, 561, 649, 657 Cracti : 364 (365) Crasnaru, colonel : 497 Cretzeanu, George : 487 Cretzulescu, vezi şi Kretzu-lescu. Cretzulescu, maior: 442 Cuénim, Philadelphe : 17(19), 21, 23 (24) (26), 38 (40), 536, 537 Cuénim, Victor : 15, 535 Cuza, Alexandru, Ion, domnitorul: 178(179), 335(338), 374(375), 376, 377(378), 379, 382, 384, 385(387, 389, 390, 391), 392(393), 395, 397— 401(402), 403—406(407, 408), 411—416(417, 419), 420, 421, 424, 427—430 (431—434), 439—441, 443 (444), 445 (446), 447, 449, 451, 452 (453), 454, 455, 460-463, 466 (467), 469, 473 (475), 478, 482, 484 (485), 489, 490 (491), 492 (493), 500 (501), 502(503), 525, 527, 536, 550, 575, 589, 594, 598, 600, 606, 625, 628, 633, 634—644, 647, 648, 658, 661 Cuza, Elena : 393 (394), 406, 409, 410, 528, 602, 642 689 Cuza, Grigore : 163, (165), 572 Cuza, Ion : 532, 536, 572 ' D Dagobert, regele : 573 Damian, Gheorghe, fecior : 105, 555 Daumier, Honoré : 52, 545, 546 Davilla, Alexandru : 575 Delearetto, vezi Turnberg Densusianu, Ovid : 577, 578, 581 Desprez, Hippolyte : 133(134), 213(214), 563, 590, 591 Diaconescu, Sanda : 586 Diogene : 167(169) Docan, Nicolae : 16, 17(18—19), 23(26), 536, 537, 595, 642 Docan, Panait : 536 Docan, Smărăndiţa : 8, 88, 105, 409, 410, 536, 551, 555, 558, 594, 642 Donici, A. : 251 (260) Donici, Smaranda vezi Cona-che, Smaranda Dridri, vezi Chataignez, Marie... Drouhet, Charles : 589 Drouyn de Lhuys : 213 (214), 590 Duhamel, general : 31 (34), 539 Dulcescu : 335 (337) Dumesnil, Alfred : 179 (180), 576 Dumitrescu : 52 (54) Durando, Giacomo : 637 Durrieu, Xavier : 254 (262) E Ëder, baron : 500 (501) Eftimiu, Victor : 608 Ehrlich, Henri : 158 (161), 164 (166), 168 (171), 570, 573 Eliade-Rădulescu, Ion : 45, 149 (151), 156 (159), 251 (260), 568 Emerit, Marcel : 606, 612 Eminescu Mihail : 626 Enescu-Cantacuzino, Maru-ca : 614 Epureanu, vezi Costache-Ie-pureanu. Esarcu, Constantin : 538 Eugenia, împărăteasa: 406, 409, 410 Evardf?], vezi Fayard. F Faguet, Emile : 531 Faugère : 302 (304), 616 Fayard : 393 (394) Fifiloi : 38 (40) Filipescu, d-rele : 74 (76), 86 (87) Filipescu, familia ': 546 Filipescu, Costache : 85 (87), 111, 112 (113, 114), 251 ‘ (261), 551, 552, 557, 558, 603 Filipescu, Gheorghe : 601 Filipescu, I. I.-Curcanu : 287, 502 (503), 610, 611, 654 Filipescu, Iordache, banu : 64, (65, 66), 83 (84), 546 690 Filipescu, Natalia : 244 (246), 598, 601 Filipescu, Speranţa : 64 (66), 82 (84) Filipescu, Zoe: 64 (65), 82 (84), 546, 550 Filitti, I. C. : 547 Firfirig : 512 (513) Flechtenmacher, A. : 250 (259), 603 Florescu, Bonifaciu : 579 Florescu, C. G. : 575 Florescu, George D. : 538 Florescu, Ion, Emanuel : 401 (402), 452 (453), 456 (457), 507 (508), 512 (513), 531, 551, 652, 666 Fótiadé, Ion : . 329 (330), 336 (339), 357, 358 (361), 623, 624, 629 Fotino : 509 (511) Fotino, George : 578 Franga, Gheorghe : 617 Fuad, Mohamed-paşa : 349 (354), 490 (491), 628 G Gabriela, vezi Negroni-Lu-chian, Gabriela. Gabrieli, arhitect : 449, 452 (454), 507 (508) Gaña : 207 (209) Gane, "Constantin : 569 Gavarni, Suplice, Guillaume, Chevalier : 63 (65), 545 Gazier, Georges : 527, 528, 531, 588, 612, 622 Germani: 64 (66) George : 37 (39) Gheorghe, fecior, vezi Damian, Gheorghe. Ghica [?]: 174 (176) Ghica [?] : 380 (386) Ghica, d-ra : 77 (80) Ghica, Alecu : 47 (49), 541 Ghica, Alexandrina: 133 (135), 141, 145 (146), 148, 158, (161), 164 (166), 168 (171), 172 (173), 181 (182), 192 (193), 196 (198), 206 '(208), 216 (217), 465, 507 (508), 510 (511), 513, 514 (517), 516 (518), 656 Ghica, .Camille : 510 (511) Ghica, Casandra : 90 (92) Ghica, Catiţa : 244 (246), 601 Ghica, Cleopatra : 85 (87) Ghica, Constantin, beizadea: 601 % Ghica, Dimitrie, logofătul: 48 (51), 52 (54), 70 (72), 74 (76), 548 Ghica, Dimitrie I. : 666 Ghica, Eufrosina : 85 (87) Ghica, George: 90 (91), 112 (114) Ghica, Grigore, domnitorul: 157, 158 (160), 163 (165), 168 (170), 199 (206), 211 (212), 255, 256 (264), 358 (362), 541, 550, 563, 568, 572, 573, 588, 589, 590, 594, 596, 598, 601, 607, 619 Ghica, Grigorită : 90* (92) Ghica, Iancu, vezi Ghica, Ion Ghica, Ion, beizadea : 589 691 Ghica, Ion : 7, 8, 26, 28 (29), 30 (33), 36 (39), 38 (40), 43 . (44), 45, 46, 48 (51), 52 (54), 57, 58 (59), 60, 61 (62), 63, 65 (66), 67, 70 (72), 74 (76), 83 (84), 85 (86), £9, 90 (92), 132 (133), 137, 140 (141), 142, 143 (145), 147, 148, 156, 162 (164), 171 (172), 18.1, 182, 183, 187, 190, 195, 196, 203 (204), 209, 210 (211), 215, ' 216.(217), 232, 235, 250, 251 <260), 254 (263), 401 (402), 420, 421, 428 (431), 442, (443), 447 (448), 449, 450, 451, 454 (455), 457 (459), 466 (467), 471, 486, 487, 491, 493, 494, 496, 497, 498, 506 (507), 512, 525, 526, 530, 532—535, 537—542, 544, 545, 547, 548, 549—552, 557, 558, 563—574, 576—579, 581—587, 591, 592, * 594, 598, 643, 644, 647, 649— 651, 653, 654, 656, 657, 661, 66"2, 665—667 Ghica, Leon, vezi Ghica Leo nida Ghica, Leonida : 306, 307 (308) Ghica [-Sturdza], Maria, vezi Rosetti-Roznovanu, Maria, Ghica, Pantazi : 508 (510), 666, 667 Ghica, Scarlat I. : 507 (508), 516 (518), 666, 667 Ghica, Vasile : 116 (117), 162, 163, (164, 165), 167 (170), 181, 572 Ghica, Vladimir : 589 Girodet-Trioson : 656 Giurescu, Constantin C. : 647, 662 Griherzey, vezi Russo, Aleeu Gödel-Lannoy, Oskar von : 336 (339), 348 (352, 353), 357 (361), 627 Goian, d-na : 88 Golescu [?] : 74 (76) Golescu, Alexandru G.-Ara-pilă : 153, 164, (155), 179 (180), 254 (262—263), 401 (402), 452, 453, 458 (459), 548, 559, 570, 576, 578 Golescu, Nicolae : 502 (503), 575 Golescu, Ştefan : 194 (392), 575 Goleştii : 10, 46, 64, 66, 69 (72), 122 Grabbe, general : 137, 198 (200) Graboiîille : 435 (437) Gr ado vici, Jean, Louis [Nepomuk] : 507 (508), 666 x Grandville, Gérard : 63 (65), 545 Greceanu, d~na : 510 (511) Grenier, Edouard : 211, 212, 220 (221), 224, 225, 233 (234, 235), 238, 239—241 (242), 243—245, 269, 270 (272), 285, 289, 290 (291), 319, 320 (322), 393 (394), 526, 527, 588, 589, 594— 598, 600, 601, 608„ 609, 611, 612, 620, 622, 636 GrUn, Alphonse : 220 (221), 462 (463), 595, 639, 655 Gués : 223 (224) Guillard, Stanislas : 625, 648 Guizot, François : 561 Guttmann, Maria, Tereza : 592 692 H I Haneş, Petre : 577, 578, 581, 599 Hanibal : 608 Hasdeu, Bogdan, Petriceicu : 528 Hasnaş : 369, 371 Mennig : 17 (19), 55 (56) Hess, Gerhart : 527, 589, 604 Homer : 537 Hommaire de Hell, Ignace, Xavier, Morand : 252 (261), 603 Horatiu, Quintus, Flaccus : 478 (479) Hrisoverghi : 90 (92) Hugo, Victor : 539 Hurmuzaki : 592 Hurmuzaki, familia : 293 (295) Hurmuzaki, fraţii : 526 Hurmuzaki, Alexandru : 136, 138, 139, 161, 162, 172 (173), ' 266, 267, 526, 528—530, 564, 571, 575, 585, 605 Hurmuzaki, Constantin : 383 (389), 493, 494 (495), 564, 6Í1, 635 Hurmuzaki, Elena : 564 Hurmuzaki, Eliza, vezi Sturdza Eliza. Hurmuzaki, Eudoxiu : 564 Hurmuzaki, Eudoxiu, fiul : 564 Hurmuzaki, Euf rosin a, vezi Petřino Eufrosina. Hurmuzaki, Gheorghe : 138, 564 Hurmuzaki, Nicolae : 564 lonescu de la Brad, Ion : 133 (134), 563 lorga, Nicolae : 524, 538, 565r 583, .606, 656 Isac, Virginica : 593 Ispirescu, Petre : 530 Istrati, N. [?] : 178 (179), 244 (245) Ivänescu, D. : 593 J Jérôme Napoleon, vezi Bonaparte... Jora, Alexandru : 372 (373)t 631 Jora, Mihail : 498, 575, 631 Jora, Smárándifa : 575 K Kalustian, L. : 555, 557 Klapka, George: 416, 643, 644 Kogălniceanu, Catinca : 631 Kogălniceanu, Ion : 32 (35) Kogălniceanu, Mihail : 55 (57), 73 (75), 82 (84), 1Ó3 (104), 164 (165), 168 (1.70), 181 (182), 215, 216 (217), 229, 248 (257), 250 (260), 251 (260), 293 (295), 264, 369, 370 (371, 372), 377 (379), 380, 381, 385 (386, 387, 390), 393 (394), 496, 498, 499, 530/ 531, 533, 592, 594, 597, 607, 624, 628 693 Kogălniceanu, Mihail I. : 536, 544, 545 Kolberg : 592 Kotzebue, Anatol : 603 Kotzebue, Wilhelm von : 603 Kretzulescu : 64, 66 Kretzulescu, Nicolae : 46, 401 (402) L Labanofř : 637 Labastida, Alvarez de : 207 (208) Labiche, Eugène : 303 (307) La Fontaine, Jean de : 52, 542 Lallemand : 637 La Marmora, Alphonse de : 422, 423 (424) Lamartine, Alphonse de : 588 Lanse : 99 (102) Laurent-Pichat, Léon : 595 Lăcustă, Alexandru : 560 Lăceanu : 232 Lăpuşneanu Alexandru, domnitorul : 61 (62) Ledru-Rollin, Alex. Aug. : 254 (262), 604 Lemaître, Frederick : 52 Léon [?] : 82 (84) Leon, Grigore : 190 Levaditi : 542 Levasseur : 494 ' Liszt, Frantz : 592 Logodi : 481 Lohst. Léon : 147 Tjuoasiewcz, Paulina, vezi Alecsandri, Paulina. Luch ian, Nicolae : 299 (300), 306, 307 (308); 615, 616— 620, 622 Ludovic XV : 572 I.udovic-Filip : 545 Lupaşcu : 364 Luzzatto, d-na şi d-ra : 182 (183) M Macovescu, George : 254 (263), 632, 640 Magheru, Gheorghe : 575 Maior, Li viu : 591 Maiorescu, Titu : ; 526, 532, 534, 626 Malakoff, ducele de : 412 (417) Malherbe, François de : 584 Malherbe, Hélène : 625 Malmesbury, James, Ho- ward : 412—414, 417—419, 642, 643 Manguin : 254 (262) Manu, maior : 21 (24), 78 (80) Maquet : 195 (197) Marcu, Alexandru : 646, 648 Marghiloman, Grigore : 491 Marghiloman, Mihail : 491 Marsillac, Ulysse de : 530 Massoff, loan : 550, 615 Mavrichi, colonel : 375 (377), 633 Mavrocordat, vornicul : 33 (38) Mavrocordat, Alecsandru * 33 (36), 55 (56) 694 Mavrocordat, Constantin, dom nitorul : 236, 598 Mavrocordat, Nicolae : 90 (91), 112 (114), 553, 556 Mavrocordat, Zoe : 518, 668 Mavrogheni : 9 Mavrogheni, d-na : 244 (246) Mavrogheni, Petre : 55 (55), 244 (246), 293 (295), 369, 370 (371—372), 380—382 (386, 387), 493, 494 (495), 606 Mavros, Nicolae : 656 Mâlinescu, Vasile : 575 Mânescu : 64 (66) Melchisedec : 498 Ménétier, Paul : 95 (98) Mérimée, Prosper : 589 Metes, Stefan : 560, 635 Mezzetti, Pietro : 617 Michelet, Jules : 179, 180, 576, 580 Miclescu, D. : 375 (377) Miculi, Carol : 158 (161), 216 (217), 266, 267, 570, 592, 593, 605 Micuïi, Cristoph : 592 Mihai Viteazu : 186, 189 Mihalache, Mihâitâ : 112 (114) Mihnea-Vodâ : 194 Milicescu : 375 (377) Millo, Constantin : 601 Millo, Matei : 250 (259), 515 (517), 516, 518 (519), 601, 617, 668 Minea, I. : 591 Miot Hélène, vezi Malherbe, Hélène Mirabeau, Victor Riqueti, marchiz de : 492, 503 (507) Mircea, Ion, Radu : 561 Mircesco, V. (Alecsandri, Vasile) : 602 Mistral, Frederic : 526, 528, 532 Mîrzescu, Gheorghe : 412 (417), 424, 641, 645 Monthyar : 43 (44) Morin : 64 (66) Moruzi : 69 (72), 82 (84) Moruzi, Constantin : 90 (92), 116 (117), 252 (261) Moruzi, Panait : 90 (92) Mukiis-paşa, vezi Sturdza, Grigore Murad-bei, vezi Verbiski. Murguleţ, Elena, vezi Hur-muzaki, Elena Mussst, Alfred de : 265 (266), 588 Mussurus C.-paşa : 4J2 (417), 430 (434), 643 Mustaţa, I. : 592 Muşlea, Ion : 560, 635 N Nabob : 22 (24, 25) Napoleon, prinţul, v?zi Bonaparte.... Napoleon I : 535, 616, 647 Napoleon III : 309, 404—406 (407—408), 409, 414—417 (419), 422, 430, 434, 435 (436), 438, 512 (513), 607, 639, 641, 643—646 Napoleon, Eugene, Louis, Joseph : 406, 409, 410 Natalia, prinţesa, vezi Fili-pescu Natalia Negri, d-rele : 17 (19) Negri, familia : 265, 556 695 Negri, Costache : 22 (25), 65 (66), 104, 107 (109), 116 (118), 129, 130 (131, 132), 133 (134), 138, 158 (161), 164, (165), 168 (170), 173, 175 (177), 213 (214), 216 (218), 219 (220), 222—228 (229), 232, 233, (234), 253 (262), 254 (263), 264, 265, 267, 293 (295), 305, 320 (322), 366 (367), 369 (372), 373, 375 (377), 381, 382 (387), 447, 456—458 (459), 464, 466, 467, 470 (471), 478 (479), 482, 484, 488, 490 (491), 499; 502 (503), 532, 533, 536, 544, 548, 551— 558, 560, 562, 564, 574, 575, * 590, 591, 593, 598, 604,614, 616, 619, 622, 630, 631, 633, 634, 636, 637, 653, 655— 658, 660, 661, 664 Negri, Catinca (Ecaterina) : 95 (98), 135 (136), 175 (177), 540, 544, 556, 575 Negri, Elena : 55 (56—57), 82-(84), 86, 87, 93—95 (95— 97), 98—100 (101, 102), 106, 107 (108), 190, 544, 547. 551—554, 556, 574, 582, 583, 602, 604, 622 Negri, Maria, Eugenia, călugăriţa : 104, 544, 554 Negri, Petrache : 544 Negri, Smaranda, vezi Ccs-tache, Smaranda Negri, Zulnia, vezi Sturdza, Zulnia weifioni-L.ucliian, Gabriela : 314 (315), 615, 620 Negruzzi, Costache: 73 (75), 168 (170), 248 (257), 315 (316), 542, 543, 620 Negruzzi, lacob : 526, 528, 530, 531, 534 Nicolescu : 64 (66) Nicolescu, G. C. : 527, 537, 550—552, 560, 566, 569, 594, 619, 629, 649, 658 Niculescu, Remus : 545 Nigra, d-nele : 424 ■ Nigra, Constandino : 123 (424) 434, 435 (436), 645, 646 Noguěz : 162 (164), 167, 168 (170, 171), 181 (182), 571 O Odobescu, Alexandru : 526, 528, 554, 576, 579, 580 OJlănescu-Ascanio, Dimitrie : 528, 534 Omer-paşa: 206 (208) Onciulescu, T. : 646 Ortiz, Ramiro : 535 Otitelişanu : 64 (66), 506 (507) P Pages, d-na : 223 (224) Palacii, Iacovache: 211, 588 Paleologu [?] : 457 Paletfîogu, Alexandru : 575 Palladi, Constantin : 569 Palladi, Lucia, vezi Bedmer Lucia Panu [?] : 82 (84) 696 Panu, Anastase : 334, 335 (337, 338), . 340—342 (343— 345), 347—349 (351, 353), 357 (360), 375 (377), 385 (390), 392, 550, 605, 623, 627, 634 Papadopol-Calimah, Alexandru : 52fr Papastate, C. D. : 552 Parker, J. W. : 202 (203), 588 Pascaly, Matilda : 617 Pascaly, Mihail : 305 (307), 617 Taşcanu, d-na : 90 (92) Paşcanu, Lascăr : 90 (91, 92) Patamore, Coventry K. : 586 Paxo : 243 (245) Păcurariu, Dimitrie : 542, 564, 626 Făltînea, Paul : 556 Păunei, Eugen : 553 Pelissier, general : 413 (418) Pellier : 69 (71) Périercourt : 248 (257) Perpessicius : 531, 557, 626 Perreire : 416 Fetraşcu, N. : 528, 538,' 548, 570, 578, 581, 591, 666, 667 Petrescu, G. Z. : 536 Petřino, Eufrosina : 564 Philites, George : 538 Pichat, Laurent : 220 (221) Pichois, Claude : 626 Piron, Alexis : 572 Pirus : 142, 143 Pisoski, Nicolae : 369 (371), 406, 409, 526 .' Platon : 22 (25) Place, Charles : 302 (304), 616 Place, Victor : "244 (246), 267, 268 (269), 292 (294), 301 (303), 309, 601, 606, 607, 612—616, 618 Pie'e, Leon : 334 (337), 340 (343), 392, 394, G26, 633, 636, 639 Pleyl : 393~(394) Plithos : 265 (266) Fommaraye: 209 (210) Pop, Augustin, Z. N. : 631 Porumbescu, Iraclie : 592 Predescu : 23 (26), 46 Prejbeanu : 506 (507) Frevost : 586 Friessnitz, doctor : 31 (34), 539 Primm, general: 207 (209) Fruncu : 349 (353) Fuşcariu, Sextil : 589 Fuvis de Chavannes : 578 Q Quinet, Edgar : 562, 567 H Rablais, Francois : 21 (24) Racine, Jean : 23 (26), 630 Racovită, Felicia : 575 Radu : 369 (371) Ralet, Dimitrie : 219 (220), 223 (224), 228 (229), 235, 312, 380 (386), 594—596, 598, 607, 619, 634 Raşcu, I .M. : 561 Raymond, Emmline: 68 (71), 82 (84) 88, 95 (98), 547, 548, 551 697 Rădulescu-Dulgheru, Geta : 535 Rădulescu-Pogoneami, Elena : 537, 539, 578, 603 Rechberg, conte de : 500 (501) Reybaud, L. : 565 Roger, d-na : 199 (201), 204, 205, 585 Rolla, Costache : 113 (115), 152 (153), 178 (179), 219 (220), 241(242), 243(245), 268(289), 292, 293(294), 297, 310, 364, 375, 377(379), 423, 536,' 542, 551, 594, 595, 618, 634, 645 Rolla, Catinca : 41(42), 51(53), 129(131), 135(136), 203(204), 219(220), 241(242), 542, 543, 556, 558, 592, 595 Rolla, Smărăndiţa, vezi Do-can, Smărăndiţa. Romalo, Grigore : 139(140), 530, 565, 604 Romalo, Vasile : 604 Romanesc1!, Aristizza: 617 Rose, general : 434(436), 647 Roset, Veniamin : 17,8(179) Roseteşti : 113(115), 116(117) Rosetti, Aglae, vezi Allaux, Aglae. Rosetti, C. A. : 10, 122, 180, 237, 502(503), 515(517), 575, 576, 580, 599, 602, 641, 667 Rosetti, Dimitrie : 559 Rosetti, Lascăr : 133(134), 369, 370(371—372), 375(377), 380, 381(386, 387), 559, 560, 6^7 Rosetti, Maria C. : 238 Rosetti, Radu : 601 Rosetii, Răducanu : 18(20),, 536, 559, 601 Rosetti, Vasile : 41, 42, 540,. 561 Rosetti-Bălanescu, Petrache : 334(337), 340(343) , Rosetti-Pribagul, Vasile : 540,. 575 Rosetti-Roznovanu, familia : 603 Rosetti-Roznovanu, A. : 536 Eosetti-Boznovanu, lordache : 536 Rosetti-Roznovanu, Maria :: 598, 600, 658 Rosetti-Roznovanu, Nicolae: 18(20), 168(170), 470(471), 536, 658 Rosetti-Roznovanu, Nicolae N. (Nunută) : 658 Rosetti-Teţcanu, Costache : 296, 308, 310, 355, 356, 613, 614, 618, 629, 657, 658 Rosetti-Teţcanu, Dimitrie : 614 Rossi, conte : 423(424) Rostan, Louis : 93, 95(97), 99, (102), 289(290), 553 Roumanille, Joseph : 604 Roznovanu, d-na : 33 (36) Rozno vanu, familia : 240(242) Roznovanu, A., vezi Roisetti-Roznovanu A. Roznovanu, Nicolae, vezi Rosetti-Roznovanu, Nicolae. Roznovanu, Riixandra : 55(57) Russell, John, lord : 643 Russo,Alecu : 122(123), 158 (161), 270, 536, 561, 579, 608 698 S Sanders : 121 Sändulescu, Alecsandru : 528 Schopenhauer, Arthur : 600 Sefels, vezi Soltenhof de... Sekib Mohamed: 31(34), 37, 38(39—40), 539 Serghiescu, Marin: 150(151), 166(169, 170), 568, 573 Sion, George : 391, 392, 528, 530, 538, 560, 635 Skina : 78(80) Slävescu, Victor : 606, 613, 616 Slusanschi, B. : 588 Soltenhof de Sefels : 586 Soveja, M. : 632, 659—661 • Spiro, d-na : 23(26) Spiro-Paul, Paulina : 579, 580 Spiros d-nele : 55(56) Spiros, d-ra : 90(92) Stan, Valeriu : 543 Stävärus, Ion: 620, 632, 633 Steege, Ludovic: 16, 18(20), 33(36), 55(57), 119, 536— 538, ' 543, 544, 557, 559 Stoica, Const. T. : 599 Stratulat, Gh. : 577 Straus, fiul : 112(114) Strimbu-Miclescu : 175(177) Sturdza : 380 (386) Sturdza, Catinca : 90(92) Sturdza, Costache: 178(179) Sturdza, Dimitrie, A. : 8, 286, 287(288), 322, 363(364), 411, 504, 526, 528, 611, 613, 622— 625, 627, 629, 641, 642, 665 Sturdza, Dimitrie, beizadea : 90(91), 559 Sturdza, Eliza : 564, 592 Sturdza, Grigore, beizadea : 252(261), 335(338), 342(345), 366(367), 368, 369(371- 372), 376, 377(378, 379), 380—383, 385(386—390), 559, 627, 630, 633, 635 Sturdza, Iosefina: 604 Sturdza, Maria, vezi Rosetti-Roznovanu, Maria Sturdza, Mihail, domnitorul: 115(117), 139, 140, 157(160), 199(200), 248(257), 249(258), 250(260), 253(262), 255, 256 (264), 335(338), 340(343), 342, (345), 359 (362, 363), 366 (367), 368, 369(371—372), 376(378), 380—382, 384, 385 (386—390), 538, 544, 547, 559, 568, 603, 619, 627 Sturdza, Pulheria, vezi Canta, Bulheria. [Sturdza ?J, Pulheria: 243 (245), 269, 538 Sturdza, Smaranda: 544 Sturdza, Ştefan : 604 Sturdza, Vasile : 334, 335(337— 338). 340—342 (343, 345). 347—349 (353), 357 (360), 369, 370 (371, 372), 375 (377), 380, 381 (386, 387), 392, 553, 556, 559, 623, 62J, 649 Sturdza, Zoe: 90(92) Sturdza, Zulnia: 92, 93, 95, 96, 98, 99 (100, 101), 103, 104, 105—107 (108), *109, 110 (111), 115, 116 (117), 118, 128, 129 (130, 131), 135 (136), 175 (177), 532, 544, 552, 553, 555—559, 562, 563, 575, 627 699 Sturzu, Constantin : 629 Sue, Eugène : '566 Ş \ Ştirbei, Barbu, domnitorul : 189, 255 (264), 635 Şnbin, d-ra : 90 (92) Şuţeştii: 157(160), 168(170) Şufu, familia : 549 Şutu : 656 Şuţu, Alexandru, domnitorul : 656 Şutu, Zozo : 77(79) T Tabaia, arhitect : 513, 514 (517) Talleyran-Périgord, Charles, Angélique : 607, 608 Tappe, Eric : 581, 585, 586, 628 Tastu, Amable : 601 Tastu, Eugène : 593, 601, 606 Theodoru, doctor : 505 Thouvenel. E. A. : 404 (407) Tircit-saşiul, cneazul : 32 (35) Torouţiu, Ilie, E. : 626 Tourtoulon, C. de : 529 Tourza, d-na : 33(36) Trandafiloff : 557 Turcu, Constantin : 628 Turnberg, n. Delearetto, contesa : 149(151) U Ubicini, Abdolonyme : 215 (217), 220(221), 236, 246, 247(256), 250(259),. 334(337), 375, 438, 460(461, 463), 464 (465), 512.(513), 552, 558, 563, 588, 592, 595, 598, 599, 601, 602, 632, 633, 639, 648. 651, 654, 653 Ubicini, Clémence : 655 Ungureanu, Gheorghe : 593; Ureche, Nestor : 561 Urechia, V. A. : 528 Ursu, N. : 533 Uţa : 85 (87) V Vaillant, J. : 560 Del Yalle, Alice: 625 Vaperau, G. : 602 Văcar eseu, Elencuţa : 651 Văcar eseu, Iancu : 651 Văcărescu, Ion : 651 Vătămanu, N. : 553 Vegezzi-Ruscalla, Giovenale : 312, 315(316), 425(426), 434 (436), 609, 619—621, 645, 646 Veilara, maior : 447 Ventura, Grigore : 528 Verbiski (sau Verjbiski) : 376 (378), 392, 633 Vernon, doctor : 31 (34) Victor Emmanuel II: 427 (431), 435 (437), 438, 645 Villamarina : 645 Yirgilius : 60(62) Vitali, Giuseppina : 100(1-03), 135(136) Vi teu, Dumitru : 649 Vîrnav, C. : 537 700 Vîrnav, Grigore :■ 286, 287(288), 610 Vîrnav-Liteanu, A. : 544 Vlădoianu : 502(503) Vogoride, Ecaterina (Cocuţaj: 55 (56), 544, 546, 631 Vogoride, Nicolae : 55(53), 243 (245), 268(286), 287(288), 309, 334(337), 335(338), 340 (343), 347—349 (351, 353, 354), 355, 356, 359, (360, 363), 544, 546, 550, 607, 610, 616, 627, 634, 643 Voinescu, Costache : 542 Voinescu, Ion II : 46, 52(54), 69(71), 541, 548, 575 Vrana : 458(459), 468(470), 653 Vulcan, losif : 528 W Wagner, Richard : 592 Walewski-Colona, Alexandru: 297, 302 (304), 404, 405 (407, 408), 413, 414 (418), 419, 607, 616 Walewski, Maria : 616 Wimpfen, general : 228 Wolf : 27(28, 29) X Xenopol, A. D. : 527, 606, 638, 640, 642 , Z Zabala y Olava, Gregorio: 207, 208 Zane, Gheorghe : 540, 582 INDICE AL SCRISORILOR PE DESTINATARI, GRUPATE CRONOLOGIC Către Agenţia austriacă 1858 octombrie 31/noiembrie 12, 323—324 1858 noiembrie 2, 324—327 1858 noiembrie 5/17, 328—329 1858 noiembrie 7, 330—333 Către Iancu Alecsandri [1858] noiembrie 25 [s.n.], 333—339 1858 noiembrie 15 [s.v.], 339—345 1858 decembrie 9/21, Iaşi, 356—363 [1858 decembrie 28 s.v.], 366—367 1859 ianuarie 1 [s.v.], Iaşi, 368—372 1859 ianuarie 20 [s.v.], Iaşi, 380—390 1859 ianuarie 21 [s/v\], 392—394 1859 februarie 4 [s.n.], Iaşi, 396—397 [1859] februarie 5 [s.n.], Iaşi, 397 1859 februarie 7 [s.n.], Iaşi, 398 1859 februarie 10 [s.n.], Iaşi, 399—400 1859 februarie 14 [s.n.], Iaşi, 403 1859 martie 24, Turin, 421—423 1859 martie 25, Turin, 423—424 1859 martie 25, Turin, 425—426 1859 iunie 2, Turin, 434—437 Către alegătorii din ţinutul Bacăului 1857 [septembrie], 298—299 702 Către Grigore Alexandrescu 1844 martie, Iaşi, 44—46 Către Ion Bălăceanu 1857 iunie, Iaşi, 286—287 1858 ianuarie 31, Paris, 312 1858 mai 15, Paris, 317—318 1859 octombrie 27, Iaşi, 444—446 1859 noiembrie 10, Iaşi, 448—449 1860 februarie 10, Bucureşti, 482—484 Către Nicolae Bâlcescu « 1848 iulie -25/august 6, 121—122 1851 octombrie, Paris, 184—185 1851 octombrie 25, 185—186 1852 aprilie, Iaşi, 188—190 1852 decembrie 1 [s.n.] Paris, 193—194 Către marchizul de Bedmar 1850 ianuarie 20, 152—153 Către Biblioteca British Museum 1853 martie 28, Paris, 202—203 Către Henri Bulwer 1858 noiembrie 19^ Iaşi, 346—355 Către Maria Cantacuzino 1856 mai, Iaşi, 238—239 703 Către Căimăcămie 1858 decembrie 30 [s.n.], Bacău, 364—365 1859 ianuarie 1 [s.n.], Bacău, 365 Către Victor Cuenim 1834 iunie 25, 15—16 Către domnitorul Alex. I. Cuza 1859 ianuarie 19 [s.v.], 379 a. [1859 februare 14 s.v.], 400—403 1859 februarie 25 [s.v.], 404—409 1859 martie 14 [s.n.], 411—419 1859 aprilie 2 [s.n.], 427—434 1859 iulie 27, Galaţi, 439—440 1859 p. iulie 27, Iaşi, 440—442 Către doamna Elena Cuza 1859 februarie 25 [s.v.], 409—410 Către Departamentul din Lăuntru 1858 septembrie 12, 318 Către Hippolyte Desprez 1855 aprilie 10, Iaşi, 213—215 Către Divanul ad-hoc a. [1857 septembrie 10, s.v.], 295 704 Către o doamnă din Paris 1848 octombrie 14, 123—128 Către Smărăndiţa Docan [1845—1850], 88 [1847 august-septembrie], 105 Către baronul Eder 1860 mai 24, Bucureşti, 500—501 Către Costăchiţă Filipescu 1847 decembrie, Iaşi, 111—115 Către I. I. Filipescu-Curcanu 1857 iunie, Iaşi, 287—288 Către Ion Fotiade 1858 noiembrie 5/17, Iaşi, 329—330 Către Alexandrina Ghica [1860], 465 [1860], 466 Către Ion Ghica .1842 [februarie-martie], Lemberg, 26—29 [1842 februarie-martie], Lemberg, 29—30 1842 iulie, Iaşi, 30—36 [1842 iulîe-august], Iaşi, 36—40 [1842—1844], 41—43 [1843—1844], 43—44 1844 aprilie 4, Iaşi, 46—51 [1844 iunie,- Iaşi], 51—54 [1844 vara], 57—59 [1844 vara, Fălticeni], 60—63 1844 iulie, ,’Borsec, 63—66 [1844 p. iulie], Iaşi, 66—67 1844 septembrie 1'4, Iaşi, 67—72 1844 decembrie 9, Iaşi, 72—76 .1845 ianuarie 5, Iaşi, 77—81 [1845 începutul anului, Iaşi], 81—84 [1845 începutul anului, Iaşi], 85—87 1846 mai 20, Iaşi, 89—92 1848 decembrie 26, Paris, 132—135 [1849 iulie, Constantinopol], 140—141 1849 august 9, Arles, 142—143 1849 septembrie, Paris, 143—146 1849 octombrie 12, Paris, 147 ' 1849 octombrie 17, Paris 148 1849 decembrie 1, Paris, 149—151 1850 iunie, Iaşi, 156—161 1850 octombrie 3,' Iaşi, 162—166 1850 octombrie 29, Iaşi, 166—171 1850 noiembrie, Cernăuţi, 171—173 1851 martie, Iaşi, 181—182 1851 mai, Iaşi, 182—183 1851 octombrie 27, Paris, 187—188 1852 iulie, Iaşi, 190—193 1852 decembrie 19, Paris, 195—198 1853 martie 22, Paris, 198—201 [1853 p. martie 22, Paris], 201—202 1853 aprilie 1, Paris, 203—205 1853 noiembrie, Madrid, 205—209 1853 decembrie 20, Paris, 209—210 1854 martie 28, Paris, 210—211 1855 iunie 16,’ Iaşi, 215—218 1855 decembrie 30, Constantinopol, 235 1859 martie 3 [s.v.], 420—421 706 1859 octombrie 25, Iaşi, 442—443 1859 octombrie 25, Iaşi, 443—444 1859 octombrie 27, Iaşi, 447 1859' [octombrie] 28, Iaşi, 447—448 1859 noiembrie 27, Iaşi, 449—450 1859 noiembrie 28, Iaşi, 450 1859 decembrie 2 [s.n.], Iaşi, 451 [1859 noiembrie 29 s.n.], Iaşi, 452—454 1859 noiembrie 29, Iaşi, 454—455 [1859 noiembrie—decembrie], 455 [1859 noiembrie-decembrie], 456 1859 decembrie 7, Iaşi, 457 [1859 decembrie], 459—460 [1860], 466 1860 februarie 28, Bucureşti, 486—487 [1850 primăvara, Bucureşti], 487 1860 aprilie 17 [s.n.], Iaşi, 491 1860 aprilie 10 [s.v.], Iaşi, 492—493 1860 aprilie 23 [s.n.], Iaşi, 493 1860 aprilie 18 [s.v.], Iaşi, 494 1860 aprilie 20, Iaşi, 494—495 1860 aprilie 28, Iaşi, 496 ' 1860 mai 13 [s.n.], Iaşi, 496—497 .1860 mai 13 [s.n.], Iaşi, 497—498 1860 mai 15, Iaşi, 498 1860 iunie 30, Mirceşti, 506—508 1860 august 6, Mirceşti, 512—514 1860 octombrie 26, Mirceşti, 514—518 1860 noiembrie 17, Iaşi, 518—519 Către Pantazi Ghica 1860 iulie 5, Mirceşti, 508—511 Către Alexandru G. Golescu-Arăpilă 1850 aprilie [30 s.v.], 153-^-155 1851 martie, Iaşi, 179—180 Către Edouard Grenier [1855 ianuarie, Iaşi], 211—212 [1855, Iaşi], sîmbătă, 212 1855 octombrie 10, Paris, 220—222 1855 octombrie 28 [Constantinopol], 224—226 1855 decembrie 20, Constantinopol, 233—235 1856 noiembrie, Iaşi, 239—242 1856 decembrie, Iaşi, 243—246 1857 mai, 269—270 1857 mai, Iaşi, 270—273 [1857 vara], 274—286 1857 august 23, 289—290 [1857], Dieppe, 290—291 [1857], 291—292 1858 octombrie 1, Iaşi, 319—322 Către Alexandru Hurmuzaki 1849 mai 12, Constantinopol, 136—139 [1849 mai, Constantinopol], 139—140 1849 mai 31, [Constantinopol], 140 [1850 iunie 30/iulie 12, Iaşi], 161—162 1857 februarie 8, Iaşi, 266—267 Către Alexandru Jora [1859 ianuarie-octombrie], 372—373 Către Mihail Kogălniceanu 1855 de:embrie 15, Constantinopol, 229—232 1860 mai 22, Roman, 499 Către Nicolae Luchian 1857 [p. septembrie 20, Dieppe], 299—300 1857 [a. noiembrie 13], 306—307 708 1857 noiembrie 13, Paris, 307—308 1857 decembrie, Paris, 310—311 1858 —: februarie 16, Pars, 313—315 Către Costache Negri 1851 februarie, Iaşi, 173—177 .[1851 februarie], 177—179 1855 septembrie 30, Paris, 219 1855 octombrie 14, Marsilia, 222—224 1855 noiembrie 27, Kamient, 226—227 1855 noiembrie 30, Crimeea, 227—229 1857 octombrie 21, Paris, 305 1859 ianuarie 9 [s.v.], Iaşi, 373—374 1859 decembrie 3, Iaşi, 456—457 1859 decembrie 8 [s.v.], Bucureşti, 458—459 [18.60 începutul anului], 464—465 1860 ianuarie 4, Bucureşti, 467—470 1860 ianuarie 5, Bucureşti, 470—471 1860 ianuarie 5/17, Bucureşti, 472—476 1860 ianuarie 12/24, Bucureşti, 476—478 1860 ianuarie 26, Bucureşti, 478—480 1860 februarie 2/14, Bucureşti, 480—482 1860 februarie 20, Bucureşti, 484—486 1860 martie 5, Bucureşti, 488—490 ' 1860 martie 14, Bucureşti, 490—491 1860 mai 28, Bucureşti, 502—503 Către Costache Negruzzi 1858 martie 20, Paris, 315—316 Către lacovache Paladi [p. 1854], 211 Către Victor Place 1857 martie, Bucureşti, 267—269 1857 septembrie 20, Dieppe, 292—295 1857 octombrie 20, Paris, 301—305 Către reprezentanţii marilor Puteri la Poartă [1859 a. 24 ianuarie], 395—396 Către C. A. Rosetti 1856 martie, Iaşi, 237—238 Către Costache Rosetti-Teţcanu 1857 septembrie 20 [s.n.], Dieppe, 296—297 1857 noimbrie 16, Paris, 308—310 1858 noiembrie 19, Iaşi, 355—356 Către Alecu Kusso 1848 iulie 26, 122—123 Către Secretariatul de Stat al Ţării Româneşti . 1859 ianuarie 10, Iaşi, 374—375 Către Sfatul Administrativ 1855 iunie 28, Iaşi, 218—219 Către George Sion 1859 ianuarie 20, Iaşi, 391—392 Către Ludovic Steege 1841 octombrie 19, Iaşi, 16—20 1841 noiembrie 16, Iaşi, 21—26 710 1844 iunie, 54—57 1848 iulie 24, Cernăuţi, 119—121 Către Dim. A. Sturdza 1857 iulie 23, Iaşi, 288—289 [1858 p. octombrie 23/noiembrie 4, Iaşi], 322 1858 decembrie 29 [s.n.], Bacău, 363—364 1859 februarie 21 [s.n.], Paris, 411 [1859 sfîrşit-1860], Mirceşti, 504 [1860], 504—505 Către Iosefina Sturdza 1857 ianuarie 20, 264—266 Către Zulnia Sturdza 1847 februarie 8, Palermo, 92—98 1847 aprilie 2, Neapole, 98—103 1847 august, Iaşi, 103—104 1847 decembrie, Iaşi, 105—109 [1847—1848], 109—111 [1848 martie-aprilie, Hangu], 115—118 [1848 martie, a. 1850], 118 1848 noiembrie 10, Paris, 128—132 1849 aprilie 25, Constantinopol, 135—136 Către Abdolonyme Ubicini [1856], 236 [1856—1857], 246—264 1859 ianuarie 15/27, Iaşi, 375—379 1859 mai 29/iunie 10, Milan, 438—439 1859 decembrie 28 [s.v.], Bucureşti, 460—464 CUPRINS * Nota asupra ediţiei....................................7— 12 Către Victor Cuenim 1 1834 iunie 25 . . . . . . . . . 15— 16 Către Ludovic Steege 2 1841 octombrie 19, Iaşi......................... 16— 20 3 1841 noiembrie 16, Iaşi..................... . 21— 26 Către Ion Ghica 4 1842 [februarie-martie],. Lemberg . . . . . 26— 29 5 [1842 februarie-martie], Lemberg . . ... . . 23— 30 6 1842 iulie, Iaşi.............................30— 36 7 [1842 iulie-august Iaşi] 36— 40 8 [1842—1844]..................................41— 43 9 [1843—1844] . ...................... 43—44 Către Grigore Alexandrescu 10 1844 martie, Iaşi . ....... 44— 46 Către Ion Ghica 11 1844 aprilie 4, Iaşi............................ 46— 51 12 [1844 iunie, Iaşi] . .....................51— 54 Către Ludovic Steege 13 1844 iunie ........... 54— 57 * Cuprinsul corespunde indicelui cronologic. 713 Către Ion Ghica 14 . [1844 vâra]......................................57— 59 15 [1844 vara, Fălticeni] ....... 60— 63 16 1844 iulie, Borsec ........................63— 66 17 [1844 p. iulie] Iaşi . . . . - . . . . • 66— 67 18 1844 septembrie 14, Iaşi ....... 67 72 19 1844 decembrie 9, Iaşi . ......................72— 76 20 1845 ianuarie * 5, Iaşi.......................... • 77 81 21 [1845 începutul anului, Iaşi] ...... 81 84 22 [1843 începutul anului, Iaşi] . . .... 85 87 Către Smărăndiţa Docan 23 [1845—1850] ..................................... 88 Către Ion Ghica 24 1846 mai 20, Iaşi . .......................89~ 92 Către Zulnia Sturdza 25 1847 februarie 8, Palermo . . . . • • • 92— 98 26 1847 aprilie 2, Neapole................. • . 98—103 27 1847 august, Iaşi.................... • • • 103 104 Către Smărăndiţa Docan 28 [1847 august-septembrie] . . . • • • 10° Către Zulnia Sturdza 29 1847 decembrie, Iaşi...............................105 109 30 [1847—1848].................................... • 109—111 Către Costăchiţă Filipescu 31 1847 decembrie, Iaşi........................ • m Către Zulnia Sturdza 32 [1848 martie-aprilie, Hangu] . . ... • 115—118 33 [1848 martie, a. 1850] ......... 118 Către Ludovic Steege 34 1848 iulie 24, Cernăuţi . ...................119—121 .714 Către Nicolae Bălcescu 35 1848 iulie 25/august 6 .........121—122 Către Alecu Kusso 36 1848 iulie 26 . . . . . . . .‘ . 122—123 Către o doamnă din ťaris 37 1848 octombrie 14 . . . ............123—128 Către Zulnia Sturdza 38 1848 noiembrie 10, Paris . . . . . . . 128—132 Către Ion Ghica 39 1848 decembrie 26, Paris .... . . . 132—135 Către Zulnia Sturdza 40 1849 aprilie 25, Constantinopol..............135—136 Către Alexandru Hurmuzaki 41 1849 mai 12, Constantinopol . . . . . . 136—139 42 [1849 mai, Constantinopol] . . . . . . 139—140 43 1849 mai 31, [Constantinopol] . . . . . 140 Către Ion Ghica 44 [1849 iulie, Constantinopol]..................140—141 45 1849 august 9, Arles ........................... . 142—143 46 1849 septembrie, Paris . . . . . . . . 143—146 47 1849 octombrie 12, Paris . . . . . . . 147 48 1849 octombrie 17, Paris . ... . . . 148 49 1849 decembrie 1, Paris ....... 149—151 Către marchizul de Bedmar 50 1850 ianuarie 20 . ................ 152—153 Către Alexandru G. Golescu-Arăpilă 51 1850 aprilie [30 s.v.] . ... . ... . . 153—155 715 Către Ion Ghica 52 1850 iunie, Iaşi ....................................■ K. 156—161 Către Alexandru Hurmuzaki 53 [1850 iunie 30/iulie 12, Iaşi] , '.....................161—162 Către Ion Ghica 54 1850 octombrie 3, Iaşi . . . . . . . . 162—166 55 1850 octombrie 29, Iaşi . . . . . . . . 166—171 56 1850 noiembrie, Cernăuţi . ................171—173 Către Costache Negri 57 1851 februarie, Iaşi . .................... . 173—177 58 [1851 februarie] . . . ....................177—179 Către Alexandru G. Golescu-Arăpilă 59 1851 martie, Iaşi.................... 179—180 Către Ion Ghica 60 1851 martie, Iaşi . . . ....................... 181—182 61 1851 mai, Iaşi........................... . 182—183 Către Nicolae Băicescu i 62 1851 octombrie, Paris ..... . . 184—185 63 1851 octombrie 25 ................... , 185—186 Către Ion Ghica 64 1851 octombrie 27, Paris.........................187—188 Către Nicolae Băicescu 65 1852 aprilie, Iaşi...............................188—190 Către Ion Ghica 66 [1852 iulie, Iaşi] . . ... . . . . 190—193 Către Nicolae Băicescu 67 1852 decembrie 1 [s.n.], Paris . . ■ . . . 193—194 716 Către Ion Ghica 68 1852 decembrie 19, Paris................195—198 69 [1853 martie 22, Paris].................. 198—201 70 [1853 p. martie 22, Paris].............. 201—202 Către Biblioteca British Museum 71 1853 martie 28, Paris....................... 202—203 Către Ion Ghica 72 1853 aprilie 1, Paris................... 203—205 73 1853 noiembrie, Madrid............................... 205—209 74 1853 decembrie 20, Paris............... 209—210 75 1854 martie 28, Paris...................210—211 Către Iacovache Paladi 76 [p. 1854] .......................................... 211 Către Edouard Grenier 77 [1855 ianuarie, Iaşi] . .................211—212 78 [1855 Iaşi], Sîmbătă.............................. 212 Către Hippolyte Desprez 79 1855 aprilie 10, Iaşi...................213—215 Către Ion Ghica 80 1855 iunie 16, Iaşi.................................... 215—213 Către Sfatul Administrativ 81 1855 iunie 28, Iaşi ....................218—219 Către Costache Negri 82 1855 septembrie 30, Paris............... 219 Către Edouard Grenier 83 1855 octombrie 10, Paris .............. 220—272 Către Costache Negri 84 1855 octombrie 14, Marsilia . ... . . 222—224 717 Către Edouard Grenier 85 1855 octombrie 28 [Constantinopol] .... 224—226 Către Costache Negri 86 1855 noiembrie 27, Kamient .................. 226—227 87 1855 noiembrie 30, Crimeea .................. 227—229 Către Mihail Kogălniceanu 88 1855 decembrie 15, Constantinopol ..... 229—232 Către Edouard Grenier 89 1855 decembrie 20, Constantinopol .... 233—235 Către Ion Ghica 90 1855 decembrie 30, Constantinopol ... 235 Către Abdolonyme Ubicini 91 [1856]............................ 236 Către C. A. Rosetti 92 1856 martie, Iaşi ......... 237—238 Către Maria Cantacuzino 93 1856 mai, .Iaşi . ..................... 238—239 Către Edouard Grenier 94 1856 noiembrie, Iaşi................... 239—242 95 1856 decembrie, Iaşi................. . . 243—246 Către Abdolonyme Ubicini 96 [1856—1857] .............■- . . . . . 246—264 Către Josefina Sturdza 97 1857 ianuarie 20 . . . . .... . . . 264—266 Către Alexandru Hurmuzaki 98 1857 februarie 8, Iaşi................ 266—267 718 Către Victor Place 99 1857 martie, Bucureşti........................... 267—269 Către Edouard Grenier 100 1857 mai . . .................... 269—270 101 1857 mai, Iaşi . ..................... 270—273 102 [1857 vara] . . ............. . . 273—286 Către Ion Bălăceanu 103 1857 iunie, Iaşi .......... 286—287 Către I. I. Filipescu 104 1857 iunie, Iaşi ..................... 287—288 Către Dim. A. Sturdza 105 1857 iulie 23, Iaşi . . v............ 288—289 Către Edouard Grenier 106 1857 august 23 . ..............289—293 ' 107 [1857], Dieppe......................... . . . 290—291 108 [1857] .......................................... 291—292 Către Victor Place 199 1857 septembrie 20 [s.n.], Dieppe...... 292—295 Către Divanul ad-hoc 110 .[a. 1857 septembrie 10 s.v.] . .........295 Către Costache Rosetti-Teţcanu 111 1857 septembrie 20 [s.n.] Dieppe....... 296—297 Către alegătorii din ţinutul Bacăului 112 1857 [septembrie] ......... 298—299 Către Nicolae Luchian 113 1857 [p. septembrie 20. Dieppe] . . . . . 299—300 / 719 i Către Victor Place 114 1857 octombrie 20, Paris....................... . 301—305 Către Costache Negri 115 1857 octombrie 21, Paris........................ 305 Către Nicolae Luchian 116 1857 [a. noiembrie 13] . ....................... 306—307 117 1857 noiembrie 13, Paris . . . . . . 307—308 Către Costache Kosetti-Teţcanu 118 1857 noiembrie 16, Paris........................ 308—310 Către Nicolae Luchian 119 1857 decembrie, Paris..............................310—311 Către Ion Bâlăceanu 120 1858 ianuarie 31, Paris . ....................... 312 ; * U Către Nicolae Luchian ! 121 1858 februarie 16, Paris . ... . . . 313—315 Către Coştache Negruzzi 122 1858 martie 30, Paris..............................315—316 Către Ion Bălaceanu 123 1858 mai 15, Paris...................... 317—318 Către Departamentul din Lăuntru 124 1858 septembrie 12................................. 318 Către Edouard Grenier . 125 1858 octombrie 1, Iaşi . . . **. . . . . 318—322 Către Dim. A. Sturdza 126 [1858 p. octombrie 23/noiembrie 4, Iaşi] ... 322 720 Către Agenţia austriacă 127 1858 31 octombrie/12 noiembrie . .; . . . 323—324 < / 128 1858 noiembrie 2 .............................. 324—327 V 129 1858 noiembrie 5/17 .................... . ¿28—^29 Către Ion Fotiade 130 1858 noiembrie 517 Iaşi ....... 329—330 Către Agenţia austriacă 131 1858 noiembrie 7 . . . . . . • • 330—333 Către Iancu Alecsandri 132 [1858]' noiembrie 25 [s.n.]......................... 333—339 133 1858 noiembrie 15 [s.v.] ................... 339—345 Către Henri Bulwer 134 1858 noiembrie 18/30, Iaşi .................... 346—355 Către Costache Rosetti-Ţeţcanu 135 1858 noiembrie 19, Iaşi . . . . . . . 355—356 Către Iancu Alecsandri 136 1858 decembrie 9/21, Iaşi • . . . . . . 356—363 Către Dim. A. Sturdza 137 1858 decembrie 29 [s.n.], Bacău ... . . 363—364 Către Căimăcămie 138 1858 decembrie 30 [s.n.], Bacău................. 364—365 139 1859 ianuarie 1 [s.n.], Bacău................................365 Către Iancu Alecsandri 140 [1858 decembrie 28 s.v. ] . . . . . . . 366—367 141 1859 ianuarie 1 [s.v.], Iaşi . . •........... 368—372 Către Alexandru Jora 142 [1859 ianuarie-octombrie]........................... 372—373 721 Către Costache Negri 143 1859 ianuarie 9 [s.v.] Iaşi ....... 373—374 Către Secretariatul de Stat al Ţării Româneşti V 144 1859 ianuarie 10, Iaşi ............................... 374—375 Către Abdolonyme Ubicini 145 1859 ianuarie 15/27, Iaşi . . . . . . 375—379 Către domnitorul Alexandru I. Cuza V 146 1859 ianuarie 19 [s.v.] . . . . . . . . 379 Către Iancu Alecsandri 147 1859 ianuarie 20 [s.v.] Iaşi.......................... 380—390 Către George Sion 148 1859 ianuarie 20, Iaşi . •............................ 391—392 Către Iancu Alecsandri 149 1859 ianuarie 21 [s.v.] ....................... 392—394 Către reprezentanţii marilor Puteri la Poartă ^ ' 150 [1859 a. 24 ianuarie] . ................... 395—397 Către Iancu Alecsandri 151 1859 februarie 4 [s.n.], Iaşi . . . . . . 396—397 152 [1859] februarie 5 [s.n.], Iaşi ...... 397 153 1859 februarie 7 [s.n.], Iaşi......................... 398 154 1859 februarie 10 [s.n.], Iaşi . . . . . . 399—400 Către domnitorul Alexandru I. Cuza 155 [1859 februarie 14 s.v.] . *.................... 400—403 Către Iancu Alecsandri Í56 1859 februarie 14 [s.n.], Iaşi........................ 403 Către domnitorul Alexandru I. Cuza 157 1859 februarie 25 [s.n.], Paris....................... 404—409 722 Către doamna Elena Cuza 158 1859 februarie 2.5 [s.v.].................... 409—410 Către Dim. A. Sturdza 159 1859 februarie 21 [s.n.], Paris................ 411 Către domnitorul Alexandru i. Cuza 160 1858 martie 14 [s.n.]............................411—419* V Către Ion Ghica 161 1859 martie 3 [s.v.] .................." 420—421 Către Iancu Alecsandri 162 1859 martie 24, Turin . ................. 421—423: 163 1859 martie 25, Turin ................... 423—424r 164 1859 martie 25, Turin ................... 425—426 Către domnitorul Alexandru I. Cuza 165 1859 aprilie 2 [s.n.] . . . . . . . . 427—434r V Către Iancu Alecsandri 166 1859 iunie 2, Turin . . . . . . . 434—437 Către Abdolonyme Ubicini 167 1859 mai 29/iunie 10, Milan.................... 438—439* Către domnitorul Alex. I. Cuza 168 1859 iulie 27, Galaţi.......................... 439—440 j / 169 1859 p. iulie [27], Iaşi ........ 440—442 ^ Către Ion Ghica 170 1859 octombrie 25, Iaşi . . . . . . . 442—443: 171 1859 octombrie 25, Iaşi . . . . . . . 443—444r Către Ion Bălăceanu 172 1859 octombrie 27, Iaşi ................... 444—446 ^ 72^ Către Ion Ghica 173 1859 octombrie 27, Iaşi.............................. 447 174 1859 [octombrie] 28, Iaşi . . ... . • 447—448 Către Ion Bălăceanu 175 1859 noiembrie 10, Iaşi.......................... 448—449 Către Ion Ghica 176 1859 noiembrie 27, Iaşi.......................... 449—450 177 1859 noiembrie 28, Iaşi............................... 450 178 1859 decembrie 2 [s.n.] Iaşi..................... 451 179 1859 a. noiembrie [29 s.n.], Iaşi.....................452—454 180 1859 noiembrie 29, Iaşi . ................... 454—455 181 [1859 noiembrie-decembrie] . . . . . . . 455 182 [1859 noiembrie-decembrie] . . . . • 456 Către Costache Negri 183 1859 decembrie 3, Iaşi . . . . . . . • 456—457 Către Ion Ghica 184 1859 decembrie 7, Iaşi .... ... . . • . 457 Către Costache Negri 185 1859 decembrie 8 [s.v.], Bucureşti............... 458 459 Către Ion Ghica 186 [1859 decembrie]................................ 459—460 * Către Abdolonyme Ubicini - ’ «Tfc. 187 1859 decembrie 28 [s.v.], Bucureşti ... . 460—464 Către Costache Negri 188 [1860 începutul anului] . ... . . . . 464—465 Către Alexandrina Ghica 189 [1860] .......................................... 465 190 [1860]. .......................................... 466 724 * Către Ion Ghica 191 [1860] ..... . . . • • • • • 466 Către Costache Negri 192 1860 ianuarie 4, Bucureşti . . . ' . . . . 467—470 193 1860 ianuarie 5, Bucureşti .......................... 470—471 194 1860 ianuarie 5/17, Bucureşti . - . . . . . 472—476 195 1860 ianuarie 12/24, Bucureşti . . . . • • 476—478 196 1860 ianuarie 26,. Bucureşti . . . . . . 478—480 197 1860 februarie 2/14, Bucureşti............................ 480—482 Către Ion Bălăceanu 198 1860 februarie 10, Bucureşti . . . . . 482—484 Către Costache Negri 199 1860 februarie 20, Bucureşti........................ 484—486 Către Ion Ghica 200 1860 februarie 28, Bucureşti ...... 486—487 201 [1860 primăvara, Bucureşti] . .. . . . 487 Către Costache Negri 202 1860 martie 5, Bucureşti . . . . . . . 488—490 203 1860 martie 14, Bucureşti ... . . . . 490—491 Către Ion Ghica 204 1860 aprilie 17 [s.n.], Iaşi......................' . 491 205 1860 aprilie 10 [s.v.], Iaşi.............................. 492—493 206 1860 aprilie 23 [s.n.], Iaşi . . ................... 493 207 1860 aprilie 18 [s.v.], Iaşi.............................. 494 208 1860 aprilie 20, Iaşi .................................... 494—495 209 1860 aprilie 28, Iaşi .................................... 495 210 1860 mai t3 [s.n.], Iaşi ................................. 496—497 211 1860 mai 13 [s.n.], Iaşi . . . ... . . 497—498 212 1860 mai 15, Iaşi......................................... 498 Către Mihail Kogălniceanu 213 1860 mai 22, Roman . . 499 \ Către baronul Eder 214 1860 mai 24, Bucureşti .... 500—501 Cătrfe Costache Negri 215 1860 mai 28, Bucureşti . ... . . . , . 502—503 Către D. A. Sturdza 216 [1859 sfîrşit — 1860] Mirceşti ...... 504 217 [1860] ....................................... 504—505 Către Ion Ghica 218 1860 iunie 30, Mirceşti............................... 506—508 Către Pantazi Ghica 219 1860 iulie 5, Mirceşti................................ 508—511 Către Ion Ghica 220 1860 august 6, Mirceşti . . . . . . . , . 512—514 221 1860 octombrie 26, Mirceşti ...... . 514—518 222 1860 noiembrie 17, Iaşi...............................518—519 Note . . ...... / • * • 521-668 Listă de scrisori de la V. Alecsandri, din perioada 1834—1860, cunoscute numai din diverse semnalări . 669—674 Indici 676—725 Lector: CĂTĂLINA POLEACOV Tehnoredactor: AURELIA ANTON Bun de tipar 12 XII 1981. Coli ed. 33,90. Coli tipar 45,5 Planşe tipo 4. Tiparul executat sub comanda nr. 318 Ia întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918“, str. Grigore Alexandrescu nr.89—97 Bucureşti Republica Socialistă România